Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0036

VAIVEDSUL LIIIDAR 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ 'BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


nscrisă sub Nr. 163 Trib. lifov. 


ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 


„ 120 pe 6 luni 





TELEFON: 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
LEI 


PREȚUL 5 


3.30.10 





ANU 


L XLVlil e Nr. 36 


SAMBATA 22 OCTOMBRIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








bt 





Laurencin: Doamnă cu porumbel 





ULTIMA 
INCERCARE 


de CAMIL PETRESCU 








Inceputul stagiunei de teatru confirmă şi în anul 
acesta vederile acelora care arătau încă de acum cincispre- 
zece ani că scenele româneşti sunt pe un povârniș care 
poate duce la dezagregare, dacă nimic nu va interveni ca 
să oprească orientarea atât de esenţial greșită. Nimic n'a 
intervenit întradevăr, în acest lung răstimp şi rezulta- 
tele încep să devie nu numai evidente, dar penibile pen- 
tru toată lumea cu dragoste de teatru în țara românească, 
Criticele aduse în presă ultimelor spectacole de dramă 
au fost crâncene şi de alteil adeverite de reiuzul hotărît 
al publicului. 

S'a arătat timp de zece ani, necontenit, împotriva pă- 
rerilor scrise aproape unanime ale celor ce îşi luaseră sar- 
cina de a judeca fenomenul teatral, că umilitoarea criză 
a teatrulu nostru nu e o criză de repertoriu, cum se credea 
(şi se crede din nefericire şi astăzi) ci o criză de realizare 
scenică. In al doilea rând s'a arătat necontenit că această 
organică insuficiență e mult mai stânjenitoare la specta- 
colcle de dramă decât la cele de comedie. Ba se poate 
spune astăzi că am avut câteva spectacole de comedie în 
care interpretarea era cu mult superioară textului (căci 
Teatrul Naţional de pildă posedă o copioasă trupă de co- 
medie pentru realizarea unui anumit mediu românesc), 
dar că n'am avut până astăzi nici un spectacol de dramă 
în care realizarea scenică să nu fie precară „de cele mai 
multe ori deadreptul penibilă. 

Datorită lipsei de înţelegere pentru ritmul dramatic, 
aproape întreg repertoriul mondial mai cunoscut, a fost 
în aşa măsură mascrat, încât directorii de astăzi au mari 
greutăți în găsirea unor lucrări 
la noi. 


străine, ncjucate încă 


Dacă nu am fi avut norocul câtorva comedii din ma- 
rele repertoriu, alături de comediile de atmosferă româ- 
nească, teatrul românesc ar fi fost în aceşti cincisprezece 
ani, lichidat — dacă nu mântuit printr'o soluţie eroică, 
tocmai datorită convulsiunilor crizei. 

Stagiunea care vine, va fi fără îndoială, ultimul exa- 
men al teatrului românesc, cu rezultate într'un fel sau 
într'altul, decisive. E în fruntea primei scene unul din cei 
mai adânci şi mai cuprinzători cunoscători ai literaturei 
dramatice universale. Studiind cu temeinicie acest reper- 
toriu pentru conferințele sale experimentale, întâmplările 
l-au adus astăzi în situaţia să treacă de la experiment la 
exeperiență autentică. Dar cel mai iscusit aviator nu poate 
bate recorduri cu cine ştie ce râșniţă şi e o întrebare dacă 
noul director al vieţii teatrale românești va găsi materia- 
lul omenesc necesar altitudinilor lui culturale. 

Dacă va putea rezolva integral această gravă proble- 
mă, atunci nu mai încape îndoială că va începe pentru 
teatrul român o epocă de aur. Dar dacă asemenea cunoa- 
ștere a repertoriului universal, va fi împiedicată în reali- 
zarea ei, atunci nu ne mai rămâne decât să avem curajul 
unei refaceri revoluționare, de jos în sus, adică transfor- 
mând cu totul conservatoarele şi organizarea scenelor ro- 
mâneşti,. 





Moartea poetului tânăr 


De-o fi să nu-mi am, 
Doamne, primăvara. 


Cinci toamne au trecut de 

atunci... 
__În 1933, la sfârșitul verii, 
in vârstă numai de treizeci 
de ani, a murit, puţin cuno- 
scut de marele public, poetul 
Nicolae Milcu. 

Moartea unui poet tânăr e 
o întâmplare tragică prin ea 
insăși; felul cum a murit 
Milcu o face însă şi mai tra- 
gică. Ce poate fi mai chinui- 
tor, într'adevăr, decât, pen- 
tru un suflet simţitor de 
poet, o moarte înceată şi con- 
știentă, o lungă agonie luci- 
dă? O astfel de moarte. au 
ftizicii și Milcu,  sărmanul, 
era ftizic, 

Nimeni nu o bănuia. Ii 
cunoșteam răul doar câţiva 
prieteni, nu mulţi „camarazi 
de școală, de carieră şi de vi- 
suri, Fire de aristocrat, — şi 
asta înseamnă mândrie, mo- 
rală și fizică laolaltă — Mil- 
cu nu-l lăsa să se vadă. Tot- 
deauna îngrijit în îmbrăcă- 
minte, neuitând să se radă 
sau să-și pună, dimineaţa, o 
batistă curată în buzunar, ni” 
mic în înfăţişarea lui nu tră- 
da oboseala plămânilor care, 
curând, aveau să-i refuze 
serviciul. Puful cu pudră pe 
care, înainte de a ieşi din ca- 
să, avea grije să și-l treacă 
pe față, nu-ţi îngăduia să bă- 
nuiești dedesubt, paloarea o- 
brajilor firavi. 

Ceea ce nu ghiceau ceilalţi, 
el. o știa însă, și nu-şi făcea 
iluzii. L-am întâlnit pentru 
ultima dată cu puţin înain- 
tea morţii sale, în preajma 
vacanței de Pașii, mi se pa- 
re. Venea la Craiova dela 
Câmpulung, unde, de doi sau 
trei ani, se retrăsese însetat 
de un aer mai curat. Cum 
avusesem vești rele despre 
dânsul şi mi se spusese că 
boala înaintase, am fost bu- 
curos să constat,  întâlnin- 
du-l, că arăta mai bine. l-am 
spus-o și l-am felicitat. Drept 
răspuns, a zâmbit trist şi m'a 





Qesamăgit: „Nu te uita la 
figură:  bărbierul, pudra... 
Uită-te la trup...“* Când am 
coborât ochii, mam înspăi- 
mântat: hainele atârnau pe 
el ca pe un schelet; îl bătea 
vântul. La despărțire, mi-a 
dat mâna:o0 mână umedă, 
flască, rece, — mâna caracte- 
ristică. Am înţeles ceea ce 
e! ştia cu siguranță şi am cu- 
prins, înfiorat, toată drama 
închisă în ochii aceia de o 
tristețe nesfârșită. 
„Lresprit est une dignite“, 
a scris undeva Doamna 
de Sevigne. Cuvântul e drept 
și în toate sensurile. Când 
poetul e poet adevărat, poe- 
zia este pentru el un titlu 
de nobleţe. Şi Milcu a murit 
ca un mobil, cu demnitate. 
Sărac, sărac fără literatură, 
foarte sărac, — el nu s'a la- 
mentat, n'a blestemat, ma ur- 
lat. Era unul dintre acei tot 
mai rari gentilomi ai spiritu- 
lui, care ştiu să-și ascundă 
mizeria sub hainele lor ne- 
gre. Discreţia devenise pavă- 
za lui cea mai sigură împo- 
triva jignirilor și umilințe- 
lor vieţii; iar distanţa pe care 
era fericit s'o păstreze între 
el și lume, l-a făcut să apară, 
în scurta lui trecere prin via- 
ță, într'o atitudine de ade- 
vărat senior. Și aceasta, fără 
urmă de morgă, de fatuitate, 
de aroganță. Dimpotrivă, bi- 
ne crescut amabil și îndato- 
ritor cu toată lumea, fiindcă 


socotea buna cuviinţă un 
semn de civilizaţie. 
In asemenea condițiuni, 


văd ce trebue să fi fost stâr- 
șitul nefericitului Milcu. Te 
văd, biei tovarăș, ia Cimpu- 
lung, în odăiţa mobilată de 
provincie, departe de fami- 
lie. fără prieteni, singur în- 
tre cei patru pereţi, irosin- 
du-te încet, ca un pahar care 
se golește picătură cu pică- 
tură. Te închipui, în lungile 
amurguri cu febră; îţi ghi- 
cesc obrajii îmbujoraţi de 
trandafirii ftiziei, şi privirile 
fierbinți pierdute în tavan. 


Dă 





/ODIER 


Trec vulpile toamnei furiș prin păduri, 


Roscate, gălbuie și 
înalţă poclitui grăbit pe 


sure. 
trăswi — 


Și pocnet de bici să ne fure! 


Aleargă la dreapta și stânga câmpii, 
Lungi lanuri arate și miriști. 
Mai iute aleargă Brumarul, nu-l ţii, 


Nici iarna cu albeie 


linişti... 


Copitele scapără'n noapte scântei, 
Gonesc telegarii nă!ucă — 
Și soarele verii răsare prin tei 
Și viţa în floare, pe-ulucă. 


Şi iar vulpea toamnei! prin codri și iar 
Din roti repezite vuire, 


Din an vechi în an nou, 


din hotar în hotar, 


Prin zodii cu lină rotire. 


ION PILLAT 





Simt, mai ales, sfâşierea din 
piept a omului care-și cunoa- 
şte boala şi o ştie fără ier- 
tare, agonizânăd în plină îi- 
nereţe. Şi cum, drag prieten, 
iubeai viaţa şi prețuiai tine- 
rețea, înțeleg chinul despăr- 
țirii și amărăciunea de fie- 
care zi, de fiecare clipă, în 
care trebue să fi sfârşit. Nu 
mă pot opri să nu-mi amin- 
tesc, gândindu-mă la tine, ţi- 
pătul omenesc al Anei de 
Noailles : 

Et mourir, en laissant ă 
d'autres des 6t6s... 

Oricine moare în tinereţe 
e o durere; când tânărul care 
trece în lumea de dincolo e 
poet, durerea are și alte no- 
ţiuni decât. mila. Fiindcă, a- 
tunci, nu e numai capitalul 
unei vieţi risipit în neant, dar 
și o comoară de poezie posi- 
bilă care pierde orice sorţi de 
realizare. Un poet tânăr are 
drept la respect, îndiferent 
dacă mulţi poeţi tineri de- 
vin, la bătrâneţe, rataţi. Asu- 
pra oricărui tânăr poet se 
resfrânge speranța că el va 
fi marele meşter căutat, 


așteptatul făuritor de minuni 
și de stihuri. Deaceea, fără 
dreptate s'a scris despre Mil- 
cu că a fost un poet minor. 
Dacă Dante, Goethe sau Va- 
lery ar fi murit la 30 de ani, 
ar fi fost cu toţii nişte poeţi 





Hofer: Fată cu vas de flori 





J. B. v. Frank: 
suzioară 


Frăţior și 


inși de pe la noi. 


de N, 1. HERESCU 


minori, Poezia mare cere ges- 
tație şi elaborare, adică timp. 
Poeţii, ca vinul, trebue să 
îmbătrânească. 

Milcu, deci, nu e un poet 
minor, ci numai un poet ne- 
realizat. Destinul său nepri- 
elnic nu i-a îngăduit nici să 
se bucure de tinereţe, nici 
să se realizeze în poezie. Par- 
cele au tăiat firul prea de- 
vreme şi viaţa lui s'a opt 
în plină primăvară, fără a 
pute parcurge, prin vara în- 
cărcațţă de roade şi prin 
toamna de aur a culesului, 
drumul obișnuit al murito- 
rilor, către iarna unde omul 
adoarme împăcat, sub zăpa- 
da eternităţia. El a fost ca un 
mugur care n'a înflorit, așa 
cum o presimţise şi cum o 
spusese în versurile sale. 

Dar, dacă nu se poate spu- 
ne de Milcu că e un poet mi- 
nor, se poate spune altceva: 
că tonul poeziei sale e minor. 
E un sensitiv, un duios, un 
poet de lied-uri, de confesi- 
uni, de scrisori, — întrun 
cuvânt, de intimitate. 

In această atmosferă. nota 
dominantă care dă operei lui 
o unitate lăuntrică, este chi- 
pul cum iubirea de viaţă (și 
iubirea pur şi simplu) se îm- 





(Urmare în pag. ultimă) 


COLECȚIA 
„UNIVERSUL 
LITERAR” 


In cadnul de artivitate al e- 
ditnurii „„Umiversul”, Sa infiin- 
țaţ Colecția „Universul  L.te- 
rar”, în care se vor tipări de 
aceeaş ediuută, operele scriito- 
TO romani MODLErnI, Câri in- 
deplinese condiţiile creației su- 
perioare şi in ce priveşte con- 
ţinunul autohton și in ce pIi- 
Vezve LMDa Wrerâra, desvotă 
aupa nonmele ei craşice şi tire- 
şt. Pornind la drum cu vie şi 
cinereasea dragoste pentru l- 
teratura romanească, colecţia 
„Un.versul Luterar” mădâJduie- 
şte să facă o necesară selecție 
in diversitatea scrisului actual 
şi să realizeze, în acelaş timp, 
ca o consecinţă, punerea în cir- 
culaţie iarga a operelor de €e- 
videnţă cantate artistică. 

Primă carte ce a lost anga- 
jata şi se upareşște in colecţie, 
este a. d-iul victor Papilian, in- 
titmiată  „Nuveie Arueieneșu”, 
D. Wwtor Papilian esta unul 
Ain cei maj undicaţi autori ro- 
mani moderni, spre a inaugur2 
colecţia intințată de editura 
„Universul”. Serisul d-sale a- 
tinge totdeauna problemele cele 
mai acute ale vieţii contempo- 
rane. D-sa le tratează însă mă- 
surat, armonios şi pe linia cea 
mai viguroasă a tradiţiei şi 
rândueidor naționale, Format 
în duhui revistei „Gândirea”, d. 
V, Papilian se alătură d» cei 
mai țţalentaţi prozatori consa- 
crai, operele d-sale fiind lim- 
pezi, intemesante, pline te ră- 
sunetul zilelor noastre, în as- 
pecte complexe, de civilizație 
şi cultură. Despre volumul „.Nu- 
vele Ardelenești”, vom mai 
vorbi pe înelete, în aceste pa- 
gini, ende însemnăm întâi, bu- 
curia înjghebării colecției „U- 
niversul Literar”, 


Stabilim astfel. în 


TIPARE DE OAMENI 


In oraşele mari, unde viața mișună 
zi de zi, pe străzile centrale, e un ade- 
vărat spectacol. Mulţimile, dacă le pri- 
vim de la o fereastră mai înaltă, au 
acelaș fel de a se mișca, acelaş umblet 
și aproape acelaș chip, semănând a stup 
sau furnicar. E un singur om, a cărui 
imagine multiplicată la nesfârșit a do- 
bândit libertatea neașteptată să-şi în- 
tretae direcția mişcării cu aceea a ori- 
ginalului, bănuit ca fiind singurul ade- 
vărat. Depărtarea de spectacolul mul- 
țimilor înlesnește ideea de prototip o- 
menesc. 

Dacă însă micşorăm distanţa, scăpăm 
din vedere, se înţelege, forloteala a- 
celui monstru de multiplicitate, câști- 
gând în cunoașterea indivizilor ceeace 
pierdem din cuprinderea unanimă. Căci 
mulţimea, privită mai de aproape, ne 
arată cu fiecare exemplar, care contri- 
bue la viața ei de stup, că „prototipul“ 
e numai o iluzie de perspectivă. Indi- 


de VLADIMIR STREINU 


vizii au trăsături de identitate proprie: 
umbletul, gestul, vorba şi chipul le sunt 
particulare; numai rațiunea, care își 
păstrează totdeauna locul de la ferca- 
stra înaltă, şi chiar ea abia de-i mai 
poate contopi în palide generalități. 
Altfel, linia unanimă e definitv acope- 
rită de trăsăturile de identitate indivi- 
duală. 

Dar nimicind orice distanță ce ne-ar 
despărți de o mulţime oarecare, deve- 
niți noi înșine mulţime, pierduţi în văl- 
măşagul omenesc, după un anumit timp 
de obișnuință cu spectacolul analitic, 
începem să întâlnim oameni pe care nu 
știm niciodată unde i-am mai văzut. Şi 
nu e vorba de aceia care ne sunt cu- 
noscuţi mai dinainte ca fiind neamuri. 
In orice oraş mai mare, chiar în ţări 
unde ne aflăm întâmplător, omul din 
mulțime, pe care nu-l cunoaştem și care 
nu stă în nici o legătură de rudenie 
știută, seamănă cu cineva, cu câţiva 


mers, adevărate serii de tipuri ome- 
neşti. Recunoaștem tiparele omenirii, 
pierzându-ne atenţia în alte generali- 
tăți. lar de la acestea la generalitatea 
prototipului omenesc, mintea ne alu- 
necă pe nesimţite, Aşa că nu numai 
depărtarea de spectacolul mulțimilor, 
dar și intimitatea cu ele pune aceeași 
ceaţă pe chipurile individuale. 

Din aceste gânduri comune de om în 
mulțime, am rămas, după un timp, nu- 
mai cu ideea seriilor de oameni. Indi- 
vizii care seamănă între ei exprimă, 
fără să știe, sforțarea vieţii de a realiza 
perfecțiunea unui tip; ei alcătuesc sca- 
ra pe care o impulsiune necunoscută 
sue către vârf, fiind asemănători şi to- 
tuși deosebiți ca variantele unei opere 
literare. 

Tiparele omenești pot fi recunoscute 
şi în literatură. Căci nu alte legi decât 
ale vicţii par a stăpâni creaţiunea ar- 
tistică. Cunoaşteţi pe Mihail  Aspru? 
Este personajul-axă al romanului Dona 
Alba de Gib. 1. Mihăescu; un tânăr 
din popor,  licean întârziat din cauza 





(Urmare în pag. ultimă) 


Pentru 


Gib. Mihăescu 


de N, CREVEDIA 


S'au împlinit trei ani de 
când, tot așa într'o toamnă 
prelungă ca un Nistru de aur, 
am băgat în pământ pe auto- 
rul „„Rusoaicei'“, 

In plină floare a puterilor 
sale creatoare, la vârsta de 41 
de ani, Gib. Mihăescu s'a stins 
tânăr, ca majoritatea scriito- 
rilor români ! ! 

Debutase ca nuvelist, Intr'o 
vreme când genul acesta fu- 
sese abandonat, Gib. Mihăescu 
continua să cultive nuvela şi, 
din toată această disciplină cu- 
leasă apoi în trei volume, câ- 
teva bucăţi vor rămâne rea- 
lizări de antologie. Eroii nu- 
velelor lui Gib. Mihăescu sunt 
oameni stăpâniţi de pasiuni 
mari, primitive, între cure îu- 
birea, gelozia şi frica stau pe 
primul plan. Autorul lor ştia 
să epuizeze un sentiment şi să 
creeze în jurul lui un conflict 
puternic şi o  nesfârşită serie 
de peripeții senzaţionale, halu- 
cinante. 

Din virtutea aceasta dinami- 
că în stare să definească oa- 
menii şi să producă o mare 
climă de obsesiune şi cenuşă, 
a eşit şi drama „Pavilionul cu 
umbre“, reprezentată în 1928 
la Teatrul Naţional din Bucu- 
reşti, având în rolul principal 
pe Marioara Ventura. 

lar dela „Grandiflora“, nu- 
vela de atât de mari şi susţi- 
nute proporţii, până la roman 
nu era decât un pas. 

Au urmat astfel, rând pe 
rând „Braţul Andromedei“ și 
„Femeea de ciocolată“, două 
romane cărora le-a lipsit nu- 
mai câte o pârghie, le-a lipsit 
poate tocmai acel ce imponde- 
rabil care dă viață autentică 
unei opere. Tot din seria aceu- 
sta face parte şi „Zilele și nop- 
țile unui student întârziat: de 
mai târziu, carte nu lipsită de 
situațiuni şi personagii bine 
conturate, de humor chiar, to- 
tuşi prea lineară şi cu prea 
mult bumbac în urzeala ei 
intimă. 

Cele două mari realizări ale 
lui Gib. 1. Mihăescu sunt însă 
„Rusoaica“ şi „Donna Alba“. 
Aceeaşi atmosferă de obse- 
sune și patimă din nuvele, a- 
celași ochiu clinic în aprofun- 
darea anumitor stări sufleteşti, 
o artă maestră în a grada mo- 
mentele și a contura o psiho- 
logie vecină cu alienaţia, 

Da, da, opera acestui nobil 
fiu al Drăgăşanilor e aproape 
unică prin puterea ei turbure 
de a suprasatura nervii şi a 
înneca, de a răscoli şi unele 
nămoluri din noi, artă care ne 
descoperă deodată profunzi în- 
tr'o literatură de convenţie şi 
bibiluri autoctone sau de im- 
port. 

Cu romanul psihologic ru- 
sesc, cu  Dostoievsky cum su 
spus, Gib. Mihăescu nu se a- 
seamănă decât prin stilul care 
ar curge moale şi undelem- 
nos, dacă rar târî cu el şi 
adâncimi. Toată această ba- 
natitate de vreascuri și gunoaie 
încinse, e mistuită, în. totali- 
tatea operei, la o temperatură 
de mare artă şi timpul nu va 
răpune nimic din ce stă încă 
şi astăzi în picioare, epuizat 
în câte 5-6 ediţii. 

lar acum când se împlinesc 
trei ani de când nisipurile o- 
meneşti ale scriitorului s'au 
pierdut dintre noi, iată ce cred 
că se mai poate face pentru 
Gib. Mihăescu: 

Intâi: operele lui să fie scoa- 
se din specula editorilor și 
trase într'o ediţie definitivă la 
„Fundaţiile Regale“, de exem- 
plu. 

Foştii săi prieteni, cari îi 
păstreză şin inimă şin căli- 
mară 0 amintire  mesecată, 
poate că ar fi bine să îmbrăţi- 
şeze umbra lui Gib. depe o 
listă de subscripţie pe care 
câțiva devotați din Drăgăşani 
vor s'o transforme într'un bust 
destinat târgului natal al celui 
mai mare scriitor oltean. 

Al treilea: d. Rezident Regal 
respectiv ar face o adevărată 
operă de cultură, dacă ar con- 
voca odată la Rezidenţă, pe 
văduva lui Gib. ]. Mihăescu 
şi pe cele două copile orfane, 
chiriaşe în str. Aviator Jean 
Texier No. 13, Loco. 

Aceste trei lumânări care 
au făcut astăzi un parastas să- 
rac ilustrului lor soţ şi părinte 
ar avea atâtea de spus Exce- 
lenței Sale... 


a ne DP a o ee 




















CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FANTANERU 


G. Călinescu: 
_-' Enigma Oltiliei 


ROMAN, 2 


VOLUME 


Editnra „Naţională Ciornei“, 1938 


Acest al doilea roman al d-lui G. Că- 
linescu a fost mult citit şi deşi nu s'a 
scris destul despre el, a căpătat prin 
Stăruitoare comentarii orale, o faimă 
convenabilă. Că o carte este discutată 
sub diversele ei aspecte, şi renumele ei 
artistic circulă din gură în gură, e de- 
Sigur un semn edificator cel puţin în ce 
priveşte noutatea ei. „Enigma Otiliei“ 
a Surprins și pe cititori și pe confraţi, 
prin originalitate. A spune că autorul 
a adoptat o metodă balzaciană în intoe. 
mirea cărţii „nu anulează această ori- 
ginalitate și nici nu-i descrie structura 
Sulicieni; deaceea noi vom ahrma că 
houtateaă romanului constă în taptul câ 
d. Cannescu a pornit parcă dela o știin- 
ţă tara greș ae a compune o largă nara- 
pune, cu O perindare captivantă ue per- 
SONagil, IMaţișate ilecare cu caracterul 
Net Şi LSDILOr, Aceasta ștunţa este nu- 
Mal 1UCIQltale ŞI ea duce pe autor de- 
parte ue baizac, spre vremurile noastre 
cand lrmperamentul ca și nspirapa 
Proresionaa, ceucază locui une. viziuni 
Teci, intengente, care organizează  i0- 
tui contorm unui criticism tipologic. De 
alCl Cantaţiie, dar şi scăacrile unui 
ansamblu epic ca „,ngma Une. Scâ- 
derea ar uenunța-o tocmai această 
pricepere livresca ae a „scrie“ o carte, 
ae a „Calrăcteriza” personagu şi de a le 
pune 1n CONiucte mecanice, iără necesi- 
tatea lragica a alinitapilor, Puguine ro- 
mane au un plan mai bine stumat, mai 
fără cusur. ivermentele se intamplă 
pe la 1Y1U. lin uinsâşi precizarea aa- 
tei, d. Căinescu a scus un etect abun- 
dent. La acea vreme, ajunsese la ma- 
turitate burghezia intr'o fază a e., ne- 
expioatată ae loc în literatura noastră, 
cate nu se poate ține în curent cu pre» 
faceriie prea grabnice ale societățu ro- 
manești. Yelui de oameni de la 1910, 
cu ocupațiile lor, cu iocuințele şi obi- 
celurile lor, au dispărut, — dar golul a- 
cesta al vieţii sociale este marcut prin- 
tr'o atmosieră de absurditate, de stra- 
nii anomalii, de o insuheienţă vitală cu 
atăt mai ciudată cu cat toate persona- 
giile se mișcă după crâncene patimi. 

