Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0046

VAIVEDSUL LIIIPAL 


ANUL XLVIill e Nr. 46 
SAMBATA 18 Noembrie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


R: 
PROPRIETAR: ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
lnscrisă sub No. 163 Trib. [itov 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LE! 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI | Str, Brezolonu 29-25 
TELEFON 3.30.10 


autorități şi instituţii 1000 lei 
500, 
220 ., 


de onoare 
particulari 








FLORENIA 


de ALEXANDRU MARCU 


Intre metropolele de civilizaţie ale lumii. celebre în 
Istorie sau în prestigiul actualităţii, Florenţa corespun- 
de oricum celor mai felurite aşteptări. Esie oraş de Cul- 
tură, de Artă, de neuitate evenimente istorice, de miraj 
şi enieme, de specific şi unicitate. Dăinuirea klorenţei 
în admiraţia lumii de pretutindeni este susținută per- 
manent prin cante je care se contopesc între zidu- 
rile ei ca întrun ceniru ideal şi ale căror punctie de 
plecare fiind din cele mai disparate ca provenienţă, se 
îmbină acolo, în conca Arnului, între San Miniato, Fie- 
sole și Beilosguardo, în acca complexă și unică sinicză, 
pe care o conturează ciclic enorma cupolă a Catedralei. 

Atenă a lumii noastre. I'lorenţa este mai cuprinză- 
toare de felurimi de Civilizaţii decât Atena ; leagăn al 
Renaşterii romanice, este mai expresivă, mai comuni- 
cativa decâi Roma, 

Intelectualul cel mai proeminent al Londrei, ai Ber- 
nului, sau al Parisului, trebuie să-și întregască bio- 
grafia printro pagină scrisă în carnetul de drum ul ca- 
rierei sale la Florenţa: în oraşul care i-a dăruii Poe- 
ziei pe Dante, cel mai temerar alcăluitor de arhiieciuri 
infernale şi paradisiace : în orașul care i l-a dat Pictu- 
rii pe Giotto, cel dimiâi înfăţisător al sufleinini prin 
culoare : inventivităţii pe leonardo : Istoriei pe Nic- 
colo Machiavelli, cel mai sincer şi tulburător sfetnic al 
făuritorilor de Istorie ; Astronomiei pe Galileu, omul 
care a pătruns cu vederea până la limita dintre Infinit 
şi Duumezeire : Reformei pe cel dintâi iconoclast ; Ar- 
hitecturii pe Alberti și pe Messer Brunellesco. iar Poeziei 
provensale pe Francesco Petrarca, trubadurul care a 
consfințit în lumea mnemuritoarelor capodopere cânte- 
cele de îndumnezeire prin iubire şi moarte ale une: 
femei pământene. 

Ylorenţa i-a dăruit lumii Renaşterea. adică vo nouă 
formă de Civilizație în milenara ei existență, 

Temperamentele cele mai romanțiouse nu pot uita a= 
colo că în nici o altă Republică medievală Istoria cu 
Guelfi şi Gbibelini n'a căpătat o coloratură umai vie şi 
o expresie mai patetică decât în Patria unui exilat ca 
Dante Alighieri ; că în nici o altă cetate italiană amia= 
gonismul dintre Imperiu şi Papalitate n'a fost trăit ma: 
sincer şi mai sfâşietor ; că pe sirăzile vechii Plorenie, 
răsunând de voioşia tinerească a unui „calendimaggio“, 
sau cântat întiile poezii de iubire spiriiualizată prin 
arta „Dulcelui stil nou“: că la altarele Santei Maria 
Novellu, a Suntei Croce, a celor dintâi biserici floren- 
tine Sa arătat în cadru de icoană întâiul chip de „don- 
na“ transfigurat în Madonă. sub penelul primitiv ca 
pustnicia Sfântului din Assisi al meşterului Cimabue. 

Sinteza Goticului sepientrional cu Romanicul latin. 
sa înălțat la posibilităţi definitive odată cu înălțarea 
Campunilei lu: Giotto, 

Oraş al formărei spirituale a unor artişti ca Leonar- 
do, Michelangelo, sau Raffaello, Patrie ideală şi de ne- 
uiiat a tor, chiar dacă primii Sau născut în două sate 
din 'Loscana, iar Raftaelio în Le Marche, Florenţa a ex- 
celat si inrin alti fii. care să-i asigure celebritatea în 
fastele Istoriei: iată-l pe Amerigo Vespucci, Ylorenii- 
nul care impreună cu Paolo Loscanelli şi apoi cu însuș 
Cwistofor Columb, au întins peste Ocean perspectivele 
unei lumi noi, spre a anticipa geografice explorarea 
Spaţiului Mare, pe care avea să-l proecteze în curând 
Galileo Galilei până'n marginele extreme ale celui 
cosmic. 

Florenţa este orașul Italici în care nici Goticul, nici 
Romanicul, nici Barocul nu sau puiut manifesta în 
tormele lor individuale : ci au suferit subordonări, care 
le destiințează de fapt funcţia primordială şi ie trans- 
lormă în simple elemente de componență. 

o 


Te-ai intrebat, desigur, mu odată, pentru ce intri iu 
oraşul acesta cu atâta nestăpânită şi inexplicabilă 
sfială. După mulți ani de reintoareeri şi confruntări. 
ţi-ai dat în line răspunsul: fiecare monument ţi se 
înfățișează la Florenţa cu solemnitatea unei pagini ine- 
dite din Isioria Culturii şi Artelor, în care sârgeuinţa şi 
înțelegerea ta renunţă de-a putea să descifreze totul. 
Cercetezi acolo cea mai vastă enciclopedie în imagini 
u Creaţiei umane. 

Fe tulbură mirajul atâtor amintiri celebre, atâtea ca- 
podopere, atâtea evocări de glorii intrate de câtova se- 
cole în Panteonul admiraţiei universale. Le surpriuzi 
cercetând într'o piaţă din apropierea Domului, o fa- 
țadă inexpresivă, neterminată, pe care arhitecţii nau 
apucut să aştearnă plăcile de marmore policrome. Si te 
înirebi cum pot îndura Ylorentinii, în centrul oraşului 
lor, atare scăpare din vedere. liind mai ales vorba de 
faţada unei biserici ca Sum l.orenzo, ctitoria ilustrei și 
avutei familii a Medicilor. Te minunezi însă curând, 
descoperind întro capelă a acestei biserici mormintele 
pentru care Michelangelo a sculptat Noaptea, Ziua, 7o- 
rile şi Amurgul. A 

Intri în Muzeul Naţional. în cure ştii că vei afla mai 
mult amintiri istorice locale, mărturisind despre trecu- 
tul Florenței în cele mai variate şi umile forme. Dar 
iată : eşti întâmpinat acolo de o lume întruchipată în 
eternitatea bronzului de marii sculptori ai Renasterii: 
David de Verrocehio, Sfântul Gheorghe de Donatello. 
Cellini de cl însuş. Niccols da Uzzano, în lemn. de un 
necunoscut. Singur Dante, cu Vita Nuova sub braţ si 
un trandafir într'o mână, apare luminai de culorile lui 
Giotto, în afrescul din capela aceluiaş Bargelilo. 

Te încumeţi apoi să cerceiezi Galeriile de tablouri ale 
Ylorenţei. cea dela Ufizzi şi dela Pitti, în care sau co- 
lectat de fapt obiectele de ornument din palatele Re- 
naşterii. atâtea câie nu Sau risipit prin toate muzeele 
lumii. Venera medicec îşi profilează formele de ivoriu 
pe un portret de Bromzino ; Vânera botiicelliană îşi des- 
vălue nuditutea în atmosfera de sensualitate a dansului 
din alegoria Primăverii ; Madonele aceluiaş Sandro Bol- 
ticelli se confruntă cu Madoncle copilăroase ale Tui Ral- 
faello, cu Madonele enigmatice şi nedefinite în clar-obscur 
ale lui Messer Leonardo, cu Flora tizianescă, cu Sfânta 
Familie a lui Buonazotii. Afli mai apoi altă biserică, 


(Urmare in pag. ultimă) 











PI a aa a CU 


Toamnă 


VARA, chiabur de-ale șerpilor piei, 
Năpârleşte şi ea la vremea ei 
Haina, solzită'n o mie colori, 

Foc şi-o preschimbă, de-amurg și de zori. 
Fest-a cumptorul trei luni încălzit. 
Trup să destacă din aur topit. 

Arşiţa cât de puţin s'a descins, 
Vinetei prune de pârgă i-a nina. 
Pun simbolisme pe buze peceți, 
Buzele însă pe ochi mai înceți, 
Cerul e boltă mai mult ca văzduh: 
Raţele-și pârâie stolul în stuh. 
Raza mlădie distomţe'n potir : 
Dusele cântece, mai abitir. 

Frunza pădurilor cât sa rărit, 
Cerul cu-atâta mai mult l-au boitit. 
Fumul, înfrânt, se întinde stindard : 
Anului, soarele i-este bastard. 
Măcelărită cu-al ploii satâr, 

Unde-i a verilor piele, batâr ? 
Unde e ? Unde-i ? Școlari trag la fit 
Primelor temeri de prim neofit, 
Caută'n malul de râu matofit, 
Peste muscele, în rariști, în crâng, 
Pieleu de negură lunei de-o strâng. 
Noaptea se leagănă tristă'n gorun, 
Apele toate-s uleiu de morun. 


ȘTEFAN NENITESCU 


N. |. H 


Intr'adevăr, sun: câțiva ani 
de când, de la această cate- 
dră, pleacă nu numai cuvân- 
tul bogat al eruditului, ci și o 
generoasă risipă de dragoste 
şi stimulent pentru studiile cla- 
sice. Unind pregătirea științifi- 
că şi gustul artistic de fină ca- 
litate şi difuzându-le în semi: 
narii şi la cursuri în care di- 
dacticismul sec a fos! înlocuit 
de-o incondesceniă trăire a 
sensurilor artei clasice și de-o 
nobilă pasiune pentru inter- 
pretarea frumuseţilor latine, — 
tânărul dascăl şi-a tăcut, din 
întoarcerea la clasicism şi din 
condiționarea cricărei culturi 
autentice de marile adevăruri: 
clasice, o lozincă severă şi o 
lineară atitudine estetică. 





Alegerea d-lui N. Î. Herescu 
la președinția Societăţii Scrii: 
torilor Români a însemnat, în 
primul rând, un act de fru- 
moasă solidaritate a meșteşu- 
garilor scrisului, cari, într'o 
majoritate  covârşitoare, l-au 
așezat ca reprezentant al lor 
în fruntea acestei nobile şi al- 
bastre bresle. 

N'a fost, aici, rezultatul unei 
simpie rolectări de voiuri, ci 
un semn de recunoaştere, ho- 
iărâtă și leală, a multiplelor 
însuşiri de cărturar, de scriitor, 
de gospodar, sintetizate în noul 

resedinte. 

Alegerea din 29 Ociombrie 
a fost, totdeodată, sinonimă cu 
triumful elitei sufletești și cu a- 
ceia al tinereții laborioase și 
creiatoare. 

Proiesor de literatură !atină 
la Facultatea de Litere din Bu- 
cureşti — unde e cel mai tâ- 
năr dintre universitari — N. 
I. Herescu a venit la catedră 
nu numai cu munca și c&rlu- 
răria lui, dar şi cu un duh nou 
de vibraţie tinerească. 


Înainte, însă, ds-a fi profe- 
sor universitar, N. |, Herescu 
rămâne un scriitor de frumoa: 











Critici si scriitori 


Arta nu este un privilegiu al 
făuritorilor de literatură, Ea 
se întâlnește oriunde vibrează 
un elan crentor, oriunde se 
află o sete de cunoaștere, o 
asimilare a frumosului în for- 
me armonioase şi lucide. Un 
artist transfigurează realitatea, 
0 re-crează, iar sinteza operii 
de artă este un fragment de 
viață trăită pe margina unor 
experiențe sufletești. Acel 
scriitor care-şi trăește opera de 
artă cu entuziasm, şi iubește 
creaţiile spiritului, deslegat de 
contingența banală a propriei 
lui vremelnicii, se face vred- 
pic de noblețea unui sacer- 
doțiu. 

Un opuscul de critică litera- 
ră, o pagină de cercetare cri- 
tică, prin suflul lăuntric al 
vieţii, prin însuşirile stilului, 
viziune şi convingere înteme- 
iată, îşi însușește calităţile unei 
opere de nrtă. Contactul  cri- 
ticii literare cu literatura nu 
se rezumă la un raport de sub- 
ordonare, deoarece comenta- 
viile marginale cu analize şi 
transcrieri de texte nu în- 
seamnă nimic pentru calitățile 
artistice ale unei opere critice. 
Un spirit metodist, sec și pe- 
dant, alcătuind  rubricări de 
arhivar, cu fişe savuroase de 
erudiție muncită, dar fără afi- 
nităţi și înțelegeri afective, 
este tot atât de puţin critic de 
artă caşi scriitorul tendențios, 
înțepenit  într'o formulă dog- 
matică, pentru folosința unui 


ereSscu 


de RADU GYR 


să ţinută. Un scriitor, care vi- 
breoză de dragostea siântă a 
răstignirilor pe coaa de hâr- 
tie şi care cinstește truda isio- 
vitoare a slovei rotunjite în 
strung.  Migâlind atât versul 
cât și pagina de critică sau de 
erudiție încă de pe când stu- 
denţea pe băncile facultăţii a- 
lături de postul N. Milcu și de 
aceia ce semnează rândurile 
de faţă, — Herescu a cunoscui 
şi a iubit febra aromită a nopți: 
lor de veghe lângă  osânda 
scumpă a călimării şi a stimat 
ioga albă a scrisului aristo- 
crat. 

Eu l-am v&zut, alături de mi- 
ne, scriind articole şi cronici 
şi făcând corecturi, până NOAp- 
tea târziu, la o masă mizeră 
de tipoaratie periferică, înfră- 
țit cu zeţarii şi cu ucenicii dela 
rotativă. L-am văzut redac- 


spirit obscur copleșit de con- 
diția meschină a vieții. 
Susținem funcțiunea crea- 
toare a criticei, dreptul netă- 
găduit de a fi o operă de artă, 
mărturisirea unui  tempera- 
ment, expresia unui stil per- 
sonal. După cum istoria unei 
opere literare este istoria în- 
săşi a omului, — o antropo- 
geneză, — tot asemeni  plăs- 
muirea critică presupune va- 
lorificarea tuturor elementelor 
constitutive ale vieții. Din a 
ceastă pricină, viaţa ne putând 
fi desmembrată fără a i se rupe 
echilibrul interior, care condi- 
ționează fenomenul esenţial al 
trăirii, critica nu se poate opri 
numai la prolegomene de este- 
tică pură, ci trebue să  folo- 
sească în egală măsură  docu- 
mentul, istoriografia şi e sem- 
nificația  biograjică pentru a 
închega o sinteză complectă, 
Opera de artă este ea însăși 
o sinteză de viață, o cuprin- 
dere a tuturor izvoarelor de 
cunoaștere; ea reprezintă o 
trăire anticipată a fenomenu- 
lui de creație prin viziunea 
întregului cadru arhitectural, 
o construcţie simetrică și trai- 
nică, echilibrată prin liniile 
de forță ale personalităţii ar- 
tistului. Stilul unei opere li- 
terare este o expresie perso- 
mală, cu fine muanțări de a- 
mănunt tehnic, dar nu mai pu- 
țin, cu mărturisirea tainică a 
unui dar excepţional de a în- 





tână, cu înfrigurare, reviste li- 
terare şi de specialitate. L-am 
văzut istoviadu-se în robia 
diurnă a cuvântuiui muncit și 
despicat. L-am cunoscut ar- 
gat, ca şi mine, la crini şi că- 
răbuși, și l-am știut, ani de-a- 
rândul, meseriaș al scrisului. 

Intre 1924 și 1927 a risipi! 
versuri, articole, studii şi cro- 
nici în paginile revistelor tine- 
reşti „Flamura”, „Suflet româ- 
nesc”, „Clipa'”, pentru ca apoi 
să gospodărească publicaţii de 


specialitate ca  „Favonius”, 
„Revista clasică”, „Ausonia'. 
Cuitivând tehnica unui tradi- 


ționaiism pe care-l voia des- 
cins din liniştile duminicale ale 
poeziei iui Francis Jammes și 
din zăpezile de argintiu So- 
racte ale liricii lui Horaţiu, He- 
rescu şi-a cu-es poemele, pline 
de imagini proaspete și un- 
duitoare muzicalitate, între 
„Carte cu lumină”, (1928) elo- 
gios întâmpinată la cmpariția 





(Urmare în pag. 6-a) 





Peisagiu de iarnă 


de NICOLAE ROŞU 


chipui viaţa și lumea  într'o 
alcătuire ordonată de promp- 
litudinea şi intensitatea emo- 
ției. Un scriitor când îşi ela- 
borează opera nu trebue să se 
gândească decât la sine, să se 
aibă necontenit în vedere, ori- 
unde, [ără înșelătoarea iluzie 
a maeştrilor, fără să ție sea- 
ma de modelele „consacrate“ 
care nu-i folosesc la nimic. La 
câți scriitori elaborarea nu este 
greoae și obscură tocmai din 
această pricină. Ei sunt îmbi- 
baţi de lecturi, de noțiuni și 
idei care dau stilului un ca- 
racter de artificialitate  stri- 
dentă, de :copie, purodie sau 
caricatură. Aceşti scriitori, fă- 
cuți după prejudecăţi stilisti- 
ce, conformiști şi nenaturali, 
şi-au surpat starea emoțională 
înlocuind-o cu tehnica geome- 
frică a unei false perfecțiuni. 
Atenţia le este șovăelnică, în- 
capabilă de concentrare, alear- 
gă de ici colo, prinde senzaţii 
din văzduh, nu se poate fiza 
statornic asupra unui obiect. 
Memoria le este falsificată de 
rețineri  neastmilate, amăgită 
de fapte străine de propria cu- 
noaştere şi trăire. 

Un scriitor este înzestrat de 
la natură cu o putere excep- 
țională de actualizare a me- 
moriei  hereditare. Și tocmai 
acest fapt trebueşte pus în e- 
videnţă. El vine pe lume cu 
o predispozițiune specială de 
au face să trăiască acest uni- 
vers de senzații și imagini. 
Existența lui este un punct de 
convergență a unui lanţ nes- 
fârșit de strămoși, viața lor 
circulă în viața lui, vorbele 
lor împrospătează conturul ex- 
terior al gândirii, şi aceasta 
este cauza pentru care un 
scriitor este legat de mediul 
natal, de înconjurimea  spa- 
țiului geografic, de limba ma- 
ternă. Un Jon Crecngă, un M. 
Sadoveanu, un Punait Istati, 
au dat relief acestui spaţiu bio- 
logic şi pământesc. s'au aşezat 
dela primele lor rânduri pe 
iza planetară a spaţiului geo- 
grafic. Ei au povestit o viață 
Cure a trăit şi trăește în noi 
toți, și opera lor, de fecundă 
cuprindere epică, reînvie a- 
ceastă viață, o face să circule 
de parcă S'ar petrece aidoma. 
Dar stilul acestor opere perso- 
nale, cristalizarea universului 
de senzaţii prin  vivacitatea 
memoriei hereditare, este prea 
specific, şi ușor de deosebit. 

O operă de stil, artistic şi 
filigramat, cum a scris Al. 0O- 
dobescu  (,,Pseudo-kinegheti- 
kos“)  desăvârşește o tehnică 
academică şi didactică, de pre- 
stanță  profesorală, cu minu- 
pozităţi căutate, un scris în- 
povirat de noțiuni și imagini 
străine unei elaborări  spon- 
tane. Acest stil retoric, glacial 
şi savant, această proză cu o 
tehnică perfectă este lipsită de 
frăgezime, de sinceritate, de 
elan şi spontaneitate. Tehnica 
stilului nu este o izbândă după 
o luptă sistematică şi meto- 
dică, ci vine dela sine, natu- 
vală,  printr'o armonie înte- 
vioară a imaginelor şi expre- 
siilor, prin sensul impercepti- 
bil al nuanțărilor. Stilul imte- 
rior este firesc, cald, limpede, 
nu are nevoe de prelucrări sa- 
ante, de corectări şi reveniri 
care să dea velief imaginilor, 
cu eliminări şi purificări, până 
când întreaga operă, vrând să 
fie o icoană a perfecțiunii, îz- 
buteşte doar să rămăe o pali- 
dă ilustrare verbală a unui 
Qând pe jumătate realizat. 
Am dat ca exemplu, mai sus, 
pe acei povestitori cu o struc- 
tură sensorială puternică, şi 
“a putut vedea cât de înde- 
părtaţi sunt de preceptul lui 
Boileau : 

„Cent fois sur le mâtier re- 
mettez votre ouvrage; polis- 
sez-le sans cesse et le repolis- 
sez“, 

Arta literară este o sintezi 
miraculoasă a vieţii gregare şi 
înconştiente mai întâi, a ză- 
cămintelor verbale din memo- 
ria hereditară. Limba este ve- 
hiculhil expresiv ul gândirii; în 
nuanțările, pitorescul culoarea 
și chiar în inventivitatea ei 
vibrează puterea transcrierii. 
In al doilea rând arta literară 
este sinteza unui teperament, 
a unui complez de corelaţiuni 
sufletești şi organice  concen- 
trate în focarul unei viziuni 


“originale. Un scriitor gândeşte 


cu toate organele corpului 
său, fluxul nervos care îl în- 
vălue presupune o 1nișcare vi- 
bratorie a tuturor celulelor. 





(Urmare în pagina 6-2) 


——— 2 








Cronica literară 





Existenta creştină 


O lume nouă a luat ființă, pentrucă era o via- 
ță nouă: homines non gloriae, sed vitae! 

Este destul de greu să înțelegem ce era aceas- 
tă viață nouă, dotată cu o putere capabilă să 
dărâme o civilizație, a cărei glorie n'a mai ajuns-o 
alta, până azi. Dar dincolo de înțelegerea noas- 
tră, viaţa nouă era ceea ce era, fiindcă o altă ase- 
mănătoare, înainte de ea, n'a mai fost. Ea a în- 
ceput să existe, la un mament dat al istoriei, şi 
cuprinsul ei stă tocmai în acest caracier aurora!, 
Crestinismul nu este aliceva decât învăţătura în- 
ceputului, — a lumii care se naşte crcum, din ceea 
ce n'a fost înainte de ea, din nimic. Lumea este 
creată, ea începe, într'o anumită clipă, să fie, să 
exisie. lată cum întelegem existența creștină, 

Omul există, viața există, universul există, în- 
cepând să existe dintr'un anumit punct al timpu- 
lui, îndărătul căruia n'a fost nimic. Nu vom spune 
că a fost Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu este, el 
este ceeace este, în eternitate, fără determinări 
temporale fără a fost și fără va îi, 

Omul nu este, ci exislă, a îmceput adică să fie: 
a obținut o existență, pe care, după trecerea unei 
părţi de timp, o va pierde. Dubla însuşire a exis- 
tenţei omeneşti este de a fi auroraiă şi crepuscu- 
lar&. Din caracterul aurora] decurge bucuria de 
a exista, iar din caracterul crepuscular teama de 
a nu mai exista, îrica de moarte, agonia, Sute- 
tința de a muri, de a întoarce existența la nimic, 
este starea de păcat, osânda moștenită, de a muri 
de moarte, morte morieris! Această conștiință a 
păcatului, spaima de a muri de moarte, se deo- 
sibește de suferința greacă, prin aceea că eu este 
agonică, este însoţită de lupta de a nu m»: de 
moarte, ci de a muri în Dumnezeu, de a trece în 
eternitate. Existenţa trebue mântuiiă. În acest scop 
a venit un Mâniuior. El va învăţa pe om ce să 
tacă spre a nu mai muri de moarte, el va fi exem- 
plu de luptă împotriva morţii, de agonie. Deaceea 
el va îi Pătimitorul, va păiimi pentru noi. El va fi 
exemplu prin însăşi viața lui, care va îi la tel cu 
viața omenească, însă medel de viaţă omeneas- 
că în luptă cu moartea, viață care pălimeşte spre 
a se isbăvi, 

Deaceea Mântuitorul este și Invăţătorul: el înva- 
ță viaţa fără moarte, agonia, învierea din moarte, 
Suferința existenţii creștine se deosibește de sute- 
rința exisinţii elene, prin acesa că ea nu esie lip- 
sită de o promisiune că va înceta, de o mângăe- 
re. E posibil ca suferința să se curme, să nu mu: 
rim de moarte: viaţa lui lisus ne face promisiu- 
nea; ea ne mângâe:; deaiceea lisus este și Mân- 
aăetonii. El a venit să mângâs, deștepiând în su- 
fete credința şi speranța. 

Suferința antică se mai deosibește de suterința 
creştină prin credință şi speranță ! Mânaâetorul 
naşte credința din care se desface ca un rod spe- 
ranța că ceeuce a învăța! Invăiătorul se va în- 
tâmpla : izbăvirea de moarte. Mai este încă un 
lucru, care deozibeşte suferința anticilor de sufe- 
rința creștinilor: derivă din faptul că suferința 
creştină are un Mângâetor. 

Cine simie nevoia să mângâăe și cu ce scop 
mângâe ? Mângâe cine simte iubire, și mâmn- 
gâie cu scopul de a-și arăta iubirea. Deaceea 
Mâng&etorul este şi lubitor. EL iubeşte oamenii, 
este lubitorul de oameni! Puterea de a mântui, 
de a pătimi, de a învăța şi de a mângâia le are 
ca o înzestrare divină, greu de înțeles prin firea 
omenească; ele rămân în viața lui dumne- 
zească, păstrând pentru viața omenească, iubrea. 

Iubirea o trece direct de la El la oameni, pentru 
ca și ei să aibă puterea de a iubi, ca pe o tărie 
a vieții mai mare decât credința și speranța. 

Omul iubește prin iubire, propria sa viață, do- 
rind-o fără sfârşit, tără osânda de a se stinge în 
nimic, Iubirea de viață însemnează agonie ; cea 
mai cumplită agonie mărturisește cea mai înaltă 
iubire de viaţă. Și aici se iveşte iarăşi un hotar 
despărțitor între cele două lumi: creştinul se 
va ruga altfel decât elenul, pentru că el își va ri- 
dica glasul dintrun abis al agoniei, din spaima 
nimicniciei, şi de aceeu cererile lui nu vor îi cu 
măsură și cu înţe.epciune, şi nici „simple și libe- 
re”, ci vor fi exprimate „de profundis”,. El nu cere 
un anume lucru pentru viață, armonios, împodo- 
bitor, care să placă și zeilor şi să nu le turbure 
jocul olimpic. Creștinul cere însăși viața sa, viața 
cea nouă, — fără specificări morale sau de cul- 





tură, fiindcă viața lui nu este cultură, ornament 
al lumii —, ci este existenţă, un dar pe care îl 
poate pierde și pentru care s roagă să nu-l piardă 
în clipa când vede că este amenințat să-l piardă. 

Din această „pierdere“ se roagă, dim desnă- 
dejde, din abis, fără a mai ţine seama canonul de 
a se înfățișa lui Dumnezeu, într'o atitudine armo- 
nioasă şi liberă (Heiler). In fața lui Dumnezeu el 
se arată ca un „nimic“, ca o creatură amenințată 
să nu mai fie, ca o existență intrată în neexistenţă. 
Şi cererea lui este de a-și recăpăta existența, de 
a-şi prelungi viața, care i s'a dat, și fără de care 
nu va mai fi, Rugăciunea este iubire de viaţă şi 
spaimă de moarte : „Domine, adiende et misere- 
re, domine deus meus, „„adtende animam meam 
e! audi clomantem de profundo. Nam nisi assint 
et in profundo aures tuae, quo ibimus? Quo cla- 
mabimus ?” Doamne, auzi-mă și fie-ţi milă, Doam- 
ne Dumnezeul meu: întoarce-te spre viața mea 
și ascult'o cum strigă din fundul desnădejdei, Căci 
dacă urechile tale nu ne aud în fundul desnădej- 
dei noastre, încotr'o vom merge? Către cine vom 
striga ? (Si. Augustin, Conifessiones, 1], II). 

