Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0047

N 





PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 CER CE SII 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU Gutorităţi și instituţii 1000 lei 
Inscrisă sub No. 163 Trib. [lfov de; onoare 500 « 

particulari 220 „ 








REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezolanu 29-25 
TELEFON 39.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LB! 


UNIVIDSUL LIILDAL 


ANUL XLVilile Nr. 47 
SAMBATA 25 Noembrie 1939 











Spirit şi râsboi 
sau răsboiul și turnul de fildeș : 


de TOMA VLADESCU 


Conflictul care desparte azi continentul nostru în câteva 
tabere de luptă ireductibile nu se limitează numai la atacu- 


zile prudente de o parte şi de alta la adăpostul cetor două 
mari linii de apărare. Dar în domeniul spiritului, şi cu arme 
tot atât de tăioase, scriitori, oameni de idei au deschis 
lupta ior poate cu mai multă ardoare, cu mai multă viva- 
citate decât au prilejul s'o facă, pentru moment cel puţin, 
soldaţii cari s'au dus pe front... Și cel dintâi care sar putea 
spune că a ieşit din neutralitate a fost însus Paul Val6ry. 
Nu publica el, în primele zile ale răsboiului chiar, un arti- 
co! destul de ofensiv, şi în care Monsieur Teste apărea de 
data asta scu o adevărată armură de soldat pe care nu şi-ar 
îi bănuit-o ?... Acest Monseiur Teste pe care vi-l amintiţi 
„occupe des merveilles de l'instable, de sa duree etonnante” 
și care în „insula lui interioară” desigur „se prefera”, — 
iată-l acum coborind totuş în posturile de apărare, acelea 
fireşte care-i sunt proprii... Va fi simţit el oare că turnul 
său de filileş se găsește oricum şi el în linia de bătae a bom- 
bardamentului aerian ? Este un sentiment pe care nil 
putem explica. 

Bl n'a fost însă recunoseut totdeauna. In timpuri cabme 
și jeneșe, când oamenii isbutesc să uite atât de uşor şi 
când pacea dă ilusia că poate fi vecinică, se compun prin 
reviste şi cărți cele mai extravagante discursuri... Doatri- 
nari pe care-i ştim şi cari pot foarte bime să doarmă gân- 
dind, elaborează adevăruri universale — şi atunci, în a- 
ceste somnoroase spații, își face apariţia acel „clere“ ideal 
resemnat să privească lumea din balconul turnului său de 
ivoriu şi, orice sar întâmpla, convins că misiunea lui este 
să arunce peste toate tranşeeie numai o ramură veştedă 
de măslin... 

Dar spiritul acesta nu e numai atât de gol și verbal cum 
a putut să ni-l arate Benda acum vre-o 10 sau 12 aai, sau 
cum a putut să apară în atitudinea unui Romain Rolland 
— au-dessus de ja mele. 

Mai grav e însă că el aparține unei întregi ordine spiri- 
tuale care a dus contusia de gandire până în zilele noastre. 
Ea apare ca un însângerat regret, sau poate ca un nou 0T- 
goliu după accidentul spiritual, ca o a doua cădere a o- 
mului, pe care-l semnuină al XVI-lea veac al Retormei. 
Unitatea spirituală a tuanii fâşiată de suveranitatea nouă 
„a Sensuiui propriu“, oamenii se găsuau avand itotuş nevoe 
de ceeace uuramaseră, A trăi fără transcendență, fâră des- 
tin, tără un sens în care moartea însăși și toate dispari- 
ţiule să poată ti acceptate — era un nou blestem pe care 
probabul nimeni nu-l prevăzuse... 

Şi în acest turn Babel al liberului examen, al drepturilor 
Davuraie, şi ai unor valori egale, ce cuvânt ar fi putut să 
spună Regula de care oamenii nu se puteau lipsi ? 

Pgura acestei jumi e de piâns. Papuni o evoacă in pagini 
ae dtre apruape. 'Lrebmiau gasite întradevăr alle Kebgii 
acum — n locul aceleea care nu mai era. Trebuia desco- 
perit — cu literă mare — „Adevarul“, 

Şi acum e timpul când se fabrică deopotrivă acest cărtu- 
rar care va succede lui Christ — dar care, numai atâtă 
cât este, va rămâne trist şi orb ta marginea unor lumi unde 
n'ar avea cum Să fie primit. 

Uneltele științei sunt grele şi fără puteri, iar Rațiunea 
este lucrul vag şi intirm atunci când aroganța o face să 
treacă în alte domenii decât ale ei. 

Dar cărturarul suspendat între pământ și cer, bătână la 
mările porţi care nu se deschid, va retusa deopotrivă sensul 
reaiului, socotind că a se abstrage din vieaţă, din ordinea 
naturala 1i constitue nu ştim ce ascensiune într'o lume 
totuş în care el m'are harul şi n'ar isbuti să pătrundă. De- 
solar de adevărul universai pe care nu l-ar putea găsi, acest 
»clere“ ideal se ridică împotriva adevărurilor singure în 
care trăim — cașicând disprețul acestora ar fi condiţia ge 
a accede pe inalvele posiţii ideale Ja care aspiră! Vrând să 
aibă totul, el rămâne fără nimic, într'o lume care nu mii 
arată decât propria figură a anarhiei, 

„de vendrais la France, spune Renam undeva, pour trou- 
ver une verite qui fit marcher la philosophie. Que les co- 
saques viennent, pourvu quill me iaissent les bibliotheques, 
des penseurs pour commercer, une Academie pour m'enten- 
dre, la liberte de penser et de dire. Je m'anoblirai intârieu- 
rement et que m'importe que la vanite sattache au nom 
de France ou de Cosaques. J'entends cerci grandement et 
intelleetuellement'. 

Se poate afirma că revendicările pe care Renan le for- 
multa barbarilor nu erau deloc atât de mărunte — şi nu ştim 
ce-ar fi gândit el dacă ar fi pu tut să surprindă anumite as- 
pecete ate timpului mostru ! 

Dar în orice caz acesta este tipul de cărturar care ni s'a 
propus până acum — un cărturar care se retrage din vieaţă 
și care ar socoti incompatibil să organizeze legile ei, să 
spună cel puțin adevărurile care se pot găsi, acelea care ne 
fac să trăim. 

Atitudinea scriitorilor de azi însă are toate determină- 
rile necesităţii! Se poate considera înmormântat anonim 
acest clerc ideal care a dectamat prea mult în ultimul timp. 
Oamenii spiritului au dat un răspuns care nu mai suportă 
replică. Şi e răspunsul lui Valery mai ales care coboară în 
arenă, dar tocmai pentru a-și apăra turnul lui de ivoriu 
unde va continua să imagineze sfârşituri perfecte și să ad- 
mire imaginare valuri ale unor oceane de alte culori. 

Spiritul cunoaște răsboaele lui. Ele au aceeaşi necesitate, 
aceleaşi adevăruri fiindcă nu fac decât să se integreze în 
marile mișcări de apărâre ale corpului național — care 
cuprinde tot. Dar dacă ar putea să le vadă, par fi desigur 
prea mulțumit călugărul dela Wittenberg, acest „om ger- 
man“ cum numește Fichte pe Martin Luther — şi care 
e sigur că a pregătit foarte mult din stările noastre de azi... 





'Teodorescu-Sion 





Intre document și ficţiune literară 


Referindu-se la elaborarea operei 
sale Die Leiden des Jungen Werthers, 


Goethe mărturisește că adunase în 
curs de doi ani „elementele“ sufle- 
teşti ale acestei opere, fără să reu- 
șească a le găsi un principiu de cohe- 
ziune : „lipsea, adaugă Goethe, un 
eveniment, o fabulă, în care acestea 
să poată fi încorporate“. Acest eve- 
niment cristalizator al operei a fost 
oferit de cestea sinuciderii lui Jeru- 
salem : în acest moment elaborarea 
lui Werther şi-a găsit unitatea și 
echilibrul. 

Structura operelor literare este în 
general uniformă : creatorul exprimă 
indirect o confesiune spirituală prin 
mijlocirea unei labule, a unei întâm- 
plări petrecute aevea sau inventate. 
Analiza critică poate despica deci în 
structura 'operei, de o parte datele 
sufleteşti proprii ale autorului, alcă- 
tuind experienţa lui de viaţă, fondul 
lui de gând şi simţire, iar de alta 
elementul oarecum accidental, fabu- 
latoriu, care se adaptează secundar 
datelor sufleteşti, prilejuindu-le ex- 
presia. Se poate prin urmare disocia 
în operă realitatea sufletească a au- 
torului, care e fundamentală, şi ele- 
mentul contingent, suportul narativ. 
Căci oricât ar contribui naraţiunea 
la expresia realităţii sufleteşti, şi ori- 
cât aceasta din urmă i s'ar incorpora 
de organic, nu putem totuș să-i a- 
cordăm un caracter de necesitate de 
aceiaş valoare cu substratul sufle- 


de ION BIBERI 


tesc al autorului : putem presupune, 
într'adevăr, că aceiaş realitate de 
suflet ar putea fi exprimată şi prin 
mijlocirea unei alte „fabule“, a unui 
alt vechicul de expresie. In aceste 
condiţii, ne putem întreba dacă fa- 
bulaţia în 'care se încorporează auten- 
ticitatea creatorului nu modifică acest 
fond de sensibilitate şi gândire. „Fa- 
bula“, naraţiunea, ne apare ca un 
artificiu scriitoricesc, ca o convenţie 
tacit acceptată între scriitor şi ceti- 
tor, de a îmbrăca o realitate mai 
adâncă, pe care autorul şovăe să o 
exprime în substanța ei nudă. Arti- 
ficiul fabulaţiei, privit subt acest un- 
ghiu, poate fi asemuit cu procedeul 
tehnic, întrebuințat de nuveliştii de 
altă dată, de a încadra o povestire, 
precedând-o de o introducere în care 
eroul principal avea să evoce în faţa 
unei societăţi atente, peripeții trăite 
şi a le da astfel o nuanţă de veridic. 
'Toate acestea pot fi privite ca formule 
învechite, menite să corespundă sen- 
sibilității și cerințelor estetice ale 
unei epoci preferind expunerea di- 
rectă, fără artificiu şi fără  diluări. 
Abel Hermant lua, de altminteri, 
cândva, o atare atitudine: „Orice 
ficţiune, serie el, este o retorică, de 
invenţie copilărească şi săracă. Orice 
înjghebare aminteşte şiretlicul, min- 
ciuna şi pseudonimul. Aceste deghi- 
zări nu mai înşeală pe nimeni”. Și 
scriitorul adaugă : „nuditatea morală 
nu ne mai înspăimântă'“. El reclamă 





fa seceratul misterelor 


uga de apoi 


Doamne, când sleite pleoapele îmi vei lipi 
Si-adormit la sân mă vei primi, 
Culcă-mă pe obositul călător 

Lângă prundul care plânge din isvor, 
Leagăn ca de maic alinător, 

Unde-i strunga fratelui păstor, 

Unde străjue podoabă pururi verde 
Ramul îrățior să mă desmierde, 

Să înspic tăcut din negrul lut, 
Soarele, bujor de-altur, să mai sărut 
Și durut de drag să mă 'nfior. 


Când amurgul, lotru din senin, 

'Trâmbe de 'ntuneric va destinde 

Şi va împânzi și va cuprinde 

Văile, costișele cu pasul lin 

Şi tot plaiul și tot raiul va fi plin de 
Slava muta stelelor şi-a lunii, 

Cutbmile, răsculmile minunii ! 

Sin biserica de aur a tăcerii, 

Culme din potirul mângâerii, 

Va purcede 'n liturghie dorul 

Şi păstorul cântecul durerii, 

Turmele adunână din șuer, 

Codrii legănând din fluer, 

Fă porunca ta pe aripile vântului 

Să dea svon de trâmbiță pământului, 
Freamăt dulce de 'uviere tot mormântului, 
Să tresar şi eu din pat de ghiață, 

Şi din somnul meu de greu patmol 

Să desprind răpusa-mi viaţă ; 

Renăscut în nouă dimineață, 

Zărilor, cărărilor să dau ocol, 

Să mă 'narbor tot mai sus, să mă învoit, 
Să mă 'nramur peste lunci de Prut şi Olt; 
Dus afund, înlăcrimat ca mai demult, 
Să-mi cuftund auzul beat, să mai ascult 
Cum străbate 'ndurerat hotarul gol 
Glas de frate ca un plâns domol, 

Viereul sfânt al codrilor, străbuna 
Lacrimă ce ?n taină o descântă luna, 
Tuturor cântărilor cununa. 

Şi de vrei, din nou în mila ta mă 'ngroapă 
Ca să dorm tihnit peste pământ și apă 
Suflet potolit pe totdeauna. 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


Această ultimă, solemnă pace 

Pe care vocile cântând o vor, 
Declin făgăduit scump tuturor, 

La „punctus terminus“ isvor vivace, 


Din sine ca un rod o va desface 
Suprema tragere de sfânt zăvor, — 
Când viul soare, nelămuritor, 

De secerat misterele va coace... 


Noi, pân 'atunci, ne știm grădini şi ogoare 
In umblet, — unde dureros răsar, 
Cu mii de ochi, enigme noui spre soare, 


Să feamăte prelung în vânt amar, 
Pân' le izbeşte un „Răspuns“, ce moare 
Ca fulgerul, şi ?n lut se 'nalță iar. 


ȘTEFAN STANESCU 


Portret 





deci o literatură sinceră, conducând 
Ja coniesie şi esseu. (La conJesston 
d'un enjunt d'hier. V. convorbirea lui 
Hermant cu Letevre in Une heure 
avec... bremiere sene. p. 150). 

Aşa dar: esseu, coniesiune, auto- 
biograhe, secnsori, jurnal inum ; 
housseau, Samuel bPepys, Saint- 
Simon, Amiei, Gide, Auain, la care 
am putea aaauga o întreugă litera- 
tură, reunind pe gândutoru şi aruştii 
care şi-au SCrI5 Memorul€, Şi-au Lă- 
cut autobiogratia, sau şi-au adunat 
scrisorile lară aită preocupare decat 
de a inmănunchia marturii şi docu- 
menite umane, călăuziţi de sinceri- 
tate, neurmannd aşezarea lor pro- 
prie în poziții stumate şi mai aies, 
avand grija de a nu modiiica esenţa 
şi adevarul taptelor trecute. O gnJă 
a sincerităţii şi un atare şcrupul Mo- 
ral, adâuganau-se taptului ca aceste 
mărturii nu sunt deturmate prin pre- 
lucrarea necesară a rotunjirii artis- 
tice, ne oieră in aceste opere ade- 
varate iragmente de viaţa. iesigur, 
aceste documente nu vor putea purta 
pecetea unei totale obiecuvitaţi su- 
ueteşti, căci autorii lor vor îi iost 
adesea călâuziţi de năzuinţi subcon- 
ştiente, pe care nu şi le puteau des- 
luşi, dar în măsura in care acceptăm 
relativitățile omeneşti, putem privi 
aceste mărturii ca avănd chezășii mai 
mari de adevăr decât literatura 'ob- 
ținută prin transfigurarea şi distri- 
buirea după anumite concepţii este- 
tice a realităţii. 

Ne amintim cu acest prilej o scenă 
petrecută acura câţiva ani în camera 
de lucru a unui scriitor român, care 
ne citea un tragment de lucrare re- 
prezentând o scenă realmente petre- 
cută. In timpul lecturii scriitorul își 
arunca din când în când ochii asupra 
noastră spre a culege din expresia 
feţei mărturii asupra efectului aces- 
tei lecturi. Fragmentul citit nu ni se 
părea adevărat. [i lipsea credibilita- 
tea şi naturalul. Faţa noastră a ex- 
primat fără îndoială acest sentiment, 
căci scriitorul şi-a întrerupt un mo- 
ment lectura, crezând necesară o 
explicaţie suplimentară : 

— Ştii, lucrurile mu s'au petrecut 
chiar așa... A intervenit firește... vi- 
ziunea mea, un anumit aranjament, 
un fel de... cum să zic, o potriveală... 
într'un cuvânt creaţia... 

Desigur, libertatea artistului e 
destul de mare, dar ne întrebăm 
dacă prin această deformare a rea- 
lului el mu ne conduce la vicierea 
de ncrecunoscut a vieţii, oferindu-ne 
în locul reflexului ei veridic o defor- 
mare fantezistă. Vom înțelege prin 


(Urmare în pag. ultimă) 


GEORGE MURNU 


Po a 


-- George 


Folescu 


George Kolescu a dispărut 
intro dimineață dintre noi, 
năruind cu el un sens al 
artei, stărâmând bucuria ce- 
bor pentru care glasul său 
insemna 0 aunare sau un 
drum spre marie iluzu. În- 
VOrpi &larue pe care acest ne- 
asemuut artast le ridica dun 
Tecut INȘiLUALL (E OLE, VOI 
rămane o amintire ciuda, așă 
&UM SUNE Aaa pile piata” 
lor spirituaie ce nu se mâi 
reptiea. UN regret viu, un goi 
in Surielui nusuu. Sunt 04 
atuul 4 CALUL Vidţă este Cu d- 
dat mai scumpă, cu cât şum 
ca uiuryu Mu putin Să-i uain 
NICI Un Seas. pre Lulosuu cul 
a muri rustscăt UA Sa Mau” 
gâle pe c.ne, dunco.0, cu vo- 
ca lui, dulavuate că Vaauruie 
mari adanci şi limşute ? O 
mate lruputasa, unue apa al- 
bastră surade soare.ui, unde 
vuăța dacu este, este caimă 
şi luminoasă, O viaţă aeve, de 
paradis, unde tiecare iși tiae- 
şie odată cu prezentul anii 
ucuţi şi cei ce vor să vie. 

AsSuel simțeam muza jul 
Folescu, şi eaectul ei magic 
mă despărţea de sufeținţă, 
de idesa de efemeritate, de 
vremeinicie, Dar însuşi crea- 
torul acestor seninătăţi a tre- 
buit să dispară, Magicianul 
după scenă a devenit om, ca 
ori şi care, spre a-şi indura 
soarta. 

Nu-l vom mai auzi cântând, 
glasul lui nu va mai fi bal- 
sam al frământărilor noastre. 

Beethoven întreba pe patul 
de moarte: „Hummel, nu 
așa că am avut talent? In- 
treba ca un om, care a avut 
un talent, dar pe care nu-l 
mai are, la un moment qat. 

XYaiă, a sosit momentul când 
Foiescu nu mai are talent, de 
ne-ar fi întrebat însă dacă 
l-a avut am fi știut ce să-i 
răspundem. 

Folescu a fost dintre cei a 
căror viaţă face cumplită 
moartea, dimtre cei a căror 
viață este inadmisibil s'o ui- 
tăm. 


VICTOR POPESCU 


























Un fel de a prețui existența este de a o ase- 
măna cu visul. Cu visul, ea se useamănă mai în- 
tâi prin modul de a începe să fie: apare la un 
moment dat, din neant fără să fi fost mai înainte 
și cuprinde în sine dorința de a îi în eternitate, 
iără moarte, Ă 

De analogia cu visul nu ne vom sluji, ca deo 
principiu estetic, spre a da existenței semnificație 
artistică, cum face Nietzsche, plăsmuind pentru 
vis mitul apollinicului, iar pentru viață mitul dyo- 
nisiacului, In cercetarea noastră am lăsat într'a- 
dins la oparte arta, pentru aceea că viața trans- 


cende arta. Arta nu acopere niciodată în întregime 
viața. Nietzsche crede ca elenii au chemat visul în 
ajutorul vieții, că au plăsmuit pe zei din apariţiile 
senine ale reveriei, și astfel au impăcat pe Dyo- 
nisos, divinitatea vieţii tragice. De timpuriu elenii 
au primit revelația unui adevăr: „Rasă eiemeră și 
mizerabilă, odrasla a hazardului și a suferinței, 


pentru ce mă silești să-ți revelez ceeace ar îi mai 
de folos peniru tine să nu cunoști niciodată? Bi- 
nele suprem, este de anu te fi născut, de anu fi. 
neantul. Aceasta ar trebui să preferi: dar ţi-e cu 
neputinţă! Lucrul cel mai bun ce-ţi rămâne de 
dorit este să mori cât mai repede“. Sunt vorbele lui 
Silene, învățătorul lui Dyonisos, zeul vieții caru 
nu vrea să moară, şi pe care elenii l-au făcut sim- 
bolul primăverii, al naturii care înviază. Dar 
Dyonisos sulerea şi spre a se mântui, a cerut a- 


jutor lui Apollo, visului: „Elenul a cunoscut şi a 
resimţit spaima și oroarea existenții; pentru a-i 
fi cu pulință să trăească, a trebuit să evoce îru- 
musețea protectoare şi strălucită a visului olym- 
pic“. (Nietzsche, Origina Tragediei). Sunt uluitoare 
concluziile trase de Nietzsche din afirmaţia sa: cu 
seducţiile visului, elenii au potolit pe Dyonisos și 
mai mult au ajuns să exalte instinctul vieții, 
doctrina beţiei vitale în etema întoarcere; Ast 


iel  visătorul  dYonisiac realizează dispariția 
individului, risipirea sa liberatoare într'un senti- 
ment de identificare mistică, „Acum, prin evan- 
ghelia armoniei universale, fiecare se simte ală- 
turi de vecinul său, nu numai reunit, împăcat, 


contopit, dar și identic în sine, ca şi când Maia 
s'ar îi destrămat, ca şi când n'ar flutura din ea 
decât petece, în iața misteriosului Unu Primor- 
dial”. (op. cit), Mulţi ani după apariţia cărții în 
care scrie acestea, Nietzsche, recitind-o însemna 
ca un elogiu pentru tinerețea sa : „În toată cartea, 
o tăcere proiundă, şi ostilă, în ce privește creşti- 
nismul: el nu este nici apollonic, nici dioniziac: 
el neagă toate valorile estetic, — singurele valori 
pe care le recunoaște Origina tragediei, — el este 
nihilist în sensul cel mai adâncit, în vreme ce 
simbolul dyonisiac a atins extrema limită a afir- 
maţiei”. (op. «it. în mole). 

Dacă autorul acestei propoziții, ar fi un istoric, 
cel mai simplu lucru ar fi dovada că s'a înșelat 
cumplit, — că n'a cunoscut documentele reale a- 
supra creștinismului, că este victima ignoranței. 
Dar este vorba nu de istoric, ci de filozof; care a 
cunoscut și a interpretat | Să reținem ceeace este 
esențial în îilozofia lui Nieizsche; ura impolriva 
lui lisus, Nimic altceva decât un diabolic senti: 
ment de ură, de invidie, de necaz Tăcerea pe 
care declară că a păstrat-o, față de creştinism, 
în tot studiul l-a ros de fapt ca o amarnică sute: 
rință, Muţenia lui.l'a durut poate fiindcă își da 
zeama că unele din afirmaţiile despre elenism 
se acordau cu creștinismul și multe din negaţiile 
despre creștinism se  cuveneau elenismului. 
Conştient de aceasta păstra tăcere totuși, 
liindcă voua un fundament al filozoiiei voinţei 
de putere căreia i se opunea invincibilă în- 
vătătura Nazarineanului. Când Nietzsche a aș: 
ternut pe hârtie cuvintele „evanghelia armoniei 
universale“, nu avea oare în minte pe cea: 
laltă, a Logosului: „evanghelia iubirii”? Când 
construia o frază măreaţă și-o termina cu mis- 
teriosul Unul-Primordial”, uitase oare doctrina lui 
lisus despre „Dumnezeu-Tatăl”? In tăcerea lui 





CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 











25 Noembrie 1939 














RO! 

















Cuvânt şi cosmos 


Nietzsche se ascunde o și mai crâncenă mizerie 
când proclamă băutura narcotică și „beţia” ca 
mijloc de a exalta viață, de a o ridica la rang de 
divinitate, de a-şi afirma un Dumnezeu: Dyonisos! 
Dyonisos nu poate trăi însă de la sine și prin sine: 
are nevoie de celălalt zeu, al visului, pentru a-i 
ace viața cu putință pim valorile estetice ! Rier- 
regaard alirmă în tratatul despre „Desnădeide” 
că „valorile estetice” sunt un păcat, fiindcă ele 
îndepăriează de la viață. Ele nu sunt viața, ci o 
copie a ei. In creștinism, păcatul este a pierde 
viața, a fi în primejdie de a muri, — orice este 
îndepărtae de la viaţă, de la isvorul ei, înseam- 
nă apropiere de moarte, de păcat, Creștinismul 
preferă înainte de orice, viaţa, ceeace ni s'a dat,— 
prin existență, starea de creatură, actul creato- 
rului de a ne fi scos din neant, prin bunătate. 
Căci dacă binele suprem este însăși existenţa, 
acest bine suprem a isvorât dintro bunătate su- 
premă! Ceea ce copleșeşte ființa nu este forța ei, 
ci bucuria de a fi, de a trăi, de a nu fi murit; ace- 
sia este primul și cel mai puternic sentiment de 
creatură. Adevăratul sentiment auroral, al para: 
disului, al vieţii fără păoat, fără moarte, Luminei 
interioare aprinse din bucuria de a fi viu, de a 
trăi, de a te mișca, de a putea să ridici mâinile 
să cuprinzi lucrurile, de a înălța ochii să con: 
templi făpturile, putinţa de a simţi sângele cald, 
de a înțelege că trupul creşte, că are dorinţi, că 
iubește, şi că vrea să dorească şi să iubească 
în eternitate, — toate acestea formează binele su- 
prem, pe care creștinismul îl preferă oricărui alt 
bine, fie estetic, filozolic, sau orice alt produs alt 
gloriei | „Homines non gloriae sed vitae, non fa: 
mae sed salutis !“ Nimeni nu simte nevoia de in- 
termediar, de fantomele visului; Dyonisos sa vin- 
decat de neant, El este însăși viaţa, nu este zeul, 
este viața ce s'a dăruit, în existenţă, viața de a. 
cum, și de aici, care nu se leapădă pentru nimic, 
fiindcă ea este un semn, este semnul darului, al 
ieșirii din neant, al actului de iubire. Şi viața nu 
este decâ! viață, ea nu este Dumnezeu, fiindcă 
acesta este mai presus decât viața, este „Cel ce 
este”, despre care noi nu știm decât că este. El 
este și „Unul-Primordial”, și mal mult decât ată 
ta: este cel ce este. „Deaceia se și numește el îm- 
părat al veacurilor; pentru că în El și în jurul lui 


este și subsistă toată existența. El n'a fost când: 
va, nici nu va fi, nici nu s'a tăcut, nici nu devine, 


nici nu va deveni. Mai curând chiar nici nu există, 
ci este sența a celor ce există, Nu numai lucru: 
rile care există, ci chiar existența lor vine dela 
el, cel ce există mai înainte de veacuri, căci el 
este vșnicia veacurilor și cel ce există mai înainte 
de veacuri”. (Dionisie Pseudo-Areowagitul (vrecre. 
IV), trad. de Cicercme Iordăchescu și Th, Simens- 
chy).Calea spre Unul-Primordial, nu mai este „e- 
vanghelia armoniei universale” înşurubarea în 
cosmos prin dansul dyonisiac, prin beţie şi nar- 
cotice. O altă armonie a fost desroperită, mai a- 
propiată stării de creatură, decât gloriocasa, dar 
neîndurata armonie a universului astral. „Pentru- 
că, Doamne, n'ai creat universul în univers, căci 
nu era nici un loc, unde ar îi putut să fie, înainte 
de a-l fi făcut să fie. N'aveai, Doamne, nimic în 
mână, de care să te slujești ca să zidești cerul și 
pământul. De unde să-ţi fi venit substanța, pe care 
n'ai creat-o, 





și din care să iei ca să creezi? 
Există ceva care să nu-și datoreze existenţa, fiin- 
ței tale? Ai cuvâmiat așa dar, şi lumea a luat exis- 
tență, și prin cuvântul tău ai creat-o! (Ergo dixisti 
et facta suni atque in verbo tui fecisti ea! Augu- 


stin, Conf. 11, v.). O altă evanghelie decât a „ar- 
moniei universului astral”, pentru că vine mai de 
departe decât aceasta, deși mai apropiată de 


creatură. Vine de la cel ce a creat însăși această 
armonie universală, și pe care îl lăudăm că a 


creat-o din neant. „„Ceeace slăvim este Dumne- 
zeul unic, care prin cuvântul său. a scos din 


neant această zidire uriașă cu toată arătarea 
elementelor, a corpurilor, a spiritelor, spre a 


sluii de podoabă a măreției sale (ormamentum 
majestatis suae) pentru aceasta elenii au dat 


lumii numele de Kosmos, (Tertullian, Apol. XVII, 
1) Elenii s'au oprit însă la ormonia astrelor, la 
cosmos, şi la frumusețea sa; ei n'au căutat mai 
departe, spre ceeace este altceva decât lumea, 
și care este de preferat fiindcă este însăşi vecini- 
cia prin care lumea a ieșit din neant: cuvântul prin 
care lumea s'a făcut. In ce sens cuvântul este mai 
apropiat de viața noastră, decât lumea, cosmosul 
și armonia universală? „Atunci, întorcându-mă 
către mine, mi-am zis: „Și tu cine ești?” Şi mi-am 
răspuns: „Sunt un om... Și ceeace este mai pre- 
țios la mine, e starea interioară, Toate îmi spun: 
nu suntem noi Dumnezeu. El este cel ce ne-a iăcut, 





rea et 


LITERARĂ 


(Non sumus deus, et: ipse fecit nos), Omul lăun- 
1ric cunoaște acestea prin intermediul omului ex- 
terior: eu, ființă interioară, eu, eu suileiul, am cu- 
noscut acestea, prin semnele trupului... Ai deve- 
nit mai bun, sujletul meu, îţi spun, fiindcă tu dai 
viață trupului de care ești legat, împrumulându-i 
din viața ta, pe care nici un trup nu o dă altui 
trup. Dar Dumnezeul tău este pentru tine, însăşi 
viaţa vieții tale. (Deus autem tuus tibi vitae vita 
est). Augustin, op. cit. X, 5—10). 

