Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0031

An. XLII, Nr. 


LOL gg 


D, GHIAŢȚA: STUDIU BIN MANGALIA, 


o 1 PI i 


1926. 


pe Î DI LynuUu 





Lei 5. 


| UNIVERSUL LITERAR 





Fântâna 


„Şi curge îsvorul limpede spumă "'mpletită cu Soare, 
Vâna pământului plină țăsnește ntr'un ]gheab luminos j 
Clinchet sonor picăturile nqână, 

Corul coboară în ele noianul albastru prinos, 
Maturea-s teagănă lujerul floare de floare, 

Și poseri rotesc împrejur di fântână. 

Când suluil de apă 'n fuior de iumină se sfarmă, 
[iu buzele reci de argint ale jgheabului plin, 
Robitelor limpezi în zulucri dă sbor ; 

Curcubeu mătăsos pe flori revărsat în chinchetul lin 
Cu jurul armonie, serdnpănd la miresme se sfarmă, 
Svârtit nesfârşit din togatui îstor 


Fu tiu dee druinul cel lung, însetat din Jântână să beu; 
Ai aplec gura arsă şi sorb înviindu-mă plămânii 

Șa Sin cum se varsă răcoarea în sângele meu... 

Și plece — şi departe, departe, pe zări cenușii, 

Mai sint în adâncuri cântând încă apa fântânii, | 
Și s2mt cum în mâne paiteri su înoadă din apele-i vii. 


G. TALAZ 





"C hemare Ş 


7 
Nu mai regăseşti iu simtirea caldă de odinioară 
Care să te aducă la cuibul cel trist ?... 
Trist cu tot ce-așteapiă în, el... să vii doară 
Numai câ! [aci cruce şi îți pleci genunchii lângă domnul Crist? 


W'are să ie certe nimeni! însăşi ochii celui de pe cruce, 

În numele cărui te mui rog ti vii, 3 
Au să-ți dee voe iarăşi a te duce 

In lumea ia nouă.şi pe care numai lu o ştii. 


Nu-ţi cer pentru mâne această mângâere silită, 

Eu am încetat de mult a nădăjdui ; i . 
Urmez numai îndemnul prin care o inimă sfârşită 

Mă roagă să te chem duhovnic pentru a se mâniui. 


Simţirile din tine nu pot fi cu totul păgâne 

Şi nici cu îndărătnicie împotrivite mereu ; 

lar pe cele vechi, nu le pot crede atâta de bătrâne 
Să nu tresară, când te chem în numele lui D-zeu. 


VIRGINIA GIUELORGHIU 


UNIVERSUL LITERAR 


Eugenio Giovannetti 


idilă semită 


Dela o vreme, acea scurtă plot 
de drum între hotelul „La Urs” şi lor- 
dinona, a devenit măsura iubirii ka a fe- 
sicirii mele. În fiecare zi, revăzând ho- 
telul, inima mi se luminează şi luminoa 
să-mi rămâne până la Tardinona, unde în- 
tunerecul coboară din, nou asupră-mi. 

Mai înainte de-a vă vorbi de regină, 
vă rog să luaţi puţin seama la cele donă 
extreme ale acestui îngust rega! al meu : 
hotelul într'> parte, turla de cealaltă 
parte. „La Urs” a tras Dante, Rabeluis, 
Brant6me : în Tordinona, carceră a lui 
Cellini, cuib de prostituate, locueşte um- 
bra răului. Turla cea răpănoasă se pi- 
teşte către malurile Tibrului, sură şi 
mută în josnicia umedă în care vrea 
parcă să se mai deschidă Sl 4 de mar- 
moră a unui străvechi cerdac, Dim acel 
cerdac se vede, în închipuire, Dante mpri- 
vind spre râul care mişună, Colo sus, la 
dăicoure, Rabelais scrie şi bea; bea vin 
alb de Y rascati şi serie unui prieten din 
Franţa ca să-i dea veşti despre nişte sa- 
lată creaţă, nespus de gustoasă, pe carc-a 
descoperit-o într'o grădină din Roma. 
Colo sus, perigordianul Brantome poves- 
teşte snoava sărate, oare fac ocolul C urţii 


papale. Dante, din cerdacul senin al 
„Ursului”, te îmbie să contemplă ACER 


tatea triumfătoare a cerurilor dar, ală- 
turi de el, Rabzluis râde şi arată spre 
pământul cel născălor de salată creaţă, 
iar Brantâme îţi şopteşte: „orce porcă- 
rie îi este îngăduită unui bărbati ori u- 
nii femui fine: toute personne d'esprit 
veut essayer tout!“ 

lată-te încurcat asupra alegerii și. fă- 
când doi paşi dinspre „Urs către Torda- 
nona, iată-te cu ispita” n cale, Taute bo- 
gățiile pământului şi ale cerului par a 
se aduna la dreapta ta. Patru-cinci an- 
ticari şi-au grămădit . acolo marfa, în du- 
ghene întunecoase în care vechile califele 
si vechile pietre prețioase strălucesc mo- 
horit ca în tablourile lui Rembrandt. 
Splendorile unor lumi strămoşeşti, ale 
unor socetăji dispărute, se grămădese în 
negură : camee şi calcedonii din epoca 
împăraţilor romami, bronzuri grecești, 
lacur: venețiene în care: domniţele ga- 
lunte'şi ascunseră secretele, statuzte de 
Capodimonte şi de Saxonia, dantele de 
Burano, gravuri englezeşti, smalțuri de 


Limoges, tabacheri, monezi, lămpi de pă-: 


mânt, cătărămă, niniaturi, livrele, mărci 
de-ale Statului Papal şi de-ale Regatului 
celor Două Sicilii. În pragul uneia din 
acese îmbelșugate dugheni, regină a brie- 
a-brac-ului şi a gândurilor mele, oacheşă, 
grăsulie, mioapă, stă o ovreicuţă,. 

Se uită la miue ai nu se uită? Mă vile 
or. nu mă vede? Câud îi trec prin fa- 
ță, strânge pleoapele şi rotunjeşte un fel 
de crăpătură în colțul genzlor. Nain vă- 
zut niciodată miopie atât de ciudat-inge- 
aivasă : ochiul ei semăna în aceste clipe 
cu 9 butonieră came-aşteaptiă flodroag 
Are pielea gvasă, pe care lunecă poate 
încă şi-acuma unsorile şă mirodeniile cu 
care se acoperiră îndepăriatele-i rudenii 
asiatice. Vreme de donăsprezece luni tre- 
buia sclava să-şi îndulcească pielea, mai 
inainte de a îi primită de regele As- 
mer: şase luni cu mirodenii şi tămâie, 
şase luni cu aromate suave. Aşa sa făcut 
frumoasă Fsiera şi aşa, poate va fi vait 
să se facă frumoasă şi Ruth când merse 
în ograda cea mare, se vâri repede pri. 
tre mormanele de orz şi de grâu şi, la lu- 
mina stelelor, se lungi tăcută la picioarele 
lu; Boas, cam greoiu de somn și de vin. 
Dutoasa noapte idilică! De vreme ce 
era miezul nopţii, bărbatul se sperie, se 


sculă pe jumătate şi privi: o femee îi 
stătea lungită la picioare. Şi întrebă: 


cine eşti ? Iar ea răspunse: sunt Ruth, 


selava ta. Intiude cerga peste sclava ta, 
căci tu eşti urmaşul, 

Cum o cheamă pe această târzie ne- 
poaiă a Esterei şi a lui Ruth, carce'şi are 
impărăţia ei, plimă de catifele neşite de 
soare şi de msestimate palide, între hote- 
lui „Ursului“ şi Tordinona ? Nu ştiu, dar 
ceea ce ştiu e că o» iubesc în tăcere și 
că povestea iubirii noastre se va isprăvi 
întrun chip cmdat. Ştiu că în viselan 
ele vine câte-odată la mine, singură si 
tremurând, moale de unsori, eu! sufletul 
la gură, ca Esther atunci când. cu toată 
oprirea cea grozavă, se duce nechemată, 
în casa lui Asner, printre marile colo- 
nade înfricoşate, călcând pe  lespezile 
înghețate de marmoră verde, albă, gal- 
benă, neagră. la fel cu barbarul şi cun 
se cale Astuer, mă bucur de venirea ea 


şi nu-s în stare so jin de rău că mi-a si- 


luiţ taina viselor. 

Asta în ce priveşte visele : realitatea e 
puțin cam felurită. Nam priceput încă 
dacă ovreicuța mă bagă în seamă, ori 
ba, Nu ne-am spus niciodată vre-o vorbă, 
dar am auzit că, întro zi, prinse a cânta 


e când treceam eu: 


Pentru tine mai trăesc,,, 


3 


Da: asta n'are afac fotele din -:nnar 
r.tesea, vând n » 
ca să le vină inima la loc fărâ să-şi dna 
seama de ceeace cântă. Altă dată, tvemai 
pe când treceam pe-acolo, prinse a cân- 
ta unul din, acele cântece din popor cari 
inflorese în cefoasa noapte din Traste. 
vere: 


Și-apoi când mor eu, 
să ştii că mor, nu glumă... 


Puate că şi dânsa stă cu casa lângă 
râu, locueşte încă vre-o casă din vechiul 
shetto, lângă palatul cel mohorât al Bea- 
ivice. Cenci. Nu pot şti de cântă pentru 
înine dar în schimb iu-i nici vorbă de 
îmdoiulă că am găsit chipul s'o0 chinuesc, 
Am băgat de seamă că miopia ei e atât 
de mare încât, dacă trec la doi metri, 
mă mai recunoaşie ; dar la trei, nu mă 
mai recunoaște. La îrci metri suni pen- 
tru dânsa o umbră. un nimic ce alunecă 
pu aspra încremenire a dch-lor săi ne- 
gri. Intre cei doi şi trei metri este o zonă 
crepusculară, jantalică, ce-i ispiteşte şi-, 
tulbură vederea şi-i sileşte pleoapele şi 
genele la sforțări spasmodice. Lrec u- 
neori pr.n această zonă tantalică şi mă 
uit la 20 E0CUIA mea tu „0 curiozitate 
cum crimă. Vădit lucru că se tulbură, 
strâuge pleoapele şi-şi ascute ochiul cu o 
incaruare nervoasă care-i încrețeşte uşor 
obrazul, Poute că din adâncul fiţe 
sale se strădueşie vre-un instinet duios 
şi îngrijorat să vină întrajutorul slabului 
săi siu:ţ vizval poate că vrea să vaca 





” N. N. TONITZA: PRINŢUL PRIBEAG 


DAIMONION 


VII. PE URMELE PSIILOANALIZEI 


Inconştientul divinizat al romanti- 
cilor nu are comun cu inconştientul 
psihoanalizei actuale decât numele. 
Ca sens dour ceeace se ascunde în do- 
sul acestui nume pentru orice înțcle- 
gere laică. lăgăduirea, priu care in- 
constientul se uşează în umbele ca- 
zuri în afară de conștiință, un destăi- 
nvie încă nimic hotărît usupra tărâ- 
urilor, reale sau închipu:ite, denumi 
ic la fel. Imeonştientul cu hotare ne- 
statornice al romanticilor era ţesut 
din ițe magice: derivau din el pen- 
tru ştiinţa şi esteticu romantică aiât 
damn] de a umbla lunaiie peste cuse 
cât şi darul de a creia o poczte, act 
paradoxele nimicitoare de spaţii ale 
telepatiei cât şi capriciile indepen- 
dente de timp ale inspirației. Tot ce 
romanticilor li se părea neinteles era 
socotii abur amețitor ieşit din călda- 
rea vrăjitorească a inconziiontului, 
Iuconştientul cra un isvor ocult de 


fapte şi gânduri iucomensurabiie. în- 





cu sărmanii ci ochi ceva pe care l-a şi 
văzut înlăuntrul său, întro regiune ta 
mică în care negurile au lumină, Această 
telej tic niproape nevăzută e see 
muncită şi vagă, cu uu stol de rândunici. 

jocul c crud şi am so păţese. V'am 
spus că tuate acestea au să sfârşească 
rău. Din ceardacul „Ursului”, le dă mâ- 
na să mă siătuiască, Dante şi Rabelais şi 
Brantome. Dante 'm spune: „priveşte 
cerurile :* iar Rabelais și Brantome îmi 
spun : „Nu pierde curajul!“ Ah! simt 
că totul si va sfârşi rău ! Nu însă în chi- 
pul răutăcios la care vă gândiţi. 

Aştepiaţi, de vreţi să mă  pricepeţi. 
Ovreicuţa idilei mele este mioapă, dar 
trebue să ştiţi că -cu sunt şi mai miop 
decât cu, de-o miopie tristă, înarmată 
cu ochelari. Intro bună seară, din pra- 
gul dughemii sale, ovreicuța "mi va tace 
semn să intru şi atunci, în drăpăstoasă 
grabă, am să mă împiedice de prag şi am 
să-mi pierd ochelarii. Cine nu-i miop 
nu știe cât e de grozavă astă neașteptată 
și caraghioasă nenorocire, Nam so mai 
văd deodată pe ovreicuța "mea care mă 
adastă în umbra dughenii sale şi ca nu 
mă va mai vedea pe-mine. Zonele tan. 
talice, de data aceasta vor fi două: vom 
sirânge amâudoi pleoapele cu o încorda- 
re nervoasă care ne va încreţi uşor 0- 
brajii. Amândoi vom voi să vedem cu 
sărmanii noştri ochi muritori ceva pe 
“care îl vom fi văzut în lăunirul nostru, 
intro regiune tainică în care negurile au 
lumină. 

Vom cădea amândoi, căutându-ne prin- 
tre bătrânele califele şi vechile  nesti- 
maiv, printre splendarile: unor lumi stră- 
vechi şi a unor socielăţi dispărute. Ca- 
mec şi caleedonii, din epoca împăraților 
remani, bruuzuri greceşti, lacuri vene 
ține în care domniţele cele galanie îşi 
ascunseră secretele, statuete de Capordi- 
monte şi «e Saxonia, broderii de Buraus, 
gravuri englezeşti, smalţuri de Limoges, 
iubacheri, monezi, Lănmgiă de pământ, că- 
tirămi, miniaturi livrele. mărci de-ale 
Siatului Papa) şi de-ale Regatului celor 
Două Sicilii, totul va juca  înpreajma 
noasiră, iar eu noi va juca întregul etern 
şi sclipitor bric-ă-brae al stelelor. 


(irad. din ital. de) ALEXANDRU MARCU 


conşlientul romantismului e profund 
miraculos şi în acceaș măsură obiect 
de venerație pentru initiaţi, Ca to- 
tul altceva inconştienlul psihoanali- 
zei : o inaşinărie psihică incă nu de 
tot cunoscută. dar în întregime despo- 
iută de orice miracol. O moară a- 
dâncă în care se macină şi se trans- 
formă vechi şi uitate zăcăminte de 
conștiință. O maşinărie pe care psi- 
hologii şi-o închipuie alcătuită pe 
scheletul câtorva legi de-o matema- 
tică surprinzătoare . Inconşticatul 
psihoanalitic. departe de a (îi de-o 
substanță divină. păstrează în sine, 
închişi ca în beciuri subterane mori- 
șirii tuturor pornirilor vele. Incouşti- 
eniu] psihoanalizei e şi el isvor: de 
artă şi gânduri mari — ca „terapiet, 
cele mai adesea însă numai che boale 
cari climină ve individ din rosturile 
sale sociale. Scuri: isvor de cântece 
și nebunie. 

Ceeace probabil rămâne delinitiv 
din psiboanaliza timnului nostru — 
desigur încă foarte departe de u fi 
epuizată de cercetători şi do scafu * 
dri — ce mecanica psihică a iraus- 
formărilor subteonştiente, acele su- 
primări şi alungări de constiinţii în 
inconștient, acele procese de alterare 
ale organismului psihic prin elemen- 
tele în veșnică răsmiriţă, numai în- 
chise dar nu si sufocate în pivniţi, 
Pansexualismul lui Freuil nare a fi o 
exagerare, din mândria dictatorială 
inerentă oricărei teoretizări, a uior 
fapte incontestabile dar nu prea apro- 
piate de proporțiile ce li se atribuie. 
(Să nu uităm că elevi chiar de ai lui 
Frcud contestând pansexualizmul, în- 
găduie sexualității doar rolul unuia 
din factorii însemnați în viața oma- 
lui. Adler, Jung, Groddek). In ce pri- 
veşte descoperirea mecanitcei incon- 
şticnitului psihoanalislii socatose în- 
tre înaintaşi îndeosebi pe Nicizsehe, 
dela care au împrumutai termenul de 
„sublimaţiune“. IJin parto-ne credera 
însă că mult înainte, fără de a fi doc- 
tor, ci doar un excelent psiholug,! 
Gocthe a ghicit ceva din toută acca- 
stă psihoanaliză faimoasă de azi. Câ- 
teva din analizele sale sufletezt ire- 
buiese — prin mecanica ce o presupun 
— privite fără înconiur ca .„psihoana- 
litice“. Astfel. vorbind odaiă despre 
Byron. îi face o adevărată „psihoa- 
naliză“, Se ştie că marele romaulie 
avea între altele multe obiceiuri ex- 
centrice şi acela de a bea siugur în 
pivniţă şi de a împușca fără de rost 
cu revolverul în vânt ceasuri întregi, 
Acestor descărcări nervoase Gocrhe 
le găseşte următoarea ingenicasă ex- 
plicație: Byron se simțea, nu fără 


„motiv, înconjurat de o luine de dus- 


mani (la unu moment dat isbutize să ri- 
dice toată Anglia împotriva say. (Dbi- 
ceiul lui de a împuşca ore intreui, sin- 
gur în gol, cra cfectul unei sures-g 
citări şi rezultatul unei aiitudini in- 
conştiente de apărare! Credem că 
astăzi un Freud, psihoanalisiul ticu- 
rilor şi al maniilor, na ar explica 
altfel ciudăţeniile lui Byron. Căutate 
în toată opera lui Goethe, desigur 


UNIVERSUL, LITERAR 


Inceput 


A hohotit în noapte vântul... 

