Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0036

PROPRIE AR: 


SOC. AN, „UNI ERSUL* BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - as 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPBSCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


NI VEDSU 


ABONAMENTE; 


autorităţi și instituţii 1000 lei 
particulare 12 luni 500 
6 luni 400 „ 
3 luni 210 „ 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 








Apare ds ori pe lună 
PREŢUL 20 LEI 


IPAD 


ANUL Lil Nr. 36 
Joi 30 Decembrie 1943 


Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 





—— ———.——————— 


de ALEXANDRU MARCU 


Scenariul amintirilor înfățișează, într'o pensiune de:a 
Florenţa, acum cel puţin douăzeci de ani, sala de mân- 
care. Mobiiiei: obligatoriu: o masă rotunâă, cu opt scau- 
ne la fel. Pe faţa de masă, tacâmuri = îurculițe cu dci 
dinți şi cuțite cu mâncre Ge os — câte două farfurii și 
un „fiasco“ mare cu vin de Chianti numai la unul din ta- 
câmuri ; Şervete în pungi brodate felurit. Lumina : pro- 
ectată din lampa cu abât-jour și mărgele, de curând 
electrificată. Persoaneie: Doctorul (tacâmul cu „fiastu'“ 
d Chianti), sentenţios, plictisit de mediocritaea din ju- 
ru-i, deşi băiat dela ţară; pregătește Ia clinică examenul 
de asistent;  elveţianul din Canton - Ticino, deşi brun, 
funcţionar la Oficiul de Turism, căci vorbeşte ccie trei 
limbi de-acasă; franțuzoaica in Grenoble, profesoară de 
italiană cu examenul de capacitate în perspectivă, vârsti 
32, particularităţi de grimaj şi toaletă: foarte roşie în 
obraz (dar natural) și exces de brățări cumpărate pe 
Ponte Vecchio; studentul din Heidelberg; particularităţi 
pentru alegerea interpretului: frunte egală cu lungimea 
prelungă a feţei, părul rotunjit peste cap în plete, ochii 
vEIZI; IC Nervos: declamă în gănd și tare, versun; uuin- 
nișoara Fondini, una din patroanele pensiunei, institu- 
toare, simpatică. deşteaptă, trecută de patruzeci de ani, 
fără ocheiari, cu gura enormă prin deformaţie profesio- 
nală. corectând ca în clasă greșelile de limbă italiană al: 
cosmopolitelor personagii. (De tapt pensiunea, centrală 
dar foarte modestă, este apreciată mai mult pentru a- 
ceste ore de conversaţie comestibilă, în lumea studenţi. 
- lor şi a intelectualilor străini, fericiţi, oricum, că au ajuns 
să stea la Florenţa un an sau o săptămână). Și, pentru a 
încheia lista persoanelor, noi. 

Cu toții stăm la masă. 


In scenă îşi face intrarea Dante (scund, puţin schiop, 
gras ca un tenor, blond, chel, ras, dar cu barbete), singu- 
li camerier al pensiunei, intim prieten, din prima Zi, al 
tu epint P insionanţilor, orfan crescut de domnişoarele 
patroane, deaceia toarte cast, pasionat pentru teatru, Cu- 
noscător pe din afară al unui vast repertoriu în versuri și 
a câtorva opere lirice în întregime, Gest : depune în cer- 
cul luminos al mesei albe, castronul cu „minestrone“. 

Câteodată (acum da), îşi face intrarea în această lime 
de prime amintiri florentine, mica Maria, nepoata Ge cpt 
ani (blondă, cu Ochii roşii), a domnișoarelor care o cresc, 
părinții ei trăind despărțiți la Verona. Spre a fi evident 
ferită de contactul cu lumea de tot felul a pensiunei, Ma- 
ria: a înseput să nu mai ia masa cu noi; ci în bucătărie, 
cu cealaltă patronă, domnișoara Mina  (șasezeci de ani, 
violoncelistă, grav bolnavă de picioare, foarte neglijentă 
cu sine, căci in bucătărie, unde stă în clansură absolată, 
nu intră decât Dante şi Maria — fiecare client numai pe 
furiș, deschizând ușa prin smprindere, instizat de cui- 
lalţi, pentru viziunea jaustiană a bucătăriei ca de alhi:- 
Mist — ), buna domnişoară Mină, în stase să îndure cele 
mai nedrepte umilinţe ale vicţii, neconsolată încă de pui- 
ma-i decepție (era în 1882), dar cu o singură condi; 
să țină violoncelul în bucătărie, 

Schimbare de decor : saionul pensiunei, totdeauna ară- 
tat la angajarea clienţilor, dar in realitate inaccesibil ; a- 
COLO se juava Mica Şi 16arie nervoasa Maria, Acum, în 
preziua sârbătoriior de Crăciun, Dante a instalat în, aiij- 
loc, un feeric „Presepe“, adică : un mic teatru ce ca, iun, 
dascnis de tiate păiţiie, iniăț:țânăd scena Nașterii — cu 
staulul ce bârne noqauroase, cu ies.ea din cure se văd 
paiele de-adevărat, cu stânciie cu mușchi pe ele, cu bul 
și măgarul ae ipsos pictați cum ştiu ital.enii, cu Maia 
Domnului frumoasă ca cele niai divine Madone, cu brun- 
cul luminat in stunta-I poală ae-un bec invizibil, cu Lă- 
trânul losit, foarte incurcat, la o parte și cu Magii —pen- 
tru cutuiie lor cu daruri Maria şi-a dat primul inci și 
doninișoara Mina cerceii din cutia alvastră — ingenun- 
chiaţi sub raza steiei de po:eială. i 

De Crăciun, nu este câsă şi biserică din Italia, ca și din 
restul iumii câtulice, in care să nu se insteneze, uneori cu 
» artă de care ţin scama cei mai pietențioși cunoscători 
— aseanenea viziuni piastice ale Naşterii, pe care cea din- 
tâi, surprinsă in salonul pens.unei dela kiorenţa şi repe- 
tată apoi prin cele văzute in Muzeul Naţional dela war- 
gello — realizate de meşteri siciiieni sau napolitani — 
te-au dus eu gândul la primitiva, dar sincera şi neteatrala 
inscenare a „irozilor“ de-acasă. 


Ca să-ţi satisfaci la Florența nevoia sufletească de-a te 
pregăti, in cugetul tău de creştin, pentru sfinteie sărbă- 
tori aie Nașterii Domnului şi pentru a nu te simţi vinovat 
faţă de tradiționalele datini din străbunii strabun.lor tai, 
cauţi să trăieşti, fie și acolo, singur şi departe, aceste zile 
cu inirigurarea ajunului de Crăciun din copilăria casa-or 
părintești.. Dar la Florența este îirig şi modesta viaţă de 
pensiune nu se poate schimba numai pentru tine. Dom- 
nișoara Mina nu renunță la orele ce violoncel ; Maria nu 
lasă pe nimeni .să. aprindă lumina în salonul cu sfânta 
jucărie. = a Et . 