Prescripţiile cerute creștinului rugător, sunt 
de natură interioară : mâinile care se îndreaptă 
spre cer şi fața care se întoarce spre răsărit 
indică o atitudine de ieșire de sine, o năzuință 
spre tramscedență. (Origen) Mişcările exterioare 
se ordonează după ritualul mom care con- 
sistă în puritatea lăuntrică îm  desăvârșila 
lepădare de sine, în recunoaşterea stării de moar- 
te, de copleșitor păcat. „Om nenorocit ce sânt! 
Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?” (Ro- 
mani, 7, 24). Însăși viața din noi, din rădăcinile ei 
recunoscute, călăuzește mgăciunea „căci să ne 
rugcan cum trebue, nu știm, ci singur duhul se 
roagă pentru noi cu suzpinuri negrăite“”. (Rom. 8), 

Doctrina despre existență a separat deci, dintr'o 
dată, lumea veche de lumea nouă. In scrierile pă- 
rinților bisericii isbește în primul rând, foarte pu- 
ternic, modul cum ei vorbeac despre creaţie. 

Frazele lor cele mai emoţionante insită asupra 
caracterului de început al vieţii, asupra nașterii 
din nimic. „De nihilo enim a te, non de te facta 
suni, non de aliqua non tua vel quae antea fue- 
rit... (Căci au fost create de către Tine, din nimic, 
și nu din tine și nici dintr'o materie care ar îi fost 
altceva decât tine și care ar fi fost înainte de ti- 
ne“, Aug. XIII, 33). Nimicul din care a ieșit creația 
are putere asupra ei şi după ce a început să ie, 
o pândește în creșierea și desvoltarea ei, și o a- 
menință cu drepiul ce pare săi aibă de a o trans- 
forma iarăși în nimic: moartea, trecerea în ne- 
iiință. Contra spaimei necontenite de neant, inter- 
vine concepția creştină despre creator, despre 
Dumnezeu Tatăl. 

Omul a fost creat din nimic, dar nu nimicul l-a 
creat, ci creatorul, Dumnezeu Tatăl, „Dumnezeu, 
care ne-a adus delia neexistență la existenţă, este 
mai de grabă Tatăl nostru decât cei cari ne-au 
născut și care au luat de la el şi existența şi ca- 
pacitatea de a naște“. (Damaschin, Dogmatica, 
trad. Fecioru și Căciulă, pag. 41). Aducerea de la 
neexistență la existență constitue pentru creștin 
binele suprem, și aici zace miezul profund al doc- 
trinei, Prin creație Dumnezeu și-a arătat bunăta- 
lea, el este bunul Părinte. „Și aceasta pentru mo- 
iivul că binele este existența și cauza existenței, 
iar răul lipsa binelui sau a existenţei. (op. cit. pag. 
43). Doctrina binelui existenţial inundă umplând în 
întregime conștiința noului om, care își va tocmi 
din eu o altă înțelepciune decât elenul. Creaţia 
este un semn, semn de bunătate, iar bunătatea 
este dragoste. Adevărata dragoste se ailă la crea- 
tor, dar ea a fost transmisă și creațiunii, ca raţiu- 
ne a ei de a îi, ca sens al scoaterii din neant. Dra- 
gostea se manifestă cu o organică evidenţă, prin 
dorința de a exista, și prin aspeciul ei negativ, 
spaima de moarte. „În adevăr dacă toate au fost 
oduse de creator de la neexistență la existență, 
cu în chip firesc dorința de a exista și nu de a nu 
exista, caracterul firesc al acestora este tendința 
spre cele ce menţin firea” (op. cit, pag. 221). A fi 
creatură, a fi în sânul existenței, a vedea existența 
şi a o trăi însemnează a fi în dragoste, în sânul 
dragostei, a vedea dragostea şi a o trăi! În acest 
fel doctrina creștină se bizue pe dragoste si pro- 
păvădueşte Dumnezeul dragostei, Dragostea se 
revarsă peste fire, o străbate, îi dă conținut și ius- 


tificare. Ea este fără limite, este plină. „Explenitu- 
dinii quippe bonitatis tuae creatura tua subsistit, 
ut bonum, quod tibi nihil prodesset nec te aequale 
tibi esset, tamen quia ex te fieri potuit, non dees- 
set”. (Din plinătatea bunătăţii tale creatura exis- 
tă, pentru ca binele, care nu-ți este de nici un fo- 
los, şi nici nu este egal cu tine, deși pornit dela 
tine, să nu lipsească totuşi, fiindcă s'a putut să 
fie de la tine. Aug. XIII, 2). Binele care nu este de 
nici un folos lui Dumnezeu, pentrucă „el nu este 
nimic din existențe, ci mai presus de toate“ (Da- 
maschin, op, cil., pag. 42), constitue însăşi esenţa 
dragostei. 

Dragostea trebue înțeleasă printre elementele 
constitutive ale vieții celei noui, ca una ce des- 
chide fereastra spre transcendenţă, Sub forma ei 
substanțială, ca dorință de a exista, ea laudă 
fapta lui Dumnezeu, preamăreşte creaţia. Ea este 
binele, împotriva răului, şi sădită în noi ea este 
semn al bunătății divine, care a voit existența. 
„Ergo quae cumque suni, bona sunt, malumeue 
illud, quod quaerebam unde esset, non est sub- 
stantia, quia, si substantia esset, bonum esset“”, 
(Toate câte sunt, bune sunt, iar răul, a cărui obâr- 


șie am căutat-o, nu este substanţă, fiindcă dacă 
ar fi substanță, ar fi binele“, Aug. VII, 12). Teoria 
despre rău, în gândirea creștină nu se înrudeşte 
în nici un chip cu concepția elenă despre destin, 
(care e mai presus de zei) şi despre necesitate (pe 
car nici zii no pot îndupleca). Răul creștin este 
păcat, adică incapacitatea omului de a cuprinde 
viața, de a se așeza totdeauna în centrul ei de 
dragoste și bunătate divină, Deși este unica iusti- 
ficare a existenţii, deşi este mărturisită de „toată 
făptura“, și zidită organic în noi, iubirea trebue 
cauiaiă, prezența ei nu se face clară, fără contri- 
buția omului. El trebue să participe, să se pregă- 
tească, să voiască. Şi este firesc să fie așa, din 
moment ce aniropologia creștină nu admite des- 
tinul și nici necesitatea, Omul este liber; creato- 
rul a dat existenței libertatea ; libertatea de a ale- 
ge între vaţă și între moarte, Mitul paradisului 
marchează dorința divină ca omul să prefere 
morții. viața : mai mult, creatorul a poruncit omu- 
lui auroral să nu mănânce din pomul morţii: po- 
xunca nu-l subjuga pe om, deoarece ea nu era 
necesară, ci era dată cu libertatea de a asculta 
de ea sau de a nu asculta de ea. Fiind liber, omul 
a călcat o și a cunoscut pomul morţii: din imbol- 
dul uceleeași libertăţi, a voit apoi să cunoască şi 
pomul vieţii, dar era prea iârziu ; pierduse starea 
aurorală a paradisului; pierduse viaţa cea fără 
de noarie, adică viața fără teama de stingere în 
neant, viață străbătută de credința morţii în Dum- 
nezeu. „Și l-a gonit pe Adam... Apoi a pus heru- 
vimii cu sabie de flacără, ca să păzească drumul 
spre pomul vieţii. (Facerea, 3, 24). 

Căderea în păcat n'a însemnat o totală părăsi- 
re în moarte, ci bunătatea divină a continuat să 
vegheze peste creaţie, prin proieţiile despre ve- 
nirea unui Mântuitor, care să deschidă drumul 
spe pomul vieţii, Cât de mare a fost bunătatea 
divină, cunoaștem din faplul că Tatăl a trimes pe 
însuși Fiul său, ca să învete pe oameni să trăias- 
că din nou. ca la început, fără moarte, şi să moa- 
ră spre a :nvia, lisus a deschis „drumul spre po- 


- mul vieții”, care fusese rătăcit şi uitat. Invățătura 


lui este a : ăutării, a luplei cu moartea; a agoniei. 
Esie integrarea în dragostea inițială, în intenţia 
creatorului, răscumpărarea din stăpânirea păca- 
tului. Readus la firea de la început din paradis, 
omul și-a păstrat intactă starea lui de creatură, 
care este liberă să-și caute viaţa sau să nu şi-o 
caute. Cu prețul de sânge al celui ce s'a jertfit nu 
s'a răscumpărat decât chipul desăvârșit prin care 





UNIVERSUL LITERAR => 18 Noembrie 1939 ===> | 


omul poate învinge moartea. Prin [isus el ştie ce 
trebue să facă; are însă libertatea să facă sau 
să nu facă cesuce știe că trebue să facă. Și de 
acum. încolo are aceustă libertate, aşa cum a 
crvut din totdeauna, ca unul căruia i s'a dat „de 
Deo inquirere et inquisito invenire et invento cre- 
dere, et credito deservire“ (să caute pe Dumne- 
zeu, şi după ce la căutat să-l găsească, și după 
ce l-a găsit să creadă în el, și după ce a crezut 
în el să-l slujească”. Tertullicm, Apol. XVIII, I). 
Căutarea Ini Dumnezeu spre ai sluji este însăși 
viața cea nouă, a dragostei în existență: „quae- 
rite deum, et vivet 'anima vestra, ut producat terra 
animam viventem”, (căutați pe Dumnezeu şi su- 
fletul vostru va trăi, pentru ca să producă pămân- 
tul suflete vii, Aug. op. cit. XIII, 31), 

Din primele scrieri ale părinţilor bisericii, doc- 
irina despre exislență a evidențiat o viziune a 
transcendenței cu totul alta decât a elenilor, In 
deobște se crede că elenismul a transmis creș- 
tinismului struciura filozofică și l-a ajutat să se 
fundamenteze rațional, prin dogme. De fapt dog- 
mele apără numai misterul, iar părerea că ele- 
nismul se continuă cu Platon și Plotin, în creșşti- 
nism este cu totul de suprafață, In adâncime, în- 
vățătura creștină nu are muli deaiace cu idealis- 
mul elen. după care existența este eroare, iar a- 
devărul este neexistența, ideile fără ființă, proto- 
tipurile. Ideile ar îi copia imperfectă a arhetipu- 
rilor, durabile în eternitate, 

Inferioritatea concepției platoniciene stă tocmai 
în frumusețea ei rece, în lipsa ei de mister. Exis 
tența creștină nu esie copia vre unei alte exis- 
tențe dinainte de ea, ea nu este eroarea, părere, 
umbră, sau halucinație ci este faptă: creaţie din 
nimic a lui Dumnezeu, cu care ea nu se aseamă- 
nă, în nici un fel, fiindcă Dumnezeu nu are atri- 
bute, spre a fi înțeles categorial de mintea ome- 
nească. El este „cel ce este“. Atât a spus omului 
când a vorbit cu el, de daparta: „Eu sunt cel ce 
sunt”. lar dacă existența se ivește doar dintr'un 
act 11 bunătăţii divine, conținând în ea și putinţa 
de a nu fi, (moartea), ummează că ea nu-și poate 
menține firea decât prin ceeace ea nu este : prin 
Dumnezeu. 

Deucesa, existența lără să se nege pe sine, tin- 
de spre ceea ce nu este ea, spre Dumnezeu. Acea: 
sta din dragoste, din prinos de mulțumire. In con- 
cepția lui Platon existența își ia ființa din absolu- 
tul ideilor eterne, ca eroare, ca degradare, In 
creștinism, binele suprem este însăşi existența, 
semnul de bunătate al creatorului, viața: adică 
ceeace cunoaștem, ceeace trăim, ceeace cuprin- 
dem în dragoste și dorim să dăinuiască, în veci: 
adevărul pentru care agonizăm, Pe Dumnezeu 
nu-l cunoaștem „pentrucă a trecut sub tăcere 
ceeace n'am putut să purtăm”. (Damaschin, op. 
cit. 4). „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vre- 
odată; Fiul Unul născut, care este în sânurile Ta- 
tălui, acela l-a făcut cunoscut“. loan, | 18). 


Și modul cum l-a făcut cunoscut este viaţa lui 
lisus pe pământ: dragostea şi agonia: drumul 
spre pomul vieţii. Aceasta este transcendența 
creștină și intr'acest înțeles spune Si. Vasile cel 
Mare : „Noi, tineri creștini, noi socotim cu totul 
fără nici o valoare această viață omenească, şi 
nu 0 considerăm în nici un chip ca un bine, şi 
nici nu numim cu acest nume un lucru cal cărui 
folos se limitează la viața de aici”, Creștinismul 
nu admite limitarea, nu rămâne numai la ceeace 
vede și i se pare că este binele. El caută celălalt 
bine care este viața fără spaimă de moarte, 
moartea în Dumnezeu. 


CONSTANTIN FANTANERU 





Posta redacţiei 


G. Capotă: Toată bunăwvcința; noa- 
Wnjor cerbi gi cite care „cânt“. 


Tity D. Popescu: Materialul pri- 
miţ —- proză şi versuri — se men- 


finalul, 


- Mihail Măgură: Miona e prea de care. Celelalte, 
stră nu a putut: rezista monoltoniki toalte zilele, chiar bamală. Lipsă de destia, 
acţiune care să-i moiiveze valabil 


mu depășesc mo- 


__Dochie Dragnea: Un hăţiș de idei 
impleţive stângaci în versuri cam 


Gh. Mirăuţiu: Iumca, rugenită pi Obositoare; să, lăsăm timpului sar- 


ţine pe linia unor omeste cempoziții zânele smerite rămân „splendidelor cina de-a le daseunua., 


cu câraoter didactic, dim care, pen- extaze“, ete. Nu prea seamănă a 


tru a evada, se icerei timp. 
B. L. Nică: Intr'adevăr, un frag- 


poezie. 


şi aşa cum ta fost scris, e nepubliica- 


bi. Gh. Ionescu: Incercări cari, deo- 
_ î camdată, nu spun prea mult, Poe- 
Comeliu Jianu: Intrecerea, în far- za, nu se reduce la o chinuită înși- 


mec dintre roze și nazale solare, prea rare de rime. 
inisistentă. Şi-apoi soarele nu. răsare 
deodată, ta scos dintr'o cutie ma- 


Horaţiu Ionescu: Dece lucrurt atât 
de lugubre ca: ftizie, moarte, strigoi, 


1. Manea: Despre Caragiale sa EC. — la 0 vârstă când — bănuiese 
menit dintro nuvelă... morală. Atât scris, până acum, ceva mai bun. 


— se pct vedea altâtea altele mai 
putin triste?! 

Grig Delablaj: O poezie în care 
respiră, în liecare vers, Coșbuc, dar 
um :Coșbiule minor... 


V. C. Vilșoară: Manuscrisul, nepu- 


Ion Gh. Preda: Din bucăţile tri- blioaibil, se păstrează la noi, de unde 


gică, mis, Sa reținut una pentim publi- se poate ridica oricând, 


Cronica ideilor 








Umanism și valoare 


Rene Le Senne face o discuţie intere- 
santă în lucrarea sa „„Obstacle et Va- 
leur“ 1) despre insuficiența umanismu- 
lui, Acest autor distinge prealabil în- 
tre umanismul individual și umanis- 
mul social, pentruca, analizând amân- 
două categoriile prin raport la noţiu- 
nea de valoare,să tragă, pentru ambele, 
concluziuni negative. Sunt atât de an- 
tagonice definițiunile care sau emis cu 
privire la originea și valabilitatea va- 
lorilor, încât este bine să cunoaștem 
enunțarea lui Le Senne, şi punctul de 
vedere în care se așează, în mediul a- 
cestei probleme. 


In cronicele noastre am remarcat a- 
desea opoziţia dintre absolutismul teo- 
riilor metafizice, frecvent în gândirea 
germană — și definiţiunile mai „con- 
tingente““ pe cari le elaborează au- 
torii francezi. Am zice că, în vreme ce 
gânditori ca Max Scheler sau Hart- 
mann trimit mereu la un „an sich“ 
supranatural, dar oarecum inflexibil în 
eternitatea sa absolută, — dela Aug. 
Comte până la Bougle şi Gurviteh — 
autorii francezi condiționează valoarea 
de mediu conferindu-i tot odată ceva 
din fragilitatea şi temporaneitatea a- 


de MIRCEA MATEESCU 


cestuia. Gândirea franceză „ține samă“ 
deci de mediu şi implicit de elementul 
genetic al acestuia: omul — în elabora- 
rea noţiunii de valoare. 

Valorile în concepțiunea majoritară 
a acestui curent ideativ sunt oarecum 
antropomorfice, și, pentrucă ne gân- 
dim la elementul naturalist al omului 
când încercăm enunţarea, sar putea 
spune că în gândirea franceză valorile 
sunt înțelese prin raport la prestigiul 
unui umanism naturalist antropomorfic. 
Intervenim cu următoarea distincțiune: 
opoziţia individ-societate dispare când 
este vorba de esență. Din punctul de 
vedere al esenței naturaliste, omul este 
asemenea mediului, sau invers, me- 
diul este, genetic, asemenea substanţei 
umane. Elementul naturalist identifică 
termenii în esenţialitate. In acest sens, 
adică prin raport la elementul na- 
turalist (de esenţa individului și a 
mediului) înţelegem de ce Le Sen- 
ne condamnă deopotrivă umanismul 
individual şi umanismul social, oferind, 
împreună cu Gabriel Marcel”), Louis 
Lavelle o remarcabilă abatere dela 
tradiţia pozitivistă a umanismului fran- 
cez. Primatul noţiunii de valoare asu- 


pra individului şi asupra mediului (fi- 
resc: pentrucă societatea şi individul 
au a fi apreciate în funcţiune de valoa- 
rea actelor lor, iar nu valoarea, în func- 
țiune de faptele și firea omului ori a 
societății) — apropie pe autorii spiritua- 
lişti citați de teza metafizicienilor ger- 
mani — fără ca să îngădue însă o con- 
fuziune cu atitudinea strict absolutistă 
a acestora. Vom vedea mai departe, 
care este deosebirea. 

Reţinem afirmaţiunea lui Le Senne 
că „filozofia nu este autorizată a fi rs- 
dusă la umanism', tălmăcind-o în sen- 
sul precizărilor de mai sus. Am văzut 
de ce „umanismul pur va cădea întot- 
deauna în naturalism, care constă în 
a se lăsa dus sau adus“. (op, cit. pag. 
259). Rămâne să ne întrebăm despre 
dificultatea la care au ajuns toți au- 
torii care au încercat o definițiune a 
valorilor, inclusiv Scheller și  Hart- 
mann: dar ce sunt, de unde vin, cum 
să înţelegem valorile, din moment ce le 
atribuim rostul suprem de cenzor al 
activităţilor noastre  psiho-spirituale? 
Aici intervine istincțiunea anunțată, 
dintre spiritualiștii francezi și metafi- 
zica germană. Ne amintim că atât 
Scheller cât şi Hartmann, mai puţin 
Heyde, categoriseau valorile, așezându- 
le pe scara unei transcendenţe, fără să 
le tăgăduiască însă, chiar celor „infe- 
rioare** caracterul supranatural, „în 
sine“. Înţelese ca esențe inductibile 
dar definitive uneori prin raport la 
oarecari „sentimente fundamentale“ 
(Kierkegaard-Heidegger) — valorile a- 


păreau ca niște „fiinţe“ fără explicaţie 
logică directă. Atitudinea oarecum 
dogmatică a acestor definiţiuni, explică 
poate suficient de ce valorile religioa- 
se reprezentau în concepția autorilor 
germani gradul „perfect“ și absolut, 
In comparaţie cu Scheler și ceilalţi 
— Le Senne oferea o concepţiune a va- 
lorilor asemănătoare — din punctul de 
vedere al supranaturalului, dar distinc- 
tă, din punctul de vedere al genezei. 
Dificultatea majoră a oricărei defini- 
țiuni despre valoare, Le Senne o re- 
zolvă, ocolind-o sau tăgăduind-o, pos- 
tulativ. In loc de a ni se răspunde di- 
rect la întrebarea: ce este valoarea, a- 
flăm că „valoarea în ea însăşi nu tre- 
bue să fie determinată sau specificată“. 
(261). Nu trebue înţeles citatul pe care 
l-am reprodus drept o imputaţiune a- 
dusă autorului francez. Ne gândim că 
S'ar putea să aibă dreptate, când nu 
răspunde fățiș unei asemenea proble- 
me. Le Senne critică umanismul indi- 
vidual şi social pentrucă reprezintă 
amândouă, ordinea finită, „care este 
inadecvată valorii infinite“, Dacă „sen- 
timentul valorii este dragostea infini- 
tului“, înțelegem de ce valoarea nu 
poate fi definită, tără a o decade, 
prin actul logic limitativ şi formal, u- 
man al detiniţiunii — din rangul infi- 
nitului în „ordinea finită'“* — adică în- 
tr'o condiție care, esenţial îi este im- 
proprie şi pe care, dimpotrivă, funcţio- 
nal, o condiționează şi necesar îi este 
superioară. Infinitul (valoarea) operea- 


ca a E d a a a Rp E a E m a a RI a n n a a a Pra e a aaa ea ata aa aaa aaa an aa Peene tie ae ee 


ză, în acest fel in valore asupra fi- 
nitului, din care fac parte, firesc, omul 
şi ordinea etico-juridică a  socieţăţii. 
Pentrucă atât individul cât şi mediul 
sunt determinatoare, având vocaţia li- 
mitelor și a influenței cauzale — Le 
Senne înțelege „obstacolul“ care ba- 
rează calea către ajungerea valorilor, 
tocmai in această vocaţie umanistă. 
Deaceea, luptând contra obstacolului, 
„omul nu va putea nădăjdui la graţia 
valorii decât după ce a făcut tot ce-i 
stă în putinţă pentru a trece dela na- 
tural la supranatural“. (260). 

Reţinem că valoarea, deşi esenţial 
supranaturală, deci cârmuind omul şi 
mediul, deşi aparținând „ordinei infi- 
nitului“, naşte din dificultate. Opoziția 
dintre imanenţa obstacolului şi ima- 
nenţa lui Dumnezeu în cul nostru — 
învederează această dificultate și calea 
către valori. 

D. Tudor Vianu observă deasemenea 
într'o lucrare recentă 5) că „realitatea 
valorii se constitue mai de grabă din 
faptul de a dori şi de a nu vedea, din 
luptele și dificultatea de a o obţine“ 
(op. cit. pag. 16—77). 

Identiticând dificultatea drept gene- 
ză a valorilor rămâne să ne întrebăm 
despre natura și funcțiunea ei. Adică 
să readucem problema „obstacolului“ 
de care vorbea Le Senne. 


1) Aubier, Paris, 1934. 

2) v. „Etre et Avoir“, Aubier, Paris, 1937. 

3) v. „Studii de filosofie și estetică“ edit. 
Casei Școalelor, Bucureşti 1939. 


18 Noembrie 1939 


Arcedava se înalţă din piatră şi mar- 
moră, luminoasă şi atotstăpânitoare 
printre brazi. Zidurile cetăţii, groase 
de un stânjen, cuprind mijlocul uria- 
Şului Carpat, ca un braţ al cerului. 
Turnurile zimţate, de jur împrejur, 
strălucesc în lumina proaspătă de pri- 
măvară, alături de crestele muntelui, și 
ele îmbrăcate în haină de raze ţesută 
din soare. În această lumină cu greu 
poţi desluşi care sunt vârlurile munte- 
lui sau ale întăriturei lui Buerebista. 

Izvorul de lângă cetate, săpat cu două 
sute de ani în urmă, de Craiul Arceda- 
va, bătrânul conducător al poporului 
get, țâșnește printre stânci cu aceleași 
murmure pline de taine, 

Până sus la cetate, drumui merge cu 
cotituri grele. Trebue să cunoşti bine 
de tot legea muntelui ca să poţi ajunge 
în faţa porţilor de bronz. De aici se 
vede mai toată împărăţia, de o parte 
şi de alta a munţilor, cu privelişti pe 
care nici o ţară din lume nu le are. 
Cu cât ochiul năzue în fundul zării, cu a- 
tât mai mult frumosul se arată în toată 
desăvârșirea lui. Pădurile de brazi se 
îmbrățișează cu cerul în înălţime, cu 
miezul pământului în prăpăstii; se pre- 
lungesc pe dealuri şi în câmpii cu co- 
drii nepătrunși de stejari, până a- 
proape de malurile Danubiului. Văile 
râurilor cu lunci măncase în care se ri- 
dică sate de oameni harnici și sănătoși, 
se deschid printre întunecimile goruni- 
lor, ca adevărate guri de rai. 

Toată această împărăție a belșugu- 
lui, a minunei şi a tainei a fost ridicată 
de marele Rege Buerebista. 


Ca în toate diminețţile, Regele sa 
sculat şi azi odată cu zorile. A coborit 
sprinten, şi-a spălat chipul în apa ră- 
coritoare a izvorului, a suit treptele de 
marmoră neagră, tot în fugă, și-a să- 
rutat copiii care dormeau ca doi îngeri 
ciopliți din marmoră lângă Regina cu 
părul de aur și sa urcat în cel mai 
înalț turn al cetăţei. 

Aci l-a găsit soarele când a eșit de 
sub geana pământului. Regele cuprin- 
dea cu ochii ca de vulturi zările, pădu- 
rile, munţii. Din când în când își arun- 
ca privirea ascuţită spre apele Da- 
nubiului, de unde aștepta să se a- 
rate trimesul lui de încredere, înţelep- 
tul Arconion, stăpânul cetăţii lui Dioni- 
sios de lângă Pontul Euxin. Era ne- 
răbdător să afle vești din Roma, dela 
amicul său, consulul Pompeius care se 
afla în Macedonia. Acornion întârziase 
o săptămână. Regele era îngrijorat. Nu 
ştia ce să creadă. Să-l fi omorât cineva 
pe drum? Dincolo de hotarele ţării a- 
vea mulţi dușmani. Unii din ci, trimiși 
de Cezar, răuşiseră să se strecoare și 
pe meleagurile Daciei ca meşteri de în- 
tărituri, de poduri și drumuri. Puere- 
bista îi cunoștea pe de rost. Avea nevoe 
de ei, de aceia nu-i trecea prin foc, a- 
colo unde trimesese atâtea mii de duș- 
mani. Ar fi fost de ajuns un semn. Ru- 
gurile sar fi aprins pretutindeni, pe 
unde se aflau și nimeni nu le-ar mai 
fi dat cenușa aruncată în apele Danu- 
biului. Cât n'a luptat el în atâţia an! 
de cârmuire, să scape ţara de cotropi- 
tori, tâlhari şi trântori. Zeci de ani de 
lupte, muncă, sbucium, neodihnă zi și 
noapte până când și-a făurit țara, până 
când și-a zidit din temelii neamul. A 
trebuit să fie neîndurător; câte odată 
crâncen chiar cu ai lui. Numai în felul 
acesta a pulut să învingă. 

Cât de furtunoase i-au fost războa- 
iele cu Celţii pe care i-a decimat până 
la ultimul. 