Un pumn oblonul mi la spart, 
Bulboune. săbii le despart, 

Și'n suflet cade grea — pământul! 


De-acum furtuna muşcă n zid... 
Sub lampă ceasn-mi cântă fin, 
Pc pagini gâze *n şiruri vin — 
Şi din zăvoare mă deschid: 


„Pe unde-au fost grădini şi svare, 
Şi prunduri albe 'n cărărui, 

Azi nu mai poți de cruci să sui, 
Azi mucegaib-i pe stofoare... 


Te pleci s'alegi un lir de nalbă 
Pc unde-au înflorit lumini, 
Și din hățişul gras de spini, 
ic înlgeră o hârcă alhă!... 


„Miă trag din mine, copleşit... 
Si-ascult, pustiu, în noapte vântul, 
j:e umeri simt mai greu pământul, 
Şi nu ştiu? Parcă-am aţipit!... 


Tr. PAUNESCU-ULMU 


3 "00 acea a] 
du 


exemplele sale de psihoanaliză Sar 
înmulți. Să ne amintim numa cx- 
plicaţia terapeutică ce o da cl naș 
terii romanului Werther. Singur 
mărturiseşte că se temea să-l reci- 
tească pentru a nu .recădea în sturca 
patologică de care sa vindecat scri- 
indu-l. Dar acestea le spunem oare- 


cum, numai în parenteză pentru a 
arăta că Goethe avea o concepţie 
despre inconştient care, întrucitva 


cel putin, depăşia pe n romanticilor, 

Legătura dintre Eros și creaţie a fost 
deasemenea cunoscută lui Gocthe. 
EI ştia că avântul erotic, ţâşnit din 
nevoi sexuale e elementul generator 
cel mai pulernic în orice domeniu de 
creaţie. În iubire Daimonton e în ele- 
mentul său. Ncapărat, lucrul acesta 
pare o banalitate dacă nu veche cât 
lumea. cel puţin atât de veche ca dia. 
logurile platonice cari stabiliseră 
aceeaş legătură. Dar nu iot atât de 
banală şi încă departe de n ji trecut 
prin tot controlul ştiinţific ce-l merită, 
este puţin discuiata teorie în germene 
a lui Goethe despre „multipla puber- 
tute“ a geniului. În vreme ce oamenii 
obişnuiţi au o singură pubertate, o 
singură perioadă de exuberanţă cro- 
tică în care se simte lăuntric asaltat 
de-o caldă, străină, zăpăcitoare apă 
vie, o sigură perioadă în care puterile 
topite în sânge îi dau îndrăsneli desin- 
teresate şi în care cei mui mulți, chiar 
fără chemare , îşi încearcă intrun fel 
darul creaţiei, — omului de geniu, 
creatorul prin excelenţă, vrăjitorul 
si demonicul, îi este hărăzită o repe- 


-tată pubertate, ceeace explică şi tine» 


rețea reîncepută a creaţilur sale şi 
uneori imposibilitatea de a siăcătui 
până îu cele mai albe bătrâneţi. Fi- 
reşte, pentru nimenea nu se potri- 
veşte aşa de muli aceaştă teome a 
multiplei pubertăţi ca pentru Goethe 
însuş. Nu e o întâmplare că ea a fost 
snusă întâia oară de cel ce mai mult 
decât oricare altul a experiat-o. 


LUCIAN BLAGA 


UNIVERSUL LITERAR 


MANTA UA 


De două zile şi două nopţi, saiele Te- 
leormanului trimet spre Ruşii-de-Vede, —— 
centrul de mobilizare al județului — şi- 
rur? nesfârşite de căruţe şi viie, întovără- 
şite de rezerviştii care răspund ordinelor 
de chemare, de femei, de bătrâni şi copi. 
de jandarmi şi primarii aducători ai „ta- 
belelor de rechiziţie“. Vin şi copiii, şi fe- 
usile şi bătrânii, temeile ca să fic alături 
de cei cari vor pleca încurând lu moarte, 
cpilandrii ca să ţie, la întoarcere, de 
urât pe drum, mamelor, bătrânilor, ca să 
nu li se pară satele prea dinir'odată pus- 
ti, ori, să mai scape din gura stăpânrrii 
ce poruncise rechiziţiile, un cal, o căruţă, 
o pereche de boi... Ajuns la Ruşii-de-Vede 
jurnicarul acesta de oameni, de căruţe şi 
vite se rândueşte greoi pe străzile ce duc 
„în mica piaţă a oraşului. Aci, magazii de 
curând construite alături de barăcile târ- 
gului, aruncă mobilizaţilor, pe companii, 
imbrăcăminte, arme şi muniții; ofițeri şi 
gradaţi cu chipuri îngrijate şi crunte, 
împart pe plutoane şi secţii ordine și 
înjurături, după nevoic; iar pe strada lar- 
gă cenconjură piața, comisia de rechiziţie 
inscinează avuiul. satelor rămase pustii, 
şi-l trece zestre regimentelor gătiie să 
pornească spre graniţi la cel dintâi su- 
net de goarnă. 

În dimineaţa de t4 August, regimentul 
“iu al diviziei a X]l-ea își îmbarcă „ire- 
nul de luptă“: chesoanele cu muniții, am- 
bulanțele, bucătăriile de campanie şi că- 
ruțele de transport. Lrupa încartiruită pe 
corăpanii şi-a primit ceaiul, Pentru ora îi 
comandantul a ordonat „imbarcarea? ba- 
 blionului întâi. Soldaţii sub privigherea 
cipvarilor şi sergenţilor îşi potrivesc pe 
răniți mantalele, foile şi beţeie de cort. 
Castiruit cu compania în curtea unei 
prăvălii mari de pe strada Alexandriei, 
Locotenentul Sirejnic de la a-doua, îşi 
trece vremea cinstind un pahar de vin cu 
proprietarul, lingă tejghea. Intre rafturile 
inalte şi noui, e răcoare şi miros de mă- 
tură udă. Domnul Nae Raiciu om peste 
măsură de gras, tuns pe cap cu zero, nu- 
mai în vestă și papuci de casă, după fis- 
care pahar, îşi şterge cu dosul mânii mus, 
iățile albe muiaten vin şi aprinde ţigări 
: „oiugaşa“ pe cari Locotenentul se grăbe- 
şta să i le ofere. E grozav de mulţumit că 
Dumnezeu nu i-a dăruit băcţi ci numai 
fcie, două: Rica şi Ancuţa pe cari nici nu 
sa gândit să le mărite căci de-abea'n Iu- 
me şi-au isprăvit liceul. Aşa se face că de 
o săptămână de când Regimentul l-iu sa 
adunat la Roşiori, omul se simte dator 
sămparță îndemnuri războinice şi solda- 
ților şi ofițerilor care-i vin prin prăvălie, 
îndemnuri pe cari Locotenentul Sirejnic 
pe care-l jinen gazdă, le-a 'mvăţaţ pe 
dinafară: Ă 

— Cu inimă băeţi! Să bateţi în ei chiu- 
ind ca la nuntăl... (Ei, sunt dușmanii ne- 
căzuţi). Să nu -pierdeţi un glonţ, aşa cum 
vam pierdut noi la Plevna. Să-i luaţi în 
baionete ca'n frigări. Eu, la atac câte dvui 
înțepam odată!... Aman!... şi gaia, cu 
ochii holbaţi; pe lumea cealaltă! (Eu, la 
atac, însemna: eu la spitalul din lurnu- 
Măgurele unde eram infirmier şi auzeani 
poveştile răniţilor...). 

— E, ce stai pe pânduri?.... Ilui noroc! 

-. Noroc domnule Raiciu !... închina 
ofițerul. 

„=— Băete, spune stăpâne-tii să ne pue 
la grătar vro doui ficăjei! Şi mai dă o 
juma de care bem noi. Repedc!... 

— Îndată dom' Nae! 

—- Ştii, vinul dimineaţa fără o gustare... 

- Da, da... 

— Ca să-ți priaiai inima don: Locote- 
“Spui, Ce, gândeşti că "n război mor ăi 


de SANDU TELEAJEN 


*nimoși ? Ferita sfântul! Care s'ascunde 
mai muli ori dă dosul de frică păla-l gă- 
seşte glonţu >niâi. Pă onoare mea! 

in pragul prăvăliei, un mobilizat înalt 
ŞI oacheș cu -o tunică largă de părea în 
strânsoarea centironului un sac legai la 
gură, cu o capelă abea prinsă pe capul 
mare, lătăreţ, cu pantaloni strimţi de-i 
lipau în picioare şi bocanci noi, mari cât 
două corăbii; salută molău, arătându-și 
dinţii albi întrun surâs plângiător : 

— Să trăiţi! 

— Ce-i, Broscoi ? 

— Să trăițissunt frumos ? 

—- Mai e vorbă mă ! Doar să holbezi o- 
chii la nemți şi-au să fugă de tine mân- 
când pământul ! 

— Aoleo, don Locotenent, nu mai râde 
şi d-ta că de-acu ni sa strâns funia la 
par ! Săracii de noi!,.. - 

— Fugi mă, nu boci ca o femec! 

— Ba bocese don: Locotenent cam lă- 
sat cinci copii nevestii la Turnu şi "'ncolv 
nici bani, nici mălai. Că cu ca lăutaru, 
prost: mult câștigam mult  cheltuiam. 


„Credeam că s'o milostivi don maior şi-o 


face ceva să scap din foc... 

— Nu se putea Broscoi! 

— Da măcar să mă fi dat la căruţe... 
Nici asta ma vrut! 

— Acolo se dau cei cu beteșuguri. Tu 
eşti cât un munte. 

-— Sânt să trăiţi, da 'um cinci copii. Ce 
să fac ei... dacă mor? 

— Ai şi tu nădejde la Dumnezeu ! 

— Ba eu am avut-o în don Maior şi în 
d-ta şi tot de 
plecăm în foc! Sărac de vioară, co să-mi 
rămâe văduvă, ca şi nevasta.., 

— Mă Ilie, bei un pahar cu vin ?.. cău- 
tă să-l mângâe negustorul, căruia Broscoi 
îi cântase în multe rânduri pe la chefuri 
şi cumetrii, cu taraful lui. 

— Beau dom' Nac! Să trăeşti! 


geaba |! lacă, peste un, ceas . 


E 


-— Gata ficăţeii | 

— Pnne-i aci şi dă-ne furculiţi. 

Rezervistul Broscoi, sorbi. cu sete pa- 
harul plin, apoi tuşinându-și mustaţa se 
apropie de ofiţer. 

— Don Locotenent, faceţi-mi măcar a- 
tâta Dhine! 

— Ce? 

— Cu mantaua aia de mi-a schimbai-o 
don: sergent Marin a Lixandrii. din Se- 
garcea şi mi-a dat-o pe-a lui. Mă strânge 
în spate şi nu-mi ajunge nici pânta ge- 
nuchi. De wo prinde iarna deger şi ae 
frig sărac de minc!.,. 

Bine, să icși la raport când tiu la com- 
panic, 

— Es să trăiţi !... Să trăeşti dom: Nace!. 


pă 

Peste o jumăiate de ceas, înainte de a 
porni spre piaţa de adunare a regimentu- 
lui, l.ocotenentul Strejnie, îşi inspectează 
compania. Două sute şaizeci și cinci de 
oameni tăcuţi și trişii, încovoaţi parcă 
subt grijile sufleiului mai greu decât subt 
povara răniților, camuşierelor şi arme- 
„or pe cari mulţi nu ştiu să le mânuiască. 
Strejnic însă are nădejde în gradaţi. Toţi 
sunt veniţi de la regimentul activ din 
Turnu. Îşi cercetează oamenii tăcut, în- 
vovărăşi! de comandanții de Pluton şi 
secții. Când ajunge la Pintonul doui, în 
fancul drepi.., Hroscoi Lie, lăutarul. Co- 
eoşat de greul raniței, clipeşte des din 
oeli, cu faţa brăzdată de părăiaşe miri 
de sudoure. Se uită în ochii Locotenentu- 
lui: ca un câine bătut. Ofiţerul parcă-i 
aude vorbele gândului: „Să trăiţi, man- 
taua 1... 

—  Sergentul A-Lixandrei ? 
mantaua lui Broscoi ? 

— Să vedeţi don” Locotenent. Era oprită 
de mine mai: de. mult de la magazioner. 
O şi iscălisem. Să rabde ţiganul două-trei 
zile că-i scot eu alta tot așa de mare de 
ia altă companie ! 

— Auzi Broscoi !? râse ofiţerul, 

— Auz, să trăiţi. Rabd, că nam ce-i 
face. 


Ce-i cu 





Ut. MiHattEacu: 


DUPA BAL 


Scrisoare 


Prictenă, 


A venit toamna şi ne goneşte din livadă 
Și 'n urma noastră aruncă îrunze uscate ;. 


Departe, departe, 


Moar: cântecul şi mor iubirile noastre. 
Spânznrate "n funigeii țesuţi din zăpadă... 


Cu visipa de flori albastre, 
Ne goneste toamna, prietenă, 
Și ne fusă iubirile noastre.., 


La răspântia cărărilor, 


Ne despărțim acum 


Şi clipele se grămădese în trecut ; 


Poveste va îi iubirea, 
Demult, demult; 


Un cântăreţ pe drum 


Va plânge; 


— A venii toamna, prietenă ? 

Pe fvunza copacilor şi pesie 

Ochi ne pune reflexe de sânge... 
Prictenă, a venit toamna, 

Rămânenm noi şi iubirea poveste, 


ION AL. OVEJA 





Cu trenul, de la Slatina la Brăila, apoi 
dc aci cu şkepuril> pe Dunăre, Regimen- 
tul l-iul debarcă în dimincaţa de 6 5ep- 
tembrie pe-o vreme închisă şi umedă in 
orăşelul cu înfăţişare turerască de lângă 
piciorul podului Carol LI. Cmnranile de 
teleormănemni se înşiru»,pe şo:zaua mIro- 


icasă, plină de ambulanţe, bucătării şi 
chesoans, fugari şi răniți veniţi de pe 
front, Imimile îninror pare că bat mai 
scurt. Maiorul Ştefan. cu batalionul întâi, 
a primt ordinul să între pe linia de foc, 
spre a da mână de ajutor resturilor unui 
regiment de vânători pe care un duşman 
superior îl scosese din satele Cocargea şi 
Enigea. Botezul de sânge de trei săptă- 
mâni aşteptat, 

—- Fără o lovitură de pumn, podul e 
pierdut băeţi, spune maiorul, ofiterilor 
chemaţi la ordine... Să intraţi. în foc băr- 
hătoşi, 





De artileria lor, nici o frică. Trage 
prost din priciua norotului din  porum- 
bişii şi grâne. Ploile ne dau un ajutor 


dumnezeesc. Apoi râzând: Astăzi nimeni 
mure voie Să Moară. 


% 


Lă 

Când ajunge în băiaia tunurilor ofiţerii 
văd cât sunt de adevărae spusele maio- 
+ului. Ghiulelcle duşmane trăznese în plin 
vro donă plutoane ce nu stan desfăşurat 
la timp !,; Cel dintâi rănit, cade subloco- 
+enentul Nică de la a'ntâia căruia o schi- 
ji îi, retează mâna stângă. Şrapnelele îşi 
scutură phunb fierbinte <dle-asupra .lan- 
juvilor de irăgători rănindu-le, obuzele 
scormonesc pământul. ucigător. Apărnte 
de o perdea: de pornmburi, companiile 
naiorului Ştefan scapă cu hotărâre prin 
sulturi repezi de focul artileriei. O vale 
udâncă cu malurile repezi, le desparte 
de indu! focurilor de mitraliere și arme, 


uprins dim Dunăre până ?n Mare. Câmpul 
de luptă e un viespar uriaş pe care duș- 
manul încă nevăzui la întins peste îru 
ul Dobrogei coiropite, vicspar al cărui 
băzâit sinistru îţi înăbuge auzul, îţi tae 
respirarea, îți îucbuneşte nervii, te mână 
înainte, mereu înainte, cu buzele crăpa- 
te de sete, cu resturi şi răcnete de fiară... 

locotenentul Strejnic: ajuuge cel dintâi 
pe cercasta de deal bătută de o secţi» de 
mitraliere bulgărești ascunsă într'o şiră 
de pae. lar în jurul lui numai plutonul 
doi al sergentului instructor Marin A- 
Lixandri. Plutonul întâi i-a rămas în vale 
la o fântână, unde soldaţii din trei regi- 
mente se bai lu apă, iar plutoanel= trei şi 
patru nu îndrăznesc să urce prin ploaia 
de gloanțe... 

Se dă de-adura pe coastă şi mână cu 
patul amnei, şi înjurături pe fricoşi. Trei 
ghiulele trăznesc din scnin în jurul fân- 
tânii. Spertaţi, oamenii plutonului întâi 
urcă şi ei dealul împinși de gradați. Plu- 
toanele doi şi trei ajung însfârşit pe li- 
nia de foc, 

—— „Salve pe secţii... asupra 
pae Î...“ 

Ordinul sboară din om în om. Si "mpus- 
căturile pocnesc ca la nuntă. Surprinşi de 
noui atacuri, duşmanii încearcă o învălu- 
ire de aripă. Ochiul Locotenentului 
Sirejnic e treaz. 

-— „Sergentul A-Lixandrei. faţă cu 
secţia "ntâi în jumătate la stânga. Toaiă 
compania puneţi baionela !* 

A-Lixandrei Marin se ridică în genuchi 
să desluşească mişcarea dușmanului. Du- 


şirei de 


ce mâna streaşină la ochi şi comandă 
scurt focul. 
Impuşcăturile se pornesc  vijelioase, 


Trag rezerviştii fără să ochiască, cei mai 
mulți cu capul în burneni şi speriaţi de 
zmuciturile armelor, trag nici nu ştiu 
unde. aşa,,,. fiindcă au ordin să tragă, 


UNIVERSUL. LITERAR 


— Valeu m'a picat în picior! 