Cealaltă evanghelie nu este așa dar a „armo- 
niei stelare“, ci a omului imierior, (homo interior). 
Un alt cosmos, un alt univers, decât! al elenilor, în 
care omul nu mai are nevoie să intre visând, sau 
în beţia dyonisiacă, pentru că acest univers 
esta însăși viaţa sa, este sufletul său interior, mai 
armonios decât cosmosul, fiindcă este mai înrudit 
cu cuvântul creatorului: este viu, și poate slăvi pe 
creator, îi poate mullumi că la scos din neant. 
Dar visul? La ce mai slujește visul, dacă Dyoni- 
sos s'a vindecat de maladia necmitului şi numai 
cere ajutorul vedeniilor lui Apollo? În creștinism, 
visul este transcendența, cea mai subtilă cale 
a transcendenței, fiindcă prin ea se trece din 
universul iubirii omenești, în celălalt univers aliu- 
birii divine, 

(Oprim la acest capitol publicarea în revistă 
a studiului nostnu, deoarece va apărea în cu: 
rând, în volum, cu titlul „Closicism și Creștinism"). 


CONSTANTIN PANTANERD 





Cronici germane 





Câţiva scriitori sași din Ardeal 


Prea puţini au fost la noi aceia ari s'au ocupat 
die seriitorii sași cari trăese în Ardeal. Câțiva seriiteri 
de-ai noștri i-au amintit în articole sumare, :ar și 
mai puțini au fost aceia cari s'au trudit să-i tra- 
ducă, fragmentar kel puţin. Și miciodată m'a fost, 
acesta, un efort imutil, pentrucă oameni cari trăese 
acelaș fel de viaţă lu moi, văzând aceleaşi lucruri 
ca noi, vor fi putând să le exprime întrun chip 
aparte de-acela al mosu, Dar nu numai literatura 
comparată ne-a sugerat insamnările de faţă, ci cre- 
dința, că unii dintre acești contraţi mai vrâstnici, 
au isbutit să însemne ceva pentru mentalitatea po- 
porului lor. Unii dintre ei au chiar o circulaţie răs- 
pândită în Reich, dar poatecă, asta nu spune mare 
Jucru, mai ales 'azh. 


Va trebui să spunem din capul locului că litera- 
tura, săsească din Ardeal e un fenomen destul de 
viu și de interesant, dovedindu-ne nu numai c: scară 
de cultură ide care trebue să se ție seama, ci și des- 
voltarea liberă (în toate sensurile) în mijlocul unui 
popor care știe să-și respeote minoritățile. Centre 
de cultură vom putea cita destule, fiecare burg din 
acel „Siebenbiirgen“ fiind câte unul; astfel: Braşo- 
vul, Sibiul, Mediaşul, Bistriţa și Sighișoara sunt 
orașe în care trăesc și lucrează, 'seriiteri nemți. 

Incă dmainte de răsboiu, unul dintre pei mai de 
seamă (dacă mu cel mai de seamă) dintre aceștia, 
Adolf Meschendârter, a pus temeliile unei reviste 
literare intitulată, „Die Karpathen“, în paginile că- 
reia se întâlneau lo seamă de seriitori nemți de 
pretutindeni. Că experiența lui Adolf Meschen- 
dârter a fost interesantă, iată un lucru indiscuta- 
bil, Dar marile furtuni ale anilor, i-au pus punret. 
După, trecere ide ani, um: alt seriitor sas, Heinrich 
Zill:ch, a scos revista „Klingsor”, care cu toate că 
redatcorul ei trăește in Reich, mai ființează şi azi. 
„Klingsor“ a fost unul din cele mai frumoase epoci 
ale literaturii săsești, și azi me aducem aminte cu 0 
vie satisfaaţ:e de vremile ei bune. Redactorul ei, nu 
numai că a strâns în aceste pagini o elită spirituală 
săsească, elită pa care sbuclumul steri! al clipei a 

i 0, dar în paginile lui „Klingscr“ au fost 
cetitorilor câţiva dintre cei mai reprezen- 
tativi seriitori ai noștri. Asttel au fost traduşi și pur 
blicaţi în repetate rânduri: Nichifor Crainic, Cezar 
Petrescu, Lucian Blaga, Ton Pillat, Al. A. Ph-lippide 
și încă mulţi alţii. Iar dacă-mi va fi îngăduit să 
deschid în acest loe o lirică paranteză, va trebui să 
spun că în 1933, primele versuri ale celui ce iscălește 
articolul, au apărut în tălmăcire germană, tct in- 
trun caet al lui „Klineisor“, Stăruind și azi în apa- 
riţie, revista s'a mutat dela, Braşov la Sibiu, iar cel 
ce-o redactează, e tânărul Harald Krasser, un inte- 
resant scriitor, traducătorul în nemţeşte al roma- 
nului „Baltagul“ al d-lui Mihail Sadoveanu. Vechiul 
„Klingsor“ s'a, dus însă, iar azi mai pâlpăe o lumină 
rare pare Gestul de stinsă și de ciudată, depășită 
de vremi, 








i i a a a a a e 


Trecând să analizăm, în linii toarte mari, câţiva 
reprezentanţi ai acestei 'iteraturi, wa trebui să încz- 
pom cu Adclf Meschendănrfer, romamrcier şi poet, de- 
ținător al „Medaliei Goethe“, care e un fel de „pre- 
miu național”. Trăimd la Brașov, d-sa ne-a dat în 
romanele „Die Stadt im Osten“ și „Der Biffelbrun- 
nen“, un interesant tablou al vieţii Sași'or, cu toate 
obiceiurile, luptele și visele lor. In special primul, 
e un roman de-c rară frumuseţe, o carte care trece 
prin suflet, Un alt roman, mai vechiu, al d-lui Me- 
schendorfer e „Lenore“, tradus și în româneşte; îm 
paginile lui am aflat pe lângă un aer de possie şi 
câteva pasagii de-o rară frumusețe, tratând despre 
poporul român. Adolt Meschendorifer este un scriiter 
autentice și nu credem că exagerăm spunând că e 
cel mai de seamă dintre ai săi. Mai tânăr ca Me- 
schendărfer, Heinrich Zillich sa afirmat întâi ca 
poet şi nuvelist, scriind acea încântătoare poveste 
adolescentină „Wălder und Laternenschein“, carte 
plină de d.bueli și poesie, nuvelă perfect reprez=u- 
tativă a vieţii tinerilor Sași. „Klingscr“ e tot creaţia, 
entuziasmului săm, risipit azi în mari succese, care 
se manifestă în romane frumos serise, dar care par 
a avea alte preocupări decât cele pur literare, Lucrul 
de lăpetemie este însă că domnul Heinrich Zilich 
e un scriitor mult căutat. 

Un povestitor meântrecut e d. Erwin Wittstock, 
autor al cărţilor „Briudsr nimm aie Brit mit”, „Der 
Zinneborn“ și încă al altor câtorva, de-un răsunător 
succes, Posedând, ca foarte puţini alţii, darul povas- 
tirii, d. Wittstock a seris câteva nuvele care ni-l 
arată ca pe-un seriltor definitiv format. Vem pune 
odată, inaintea Ieotcruiui nostru o m:nunată nuvelă 
de-a, d-sale. 

Apoi mai e Misch Orendt, gânditor, fim și retras, 
pe care am avut deseori bucuria de-al ceti în pagi- 
nite foilor Ardelene, iar pentru: a incheia şirul acesicr 
scriitori (șir dealtfel imzompieet) vom leita pe d. 
Adolt Heltmann, unul dintre pei mai adânci cunos- 
cători ai literaturii noastre, un spirit critic foarte 
înzestrat, care din păcate se risipește în foiletcane 
si articole, Noi aşteptăm dela d-sa cartea care să-l 
recomande tuturor, ca pe-un autentic critic. Vor mai 
fi câţiva seriitori, planul nostru inițial și-a. propus 
însă numai pe aceștia. Ă 
„ Am stăruit Ia, prezentarea lor, nu dintrum ieftin 
spirit de amabilitate, ci pemtrucă nutrim convingerea 
că apești purtători de cuvânt, sunt personalităţi in- 
teresante şi demne de cunoscut, 

Poate că literatura saşilor Ardeleni trece azi prin- 
tr'o briză acută, din motive mai mult exterioare, Noi 
însă nu vom face constatări care trec dintolo de 
secpul nostru, ci ne vom exprima doar convingerea 
că această er:ză, chiar dacă e existentă, e una pur 
momentană, și că mâine vom putea afla între umbre, 
aceeași undă de lumină pur estetică, pe care-o iubim 
şi pentru care am scris aceste rânduri, 


ŞTEFAN BACIU 





Cronica ideilor 








Despre credința 


O întrebare de primă însemnătate cu pri- 
vire la problema credinței pare a fi urmă- 
toarca : credința este o stare subiectivă 
ori una obiectivă? Apoi, în aceiași ordine 
de preocupări, urmează să răspund>m dacă 
singurătatea este proprie trăirii credinciosu= 
lui, ori dimpotrivă, scopul metatizis al cre- 
dinței se confundă cu scopul ei sozia!, cum 
pare să subscrie undeva Berdiaeff: cetace 
ar dure la contuziunza celur două finalități, 
concluziune care trestue primită, lin orice 
caz, cu multă prudenţă. 

Contrazicând opiniunea lui Berdiaeff, Ga- 
br:el Marcel, intervine într'o lucrare din 19351) 
cu oarecari afirmațiuni deajuns de originale, 
uneori chiar surprinzătoare, referitoare la 
credinţă. Le vom analiza prin raport la între- 
bările de mai sus, pontrucă a răspund dară 
singurătatea și subiectivismul sunt sau nu 
de natura şi de esenţa credinței, echivalează 
cu a intra în mediul central al acestei proble- 
me. Ne amintim de afirmaţiunile făcute de 
Berdiacii într'una din „meditaţiunile sale“ (a 
treia) — despre funcțiunea socială a singură- 
tății. In solitudine, eul nostru devine apt a 
se regăsi în ființa acestei purităţi de substanţă 














dle MIRCEA MATEESCU 


care îl face capabil a se transcande, valabil, 
scara transcendenţii conducând, deschis, că- 
re social. După ce transesdenţa eului, în me- 
diul intim al solitudinei, este un fapt împlinit, 
o caldă înțejegere a lumii, urmată de o accep- 
ţiune totală a socialului — sunt de așteptat. 
Ni se pare că gândurile lui Berdiaefi ar tre- 
bui traduse astfel: transcenderza eului în 
fingurătate, care este o stare activ subiectivă, 
conduce la obiectivarea cului, pentrucă senti- 
mentul de dragoste universală care vine de 
pe urma trăirii subiectului; este înțăies ca o 
privire obiectivă şi olimpice senină asupra 
lumii. Așadar transcendarea eului, deși este 
opera subiectului, ea se face însă în sensul 
socialului, având drept rezultat accepțiunca 
creştină a lumii. 

Pentrucă transcendența subiectului trebue 
să aibă o adresă și un obiect, rămâne să con- 
statăm că ea se întâmplă în sensul lumii din 
afară: şi producând efecte asupra acesteia, 
deci constituindu-și lumea drept obiect. Afir- 
maâţiunea revine, în altă ordine ideativă, la 
Heidegger. Menţinem do aici concluziunea 
paradoxală că starea de extremă limită a tră- 
irii subiective este obiectivarea,  solitmainea 





fiind mediul de frontieră dintre cele două 
atitudini ale spiritului, 

Cu totu, diferite sunt constatările lui Ga- 
briel Marcel. Acest autor scrie prealabil că 
„prima iluzie pe care trebue s'o risipim este 
credința în singurătate, ea, fiind primul ob- 
stacol de învins şi, în oarecari împrejurări, 
prima tentaţie care trebue depășită“ (298). 

Distingând categoric între „scopul social: 
și „scopul metafizic“, Marcel nu privede eu- 
lui funcțiune socială, nici nu socoate credința 
drept o stare subiectivă, O privire anajitică 
asupra credinței, una riguros şi exclusiv me- 
tafizică. tinde la concluzia că problema anga- 
jeoză în enunţarea ei date obisctive. Adovă- 
rul obicctiv, care ar putea fi realitatea cre- 
dinţei, se distinge prin opoziţia cu „starea 
pasională“ a  necredinciosulai Evident că 
Marcel vorbeşte de o „realitate obiectivă“ 
care nu se poate înţelege însă în mod logic, 
cu ajutorul metodeior şi mijloacelor apercep- 
tive de care dispune, normal, raţiunea noa- 
stră. Deaceia nu suntem da acord cu argu- 
mentarea pe care acest! autor o încearcă îm- 
potriva celor care afirmă că „nu cred“, Pre- 
cizăm: suntem de acord cu finalitatea ace- 
stci argsumentări, fără să subscriam însă asu- 
pra metodei întrebuințată de Marcel pentru 
a combate alocuțiunile color lipsiţi de cre” 
dinţă. 

D: exemplu: la afirmaţiunsa făcută de 
un necredincios „ştiu că nu există nimic, 
autorul francez învederează enormitatea ace- 
stei propoziţiuni pe motiv că ea este imposi- 
bilă atâta vreme cât individu,  nezredinrios 
„nu poate prezenta o anchetă asupra infinitu- 
lui“ (305). Cu alte cuvinte, când cineva ne în- 
tâmpină cu atitudini negative sub cuvânt că 








n'a putut, să constate, prin proprii mijloace, 
existenţa certă a ființei absolute, argumentul 
suprem care trebue să i“. opunem sar enun- 
ţa în felul următor: „m'ai dreptul să tăgă- 
duieșşti existenţa Aceia, pentrucă singur ai 
constatat că nu poți cunoaște totul, infinitul. 
Ov, dacă logic nimeni n'a epuizat, cognitiv, 
infinitul, deduiţiunea necesară este că, exi- 
stând necunoscutul, existența revelată a lui 
Dumnezeu este dovedită... 

Am impresiunca că asistăm la um raţiona- 
ment, satisfăcător din punctul de vsdere al 
estetismului dialectic, dar în totul steril prin 
rapart la problema credinţei. Gabriel Marcel 
combate logica nccredinniosului și pledează 
existenţa credinței — tot cu miiloace logice, 
şi aici trebue identificată difcultatea pe care 
ingud şi-o creiază. Credința în Dumnezeu, 
și orice credinţă, nu se dovedeşte prin raport 
la insuficienţa logică a omului. 

Eiminând cunoscutui, nu urm=ază să spu- 
nem că ceiace rămâne, implică existența me- 
tasensibilă, deci justifică atitudinea crea.ncio- 
sului. După cum a nu crede este o stare pa” 
sională, subiectivă, ori cât ar afirma necre- 
dincioşii că nu cred pentzu că sunt „obiec- 
tivi“ — tot asemenea a crede implică o stare 
pe dsasupra verificării dialectice sau percep- 
țici logice. 











Intre credinţă şi obiectivitate nu trebue să 
stubilim nici “un îel de raport. Obiectivitatea 
este funcțiunea firească a rațiunii cunoscătoa- 
re, obiectivitatea este pe firea și de esența 
logicei: omul îşi constiiue rațional, prin pro- 
pozițiumi de judecată, „oibectul“, adică lumea 
din afară. Intrând în analiza procesului de 
elaborarea a lumii, adică încercând o critică 





a cunoștinței, ne convingem repede că actul 
cunoașterii, într'atât cât este logic şi pentru 
că este logic, limitează lumea. sensibilă pe 
măsura cognitivă a percepției: „obiectul: cu- 
noştinței, constituit. logic, deci finit, nu are 
nimic a face cu credinţa. 

De aceia, pentru că noțiunea de obiectivi- 
tate implică necesitatea metodei logice în ac- 
tul cunoașterii, cum obiectul este limitat far 
logica limitativă, este inutil şi periculos a mai 
condiţiona ordinea infinitului, căreia aparține 
credința, de noţiunea sensibilă a obiectivită- 
ții,_ Nu socotim adecvată culea alcasă 
de Gabriel Mercel, când discută credința din 
punrcitiul de vedere al obiectivităţii ei și com- 
bate pe detractorii credinței în mod dialectic, 

Mărturisirea, uneori foarţe sinceră, pe care 
ne-o face un profan: „în realitate nu stiu 
dacă am său mu credinţă, nu știu ce cred“ — 
exprima o incertiudine întru totul firească. In 
sensul precizărilor de mai sus, unei asemenea 
mărturisiri. echivalând o s:utentică neliniște, 
i se poate răspunde în felul următor : nu tre- 
bue să știm ce credem. Credinţa mu are 
obiect, static, specificat, autonom, limitat. A 
specifica obiectul credinței însemnează a face 
o operațune logică, de limitare a cunoștinței, 
nu a crede. 

A trăi, în ordinea infinitului, crezând, nu 
are nimic a face cu a cunoaște, în mod for- 
mal, prin actul limitării raţionale: atunci 
când crezi niciodată nu îți apare necesar să 
motivezi „obiectiv” în ce crezi şi dece, ori ce 
crezi. O asemenea tălmăcire logică risipește 
desigur credinţa, transformând-o întrun sno- 
bism, snobismur obicinuit al multora care 
vorbesc teoretic despre credinţă. scontând în 
credința altora. 











m———= 25 Noembrie 1939 





Deschise ușa bucătăriei cu băgare de 
seamă. Nu era nimeni. 

Dar dealungul pereţilor soba neagră 
îşi rânduise asemenea unui cavaier 
medieval, armele: cratiţe, ibrice și un 
linguroiu. 

Se repezi la raftul pe care se găseau 
cuţitele. 

Maăinile lui nervoase le încercă pe 
rând. Il alese pe cel mai mare. Un cuţit 
de bucătărie cu vârful ascuţit, cu care 
ai fi putut să înjunghii şi un bivol. 

De subt patul servitoarei pisica de 
culoarea cenuşei scoase printre ciucurii 
cuverturei un cap mustăcios şi speriat, 
mieună scurt, îl fixă o clipă cu florile 
de păpădie ale ochilor şi dispăru. 

Iși auzia paşii. 

Atmosfera i se păru de roman poli- 
țist. 

Ascunse cuțitul bine subt haină, ieși 
în culoar și se rezemă de zid să răsufle. 

Când atinse clanţa dormitorului, tre- 
sări. A intrat cineva în curte ? 

Dacă îl prinde ? 

Se strecură cu teamă înăuntru, căl- 
când în vârtul picioarelor. 

Deasupra paturilor largi, bătrâneşti, 
dintr'o ramă cu întlorituri de bronz, 
zâmbia tercheș un mire strângând dră- 
găstos talia miresei. 

Mirele din tablou privea omul din 
cameră și omul cu cuțitul ascuns subt 
haină se uita la cel din tablou. 


Semănau amândoi, numai că cel din 
cameră era mai adus de spate, cu tră- 
săturile mai adâncite, cu mustaţa mai 
căzută în părţi şi pe cap purta pleșuvia 
vulturului... 

Se reculese repede din admiraţia ta- 
bloului, scoase cuțitul şi privi pe fe- 
reastră dealungul străzii să observe 
dacă nu cumva vine doamna Brebu, ser- 
vitoarea sau vreuna din tele, 

Nu se zărea niciuna. 

Atunci se apropie de garderob, îl mă- 
sură de sus pana in pouea și zambi, In- 
fipse cuțitui prin desparitura uși langă 
broască şi împinse. Vadată, de mai muute 
ori. Uşa păra. şi se deschise greu scun- 
cind ca un copil. 

Am ucis un garderob, își zise leremia 
Brebu lăsându-se în genunchi şi scoto- 
cind printre rute. Ă 

Tocmai la fund găsi pachetul. Smulse 
din el zece hârtii ue cate o mie, le vâri 
mototol în buzunar și pături pachetul 
cu grijă în acelaşi loc. 

Inchise uşa garderobului, duse cuţi- 
tul în bucătarie, luă jurnalul și se așeză 
picior peste picior pe un scaun, într'o 
cameră alăturată, ca și când nu sar ii 
întâmplat nimic. i 

Pipăind banii în gura buzunarului, se 
revăzu cu breton, alături de pușculițele 
copilăriei. 

“tot un cuţit și tot un garderob. Nu- 
mai că atunci mai trebuia și un scaun, 
fiindcă pușculiţei, care era sau un butoi 
sau un câine mops, îi plăcea deobiceiu 
să stea sus pe garderob, ascunsă între 
gutui şi deacolo să te momească. Hoaţa! 


Pe latul cuţitului vârit în cheotoarea 
puşculiței, goioganii lunecau încet ros- 
togolindu-se pe dușumea, lângă piciorul 
scaunului, pe subt masă și pe subt co- 
voare, Preunzand şi ei numai atât: să-i 
cauţi deabușeiea. 

Cu gâtul strâmb şi mâna înţepenită, 
câtă lenure apoi. A Im era taraba li- 
monagiului, cu batoane ae ciocoiată, cu 
bucauate ieciţe de turtă duuce, cu gloan- 
țele bonboanelor de toate culorue, cu 
Cocu și norocu invelit n toiță şi cu un 
moţ de sparanghel!, cu pastileie de men- 
tă ca aspirina in pacneţeie rotunde şi 
cu dreptunghiuri ae simt... 

Cunos ! Așezându-și hârtiile în port- 
moncu, leremai Brebu simţi — o poftă 
neobișnuită de simit şi înghiți în sec. 

In același timp se deschise poarta. 

Luă ziarul şi iși potrivi o figură preo- 
cupată, ridicând o sprânceană. 

— Bună ziua, dragă. 

— Bună, — mormăi el, privind pe 
furiș. 

Ce-ai păţit că n'ai plecat încă în oraş? 
—întrebă ea rânduindu-și cumpărătu- 
rile. N 

— Te-am aşteptat. Vream să-ți spun 
că plec vreo două zile la ţară... 

Doamna Brebu se întoarze nedume- 
rită, cât pe-aci să-i scape un pachet 
din mână. 

— Cum? 

— Sunt două sărbători. Să mă reped 
până la ţară. Nu? Tu ce zici? 

— Ce să cauţi acum la ţară, omule ? 
— se miră și mai mult doamna Brebu. 

— Să văd pe mama, dragă! 

— Ce te-a găsit dorul ăsta aşa team- 
nesam ? om în toată firea! 

— Mama, dragă... 

— Aşa hodoronc tronc: plec la țară... 

— Mama, puiule ! — îşi ascunse faţa 
în ziar Ieremia Brebu și de acolo din 
ascunzătoare, continuă: — dealtfel o să 
plec chiar acum. Am un tren la zece și 
cincizeci. Imi iau numai pardesiul. Două 
zile... 

— Să-ţi dau şi-o cămaşă de schimb 
— se îndreptă, resemnată, spre dormi- 








tor doamna Brebu, dar ei îi sări înainte 
depe scaun şi-o apucă de braț. 

— Nuuuu ! Nu e nevoie! Ce, vrei să 
pierd trenul ? Uite că am şi plecat. 

Iși luă din fugă pardesiul, pălăria şi-o 
sărută pe frunte. 

— Sărut-o pe Gaby şi pe Valențina. 
Viu Luni! 

— Stai să-ți aduc măcar o batistă. 

— Nuuuu ! — şi-o sbughi spre stradă. 

In poartă se opri și-i strigă doamnei 
Brebu. 

— Auzi, puiule? 

— Aud. 

—Șiii ceva? E foarte curios. Amo 
poftă grozavă de simit —— şi fugi în spre 
tramvay. 

Din prag, doamna Brebu îl privi lung 
și își făcu cruce. 

— A dat în mintea copiilor ! 


Când cobori din tramvay, la gară, se 


uită la numărul vagonului, 106, şi îl. 


însemnă repede în agendă. 

Trecu un hamal. Primul. 

Ă Fiindcă nici n'apucase să vâre agenda 
în buzunar, îi însemnă şi numărul 
ăstuia : 22. 

Așteptând la ghișeu să ia bilet, îl ar- 
dea jăratecul nervilor subt tălpi. 

— Ei, dar mult ne mai ţine, domnule! 
Pentru un bilet să faci coadă... 

