Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0029

An. XLII, Nr. 29. 


18 iulie 1926, 





VASILE POPESCU: VEDERE PE CIIIU 


de ră TE 





UNIVERSUL LITERAR 





Când a 'ncetat | 
pe grâne ploaia linâ” 


Când a mecetal, pe grâie. ploaia lină 
în mandolina spicului să cânte, 
„au curs pe lanuri râuri de lumină, 


când ploaia albă a'ncetat să cânte, Și 
Duc ceru n palme florile de-aglică, 

și sau întins la soare, să se svânte, 
„lltachii rochiți de păsărică; 

se uită “cerwn florile de-aglică. 

Toţi boii-domnului pe foi eşiră; 


prigoriile urcă drept, în aer, 
un fir lungit din cer ca dintr:un caer; 


toți boii-domnului pe îoi eşiră,. 

Să-şi coase lanul strae scumpe, "n şiră 
in ace mari de spic de grâu, topaze, 
dar i le fură calde mâini de raze; 

îu acc, harnic, lanul rouă "'nşiră.... 


A. POP MARŢIAN 


Do a a sa 





*) Din volumul „Iroiţe la răscruci”, sub presă. 


NAVODUL)” 


Tarăşi asemenea este împărăţia cerurilor, 
năvodului, care sa aruncati în mare... 
Mateiu XIII. 


Pescaru îşi aruncă năvodul —- Ziua n baltă 
Cu aurul luminii se lasă peste stuh. 

Im scara dobrogeană e pace-atât de :naltă 
Că simte lipovanul bărbos că Sfântul Duh 


Alăturea de dânsul făcând să-aplece lotca, 
Cu mâna lui l-ajută să tragă de năvod —" 
Pe când un sbor de berze, vâslind spre Jurilofca 
Şi-a rânduit în „cruce, deodată, cârdul tot. 








Se simte de greu ce e — că pescueşte Domnul; 
Năvodul îşi revarsă comoara pe podea: 
Scrumbia şi şalăul şi mreana, cega, somnul, 

Cu solzi de-argint şi de-aur curg mană peste ea. 


In astințit, acuma lopata bate ghiolut — 
Pescaru *mpinge luntrea cu greu până la mal; 
Si-acum „pe _eând tot cerul se oglindește "n golul 
Cu stele în: lumina brumată peste val, 


Pescaru 'şi face cruce şi-alege cu dre ptate 

In coşuri împletite doar peştii cei mai buni, 
Plevuşca o asvârle -- Şi mă gândesc că 'm Carte 
Stă scris că va alege şi Isus pre cei buni. 


ION PILLAT 


*; din volumul Biserica de altă dată 
spărut zilețe acostea la „Cartea Ro- 
mâncască”. E 


= CEI pipe, 
3 pi PAN” 





UNIVERSUL LITERAR 


Păcatul moştenirii 


Sau luat din dragoste — dragostea de 
pe vremuri, când fata se ademenea cu 
o prăjitură, iar flăcăul bea chibriturile 
refuzului : metehne și eresuri de ma- 
hala. Drept e că bietul tata, Ioniţă Jan- 
daru din Uliţa Birjarilor, era mai ră- 
sărit ca vârstă accât mama; dar şi 
mama, tot aşteptându-şi alesu, cam dase 
în văscopt, — îmbătrânia în prispă! 
Si atunci neamurile, şi de o parte şi de 
alta, au pregătit tămbălăul — tămbă- 
lău mare. Se sculase tot ncamul muscă- 
lesc în picioare — nuntă la cataramă, 
cu masă cu dar, cu lăutari pe sprân- 
ceană. Dârcă din Olteniţa — cu rachiu 
roşu — war mai îi fost să fie! Cum a 
fost cum n'a fost, ştiu că sau luat aşa 
ca să nu am eu nici un căpătâi în lume. 
Tărziu de tot, după nuntă sa privit 
ferneia lung în oglindă şi, când şi-a dat 
seama că -fată în mahala ca ea nu se 
mai dovedise, mu lăsat în albie si a 
fugit în smârcurile mării! Tata nu sa 
prăpădit cu firea. Se însurase și el ca 
să se afle în treabă... Asa că scăpase 
omul de grija încornorării. El mă scăl- 
da. el mă căuta dă lindin.. — el m'a 
învătat nemteste. Am crescul. mare. Dă 
inimă rea sa dat omul la darul beţiei. 
Si-a vândut acaretele si sa apucat, ba 
dă gembăsic, ba dă samsailâc. ba dă 
fel de fel de invenţii, dar de mama îot 
nu mai vrea să ştie. Crosteam — cre$- 
team fără rost, fără căpătâi, fără me- 
serie. Mama n'a mai dat pe acasă. Se 
auzea că sar fi măritat a doua oară 
--- a fost numai vorbe de mahala ca so 
bage în gura lumii. Dar la urmă a fost 
mai rău, că nici la tata nu sa mai în- 
tors şi nici cu alt. bărbat na mai vrut 
să pue cununii pă cap! Sa anucat do 
imhit.! Femee necinstită. nlină de dia- 
voli şi fără milă de covilasi. Intro vrn- 
me ne-a intrat pe ușă tusa Veta. sara 
tatii. A pus cazan vă foc. ma lăut. ma 
plâns si a blestemat ceasul cînd a mai 
făcut mama ochi pă lume. Pe tata l-a 
afurisit să nu o mai primească să-i 
calce pragul — pramatia. chiar dacă i 
s'or pune şerpi ve inimă. iu pe mine 
m'a băgat ucenic la Tecu croitoru — 
croitor mare pe atunci, cu vad în inima 


Sia ie ţ+ SP 
Bucureştilor. Se mai dmseseră lucru- 
rile chip. Tata umbia să inventeze 'o 
uscătorie de* prune... sistematică, din 
care trăgea nădejdii mari; iar eu in- 
irasem pe sub pielea jupânului deia 
eroitorie. Dar pricopseala na ținut mult. 
Bărbatul tuşii Vetii, era la tramvai. 
“Tata nu-l avea la slomac — zicea că ne 
face „neamu“ de râs: dar omul uita că 
din lefşoara lui, nimica toată — ce să fi 
avut el în Direcţie? — doi şi opt zeci 
pă zi, — tuşa Vetu se chivernisea să 
ajung şi eu ceva în societute. 

Adesea ori auziam  bombăneli pri 
ialac, seara târziu, când se retră- 
geau vagoanele de pe linii. Omul tuşii 
Vetii trecea - pragul degerat. cu gura 
plină de chiciură, încruntat şi cu ţur- 
cana pe nas. proptindu-și codirişca dupe 
uşe : A 

— Cum ? Iliu să hrănesc lepra lui fra- 
te-miu din ce nu curge pă apă și el, 
beeru, să-mi întoarcă spatele ! Şi la ur- 
ma urmelor unde mai pui că mutrosu 
nu-mi dă nici bună-ziua; de, Dumne- 
zeu să ne ierte, dar nici eu: nu-l fac 
haz. Să vie marcoava de mă-sa să-l 
spele = auzi Dumneata ?! 

— "Taci, Lache, că e destul pă capul 
Jandarului ! Om mai răbda şi noi până 
şi-o lua băiatul zborul şi Dumnezeu are 
să ne despăgubească, milostivul ! 

Și palma vizitiului zdrobea mânioasă 
»liaia din ghimpii jumuliți ai mustă 
ților si o tăcere căsnită se lăsa în încă- 
perea înecăcioasă a. iatacului. De urma 
mamei n'a mai fost chip să afle nimeni. 
Tata se înglotase rău! Vindea de foc și 
brevetul uscătoriei nici gând să se i- 
veuscă! A dat şi brutăria. a înstrăinat 
și edecurila. a ipotecat şi cismăria, a 
adus în bătătură geambași pentru cai, 
a umanetat dela un cap, a prefăcut în 
parale până la firimitură, tot, hambare, 
avrămărie, icoane, — foc şi părjol sa 
ales “de toată curtea. Intro vreme an 
ars un frac la călca şi de frica răspun- 
„devii am lăsat pe Necu cu lucru îndrum 
si am intrat la un varicteu în Ploești. 
Făccam chetă și cu ocazia aia. Maipre- 
săram printre mesa glume ca să-mi iasă 





TH. PALLADY ; INTERIOR 


Dimineaţă 
de primăvară 


Atata cer a curs pe câmp azi noapte 
Că peste ramuri atârna în zori 

Argint din matca drumului de lapte 
Și stele isvorau pe câmp din flori... 


lar când a prins plugarul să răstoarne 

Rrazdă grea din plug 'nfipt în delniţi, 
Un corn vărsa mircasmă din cădelniţi 
Și boii lui strângeau tot ceru'n coarne.., 


„. Pe coasta cu năstrăpi în flori de spânz 
O ciocârlie strânge stropi de soare — 
Să-i verse m pliscul puilor flămânzi 
Din eunibul strâmt ea un căuş de floare... 


Cu gâtu 'ncins în limbi de clopoțele, 
Cu glasul ca un clopoțel de-argint 
Plâng miei: 'm dorul ugerului sfânt 


In darn căutând nectarul prin smicele... 


„Ci eu, m'aplec pe țarină saud 
Cum tae :n țărnă grâul încolțit.,. 
Şi bruşul de sub tâmpla mea ce ud 
De aurul vărsat din răsărit..; 


Mă simt crescând în holda ce răsare... 
Imi prind un miel sub vișinii 'nfloriţi — 
Cat mugurii cornițelor prin mifi, 
Şi-astept să vină solul alb din zare.. 


EMIL CIURGIUCA 


un bhiflec. Recu m'a dibuit, m'a iertat 
şi ma făcut lucrător. Ori cum, mă în- 
firipasem. Tata şi-a pierdut urma, Un- 
chiul Lache și-a luat femeia şi casa co- 
pilăriei. a rămas pustie. Mă săturasem 
de foarfecă, ! Ce să mai metaherisesc ? 
Intro zi am umplut, ca să zic asa, vre-o 


“mie de sticluțe de apă de pompă, le-am 


băgat într'o geantă de a tatei şi cu au- 
torizația Prefectului, luată cu japca în- 
tvo seară la chef, am cutreerat jude- 


țul cu... picături de măsea. Le-am des-- 


făcut cât te-ai sterge la ochi. Am mai 
umplut încă ce serie de sticle şi —- nam 
avut de lucru — m'a împins diavolu să 
mă urc pe masă la un hâlciu şi să ţiu 
lumii un discurs despre minunea doe- 
toriilor din geantă. Un sub-chirurg din 
sat ma mirosit, Eu am simţit primej- 
dia și trei ceasuri bătute pe muchie, 
Je-am trecut ca trei fumuri de ţigară 
prin porumbi, până în marginea jude- 
țului ! lar la Necu în Bucureşti. Foar- 
feca şi acul mi-au fost zodia. Jipânul a 
întins masă mare şi mi-a îngroșat leafa, 
doar. doar, m'oi desmetici și m'oi face 
om de ispravă. Aşi! Intr'o seară de des- 
primăvărare leneşă. cu făgăduinţi și îm- 
bărbătări de orfan, trăgeam  cblonul 
prăvăliei. In stradă sau oprit doi ochi 
mari -- semănau cu ai mamei — co- 
dați, aprinşi şi plini de patimi. In su- 
flat, mi-a căzut o căldură. iar şalele mi 
sau înmuiat de o ameţeală turbură- 
toare, 

— Mama! 

Nu cra mama. Femeia mi-a făcut un 
semn curios. După un ceas — salahorul 
de mine, îmbâesit, desorientat şi mur- 
dar — mă înbăiam într'o proiuziune de 
apă de colonie, de felurimi de dresuri, 
de agresive găteli, de neînchipuite pro- 
misiuni ! i 

— Mamă! 

— Da, maică! 

Dar nu era mama. Era din specia co- 





4 


cotei cara mă alipise aventurilor ei e- 


tern însătoşate | 

— Mâine ai să-ţi pui gambetă — am 
să-ţi cumpăr eu pălărie tare, prea ești 
bocciu cu leoneza asta de actor de pro- 
vincie ! 

— Bine, mamă! 

— Aşa, maică! 

Dar tot nu era mama. 

Mama era departe, deși apucăturile 


ei cari mă oropsisa soartei — erau mult: 


aproape de apucăturile femeei care mă 
cerea cu pălărie tare. Vitasem de tușa 
Veta, de omul tramvaiului, de uscătoa- 
rea. tatei, de atenţiunile lui Recu, de 
cuptetele speluncei. Moldavia din Plo- 
eşti, de geanta cu anesteziante și de fuga 
mamei. O găsisem — mama — semăna 
cu ea şi la chip şi la isprăvi. Dar în- 
tro bună zi broasca de fildeş a salo- 
nului cu parfumuri şi jupoane ameţi- 
toare dela Hotelul Regal nu sa mai 
deschis. Am bătut aprig în uşa de lac 
alb şi am leşinat cu gambeta în cap, 
pe pragul adâncit în preşuri scumpe de 
janille. Madama m'a ridicat de subţiori, 
mi-a şters ochii şi mi-a întins 0 legă- 
tură cu rufe murdare, o hârtie de o 
sută da franci şi un plic sat:nat.: 

— „M'am săturat, — prea erai din to- 
por cu pălăria aia tare — un fel de plă- 
pumar care se duce să ia o comandă 
în mahala! Mam încercat să te fac om 


şi să-mi placi, dar n'a fost chip, — piei 
din ochii mei... parvenitule !* 
— Mamă !... 


M'am dus spre mama, am dibuit-o — 
tot în mahalaua birijarilor. la geamul 
copilăriei mele  îmbrobodit cu ederă, 
zâmbeau discuri galbene de floarea soa- 
relui, 

— Deschide-mi, mamă! 

— Să-ţi dasechid ? Inlături daci. afu- 
risania pământului ! Să-ţi deschid dună 
ce mai compromis ? Să-si deschidă rine 
ti-a mai deschis — silfida dela Hotel 
Regal ! . 


In fundul curţei, printre răzoarele de 
calomfir, în parfumul şi gingăşia că- 
rora mi-am croit cele dintâi speteze de 
zmeu, Velican, dulăul care a străjuit 
deopotrivă durerile ca şi bucuriile nea- 
mului lui loniţă Jandaru din Uliţa Bir- 
jarilor. a trimis cerurilor mâniate de 
ocara de din dosul zâmbetelor flerilor- 
soarelui, urletu! său pustiu. cu un pra- 
test pentru neomenia aceleia care se 
îngreţoşa amar de fructul ivit în lumina 
ferestrelor decăderci. 

— Hm! auzi D-ta, jigoloul, după ce 
mi-a făcut neamul de râs, acum mai 
vrea să-i şi deschid! 


SĂRMANUL KLOPSTOCK 





UNIVERSUL LITERAR 


? 





MICHAELA ELEUTHERIADE:; NATURA MOARTA 


DAIMONION 


VI. Religiositatea inconştientului 


Leibniz cel cu multe feţe şi cu multe 
brațe ea un zeu indic, între altele şi înte- 
meietor al calculului infinitesimal, a vor- 
bit despre „inconştient“ ca despre o rea- 
litate tulbure de limită, socotindu-l drept 
ured infinit de mic de „conştiinţă“, Ener- 
gia interioară a monadelor sale e „con- 
ştiinţa“ de: toate intensitățile (ca filozof 
reprezentativ al veacului luminei, fireşte 
nici nu putea să vadă în ele altceva decât 
„conştiință”). Cu un microscopie simţ 
pentru mărimile infinitesimale și pentru 
continuitatea fără de salturi a naturii, el 
acceptă şi inconştientul ca realitate de 
hotar a conştiinţei. Se făcea astfel întâiul 
pas spre teoria ineynştientului ca reali- 
tate psihică şi cosmică. De atunci grani- 
tele pronrii ale inconştientului se desco- 
peră a fi tot mai largi, Pentru romantici 
inconştientul şi conşiientul devin o pola- 
rităte; în care primul nume botează un 
imperiu cu mult mai larg decât al doilea. 
Inconştientuiui i se atribuie chiar legi 
aparte după cari lucrează cu mai multă 


"iuițiatigă şi încumetare decât conştien- 


tul, si un fel de supraraţiune care-i 
gurantează şi un mai mare succes decât 
celui din urmă. Când în parlea a doua 
a veacului XIX-lea Hartmann îşi scrie 
metafizica inconştientului. nu face decât 
să sistemizeze un material de observaţie 
ma? bogat. dând proporţii subt un nou 
aspect ideilor despre inconstient cari se 
cuprind în  transcendentalismul unui 
lFichte sau mai ales în grădina de sisteme 
. . E] . 
a lui Schelling, Inconştientul a fast unul 
din termenii cei mai îndrăgiți de roman- 
tici, fie ei literați, fie psihologi, sau me- 
dici, fiindcă punea » etichelă simplă peste 
atâtea fenomene, îndeosebi psihice, în 
cari ei adulmecau un sens mai profund. 
De însemnătate, aici cel puţin, nu ni se 
parc înşirarea acelor fenomene, pe cari 
ei în metafizică sau în medicină, în pst- 
hologie sau în literatură, le subsumau 


*) Într'o neașteptată contradicţie de ati- 
tudini ajunge din +ricina acestui cult al 
incaocştientului Fr, Schlegel. şi cu el tot 
romantismul faţă de arţa clasică. Ca ro- 
mantici trebuiau să-şi apere arta lor, a 
raracteristiculu:, a interesantului, a exu- 
Dberantului. dar în acelaş timp trebuiau să 
recunoască că arta clasică era faţă de a 
ler mai naivă, mai „inconştientă“ deci mai 
valoroasă. Clasicii ce puneau accentul 
icoretic pe conştient creiau inconştigat, 
xomanticii ce pun accentul teoretic pe in- 
conştient creiază mai conștient. De ac: 


dileme şi contradicții în tot complexul. 


de valori şi atiludini ale romantismului, 


inconştientului, ci faptul romantice prim 
excelenţă că preţuiau inconştientul mai 
mult decât conştientul, apropiindu-l de 
divinitate. Romanticii aveau un fel de cult 
faţă de inconştient, şi-l rezervau ca atri- 
but apariţiilor de calitate superioară din 
diverse domenii. Bună oară naşterea „in- 
constientă“ din sufletul  antorului era 
pentru o operă de artă o chezăşie de 
superioritate. *) Sau o metodă de vinde 
care era mai apreciată în medicină dată 
se întemeia pe oarecare ocult mesmerisin. 