— Ridică 'nălţătoru» boule ! 

— Muică, m'a ars în inimă, muică! 

— Hura fraţilor... l-ote-i că fug! 
Ilura ! Locotenentul Strejnic a ajuns lân- 
gă secţia întâi. | se umezese ochii. Cel 
care strigă hura... şi trage ochit din ge- 
nuchi alături de sergentul A-Lixandrei, 
e lăutarul Broscoi Jlie, Gloanţele care 
curg ploae în jurul lui nu-l sperie. 

— l-am respins don' Locotenent ! 

— Bravo Broscoi ! . 

— Valeu! Dom Imcot... 

Sergentul A-Lixandrei se rostogolește 
zece paşi de-andaratele, apoi trupul i se 
sprijină de raniţă într'o rână, cu [aţa 
spre front. 

In frunte are o floare mică, roşie, din 
care sângele cald i se prelinge peste 
ochi. Trupul i se zgârceșie de două ori, 
geme înăbuşit, rămâne de piatră. Dar 
focurile duşmanului care sa reiras se 
întețesc. 

— Broscoi lie, ia comanda secţizi !... 
Unde pleci ? 

— Să trăiţi! A murit. 

— Fugi din luptă... Te "mpuşe! 

— Nu fug... mantaua: so ian eu, alt: 
fel tot i-o fură altul! 

Și porneşte, gheboşa! spre sergent. In 
aceiaşi clipă, o ghiulea sc 'nfige în pă- 
mânt la trei paşi în stânga mortului şi 
plesneşte ca o grapă trântită pe sticlă. 
Când se ridică norul de fum, ridică şi 
]ocotenentul Strejnic, capul. 

Spărturile au mers toate spre vale. 
Broscoi jlie are faţa plină de sânge şi 
piciorul drept smuls din genuchi. Scân- 
ceşte ca un copil către Î.xcotenent ură- 
tânchu-i raniţa moriului :. 

— Mantaua dow locotenent... Ma 
pricopsit... mantaua |... 

Şi se întinde uşor, parcă împăcai, ador. 
mind alături de sergentuj Marin Al 
Lixandrei, feciorul primarului de lu Se- 
garcea-din-deal. 


SANDU "TELEAJEN 





I, STEURER; SINGURATATE 


i 
, 





VAIPERSUI LITERAB 


Ultimul capitol 


de C. ARDELEANU | 


"ACTUL II, SCENA 4Î 


Judecătorul,  Grefierul, „Un gardian, 
Vlad. 

(grefierul stă Ja biurou şi ananjază 
hârtiile pentru scris). 

JUDECATORUL (gardianului). Introdu 
pe criminal!.... (gardianul deseue Jacă- 
tul uşei şi dispare). 

GREFIERUL. Incepem instrucţia 
inte de a veni?.. 

JUDECATORUL, Da!... Nu face nimic, 
până viue boctorul şi Advocatul.... (se 
uită la ceas) Nouă... toerminăm.., 

GREFIERUL. Vine şi văduva mortului? 


îna- 


JUDECATORUL. |)a, pentru conirunta., 


re... (se plimbă prin scenă, gardianul in- 
troduce pe Vlad). 

VLAD (privind ca la nişte necunoscuți), 
Bună ziuat... Ce doriţi (se duce la grefier). 
Ce scrii dumneata?... (judecătorul şade pe 
scaun, picior peste picior şi îşi curăță un- 
ghiile, Vlad i se adresează): Dumnea- 
voasiră?... 

JUDECATORUL (fără să se uite la el). 
Nu mă mai cunoşti?,.. 

VLAD. Nu... 

JUDECATORUL. Și cu toate astea, 
ne-am mai văzut acum vre-o trei zile. 

VLAD. Nu ştim, mă ertaţi... 

JUDECATORUL. Cum se vede, ai 2 
memorie foarte proastă, sau... (privindu-l 
hănnitor) crezi că vei putea schimba fa- 
ţa lucrurilor. 

VLAD. Nu înţeleg. 

JUDECATORUL. Insfârşit cred că te-ai 
hotărât să vorbeşti... Te văd mai liniştit 
acum... De alilel cazul se petrece acelaş 
la toţi arestaţii, primele zile nu vor să 
vorbească şi apoi, «lupă ce se :reculeg, 
numai vor să tacă. Fi?!... 

VLAD. (Vrea să stea, gardianul îl îm- 
piedecă). Cine eşti dumneata de stai în 
spinarea mea şi nu mă lași să șed?.... 
[şti îngerul păzitor al meu... Curios!... 
in fiecare clipă tot alți oameni văd... Al 
câtelea ești dumneata?.., 

GÂRDIANUL, Taci din gură şi uită-te 
acolo... ! 

VLAD (revoltat). Dar asta inseamnă 
obrăsnicie!... (gardianul zâmbeşte), 

JUDECATORUL. lasă educaţia şi răs- 
punde la ce te voi întreba. 

VLAD, Cu mine vorbiţi?... 

JUDECATORUL, Cu dumneata... Ilaide, 
începe! 





C, ARDELEANU 


VLAD. Ce să încep? 

JUDECATORUL (isprăvind cu unghiile). 
Să-mi povesteşii ce unume te-a făcut să 
omori și cum ai omorât? 

VLAD  (apropilmdu-se), Cu dinag am 
onoarea? 

JUDECATORUL (autoritar). Să faci bi- 
ne să isprăveşti cu trucurile acestea, 
lăspunde ce te 'ntreb! 

VLAD. Eu nu vorbesc de cât cu x»a- 
menii pe cari îi cunosc, 

JUDECATORUL Hain)... Zi, cu adevărat, 
nu mă mai cunoşti?.. (apropiindu-se). 
Sunt judecătorul de instrucție. 

VLAD (mirat). Judecătorul de instruc- 
țel... 

JUDECATORUL. Acum mă cunoşti? 

GREFIERUL. Spune domnului. Jude= 
cător, cum ai comis crima şi pentru ce? 

VLAD (naiv). Dumneata cine ești?... 

JUDECATORUL (batijocuritor). Dum- 
nealui e Grefierul... (spre gardian) şi 
dumnealui, gardianul  închisoarei, iar 
dumneata, «eşti asasinul... Prezentările 
făcute, ne cunoaştem cu toți, dumneata pe 
noi şi noi pe duanneaia... Acum vorbeşte! 

-GREFIERUL (judecătorului). Procadăm 
la intcvogatoriu? 

JUDECATORUL. Da... (lui Vlad), Cum 
ie cheamă? 

VLAD. Vlad Dum... Nu-mi mai 
aminte, - 

JUDECATORUL  (gretfierul). Dumbră- 
veanu,.. (grefierul scrie aproape tot tim- 
puli. De câţi ani ata -. 

VIA), Vă interesează vârsta tuica? 

JUDECATORUL. Riispunde la întreba- 


aduu 


re De câţi ani eşti? 


VLAD (după un moment de gândire), 
Nu stiu, ta wibat,,, 

JUDECATORUL. La primele cercetări, 
aL spus că eşti de treizeci şi opt de ani 

VLAD (repetând). De treizeci şi opt dc... 

JUDECATORUL. Ce meserie ai? 

VLAD. Nici una. 

JUDECATORUL. Tot la primele ccr- 
cetări ai spus că eşti seriitor, de ce zici 
că mai nici o meserie? 

VLAD, Pentru că sertitorii nu sunt me- 
scriași, i 

JUDECATORUL (grefierului). Scriitor... 

GREFIERUL (tare, scriind). Fără nică 
o »eupațimne. 

VLAD. Romancier... Sunt singurul ro- 
mancier care,... 

JUDECATORUL. Ai să răspumzi numai 
la ce te întreb şi, acum să-mi spui: Eşti 
acuzat că în ziua de 5 Setpembrie, orcle 
nouă dimineaţa, te-ai introdus în locuin- 
ţa vecinului dumitale de la ctajul doi şi 
prin mai multe lovituri de cuţit, l-ai omo- 
rât... Cum ai procedat? 

VLAD (absent, priveşte lung la Jude- 
cător). 

JUDECATORUL, Răspunde! 

VLAD. Nam omorât, : 

JUDECATORUL, Nu? (îi arată cuțitul), 
Cuţitul ăsta spune că da... Ascultă, să ştii 
că cu cât vei căuta să negi fapta, sau vei 
încerca să mă fuci să cred că nu ai îi 
în toate mințile, cu atât mai rău va fi 
pentru time. Eu te sfăiuese prietenește, 
să ai curajul faptelor tule şi să răspunzi 
limpede, fără nici o şovăire. 

VLAD. Aşi vrea să ştiu dacă toţi Ju 
Klecătorii vorbesc ca klumneata la per- 
soana întâia, atunci când... * 

JUDECATORUL (aspru). Răspunde la 
ce te întreb. La primele cercetări ai de- 
clarat şi ai recunoscut... 


VLAD, Nam declarat npianic, Nu recu: 


Cântec mic 


Cresc scaeţi, 
Zac bureţi 
“si grădina mea e moartă 
Lacălu-i rugină "m poartă 
Paseri tac, 
Tiuguri zac, 


Cum ic-ai dus nu mai e cine 
he fragi cu mâinile pline 
Să vie 
Din vie 
[Coar romanițe mai crese 
Dar cu ochii când “clipesc 
Cum mai plâng 
Cum se strâng. 


Au rămas lujeri de crini. 

inccați în aspri spini 
Creşte un mac 
Pal, sărace. 


Roua eade în zadar 
Nu mai e nici un pahar 
De lalea, 
De pansea. | 
Sub pleoape lacrămi mai sunt 
frunze gem în pom mărunt 
Cu mine 
De tine. 


Şi cireşul sa uscat 

C'a rămas neadunat, 
Pe "'nserat 
Seuturat 

Pe văzdulu :wiresmat 
Sa ulcat. 


FLORICA MUMUIANU 


+ 


- 


most nimic... Ce vreţi cu mine?... (cu 
naivitate, însoțită sfiiciunei). 'Lisaţi-mnă 
în pace... Trebue să termin romanul şi 
dumneavoastră vreţi să %orbim.., Nam 
vreme... Vă rog... (arată uşa cu mâna, 
gest ca şi cum i-ar invita să iasă), 

GARDIANUL (scuturându-l de braţ). 
(Cu cine vorbeşti? 

VLAD, Dă-mi drumul, dă-mi drumul. 
Eu nu te cunosc pe dumneata şi nu vă 
cunosc pe nimeni... Lăsaţi-mă!... (se smun- 
ceşie). 

JUDECATORUL. Să şiii că te pun în 
fiare, criminalule!... 

VLAD (se uită lung şi zâmbeşte incon- 
ştient), A 

JUDECATORUL. Bagă de seamă că de 
mărinuurisirea faptei pe care ai săvârşit-a, 
um și motivele cari te-au determinai, 
atârnă pedeapsa pe care o vei lua... De 
când cunoşti pe viciimă?.., 

VLAD. Nu cunose pe nimeni. 

GREFIERUL (seriind). Refuză să măr- 
turisească crima, 

VLAD (mirat). Refuz?... 

JUDECATORUL. Bine, dacă nu, spune 
pentru ce ai rideat viaţa unui om de va- 
loare, ca profesorul Priboi... Cel mai 
destoinic, fala învățământulni, om de 
inimă care! na făcut nimănui nici un 
rău... Un om prim fața căruia nu erai 
vreduie nici să-i treci... 

VLAD, Şiiu!... Ştiu!.,. Părerea asta. e a 
tuturor... Ca să fii seriitor mere, trebue 
să fii profesor, ca să fii critic, trebue să 
fii profesor... Aveţi dreptate... Şi croitorii 
să paşă că sunt buni, seriu pe firmă că 


P, IORGULESCU : 


Profesor, 
ca şi cum ei ar fi supra oa- 
meni... Dumneaia şti cine a fost Niet- 
sche?... ci bime, un rând scris de: mine, 
nu dau pe întreaga erudiție a domnilor 
profesori cari ştiu gramatică, tot ce au 
scris alţii, ce este talentul, geniul și nu 
ştiu nimic despre ceeace sunt eiî.., bn 
nu sunt profesor, ducă dumneata ai cre- 
zut. rău te-ai adresațt mie... 
JUDECATORUL (care tot timpul l-a pri- 
vit îndoelnic). Crezi că mai prostit? 

VLAD. Nu eu. 

JUDECATORUL (lovind cu pumnul în 
masă). Răspunde la întrebare: omorul. 

VLAD (calm). Foarte ciudat îmi păreți.., 
Vorbiţi de profesori şi acum de xmor.. 
Nu înţeleg nimic. 

JUDECATORUL. Nici nu trebue să în- 
țelegi... Recunoşti că ai omorât? 

VI.AD. Dacă îţi tace plăcere. 

JUDECATORUL. Nu dacă îmi face plă- 
cere... Da? 

VLAD. Da. : 

JUDECATORUL, Ai VENE să furi, mai 
avut bani?... 

VLAD. Nam avut ENA 

"JUDECATORUL (grefierului). Era în 
lipsă. 

*LAD. Eram în lipsă. 

JUDECATORUL  (grefierului) 
ultimul rând... 

GREFIERUL : (citind)... recunvaşte eri- 
ma Spusude ci pes a fost furtul, mă 
în lipsă 


n UPA ETORUL Sa Vlad) Şi cât işi 
trebuiau, taitți? 


sunt absolvenţi de Academie... 
țireflesor... 


Citeşte 





STUDIU DIN MANGALIA, 1926 


VLAD. Mulţi... 

JUDECATORUL. Pentru vin?... 
femei?.... sau pcutru cărţi... 

VLAD. Cărţi. 

JUDECATORUL. Şi cum ai procedat? 

VLAD. Așa... 

JUDECATORUL. Aga. Cum aşa?.. Ai 
pândit momentul când era singur în casă? 

VLAD, Când era singur în casă. 

JUDECATORUL. Şi atunci te-ai repezit, 
i-ai dat mai multe lovituri... (Vlad se uită 
speriat căntâni cu ochii prin scenă, O 
rupe de fugă, să iasă, gardianul îl prinde). 

JUDECATORUL “(Poruncitor gardia- 
nului). Pune-l în fiare!.. (gardianul îi pu- 
ne fiarele de mâni). 

VLAD (se sbate). Nu... Nu... Nu vreau... 

JUDECATORUL. Lasă, lasă... Nu te a- 
gita. Libertatea prețueşte mai mult când 
nu o ai. 

VLAD, Nu pot scrie... Sunt grele... (co- 
pilăros, psi lianelui): Scoate-mi-le te rog. 
d ez (după un timp, cu necaz). To- 


bul IUSECATORUL. Să continuăm. 
VLAD. Îmi rup mânile... Sunt grele... 
(se sbate). Scoate-mi-le... 
JUDECATORUL (autoritar). Să taci! 
VLAD (speriat). Să tac. 
JUDECATORUL  (gretierului)., Citeşte 
de la început, nu mai ştiu nimic. 
GREFIERUL (citind). Vlad Dumbră- 
veanu, de ireizeci şi opt de ani, fără pro 
fesiune, în dimineaţa zile de cinci Sep- 
temvrie, anul curent, a . pândit momentul 
când victima, Profesorul Priboi, era sin- 
ştie a oătetă şi, tievileui e alesesi, sa 


pentru 


UNIVERSUL LITERAR 


repezit asupra ei, dându-i mai. multe lovi- 
turi de cuţit până ce a căzut la pămâui. 
Mobilul crimei este furtul, asasinul fiind 
un pasionat jucător de cărți. In timpul in- 
strucţiei, a trebuit să fie pus în fiare de 
ourece a încercat să evadeze din chiar fa- 
ja noastră. 

JUDECATORUL (grefierului). Ai scris 
întoemai? 

GREFIERUL. Intocmai, 
cător. Exact... 

JUDECATORUL (lui Vlad). Şi cum se 
juc că mai furat nimic?,.. Ai auzit vre-o 
mişcare, vre-o uşă deschizându-se? 

VLAD. Da. am auzit, am auzit... e. 

JUDECATORUL. Venia cineva... 

VLAD, Venia cineva. 

JUDECATORUL, Şi atunci ai fugit. 

VLAD. Am fugit... (rugându-sc). Luaiu- 
mi fiarele. Sunt grele... Ce vreţi de li 
mine?... Ce vam făcut? (gardianului) 
Domnule... i 


GREFIERUL (recapitulânăd, la început 
mormâe keînţeles, trecând ochii peste 
rânduri, apoi mai tare). A îras mai multe 
lovituri de cuţit până victima s'a, prăbu- 
şit la pământ. Auzind că se deschide c 
ușă, a trebuit să fugă, fără să mai aibă 
timpul să fure ceva... 

JUDECATORUL (ui, Vlad). Şi te-ai, dus 
jos, te-ai spălat pe mâni şi te-ai culcat, 

VLAD. M'am culcat. 

JUDECATORUL. Pe 
şieai de mult? 

VLAD. De muli. 

JUDECATORUL. Te duceai 
prin casă? 

VLAD. Da, mă duceam pe la el prin 
casă. 

JUDECATORUL. Și, toi tu i-ai spus, de. 
Sigur, că e un apartament gol în același 
imobil în care locuiai, L-ai sfătuit să 
se_mute să-l poţi prăda şi omoară, 

VLAD (neînțelegător). Nu ştiu ce vor- 
biți dumneavoaslră. eu mam omorât pe 
nimeni. Vreau, vscau să nor... Sunt 
inii de cvime, mii de criminali şi eu nu 
pot ucide... Nu pot ucide... Îmi pare răm... 
| isa i-mi, sunt obosit, obosii, obosit... 
Credeţi poate că sunt Isus?... Nu, nu 
suut Isus, sunt un biet om, 

JUDECATORUL (râzând). Îţi. pare răw, 
Cred şi eu, 

VLAD. Imi pare rău... 