Schimbare totală-de decor: marile galerii de pictură 
dela Uffizi; sala în care se găsește „Inchinarea Magilor“ 
de Botticelli. Contempiaţia nu se poate concentra din- 
tru început, Imi vin în minte tot felul de cretlinţe despre 
Crăciun, citate în Enciclopedie : datina cu apa scoasă din 
fântână la miezul nopţii, în cea mai încremenită. tăcere 
(„apa: mută“), care aduce bogăţie şi fericire ; credința că 
în clipa Naşterii, înfloresc copaci! şi se încarcă de poame, 
pe ape curge aur şi mierea se urcă în fântâni, toate se 
schimbă în aur, capătă grai păsările, asinii îngenunche 
și vârtul  coarnelor vitelor dela iesle se luminează. Sfinte 
și curate credințe populare ! Dar „Nașterea“ lui Botţi- 
celli ? Instructivă lecţie asupra Renaşterii — suntem la 
capitolul „ Sacru şi profan în arta pictorilor din Quattro- 
cento“ —, în cadrul căreia admiri dispoziţia simetrică, 
dar atât de convenţională, a privitorilor, de-a dreapta și 
de-a. stânga centrului în care oficiază Magii, la picioarele 
unor trepte de stâncă puse în scenă de regia arhitecto- 
nică a Renaștesii, pe care abia se mențin ruinele arheg- 


losice ale colibei, compersate, în colțul din stânga, da 


perspectiva unui grandios portal. Bătrânul Iosif, priviga 
spre Prunc, pozează şi el, cu mâna sub cap ; Madona, 
drapată amplu, prelung, spre a da o atitudine aproape 
vegetaiă trupului care susține înclinarea grea de melan- 
colică înduioşare a capului, Madona cu braţele lungi se 
desparte prea de vreme de Copil, încredinţându-L pară 
depe acum celor adunaţi să 1 se 'nchine şi să-L răstig- 
nească. Aceștia, Magi şi prividori, stau toţi de profil — ce 
minunate efigii de medalii gravate în pasta multicoloră ! 
— sau privesc — model — spre pictor. Prea puţini şi din 
distracţie trăesc cu înmărmurirea evlăviei mistice Inchi- 
nării cu Daruri.. De altfel, tabloul, poruncit pictorului de 
Piero dei Medici, tatăi Magniticului Lorenzo, drept icoa- 
nă votivă pentru că-i ajutase Dumnezeu să scape cu bine 
dintr'un atentat, îi înfăţişează — în chip de Magi sau de 
păstori, în costumele secolului XV-lea, pe toţi reprezen- 
tanții de seamă ai familiei Medici, dela Cosimo cel Pă- 
trân, la tânărul Lorenzo, împreună cu ilustra lor. Curte 
de Umaniști, literați, poeţi, pictori şi secretari, Nauitata 


pr i a i i d n e 
(Urmare în pag. 5-a) 


SERPI ZE PIE IA SS rap Rep Aaaa 





Bassoreliei 





PREMIZE 


VIAŢA și ARTA de MÂINE 


Materialismul Jeroce al secolului no- 
stru a :mpins iumea întrun haos fără 
precedent in istoria omenirii, S'a mers 
atut de departe, încât sa ajuns ia în- 
căcarea ceior mai sfinte drepturi aie 
individuiui: dreptul la viață, credinţă 
şi libertate; la nerecunoaşterea cuiiurii 
şi tradiției milenare; la negarea tutu- 
mor bunurilor spirituaie și chiar a spi- 
rituiui însuşi, 

Astizi, în urma grelelor sacrificii pe 
cari îi ie-a cerut erezia mâieriaiistă, 
iumoea caută o nouă orientare. Muiţi se 
Siiesu să întrevadă o nouă renaștere. 
Toţi o dorim. Numai că lucrurile nu se 
vor desfășura în sensul dorințelor noa- 
stre. Lumea nouă, care începe să se 
contureze de pe acum, va sta tot sub 

„somnul aceluiaşi materialism b'esi:c= 
meat. Odată pornită pe drumul dezas- 
trului, omenirea nu se mai poate opri. 
Ea trebue să-și trăiască drama până la 
capăt. Ziua de mâine o vedem p'in 
lentiele afumate aie prezentuiui. Pe 
cei ce vom supraviețui cataclismului 
ne așteaptă munca neîntreruptă şi 
lupta disperată pentru viață şi liber- 
tate. 


Munca e viaţă. Cine se refuză mun- : 


Cii si Vjeră 1is0rjii, zitesi uuevar Tu 
a josc necvoaata mu vaubu şi mai 
Qcuibdt Ca ucuin. DLiuitea unLreagăi e un 
vasi şantier de muncu, Se tu.unceşte 
az şi pentru umpu cut sa tianuâvut 
dupu tretului Tuzuoi, UUr s€ și ais.ru- 
ge cu o furie nemaipomenită tot c2 
Sa ceugii cu tiuuu sii suie ue dh. Sar 
pureu cd omui se razbună pe trecut, 
pe Liuiişie; pe „Culiuia Și Cibitzupie, 
care v'au fost în stare să-i dea liniştea 
şi jericirea aşiepiate. 

iat curand sau mai târziu, războ- 
iui se va Lermnita, Nu se va termina 
îmsa şi munca. Vor trebui zeci de ani 
de munca îsioviiuvare spre a se rejace 
tot ce. s'a distrus. Câte oraşe prejucute 
în rute şi cenușe nu-și așteaptă meş- 
terii care să le reclădească? 

Uli  M0U  €ESce vmul acțiunii, al 
muncii efeciive în fabrică, pe: ogor şi 
in iaborator. „Cine știe să răsuvarne 
mii adânc brazda pământului, se în- 
cumeia să scrie cândva d. Barbu 
Theodorescu într'un articol de revis= 
ta, prevueșie mai muit decât... recto- 
Tui unei universităţi.“ 

Nu trebue să interpretăm ad iiite- 
rar. această îndrăzneață declaraţie..Ea 
e semuijilaiivu şi tOn,ine tut cdevăr 
voiabii, mai ies, pentru  vremuriie 
gre:e pe cure le trăim. A trecut îim- 
pul  deciarațiiior' parlamentare, al 


. promisiunilor nerușinate, al d-scuțiiler 


imutile și al confesiunilor sentimen- 
tave. Locul vorbeior deşarte, al proje- 
siuniior de credinţă şi ai planurilor 
fanteziste l-au luat tăcerea şi fapta, 
Trăim sub semnul imperativ al reali- 
tății. Nu dorinţa şi meditaţia caraste- 
vizează omul nou, ci voința, tăcerea, 
suferinţa şi fapta. 