In curentul acesta romantic de religio- 
zitate a inconştientului îl surprindem şi 
pe bătrânul Gocthe cârd înzestrează De- 
maenicul cu origini subterane, Omul e 
obsedat şi insşirat de demonic fără să ştie 
cum. Iraţionalitatea providențială a de- 
moniculni are ascunzişuri ce rămân tot- 
deauna subit pragul conştiinţei omeneşti. 
Prin iţele vrerilor noastre  Demonicul 
trimite suve!ci nevăzute ţesând în locul 
nostru, mai bine decât am nutea noi prin 
orice efort de conștiință. Poate că în acest 
caracter inconştient dar pozitiv — trebuie 
să căutăm deosebirea între  Daimonion 
şi Mefistofel. care e o întrupare a nc- 
gațiunei intelectuale, o ivostază tăgădui- 
toare a intelectului totdeauna lipsit de 
vrajă. : 

Legăturile lui Goethe cu cercul roman- 
t'cilor sunt cunoscute. Goethe era pentru 
ei zeul, care deşi de multeori foarte re- 
zervat, se *mbrăţişa cu ei pe subt pământ 
ca copacii cu vlăstarele din jur, Raportu- 
rile s'au recit fără ca veneraţia romanti- 
cilor să sufere vre-o scădere, doar atunci 
când Goethe n'a putut să aprobe teate 
'<prăvile lor — pentru el armonicul — 
de multeori „patologice“. Nu trebuie să 
vwităm că icoana ce ne-a rămas despre 
Goethe e în cea mai mare parte o creație 
a romanticilor din jurul fraților Sehlegel, 
asa de mult a lor încât. dună cum Ricarda 
Huch ne spune, dacă bătrânețea lui 
Goethe ar fi fosi înțovărăşită de-o altă 
eencrație decât aceea e romanticilor, 
imapinea noastră despre el ar Îi poate cu 
totul alta. Inrâuririle lui Goethe ăsupra 
romanticilor se socotesc coplesitoare. Dar 
nu e mai puțin adevărat că şi ei — dacă 
nu l-au influențat — i-au deschis cel 
puţin now. orizonturi (îndeosebi spre 
poezia orientului), iar cei străini mai 
mult decât orizonturi (Eckermann crede 
a vedea în celebra „Marienbader Elegie“ 
urme bvroniene). Dacă influențele politi- 
ce ale romantismului asupra lui Goethe 
au sunt multe şi foarte problematiee, se 
poate alirma fără şovăire că mitul de- 
monicului e o plăsmuire, un reflex al 
exuberanţei romantice. 


UNIVERSUL LITERAR 


"Umbre “ri înserare” 


20 Octombrie.  Piecatea.  Despărţiiea 
pentru totdeauna. La ce mai trăesc eii? 
De ce nam murit? 

* . ._ .. 9 i . . . . . 

Mâna obosită ce se mişca din ce în te 
„mai. încet se. opri deodată şi degetele lă- 
sară să cadă creionul ce la :nceput se 
'ntipsese adânc, lăsând în urma-i pe hâr- 
lia lucioasă, şerpuirea drumului său de 
un negru lucios ca marginea unei scr- 
ori de doliu, mai şters apoi, sfârşind 
uproape prin a se confunda cu tonul ne- 
sigur al iilei de carnet. = 

De ulungul literilor ce se răsuceau în 


contorsiun dureroase, întrun lanţ al că-. 


rui început şi sfârşii se perdeau dar cari 
trebuiau să existe, privirea rătăci multă 
*reme, căutând să le pătrundă înțelesul, 
întoemai ca un drumeţ plin de noroi ce 
ajuns noaptea întrun oraş pustiu, mă- 
soară străzile de sus în jos, căutând za- 
darnic să şlie unde se află, până ce în- 
iun târziu, sfârşit, se aşează pe mar- 
giea trotuarului murdar și. rece, 

Cu câ privirea se crampona de îie- 
care cuvânt, el părea că se afundă mai 
uiult în ceaţă, dispărând în dosul hâr- 
„tiei, peste care umbrele din ce în ce mai 
dese ale seri: umede de toamnă îşi ire- 
ceau mâinile de întunerec. 

Şi turbure, neinţelegătoare şi renun- 
jând de a mai înţelege, lipsită de suflet, 
rămase fixă, ţintită în gol, 

Prin fercastra, ce se arcuia largă, din- 
naintca mesei de scris, pe zidul cenuşiu 
ui faţă se întrezărea frământarea jal- 
nică a unui tei destrunzit ale cărui ru- 
muri anchilozate şi lucii de ploae, vântui 
le împletea cu greutate o clipă, întro 
scurtă îmbrăţişare înfrigurată, din care 
le smulgea apoi râzând sinistru. 

Ploua. 

Ploua rar, cu stropi mărunți ce alunc- 
cau încet, unul după altul pe geamurile 
scăldate şi aburite, în şiroae ce se încru. 
<işau, se opreau o clipă nehotărâte ş. a- 
poi veneau vertiginos să se strivească de 
marginea crăpată şi cojită a giurgiuvelei. 
In camera înecată de întunerec, nu sc 
mai dist.ngea nimic şi în, cadrul fersstrei, 
ci pe o făşie de mătase de culoarea ceru- 
lui de toamnă, prinsă în mijlocul unei 
draperii grele de catifea neagră, sc desena 
silueta lui : cu capul sprijinit în mâna 
stângă — cotul turburând unda vişinie 
a lemnului biuroului — cu dreapta ine- 
rtă peste câteva foi albe de hârtie, cu 
degetele desfăcute printre car; creionul 
ulunecase, oprindu-se cu un capăt de 
marginea carnetului şi cu celălalt de de- 
getul cel mic. 

Clipele curgeau ritmic în întunerec. 

] se părea că le vede sărind uşor, din 
dinte în dinte, în vâriul rotiţelor care se 
străduiau să le prindă în angrenajul lor 
implacabil. Tic tacul metalic, puţin câte 
puțin se impuse urechei distrate în care 
începu să cadă ca picături ferbinţi de 


/ 
fi 


E PA Zi Să E, 





PR 


Printre rândurile în cari Goethe vor- 
beşte despre demonic, el singur sau prin 
Eekermann, citeşti o nemărturisită tris- 
veţe. Sar zice că mitul demonicului e 
regretul lui Goethe de-a fi prea mă- 
surat, întrucâtva prinurmare dea nu 
putea fi „romantic“ şi de a fi trebuii 
dintr'o firească şi necesară înțelepciune 
să-și zăgăzuiască ceeace în cl însuşi era 


demoriic. 
LUCIAN BLAGA 


de P. IGIROŞIANU 


plumb topit, pătruuzând cu un.sfârâii de 
metal incandescent în craniu. Râţile, îp- 
vârtindu-se în seiis-contrar cieşteau ne- 
măsurat şi apucat în dinți vitichii de 
creet. abată 

Cu un gest brusc deslăcu ceasul dela 
mână împingându-l cu vârful degetelor 
in colțul cel ma; îndepărtat al biuroului. 
In mişcarea aceasta, mâna întâlni un o- 
biect al cărui contact familiar îi dete 
imediat o senzaţie odinitoare şi asupra 
căruia se opri, peuiru a prelungi a- 
ceastă senzaţie, -. 

Pe pielea mată şi rece, alunecă în miş- 
cări încete palma ferbimte, cuprinse volu- 
nul îl ridică o clipă, ca pentru a se asi- 
gura de realitatea prezenţei lu:. 

Şi de a ţine în mână cartea aceasta, cu 
file lucii dealungul rândurilor cărora, 
gândul lui, rătăcise de atâtea ori spre a- 
ceia ce i-o dăduse într:o zi de demult, — 
cariea aceasta pe care o luau cu ei ca 
pe o tovarăşe şi a cărei lectură o în- 
trerupeam din când în când pentru o 
clipă, — se simţi mai puţin singur, mar 


“puţin perdut, şi un moment îi fu linişti- 


toare ca mângăerea delicată a unei prie- 
tene urâte şi nesfârşit de bune. 

In ciuda intunerecului şi a mânei ce 
utoperea învelitoarea de ptcle, privirea 
lui pătrundea în prima pagină, unde de- 
acurmezişul, drept dedicație era aşternută 
o sirofă de Sully Prudhomme întocmai ca 
o poruncă. O spuneau îndestul, scrisul 
voluutar, literile rigide, perfect simetrice, 
tăiate de liniuţe transversale precis acolo 
unde trebuia, t-urile — mai cu seamă cel 
din „entendre“ dela sfârşitul primului 
vers — aveau ceva tăios metalice în preci- 
siunea lor, — scris care totuşi rămânea 
femenin, 

O scrisul acesta pe care îl cunoştea atât 
de bine, scrisul ci; inscripția citită de 
uesfârşite ori pe care > avea în faţa o- 
chilor, în cele mai mici detalii: înaintea 
celui de al doilea „jamais” în versul al 
doilea, era un punct ncgru, un strop de 
cerneală. „a“ din „la“ următor, era pre- 
luxgit mai mult şi „voir“ avea un o a- 
proape majuscul. | ; 

Privirea străbătând siredelitoare prin 
grosimea filelor se opri în josul unei 
strofe subliniate cu unghia : 


Ouvre ton ame et ton orcille au son 
De ma mandoline 
Pour toi, pour toi jai fait cette chanson 
cruglle et caline ; 
O imperceplibilă ridicare de umeri şi 
privirea trecu mai departe 


Un grand sommeil noir 
Tombe sur ma vie 
Dormez tout €spoir 
Dormez toute envie 


i: . 


Je suis un berceau 
Qu'une main balance 
Au crcux dun caveau 
Silence, silence... 


. . 


Pleoapele se lăsară greu. Vârful dege- 
tulai pipăi adâncitura literilor în cari 
pe murmnea volumului se înşira titlul-şi 
Jos in:jiulele : iuiţialele ei. 

Cu unghia le cercetă conturul: Il. C. 
Pleoapele se xidicară iarăși. 

Pc fondul negru.i se păru că vede stră- 
lucind ca altădată la soare cele idouă 
litere în mijlocul stemei susținută de 
două himere, Ciudat: era un detaliu pe 
dire îl u'tase cu desăvârşire: armele cu 


1). Fragment din romanul „„.. et pour- 
tant tu €tais mienne“. 


a. Aa *” - 
Seară vânătă 
Vânătă e scara asta 
Cu cearcăne pe ochii mei 
La capul şoselii cu tei 
Azi nimeni nu mă mai adastă. 


Vineţi se desprind din somnuti grele 

Străvezii. gânditori lilieci 

lar flojile "nchid ochii reci 

si nu mai' strâng mâini calde pe ale 
ele: 


Vineţi se aşterne norii stratur, straturi 
Plopii fintese ochii către ei 

Vânăt picură dintrnşii vrăbii 

Şi vânăt plânsu-mi pică alături. 


Vânăt eu plâng sub pomii fără umbră 
Și toamna vânătă le smulge frunze 
Scura sengroapă *'n frunzele de sânge 
De *nvineţeşte rănile cu umbră. 


“anăta slabă livănţică 

Se sbate 'ncci, plânge 'm tăcere 
Un flutur vânăt flourea-i cere, 
Şi mici lacrimi vinete-i pică. 


" Vânăt un stol de lişiţe se lasă 


Prin trestii vineie pe unde 
Să geamă vântul se ascunde 
Şi vânăta mea inimă m'apasă, 


Vinete pleoapele amândouă 
Crele de lacrimi mi-au căzut 
Pe ochii ce nu te-au văzut 
Să-i prindă, să nu pice'n rouă. 


1. FLORICA MUMUIANU 


Pa 


inscriția bizantină şi himerele veneţia- 
ue, imprisutte în ondulaţia stropilor de 
cer ci care asigura plicurile contra in- 
discreţiei funceţronarelor. 

Dacă sar îi născut cu 100 de ani mai 
de vreme ar fi fost domniţă. 

O clipă o întrevăzu, cu întăţişarea-i 
mândră, cu trupul nervos şi lasciv în- 
făşurat într'o tunică de catifea de cu- 
l»area vişinei putrede, eşind înconjurată 
de jupănițe visătoare din capela castelu- 
lui de piatră blondă şi trandafirie cu 
coperişul înalt de ardezie ce apărea prin. 
tre [runzişul parcului, în mijlocul aurulu: 
holdelor din câmpia Bucureştilor. 

Și în amurguri învăpăiate de vară, 
când apăsătoare şi haletantă de înbrăţişa- 
vea înllăcărată ş: nesfârşiiă a soarelui, 
ziua adormea rostogolindu-și corpul is- 
iovit şi totuși exasperat în nuezcala dum- 
krăvilor mirositoare, o întrevedea în 
pridvor întinsă cu sânii rotunzi . și în- 
drăzneţi sărulînd grin muselina străve- 
zie covorul divanului în care coatele in- 
trau adânc sub' apăsarea capului al că- 


“rui oval se încadra în sprinjinul pal- 


niclor umezite şi în apăsarea nervoasă a 
degetelor lungi ce comprimau tâmplele. 

Atunci »ehi ei perduţi în zarea de pară 
aveau o strălucire metalică, în timp ce 
toală fiinţa-i era răscoliiă de svonul de 
cântece, de fluer şi de. hore, pe. care în- 
fiorarea seri: îl aducea din lanurile unde 
secerea sfârşise. 

H. G.! Unghia luueca mereu în cuta 
literelor, Imaginile din ce în ce mai 
turburi dansau înlănjnindu-se fulgerător 
şi bizar. Un moment întrrzări drapelul 
cu stema domnească fâlfâind în ploace 
deasupra palatului dela Șosea şi brusc 
furandela ameţitoare se opri întocmai 
ca un film de cinematograf când imobi- 
lizându-se aparatul, pe -ecran rămâne 
fixă aceiaşi imagine. Sail: Ș 





MONTEZIN : FEREASTRA Salonul Oficiri -- Par's 


Intre alinierea teilor desfrunziţi. sub 
privirea indiferentă a ferestrelor cu gene 
înlăcrămate, şoseua pustie se  înlindete 
lucie şi dreaptă, în ceafa străcizie, în- 
viorată de revărsarea globurilor electri- 
ce ce se înşirau pâuă în depărtare unde 
ridiculă şi țuguiată apărea silueta întu- 
necată u Arcului de triumf. 

O toropeală îl cuprinse, În timp cei 
se părea că vede picăturile de ploac sin: 
vindu-se de pavajul dreptunghiular și 
răsfrângându-se în pulbere fină, irizată 
de elcetriciiaie, puţin câte puţin, perdea 


Noţiunea existenței corpului său care 
parcă s'ar fi disolvat de odată. 
O licărire bruscă, un Îulger străbătu 


yaintre perdele, tăind ca o lamă acerută 
întunericul camerei şi asupra capului se 
abătu sălbatec o ghiară ţâşnită din sirena 
avtombilului care depărtându-se o smul- 
«e brutal spoită de pasta de creer ce 
intrase pe sub unghiile din cari se seur- 
geau picături fierbinți de sânge. 

Deşteptat dintr'odată, se ridică scutu- 
râmlu-se de amorţeala cel năpădise. 

In întunerec, realitatea îi cuprinse iar 


pâtul, în mâinile:i noduroase şi cu ra-, 


finamentul unui închiziior întoarse stile- 
tul cu iîciplu tăis în rana sângevrândă. 

Parcă cineva bătuse în ușe? poate fu: 
sese o părere, Bătaia se repetă, Făcu un 
efort să vorbească, 

-— „Da! 

Sunetul vocei sale îi căzu pe nervi ca o 
tinichea pe coardele unui pian hodorogit. 


În cadrul luminos al ugii se desen 
steltă şi cochetă silucta servitoarei. 

iiloemai ca holnavul exasperat ce re- 
cirge la toate calmantele, ori cu cât de 
»femer efect ar fk, o clipă voi să întindă 
mâinile spre ea ca o chemare, să îi strău- 
gă în brațe trupul tânăr şi ferbinte. 
prelung, cu ochii închişi pentru a avea 
uzina că tot ce se întâmpluse cra doar 
un vis urât din care Lenetta venea să îl 
cceșiepie cu buzele-i de jar. Dar fata în 
tourse deja butonul şi electricitatea inun 
dă camera co păru nemăsurat, demare. 
cehilor orbiţi. 

Simţindu-se observată. trecu ca prin 
feta unei oglinzi pe dinaintea lui, în- 
trând alături să facă patul. | 

-- E într'adevăr ag târziu ? se gândi 
cl întoreându-și capul spre ceasul exilat 
în colțul mesei de scris. 

„De ahea 7. De ce so grăbi atuuci ?* 

Prin uşa lăsată intenționat deschisă o 
vedea trzcâud cu mişcări studiate, O clipă 
se opri în faţa unui tablou, spre caslrui 
înalt al cărnia, întiuse mâna pentru a] 
indrepia. i 

Un moment, rămase nemișcată cu toi 
cerpul întins ca un are. Sânii întindan 
sit rupă rochia ce se contura întunecată 
pe :voriul tapetului. 