Neamul Dac este acum temut peste 
întinderi de pământ şi ape, nu nu- 
mai de vecini, ci și de Romani. Țara pe 
care a clădit-o e o adevărată împărăție, 
de o parte și de alta a Danubiului, din 
munţii Balcanului până la Marea cea 
mare, până în Carpaţi şi până la poa- 
lele Alpilor. De aceia îl duşmănește 
Cesar. Ii poartă ură sau i-e teamă ce 
el? Tare ar vrea să cunoască ade- 
văratul gând al Cezarului. Stie Im- 
păratul Romei că nu-l va putea 
birui pe Buerebista în ţara lui, chiar 
dacă ar trimite armate câtă frunză în 
codrii şi iarbă în câmpii. Toţi cei cari 
au îndrăsnit să-i calce hotarele, sau 
făcut o apă şi un pământ. Dar nu de 
acest lucru e lui teamă. E învăţat cu 
focul, cu moartea. 


Azi vrea să trăiască în pace cu toate 











UNIVERSUL LITERAR 








Maestrului I. Gr. Perieţeanu 


Chemarea lui Zalmoxis 


popoarele. Se simte obosit. In multe 
nopţi când luna i se arată la fereastră, 
din vârful brazilor, simte alte chemări, 
lăuntiice; chemări ale sufletului, ale 
minții. În câte dimineţi ca aceasta, îna- 
inte ca soarele să-i înțindă mâna de 
lumină, n'a cules din turnul cetăţii tai- 
na, înţelepciunea, minunea gândului, a 
închipuirii. Le-a săpat pe lespezi de 
piatră sau le-a împărtășit Marilor Pre- 
oţi prin cântări neauzite până atunci. 
Cât de fericit sar simţi să nu mai fie 
turburat, acum spre amurgul vieții. Să 
nu mai fie nevoit să aprindă iarăşi ru- 
gurile. Prea din cale afară i-a fost trăi- 
rea împletită numai din lupte. Decânăd 
a văzut lumina vieţei, în cetatea părin- 
tească, n'a avut o zi de răgaz, o zi în 
care să-și înalțe un gând al lui, o sim- 
țire a lui, altfel de cum ştia să și le a- 
rate în timpul luptelor, la zidirea ce- 
tăților sau la croirea drumurilor. Un 
gând, o simţire ca aceia pe care a a- 
vut-o când a făurit imnul noului crez 
în Dumnezeu. 

Atunci sa petrecut minunea. Marele 
Preot Deceneu când l-a auzit cântând 
în templu a ridicat braţele spre cer şi a 
glăsuit: 

— Doamne al puterilor, acum pot 
să-mi închid ochii în vecinicie. Duhul 
și glasul Tău s'au arătat prin duhul și 
glasul Regelui nostru. 

De sus s'au lăsat în mijlocul templu- 
lui, făşii de lumină. 

Simţea această lumină pe frunte, ca 
o cunună nouă, în pletele de argint, în 
creerul muncit de gânduri. 

A auzit poporul strigând : 

— Capul Regelui nostru străluce ca 
un soare. 

Atunci, Marele Preot l-a chemat în 
altar la sfârșitul slujbei, şi i-a istorisit 
minuni din copilăria lui, pe care el nu 
le cunoştea încă... 


„.Și acum, în turnul de deasupra 
munților, din cer, din foşnetul brazi- 
lor îi vin la ureche şoaptele Marelui 
Preot Deceneu, sfântul din peştera un- 
de s'a arătat și Zalmoxis, unde își duce 
viața în lumină și rugă. 


„Da, Mărite Doamne, când ai ve- 
nit pe lume în vechea cetate, cerul a 
aprins deasupra munților o făclie nouă. 
In lumina luceafărului coborit la fe- 
reastră cel dintâi semn pe care l-ai fă- 
cut a fost un râs, aşa cum n'ai mai râs 
Tu niciodată. Nimeni n'ar fi putut des- 
luși în noaptea aceia, dacă strălucea 
mai tare luceafărul sau chipul Tău. 
Nici puterea gândului și a pătrunderii 
mele n'a deslușit această minune. 

Regele, Regina,  norodul din munţi 
credeau cu adevărat că cerul le trime- 
sese un Împărat, un Profet. In sufle- 
tele tuturor domnea fericirea. Noi pre- 
oţii, comandanții, oștenii am îmbrăcat 
straie de sărbătoare. Munţii își înălțau 
vârfurile mai pline de măreție. Pasă- 
rile cântau şi sburdau mai vii, lângă 
jocul căprioarelor. Bourii și zimbrii, 
blânzi cum nu fuseseră niciodată, se 
uitau cu ochii mari la fereastra unde 
strălucea chipul Tău. Colunii se adu- 
naseră liniştiţi pe lângă zidurile cetăţii 
și aduimecau lumina din stele. Castorii 
eşiseră din vizuini și făceau salturi de 
bucurie pe malu] păraelor care curgeau 
mai pline de viaţă. In această sărbă- 
toare a munților şi pădurilor, a ceru- 
lui şi a pământului, ai crescut Mărite 
Doamne. Noi te-am botezat Buere- 
bista. Poporul ţi-a spus Getul. Părinţii 
te-au numit „Copilul minune“. Creș- 
teai într'o lună cât altul într'un an. Aşa 
te-ai ridicat, printre stânci şi în cân- 
tece, până când ai început să te iei la 
trântă cu urşii cei mai voinici. Ai avut, 
Mărite Doamne, o copilărie cu adevă- 
rai de fiu al cerului și al muntelui. 

Astăzi am văzut încă odată prin gla- 
sul Tău minunea din noaptea venirii 
tale pe pământ“. 


Regele pătruns adânc de aducerea 
aminte a glasului cald, șopti încet, ca 
în vis, privind peștera în care se afla 
Marele Preot: 

„Bătrâne sfânt, fie-ți lăcașul în îm- 
părăţia lui Zalmoxis, luminat de soa- 
rele vecinic. Nimeni n'a şștiui să-mi 
cânte primele zile ale vieţii atât de 
trumos cum le-ai șoptit tu atunci în al- 
tarul templului“. 

Regele se așeză în jilțul de argint pe 
care și-l adusese în turn. 

Chipul lui părea în dmineaţa aceasta 
mai plin de viaţă. Cutele frunței, ce se 
adânceau în timpul luptelor, acum nu 
se mai deslușeau. Părea o frunte de 
Făt-Frumos. Barba albă ca și pletele 
lăsate pe umerii laţi, sclipeau în răsă- 
ritul de soare ca argintul curat, 

Regele își simţea sufletul deasupra 
lumii. 

Tot uitându-se în calea lui Acornion, 
cu gândul la Marele Preot Deceneu, pe 
care ar fi vrut să-l aibă acum lângă el, 
începu să i se depene aevea viața de 
lupte, de chinuri și înălţare, caşicânăd 
ar fi trăit-o acum pentru a doua oară. 


„La patrusprezece ani învățase gra- 
iul animalelor, Se înțelegea cu ele ca și 
cu oamenii. Câteodată descifra și sem- 
nele florilor, ale brazilor, ale stejarilor. 
Când îl apuca dorul de luptă nu se 
putea opri. Lângă cetate nu se mai afla 
urs, care să se poată lua la trântă cu 


(muvelă inedită) 


el. Pe toţi îi biruise, fără să-i omoare. 
Ii făcuse prieteni. Venise acum rândul 
zimbrilor. Fără să-și ceară voie dela 
părinţi, plecase cu dorul de luptă în 
căutarea lor. După multă vreme de 
mers, prin păduri fără hotar — şapte 
zile și șapte nopţi după calendarul 
gei — ajunse în regatul zimbrilor, peș- 
teră de piatră în inima unui munte. 
Aci dădu peste cel mai mare dintre 
zimbri. După coarnele de aur pe care 
le avea în frunte, părea a fi căpetenia. 
Vru să-l apuce de coarne şi să dea cu el 
de pământ. Animalul făcu un salt îna- 
poi. Il privi lug și îi grăi în limba lui: 

—— Stăpâne, azi nu e timp de joacă. 
In lipsa ta de acasă au năvălit din mia- 
ză-noapte barbarii. Au cuprins cetatea, 
i-au dat foc, ţi-au omorit părinții, au 
robit poporul. 

Cu groază își aduce aminte. In clipa 
aceia a vrut să scoată un răcnei, să cu- 
tremure pădurea, munţii. Simţea că se 
înăbuşe. In sufletul lui totuş parcă nu-l. 
venea să creadă. El cunoștea graiul și 
legea zimbrilor. Știa că acești stăpâni 
ai pădurii nu puteau să mintă. 

— Glumești cu mine, sau numai tea- 
ma de luptă te face să minţi? a între- 
bat cu glasul ca un tunet. 

Zimbrul i-a răspuns şi el cu răget 
puternic. 

— Nu ştiu ce-i aia frica; iar azi 
nu-mi arde de glumă, Stăpâne. 

— Atunci, du-mă repede într'acolo. 

—- Nu e timpul. Năvălitorii sunt azi 
mai tari decât tine. Mâine vei fi tu mai 
voinic. 

— Ei bine, dar ce mă înveţi să fac? 

— Să-ţi duci mai departe viața lângă 
noi, până când vei aduna destule pu- 
teri ca să sdrobești pe cei ce ți-au cu- 
prins pământul. 


Până atunci, în copilăria lui, nu ști- 
use ce e tristețea. Pe frunte îi înfiorise 
numai seninătatea. In ochii lui oricine 
ar fi putut vedea liniștea care îi înflo- 
rea în sufletul de copil, dragostea pen- 
tru cer și pământ, pentru tot ceeace 
cra al lui, pentru tot ceeace era al tu- 
turor, Pietele negre ca niște valuri 
şi le purta printre munţi ca un a- 


Se Eta 


Date 





Să 


devărat stăpân al lor. Simţea în toată 
făptura lui numai lumină și cântec. 
Când a auzit vestea rostită de zimbru 
și-a lăsat capul în jos. A plecat fără să 
mai spună un cuvânt, în pădure, cău- 
tând uitarea, odihna, liniștea 'sufletului. 

Cât de chinuitoare a fost noaptea a- 
ceia când a împlinit patrusprezace ani! 

A visat fel şi chipuri de ciudăţenii. 
Munţii se prefăceau în mări sbuciu- 
mate, cerul în pământ bântuit de fia- 
cări, pământul întrun soare bolnav, 
iar el, fiul Regelui ucis, un punct de 
jeratec în tot acest amestec... 

După multe şi ciudate visuri, într'un 
târziu i s'a arătat un om bătrân care 
semăna aidoma cu Marele Preot De- 
cencu. Inaltul părinte îmbrăcat în man- 
tie de lună i-a vorbit în vis, tot atât 
de blând ca şi atunci când i-a povestit 
copilăria. I-a înfățișat o minune pe ca- 
re el n'o înţelegea cu mintea, daro 
prindea cu toată puterea simţirii... 


„Peste şaptezeci de ani, copilul meu, 
va veni pe pământ, Fiul lui Dum- 
nezeu, așa cum ai răsărit şi tu; dar nu 
într'o cetate de piatră, ci într'un staul 
de vite. Atunci se va aprinde cea mal 
mare stea. Tu ai fost numit Buerebista, 
„Copilul Minune“. El se va chema „Fi- 
ul Omului“. Va arăta lumii calea cea 
adevărată spre Dumnezeu, Intr'o noap- 
te, ca și aceasta când inima ta este a- 
tât de chinuită, „Fiul Omului“ va po- 
posi pe coasta unui deal, într'o pădure 
de măslini. După ce toți măslinii îi vor 
mângâia fruntea asudată de rugă, du- 
pă ce toate firele de iarbă îi vor săruta 
picioarele și după ce toate razele de 
de luceferi îi vor ţese cununa de 
Impărat în jurul frunţii, un fost sol- 
dat de al lui îl va vinde pe treizeci de 
arginți. „Fiul lui Dumnezeu“, „Fiul O- 
mului“ va fi chinuit, va fi bătut cu pie- 
tre, va îi răstignit pe cruce, hrănit cu 
otravă, omorât. Se va ridica din moar- 
tea lui şi odată cu el va învia un neam 
nou de oameni. 

la aminte ce-ţi spun copilul meu. 
Așa se va întâmpla!“ 

— Şi eu vreau să fiu răstignit, nu- 
mai să-mi răzbun părinţii. Să fiu chi- 
nuit la felcum va fi El, dar numai 





de GEORGE ACSINTEANU 


să-mi ridic neamul din moartea în care 
e prăbuşit. 

— Vei birui fiu al munţilor, 
vei crede în puterea cerului. 

— Cred. 

N'a apucat să rostească bine cuvân- 
tul „Cred“, că Marele Preot din vis a 
pierit şi în locul lui s'a arătat o flacără 
orbitoare. Din acest joc sa  deslușit 
Zalmoxis cu o sabie de jeratec în mâ- 
nă pe care î-a întins-0. 

— Ţine fiu al munţilor şi al păduri- 
lor. Cu aceasta și cu credința îţi vei 
zidi neamul din nou. 

A primit sabia din mâna de foc şi sa 
deşteptat... 


dacă 


La capul lui a găsit un paloș de fier, 
cu tăișul de oţel, cu mânerul de bronz. 
A înfășurat sabia cu multă băgare de 
seamă într'o piele de castor șia as- 
cuns-o după trei stânci. Pe una din 
pietre a săpat semne cu care a istori- 
sit visul în cântec scris. 

Zimbrii care se odihneau mai în fun- 
dul peșterii se uitau la el cu ochii mart, 
cuprinși de vrajă. Nu îndrăsneau să-l 
tulbure cu nimic taina de care era cu- 
prins fiul de Rege. Știau toate anima- 
lele pădurii cât amar era în suilelul 
stăpânului lor. Fiecare vietate dela cea 
mai însemnată târâtoare și până la că- 
petenia zimbrilor, cel cu coarnele de 
aur, nu ştiau ce să facă ca să-i fie mai 
pe plac. Şi așa și-a dus viața lângă ele, 
hrănindu-se cu rădăcini şi fructe săl- 
batece, Câteodată, noaptea, când dorul 
de părinţi îl prididea, încăleca pe un 
zimbru tânăr și venea în goană până 
lângă ruinele cetăţii, unde îngenunchia 
şi plângea cu fruntea rezemată de 
piatră... 


„In a șaptesprezecea primăvară, a 
îmbrăcat piei de castor şi a coborit în 
mijlocul barbarilor care îi cotropise 
țara. Crescuse destul de voinic ca să 
nu-i mai fie frică de nimeni. Mergea 
liniștii cu fruntea în sus, fără să se uite 
în jurul lui. Barbarii urâţi la chip, mă- 
runți la trup, cu ochii în fundul capu- 
lui când l-au văzut trecând prin mij- 
locul lor au rămas ca împietriți. Nu 
ştiau de unde răsărise acest uriaș. Il 
credeau poate un Zeu. În ochii tuturor 
se arăta groaza. El nu le băga în sea- 
mă iscodirile și spaima. Când ajunse 
la cortul căpităniei, doi uriași negri îl 
opriră cu două buzdugane de piatră, Ii 
privi adânc şi le făcu un semn ciudat, 
pe care nici el nu-l înţelegea. Săvârșise 
mișcarea instinctiv, fără să-şi dea sea- 
ma. Matahalele negre se prosternară. 
Intră în cortul tăcut din piei de cai. 
Dădu peste un tăciunat cu coadă şi 
ochi ca două scântei. Acesta când îl 
văzu, puse repede mâna pe un topor 
de piatră. Vru să-l lovească în piept. 
EI îi luă toporul din mână și-l asvârii, 
cu zâmbetul pe buze, ca și când ar îi 
aruncat un pai. Ii făcu și acestuia sein- 
nul ciudat. Tăciunatul rămase ca îm- 
pictrit cu ochii sgâiți. Ii mai făcu un 
semn, îl pătrunse cu privirile și plecă. 
In urma lui, căpetenia năvălitorilor 
bolborosea cuvinte neințelese. 

Ros până în rărunchi de scârbă, de 
rușine, de silă, grăbi pașii să ajungă cât 
mai repede în fundul pădurii, să nu 
mai vadă nimic în jurul lui. Cum? Ll- 
ghioaiele urâte, murdare, pe care le-a 
îngenunchiat numai cu un semn, au 
putut să-i omoare părinţii, să-i robea- 
scă neamul? Ce ruşine pe capul lui, ce 
blestem! 

La o cotitură a drumului, în mijlo- 
cul pădurii, tocmai când gândul îl chi- 
nuia mai mult, întâlni o ceată de flă- 
căi, unul mai chipeș decât altul. Fără 
să ştie cine sunt tinerii înarmaţi, în- 
tinse braţele spre ei, ca şi când ar fi 
vrut să-i strângă pe toţi la piept. Cei 
doisprezece îngenunchiară. 

— Măria Ta, de când te căutăm prin 
scobiturile munţilor, să ne fii cârmuitor 
și stăpân, glăsui cel mai înalt dintre ei, 
pe care ținerii îl numeau Proziarna. 

— Frații mei, de când vă aştept să 
înlăturăm urgia care ne apasă, le grăi 
el cu o lumină nouă în suflet, înge- 
nunchind lângă tinerii geţi. 

Rosti ruga pe care o făceau străbunii 
când porneau la luptă. 

— Doamne al părinţilor mei, cu cre- 
dința mea, cu sabia Ta pornesc azi Ja 
luptă. Ajută-mă! 

Tinerii rostiră şi ei aceiași rugă lao- 
laltă, 

Fratele lui Proziarnă, un flăcău croit 
ca din stâncă, căruia tovarășii lui îi zl- 
ceau Mizila, adică Cimbrul, se apropie 
de el și-l privi adânc în ochi. 

— Ajută-ne, Mărite Doamne și iţi 
vom fi credincioşi în toate vieţile pe 
care le vom trăi, aici sau dincolo. 

— Al vostru sunt şi ai mei veţi fi! 

Rostise vorbele acesiea ca o rugă- 
ciune. 

La Peşiera din creerul munţilor îi 
așteptau mii de zimbrii, bouri, urşi, 

mistreți. Flăcăii se pregătiră de atac. 
E! le făcu un semn să,.se liniștească. 

— Nu aceştia sunt dușmanii noștri. 

Se îndreptară spre zimbrul din frun- 
tea cirezii, îl mângâie pe coamă priete- 
neşte. 

— Acum suntem gata. 

Sări în peşteră, dădu laoparte cele 
trei stânci, scoase paloşul, citi în ge- 
nunchi cântecul visului săpat în piatră. 








, 





Apoi porni în fruntea flăcăilor şi a 
zimbrilor spre cetatea unde văzuse în- 
tâia dată lumina luceafărului. Nu mai 
găsiră acolo nici ţipenie de năvălitort. 


„La ruinele cetăţii sfinte, în apusul 
de soare, a proclamat pe cei doispre- 
zece flăcăi, comandanți de oști, pe Mi- 
zila şi Proziarna i-a făcut generali, iar 
el sa înălțat Rege al Daciei. 


Ii vin în minte şi acum cuvintele pe 
care ]e-a rostit atunci cu sufletul ca de 
jeratec: 

— Astăzi, frații mei, suntem numai 
noi, treisprezece și vietăţile pădurei. 
Mâine vom crește ca valurile Danubiu- 
lui sfânt. Să credem cu toată tăria, să 
răbdăm, să fim hotăriţi la fapte. Numai 
atunci ne vom cuceri pământul, ne vom 
desrobi neamul“. 

— Măria Ta, a vorbit Proziarna, 
mulți de ai noştri sunt secătuiţi, înră- 
iţi, becisnici. Cu aceștia ce facem? 

— Vom căuta să-i îndreptăm prin 
credinţă. Cei buni ne vor fi fraţi, cei- 
laiţi duşmani; pe fraţi îi vom lua cu 
noi, pe dușmani îi vom arde pe ruguri 
la fel ca și pe năvălitori. 

— O să avem multe ruguri de a- 
prins, Măria Ta, glăsui Mizila. 

— Chiar dacă ar fi să înconjurăm 
țara cu ele, tot vor trebui să le aprin- 
dem. 

Hotărit la faptă, a pornit în noaptea 
aceia cu armata pădurei, ca o furtună. 
Pe unde ajungea, rugurile mistuiau 
veneticii, trădătorii, Cenușa era spul- 
berată în vânt. Rândurile celor trei- 
sprezece se îngroșau cu geţi desrobiţi, 
cari se supuneau legilor date de el: ho- 
tărâre, cumpătare, credinţă. 

Cine călca una din aceste legi era 
fără iertare ars pe rug. In felul acesta, 
în mai puţin de un an a cucerit întrea- 
ga ţară pe care o stăpânise Remaxos, 
Oroles, Dromichetes. 

Cât a trebuit să ardă rugurile în ve- 
tre de piatră până ce ţara a fost lim- 
pezită, până ce nu sa mai aflat un 
schilod la minte, la suflet sau la trup. 

Cât a muncit cu braţele lângă preoți, 
generali, ostași și robi ca să-şi vadă ce- 
tatea ridicată cât muntele, pe locul un-= 
de iusese cuibul străbun. După planu- 
rile lui, fără meșterii lui Cezar, a ten- 
cuit întăritura cum nu se mai afla alta 
pe pământ. 

Cei zece comandanţi şi preoți, câr- 
muitori de armate, voinici şi dârzi, cu 
Proziarna și Mizila în frunte, şi-au ri- 
dicat în douăsprezece părți ale ţării, 
cetăţi de unde străjuesc cu ochii nea- 
dormiţi... 


„„In cuibul străbun cresc frumoşi, ca 
rupți din soare, copiii voinici cum nu 
era nici el la vârsta lor, lângă mama 
bună, zâna cu părul de aur, pe care o 
adusese cu dovăzeci de ani în urmă de 
peste mări şi ţări. 

in sufletul lui e pace, e lumină. Ar 
vrea, Doamne cât de mult ar vrea ca 
liniștea din sufletul lui să stăpânească 
aevea ţara întreagă dela un capăt la al- 
tul. De neamul celt, de ceilalți barbar, 
nu mai duce grije. I-a decimat. Singu- 
ra lui teamă e Cezar. Impăratul acesta 
e singurul care poate să nu-i dea ră- 
gaz de a-și duce viața lângă Zâna şt 
copiii lui, cu gândurile, cu simţirea, cu 
cântecele lui... 

Dar, ce o fi făcând Acornion? Soarele 
s'a ridicat deasupra muntelui. Incă o zi 
şi el nu vine, Parcă se vede ceva în za- 
re? E un cal alb, Acornion... 


„„Stăpânul cetăţii lui  Dionisios de 
lângă Pontul Euxin, un grec înțelept, 
bine făcut şi frumos la chip, se pre- 
zentă în fața Regelui. Chipul era întu- 
necat. Ochii la fel, plini de grije. 

Regele îl întâmpină cu un surâs mu= 
strător: 

— Ai cam întârziat, Acronion. 

— Cer iertare în genunchi, Măriei 
Voastre. Drumul a fost tare lung și ve- 
știle din cale afară de multe. 

— Le ascult, Acornion. 

Inţeieptul privi pe Stăpânul său cu 
teamă. Se vedea totuși din întreaga lui 
făptură credința și dragostea pe care 
i-o purta. 





(Urmare în pag, 4-a) 


. r . 
î pr 















18 Noembrie 1939 ===> 





UNIVERSUL LITERAR 








Clflima toamnă 


Poate aceasta e toamna din urmă. 

iată oglinzile negre în lac, 

Iată-mi și trupul îraged copac 

In care pasărea de veghe mai scurmă, 


Scrisoare 


Moare *n codru ultim'alăută 

Steaua mea pe ceruri se destramă 

Ca un pui înjunghiat de ciută.... 

„Şi mi-e dor de casa noastră, mamă. 


Cronica 
plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


EXPOZIŢIILE: KIMON LOGHI (A- 
TENEU); MAC CONSTANTINES- 
CU, GH. M. CANTACUZINO, MAR- 
CEL IANCU, NINA ARBORE, MI- 
LIȚA PATRAȘCU (SALA „ILEA- 
NA” — C. ROMANEASCA). 


Pe drumuri unde glasurile se-ascund 
Şi se cufundă negura'n fântâni, 
Frau mai albe florile în mâni 

Şi mai înaltă luna peste prund. 


De salcâmul trist cu frunza stinsă 
Când se lasă Toamna peste culmi 
Și-şi sfâșie zâmbetul în ulmi 

Luna albă... porumbiţă ninsă. 


Filarmonica. Colaborarea „Filar- 
monicei'“ cu „Muncă și voe bună“ a 
răspuns printr'o soluție concretă unui 
vechiu deziderat cultural românesc. 
Clipa în care muzica, accesibilă la 
noi aproape numai ca hrană spiritu- 
ală costisitoare şi în afara posibilită- 
ților practice ale celor mulți, avea 
să poată lua contact cu orice auditor 
cu mijloace modeste, popularizarea 
muzicii, cu alte cuvinte, era de mul- 
tă vreme așteptată. 


Mai știi, viorile de lut cum tremurau 
Prin pomii grei de noaptea din grădini ? 
Ceru 'mpletea în părul tău lumini: 
Stioşi prin ramuri îngerii pluteau. 


D. Kimon Loghi e şi anul acesta fidel 
publicului. Expoziţia d-sale e plină de 
lucruri noui, cecace e dovada unei mari 
puteri de muncă şi a unei energii pe care 
i-ar putea-o invidia mulţi artişti ţineri. 
D. Kimon Leoshi ce acelaș povestitor al 
vuminișurilor, al apusurilor şi al nălucilor 
de vis şi de basm. Balcicul de asemenea 
e transifigurat, e redat fără asprimile şi 
fără contrastele cari îi caracterizează anu- 


Sunt din nou copil... Pe Olt se duc 
Pluteie amintirii... cu amurgul 

Şi din vremi un chiot de haiduc 
Deslușesc... şi-i simt pe-aproape murgul. In noaptea asta stăm pe lotcă iar. 

Hai! rupe funia în grabă... Să vâslim... 
Ce negre's căile pe care tot suim 


Mă aştepţi cu tata în pridvor... : : 
Şi vămile ce depărtat răsar. 


Gândul vostru îmi îndrumă paşii... 


mite aspecte, De altfel, nu numai Baki- 
cul se transformă sub penelul d-lui 
Loghi;, atmosfera aspră a Bretaniei, pus- 
tiul câmpiilor, priveliști cari pe alţi pic- 
tori i-ar predispune la realizări sumbre, 
d-sa are amabilitatea de a ni de evoca 
transpuse, aproape surăzătoare. Naturile 
moarte, fiorile şi în general lucrurile fă- 
cute în atelier au aceeaş comunicativitate, 
aceeaşi fineţe în colorit cari au făcut fai- 
ma d-lui Kimon Loghi. 