Pe Moş Costache Giurgiuveanu îl 
stăpânește avariţia, arătată atât de bla- 
jin de autor, fiindcă ea nu aduce nici 
un dezastru, ci umple doar pe erou de 
bizarerii, de comportări anormale, în- 
tro vreme devenită şi ea anormală, 
Personajul contribue foarte mult la fru- 
museţea romanului; el ajută să se evi- 
dențieze psihplogia monstruoasă a se- 
riei de eroi din casa vecină: sora sa 
Aglae, Simion, Titi, Aurica, Stănică și 
Oumpia. 1sbutina să fie iubit sincer de 
Otilia, care îi iartă viciul, el îi dă ace- 
steia una din cele mai autentice note 
de adâncime, ca în momentul când ea 
încearcă să-l convingă că nu trebue s'o 
adopte și să treacă nimic din avere pe 
numele ei. Intr'un fragment ca acesta, 
d. Călinescu e un foarte fin analist: 
— „Ticăloşi mari! Auzi tu, fetița mea! 
— „Şi cine crezi că ţi-a trimis scrisoa- 
rea asta? Costache privi nedumerit, 
fără răspuns. — Papa, mă prind că 
asta este opera lui Stănică. Asta e scri- 
sul lui. mai mult, stilul lui. Toate astea 
vin dela tanti Aglae, — „Nu se poate, 
protestă Costache. — Ba da, ba da! Insă 
nu trebue să-ţi faci sânge rău. Ce i-a 
venit în cap lui Pascalopol ideea asta 
cu adopțiunea? La ce foluvsesc formali- 
tăţile astea stupide și fără scop? Cre- 
de-mă, papa, aşa sau altfel, pentru mine 
ești acelaș. Nu te mai obosi cu nimicu- 
rile astea. Poate că și tanti Aglae şi com- 
pania ne vor lăsa în pace“, Moș Costa- 
che ascultă aceste vorbe cu o smerenie 
crescândă. Faţa, ochii, buzele i se în- 
viorară treptat „un zâmbet îi apăru pe 
obraz și trăsăturile feţei lui aprobau 
tremurând. Teroarea dispăruse, totul se 
încheiase în chipul cel mai fericit“. 

E concludent pentru caracterul unui 
sgârcit ciudat, care se păstrează tot tim- 
pul simpatic și care dă culoare unei e- 
poci veştede, scurse de orice vigoare 
istorică. 

Pivotul cărţii stă în viaţa bătrânului 
EI ţine la Otilia, în felul lui, ca şi la Fe- 
lix, ai cărui bani îi speculează însă în 
profitul său şi-i fură. Atraşi magnetic la 
el, în casă, vin toţi: Pascalogpol, Stănică, 
Aglae, — unii pentru bani, — Pascalo- 
pol pentru Otilia. Făptura slăbănoagă a 
bătrânului înnoadă interesele unei soci- 
etăți diverse, altminteri risipite şi vagi; 
iar după moartea lui, se spulberă vră- 
jitoreşte întregul cadru, rămânând 0 
dezolanţă ruină, acum absolut stinsă: 
„Dinadinsul într'o Duminică, o luă pe 
strada Antim. Prefacerile nu schimba- 


seră cu totul caracterul străzii. Casa 
lu Moş Lostacne era leproasa, inegritâ. 
YoOarta era ținuta CU un lanţ ŞI Curtea 
toata Napaaua ue SCaey. Nu Mai parea 
sa ie uucuita. Lele paru ierezsire qin 
laţa, ae o maiţime avsuraă, Inaițau ro- 
Sttue 10r goute praiuite, lar marca uşă 
guucă, avea geamurile plesnite. Heux 
IŞI ăause amiute de seara cand venuse 
CU Valiza in mana şi trasese ae schelă- 
lamorul CIopoței. L se paru că ţeasta 
lucioasă a iu. Moş (Costache apare la 
uşa Și vecie cuvinte rasunară limpede, 
la ureche: „AICI, nu Stă nimeni. Câ- 
lnescu n'a pus carpu un starşit d con- 
venponal impresionism pe cal se pare. 
Dezolarea unei case parasite de pro- 
prietar şi de toţi zugraveşte tidei epoca 
in care Utiua a lost o enigma, Unul ci- 
ttor prevenit, hgura few e prea lhm- 
peae ganaita spre a îi o enigmă. Şi ea 
a os Quzată ca şi celelalte perscnagii, 
de iuciditatea criucă upoiogică a auLo- 
Tului. Pentru contemporanii ei, pentru 
Yeux, ea ramane o enigmă, pentru iu- 
bituL care a inţeles prea tarziu sau nici- 
odată, scrisoarea primită după ce ela 
reluzat să se culce cu Othha: „cine a 
iost in stare de atata stapanire, e capa- 
bul să invingă şi o aragoste nepotrivită, 
pentru maree lui vutor”, Dupa nâtan- 
ga Iu kenx, impotmoiut în „marele lui 
Viitor”, Utmua se manită cu batranul 
Pascalopol și pleacă in străinătate, se 
desparte apoi, lar se mărită, şi ajunge, 
aupa cat ințelegem. o temeie iataia. U- 
rginile acestur destin le însâmânţează 
d. câlinescu intr'o astfel de comportare: 
„Otiiia intră în camera în care dormise 
kelix și începu să scotocească toate ser- 
tarele dulapuiui şi ale toaletei și nemai 
închizând mici unul. Scoase o rochie 
de tul cu multe volane şi o aruncă pe 
braţul tânărului, mănuși de piele și de 
aţă lungi până la coate, sticiuţe, ghie- 
me, o perniță de ace și alte nimicuri, 
dandu-ie pe-toate acestuia. Apa n facu 
semn sa- ufmeze, Ajungâna in capă- 
tui scării, incepu să covoare cu 0 repezi- 
une de pisica, abia urmată de renx. 
Lin sălţa de Jos a scări intrară înwro 
odaie aproape goală, în care se afla un 
pian cu coadă cam vechiu, cu capacul 
ridicat. Cele două terestre ale odău erau 
deschise. Mormane de note muzicale, 
de reviste de modă erau aruncate pe 
jos, în jurul negrului pianotorte. in faţa 
instrumentului, era un simplu scaun de 
lemn ca de tavernă ,cu taetură în chip 
de inimă. Otilia se repezi la el şi aşe- 
Zându-se aproape călare începu să a- 
lunge degetele subțiri asupra clapelor. 
— „Asta o ştii? întrebă ea pe rebux. 
Cânta o compoziție foarte la moaă pe 
atunci, prin sentimentalitatea ei, Chan- 
son russe, dar Felix, care avea cuno- 
științe muzicale, putând desciira cu u- 
şurinţă ja pian şi la vioară, îşi dădu 
seama că îndemânarea și fineţea Otiliei, 
depășeau cu mult banalitatea bucății. 


mâinile pe genunchi, ce sentimentală 
sunt?! Apoi, înfingând din nou dege- 
| tele în clape, începu să cânte kapsoaia 
ungară, de Liszt, indicând cu multă vi- 
goare, părţile grave, dar când intră în 
zona furtunoasă a compoziţiei, irânti 
deodată capacul peste calviatură şi sări 
în picioare. — „Imi vine uneori să a- 
jerg, spuse ea lui Felix, care şedea în 
picioare puţin cam încurcat de rochia 
şi nimicurile cărora le slujea de cuier, 
—— să sbor. Felix, adăugă ea confiden- 
țial, vrei să fugim? Hai să fugim. Și mai 
înainte ca tânărul să se desmeticească, 


În „Ah! zise Otilia, lăsându-şi o clipă 


deschise ușa de perete și începu să a- - 


lerge prin curte. Felix o urmă cu pași 
mari, în vreme ce Marina, din ușa bu- 
cătăriei, care se vedea jos, la parter, 

mânuind o lingură mare, strigă, nelu- 

ată în seamă de fată: „Haida! A 'nce- 
ut nebunia!“ 

' După norme asemănătoare mult lui 
moş Costache ni se pare a fi închegată 
figura extrem de interesantă a lui Titi, 
şi pe alt plan a lui Stănică. Titi este 
un personagiu grotesc „foarte viu și ve- 
ridic în conduita lui de jalnică fantoşă 
a lipsei de inteligenţă şi energie 
masculină. Stănică însumează însuşi- 
rile necesare stabilite de moraliştii din 
secolul XVIII francez, spre a caracte- 
riza tipul excesiv al arivistului meschin, 
fără nici o bravură şi numai cu o com- 
pletă abdicare de la noima etică a vieţii. 
Tot importante sunt și personagii ca 
Popa Ţuică mătuşa Agripina, Weis- 
man, Georgeta, dintr'o carte volumi- 
noasă şi clară numai fiindcă autorul a 
întocmit-o astfel, cu o îndemănare în- 
contestabilă. 


NICHIFOR CRAINIC 


publică în revista „Gândi- 
rea, numărul pe Octombrie, 
un esseu cu titlul „,Certitu- 
dini”. D-sa arată truda și dis- 
ciplina superioară din care 
S'au cristalizat convingerile 
sale ințime puse în s:ujba pro- 
gresului nostru cultural și li- 
terar. Lămurină întrun stil 
Plin de vigoare logică și stră- 
Wucire poetică, procesul de 
formație şi sol'daritate de a- 
titudine al scriitorilor gândi- 
riști, cari au depăşit victor:0s 
problema  desrădăcinării, d. 
Crainic spune, între altele, un 
adevăr, într'o imagine desă- 
vârșită ; 

„Splenâd:zii nori, cari înflo- 
resc pe cerul artei lor, se al- 
cătuiesc din aburii isvoarelor 
autohtone”. 


CARAGIALE ȘI EMI- 
NESCU 


au fost legaţi printro prietenie 
adâncă despre care există nu- 
meroase și certe dovezi. D. Șer- 
ban Cioculescu, în studiu: publi- 
cat în numărul pe Ostombrie al 
Revistei Fundațiilor Regale,  v- 
cupându-sa de singura umb:ă 
penibilă a prieteniei lor, îi d>- 
monstrează caracterul de trecă- 
toare rivalitate erotică, sprijinit 
pe o serie dz scrisori rămase, pe 
baza cărora acest incident regre- 
tabil a fost adeseori exagzrat şi 
interpretat greșit. 


GIB. I. MIHĂESCU 


de la moartea căruia s'au îm- 
Dlinit trei ani şi despre care 
scrie în pagina întâia d-nul N. 


Gib. 1. Mihăescu 


Crevedia, a lăsat o amintire 
cu totul nobilă în conștiința 
Ccontimporană. 

Prezentăm cititorilor noştri 
fotografia ultimă şi inedită a 
talentatului romancier, Că- 
ruia moartea i-a întrerup! o 
operă de o rară înzestrare. 


UNIVERSUL LITERAR 

















CRONICA MĂRUNTĂ 


Părintele scriitorilor 


Domnul Geor- 
ge Gregorian 
este un poeti 
care n'a scris 
niciodață de- 
cât versuri. 
Faptul e foar- 
te interesant, 
întrucât se 
datoreşie nu 
numai unui 
splendid or- 
goliu de ales 
al muzelorci, 
deasemeni, unui efori de voin- 
ță incontestabil. Dovadă că lu- 
crurile siau astfel e că d. Geor- 
ge Gregorian se descurcă în 
toate împrejurările cu repezi- 





George Gregorian 


Sărbătorirea 


ciunea şi priceperea unui bun 
cunoscător al „prozei” din via- 
ţa de toate zilele, (ce bătae de 
cap, vara, la Buşteni), în care 
e un luptător bine înarmat cu 
vorba ca şi fapta. Cavalerismul 
acestui poet i-a atras din par- 
tea confratilor tineri supranu- 
mele, pe cât de măgulitor pe 
atât de meritai, de „părinte al 
scriitorilor”. 

Apelaţiunea, credem, o poar- 
tă poetul cu plăcere, fiindcă 
ea nu se referă la altceva de- 
cât la calităţi morale, cari, ca 
orice elemente originale şi sin- 
cere, nu-şi epuizează isvoarele. 


d-lui lonel leodoreanu 


D. Ionel Teodoreanu, care 
sa mutat dela Iași, în Bucu- 
reşti, devenind un membru 
al baroului Ilfov şi un scrii- 
tor de acum înainte mai ușor 
şi mai de multe ori vizibil ci- 
titorilor săi, numeroşi pe ca- 
lea Victoriei şi pe orișice altă 
stradă a Capitalei, — va fi 
sărbători, de prietenii săi, cu 
acest prilej. 

„Universul literar“, în a că- 
rul redacţie a răsunat verva 
acestui vrăjitor al cuvântulu 
vorbit și scris, se asociază sa- 
lutând călduros pe cetăţea- 

nul ce s'a învrednicit 


NOTELE DIN GRECIA 


ale d-lui prof. Al. Rosetii, a că- 
7ror pubiicare s'a început încă din 
1935 în Revista Fundațiilor Rz- 
gale, continuă în numărul ultim 
apărut, prilejul unei alese lecturi 
pe câi de captivante pe atât de 
instructive. 

Scrise într'o formă de clasică 
puritate, aceste impresii de călă- 
to:rie constituesc un document 
li erar prețios, un model al genu- 
lui, prin îmbinarea de știință 
posiiivă şi de reținut fior de 
poesie : 

„Era Parihenonul, luminat de 
sărbătoare. In jurul reflectoare- 
lor, Acropolea de marmoră albă 
strălucitoare îmi apărea ca o ar- 
că plutind deasupra timpurilor, 
simbol aul perenității artei  eline 
și semn evident al încheierii că- 
lă.oriei mele, prin întoarcerea 
la colina sacră zărită din primul 
moment al sosirii mele la Athe- 
na“. 


Werther la „Naţional“ 


EMIL BOTTA 
e cunoscut. 
ca poet şi 
prozator. 
cărţile sale 
„Intuneca- 
tul April“ 
şi „Trânto. 
rul“  bucu- 
rându-se de 
un meritat 
succes lite- 
rar, început 
printr'un premiu ce i sa a- 
cordat anul trecut de „run- 
daţiile Regale“. 

Poetul acesta serafic «ste 
însă și un actor înzestrat cu 


calităţi reale. 





Emil Botta 


Astfel înregistrăm cu mul- 
țumire faptul că i se încre- 
dinţează rolul principal din 
„Werther“, — prelucrarea 
dramatică a d-nelor Marieta 
Sadova şi Lucia Demetrius -— 
ce se reprezintă la „Teatrul 
Naţional“ — în actuala sta- 
giune. 

Alegerea ni se pare foarte 
nimsrită. Ea va fi prilejul u- 
nei verificări și. poate, recu- 
noașteri a unui talent, pe ca- 
re scenele celorlalte teatre als 
noastre și-l disputau, pentru 
întemeiate motive, de mai 
mulţi ani, dar care deabia 
acum se va putea manifesta 
pe deplin în condițiuni ta- 
vorabile. 


ECDIIURILE 


UNIVERSUL. La editura „U- 
niversul“ s'au pus sub tipar şi 
vor apărea încurând următoa- 
rele cărţi: „Comoara impăra- 
tului Radovan“, de Iovan Du- 
cici, membru al Academiei Ju- 
goslave, traducere de B. Pisa- 
rav; „Nuvele Ardeleneşti“, de 
Victor Papilian (ace:t vclum se 
tipărește în colecţia „Universul 
Literar“ ; „Atotputernicul pe 
lume“, povestiri de Mihail Lun- 
gianu ; Jocurile noastre naţio- 
male, de G. T. Niculescu-Varone; 
Dicţionar analogic, de Şt. Flo- 
rescu, 


CARTEA ROMANEASCA. Vor 
apărea : Vitriol, roman de Al. 
Bi'ciurescu ; Viaţa la întâmpla- 
re, roman de Teodor Scarlat; 
Pe Vifon, roman de Vintilă Pa- 
raschivascu ; Suflet nou, roman 
de Artur Gorovei; Vlahuţă şi 
Caragiale, amintiri, de Paul Bu- 
jor ; Două chemări. roman de 
Ostav Dessila ; Amintiri de la 
Junimea, (reeditare). de Iacob 
Negruzzi ; Tinere, cunoaşte-ți 
arborii, de I. Simionescu: Să- 


raca țara Moldovei, roman d? 
Const. Cehan Racoviţă ; Jucării, 
versuri de Otilia Cazimir: 
Arpint, versuri de George Les- 
nea; Scurt popas în Saponia, 
impresii de Voicu Niţescu; Re- 
publica lui Barbă Roşie, sch:ţe 
ae Paul Ionescu Daniel. S2 vor 
recdita dintre clasici : Coşbuz, 
Eminescu, Creangă, Hogaş, Vla- 
huţă. 


Conferinţe 


Cu pritejul implinirii a 150 de 
ani de Ja naşterea, lui Schopen- 
hauer. „Universitatea Liberă“ 
a orgamizaţ un ciclu de confe- 
rințe, ce se vor ţine în fiecare 
luni, de la 6—7, p. m, în sala 
„Dalles“, după cum urmează: 

1 Nov.: Personalitatea. de 
prof. M. Ralea; 14 Nov.: Critica 
cumoaşterii, de prof. C. Rădule- 
scu-Motru ; 21 Nov.: Metafiziea 
vointei. de d-na Alice Voinescu: 
28 Nov.: Contemplaţia estetică. 
na prof. M. Djuvara; 5 Dec.: 
Morala Nirvamsi, de prof. 1. Pe- 
trovici ; 12 Dec.: Infuenţa la 
Rkamâni, de prof. T. Vianu 





a fi sărbă- 
torit chiar 
pentru un 
lucru atât 
de simplu 
cumeo mu- 
tare  din- 
irun oraş 
în altul. 

Semnifi- 
cația  fap- 
tului. însă, părăsirea Iaşilor 
și acomodarea cu atmosfera 
muntenească, sunt lucruri 
cari fac din această sărbăto- 
rire, intimă poate, o expresie 
oficială a interesului ce pot 
stârni un om și o operă deo- 
potrivă de preţioase pentru 
semeni. 


IN JURUL FILOSOFIEI 
EXISTENŢIALE 





— 


Incepându-și colaborarea la 
Revista Fundațiilor Regale, ilus- 
trul filosof Nicolae  PBerdiaeft, 
publică sub titiul „Filosoful și 
existența“ un studiu asupra unei 
probieme, care a preocupat cele 
mai alese spirite ale Europei cul- 
turale, Intr'adevăr, vechea mete- 
fizică, pur conceptuală şi înte- 
meiată pe primatul generalului, 
tinde azi să fie înlocuită, tot mai 
mulț, de o filosofie existen= 
țială, care, părăsind căile inteii- 
genţii abstracte și izolate, se a- 
propie cu fo.os de „plinătatea 
exi:slenţii omenești“, 

Spiritul integral al filosofului, 
ansamblul forțelor sale spiritua- 
le inclusiv elementul emoţional 
şi volifiv până acum dispreţui- 
ta, amplifică şi garanțează în re- 
zuitatele lui procesul de cunoaş- 
tere. Câtă vreme adevărul zace 
în subiect, care e„creat de Dum- 
nezeu, iar nu în obiect care eo 
creaţie a subiectului,  cunoaşte- 
rea obiectivă poate amăgi. Gra- 
dele de obiectivare a cunoaşterii, 
cer ele însele o largă divulgare 
a sensului lor și o luminare tu- 
prinzătoare şi atentă. Problema 
persoanei, a libertății, a dragos- 
tei, a morţii, a timpului şia 
veşniciei, trebuesc, — spune ilu- 
strul cugctător, — trăite de filo- 
sof. Deoarece „filosofia a fost 
totdeauna nu numai dragostea 
de înțelepciune, ci şi înţelepciu- 
ne în ca însăşi“. 


LUCA DUMITRESCU este 
numele unui tânăr scriitor, 
necunoscut încă marelui pu- 
blic, dar foarte apreciat de 
UN număr restrâns de cu- 
noscători. 

A publicat cu câțiva ani 
în urmă poezii în mai mulie 
reviste literare. 

De daia aceasta, are în ma. 
RUSCTiIS un roman de peste 
trei sute de pagini, întitulat: 
Linii parale.e, care se va ti- 
pări în toamna aceasta la o 


mare editură. 


vMEȘTERUL MANOLE“ 


e o revistă, 1i- 
E terară redac- 
i tată de d-nii 
: Vintilă Horia, 
: Ovid Caledo- 
i niu și Virgil 
- Carianopol. 
Manifestul c> 
o anunţă, 
: spune că va 
îi o tribună, 
o catedrală 
mai bine 25, 
un organ de 
concentrare a ensrgiilor artisti- 
ce ale unei vaste echipe. Iniţia- 
tiva trebue apreciată și incura- 
jată întrucât tinereţea, talentul 
şi munca acestor prieteni suni 
o cert-tudine şi o garanţie a 
reuşită, 


Vimtilă Horia 


22 Octombrie 1938 —= 


OA 





LUCIAN BLAGA 


tipărește în „Revista Fundațiilor”, 
trei poeme aan voiumui sau atât 
de așteptat: „La curțite dorului“. 
Exemple de realizări mature ale 
“talentului său azi unanim  pre- 
țuit, aceste poeme sunt o lectură 
aleasă, revelatoare. 
Desprindem  dotă 
strofe: 
„Aşteptăm să vedem prin 
columne de aur 
Evul de foc cu steaguri păşind, 
Și fiicele noastre ieșind 
Să pună pe [runţile porţilor laur, 


frumoase 


Din când în când o lacrim' apare 

Şi Jără durere se “ngroașă pe 
geană. 

Hrănim cu ea 

Nu știm ce jiravă stea“, 


JULES DE GAULTIER 


în acelaș număr, pe Octombre, 
din Revista Fundațiilor Regale 
desvoltă un interesant studiu: 
„Tema bovarysmului în operete 
lu: Flaubert“. Această „boală a 
energiei individuale“, cu izvorul 
în conștiință, e o. însușire pro- 
prie omuiui ca şi râsul care şi el 
nu e decâţ una din urmările me- 
tehnei de a te crede altceva de 
cât ceea ce ești. Animalele sunt 
scutite de această autosfârtecare 
a energiei, prin ascultarea abso- 
lută de instictele moştenite. 

Făpturile umane atinse de bo- 
varysm își văd îndreptată fatal 
energia spre moduri de sensibi- 
litate, judecăţi de valoare şi at- 
te, faţă de care nu sunt adap- 
late. 

Demonul lui Flaubert, — spu- 
ne d. Jules de Gaultier, — răul 
de care a suferit el însuşi, sa 
materializat în personagiile sale. 
Se ştie intr'adevăr că, întrebat 
cine i-a servit de model pentru 
„Madame Bovary“, marele ro- 
mancier a erăspuns: „Madame 
Bovary sunt cu“. 


JUL. GIURGEA 


emeritul ţra- 
ducâtor şi cu- 
noscător al 
literaturii en- 
gleze, a îm- 
bogățit vitri- 
na acestui 
sezon cu un 
NOU roman 
valoros, tipă- 
rit în două e- 
legante volu- 
lume de că- 
tre editura 
„Ciornei“. 
Tenebre, de 
John  Gals- 
Worthy, con- 





Jul. Giurgea 
stitueo lastură aleasă şi plăcută, 
autorul fiimd laureat al premia- 
lui Nobel. „Tenebre“, operă ca- 
pitală, este răspândită şi apre- 
ciată în toate ţările apusene, 
demult, 


ARTA NUVELEI 


Domnul Vintilă Horia,  colabo- 
ratorul nostru, ocupându-se în 
„Gândirea” de opera de prosator 
a d-lui Victor Papilian aducein- 
teresante consideraţiuni și preci- 
sări asupra nuvelei, gen artistic 
despre a cărui criză nemeritată 
sa scris nu dc mult şi în aceste 
pagini. 


AL. DIMA 


continuă în  .„Rovista Fundaţi- 
lor“, cu capitolul „Cons'deraţiuni 
asupra formsi în arta pepuiară“— 
un studiu mai mare, interesant, 
asupra  „Conceptului de artă 
populară“. 

O tehnică tradiţională, în- 
chisă înoirilor, covârşitoare dar 
condiționând circulația și păs- 


trând caracterul popular al 
producţiilor artistice, se vă- 
deşte în toate. Depozitul stră- 


vechiu de forme ce stau la înde- 
mână artistului popular îi mie- 
şorează sforțarea dar și liberta- 
țea contribuţiei personaie. 

Cercetările d-lui Al. Dima, 
exemplele şi desvoltările ce adu- 
ce în această problemă estetică 
fac lucrarea sa prețioasă. 


EUGEN JEBELEANU 


a publicat pe 
vară, in „RE- 
vista Funda- 
țiilor“ um ci- 
clu de poezii. 
Deşi pune a- 
d=sea mari 
distanţe intre 
succesivele a- 
pariţii prin 
revistele lite- 
rare, (,„Fami- 
1i a“ ne-a, dat 
Eugen Jebeleanu ru rară ao 
mele sale posme), mimic nu 
se pierde, totuși, din prestl- 
giul aparte cu care sa în- 
conjurat poesia lui Eugen Je- 
beleanu cu prilejul  volumu- 
lui „Inimi sub săbii“. Dar dacă 
publicul îi păstrează cu pros- 
peţime numele, poetul n'ar ţre- 
bui să sa lase atâta așteptat, 
ci, din ceea ce am numi poa: 
politețe scriitoricească, ar îi bine 
să tipărească, mai des. 





nietiar ii comun up fai tfaipiai asr” cane 9 pe e Cat eee 


22 Octombrie 1938 








Se zice, că la începutul începuturilor, 
Dumnezeu sta pe Tronul Măririi Sale 
din cer, într'o măreaţă biserică — un 
îel de catedrală, cum încă nau putut 
oamenii să-și dea cu închipuirea de a 
face una la fel pe pământ. 