JUDECATORUL. Că l-ai omorît... (gre- 
îerului), Povestea 'tuturor tâlharilon... 
(lui Vlad). Ei, vezi?... Nu puteai să faci 
mărturisirile acestea dela început, fără să 
fi încercat să fugi? Ai asasinat şi încă 
cu premeditare, nai nici măcar, circum- 
stanțe atenuanie... O să ie duci la sare. 

VLAD. ?.. 

JUDECATORUL, Da!... (după un timp). 
A1 mai fost condamnat vre-o dată, 

VLAD. Da. 

JUDECATORUL, lot pentru furt? 

VLAD. Tot pentru furt, 

JUDECATORUL. Binel...: “(grefierului). 
Cu un cinism revoltător, amănunţeşte eri- 
ma comisă... Recidivist... După declaraţiile 
făcute, rezultă că mai are o condamnare 
Ja trecutul său, tot pentru furt şi încer- 
care de asasinat... (după un timp, gardia- 
nului). Du-l dincolo! 

GARDIANUL. Ilai)... 

VLAD. (umilit). Fiarele... sunt grele... 


GARDIANUL (îl împinge în cumera cu 
uşa zebrelitii, încne şi ese să stea la ușa 
de inirare), 

GRELIERUL (după un timp, linguşitor). 
Domnule judecător... (dă din cap şi face 
gist de laudă). Să dea Dumnezeu să trăiţi. 
Afacerea asta... 

JUDECATORUL (cu satisfacţie reţinu- 
tă). Intr'adevăr... E un caz rar. N'ai vă- 
zut?... Incerca săi facă pe nebunul... Când 
tecunioagie crima, când iu 

GREFIERUL, O să votbidacă toată 


domnule, Jude- 


profesor îl cuno- 


pe la el 


Ei 


UNIVERSUL LITERAh 


Bătrânul fierar 


Cum rătăciam prin pădure, ma cu: 
prins Geodată dorul să colind pe rând 
scumpele locuri ale copilăriei. Oare 
„Cotul Domnului”, unde pe vremuri stră- 
moșii mei se ascundeau de frica 'Lătarilor, 
să fi rămas acelaş codru înfricosat, aşa 
cin l-am văzut cu ochii de copil? Şi în- 
insa paragină pietroasă îmi va părea 
arcaş pustietate nesfârşită, şi toi așa de 
frumoasă, cu zăplazul ei de goruni, ca 
odinioară? Pe atunci îmi părea mai Îru- 
moasă decât o icoană pictată, iar cadrul 
ci mai frumos încă. Şi măcar că soarele 
abia a:unei îşi fulgera, de după creasta 
muntelui razele, mă cuprinse o scie chi- 
muitoare ; — simţeam că mă voi iîstovi, 
viacă nu mă voi adăpa cu apa tămădui- 
toare din fântâna curgătoare a „Pârăia- 
șului”. Sburdalnicul pârău de munte 
sălta voios la picioarele mele: mi-aş fi 
putut, potoli sctea ; dar nu era asta setea 
ce mă ardea, ci dorul sufletului. Dorul, 

. însetarea după locurile de odinioară. 

Am pătruns mai adânc, tot mai adânc 
— şi unul după altul mi se înfăţişară 
înaintea ochilor sfintele lucruri din tre- 
cut. Printre altele şi copaci, pe cari i-am 
recunoscut îndată, — şi am salutat cu o 
bucuric copilărească pe bunii mei prie- 
temi de odinioară. Aşa trebue să fie: în 
copaci sălășluese suflete; — la vederea 
lucrurilor neînsufleţite inima noastră 
nu obişnueşie să svâcnească mai tare; 
dar iată, când zăresc de departe bătrâ- 
nul gorun din marginea cărării, imima 
îmi bate mai puternic şi fără voe il sa- 
lut: „Bună ziua să dea Dumnezeu, bă- 
irânule gorun !'. Li cercetez cu dragoste 
rădăcina, trunchiul, crengile. Pe cele 
mai multe frunzişul c încă bogat, dar 
de pe acuma câte-o creangă uscată, -go- 
Jașe, dă semn de încărunțire: de-acuma 
doar ciocănitoarele de-l vor mai bate, 
alte paseri nu se vor mai adăposti în «el. 

Și amintirea mă fură şi dorul mă 
poartă... Aşa am ajuns jos, în valea cea 
îngustă ; de jur împrejur, ca nişte paz- 
nici credincioşi, munţi wriaşi, împăduriți, 
[păzesc valea de vânturi şi furtuni. 

— Ute, fierăria ! Vechea fierărie dela 
Bank ! 

Linișie, pretutindeni liniște mută, în- 
fiorătoare.' Mai stă şi acum acolo, deasu- 
pra văii, roata cea grozavă, pe care odi- 
mioară o vedeam mai mare, mult mai 
mare ca acum ; stă, stă acolo nemişeată, 
cu spițele-i lungi, putrezite; — şi așa 
cum stărueşte 'încremenită în Aăcerc, 
vestește jalnic pustiirea, amara amăgire 
a miilor de muncitori. Măruntele căsuțe 
şindrilite au rămas fără uşi şi fără fe- 
restre. Prin grădinile de zarzavat au nă- 
pădit buruienile şi mărăcinii, Ici-şircolo 
rămăşiţe de cărbuni amestecați cu cc- 
nuşe şi noroi; unelte vechi, nefolositoa- 
re, jalnice amintiri ale trecutului, 'de 





luinea. nu-i vorbă că are şi de ce. Cine 
> ceti dosarul, numai acela poate să-şi 
dea seama de ce va să zică o adevă- 
rată instrucţie... 

JUDECATORUL (acelaşi). Cred şi eu... 
(satisfăcut). Eh!... Să mai poftească acum 
avocatul. 

GREFIERUL. Vine şi el? 

JUDECATORUL. Da, cu doctorul ex- 
pert şi... 





C. ANDELEANU 


de BENEDEK ELEK 


pe când dăinuia pe aci o viață harnică, 
de pe când roţile vâjâiau şi uruiau, şi ră- 
sunau munţii de puternice lovituri de 
ciocan, iar cântecul fetelor muncitoare 
plutea lin deasupra văii. Şi astăzi parcă 
învie înaintea ochilor mei Catiţa cea fru- 
moasă, sălbatica: floare  păduraiică — 
fata bătrânului ficrar ceh. Parcă acum > 
văd cu părul ei bălai — auriu, cu na- 
sul mic, puţintel olmaznic, — astăzi ştiu, 
că toate fecioarele cehe îl au. astfel; — 
dar fie, că era frumoasă ! Şi pe încetul 
amintirea spălăcită începe să se limpe- 
zească. Intro bună zi Catiţa «lispăru din 
făurişte. A fugit cu boierul cel tânăr, cu 
fiml stăpânului fierăriei: Daniil, care 
nici nu sa mai întors de-atunci. A lăsat 
tatălui său fierăria ; las'să: bată el fierul, 
să 'toaane el vasele de metal : pentru toa- 
te fierăriile din lume nar fi dat pe Ca- 
tița lui cca bălaie. 

Dar asta sa întâmplat demult, demult; 
ce ştiu eu cât va fi dăinuit dravostea 
boerașului Daniil. Bătrânul Linesak, ta- 
tăl Catiţei, a rămas aici, — văduv, fără 
copii, inima Ini a rămas legală de locu- 
rile acestea, de valca şi de pădurea a- 
ceasta, cu toate că nu sa născut aici. 
Cum rătăcese printre lcăsuțiele 'părăgi- 
nite, văd deodată una cu uşă şi ferestre 
şi când ajung mai apmoape, zăresc în 
prag, ghemuit, un bătrân  veştejit de 
vreme. Priveşte dus cu ochii mici și 
şterşi pierduţi în gol, şi nici nu clipeşte 
când păşesc fără veste lângă cl. 

— Bună ziua, moşule, D-ia păzeşii 
fierăria ? 

Se uită la mine mirat. Din privire 
îi desluşese răspunsul întrebător : adecă 
ce-aş mai păzi ? ; 

— Au încetat luerările ? Când ? 

— O, ho — mormăi bătrânul. De- 
mult. i 

Incepu să socotească pre degetele-i sub- 
țiate şi sbârcite. 

— Sunt vre-o nouă ani de atunci. 

— Şi d-ta cu cine trăieşti aici ? 

Bătrânul fierar răspunse : 

— Cu bunul Dumnezeu. Mi-e deajuns 
cu atâta. 

Dar na spus adevărul deplin moșnea- 
gul, căci în clipa aceea văzui o fetișcană 
alergând spre noi. Avea părul bălai — 
auriu şi nasul mic, puţintel obraznic. 

— Vino, bunicule, am gătit ciorba. 

Bătrânul răspunse pornit : 

— Pentru ce ai mai eșit afară? Ce 
te arăţi aşa ? Cară-te înlăuniru ! 

Avca în mână o nuia cu cara bătea 
mânios pământul, — şi repede de vre-o 
trei ori: cară-te înlăuniru ! 

Şi zisei bătrânului : 

— Nu-ţi înţeleg mânia, moşule. A 
greşit copila en ceva ? 

Se feri să-mi răspundă la întrebare. 

— Mă mir cum ai rătăcit d-ta pe aia, 
De. când au încetat lucrările, n'a mai! căl- 
cat picior de boier pe aici. Nici diavolului 
nu-i plac locurile acestea, cu toate că 
nu se află pe lume loc mai frumos ca 
ăsta. Uite, Domnule, pădurea asta! Ai 
văzut cândya una mai frumoasă? Ehci, 
Pa iza pilot bora ÎNCĂ Mâs 
ua ! Pe înserate luam puşca pe umăr. 
mergriun la pândă și numai către miezul 
nopții mă întorceam acasă. Cunosc fiece 
copac, fiecc tufă. Mulţi vlăstari au cres- 
cut copaci mari de când trăicsc eu pe 
aici... Am fost omul de încredere al siă- 
pânului. În fiecare seară mă întreba : Ei, 
Limesak, eşti obosit? Nu cucoane, Îa-ţi 
dar puşca,.Că iar au început să umble 
tiintreții. Câte odată vea şi cucoiuțul 


9 


Daniil... Ști... Daniil. Acum înțeleg de 
ce nu-i prea plăcea să vină cu noi, 

— Bunicule, vino odată ! : 

— Taci! Nu mi-e foame 

Continuă tulburat, fără nici o legătură. 

O fată cum era Catiţa ! Sar fi cuvenit 
să fic prinţesă. Să îi văzut, Domnule, ce 
soiu de fată. Da: frumoasă mai era ! Ca 
un bujor. Și sa întors acasă: giocel ofi- 
iii. Daniil a fost un ticălos, un tâlhar. 
Pe tatăl său la nenorocit. Pe fata mea u 
băgat-o în pământ, Da, dar și el a păţit-o. 
Dacă ai fi văzut d-tal ce fierăric a fost 
aici ! Şi ce sta ales acum de ea... Odată 
uuinai: paff! Şi totul sa sfârșu. Putem 
pleca fiecare : drum încoace, drum în- 
colo. En tot aşteptam, tot aşteptam : ce 
se va alege acum ? Tovarăşii mei îşi fă- 
ceaun bagajele blestemând, femeile. şi co- 
pii plângeau, ţipau ; plecară cu toţii, nu- 
mai eu nu nam urnit din loc, 

— Da d-ta ce mai vrei, moşule? mă 
întreba unul şi altul. 

--- Ce vreau ? Nimic, rămân aici. 

— Ai înnebunit ? Aici nu vei mai că- 
păta de lucru cât vei trăi. 

— Nu-mi pasă — ziceam —- rămân aici 
cu toate astea. Copiliţa asia era atunci 
de vre-o cinci ani, plângea şi ea: haide, 
bunicule, să plecăm şi noi, aici ne mă- 
nâncă ursu. Zadarnic, domnule, piei.a- 
rele plecau dar inima rămânea aici, 
Dumnezeu să te binecuvânteze Catiţa ! 
Plecam şi mă întorceam, îngenunchiam 
în faţa mormântului și plângeam ca un 
copil : nu te părăsesc Caiiţa, nu. Şi apoi 
şi pădurea parcă-mi vorbia: — Da» tu 
unde vrei să mai pleci acum la adânci 
bătrâneţe ? Nu mai poţi prinde rădăcini 
aiurea, moşnege. Oamenii râdeau: D-ia 
eşti un bătrân nebun, Lincsak, O să mori 
aici de foame. Nu ascultam de râsetele 
lox. Mi-a rămas ce mi-a rămas din vre- 
murile bune de odinioară. Mi-e deajuns 
atât. - i 
— Bine, bine, moşule, dar ce se alege 
de micuța Catiţa ? i 
“ Cliupi din ochi cu înţeles. Nu te teme 
domnule, n'o să-i mai umble așa ca mă- 
sei. O păzese ca ochii din cap. 

Micuța Catiţa pândea mereu la fereas- 
tră ; auzia bine toate vorbele bătrânului. 
Dădeu din cap, parcă ar fi încuviințat 
toate spusele bunicului: bine, bine, bu- 
nicule, >om mai vedea noi. 

„În drum spre cdsă, la o bătaic de 
pușcă depărtare de fierărie, zării pe ci- 
neva, îmbrăcat în haine de vânătoare, 
sirecurându-se printre tufişuri, Era un 
flăcăiandru tinerel — abea îi mijea mus- 
taţa ; — așa trebue să fi fost pe vremuri 
cuconaşul Daniil. Ă 

Păzeşie, păzeste-ţi numai bine pe micu- 
ţa ia Catiţa, sărmanule fierar bătrân. 


(trad. din ungară de) IOAN LUPU 


BENEDEK ELEK este fără îndoială cel 
cel mai de seamă dinire scriitorii unguri 
dela noi. Prin vârstă şi maiales prin ac- 
fivitatea literară pe care o depune neobo- 
sit, el este decanul şi conducătorul spiri- 
lual al vieţii literare ungurești din 
Ardeal, 

Autor a nenumărate nuvele şi  povpes- 
liri, a scris şi un roman din biafa se- 
cuilor, dar este prețuit mai ales pentru 
arta fină cu care prelucrează basmele şi 
legendele secuieşti, într'o lectură plăcută 
şi cuceritoare chiar și pentru cei mai 
pretenţioşi cititori —Odinioară_ a tradus 
și căteva basme româneşti.—Dacă ar fi 
să-l asemuim unui scriitor român: am 
aminti pe Slavici, 

În mezent, din satul Bățanii Mici, lo- 
cul său de naştere, conduce o revistă 
peniru copii şi una literară ; şi continuă 
să fie îndrumătorul mişcării  „popora- 
histe”! a literaturii ungurești ardelene, 


10 





Tlume, filozaful englez, care se îngră- 
şase la bătrâneţe, călătorea între zi pe 
vapor cu frumoasa lady Wallane, deo- 
dată se deslănpni o furtună mare. 

lady Wallane îl rugă pe Hume so în- 


cutijcze în situaţia idisperată în care 
se aflau amândoi, dar filozotul îi spuse 
cu sânge. rece că e fourte probabil ca în 
curând să cadă amândoi pradă peştilor. 

— Și pe cine crezi că an să mânănce 
întâin ? întrebă lady Wallane. 

— Cei mâucăcioşi se vor repezi desigur 
întâiu la mine, răspunse Hume, dar gur- 
manzii vă vor prefera pe dumutavoastră. 

DE ai 





Mark Twain insultase pe un funcţionar 
superior şi fu condamnat la opt zile în- 
chiseare. Era în tinereţea sa, 

Mai târziu um reporter îl întrebă ce 
impresii a căpătat din puşcărie. 

— Doamne ! răspunse Mark Twain, cânui 
eşii mai atent în închisoare, observi că 
şi acolo sunt nemernici, ca pretutindeni. 

i * 

Uneori, Mark Pwain se ducea la bise. 
Trică, Intro zi se duse atras în special de 
reclama unui. preot cure afirmau că pre. 
dica sa va dura numai câncisprezice mi- 
amute, va fă interesantă şi înviorătoare. 

Toate au mers bine la început. Twain 
cra atât de încântat, că hotări în sinea 
lui să arunce în cheta din bisezică cel 
puțin o sută de dolari. 

Dar preotul nu se ţinu de cuvânt. Pre- 
dica eu mui lua sfârşiiti După oi jumătate 
de oră, Pwain îşi reduse donația la cinci- 
zeci: de dolari. După patruzeci de minute 
nu mat voi să dea! decât zece. 

Când punga cu cheta se apropie de 
dânsul şi preotul toi mai vorbea, umo- 
vistul fură: douăzeci de cents. 

+ 

Mark 'Pwain povesti, întro zi: 

— Voind să fac o scurtă călătorie pe 
vupor dealungul coastei, la sud de New- 
York, mă se spuse, când am luat biletul, 
că voi avea: de tovarăș în cabină pe um 
maior Reynolds. Mi-era indiferent. Dar 
pe urmă m'am bucurat, căci maiorul) a- 
cesta era din armata salvării şi se numea 
Mary. ! 

* 

Mark Twain ţinu o cuvântare cam aşa, 
cu ocazia înmormântării unui prieten. 
intim ucis de trăsuet : 

— Preţiosul nostru amice na avut să 
zacă mult timp bolnav. A murit repede 
şi fără durere. Bunul D-zeu a apăsat bu- 
tonul electria din cer. Şi așa a fost exe- 
cutat scumpa nostru: dispărut ! 


Mark Twain, fiind facă în viaţă, un 
ziar, preu: bine informat, anunță moariea 
sa. El telegrafie ziarului în chestie: 

„După părerea mea, aserțiunea dv. 


este exagerată !* 
RUD. A. RNAPP 





VAIVERSUL LITERAR 


Hector de Blarm 


Hector de Bearn a trecut prin ţa- 
ra noastră în anul 1828, în timpul răs- 
boiului rnso-ture trimis de guvernul 
francez ca să însoţească pe Ducele de 
Moriemart în răsboiul ruso-turc. Ca 
tovarăşi Ducele a luat pe llenri de 
Moriemari,  Gerault de Crussol şi 
Hector de Bâarn, toți trei ofițeri și 
în seura de 1 Maiu 1928, acesti trimişi 
ai guvernului francez, părăsese Pa- 
risul, ca a doua zi să ajungă la fronti- 
eră şi după ce trec prin Germania, 
Polonia rusească, ajung la Cameuita 
în faţa Hotinului, trecân. Nisirul cu 
trei poduri plutitoare. 