__Şi cum nu ii mai venea odată rândul, 
ii numără pe cei dinaintea lui scoțând 
din nou creionul. Opt. 

„Îşi epuizase răbdarea. Clocotea. In- 
tinse banii biletului peste pălăria unuia, 
turundu-i-o şi transiormand-o întrun 
tricorn de mareșal, îl câică pe cel de-a- 
lăvuri pe gheata, obhganau-i să stea in- 
tr un picior Şi asmuţ privirile injectate 
ŞI ranjetul stramb al celui dun taţă. 

— ai răbdare, domnule! Ai răbaare... 

Cu greutate, răzbi. 

— Unv, a aoua, Sinaia! 

intăşcă biietuu și restul, şapiesprezece 
lei. Șaptesprezece, îşi zise. Să-l insemn 
şi p'ăsta. 

Cu pardesiul umflat în urma lui ca o 
pelerină, goni apoi spre peron, între- 
bându-i pe toţi hamalii, zăpăcit, găfâind, 
cu inima la gură. 

— Trenul de Sinaia... Piăcerea... Unde 
trage plăcerea ? Se împiedică de scara 
vagonului, parcurse culoarul, uitân- 
du-se vevenţă în toate compartimen- 
tele. Deschise ușa unuia și întrebă pe 
singurul domn depe canapea. 

— Vă rog, ăsta e plăcerea ? Sinaia ? 

Domnul cu taţa ca o pătlăgică prea 
coaptă revărsată peste guierul de celu- 
loa şi cu burta dormitand în trei valuri 
pe genunchi, grohăi un „da“ şi deschise 
Za ul, 

de aşeză şi leremia Brebu. Dar n'avea 
aSlătupar. rărca se  convocase 1 el 
Patuănsentul Qracilor, lşi așeza parde- 
Sua UL piasa ae acasupra, ui lua, ii pă- 
uri ali nou. 

Pe urma scoase ceasul, uitându-se la 
cel ae visavis că ia un compuce. 

—— Ma: Sunt zece minute... 1rec încet, 
nu ? 

Domnul gras nici nu clipi. 

-— Mergeyi la binala ? 

— Nu! 

lereuua Brebu începu să bată tactul 
Cu piciorul. bimyea nevoia să vorbească, 
dez. nu era lmbut an tre. Sburaa in 
e. o veseue pe care ar îl vrui so îm- 
partă şi aiuma, 

— Carevasazică, nu mergeţi la Sinaia? 

— Nu! 

— te păcat! Ploești ? 

— Nu. 

— la să văd eu, ghicesc... Câmpina?... 
Buşteni ?... 

— vă rog, nu vă deranjaţi... Vă lă- 
muresc eu aacă vă interesează: Brașov 
— işi descoperi numai un ochi din ziar 
domnul gras. 

— E 1vumos şi la Braşov, da vezi 
dumneata, Sinaia... E aită lume şi pe 
urmă ai Cazinoul... Vilegiatură? — se 
aplecă Ieremia Brebu cu coatele pe ge- 
nunchi pus pe tăităsuială. 

Nu primi nici un răspuns. 

Vagoanele se mișcară, clătinându-i pe 
amândoi. 

— A plecat trenul! — își frecă mul- 
ţumit palmele Ieremia Brebu şi con- 
tinuă — trei ore face până la Sinaia? 

— Chiar atât. 

După o scurtă pauză în care pomii 
începură să defileze pela ferestrele 
vagonului și pe câmp să apară plutoa- 
nele de infanteriști verzi ale porumbu- 
rilor cu știuleţii la centiron în loc de 
baionete, Ieremia Brebu reluă firul 
vorbei, deși omul gras nu-l întrebase 
nimic. 

— Eu dau o raită pela Sinaia. Să 
văd. Dau lovitura, sau n'o dau. A, nam 
bani mulţi. Mai mult de distracție. Ceac 
pac şi eu pe ici, pe colo. Ce mi-am 
spus: două sărbători, timp frumos, ia 
du-te Brebule și vezi, ai noroc... Aşa e? 

Depe canapeaua de visavis primi 
drept răspuns un început de sforăit. 

Domnul gras lăsă jurnalul să-i lunece 
la picioare și cu mâinile aşezate ca două 
pâinișoare de secară pe piept, că ia 


Pe N 


UNIVERSUL LITERAR 


burtă nu-i ajungeau, începu să acom- 
panieze locomotava. 

leremia Brebu scrâşni din măsele. 
Borţos nesimţit ! 

Şi cum mai simţea nevoia să se spo- 
vedească, să stea de vorbă cu cineva! 
Câte nu i-ar fi îndrugat borţosului ! 

l-ar ii spus, de exempiu, că e pensio- 
nar, ca ae uoua 1e.e ae Imaătival, că 
toaia Ziua se pucilsește în casa, ca siu- 
gura iu pieucupare ma. senoasa e să 
pateasca a Sarutul unul, apă, esec 
urca ȘI gunoiul, ca işi incaseaza pensia 
foare gucu iunaca e iume muuta, că in 
hecare amineața udă caisul aan curte, 
Caisul Care sa uscat ae acum un an, 
dar pe care el toi il udă, ca tetere vor 
să cumpere un aparat de rauio, că 
doamna brebu are cateva zeci ae mii 
stranse dea coșniță și pensie, ascunse 
în garderop şi că el az ae aimineaţă 
a aeschis garderobui și... a, nu, asta 
mar îl spus-o, că e satul de pocarașul 
duminical la un leu cu Aiexandrescu 
deia boștă, cu madam Penciu și alţi ve- 
cini, că... 

Mişcându-se pe canapea, domnului de 
vizavis, i se unuilă vesta gata să-i ples- 
nească nasturii din încheetori. 

leremia Brebu numără imediat. 

Opt! 

A doua oară îi ieşi azi înainte opt. 

Borţosul are opt nasturi la vestă. 

* 

Se plimbă două vre prin parcul ca- 
zinouiui. Nu se aescnisese inca, Lotuşi, 
pe banci apărusera JUCaLoril. 

Unii se cunoșteau după carnetul din 
mâna însemnat cu Cre, dagonale, sIs- 
teme și auente ierogure, pe care îl 
consuitau ca pe o ryuma, alţii aupă 
nervozitatea cu care urmareau ceasul, 
şi cei din urmă, din care tăcea parte 
şi Ieremia Brebu după agitația cavalină 
a picioarelor. 

Când, întine, uşa fermecată se des- 
chize, grupul năvali pe scări la bilete, 
ca tătarii. 








— Nu, mulţumesc... Nu fumez. 

Pe urmă regretă. Trebuia să ia una 
să i-o ducă lui Gaby, că ea colecționează 
ţigări. 

Uşile sălii de joc se 
odată cu ele şi sufletul 
Brebu. 

— Să luăm fise — spuse monoclatul, 
apucându-l cordial cu un braț de spate 
— da apropos, doamna ce mai face? 

— Gospodărie. Imbătrânește și ea — 
şi simţi năvălind în el toată spovedania 
destinată borţosului din tren şi că îl 
îneacă bucuria: auzi, ăsta moșier, să-l 
apuce de umăr, să-l întrebe de nevas- 
tă-sa. De unde îl cunoaște, mă nene, de 
unde ? Câtă cinste! 

Schimbă o mie de lei şi luă două tur- 
nun ae tise. 

— ma scuzi, ne întâlnim pe aci se 
repezi monociatul să inrâmpine o aoam- 
na aepe care curgeau Vuupue arginti. 

Karmas singur, leremia brepu 1Ș, irecu 
o paima pe irunte ca sa se aesmeti- 
cească. Nu-şi aauce aminte de el şi pace. 
Sa se ii ramout in aşa hai? 

Apoi se iixă în spare.e 
masă. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

Crupierii incearcă ruietele. 

— raceţi jocunie, domnilor ! 

Pe iziazuriie verzi aie mesalor, fisele 
colorate au inceput să lunece, să aan- 
seze. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

lereuua biebu Vari O uuana printre 
Cel ucua IMaăsă ŞI Svatil Caie O usa pe 
NUInere:e Valnvaăyuuul. 

— INUNIC NU Ia caue! 

Biia ruse! aitiga peste numere, să- 
rinuu-ie, amaginau-te. 

— NUMIC nu sua cade! 

Crupiern așteapia ca niște ciocli. 

— asIMI€ nu dual caue! 

Acum, acum, sunt numai ochi cei dela 
masă. 

— Cinci ! culege fisele crupierul, apoi 
plăteşie ; — o vansversala ! 

— Aici! 

— Un careu. Roșu! 
fisele roşii ? 


deschiseră şi 
lui Ieremia 


unora ja 


Ale cui sunt 


— Doamna. 
— Faceţi jocurile, domnilor ! 
— Douazeci şi do. ! — spuse leremia 


Brebu ganaincu-se la hamal şi pierdu 
dim nou. 

Nia opt nu-i ieşi. 

Atuna încercă o lovitură aşezând 
turnul de tise pe 26 căci era în 26 
August. 

— Faceţi jocurile, domnilor !.. Nimic 
nu mai cade! , 

Bila sări uşor peste 26. 

— Treizeci şi cinci! Un plin şi-o 
transversală ! 





Ieremia Brebu își pipăi banii în port- 
moneu — erau la locul lor — şi intră 
puţin înbujorat la faţă şi emoționat. 

Se așeză şi el, ca ceilalţi, în comodele 
fotolii de piele cari îţi dau senzaţia că 
ești cel puţin director de bancă sau 
ministru de externe. 

Parcă sângele îi curgea chiuind prin 
vine şi-l copieşea o fericire nemărginită. 

Se lăsă cu toată spinarea in 10toiiu, 
privi pe subt gene picioarele perfecte 
şi de mătase ale câtorva cucoane, le 
compară în gând cu picioarele scurte 
de birou ale acamnei Erebu şi se dojeni 
singur : Nu ţi-e ruşine, pensionar idiot! 

Din solemnitatea cu care se așezase 
in fotoliu observă că ciorapul i sa rupt 
la călcai şi atunci, micşorandu-se de tot 
îşi trase pantalonul şi îşi ascunse pan- 
totul. Ă 

“Tocmai atunci o paimă căzu grea pe 
umărul lui. 

— Ce faci, dragă ? Când ai venit ? 

Ieremia Brebu avu o clipă de nedu- 
rerire. Se uită în dreapta, se uită şi în 
stânga, măsură şi omul din faţă: cu 
mine vorbeşte, sau cu altcineva ? — şi 
răspunse timid: — mă rog... 

Dar domnul din faţă cu monoclu şi 


în negru, îi întinse o palmă albă de 
aristocrat. 

— Imi pare bine că te văd. 

Pe mine? — vru să întrebe Ieremia 


Brebu şi se răsgândi, ridicându-se în 


picioare şi înclinându-se respectuos: 
şi mie! 
— Joci ? — continuă domnul bine. 


— M'da. Matale ? 

— A, Gesigur. Am câştigat ieri două 
sute de mii. Așa ușor. Distracţie ! Amu- 
zament, moncher: +nţeliegi, pentru mine 
care stau tot anul la moşie.. 

— Aveţi moşie? — privi uluit Iere- 
mia Brebu. 

— Aveţi! Ce vorbă e aia? Cum n'o 
ştii, bătrâne prieten. In Romanați. Am 
făcut anul ăsta nişte grâu. Aur! — și 
desfăcând în fâșiit de poleială un pachet 
de ţigări străine, îi oferi. 


Nu, masa e de vină. Mă mut la altă 
rasă — sc hotări Ieremia Brebu schim- 
bând câteva hârtii de câte o mie. 

Căutând un loc liber la altă masă 
se izbi de Tache Şerbescu, fost coleg de 
birou. 

— Tu aici, mă? 

— Eu. Ce te speriaşi ? 

— Pierzi ? 

— Pierd, Tu? 

— Câştig doi poli, 

Ieremia Brebu îl luă de braţ. 

— Ascultă, mă Tache, ia vino să-ți 
arăt pe cineva — şi-l târi printre mese. 

— Mă Tache, tu-l cunoşti păla? 
Dornnul ăla cu monoclu ? 

Tache Şerbescu se cruci. 

— De unde să cunosc eu dăștia, mă 
Brebule ! Ce mă iei așa... 

— Mă, n'o fi fost cumva pela noi prin 
minister. Director, ceva... 

— Nu cred. 

—E, atunci de unde mă cunoaște el 
be mine, domnule. Moncher în sus, 
moncher în jos, bătrâne prieten... Tare 
curios, Tăchiţă... 

— De, mă Brebule, știu eu? 

— Moșşier, mă, în Romanați. A făcut 
sute de vagoane de grâu, ca aurul nu 
altceva — şi-l trase repede de mânecă 
lângă o masă — stai că am o inspiraţie. 
Pune şi tu pe optsprezece, că iese! 

— Nimic nu mai cade! : 

— Douăzeci și șapte ! 

— Inspiraţie ! moft! — făcu Tache 
Şerbescu fiert — dacă nu mă luam după 
tine, eu puneam pe douăzeci şi şapte. 
Ce inspiraţie mă, aici trebuie să ai sis- 
tem, sau dacă nu, joci la duzină ca mine. 

Liberându-se un scaun, Ieremia Bre- 
bu se așeză la masă. 


— Zero ! — strigă el înfuriat. 
— Zeroooo ! îi răspunse bila şi cru- 
pierul. 


Alături, unul înjură cu glas tare. 

Glasul crupierului îl lovi în frunte, 
ornicul inimei i se opri o clipă speriat 
și scaunul parcă se scufundă. 

Şi iarăși ieşi zero și iarăși el îşi um- 
plu buzunarul de fise. 





3 





— Faceţi jocurile, domnilor ! 

Atunci o mână albă cu degete lungi 
îl bătu amical pe umăr. Intoarse capul. 
O cunoştea: era a moșierului. 

— Bravo, moncher ! 

— Cinsprezeceee! Un plin şi un 
careu ! 

Tot numărul lui. Grebla crupierului 
îi împinse fisele. Nu-i venea să creadă. 

Mâna albă cu degete lungi apucă 
delicat două fise din mormanul lui și le 
svârli crupierului din capul mesei: 
employe! Apoi mai luă două și le vâri 
în buzunar: îmi dai voie ? 

— Se poate! —. își rândui Ieremia 
Brebu napoleonii de oase după mărime, 
zicându-şi: n'o îi avut schimbat, se în- 
tampiă... Acum juca boierește. iși bur- 
duşise buzunarele şi pe deasupra i se 
păru că prinsese cheia ruletei şi a şo- 
tronului cu numere. Se uită dispreţuitor 
la cei dimprejur. La găiceava ascuţită 
a cucoane.or pe câștigul vreunui nu- 
măr, la domnul munuficat care în- 
seamnă citre şi nu ia niciodată, la lun- 
ganul care își trosneş.e degetele și'şi 
mănâncă mustața numărând  galopul 
bilei, la domnișoara care joacă la du- 
zină câte un pol şi care când îi asvârlă 
Crupierul ue. ilse se 1nuoşeșie ca şi 
Canu l-ar ŞOpU Cineva ia uiecne 0 ma- 
Bare ŞI la sasul ax»uuat ca un samovar, 
Qin Capul mese! Case 1şi vuura braţul 
pe aeasupra căpeLtuor disperat : e cai 
meu ! i cau meu! 

EI, leremia brebu, domina masa. Fi- 
sele „ui caaeau pe numere multe şi rare- 
OI, lopaţica ue langa ruleta nu-l ras- 
punaea inzecit. 

La intervale scurte, mâna moşierului 
îi mângaia umărul. 

— Ce-i cu tine, moncher? Imi dai 
voe ? 

Şi lua o fisă, două sau trei, propor- 
țional cu câșugul, jusnticânau-se. 

— Să pun şi eu pe aouuzeci.., 

Mai tarziu răsăn şi 'lache Şerbescu 
în spatele lui. 

— Brebule ! Dă-mi o fisă că am pier- 
dut tot. 

— Yaceţi jocurile, domnilor ! 

— Nimic nu mai cade! 

— Brebule, mă lași tu pe mine? O 
fisă, mă! 

— Slăbeşte-mă, domnule ! — îşi ieşi 
din fire leremia Brebu — nu mai pot 
să judec, nu mai pot să urmăresc Jocul. 

— Aşa e! — se încruntă și moşierul 
— lasă-l domnule în pace. L-ai îne- 
bunit. i 

Până la urmă, Tache Şerbescu izbuti. 

Strângâna cele două oase dăruite în 
mână, își croi drum cu coatele la altă 
masă. Ă 

— Cinşpe ! Şaișpe ! — răcni el răguşit 
şi holbă ochii, închinându-se de câteva 
ori cu limba în cerui gurii... A 

— Nimic nu mai cade! Unuuu! — îi 
tăie respiraţia crupierul. 

Mai se învârti plouat pela celelalte 
mese, mai se scotoci prin buzunare, 
mai căută vreun cunoscut şi se apropie 
tot de masa lui Brebu. 

Ridicându-se pe vârtul picioarelor, 
privi atent peste capetele celorialţi. 
Teremia Brebu câştiga mereu (ce noroc 
porcesc!) şi de câte ori îi ieșea un plin, 
lua o fisă ca din fisele lui şi-o arunca 
darnic crupierilor — employ€... și apuca 
delicat, numai cu două degete ca să nu 
se murdărească parcă, şi una pentru el: 
— îmi dai voie... să pun pe douăzeci... 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

— Nimic nu mai cade! 

Ieremia Brebu a schimbat fisele. Are 
numai tise mari de câte o sută acum şi 
plăci de câte o mie. 

— "Treizeci şi cinci ! Un cal, o trans- 
versală ! 

Lângă Ieremia Brebu au crescut ca 
din pamânt ilorile, cateva domnişoare. 
Una sa rezemat chiar bine de tot cu 
şoldul de mâna lui şi-i zâmbește. 

— Nimic nu mai cade! 

Ia uite-l cum își îndoapă buzunarele 
cu plăci şi a început să şi fumeze. 

— Zeroo ! Un plin, trei cai! 

Tot numărul lui a fost. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

Tache Şerbescu pândeşte ascuns după 
o cucoană ca după un copac. Cum so 
deslipi de lângă el moşierul, să se re- 
peadă. 

— Nimic nu mai cade! 

Monoclatul a servit crupierii, i-a su- 
îlat câteva fise şi-a sbughit-o la o masă 
vecină să le joace. 


Şerpuind pe lângă jucători, Tache 
Şerbescu, înghionti pe una — pardon, 
domnişoară, e prietenul meu! — şi se 


fixă raniţă în spatele câștigătorului. 

— Brebule, dă-mi o fisă că n'am de 
garderobă. 

— Lasă-mă! 

'— Brebule! Ii dai tu ăluia pe care 
nu-l cunoști și mie nu? 

— Tiiiii! uite, cum ai venit aici, pierd! 
Cobe ! 

— Eu cobe, mă? Brebule vreau să 
plec dragă ! N'am de garderobă... 

Tache Şerbescu ciupi din nou câteva 
fise şi bucuros cedă locul moșierului 
care tocmai se apropia măsurându-l cu , 
multă greață în priviri. 


— Ai venit? — întrebă Ieremia 
Brebu. 
— Da ! Ras! Mai îţi iau o fisă! — şi 


fiindcă bila tocmai se învârtea. moşie- 
rul se plecă la urechea lui confidenţial 
— ascultă moncher, dacă îţi iese două- 
zeci şi cînci, îmi dai jumătate... 





(Urmare în pag. 6-a) 








Cronica 
plastică | 


de PAUL MIRACOVICI 


SALONUL OFICIAL DE 
DESEN ȘI GRAVURA 


Excelentă ideea de a expune de- 
senurile lui Grigorescu în cadrul Sa- 
lonului oficial. & un bun prilej de a 
confrunta operele contemporanilor 
— atât de diverse — cu acele ale 
maestrului care a influenţat atâtea 
decenii pictura românească. Desenu- 
rile lui Grigorescu, ca şi pictura lui, 
poartă semnul imediatu.ui, al instan- 
taneului observaţiei. 

Inegalabila sa siguranţă, dau no- 
tațuulor sale repezi o eleganţă inimi- 
tabilă. 

Grigorescu cscamotează cu o su- 
premă virtuozitate linia, o sugerea- 
za numai. 


Silueta unei ţărănci desenată cu 
Mu teansin, desen unde nma, con- 
vurul e prezent aproape in voaie ae- 


taliile, dovedește însă că nu din difi- 
Cui GE Iiez.EŞug Oco:ea l11gores- 
CU 1ă4nieCul, SOwtiealea UNU uesen 
pur LIuar, ci Qin preserinţa pentru o 
aula BLape pe Cale O caută ȘI IN 
pittura Sa,  FacLOrU CONU porani, 


mai ales cei tineri au mult de învă- 
ja. Gun actăsta ConLrunțare şi cui 
luai atenți Vor și. sa tragă concluzii 
ue ui interes neprețuit, 

* 

Notăm în ordinea alfabetică acele 
din lucrarile expuse, can ni sau pă- 
Tut îmal Semnuicauve, D-ra N. A- 
contz expune două uesene coloraie 
viciu; Puiu Anastasescu, trei nuduri 
desenate cu muută iugă. lon Anestin 
trumuce un a1lș Loarie spiintual. An- 
gie.uţă deasernenea acdrmurabiie de- 
sene, două interioare şi două peisaje. 
Hranat Avaciuan expune peisagii 1n 
„lăvis” technica în care are o ade- 


varată virtuozitate, D. Bălţatu, de- 
Sene 1N peniţa care reseva pe ueuca- 
Vu peisagist pe care-l cunvaştem. OU 
singura iucrare, interesantă insă, de 
Lavvupe barbieii, DD. berea expune 
peiSagul Qin Lu0rența agreapil uese- 
ate, ueș. cam esegante, Un autopor- 
Urev LEumărcabil ae d, Iraan biugu- 
Vancuş. D. Boicescu trimue peisagii 
— strazi — loarie pitorești. D. Lon- 
Stautin  C. LonSvanunesu expune 
tre. Lucrări acinirapue, aesenu, ca 
şi desenele coiorate sunt remarcabile 
prin iragezimiea ȘI dencareyea lor, D. 
iron Lonstanunescu Goveaește în 
lucrare expuse irumoase Ccalnaţi de 
ilustrator. Paul Constantinescu ex- 
pune o singură lucrare aar pună ce 
canvâţi. wbespre d-na kcat. Lenghioz 
am scris cu prilejul expoziției d-sale, 
D-na  Luma Lemetnade-pălăcescu, 
ca întotdeauna știe să închege mi- 
nunat verva cu spiritul de opserva- 


ţie. D-sa expune patru lucrări deo- 
potrivă de interesante. Remarcăm şi 
acum desenurile colorate ale d-nei 
'Tanţi Demetriade Ştefan, d-sa e în 
evident progres. D-na Maria Droc a- 
duce ca şi anul trecut o contribuţie 
printre cele mai interesante la Salon. 
D-na Eleuteriade expune două re- 
marcabile lucrări. D. Ghiaţă trimite 
desenuri într'o factură cu totul nouă. 
Lucian Grigorescu expune 3 gouache 


de op cuceritoare exuberanţă. D-ra 
Giossan trimite o singură lucrare, 
un desen colorat, plin de grație. D. 
Radu Grigorescu, desenuri pline de 
pitoresc şi d-ra Tanţi Iliescu, cu pri- 
veliști din Târgovişte. 

D. lonescu-Sorin evocă cu mult 
talent melancolia toamnei. D. Gheor- 
ghe Labin ne înfăţişează experien- 
țele sale componistice întrun desen 
foarte original. D-sa e printre puţinii 
artişti pe care-i preocupă compoziția 
și e ajutat în aceasta de o serioasă 
cunoaștere a desenului. Un „Balcic“ 
agreabil schiţat trimite d. Apostol 
Mănciulescu. 

D-na Rodica Maniu ne evocă şi 
d-sa Balcicul în admirabile laviuri. 
„Cafeneaua“ d-nei Maria Manolezcu- 
Bruteanu e o lucrare cu alese cali- 
tăți. RBemarcabile deasemenea de- 
senurile colorate ale d-lui Const. Mi- 
halcea. D-na Maria Mititelu expune 
peisagii din Siena desenate cu meș- 
teșug. D-na Adina Moscu Melinte ne 
arată încăodată cât de mult stăpâ- 
neşte desenul. D-sa are și bunul 
gust şi conştiinciozitatea adevăratu- 
lui artist. Alexandru Moscu împarte 
pe deplin cu d-na Moscu aceleaşi ca- 
lităţi. Peisagele expuse au frumuse- 
ţea gravurilor vechilor maeştri ger- 
mani. 

D-na Tatiana Moscu debutează în 
chipul cel mai promiţător posibil, 
desenurile d-ale sunt bine observa- 
te şi onest făcute, nu au nimic din 
lipsurile inerente începutului. Mur- 
nu Filionescu are frumoase însușiri 
dar ele sunt umbrite de excesul de 
detalii. 

In numărul viitor vom continua 
cronica Salonului. 


rr rr rr n a, 


Po O a aa 


DR N e Se e i 
rr DR A 








UNIVERSUL LITERAR = 





Cântecul foamnei 


In noaptea asta somnui nu mă vrea. 
Aud cum trece vântul prin alei 

Și simt călcând prin frunze pasul ei 
Trecând apoi în neliniștea mea, 


Va bate poate'm geamuri și la porți 
Va plânge obosită pe sub tei 


De s'o întoarce iară mai târziu 

Și de va vrea luminile să stingă 
N'o mai opriți, lăsaţi-o să învingă 
Și să-şi răzbune trecerea'n pustiu. 


De faţa şi-o vedea-a'n heleșteu 
Să nu-i spuneți că ceasul a trecut. 


Va trece prin morminte și pe morți 
li va trezi s'o lase lângă ei, 


Celui mai înnalt pisc azurat 
l-am trecut ochii peste-Apus: 


și pe pustiul sufletului meu 
Lăsaţi să-și plângă visul început, 


Credința 


Ajung într'un port însingurat, 


Din largurile mării de sus. 


De acum joc gândul far și domn 
Peste munţii de pânze, în somn, 


IULIAN POPA 


Dar de prea mulţi ani au stăruit 
Indemnuri spre un cer împietrit: 


Svânt apa din aripi şi-ogoare 


Cu flăcări de oglinzi din soare 


'Ţesute cu vis de un basm greu, 


Vrăjit de taină și de Dumnezeu. 


Urc sufletul și-l ard în păcat, 
In focul de ape ce au legat 


Aripile cu magia lor, 


Şi trec și peste ziduri de mit, 
Să ajung povestea fără sfârșit... 


Iar când m'oiu întoarce negurat 
De greul tâlmăcirii de sus, 
Voiu găsi jos pe OMUL Iisus, 


Prin grâul de legendă înspicat. 


Să nu luăm gândul cu alt sbor... 
a a iii 





Numele îi pătrunsese misterios în 
inimă și repetatele chemări : Mariana... 
Manana... Mariana... câpâtaseră în su- 
iletul lui rezonanţe arrnonioase. 

Aşa se sculase: chemând. O chemare 
duioasă ca un cânt de adolescent. 

Să 1i tost rezuutatul unui vis?,.. Sau 
o desprindere vesutoare dintr'un dum- 
nezeesc aesun !! 