In jeţul de aur, împodobit cu pietre 
scumpe, luminând ca luceferii, bătrânul 
de când lumea — Dumnezeu cel atot- 
puternic, făcătorul celor văzute și ne- 
văzute, şedea odihnindu-se, având sus- 
ținători dedesuptul scaunului său — 
măreţe și luminoase curcubeie. 

La dreapta şi la stânga Tronului, erau 
așezați cei mai străluciți ai săi Arhan- 
gheli : Luţifel, cel sprinten și falnic şi 
Rafael cel blând şi bun. 

In ștranele dinprejur, stăteau cheru- 
vimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei 
cu multe aripi. 

Mai jos în nouri de lumină, alături 
de curcubeiele ce sprijineau Tronul 
stăteau de strajă neadormită în veci, cei 
doi Arhangheli Vocvozi — Mihail şi Ga- 
vril, ținând câte o sabie de foc într'o 
mână, iar în cealaltă câte o trâmbiţă de 
aramă, prin care crăinicea la poruncă 
voile lui Dumnezeu. Ă 

Fața Măritului Stăpân, era cum e lu- 
mina ?n zori de zi. Ochii erau sori, părul 
și barba cum e fulgul neprihănit de ză- 
padă ; vestmintele sale, ţăsătură de ful- 
ger cu raze de soare. 

Inăuntru şi în afara bisericii sale, 
cete nenumărate de îngeri — în veşnică 
bucurie şi fericire cântau: Mărire ţie, 
Dumnezeul nostru, isvorul cel nesfârșit 
de veșnică și înoită bucurie şi feiici»e ! 
Osana !... Osana !... 

Dedesuptul picioarelor slăvitului său 
Tron, lumile, se aşterneau ca nişt: pete 
de noroi, cu bucuriile și destineie lor. 


Pe degetul Prea Măritului Stăpân, 


strălucea un inel având la mijloc un dia- 
mant şi împrejur cu şapte boabe de 
mărgăritar, luminoase ca ochii îngerilor. 

Dar se vede treaba că odihna lui Dum- 
nezeu, nu era şi odihna gândului său, 
căci întorcându-se spre Luţifer spune : 

— Am trândăvit cam prea mult, sfet- 
nice. Vreau să mai năstimesc o nouă 
lume. 

—— Năstimește-o Doamne, că eu te-oi 
ajuta bucuros, dacă mă iei, să văd şi eu 
cum se năstimesc lumile, Deși sunt sfet- 
nicul împărăţii tale cea fără sfârşit şi te 
ajut în trebile ocârmuirii, eu încă n'am 
văzut cum se năstimește o lume. 

Dumnezeu fără a răspunde, desprin- 
de din inelul său una din cele șapte 
boabe de mărgăritar şi o aruncă în hăul 
de sub scaunul stăpânirii sale. 

— Aide, prinde-o Luțiter şi să mi-o 
aduci. 

Luţifer se aruncă în jos, printre 
curcubeiele ce sprijineau scaunul Zidi- 
torului și pe spărtura cerului făcută de 
boaba de mărgăritar, îşi dă drumul în 
hău, ca un fulger luminos într'o noapte 
fără sfârşit. 

Şi a mers, şi a mers, nu se ştie cât în 
această noapte fără fund, scutfundându- 
se apoi în fundul mărilor aflate, în a- 
dâncul adâncurilor hăului cel fără sfâr- 
şit și a prins în cele din urmă mărgă- 
ritaru!, pe care l-a băgat în gură. 

Luptând din greu iesă din acele a- 
dâncuri îngrozitoare, sa înapoiat în 
fața Măritului Stăpân — asudat și cu 
penele aripilor spârlă. Ne mai putând 
rosti grai, a apucat mâna stângă a lui 
Dumnezeu, scuipându-i în palmă măr- 
găritarul, iar odată cu el şi ceva din nă- 
mol din acele grozave adâncuri de 
sub cer. 

Dumnezeu zâmbind a ales boaba de 
mărgăritar din nămol şi a așezat-o la 
loc în slăvitul său inel. A început apoi 
a aduna în palmă și a amesteca cu de- 
getul dreptei, noroiul cel din adâncuri 
scuipat de Luţifer odată cu mărgări- 
tarul. 

Noroiul a început să crească, să crea- 
scă, cum creşte aluatul pus la căldură, 
până ce n'a mai fost chip să încapă în 
biserică. 

Atunci Preasfântul i-a dat drumul să 
cadă în hău, prin spărtura făcută de 
boaba de mărgăritar şi lărgită de tre- 
cerea lui Luţifer. 

De cum cobora în hău, bulgărele de 
noroi creştea și creștea, cum creşte pâi” 
nea în cuptor. 

— Dar ce o mai fi asta Doamne? — 
întrebă Luţiter nedomirit. 

— Va fi lumea cea nouă sfetnice, 
despre care ţi-am spus că voi s'o năsti- 
mesc iar tu te-ai îmbiat să'mi dai aju- 
tor. Această lume nouă se va numi Pă- 
mântul. 

— Voi sta în ajutorul tău Doamne. 

— Bine sfcetnice. 

După câtăva vreme, Dumnezeu apu- 
că cu slăvita sa mână sceptrul stăpânirii 
sale, și cu vârful lui, atinge sticla ce- 
rului, ca să poată lăsa vederca în adân- 
curile de-desupt. 

— Ia uită-te sfetnice şi spune-mi ce 
vezi ? 

— Ei, iacă văd Pământul Mării Tale, 
crescut atât de mare, că ar trebui o 
horă de mii și mii de arhangheli ca să-l 
cuprindă în braţe. Ba cu cât se coboară 
în hău, se face tot mai mare şi mai 
mare. 

Dumnezeu se plecă să vadă şi el. 

— Ai dreptate sfetnice. A crescut de- 
stul. Acum, aşa să rămână în veci și 

acolo să-i fie locul. 








—— Amin). — au cântat cetele în- 
gereşti. 

— Dar de unde ai tu Doamne, pute- 
rea asta? — întrebă Luţifer oarecum 


înciudat, căci deşi sfetnic al Tronului, 
nu putea totuși să-și dea cu părerea, de 
unde are acest bătrân o putere de voire 
și izvodire, mai presus de toate voirile. 

— Din mine însumi și din totdeauna 
— răspunse blând Domnul. 

—- Hm ! — își spune îngândurat Luţi- 
fer. Apoi gândind în sine : „De ce oare 
n'aşi avea o vrere a mea, mai puternică 
de cât a acestui moșneag — bătrân de- 
când lumea şi ajuns la sfârşitul puteri- 
lor sale ?... 

Bunul Dumnezeu însă, cunoscătorul 
fără margini al gândurilor cele mai as- 






cunse, care ştie şi are grija până și a 
viermelui din rădăcina hreanului, ca și 
a celui încuiat în inima pietrii, a ri- 
dicai senina sa frunte, zâmbind îngă- 
duitor, la primul păcat, de gând răsvră- 
titor al sfetnicului său. 

— Acum hai sfetnice, să facem cele 
ce trebuie pe pământ. 

— Hai Doamne. 

Amândoi și-au dat drumul întrun 
nour de lumină, îndreptându-se spre 
pământ şi cât ai scăpăra întrun amnar 
au și fost acolo. 

— Așa e sfetnice că pământul e am 
noroios ? 

— Este Doamne. 

Dumnezeu a început a face vâni cu 
pulpena hainci sale, stârnind adevăraie 
vijelii din cele mai grozave, care au 
uscat pământul. De atunci cică a rămas 
niște ridicături și adâncituri, ca niște 
crețuri pe un măr pus la uscăciune, Aba 
sa adunat în crovurile sau adânciturile 
ce s'au format şi astfel au luat naştere 
mările și oceanele, despărțindu-se ast- 
fel uscatul de apă, 

— Ce zici sfetnice, nu i-ar trebui și 
o leacă de lumină pământului nostru? 

— l-ar trebui Doamne, 

— Atunci să i-o dăm. 

Zicând așa, Prea slăvitul Stăpân, 
scoate din deget inelul cel cu diaman- 
tul şi şapte mărgăritare şi îl aruncă în 
sus spre Tronul dumnezeirii sale, 

Inelul sboară în hăul din sus al pă- 
mântului, mărindu-se şi strălucind din 
ce în ce mai viu, până Sa aprins de un 
dumnezeiesc foc nestins. 

Atuncea Domnul lumilor, a făcut cu 
mâna siântul semn al blagosloveniei și 
a spus: Tu să fii Soarele, care să lumi- 
neze şi să încălzească pământul și lu- 
mile cele dedesuptul scaunului meu, ce 
se chiamă planete, să Je ţii frânele ca 
să ţi se supuie şi să se întoarcă în veci 
în lumina ta. Voi cele şapte mărgări- 
tare, veţi fi candelile ce vor lumina 
noaptea aceste planete. 

A fost atunci prima zi luminată de 
soare și prima noapte luminată de lună. 

Văzând Dumnezeu, că pământul e 
tristi sub văpaia de lumină strălucitoare 
a Soarelui în timpul zilei și ca scos din 
lapte de vor sub lumina lumei în tim- 
pul nopţilor, sa uitat în spre cer şi vă- 
zând îngerii buluciţi la spărtura cerului, 
privind în spre noua lume, le-a făcut 
semn și a gândit porunca. 

Ingerii au început a sbura ca un stol 
de porumbei prin toate părțile grădinii 


UNIVERSUL LITERAR 


Raiului şi au strâns sămânţa ierburilor, 
a florilor, a pomilor şi a copacilor câţi 
creșteau acolo și au aruncat-o jos în 
spre pământ unde Dumnezeu a pus-o în 
poala hainei sale. 

— Hai sfetnice să împodobim o leacă 
şi pământul. Iacă, ține şi tu sămânță. 

Sămânţa ce pica din mâna lui Dum- 
nezeu în țărâna reavănă, încolțea și cre- 
ştea văzând cu ochii: iarbă, flori, legu- 
me, pomi cu roade teturite și minunate 
şi arbori de tot felul, frumoşi la înfă- 
țişare. 

Din seminţele semănate de Luţifer, 
răsăreau și creșteau pălămida, ciulinii, 
spinii, scaeţii, și în loc de legume Cucu- 
ta sau Bucinișul cel otrăvitor, Măsăla- 
rița şi Cireașa Lupului sau Mătrăguna, 


Par 


care produce nebuneală, iar ca pomi: 
merii, coricovii, porumbele și alţi pomi 
cu roadele carei fac gura pungă cât le 
guști numai, 

— Nu prea seamănă 
Doamne — spune Luţifer. 

— Lucru iese după cum îl cugetă ca- 
pul, ca să-l facă vrerea și mâinile. 

— Aşa e Doamne, răspunde Luţifer 
înciudat. 

După însămânțţare, a început Dumne- 
zeu să se uite cu tot dinadinsul la hol- 
dele şi sămănăturile sale, care acum îri- 
podobeau pământii cu îlori şi ierburi 
miresmate, pomi în plină înflorire sau 
rapeni sub greutatea roduiui copt şi a 
spus : 

— Le-a mers bine acum la început, 























cu ale tale 


căci pământul a fost jilav, dar soarele 
le cam soarbe din apă, aşa că în crucea 
amiezii, le pălesc foile. 

Aburind cu gura în sus, a spus abu- 
rilor : 

— Voi să fiți nourii, care să “daţi 


când trebuie grădinile semănăturilur 
mele ,să domoliți cernerea luminii de la 
soare şi arșița lui. Făcându-le apoi semn 
de îndepărtare le-a spus: 

— Vântul vă va purta peste toată 
fața pământului ca să daţi ploaia cea 
binefăcătoare. 

In zilele care au urmat, Dumnezeu 
a făcut vieţuitoarele din apă, apoi pe 
cele de pe uscat şi din aer. 

Tot ce ieşia din binecuvântata sa mâ- 
nă, erau de folos ca de pildă cele blânde, 
pe care omul le-a folosit mai târziu :a 
munca și hrana lui, iar toate cele făcute 
de Luţifer, erau sperioare și salbatice, 
ascunzându-se prin bungetul pădurilor, 
ori cotloanele ascunse ale stâncilor. 'Tot 
el a făcut şi păsările răpitoare şi şerpii 
cei veninoși, căci toate ieșise după ini- 
ma lui cea plină de răutate și invidie. 

Când a venit timpul să facă şi pe 
om, Dumnezeu urmat de Luţifer, s'a 
dus pe marginea unui râu, care curgea 
pe fundul unui ogaș adânc, unde au gă- 
sit niște humă bună, de aceia cu care 
fac olarii oalele. 

— Vezi tu sfetnice, huma asta ?... 

— O văd Doamne. 

-— Am să fac din ea pe stăpânul pă- 
mântului. 

— Bine Doamne — spune îngăimat 
Luţifer, 

Dumnezeu, stormonind în mal, a a- 
dunat huma în poala mantăii sale şi a 
cărat-o mai departe, spre marginea râu- 
lui, ca s'o poată muia aducând apa în 
pumni. Dumnezeu a făcut pe stăpânul 
pământului, după chipul și asemărarea 
sa : frumos, chipeș, cu capul ridicat în 
spre cer, cu două picioare pentru um- 
blat mândru, şi înălțat deasupra celor 
cu patru picioare. 

Luţifer s'a apucat să facă şi el un om 
la fel, adică după chipul şi asemănarea 
sa de înger falnic şi luminos. Ferbând 
însă în otrava invidiei sale, nu l-a ajutat 
capul și nici mâinile, că a făcut un om 
cu falca de jos ieşită în afară, fruntea 
îngustă şi trasă înapoi, ochii mici și în- 
fundaţi în cap, nasul scofâlcit şi corpul 
acoperit cu păr ca la alte dihănii, câte 
mai făcuse. 

Ca să iasă mai -dihai decât omul lui 
Dumnezeu, ii-a pus tot mâini în loc 








Năstimirea lumii şi ingeri 


de picioare, ba i-a mai adăogat la șezut 
şi o coadă. 

Omul său, întruchipa gândul rău și 
schilodii. 

Dumnezeu, isprăvind huma, sa dus 
la mal să mai aducă, 

Luţifer, văzându-se singur, a vrut să 
vadă cam cum arată omul său față de 
al lui Dumnezeu, 

Când a văzut ce frumuseţe de om me- 
şterise Dumnezeu și apoi pocitania fă- 
cută de el, inima lui sa umplut şi mai 
mult de venin și de ciudă și apucând 
capul de humă al omului lui Dumne- 
zel — l-a despicat de la tâmple în sus şi 
a scuipat acolo tot scuipatul ce'i coclise 
gura în nemulţumirea sa, apoi aşezân- 
du-l la loc, a netezit crăpătura, ca să nu 
cunoască Dumnezeu mârşevenia, care a 
făcut-o. 

Dumnezeu aducând huma ce-i mai 
trebuia și-a isprăvit omul. 

— Am terminat şi întruchiparea o- 


“ mului meu sfetnice. 


— Şi eu pe al meu Doampe. 

— Acum am să înviez pe stăpânul 
pământului --- adică pe omul meu. 

Și Dumnezeu suflând duh sfânt din 
gura sa, omul de humă a prins a se ru- 
meni de viaţă ca pâinea la căldura cup- 
torului, apoi a sc însufleți prin mișcare, 
deschizând ochii din ce în ce mai mari 
și uimiţi de cele ce vedea în jur —— ză- 
mislite de Cel Atotputernic. Ochii lui au 
luat culoarea cerului albastru; obrajii 
culoarea răsurii, iar trupul şi mădula- 
rele lui, culoarea şi strălucirea marmo- 
rei rozalbe. 

Cum a dat cu ochii de strălucirea feţei 
dumnezeiești, i-a licărit în minte gân- 
dul că EI l-a făcut şi căzând la picioa- 
rele Prea Sfântului a grăit: 

— Mărire ţie Doamne, ziditorul 
meu !... Mărire și închinare ţie :.... 

Din spărtura cerului îngerii au răs- 
puns în cor: Mărire ţie Dumnezeu nos- 
tru, mărire ţie, ziditorule a toate |... 

Luţifer a rămas buimăcit în faţa a- 
cestei noi făpturi a lui Dumnezeu, având 
chipul său întinerit, semănând cu ar- 
hanghelii cerului însă fără aripi, dar 
gânaul rău ce-l avea înfipt în fapt, i-a 
redeşteptat invidia. 

— Voi învia și eu pe omul meu Doam- 
ne — spune Luţiter trezit din buimă- 
ceală și a început să sufle asupră-i duh 
din gura lui. A suflat cu atâta sforțare 
a puterii sale, încât ochii i-au ieşit din 
orbite bulbucaţi ca de broască. 

— N'am puterea vrerei Tale Doamne, 
Dă-mi puterea... 

Dumnezeu face semn și Luţifer su- 
flă din nou, 

Omul său prinde viaţă. Deschide niște 
ochi mici, jucăuşi şi neliniştiţi, ca ai 
celui cu gândul aiurea şi fără a se sin- 
chisi de nimeni, sare întrun pom pă- 
dureţ, apucă mere coricove şi le aruncă 
în capul ziditorului său. Era maimuța, 
întruchipare de om dar semănând cu 
dracul. 

Luţifer atuncea mai rău s'a scârbiţ, 
s'a înciudat şi s'a otrăvit întru inima lui, 
crescând în sine vrășmăşia. 

Dumnezeu însă sa făcut că nu bagă 
în seamă gândul trufiei, care vrea să în- 
frunte și şi-a văzut de treburi înainte. 
Așa pe primul om l-a numit Adam și 
văzând că nu este bine să fie singur, 
i-a luat o coastă pe când dormea și su- 
flând asupra ei duh din gura sa, a în- 
truchipat pe Eva — prima femeie, ca 
să-i tie soție. Pe aceşti primi oameni i-a 
aşezat în grădina Raiului, cea plină de 
toate frumuseţile şi bunătăţile pământu- 
lui, ca să trăiască în primăvară fără 
sfârșit și viață fără de moarte, oprin- 
du-i doar să nu mănânce din pomul „cu- 
noașterii binelui și răului“. 

După ce sa odihnit a șaptea zi, Dum- 
nezeu a început acolo în cer a-și vedea 
mai departe de cârmuirea împărăţii sale 
cea fără margini, 

Intr'o zi însă-a plecat așa pe ne- 
știute și cam pe.nevăzute, pe la una 
din marginea cea fără margine a împă- 
răţiei sale, ca să vadă cum merg trebu- 
rile ocârmuirii, 

Luţifer, văzând că Dumnezeu lipseşte 
din cer și nu se știa de nimeni unde 
putea fi dus, iar tronul ceresc a rămas 
neocupat de nimeni — fapt ce nu se mai 
întâmplase „a început a umbla fulg=r 
neîntrerupt printre toate cetele îngeri- 
rești, care umpleau cerurile, precum ca 
să-l ridice pe el în scaunul împărăţii în 
locul lui Dumnezeu, care — spunea el 
-—— e o căzătură bătrână, ajuns în min- 
tea copiilor şi să-l pună pe el, care e 
tânăr şi puternic, și destul de hârșit și 
încercat în treburile ocârmuirii împără- 
ției cei de sus, 

Unele cete de duhuri ale cerului, din 
cele nouă grade de mărimi cu cheruvi- 
mii, serafimii și îngerii lor, împreună 
cu voevozii şi căpeteniile, mari și mici, 
s'au ademenit de mieroasele şi meşteşu- 
gitele prin vicleşug, vorbe, ale lui Luţi- 
fer și s'au dat de partea lui, înălțându-l 
să le fie stăpân, iar altele nu au voit. 

S'a început atunci în cer o buizuluială 
şi apoi o răsboire, între cetele răsvrătite 
ale lui Luţifer şi cele credincioase Dom- 
nului, 

Când lupta era mai înverșunată, iacă 
pică şi Atotputernicul de la drum. A 
înțeles dintr'odată tot, numai ce a pri- 
vit în ochii cheruvimilor din stranele 
ce-i înconjurau tronul. 








omului 


de NICOLAE AL LUPULUI 


— Să cadă — a spus Atotputernicul 
— ridicând numai dreapta în sus şi des- 
lănţuind un fulger grozav, care a stră- 
luminat cerurile şi hăul până în nemăr- 
ginirea lui, urmat fiind de un tunet și 
mai grozav, care a sguduit până şi bâl- 
vanii de la temeliile lumii. Cerul sa 
spart cu sgomot mare, spre întuncricul 
adâncurilor, îngrozind duhurile cu o 
spaimă nebună, iar cei doi Arhangheli, 
voevozi, ce stăteau veșnic strajă neador- 
mită Tronului, au dus trâmbiţile de a- 
ramă la gură şi au început a suna cu 
sunet, mare, foarte. 

Ingerii revoltați au început a cădea 
în hău. 

Cel dintâi a căzut Luţifer, tulgerat de 
trăsnctul lui Dumnezeu și după el că- 
psteniile cetelor și numai în urmă în- 
gerii cei mai mărunţei. 

Şi cădeau duhurile în hău — prin 
spărtura cerului — cum cad grăunţele 
din părpărița morii, sub piatra de mă- 
cinaf. 

Imbrăcămintea de lumină s'a întune- 
cat, penele le-au căzut din aripi şi le-au 
crescut altele de piele ca la lilieci. Le-au 
jeşit apoi coarne în frunte și coadă ca la 
dobitoace, iar la mâini și la picioare 
le-au crescut ghiare, ca la fiarele sălba- 
tice făcute de Luţifer — în fine, din în- 
geri luminaţi au devenit draci întune- 
caţi. 

Patruzeci de zile și patruzeci de nopţi 
au tot căzut la îngeri în hăul căscat sub 
cer aşa că a patruzecea zi nu mai că- 
deau decât din cei mai mititei și poate 
din cei mai puţin vinovați. 

Arhanghelul Rafail, care privea căde- 
rea îngenunchiat în fața Domnului, a 
ridicat ochii spre el spunână: 

— Ai milă Doamne şi îndură-te de 
ei!... 

— Amin a răspuns slăvitui şi cerul 
sa închis, taman când a cântat cocoşul 
de miezul nopţii. A încremenit în clipa 
aceia, fiecare duh, acolo unde se găsea, 
pe scara căderii. 

De atunci a rămas credinţa că de cum 
cântă cocoşii de miezul nopţii, duhurile 
necurate rămân câtva timp încremenite 
şi nu mai pot face rău oamenilor ca 
să-i rătăcească ori să le zăpăcească min- 
tea prin frică — ca o aducere aminte 
veşnică a căderii lor, 

Luţiier, care căzuse întâi, urmat de 
aproape de Voevozii și căpeteniile cete- 
lor, a căzut cel mai de jos, străbătând 
mările cele mai adânci ale pământului, 
până în mijlocul lui, oprinau-se acolo 
ca un vierme întrun măr. Ai săi l-au 
sosit de pe urmă și măruntaiele pămân- 
tului au început a colcăi de draci, care 
înpungând cu coarnele şi scormonind 
cu ghiarele, și-au făcut ca cârtiţile că- 
mări dedesupt, unde au aprins focuri 
cu smoală şi pucioasă, Astiei au făurit 
ei Iadul, unde Luţiter, care de acum a 
început a se numi: Satan, Beizebut, 
Scaraoschi şi încă alie nume — până 
la patruzeci — întru amintirea zilelor 
căderei sale în hău, a devenit stăpânul 
acestei împărăţii a dracilor. Chiar până 
azi se văd — prin unele meleaguri — 
crăpături în stâncile munţilor, pe unde 
iese fum de pucioasă ori piatră topită. 
Acestea vin din adâncurile unde tierb 
cuptoarele Iadului și tot pe acolo se 
crede că ies și dracii afară pe lume, ca 
să-și facă mendrele și uneltirile lor dră- 
cești. 

Satan — marele răsvrătit — ajuns în 
lad prin mila Atotputernicului — nici 
gând nu avea de căinţă, ci în mintea lui 
se frământau toate gândurile rele ale 
unei trufii fără margine, decum să unel- 
tească şi să facă tot ce o fi potrivnic 
urzirilor și năstimirilor dumnezeiești. 

După ce şi-a frământat mult timp, 
— gândul său rău — a eșit din Iad și 
împrumutând forma şarpelui cel zidit 
de el, a pătruns viclean în grădina Rai- 
ului şi-a îndemnat pe Eva să guste din 
„imerele pomului oprit' şi să dea și lui 
Adam să guste. 

Oamenii, călcând astfel porunca lui 
Dumnezeu, au cunoscut imediat binele 





şi răul, căci au început a se rușina de 
goliciunea lor şi apoi de fapta neascul- 
tării. Dumnezeu i-a isgonit din grădina 
Raiului, unde aveau toată îndestularea, 
tot binele, o primăvară mereu reînoită 
sub ochii lor urmând unei toamne de 
belşug şi o viaţă în veșnică tinereţe și 
fără de moarte. 








(Urmare în n-rul viitor) 





4 








Mă vreau postajă lată 


Mă vreau postaţă lată de grâu cu spicul plin, 

Sub seceri să-mi plec fruntea, pe mirişti să mă *nchin, 
Să-mi înflorească 'n boabe luceferi și colinde, 

Să fiu nădejde gloatei, pustiului — merinde ; 

Să crese mereu spre soare, povestea să mi-o 'ngrop 

In fiecare claie, în fiecare snop, 

Ochi plânși să mă doriască, mâini aspre să m'adune 

In cofe de lumină, pe umeri de minune. 