Invinşii acestui război nu vor sta 
cu mâini:e în sân. Se vor pregăti cu 
febriiitate pentru revanșă. Și nici în- 
vingătorii nu vor lâncezi pe laurii v1c- 
toriei, ci se vor strădui să nu piardă 
avantajul câștigat. Și după un timp, 
poate mai scurt decât cel din trecuul 
și actualul război, un nou canflict va 
isbucni. A încetat . cândva lupta po- 
poarelor pentru existență şi libertate? 
Lupta este libertatea vieţii. Numai 


de GEORGE PUTNEANU 


laşii renunţă la luptă. Aiara timp, cât 
UI POpIOr pirie +a LuD€eTi ut tii, wet VU 
viaţa tut, el trebue neconienii su Lupe. 

in LUCUl Temwigetret pi Cure V iepuri 
tăm vu vint 0 EPICUu ue Suubaitiu ao 
cordare  jizică, vi Care vyr  pruna 
Munca şi iupla. Cand e amenințaru +n- 
săși jiixţa neamuut din care jac. par-e, 
Pic upufiuet Cubei ŞI Miutăitie Ido 
mân pe planul ai doilea. Asia nu în- 
Seammni că trebue si retunțam ia cul- 
Turu Şi arvă, Vure SE Puse pitUa vinul 
de. bununie  sperituaie Cașiigule cu 
Preţui  sacrifueutut uuălor geci? 
Daca Munca e Viața, t07 Lupu uDeitu= 
tea vieți, atunci cuutura ş. aria sunt 
ideaiui ei. Nici cel mai Jeroce mule- 
rialisin nu poate 0prt spiritul din dru- 
mut său spre Cuwuti, Feniru ca omul 











Case de scriitori 


Nu de mult, în paginie unui săptă- 
mânal de literatură, însemnam tr:steți și 
amărăciuni pe margrea cozei lui lon 
Creangă, din Humuleștii Ozonei, cme- 
nințată de-a fi scoasă în vânzare de 
către rude. 

Casa lui Creomgă îmi da, totodată, 
priiejul să-m. arăt mâhnirea în .ezătură 
cu dast nul peticit și sar subțet al scrii- 
torului român Şi cu uitarea în care co- 
boară, tot mai mult, urmele părăginite 
su mormin ele abandonate ae crelato- 
rlor de altădată, 

Țara  noasiră nu e deloc sărecă în 
urme care să amintzască existența fie a 
unor cărturar. de mare merit, î.e a unor 
frământători de limbă litezară, fie a unor 
aprigi luptător. în siujba Neamului. Dar 
urmele acestea — bieta bojdeuci de ţară, 
case târgovețe, sau numai morminte a 
mare — zac rsipite și foarie multe sunt 
necunoscu e of.ciaiităţ i centrale ori cce- 
lora cari ar intenționa gesturi pioase față 
de ele. 

Nu reclamă tristele urme sărmane o 
prea mare comitate de omagu, de ati- 
tudine cucermn:că, de rexmnoșimță  reto- 
nică. Ar fi vorba, doar, aici de așezarea 
unei tăblițe comemorătcore pe zidul umei 
case, colo de. îngrijirea unui mormânt, 
dincolo de punerea unei cruci de piatră, 
ori de veghea ca zidurile cutărei ncbile 
amint ri să nu se prefacă în moloz. 

Nici autoritatea de ceniu, nici Socie- 
tatea Sariitorilor Români nu au m jloa- 
cele de a cunoaște și de a cinsii toate 
aceste rămășițe, scumpe și emoționan:e 
pentru prea puț ni d.ntre noi. In schimb, 
au posibilitatea s'o facă edli târgurilor 
și oraselor unde aceste amintiri se gă- 
sesc. Ei le au acolo, sub ochi, le-au iden- 
tifcat sau le pot identifica oricând, și le 
mai pot cinsti cu o placă ori cu o Cruce, 
în orice moment. lar dacă acestă cin- 
stire li se pare a nu intra în atribuţi le 
domniilor lor, atunci să se lim teze a se- 
zisa Minisierul Culturii sau Societatea 
Scriitorilor Români. 

Se întâmplă, însă, uneori ca nsbilele 
cmintiri părăg nite să nu grăiască nimic 
sufletului cetăţenilor din cutare localitar 
te, 'cr impas 'bilitztea deplină să colebo- 
reze cu praful, bălăriile și ruina. 

In Râmnicu-Vâlcea — unde mi-am p2 
trecut vacanța de vară — se afă pe o 
uliţă ce duce spre „Zăvoi' o bătrână 
casă de vechiu stil vâlcean. Casa are 
poezia ei de construcț e și o tulburătoare 
mireasmă de vechime oltenească. 





de RADU GYR 


Prea puţini Știu însă că în acel cendac 
larg, așezat  de-asupra  gârlcivrui de 
beciu, şi în odăle locuite azi de mici 
burghezi, a trăit, pe vremuri, un fragmeni 
de viață, popularizatorul lu, Nasuratin 
Hogea, Anton Pann. 

Se leagă de bătrâna czsă pitorească 
am.ntirea  dăscăei lu semmnar a lui 
Pann şi umbra unei dragoste cu năbă- 
dă., comico-romnaniice, savuros ea în- 
săși da o snoavă a povestitorului. Casa 
se dărâma într'o vseme; astăzi, gospe- 
dari: ei au mai dres-o oarecum, vărnuin- 
d-o pe dinafară. 

Nicaun semn, nicio tăbliță, nicio îns- 
cripție nu am.niesc, totuși, nou.lor cetă- 
țeni ai orașului, generațiilor şcolare 
proaspete și trecător lor estivoli că în 
căsuţa asta ar fi născocit cântece și 
fabuie, ar fi erupt de viață cri ar fi bolit 
de dragoste țârcovnicul bisericesc ș prea 
mucalita față  lumeasoă a meșterului 
„Povestei Vorbei”. 

Bătrânii târgului se împuținează trep- 
tat, iar domni gravi de-acum trec nepă- 
sători pe lângă coasă. Curând, orice a- 
mintire se va p.erde și zidurile, adânc 
coriate, nu vor mai putea fi susțmute 
numai cu dresuri de suprafață... 

In schimb, întro sală de spectacol din 
interiorul unei maori clădir: culturale, căr- 
ireri, și părinții orașului pement, a- 
tunci când asistă la reprezentații de 
fiim sau de teatru, se mulțumesc să ia 
aci, cu aceicși sublimă indiferență, de 
inscripțiile statornicite, într'o încântătoare 
ebrietate ortografică, pe spetezele unor 
scemume  „rezervate”:  „Parcet”, „Derec- 
țiune”, „Comed. Peţi”... 

Acum vre-o doisprezece ani, la peșta 
locală, se așezase, tot aşa pentru lungă 
domnie, un aviz îmbătat de fantezie ca: 
Harafică: „Abcesul interzis  particulari- 
lor”. A stat ani de zile acolo, sub na- 
sul subțire al distnşilor 'mtelectuaii şi-al 
tătucilor urbei cari circulzu. tot a'ât de 
impas:b'li, și pe sub avizul cu pricna 
şi pe lângă zidurile coșcoviie ale casei 
lui Anton Pamn.., 

Tot în vacomţa trecută, am revăzut 
Drăgășomii lui Gb. Mihăescu. Ercu 
câțiva ami decâmd nu mai fusesem în 
vechiul târg de podaoreni. 

Am furat, cu lăcomie, ceasul r&'ăcirii 
pe străzi și al scormonirii umbrelor. Un 
cer liniştit de Septembre, cu tonuri do» 
moale de lacuri autumnale, îmi lumina 
întoarcerea. 





(Urmare în pan. 2-a 





ASPECTE SOCIALE 
IN LITERATURA ROMÂNEASCĂ 


de DUMITRU IMBRESCU 





insă să-și poată asigura armonta vieţii, 
va trebui sa jacă o intervenţie chiiur- 
gicaiă în domentul spiritual, 

Atât ștunţeie, cât şi artele s'au în- 
depârta de viaţă, Trejugiindu-se în 
domeniul empiricului. La uw moment 
dat, omul s'a trezit în mijlocul unei lu- 
ML Mecunizate şi NeCunoscu.e, pPeuiu 
care nu era pregătit. Șlunțeie şi ar- 
tele nu i-au întins nici o punte de în- 
țeiegere u« jenomenalor not. Astjei s'a 
săpa: prăpastia între viaţă şi cuitură. 

