Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0020

VAI VIDPSUL LIIIDAR 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă “ub No. 163 Trib. Ilfov E 





Destinul împărătesc al poetului 


Intre cuvintele cu tâlc atribuite lui Micheil-Angelo, este 
unul care, în deosebi, îmbracă un adânc înţeles. Se zice că 
neîntrecutul meşter, aflându-se odată în faţa unui bloc de 
marmoră, ar fi exclamat; „Ah, ce frumoasă statue!“. Cu acea 
putere de anticipare pe care o dă artistului obiceiul lucru- 
Hui, el ghicea, în bucata informă de marmoră, liniile şi con- 
turul unei statui. 

Un sentiment asemănător încearcă desigur pe învătaţi, ori- 
decâteori îi duce gândul la viața marelui Virgiliu. Despre 
viața lui, au rămas informaţii puţine, neîndestulătoare, câte- 
odată contradictorii. Am putea spune că ele lasă impresia 
unui bloc de marmoră nemodelat. Acest material, sărac şi in- 
form, ne îngădue totuși să întrezărim ce splendidă linie, ce 
contur singular avusese viaţa poetului. Imitâna pe Michel An- 
gelo, suntem ispitiți să exclamăm şi noi: „Ah, ce frumoasă 
viajță?“e. 

Frumuseţea abia bănuită a acestei vieţi de poet face şi mai 
mare greutatea de a o prinde într'o icoană care să nu fie prea 
trădătoare. Greutatea, cum «era de așteptat, n'au învins-o în- 
văţaţii, ci tot un poet. Cea mai bună definire a vieţii lui Vir- 
giliu ne-a dat-o Carducei, atunci când, în 1884, inaugura 
statuia poetului la intrarea satului Pietole. Acolo, pe melea- 
gurile unde, cu două mii de ani în urmă, duiosul cântăreţ al 
turmelor deschisese ochii asupra lumii, Carducei a înfăţişat 
pe Virgiliu, într'o frază lapidară, <a pe un „lavoratore jta- 
lico, che dalle rive det Mincio sali al Campidoglio, e dal Cam- 
pidoglio all'Olimpo” : (Un muncitor italic, care, depe malurile 
râului Mincio s'a înălţat pe Capitoliu şi depe Capitoliu în 
Olimp). 

In adevăr: să fii aruncat de ursită într'un sat pierdut lân- 
gă malurile mlăştinoase ale râului Mincio ; să fii copilul unui 
mărunt cultivator dela ţară, care-şi agonisea viaţa îngrijină 
de albine ; să-ţi petreci copilăria hoinărind prin grădini şi 
livezi; apoi deodată să fii primit la masa împăratalui, stăpâ - 
nul marelui imperiu ; şi în fine să devii, prin cântecul tău, 
zeul în faţa căruia se pleacă elitele spirituale din toate tim- 
purile, — nu este aceasta cea mai minunată trecere prin viaţă 
din câte se pot închipui? 

Oamenii locului au înţeles repede, cu instinctul sigur al ce- 
lor simpli, că viata lui Virgiliu semăna a minune, și în jarul 
naştarei sale a început să se urzească legenda... Se povestea 
cum, în noaptea dinaintea facerii, maica poetului visase că 
năştea un ram de laur. Şi ramul, îndată ce-a atins pămân- 
lui, a crescut văzând cu ochii, acoperindu-se repede cu flori 
şi cu roade. Laurul, atunci ca şii astăzi, era sortit să încu- 
nune frunţile învingătorilor. A doua zi în zori, plecând cu 
bărbatul ei întrun sat învecinat, durerile facerii au prins-o 
pe drum și a născut în marginea şoselii. Iar pruncul, în loc 
să plângă, şi-a privit domol părinţii şi-a surâs. După obiceiul 
din părţile acelea, pe locul unde s'a născut copilul a fost să- 
dită o cracă de plop: îndată s'a înălțat un plop care creştea 
într'o zi cât alţii într'un an, ajungând repede un copac înalt 
şi drept, obiect de venerație pentru oamenii din împrejurimi. 
Şi astfel basmele s'au ţesut, din prima zi, în jurul leagănului 
lui Virgiliu. Ele învăluiau cu minuni şi cu taine naşterea co- 
pilului care, într'o scurtă viaţă de pământean, avea să facă 
un salt uriaş, din omenesc şi trecător în dumnezeesc şi etern. 

Dar, în destinul acesta neobişnuit, poetul nu se găsea sin- 
fur: viaţa lui se legase de aceia a unui impărat, Era Oeta- 
vian Augustul, „tânărul divin”, care luase pe umerii săi, la 
18 ani, moștenirea glorioasă dar grea a lui Caesar, pentru 
ca, în mai puţin de douăzeci de ani, dintr'o ţară sângerată şi 


ABONAMENTE ; Lti 220 pe 1 an 
% 120 pe 6 luui 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 





REDACȚIA: ȘI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘII 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 








APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


ANUL XLVIll e Nr. 20 
SAMBATA 20 MAI 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Genialitate si sfintenie 


Nicolae Berdiaiew face o profundă gre- 
șală când atribuie geniului o renunțare 
la lume de ordin moral și prin aceasta, 
il compiră cu monahul. Geniul a- 
deră la lume prin structura lui vizio- 
nară, iar nu printr'un act de voinţă. Un 
călător în țară străină, care nu cunoaște 
graiul locului, se simte izolat, dar a- 
ceastă izolare cine ar putea so numea- 
ssă act de renunțare? Geniul e străin 
de lume prin natura viziunii lui, adică 
printr'un fenomen natural ce nu reprs- 
zintă nicio strădanie de ordin moral. 
Asceza sfântului e cu totul altceva, decât 
această inadaptabilitate genială. Asceza 
e într'adevăr renunțare, adică altul ra- 
dical al voinței eroice de a se lepăda de 
lume și de bunurile ei. Pentru ascet, lu- 
mea, e într'adevăr devastată de răul pă- 
catului și renunţarea la lume e renun- 
ţarea la. păcat; lupta împotriva lumii e 
lupta împotriva păcatului. Dar e luptă, 
e războiu, purtat cu o încordare de vo- 
inţă și cu o energie morală fără. asemă- 
nare. Ascetul e de cele mai multe ori 
un păcătos convertit prin credinţă reli- 
gioasă ]a virtute. A fost întâiu din lume, 
a participat din plin la mizeria și la de- 
căderea ei morală, pe care după acea 
o neagă fiindcă îi cunoaște amărăciunea 
băută până 1a fund. Cunoașterea păra- 
tului în lumina revelajţiei creiştine < izva- 
rul groazei lui de lume. Pe geniu însă 
nu conștiința morală a păcatului îl de- 
părtează de lume, ci un superior simţ 
estetic, care refuză urâtul existenţii sau 
care e pătruns de tristeţea frumuseţiloz 


LU 


atât de vremeinice din această lume. 
Scopenhauer atribus geniului melaneo- 
lia. Dar care poate fi cauza esestiei 
melancolii decât aspectul urit al iu- 
crurilor sau vromelnicia frumuseţii lor? 
Genialitațea «e un instinct estetic care 
il desparte p> om d2 lume. Şi e 
foarte posibil ca geniul să nu aibă 
Şi e foarte posibil ca, geniul să nu aibă 
conștiința păcatului ce devastează exis- 
tența, făcând-o urită şi vremelnică, Uri- 
tul şi vremelnicia sunt efecte aie păca- 
tului, dar conștiința păcatului e specific 
creștină, pe cânid geniul poate fi sau nu 
creştin. Când Horaţiu disprețuiește lu- 
mea întrun vers faimos, n'o face din 
motive ascetice, fiindcă Horaţiu e un 
epicurean, care se simte foarte bine în 
desfătările acestei vieţi, ci din repulsie 
[aţă de trivialitatea „vuleului profan“. 
Şi când el găsește accente da pătrun- 
zătoare melancolie în strofela către Pos- 
tumiuis, e determinat nu de sentimentul 
moral, ci de regretul că dastătările a- 
cestei lumi nu ţin decât atât cât scurta 
noastră, viaţă omemească. Un exces de 
sensibilitate nativă pune distanţă, între 
geniu şi lume, qin pricina vulgarităţii ei 
sau a vremelniciei frumuseţilor ei, fără 
ca €] să aibă neapărat conștiința morală 
2, cauzei adânci din care se naște această 
dasfigurare. Adesea se adaugă la aceasta 
un orgtoliu rănit de felul cun lumea 
reacţionează faţă de opera lui. Beetho- 
ven €e furios şi desnădăjauit că oumenii 
nu înțeleg puterea mântuitoare pe care 
o aduse divina lui muzică. Orgoliul se 





Sonata morții 


M'asmut spre lăcomia de ani ca spre-o isbândă. 
Apoi tot sporul cade sub vechi tăișuri grele, 


Goya: 


Pierd slava și m'adaog la pulbere, dobândă. 


Au cine stă 'mpotriva eternității mele ? 


Lorenza 


-Correo 


S'abate Universul din calea lui cea dreaptă 
Când miezul meu statornic putea-voiu să-l ating? 


Intârziază soarta şi nimeni nu așteaptă... 
Pe ceruri leoparzii amurgului se sting. 





sfâşiată înăuntru, să facă un puternic şi înfloritor 
Destinul împărătesc al Jui Virgiliu se întregeşte şi se împle- 


teşte cu acela al lui August. 


Va scânteia de acuma durerea şi mai tare 


de prof. N. 1. HERESCU 


imperiu. 


Cu vraja ei de stemă pe-atâtea frunţi bătută. 
Bucăţi aş face lumea să dau la fiecare 
Dar peste tot la pândă stă neagra mână mută. 


Adie pretutindeni timp înspicat cu moarte 

Ies haite mari de gânduri şi somnul mi-l sfâşie 
Imi plumbuiesc trecutul din urnele deșarte 
Las visul moștenire, e singura-mi moșie. 


de NICHIFOR CRAINIC 


ţine de conștiința. superiorității geniului. 
Alfrad le Visny, care declară în prefala 
nemuritoarelor sale posme că genul a- 
cesta e creat de el în literatura fran- 
ceză, a dat o expresie magistrală aces- 
tui sentiment în celebra poasie „Moise 
unde nefericirea geniului apare din pri- 
cina nemăsuratei lui mărcţii faţă de mu- 
ritorii comuni. Orgoliul lui Ovidiu gă- 
seşte versuri de foc chiar în elegiile sale, 
scrise în nencrocirea exilului, pe țărmul 
barbar al Pontului Euxin. Iar Eminescu 
trăiește același sentiment al sunsriori- 
tăţii, ce pune între el și lume o distanţă 
sidreală, când serie: 
Trăind îm cercul vostru strâmt, 
Norocul vă petrece, 
Yar eu în lumea mea mă simt 
Nemuritor şi rece. 

Pentru ascet însă, orgoliul e păcatul 
capital, care a adus prăbușirea omului, 
păcatul şi moartea în lime. Căderea lui 
Adam din Dumnszeire, cum scrie în Filo- 
calie, decurge din păcatul orgoliului. As- 
cetul nu urăște și nu disprețuiește lu- 
mea ca făptură cosmică a lui Dumnezeu, 
ci păcatul din lume, care o desdumne- 
zeaște. A numi genialitatea un nou mo- 
pahism și o altă, sfințenie, cum face 
Berdiaiew, inseamnă a confunda lucruri, 
cari nu merg împreună decât forțate de 
judezata cea mai arbitrară şi mai nein- 
temeiată. 

Dacă geniul merită să fie admirat în 
opera lui, viața lui ca am e adesea tot 
ce poate fi mai opus ascetismului. Opera 
lui Baudelaire e una şi viaţa lui detra- 
cată e cu totul altceva. Opera, lui Ver- 
laine e una și viața lui noroioasă cu 
totul altceva .Ca oameni, aceste genii 
sumt martirii propriei lor păcătoșenii. 
Viaţa lu: Dostoiewski însuși e un infern 
ds patimi şi toală superioara conștiință 
ortodoxă, in contrast profund cu bio- 
grafia lui, e intrupată în opera fără de 
asemănare, pe care ne-a lăsat-o. Dar 
nici lui Baudelaire, nici lui Verlaine și 
nici lui Dostoiewski nu le-a trecut vreo- 
dată prin minte, că ar putea sta vreo- 
dată pe picior de egalitate cu sfinţii, 
fiindcă in omeneasca lor păcătoșenie, a- 
veau conștiința creștină a distanţei ce-i 
desparte de virtutea pe care o visau şi o 
căutau, dor n'o infăptuiau. 

Ascetul e, dimpotrivă, o întrupare 
rea'ă a virtuţii. Ei n'o visează, ci 0 în- 
carnează. Despre el se spune deobiceiu, 
în comparaţie cu geniul, că își este pro- 
pria capodoperă morală, pe când artis- 
tul își consumă umanitatea în capcdo- 
pera de artă pe care, dintreolo de el, o 
dăruieşte omenirii. In parte e adevărat, 


„Impăratului, ne spune istoricul Suetoniu, îi plăcea să în- 
curajeze în toate chipurile pe oamenii de geniu ai vrmeii sale. 
E! asculta cu răbdare şi cu bunăvoință pe cei care îi citeau fie 
poeme, fie opere de istorie, fie chiar cuvântări sau dialoguri 
filozolice”... In adevăr, August se pricepuse să creeze, în 
jurul palatului său, condiţiile prielnice în care spiritele în- 
zestrate cresc şi făuresc opere fără moarte. Un veac mai târ- 
ziu, duhul pătrumzător al lui Martial, exprima întrun vers 
devenit repede celebru, credinţa lui despre rolul pe care îl 
au marii monarhi în fericita desvoltare a unei literaturi: 

„Sint Maecenates, non deerunt ,Flacce, Marones”. 

„Să existe binefăcători ca Maecena, şi nu vor lipsi nici 
poeţi ca Virgiliu“. 

Vers pe care Boileau îl va traduce, 
cuviinţă : , 

„Un Auguste aisâment peut faire des Virgiles“. 


îndreptându-l după 





(Urmare în pagina 7-a) 


ORMUZD ŞI AHRIMAN 





In nici o religie din lume 
dualismul nu a fost formulat 
mai precis şi mai violent ca 
în religia lui Zarathustra, 
Lupta între bine şi rău, între 
lumină şi întuneric, a [ost 
proectată de profetul persan 
ca întâiul principiu al meta- 
fizicei. La această luptă, care 
despică lumea în două tabere, 
ia parte întreg Cosmosul; căci 
sunt „forțe“ fizice și mentale 
bune, după cum sunt și Jorțe 
rele; sunt animăle şi plante 
bune, după cum sunț și altele 
rele. Omul nu e singur, în 
această luptă hotărită între 
Bine și Râu, Nu e vorba nu- 
mai de un conflict interior, de 
ciocniri în lumea morală, ci 
de un adevărat război cosmic. 
Intâlnirea între Bine şi Rău, 
între Lumină și Intuneric, se 
verifică pe oricare dinire ni- 
velurile realității — și pretu- 
tindeni lupta se desfășoară 
sălbatec, implacabii. In orice 
gândeşte, simte sau face omul, 


învinge unul din cele două 
principii: Binele sau Răul. Nu 
ezistă acțiune fără semnifi- 
cație, nu există simțire fără 
urmări şi nici gândire „,neu- 
tră“ sau gratuită. Totul cade 
într'una din cele două talere 
ale balanței, a Binelui sau a 
Râului. Nu există nicăieri în 
Cosmos un tărâm neutru, 
unde să nu se dea lupta între 
Ormuzd şi Ahriman, între 
Bine și Rău. Omul care-și 
muncește din greu pământul 
nu este angajat numa; într'o 
activitate egoistă, prin care el 
și familia lui își agonisește 
pâinea cea de toate zilele. El 
este, prin chiar munca lui 
agricolă, un soldat al Binelui 
și luptă împotriva Răului. 
Căci agricultura este o faptă 
bună; este un triumf a] Lu- 
miânii asupra Intunerecului, al 
culturii asupra haosului, al bo- 
găției și rodniciei asupra să- 
răciei și pustietății, al stabili- 
tății asupra  nomadismului. 


Intreaga 'mchipuire e numai întristare. 
Mă "ncolăcesc pe besna ce duce 'n adâncime... 
Nu-i sufletul o altă cumplită încercare 
Și Dumnezeu o vamă în drumul pân” la mine ? 


Ce fund lovii prin hăuri ? Puternica isbire 
M' aruncă iar afară și inima îmi store : 

Nu isbutesc odaiă să te străpung iubire 
De dincolo de tine să nu mă mai întorc. 


Imi jăfuiră vatra drumeți, străini... Grăbite =: 
Femei şi-au luat jăratec să arză o viaţă, 

Azi ca să-mi apăr focul de "'naltele ispite 
La marginile mele pun paveze de ghiață. 


de MIRCEA ELIADE 


(S*a şi dovedit, de altfel, că în 
cea mai veche porțiune din 


Zend-Avesta, da  numilele 
Gâthă, se poate identifica 


idealul unei societăți agricole; 
Cf. A. Meillet, Trois contâren- 
ces sur les Gâthâ de l/'Avesta, 
Paris 1925). 

Este totuşi semniţicativ și 
extrem de interesant pentru 


în parte inexact. E adevărat că geniul 
se consumă în operă văzându-se pe sine 
mai mult în ea decât în omul din el. 
Trebuie să, observăm însă că această dă- 
vuire de sine nu e rezultatul unei deli- 
perări morale, ci o pornire înnâscută, 
spontană, căreia nu i-ar putea rezista. 
Creaţia e pasiunea lui absorbantă și do- 
ninantă. Creaţia în geniu e un instinct 
zericit, care se deslănţuie ca, o fatalitate. 
mar putea trăi altfel. In aspectul ex- 
ierior, în interpretarea, pe care noi i-0 
dăm, acest instinct creator apare ca 0 
i i i i 


V. VOICULESCU 


h:storiens anciens et moderns 
de /'Armâmie, Paris 1869, tome 
II, p. 376). Acelaşi lucru îl 
credeau şi manicheiștii care, 
după cum se ştie, au primil 
dualismul prin profetul lor, 
Mani, direct din religiile îra- 
niene (cf. trimiterile la texte 
în Erik Peterson, Eis 'Theos, 
Găttingen, 1926, p. 311). 

Se înțelege importanta a- 
cestor credințe referitoare la 
origina comună a lui Ormuzd 
și Ahriman. Binele şi Răul 
sunt fraţi, pentrucă purced 
din aceiași tulpină. Inainte cu 
intreg Cosmosul să fie teatrul 


cercetarea noastră, că acest ge luptă al celor două princi- 


dualismul prin profetul lor, 
fost modificat în anumite 
„secte“ iraniene; iar modifi- 
carea s'a produs exact în sen- 
sul  „totalizării“  Binelui şi 
Răului, a Luminii şi Intunere- 
cului. Bunăoară, într'una din 
religiile misteriosoțice născute 
din doctrinele lu; Zarathus- 
tra, în zervanism, se spune că 
Ormuzd și Ahriman au fost 
frați. E2nik din Golp, episcop 
al Pakrevantului, în cartea sa 
Despre Secte (sec. V) afirmă 
că Ormuzăd şi Ahrimân sunt 
născuți din Zervan, deci sunt 
fraţi (Langlois, Collection des 


pii contrarii şi antagonice, 
înainte ca Ormuzd şi Ahriman 
să-și împartă lumea — există 
doar un singur principiu, Aer- 
van, Dumnezeul în care toale 
contrariile coincid, care nu cu- 
noaşte nici „Bine“ nici „Rău“, 
nici „Lumină“, nici „Intune- 
rec“, pentrucă el cuprinde to- 
tul în sine. In termeni de On- 
tologie vedică, sar spune că 
Ormuzd şi Ahriman sunt as- 
pectele diferite — manifest și 
latent — ale lui Zervan., Tot 
ce-am spus, în articolele pre- 


cedente, despre  bi.unitatea 
divină în metafizica indiană, 
despre binomul  Mitravaru- 


(Urmare în pag. 2-a) 





nau, despre șerpi și sori, etc. 
— ne ajută să înțelegem sem- 
nificația acestor credințe per- 
sane asupra descendenței co- 
mune a luji Ormuzi și Ahri- 
man. 

Dualismul 2arathustrian sa 
păstrat mai departe, în toate 
religiile iraniene şi toate sec- 
tele creștine care sau născut 
din ele (manicheismul, bogo- 
milismul, paulianismul, etc.). 
Dar este interesant de obser- 
vat că acest dualism nu s'a 
putul menține în stare pură. 
Inainte ca lumea să fie pradă 
Rdului şi înainte ca să îzbuc- 
nească lupta între cele două 
Principii, exista o stare unita- 
ră, nediferenţiată, „totală“. 
Dualismul este un destin ai 
actualei condiții cosmice și 
umane. Das la început, ab 
origo, in principium, ca și 
sfârșit — nu va mai exista 
conflict, nu vor ma; exista 
„părți“, tot ce este acum des- 
picat şi multiplicat va fi din 
nou totalizat, uniţicat... 

Ideile, care sunt felurit în- 
țelese și trăite în decursul 
veacurilor și de căire diverse 
neamuri, au uneori o „istorie“ 
plină de aventuri. Așa s'a în- 
a Rr me ea Ora ea a PE 


(Urmnare în pag. 5-a) 














Matei 


Chiar în volumul „Leagăn de 
îngeri“, apărut în 1935. d. Matei 
Alexandrescu se anunţa a fi un 
„independent“, împotriva titlului 
oarecum gândirist dat culegerii 
de versuri, fără acoperirea în- 
tregului conținut. Poetul scria 
despre îngeri cu o inspiraţie laică, 
pornind dela analogia lor cu via- 
ţa de puritate şi farmec naiv a 
copiilor. urmărind expresia unor 
sentimente de înduioşare şi gin- 
găşie. a unui lirism al candorii. 
Deaceea poemele nu adânceau a- 
tât o stare celestă, „îngerească“, 
cât descriau prin simple notații, 
0 ipostază de basm, de împodo- 
bire fantastică a empiricului. In- 
gerii se legănau ca în acest joc 
Cerosc: 


Ingerii au roit în livadă. 
(Nu-i nimeni să-i vadă) 
Și cățăraţi în pomii cerești 
- - Can nişte meri creţeşti — 
Rup crengi încărcate cu stele 
Si cu ele, 
Se vor bate 
Până la noapte... 
(pag. 31) 


Dacă în volum ar [i predomi- 
nat versuri de felul acestora, am 
fivăzut în ele un manifest pentru 
o anume poetică de şcoală Soco- 
tim însă că ele se datorau numai 
unei sensibilități temporale a au- 
torului, stărvinţei unei  înduio- 








SCRIITORI 


CRONICA LITERARA 


Alexandrescu : Jocul 
cuvintelor, poezii Edi. „Cartea Românească“ 


şări paterne, fiindcă alături de 
cicilul lor întâlnim şi poezii ru 
strofe de „analiză“: 


Femei frumoase, amfore de preț, 
Tot nenvățat e cel care vă 
Ipoartă: 
Ii lunecă prin degete o toartă 
Şi plânge după ce v'a fărîmat 
(pag. 97) 


Tot semnificativ pentru volum, 
era și avizul către „prietenii pa- 
eţi“, din strofa: 


Cu voi, prieteni, am coborit 

In ocnele surpate ale cuvintelor 

(Eram copil şi mi-a' fost urât). 

Au descleștat gura mormintelor 

Și-ain așteptat să ne răspundă 
[din adâncul lor 


Cuvântul diamant strălucitor 
(pag. 67) 


Trecerea de la „Leagăn de în- 
geri“ la „Jocul cuvintelor'“* se fa- 
ce tot printr'o mărturisire de 
căutare şi de pândă în jurul „cu- 
vântului“. Reducerea la „cu- 
vânt“ subliniază mai mult auta- 
nomia poetului Matei Alexandre 
scu, exprimată evoluat şi atât de 
limpede în „Jocul cuvintelor“. 


Jocul cuvintelor: joc de 
[vieţuitoare, 


Cuibul lor peste tot, în suflet, 
[în sânge 

Sunt ca şi noi muritoare 

Și înțeleptul le adună şi plânge. 
(pag. 12) 


sau acest lirism al nelinişte; după 
expresie: 


Mi-e vorba grea cum e pământul 
[ud 

Şi tat ce cuget nu încape n grai. 

Im minte doar vorbesc şi mă aud 


Şi nu mă cred uitându-mă la 
stra. 


(pag. 15) 


Luciditatea poetului a crescut 
aşadar hotăritoare de ia momen- 
tul iniţial când sa îndemnat 
lăuntric să caute „cuvântul dia- 
mant strălucitor“. Il vedem as- 
tăzi pe d. Matei Alexandrescu 
neacaparat de nici o temă, neîn- 
Jănţuit retoric de nici un „isvor“ 
de inspiraţie. Când scrie despre 
„Frate plug“, despre „Popa Ilie“, 
sau când afirmă: „Așa în mine 
gem ca'ntr'o turbincă — Tristeţi 
de om purtat numa'mn opincă” nu 
imebue să vedem o aderenţă la 
magia pământului. Nici grupul 
„Descântece“ nu susține clasifica- 
rea autorului printre poeţii fol- 
klorici, tradiţionalişti în sensul 
mai nou, ardelean. (Emil Giu- 
guina, George A. Petre). După 
cum ciclurile contrare, „Daisy“ 
și „Pantoful seniorului“, nu-l a- 
tașează pe poet de alt curent li- 


UNIVERSUL LITERAR 


ric, subtilizant, poate tot de pro- 
veniență ardeleană, dar trecut 
pe creasta de contemplaţie a er- 
metismului (Eugen Jebeleanu). 
Credem că îl diferenţiem destul 
pe d. Matei Alexandrescu, decla- 
rându-l ca mai sus, un „indepen- 
dent':. Nerobit temelor şi indica- 





Matei Alexandrescu 


ţiilor ideologice de școală și nici 
vreunui psihologism Ynelancolic 
acaparator (Virgil Carianopol 
este atât de specilic !), liber de 
apăsarea manierismului și a mo- 
dei, d. Matei Alexandrescu este 
un contemplativ lucid, pentru 











care poezia există întâiu ca meş- 
teșug al cuvintelor, ca tehnică a 
expresiei, ca sinceritate a conţi- 
nuturilor. Poetului îi e tot una 
dacă adună emoția din soarta lui 
„Popa Ilie“, pe care „Cârja nu-l 
mai cumpănea ca 'nainte, vântul 
copilăriei începuse a-i bate prin 
minte“, sau despre: 


Câinele mărilor, cucuvea, 
Pe la o mie două sute şi ceva. 
Pirat adevărat dijmuia și pe 
['mpărat. 
Impilase pe dracu la cârmă 
Și sufletele-i treceau printre 
[degete fără urmă. 