Iar după ce cădeă-va şi cel din urmă spic 

Şi n'oiu avea spre ceruri nimic să mai ridic, 

La poarta nopţii, Doamne, când vrerile-mi s'or frânge, 
Când n'am să mai fiu aur şi n'am să mai pot plânge, 
Când beat de așteptarea întâiului cuvânt 

Sub creanga lunii rodul se cere spre pământ, 
Imprăștie-mă, Doamne, din nou pe uliţi triste 

Să mă culeagă seara orfanii în batiste... 





| Cronica 


LA OPERĂ. Repertoriul wagne- 
rian se intronează treptat, la „Opera 
română“, 

S'a anuţat pentru stagiunea actua- 
lă, începută săptămâna trecută, Sieg- 
fried. Din cele nouă opere capitale 
ale lui Wagner, Siegfried va fi, a 
șaptea, care se reprezintă, la Bucu- 
reşti, cu puteri românești. 

Pentru prima seară a stagiunii din 
acest an. nu şi-a luat încă rândul 
vreo premieră, dar sa readus în 
scenă Tristan și Isolda. 

Examenul căruia sa supus opera 
noastră în această împrejurare, com- 
parația și controlul permise de con- 
dițiunile unei reluări putând fi alt- 





D. Ionel Perlea 


fel concludente decât aprecierile a- 
supra unei încercări noi, a deslușit 
o inaintare. Ritmul general de in- 
terpretare, colaborarea, mai bine 
legată, dintre elementele vocal şi 
orchestral, care nau iost concepute 
de autor decât confundate în plama- 
da unui tot de o singură fiinţă, flu- 
xul total mai cald, mai viu, mai in- 
tens, al desfășurării dramatice, au 
depășit apreciabil cele obţinute în 
trecut în aceeaș operă. 

În scenă, păstrându-se pe cât po- 
sibil acest fericit ritm general, nau 
lipsit meritele. 

D-na Elena Basarab şi-a stilizat a- 
vântările, încadrându-le destul de 
statornic în esenţialele caractere ale 
dramei muzicale, şi reliefând simţit 
elementele declamaţiei lirice wag- 
neriene. 

D. Apostolescu a fost mai omogen 
și mai sigur în stabilirea planurilor 
mari ale configurării vocale ale rolu- 


LUNCA 


TEODOR AL. MUNTEANU 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
lui d-sale, decât în alte prilejuri, dar 
nu i-a găsit accentele mari şi suflul 
de poezie ce trebue să-l străbată. 

D-na Maria Snejina, cu meșteșu- 
giri pricepute, d. N. Dumitrescu şi N. 
Secăreanu, au avut în grije celelalte 
roluri mai cuprinzătoare. 

Ceeace a adus însă d. Ionel Perlea 
în reprezentaţia de deschidere a sta- 
giunii, a fost cu totul dominant. 

Vâltoarea pasionată, freamătul de 
simţire adâncă şi tulburătoare, ar 
moniile mlădii și fugare ale operei 
„Tristan şi Isolda“, au fost smulse de 
d. Perlea partiturii, cu porniri de 
puternic temperament și nerv dirijo- 
ral, cu atât mai generoase în reali- 
zare, cu cât au avut sprijinul trainic 
al unei minţi muzicale bine organi- 
zate. 

Direcţia de scenă a d-lui Constan- 
tin Pavel, a fost un aport temeinic. 

LA „FILARMONICA“, Un con- 
cert de reculegere și de venerare a 
memoriei slăvitei regine a neamului 
întregit, Maria a României, a destă- 
cut solemn porțile noului an de mun- 
că muzicală, la „Filarmonica“. 

S'a ales, pentru acest concert, cum 
nu se putea mai bine, requiemul de 
„Gabriel Faure“, rugă hmpede şi 
smerită, înălțată în accente sincere şi 
desbrăcate de orice fast împovărător, 
şi simfonia în mi bemol de Beetho- 
ven, „Eroica'i, 

„Requiemul“ de Faure, pentru 
prima dată ascultat la „,Filarmoni- 
ca“, dar datând de o jumătate de se- 
col, invoacă mântuirea cu armoniile 
curate ale unei mari seninătăţi sufle- 
teşti. Expresia cânturilor nu se alte- 
rează nici odată prin abateri de la 
un stil purificat ae dramatisme tul- 
burătoare, de emfază sonoră, sau de 
instrumentare nepotrivită. Glasul 
grav şi pur al coardelor, predomină, 
lar glasurile li se împletesc, îmbi- 
nânau-se în comunitate desăvârșită 
de caracter şi culoare, 

Execuţia obţinută la „Filarmoni- 
ca“, a fost conturată destul de fidel 
dar cu oarecare uscăciune și lipsă de 
maleabilitate, Minunatul „Sanctus“, 
a lăsat de dorit chiar ca exactitate 
de intonare corală, ceeace denotă în 
special insuficiența pregătirii acestei 
prime audiții, 

Maestrul Georgescu a dijat în a 
doua parte a programului simfonia 
„Eroică“ căreia i-a dat ritmuri sigu- 
re şi energice, cu remarcabilă sobrie- 
tate de gest, în general şi desprin- 
zând valori de emotivitate reală mar- 
șului funebru, 

Concursul d-lui Gh. Folescu și a 
d-nei  Evantia Costinescu, soliștii 
„Requiemului“ de Faure, a adus su- 
blinieri apropiate interpretării ce îi 
s'a dat. 





O magică paletă a stropit violente culori, 


Din cer a iurat rscea peruzea 


Ca o lacrimă albastră între flori, 
La răscruci de vis pentru inima mea; 


Mărilor depărtate jad și buzelor coraliu 

Roşu ca regretul stelelor ce mor vertical ; 
Brumelor, creştetul sălciilor — legende despletite, 
Amurgurilor plumburiu duh vesperal i 


'Foamna apa râului ca un oţel cromat 
Răsfrânge basmul apus în oglinzi brumate ; 
Vrăjitorul cu paleta magică a plecat 

Cu duhui luncii spre ţări depărtate, 


Când în noapte 


ION BALAN 


A suflat noaptea în lumânarea zilei 

Şi-au mai rămas pe cer doar câteva scântei. 
Mi-a pornit peniţa pe zăpada filei 

Cum pornise luna printre crengi de tei, 


A râs în noapte un greere de mine. 
O broască-și holbase ochii verzi la lună, 
Şi 'n tăcerea nopţii ce-o simţeam în vine 
Clipocit de ape mi-a părut furtună. 


Mi-am cules visele ca pe niște ghiocei, 
Le-am mânjit petalele albe cu sânge 
Picurat din durerea anilor mei... 

Am suferit căci nu ştiam a plânge. 


Am întrebat zarea de a mea ursită 

Şi mi-am simţit sufletul că-i trist şi sărac. 
Rămăsese noaptea, par "că împietrită... 

Doar luna s'a desprins dintre crengi de copac. 


TRAIAN LALESCU 


N N N NI a 





UNIVERSUL LITERAR 


ronica plastica 


SALA DALLES. Doamna Popea e 
una din pictorițele noastre cele mai 
îndrăgostite de meserie și poate cea 
mai fidelă peisajului, picturii de şe- 
valet. Expoziţiile d-sale au oglindit 
întotdeauna un real temperament 
de pictor. Ne amintim de niște com- 
poziții, — d-na Popea nu s'a ferit de 
aceste încercări — cu subiecte din 
Olanda. Din această perioadă, perioadă 
în care d-sa cocheta mai evident cu cu- 
bismul, cred că ne-a dat cele mai în- 
chegate realizări. Tentaţia de care e 
cuprinsă azi de a-şi potoli paleta, de a 
rotunji colţurile nu e susținută cu des- 
tulă convingere. Astfel pierzând o par- 
te din acea masculină vigoare cu care 
ne obișnuise am fi dorit să câştige în 
culoare ,să aprofundeze mai fățiș pro- 
blema cromaticei. O vagă monotonie, 
o uniformitate destul de persistentă se 





Orleanu: *. 


„Veneția“ 


degajă din ansamblul expoziţiei, din 
această pricină. Cum spuneam mai sus, 
d-na Popea are, pe lângă calitățile cari 
i-au făcut renumele şi pe aceea imensă 
că-şi iubește meseria. In toate țările — 











așa de multe pe unde a călătorit — 
nu și-a uitat niciodată cutia de culori, 
șevaletul şi toate lucrările d-sale vă- 





Zoe Băicoianu: „Icar“ 
desc cât vibrează în fața decorului pe 
care şi-l alege. De aceea sunt atât de 
sigur că această disonanță e trecătoare. 
Dovadă sunt „Grup Arab“ şi nr. 47 
„lerusalim“'. două din cele mai frumoa- 
se lucrări ale artistei, 

ATENEUL ROMÂN începe anul sub 
cel mai bun augur de iinereţe și nouta- 
te: expozițiile d-rei Zoe Băicoianu şi a 
pictorului Orleanu. Urăm ca aceste ex- 
poziții să fie un început de reabilitare 
a acestor săli ocolite de artiști de cât- 
va timp. D-ra Băicoianu e o noutate 
pentru noi. Spunem pentru noi, fiind- 
că d-sa a studiat şi a expus foarte mult 
la Paris, la „Salon des Artistes Fran- 
cais“. Ar fi fost firesc ca după studii 
făcute la Beaux-Arts, după repetate 
expuneri la saloanele oficiale parisie- 
ne, d-sa să se fi întors în ţară un per- 
fect „pompier“, dar d-ra Băicoianu a 
reuşit minunea de a fi păstrat în aceste 
uzini de fals gust şi de atroce acade- 
mism, contactul cu viaţa, cu marii ar- 
tiști contemporani. Poate chiar stăruie 
încă destul în unele stilizări amintirea 
ui Bourdelle dar d-sa are și un mește- 
şug temeinic, cuminte, ceeace e încă un 
renghiu jucat școlii şi care o va ajuta 
să-şi desăvârșească personalitatea. „Ica- 





22 Octombrie 1938 === 


de PAUL MIRACOVICI 


re“ pe care-l reproducem, „Pleureuse“, 
un bas-reliei a! cărui titlu nu-l rețin, 
„Venus“ sunt lucruri cari dacă mai 
păstrează un vag parfum de „Ecole de 
Paris“, nu sunt mai puţin interesante, 
Apoi „Chinezoaica“ şi unele portrete 
sunt mărturii ale unei serioase pregătiri. 
D. Orleanu aduce peisagii pline de eter- 
na primăvară a Veneţiei. Pictura d-sale 
e generoasă, optimistă, E întotdeauna 
amabil, chiar când incearcă să fie grav, 
— ca în peisajul nr. 28 — unul din 
cele mai frumoase. Arabescurile colo- 
nadelor arhitecturii venețiene, au dat 
prilej d-lui Orleanu să închege  într'o 
pastă fluidă armonii pline de prospe- 
țime și de spontaneitate. In panoul cel 
mare însă, nu a putur desfășura aceste 
calități, de aceea e mai diluat decât -ca- 
Iciaite lucrări, unde spontaneitatea e 
mai evidentă. Tablourile făcute sub im- 





sena Popea: 


periul primei impresii cred că sunt cele 
mai caracteristice d-lui Orleanu. D-sa 
are un spirit de observaţie franc, direct 
şi care nu suportă încercările penibile 
ale efortului. Acesta e, credem, calita- 
tea pe care trebue s'o cultive d-sa. 





BLOC, DISCUȚII LIBERE 


Acum, despre un arhitect. Leon Bat- 
tista Alberti. Știţi în ce-i constă ex- 
presia intimă? Mai mult în desene de- 
cât în clădiri, şi mai mult decât în orice, 
în doctrina sa, în tratatul De re edifi- 
catoria. Acest tratat a fost anterior tra- 
tatelor lui Palladio şi Vignala, şi ceiace 
este desigur esențial în el, este că se 
găsește exprimată în cifre, toată pasiu- 
nea raționalistă a Renașterii; intuiţia 
sublimă a proporţiilor. După expresia 
unui estet și filosof contemporan, Al- 
berti a scris acolo — canonul Polyclet 
al arhitecturii — că un turn pătrat 
trebue să aibă şase diametre ale înăl- 
țimii, în timp ce pentru unul rotund 
ajung patru. 

Dar s'a crezut că Alberti este un re- 
naissance veritabil. Fals, cât se poate 
de fals! Alberti este un renaissance 
consumat, un clasic. Am putea spune că 
este un filosof — înţelegeţi sensul cu- 
vântului filosof! — și un centru moral 
în teocratica Romă a papilor. Cupola 
ajunge cu el la putere absolută. Asta în- 
semnează mult în morfologia culturii. 

Am spus ceva mai sus, şi ne simţim 
restanţi cu explicarea. Dece Albarti ne 
dă expresia lui intimă în desenele și în 
doctrina sa, — și prea puţin, sau prea 
deloc, în clădirile sale? Reţin în legă- 
tură cu asta câteva fraze din Eugenio 
D'Ors, și le redau. E o rezolvare fără 
rost a problemei. Trebue să precizăm, 
că orice călător, în oraşele Italiei, nu 
ajunge să cunoască şi să înțeleagă pe 
Alberti decât cu grele eforturi și cu 
timpul. O dureroasă fatalitate a vrut ca 
operele lui, a acestui mare artist, sever, 
sobru şi raționalist, să se arate deghi- 
zate, sau incomplete, sau în astfel de 
condiții că la prima vedere intenția 
pură să pară străin denaturată. Biserica 
Sfântul Andrei din Mantua, — precisă 
în structura sa, exact ca şi gândirea lui 
Euclid, — fără coloane, fără suporturi 
și fără bolte fragmentate, fu mai târziu 
împodobită cu decoraţii, şi cu elemente 
arhitectonice de un gust mai pompos. 
In palatul Riccardi din Florenţa, inten- 
ţia lui Alberti fu coruptă, în parte de 
necesitatea de-a nu rupe complet cu 
tradiţia rezistenţelor seniorale, și apoi, 
de necesitatea de-a conserva marea 
masă pătrată obişnuită palatelor. Iar în 
ceiace priveşte templul Malatesta dela 
Rimini, toți sunt de acora, că e o operă 
neterminată, şi în interior determinată 
de anumite dispoziţii anterioare de or- 
din sculptural. Exemplele pot continua. 
Dar însfârşit... Alberti este arhitectul 
care a făcut proectul unei cupole, pea- 
tru Papa, la catedrala Sf. Petru. din 
Roma. O cupolă care prin confluența 
elementelor ei, realizează maximum de 
semnificație, şi care este într'adevăr 
demnă de înălțimea unui Papă-rege. 


La Femme pauvre? Da, una din cele 


mai extraordinare cărți. Autorul!, — 
Leon Bloy, un vagabond din Israel con- 
vertit la catolicism. Ce cuprinde car- 
tea? Domnilor, vă rog, nu-mi cereți im- 
posibilul. Dar poftim o frază: nu este 
decât o suferinţă, aceia de-a nu fi sfânt. 
Mărturisesc că nu înțeleg, și poate nu 
voi înţelege niciodată, Dealtfel, arta lui 
Leon Bloy este absolut inseparabilă de 
credinţă. Şi mie îmi lipseşte credința. 
Ceiace face meritul operei sale, nu este 
numai splendidul său lirism, nici trans- 
cendenţa ironiei sale, nici bogăția ver- 
bală, nici vehemența, etc, ci credinţa, 
marea credință din el. In alţi termeni, 
dubla intransigenţă a artei şi a credin- 
ţei. Totuși, un prieten mi-a vorbit de 
acest sfânt în flăcări, ca despre un teo- 
log. Masivă eroare ! Leon Bloy s'a de- 
finit singur un pelerin al Sfântului 
Mormânt. Atât şi nimic mai mult. El 
nu este un teolog, nici doctor şi cu atât 
mai mult, nici duhovnic. Atunci ce 
este? Un mare poet, prodigios, plin ce 
imaginație, de sensibilitate şi de intui- 
ţiile inimii, iar pe deasupra e un om care 
a primit dela Dumnezeu o credinţă for- 
midabilă. Un suflet violent şi melanco- 
lic, plin de virtuţi creștine. El iubea pe 
Dumnezeu, și pentru asta, totul din el 
coopera la bine. In termenii lui: D.li- 
gentibus Deum omnia cooperantur în 
bonum. Dar să revenim la subiect. Leon 
Bloy teolog? Nu. Ei nu discută, ci în- 
totdeauna afirmă. Şi nu afirmă în nu- 
mele său, ci în numele primului adevăr 
primiţ prin biserică. Ce straniu! Nu este 
teolog, dar poartă în sine toate virtu- 
țile teologale, şi pe lângă ele, expresia 
euforică care duce la convertire. Câţi 
nu s'au botezat după lectura cărților 
lui! Ah! — spunea el — ce sancțiune 
divină vehemențelor mele! Intr'adevăr, 





de AXENTE SEVER POPOVICI 


eu n'am cetit cărţi mai vehemente, și 
oare cum se explică? lubea prea mult 
oamenii, şi voia cu orice preţ să-i în- 
drepte? Probabil. Dar şi altceva. Un- 
deva, întrun volum de jurnal, mărtu- 
riseşte că una din cărţile lui principale 
a fost scrisă fără ismene şi fără panta- 
lon:. Atroce mizerie ! 


Șiiţi ceva despre călugărul de Meu- 
don originar din Chinon ? E a deschis 
cu o singură lovitură de picior, porţile 
Renașterii franceze, şi ca într'o prismă, 
a concentrat în sine toate undele aces- 
tui eveniment. Numele lui era Francois 
Rabelais. Imi aduc aminte de anii de 
Universitate, — un profesor de filosofia 
culturii, m'a învățat, că acest Rabelais, 
care a plecat din călugărie pentrucă iu- 
bea nebun greaca interzisă, era un om 
de dimensiuni neegalate. Fals! Profeso- 
rul meu îl uitase, desigur, pe Leonardo 
da Vinci divinul, care a fost exact de 
aceiași dimensiune ca şi Rabelais, dar 
care filtra, ca nimeni altul, uritul și nu 
lăsa să treacă prin univers decât îru- 
mosul. Am cetit asupra lui, capodopera 
lui Ferrero şi Introaucerea Jul Valery, 
Dar n'am aflaţ ceiace căutam; îngerii 
văzuţi de Leonardo, care se urcau spre 
cer şi care păreau din când în când 
ideile lui Platon. Oare sar putea face 
un portret a lui Leonardo da Vinci? 
Nu cred! Să spui despre el că se scula 
fericit că se culca trist, că iubea, că nu 
iubea, că voia, că renunța, că era orgo- 
lios, modest, bun, rău, simplu, timid, 
voluptuos, sensual, curagios, etc? Ele- 
mente fără importanţă; aproximații tre- 
cătoare care mint figura unui inspirat, 
Dar moartea lui?! Ce peisaj! Da, — 
n'am greşit, cel mai formidabil peisaj. 
Un peisaj intransmisibil. Se spune că 
ar fi murit la Amboise, pe țărmurile 
Loirei Renașterii, în braţele lui Fran- 
cisc I, şi că a fost un adevărat eveni- 
ment solar. Domnilor, iertaţi-mi iregu- 
larităţile, e o chestie de nerv. Odată am 
încercat să mi-l imaginez pe Tolstoi, în 
noaptea aceia fatală când a fugit dela 
Yasnaia Poliana, să mi-l imaginez mur- 
dar cum era şi în togă de preot. Și la 
fel, am încercat să mi-l imaginez pe Re- 
nan, acest furios şi elegant giletant, fu- 
gind din credinţa sa bretonă de semina- 
rist în ireligiunea combativă de mai 
târziu, servită ingelicat de Immanuel 
Kant și Hegel. Dar m'am oprit esenţial 
asupra concepției de fugă. Desigur, nu 
ştiţi ce însemnează. Eu am aflat, dar ce 
curios, nu dela un logician, ci dela un 
poet, chiar dela Ch. Baudelaire; ea este 
pedeapsa de-a fi voit să-ți schimbi lo- 
cul. Acum înţeleg interpretarea morții 
lui Tolstoi, în camera unui șef de gară, 
din frumosul studiu al lui Frangois 
Porche ! 











| 
| 
| 








22 Octombrie 1938 








„„Sigismondo Malatesta era stăpân, 
mare și temut, pe întreg malul Adria- 
ticei de mijloc, dela Fano până aproape 
de Ancona, peste Pesaro. Castelele în- 
tărite prin iscusinţa lui (ca acela dela 
Gradara), îl apărau de atacurile lui Fe- 
derico da Montefeltro, vărul și dușma- 
nul său din Urbino, sau de atacurile 
milițiilor papale, deși comandate de Si- 
gismondo, în vreme ce îi erau aliaţi 
Estensi-i, ducele Milanului şi, mai ales, 
Venețienii. 

Urcând singur spre apogeul unei atari 





Profilul Isottei pe medalia iui 
Matteo dei Pasti 


domnii, inaugura Condottierui din Ri- 
mini noul său palat, în primăvara anu- 
lui 1446, 

Cât de mult a ţinut el ca împrejura- 
rea aceasta să capete proporțiile unui 
eveniment, se poate presupune din gri- 
ja de a face să se pastreze amintirea 
acelei date, nu numai prin documente 
sau plăci comemorative, dar şi prin 
medalii de bronz anume bătute. 

Căci în vreme ce scriitorii umaniști 
de la Curtea sa prezentau cu tele mai 
pompoase cuvinte de laudă noua „Arx 
Sismondeia“, ori „Rocca Malatestiana“ 
(cum i se spunea noului castel); iar alți 
meşteri ai stilului nu mai puțin pompos, 
dictau în latinește piatra de pomenire 
de pe zidul porții mari, gravor. ca Mat- 
teo dei Pasti băteau medalia cu chipul 
stăpânului şi cu efigia castelului atunci 
înaugurat, spre a fi trimeasă pe la toți 
ceilaiți Semori ai Italiei. Iar cinci ani 
mai târziu, pictori ca Piero della Fran- 
cesca aveau să-l întățişeze pe Siuis- 


. mondo întrun afresc din Catedrală, cu 


silueta aceluiaș castel în zare. 

Ruinele lui de azi nu-i pot mărturisi 
înfățișarea în anul înaugurării. Din 
unele știri, nu destul de complecte nici 
ele, pe care le-au păstrat docurienţele 
vremii, se poate şti totuși că iață de alte 
palate din Renaștere, acela din Rimini 
nu era,prea luxos, spre a face astfel 
încă odată dovada că sobrietatea aproa- 
pe medievală nu dispăruse cu totul din 
viaţa unor centre ca Rimini, către ju- 
mătatea secolului al XV-lea. Amânun- 
tul poate rămâne caracteristic, în >rine 
caz, și pentru Sigismondo Malatesta, şi 
pentru austeritatea lui de Romagnul, 

După decoraţiile de pe tavan (pro- 
babil), se știe că una din sălile noului 
palat se numea „La Camera del Gine- 
vere““ (denumirea este foarte exprzsi- 
vă); pereţii erau albi, acoperiţi însă cu 
tapiserii;  mobilele simple, predomi- 
nând în împodobirea sălilor panopliile 
cu arme și coifuri din colțuri, ca în 
palatul-cetate al unui Condotier. 

Cum arăta în schimb acest palat pe 
dinafară, mărturiile directe nu lipsesc. 
(Pe lângă medalia lui Matteo dei Pasti 
se poate alătura altor mărturii o stam- 
pă din aceiaș vreme): toată clădirea era 
înconjurată de un întins și adânc lac 
artificial, legat cu marea printr'un ca- 
nal anume, care constituia cea mai pu- 
ternică apărare. (Cât a fost de mare 
acest lac, se poate vedea astăzi, măsu- 
rând vestitatea pieţei plantată cu co- 
paci, din fața ruinelor palatului lui Si- 
gismondo). 

Din apele lacului se înălțau masive, 
de piatră şi de cărămidă, colțurile drep- 
te de ziduri peste ziduri, de turnuri 
peste turnuri, de metereze peste mete- 
reze. lar podul care lega cetatea acea- 
sta de propria capitală a Condotieru- 
lui, nu se putea trage, ca la alte castele, 
pe lanțuri; în caz de asediu i se dădea 
foc. 

Pe un adevărat platou de piatră se 
inălțau deci în mijlcol apei, bastioa- 
nele şi zidurile drepte până sus, păzite 
pe la colţuri de turnurile de strajă. 

Acolo şi-a avut din 1446 Sigismondo 
Malatesta Curtea. 

Numai pe faţa dinspre Rimini a cas- 
telului se numărau peste 160 de feres- 
tre, în vreme ce conturul îi apărea do- 
minat de șase turnuri (înalte de aproa- 
pe treizeci de metri), din care cel mare, 
pătrat, din mijloc, era (ca pretutindeni, 
în Arhitectura unor asemenea fortifi- 
caţii) „Il Maschio" (adică turnul „băr- 
bat“): mare, el singur, cât o cetate. 

Deasupra porţii pe care-și făcea Si- 
gismondo intrarea, sculptată într'o les- 
pede albă, i se vedea stema: un coif, o 
trombă ae elefant, o aripă de liliac, iar 
jos scutul. 

Cei închiși înăuntru, în deosebi Ma- 
donna Polissena, soția sa, nu mai ve- 
deau decât cerul cu norii, sus; cerul cu 


; aceiași nori, în oglinda lacului și muș- 


cătura dinților de piatră a meterezelor 
pe albastrul cu nori albi ai aceluiaș cer. 