Niky Dinuleanu, tânăr redactor la 
un mare coucdan, era nedumerit și, to- 
tuş, aestul de mulyumit. keniru prima 
Qava Siluyea 0 Sare ue pluure, ue ne- 
hresc, ca in cluuaiele seuzațn aie unui 
Svupenant. 

i-a adunat gândurile, reconstituind 
tot ce-a tacut, ue cand a ieşit aela re- 
aacţie și pana la trezirea lu din somn: 

— Am 10st la vreun cabaret, care 
poartă urma ,Mariana''/.., Nu! Am auzit 
Vseun tango sau romanță cu Leit-motţi- 
vul: Manana!.., iaraşi nul... Am vorbit 
sau am cunoscut vreo femee cu acest 
nume ? Hotarit nul... Am devenit peste 
noapte compozitor sau poet, versiiicand 
nuiele acesta obsedant:  Manana +... 
Nu! Atunci 7... Am visat! lu, asta, 
da, ar fi posibil, fiindcă nu rețin visele, 

Era cuprins de o turburare desmier- 
dătoare, ce-i dădea intăţișarea unei de- 
pline mulţumiri. 

Când a ajuns la redacţie, a intrat 
fredonând. tolegii l-au privit surprinși. 
Dovedea o sinceră şi nereţinută aispo- 
ziţie. 

S'a așezat la masa de lucru, dar a 
rămas consternat. Revista pe care o a- 
vea în faţă purta titlul „Mariana“. Era 
un număr, recent apărut, pus pe biroul 
lui, pentru recenzie, 

— Coincidenţă ?.., 
lepatie ?... 

Cum Niky Dinuleanu era în ajun de 
vacanţă, a rugat pe un coleg să facă 
recenzia. 

A doua zi, a plecat la mare, la Car- 
men-Sylva. Ca un iubitor de plajă și 
un sportiv încercat, şi-a impus o va- 
canţă consacrată numai sportului. Ni- 
mic din ceva monden. Ducea o viaţă 
retrasă, încălzită numai de focul sacru 
al unei inepuizabile pasiuni: înnotul. 

Cu toată izolarea, se făcuse repede 
remarcat, prin câteva curagioase ple- 
cări în larg, fapt care i-a atras simpa- 
tia câtorva nostime conițe. 


Obsesie ?... Te- 








Nicolae Grigorescu 


Intr'una din zile, când, după o lungă... 
cursă în larg, Niky Dinuleanu se în- 
torcea la mal, una din admiratoarele 
lui îl aștepta în apropierea cortului, 
unde știa că se adăposteşte. 

— Obosit ?... l-a întâmpinat, oare- 
cum, îngrijorată. 

— Nicidecum, răspunse puţin indi- 
ferent Dinuleanu. Şi, îmbrăcându-și ha- 
latul, se aşeză pe cearceaful întins pe 
nisip. 

— De-atâtea ori urmăresc aventura 
dumitale în larg... 

— Vă pasionează ? 

— Innot şi eu atât cât știu, şi mai 
ales cât pot, dar curajul dumitale, de-a 
înfrunta uneori valuri destul de seri- 
oase, m'a captivat. Şi, fiindcă sunt por- 
nită pe mărturisiri, trebue să comple- 





tez, că îți admir mușchii și corpul acesta 
superb de adevărat atlet.. 

— Mă simt foarte onorat, coniţă. 
Dar, dacă îmi îngăduiţi, pot ști dela 
cine pornesc aceste măgulitoare apre- 
cieri ? 

— Numai dela mine, N'am evidențiat 
îndeajuns sinceritatea din care ele au 
pornit ?... 

— Ba da, dar ceeace vreau să vă rog, 
este de-a vă cunoaște. Imi dați voie: 
Niky Dinuleanu. 

— Ostăşeanu... Sau, mai bine, 
să-mi spui... Mariana... 

— Cum???,.. 

— Mariana... Nu pare un nume dră- 
guț şi uşor de reținut?... 

— Vedeţi, coniță, mam aventurat 
mult în larg — așa cum dealtfel recu- 
noașteți şi dv. — și vă mărturisesc, că, 
oricât aş fi de obosit, n'aș pregeta de 
a mă mai aventura odată, și asta pen- 
tru motivul că dorese să curmăm aici 
cunoștința noastră... 

— De ce? 

— Vă este tot atât de îndreptăţită 


poţi 





Nicolae Stoica 
Pe Chei, București 


SILVIU LAZAR 


Lui N. D. 


UE PMINCU-LEHLIU 


curiozitatea de a ști motivul ce mă face 
să comit cea mai grotescă impoliteţă, 
plecând, aşa cum îndreptăţit consider 
taptul de a nu vă răspunde la între- 
bare. Vă cer iertare şi vă spun sărut 
mâinile !,.. 

Şi-a strâns, calm, toate lucrurile de 
Sub cort și, inehnandu-se respectuos, a 
plecat, lăsand-o pe aoamna Ustaşeanu 
compiet uluită de purtarea lui. 


Când a ajuns în camera ce ocupa în 
vila „Longa vita”, Niky sa pornenit 
mustranau-se și impu.ându-și purtari 
de „bădăran“. Se acuza cu cruzime că 
şi-a creat in suiiet 1anvome şi supersti- 
ţii ca cel mai simpu om, 

Stârcul asprei judecăţi nu și-a găsit 
astampar, pana ce, tranut in pat, a pu- 
tut să ajpească, Land sa scut, era 
autul, , 

Pe buze a simţit aceeaşi chemare du- 
ioasă ca un cant de auoescent: Maria- 
na... De data aceasta, numeie, întruchi- 
pând ispititor, trupul plin de dorinţi al 
doamnei depe piajă, pătrunse mai 
adanc în ceiula tămuită a inimii lui 
Niky, ca să-l deposedeze de teama că 
anumite nume sunt desprinse, parcă, 
din vârtejul destinelor, de cari unii oa- 
meni se simt urmăriţi. 

—— Peste hotărirea mea, hotărirea 
destinului e cea care pecetlueşte totul, 
îndrăzni să cugete, încântat că jude- 
cata îi e dispusă la concesii. 

Apariţia în viața lui a Marianei şi 
prinderea numelui ei de antenele su- 
fletului, le considera ca o nedefinire a 
frumosului, dăruindu-i o tihnă — de 
mult așteptată, — cu orizonturi sortite 
să însoreze o viaţă chinuită. 

Din ce nefiresc sa născut sentimen- 
tul care a pus stăpânire pe el? Intâi, o 
teamă, o teamă superstiţioasă, a cărei 
existență în omul cult jignește și sca- 
de intelectul și-apoi o incalificabilă mo- 
jicie. Din acest mănunchiu de dibuiri și 
toane s'a creat o dorință dinamică, ou- 
tezătoare în realizări. 

Și a doua zi dimineaţă, Niky Dinu- 
leanu cutreera plaja, în căutarea doam- 
nei Mariana Ostăşeanu. 

Pe ce urme de mister călca, însă, ca 
să-și irosească avântul ?... 








(Urmare în pag. ultimă) 





N. N. Tonitza 
Studiu de nud 





Cronica 








25 Noembrie 1939 === 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Wilhelm Kempff. Două interpre- 
tări soliste cu acompaniamentul „Fi- 
larmonicei“ şi două recitaluri s'au 
adăugat săptămâna trecută număru- 
lui important de apariții de până a- 
cum ale pianistului german Wilhelm 
Kempif în fața publicului românesc. 
Din nou arta vie şi originală a a- 
cestui inepuizabil chimist sonor a 
absorbit atenția auditorilor săi și a 
extras din muzica interpretată, cu o 





spontaneitate mereu prezentă, sen- 
Suri și aspecte expresive de mare 
inventivitate și relief. Adesea teme- 
rară și de accentuată singulariza- 
re, repercusiunea personalități lui 
Kemptt în interpretare îi dă un im- 
puls de libertate, o maleabilitate și o 
ascuţime de ritm și accent care, pu- 
tând fi oricând subiect de discuţie, 
nu sunt mai puțin elmente care a- 





pără uimitor de imperios o cauză 
muzicală și în condițiuni realmente 
realizate, Mișcările, jocurile de poli- 
fonie, chipurile nenumărate în care 
Kempff reușește după voe să modi- 
lice „emisiunea“ sonoră a pianului, 
facultatea de a transforma orice su- 
gestie și pornire a simţirii momen- 
tului în rezultat muzical, răstrâng 
peremptoriu pianistul dublat în per- 
manenţă de muzicianul improviza- 
tor, 

Independenţa totală și fluctuările 
arbitrare ale unora din timpii com- 
poziţiilor din program, au surprins 
de sigur, rămânând totuşi abateri 
atât de interesant argumentate, în 
cât urmărirea lor s'a făcut cu o rară 
încordare și neașteptate satisfacţii 
muzicale. 








Andantele şi finalul unei sonate 
în fa major de Mozart, executate cu 
destulă indiferenţă la tradiţie, totuși 
cu o vie prezenţă de tâlc mazaltian, 
concertul în re minor de Mozart, 
cele interpretate din opera lui Bach, 
ni Sau părut cele mai reprezentati- 
ve pentru măestria iscoditoare, fle- 
xibilă şi comunicativă și pentru con- 
cepţia intens proprie ale faimosului 
pianist german. 

Concertele orchestrei „Radio“. Cu 


un concert de muzică românească, 
s'a început stagiunea de simfonice a 
orchestrei „Radio“, pentru prima 
dată intreprinsă publice cu caracter 
permanent. 

Ideia de a da aceste concerte Du- 
minica, deci de a le putea face as- 
cultate de tinerimea școlară și stu- 
dențească precum şi de diferite ca- 
tegorii de muncitori, hotărirea de a 
le menţine într'adevăr populare prin 
modicitatea costului locurilor, justi- 
fică cu prisosinţă iniţiativa societă- 
ţei de „Radio-Difuziune' și o impu- 
ne elogiului. 

D. Theodor Rogalsky, dirijorul 
concertului de deschidere a ciclului, 
şi-a ales un program simfonie în în- 
tregime închinat muzicei românești. 

Cu înțelegere muzicală serioasă și 
echilibrată, în linii trainic construite 
şi bine reflectate, d. Rogalsky a știut 
să păstreze fiecărei execuţiuni nota 
ei caracteristică, obținând rezultate 
de omogenitate, bună închegare și 
justă exprimare care au scos în evi- 
dență atât capacitatea d-sale de mu- 
zician cât şi disciplina, vrednicia și 
priceperea orchestrei „Radio“. 

Această orchestră este pe drept 
indicată să contribue la împlinirea 
mișcărei muzicale româneşti prin 
concerte publice permanente, iar ac- 
tivitatea ei va trezi de sigur imbold 
nou către artă şi va lărgi cercul pu- 
blicului nostru, Ja a cărei formare 
va ajuta apreciabil. 

D-na Valentina Creţoiu-Tassian, 
emoţionantă interpretă a melodiei 
românești, d. Petre-Munteanu, tenor 
de deosebit talent expresiv și corul 
A. C. T., au dat concursul acestui 
promiţător început. 


a ————— rr aa: DP 
PN N N N N iii _ E SINERA 


———— 25 Noembrie 1939 


PE DRUMURI DE LEGENDĂ 


Bucovina este ţara basmelor, a legende- 
lor şi a mânăstirilor. In satele răzășaști, a- 
șezate de-alungul văilor, întâinsști cel mai 
curat port românesc. "Țăranii de aici păs- 
trează cu sfințenie vechile oblceturi stră- 
moșești. Din gură în gură, din generaţie în 
generaţie, se transmit basmele și leg=ndele 
în legătură cu minunile acestor locuri. 

Nimic mai plăcut şi mai recontortant în 
același timp pentru un tânăr intelectual 
român, decât o excursie ps tărimuri buco- 
vinene. Bătătorind potecile undioase și pli- 
ne de capricii ale munţilor bucovineni, ră- 
mâl surprins când deodată, în luminișul 
unei polene cu stână alături, îţi apar tur- 
lele unui schit sau ale unei mânăstiri. Ni- 
mic mai încântător pentru ochi și mai 
odihnltor pentru sufl=t decât o astfel de a- 
pariție neașteptată. Aflându-ta sub zidurile 
negre şi învechite, ai impresia că ai cucerit 
tot. Te simţi cuprins de misterul lucrurilor 
intrate în legendă. Simţi ceva mare în preaj- 
ma ta, ce creşte în umbra zidurilor, fan- 
tastic, imaterial și totuși real. 

DE VORBĂ CU TRECUTUL 

La fiecare pas făcut pe meleaguri bucovi- 
nene descoperi o pagină din trecutul ro- 
mânesc. Ceeaca altădată citeai în cărți și îţi 
părea de neatins, aprinzându-ți imagina- 
ţia de copil, acum se desfășoară rea! înain- 
tea ochilor. Voevozi viteji, boieri credincioşi, 
hatmani de oaste, dregători de cetăţi și 
vlădici evlavioși și-au inscris numele pe 
câte o piatră de biserică, pridvor, mormânt, 
iconostas, icoană, aer, evanghesli?, candală 
sau alt dar prețios adus lui Dumnezeu. Fie- 
care bisericuţă cu legenda ei, cu ctitorul ei, 
voevod, mitrolopit, boier sau oștean, e o pa- 
gină prețioasă din istoria Moldovei. Ca în- 
trun film istoric îţi trec pe dinainte în- 
temeetorii : Bogdăneştii și Mușatinii; A- 
vexandru cel Bun în paza Sfântului deia 
Suceava ; Ştetan cel Mare cu toate faptele 
lui glorioase, alături de figura legendară â 
Sihastrului ; Petru Rareș cu viaţa lui aven- 
turoasă de pescar și domh ; Alexandru Lă- 
puşneanu cu toate cruzimile lui făză sea- 
mă, neintrecut in ele nici de Ştefan Tomșa 
cel mântuit printr'o mânăstire; Movileștii 
care sau împrăștiat în toată lumea, du- 
când cu €i rodul sufletului, ca acel Petru 
Movilă, ajuns mare Mitropolit al pravo- 
slavnicei Rusii, atât de mare, încât se punța 
întrebarea cui să se spună „Petru cel Mare”, 
Mitropolitului Petru sau Ţarului Petru: 
Vasile Lupu, Petriceicu Vodă, Barnov:chi 
și tot alaiul de mitropoliți, boieri sau o0ș- 
teni, însemnați pe pergamente domnești sau 
pe pietre de mânăstire. 


ORIPTA DOMNEASCĂ DELA RĂDĂUȚI 

Istoria noastră începe cu biserica dom- 
nească a lui Bogdan dela Rădăuţi. Această 
biserică a cărei origine se pierde în legen- 
da descălicatului, este de o simplitate sur- 
prinzătoare. Joasă, ca mai toate bisericile 
maramureșene, fără turle, cu acoperiș de 
şindrilă cu ştreșină mare și cu ziduri de 
piatră, groase și primitive, sprijinite de 
câteva contraforturi. Se păstrează in torma 
originală, dată de Bogdan. Doar pridvorul 
i Sa adăogat mai târziu de Alexandru Lă- 
puşneanu. 

E cea mai veche biserică din Moldova. 
E ceva de inceputuri în ea, o simplitate gra- 
țioasă, caracteristică lucrurilor simpl> dar 
trainice. 

Sub acoperișul turtit de șindrilă al acas- 
tei biserici țărănești dorm, în culcuș isto- 
ric, întemeetorii principatului moldovenesc, 
Bogdan Voevod şi urmașii săi Mușatini: 
„Descălecători de țară, dătători de legi 

şi datini” 
cum îi numește poetul care a iubit mult 
Bucovina : Mihai Eminescu. Sub umedele 





Mânăstirea Putna: 


Clopotnița 


pietre negre se odihnesc: Bogdan 1 înte- 
meetorul, Laţcu. Ştefan şi Roman Mușat, 
Bogdan al II-lea, fratele jui Alexandru cel 
Bun, Bogdan al ITI-lea, tatăl lui Ştefan 
ce! Mare, Stana și Anastasia, mama şi stră- 
buna lui Ştefan. Ca un act de recunostință 
şi ca o datorie faţă de strămoși și părinţi, 
Ştefan cel Mare a impodobit mormiriele 
acestora cu frumoase pist-e cu inscripții. 

Rămâi surprins când te gândeşti, că prin 
această biserică intunecoasă, cu ferestre 
mici și ziduri afumate, incepe istoria româ- 
nească. Adevăr simplu dar luminos. Nimic 
monumental, totul simpiu şi natural ca 
şi ogoarele din jur, ca şi ţăranii ce vin 
Duminica să se roage intr'insa, o perfectă 
armonie cu omul și natura, o înfrățire a 
altarului cu țarina ae-alături. 

Și totuşi, nu lipsește artisticul, format din 








UNIVERSUL LITERAR 








Mânăstirile bucovinene 


linii sobre, caracteristicul stilului româ- 
nesz. Meşterii n'au fost oameni preocupaţi 
ce stil și artistic, Acestea au rezultat din 
opera lor terminată și sunt produsul unui 
echilibru perfect între dimensiunile lor su- 
feteşti. Trebuia un loc de rugăciune, un 
altar simplu şi unul ca la începuturile 
creștinismului. Și armonia din sufletul lor 
a făcut. instinctiv din acest lucru util și o 
operă de artă. 

ALEXANDRU CEL BUN 

ȘI SFÂNTUL DELA SUCEAVA 

Suceava, vechea capitală a Moidovei, s'a 
bucurat ce anna LULUrOr QQinnILo:ilor 
care işi aveau aci reședința, Primui care a 
făcut ain Suceava cetate da scaun, a fost 
Petiu Mușat. homan și-a zidit mai la văl, 
pe apa Mo:aovei, cetauta Homan, iar Ștefan 
Mușav şi-a mutat cuit:a da Hâtiău. Urma- 
ŞUL i0r, Aexanadru ce. Bun, stabiii deiimitiv 
cap.taia la Suceava, cae a râmas aci pană 
cânu Aicxna:u Lăpușneanu o mută la Laşi. 

Presugiul Sucevii cresvu miai ales aupă 
ce Aiexanătu, iniinţănd mitropolua Mol 
dovei, ii tixă aici reşeuința, cu intaiul Mi- 
tropoiit, Iosif, episcupul Cetăţii Albe. Poate 
ia unaemnhul lui Iosif, Alexanuru aduse în 
capitala ţării şi moaştele Siantului loan 
cei Nou, dela Cetatza-A.bă, 

Care-i povestea vieţi acestui sfânt, care 
deveni slanvul Ocroisvor al Moluovei? ba 
misionar și n călătoriile iui se ocupa şi 
cu Negoţul, ca să-și poată agonisi pânea 
zilnita. Aşa ajunse ei cu desaga cu mărturii 
şi cu evaugheia in cetatea Genovezilot, 
Stăpanuă pe utuunci de Tâtari, Aceasta eri 
Cău pe vremea Posadei lui Basarab  Vot- 
vud, '“ăţarii l-au piins și l-au supus ia 
RIWACI greie, până cand stantul își del 
duhul. veste şâsezeci de ani a stat siantul 
ingropat intrun Loc ascuns de furia Lâtu- 
Tuor, BUnui ȘI evlăviosui Alexanaru a auus 
moaşte,e la vuceavă intr'o racuă de chipa- 
TUS, irumos sculptată cu muncue Mântul- 
toruuui şi Le-a inmomantat cu mure alal 
în piserica Mitrupuiiei. Poionii lui So- 
b:eski, raşiuina Moiaova, au turat stântul 
ȘI s-au dus in Poinia, Crezând că le va 
aauce și lor norve. Mai tărziu, la stăruința 
Austriei, ei a fost regat Muudovei reiuaui- 
au-și 1ucul lui Qin Suceava, unde sc odih- 
năște pană astăzi intrun sic.iu de argint 
aurit, pe cate sunt scu.ptate scene Gin 
anartiriu) stantuiui. lar vechea raclă de 
chipâzus In care a 105 auus aeia Cetatea- 
Apa, se păstrează la Mânastirea Putna, 

MANĂSIIRILE Şi BISERICILE 

DAN SUULAVA 

In jurul moaște-or iă-ătoare de minuri 
VOEvozIi au Ziait piseruci 1vumoa55, aăruite 
cu aur şi inipoaopiie cu picturi, Numărul 
ior ajunsise p2 tumpl iul Cantemir la 
Câteva zeţi. Pe une.e le-a doporit timpui, 
altaice mai trăesc şi astăzi, pusti.te de toate 
amintirii  Voevouau, Gin cauză duhului 
renovator al stiăini.or stăpânitori până 
ieri. 

Pe ruinile bisericuţei lui Alexandru cel 
Bun care a servit ae Mit.opolis, Știtan cel 
Mare, a zidit bise;ica Mirăuţiior, care a 
servit ae Mitropolie până când Bogdan și 
Şteiâniţă, urmașii lui Ștelan cel Mae, au 
zidit biserica Si. Gheorgne, pe cure a de- 
săvarșii-o, — lărgind-o şi îni: umuseţând-o, 
— Petru Rareș, şi a reparat-o ma: târziu 
Petru Sehopul. De atun.i datează şi pie- 
tura cu sfinţi mari şi luminoşi pe un fonă 
aibastru cu stele și portieiele ctitoriior, 
pictură reiăcută nu da mult de artşti 
vienezi. 

Petru Rareș a ridicat biserica Sf. Dimi- 
trie, Isvoritorul de mir, mare şi pute:n:că, 
cu faţada largă, tăiată de ceie trei ferest:2 
gotice, și sprii.nită de contraforturi puter- 
nico, Ocniţe mari și mici ii împodobese 
pereţii. Picturile vechi au fost acopaiite cu 
tencuială albă. Bogăţie, dărnicie și credință 
— altădată; sărăcie, decadenţă și micim? 
sufletească — azi, 

Elenei, gingașa Doamnă alui Petru 
Rareș, i se datorează biserica Invierii din 
1551, închinată răposatului ei soț, trecută 
azi, nu știu prin ce împrejurări, în mânia 
Rutenilor uniţi, care au curăţit-o de sfinţi 
ortodocși, pictaţi în cea mai înfloritoare 
epocă a artei moldovenești. 

Pela 1610 boierii Prăjeşti au clădit în 
stilul lui Rareş biserica Sf, Nicolae, solidă, 
cu turnul svelt. 

Iar la 1643 Vaşile 





Vodă a ridicat o bise- 
rică „cu hramul cinstitului prooroc, ina: 
inte-mergătorul şi  botezătorul Ioan...” 
mică, cu ferestre mărunte şi tivită cu 
brâie. 

Aceste biserici n'au avut norocul să se 
poată mândri eu pictura lor, ca Suceviţa, 
Moldovița, Humor și Vo:oneţ. Capitala a 
fcat mai expusă atacurilor şi jafurilor, în 
care s'a distrus ceeace aceste biserici avaau 
mai de preţ: pictura, moșteni:ea lor de:a 
ctitori. Pa când celelalte mânăstiri bucovi- 
nene, ferite în văi, ascunse, daparte de ca. 
lea cotropitorilor, au scăpat nzvătămate. 


MUZEUL DELA PUTINA 


Muzeul mânăstirii păstrează o comoară 
ce nu poate fi evaluată. S2 pot evalua şi- 
ragurile de mărgăiitare, granatele, stelele 
și porumbeii de aur şi a:gint, inelele, după 
boabele de mărgăritar sau gramele de aur 
ca 13 conţin. Dar cine poate preţui crucile 
de chiparos cu iconiţe miniaturale, sculp- 
tate fin, cu răbdare îngerească, atât de 
fine incât ochiul de abia poate distinge li- 
niile, toate ferecate în aur şi argint și 
ornate cu mărgăritare. Sau icoaneie bo. 


tezului, răstignirii, învierii şi  înălţări! 
Domnului și mai ales cea ferecată în ar- 
gint a făcătoarei de minuni cu pruncul 
Iisus în braţe, purtând pe cap coroane de 
aur ornate cu granate, carneoluri, măr- 
găritare şi pietre scumpe, roșii și aibastre. 
Cine poata preţui peceţiile şi sigiliil> depe 
arisoavsie domnești;  cădelnițele lucrate 
artistic în argint aurit şi împodobite -u 
lănţişoare și clopoței de aur, cu care vlă- 
dicii au tămâiat feţe smerite de voevozi și 
obraji albi de domnie; cristelniţele de ar- 
gint în care voevozii și comandanții de 
oaste și-au botezat  coconii; chivoturile, 
candeleie, potirele și pocalele de aur şi ar- 
gint, toate intrata in istorie. 

De nepreţuit sunt aerelz, epitafurile și 
acoperemintele din atlas roșu și albastru, 
damast roșu sau catifea vișinie şi albastră 
ca marea, brodate cu fir de aur, granate și 
mărgăritare, de domniţeie bizantine, mol- 
dovene sau ruse, în nopțile lungi de iarnă, 
visână la ozhii prinților cari croiau istoria 
cu buzduganul în mână la hotare. Toate 
aceste obiscte sfinte poartă nume de 
voevozi, de domniţe, de logofeţi, hatmani, 
arhierei şi călugări. 





Mânăstirea Putna: Turnu] cdozrelor 


Pentru cercetătorul istoric și literar va- 
loarea ca mai mare a acestui muzeu 0 
formează mulţimea de manuszrisz slavone 
și românzști, datând din secoiul XV până 
astăzi. Evangheiii slavone, foarte frumos 
scrise pe pergament, cu miniaturi, legate 
in catifea și ferezate artistic în aur și ar- 
gint, texta hagiog:afe în limba slavonă și 
românească ; cazanii, apostole, octoihuri, 
psaltiri și acte din diferite secole și de pro- 
venienţă diferită, alcătuesc tezaurul de 
manuscrisa care  trebuesc cercetate. O 
minte pedepsită cu limbile slave ar scoate 
lo iveală muite fapte necunoscute. 


SUCEVIȚA, CTITORIA 
MOVILEȘTILOR 

Un veac mai târziu, între 1582—1595. 
Moviteștii au ridicat peste munte Mânăs- 
tirea Suceviţa. Inceputul l-a făcut viădica 
Georges Movilă şi apoi Teremia a desăvât. 
şit începutul fratelui său, terminâna bi- 
serica și înfrumuseţând-o cu nemuritoare 
pictură. Iată ce spuna o legendă d:spre 
începutul acestei biserici. Locul bisericii 
îost a:ătat de Dumnszzeu pintr'o minune. 
In fiscars Duminică, pe vremea utrenizi se 
vedeau într'o poiană multe lumini aprinse 
și preoţi şi diaconi îmbrăcaţi în odăjaii 
cântau cu glas dulce canonul Invierii lui 
Hiristos. „Văzând Ieremiia Vodă, acea mi” 
numa şi locul pre frumos, au dat laudă fui 
Dumnezeu, și cu mare sârguință sau a- 
pucat a zidi acea siântă monăttire, cu 
mate cheltuială împodobind-o și întruiau 
sețând-o, și cu moșii au îndestulat-o. şi zu 
sfințit-o Prea sfinţitul Mitropolit chir 
Gaorgie Movilă, frateie ilui Izremia Voză şi 
a lui Simeon -Vodă Movilă, în sfânta şi 
p:eluminata zi a învierii lui Hs... 

