Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0043

PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


de onoare 
particulari 


autorități şi inatitaţii 1000 Jet 


509 « 
250 « 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREȘTI ! Sie. Brezolanul 23-25 


TELEFON 3.30.10 








Alecsandri, 


expresie a 


Naţionalismului românesc 


de ALEXANDRU MARCU 


Misiunea pe care generația lui Vasile Alecsandri şi-a luat-o de-a 
impune Românismul în prestigiul lumii, este desigur tapta cea mai 
generoasă a intregului secol al rouăsprezecilea românesc. Ă 

Desigur, iarăş, că Romantismul, sub semnul căruia sa realizat 
această generaţie, a fost prin definiţie o epocă de Cultură militantă, 
prepagandistă; precum știut este rolul messianic al literatului, afir- 
mat de programul aceleiaș ideologii. 

Constatarea aceasta nu întanecă însă bucuria conștiinței că Re- 
nasterea poliliză a României moderne este fapiui tinerei inteleciu- 
alităţi românești, reculează din copleşirea tuiuror instrăinăr.lor, su- 
ileteşti şi materiale, de neam. Din propriul lor imbold, adesea cu 
jerifa averilor părintești, cu prețul exilării din ţară, cu prețul vieții 
lor, ascunsă în morminte neztiute, ca al lui Bălcescu, aşa au dus 


iupta până la izbândă tinerii aceia. 


Marea taină a succesului ler deplin, din nimic și cu mijloace 
atât de neorganizate, a fost, dela început, admirabilul simţ de soli 
daritate, pe care l-au dovedit. iar dacă a fost cineva făcut să inspire 
solidaritatea aceasta şi s'o întărească în jurul său, acela, în ganera- 
ţia Unirii, a fost desigur Vasile Alecsandri. 


x 


In ei, dela început, irebue desemnat cei mai expresiv purtător 


de cuvânt ai marelui proces de adaptare romăneas 


ă la Civilizaţia 





medernă. Din acest punct de vedera, puţini Români împart cu el în 


egală măsură, un asemenea merit, 


De pe când avea numai douăzeci de cani şi din sirăini, Alecsandri 


a simţi! umilinta stărilor de acasă, 


î 





fața marilor întăptuizi ale Civi- 


lizaţiilor apusene, Si a dorit sincer iașirea din umilința acelor stări. 


Intors în Moldova lui, se va apuca deci 


temeinic de îndreptut, pin 


indemnul gândului și al realizărilor, acele stări umilitoare de înna- 
poiere şi de părăginire românească, 

Trăise, aproape de copil şi fără treceri pregătitoare, contactul cel 
mai susceptibil să-l dezorienteze, cu lumea franceză sau italiană, 


Dar de realitățile româneşti nu s'a înstrăinat, 


Nu s'a întors, sufle- 


teşte, un „beniurist”. Aceasta a fost cea dintâi biruință a vieții sale. 
Ps urmă, au da an, a luai parte, cu sufletul şi opera, la tot ce a fost 
innălțător românesc în timpul vieţii sale, care, din fericire, s'a iden- 
tificat şi cronologic cu aproape întreg secolul trecut, în decursul că: 
ruia a putut să ridice prestigiul Literelor româre mai sus ca nimeni 
dintre ai săi, Folosul acestei izbânzi naţionale a însemnat conştiin- 
ţa, noastră și a străinilor despre noi, a primei afirmări naționale, 
dela poeziile populare, prin el scoase la lumina admirației univer- 
sale din ancnimatul local, la Cântecul Gintei Latine şi la încunu- 


narea dela Montpellier. 


E. 


Fiu al unei familii românești 
al demnități 





înconjurată da prestigiul cinstei, 


ţii şi a! vredniciei în onorurile avute de părintele său, re- 


numit pentza sentimentele-i înaintate de cdmirabil naţionalist, Pos- 
tul ne apare drept întruchiparea distincției și a eleganței suiletești, 
pe care o poale pe deplin explica însăş decenta modesiei sale aris- 
tocraţii moldovene, în lipsa dovezilor unei strălucite dar ipotelize 
descendenţe din străbuni italieni, Alecsandri a fost iul născut, cres- 
cu! şi trăit în evlavia strămoșească, pe care, pornindu-l aproape co- 
pil în străinătate, ta!ăl său — de exemplu — ținea mai întâi să-l îm- 


părlășească cu preot, 


Il credem în general un duios, un amabil. Dar gama sufleiu: 





său a cunoscul în realitate și ala de înco:dăzi, Căci, nu ic lipait 


de loc avântul tinereții și curajul. Fiu de boer cu trecere și 


îndaztu- 


lări acasă, el a știut ca este primeidia pentru țară şi ideal. Da buna 


lui voe, deși nu compromis grav ca Bălcescu sau ca fraţii Goles 
Alecsandri a pornit, din nevoia de solidarizare cu tinereiul romă- 





nesc, pe căile primeidioasa ale Transilvaniei în răscoală şi ale Bu- 
covinsi, assmeni, A lost și el un luptăior, cu toate riscurile luptei şi nu 
atunci când întreaga Moldovă împărtășea aceeas pă:ere. Dovada 
se poate alla în episodul Revoluţiei dela 1848, când tânărul Alec- 
sandri a fost ales secretar al Comitetului Revoluționar, refugiat în 
Bucovina și apoi la Paris, unde a organizat opera de propagandă în 





(Urmare în pag. 3-a) 





Nu suntem singuri 


În dimineața aceasta de luminos 
Octombrie, cimășile verzi, ne sim- 
țim yrozav de singure, în mijlocul 
ucestui oruş dela carz legiunea nu 
sa așteptat niciodată la o tresă- 
rire de emoția şi de înțelegere. 

Dar iată că pe cărările de piatră 
cari se scurg din tot orașul spre 
piațu numită din ziua aceia, 6 Sep- 
tembrie, apar coloanele albe ale 
țăranilor. Tălpile late obișnuite cu 
tărâna  tandră u pământului, îs- 
besc enervate in asfalt. De cântecul 
lor aspru, zidurile orașului se cu- 
tremură. Cămășile albe se apropie, 
se opresc şi se aliniază lângă noi. 
Nu simţi în această unică aliniere, 
cotul vecinului lângă al tău; simţi 
cotul ţării. lar sentimentul acesta, 
cu acea putere de pătrundere pe 
cure numai faptele suflztești o au, 
se răspândește dintr'odată în tot 
oraşul. 

Cămăşule verzi, nu mai sunt sin- 
qure. Oraşul placid şi monstruos, 
îş, pierde ridicol proporţiile. Nu 
ne mai gâtuie conștiința izolării 
noastre. Respirăm cu putare și ne 
înfoim cu mândrie umerii. Cămă- 
şile verzi, n'au Bucureştiul, dar au 
— cu siguranţă — țara cu ele. 

Ne salutăm cu țăranii, între- 
bvuințând gestul nostru de credinții 
și elan, aşa cum ne-a învățat şi pe 
noi şi pe ei, Căpitanul şi, salutul 
aresta schițat de mâna grea a lor, 
îți dă o siguranţă a unităţii natiei, 
extraordinari. Ne  adresăm unii 
altora fără reticenţe și formalități 





de LUCA DUMITRESCU 


de clasă socială. „Camarade” pro- 
nunțat de un flăcău moț, cu ochii 
duri ca de cremene, ar2 o putere 
de convingere uluitoare. Nu-ţi vine 
să crezi că în această ţară a regio- 
nalismelor, a protecţionismelor şi 
a tuturor separatismelor, e cu pu- 
tință o unitate atât de simplă. 

Abia acum înțeleg; ce-ar fi pu: 
tut salva legiunea. Abia acum, 
stând de vorbă cu țăranii aceștia 
cari pronunță cu aceiaș pietate 
numele Căpitanului şi gândesc, tot 
atât de bine ca cel mai iniţiat din- 
tre noi, în spiritul legiunii — îţi 
dai seama că pentru opera între- 
prinsă de El, n'a existat piedica 
diversităţii de regiuni şi climate 
Generaţia trecută a sacrificat u- 
proape un milion de suflete ca să 
realizeze unitatea geografică n 
neamului. 

Trebuia să-şi pună ambițiile La 
pământ şi să luse generației tinere 
sarcina de-a realiza unitatea spi- 
rituală. Na lăsat-o. Dar acolo, în 
piața 6 Septembrie s'a văzut totuş 
acum două săptămâni, că dacă 
există ceva prin care nu trece nici 
ghiuleaua tunului, mici  judecuta 
omului, aceasta este unitatea su- 
fletească, 

Iată lucrul principal pe care în- 
cepând cu ziua de 6 Octombrie se 
va apuca să-l refacă legiunea. Va 
fi desigur un an greu din toate 
punctele de vedere; dur dacă la 
temelia lui stă unitatea şi hotări- 
rea naţiei, m'avem dece ne teme 





PIOTURĂ 





JAPONEZĂ 


UNIVERSUL LIIIDAR 


ANUL XLIX e Nr. 43 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL sSLEI 


SAMBATA 19 Octombrie 194 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








(vezi pug. % 





Cresterea binelui 





Ceeuce impresionează pe ne- 
cunoscător, în primul rând, în 
scrisul Căpitanului este desi- 
gur puterea cu care îi repugnă 
acestuia toate „categoriile“ 
prin prizma cărora  vbişnuim 
noi să ne privim semenii, Cur- 
neliu Codreanu privea oamenii 
cu ochii lui lisus, ndică văzân- 
du-i buni sau răi, curați sau 
întinaţi. Desigur din această 
viziune a născut și necesitatea 
de a dn o formă socială binelui, 
de a aduna pe cai buni întro 
oaste a neiîntinării, 

Ne înşelăm și se înșeulă toți 
cei rare cred că „legiunea Ar- 
hanghelul Niihail“ a apărut ca 
un ecou ul necesităţilor sociale, 
politice sau econumice ale co- 
muunităţii românești. Dacă de 
aici, de p2 pământ, ar fi pornit 
Mişcarea — eu s'ar fi numit tot 
o Ligă de Apărare Naţională, 





sau un Front antisemit, etc. 
etc. 
Corneliu Codreanu pentru 


„altceva“ a creat Legiunea cu 
numele Arhanghelului : pentru 
strângerea laolaltă a celor buni, 
ca dim frăția lor mucenicească 
să crească binele. Dzaceea Le- 
giunea nici n'a avut nevoe de 
program, de metode, de strate- 
gie sau simț politic. Pentrucă o 
interesa foarte puțin politicul, 
pentrucă [ăcuse un sacrificiu 
acceptându-i tovărăşia. Pentru 
că Legiunea avea un drum al 
ei, atât d clar, încât să fi vrut 
şi nu sar mai ji putut abate 
dela el: drumul purității, dru- 
mul limpezimilor sufleteşti. 

Un simplu marș al binelui 
prin viața poporului român, Un 
marș cu cântec și credință. 

Legiunea nici m'a isbit în cei 
depe margine. Dar răul era a- 
tât de mare, încât simpla tre- 
cere a luminii a adus lupta. Nu 
Legiunea a lovit, ci cei de pe 
margine au lovit până au obo- 
sit. Și atunci s'a făcut lumină 
peste tot cerul românesc. 

Și odată cu aceasta Drepta- 
tea Căpitanului a biruit îm- 
potriva tuturor. Ea u dovodit 
odată mai mult neputința în- 
tunerecului satanice de a  în- 
frânge fanatismul celor cure 
cred în Dumnezeu şi în pute- 
rea cerească a Arhanghelului. 

De altfel faptul că Legiunea 
n'a dat în afara ei, rezultă şi din- 
i”un arnănunt uşor de semna- 
iat. Dintre toți precursorii unei 
lumi ncui, Căpitanul este cel 
care s'a ocupat cal rai puţin 








de lumea veche. Citiţi pe 
Hitler, pe Mussolini, pe Cuza. 
Jumătate cel puţin din opera 
lov este consacrată procesului 
trecutului! Și este normal să 
[ie aşa ; ei porneau dela anu- 
mite constatări, realități care 
urmau să fie doborite și înlo- 
cuite cu alte realități mai bu- 
ne, mai rodnice pentru neam 
— dar de acziaşi esență și 
construcție pământeană. 

In scrisul Căpitanului, nu se 
pune decât o singură capitală 
problemă ; cum s2 poate creşte 
binele, care trebue să fie școala 
de viață legionară. In jurul a- 
ceste: uxe, se ordonează întrea- 
ga sa activitate, Și din nou, 
este normal. Pentrucă pornind 
dela realităţile românești, el 
nu le-a constatat, ci le-a adân- 
cit ajungând pină la originea 
primă a răului: structura și 
educația vomânului de azi, 
Curăţirea lui, purificarea ar fi 
adus implicit binele în locul 
răului, 








Odată cu această purificare, 
se schimba totul. Intreaga or- 
ganizație pământeană se  în- 
drepta, porneau pe făgașul în- 
Jăptuirilor prin simpla  pre- 
zență și influență a omului 
nou, „dumnezeii“: — care la 
rândul său ilumina fapta sa 
pământească, pe plan politic, 
economic, social, 

Și cu credința apostolică în 
Japtul că tot ceeace este sata- 
nic piere atunci când dumne- 
zeiescul din noi se afirmă, el a 
luptat numai pentru organiza- 
rea binelui — fără a se preo- 
cupa nici de mașinaţiunile, nici 
de vifornițele sau mlădierile 
ademenitoare ale răului. 

Da altfel, ce i-ar f: adus şi 
ce i-au adus chiar, aceste unel- 
tiri ? Prigoane, suferinte, mar- 
tiriu. Dar acestea nu erau de- 
cât căile prin care Căpitanul 
ştia că omul se poate purifica. 
Creșterea binelui, avea nevoe 
de suferinţe și martiriu; pu- 
terile răului oferindu-le, gră- 
beau biruinţa împărăției Că- 
pitanului. 

Deaceva el n'a evitat pentru 
Legiunea şi Legionarii lui, ni- 
ciuna din aceste încercări. 

Pentrucă aţi bun, înseamnă 
în primul rând a fi aspru cu ti- 
ne șicucei dragi ție. Binele de- 
pe înăltumi, cu fruntea profilată 
pe cer şi scăldată în furtuni — 
predica el, nu bunătatea de 
pâine caldă. Dimpotrivă, tot 
cegace ținea de-căldicel, de mi- 


de COSTIN [. MURGESCU 


că presiune, de salcie bătută 
și aplecată de vânt — trecea 
în concepția Căpitanului în ta- 
băra răului. 

Şi cum altfel ar fi putut el 
să socotească pe cei depe mar- 
gine, pigmeii sufletului, chiar 
dacă ar fi cu bune intenţii, el 
care înfruntase singur o lume, 
pentru a dărâma veacurile ? 

Cenuţiii, căldiceii erau ai 
adversarilor  pentrucă  într'o 
luptă în care și soarta lor era 
îm joc, ei mu stăteau pasivi ci 
refuzau Căpitanului contribu- 
ţia lor de jertiă, de luptă. 

Intr'o luptă de dimensiunile 
uceleia date de Căpitan, pu- 
terile binelui nu puteau fi în- 
trupate decât de uriași; şi 
uriașii aw o l2ge a lor, o lege 
a durității, o credinţă fanatică 
în aspru — care ie îmbracă 
sufletul de drept și li-l ocro- 
teşte. Ei trebue să rămână „ast- 
fel“, pentrucă a renunța la as- 
primea care i-a făcut uriași, 
înseamnă a renunţa la misiu- 
nea lor, la harul lor, 

Pentrucă nimic nu e mai as- 
pru și mai neînduplecat decât 
Dumnezeu, Și nimic mai dul- 
ceag, ca Satana. Dulcegăria e 
anticamera necesară a camerei 
torturilor, caznelor și iadului. 
Așa cum asprimea, a raiului, 

O asprime care nu e decât 
inflezibilă credință în puterea 
imanentă a binelui, în necru- 
țătoarea forță a dreptiiţii. 

Pentru dreptatea aceasta 
legionară, dreptate care avea 
să restabilească ierarhia baza- 
tă pe cantitatea de jertță și 
credință acumulată în sufletul 
luptătorilor din oastea legio- 
nară, nu făcea Căpitanul ni- 
ci-o concesie. Flita legionară 
— ea însăși (vezi Cărticica Şe- 
fului de cuib) — nu se recruta 
pe baza categoriilor obişnuite: 
talent, etc,, ci pe acelaș crite- 
viu al purității sufletești, al 
puterii binelui din noi — ex- 
primat prin potențialul de sa- 
crificiu. 

Pentrucă esenţialul, în lup- 
ta Căpitanului și a lui  Moţa 
ma fost cucerirea puterii, or- 
ganizarea Statului — ci creş- 
terea în sujletul fiecăruia a 
binelui, din care să rodească 
dragostea (pentru semeni, deci 
pentru Neam) care stă drept 
principiu de bază al Mişcării 
Legionare. 

Toate celelalte 
urmau implicit. 





Despre Simpatie 
şi Dragoste 


de ION FRUNZETTI 


Afirmația banalizată prin repetiție, că omul e un 
„an Mal soziabil“, nu înseamnă altceva, dacă lăsăm la 
O parte indigenţele perspzetivsi din care e proferată, de- 
cât că omul e capabil de simpatie. Intr'agevăr o întrea- 
ză șecală sociolog.stă sa întemaiază în istoria doctrine- 
lor estetize, pa fuziunea operată da Jean-Marie Guyau, 
intre simpatie şi sociabilitate. Reduscrea acestor doi ter- 
men: la azelaş conținut noţianal e, pentru vremea lui 
Guyaw, firească, S.mpatia rezunoscută ca factor ai cos- 
z.umii sociale, denotă o mentalitate călaicică şi comodă 
c îlosofie sociaiă dintre ce!e mai msdiozre, promovând 
valorile medii, carastzrizate prin burghezul „nici prea- 
prea nici foarte-foarte“, Simpatia neutră, sentiment ca- 
re nu angajează și nu cbiigă la atitudine, adeziunea, 
vagă si condiționată multiplu, Ja o acţiune sau la un 
gruo, e tot cs poata fi mai carazteristie pentru concep- 
ţia democrată a unui stat în care fiece ins îşi păstrează 
lib>*tăţile cu o vigilență care-l s , anuiâandu-i-le. 
Prudenţa în care se menţine individul simpatizant se 
poate ușor racuno fiind aceeaş cu pclitica, inte- 
i ă în societăţile democrate, 

oluția colcstivului. 
a e o formă a cesinteresării și indiferenţei. 
mai curând dzcât o sta: afectivă positivă, Departe e 
+ îi, așa cum cbișnuit se crede, o fază incipientă a dra- 
acstei, simpatia e opusul ei escnţiai. Paradoxul e numai 
apateni, Das: azlimitarea obiectivă a 
acestor se ”tarea lor la etică, „Iubi- 
ea d2 2p 12, ScTia ro Fenomenologie a simpatiei 
soful Max Soheler, este de așa natură incây ne face 
adesea să suferim la vederea anumitor bucurii încercate 
ds acest aproape, atunci când, de pildă, ei se va arăta 
crud sau va s:mţi plăcere să tortutreze pe aiții. S:mpatia 
tă și simplă, din pctrivă, nu ţine, ca atare, nici o so- 
lă de valoarea şi d: calitatea sentimentelor alto- 
ra. In timp ce dragostea şi ura sunt călăuzite de noţiu- 
nea de valoare (sau de non-vatoare), simpatia este în 
toale manifestările ei, total și din prine:pia indiferenţă 
față de valoare“, 

Deosebirea e capitală. Insensibiiitatea simpatizantu- 
iui la vaioatea sau lipsa de valoare etică a celui spre 
care se îndreaptă simpatia, (fie el individ, grup, cperă 
de artă sau idee), se explică prin preferințele de cu to- 
tul ait ordin decât cel moral, care determină aisperea, 
Vechiul partizan al figmentelor politice democrate, era 

ai puţin participant afectiv la viaţa partidului, decât 
calculat şi deliberat paznic al propriiior sale râvne și 
interesa, Preferinţele sale pentru un partid sau altul 
variau după cum rațiunza ii comunica posibilități mai 
tapide și mai certe de a se satistace prin sprijinirea 
unuia sau alinia Qintre grupurile politice existente. Aci 
veartiv și nu act spontan așa cum e dragostea, era sim- 
patia sa, Structura, inteiectualistă şi egoist-utiiitară a 
socistățiler Gemocrate explică dece doctrinarii lor le 
recunoşteau la bază simpatia. „Sociabilitatea“ eehiva- 
lată cu „simpatia“ înseamnă echivalarea societăţii u- 
mane cu asosiaţiile comerciale, întemeiate pe raţiunea 
intereselor. i 

In fața consid:raţiilor acestora ne putem depiin aa 
ssama ce imensă revoluţie prilejuește în conștiințe, fun- 
dnmeatarza unui coiectiv omen: tin dragoste. Dra- 
gostea admisă la temelia socieţăţii, insemn:ază intro- 
cuzerea problemei intr'o altă, zare existenţială. 

Cei cate vin în numele dragostei și mărturisese intru 
dragoste, nu jură într'o vorbă, ci cred într'o realitate 
vie: aceea a valorei piin cara iubese, Ca într'un soiu 
Ge diaiectică platoniciană, iegăturile dintre semen:, dela 
om la om, se stabiles> prin participarea la aceeaş va- 
jcave, la aceiaș crez, la ceelaș Absolut. şi nicidecum du- 
Bă capriciiie om ţi ale unei Biclogii tiranice. Inter- 
pretatea, darwin.ată a, dragostei — principiu de selecţie 
sotiaiă — e inadecuată aici. Interpretări similare, ca 
acea psihanalitică, nu se pot susţine. 

Dragostea care uneşte într'o aceeaș societate (,„s0- 
cus*—cama:aă, tovarăș, aliat) într'o aceeaș frăţie a- 
d.că, inși deosebiți ca, înfățișare, obiceiuri și sufiet, e 
valorificarea lor reciprocă, aprecierea lor după aceeaş 
vaioare. 

Nu asemănarea fizică, solidaritatea mecanică a simi- 

tudin:s materiaie, apropie ins de ins în doctrina a- 
csasta. („Qui s'assemblenţ se rassemblent“, spunea un 
foarte „terre-a-terre“ dicton francez). Nu. pentrucă-și 
seamănă se unssc creștinii primiliv:, protocreștinii. Ci 
pentrucă „se iubesc întru Domnul“. Penomenul nu poa- 
te fi decât cu rea voință asemănat tetemismului. Azoio 
unde detractorii văd naive, fruste obiceiuri cultice ră- 
mase în străfunduri subconșştiente din cine ştie ce întu- 
n:cată eră de piatră, cei puri recunosc semnul unei 
conştiinţe adân=* a fondului esențial uman regăsit: he- 
lotropismui pozitiv al legii morale. 

A te buzura de bucuria altuia nu ajunge, după cum 
a te intri:sta de suferinta lui, nu e incă semn de dra- 
goste. A te bucura de 'suferința celuilalt sau a, te întris- 
ta, de fericirea lui, nu e incă ură. Dragostea și ura trec 
cu mult mai departe, în zonele profunde de cenștiință. 
Dragostea și ura sunt dragoste și ură abia când au de- 
tășit stadiul rezonanțelor afective concomitente. Com- 
pasiunea, resimțirea în sine a stărilor sufleteşti ale ai- 
tuia, stă pe un plan mai jos, nu numai ca intensitate, 
dar ca esență chiar, decât cel al dragostei și urei. A 
iubi însemnează a te putea bucura de şi nţa merita- 
ă a celui iubit, de durersa lui răscumpărătoare, mân- 
tuitoare și a te putea indurera de bucuriile lui nedrep- 
te, d3 fericirea lui câștigată, cu preţul înjosirii, de alte- 
rarea lui mcraiă, ds vrădarea autenticităţii sale. 

Iată dece, pe de-o parte, noi nu ne plângem morţii, 
si dece ei nu sunt morţi pentru noi: pentrucă ei s'au 
ealizat, întru aceeaș valoare în care nădăjduim să 
aflăm și noi mântuirea. 

Și iarăși, iată dece faptul de a ne fi camarad nu scu- 
teşte pe nimeni de vorba mustrătoare, de pedeapsa noa- 
stră chiar, atunci când gregește faţă valcarta în care 
“edem. tzucă nu pe ei. pentru ei, îi iubim, ci pentru 
caeace întruchipează ei, pentru sfera ideală la care 
participă, pentru calitatea lor de a fi evaluabiii prin 
prizma idealu.ui comun. 

Iub'rea noastră nu e asa dar, devotament personai, 
ca iubirea dintre Hero și Leandru, ca dragostea dintre 
Penelopa şi Ulysse, ca atâtea alte legături în care obiea- 
tul iubirii se personifică, se individualizează, se concre- 
tizează „hic et nunc“. 

Pentru un singur om dragostea noastră legionară a 
fost devotament parsonal. 

Pentrucă Acela, întruchipă însăși valcarea la care ne 
închinăm azi șin veci, 

Faţă de toţi ceiiaiţi, pe care-i iubim PENTRUCA par- 
ficipă şi IN MASURA IN CARE PARTICIPA la Absoiutul 
nostru, avem dragostea, iradiată din căldura gheţuriloi 
eticei unor valori da care-am fi nevrednici în momentul! 
în care am ierta ca ele să fie nesocotite. 

Așa se explică şi pentruza soiul acesta..de dragoste ne 
mână la atâta ură da noi înşine: nu ne simțim îndea- 
juns aparținând valorei pentru care luptăm, și nu pu- 
tem incă, atâta timp cât mai avem. carne, decât în par- 
te participă, i 




















































































































Spre a fixa moui prinoipii de 
cultură, căutăm exemple în 
toate direcţiile de manifestare 
ale spiritului; Și, firește, și în fi- 
iologie, mai ales în împrejurarea 
cum e cea de acum, a cuvântu- 
lui „român“, 

Intotdeauna apeiurile noastre 
privesc semnificațiile originare, 
pentru că, în ce priveşte cuitu= 
ra, ea se îmbogățește mobănuit 
prin cunoaşterea sensurilor tra- 
diţionale. 