Poniru a putea înţeege și stăpâni 
fenomenele lumii în care trăește, omul 
nu are nevoe de atâtea formule specu- 
latorii câte îi oferă cu generozitate 
ştiinţa, din păcate valabile mai mult 
teoretie decât practic. De aceea el 
va trebui să se ubereze dle baiastul 
formeior învechite, de prejudecățile 
unei lumi demult apuse fără întoar- 
cere, de toate aceste relicve nefolosi- 
toare şi formule janteziste gratuite, 





(Urmare în pag. 4-a): 


” DUMITRU HORNUNG 


Literaturile micilor popoa- 
re au trebuit să lupte ca să 
ajungă la nivel egal cu li- 
teraturile popoarelor cari 
sau bucurat de condițiuni 
mai  fer.cite de realizare. 
Printre cele ce sau isbit de 
greutăţi poate sta şi litera- 
tura noastră, a cărei evoluție 
a trebuit să străbată un la- 
birint nesfârșit:de obstacole, 
în căutarea drumului şi spre 
temeiuri originale. Pornită 


-din întunecimea chiliilor cu 


iz de tămâie, în luptă cruntă 
cu slavonismul care o apăsa, 
literatura. noastră începea 
fără nicio perspectivă de vii- 
tor, Primele maniiestări au 
fost isolate şi întâmplătoare, 
pentruca tocmai când se cre- 
dea că și-a găsit însfârşit un 
făgaş prielnic, o altă apăsare, 
de astă dată grecească, da- 





torită condițunilor politice, 
să oprească în loc efortul 1s- 
butit, amânând cu mai mult 
de un veac data inaugurării 
adevăratei noastre literaturi 
naţionle. 

Priviţă din această pers- 
pectivă, literatura noastră, 
presintă în totul caracterul 
une: literaturi luptătoare. Ca 
să se afirme în cadrul de 
manifestare al celorlalte li. 
teraturi, ea a treuit să facă, 
într'un răstimp record, un 
Grum pe care literaturile al- 
tor popoare l-au străbătut 
liniștite, printr'o evoluţie fi- 


rească, ce şi-a putut da cu 
prisosință roadele așteptate 
Aceste condițiuni cu totul 
speciale fac să ne simţim 9- 
biigaţi a ţine seamă de ele. 
când e vorba să aruncăm o 
judecată  obiecţivă asupra 
valorii ei de fond și de for- 
mă. Cu totul altă atitudine 
se impune când ne aflăm în 
fața unei literaturi, cu o e- 
voiuţie şi desvoltare firească, 
şi care a putut să cunoască 
progresul pas cu pas, şi să-și 
confrunte materialul de idei 
cu gustul epocei, în ipostasă, 
de judecător, şi cu totul a'- 
ta, va, trebui să adoptăm faţă, 
de o literatură născută din 
furtuna evenimentelor poli- 
tice și sociale, 


Cea dintâi prezintă toate 
garanţiile unei afirmări nor- 
male și a unei desvolări lini- 
ştite, încât i se pot aplica, 
fără, restricții, în ansamblu, 
toate normele de cercetare 
istorică și estetică, din cari 
să resulte judecăţi de valoare 
obiectivă. Ultima, cum e și în 


“casul nostru, s'a născut prin 


efort și s'a desvoltat gâtuită 
de opresiuni și influenţe din 
afară, încât ceeace a realisat 
se datorește mai mult unor 
contingențe speciale, pe care 
trebue să le identficăm şi de 
a căror natură suntem obli- 


- gaţi să ținem seama la î:xa- 


rea  atitudinei pe care ne-o 
impunem în cercetarea ma- 
terialului literar. Nu e reco- 
mandabil să aplicăm litera- 


turii române, la un material 
atât de variat ca origină și 
preocupări, aceleași norme de 
cercetare ca literaturilor a- 
pusene, cari au înaintea noa- 
stră mal multe veacuri de 
desvoltare fericită. Ceeace li 
se potrivește lor pentru un 
material literar născut în 
condițiuni prielnice, nu se 
poate aplica la noi unde slova 
românească la inceput şi apoi 
literatura au trebuit să spar- 


gă barierele de granit ale ne- 
înțelegerii și opreliștei. In 
Franța exista de veacuri un 
mediu cu gust artistic deplin 
format, care putea judeca cu 
înțelegere şi competenţă o 
producţie literară sau art:s- 
tică. Totul era pregătit pen- 
tru a primi, păstra și preţul 
lucrurile orig:nale și frumoa_ 
se. In schimb, la noi ce gă- 
sim, mai ales la începutul 
veacului al XIX-lea ? Exista 
un gust literar şi artistic? 
Absolut sgiur că nu. 


Mediul nostru social și in- 
telectual, dacă se poate vorbi 
cert despre el, se complăcea 
în ușurința obieeturilor ori- 
entale cari au prins larg te. 
ren și a anacreontismului 
grecesc, privind cu desinteres 
Și dispreț încercările tinerilor 
cari au studiat în școlile a- 
pusului, de a introduce atei 
morăiurile și mentalitatea 
occidentală. In felul acesta 
trebuesc privite. puţinele 
noastre realisări literare, ca 
O spargere de ghiață într'o 
mare de neînțelegere. 

Dator'tă acestei situaţii cu 
totul speciale, primele noas- 
tre începuturi jprare capătă 
caracterul de uri la a. 
dresa unor stări de lucruri 
existente și încă tari în ros- 
turle lor, cari nu priveau cu 
ochi buni imovaţiile ce se 
anunțau la orizontul pers- 
pectivelor de viitor. Și „ca 
formă de man/festare și ca 
idei. conducătoare, literatura 
noastră originală dela înce- 
putul veacului trecut poartă 





(Urmare in pag. 3-a) 


== 2 


TEATRUL NAŢIONAL: „DIN 
JALE SE INTRUPEAZĂ E- 
LECTRA“, trilogie de EUGEN 
O Nail, trade. e ue PERU 
COMARNESCU. 


Teatrui Naţional a reprezențat 
o mate lucrare dramatică a lui 
oN=1, „Din jale se întrupează 
Electra“, aşteptată şi Qe lumea 
teatrală şi de publice cu o deo- 
sabii de mare nerăbdare. 

Şi cu drept cuvân;, pentrucă 
din mai miilte puncte de vedere 
constituie un spestazol neobiş- 
nuit. P 

Mai. întâia, datorită lung'mei 
excepţiona:e a p'esei, forma'ă din 
trei părţi — „Intoarcera din răz- 
boiu“, în patru acte „Prigon'ţii“ 

- în cinpi aste şi „Statiile“ în pa- 
iru acte — deci din trei drame 
diferite, prezentate toate trei în- 
ir'o singiuză da'ă. (Deşi în ce mă 
priveşte socotesc că lungimea nu 
este bună niciodată şi mai cu 
seamă în teatru). In al doilea 
rând datorită unei ozrecare pu- 
blic:tăți (în sensul bun a! cuvân- 
tul) ce s'a făcut în ultimul timp 
numc'ui lui O'Neill despre care 
marele public, nu mai departe, 
cu un an în urmă nu știa nimic 
Sau aproape nimic. 