Dar în faţa ochilor obosiţi, în ceaţă a- 
părea o altă imagine : un alt corp se în- 
tm.dea spre ramurile unei magnolii în 
floare, în grădina din spatele casei din 
strada Polonă. O mână fină cu inflorituri 


„alifel asta e totul: so 


UNIVERSUL LITERAR 


albastre sub jielra prea transvareală a 
mănă ce in acciași clipă era rece, apai 
de jeratec şi din nou de alabastru, se 
alunda în spuma trandafivie a petalelor 
lucii şi cărnoase ce lasă pe buze uu gust 
ainară. 

Ce ochi limpezi avea în seara aceia, 

Focul acela ucigător ce veșne ardea în 
fundul lor adormise, O linişte adâncă 
plutea în jurul şi în sufletul lor. 

15n potivu! ronturidor multicolore şi 
incă -Lrălucitoare se ridica mirosul de 
ned su ie verde, sub pnulberea fină pe 
care Vanânul grădinar o plimba în pale 
Puturătoare şi în care ultimele raze de 
sote împletuau curcubee de o clipă. 
Jninbul nu mai are nevoe de nimic? 
Tresării, Oehi provocători îl fixau cu o 
[rervere bate naivă, 

-— „Nu. Pleci undeva ? 

--- Da, e Iimminică şi... i 

Restul frazei nul mai auzi, copleşii de 
greutatea zilei evocate: puhoiul vulgar 
si uniform, de figuri stupitle, răsete şi 
cenversaţii grosolane. priviri aprinse de 
dorinţă, indigmând perechi de burghezi 
ci frunţi înguste, înţepeniți în haine de 
sărlătaare. 

lustihciiv se retraxe ca şi cum valul a- 
cela cenușiu curgând pe butevanrite, Var 
fi ajuns şi murdărit, 

—- „Pat pleca ? 

—- Deci se grăbea. Avea un ţel, aştep- 
tu G oră. eo noante de veselie. de fericrre 
poate. O va aveu-o su nu, nu imporia, 
totul e că o aştepta, 

Astep!a ceva ! 

[A mu mat avea nimic de aşteptal ; ni- 
ie. 

C învălui cu privirea pe care se sili 
să o lacă atentă, Crezând că se hotărăşte, 
“a lăsă să cadă ploapele cu gene lungi 
cari umbriră albul obrazului imbujorat, 

Linde se ducea fvtița aceasta care a- 
va în toată Făplura ei ceva nebănuit de 
lin ? 

Alunccă privirea de alungul  pulpelor 
mate sub mângăerea mătusci negre ce 
despărea în pantofii ascuțiți de lac 

Le văzu lipite de dunga  pantalorilor 
unui oarecare, încrucişindu-se pe parehe- 
tul îndoeluic al nriui dancing după calea 
Grivijei. 

— Da. 

ideja resemnată și la gândul oglinzilor 
cu ape albastre şi violete dela „Olym- 
pia“ spunându-şi că nu e ea care perde, 
totuşi ajunsă la use, se mat întoarse oda- 
tă cu un surâs cei lumină drăgălaş toată 
f-aura, 

-- „ka e fericită, sau crede că este. De 
crezi, so poţi 
crede, I; fericită şi duce viața accasta de 
suprafață... Atunci Lenetta avea  drep- 
tate ? Ascultă paşii usori şi sprinteni de- 
părtâudu-se dincolo de use, pe parche- 
tul sonor, în timp ce întrun imens Pala- 
co vedea două ascensoare lunecând fără 
sgomo! dealungul ginelor verticale. 

Aceasta fusese povestea dragostei lor. 

Un ascensor se urca și celalalt cobora. 
O clipă sau încrucişat; dece nu stau o- 
prit ?. dece nu au pornit împreună în u 
celag sens? 

Primul a continuat să urec, al doilea să 
coboare. De ce nu la tras şi pe celatt în 
cădere ? 

Sar fi sdrobit amândoi sau nu ar fi 
avut nimic şi ar fi eşit şi sar fi perdut 
ci: două umbre anvnime în mozateul neo- 
pompeian şi frenetic al mulţimei din 
hall-ul Palace-ului Vieţei. Şi ar fi fost 
poate fericiţi ca micuţa ce cu ochii stră- 
lucitoru nebăgând în seamă răcrula stire 
pilor de ploae lunecând pe cauciucul 
mantale:, se grăbea înspre restaurantul 
sgomoios unde o aştepta un şofeur sau un 
monden poet decadent. 


P, IGIROȘANU 









UAJPERSUL. LITERAR 


„Arta nouă“ 


IL 


Şi în felul acesta asociaţionismului este- 
tic căruia i se uccenluiază pasivitatea, i sc 
extirpează în schimb fundamentul inse- 
purabilităţii termenilor, despre care vor- 
heşte Stuart MIll. , CR 

Ofensiva pornită împotriva poeziei pe 
de aparte; formularea acelui lirism sui- 
generis ca fundament al artei pe de alta, 
fac din poezie o... muzică plastică. Și după 
cum în plastică nu se va mai imita na- 
tura ci se va inventa forme şi culori, tot 
asemenea în poezie se va renunța la cu- 
vinte care să însemneze ceva, şi se vă 
face muzică cu vorbe. , , 

Max Jacob, G. Apollinaire şi Salmon 
au inaugurat cubismul în poezie transpu- 
nând acea insuflețire a interiorului de 
suprafaţe plane prin freamătul liniei 
care le delimitează (Andre Lhote). 

G. Apollinaire în prefața pentru acele 
„Mamelles de Tirâsias“ scrie : „Când o- 
mul a voit să imite mersul, el au creat 
roata, care nu seamănă de loc cu piclo- 
rul. A făcut atunci suprarealism, fără 
să ştie“, j : . 

Max Jacob în a su „Art poetique“ «e de 
părere că „poema în proză... diferă «de 
fantaziije lu: Aloysius Bertrand prin ace- 
ca că Subiectul nu are nici o importan- 
ță, pitorescul de asemeni. Nu irebue să 
te preocupi de cât de poemă adică de a- 
cordul cuvintelor, al imaginilor d. de 
chemarea lor reciprocă şi constantă. 

După cubismul acesta sau în aceluş 
timp apare futurismul lui Y. T. Marinetti, 
care de curând a fost sărbătorit cu ocaziii 
primului congres futurist întrun chip cu 
totul italienesc, căci i sa oferit din par- 
tea admiratorilor săi un drapel de 560 
m. pi s'au trimis peste 4000 de scrisori 
s; mai mult de 450 de telegrame, dintre 
cace una chiar a lui. Mussolini. 

Mavinetti, care a cântat în formula 
nouă maşinismul contimporan a ajuns 
acum la o răsturnare a dramaturgiei. El 
propune să sporească la infinit puterea 
dramatică a unei opere, snprimând dez- 
vultarea progresivă a nodului teatrul, 
care ur trebui prezentat singur sau în 
serii ; vorbeşte de unele cercetări  sce- 
nografice, care, înoind mecanismul tea- 
trai, ar împinge drama către faza sa ul- 
tra-sintetică. i teatru „totalitar“, pro- 
pune un adept ul lui Marmetti şi care 
ar da senzaţii multiple de lumină, parfu- 
muri, culori eic., ar fi o adevărală for- 
mută futuristă. 

Futurismul din prima sa fază a făcut 
curând loc dadaismului reprezentat prin 
Aragon, Cocteau, Tristan Tzara, Francisc 
Picabia şi alţii. 

Aragon (La saison en Enier) susține că 
dezordinea spiritului său e sacră. Coc- 
icau, crede că cea mai de seamă operă 
a literaturii nu este de cât un lexic de- 
zordonat. (Potomak). 

Tristan Tzara ca și Francis Pieabia ca 
și ceilalți îşi confecţionează potziile în 
felul următor: 


Cinema calendrier du coeur ahstrait, 
18—Purgatoire annonce la grande saison 
Le geandarme amour qui pisse si vite 
Coq et glace se couchent sous l'oil galant 
(Tristan Tzara) 
Sau 
Bouches, 
Azur ivoire ton corpş 
Amour a deux mains + 
Dors-tu 
Mon-amie bien-aimâe 
Chaque soir sur la poitrine 
De notre amour 
(Francis Picabia) 


Su 


Montagnes au dessous du niveau dela mer 


un cheval mange sur le toit 
Pente raide ia vache'ă Laise 
Cumme une mouche 
Caressons-la. 
(Jean Cocteau). 


In sfârşit suprarealismul lui Andre 
Breton reprezintă ultima fază până acunr 
a poeziei nouă. i 

Suprarealhsmul, ca termen, este inven- 
tat de G. Apollinaire, care îl intrebuia- 
țcază, după cum am văzut în „Mameiles 
de 'Liresias”, Inainte de 1911 Apollinaire 
intrebuințase termenul de supra natura- 
lism dar puţin în urmă renunţă la el, 

Andre Breton pretinde, că adevărata 
poczie nu trebue să fie de cât o dictare 
pură a subeonştientului fără logică şi fără 
gramatică. Ceeuce preconizează Andre 
Bretou este un suprarealism cure să de- 
curgă diu dadaism, după cun  dudaişruul e 
iziorât dia cubism şi futurism. Suprareie- 
lismul se răsfiră în trei grupe de scriitori: 
ună, care admite şi rațunul regulătoare 
un rol activ în această dictare a sub- 
cunştientălui şi este repreczntat de revista 
„Surrâulisme” condusă de Ivan Goll. ln 
jul său găsim sceritori cu Joseph Delteil, 
Marcel Arnaud, Robert Delaunay ctc.; 
alia toarie apropiată ca ideul estetic de 
cea dintâi este reprezentată de revista 
„lnterventions surrâalistes“, organul »- 
cial al suprarealismului internaţional 
Ş: apare sub direcția lui Paul Dermec. 

Andre Breton cu şi întreaga şevală des- 
consideră arta in. ceca ce eu ar conţine 
va factice, neagă existența lucrurilor, a 
publicului, a vocabularului, a logicei şi a 
gramaticii, i 

In 1919 Andr6 Breton împreună cu Ph, 
Soupauit scriau „Champs magnâtiques* 
unde găsim rânduri ca acestea ; 

„Atenţia mea”, scrie A, Breton, scale 





7 


îndreptată asupra razelor mai mult sau 
mai puţin parțiale care în deplină sin- 
gurătate, la apropierea somnului, rămân 
perceptibile pentru spirit fără a îi posibil 
să le descoperi o semnificare  preala- 
bilă,“ 

Mai târziu fireşte a apărut şi mani- 
fesiul suprarealist. 

Pentru A. Breton cuvântul trebue de- 
turnat din fumcţiunea su „de a însemna 
ceva”, Cuvântul e o sonoritate o notă 
muzicală. Materialul poeziei nu mai este 
nic! unagine, nici. cuvânţul, câ sonoritatea 
pură. - 

Nu dedicase Cocteau al său „Pofomak“ 
lui Strawinski. autorul acelui „Sacre du 
Printemp 2» Şi nu prezentase el un ba- 
"e. „Parade“ cu muzica de E. Satie, pe 
care îl considera ca superior lui Debussy, 

“(şi chiar lui Strawinski ? 

' [. Satie răuşise după părerea lui Corc- 
teau şi Rene Chalupt să cdeparaziteze 
creerul omenesc de păduchele nefast; care 
dăduse omenirii vițiul scărpinatului mul- 
ti milenar al înţelegerii, 

După aceste câteva considerajiuni ge- 
nerale asupra fizionomiei artei contiinpo- 
vane revoluționare, se cuvine să ne în- 
trebăm acuin, ce anume poate fi valabil 
în toate acestea, 

F-reşte, dacă existenţi unei arte auditi- 
ve, cum € muzica, al cărei material nu 
e luat din realitatea înconjurătoare lu- 
crează totuş asupra noastră în mod este- 
tic, de ee vizualitatea noastră mar putea 
fi solicitală de elemente plastice care să 
lucreze asupra noastră în acelaş mod? 
De ci: vizualitatea și auditivitatea noastră 
in acelaş timp nar putea lucra pe cale 
poetică cu aceleaşi rezultate ? 

In teorie war îi nici o piedică pentru 
asemenea posibilităţ., In practică însă se 
apune mecanismul nostru mintal pentru 
o astfel de concluzie analogică, 

Intre senzație şi: pereepția noastră nu 
se poate interpune o. „virtute“ particulară 
care să modifice natura aparatului nos- 
tru mintal şi care să ne schimbe într'uuu 
fel sau altul funcțiunea reprezentării. 
Ceeuce se oferă organelor noastre sen- 
zoriale poate reveni pe calea reprezentă- 





C. MIHĂILESCU; PAZITORII CASTELULUI 


ZID 


Mă îns:ăţusem suiletul să-mi risipesc în cele patru vânturi, 
Căci pasul nu ajunge zarea nesătulă 
Şi sutletul ce .sirăbătea văzduhuri şi pământuri 

“L-am inchistat aici într'o celulă. 


Pe temelii de veac cu ziduri de cetate, 

Oraş bătrân, te-ai strâns ca într:o scoică'n tine, . 
Din cale m'ai oprit: — Aici e bine — 

Şi darnic mi-ai svârlit la fiecare pas palate. 


Cu vuctul pe străzi m'am risipit. ela edi 
Mistuitor viața-mi pătrundea prin pori, prin nări — 
Oriundc-am îndrăznit să intru, -am întâ Init 

Temei cu trupurile strânse în brățări. 


Mi-ai arătat academii, muzeențelepciune : 

Savanţi ce *nchid în formule, al vieţii suflet uriaş, 
Dar niciodată'n tine n'am văzut, străvechi oraş, 
Cum soarele răsare şi apune. 


ma 


rilor. Realitatea ne oferă forme şi culori 
de care mintea noastră leagă enceptele 
într'o unire indisolubilă. 

Când forma sau culoarea revine pe 
calea reprezeniării sau a unei  post- 
prezentări, revine şi conceptul legat de 
cu, Noi nu putem tăia legătura aceasta 
cum pretinde arta nouă, fiindcă atributul 
«unouşterii în forma aceasta ne-a  fosi 
dăruit, 4 : 

lu. muzică, cascada de sonorităji n'a mai 
fost întâlnită în viaja reală şi în felul 
acesta eticheta, pe care mintea noastră » 
lipeşte pe ea nu e „readusă“ graţie unci 
coexistențe sau a unei succesiuni ante- 
rioure între sonoriiate şi concept. E o 
etichetă oarecum liberă. 

Cu toate acestea eticheta, despre earce 
e vorba. nu e cu desăvârşire liberă. 
Iu actul de aprehenziune, după cum spune 
Larrson (La logique de la poesie tr. fr. 
1919) adică în actul, prin care conștinţa 
noastră primește impresşiile din afară : au- 
ditive sau vizuale, există un element co- 
mun cantitativ, nu calitativ, fiindcă din 
acest ultim punct de vedere impresiile 
sunt incomensurabile între ele. În condi- 
țiunile ritmice ale actului de aprehen- 
ziune se găseşie elementul cantitativ 
comun. 

Intr'adevăr, când vedem inflexiunea u- 
nei linii uşoare îi imităm şi desenul cu 
corpul nostru ; fără îndoială, că nu exe- 
cutăm în realitate o mişcare corespun- 
zătoare, dar facem rudimente de mişcări, 
încercăm senzațiile musculare, care ar în- 
toxărăşi aceasiă mișcare, sau această po- 
ziție.- Când concepem o nuanţă de cu- 
loare, o percepem de asemeni în mod 
vital, ca ne face să respirăm întir'un anu- 
mit fel şi să simţim. în corp această îm- 
presie de uşurare şi de libertate, car 
există în nuanțele despre care e vorbi 
Ia fel când respirăm un parfum, sau 
când ascultăm o melodie. 

Sunetele sugerează o atitudine. o 
fizionomie, o mişeare, o senzaţie mus- 
eculară. De aceea ne este indiferent dacă 
trecerea de la o emoţiune la alta se face 
printr:o mişcare a corpului, sau printr'un 
ritm verbal; sau “prim cuvinte, care ne 
zugrăvesc ceva din această emoţiune. 
(ibid. pag. 172—175). Aceasta este ceeace 
se numeşte analogie intersenzorială, Es- 


C, 1, ȘICLOYVANU 


ietica muzicală contimporană face ab- 
tracţie de acest fenomen, pe care la stu- 
diat foarte de aproape şcoala lui Wundt, 
Estetica plasticii şi a poeziei de astăzi 
la rândul ei trece sau mai bine zis şter- 
ge din seria actelor psihologice fenome- 
nul apercepţiei. i 
Există o analogie intersenzorială şi 
arta nouă o consideră exclusiv afară de 
arta muzicală, care se înscrie în fals. A 
te rezema însă pe analogie intorsenzo- 
rială desființând fenomenul apercepţiei, 
sau a le nega pe amândouă, cum face 
muzica, aceasta presupune o altă orga- 
nizure sufletească de cât cea existentă. 
Thomas de Quineey, spre pildă, fună- 
torul de opium, când aude pronunţându- 


se la ureche sau îşi zice sie-și, Consul. 


romanus: imediat el vede defilând le- 
giuni în arme, cu iribuni, cu bagaje şi cu 
toată pompa militară, scânteind sub ra- 
zele piezişe ale soarelui. 

Pe un zid în ruine ros de erni, pătat de 
umezeală, mâncat de lepre vegetale şi de 
mucegaiu, Vinci urmăreşte ca pe urmele 
unui desen parcursul enigmatic al şanțu- 
rilor şi descoperă forme minunate. (il, 
Facillon“* Esthetique des Visionaires în 
„Journal de psichologie” n, cit.). 