In partea de răzăit s'au corstruit chilii 
din piat:ă pentru căluzări, iar împrejurui 
mânăstirii s'a durat an zid gros și puternic, 
prevăzut cu contrafortuti şi câteva turnuri 
de apărare, în care sau tăiat crăpături 
pentru pânda dușmanuiui. 








In inceput mânăstirea a fost acoperită 
cu table de plumb, ca și Putna, dar Ca- 
zăcii lui Timuș Amelniţzhi au tobit piuni- 
bul, prefăcându-l în gîoanţe. De aceeași 
soartă vitregă sa bucurat și Putna, 

Vlădicii şi egumenii, oameni cu vragsre 
de inimă, au adăogat câte ceva, lsgându-ş: 
numele de câte un izonostas, strană. ze:, 
evanghelie sau candelă. 





Biserica mânăstirii, mult prea mică faţă 
de intinderea chiliilor și a zidurilor ce o 
înconjoară, e o bijuterie de artă. Privito:ul 
rămâne inmărmurit în fața picturilor re- 
ligioase cu care este infrumusetată bise- 
rica şi pe dinăuntru şi pe cin afară. 

Intrun măr de argint aurit cars se des- 
face în două, sc păstrează biondul păr zl 
Doamnei Elisabeta, soția lui Ieremia  Mo- 
viLă. 





PE URMELE LUI FETRU RAREŞ 


Del: Suceviţa, urcând pe spinarea mun-: 





la cobori:ea in 
o altă pagină 


telui şi ţinând pizi 
sa Moldov dai pes 
de isturie rareşească. Mănăstirea Moldo- 
viţa, mânâra ctitorie a lui Rareș. Aczst 
vreanic urmaş al lui Ştefan cel Mare nu sa 






de GEORGE PUTNEANU 
lăsat mai prejos decât tată] său. A adăcgat 
câte ceva la bisericile înaintaşilor să și a 
clădit altele ia fel de mânădre. Printre e-e 
sunt Pobrata, unde şi doarme somnul de 
veci, și Moidoviţa. Concepută ca mai toate 
mânăstirile bucovinene, in formă de ce- 
tate, cu ziduri imprejur şi turnuri de apă- 
rare, azi nu mai stau în pcioare decât bi- 
sericuţa veche și câteva tunuri, unul re- 
făcut, la coiţurile zidu:ilor dărăpânate. In 
dreapua curţii s2 mai vede un est din ca- 
szle domnești cu etaj de od.nioară. Parcă 
il văd pe hareș stând la sfat cu vornicul 
Grozav şi cela.ţi boieri şi punând la câte 
vieo nouă incu:siune în Araealul lui Za- 
poiya sau în Polonia. 

Bisericuța are torma unei cruci cu un 
singur tun svelt. Intrarea în piserică se 
face printr'un priăvor cu trei bolți. Intre 
pronaosul destul de iarg, slab luminat de 
Cateva Îkrestiuucl Bolice, și naosu. cae se 
tolunjeşie in apsias, e o cămară întună- 
Coasă in care se gasesc morminteue ep.3co- 
piior Eirem da hăcâuţi, Gheorghe şi Anas- 
tasie de Roman și ale câtorva pârcălab. cu 
jupaneseie lor. 

Lucru: cel mai de preţ aici este pictura 
depe pereţii interiori şi exizziori ai bisericii, 
F.esteue, a:stui de bine păstrate, sunt ae o 
iruunuse;a iază. Ajit2 oviecte de p.eţ nu 
gasiin. este bogâia și luxul Curţii lui 
Rareș sul.ă azi sarăâtia, 


HUMORUL ȘI VORONEŢUL 


Luând cursul Moldovai în sus spre is- 
voare, în locuri feiite, printre brazi, iţi 
apar alte două bize.icuţe ins:mnate în îs- 
toria neamului şi in literatura noastră 
veche; Humurul și Vorontţul. 

Prima e o biserică aszmănătoare cu cea, 
delia Rădăuţi, fără turlă şi cu accpeișul 
de șinariiă cu streșiniie la.gi. A fost Lidi- 
cată pela 1530 de Teodor Logoiătul lui 
Petru Rareş. 

Ceva mai sus de Humor, printre dealuri 
împădurite cu brazi, răsare Voroneţul, una 
din zecile de ctitorii ale lui Ștefan Voe- 
voa. E tâinuită într'o vale ascunsă d: casa 
bătătorită. Și aici, imprejur, mormane de 
ruine pe care crește iarbă din belşug. Bi- 
serica are un singur turn şi acoperiş de 
şindrilă cu boruri iargi, care ociotesc sfinţi 
pictaţi trumos pe un cer a.bastru cu siele. 
Patru contraforturi splijinesc ziduriie bă- 
trâneşti dela Ştefan Voaă, sup care se 
odihnește Viădica Grigorie. 


SFINȚII DELA SUCEVIȚA, 
MULvuVIța, HUMULL şi vVORONEȚ 


Mânăstirile Suceviţa, Moldoviţa, Humor 
şi Voroneţ sunt vestite în toată umea p.in 
îresce.e lor. Nică.ri nu mai întâlneşti ceva 
asemănător. Ctitorii au avut grijă să în- 
frumuseţeze bisencile lor cu picturi nz- 
muntoare, lăsând astfel posterităţii o nici 
nu se poate mai frumoasă mă:turie a vea- 
cuiui Jor, 

Zug:ăveala sa pâstrat intactă, atât cea 
din interior cât şi cea din exterior. Ea a 
îvst ocrotită de boruri.e largi ale acope- 
vișului, caracteristica celor mai multe din- 
tre mânăstiile bucovinene. Unele icoane 
sunt atât de ciare şi vii, incât ai imgresia 
că au fost pictate de curână. Cine să bă- 
năuiască azi că ele poartă pe umeri 
apruape cinci veacuri ! 

Cosaca te surprinde în primul rând, pri- 
vind picturile acestor biserici, este marz2a 
lor asemănare. Dacă n'ai ști că ele da- 
tează din epoci diferite, ai crede că mâna 
şi ochiul dibaciu ale aceluiași meșter le-au 


„pictat pe toate. Şcoala însă a fost aceeaşi. 


Iată ce spune d. Iorga despre pictura 
acestei mânăstiri: „Suceviţa e de sigur cea 
mai frumos zugrăvită biserică bizantină ce 
se poate inchipui: pz dinăuntru, ca și pe 
din afară, e un strălucit covor de chipuii 
care se desfac depe armoniosul fond al- 
bastru şi verzui“. 

In naos, sub lumina palidă a celor trei 
ferestre mici, te întâmpină frumusețea 
alaiuiui domnesc, zugrăvit pe peretele din 
d:eapta, înfățișând pe ctitori. Ieremia Mo- 
vilă, îmbrăcat în haine arhiereşti de mă- 
tasc roșie, cu coroană pe cap, frumos şi 
sprâncenat, oferă mânăstirea Mântu:toru- 
iui. care are în dreapta ps Maica sa iar în 
stânga un arhanghel. In fața lui Ieremia 
stă Constantin, încă mărunţei și firav, cu 
mânuţele ridicate spre Mântuitorul. In 
:pate se înșiră restul famiizi sale; Dom- 
nița Irina, Doamna Maria, maica și 
Doamna Elisabeta, soția Voevodului, și o- 
draslele sale: Maria, Ecaterina, Alexie, 
Stana și Zamfira. Restul pereţi.or sunt pic- 
taţi cu sfinţi, sezne biblice și apocalipti:e. 

Pictura dela Moldoviţa, a cărei păstrare 
e azsăvârșită, datează din 1563. Ea se asea- 
mănă atât de mult cu cea dela Hmorși 
Voronaţ încât se crede că a fost făcută, de 
același pictor în toate trei bisericile, ceeace 
nu este excius. 

In naos, la locul destinat ctitorilor, se 
văd: Petru Rareș în haine lungi de bro- 
cură şi coroană de aur pe cap; Doamna sa 
Eiena, sârboaică de neam și fată de domn, 
cu vesminte scumpe și co:oară de aur pe 
cap, împoiobită cu piztre scumpe, și cei 
doi copii, Ilie şi Ştzfan, care stau cuminţi 
lângă părinţii lor, dar care mai târziu se 
vor bate şi-şi vor szoate ochii pent.u 
domnie. 

Zug:ăvzala dela Humor e din secolul 
XVI, dezi cam din acelaşi timp cu cea dela 
aioldoviţa și Voroneţ. In locul ctitorilor 
stă familia lui Rareş dela Moldoviţa. N:mie 


5 == 


nu sa schimbat, nici ţinută, nici culoare. 
Adevăraţii ei ctitori: Logofătul Teodor cu 
soția sa Anastasia, s'au retras din faţa 
Domnului ceva mai în fund, pe peretele 
de lângă mormânt, Câtă modestie și su- 
punere în acest boier, care nici pe zid, deși 
1 se cuvenea, na voit să treacă înaintea 
Domnului său. 

Ctitoria lui Ștefan Vodă dela Voroneţ e 
și ea înfrumuseţată cu aleasă pictură, care 
datează din vremea urmaşilor lui Rareş, 
când păstorea Moldova V.ădica Grigorie, 
înmormântat sub piatra de marmoră din 
pridvorul biszricii adaos de el, ca un ade- 
vărat ctitor. 

In dreapta naosului surâde bălanul cu 
ochi căprii, Ștefan Vodă. A:e alături pe 
frumoasa și oacheșa sa Doamră Maria Ra- 
dului Vodă. Lângă ei Bogdan, leit-polsit 

tăl său. 

Privind întrun amurg leneș zugrăveala 
dela Voroneţ, care începea să ia proporții 
fantastice in cenușiui ce se cobora, îmi 
veni în minte versul lapidar al poetului Ion 
Pilalt din „Seară la Voroneţ: 

„Da siinţiPn zugrăvea.ă amurgu'ngenun- 
chia“, 

Am spus că pictura acestor biserici se a- 
ssamănă. Niciodată nu s'a fă.ut la noi o 
mai desăvârșită a:tă bizantină. Ba este 
produsul epozii de inilori.e arti:tiă in 
Moldova urmașilor lui Ștefan cel Mare. 

Pe fondul szninului albastru apar chipu- 
rile sfinților luminoși și blânzi, cu cunună 
de aur în jurul frunţii. Dar peisagiul săL 
batec cu verăcle crud al pădurilor, a in- 
fiuenţat ochiu! pictorului, care privea de pe 
schele imensitatea mă:ii ver_i a cod:iilor 
bucovineni. Şi pe lângă cuiozrea albast:ă, 
caracteristice bizantină, zugravul a introdus 
şi cuioarea verde a pzisagiului moldovensse. 

Pe:eţii acestor biserici sunt o adevărată 
biblie qivină și profană, în afară de sfinţi, 
mai întâlnim dilerite scene apocaliptice şi 
hagicgraiice. Imp:esionante: judecata din 
urmă, dela Voroneţ; munuile Sf. Ioan cel 
Nou, Scara lui Iacov sau Vămie văzduhu- 
lui, judeţul cel de pe u'mă sau arborile 
Mântuitorului, materializate pe pereții ex- 
teriori dela Suceviţa, 

Dar ce este interesant, întâlnim și scene 
streine de textele biblice, apocaliptice și 
hagiografic, imprumutate din istorie, ca 
luptele pentru cucstirea Țarigradului ata- + 
cat de ianizeri și spahii, zugiăvite pe pe- 
reţii Voronețului; sau figuri din ant.chita- 
tea păgână, ca Sofocle, Platon, Pytagora și 
Sibila, înfățișați ca împărați cu co.oane pe 
cap, pe exteriorul pereţilor Suceviţii. 

Liturghia dumnezzească şau Cântarea he- 
ruviniior cum i se mai zice, pictată in în- 
teriorul mânăstirii Suceviţa, e una din cele 
mai frumoase icoane pe care a produs-o 
cândva arta creșt.nă. Sena intățișează pe 
Hristos în odăjdii arhie:ești, oliciind servi» 
ciul divin, sscondat de alaiul îngziitor câre 
ii aduc tot teiul dz obiccte litu:g.co. Acta:tă 
scenă simbolizează plinirza aumnnzzeeștii 
slujbe de către preot (isus), ajutat de dia- 
coni (îngerii). 

Prescele mânăstirilor bucovinene sunt o 
poezie simplă, naivă și g:aţioasă, care ne 
transportă în lumea a.tor s2.0e€, mai a- 
proape de isvoarele răcoroase şi sănătoase 
ale creștinismului, 


DRAGOMIRNA, ARBORE ȘI SOLCA... 


Pământul acesta al Bucovinei a fost par- 
că ales de Dumnezzu pentru înălțarea loca- 
şurilor sale. Nu există colj care Lă nu ue 
Sfinţit cu câte o veche mănăstire vozvodală 
sau biserică boierească. 

Alături ge bisericiie lui Ștefan cel Mare 
și Petru Rareș din Suceava, Mitropolitul 
Crimea a durat la Dragomirna, pe la înce- 
puvul secoluiui XVII o mânăstire trainică 


e 





Mânăstirea Putna: Intrarea în alee 


da piatră, cu ziduri groase. Mai tâ:ziu Mi- 
ron Barnovschi a inconjurat-o cu ziduri pu- 
ternice, întărite cu cinci turnuri, cum spune 
o vzche inscripție de pe zid. 

Biserica mânăstirii e o bijuterie. In spe- 
cial turnulcţul, sculptat cu trandafiri, icoa- 
nz, brâie şi fiori, nu e întrecut nici de cele 
als bisericii dzla Curtea de Arg2ș. Brâie de 
ciubuce dau ocol bisericii. Cadrele ferestre- 
lor sculptate artistic în piatră sporesc efec- 
tul. Iar covorul ds zugrăveală de pe pereții 
interiori ai naosuiui cuzereşte sutietul pri- 
vitorului. 

Intre Suczava și Răiăuţi, Luca Arbore, 
Hatmanul Sucevii lui Ştefan și a urmași- 
lor a ridicat în 1502 o frumoaiă biser-că 
da piatră „in numele tăierii cinstitului și 
vestitului proo:o0£, înainte-mergătorul și 
botezătorul Ioan“. 





(urmare în pag. 8-a) 











6 











ZERO CU CAI 


(Urmare din pag. 3-a) 


Lui leremia Brebu i se bulbucă spe: 
Tiat un ochi ca un albuş de ou. Nu inpe- 
legea ! Le unde şi pană unce ! Jucau 
la parte / Li era ruda / Nici macar nu-şi 
aaucea aminte ae unge îl cunoaşie. 
Deia inceputul jocului tot îi ia cun tuse: 
Imi dai voie moncher! Să pun şi eu 
pe douăzeci ! îi acum, acum să-i dea 
și jumatate. Moşier în Romanați, om cu 
bam sa se bucure la caștiigul luu... 

Ji cuprinse o ruşine şcolărească și 
roșu ca siecia, spuse: 

— Nu inpeueg! 

— Ştii — se plecă iarăși la urechea 
lui moşierul — aouazeci şi cinci e nu- 
mărul meu. Eu joc mereu pe douăzeci 
și cinci, k numărul meu, moncher ! 

l zapacit, conchise leremia Brebu 
apăranuu-ş. instinctiv plăcile cu pal- 
mee. 

— Nimic nu mai cade! Paisprezece ! 

Răsuilă. 

Cateva jocuri nici nu mai puse pe 
douazeci şi cunci. 

ovuşi plăcie trăgeau la el atrase 
parcă ae un magnet. 

vache $erbescu ii mai făcu o vizită, 
domnişoara cu şoidurile buciucaşe, in 
cuimea entuziasmului, îl trase tandră 
de ureche: 

— ișu formidabil! O să spargi ban- 
ca! mu dai vole să iau două unse? 

— Foium! — o imbie moșierul, 

Cum Juca pe toată masa, untamplă- 
tor ieremua brebu miza şi el pe uouă 
zeci ŞI cinci, 

— pouazeci şi cinci culese prin pre- 
jur crupierul. 

— Au nosuru | — sări vesel monocla- 
tul, întinzand mâna lui abă cu degete 
lungi — du-m jumatate ! 

Nu € calc 1evemia Brebu, dar nu se 
dunurește. 

— be ce să-ţi dau jumătate ? 

— Moncher, moncher, ce uituc ești: 
Nu te-am iamunt  W număru. meu. 

-— Lum numarul dumitaie omule, 
când am mizat eu pe el. 

— bine! bar il joc pe 25 de câte ori 

viu în cazinou. E numărul meu, batra- 
“ne prieten! Hai, dă-mi jumătate te rog, 
nu ma Supâra! ce dracu, cașugi atat şi 
te cauceșu ia un tieac! Cana Le asigur 
ca e numărul meu. Şi eri am cașugat 
cu el... 

Moşierul aproape plângea. 

Lu. ieremua brepu 1 se nodă ceva în 
beregata. Nu mai putea să suporte. 
Moşier? Pă aracu! 

— Na, dacă e numărul dumitale ! — 
Şi-i daau iisele. 

se riaică dela masă înfuriat. 

Plăcuie îi ciampâneau in buzunare de 
parcă ar fi avut pmteni și castagnete 
pe.a toate incheetunie. 

Se duse, le schimbă în plăci de câte 
zece mu şi se îndreptă ameţit, clăti- 
ninau-se spre altă masă. 

Se vită mirat in ogundă. El este? EI, 
Ieremia brebu! 1şi pipăi cu degetele 
obraju. Se stramba. Incmse un ocul, Se 
pocni cu paima pe trunte. Iși înareptă 
noaul cravaiei, 

Sau poale visează? 

Mai incercă oaatu ușa closetului să 
Se asigure ca ese 1NCiusă și scoase de 
prin buzunare — cum mai tăşălau tol- 
toaşeie ae hartii. Le numără din nou: 
şase sute cincizeci de mii! Niciodată 
nu avusese atata bănet in mână. Şase 
sute cincizeci de mii! 

be unae sa se strecoare acum? 

La ușa toaletei il pandesc moșierul 
şi 'Lache Șerbescu. 

Se râțoise la ei indignat. 

— Aşteptaţi-mă aici! — că vroiau să 
intre aupa el. 

Uchi a.tă ușă care dădea în sala de 
baccara şi se turișă pe acolo. Intorceau 
toi cape.ele dupa el. lira cineva acum 
în cazinou, 

—Asta a câştigat adineaori o jumă- 
tate ae milion. 

Se opri in parc, întinse braţele şi 
trase o dușcă ae aer rece în piept. 

karcă ar Li ieșit dintr'o baie ae aburi. 

I se părea că trăește întrun vis con- 
tinuu, că nisipul care il scârțâia subt 
taipa este aupă alt tărîm. 

Lăzu irânt ae emoție, pe-o bancă. 

O viaţă întreagă muncise, o viaţă în- 
ireagă crezuse ca Cel de sus l-a uitat 
şi acum în căteva ore şi-a umplut bu- 
zunarele și-și poate îndeplini orice do- 
rinţă. 

= Nimie nu mai cade ! 

— Zerooooo ! 

Da! La jucat mereu pe zero cu cai. 

Masa era un câmp pe care înfloreau 
fisele, pansele, toporași, garoafe, albă- 
strele, păpădii şi el, grădinar, le cu- 
legea. 

— Zerooooo ! 

In spatele lui se postaseră directorii 
cazinoului, în ciuda moşierului şi a lui 
Tache Şerbescu. Şuşoteau. Au schim- 
bat de câteva ori crupierii. Ii simţea 
îndărătul scaunului, ca doi corbi negri 
gata să-și înfigă ghiarele în ceafa lui. 

In zadar însă. Bila ruletei le dădea 
cu tifla. 

— Zerooooo i 

Niciodată nu l-a privit atâta lume. 
Niciodată nu l-au admirat și nu i-au 
dat ghies atâţia ochi femeiești. 

Şi acum singur, în parc, bogat. 

Se gândi cum să plece la București. 

Cu trenul îi e frică. Atâţia borfaşi. 
Poate chiar din cazinou îl urmărește 
vreunul. 

Mai bine să ia o maşină și să descin- 
dă din ea încărcat de pachete —- Moş 
Crăciun coborînd din munţi. 

— Bună dimineaţa, copii! Inveseli- 
ți-vă, suntem bogaţi ! 


Ele desigur au să râdă cu hohote ca 
deobiceiu. 

— larăși visează tata, ca în fiecare 
lună. 

Fiindcă în fiecare lună el e sigur că 
a câştigat milionul la loterie. 

Cu aoamna Brebu trebue să fie mai 
prudent când i-o arăta hârtiile, că su- 
teră de cord. 

O şi aude dârdâind de frică. 

— L-ai furat! 

— De unde, gogoloiule (n'a mai mân- 
gâiat-o aşa de pe timpul tramvayului 
cu cai). 

— Zero! 

Poţi să te'ncrezi însă într'un şofeur? 
Dacă te lasă lungit în şosea, cu o gaură 
de piron în țeasră? 

— Nimic nu mai cade! 

— ZErooooo ! 

Sfârâitul nruletei şi glasul crupierilor 
nu vrea să-i iasă deloc din cap. Se ri- 
dică de pe bancă şi începu să se plim- 
be cu pardesiul blindat ae hârtii pe el, 
îmbăindu-se în  răcoarea amurgului, 
doar, doar o scăpa de această obsesie. 

— Nimic nu mai cade! 

— Zerooooo ! 

La „Djaburov“ în vitrină îi plăcu un 
ceas de mână, un colier şi o rochie de 
catifea cu broderie de aur. 

Iși zise: ceasul de mână gogoloiului, 
colierul lui Gaby şi rochia de catifea 
Valentinei pentru logodnă. Că acum 
garantat că avocatul, sau sublocotenen- 
tul care îi face curte o va cere în că- 
sătorie. 

Dar el? El ce ar putea să-și aleagă? 

După multă chibzuinţă, se hotărî. Un 
geamantan de piele de crocodil, cu ne- 
numărate despărţituri, pentru panta- 
loni, pentru haine, pentru pălării. 

Deacum încolo o să aibă nevoie de 
așa ceva, fiindcă o să voiajeze. Intră în 
magazin, se interesă de preţuri, dădu 
din cap mulțumit. „Bun, bun, un fleac, 
de aparat de radio n'aveţi?“' Şi-i nă- 
zări o idee. In definitiv de ce nu le-ar 
aduce și pe ele aici, o zi, două. 

Intrebă vânzătoarea : — E vreun ofi- 
ciu telegrafic prin apropiere ? 





Vânzătoarea îi arătă alături cu dege- 
tul şi el fugi într'acolo nebunește: Mă 
întorc imediat ! 

Scrise repede telegrama lângă ghișeu, 
de parcă avea argint viu tocul. 

Gogoloiule ! 

Câștigat Sinaia Cazinou şase su- 
te mii! N'am înebunit! Cuvânt o- 
noare ! Iertare pentru bani furaţi 
garderob. Vino imediat cu fetele 
aici. Cumpărat cadouri! Tu nu cu- 
noști fericirea,  gogoloiule! Mi-e 
frică moarte subit! Ura! Ura! Ura! 

Ieremia Brebu 

Ţopăia zăpăcit tocul rezervor pe 
hârtie ca un dansator de step, subţire 
și în frac. 

Ferestrele cazinoului străluceau de 
lumină. 

—Nimie nu mai cade! 

— Zerooooo | 

Işi astupă urechile. Nu. Să nu mai 
intre în cazinou. Totuşi, dacă ar mai 
juca o mie? Numai una. La șase sute 
cincizeci de mii câștigați într'o după 
amiază, nu e păcat să nu mai încerci 
o mie? 

Măcar să iasă drumul fetelor și ca- 
dourile. O mie! 

O să-și închipue că a dat-o bacşiş. Şi 
cu mia asta dacă o să-l joace din nou 
pe zero cu cai, poate face șapte sute de 
mii și chiar mai mult. 

— Nimic nu mai cade! 

—Zerooooo ! 

Urcă scările cazinoului în goană. Câ- 
te două. 

Numai o mie. De restul banilor nici 
n'are să se atingă. Chiar jură în gând. 
Pe el, pe Gaby şi pe Valentina. 

In hall, nădușşiţi, gâfâind, îi ieșiră 
înainte moşierul şi Tache Șerbescu. 

— Bine moncher, ne-ai lăsat așa 
„ţuţ“! Unde ai fost? Dă-ne și nouă câte 
o mie! Se poate! Tu câștigi atât și noi 
să nu jucăm? Ştii că a mai ieşit zero 
de opt ori... 

% 

Mâinile umede tremurânde s'au lipit 
pe marginea mesei, au înconjurat-o ca 
o caracatiţă. 

Fumul de ţigare s'a lăsat gros ca o 


UNIVERSUL LITERAR 


Costache St. 


„Aci, în Craiova, treburile mergeau de minune. Actorii 
şi spectatorii erau deopotrivă mulţumiţi. Publicul venea 
din ce în ce în număr mai mare în sala lui Oteteleșanu, iar 
trupa depunea toate storțările ca să-l mulțumească prin- 
trun joc conştiincios şi prin înnoirea, cât mai des, a re- 
pertoriului. 

Tocmai în 1850; când vine la Craiova un actor din Iaşi, 
Costache Halepliu — elev al lui Millo — lucrurile iau o 
întorsătură neplăcută. Acest Halepliu aducea cu sine fai- 
moasa „Baba Hârca“ vodevilul lui Millo, pe care reuși s'o 
impuie în repertoriu. Caragiale din capul locului nu vă- 
zuse cu ochi buni acea „sdrențuroasă cotoroanță cu un 
laiu de ţigani, cu un beţişor în mână şi cu căldare alături“ 
cum scria el la 1855,%) continuând şi mai înverşunat: 
„ăst galimatias țigănesc, ăst traghelef, astă fiică născută 
din tampire de cuget, din veştegrea unui gust monstruos, 
astă vraptoare fără condițiuni, jără esteucă, fără logică, 
fără consecuenţă. şi fără țintă, astă mârşavă şi jără morală 
Babă-Hârcă“, 

Cu toate acestea, Halepliu a izbutit să-și impuie, prin 
intrigi, repertoriul său, şi asttel piesa a văzut lumuna 
rampei. Dar cum, întâmplător, Viadica de Râmnic era în 
Craiova, auzind că actorii scot pe scenă draci din cazan, 
i-a afurisit „dacă se vor mai îngădui niște asemenea nete- 
giuiți a pângări mai mult, cu şmecheriile lor, un așeză- 
mânt *) menit numai la creșterea și buna educaţie a tine- 
rimăi“, şi i-a dat afară din localul şcoalei. 

Caragiale plecă atunci la Bucureşti. Nu putea sta fără 
un teatru, şi în Craiova nu se mai putea ridica altă scenă, 
nefiind 'un alt local propriu unei asemenea întreprinderi. 
De bine de rău, știa că la București era o sală unde se 
putea juca. 

Reîntors în Capitală, îşi reîntregeşte trupa şi deschide 
stag. 1850—51 în Noembrie 185V, rămânând pe loc până 
la sfârșitul vieţii. De aci înainte ,toată activitatea sa va fi 
dusă numai în folosul scenei bucureștene. Alege piesele 
din repertoriu cu o deosebită grijă, căutând să întiripe 
stagiuni de neuitat. 