De aici merg numui prin Basara- 
bia şi Dobrogea urmând urmaia ru- 
sească, călătorie care ține dela 1 lu- 
nice până la 15 August, trec apoi la 
Odesa si la 3 Noeniwric se întore la 
Patrie, . 


de IOAN C, BACILA 


Dela Isacovici, punctul de plecare 
prin Basarabia, până la oraşul Bălţi, 
ixec prinirun sat Breşitani, apoi se 
înfundă în stepa română, unde nu văd 
de cât cârduri de berze şi :lin când în 
câud colibe acoperile cu paie, de unde 
ieșeau oameni ca să-i salute închi- 
nându-se până la păinânt. Lrece prin 
orasul Bălţi, Chişinău, Tighina, Is- 
mail şi la 1 Lunie este la Bolgrad u:nde 
era strânsă armata rusească cu 144 
tunuri, gata să treacă lDunărea. De 
aici trece în Dobrogea, la Babadag, 
trece prin valea Carasului, vizitează 
Cunsianţa, Bazurgic. In ziua de 18 
lulie este la Varna, Șumla „vine inu- 
poi la Bazargic vizitează în special 
casa Paşei şi descrie cu deosebilă a- 
lenție această locuinţă cu două pu- 
ieri nelimitate , de soldat superior și 
de soţ al unui harem. 





HECTOR DE BEARN: CONSTANŢA, PORT FORTIFICAT, LA 1828 
Din stampele Academiei Române 


Toată această călătorie, Hecior de 
Barn o publică sub tiilul Quelques 
souvenirs d'une Campagne cn Turquie 
1828, 1 volum în folio cu 62 litografii, 

Pe câte o foaic anterioară litografi- 
ilor este scrisă călătoria. Acest volum 
este dedicat lui Casimir luce de 
Mortemart, în amintirea călătoriilor 
făcute împreună în timpul răshoiului 
ruso-turc, pe care l-a însoţit în răs- 
boiu şi în diplomaţie. 

Dela acest călător, care este și un 
foarte bun desenator —— pentru-că fie. 
care popas este însoţit «le câte un de- 
sen luat la faţa locului —- ne-au riimas 
știri privitoare la mişcarea oştirilor 
ruseşti prin Țările Române, descrieri 
de oraşe şi de case pe cari le-a vizitat, 
Din cetirea călătoriei vedem că l-a 
impresionat mult stepa românească, 
locuinţa şi traiul ţăranului român şi 
admiraţia ce o are faţă de trumusejţea 
femeii române, de curăţenia şi grija 
cu care își ține gospodăria, 


Dela Bazargic pleacă la Mangalia 
sat mic la Marea Neasri, fără pori, 
dar cu plajă şi moseheie minunată, 
În ziua de îti August este la tconstau- 
ţa şi dela cl aflăm că în anul 1828, 
Constanţa era port fortificat la Ma- 
rea Neagră, întărit cu ziduri crene- 
late, cu un pont-levis spre uscat având 
o inscripție turcească deusupra şi cu 
fortificaţii puternice spre mare, 

Dela Constanţa pleacă cu o corabie 
rusească spre Odesa und: stă până la 
3 Noembrice când pleacă la Paris. 

Cartea lui, care este un jurnal ilus- 
tat de călătorie şi a însemnat numai 
ce a văzut şi a desemnat numai ce i 
sa părut mai caracteristice este un 
document interesant pentru ţara noa- 
stră, 

Desenurile cari se găsesc în acest 
memorial de călătorie sunt în număr 
de 25 şi au numerele 6—25 şi 37—45, 
Ele reprezintă : trecerea Nistrului la 
Isacovici pe trei brudine, interior de 


UNIVERSUL LITEBAR 





HECTOR DE BEARN: VEDERI DIN iSACCEA LA 1828. 
Din stampele Academiei Române 


casă din oraşul Bălţi, vederea cetăţii 
Tighina, lagărul rusesc dela Bolgrad, 
trecerea armatelor rusesti peste Du- 
năre. Apoi sunt vederi din Dobrogea: 
Vederea  Isaccei, Babudagul cu fai- 
moasa cazurmă şi cișmea făcută de 
Sulianul Mahmud în 1806, apoi dă 
Vulea Carasului, vederea oraşului 
Pazargic cu moscheiu şi casa pașei, 
Mangalia, Constanţa ca pori fortificat 


cu ziduri crenelate, şi vederea cetăţii 


“Constanţa de pe mare. 


Am aminiit şi aceste desenuri căci 
sunt docuriente iconografice si sunt 
foarte interesante. Cu acest călător 
francez din primele decenii ale seco- 
lului XIX se adaugă încă unu! la şirul 
cel mare ul celor ce s'au. perindat în 
Ţerile Române. 

ş JON C. BĂCILĂ 


Zi plumburie 


Lasă-mă. Sunt balnavă şi rea astăzi, 
cum € şi marea. Adu cuvertura în jurul 
picioarelor, dar ia ceaşca aceea care fu- 
mcegă 'şi miroase a fân nd, a tei, a violete 
scarbăde.... Nu vreau altceva decât să 
întore capul şi să nu mai văd marea, nici 
vântul care aleargă, care se vede, în jo- 
curi vesele pe nisip, în praf de apă pe 
mare. Acj freamătă, răbdător, și stăpânit, 
ascuns îndărătul dunei, mai depurie decât 
orizontul... Apoi se răpede, cu un strigăt 
războinic, sgâlțâe ca o mână de om obloa- 
nele ferestrelor şi împinge pe sub uşă, 
ca o dantelă străverzie, țărâna pasuiul 
său etern... 

Ah! ce rău imi face! Nu mai am în 
mine un loc ascuns, un colț adăpostit şi 
mânile cu care mi-astup urechile nu-l 
îiupedică să stăbată şi să-mi răcească 
creerii... Gândului meu, dezbrăcat, măta- 
rat, împrăştiat, încerc în zadar să-i adun 
fâșiile; îmi scapă mereu tremurând, ca 
o haină zilrenţuită, ca o pasăre pe carr 
a ți: de laba piciorului și care se liberează 
isbind din aripi... i 

Lasă-mă, tu care vii cu blândeţe, cu 
milă, să-mi pui mâna pe frunte... Nu mai 
pot suferi nimie şi mai mult ca orice, 
marea ! Du-te de-o priveşte, tu care o ad- 
nuiri! Uite-o, lovește în terasă, ferbe, iz. 
bucnește în spume galbene, sclipeşte în 
culori de peşte mort, umple acrul cu 1mi- 
vezme de iod şi de putreziciun: fertile. 
Sub valul plumburiu, ghicese abomina- 
bilul popor de animale fură picioare, tur- 
tite, lunecoase, îngheţate... Nu simţi că 
valul şi vântul aduc până în odaia asta, 
miros de scoici, putrezite ?.., 

O! vino înapoi, tu care poți pentru mi- 


din COLETTE 


ne aproape totul! Nu mă lăsa siugură! 
Dă-mi sub nările mele pe care dsgustui 
le suhție şi le decolorează,  dă-mi mâi- 
nile tale parfumate, dă-mi degetele tale 
uscate, şi calde, şi subţirele da livănţica 
din munţi... Vino! Stai aproape de tot de 
mine, poruncește mării să se depărieze! 
Fă un semn vântului şi el să vie să se 
culce pe nisip, să se învârtească în loc, 
cu scoicile... Fă un semn: sc va așsza pe 
uvnă uşor, şi se va distra, cu o suflare, 
să schimbe forma colinelor mişcătoare... 

A! clatini din cap... Nu vrei, — nu: poţi. 
Atunci, du-te, părăseşte-mă fără sprijin și 
să vie furtuna să dea jos zidul şi să intre 
şi să mă ducă! Eşi din odae, să nu mai 
aud zgomotul inutil al pasului tău. Nu 
nu, nu vreau mângâeri. Mânile tale vră- 
jitoreşti şi privirea ta grea şi gura ta care 
dizolvă amintirea alțor guri, n'ar avea uzi 
mic! o putere. Regret astăzi pe cineva care 
nua posedat înaintea tuturor, îpaintiea 
ta. înainte de a fi femee. 

Sunt dintr:un ţinut pe care l-am pără- 
sil. Tu nu poţi opri. ca la vremea asta, 
acolo, să se răsfeţe la soare un lanţ ple- 
tos de păduri. Nimeni nu poate opri ca 
„> vremuea asta, acolo, rădăcinile arbo- 
rilor să înoate în iarba adîncă de un ver- 
de delicios şi liniştitor de care îi e sete 
sufletului meu... 

Vino. tu care nu știi, vino să-ți spun în- 
cet: mireazma pădurilor din ţinutul meu 
e ca a frazgilor și a trndafivilor ! Ai jura, 
tând tufele de măcieş sunt înflorite, că 
undeva se coace un fruct, colo ici, aproa- 
pe de tot, — un fruct nevăzut pe care îl 
miroşi numa:, deschizând nările. Ai ju- 
ra, când toamna pătrunde, rănind frun- 


ii 


zişul căzut, că un măr prea copt a că- 


zut jos şi tu îl cauţi şi îl miroși, aici, 
acolo, aproape de tot... 

Și dacă ai trece, în lunie, prin livezile 
cosite, la ora când luna îşi şiroeşte lu- 
mina pe stogurile rotunde care sunt du- 
nele din ţara mea, ai simţi, la mireazma 
lor, că ţi se deschide inima. Ai închide 
ochii, cu mândria aceea gravă sub care 
tu îţi ascunzi voluptatea și ai lăsa ca- 
pul în jos, cu un suspin tăcut... 

Şi dacă ai veni, într'o zi de vară, în 
satul meu, în fundul unef grădini pe 
care o cunosc, o grădină întunecată de 
verdeață şi fără flori — dacă ai privi, 
albăstrind în depărtare, un munte rotuna 
pe care pietrele, fluturii şi scaeţiii se co- 
lorează cu acelaş azur liliachiu şi pră- 
fuit, ai uita de mine și te-ai așeza acolo 
ca să.nu te mişti până la sfârșitul vieţii! 

Mai este încă, în ţinutul meu, o vale 
înguslă ca. un leagăn unde, pe înserate, 
se lăţește şi pluteşte o scamă de pâclă, o 
pâclă subţirică, albă, vie, un  grajioa 
spectru de ceaţă culcat pe uerul umed... 
imsufieţit de o lentă mişcare de undă, el 
se topeşte în el însuşi şi se face rând pe 
rând nor, femee adormită, şarpe langurvs, 
cal cu gât de himeră.. Dacă stai prea mult 
aplecat deasupra văii: înguste, sorbintil 
irul îngheţat care susţine czaja vie ca 
un suflet, nn tremur te va cuprinde și 
tuață noaptea vei visa rău. 

Ascultă încă, dă-mi mâinile  într'ale 
mele: dacă mergi, în ținutul meu, dea- 
lungul unui drumeag pe care îl cunosc, 
arămiu şi mărginit cu degeţele de un 
trandaliriu aprins, a; crede că urci că- 
rarea fermecată care duce dincolo de 
viaţă... Cântecul săltăreţ al bondarilor 
căptuşiți cu catifea te duce, bătându-ţi 
în urechi odată cu sângele inimei — pă- 
nă la pădure, sus de tot, unde se sfâr- 
şește lumea... Î. o pădure”*veche, uitată 
de oameni şi asemănătoare cu Raiul, as- 
cultă bine, căci... 

Cum te-ai îngălbenit şi ce ochi. des- 
chizi! Ce ţi-am spus? lu nu mai ştiu... 
vorbeam, vorbeam de ținutul meu ca să 
uit marea şi vântul.., Acum te văd -pălind 
şi cu ochi geloşi. Mă rechemi la tine, mă 
simţi atât de departe... Trebue să fac dru- 
mul întreg înapoi, trebue câ încă odată 
să smulg dn ţinutul meu, rădăcinile ce-mi 
sunt întipte acolo şi car sângeră,,. 

Iată-mă! sunt din nou a ta. Voiam nu- 
mai să uit vântul și marca. Am vorbit în 
vis... Ce ţi-am spus? Nu crede! i-am 
vorbit desigur despre o ţară de mimum, 
unde savoarea aerului îmbată?.., Nu cre- 
de! Nu te duce acolo: ai căuta în zadar. 
N'ai vedea decât o câmpie cam tristă pe 
care o întunecă pădurile, un sat tăcut și 
sărac, o vorbă umedă, un munte albăs- 
triu și sterp unde nici caprele nu se pot 
hrăn:, î 

„Mram întors acum, iată-mă. Dar unde 
sa dus vântul în lipsa mea? In ce adâr- 
cătură de dună stă îmbufnat, obosit? O 
rază subțire, strânsă întze doi. nori su- 
liţează marea şi răspunde dincoace în 
flaconul acesta unde joacă în loc... 

Azvirle pledul, mă înăbușă, Priveşte ! 
marea începe a se înverzi... Deschide fe- 
reastra şi uşa şi să alergăm spre; sfârşiiul 
auriu al acesiei zile întunecate, căci vrean 
să culeg pe prund florile țării tale a- 
duse de val, — scoicile, flori neperitoare 
sfoliate în petale de s:def trandafiriu.., 


Traducere de ALICE GABRIELESCU 


12 


Dimitrie Bolintineanu 
1819-1872 


Poetul D. Bolintineanu, ca şi V. Alec- 

sandri şi alţii, aparține epocei în care 
"a trăit. 

Upera sa literară este oglinda fidelă a 
unor (rământări istorice faţă de care pos- 
icritatea păstrează cu credinţă cultul a- 
mintirii şi respectul sfânt al unui sacrifi- 
ciu nobil. Dacă vom încerca să valorifi- 
căm esteticeşte opera sa poetică şi litera- 
ră desigur vom li siliţi să tacem aprecic- 
rea nemeritată a unui poet ce şi-a servit 
cu entuziasm contemporanii și care în 
acelaş timp a fost şi idolul acelor vre- 
muri apuse şi neînjelese pentru noi.. 

Transportându-ne în epoca dela 1848 şi 
aceleia care i-a urmat, înțelegând pe de- 
plin mediul şi preocupările ei, numai aşa 
vom fi in stare să judecăm -cu dreptate 
pe pociul D. Bolintineanu. 

Valoarea literară a unui scriitor nu, tre- 
hue să fie judecată decât în cadrul isto- 
ric. Numai aşa vom realiza o critică 
dreaptă și nepărtinitoare. 

AXăseui în satul din preajma Bucure- 
ştilor, Bolintinul din vale, caxe a schim- 
bat şi numirea de origină, macedoneană a 
poetului, Bolintineanu a fost adus de ta- 
văl său în anul 1929 în capitală. Aici in- 
tră în casa unui boer protertor care îl 
dă la şeoală. Studiază clasele primare la 
o şcoală particulară dela Colțea şi apoi 
“Iceul Sf. Sava. De tânăr intră ca fusuc- 
ționar la postelnicie în biroul „pricinilor 
sudiţeşti“. 

lu 1845 Asociaţia literară, înființată de 
fraţii Goleşii, trimite pe poei la Paris pen- 
tru a-şi continua studiile. Acolo Bolinti- 
ncanu a cit muli din marii autori ai 
Franţei, dar cunoştinţele sale literare de 
acasa nu i-au permis să-şi iormeze >» cul- 
tură prea serioaşă. Autorii lui favoriţi 
erau aceia care sc bucurau de o vâlvii 
nai mare pe uceu vreme, romanticii, cu 

$ victor llugo şi Lmartine în frunie. Aceu- 
sta se datorește poaie şi firci; sale expan. 
sive şi entuziaste, uşor ipiluenţabilă, de 
tot ce era pompos şi exagerat, 

Revoluha aelu 15+9 il cneamă în țară 
unde avea să joace un rol însemnat ală- 
iurea de iruntaşii mişcărei. insuccesul îu- 
tâmpinat de revoluționari, îl aruncă iarăşi 
peste hotare. El pribegeşte câtăva vreme 
prin Transilvania şi pe la Constaniinopol 
pentru a sc reintoarce după scurt tine 
sarăşi la Paris. 
"in anul 1859 vine în țară și ajunge mi- 
nistru de instrucţie publică sub Cuza. Acti- 
vitatea sa în acesti domeniu a tost din- 
tre cele mui bogate şi mai rodnice, Pe 
timpul lui sa întiinţat Universitaiea din 
București şi toi el a întemeiat primele 
şcoale româneşti în Macedonia. 

lDetronarea iui Cuza în 18b6 îl sileşie 
să se retragă pentru toideauna din viaţa 
pelitică, ocupându-se numai cu literatu- 
ra. Noua îndeletnicire i-a procurat iru- 
moase, momenic de inulțumire sufletească 
dar şi mari mizerii materials. Desigur 
conducătorii de pe atuuci ai Statului nu 
aveau vreme să -se ocupe şi de soarta 
scriitorului sortit să îndure cea mai nea- 
gră mizerie şi care avea să se stingă în 
anul 1872 la 20 Angust în spitalul Pan- 
telimon. 

Activitatea literară a lui D. Bolinti- 
nounu a fost foarte vastă şi variată. Ceea 
ce l-a răcut însă cunoscut şi apreciat în 
mod elogios de contemporani a fost ope- 
ra sa poetică propriu zisă. Incă din anul 
1842 când publică în „Curierul de ambe- 
sexe“ au lui Eliade poesia sa „O fată tâ- 
nără. pe patul morţii”, Bolintineunu cu- 
lege cele imai frumoase succese şi critice 


favorabile din partea îndrumătorilor lite- 
rari de atunci. 