Se pare că la originea sa la- 
tmă, „român“ (romanus) denivă 
dintr'o temă care  însemnează 
„putere“. Ne referim ia puterea 
naturală, în creștere și desvol- 
tare. Radicalul „ro“ sau „ra“ în 
limbile clasice, indică o forță în 
desfășurare, în sensul în care 
lemnu! fragcd la început, al 
unui copac, se întărește  trep- 
tat. In vorbirea actuală avem 
cuvântul „robust“, rezultaţ din 
latinescul „robustus“, Adjectivul 
„Pobustus“ deriva dela „robur“ 
care însemna întâi „lemn de 
stojar“, şi apoi „stejar“; forma 
lui pare a fi aceea ua lui 
„urbor“, iar schimbarea vocalei 
trădează poate nevoia limbii ide 


a avea un cuvânt prin care să 
numească o speță de copac, 
„stejarul“. Ideea este în orice 


caz aceeaș şi o întâlnim și în 
„ramus“, cu diminutivul „ramu- 
lus“, cuvinte care sau transmis 
la noi cu semnificația întreagă, 
„ram“ şi „ramură“, De observat 
că, în latineşte, „ramus“ în- 
semna şi „spiță de neam“, „ra- 
mură a unei fâmilii“, 

Ce siguranță avem că „ro- 
manus“ se înrudeşte cu „robur“, 
„robustus“, sau „ramus“ şi în- 
seamnă forță, putere  natu- 
rală“ ? dn limba latină nu în- 
tâlnim, într'adevăr, o folosire a 
temei „din romanus”, cu accepţia 
„forță“, în schimb, limba greacă 
ne înlesnește deducția de înru- 
dire, fiindcă aici, dela „no“, de- 
tivă numeroase cuvinte comu» 
ne, ca râme, cu sensul de „forță 
fizică“, „putere corporală“, şi 
apoi mai abstractizat de „putere 
a unei ţări“, „tărie a sudietului“, 
etc. In grecește „Roma“ se spu- 
ne cu acelaș cuvânt „ROm&”, ne- 
fiina deosebire decât de majus- 
culă. De asemeni numele înte- 
meetorului Romei, este în gre- 
dește „;Râmylos“, așezat în a- 
ceeaș familie cu „râmâ“, ca de- 
rivat dela radicalul „ro“, 

Dealtminteri „Remus“ are în 
greaca veche și forma „RGmus“ 
alături de „Râmus", încât nu- 
mele celor doi frați alăptaţi de 
hupoaică ne pare a fi în strânsă 
legătură «cu noţiunea „tare“, 
Cum tot în grecește întâlnim 
verbul „râmynni” care pe lângă 
semnificaţia „sunt tare“, posedă 
ș:.pe cea tranzitivă „întăresc, am 
îi ispitiți să credem că Romu- 
ius şi Remus reprezintă numele 
„întăritorilor“ cetăţii numită, apoi 
„Roma“, ca rezultat al operei lor 
de fortificaţie, în sensul în care 
spunem astăzi despre o lucrare 
similară că este o „întăritură“, 

















CRONICA 


UNIVERSUL : LITERAR 








LITERARA 


„A fi Român“ 


Reţinem așa dar înțelesul ac- 
tiv de „întăritor“, ce pare închis 
în „romanus“, cuvânt pe care îl 
gândim ca o forță ce se mani- 
festă modificatoare asupra ceva 
din afară. Cât pentru originea 
celor doi  întemectori, mergem 
mai departe, la numele propriu 
Rhamnes, pe care îl purta una 
din cele trei popuwaţii care lo- 
cuiau colinele de pe malul Ti- 
brului, în timpuri imemoriale. 
Mommsen crede că numele foarte 
vechi al Romanilor, era acest 
„Rhamnes'“ care atestă prin s0- 
aoritatea sa nefamiliară oare- 
cum în vorbirea latină, îndepăr- 
tata înrudire din limbile arice 
primitive. Cât pentru stinantisim, 
Mommsen stabileşte cuvântului 
sensul de „pădurar“, „codrean“, 
„om al pădurii“, ceeace este foar- 
te plauzibil deoarece avem în lim- 
ba latină cuvântul, rhamnes, cu 
semnificaţia „copac“, ca şi gre- 
cescul „ramnos”. 

Tot istoricul german atrage a- 
tenția că „Rhamnes“ erau un 
trib, adică a treia parte din popu- 
iația care își împărția cele șap- 
te coline. (Histoire Romaine, 1, 
53, 54). 

In afară de ce afimmă Mom- 
msen dospre vigoarea bănuită a 


familiei Rhamnes, scoborâtoare 
din rasa latină pură, şi în afară 
de dovada puterii făcută prin 


impunerea numelui ei cetăţii și 
celorlalte populaţii (Titii şi Lu- 
ceres), pe noi ne ispitește con- 
statarea despărțirii în trei a aco- 
stor arhaice seminţii. „Rhamaes“ 
erau o spiță dintr'un neam, erau 
un „ram, 
sensul de ordin, tagmă, turzitori, 
incepători), Acești  „codreni“, 
„oameni ai pădunii“, au fost cei 
ce au avut inițiativa de a pune 
rânduială peste colelalte nea- 
muri, amplificând numele lor de 
oameni „tari“ ai codrului, cu sen- 
sul de întăritori ai cetăţii. Ideia 
ce cutezăm să ne-o facem des- 
pre ei, închipuindu-i un „ordin 
cavaleresc“, indeplinind o a 
treia misiune contorm împărţirii 
între familiile depe malurile Ti- 
bruiu:, ne-o favorizaază Titus 
Livius care „descriind tinereţea 
lui Romulus şi Remus, primii 
ce se remarcă dintre Rhamnes, 
spune că străbăteau pădurile, 
pasionați de vânătoare, (venan- 
do peragrare saltus, 1, 8). Ocu- 
pându-se cu vânătoarea, arătau 
altfel decât ceiialţi, mai „tari“, 
mai „curagioși“, (robore corpori- 
bus animisque) așa încât, în mod 
natural, le-a revenit sarcina de a 
apăra așezărite populaţiei împo- 
triva atacurilor diverse dinspre 
vecini. Ar fi momentul să stă- 
ruim asupra femnificației lu- 
poaicei, cunoscută în legendă ca 
doică a copiilor lepădaţi din po- 
runca regelui Amulius. Rămâne 
să se alcătuiască un studiu des- 


Wuând termenul cu. 


pre mitul lupoaicei, atât de im- 
portant pentru noi, Deocamdaţă 
ne mulțumim aici să luăm sen- 
sul său tradițional, și observând 
că tribul păstra cultul zeului-lup, 
să amintim că adorarea celui 
ma: întreprinzător animal din 
pădurile Europei, stă în legătură 
cu divinitatea naturală a lui 
Pan, privind rodirea pământului, 
precum și cu a lui Marte, zeu al 
apărării pământului. In acest 
sens, o variantă a legendei face 
pe Romulus şi Remus fii ai „lu- 
poaicei“, iar dacă amintim că 
Rhea era fiica Cybelei, zeiţa pă- 
mântului, înţelegem mitul naș 
torii lui Romulus şi Remus, ce 
consideră tată pe Marte. Au a- 
părut din pământ pentru care 
au luptat, iar această apariţie a 
tost dala început o „romanizare“, 
o manifestare a forţei şi o ga- 
ranție a ei. lEste interesant să 
indicăm, pentru sensu ltransitiv 
ce-l acondăm lui „romanus“, exi- 
stența termenului „Romania“ în 
limba latină, care avea însem- 
narea de „ţări supuse Romani- 
lor“, prim uimare, arăta rezul- 
tatul acţiunii „romanizare“, pe 
care trebuie so înţelegem altfel 
decât zicem astăzi, depildă, „ru- 
sificare“, „maghiarizare“, etc, Nu 
era vorba de o transformare prin 
felurite metode, a unei naţiuni, 
cu scopul de a dispărea în cea 
latină, ci „romanizarea” era o 
„întărire“, o indicație de întin- 
dere a puterii, o „fortificaţie“, 
așa cum, în vorbirea ţărănească, 
se spune despre un deal întă- 
rit, că s'a „înstejărit”, sa „im- 
pădurit”. Cu acest înțeles tran- 
sitiv, termenul „romanus” s'a 
răspândit în întreg imperiul, 
titlu! de „civis romanus“ fiind 
purtat cu cinstea unui merit câş- 
tigat, 

Cu cât ne apropiem de perioa- 
da mai nouă a istoriei romane, 
şi observăm în special partea ră- 
săriteană a imperiului, devin 
foarte instructive informațiile lui 
Pârvan despre numele ce și-l dau 
coloniștii Daciei ori de unde ve- 
neau și din orice neum. Toţi îşi 
ziceau „romani” ceeace denotă pe 
lângă mândria de a fi cetăţeni ui 
împărăției, şi un rest din ve- 
chea  semnilicaţie de fi „tare“ 
sau de a „fortifica“, și a „in- 
tări”. Numele  „romanus” măr- 
turisește parecă, o pecetie, o mi- 
siune şi un rang, şi în orice caz 
nu trebuie să uităm semnificaţia 
lui arhaică stabilită de Mom- 
msen, de „codrean“, de om tare 
ca stejarul (robustus) şi să-l pri- 
vim ca o pomenire a legenda- 
rului ordin de vânători „Rham- 
nes“, Cultul zeului-lup îl putem 
deasemeni alătura de zeificarea 


luptă, mărturisind astte! iachi- 
narea la acelaș zeu Marte. Am 
cuteza chiar să vedem o trans- 
mitere a mitului, dacă acceptăm 
ce spune Platon despre Zalmoxis 
(Charmides) și admitem că pro- 
fetul trac a fost un elev al şcolii 
pitagoreice din sudul Italiei, a- 
vând în vedere pe de altă parte 
întâlnirea culturală a Romei cu 
sudul! grevesc al peninsuitei, de 
unde a adoptat alfabetul. 

Am strâns aceste considerații, 
spre a trece acum, cu un depozit 
de înțelesuri tradiționale utile, 
la situația cuvântuuuui „român“ 
din vorbirea noastră, a cărei 
cercetare am întreprins-o din în- 
grnijorare față de pervertirea con- 
ținutului său. In „Istoria limbii 
române“, I, recent apărută, d. 
prof. Sextil Puşcariu amintește 
observaţia lui Pârvan că, dintre 
toate popoarele neolatine, singur 
al nostru a păstrai numele „ro- 
manus“, cu care sa numit din 
cele mai vechi timpuri. Faptul 
că singuri noi ne numim „ro- 
mani“, ni se pare de importanță 
deosebită, punct de plecare ne- 
cesar în interpretările ce vor ur- 
ma. Cu: vom cene explicaţie des- 
pre singularitatea numelui  no- 
stru ? Istoriei, limbii sau 'crești- 
nismului ? Poate însă că nu este 
nevoie de explicația cea mai 
plauzibilă, cât de sensul cel mai 
fecund, astfel încât, dacă arătăm 
ce am păstraț din latinitate ca 
depozit tradiţional legat de „ro- 
mamus“, acost element implica- 
cat este mai ştiinţific decât ori- 
care explicaţie, deoarece elemen- 





tul tradițional se cuvine să-l 
ştim, 

Stabilind că în „român“, se 
află ascunsă din timp imemo- 


rial aceeaș semnificaţie ca în cu- 
vântul „ram“ sau „robust“, — 
adică arbore care crește, se întă- 
reşte şi devine apoi „stejar“, sau 
„de stejar“, dacă admitem că 
înţelesul activ din „romanus“ 
este al inițiativei de „luptă“ şi 
„întărire“, vom pricepe modul 
deosebit în care s'a produs „ro- 
manizarea“ Daciei și cum a fost 
posibil ca numai aici să rămână 
ideia romană. Oricum, trebuie 
să facem efortul de a găsi în- 
semnătatea singurului nume ro- 
man, care este al nostru iar în- 
semnătatea urmărită trebue să 
descopere la noi altceva decât în 
latinitatea apuseană, 

Problema este a naşterii sulle- 
tuiui românesc, într'un fa; inte- 
vior, dintro substanță revelată, 
pentrucă: „atunci noi n'am purta 
— precum a observat cu drept 
cuvânt, Pârvan (Contribuţii epi- 
grafice, p, 92) — numele vag şi 
nelegat de mici o noțiune geogra- 





dania, precum fraţii noștri din 
Apus se numes: Italieni, Spa- 
nioli sau Francezi. Faptul că în- 
tre toate popoarele romanice nu- 
mai noi păstrăm numirea de 
Romani, — pus în 6poziţie cu 
popoarele barbare — și că cei de 
alt grai nec dislinge cu numirea 
tot atât da generală de Vlahi, e 
și el o dovadă că stările dela noi 
erau altele decât în Apus și deci 
aitui trebue să fie și punctul 
nostru de vedere, când voim să 
ie elucidăm. (Sextil Pușcariu, 
Limba Română, Ip 258), 

Comentariul își propune deci 
să arate care erau „stările dela 
noi” care au păstrat numele 
„rOMaNUus, — anume ce condi- 
ţii ne-au ut să mu pierdem 
moştenirea ideii de „tărie“ și 
„Putere“, şi în al doilea rând 
pentru ce neamurile venite în 
contact cu noi ne-au atribuit tot 
un nume vag, — Vlahi, — dar 
cu sensul contrar, il „Slăbiciunii”, 
şi „neorganizării“!, 

Intr'adevăr, nu este foarte ciu- 
dat că, chiar când toate popoa- 
rele latine au fost mumite vlahi 
(moileșiți, slabi), să 'se păstreze 
aveastă numire, după ce sa re- 
tras altora, tocmai nouă, moște- 
nitori ai lui „romanus“? Dacă 
am menține părerea că numirea 
„Vlahi“ a continuat să ni se a- 
corde datorită dozajului ei pejo= 
rativ, am avea faţă de streinii 
„judecători“, satisfacția istorică 
de a dovedi că noi am fost cei 
„tari“, și am rămas, iar ei au fost 
cei „slabi “ și „au pierit“. Pen- 
truvă: „Din toate popoarele care 
Sau scurs și sau așezaţ pe la 
noi, na rămas nici o urmă, Nici 








Goţi, nici  Gepizi, nici Avari. 
Cumanii și Pecinegii, odată ce 
părăseau  pustia Bărăganului şi 


intrau în munți, nu se mai sim- 
ţeau acasă lu ei, şi s'au făcut cu 
timpul, ca și tătarii, una cu Ro- 
mânii, Am înghiţit şi sămințiile 
Slave care n'au apucat să treacă 
Dunărea şi am romanizat mai 
târziu, pe nesimţite, sate săsești 
şi coloniile de unguri  aşczate 
printre noi ca să me maghiari- 
zeze“, (op. cit. p. 420). 

Prin urmare, ne-am numit „ro- 
mani“ datorită acțiunii de a ro- 
man:ză, în feiul în care numim 
„creator“ pe cel ce „creiază“ dar 
nu și în sensul trivial în care 
numim „englez” pe un ţraducă- 
tor de romane englezești. In sco- 
pul de a înlătura orice frivoli- 
tate şi de a stânpi orice humor 
şi neputinţă epigramatică, am a- 


nalizat  semantismul lui „roma- 
us, rămânând clară ideia că 


„romanizarea“ a fost o „cucerire“ 
şi o „fortificaţie“, Recunoaștem 
că am căutaţ ideia „tăriei de ste- 


i apti 


aceluiaș animal al codrului, de ă de Români, ci ne-am numi jar“, cu migala căutătorului în 

către Daci, știind că aceştia îl ri- cu un cuvânt derivat dela Moe- nisip, — dar aurul nu este mai 

dicaseră simbol în steagul de sia, Dacia (Aureliana) sau Dar- puţin aur, — fie cât de ascuns, 
afla Do ae i i at 





după cum spiritul nu este decât 
spirit „o. 4 de novăzut. 

Dela arha:ci „Rhamnes“, ordin 
cavaleresc al codrului având bla- 
zon lupul divin, am păstrat sim- 
bolismui ascensiunii în munţi şi 
al intrării în păduri (va fi foarie 
interesant să arătăm dece Țara 
Românească sa numit și Mun- 
tenia). 

Ce pot însemna întradevăr, 
aceste câteva cuvinte:... „îndată 
ce părăseau pustia Bărăganului 
şi intrau în munţi, nu se mai 
țeau acasă la e: şi sau făcut 
cu timpul, ca şi Tătarii, una cu 
Românii”. In «e sens vom spune, 
că românii au fost acasă la ei, 
în mumţi ? Fireşte, în sensul re- 
lei mai pure spiritualităţi, „casa“ 
fiind locul „biblic“ al sufletului, 
în care eroul își adună puterile 
de isuptă. 








Dar preocuparea este să găsim 
sensul actual şi exemplele noa- 
stre vor fi ascensiunile făcute în 
munți, astăzi, şi nu de către 
sportivi, ci de către accia cari 
au un cer interior, lLectoru) 
cărții „Pentru Legionari“ "va fi 
fost impresionat de următoarea 
Tămurire dată de Corneliu Co- 
dreanu, din primele pagini: 

„Bunicul meu a fost pădurar, 
străbunicul tot pădurar, Neamul 
meu a fost din începuturi, în 
vremuri de restriște, neamul co- 
dritor și al munţilor, Deaceia €e- 
ducaţia ostășească și sângele din 
vine, imprimau acţiunii dela Do- 
brina (n. r.: înarmarea liceenilor 
împotriva bolșevicilor), naivă ca 
manifestare, o notă de seriozitate 
pe care vârsta noastră fragedă 
nar fi presupus-0“. (op. cit. 
p. 12). 

Dacă am spune că frazele ace- 
stea reiau tradițional istoria înte- 
meicrii Romei, am sublinia le- 
gătura foarte semnificativă ce o 
face Căpitanul, fără explicaţii 
:ntermediare, între „neamul co- 
drilor” şi „educaţia ostășească”, 
Pentruce descendența din stră- 
buni pădurari, garanta seriozita- 
tea?  Suntom siliți să invocăm 
acel „venando peragrare saltus“ 
al ui Romulus şi Remus, şi să 
închipuim pe liceenii dela Do- 
brina, un fel de cavaleri de 
Rhamnes, printre ei fiind unul 
care chiar prin nume era un 
„ramnos”, un „codrean”, Să nu 
se pară că deschidem fanteziei, 
o fereastră în care să vadă aiove 
un joc de-a „cavalerii medic- 
vali“, deşi un ordin de Rham- 
nes, ar fi un joc mult mai serios, 
într'o ţară a oodreniior şi a 
munţilor. Descendența din „pă- 
durari“ garantează „educaţia 0- 
stășească“ pe temeiul demn de 
multă atenție al semnificației 
„ascensiunii“ în munţi. Iar cine 
crede că „retragerea în munţi“ 
însemnează frică sau alte pshis- 


19: Octombrie 1940 — 





me ale 


penvertirii, 


dovedeşte 
ignorure a sensurilor din  as- 
censiunile trecutului, care sunt 
in fond, prezenţe, ca a lui Moise 
în Sinai, sau a iu: Numa în peş- 
tera Egeriei. Legialatorii se înal- 
ță în munţi, spre a-și - medita 
doctrina, iar  nomadismul po- 
ponuiui nostru nu este decât o 
măsurare a pământului, dar şi 
a sufletului, dacă ţinem seama 
de motivul pentru care nomad 
derivă din clasicul nomos, „le- 
geu”. Căpitanul avea în sânge 
sensul  prolund al simboluriior, 
lmeru evident în cantea sa, unde 
întâlnim în special simbolismui 
urcării pe „munte“. Acest sim- 
bolism îi vom descifra toldeauma 
în sens legionar, adică stabilind 
două realități, a văzutului și a 
nevăzutului care se leagă între 
ele, topind indiscolubil unitatea 
„Puterii“, Fără a urmări asi doza- 
jul celor două substanţe, spunem 
că scrisul Căpitanului le cupria- 
de pentru ochiul atent, uluitor de 
instructive. Nu vom analiza de 
cât una din numeroasele sale 


„uncări“, toate având acceaş în- 





ătură  apirituală, a intenţiei 
de înmulțire a forţelor: „In faţa 
acestor perspective ce ni se des- 
chideau, ne-a încolțit în minte 
gândul retragerii în munţi. Acolo 
unde românul a primit lupta cu 
toate puhoaiele dușmane. Miun- 
tele este de mult legat de noi, 
de viaţa  moasiră, El ne cunoa- 
şte... Respingem ușa dar umilin- 
ţa de a ne vedea din nou în lan- 
Vuri... Vor trimite să ne prindă 
şi să ne omoare; vom fugi; ne 
vom ascunde; iar la urmă, vom 
fi, desigur, răpuşi.., Atunci vom 
primi moartea. Sângele nostru al 
tuturora va curge. Acest mo- 
ment va fi cel mai mare discurs 
el nostru adresat neamului ro- 
mânesc şi cel din urmă“, (op, 
cit, p, 291). 

Autorul spune că „gândul re- 
tragerii în munţii“ i-a încolțit 
în minte. Este 9 încolțire a 
semințelor de „libertate“ Și spu= 
tere“, Cine fuge de umilinţa lan- 
țurilor, fuge nu de moarte, ci 
caută Jocul cell ma inteligent 
ales unde puterile acumulate să 
primească o luptă inegală în ce 
privește numărul adversarilor, 

Acesta cste problema perma- 
madentă a istoriei: cum vom în- 
Vinge adversarul mai numeros? 
Intr'o probiemă care sar părea 
insolubilă şi ar îndreptăţi o un- 
tropologie  pesimistă, Corneliu 
Codreanu a avut intuiţia unei 
desegări în istorie.  Destegarea 
este sensu! pe care îl dăm morții 
în lupta  mneegală. Metoda de 
a învinge un dușman mai mw 
mevos este jertfa.  Acceptând 
lupta şi murind, rămâne în ur- 
mă perpetuu sângele, EI va 
curge din munte, așa cum curg. 
toate  „isvoarele“ şi întors tot 
din munte,' ecoul jertfei va cu- 
ceri lumea ca un discurs imens 
invigând graiul puhoaielor. 


CONSTANTIN FANTANERU 








Pătimirea nouă a Ardealului; şase 
poeme de Al. Negură, dedicate 
d-lui Victor Papilian 


IN CRUCE'I BIRUINŢA 


„Românii nau lucrat ni- 
mic, în Ardeal, în timpul ue- 
lor douăzeci de ani de stă- 
pânire'“. (Ziarele maghiare). 


Trufia voustră oarăbăn ura-i grea, 
Nimic dim ce muncirăm nu cunoaşte |! 
De când vă ştim, ați fost mereu așa: 
— Furi de-adevăr, pângăritori de moaşte. 
Nu vreţi să ştiţi că în. Ardealul sfânt, 
Furat de voi prin ură şi minciună, 
Am ridicat pământul, din pământ 
Şi, sub cupole largi, clopot răsună ! 
Im douăzeci de ani noi am zidit, 
Ce-atâtea veacuri voi ați sugrumat ! 
Și cruci am înnălțat, cu glas smerit, 
Așa cum Ștefan Vodă ne-a'nvățat. 
Nimic din truda noastră nu cinstiţi, 
Dar nu-i departe ziua, biruinţii... 
Şi, celor ce sunt azi iar umiliţi, 
Pe cruci le-o fâlfâi glasul credinţii ! 


SFÂRȘIT 


Pe temelii de soare creşte cerul 
Și vântul spune'ncet o rugăciune; 
Pământul, în adânc, topește fierul, 
TPăcerile- încep să se adune. 

Pustiul e stăpân din zaremn zare 
Şimnfiorată-o stea bolta sfâșie 
Și-a aruncut tot trupul apom mare 
Şi muntele cu munte, se sfâşie. 

Niciun, ecou chemarea nu-şi mai chiamă, 
Pădurile par statui fără şir, 

Pe cari un demon a turnat aramă 
Săsi dea înfăţişeri de cimitir. 

Nu-i mici un ochiu lumina să umbrească, 
Și niciun zbor tăcerea nu despică ; 
Pământul-şi pune ultima lui mască |. 

Şi, vântu'm rugăciurii, înoare de frică ! 


Corespondenţa noastră 


AŞTEAPTĂ, MAI AȘTEAPTĂ 


Te-a frânt îm două nedreptatea, Ardeal 
sfânt ! 
Şi inima-ţi lăsată-i la duşmani î 
Şi tot la ei, ni-e cel mai drag mormânt, 
In care stă vultanntre vultani ! 
Ei nu știu că la Ciucea-acolo în deal 
Stă cântărețului mândrului Ardeal; 
Ei mau de unde ști că slova lui 
E ruga — de-azi — a tot românului 
Te-a frânt în. două nedreptatea, cuib de 
smei, 
Să geamă Jraţii iarăși după fraţi ; 
Şi s'auzim, zi. noapte, cum ne cei 
Să spargem ce-a rămas zid în Carpaţi ! 
Aşteaptă, mai aşteaptă, ziua sfântă 
In care marea bucurie cântă, 
O simt, cum creşten noi — Sfânt Ideal —: 
Numai o Românie şi-un Ardeal ! 


CLUJ ROMÂNESC 


Gând alb de slovă românească, Cluj 
românesc ! 
Oraș de'ntemniţate dreptăţi românești ! 
Duhuri rele, în întuneric azi te dospesc 
Vrându-te dincolo de sufletul țării să crești 
Nu puterea spadei te-a smuls dintre noi, 
Și nici învolburarea brațelor, în trăsnet 
preschimbate ! 
Durerea unei mii de ani, strigăte de sute de 
mii de eroi, 
răsplătită, cu Ardealul în ju- 
mătate ! 
Nu ni sa îngăduit nici urletul durerii săl 
strigăm, 
Şi, nici măcar jertfa să fie pusă'n altar ; 
Ni s'a cerut doar, cu dârzenie, să te dăm, 
Și să-ți vedem sufletul numai din margini 
gt de hotar! 


Ne-a fost 


Clujule, Ciujule, tu ne-ai ridicat noui 
altare de credință 

Şin gânduri ne-ai turnat hotărîrea braţelor 
de fier, 
Ca să ştim că umilința nu se plăteşte cu 
umilință, 

Ci, cu vâlvătăi de vrere românească, ridicată 
până la cer ! 


INVIERE 


Bat greoaie turle grele, clopotele de aramă, 
Spun oraşele-ardelene rugăciunea lor de 
i seară; 

Din Sătmar în Sfântul Gheorghe, clopot pe 
clopot se chiamă, 

Să stea treaz sufletul ţării, când e-atâta jale 
*m țară. 

Se despică munțitn două — vârf pe vârj 
se urmărește — 

Cerul zările își pleacă, sângerate de durere; 

Giasul satelor române până în înalturi creşte 

Şi, cu clopot la olaltă, viscolește cu putere! 

Uragan de glasuri urcă vijeliile în Cer ! 
Dumnezeu își pleacă Jruntea și în Cartea 
Sfântă scrie: 

„Cei ce rabdă impilarea ; cei loviți nedrept, 


nu pier 
Şi nici tu nu eşti uitată, credincioasă 
Românie ! 
Dacă azi îți frânge trupul, cei ce vor să 
Stăpânească 
Suflet românesc, în chinuri, nu uita ce-a fost 
odat... 
Fiul Meu, trupul pe cruce trebuind să şi-l 
jertfească, 
După-ce-a sfârşit calvarul, voia Mea L-a 
înviat!“ 


APOCALIP$S 


S'a înnecat vremea 'n sânge, 
Omul a uitat să vorbească; 
Pasărea nu mai cântă, pădurea plânge 
Și, pământul, din pământ a început să crească! 

Din fundul apelor, până 'n naltul cerului, 

Hohoteşte numai chemarea de moarte a 

fierului ; 
Oraşele se năruie în prăbușiri greoaie, 
Bolta trosneşte și pământul se'ndoae ! 

Cu ondulări de reptilă alunecă focul, 
Luna orbește, luceafărul nu-și mai află locul; 
Ochiul lui Dumnezeu nu se mai vede în soare, 
Isus e smuls dim ceruri şi iarăși moare! 


Al. Negură 


POEM 


Pe aripele copilăriei 

Am legănat un înger diafan; 

In ochii-i limpezi, oglindiţi în ai mei 
Era clarul cerurilor de vară. 

Imi şoptea, un râu minunat, 

Melodii pe-o vioară; 

Spre marea ceu mare curgea, 

Pe apele lui, an cu an. 