In 1852, cu ocazia deschiderii „Teatrului-cel-mare“ — 
actualul ,,Teatru-naţional“ din București — este numit 
director al noului teatru, alături de Ioan Wachmann. Este 
astfel primul director al „Teatrului-naţional“. Timp de 
trei stagiuni conduce cu multă dibăcie şi bunăvoință ne- 
sfârşită, noua instituţie naţională. Când și când pleca vara 
în străinătate, după împrejurări, 1!) şi aducea cu sine piese 
din repertoriul parizian, ținându-se pe toată clipa în pas 
cu noutăţile vremii. 

Puterea sa creatoare zideşte cărămidă lângă cărămidă 
numai pentru bunul mers al teatrului românesc, câci când 
la 1 lulie 1855 părăsește direcția  „Teatrului-cel-Mare'“, 
nu are niciun profit personal, ci doar deficite. 

Dar munca lui neobosită pe tărâmul artei naţionale, 
munca lui desinteresată a fost turburată de apariția lui 
Millo — în 1853 %) la lumina rampei bucureștene. Por- 
nind dela Iaşi întrun mare turneu prin ţară, ajunse şi la 
noi în București. Verva-i nesecată, comedia lui uşoară, 
cântecelu-i spus cu tâlc, entuziasmează publicul nostru 
puţin cam obosit de repertoriul lui Caragiale. Răsuilau 
ușurați acum bucureştenii, în faţa Chiriţelor lui M. Millo 
Simţea omul nevoia de a-și mai descreţi fruntea şi de a 
râde mult, cum numai la un spectacol Millo se putea râde. 
Numai aşa ajunse actorul ieșan să se impuie la București, 








25 Noembrie 1939 „mmm 


Caragiale 


de ION DIACU 
şi numa i așa şi-a găsit protectorii cari l-au sprijinit să 
intre în trupe „Teatrului-cel-Mare“. Și cum Caragaale nu 
avea protectori alți decât munca-i şi talentul, trebuie, bie- 
tul, sa-i îndure multe capricii şi mule rautaţi noului 
angajat. 

_Deia început, Millo i-a răsturnat repertoriul. A căutat 
să-şi introauca voaevileie-i şi canteceie.e aduse din mol- 
dova. Apoi, capricios din cale atară, nu juca aecaţ cand 
avea chei, şi avunci trebuia să joace, siricand cmar orai- 
nea spectacoieior, sau adaugana bucaţi in arară ae pro- 
gram. leneș cum era, nu voia să inveţe nimic nou, ci se 
mulțămea numai cu ce știa. Hăutăcios şi egoist tără rmar- 
Sim, nu-i pasa de restul trupei. Ureine putea să sulere, 
numai el nu *). 

Nu de puţine ori se plângea Caragiale ocârmuirii, de 
multele necazuri ce i le prouucea nou. angajat *). Cu toate 
acestea, totul râmanea neschimbat, aalca Mollo își ducea 
mai departe ieiul sâu ae viaţă, care câşuna tot soul de ne- 
placer. direcţiei. 

Insă, cu toate răutăţile lui Millo, Costache Caragiale — 
iocmai ca pildă de caracter și obiectivitate — nu 1-a pur- 
tat mciodară ură. Dimpotrivă, în 1859, cand părăsește con- 
ducerea teatrului, îi recunoaște lui Millo toate calităţile pe 
care le avea ca actor: „pe cur vom ji de sinceri la descrie- 
rea defectelor vieţii sate particulare, pe atât trecem în 
tăcere şi cu respect pe lângă talentul său de scenă *), care 
este unic în felul său, şi orice laude i sar face nu i-ar 
ajunge meritul. Il cinstim destul ca artist, și asemenea îl 
urăm ca om, de partide și shisme“ ). 

După retragerea sa din postul de director al „Teatrului 
cel-Mare'“, a continuat să Joace pe aceiaș scenă sub diferiți 
directori. Spre stârșitul vieții, după lbbo încoace, se re- 
trage câtăva vreme din teatru, intrând în avocatură 1). A 
fost pe rând avocat şi judecător de ocol. In acelaș timp 
preda lecţii de declamaţie. 

A reintrat în teatru pentru puţină vreme, ultima sa re- 
prezentaţie fiind în „Domnița hoxandra” a iui 5. P. Has- 
deu. Moartea l-a secerat fulgerător dintre ai săi, în urma 
unui atac de cord, în ziua de 13 Februarie 1877. 

Asttel şi-a încheiat viaţa cel care a fost cea mai proe- 
minentă iigură a teatrului românesc în prima Jumătate 
a veacului trecut. Şi spun „cea mai proeminentă" pe lingă 
calitățile-i de neîntrecut director de trupă, avea deopo- 
trivă calităţi excepționale ca : actor, regisor şi autor, bine- 
înţeles, raportând orice apreciere la vremurile sale. 


39) In broşura, „Teatrul naţional în ţara românească“ p. 31—32. 

40) Şcoala lui Oteteleșanu. 

41) Se ducea la Paris pe socoteala cumnatului său, marelui bo- 
gătaș Gh. Colurgiopol, care ţinea în căsătorie pe sora Iasomiei, pe 
Cleopatra Dimitriu. 

42) Millo mai fusese prin București în 1849—50, când C, Cara- 

43) Millo primea lunar — fără nicio întârziere — 120 galbeni 
şi avea drept şi la un beneficiu. 

44) Dos. Teatrul-naţional nr. 3/1850 p. 98. 
imbrăţișa cu cea mai jragidă grăţie, le dieta aceia ce el cunoștea, 

45) Scena. 

46) „Teatrul național în 'Țara-românească“ p. 34. 

47) După tradiția familiei ar fi studiat Dreptul la Paris, ajutat 
fiind ge cumnatul său Gh. Colurgiopol (?). 


PN N N N N N N N N N a RS E N A a A Aita di 


ceață peste peluza de postav a hipodro- 


mului cu cai nevăzuţi. nu-i mai ascultă, 


capului, urmăreşte capriciile bilei și 
deşi ei câteodată îl 


—Ascultă dragă! Am pierdut tot!... 
— Ce vorbeşti! — îi căzu între fise 


Numai un soare electric ascuns sub 
o streaşină verde şi lăsat la înălţimea 
capetelor, drept în mijlocul mesei, își 
taie în ceața asta un triunghi de lumină. 

Masa şi mâinile. Ai crede: o ședință 
de spiritism. 

Chipurile sunt în penumbră galbene 
de panopticum. 

Trebuie să fie cald, căci mărgelele de 
sudoare umezesc tâmplele, se rostogo- 
lesc pe obraji, lăsând în urma lor șu- 
viţe, de parcă plouă prin tavan. 

— Nimic nu mai cade! 

— Optsprezece! Roşu, pair manque ! 

leremia Brebu şi-a înălțat în față 
câteva castele de plăci. Plăci roșii cât 
o jumătate de cărămidă tăiată la un 
cap. 

Surâde. Și acum ruleta îi e complice. 

Cum își așează grijuliu plăcile una 
peste alta, și le potrivește pe margini 
ca să nu iasă vreun colț mai în afară, 
se închipuie un Meșter Manole ridi- 
când turnuri și catapetesme și parcă un 
glas lăuntric îi strigă : 

— Aduceţi-mi cărămizi! mai repede! 
Mai repede şi cât mai multe! 

Din nou patronii cazinoului îi ve- 
ghează în spate, în hainele lor negre. 

Se schimbă şi crupierul, Mâna pă- 
roasă a proaspătului venit încearcă ru- 
leta descântând-o. 

Ostentativ, Ieremia Brebu dărâmă un 
etaj de fise şi le împartă pe toată masa. 
masa, 

— Nimic nu mai cade! Trei zeci şi 
trei ! 

Tocmai pe treizeci și trei îl ocolise. 

Din nou a acoperit masa cu plăci. 

A pierdut. 

Iși gâtui emoția. Impinse toate plă- 
cile, etajele frumos aliniate și le răvăși 
peste parcelele numerelor ca pe niște 
proprii pete de sânge. 

Să le recupereze pe celelalte. 

Ruleta scârțâi mahalageşte ca o roa- 
tă de bâlciu, bila sări de câteva ori pes- 
te cutiuţele cilrelor — pic! pic! pic! — 
fiecare săritură el o simţea în moalele 
capului — și căzu în despărţitura lui 0 
—— am câștigat! Iși săltă el o clipă tru- 
pul, lăsându-se în podul palmelor dar 
se prăbuşi înapoi pe scaun. Bila trecuse 
alături. 

Strecură mâna în buzunar şi scoase 
câteva hârtii. Avea impresia că le fură. 
Se încurajă singur: la atâtea mii câte- 
va nu contează! 

— Plăci! 

In spate, moșierul şi Tache Şerbescu 
au făcut front comun şi-l sâcâie. 

— Joacă-l monşer pe zero! Și mai 
dă-ne şi nouă câte o fisă! Hei, n'auzi, 
domnu ! 

Teremia Brebu însă, ghemuit în coa- 
te pe masă, cu ochii tăciuni în fundul 


sgâlțâie de umeri, scuturându-i ca din- 
trun pom boabele de sudoare de pe 
chelie. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

— Nimic nu mai cade! Douăzeci! 

'"'Trebue să iasă până la urmă zero. 
Nu a câștigat cu el o avere? 

Și fură mereu din buzunare, desum- 
flându-le. 

= Nimic nu mai cade! Unsprezece! 

Fumul de ţigară îl îneacă. ]și aude 
răsuflarea greoaie. Ar trebui să iasă 
puţin în parc. Ei ași! Acum când pier- 
de? Dacă tocmai când se ridică el dela 
masă strigă cuprierul zero? Nu. Va ju- 
ca pe norocul d-nei Brebu și al fetelor. 
Pentru ele. 

Schimbă. Dă hârtii, ia plăci. 

Şi deodată se sperie. 

Ar vrea să strige ca şi cum l-a furat 
cineva. Un buzunar e gol. Nu, nu! Nu 
mai e acolo nici o hârtie. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

Nici gogoloiul n'are noroc. Nici fe- 
tele. 

E zăpăcit. Imploră parcă mâna cru- 
pierului. Se uită în dreapta și 'n stân- 
ga la ceilalți jucători. Ki toţi privesc 
atenţi, înmărmuriţi bila ruletei, Şi nici 
unul nu-l întreabă: Ce faci domnule 
Brebu ? Pierzi, domnule Brebu ? 

De ce nu se uită nici unul la el? 

De ce nu se opreşte o clipă măcar 
jocul ? 

— Nimic nu mai cade! Douăzeci şi 
patru. 

Impinge hârtii şi i se aruncă în zgo- 
mot de taianţă plăci. 

Nu mai ştie unde să le pună, cum 
să joace. Ar vrea să schimbe cu cineva 
o vorbă, să-l povăţuiască. Intoarce 
capul. Nu mai e în spate nici moșierul, 
nici Tache Şerbescu. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

In alt buzunar gol își afundă epilep- 
sia degetelor. 

Incearcă să raționeze, să-și alcătuia- 
scă un plan. Mâine... Mâine când vor 
veni ele... icrupierul nu-i dă răgaz. 

— Faceţi jocurile, domnilor ! 

1 se pare că-l ţine numai în palme, 
că îl loveşte când pe un obraz când pe 
altul, fără întrerupere. 

Totul e un vuet, o molatecă ame- 


țeală. 

Țiuuuuuuuu! 'Țiuuuuuuuu! — atât 
aude. 

-—— Faceţi jocurile, domnilor ! 

— Plăci! — îngână Ieremia Brebu, 


dar mâinile lui scotocese buzunarele 


înebunite, în zadar. 


Il găsi pe moșier la o masă. Se aple- 
că discret la urechea lui şi îi şopti cu 
glasul unui om în agonie. 


monoclul moșierului. 

'— Dă-mi o sută de lei că n'am cu ce 
să plec la Bucureştii! Te rog... 

— Eu? Din câștig? Imposibil! —— îşi 
ascunse capul subt scutul spinării mo- 
șierul. 

Nu mai insistă. Tache Șerbescu îi 
răspunse la fel. 

Iși luă pardesiul şi pălăria şi cobori 
în parc. Frigul îi strânse umerii și-i 
căuta încheeturile. 

Pormni agale, adus de spate, acompa- 
niat de târșitul pietrișului. 

Frigul îl sgâlțâia câinos din toate 
mădularele. 

Se simţea gol. Fără pardesiu, fără 
haină, fără nimic. Și găunos pe dină- 
untru. 

In gară constată că biletul e valabil 
peste opt zile. 

Se trezi mic, neînsemnat în mijlocul 
şoselei asfaltate, înconjurat de brazi 
negri, înalţi, gata parcă să se prăvă- 
lească peste el, să-l înghită. 

Curios: de azi de dimineaţă de când 
a venit în Sinaia, deabia acum observă 
brazii... 

Pe marginea şoselei e o vilă cu fere- 
strele luminate. Ar putea să intre, să 
ceară adăpost. 

— Am pierdut la Cazinou tot. Imi 
permiteţi să dorm numai până mâine? 
In bucătărie, într'o sală, oriunde. 

Şi mâine poate ar veni doamna Bre- 
bu cu fetele. 

Dar îşi aminti că are un nepot la 
Poiana "Țapului şi se proţăpi înaintea 
unei căruţe. St. 

— E mult, omule, până la Poiana ? 

— Fo zece kilometri — îi răspunse 
mogâldeaţa din fân. 

— Mă iei nene şi pă mine? 

— Păi io te-aşi lua, mânca-te-ar tetea, 
dar vezi că e iapa borțoasă! 

Şi leremia Brebu porni singur ca o 
haimana să cucerească șarpele de as- 
falt al şoselei. 

leşi din Sinaia, trecu de hanul „La 
Calul Bălan“ — ce-ar mai fi intrat 
înăuntru să se încălzească — și începu 
să mărească pasul, alergând uneori, su- 
flându-și în pumni. 

Din când în când îl ajunge din urmă, 
descoperindu-l, conul de lumină al câte 
unei maşini sau cadenţa regulată a vre- 
unei gloabe de căruţă. 

Atunci el se oprește și ridică o mână 
în sus. 

— Spre Poiana ? 
mine... 

Insă nimeni nu se îndura să-l cu- 
leagă depe șosea. 

Buşteni, August 1939. 

NEAGU RĂDULESCU 
(Desenele autorului) 


Ia-mă nene și pe 


mea 25 Noembrie 


TEATRUL STUDIO NAȚIONAL: 


SA _ DIVORTĂM: COMEDIE IN 
TREI ACTE DE SARDOU ȘI 
NAJAC 


Deoarece succesul pe care l-a 
obținut „Să divorțam” este me- 
Titat şi inverpieta:ea are drept 
la Loale EJOgule, este necesar câ 
ina.nte de a-, releva sa aviagtm 
atenția asupră unui fapt ce p:n- 
tru sceneie noastre naţionale 
nu este catuşi de puţin imou- 
curâtur. kisie vorpa ae altgerea 
Lepervotiuiul, ce revin cundu- 
CE:EL LEAVLEAOTr CU rol COVArŞItor 
în cuivura arii, 

Dacă peaantismul și exag:- 
sarea, in  diacernerea p.eseior 
aemne de a 1i jucate ar 1nsenuuia 
o prejudiciabua  alitugine, — 
oarecare libertăţi, spirit larg, 
Evoiuuy se cere totdeauna celui 
ce voesce cu succes să tongucă 
operaue cuuturaje — Vot asul 
puem spune ca lipsa de atitu- 
aine criuca și jicenţeie prea nu- 
TuerOase nu sunt decat n detri- 
mentui Instituuilor de artă. 


Concluzia care 0 vom extra- 
să gin această premiza se re 
eră 1a juuecarea reprezentarii 
bu Să aiurpum, de Victoria 
Sandou. O critică impotriva aâ- 
cestui vodevulist, avaad In ve- 
ucr succesul pe care L-a obţi- 
Rut iNLOLOeauuta, Ar 11 nelasucul 
ei, dar o rezervă este îndreptă- 
ţită. Anume, nu Sargou ar fi 
auLorui utat de viguros şi de 
imporţant, care să imbie un 
Teatru Naţiona! să-i monteze cu 
Cconsecvenţa succesele. 


Vodevilist de seamă, spiritual, 
nu Lipsit, de inteugenţa, aesigur, 
dar numai un creator meazocru 
în arta dramatică pentru sim- 
plul motiv că nu e dramaturg. 
Și pe cat farsele lui sunt antre- 
nănte şi amuzante pe o scenă 
căutand succes ușor, pe atât, la 
Studio sau Naţional reprezintă 
o stranie atituaimne de concuren- 
ță, neindreptățită cu nimic im- 
poinva nenumataţilor autori 
străini şi români, moderni și 
€venvuâ) din aceiaș epocă a ]ui 
Sandcu dacă ea este ma: atră- 
găvoare. 

După această introducere, să 
revenim la reprezentaţie pro- 
priu zis, ce merită, după cum 
spuneam, intreaga admiraţie. 

Regia d-lui V. Enescu in pri- 
mul rând, fiindcă spre deosebire 
de multe alte piese, aci, se evi- 
denţiază cu prisosință prin rit- 
mul susținut și meșteșugit, A- 
cest spectacol, necesitând _vi- 
brantă desfășurare scenică a 
avut nevoe să fie pertect incha- 
gat pentru a nu tânji nicio cli- 
pă. Este pentru d. Enescu un 
tericit succes, 

Ansamblul cu care a isbutit 
atăt de bine să formeze repre- 
zentația regisorul, a fost aică- 
tuit din cei mai talentaţi inter. 
preţi de comedie pe care-i avem. 

D-na Marietta Deculescu, ti- 
nerească şi plăcută interpretare, 
Gacă, in uneie momente nu ar fi 
vulgară, — nu știm dacă și 
t-auucerea nu este de vină pen- 
tru aceasta — fără să exage- 
răm 0 vedem intr'unul din cele 
mai bune roluri, Alături de ea 
d. Valentineanu a aicătuit o fru- 
moasă realizare plină de vervă 
şi spirit, cu mult nerv şi hotă- 
rire de a nu lăsa nici-o clipă 
acțiunea să treneze. 

D. Balaban a avut precum nu 
sa mai intamplat de multă yre- 
me, un rol evidenţiat, șarjând 
violent un tip de increzut tânăr, 
cuceritor și ridicol, 

„Să divorțănv”, este o comedie 
ușoară tratând tema foarte cu- 
noscută a divorţului pe vremea 
cână, in Franţa, opin:a publică 
intreagă se afla frământată de 
votarea unei legi care să sprij.- 
ne sau să intrangă dorinţa ue 
despărţire intre soți. 

Anticipând cu o telegramă 
Licluită, abil, un vot al Camerei 
care sa dat numai cu 8 luni 
mai târziu, un tânăr pin de el 
însuș forțează 0 situaţie, pu- 
nându-se pe el in drepturile so- 
tului, iar pe fostul bărbat în 
rolul totdeauna inedit al a- 
mantului. 

De aci decurg inevitabile mo- 
mente paradoxale, pline de haz 
cele mai adesea ori, pentru ca 
până 1a sfârşit totul să se lă- 
murească plăcut, menajul pasa- 
ger turburat cunstatâna că era 
mult mai plăcută situaţia ante- 
rioară micilor diferende lipsite 
de importanţă. 

Cu aceste cuvinte asupra su- 
bisctuiui am făcut o expunere 
pe cât am putut mai justă asu- 
pra premierei de Vineri, 11. Pen- 
tru a incheia, trebue să adău- 
găm satisfacția pe care ne-a pro- 
curat-o sistemul „avant-premie- 
vrei”, ideală metodă pentru a an- 
trena interpretarea cu publicul, 
inainte de marea experienţă a 
premierei faţă de critică şi per- 
sonalităţi competente. 


VICTOR POPESCU 





Informaţii 


Săptămâna viitoare pensiona- 
rii elegantului „Balamuc Palace 
Hotel“ vor invada vitrinele. 


+ 
In curând va apare un volum 
închinat generaţiei ţinere acto- 
ricești, datorit colaborării dom- 
nilor Victor Popescu şi George 
Voinescu. 


1939 











UNIVERSUL LITERAR 







+ Agatha Bârsescu Cum a trăit şi... murit 
un „Ieatru al tinerilor“ 


Agatha Bârsescu a murit 
așa cum şi-a trăit ultimul act 
al dramaticei sale. existenţe. 
Modest Liniştut. 

De altfel de mult intrase 
în uitare, Şi uitarea celor- 
lalți este prima fază a mor- 
ţii. Uitarea tocmai a teatru- 
lui românesc, care acum o 
revendică, și sc acopere — 
puţin ipocrit — cu crepul ne- 
gru al durerii. 

Agatha Bârsescu a fost to- 
tuşi o glorie europeană, şi 
poate nu merita indiferența 
manifestă — nu a oticialită- 
ţii — dar a publicului: cel 
puţin a generaţiilor care o 
cunoșteau. 

Abia acum, bătrânii încep 
să-și desghiețe inimile şi să 
găsească acolo câte o amin- 
tire, câte o emoție... 

— A fost un suilet mare... 

O doamnă în negru şi-o 
amintește pe scenă, intr'una 
dintre superbele ei apariţii, 
care „te îngheţau“. 

Altcineva nu poate să-i 


uite mărinimia şi pasiunea 
de a dărui... 
Agatha Bârsescu a dăruit, 


necontenit; de la scenă şi 
până în ultimii ani ai vieţii 
câna își ajuta elevii de la con- 
servator servindu-le BURSE 
LUNARE din puținii ei bani. 

Ducea o viață modestă. 
Locuia la hotel. Totuși, sin- 
gura ei. preocupare era tea- 
trul. Işi iubea elevii cum pu- 
țini „maeştri“ o fac. Marele 
ei vis era să-şi dea o repre- 
zentaţie de retragere. In ul- 
timii ani își pregătea, încă, 
spectacolul. 

Un atac de paralizie îi nă- 
rue proectele. Totuși, până 
în ultimul timp îşi lucra, zil- 
nic, glasul... 

Acum, spectacolul ei de re- 
tragere va fi suplinit de o 
comemorare. 

O comemorare la care se 
vor plânge multe lacrimi, se 
vor exprima regrete, şi care 
va readuce printre noi, o cli- 
pă, amintirea acestei imense 
personalităţi. 

Măcar acum, Agatha Bâr- 
sescu, de acolo de unde e, să 
simtă recunoştinţa noastră 
pentru sufletul ei mare şi 
pentru tot ce a elădit în tea- 
trul românesc, 


GEORGE VOINESCU 





SCALA : FATA BĂTRÂNĂ 


Nu sunt, bănuesc, singurul ad- 
mirator al Bettei Davis. Vor pri- 
cepe deci cititorii toate superia- 
tivele pe cari sunt silit să le in- 
trebumțez, făcând cronica unu- 
film în care ea interpretează ro- 
lul principal, 

Şi de astădată a fost nevuz 
să constat cu părere de rău că 
vocabularul meu nu conţine cu- 
vinte potrivite pentru a caracte- 
riza jocul minunat al acestei ac- 
triţe. 

De obiceiu, actorii de cinema- 
tograf, duc, în timpul turnării 
unui film o luptă cu acel ina- 
mic invizibil care este „Majesta- 
tea Sa, Spectatorul“, cel ce cu 
câtova săptămâni mai târziu, 
confortabil instalat întrun  fo- 
toliu, se va simţi dator să-și dea 
părerea dospre liimul pe care 
l-a văzut. Cei câţiva poli înca- 
saţi de către casierițţă, transtor- 
mă în critic acerb pe cel mai 
pașnic cetățean. 

Dacă Domnul Spectator binc- 
vocşte să râdă la o scenă comi- 
că, sau să plângă la o scenă tra- 
siă, înseamnă că filmul „a 
prins“ iar actorul respectiv se 
poate socati „o vedetă“, numele 
lui fiind pronunţat, mâine, ală- 
turi de numele celor mai însem- 
nate personalităţi politice, 

Bette Davis, în afară de lupta 
pe care o duce cu pubiicul, mai 
e silită să se războiască cu un 
alt inamic, care în cele mai mul- 
te cazuri este tocmai un colabo- 
rator al actorului. 

Este vorba despre scenarist, 

Și cel mai inteligent scenarist, 
născocind o poveste pentru un 
fiim al Bettci Davis, cade, mai 
întotdeauna în păcatul că, tentat 
de jocul complex al actriţei, se 
simte obligat să inventeze nu- 
mai acţiuni încâicite, cu un cât 
se poate de pronunțat iz roman- 
tic, amintind romanele lui Delly 
Sau Georges Ohnet. 

Bette Davis, cu enormul ei ta- 
lent, isbutește să salveze şi cele 
mai neverosimile roluri. 


Căci, ce putem spune altceva 
despre filmul „Fata bătrână“, 
decât că este doar o lungă seric 
de nenorocir: provocate de 
țe cărora le place să-şi complice 
existența? Și când asistăm a jo- 
cui splendid al Bettei Davis în 
ultimele scene ale filmului, ne 
gândim cu melancolie la tot 
ce-ar putea realiză această ac- 
trică, dacă ar fi distribuită  în- 
trun rol simplu şi uman. 

Pentru rolurile „lacrimogene*“ 
se poate recunge la crizele de 
nervi ale Iuisei Rainer. 

Am revăzut-o cu mare plăcere 
pe M.riam Hopkins, o mare ar- 
triță care a ştiut să nu se lase 
eclipsată de Bette Davis. 

Georges Bren:, mai modest, 
a preferat să stea în umbră. 








ARO: UNION PACIFIC 


Comparată fiind cu filmul 
„Oraşul Blestemaţilor“  prezen- 
tat, nu de muit timp de cinema- 
tograful Scala, pelicula oferită 
de cinematograful Aro, pare a 
îi mult inferioară, 

Fikmele cu pioneri ai Amari- 
cei au succesul asigurat de acea 
scenă de pe la mijlocul lor, în 
care ne este prezentată o bătae 
la carc ia parte toată lumea din- 
tun bar. 

Sunt uşor dz închipuit clipele 
amuzante cari se pot ivi în 
timpul unei bătăi, iscată dintr'un 
motiv de nimic. 

In privința acezsta filmul dela 
Scala întrecea orice aşteptări. 
Publicul era atent şi regreta 
sfârșitul. 


Este drept că la acest succes 
contribuiau atât forța de na- 
miiă a lui Alian Hale, cât și agi- 
litatea lui Errol Flynn, actori, 
cari dacă nu sunt posesorii unui 
prea mare talent, ştiu în schimb 
să se bată strașnic, 

Filmul dela Aro, se bucură, 
ca să spun așa, de o distribuţie 
mai selectă. Barbara  Stanwick 
csle o actriță foarte talentată, 
tot aşa după cum Akim Tami- 
roti, Lynne Overmann şi Joci 
Mac Crea awrepurtat succese în 
roiuri destul de grele. 