In aceşte două exemple, unul patologic 
şi altul normal ni se evelă tot procesul 
iinaginaţie: ce se reazimă prin, definiţie 
pe Și lelianea memoriei. 

Muzicalizarea artei întregi căci la a- 
aceasta se reduce tentativa arte: contimn- 
porane este o imposibilitate de fapt, căci 
ca pretinde apariţia imaginaţie: creatoare 
dincolo de legile memoriei. Ar fi poate 
interesantă arta ce ar decurge din a- 
ceastă modificare a aparatului nostru 
aunial, sar multiplica, desigur, mijloa- 
cele de realizare artistică, dar modifi- 
carea trebue făcută nu în obiectul con- 
templării, ci în însuși mecanismul de 
contemplare, ceeace nu e tot una. Nu 
arta trebue să fie nouă, ci omul în esenţa 
sa sufletească ; numai astfel omenirea va 
putea să pătrundă născocirile unui Pram- 
polini ale cărui teorii scenografice nc 
vorbesc de un teatru „poli-expresiv“ re. 
alizat la Praga şi la Viena şi care ar da 
pe deplin o atmosferă futuristă cu di- 
namismul, simultaneitatea şi unitatea să, 
desfi:njând actorul, care reprezintă un 


UNIPERBUL Lrthdă 


tompromis şi aducând pe scenă adevăra- 
te drame: în spațu; numai astiel am 
cădea poate în extaz faţă de ghiduşiile 
lu. Leskovie care preziniă cuvinte în li- 
bertate, exteriorizând în audiţiunea poe- 
melor simultaneitatea prin dnerite tim- 
'bruri spre a exprima "nenumăratele pla- 
nuri de conşti:nţă, acestea toate intrun 
mediu adapuat special şi care s'ar numi 
„poedrom”, A 

loate aceste născociri care presupun 
o imaginaţie originală, dar nu creatoare 
vor su readucă arta întreagă la o simplă 
plăsmuire decorauvă. Să uu mai fie aia 
o deosebire prin urmare între un 0xvor, 
spre pildă, şi o pictură, între un monw- 
ment şi o sculptură. Mase, torme culori şi 
sunete să se acorde pe un plan ireal 
extirpându-i-se orice element de. conținut 
imitativ. Poezia să se muzitaiizeze de- 
finitiv ; pictura să se readucă la > gamă 
irizantă de culoare şi la acorduri aeco- 
iative de forme; iar sculptura, core 
gratia şi teatrul să devină categorii ar. 
hilectonice. 

Ac6stea sunt performanțe demne ale 
une: intelectualizări înşetată după nou- 
tate, dar nu mabnitestări artustice. 

Desigur că „arta nouă” e un nou mijloc 
spre a atăta că ea nu e creată pentru 
cei ce au „ochi de văzut şi urechi de 
auzit”, ci pentru aceia cure au ceea ce 
nu pot avea, crezând, că n'au cgeace în 
realitate continuă să aibă. 

Arta lucrează asupra noastră prin sin- 
tetizare ; „cea nouâ“ vrea să înlocuias- 
că sintetizarea prin avalizare. Creerul 
uostru reiuză. Aci e mica diierenţă. 

Problema €.... metafizică... 


SCARLAT STRUŢEANU 


Pastelur: industriale 


Amiază 


Tot prat imbâcsit 

Se ridică 

In strat vaporos de pe-astalt, 
Cu braţe firave se prinde 

De norii ce cată spre 'nnalt, 


Prin fumul şi pratul ce urcă 
Arta Jos PE 

Oameni grăbiţi fortotesc, 

— Sus — 

Soarelui faţa-i păleşte 

De umbre pe scutul ceresc, 


E schimbul de-amiază, 

Sirene de fabrici mugesc către cer, 
Şi pleacă şi vin lucrătorii. 

Şi sună uneltele m toc. 


Şi-oraşul pulsează i 

De zgomot, de aer şi gând otrăvit; 
Și-oraşul pulsează 

„In mine, 

Şi'm el 

Numai eu nu's grăbit... 


STELIAN CONSTANTIN 





 UhipE&suL LiTbhak 


Primăvara ce s'a dus... 


de 'GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU 


— Act provincial — 


PERSOANELE : 


MIRON POPOVICI, pensionan 
SERAFINA POPOVICI, nevasta lui 
NATALIŢA, nepoata lor 


Timpul : acum, oricând — într?o seară 
de toamnă. NI 

Locul : oriunde, înir'un oraș de pro- 
vincie. 


DECORUL 


Un salonaş, cu mobilă veche, în casa 
pensionarului. Miron Popovici. 

Pe masa din mijloc, lampă cu abat- 
jour mauve, aprinsă. Fund, mijloc, uşa 
ce dă în curte; dreapta, planul secund, 
altă uşă — spre dormitorul bătrânilor. 
Stânga, planul secund, fereastră des- 
<hisă ; perdele lu:4i şi albe, prinse. în 
părți cu funde de panglică mauve; lângă 
masă, un fotoliu. 

Prin fereastră, se văd ramurile cas- 
tanulu; de lângă casă. 

E desfrunzit aproape. 


SCENA 1 
Seraiina — Miron 


In haină de casă şi papuci, Miron stă 
în fotoliulul de lângă masă şi citeşte 
jurnalul. Gras, mărunt, chel, tâmplele 
ninse, ochelari, figură blândă, mişcări 
Jeneşe. In capot mauve, decolat cu gule- 
raş galbe aprins, Serafina face pasi- 
ența la masă. Inaltă slabă, cuvântul 
precipitat, gestul nervos. 

ON ; (citind, îngânat). Remanierco 
guvernului... Un nou roman ro-mâ-nesc 
Pre-mi-i-le A-ca-de..., 

SERAFINA : Ce citeşti tu acolo, Miro- 
vel ? 

Miron: (întoarce foaia jurnalului). 
Fleacuri, Finel, fteacuri... 

SERAFINA : (împerechind cărţile). Ia 
să vedem : mergem mâine la pensie sau 
nu ? Damă cu damă, valet cu valet, 

pă cu... Na! unde-o fi popa? - Ă 

MIRON : (silabisind) Nenorocirea dn 
strada... , 

SERAFINA: (dezolată) Sa'nchis Miro- 
nel! Nam noroc, nu mai am... Mereu 
se'nchide. Cum o să ne ducem noi la 
pensie, mâine, dacă se*nchide. 

MIRON: (fără să-şi ia ochii de pe jur- 
nal) Ce sa închis, Finel dragă ? 

SERAFINA : (tristă, ciupind cu două 





degete fața de masă) Sa dus! Punen 
cruce, Mironel.... 
MIRON: (căutând, în jurnal-fugar) 
Politice.. Financi.. Ai spus csva, dragă? 
SERAFINA ; (oftează, cu ochii ia cu- 
lendar) Sunt tristă,  Mironel. - Uite, la 
calendar : Septembriey. »  (suspinat) 
Acum doi ai la 13 Septembrie. Bles- 
temată zi! D'aia mi se:nchide. 
MIRON : Ce se:nchide, soro? 
SERAFINA ; (duce batista la gură) 


Lasă-mă, Mironel, că sunt îiristă 'şimi: 


vine să plâng... Mironel! Nauzi tu, Mi- 
ronel ? Uuită-te la mine, să vezi că sunt 
iristă şi'mi vine să plâng...: 

MIRON: (mormăit ascuns în jurnal) 
Gazele, reumatismele, nevralgiile... Uro- 
dJonal întinereşte... Ă 

SERAFINA : Mironel! (jicnită) Fru- 
mos, eu vorbesc la stele. (se scoală su- 
părată) UI ! ai ajuns de nesuferit! Toa- 
tă ziua cu nasun jurnal. 

MIRON : (nevinovat) Păi... ce să fac? 

SERAFINA : Să te uiţi la mine, să 
nvasculţi, să glumeșşti.. Ca omu, cu ne- 
vasta lui, în casă, i 
„MIRON: (o priveşte nedumerit, pe 
de-asupra ochelarilor) Ca omuw, eu... 
(înțelege). A, da.... ai dreptate. 

SERAFINA : (îmbulnată) Am! 

MIRON : Sigur că ai, soro! (reîncepe 
lectura). Cine nare dreptate în lumea 
asta ? 

SERAFINA: lar cu nasu'm jurnal. Așa 
te ştiu, de doi ani. Ursuz te scoli, ursuz 
te culci. Noaptea, te întorci cu spatele 
la mine şi sforăi, 

MIRON: (a lăsat jurnalul pe ge- 
nunchi; simplu) Păi.. 
fino dragă ? 

SERAFINA ; Nici vorbă bună, nici 
nângâiere, :mi 

MIRON ; (aceiaşi privire nedumerită 
pe deasupra ochelarilor) vorbă bună, 
mângâ... A, da... așa-i: nici > mângâere! 
(suspinat) Hei, Serafinel dragă (melan. 
colic, tredonând îngânat) Sa due vre- 
mea de demult. 

SERAFINA : ” (repade) Carevasăzică, 
ren... (se stăpâneşte) Mironel, nu mă îa- 
ce să... (la fereastră, fierbând) Asta-i 
duşmănie curată !- Așa mă fierbi de doi 
ani. Avarule! Blestemată noapte. 
MIRON : (nedumerit) Ce noapte, soro, 
ce noapie aşa grozavă de nu., 

SERAFINA : Să mă lași în “pace. Pre. 
făcutule ! 

MIRON : 





(se întoarce spre ea) Piăi- 


JOSEF KEBER: ADAM ȘI EVA 


ce să fac, Sera-- 





G. M. ZAMFIRESCU 


bine, frate... (Serafina nu-l ascultă) Fi- 
nel ! Fiueluş dragă. Poftim, te supărași 
acum. (ferafina nu răspunde) Bii.ne, nc- 


"vastă. (reîncepe lectura). 
= SERAFINA : 


(la” fereastră, după câte- 
va clipe, privind cu coada ochiului spre 
Miron) te repede se nserează.. 

MIRON : (o măsoară, de sus; ; afectea. 
ză uimirea) cu mine vorbeşti ? Parcă 
erai.. 

SERAFINA : (repede) A, nu...— să nu 
crezi căi fac silă de vorbă !.. | 

MIRON: Nici n'am nevoe. 

SERAFINA : Ştiiu, eşti ambițios dum- 
nea-ta. , 

MIRON : (crunt) Sunt — şi gata soco- 


teala ! 
(pauză) 

SERAFINA : (suspinat, privind alară) 
Ah! ce toamnă dulec.. 

MIRON : (are un junghiu la genunchi 
şi scapă jmrnalul din mână) Au! (se 
sconlă ; alt junghiu, mai dureros) Au! 
ce-o fi asia? (face câţiva paşi) Au! 
măiculisă,.. = 

SERAFINA : (nu la privit) Ferice de 
cine-i tânăr. 

MIRON : (alt junghiu) Au! Serafinel 
Asta uu-i bună. 

SERAFINA : Numai cu stau închisă?n 
casă, ca o» cadână. 

MIRON : Serafino! Au! 

SERAFINA : ..ca o cadână în harem. 

MIRON: (nu mai poate răbda) Lasă ha- 
remul cocoană, că mă trec nădușelite de 
durere. 

SERAFINA : (demnă) Poftim ? 

MIRON : (miel) Serafinel! Nu te su- 


păra, soro. Afurisitul ăsta de junghiu. 
Au! Crede, Finel dragă, crode — că de 
nu miar «turea, îngeraşule.. 


10 


OB SESIE 


Azi ma strigat pe nume cineva şi-am fresărit. 

Stredel glusul pătrundea'n ureche ; 

Şin larma asurzitoare, în stradă, buimăcit A 

“Am căutat zadarnic prietenia veche. s: 


Pe urmă, îndepărtată, chemarea vibră încă 


In suflelu-mi ca ruga de clopot către seară, 
Şi vocea mumei blândă și vorba ei adâncă 
Imi străltătu prin suilet cu o tristeţe-amară. 


Dar nu, nimenea; nici soră, nici prieteni şi nici mamă. 
Şi strada arhiplină se sbuciumă şi geme... , 
M'awestec în mulțime şi-adânc wmafund de teamă,. 

Să nu aud, căci glasul din nou o să mă cheme, 





SERAFINA: Mulţumesc Ingeraşul»— 
când e vorba să-ţi pui paharele Incolo... 

MIRON : Eşti  wedreaptă, nevastă. 
Când mergem la pensie te iau la bra- 
țetă, ca acum douăzeci de ani: hai: ne- 
vastă ! Când te chem sămi pui paharele 
cum îţi zic? Finel dragă, iar am jun- 
ghiu... -— şi tu vii ca acum douiăzec. de 
ani. 

SERAFINA ; Să-ţi pui paharele, să te 
due lu pensie, Atât! de doi ani. 15 Sep- 


duc la pensie. Atât! de doi ani. Treis- . 


prezece Septembrie... 

MIRON :; (o priveşte îngrijat) Mă ne. 
vastă, ui dormit tu binc azi după masă? 

SERAFINA : Cum văd eu, mă faci ne- 
bună, Miron Popovici! Nam ca zice: 
de multă cinste mă bucur... 

MIRON : Da, na zis nuneni soro. 

SERAFINA :; Destul cai lăsât să se 
înţeleagă. Mă uit nu ştiu cum, vorbesc 
prăpăstii, te supiăr. luţelegem noi, să nu 
crezi, 

MIRON : (hotărât să isprăvească) Vrei 
săţi spui una şi bună;? Ei bine... (se 
stăpâneşte) Serafino ! Nu mă face, bre, 
să vorbesc ce nu se cade. Şade rău, oa- 
mneni bătrâni ce suntem să... Spui drept 
că nwnțeleg de loc ce-i en atât al tău, 

* încolo şi nu' ma: ştiu cât septembrie. 

SERAFINA ; (la spatele lui, drăgăs- 
toasă, cu coatele pe spătarul fotoliului) 
Cum Mironci, se poate să nuţi aduci tu 
aminte că acum doi ani... 

MIRON : (era gata să se aşeze în fo- 
toliu ; a rămas cu genunchii îndoiţi şi 
palmele pe braţele  fotoliului; ridică 
ochii spre ea îngtijaţ) Tincl dragă, nai 
vrea ti să iei o aspirină? 

SERAFINA : (a făcut ochii mari) ce 
vonbă-i asta, Miron Popovici. 

MIRON : (prudent) A nu, nimic: Aşa 
cred eu car fi bine. (reia jurnalul). Eu 
de câteori am călduri... 

SERAFINA : (desnădăiduită) lar! Iar 
cu nasu'n jurnal. (se plimbă, nervoasă ; 
luptă cu lacrimile) Asta nu-: viaţă! 

MIRON : (scapă jnrnalut: clatină ca- 
pul, cu ochii în gol, trist) Viaţă! de un- 
de să fie, nevastă? Te duci în piaţă cu 
buzunarele doldora de bani şi vii acasă 
eu un morcov degerat în mână. Reie 
zile am ajuns! Cu. pensioara mea... 

SERAFINA : lar te plângi! 

MIRON : Parcă tu nu te-ai plâns, 

SERAFINA: Când? 

MIRON : Adineauri. 

SERAFINA : Eu? 

MIRON: Tu. . 

SERAFINA : Când, Măronelj?. 

MIRON : Adineauri, Serafimel, - 


i “ 2/9 î/8 Ş dz : XA 


N. FURCA 





0 
] 
i 


9 / 


„SERAFINA + De scumpete şi de pen- 
sie ? : 

MIRON : Sigur. 

SERAFINA ; Nu'mi aduc aminte. 

MIRON: Ba nu, zău!? 

SERAFINA ; (subliniează îndărătnică) 
Nu-mm a-duc a-min-te! 

MIRON:  Serafino! Nevastă dragă: 
Mă scoţi din minţi. N'ai spus tu, adi- 
neauri : asta nu e viaţă? 

SERAFINA ; Am spus. 

MIRON : Păi atunci? 

SERAFINA : Ce „atunei" ? 

MIRON: (exasperat) Păcatele mele! 
Mă rog matale, so Inăm... Vai de mine! 
Mă îngrijorezi, Serafino, nă sperii! Stai 
so luăm uşurel. Ai spus ori nu,-asta nu 
e viaţă? 

SERAFINA : Am spus. 

MIRON:  Carcevasăzică te-ai 
Ţine minte. Până acum e bun. 
înţeles : te-ai plâns! 

SERAFINA ; (exasperată) M'am plâns, 
omule, mam plâns! Ţiu minte. Ce tot 
mă sâcâi atât? Dar nu de scumpete, 
Mironci! nu de pensie, Mironel.., 

MIRON : Hm! Da: de ce? 

SERAFINA ; De viața asta... 

MIRON : (îi fură cuvântul)... scumpă! 

SERAFINA : Nu. 

MIRON ; ...vitregă cu oamenii săraci! 

SERAFINA : Nu, altceva am vrut să... 

MIRON : Viiregă, Serafinel! ma; ates 
cu noi, pensidnarii... 

SERAFINA : Păcatele mele! Nu, Mi- 
ron Popovici, nu! 

MIRON : (clipeşte repede) Cum, mu te 
plângi de viaţă! 

SERAFINA : Ba da, omule dar nu... 