Desvoltat sub infiuenţa şcoalei roman- 
tice franceze poetul îşi îndreaptă dome- 
niul de inspiraţie în trecutul istoric. Pa- 
triotismul „său politic căuta o notă ana- 
loagă şi în domeniul literar.  Dealifel 
toată popularitatea din trecut a poetului a 
fost câştigată de sufletul “patriotic şi en- 
tuziast al legendelor şi baladelor sale. 

Când aceşi gen a fost reluat de Alecsan- 
dri şi alii, poetul a fost dat uitării și nu 
a mai rămas de pe urma lui decât amin- 
tirea vagă a unei glorii uitate şi melodia 
tristă a unor balade de ale sale cântate 
cu avânt de lăutarii populari și însufle- 
țite en ţiuereţă de şcolari pe ta serbările 
naţionale. 





D. BOLINTINEANU 


Dacă Bolintineanu avea un talent mai 
puternice atunci desigur numele lui ră- 
mânea în literatura noastră pe aceiaș) 
scară de valoare ca și numele lui Uh- 
land în literatura germană, de exemplu. 
Im.perfectă ca formă, superficială și uşoâ- 
ră ca fond, opera poetică a lui D. Bo- 
lintineanu are în literatura noastră ca 
şi opera sa literară în afară de aceia a 
valorificării artistice, opera lui mai irăe- 
şie încă în mintea noastră şi va mai ră- 
mâne şi în istoria literară ca o pildă vie 
de admiraţie exagerată inspirată de o 


literatură ce depăşeşte domeniul unei 
arte durabile și originale. 
GH. CARDAȘ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE : 


A. — Opera, ediţii : E 
1) Poezii în „Propăşirea“ (iaşi 1844) şi în 
„Curierul românesc“ (Buc, 1846), 


2) Colecţie de poeziile d-lui  Bolintineauu. 
Bac. 1847, 

3) Poporul suveran, gazetă politică. Buc. 
1848, 

4) Junimea română, ziar, Paris 1851. 

5) Foaie volantă : 1851, Maiu 30. (Manifest 


contra protectoratului rusesc). 

6) Albumul pelerinilor români, Paris 1851. 

7) Cântece şi plângeri, laşi 1852. 

5) Les principauts roumaines, Paris 1854, 

9) Poezii vechi şi noui, Buc, 1855. Cu o pre 
tață de Radu losescu, 


UNIVERSUL LITERAR 


10) Manoii, roman național. laşi 
„România literară“. 

11) L'Autriche, La Turquie et les Moldovala- 
ques par B., Paris 1856. 

12) Călătorii în Palestina şi în Egipt, Iasi 
1856, Ed. 2-1, Călătorii la Ierusalim şi în Egipt, 
Buc, 1867, 

13) Cântarea României, traducere în versuri, 
Buc. 1858. 

14) Călătorii în Moldova, Buc. 1858. 

15) Legende sau basme originale în versuri, 
Buc, 1858. 

16) Melodii române, poezii, Buc. 1858. 

17) Călătorii pe Dunăre şi în Bulgaria. Buc. 
1858. 

18) Bătăliile Românilor, Buc. 1859. 

19) Nemesis, satire politice, Buc. 1861. 

20) Legende noul, Buc. 1862. 

21) Elena, roman original de datine politico- 
filozofice. Buc. 1862. . 

22). Călătorii la Românii din Macedonia şi 
muntele Atos, Buc. 1863. 

23) Mizerabilii de V. Hugo, traducere cu A. 
Zane şi M. Costinescu, Buc. 1862-—1863. 

24) Viaţa lui Mihaiu Viteazul făcută pentru 
înțelegerea poporului de un anonim. Buc. 1863. 
25) Viata lui Ştetan cel Mare, Buc. 1863. 
26) Viata lui Vlad Ţepeş Vodă şi Mircea cel 

Bătrân, Duc. 1863. 

27) Vizita Domnitorului Principatelor unite la 
Constantinopol, Buc. 1860. 

28) Poezii atât cunoscute cât şi inedite, Buc. 
1565. 

29) Eumenidele sau satire politice, jurnal în 
versuri, Buc. 1866. 

30) Călătoril în Asia mică. Buc. 1866, 

31) Brises d'Orlent, poesies roumaines tradui- 
tes par lauteur. Paris 1866. 

32) Mihaiu Viteazul condamnat la moarte, 
dramă în 3 acte. Buc. 1867. 

33) Conrad, poemă în 4 cânturi, Buc. 1867. : 

34) Şteian Vodă cel berbant, dramă în 4 acte, 
Buc. 1867. 

35) Alexandru Lăpuşneanu şi După bătălia 
dela Călugăreni, drame, Buc. 1868. 

36) Şteian George Vodă sau Vol face Doam- 
mei tale ce ai tăcut jupânesei melc, dramă isto- 
rică, Buc. 1868. j i 

37) Domnii regulamentari şi istoria celor 3 
ani dela 11 Februarie până astăzi, Buc. 1869. 

38) Viaţa lui Cuza, memoriu, Buc. 1869, 

39) Negăsirea de religie, de patrie şi de drep- 
tate la Români, Buc. 1869. 

40) Ielele, grame şi epigrame politice, Buc. 
1569. 

41) Traianida, poemă epică, Buc. 1869—-1870. 

42) Viata lui Traiaa August, fundatorul nea- 
snului românesc, Buc. 1869 

43) România roabă la Austro-Maghiari, Buc. 
1569. 

44) Cartea poporului român, cugetări filozo- 
jice şi politice... Buc, 1869, 

45) Poezii din tinerete nepublicate încă, Buc. 
1869. 

46) Sease drame istorice. Buc. 1869. 
Rl Menadele, satire politice sociale, 
4870, 


48) Plângerile României, ode la Patrie, Buc. 
187v, Ă 
49) Cleopatra regina Egiptului, Buc. 1871. 

50) Ştetan Vodă cel tânăr, Buc. 1871. 

51) Poezii, culegere ordonată de însuş auto- 
rul, cu o prefaţă de G. Sion, Buc. 1877, ed. 1], 
Buc. 1899, i 

52) Opere complete, Poezii, Buc. 1905. Cu o 
prefaţă de Şt. O. Iosif. 

53) Scrisori din exil, publicațe de N. Cartoian 


în „Neamul românesc literar“ [ (1908-- i 
Mea ar (1908—1909) şi 


1855 şi în 


Buc. 





UNIVERSUL LITERAR 





PORTRETUL 
(Din vratul scrisorilor vechi) 


lin prieten pictor îmi serie: 

„Dragul men, de câţiva ani Alexan- 
dru mă poftea stăruitor să zugrăvesc por- 
tvetul mamei sale. o doamnă venerabilă. 
erasă şi inexpresivă, despre care toată 
Inmea spunca însă că are » inimă de în- 
ger. 

„După ezitări nenumărate. am făgă- 
uit să încep. în sfârsit studiile prepara- 
ferii. Ah... fa ştii ce nenibilă tortură. coste 
munea de disecare sufletească a unui mo- 
del. enre nu are nimie grăitor în înfăţi- 
sivoa hui exterioară, i 

«Totuși. am urmărit tim de trei lumi 
As zile. cu încăpăținare de dotectiv, pe 
băiirâua aceia. care'mi lăsa necontenit îm. 
presiunea unui mal de carne flască, lip- 
sit de orice licărire omeneasră, lăuntri- 
că. Toate schițele mele ţirau incompetin- 
la meat... 

„Dar într*o seară, într'o seară de Cră- 
ctun. am surprins o scenă. care ma tul- 
burat vână la durere şi pe care ţi-o tran- 
scriu întocmai, 

„In fotoliul din fata sobei. sta hătrâna 
de poveşti cu nenolica ci. copila lui A- 
Jexandru, un drăcuşor micuţ. ca o jucă- 
rică. 

„Bunica ertin — sau se prefăcea că 
cetește — într'o carte groasă si veche, 
cu scoarțele de piele şi paftale de argint. 
Așa cctea bunica: 

— mă fst odată un împărat şi o îm- 
părăteasă. Şi împărăteasa era tare su- 
părată, că nu avea o copilă, aşa frumoa- 
să şi enminte, ca tine... 

E „.Bunică dragă, dar de ce nu avea 
îmipărăteasa nici nn copil? 


— „Dacă nu voia Dumnezeu să-i dea !.., 


— „Dumnezeu dă ne copii, bunico?.., 

— „Pot... cine altul? 

—- „Si de unde ia Dumnezeu pe copii? 

—— „Din cer... 

— „Din cer?? 

— Da, da, da... 

-— „Si Dumnezeu are mulți copii în cer, 
bunico? Ă 

— „Mulți! 

— „Mulţi tare? 

— O sută, 

— «O sută?... ȘI cine-i dă lui Dumnezeu 
copii, bunico? 

— „Stiu şi eu, maică! 

— „De ce nu ştii buniţo? 

— „Am uitat... 

— „Uitat de tot? 3 

-— „Dar de ce uiţi tu, bunico dragă? 

— „Dacă's bătrână... 

— „Cine ţi-a spus că eşti bătrână? 

„— „Par:că eu nu mă văd: părul mi-i 
alb, nam dinţi... 

— „Nici eu man dinţi. 

Când mi-au căzut, mămica mi i-a arun- 
cat pe acoperișul casei, să crească alții... 
- — „Or să-ţi crească, micuţo,... or să-ți 
crească alţii, mai frumoşi, mai albi. 

— „Si ție... şi tie. şi ţie... 

— „Mie n'or să'mi mai crească d'acu- 
mă, DU, NU. 

— „Pentru că nu i-ai aruncat pe casă? 

— „Ba nu, maică, dar pentru că:s bă- 
trână, ş 


-- „Bătrână tare? 

— „Bătrână tare: de optzeci de ani... 

— „De optzeci de anil... 

„optzeci de ani... cât mama? 

— „Mai bătrână... 

— „Cât tata? 

— su.(Săratând-o prelung în creștetul 
capului)... cât voi toți Ja un loc. 

— me( după 0 pauză, în care fimp a cxa- 
minat cu luare aminte şuvițele de păr 
argintiu ale bunicii)... 

„şi eu am să mă fac bătrână, buniţo?... 

— „Şi tu, şi muică-ta, şi taică-tău... 

— „Cu părul alb? 

— „Cu părul a)b,.. mai vorbă!.. ca şi 
minc... 

— mm şi fără dinți? 

— fără dinți, fireşte. 

(Linişte mare. Micuța examinează cu 
deamănuntul fotoliul pe care stă bunica. 
Uşa din tund sc deschide şi mama fetiţei 
intră.) 

— „Mamă, mămiţico... spune lui tăticu 
să ne cumpere încă trei fotele, încă trei 
fotele!... i 

— „Trei fotoliuri ?... Pentru co, încă 
trei ?... y . 

— „Unul pentru mine, unnl pentru tine 
şi unul pentru tata,.. să stăm de vorbă 
cu bunica, la sobă, câud om fi bătrâni 
tare... 

(Bunica îşi usucă pe furiș o lacrimă și 
priveşte la nepoată, cu trisfete mare). 

— „Poi... eu... am să mă duc, până 
atunci, draga bunicuţii, dragă... 

—  „(înspăimântată).., unde vrai să te 
duci! 

— p.Sus... la Dumnezeu... 

— „De ce, la Dumnezeu? 
uu„(privind fix, în vatra sobei. la un 
firicel de flacără ce se clatină stingân- 
du-se)... 

„are să mă cheme EL, să-mi spună 
ceva... î 

— „Să-ţi spună ceva?... 


Ce-are să'ţi spună. bumico? 





— „(Bătrâna aținteşte ochii în sol zu 


şi vocea ei pare o şoaptă de pe alte tă- 
râmanri)... ceva... 

— „Spune, bunicuţo dragă. spune-mi şi 
mie! 

„spune-mi si miel... 

. „(înseninându-se Acodată, sopteste 
misterios în Dnrlele aurii de pe urechea 
conilei)... are să-mi snnnă ce dar sățţi 
facă bunica ta de Anul Nou... 

— a (sărind în bratele bunicii si „să- 
rutând-o pe ochi. ve nas. pe frunte). 

„ah? du-te mai repede... du-te mai 
repede, bunico... du-te mai fuga... 

— (Dodidind-o plânsul şi strângân- 


du-si nepoțica la sân)... Da. muică, se du-: 


ce bunica. se duce, sc duce... 


Dă . . Li Lă . . . . . 


LI . . - . . . . . . 


„rază priețene, din cliva.aceta par- 
tretul hătrânci ma mai fost pentru mine 
o prohlemă plietiroasă. Mi se murise 
un: suflet de adâncă bunătate si de o ra- 
ră mobleță. Scomptam  smecesul .tablon- 
Imi meu. cu entuziasmul unui  ncoft. 
Peste patru zile vencam vesel într?o tră- 
sură cu uneltele mele si cu o pânză «- 
sormă. spre casa Imi, Alexandru. Câni 
biriaru! sa onrit în fata morții. ochii mei 
întâlniră arcul postavului nezru.  Intor- 
seci fata, fulgerat. Apoi privii resemnat 
sume ferestre: micuta se inca conimă în 
pervaz cu o păpuşă dolofană şi roză...“ 


, N mg Sâ . . - .. . . 


"Aşa sfârşeşta scrisoarea  prictenuluă 
meu pictor, 


E . - - . . .. . E] [1 


N. N. TONITZA 


PE 
+ 


Casa scriitorilor 
— Iniţiativa d-lui Petre Cătunaru -- 


O frumoasă iniţiativă vine să pună 
capăt acelui romantism consecvent că- 
ruia scriitorul român va să-și poarte 
truda  neajunsurilor între cafenea și 
casa albă a spitalului înainte de a po- 
posi irevocabil, în primitorul pământ al 
țintirimului, 

Formula poate să pară, exagerată, 
Pentru cei cari cunosc însă neajunsu- 
vile breslei scriitoriceşti, pentru cei care 
ştiu că după aproape două decenii dela 
înființare „Societatea Seriitorilor  Ro- 
mâni“ nu-şi are încă un sediu în Bucu- 
reştii palatelor sportivo-bancare, pentru 
cei cari cunosc peripeţiile obţinerei unui 
teren și mai ales imposibilitatea, în con- 
diţiile materiale de astăzi, a ridicărei 
unei case, tuturora acestora le va părea 
fivesc să salutăm acea iniţiativă graţie 
căreia, „Societatea Scriitorilor Români“, 
se apropie de unul dintre mult visatele 
ei idealuri. 


o - A 





CAĂTUNARU 


PETRE 


D. Petre Cătunaru, uu valoros scriitor, 
care uneşte frumoase însuşiri literare, 
(cum schiţele şi nuvelele din viaţa dela 
țară sau mai ales drama sa țărănească 
„Rostogolirea“ —- din care cetitorii noş- 
tri au cunoscut o viguroasă scenă — lasă 
să se întrevadă), cu o hotărîtă nobleţă 
sufletească, a solicitat şi obţinut să pună 
imtreprinda sa generozitate în slujba 
S. S. B-ului. D-sa va tipări, în chip de 
cărămizi, pentru „Casa Scriitorilor” — 
acea Casă pe care a râvnit-o între alţii 
şi regretatul Alexandru Vlahuţă — un 
mare număr de cărţi postale, artistic 
executate, cu autograie şi notițe bio-bi- 
bliografice, ale scriitorilor români în 
viaţă. . 

ste inutil să stăruim asupra multi- 
plelor foloase ale unei astiel de iniţia- 
tive. Istorie literară fotografiată şi lu 
îndemâna  mulţimei  cetitoare, cărţile 
poştale cu portretele scniitorilor răs- 
punzând şi -unui firesc îndemn al cetito- 
rului, încurajează totodată o operă de o 
nobilă utilitate cum este „Casa Scriito- 
rilor“, 

Am dori acestei iniţiative tot succesul 
dacă nam îi încredințaţi că ea se reco- 
mandă îndeajuns pe lângă publicul iu- 
bitor de literatură şi dornic să ajute 
Casa Scriitorilor. , 


Lă 


14 


Notiţe 


CONFUZII... SAU CE? 


Mai acum câțiva ani un cunoscut pple- 
mist şi gazetar vorbea în subsolul gaze- 
tei ce conducea despre cunoscuta idilă 


Locuinţa mea de vară e la fară... 


a lui BOLINTINEANU. E fără îndoială 
o eroare! pe care ne stăpânim so ecalifi- 
căm deocamdată. 

Mai dăunăzi, aiurca, alt caz: ni se dă 
ca autor al „San-Marinei“ ... Vasile A- 
lecsandri, când lucrurile se petrec cu to- 
ul altfel. 

infine al treilea: numărul - pe Maiu 
1926 al revistei „Cartea“ vorbeşte, la pag. 
72, coloana a ll-a despre : 

„E multă vreme decâund Alecsandri şi-a 
bătut por în Franțuzitele de meteahua 
noastră de a ne poci limba cu franţu- 
zisme“. i 

+ unicul caz pe care-l precizez, întâi 
pentrucă e nai. recent (şi de-aici: mai 
uşor controlabil) şi-apoi, pentrucă vine 
din partea unor ...bibliografi. 

Şi-atunci : e legitiin să mă îndoesc, nu 
de cultura academică, dar de cunoştin- 
țele elementare de istorie literară ale 


- autorilor acestor indrăsneţe afirmaţiuni ? 


A elimina o asemenea ipoteză însemnea- 
ză să mă opresc la alta şi mai puţin, con- 
venabilă : să nu fie cumva aceasta dova- 
da cea mai palpabilă de indiferența, de 
disprețul suveran şi nejustificat pe care 
aceşti curifei de ocaziune, aceşti descopc- 
ritori şi îndrumătoră o păstrează sănă- 
tosului scris românesc ? Răspunsul îi pri- 
veşte, Tăcând — vor confirma şi această 
presupunere. 