Pentru aceste motive, li sa 
oferit un scenariu din care tre- 
buia să rezulte că pionerii ame- 
ricani, în atară de mușchi, mai 
aveau şi sutlet, 

Publicul a asistat deci la nişte 
întâmplări nu prea  palpitante, 
mirându-se că tiimul nu se mai 
termină şi interesându-se  me- 
recu : „Bine, dar bătaia când are 
loc ?* 

Na fost în [im nicio bătae, 
Şi ne mirăm că Cecil B. de 
Mille, specialist in scene de mas- 
să, n'a realizat-o. Filmul are şi 
părţi bune, dintre cari remar- 
câm scenele în cari apar aghio- 
tanţii erouiui (Akim Tamirolt şi 


Lynz  Ovenmann, doi  comiti 

de clasă). 

CARLTON: FEMEEA ŞI LEO- 
PAKDUL 


Am constatat un lucru  sur- 
prinzător : există în  cinemato- 
aratul german o femee  îru- 
moasă, 


Mai mult chiar: nu e vorba 
despre una din acele frumuseți 
lade şi cu cozi, specifice  ger- 
mane. 

Horiha Feile:, așa se numeşte 
moua actriţă ană, e de o tu- 
museţe turburătoare, joiul «i, 
dzasemenea, netiind de loc supa- 
rător. 

Pentru acest nume nou pe 
care ni l-a adus cinematograful 
Carlton, nu ne-a enervat prea 
mult banala poveste din lumea 
cizcului, cu oameni ră, şi bun.- 
Hans Sânnker și Paul Hârbiger 
au înbătrânit. Naftalina este re- 
comandabilă pentru acești  ac- 








tori cari au avut — trebue să 
recunoaştem — şi epoca lor de 
succes. 


Accasta a fost însă pe la în- 
ceputul filmului vorbitor. E cam 
mult de atunci și, parcă, lumea 
era mai puţin pretențioasă în 
vremurile acelea. 


TRAIAN LALE 





aa 


D. SOARE Z. SOARE, 
în regia căruia se repetă la Tea- 
trul Naţional „Familia Mannon” 
și „Dodsworth” 


„A fost odată...“ Dar dacă ţi- 
neţi minte, cititorilor, v'am spus 
actim câteva numere, cum şi ce 
a fos: odată... „aveam sală, regi- 
sor, piesă... ploua cu găleata.. era 
urna 1932... şi naveam trupă...“ 
Așa sună povestea noastră... 

Şi-am plecat la vânătoare, sau 
la seceriş, cum vreți... 

Elena Galaction „animatoarea“ 
noastră de eri, mi-a spus că mo 
lasă tata să joace... (Simplu ca 
orice răspuns care-ţi retează 
elanul). Era un argument suprem 
în fața căruia m'am înclinat res- 
pectuos ca în fața unui mor- 
mMânt... 

Pe Coca Fararo n'o simpatiza 
cineva din trupă căci „avea ochi 
prea mari și cosițe împletite 'n 
șapte“... Prea era cuminte, sau 
avea un aer cuminte, pentru ju- 
nețea noastră şi, mai ales, pentru 
piesa noastră cu care ne închi- 
puiam că dacă nu vom răsturna 
lumea, cel puțin o vom tulbura 
un pic. 

Lucia Demetrius şi Dida Pre- 
descu, au venit cu bucuria și en- 
tuziasmul drept plocon şi în plus 
cu 500 lei fiecare... (Mau „îm- 
prumutat“ să închiriez perdelele 
de sac ale d-lui Conabie — de- 
rorurile de mai târziu ale tea- 
trului nostru. Citiserăym noi unde- 
va că şi pe vremea lui Shakes- 
peare, tot așa se juca). 

Tot cu entuziasm au venit și 
Tanţi Cocea şi Eugen  Stoiceanu 
(ăsta fără 500 lei). 

Corneliu Temenschi, grav ca 
un englez în mijlocul unui trib 
african „a acceptat“ să traducă 
piesa „Krenkheit der Yugend“ 
a lui Ferdinand Bruckner îar 
comnul Ghiţă Dulan, îngrijitorul 
zălei „Sinuicatul ziariştilor“ ne-a 
figăduit că în zilele când no 
să-i fie ccupată tingirea (cu car- 
tofi prăjiți sau alte  „delicate- 
suri“ culinare) o să ne-o împru- 
mute pentru a o preface în 
gong!!!... Emil Botta, pretindea 
în gura mare că, prin vrăji al 
căror secret îl deține, e în stare 
să metamorfozeze totul. El spu= 
nea că poate „să facă* și spec- 
tatori. Eram în mult dorita țară a 
visurilor noastre !... Un salut pen- 
tru tine, Ghiţă Dulan, în aminti= 
1ea serei aceieia când ţi-ai răs- 
turnat pe jurnal, pilaful de orez 
din tingirea-gong, fiindcă eri 
târziu și trebuia să începem! 

Şi iată-ne strânși într'o zi la 
repetiţie. 

Prima adunare u „Companiei 
13 și 1“. Nici un consiliu, nici 








o înţelegere nici un pact înainte 
de a începe „agresiunea“ noastră 
contra spectatorilor ! 

In capul mesei, serios și me. 
lancolic; George Mihail Zamţi- 
rescu, regisorul, cloșca. Puii de 
aur alături,  Munia  Antonova 
— adusă în cuibul nostru de 
Gemi — Tanţi Cocea, Emil Botta, 
Lucia Demetrius, Eugen  Stoi- 
ceanu, Dida Predescu şi subsem- 
natul. 


Subsemnatul, care  găsisem 
Piesa, sala, regisorul trupa, iar 
pe deasupra fiind și tânăr şi ta- 
lentat (așa credeam pe atunci) 
voiam să-l joc pe Fred, eroul 
piesei. Cum Mania Antonov, 
— eroina — nu credea tot așa, a 
vrut altfel și rolul î-a fost dat lui 
lon Gheorghiu actualmente la 
„Muncă şi voe bună”. 

M'am supus crudei soarte și-am 
rămas să fac „administraţie“; să 
bat gongul și să trag cortina... 

Și repetițiile au început ca un 
basm frumos. Dece toate începu- 
turile sunt frumoase? Venea 
Gemi Zamfirescu, tocmai din 
Ferentari, ia noi, la „13 și 1 și 
repetam dela 4 d. m. până după 
miezul nopții... 

Fiecare fraz era reluată şi 
sucită şi răsucită de câteva ori... 
Apoi fiecare scenă, ca să sfârşim 
prin: „Stop! Halt! luăm actul de-a 
Capo”... 

Când terminam sau mai bine 
zis, suspendam repetiţia orașul 
era înghețat și pustiu sub ame- 
nințările unui fioros Decembrie... 

Pe străzile deșarte, trupa — 
bulucată în jurul lui Gemi, de 
braţele căruia atârnau ca două 
poveri frumoase Tan'i Cocea şi 
Lucia Demetrius, — își continua 
discuțiile asupra realizărei visatu- 
lui mostru spectacol. 

Şi vorbeam... și vorbeam... şi 
vorbeam până înghețam... Atunci 
bunul Gemi fugea singur spre 
dealul Veseliei ca unul care se 
salvează dintr'o primejdie... Era 
și timpul... Tramvaele de dimi- 
neață își începeau plimbările prin 
cetate... 

„Premiera era mereu amânată, 
dar întro bună zi am recurs la 
o mică fraudă, lu un fel de şan- 
taj sentimental. MW'am dus la 
Gemi Zamţirescu şi i-am spus 
că „personalul artistic” vrea să 
aibă loc premiera cât mai repede. 
In orice caz să nu intrăm în Ia- 
nuarie 1933... Gemi sa supărat, a 











Cabotinii 


O lume împotriva căreia nu 
se poate lupta; meseriasi pe 
care soarta ii impinge departe 
de ascuţişul gustului public. 

Prin discreta lui renunțare la 
elogiul spectacolului rafinat și 
prin apropierea de perifericul 
sentimental, cabotinul e inco- 
rigibilui profesionist intelectual 
care ţine la respectul ultimei 
clauze a contractului social, 

Pe cabotin nu-l rabdă inima 
să stea, locului. Ă 

Poartă în suflet nostalgia că- 
lătoriilor fără ţel. 

Nimic nu-l poate îngrijora 
mai mult decât itinerariul... fix 
a] turneelor teatrale. 

Şi câtă voluptate simte e! în 
lupta cu necunoscutul! 

I Sar părea poate jienitoare 
propunerea unui turneu cu va- 
pon spetial amenajat, cu opriri 
limitate, cu plecări organizate, 
cu afișe colorate, cu reglemen- 
tări fiscale şi cu tot sadizmul 
burgheziei artistice. 

Cabotinul e concretizarea li- 
bertâşii detinitive. Blazonul lui 
e foamea. E 

Umple-i buzunarul cu bani şi 
i-ai nenorocit. Pune-i clișeul în 
gazetă și pe afiş, pune-! să joa- 
ce intr'o sală oficială și l-ai Gă- 
râmat, 

Ar mai fi el artist dacă nar 
fi lăsat să călătorească în va- 
gon de a treia, înghesuit şi în- 
ghiontit ? 

Ce sar alege de el, dacă în 
loc să doarmă cu alţi cinci şase 
în odăiţă la han, l-ai ina dela 
barieră ori din preajma găril 
şi l-ai duce la centru, întrun 
hotel confortabil?... 

Când îi vine lui poftă să dea 
strechea, nimeni nu-l mai tine 
în frâu. 

Il cheamă provincia cu bu- 
curia răspântiilor ei, îl cheamă 
fierbinţeala „fasolii' pe care el 
Stie cât de rece o găseşte în ny- 
bleţea spectacolului calificat. 

Ce s'ar alege qe capul şi ta- 
lentul lui, dacă publicul din sală 
nu l-ar întrerupe în timpul 
spectacolului, dacă nu l-ar răs- 
plăti cu fluăerături ? 

Ce s'ar face ei dacă la prima 
pauză n'ar fi ameninţat de a- 
genţii fiscului, cari au consta- 
tat în rânjetul cotorului de 
biicte dubla utilizare a unui 
timbru de doi 1ei?... 

El şi numai el simte bucuria 


„chiulului” tras proprietarului 
sălii unde a jucat. 
Frumos duium de bucurii, 


pe care puţinii aristocrați ai ar- 
tsi dramatice îl trăcse totuși in 


satisfacția unor situaţii privile- 
giate. 

Printre alte multe plictiseli 
costisitoare, asupra cabotinului 
se mai abate şi legalitatea drep- 
tului de autor. 

Ce fel ide socoteală o mai fi 
găsind actualitatea diplomaţiei 
subtilelor forme de percepere a 
drepturilor de autor, răscolind 
cenușa posterităţii creatoare. 
când virginitatea talentelor lite- 
rare contemporane găseşte for- 
mula fericită a adaptărilor şi 
localizărilor? 

Pentru ce atunci, Cabotinul 
var fi îndreptăţit să schimbe si 
el numai titlul comediei şi s'0 
joace in pofida legalităţii exe- 
cutorilor? 

Trebue să recunoaștem că în 
marea masă a spectatorilor, ca- 
botinul se bucură de sincerita- 
tea, stima și consacrarea lui. 

Provincia artistică se inșcală 
mai puţin decât Capitala în a- 
precierea suceselor: altfel par 
avea nici o rațiune demersu- 
rile şi recomandările oficiale 
pentru încurajarea, artei și lite- 
raturei originale. 

Cabotinul luptă singur; el 
n'are „hârtii la mână”. 

Publicul lui vine la teatru din 
convinere. 

Și puţini ştiu că această. su- 
psrbă convinsere „se lasă pren” 
în faţa marei publicităţi, for- 
maulându-și aprecierile, dincolo 
de «ompetinţele notorii. 

Cu tristețea şi hazul lui, ca- 
botinu! are un rost în viaţa noa- 
stră artistică. 

El și numai el se abate şi se 
oprește prin orășele și târguri 
răzlețe unde niciodată pofta de 
câştige a artei nu ştie să ajungă. 

Cabotinul pare convins de 
inutilitatea, protocolului. Fracul 
impune şi umilește. Haina lui 
de gală e sufletul. 

Sub o formă sau alta mai 
toţi slujitorii verbului se întâl- 
nesc pe pragul suceselor, evi- 
tând însă concubinajul senti- 
mental. 

Poate că împrejurările vor 
mai indica maturitatea sinco- 
rităţii publice şi cine știe dacă 
nu vom găsi şi la Cabotin o 
rezervă sentimentală pentru 
reabilitarea gustului reglemen- 
tat de elucubraţii accidentale. 

Cabotinul nu simte nevoia 
glorificării  hipnoticz; el se 
mulţumeşte cu succesul perma- 
nenţ al necunoscutului... 


GH. SOARE 


strigat la mine, mi-a zis câteva 
românisme, cari după spusa lui 


Caragiale, le-am luat drept 9- 
magiu, dar am obținut un. 
fel de „uca2” un aviz pentru 


leneşii trupei cari nu-şi  „stu- 
Ciaseră“ role!e, prin care „com- 
Dania 13 și 1“ era înștiințată că 
premiera va avea loc la 31 De- 
cembrie. Trupa la rândul ei a 
sărit în sus îndignată dar pre- 
miera a avut loc în seara anului 
Du. (Afișele ne-au fost tipărite 
gratuit de „Vremea“, căreia î-am 
rămas datori doar cu recuno- 
ştința). 

O sală plină, cu amici și ina- 
mici, pe ici, pe colo, ne-a aplau- 
dat la scenă deschisă (scena dintre 
Mania Antonva și Botta). Entu: 
ziasm, felicitări. Domnul Camil 
Petrescu, actualul director al Tea= 
trului Naţional, ne-a felicitat, 
având cuvinte de laudă pentru 
Tanţi și Botta, făgăduind că va 
scri o piesă pentru compania noa- 
stră. Reţetă 532 lei: garderoba. 

A doua seară. Sf. Vasile, Lu- 
mea absentă. Doar patru învi- 
taţi ai Luciei Demetrius... 

Mania și Gemi nervoși nevoe 
mare, „Nu mai jucăm... Suspen- 
dăm spectacolul”... Eu desperat că 
mi se duce visul pe copcă: „Nu. 
Jucăm... Jucăm!... Și Mania, care 
avea atunci cași acum un tem- 
perament torențial, îmi trântește 
jarfuriu în cap... (Sa spart far- 
furia, eu fiinu, cum se spune, 
tare de cap). Câteva schije, din 
farfuria-proectil l-au nimerit pe 
Aurică Benghescu, antreprenorul, 
care era părtaş cu noi — până 
acum — numai la câștigul seral! 

Și până la sfârşit spectacolul 
sa jucat. La cassă rețetă 80 lei. 
(Patru invitaţi a 20 lei garde- 
roba)... Dar după două săptă- 
mâni, publicul începuse să vină 
singur așa că ultimul spectacol 
a adus o rețetă de 3250 lei!!! 

Persistența noastră învinsese... 

Am încercat apoi încă un spe 
tacol cu „George Dandin descă- 
tuşai“ în regia lui Lighetii, dela 
Piscator-Theater-Berlin...  Spec- 
tacol de teatru expresionist, în 
care Dandin intru pe scenă le- 
gat de mâini, în chip de mario- 
netă... Iar succes mare, de 
premieră... bucurie, entuziasm, 
ete... Mai ales că George Dandin 
cra jucat de mine... 

Şi într'o zi de sfârșit de Fe- 
bruarie, ne-am împrăștiat, ca a- 
burii pământului, primăvara... 

Munia Antonovra a plecat în 
turneu... Tanţi Cocea a fost an- 
cajată la Teatru Ventura... Ni- 
neta Gusti se  „plictisise“' de 
moarte... Eugen Stoiceanu termi- 
nase cu ghicitul în cărți și cafea 
lu toți membrii companiei... Mimi 
Enăceanu începuse să ia lecţii de 
balet, Lucia Demetrius să scrie 
romane... Ion Marian se pregătea 
să moară iar eu mi-am reluat 
rolul de figurant la Teatrul Na- 
țional... Numai lui Emil Botta î 
se deschisese gustul de teatru... 
Și sa dus să-l facă la Chişinău la 
teatrul deacolo. 

George Mihail Zamfirescu, ple- 
case cu lacrimi în ochi, odată cti 
ultimul spectacol al „Molimei”, 
iar Iosif Ligheiti s'a dus direct 





la Berlin... Pasă-mi-te îi expi- 
rase pașaportul și nu era mici 
bogat... 

Am mai încercat noi, eu și 


Botta să refacem lucrurile, dur se 
prăsiseră niște șobolani, artistici, 
în micul nostru teatru cari ne-au 
ftorpilat „Corabia cu rataţi” cum 
o totezase în glumă Botta, pesi- 
mist profesionist, neștiind că plu- 
ma lui va fi o realitate, oarecum 
şi că vom naujragia deabinelea. 

Dece-ai trimis, Doamne, în 
mijlocul nostru cele câteva cobe 
cari ne-au măcinat dragostea şi 
visele ? 

Şi-am încălecat pe o șea... Etc. 
Etc... 

ION DĂMIAN 









JL /GA 
CULT 





VRALĂ 


„Doamna Carmen Georgescu 
joacă rolul „Viorica“ în noua 
piesă a d-lui N. Iorga „Vaga- 
hondul“, în care obţine un fru- 
mos succes. 





Se repetă „Așa cum vi se pare“ 
comedia lui Pirandello, în re- 
gia d-lui N. Massim. 

D. N. Creţoiu dela 
Naţional“, 
tație. 


„Teatrul 
joacă în reprezen- 


„Nu te iubese” de d-ra Kisse- 
leif va fi viitoarea premieră, 
Avant premiera, va avea loc 
Vineri 1 Decembrie, 
Regia : d. V. Enescu. 





Următoarea reluare, în mati- 
neele clasice pentru tineret, va 
fi „Ovidiu“, cu o distribuţie pe 
care o vom anunța la timp. Re- 
gia: d. V. Bumbești. Premiera: 
Joi 30 Noembrie,. 

* 

In faza repetiţiilor se află 
„Dodsworth'“ de Lewis (drama- 
tizare de Hawarâ) in regia d-lui 
Soare Z. Soare. 

„Familia Mannon“ de O'Neil, 
în regia d-lui Soare Z. Soare cu 
d-nele : Marioara Voiculescu, 
Aura Buzescu, Lily Carandino şi 
d-nii: Giugulescu, Toma Dimi- 
tiu, Petre Nove, V. Lăzărescu 
ete. 

„Concertul“ de Herman Bahr în 
regia d-lui CAMIL PETRESCU. 

„Femeia Cezarulni“ de Luca 
cu d-na Marioara Zimniceanu 
in rolul principal, 


/TUDIO 


Viitoarea premieră va fi 
„Cici“ de N. Kirițescu, în regia 
d-lui Enescu. 





Baletul „prişoptist“ al compo- 
zitorului Mihail Jora, a fost 
pus în studiu, 

* 


Kir Iunuica, opera  COmpozi- 
torului Sabin Drăgoiu, va fi re- 
prezentată pentru prima dată 
la Cluj, iar după aceea va trece 
și în repertoriul Operei din 
București, 


ZATRUL 
“BINJĂ DINDAR 


Turneul „Calul Nazdrăvan” 
cu Doamna Maria Filotti şi d. 
Mihai Popescu în rolurile prin- 
cipale, cunoaște un succes 
triumtal, 










x 

O inovaţie de mult discutată 
va fi constituită de spectaco- 
lele de ora 6. 

Există, fără îndoială, un pu- 
biic de ora 6 care trequentează 
cinematogratele. Pentru acest 
public, d. TUDOR MUȘATESCU 
va imtocmi un repertoriu spe- 
cial, care se va juca exclusiv la 
această oră, şi în premieră, și 
in reprezentațiile obișnuite, 

Seria va fi inaugurată cu 0 
comedie originala, datorita 
d-lui 'LUDUOE MUȘATESCU a 
carei titlu nu este încă fixat. 

Tot la această oră se va juca 
și marele succes „Aproape de 
cer”, care continuă să se repre- 
zinte în matineurile de Joi, 
Sâmbătă și Duminică. 

In acelaşi repertoriu va intra 
»„dean ML” de  Sacha Guitry 
cu MARCEL ANGHELESCU în 
rolul principal și „Jean de la 
Lune” celebra piesă a lui Mar- 
cel Achara. 





La teatrul „Comoedia“ d. Sică 
„exanurestu a pus in repetiție 
celebra piesă „Marionetele“ de 
Wierre Woui, U excesentu uIStri- 
buţie în frunte cu Leny Caler, 
George Vraca, G. 'Timica şi Misu 
Fotino, în regia d-lui |. Şahi- 
ghian. 





Dela Crăciun, repertoriul nu 
va mai fi întocmit pe bază de 
„serie“, Se vor juca alternativ 
piesele din repertoriul stagiunii 
în curs. 


Se organizează pentru după 
sărbători un mare turneu cu 
„Două palme", marele sucees al 
d-lui Timică. 


TEATRUL VESEL 


„Părintele căţeilor“ se mai 
joacă în Capitală până la 10 
Decembrie, când teatrul „Câră- 
buș“ se intoarce din turneu. De 
la această dată porweşte întrun 
lung turneu în țară (același an- 
sambilu și decoruri din Capi- 
tală). 





La 28 Notmbrie, tot la „Dal- 


les“, concertul de violoncel al 
d-lui George Cocea. 





Șezătoarea „Universului literar“ 


Şezătoarea revistei „Universul Literar“, anunțată 
pentru data de 3 Decembrie a. c., ora 4 d. a., la Ate- 
neul Român, se va desfășura după următorul pro- 


gram : 


Conferinţa „Despre poeţii de azi“, pe care o va ţine 
d. Șerban Cioculescu, urmată de lecturi şi recitări din 
operele proprii, făcute de scriitorii: George Grego- 
rian, Mihail Sorbul, Matei Alexandrescu, Ștefan Ba- 
ciu, Emil Botta, Virgil Carianopol, Constantin Fân- 
tâneru, Traian Lalescu şi Victor Popescu. 

Biletele de 30 şi 20 lei au fost puse în vânzare, cu 
începere dela 15 Noembrie crt., la librăriile „Cartea 
Românească“ și „Universul“. La 3 Decembrie, se vor 
găsi la cassa Ateneului (Intrarea din strada Franklin). 








A 





> 8 








UNIVERSUL LITERAR 








25 Noembrie 


1939 





Literaturaăa.artă. idei... 


CARTEA SAPTAMANII 


„Suflet Japonez“, roman de Gh. Băgulescu, 
(partea II, 2 vol. ed. „Universul“, 1939 


Cititorii își amintesc de roma= 
nui „Suflet japonez” al d-lui Gh. 
Băgulescu, apărut acum aproape 
doi ani, în editura „Universul”, 
După cum titlul arată, cartea are 
subiect din viaţa Japoniei, pe 
care autorul a cunoscut-o bine, 
fiină ataşat militar al României 
la Tokio. Ceea ce a apărut în 
1937 din „Sutiet japonez”, consti- 
tuia doar partea I; autorul con- 
capuse însă opera pe un plan 
vast de trilogie; de câteva zile se 
află în librării: şi partea II a tri- 
togiei, tipărită în două volume 
ample, excelent editate, cu ilu- 
straţii din arta japoneză. Din 
desvoltarea din ce în ce mai lar- 
gă ce o dă operei, reiese intenţia 
d-lui col. Băgulescu, de a zugră- 
vi în dimensiuni mari o epocă 
din istoria ţării răsăritene. Epoca 
aceasta este evul mediu japonez, 
între secolul 16 şi 17. 

Analog evului-mediu european, 
$; evul mediu japonez se caracte- 
rizează printr'o descentralizare a 
puterilor politice din stat. In ca- 
pitala ţării, Micadoui (împăratul) 
exercita mai mult puterea spiritua- 
lă, el fiind șeful suprem al reli- 
giei, Conducerea politică o deţi- 
mea. pe lângă împărat, shogunul, 
încât cu vremea, shozunatul de- 
vine adevărata forţă în stat. In 
evul mediu japonez, se mai pă- 
stra însă, ca și în Europa, inde- 
pendenţa nobililor din provincie, 
acei daimyo, în slujba cărora se 
aflau samuraii (militarii). Cu ca- 
Sta daimyo, vine în confliet sho- 
gunul care nu se mulţumeşte să 
dațină puterea politică în locul 
împăratului, ci tinde să-şi exer- 











intre document şi ficţiune literară 


cite autoritatea şi asupra provin- 
ciilor. Nobilii medievali ai pro- 
vinciei întreţineau însă un regim 
de moravuri cavalerești, cu res 
pect pentru tradiția religioasă și 
a virtuților de castă. Lupta în- 
cepe deci între generația nouă 
de uzurpatori politici, şi genera- 
fia tradiţiilor de noblețe. D. col. 
Gh. Băgulescu a cunoscut în Ja- 
pon:a, pe urmaşii autentici ai a- 
cestei vechi caste de daimyo. Ro- 
manul „Suflet japonez”, cuprinde 
povestea lor, a nobililor din fa- 
milia Asano Nagatomo şi Naga- 
nori, cari trăiau în castelul dala 
Ako. Impotriva lu; daimyo Asa- 
no s'a ridicat uzurpatorul Aku- 
Taro, care a silit pe nobil să-şi 
facă hara-kini. Averile i-au fost 
confiscate iar samuraii s'au îm- 
prăştiat. Atât se cuprindea din 
povestea istorică a daimylor, în 
prima pante a triologiei d-lui col, 
Băgulescu. In a doua pante, mai; 
desvoitată (2 vol.) a lucrării, au- 
torul istorisește revolta samurai- 
lor rămaşi credincioşi lui daimyo 
Asano Naganori, împotriva lui 
Kira, fiul lui Aku-Taro, Este o 
luptă între o armată de cavaleri 
şi una de imercenari,  Samuraii 
înving; podepsesc pe Kina şi răs- 
bună pe Asano Naganori. In a- 
coastă lume de viclenii şi asprimi 
răsboinice se strecoară figuri fe. 
menine pline de farmec, ca Shi- 
zuka şi Riku-ko, Deaitfe! în pa- 
sinele imensului roman al d-lui 
Băguiescu pluteşte captivantă, 
grația exotică a orientului, în e- 
vocări, în delicatețea liniilor, în 
nu ştiu ce vnajă de legendă. 





(Urmare din pag. 1) 


SENSUL UNEI SARBATORIRI 


D. N. 1. Herescu, președintele 
Soc. Seritorilor Români a fost 
sătbătorit printr'un banchet la 
Athente Palace. 

In discursurile numeroase ce 
Sau ţinut, s'a exprimat sensul 
acestei sănbătoriri. “Colaborator 
la conducerea 8. S. R.-ului, ală- 
tur de defunctul președinte N. 
Condiescu, timp de mai mulți 
ani, d. N. 1. Herescu reprezintă 
astăzi, în locul ce-l deţine, ideia 
ridicării scriitorilor la rangul 
social cuvenit, moștenită de la 
N. Condiescu, 

Acest efort conștient din con- 
ducerea Soc. Scriitorilor Români, 
trăbue cu atât mai mult susţi- 
nut intr'un moment când M $. 
Regele Carol II a întins ocroto- 
tirea asupra cărţii şi cărturarilor, 
O etapă nouă începe pentru li- 
teratura românească. D. N. 1. 
Horescu, ales preşedinte își ia 
asupră-şi sarcina de integrare a 
scriitorilor în mişcarea de renaș- 
tere a ţării. De aici şi sensul săr- 
bătoririi d-sale. 