Din prundul luminos 


Am cules ban cu ban. 

Eram. copilul bogat 

AL cerului, al apei şi-a! gliei. 
De-atunci, viaţa s'a legat cu mine soră 
Şi-am mers împreună 

De mână. 

M'am logodit cu stelele 

Şi Luna ma făcut noră, 

Dar, după. boabele sclipitoare 'de' rouă,” 


Am cunoscut frigul care te udă 
Pâmă la sânge, când plouă; 

Am băgat întâiu un deget în noroi 
Și mi-am oglindit chipul 

In mocirlele strânse din ploi. 

Au mai trecut 

Douăzeci și nouă de ani: 

In, mâini aveam bulgări de lut 
Şi-i prefăceam în bani 

Lucitori, 

Imi oglindesc adesea chipul în ei 
Şi nu-mi mai recunosc îngerul diafan; 
Ochii au prins adâncimi de genuni 
Și sclipiri de fosfor ; 

Şin apele lor 

Recunosc pe... Satan. 


MARIA MARINESCU 


FRĂMANTARE 


Când pătrund cu gândul în alt gând 
De cât al meu 
Şi e ce-aș fi vrut eu 
Să spun, dar n'am avut cuvânt 
Mă doure. Şi din credința 
Că sunt chemată ca să cânt 
O ramură şi-a frânt ființa 
Şi-un suflet plin de temeri şi 'mdoială, 
Mă 'ntreabă: când? 
Și totuși simt că ce-am visat, 
Şi ceea-ce ieri și azi am așteptat, 
Şi tot ce am cules în cale, 
E doar o pulbere în vânt 
Ce-ar vreu să fie cânt, 
Ca să cobor cu el, ușor, o vale 
Că viaţa răsărită 'm mine 
Sălbatec, avântat potop de râu nu moi devine, 
Cine îmi strigă încă: scrie! scrie! 
Adună-ţi gândurile ?n râuri pe hârtie. 
I-am socotit al meu, dar şi-astăzi sufletul 
îmi e străin 
Un copăcel cu vieaţă neștiută și neroditoare. 
De ce m'aș zbuciuma gândind la el? 
Privind la sborul aurului de pe floare 
Incep să cred că mi-e sortit alt chin. 
Desdemona Petrescu 


=== 19 Octombrie 1940 








Resursele doctrinelor politice 


Se desemnează în terminologia curentă doctrina naţional-socia- 
listă drept „Weltanschaunz” a cărui traducere aproximativă ra- 
mănească ar fi: concepţie despre lume și viaţă. Trebue să dzosc- 
bim însă trei feluri de vederi sistematice asupra lumii: metafi- 
zică, Weltanschaung-ul propriu zis şi ideologiile. Nu putem în- 
sista asupra consecințelor metodologice importante care impun 
această distincție. In parte se suprapun și concid; au însă cen- 
tre de greutate diferite; metafizicul tinde spre o epuizare siste- 
matică prin gândire pură a realităţii, „concepția de viaţă” prin 
reducția datelor concrete la anumite atitudini ultime de prepon= 
derență psihică; iar ideologiile sub perspective pseudo-teoretice 
determinate de coeficienţii intereselor de clasă socială sau eco- 
nomice. 

In afară de aiterenţa centrelor de greutate, aceste trei moduri de 
situare în lume, au radicale deosebiri de structură şi valență, pe 
tare nu le putem urmări aci, 

Naţiona!-socialismul este o îmbinare cu un dozaj specific ger- 
man al acestor trei moduri de cunoaştere și orientare, 

Motivele pur metafizice ale doctrinei naţional-socialiste sunt ae 
cbârșie nitzscheană cu câteva ingresiuni idealiste (Fichte, Her- 
mann Schwartz) cu anumite coloraturi romantice sau mistice 
(Bauemler). Adolf Hitler însuşi recunoaște și accentuiază adesea 
căt îi datorește lui Nitzsche. 

Prin metafizica nitzscheană național-socialismul şi-a fixat ca 
ultim fundament un fel de dinamism cosmic (dincolo de bine și 
râu) ale cărui pivoturi sunt: viziunea eternei reîntoarceri şi fini- 
tismul forței, de unde decurg constructiv etapele destinului istoric. 
Puţine sunt spiritele care au gândit până la ultimele consecințe 
această viziune metafizică cu maxime repercusii în toate stratu- 
rile existenţei, deşi interpreţii şi comentatorii lui Nitzsche se în- 
inulţesc necontenit. Pe lângă încercarea valoroasă a lui Jaspers cb 
remarcabile aplicaţiuni de tehnică psihologică şi existențială, Mar- 
tin Heidegger e desigur cel mai grandios interpret al nitzscheanis- 
nului. Din antropologie, critica culturii, până în temele sociale 
sunt vizibile influenţele sale asupra național-socialismului. Demas- 
carea pseudo-iacâlismului burghez şi a pretenţiei sale de a epuiza 
realitatea, care trebme să degenereze în fariseism și să conrupă „in- 
stinctul curăţeniei”, cum spunea Nitzsche, devenind în cele din 
urmă obiectul resentimentului masselor populare și plebee până la 
inlăturarea, pervertirelor specifice din etica liberală care ascundea 
caracterul irevocabil imanent al destinului uman, ne aflăm în 
plină metafizică nitzscheană. Tot de aci își trage origina suprima- 
rea absoiutului estetic și polemica aspră pe care Adolf Hitler o în- 
treprinde împotriva umanităţii pseudo-idealiste, După Nitzsche na- 
tional-socialismul tinde spre reabilitarea trăirii pure, a dragostei 
de destin (amor fati) a actualizării printr'un maxim efort a vechi- 
lor idealuri eroice. 

Rurcori se înţelege just natura și sensul rassismului german: 
prin stabilirea rasei ca centru al eticei naționale nu s'a intronat, 
cum se crede în genere un biologism; rassismul conceput la ni- 
telul metafizicei nitzscheene nu este şi nu poate fi biolozism. La 
Nitzsche reabilitarea Biosului nu însemnează hipostazierea sa an- 
tologică, cum înţeleg de obicei interpreţii. Biologismul este o te- 
matizare oliectivistă a anumitor aspecte ale realității. în ultima 
speță, deci un mod minor de naturalism, Reabilitarea Biosului în- 
semnează însă tocmai contrariul: depăşirea tematicei obiectiviste 
şi repunerea problemei în centrul lumii organice. 1 s'a redat astfel 
Biosului un caracter de destin, o accentuată relevanță metafizică 
de primul rang, ajungându-se la un fel de retractare a straturi- 
lor mitice din trăirile elementare, dincoace de poziţiile ştiinţei o- 
bișnuile, în unitatea originală a vieţii. Aceasta, este impresia lui 
Alfred Rosenberg în „Der Mythos des XX-ten Jahrhunderts”, O 
lucrare definitivă asupra raporturilor doctrinei naţional-socialistă 
și Nitzsche, nu s'a scris încă; iar modificările existenţialiste ale a- 
cestei doctrine în încercările ci (Hans Heyse) nu au ajuns încă la 
maturitate, Despre străduinţele lui Alfred Baeaumler și ale lui 
Ernst Krieg, nu putem menționa mai amănunţit aici. 

i * 

Este greu de decis dacă în construcţia naţional socialistă elemen- 
te'e de Weltanschaung, aşa cum l-am definit mai sus, au precădere 
asupra celor metafizice. S'ar fi putut aştepta o exploatare mai rod- 
nică a poziţiei lui Dilthey; tendințele pragmatiste şi psihologiste 
din doctrină s'ar fi putut probatil exploata în sensul înlocuirii spe- 
omlaţiei pur metafizice prin atitudinea ultimă, orizontul perspecti- 
val specific al unei „asemenea concepții de viață”. Intr'adevăr s'a 
făcut adesea uz de tematica atitudinii pure: Rothacker a incercat 
chiar construcţia unei astfel de metafizice, Desigur sub forma co- 
modă a filozotelilor populare predomină acest relativist perspecti- 
val, o statuare însă în dimensiunile adecvate — virtualmente po» 
sibilă — nu s'a închegat încă. 

Prin Weltanschaung se pot într'adevăr integra în doctrina na- 
ţional-socialistă o sumă de realităţi, care zac propriu zis între 
construcţiile metafizice şi datele pragmatice. Este domeniul unde 
se situiază marile viziuni intuitive, poezia filozofică, înțelepciunea, 
revelațiile heredităţii sufletești și afective, 

E mai aproape de sensul concret şi complet și întrun anumit 
te! de politic, dincoace de rigorismul unei sistematice strict filo- 
sofice. Aci s'a relevat de fapt natura sufletului german, adânc 
stufos romantic, plenitudinea unei biologii cu enorme resurse: 
sau mobilizat şi sancţionat celebrele „Gemutz-Krăfte”, a căror 
complexă structură este inepuizabilă, şi a căror captare o încearcă 
divorsele sisteme de tipologie şi caracterologie din ultima vreme. 
In devenirea omului naţional-socialist a fost de capitală impor- 
tință captarea tuturor acestor resurse de vitalitate şi stăpânirea 
unor astfel de resorturi psihice ale unui mare popor, Așa a fost 
posibilă de exemplu reabilitarea naturalului și idilicului, s'a putut 
populariza centralismul biologic rassismului antisemit; tot aici s'au 
fundat însă şi bazele noi ale eticei naţionale şi s'a înlăturat deti. 
nitiv pericolul unui atomism mecanicist social. In această dimen- 
siune sa integrat ethosul poeziei lui Stefan George, profetismul 
lui Moeller Van den Bruck până ta ultimele creaţii ale unui Bin- 
ding sau Kolbenheyer. In ordine politică a fost tot atât de impor: 
tantă captarea variatelor nuclee organizatorice dela „Wandervo- 
gel” până la asociaţiile foştilor luptători şi multiplele lor varietăii. 

* 

Se numește propriu zis ideologie în termeni ştiinţifici o anumită 
construcţie mai mult sau mai puţin teoretică născută din motive 
de perspectivism pragmatic, privită deci sub raportul intereselor 
extra teoretice. Se ştie că această problemă își are origina în con- 
strucţia materialismului istoric; s'au perpetuat însă până în zilele 
noastre dând naștere la o încercare de teoretizare autentică aşa 
cum o găsim în încercările lui Max Scheler sau Karl Mannheim. 
Desbrăcată de ingrediențele pseudo-metafizice ale socialismului 
ştiinţific, redusă deci la structura ei neutrală, ideologia. nu este alt- 
ceva decât ceeace numim în mod curent mentalitate: adică o anu- 
mită structuralizare a motivelor de gândire și siraţire conform unor 
dependinţe speciale de social și economic, inevitabile şi avându-și 
ultima cauză în mărginirea fundamentală a fiinţei umane. 

Conducerea și structurarea mentalităţii, impregnarea motivelor de 
și Qinamice, lupta pe teren în marele enclave ale masselor popu- 
lare moderne, conștiente de forţa lor, au caracterizat istoria poli- 
tică din ultimele decenii. Aci sa manifestat în chipul cel mai evi- 
dent genialitatea constructivă a marilor conducători ai Europei de 
azi. O istorie politică cumpletă a vremurilor noastre va trebui să 
rezolve în prealabil un punct capital: fixarea procesului imens de 
convertire a mentalităţii populare dinaintea apariţiei lui Adoli 
Mitler, atomiste şi fragmentarizate printr'un enorm proces de dizol- 
vare socială in integralismul etic al naţiunei şi a statului total. 

Probabil că grandoarea acestui fenomen depășește pe contempo- 
rani. Creaţia maţionai-socialisgaului din zceaztă zonă aseranzază 


de ȘTEFAN TEODORESCU 


de fapt ridicarea Ia rangul ontologie a unor funcțiuni şi aspecte 
zle gândirii nebănuite încă, Deși nu posedăm până cum o analiză 
sistematică a acestui fenomen. socotim că nu este exagerată afir- 
maţia: pentru prima dată dela Renașteie încoace Statul redevine 
un factor eminamente creator, Ne lipsese deocamdaiă categorii de 
analiză filosofică a acestor structuri; în ce ne priveşte credem, cum 
o vom și arăta într'un studiu special, că surprindem aici un para- 
lelism al istoriei politice cel mai autentic filon al metatizicei ac- 
tuale. Intâlnirea dintre concepţia lui Adot Hitler şi Friedrich 
Nitzsche apare asttel necesară în sensul unei logici superioare. 


. Li - 
Bibtică 
Copilăria mea a fost 
fără bile, fără ţurcă, fără arșici... 
A sângerat inima lovită de-un bici. 
Biciul amintirilor a plesnit 
vestindu-şi sosirea, Incremenit, 
mi-am trimis gândurile să'nsemne 
pe răbojul trecutului, semne 
dintr'un caet, uitat undeva, fără rost. 





Să zăbovească o zi 

şi mă voiu întoarce far la voi; 

nu vă luaţi lumea în cap, oi 

ale sufletului, staţi şi-așteptaţi 

să vie ora întoarcerii în trecut. 

Lăsaţi ceasul visării 

să-mi învălue inima şi s'o răsucească. 
O voiu lăsa să ardă, tăclie de iască, 
dospită 'n candela uitării. 


Ylobile 
Lui 1. Gh. Perieţeanu 


Pornind din zarea nobilei Italii 
Spre zarea sombră-a nordului polar, 
Nobile 'ncorporează visul clar 

Şi pur, ca un reflex de reci vitralii. 


CONSTANTIN SINCU 


Cu ochii arşi de-al viziunii jar, 
Croește drum... cum numai generalii, 
Căliţi în lupte oarbe cu Vandalii, 
Croiau victorii dulci în ev amar, 


Aeronava, 'n piept cun vânt de ghiaţă, 
Se frânge 'n două lunecând în gol... 
Pierdută pe tărâmuri fără viaţă; 

S'a spulberat un vis torid... la pol! 

Dar zarea milostivă €w"ndeparte 

Surâde lui Nobile, biet pe moarte: 


Sosia chiar Lundborg, salvatorul sol... 


UNIVERSUL LITERAR 








3 == 


Spiritul monosrafie 
si orasele noastre 


Printre cele mai ciudate carac- 
tere ale manitestărilor noastre in- 
telectuale, ne-a surprins totdea- 
una o foarte accentuată și gene- 
rală tenaință spre  absiractism. 
Pentru un popor care prin origini 
şi întreaga sa viețuire spirituală 
sa dovedit a împărtăși o anume 
insistentă şi voinică ancorare în 
concret, structura absiractă a inte. 
lectualităţii sale trezeşte—ecu drept 
cuvânt — nedumeriri, Şi nu ne 
referim numai la ştiinţa şi filoso- 
fia noastră care pluteşte de atâ- 
tea ori în cerurile fanteziste ale 
unui romantism naiv, fără ade- 
rențe cu datele imediate ale ca- 
drului lor firesc, ci și la felul în- 
suşi cum trăim vieața naţională 
livrese, ca o consecință a unor 
raţicnamente cu rigiditate logică, 
deseori ca un ecou chiar al unor 
manifestări de pe alte meleaguri. 
Suntem abstracţi până şi în stu- 
diul valorilor literare, istorice şi 
geografice naţionale ca nişte 
foarte erudiţi filosoți ce năzuiese 
să viețuiască numai în atmosfera 
pură a unor înălțimi glaciale cu 
aerul rarefiat până la artificiu. 

O foarte bogată  experien'ă 
ne-a dovedit de pildă, că în timp 
ce avem deosebit de întinse și 
variate cunoștințe generale des- 
pre ţară şi manifestările ei spi- 
rituate, rămânem ignoranți față 
de realitățile imediat înconjură- 
toare, nu simțim plăcerea legătu- 
rii cu locul, pasiunea aplicării la 
concret, încercând să răsfrângem 
în ochiul de apă din preajmă 
sclipirile de viaţă naţională ab- 
stractă, Să recunoaştem lipsa a- 
ce'ui patriotism local pe care 
străinii îl au în mare cinste, care 
înnobilează fiecare co'ţ de uma- 
nitate oricât de umil, care în- 





deamnă pe localnicii cei mai mo- 
deşti să se frământe pentru gloria 
aparent neînsemnată a urbei lor. 

Inscriem în cadrul larg al a- 


cestor constatări lipsa de interes 
a cărturarilor pentru orașele de 
provincie în care trăiesc, în care 
— vorbind mai exact — se soco- 
tesc condamnaţi a lâncezi, în as- 
teptare trenetică a izbăvirii prin 
drumul spre capitala tuturor îs- 
pitelor. Și totuși, cât de prețioasă 
ar fi o altă concepţie, formarea 
unei alte mentalități care să pri- 
vească deodată cadrul din preaj- 
mă în lumina ineâitului, în valo- 
rile istorice, geografice, culturale 
ce zac ascunse “sub lespezi şi 
pânze de păianjeni, înfățișând în 
convingătoare  retractări locale 
spiritul creator pe toate tărâmu- 
vile, al românismului! 

Metoda monografică aplicată cn 
atâta râvnă asupra satelor s'a 
oprit neîndemânatic și timid în 
fața oraşelor ca și cum max fi 
pulsat in ele — dela târgul cel 
mai mic și până în capitală — 
vieața  spiritua'ă a ţării în for- 
mele și valorile ei cele mai 
înalte. Căci dacă fireşte, comuni- 
tățile săteşti trebuesc să ne re- 
țină în primul rână, să nu pier- 
dem din vedere că suntem şi 
creatorii unei civilizaţii urbane 
pe care dacă mai întâi am imi- 
tat-o de aiurea, n'am pregetat 
totuși so umplem pe nesimţite 
cu duh propriu. Este chiar neca- 
Sar şi oportun să subliniem acea- 
stă contribuţie pentru ţinuturile 
de peste munţi mai ales, unde 
munca şi strădania românească 
au creat încă dinainte şi apoi în 
ultimii 20 de ani valori impună- 
toare. 

Suntem datori să semnalăm a- 
cum cele câteva realizări ale a- 
cestui spiriţ monografic aplicat la 
oraşe şi care s'a organizat în cu- 
noscuta colecţie a „Fundaţiei Re- 
gale” și în biblioteca ei informa- 
tivă, Se cunosc lucrările docu- 


de AL. DIMA 


mentare și cu funcție de ghid ar- 
tistie ale d-lui Gr. Ionescu, despre 
Burureşii şi Curtea de Argeş, ca 
şi prezentările literare cu tinctură 
impresionistă ale Constanţei, Bu- 
cureştilor şi Braşovului dintre - 
cari cea mai serioasă și plăcută — 
în afara stilului nefericit de grab- 
nic — e fără îndoială cea din ur- 
mă a lui Octav Șuluţiu. Colecţia 
aceasta de oraşe și-a propus să 
îmbine — cum se spune — utilul 
en dulcele, documentarea cu lite- 
ratura, informația obiectivă cu 
sensibilitatea scriitorului descrip- 
tiv. Dacă în unele exemplare ale 
ei n'a izbutit, e din pricina auto- 
rilor cari nu și-au cumpănit în- 
deajuns țelurile, înclinând spre un 
subiectivism extrem în care da- 
tele obiective se topeau cu totul 
şi monografia departe de a des- 
crie oraşul-iemă, se transforma 
într'o biografie mai mult sau mai 
mai puţin spirituală. E un peri- 
col de care va trebui să ne ferim 
şi să restal':lim înțeleapta cumpă- 
nă a conducerii Fundaţiei care 4 
văzut mai Just decât scriitorii. 

In orice caz, ne aflăm in fața 
unui început care urmează a îi 
negreşit continuat. O „Românie 
pitorească” dar și documentară a 
viitorului va trebui să se inalţe 
pe stâlpii singurateci ai acestor 
monografii pe cari atâţia scriitori 
i-ar putea cu râvnă şi talent ri- 
dica. S'ar vedea atunci câte va- 
lori umile, dar şi semnificative, 
ascunde provincia românească, re 
stil de viață şi-a creat pe nesirm- 
țite, ce izvor de nădejdi murmură 
acolo, ce vie şi concretă poate de- 
veni acea istorie și cultură naţio- 
nală pe care abstractismul impor- 
tat a distilat-o în licori de nert- 
cunoscut, 

Sibiu, 2 August. 


AL, RENE 





Alecsandri, expresie a 
Naţionalismului românesc 


(Urmare din pag. l-a; 


favoarea mult doritei uniri a Ţărilor Române, A fost un dinamic, un 
om de acțiune, un pătimaș muncitor. De aceea a și dat Alecsandri 
cele mai vii şi aciive genuri Literaturii române culte de început: de 
aceea a cultivat cu predilecție Teatrul și Oda patriotică; sau: chiar 
şi în statica aparentă a Pastelurilor, a făcut să tresară cea mai 
exuberaniă voisșie românească. 

Efectul acesta poale îi numai în parte atribuit Romantismului, 
pe care Alecsandri l-a întruchipat, este drept, ca nimeni altul. 


Pentru staornicirea definitivă a înclinărilor sala, el a avut ne- 
prețuita ocazie să se înrudească suilelește, fzate, cu un Român ca 
Mihail Rogâlniceanu din anii, cei dintâi, ai aceleiaș cărți deschisă 
pe genunchi și ai acelorași slove, descifrate sub privirea dascălu 
lui maramureșean Gherman Vida. Mai apoi. prieten cu Alexandru 
Cuza, deși insuș candidat la domnia Țării, s'a luptat frățește pentru 
izbânda prieienului şi a primit să-i fie numai Minisiru de Externe, 
cu misiunea în Apus de-a tace să se recunoască acel început dis- 
cutat de domnie. lar el a izbutit ca nimeni altul în această misiune, 
rămasă celebră în analele diplomaţiei românești. 

Dar Alecsandri s'a arătat prieten generos, decpotrivă și fără ezi- 
tări, nu numai al tovarășilor din generaţia sa: ci, din primul moment 
şi al tineretului cu suflet nou grupat de Titu Maiorescu în jurul Con 
vorbirilor Literara. 

Intruchipars senină a străvechii şi dreptei cumințenii românești, 
Alecsandri nu s'a dovedit excesiv în nici o privință, și aceasta îm- 
potriva Romantismului, ca o adevărată minune: nici din punct de 
vedere al influenjelor străine în Literatură și Grai, ca Heliade; nici 
din punct de vedere al ideologiilor politice (mazziniene, de exem- 
plu), ca Bălcescu, sau frații Brătieni. Spirit critic foarte fin și sensi. 
bil, Alecsandri n'a făcut totuş caz de o asemenea viriuie. N'a fost 
deloc, ceeace se numește un pedant. Aceasta a rămas proeminsnia 
lui calitate. 


Cândva am crezut să-l pot iniv:preta pe Vasile Alecsandri drept 
beneficiarul sintezei a două mari ințluențe străine: cea literară, fran- 
ceză şi cea exotică, italiană. Speciticul românesc al figurii şi al ope- 
rii lui, străbate însă dincolo de aceste influențe, ori cât de mari au 
fost şi ori cât l-au putut! ele ajuta să se găsească pe sine. 

Nu cunosc al caz de Român mai predestinat, prin fire, formaţie 
şi împrejurăsi, înstrăinării şi care să se fi regăsit, pentru el şi pentru 
țara lui, mai sigur, mai definitiv și mai irumes. Observaţia își poate 
alla toată semnificaţia în constatarea că o atare regăsire s'a putu: 
înfăptui tocmai în plina lui tinerete și în plina desfășurare a celui 
mai contagios şi cotropitor cosmopolitism romantic, 

Alecsandri a chemat la viața Artei, odată cu țăranui, toate cele: 
ialte clase sociale românești. Alecsandri a făcut simpatizate de poeți 
şi ds public, subiectele românești. Căci el a dăruit Literaturii na- 
ționale o sarie de hotăritoare şi fericite începuluri: nuvela, poezia 
patriotică, poezia de iubire, Folklorut, ca și proza amintirilor. Alec 
sandri a dat, alături de Negruzzi și de Kogălniceanu, prima replică 
în Teatrul Naţional românesc, în sensul de organizare şi, în ce-l pri- 
veşte p2 el, de repertoriu original. 

După cum revistele pe care le-a întemeiat în tinerețe, sau pe 
are le-a susținut cu colaborarea, au avu! menirea să incetăţeneas- 
că definitiv creaţia autohicnă, prin înlăturarea excesului de imitații 
şi de traduceri. Precum tot lui Alecsandri i se cuvine recunoaşterea 
de a îi deslușit, cel dintâi, timidele năzuinţi ale unei Literaturi na: 
tonale, din păgubitoarea mișunare de contraste, de proveniență atât 
de disparată, cronologic sau spaţial, sub care zăcea încă nedesco- 
perit sufletul şi Arta acestui popor, 

Tot ast, cu Kogâlniceanu alături, acest tânăr scriitor şi pa: 
triot, aşa format sutisteşta, a pus bazele Şcolii Litera:e moidoveneşti 
ladică românești), care a însemnat pentru totdeauna cemplecta au- 
tohtonizare, ca program liierar şi ca instrumeni de expresie, a Liie- 
roiurii noastre. Pentru toideauna. După cum Limbii românesti, dela 
inceputurile Academiei Române, i-a tăcut marele dar al principiu: 
lui care s'a impus până astăzi, împotriva exceselor unei cunoacuie 





Școli filologice. Poetul, singur, aproape, împotriva unui întreg curent 
de specialiști cu renume, a ținut piept acelor excese nenaturale. 
Conşiiinţa lui de alunci, a fost biruinţa Școlii literare românești, spre 
binele Culturii naţionale, Instinctiv, Alecsandri a fast neaştepiatul 
ocrotitor al tradiționalismului strămoșesc, deși nu insensibil la pro: 
pășire, sau reînnoiri. . 

Mai apoi, din sufletul și opera lui, se va înfiripa întâia lume de 
simţiri și de poezie a lui Mihail Eminescu; după cum, din mâna lui 
va primi firele personagiilor Teatrului său, însuș Caragiale. 

Dela 20 de ani, fără a fi disprețuit realitățile românești pentru 
că le trăise pe cele occidentale, Alecsandri a mai săvârșit o faptă 
de mare merit: și-a cunoscut cu adevărat țara, mai întâi din plăce- 
cea sacră de a-i cerceta locurile și frumusețile, apoi cu gânduri lite- 
rare (de memorialist, sau de culegător de poezii populare). 

Așa a învățat să spună: „Eu de câte ori aud doina, imi pare 
că aud Moldova plângând, după slova sa cea veche“. 

Așa a descoperit comoara baladelor și a cântecelor populare, 
pe care le-a înnobilat apoi cu un deosebit simț poelic (cine altul s'a 
fi atins de acele poezii, fără să le pângărească, dacă nu simțirea 
poetică a lui Vasile Alecsandri ?), le-a dat valoare nouă, universală, 
tru regăsirea sufletului românesc prin cântec și poezie. Dar s'a 
mai întâmplat ceva: Poetul s'a înnobilat însuș, cu sufletul şi versul, 
iin apa vie a Poeziei Populare. In apa aceea s'a puriticat, deplin, 
sot ce stăruise, drept autentic și durabil, în inspirația lui de poet și 
în conștiința lui de Român. 

Ce trumos și logic se încadrează în marginele ucastui nobil 
idealism românesc, toate convingerile sale politice de mai tâziu! 