Aşa visase Condotierul să-i fie cuibul 
de acasă. Şi așa l-a făcut: unul din cele 








UNIVERSUL LITERAR 








(Fragment din „Figuri femenine din Renaștere: ce apare 


mai tari şi temute castele din câte a 
construiţ Arta fortificațiilor în Italia 
Renașterii. (Deci pe vremea când Ita- 
lienii începeau să fie renumiţi şi în a- 
semenea Artă). 

Zidurile castelului din Rimini, ridi- 
cate de meșteri lui Sigismondo în nouă 
ani, aveau să rămână în picioare patru 
secole, până după 1820, când sau astu- 
pat șanțurile, s'au retezat turnurile, iar 
castelul, cât a mai rămas, s'a schimbat 
în închisoare. 

Cercetând alte monumente din Ri- 
mini legate de inițiativa lui Sigismondo 
Malatesta ,în deosebi Catedrala San 
Francesco (sau „Il Malatestiano“, cum 
i se mai spune), se recunoaște în ele un 
semn, după cum se va vedea, foarte 
caracteristic: un S şi un LI. Adică nu 
primele două litere ale numelui său; ci 
inițiala acestui nume  (Sigismondo), și 
aceia a numelui iubitei sale Isotta; iar 
citite împreună, un „SI“. Cuvântul de 
acceptare, spus de aceasta de la început 
și menit apoi să transforme o iubire 
întâmplătoare, ca atâtea din viața Con- 
dotierului, într'o mare şi definitivă pa- 
siune. 

Cucerirea Isottei de către Sigismondo 
coincidea nu numai cu festivitățile pen- 
tru inaugurarea Castelului, sau cu o 
victorie episodică a sa la Gradara; ci, 
de asemeni, cu hotărîrea de-a părăsi 
alte legături extra-conjugale (ca uceia 
care-l ţinuse nu puţini ani lângă Va- 
nella di Galeotto Toschi din Fano, 
mama bastardului său Roberto) și de-a 
da în tot felul de știre, pretutindeni, 
că tânăra Isotta era acuma stăpână pe 
inima lui, 

La început, Messer Francesco degli 
Atti, tatăl Isottei (aceasta avea pe a- 
tunci 12 ani), făcuse 


tot posibilul ca 


la „,Cartea Românească) 


Pe reversul medaliei, Matteo dei 
Pasti a gravat un elefant cu tromba în 
pământ, 

kleiantul era animalul — sensual în 
felui de modelare al formelor pline — 
pe care-l prefera, din întreaga Heral- 
aică, Sigismondo. 

Un simbol ca acesta trebuia să se 
armonizeze cu profilul Isottei la doi- 
sprezece ani. Impresia pe care o lasă 
asttel este de copilă prematur costu- 
mată în femeie. 'Loată voluptatea i se 
concentrează în carnaţia plină a ume- 
rilor goi; iar toată personalitatea fi- 
gurii în bolitura frunţei. până sus, 
peste care se desface în două cozi ro- 
tunde, de o sensualitate pe care n'o e- 
galează de cât formele elefantuiui de 
pe revers, părul, 

Celebritatea de mai apoi a Isottei din 
Rimini a încurajat de altfel posterita- 
tea să-i recunoască figura în tot felul 
de alte medalii, portrete, sau busturi. 
Iconografia este in această privinţă pe 
cât de bogată, pe atât de neverosimilă. 
Intr'adevăr, mau lipsit cele mai variate 
identificări ale portretului ei, în opere 
ca următoarele: statuia Arhanghelului 
Mihail, în Capela cu mormântul ei din 
„Malatestiano“; portretul lui Pollajuvlo 
(dacă este al lui Pollajuolo, sau al iui 
Piero della Francesca, sau al lui Paolo 
Uccel]lo), aflător astăzi la Londra şi care 
înfăţişează de fapt pe o necunoscută; 
sau, în fine, busturile de marmoră (u- 
rîte), păstrate la Louvre, ca și în Mu” 
zeul Domnului din Pisa, atribuite unor 
sculptori din Quattrocento, ca Bene- 
detto da Majano. Mino da Fiesole, ori 
Agostino di Duccio. 

Autentice în această privinţă şi de o 
nediscutată valoare iconografică rămân 
deci medaliile gravate la Rimini în 1466 





Castelul malatestian dela Gradare 


să-i fie cruţată asemenea onoare. Cu- 
rând însă își dădea seama că opunerea 
lui, chiar dacă l-ar fi costat viața, ar 
fi fost zădarnică. Astfel că s'a învoit 
cu acea legătură, mai ales că moravuriia 
timpului nu contraziceau cu nimic o 
purtare ca aceea, din partea unui Se- 
nior ca Malatesta. 

De altfel, se putea înţelege că la 
mijloc nu era de data aceasta nurnai 
un simplu capriciu al sensualităţii sale; 
ci începutul celei mai durabile și r.obile 
pasiuni, de care a fost în stare toată 
viața acest om „întreg“ al Renașterii. 

Toţi  contimporanii — chiar duşmă- 
noși cu el, ca Papa Pius II — i-au re 
cunoscut lui Sigismondo meritul since- 
rităţii acestei pasiuni.  ,,..Isottam per- 
dite amavit'“. („pe Isotta a iubit-o în 
neștire''), scria acel Papă în actul de 
excomunicare de mai târziu, în care 
nu-l învinuia decât de cele mai odioase 
crime. La Isotta, știau aceiaşi contim- 
porani că, obosit de asemenea crime, 
câte va fi săvârșit; obosit de răsboaie și 
tot felul de aventuri, avea să se în- 
toarcă până la moarte Condotierul, sim- 
țind că numai acolo, sărutând mâinile 
prea bunei Isotta, „se potolea o clipă 
fiara din el“, 

Secretul unei atari seducții — după 
cum vom arăta, Isotta n'a fost fru- 
moasă — nu putea fi de cât acesta: su- 
fleteşte era reflexul inversat al perso- 
nalității sale morale; reprezenta, adică, 
opusul defectelor lui Sigismondo. Cu 
firea ei ,cu farmecul deosebit al perso- 
nalităţii sale femenine, care trebuie să 
fi fost într'adevăr excepţional, a putut 
să-l subjuge Isotta şi să-l ţină sub în- 
râurirea pasiunei sale, cât a trăit. 

Cum arăta ea în anul când o cucerise 
Condotierul, se vede pe o medalie 
gravată de acelaș Matteo dei Pasti, chiar 
în 1446, deci cu prilejul inaugurării 
solemne a noului palat. Amănuntul a- 
cesta este cel puţin surprinzător: pe 
acea medalie comemorativă, Sigismondo 
îi poruncise meşterului să  înfăţişere 
profilul Isottei, nu al soției sale Polis- 
sena, cu toate că rostul unei asemenea 
medalii, repetăm, era de a fi răspândită 
pretutindeni, spre a face cunoscut eve- 
nimentul la celelalte Curți. 


(poartă data pe ele), de Matteo dei 
Pasti. 

Aşa, ne putem forma convingerea că 
Isotta, fără a înfățișa un caz de frumu- 
sețe femenină (urîțenia ei, pe de altă 
parte, a fost dedusă din busturile şi pic- 
turile care s'au dovedit că n'o repre- 


zintă de fapt pe dânsa), denotă o per-: 


sonalitate umană de-o accentuată dis- 
tincţie şi inteligență, în care energia 





O stemă a lui Sigismondo 


(atât de, precizată în vioiciunea ochiler) 
nu înlătura din atmosfera sufletească a 
întregei figuri o notă de melancolică şi 
prematură oboseală, 

In ce privește eleganța, cel mai fru- 
mos elogiu i-l aducea, de sigur, acea 
mărturie contimporană, care afirma că 
însăşi femeile Franţei ar fi invidiat-o. 

Care era înfățișarea lui Sigismondo 
în anu] cuceririi Isottei și a inaugurării 
palatului, am avut prilejul să arătăm 
cercetând medalia lui Pisanello. Icono- 
gratia însă nu se reduce, bineînţeles, 
nici în ce-l privește, numai la acea me- 
dalie. Ea este tot atât de multiplă ca și 
celebritatea lui. 

Am amintit de altfel că Matteo dei 
Pasti gravase, odată cu medalia Isottei, 


o alta cu chipul stăpânului său, în a- 
celaş an 1446. 

hotund și nerigid, nu apare în profi- 
lul acestuia decat părul, câzut pe spate 
în plete. kără proeminențe apar liniile 
feţei, dela nas la bărbie. Dramatismul 
hgurii lui Sigismondo Malatesta provi- 
ne insă din contrastul între această lip- 
să de accente masculine, unghiulare, ale 
liniei de profil şi contractarea gurii, a 
ochilor mai ales, într'o expresie de rău- 
tate. 

In afrescul amintit din „„Malatestia- 
no', Piero della Wrancesca l-a întăţişat 
pe Sigismondo în genunchi, purtând o 
haină scurtă, de stotă de tur de argint 
largă în spate, care accentuiază carac- 
terul rece „sever, de singurătate morală 
al figurii. Totul e în această compozi- 
ție construit în linii frânte, armonizat 
ca atare profilului, în care se taie net 
locul ochitor și străpungerea gurii. Nici 
chiar pletele, negre, compacte, nu con- 
stitue de data aceasta nota mai caldă, 
mai suplă a portretului celui surprins 
totuși intr'un moment de sentimentală 
dediţiune. 

De neuitat rămâne şi de data aceasta, 
privindu-l pe  Sigismondo  Malatesta 
văzut de Piero della Francesca, tăetura 
ochilor în pielea obrajilor întinși pe 
oase; dar, mai ales, răutatea zâmbetului 
din colțul gurii, mereu acelaş; obse- 
dant. Şi abundența părului negru, 
strâns după cap, ca de om de altă rasă 
cu tine. 

lată, desigur, cel mai  înfricoșător 
portret al Condotierului din Rimini, a 
cărei notă dramatică este accentuată 
de încrucişarea mâinilor a pietate, în 
fața Sfântului ocrotitor, la picioarele 
căruia se prosternează în genunchi se- 
meția unui om ca acesta, 

Aproape orb, pictorul realiza astfel, 
într'o Capelă închisă a „Malatestianu- 
lui“, una din cele mai nobile şi ideali- 
zate compoziţi ale Artei sale. O distinge 
simplificarea (cu totul excepțională 
pentru tendința ornamentală a vremii) 
și o remarcabilă noblețe a inspiraţiei, 
care-și găsește expresia în elemente 
decorative ca draperiile şi mantiile de 
brocat, sau cei doi câini, unul alb, altul 
negru, furișaţi la picioarele Seniorului, 
culcaţi acolo cu mişcări opuse, ca şi 
semnificaţia lor simbolică. 

Dar pe Sigismondo  Malatesta l-au 
mai reprezentat, în piatră de data a- 
ceasta, și alţi artiști ai Renașterii, află- 
tori la Curtea sa din Rimini. 


5 ——_—— 


sisismondo Malatesta si Isotta 


de ALEXANDRU MARCU 


Printre aceştia a fost Toscanul Agos- 
tino di Duccio ,cu al cărui nume ne vom 
întâlni adesea, când va fi vorba de îm- 
podobirea cu sculpturi a Capelelor din 
„Malatestiano“. 

Aici vom observa numai că pe un pi- 
iastru de la altarul uneia din aceste 
Capele se vede un mare medalion al 
acestui sculptor, în care a cioplit pro- 





Profilul lui Sigismondo Malatesta 


filul lui Sigismondo, cu o expresie mai 
accentuat virilă, dar, în schimb, mai 
enigmatică; mai patologică, am spune, 
între suferință și răutate; cu laurul 
Victoriei peste aceleași plete de Senior 
al vremii, încins, cu umerii și capul, 
într'o bogată cunună. 

In biserica din Rimini, ochii aceia 
scormonitori de uliu pândesc însă, între 
pleopele viclene, din umbra tuturor al- 
tarelor. Nu un medalion, ci zece, trei- 
zeci, nenumărate i-au pus acolo meș- 
terii, spre a-i mulțumi trufia și a face 
astfel ca oricine ar întra în Templui- 
Mausoleu să nu uite că stăpânul era și 
avea să rămână acolo numai dânsul, Si- 
gismondo Malatesta. 

Tradiţia, vom adăoga în fine, pare a 
fi identificat un alt portret al acestuia 
şi la Florenţa : în celebra.compoziţie a 
lui Benozzo Gozzoli din Capela Pala- 
tului Medici, cu Procesiunea Regilor 
Magi (dar în realitate cu întâmpinarea 
de către Florentini, în frunte cu Loren- 
zo Magnificul adolescent, a Impăratu- 
lui Bizantin Paleologul); în afrescul din 
dreapta intrării, jos, în alaiul de perso- 
nagii istorice, pe un cal alb, cu frâul 
de aur... 





Răboj bucovinean 


Bucovina oferă literaturii românești 
din ultimii ani, pe un spaţiu relativ re- 
strâns, o recoltă bogată, din care nă- 
dăjduim că vremea va alege câteva de- 
păşiri din efemer. Dar mai mult decât 
aceasta ,credem însă că Bucovina întă- 
țișează posibilități de realizare. Vom în- 
cerca, poate, altădată o motivare a ace- 
stei credințe. 

Pentru clipa de faţă ne îngăduim a 
însemna un fapt a cărui existenţă a pu- 
tuţ fi verificată de oricine a tunoscut 
mai de aproape sufletul bucovinean: 
bucovineanul, mai mult dezât oricare alt 
provincial (minus, poate, basarabeanul), 
sufere de ceea ce în limbaj medical se 
cheamă complexul inferiorităţii. Odată 
descătuşat din obsesia acestu compiex, 
de pildă printr'o viețuire mai lungă în 
alt mediu (în vechiul Regat sau Ardeal) 
se realizează normal, 

Bucovina literară este robită aceluiaş 
complex. Au fost și aici cenacluri, re- 
viste şi alte tipărituri, bune și rele, ca 
oriunde. Dar timiditatea şi lipsa de în- 
credere în posibilităţile de încadrare a 
acestei munci litezare în totalitatea ]i- 
tarelor româneşti au menţinut, cu prea 
puţine și deocamdată provizorii ex- 
cepţii, literatura bucovineană la rangul 
minor de literatură de interes pur pro” 
vincial. 

Singura ieşire din această izolare ne- 
justificată o poate face legătura cu via- 
ţa literară din restul tării şi: cu marele 
public cetitor. Răspândirea cuvântului 
tipărit este sub un anume aspect o che- 
stie pur comercială, dar pe plan spiri- 
tual ea împlineşte, de cele mai multe 
ori, rolul de stimulent și în acelaş timp 
de filtru de triere a creației literare. 

Pentru orice fel de literatură, car mai 
cu seamă pentru o literatură in devenire 
editorul, negustor pur și simolu, nu 
poate fi nici stimulent, nici filtru de 
triere. Pentru aceasta ar trebui să pă- 
trundă și să iubească opera de artă pen- 
tru ea însăşi, fără considerare la folosul 
ce i l-ar putea aduce. & 

Bucovina a cunoscut încescări de e- 


ditură în felul acesta, printre care men- 
ționăm pe aceea a bucovineanului bucu- 


reştean I. E. Torouţiu. Dar oricât de 
larg deschisă ar fi punga unui om, nu-i 
poți cere să facă experienţe cu ea, de- 
cât până la o anumită limită. 

Există însă la Cernăuţi „Socictatea 
pentru cultură şi literatură“, care în- 
seamnă pentru Bucovina, ceea ce în- 
seamnă „Astra“ pentru Ardeal și Fun- 
daţiile regale pentru restul ţării. După 
meschine frământări care aproape au 
rezumat activitatea de ani a societăţii la 
lupta pentru păstrarea patrimoniului ei, 
societatea se întoarce tot mai mult la 
destinurile ei. 

Intre altele, a pus bazele unci case 
de editură, care nu va rămânea un de- 
ziderat mort, pentrucă societatea, pe 


lângă înţelegere, are și o tipografie bine 


înzestrată și oarecare rezistență mate- 
rială. 

Deocamdată s'au adunat tipăriturile 
de până acum ale societății, precum şi 
o seamă de scrieri apărute în editura 
proprie a autorilor și sa organizat col- 
portajul lor sistematic în toată țara. Re- 
cent a apărut în această editură o ele- 
gantă colecție de coruri din compozitori 
bucovineni făcută de d. Liviu Rusu, pre- 
cum și primele două volume dintr'o an- 
tologie didactică a literaturii româneşti, 
la care lucrează 4. C. Loghin. 

Vor urma, sucecsiv, diferite lucrări li- 
terare și ştiinţifice din autori contem- 
porani și o serie de volume cuprinzând 
scrieri alese de scriitorii bucovineni dis- 
păruți. Vor fi prezentați publicului ce- 
titor din întreaga ţară (mulţi din ei pen- 
tru întâia oară) poetul Robeanu, umo- 
ristul M. Teliman, I. Porumbescu, T. V. 
Stefanelli, Stănică Berariu şi apoi, pe 
rând, toţi ceilalţi, uitaţi pe nedrept chiar 
în Bucovina, 

Implinirea acestui program înseamnă 
prima etapă de integrare definitivă a 
scrisului provincial bucovinean în lite- 
ratura românească. 

DRAGOȘ VITENCU 


6 





9 sală imensă în Palatul papal, sub 
căderea nopții. 

Pe masa întinsă şi neagră, o lampă 
de argint cu trei lumini străpunge cu 
greu perdelele de întunerec ale sălii. 

In spatele mesei — șezând pe un 
scaun nevăzut, — un bătrân mărunt, 
scăldat în alb. Țeasta goală-și faţa sIă- 
bită, sunt palide, ochii sunt limpezi, îm-. 
brăcămintea suavă. Și Papa Celestinus 
al VI-lea aşteaptă singur. | 

Se deschide în fund o uşă. . Un om 
îmbrăcat în violet introduce pe oaspe- 
tele așteptat și dispare. 

Sabbotai ben Șalom, Marele Rabin 
al Surghiunului, se apropie de masă 
şi de lumină cu pas încet şi grav. 

E în pragul bătrâneții dar e încă 
drept și puternic. Părul de culoare blon- 
dă, bătând în roșu, îi acoperă ceafa, 
barba de un roşu mai închis, coboară 
până la jumătatea pieptului. Pe fața sa 
palidă, puţin pârlită de soare, strălucesc 
perlele negre ale ochilor. Un nas stă- 
pânitor se înconvoaie de-asupra biz: 


lor groase cari înfloresc sub mustăţile 
trizate. O pelerină de lână neagră, lun- 
gă până la picioare, înfăşoară trupul 
impunător al Marelui Rabin. 

Ajuns dinaintea Papei se opreşte şi 
pare că vrea să îngenuncheze, însă a- 
pleacă numai capul fără să scoată un 
cuvânt, 

Celestinus al Vl-lea îl priveşte cu 
ochii lui limpezi de singuratec şi ridică 
mâna în semn de binecuvântare, însă 
nu-și termină gestul. 

Apoi începe: 

— Ni s'a spus de multă vreme că vrei 
să vii înaintea Noastră, ca să anunţi în 
numele poporului tău o veste fericită. 
Am ţinut să-ţi împlinesc voia pentru că 
Vicarul lui Hristos are datoria să pri- 
meacă pe toți cei ce vin la el. Vorbaşte 
deci. Te ascultăm. 

— Prea Stinte Părinte, vorbi cu glas 
tare Sabbetai ben Șalom, îţi mulţumesc 
din toată inima pentru bunăvoința ta. 
Aceasta e clipa cea mai grozavă și cea 
mai fericită a vieţii mele. De săptămâni, 
de ani o aștept în suspine și rugăciune. 
Nici nu-ţi închipui prin ce a trebuit să 
trec şi ce piedici să înfrâng, în mine 
şi în jurul meu, ca să ajung ceasul a- 
cesta. Răsăritul şi Apusul mi-au văzut 
lacrimile şi mi-au auzit plângerile. In- 
doelile m'au chinuit, prietenii mi-au je- 
luit nebunia „ucenicii m'au părăsit, duj- 
manii au încercat să mă ucidă. Insă în 
cele din urmă, din noaptea agoniei a 
țâșnii marea zi a biruinţei. Am reușit 
să înfund pe sotiști, să zgudui pe îndo- 
elnici, să înflăcărez pe indiferenți, să 
conving pe îndărătnici. Şi acum, toţi 
Evreii risipiţi în toate ţările pămân- 
tului, au recunoscut lumina şi îţi vor- 
besc prin gura mea. Toţi fraţii mei 
sunt gata să recunoască în lisus Hris- 
tos pe adevăratul Mesia, urmaş al lui 
David şi singur fiu al lui Dumnezeu. 
Toţi așteaptă cu nerăbdare clipa în care 
vor fi primiţi în Biserica întemeiată de 
El și se vor putea numi, Sfinte Părinte, 
copiii tăi, 

Sabbetai ben Şalom tăcu şi scrută 
faţa lui Celestinus ca și cum i-ar îi ce- 
rut și i-ar fi așteptat cuvântul. Insă bă- 
trânul Papă rămase nemișcat şi tăcut, 
pierdut în gândurile lui, ca și cum nu-l 
auzise. E 

Atunci Marele Rabin reluă cu voce 
mai scăzută: 

— Poate că vestea aceasta ţi se pare 
de necrezut, așa încât ţi-e teamă să nu 
te găsești în faţa unui lăudăros sau a 
unui nebun. Insă îți spun că într'adevăr 
ne-am săturat să tot fim disprețuiți şi 
ținuți la o parte, urâţi şi prigoniţi, înju- 
raţi şi isgoniți. După atâtea veacuri ne 
arde şi pe noi dorința de a nu mai fi 
socotiți leproşi în ţară străină, nepoți 
ai lui Cain și complici ai lui Iuda. Sim- 
țim nevoia să strângem mâini frăţeşti, 
să ne întâmpine surâsul ospitalităţii, să 
fim primiţi la mesele voastre, să sim- 
țim pe obrazul nostru sărutul iertării, 
să iubim și să fim iubiţi. Toată nădej- 
dea noastră e în tine, Sfinte Părinte. 
Inimile noastre tresalță când ne gândim 
la ziua în care veţi vrea să iertaţi uci- 
derea lui Dumnezeu și să binecuvântaţi 
pe păcătoși. Am orânduit ceremonia îrn- 
păcării în înţelegere cu fraţii mei. !n 
ziua pe care vei voi să o alegi, cete de 
Evrei vor alerga din ghetourile și din 
sinagogile lumii întregi. O procesiune 
fără sfârşit va străbate Roma câniână 
psalmii pocăinţei şi se va aduna în fața 
bisericii Sfântului Petru. Fiecare va a- 
vea o mantie neagră şi cenușă pe cap. 
Vom așeza în mijlocul pieţii toate «- 
xemplarele Talmudului şi ale Midrusi- 
mului pe care le vom putea strânge iar 











UNIVERSUL LITERAR 








Legenda marelui Rabin 


eu cu mâinile mele le voi da toc. După 
ce se va stinge rugul minciunilor un 
sunet de tramoiţă va face tăcere. Doi- 
sprezece rabini, câte unul de fiecare 
trb, vor citi, unul după altul cu voce 
tare, iormula lepădăru solemne în nu- 
mele mulţimii care va încuviinţa la fir- 
care oprire prin strigătul amin. Atunci 
Şiinţia La, inconjurată de Cardinali, de 
Principi şi de Căpitani, se va ivi în uşa 
bisericii. Noi vom ingerunchia cu toţii 
cântând psalmul supremei împăcări — 
de protundis clamavi — iar glasurile 
noastre uisperate vor face să se clatine 
bolta ceruiui. După ce se va face tă- 
cere vei spune cu putere dela Hristos 
şi dela Petru, cuvintele care iartă şi 
puritică și vei da fiilor lui Abraham 
binecuvântarea Duhulu Sfânt. Atunci 
ne vom ridica în picioare, ne vom scu- 
tura cenuşa de pe creștet, vom azvârii 
la pămant mantile negre și ne veţi ve- 
dea îmbrăcaţi în vesimintele albe ale 
catechumenulor. În urma ta va intra 
cortegiul nostru, umplând templul,psal- 
modund imnuri de mulțumire și de bu- 
curie. 'lrebue să hotărăști tu acuma cli- 
pa în care vom primi apa mântuirii şi 
ziua în care ne vom putea sătura suile- 
tul cu carnea spirituaiizată a Celui Ră- 
stignit“. 

marele Rabin tăcu şi privi încăodată 
cu lulgerul negru al ochilor, faţa de fil- 
deş muribuna și cristahn pe careo a- 
vea dinainte. Papa nu dăduse în timpul 
cuvântării lui Sabbetai, niciun semn de 
mirare sau de bucurie. Insă in clipa în 
care porni să răspundă păru că un val 
neașteptat de tristețe îi acoperă ochii 
blânzi şi albaștri. 