(pag. 113) 


sau în sfârşit mai volatilizaţ. 
Daisy, ramură de lumină 
Trebue să fii pe aproape: 

Mi-o spune dogoarea din pleoape 
Astupate pe veci de rugină 


(pag. 51) 


Tonul volumului îl dă preocu- 
parea de expresie liberă a ori- 
cărui conținut, călăuzită doar de 
voința de autenticitate. Fiecare 
bucată a volumului rămâne de 
sine stătătoare, avâna frumuseti 
nu de atmosferă, nici de „pozi- 
ție“ şi sau de „stil“, ci în primul 
rând valoarea necesară a „cuvân- 
tului“ așezat la locul lui cu mult 
noroc, înrourat şi viu ca un ră- 
sad în mediul lui de germinaţie. 
Prin aceasta, d. Matei  Alexan- 
drescu se şi deosibeşte de mulţi 
confrați ai d-sale, cotropiţi de 
numeroase robii, dintre care aceea 


20 Mai 1939 


| 





de CONSTANTIN FÂNTANERU 


a imagismului este desigur cea 
mai periculoasă. Poetul nu culti- 
vă imaginea pentru imagine, nu 
se lasă pradă delirului metaforic, 
nu îngăduie îmbătarea muzica- 
lizărilor, a divagaţiilor asociati- 
ve. Metafora are rolul tehnic de 
a concretiza, de a înfățișa un 
concret, ea este unealtă, iar nu 
scop în sine, ea slujește, contu- 
rează emotivitatea, dar nu o a- 
caparează. lată o strofă de fru- 
moasă întrebuințare a metafo- 
rei, în invocația „fratelui plug': 


De sar îndura vecina Moarte 
Să ne ducă dincolo 'mpreună, 


Am întinde o brazdă, hăt 
Ideparte, 
Pânăn pragul alb, la Sfânta 
[Lună. 


(pag. 21) 


Moartea e o vecină. Determi- 
narea atât de simplă, are sub- 
stratul gândirii  sprijinitoare. 
Imaginea brazdei trase dincolo 
de „fratele plug“, conține dcase- 
meni tăria unei idei, a pregătirii 
pentru călătoria cea mare, prin 
jertia adusă pământului, cultului 
său. Se găsește aici un miez al 
tradiționalismului, spus natural, 
fără elocvenţă, modalitate absen- 
tă în volum, unde domnește luci- 
ditatea, supravegherea, bunul 
simţ și chiar humorul verbal, al 
întorsăturilor şi locuţiunilor, 

Rămâne ca d. Matei Alexan- 
drescu să parcurgă drumurile 
amplificării pe care le anunţă cu 
siguranța unui talent clar. 


DE a A a a A a ta a a a A a tt ani 








Genialitate si sfinţenie 


(Urmare din pag. I) 


jertfă personală, dar el n'o trăieşte ca 
atare, ci ca o satisfacţie întradevăr su- 
praumană a operei, pe care o făurește, 
Am greşi însă dacă am confunda acest 
instinct creator cu o erupție a incon- 
știentului, ce ar face din geniu o jucărie 
a forțelor oarbe. Geniul e perfect con- 
ştient de puterea ce i se manifestă în 
operă. Satisfacţia lui e depășirea de sine, 
e obiectivitatea în lucrul pe care îl fău- 
reşte şi care va dura dincolo de el. 

Exegi monumentum acre perennius 
exclamă Horaţiu și tot el spune cuvân- 
tul, care sună ca o supremă mângâiere 
şi ca un suspin totdeodată: non omnis 
moriar, nu voiu muri întreg, fiindcă voiu 
trăi peste veacuri în opera mea. Capo- 
doperele nu sunt eterne dercâi la figu- 
rat. Ele trăiesc cât materia in care au 
fost modelate. Dar setea de nemurire, pe 
care geniul o pune în ele e un miracoi 
natural al spiritului omenesc, şi el ru 
poate veni din inconștient, ci din cel 
mai luminat şi mai înalt instinct al 
nefericitei noastre vieţi terestre, In faţa 
morţii, geniul se amăgeşte cu iluzia ne- 
muririi intrupată în :opera de artă. 

In faţa morţii, care e rodul fatal al 
păcatului, sfântul se ridică pe sine ca 
o capodoperă morală. Dar nu e adevărzt 
ce spune Bendiaew că sfințenia n'ar îi 
altceva decât expresia unui egoism 
transcendent. Am fi îndreptăţiţi s'o nu- 
mim astfel dacă, de fapt, sfântul n'ar 
fi altceva decât propria sa capodoperă, 
dacă el nu sar aduna gin lume pentru 
a trăi prin sine, pentru sine. Condiţia 
omenească a sfinteniei e asceza Dar 
asceza nu înseamnă numai lepădarea de 


lume, ci, în plus, lepădarea de sine in-: 


sulși, care e lucrul cel mai greu și cel 
mai eroic, când izbutește să fie reali- 
zat. Sfântul nu cunoaşte nicio satisfac- 
ție de sine. Voința lui, care nu e un 
act spontan ca genialitatea creatoare, se 
exercită impotriva ei însăși fără îndu- 
rare și fără milă. Lepădarea de lume 
în asceză nu are atât un sens exterior 
cât unul lăuntric: lepădarea de lumea 
care există în tine, de păcatul care te 
destigurează. Pentru realismul creștin, 
lumea e de o parte, iar eul cugetător 
de alta. Lumea există ca realitate obiec- 
tivă, în afară de noi și fără noi, iar în 
noi există subiectiv ca răsfrângere de 
imagini, de reprezentări şi de idei. „Lu- 
cerurile, zice Maxim Mărturisitorul, sunt 
in afară, de minte, iar reprezentările lor 
sunt așezate înlăuntu; dei într'insa te 
folosești de aceste reprezentări bine sau 
tău; căci greşitei întrebuinţări a repre- 


zentărilor îi urmează reaua întrebuin- 
țare a lucrurilor“ (1). Sfântul se leapădă 
de lumea din afară prin lepădarea de 
reaua, întrebuințare a gândirilor despre 
lume. Tocmai de aceea, lupta cea mai 
crâncenă a ascezei creștima e lupta cu 
sine însuși, adică cu propriile idei păti- 
maşe în legătură cu lumea. Izolarea 
menahală nu e deci inadaptabilitatea 
iscată dim conformaţia organică a ge- 
niului, ci izolarea de propriile tale gân- 
Guri în legătură cu lumea. E ceca ce se 
numește cu termenul consacrat: „răs- 
boiul nevăzut“! împotriva gândurilor. 
Astfe!, lepăldarea de tume în sens ascetic 
se reduce în esenţă la lepădarea de sine 
însuși, Această, deşerntare a spiritului de 
Dumea, subiectivă e termenul ultim al 
ascezei, dar numai cu această lucrare i 
voinței sale omul n'a devenit propria sa 
capodoperă, n'a :devenit sfânt. Căci sfin- 
ţenia nu aparține puterii omenești. Sfin- 
țenia «e lucrarea supranaturală a lu: 
Dumnezeu. Ascetul se oferă curat cu tru- 
pul și gol cu sufletul. Restul, adică totul 
aparţine lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu 
sfințește prin harul său supranatuza!. E 
pe de-a:ntregul greşită ideea că sfântul 
se lucrează pe sine ca proprie capodoperă 
morală. Aceasta n'ar însemna, cu alt 
nume, decât păcatul lui Adam, care a 
voit să fie Dumnezeu prin natură. De- 
săvârşirea, sau îndumnezeirea ceștină nu 
e posibilă decât prin har. Asceţul aduce 
un material pregătit în puritate pe cât 
e cu putinţă naturii omenești huminate 
de credinţă; dar Dumnezeu însuşi e cel 
care făurește din acest material capo- 
dopera. sfințeniei, supraomul creştin sau 
omul îndumnezeit. Supremul artist care 
a creat lumea prin Cuvânt, o ridică, din 
păcat şi o recrează prin harul Duhului 
Sfânt, în pofunda umilință a omului, 
care colaborează de bunăvoie la această 
dumnezeiască lucrare. Noul Adam şi 
roul Cosm:os, care renaște din pântecele 
duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, iși 
are inceputul în timp, iar împlinirea 
în eternitate, Trecerea peste prăpastia 
morții, care desparte timpul de eterni- 
tate, nu e cu putinţă decât prin ener- 
gia de foc a harului purificator şi in- 
dumnezeitor. 

Cea mai mare dessoperire, pe “care 
ne-o aduce creștinismul, zice Ioan Da- 
maschin, e cunoașterea de noi înșine. Și 
ce este oare renașterea în Duh decât 
recunoașterea de noi înșine in Dumne- 
zeu, în transcendenţa nemuririi? Dela 


1) Maxim Mărturisitorul: Centuria II 31, 
în Filocalie, vol. 1. 





Dumnezeu venim şi la Dumnezeu ne 
întoarcem, — acesta e destinul omului, 
revelat prin Iisus Hristos. lisus Hristos 
e modelul după care și puterea prin care 
lumea, se crează din nou, se desăvâr- 
şeşte, reașezată pe linia destinului ei 
transcenide nt, Expresia de „egoism trans- 
cendent“, pe care Berdiaiew o aruncă 
ascetului, e un non-sens. Căci egoismul 
nu există decât în ordinea păcatului, în 
ordinea lumii desdumnezeite. In ordinea 
divină a făpturii sfinţite, el nu există. 
Ideea creativismului artistic „conceput ca 
o altă sfințene, care ar face transiția 
dela creștinismul „osificat“ la nu știu 
ce epocă nouă, e deasemenea un non- 
sens. Creativismul artistic a existat de 
câna există omul, iar perspectiva epo- 
cală ce i se atribuie în viitor nu e decât 
o iluzie, și n'ar fi decât o reîntoarcere 
la, lumea, naturală din afară de crești- 
nism. A pune pe acelaşi plan siințenia 
canonică şi creativismul artistic, cu 
precădere în viitor pentru aceasta din 
urmă, ar însemna să alegem ca model 
de viaţă pe Sapho în locul Maicii Dom- 
nmlui şi pe Homer în locul iui Grigore 
Teologul. A declara mai departe sfințe- 
nia osificată, iar creativismul singurul 
lucru viu ar însemna să credem că Du- 
hul Sfânt şi-a schimbat planul de re- 
innoire a lumii, mutându-și lucrarea de- 
săvârşitoare din sfinți în genii, adică 
din nemurirea reală în imaginea artis- 
tică a nemuririi, 

In afară de confuziile semnalate, 
Berdiaiew face o eroare de ordin dog- 
matic când afirmă: „Potența geniali- 
tăţii e continuată ca şi potența sfin- 
țeniei, în fiecare chip al lui Dumne- 
zeu“ (1). In consecinţă „experiența crea- 
toare a genialităţii trebuie recunoscută 
din punct de vedere religios, de o egală 
valoare cu experiența ascetică a sfințe- 
niei“. Am discutat altădată această ches- 
tiune arătând că una e experiența este- 
tică şi cu totul altceva experienţa reli- 
gioasă, ca să le putem contopi în egalitate 
de valoare. Acum ne interesoază eroarea 
semnalată. După conzepţia ortodoxă, 
omul desăvârșit, modelat teandric, omul 
capodoperă a sfințeniei, e după chipul 
și asemănarea lui Dumnezeu. Omul nu- 
mai după chipul lui Dumnezeu. nu e de- 
săvârșit moraimente. Adam a fost creat 
după chipul lui Dumnezeu cu perspec- 
tiva de a fi desăvârșit după asemănare. 
Această desăvârșire atârna de liberta- 
tea. ontologică a, persoanei sale. Dacă 
Adam ar fi rămas în armonia paradi- 
siacă a harului dumnezeese, conlucrând 
cu el din liberă, voință la împlinirea po- 
runzilor ce i sau dat, desăvârșirea lui 
morală ar fi fost o realitate, iar păcatui 
inexistent. A lucra după asemănare, a- 
dică, în liberă colaborare a voinței cu 
harul supranatural înisemntază a lucra 


1) Nicolaj Berdiaiew: Op. cit. p. 183. 


„după fire“. Adam a lucrat însă .„Împo- 
triva firii“: pălcatut și moartea. Păcatul 
a întunecat şi chipul lui Dumnezeu din 
cm, adică spiritul. Spiritul înnegurat de 
pălat nu mai posedă, cunoașterea adevă- 
rului absoluat, şi facultatea de a-l ghici, 
de a-l descifra, fragmentar din eniemele 
lucrurilor acestei lumi. Fragmentar în- 
trezărim binele; fragmentar frumuseţea. 
Adică lucrăm după chipul lui Dumnezeu 
înnegurat în ființa noastră spirituală. 
Nu se poate zice că în această stare de 
păcat, Dumnezeu și-a părăsit făptura. 
Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul 
era în lume, dar lumea nu l-a, cunoscut. 
Toate râvnele și toate impulsurile de 
înnălţare ale omului căzut spre bine, 
spre adevăr şi frumos trebuie să le a- 
tribuim tainicelor inspiraţii ale Logosu- 
lui care lucrează necontenit în lume 
innainte de a se întrupa ca Mântuitor 
a] ei. Căci în toate felurile Dumnezeu € 
autorul binelui, iar omul redus la pro- 
priile sale puteri, autorul răului. In lu- 
mea ldesfigurată de păcat, geniul crează 
cupă chipul lui Dumnezeu imaginea 
frumuseții, a cărei desăvârşire o între- 
zărește în descoperirile de fulger ale fan- 
taziei. El e singura făptură din lumea 
văzută, care imită în plăsmuirile lui, nu 
natura, ci pe însuș Dumnezeu creatorul. 
De aceea geniul e numit „creator în 
gradul al doilea“. Creaţia lui însă nu <€ 
o realitate, ci o ficţiune fermecătoare, 
o idealizare a lumii desfigurate de urâţul 
păcatului, un simbol al nemuririi născut 
din groaza morții, care devatează viața. 
In tot -e e mare, în tot ce strălucește 
ca adevăr, ca bine și ca frumos, din crea- 
ţiile naturale ale geniului omenesc tre- 
buie să citim îndemnurile tainice, inspi- 
vatoare, ale Logosului care e însăși ra- 
țiunea, de a fi a lumii. De aceea, precum 
am văzut, Biserica ortodoxă zugrăvește 
geniile antichității pe zidurile exterioare 
ale altarelor, fără ca prin aceasta să le 
confunde cu sfinţii. Pentru ea, revela- 
țiile fragmentare ale geniului antic sunt 


* semne ale lucrării tainice și neîntrerupte 


a lui Dumnezeu în lume. Conștienți de 
capodoperele pe care le crează, geniile 
suni, fără să știe, colaboratorii lui Dum- 
nezeu în lume, prin aceste imagini su- 
biims, a căror valoare fictivă ne su- 
gerează realitatea superioară a lumii 
spirituale. 

Sfinţenia însă nu e genialitate. Ea nu 
se manifestă în ordinea fantaziei și nu 
lucrează ficțiuni. Sfinţenia e natura a- 
cestei lumi purificate de păcat și ridi- 
cate la valoarea supremei realităţi, care 
e viaţa veşnică. Frumusețea, pe care o 
visează geniul, se realizează în sfânt. Nu 
ascet singur o realizează, ci energia 
harului dumnezeelsc, singura care poate 
zidi din nou frumusețea din sluţenie şi 
nemurirea din moarte. Arta e simula- 
crul eternității. Sfinţenia e realism 
transcendent, care începe în vremelni- 


cie şi se continuă, desăvârșindu-se, în 
eternitate. Că genialitatea nu e tot una 
cu sfințenia, se vede din faptul că un 
ascet n'are nevoie să fie geniu pentru 
a deveni sfânt. Geniul e un dar natural; 
sfințenia o încumunare supranaturală. 
Chiar atunzi când, în aceeași personali- 
tate, geniul se întâlnește cu sfinţenia, 
el nu dobândește ceva în plus ca putere 
creatoare, căci ar trebui să credem că 
sfinţii plăsmuitori de frumuseți artis- 
tice sunt mai mari ca genii, decât se- 
menii lor din ordinea naturală. Ceeace 
nu-i adevărat. Roman Melodul e un 
mare poet, dar ca, forță, artistică mu e 
mai mare decât Homer sau Virgiliu. 
Sfântul e vizionar precum e și geniul. 
în eontemplaţia genială se descopere lu- 
mina unor realităţi neidentificate; în 
contemplaţia, mistică, lumina realităţii 
divine. Dar dacă sfântul e înzestrat cu 
darul natural al genialităţii, când e 
vorba, să-și transpună artistice obiectul 
viziunii, el recurge la aceleași mijloace 
ca şi geniul profan. Nimic nu i se a- 
dausă din punct de vedere al fortei 
tehnice, în afară de directiva, spirituală, 
precisă și de semnificaţia creștină a 
operei. Adevărul acesta reiese clar nu 
numai din comparația geniilor creştine 
cu geniile păgâne sau profane, ci din 
însăşi juidecata creștină. In Erminia de 
pictură, bizantină, tradusă de Macarie, 
citim în prefaţă că zugravii „sunt împo- 
dobiţi cu darurile firii“, ieeeace însem- 
nează că, pentru modul cel mai creștin 
de a înțelege lucrurile, geniul e un dar 
natural. Misiunea pictorului ortodox, ci- 
tim tot acolo, este aceea „de a zugrăvi 
cu frumoasă podoabă și cu frumoasă 
închipuire duhovnicescul cer al Bise- 
ricii“. Maica Domnului care, după tra- 
diție, a binevoit să îngăduie a fi portre- 
tizată de Luca Exanghelistul, e oeroti- 
toarea, artelor frumoase ortodoxe. In ru” 
găciunea pe care i-o înnalţă zugravii, 
ei nu cer sporirea „darurilor firii“, adică 
a gentului, ci alteeva: „ca nălucinii fru- 
museţile cele cerești, să mă faci și pe 
mine privitor al lor prin solirile tale“. 
Geniul creștin, prin urmare, rămânână 
acelaș dar natural, al fantaziei plăsmui- 
toare, ceeace se precizează în plus, pes! 
cel profan, e directiva spirituală și su- 
blimul obiect identificat al viziunii. A- 
csastă directivă spirituală şi această 
identificare certă a obiectului aparțin 
asemămări harice, dar forţa genială da 
creaţie rămâne tot după chipul lui Dum- 
nezeu. 

Ascetul însă nu e sfânt numai după 
chipul lui Dumnezeu, ci după chipui și 
asemănarea lui, adică prin lucrarea 
harului, care îşi asimilează natura pu- 
rificată și o îndumnezeieşte cu adevărat. 

NICHIFOR CRAINIC 


Din volumul „Ortodoxie şi cultură“, ce va 
apărea în toamnă. 


1939 


20 Mai 


| 





„aimeni, n'a auzit deschizându-se ușa și nimeni nu i-a auzit 
paşii. Cât ai clipi din ochi, ca o lurtună ce răbufnește în casă, Iulia, 
soția inginerului Dodoi, se opri în fața Dinei și două palme răsu- 
nară& pe obrajii acesteia. 

—- Ticăloaso, să-mi laşi bărbatul în pace... 

Surori'e Vătăşanu şi bătrânul Dumiiraşeu, prietenii şi invitații 
de totdeauna la masa Dinei, când au încercat să intervină, era prea 
tărziu, Iulia, enervată peste măsură, da să iasă. Dumitraşcu o prinse 
de braț şi autoritar încercă să-i facă observaţii. 

— Doamnă, gestul dumitale... 

N'apucă însă să termine ce avea de spus și lulia îl scuipă cu 
tot disprețul, între ochii, trântind uşa în urma ei așa ca să se spargă 
şi să cadă în țăndări câte-va geamuri... 
 — Aceasta este cea ma: mare ofensă, îngăimă Dumitraşcu dar 
nimeni nu-l auzeau, Dina fugise în camera vecină iar surorile, amân- 
două, se duseseră după ea să o mânaăe, să-i netezească părul, să 
o vorbească de rău pe lulia şi să plângă împreună cu prietena bună 
și generoasă pe urma căreia trăiau de ani. 

Dumitrascu îşi scoase batista, din buzunaru! de sus al redinao- 
tei, şi începu să-și șteargă ochii și sprânceni.e şi fruntea, făcând re- 
flexii pentru e: 

„O căldare de scuipat... Ptiu |...” 

Aglaia şi Ortansa Vătăşanu, treceau pe lângă el, când una, când 
aita, să ducă Dinei un pahar cu apă, o stic-ă de coniac sau o bucată 
de vată să-i şteargă sânge!e sgărieturilor ce roșiss obraj: Dinei. 

Dumitraşcu vorbea singur mereu, frecându-se cu batista. 

-— Intr'o societate aleasă... în lumea mare... Nici la cafeneaua 
lui Stern, cafeneaua agenților de bursă, nu se poate întâmpla asta... 
ba da, am văzu! odată pe Goldenberg cum la fcuipat pe Vein- 
traub... acolo da, dar ac: ! ... Asemenea gesturi sun: în afară de e.e- 
ganța unei maniere cure... Să vă ia dracul de muieri... Ma scuipat 
drep! în ochi... 

O jumătate de ceas ma: târziu, Dina se uita la Dumitrașcu care 
încă nu isprăvise să se to! frece cu batista. 

— Ma scuipat... spuse Dumitraşcu, m'a scuipat... 

— Cum! întrebă mirată Dina, care în ferbințeala palmelor, 
n'avusese când să vadă ce se'petrecuse cu Dumitrașcu. 

- - Da, m'a scuipat drept între ochi și în ochi şi pe frun:e și.. dacă 
n'aşi îi văzut, aş fi putui crede că a avut un pahar întreg de scuipat... 

— Ha, ha, ha,... isbueni Dina în râs fără să se mai poată stă- 
pâni. Ha, ha, ha,... Te-a scuipai şi nu i-ai spus nimic ?... 

-— Am vrut, nu știu, nam mai avut timp... Mă chiorise... O ne- 
bună. Dacă n'ar fi soția lui Dodoi... dar amr să mă răsbun, am să o 
umilesc, am să... 

— Ha, ha, ha... 

ȘI Dina, nu mai contenia din râs. 

— Pentru dumneavoastră avemnă, peniru dumneavoastră... 

-— Îmi pase rău, dar.., 

— Atât am putui face și eu pentru dumnezroastră... Sunt fericit, 

Dina avea o sg&ârietură !a colțul gurii, o sgăârietură subțire câu 
un fir de păr şi alta mai adâncă, la ureche, peste care lipise un plas- 
ture alb să oprească sângele şi să închidă rana. 

Dumitraşcu făcu o reverență în faţa Dinei și spuse: 

— Mie îmi daţi voie să mă, retrag... - 

— Cum, nu stari la masa de seară ? 

— Ba da, mă voi înapoia, 

=. Dar unde te duci? 

--- Să-mi refac onoarea... Săru: mâinile... Vă voi spune diseară... 

— Te duci :a ea? 

Dumihaşcu deie din cap in semn de încuviințarea, fără să spună 
nimic, 

„Am să-i cer socoteală”, își spunea Dumitraşcu strângând pumni: 
și strepezindu-şi dinții, îndreptându-se în capul oaselor și călcând 
mai apăsat ca totdeauna pe drumul ce duce la cealaltă casă a lui 
Dodoi... 

„ Cel puțin un cuvânt de scuză. Un cuvânt...” 

Şi pentrucă revoita era încă proaspătă iar ochii, nosul și fruntea 
roşii de mu.t ce-i frecase cu batista, &proape să-și jupoaie pielea, 
tot drumul n'a făcut de câi să vorbească mereu în gând şi să chib- 
zuiască fel de fe. de răspunsuri şi întrebări: pe car: să i le pună, una 
după alta ca o iecție învăţaiă, ain care să nu lipsească nimic, dar 
absolut nimic. 

Îşi închipuise discuţia când mai aprinsă, când mai potolită și în 
asemeni discuții imaginare, ochii lui se rotunjeau, i se arcuiau sprân- 
cenile, liniile feţei se săpau adânc, și buzele îi tremurau, ca ime- 
diat să se lumineze de bunătatea şi înțelegerea pe care le afecta de 
câte ori se găsea în fața unei temei făcând pe curtenitorul. „Da, îi 
voi spune...” iși zicea Dumitrașcu, „îi voi spune scurt şi tăios: 

„Doamnă, dumneata m'ai ofensat. Ea se va uita la mine luna, 








UNIVERSUL LITERAR 








3 ——— 


DUMITRASCU 


( fragment inedit din romanul 0 crimă și un om“) 


făr ăsă înțeleagă rostul vorbelor mele şi eu am să continui... Da, m'ai 
scuipat în obraji, adică, mai bine zis, în ochi, ca pe un om de nimic. 
Ei bine, să ştii să eu nu sunt omul care să primească asemenea in- 
sulte, oricât de bun prieten ași fi cu soțul dumitale, eu sunt o per- 
sonalitate.. eu sunt...,, 

„Şi am să-i spui multe, muite, fără să-i dau răgaz să se gân- 
dească la vre-o scuză oarecare, an să o terorizez și voi căuta ca 
vorbs'e mele să cadă arele, ca plumbul, cuvinte usturătoare... să o 
văd că plânge, că îmi cere iertare și abea apoi, larg şi generos, să-i 
întind mâna și să-i spun: Bine doamnă, voi căuta să uit acest inci- 
deni penibil și că, din clipa aceasta, vom fi prieteni... O să mă invite 
pe scaun, o să-mi ofere o dulceaţă, o catea și vom vorbi dspre toate: 
de Paris, de Londra, de studiile mele, despre politica externă și cea 
internă, iar dacă va aduce vormba despre Dina, îi voiu spune: 
Doamnă, creșterea mea și raporturiie pe cari le am cu soţul dum- 
neavoastră, Dodoi, mă împiedică s& discut viața lor, și cred că și 
dumneata ești de acord... li voi face o reverență și, in această ati- 
tudine a mea, va înţelege şi mai muit distincția care mă caracteriză 
și, desigur, va regreta din tot sufletul gestul nefericit pe care l-a avut 
o jumătate de ceas mai înainte, față de mine”. 