Xenofobia lui Alecsandri, antisemitismul său, promptitudinea cu 
zare a dat expresie celor mai avântate aspirații şi înfăptuiri naţio- 
sale, prin poezii improvizale de el şi imediat ajunse populare, ca 
Deşteptarea României, Sentinela Română, Hora Unirii sau Peneș 
Curcanul. 

Ce sincere par următoarele cuvinte, rostite de el în ultimii ami 

ai vieţii când se învrednicise în fine să vadă țara şi unită, şi nea- 
tâmată de străini: „De-acum mă pot duce pe urma amicilor mei 
dispăruţi: mi-am văzut visul cu ochii: nici mai pot vedea altceva mai 
frumos”, 
+ Spiritual, dar și cu fapta, Vasile Alecscmdri a fost cel mai vi- 
brant suilet al Unirii celor două Principate. In aștepiarea celeilalte 
Uniri, el a fost Românul de „aici“, care a strâns cele mai sincere 
legături cu Românii din Bucovina fraţilor Hurmuzachi și cu toţi cei: 
laiți Români de „dincolo“, 


In felul acesta, el a pregătit sufletește marea Unire de mai târ. 
ziu, pe care, alături de Bălcescu, sau de Costache Negri, a simţit-o 
in destinele vii și apropiate ale Neamului. 

„Să ne asternem pe lucru — a scris el cândva — să luminăm 
poporul, în care există vitalitatea naţională, să renunțăm la desbi: 
nări care ne slăbesc, să ne unim întrun singur gând și să nu mai 
căutăm sprijin decât în noi... 

Vom ajunge asifel mai departe decât am ajuns până acum... 
Nu-mi pierd dar sperarea în viitor și chiar de sânt aiuns la băhâ- 
nețe, nu mă retrag din luptă... Tot sper că Dumnezeu nu ne va lăsa, 
după atâtea lupte prin care am trecut: mai mult, am convingerea 
că oricine se leagă sau se va lega de România, nu va avea bun 
stârşit” 


+ 

V'a vorbit despre încadrarea lui Vasile Alecsemdri în tradiția 
Naţionalismului românesc, cineva care, pe când își desăvârșea stu: 
diile, a petrecut din ochi, cu bucurie și cudmiraţie, marșul legiunilor 
[xaciste, dela Florența la Roma. Acolo şi așa s'a format sutletește : 
în Italia victoriei naţionaliste, prin biruința ideii det Stat naţional to- 
talitar, sever disciplinat sub comandamentele Ducelui Mussolini. 

Italia fascistă și-a proslăvit înnaintașii, întru iubirea de Patrie 
si de Neam. A întărit Cultul lor. 

România legionară, spre care se îndreaptă azi ce este mai bun 
in sufletele noastre de Români, se pragăieșie să incă la fel, 

Alecsandri își are esezarea lui sigură în unul din punclele cele 
mai luminoase ale Cuitului marilor Româui de ieri, care și-au iubi! 


și ajutat țara. 
ALEXANDRU MARCU 
9 Octombrie 1940 





Notă. — Datele necesare acestei conferințe, cât și mele sugestii, au 
fost adoptate din cartea de curând apărută a d-nei Elena Rădulescu- 
Pogcneanu, Vieaţa iu; Alecsandri, Craiova, Scrisul Românssc, 1940 


a i a 





4 














Pi pi 2 





(Urmare din n-rul trecut). 


Tajna rămasă nedeslegată între noi, mă redea. mă 
chinuia. Ea arunca o umbră peste prietenia noastră. In 
loc să-l cunosc tot mai bine, el devenea pentru mine 
mai contuz, mai intunecat,., 

— "Când vei pleca, ași vrea să mă iei pentru câteva 
zile, la, tine, ia ţară... 

Am vrut să-l privesc în ochi și, în adevăr, auzindu-mi 
dorința, el a, ridicat privirile. In privirile lui am citit 
refuzul. Dar privirile lui, întâlnind căutătura fixă, bru- 
tală, a ochilor mei, n'âu putut suporta. A avut un tre- 
mur de nemulțumire în tot corpul și a iăsat privirile 
în jos... 

— Bine, zise rece, da'ntâi mă duc să văd ce-i pe acasă. 
Voi veni să te iau... 

Am înțeles şi acest răspuns... 

N'a mai venit să mă ia. Nu mi-a scris. Nu mi-a tri- 
mis nici un răspuns. Imi părea rău că-i predusesem o ne- 
mulțumire. Trebuia să-i respect apucăturile, chiar când 
erau curiozităţi... 

In toamna care venea trebuia să plece la Iași, la U- 
niversitate şi incidentul dinaintea despărțirii ar fi pu- 
tut constitu un motv ca să nu mai vie prin oraș sau 
dacă ar veni să nu dea pela mine. Fiindcă. într'o mă- 
sară, prin răspunsul lui la vorbele mele, imi făcuse o 
promisiune, pe care ar fi putut să nu mi-o facă, refu- 
zându-mă categoric. motive ar fi găsit; dar dacă mi-o 
făcuse și n'o impiinise, poate se ruşina să mai dea ochii 
cu mins... Pe lângă tcate, simțeam și lipsa prezenţei 
lui, a prieteniei lui, lipsă și mai dureroasă, când, după 
mai bine de o lună de vacanţă, ceeace sperasem, că Ani- 
șoara, va reveni, era sigur că nu se va îndeplini... 

M'am hotărât să plec la el. Nu ca să-l spionez în 
viaţa lui de acolo, pentru a-mi verifica bănuelile, ci nu- 
mai ca să-mi regăsesc iiniştea sufletului și bucuria aceea 
calmă și binetăcătoare a prieteniei lui, solemnă, stră- 
bătută uneori de un fior pe care-l cred astăzi că-i al 
eternității şi curge prin sufletele oamenilor a căror des- 
tine se leagă... 

Dar Florea Doncea, care tălmăcea tcate tainele firi- 
tor și ale naturii, n'a tălmăcit astfei venirea mea. S0- 
sirea, mea l-a surprins. 

Nu l-am găsit acasă. Cineva d:n vecini m'a îndreptat 
spre ogorul pe care muncea. Venise cu puţin înainte 
sora lui, cu mâncarea. Mâncase și se culcase în iarbă, 
pe marginea ogorului, să i se scurgă d:n mădulare obo- 





seala dureroasă. Era iar imbrăcat, așa, cum, poate, ve-,, 


nise pentru prima oară la şcoală, la oraș: țărănește, — 
iţari și cămașă pe deasupra. Pălăria de pâsiă şi-c pusese 
pe faţă, dar îi căzuse și soarele îi ardea acum chipul 
inegrit. Era desculț... : 

Așa, cum îl vedeam, parcă nu mai era Florea Doncea, 
Sub pânza cămăşii şi a ițarilor se arcuiau mușchi vân- 
joşi, cari şin odihnă păstrau ritmul sforțărlor nzoste- 
nite. L-am privit lung şi într'o clipă mi s'a părut câ 
trupul acela-i bucată şi brazdă din ogorul întins, că nu- 
mai printr'o minune pământul a iuat chip de om și 
că'n clipa care va veni el se va preface iar în ţărâna 
binecuvântată să rodească... In față și alături de alt 
Florea Dcncea, îmbrăcat în haineie strâmte ale unifor- 
mei liceului, niciodată nu am simţit o atât de puter- 
nică sfială. Am pus ușor genunchiul în țărână, parcă 
să nu-l trezească mișcarea mea. Gestul meu poate fu- 
sase. pcruncit, de intenţia contrară, dar nu l-am trezit 
și am rămas așa, privindu-i ca într'o prosternare. Mi-am 
simţit inima bătând numai pentru Florea Doncea şi 
"am fost recunoscător pentru emoția pe care n'am ma! 
trăit-o. 

EI s'a mișcat, s'a întins, a deschis cehii, A crezut că-i 
o vedenie, căci i-a inchis. Dar când i-a deschis iar și m'a 
văzut tot acolo a sărit în picioare. 

— Tu eşti? Cine te-a adus aici? Când ai venit?... 

L-am lămurit. Am insistat să rămâe că-l aştept să-și 
termine munca. N'a primit, Voia să pară bucuros cam 
venit, se siorța să găsească întrebări pe care să mi le 
pue, ca să-mi derutaze perspeacitatea, dar tocmai pur- 
tarea aceasta îi trăda tulburarea și nemulţumirea care-i 
cuprinsese fiinţa în adânc, 

A fluerat peste ogor, a chiuit, a făcut semne pe care 
nv. le-am înțeles şi la care isa răspuns. Le-am înțeles 
când am ajuns acasă la el, în sat: sora ini venise inainte, 
masa era pusă, ne aștepta... 

Tot ce făcea Florea Doncea, tot ce era in jurul iui, mi 
32 părea tet atât de minunat, ca și :maginile vieţii pe 
zare o răstălmăcea el în scris. Mă copleșea forţa tainei 
care era in ființa iui, o scântee a dumnezeirei... Atunzi 
îmi veni în minte un gâna, care mă lumină ca un tul- 
per, pe care i l-am spus pe los, aproape fără vo-a mea, 
sub forma, unei întrebări... 

— Ai să mă duci să văd şi eu iazul deia Nimerceni? 

Dacă nu mi-ar fi venit ideia atât de pe neașteptate, 
dacă n'ar fi ieșit aproape fără voia mea şi ași fi gân- 
sit-o, poate nu i-aș: mai fi pus-o... j Ă 

A lăsat lingura din mână, pe marginea farfuriei și a 
ridicat spre mine niște priviri cari m'au tu:burat, căci 
parcă în globul luminii de unde porneau, erau alte pri- 
viri, ca niște flăcări ale altei ființe, care mă pătrundeau 
in suflet, mă fulgerau... 

— Nu cred că am să am timp... a spus, apoi ca și cum 
numai pentru acest răspuns ar fi lăsat lingura din mâ- 
ună, c reiuă şi începu să mănânce ţot atât de liniștit și 
(ndiferent, la, ce se petrecea în jur, ca şi: mai înainte. 

N'am mai vorbit până ia sfârșitul mesei. După masă 
am vorbit puţin, nimicuri. A venit sora lui şi i-a spus 
ceva la ureche. Se îngâna ziua, cu noaptea... 

— Poate vrei să te odihnești! mi-a zis. La ţară sun- 
tem nevoiţi să ne culcăm cum inserează. Munca e isto- 
vitoare şi trebue să ne sculăm cu noaptean cap. 

S'a ridicat. N'am îndrăznit să-l opresc. Mă sfiam să-l 
"ontrazic chiar prietenește, în ceeace făcea. Parcă nu 
mai era Florea Doncea! Parcă nu ma: eram prietenii cei 
mai buni! Persoana lui avea acum pentru mine o pre- 
stanţă sclemnă, parcă eram un copil, care apărea pen- 
ru prima dată în faţa unui preot bătrân... 

M'am culcat și eu la ora aceea şi, d.n camera cu feres- 
“reie deschise, am aszulţaţ, în liniștea acelei nopţi fee- 
mee de vară somnul pământului și al năturii întregi. 
Emoţiile au sfărâmat liniştea învechită a sufletului meu 
şi s'a ridicat tumultul întrebărilor noi, la care răspun- 
surile veneau acum atât de uşor, fără nici o sforțare a 
minţii. Am ascultat respiraţia caimă a pământului și 
sudoarea iui sorbită de răcoarea nopții mi-a umezit 
fruntea ca o cuminecătură. In noaptea aceea sau dess- 
izgat pentru mine tcate tainele și m'am înfiorat de bu- 
curie simțind pâlpâind in mine o flacără nouă a vieţii... 

A doua zi F'orea Doncea nu s'a dus la câmp. Voia 
să-mi“țină de urât. Nu puteam cere dela el sacrificiul 
acesta. O văzusem pe mama lui bătrână, desculţă, pe 
același ogor, ștergându-și -cu pumnul sudoarea depe 
trunte şi-apoi lovind cu aceiaşi indărătnicie buigării us- 
caţi..Ba plecase disdedimineaţă pe ogor. El rămăsese d:n- 
tr'o datorie față de mine! Ge neinsemnată era această 
datorie față, ae legătura lui cu pământul! Orașul şi iîn- 
vățătura nu schimbaseră nimic în ființa lui... Era un 
sălbatec şi în acelaşi timp. un post. Ca și toți ţăranii 
pământului, era o forță a naturii, un mit... 

— Plec... i-am zis deodată şi m'am ridicat. 

— Aşa de repede! se miră şi mi-am dat seama că era 
aincer. Mat stăi.,. 

=— Nu, plec... Am venit doar să văd ce faci. Mi-era 
dor să te:Văd, 1. ee i 











Am văzut în ochii lui umbra une: păreri de rău și 
i-am iertat pentru toate întârzierile în dovezile lui de 
prietenie, 

Se ridică. Stătea drept și sub pânza aibă a cămășii, 
“vupul lui se arcuia în forme dure, oţelite. L-am desbră- 


tat în inchipuire și am văzut trupul lui goi, de urias al: 


muncii şi mi-am zis că-i simbol al vieţii și al pământu- 
ma remânesc. Șin pieptul lui vibra sufletul neamului... 

— Ei, te-ai hotărât, unde te înscrii ia toamnă? l-am 
intrebat. 

— Unde mă inscriu? Nici acum nu știu. Poate am să 
rămân aicea, acasă, Dumnezeu știe,,, 

Nehotărârea, tremura șin glasul lui armonios. ca o 
doină. 

— Ar fi păcat! i-am zis. 

Râse. 

— Ar fi și mai păcat să mă piardă pământul. Eu așa 
red, 

De multe ori nu l-am ințeles pe Florea Doncea. Nu 
-am înțeles nici vorba aceea, : 

Ne-am strâns mânile. La despărţire, intotdeauna ecran 
prieteni mai buni, ne simțeam induioşaţi. 

Am pornit pe marginea drumului cu pulbere albă. 
'trăjuit de salcâmii înalţi. De departe am întors cdată 
sapul. Fiorea Doncea era în acelaşi loc, nemișcat. Il în- 
sremenise, poate, voinţa de a lua atunci o hotărâre 
sentru viitorul lui. 

Privind în vale, spre sat, am văzut lumina albă tre- 
murând. Şi deodată punctul siluetei albe din fața porţii, 
pe care o deschisesem, începu să crească; creștea, creş- 
a mereu, cât casele, cât copacii înalţi, până la cer, 
peste sat și cu cât creștea. devenea mai străvezie, parcă 
“ar fi destrămat... Apoi pâlpâi ca o scântee şi se stinse... 

Atunci am crezut că știu ce hotărâre luase Flcrea 
Doncea,.. 





bd 

Au trecut muiţi ani, Lungi de te sperii când îi numeri 
înainte de a-i trăi, scurţi de rămâi înmărmurit când ii 
numeri după ce i-ai trăit, 

Cu Florea Doncea m'am întâlnit șimn alte vacanțe. Se 
inscrisese la Universitate, la Iași, la litere, Ne-am scris, 
şcrisori duioase de prieteni care-şi așteaptă revederea. 
Ducea cam aceiași viaţă. Cursurile, cărţile, scria. Nu 
voia să publice. Poate îndemnurile erau zadarnice. In- 
tăpățânarea lui n'avea motiv, și era mută. Nu voia 
niciodată să spue dece nu face cutare lucru... Era drept 
să se intrebe toţi, care-i cunoșteau talentul, ce aşteap- 
49... De câte ori nu m'am întrebat și eu, de câte ori 
au l-am întrebat! Degeaba... 

Apoi am piecat şi eu din craşul copiăriei.., Un t:mp 
ne-am mai scris, apoi, deodată, nimic. Vinovaţi amân- 
Moi, deopotrivă, Nu ne-am mai întâlnit în vacanțe. Am 
mai aflat veşti despre el dela diferiţi cunoscuţi, dar 
vagi, „parcă am auzit”, „nu-s sigur... Unul mi-a spus c'a 
mtrerupt universitatea, altul că-i profesor întrun oras. 
aitul că-i student la Iași... Nu puteam crede nimic, după 
e crezusem pe rând pe fiecare... Apoi timp îndelun- 
zat n'am aflat nimie despre dânsul. Mi-l aminteam des. 
rietenia lui n'avea să se eclipseze niciodată în sufietul 
meu. 

Acum două luni a trebuit să răspund la un ordin da 
chemare al ţării. Am revenit în oraşul care ne adăpcs- 
tise prieten:a. Venisem cu gândul! Ia Florea Doncea. Cre- 
deam că-l voi revedea. Aşi fi fost in stare să fac orice, 
a să-l revăd, acum când aveam altă înţelegere pentru 
puitârta Imi de altădată. In așteptarea acelei ciipe, mă 
incercau şi mă tulburau emoţii puternice. 
„Dar a doua zi eram îmbrăcat și repartizat la o uni- 
tate care trebuia, să plece pe zonă. Am suferiţ, la gândul 
să Sar putea să nu-l mai revăd niciodată pe Florea 

oncea... Poate și el la datorie, undeva... De pe drumu- 
“ile acestea de războiu cine putea ști care se va mai în- 
icarce,.. 

După amiază am părăsit orașul. Nimeni dintre noi 
var fi putut spune încotro mergem. Mergeam după ce-; 
tin frunte și cei din frunte după nişte semne miste- 
fioase, cunoscute de unul doi, schiţate pe stâlpi de te- 
«graf pe pietre chilometr:ce. 

Am plecat spre Ciorsaci, apoi când am ajuns la moa- 
“ă, am luat-o !a, stânga. peste daal. Am trecut pe-aproa- 
e de Valea, Giodului, In arşița soarelui, colcane se miş- 
*9, greo.u, ca un șarpe uriaș moleşit.., 

Am mers aşa poate mai bine de trei ore. Am întâlnit 
sate cu nume frumoase: Merești, Unceşti, Pleșești, Hreaţ- 
+4... Apoi dintr'odată am recunoscut drumul care mzr- 
xea spre satul lui Fiorea Doncea, în care fusesem. M'am 
bucurat, că vom merge într'acolo. Dar bucuria mea a 
test de scurtă durată. Căci am văzut capul coloanei pe 
drumul în pantă, deasupra noastră, cotind. Am luat-o 
de un drum de cară... 

Mergeam printre lanuri bogate. Mirosea a pământ 
ars de soare și a pae crude de grâu. strivite în picioare. 
S'auzea ritmul monoton al mersului coloanei, care vuia 
și gemea în rezonanța opacă a pământului. Parcă era 
9 vânzoleală cumplită în măruntaeie gliei. A fest o cli- 
pă în care mi-a reapărut atât de via în amintire, scena 
sând l-am găsit pe Plorea Doncea adormit pe ogor, în- 
tât am avut impresia că cale pe trupul lui, că tot pă- 
mântul acela e trupul lui... 

Când am ridicat privirile, în zare. aerul tremura lin, 
darcă l-ar fi mișcat fiuturarea aripilor fluturilor ce 
sburau în volte gingașe peste câmp. In vale era 'satul. 
invelit într'o ceaţă albăstrie, ca un fum, ce-l îndepărta 
şi-l despărțea parcă de noi. Mi s'a părut că-l văd iarăși, 
a şi atunci, un punct alb. în faţa casei bătrâneşti, cres- 
când mereu, imagine luminoasă plutind peste sat, 
prosctată peste dealuri și cer... 

Drumul cot! și începu să cciboare după un deal. Că- 
mașa mi se lipise pe trup. Ridicam mâniie ca să alung 
gâze'e, care, credeam, mi se izbeau în față și spărgeam 
cu degetele bobiţele de sudoare care se prelingeau la 
vale. Mergeam, mergeam cu încăpățânare şi aşteptam 
cu sufletul la gură popasul.. 

Așa-i Moldova prin părțile acelea. Ure: şi cobori, nici 
n'ai apucat să cobori și iar urci, urzi şi cobori, încât. 
când mergi mai mult ţi se pare pământul un ieagăn, 
care-ţi leagănă mersul. Adierile vântului: trec prin la- 


"huri și prin ramurile sălciilor pletoase şi-ţi fredonează 


cântec de leagăn și de dor. Şi sufletul ţi-i atunci ca fa- 
gurul de miere... 

Pe-aici crizontul nu-i îarg, dar cerul emnalt şi când 
r:dici privirile, dacă ochiul ştie să caute şi e obișnuit să 
infrunte lumina orbitoare, vade un buburuz de argint 
Ares trimite peste câmpie triurile minunate. E cio- 
sârlia... 

Am auzit-o când eram între dealuri și urcând acum 
dealul din faţă, în mădularele mele istovite se împrăștia 
fiorul bucuriei că mă apropii da sborul ei. In sângele 
meu crescură aripi... 

Când am ajuns în vârfui dealului. mi-am trimis pri- 

virile înainte ca o piatră 'aruncată de praștie. Am vă- 
zut vaalea, rotundă și lunguiață ca o covată, prin care 
urgea firul! unui pârâu mic. a cărui apă strălucea în 
soare ca beteala. In mijlceul văii firul de apă se lăţaa şi 
fața iazului ce se forma, selipea în soare ca o oglindă 
nriaşă. Intr'o margine a apelor era desiş de sălcii, din- 
tre care abea se zărea vârful unui acoperiş de draniţă. 
Am auzit bătaia ritmică a unei mori de apă: toe-toc. 
toc-toc.... ca un tietac a: unui ceasornic uriaș, ce număra 
clipele fără inceput și fără sfârşit ale veşniciei... 
„— Tazul dela Nimercen!! a strigat un glas în mine și 
inima a început să-mi bată atât de tare în piept, de 
parcă ar fi încercat să întreagă ssomotul făcut de tic- 
tacul metrii... 





UNIVERSUL LITERAR 





-acela. care tră:a în mins ca o fiinţă vie, de atâţia a 





nuvelă de 


4 NI APS 








19 Octombrie 1940 ——— 


MIHAIL ȘERBAN 


Lui P. Ioaniţoaia 





Drumul cobora. acum și coloana aluneca ușor în vale, A Se intoarse și asta insemna o poruncă să-l urmez. 


parcă prea repede, ridicând nori de praf în urmă. 
Mergeam în rând, ținut în coloană de liniile drepte 

ale şirurilor de soldați şi de cadenţa surdă, monotonă. 

cu privirile fixe, hipnotice, îndreptate spre punctul 









taină nedesiegată. tulburătoare... Lazu! dela Nimarce 

Apci, când m'am apropiat şi mai mult şi-am sim: 
ps față sărutul adierii venită peste apele limpezi şi 
răcoroase, a început să mă stăpânească, îngrijorarea 
că nu na vom opri nici aici, că vom trece mai departe. 
dincolo, peste deal, că vom lăsa și moara in urmă, cum 
am lăsat atâtea alte locuri. nesigur dacă a fost cu a- 
devărat sau nu, chinuit de gândul că n'a fost și de 
data aceasta decât o plăsmuire a oboselii trupului și a 
minţii. Mi-a, venit în minte să încerce c viclenia, prefă- 
cându-mă fie că mi-a căzut o molitieră, fie că m'a ros 
un bocanc şi nu mai pot merge, ca să rămân în urmă. 
chiar acoio. în dreptul iazului, să-mi incerc sufletul de 
priveliștea întreagă a acelui colț minunat al naturii, pe 
care-l cunoștcam și care mă făcuse să trăase atâtea e- 
moţii, inainte de a-mi apărea inaintea ochilor, aevea,., 

Fiscare gând, ficcare amănuni nou descoperit în pri- 
veliștea aceea, i! readuzea din trecut tot mai aproape, 
tct. mai viu, pe Fiorea Doncea, incât, la un momenţ dat, 
I-am văzut alături de mine, pe cărarea bătucită de pa- 
sul țăranilor în iarba crescută pe marginea șoselei, Mar- 
gea în cadența coloanei: pe chip nu-i mișca nici o fi- 
bră. Tăcea ființa lui, tăcere pe care altă dată o sim- 
team ca pe ceva material, o stâncă, un munte, copieși- 
toare... ă 

Na fost dat ordin să ne oprim nici acolo, dar eu 
m'am  opriv. Am vrut să tolcssse un șiretlie. Am ieșit 
din rând şi m'am așezat pe marginaa şoselei. Ofiţerul 
a intors capul tocmai atunci, a strigat :a mine, i-am 
arătat piciorul, peste care m'am aplecat contractân- 
du-mi tața ca de durere. Face omul câte odată și ceace 
nu-i în firea, lui să facă... Ofiţerul a schițat un semn 
zu mâna, pe deasupra mea, în urmă, ps care nu l-am 
înţeles. Dar când capătui coloanei a ajuns in dreptui 
meu, una din căruţe sa oprit și un soldat, dându-se jos, 
m'a apucat de subsiori și m'a ajutat să mă urc. Nam 
avut incot:c și m'am urcat... 

Nam apucat să ridic capul şi soldatui, care sări ală- 
turi de mine, șfichiui caii. Smucitura bruscă stărâmă 
piăsmu.riie cu rădăcini în sufletul meu. Caii o luară ia 
goană, ca să ajungă coloana cate se indepârtase... 

Am trecui in tugă n dreptul morii, care cra în 
partea cealaită a iazuiu! și la care ducea, un poa, peste 
apă, Privind într'acolo, ca să-i fur imaginea în aminti- 
ve, în frântura azteca de timp, am văzut pe podișca din 
tara morii un țăran înălbit de ani şi poate de pralui de 
făină, iumându-și Lniștit luleaua şi privind după co- 
loana care se indepărta. Și mişcând privirea mai incolc, 
mi sa părut că intr'un geam a tremuraţ ca un sbor de 
luture, obrazul alb al unui chip de femee, O clipă şi 
ha mai fost, Căci când mi-am ilxat privirea in punetu, 
aceia, geamul era intunecat şi trist. Am crezul c'a fost 
numai 0 părere. 

_ Indepărtându-mă, privirile mele cuprinăecau tar. în 

intregime, iazul și moara ascunsă intre sălcii și salcâmi. 

Se invâluia incetul cu incetul în fumul depărtărilor. 