MIRON : Ce „dar nu“? i 

SERAFINA ; Dacă nu mă laşi să vor- 
bose. Te repezi la mine ca un... închi- 
zitor ! ÎI fi y 

MIRON : (închide ochii, caşicum i-ar 
îi dat cineva o palmă) ...în! Fă 

SERAFINA ; Im, iei vorba de pe buze. 
Pe urmă... | 

MIRON : (amar, clătinând capul) Bra-+ 
va, nevastă! Inchizitor — după atâţia 
ani de căsnicie cinștită şi cuminte! Ştii 
ce-i. inchizitor ? Nebun! Eu, nebun, ne- 
vastă | Hei, rele zile am ajuns... Ă 

SERAFINA : (vinovată) lartă-mli! gi 
tu ! Eu credeam că inchizitor le zice la 
episcopi. Mironel ! Nu, zău... 

MIRON : Nu! zadarnid! Ii: spui drept 
că. Uite, îmi vine să plâng, Serafinu, 
imi vine să, să... Mai bine nu mai ajun: 
geam seara asta, să te aud. 
SERAFINA : (plânge cu faţa în palme). 

MIRON: (o privește, îndelumg; în- 
cearcă să reia lectura jurnalului; se 


plâns. 
Ne-am 


UNIVERSUL LITERAR 


înduioşează) Finel! Nu mai plânge, soro 
ce Dumnezeu! Peniru un fleac de ni- 
mic, să... Fii serioasă, nevastă. Stai lân- 
uă mine, să ne împăcăm. Lasă-i dracu- 
lui de episcopi. N'o să ne certăm noi, 
pentru.... 

SERAFINA ;* (plânge) Să mă laşi în 
pace ! Așa ai fost întotdeauna: (incă 
pățânat. . 

MIRON: Am glumit, soro, Pe 
mea de pensionar cam glumit.. 

SERAFINA : Frumoasă glumă, 

MIRON: Nu mai plângeFineluş. Mă 
doare, să te văd... Un lucru de nimic, E: 
şi dacă mai îi făcut închizitor? Se- 
rafinel ! Zău, «ragoste. supărarea asta... 

SERAFINA ; (îi arată batista) Uite-o: 
muiatăn lacrimi! Lacrimi, după atâţia 
ani de căsnicie cinstită şi cuminte. Bra- 
va, Miron Popovici! Mai bine nu ma 


cinstea 


"ajungeam seara asta, să te văd, să te 


aud, 

MIRON : Iartă-mă; şi tu. 
m'am crezul că. . 

SERAFINA : Intoideauna “mi-ai făcut 
așa. Aştepţi - să cad în genunchi, să 
plâng. Ne cunoaştem noi, să nu crezi! 
Aşa ai fost, aşa ai să mori! : 

MIRON : (Lovit) Să mor carevasăzică! 
Aici ai brodit-o, mai lovit în plin, Se- 
nafino, (se ridică, cu greu din fotoliu) 
Aşa-i: un bătrân ca mine, o povară... 
(cu glasul umed):  Riiine, Serafinel, să 
mor să ămâi tu să stăpâneşti pământul. 
ls superi de nimic şi'mi doreşti moar- 
ea. 

SERAFINA : Fu? Nu mai înțeles Mi- 
ron Popovici. 

MIRON : (la fereastră, din ce în. ce 
copleşit de durere) Tu o să mă uiţi, Na- 
taliţa o să mă uite, lumea o să mă uite 
= şi nuuu mai e Miron Popovici, 
wa mai fost de când lumua. Să vedem, 
atunci: ai să te bucuri c'a: rămas tu 
să stăpâneşti pământul. Eu, o să fiu 
bine acolo unde-o să fiu, cu ţărâna în 
gură... (duce batista la ochi. , 

SERAFINA : Mironel, nu fi copil, o- 


Nam  şiiut, 


mule, Am zis aşa: atunci, când o fi să 
mori. ă SĂ 
MIRON : (îi arată batista) Uite-o: 


muiată?n lacrimi! Lacrimi, după atâţia 
aui de căsnicie... 

SERAFINA : Nu ştiu ce-ai astăseară! 
Una vorbese, aliu înţelegi. 

MIRON : (e prea mâhnit ca să-i răs- 
pandă ; priveşte afară, melancolic) 

STRAFINA : Ce m'oi mai fi mirând? 
(se uită spre calendar cu ochi duşmani) 
Liite jacostea, (se repede şi rupe oaia, 


-o mototoleşte cu pră, o aruncă) uite de 


ce nu'mi iese pasiența, de ce ne certăn, 
de ce plângem. (cade pe un scaun, co- 
pleşită de mânie) Am să șcriu o carte 
paşială la mitropolie, să n'o mat trea- 
că'n calendar... ai 
MIRON : (na văzut, n'a auzit; e tot 
la îiereastră în extaz) Stelele ! Mereu 
şi mereu aceleaşi stele. Numai nai: îre- 
cători sehimbători ;, numai no: fulg în 
vânt... Seara, lună plină, flori, priwvi- 
privighetori, parfura. cântec... — şi să 
mori ! să aştepţă : azi-mâine, azi-mainc.. 
Prea «e trist, nevastă! e din cale-afară 
de irist... i 
SERAFINA ; (singură, cu durerea ei) 
'Frist, Miron Popovici, trist... i 
MIRON: (sa depărtat de fereastră, 
oftând ; se apropie de fotoliu şi: întinde 
mâna spre jurnal; mâna şovăe). Lasă” 
naibii de jurnal ! (se depărtează) câteva 
clipe ;— in loc să ne bucurăm de clc, 
le” pierdem cu minciunile Şi fleacurile 
din jurnale, cu certurile altora, Parcă 
din jurnalul ăsta ne certâm... 


(Urmează) 


UNIVERSUL LITERAR 


RAFFET (Denis-August-Marie) 


Pictorul şi desenatorul Raffet s'a năs- 
cut la Paris la 1 Martie 1804 şi a murit 
la Genova la 16 Februarie 1860, În anul 
1824 a urmat şcoala de Arte Frumoase 
unde a fost elevul lui Chrarlet și Gros, 
“esenând după anilic. In anul 1937 con- 
tele rus Anatol Demidoff întreprinde în 
Rusia, Ungaria şi Principatele Române e 
adevărată expediţie ştiinţifică la care au 
luat partea mai mulți învăţaţi printre 
cari si desenatorul Ralfet. Plecarea a 





N 


RAFFET: JOC ROMANESC, 


fost dela Paris în 14 Iunie 1847 şiț la 7 lu- 
lie era la Drencova în Banat unde de- 
semnează un ciobun român, care în t.- 
nereţea lui a luptat la Marengo. La 8 lu- 
iie este la Orşova şi desenează un grup 
«de hăeţi români ieşind dela şcoală; la 
Y Iulie la Cerneţi unde asistă la un joc 
românesc, la 11 Julie la Giurgiu unde 
vizitează şi bâlciul şi la 15 lulie la Bu- 
curești. 

In Bucureşti această expediției ştiinţi- 
fică stă dela 13——16 lulic unde a fost foa- 
te bine primită de domnitorul Alexandru 
Dinutrie Ghica. In Bucureşti. a vzitat 
multe clădiri, a făcut multe vizite şi Raf- 
fet a luat o vedere a bisericii Sfântu 
Gheorghe, a bisericii Stavropoleos, o adu- 
nare a Divanului şi a asisiat la defila- 
rea garnizoanei din Bucureşti, pusă «de 
Domnitor în cinstea acestei misiuni. la 
17 Iulie trec râul Buzău şi la 19 sunt la 
laşi de unde ia o vedere generală a ora- 
şului laşi şi biserica Tre: Ierarhi. La 24 
iulie sunt la Seuleni unde trebue să facă 
carantină şi la 4 August sosese la Chi- 
şsimău. Drumul prin Basărabia îl face cu 
d'ligența și în drumul lor întâbnese ţă- 
rani mokloveni cari transportă cărbuui 
în care cu lese înalte. Din Chişinău tre- 
ce mai depariz în Crimeu:. Raffet ilus- 
trează această călătorie în 
Demidoff care sa tradus în ma: multe 
funbi, (franceză, italiană, olandeză, en- 
gleză, rusă, germană, spaniolă. polonvză 
si română) şi a avut mai multe ediţii: 
1838, 1840, 1841, 1853, 1854. 1855, 1860, ]- 
lustraţiile cărții reprezintă tipuri şi 'cos- 
tume din ţările noastre: lăutari, cian- 

ver,Drumul lui Traiana pe malul Oltului, 
titropolia din Bucureşti. Ţigan:, Trans- 
port de cărbuni şi postalion  moldove- 
pesc, 


cartea lui. 


de IOAN C. BACILĂ 


Cele maj importante desenuri ale lui 
Raffei privitoare la Ţările noastre sunt 
cele scoase în Album care are titlul ur- 
mător : Voyage dans la Russie mcridio- 
nale et la Crimee, par la Hongrie, la Va- 
lachie et la Moldavie. Excute en 1832 
sans la direction de M. Anatol de De- 
midotf... Dessin€ dapres nature et lit. 
hographie par Raitet. Paris 184. 1 Vo- 
ium în folio, 64-!-100 planse. 

19 planşe au ca subiect Muntenia, Mol. 


Cerneţi, 9 Iulie 1857, [in stampele Academ. Rom. 


Jova şi Basarabia cu 6+ pagini text cx- 
plicativ făcut de Demidoff în lulie 1845 
la San Donato. 

Deenurile după numărul  plangelor 
sunt următoarele: pl. 7. Cioban cn Ba- 
nat la Dreucova, Desemnat la 7 lulie 
(837. 

Pl. 8. Copii români eșiud dela școală, 
Orşova 8 lulie 1837. Pl. 9. Ţărani român: 
în car. PL 10. Joc românesc, Cerneţi 9 
lilie 1837. 

Vederi din Giurgiu : pl. 1t. Turnul cea- 
sornicului, Bâlciul de Sânpetru, bărbier 
țigan şi o scenă de bâlciu (cu bătac). 

Vederi din Bucureşti: Biserica Sfântu 


"flori şi salbă) şi 


ii 


Gucorghe, Divanul  boerilor, biserica 
grecească din Bucureşti (Stavropoleos), 
infanteria românească defilând în pas u- 
lergător, Hora: românească executată de 
țigani și jucată de muzicauții regimentu- 
lui al II-lea la Domnitorul Ghica. PI. 19. 
Trecerea râului Buzău de o diligenţă tra- 
săi de 14 cui. : 

Vederi din Moldova: Popas de poştă 
moldovenesc, Poşta în Molova, Vederea 
Iaşilor luată din balconul hotelului St. 
Petersbnrg, Biserica şi turnul Trei Je- 
rarhi. . : 
Vederi din Basarabia. Poşta, popasul 
unei caravaue moldoveneşii transportând . 
cărbuni şi diferite tipuri străine xlin 
Basarabia. 

Afară de aceste desemnuri făcute de 
laffei, în cabinetul de stampe “din Bi- 
blioteca Naţională din Paris se mai gă- 
sesc ealenrile croquiurilor lui cari au 
fost făcute de Laura Raffet soţia pictoru- 


“lui și pe cari fiul său Auguste Raffe: le-a 


dăruit cabinetului de Stampe. Din feri- 
cire fotografii după aceste calcuri se gă- 
sesc aştăzi -în colecţia de Stampe a A- 
cadtemiei. Române făcuie de d. G. Opres 
ca dela (Geneva. 


Printre calcuri putem să amintim câ- 
teva curi nau fost reproduse nici în car- 
te nici în album : Femee din Skela, Tum 
bur-major (o frumoasă aquarelă netu 
trebuințață până acum). Un ofiţer de in- 
fanteric şi alți militari cu tot deialiui 
strălucitor al uniformei. 

Interiorul palatului domnese şi portre. 
tul Domnitorului Alexandru Dimitrie 
Ghica, coaÎura unei fete din Giurgiu, (cu 
diferite uniforme de 
soldaţi. 

Aceste desemuuri ale lui Raffei sunt 
de cea mai mare importanță pentru noi 
din prima jumătate a secolului ul 


XIX-lea. A 
IOAN C. BACILA 
BIBLIOGRAFIE 


Maria Bengescu, Les calques des cro- 
quis de Raffet, pris au cours de son vo- 
yage en Valachie et en Moldavie, ct con- 
servee au Cabinet des Estampes (Paris). 
Iu revista „L'Art» 1 Februarie 1894. Ar- 
ficolul a fost reprodus şi în „L'Indepen- 
ilanee Roumaine“ Bucureşti, 1+ Martie 
1894. 

ALSadi Ionescu, Călători străini prin 
iara noastră, lucrare în manuscris. Ana- 
tol de Demidoff. 

loan C. Băcilă. Pictori francezi prin 
țara noastră 1828—1856. Biblioteca „As- 
tra”, Nr. 8. Sibiu 1923. Editura „Asocia- 
țuunii”. 





RAFFET : BISERICA 


SF. GHEORGHE , Din 


stampele Academiei Române 


BESTIA 


Goniţi de ui vânt puternic, izbucnit 
pe neașteptate, norii negri începură să 
se adune îngrămădindu-se tot mai a- 
meninţători. 

— Vime o ploaie! 

Vorba trecu din gură în gură cu iu- 
țeala gândului. Ochii speriaţi. cerceiară 
zarea întunecată şi un fior, zgudui pe 
taţi cei aduuaţi în jurul catafalcului îu- 
cărcat cu flori. i 

— Si cu care am uitat să-mi iau um- 
brela...; 

— Mie, mi-a spus nevastă că 6 să 
ploaie. O dursau dela 5 noaptea reu- 
matismele... E cel nai bun termometru. 

— Mie :mi spui? N'am cu o bătătură? 
Cum începe, ştiu că o să ploaie, 

— Și popi: ăştia care nu mai sfârşese. 

Pliciisitor ! 

O să ne mureze! i ă 

— Parcă e cine şiie ce nevoie de a: 
tâta cetire ?!... 

— Şi deabia azi mi-am pus pălăria cea 
nouă... Mă coastă o groază de parale. 

-— De nar răci nevastă-mea. 

— Mai că-mi vine să le spun că se 
apropie ploaia...  laca! Mica. căzut un 
sirop pe nas. . 

— li sa părut! 

— Prieten, prieten nam ce z:ce dar 
Srisi cui să-mi stric hainele. de gustul 
lui. 

— Ia uitaţi-vă la dânsul!.. stă cu ba- 
tista la ochi. Da crezi că plânge? Se 


preface... Nu ştie ce să facă de bucurie 
că a scăpat. 
— Rămâne vorba înire noi dur şi o 


aşa femee! 

— Im ultimul timp parcă fnebunise. 
îmi era şi ruşine să mui ies cu dânsa pe 
stradă. S 

— le compromiteai dragă ! lu uite la 
ofijerul cela blond... Parcă-i o tată, 

— Şio să ploaie! 

— Ce mai de flori! 

— Parcă D-ta nu ştii de unde's. 

— Ndă!.. D-zeu so ierte!. 

— Vai că proşt mai sânt uni: bărbați. 

— 4 % şi eu la 5 am o întâlnire... 

— Şi  nevastă-ia ? 

— Ştie că:s la o înmormântare. 

— Trebuia să vin, cu Prasin suntem 
prieten: din copilărie... 


Câteva boabe reci,  căzură repezi, 
plescăind... 

— Plouă! Plouă! 

— Ce prostie so prohodească afară? 


Mormăind de frica ploii, după ce schim- 
bară o privire de înţelegere între ei, 
preoţii sfîrşiră rugăciunea, Prasin se 
aplecă emoţionat, lipindu-şi buzele de 
mâinele reci... Un fior îi străbătu trupul, 
— lasă nu mai plânge, dragă! 
— Aşa e viaţa... Ss 


— Știu, o asemenea femee e greu.să 


mai găseşti, dar nu poţi lupta împotriva 
naturei... Fiecare > să murim. Doi. prie- 
teni îl luară de subţiori, fără să aibă 
nevoie de ajutorul lor. Dar așa ce obi- 
cetul.... 

In lungul aleii, frunzele  gulbene se 
aşterneau ca un covor îii”oare loşniau și 
se. îngropau piczdarele. :, 

âteva mormăeli înfundate, un glas 
plângător de clopot dogit şupoi hurui- 
tul monoton al bulgărilor, svârliţi cn 
nepăsarea obișnuinţei, Ochi șters 
brele deschise zgomotos, stropi repezi de 
ploaie. i 





% 

Chemuit -în fundul trăsure:, cu. gule- 
rul hainei ridicat: şi trupul obosit fă- 
ră "un gând, Prasin, în zadar căuta să 
înțeleagă ceva din cele întâmplate. Se 


um-. 


de ADRIAN PASCU 


pekrecussră prea rcepde, Voi să-şi a- 
prindă o ţigară... Îşi simţi degetele în- 
țepenite. Pe buze mai avea încă răceala 
mâinelor de ghiaţă. 

O răbufneală de vâni, amestecat cu 
ploaie, îl izbi în faţă, făcându-l să se 
ghemuiască mai iare în fundul trăsurei, 
ca întrun culcuş câld. 

Pe nesimţite o moleşeală plăcută îl 
învălui, descreţindu-i fruntea. 

— Ce-i omul ?... alaltăeri când am ple- 
est la dtum, ma sărutat cum mă să- 
ruta de obiceiu şi astăzi moartă... în- 
gropată.. 'Teribil!... Păcat!... Acum ma 
deprinsesem... Ştiam cel puțin că am pe 
cineva acasă. Aşa > să mor de urât! La 
urma urmei nu-i vina mea. A vrut să 
moară, a murit. 