D. Mac Constantinescu expune la 
na“ un număr de desenuri în tuş şi în 
sanguină. Acesta nu este decât unul din 
aspectele talentului atât de divers al lui 
Mac Constantinescu. Sculptor, d-sa ne-a 
dat lucrări pline de simţire, lucrări de 
subiil meșteșug. Ne amintim de asemenea 
de bas-reliefurile d-sale în aramă bătută, 
technică în care marii cizelatori de odi- 
nioară au făcut opere de cel mai mare 
interes artistic, şi pe care la noi a rein- 
viat-o Mac Constantinescu. Dintre cei «e 
l-au imitat mai târziu nici unul nu sa 
putut ridica până la o înțelegere atât de 
justă a materialului, până ia îmbinarea 
atât de armonioasă a liniilor şi a moti- 
velor decorative. In expoziția de acum 
d-sa ne prezintă o serie de desenuri din- 
tre cari o bună parte sunt studii des- 
tinate să fie închegate în vreo Compo- 
ziţie, iar celelalte suni desenuri în peniță 
toate de o mare delicateţe şi gingășie. 
Deşi puţine, ducrările lui Mac Constanti- 
nescu poartă în ele ritmul şi sensibili- 
tatea proprii tuturor lucrărilor lui, fie 
sculptură, aramă bătută sau o simplă vig- 
netă. D. G. M. Cantacuzino expune » serie 
fe desenuri — peisage — în cari — e şi 
firesc — peisagiul arhitectural are un Loc 
de frunte. Totuşi, d. Cantacuzino are reale 
calități de pictor. Efectele de tumină iau 
mai întotdeauna un înţeles mai profund 
de cât obişnuitele „teintes“ cu care arhi- 
teaţii îşi înviorează peisagele. Intre un 
desemn de „pictor care-şi ascunde lipsa 
de simţire printr'un desmăţ de linii nedis- 
ciplinate şi un peisaj arhitectural desenat 
de un arhitect de talia d-lui Cantacuzino, 
nu voi ezita niciodată pentru a-l prefera 
pe cel din urmă. Unul din desenurile ex- 
puse — o privelişte din Veneţia — e de 
un deosebit interes. El no evocă studiile 
lui Claude Lorain și acele atât de puţine 
ce a lăsat Corot. Aceasta trebue să fie un 
bine meritat titlu de mândrie pcutru, d. 
Gh. M. Cantacuzino. Arhitect și d-sa, d. 
Marcel Iancu a pus în pictura şi în dese- 
nurile d-sale atâta stăruinţă și talent, în- 
cât cu drept cuvânt ne întrebăm dacă 
prima nu a rămas „son 'violon d'Ingres“. 
D. Marcel Iancu împreună cu Maxy, 
Brauner, sunt la noi interpreţii — deși 
au moduri, diferite ed exprimare — ace- 
leaşi concepţii în plasțică ceace-i a izolat 
oarecum, ide restul artiștilor. D. Maxy a 
îmbrățișat experienţa cubistă. D. Brauner, 
după succesive avataruri, sa dedicat su- 
prarealismului. D. Marcel Iancu, dacă a 
cochetat cu dadaismul şi cubismul epocii, 
dacă în dorinţa de a ti cât mai expresiv 
nu şi-a făcut scrupule pentru nicio de- 
formare, a fost şi a rămas și acum cel mai 
mare pictor dintre ei. Nu facem un para- 
dox spunând că aceasta se datoreşte toc- 
mai calităţilor pe care d. Marcel Iancu 
pare să le preţuiască mai puţin, adică 
îndeamnă să 
lângă un 


acelor daruri cari îl 
un verde frumos 
var şi din această nepremeditată 


pună 
roşu 
asociaţie să ne ofere atât 
de căutat al armoniei pure. Această 


spectacolul 

bucurie e minimum dar şi osenţialul pe 
care-l cere privitorul unui tablou. Cei- 
lalți, nu ne interesează, căci acel ce pri- 
veşte tabloul pentru a-i ghici un alt sens 
decât frumuseţea lui în sine, vare e in- 
sensibil la ea, e un nechemat la un astfel 
de ospăț. 

Incercările pictoriceşti ale d-nei Miliţa 
Pătrașcu dovedesc spiritul  neodihnit al 
acestei sdlăruite arțiste. Portretele d-sale 
au farmecul frescelor pompeiene. Gamele 
în care sunt scăldate, anumite stângăcii 
contribue la această impresie. E un merit 
deosebit al d-nei Miliția Pătraşcu care — 
cu Mac Constantinescu sunt printre pu- 
ținii sculptori cărora le place şi dau mai 
multă atenţie desenului. Lucrările d-nei 


Nina Arbore au și ele un real farmec în 
candoarea lor. D-sa desenează cu multă 
aplicaţie subiecte adeseori extrem de 
simple, alte ori — cum e „Mânăstirea Pa- 
sărea“ care c poate cea mai bună lucrare 
— ştie să compună frumos un peisaj. 

Din participarea d-nei Nina Arbore se 
desprinde limpede înclinarea sa pentru 
gravură. Aşteptăm de la d-sa opere din 
ce în ce mai multe și mai definitive în 
această tehnică. 





S'au pierdut pe Olt de mult plutașii... 


Și în lume fiul visător... 


. „„Sunt umbrele făcliilor de nunţi 
Ne cufundăm de-acum. Nu plânge. Plouă 'ncet. 


Aceasta-i ltoamna ultimă ; 'n brădet, 
Pe maluri trec bătrâni, ciobanii ?n munţi. 


Azi încerc din inimă-mi s'adun... 


Doinele de-atunci şi să trimet 


In ţărâna vechiului cătun 
Versuri calde 'nrourat buchet. 


Plăpândul, amurgzitul nostru cint 

Se stinge. Apele ne cresc în jur mereu, 
Şi-arama pomilor nengroapă. Dumnezeu 
S'a dus demult, uitat, depe pământ. 


NICOLAE PELIGRAD 


Chemarea lui Zalmoxis 





— Doamne, prietenul ţării noastre, 
Pompeius a fost ucis de mult, dincolo 
de Helespont, în ţara Egiptului. Impă- 
ratul Cezar pusese la cale o expediţie 
împotriva țării noastre. Gândul lui nu 
sa putut înfăptui. Cu câteva zile îna- 
inte de a porni în fruntea armatelor, 
aşa cum fusese în țara Galilor, fiul său 
Brutus, împreună cu alți romani l-au 
înjunghiat. 

— Fiul său? tresări Regele. 

— Da, Mărite Doamne, chiar 
său, în timpul şedinţei, în Senat. 

— Fiul său... 

Regele se încruntă. Privi în zare cu 
ochii plini de gând. Vorbele lui se de- 
şirau acum triste. 

— Împăratul mi-era dușman. Știu 
că nu mi-ar fi dat pace. Dar vestea 
care mi-ai adus-o, m'a mişcat. Nu tre- 
buia Acornion, nu trebuia să-l treacă 
în viaţa cealaltă tocmai fiul său. & 0 
lege pe care nu se cade să o calci. Fiul 
tău n'are dreptul, chiar dacă destinul 
ar vrea acest lucru. Ei, dar alte nou- 
tăţi mai ai? 

Ochii lui Acronion se întunecară și 
mai mult. 

— Mărite Doamne, gura mea păcă- 
toasă nu îndrăsnește să spună vestea 
pe care o am din ţară; veste rea care 
bate la poarta cetăţii. 

— De ce nu, Acronion? Te ascult. 
Nu ai teamă. Sufletul meu e azi lirn- 
pede, așa cum e cerul. 

— Generalii Proziarna şi Mizila, pri- 
etenii Măriei Tale, au dat sfoară în 
Dacia de dincolo de sfântul Danubiu, 
că după ce ai distrus viile şi ai dat 
poruncă poporului să ducă o viaţă lip- 
sită de bunătăţi, în cumpătare, în as- 
prime, Măria Ta trăieşti în belşug, în 
desfătare. A răsculat armata. Au venit 
chiar la poarta cetăţii Măriei Tale, cu 
gând de ucidere. 

— Ca pe Cezar, mișeleşte, Acronion? 

Inţeleptul n'a mai putut să răspun- 
dă. Liniștea cu care vorbea Regele, su- 
râsul batjocoritor din colțul gurii, lu- 
mina care se răspândea din ochii lut 
adânci, îl amuţiseră. Niciodată nu-l 
văzuse pe Stăpânul său atât de senin, 
cu o voce atât de caldă. 

— Să-mi aducă chitara, Acronion. 
Vreau să împletesc azi un cântec Nou. 
Va fi sărbătoare, marea sărbătoare în 
care va fi arsă minciuna, trădarea. Cel 
doi prieteni, Proziorna şi Mizila vor îi 
trimiși să ne ducă vești și rugăciuni 
Dumnezeului nostru. Chemarea lui 


fiul 


Desen 


Mac Constantinescu 





(Urmare din pag. 3-a) 


Zalmoxis va fi azi ascultată. Generalii 
vor duce veștile în mare lumină. 

— Străpunşi cu lancea, Mărite Doa- 
mne? întrebă Acornion. 

— Căzuţi în suliţi, ca în zilele de 
împărătească sărbătoare. O, cât de rău 
îmi pare că nu poate veni la această 
mare cinstire a generalilor şi bunul 
Mare Preot Deceneu. EI ar fi stinţit, ca 
nimeni altul, slujba trimeterei la Duin- 
nezeu cu vești și dorinți, chemarea lui 
Zalmoxis, 

Acornion cobori din turn şi se în- 
toarse în fugă cu chitara Regelui. Buc- 
rebista o luă. Se uită lung la ea. Privi 
cerul, vârfurile de stânci, pădurile de 
brazi, câmpia până dincolo de apele 
Danubiului. Cu ochii din ce în ce mai 
ciudaţi, porni să atingă coardele chita- 
rei, întâiu încet, apoi din ce în ce mal 
tare. Glasul lui alături de sunetele 
coardelor, părea coborit din cer. Se 
desprindea din turn un cântec neauzit 
până atunci. Preoţii din cetate, coman- 
danţii, ostașii, rămaseră ca vrăjiți cu 
ochii ațintiţi sus la Regele lor, la lumi- 
na lor. Cântecul se auzea mai plin de 
farmec. Intâi ca un dor, apoi ca o che- 
mare, ca o luptă, ca o biruință, ca o 
dragoste fără egal, ca o trădare şi în 
urmă încet, lung ca o rugăciune. 

La sfârșitul cântecului, Regele nu 
observase că lângă el stăteau în ge- 
nunchi Proziarna şi Mizila, cu frun- 
țile plecate şi că în spatele lor se aflau 
ostașii răsculați. 

— Cântecul va adus aici, prietenii 
mei? întrebă Buerebista cu aceiaşi ru- 
mină ciudată în priviri. 

— Cântecul şi moartea ta, Mărite 
Doamne, îi răspunseră generalii scu- 
lându-se. | 

Regele se apropie mai mult de ei. 
Amândoi erau voinici, laţi în spete, cu 
ochii turburi. in mâini aveau câte un 
paloş. Buerebista îi stăpânea totuşi cu 
tăptura lui de uriaş. Acum glasul re- 
gelui nu mai era cald. Devenise tună- 
tor, 

— Aţi uitat Proziarna, Mizila, că 
nimeni din neamul nostru nu moare ? 
Pofta de mărire să vă fi întunecat în- 
iratât de mult minţile, în cât să nu 
mai știți că noi, Dacii, nu murim; că 
trecem numai în altă viață, lângă Zal- 
moxis. Ei, bunii mei prieteni de altă- 
dată, se poate să fi uitat tocmai voi! Tu 
Proziarna şi tu Mizila, cu care mi-am 
împletit tinerețea mea, cu care am 
luptat, tocmai voi să uitaţi acest crez 
sfânt al neamului nostru? Cât de mult 
vă plâng. Şi totuși vă iert greşala care 
este de neiertat. Uite, astăzi am să vă 
fac marea cinste de a vă trimite pe a- 
mândoi cu vești și dorinți la Dumne- 
zeul nostru. Zalmoxis chiamă. Se des- 
chide serbarea chemării Cerului, 

— Nu vom săvârşi acest sacrificiu, 
răcni generalii, repezintdu-se la Buere- 
bista să-l lovească cu paloșurile. 


Mâna regelui, ca un buzdugan de 
fier, le-a asvârlit la amândoi săbiile 
peste tum în curtea cetăţii. Cu a- 


celaș braț ca de fier i-a îngenunchiat 
pe amândoi în fața preoţilor, a poporu- 
lui răsculat. Ostaşii vrură să fugă. Re- 
gele îi opri. 

— Și voi toți ați venit aci pentru 
gândul lar? Dece aţi făcut aceasta, toc- 
mai acum când aveam nevoie de atâta 
linişte, când nu mai vream să văd ru- 
gurile arzând? Duceţi-vă jos! Intigeţi 
trei suliți în trei părți. Pregătiţi o sută 
de ruguri. Dacă ale voastre căpetenii 
vor fi primite prin suliți de Zalmoxis, 
veţi fi iertaţi și trimiși peste hotare în 
țara Sciţilor, de unde nu vreau să mai 
veniţi niciodată. Dacă ei nu vor fi che- 


AL. RAICU 





maţi de puterea Cerului, atunci vă veţi 
apride singuri rugurile şi vă veţi culca 
pe ele, pentru trecerea în cealaltă via- 
ță, în cântecul preoţilor, în ruga Ma- 
relui Preot şi a mea. 


Pătrunşi de marea taină, ostașii răs- 
culaţi au înfăptuit întocmai ordinul 
Regelui. 


„„ Din cel mai înalt turn al cetăţii 
Arcedava, generalii Proziarna și Mizila 
au fost aruncaţi pentru marea jertfă. 
Nici unul însă, n'a fost chemat de Zal- 
moxis. Amândoi s'au prăbușit departe 
de cele trei suliți. Rugurile s'au aprins 
de jur împrejurul zidurilor ca la un or- 
din suprem. Intre flăcări, o sută de 
foști ostaşi se svârcoleau să se purifice 
pentru viața cealaltă, în murmurul a- 
dânc al preoţilor, al Marelui Preot şi al 
Regelui. 


.„. In turn, Regina cu părul de aur, 
copiii înalţi cât părintele lor, priveau 
îngroziţi focurile, Intr'un colț al tur- 
nului, Acornion părea împietrit lângă 
Marele Preot Deceneu care venise act 
ca prin minune, din peștera sfântă. 

Buerebista murmurând rugăciunea 
laolaltă cu preoţii privea cerul adâncit 
în gânduri. Dincolo de munte, soarele 
însângerat cum nu fusese din timpul 
luptelor, colora încet, ca un glob de jă- 
ratec cuprinsurile. 

Târziu, la sfârșitul ceremoniei, Re- 
gele se uită cu ochii miraţi la Marele 
Preot. Nici el nu ştia cum răsărise De- 
ceneu în turn. Bra într'adevăr putere 
dummnezeească ? 

Regele vorbi cu glasul stins: 

— Nu i-a primit Părinte. Dumnezeu 
nu mai primeşte pe nimeni cu veşti de 
la noi. Chemarea lui Zalmoxis a fost 
astăzi în pustiu. Poate că vrea pe all- 
cineva. Mă vrea pe mine? Ce zici Pă- 
rinte bun, chemarea lui Zalmoxis na 
fost cumva azi pentru mine? 

Chipul de piatră al Marelui Preot 
Deceneu, luminat de o rază ciudată, se 
afundă în tăcere... 

„Binecunoscutul“, cel dintâi mare 
Rege al Daciei, Buerezista, cioplitor de 
gânduri și făuritor de cântece, înțelese 
marea taină... 


GEORGE ACSINTEANU 


Prietenul meu 


N, Stoica 





De sigur, totul nu este încă rezol- 
vat. 

Inceputul s'a făcut însă şi rezulta- 
tele n'au întârziat să se producă. 

Sala Ateneului a putut să se în- 
carce până acum de două ori cu pu- 
blic aproape în întregime nou, cu 
ucenici la înțelegerea credinței în 
frumos, cu suflete dornice să pri- 
mească bucuriile curate ale artei. Ză- 
găzurile care întemnițau până acum 
muzica în cercul răstrâns al cunos- 
cătorilor şi iubitorilor exclusiv avuţi 
sau a snobilor, au început în sfârșit 
să se frângă. Viaţa culturală româ- 
nească a început să-și câștige şi acele: 
drepturi care până acum îi erau din 
greu precupețite. Dar exemplul tre- 
bue extins cât mai curând. 

Alte instituțiuni şi personalităţile 
muzicei românești trebue să parti- 
cipe la această operă de difuzare a 
educației artistice în massele 'popu- 
lare. Chestiunea turneelor muzicale 
în provincie, în ce priveşte atât fe- 
lurite grupări cât și activitatea indi- 
viduală, este o altă faţă foarte în- 
semnată a problemei, care trebue 
energic pusă în studiu și adaptată 
scopurilor urmărite. 

Este cu totul nimerită ideia de a se 
face cunoscute rândurilor proaspete 
de public venite cu emoţionantă tra- 
sere de inimă către muzică, pe cât 
posibil, cât mai mulţi din artiștii 
noştri de seamă, cât mai complete 
aspecte ale compoziţiei românești, ale 
rezervelor dirijorale și soliste. 

Al doilea concert „Filarmonica- 
Muncă și voe bună“ a fost dat în 
grija muzicianului de aleasă cultură 
și capacitate şi deosebit de clar de- 
finită concepție ce este domnul Al- 
îred Alessandrescu.  Solistă a fost 
d-ra Nadia Chebap a cărei fină mă- 
estrie pianistică a redat în clasică 
transparență un concert de Saint- 
Saens pentru pian și orchestră, scris 
cu acea desăvârşită estetică de factură 
care l-a caracterizat pe compozitor 
şi cu consumată cunoaștere a mijloa- 
celor concertante ale pianului. 

In acelaș concert, simfonia II de 
Beethoven, făcând parte din întreg 
ciclul Beethoven care va fi executat 
anul acesta pentru „Muncă și voe 
bună“ şi o rapsodie românească de 
Martian Negrea, lucrare de linie 
bine desemnată şi instrumentare în- 
grijită, au creat alte date iniţierilor 
de bună susținere datorite maestru- 
lu; Alessandrescu, Dirijor şi solistă, 
au fost unanim aplaudați. 

Quartetul Theodorescu. Audiţia in- 
tegrală a quartetelor de Beethoven a 
fost întreprinsă anul acesta de un 
quartet de coarde bine întocmit pen- 
tru a putea asigura o consistenţă mu- 
zicală și chezășii instrumentale fru- 
moase execuțiunilor sale: quartetul 
Alexandru Theodorescu. Talentul, 
hărnicia, experienţa d-lui  'Theodo- 
rescu sunt prea bine cunoscute pen- 
tru a insista asupra lor, 

N'am surprinde pe nimeni 
mând temeiul lor. Trebue să adăo- 
găm însă că d. Theodorescu a știut 
să-şi găsească trei parteneri de deo- 


afir- 


sebite merite artistice: pe d. I. Je- 
lescu, un dotat tânăr instrumentist, 
pe d. Rădulescu, prim altist al „Fi- 
larmonicei“ şi excelent cunoscător al 
obligaţiilor d-sale muzicale şi d. Fo- 
tino, violoncelist cu ton mare și simţ 
muzical remarcabil. 

Este de așteptat de aceea ca stră- 
dania, de dragul muzicei, a quarte- 
tului Theodorescu să găsească, în 
special în straturile tineretului, ecoul 
care i se cuvine şi prilejul de a im- 
plini cât mai larg scopul de educare 
artistică, atât de entuziast şi de lău- 
dabil urmărit. 





muzicală 





——— 18 Noembrie 1939 





(nuvelă inedită) 


Ritta sosise cu stelele, cu florile, cu 
zâmbetele. Vibrase aerul ca o vioară și 
odată cu sosirea ei, se iscase un climat 
pur — prețios de iubire. În odaia, în 
care Francisca de-abea acum, după pa- 
truzeci de zile, cobora din pat, intrarea 
ei îu o sărbătorească însuflețire, buiuc 
de tinerești și elegiace aduceri aminte. 
Eșită în întâmpinarea prietenei de odi- 
nioară, convalescenta surprinsese sem- 
nul adevăratei bucurii, Și în mijlocul 
fascinantului decor ;de tinereţe și voio- 
șie — Ritta ca un fin care te soarbe 
și te reduce. 

— A venit primăvara, Francisca! 

Braţele odată cu surâsul întindeau 
un bogat buchet de dalii. 

— Tu știi lucrul ăsta? Da, eu sunt 
Primăvara! 

Daliile aveau o culoare de magie 
faudică: verde amestecat cu roz — ră- 
sărituri solare pe de-asupra imacula- 
telor peisagii marine. 

— Haide, spune un cuvânt, De ce 
mă privești atât de mirată? 

Ritta avea obrajii poleiți de lumină 
(azur ori vin din strugurii italieni); 
Francisca avea tâmplele galbene (foto- 
grafii prăluite sau seri de secetă în o- 
raşele mizere). Invăluită în nevinovată 
frumuseţe (proaspătă şi feciorească), 
Ritta seamănă  sălbatecelor ciute din 
pădurile libere. Cu gândurile rătăcite, 
cu viața pregătită acelorași fumegă- 
toare experiențe — Francisca era a- 
mintirea unei alte fete — păstrată tot 
atât de amar, tăcută și blândă în por- 
tretele din album. 

— Intradevăr a venit primăvara, 
Ritta? (glasul nostalgic şi pal). 

— Desigur, de ce te miri? 

— Vezi! (se apropiă sprijinindu-se 
de scaune, îi prinse florile și mâinile 
între palmele ei slăbite. Imbrățișarea 
fu precipitată. Francisca sesiză mirosul 
de ierburi crude, pe care-i desveleau 
părul şi trupul tânăr al Rittei). Nu 
știam, Ritta. A trebuit să vii tu, ca să 
aflu. 

Se așezară pe  taburetele de lângă 
geamuri. Francisca o mai privea încă 
buimacă, nedumerită. Afară priveliști- 
le se imprimau sensibile până aproape. 
Atâta limpezime, atâta aer pur! O bân- 
tu. răcoarea serii și lucirea bogată a 
apusului de peste grădinile orașului. 

— Te-ai schimbat mult, Francisca. 

— Nu se poate spune asta. Am ră- 
mas la fel. 

— Tot mai eşti bolnavă? 

— Mi-am revenit. 

— Desigur că ai suferit mult, draga 
mea. 

— Nu ştiu dacă a fost într'adevăr 
suferinţă, Era mai de grabă o stare de 
nesiguranță, de neliniște, o turbură- 
toare agresivitate a simţurilor. 

— Copilul? 

— Nu, Ritta. Vlad nu mai vrea copil. 
Nici eu nu-l doresc. Mi se pare inutil, 
caraghios. De-ar sosi, ar adăoga nepu- 
tinţii de înțelegere a lui Vlad, o altă 
înfrângere a mea. Il refuz, simplu. 

— Vai, Francisca. Vorbești în afară 
de sufletul tău. Tu n'ai fost niciodată 
așa. Poate eşti mai fericită acum. 

— Fericită? O, dragă Ritta, c atât de 
mult spus! Crezi c'am câștigat ceva 
prin căsătorie ? Nimic. Am pierdut şi 
sensul iluziilor. 

— Acum îmi dau seama. Ai rămas 
la fel. 

— Nu puteam să mă schimb. Iţi mai 
aduci aminte? Ce visam pe băncile 
şcolii, ce planuri ne făceam în vaga- 
bondajele noastre nocturne! Libere, 
Ritta, să fim libere: India, Havai, Ca- 
nada — ce fantastic itinerar! Necon- 
strânsă de nimeni (așa mă doriam), iu- 
bită doar de luceferi, dorită de spa- 
ţiile virgine... 

—- Draga mea gheișă visătoare .—- 
frumos trecut! 

— Mizerabil, Ritta, mizerabil trecut. 
Căci dacă r'aș fi visat, nu eram astăzi! 
o disperată. Ce-am ajuns? (fruntea se 
plecă învolburată de cruda realitate): 
întrun orășel de provincie — soția u- 
nui umil funcţionar. E groaznic, Ritta, 
M'auzi? Ne-am despărţit de zece ani. 
Ei bine, de zece ani n'am ieşit din oră- 
şelul ăsta, de zece ani n'am mai căutat 
steaua polară pe cer. 


— Dar asta e de-a dreptul nebunie. 
Ţi-a venit chiar atât de greu să eva 
dezi? 

— Nu e vorba de asta. 

— Te ţine ceva aici, te opreşte ceva? 

—— Da, mă oprește ceva. Nu Vlad, 
nici amintirile, nu morţii. Ci credința 
că va apare cineva care să mă deslege 
de tarmece, care să-mi evoce imaginea 
altui paradis, care să-mi redea accesul 
la adevărata fericire. Sunt o nebună? 

— Nu, pentru tine nu eşti, 


Ritta înţelegea. Grea, cu rezonanțe 
de gong funerar și îmbâcsită de obscu- 
rități şi dibueli, viaţa Franciscăi se de- 
sfășura ca filmul unei autopsii meticu- 
loase. Așa fusese întotdeauna. Își adu- 
ce aminte. Francisca se născuse dela 
început cu sentimentul blazării și in- 
feriorității. Moştenise toate resemnări- 
le şi remuşcările strămoșilor — bazar 
de retfulări nedeslănțuite. Şi dacă în- 
cercase să depășească orizontul ei ob- 


de LAURENȚIU FULGA 


iuz, cu toate răscolirile, rămăsese tot 


prizonieră limitelor vieţii. Inconştientă 


de ce avea să se întâmple, trăise ex- 
perienţe triste, traversase etape de ca- 
tegorică şi independentă trăire. Nu îo- 
losise la nimic. Se refugiase apoi în 
căsătorie, crezând car putea să se sta- 
tornicească astfel năvala svârcolirilor 
hereditare. Astăzi, Ritta avea în față 
o femee care nu poseda nimic din cal- 
mul maturității. Inseși manifestările ei 
erau contemplaţia propriului climat al 
părinţilor. 

— Dar dece-ţi vorbesc despre nimi- 
curile mele ? Hai, spune-mi ce-ai mai 
făcut până acum, unde ai ajuns cu stu- 
diile? 

— Nici asta n'are vreo importanţă. 
Venisem aci cu credinţa c'o să te re- 
găsesc mai firească. 

— Crezi că sunt anormală? E un a- 
numit concept de trăire Ritta, și atât, 

— Mă gândesc însă că trebue să a- 
legi între două șanse: resemnarea ori 
evadarea. 

— Mi-e imposibil să fug, să născo- 
ceze alte climate. Tu știi, Ritta, ce fac 
deobiceiu ziua întreagă? 

— Mi 'nchipui. 

— Cos ciorapi şi flaneluţe. O alta s'ar 
mândri, alţii ar spune că asta mi-este 
menirea, 

— Pentru tine... 

-— Pentru mine e o catastrofă, Ritta. 

Se strângeau  burele primăverii la 
ferestre. Inapoi în amintire, se înceţo- 
şaseră şi cele mai suave imagini. 
— „Mâine trebue să se întâmple m!- 
nunea. Mâine!' Așa spunea mereu. 
Dar din văzduhuri, din miezul orașu- 
lui, dintre inimile bibelourilor — nu 
răspundea decât un ecou surd, subpă- 
mântean ca eforturile stinse ale cruci- 
ficaţilor. 

Ritta se ridicase, splendid şi alb semn 
de mirare a frumuseţii trufașe. Frau- 
cisca îi urmări din umbră mișcările 
(aveau ceva de mânz nărăvaş irăit nu- 
mai pe câmpuri. Prea iureșe, obrazni- 
ce şi prea libere i se păreau ritmicele 
înclinări ale șoldurilor și liniile alveo- 
tate ale coapselor subțiri). Ajunse lân- 
gă pian, alături de măsuţa de șah -— 





svânturând între degete piesele ca- 
fenii, 

— Vai Ritta, sunt atât de uitucă. Ar 
fi trebuit să te servesc cu ceva, 

— Te rog, nu. Mai bine hai să jucăm 
şah. 

— Vrei? 

— Da, erai cea mai bună jucătoare 
din clasa noastră. Aș vrea să te văd 
iar încruntată ca un savant, în desle- 
garea diferitelor combinaţii. 

— Ce bizară asemănare, Ritta! (fi- 
gurile se aliniau paralele în careurile 
cu alb şi albastru. Ochii Franciscăi fi- 
Xxau adânc chipul oval și roz al fetei). 
Semeni cu cineva Rilta, cu cineva în- 
chipuit. 

— Nu mai știi ? Profesonul Ducu spu- 
nea că semăn c'un cavaler din cărțile 
de basme germane. 


— Nu, Ritta, cu altcineva. Hai joacă! 

Pionii dela extremităţi porniră 'cel 
dintâi atac, Răspunseră mai prompt 
(în partida Franciscăi) cei din fața și 
dreapta Regelui, în unghiu. 