Ori, aşa cum se întâmplă de 
obiceiu în astfel da ocazii, toată 
lumea simte deodată un fel de 
atracție frenetică pentru autorul 
nou descoperit ca şi cum ar vrca 
să-şi răscumpere întârzierea în 
care se afla, fiind cuprinsă d'n- 
tr'odată de o grabă febrilă în a 
vedea şi a şti tot şi de-o admi- 

- raţie subită, 

In fine, în al treilea rând da- 
torită faptului că în această piesă 
u:ma să e dea lntordată şi o 
mare bătălie artistică, întrucât 
cra de presupus că şi d-nele 
Aura Buzescu și Asepsina Macri 
cât şi d. Vraca înțelegeau să puie 
mare preț pe izbânda sau ne:z- 
bânda lor în rolurile respective. 

Intâmplător am citțit de mai de 
mult „Din jale sa născut Elec- 
tra“ în traducerea d-nei Mar- 
gareta Sterian, o traducere de- 
asemenea foarte bună şi mi s'a 
părnt o operă bine construiţă, 
strânsă și, în general, tare. 

Ca orice om, însă, când citeşte 
o lucrare de acest îel, nu mi-a 
trecut prin cap să parcurg cele 
trei drame ale trilogiei într'o 
singură după amiază şi, de altfel, 
bine am făcut. De atiel nici nu 
reomand acest lucru cuiva, fi.nd- 
că îl va anuca, fără îndoială, — 
la citit vorbesc — durerea de 
can: prea sunt mule evenimente, 
dramatismul care rezulţă din pa- 
gin'ie acestei lucrări este fără 
înd.dală intoas şi, în ore caz 
şi mai presus de toate, ceva sum- 


bru și cenuşiu se statorniceşte | 


în jurul tău chiar dela primele 
pagini, (însăşi indicațiile regiso- 
răie pe cari chiar O'Neill le dă, 
multiple și, de altfel, aproape 
imposibil de respectat, reco- 
mndă, chiar ele, mereu şi cu in- 
sistenţă, acest cenuşiu), încât 
greu ai putea să rezişti mai multe 
ore în continuare la o astiel de 
lectură. 

Citite, în schimb, separat şi cu 
obişnniteie şi inevitabue.e inter- 
Mitac Orianei îccuui., ateusă 
operă dramaţică devine intere- 
Sitisă ŞI SE LMC, LAT Câuată- 
ţile ei rămân şi mai deparie ca- 
lităţi, pe când altfel — după o 
vorbă veche românească : „toi ce 
e mult strică“, — devin sau ce 
puţin riscă să devie defecte. Var- 
besc până acum de opera citită 

Un spestacol, însă, es.e aliceva 
şi, evicent, lucrurile se schimbă 
în mare măsură. Totuşi, încă 
maşi putea spune dacă nu cumva 
riscurile pe cari le prezintă o 
lu aare tirămaită prea lungă ia 
lectură na-s tot atât de amenin- 
ţătoase cur ş abuitei când este 
vorba de specacol. Nu de alta, 
dar trei piese de teatru una după 
a:tu prezent: iata 10sfcraptae, 
într'o singură reprezentaţie — şi 
toate trei încărcate şi supraîn- 
cărcate de tot felul de eveni- 
mente, de probieme de conștiin- 
ţă. de dame, imcăreate de o certă 
intensitate dramatică și cu atâtea 
lucruri. tari şi excepț.onale, ge: 
loz:ie de fiică ne mamă pentru 
diasos ea tată zi ş. & fii tii, 
ura mamei pe fiică și pe soț, ge- 
le, de trăire pe soia, de mană 
pe fiu, cu ucideri, sinucideri şi 
asasinate — de, oricum, e cam 
mult î... 

Cu toate acestea, dintre cele 
două soluţii posibile — aceia de-a 
se reprezent+ toate cele trei dra- 
me ale trilogiei întrun sinzur 
Spectacol şi ccaaltă, a reprtzen- 
tării lor separat, în trei specta- 
cole serale succesive — cred că 
tot aceasta, la care sa oprit Di- 
po ii. Naion-tu mi este cea 
mai bună. Oricât ar fi ea de de- 
fectuoasă îrebuie să se recu- 
noască în orice caz că tot mai 
multe defecte ar fi prezentat cea 
de-a doua, care, însă ar fi avut 
şi calitatea marc, aceia de-a lăsa 
publicului putinţa, ca, dela e 
seară la alta, fietare piesă să se 
deiimiteze precis, să se lmpe- 
zească oarecum În mintea svec- 
tatorului — aşi zice chiar, să se 
„sedimenteze“, — lucru de care 
oricine simte în ocazii de aces- 
tea „nevaje. 

In felul acesta, piesele, deta- 
sându-se minti ar ti cănătat şi 
ele — deşi sar pirea că-i ace- 
lași lucru şi că aceasta nu poate 
avea importanţă — o altă cu- 
loare, o altă existenţă, o aită e- 
lasticitate, o altă valoare. 

Răspunderea, în privința asta, 


a neajunsuril e cari le „pre- 
zintă fiecare Acei două po-. 


sibilităţi, rămâne, desigur, în-" 


trează a autorului. Şi aceasta 
provine din faptul că, între mul- 
tele calităţi pe cari le are. are şi 
această tendinţă către lungime. 
(Nu către lungimi, cum poate li 
Sar-părea unora). N'am spus a- 


nume lungimi pentru că părerea. 


mea este că nu Sunt propriu zis 
lungimi şi nici nu sunt lucruri 
inutile în piesele lui O'Neill: 
toate — pentru ceiace vrea — 
sunt necesare. Şi sunt necesare 
pentru că ele folosesc ia deter- 
minaceta gi conturarea configure- 


CRONICA DRAMATICĂ. 


ţiei, caracterelor personagiilor şi 
justif.cării acţiunei. 

Poate mai de grabă este cazul 
să se spue că uneori sunt char 
insutic.ente “pentru motivarea a- 
tă or lucruri excesive — crime, 
pat.mi, etc. —- uneori mai mult 
arătate decât justificate sau a- 
dânc.te. 

Astiel, de exemplu, cât este de 
esențială întregii drame şi cu 
toate astea cât este de puţin schi- 
țată şi jusiificală ura Cristinei 
p.aiu za jaanon şi pentru 
fiica ei: o simplă relatar», o sim- 
p'ă explicaţie retrospectivă, o 
versiune, ca să zic astfel, dată 
de ca însăşi ! Şi chiar şi acea ba- 
zaiă pe inponierabile nu tocmai 
concludente, făcută fiicei ei. 

De, e cam puţin, ca resort pen- 
tru o ură aşa de mare, pe care 
se bazează şi trebuie să susţie şi 
să justifice totul!.. 

Insăși prezentarea acestei Cris- 
tine Mannon: ea este prea îe- 
menină, prea umană, prea caldă 
şi prea afectuoasă ca să urască 
aşa de iare şi de ;numan ! Şi prea 
este bună ca să fie în stare să 
puie la cale cu atâta hotărire şi 
siguranţă moartea soţului ei, să 
pretindă să i se tr.:meată dintr'un 
port, după un timp anumit — 
deci timp suficient ca să-şi revie 
— otrava de care are nevoie! 