Ce's eu vinovat? i at 


* 


Căscinicia lui Prasin dăduse pe vre: 
muri cam mult de vorbă întregului oră- 
şel şi mai ales cuconetului revoltat de 
atâta nesimţire din partea unui bărbat 
destul de bine, care ar fi putut ferici pe 
multe din fetele, ce suspinau prin lata- 
curile răcoroase, răsfoind romane sen 
timentale, - i 

Nu puteau să înțeleagă cum primegie. 
traiul lângă o asemenea femee?! Dar 
Prasin eu toate că ştia vorbele şi privi- 
vele ce se porneau în urma lui, oride- 
câte ori sc rătăcia la vre-o una din sin- 
drofiile obişnuite, pe Ja puţinii pristem 
ce-i mai rămăsese, urmă să-şi ducă via- 


ţa, făcându-se că nu bănucşte nimic şi 


că-i cel mai fericit dintre fericiţi, 

— E idiot! 

— Un asemenca 
spânzurat. 

— E o ruşine! 

—- Am să vorbesc cu Nicu... Poate că 
bictul om nu ştie nimic. 

— Crezi? 

— Altfel nu înțeleg cum o mai îartă. 

Dar Prasiu o iertă şi-ar fi iertat-o în- 
totdeauna. 


bărbat ar trebui 


* 


Ajuns în faţa caselor, trebui să-l ire- 
zească vizittul. Infrigurat aţipise. Pi- 
cioarele îi erau grele, parcă ar fi fost 
de plumb. Trântindu-se întrun fotoliu 
din biurou, închise ochii, rămânând aşa, 
cu gândurile împrăștiate, 

Ar fi vrut să doarmă. Răceala odăi- 
lor mari îl înfioră... Un miros greu de 
flori vesiejite, bimâie, parlumuri arii 
îmbâcsise mobilele, plutind prin toată 
casa. 

Ceru să i se facă un ccai ferbinte, 
cu rum mult, şi închise ochii din nou. 

Prin fereastra deschisă, o şuviţă de 
vânt năvăli, izbind o “oală de flori, 
sfărămând-o. Z 

Prasin sări în picoare înspăimântat. 
Nervos închise fereastra, : mormăind ce- 
va... Li fugise somnul. ]şi frecă mâinele, 
măsurând odaia. 

— Poftim ceaiul!... 

— Pune-l pe biurou.. Să știi că mă 
duc să dorm în oraş. 1 

Lasă ferestrele deschise să iasă aerul 
acesta de mori... Mă inăbuşi... 

— Bine,. A! uitasem... Am o scrisoare 
pentru d-voastră. 

— Pentru mine 


— Da... Mi-a dat-o d-na, chiar în di- 
mineața aceia grozavă... Zăpăcit am 
“uitat-o... 

— Ad»! 

Intradevăr scrisul ei... Tremurând 


rupse plicul. Ce-ar fi putut să-i scrie? 


 Uhlbi3uL Lb 


Pastel oli mpic 


Vertiginos se prăbuşită Zeii 

Din nesfârşitul marelui palat. 
Domnia lor eternă s'a curmat 
Din muntele plăcerii, şi-al ideii. 


Păstorii,din câmpiile Moreii 

Din zori de-zi şi până'n înserat, 
Spre vârtul altă dată neurcat 
Nepăsători şi gravi îşi poartă mieii 


„/ Ss 
Dar ca o prevestire de furtună 
Enormi giganţi — nori negri — se adună 
Pe lângă piscul ce destide Timpul. 


Uri fum bogat de jeriiă pare norul, 
Cenfricoşat l-a ridicat Olimpul 
imi Tatăl Jupiter Detunătorul 


MIRCEA PAVELESCU 
I Iulie 1926, i 





Dragul meu... 

E ora tre: de noapte. Plouă şi-e frig... 
Stau singură în iatacul meu... În nxap- 
tea aceasta am vrut să fiu singură. să-ţi 
pot scrie. Va fi o spovedanie lungă şi du 
reroasă. Spovedania vieţei mele. Trebue 
să ţi-o fac şi eşti dator să.mă asculți până 
la capăt... Voiu fi sinceră, aşa cum am 
fost întotdeauna... Iţi mai amintesti de 
dragostea noastră?... . - 

Nu cred... E așa de multă vreme! Eu 
totuși îmi amintesc. 

Să mă poți înțelege, am să caut să-i 
reîmyprospătez memoria, 

Aprinde-ţi o ţigară şi asculiă!... 

Era înir'o primăvară! Curios !... Toa- 
te  dragostele încep primăvara! 

Ne-am cunoscut într'o zi de ploaie la 
adăpostul unu: gang... 

Romantic ! Tu aveai umbrelă ; eu nu... 
Purtam o rochiță albă, subţire, O păs- 
trez şi acum... Când plouă te plictisești, 
când te plictiseşti cauţi vorbă cu ori- 
cine... Aşa am vorbit şi noi, bineînțe- 
les că mai întâiu despre ploaie. le-ai 
oferit să mă  întovărăşeşti până aca- 
să. Ţi-am zâmbit, fiindu-mi rochița sal- 
vată... Pe drum mi-ai înşirat tot felul de 

nimicuri. Te ascultam, gândindu-mă 
ce proşti is bărbaţii. Fu nai fost prost 
decât în ziua aceia. Poate de asta mi-ai 
plăcut mai mult decât ceilalți.: Pe urmă 
aceiași poveste banală. Nopțile noastre 
la ieşirea de ia Facultate, plimbările 
lungi cu întreg bagajul sentimental; 
până când 'a trebuit să se întâmple 
ceeace era natural. N'am regretat o eli- 
pă, căci te iubeam. Să nu crezi că fă- 
șă ninja de-a mă lua în' căsătorie ma 
otărât... Nu!... Dragostea. Nu ştiu cum 
se face, dar toc-am iubit... Zâmbeşti? 
Zâmbetul . tău ironic, pe care îl cunosc 
aşa de bine!... Însă de mama mea, bă- 
trâna aceia bună și copilăroasă, ce se 
mândrea la toată mahalana că are un 
ginere avocat, îşi mai aminteşti? 1 se 
umpleau ochii de lacrimi, când ne ve- 
dea întorcându-ne acasă... Dur de du- 
minicele, când stăteam împreună la 
masă şi nu ştia bătrâna ce să-ţi "mai 
facă numai să nu te supere? A fost dră- 
guț... Şapoi logodna... Bătrâneşte  du- 
pă moda veche... Nu te plictisil... Pen- 
tru mine au fost ele mai frumoase 
clipe până în seara când.. 

Un acces de inimă şi bătrâna muri. 
Când ai venit, câteva vecine stăteau. de 
veghe lângă moartă. Ţi-am eșit înainte 
plângând... Ai rămas surprins. Poate 


UNIVERSUL LITERAR 


că, o iubeai şi tu?.., Târziu ne-am retras 
în cealaltă odaie... M'am alipit de tine. 
Imi mângâiai părul, căutând să mă în- 
tovărăşeşti... Răsuflarea îţi era greoaie... 
Miroseai a vih.. — „Am fost cu un 
prieten pe care nu-l văzusem de mult“. 
Nu-ţi puteam fâce o vină... Dar mângâe- 
rele tale deveneau tot mai lungi... Am 
tresărit, cutremurată de un gând... Am 
voit să mă ridic... Braţul tău îmi încleş- 
tăse mijlocul... Am întors capul... Privi- 
rea-ți de animal ma ţintuit.. Un văl de 
scârbă mi să ridicat pe neașteptate în 
suflet;.. Buzele mă căutau. Mă zbăteam... 
Cuvintele tale îmi şuerau... ȘI 

— Dacă mă iubeşti nu te împotrivi... 
Vreau să văd dacă mă iubeşti... Altfel te 
las... ; . 
Da, ma; ameninţat... Bestia !... Şi. în 
odaia de alături îmi era mama moartă... 
Nu ştiu cum n'am înebunit? In noaptea 
aceia mi-ai ucis sufletul...  Ucigașule! 
Târziu ai adormit. Nu mai era nimeni... 
Am căzut peste raclă plângând... Un 
gând m'a luminat... Ţii minte că a doua 
zi, mam purtat, ca și cum nimic nus'ar 
fi petrecut între noi ?... Am avut pute- 
rea să mă stăpânesc; Ş:apoi zilele lungi, 
plictisitoare până la căsătorie. Ţi-ai ţi- 
nut cuvântul... Jertfa făcută, te înere- 
dințase de iubirea mea... Sau poate că 
aveai remușcări. In clipa când te-am 
stiut legat de mine, am simţit că răs- 
bunarea mea începe... Toată viaţa nu 
mi-a fost decât o  răsbunare, căci te 
uram, atât cât poate uri o femee. N'ai 
simțit niciodată cât te urăsc?.... O lună 
după cununie te-am înşelat. Și tu ştiai... 
Altfel fericirea nu mi-ar fi fost depli- 
Nă.. Ai tăcut, închizând ochii. Şiii 
ce? Să-ţi spun eu... Fiindcă aveai ne- 
voie de omul acela, Vezi ce suflet mic 
ai? Te înşelam. Voiam să-mi bat joc de 
tine, cum făcuseşi altădată. Dacă ai îi 
îndrăznit să-mi spui ceva, ţi-aşi fi a“ 
mintit de noaptea aceia... Dar nai în- 
drăznit. Era în joc poziţia ta socială... 
Omul acela te putea zvârli, şi te-a zvâr- 
lit acolo unde năzuiai. Mi-a fost silă; de 
amândoi... Ştii ce vorbea lumea... Insă 
răzbuuarea mea preţuia mai mult cu 
»rice... Îți mai aduci aminte, de o nu- 
velă a lui Maupassant? Mi se pare că 
i-am cetit-o chiar eu?... Patul 32... Cum 
sa răzbunat fata acsia pe nemți, așa 
m'am răzbunat și eu... Când odată mi-ai 
spus că nu te simţi bine, am tresărit. 
Dni ajunsesem scopul. Zi cu zi ic-am ur- 
mărit, te-am studiat. De mine nu mă în- 
grijeam. Boala te prindea tot mai mult 
în ghiarele ei. Da... Acum îţi pot spune. 
Tu mi-ni sfărâmat sufletul, eu viața. 
Tremuri ? De ce n'ai tremurat în noap- 
tea aceia?... Cum ţi-ai închipuit că o fe- 
mee ca mine are să uite, să erte? Se 
putea ierta ? Tot ce-mi pare rău e că nu 
mi-am putut urmări răzbunarea până la 
capăt. ă 

Copilul, copilul ce-a dat primul semu 
de -viaţă, ce-i vinovat? El nu trebuia să 
se chinmie peniru că a avut asemenea 
părinți. De aceia m'am hotărât să mor. 
lată spovedania mea sfârşită. Ai  sfăr- 
mat o viaţă, o dragoste. Mai ucis pe 
mine dar ţi-a, ucis şi copilul... Eu sunt 
fericită!... Tu trăeşte!.,. Bucură-te că ai 
scăpat!.... Moartă, voiu urma să mă răz- 
bun, căci ţi-a rămas în sânge amintirea 
mea... 


. . . . . . - . . . . . . 


Nimeni n'a putut să înţeleagă de ce 
Prasin, cu toate că nu-şi iubea soţia si 
nici mar fi fost cu putinţă să iubească 
pe-o asemenea femee, care-l făcea de 
râs în tot târgul, a trăit cu dânsa un 
an de zile şi în noaptea după ce a în- 
sropat-o, a fost găsit în biurou cu 
creerii siărâmaţi de un glonte. 


ADRIAN PASCU 





D-NA FILOMELA THANASONE 
LA VERNISAGIUL „SALONULUI“ 
(Instantanee din lumea artistică a tinerii 
republici sud americane—Stancaterra). 


HN 


D-na Filomela sosi cu întârziere: In 
aţa palatului oficial şi pe străzile în- 
conjurătoare, sute de automobile şi e- 
chipagii elegante siaționau goale, mărtu- 
risind despre enorma mulțime  selectă 
înghesuită în cuprinsul celor şeaptesprt- 
zece camere ale „Salonulu:“. 

Şi cum ar fi dorit să ajungă la vreme! 
Ceneralul însă îi trimisese prea târziu 
cupeul divizici, şi acum, întă... poate că 
artiştii expozanţi au şi fost prezentaţi 
ministrului de arte şi preşedintelui re- 
pubticei... poat” că stau cu toţii acum în 
faţa „Jrişilor albi“ și nimeni nu a cine 
să dea explicaţii, să le arăte însușirile... 
desenul perfect,... culorile naturale şi poe- 
tice.., ; poate că vor să-i cumpere tabloul 
pentru muzeul Capitalei, ori se sfătuiese 
să'l premieze,... sau poale... Dumnezeule ! 
„un coleg invidios critică irişii,.. preșc- 
Jintele trage cu urechea şi aude... poate 
că... 
— Opreşte bestie !!.. ţipă exasperată 
d-na Filomela — şi vistavoiul, un superb 
ipilițian îmbrăcat de paradă, ca un cioclu, 
concentrat anume în vederea „Salonului“, 
se încordă pe spate, opintind caii, cari, 
alhi de spumă, se »priră. 

D-na Filemela întrun formidabil cos- 
inm de atlas negru cu grele dantele de 
Veneţia, scobori cu buzele strânse, ca o 
așchie — şi o senzaţie nesuferită undeva. 

Prima sală era înadevăr arhiplină. D-na 
Tilomela căută din och:, peste capetele 
mnlţimei elegante, două lucruri, simul- 
ian: lrişii albi“ și pe d. preşedinte al 
republicel. Li se săru că zăreşte, sub lu- 
nete enorme, capul de morsă al minis- 
trului — şi se avântă, săpând cu coatele 
ascuţite şanţuri adânci prin lume. 

Aproape : deziluzie !... Ministrul um- 
blă ras, iar domnul acesta poartă » pere- 
che de mustăţi negre şi ţepoase, ca o 
perie de sârmă. Dar personagiul acesta 
necunoscut privește atent pe panoul din 
coasta ferestrei mari şi orbitoare de lu- 
mină... 

„E un cumpărător... Trebuie să fie din 
California, directorul unei companii_ci- 
nematice, ori negustor de porci din Chi- 
cago... Ce persoană distinsă şi gravă !... 
şi bogat... miliardar... Să cumpere, fireş- 
ie... Tabloul meu... dar nnde lor fi agă- 
țat ?* .... gândeşte d-na Filomela destul de 
tare lângă urechea d-lui cu ochelari, 
cere, întorcând către ea, imperturbatiil, 
dai ochi senini de copil, şopti cu discre- 
țiune : 

— „Pardon!... vanga giust y %emper 
cruta the sirepedintes... 1“ 

-— „Pardon !.., răspunse, deeo»ncertată, 
«d-na Filomela, şi zâmbi în sine: e Turc!.. 
Vai, o să-i placă la nebunie tabloul meu... 
Trebuie să fie vre-un sultan în concediu... 
Aştia sunt nebuni după flori, .... şi sen- 
suali 1...“ 

Scontând succesul unei achiziţi: în chiar 
ziva venisagiului, ceia ce în republica 
Stancaterra echivalează cu o menţiune 
oficială își repezi ochii, hotărită, pe pa- 
noul ă contre jour, unde privise sulta. 


î8 


nul, şi descoperi, agăţaţi, cam sus şi în 
umbră, „lrişii“, d-sale cari străluciau to- 
imşi uimitor, ca porțfelanul... Dar nu-i 
plăcea vecinătatea şi desigur lucrul 
trebue să fi fost făcut din răzbunare... 
Fa, care deşi împlinise, deabea, cincizeci 
de ani, era deja la a şeasezeci şi patra ex- 
poziţie personală — (prima a avut-o le 
18 ani şi au urmat -apoi, fără greş, câte 
două pe an) — să fie aşezată lângă un 
june debutant al cărui nume nu l-a po- 
menit încă nici odată gazetele |... Şi apoi, 
aşa, intenţionat la întuneric!.. Nici mă- 
car iscălitura să nu fie vizibilă !.. Ah, 
juriul, juriul!.... şi amintirea penibilelor 
clipe de așteptare pe coridor... cu urechea 
la gaura ușei... lesinul,.. apa de cologne... 
îi veniră deodată în minte şi-i strecurară 
în palatul. gurei o gâdileală dezagreabi- 
lă... ca o lunecare de fir, de păr... 

Mulțimea o strângea din toate părţile 
şi presiunea aceasta î: făcu plăcere: se 
simțea mai puţin singură. Căută cu ochi 
înfriguraţi o figură cunoscută căreia să : 
sc jeluiască de proasta plasare a „Iri- 
şilor“ — dar nu găsi pe nimeni, chiar 
“Purcul dispăruse în valurile costuinaie, 
cari se frământau într:o larmă şopiită si 
agasantă. Neputinţa de a'şi descărca ini- 
dignarca o exaspera. 

Dear în marile cumpene als vieții şi cei 
mai slab dintre oameni are uneori nc- 
bănuite deslănţuiri de energie, D-na: Fi- 
lomela îşi încordă muschii. ca frânghile 
pe corabie, și, luând direcția ușei pe care 
intrase, pătrunse prin valurile mulţimii, 
care se clătină ulnilă. J.uase o hotărâre 
mare: să alerge Ia divizie şi să ceară 
generalului o echipă de pionieri cari să-i 
desprindă tabloul şi să-l aşeze pe alt 
panou, în lumina cea mai bună și în ve- 
civătatea cea mai onorabilă. 





Fie că polița—ca toate poliţiile de pe. 


sloh — obligase vehiculele, cari aștep- 
tau... — să circule, ori să se înghesuie 
în vre-o străduță lăturalnică pentru a 
nu aglomera piaţa palatului ; fie că vis- 
tavoiul înţelesese greşit consemnul, d-na 
Filomela, după > exasperată cerceture și 
nenumărate chemări, nu putu descozeri 
cupeul diviziei. 