Și Dumitraşcu umbia când mai repede, aşa după cum se certa 
cu Îu'ia, când mai încet, aşa după cum îi erau gândurile de nobleţe, 
iârșiindu-și picioarele sau oprindu-se în loc, făcând reverențe, zâm- 
bind şi deschizând larg braţele ca apoi să le lase să cadă pe lângă 
poalele redinagociei. 

Un trecător l-a tovit din greşeală cu cotul... s'a intors, sa uitat 
după e! și a clătinat din cap. Era un domn bine înbrăcat. Dacă ar fi 
fost vre-un desculț i-ar îi făcut observaţie, așa insă, a trecut mai 
departe, 


S'a uitat la o casă nouă, frumoasă, și s'a întrebat în gând: 

„A cui o fi ?... Splenaidă casă..." 

A uitat de ceartă și de discuţia imaginară pe care până atunci 
o întreținea cu soția lui Dodoi și oprindu-se în loc, își duse mâna la 
frunte, ca gânditorul lui Rodin, să-și aducă aminte la ce gândise 
mai înainte... 

„La ce?... la ce?... A, da. Li voi spune... 

Un miros nep'ăcut îl făcu să se uite înapoia lui, Se oprise tocmai 
in dreptul unui colț de casă retrasă câţi-va pași din linia trotuarului. 
Pe perete o tăbliță neaară scrisă cu alb: Murdăria oprită, 

„„Ciudat'”, reflectă Dumitraşcu, eu aşi scrie pe tăbliță tocmai con- 
trariu și sunt sigur că nimeni nu va murdări pereţii... La ce gân- 
deam ?... la ce gândeam?... A, da, și am să-i spun: Cum doamnă, 
dumneaia crezi că sunt un zid dărăpănai sau un maidan unde se 
aruncă murdăriile, credeai că... Nu, nam să-i spun asa, am săi 
spun alicum, nu-mi vine în minte acum, dar ştiu eu ce îi voi spune, 
știu eu... 

Dumiiraşcu mergea aaale, agale, abia târându-și picioarele de 
parcă ar fi voit să nu mai ajungă niciodată şi deodată izbucni în 
râs: „Ha, ha, ha...” 

Clătină capul şi făcu reflexia următoare : 

„Mă duc să mă cert şi tot eu mă v&d cum mă trag cu mâinile 
de poalele redingotei înapoi... păcatul meu. Toată viaţa am fost bun, 
iertător... 

Și dând din mâini și vorbind singur, se auzea spunând: 

„In dsfinitiv, ce mi-a făcut femeia aceasta ?,.. Poate că nici n'a 
vrui să mă scuipe, poate că nici nu ma scuipat şi se mai poate că 
ea să îi tost aceea care să fi regretat fapta. Nici nu mă cunoaște, pu- 
ieam să fiu un ministru plenipotenţiar, puteam să fiu un om mare, 
un om de seamă, un bogătaș, puteam să fiu ori şi cine? ... Aș putea 
spune că numai din greșală scuipaiul ei n'a căzut în scuipăioare ci 
pe obrazul meu și mă gândesc acum ce s'ar fi întâmplat dacă n'ași 
fi cugetat ma: sănătos și aș îi răspuns gestului ei, și cu vre-o obrăz- 
nicie așa cum se cuvine ?... Da, aceasta este marele meu merit, că 
totdeauna am ştiut să mă opresc la timp, dar absolut la timp. Este 
doar soția prietenului meu, omul care mă preţueşte pentru calităţile 
pe care le am și pe urmă, umilința... Nici nu mai ştiu ce vorbesc, 
realitatea totdeauna e mincinoasă... Am să-i spun: doamnă... Nu, voi 
căuta să fiu câ! mai grațios, îi voi spune: Nobilă şi distinsă doamnă, 
te rog din suflet să mă erţi că nu știu cum v'arm pului da prilejul să 

coborâţi nivelul discuţiei până la a mă scuipa pe mine care tot: 
deauna v'am prețuit mai mult ca pe oricine pe lume, deşi nu v'am 
cunoscut nici odaiă — n'am avut fericirea — căci Dodoi, soțul dum- 
neavoasiră, nu ma prezentat, totuși doamnă... Și ea, nu o să mă 
lase să mai continui, va face doi paşi spre mine și se va pleca 
în fața mea ca în fața unui cap încoronat, îmi va strânge mâna 
făcând o reverență, indoindu-și genunchii și cu ochii în lacrămi, abea 
va mai putea ingăima sub puterea emoțisi: „Cum să-mi cer 
scuze ?... Cum ?... Mintea mea e prea slabă să pot găsi cuvintele... 
Şi îi voi spune: Nu face nimic doamnă, nu face nimic... V'am 
iertat și ea, atunci, își va scoate brăţările de la mână, căci nu se 
poaie să nu aibă brățări, și mi le va întinde cu rugămintea să le 
primesc. Eu am să refuz, ea are să stăruiască, eu am să le refuz 
mereu şi atunci, crezând că această mărturie a ei nu este sufi- 
cientă, se va retrage pentru o clipă, ca imediat s& revină cu un pa- 
che: de bancnoie și va stărui: „Vă rog, domnule Dumitraşcu”... şi 








de CAROL ARDELEANU 


eu voi răspunde: În faţa unui asemenea gest, doamnă, nu-mi ră- 
mâne de cât să primesc acest mic semn, ca o dovadă de înalta 
gratitudine pe care o aveţi tață de umiia mea persoană... Nu. Asta 
n'am să o spun... |i sărut mâiniie şi atâta tot, 

„Dacă ași avea atăția bani aşi cumpăra casele pe 
văzut și cari nu ştiu dacă nu sunt de vânzare și am să cumpăr și 
un cal... Hm, ce prostie vorbesc : ce să fac cu calu!? un automobil, 
da... un automobil mare, luxos... Cai... de unde până unde... Uite 
așa se întâmplă când ai boni mulţi: nici nu știi ce să faci cu ei... 
Dar de ce mam gândit la cal ?... Da, ştiu. Pe vremea când alergam 
să plasez ceară roşie și gumă arabică, m'am gândit de multe ori 
că eu însu-mi sunt un cal căruia îi lipseşte gabrioleta... In sfârșit, 
voi vedea eu ce am să cumpăr... Am să-l chem odată, numai odată, 
pe ticălosul acela de jidan Stern, şi am să-l opresc la masă, o 
masă bogată, regească, să vorbească pe urmă, la cafenea, un 
an întreg, de cinstea mare ce i-am făcut-o... Ei, ticălosul, o catea 

, nu-mi dădea pe datorie... și am să-i dau şi fobricontului de ceară, 
— nenorocitul de el, care se chinueşie în fundul unei magazii să 
iacă maria pe care i-o vindeam eu — am să-i dau să-și mărite 
amândouă fetele, să trăiască și e! mai bine... bietul Moişe, ar trebui 
să-mi fie recunoscător pentru toate gândurile mele bune... De ai 
ști tu, ovrei bătrân, ce zile bune te aşteaptă... Ei, dar unde sunt?... 
Mi se pare că am ajuns... da chiar aci... Nr, 53... Ce om neglijent 
şi Dodoi ăsta. meschin, calic.. are un număr așa de mic la casă 
și scris pe o tăbliță de tinichsa... ordinar... Eu, am să scriu cu |i- 
iere de aur pe o sticlă de cristal, acasă la mine... Hm, dar frumoasă 
curte... şi ce intrare... 

Apăsă cu degetul pe sonerie. 


Până să i se deschidă, Dumitrașcu simți un fior cum îi trece 
prin spete. Și-a adus aminte de scuipatul cu care a fost împroșcat 
între ochi, a văzut cât de vijelios a plecat, cum a trântit usa si La 
cuprins un frig de parcă era în iarnă, tă, 


cari le-am 


„Mare greșeală am făcut că am venit aci şi încă să cer soco- 
ieală unei femai... In asemenea împrejurări nici nu este ea de 
vină, ci bărbatui, el este răspunzător... lui trebuia să-i cer socoteală 
și pe urmă, dacă acolo, și m'a scuipat înire ochi, dar aci, la ea 
acasă... Nu, hotărit, n'am ce căuta aci'. 

Și întorcându-se încovoiat de spate, puse piciorul pe prima 
treapiă să coboare, să se ducă, când se deschise ușa și o servi- 
toare îl întrebă': 

— Pe cine căutaţi ? 


Dumitrașcu se opri un moment, se uită la servitoare neştiind 
ce să răspundă, 

— Pe cine cauţi dumneata?... întrebă din nou servitoarea. 

— Pe nimeni, răspunse sfios Dumitrașcu, adică... am vrut să 
caut... am areşit... caut Nr. 53.. 

— Aci e 53 

— Nu... nu caut pe nimeni. 

Și lără să mai spună ceva, grăbi treptele și eşi 
bătea inima mai-mai să-i sară din loc. Se rezimă de 
apăsă pieptul cu mâna 
dea duhul... 


„Uite așa poate să moară un om, dintr'un scuipat...” Am făcut 
bine că am plecat... adică nu, tot trebuia să-i spun servitoarei 
pentru ce am venii, să ştie siăpână-sa, să ştie că eu..." 

Și Dumitraşcu, tot mai grăbit, uitându-se de două, trei ori în 
urmă, trecu drumul. Din partea cealaltă a străzii venea Dodoi, Du- 
mitrașcu la văzut, a lăsat capul în jos şi, foarte grăbit, a trecuti 
mai departe, făcându-se că nu-l vede. Dodoi la strigat dar Dumi- 
trașcu n'a răspuns chemării și la cel dintâi colţ de stradă, s'a 
şters. Dodoi se uită pe urma lui neințelegând de ce se ferise bă- 
trânul, şi intră în curte. 

„Mare greșea.ă am făcut să vin aci... Pentru a doua oară pu- 
team să mor... Dacă nu l-ași fi văzut?... dacă... Am să-i spun că 
n am fost eu, dacă mă va întreba, şi e! n'are să mă creadă și eu am 
să mă jur pe ochii mei, pe onoarea mea, pe viitorul meu şi el tot 
nu are să mă creadă și are să-mi spună: „Porc bătrâni Minţi ca 
un porc |... şi eu am să râd și am să-i spun de o sută de ori în şir : 
să srp atu Dumnezeu dacă am fost eu sau dacă măcar te-am 
văzul... 


în stradă. Ii 
un perete, îşi 
și abia respira de parcă ar îi vrut să-și 








PE RĂZBOINIC 


Se culesaseră porumbii de mult, 
se tăiaseră tulenii, căzuse și bruma 
in câteva dimineţi, dar văile tot nu 
se sloboziseră., Mai aveau rumânii: 
otava neadunată, nucile nescutu- 
rate, viile neculese, Unii mai veneau 
din vremen vreme pela curătură, 
dar cei mai mulți le lăsau în plata 
Domnului; taina vorbii: frica pă- 
zește via, nu omul... 

Moș Dincă Stoican nu-i din aceş- 
tia. Să facă şi el un prânz în vatra, 
casei, — lângă cele două odrasle: 
Stanca și Maria, cărora numai ochii 
nu le scosese, că de șoimănit le-a 
șoimănit (asa era de hapsân cu ele) 
— ferit-a Sfântul!... 

Pe Stanca „haimanaua“, cum îi 
spunea, pentrucă. umbla prin hodăi, 
o lega de furca, patului, iar Mariei, 
care nu se deslipea de casă nicio- 
dată, oricât ar fi orogsit-o tatăl, îi 
zicea Tar și apăsat: 

— Coace mălaiul, fierbe niscaiva 
legume, dă şi „afurisitei“ de soru-ta 


dacă cere, încuie ușa și vino cu 
prânzul mai către amneaz după 
mine. 


Atât grăia in destrămatul zorilor 
și pleca la cele două curături din 
funâul văii Războinicului, de pe 
care-și ridicase de mult avutul. 

Şedea acolo până seara, de multe 
ori și noaptea. Numai ce sfărima, 
muşunoaiele, bolovanii, acoperind 
fiecare buştean sau fir de iarbă cu 
pământ şi arunca la vecinul pie- 
trele şi mărăcinii de pe slog. Do 
cântau păsările în holda de pruni 
din apropiere, e sburăturea; de 
gâriia vreo cioară'n văzduh, îi da 
chiot+ de treceau oameni pe dru- 
mul văii, punea mâna straşină, la 


de IANCU BÂRNEANU 


ochi, şi-i urmărea tăcând, până-i 


pierdea, apoi iși vedea de lucru 
mormăind. Ă 
Așa-i era inima lui, atunci, 


strânsă parcă intrun clește, încât 
nu putea răbda pe nimeni în juru-i. 
Vorbea, lumea că se trage pe neam. 
Cine_au fost Stoicanii? 

— Ei he, hoţi de baştină, de bă- 
gaseră, în răcori tot muntele, Banii 
îngropaţi de ei încă mai joacă pe 
Valea, Cornului „pe dealul Viaşului, 
spre lunca, Pierilor în jos. 

Scobese oamenii, dar de surda se 
ostenesc, că nu dau de nimic. Sânt 
bani blestemaţi... 

O fi păstrat el, Moș Dină, şi 
ceva din firea celor bătrâni, dar noi 
copiii îl socoteam mai mult cam în- 
tro paliță, cam zăleţit din minţi, 
căci îl mai auzisem şi săptămâna 
patimilor spovadindu-se părintelui 
Costea cam în acest fel: 

— N'am avut in viaţă frică decât 
de cuţit şi revolver, părinte! Oiu îi 
făcut multe păcate, dar unul ştiu 
că l-am făcut... 

— Măturiseşte-l Dină, Domnul să 
te binecuvânteze, 

— Am prins un herete cu fierele, 
părinte, l-am scăldat în gaz și i-am 
dat foc cu lumânarea, că mi-a 
read cloșca cu șaisprezece pui cu 

ţ 

Aceste cuvinte le aveam vii în 
minte, eu și cu Dumitru lui Ilie, 
când pornirăm în ziua aceea, im- 
preună cu starostele nostru, moș 
Ciucă Buză și cu alţi fraţi de cruce, 
cu vitele spre Valea Războinicului.y 

Era Duminecă. Timp frumos, Zi 
de sărbătoare, de drag să mergi în 
CÂMP +. 


Trecurăm apa Cașuștea, pe sub 
bolta săiciilor pletoase dealungul 
malului  Pârvulescului, pe lângă 
„curtea boierească“, unde, neavând 
de lucru, mai întăritarăm câinii, de 
ne petrecu pădurarul numai cu în- 
jurături până'n gura văii. Aci abă- 
turâm vitele pe locul Popii, încin- 
tarăm o gule, sărirăm căprița; Du- 
mitru se părui bine cu Vetuţa Stoie- 
noanii, o fată tare arţăgoasă căreia 
îi ştiam cu toţii de frică; haida-hai, 
până când, pe nesimţite, ne afla. 
răm în fundul văii, la curăturile lui 
moş Dină Stoican... Ă 

— Moş Ciucă, zise Dunnitru, ia să 
mai arunci ochii și pela vitele noas- 
tre, că, ne ducem să dăm mâna cu 
moş Dină, că parcă. mi-se lasă cum 
„saltă la nuc“ (doarme) colo'n dos; 
apoi îndreptându-se spre noi: 

Haideţi, Tituie, Iancule, Gher- 
ghină, haideţi să-i cântăm şi să-i 
jucăm o horă să se ducă pomina!... 

— Haidem, 

Trăserăm o fugă iepureastă până 
ia curâtura din faţă despărțită 
printr'un şențuleţ de cea din dos, 
unde are unchiașul un nuc gros ca 
pe butoiu, la umbra căruia trage la 
aghioase în vremea amiazului când 
e friptoarea mai mare. 

Cum ajunserăm la capătul locului 
ne'ncercuirăm. şincepurăm jocul: 

— Hâi, hă, hâăăiii..., uite-așa şi 
iar așa, că-i bărbatul la şosea; foae 
verde de avrămeasă, că-i bărbatul 
dus qe-acasă... na, na, na, îiiii..... 

Se cutremura valea la strigătele 
noastre, se legăna frunza, iar oile şi 
caprele înțeleneau cu mănunehiul 
de iarbă în gură, ne priveau ne- 
dumerite, minunându-se și ele... 

Și cum jucam şi chioteam, numai 
ce vedem pe moș Dină săltând în- 
cetinel capul și trăgând lângă €l O 
scurtătură, de lemn noduros. 

Se uita la noi, ne uitam și noi la 
el, şi de ce se uita, tot mai sus săl- 
tam și chioteam. 


Bătătorisem pământul întrun Loc 
de-l făcusem arie de trăierat, 

Nu mai putu unchiaşul răbăa. Se 
sculă cu greu, înfipse verdatele sub 
mână şi trecu şanțul la noi. Venea 
omenos şi nici nu ne privea. 

— Ce găsirăţi voi, fireţi... aşa și 
dincolo, bată-vă sfinţii de drari îm.- 
pieliţaţi, ce vreţi?..., strigă odată 
din răsputeri de era mai, mai să 
dăm peste cap de spaimă. 





Unu! după altul, ca niște mânii 
speriaţi, ocolirăm prunii lui Băloi şi 
prinserăm hora pe curătura din dos. 

Moș Dină veni după noi. Trecu- 
răm iar în îaţă; se întoarse și el; și 
tot aşa, îi făcurăm necaz până ce ne 
pomenirăm cu moş Ciucă, Buză ve- 
nina val-vârtej, c'o falcă/n cer și cu 
unan pământ şi cu stânjenul în 
spinare: 

— Tiiili... ţipă şi el și când Ne 
trasă, şi-o „afurisală“, suiam coasta 
spre Culmea Viilor în mâini şin 
picioare ca potârnicile. : | 

— Ai cui sînt Ciucă? auzirăm din 
culme, DL 


— Ne numără moş Ciucă pe de- 


— Sânt la şcoală?! 

— Apoi dară... șeolari, bre!... 

Atâta puturăm prinde cări intra- 
seră, vitele în otava încă necosită a 
lui nenea Gheorghe Istodoruş. Aler- 
garăm la ele şi le mânarăm în jos 
spre conacul nostru, 

Acolo, în matcă, după ce ne juca- 
răm de-a cașca, trăserăm cu tunul. 
Furasem de acasă un pistol turcesc, 
ce-l avea taica, străbunicul, moște- 
nire dela moşi-su, un pistol cum nu 
se prea, mai găsesc pe fieune: să îi 
avut patru palme de lung, iar de 
greu, ca plumbul; deabia-i ţineam 
în mână. Il ascundeam în tufanul 
de râchiţi dim matcă,: şterpeleam 
câte un pumn de prau de pe la tata, 
şi toată ziulica îl îndopam: ba cu 
sare, cu pietricele, cu câlţi, ba cu 
trenţe; și-i dam foc apoi cu chi- 
britul pela cocoș. 

Butuirăm cu el de vreo trei patru 
ori, crăpând de drag când răsuna 
valea, şi după ce ciuruirăm o bercă 
de pălărie a, lui Gheorghină al Costi, 
hait că, vine şi Moş Dină de pe vale 
din sus, cu un târş în spinare. 

— Iancule, strigă Dumitru, dă 
pistolul încoace, să râzi acuşi să 
cazi jos. 

Ii inmânai pistolul, fără teamă, 
căci era gol. Şi când Moș Dină a- 
junse în dreptul prileazului ce răs- 
punde din matcă în drum, iată şi pe 
Dumitru că 'nţâmbroie pistolul spre 
el. Moş Dină poticni. Ii căzu creaca 
jos. Dumitru trase cutia din buzu- 
nar şi: hâști, aprinse chibritul. 

— Ce ai cu mine? Cemă tot go- 
nești şi mă tot înjuri pe toate dru- 
murile? — se răsti el apropiind chi- 
britul de cocoș. 

Ingleznă moş Dină și punând 
mâinile la ochi mereu se trăgea 
îndărăt, 


— Mă... stai molcom, or altui 
ești tu?!.. a nu te-am înjurat eu!!.. 
mă, nepoate nu mă; ca, fii de 
treapăăăă!!... atei 

— Te achit!; să nu cârmeşti! — 
hârști, mai aprinse Dumitru un 
cribit, 

— Mă al lu Ilie, mă moșule nu 
mă'mpușca, ce-ai cu mine?.. 0- 
goiește-te, nu glumi cu îocu dracu- 
lui că nu te-am înjurat... 

— Nimic... hâști... mai scăpără 
odată. Și tot trăgându-se moş Dină 
"napoi se propii 'n gardul ce'mprej- 
muieşte via noastră şi tot îndesând 
de groază, pârrr..., jap, gandul pu- 
tred, căzu leasă cu el cu tot, 

Inţepenisem cu mâinile la inimă 
de râs, în timp ce Dumitru sărea 
prileazul hohotind, iar moş Dină 
târiia  repede-repede creanga de 
prun după el, închinându-se să-și 
scoată ochii!,.. 

Din gura văii se uită'ndărăt!... 

Când ajunserăm noi aci, el trecea 
puntea 'n sat... 


Seara la răscrurciu, numai de asta 
ne-a fost vorba. Au râs toţi de sau 
prăppădit, iar noi am mers la cul- 
care mai mândri ca niciodată.., 

A doua zi era Luni. Ca toţi şco- 
larii de treabă merserăm şi noi la 
școală. Veni Doamna, ne-ascultă, ne 
mai urechie, una, alta; şi când eram 
pela intuiție, numai ce văd pe moș 
Dină venind spre şcoală. Trăsei pe 
Gherghină de mânecă, şi cum îl 
zări, împietițatul, se și ridicăn pi- 
cioare, cu două degete inainte, ca 
două urechi de iepure: 

— Doamnă vă rog să-mi daţi voie 
pe afară! 





(Urmare în pag. 6-a) 














4 


CRONICA 


CR RR n tac a ct E a a Cd a d i e E e 
a E E d RR N, PR n n RR o RR RP n RER 


de PAUL MIRACOVICI 
Dudu Alexandrescu (Sala 
„Dales”) |. Panteli Stanciu 


(Sala „Universul') 


Primele lucrări de d-na Dudu 
Alexandrescu le-am văzut în atelie- 
rul d-sale la Paris, prin 1933, dacă 
nu mă înșel. In acea vreme ,d-sa flir- 
ta, dacă se poate spune, cu pictura, 
flirt care trebuia să devină pasiune 
mai târziu. Intr'adevăr o femee tâ- 
nără şi frumoasă ar fi găsit fără greş 
mijlocul de a-și pierde timpul la Pa- 
ris. D-na Alexandrescu însă își con- 
sacra tot timpul muncii. In afară de 
studiile de fiecare zi prin academii, 
în atelierul său de pe cheiul Senei 
paleta avea întotdeauna culori proas= 
pete iar Luvrul avea în d-sa o fer- 
ventă și atentă cercetătoare, 

Lucrările d-sale de atunci erau în- 
că greoaie de inexperienţă, tonurile 
erau pe alocuri  îmbâcsite de bru- 
nuri și „terre“-uri dar în întregul lor 
dovedeau multă sensibilitate şi drag 
pentru 'meșteșugul în sine, lucru de- 
stul de rar la pictoriţe cari — cele 
mai multe — se mulțumesc, mai ales 
la început cu „trouvaille“-uri. D-na 
Alexandrescu studia temeinic şi în- 
frunta adeseori probleme cari îi de- 
păşeau puterile. Această îndârjire, ca 
și lucrul continuu de fiecare zi, fiind- 
că trebue să spunem aci — d-na Ale- 
xandrescu e printre cei mai munci- 
tori artiști din câţi cunosc — i-au 
servit mult pentru a ajunge la rea- 
lizările de azi. De câțiva ani de când 
urmăresc evoluția d-sale, de fiecare 
dată când îi văd lucrările, încerce 
satisfacția de a vedea un real pro- 
gres, progres câștigat fără salturi, aşa 
cum se câștigă tot ce are durată. 

Anul trecut la Salonul Oficial, a- 
nul acesta la „Tinerimea“ d-sa a ex- 
pus lucruri cu totul afară din obiș- 
nuit, Și acele de la Salon, „Florile“ 
Și „Silueta roz“ de la „Tinerimea“ 
ne-au pregătit pentru expoziţia de azi, 
care e o etapă importantă în cariera 
d-sale. In cuprinsul ei d-na Alexan- 
drescu dovedeşte calităţile cele mai 
rare; sensibilitate, gust ales şi un de- 
osebit simț al armoniei. Iată „Entr'- 
acte“, „Fantezie 1900“ și numeroase 
portrete în care grija de stil răsbate 
fără ostentaţie și a căror compunere 
e cu totul remarcabilă. De altfel mo- 
tivele cel mai variate au ispitit pe 
artistă; compoziţii,  naturi-moarte, 
peisage, flori, nuduri. Toate poartă 
semnul talentului și al vocației au- 
tentice. Vor fi probabil acei cari din 
cauza lunii târzii în care e deschisă 
expoziția nu au vizitat-o. Va fi în pa- 
guba lor, vor fi pierdut una din cele 


mai interesante expoziţii ale anului. 
e 

Acum un an, cu prilejul expoziţiei 
d-sale dela „Universul“ am prezis şi 
am urat d-lui Panteli Stanciu că-i va 
lua locul lui Laszlo... E adevărat că 
expoziția d-sale era plină de portrete 
cari  justificau această prezicere, 
Laszlo tocmai decedase iar d. Panteli 
Stanciu pregătea un voiaj în Anglia... 