Să adaog şi o a lil-a ? Cred că, în mul- 
ie cazuri, vinovatul principal este pripa, 
repezeala cu care (pe stradă, la cafenea, 
la grădină, etc.) incredințăm paginci al- 
be atâtea şi atâtea „cugetări, îndemnuri, 
orientări“. Că la bază e lipsa totală de 
respect pentru sfinţenia serisului despre 


Pentru o mai completă, informaţie 
dăm numele scriitorilor din primele 
două serii, dintre cari prima urmează 
să apară zilele acestea. : 

Scriitorii din prima serie: |. A. Bassa- 
rabescu, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, 
Nichifor Crainic, Gala Galaction, Cezar 
Petrescu, Icnel Teodoreanu, Victor Efti- 
miu, G. Bogdan Duică, Caton Theodo- 
vian, N. Davidescu, Octavian Goga, Ca- 
Mil Petrescu, Lucian Blaga, Claudia 
Millian, Mircea Rădulescu, H. Papadat- 
Bengescu, Alfred Moşoiu, V. Demetrius, 
George Gregorian, Al. T. Stamatiad, Eu- 
gen I.avinescu, Corneliu Moldovanu. 

Urmează în seria II-a: Tudor Arghezi, 
Mihail Sadoveanu, Jean Bart, |. Al. Bră- 
tescu-Voineşti, Gh. Brăescu, Al. Caza- 
han, G. Ibrăileanu, G. Topărceanu, De- 
mostene Botez, Mihail. Codreanu, D. 
Nanu, M, Dragomirescu. Elena Farago, 
Ion Agârbiceanu, V. Al. Jean, Adrian 
Maniu, Perpessicius, Ion Pillat, lon Go- 
run, Horia Furtună, D. D. Patraşcanu, 
Ion Dragoslav, Cincinat Pavelescu, 

Scriitorii din seria Îl-a sunt rugați a trimete 
iutografiite, semnătura (aparte), tocul şi data 
naşterii, precum şi o notiţă bibliogratică, d-lui 
Petre Cătunaru str. Clucerului 34, Buc. 


care Vlahuţă aşa de convins vorbește — 
uu rămâne îndoială. Păcatul e altul : toa- 
te aceste înseilări (îndoelnice, nesigure, 
necontrolate şi neverificate). Se dau la 
slampă şi, de-aici, aşa cum sânt, confuze, 
pline de rătăciri şi de greşeli revoltătoa- 
va ele constitnesc hrana sufletească a ma- 
relui public care, neavând contact cu 
publicațiunea de specialittate, nu-și poa- 
te da seama de realitatea celor cetite. 
lată din ce cauză — socotesc asemenea 
erori nu simple confuziunii, kum le-an 
conveni autorilor lor să le numească, dar 
mai de grabă, probe de pripeală şi su- 
perficialilate, ceiace şi în limba româ- 
nească îşi are mn echivalent mai drastic. 


IAR... CONFUZIE 


“Confuzii şi iar confuzii ! 

Mai dăunăzi un cunoscut ziar de teatru 
îşi anunța cetitorii că anul acesta, în 
cursul nu ştiu cărci luni, se împlinesc 25, 
50, sau 75 de ani dela nașterca ori moar- 


“tea poetului Dimitrie Bolintineanu... 


Nedumerit mă întreb : cum se pot naş- 
te asemenea cnormităţi când e arhicu- 
nuscuwi că, dela nașerea acestui poet, sau 
implinit 100 de ani la 1919, iar, dela 
moarie, 50 de ani în 1922 — când (poctul) 
a şi fost sărbătorit. Că unii redactori 
culturali-literari. sânt ldeadreptul in- 
culţi — nu. ne mai miră că toată cultura 
alora constă dim răsfoirea a câtorva al- 
manahuri franțuzeşti: o ştim, nu ne putem 
închipui însă cum se prind să arunce în 
public, cu litere groase şi cu aere de în- 
drumători asemenea știri pe care cea mai 
elementară carte de curs primar le-ar 
putea desminţi. 

Realitatea c însă cu totul alia: na se 
cefeşe ! Şi > dovadă mai mult e urmă- 
toarea aserțiune pe care ne-o servește, 
în No. 3, revista „Cartea“ când spune că 
expresiunea : „n'am nici în clin, nici în 
mânecă“ (uitată greşit; în  realiiate: 
„uici în mânec“) ar fi din lumea „croi- 
toricească“ (dece unu 
Domnule Redactor, răsfoește-l pe Coș- 
buc, pentr. mumele lui Dumnezeu, și vezi 
cum stau lucrurile. 


Concluziune : nu confuzii — dar lipsă: 


de cercetări complete şi serioase. 


PAUL |. PAPADOPOL 


: ERRATA 


In articolul „Arta nouă“ al d-lui Sear: 
lat Struţeanu, în josul primei coloane 
din partea a Il-a a articolului, au fost să- 
rite câteva cuvinte, ca şi sfârşitul pasa- 
giului despre L.. Aragon, 

Facem cuvenita rectificare, 
când pasagiul. 

Aragon, admiratorul lui Rimbaud (La 
Saison en Enfer) susţine, că dezordinea 
spiritului său e sacră. In al său „Anicet“, 
Imuis Aragon prelungeşte, ca spirit, „de 
fraudă“ autobiografia lui Rimbaud, aceos- 
tând de multe ori pe ţărmuri agramuti- 
cale, pentru care, de sigur autorul „pro- 
zei de diamant“ cum e numit Rimbaud 
ide către Verlaine nu i-ar Îi rămas prea 
obligat. 


PRALEA 
ORAR ANR A 


republi- 


„eroitorească“ ?), 


-duit mie, modestului 


UNIVERSUL LITERAR 
Critică 
literară ? 


In „bătăiosul“ „Făt frumos“ abia a- 
păru la Suceava (Nr. 3), în articolul de 
femul intitulat „Cronică“, d. Leca Moru- 
râu redactorul, consacră 5 pagini tradu- 
cerii mele „Ifigenia în Taurida“ (apăru- 
lă în editura „Semănătorul“ Arad) silim- 
du-sc mult să dovedească ritos că e „sub- 
mediocră, ca mai toate, dar toate, toate 
traducerile noastre“. 


„Preeizările“ şi le întemeiază pe gre- 
şeli de... tipar (genetivele : lumei, speran- 
jii etc.) pe erori ncîntemeiate de grama- 
tică (abus de pronume personal, posesiv, 
articol nehotări!), pe unele ucologisme 
(rațiune, ardoare, respect), pe unele ine- 
vitabile asperităţi ritmice (licenţe când 
unmăreşti redarea credincioasă a imagi- 
ni) — întrun cuvânt pe chijibuşuri pur 
formale de pedant profesor de gramutică. 


Cronica seamănă cu o moartă lecţie de 
Hteratură a unor profesori îmbătrâniţi, 
cari disecau textele frumoase clasice pen- 
tou a deprinde pe învăţăceii lor gramati- 
ca latină sau greacă. 

Nicio vorbă despre redarea spiritului o- 
perei, despre redarea adevărului frumu- 
seţilor cuprinse în ea, nimic de cât... gra- 
matică, 

Și dacă intenţia d-lui Moraru ar fă 
fost măcar aceasta ne-am închina ; dar, 
nu, este alta pe care, fără de vrere, şi-o 
trădează. 

Le fimele lungii expuneri după ce face 
lecţii de gramatică şi lui Caragiule, De- 
mostene Botez și chiar maestrului în ale " 
gramaticii, d-lui I. Gorun („Ştii româ- 
ueşte ?), se oprește (aşa, ca la o mică pa- 
vamteză) la aprecierea d-lui orga, (că tra- 
ducerea mea „e o .nlinune de adevăr şi 
armonie“), 

Această paranteză buclucaşe  desleagă 
toată taina articoluui, D. L. Morariu, pe 
care, după câte-mă amintesc. tot d. Jorga 
l'a dus de mână în lumea literilor, vrea 
să sc răsbune, prin mine, pe fostul său 
îndrumător cultural. (Azi, vedeţi, d-sa la 
schimbat cu d. Nistor la a cărui revistă 
„Junimea Literară” am fost solicitat prin- 
ir'o serisvare, de însuși d, Morariu, să 
colaborez di am făcut-o şi o fac bucuros). 


Intorcându-i ftoreta pot spune cu. mai 
multă convingere de 'cât d-sa, că recenzia 
făcută c „ca toate, dar toate cronicele Ii- 
terare“ lipsită de obiaetivitate scrisă cu 
intenția „de a-ți lăuda prietenul şi a-ţi 
ponegri adversarul“ care nu face parte 
din coteriu literaropolitică, sau, mai bine 
politico-literară, a criticului respectiv. 


In criza noastră critică actuală, când 
toate revistele orbecăesc, iar critici se 
proclamă pontifi unici ai artei, dețimători 
de calapoade infailibile, să-mi fie îngă- 
traducător care 
a"am servit marelui crilde IL. Morariu de 
cât de piatră prost amncată în d. N. 
Torga, nici să nu stau să aleg între pă- 
rerea d-sale (deşi scrisă pe 6 pagini în- 
wum articol de fond) şi aceea a d-lui 
lorga (două calificative). 


Nu cu astfel de critici se va înfiripă 
gândul: cel bun al „Fătului Frumos", de 
care d. Morariu face atâta paradă în pri- 
mul său număr şi nu cu astiel de „cro- 
nici“ se va reabilita critica noastră. 


"e VIRGIL TEMPEANU 


UNIPERSUL LITERAR 


Buletin bibliografic săptămânal ” 


0 OPERE GENERALE. BIBLIOGRAFIE. 
ANUARE GENERALE. PRESA. 


Veress (Dr. A), — Orânduieli româneşti 
vechi tipărite în Ardeal (1744—1848). 
Bucureşti, (Tip. Curţii Regale, F. 
Gâbl Fii), 1926, 30 p. Lei 30. (Biblio- 
teca Arhivelor Statului). 

Roşeann (Mihail). — Noul ghid al Capi- 
talei. Ediţia 1926. Bucureşti, (Tip. 
Curţii Reyale, F. Gâhl Fii), 1926, 242 
p. lei 380. 

Caliga (G.). — Almanahul dicţionar al 
presâi din România şi a celei româ- 
neşti de pretutindeni. Cu o prefaţă 
de d-l Const. Bacalbaşa. București, 
(Tip. Fundaţiei culturale Principele 
Carol), 19%, 172 p.+ Errata. Fig. 


31 STATISTICĂ. 


Animalele domestice din România. Sta- 
tistica pe anul 1924. Les animauyx 
domâstiques de la Roumanie. Sia- 
tistigue pour lannâe 1924. Rucureşti, 
Ministerul Agriculturii şi Domenii. 
lor, 1926, 26 p. 

Comerţal exterior al României în trime- 
strul Iulie—Septembrie 1925 (cifre 
preliminare). Commerce  ext6rieur 
de la Roumanie pendant le trimăstre 
juillet—septembre 1925. (chiffres 
prâliminaires). Bucureşti, Ministerul 
Finanţelor, 196, V-+152 p. 

Comerţul exterior al României în trime- 
strul Octomyrie—Decemvrie 1925 şi 
întreg anul 1925 (cifre preliminare;, 
Commerce extârieur de la Rouma- 
nie pendant le trimâstre octobre— 
decemhre 1925 et lannte entitre 
1925 (chiffres prâliminaires). Bucu- 
reşii, Ministerul Finanţelor, 1926, 
IN+ 153 p. 


Statistica pe anul agricol 1924—1925. Sta.. 


tistique pour lannâe agricole 1924— 
1925. Partea I. Suprafaţa semănătu- 
rilor din toamna 1924 și primăvara 
1925, Ensemencements de Yautoinne 
1924 et du printemps 1925. Bucureşti, 
(Impr. Statului), 196, 31 +23, 5t p. 
Ministerul Agriculturii şi Domenii- 
lor, Direcţiunea Statisticii Agricole, 
şi a Publicaţiilor). 

Statistica preţurilor. Preţul mediu al a- 
limentelor şi al câtorva articole mai 
întrebuințate în cursul anului 1935. 
Statistique des prix en 1925. Bucu- 
reşti, Institutul de Statistică gene- 
rală a Statului, 1926, 55 p. 


35 ADMINISTRAȚIE. 


Expunerea situațiunei judeţului Putna 
pe anul 1925. Focsani, (Tip. Invăţă- 
torul Român), 196, 40 p. 

Răşcanu (Gheorghe): — Expunerea si- 
tuațiunei judeţului Vaslui pe tim- 
pu! dela 15 Octomvrie 1923 până la 
15 Octomvrie 1924 işi 1925] precum și 
activitatea, comitetelor de construc- 
ție în anii 1923 şi 1924. Vaslui, (Tip. 


Alexandru C. Onceanu), 1995, 121 p. 


„+ 113 pl. +4 tabele. Fig. 
135.5 ARTĂ MILITARĂ 


Manolescu (General 1.) (1. Mănoiu). — 
Cultura şi apărarea naţională. Bucu- 
reşti, (Tip. Răsăritul), 1926, 147 + IL 
p. + tabelă -+ hartă. Lei 60, 

Hanguillart (Maior). — Voința de a în- 
vinge. Foc şi mişcare. Patrule de 
război. Extrase dintr'o culegere de 
mai mult de 1000 de operaţiuni de 
această natură. [Traducere de] Ma- 
iorul Const. F. Bellu. Braşov, (Tip. 





* A se vedea tabloul clasificaţiunii 
zecimale în numărul 1. 


de AL.-SADI IONESCU 


Unirea), 1926, VIIIL+ 64 p.+- 36 cro- 
chiuri, 
Mardalescu (Căpitan Ioan). — Memora- 
tor tactic pentru comandanții de plo- 
> toane şi grupe de luptă. Bucureşti, 
(Tip. Eminesca), 1926, 143 p. Fe. 
Istorical regimentului „Ştefan cel Mare 
No. 13 Infanterie“. Iaşi, (Tip. Edison, 
St. Lungu & M. Herşcovici), 1926, 
SI p. 
37 INVĂŢĂMÂNT. PEDAGOGIE. 


Anghel! (Ion). — „De ce şcoala nu-şi poa- 
te îndeplini rolul educativ“. Focşani, 
(Tip. Cartea Putnei), 1926, 31 p. Lei 
10 


Brandsech (Dr. Iicinz). -—— Abriss einer 
Geschichte des rumânischen Schul- 
wesens vor allem der Volksschule. 
Schăssburg, Friedr. J]. Horeth, 1986, 
dp. 

Gyărygy Lajos. — Oreg diâk visszanez... 
Cluj,  Kiadjak a Kolozsvâri rm. 
kath. fâyimnăzium reg diăkiai, 
1926, 186 p. Fig. 

Costin (Maximilian). — Anuarul  con- 
servatorului orăşenesc Qin 'Târgu- 
Mureş pe anul scolast:c 1925--1926. 
Anul XIX. Târgu-Mureş, (Tip. Co- 
munală), 1926, 56 p.j+I16 pl.fig. 

Anuarul Seminarului „Sf. Nicolas: din 
R.-Vâlcea pe anul şcolar 1924.—1925 
cu un istoric dela înfiinţare şi pă- 
nă'm prezent, Râmnicu-Vâlcea, (Tip 
Matei Basarab), 1926, 126 p. j 

Cum se poate rezolvi o problemă de 
Stai ? [Şcoala superioară de științe 
de Stat]. Fapte şi orientări. Bucu- 
reşti, (Tip. Cultura Poporului), 1926, 
34 : 


- Disescu (Constantin G.). — Cea din urmă 


lecţiune. 1926 Mai 31. Bucureşti, Tip. 
Curţii Regale, F. Gobl Fii, 1926, 9 p. 


b) Manuale didactice pentru învățămân- 
tul secundar. 


Şeşeischi (A.). — Curs de limba germa- 
nă pentru clasa III liceală, secun- 
dară, etc. pentru şcolile de băeji și 
fete. Bucuresti, Cartea Româtească, 
1926, 127 p. Fig. Lei 35. 

Zaharescu (loan). — Carte de citire pen- 
tru uzul  şcoalelor din Basarabia. 
Partea II. Chişinău, (Tip. Eparhială 
Cartea Românească), 1926, 370 + VII 
p. Fig. [In româneşte şi rusește]. 

Titu Liviu. — Ab urbe condita libri XXI 
et XXII. Text însoțit de o introdu- 
cere şi note explicative de [. N. Dia- 
nu. Iucurești, Gasa Şcoalelor, 1926, 
XX—306 p. Lei 50. (Biblioteca auto- 
rilor clasici greci şi romani No. 3). 

Beiu Paladi (Gh.). — Aritmetica prae- 
tică pentru clasa 1 secundară de bă- 
ieţi şi fete. Fdiţia VII. Bucureşti, 
Universala, Alcalay & Co., 1926, 218 
p. Fig. Lei 36. 

Beiu Paladi (Gh.). — Axitmetica raţio- 
nală pentru clasa II secundară. E- 
diția VI. Bucureşti, Universala, Al- 
calay & Co., 1926, 95 p. Lei 30,50. 

Tutuc (1. — Aritmetica pentru clasa, 
Il secundară de băeţi şi clasa II-a a 
școalelor normale de învăţători. E- 
diția VI-a revăzută. Bucureşti, Car- 
tea Românească, [1926], 91 p. Lei 20, 


"Tutue (1.). — Geometria plană şi în spa- 


ţiu pentru clasa VI reală. In con- 
formitate cu noil6 programe. de 
studii. Ediţia 1V. Bucureşti, Cartea 
Româneaşcă, 1926, 224 p. Fig. Lei 45, 
Wachner (Heinrich). — Lehrbuch der 
Erdkunde. 1 Teil. Asien, Afrika, A- 
merika,  Australien. Braşov, Ker- 
scher & Hedwig, 1926, 2 î.-+-89 p. 


15 


c) Manuale didactice pentru învăţămân- 

tul special. 

Teodorescu (Ing. Constantin C.). — Curs 
de. rezistenţa materialelor. Timişoa- 
ra, (Tip, Şcoalei speciale a Artile: 
riei), 1926, XVI+ 256 p. Fig. 