Nedumeriri de acestea oferă de 
asemenea și personagiile Adam 
Brant şi Orin. 

Este drept, însă, că Lavinia 
este mai realizată, prezentând 
totodată şi o pecete de trazedie 
antică, un fel de amprentă a De- 
stinului. Prin urmare, chiar şi 
din acest punct de vedere Trilo- 
gia lui O'Neill, deşi o lucrare de 
mare importanță, nu-i chiar la 
adăpost de orice crițică şi se 
pot întâlni în situațiile ei un 
anumit „nefiresc“ şi chiar „ne- 
organic“, unele rezolvări rămâ- 
nând uneori chiar inzderenie iiță 
de ceiace ni se prezentase, ca 
psihologie a personagiilor. 

S'ar mai putea vorbi de aseme- 
nea şi de un alt defect — care 
sa putut constata și în „Patima 
de sub ulmi“ — şi care ar fi prea 
marea aglomerare de e emente 
dramatice în fiecare piesă. 

Eugen O'Neill pune şi în „Din 
jale s'a întrupat Electra“ prea 
înu'te, vrea prea multe ae- 
odată, urmărește prea multe : nu 
avem numai drama neinţelegerii 
dintre soţ și soție. e si a neîn- 
ţeleserii dintre mamă și fiică, 
nu-i numai această neînțelegere 
dintre mamă şi fiică, mai e şi 
drama unor „libido freudiene“, 
„cuplul Oedip“ şi altele aseme- 
nea, dragoste dintre mamă și fiu, 
gelozie, din cauza asta, dragoste 
dintre soră şi frate, etc. la cari 
deja m'am referit. Nu sar putea 
spune, prin urmare, că nnri-a- 
mericanii suferă de acel simţ al 
măsurii caracteristic popoarelor 
de mare tradiţie literară sau a- 
celor cari au, măcar născut, un 
anumi$ simț al artei. are mă- 
sură şi armonie şi proporţie etică 
şi acea măsură şi armonie şi pro- 
porţie galică. 

Des.gur că la asta mi sar pu- 
tea răspunde cu câteva exemple 
Şi sia ue duvOri Marii  Eescanll 
cu Trilogia lui, prezentând tra- 
BEaLiut  AUTUZIOT,  Secniuer cu 
„Wallenstein“, Claudel cu „L/Ot- 


- vage', „Le Pan dur* și „Le Pere 


bumili€“, sau chiar şi cu „Le 
soui.e:: de satin“, o piesă de a- 
semenea extrem de lungă, care 
tocmm se dă acum la Faris. 

Sau, în muzică, celebra „Le- 
tralogic“ a lui Wagner! 

Dar pe lângă că cele trei tra- 
gedii ale lui Eschile sunt destul 
de scurte, astfel că ele chiar îm- 
preună încă mar face un specta- 
col prea mare dar, şi fără asta, 
tot nu ştiu să facă obiectul unui 
singur spectacol şi să se repre- 
Ze toale trei devuaă: Și „A- 
gamemnon“, şi „Coetorele“ şi 
„Eumenidele“. Acelaşi lucru şi 
cu cele ţrei drame cari alcătueso 
„Wallensi!ein“, fără să mai vor- 
bea: de „reiralogia“ lui R'chard 
Wagner, pentru că sunt sigur că 
şi cel mai convins wagnerian 
sar sătura de-atâta recitative şi 
leit-mot've ascultând mai mult 
decât câte-o dramă muzicală pe 
seară, , 

lar în Caudel, după cum se 
gtie, e prea muită poezie şi de 
prea bună caliţtate pentruca să 
păsească în totdeauna... prea 
mulţi spectatori chiar şi peniia 
s»ectacolele de durată obișnuită 
dar pentru alte... 

Prin urmare, chiar dacă mai 
există şi alte lucrări dramatice 
făcute din mai multe piese, 
exemplul ţot mar fi conc'udent 
deoarece ele sau sunt mult mai 
srurte sau nu-s făcute să se 
reprezinte deodată sau sunt din- 
tmacelea cari... nu se reprezintă 
deloc, fiină 'mai degrabă reai- 
zări pur literare. 

Ori taptul de-a fi împrăţite 
pe scene, tablouri şi acte nar 
trebui să le- schimbe caracterul 
:or real, afară de cazul că se 
privesc lucrurile numai super- 
Gcial sau, dacă voiţi, numai 
uur formal. 

Bineînţe es, însă, că nu acesta 
este cazul lui O'Neill, căruia, 
oricum, nu sar pute spune că-i 
lipseşte nervul Gramatic,. 

Cele câteva remarce menţio- 
naie mai sus nu le-am făcul cu 
intenția de a pune Ia înduiaă 
valoarea acestui teatru şi cu a- 
tât mai puţin talentul de dra- 
maturg al acestui incontestabil 
mare autor dramatic. 

De altfel în privinţa lui O'Neill 
luat în general cât şi în privinţa 
principa!s'or caracteristici ale 


- teatrutui lui. am spus deja ceeace 


credeam întruna din cronicele 
mele anterioare. Aia 

Şi atunci ta și acum am fost 
şi sunt departe de a nu-i recu- 
enaste marea lai valoare și de- 
aceta ni mam crezut nete- 
sar să ma: revin aS0pra CAI 





ter:zărilor tăcute acestui teatru, 
ia toaie cee de mai sus cuu- 
vându-mă numai de cele în le- 
gâtură cu „Din jale sa întrupat 
Electra“ şi de oarecari asperte 
de ordin genera. pe care ateas- 
lă operă le sugera. Şi, peniru a 
evita orice e-hivoc, chiar în le- 
pătură cu „Electra“, voiau spune 
că suntem în orice caz în faţa 
unei opere mari, în faţa unui 
mare cfori de construciia dra- 
raatică, de o maro puteie da su- 
gestie a inevitabilnlui și a tea- 
siealui care trebuie să se pro: 
ducă, toate caităti  incontesta- 
bile de mare dramaturg. 

Deasemenea O'Neill este un 
cerato: de tipuri puternice, cari 
te urmărse — ceeare constituie 
deasemeni o catitate deosebit de 
mare — cari nu Sunt numai „ti- 
puri de teatru“ dar sunt „tiduri 
de teatru marcate. de Destin" 
ce'ane în adevăr le dă acestor 
personigii o oarecare măreție în 
nennrnniri'e Lor as'surându-le 
dreptul a fi considerate persona- 
sii de trasedie, 

In ce priveşte interpretarea a 
fost foarte bună. 

Foarte b:ne și d-na Aura Bu- 
zescu, foarte bine și d-na Agep- 
sina Macri Eftimiu, foarte bine 
Şi d. George Vraca. 

Oarecari menţiuni totuşi ar fi 
de făcut, dar acelea. mai mult de 
cetalia: şi d-na Agepzina Ma- 
cri-Eiimiu şi d-na Aura Bu- 
zescu, în înfruntările respective 
-- mai cu seamă pe la inceput 
-- sunt cam prea agresive şi 
prea excesive, cu o tenâ'nţă de a 
fi chiar declamatorii. 