Precum se vede elementele esen- 
țiale pentru această eventualitate pă- 
reau să şe înlănțuiască în chip firesc 
și să schimbe destinul d-lui Stanciu 
cu acela al pictorului nabab de la 
Londra. D-sa sa înapoiat însă din 
acest voiaj cu lucrări cari dacă nu 
mai îndreptățesc prezicerea noastră 
ne compensează cu alte câștiguri cari 
nu sunt deloc de disprețuit; o mai 
mare grijă de ton, o mai justă vede- 
re a perspectivei colorilor şi a nuan- 
ței. Mărturiile cele mai elocvente 
„Stradelă din Menton“, „San 
Antibes, 
și alte numeroase 


sunt 
Remo“,  „„Mediterana la 
„Monte Carlo“ 


care-mi scapă. 





plastică — 


N N O a 








(A 


(A 


UNIVERSUL LITERAR 












Cartea străină 





Maurice Maeterlinck: „Devant Dieu” 


Intrebările neliniştite şi meditațiu- 
nile grave asupra misterului morţii au 
apărui dealungui operei marelui poet 
belgian presimţite abia ,cu douăzeci de 
ani în ucmă, în LIntruse, revenind de 
atunci, ca un motiv călăuzitor de-o au- 
gustă solemnitate, tot mai irecvent şi 
mai obsedant, până la una din ultime- 
le-i cărţi intitulată semniticativ Avant 
le grande silence, unde problema sfâr- 
şitului inevitabil ocupă centrul preocu- 
părilor şi al existenţei autorului. La sa- 
gesse et la destine, I/hote inconnu, Le 
grand secret, La grande fâerie și Le 
Sablier sunt etapele prin care proble- 
meie esenţiale ce se pun condiţiei noas- 
tre omenești s'au îmbogăţit cu sugestii 
şi ecouri sufleteşti turburătoare. 

Spaima de moarte e tot atât de ab- 
surdă ca şi acea de care tremurăm din- 
naintea severităţii unui Dumnezeu ne- 
indurător. Ca şi Seneca, Maeterlinck 
nu vede în moarte decâţ ceea ce nu- 
meșie el o „trecere deia veghe la somn“. 
Simplă vorbă, căreia nicio realitate nu-i 
corespunde: „Moartea nu există pentru 
că ea însăși este nemuritoare. Dacă to- 
tul se macină și se spulberă nimic nu 
moare, în înțelesul omenesc al cuvân- 
tului, 'Tot ce a fost rămâne undeva, în- 
trun punct din spațiu sau timp. 

Intr'o noapte de somn ni se pare să 
fi trăit doar câteva clipe. De ce nar îi 
oare moartea, o deșteptare din existen- 
ţa de somnambuli pe care o duc cei 
mai mulţi dintre oameni, și un început 
abia în loc de sfârşitu! a tot ce există? 

Muribundul necredincios tremură la 
gândul intrării în neant. Dar el ignoră 
că neant e tocmai ce a trăit el şi că 


„Ceea ce noi numim moarte nu e decât 


viața pe care încă nu o pricepem“, 

Prezenţa gândului morţii, la fiecara 
pagină din Devant Dieu este menită să 
ne familiarizeze cu ea, să ne îndemne 
și ajute a o privi fără spaima de care 
se întovărăşește obișnuit ideea sfârşitu- 
lui „in care totul poate îi câștigat, ni- 
mic nemaifiind risipit“. 

JEAN DE LA VARENDE ; 

„LES MANANTS DU ROI“ 


Puţine ascensiuni literare au fost a- 
tât de rapide ca aceea a d-lui Jean de 
la Varende. In 1936 „premiul Vikingi- 
lor“ încorona Pays d'Ouche, — epopee 
sub formă de povestiri şi de nuvele a 





unui canton din ţinutul normand — car- 
te cu deosebire bogată de sevă etnică şi 
istorică. A doua operă pe care a publi- 
cat-o, Nez de cuur, gentilhomme d'a- 
mour, a luat în 19371 „„Marele premiu 
al Academiei franceze peniru roman“. 
Stârşitul acelui erou popular „Nez-ae- 
Cuir”* — supranumele unui persona) 
istoric, contele Roger de Tainchebraye, 
a cărui amintire a persistat în mitologia 
şi tradițiile de folklor local din ţinutu- 
rile Normandiei — era de un tragic o- 
menesc adânc impresionant: 

Războinic prin tradiţie, contele Roger 
se întâlnise, pe unul din câmpurile de 
luptă din Champagne, în 1814, cu un 
dușman care-i ciopărţise în așa hai chi- 
pul, cruţându=i numa: ochii, încât spre 
a nu-şi înspăimânta contemporanii, ne- 
fericiiul mutilat trebui să poarte tot 
restul zilelor o mască de piele, la adă- 
postul căreia să-şi poată continua viața 
aventuroasă şi galantă dusă până atunci. 

Cronica timpului istorisește că nicio 
femeie pe care a dorit-o nu i-a rezistal. 
Odată însă, acest Don Juan cinic a cre- 
zut că poate găsi în dragostea aceleia 
care-i iubea printr'o dăruire totală a 
tiinţei lui, aliceva decât trecătoarele sa- 
iisfacții de până atunci ale simţurilor. 
Şi-a scos masca, dar când a cetit pe 
chipul femeii mila, gentilomul sa retras 
în castelul strămoșesc, întovărăşit nu- 
mai de câinele credincios şi acolo şi-a 
așteptat sfârșitul, singur cu conștiința 
lui şi poate cu Dumnezeu, 

După Nez de cuir, a. Jean de la Va- 
rende a evocat cu un talent personal 
și liber de orice influenţă exterioară, 
tipurile violente sau poetice care însu- 
flețesc altă operă frumoasă, publicată 
anuj trecut: Le Centaure du Dieu. iar 
de curând, întrun ansamblu de nuvele 
atât de strâns cimentate între ele prin 
pasiunea arzătoare care le animă încât 
ţes o epopee continuă, a dat publicităţii 
un nou volum intitulat Les manants du 
Roi. 

Aceşti „manants' 'sunt toţi aceia, se- 
niori,  boernaşi sau chiar oameni de 


rând, — cari din ziua când ştirea execu- 


tării lui Ludovic 16 s'a răspândit prin 
Normandia semănând orcare şi stârnind 
revolta — și până la acei „chouans” 
întârziați din zilele noastre, au păstrat 


„dealungul lentei lor agonii o credinţă 


pe care nimic vreodată nu a putut-o 
sdruncina. 





E Pc ac e, OPRI A a E PO, 
PO E N e CP OO a a A E RA a E a a E nt nd 








Dudu Alexandrescu 








Căfătorie 
Au pogorît aproape frânturile de cer 
Și pulbere prin aer s'a risipit din stele, 


Trosneşte sânul nopţii, răscopt de-atâta ger 


Şi lacătele frunţii cad umede şi grele, 


Ecou prelins pe urme de putrede lacune 


Ne-a prăvălit destinul în mâinile uscate, 


Şi'n locul unde gândul cu inima apune, 


Se nasc nămeţi de vise și de singurătate. 


Prin bulgării de sgură e drumul tot mai greu, 
Vuește 'n urmă râul și vânăt se frământă, 
Vin valuri de 'ntuneric, se vântură mereu, 
Şi 'n urma noastră vremea se-apropie şi cântă. 


Inchis în patru colţuri nici gias nu mai străbate. 


Se nărue poteca întoarcerii de-apoi, 


Cu sufletele strânse și-adânc însângerate, 
Svâriim cu amintirea ce-a mai rămas în noi, 


CONST. 


„Fantezie“ 


SALCIA 


: Panteli-Stânciu 


In răstimp de vreo sută cincizeci de 
ani, o serie de tablouri în culori vii şi 
de un accent turburător, care în varie- 
tatea lor extremă constitue mărturia 
demnităţii unei rase dârze, ce n'a vrut 
să-şi închine drapelele. 


ÎI. LUCAS-DUBRETON : 
„LOUIS-PHILIPPE“ 


in cunoscuta colecție „Grandes €tu- 
des historiques“ (ed, A. Fayard), îm- 
bogăţită cu atâtea opere de valoare, d. 
J. Lucas-Dubreton a publicat de curând 
un frumos și sincer portret al regelui 
Ludovic-Filip, dimpreună cu descrierea 
epocii iui de domnie, judecată până a- 
cum cu multă parţialitate. 

Pentrucă n'a vrut să asvărle Franța 
în aventuri tragice, să „intervină“ cu 
armele, în Polonia sau în Spania sfâ- 
şiată de războiul carlist, „beliciștii“ con- 
temporani i-au creat acestui monarh 
reputaţia unui fricos. 

Fiindcă a ocolit și a tot amânat să în- 
ceapă ostilitățile cu Anglia, din cauza 
unei obscure pricini orientale, și să-şi 
irimită toată flota în Mediterana, a fost 
acuzat că „a vândut Franța Angliei“. 
Răspunsul dat atunci de Ludovic-Filip, 
lui Thiers, care tuna şi iulgera împotri- 
va „aşităţii“ monarhului, îngăduc o a- 
propiere sugestivă între istoria anului 
1840 și unele evenimente din politica 
europeană a zilelor noastre: Am atâta 
oroare de război, a răspuns monarhul 
francez, încât aș suferi orice decât să 
ajung până la el“. 

Orice, cu &xcepția atingerilor aduse 
onoarei, „Vreau pacea şi nu războiul, 
adăoga el: vreau să liniștesc spiritele 
iar nu, ca să spun aşa, să alarmez şi să 
provoc toată Europa. Inarmările noastre 
sunt inspirate de prudenţă, iar nu de 
scopuri războinice“, 

Marea învinuire care-i poaie fi adusă 
acestui „om cu adevărat superivr al 
timpului său“, cum l-a numit Casimir- 
Perier, este de a nu fi înţeles importan- 
ţa chestiunii sociale și de a nu se îi în- 
teresat de soarta proletariatului. Ludo- 
vic-Filip a săvârşit greşala, care avea 
să-l coste tronul ,de-a se îi încăpățânat 
în ceea ce biograful său numeșie „,ma- 
Nia legalității stagnante“ şi de a fi re- 
fuzat orice inovaţie. 

MIHAI NICULESCU 


(“tatea păgână 


înconjurați de prăbuşirea şovăitoarelor închegări 


Sufletele alergau pe lespezi — arătări — 
Nici regele, nici stelele nu mai știau 


Dacă în rugile morţilor străluceau. 


Numai idolii, peste neliniști, învinși 


Bănuiau zilele celor stinși 


Şi peşterile lor, bizare palate 


Descopereau gânduri nemăsurate. 


O! dacă aţi auzi-o, dacă aţi simţi 
Cântecul celui ce trăi — dar nu trăi! 
„Hei am iubit şi eu odată pe Dumnezeu, 
Cum iubește viermele rana“. 





„Portret“ 


D. STELARU 








Dudu Alexandrescu „Interior“ 








20 Mai 1939 


CRONICA 


muzicală — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Producţia muzicală a 
clasei d-lui prof. Filip, 
dela Academia Regală 


Activitatea solistă a violonistului 
român de mare talent, Vasile Filip, 
nu poate, desigur, cantitativ, să satis- 
facă așteptările ascultătorilor noștri 
de muzică. Cât de mare dreptate ar 
avea să se plângă publicul de concer- 
te de această rezervă păgubitoare 
mişcării muzicale, pe care a adop- 
tai-o d. Vasile Filip, se poate vedea, 
numărând concertele  înzestratului 
artist Gin, ultimii zece ani. Pluralul ce 
folosim e de alfel de prisos, de oarece 
este vorba de un singur concert. 


PR N e IO a e i 


Când atâtea elemente de import se 
perindează cu mediocre consecințe pe 
scenele noastre de concert, este inad- 
misibil ca o forță muzicală de talia 
aceleia de care dispune d. Filip, să 
nu fie chemată să ocupe un loc de 
cinste ,de exemplu în concertele ,Fi- 
larmonicei“, care în ultimul timp 
și-au bătut întristător propriile re- 
corduri în contramandări de solişti, 
programe  înjghebate pripit, totul 
completat cu renunţarea tacită la ul- 
timul concert anunţat, fără explica- 
țiile de rigoare datorite publicului. 

De aceea este numai o slabă conso- 
lare de a putea constaia, în aştepta- 
rea reapariţiei în lumina rampelor a 
d-lui Filip, că virtuosul este dublat 
de un activ şi răbdător profesor, ca- 
pabil să pună la punct într'o simțită 
muzicalitate o audiție de elevi, cu 
program de concert. 

Într'adevăr, în producția clasei de 
vioară a d-lui profesor Filip, au figu- 
rat în program concerte de Vivaldi— 
Kreisler,  Vieuxtemps și Viotti (al 
29-lea), compoziţie de minunată in- 
spirație şi scriere instrumentală, pe 
care mulţi fac greşala puţin cuviin- 
cioasă faţă de muzică de a-l conside- 
ra concert şcolăresc, Kreisler, Thi- 
baud şi mulţi violoniști de seamă au 
răspuns însă  neînţelegătorilor, 
scriindu-l cu toate onorurile unor in- 
terpretări compensatoare, în reperto- 


în- 


riul lor permanent. 

In aceeaş producţie s'a cântat Bach, 
perpetuum mobile de Novacek şi Pa- 
ganini. Alături de acestea, în minori- 
tatea doriţă, micile intrări în materie 
tradiţionale a quasi-debutanţilor, nu- 
mai doi, şi în condițiuni îngrijite. 

Trebue să mai adăogăm că Viotti, 
Vivaldi—Kreisler, Vieuxtemps au fi- 
gurat în program cu execuţiuni inte- 
grale, ceea ce este destul de rar, în 
producţiile şcolare. 

D. Dinicu loan, care a executat pre- 
ludiul și fuga de Bach în sol minor 
(vioară singură) și mișcarea perpetuă 
de Paganini, a reuşit să menţină în 
totul o linie, o netezime, o seriozitate 
şi un echilibru general instrumental 
remarcabil. 

D-sa este îndreptăţit să continue 
cu încrezătoare perseverenţă o mun- 
că dovedită în concordanţă cu dota- 
rea și cerințele muzicale. 

D-ra Felmer Albina, este de ase- 
meni înaintată în posibilităţi și aju- 
tată şi de o sonoritate expresivă şi de 
sincer accent. 

Simţu! d-sale muzical este remar- 
cabil și îi rezervă, credem, resurse 
ce merită străduinţă și râvnă. 

D. Miruţ Radu are un temperament 
cu promițătoare avânturi, ton destul 
de străbătător şi mecanism meritoriu 
susținut. 

D-rei King Lys, car a făcut probe 
mulțumitoare de pregătire și aptitu- 
dini în concertul de Viotii și în dubla 
simfonie concertantă de Allard, la 
ceataltă vioară fiind d-ra Felmer, este 
o altă clevă care merită încurajare 

Toate aceste rezultate au primit şi 
sprijinul ultim al unor bune acompa- 

niamente, la pian fiind d-ra C. Fotino. 


E a i OR O O N O N NI 
— PCC —— E i, a a 
ÎN RR a a a a Da e ie i ai nt a N RI 





DR O e e ii) 





Valetul se apleacă slugarnic şi Mincea 
Scrişteanu, plictisit și leneș lasă în 
mâinile lui, paltonul, pălăria și mânu- 
şille. Cu un gest scurt îl concediază și, 
apoi, domol străbate vestibulul până în 
dormitorul său. Camera dechisită şi co- 
modă, pregătită pentru odihnă, îl dis- 
pune şi îi aduce bucuria singurătăţii. 
Toate obiectele așteaptă grijuliu și a- 
tent porunca sa: pijamaua blândă pe 
pat, papucii țanţoșşi pe covor, iar pe mă- 
suţa cu telefonul, firavele ziare de seară 
S'au prosternat în fața grăsunului pa- 
har cu vermut, nedespărțitul prieten al 
stăpânului înainte de culcare. Fiecare 
lucru mărturisește pe față că Mircea 
Scrișteanu, director de fabrică, are slă- 
biciunea burgheză spre ordine, curățe- 
nie şi armonie. 

El nu desminte această impresie şi 
aranjează chibzuit şi măsurat, hainele 
în dulap, pantofii într'un colț şi îmbra- 
că pijamaua. Apoi, intră la baie, îşi ră- 
corește fața cu apă rece, își  clătește 
dinţii şi mulţumit de achitarea datorii” 
lor față de trupul său se urcă în pat. 

Se întinde leneș, se icuibăreşte lacom 
in pufurile primitoare ale saltelei și 
gustă din plin începutul promiţător ai 
savurosului somn după o zi de sbucium. 

— Da, nu este uşor să fii director de 
fabrică! Impacă pe clienţ, pe patron, 
impune întreprinderii un "nerv — la 
vârsta mea de 60 de ani, nu e îleac — 
se gândește el. 

Astăzi a fost o zi cât se poate de 
fructuoasă, Toate i-au mers în plin. Mi- 
cuţa şi aspra Arlaia, secretara sa... aici 
directorul își surâde ștrengăreşte, dând 
să înțeleagă unui ascultător nevăzut, că 
el Mircea Scrișteanu a învins toate pie- 
dicele, dar ţine să rămână modest, în 
penumbră. 

intinde mâna după pahar, îl duce la 
buze și soarbe lichidul, cu aerul celei 
mai adânci fericiri. 

După aceasta, a frunzărit rezervat și 
capricios prin foile ziarelor și, în urmă 
le-a înlăturat cu o mișcare ce vroia să 
spună că el este sătul de vieaţa de afară 
şi este plin de nerăbdare să se dăruiască 
sic-şi, 

Plapuma a pus pecetea căldurii și a 
strecurat în corp un val de destindere 
şi ușurință. 

Sub oblăduirea luminii închise, în 
cameră sa adâncit o moleșeală blândă, 
care l-a îndemnat să lase pleoapele și 
să se bucure, sincer, pe de-a 'ntregul de 
invitaţiile somnului care a şi început 
să-l îmbie timid, dar insistent. 

EL se oferă încântat acestui joc dulce 
și visurile se furişează, ușor, în con- 
ştiinţă, cu fâlfâiri de miresme. 

E liniște , de afară un felinar cu gaz 
cerne prin geam o lumină prăfuită, iar 
ceasornicul, harnic, ciocănește de zor. 

Corpul lui Scrișteanu e îmbătat de 
somn şi sunetele sonore, vestitoare ale 
acestui furtișag, se revarsă  majestos 
prin cameră. 

Deodată telefonul a țârâit prelung și, 
alarma lui obraznică, izbucnește fără o- 
prire. 

— "Țârrr.., 'Țârrr... Țârrr. 

Din gâtul adormitului se aude un 
gâlgâit, de pare că Mircea Scrișteanu 
ar fi întrerupt  înghițirea sacadată a 
unui Jichid, 

Se ridică 'speriat, clipind des 
ochi. 

Telefonul continuă să-și spargă su- 
fletul. 

Scrişteanu cu greu pricepe ce sa în- 
tâmplat, Apoi, deşi somnul a fost tăiat 
în clipa cea mai plăcută, el surâde 
împăciuitor, şi presupune că nu este 
NIMIC grav. 

— Ah! Un telefon... 
tolerant. 

Dar fără vrere, în gândul lui năvă- 
lesc o seamă de blestemăţii: că, la fa- 
brică arde, că, sa îmbolnăvit  Arlaia, 
că, patronul a suferit un accidant, că... 

Și, grăbit. smulge receptorul din că- 
suța sa, 

— Allo! Allo! Da! Da! Cuuuum! pre 
iungeşte el fără sfârșit, silaba. 

La capătul celălalt ai firului i se re- 
petă cu o voce groasă şi aspră: 


din 


se strâmbă el 


— Aici Morga! Venim după cadavru? 

— Nu! Nu! bâiguie el zăpăcit. E gre- 
șală, vă rog! şi aruncă receptorul de 
parcă acesta ar fi fost jar. 

Câteva clipe sprijinindu-se în mâini, 
stă buimăcit, înfrânt. Glasul a fost prea 
grosolan, iar aceste cuvinte uimitoare 
l-au răsculat; mai mult, l-au  năurcit. 
Imaginca unei crime fioroase, cu leșul 
sângeros, oribil, care așteaptă să fie dus, 
ii umplu mintea. Brrr! Ce respingător! 
Să se petreacă un omor, tocmai când 
pentru el Mircea Scrişteanu, vieața se 
desfășoară cât se poate de frumos, și 
somnul a închciat o zi plină de reușită. 
Telefon trăznit, brutal! 


Murmurând  amenințător pe seama 
făptuitorilor de fărădelegi și mai ales 
pe seama anunțătorului, care de sigur 
greșise numărul de teteion şi a tulbu- 
rat somnul pașnic al unui cetățean cum 
se. cade, directorul Scrişteanu se înve- 
leşte mai grijuliu in plapomă şi încmde 
ochii. Fire canstătă şi tără nici o pată pe 
suflet, el vită repede această infâm- 
plare și, foarte curând, noţele muzicale 
furișate pe nas vestesc așezarea domni- 
toare a somnului în ființa lui. 

Dar, un nou sbârnâit de telefon răs- 
colește și împrăștie liniștea visurilor. 

Acum Mircea Scrișteanu se trezeşte 
îndată şi într'o clipă receptorul este lipit 
la ureche. Nu apucă nici să pronunțe 
convenţionalul „allo“, când o voce cle- 
ioasă îl întrebă răspicat: 

— Aici Morga! Venim după cadavru? 

E] se piperniceşte, deodată, iar mâi- 
nile şi picioarele înțepenesc. Glasul nu-l 
părăseşte şi cuvintele bolborosite cad 
unul după altul. 

— Domnule, te rog! Am spus. Eco 
greşală de număr, Mă chinuiți! Nu-i 
aici! Lăsaţi-mă! Vreau să dorm. sunt... 
Dându-și seama că nu face să peroreze 
atâta cu... Morga, întrerupe iute legă- 
tura, 

Inima îi bate puternic şi parcă şi 
somnul a pierit. Cadavrul destigurai, 
murdar, al unui necunoscut îi apare 
clar în față. Camera parcă nu mai are 
farmecul de până acum. Intunerecul Ji- 
niștit şi mângâietor, scăldat cuminte de 
firava lumină a feiinarului apăru otră- 
vit de misterele crimei. Simte în el sen- 
saţia bolnavă, că umbrele mai ascund 
pe cineva, pitulat undeva, care așteaptă 
un moment prieinic ca să se năpustea- 
scă. Obscuritatea odihnitoare se schim- 
bă într'un rânjet şi deșteptă prezenţa 
rece a morții. 

Mircea Scrișteanu se dă încetișor şi 
prudent jos din pat şi, tiptil, tiptil ajun- 
ge până la ușă, Pune mâna, hotărît, pe 
comutatorul electric şi-l învârteşte. Ful- 
gerător încăperea zâmbi veselă şi se- 
nină, Vieaţa luminii gonise orice sâm- 
bure de frică. Răsuflă ușurat şi se 
freacă pe frunte. Totuşi, dornic să aibă 
siguranța deplină, se apleacă sub pat, 
deschide dulapul și-l cercetează, se uită 
pe sub birou şi apoi, încuie ușa cu cheia, 
de două ori, pune și zăvorul, ceea ce 
niciodată nu tăcuse, şi, la încheiere își 
mai toarnă un pahar 'cu vermut și-l bea 
pe nerăsufiate, 

Aceste măsuri de precauțiune l-au 
calmat. Stinge lumina şi, fluierând în 
surdină un cântec la modă, se îndreaptă 
spre pat chiorându-se dojenitor la cutia 
telefonului, care printre umbre pare mai 
neagră, mai rea. 

Urcându-se în pat, mai păstrează o 
vagă bosumflare în suflet, dar evită să 
reflecteze, sperând să se încătuşeze în 
somn cât mai repede. Cască odată, de 
două, de irei ori, din propria sa dorinţă, 
până ce și adevăratul căscat, sol al vi- 
surilor, îi pârâie mușchii maxilarelor și 


Îi 








UNIVERSUL LITERAR 


(nuvelă inedită ) 


închide ochii cufundându-se în van, ui- 
tare şi pace. 

Câteva minute, în cameră, liniștea în- 
drăgostită ţese din fuiorul vremii. Cea- 
sul o măsoară prompt, moderat, ca o 
sentinelă care cadenţează cu pașii egali 
pe o platformă. Din gura întredeschisă 
a lui Scrișteanu sboară mai multe ac- 
cente ale unui cântec beteag, răgușit, 
de placă spartă, 

Afară a ţârâit ţignalul strijit al unui 
gardist  somnambul. Ca o continuare, 
sau un răspuns, telefonul a sfârâit scurt, 
de parcă și-a dres vocăa şi, a isbucnit 
să-şi ațâțe limbajul olar pe intervale 
anumite, | 

Innecându-se, înghițind  sforăituri 
Scrişteanu luptă să se elibereze de sub 
plapomă. „larăși?'* se înciudează dânsul. 
Și în primul moment vrea să lase tele- 
fonul să sune sau să dea receptorul jos. 

Dar putea să fie altceva. Un prieten. 
O veste bună. O nenorocire, chiar, unde 
prezenţa lui ar fi necesară. 

El se decide și, curajos, potriveşte re- 
ceptorul la :ureche. 

— Allo! Da! Directorul Mircea Scriş- 
teanu la telefon. 