— Dacă tot ce mi-ai spus e adevărat, 
spuse el cu o voce liniștită şi 'rară, mul- 
țumesc Celui de Sus câ m'a ales tocmai 
pe mine, slujitor nevrednic, martor u- 
nei asemenea minuni şi m'a dăruit cu 
atâta bucurie neașteptată. Dacă păstorul 
e fericit când își gasește oaia ratăcită, 
fericirea lui va ti și mai mare când va 
recâștiga o întreagă turmă pierduta. 
Voi aţi fost primii tăgăduiți şi va fi în- 
totdeauna loc la masa Tatălui pentru 
iiii rătăcitori care au redobândit lu- 
mina Duhului Sfânt. Insă răspunderea 
noastră, în slujba pe care ne-a hărăzit-o 
Pronia cerească, e foarte grea, mult mai 
grea decât poţi să-ți închipui. Şi înain- 
ie de a spune cuvântul pe care-l aştepţi, 
avem datoria să gândim şi să întrebam. 
Neamul creştinesc şi Dumnezeu caiar, 
nu vor putea să ne ierte o hotărâre ne- 
chibzuită și pripită. Trebue deci să stă- 
pânim elanul hresc a! sufletului şi să 
cercetăm mai adânc în inima ta. Să nu 
te mire piedica aceasta și să nu te su- 
pere întrebarea ce ţi-o vom face. Cu- 
nosc bine pe Evrei şi știu că obișnuesc 
pe do ut des. Spune-mi fără sfială ce 
ne cereţi în schimbul convertirii voa- 
stre. Dacă e lucru drept și în puterea 
noastră îl vom îngădu cu bucurie. 

Chipul lui Sabbetai ben Șalom se fă- 
cuse toarte palid la aceste cuvinte şi 
buzele sale începură să tremure. 

— Sfinte Părinte, văd că eşti într'a- 
devăr ajutat de Duhul Sfânt şi că ai 
fost dăruit cu puterea de a citi în su- 
flete. Sfânta ta înţelepciune a ştiut să 
citească în taina inimii mele. Şi trebue 
să mărturisesc că poporul meu m'a îne 
sărcinat să-ți cer o favoare în schimbul 
pocăinţii și a reîntoarcerii noastre, Nu 
indrăzneam să ţi-o spun, însă acuma 
încep să cred că voi fi ascultat de bu- 
nătatea ta părintească. Cerem un sin- 
gur lucru: săptămâna Patimilor să fie 
scoasă din anul bisericesc. Au trecut 
sute de ani dela fărădelegea strămoși- 
lor noștrii şi pentru crima cea mai gro- 
zavă trebue să sosească ziua iertării. 
Aminiirea omorârii lui Hristos să ră- 
mână aceeași, însă numai în cărţi. Pen- 
trucă nu vă cerem să tăiați sau să 
strâmbaţi Evanghelia, ci numai să scoa- 
teţi Săptămâna Sfântă care amintește 
Invierea. Nu vom putea îndura când 
vom fi creștini ca în fiecare primăvară 
să se spună în toate bisericile creştină- 
tăţii povestea nerușinării noastre, Ta- 
tăl din parabolă nu repetă în fiecare 
Sâmbătă fiului risipitor povestea fugii 
sale. 

— Sabbetai ben Șalom, întrerupse 
Celestinus cu glas tare şi hotărât, stră- 
moșii tăi nu știau ce fac, însă tu nu știi 
ce spui. Cum am putea petrece împreu- 
nă ziua Invierii dacă n'am plânge îm- 
preună agonia Pătimirii? Şi cum Sar 
putea concepe sacrificiul nespus al Răs- 
cumpărării, fără Ghetsemani şi fără Si- 
nedriu, fără Pretoriu și fără Calvar ? Și 
ți se pare cu putință ca Biserica să dea 
la o parte cununa ei de rugăciuni, he 
chiar pentru a primi în sânul ei poporul 
Mariei și al lui Paul? 

— S'ar putea recurge la un compro- 
mis, răspunse Marele Rabin: să fie păs- 
trată liturghia Sfintelor Patimi însă 
fără să mai fie vorba de Evrei. Numai 
Pilat şi Romanii să apară vinovaţi și u- 
cigaşi. 

— Aiurezi, Sabbetai. Ceea ce vrei tu 
cu atâta nerozie ar fi o înjurie adusă 
dreptăţii şi adevărului. Romanii n'au fă- 
cut decât să asculte o poruncă. Erau 
soldaţi și trebuiau să se supue. Vina nu 
e a lor. lar Pilat ma fost decât victima 
nesupusă a învinuirilor şi a ameninţări- 
lor voastre. Dacă nu Vaţi fi înșelat n'ar 
fi încuviințat moartea Celui Drept. E- 
vreii şi numai Evreii i-au gândit şi i-au 
vrut moartea. 

„ — Fie şi așa. Primim toată greutatea 
păcatului. Strămoșii noştri au vrut ca 
sângele lui să cadă asupra lor şi noi 


de GIOVANNI PAPINI 


nu vrem să-i renegâm. Privește părul 
nostru şi vei găsi încă printre şuviţele 
lui urme din sângele lui lisus. Insă acest 
blestemat botez nu trebue să împiedece 
noul botez pe care-l cerem. Suntem gata 
să răscumpărăm sângele vărsat de nea- 
mul nostru. Fiecare picătură va fi plă- 
tită pe preţ bun. Sfântul Scaun e sărac. 
Trebue să trimită Apostoli printre pă” 
gâni, să ridice biserici „să-şi hrănească 
slujitorii, să ajute pe sărmani. Noi vă 
vom da tot ce vă lipseşte. Biserica nu 
va fi fost niciodată așa de bogată ca 
după întoarcerea noastră. Vom depune 
înaintea altarului dela Sfântul Petru, 
ca dar de iertare, tot aurul pe care-i 
vom putea strânge în comunitatea noa- 
stră, Vom aduce la picioarele voastre 
saci încărcaţi cu toţi banii pământului 
şi, dacă nu va fi deajuns, vom aduna 
candelabre de aur. cupe de aur, statui 
de aur, bijuterii şi vergele de aur. Nicio 
privire omenească nu va fi văzut vreo- 
dată strălucind la un loc un munte de 
aur atât de mare. Mii de milioane: spu- 
ne un cuvânt şi vor fi ale tale. 

Obrazul de fildeş al lui Celestinus 
albi, transformându-se în marmoră. 

— De ce blestemi, Sabbotai ? Ai vrea 
să plătești sânge dumnezeesc, sângele 
Fiului lui Dumnezeu, sângele lui Dum- 
nezeu însuși, cu câteva căruțe de aur! 
Dar nu ştii tu, sau nu-ţi amintești că 
un singur atom din sângele acela face 
mai mult. decât tot aurul ascuns în pân- 
tecele pământului? 

— Prea Sfinte Părinte, nu dispreţui 
darul nostru. Inainte de a-l respinge, 
gândeşte-te la tot ce ai putea să faci 
cu comoara aceasta; să mântuești pe 
nefericiţi, să liberezi sclavi, să vindeci 
bolnavi ,să îmbraci pe cei goi, să îm- 
paci pe dușmani. Popoare de pretutin- 
deni se vor arunca la picioarele tale: 
dărnicia e cea mai puternică apologie. 
Și din înaltul cerurilor, Hristos va fi 
fericit văzând că primiţi cu dragoste 
pe sărmani „adică pe El însuşi, 

— Să nu crezi că mă poţi amăgi. Chiar 
şi  dărnicia poate fi o cursă a Satanei. 
Nu mă sili să spun că în fiecare Evreu 
retrăește luda. V'aţi vândut Stăpânul 
pentru treizeci de dinari şi azi aţi vrea 
să-l răscumpărați cu roadele adunate 
de veacuri cu înșelătoria cametei voa- 
stre ? Aiurezi Rabine. Biserica nu-și 
vinde Dumnezeul pe niciun preţ. 

— Şi totuși te rugăm să taci ceea 
ce Hristos însuși poruncea celor bogaţi. 
Renunţăm la aurul nostru, devenim 
săraci şi goi din dragoste pentru El. Ce 
poţi să ceri mai mult? Și e drept oare 


să numeșşti diavolească ascultarea pe 
care o dăm Evangheliei? 
— Uiţi că oferta ta e legată de un 


pact simoniac. Căci nu e un dar sincer, 
ci un vărsământ legat de o cerere în- 
drăsneață și de neîncuviinţat. Nu pu- 
tem răpi o singură silabă din tragedia 
Sfintelor Patimi chiar dacă ai îngropa 
Roma subt un munte de aur. Suntem 
gata să iertăm totul însă nu stă în pu- 
terea noastră schimbarea sau răstălmă- 
cirea niciunui iota din învăţătura creş- 





La Să 


tină, În schimbul iertării noastre cerem 
numai o pocăință sinceră. Însă pentru 
a obţine iertarea lui Hristos nu ajunge 
remușcarea, care poate fi urmarea 
îricii, nici ascultarea către Biserică, 
pentrucă poate fi dictată de interes. Și 
cu atât mai puţin jertiirea aurului pe 
care-l credeţi în stare să plătească cerul 
cu bubele galbene ale pământului. 
Hristos e dragoste și nu cere decât dra- 
goste. Insă voi vorbiți și acum ca niște 
stricaţi şi ca niște negustori. Sunteţi 
încă cei din deşertul Sinaiului şi gân- 
diţi mereu ca magul Simion. Sufletul 


vostru nu s'a schimbat. De oboseală sau 


din dor de pace vreţi să vă supuneți 
Bisericii, însă nu iubiţi cu adevărat pe 
Hristos deoarece nu sunteți gata de su- 
ferință «ca să-i meritaţi dragostea. 

— Prea Sfinte Părinte, întrerupse 
Sabbetai aproape mâniat, n'am suferit 
oare îndeajuns ? Cetatea noastră sfântă 
a fost arsă, mamele noastre au fost si- 
lite să mănânce carnea pruncilor lor, 
țara ne-a fost răpită, în orice parte a 
pământului suntem uciși, desbrăcaţi, iz- 
goniţi. Atâtea veacuri de durere şi umi- 
linţă nu ajung ca să înduplece pe Cel 
ce lam omorit ? 

— Ar fi de ajuns dacă aţi fi primit 
martiriul cu recunoştinţă, ca ucigașul 
pocăit care-și primește pedeapsa în tă- 
cere. Insă sufletele voastre înrăite de 


Traducere din italieneşte de VINTILĂ HORIA 


ură au primit prigoana ca pe o răzbu- 
nare şi nu ca pe un rod ori ca pe o 
răsplată a vinii. Iaţă dece însăşi sufe- 
rinţele voastre nu vă pot mântui. Voi 
nu vedeți decât răul împotriva răului, 
câștigul în schimbul câștigului: vă lip- 
sește avântul acela de dragoste curată 
care-și află fericirea până şi în tortură, 
care dă cu plăcere totul chiar când i se 
cere o jumătate „care întoarce răul cu 
binele. Numai prin dragostea aceasta 
îl puteţi recâștiga pe Isus, Dacă nu daţi 
dovadă de ea nu veţi putea fi primiţi 
în Biserica Lui, 

— Prea Sfinte Părinte dragostea nu 
ascultă nici de voinţă, nici de rațiune. 
Noi înțelegem că trebue să iubim în fe- 
lul acesta, însă gânaește-te cum a fost 
viața nastră înainte și după Răstignire. 
Primește-ne în Biserica lui Hristos și cu 
timpul vom izbuti poate să-L iubim așa 
cum trebue iubit. Zelul acesta de a fi 
alături de cei ce crea în El nu e depe 
acum semnul şi începutul dragostei? 
Şi nu suntem oare gata să renunțăm la 
bogăția care e viața noastră, de dragul 
Lui ? Şi dacă culmea legii evanghelice 
e în iertarea ofenselor, află că suntem 
hotăriţi să şi iertăm. 

— Să iertaţi? Voi, făptuitorii mărtu- 
risiți ai unei fărădelegi de neiertat? Și 
pe cine mă rog aţi vrea să iertaţi? 

— Aminteşte-ți. Tatăl ne-a impilat 
prin Legea Lui şi ne-a părăsit fără a- 
părare în mâinile impilatorilor. Fiul a 
îngăduit ca moartea sa să fie răzbunată 
asupra poporului nostru neînarmat de 
către toate popoarele creştine. Şi unul 
şi altul, ființe deosebite ale accleaşi 
Fiinţe unice, au vrut sau au îngăduit 
asupririle și nenorocirile noastre. Dum- 
nezeu e dușmanul nostru de veacuri și 
de veacuri. Un dușman nemilos: împă- 
ratul universului îndârjit asupra unui 
pumn de nomazi! Însă El a spus că tre- 
bue să iertăm pe duşmani iar noi ple- 
căm capul în semn de ascultare. Şi îl 
iertăm şi pe EI, pe El chiar înainte de 


—_——— 





22 Octombrie 1938 


a ierta pe oameni. L'am ucis pe „vuuu- 
nezeu — şi a fost într'adevăr un păcat 
înspăimântător — însă azi iertăm şi lui 
Dumnezeu şi aceasta e storțarea cea 
mai mare pe care o putem cere sufle- 
tului nostru rănit şi otrăvit. Iţi repet, 
în numele tuturor Evreilor, că iertăm 
pe asupritorul nostru, că iertăm chiar 
ŞI pe lHristos. Nimeni n'a îndrăsnit să 
spună aceasta, însă știi că suntem 
altiel decat ceilalți oameni. Dacă nu 
ajunge nici acest sacriticiu suprem. ce 
auta vreţi dela noi? Vei înlătura şi do- 
vada aceasta de iubire aşa cum no-ai 
înlăturat aurul? Şi mai vrei și acum să 
ne trantești ușile în nas? 

Sabbetai tăcu și privi pe Papă. Băgă 
de seamă atunci că Celestinus plângea. 
bin sănmanii săi ochi de copil imbatrâ- 
hit În rugăciune, curgeau șiruri de la- 
crimi, rauri de milă printre scobiturile 
sbârciturilor, 

— Plangi! strigă Marele Rabin cu 
glas de biruinţă. Bunătatea a învins 
deci orice îndoială! Lăudat fie Cei de 
Sus, acum şi în vecii vecilor! Pot să te 
numesc intr'adevăr Părinte? Răspunde! 
Vorbeşte! 

Insă Papa plângea mereu şi tăcea, 
Sabbetai se aruncă la pământ, strigând: 

— Spune cuvântul pe care-l aștept 
de mii de zile! Vicar al lui Hristos, ur- 
maâș al lui Petru, tatăl oamenilor, 
iată-mă la picioarele tale. Răspunde în 
numele Dumnezeului lui Abraham şi 
Iacov! 

Celestinus, plângând într'una, se 
mișcă dela locul său și ridică pe Evreu 
cu mâna sa albă și osoasă. Insă nu 
spuse niciun cuvânt. Iar lacrimile că- 
deau înainte, din ce în ce mai repezi, 
pe nevinovăția iluminată a feţii. 

Sabbetai privi în tăcere lacrimile a- 
celea și în cele din urmă înţelese : răs- 
punsul Papii era în plânsul acesta. Vru 
să plângă și el însă nu izbuti: simţi un 
nod în gât, însă în ochii uscați strălu- 
cea reflexul unei dureroase  tristeţi. 
După câteva clipe se înclină adânc și 
cu pași grăbiţi se îndreptă spre uşă. 

In sala imensă şi întunecată se auzi 
glasul Papii  murmurând rugăciunea 
Vinerii Sfinte : Oremus et pro perfidis 
Judaeis, ut Deus et Dominus  noster 
autferat velamen de cordibus eorum.. 





PAGINI 


Superstiția caracterizează pe cel ce 
nu are ţăria de a crede şi nici pe aceca 
de a nu crede, Căci și pentru a fi ateu, 
când ai încă ceea ce se numea, cu o 
expresie prea des întrebuințată acum 
cawa timp „sensibilitate  metafiz.că“, 
ți se cere o anumită putere moraiă de 
abdicare dela orice speranţă în eter- 
nitate, de renunțare la persoana ta, și 
marele curaj de a-ţi lua asupra-ţi toate 
responsabilităţile cu certitudinea că nu 
vei avea niciodată niciun ajutor în lu- 
mea goală. 

In orice caz, superstiția este ulti:na 
urmă de credinţă. Sub o lormă rudi- 
mentară, degenerată, este singura legă- 
tură pe care o mai poate avea un om 
slab spiritualiceşte, — şi totuşi de oare 
care substanţă, dar alterată, — cu Ju- 
mea transcendentală, a  miracolului. 
Superstiția este încă credința in, sau 
mai ales teama de semnele care vin de 
dincolo, teama că lumea tainică, cea 
adevărată, aceea căreia îi suntem sub- 
ordonaţi, ne vorbeşte, ne amenință, ne 
pedepseşte, ne avertizează, ne răsplă- 
teşte. 

Superstiția este mai înaltă decât sim- 
pla credinţă în presentimente, de pildă. 
In acestea, poate crede şi un ateu căci 
aparţin lumii materiale şi pot avea o 
justificare ştiinţifică, vibrații, radies- 
tezie, subconștient etc. Superstiţia tre- 
bue deosebită, deasemeni, de credinţa 
în clara — viziune, spiritism, telepa- 
tie, — ale căror fenomene sunt dovedite 
a aparţine lumii fizice. Dar un om cu 
educație intelectuală, care e toiluşi su- 
perstițios  („semnele'  supersiițioșilor 
n'au niciun temeiu științitic) este un 
ins care crede încă, mărturisit sau nu, 
sub o formă neclară, în posibilitatea 
intervenirii planului de dincolo în cel 
al realităţii terestre; care crede chiar 
în permanenta lui prezență (care une- 
ori se demască) şi intervenţie. 

o 


Apărând religia şi credinţa, mulţi a- 
pără de fapt anumite tradiţii şi deprin- 
deri sociale, anumite lanţuri de care le 
place să fie legaţi; apără anumite obiș- 
nuințe și posibilităţi de viață pămân- 
tească; astfel sunt politicienii catolicis- 
mului şi promotorii tuturor creștinis- 
melor sociale și politice, — în primul 
rând sociale și politice și numai în al 
doilea rând „creștinisme“, 

Aceeaş greșală o fac și anumiţi ne- 
credincioşi şi dușmani ai religiei care 
văd în aceasta numai latura ci politică, 
lucru care, în esenţă, nici nu-i aparţine 

Dar lisus este tocmai eliberatorul cel 
care sparge lanţurile vechilor tradiţii, 
vechei istorii, a așezărilor pământești, 
a teluricului, pentru a integra omul în- 
tr'o tradiție paradoxal liberă, spirituală, 
cerească. Creștinismul sfarmă tradiţiile 
şi lanţurile, și păstrează unica tradiție 
a Bisericii. 

Religia este eliberare. Spiritul e li- 
bertate. 

e 

Teoriile actuale spun că știința nu 
poate să prevadă pentrucă o cauză are 
mai multe efecte posibila. Determinis- 
mul a căzut. Putem avea acum o jus- 


de EUGEN IONESCU 


tificare ştiinţifică a libertăţii spirituale, 
a liberului arbitru, fără care religia nu 
poate fi şi pe care știința îl tăgăduia: 
evident, acest indeterminism privește 
lumea fizică şi matematică dar are nea- 
părat și consecinţe în lumea morală. 

Un fapt, o cauză nu pot fi anulate; 
„nici Dumnezeu nu poate anula ceea ce 
a fost şi este, căci nu se poate renega, 
anula pe El Insuși. Dar dă lumii posi- 
bilitatea de a lupta, de a alege şi lăsa 
libertatea intervenţiei planului divin, 
în ce] cosmic sau omenesc; dar nuii 
nevoie numai de miracol: el poate și 
să „influenţeze“ numai, 

e 


Cât de inesenţiale ar putea să pară 
lucrurile şi preocupările datorită câroa 
lumea îşi pierde capul, vremea, viaţa, 
sulletul. Ar trebui să mă agite numai 
problemele adevărate, mar: ale ato- 
mului, ale compoziţiei materiei, ale je- 
gilor cosmice, ale originii vieţii, ale 
lumii numerale etc. 

Noaptea, o simplă privire spre cer, 
spre calea lactee, ar putea vindeca orice 
om de preocupările atroce ale politi- 
cului, socialului, omenescului. 

Viaţa societății umane se pierde în 
ierarhia vieţii cosmuce. 

Orbecăim în noaptea pătimirilor, do- 
rinţelor, fricelor, politicelor, departe, 
departe de adevăr. Așa se sbate o.be 
căieşte, se satură, moare toată lumea 
viermilor. Eroisme? Criteriile eroisme- 
lor după măsura viermi.or: un vierme 
care mănâncă patru viermi este un vier 
me titan, un vierme erou. 


o 

Acum zece, cinci, trei, doi, un an 
știam că va fi cataclismul. Dar acest 
atât de negru viitor era pus întrun 
timp psihologic extrem de îndepărtat, 
la sfârşitul lumii. Și iată, acum a vi 
nit, la ușe, în casă, catastrofa de ne 
crezut, sfârşitul neașteptat. Lumea sa 
rupt în două: acum o zi, un ceas, o cl 
pă, în momentul acesta, a fugi. departe 
tărâmul viaţii. Suntem pe tărâmul 
morţii, al catastrofei, al sfârși ului apo 
caliptic. Tărâmul vieţii e așa de înde 
părtat (într'o clipă s'a îndepărtat) că 
nu-l mai vedem, abia ni-l amintim. 

Trăim însă şi acum par'că la fel ca 
şi atunci. Ne organizăm, sub soare, pen” 
tru moarte cum te crganizezi pentru 
viaţă, pentru o partiaă de plăcere. 

Par'că se ascunde sub aceleași îior- 
me. Dar vor cădea  vălurile și o să 
apară, în faţă. chipul nud, hâd, adevă- 
rat al morţii. 

E ciudat, ciudat cum parcă am și în- 
ceput să ne familiarizăm. Poate că nu 
ne vom mai da seama cât e de hâdă. 

O profeție medievală fixa sfârşitul 
lumii pentru anul 1940. Mă tem. 

(Ar putea să urmeze, pe aceeași temă, 
un număr indefinit de consideraţii, mai 
mult sau mai puţin ingenioase) . 

Când merg uneori, pe stradă, îmi 
aduc aminte că lumea nu €e aşa cum o 
văd. cum o miros, cum o aud. Un sunet 
interior de clopot, şi parcă totul se des” 
face în unde, în unduiri. O imaterială 
vibrare! In haos, într'o mare mă pră- 
bușesc. 








22 Octombrie 1938 





București 


TEATRUL NAȚIONAL: „SUMMA 
CUM LAUDE“ dramă de FRANZ 
KARL FRANCHY. Piesa dela Teatrul 
Naţional he scoate din obișnuința co- 
mediilor reprezentate pe atâtea alte 
scene, pentru a ne arunca în plină tra- 
gedie, intr'o lume de cumplite suferinţi, 
unde: lupta împotriva întunericului, — 
după cum ne spune chiar un personagiu, 
— este realitatea cea mare, scopul fun- 
damental al vieţii. 

Piesa poate fi socotită un strigăt de 
desnădejde, sau o crudă reprezentare 
a nedreptăţilor sociale, Dacă nu voim 
să intrăm în sensul ei adânc, vom pu- 
tea afirma că înseamnă, cum poate 
sunt dispuşi să creadă unii dintre spec- 
tatori, o dovadă a lipsei de morali- 
tate „la care te împinge dorinţa de în- 
vățătură şi mizeria. Ori poate, o po- 
veste de dragoste cu oameni din toate 
clasele sociale, 





Pop Marțian Tanţi Economu 


Dar nu e numai asta. Subiectul pie- 
sei nu are pe scenă o armătură aparte. 
E] reese din mijlocul întâmplărilor, cu 
o putere proprie „afirmându-şi crudul 
adevăr, în învălmăşagul ignoranței ge- 
nerale, 

Este drama mediocrităţii burgheze. 
Drama axiomei : lumea se complace în 
mediocritate, frază pe care o gebitează 
plin de sine, un vreanic reprezentant al 
comerţului burghez. 

Este suterința, grozăvia fără liman 
poate — eroii piesei întrevăd totuşi un 
liman, cândva, departe — a idealiştilor 
cari vor să fie oameni în primul rând. 
A. visătorilor, a oamenilor cari suferă 
de lipsa idealului, nu fiindcă acesta nu 
există, dar fiindcă este sugrumat. De 
cine? De mediocritatea lumii. De su- 
perba ei inferioritate, 

Cine se sbate în această piesă? Re- 
prezentanți ai tuturor claselor sociale. 
Mica burghezie, Lumbergs, marea bur- 
ghezie, tumilia consilierului Wildorf, 
massa mizeră și idealistă a studențimii, 
in care întrevedem tot freamătul crea- 
tor al lumii modeste, un reprezentant 
al aristocratismului, tinere tete, Kitty 
Wildorf, Grette, ş. a, 

„Iată o întreagă lume. Ce face ea ? U- 
nii luptă aspru, alții trăesc din belșug. 
Dar toţi au un singur scop: hrana. Mai 
multă sau mai puțină. Dar hrană. Așa 
cel puțin ne spune Werner von Raben, 
reprezentantul aristocrației. 

Altceva nu pot dori acești oameni. 
Nu pot, fiindcă nepriceperea burgheziei 
nu o îngăduie. Ignoranţa ei, mediocri- 
tatea ei se opun. Şi din această cauză, 
suteră atâţia... Suferă cumplit. 

Dar victoria va veni odată. Ea tre- 
bue să vină, fiindcă dreptatea iese la su- 
prafaţă totdeauna. Luptătorii spiritului 
se încred în imanenţa ei. 

Adevărul va izbucni. Va izbucni peste 
muită vreme ,desigur, cu răsunetul iz- 
băvitor. Va izbucni din frământarea ne- 
încetată a masselor și a conducătorilor 
ei fireşti, A acelor oameni tari şi gene- 
roşi, Werner von Raben este un repre- 
zentant al lor. -El ştie să fie tare, Să în- 
frângă opoziţia. Se sbate mult şi greu, 
dar întrevede biruinţa. 