— Ascultă Francisca, dece nu-ți do- 
reşti un copil? 

— Mi-ar înjumătăți iluziile, ţi-am 
spus doar. Dar să nu mai vorbim des- 
pre asta. Mută! 

Alt pion, stingher pe linia celorlalţi. 
Și încă o mișcare șincă alta. Căzură 
doi din ei, cei patru ofiţeri, un cal; ro= 
cade, Regina în frunte, Regii în fund ca 
la un post observator scrutând orizon-= 
tul. Mirajul pornea dela piesele de șah 
spre străfundurile lumii. 

— Oare se pot face copii c'un sbu- 
rățor, Francisca? (ochii Rittei sticleau, 
buzele subţiri zâmbeau straniu). 

— Unde l-ai întâlnit ? 

— Nicăieri. Mi-a apărut odată. Era 
înalt, drag, frumos. 

(Francisca avea ochii umezi, obraji! 
mai palizi ca niciodată). 

— Sburătoru!! (privirile lunecară pe- 
ste ferestre). Sburătorul anilor mei de 
eri. Nu Ritta, nu se pot face. 

— Ce copilării vorbesc. Te-am între- 
bat într'o doară. Visez şi eu ca și tine, 





UNIVERSUL LITERAR 








Francisca. Aștept și eu un zeu. Am și 
eu iluziile mele. 


-— Vezi Ritta, atât ni sa acordat. 
Dreptul, libertatea la vis. Cel puţin de- 
acum înainte nu ne mai rămâne decât 
dragostea, beţia şi fericirea fantas- 
melor. 


Nămoluri pline de patimi ca somnul 
morților neodihniţi — sbăteau pe arl- 
pele nopţii, până la ferestre, Francisca 
se scutură de frig și tăcere. Ca o vră- 
jire venită de departe, patima cu flă- 
cări şi lum a vieţii ei inconştiente— îi 
îmbujoră obrajii. Din blândeţea amt- 
cală a revederii se iscase o învolburare 
sălbatecă în simţuri. Şerpi despuiați 
circulau prin sângele bolnavei, cu toa- 
te miasmele gândurilor întunecate. Se 
apropie de prietena blondă, cu bleste- 
mul huindu-i sub tâmple şin unghii. 
Mută, adulmeca trupul crescut tânăr și 
virgin sub rochii. Ritta i se păru ca un 
amant adânc, fulgerător şi rece. Ochii 
de piatră ai Franciscăi privea sânii şi 
umerii învolți, cu nesațiul primului 
ceas de dragoste prihănită. O dure- 
roasă larmă vâjâia sub frunte. 

(— „Ce bizară asemănare! Semeni cu 
cineva închipuit). 

Gândul mieros se răsucea — viperă 
săgetată în creeri, 

— Dă-mi voe să te sărut, Riţta! 

Buchetul de dalii sta răsturnat pe 
cearceaturi. Piesele de şah vegheau ce- 
nușii. 

— Dă-mi voe să te săruţ, Ritţa! 

— Eşti o bolnavă Francisca, o bol- 
navă nebună (fusese gândul târziu al 
Rittei, când se smucea să se descleș- 
teze). Fugise oarbă, înfricată, lăsând 
uşile deschise, 

Pluteau odată cu întunecimea și sus- 
pinele tremurătoare. 


După plecarea Rittei, mai rămăsese- 
ră în odae miresmele, florile şi zâm- 
betele ei. Francisca  privise nesigură 
prin cameră, cu ochii împăienjeniţi şi 
galbeni. Se refugiă târziu în pat, a- 
tentă la jocul luminilor stelare de a- 
fară, Se auzi uşa deschisă din hal], a- 
poi ceastălalță. 

— Te-ai întors, Vlad ? 

— Da. Dar de ce nai aprins lăm- 
pile? 

— Nu, lasă-le. E mai plăcut așa. 

O căută prin întuneric şi-o îmbră- 
țișă uscat, tără dragoste, fără dorinţă, 
Cu mâneca largă a cămășii, Francisca 
își şterse buzele. Auzi apoi fâșâitul 
hainelor desfăcute, un pantof aruncat 
lângă masa de şah, pătura desfăcută. 
Nu-l vedea. II știa însă ca 'ntotdeauna 
cu figura inexpresivă, anost, obsedat 
veşnic de registre şi cifre. Coapsele se 
lipiră întâmplător. Francisca își retra- 
se piciorul, înghemuindu-se strâns la 
margine. 

— Dormi, Francisca ? 

— Nu, Vlaa. Nu pot. 

— Încearcă, e necesar. 

Clipele treceau înăbușite. Lângă gea- 
muri dansau haotic vedeniile. Gust a- 
mar și greață în gură. 

— Vlade, sunt nefericită, Vlade. 

Nu răspunse nimeni. 

Plânsul cu  miresmele florilor, cu 
jocul pieselor de şah în întuneric, îl 
luă vântul cu lacrimi cu tot — pentru 
depărtări, Incet, încet — în curând — 
avea să se întâmple altă față a lumii 
trăită fantomatec de halucinata Fran- 
cisca. 

* 

Pentru prima dată Francisca îmbră- 
case o rochie roşie. Muzica orhestrei o 
surprinse în mijlocul sălii. Şi frumu- 
seţea ei curată o cuprindeau imensele 
oglinzi, vaporoasă şi ireală.-Dela ume- 
rii pudraţi până la glesne — trupul 
părea flacără sub scânteetoarele refle- 
xe ale lampioanelor. Doar braţele le- 
gănătoare, pufoase ca aripile de păsări 
— schițau semnul unei bogate albeţi 
carnale. 

-—— Doamne, unde sunt? Cine m'a a- 
dus aici? 

Nedumerirea crescuse mult, mai a- 
les când se văzu stingheră în mijlocul 
perechilor dansatoare. Observă atunci 
că toţi ochii bărbaţilor o iscodeau in- 
sistent,  îmbelșugaţi de apariţia roșie. 
Fără voia ei, Francisca violentase ordi- 
nea firească a spectacolului. De-abia 
târziu văzu în fund, placarde mari ca- 
lorate: 

— Dansaţi, beţi, înveseliți-vă. Balul! 
Regilor! Ultima noapte a Regilor! 

Confetti, serpentine, ghirlande. Im- 
brăţișări prin colțuri obscure. Trupu- 
rile mlădii, sprințare și gurile cari se 
cereau sărutate. Valsul miezului nopţii 
unduitor, fremătător, cascadic. Netre- 
zită încă din nedumerire, Francisca se 
văzu deodată înlănţuită de una din 
măşti, Braţul încercuise mijlocul mal 
sus de cingătoare, cu stăruința unel 
prevestiri erotice. Nu-i vedea decât 
pupilele de-o culoare neagră, scântee- 


toare. Aici şi dansul era ciudat. Alu- 
necarea se făcea după un ritm aparte, 
piruetele ovale laolaltă. Melodia avea 
ecou de chin ascuns în viori. Numai 
după câteva clipe Francisca observă 
că partenerul ei avea vestmintele roşii. 
Singurii din sală. Acum nu mai căuta 
să se întrebe cine a adus-o aici, ci cu- 
riozitatea se oprise asupra omului înalt, 
mlădios, auster. 

Nu era obişnuința dansului uman. 
Ceva turburător și vijelios, ceva de 1- 
materială trudă. Se spiritualizau până 
şi contururile lor. Mirul sfintelor ex- 
taze. FHiperbolic miraj. 

— Cine eşti? De unde vii? In oraşul 
nostru nu te-am văzut niciodată, 

Ochii omului în roşu, cu pupilele 
negre — scânteetoare — o priviră cu 
dragoste. 

— Şi totuşi, de mult mai cunoscut. 

Mirare, curiozitate. Intrebările ne- 
dumerite nu găseau nicăiri deslegare. 
Unde? Unde? Cine? Și Francisca, fără 
să mai caute altă înțelegere, cu mâna 
dreaptă care deja se afla pe umăr, în- 
cercă să dea jos masca de pe fața par- 
tenerului ei. Nu reuşi. In schimb is- 
bucni râsul ciudat și zeflemitor al ce- 
luilalt. Şi odată cu asta, desfacerea 
brutală din dans. Francisca rămase pi- 
ronită locului, privindu-l trecând tot 
drept, tutelar — pierzându-se în învăl- 
mășeală. Niciun cuvânt, nicio explica- 
ție. Doar râsul. Râsul pe care-l mai 
auzise undeva, nu-și amintește unde. 
De ce fugise? Dece o lăsase ridicolă în 
mijlocul săii? 

Nu mai avea pe cine aştepia aici. 
Porni în traversarea odăilor, cercetân- 
du-le cu de-amănuntul. Mai erau râ- 
teva minute până la miezul nopții. Toţi 
îşi vor scoate măștile. Il va afla. Cu- 
treerând coridoarele și camerele ame- 
najate pentru cafele, tutun şi taitas— 
Francisca întâlni oameni mulţi. Nu 
recunoscu însă în nimeni vre-un prie- 
ten, Nici Ritta, nici Coca, nici Duna. 

Un ceas petrecut în căutare. Târziu 
îl revăzu după aceleași haine roșii, a- 
şezat la o măsuţă şi jucând șah cu dom- 
nul prim-procuror. In jur numai fe- 
mei. Il sorbeau ca pe o boare de arome 
tari, satisfăcătoare. Intr'adevăr, era un 
bărbat frumos. Infăţișarea nobilă, lu- 
minată de făclii interioare, aceiași ochi 
primejduitori şi serafici. Francisca își 
făcu loc până aproape. Purcedea din 
făptura lui un aer inuman, o superbă 
magie nepământeană. 

Unde l-am mai întâlnit? 
nă cu Vlad, seamănă cu Ritta? 

Degetele omului în haine roşii erau 
lungi, albe, cu unghiile tăiate şcolă- 
rește. Figura prinsă de sus era purtată 
cu încetineală în rondul vecin. "Toate 
mișcările purcedeau  dintr'un esenţial 
al gândirii apriorice. Regina fu dusă 
din careul din îund pe linia ofițerului 
atacant. Regele rămăsese singur înire 
turnuri. Un pion căzu. Se desfăcu ast- 
fel drum drept spre baricadele adver- 
sarului. Era o perfectă stare de calm. 
Francisca obținuse cu o certitudine na- 
turală o nouă cunoaştere a necunoscu- 
tului, Nu reţinea din înfățișarea lui de- 
cât faţa adâncă, răvăşită, scrupulos a- 
plecată peste tăblia de şah. Domnul 
prim-procuror zadarnic încerca altă 
tactică. Iși ştia partida pierdută. Orice 
deplasare a oricărei figuri, ar fi fost i- 
mnutilă. Deaceea, plictisit şi oarecum 
surprins de o înfrângere atât de rapi- 
dă, se soulă întinzându-i străinulu! 
mâinile: 

— Intr'adevăr, ești un jucător de șah 
formidabil. Mă dau învins. 

— Păcat, răspunse dând din umeri 
omul în roșu, ar fi fost o partidă ce- 
Jekră. 

Toate îl priveau cu admiraţia celor 
care s'ar vrea chiar victimele lui. Fran- 
cisca trăia dubios sentimentul geloziei, 
Se gândea că ar putea ea însăși ocupa 
locul domnului prim-procuror. Făcu 
chiar gestul de a se așeza, dar mai 
înainte ca să-şi repună figurile în or- 
dine, celălalt îi vorbi sincer şi cuminte: 

— 0, nu, frumoasa mea doamnă! 
Prefer să dansez. 


Francisca nu ezită. Ii era indiferent, 
Ori aci, ori dincolo, se afla în apropie- 
rea lui. Câștigase pe neaşteptate o cla- 
uză, Dar dansul depaşea sensul con- 
ştient și stăruitor al unei plimbări le- 
gănătoare. Incercuită, strânsă — i se 
subordonase tăcută, uimită, înfiorată. 


Acum după ce-și dăduse masca jos, 
cu toate că e] nu mai prezenta o curio- 
zitate, Francisca raporta toate mișcă- 
rile și toate zâmbetele lui la o altă i- 
denţitate mistuitoare, interioară a o- 
mului de lângă dânsa. 

De aci înainte, clipă cu clipă, Fran- 
cisca trăda o vie transcendență vapo- 
roasă spre realitatea supremă a mitu- 
lui creat în seara asta. Nu i se mai pă= 
rea nenaturală atingerea de el şi ori- 
cum ar fi reacţionat jucătorul de şah 


Seamă- 


— toate le-ar fi primit cu patimă, cu 
sentimentul satisfacerii unei voluptăţi 
actuale, necesare. 

Dansul se termină. Nu se despărţiră. 
Părăsiră astfel împreună sala, retră- 
gându-se în camera dela început. De- 
abia acum Francisca îşi dădu seama 
că odaia asta seamănă cu dormitorul ei. 
Ba nu, toate lucrurile au rămas tot așa 
cum au fost în clipa sosirii Rittei. A- 
colo, alături de masă — buchetul de 
flori, piesele de şah, o ţigară, din car- 
tonul lui Vlad, fumată pe jumătate şi 
stinsă în scrumieră. Cum, cum puteau 
toate să se schimbe astfel? Unde e 
Vlad? Dar în clipa următoare, totul i 
se păru natural. Ipotezele (pe care şi le 
punea acum) nu erau decât arbitrare 
răspunsuri la întrebările care o tortu- 
rau dela începutul balului. Omul ace- 
sta sosise din necunoscut, dintr'o ilu- 
zie, dintr'un univers ciudat, dincolo de 
prezența ei pământeană. Il cunoscuse 
în împrejurări neobișnuite şi a îost 
deajuns un simplu amănunt, ca să în- 
țeleagă de ce îl căutase şi nu vruia 
să-l piardă. Işi cunoaşte destul de bine 
viața ei anterioară. Una din existen- 
țele tragice, care releva într'o aspră 
goliciune criza conştiinţei sale de ie- 
mee, Sensul suferinței de până acum 
nu era material, nici matematic. Era 
doar o deslânare de gânduri, o împrăş- 
tiere a speranţelor, o diformantă reali- 
tate. Perpetua de treizeci de ani tarele 
disperate ale unor oameni de dinainte 
de ea. Şi cu toate că nădăjduise la o re- 
creare, la un repaos al ordinelor spiri- 
tuale — Fracisca rămase o exaltată, 
mai mult chiar — o chinuită bolnavă. 

Nu mai era nimeni în camera de şah. 

— Să stăm, Francisca! 

Din trecut, îl priveau aceiași ochi 
plânşi. După atâtea minute de tăcere, 
vorbi ca şi cum însăși liniștea putea 
să-l depărteze de ea. Nu i se putea pre- 
ciza conturul. Intre dânsa şi el se în- 
terpunea un văl de nour. Şi totuşi miș- 
cările, cuvintele, privirile erau firești 
(mai calde, mai aeriene). 

— Mă cunoşti atât de bine, ai pă- 
truns atât de adânc în mine, încât mi-i 
imposibil să-mi amintesc: țe-am mai 
văzut undeva, ai mai lost cu mine alt- 
undeva? 

El se apropiase suplu şi mlădios, ai- 
doma claviatorilor de pian cu tonalități 
minore, 

— Desigur, Francisca. Eu fac parte 
din conştiinţa ta. N'am dus altă viaţă, 
dar am existat mereu în visele tale. 

— In visele mele. Da, da—mi-amin- 
tesc. Eşti sburătorul! 


— Sburătorul, Francisca. 
chinuit destul, am sosit, 


Se depănau leneșe melancoliile seri- 
lor de veghe, în anii adolescenţei. 
— Dece tresai ? 


Francisca se strânse melc în fotoliu. 
Il vedea pregătit ca pentru un mare 
sacriticiu. Sub palorile luminii apărea 
mai fără viaţă, mai nepământean. 

— In zori vei pleca, nu-i aşa? 

Un alt geniu îi sfârteca amar (din 
adâncuri) sufletul. Se retrăsese spre 
geamuri doborită de spaimă, cu ume- 
rii plecaţi ca sub osânda altui păcat. 
Rămase cu palma dreaptă pe mânerul 
ferestrei, îndoelnică, în nesiguranța 
mişcărilor ce vor urma. 

— De ce te-ai întristat, Francisca? 

Cuvintele veniseră ceţoase, înăbuși- 
te, spuse ca de un glas obscur — din 
temeliile vremii. Intrebarea o surprin- 
se în clipa în care se întoarse. Cu mâi- 
nile încrucișate la spate, dreaptă, cu 
ochii îmbrăţișându-i făptura aceea în- 
naltă de bărbat dominant, stăpân. II 
văzu ca printr'o ceaţă, dar mai clar ca 
în viziunile torturante de până atuncl. 
Şi nici nu răspunse. Omul în haine 
roșii se apropiă. Avea privirile împă- 
ienjenite, buzele crispate, braţele în- 
tinse înainte ca pentru o îmbrăţișare 
gândită anterior. 

— Nu te întrista, Francisca ! 


Glasul era cuminte, dojenitor. O îm- 
băia cald ca'ntr'o copilărie plină de zări 
și logostele. Se părea că o anumită pre- 
vestire îl îndemna să fie bun şi uman. 
Era atât de aproape, că-i auzea şi svâc- 
netul inimii ritmic, îmbujorându-i o- 
brajii, înfrăcărându-i privirile. O tris- 
tețe de dincolo de pământ îl chinuia 
şi pe el. Francisca nu-și mai recunoș- 
tea sinceritatea și curajul dela început. 
Degetele prinseră nasturii vestmântu- 
lui roșu; o clipă îi jucă în rotiri uşoa- 
re, apoi se desprinse pentru a se în- 
toarce din nou cu faţa la fereastră. A- 
fără, văpăile lunare dădeau nopţii as- 
pectul unui carnaval funerar. Umbrele 
celor care părăseau balul se descriau 
pe ziduri gigantice și sumbre. Așa în- 
toarsă, îl întrebă rezemându-și fruntea 
de geamul ud: 


(Urmare în pag. 7-a) 


Te-am 





- 


- 
- 








6 
Critici 
şi scriitori 


1) 





(Urmare din pOg. 


Destinul unui scriitor nu se 
puate înțelege după masca su- 
lemenită de critica literară. 
Când Th. Gautier spunea des- 
pre critici că sunt  eunucii li- 
teraturii, avea în bună parte 
dreptate. 


Nu judecăm lucrurile cu re- 
ferințe speciale lu timpul său, 
nici nu împărtăşim în întregi- 
me această aversiune. Dar as- 
tăzi cu deosebire, legătura din- 
tre critic şi scriitor ni se pare 
prea puțin strânsă, și mult 
prea departe de sensul ei na- 
ftural. Un critic literar nu ho- 
tărăște destinul unui scriitor, 
nici nu are putinţa să-i preci- 
zeze în amănunt condiţiile de 
viabilitate ale opeșii. 

Vina nu este a criticei, ci a 
criticului. Nu ne vom duce cu 
gândul prea departe pentru a 
găsi temeiul să ajirmăm că 
fumcţia criticului nu se poate 
mărgini la o muncă de asimi- 
lare, de explicare și totodată 
de formulare a judecăților de 
valoare, rolul ei fiind subse- 
quent operei literare. Acest fel 
de critică, urmărind a  înde- 
plini un fel de secretariat al 
publicului cetitor, şi-a avut o- 
dinioară opera de glorie edu- 
cativă unei funcțiuni cultura- 
le. Il mai vedem şi astăzi tră- 
ind în hibride întruchipări, cu, 
o îngâmfare stupidă, cu o pe- 
dunterie ridicolă. Criticii care 
se pierd în amănunte, care 
zburdă de fericire când au 
descoperit o greşeală sau o 
imagină nepotrivită, o pagină 
de inegală valoare stilistică. 
Ei, în loc să privească opera în 
întregime ca pe o alcătuire 
organică, o studiază ştiinţițic, 
după critierii de judecată es- 
tetică, istorică sau socială, îi 
inăbuşă suflul de viață, cu 
falsa credinţă că prin aceasta 
du desăvârşit, pentru uzul pu- 
blic, o muncă de limpezire şi 
de înțelegere. Critica văzută 
astfel ajunge o meserie ca ori- 
care alta, corespunzătoare unei 
indemânări tehnice, 

Putem observa destul de des 
ușurința unor anume critici de 
d se introduce şiret şi perfid 
în opera unui scriitor, — pre- 
cizându-i apropierele, influen- 
țele, izvorul de inspirație, cu 
un cuvânt tot ce constitue 
parteu secundară şi de nebă- 
pat în Seamă atunci când me 
aflăm în fața unci opere de 
mari dimensiuni spirituale şi 
de adâncă emotivitate estetică. 
Pentru a exemplifica, vom 
da ca dovadă de concludentă 
neințelegere însăși atitudinea 
criticii noastre față de opera 
poetică u lui Mihai Eminescu. 
Dela Aron Densușeanu până 
la cei mai huzlii critici din 
vremea noastră, lui Myhai E- 
minescu i s'au imputat iicen- 
țele poetice, formele  exteri- 
care necorecte, o influență 
germană în rimă şi deci o lip- 
să de originalitate, îar  de- 
tractorii bătrâni sua tineri, de 
eri sau de azi, au mers până 
acolo încât l-au acuzat pe poet 
că a nesocotit rima şi a sfd- 
râmat ritmul, Alţii au bătut 
câmpii în împrovizate erudiţii 
vorbind despre romantismul 
decadent, despre influența ho- 
tăirîtoare a lui Schopenhauer, 
despre primejdia scepticismu- 
lui și alte năzbăâtii iscodite de 
impertinența critică pusă la 
area încercare. Mihai Emine- 
scu, ca oricare poet, poate fi 
discutat critic. Dar dimensiu- 
nele lui spirituale fiind prea 
mari, presupun dela  cerce- 
tătorul critic o afinitate e- 
lectivă, o înțelegere  adâncită 
în însăşi sensibilitatea şi ori- 
zontul lui de inspiraţie. Cu 
lagatelizări estetico-ţilologice, 
cu teorii pedante şi încâlcite, 
ucești critici tenjesc după u 
glorie deșartă pe urmele poe- 
tului. 

Tuturor 
scu le 


insă Mihai Emine- 
putea răspunde: 


deasupra tuturora 
vorbi vreun mititel, 


va 


Nu  slăvindu-te pe tine, 
lustruindu-se pe el 
Sub a numelui tău umbră: 


iată tot ce te așteaptă“. 


Un scriitor mare nu rezumă 
în opera lui literară momen- 
tul psihologic dominant al 
unei epoci. Nu este reflexul 
unei vaze venite din afară, 
Nu concentrează și nu este 
robit de aceste stări exterioa- 
re. Nu este o sinteză a unor 
tendințe colective, care-și ză- 
sesc în el exponentul de du- 
rată şi intensitate. 

Un scriitor mare este izvo- 
rul uniti nou jel de a fi, exis- 
Lența lui depășește o stare de 
fapt şi întruchipează o altă p3- 
sibilitate. Din această prizină, 
opera unui scriitor, fie lirică, 
epică sau critică, şi cu daose- 
bire, existența lui în timp, 
pune o problemă de cunoaște- 
re a vieții, Pe alte planuri, îu 
alți termeni, şi o rezolvă sau 
nu, dur această problemă exis- 
tă, printr'o frământare  lăun- 
trică, prin trăirea adâncă şi 
necurmată a stării sale  spe- 
cifice. 

NICOLAE ROȘU 








Costache St. Caragi 


Incepând cu ziua de 16 Sept. 1839:*), noua trupă şi-a 
continuat reprezentațiile, câte una săptămânal, până în 
primăvara lui 1840, împlinind astfel prima stagiune tea- 
vrală românească. 

Acum, entuziasmul tuturora e neîntrecut. Actori și pu- 
blic sprijină, deopotrivă, propășirea artei dramatice na- 
ționale. Asttel, la un spectacol dat.în beneficiul lui C. 
Caragiale '), publicul e atât de încântat de jocul bene- 
ficientului, încât i se dăruiește pe scenă, în pauza dintre 
act. IV şi V, o pungă cu 86 galbeni, o alisegă de aur și o 
cunună de fiori. In toiul aplauzelor ce nu mai conteneau, 
sărbătoritul a luat cuvântul și, mulțumind pentru simpa- 
tia ce i-o arăta publicul, spuse: 

„Cel mai puternic lanţ ce mă leagă cătră acest pământ, 
este a mea mulțumire şi, părăsind de astăzi titlul cosmo- 
politan *), în veci mă fac moldovan“ 21), 

Succesul moral şi material era asigurat acum. Trupa 
românească era bine văzută de către toţi ieşenii, iar visul 
iui Costache Caragiale era împlinit. 

In acelaș timp, stăpânirea — din îndemnul unora şi al 
altora — se văzu în situația de a lua sub directa sa „oblă- 
duire““ mișcarea teatrală românească. Și astfel, în primă» 
vara lui 1840, după ce se încheie glorioasa stagiune a tru- 
pei naționale, guvemul numeşte în Maiu un comitet tea- 
tral, care să aibă conducerea efectivă a trupei moldove- 
nești. 

Comitetul — un fel de „Direcţie“ a teatrelor — se com- 
punea din C. Negruzzi — pe atunci spătar şi prezident 


al Eforiei orașului —; V. Alecsandri — comis —; M. 
Kogălniceanu — căpitan şi aghiotant domnesc — și P. 
Câmpineanu — provizor al școalelor publice. 


Guvernul a fost însă, ca totdeauna în trecutul teatrului 
nostru, cât se poate de vitreg cu trupa naţională. Aşa, 
bunăoară, trupa d-nei Frisch primea 600 galbeni sub- 
ventie anuală, pe când ai noștri n'aveau decât un ajutor 
de 200 galbeni; iar trupa străină putea da trei spectacole 
săptămânale, în vreme ce trupa naţională nu avea drept 


decât la unul singur. Și apoi, fiindcă ambele trupe 


se 


adăpostiau în acelaș local, i sa trecut d-nei Frisch con- 


ducerea efectivă a ambelor trupe. Caragiale devenea 


în 


chipul acesta, simplu actor al trupei naţionale şi „regisor“ 
— în sensul vremurilor acelora. 
Totuşi, Caragiale nu s'a descurajat o clipă. A fost ne- 





ei. mi vin, şi azi, în minie, 
frânturi din aceste versuri cu 
l:mipezimi de iezăre albastre, 
şi parcă îi aud, şi acum, pe 
Herescu, recitându-le, arav și 
emoţionat, la vechile noastre 
ședințe de lectură gin biblio- 
teca lui lon Pillat: 


„Pe câmpuri și pe gânduri tăcerea 
cerne scrum — 

Frăţit cu vântul, prajul a adormit 
pe drum. 
„In orice pai e stinsă a vieții 
răzmiriță, 

Câmpia-și face cruce cu-0 mMARd 
de troiță... 


Iar cumpăna fântânii e-acum un 
deget care 

Atimge fruntea zării în semn de 
'mgândurare“.., 


„Cartea cu iumină” a fost 
urmată de-o serie de tradu: 
ceri din Fr. |ammes, lucrate în 
colaborare cu lon Pilat și 
strânse întrun volum de „Poe- 
zii alese” (1927), în colecţia 
„Cariea Vremii” a lui Nichifor 
Crainic. Paralel cu spetezele 
subţiri ale versurilor ieșite de 
sub rândeaua de sidei a poe- 
tului, Herescu şi-a tipărit, în 
biblioteca „Semănătorul, un 
volum de „Insemnări literare”, 
Aici au fost concentrate arti- 
colele şi cronicele literare, risi- 
pite prin reviste. Un viu nerv 
critic și polemic, un spirit ca- 
ustic și necruţător faţă de pro- 
cesul anarhismului literar în 
plină desfăşurare pe vremea 
aceia, şi faţă de rataţii scrisu- 
lui contemporan, o vervă deo- 
sebită şi, de pe atunci, o a- 
dâncă& pasiune pentru closi- 
cism şi pentru creaţiile litera- 
re cu rădăcini în himinozitatea 
clasică, formau însuşirile de 
căpetenie ale acestei cărţi ti- 
nereşti, combativă și clară, tă- 
ioasă şi vie, piin& de substan- 
ță și simţ estetic. 