Moga (Vasile S$.). -- Alcătuirea unei gos-. 
podării rurale lucrată după noul 
program al șecalelor normale de în- 
văţători şi a seminarelor. Ediţia 
VIl-a revăzută. Bucureşti, Cartea 
Românească, 1926, 297 p. Fig. Lei 80. 
(Biblioteca cultivatorului român), 


„ Popovici-Lupa (Dr. N. 0.). — Elemente 


de egonomie rurală pentru Uzul a- 
gricultorilor şi scolilor de agricul- 
iură. Ediţia 1. Vol. II. Organizarea 
şi ccnducerea cexploataţiilor,  esti- 
maţiuni agricole şi principii de con- 
abilitate agricolă. Bucureşti, Uni- 
versala, Alcalay & Co., 1926, 318-+- 
VI p.+ Errata. Lei ţ5. : 

Filip (N.). — Noţiuni elementare asupra 
cunoaşterii şi creşterii vitelor pen- 
tru scoalele inferioare de agricul- 
tură. Cartea I, I]I. București, Casa 
Scoalelor, 1926, 2 vol. 260 p. Lei 40 
(D; 168 p. Fig. Lei 25 (II). 


6 STIINŢE APLICATE. 

Popescu (Ioan G.). Rudiofonia în viaţa 
ştiinţifică şi socială. București, (Tip. 
Tiparul Românesc), 196, 14 p. 

Yeodorescu ([. C.). — Condiţionarea vi- 
nului pentru Marele Comerţ de Ex- 
port. Bucureşti, Ministerul Agrioul- 
tarii şi Domeniilor, 1926, 45 p.—+4 
pl. Fig. 

1 ARTE, 

Băcilă (Ioan C.). — Portretele lui Mihai 
Viteazul, Sibiiu, Editura Asociaţiu- 
nii, 1926, 43 p. Fig. Lei 30. (Biblio-' 
teca „Astra“ Nr. 15). . 

Minar (Octav). — Pinacoteca naţională 
din iaşi. Bucureşti, Ministernl Cul- 
tRINE şi Artelor, [1926], 78 p. Fig. Lei 


Kiriac (D. G.). — Cântările  Liturgiei! 
pentru copii şi popor. Târgu-Jiu, 
(Tip. N. D. Miloşescu), 19%, 32 p. 


Lei 25. 

Popa (Teodor). — Almanahul jubilar ai 
reuniunei de cântări  „Hilaria* 
1875—1926. Oredea, Tip. Românea- 
scă), 1926, 55 p. Fig. 


8 LITERATURĂ. 
I. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 


„Cartojan (N.). — Breve storia della Jet- 


teratura romena. Traduzione di A. 
Pernice dal manoscritto originale. 
Roma, Anonima Romane editoriale, 
1926, 33 p. Lire 5. (Publicazioni del! 
Istituto per VEuropa orientale. IX). 
Pascu (Giorge). — Istoriea Literaturii 
române din secolul XVIII. 1. Croni- 
carii moldoveni şi 'munteni. Bucu- 
reşti, Socec & Co., 1926, 180 p. Lei 50. 
c) Roman. Nuvelă, 
Rădulescu-Niger (N.). — Vulturul  în- 


drăgostit. București, ]. Negreanu, 
-1926, 128 p. Lei 24. 
Neu-Mar-Jos, —  Anumite,,, Spirite, 


București, (Tip. Rapid), [1926), 9 p. 
Lei 
Il. LITERATURĂ STRĂINĂ, 

Last (Aurelia). — Gedichte. Bucureşti, 
(Tip. Fundaţiei culturale Principele 
Carol), 1926, 61 p. - 

Nagy Dâniel. — Cirkusz. Regsny. Cluij, 
(Nyom Lapkiad6), 1926, 116 p. 

Paâl Andras, — Osi fâldân,  Versek. 
Brass6, (Nyom Brass6i L.apok), 1926, 
104 p. 

Szânt Gyorgy. — Bâbeltornya. Regeny. 
Brass6,  Nyom Brass6i Lapok kia- 
dâsa, 1926, 303 p. 

9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 


Mâlanyes de l/Ecole roumaine en France. 
1923. Seconde partie. Paris, Gamber, 
[1926], 175 p. Lei 60. 


--16 


E 


REDACŢIONALE 


( |n numărul viitor vom publică actul 

. ui i a A» adi Ă + [-i Hi 
L: „Ţara gâzelor“ din piesa în versuri : 
Floarea lui Sânzien a d-lor N. Milcu şi 


Radu Gyr — piesă primită în repertoriul . 


Teatrului Naţional din Bucureşti. 
i __ REVISTE 
CI FLAMURA (VI, 5—6 Mai Iunie 926) : 


un valoros şi compact dublu mumăr, cu- 
prinzând literatură originală şi tradusă 
şi nai ales cronici multe, vamate, tine- 
veşti, sprintene. Prin intermediul a-lui 
Marcel Romanescu, ataşat la legația 
noastră din Haga, revista publică o inte- 
resantă şi. inedită conferinţă : Micile bi- 
serici din Franţa pe care criticul de ar- 
tă dela. „Revue de deux mondes” domnul 
[nui Gillet a ținut-o în: Haga, în Februa- 
rie 1926, 

Poezii publică : Ştefan Nenifescu, Eugen 
Constant, Marcel Romanescu (o baladă 
dunăreană : „Povestea Undci”) şi din 
„Plânge 'strâmbă-lemne“ d. Radu Gyr. 
„Proză d-nii: Adrian Pascu, Mihail Şt. 
Băişoiu. Cronica oferă aspecte din lite- 
văturile străine într'o măsură puţin obiş- 
nuită la noi: Cărţi şi reviste polone, 
franceze, italiene, engleze, germane, 0- 
landeze, spaniole etc. 


E] REVISTA SOCIETAȚII TINERIMEA 
ROMANA, an. VII, Nr. 9—10. Număr în- 
chinat concursurilor şi festivităților celei 
de a 49-a reuniune din acest an, a Socie- 
tății linerimea Română. Se cuprind cu- 
vântările. d-lor G, G. Antonescu: Rolul 
scoalei în societatea românească actuală ; 
Cuvântatea d-lui D. Pompeiu ; bilanţuri 
şi impresii: în legătură cu concursurile, 
fotografii şi grafice de subiecte şi lucrări 
premiate. 


VIAȚA ROMANEASCA, Anul XVIII, 
Mai, Tumie. N-rele 5 şi 6, cu următorul 
sumar: Mafei B. Cantacuzino: Viaţa, 
Dreptul, Libertatea; AL A. Philippide: 
Schiţă ; L. Simionescu: Şcoala . româ- 
nească ; lon Marin Sadoveanu: Metamor- 
foze (Poem dramatic întrun act și un 


prolog ; T. Hotnog ; Trombonul misterios ; 


O. G. Lecca: Neamul românesc (For- 
marea lui şi influenţele străime. Sinteză 


ctnologică ; L. I. Mironescu : .Tulie Radu: 


Tencă ; Aureliu Weiss: Andre Gide şi 
Clasicismul ;. Cezar Petrescu ; ÎIntoarce- 


rea unde-au fost jurămintele ; D. IL. Su- 
chianu: Există o viaţă sufletească spe-. 
cilic socială ? ; V. Ciocâlteu: Primăvara. 
Lup. de mare ; Arthur Sehnifzler :; Morţii 
tac; D. IL. Suchianu: Cronica economi-, 
că (O publicaţie statistică fără  prece-. 


dent) ; M. Sevastos: Cronica teatrală; 


Bucureşti : Mihai D. Ralea : Cronica idei-: 


lor. (Pentru democraţie) ; P. Nicanor & 
Ca.: Miscellanea.  (Pastenitatea ceriticăil 
ieon Dobronrawor Donici, — Arthur 
Schnitzler. — Pilda unei generaţii. — Ţă- 
ranfi ardeleni. — Premiile naționale de 
literatură). 

Recenzii : Perpessicius : Scut și Targă. 
Tudor Vianu ; loan 


plomatul tăbăcarul şi actrița, O. B.; 
Dem. Theodorescu ; Sub flamura roșie, 
Oclav Botez ; Mihai D. Ralea : Introduce- 
re în sociologie, N. N. Tiron: Paul Vale- 
ry: Une conquâte mâthodique, Const. LI. 
Vişoianu ; Stephane Lupasco: Dchors.. 
AL A. Philippiţde ; Jean Cocteau: Le 
rappel ă lordre, M. Ralea; Frangois 


"ins fără “înțelegere, un 


„dragul 


Agârbiceanu : Le-- 
gea trupului. O. B.; C. Ardeleanu: Di-. 


Mentre :. Espăces ct. varites  dintelli- 
gences, Sorin Pavel ; Mario Roques: Pa- 
lia d'Orăştie (1581—1582), "Feodor Roşscu- 
teţ; Tudor Vianu: Fragmente moderne, 
XA. Y.; Ion Clopoţel: Criza democraţiei 
în România, M. R.; 1. C. Petrescu: Şcoa- 
ku activă, M. R.; A, P. La Fontaine: la 
phiosophie WE.  Boutroux și Emile 
Boutroux : Ja philosophie de Kant, Ște- 
fan George. 


MAURICE BOISSARD ŞI 
INVAȚAMANTUL 


In vremurile acestea de acută actua- 
litate a învăţământului, e reconfortant 
și distractiv să citim aceste rânduri pe 
cute eminentul și paradoxalul om de li- 
tere, Manrice Boissard le scrie in „Ma: 
cure de France“, drept comentarii Lt 
ciudăţeniile examenelor: 

Lumea € plină de indivizi care au repurtat 
cele mai strălucite succese în examene și cari 
unt nişte ignoranţi şi nişte proşti desăvârşiţi, 
care nu cunosc nimic, incapabil să judece ceva 
prin €i înşişi, cari au uitat definitiv cecace au 
ştiut vreme de câteva ceasuri şi care nau mai 
învățat o iotă de când au fost lăsaţi într'ale 
lor. Instrucţiunea dobândită, nu dovedeşte, de 
fapt, nimic, nu răspunde la nimic, e complet 
inutilă, ca să nu zic răufăcătoare, şi n'o să 
facă niciodată dintr'un imbecil un om inteligent, 
dinir'un creer obtuz un creer activ şi dintr'un 
ins căpabil: de jude- 
cată- personală. Singura instrucțiune care con- 
tează “şi care dă raade, e aceea pe care şi-o 
dă omul singur, căci numai aceea duvedeşte [a 
un individ dorința de a şti şi aptitudini pentru 
ştiinţă. Ea mai are şi avantajul că fiecare se 
instrueşte după natura spiritului său, în con- 
formitate cu sine însuşi, într'un mod adecuat 
propriei sale îiri, “tendinţelorşi gusturilor per= 
sonale, lucruri ce sporesc eficacitatea acestei 
instrucţiuni, i 

[n realitate învățământul pedagogic e făcut 
pentru leneşi, pentru spiritele fără curiozitate, 
pentru iridivizii care ar rămâne complet ns- 
știutori, dacă nu li s'ar da oarecari cunoştinţi, 
aproape cu forța, ca să zicem aşa. Singură 
elita contează şi elita nu se alcătueste cu di- 
plome. Fa depinde de însăși natura anumitor 
indivizi, superiori altora priu naştere şi care 
desvoliă această superioritate 
fără să aibă nevoe de ajutorul vreunor peda- 
gogi, oameni, mai adesea,' foarte strâmţi şi 
îoarte periculoși. Dacă aşi avea un copil, m'aş 
feri, ca de foc, să fac din el un animal pentru 
concursuri. M'aş strădui să-l învăţ să citeascii 
si să scrie. Apoi i-aş spune: „Fă ca mine. 
Fugi de examene, de examinatori, de con- 
cursuri şi de diplome. Dacă ai cap. o să ţi-l 
strice. Dacă: mai, nau, să ţi-l dea. Fă ca minc, 
leşit din scoala comunală la [5 ani, am învăţat 


- Singur-singurel, prin mine însumi; fără dascăt, 
fără reguli, fără direcţie arbitrară, ce-mi plă- 


cea, ce mă îiermeca, ce mă interesa, cceace 
corespundea naturii spiritului meu (nu înveţi 
bine. decât ceeace îţi place). Niciodată n'am 


„avut de făcut vre-o sforţare, şi a trebuit să 


'ucrez de trebuinţă, de teama unui eşec sau de 
unci recompense.  Dealtiel nici maş fi 
putut să lucrez, mi-ar fi fost imposibil, pără- 
seam ceeace mă plictisea. Niciodată nimic pe- 
nibil. Totdeauna cea mai voluptoasă plăcere. 


„Oare mi-a fost mai rău? Ba dimpotrivă, mi-e 


cum hu se poate mai bine! Cine nu ştie să 
înveţe nimic, să descopere şi să înțeleagă cu 
delu sine pornire, va fi totdeauna un prost: în 


„ toată puterea cuvântului“. Aşa i-aş vorbi. Dacă 


ar fi într'ânsul,nevoia de -a cunoaşte, curiozi= 
tatea de a descoperi, şi înţelege, a-şi fi liniştit 
dinspre parte-i. Dacă dimpotrivă ar fi un buş- 
tean cu capul zăvorât, şi dacă ar fi destinat 
să semene majorității oamenilor, l-aş lăsa în 
pace, şi m'ar fi nicio pagubă, Prefer un măgar 


„Niciodată 


prin ei ?nşişi, - 


UNIVERSUL LITERAR 


COURI 


care să fie cu adevărat măgar, unuia“ care se 
împăunează cu diplome. 


MALADIILE LITERATURII 


La ancheta întreprinsă de Ernest Tis- 
serand asupra maladiilor literaturii 
(premii, publicitate, amatori, exploata- 
vea viciilor, etc.), în interesahtele sale 
paradoxe săptămânale din  „Nouvelles 
littâraires“ răspunde Francis de Mio- 
mandre, următoarele : 

Pretinsele holi- ale literaturii prezenic au că!s- 
tat întotdeauna, Numai că impresionau mai pu- 
țin, pentru că însăşi literatura nu prea impre- 
siona. Aceustă rubedenie săracă, ştearsă şi dis- 
cretă, se strecura dealungul străzilor vieţii $0- 
ciale fără cu nimeni să se intereseze de sănăta- 
tea sau de bolile ei, de virtuțile sau de viciile ci. 
mau fost scriitorii mai necunoscuţi, 
mai părisiţi în colțul lor decât pe vremea patu- 
ralismului şi simbolismului. Astăzi când persuu- 
na şi opera lor cunoaşte luminile proiectorului 
publicităţii, lumea află de existenţa lor. Şi au 
de gând si se plângă, nenorociţii? Ei bine, afle 
atunci, că vor fi pierduţi de se vor ţine deo- 
purte, şi de-și vor păstra moravurile de seden- 
tari în mijlocul unei civilizaţii vertiginoase. Tre- 
bue să se adapteze. 

Premiile 2 Dar ele au bântuit totdeauna, nu- 
pai că pe vremea când singură Academia le 
decerna, premiile n'aveau răsunet. De ce să în- 
criminezi un editor care sc gândeşie să utili- 
zeze un premiu drept reclamă ? 

Publicitatea ? Ea a fost in toate timpurile. 
Mai puţin răsândită. lată totul, Mai puţin insis- 
tentă. Da 
> Cenaclurile 2? Ele şi-au schimbat numai în- 
făţişarea. Nu se mai cleveteşte, în aceleaşi 
locuri, iată totul. Insă de vreme ce tot se cle- 
veteşte, toate merg ca înainte. 

Amatorii ? Dar, prin definiţie, amatorul e un 
domn care vrea să devină profesionist. Nicio- 
dată n'a tost altceva pentru profesionist de cât 


“un rival periculas. 


Cât despre vicii, să fim drepti. Şi să recu- 
noaştem că, dimpreună cu nenorocirea, € sin- 
guru! subiect care cu adevărat „produce“. Nursi 
vina. mea dacă virtutea e fadă şi dacă fericirea 
marc relief. Despre ce vreţi sii vorbească un 
moralist, dacă nu despre crimele inimaci ?... 
Eschil şi-a făcut un nume apreciat povestind 
murdarele  istorioare aie unei varecari familii 
greceşti, istorioare de cari Dieţii eroi ai lui 
Marcel Proust, cu toată timida lor perversitate, 
nici pe departe nu se apropie. 

Adevărul e că nimic nu s'a schimbat, atară 
de sistemul de lumină Ja care a fost totul su- 
pus. S'a întâmplat un fel de creştere generală, 
care manifestându-se în toate direcţiile na 
modificat nici o proporție. Dacă negustorul de 
tăiţei care avea prevăzut în bugetul publicităţii 
o sută de mii de franci, cheltueşte astăzi un 
milion, este fata! ca editorul care afecta zece 
mii franci să aloce astăzi o sută de mii. Ne 
scandalizăm pentrucă ne uităm numai la me- 
seria noastră, Dacă le-am privi şi pe celelalte, 
totu! ni s'ar părea firesc. Facem parte dintr'un 
ansămblu. Suferim legea comună; inflaţia. 

Şi-apoi dacă în loc să tot facem pe pesimiştii, 
am căuta să vedem ce se poate câştiga din 
toate aceste condițiuni noi? Cum de nu înţe- 
legem că-i excelent lucru Să ni se dea puțină 
atenţie, chiar prin mijloace oarecum brutale ? 
Cei din întuneric, cei mai dela o parte, vor îi, 
cu sistemul ăsta scoşi într'o bună zila lumină. Nu 
mai Sunt necunoscuţi. Ce interesează prin ce 
procedee se stârneşte curiozitatea publicului 
pentru literatură, dacă această curiozitate ră- 
mâne pentru literatură singurul mijloc de a-şi 
recâștiga autoritatea pe care trebue să o exer- 
cite în chip legitim asupra publicului. 


Redactor PERPESSICIUS 

















ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU No. 11, BUCUREŞTI.