Iar răspunsul, sec, gâtuit, îmbucă au- 
zul lui. 


e să tra emana? aaa a ot 


pă 009 pa e 


A ea 





î deea aceea. semanat 


— Aici Morga! Venim după :cadavnu? 

Scrișteanu se aștepta și nu se aştepta 
la aceste cuvinte stereotipe. Izbindu-se 
tot de ele, o picătură de ghiaţă i s'a pre- 
lins în jos pe şira spinării. Degetele au 
pierdut proprietatea pipăitului, s'au fă- 
cut de vată, animate de un tremurat 
nervos, 

De partea cealaltă aparatul nu sa 
închis şi anunţătorul părea că așteaptă 
o încuviinţare, 

Scrişteanu stăpânindu-se şi căutând 
să păstreze o voce cât mai sigură, rupse 
tăcerea: 

—Domnu'e, termină, odată! Nu-mi 
strica somnul! Aici e 3.,14.28. Notează-ţi. 
Indură-te de odihna unui om muncitor. 

Dar, vocea  neînduplecată îl între- 
rupe: 

— Aici Morga! Venim după cadavru? 

Cu puterile sleite, Scrişteanu scapă 
receptorul din mână și se aşează, obo- 








d — 1414-25 — 


de SERAFIM CADAN 


sit, pe marginea patului., 

Nu mai poate fi nicio îndoială, Este 
o farsă. O batjocură crudă, sfâşietoare, 
a unui dușman, sau chiar a unui nebun. 

Ceea ce însă „subit îi atrage luarea a- 
minte este că revenirea sa făcut în răs- 
timpuri destul de fixe. Această idee îi 
dă tentația să urmărească ceasul şi să 
vadă dacă are dreptate. 

Pune receptorul la loc, aduce  cea- 
sornicul în dreptul razei dela felinar, 
remarcă ora unu și zece și începe să 
aștepte cu neliniște. 

„„Tărăgănarea este moleșitoare. Acul 
ca un pitic răutăcios nu vrea să împin- 
gă minutele şi, pace. Se cramponează 
locului, nu înaintează ,de parcă este 
deochiat sau, oprit să se miște. 

Dar deodată, prin creierul tulburat 
al lui Scrișteanu trece un gând: și dacă 
telefonul nu mai sună? Individul acela 
s'o fi plictisit sau pur și simplu este 
mulțumit cu atâta, Sau poate întrebarea 
avea adevăr la bază şi zărind greşala, 
mai ales că-i spusese numărul de tele- 
fon, nu va mai reveni, Atunci? 

Şi, înfrigurat începe să dorească din 
toată inima să mai audă, odată, teleto- 
nul. 

In acest moment ceasul parcă a urnit 
din loc şi arătă ora unu și douăzeci şi 
cinci de minute. Imediat, ca la comandă, 
telefonul s'a trezit. 

Mircea Scrişteanu tresare, dar în si- 
nea sa, pe lângă o înfiorare neliniștită 
se aciui şi satisfacția. N'a greşit. Che- 
marea telefonului se repeia matematic, 
din sfert în sfert de oră, 

Frecându-și mâinile, ca unul care pre- 
domină evenimentele şi, ştie mai înain- 
te ce-l aşteaptă, el ridică victorios tele 
fonul. 

— Allo! Aici Scrișteanu! se întrerupe 
o clipită și, pe ummă, adaogă mucalit: 
— Acolo, Morga? 

Aceeaş voce, bizară îi taie însă, avân- 
tul, prin tonul ei grav, sugrumător, unit 
cu o ironie rea, 

— Pa, Morga! Venim după cadavru? 

— La dracu! Las-o moale! Cadavrul 
e în persoană! Ha! ha! 

Răspunsul dușmănos, ieşit parcă din 
strătundurile unui suflet năclăit de ve- 
nin, nu întârzie. 

— Aici, Morga! Venim după cadavru? 

Receptorul alunecă din mână şi se 
sbătu asurzitor până ce se liniști în cui- 
bul lui. 

Mircea Scrișteanu pălise şi privi în- 
mărmurit la telefon. Atâta siăruință 
crâncenă, atâta insistență categorică în 
comunicarea unei vești lugubre îl des- 
armă, L-a sguduit, profund, că necu- 
noscutul a perseverat să întrebe de ca- 
davru, cu toată zeflemeaua lui vădită. 
Asta nu mai semăna deloc a farsă. Lu- 
crul nu era curat. Sau, în orice caz, 
promite să nu fie. „Individul“ știe ceva. 
Să fie vreun presentiment al lui? Vreun 
ins lucid care prevede faptele și le în- 
ştiințează în modul acesta lugubru? 





ORMUZD ŞI AHRIMAN 


itâmplat și cu această idee 


tradițională a bi-unității divi- tului 


Motivul iconografic al Sfân- 
cavaler a fost atribuit 


(Urmare din pag. 1-a) - 


populară, apărătorul copiilor 


care fură și pocește copiii, și 


ne, aie cărei felurite înțelegeri 
Și formulări le-am trecut su- 
mar în revistă. Cum spuneam 
şi cu alt prilej, întuițiile pri- 
mordiale, exprimate la înce- 
put prin simboiuri şi afirma- 
ţii de valoare metafizică, sunt 
degradate cu timpul, până ce 
ajung simple superstiții, le- 
gende sau motive decorative. 
Bunăoară, ideia descendenţei 
comune a Binelui și a Răului, 
se întâlneşte, sub o formă 
degradaiă, în  demonologia 
populară micrasiatică și bal- 
canică. Prin lucrările lui Ga- 
ster, prof. N. Cariojân şi prof. 
Valeriu Bologa, se cunoaște 
astăzi destul de amănunțit 
istoria motivului  demoniţei 
care jură copiii suguci (Aves- 
tița, „aripa Satanei“) și a 
Sfântului Sisoe, care o urmă- 
rește, îi ia înapoi pruncii şi o 
paralizează prin magia unui 
talisman, (Vezi  bibiiografia 
acestei probleme în Zalmoxis, 
I, „Notes de demonologie“, p, 
197—203). Origina acestei le- 
gende este, fireste, orientală. 
Chiar vuumeie de Sisinie tră- 
dează obârșia iraniană (H. A. 
Winkier, Salomo und die Kâ- 
hina, Stutigari, 1931, p. 194; 
E. Peterson, op. cit. p. 122). 


„Sfântul Sisnie est ereprezen- 


tat în amulete ca un catuler 
străpungând cu lancea o dia- 
volită pe jumătate goală, des- 
pietită, care zace fos, sub pi- 
cioarele calului (o bună parte 
din amule:ele coptice şi greco- 
orientale au fost publicate de 
P. Perdrizet, Negotium pe- 
rambulans in tenebris, Strus- 
bourg, 1922: sunt reproduse şi 
în volumele citate ale iui Pe- 
ierson şi Winkler). Apropie- 
rea dințre Sf. Sisoe (Sisinie) 
Şi Sf. Gheorghe este, în acest 
punct de vedere, evidentă. 


de Strygowski injluentii îra- 
niene. Problema este încă ne- 
iămurită, şi nici nu ne inte- 
resează prea mult în cerceta- 
rea de fală. 

Ceeace este, pentru noi, de 
o deosebită importanță este 
că, în cele măi vechi versiuni 
ale acestei legende, Sfântul 
Sisnie era tratele diavoliței 
ucigătoare de copii. Un pro- 
verb abisinian (cit. Winkler, 
p. 128) laudă curajul acestui 
Sfânt „care și-a omorât sora“. 
Iar în Sinazarul etiopian, la 
ziua de 21 Aprilie, când e săr- 
bâtorit Sf. Sisnie, se spune lă- 
murit cum Sfântul a omorât 
cu lancea pe soră-sa (Winkler, 
p. 129—130). Intr'un Gpocrij 
etiopiân, tradus de R. Bassei 
(La Haute Science, vol. 7, &. 
331), diavoiița, numită Verze- 
lia, omoară chiar pe copilul 
fratelui său, Susnyos, şi Sus- 
iV0s se roagă lui Isus Christos 
să-i dea atâta putere ca să-şi 
ucidă sora. Intr'adevăr, cu a- 
jutorul lui Christos, Susnyos, 
străpunge cu sulița pe Verae- 
lia şi o omoară... 

Sfântul şi diavolița, Bineie 
şi Răul, sunt născuți din ace- 
iaşi tuipină. Cel mai mare 
dușnan al îehuzelor şi al 
pruncilor, diavolita Verzelia 
(Avestiţa), este chiar sora ce- 
lui 7ai vanic apărător al ma- 
melor și al noiior născuţi, Si. 
Sisinie  (Sisoe).  Coincidența 
aceasta a „contrariilor“ a pă- 
rui, cui timpul, atât de stra- 
nie încât mintea Dopuldră a 
încercat s'o înlăture. In le- 
geniele greceşti, slave și bal- 
canice ale Sf. Sisoe, diavolița 
Avestița nu mai este sora 
Sfântului, ci ea fură copiii su- 
rorii acestuia, Malentia. Sfân- 
tul Sisoe devine, cum era mii 
firesc pentru înțelegerea 


surorii sale. Legenda sa mo- 
dificat conform cu legea „de- 
grădării fantasticului“, şi a- 
nume, elementele care nu mai 
erdu înțelese au fost transfor- 
mate în așa fel încât ele să 
alcătuiască un episod  cohe- 
rent. Când  massele îinculte, 
care au primit și au ampliți- 
cat legendele Sfântului în lup- 
tă Cu Diavolița, au uitat sen- 
sul primordial şi semnificația 
metafizică a acestui conflict 
(Binele și Răul pornesc din 
aceiași tuipină) — I-au modi- 
ficat în conformitate cu ca- 
paciiatea lor mentală şi spi- 
rituală, 

Cazuri de asemenea degră- 
dări de sens se întâlnesc ne- 
numărate în istoria religiilor 
și în Jolklor. Pe no: ne intere- 
sedză, în aceste pagini, mai 
mult sensurile primordiale de 
cât cele degradate, modificate 
prin succesivele „trăiri“, De 
aceia mi se par atât de semni- 
ficative amănuntele  conser- 
vate în versiunile etiopiene ale 
iegendej St. Sisinie. Regăsim 
o temă mitică străveche, care 
d avut însă o mare răspândire 
în timpul sincretismului şi 
gnosticismului. Anume : lupta 
între Adam şi Liith (prima 
soție a lui Adam), lupta între 
Eonul bun şi Eonul rău. Soră 
și frate, în cazul  diavoliței 
Verzelia și Sisinie: soț și so- 
ție, în cazul lui Adam şi Li- 
iith. Dar în amândouă cazu- 
rile, apropiere extremă, înru- 
dire, legăturile cele mai strân- 
se care pot exista între oâ- 
meni, Binele şi Răul, Sfântul 
şi Diavolul, se nasc din ace- 
iaşi tulpină — exact ca Or- 
muză și Ahriman. „Confuzia“ 
aceasta între extreme ne ajută 
să înțelegem mai bine cazul 
lui Ravana, acel demon indian 


„sensul primordial al 


care, în acelaș timp, este pre- 
supus autor ai unui foarte 
popular tratat de magie şi 
medicină infantilă. Cele două 
„contrarii“ sunt topite, aici, 
într'o singură persoană  mi- 
tică, 

Am putea merge și mai de- 
parte, în cercetarea originei 
acestuj mit, aramatizat la în- 
ceputui  creștinismuiui sub 
forma Sfântului în lupiă cu 
Diavolița. Sunt destule indi- 
cații care ne pot orienta cer- 
cetarea. Winkler a încercai, 
chiar, în lucrarea măi sus 
menționată (p. 149 sa), să 
arate că, la origină, diavolita 
era doar expresia mitică a lu- 
hii întunecate, iar Eroul 
(Sfântul de mai târziu) for- 
mula mitică a lunii luminoa- 
se, și lupta între ei, o luptă 
între frate şi soră, Credem că 
acestui 
mit este mai dânc, adică, er- 
primă clar un adevăr metafi- 
zic. Luna, șa cum am dvui 
prilejul să qmintim într'unul 
din articolele precedente, sim- 
boiiza pentru anumite populu- 
ţii micrasidtice realitatea ul- 
timă, izvor al Vieţii și ritm al 
Cosmosului, Viata ca şi moar- 
tea erau valorijicate prin rit- 
murile lunare, întocmai cum 
lung creşte şi moare, Ca sd re- 
nască, iot așa se naşte şi moa- 
re omul, ca să se, nască din 
nou. Intre viață și moarie 
conflictul e dour aparent, așa 
cum este şi între Bine şi Râu. 
Și viata și moartea şi Binele 
şi Râul, sunt doar aspecte con 
secutive ale aceleași realităţi 
Unice, inaccesibile experienţei 
umane, iar această realitate, 
care „totalizează“ contrariile 
şi extremele, este exnrimaltă 
mitic prin LUKE... 


MIRCEA ELIADE 











Mii de presupuneri neliniștitoare au 
încolţit în creierul lui Scrişteanu,. 

De somn nici pomeneală. Chiar dacă 
l-ar fi ademenit, nu Sar culca nici În 


ruptul capului în pat. Poate, tocmai, 
acolo îl pândește ceva. Vreun paianjen 
monstruos, ajuns cine știe cum prin sal- 
tele... sau, poate vreun afac banditese 
este pe cale de a se săvârși asupra ca” 
sei... Acel individ ar putea fi foarte bine 
un complice nemulțumit, care în felul 
acesta îl pune în gardă... 

Şovăitor, el se apropie la geam și, cu 
grijă inspectează toată strada. Nicio 
mișcare. Nicio ţipenie de om. 

Totuşi frica odată răscolită continuă 
să prindă rădăcini, Spaima îl învăluie 
încet, târâtor, dar îl încolăcește tot mai 
copleşitoare și tot mai ascuţită... şi este 
noapte... 

— Mai toate crimele se petrec noap- 
ica! — bolboroseşte el cu buzele uscate. 
Il cutremură o sguduitură rapace şi din- 
ţii pornesc să clanțăne sinistru, Moho- 
rînd şi mai mult atmosfera şi așa destul 
de încordată. 

A înţepenit în mijlocul camerei și nu 
îndrăznește să ridice nici degetul. Cu 
niciun preţ n'ar fi aprins lumina. 1 se 
pare că e mai bine să stea pe întunerec. 
Poate să vegheze şi să urmărească orice 
sgomot şi orice încercare a cuiva să 
pătrundă în odaie, 

Să cheme poliția? N'are nici o dovadă. 
Ar ti râs orişicine. Să ceară la Palatul 
telefoanelor să i se supravegheze nu- 
mărul, Gar cine ştie dacă acel individ 
mai revine. De altfel nici nu bănuie 
ce-l paşte şi de ce trebuia să se ferească. 
lar gândurile se adună tot mai sumbre 
şi mai înfricoşătoare... câți nu sunt cei 
cari ţintesc Jocul lui!... 

Se putea strecura, de pildă, pe broasca 
ușii vreun gaz otrăvitor... sau să se po- 
menească pe geam cu un pietroi învelit 
într'o batistă îmbibată cu otrăvuri uci- 
gătoare la moment, sau, poate, astăzi la 
masă.... da, da, la masă i sa pus ceva 
în mâncare... 

iată, stomacul a şi început sâ-l doa- 
ră... crampe prin mațe... ameţeală... 

Este conștient că-l pândește moartea; 
că este sghemuită undeva aproape, aproa- 
pe de tot... Poate chiar în organismul 
lui 'creşte garmenul acestui sfârșit, 

Laşitatea, sminteala, groaza sau în- 
vălmășit în conștiința lui, stăpânindu-i 
şi respingând orice judecată. 

Se şi vede mort, aruncat în pat, sau 
chiar pe jos. Umiflat, cu ochii ca două 
cepe, cu acc] miros oribil de putrefac- 
ție... un leş diform, un stârv becisnic, 
cu roiuri de muște verzi, desgustătoare, 
lipite la gură. A! Aceste muşte! Le-a 
mai văzut pe faţa unui înnecat, scos 
din Dunăre. După asta o săptămână n'a 
mâncat... 

La crimă, vin autorităţi: procurorul, 
comisarul... fac anchetă... medicul cio- 
pârțeşte trupul și, Sorişteanu a şi simţit 
cum i se împlânţă bisturiul doctorului, 
în burtă și pielca pârâie până'n gât... 

Această senzație îl sguduie: 

— Nu! Nu vreau moarte! Să moară 
alţii! Eu am să trăiesc în ciuda tuturor! 

Se repede la comutatorul electric, 
lasă lumina să inunde dormitorul şi a- 
runcă înfricoșat ochii la ceas, Au trecut 
doar zece minute dela ultimul telefon. 
Mai sunt cinci până când vocea aceea 
nesuferită putea să mai revină. 

Strânge întrigurat hainele din garde- 
robă şi incepe să se imbrace. Nu-și gă- 
sește ciorapi deşi i-a pus ia locul lor, 
se întrerupe din căutat şi pune panto- 
ful pe picior gol. Trage pantalonii cu 
descheietura la spate, nu înțelege unde 
au dispărut nasturii, se pipăie şi se du” 
mireşte, îi scoate din nou, apoi când 
să-i îmbrace nu nimerește să intre cu 
piciorul înăuntru. In sfârşit reușește și 
asta, pune haina deasupra pijamalei şi 
într'o săritură este la uşă. 

Când a sărit zăvorul, telefonul a ples- 
hit, a pocnit şi un bâzâit rece, metalic, 
diavolesc, hârşâi prin măduva oaselor 
lui Șcrișteanu. EL s'a încieștat din răs- 
puteri de clanţă și, astfel a rămas în 
picioare. Apoi, sa revoltat, şi-astupat 
urechile și a năvălit afară, trântind ne- 
buneșşte uşa în urmă. Bezna vestibulu- 
lui îi mări spaima și el sa încordat în 
sinea sa, vrând din câteva sărituri să fie 
în stradă. În saltul acesta, fulgerător, 
el, dacă făcu doi pași. Toată pornirea 
lui s'a izbit în drum de alt om. 

Aţâţarea sa stins, sa muiat pe loc; 
în jurul inimii se făcuse cală, fierbinte, 
foc. O lavă dogoritoare sa scurs în pi- 
cioare și el șopti trist: 

— Ai venit totuși? 

— Da, Domnule Director, auzind ată- 
tea telefoane, mi-am zis că aveţi poate 
nevoie de mine. Dar ce aveţi, domnule 
Director?! 

Mircea Scrișteanu se îngrămădea în- 
cet jos, ca o minge desumflată și nu i-a 
răspuns nimic servitorului;, de acolo 
unde era el, cuvinţele nu mai ajung 
niciodată, 




















Psalm 


Doamne, Dumnezeul meu, îţi mulțumesc pentru tot ce ai 


lăsat până acum pe lume. 


Iți mulțumesc Dumnezeu al sufletului meu, că Te simt viu. 
Iţi mulțumesc Dumnezeule, că ai lăsat rost de bucurie pe 


pământ. 


Ai făcut Dumnezeule, şi ai dat oamenilor, soare aprins de 
apus, soare înoit de răsărit, apă, stele, munţi şi lună ; măreție 
în flacăra unui chibrit de ceară albăstrind lumea e clipă de om, 
toate minuni pe care, în nemărginita Ta putere, le puteai păstra 


numai pentru Tine. 


De aici vine tot misterul îirii, toată nedumerirea facerii și 
toată neînţelegerea lucrurilor. Dacă Tu, Doamne, durând toate 
acestea le-ai fi păstrat pentru Tine — faptă de gândire ome- 
nească — Te-am fi blestemat, Te-am îi alungat din noi luânduc-ţi 
numele în desert, dar fără îndoială, am fi ajuns la cunoaștere. Ai 


ii fost de al nostru. 


Dacă Tu nu Te-ai fi arătat nouă și am fi rămas a crede că 
fiecare lucru s'a făcut singur, el de el, și e fără început, ne-am 
fi prăbuşit de îngâmfare în haos şi lumea sar fi scutundat în 


haosul dintâi. 


Doamne, Dumnezeu al suiletului meu, Iţi mulţumesc că te 


simt viu. 





MIHAELA PAPILIAN 


Originea orientală a muzicii faustice 


1 
ORIENT ȘI OCCIDENT 


Deosebirea pe care o face Francis 
Delaisi între cele două Europe, octi- 
dentală și orientală, separate ptin- 
tr'o linie care ar pleca dela Danzig, 
at trece prin Triest la Bilbao, de 
aici printre Irlanda și Anglia, ca 
tăina Sudul peninsulei Scandinave 
să se reintoarcă la Danzig, are im- 
portanță nu numai pentru distin- 
gerea, din puncot de vedere economie 
a două Europe ci și din puneti de 
vedere muzical, 

Privite de aproape, muzica pOopu- 
lară și cea cultă se dovedesc a 
domni, în timpul nostru, în părţi 
diferite. In Europa oecidenţală dom- 
neşte muzica cultă, iar îm cea o0- 
rientală muzica populară. Prin a- 
ceasta nu trebuie să se înțeleagă 
că în Europa occidentală nu există 
muzică, vopulară, şi că în cea orien- 
tală nu există muzică cultă, ci tre- 
puie să se înțeleagă că preponde- 
rența pe care o au e diferită în cele 
două Europe. 

Faţă ge Buropa orientală, cea oc- 
cidentală prezintă, caractere cu to- 
vul diferite, care pot fi observate 
mai bine, urmărind soarta melo- 
diilor create într'o Europă atunci 
când sunt transplantate în cealaltă. 
Melodiile orientale, când sunt tra- 
tate de compozitori oeridentali își 
pisrd caracterul lor specific, dave- 
nind mai mult melodii ale compo- 
zitorului care le-a întrebuințat da- 
cât ale poporului câre le-a creat, 
Mazurcile lui Chopin: sunt mai mult 
Chopin decât mazurci poloneze, rap- 
sodiile lui Liszt mai mult Liszt decât 
melodii cehe, melodiile ardelene ar- 
monizate de Bartok sunt mai mult 


Bartok decât melodii ardelene. Fe- . 


nomenul identic poate fi observat și 
în cazul melodiilor oecidentale a- 
tunci când soarta le aduce în 0- 
„rient, 


Nu se poate avânta o melodie 
creată înta”'o Buropă, în cealaltă, 
fără riscul pentru ea de a fi for- 
țată și transtormată după anumite 
caragteristici ce domnese în respec- 
tiva regiun=. Trei sunt aceste ca- 
racteristici mai importante. 

In primul rând, tendința spre u- 
niformizare care există îm. occident. 
Francis Delaisi observă că oamenii 
in această Europă se imbracă în 
acelaș fel; doamnele după Paris, 
domnii după Londra, că e suficient 
să cunoşti trei limbi ca să te înțe- 
legi cu aproximativ 120 milioane 
locuitori câţi are această Europă. 

Altfel stau lucrurile în orient, 
Aici, în locul uniformității domneș- 
te specificul. Popoarele se îmbracă 
fiecare în felul său. Ca să, te înţelegi 
cu ata 120 milioane locuitori tre- 
buie să cunoşti douăzeci de limbi. 
Arta populară ca reprezentantă a 
specificului naţional domneşte aci 
și odată cu ea și muzica populară, 

Dar mai există o diferenţă funda- 
mentală între cele două Europe. Ra- 
portul dintre creator și masss e di- 
ferit. 

In occident creatorul e în opozi- 
ție cu massele, își asumă rolul de 
educator al lor, Creatorul caută să-și 
impună creaţiile. Așa stând lucru- 
rile definiția pe care Curzio Mala- 
parte o dă eroului poate fi mai uşor 
înţeleasă. Eroul în concepţia aces- 
tui doctrinar, nu e reprezentantul 
virtuţilor și defeatelor umui popor, 
ci reprezentantul virtuților și defec- 
telor pe care poporul nu le are, adică 
expresia; contrarie a unui popor. Na- 
poleon probează că Italienii nu au 
nici aptitudime nici geniu militar ; 
Pascal că Francezii nu sunt mistici; 
Spimoza, şi Bergson că Evreii nu au 
nicio originalitate creatoare, Listă 
ar putea fi prelungită. Bach, Bes- 
thoven, Wagner ar proba că Ger- 
manii nu sunt un popor muzical. 
Oricât de paradoxală ar fi această, 
afirmaţie nu înseamnă că este mai 
puţin adevărată. Dacă Germanii ar 
fi un popor muzical atunci massele 
nu ar prefera o muzică atât de să- 


racă, şi trivială cum sunt marșurile 
și valsurile lor, 
Această opoziția intre creator şi 


masse implică, întâi o separație. Cu 


Giovanni Papini orice mare compo- 
zitor ar putea spune: „lamea e 
împărțită în două: eu și restul“, 

Calitățile speciala pe care le po- 
sedă eroul explică originalitatea cu 
care e dotat, altfel ușor poate îi 
atras de masse în jcs. Andre Mau- 
rois precizează drumul pe care-l 
parcurg ne-eroii spre uniformizare: 
„Incepem să ne imbrăcăm ca cti- 
lalţi, spune el, pe umnă acceptăm 
să gândim ca ceilalţi, pe urmă sun- 
tem pierduţi“. 

Caracteristicile acestea lămuzesc, 
în parte, de ce anta cultă domnește 
în occident şi de ca când spunem 
artă cultă sau muzică cultă nu ne 
putem gândi decât la arta și mu- 
zica. din occident și de ce muzica 
şi arta cultă în ţările din oriemt pre- 
zintă ceva hibrid în constituţia lor. 