Au urmat anii de rodnică 
pregătire pentru disciplinele 
riguroase ale carierei universi- 
tare, câmd dimineţile pâlpâe- 
toare ale poemului au fost sa- 
crificate pe treptele severe aie 
ştiinţei. 

Proftumda cunoaştere a va- 
lorilor clasice nu l-a condus, 
însă, spre-o daustrare într'o 
erudiție rigidă, ci, însoţită de-o 
vie ardere de suflet şi de entu- 
siasm, s'a transformat, curând, 
într'o pasionată luptă pentru 
victoria clasicismului asupra 
oricărei alte formule de culiu- 
ră. Incepută prin revistele de 
specialitate „Favenius” și „Re- 
vista clasică”, lupta aceasta, 
purtată deopotrivă sub scutui 
Minervei şi sub cununa de 
mirt a lui Horaţiu, s'a cristali- 
zat, mai târziu, în  esseurile 
reunite în volumul „Pentru 
clasicism” (1937). O carte clară 
şi de înaltă frumuseţe, care 
mi-a evocat, în timpul lectu- 
rii, liniștea solemnă și îngân- 
durată a coloanelor dorice, 
Pornind de la ideea că Întrea- 


N. ÎI. Herescu 


(Urmare din pag. 1) 


ga epecă de criză spirituală 
prin care trece Europa zilelo: 
noastre nu e fundată decât pe 
ruperea provizorie a legături. 
lor sufleteşti cu spiritualitatea 
Romei antice — când Europa 
însăși ar trebui să însemne ex- 
clusiv cultură latină — Herescu 
urmăreşte conflictul pentru su- 
premația spirituală ce se dă 
între Roma şi Asia, luând, fă- 
țiș, poziţie împotriva valului 
de misticism care amenință să 
sa infiitreze în filosofie, în cul- 
tură, în artă, și pledând penirnu 
reîntoarcerea la izvoarele ge- 
neroase ale unicului sens va- 
labil, pentru noi, — sensul la- 
tin. 

Mai muli: chiar tradiţiona- 
lismul literaturii noastre de azi 
se cere construit sufletește, pe 
temelia clasicismului și nu pe 
un vag misticism lipsit de sub- 
stoemţă... „ideia romană, cultu- 
ra latină, este firul conducă- 
tor al culturii româneşti, de la 
obârşie și până azi... 

Articole şi esseuri de ţinuta 
caior intitulate : „Cultură fără 
rădăcini”, „Ciasicismul și de- 
mocrația”, „Arta clasică a lui 
Goethe” şi, în deosebi, „Apă 
rarea Occidentului”, constitue 
admirabile arhitecturi de sân- 
dire şi convingere. 

Aceiași nobilă pasiune pen- 
tru clasicism s'a întâlnit cu iu- 
birea pentru miezul cărmos şi 
fraged al versului lui Catul şi 
al lui Horaţiu, — şi iată izvo- 
rând volumul de traduceri, a- 
tât de prețuit, „Lirica latină”, 
întâiul dintr'o serie de trei plă- 
nuițe să fie o prezentare anto- 
logică, unde să figureze, ur- 
mând primilor doi, Tibul, Pro- 
perțiu,  Lyadamus,  Sulpicia, 
Ovidiu... 

N. ]. Herescu n'a făcut nu- 
mai operă de om de ştiinţă, 
în t&lmăcirile sale. Ci, el în- 
suşi temperament liric crescut 
în mătăsoase muzicalități in- 
ierioare, a asigurat traducerii 
existența, durata poatică, 

Infeţișend pe Catu! și Hora- 
țiu, tâlmăcitorul a înfățișat 
două dintre cele mai autentice 
febre ale poeziei universale. 

Profund uman în jocurile 
sale cu toate undele dragostei, 
lirismul lui Catul e o împletire 
de gingășie, grație, patimă, 
gelozie și isbucniri vulgare de 
ură și ocară. Catul adoră și 
dispreţueşie, înageniunchiază și 


insultă. Personalitate și  iîn- 
stinct, primitivism şi rafina- 
ment erotic, tot odată, toate 


seismele, cromaticele și para- 
doxurile iubirii țâșnesc în poe- 
zia lui Catul, într'o explozie de 
sinceritate și freamăt lăuntric, 
în fluxurile unei sensibilităţi 


UNIVERSUL LITERAR 


contenit însutlețitorul trupei moldovenești, jucând şi în- 
văţându-i și pe ceilalți cum să joace, luptând din răspu- 
teri să mențină, la un nivel ridicat, producţiile de artă 
naţională *%). 

In 1841, în primăvară, trece cu trupa franceză la Bucu- 
reşti, într'un turneu care a ţinut toată vara %). Revede 
astiel, după vreo trei ani de lipsă, Bucureştii, oraş în care 
a și rămas pe o bună bucată de vreme, căci în 1842 îl 
găsim aci la moartea tatălui **), iar în stagiunea 1841 — 
1842 nu se mai vorbește nimic de el, după cum nici în 
stagiunea 1842—1843, 

In tot acest răstimp, trupa națională din lași rămâne 
sub directa îngrijire a d-nei Frisch şi apoi a lui Mase — 
actor francez căsătorit cu o actriţă ieșeancă : Flora Masă. 
In stag. 1842—1843 abia dacă au loc trei-patru reprezen- 
taţii românești „Și acele cum a dat milostivul Dumne- 
zeu“ 1%), 

Abia în 1843—1844, Mase îl recheamă pe Caragiale 
care primește poftirea fără de zăbavă, și astfel, în 1844, 
după 18 zile de repetiție, se întăţişează din nou publicului 
ieșan în rolul — care i-a fost o creație — Iorgu dela Sa- 
dagura. 

Ce va îi făcut în perioada 1842-—1844 la București nu 
se poate stabili. Poate se va fi căsătorit, căci în 1845 are 
ca soție pe Iasomia, fiica avocatului Dimitriu, om cu vază 
pe atunci, și foarte bogat. Și mai cu osebire, poate va fi 
pus la cale cu cei de prin Capitala Țării-Româneșşti, re- 
nașterea teatrului și pe meleagurile noastre, căci în Iaşi 
nu şade decât o stagiune (1844-—1845) şi apoi se intoarce 
definitiv la București. 

După unele versiuni") ar părea că a fost chemat de 
I. Câmpineanu. Nimic sigur nu vine să sprijine asemenea 
afirmaiţe, dar e foarte probabil să fi fost aşa, căci nu nu- 
mai protectorul de totdeauna al „Filarmonicei“, dar și 
ceilalți foști susținători ai ei, vor fi înţervenit pentru re- 
venirea lui aci. In orice caz, chemat de alţii ori numai 
din pornirea-i personală, venea desgustat de toate câte 
suferise la Iași sub „oblăduirea“ guvernului. Venea îm- 
bătrânii de câte văzuse și trăise în acea pribegie prin 
Moldova. Nu i se micșorase însă nici dragostea pentru 
teatru, și nici puterea-i de muncă. Dimpotrivă, întărit su- 
fletește, venea gata să mai îndure încă pe atât şi în ca- 
pitala Munteniei. 





ciudaele-i oscilări între epicu. 
reism şi stoicism, anacreon- 
tism și satirism, şi-a găsit în 
N. 1. Herescu, traducătorul se- 
lsat. Metrul safic şi-a aflat, ast- 
fel, o minunată corespondență 
în ritmul în care tălmăcitorul 
romem a reunit mișcare alertă 
şi senină, graţie și fluiditate, şi 
întregul parfum specilic lui 
Horaţiu... 

Cartea de traduceri din li- 
rica latină a fost, la apariţia ei, 
un dar. Un dar venit la timp, 
cu luminişuri multe și învăță. 
turi artistice bogate, într'o pe- 
rioadă în care scamatoria |- 
terară, ajunsă la mare preț, 
circula între uscăciune şi stan- 
dardizare... 


Însemnânăd aceste gânduri 
despre activitatea literară a 
lui N, ÎL. Herescu, vreau s& ls 
alătur, tot aici, un entusiasm 
cald peniru admirabilul gos- 
podar care s'a dovedit a fi — 
în fosta lui funcţie de secretar 
general al Societății Scriitori: 
lor Români -- de-a lungul câ: 
torva ani... 


pe cât de umane, pe atât de 
valabile esteticeşte. 

Traducâmd  şeaptesprezece 
poezii din Catul, N. [. Herescu 
le-a încercat unduirea și muzi- 
ca ps vioiina proprie pe cure 
i-o cunoşteam de mult, din 
vremea volumului său de poe- 
me „Cartea cu lumină”. Con- 
deiul său, învățat să fie și 
arcuş, a ştiut să  transpu- 
nă în romemeșie, când 'mu- 
zica! şi suov, când alert şi 
spumos, capriciosul vers catu- 
lan. Variația de nuanţe şi 
complezul de tonuri, atât de 
specifice liricii lui Catu. -- a- 
cest premergător al eroticii lui 
Mussei şi a lui Heine — şi-au 
aflat în N. ]. Herescu finețe de 
interpretare şi acuarelă boga- 
tă de vocabular. 

Taleniul 'său de virtuoz ira- 
ducător excelează, însă, în tăl- 
mădcirile din Horeţiu. Prezenta: 


rea celor treizeci şi patru de 
ode horaţiens apare drept c 
operă de maturitate. Traau- 
cătorul a surmeniat dificultăţi, 
a trebuit să descopere sintetis- 
mului latin corespondențe de 
conciziune în versiunea remă- 
nă, şi să ateagă riimul modern 
cel mai propriu de-a înlocui, 
fără a şiirbi electui de armo- 
nie, mişcarea luminoasă a 
sirolelor safice, alcaice sau as- 
clepiade. Stima d-sale pentru 
intăiul mare iiric, desăvârşit 
artisti, al omenirii, însoțită de 
comprehensiunea cărturarului 
şi de o puternică afinitate c- 
dânc organică, s'a grefat, în 
acelaş timp, pe intensitatea 
me!odiei interioare proprii a 
traducătorului, cu multiple po- 


treaga osândă a scrisului şi în- 
tregul sbacium 
Le-a trăit el însuşi. Şi ştie toate 
durerile, toxie frământările și 
toate  năzuințele camarazilor 
de breaslă. Aspiraţiile și lupta 
lor pentru un destin mai bun 
al scriitorului român, îl 
fă nu alături, ci în frun'e, 


mult regretatul N. M. Condie- 
scu, fostul preşedinte al scrii- 
torimii noastre. 

Infrăţirii lui N. |. Herescu cu 
rosturile şi idealurile meşieşu- 
garilor scrisului, i se alătură o 
tinerețe entusiasiă și generoa- 
să, — chezăşie puternică a e- 
lanuiui de muncă şi a neşo- 


sibilităţi de variațe, și pe văitoarei străduințe în sluiba 
conștiința unui estetician ruti- înseninării soartei scriitorului 
nat. Marele Horaţiu, cu ele- român. 

gantele-i, der nu mai puţin RADU GYR 





Scrisoare 


Prea albă floare !, Domniţă albă 
Grădinile îţi cer paşii'napoi. 

Pe albe statui, tristeţea salbă 
Adoarme de dorul ochilor tăi. 


Nu știu ce vânt, ce vrajă adâncă 

Iși plimbă gemând, uritul pe-alei — 

Că — aud și-acum, can noaptea trecută. 
Căzând petalele anilor mei. 


Va veni o dimineață'nnaltă ; 

Ingerii îmi vor visa pe pleoape 

Şi ne-or plânge anii laolaltă 

Când petale grele-or să nengroape. 


ION A. BUCUR 








N. |. Herescu, cunoaşte im- 


al scriitorului. 


a- 


făcându-şi o linie de onoare 
din râvna de-a continua şi a 
lărgi drumul deschis de către 


18 Noembrie 1939 i 


ale 


de ION DIACU 


in tot timpul șederii sale în Moldova, şi de fapt dela 
desființarea „bilurmonicei'', — 1836 — Bucureştii n'au mai 
avut o scenă românească. Cele câteva spectacole răslețe nu 
pot fi socotite mai mult decât au fost ele inseşi. Astfel 
dar, apariţia lui C. Caragiale pe ulițele Bucureştilor deia 
1845, inseamnă o nouă crestătură pe răbojul teatrului ro- 
mânesc și anume: renașterea teatrului bucureştean. 

Ctitor al renașterii teatrului naţionali moldovean, Cara- 
giale este, în al doilea rând, ctitor şi al renașterii teatrului 
naţional muntean, căci el nu putea sta într'un loc fără să 
întocmească o trupă de teatru, atât era de îndrăgostit de 
scenă, Și cum, mai cu seamă Bucureștii erau pentru el o 
amintire scumpă — debutul său — imediat ce s'a stabilit 
aci, a şi pornit în căutarea actorilor ce-i erau de trebuinţă. 
Greu și i-a putut însă aduna, deoarece toţi vechii să: colegi 
dela „Filarmonică“, erau acum funcționari şi nu primeau 
bucuroși să reintre în teatrul care, pentru acele vremi, în- 
semna nesiguranţă. Cu greu, foarte cu greu i-a putut con- 
vinge, cu atât mai greu cu cât el n'avea nicio subvenție 
de nicăieri, ci numai fondurile-i personale **). 

Astiel, după o muncă istovitoare, și după greutăți de 
tot soiul, reuşeşte ca Miercuri 21 Martie 1845 să deschidă 
prima sa stagiune în București, în sala lui Momolo. Piesa 
aleasă pentru debut a fost „Furiosul“, de care am mai 
vorbit 2%). Biletele se vânduseră cu o săptămână de zile 
înainte, iar în seara premierei, cei ce nu putuseră obține 
locuri, strigau în curtea teatrului, să fie primiţi măcar în 
sală, chiar și în picioare. 

Succesul, cu toate că piesa nu prezenta vreo valoare ]i- 
terară, a tost un triumt pentru actori și director. A fost 
o dovadă mai mult, de cât de dorit era teatrul românesc. 
Jocul lui Caragiale — cam prea patetic — i-a mișcat pe 
specţatori, iar spectacolul a trebuit să fie reluat imediat, 
Luni 26 cor. Dar şi la acest al doilea spectacol, biletele au 
fost vândute toate. Munca neobositului Caragiale era ast- 
fel răsplătită pe deplin, impunându-l şi în București ca 
excelent actor și direcțor de trupă românească. 

De aci înainte, timp de trei stagiuni, până în preajma 
revoluţiei din 1848, destășoară o activitate extraordinară 
pentru teatrul bucureştean. Pricepere și suflet, muncă ne- 
precupeţită şi entuziasm sunt puse deopotrivă pentru ri- 
dicarea primei noastre scene. Mai ales desinteresul e o 
dovadă de dragostea ce-o purta teatrului. Reţeta serală 
n'avea la el nicio valoare pentru sine, ci numai pentru 
trupă. lubea atât scena, încât ar fi admis să joace și gra- 
iuit, dar să joace. De pildă, în chiar prima stagiune *) dă 
un scectacol“!) în beneficiul lui Sansoni, fostul director al 
trupei italiene. Acest Sansoni sărăcise, și Caragiale — cu 
toate că lui însuși nu-i mergeau socotelile prea strălucit — 
a sărit să-l ajute. Tocmai faptul că Sansoni sărăcise fiindcă 
își plătise cinstit trupa, în vreme ce Opera italiană se 
găsea într'o situație disperată, îl făcea pe Caragiale să-şi 
ajute un coleg nefericit. 

E mare lucru pentru Costache Caragiale ca el, abia în- 
jghebându-şi o trupă, să-și dea câștigul unei seri în felul 
acesta. Numai un spirit ales, ca al său, a putut face o 
asemenea mare faptă, cu atât mai mult cu cât nu era un 
„boem“ în ce priveşte socotelile. Dimpotrivă, se îngrijea 
foarte îndeaproape ca la fiecare reprezentaţie să obțină 
la cassă o reţetă cât mai bună. Căci când ești director de 
trupă, trebuie să lupți pentru încasări satisfăcătoare, ca 
să ai din ce-ţi plăti actorii. Și el era director şi lupta pen- 
tru actorii săi. 

O probă de dragostea şi grija ce o purta trupei, stă în 
răspunsul pe care Caragiale îl dă lui Pantazi Ghica în 
1847—1848. Cum Pantazi Ghica compusese o dramă re- 
voluționară %), cu toate că lucrarea îi plăcuse mult, Cara- 
giale s'a văzut în situaţia de a n'o pune în scenă căci : „ar 
trebui să otăresc să "nchiz teatrul mâine, să las pe drumuri 
16 nenorociţi, bărbaţi şi femei, răpindu-le pâinea din toate 
zilele“... cum i-a scris el lui Ghica, drept răspuns). E 
remarcabil dar, că nu-şi purta sie-și de grijă, ci celor „16 
menorociţi, bărbaţi și femei“ din trupă. Și teama sa era 
îndreptățită căci, nu după mult, a și izbucnit revoluţia. 

In ce priveşte această mare mişcare de redeşieptare 
naţională din Muntenia, M. N. Belador * ') „susține câ l-a 
atras și pe Costache Caragiale în turburările zilei. Nimic 
însă, nu dovedeşte această gratuită afirmaţie. De altă 
parte, însuşi Caragiale — într'o broşură a sa) — dă re- 
laţii de felul cum și-a petrecut vara anului 1848. Spune 
că s'a refugiat împreună cu toată familia-l, pe o moșie a 
lui Iancu Manu la Budești, neluând absolut nicio atitudine 
în ce privea situaţia politică de atunci. pa e 

De altfel, anul VER în cazul de faţă nu prezintă vreun 
interes politic pentru noi, ci cu totul de altă natură. ) 

Către sfârşitul acestui an, Caragiale pleacă la ca egal ol 
cu gândul să se stabilească acolo, Impreună cu â ți au a 
actori din București *) şi cu alţii noi”), debutanţi i 
veni, întocmeşte o nouă trupă, prima în Craiova, și astis 
îl găsim director al primei scene craiovene. fi 

Ajutat fiind de boierii Filișeanu şi Pera Opran, incepe 
o serie de spectacole în şcoala lui Oteteleșanu. Sunt pri- 
mele spectacole româneşti pe care le văd craiovenii acasă 
la ei, teatrul lui Costache Caragiale fiind primul teatru 
craiovean. În felul acesta, după ce fusese ctitor al re- 
naşterii teatrului naţional ieșan şi bucureştean, (pisica 
şi ctitor al teatrului craiovean. Este al treilea du E 
glorie ce-i aparține, titlu pe care posteritatea a vrut să 


uite. 


—c 


18) Iar nu 1840 cum greşit spune 1. Vârnav — art. cit. 

19) Reprezentaţia dată la 6 Febr. 1840 cu „Furiosul“, melodr. 
prelucrată de C. Caragiale. 

20) Făcea aluzie oare la numele de „Caragea ?* 

21) „Albina românească“ Nr. îl din 8 Febr. 1840 p. 44: „Teatru 
național“, 

29) In aceste condiţii deschide stag. 1840—1841 la 18 Nov. 1840 
cu: Parmazonul din Hârlău“ comedie în trei acte a lui V. Alec- 
somâri. 

23) „Albina românească“ Nr. 30 dim 17 Apr. 1841 p. 118: „Teu- 
tru, 

24) 1. Vârnav — art. cit. 

25) Ibid. 

26) Cum D. R. Rosetti — Op. cit, | sti 

28) Desigur, fonduri provenite prin căsătoria cu Iasomia Dimi- 
triu, căci pentru cheltuelile debutului, C. Caragiale a amanctat 
nişie bijuterii cari, fără îndoială, trebue să fi fost ale ci. 

29) Reprezentată întâia dată, încă în 1810 Ja laşi. 

30) La 7 Iunie 1845, 

31) Cu „Recrutul răscumpărat“ vod. tvaduş de Î. Vernescu. 

32) După „Kârdjali“ romunul contelui Ceaikowsky. 

33) „Costache Caragiale“ -- P. Ghica în „Revista literară“ pe 
1886 p. 66. 

34 Op. cit, p. 51. 

35) „Dreptatea popolului judece pe fraţii Caragiale“. (Buc, 1819). 

36) Dos. Teatrului-naţional din Bucureşti, 1849 p. 48. 

37) Costache Mihăileanu, 1. Lăscărescu şi Ralița Mihăileanu, 
sora primului. 

38) Serghie, Zoe Manolescu, Pavel Stoenescu 
acum cu Rolița Mihăileanu), etc. 


(se căsătoreşte 


- ame 18 Noembrie 





V. MAXIMILIAN 


TEATRUL REGINA MARIA: 
„FOC ŞI PARĂ”, COMEDIE IN 
TREI ACTE, DE EDWIN JUS- 
TUS MAYOR 


Dacă ar fi să privim comedia 
teatrului Regina Maria pur şi 
simplu cu o hotărire cnitică, de- 
sigur că o mulțime de neajunsuri 
sar ivi. Ca întotdeauna de alt- 
fel, când vrei să supui unui cri- 
teriu artistic opere ce nu şi-au 
pus problame estetice nici la 
crearea lor și nici, fiind vorba de 
teatru, la executarea lor. 

iindcă sunt o mulţime de 
creații cari, servindu-se de ma- 
rea influență a scenei, nu sunt 
opere de artă, ci numai divertis- 
mente. Judecata asupra lor vă 
trebui să ţină seama de acest lu- 
cru. In cadrul de „divertisment” 
să le priveşt; şi să le preţueşti. 
Asupra acestor diferențieri a e- 
existat, şi probabil totdeauna va 
exista, o confuzie regretabilă la 
noi, şi cine ştie, poate și aiurea. 
Confundându-se una cu alta din 
cele două concepţii, s'a ajuns Ha 
închegarea de piese proaste, 
fiindcă pornind dela o preocu- 
pare serioasă, cădeau în simplu 
divertisment, iar altele, banale 
divertismente, nu pregetau de 
a-şi dobândi rolul de opere ar- 
tistico. i 

Iată un amestec ce nu poate fi 
aflat în „Foc şi pară“. Pentru că 
această comedie, de!a început şi-a 
propus să fie divertisment şi 
astfel a. rămas, chiar în colpele 
când un dramatism aparent vio- 
lent ar fi dat putinţa unei au- 
necări în melodramatic eftin. 

Aiagerca subiectului din viaţa 
lui Benvenutto Cellin: este un 
prim element de divertisment, 
Viaţa acestui faimos artist, ştiută 
de toţi, prezintă atâtea laturi de 
spiritual, încât nu cra greu pen- 
tru nimeni să le pătrundă pentru 
a extrage copioase cantităţi de 
„comic”, Tragi-comic ar fi prea 
mult. Pur şi simplu comic. Mis- 
ter şi pertidie, acţiuni: politice și 
intrigi amoroase. ridicole şi cum- 
plite probleme de politică, un 
năvalnie val de momente dra- 
matice ae Renaşterii, privite hi- 
lar, binevoitor, cu spiritul des- 
chis. 

Cellini, neastâmpăratul Cellini, 
după încă un omor, dintre nenu- 
măratele lui asasinate. nemaipu- 
tând aștepta indulgența ducelui, 
este condamnat la moarte. prin 
spânzurătoare, iar sa.varea lui 
i-o adiuce ducesa, în pragul mor- 
ți:, după ce prin aventuri smo- 
ţionante îşi dovedește ingeniosi- 
tatea şi neastâmpărul. Scăparea 
lui, concomitentă cu arestarea Jui 
Otaviano de Medicis, fratele du- 
celui, care voia moartea acestuia 
din urmă, pune un sfârşit paro- 
diei. 

Interpretarea ei, în tot timpul 
n'a uitat că este vorba numai de 
o uşoară piesă. parodie, divertis- 
ment. 

D-l Tony Bulandra, care din 
auprinsul aceiei opere romantice 
şi-a putut extrage nenumărate 
elemente spre a-şi forma masca, 
a avut o creaţie dia cele mai 
reuşite. In rolul ducelui, d-l Ma- 
ximilian a tost mai mult decât 
spiritual. D-na Sandina Stan. cu 
graţie şi frăgezime a :interpre- 
tat fin rolul, iar d-na Tantzi Că- 
păţână, Emilian şi d-nii Finţi, 
Sion, în notă. Restul interpretă- 
rii, din cadrele căreia anunţăm 
pe cineva de prezenţa noastră la 
spectacol, împotriva vreunei pă- 
reri contrarii, a știut să îmbrace 
atmosfera generală, simpatică şi 
plină de antren. 


TEATRUL VESEL: PARINTELE 
CĂŢEILOR, LOCALIZARE DE 
SICĂ ALEXANDRESCU 


Fără îndoială, stagiunea în 
curs a început sub niște auspicii 
extraordinar de favorabile. Fără 
a o preţui prea mult, recunos- 
cându-i sincer deficienţe în 
raport cu un ideal de artă în 
teatru, noua piesă a, teatrului 
Vesel nu este mai puţin un stră- 
lucit succes. Comedie bufă, fără 
alte pretenţii, dar reușită in 
gen. Şi fără a admite prea en- 
tusiast bufoneriile și madriga- 
lurile în teatru, dacă o înca- 
drăm în grupul spectacolelor ac- 
tuale bucureștene nu putem de 
cât să-i îndreptățim locul și 
importanţa. 

Părintele cățeilor, este poves- 
tea şi tristă şi veselă, a unui 
doctor naiv şi cam prostuţ (V. 
Birlic) a cărui soţie tânără, 
frumoasă și infidelă (Florica 
Demion) îl face să suporte cele 
mai cumplite poregrinări (prima 
dată în viaţa lui pe la avocat, 
tribunal, etc.) pentru ca la 
sfârsit, divorțat, să-și  regă- 
sească echilibrul in mijlocul a- 
simalelor lui dragi (era dr. ve- 
terinar) continuându-și  cerce- 
tările în cadrul unei formule 
geniale: Oamenii să joace ro! ce 
zobai, pentru tămăduirea dohi- 
toacelor! 

Ridicolul şi absurdui acestei 
comedii, pătrunsă totuş de ne- 
numărate gânduri adânri, su- 
ferinţa tragică a bietulu: doctor, 
în foni un suflet cnat şi ler, 
tratate user, cu interesul plecat 
asupra stărilor hilare, cu  po- 
vacănţ. de momente Comice, <u 
un întreg bagaj de situaţii cani 
stârnesc râsul, sunt un complex 


1939 





UNIVERSUL LITERAR 








7 








care face din „Părintele căței- 
lor“ una, âin cele mal spirituale 
reprezentații. i 
Dacă ar fi să adăogăm şi în” 
teligenta distribuire a materia- 
lului, dealungul celor trei acte, 
încât finalurile actelor I şi I1 
sunt gintre cele mai reușite 
puncte de suspensie pentru 
pauză, ce-am putut. admira ve 
scenele noastre actuale, precum 
și acosebitul aport al distribu- 
ției (Plonica Demion, relevată și 
astă, vară, tot la iteatmul Vesel ; 
o remarcabilă interpretă a buto- 
neriei uşoare, și un tempera- 
ment viu de comediană, Vasiliu- 
Birlic neobositul nostru comic, 
Romeo Lăzărescu, Aurelian și 
Ion Talianu, precum şi ceilalţi 
membrii ai interpretării, cu ro- 
iuri mai ușoare) nu putem de 
cât  conclude admirativ cele 
câteva cuvinte pe marginea pre- 


mierei de Vineri 10 c,, chiar 
dacă aceste laude supără pe 
unii d-ni foarte deștepţi, cari 


in solicitudinea ce arătăm stră- 
duințelor d-lui Sică  Alexan- 
dreseu, văd erearea de adjective 
(precum Sicism, sau alte inuep- 
ţii), 

VICTOR POPESCU 


pe 
RI ARII x 


Doamna MARIETA ANCA-SADOVEANU 





PUȚIN DESPRE 
RADU BELIGAN 


Acest  personagiu 
este un seducător. 