Membrii $. S$. R.-ului sau 
strâns în jurul tânărului preșe- 
dinte la masa omagială, spre a-i 
exprima încrederea, şi spre a 
arăta că participă la planul 
d-sale de lucru. 

Sa desprins aceasta din dis- 
cursurile d-lui ministru N. Zigre, 
al d-lui subsecretar de Stat Ion 
Marin Sadoveanu şi al  d-lor 
Camil Petrescu, Al. Manu, Radu 
Gyr, Ion Minulescu... 


DOUAZECI DE ANI DELA 
MOARTEA LUI VLAHUŢA 


La 19 Noembrie sau împlinit 
20 de ani de la moartea lui 
Alexandru  Viahuţă. Nicio im- 
portanță deosebită nu sa acor- 
dat acestei date literare. Intr'a- 
devăr nu mai citim pe Vlahuţă, 
neglijența noastră comite omare 
greșală. Ar trebui să-l citim, 
așa: cum ar trebui să-l citim pe 
Grigore Alexandrescu, pe Eiade 
Rădulescu, p> Alecu, Ruso și pe 
V. Alecsandri, Ei sunt mai în- 
structivi decât o carte la modă, 











mai ales streină. Alexandru Vla- 
huţă a scris anume spre a în- 
strui. Este un autor moralist, al 
nostru. Dreptul de a fi reintegrat 
actualității îl pledează opera și 
personalitațea lui, și memoria 
noastră care îl vede prieten cu 
Eminescu şi Caragiale. 


O SPEȚA NOUĂ DE SCRIITOR 


Spunem despre d. Georgescu 
Delatras că este, la noi, o speţă 
nouă de scriitor A atras atenţia 
publicului mare, în ultimul timp, 
cu trei cărţi: „Tari şi slabi”, 
„Cum am cucerit viața” şi „In- 
tărirea și ridicarea neamului”, 
Lucrarea din urmă a apărut zi” 
tele acestea. In ce consti nouta- 
tea de autor a d-lui Georgescu- 
Delafras? 


In aceea că scrisul d-sale re- 
prezintă experiența personală 
acumulată în timpul vieţii, de la 
începutul dificil, până la iz= 
bânda ei socială. Adevărul de 
viață al q-lui Georgescu-Delafraş 
este de natură practică, El se ro= 
feră la fapte, la realizări, Virtu- 
țile cultivate de autor pun p2 în- 
divid în relaţia coa mai produc- 
tivă cu societatea. Prin urmare 
avem în' d. Georgescu-Delafras 
un scriitor al propriilor sale fap- 
te, d-sa interesează prin „Cum 
am cucerit viaţa“, 








ION BUCUR 


Ion A. Bucur este autorul unui 
manuscris cu poezii „La maluri 
de linişti”. Tânărul poet caută 
un editor care să facă dintr'un 
manuscris” o carte. Am publi 
cat de mai mutte ori, versuri de 
Ion A. Bucur în revista noastră, 
şi am căutat deasemeni să pre- 
zențăm pe autor, cititorilor, cu 
dorinţa ca numele să-i: fie reţi- 
nut. Pentru că Ion A. Bucur are 
talentul trebuinaios spre a merita 
să i se roție numele, acest nume 
pe care vrea să-l pue acum pe 0 
carte, mai concrel decât în reve- 
“ia paginilor de manuscris, 





Da aa ga a a) 


Mânăstirile bucovinene 


LUPTATORII 


Mărturisim toată prețuirea 
noastră pentru îndemnurile pe 
care le simt foștii luptători ai 
răsboiului de întregire, de a ex- 
prima în versuri emoţiite ce 
le-au trăit pe front. Au fost stări 
sufleteşti grele, trăite de oameni 
bravi în momente de eroism me- 
morabil, Gândui că trebue să se 
pomencască și să se transmită 
posterității experiența de vitejie 
şi jertfă, sfătuește po foştii lup- 
tători să o aştearnă în versuri. 

Aceste rânduri sunt prilejuite 
de poezia „Glasul Cernei”, com- 
pusă de d. colonel Mateescu, im- 
valid de război, şi dcdicată d-lui 
colonel C. Lupaşcu, fost luptător 
pe „Corna“. lată două strofe miş- 
cătoare din poezia d-lui colonel 
Mateescu : 


Da! numai tu ne poți spune, 
Câte frunţi ai răcorit, 

Și cu câte, câte jertfe, 
Oastea noastră a biruit! 


lară apa-ţi cristalină 

Fu pătată de-al lor sânge, 
Câţi viteji şi-au dat viața 
Fără murmur, fără a plânge. 


Ajungându-ne la reducţie pye- 
zia „Glasul Cernei”, îi fan a- 
ceastă prezentare plină da pre- 
țuire 

Versurile d-lui colonei Matce- 
scu amintesc jertfa eroilor nea- 
muiui, care, în deosebi în zilele 
noastre, trebue amintită. 


HOTAR, POEME DE DIMITRIE 
SCHEIANU, COLECȚIA „ADO- 
NIS”, 1939 


Dimitrie Scheianu versifică la 
tei cu toţi de vârsta lui, adică la 
tel cu toţi cari cred că poezia 
e imagine. In ce revistă, în ce 
broșurică nu se înţâlnese mota- 
fore ca ale diui Scheianu: 
„apele tristeţii”, „despolea uită- 
rii”, „ciuturi de arșiță”, „caer de 
fumină”  „dantaă de ninsoare”, 
„mantie de astre”, „forioare de 
spumă”, „sufletul zarzăr”, „trep- 





te de lumină”, „merii tinzreţii”, 
„linişti albe”, „porţi de vis”, 
„cestele de lumină”, „degete de 
fum“, „ciutura vieţii“, „grânele 
ariilor”, „fuior de rugă”, „lespeda 
de gând”, „potire de lumină”, 
„chilimuri de lumină“, „horbate 
de rouă”, „lespezi de arşiţă” 
„balade albe”, caer de senin”, 
„praguri de tăcere“...7 etc. etc. De 
remarcat că d Scheianu repetă, 
înt”o culegere de 15 bucăţi, cu- 
vintele „ciuturi”, „caer”, și „les- 
pede”, ca și când imaginile bro- 
date pe suportul lor ar fi ex- 
cepționale. In fond, sunt banale, 
cu toată aparenta lor seducţie... 


A. 3. CRONIN: GRAN CANA- 
RIA, ROMAN. TRAD. DE JUL. 
GIURGEA 


A apărut zilele aresiza, tipă_ 
vt în ed. „Cultuna Româmea- 
scă“,  romamul Grun Canaria, 
de A. J. Cronin, în traducerea 
d_hui Jul. Giurgea, cunosti 
și apmeciatui tălmăritar dim hi- 
teatura engleză contemporană, 
A. JI. Cronim, s'a năsmt în 1895, 
în Scoţia; în 1914 a început să 
studieze medicina, ajungâna un 
medic strălucit, cu o mare ca: 
rieră. ș ţ Ă 

Cronim 12 profitat tot timpul 
paoticei sale medicale «le expa- 
riența vieții directe în contactul 
cu oamenii. Sertarele lui se vmm- 
pleau cu caete de insemmări, an 
cu am, până d Oremin s'a de_ 
cis să lase mediciza, și să se de- 
dice literatu 

S'a retras In ţară gi a semis ro- 
manuil Castelul Păldrierului, cu 
care a avut um imn succes. Au 
urmat, alte romane de răsunător 
succes, printre care şi Gran Ca- 
naria, pe care ni-l dăruiaște d. 
Jul. Giurgea în traducere ca 
pe una din cele mai bune cării 
ale literaturii engleze. 















AL,  LASCAROV-MOLDOVANU 


Vreţi să știți ce-a publicat pâ= 
nă astăzi d. Lascarov-Moldova- 
nu ? 

lată : 





Petre Liciu — conferinţă; Zile 
de campanie (1913); Povestirile 
Mui Spuber; Hotare şi singură- 
tăți, în grădina lui Naş Muşat; 
Revoluţia de mâine; Inseninare; 
Domnul Președinte; Fabule şi sa- 
tire; Scufița roşie; Un tăciune 
şi-un cărbune; Antologia Dobro- 
gei (în colab. cu Ap. D. Culea); 
Pe drumuri de țară; Cohorteie 
morţei; Pe urma vijeliei; Nopți 
de Mo'dova (ilustraţii de A. Bor- 
denache); Fabule pentru tineret; 
Omul care tace; Drumuri — 
schițe şi nuvele; Constituţia cea 
nouă, destuşită pe înțelesul tutu- 
rora; Dacă am cunoaşte — sori- 
sori creștime; Casa din pădure; 
Schitul cu plopi; Concordanţă a 
N. Testament; Vieţile Sfinţilor 
vol. 1, 11, LII, IV. V. Distinse cu 
dip.omă de onoare a LI. P. $. Pa- 
triarh; Flori creştine; Viaţa cre- 
ă în pilde; De vorbă cu săte= 
La apusul soarelui; Cruce de 
naționalism — Insemnăriie unui 
trecător; 'Fălmă din Sif. Ioan 
Gură de aur; Biserica năruită; 
Mamina; Romanul Purnicei; Tă- 
bunu; Intoarcerea lui Andrei Pă- 
traşcu (Diploma de onoare a 1. 
P. S. Patriarh şi premiul „I. At- 
Brătescu-Voineşti 1937”). 

Traducari : 

Turghemief: Anciar: A. Daudet: 
Scrisori din moara mea; E, Fro- 
: Dominique; S. Smiles: 
Ajută-te singur!; Cardinal Wi- 
seman: Fabiola; N. Iorga: Isto- 
ria Româniior şi-a civilizaţiei lor; 
B, de Saint Pierre: Paul și Vir- 
ginia; Viadimir Ghika: Femeia 
aduiteră. piesă de teatru şi: John 
Liiboch: Fericirea de a trăi, 

lată şi ce va mai tipări: 

Buga —- roman istoric; Valea 
Plângerii — român; Fiul risipitor 
— roman; Alte flori creştine; 
Furnica — poem dramatice în 
versuri; Vieţile Sfinţior, vol. VI 
şi VII; O. Goldsmith: Preotul din 
Wakefield, 

Această notă ne-o prilejueşte 
reeditarea romanului „Biserica 
năruită”, o cante bună a auto- 
rului. 
























urmare indiferența şi, adesea, opozi- 
ţia anumitor spirite faţă de aceste 
prelucrări stilistice, cărora le neagă 
orice interes, preterând lectura decu- 
mentară a unei scrisori, a unei pa- 
gin. sincere de Memoru sau un esseu, 
U pagina din repys lamureşte mai 
Dlue asupra Socievațli engieze cun 
UIMpul uumnieL ul ULharies 1 decat 
toave romanie umpuu la un loc; 
MEInOruL€ aul Casanuva Sau Daint- 
SULUD CONŢIN UOCULENLE Omeneşu de 
prim oraun; un esseu adâncit, prin 
cunceniLarea şi ascuțiiriea  Veueruor 
Sau prin lurguuea orzonvului pe care 
1 CerceLeaza poale îi ma conclu- 
deni uecul Zece romane ulluale, şi 
COUSITULLE Li Jurui UNOr peipețui 
imaginare sau a unor evennuente 
Peucture în aUevar, Qar expuse ue- 
LOIDAL ŞI LANLEZISI; Iar un Capitol 
amr un WătaL ae psihologie e nai 
bogat in invaţămante decat voate câr- 
pe nterare ue anauza interioară. 
Ubiecţiule aduse prelucrării artis- 
tice şi ianteziei, tinzana a statornici 
în MQd exciusiv vanaltatea docu- 
mentului și transcrierii obiective a 
iapruiu brut sunt specioase. in rea- 
Îate, cu orncata grijă sar consacra 
un căutător al adevărului documen- 
tar să inregistreze un iapt, inlăturund 
coeticientui sâu personal de a veaea 
lucrurile, retulându-şi tendințele sale 
nemărturisite, sau anulându-și pro- 
pria viziune, el nu va reuşi. Chiar 
inregistrarea fotograiică,  presupu- 
nând în principiu acțiunea exclusivă 
a unor iacton tehnici, surprinderea 
realului în obiectivitatea lui este un 
țel condamnat nu numai de teoria 
cunoașterii, dar și de datele psiholo- 
gice ale individualităţii umane. 
Fiecare individualitate îşi formea- 
in sinteză o viziune proprie asu- 
; fiecare individualitate 
răstrânge după un indice particular 
întregul de date exterioare, prelu- 
crându-le înti'o imagine sintetică. 
Artistul va incorpora această reali- 
tate interioară în opera de artă. Căci 
orice realitate este în primul rând 
psihologică, orice răsfrângere a rea- 
lului într'o conştiinţă vădeşte o vp- 
tică particulară. Dar tocmai în aceas- 
tă optică, în această viziune, în 
această lume specifică, elaborată de 
viața lăuntrică a artistului, constă 
interesul operei de artă. Aceasta din 
urmă ne răsfrânge nu numai mișcă- 
rile de suflet, vibrația unei sensibili- 
tăţi, dar şi atmosfera specială în in- 
teriorul căreia artistul cuflundă lu- 
cerurile lumii. In acest sens, fiecare 
operă artistică înfăţişează o lume de 
sine stătătoare, cu legi, tonalitate şi 
structură proprii.  Recunoaștem, în 
operele picturale dela prima vedere 
aceste viziuni personale, identifi- 
cându-le : Rubens, Ruydaăl, Bruegel, 
Tizian, Michel-Angelo. Deşi nu tot 
atât de vădite, aceste viziuni se afir- 
mă cu tot atâta claritate şi în res- 
tul operelor artistice, mai conturate 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTII, SIR. BREZOLANU 23. 


la artele plastice, mai puţin evidente, 
dar tot aşa de coherente în literatura 
descriptivă, reducându-se în muzică 
şi poezia lirică la un simplu  halo 
emoponal, putând insă evoca ima- 
ginauv corespondențe colorate şi 
contururi. Departe aeci de a anihila 
valoarea de aocument uman în ca- 
zu ca acceptam exciusiv acest cri- 
teriu, opera arusucă ul va airma, 
prin înlajişarea unei viziuni perso- 
naie asupra Jumii şi viețr, 

be auumunteri, nici in cazul tran- 
Screruor cu inenţul ae opiecuvuate 
a 1apie.0r petrecut, IMEMOrn Său au- 
tobiogram, Nu asisiam la amnuarea 
aceste. viziuni, ci la o exprimare mai 
Voauaţă a e, mai puţin colorată, şi 
lipsua uneori de convur artistic. U 
înlăturare a coeficientului personal 
în viziunea lumu ne apare ca un non 
sens psanoiogic, kxperimentul natu- 
raust a doveuit de aitmunteri prezen- 
ţa, adesea exagerată, a acestui coefi- 
cent incividuau, cmar in cazul în care 
aruştii procedau conștient şi progra- 
matic la o suprimare a lui. Nu s'a 
vorbit oare de urismul lui Zola ? 

Fantezia liberă sau prelucrarea 
artistică a faptului brut nu repre- 
zintă deci decat o exagerare a unui 
coelicient individual, care în „genu- 
rile“ literare documentare apare mai 
redus. “Lotul se reduce la o diferenţă 
de grad. Intervenția artistică adevă- 
rată nu trebue să tie, aesigur, com- 
parată „aranjamentului“ abil, urmă- 
rind efecte de surpriză, de eleganţă 
narativă sau ceia ce e deadreptul pe- 
nibil, de stil frumos pieptănat. Este 
în această intervenţie pe care o pre- 
supune realizarea artistică o adevă- 
rată transtigurare a realului, o plă- 
mădire a lui din nou după alte sime- 
trii şi în acelaș timp o sublimare a 
lui, care fără să-i usuce seva vieţii, 
conduce la universalizare. Goriot, 
Julien Sorel sau Emma Bovary, in- 
dividualităţi prelucrate de fantezia 
artistică, prin condensarea unor mo- 
dele de viaţă, sunt personagii veri- 
dice şi coherente. Formula „concu- 
renţei stării civile“ consacră de alt- 
minteri validitatea prelucrării artis- 
tice, a fantezii şi a libertăţii crea- 
toare a artistului, care nu poate îi 
robit concretului și faptului divers. 

Participarea individualităţii auto- 
rului în operele unde imaginaţia pură 
deşi pare a îi exclusă, în memorii, 
scrisori şi jurnale intime, este în 
fapt electivă, deşi mai puţin vădită. 
Dacă fantezia fabulatorie este, prac- 
tic, suprimată, rămâne interpretarea 
faptelor, prezentarea lor subt anu- 
mite imagini şi anumite lumini; ră- 
mâne mai ales atmosfera emoţională, 
atitudinea intimă a autorului în faţa 
vieţii şi în ultimă analiză, oricât ar 
părea aceasta de paradoxal, arta lui. 
Căci vom găsi toate acestea și la 
Rousseau, și la Pepys și la Casanova, 
și, mai ales, la Saint-Simon. 

ION BIBERI 


Acest bătrân și credincios sfetnic al lui 
Stefan cel Mare a văzut cu ochii lui moar- 
tea cruntă a fiilor săi, săvârșită din po- 
runea viforosului Ștefăniță. Acum se odih- 
neşte în pace alături de jupâneasa Iuliana 
și Qe fiii săi. Doar când aude clopotele dela 
Rădăuţi și Suceava, crezând că e pârjol 
in ţară, se sbate neputincios sub lespedea-i 
de piatră. 

La câteva ceasuri de Arbore și Rădăuţi, 
pe drum de munte, bătrânul Ștefan 'Tomșa 
a zidit ia Solca, o mânăstire tot atât de îru- 
moasă ca a lui Atanasie Crimca dela, Dra- 
gomirna, spre mântuirea sufletului său de 
păcatele săvârşite prin uciderea atâtor mari 
boieri ai ţării. Astăzi serveşte de biserică 
parohială, Peste zugrăveala veche mâini in- 
conștiente au lipit tencuială albă, Incolo, 
biserica este cum a lăsat-o mărinimia lui 
Stefan Tomșa: înaltă, tivită cu ciubuce în- 
colăcite, cu turnul svelt și elegant, împo- 
Gobit, cu ocniţe. Vremurile noui i-au înlo- 
cuit, acoperișul de șindrilă cu altul de ţiglă. 


MĂNĂSTIRILE BUCOVINENE 
IN CULTURA ROMÂNEASCA 


Mânăstirile bucovinene au jucat un rol 
deosebit în cultura românească. Orice miș- 
care culturală sau artistică din t;ccut e 
im legătură, cu aceste mânăstiri. 

Mânăstirile şi bisericile au fost un bun 
prilej pentru manifestarea tendințelor ar- 
tistice. Singurele mărturii de arhitectură, 
scuiptură şi pictură, din trecut, în eie le 
găsim. 

Iată ce spun câţiva savanți streini despre 
comorile noastre ascunse în văile Buto- 
vinei : 

„Epoca cuprinsă între domnia lui Rareş 
și accea a Movileștilor este epoca strălucită 
a picturii moldovenești, urmând apogeul 
arhitecturii sub Ştefan cel Mare... Nu cu- 
rose nimic mai frumos ca nuanțele imen- 
sului arbore care acopere tot peretele de 
Sud dela Voroneţ, cu cele două colori do- 
minante, verdele și albastrul, care formea- 
ză, — oricât de surprinzătoare ar părea a- 
csastă asemănare — cel mai moale covor 
pe care-l poţi visa, Nu cuncse nimic mai 
somptuos și în același timp mai dulce pen- 
tru ochi decât aurul şi azurul judecății din 
urmă dela, Voroneţ“. (P. Henry). 

„In văile părăsite ale Bucovinei sunt co- 
mori de artă cum nu se mai intâlnese ni- 
căiri pe lume... Pe pereţii exteriori ai bise- 
ricilor din Suceviţa, Voroneţ, Mânăstirea 
Humorului, Vatra Moldoviței, ete. sa văd 
acele icoane ale bisericii ortodoxe care te 
răpesc cu totul și care, cu colorile lor vii, 
p-ivite de departe, îți fac impresia unui 
covor persan. Așa mândrie nu mai întâl- 
neşti aiurea, Si această bogăţie de colori te 
stăpâneşte și mai mult în interiorul bise- 
ricilor unde i se adaogă luciu! abundent 
al aurului, pe care câteva raze discrete de 
soare, pătrunzâna prin ferestre, îl ridică la 
un puternic nivel artistic“. (L. Strygowski). 

„Păcute pentru piin-aer, expuse de-adrep- 
tul luminei cerești, aceste picturi al-fresco 
au o frăgezime t și o autoritate 








(Urmare din pag. 5-a) 


decorativă care ne încântă... Dar această 
îmbrăcăminte exterioară nu trebue să ne 
ascundă interesul și farmecul pieturei sane- 
tuarului... ne păstrează expresiuni din cele 
mai inalte ale gândirii bizantine... prin 
costume și portrete, o serie întreagă de o- 
pere în care se afirmă poezia vieţii româ- 
nești, întinerind formele antice... (H. Fo- 
cillon), 

Dacă streinii au ajuns să recunoască 
și să preţuiască arta mânăstirilor bucovi- 
nene, cu atât mai mult noi trebue să știm 
so peţuim ca pe cea mai aleasă zestre 


artistică. Intradevăr, mânăstirile acestea 
reprezintă pentru neamul nostru comori 
nepreţuite şi viitorul unor posibilităţi sur- 
prinzătoare. Acum, când mai mult ca ori- 
când, se tinde spre valorificaraa, virtuţilor 
etnice și se pune probiema unui „stil ro- 
mânese“ în toate domeniile de manifestare 
ale neamului nostru, cel puţin pentru ar- 
hitectură, sculptură şi piztură, mânăstiiile 
bucovinene oferă cel mai autentic „stil 
moldovenesc“. 


GEORGE PUYNEANU 





DES 


TIN 


(Urmare din pag. 4-a) 


Nicăeri nu o zărea, nicăeri nu o sim- 
țea prezentă, aşa cum prezentă era de- 
acum în inumna lui. biecase/,., Yugise, 
izgonită de acela căruia ea ii adresase 
cese mai măguntoare vorbe?... Unde 
era, în alara de svacnitoarea ei pre- 
zenţă din el?... 

Şi tot mai dornic o căuta, ca pe un 
leac al tristeţii şi al suterinţii... 

Cât de mic i sa părut atunci spaţiul, 
tot căutând-o şi negăsind-o pe Ma- 
riana |... 

Istovit de-atâta nebănuită încordare, 
intră sub cort şi apoi, după puţin, 
pentru o destindere a nervilor, intră 
in apă. Mişcăriie lui, cari altădată îl 
întăritau să smulgă spume din valuri, 
de data aceasta erau mai lente şi chiar 
anevoioase. Simţea aceeași mustrare ca 
atunci când o părăsise ostentativ pe 
Mariana. Incet-incet, înaintând spre 
larg, zări în apropierea lui un cap de 
femee, încins de o caschetă albă de 
cauciuc. Se opri ca fascinat de asemă- 
narea cu Mariana, şi privind-o mai a- 
tent, se convinse. Era ea! 

— Mariana !... Mariana !... au răscolit 
agresiv calmul şi liniştea mării, strigă- 
tele lui. 

Mojicia pe care o făcuse cu o zi îna- 
inte, el o vedea în ochii aceleia pe care 
o căuta <cu dorinţă. Dar Niky Dinulea- 
nu se înşela. El nu pricepea că ochii ei 
clipeau neliniștiți de spaima pe care o 
simţea înăuntru, şi pe care Mariana 
spera să n'o mai încerce nicicând. 

Se privesc intens și se recunosc; dar 
amândoi ar voi să fugă unul de altul. 
Şi, totuși, rămân locului, atrași parcă, 
de cruzimea unui destin. 

— Dumneata?... reuși să întrebe, sur- 
prinsă, Mariana. 

— Da, eu, Mariana... eu... lartă-mă!... 

— Că eşti atât de intim... 

— Nu, că m'am purtat aşa de urit 
ieri cu tine... Ah!... dacă ai înţelege... 

— Dar ştii că mă amuzi?!... Dacă 
erai eri, cum eşti azi, poate că acum 
nu-mi mai plăceai, cum îmi placi, 
fiindcă mai făcut să trec printr'o febră 
de imputări, Doamne, Doamne... co 
să-mi trebuiască o săptămână ca să mă 
desintoxic de ele... 


— Şi eu, Mariana... Şi eu. 

— Hai mai bine sa mergem puţin în 
larg... 

— In larg? 

— ba. te, te sperie propunerea 
mea ? Dumneata, un campion +! 

-— Nu, dar... dar... nu ştiu ce 
m'a tăcut — aproape — să nu-ţi pri- 
mesc propunerea... ştii să înnoţi ?... 

— Uarecum!... Dar alături ae un 
„maestru' de talia d-ale, mă simt în 
sguranţă... 

— Atunci, haideţi. 

Ca un prinos de recunoștință adus 
momentului că i-a pus, iar, taţăan taţă, 
Sau lăsat îndulciţi de poezia locului şi, 
ambalaţi de sutiul senzual şi de rutmul 
mișcărilor, şi-au croit ca o taină, cale 
spre larg, într'un imn al tumultoaselor 
simţuri angrenate de necunoscut... 

* 


— Nu mai pot! i-a fost ca o slabă 
rugă către cel pe care viaţa i l-a adus 
la căpătâi, ca o speranţă. 

— Cum ?... întrebă speriat Niky Di- 
nuleanu. Nu mai poţi?... Stai să te ajut 
şi să ieşim la mal... 

Dar cât era până să-ajungă acolo... 

O moleşire în mişcările braţelor şi o 
vuire, o adânceau în iadul apei, readu- 
când-o la suprafață cu faţa 'crispată, 
peste care se urzea voința vijelioasă a 
instinctului de conservare, cu senzaţii 
de ridicări la cer, ca să se afunde ia- 
răşi, inertă ca o floare topită de arşiţă, 
în adâncul verzui al apei, erau ulti- 
mele sbateri ale vieţii Marianei... 

— Mariana !... Mariana !... striga în- 
tricoşat, desnădăjduit, frânt, Niky Di- 
nuleanu. 

Și Mariana, ca răspuns la despera- 
tele lui strigăte, sa mai arătat odată 
cu niște ochi mari, îngrozitor de mari, 
ieşiţi din orbite şi atingându-l cu mâ- 
na, Sa adâncit definitiv... 

Innebunit de groaza cu care mâna 
Marianei îi strângea piciorul şi îl tră- 
gea în cimitirul ei, sa sbătut, nu stri- 
gând ajutor, ci ichemând-o, așa cum 
—— de atunci — o cheamă mereu, mereu, 
cuprins de-o nelecuită nebunie: 

— Mariana!... Mariana!... Mariana!... 


ION MINCU-LEALIU