Bătaia ritmică a morii se auzia tot infundat, tos mai 

ce... Apoi nu se mai auzi deice... Nici nu se mai văzu 

nimic... Trecusem peste altă culme de dea: 
x 

Mam întors in aceeași zi, pe același drum. Ja iaz, ia 
Nimerceni, 

După ultimul deal, pe care l-am trecut. era un sat. 
Coloana sa oprit acolo pentru popas lung, de noapte. 
Ne-am împrăștiat prin sat, prin ogrăzile ţăranilor, cara, 
ia ora aceea aprinseseră focul sub pirostrii, ca să fiarbă 
1aptele proaspăt muis şi să facă mămăligă. Mi-am gă- 
sit şi eu culeuș la prima casă unde am intrat, Mi-am 
lăsat ranița, arma și am ieşit. Soarele cobcrâs: mai des- 
mult după culmi și peste sat se lăsa fumul şi taina în- 
serării. Mergeam repede înapoi, pe drumul pe care ve- 
nisem şi oboseala din trupul meu ss topise ca prin far- 
mec. Mă conducea o vrajă și ași î: mers până la capă- 
tul pământului dacă ținta spre care mă indreptam s'ar 
fi îndepărtat mereu. Cât de bizar şi, totuși, cât de ar- 
monios se impietea realul cu irealul, încât adesea le 
confundam, lăsându-mă furat de amăegiri. Când am 
ajuns în vârful dealului. de unde când van'sem mai ză- 
visem moara, am văzut că cerul atât de coboriţ, de pă- 
rea un copac așezat pe orizentul rotund, format din 
culmile dealurilor, Dar parcă nu era așeza: chiar asa 
bine capacul! cerului, căci se mai strecura pe unde ceru 
atingea culmile, o geană de lumină roșietică-vioiet, 

Punul văii era scufundat în intunerec. Nu se mai 
auzia bătaia ritmică a morii, Adierile se furisau prin 
semănăturile ogoareio:. care şoșoteau și fosneau infio- 
fate. ŞI totuși tăcerea era atâv de adânsă. incât mi se 
părea că aud și foșnetu. adieriicr care treceau şi-mi a- 
tingeau hainele, 


După ce-am mers o bucată de dum. am văzut cli- 
p-năd în întunerec lumina unsi ferestru:ci, ascunsâ până 
atunci după desişul ramurilor şi-al frunzisşului. Si, după 
ce mam apropiat şi mai muit, am auzit clipotul apei in 
foşnetul de mătase al stuhulu:. M'am oprit la capătul 
dinspre şosea al poduiui arunca: peste iaz și-am ascul- 
încremenit, seomotele care se năşteau şi trăiau o 
clipă, ca nişte fiinţe. apoi se stingeau, în colțul acela, 
minunat al pământului, Ascultându-le mai mult, le-am 
simţit vibrând în mine şi după ce se stingeau înafară, 
Atunci am înțeles tăcerea de altădată a lui Florea, 
Doncea... 

„Povestea“: pe care o purtam în m:ne. se iumină brusc. 
Așa-i supsase el: „poveste“, Acum abea incepeam să-mi 
dau seama că n'a fost poveste. Papt pe care l-am bănuit 
şi-atunci, deaceea a protestat atât de repede, când 
l-am întrebat dacă este ceva adavărat îintr'insa. Na, 
vrut să mai vorbească niciodată de această povaste... 

Dar poate pentru el a rămas tot poveste. Va fi fost 
un vis al tinereţii. li spusese povesțe poate fiindcă, 
știuse că nu se va implin: nicicdată... 

Am auzit pași pe punte, care râsunau înfundat deds- 
subt, sub lemnăria podului și se iipeau pe ape ca nişte 
iopați, apoi coborau in tăcerea adâncurilor somnoroase. 
O umbră albă se apropia ş:-am știut că-i bătrânul mo- 
„Moș Dragomir... De unda am avut acea siguranță 
! cu numele din povestea îui Fiorea Doncea, ce 
gias rătăcit în singură tăţile și linistile acelea, mi-a 
Spus?... 

—- Cine-i aeclo? întrebă e!. mormăit. 

— Un prieten al d-tale, Moș Dragom: 

Bătrânui tuși mulţumit şi săltă chimirul iat. 

— Dacă-mi eşti prieten, vino'n coa... 

Am făcut câţiva paşi şi-am fost în fața lui. Nu ştiu 
ce tel de ochi avea. eu nu-i vedeam decăt silueta ca o 
umbră, şi e! zise: 

— Nu ştiu, nu-mi aduc aminte să te mai fi văzut 
Poate te schimbă la faţă intunerecul sau straele... 

— Nu, Moș Dragomir, dacă nu m'ai mai văzut, cum 
mă poți cunoaşte?! Eu însă te cunosc pa d-ta... 

— Ei, ştii că asta-i bună... se miră şi, după tonul cu 
care vorbise, mi-am închipuit că-i iuminase chipul un 
surâs de ingăduinţă pentru vorbele mele care mă ară- 
tau in stare să pct ceace credeam că a:tul nu poate... 

— Păi mii ierta, c'aşa-s bătrânii, betepi de minte și 
bicisnici. Li se scurtează ţiitura de minte dela o vreme. 
Da' das'ai pofti la lumină, m:-oi aduce aminte, poate... 





















































Poitim... : ia p a 





£ Mam luat după el. Inima imi bătea tot mai repede, tot 


mai puternic. Eram tulburat de cele ce se întâmplau. 
După ce pășisem în locurile despre care vorbea Florea 
Doncea în „povestea“ lui iată că'ncepusem să întâlnesc 
şi pe eroii aceiei pcveşti. Imi apăruse Moș Dragomir. 
Acum eram sigur că n'a fost numai o părere ci chiar 
am văzut tremurând în geam, ca un sbor de fluture. 
cbrazui alb al unui ch:p. aa femee. In povestea lui Flo- 
rea Doncea o chema Dochia. Așa trebuia să o cheme și 
ici ecuseră, zece ani... Poate aveam să-l întâlnesc și 
Voicu... La altă minune nu mă aşteptam. Dar toc- 
mai minunea aceca sa întâmplat... 

Când ne-am apropiat de ferestruica luminată, Moş 
Dragcmir a tuşit de câteva ori, ca un semnal, că se 
apropie cu cineva strein. Am auzit pași și ușa s'a des- 
chis. 

--. Avem un drumeţ, Dochia.., 

— Bine, tâtucă, să poflească,,,, 

In glasul ei cânta susurul apelor și foşnetul frunze:or. 

Am intrat după Moș Dragomir, care, după ce făcu 
doi pași înaintea mea, se și intoarse şi mă privi drept 
in faţă. Eu priveam spre Dochia. a cărzi frumuseţe nic: 
povestea lui Florea Doncea nu reuşise s'o descrie întoc- 
i, pe care numai visul ar fi putut-c plăsmui așa. Stă- 
tea intr'o parte. în spateie bătrânului, observase cerce- 
tatea mea asupra făpturii ei şi lăsase privirile în jos. 

— Taca, că nici lumina nu ni-i de vriun agiutor.. 
desfăcu Moş Dragomir braţele in lături, după ce mă pri- 
vise un timp. Tu nu-l cunoşti, Dochia? se întoarse el 
spre fată. Ea clătină din caap că nu... 

— Foftim, stai jos si ni-i spune... 

M'am așezat. Se aşeză. Scoase din chimir punga cu 
tabacioc, o infundă. Lovi cremensa. aprinse amnarul, 
iuleaua, apiecat deasupra ei, apo îndreptă, cu cehii 
inchişi, pufăind. O mută cu dinţii în colţul gurii... 

— Bi ?| 

— Eu nu te-am văzul ni:cioaată așa, în carne şi oase, 
Moş Dragomir... Nici po-aicea n'am trecut... 

Ținea ochii închiși, dar când mă auzi vorbind așa, 
deslipt pleoapcie cât marginea unei foițe de hârtie și 
incepu să mă privească printre genă; pielea i se în- 
zveţise în jurul ochilor şi la colțurile gurii şi-am înţeies 
că-și stâpânea râsul și vorba care să mă usture... M'a 
cuprins o sfială m'am grăbit să adaog. 

— Am avut un prieten cara mi-a verbit mult de d-ta, 
Moș Dragomi:, de fata d-tale şi de moara asta... Moara 
dela Nimerceni... Mi-a vorbit in așa fel incât, de-atunci. 
şi sunt, vreo zece ani, nu vam mai putut uita. Mi-aţi 
rămas ca nişte prieteni... 

Mă asculta atent. Ținea luleaua între dinți, dar nu 
rai putăia, Dochia, cate până atunci trebăluia și aşezu 
veva pe masa di lângă ctlătali perete, se oprise şi ea și 
stătea cu fața întoarsă spre mine 

— Prietenul acela al m2u, era de prin apropiere, din- 
tun sat, Poate-l cunvșt:... De mulţi ani nu l-am vă- 
zut... D-ta l-ai cunoscut ps Florea Doncea din Mereșt,, 
Moş Dragomir? 

Bătrânul ridică mâna, leneş, ca şi cum verbele meie 
nu l-ar îi surprins și-și luă 'ulsaua din gură. Râd2a și 
intoa*se capul spre Dochia, care râdea şi ea. ascunzân- 
du-și gura după colțul năframei cu care era imbrobo- 
dită. 

-— Dacă-l cunosc ? se miră el. Să nu te superi că 
ți-oi spune pe şieau: D-ta sau nu-l cunoşti pe Plorsa 
Doncea, său ești sugubâţ tars sau ţ:-o incureat Dumne- 
zeu ițele... 

Sângaie mi-a dat năvală în obraji șin jurul meu par- 
că s'ar fi lăsat leodată o ceaţă dzasă. 

— Moș Dtasomit... am zis eu și vciam să-i spun mai 
muit despre Doncea, ca să-i arăt că l-am cunoscut, că 
mi-a fost prieten, dar el imi luă vorba din gurră. 

—— Află, spuse bâtrânul, că Florea Doncea din Merești 
€ bărbatul acestei fete, care e copila mea. 

Tuși şi râse și eu am sărit depe scaun, parcă ar fi 
căzut trăsnetul lângă mine, 

— Ce? Cum? Unde-i Doncea? 

Mi-am dat însă repede seama câ'n fața acestor oa- 
meni cuminţi şi liniștiți, întrebările și gesturile maie 

ripite, mă fac caraghios, Privirile lor mă urmăreau ne- 
dumerite. Mam aşezat la ioc... 

— Și unde-i acum Doncea? 

— Cencentrat, pe zonă. Pe zi'ntâ: Vo făcut locotinent, 
Lipsește tare demult și ni-i greu, că eu acu-s bătrân şi 
nu m'ajută puterile. Când îi el aici, toate merg strună 
și-am şi eu parte de hodină, Nu-: așa Dochia?... 

— Aşa-i tătucă.., 

— Ai așezat tu masa ceca, fată hăi, că ni-o mas 
șoarecii in burtă. Cred că și nztaie la fel... se aplecă 
spre mine şi-mi puse o mână pe genunchi, 

Nu i-am rrăspuns, Mă gândeam ia Florea Doncea. La 
Florea Doncea cel de altădaţă şi la cel de astăzi, morar 
la moara depe iazul Nimerecnilor... 

In clipa aczea făptură lui sa inchegat din nim.e în 
îaţa mea, alături de Moș Dragomir. L-am văzut pe bă- 
trânul morar desbrăcându-şi straele inălbite de praful 
iăinei și dându-i-le iui Ficrea Doncea. El le-a luat și 
le-a imbrăcaț. Gesturile și figurile lor erau solemne. 
ca'n executarea unui ritual. Am inţeles că bătrânul nu-i 
trecuse numa: imbrăcăm-ntea, ci şi puterea duhului său 
și iscusința meșteșugului, ca Florea Doncea să fie morar 
iscusit și harnic cum a fost şi el... 

Apci piăsmuirea aceasta s'a destrămat şi i-am văzut 
iarăș. pe Florea Doncea, ca şi atunci, cuicat pe brazda 
ogorului muncit de brațele lui, uriaș al pământului, în 
sufletul și'n trupul lui vibrând energia, și poezia neamu- 
lui acesta. Un simbol... Ă 

Ogorul rodise. El era acum muncitor a! acestui rod, 
rod al vieţii pământuiui, din care înmugurise și crescu- 
se şi viata lui, 

Desigur, când își înfunda mâinile în pulberea albă a 
grâului măcinat sau in auru! porumbului care curgea 
în covată, simţea în trup răcoarea şi căldura pământu- 
lui, învăluindu-se: se deschidea într'insul c zare şi ve- 
dea, ca întrun miragiu. lanurile unduind în adierea 
molcomă a, vântului... Şi inima-i creștea ca pâinea... 

Am întors capul şi-am urmărit-o ps: Dochia, aler- 
gând de co.o-c0i0, aşezând masa, grăbită şi i-am admi- 
rat armonia chipului şi a mișcărilcr. Mam gândit că, 
desigur, nu numai ființa pământului 1-0 fi întors pe 
Florea Doncea de pe drumul pe care la un moment dat, 
îi dusase soarta, spre altă viaţă, spe altă lume... 

Stiam acum și cine-i: Voicu, sau, mai bine zis, cine se 
ascundea sub acest nume, în povestea iui Florea Don- 
cea... 

— Poftim la masă! rosti Dochia și ne-am mutat seau- 
nele iângă masă. 

După ce-am mâncat bine și na-am udat gâtiejele cu 
vin din sticlele legate de gât, cu sfoară, și scufundate 
sub podişcă, în apă, ne-am cuncscut şi limbile ni sau 
deslepat. Eu le-am povestit despre Florea Doncea cei 
d2 altădată şi ei despre Florea Doncea ce! de astăzi... 

Târziu, când am plecat. răsăr.se iuna. Peste vale se 
întindea un văl, ca o spumă, cu marginite prinse pe 
culmile dealurilor. Am văzut cerul înstelat răsturnat în 
apele încremenite. Nu mai sufiau nici adierile. Inceta- 
seră și viorile in surdină ale foşnetelor. Liniştea sin- 
gurătății era fără început și fără sfârșit. Mergând 
inainte pe drumul de argint, am trecut peste cuime, depe 
tărâmul iumii vrăjite şi-am ieşit din poveste. Dar. în 

























































PD Pi AN NI A N a e 








19 Octombrie 1940 


(ARA 











UNIVERSUL LITERAR 


(ERUL C/ENŢ (AY 














mama A (UUVU RU JAPONEZE 


Motto: Cultura npponă are 
la bază cultul divin împletit ca 
cultul Impăratului. 


Acesta este firul director și 
caracteristic al ciriizuției japo- 
neze, fir ce străbate de 2600 
ani atâtea epoci și îşi continuă 
drumul cu pași siguri spre 
veacurile viitoare 





tat toi atât de indemânatici mâmuitori de sabie ca 
şi de versuri. 

Credinţa shintoistă stă la baza v: 
Nu se fas rugăciuni către Zei pentru ertarea 
“aposci, ci se înaiiă rugăciuni câtre sutietul 
plecat, fiindcă acesta, indată după moarie a 
ait un „Rami“, adică un spir 





ților nippone. 
celui 






















ind mâna aiefia M SUPE 
Ir. fiecare an cei piecat re 











i5-Dake la Yoswhitsune și Togo, deia Se Schonu- 
on la Yamaga-Soko le Ryuko Korwaii, 
Spiritul şi cultura nipponă nu se pot Studia, 





pătrunde, înțelege privind lagenia în turist pr a 
„utomobiiului, ce aleargă cu 100 km pe ora, nici 
fereastra iritereselor ce pun la mijloc în 
spiritului de observație și înălțimi de cugetare inte- 
-ese politice materiale, interese preconzeput i ire- 
bus să vizitezi Japoria ca misionar a. cult 
sine ira le studio. 

Nu se poate siudic sutletui şi cuitura nipponă ex- 
„lorând supratețe şi edânzimi. Ori, lumea abundă 
astăzi în „savenți” moncpelizatori de fețe fără de 
adâncime, savanți născuţi dintrun geamantan ct 
cărți streine, răstoite şi copiuie, 

Sa găseşie spiritul neamulu: Nippon, acei Yamato 
Damashii, sau Nippon Seishin, așa cum la baza 
vinei plante stă sămânța, sclul şi ciimatul. 

Sufletu! dă culturii specificul, cuitura la rândui 
ai formează şi încbilează s.fetele, iar acest ciciu 
rulează dela epocă la epocă într'o continuă 
“ență de civilizație națională, ce prin superioritatea 
ci trece în universauitete. 

Iniro țară unde natura s ată sub întăţișăriie 
-ele ma: felurite şi căt mai artistice; unde se pot în- 
:&.ni toate climat tele, încapănd cu zăpezile din Hok- 
raido penă a palmierii şi portozatii din Kiu-Shu, pe 
„n teritoriu unde timp de 2600 ani s'au contopit ra- 
sele ceie ma felurite: Maizezi, Poiynezioni de Sud, 
Xlbi din nordul Asiei, galbeni din centru, cu popula 
ya băștinasă ce Ainuşilor, este limpede că această 
„aristate de pe:sajii de climate şi de rase, a avut 

rep! rezultat crecarea unui spirit complex. 

neind seama că dela incepu: Japonia a fos: 
;rcaze izolată de restul lum pde un n 































oszern: 


os? 















































orin mările ce o înzonjozră, > că un alt mile 
a rănas dsxzsemeni într'o izolare re'ativă, din care 
su a esit decât abia acum șaptezeci de ani toț. 
Ei f concură să dea acestui „Yamato Da- 
mashii” in carazier în ace timp complex şi sp 
taliei D= 
Sufi ixpore 
irult arta. Varietatea 
[te ăi 
Toţi stră re sosesc in Japonia, aud vorbia- 








uu-se și găs subliniate în carțile-călăuzâ, cele 
iei minuni ce peisagiului japonez: Miyajimi, Mat- 
sushima şi Ama-no.Hashidate, la care cleturii 
Nikko, necropola Shogunilor Takugawa. 
După părerea mea, cartea-călăuză şi: 
iz mare nedreptatea muntgslui Fuji-Fuji-san, 
N:mic din psisegiui nippon nu se ap 
cult de sufetul cponez decât Fuji. Nu e 
:e o țară care să f:e atât de mândră de priveli 
„ca ]aponia, 
Femeiie : 


























CII3 
n 









a aponez 
năteareia cuv,nta, care 
inclinare : 

„Namiko, s 
„oene, a'earge 
iatea lor, se 


a fioriseiele din 





ve: cai sunt de 
vă mulțumesc eu care, că mă p 
Această simlire este cu atât mai dui 


- Vedeţi şi subgurică. Cum sc 











«ste mai inferioară, abea percepulă de ați. 
Spiritul Semurailor, l-am conerstizat cu evanaha- 
„a samursi.or din Ako, în primul volum. 
Voi cita numai câteva rânduri : 











„Viciţo un samurci este puliin iu Ki 
Di DUS nimic. 
Onoarea, din p nai muit decât io 





Oricine vă poz ră dar Buddha o poze d 















încmpoi, după dre Oncarea nu 
nierde dezât din n: măi poesia 
“ăscumpărată nici în viața nici în viața 
viitoare”. 


Pentru un samuroi durerea nu exsiă. 
ză păstreze surâsui ori cs sar 
ui delcz cze!as lucru să mori râzănă sa 
»ânaând. Surâ durerea ș 
maşi” 

Acest spirit e 
chiar ast 

[n Jeno 
“tată Cp 
"Donez se 


"odă şi de 



























ț: ia datorie 'suni zeificaț și înscriși în rs- 
elui templu Yasukuni, ceremonie le 
i M. S. Impăratul. 

Ce mândrie, sau ce consolare mai mare pol 
avea părinţii, soțiile sau copiii celor căzuţi pe câm 
pul 'de bătae, decât să şite să fiul, soțul sau tatăl 
lor, a devenit un sfânt nu numai pentru familia lor, 
dar pentru întreaga naţiune nipponă. 

Morala religioasă şi bunăcuviința se găsesc a 
proape deopotrivă în sufletul unu: samurai, sau a: 
unui bonz, sau al unui gheișe, când familia sau sta 
câmul lor se găsesc în primejdie sau când patriei 
e cere un sacrificiu, 

Familia este cheia de boltă a iradiției și a spiri- 
iului nippon. De secole, principiile fundamentale ce 
găsesc la baza familiei sunt bine stabilite. 

In iume sunt astăzi două curente : 

- Unui care consideră familia ca o celulă a sc- 
cletății, celulă care trebue să lucreze pentru orgu: 
nismul din care face parte. 

ent este acela care așează siatul ia dis- 
şi pe bărbat la dispoziția neveste: 
ajunge la dispoziția şomeurilor şi aceştia fac 
xdesea iozul celor ce sunt dinco:o de granițele țări: 
ior. 

Este ciar că intro tamilie trebue să existe unui 
zare conduce: Soţul şi soția nu pot conduce în u 
cela time automobilul pe drumul atât de arid a 
vieții. 

În sistemul modernist se spune : Tu vărbate, con- 
duci tu astăzi şi eu femee conduc mâine sau, uite 
aşa, pulem să conducem emnâmdoi, împreună după 

ofta noastră și deasă nu cădem le învoială, mer- 
dem să cerem arbitrajul vecinilor; azeasta înseam- 
câ familia n'are cap. societatea ri are familie și 
ziarul n'are disciplină. 

In spiritul japonez indatoririie în feniilie sunt bine 
zicabihte. Famiiia are un „pater famillas” scorosanci. 

In ce priveşie educația tinerelor fete, am căutai 
ză dau un exempiu, în primul volum, la capitolui : 


































„Inima unui samurai nu rămânea nesimţitoare, a- 
tanci când înmuguresc florile da cireş și când se 
de prun”. 











tâmăra fe- 
decâ: de 


intrată în iocuința Soțului ei, 
să asculte de socri, mzi mult 
zi părinți”. 






„ea 





„Nu 


3. nu t8 apri 





i UŞOarG 
ozu unde se adună lume mult 
rea des lu templu, înainte de ci, 
1 patruzeci de ani. 
ztită de îndatoririie taie de solie, 
ca tu s&-l mai rogi”. 
Mă opres= la aceste cuvinte, fiindcă ele sub 
“ză o idse iimpede: religiozitatea vieţii de familie. 

ci pentru ce nu pot să mă& opre de 
omagiu ferneii japoneze 
Jere şi de sacrificiu pe 
ru țara cu -așe: 
ase samurci. 
oiice şi excentrice, că: şi literatura fri- 
aşa zisă modernistă vin să concretizeze 
universului în femee, dar nu o femee 
cu copilul în brațe, ci o famee ce işi 

































fa- 
zat-o chiar deasupra bra- 








expune dul 





nanifesiațiuni lucrează ca să sfă- 
stă frumoasă tradiție. Pemeea fiind chsec 
măi a.es atunzi când se vorbeşte despre 
jeponeză,  siăbirea acestu: spirit ar îi un 





pare străinilor prea ermetic, ex- 
și sinceritatea europeană sunt daopo- 
i.ivă descrise în felu! următor, în primu! volum, de 
samurai din anul 1670: 

i buni şi cei răi au o boală, boala vorbăriei. 
fără ca să se oprească: pera-pera, pera- 
shaberu. Parcă ar îi nişta morişti. Ei spun to- 
iră ca cineva să-i întrebe, aceea ce au putu: 
ai cies csea ce se gândesc să facă, — şi se 
iedecuna să facă lucruri grozave”. + 
alizând spiritul japonez, multe : lucruri sunt 
înc& de povestit, dar voi încerca să m& rezum la 
astă sinteză : 

Spiritul japonez este complex, ca şi popoarele ce 
s'au contopit aici. Tenace în nenorocire, retinut în 
fericire, totdeauna statornic. El este variat ca şi te- 
renu! și climatul ermetic, ca şi mările ce-l încon- 
joară, fatalist dar cu o puternică nuanță de opti-. 













mism, 





Spiritul Japonez, „Yamato Damashii” se seamă 
să cu: 

— năkimea & 
:ui Fuji, ală 
zSlor ham 


Ş singuratică a munts 
: mare adâncime a oceri 











cu trunchiuri drepie 
la, ce-şi înciță tun 
maritimi cu trun 
aiine pământu. în sa 







brazi unaşi, 
co:oaneior de 
alăta! 





asemenea 
tea drept la cer 
chiuri răsucite 
„ut oriental. 











în kimono de peiszaii, me 
de ametis!. Tample cu ace 
aripate, case cu uşi de hârtie, sulieie blir. 
e cu încredere. 
-.- Faruri pe colţuri de stâncă, suiigie pe drumuri 
e valuri, ce bat de mi:enii drumurile cu sabia 
Mare cu valuri de oglindă, spartă ia ră 
puri de cutremure şi refăcută de taifunuri. 

— Aleia de lanterne, înşiruite prin păduri, ce lu- 
cresc în noaple; lemeie ce dansează în temple, că 
pricare ce vin dimineaţa ca să ascuite rugăciureu: 
Miyaiima şi Nara. 

— Buddha cu o singură intățişare sinaur 
aand, Kwannon cu o mie de braţe şi o mie de le:s. 

— Vulcan stins în crater, ce clocotește fără fla- 
cără şi surprinde prin acţiune. - 

Popor la care voinţa și stăruința sunt o religie, 
limbă în care cuvântul „vreau“ se subiîntelege. 

Stârşind, îmi permit să adaog: 

O ţară este un altar, în care alunci când un strein 
pătrunde, trebuie înainte de toate să aibă respeci 
și bună-cuviință. 

Sau în limba japoneză : 

Tkanaru-kuni mo, hitotsu no, shinsei naru sxidar 
de aru, Kore ni hairo to suru gaikoku-jin wa, nani 
yori mo mazu, shinjin naru kei-i to, shin-ai no jo 
towo motaneba naranu. 


















ALTE ISVOARE PRINCIPALE ALE CULTURII. 
NATURA 





La trumusețea și var iea tormsior naturii, d 
?ujii la Miajyma şi Ama-no-asnidate se adaugă con- 
trastul contopit al culori:or, albastrul oceanului, ce 
aușiul munţilor, verdele pinilor, roșul arjarilor, ur: 
aintul apelor, aurul nisipurilor, sideful cochiiiitor. 
Armonia din natură s'a transformat în echilibrul su: 
Hetesc. Natura a fost pentru desvoltarea spirituală 
și ariistică cel mai mare proizsor. Deccesa 











„usă a baza rsligiei pri 
Shinto. 

Nature 
ru cani, 
gol, 
în 





Literatură, 













RELIGIA 
Budahismui introdus în Japonia după unii la 552 
cupă alţii la 538 te marele animator al cultur 


AIppone. 

EI aduce alle 
“duce odată cu 
-dată cu decorurea 
tura, 

Impărăteasa Suiko 554 593) nu este numa pro 
iscioarsa Buadhizsmul în începuturile iu:, dar este 
şi cel mai more precursor al ariei nippa împre- 
ună cu Shotoku-Taishi ctitori. culturii. 

Din punci de vedere spiritual, Buddhismul apare 
in Japonia nu numai ca o religie, ci ca o forță so- 
cială şi politică pentru conducători iar pentru popor 
ca un baisam. 

Aceasi:a exemplilică încă odală puterea de pre: 
locere şi reconstruire pe care o îndeplineşte sufle- 
nipon, potrivit nevoilor sale spirituale și ma 
iale. 

Sulletu! j«xponez nefiind exclusivis: - - 
»ste în anumite direcţii, aceasta se 
"Xciuniior şi experienței unor bn. 
arimit Buddhismul lemgă Shintoism şi u-easta 55 
vede clar chiar din declarațiile Impăraţilor din epo- 
ca Shomu, (720—870) care deciară că misiunea lor 


necesar exprimării literare, e. 
area de temple arhiteclura, ; 
tor temple pictura și sculp. 

















5 











dacă astăzi 
datoreşie «mă 






















ste „D'abord de servir ies Trois Tresors (buddhisrij 
d'honorer les W (shinto) e! anfin ae pro 





«gar le „peiuple”. 
Chiar când a ap 


aa vas Spaniol a praze 
Drecurscr al aservirei popoare 
au început persecu 

Din evul mediu până „a începulu. epozai 
'armporane, suhetul sia acerdat cu bwadhismul, 

Fără a repudia acest buddh 
iaponia a intrat în concert 
-epui să prelere shintoismul, 

Ca unul ce se adopta ina! 
aşi politica a japoniei, În te, 
„Sutletului japonez” am subliniat ce forme iale 
nasc din shintoism. 


r de câtra European, 
eyoshi. 