Cu nervii iritați ca după un masaj cu 
elaspapir şi cu; o slăbiciune -de nesuportat 
în rotulele cari tremurau  gelatinoasc, 
d-na Filomela avu sentimentul unei ca- 
tastrofe şi se rezimă, goală de puteri, de 
una din coloanele, în marmoră roşie ale 
Salonului — pe seara dela stradă. In ge- 
vele rare străluciră două lacrimi, ca două 
picături de spermanţet, care-i împaienjc- 
niră privirea. Şi strada, în perspectiva ei 
nesfârşită, în cari se învălurau oameni şi 
schicule, îi păru deodată un şarpe uriaş 
şi amenințător — cu solz: multicolori și 
nobili. In fund de tot, cum ar fi venit 
spre coada şarnelui, o pară 'sinilie, ca o 
delicată pambiică strunită orizontal — 
iudica albastrul „netulburat în ziua a- 
ceia, a Pacificului. Pentru un pictor. o 
pată de cobalt este o aliniare; pentru 
» femeie pictor, cobaltul este o muzică 
fascinatoare : D-na Filomela deschise, 
fără să vrea, poşeia.., pescui în moliciu- 
mea batiștei de mătasă cele două perle 
din genele jilave şi — cu o abilitate, cu 
un sânge rece, cu o energie pe care nu- 
mai femeia le poate avea în împreju- 
rările tragice — îşi trecu de irei ori cu 
creionul: roşu peste buzele fanate şi 
se privi în oglingioară atent, incisiv, po- 
runcitor. i 

Intoarse spatele străzii şi, hotărită la 
un act de supremă bravură, pătrunse în 
sala Irişilor albi. Soţia de general — 
(şi generalul nu-i precupeţise, în cei 
treizeci de ani de căsnicie, nici una din 
tainele tacticii şi strategiei) — d-na Fi- 
lomela ştiu să se folosească, chiar dela 
intrare, de un element neaşteptat şi to- 
tuși singurul care putea să-i asigure, ne- 


las 


14 


zăbovit, vietoria: -BIUROUI,, mobilă, 
masivă de stejar, pe care, într'o ordine 
simetrică, odihneau, pentru folosința pu- 
blicului, catoloagele „Salonului“, 

Cu toate proiestările bătrânului gar- 
Cian. cu teată punica provocată în nu- 
meroasa asistență, cu toate vociferirile 
sscuţite ale atâtor doamne gutoase silite 
să'şi accelereze subit mișcările — d-na 
Filomela îşi înfipse brațele amândouă! 
în fanecul biuroului și — (așa cum e 
mână din spate vagonetele cu obuze pe 
care le inspectase cu generalul la for- 
turi) — îl împinse diagonal, pe parehe- 
tul fustruit, spre colțul cu „Irişii albi“... 
stârticâud în dreanta. în stânga, în faţă : 
vautofi, bătături, falange, tendoane — în 
mijlocul unui vaier geneval de durere 
si spaimă, Un tank veritabil năvălind 
văzbufuitor şi turbat peste o massă de 
oamen; surprinşi şi dezarmaţi ! 2 

„Olens iva aceasta neașteptată şi verti- 
ginoasă puse pe fugă toută lumea care, 
sirivindu-se la ieșiri — izbucni, însbu- 
u-tă, în stradă. 





Dă . . . . . 


a i . . - 
. . . . . 


„Când sosiră gardienii chemaţi într'a- 
jutor d-na Filomelu dispăruse şi Irişiii 
d-sale albi, strămutați: pe panoul luminos 
din faţă, selipeau, întwo uşoară clătinare 
lângă. tablourile marelui profesar, Ce. 
zario Tredenti, muestru  hors-coneours, 
despre a cărui artă, veşnic tânără, marile 
gazete scrin hiperbolic de şease-zeci de 
uni, necontenit. 


„Aflând a doua zi — cu prilejul eerce- 
tărilor la care a fost chemată — că dom. 
nul cu lunete şi mustăţile jepoase nu 
cra un sultau ture, pasionat de flori și 
sensual. ci chiar preşedintele juriului 
(cel mai mucalit dintre pictori)... d-na 
ilomela ordonă, enervată, generalului 
să poruncească asmra pedepsire a vista- 
voiului, care dezeriase dela post — si 
cumpărarea, din fondurile speciale ale 
ministerului de Război, a Irişilor d-sale 
albi pentru darul, care urma să se facă 


doamnei președinte a republicei cu pri- 


lejul a>nomasticei sale. 


„La zece zile dnpă această întâmplare. 
rtguros autentică, celebra scriitoare şi 
cronicar de artă Ada Fulmenanti termi- 
nă foiletonul e: săptămânal asuma „Sa- 
tonului“ cn aceste versuri, dedicate d-nei 
Filomela Thanasone şi pe care le redă 
îu traducarea fideli a corespondentului 
nostru din Stancaterra : 


„Filomela e o divă 

„Ce se pune pe-ori ce îloare, 
„Cântul ei este coloare, 
„Arta ei mirositoare, 

„Dar când cade recidivă 

" „Filomela, mândra divă 
„Străluceşte viu în Soare: 
„Nu e pictor — e chiar floare! 


. . Ei . . 
. . . . - . « 


inutil să mai adăugăm că, la balul pen- 
tu onomastica d-nei preşedinte a repu- 
hlicei, versurile acestea, cetite odată cu 
inmânarea „lrişilor albi — au avut 
un succes extraordinar : d-na Fulmenan- 
ti a fost decorată pentru merite literare 
-na Pilomela Thanasone pentru merite 
artistice, iar generalul — impresiona! pă- 
uă la lacrimi — avansat la comanda cor- 
pului de armată. 


N. N, TONITZA 


Prrp 


Inmormântarea 
lui Leon Donici 


DI In ziua de ? lulie a fost îumormân- 
tat da Chişinău, întro impunătoare ce- 
vemonie funerară scriitorul basarabean 
Leon Donici, de curând dispărut la Pa- 
as. Cler, armată, populație și oficiali- 
tate an dat, prin mulțimea şi căldura cu 
care au participat, proporțiile unei apo- 
teoze, acestei reîntoarceri a lui Donic,, 
în pământul Basarabiei pe cure atât u 
slujit-o. 

Au vorbit d-nii: Fugen Titeanu, Ludovic 
Dauş, Negrescu, Titus Stoica, etc. 

Din partea guvernului a vorbit d. Ni- 
chifor Crainic, secretarul genzral al mi- 
nisterului cultelor şi artelor: 


„Mi sa dat mie, prieten şi udmirator ai lui 
Leon Donici, să fiutur din partea regimului po- 
litic, batista îndoliată pe urma celui care, pleacă 
dintre noi, bărbat în floarea puterii lui, în cCă- 
lătorie fără de întoarcere. A fost în cercul no- 
stru de scriitori dela Bucureşti, între cei din 
urmă basarabeni pe cari i-am cunoscut. Leou 


Donici venia în ceasul ul unsprezecelea, Dar 
scris este că şi cei din ceasul al unsprezecelea 
vor fi primiţi, — ca şi cei din ceasul întâi, — 


fucrători în via românească.” Şi dacă Loan Do- 





LEON DONICI 


nici a fost dintre cei din urmă chemaţi, s'a 
dovedit a fi între cei dinâti aleşi, ai patriei şi 
ai morţii. Deschis la inimă și neprefăcut, cu 
dumnezeiască sinceritate a firilor adânc ome- 
nești, a stat la masa prietenici noastre, ca de 
când lumea, a tăinnit cu noi, ne-am schimbat 
ideile şi l-am îmbrăţişat recunoscând în el pe 
fratele care veniu de departe. 

Leon Donici a întrupat cea mai înuintață 
formă “a patriotismului basarabean. 7 

La Paris, în creerul lumii, unde se dă necon- 
tenit război al spiritului şi al inteligenţei pen- 
tru drepturile popoarelor : la Paris, unde vrăj- 
maşii duc cea mai înverşunată luptă de con- 
testare u evidentei noastre istorice şi etnice. 
de falsijicare a adevărului şi dreptăţii acestei 
țări, Leon Donici a păşit eroic, îniruntând min- 
ciuna şi căutând să organizeze adevărul întru 
spulberarea ei. Pe acest front internațional at 
spiritului şi al intelizenței, ce! a afirmat cate- 
goric dreptul naţional al ţării lui. 

A luptat ca un erou, a căzut ca un mucenic. 
A dat patriei tot ce putea să dea inteligenţa, 
cultura şi marele talent cu care era înzestrat, 
fără să ceară nimic în schimb. 

Icon Donici, iafă-mă aici, lângă sicriul tău, 
care te-a purtat peste mări şi țări, unde ai dus 


UNIVERSUL LITERAR 


luptă de efu şi ai murit moarte de martir, să 
aduc cuvântul din urmă al celor cari te-au în- 
feles şi te-au iubit. Căci dacă trupul tău s'a 
sfâşiat în cavârşitoare. suferinţă pentru noi, 
fapta ta fără pereche rămâne vie ca Dumne- 
zeul adevărului şi al vieţii fără sfârşit în care 
tu credeai ca un adevărat şi ortodox creştin. 

Frate întru Cristos şi întru patria românea- 
scă, Leon Donici, fie ţărâna basarabeană uşoa- 
ră, peste somnul tă uşi veşnică pomenirea fap- 
tei tale |“, 





Carusso, dându-se jos dintro trăsură 
ce-l dusese de acasă până la teatrul unde 
trebuia să cânte plăt: birjarului după 
tarif. Birjarul îi refuză plata zicându-i: 

— Un om care câștigă numai întro 
sinfură seară şi numai cu vocea câteva 
mii de franci, poate plăti mai mult ca 
ceilalţi. 

— Dobitocule, îi răspunse celebrul te- 
nor. du-mă şi tu cu o trăsură care să 
aibă o singură roată şi cu un cal cu un 
cingur picior şi atunci vei avea dreptul 
si-mi ceri mai mult, 


Keanu, renumitul actor englez, nu-şi 
găsi într'o zi pe când se află la ţară, 
calul pe care îl lăsase păscând pe e li- 
vadă. Intrebă deci pe un țăran dacă nu 
sunt cumva hoţi de cai prin vecinătate. 

— Nu, răspunse acesta, suntem" toți aci 
oameni cinstiți. dar de câteva zile: stă 
aci un comediant din londra, un oure- 
care Keun, şi poate că a furat et calul! 


RUD. A. XNAPP 


DIN STRAINATATE 


0 Regele Spaniei membru al Acade- 
miei des beaux-arts de la Paris, și-a ţinut 
săptămâna trecută disenrsul de recepție 
vorbind despre isioricul fumiliei sale şi 
artele frumoase în Spanie. 

D. Dampi i-a înmânat o 
membru al Institutului în 
special pentru el. A 

0 Sovietele au fundat o Academie a is- 
toriei. culturii pentru a studia opocile pre- 
istories. Ei vor îndruma cercetările lor 
umane, cercetări cu atât mai interesante 
cu cât în regiunea Volgii, anumite popu- 
luţii vorbese încă, unele presupuse dia- 
lecte delia începulul omenirii, 

D Atlantida, faimosul continent dispă- 
mut fără urme, vreocună încă multe cer- 
curi ştiinţifice din străimătate. De curând 
sau inaugurat la Sorbona reuniunile cer- 
cului de studii: şi cercetări asupra Atlan- 
tidei. 

D. Roger Devinge a expus problema 
Atlantidei şi d. Paul le Cour scopul aces 
tui cere, 


medalie de 
aur, bătută 





TEATRALE 


D Teairul Naţional din Craiova va re- 
prezenta, în viitoarea stagiune, piesa As- 
torică „Fu poruncă dela Suceava”, de d. 
George Mihail-Zamfirescu. De acelaşi 
autor, teatrul craiovean va reprezenta 
şi piesa pentru copii, în versuri, „Sfârlă 
Năzdrăvanul, jucată anul trecut pe 
scena Teatrului Popular din Capitală. 


UNIVERSUL LITERAR 


Buletin bibitogratic săptămâna! ") 


0 OPERE GENERALE. 
BIBLIOGRAFIE, 


. 
Gyăray l.ujos. — Az erdâlyi bibliografi- 
âja (1919—1924). Cluj, (Nyom Miner- 
Ă va), 1925, 71 p. lei 3%. 
Valentiny (A.). — Catalogul revistelor 
științifice și medicale din Cluj. Ca- 
talogue des revues scientifigques et 
medicules de Cluj. Alcătuit sub di- 
recţiu lui E. G. Racoviţă. Cluj, Editat 
„dle Universitatea din Cluj, 126, 
„XXIVA+ 455 p. Lei aur 5. 


2 RELIGIE. TEOLOGIE. 


Gheorghiu (Vasile). — Tabloul zilelor 
săptămânale dela anul 2% î. d. H. — 
2000 d. H. Cernăuţi. Editara autoru- 
loai, 1926, 8 p. Lei 10. 

Ghia (Dr. Gh. 1.). — Impărăţia lui Dum- 
nezeu după noul testament.  Cru- 
iova, Ramuri, (1926), 88 p. Lei 20. 

Vintilescu (Iconom Petre). — Cultul și 
Ereziile. Piteşti, (Tip. Artistica, P. 
Mitu), 1926, 18R0+1V p. Lei 70. 


34 DREPT. LEGISLAȚIE. 


Smirnov (C. M.). -— Succesiunea după 
Novelele 118 şi 127 ale împăratului 
Justinian. Tradus după manuscri- 
sul original, de G. C. Stere. Chiși- 
UL Ă (Impr. Statului), 1926, 18 p. Lei 


Gălăşescu-Pyk (1).). — Probleme juri- 
dice. II Varia. Bucureşti, (Tip. Cal- 
tura), (1926), 151 p. 

Georgean (N.). — Studii juridice. Studii 
de drept civil. procedură civilă, 
drept penal, procedură penală şi 
drept comercial. Vol. 1. Bucureşti, 
(Tip. Cartea Medicală), 1926, 366 p. 
Lei 250, 


Buzea (N. 1.). — Studii penale. Iaşi, 
(Tip. Viaţa Românească), 1926, 88 p. 
Moldoveanu (Maior Sandu Z.). — Cor- 


pul Jandarmeriei; Indrumări Agen- 
ţilor de Poliţie pentru Practica ser- 
viciului la posturi. Ediţia III. Fă- 
găras, (Tip. Miron Neaga), 193%, 

Zalraas (4), — Formularul avocatului 
cuprinzând modele de acte, acţiuni 
şi cereri judiciare. Ediţia III-a reyi- 
zuită și complectată. Pusă în con- 
cordanţă cu legea de accelerare a 
judecăților. Bucureşti, Cultura Ro- 
mânească, [1926], 36? p. Lei 200+ su- 
pliment, ediţia II-a, 95 p. Lei 60. 

Hamangiu (C.). — Procedura civilă ad- 
notată, cu trimiteri la jurisprudenţa 
Casaţiei şi cu diferenţele dintre tex- 
tul român şi străin, precedată de 
Legea accelerării judecăților. Bucu- 
veşti, Universala,  Alcalay & Co, 
(1926), XXIII + 1844 LIII p. Lei 60. 
(Colecţia Hamangiu). 

Țuneseu (C.).— Legea pentru Curiea de 
Casaţie şi Justiţie din 20 Decembrie 
1925 şi legea pentru  contenciosul 
„administrativ * din 23 Decembrie 
1925, adnotate cu modificările ante- 
rioare, motivele, desbaterile parla- 
mentare, modificările aduse de co- 
mitetul delegaților şi comisia. de le- 
zislaţie. textele vechi şi jurispru- 
dență: (în materie de Contencios ad- 

ministrativ). București, (Tip. Cul- 
tura), 1926, IV — 210 p. Tei 100. 





* A se vedea tabloul clasificaţiunii 
zecimale în numărul 1. 


de AL.eSADI IONESCU . 


36 ASISTENȚĂ. ASOCIAŢIE, 


ASIGURARE. 
Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor so- 
ciale, -— Indicator al instituţiilor 


de asistență publică şi privată din 
România pe 1924. București, (Tip. 
Răsăritul), (1926), 66 p. 

4 FILOLOGIR. 


Bianu (|.) și N. Cartojan. — Album de 


palcografic românească (scriere chi- . 


rilică). București, Arhivele Statului, 
1926, 2 î.+XXXII pl. Lei 130. 
Pentra Dicţionarul limbii române. 1 & 
Martie—R lunie 1926. Bucureşti, (Tip. 
Cultura Naţională), 1926, 30 p.: 


5 ȘTIINȚE PURE. 


Pamiil (Dr. Gh. P.). -- Progresele Chi- 
miei Moderne şi aplicarea lor la pu- 
nerea în valcare a bogățiilor natu- 
vale. Vălenii-de-Munte, (Tip. Datina 
Romănească), 1926, 13 p. 

Institutul eeologic al României. Dări de 
seamă ale şedinţelor. Vol. 1X (1920— 
1921). Bucuresti. (Tip. Române U- 
nite), 1926, 106 +11 p. Fig. hărţi. 


G ŞTIINŢE APLIGATE. 


Telegrafia și lelefonia fără fir pe înţe- 
lesul  tutuvora. Bucureşti, (Tip. 
Lupta, N. Stroilă), (1926), G4 p. Fig. 
Lei 40. fiii ştiintelor popu- 
larizate No. 25—26). 

Ioachim (V. M.). — Le complable en 
Roumanie. Bucarest, Cip. de la 
Cour Royale, Fr. Gâhl fils), 1926, 
24 p. 


„8 LITERATURĂ. 
I. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 


Dragomiresca (Michel). — La science de - 


la Diterature. Vol. I. (Introduction. 
— V'esthâtique litiâraire). Table a- 
nalytique, Bucarest, Institut de Lit- 
terature, [1926), 73 p. i 

Loghin (Constantin). — Istoria litera- 
turii române din Bucovina (în le- 
gătură cu evoluţia culturală şi po- 
litică). Cernăuţi, (Tip. Mitropolitul 
Silvestru), 1926, VIII+280 p. Fiu. 
Lei 150. 