Aşi crede că anumite rezici 
ar trebui date mai reținut, mai 
peăda at, pentrucă publicul vede, 
intelege şi sim!s ura dinire 
Cristina şi Lavinia. chiar şi făă 
exteriorizări prea mari, ba poa- 
te chiar mai bine fără ee pen- 
tru că e ma: normal ca 0 ură 
veche, înrădăcinată, venini şi 
din partea une'a și din partea 
celeilalte, an străftundurile fiin- 
ței s ănu îmbrace o formă câre 
să sară în ochi, iar tonul, în lor 
să o trâmbiţeze ar trebui să arăiz 
mai degrabă ceace obişnuit se 
numeşte o ură „mocnită“. 

Numai când este  neapărată 
nevoie, numai când texiui seu 
când un anumit ritm sufletesc 
ar impune-0, sar putea găm:te 
aceasia ; altlel nu! 

Dea fei şi :n ce-l privește pa 
d, Vraca, Ceși cum am spus 2 


"toat foarte bine în general, e 


păcat totuşi că atunci când Orin 
îşi arată faţă de sora ui Lavinia, 
pelozia lăsând tot odată să i se 
inirevadă dragostea lui  neti- 
rească pentru ea, cât şi mai târ- 
ziu, într'o scenă următoare în 
căre el îi măriuriseşte fătiş a- 
reastă dracoste şi aproape lățiş 
îşi cere prețul, jocu” d-sale este 
oarecum inaderent situaţiei, este 
negotrivit : se agită prea mult, 
gesticulează prea mult, întonea- 
ză strident, 

Orin este din familia acestor 
Mannon: mândri și marcați de 
Destin, este reţinui şi interiori- 
zat şi oricât a rtrăi o criză, ci 
o trăește ca o obsesie — obse- 
sia unei dor'nţi refulate, obsesa 
corpului surorei lut sau. dacă 
vreţi a mamei lui. pentrucă în 
Lavinia începe să vadă pe ma- 
ma lui — un obsedat iar nu un 
isteric, 

Şi dacă ar fi să-i intuim sia- 
vea lui sufietească. ea este un 
amestec de retirentă şi de ură, 
ge speranţă și de imporare. 

E păcat pentru că acestea sunt 
două scene oarecum canitale, 
de-o importanță ueosebită pen- 
bu economia intregii opere, 
pentru că eie închid, ca tă zic 
aşa, ciclul tragediei,  complec- 
tează ultima veriză a nenoroci- 
rior şi blestemului ce  urmă- 
rezte această familie a Manno- 
nilor. 

Şi se mai poate deasemenra ca 
avestea să fi fost numai la pre- 
mieră, qatorită unor stări sufle- 
teşti explicabile. 

Dar, încă odată, atât în pri- 
vința d-sale cât și în privința 
d-nelor Aura Buzescu şi Agep- 
gina Macri-Eftimiu, toate aceste 
rezerve eu însumi le consider că 
nu reprezintă decât prea puţin 
faţă de cuvintele bune pe cari 
le merită atât pentru efortul fă- 
cot, cât şi pentru realizări'e 
avlinute, cu atât mai mult cu 
cât se pozte foarte bine ca în 
serile următoare chiar şi cele 
semnalate mai sus să fie sau 
îndepărtate sau si se estompeze 
de'a sine, spertacolu! impunând 
adesea şi tonul şi jocul just. 

Si acum, aneste rezerve de de- 
taliu odată: făcute, câteva imore- 
sii şi caranterizări în ce privește 
aceste interpretări. 

In ce priveşte pe d-na Aura 
Ruzezcu trebiiie spus că d-sa a 
reuşit să prezinte impresionant 
o 'Lavinie, justiţiară implaca- 
bilă până  !a  inumanitate, 
sufleţ chinuit şi macerat de lip- 
sa de afesţiune de care-i incon- 
jurat ca și de propria ei pasiune. 

D-na Agepsina Maecri-Etiimiu, 
cum am spus, a fost la fel fourte 
vine, deşi câteodată putin cam 
declamatorie — en o dicțiune u- 
neori.. prea perfectă pentru 
teatru, făcând uncori impresia 
că se 'ascu'tă și că e preotupată 
mai mult de cadența şi de sono- 
ritatea cuvintelor, de ritmul lor 
auditiv decât de ritmul sufle- 
tese — să fie oare din cauză că 
a fost mut timp obicinuită să 





UNIVERSUL LITERAR 


recite versuri ?... e un exerci- 
ua admirabil, dar chiar atunci, 
nu bevuie să ajungi să te as- 
eulți — reaiizână, toiuşi din 
pun, acei lem:nitate nestânje- 
aită, care se revarsă în lumină, 
de care erau atât de dornici 
Manonii, ui care, în aceaşi 
t.mp, puritani, îi şi revoltă, ma- 
mă care-și uia fica, femeie a- 
dulteră, soţie uo:gaşe, o adevă- 
raiă O Clisemnestră maternă, 
constitu-na un rol trumo;, un 
rol greu, pe care în orice caz l-a 
jucat cu multă virtuozitate. 

Ia ce-. pr.veşte pe d. Vraca, 
câre a avut greaua sarcină de-a 
inserpreta toata cele trei roluri 
bărbătești principale —  bătrâ- 
nui general Ezra Mannon, că- 
pitanul de corabie Brant şi Orin 
Mannon — a avut de învins de- 
vebite diticu'tăţi, în roiuri to- 
tal dife:':e, personalităţi distinc- 
te şi ca atazc, cerână şi un mare 
efort şi: maltă mu'eabilitate, 

Cu atât mai mare este meritul 
d-sale, 

Dacă dintre cele trei personagii 
interpretate de d-ra, foarte bine 
toaie irei, ar fi să-mi arăt totuşi 
o preierinţă, cred că realizarea 
cea mai plină, mai contur:ilă a 
d-sale, este aceia a generalului 
Ezra Mannoan. 

In ce priveşte restul distribu- 
ției,  deazemenea bine:  d-ne 
Elena Cruceanu, Marcela Deme- 
triad. un clemenţ bun, care a 
fost în nota rolului, Kitty Ghevr- 
ghiu-Mușitescu, Nelly  Dordea, 
Anto'nette  Vris*de, precum şi 
d-nii ]. Anastasiad. un Seth Beck 
with, colorat şi pitorese. G. Bal- 
davin, G. Morţun, N. Pereanu, C. 
Niculescu, G. Atanasiu. P. Pă- 
traşcu, 1. Horaţiu, N. Făgădaru 
si “i Fronomul, 

Di'recţ'a de scenă a avut-o d. 
], Samih'an. care. Ap acamnnen, 
trebuie felicitat rentru spectaco- 
n pe care Pa dat, 

Prin munca d-sale conștiin- 
cioasă și prin priceperea şi expo- 
riența d-sale, reprezenta. ca „E- 
le.irei“ lui O'Nel. sa bucurat 
de condiţii de cari nici autorul 
nu cred că sar fi putut plânge, 

Decorurile d-lui Traian Cor- 
nescu în general destul de bune 
şi adecuate, 

In orice caz 'e vorba de un e- 
fort serios, din partea țuturora şi 
de o realizare dev_ebiţ de imyor- 
tantă pentru care trebu'e să mul- 
țumim atât Direcţiei Teatrului 
Naţional, cât şi interpreţilor, re- 
g&'sorutiii şi tuturor cclor cari au 
contribuit la prezentarea acestui 
— ori cum luat —— mare specta- 
col. 

Și acum, un cuvânt şi în ce pri- 
veşie traducerea. 