SPIRITUL DE AUTORITATE 


În echilibru! sutletesc nippon joacă mare rol sim 
ui de autoritate, într'atăt încât e! merge și crstăz: 
pămă la divinizare, 

In anu! 795 ministrul Casei Imperiale, vorbind în 
„iumele Impăratului Shomu, spune: 

„Ascultaţi voi toți cuvintele Prințului Suveran. de 
Yamato, care este un Dumnezeu vizibi””. 

„Ei spune: - 

„Una raport ne-a fost prezentat în cure se arată că 
ia Est de aces: pământ, pe care Noi îl guvernăm 
din înaltul tronului descedenților din Soarele Divin, 
sa gă&sit aur. - : 

Acest sentiment de reapect ai autorităţii şi cultul 
n' este firul director și caracteristic al civilizaţiei 
Nippone. 








CONSTITUIREA POLITICA A STATULUI 


Inireaucerii Bugdhiamului (după unii 

ţii ia 938), îi urmează stabilirea Capit 
ia Nara (710). 

Ori, unul din elementele esenţiale ale unei culturi 
stabile, este negreșit un centru permanent de gu- 
vernământ şi de sludii, 

Până ia perioada Taikwa, cempiiaia era ambu 
iantă. În 702 un cod „Taiho” pune la punct meca- 
nismul administrativ, 

În curână şcoli nu oase se cladese lângu 
ale cele ra: mari temple, Horiu-ji datează şi astăzi 
zu numai ca ce. mai remarcabil templu Buddhist, 
dar drept mai mare muzeu de artă, 

Japonezii, avizi de cultură, absorb cultura chinoză, 
principiile buddhiste și le modelează potrivit firii ler. 

Incă din anu! 604 prințul Shotoku publică un cod 
32 morală conduzere, cuprinzând 17 articole 

Primul artico! siăruie asupra unirii în Comunitate. 
tratează despre erarhie. „Câna stăpă 
vasul aszultă”. 


ia 552 după 
Imperiu- 





















Articolul 3 
su! vorbeşte, 
Articolu. 


prescrie 


mâşuri se 








serie bunacredinţ 








— Te-ai trezit din somn, Eugen? 
Cât este ceasul ? 

—- Patru, draga mea... Destul de târ- 
ziu... Viaţa de ghiftuială ne păcătoșeşte 
trupul şi sufletul... "Țăranul, care se 
scoală când se crapă de ziuă, împli- 
neşte o poruncă a naturii nemistiticată 
de civilizaţie... 

—— Iar începi cu povești... Este prima 
zi de concediu, și nu ştiu ce te face 


să-ți scurtezi orele de somn ? !... Parcă 
nu ți-ar fi de-a bună... 
= Să nu pierdem timpul, draga 
mea... Ştii, m'am hotărât... Astăzi plec... 
— Unde? 


—- Cum unde ?... Nu ţi-am mai spus 
de atâtea ori?!.. La ţară!.. Intr'un 
sat cu dealuri, cu aer curat, cu liniște... 
Aproape de Dumnezeu şi de natură !... 

— Credeam că glumești ; acum îmi 
dau seama de ce făceai pe Tartarin 
din 'Tarascon și te antrenai să te scoli 
cu noaptea în cap, să umbli prin gră- 
dină, să te prăjești la soare... 

— Sigur că mă antrenam... In felul 
ăsta am reuşit să deprind viața munci- 
torului cu palmele, trezit din somn 
când se ivesc zorile, a cosașului dego- 
rit de soare și prididit de zăduf... 

— Mă rog, acum pricep... Constat că 
ai deprins și limba lor... Numai să au 
te înapoezi înainte de termen, cocoşat 
şi pârlit... 

Eugen ridică din umeri, neputincios. 

— W'am să reuşesc niciodată să te 
fac să înţelegi toate astea!... Vrei să-rai 
ajuţi să-mi fac geamantanul ? 

— Cum, îţi iei si geamantan? 

— Desigur ; în ce vrei să-mi duc ba- 
gajele ? 

— In desagi, 
ranii |... 

— Draga mea, să nu exagerăm... 

— Pleci cu maşina ? 

— Nu, cu „personalul“, cl. Ill-a... 

— Şi cât ai de gând să stai? 

— O lună încheiată... N'ai să te su- 
peri, nu este așa? 

— Nici o supărare !... Am să mă bu- 
cur de toate bucuriile pe care ai să ie 
trăești acolo !... Când îţi pleacă „per- 
sonalul ?*, 

— Peste un ceas... 

Doamna Staicu strâmbă din nas: 

— Trenul personal de 5 dimineaţa!... 
Tren de călători care 
trotuarul din dosul gărei, ca să-l poată 
prinde la timp!... 

— Pe înţelesul lor, este foarte plă- 


aşa cum le due ţă- 


cut... 

—— Vitasem.., 

— 'Te rog să-mi cauţi punga cu tu- 
tun şi pipa... Şi sandalele cu curele... 


Am să le încalț pe piciorul gol... Caete 
de scris, mi-am luat... 

— Ai să serii, poate, şi un roman !... 

— Precis... Un roman de atmosferă 
rurală... Cu ciobani, cu murmur de ape 
și miros de suifină, cu oameni blânzi... 

—— Perfect... Este ora 4 și jumătate... 
Să nu-ţi scape „personalul“... Și cu el, 
un colț de atmosferă rurală. 

— Ai dreptate... Uite-mă, plec... 

. 


După burnița ploii de peste noapte, 
cerul se limpezise, ridicând domol că- 
tre creştet, strălucirea unui soare svă- 
păiat de Iulie, înviorând boabele de 
rouă de pe spicul grâului, ridicând a- 
buri din glodurile frământate ale dru- 
murilor, trase otova peste tarlale. 

Eugen Staicu, cu pipa în colțul gurii 
ochi peisagiul  câmpenesc, strâmbând 
discret din nas, când se simţea înnăbu- 
şit de duhoarea de seu rânced al călă- 
torilor. 

Locomotiva sgâlțâia vagoanele, isbea 
tampoanele ca un catâr încăpățânat, 
pufăia trombe de tum de lignit... Ză- 
bovind prin toate haltele, îi lăsa timp 
să admire, până departe, oamenii eșiţi 
la praşila de porumb, căruțele trase de 
cai chirciți în șleauri, fântâniie e 
cumpeni semănate la răscruci de 
drum... Şi se bucura, închipuind o viață 
aidoma celei cunoscute din cărțile 
care-i slujiseră drept îndemn al acestei 
călătorii... 

Pe delăturea lui, călătorii grămădeau 
cojoace și sădile de brânză, coşnițe cu 
orătenii, boccele cu lână îmbibată de 
usuc, opinci argăzite primitiv... Şi fum 
de ţigări răsucite în hârtie de jurnal, 
cu tutun mărunţat cu cechia, miros de 
ceapă sdrobită în pumni... 

Câte unul dintre călători, când tre- 
nul zăbovea s'o pornească din loc, da 
gură, ca pe ulița satului: diii cu taica, 
bălanule | !... Trenul, asemenea gioa- 
belor, sforăia pe nara cosului, își în- 
vârtea roatele pe loc, după care ienea, 
sgâlțâindu-i solid... 

— Ho, bă, băiatule, nu te'nforța, că 
rup. crucea cociii |... 

Eugen Staicu zâmbea în silă, strân- 
gându-se tot mai mult pe marginea 
băncii, ca să ferească atingerea cu 
straele stropite de glod, ale tovarăşilor 
de drum... 

Ajungând in Scorburile, halta de 
upQg pornea spre satul ales, fu întâm- 


înnoptează pe 


pinat de figura roșcovană și păroasă a 
unui țăran îmbrăcat „nemţeşte“. 

— Bun sosit, boierule !,. 

— Bun găsit, frate Calistrate... Ai cu 
ce mă duce la Groștei ?... 

Auzind întrebarea, Calistrat 
de-adreptul ofensat. 

— Imi pare rău, boierule!... Căruţă 
pe „drig“, cu osii „patent“... Ține și 
două mii de ocale vechi... 

— Ei, atunci este în regulă... Putem 
pleca ? 

— Gata... Acum suntem ajunși... Să 
urcăm calabalâcul... 

— Cum imerge vremea, 
listrat ? 

— Bine, cucoane... A dat ploaie la 
înspicatul grâului, şi acum, la prașilă, 
se ține tot plointe... Daca vrea Dum- 
nezău, facem până'n op'zăci la pogon... 
Gata, boisrule ? Ă 

Incercând să se cuibărească pe locul 
care-i era rânduit, Eugen Staicu sim- 
țea că sub așternutul de scoarțe întlo- 
rite este ceva tare și colțuros, care a- 
meninţa să-i găurească trupul... Cu 
toată rușinea de a se arăta de la înce- 
put mofturos şi cârcotelnic, îndrăzni să 
ceară u îmbunătăţire a situaţiei. 

— Frate Calistrat, nu te supăra... 
Insă nu ştiu ce dracului este sub scoar- 
țeie astea !... 

Calistrat se răsuci pe capra de scân- 
dură, căutând să cerceteze răul; când 
îşi dădu cu socoteala despre ce este 
vorba, dădu bici cailor, liniștindu-şi 
oaspetele : 

— Stai liniștit, boierule !,.. Iaca nişte 
bolovani de sare pentru vite !... Şi dacă 
s'or sdobi nu este mare pagubă |... 

Caii își lungeau gâturile, căutând să 
tragă căruţa pe drumul înnecat de glod 
frământat şi hârtoape pline cu apă. Ca- 
listrat îi îndemna cu gura, făcând cu 
biciul rotogoale prin aer, atingând spi- 
nările cailor și, din când în când, cu 
sfârcul, obrajii domnului Eugen... 

— Hii bă, bălanilor!., Ţine trap, 
Costică !.. Uite la el cum se lasă în 
ham, mânca-l-ar lupii !.. 

— Cam greu, frate Calistrat |... 

- Greu, boierule; dar cu ajutorul 
lui Dumnezeu,  acușica ajungem!... 
Dacă vi s'or amorţi picioarele, schim- 
baţi-vă pe loitre !.. Hii, bălanii taicăi !.. 

Nesimţindu-se îndemnat să accepte 
invitaţia lui Calistrat, Eugen rămânea 
pe iocul coițuros și înflorit, privind 
lungul lucics al drumului, pomii cari 
se semănau rar, scaeţii din cozile băla- 
nilor... Soarele îi dogorea ceafa, isvo- 
rîndu-i arsuri și pârâiașe de sudoare... 

— Şi câţi kilometri spuneai că sunt 
până la Groştei, frate Calistrat ? 


păru 


frate  Ca- 





făstignire 


Mă cuprinde noaptea rătăcind pe-ogoare 
cu stele 'ngropate în pustii răzoare. 
Cine mă întreabă care nii-e pământul, 


cine-mi vrea cuvântul 
de ţăran sărac ?,.. 
Singur stau sub soare, 
singur stau în veac, 


Câte-odată glasul vântului mi-aduce 


svon de zări aprinse, 


şi ascult tăcerea, mă caut pe mine 


printre visuri stinse... 
Cine 

mi-a bătut pe cruce 
sufletul şi mâna, 

şi mi-a pus cununa 

de spini peste viaţă ?... 


Am băut paharul cu oţet şi îiere, 


dar simt cum vă'nghiaţă 
gândul şi lumina, 


că-mi apropii pasul de Marea'nviere ! 





UNIVERSUL LITERAR 


— O nimica toată, boierule !... A- 
cușica ajungem !... Caii, slavă Domnu- 
lui, sunt voinici, iar căruţa are osii „pa- 
tent“. Parcă avem vreun zor ?... 

— Așa este, nu avem nici un zor... Eu 
am concediu treizeci de zile !... 

— Treizeci de zile ?... Atunci este 
bine de tot!.,. Hii cu taica, bălanilor!... 
Nici nu se putea să le petreci mai fru- 
mos ca la Groştei ! 

Pe delăturea drumului, bălți înne- 
cate de stuf și de lintiță, înviau orăcăi- 
tul broaște!or și roiurile de țânțari, 
care bântuiau prin aer; geraiuri sărace 
de iarbă, pe care pășteau vite costelive 
şi prididite de nămol, mişcându-se în 
căutarea unor locuri mai svântate şi 
imbrăcate cu verdeață... 

Calistrat sgâlțâia hăţurile, 
din bici, sau mustra caii care 
seră mersul. 

Când zări primul semn de aşezare 
omenească, moțul unei biserici, Eugen 
prinse inimă şi curaj... Se credea a- 
juns, putând odihni omenește pe aşter- 
nutul unui pat curat, într'o odaie cu 
miros de flori de câmp... 

— Mi se pare că ne apropiem de 
Groştei |... i 

— Nu, boierule ; ăla de se vede este 
Smârcurile, pe urmă vin Hârtoapele și 
dincolo, Glodenii... 

Auzindu-le numirile, Eugen se 
tremură de spaimă... 

— Frumoase nume, frate Calistrat ].. 

— După cum sunt și locurile, boie- 





plesnea 
îngena- 


Su- 


rule !... 

— De aer însă, cred că nu vă plân- 
geți !... 

— Imi pare rău, boierule !... Cât vezi 
cu ochii, este numai aer!... Oamenii 


noștri însă sau îmbuibat, şi trec pe 
iângă el ca chiorii!... 

Eugen Staicu legase prieteșug cu Ca- 
listrat, în Minister, unde-l servise în- 
to chestiune cu arendarea unei bălți 
comunale. Văzându-l așa trunchios și 
vioi, a început să-l descoase asupra 
traiului la Groștei, asupra oamenilor şi 
locurilor. Desluşirile lui Calistrat îi în- 
fierbântase mintea, hotărîndu-l să-și 
petreacă vacanța pe minunea aceia de 
locuri... Li vorbise de drumuri ca'n pal- 
mă, de ape limpezi, de păduri şi vii 
presărate pe dealuri, de sate frumoa- 
se, cu oameni gospodari şi curați... 
După ce-i dăduse la mână actul cerut, 
se despărțiseră frăţeşte, înţelepgându-se 
să-i scrie să-] aștepte în gară, atunci 
când va veni... 

Prietenii și colegii, văzându-l cât 
este de înflăcărat atunci când le vor- 
beşte despre „vacanţa lui dela Gro- 
ștei“, surâdeau, bănuind cam în ce tel 
au să se petreacă lucrurile... Băiat de 
bună familie, crescut în condițiuni cu 





PO a a e d 





Paris 


abia înapoiat de la 
unde-şi făcuse studiile universitare, vi- 


totul alese, 


sul acestei întoarceri în primitivitate, 
nu putea isbândi decât cu jertie şi 
casne de adevărat mucenic... Ceea ce 
el refuza să creadă, bazându-se pe toate 
asigurările lui Calistrat, „omul lui“. 

Când soarele da să scapete pe după 
dâmbul îmbrăcat cu salcâmi, care în- 
chipuiau dealurile şi pădurile Groșteiu- 
lui, căruța trase în curtea gospodăriei 
lui Calistrat. 

— Am ajuns, boierule, credeai că 

o să mai ajungem ? Ehe, păi cai ca ai 
mei, mai rar prin partea locului !... Şi 
boii mei... 

— Bravo Calistrat, să-ţi trăiască vi- 
tele, 

— Mulţumesc, boierule, şi dumnea- 
voastră asemenea 1... Acum lăceți bine 
și dați-vă jos... 

Incercând să se ridice, Eugen simţi 
că i s'au chircit picioarele, şi că scobo- 
rîrea cu mijloace proprii, este peste pu- 
tință... 

— Ajută-mi puţin, că nu știu ce am 
de am înţepenit... 

Calistrat își lungi gura până la ure- 
chi, văzând slăbiciunea boiernașului de 
la oraş, 

— Aolecu, boierule; păi „ai noștri“ 
sar din vârtul carului cu coceni, nespri- 
jiniți !... Așa este când nu ești deprins... 

Scăpând de nămolul curţii, Eugen se 
pomeni intrat într'o odaie scundacă, 
luminată de o lampă de petrol, smoită 
proaspăt cu lut frământat cu baligă... 
Aburii îi umpleau cuprinsul, lăsând 
un miros iute şi greu... 

— Am spoit şi noi, ca pentru oameni 
subțiri... Că se făcuseră gropi, de-i 
frângeai gâtul în ele... 

Eugen își așeză geamantanul pe o la- 
viţă, preţuind din ochi mobilierul... Un 
pat cu saltea de paie, o raclă cu ţoale 
mirosind a sfoiag, pereţi cu chipuri e 





hârtie și sorcove borșite... Fotografia 
„la minut“ a lui Calistrat, de pe când 
își făcea armata la flotilă, pusă într'o 


ramă înflorită cu gogoși de mătase, a- 
târnată la loc de cinste... 

Mai strâmbând din nas, mai picând 
de arteneală, omul începu să accepte, 
treptat, nouile condiții de viaţă, gospo- 
dărindu-se pe un căpătâi de lăicer. 

— Dar cu mâncarea cum stăm, frate 
Calistrat ? 

— Bine, boierule... „Raci“ umpluti, 
acriţi cu tirighie, brânză opărită şi tur- 
tă coaptă în spuză... 

— Excelent !... Eu am să mănânce 
numai... raci, 

— Păi ăia sunt moartea noastră !... 
Cu o teacă de păstaie, poţi să sorbi o 
strachină de zeamă !... 

— Ne potrivim în gusturi... 
dau în vânt după ei! 

— Atunci să aducă mâncarea... 


Eu mă 





“Plecare spre (G ylera 


Lasă grădinile în somnul lor! 


Vântul adie blând, luna-i de veghe. 
Departe, departe, la mii de leghe — 
Ne-o duce nava plutind uşor. 


Frumoasa clipă se pierde'n leat 
Cu noi asemeni, pe albul vis. 
Sufletul, sufletul sboară deschis, 
Țărmul adie în urmă, beat. 


Deschideţi, harielor, cântecul !.. Sus, 


De ghiaţă mândră-i polara stea. 
S'anină ochiul mereu de ea, 
Dar tocul arde în piept, supus. 


In zări cețoase, înșelător 
Tărâm a! iubirilor suie... 
Cytera-i aproape și nu e, 
Ca ochiul pe val călător. 


O, dacă-am pierde ce am lăsat, 
Ce îndrăgit -am cu gându'nvins ?.., 
Cytera, Cytera, suflet aprins ! 


GEORGE IONAŞCU 


Ţărmul adie în urmă, beat. 


TEODOR SCARLAT 


19 Octombrie 1940 





de PAUL CONSTANT 


Pe o mescioară cu îrei picioare scun- 
dace, gospodina rândui trânturile de 
turtă, strachina cu brânză opărită și 
cea cu „raci“, 

— Dar cu ciorba asta de ardei roșu, 
ce este Calistrat ? 

— „Racii“, boierule !... Păstăi um- 
plute cu cocă de făină şi lierte în zea- 
mă acrită cu tirighie de la vrana bu- 
tiei,.. Dă drumul la brăcinar, și chi- 
teşte-te pe mâncare... Sunt iuți deo 
să-ți pocnească fălcile... 

— Aoleu, mă iertaţi, dar eu sunt o- 
prit de doctor şi nu pot să mănânc nici 
iute, nici sărat... 

— Atunci am dat-o dracului... Că 
racii sunt iuți, iar brânza sărată... Luaţi 
o bucată de turtă... 

— Nu pot nici de-aia... Că este ne- 
dospită, şi-mi cade greu la stomac... Am 
o colită... 

Auzind minunea, Calistrat îşi dădu 
căciula pe ceaflă și porni să fluiere a 
pagubă. 

— Auzi dumneata, comedie!.. 
atunci ce-i facem, boierule ? |... 

— Carne de pasăre, mănânc bucu- 
ros... Nu sunt prea mofturos... 

—— Pasăre ?... Să vezi dumneata că 
tocmai din aia nu avem... Că ne-au 
murit găinile de holeră, iar ăle de-au 
mai rămas, sunt căzute cloșcă... La 
toamnă însă, au să fie berechet... 

Eugen oftă din rărunchi.., 

— Nu face nimic; drept să-ți spun, 
mai mult aşi dormi decât ași mânta... 

— Ai să dormi, boierule... Patul este 
larg, iar așternutul cumsecade... 

După ce mâncă pe'ndelete, Calistrat 
își şterse mustăţile cu un colţ de peș- 
chir și se închină cu faţa spre răsărit. 
Pluieră apoi la câini şi le aruncă res- 
turile de turtă făcându-i să se încaere 
în mijlocul odăii. Ca să-i aducă la res- 
pectul cuvenit distinsului oaspe, le croi 
câte un bot de cizmă, ocărindu-i cât 
îl ţinea gura: 

— Huidev, potăilor, lovi-v'ar jigodia 
şi turbarea... 

Ameţit de oboseală, de foame şi de 
hărmălaie, Eugen începu să-şi desfacă 
nasturii hainei, dând gazdei să înţelea- 
gă căi sa făcut de odihnă. Calistrat, 
om umblat prin lume și cu obraz, pri- 
cepu numai decât. 

-— Apăi somn uşor şi mâine cu bine, 
boierule... Poţi să hodinești ca paşa, că 
noi nu mai avem treabă prin odaia du- 
mitale... 

Vârit sub cerga de lână bătută în 
piuă de apă, Eugen simţea cum începe 
să dea geană de geaniă... Afară era li- 
niște adâncă, liniştea la care visase în 
nopţile bucureștene, înveninate cu ţi- 
pete de claxon, huruit de tramvai și 
gălăgie omenească... Liniște de sat, o- 
dihnitoare şi sfântă... Prin bezna ca- 
merii, bâziitul țânţaritor aduceau cu un 
cântec de leagăn, trăgând a somn... Ne- 
știutor, se lăsă furat de somn, ca un 
copil scăldat de mă-sa și înmuiat de 
căldura scutecilor... Năzuinţele lui, le- 
gau un capăt de izbândă... 

Curând, simțind prima pișcătură de 
picior, sări în sus şi aprinse lampa... 
Dădu  cerga în lături şi cercetă ateat 
cearceatul... Un pumn de pureci, mari 
cât boaba de orz, ţopăiau pe cearceaf, 
ca elevii unei grădinițe de copii în re- 
creaţie...“ Eugen îşi strânse picioarele 
speriat, se ridică în genunchi, căutând 
un retevei de lemn sau un drug de fier 
cu care să-i ucidă... Negăsind așa ceva, 
luă un pantof, cu care începu să isbea- 
scă în ei, reușind să scuture numai pul- 
berea din talpa de crep... şi îmbrăcă 
pantalonii și se așeză pe un scaun, ră- 
zimânau-și capul de masă... De afară 
se auzea mâriitul câinilor adormiţi cu 
botul în paie, rumegatul boilor și sto- 
răiturile lui Calistrat, care odihnea pe 
prispă, învelit în polog, ca să fie ferit 
de țânțari... 

Când răsăritul soarelui se arătă în 
buza cerului dinspre Scorburile, Eugen 
își săltă fruntea de pe masă, neodihnit 
și ciugulit de țânțari şi pureci... Ca- 
listrat se întindea pe prispă, dând gură 
unui vecin de la a treia casă, care-i da- 
tora o coadă de toporâșcă... 

— Bună dimineaţa, boierule !... Cum 
ţi-a mers hodina ?... 


Păi 


Plictisit şi bolnav, Eugen răspunse 
în silă : 
— Numai bine, Calistrat... Aş vrea 


însă să te rog un lucru... N'ai, cumva, 
pentru astăzi drum către Scorburi 7... 
Am lăsat niște treburi de serviciu în- 
curcate, şi aş vrea să mă înapoez la Bu- 
cureşti ca să le pun în regulă... 

Puțin cam nedumerit, Calistrat se 
grăbi să-i răspundă în voie : 


— Se face, boierule!.. Că acum 
dumneata aj văzut hine: caii, să-mi 
trăiască, sunt ca smeii, jar căruța pe 


drig, cu osii patent... 

Cu personalul de seara, sosit cu o 
mică întârziere de o oră, Eugen, insta- 
lat în clasa întâia, se înapoia la Bucu- 
rești,.. 

Restul concediului și l-a petrecut la 
Mamaia, într'o vilă orășenească, pe în- 
telesu] vieții în care fusese crescut... 


„= 19 Octombrie 1940 





TEATRUL CĂRĂBUȘ, 
TĂNASE” REVISTĂ IN 2 ACTE 


„CURAJ, 


Ei 


Teatrul „Cărăbuş"” şi-a des- 
chis pomile! Nu ştim din ce 
cauză, dar pentru publicul bu- 
cureşștean acest teatru are o a- 
numită importanță. Nu chiar im= 
portanță. Ceva mai intim, o a- 
numită savoare, simpatie, însfâr- 
şit o atracţie de care nimeni nu 
poate scăpa. 

Nu se aşteaptă începutul sta- 
giunii unei rov.ste, ci pur şi sim- 
pu apariţia  ansambiuiui  Că- 
răbuș şi a renumituiui Tănase 
în fruntea lui. 

lată dar ce imensă chezășie 
are acest teatru. Și totul este ca 
să nu înșele așteptărie publicu- 
ui, 

Să credem că până acum nu 
Sa întâmplat. Dacă, uneori, în- 
scenări'e Cărăbușuiu: nu ne-au 
mulțumit așteptările, acestea nu 
au fost decât neinsemnate devieri. 

Fiindză Tănase a avut totdea- 
una indeajuns spirit, și a ştiut 
intotdsauna ceeace place publi- 
cuiui nostru, 

"Toate aceste sumare observaţii 
le facem cu gândul la Curaj, 


Tămuse. Ne-a plăcut sincer an- 











sambiu. și realizările lui, şi 
deaceea ne-an. întărit și mai 
mult convingerea în „puterea“ 


lu: Tănase. 
In primul rând, „Curaj, Tăna- 


este o revistă. Muzică, ba- 





montare, 
sumină 


sketoh-uri, 'tast, 
sux, 


lete, 
costume frumvasă, 
şi așa mai departe, 
Un minunat divertisment. Nu 
suntem partizani ai celor ce 
cred, că o revistă poate, subsis- 
va dacă nu este dinarnică, haziie 
și frumoasă. Adică dacă nu re- 
prezintă o succesiune neintre- 
ruptă de tabiouri, dacă nu are 
cât unai muit spirit în dialoguri 
şi dacă batetul și solistele nu 
suat simpatice  pubiicuui, nu 
sunt bine îmbrăcate, și nu știu 
să aibă. — să întrebuințăm un 
termen cam străin — nalură“, 
Ansambiul Cărăbuș a îndepăr- 
tat oricare din aceste  .mpedi- 
mente. 
Dinamism, țablourile se ummea- 
ă fără contenire, decoruriie sunt 
cât se poale de inteligent exe- 
cutate; muzica d-lor Dendrino, 
Vasilache şi Potrichi, plină de 
viață, de entuziasm, de melodie, 
dela ridicare şi până la căderea 
cortinei; prin  ficcare sunet, 
smulge spectatorilor or: un fredo- 
nat, ori bătaia ritmului. 