Interpretarea acestei piese sa arătat 
îndeajuns de bună. Alte dăţi d. Pop 
Marțian ne-a făcut o impresie slabă. In 
„Summa cum laude“ însă a susținut 
rolul lui Werner von Raben cu o reală 
înțelegere. Stăpânit de valoarea nume 
lui ce purta precum și de superiorita- 
tea sa intelectuală, a priceput în adân- 
cime menirea lui. Corect şi demn, cu 
game dela ironia subtilă, până la profe- 
tizare, a avut un joc deosebit de inte- 
resant. 

D-na Tantzy Economu, în rolul „Kit- 
ty“-ei a dus multă graţie şi inteligenţă. 
De altfel și piesa îi cerea o deosebită 
comprehensiune. In special simplitatea 
dovedită în ultimul act e remarcabilă. 

D. Critico mai slab. Rolul nu era prea 
greu, totuși nu i-a dat destulă amploare. 
El trebuia să fie un tânăr, cum majori- 
tatea tinerilor de azi sunt: sportivi și 
inculți, încrezuti și cari nu văd în fe- 
mee decât posibilitatea zestrei. Din cau- 
za jocului neadecuat, d. Critico a ratat 
multe efecte, In el nu sa putut vedea 
viitorul soţ ce-şi înșeală nevasta şi-i 
pretinde credinţă, nici burghezul ahtiat 
după afaceri și dispreţuitor al idealului 
feminin. 

Ceilalţi din interpretare au fost mai 
de grabă mediocri, în linie generală. 
Prea multă afectare forțată și lipsă de 
naturaleţă. Nu se poate nega, totuși, că 
piesa dela Naţional este frumos inter- 








p p 


Ze 4 
pie 
%, 

Ș 


RONI 


pretată şi merită, dacă nu „summa cum 
laude“, cel puţin o laudă sinceră pen- 
tru joc, afara de câteva rezerve. 
VIULVR POPESCU 
e 
Kaşi 


TEATRUL NAȚIONAL: „PROFESO- 
RUL SLOBLIŢIN:. După „Lrandatirii 
Roşii“ și „Mansarda“, Naţionalul cun 
laș? prezintă „Protesorul Storițin', dra- 
ma in 4 acte de Leonida Andreew, 

Povestirea ce s'a destășurat pe scena 
teatrului, într'o tăcere surprinzătoare 
din partea unui public îndeobşte forto- 
iitor, a lăsat o impresie bună, chiar și 
în loji, unde se vorbește cel mai mult 
în timpul spectacolelor, 

„Protesorul Storiţin“ e o piesă ru- 
sească situată înainte de războiu ca 
timp. 

Valentin Nicolaevici Storiţin aşa cum 
a fost interpretat de d. Tudor Călin, a- 
pare ca un om cu o totală și revoitătoa- 
re lipsă de voinţă, 

Era obosit, surmenat de lucru şi mai 
ales apăsat de atmosfera groaznică a 
casei Jui, în care plutea neințelegerea 
Şi viciul, de care se simţea cu totul 
străin şi înlăuntrul căreia ghicea lu- 
cruri murdare pe care totuşi nu voia să 
le cunoască. 

Avea şi motive să fie mulţumit: avea 
multe aamiratoare şi chiar ducesa Lud- 
mila Pavlovna, a lcărui rol l-au jucat, 
mai întâi d-na Jenny Argeşanu apoi 
d-na Florina Dimitrescu, îşi închină 
frumuseţea și tinerețea sa dragostii pen- 
tru straniul profesor cu glas stins, cu 
vinete cearcăne la ochi, dar care. cu 
toată istoveala lui fizică, avea un su- 
flet bogat dar răvășit. 

Totuşi ru poate fi mulțumit de nimic, 
nici chiar de luminoasa ofrandă a du- 
cesei, 

D. Tudor Călin, care își afișcază glo- 
rios frumuseţea mânilor sale, cu destulă 
pumpă și uneori cu abuz, şi-a jucat con- 
ştiincios rolul, cu deosebiţă grijă pen- 
tru momentele tragice. 

Soţia îl înșeală cu un om 0dios, vul- 
gar „dar „practic“, cu profesorul de Li- 
ceu Savici, al cărui rol îl joacă cu șarjă 
d. Bruno Braesky. Copiii lui sunt pră- 
bușiţi în viciu din cauza neînțelegerilor 
de acasă. 





Tudor Călin 


Drama culminează clasic pe o vreme 
de furtună, cu tunete şi ploaie abil măs- 
luite, în casa unui prieten, unde se a- 
dună rând pe rând toate personagiile. 

D. George Popovici în rolul lui de ve- 
ritabil „rus“, veşnic cu paharul de vin 
roș lângă el, cu suflet comprimat din 
care izbucnesc intermitent accente de 
violență, redă nota caracteristică a în- 
tregii drame. 

Totuşi suntem de părere că meritul 
ce] mare tot d-lui Călin îi revine, d-sa 
a scos în evidenţă pertect faptul că Sto- 
rițin era un învins al împrejurărilor, 
dar un învins demn, 

Soţia lui sustrage dela societatea de 
binefacere ce o prezida o mare sumă de 
bani. Fatal urmează procesul și scan- 
dalul. 

Scandalul în casa „profesorului“* Sto- 
rițin! Hotărârea, decizia lui întârzie. 
Când vine e prea târziu. Vrea să fugă, 
caută să evadeze din lanţul fatalității, 
dar moare tocmai atunci când ducesa, 
printr'un gest care se vede toată dra- 
gostea ei pentru Storiţin, fuge şi ea din 
casa părintească pentru a fi lângă el și 
a-l ajuta. 

Am fi nedrepţi dacă nu am pomeni 
aici de d-na Gina Sandri. care a jucat 
ingratul rol al Elenei Petrovna, soția 
lui Storiţin, şi care dacă nu a reuşit, a 





UNIVERSUL LITERAR 


| 
N 


gi 


-, ia 


Sr 
ai 


e (LE za 3 ei, Ta 


fost nu din cauza sa, deoarece ştim ca- 
pacităţile sale artitice, ci, repet, din 
cauza dificultăților ce prezenta rolul 
său. ji” 

westul distribuţiei, fără a (i strălucit, 
fără a cauza chticultăţi şi dezarmonii 
detestabile, sa achitat acceptabil; tre- 
bue să remarc conștinciozitatea cu care 
și-a Jucat rolul, d. Nicolai Şubă. 

Avem şi câteva cuvinte despre regia 
d-lui Victor Bumbeşti 

Atmostera putreaă şi morbidă, îmbi- 
bată de viciu, a piesei, cât şi realitatea 
momentelor tragice cari nu aveau ni- 
mic comic în ele, se datoresc d-lui Vc- 
tor Bumbești. 

In rezumat am avut de aface cu o 
piesă serios lucrată şi bine jucată de 
actori cari au trăit rolul și au transmis 


sbuciumul lor spectatorilor. 
Mae |, ZAHARIA 
LA 
Cluj 


FATA LUI IORIO de GABRIELE 
dW'ANNUNZIU. Pe scena Teatrului Na- 
ţional din Cluj a tost comemorat în săp- 
tămana trecuLă poetul Gabriele dVAn- 
nunzio, în care Italia celebrează cu atâta 
mândrie o întrupare măreaţă a geniului 
ei naţional, 

Serbarea s'a început cu o cuvântare 
a prof. Lilio Cialdea, conducătorul sec- 
ției clujene a Institutului de cultură ita- 
lian din România, care a caracterizat 
personalitatea lui d'Annunzio, relevând 
spiritul lui cuprinzător, pornit cu vo- 
luptate spre o nouă cucerire spirituală a 
lumii, asemenea marilor figuri ale Re- 
naşterii, apoi aristocratismul lui poe- 
ţie şi profetismul care-l făcea să se so- 
cotească singur prevestitorul unor vre” 
muri de nouă glorie pentru patria și 
poporul său. Deasemenea a relevat con- 
cepţia de viață eroică, deci tragică, a 
marelui poet, exprimată în numeroasele 
sale opere literare. 

S'a reprezentat apoi, în traducerea 
d-lui Alexandru Marcu, tragedia pasto- 
rală Fata lui lorio, socotită capodopera 
literaturii sale dramatice. 















In esenţă, acțiunea tragediei este a- 
ceasta: Mila lui Codra, fata căzută, cau- 
tă scăpare de furia răzbunătoare a mul- 
țimii şi „după o trecătoare salvare, gă- 
seşte răscumpărarea păcatului în sacri- 
ficarea vieţii sale pentru viaţa iubitului. 
Mântuirea momentană o află în casa lui 
Lazzaro, unde se face nunta lui Aligi, 
fiul acestuia. Aici o apără mai întâi Or- 
nella, sora mirelui şi întrupare a milei 
și a generozităţii. Pe urmă Aligi se în- 
drăgostește de ea, şi această dragoste 
curată o ridică din păcat, Ei se duc în 
munți amândoi, unde Aligi păzeşte tur- 
mele tatălui său. Refugiul lor însă e tre- 
cător. Bătrânul Lazzaro, şi el reprezen- 
tant al desfrâului, vine la ei, îl alungă 
pe băiat și voeşte să plece în lume cu 
Mila, părăsindu-și căminul conjugal. 
Aligi sosește însă la timp ca să îm- 
piedece o nelegiuire şi îl omoară pe ta- 
tă! său. Prin intervenţia lui Aligi, în- 
trupare a nevinovăției păcatul este a 
doua oară înfrânt, de astă dată însă 
cu prețul unui alt păcat, al paricidului, 
pentru care obștea îl va judeca și îl 
va condamna la moarte. In momentul 
suprem apare Mila, care ia asupra sa 
paricidul și, salvându-l pe Aligi, se lasă 
pe sine dusă la moarte, în focul purifi- 
cator al rugului, strigând ca într'un mi- 
stic extaz: „Sfântă-i flacăra!  Sfântă-i 
flacăra!“ 

Am înfățișat mai sus doar schema 
tragediei lui d'Annunzio, care se asea- 
mănă în măreție cu tragedia antică, Ca- 
drul în care se desfășoară acțiunea este 
un cadru de mit şi piesa are, pe lângă 
valoarea pur dramatică, o incompara- 
bilă valoare poetică. Insuși autorul spu- 
ne că piesa nu poate fi situată în timp. 
Timpul este legendar și textul însuși 
are rezonanţa arhaică a legendei. Spre 
deosebire de timp, locul acţiunii este in- 
dicat : regiunea Abruzzi. Deci mediu 
rustic, în care înfloresc de obiceiu le- 
gendele, iar această împrejurare îi per- 
mite autorului să valorifice în mare mă- 
sură frumoasele tradiţii populare lega- 
te de cele două momente capitale ale 





Cronica cinematografică 


O NOUĂ PACOSTE. 


Mult mai are de suferit bietul nostru 
spectator. Mai întâiu din cauza naivită- 
ţii cu care crede în toate „bombele“ pe 
cari le anunţă reclama înșelătoare. A a- 
juns să fie obișnuită păcăleala pe care 


o înghite spectatorul intraţ să vadă „cel. 


mai bun film al anului“ şi căruia i se 
servește cea mai mare prostie a timpu- 
rilor. Morala ar fi aceea de a nu te în- 
crede în afişele de cinema, sau — mai 
simplu —- nici să nu le citeşti. Căci 
după ele nu există filme proaste ci nu- 
mai din acelea bune. Dar asupra acestei 
probleme vom mai reveni. Astăzi, însă 
vreau să amintesc aici o altă pacoste 
pe capul spectatorilor. De astă dată ea 
se prezintă sub aspectul tăbliilor cu 
preţuri, agățate în fața casselor de bi- 
lete a două din cinematograiele de pe 
bulevardul Brătianu. Cred că oricine 
recunoaște că e superior conlortul pe 
care ţi-l oferă aceste cinematografe laţă 
de celelalte de pe bulevardul klisabeta. 

Şi de aceia nimeni nu a protestat în 
fața preţurilor foarte mari (60 lei) pe 
cari trebuiau să le plătească spectatorii 
noştri. Dar n'are nici un rost mărirea 
acestor prețuri cu încă 10 lei. aşa cum 
au înţeles a face direcțiunile cinemato- 
grafelor Aro și Carlton întrun timp 
când viața este și aşa destul de scumpă 
şi când, nici calitatea filmelor prezenta- 
te, nici vreo altă îmbunătăţire în pro- 
gram (jurnalul este acelaş „Fox Mevie 
tone“) sau în confort nu justifică acea- 
stă mărire. 

Cu '70 lei se poate avea un loc bun 
la un teatru. Şi — orice s'ar spune — 
mai toți spectatorii noştri preferă tea- 
trul cinematografului. Dacă direcțiunile 
acestor cinematografe țin neapărat să 
îndepărteze publicul dela cinematograf, 
n'au decât să păstreze preţurile acestea, 
cărora orice superlativ  (extraordirar, 
enorm, fantastic) le este potrivit. 


CINEMA ARO: KATIA. 


Scenariile filmelor istorice trebue să 
fie din cele mai bune, pentru ca aceste 
filme să poată să placă. Scenariul ace- 
stui film, datorit prințesei Martha Bi- 
bescu „este unul din scenariile tun: şi 
apropiate oarecum de adevăr, lucru 
care nu poate decât să ne bucure. 

Găsim totuşi în film unele elemente 


prea romantice —— plimbarea cu sania 
pe o zăpadă de naftalină — altele ne- 
potrivite şi totuși banale — confunda- 


rea țarului cu o ordonanță și dansul lui 
cu un fel de bucătăreasă într'un local 
de petrecere — cari ne opresc a așeza 
acest film printre cele foarte bune.. In 


orice caz sentimentul cu care am pără- 
sit sala cinematografului Aro nu a fost 
de  neplăcere (uitasem de cei 70 lei 
pe cari am trebuit să-i plătesc). Şi a- 
ceasta din cauza jocului surprinzător de 
bun al Danielei Darrieux. A câștigat e- 
norm actrița aceasta în Ratia, mai în- 
tâiu din cuza rochiilor de epocă, rochii 
ce o îmbracă atât de bine și apoi din 
cauza talentului pe care l-a adăugat jo- 
cului ei. Despre frumuseţea Danielei 
Darrieux cred că e inutil să mai vor- 
besc aici. Era un timp când nu-i aami- 
team prezența pe ecran decât pentru 
această calitate. Alături de ea, John Lo- 
der pare mai antipatic, mai netalentat 
decât cred că e în realitate. Intâlnim 
în jocul acestui actor ridicolul omului 
care se crede deștept și cu „succes la 
femei“, ridicol pe care eram obișnuiți 
să-l remarcăm la actorii germani și care, 
în nici-un caz nu e potrivit unui țar. 
O remarcă specială merită interpreta 
țarinei, care atât prin suferinţa internă 
care rezultă din tot jocul ei, cât şi prin 
veşnicul rictus al buzelor mi-a reamin- 
tit jocul unui foarte bun interpret de 
roluri secundare: Jean Louis Barroux. 


CINEMA CARLTON: BARNABE. 


După ce am văzut Barnabe „am pri- 
ceput admirația pe care i-o poartă fran- 
cezii lui Fernandel, actorul care repre- 
zinţă urâţenia în cel mai larg înţeles al 
cuvântului, 

Acest actor No. 1. al Francezilor, care, 
dacă n'ar fi avut talent doar frizer sar 
fi putut face, a isbutit să-i încânte şi 
pe spectatorii noştri. Calmul cu care 
și-a purtat dea-lungul filmului urîţenia, 
inteligenţa cu care a știut să profite 
de acest cusur, a făcut din „Barnabe“ 
un film amuzant. Şi aceasta înseamnă 
foarte mult, de oarece scenariul filmu- 
lui ne reamintește farsele cele mai co- 
pilăroase pe care le reprezenta cândva 
teatrul Vesel. Iată dece în aceste rân- 
duri în afară de un impresionant dans 
al mâinilor, nu voiu mai putea remarca 
nimic alături de jocul lui  Fernandel 
care pe lângă urîţenie mai este și ta- 
lentul personificat. Iar melodiile pe cari 
le-a cântat (şi în special Barnabâ) le-a 
cântat astfel ca ele să rămână și pe bu- 
zele spectatorilor. 

O menţiune proastă pentru interpre- 
ta rolului Jackie — câtă lipsă de graţie 
— precum și pentru ridicolul cântecului 
şi dansului executat de ea şi de parte- 
nerul ei. 

lar despre rochiile dansatoarelor de 
rumbă nu avem decât lucruri rele de 
spus, Revistele americane ne obișnuise- 
ră cu mai multă eleganţă şi distincţie. 





7 == 


ON Nei î 


SUL O ţie A 
y A 472 

* 

& 


Pai 
7 
iN 


ZA 


vieţii: căsătoria şi înmormântarea. 

in feiui acesta, în cadrul mitic al tra- 
geqdei ,smboiuriue cresc din Viaţa şi po- 
ezia lrageaiel este o poezie a vie. Hea- 
tatea este totuși transiiguraia şi, prin 
desnoaamantul el Mai aits, acpluuica se 
scaiaa 1n musticlsm. 

'Leairul Naţional din Cluj a făcut «- 
fortun consiucrapiie pentru reprezenta- 
rea 1ragealel lui a AnLnunNzIo 1n ceic mai 
bune cunaiţii: repeti snuelungaie, ae- 
coruri Noua şi arecyie de scena compe- 
tentă. 

Iirecţia de scenă a avut-o d. Fa- 
nanao ae Vrucciaul, un exponent al re- 
ge. moderne itabene, timus in misiune 
ia NOL de Statul 1taban, b-sa a venii cu 
o concepţie sigura a iragemei şi a reu- 
şit sa realizeze in întrcgame  ausastă 
concepe ,manevrând cu abilitate un 
numeros ansamblu ,relieiând pe prota- 
gomști, fără să stanjenească insă elanul 
interprețiior. Mărepa spectacoiulu re- 
iese vocmai din aceasta imbinare îeri- 
cită dintre planul estetic, cu elemznie 
de rigiditatea unui ritual — scenele cu 
obiceiuri populare — şi expresa 1nari- 
lor sentimente și paşiuuni cari animă 
personagiile. 

Şi nem să subliniem cu hotărira a- 
cesti succes, care se inscrie la uctivul 
Teatruiui Naţional din Cluj, sucotin- 
du-] ca atare chiar dacă frazarea, mode- 
lată după ritmul versului, :ăsa uneuri 
de dorit din punctul de vedzre ul sen- 
sului. 

In rolurile principale au apărut d-na 
Magda "âlvan (Whlea) și d. lon Tâlvan 
(Ahgi). făcând încă oaată dovada ad- 
mirabilelor mijloace de interpretare a 
tragediei în spirit tradițional, pe cari 
le au amândoi, Interpretarea G-lui N. 
Sireteanu în rolul lui Lazzaro se cirac- 
terizează prin puterea sentimentului şi 
interiorizarea lui. Din restul inferpre- 
ților mai semnalăm pe d-nele Virginia 
Cronvald (rolul Candia), Viorica vuga, 
Marcela Borsa, Daia Nicoară, Viorica 
Știrbeţiu, Puica Perieţeanu, Maria Cup- 
cea-Munţeanu şi pe d-nii C. Russey, V. 
Potoroacă, D. Constantinescu, T. Lapteş, 
H. Cristea, L. Irimieş și L. Doctor, — 
cu o specială mențiune pentru d-na L. 
Bulandra ,căreia nu-i scapă niciodată 


sensul şi tonul just al frazei. 
OLIMPIU BOITOȘ 


Popa îi 


3 


DACI:E: 


Arecu Zea Hari. „Nu este cu putință“, 


Mircea Iordache şi Victor Ghiculescu, Este 
„un pic de poezie“, dar nu de ajuns spre a 
le da drumul în lume. Mai încercați, dacă 
se poate, fără influențe atât de contradic- 
torii, ca a d-lui 1. Minulescu (Spre toamnă) 
și G. Coşbuc (Hoaţa), totdzodată. 

Nellu Ştefănescu, Loco. Nu se publică. 

M. P. Reghin. interesante. Vom publica 
câteva din ele, însă vă rugăm să aşteplaţi 
să le vie rândul. Avem abundență de mate- 
rial, 





V. Regen. Induioșătoare dar ne pare rău 
că nu o putem publica, neîndeplinind anu- 
mite condițiuni literare. 


Robert Cahuleanu Ne-aţi rugat să vă 
spuncm ce defecte au poeziile trimise. Vor- 
biţi în ele despre „un cântăreţ din acordeon“ 
despre „ un suflet frânt“ despre „umbra 
unor cetini părăsite“, despre „plânsu! pomi- 
lor de pe cale“, etc, etc.  Defectul ni se 
pare a fi lipsa de sinceritate, versurile fiind 
compuse din amintiri livreşti, sau din evo- 
carea vagă a unor întâmplări firave, Ade- 
vărata poezie e concretă şi fuge de livresc. 
oricât de atracțios sar înfățișa. 

Aurel Bogdan. Seria reportajelor cu orașe 
am închis-o Mai târziu vom primi bucuros 
colaborarea. 

Ilariu Carpen (Ion Covrig). Trimiteţi încă 
odată pe adresa d-lui redactor pe care îl 
cunoașteţi. 


Dragomir Petrescu, 
blică. 

Florin Mesteacăn. Ce putem să facem 
dacă versurile nu sunt publicabile ? Singura 
dreptate în materie de artă, este calitatea, 
talentul. Ce dreptate vă putem da, dacă 
n'o găsilm în ceea ce scrieţi? 

Nicu N. Bembea, Şc. Normală, Deva. Vă 
puteţi abona la revistă, cerând să vi se tri- 
mită dela numărul 1, sau puteţi cere, contra 
ramburs, exemplarele care vă lipsesc. 


I, C. Loco. Treceţi pe la redacţie, ca să vă 
dăm lămuriri mai ample. 

„Fata din Brazi“. Un simplu exerciţiu nee- 
dificator. Mai încercaţi, 


Sg. Ne trimiteţi „din mijlocul stepei Băl- 
țene, câteva poezioare și epigrame, cu ru- 
găminte..,..“. Epigrame nu publicăm, iar „.poe- 
zioarele“, — trimiteţi-le mai bine în volum, 
să le recenzăm. 

Traian Tristu. Ne trimiteţi poezii „pentru 
a întreţine mai departe focul aprins pe acest 
rug al sclecţionării, unde se ard așa ziscle 
avânturi anonime“. Regretăm că nu pulem 
reproduce aci, scrisoarea inteligentă, cât 
pentru versuri, regretăm deasemeni că nu le 
putem. publica. 

Const. Corsaru. Cererea ce ne-o îndrep- 
taţi nu este de competinţa noastră, celor dz 
la redzcţia. revistei. Cât pentru poezie, mai 
încercaţi, fiindcă aveţi talent. 

S. P. Versuriie au unele calităţi, Trimiteţ.- 
le însă la alte reviste, cu mai mult spațiu şi 
neaglomerate. 


Bolgrad, Nu se pu- 


E o 


CUM SE NASC REVISTELE 
LITERARE... 


Iarna lui 1931... 

(Am impresia că am barbă de un cot, 
că sunt premiat de Academia Română şi 
că îmi scriu memoriile). 

Viscolul! întâi flueră, apoi aruncă prin 
colțuri de uliţă cuțite şi le înfige fără 
milă pe la subțiori şi pe sub ipingea. 
Câteodată apașul ăsta de prin Grant sau 
din Obor, îţi smulge pălăria și îndeasă 
o mână rece de zăpadă pe lângă rever 
să-ți ia cu japca portofelul cu toate că 
n'ai în el decât o scrisoare de dragoste 
sau un trandafir presat. Și pe ulițele 
măturate de el mișună ca niciodată 
poeţii. 

La fiecare colţ viscolul încinge o sâr- 
bă sau o bătută pe spinarea câte unui 
poet sgribulit. 

Parcă niciodată ca în 1931 recolta 
pescuitorilor de stele n'a fost aşa de 
prodigioasă, 

N'au terminat bine băeţii liceul și 
Sau dat la aprinsă dragoste cu muzele. 

Nu le-a mijit suficient mustaţa subt 
cerceii de gelatină ai nasului și buzuna- 


SIMION STOL- 
NICU. Student la 
N Litere, cu  chelie. 
Ș Frecventează puţin 
cursurile. Lasă tim- 
pul să treacă stând 
picior peste picior 
ta bufet, cu 0 cafea 
înaqinte, așteptând 
să iasă studențele 
dela Caracostea. 

Fiindcă e mic de 
stat ca Ștejan cel 
Mare, fetele se ui- 
tă pe deasupra lui 
şi Simion Stolnicu 
suspină. 





rele hainelor sunt burduf de capodo- 
pere. 

Băeţii numai mănâncă, au vândut u- 
niformele pe câte un sutar la Taica La- 
zăr şi chipurile lor iau pe zi ce trece as- 
pectul uscat al biscuiţilor „Gagel“, 

Deobiceiu urmează câte un consiliu 
de familie şi todeauna la sfârşit, un tată 
cum se cade, gândindu-se probabil Ja 
pandaliile trecute ale tinereţii lui, pune 
punctul pe i. 

— N'are bani băiatul... I-o fi trebuind 
şi lui să ducă undeva... unde se duc toţi 
tinerii... Că de, tinereţea... Las'că şi e- 
ducaţia noastră... 