Altcum stau lucrurile în cealalţă 
Europă. Eroii nu sunt negația ci 
afirmajia calităților şi defectelor 
popoarelor respective. Creaţorii nu 
vor căuta să-și impună operele, ci 
vor căuta să reprezinte caracteris- 
ticile popoarelor care le-au dat naş- 
tere, 

Valorile artistice circulă în orient 
mai mult ca în 'oceident, circulă 
pentrucă sunt mai strâns lezate de 
viața, socială care le-a dat naștere 
decât în occident unde aceste va- 
lori trebuesc impuse. Valorile artis- 
tice orientale circulă mai mult 
fiindcă sunt generale în specifici- 
tate ps când cele occidentale sunt 
individuale în universalitate. Oeci- 
dentalii etichetează orice creaţie a 
lor cu atributul de universal, Inta- 
rescle lor sunt universale, cultura 
lor e umiversală, muzica lor e uni- 
versală, 

Sau spus mai precis: sensul în 
care circulă valorile în orient şi oc- 
cidenţ e diferit. Dacă luăm imagi- 
nea economică piramidală a socie- 
tăţii, formată din cele trei straturi 
diferite ca grosime: agricultorii, ms- 
seriașii şi comercianții, liber profe- 
sioniștii, apoi această imagine ne 
lămurește asupra sensului în care 
circulă, valorile artistice, In orien: 
circulă de jos în sus, iar în ocrident 
de sus în jos. 

In rezumat, pe când în occident 
eroul, creatorul caută să modeleaza 
massele după chipul şi asemănarea 
lui, îm orient massele modelează pe 
creator după chipul și asemănarea 
lor. 


LIVIU GIURGECA 





— Doamnă vă rog să-mi daţi și 
mie — zic, 

— Duceţi-vă, dar să veniţi de 
grabă să v'ascult la intuiţie. 

Mai făcui eu semne celorlalţi 
fraţi, dar de geaba, că nu mă pri- 
cepură. Când ieșşii pe ușe, lui Gher- 
ghină îi sfârâiau călcâile pe uliţa 
din spatele școalei care duce spre 
dealul satului, 

Eu stătui la spatele școlii, până 
ce întră alimănitul de unchiaş 
inăuntru, apoi o sbughiai în clopot- 
nita bisericii. 

Ce le_o fi făcut, ce-i drept, n'am 
văzut, dar, bagi-seama, i-a omorît 
ca pe câini. Mai ales pe bietul Du- 
mitru. A ieșit Doamna cu el afară 
și l-a. purtat până mai in vale pe 
poiană, de ureche; — îl ţinea în sus 
de n'atingea pământul. Mai mare 
ciuda, că râdeau și gâștele adunate 
tâlvură pe urma lui!... 

Când sa isprăvit cu pricina, de 
sau măturat cu toţii de pela școală, 
am tulit-o şi eu spre casă. Dar mai 
bine făceam de stam ari, că stam 
pine!,.. Ce să vedeţi? Moș Dină ieşia 
de pe poarta noastră. Mă pârise la 
tata. Fă'ndărăt, în trap săltat, la 
Gherghină în dealul satului. Abia 
l-am găsit la via lui Vicu Cismaru. 





UNIVERSUL LITERAR 


Aspecte 





DI A. 


Despre funcțiunea estetică 








a cuvintelor 








| 





de VICTOR PAPILIAN 


tiințificeşte se admite că în exprimarea gândurilor, emotiunilor 

Ș şi actelor de voință, gestul a precedat vorba: mimica, discursul 
legat şi pantomima, convorbirea susținută. În trecerea dela limba» 
iul natural la cel artificial s'a observat, într'un stadiu mai înaintat ca 
cel al gesticulărilor desordonate şi nestăpânite, discernarea, odată cu 
licăzirea primei luminițe de inteligență, a unei simbolice rudimentare, 
foarte interesantă nu numai pentru savant, dar și pentru estet. Su știe 
că şi azi, primitivii indieni din triburile foarte sălbatice, cu un număr 


de cuvinte în lexicul lor putând îi socotiti pe degete, 


iolosesc gestul 


in loc de vorbă, Bunăoară mâna tăcută căuc, ca să reprezinte apa 


şi palma resfirată ca să indice vegetaţia luxuriantă 


a junglei. 


Gestul a fost dintrun început plastică, ritm și armonie, adică 
imagine artistică, iar traducerea lui în vorbă s'a soldat cu prima 
emoție estetică. Inainte de poezie, cuvântul a fost plastic, armonios 
şi ritmic pregătit pentru funcțiunea lui estetică și nu meșteșugul poe- 


ților i-a dat aceste daruri. 


Sosind în Ardeal acum douăzeci de ani, am găsit folosindu-se 
cuvântul „aprinjoare” în loc de chibrituri. 

Analizându-l amănunţit găsim în el interesunte componente 
estetice. Cuvântul e mai mult verb şi adjectiv decâ& substantiv, adică 
ritm şi plastică mai mult decât folos uzual. O, dar e nemţescul 
„Ziindhâlzchen“, ze vor indigna filalogii, tradus în românește. Exact]... 
Dar pentru turcalațul chibrit, ţibric sau tribric, comozii precupeţi de 
cuvinte nu şi-au dat nici atâta osteneală. „Aprinjorul”, chiar dacă are 
un model străin, e românesc prin construcția cuvântului și mai ales 


prin această funcțiune estetică. 


Azi, brutalui chibrit, cu toate ale sale sdrența ţigăneşti: tribric 
şi țibric, a făcut să dispară delicatul aprinjor. Dar nu l-a nimicit, L-a 
alungat de pe piața de cuvinte... l-a alungat în domeniul infiorit a) 


folklorului. Acolo-i şade bine... 


Cluj, 4 Mai. 





(Când se deschid zările 


Zâmbete de datină 

Sus lumina clatină 

Că sa fost pornit de ici 
Un triunghi de rândunici 
De a stors ciorchini de dor 
De pe muchia zărilor... 


Liliac ţâșnit în vânt: 
Floare de azur și cânt, 
Sufletul pe unde-l sui 
Pentru rugăciunea lui, 
Pentru ochii Domnului, 
Clătinarea somnului ? 


PETRU SFETCA 


, ntoarcere 


Potecile înguste care mi-au zdrobit pașii, 

Spre munţii care mi-au îăurit idealurile, 

Spre mările care i-au dăruit vieţii valurile, 

Nu imi le vor mai purta, în amintire, urmașii... 


Nădejdile-mi albe, veștede, — vezi-le ? — 
N'au să mai ducă în spinare securile 
Care mi-au doborât gândurilor pădurile, 
N'au să mai scalde, în verde, livezile... 


Tăcerea-mi, n'o să mai fie pentru nimeni, sihastru ; 
Mâinile vor mai lăsa libere frâele murgului, 

- Urechile vor mai auzi nechezul amurgului, 
Dar ochii n'au să mai vadă cerul tot așa de înalt 


şi albastru... 


Voiu uita setea potolită 'n isvoare 

Pentrucă sufletului nu îi va mai apune soarele, 
Trupului îi vor mai ara primăverile ogoarele, 

Dar dorurile nu se vor mai odihni în pridvoare... 


Călătorul din mine nu-și va mai rătăci cărările, 
Umblând pe drumul vremii, firul vieţii să-l toarcă; 
Oboseala nu-l va mai face înapoi să se'ntoarcă, 
Când, stinse, îi vor lumina ochii depărtările... 


Sfârșitul nu mă va împiedeca de-a morţii secere, 

Să nu 'nțeleg cum îi sboară gândului minunile, 

Sau cum își plânge sufletul, ca o troiță, rugăciunile, 
Croind întoarcerii cale spre marea trecere... 


CONST. [. COSMA 


PE RĂZBOINIC 


(Urmare din pag. 3-a) 


Am stat acolo trei zile şi ne-am 
împăcat ca fraţii. Am mâncat mă- 
mâăligă, scorojită pe care am găsit-o 
intr'o covercă și cu ceapă spartă 
nesărată, cu macriș şi ceapa ciorii 
de pe coastă; — până cea dat 
Paraschiva, sora lui Gheorghină 
peste noi: 

— Hai Gheorghe, frate-meu, a- 
casă!.., 


— Nu merg, soru-mea, să mă ia 
cu potira. 
— Hai, că Doamna are conrced 


două săptămâni; vine Nică Dascăiu 
în locu-i. 

Ne-am dus. Nu ne-au mai hon- 
drănit nici ai de pe acasă aupă 
atâta necaz. Ba ne-au primit inlhi- 
nându-se și bucurându-se în cele 
din urmă... 

[] 

Sint vreo doisprezece ani de a- 
tunsi! Trece şi vremea asta. parcă 
nici n'ar mai fil!,. 

Am mai mâncat eu mâmăligă şi 
ceapă, dar mai dulce ca aceea nu 


mi s'a părut. 

Tot aşa de dulce mi s'a părut mai 
târziu şi gâgâitul gâştelor care râ- 
deau de Dumitru, cu toată amără- 
cuprimsese 


ciunea ce mă atunci 





de-mi venea să sar din clopotniță. 

De Moș Dină începu să-mi fie 
drag. 

Astăzi, așa cum este el, incomoiat 
ca o leusă, și spârlos ca o buhă; — 
iar eu, mâna, de rumân de alaltăieri 
om în toată firea, nu trec nepăsător 
pe lângă el. 

Astăvară l-am întâlnit în drum. 








20 Mai 1939 _ ——= 


Pagina Transilvaniei 


Letopiseți 


Pe Strei ecou de lupte răsună lângă ape 

Şi oseminte dace albesc în prund de vad, 
Lângă Poiana Ruscă mai arde 'n flăcări Tape 
Şi jos Banatul crește din sbuciumul lui Glad. 





In Haţeg, pe argestre răsar bătrâne dave, 
Păstorii duc în sarici şi 'n ochi prinosul dac 
Şi secoli de mărire coboară pe Târnave 

Cu Decebal de mână, din getic zodiac, 


Zamolxe dintre cetini de brad toiag ridică, 
Să binecuvânteze războinicul norod, 

Aud doiniri de flaut și doine de Rodică 

In ctitoria Bârsei și peste Homorod. 


Spre cheutori de munte savântă Oltu'n șarjă 
Crescând pe stânci în spume veleat de Feldioare 
Și stau conduri pe creste cu pliscu 'n zări de strajă 
In țara cu luceferi și turme de mioare. 


V. OPRESCU-SPINENI 





Cronica muzicală 





Ultimul concert simfonic al 
filarmonicei „Gh. Dima'“ din Cluj. 
Reluarea Operei „Orfeu“ de Gluck 


CONCERTUL DIN SAPTAMANA 
TRECUTA al filammonicei clujene, 
Sa, bucurat de concursul unui giri- 
jor dle alese calități: d. Mihail Jora 
și al pianistei de viguroasă perso- 
naliţate și virtuozitave desâvarșită: 
d-na Silvia Șenbescu. Pentru pau- 
pera viaţă muzicală ardeleană, sim- 
ronicuil acesta — desfășurat sub tu- 
tela a doi muzicieni consacraţi de 
multă, vreme, chiar dincolo de gra- 
niţe, ca, talente mature — a insem- 
nat un evenimenu artistic dintre 
cele mai rare. Ca pubiicul a ştiut 
să prețuiască pe deplin acest eve- 
nimeni, o dovedeşte sala Operei Ro- 
mâne, arhipopulată cu toţi aceia 
care Par trebui să lipsească dela 
nicio maniiestare artistică locală. 

„Programul simionicului a fost al- 
cătuit din uvertura la „Oberon” de 
Weber, Vartaţii pe o temă de Haydn, 
de Brahms; concertul în mi mebol 
major pentru pian și orchestră de 
Liszt şi Simfonia în do major de 
Mihail Jora. 

Un program atrăgător nu prin 
inedit, ci prin noblețea pieselor și 
strădaniile pe care le reclamă dela 
orchestră, dirijoz şi solist. Uvertura 
la „Oberon” de Weber, această 
strălucită piesă de concert, dina- 
mică, melodioasă şi de un surprin= 
zător colozit orehestral, a fost de 
atâtea, ori executată încât atişarea, 
ei nu exercită o atraţie deosebită 
nici asupra celui mai nobil melo- 
man, Totuși, aceia cari am ascul- 
tat uvertura, sub bagheta discipli- 
nată, plină de avânt şi de cea mai 
intelectuaiizată muzicalitate a mae- 
strului Mihail Jora, am fost iîncer- 
caţi de emoția celui mai autentic 
inedit. D, Jora a știut — şi aceasta 
se datorește minunatului sâu dar de 
A descifra, din partitură, cele mai 
ascunse tâlcuri muzicale — să ne 
ojere un „Oberon” nou, surprinză- 
tor în nuanţe, echilibrat ca sono- 
ritate și străbătut de multă, vioi- 
ciune. 

Variaţiile pe o temă de Haydn, 
de Brahms, ascund atâta poezie și 
bogăție de simţire, un romantism 
curățat, inspirație susținută, încât 
dirijorul adeseori e tentaţ să im- 
prime executării lor o notă dul- 
ceasă. D. Mihail Jora, dotat cu 
emotivitate cerebrală, și o cultură 
muzicală clasică, a știut să impru- 
mute compoziţiei o mare puritate 
stelară. Aceste Variaţii, pline de o 
mare şi curată poezie, au găsit în d. 
Jora, dirijorul ideal, Superba sono- 
ritate a pianourilor, suprapunerea 
și echilibrarea măiastră a planuri. 
lor sonore, desfășurarea justă a de- 
senelor contrapunctice, au fost rea- 
lizate de bagheta unui robust și ge- 
neros talent de muzician. (Firește 
că d. Jora a fost mulţ stingherit 
de desechilibrul dintre corzi și su- 
flători. Orchestra Filanmonicei clu- 
jene, alcătuită din cea a Operei 
Române, are — față, de cei 25 suflă- 
tori — un corp de coarde compus 





— Bună ziua! 

— Mulţumesc Dumneavoastră! 

Tocmai împărțiam nişte bilste 
pentru  șezătoarea ce urma să o 
dăm Duwminecă în sat. Ii întind și 
lui unul. Se oprește uncheașul ră- 
zimat, cu brâncile în ciomag, scoate 
„ocheţii“* şi citeşte. Se uită la hârtie, 
se mai uită şi la mine, apoi: 

— Cine a scris aici îi mare 
tmrariu, nepoate! 

— Eu am scris, moşule!... 

— Dumneata ai seris?,., 

— Eu... 

— Bravo! şi lungind gâtul spre 
mine: 

— Ori al cui eşti nepoate. 

— Al „doftorului“, nu mă mai cu- 
noști?,.. 

— Al doftorului?!,.. 

— Da. 


— Ori dumneata eşti ăla care mă 


căr- 


tot sburătureai şi-mi tot stai de 
cără, cun plesnit al tu Ilie Cos- 
tandin?!!... 

— Eu, 


— Bravo, mă nepoate, că ziceam 
că n'am să mai văd om din dum- 
neata pă'n tutunul!!,.. 


IANCU BÂRNEANU 


din 21 de elemente. 8 viori prime, 
9 secunde, 3 celli, 3 viole şi 3 bași, 
sunt preu puţin pentru a birui an 
lupta dintre sonorități şi a da o 
aanplitudine simtonică partidelor de 
coardă). 

În concertul în mi bemol major 
pentru pian şi orchestră, de Liszt, 
această spirivuală, vioaie și scân- 
teetoare piesă concertantă a celui 
mai mare virvugs al clapelor de fil- 
deș din toate timpurile, am întâlnit 
personalitatea  pianisucă, de fru- 
moase resurse, a d-nei Siluia Șer- 
bescu,, Deţinând o tehnică șletuită, 
care depășește toate diiicultăţile 
materiae ale instrumentuiui, prin 
de nerv muzical şi activă inteli- 
genţă, jocul d-nei Sivia Șerbescu 
esre dintre acelea cari te copleşese 
și cuceresc din prima clipă. Tuşeul 
plin, posibilitatea de a trece cu ușu- 
rimţa dela cel mai subtil piano ia 
sonorități aproape orchestrale, im- 
primarea unui ritm unitar, compus 
din arhitectura precisă a piesei, yi- 
zionarea clară a structurei ei in- 
time, poezia, interpretării şi inexi- 
stența — prin. depăşirea lor — a 
probiemeior tehmice, fac din d-na 
Silvia Șerbescu, care mai e şi în- 
zestrată, de natură, cu o mână parcă 
pentru clape creată, una dintre cele 
mai mari pianiste din câte ne-a 
fost dat să auzim aici la noi. 

Simfonia în do major de Mihail 
Jora este o prețioasă și interesantă 
lucrare a nouii muzici românești. 
Sesisă in respectul riguros al tor- 
melor clasice, crescută organice Qin- 
tr'um folklor românesc, foarte inte- 
lectualizat, cu o orchestrație de 
vară măestrie, simfonia aceasta e 
scăldată într'o spiritualitate bogată 
în semnificaţii. Aş numi lucrarea 
d-lui Jora „simtonia ghidușiilor cere- 
brale“, atât este de nervoasă, plină 
de viaţă şi forţă, și un lirism nu e€- 
motiv, ci pur intelectual. Aliegro de- 
Cis0, Andanteie contabile, de un ca- 
caracter descriptiv, Scherzo, cu uti- 
lizarea genială a corzilor surdinate 
și o mare fluiditate a, vemei, precum 
şi forma de „colind“ din 720, apoi 
Allegro non troppo ' (Fimalul) îmee- 
put cu un motiv liric, de frumuseţe 
tolklorică, și imeheiat, după ample 
desvoltări  contrapunctice, întrun 
Coda de somptuozitate aproape reli- 
gioasă, sunţ cele patru părţi ale sim- 
foniei d-lui Mihail Jora, piesă care 
ilustrează cu multă prospețime un 
moment al evoluţiei muzicii româ- 
nești contimporane, 

„Dirijorul Mihail Jora, deși conto- 
pit cu Jora compozitorul, a știut, să 
păstreze totuși o distanţă, pe care 
tălmăcirea muzicală a unei partituri 
o reclamă. Simionia s'a desfăşurat 
amplă, plină de sonorități consisten- 
te, desvâluind celor ce ştiu să citeas- 
că în frumuseţea, geometrică a mu- 
zicii moderne, ţâlcuri spirituale de 
mare frâgezime. 

Orchestra a dovedit bunăvoință şi 
hărnicie, urmând cu multă in- 
iuiţie bagheta maestrului Mihai 
Jora, pe care am vrea să-l revedem 
in viitoarea stagiune la pupitrul fi- 
larmonicei noastre, ca și pe d-na 
Stivia Șerbescu, această pianistă de 
bogată personalitate. 

OPERA ROMANA a reluat „OR- 
FEU ȘI EURIDICE“ de Gluck, sub 
bagheta d-lui Jon Bobescu, cu d-na 
Lya Pop (Orfeu), d-ra Lya  Hubic 
(Euridice) și dma Florica Istrate 
(Amer), dintre cari se cere subli- 
miată creaţia extraordinar de muzi- 
cală a d-rei Lya Hubie, această mi- 
nunată soprană a Operei clujene. 
Dacă reluarea lui „Orieu și Euri- 
dice“ (din păcate um singur specta.- 
col până acum) nu poate să întâm- 
pine din partea criticei decât apre- 
cieri relativ optime, datorită reali- 
zării artistice înerijite, apoi se cere 
evidențiat rolul  maestrei de balet, 
d-na Chiți Stanciu, care a creat câ- 
teva, evoluții de balet; foarte origi- 
nale şi mișcări de ansamblu ale co- 
rului şi fiouraţiei, de o mare fru- 
museţe. 

Scena expresionistă a Infernului a 
intrecut în desăvârșire tot ce s'a în- 
îăptuit pe acest teren, la Opera clu- 
jană. D-na Chiţi Stanciu s'a dovedit 
încă odată o bumă organizatoare și 
cunoscătoare a expresionismului în 
dans. 

Direcţia de scenă dana Lya Pop, 
iar Ta pupitru d. Jon Bobescu, foarte 
coreet, | 


GEORGE SBARCEA 





20 Mai 1939 





U 


Emile Durkheim este înteme.- 
ietorul sociologiei modeme. Și 
totodată autorul care exprimă 
sintețic acest punct de vedere în 
teoria valorilor. In general, teo- 
riile sociologice despre valoare 
sunt toate obiectiviste. prib ur- 
mare afirmă că, valorile sunt de- 
terminate de criterii extrasubiec- 
tive: poziţia exact contrară au- 
torilor  psihologiciști —- despre 
care ne-am ocupat în cronica 
precedentă. 

Cum ar putea fi independentă 
o stare sentimentală de subiectul 
care o adevereşte? La această 
întrebare Durkheim răspunde în- 
irun fel cu totul personal. 0O- 
biectivitatea valorilor nu vine 
nici din lucruri nici dela subiec- 
tul apreciator. Fundamentul va- 
lidităţii lor obiective se găseşte 
în raportul pe care acestea îl au 
cu idealurile (ed. „Philet Soc”, 
p. 136. „Form. elem.” p. 607 cf. 
Gurviteh, op. cit. pg. 100) 

Dar care idealuri? Durkheim 
le identifică, aşa cum ne aştep- 
tam dela acest părinte al socio- 
logiei ca știință autonomă: idea- 
lurile conștiinței colective. : 

Pentru el idealurile nu sunt 
simple abstracţiuni intelectuale 
ori dorinţe irealizabile, ale afec- 
tivităţii omeneşti, 

Idealurile rămân în căderta, 
percepției noastre existenţiale. 
Intre real și ideal nu există o ba- 
rieră transcendentală. Următoa- 
rele rânduri îi sunt în totul ca- 
racteristice : „Lrideal vient. du 
reel tout en le depassant“. Prin 
urmare, societatea ideală nu este 
in afara societăţii reale. Ea face 
parte din aceasta (ed. „Form. 6- 
l6m.” p. 604). Societatea creiază 
idealul și „acesta este actul prin 
care ea se reface în mod perio- 
die“ (ef. Suvihh, p. 100). Incât, 
idealul este domeniul propriu al 


sociologiei. 
In rezumat, idealurile care for- 
mează obiectivitatea  valarilor 


morale sunt, ele insele, în același 
timp, producătoarele și produsul 
realității sociale. 

Confuziunea dintre real şi 
ideal, petrecută periodic şi nece_ 
sar în matca socială, este însă o 
premiză metafizică și dogmatică 
dela care Durkheim pornește ca 
dela un dat existenţial indiscuta- 
bil. De aceia, întreaga lui teorie 
asupra valorilor, amintită mai 
sus, deși seducătoare, nu poate 
însă evita, următoarea întrebare, 


formulată, de Gurviteh cu des-- 


tulă profunzime: dacă  validita. 
tea obiectivă a valorilor ideale se 
fondează, pe idealurile colective, 
dar „validitatea obiectivă a a- 
cestor idealuri pe ce se fon- 
dează'“? (op. cit. pag. 101). 

Nu este suficient să afirmăm 
că societatea promovează idea- 
iuri, iar aceste idealuri coincid 
cu valorile obiective ale spiritu- 
lui individual ori colecţiv. Nu 
putem confunda conștiința so- 
cială nici nu Adevărul nici cu 
Binele nici cu Spiritul însuşi, Va- 
lorile constiinței sociale, la rân- 
dul lor, trebuesc discutate și ana- 
lizate filosofic, printr'o  rejude- 
care metafizică. Adevărul şi Bi- 
nele pot fi criterii prin raport cu 
care să discutăm semnificaţia 
(obiectivă ori subiectivă) a valo- 
rilor. Conştiinţa, socială, prin ea 
însăşi, nu poate pretinde însă a 
se substitui criteriilor. Este indi- 
ferent dacă optăm pentru un 
criteriu logic ori irațional, în cla- 
sificarea. și discuția valorilor. El 
trebue să fie însă, oricum, un 
criteriu, adică o esenţă, ireducti- 
bilă care să poată servi drept 
modalitate intrinsecă, de apre- 
ciere, iar nu să fie ea însăşi ele_ 
mentul care urmează să fie apre- 
ciat, şi clasificat, cum ni se.pare 
că este obiectul sociologiei: con- 
ştiinţa socială, idealurile sociale, 
raportul lor genetic şi cauzal cu 
acelea individuale, etc. 

Prin urmare, se face simțită 
nevoia unei discuțiuni filosofice 
a problemei valorilor. 

Criterii veritabile nu putem nă- 
dâjdui să aflăm nici din citirea 
autorilor psihologiciști, nici din 
desvoltarea, oricât de originală, 
a teoriilor sociologice. In cadrul 





Preferaţi totdeauna soluţiile 
cele mai simple 








Cronica 





de MIRCEA MATEESCU 


acestei cronici, vom prezenta 
vâteva idei elaborate în legătură 
cu teoria valorilor și evident, pe 
acelea câtre care se îndreaptă și 
preferința noastră. In această 
Qirecţie de preocupări, cartea, lui 
Max Scheler „Kants Formalis- 
mus in der Ettik, und die mate- 
male Wertethik“, (1922) şi „E- 
tica“ lui Nicolai Hartmann (apâ- 
rută în 1926) — ni se par de un 
preţ deosebit. 

Intreaga teorie a lui Scheler 
se sprijină pe experienţa esen- 
țelor calitative, în sens fenome- 
nologic, aşa cum a gândit-o 
Husseri. 

Valorile sunt acele „esenţe_ca- 
lităţi“ imediate și ireductibile, 
trăite în  eperienţa emotivă și 
care posedă  intenţiuni proprii. 
Ele sunt „date apriorice extra- 
temporale“  alogice şi „iraţio- 
nale”, pentrucă sunt desgolite de 
orice semnificație intelectuală 
directă. Ele sunt „evidențe“, de 
care ne dăm seama printr'o sesi- 
zare intuitiv-fenomenologicâ. Nu 
printr'o concentrare logic-inte- 
lectuală, nu printr'o participare 
emotiv-afectivă, nu pentrucă le 
evidenţiază conștiința socială, 
așa cum au susținut diverși au- 
tori. Caracterul de obiectivitate 
al valorilor — din cate Scheler 
deduce şi caracterul lor absolut 
(Wertabsolutismus) — nu de a- 
colo derivă. Dar din faptul că 
ele sunt esențe imanente, aprio- 
rice, ale existenţei, ireductibile 
din punctul de vedere calitativ. 
Se recunoaște aici acel „an sich“ 
al filosofiei germane, datând de 
la Kant. 