Poct sau actor, posedă deopo- 
trivă un soiu de oculte forțe ale 


şleampăt 





i . 
captivantei sale personalități, 


E vn cinic. 
Manierele sale sunt curioase, 





văzută de VOINESCU 





De vorbă cu domnul 
Zbigniew Ziembinski 


Teatrul Comedia și-a deschis 
scena unui grup de artişti po- 
lonezi, cari vor să reînvie pen- 
tru concetățenii lor aflători în 
România porțile unor spectaco- 
le în limba maternă. Reprezen- 
tațiile acestea cari vor avea loc, 
prima Vineri la orele :6 după 
amiază și a doua Luni la aceiaș 
oră, sunt în primul rând menite 
să pătrundă în cercurile cu mari 
oglomerări de polonezi. Deaceza, 
se presupune că îmedat dupe 
două spectacole trupa va pleca 
întrun turneu dealungul ora- 
șelor țării. 

Am avut ocazia să cunosc pe 
d, Zbigniew Ziembinski, regiso- 
rul şi animatorul acestei trupe, 
chiar când eșea după scenă, la 
sfârșitul repetiției generale, 

Un bărbat tânăr şi simpatic, 
care nu părea deloc, după atitu- 
dinea sa simplă și jovială, a şi 
regisorul celor cinci teatre de 
stat din Varșovia. Mai de grabă 
ar fi putut fi socotit ca unul din.- 
tre membrii trupei, majoritate 
din generația tânără. 

— Trupa noastră, îmi spunea 
ei, este formată dintr'un mă- 
nunchiu de artişti cu mare ta- 
lent, ce ne-am regăsit întâm- 
plător pe teritoriul României. 
Nu suntem din acelaș teatru, 
dar cu toții ne raliăm . genera- 
ției nouă și prin urmare sun- 
tem legați de concepții comune. 
Idealurile noastre în artă, tind, 
în mod solidar, la alcătuirea 
curentului nou în teatrul polo- 
nez. 

L-am întrebat, bineînțeles, 
dacă acest curent nou este le- 
gat de concepțiile în evoluţie din 
întreagă lume asupra teatrului, 
sau, dacă el se leagă de o ira- 
diție dramatică naţională. 

— Teatrul nostru este pur po- 
lonez.  Zâărobit după anii răz- 
boiului, el şi-a pierdut o mulți- 
me de vreme cu tatonări și re- 
faceri a cadrelor sfărâmate, ca 
dealtfel în multe ale țări, şi a 
concepțiilor  sdruncinate, apoi 
și-a revenit, și în special în ul- 
iimii ani a reatizat  simţiloare 
progrese. 

Cum se poate defini acest cu- 
rent ? 

— Este un fel de amestec, de 
combinare, între caracteristicile 
slave ale poporului nostru, mis» 
ticism, sentimentalism, interio- 
vizare, duioşie, şi un stil pro- 
nunțat încă gl teatrului rusesc, 
rămășiță din influența Rusiei 
pe vremurile nu de mult trecute 
când arta dramatică la vecinul 
nostru de Est era în floare. iar 
ve de altă parte, de formalism 
latin, preocupare de stil, exte- 
riorizare. 

Din acest amestec a luat naş- 
tere un teatru cu tendinţe de 
impresionism, fiindcă formalis- 


mul combătut de adâncimea 
problemelor, sursă slavă, a pro- 
dus în 'operele de artă o con- 
densare, o sintetiaare de efecte, 
cele fără intensitate cedând 10- 
cul celor puternice, rcalizântu- 
se niște creații cu momente ca- 
racteristice. Tot ceeice este înu- 
tii cade, iar utilul rămâne spre 
a fi umflat, întărit printr'o 
convegență de interes, numai în 
direcția lui. 

— Autorul acestei piese, cum 
se situează el, în curentul a- 
mintit ? 

— D. Ștefan Jeromscki este 
unul dintre cei mai reprezen- 
fativi scriitori polonezi. A murit 
de câțiva ani, dar opera lui a 
rămas în picioare, chiar mai 
mult, a crescut în ochii concs= 
tățenilor, si nu mă sfiesc să spui, 
ni străinătății. 

A fost în primul rând roman- 
cier. Una dintre operile lui, 
„Inaintea primăverii”, tradusă 
in limbi străine, sa făcut apre- 
ciată de forurile cele mai înalte 
ale culturii. 

Este un scriitor social, şi prin 
aceasta chiar se situează în ca- 
drul curentului amintit. Piesa 
pe care o reprezentăm este dem- 
ună de cel mai viu înteres, de- 
rarece sintetizează întreaga lui 
concepție. In scurte cuvinte : 
Căutarea unui ideal de reali- 
aare a vieței, trebue să fie în- 
dreptarul omului. Este 0 dramă 
puternică pe care sper s'0 isbu- 
tim cât mai bine, 

Dealtfel concursul unora din- 
tre cele mai distinse figuri ale 
teatrului polonez ne ajută nes- 
pus de mult. 

— Aşi putea şti cine joacă? 

— Cu plăcere : D-neie Irena 
Echlerowna Stypinschka şi Elz- 
bieta Dziemwonscka au rolurile 
principale. Cea din urmă este 
din cadrele teatrului naţional. 
Ceilalţi, d-nii : Lujan Kremien- 
ski, Tadeusz Olsza, Stanisiaw 
Sielanski şi Zbigoniev Ziembin- 
scki, cel care vă vorbeşte, sun- 
tem cu toții pasionați de teatru 
şi de artă. 

— Personagii ? 

— Mai joară poi în roluri mai 
mici d-nii: Lipski,Bromislav. Dri- 
ckonski  Eugeniusz, Budeynski 
leii Weyman Karol, Bajan Jo- 
zef. 

Vom reuşi desigur și multu- 
mim d-lui Alexandrescu pentru 
solicitudinea arătată. 

Apoi repetiţia a continuat și 
a trebuit să las pe întelocutorul 
meu să se ducă pe scenă. 

Nu am avut prea multă vre- 
me să mai asist. Sper că la re- 


prezentația de Vineri să pot 
gusta pe deaintregul  specta- 
colul. 

INTERIM. 


uneori de o bizarerie căutată ; 
dar cu atât mai fermecătoare. 

Sensibilitate ? Poate ; doar 
pentru oțel și lumină. 

In artă nu admite compromi- 
suri. In viață își vintle sufletul 
pentru o țigare, 

Versurile lui sunt lovituri de 
cuțit în întunerec — şi lama 
seapără uneori o lumină stra- 
nie. 

Actorul e pătruns de impor- 
tanta sa misiune. Conștiinciozi- 
tatea — paradoxal — îl carac- 
terizează aici, 

Susţine că s'a născut actor şi 
disprețuește jumătătile de mă- 
suri, 

Câteodată se trezeşte stri- 
gând: Jos cu falsele valori! Și 
altele cari nu se mai pot trece 
aici. Și aceasta îl caracterizea- 
ză, căci este la orele domniei 
sale, un revoltat. 

Oricum ar fi privit, Bobb nu 
poate trece neobservat. Are ma- 
niera sa de a se impune. Și 
dacă începe să vorbească, dum- 
neavoastră, întorcântlu-vă spre 
ceilalţi, fără să ştiţi îmcă dece, 
duceţi degetul la gură; 

— Ssst! 


GEORGE VOINESCU 


ECRANUL 


CINEMA SELECT: „Poveste 
tristă“, 


Nu împărtășim părerea acelor 
amatori de calambururi cari gă- 
seau că filmul dela Select este, 
din toate punctele de vedere, o 
poveste țristă. 

„Găsim mai de grabă că aceste 
câteva sute de metri de film 7o- 
mânesc nu constituese decât o 
experienţă, prezentând toate 
stângăciile normale pentru o 
experienţă. 

„Știm însă, din puţinele no- 
țiuni ce ne-au mai rămas din 
chimie, că experienţele se fac în 
laborator, în diferite eprubete, 
departe de marele public, căruia 
nu i se aduce 1a cunoştinţă de 
cât. rezultatul acestor dibuiri, a- 
dică perfecțiunea 12 care se a- 
junge prin sacrificarea câtorva 
sute de eprubete sau corvuri 
chimice, 

Cam acelaş lucru trebuia să 
se întâmple cu filmul românesc. 

Nu e neapărată nevoe să i se 


olene spectatomului pentru, cei 
40 (de ei ai săi nm îllm în care 
se întâlmesc în fiecare clipă 
stangăcii evidente. 

Astfel, glasul eroilor qin film 
se aude mereu după ce ei mişcă 


din buze, unele fotcgralii a- 
mintese de pozele din albumul 
da amintiri al bunicei, şi așa 
mai departe. 

„&, înlbriadevăr, prea mare sar- 
cina ce şi-a luat-o domnul Cor- 
nel Dumitrescu de a se ocupa 
cu scenariul, regia, totografis- 
tea, sonorizarea, etc., etc. ale 
filmului — astfel ne anunţă 
chiar el, mândru, ia începutul 
peliculeț. 

Ne pare rău de eforturile de- 
puse de domnul Panait Stoian 
și d-şoara Angela Milian, doui 
actori de reale talente pentru 
cinematograf, 

Spunând aceasta, trecem cu 
vederea cuțitul vârit în gură cu 
cea mai mare desinvoltură, de 
domnu! Panait Stoian, precum 


și scena finală, complet ratată 
de d-șoara Milian e drept, însă, 
că la nereușita acestei scene, a 
intervenit şi textul scenariu- 
lui, unul din cele mai nevero- 
simile texte ce ne-a fast dat să 
întâinim vreodată. 


CINEMA CAPITOL: „Stan şi 
Bran, eroi fără voie”. 


Comediile cu Stan şi Bran iși 
au farmecul lor special, la care 
contribue mai ales sala de copii 
cari râd cu hohote silindu-i și 


pe spectatorii mai vârstnici să 
zâmbească atunci când Stan 
dărimă un garaj sau când Bran 
alunecă pe o scară. Nu s'au silit 
prea mult Stan şi Bran, de-alun- 
gul anilor, să-şi schimbe genul 
de joc. Și de ce și l-ar schimba, 
când spectatorii n'au încetat să 
râdă, iar sfârşitul filmului este 
primit cu oarecare regret? 

Vom remarca aici prima scenă 
a filmului, in care comicul nu 
provine dintr'o farfurie spartă 
sau dintr'o palmă, ci se innalță 
la adevărate culmi carl ne a- 
mintese filmele lui Charlot, 


TRAIAN LALESCU 








JUCĂTORUL DE ŞAH 


— Iţi mai amintești ce s'a întâm- 
plat eri? 

— Nu (răspunsul venise prompt, 
conștient), Niciun fapt, niciun amă- 
nunt. Sau poate m'am născut numai 
pentru noaptea asta, numai pentru 
tine, numai pentrucă știam că mă aș- 
tepţi. Vezi, este o manifestare dela 
început luciferică. Altfel, n'aș fi încer- 
cat să te rețin, să te trec în înţelegerea 
mea. 

Tăcere o clipă. In zigzagul tenebre- 
lor repezi, noaptea bătea acum în fe- 
rești cu vânturi şi ploae. 

— Atunci, atunci spune-mi, te rog 
(se întoarse — se apropiă — îi cuprin= 
se brațele. Mâinile ei subţiri, degetele 
fine se înfipseră adânc. Omul în haine 
roşii se cutremură). M'ai putea iubi? 
M'ai putea lua cu tine? (glasul era 
sbuciumat, agonic, țipăt). 

Tăcere multă. Capul celuilalt se ple- 
case resemnat. In clipa următoare, du- 
păce brusc se desprinse din îmbrăţișa- 
rea suptă a femeei, se găsea în mijlo- 
cul odăii — plimbându-se cu pași în- 
ceţi. Ajunse lângă măsuţa de şah, ri- 
dică o figură, o asvârli în sus, o prinse, 
o răsturnă lângă celelalte. 

— Nu, Francisca ! Totul e zadarnic. 
Şi eu sunt supus unui concept desti- 
nal. Un altul decât al tău, dar care 
purcede din aceeași esență autocrată. 
Sunt omul visat de tine, dar nu mă pot 
cobori până la tine. Te-am dorit şi eu 
Francisca, trebue să ne despărțim însă. 

Ea vorbi de departe. 

— Nu acum. Mai stai un ceas, două, 
până'mn zori măcar. 

— Până'n zori, Francisca. 

Plecară din odaia aceea, coboriră 
scările, trecură prin sala de bal (pere- 
chile dansau frenetic), eșiră în stradă. 
Incetaseră vânturile, încetaseră ploile. 
Oraşul era calm şi tăcut ca un sicriu. 
Nimic, nicio lumină, nicun semn, nicio 
veste. Yoate ascunse dincolo de viaţă. 

— Eşti fericită, Francisca? (braţul 
drept îi cuprinsese umerii, vocea era 
drăgăstoasă lângă obraz). 

— Dece mă întrebi ? (îşi întoarse o- 
chii lacomi şi plânşi). Sunt pentru mi- 
nutele pe care le petrec cu tine. Altfel 
m'aş ucide, aș cădea, Mă înţelegi ? 

„— Da. E un adevăr straniu care mă 
copleşește și pe mine. Vezi, ar trebui 
un alt Dumnezeu, o altă serie de mis- 
tere, un alt geniu al iubirii. Noi singuri 
nu putem face nimic. 

— Ştiu, frumosul meu Iubit. De- 
aceea, în noaptea asta trebue să se în- 
tâmple miracolul. Tu nu ştii câte sau 
petrecut în viaţa mea. 

— Nimic, 

— Atunci de ce m'ai ales pe mine? 

— Aşa a fost scris. 

— Ah, totul, totul, până şi asta e în 
funcție de Celălalt. Oare, în afară de 
destin, nu se poate trăi altfel ? 

— Nu se poate, Francisca: Ar înisem- 
na să ne subumanizăm. 

Mergea strânşi, înlănțuiți. 

Douăzeci de ani n'am învăţat decât 
ceeace au vrut alţii. Douăzeci de ani 
îngenunchiaţi. 

Mersul catifelat. Toate taineie închi- 
se în suflet. 

— Pe mine nu m'a iubit nimeni, dacă 
iubirea poate însemna o altă față a 
mântuirii. Pe mine nimeni nu m'a înăl- 
țat la ideia de sfinţenie, dacă sfințenia 
este o altă categorie a libertății. Ni- 
meni (m'auzi dragul meu ?), nimeni nu 
m'a batjocorit, nimeni nu m'a schin- 
giuit, nimeni nu m'a crucificat, dacă 
şi suferinţa este o depășire a destinului. 

Pași de smoală pe marginile genun!- 
lor. Intuneric şi liniște. 

—Nu se revolta Francisca, poate că... 

— Nu mă revolt. Dar mi-e groază de 
imaginea vieţii mele trecute. Incotro 
să merg?  lubeşte-mă, dragul meu 
Sburător, trebue să mă iubeşti ! 

— Ai încercat vreodată să renunţi ? 

— Tu mă înveți astfel? Nu pot. Dece 
să renunţ? In noaptea asta mi-ai apă- 


(Urmare din pag. 5-a) 


rut tu. Poate tu întruchipezi cele trei 
mistere : iubirea, sfințenia, suferința... 

— Sunt. Adevărat. Sunt toate, Fran- 
cisca ! 

— Atunci trebue să-mi ajuţi să scap. 
Nu vreau să te pierd (paşii se opriră 
temători în loc. Ochii Franciscăi a- 
veau colori grele, cenușii). Trebue să 
mă rodești în noaptea asta. 

— Francisca!  (exclamaţie 
rească). 

— Şi totuşi... Tu vei pleca peste câ- 
teva ore. Nu trebue să rămân singură. 
Trebue să păstrez în mine ceva din e- 
xistenţa, din destinul tău. 

— Nu se poate, Francisca ! Intre noi 
Sar prăbuşi misterul mântuirii, 

* 


Oraşul deodată se trezi din somn. A- 
părură mai întâiu capetele sbârlite, în 
cadrele ferestrelor. Apoi toți, se miș- 
cară. Bărbaţi în costume sumare, copil 
speriaţi, femei cu sânii despletiţi şi că- 
mășşile fluturând peste trupurile nude 
-- alergau în neșştire. 

— Ce sa întâmplat? Unde vă du- 
ceţi ? 

— Arde palatul Regilor. Palatul în 
care se dă ultimul bal! 


Răspunsese cineva din umbră. Dege- 
tele Franciscăi strânseră mai tare mâ- 
na omului de alături. Pașii lor urmară 
pe-ai celorlalți. Pași repezi, sonori, în- 
conștienți pe lespezile străzilor. Un în- 
treg convoi de speriaţi. Flăcările eşeau 
printre canaturi — roşii, lungi, şerpui- 
toare. Şi sgomot după sgomot — căe 
deau ușile, tavanurile, pereţii. 

— Nu intra, ce mai cauţi acolo? 

— Trebue, Francisca. Destinul meu 
acolo este. 

Iureş pătrunse printre flăcări și fum. 
Francisca înmărmurită nu ezită. Cei- 
lalți doar rămaseră înfricați, văzând 
cele două măști cu vestminte roșii — 
amestecându-se cu focul. 

Inăuntru nimeni nu-și  precupeţea 
libertatea. Dansul mai spasmodic, al- 
cool şi tolănirea despuiată în fotolii a 
amantelor cu trupurile albe. La înce- 
put Francisca vru să le strige nebunia, 
dar el o reţinu: 

— Taci! aşa a fost scris. 

O atrase Jângă pupitrele orhestrei. 

— Vrei să-ţi cânt? Numai peniru 
tine, Francisca. 

Umezi — ochii, tremurătoare — gu- 
ra, îl priveau cu beţie și zâmbet. 

Palmele lui ţineau între degete o 
vioară roșie cași vestmintele. Arcușul 
era roşu. Cântecul acela faudic, cânte- 
cul acela crispant, solomonar era. roșu, 
roşu ca vioara, roșu ca vestmintele lor. 
Tăcere. Incremeniţi, ascultau. Amante- 
le se ridicaseră în genunchi. Cavaleri 
coboriseră fascinaţi. Pluteau pe de-asu- 
pra doar armoniile tragice, ale cântecu- 
lui de vioară. 

Şi deodată răsări prin ușa din fund, 
cu hainele arse — o fetiță blonaă, plă- 
pândă. cu faţa îngrozită, cu privirile 
răvăşite. In urmă, un şir de alte fete, 
femei îmbătrânite. Chinuite. Uimite de 
limpezimea paradisiacă a cântecului, 
rămaseră o minută înlemnite în loc. 
Torţele pe care le țineau în mâini (cu 
care daseră toc palatului) se plecară 
slăbite odată cu mâinile. O clipă. Apoi, 
<a trezite dintr'o halucinație, se îndrep- 
tară spre mijlocul sălii. Francisca tre- 
sări, îngenunchiată. Strânse mai tare 
picioarele cântăreţului. In fruntea lor 
recunoscuse în fetița înebhunită, pe 
Ritta. 

— Fugi! Pentru Dumnezeu, du-te 
undeva. Nu vezi, te vor ucide. Ce le-ai 
făcut ? 

Cântărețul zâmbi printre acorduri. 
Arcușul alunecă mai departe pe coarde. 

— Pe toate ne-ai mințit. (Ritta avea 
o voce stinsă, gâfâită). Toate te-am vi- 
sat. Toate te-am dorit. Dece, bunule zeu, 
ne-ai furat iluziile ? Ce-am păcătuit, de 
m'ai părăsit, de ţi-ai ales altă iubită ? 

Vocea era plâns şi milă. Ochii celor- 


nefi- 


lalte străpungeau aerul cu schismă şi 
venin. 

— Dece nu răspunzi ? Spune-ne mă- 
car un cuvânt! 

Cântecul domina sălbăticia  nouilor 
sosite. Poate că mai era o frântură 
până la stărşit. Poate că toate ar fi in- 
trat în ordinea lor terestră, dacă Ritta 
nu scotea de sub faldurile hainelor — 
revolverul. Ţipătul fulgeră odată cu 
glontele. Insăși Ritta ţipase. Francesca 
nu lămurise, dar ca un resort se înăl- 
țase — îmbrățişând pieptul zeului. 
Vioara fără arcuş cânta încă. Glontele 
trecu șuere pe lângă tâmplele multora, 
pe lângă obrazul Franciscăi şi se opri 
în vioară. Vioara sfărâmată, tot fremă- 
ta. Rămăsese în aer (ca o rană vie) ne- 
ținută de niciun braţ, coardele libere 
fără mângâierea niciunui deget. Doar 
arcuşul unduia aceeași melodie. 

In locul cânărețului rămăsese o ur- 
mă de ceaţă și abur. 

Francisca împletixită lângă pupitre, 
cu capul plecat pe podea — mai vedea 
încă printre oglinzi, printre ziduri — 
cum spintecă, urcă vaporos spiritul 
frumosului sibalacii 


In liniștea odăii Francisca se  îirezi 
înfricată, privind haotic în jur. Nimic 
din peisajul visului. Toate lucrurile își 
păstrau starea lor firească, statornică. 
Doar lângă noptieră — măsuţa de şah, 
pe care jucase cu Ritta înainte de cul- 
care. Vlad dormea alături liniştit, în- 
tors puţin cu faţa la perete; pe chipul 
lui, seninătatea somnului odihnitor. 

Rămase o clipă înălțată între perint. 
Căuta să-și amintească totul aşa cum 
se întâmplase. Doar câteva amănunte 
mai persistau. Lângă fereastră însă, [i- 
gura omului în haine roșii i se părea 
vie, meclintită — ca zidită acolo odată 
cu celelalte lucruri. El singur mai ră- 
măsese din fauna tristei viziuni. Fran- 
cisca îl văzu cu naturaleţea cu care se 
continua din vis. Făcu primii paşi, după 
coborîre, spre geamuri, cu braţele 
strânse lângă trupul rece, slăbit. 

— Dece-ai mai venit ? (vorbise tare, 
glasul spart de ferestre). 


Dar făptura lui în clipa aceea se 
stinse. 
Francisca dreaptă, înfiorată — ma! 


stăruia halucinantă pe urmele lui. Văzu 
piesele de șah răsturnate. Lăcrămată, 
Regina în colț. Somnoros şi bătrân — 
Regele ghemuit între pionii și ofiţeri! 
credincioși. Şah mat! Sburătorul fuse- 
se altă dimensiune, altă faţă a omului 
neîntruchipat de niciunul din iubiții et. 
El trebuia să fie cel care să-i redea ar- 
cesul la fericire. Șah mat! Și visul fu- 
sese un șah mat mutual, categoric. 

Ştia că totul purcede din starea e! 
bolnăvicioasă, din tarele păstrate in- 
tacte în conștiință și'n sânge. 

— Ce faci, Francisca, nu dormi ? 

— Mă doare capul, Vlade! 

Se întoarse. Nu-l vedea. Pe pereţi, 
în portrele, în bibelouri — numai chi- 
pul sburătorului. 

— Eşti bolnavă, Francisca. Trezește- 
te! Ce faci acolo, cu cine joci șah? 

Francisca tremura. In mâna dreaptă, 
piesa de lemn a Reginei. Pe aproape 
spiritul de vrajă şi spaimă al frumosu- 
lui Iubit. 

— Cu Întunericul! răspunse târziu, 
răsturnând toate piesele pe covor, în- 
dreptându-se încovoiată spre pat. Vor 
începe din nou actele de siluire ale lui 
Vlad, iar îmbrățișările lui anoste. Scâr- 
bă şi greață. Se ghemui sub pături. 
Mâinile celuilalt se întinseră, căutând 
prin întunecimea trupului o anumită a- 
legorie a: cărnii. Francisca închise o- 
chii. Ungiile se înfipseră în cearcea- 
furi, 

— S'a terminat. Totul s'a sfârșit. Ni- 
mic. De-acum totul e zadarnic, 

Afară, printre vânturi, printre ceţuri, 
printre burele zorilor — visul îşi eva- 
pora ultimele imagini. 

LAURENŢIU FULGA 








———— 








UNIVERSUL LITERAR 











18 Noembrie 1939 


Literatura. arta,. idei... 


Primim spre publicare, următoarele: 


DOMNULE DIRECTOR, 


In ultimul număr al revistei 
„Țara Nouă“ din Cluj, văd, cu 
mare surpriză, dată publici» 
tății o scrisoare a mea parti- 
culară, adresată domnului 
Victor Iancu, profesor şi estet. 
Insist!: o scrisoare particulară, 
menită să reglementeze noile 
mele relațiuni personale cu 
domnul Victor Iancu. De ase- 
menea, nu mai puţin surprins 
am rămas văzând amestecân- 
du-se în această chestiune 
striet perşondlă pe domnul 
Liviu Rusu, profesor de este- 


tică la Facultatea din Cluj, 
care în scrisoarea mea avea 
doar valoarea unui element 
documentar. 

Deci : 

Un estet divulgă o scrisoare 
confidențială. 

Un alt estet se foloseşte 
de ea. 


Justificările acestui proce- 
deu abundă probabil: reduc- 
ționale, morale, profesionale, 
ete. O singură justificare e cu 
neputinţă: cea esteţică. Sunt 
soți care nu citesc scrisorile 
soțiilor lor și adversari, gent- 
lemeni, care își opresc adver- 
sitatea la granița iîndiscreției. 
Dar mai există încă o atitu- 
dine: cea a lui Agamițţă Dan- 
danache. „Am 0 scrisoare... 
Dac cu ea ia „Războiul“... 

Esteţii noștri clujeni au a- 
les-o pe cea din urmă. 

Cu aceste explicații declar 
că nu voiu mai întinde 0 po- 
lemică mărunță. Există un 
respect «al tragicului, care 
bântuie astăzi omenirea pe 
mare întindere. 

Primiţi, vă rog, domnule di- 
rector... etc. 


VICTOR PAPILIAN 


ca, Ep at a a a a a a a a a a a ete Ta 


O NOUĂ TRADUCERE 
DIN POEZIILE LUJ RILKE 


Editura Funâaţia pentru lite- 
ratură și artă „Regele Carol II“, 
a tipărit o nouă culegere din poe- 
zi.le ui Rilke, traduse Ge Maria 
Bănuș, 

Faţă de cele publicate până a- 
cum, tălmărirea ocroțită de „Fun- 
dația Regală“, prezintă în primul 
râna avantajul unui mai mare 
număr de bucăţi alese din ţoate 
“volumele lir:cei rilkeenc. Sunt în 
total 75 de poeme, din ansamblui 
cărora cititorul care nu are legă- 
tură directă cu originalul, își 
poate face o îndestulătoare ideie 
despre sensul unui lirism influent 
nu numai la noi, ci și în alte țări 
europene. Cât despre reușita [i- 
torară a traducerii, ne vom re- 
zerva considerațiile întrun nu- 
măr viitor al revistei, când vom 
confrunta versiunea românească 
cu originalul. 

Deocamdată afinmăm că tălmă- 
crea. „Fundațiilor“ ump'e o lip- 
să ; ea ar putea înlocui traduce- 
rile franceze mari, în orice caz, 
nu au pentru ce fi preferate celor 
românești bine întocmite. 