Este primul eiement a: succe- 
sului. Nu ne mai amintim cine 
spunea: o muzică este bună când 
ascultătorul ei o poate intona i- 
mediat. Când se imprimă în 


minte fără nici o greutate. Binc- 
înțeles este vorba de muzica u- 
sdară. Vorba acelui: fox ameri:- 
can : Merge de jur împrejurul 
lumii. Bineînţeles, în modestul 
nostru Bucureşi: nu sa creat 
încă acea muzică; dar e destul 
să meargă număi de jur împre- 
jurul săiii. i 

Mia Apostolescu, plină de en- 
iuizasm; plăcutul trio, Zizi Şer- 
ban, Coca Niculescu și Valerica 
Cevie, neobosit şi strălucitor de 
grație; Dan Demetrescu, Tres- 
tianu, N. Roman, Elena Bur- 


maz. pentru care avem calde cu- 
vinte, fiindcă am găsit la ea o 





AZI NU VORBIM DESPRE 


PREMIERE“ 


Săptămâna aceasta spectatorii 
au fost nevoiți să usiate la filme 
onrecum slabe, despre care nu 
prea vedem ce am putea scrie 
în această cronică. Decât să vor- 
bim acum despre o peliculă în 
care muzica a înlocuit aproape 
în întregime acțiunva, despre 0 
comedinară în care Theo Lingen 
şi Gustav Frohlich sau chinuit 
să snulgă câteva râsete, sau de- 
spre un film care m'are ait me- 
rit, decât acela de a fi readus pe 
ecran făptura exotică a Dorotheei 
Lomour, prejerăm să ne ocupăm 
qici cu câteva filme întradevăr 
bune, prezentate în ultimul timp, 
sfătuind în acelaș timp pe Sspec- 
tatorii cari le-nu pierdut la ci” 
nematografele de premieră, să 
îmcerce să le prindă în reluări. 

Despre filmul „La răscruce de 
vânturi” sau ocupat şi alți cro- 
nicari, iar părerea lor pe semne, 
p cunoaşteţi: cinematograful. 
Carlton a prezentat nu film ma- 
re, pot spune: cel mu: bun fim 
din ultimul: timp Diarele merit 
ui regisorului este acela că a îs- 
butir în întregime să redea at- 
mosfera  haliciantă din roma- 
nul, Emillyei Hiront6. , 

Mai întotdeaunu regisorii cari 
au transpus pe ecran romance de 
succes, au dat greș. (Un exem- 
plu: Vin ploile). Nau isbutit de- 
cât să realizeze un rezumat des- 








pricepere deosebită pentru mu- 
zica modernă și un progres i- 
mens față de anul! trecut; bine- 
înţeles, Tănase, cu verva și hu- 
morui său irezistibil. Mia 
neîntrecută. 

Botez, Piu Mironescu, 
Lemiţa Boldur şi Letiţia Bră- 
descu formează ansamblul care 
cântă, fiecare lansând o simpa- 
tică melodie. 

Insfârșit, baleturile lui Siomin, 
arest neîntrecut organizator a: 


dansurilor. costumele şi toaletele 
prezentate sunt la rândul lor o 


fe: ocazie de a pune în sce- 
nă „Grupuri de frumusețe“, ca 
să Spunem aşa. 

Nu putem să nu apreciem căl- 
duros aceste eforturi ale Cără- 
bușului. Muzică, dans şi spirit. 
Iată calităţi și chezășia de reu- 
şită aie une reviste, dar iată și 
ce Cărăbuşu: posedă. 

VICTOR POPESCU 








Wipler 
pe 
ecran dour un fragment din ro- 


tul de slab ul romanului 
sa mulțuumit să transpună 


man (destinul iui Catty) -netre- 
rând însă cu vederea nici-un 
umănunt (uşi cari se  trântesc, 


jocuri de umbre şi atâtea altele). 

Și aici stă marele lui merit. 
E drept că n fost ajutat şi de jo- 
cul excelent al lui Lawrence O- 
liver (un Heatcleaf, astfel cum 
ni-l închipuiam) și nl Merlei O- 
beron care în scena finală a fost 
superbă. 

Regret că nu pol reda în cu- 
vinte entuziasmul de care an 
fost cuprins asistând la acest 
fim. Dacă aţi văzut filmul, îmi 
veți da dreptate Alt film care 
merită să fie văzut e: „Stânca 
de mărgean“, care n'a avut suc- 
cesul ce-l merita, deoarece regi- 
sorul a greșit realizând un sim- 
plu film de aventuri în genul 
sumbrelor filme cu Jean Gabin 
şi Micheie Morgan. Finalul op: 
timist face impresia unui pantof 
de bol căzut într'o băltoacă cu 
noroiu. Apropos de pantof de 
bal: duceți-vă să vedeţi „Primul 
bal, — o delicioasă versiunea mo- 
demnă a vechiului basm „Cenu- 
şăreasa“. 

Cam atât despre filmele bune 
din ultimul timp. 


TRAIAN LALESCU 








D. HAIG ACTERIAN 


„„la direcţia „Teatrului Naţio- 
nal“, este o prezență salvatoare 
pentru teatrul nostru. Nu era ni- 
meni altul care să întrunească 
mai armonios puterea de muncă 
şi perfecta pregătire pentru a- 
ceastă dificilă conducere. 


TEATRUL „REGINA MARIA” 


. 
„întrerupe deocamdată seria 
comediei „Papa se lustruește“ ca 


să facă loc unui alt spectacol de 
succes: „Hoţii” ge Fr. Schiller, 
Premiera de mâine seară este aş- 
teptată cu viu interes, 


„SPECTACOLUL 


„„revista de teatru a d-lui A- 
nestin, este ceeace lipsea în presa 
noastră de specialitate. Scrisă de 
condee autorizate, este un exce- 
lent îndreptar pentru spectatorul 
bucureştean. 


Sie-!' 


UNIVERSUL LITERAR : 


Te 


„..cu d, 


Printre oamenii care au darul 
de a fi in același timp în mai 
multe Jocuri, este și aq. N. Vlă- 
doianu, directorul „Alhkambrei”. 
Vi se pare paradoxal, probabil, — 
dar constatarea aceasta am tă- 
cut-o într'o după amiază, telefo- 
nânq acasă la d-sa. 

— Allo, casa Vlădoianu? 

— Da; cu cine doriți să vor» 
biţi? 

— Cu d. Vlădoianu vă rog; 
spun eu intimidat de vocea cati- 
felată dela capătul firului, 

Mi se răspunde şi mai mieros: 
Căutaţi-l la teatru, dacă sunteţi 
bun; a vlecat acolo acum o iu- 
mătate de oră... 

„„Formez numărul de telefon 
al teatrului, 

După aceiaşi introducere cu 
teletonicul „allo* — și cu aceiaşi 
chinezească, politeţă, intreb de d. 
Vlădoianu. 

Mi s'a răspuns aşișderea: 

— A plecat acasă acum o jumă- 
tate d oră, 

LA 

Am plecat, aşadar, să văd „Târ. 
gul Sărutatului” desbrăcat de ori- 
şicare gând în afară de acela de 
a mă amuza. 

Nimic neobişnuit până la in- 
trarea în sală. Surpriza a venit 











Vlădoianu 


abia acolo: domnul Vlădoiânu se 
afla într'unul din locurile din 
fund, discutând foarte senin (pro- 
babil că nu-mi cunoștea gându- 
rile) cu un respectabil domn. 

Neţinâna seama decât de rolul 
meu, îl atac: 

— Domnule Vlădoianu, aş dori 
să-mi vorbiţi ceva de opereta dv. 

Răspunsul a fost acoperit de 
primele : acorduri ale orchestrei 
conduse de Mişu Constantinescu. 

Pe scenă, o bogăţie de costume 
românești, încadrate de un decor 
ales „pe sprânceană” — şi direc- 
torul „Alhambrei” începe să ne 
spună: 

E PRIMA OPERETA CARE SE 
JOACA pe scena teatrului meu, 
obişnuit până acum cu revistele, 

Mă săturasem, vă spun cinstit, 
tot căutând să găsesc cuplete 
noi, în care să atac aceiaşi Salva- 
toare (probabil pentru d-sa: n.n.) 
„soacră”, care era... aşa şi pe din- 
colo, — care împreună cu „jumă- 
tatea” aducătoare de griji, neca- 
zuri, certuri, etc, —- făceau viaţă 
amară  bietului om căsătorit. 
Mi-am zis, gândindu-mă la posi- 
Dbilitatea redactării unei reviste: 
dacă spectatorul ne ascultă sfa- 
tarile (date prin persiilarea con- 
soartei) trebue să divorțeze şi să 
nu se mai căsătorească niciodată. 

Nici situaţiile impregnate de un 
lirism puternic, nu puteau fi im- 





FILARMONICA, — Cu pro- 
grăm extras din repertoriul sim- 
fonic bine cunoscut, concertul de 
deschidere de stagiune al „Fi- 
larmonicei” a dat prilej pianistu- 
lui român de timpuriu renume, 
Dinu Lipatti, să îmbogăţească şi- 
ragul d-sale de interpretări de 
până acum, cu aceea a concertu- 
lui în mi bemol major de Beeiho- 
ven. 

In trecut, prezentările de stră- 
lucite mijloace concertante cu 
care susţinuse cu „Filarmonica!“ 
fie compoziţii de mare bravură 
tehnică (Liszt, mi bemol, Chopin 
mi minor, Grieg la minor), tie 
altele de pură interpretare (Mo- 
zart re minor) fie lucrări de in- 
naintat modernism de expresie 
și figurare instrumentală, ca sui- 
ta d-sale proprie sau Cappriccio 
de Igor Sirawinski, 

Din fiecare, o floare se des- 
prinsese pentru cununa de suc- 
cese a acestui foarte talentat şi 
în acelaş timp, harnic, modest și 
serios tânăr. 


Virtuozitate, temperament de 
calitate,  discemămânţ stilistic, 
simţ muzical de privilegiată 


structură şi foarte aleasă culti- 
vare, apăruseră, în felurite ac- 
centuări, dealungul acestor puţin 
comune manifestări de debut de 
carieră. 

Cu concertul în mi bemol ma- 
jor de Beethoven, Lipatti pășește 
unul din pragurile celor mai 
înalte răspunderi interpretatorii. 

Puritatea de stil a acestei o- 
pere, plenitudinea gânâirii de ba- 
ză, clasicismul arhitectonic și di- 
mamica expunerii instrumentale, 
sunt acelea ale unei capo d'opere 
muzicale şi nu pot ajunge la 
realizare cuprinzătoare decât prin 
intermediul unui desăvârșit pia- 
nist muzician. 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Abstracţie făcând de sutlul e- 
roie ai finalului și de unele cul- 
minări de forţă, a căror amploa- 
re n'a fost integral obţinută, pe 
de altă parte de-o ușoară inega- 
litate în exprimare, de un sever 
academism în general, dar nu 
întotdeauna, ceeace a putut crea 
oarecari oscilări în linia mare a 
exteriorizării, interpretarea lui 
Dinu Lipatti rămâne un mare şi 
valoros succes peniru pianistul 
încă foarte tânăr ce este d-sa, a- 
ducând încă o fhărturie de preţ 
a resurselor d-sale admirabile. 

Limpede şi incisiv, cizelână cu 
măestrie nuanţa, de o distincţie 
fără de nicio desmintire în ex- 
presie şi emoție, jocul d-lui Dinu 
Lipatti este sluji, de un meca- 
nism superior făurit, un meca- 
nism călit de pe acum Ja cele mai 
mari dificultăţi şi în condițiuni 
de calitate rar întâlnite. 

Compozitorul Dinu Lipaiti a 
ştiut să nu se lase purtat totuși 
către efectul pianistie uşor ob- 
ţinut în detrimentul muzicei, deşi, 
dogetele excepţional de capabile 
de care dispune, ar fi putut în- 
treprinde orice tur de forţă. Li- 
patii a rămas întotdeauna de o 
rară probitate artistică, de o ire- 
proşabilă conștiință artistică, în 
repertoriu, în execuţie, în înţele- 
gere, 

Noul d-sale succes era deaceea 
firesc şi se va înlănţui mai de- 
parte cu toată lunga şi meritata 
serie de izbânzi ce alcătuese o ca- 
ricră de elită ca a d-sale, 

Concertui simfonic a fost con- 
dus de d. George Georgescu cu 
energia temperamentală şi fru- 
moascle facultăţi de vitalizare rit- 
mică și dinamică de care dispune 
în atât de accentuată măsură, 





provizate în scene disparate de 
revistă, pentru a Qa tenorului po- 
sibilitatea lansării noilor șlagăre. 


ŞI IMPOSIBILITATEA RELUA- 
RII SCENELOR PERIMATE 


mi-a sugerai, ideea acestei ope- 
rete. . 

Mă întrebaţi — pe bună drep- 
tate — de ce mai sunt scene de 
revistă în operetă? 

Iată însă pe doamna care pri- 
veşte prin  lorgnetă. Ar obosi, 
desigur, nefiind obişnuită; dânsa, 
care a veniţ — poate — pentru 
a vedea o revistă — şi la fel cu 
domnia sa. multele şi mulţi. 

Frau necesare aceste divertis= 
mente, aceste pauze, în care omul 
se destinde — destindere de care 
are absolut nevoe. 

Pe scenă, varietatea costumelor 
şi [rumuseţea lor aduc ropote de 
aplauze. 


Sunt cele mai pure costume 
româneșii, explică d. Vlădoianu. 
Din ținuturile peste care atâta 
Vreme a fost întinsă, oprimătoa- 
re, mantia ncagră a unei stăpâ- 
niri nedrepte, — din ţinuturile în 
care elementul românesc a dăi- 
nuit din timpul formaţiunii popo- 
rului nostru până astăzi, — co- 
stumele acestea sunt mândria 
noastră şi dovadă de netăgăduit 
a nedreptelor sfâşieri făcute... 

Trebuce amintit mereu — da- 
torie sfântă pentru noi — că 
“Ţara întreagă simte româneşte. 
O simte şi o ştie flăcăul acela cu 
iţarii albi ca zăpada, — la tel cu 
iata a cărei iie este mândru îm- 
podobită de galbenii munciţi de 
AQ, 

Şi-apoi blazâtul nostru public a 
ostenit toi bătână din palme la 
replicele deochiate. Vede acum şi 
simte aici surâsul plaiurilor ră- 
pite, — mândria românească a 
Motului: 

Că nimic nu-i pasă lui: 

E nepot de-al Iancului, 
cum frumos șlie să ne „zică” 
Dacian acum, — îşi aude cântată 
în aria „Lot ce e românesc nu 
piere”, certitudinea că: 

Românul stă să'nfrunte  casul 
greu 

T! crede în areptate şi în 

Dumnezeu. 

Iată, deci, pentru vremurile 
neţărmurit de grele prin care 
trecem, singurul adevărat popas. 


FIINDCA A SUNAT GONGUL, 


marcând începutul obişnulitei 
panze, îl rog pe d. Vlădoianu 
Să-mi vorbească ceva de inter- 
preți şi muzică, 

— De Mişu Constantinescu nu 
vă pot spune mai mult decât 
compoziţiile iui. Ar fi şi inutil, de 
altiel. Am încredere in talentul şi 
posibilităţile lui — şi nu mi-a 
desmințit niciodată încrederea 
acordată, 

Dar despre interpreţi nu — nu 
pot să vă vorbesc. Nu mă pgân- 
dese că ar putea fi atinse anu- 
mite susceptibilităţi — nu pentru 
asta nu vă răspund, Dar, vedeţi 
dv. pentru mine, cei care joacă 
pe scenă sunt mai mult decât 
colaboratori; sunt — fără să par 
deplasat — (şi cred că le-am ară- 
taţ aceasta prin dragostea pe care 
le-am purtat şi dovedit până 
acum) — fiii mei. Să nu întrebaţi 
niciodată pe un părinte care din- 
tre fiii săi e mai dotat, mai fru- 
mos, etc... Il veţi Pune în grea 
cumpănă, şi răspunsul lui va fi 
ajutat numai de ridicarea umeri- 
lor — căci pe fiecare îl iubeşte 
deopotrivă... 





IN LOC DE INDISCREŢII, 


dau o raită prin cabine, lăsând 
pe d. Vlădoianul să-și fumeze 
liniştit țigareta. 

Ştiţi, cred, că pauza dintre acte 
- nu este deloc „piuză” pe scenă 
Sau în cabină. Schimb de deco- 
ruri, costume, agitaţie... 

II opresc pe Nicolaide şi-l în- 





3 
|. eta 





treb ce-i place mai mult la a- 
ceastă operetă. 

Imi răspunde nevinovat: 

— O balerină — gar, zău, nu-i 
pot spune numele... 

„Nu pentrucă era riscântă o a 
doua întrebare l-am lăsat pe Ni- 
colaide să plece încântat de farsa 
tăcută; nu ma reţinut nici zâm- 


betul îmbietor al Virginicăi Po- 
pescu: — Dacian a intrat în 
cabină, 


Doctorul în drept Ion Dacian 
mă face să nu simt când au trecut 
minutele de pauză. De-abia am 
vreme să repet întrebarea la care 
Nicolaide îmi dăduse  buclucaşa 
replică. 

— Imi place mult opereta. In 
actul întâi cânt cu nespusă dra- 
goste „Tot ce-i românesc nu 
piere”, şi în actul II „Lume rea”... 

REIAU FIRUL INTRERUPT 
DE PAUZA. 


Imi spune d. Vlădoianu despre 
„Târgul sărutatului”: Să nu cre- 
deți că am ales la întâmplare A- 
merica — din  câre vin câțiva 
vizitatori la târgul de fete de pe 
muntele „Găina” — sau pentru- 
că e Țara tuturor minunilor, 

Nu! În America au emigrat 
foarie mulţi Români. Sunt proas- 
pete în amintirile oricărui dintre 
noi, procesele care s'au deschis în 
Ardeal privitoare la moştenirile 
lăsate de câţiva Români morţi în 
America, E fapt constatat şi ve= 
rificat că sunt încă Români în 
America — şi aceștia, în majori- 
tate — sunt plecaţi din Ardeal. 

Spun, privitor la aceştia — 
prin vorbele unui interpret: cre- 
dința și obiceiurile le-o fost ră- 
mase la fel; după dle vin ci 
acum. 

„Căldura cu care a fost cerută 
bis-area unui cânlece pe care l-a 
interpretat cu măestrie Dacian, 
împreună cu Olga Kirițescu — 
aplauzele la scenă deschisă, mă 
fac să-l întreb pe d. Vlădoianu: 

— Cum a fost primit „Târgul 
sărutatului de presă? 

— Pot spune că de mult un 
spectacol nu a avut o primire 
mâi călduroasă în presă — şi o 
întelegere integrală din partea 
publicului, 

Şi totuşi, să nu vă gândiţi la 
reţete „formidabile”. Ştim cu toţii, 
cât de puțini sunt cei care îşi 
permit luxul unui spectacol. Şi- 
apoi, montarea operetei, costu- 
mele, etc., au necesitat ebeltueli 
mari... 

Noi nu primim nicio subvenție 
— de nicăeri. Suntem un teatru 
particular, fără susținere străină; 
trebue să ne sbatem pentru a 
realiza ceva. 

Dar ceea ce reuşesc să fac, e 
mândria mea — şi, în cazul ace“ 
sta — sentimentul datoriei îm- 
plinite. 


ORICATE GREUTAȚI VOLU 
INTAMPINA, 
cred că voiu rămâne tot la ope- 
retă, fiindoă îmi dau seama că e 
un gen de departe superior re- 
vistei şi dela câre spectatorul nu 
are decât de profitat. 

Paza tranzitorie a „Târgului 
Sărutatului”, — cu tablouri se- 
cundare înserate în actiunea, pro- 
priu zisă, — pregăteşte drumul 
adevăraței Operete. Mă gândesc 
de pe acum să prepătese pentru 
viitoarea stagiune, fie „Vânzăto- 
vul de păsări” fie „Frumoasa 
Elena” — şi aştept cu încredere 
ceva de Mişu Constantinescu... 

A căzut cortina pentru ultima 
oară. Mă uit la feţele înseninate 
ale celor care se îndreptau spre 
ieşire — și gândesc la ceea ce 
spune d. Vlădoianu: 

„Cuan plânsul poate fi alinător, 
gluma la rânkhu ci poate ăvea 
roversul  seriozităţii; alternând, 
deci, duioșia şi tristețea cu hazul 
şi voia bună,  slujim aceluiași 
gând: al reinvierii noastre na- 
ționale. 

NICHITA TOMESCU 





EVA (după dejun): — Nu, mulţumesc, m'am plictisit cu marele; dac'ai putea să-mi servești un cactus. 





Siilul ultimelor săptămâni 


ARIPA MORȚII 


Pentru cele șapte săptămâni 
de până acum, trecute de la da- 
ta da 6 Septembrie, stiul ints- 
rior ai vieții legionare, pare a îi 
MĂRTURIA MORȚII. E omă: 
turie ce ms dec 
bită, pentrucă acestei 
ARIPI A MORȚII, vo: reveni, 
czi din generaţiile timpului de 
mâine. Spre a expune oarecum 
metodic lusrurile, vom stabiii ca 
punct de repzr „APARIŢIA ZIA- 
RULUI „CUVANTUL”, care, cu 
data de 14 Octombr.e 1940. mar- 
chează spre a spuns astfei. locul 
vizibil prin care se manifestă su- 
totul legiunii invizibile, 

Repstăm. sunt multe mărturi: 
care cer o sforțara de înţelegere 
deosebită, nu atât din teama de 
eroare, cât din accia dea nu fi 
pierdute, Trăim momentul când 
insepa. 


TRADIȚIA LEGIUNII, 





asupra 





numind prin TRADIȚIE cesa- 
ce aceasta este la popoa- 
rele care și-au crâat un suflet: 
păstrarea mărturiilor. Nu 
vorba atât de fapte, cât d 
țelesul ior şi teaina se 
este de a uita unele întâmplări, 
ci sporul de substanță care 
schimbă povestirea în simbo- 
lism. Și când zicem că acum in- 
cep> tradiţia ionară, pornim 
da la cunoaște celcr desfă- 
șutate de la 6 S:p mbrie, şi d> 
in acest răs- 
Sau produs mărturisiri 
care nu trebuesc ui- 
păstrarea lor va: con- 















la. observaţia că, 
timp 







mâmd teama, ca sensur 
te uitate, ci nu fap n 
gândim în primul rând ia o îi- 
gură ca a profezoruui 





NAE IONESCU 


ps care, timpul de azi inainte, 
nu-l va uita ca om şi biografie, 
dar rămân în primejdie de a fi 
mitațe din faptzle lui aczls în- 
țelesuri pe cara le știu numai C 
câțiva intimi ai profesorului, 
cara au datoria de a le trans- 
mite, în aiferite chipuri. spre a 
nu se pierde odată cu viaţa lor 
omenească scurtă. Aceste trans- 
meri ds înţelesuri sunt mărtu- 
viile la care ne refeream. și 
ele s'au produs, în cele 71 săptă- 
mâni de la începeraa libertăţii, 
pe diferite căi, cea mai de seamă 
fiind presa, de cara ne ocupâna 
aici. Decarece am luat ca punct 
de reper aparitia ziatului „Cu- 
vântu!”, vrem să amintim și in- 
dicaţia anterioară a d-lui 





HORIA SIMA 


care preciza că mici un cotidian 
nu reprezintă oficial doctrina le- 
gionară. dând să înțelegem că 
se presăteşte publicarea celui cu 
această misiune, N'a venit un 
za nou ci unui din cel: supri- 
mats, și anume al Profesorului. 
Iată deci prin din sensurile 
da care am vorbii că nu irebu2 
să se uite. Pentruc: organul de 
presă al statului român iegionat, 
nu sste un ziar non, ci unui din 
cele suprimate în vremea pr: i- 
goanei, şi anume unul al ui 
ctitor sz află în dul merţilor? 
Un amănunt, desigur, ce-ar pu- 
tea să scape, și să s2 uite, iar 
generaţiila viitoare nu-l mai 
ştie. Și totuși ca sens adânci 
jaieri legate de acest amănunt, ca 
tezaur pantru tradiţia legionară, 
al cărui conținut, trebue păstrat, 
prin tălcuiri dala om la om! Sa 
par3, așadar că esta destul de 
preu să intrăm sub boita lămu- 
riritoz, pentrucă acolo ne aștzap- 
tă, „aripa morţii”, D. comandant 
al legiunii. Horia Sima. exnlică, 
intradevăr, in articol Misiu- 
nea ziarului „Cuvântul“: 
„Pentru nci, care am subra- 
vietuit prigoanei, răspunderea 
față da idsalurile mişcării este 
atât de mare, încât de multe ori 
simţim că este o povară care ne 
copleșește şi, dacă n'ar fi legătu- 
ra tainică cu cai morţi, poate de 
mult :s'ar fi stins nădejdea în su- 
fisteie noastre. „Cuvântul” lui 
Nae Ionescu se adaopă la această 
moştenire scumpă și moştenirea 
faţă de el ne leasă tot atât de 
mult”. (Cuvântul, 14 Oct. 1940), 
Avam dintr'cdată trei sensuri 
predicate demult teoretic, de că- 
tre doctrinari, dar cate acum 
trec în tradiţia mărturisirilor 
omenești. Ele sun' cubiinse în 
: „noi care am supra- 
prigoanei“, „legătura tai- 
nică cu cei morţi“ și „moştenire 
scumpă“. Sansuriie celor trei 
expresii se ţo întrunui, pe 











ui 
















































morții“ Gupă, mărtur 
P. P. PANAITESCU, 


directorul „Cuvântului“ actual, 
in  articolui „Nae Ionescu şi 
„Cuvântul“ de astăzi“. D-l P. P. 
Panaitescu scrie tct atât de tur- 
burător ca şi d. Horia Sima: 
„Aripa morţii a trecut psste noi 
fără a ne indgl sufistele, dar a 








vărsat în eis un simțământ ae 
răspundzre: suntem mai puţini, 
și avem să ducem şi partea celor 
mai puţini“. Autcrul î: comple- 
toază  szriind câteva rânduri 
mai jos, vorbind despre: 
„sentimentul de mai adâncă răs- 
pundzre în faţa lipsai tineri 
calor mai buni și nobili, care 
ne-au fos; răpiți prin silnicie 
sentiment de puținătate și umi- 
Inţă pentru noi, cei rămași”. In- 
1 „umilinţă“ care ni se a- 
























2 asum după „puţină 
tata“, ri din ideia de is- 
păşire, asociată da aproape cu 


id=ile importante ale doztrinei. 