Scheler .distinge totuși între 
valori relative şi absolute încât 
va fi nevoie, după o prezentare 
mai completă a teoriei lui — că- 
reia Gurviteh îi face o critică une- 
ori prea aspră — să propunem 
consluziuni proprii. 


ideilor 


Valoare si morală 


UNIVERSUL LITERAR 











CRONICA DRAMATICA  Cinematosratele 


STUDIO TEATRUL NATIONAL: 
„MOȘTENITORUL“, COMEDIE 
IN 4 ACTE DE ANTON BIBE- 
SCU. REGIA: VICTOR BUM- 
BEȘTI. 


Este realmente greu să serii 
despre o piesă la care publicul 
a putut avea cea mai aleasă și 
mai deplină, desfătare, aceea a 
unui somn nestingherit, împăr- 
tăsit chiar și de actori. Singurii 
indrăsneți cari au încercat, cu 
grele sforţări, să reziste oaih- 
nitoarei voluptăţi au avut de- 
Sigur câteva ore (şi ce ore! 
-- clipe dulci (Sic) păreau ca 
veacuri) — de râs în hohote, 
dar nu din cauza hazului eome- 
iei, — să nu ne facem iluzii, — 
ci din cauza altor considera. 
țuni, toate laolaltă formână 
acel ansamblu de fapte graţie 
cărora piesa va fi în curând 
probabil scoasă de pe afiș. 

Când pe scenă, cu o frenezie 
nebănuită, nu se întâmplă mai 
nimic, „spectacolul” respectiv nu 
se poate numi teatru. Una din- 
tre condiţiile esenţiale artei dra- 
matice, este  desvolțarea unui 


conflict, în aşa fel încât fiecare 
act să însemne un pas în. des- 
făşurarea lui. Dar piesa, în care 
din primul act prevezi totul, 
este fără îndoială de tristă con- 
cepţie. Iar discuţiile intermina- 
bile, pe cari eroii le înşiră sunt 
zadarnice, atâta vreme cât nu 
conțin nimie nou care să, învio- 
reze scena. 

In câteva cuminte, subiectul e 
unmătorul: Un marchiz bătrân, 
sucit şi sgârcit, a cărui avere 
imensă este dorită și așteptată 

cu nerăbdare de doi nepoți, se 


amorezează, de doctoriţa lui, o 
ia de soție, devenind prin acea- 
stă împrejurare un om mai în- 
datoritor și mai jovial. Soţia 
lui are, fără voe, într'un mo- 
ment de rătăcire, relaţiuni cu 
nepotul marchizului, în urma 
cărora ya naște un copil. Copilul 
acesta, conform legii engleze va 
moșteni toată averea, iar nepo- 
tul fiindcă era. un om rău, va 
fi pedepsit (ah! pedepsele astea 
divine şi morale, când nu știi 
să le întrebuințezi!), După actul 
1 știi top ce are să se petreacă, 
afară de chestia cu copilul ns- 
potului. 

Dar la mijlocul actului 3, cu 
puţină perspicacitate o ghicești 
și pe aceasta. Dacă nu atunci, 
cu siguranţă la sfârșitul lui. 

O piesă statică, ale cărei dia- 
loguri sunt moarte, seci, fără 
Spirit, fără adâncime, adesea 
nici măcar decurgând firesc di 
logica împrejurărilor. 

In ce privește n teste 
ea s'a arâtat la nivelul repre- 
zentației completânia astfel cali- 
tatea mediocră, a spectacolului. 

D). Grigoriu şi d-na Lili Ca- 
randino, au isbutit să ne înfă- 
tiseze o interpretare justă. Jocul 
d-ior a fost totdeauna în notă. 
Regretabil că nota era joasă. 
In schimb, d-na Eugenia Zaha- 
ria a avut un joc foarte puţin 
convingător, iar A-nul Nove, 
contrar așteptării, ne-a decep- 
ționat. 

Cu deosebire supărător a fost 
dezacordul din actul 4, când 
d-na Carandino juca dramă, iar 
d. Nove se străduia să fie spi- 
ritua! și să obţină efecte de un 
comic deplasat (în acea situaţie. 
„Finalul, deasemeni, a, fost ne- 
însăduit de neglijent tratat, 


VICTOR POPESCU 


ARO: „POLTAVA“ 


Pentru prima oară am ocazia 
să vorbesc, în Gadrul acestei 
cronici, despre un film rusesc. 
Temă mult comentată de câtre 
cinefili, fiunu! rusesc se ideose- 
beşte mult, atât de produetila 
americană cât şi de cea din res- 
tul Europei. Rușii nu prea au 
poftă să râdă cu hohote, a$a 
cum o face americanii, și nici să 
adâncească probleme, ca Fran- 
cezii şi Englezii. Mă, întreb chiar 
dacă filmul rusesc își are rostul, 
prezentaţ în alte ţări decât în 
Rusia. tată, în uitimul timp, am: 
avut ocazia să vedem două filme 
rusești : „Alexandru INevyski“ şi 
„Poltava“, 

In amândouă, eroii nu fac 
altceva decât să strige în gura 
mare unei masse de figuranţi : 
„Iată ce facem noi pentru Ru- 
sia, Ne dăm şi sângele nostru 
pentru ea. Doar de or face și 
urmașii moştri la fel“. Sau mai 
simplu: „la să faceţi bine, ac- 
tualilor Ruși, și să nu vă faceţi, 
de râs strămoşii“. 

Sa spus că Rușii încearcă, 
prin filmele lor, să-şi facă re- 
ciamă în străinătate. Nu prea 
sunt de aceeaș părere. Găsese 
mai mult că un film rusese joa- 
că rolul pe kare la noi îl are o 
poezie eroică de Vasile Alecsan- 
dri într'o carte de citire, 

Pe noi, Europenii, cari cunoa- 
ştem obiectiv istoria, nu ne pot 
impresiona prea mult isprăvile 
de pe ecran. Dar ne închipui 
entuziasmul unei săli ticsite cu 
Ruși, la prezintarea filmului 
„Poltava“, 

"Țarul Petre cel Mare îmbracă 
haină de erou, şi, coborit în 
mijlocu! poporului, el renrezintă 
un mit. 

Bine înțeles, tehnica filmului, 
este încă rudimentară, decupa- 
jul e plin de lipsuri, dar în 


«ohimb avem satisfacția de a 
remarea un mare progres la gri- 
maâjul actorilor. Apar în film fi- 
guranţi cu capete „rusești“ atât 
da expresive pe câtţ de ridicoli 
sunt când interpretează roluri 
de germani, incât multele scă- 
Geri ale fiimului dinpar, el pu- 
tâna părea chiar bun. 

Jocul actorilor este cam exa- 
gerat, purtând pe el pecetea 
teatrului. N. Simonov face din 
Petru cei Mare mai mult un „a- 
pucati' Gecât un erou. 

Remarcabil este însă N. Cer- 
kasov, care folosindu-se doar de 
lungimea lui știe să interpre- 
teze bine roluri de caraghios 
(Paganel), de erou (Newski) şi ! 
de degenerat (Alexei). 


TRIANON: „FRUMOASĂ 
E TINEREȚEA“, 


Acest al doilea film din seria 
„Familia judecătorului Hardy“, 
are marea calitate a celui âin- 
tâi: Este și pe înțelesul publi- 
cului european. De obiceiu, în 
îilmele americane se petrec lu- 
cruri foarte ciudate. Așa zisele 
fiirturi în goana mașinel, far- 
saie sinistre, bătăile și altele de 
acest gen, abungă, 

In filmul prezentat de Tria- 
non, avem ocazia să admirăm 
viaţa liniştită a unei familii eu 
micile ei bucurii și necazuri. O 
vacanţă, petrecută în Californid 
riscă să strice armonia. Dar ju- 
decătorul Hardy e om cu cap, 
şi totul se aranjează. Filmul, 
bun prin simplitatea subiectu- 
lui, câştigă şi mai mult prin 
jocul lui Mickey Rooney, acest 
„puşti“ cu chip obraznic, ges- 
turi dezordonate şi enorm de 
mult talent. 


TRAIAN LALESCU 


ÎL == 


=+ O precizare 


In legătură cu articolul „O 
traducere necunoscută a lui 1. 
L. Caragiale“, publicat în nu- 
mărul trecut a] revistei noastre, 
d, Teodor Scarlat precizează : 


„Dintr'o scăpare de vedere 
greşit am afirmat că La coma- 
raderie“ a lui Scribe s'a jucat 
la Comedia Franceză, la 12 Iu- 
hie 1838. Această piesă s'a re- 
prezentat pe scena acelui teatru 
la 19 Ianuarie 1837, adică în 
chiar cursul stagiunii în care & 
căzut „Caligula“ a lui Al. Du- 
mas. : 

In e priveşte părerea că piesa 
„Camaraderia' este posibil să şe 
fi reprezentat şi la moi, cu mult, 
înainte de directoratul Jui Ion 
Ghica (1880—1881) ea nu este 
exclusă. Cert e că, dacă această, 
piesă sa jucat, apoi nu în tra- 
ducerea lui Caragiale a jost în- 
Jățişată publicului românesc şi 
nici sub titlul „Comaraderia'“ 
sau „Căârdășia“; ci poate înti- 
tulată cu numele unui erou sau 
eroine din ea. 

Intr'o ediţie franceză a 0ps- 

relor lui Seribe, din 1845, „Oeu- 
pres choisias de E. Soribe“, din 
bibiioteca Teatrului Naţional, 
găsim pe paginile piesei „La ca- 
maraderie“ corecturi de regie 
artistică (creion albastru). 

Mai mult de trei sferturi din 
primul act, cum și primele cinci 
scene din actul II sunt supri- 
mate de o mână anonimă; ori, 
textul tradus de LI. L. Cara- 
giale este complet şi nu con- 
ține indicaţii de regie artistică, 
ceeace inseamnă că textul tra- 
dus de Caragiaie wa fost jucat. 

Insemnările şi suprimările de 
replici pe textui franțuzesc ne 
îindreptăţesc să credem că dacă 
piesa „Camaraderia“ n'a fost 
jucată la moi. apoi desigur că 
a fost studiată în acest Scop ; 
iar admițând că a fost jucată 
sub alt titlu (indicijle lipsesc) 
apoi cel care a tradus-o a tre- 
buit să țină neapărat scamă de 
suprimări!e indizate de cel care 
a studiat piesa. Noi știm însă 
că I. L. Caragiale a tradus piesa 
în întregime. Ipoieza deci, a re- 
prezentării pe scena românească 
a traducerii lui Caragiale este 
astiel înlăturată“, 

TEODOR SCARLAT 








DESIINUL IMPARATESC 


= AL POLIULUI = 








(Urmare din pag. 1) 


„Un August poate face cu uşurinţă poeţi ca Virgiliu”, 

Fireşte August, mai întâi de toate, fusese darnic. Delia dăr- 
nicia împăratului și a ministrului său, Virgiliu primise 0 casă 
pe Esquilin, cartierul cel mai frumos al Romei de atunci, și o 
proprietate în sudul Italiei, în Campania, la Nola. Dar intre 
împărat și poet legăturile n'au rămas muinai cele dela ocrotitor 
ia ocrotit: cei doi erau prieteni, In această prietenie, fiecare 
dăruia dim belșug pe celălalt cu bogăţiile sale. Impăratul dăduse 
aur ; poetul avea să dea versuri de aur. Ei îşi mai dăruiau 
însă şi altceva: preţuire, respect, admiraţie reciprocă. Adică 
sentimentele din care se făureşte cea mai frumoasă formă 

"de prietenie. 

Despre intimitatea acestei prietenii exemplare, avem 
semne ce nu pot lăsa nici o urmă de îndoială. In anul 30, 
după ce sdrobise pe Antoniu la Actium şi recucerise pentru 
imperiu Egiptul şi Orientul, August se întorcea la Roma, în- 
cărcat de glorie, proclamat imperator de către soldaţi şi aco- 
perit de onoruri de către Senat (care nu era încă senatul lui 
Claudiu sau Nero !). Pe drum ,o boală de gât îl sileşte să 
stea câteva zile la Atella, în Campania. Pe cine chiamă impă- 
ratul, dela Roma, ca să-i fie tovarăş în această oprire silită ? 
EI își chiamă poetul, şi Virgiliu vine să-i citească acolo, 
timp de patru zile, cele patru cărţi ale Georgicelor. 

Când erau departe, își scriau. Și cel care scria mai des era 
împăratul. De departe, din fundul provinciilor, din tabără, 
August nu uita pe Virgiliu şi-i scria pentru a-i cere ştiri 
despre mersul lucrului. In 26, pe când se găsea în luptă cu 
Cantabrii din depăritata Spanie, unde îl atrăseseră renumi- 
tele lor mine de aur, împăratul scrie poetului, depe câmpul 
de luptă, și-l roagă să-i trimită ceva din Eneida, la 
care tocmai lucra Virgiliu. Macrobius ne-a păstrat un frag- 
ment din scrisoarea de răspuns către împărat, şi acest îrag- 
ment de scrisoare e mai preţios, e mai vorbitor pentru isto- 
ria epocii, decât o carte întreagă. „Am primit toate scriso- 
rile tale, seria Virgiliu, In ce priveşte Encida mea, dacă aș 
avea gata, pe Hercule, vreun fragment vreidnic de urechile 
tale, ți l-aș trimite cu dragă inimă; dar lucrul e abia schi- 
țat : câteodată mi se pare că mam fost în toate minţile când 
m'am apucat de o operă uriașă, ca aceasta... E tonul inti- 
mității, al încrederii, al afecțiunii, cu un cuvânt: al prie- 
teniei. 


Intre aceşti doui oameni excepţionali era însă şi altceva 


decât prietenie. Aş zice, luând cuvântul în 'sensul lui cel 
bun, că între ei era o asociație ; ; să întăptuiau împreună o 
operă de colaborare. 
Ce voiau, ce reprezentau colaboratorii ? 

. Cel dintâiu, împăratul, era cu siguranţă un om care de- 
păşea măsura obişnuită a creaţiunii; unul din acei oameni 
care întrupează un întreg destin. Pentru contemporanii săi, 
el era, în primul rând, pacificatorul, cel ce pusese capăt răz- 
boiului civil, acea tristă nebunie care făcuse că, timp de ani 
indelungaţi, fratele risipise sângele fratelui. El era apoi, şi 
în aceiaşi măsură, restauratorul. Tot ce dărâmase, în câteva 
zeci de ani, luptele furioase dintre şefi şi dintre clase, tre- 
buia reclădit cu griic, cu iubire, cu prudenţă. EI a îndeplinit 


Căutaţi să, păstraţi totdeauna 
o notă de distincţie vestimentara, 


mai întâi reforma socială, prin care ținea să redea, unui 
popor de vechi muncitori de pământ, gustul pentru agricul- 
tură, să readucă pe ogoarele părăsite o populaţie care năvă- 
lise la oraşe, ispitiță de un trai uşor, în slujba luptelor par- 
tizane. Ei a purces apoi să restaureze familia, înțeleasă ca 
elementul cel mai insemnat în viala unei naţiuni, celula vi- 
tală în jurul căreia se organizează statul. Intărind familia, el 
urmărea o politică demografică de lungă durată, care trebuia 


să aibă, drept rezultat, creşterea numărului cetăţenilor ro- 


mani. Un astfel de rezultat, s'ar fi putut atinge uşor şi în alt 
chip. S'ar îi putut acorda dreptul ce cetăţenie provinciilor cu- 
cerite, sau sar fi putut favoriza „manumisiunile”, adică în- 
cetăţenirile individuale. Acest lucru însă nu Pa făcut August. 
El voia să păstreze poporului roman puritatea lui, să stăvi- 
lească decăderea familiei fără să compromită o seminţie cu- 
rată şi aleasă. 

Alături de reforma socială şi de cea morală, August a în- 
treprins reforma religioasă. Pentru a da unitate reformelor 
amintite trebuia să li se creeze o atmosferă, un climat sufle- 
tesc prielnic. El a luptat deci ca să reiînvieze tradiţia reli- 
gioasă şi populară, acea tradiţie în care se regăsea spiritul 
Jatin şi disciplina romană. 

Infăptuirilon acestora pe planul moral, le trebuia în 
fine un cadru de legi şi de instituţii noui. “August începuse, 
aşa dar, prin a reforma întreaga structură constituţională a 
statului, pentru a face din ea un instrument de reorganizare 
a societăţii. 

Dar toate acestea nu erau încă deajuns. Mai trebuia să 
se facă acestui organism nou, transfuzia unui conţinut sufle- 
tesc real: noului trup trebuia să i se dea o inimă, Aici în- 
cepe opera lui Virgiliu. August reclădise un imperiu, Virgiliu 
avea să reclădească poezia. Căci, ajuns în culmea puterii, 
reunind în mâna lui toate firele vechilor autorități ale re- 
publicii, de ordin politic şi privat laolaltă : imperator al tru- 
pelor şi tribun al poporului, consul în senat şi proconsul în 
provincii, mare pontifice şi cenzor pe viaţă, — August ştie 
să închidă gura rctoricei, care atătea veacuri domnise, ca o 
stăpână de nimeni tăgăduită, pe toate pieţele romane. Ge- 
nul republicei fusese elocinţa; poezia avea să fie genul im- 
periului. Poezia trece acum pe planul întâi, înfloreşte cu 
strălucire şi devine, în mâna genialului August, o adevărată 
putere în stat, 

Este încă unul dintre marile sale „merite, acela de a îi ştiut 
să-şi aleagă poetul, A fost un mare act de gust, de pricepere 
şi de presimţire totdeodată. La început, contemporanii vor fi 
ridicat, poate, din umeri. Căci „alesul” nu era decât un tâ- 
năr, cam de-o vârstă cu impăratul, modest, timid, dispreţui- 
tor al glorieb, cântăreţ al pădurii, al ogoarelor şi al turmelor. 
Dar, geniu el însuşi, August ştiuse să adulmece, să descopere 
geniul. Iar când poetul începe să scrie Eneida, contenuporanii 
toţi, fără excepţie, chiar şi confrații cei mai geloşi, se înclină 
în faţa geniului care, în toate timpurile, impune. Properţiu 
anunţă lumii creaţiunea Encidei în versurile vestite, care 
sunt un cântec de mândrie şi de victorie: 





„UTILE DULCI" 


La masă, înconjuraţi-vă de oameni veseli, Ajută enorm digestiei 





Cadite, Romani scriptores, cedite Grai: 

Nesio quid maius nascitur Iliade. 

„Daţi-vă la o parte, scriitori romani; daţi-vă la o parie 
scriitori greci : se naşte o operă mai mare decât Iliada”. 

Iar când poetul apărea la teatru, plebea dificilă şi cârti- 
toare a Romei se scula în picioare, ca un singur om, şiil 
aplauda așa cum făcea numai pentru August.  Instinctul, 
care nu se înşeală al poporului, simţise în Virgiliu un alt 
împărat, acela al spiritului. 

August, el, avea să fie pe deplin răsplătit pentru buna sa 
alegere. Cum observă foarte bine Sainte-Beuve „epoca hotă- 
xâtoare a acestei mari domnii, „nu-şi capătă tot sensul mo- 
ral şi nu-şi descoperă toată măreaţa ei tresărire, decât după 
ce am citit pe Virgiliu”. Căci poetul a pus tot geniul lui în 
serviciul restaurării urmărite de împărat. Eneida este poemul 
Romei şi al noului imperiu. Niciun scriitor n'a servit, cu mai 
mult zel și cu mai multă sinceritate, pianurile unui suveran. 
Răsădind în contemporanii săi opiniile şi sentimentele îm- 
păratului, poetul punea în serviciul suveranului său funcţiu- 
uea politică a poeziei. 

Dar atunci nu este cumva opera lui Virgiliu o operă ofi- 
cială, scrisă la poruncă şi cu scopuri politice ? Nu este, cum- 
va, Virgiliu un scriitor partizan care, cu intenţii pedagogice 
şi polemice, a redactat un manifest ? 

Niei una, nici alta. 

Virgiliu este, mlai presus de toate, un artist; este, 
poate, între marii poeţi ai lumii, cel dintâi dintre egali; ca 
poet, el trebue poate să treacă înaintea lui Homer, a lui 
Dante, a lui Goethe, a lui Victor Hugo, fiindcă e cel mai 
întreg, cel mai variat, cel mai tainic dintre aceşti mari poeţi. 
Artist deci, înainte de orice, sentimentele lui cele mai adânci 
se potriveau însă cu acelea ale împăratului, În sine însuși, 
în sufletul lui, găsia poetul germenul tuturor sentimentelor 
pe care reformele împăratului voia să le dea, sau să le re- 
dea, țării sale, Cum să nu fi dorit restaurarea agricuiturii şi a 
tarinilor părăsite, blândul, liniştitul, romanticul Virgiliu, 
care copilărise prin păduri şi poene, care trăise la ţară, lângă 
Neapole, cea mai mare parte a vieţii? Cum să nu fi aplau- 
dat reiorma morală, piosul, timidul, feciorelnicul poet? 
Cum să nu se îi bucurat, din toată inima, de reforma reli- 
gioasă, cel care simțea, «ca puţini alţii bhumea nelămurită a 
tainelor ? Care trecuse cu mintea dincolo de hotarele vieţii, 
coborând în ţara umbrelor și a grozavelor ispăşiri ? Prin vo- 
cea lui inspirată începuseră să cânte zeii şi destinele. 

Poetul, aşa dar, a fost, alături de împărat, un creator. 
Colaborarea lor s'a desfăşurai într'o înţelegere deplină şi fi- 
rească, Iar la urmă poetul a încoronat pe împărat, căci în 
această tovărăşie, cel care a câştigat mai mult a fost, oricâi 
ar părea de curios, împăratul. E], care refuzase să primească 
o coroană de monarh, mulțumindu-se să aibă puterea etec- 
tivă a acestuia, şi-a dorit totuşi o coroană împletită din ver- 
surile lui Virgiliu. Genial, August a avut, odată mai mult, 
ziunea viitorului: coroana ni Virgiliu a fost mai trainică, 

Opera lui August a fost șii ea foarte trainică. Valoarea ei 
politică se poate vedea dim faptul că sistemul cu inevitabilele 
adaptări, desvoltări şi deviații, a durat trei veacuri, până la 
Dioclețian. Intr'o vreme agitată, de prefaceri şi de mari neliniști, 
el nu putea dura mai mult, 

Dacă însă imperiul creiai de August s'a ruinat cu trecerea 
vremii, dacă aminele dlui Sau risipit și ele la rândul lor, cânte- 
cul lui Virgiliu a rămas. lar cei doui buni tovarăşi erau aşa 
de strâns uniţi, încât posteritatea nu i-a mai putut despărți. 
Impăratul continuă să trăiască şi astăzi în versurile poetului, 

N, 1. HERESCU 





er ea 





Nu luaţi niciodată atitudini prea 
rigide: sunt cele mai incomode 





———— 8 


Poeţii in lupta cu Banii 











UNIVERSUL LITERAR 








Reportaj cu drumuri, tinereţe şi poezie 


Seris de Ştefan Baciu și Traian Lalescu 


Sunt vreo două luni — ce! d. N. Ciocârdia, gazdă amabilă Măestria naturii, necioplită de 


puţin, așa spune calendarul — 
de când a eşit la iveală mugu- 
rul primăverii. Au vestit-o, cred, 
posţii şi anul acesta ca şi 'n 


me at pe (7 


şi mereu atentă, de nuvelistul 
Nicolae a Lupului, om sfătos 
și blajin, spre care, de îndată 
ni sau îndreptat inimile des- 





„«un oacheș şi gunaliv slătinean, de meserie „de toate, dar mai 
ales lustragiu“ şi „rom“, 


ceilalți ani și s'au bucurat — 
verde — câmpiile şi — albastru 
-— cerul, i 

Nu se cădea deci, ca noi, cei 
câțiva mânuitori ai condeiului, 
care porneam în ziua de 13 Mai 
1939 să impărtâşim visele noa- 
stre orașului din alte vremi, cu 
Bani despre cari slovă cronicâ- 
rească grăeşte, să nu ne bucu- 
răm odată cu ei. La 

Iată de ce am renunțat 
zgâlțăitul monoton al trenului 
și am pornit, în maşini, să în- 
fruntăm Craiova, 

Dar dintru început povestito- 
rul, oricât ar vrea el să fie de 
obiectiv, se loveşte de greutăţi. 

Pe unii dintre noi treburile 
îi reţineau mai mult în Bucu- 
reşti, pe alţii nerăbdarea ii îm- 
bia la drum. Așa că în auto- 
mobilul lui Victor Popescu, di- 
rectorul şi prietenul nostru, nu 
sau suit, la ora 2 jum. din zi, 
Gecât trei dintre noi: Victor 
Popescu, Stefan Baciu, cântăre- 
tul anotimpurilor și Traian La- 
lescu, cel care se întâmplă să 
fie scriitorul acestor rânduri. 

Cu mașina poetului Matei A- 
lexanidrescu rămâneau să par- 
nească, la ora 8, N. Crevedia, 
George Dorul Dumitrescu, C. 
Pântâneru și Virgil Cariancpol. 

Alexandru Raicu, Mihail Nicu- 
iecu şi Lancu Bârneanu, — su- 
perstiţioşi — notați că am por- 
nit intro zi de 13 — au rămas 
1, vechea formulă a trenului. 

Cu neputinţă îmi va îi să-i 
urmărese în drum pe cei ce 
n'au plecat cu noi. 

Mă bizui însă pe spusele lor 
că nimic mai de seamă nu li 
s'a întâmplat. 


CE DUCEA FIECARE... 