DESTRĂMARE, ROMAN 
de ALEXANDRU MIRONESCU 


In editura Fundaţia pentru li- 
teratură şi artă „Regele Carol [I“, 
a apărut romanul „Destrămare“, 
de Alexandru Mironescu. Auto- 
rul este cunoscut publicului citi- 
tor prin alte câteva cărţi tipărite, 
până acum, şi care au fost pri- 
mite b.nevzitii. 


TRADUCERILE DIN FRANCEZĂ 


'Traducerile din limba franceză 
au alt rost, la noi, decât cele din 
germană, engleză sau alte limbi 
şi mai puțin cunoscute. Pentrucă 
limba franceză este într'atât cu- 
noscută, încât nu este admismil 
ca părerea despre autorii francezi 
să ne-o faceam din tăimăciri. Fap- 
tul că totuşi aceste ţălmăciri se 
întreprind de scriiţorii cu autori- 
tate, ca de piidă a. A. Philippide, 
însemnează altceva. Anume ele 
reprezintă un exercihu de a în- 
corpora în limba noastră vaiori 
ge gândire, nuanţe şi stări poetice 
ajunse la un înalt grad de rafina- 
ment în producţiile literaturii 
franceze. Intreprindem deci, un 
fel de educaţie a limbii, o supu- 


nzre a ei la diticul:ăţi spre a o 
milădia și îmbogăţi. Nu vrem să 
spunem că un vers inadus poale 
fi socotiţ mai frumos decât cele 
ale poeților noștri originali. 
Aceasta nu are cum se întâmple, 
chiar dacă sar tălmări din Mal- 
larmâ, Rimbaud și Valery, sau, 
cum este icazul frecveat, din Bau- 
delaire. Dar încercarea de a ex- 
prima în românește pozme cele- 
bre, instrueşte tocmai prin ceeace 
este altceva decât poezia origi- 
nală, prin calitatea ce am numi-o, 
de transcendere a modalităţi: L- 
ricei românești. 


RUGINOASA, ROMAN 
de THEODOR RĂŞCANU 


D. Theodor Râșcanu a publicat 
până aum următoarele cărţi: 
„Pagini intime“, versuri, 41905); 
Spre Sofia, (1914); Răfuiala cea 
mare, (1915); Probiema pămân- 
tului în România (1927); „Acesa 
care trebue iubită, roman (1926); 
„Deana lupului“, roman (1934). Vo- 
lumul „Ruginoasa“ este jipărit de 
ed. „Vremea“ și conţine un inte- 
resant material despre viaţa bo- 
ierească din Moldova, desfăşurată 
în secolul trecut, 


CÂNTEC DE LUMINĂ, 
POEME de 1. STÂNCIULESCU- 
MEHEDINȚI 


Cale ma! bune versuri dim pla- 
cheta d-lui I. Stănciulescu-Mehe- 
dinţi, trădează influența covâr- 
şitoare a ]ui Ştefan Baciu, ca în 
următoarele strofe: 


Intr'o noapte tristă și târzie, 
Voiu porni cu ami în toiag, 
Biet nătâng ce pa voit să știe 
Să se 'malţe 'm viaţă ca un steag. 


Voiu lăsa în urma mea regrete, 
Prieteni, parcuri și tot ce-am iubit 
Şi un crând de uisătoare fete 
Pentru care ani am cheltuit. 


Preacizăm că versurile nu apar- 
țin lui Ştefan Baciu, ci d-lui 1, 
Stănciulescu-Mehedinți. 


MUZICALE 


Doamna Margareta Vasilescu 
Deiana va cânta Miercuri 22 
Noembrie crt, (ora 8.20 seara) 
14 microfonul postului de radio 
Bucureşti, arii de Haydn, Mo- 
zart, Pluizan, Bellini, ete, 


VOR APĂREA 


Până la Crăciun, vor apărea în 
ed. „Fundaţia pentru literatură 
şi artă Regele Carol II“, urmă- 
toarule opere: 

In Biblioteca „Energia: „Diti- 
ma expediţie la Polul Nord”, de 
căp. Scott; „Viaţa de chirurg”, de 
A. Majocchi; „Anthony“ de Lyt- 
ton: „Suflet de infanterist”, de 
J. Delmas; toate acestea redând 
într'o captivantă formă literară 
marile pilde de muncă şi eroism 
ale atâtora exemplare de elită ale 
umanității. 

In bibiioteca  „Enciclopedică”: 
„Studii greco-române”, de Dem. 
Russo, o lucrare de capitală în- 
semnătate a autorului „Elenis- 
mullui în România“, cu o prefaţă 
de prof. Const. C. Giurescu. 

In biblioteca „Filosotică”: „De- 
stinul omenirii”, vol. II, urma- 
rea bogatelor şi pătrunzătoarelor 
cercetări ale dlui prof. P. P. Ne- 
eulescu, „L'expârience microphy- 
sique et la pensâe humaine”, de 
4. St. Lupaşcu, 

In biblioteca „Scriitorii români 
contemporani” : „Viaţa [ui I. L. 
Caragiale”, scrisă după vii şi pi- 
toreşti documente de psihologie şi 
istorie literară de d. Șerban Cio- 
culescu: „Insemnările unui bel- 
ter”, vol. II de d. Ioachim Botez; 
„Concina, prădată” de d. Theodor 
Seroţescu; „Monarhia socială”, de 
d. Mihail Fărcășanu, 

In biblioteca „Critica“: „Sain- 
te Beuve”, temeinicul şi revela- 
tomul studiu al d-lui Pompiliu 
Constantinescu. 

In „Ediţii definitive”: „Statui” 
de maestrul Mihai Codreanu, 

In „Mica enciclopedie: „O e" 
nigmă şi un miracol îstoric”, de 
Gh. Brătianu; „Radioelectricita- 
te” de ing. M. Konteschweller; 
„Tratat de anatomie umană” de 
d. Honia Dumitrescu. 

„Din viaţa lui ton Creangă”, ro- 
dul impontantelor cercetări ale 
d-lui Gh. Ungureanu. 

In biblioteca informativă: „An- 
Blia”, ediţia II, de N. Petrescu. 

jar peste toate cele de mai sus, 
cu luminoasa e: binecuvântare 
pentru întreaga osârdie întru fru- 
mos a editurii Fundaţiei pentru 
literatură și Artă Regele Carol 
II“, „Biblia” 1radusă de păr. Gala 
Galaction şi V. Radu, ale cărei 
două noui ediţii, în pregătire, 
confirmă unul din cele mai ră- 
sunătoare suocese. 





LR aaa Sita ad 


FLORENIA 


(Urmare din pag. I-a) 


lângă noua gară a Florenței: Santa Maria Novella, cu 
fațada desenată de Leon Battista Alberti, cel mai cute- 
zător arhiteci-urheolog al Quatirocentului, născocitor 
de enritmii în gcometrica fugă de linii și planuri pe 
fațadu unui templu ca Malatestianul. Dar în spatele al- 
tarului din Santa Maria Novella descoperi afrescurile 
lui CGhirlandaio, în care trăesc până în clipa de faţă, 
spre a le putea admira și recunoaşte tu, cele mai fami- 
liare figusi ale Renaşterii florentine. Ocoleşii apoi în- 
iâmplător un curios şi inestetie monument octogonal, 
fără acoperiş aparent, în faţa Caiedralei ; afli mulţime 
de lume, oprită în faţa unor porţi închise, deoarece 
sunt Porţile Paradisului, turnate în bronz de Ghiberti. 

Mai deparie, înspre Arno, ajungi la o altă biserică 
Horentină: e Santa Croce, cu monumentul lui Dante la 
iuirare, 

După ce ai cercetat Santa Maria Del Fiore şi Sania 
Maria Novella şi Santissima Annunziata, faţada acestei 
biserici franciscane nu ie mai poate impresiona. Dar 
|i-ai făcui intrarea de fapt în Panteonul gloriilor con- 
sacrate în Cultul omenirii civilizate, prin legătura lor 
cu Florenţa. În Sania Croce îşi are mormântul Michel- 
angelo, Machiavelli. Alfieri, Galileo, iar Dante numai 
cenotatul. In Piaţa San Marco intri apoi în cea mai pu- 
țin atrăgătoare dintre bisericile I'lorenţei ; este de fapt 
mânăstirea în 'care a fost stareț Girolumo Savonarola. 
pe vremea Îi L.orenzo dei Medici Magnificul. Dar gă- 
sesti acolo toate chiliile fraţilor domimicani luminate de 
viziunile celui mai serafie dintre pictorii în preludiu: 
Beato Angelico. cel cu armiile de Ingeri trâmbiţând în 
albastrul si aurial Cerurilor sule de Piradis, chemarea 
la dreapta Judecată din Urmă. 

Sau te impresionează un palat cu zidurile drepte ie 
piatră, masiv până sus, ca o «cetate medievală. înfru- 
museţat numai de înfloriturile ausiere ale meterezelor 
din vârtul zidurilor și al turlei de mijloc. Dar este Pa- 
latul Vechi al Florenței, în care sa adunat Statul celor 
o Sută de chibzuiţi dregăiori, să menţină independenţa 
Patriei în timpul celor mai înfricoşătoare vicisitudini 
ule Îstorici. lar sala în care li se aduna Sfaiul avea să 
tie împodobită cu două scene răsboinice de Leonardo 
da Vinci şi de Michelangelo. 

Dia uncuilura neverosimilă a l.ogeiei dei Lanzi (tri- 
buna uficială a festivităților din Piazza delu Sianorin), 
se dlesluşeşte linia elegantă a unui Rapt de Sabine, du- 
minată de scena macabră şi declamatorie a decapilării 
Meduzei de către Perseul lui Cellini. 

Palatul Strozzi vine apoi să-şi mărturisească şi ne- 
întrecuia virtute a constructorilor florenlini în a înno= 
bila cu eleganța lor discretă cele mai informe și prini- 
tive malerialuri ; și timiditatea Renaşterii în a încerca 
să anuleze tradiţia medievală, fie chiar în Arla, toi- 
deauna mai radicală, a Arhiiecturii. 

Treci mat departe un pod peste Arno, atras de pră- 
vălioarele urgintarilor. patronaţi acolo de amintirea a- 
celuias Benvenuto Cellini. Dar eşti de fapt pe Ponte 
Vecchio, pe care afli că va fi trecut odinioară Danie. 
sau, Tără îndoială, Messer Niccolo Marchiavelli, spre u 
se duce la casa pe cure a locuit-o îm apropiere. Sau, în 
fine. afli întâmplător o Bibliotecă mublică (în afară de 
cea modernă, naţională, una din cele ma! mari ale Ita- 
lei); dar ţi se spune că este Biblioteca Lanrenziana, în 
care au adunat întâii erudiţi ai Umanismului, pentru 
slăpânii lor Medici, mărturiile celei mai strălucite Cul- 
turi greco-lutine, dela cele mat vechi şi autentice texie 
ale Literaturii clasice, la Pandectele lui Justinian, sau 
palimsestele medievale. Şi iată: urci o înălţime din îm- 
prejurimile Tlorenţei : ai în farţă priveliştea dela Fie- 
sule, după un popas de reculegere Î Villa Medici ; sau 
la Castelul Vincigliata, înire cei mai melancoliei chi- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23. : 





paroşi ; la Settignano, în căutarea lui D'Annunzio şi a 
Eleonorei Duse ; la Careggi, la Poggio a Cajano, undeva. 
in acesie împrejurimi, care pun în perspectivă silueta 
[ilorentei şi îi colorează viziunea în ionalităţi vesperale. 

Impresurarea ta în atâtea frumuseți naturale şi, toi- 
odată, în atâtea mărturii de celebrităţi consfințite în 
aclmiraţia lumii, este menită să te intimideze, să-ţi pres- 
chimbe emoția artistică înir'o stare sufleicască de mis- 
tică dedițiune. lar pentru ca această stare să devină 
mai accentuat tulburătoare, în subeonşiientul celui 
prins în cercul magie intervine jocul enigmelor: ce 
sunt Etrurii, neştiuţii, dar aiât de înaintaţii în Civili- 
zație pre-l'lorentini ? Ce este ne mai văzui în acest pei- 
saj florentin, atât de inedit în schematica lui simplita- 
ie? Ce este omenesc în statuăra michelangiolescă? Ce 
esie florentin în enigma zâmbetului de Giocondă ? Ce 
este verosimil în arcuitura de boltă a Cupolei lui Bru- 
nellesco ? Ce este adevărat în analele care vorbesc de 
origimele aşa de burgheze ale familiei Medici. ctitori ai 
aristocraticei Renaşieri de Ariă şi Cultură ? Dar unde 
esie proverbialul Crin Roşu al emblemei oraşului ca- 
re-şi derivă chiar numele de la Floreniia, între aceste 
înălțimi de pământ calcinat în piatră, de care se primul 
cel mult rădăcinile de chiparos. de măslin si de o- 
leandru ? 

Punct de confluență, aşa dar, al muliiplelor sinieze 
înfăptuite dinspre Nordul germanic şi Sudul mediiera- 
nian de-alungul pragului italic, Florenţa apare drept 
leagănul însuş a] acestor milenare sinteze. Căci dacă un 
filozot al ei a încercat împăcarea gândirii platoniciene 
cu sfânta Învăţătură creştină, realizând cea mai nobilă 
şi înţelegătoare faptă a spiritualității moderne, speci- 
ficul ilorentin poate fi înţeles şi drept o impresionantă 
posibilitate de conviețuire a celui mai aristocratic şi au- 
ientic Clasicism, cu cea mai romanțioasă şi plebee a- 
firmare a imdividualităţii umane. 

Se adună în inseparabila sinteză floreniină cele mai 
disparate cronologii și provenienţe. Insă: celelalte o- 
rase ale 'Toscanei. celelalte locuri din imediata vecină- 
iaie a Florenței Siena. Pisa, Lucca. Arezzo. Pistoia. 
Volterra. San Gimignano. La Verna Stigmatelor Stân- 
tului din Assisi, Caprese Michelamgelo, Cortona, Ver- 
silia, Carrara — vin să întregească fiecare cu nota lor 
de originalitate, cu splendidele lor realizări, aureola de 
prestigiu care încunună cu mai mare strălucire Cupola 
Santei Maria del Fiore. 

Alături. din marmoră, înfloreşte în pământ Campa- 
nila lui Giotto. FPurnul Palatului Vechi. de piatră, îi 
precizează. dincolo, simetria. În timp ce zborul încru- 
cisai de săgeți al rândunelelor upoteozează Cupola ia 
Ingerii cu aripi din icoana lui Raffaello, se aprind lu- 
minile în Arno, dela Cascine la Sania Croce. Colierul 
de punete diamantine se întrerupe din loc în loc: 1] 
Ponte alla Carraia. !1 Ponte alle Grazie, Îl Ponte Veechio. 

Privești de sus, dela Piazzale, curgerea discretă a unei 
ape, cu luminile Florenței răsfrânte în oglinda ei nea- 
gră. în care nu Sa topit încă opalul unui apus înâr- 
ziat de soare. 

Le confrunţi cu cea mai iulburătoare viziune. le co- 
pleşeste un sentiment de frică. Pătrunzi cu privirea 
dreaptă într'o lume de fantasmagorie. In spate, deasu- 
pra la, simţi cimitirul dela San Miniato, cu chiparoşii 
aliniaţi solemn, inflexibili, nemiscaţi. printre  mormin- 
iele albe. la care nu se mai umblă. Dincolo, pe cealată 
înălțime, privirea ţi-e dusă de alaiul altor chiparoşi 
până în partul vilei Poetului care-a scris pentru Poezia 
ji poema Morminfelor. 

Intro clipă de halucinajie, cauţi scăpare înapoi. Te 
opreşte însă privirea scrulătoare, autoritară. ameninţă- 
toare a Gigantului biblie. întruchipat în statuia lui Mi- 
chelangelo. 

Trebue să rămâi biruit. Acolo. In faţa acelei viziuni 
Horentine. Până îţi simţi pătrunsă fiinţa de insinuarea 
Hiltrului magic, prin puterea misterioasă a căruia în- 
chizi în clipa de faţă ochii. sprea ţi se arăta din nvu 
apamiţia de neuitat a Florenței tale. 










MILA 5 ceia Ci | 


Ştefan Baciu: „Găutătorul de comori,“ 


poezii; „Fundaţia pentru literatură și artă 
Regele Carol Il“ 1939 


Titlul dat de Ștefan Baciu cărţii sale cu 
versuri, impune oarecum felul în care cri- 
tica trebue să scrie despre ea. „Comori“, de- 
sigur, fiindcă poezia, față de starea umană 
obişnuită, este mister, — realitate ascunsă 
care se relevează numai celor ce simt nc- 
voia să o caute. Și cum poetul se consideră 
printre căutătorii misterului acesta, — el este 
„cătătorul de comori“, Dar deocamdată glo- 
sarea să nu pară atât de simplă! Pentrucă 
există întrebarea dacă poezia se ascunde 
tocmai acolo unde o caută poetul, şi dacă el 
se slujeşte în căutare, a= metoda cea mai 
nimerită spre a capta misterul, 

Iar răspunsurile cari se dau la această în- 
trebare suni diferite, din unele reieșind de 
multeori că joacă o pâipâire de putregai, a- 
colo unde, din pricina întunerecului, sa părut 
că fierbe duhul „comorii“. Cât pentru chipul 
de a scoate din pământ, — din noroi, sau din 
nisip, — caratele aurului, — însemnează 
procedeul, prefarința pentru un fe) de a se 
exprima, despre care se va spune iarăşi că 
este bun sau rău. 

Să fie comoara de aur, și căutătorul iscu- 
sit, iată visul adevărat, căruia Ştefan Baciu 
ii spune poezie, tresărind cu un instinct exact 
al locului turburător. 


Pădurile sunt toamne sau viori ? Nu vezt 

Cum cântă frunza, când o calci și șezi? 

Cine cu buciumul va trece și va plânge, 

O deștepta strămoșii 'n noi; va frânge 

Lumina toamnei, dealurile 'n sânge. 

Și sufletul se va răni și se va strânge. 
(Pag. 38. 


Socotim că pecetea acestor şase versuri 
dau suficient chezășia unui Fldorado real, 
vizitat de tânărul cavaler. 

Dacă urmărim în pasinile cărţii locurile 
precise unde autorul a căutat poezia, vom 
avea indicaţii în titlul celor patru cicluri: 
„Fata din ierburi“, „Pre tine te lăudăm“, 
„Stele căzătoare“, „Panta rhei'. Deci, în 
primul rând fata iubită, a zecea muză, cum o 
numește însuși poetul, celelalte nouă fiind 
modalităţi interioare ale spiritului, feluri de 
a se exprima dintr'un surplus. fără a cere 
sprijin strein. Femeia iubită se refuză însă 
integrării ca muză totală, ea este a zecea, — 
ca a cincea roată la carul dunii. — după 
vorba altui poet, — adică lucru cu sens ne- 
îndestulător explicat, — apariţie de taină, 
care sparge liniștea precară a minţii. Sufe- 
rința din pricina femeii iubite este ineluc- 
tabilă, ca afectul oricărui eveniment de tai- 
nă, cu neputinţă de îmblânzit în tiparele în- 
ţelepte ale minţii. Incomprehensibilul iubirii 
este povara pe care îndrăgostitul adevărat o 
așteaptă totuși fidel: 


„. Stau ca un han 
In drumul tău, şi-aștept, plecat, povara 
Să cadă în mine 'm fiecare an. 
(pag. 16) 
Câteodată un sentiment de „pierdere“ se 
abate peste amant, care nu mai ştie unde să 
aştepte, unde să caute: 


Zadarnic caută câinii mei de vânătoare 
In câmp, — pecetea-ţi stranie, siderală. 
Unde să-ţi caut ochii, marii, vorbitorii, 
Prea-clarii, mcercănaţii, orbitorii ? 
Făptura ta întreagă, văd, se pierde 
In tainitele lumii-adânci, profunde. 
(pag. 18) 
Dispărând în „tainiţele lumii-adânci“, „a 
zecea muză“ nu face decât să treacă dincolo 
de experienţa prozaică şi să capete rang de 


PE mal 


Colecţia „Universul Literar“ 











a apărut şi se află în librarii: 


REALITATE ȘI EROARE 


Studiu de 
Mircea Mateescu 


400 de pagini, 100 lei 


| 
„CANDELA“ 


VERSURI | 


de Ana Luca | 





Va apărea zilele acestea: 


120 de pagini, — 50 lei 


Da O 











Şezătoarea „Universului literar“ 


Șezătoarea revistei ,„,Univer- 
su! Literar”, anunţată pentru 
data de 3 Decembrie a. c., ora 
4 d. a., la Ateneul Român, se 
va desfășura după următorul 
program: 

O conferință cu subiect literar 
pe care o va ține d. Șerban Cio- 
culescu, urmată de lecturi și reci- 
tări din operele proprii, făcute de 
scriitorii: George Gregorian, Mi- 
haili Sorbul, Matei Alexandrescu, 
Ștefan Baciu, Emil Botta, Virgil 
Carianopol, Constantin Fântâ- 
meru, Traian Lalescu și Victor 
Popescu, 

Biletele au fost puse în vân- 
zare, cu începere dela 15 Noem- 
brie crt,, la librăriile „Cartea Ro- 
mânească” și ,,Universu!”. La 
3 Decembrie, se vor găsi ia cassa 
Ateneului (intrarea din strada 
Franklin) . 





transcendenţă, să fie poezie, mister ce se cere 
„revelat“. Ca toţi tinerii autorii din genera- 
ţia sa, Baciu adoptă ca mijloc de cuprindere 
a inefabilului, procedeul mateforelor bogate, 
dominatoare faţă de celelalte ingrediente ale 
versurilor. Din prima pagină a cărții, măr- 
turisește chiar „fetei din ierburi“ că 


Vreau să te topesc într'o pădure de imagini, 
Ca pe o limpede stea. 


Această „topire într'o pădure de imagini” 
a „stelei“ este obiectul pur al visului, în 
care fenomenalitatea se toarnă în alte tipare, 
totdeauna fascinante prin caracterul lor vag 
de at tărîim: există doar atunci când con- 
ştiinţa logică nu mai există, 


Nu simti cum urcă visul în time ca o mladă, 
Ce în adânca noapte își are rădăcini ? 
(pag. 9) 
In „pădurea de imagini a lui Ştefan Ba- 
ciu“ freamătă necontenit „mladeie“ visului : 


Terţinele căutate sunt albe vise numa! 
En am cercat cu visul şi cu. poezia 
Să înalț în lume alte universuri. 


(pag. 33) 


Și visul trenă lungă de mătase 
Ii alinta pe ochi, dar țără să se rupă 


(pag. 44) 
Mi-am Păzit într'una turma mea de vise. 


| _ (pag. 44) 
lubita fiind văzută în „vis“, sau în pădu- 
rea de imagini“, versul devine. de dragul ei: 
„cel mai alb pantof de seară Ă E 
Pentru un bal la care nu mui zânele se duc. 
| (pag. 7? 
iar metaforele hotărite să roncretizaze exis- 
tența ei ideală, combinaţiile cele mai capri- 
cioase. Ă 


Făptura ta înaltă în aer este ca o 
Coloană de lumină, ce nu se mai oprește 
ag. 10) 
Cu fruntea, ploaie de petale, iai 
Cu ochii mari, mustind de vise 
i (pag. 8) 
Tu stai așa, cu Ziua ca o manta pe umăr, 
Și cu o bogată salbă ge soare pe grumaz. 
| (pag. 9 
Un suflu ce străbate 'naltele vali 
Păduri... 


(pag. 17) 


In al doilea ciclu al volumului, este „cău- 
tată“ poezia în divinitate ca într'un mister 
mai mare decât primul, dar parcă mai blând 
mai binefăcător. Ca şi iubita, și Dumnezeu 
iși capătă ființă profundă în zis, pentrucă: 


Ce-s eu, Părinte? Un netrebnic rob de vise. 
(pag. 25) 

iar de felul de a se manifesta al visului, nu 
este responsabil poetul, din moment ce trece 
Pragul liberului control: 


Sunt oare, Doamne, vinovat dacă într'o seară 
Din Sfânta lună pălărie mi-am făcut ? 
(ia.) 
Uneori robia la vise devine trudnică și 
poetul ar prefera o altă robie în ceruri: 


să șterg de praf al îngerilor scut 
Și precistei să-l văd de giuvaeruri. 
Seara, scoteam pe boltă luna. Dimineaţa, 
Eșeam cu oile Prea-Bunătăţii 'Tale, 
Și pruncilor le-ași ţi adus dulceața 
Și lui Sân Pătru îi coseam sandale. 

asa Ş (pag. 26) 
_Insfârşit, pe lângă această umilinţă CTeș- 
tină, mărturisită şi de Virgil Carianopol, în- 
tâlnim şi concepţia rielkeană despre divini- 
tate ca manifestându-se în lucrurile însufle- 
țite de poet: 


Și-ascunde-Te în tocul care-acum Te scrie 


E i (pag. 27) 
Te căutam în hainele-afunde 
Șin pasărea ce cântă de pe pom 
i (pag. 28) 
Imtinde-Te pe trupul meu — fii-mi haină, 
Inţășură-te peste deget: fii-mi inel, 
A i (pag. 29) 
Târziu Te văd, Te pipăi, Te aua, 
Cum urci în meri şim firele de mitrăgună. 
(pag. 30) 
Este adevărat că, după ortodoxie, poetul 
poate găsi pe Dumnezeu orișiunde, în înţe- 
lesul că dragostea Lui nemărginită pentru 
creație, se vădește în „toată faptura“. Dar 
Dumnezeu care urcăn „meri șim firele de 
mătrăgună“, aparţine unui creştinism rilka- 
ian, altul decât ortodoxia, după cum a ară- 
tat d. Nichifor Crainic, într'un articol des- 
pre poetul influent al lui Baciu. Căci dară 
poetul ar spune sevei din „meri și mătrăgu- 
nă” că ea e Dumnezeu, aceasta i-ar răspun- 
da ru vorbele Fericitului Ausustin : 
„Nu sunt eu Dumnezeu, ci EI m'a făcut 
pe mine“. 
In ciclul întitulat „Stele căzătoare“, un 
scns de ansamblu s'ar întrevedea în versuri 
ca aceasta : 


Tu orășean nemernic, taci şi-ţi du destinul 
Spre lacul vechiu, cu ape fără fund, 
Avântântă-ţi înspre mijloc scrâşnetul și 
fchinul... 
Ai fost un semn pe nenţelese prunduri. 
(pag. 36) 

Să yuonsralizăm pa szama acestor versuri, 
ce par a 0 evoca linia elegiacă a unei „stele 
căzătoare“, nu putem totuşi din pricina al- 
tora care încheie ciclul astfel: 

Așa e poezia mea: de dragoste şi cer 
Fierbinte, colorată, tinerească. 
(pag. 50) 

Mai rămâne ceva de spus despre ultima 
parts a cărţii, cuprinsă sub tithul „Panta rhei:, 
în care se adună poezii ca „Popas la două- 
zeci de ani”, „Ani mici“, „Zădărnicie“, „Ago- 
nie“ şi „Testament“, Este aici învăţătura me- 
iancolică, pe care Ștefan Baciu o crede că de- 
curge din heraclitiannul panta The: şi pe 
care o veşifică astfel: 

Pentru nimeni alte sorți 

In zodiacuri no să stee; 
Peste toți, cei duși, cei morţi, 
Vremeu pune heleștee. 

De muncim sau de iubim 
Ce zadarnic ne trudim 

Prin această lrecere. 

Am spus de:a început că ne-am lăsat că- 
lăuziţi, în aceste câteva observaţii asupra ul- 
timuli volum de poezii al lui Ștefan Baciu, 
de glosarea titlului: „Căutătorul de comori”, 
Nădăjduim a fi aşezat în favorabilă tumină 
„comorile“ găsite ca să prețuim cum se cuvine 
pe „căutător“., 


i Es