Ehche ! E altfel la englezi... | 

A doua zi poetul e între patru pereți 
cu taică-su. 

— Ce ai tu, mă băiatule, că ai slăbit 
aşa ? Slavă domnului, Cartea ai lăsat-o. 
O să dai în particular. Mâncare la noi 
Ca la popi. 

Atunci de ce ești amărât şi slab? 

— Pardon! Asta nu-i amărăciune şi 
nici slăbiciune, Sunt spiritualizat, dom- 
nule ! 

— Înţeleg, Sigur, spiritualizat. Ei da, 
ăsta e cuvântul. Tocmai la ăsta mă gân- 
deam și eu. Da ia spune-mi, îți lipsește 
ceva că eşti aşa spiritualizat ? la spu- 
ne-mi tu mie. Noi vorbim între noi, așa 
deschis ca bărbaţii. Ai nevoie de ceva? 
— şi zornăie demonstrativ în buzunar, 
două sute. 

— Nu-mi vine să spun. N'am curaj. 
N'ași vrea să mă refuzi. 

— Ei, aida de spune odată mă! Ţi-e 
rușine, nu? Ce dracul! E vorba de sănă- 
tatea ta. E nuu sunt acum taică-tu. Eu 


sunt un bărbat. Dacă ţi-e ruşine scrie 
taci Matiz E inu ta ea i i a ep 


TIPARE DE OAMENI 


((Urmare din pag. I-a) 
războiului, care, îndrăgostindu-se de 
Dona Alba (aceasta din neam chiar 
domnesc), este lovit mereu în mândria 
de sine până ce, plănuind și înfăptuină 
o carieră strălucită ca secretar de avocat 
al soțului Donei Alba, ajunge să i se 
răspundă la iubire. 

Mihail Aspru este omul din mulțime 
care ni se semnalează ca făcând parte 
dintr'o serie anume; nu l-am mai în- 
tâlnit niciodată, de sigur, dar parcă 
l-am cunoaște. E voluntar, inteligent, 
stăruitor, susceptibil, e mândru şi egoist; 
pare  însuflețit câteodată numai de 
gândul parvenirii, dar obsesia erotică 
e totuși resortul său principal. 

Hotărât dar că pe Mihail Aspru, ca 
expresie vie a  erotismului obsedant, 
nu-l putem alătura decât de locote- 
nentul Ragaiac din Rusoaica, adică de 
altă creațiune a aceluiaș romancier; 
însă, ca tipar moral, privit în felul 
lui zilnic de viaţă, el seamănă cu Andrei 
Pietraru din drama Suflete Tari a d-lui 
Camil Petrescu. 

Condiţia socială a eroilor e aceeași: 
un intelectual fără strălucire de stare 
civilă în confruntare patetică cu Ioana 
Boiu, aceasta de cea mai curată viţă 
boerească. Pietraru e voluntar, inteli- 
gent, stăruitor, susceptibil, e mândru şi 
egoist; pare adesea însuflețit numai de 
gândul parvenirii, dar amorul propriu, 
mai mult decât amorul pentru Ioana 
Boiu, e totuși resortul său principal: el. 
se sinucide numai pentru că a fost jig- 
nit. Mihail Aspru seamănă aşa dar cu 
Andrei Pietraru, deși fiecare își are 
viața lui proprie cu scop deosebit: ero- 
tismul la unul, orgoliul sau ideea de 
sine la celălalt. 

Cu toate acestea, semănând între ei, 
tiparul nu li se încheie. Căci amâncloi 
ne amintesc încă de cineva ,de un tâ- 
năr școlar, — parcă seminarist acela, — 
care intră ca și ei secretar al unui no- 
bil. după ce, numai ca el fusese pre- 
ceptorul copiilor unui alt nobil, care 
din aventură în aventură ajunge la iu- 
bire cu fata nobilului, al cărui secretar 











REPUBLIC 
PESGUITO 


UNIVERSUL LITERAR 












Viața de veselie și tristeți a scritorului român 


pe-o bucată de hârtie. de ce ai nevoie 
şi de cât... 

— De trei mii! 

— Cuuumm ! S'or fi schimbat multe 
între timp, dar trei mii de lei... 

Ce să faci cu atâta bănet? 

— Să scot o revistă literară cu Victor 
Valeriu Martinescu și cu Teodor Scar- 
lat. 

ŞI IAURTUL INSPIRĂ... 

Cum deobiceiu părinţii nu plătesc de 
cât primul numâr al revistei şi refuză 
categoric vreo contribuţie la al doilea, ba 
mai mult, îi pun în vedere odraslei să 
se lase ae lătrat d'ăsta pe hârtie şi fără 
nici un folos practic, domn” director îşi 
mănâncă unghiile vreo două zile de ne- 
caz, şi îşi înueasă într'o seară cu jună — 
fără lună nici vorbă — câteva cărți 
într'o desagă, îşi adună peoziile, rupe şi 
un codru ae pâine și „spiritualizat” iese 
pe fereastră. 

— Adio tamilie de burtă verzi! Ce 
puteţi voi înţelege din rostul vieţii ? Ni- 
şte luncionarași ! Pe cand eu! ta! Ha! 
Ha! bu mă duc s'o cuceresc! 

Daca pe Smardan il apucă ploaia, e 
cât pe aci să se întoarcă. 

N'o tace insă şi zi de zi se spirifuali- 
zează mai mult. 

Locmeşte in mansarda vreunui con- 
frate, pană cand sătul de picioarele și 
itosele lui, contratele îi svarlă traista 
în stradă. 

Mânancă pe apucate sau pe datorie la 
lăptăria lui bumtru Cosma poetul iaur- 
g.u de pe strada belvedere. 

— Fa mă trate Cosma nişte ochiuri și 
dă-mi un iaurt, 

-— Nimic, Mă rupe tata în bătăi dacă 
află. S'a strâns la cont vreo mie de lei. 
Ai grijă să nu te vadă pe aici... 

— Hm! Ce oameni! Ce oameni! Bi- 
neee ! Las'că mănâne în altă parte — şi 
dela ușă cu mâna pe clanţă. — Da ia 
spune-mi n'ai vreo poemă inedită mă, 
că scot o revistă ? 

— Două zeci, nu una. La vino încoa',.. 
— şi Dumitru Cosma băiat de inimă 
poet și lăptar se şterge repede pe mâini 
de zer și scoate de subt un borcan de 
murături două zeci de poeme lungi cât o 
şosea națională, şi scrise pe hârtie de 
împachetat. 

— Vauzi! 

— Tiiii! Minune! L-ai ras pe Ar- 
ghezi — se miră celălalt, 

— Îţi plac, ă? 

— Progres enorm! Ce imagini! Ce 
ritm | Ce frăgezime ! Ce culoare! 

Să le auzi p'astea! P'astea mă! 

sunt şi mai grozave ! Stai jos pe scaun 

să-ţi pun ochiurile în tigaie și să ţi le 

citesc. Vrei și un șniţel cu niște gogo- 

nele în oțet ? 

ŞI POEZIA, DAR MAI ÎNTÂI 
STOMACUL... 


Nu e de mirare așa dar că iarna lui 
1931 a rânduit pela toate colţurile san- 
tinelă câte un poet. 

— Brrrr! Ce frig domnule |! 





devenise, etc... etc... E Julien Sorel din 
Le Rouge et le Noir. 

Acesta, tot tânăr din popor, renunță 
la o dragoste ca să poată lega alta cu 
d-na de henal, care îl ridică deasupra 
condiţiei lui sociale, plecând apo din 
provincie la Paris, unde, ca secretar al 
d-lui de la Mole cucerește prin îndrăz- 
neală pe d-șoara de la Mole. Ca şi Aspru 
și Pietraru, e voluntar, inteligent, stă- 
ruitor, susceptibil, e mândru și egoist; 
dar totdeauna se  însutlețeşte de gân- 
dul parvenirii sociale, amorul propriu, 
care nu ţine seamă de scrupule de con- 
știință, fiind resortul său principal, 

Julien Sorel, Andrei Pietraru şi Mi- 
hail Aspru formează astfel o serie o- 
menească, un tipar pe care îl recunoa- 
ştem, chiar împotriva feluritei condiţio- 
nări concrete din cele trei opere. Ei 
sunt oamenii necunoscuţi din mulţime, 
care atrăgându-ne luarea aminte asu- 
pra -câtorva trăsături comune cu alţii, 
ne îndeamnă gândul către tiparele ome- 
neşti, pe care nu le umple nimeni din- 
ire ei și poate că nici toţi la un loc. 

Arătările noastre rămân departe de 
ceea ce un mare critic francez numea 
„&enealogii literare“. Căci Stendhal şi 
autorii români au schiţat cele trei fi- 
guri în totală independenţă creatoare. 
Fiecare personaj, după cât sa putut 
vedea, are în cadrul aceluiaş tipar o 
dramă strict proprie. Sorel este limpede 
un parvenit, fără nici o altă preocupare 
în afară de conştiinţa, aproape morbidă, 
de sine; Pietraru este un mândru în 
sensul nobil al cuvântului, fiind deaceea 
pivotul unei drame a orgoliului, iar 
Aspru un erotoman, al cărui patetism 
încetează odată cu obținerea  Donei 
Alba. Pe Pietraru. în cele din urmă, 
Ioana Boiu nu-l mai interesează ca fe- 
mee; el vrea prin sinucidere să se afir- 
me pe sine ca exemplar nobil în ciuda 
nașterii sale. lar pe Sorel nici o femee 
nu l-a interesat erotic, nici d-na de R6- 
nal, nici d-șoara de la Mole; ele au fost 
numai trepte de parvenire. 

Aceşti oameni nu S'au născut aşa dar 
unii din alţii, ci au exprimat năzuinţa 
către un acelaș tip de umanitate. 


VLADIMIR STREINU 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


II 


— Frig rău! Ce, a apărut o carte de 
Camil Petrescu ? 

— N'am cetit-o, dar ce-ar fi să dăm 
o raită pela e1?... Chipurile să ne dea 
volumul pentru recenzie... 

Camil Petrescu invita băeţii la el de 
câteva ori pe săptămână. 

Ceaiuri, pâine cu unt şi pe deasupra 
şi calorifer. Când se anunțau lupii, mae- 
strul generaţii de douăzeci de ani, cum- 
păra cu toptanul toate rafturile băcă- 
niilor de prin împrejurimi. ne ra 

Cum treptat băeţii s'au obrăsnicit și 
uitau ceaiurile şi franzela cu unt, întor- 
cându-i câteodată spatele pe stradă, sau 
nerecenzându-i cărțile, Camil Petrescu 
m'a mai făcut oficiul de doică. 

Revoltaţi peste măsură poeţii au îre- 
cut dedesupt la etajul următor, adică la 
maestrul Eugen Lovinescu. Darnic din 
fire cu adjectivele, grasul dascăl de li- 
teratură servea gurile hămesite ale ce- 
naclului numai cu articolele lui (Ce să 
rozi ? Imagini ?) cu câte o nuvelă de Lu- 
dowic Dauș și cu producţia poetică a tu- 
turor liceenilor dela Mihai Viteazu. In- 
colo un calic, mai rău decât Hagi Tu- 
dose. Niciun covrig de cinci bani n'a 
dat unui scriitor tânăr cu ochii ieşiţi din 
orbite de foame. 

— După ce i-am spus că are talent, 
mai vrea să-l opresc şi la masă ? 
BALAURUL CAPȘEI 

La Capşa nu se poate intra cu una cu 
două. Cel mult poţi să te rezemi de bară 
şi să te sgâiești înăuntru, Şi chiar așa îţi 
face câte unul semn cu mână : 





OCTAV ŞULUŢIU. Pre- 
vestea chiar de pe vre- 
mea automatului, profe- 
sorul de azi. Totdeauna 
cu umbrela agățată de 
braț, Șuluţiu aducea cu 
el o vervă, pe care şi-o 
manifesta spărgând tim- 
panele celor de faţă. 

Acum Șuluțiu nu mai 
e flăcăul de altădată. In 
mijlocul munților la Bra- 
șov, obrazul lui a luat 
rotunzimi de lubeniţă și 
de subt palton a început 
să pornească în început 
de burtă care va face 
probabil, nu peste mult 
timp, concurență balonu- 
lui lui Picard. 


— Dă-te la o parte. Imi acoperi tot 
geamul. Nu mai văd nimic. Ce te-ai pro- 
țăpit aşa în fereastră ? Daia plătesc eu 
aici şvarţ, să-ți văd spatele dumitale ? 

Trebuie să fie foarte cald înăuntru, 
că uite Minulescu își desface nasturii de 
la vestă şi C. Ardeleanu își tamponează 
sudoarea de pe frunte cu o batistă văr- 
gată cât o faţă de masă. 

In stradă gerul îţi dă târcoale pe lân- 
să ghiată. O mângâie întâi ca o pisică, 
apoi se caţără sgâriind cu toate ghiarele 
în susul piciorului, 

Indrăzneşti să intri în cafenea ? 

Nici gând. 

Indefinitiv dacă ţi-ai lua inima în 
dinţi şi ai intra ce ar îi? 

Pe Minulescu îl cunoști, pe Sorbu, la 
fel, pe Caton Theodorian, pe Stamatiad, 
pe George M. Zamfirescu, pe Corneliu 
Moldovanu, tot așa. 

intri şi tu binișor să nu faci curent, le 
dai bună ziua și te aşezi pe un colț de 


de NEAGU RĂDULESCU 


canapea, după ce ți-i scuturat bine afa- 
ră paltonul de zăpadă, Dar vezi că pică 
imediat lângă tine ca din senin Niculae, 
un rinocer de chelner, scuipându-ți o 
întrebare. 

— Dumneata ce doreşti ? 

— EulEu! 

Nu sare nici un maestru să te scape 
din încurcătură şi unde îţi rostogolește 
Niculaie niște ochi şi unde îşi umilă nă- 
rile unui nas cât al lui Esop... 

Dar calvarul nu s'a terminat. Nicu- 
lae te pândește parcă din fund și ochii 
lui cât cepele de baltă se rostogolesc, se 
rostogolesc... te caută... te caută mereu, 
multiplicându-se în atâtea oglinzi — 
obsesie — până când nu mai poţi să 
rabzi și îți ei tălpășiţa. 

Chiar dacă se întâmplă să ai în bu- 
zunar un pol și să ceri un șvarţ, Niculae 
nu te servește. Ți-l trimete cu picolo. 

Nu meriţi tu un coate goale, să te ser- 
vească el. 

EI care a servit atâtea glorii și nu ştiu 
câți prinți... 

UN AUTOMAT CU SANDWICHURI 

ȘI POEȚI 


Tot automatul de pe Calea Victoriei 
rămâne ultim adăpost al poeţilor. 

Aici nu este nici o gogoriţă ca Nicu- 
laie. 

Să vezi cum a fost. 

Subt fosta sală „Mozart“ unde azi ser- 
vesc fetele verzi ale lui „„Herdan“ s'au 
trezit într'o zi de iarnă o mână de poeţi 
tineri la masă. Şi au venit și a doua zi 
tot acolo. Și a treia zi. Până când unii 
şi-au luat inima în dinţi și-au dat buzna 
la Capșa, până când a tras detinitiv o- 
bloanele, automatul. 

Aici e cala ca la orice cafenea. 

la unul un sandwich şi în jurul lui 
fumează o zi întreagă toată generaţia. 

Const. Lucreția Vâlceanu, poet cu 
obraz de tuci asemenea lui Ștefan Stă- 
nescu, e îmbrăcat într'un fel de manta 
soldățască transformată la două rânduri 
de un croitor nepriceput, căci la prima 
aruncătură de ochi, ea îşi trădează ori- 
gina militară. 

— Sânt prieten cu un plutonier ma- 
jor. Dacă vrei îţi fac și ţie rost de una. 
A. sunt foarte călduroase şi elegante. 
Mănânci azi cu mine la internat ? Are o 
fasoleeee ! O fasoleeee ! 

Și la fiecare prânz poetul C. L. Vâl- 
ceanu invită la masa internatului Sfân- 
tul Sava unde fusese bursier, câte cinci, 
șase poeţi bitând că și el nu mai e de 
mult acolo decât un oaspe. 

Ca lupii după el Vâlceanu intra val- 
vârtej în sala de mese, 

Nenorocirea a făcut odată să se ter- 
mine mâncarea înainte de sosirea hai- 
tei și poetul nostru mai negru de mânie, 
a spart nu ştiu câte farfurii, şi a ajuns 
până la directorul internatului să-i cea- 
ră socoteală, 

— Cum? S'a terminat fasolea ? Am 
adus băeţii de geaba ? 

(Gică Vâlceanu flăcăul bun dela au- 
tomat, aurarul ăsta de cuvinte, care 
umbla cu toate salbele şi mărgelele i- 
maginci în buzunare, a murit mai acum 
câteva luni pe meleagurile străine, ne- 
apucând să-ș vadă tipărit volumul de 
versuri ,„Colivia cu lauri). 

SFÂNTUL SISOE AVIATOR 


— Bună ziua domnilor ! 

La masa lui Virgil Gheorghiu, Eugen 
Ionescu, Suluţiu, Jebeleanu Ștefan, I- 
larie Chendi şi Bob Bulgaru, se aşează 
câteodată şi unul cu țăcălie. Poartă pe 
cap o pălărioară ca o scuipătoare, e 
foarte grav şi lângă șold în loc de spadă 
ține totdeauna o evanghelie. Cineva 
spune că și când doarme, e tot cu evan- 
ghelia la oblânc. 

Dacă îl vezi pentru prima oară te 
miri. E şi nu e. Parcă ar fi mucenic de 
biserică, şi parcă nar fi. Ce-i lipsește, te 
gândeşti ? — și de-abia târziu de tot îţi 
dai seama. Ii lipseşte o lumânare aprinsă 


a i e a 


pe groapa poetului 
florilor și al lacrimilor ei. 


22 Octombrie 1938 ——= 


în buzunarul mic al hainei. Asta e. 

Fost matelot., Sandu Tudor, -trecut 
acum pe uscat, toamnă poezii cu sfinţi 
şi miros de tămâie și dă câte o raită prin 
automatul tinerilor poeţi. Ii cultivă. Pe 
umerii lor, țăcălia lui, va căpăta impor- 
tanță. 

— Vreţi câte un sandwich ? 

— Tu ce iei Jebelene ? 

— Ce țigări fumezi Gheorghiule ? 

Așa, dela apă va ajunge curând în 
nori. Dar nu cu pletele ca orice poet, ci 
cu avionul. 

Azi dacă îl întâlneşti pe stradă pe 
fostul matelot îţi scoate imediat din bu- 
zunar o fotografie. 

— Ai cetit în ziare? 

— Ce? 

— Cum ce? Accidentul meu. Am 
avut un accident de avion. Am scăpat ca 
prin urechile acului. 

Şi îți vâră subt nas o fotografie cu un 
avion căzut într'o rână. 

— Făceam cu el pe oră 400 de kilo- 
metri... 


FLĂCĂUL DIN GĂEȘTI 


Treptat, automatul se organizează ca 
şi Capșa. 

La Capşa maeștrii cu volume şi con- 
sacrați sunt înăuntru și afară pe lângă 
bare se întinde golănimea, 

In definitiv de ce n'ar avea şi auto- 
matul o golănime a lui? 

La o masă din fund taie și spânzură 
deci maeştri : C. L.. Vâlceanu, Emil Gu- 
lian, V. Gheorghiu, Simion Stolnicu, 
Horia Roman, Eugen lonescu, George 
Axinteanu. V. Damaschin şi alţii. 

Pela intrare sgribuliţi, vâră câte un 
cap rebegit de guşter Al. Robot, Iero- 
nim Şerbu, Petraşincu, Pericle Marti- 
nescu și Mihail Ilovici. 

Din comuna Militari apar câteodată 
pe lângă uşi câțiva poeţi stafidiţi şi cu 
miros de provincie. Au venit să-şi dis- 
tribue reviste pe la chioșcuri, şi în trea- 
căt s'au oprit și lângă automat. Să respi- 
re puţin aer din care respiră Virgil 
Gheorghiu sau Eugen Ionescu, sau să 
aprindă o ţigară dela Damaschin. 

Unul — ce te joci! — are şi gambetă 
și un teanc din revista „Crinul“ la sub- 
țioară. Peste câţiva ani am aflat că pe 
ăl cu gambetă îl cheamă TLărbescu și că 
pe ceilalți îi strigă vecinii în Militari, 
Teodor Scarlat şi Virgil Carianopol. Dar 
şi Găești-ul are un reprezentant pe lân- 
gă uşi. E Mihail llovici. 

Cu o pălărie de geambaș pe ceală, cu 
un râs care nu desvăluește decât doi 
dinţi Jaţi în față, cu un baston de ale- 
gător pe umăr, găeşteanul nostru, mal 
înfipt, sa prezentat într'o seară senio- 
rilor. 

— Imi permiteţi? Ha! Ha! Ha! Mihail 
Hovici din Găeşti. Scot o revistă „Cris- 
talul“, mi-a dat câte un articol domnia 
sa domnul Dragomirescu şi domnia sa 
domnul Lovinescu şi domnia sa domnul 
Cioculescu. Ași vrea şi ceva dela dom- 
niile voastre câte cevaşilea. O poezea. 
O nuvelică, Orice. Indiferent, 

Inimă bună, Vâlceanu i-a scris ime- 
diat o poezie, l-a luat la o fasole la in- 
iernat, i-a ajutat la corecturile revistei 
și a lipit câteva nopţi la rând pe zidu- 
rile orașului afişele „Cristalului“, ală- 
turi de găeştean. Două săptămâni sa 
căznit bietul Vâlceanu să-și scoată pe- 
tele de cocă după manta. 









VIRGIL  GHEOR- 
GHIU. Tot mai îubeş- 
te luna. Tot mai se ţi- 
ne după câie un şold 
de fecionră (în somn). 
Și e unul dintre marii 
noștri pianiști. Nu 
midi vrea să-și vop- 
sească părul în ver- 
de fiindcă — mi-a 
declarat — vrea să 
devie un bărbat se- 
rios. 





prinosul  Și-am înţeles că nu mai vii 


de-acum... 


Moartea poetului tânăr 


(Urmare din pag. 1-a) 


pleteşte cu obsesia morţii. 
Era poate  presentimentul 
sfârșitului care avea să vină, 
pentru el aşa de repede? Ci- 
ne ştie... 

Fireşte — și nu se putea 
să fie altfel la un poet care 
n'a depășit treizeci de ani —— 
motivul predilect al inspira- 
țici lui rămâne iubirea, 
care nu era, la Milcu, o sim- 
plă şi convențională temă li- 
rică. Cum S'ar putea tăgădui 
sinceritatea unor poezii ca a- 
celea intitulate Cântece de 
mormânt, în care, peste sen- 
timentul iubirii se întinde, 
cuceritoare, aripa morții? 

Poetul se închipuie mort, 
şi din mormânt spune iubi- 
tei, cu o patimă care clocote- 
şte de dincolo de moarte: 


In pacea mea tihnită în ţin- 
tirim 


Adâne m'au îngropat să nu 
mai gem. 

Mi-au pus un giulgi pe ochi, 
să nu te văd, 

Şi'n gură lut mi-au pus, să 
nu te chem. 

Şi-o candelă-au aprins, din 
noaptea 'ntâi 

Și-au bătut-o 'n crucea mea 


de lemn. 
Și-au picurat în candelă — 
undelemn. 

Și sufletul mi-a ars la 
căpătâi. 


Iar luna bate 'n coastă. Cru” 


cea mea 
Cum își  răsfrânge umbra 
pe pământ, 

Eu însumi, parcă, printre 


flori, te cer 
Cu braţele deschise, din 
mormânt... 


Iubita, o vreme, va risipi 


Dar morţii aleargă repede... 
Intr'o zi, aminţirea ei va 0- 
bosi şi femeea va uita dru- 
mul care duce la mormântul 
poetului. In ziua aceea. în 
groapa lui. el va simţi, pen- 
tru întâia dată, frigul subpă- 
mântean al morţii. 


Covor de frunze moarte pe 
morminte, 
Plopi trişti (în zări coloane 
lungi de fum) 
Și Linişte.... Ascult cum prin- 
tre straturi 

In şir se culcă umbrele şi 
cum 


coroana 'n frunză 
desfrunzită, 

Iși scutură petalele în vânt. 
A plâns pe-aproape cineva, 
— dar pașii 

S'au îndreptat, încet, spre 
alt mormânt. 


Foşnind, 


M'a fulgerat prin lespezi un 
fior. 

Am vrut să plâng și să te 
chem, să strig! 


In noaptea-aceia 'n raclă 
mi-a fost frig. 


Traian, Demetrescu este 
întâia, N. Milcu constitue a 
doua desminţire a incapaci- 
tății sentimentale a Olteni- 
lor. Poezia lui infirmă încă- 
odată icoria curentă după 
care Românii locuind în pro- 
vincia de dincolo de Olt se 
caracterizează numai prin 
dârjenie şi putere de acţiune, 
-— puterea de vis și de sim- 
țire rămânând  monopoliza- 
tă, întreagă, de cei de dincolo 
de Milcov. Și Traian Deme- 
trescu și N. Milcu sunt doi 
mari sentimentali şi doi po- 
eţi autentici. Moartea timpu- 
rie le-a interzis însă amân- 


dorora, — uniti de-acum, în 
amintirea noastră, de un 
destin asemănător, — ascen- 


siunea către marea poezie. 
Habent sua fata... poetae. 


I. N. IIERESCU 


O N E 
Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 -938