Și trec la drumul nostru, în 
care fiecare a avut un rol de 
jucat. Victor Popescu ducea vo- 
lanul cu o dibăcie care ne-a 
făcut să uităm cu totul 13-ul 
din calendar, eu duceam dege- 
tul pe hartă, arătând cât drum 
am făcut şi cât mai aveam de 
făcut, iar Baciu dukea. discuţia 
de pe un tărim pe altul, cu di- 
băcie de scamator. 

Dela fete blonde sărea postul 
cu ochelari, la gioptriile sale, 
pentru ca să ajungă apoi la, 
scriitorii ruși. Si, între tim, 
inghițeam kilometrii. Ștefan Ba- 
ciu cânta duios, eu falș, iar Vic- 
tor Popescu claxona. Dar, când 
la um moment dat „Siegfriedul“ 
sa proptit în noroi priv:ndu-ne 
furios prin ochelarii farurilor, 
Stefan Baciu a trebuit să re- 
nunţe la, vorbă și cântec și să 
împingă maşina. impreună cu 
noi, privind cu jind lukiul care 
se ducea de pe pantofi şi cu 
care, împreună cu fularul lui 
Victor Popescu, spera să „dea 
gata“ fetele Craiovei. 

Piteștii ne întâmpină cu ser- 
genţi binevoitori şi prăjituri 
bune, întristându-ne, insă, pu- 
țin în acelaş timp. O scurtă 
discuţie avută cu librarul ora- 
şului ne-a dat la iveală indi- 
ferenţa piteștenilor pentru tot 
ce este literatură. In „Săptă- 
mâna Cărții” sau vândut doar 
11 volume. Cifra este exactă, iar 
constatarea melancolică. 

Slatina a găsit de cuviinţă să 
„ne primească cu haină de ploae, 
dar cu aceeaș bunăvoință din 
partea locamicilor, cari ne-au 
inconjurat, tentaţi de mașina 
și, mai ales, de aparatul foto- 
grafie al directorului nostru. 

Câteva cuvinte schimbate cu 
un oacheș şi guraliv slătinean, 
de meserie „de toate, dar mai 
ales lustragiu“ şi „romi, care în 
cele câteva minute de haltă a 
fost, mereu în conflict cu Ştefan 
Baciu, ne-a tăcut să uităm 
vorba care circulă, că niște bor- 
faşi slătineni, pentru ca să fure 
clopotul unui cal, i-au tăiat 
gâtul. 

Iar automobilul, antipatizând 
penele ca şi noi, a binevoit să 
se oprească, la ora 9 din seară, 
in faţa hotelului „Minerva“ din 
Craiova, 

Dela început ne-a surprins 
cât se poate de plăcut prietenia 
cu care am fost întâmpinați de 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 ÎȘ5 m îi 


chise, şi de pubiicistul Georges- 
cu-Gorj, care ne-a fost în pe- 
regrinările noastre prin Craiova, 
călăuză biue informată, ştiind 
să imbine adevărul cu legenda 
țesută în jurul Craiovei. 


mână omenească, ne face să 
uităm. Cișmigiul nostru. Alex. 
Raicu, transportat, zăreşte pe 
lacul imens o barcă cu doi în- 
drăgostiţi care s'au dovedit pe 
ummă a fi doi „curcani“ ce prin- 
deau peşte. 

Tropotul cailor sună iar pe 
pavaj — am ajuns iarăși în cen- 
trul Craiovei. 

Pornim spre hotel, purtând în 
noi imagini fantastice plăsmuite 
in minunat de sălbatecul parc 
Bibescu. 

A oua zi, toţi scriitorii sunt 
prezenţi. Domnul 1. Biberi a 
venit și dânsul din Turnul Se- 
verin, iar domnul Paul Cons- 
tanti, sosit din Sibiu, suride mul- 
țumit unei cești cu cafea. 

Mai vizităm, înainte de şeză- 
toara muzeul regional, unde, 
după un popas în hrubele cu 
iire de paing şi cranii rânjind 
dispreţuitor, avam ocazia să ad- 
mirăm priceperea și dragostea 
cu care lucrează în acest mu- 
zeu domnii  Nicolaescu-Piopşor 


şi Marin Demetrescu, 





Amiitrioni şi oaspeţi, 


după şezătoare 


Dar, ori câtă poftă am avea ȘI, in sfârșit, ne îndreptăm 


să colindăm Craiova, chiar şi 
seara — căci cerul plin de stele 
cari nu știu nimic despre ploaia 
âin Slatina, predispune uşor la 
drumeţie — masa întinsă in 
vestaurantul „Minerva“ ne a- 
mână plimbarea. 

Ciorbele, fripturile, dar, mai 
ales, vinul ne îmbie a vorbă. Și 
nu poate lipsi la o masă cu vin, 
anecdota. Iar domnul Nicolae 
a] Lupului știe să spună atâi 
de bine anecdote oltenești! 


GHICI, GHIOITOAREA MEA? 


Dela anecdote se trece la ghi- 
citori, cari nefiind chiar cele 
clasice, sunt adecuate situației. 

Spune, de pildă, cetitorule, ce 
înţelegi din „hronicul“ care gră- 
eşte că într'o biserică neagră, 
luminată de o humină tristă, 
Alkestis scrie o scrisoare de 
dragoste pentru fata lui Codru 
împărat, cea de dincolo de râu, 
care, culcată în frunzișul toam- 
nei mele priveşte cercuri în apă, 
singură ca un pui de cuc, mân- 
gâind floarea reginei din păr 
și depănână instantanee turis- 
tice, Dacă nu ghiceşti „eşti ne- 
bun“. Ghici ghicitoarea mea? 
Da altfel, te poate ajuta la shi- 
cit orice librar din București... 

In timpul mesei, au sosit di- 
rect dela gară și potții Raicu şi 
Niculescu, 

Sunt bine dispuşi și, totuși, în 
conflict, din cauza unei cărți. 

Minutarele se învârtese iute 
şi începem să ne îngrijorăm de 
soarta celor plecaţi cu a doua 
maşină. Dar explicația că pe 
drum € primăvară și în mașină 
poeţi, ne liniștește puţin asupra 
întârzierii. ȘI 

O plimbare prin Craiova, în 
tovărășia  Gdomnitor Ciocârdia, 
Nicolae al Lupului și Georgescu- 
Gorj, ne dă prilejul să admi- 
răm biserici ca Madona Dudu, 
Sfânta Treime, Catedrala Sf. 
Dumitru şi Biserica Sf. Ilie. 

Clădiri monumentale — dintre 
cari, impresionant tocmai prin 
sobrietatea lui, e palatul Jean 
Mihail, — ne atrag de aseme- 
nea privirea, 

Iar dintre statui ne-am oprit 
mai mult în faţa celei din piața 
Unirea, reprezentându-l pe A- 
lexandru Cuza. Dar grupul în- 
cepe să se desbine. Victor Po- 
pescu a zărit o scenă — pe care 
o numește impresionantă: o 
trăsură în faţa „Clubului Tine- 
Timii“ — și sa retras, bănuim 
toţi, să scrie o nouă nuvelă cu 
subiect „aristocratic“. 

Ceilalţi bucureșteni rămași, 
ne suim, împreună cu domnul 
Georgescu-Gorj, întw'o trăsură 
şi pornim spre parcul Bibescu. 


spre sala de teatru a colegiului 
„Carol I* unde va avea lo şe- 
zătoarea. Ne surprinde, dintru 
inceput, mulțimea care aşteap- 
tă, cuminte, în stradă. 


„TEMPERANTĂ“ ŞI EXUBE- 
RANŢĂ 


Explicaţia e simplă. Dela ora . 


nul Ion Biberi, urmărit cu aten- 
ție de publicul craiovean, ţine 
o conferință documentată şi 
mult aplaudată, despre: „Serii- 
torii şi provincia“, 

Toate evenimentele următoare 
războiului mondial — a spus 
domnul Biberi — au influenţat 
mult operele noastre literare, 
Dar dacă scriitorul bucureștean 
a lăsat în operele sale amprenta 
ritmului sbuciumat al metropo- 
lei, scriitorul provincia! s'a pu- 
tut sustrage acestui sbucium, 
ereânid opere armonioase. Tihna 
unei vieți patriarhale reese gin 
opera scriitorului provinical. 

Urmează poetul Matei Alevan- 
drescu, citind versuri din volu- 
mul „Jocul Cuvinteior“, Versul 
măietru meșteșugit, a plăcut 
mult. 

Victor Popescu, apoi, aduce in 
orașul Banilor, un parfum 9- 
viental, cetind frumoasa nuvelă 
„Hașmir“, 

Alezandru Raicu răsfoeşte pa- 
gini prăfuite de „Hronic“, cetind 
versuri din cele maj bune. 

Domnul Const. Fântâneru, cu 
un remarcabil fragment înnăs- 
turat din „Interior“ a știuţ să 
facă sala atentă, 

Dar obrazul mare al publicu- 
iui, cum ar spune domnul Ionel 
Teodoreanu, începe să suridă, 
pentru ca apoi să ridă cu ho- 
hote. A apărut poetul W. Cre- 
vedia, hotărit să se războiască 
în epigrame cu toată Craiova. 

Succesul pe care l-a repurtat 
a fost imens. 

Ştefan Baciu «e hotărit să 
spună doar două poezii, dar, 
după ultimul vers al „Testa- 
mentului“, publicul îl rechiamă 
și trebue să mai spună una, tot 
atât de bună. 

George Dorul Dumitrescu, în 
contradicție cu societateia „Tem- 
peranța“, proclamă vinul drept 
prietenul nostru, într'o schiţă 
mult aplaudată. 


9 dimineaţa, asociaţia „Tempe- 18% F.. 


ranța“ vrea să-i convingă pe îf 


craioveni de urmările nefaste ae 


vinului. E trecut de ora 11 și j 


craiovenii se lasă greu convinşi, 
căci un domn cu chelie şi dem- 
nitate, tot mai vorbește. In sfâr- 


şit, conferinţa se isprăveşte și : 


publicul poate intra în sala 
populată cu foarte puţini anti- 
alcoolici. Pe când așteptam cu 
ceilalți, sfârșitul întrunirii, am 
avut ocazia să vorbesc cu câţi- 
va dintre ținerii poeţi craioveni. 
Domnul Sergiu Cristian, amabil, 
mi-a dat informaţii asupra Cra- 
iovei, iam domnul Metzulescu 
ne-a oferit o carte de comen- 
tarii asupra scriitorilor olteni. 
George Prina şi L. Zamfirescu, 
sunt numele altor doi foarte 
tineri poeţi craioveni. 

Marea satistarţie ne-au pri- 
lejuit-o însă doi elevi cari sau 
apropiat timid de noi. Numele 
lor îl însemn cu toată bucuria, 
în aceste rânduri : Bejat şi Ciz- 
măreseu, elevi din 'Turnul-Se- 
verin, au cumpărat din micile 
lor economii, bilete de tren, 
până la Craiova, pentru ca să 
poată asista la șezătoare. Dra- 
gostea ce-au arătat-o Jiteraturii 
a fost cel mai mare dar ce ni 
l-au putut face și, pentru acea- 
sta, le întind prieteneşte mâna. 

Trecem cu toţii pe scenă, ne 
așezăm pe scaune și privim cor- 
tina, care se ridică încet. 

Publicul începe să facă pro- 
nosticuri — „uite-l pe Cariano- 
pol"; „uite-l pe Crevedia“ — iar 
noi avem bucuria să vedem 0 
sală plină şi dornică de litera- 
tură. 

Domnul Ilie Gănescu, secre- 
tarul general al Rezidenţei Ţi- 
nutului Olt, asistă și d-sa la şe- 
zătoare, iar stalul este plin cu 
personalităţi craiovene. 

Elevii şcoalei militare ocupă 
vreo patru rânduri de scaune, 
iar străjerițele au „înflorat bai- 
conul“. 

Intr'o lojă îl recunoaștem pe 
domnul C. PopescuPolyclet, 


INCEPE ȘEZĂTOAREA 


După o scurtă prezentare a 
domnului  Ciocârdia, domnul 
profesor Ghenescu, din partea 
„Asociaţiei seriitorilor oiteni“ 
întâmpină cu multă căldură pe 
scriitorii bucureşteni. Apoi, 










„Și nimeni m'o fi să-mi 
pună pe raclă o floare“ 
(î Al. Călinescu) 


Domnul Paul Constant, ceţind 
o schiță humoristică este me- 
reu întrerupt de aplauzele unei 
săli vesele, 

Poetul Virgi Carianopol ii 
cântă pe ţărani ca putini alţii 
şi este răsplătit de publicul cra- 
iovean, care îl recheamă. 

Dar, cum Alexandru Raicu, 
anunţă că o să citească versuri 
Traian Lalescu, mai înmoiu 0- 
dată pana în cerneală și i-0 
trec lui Ștefan Baciu. 

Şi dacă am luat condeiul din 
mâna lui Praian Lalescu, spre a 
duce mai departe firul drumului 
și al şezătorii, am făcut-o nu 
numai ca să nu desmint o prie- 
tenie și ca să scuz o modesiie, 
Căci, modestul poat n'ar avea 
poate curajul să pună pe hârtie 
toate aplauzele care i-au subli- 
niat în patru rânduri stilurile, 
spuse întrun „bine simţit“ şi €- 
legiae ton. Iar ca încheere a şe- 
zătorii, oltenii Nicolae al Lupu- 
lui și Iancu Bârneanu au cetit 
câte o schiță, plină-ochiu de 
umor rumânese şi sănătos; şi 
pentru a nu-şi desminţi porecla 
schimbată în: renume, toată 
sala teatrului a râs cu treizeci 
şi două de măsele de hazliile 
întâmplări din povești. „A fost 
frumos şi vom mai veni“ — asa 
scrie în temele de şcoală, dar 
numai astiel putem să spunem 
și noi craiovenilor care au as- 
cultat și au aplaudat, numai 
astfel putem spune junilor amici 
cari au cules 11475 de autografe 
cu bibiluri și floricele de stil. 


UN MOMENT EMOȚIONANT 

„In vino veritas“ spune zicala 
și deaceea am tăităsuit în voie 
la. o masă lungă, plină de frip- 
i şi cupe, iscălind vederi 1o- 


cale şi schimbând impresii. La 
un moment dat, scriitorul pa- 
ginilor de față a fost chemat în 
sala hotelului, unde un mare 
grup de admiratori ai literelor, 
l-a rugat să predea lui Const. 
Fântâneru un omagiu respec- 
tuos din partea lor. Era un pa- 
cheţel frumos, legat cu corde- 
luţe mov; improvizând un mic 
discurs, am predat în aplauzele 
mesii, trofeul. Fericitul primitor, 
il deschise cu grije, visâna cor- 
donul unei... legiuni de onoare 
sau ordinul jareţierei; din hâr- 
tiile multe și fine, căzu însă pe 
masă... un nasture, simbol al 
lecturii — minunate — de care 
a vorbit Lalescu. Punctul petre- 
cerii îl pun strângerile de mână. 
Duduie motoarele, fâlfâie par- 
desiile şi se îndeasă pălăriile pe 
Cap. 


PLECAREA IN AVENTURA 


Pornim; într'o mașină, Victor 
Popescu, Mihai Niculescu, La- 
lescu și cu mine, restul carava- 
nei în celelalte. Imaginaţia de 
autentic poet a confratelui în- 
tru vers, Matei Alexandrescu a 
despărțit însă căile, aşa că am 
pornit în direcţii opuse, invo- 
luntar. Revederea, când oare? 

lată-ne dar sburâna în „Siea- 
friedul“ 616, condus de Victor 
Popescu, tot atât ge bine ca şi 
revista în care scriu, peste câm- 
purile mustoase, brune, verzi şi 
galbene ale superbei Oltenii. 
Trec satele ca niște vise: Fişcă- 
lia, Marcea, Ionești. Drăgășani 
și ochii noştri miraţi, mi se pare 
că nu vor ajunge niciodată să 
cuprinidă toate văile și vâlcelele 
pe lângă care am mas. Când 
am intrat în Râmnicul Vâlcii, 
oraş despre care o bună prie- 
tenă îmi povestise în termeni 


“poettei, cânta, un radio în piaţa 


centrului, iar la cofetărie bâr- 
fea şi fuma „otvoleaua“ urbii. 
Plutonierii majori, se plimbau 
mândri şi demni pe pavajul 
străzilor gustând din Dumineca 
pură ca dintr'o ţigară „Goli“. La 
un cinema rula „Doamna dela 
etajul II“, în timp ce croni- 
carul cănţii franceze, mult fi- 
nul Mihai Niculescu, admira, 
melancolic, soarele care apunea 
cupă un deal. (Am uitat să spur 
că Victor Popescu mă fotografia 
degustâmd o savarină!). 

De bumă seamă că nu încape 
în cuvinte minunea pasului Câi- 
neni, văzută într'um melancoli- 
zant amurg; de bună seamă că 
vopseaua imaginilor nu va ști 
să cuprindă lumina unui Olt 
tulbure, care gonea paralel cu 
șoseaua şi cu stâncile severe 
care-l străjuiau, Ardeau în aer 
flăcări de minune, iar frunţile 
noastre erau din ce in ce mai 
albe, alături de seara care că- 
dea ca o pelerină neagră peste 


minunatul Crevedia și la elegia- 
cul bard Vergilă Carianopol, 
sluga lui Dumnezeu „pupa-i-ar 
tălpile!“ Am luat masa la ma- 
rele restaurant „MEXICO', unde 
am gustat limbă verde, auă roz, 
cașcaval sărat, mere pădureţe, 
mititei de anul trecut și muzică 
romă. Morfeu, bunul nostru a- 
mic, ne aştepta de mult, când 
am pășit pe pragul vastelor 
odăi ale hotelului în care inge- 
niozitatea mea inventase un sis- 
tem ge apă curentă, căci erau 
numai căni şi lighiene. „Avant 
de dormir“, bunui meu amice 
Lalescu numără bătăile ornicu- 
lui unei basilici, de care celălalt 
bun amic, Victor Popecu, zicea 
să €... neagră, - 


CĂTRE BRAȘOVUL INIMII 


Dimineața, drum câtre Bra- 
şovul inimii mele, cu o scurtă şi 
sentimentală escală, scurtă psn- 
trucă ne grăbean spre Bucu- 
reștii, în cari restul caravansi, 
desigur, că ajunsese de mult! 
Mașina urca sprintenă Predea- 
lui, cânid o pălărie ne cade sub 
roate și ne întâmpină ţipete de 
bucurie. Erau — ghiciţi cine? — 
erau bunii noştrii preteni, cari 
făcuseră „un mic ocol“ pe la 
Târgu-Jiu, pentru bucuria ochi- 
lor şi a inimii. George Dorul Du- 
mitresezu, arbora, o frumoasă pi- 
jama pusă peste haine, căci ii 
era frig, iar ceilalți scriitori, 
priveau Carpaţii și monumentul 
fratelui lor Mihail Săulescu, sol- 
datul căzut printre brazii gra- 
niţei nedrepte. Era, întradevăr, 
un spectacol minunat, în pura. 
dimineață, sub cerul înalt şi 
grav. Curând maşinile au pornit 
iar, pentru a face un alt popas 
lângă crucea dintre brazi a lui 
Alexandru Călinescu, mort şi el 
în febrele poeziei, scuipându-și 
toate visele, într'o batistă care 
într'o bună zi a deveniţ roşie, 
ca un soare stins. Erau ochi în 
lacrimi şi tăceri, pentru care 
nici strofele nu ajung şi erau li- 
niști, adânci ca pământul. „Și 
nimeni n?o fi să-mi pună pe ra- 
clă o floare“ seriese în viaţă, 
Călinescu; Dumnezeu, îi înflo- 
rise azi grăldina, din belşug.. 


N. CREVEDIA IN VERVĂ 


Drumul asfaltat a dat ocazie 
unei veritabile curse de maşini, 
reliefând astfel calităţi (nebă- 
nuite) de... conducător, lui Ma- 
tei Alexandrescu și lui Victor 
Popescu. Ploeștii par a fi: penul- 
tima etapă, Intar'o grădiniţă, sub 
bolta de viţă, întindem mese, 
pentru a gusta ceva; trebue să 
notez că gustarea a devenit... 
masă, la care Lalescu fuma ca 
un șarpe, Carianopol privea 
trist în zare, Victor Popexu s2 





Popas la Pitești: Victor Popescu şi Ștefan Baciu 


umerii de piatră ai țării. 
schitul Cornetu, dârză ctitorie 
drept-crediniioasă, trei călugări 
înfruntau noaptea, prietenoși şi 
tineri. O pace şi-o linişte de în- 
reput de lume, plutea ca o pa- 
săre, peste gândurile noastre, iar 
ca, într'o poesie, trenul despica 
tăcerea, ţipând şi chemând la 
viață. Poatecă s'a rupt o fâșie 
Ge basm, poatecă, s'a închis lan- 
terna magică... De-airi încolo, 
goană, goană, către Păgărașul 
în care va trebui să înoptăm, 
înghițeam kilometrii, dar ceta- 
tea lui Radu Negru, tot departe 
era. 


POPAS DE NOAPTE IN UMBRA 
ZIDURILOR ISTORICE 


„Unde ne sunt visătorii?“, 
ne-am întrebat, descinzânăd pe 
trotuarul Făgărașilor, gândin- 
du-ne la biblicul Matei, la „ba- 
sarabeanul“  Dorul-Dumitrescu, 
la severul critice Fântâneru, la 





La distra cu fotografiatul, Dorul 


Dumitrescu, cu o daravelă de 
proces, Fântâneru și Niculescu, 
cu actualități — nu literare, în 
timp ce Matei Alexandrescu şi 
cu Stefan Baciu, mâncau cu 


Ciorbele, triptiurile, dar mai 


20 Mai 


1939 





nădejde. Crevedia a fost sclipi- 
tor și viu, făcând — în formă 
de desert deliciile mesei 
dreptunghiulare, cu o serie de 
parodii, după toţi cei de faţă, 
Spirit fin, ca o şampanie, mo- 
dulaţii în glas ca o vioară, îa- 
tă-l, de pildă, recitând, plângă” 
reţ, gros, frumos şi grav, în ga- 
nul poesiilor de mare succes ale 
lui Virgil Carianopol: 
„Ia-mă Doamne în cer lângă 
[Matala, 
„Să-ţi fac papucii şi să-ţi iam 
[jurna!e, 
„Să-ţi pun în călimări, cerneală, 
„Să-ţi mătur, Doamne, odăile 
„Că sunt poet şi oltean, Doamns, 
„Pupâ-ţi-ași tălpile Tale, alba 
[Și frumoase!“ 
Bineinţeles că acest citat «e 
din msmorie, fiind reproducere 
destul de fidelă a inspiraţiei 
momentane. Va trehui să re- 
marc, cum că vinul ploeştean, 
era bun, ţinându-ne în jurul său 
o bucată de timp nu tocmai 
scurtă. Și iată că în jurul „prie- 
tenului nostru“, sub un cer de 
sfârşit de primăvară, a răsunat 
o lixă, s'a aprins un cântec şi o 
tristețe, pentru marile frumuseți 
pe care le lăsasem în urmă Mi 
se pare că George Dorul Dumi- 
trescu și Virgil Carianopol erau 
cei mai trişti, pentructă noi — 
ceilalți — nu arboram fcţe de 
mare doliu cum făceau €i. Şi în 
fond, tristețea lor mi se părea 
pe deplin justificată, pentrucă 
un cireș sau in cais în floare, 
nu va fi îmtrecut niciodată de 
violetele pe care le vând ţigăn- 
cile pe calea Victoriei, precum 
întinsele câmpuri peste care, 
uneori, un rumân își împingea 
plugul, nu se poate alătura de 
Parcul Ioanid sau de Grădina 
Icoanei. 'Toemai când soarele 
era deasupra noastră, ne-am 
îmbarcat (pentru a câta oară?) 
în maşini, luâna de astă dată 
drumul adevărat ce duce spre 
București. Lăptării și grădini d2 
vază, cu flori albastre și garduri 
verzi, străjuiau șoseaua, dealun- 
gul căreia Victor Popescu arunca 
note de jazz american. La o co- 
titură am întrecut maşina pos- 
tului Alexandrescu, în care am 
văzut — într'o clipă — oehe- 
Jarii lui Crevedia și încruntarea 
de Ramses al doilea a lui Fân- 
tâneru; cu îrunţile în vântul 
cerului rememoram cu toţii Ce- 
tatea. Banilor şi drumurile țării, 
cu minunile şi hârtoapele lor. 


INDOARCEREA 'TURIȘTILOR 
LA VETRELE LOR 


Pe aeroportul Băneasa, o pa- 
săre de oţel se lăsa pe pâmân- 
tul neted și Bucureștii se întin- 
deau, clar, în faţa noastră. Nu 
ştiu cum, dar am simţit o me- 
lancolie de îniger căzut, cânâ am 
văzut şoseaua, Calea Victoriei 
și Palatul Telefoanelor. Oameni 
grăbiţi şi indiferenți alergau pe 
asfalt, femei fardate şi fru- 
moase arboraa rochii de vară şi 
pantofi excentrici. Mam uitat 
în jurul meu, în mașină: Victor 
Popeseu zâmbea obosit: uftf, 
caravana!, Lalescu moțăia in- 
fantii, iar Carianopol îl privea 
cu un aer de paternă duioșie. 
Poeţii au descins, cu amintirile, 
pe la. casele lor. Cetatea Banilor, 
cu oamenii ei calzi, cu amitii 
noştri lăsaţi în urmă, era mai 
mult o părere, acum, când ţram- 
vaiul 5 gonea. pe Calea Doroban- 
ților şi când „Siegtriedul“ 616 
cotea pe Bulevardul Dacia, sub 
teii deși și umbroși. 

„Unde sunt zăpezile de eri?“, 
m'am întrebat, parafrazându-l 
pe Villon, în clipa în care am 
călcat pe asfaltul încins al ce- 
tății lui Bucur. Zăpezile, erau 
departe!... 





ales vinul, ne îmbie ia vorbă 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 24464-939