Simionescu (Dan 1.). — Viata literară 
si culturală a Mânăstirii Câmpu- 
lung (Muscol) în trecut. (Din trecu- 
tul cultural al Câmpulungului). 
Câmpulung-Musce!, Ion N. Staicu, 
1926, 72 p. Lei 20. 


a) Poezie. 


Hodoş (Alexandru). — Antologia Regio- 
nalistă (Cronici rimate). Cu o sai- 
soare a d-lui Octavian Goga. Cluj, 
Editura. revistei Țara Noasiră, 1926, 
143 p. Lei 30. 

Nicolae (Fliza şi Matei). — Poezii noui 
Din Zbuciumul Războiului pentru 
întregirea Neamului Românesc din 
anii 1916-1919. Craiova. (Tip. C. Io- 
nescu), 1926, 31-+-8 p. lei 8. 

Poiană-Năsturaş (Volbură). — Galbenii. 
Poezii. Oradea, (Tip. Românească), 
1926, 8? p. Lei 30. 


b) Teatru. 


Bassarabescu ([. A.). — Ovidiu Şicană. 
Comedie întrun act și trei tablouri 
şi „Sâmburelei, monolog. Ediţia 3-a. 
Ploeşti, Socec, 1926, IV — 48 
p. Lei 12. (Biblioteca cotei secun- 
dare No. 


15 


e) Roman. Nuvelă. 
Olteanu (General Marcel). — Huzarul 
negru, Ediţia Il-a. București, (Tip. 
Răsăritul), 1926. 211 p. Lei 80. 


II. LITERATURĂ STRĂINĂ, 
Arkosi, Barabâs Mikl6s. — lL.ângok ss 
țtiizek. Versek, Nagyenied,  (Nyom 
Corvin), 1926, 79 p. 
Molnâr Sândor. — Ilyen a szivem. Ver- 
sek. Arad, Uj Genius, [193%6), G4 p. 


Le LITERATURĂ STRĂINĂ 
TRADUSĂ. ? 


capi (Carel). -- Enigma. In române- 
şte de V. Siinca. București, Adevă- 
ra [1926;, 31 p. Lei &, (Lectura No. 
73). 

Kipling (Rudyard). --- Sinucigaşul. In 
româneşte de Ion Pas. Bucureşti, 
Adevărul, [1926], 31 p. Lei 4. (Lec: 
tura No. 70). 

Wilde (Oscar). — Fantoma din Canter- 
ville. In romăește de Emil Budaru, 
Bucureşti, Adevăral, (1926), 3l p. Lei 
4 (Leetura No. 72), 

Daudet (Alphonse), — Savage Spulbe- 
rate (Roso et Ninette). Roman. Tra- 
dus de C. A. [. Ghica. Ediţia 1ll-a, 
Bucureşti, L Negreanu, 1926, 107 p. 
Lei 16, 

France (Anatole): — Către timpuri mai 
bune. Cuvântări alese. In românește 
de N. Ghiulea. Bucureşti, Adevărul, 
[1926], 63 p. Lei 6. (Biblioteca Dimi- 
neatța No. 59). 

Mann (H:inrich). — Nevinovata. Tradu- 
cere de Sarina Cassvan-Pas. Bucu- 


veşti, Adevărul, [1926], 62 p. Lei 6. 


(Biblioteca Dimineaţa No. 60) 

Masoch (Sacher). — O femeie şi jumă- 
tate. In româneşte de Marga Dima. 
Bucureşti, Adevărul, (1926), 31 p. Lei 
4. (Lectura No. 69). 


Paolieri (Ferdinando). — Mocirla. In ro- 


mâneşte de Ana Niculescu-Codrea- 
nu. Bucureștii, Adevărul, [1926], 31 p. 
Hei 4. (Lectura No. 71). 


9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 


Bitay Arpad Dr. — Gyulaifehârmvâr Er- 
deiy mivelodâstârteneteben. , Cluj. 
(Nyom Minerva), 1926, 13 p. Fig. (Er- 
delyi tudomânyos fuizetek 3 s7.). 

Iorga (N.). — Essai de synthăse de lhis- 
toire de Thumanite. 1 Histoire an- 
cienne. Paris, Librairie Universi- 
taire, J. Gamber, 196, X-+39% p. 

__80 fres, 

Yorga (N.). — Ştiri nouă despre biblia: 
teca Mavrocordaţilor şi despre vica- 
ţa muntenească în timpul lui Con: 
staniin  Vodă-Mavrocordat.  RBucu- 
veşti, Academia Română, 1926. 36 p. 

XXI — XXIII —— 1V —MCMXXVL Homa. 
Omagiul municipiului Timişoara şi 
a fascici italiene din Banat către 
Roma eternă, pentru darul frăţesc 
al lupeaicei. simbolul origineai noa- 
stre comune. 'Timişoara, (Tip. Car- 
tea Românească), [1926!, [24] p. Fig. 
Lei 10. 

Sadoveanu (Mihail). — Lacrimile ivro- 
monahului Veniamin. Carie în care 
se vede, încă de acum 100 de ani, 
tainica vestire a unirii neamului 
românesc. Iaşi, Casa Scoalelor, 1926, 
143 p. Lei 20, 

a) Războiul României 1916—1918. 
(Istorie, Memorii, Impresii, etc.). 
Kirițescu (Const.). — Istoria războiului 


pentru întregirea României  1916— 
1919. Ediţia Il-a. Nefăcută în între- 
gime şi mult adăcegită. Vol. Il. BRucu- 
vesti, Casa: Şcoalelor, [1926!, 702 p. 
tig., hărţi. Lei 160. 





18 


UNIV ERSUL LITERAR 


ECOURI 


PREMIILE 
„CARȚII ROMANEŞTI” 


CI Conshul de Admimistraţie al Socie- 
tăţii „Cartea Românească” în urma ra- 


portului Comitetului de lectură asupra. 


lucrărilor prezentate la diferitele pre- 
mii, instituite de „Cartea Românească” 
3n 1926, a decernat prmătoarele premii : 

1) La premiul „O carte de povestiri 
pentru copii” din cele 20 de lucrări pre- 
sentate, a fost premiat cu lei 10.000, Ma- 
nuscrisul „Uimitoarele întâmplări “ dintr:o 
vacanță“ al d-rei Alice Gabrielescu, şi 
cu lei 5.000, Le, manuscrisul „Verişoara 
din America“ al d-nelor: Ethel Pantazi 
şi Julietta Teodorini. 

2) Ta premiul „Un roman cu ori ce fel 
de subiect“ din cele 24 manuscrise pre- 
zentate au fost premiate cu câte 15.000 
lei, fecare din următoarele două ma» 
nuscrise : „Pictor şi Ostaş“ de  Ignotus 
(București) și „Fuga lui Şefki“* 
Bucuţa. i i 

3) La premiul „Pământul neamului ro- 
mânesc” din cele trei lucrări prezen- 
tate. a fost premiat manuscrisul cu 
titlul „Ardealul: de Ion Mureşeanu (Tur- 
da) cau lei 10.000 : 

4) La premiul „Hrana muncitorului să- 
tean şi: orășean* sau prezentat trei 
manuscrise, și a fost premia! cu lei 5.000. 
Manuscrisul cu Motto „Non. nova, sed 
novi' de d-na dr. Regina Halbwachs. 

5) La premiul „Agricultura si gospodă. 
ria rurală în legătură cu noul regim al 
proprietății din România” sau prezen- 
tat trei lucrări,  premiindu-se cu lei 
10.000, aceca cu motto „Sărac în fară 
bogată”: a d-lui Nicolae D. Cornăţeanu, 

6) La premiul „Asociaţiile ţărăneşti; 
istoriul lor pe scurt, rezaliatele expe- 
rienței în alte țări şi la noi: șituaţia lor 
actuală din fara noastră: foloasele cari 
s'au dobândit și se pot dobândi din a- 
ceste asociaţii», dintre lucrările prezcu- 
tate a fost premiet cu lei 10.000. manus- 


crisul cu Moso „Ad em» de d. N. Ghiu- 


lea. prof. la Universitatea din Cluj. 
Celelalte premii: instituite pentru a- 
cesi ap, nu s'au decernat, deoarece nici 
una din lucrările prezeniate nu a în- 
trunit condițiunile de premiere. 
BACALAUREATUL 


CI Pentru a doua vară dela înființarea 


bacalaureatului, aerul e sfâşiat de ierc-. 


miadele victimelor de tot soiul: elevi, 
părinți, profesori şi stat. Un judicios ar- 
ticol, care adangă la constatări singura 
soluție şi practică şi echitabilă, a publi- 
rat în „Cuvântul“ de d. prof. universitar 
N. Ionescu. Ă 

T'rauscriem concluzia: 


Judecata cea dreaptă ar îi fost par'că alta; 
şi anume : absolvenţii liceelor noastre nu ştiu 
carte, — pentru că învățământul secundar, nu 
miai funcţionează ; să îndreptăm deci lucrurile 
în învățământul secundar. E şi mai logic; şi 
mai Simplu ; şi mai fecpnd, 

S'a preierit prima soluţie ; dar ea echiva- 
lează cu o. nedreptate ; căci se trage la răs- 
pundere un ce aentru o vină care e în pri- 
mu! rând a * A 

Nu ştim : clasele liceelor sunt supra- 
populate, €: pr. esorii sunt obligaţi să facă 
cursuri 40 de ore pe săptămână ; că în uitimal 
timp calitatea nouilor diplomaţi ai examenuiui 
de capacitate e coborită, că nu există întot- 
deauna localuri proprii învățământului ; că ma- 
terialul didactic lipseşte şi aşa mai departe ? 
Atunci de ce bacalaureatul, — şi de ce prote= 
stări împotriva ignoranței copiilor ? 

Nu e recomandabil să. fim laşi. Răspunderea 


de Em. 


e gravă, dar e în primul rând a şcoalei. Căci 
ce pot eu pretinde unui copil, când tolerez încă 
in învăţământ pe un director în al cărui liceu 
stă de multă vreme pe pereți atârnat întro 
clasă portretul lui Ştefan cel Mare cu textul 
explicativ „MAGAR“, iar în alta Regele Carol, 
cu un ochiu scos cu briceagul, iar celălalt mân- 
jit de cerneala unei călimări sparte! Este un 
exemplu, — din Basarabia, — la care se mai 
pot adăogu altele, dacă mai e nevoie. Dar: sin- 
gur cazul acesta este concludent. 

Soluţia ? Una. singură : sinceritate deplină, 
Statul nu poate întreţine atâtea şcoli câte, — 
formal, — funcţionează astăzi. Nu are nici a- 
tâţia bani, nici atâţia profesori pregătiţi şi nici 
atâtea nevoi. Spaima prostească în fața unci 
eventuale acuzaţii de obscurantism nu poate 
să paralizeze pe un ministru cu responsabili- 
tate. Prin urmare: desființarea tuturor şcoa= 
elor cari nu sunt în stare a funcţiona în con- 
diţifiui absolut normale. Cultura este operă de 
calitate, 


CARŢI - 


“ŞTEFAN 1. NENIȚESCU : Istoria artet 


ca filosofie a istoriei. I. Teoria criticei 
(Prolegomena speculativă la un sistem 
'de estetică real experimentală; Anti- 
nomiile criticei ; 'Analiza stilurilor) 3 
volume 1925. 

G. CHIVARAN-RAZVAN: Fragmente, 
proză: ed. I-a (Ploesti) 1926. 

SPATARUL, NICOLAI MILESCU : Că- 
lătorie în China (1675—1677) cu o hartă, 
în româneşte. şi cu o peefaţă de Em, C. 
Grigoraş ed. Casei Şcoalelor, 1926, lei 40. 

I. BIANU şi N. CARTOJAN: Album 
de puleografie românească (scriere chi- 
vilică),  Tiparul „Cultura Naţională“ 
XAĂXII, planşe, lei 150; 1926. 

N. CARTOJAN:  Breve storia 
letteratura „romana, traduzione j,di ; 
Pernice. (Publititazioni dell” ' Tastittuto 
per IrEuropa” Orientăle“), Anonima Ro- 
mana Editoriale, Roma, 1926; preţul 5 
lire, E 

AURELIAN "PAĂUNECU: Concluzii 
scrise. Epigrame juridice şi laice, dese- 
ne de Gruia, tip. „Răsăritul“. 


della 





18 Iulie, 1838: S'a născut în Focşani 
juntmisiul Manolache Christodulo. 

19 Iulie, 1882: A murit în Bucureşti 
publicistul Pantazi Ghica. 

1884: Apare în laşi ziarul 
condus de Gh. Panu. . 

20 jalie, 1867: Titu Maiorescu a fost 
numit membru al Academiei Române. 

1880: Vasile Conta a fost ales ministru 
ai Culteler în cabinetul lui Ion Brătianu, 

21 lubie, 1808: Sa născut în Bocşa 
Romiiiă (Transilvania), Simeon Bărnu- 


„Lupta“, 


țiu. i 
1907: A murit marele pictor Neculai 
Grigorescu. 


22 Iulie, 1903: A murit criticul şi is- 
toricul literar Anghel Demetriescu. 

23 Xulie, 1844: Sa născut în Bucureşti 
Gheorghe Bengescu. 

1859: Apare în Bucureşti gazeta umo- 
ristică „Nichipercea“, condusă de I. M. 
Toporan şi N. T. Orăşanu, | 

*1921: A murit istorieul bucovinean T. 
V, Stefanelli,. 

24 Iulie, 1863: S'a născut în Brăila 
publicistul Ion C. Bacalbaşa. 


DIN STRAINATATE 


[jEste cunoscută tuturor iubirea lui 
Balzac pentru contesa  Hanska. Pentru 
şi ma buna înțelegere a celor de mai 
jos amintim -că Balzac, aa căsătorit ce 
amania sa după 17 ani de iubire dusă 
prin worespondenţă şi prin scurte in- 
trevederi ascunse. - 

Contesa Hanska fusese măritată, tâ- 
nără după un nobil de două ori mai 
bătrân ca ea şi cu care a avut cinci 
copii din. care numai unul a trăit. Ca 
să sc consoleze de lipsa de iubire această 
visătoure citea foarte mult, ea citi ro- 
manele lui Balzac, se amoreză deeel, 
îi scrise, şi de atunci corespondenţa cu 
pă scriitor dură până la căsătoria 
or, 

Balzac în vremea aceea  sulerie o 
gravă decepţie amoroasă, el se dădu cu 
tot sufletul străinei, pe care putu so 
cunouscă abia după un an la Neuchatel. 


Bătrânul conte Ilanska a fost repede îu-, 


șelat. 

"În sfârşit cei doi amanți se căsătoriră 
la 14 Martie 1850, După cinci luni Bal- 
zac a murit fără ca văduva lui să fe 
prea uezolată. Ba ceva mai mult, după 
mărturiile unor persoane rare merită 
toată încrederea, ea sa consolat foarte 
repede, şi cu atât mai repede cu cât se 
ecnsolase priu anticipație. 

Ca să sfârâme aceste acuzaţii d, 
Cliarles Leger a scris o lucrare, Eve 
de Balzac, prin care cu bogăţie de do- 
cunente caută să arate cât de mult e 
suferit contesa: IHanska după moartea 
sotului ei şi cât la iubit.. Dar încerca- 


reu d-ale nu convinge pe ioţi, pentrucă . . 


cele «puse de lugo în ,, ses vues” şi 
de il:rbeau în La 628 E, 8 nu pat fi des- 
minţiic așa de uşor, 

lată de piladă ce povesteşte 
Buisson : 

„Să dăm scena. care avea loc acasă la 
Balzac, avenue Fortunce lu 18 August 
1550. Gigoux (devenit celebru prin le- 


Marius 


gătorile sale cu contesa) a venit dimi- 
neața, găsind pe incomparabila stră:nă 
„în capot roșu, cu: brațele goale şi cu 


părul despletit“. Ea îi ceru să no lase 
singură în ziua aceta şi el rămâne,. 
Sera, pe la orele zece, cineva ciocănește 
la usa d-nei Balzac. Sora de caritate 


care veghea pe: bolnav spuse de afară 


„Veniţ: doamnă, domnul e rău“. 

“Jean Gigoux povestește lui Mirbeau: 
„Nai ne ridicasem în pat şi cu gâtul 
încordat ne priveam fără să spunem » 
vorbă“, : 

„Putin după accea, sora revine şi stri- 
gă „Domnul a murit!“ La strigătul a- 
cesta. d-na Balzac sa sculat dintro să- 
ritură şi a început să alerge prin came- 
ră, cu picioarele goale, fără să-și dea 
scama ce făcea. Se ducea de la un foto- 
liu la altul, dela o cânapea la alia, ridica 
şi arunca hainele mzle împrăşiiate pe 


jns, dădea jos un scaun, se lovea de o 
Es „a bd 
masă de pe care nu se luaseră încă res- 


turile cinei. 

Cât despre Champileury (alt amant 
celebru al contesei) Evclina i se dăduse 
de la prima întâlnire.“ 

De data aceasta e adevărat, Balzac 
murise. Dar dacă, nu murea, cum ar îi 
putut stăpâni el pe sensuala contesă. 

D, Boisson sfârşeşte comparând acest 
sensualism ce sta ascuns la femeile nor- 
dice sub mască rece şi indiferentă, cu o 
omletă norvegiană, care se spune că 6 
deliciousă. 


Redactor PERPESSICIUS 








ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL“, STR. BREZOIANU No. 1î, BUCU REŞI?