e”, d, P. P. Panaitescu spu- 
nu mai sunt graniţe, ci râni 
gom ce a vrut să, 
spuie prin umil intă, şi ne ingâ- 
du:m să aşzăm mărturisirea pe 
lângă csla al cărui sens, nu t:e- 
buie uitat. Generaţiila viitcare 
ate ţării, vor şti întradevăr, că 
vina dispariției granițelor o 
poartă reg.mul năru.i la 6 S2p- 
tembria, — dar nu vor şti in 
c2 măsură au suferit ae această 
pedeapsă a ţării cei ce și-au luat 
răspundzrea după 6 Ssptembrie, 
Sunt aşadar stări mărturisite și 
stabilit până acum: „su- 
itori a: prigoansi“, „mMoș- 
teni scumpă“.  „puţinătate“, 
„umilință“ și care se pot lega 
într'unul singur, acesta expri- 
mat de d. Horia S.:ma prin: 
„dagătura tainică cu morţii”, iar 
dz d. P. P. Pana'tessu „prin ati- 
pa morţii”, Cititorul trebue să 
fie atent însă asup:a unei esen- 
țiale remarce, privitoare la fap- 
tul că, dspidă, în „Pentru legio- 
rari” și „Cranii de lemn”, se vor- 
atât de stăruitori despre 
morţi. Fără a spune că acolo se 
vorbeşte într'atfel, vom observa 
numai că morţii 1a care se refe.- 
rza Căpitanul erau cei învestiţi 
în istorie cu apoteoza, adică 
transformați în puteri divine 
protectoare. Timpul separa p2 
morii apoteozaţi, de prezentul 
care-i invoca, dând putinţa ca 
chemarea lor să fie ca a unor 
putari transcedente.  Rămânea 
i. găsit numai metcda ds invo- 

are, pentru care Căpitanul re- 
comandă rugăciunea, meditaţia, 
dasi matods creştine ale credin- 
ței. Altfe: sunt morţii sub aripa 
cărora șefii de azi ai legiunii a- 
trag atenţia că ne aflăm Ei sunt 
csi care nu tr=buiau să moară 
încă şi care astăzi puteau fi în- 
tre noi, cu atât mai mult cu cât 
ei erau cei ma: buni şi nobili, 
„care Gispârând prin „sini- 
[ au “Tăsat, „puţinătatea“ 
şi ME rari 

Procesul spiritual faţă de a- 
cești morţi apropiaţi. constă în 
efortul exzepţiona! d: a-i apo- 
teoza, dz a-i transforma în pu- 
tori divine  protecicare. Lucrul 
foarte greu din pricina elamen- 
tului uman prea recent, prea ls- 
g2t da supraviețuitori. Această 
dureroasă iegătură dintre prie- 
tenii unei generaţii de luptă, 
despărțiți la un moment dat, în 
categoria  mcrţitor și categoria, 
viilor, o găsim în „amintirile” 
din lagăre ale multor legionari, 
cum este acsea despre Nae I0- 
nescu, a d-lui 

















at 


pravi 




























FĂNICĂ ANASTASESCU 


în care povestește felul cum a 
fost pregătită moartea p'ofeso- 
rului: „Când veneau crizele de 
cord, se așeza cu faţa in jos şi 
ne vo*b:a. Crizele se repstau în- 
grijorătoare, iar medicam ie 
lipszau cu totul, nefiind însădu- 
ite de autorităţi. Profesorul n'a- 
vea decât un surâs : 

a Treca, măi băieţi, şi asta”. 

psit d: asistență medicală, a 
rii asasinat zi de zi, în lagăr”. 
(Cuvântul, 16 Ozt. 1940). Evi- 
Gent, dztașarea completă da cele 
lumești fiind fundamentul creş- 
țin a! doctrinei legionara, o apo- 
tzozare a acestor morți atât de 
apropiaţi, este posibilă, după cri- 
teriul moral, și d. Hoiia Sima 
chiar spune, reiativ la profescr: 
-a sfârşit viaţa într'o apoteo- 
ă de nesfârșită frumuseţe mo- 
rală“ (loc. cit.), ne gândim însă 
cât de grea este opera de, 
șare” în legătură cu care pu- 
nsm mărturisirea atât d= gra- 
vă că „răspunderea faţă de idea- 
lurile mișcării... este o povară 
cara ne  copleșește”. Gândirea, 
d-lui Horia Sima, desfăsurân- 
du-se pe linia centrală din. 
„Pentru legionari” și „Cranii qa 
lemn”, se transfipurează peste 
toate celelalalte aspecte aie pă- 
tim.rii, în ideia de 


















BĂTĂLIE 


precizând, faţă ae „moșteni- 
rea scumpă“ a  Prcfesorului: 
„Cuvântul“ e o băţăiie și pornim 
la ea cu aceiași înzredere în v:c- 
toria“ (loc. Rămâns, fireş- 
te, să înțe:egem fiscare cum pu- 
tem mai adânc, Gece presa ls- 
gionară, este o bătălie ce trebue 
câștigată. O indicație despre cum 
trebus să înțelegem această lup- 
tă ne-o procură d. prof. 








TRAIAN BRĂILEANU 


tările unui gaze- 
Dreap:ă cumpă- 
nirs, dar și îndrăsneală, limps- 
zima, dar nu lipsă de subtilă 
dialectică, indspendență dar im- 
preunată cu severa disciplină a 
gândi „ așa am fost obişnuiţi 
să găsim expus: probiemela în 
„Cuvântul“ de pe vremuri și așa 
îi vrem şi acum“ (Cuvântul, 14 
Oct.). Cum insă tot d. Traian 
B: nu spuna că în „Cuvân- 
tu!” trebue să se manifeste „tot 
sbuciumul legionar... tcată svâc- 
r inimilor de eroi, care au 
înfrunțat primejdia şi moara- 
tea”, (oc, cit.), înțelegem clar 
dzce aparița ziarului, în viziu- 
nsa normativă a Comandantu- 
lui, este o mars bătălie. Adv 
satu! în această bătălie, va fi, în- 
tr'anumit fel și <buziumul legic- 
nar” p3 care noi îi vedem sub 
aspectul tragicsi împărțiri a ge- 
nzraţiei de lup:ători în echipa 
mosților și a viilor. Morţii vor 
da ajutor viilor, dar viii au mi- 
Ssiunsa și mai grea de a nu su- 
fer; cmenește de dispariția ea- 

marazilor, ci de a-i transforma 
în sfnţi, de a le aşeza în liniște 
apoteoza ps frunte, cum face d. 



























HAIG ACTERIAN, 


zugrăvind, întradevăr, un 
chip cu aureolă, lui Mihail Po- 
lih:oniade,  organizatorui de 
„cuburi legionare“: „In conver- 
sațiile obișnuite Mihail Polihro- 
niade observa calităţile eterne 
ala  legicnarului. Dintr'odată 
buzuria descoperirii acestor ca- 
lităţii lagionare, îl silea să vor- 
bească numai pentru viitorul 
ncu venit. Entuziasmui, căldu- 
ta suilstului, spovedania, pă- 
reau că, promit o lume a armo- 
nisi, Aveai sugestia în acele cli- 
pe că stările unei pzrfecţiuni o- 
mensști se poţ infir:pa, că ele 
există. Vorba şi demonstraţia 
judacăţelor senine, făsăduia tc- 
tul... Aveai certitudinea unei 
sch:mbării Sptg bine, spre ade- 
văr, spre frumos, Pregătirea 
legionarului avea în dialogurile 
cu Mișu treptz şi sensuri plato- 
nizs. O fugă relativă părea via- 
ţa, sufietul prindea aripi. (Bu- 
na Vestire, 20 Sept, 1940). Au- 
torul, cărturarul Haig Acterian 
para a stăpâni detașarea de care 
se îoloseşte luptătorul legionar, 
spre a-și faze din morţi un spri- 
jin, totuşi acel familiar Mișu, 
trădează emoția cu greu sugru- 
mată a frumosului suflst care a 
rdut un camarad. Ne între- 
băm cât de mare pcate fi su- 
ferința in sufistul unei legio- 
nare, soţie, mamă, sau soră, 
care deasemeni are un mort și 
în ce fel va fi privit sufletul mor- 
tului, dincolo ? Documentul a- 
supra acestui: fel da experienţă 
ni-: oferă, cu înduioșător talent 
de confesiune, d-na 


VERA TOTU 

















vizită la Jilava. 
alți legionari se 
afla Neculai Totu, în ajunui 
prcessului. O măsură  despra 
ataşamentul cu atât mai în 
în cazul unei soţii, îl desprin- 
dm din finalul unui capitol din 


povestind o 
unde plintre 














povsstinile autoarei, care arată 
putinţa  revederilor la p'o- 
ces: „La revedere pe mânst! 


Era prima dată când aveam bu- 
curia de a spune acest cuvânt. 
Ne vom vedea încă odată, și ia- 
căodată la Jilava, apoi câteva 
ziie în şir la proces. Purtam 
dreptul la o comoară atât ce 
prețioasă, Ce va fi mai târziu 
nu importă. Trebuia să scroim 
câț mai din plin, clipa tugară. 
Pe mâine” (Vremea. 13 Octom- 
brie 1940). Ce conziuzii se pot 
trage, provizorii pentru sensul 
primelor săptămâni ? Ele sunt 
mai mari decât bănuim, şi ari- 
pa morţii „legătura tainică -u 
morţii” invocată de înarumă- 
tori fixează un sens al fapteior 
dar și ai adânzirii doctrinare, 
Am spus că adă le din acest 
îs de mărturisiri, se depozitea- 
ză în tradiţia legionară. Notele 
acestea au rostul foarte mode st 
de a indica unde sau tipări 
mărturisirile celor în sufle tul 
cărora se află depozitul de sen- 
sui ce nu trebuazc anitate ci 
transmis tradiţiei legicnare spre 
folosul generațiilor ce vor veni. 
RHAMNES 


Da 


„REORGANIZAREA EUROPEI 
SUD-ORIENTALE” 











se chiamă articolul nesemnat, 
publicaț in numărul pe Octom- 
brie (Anul XLVI, 1940 (XVIII), 
No, 10, al periodicului „Le Vie 





UNIVERSUL LITERAR 


d'Italia”, care deși poartă sub- 
titlul de „revista mensile della 
consociazione Turistica Italiana”, 
are adesea foarte serioase studii 
semnate de autori iluştri. De data 
aceasta, deşi cele 3 pagini pe care 
se întinde articolul intitulat ca 
mai sus, sunt pline de date isto- 
rice și de cifre statistice, redac- 
torul anonim al mensualului „Le 
Vie d'Italia” lasă să-i scape afir- 
maţii grăbite. De pildă: 

„Lo iviluppo culturale della 
Transilvania € opera dei Magiari, 
dei Secui e dei Sassoni; mentre i 
Romeni, immigrati dopo /inva- 
sione del! 'Enrona orientale da 
parte dei Mongoli e piu tardi dei 
'Furchi, vissero prima da pastori, 
€ poi si occuparono pure di agri- 
coltura”. 

Lăsând la o parte inexactitu- 
dinea istorică 2 informaţiei pri- 
vitoare la originea şi vechimea 
Românilor în Transilvania — e 
rândul istoricilor noștri să se 
desfăşure prompt — reținem nu- 
mai afirmaţia că Ardealul n'are 
altă cultură decât acea maghiară 
secuiască și săsească, Un mini- 
mum de onestitate profesională 
se cere şi ziaristului, chiar Qacă 
e constrâns să scrie orice, oricând, 
fiind prin aceasta scuzat pentru 
erorile puse în seama grabei. Dar 
măcar răstoirea unui album de 
artă populară (oh! e o muncă așa 
de plăcută, vă asigur'), se impu- 
neă, înainte de a scrie despre ci- 





vilizația unui ţinut locuit de ţă- 
rani, Folklorul e mai greu de în- 
trebuinţat în probleme demogra- 
fice. Limbajul e mai greoiu decât 
arta decorativă. Producătorii ci- 
vilizaţiei ardelene sunt ţăranii. 
produsele lor sunt opere de ei- 
vilizaţie țărănească. Albumul hi. 
percunoscuţ in Europa al jui Pos- 
sacri, („Volkskunst Europas”, da- 
că nu ne înșelăm), e edificator în 
această privință. Arta populară 
ardelenească se aseamănă sur- 
prinzător cu cea din orientul şi 
partea meridională a Carpaţilor, 





şi nicidecum cu arta populară a 
pustei. Covoarele din Maramureş 
au aceeaş structură morfologică 
pe care-o prezintă cele din Olte- 
nia sau Basarabia, şi cepsele bă- 
năţene, tirâiele basarabene şi șur- 
ele hațegane scamănă miraculos 
între ele. Cojoacele și iile arde. 
lene din Sibii şi Făgăraș, ca şi o- 
pregele femeilor, par din aceeaş 
familie cu cele din Muscel şi Ar- 
geş, printr'o minune! Iar negara, 
lalelcle şi întreaga floră a orna- 
menticei naturaliste vegetale din 
Pusztă, nu se găsesc decât in pro- 
porţii infinitesimale faţă de gco- 
metrismul sau stilizarea natura- 
listă schematică românească. Bi- 
ne-binc, se va zice, astea sunt bu- 
ne pentru specialişti? Desigur. 
Insă dacă anonimul redactor nu 
e specialist, — după cum uşor se 
poate vedea, — în istorie, sar cu- 
veni să cerceteze cel puţin fap- 
tele săritoare în ochi. Fiindcă alt- 
fel se poate întâmpla, lucru ne- 
aşteptat şi curios, ca faptele să se 
pună de pricină. Și nu e tocmai 
comod pentru un „geo-politician' 


VASILE ALECSANDRI ȘI 


ITALIA 
Cunoscutui publicist italian 
Mar:eilo Camilucei, un pasionat 








al culturii dea gurile Dunării 
care nu întârzie, oridecâte ori 
are ocazia, să aştearnă pentru ti- 
par ceva în icgătură cu Româ- 
nia, publică de data aceasta in 
numărul ultim din „Nuova An- 
tologia“, la Note e Rassegne, un 
articol măricel, care depășește 
în orice caz titiu! rubricei, des- 
pre legăturile dintre Alecsandri: 
şi Italia. Abundând în juste a- 
mănunte biografice, scoțând în 
relief multiplicitatea  planuri:or 
de cultură în care se manifestă 
Vasile Alecsandri, studiu: d-iui 
Marcelo Camilucei insistă cu o- 








sebire asupra  caracteruiui de 
mcridional al poetului, însuşin- 
du-şi cu totul calificativul pe 


:-l conferă un critic ca Ba- 
Munteanu : „homo meditera- 
neus per eccelenza“. Primul pas 
în literatura română (mai scri- 
sese şi înainte, însă în franţuze- 
ste) fu Buchetiera din Florenţa. 
Michele Corradini, pictor, muzi- 
<ian, poet, liberal ardent, amic 
al iui Victor Hugo îi fu prieten, 
:e M. Camilucci, şi enumără 
apoi cu competinţă şi s:guranţă, 
faptele din care poate trage con- 


care 
si! 








cluzia că Itai:a era pentru Alec- 
sândri a doua sa patrie. Despre 








faima în Italia a poetului Ginţii 
Latine încununat la Montpzil: 
cu laurii rezervaţi  barduiui 
consacrat, d. Camiucei 


ei 
scrie 
cald. Hotărît lucru, A'ecsandri a 


fost întâiu! nostru mare amba- 
sador. Şi nu prin mij.oace d'p'o- 
matice, p legături efemere de 
banchet, ci prin mesagiile traini- 
ce ale simpatiei stârnite de cul- 
tură. 





„LOTTA E VITTORIA DI 
CORNELIO CODREANU” 


Din numărul 38 al săptămâna- 
lului „Meridiano di Roma” (22 
Settembre XVIII), desprindem 
concluzia unui articol intitulat 
„Lupta și biruinţa lui Cornel:u 
Codreanu” în care, după ce face 
istoria vieţii eroice a Căpitanului, 
autorul scrie: ...„„martiriul aceluia 
care în 1937 spunea că 48 ore du- 
pă biruința legionară, România 
se va fi aliat cu Roma şi Berli- 
nul, aceiuia pentru care „soarele 
răsărea la Roma”, aceluia care 
zicea că doctrina se creează prin 
acţiunea de fiecare zi, şi al că- 
rui program era lupta împotriva 
democraţiei, împotriva comunis- 
mului, împotriva iudaismului și 
pentru credinţă, martiriul acestui 





COSTIN 1. MURGESCU 





0£ 197 











nevinovat erou și apostol, a făcut 
ca victoria acelor ce-au luptat şi 
suferit pentru a o cuceri, să fie 
mai fulgerătoare şi mai deplină. 
Astăzi, întradevăr, România e 
stat legionar şi astfel idealul lui 
Codreanu a devenit realitate şi 
iara politica externă românea. 


scă 


IAR IN NUMĂRUL URMĂTOR. 


„Meridiano di Roma“ publică 
o traducere din „Pocsia Rcmeno 
Legionaria“:; „Ii Capitano“, de 
Aron Cotruş. Dacă regretăm un 
pic utătea efecte poetice ale ver- 
bului românesc reiate în proso- 
dia îmdiferentă și călduță a tru- 
ducerii d-lui Pimen Constuntine- 
scu, gestul în sine, adică în în- 
terâia lui, nu poate decât să ne 
bucure. Dar, pentru Dtwmnezeu, 
parcă până şi Francesco  Polili, 
trulucătorul lui Eminescu, avea 
ceva mai mult simț pentru limba 
noastră, cu toate că. italian fiind, 
na i sar cere atâtu cât dela un 
neaoş Pimen terminat în „escu“... 

Ictă, ca sprijin celor spuse, ce 
devin primele versuri ale cunos- 
cutului poem de Aron Colruş: 


Dalle moititud.ni cieche un 
uomo balza. 





Il suo pensiero: re. 
E iegge. 
La sua vo:ontă: corazza 


invincibile. 


PN Oră 


„„IDI9W] [ASI9AȚun” DINNPI 


NOTE PENTRU 
STATUL TOTALITAR 





19 Octombrie 1940 








]l suo andare: terremoto. 

Sună prozaic şi pe radical. Ul- 
timul vers are ceva din „cu ti- 
mibomba'“. Capacitatea de a com- 
promite o intenție lăudabilă, i-o 
cunoaștem dommiui Pimen Con- 
stantinescu de când cu numărul 


închinat României, al revistei 
„Termini“, Pazte-şi mai aminte- 
ște... 


SORACTES 
i a at 


„RÂSUL MORȚILOR DE AUR" 


Editura „Cartea Românească“ 
a semnat de curând, cu u, Con- 
stantin  Fântâneru, contracta 
pentru manuscrisul unui vclum 
de apnozimativ 50 de poeme, în- 
titulat „Răsul morţilor de aur“. 
Cunoscut ca prozator și critic, d, 
Fântâneru se va înfățișa, prin 
volumul acesta (după cât se pare, 
în jurul lui 1 Noembrie), in ipos- 
taza de poet. Surpriza ar fi în- 
iradevăr vu surpriză, dacă noi 
mam şti (dar noi ştim încă delu 
apariția romanului  „Interior“), 
ce nuurfat irizeuză lumina vieţii 
de tcâte zilele, cristalul rezonuni 
specific, al sufletului ghicit între 
cerapacele  aparenţelor 
sub care-l întâlnim. cele 
deseori pe autor. 

Despuiat de obiectivitatea ba- 
lamţei critice, cronicarul literar 
al revistei noastre demonstrează 
cu „Râsul morţilor de aur“, odată 
mai maci, că rigorile stemei” 
în gândire nu împiedică respira- 
ţia în transcendent 


uruze 
mai u- 











i 
DE i 


ȘTEFAN BACIU, poetul pre- 
țuit și uutorul volumelor de 
mare succes „„Poemele poetului 
tânăr“ şi „Căutătorul de comori", 
pregătește — în singurătatea re- 
tragerii sale dela Braşov -— un 
nou volum care va vedea lumni- 
na tiparului în această toamnă. 
Noua  culegre de versuri va 
purta titlul: „Cetatea lui Bucur“ 





Note teatrale 


GOETHE 





pisc al gândirii şi pveziei univer- 
sale, materializează în „Faust” 
îusăşi ispitirea gândului umdi. 

Actorul chemat să întrupeze 
în această dramă cu rădăcini 
metufizice, spiritul demonice — 
ivit în scenă, printrun act magic, 
se cuvine să aibă, așa dar, toate 
însușirile de seducţie și domina- 
ție, care pot face verosimile is- 
pitirea și transfigurarea lui Faust. 

Regisprul recentei înscenări u 
capodoperei lui Goethe, a inten- 
ționat, desigur, să se conformeze 
acestui imperativ. Dar, din pă- 
cate, interpretul ales de d-sa, nu 
izbutit să fie insinuant şi ferme- 
cător nici prin înjlexiunile vocei, 
nici prin ţinută şi mlădiere tru- 
pească, nici prin acel magnetism, 
propriu marilor actori; magne- 
tism, care cucerește pe spectatori 
şi care se exercită, dominatur, 
asupra partenerilor din scenă. 

Pe George Vraca, un singur 
actor îl putea învălui în farme- 
cul vorbelor sale; un singur ac- 
tor îl putea seduce şi domina: 
Tony Bulandra. 

De curând, d. Ion Sava a ştiut 
să-și completeze o distribuţie fe- 
ricită pentru piesa „Orașul nos- 
tru”, făcând apel la Linerețea lui 
Ion Aurel Manolescu. 

Pentru ce d. Soare n'a făcut 
apel la virtuozitatea d-lui Tony 
Pulanăra ? 

O bună distribuţie e cea dintâi 
chezășie de ces a unui regi- 
sor. Și cel dintâi certificut de pri- 
cepere. 





LUCIAN BLAGA 


a cărui operă filozofică și poeti- 
tică s'a bucurat de o mai înțele- 
gătoare primire, decâr su putut 
bucura până în prezent, opera 
lui dramatică, îşi așteaptă de mult 
regisorii şi interpreții vrednici să 
releve spectatorilor noștri, înălți- 
mile şi frumusețile de gând şi 
Qraiu românesc, prea îndelung 
tdinuite în misterele sale dramii- 
tice. 

In aşteptarea unui repertoriu 
de piese româneşti, la care știm 
că noua cârmuire a primei noas- 
tre scene, lucrează cu rguintă, 
am fost bucuroși să ajlăm în car- 
tea d-lui Constantin Fântânctru : 
„Poezia lui Lucian Blaga şi gân- 
direa mistică”, un capitol închi- 
nat operei dramatice la care ne 
referim și în care tuți cei ce jin- 
duesc de ani, în așteptarea ade- 
vâratului teatru de artă româ- 
nesc, vor găsi un preţios indrep- 
tar 





SINDICATUL ARTIŞTILOR 


eiiberat din cătușele unui forma- 
lsm greoiu şi păgubitor, își pro- 
pune să purceadă cât mai cu- 
rând la înfăptuiri utile. Era şi 


timpul. „Menirea Sindicatului — 
„um scris asta încă de acum 5 aui 
—- este mai cu seumă de a veghea 
„să întreție şi să sporească pres- 
„tigiul întregii corporaţii actori- 
„cesti. 

„Sindicatul va trebui să ufle 
„mijloace noi de întoarcere și 
„indrumare a publicului către 
„scenă. 

„Comitetul ce sa ales va tra- 
„bui să-și elibereze ființa, să-și 
„scuture lanţurile puse de rutina 
„și de biurocrația inutilă, să-şi 
„revizuiască statutele, să-şi soco- 
„tească din nou membrii, să-i 
„lrieze și să-i reție numai pe cei 
„vrednici. 

„Să-i cheme la sfat, să le cer- 
„ceteze gândurile şi păsurile nai 
„des — nu doar atunci când le 
„cere votul. Să colecteze toate v- 
„nergiile, toate inițiativele bune: 
„să dea el — comitetul sihilisa- 
„tului -— pilda solidarității de 
„breaslă 

„Dar Sindicatul nu poate as- 
„culta mici de supărări, nici de 
„banităţi fără temeiu. 

„Sindicatul nu se poate înduio- 
„Sa de sărăcia fiecărui membru, 
„nici nu-și poate arăta generoti- 
„tatea permanent şi înutil față 
„de cei fără lucru. 

„Mizeria celor bătrâni și bol- 
„navi, trebue desigur alinată, dar 
„pe lista „ajutoarelor” se adună 
„prea mulţi membri tineri şi să- 
„nătoși. 

„Un sindicat care milueşte pe 
„unii, nu va da niciodată ajutor 
„adevărat tuturor. 

„Cea dintâi datorie a unei cor- 
„poraţii de muncitori este să-şi 
„plaseze muncitorii... Dacă sindi- 
„catul este în adevăr o corpora- 
„lie geloasă de prestigiul ei, dacă 
„trea să-şi apere, cu adevărat, a- 
„buția şi să o sporească, nu va 
„risipi de acum înainte nici un 



























OCTAVIAN SMIGELSCHI 
Studiu pentru „Portiţa” 





„yologan, pentru cei deprinși să 
„astepte cu rugăciuni şi slugâr- 
„nizie, bunăvoința  cemitetuiui 
„— nu va plasa capitalul intreg 
„În acțiuni, în imobile, împrumu- 
„luri şi alte ufuceri sizure. 

„Sinlicatul nu este o întrepriu- 
„dere bancară. 

„Și dacă avem un capital” du 
„plasat, mar ji mai firesc să-l 
„Plasăm în așa chip încât să le- 
„rim pe toți. membrii noștri făra 
„lucru, de exploatarea negustu- 
„rilor teatrali ?... 

„De ce să încercăm --- ca până 
„azi — alinarea mizeriei şi nu a- 
„pularea pricinilor ei? 

Să plătim chiria unei săli 
oriunde în Capitală. Să înfăți 
sub controlul şi cu sprijinul iuni 
cunitet restrâns, un repertariu 
selecționat, folosind numai re 
uisori și actori fără angajament. 

„Să ralorificăm munca tuturur, 
„Să promovăm talentele tinere. 

„Să înfrățim laolaltă curivzi- 
„tatea publicului, cu râvna de 
„creaţie a meșteşugarilor și uce- 
„hicilor jocului teatral: scriitori, 
„actori, pictori, muzicanți, dan- 
„tatori, cântăreţi, etc. 
„Spectacolui distins de presă 
apreciat de public să fie apoi 
„înfățișat aidoma în toate ora- 
„sele țării... 























Gândul acesta vechiu de 5 uui. 
redevine actual. 

Poate, că cineva din noul co- 
mitet al sindicatului va îndră:ni 
să pue în discuție această pro- 
punere, Altădată ar fi fost cun- 
trară intereselor celor ce condu- 
ceuu Sindicatul. 

Poute că azi nu se va impu- 
trivi nimeni ideei ca actorii să 
finanţeze cu o sumă rezultat 
din propriile lor cotizaţii, o înj- 
uhebare artistică unde să nu se 
simtă lipsa „capitalistului” străin 
care se îmbogățea vertiginos din 
exploatarea talentului şi muncii 
lor. Beneficiile „capitalului” ar 
reveni astfel corporației... 









ION MORŢUN 


boer moldovean făcut şi bla- 
jin, iubitor de carte și paisonat 
stujitor al teatrului, a fost unul 
dintre puţinii actori sensibili lu 
efortul de înoire pornit de cei 
tineri. 

Sfătos şi înțelegătur, Ion Mor- 
iun a fost în toate prilejuriie în 
rândul întâiu, când a fost vorba 
ie vu manifestare tinerească. Fără 
condiții şi cu tut entuziasmul. 
Scena românească u pierdut 
mare artist. Cei de v vârstă 
cu el au pierdut un camaurad. Ac- 
torii tineri au pierdut însă un 
prieten, un adevărat prieten. 


un. 


$.D. 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23  'Taza poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P,. T.I.N 24464-838