Pentru reprezentarea acestei 
opere s'a folosit acea a d-lui 
Petre Comarnescu, 

Cum am spus şi la încenut, 
mai există o traducere, aceia a 
d-nei Margareta Sterian, care de 
asemenea mi sa părut bună. 

In orice caz, revenind la tra- 
ducerea d-lui Petre Comarnescu 
şi judecând după impresia dela 
spectacol — mam avut textul o- 
ficial care până în seara pre- 
imtonci ma se tipărise — pase cu 
adevăraţ foarte bună. . 

De altfe! a-sa fiind totodată şi 
un admirabil esseist şi un literat 
de mâna întâia, cum şi un bun 
cunoscător a! limbii şi literaturii 
anglo-americane — chiar şi a 
lumii și vieţii şi stărilor de acolo 
— nici nu se putea altfel. 

De asemenea d-sa mai are şi 
meritul de-a fi familiarizat în 
toate chipurie nubhlicul rnmâ- 
nese cu opera lui O'Neill, aşa că 
pentru întreasa d-sale antivitate 
în acest sens — și nu numai pen- 
tru „Din jale s'a născut Electra“ 
— d. Petre Comnrnesan esta pr'n- 
tre cei dintâi cari trebuesc îeli- 
citați. 


ALEXANDRU DRĂGHICI 





a - ae ri 
Ă x 
IE 27 RE ERIE SE iat re = 











„ANUL TEATRAL::... 


Dacă ar ti să arate gazetele și 
anul acesta, aşa cum se ob.șnu- 
eşie să arate la siârşit de an, un 
bilanţ al vieţii noastre teatrale, 
credem că mar avea ce să do- 
vejească decât că ma; toate iea- 
trele Capitalei sau situat mai 
muit pe pianul avantagiilor ma- 


teriale decât pe planul unor - 


sealizări de artă superioară, 
Excepțânăd prima noastră sce- 
nă şi anexa respectivă cari, de- 
terminate şi de rolul lor oficial 
ca şi de posibilităţile unui con- 
rol mai serios al întocmirii re- 
vertoriului, apoi „Teatrul  Nos- 
tru“ — care ia început a res- 
pectat un program de aleasă 


x” Ă "ma Ma: 





calitate — cum și „Teatrul 
Muncă şi Lumină“, celelalte 
teatre n'au făcut altceva decât 
să stabilească doar un record 


. de încasări — cu o „bursă“ pu- 


blicată totdeauna întrun săptă- 
mâna! ţeatral — pentru specta- 
cole văduvite de orice simţ ar- 
țistie, 

Să le mai numim ?... Credem 
că mar mai merita această 
subliniere a noastră care — 12 
timpu” potrivit — am  arătat-o 
aici ca şi în cronicile respective. 
că sunt sub nivelul unor aştep- 
tări ae afiş, mai ales acolo unde 
—- din nefericire — teatrul avea 
un cunoscut nume şi serioase e- 
lemente de realizare, — ca să 
nu mai vorbim de un „Intim“, 
„Lipscani“ şi altele de aceeași 
factură. i 

An teatral ?... 

Să vedem dacă d-nii cronicari 
o să arate o situaţie adevărată a 
vieții noastre teatrale din anul 
1943 ! 


CUMPĂNIRE... 


A apărut într'o revistă lite- 
rară săptămnală un fel de înter- 
vicao acordat de un domn direc- 
tor de scenă dela primul nostru 
teatru, mut discutat, cânq este 
vorba de simi artistic.—care în- 
tre altele, a ținut să arate descv- 
per'rea unui „mare talent” în 
persoana unei artiste, care într'o 
piesă clasică a dublat pe d-na 
Liiy Carandino. : 

Cunoaștem posibilităţile şi-ale 
interpretei dela premieră, ca şi 
ale artistei „în dublură” şi măr- 
turisim că declaraţia d-lui di. 
rector care a pus în scenă spec- 
tacolul, de a supraevalua reali- 
zarea celei de a doua interpretă, 
apare — în primul rând — ca 
o jignire adusă primei și în al 
doilea rând apare ca o apreciere 
în defavoarea 'dasale, care dela 
început trebuia să descopere 
ceeace a „descoperit” mai târ- 
ziu de s'u minunat duar d-sa — 
şi nimeni altul. 





Știm. însă că d. director de 
scenă în chestiune, atunci când 
e pus în fața unor întrebări for 
mulate de un ziarist, se lasă fu- 
rat de completări nepotrivite ca- 
drului unui imtervtew bine sta- 
bilit. 

Așa fiind, la ce-am mai vorbi 
de-o cumpănire!... 


PREȚUIRE... 


Ar cuprinde prea puţin rân- 
durile noastre vorbind de noua 
activitate a scriitorului Simion 
Stolnicu, depusă azi la Odesa, în 
cadrul unei discipline de biurou 
ia Direcţia Culturii din Guver- 
nământţul Transnistriei. 

Menţionăm însă realizarea a- 
tât de artistică a programului 
„Teatrului de Operă și balat* 
din Odesa, care şi din punctul 
de vedere redacțional cât şi din 
punct de vedere grafic însem- 
nează o izbândă a unei ide de 
îrumos, care a fost în primui 


- vând a lui Stolnicu. 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 





SCALA: Inimă de copil și jurnai 

REGAL: Macario în „Mătușa lui 
Carol” și jurnal, 

VICTORIA: Suflete în furtună 
și jurnal. 

ELYSEE: Fatalitate și revistă. 

VOLTA-BUZEŞTI: Contele je 

Monte Cristo, jurnal şi revistă 

ROMA: Contele de Monte Cristo 
şi balet. 


CARMEN.SYLVA: Imfernul de- 
șertului, jurnal și. revistă. 





30 Decembrie 1943 === 


Articolele scrise de d-sa pun 
preţul unei semnături de. scrii- 
tor care ridică valoarea literară 
a programului „Tsatrulu de 
Operă" din Odesa. 


LĂMURIRI... 


"DD. Liviu Rebreanu, direcţorul 
general al Teatrelor şi Operelor 
din România şi dzector al pri- 
mei noastre scene, sesizaţ de o 
notiţă a noastră care trata des- 
pre viitorul hotăririi luate în ce 
priveşte  ciolul de spectacole 
„Teatrul şi războiul“, a bine- 
voit să ne primească pentru a 
ne da următoarele lămuriri : 

„Snectacolu! despre care aţi 
scris, dat în dimineaţa unei Du- 
minici, în lipsa unei „avant pre- 
miere“, nu constitue un ciclu. 
“a tăcut excepție cu o piesă 
găsită bună şi poate și cu alta 
pe câre o vom descoperi tra- 
tan aceeaş notă „teatrul şi 'răz- 
baiul“, 

„Dealtiel am primit destule 
piese eroice, cari însă mau şi 
calități  înrudițe cu smdevărata 
arlă dramatică. 

„Pe acestea le-am recomandat 
atheneelor şi căminelor culturale. 

„In schimb vom programa 
spectacole din ţrei piese de câte 
un act, cari nesoluţionându-se 
altfel, ar rămâne necunoscute 
publicului nostru spectator. 
pere de artă dramatică. 

„Iată ce vom face“, a terminat 
d. Liviu Rebreanu. 


AFIȘ... 


, 


După un succes de artă cu 
„Din lacrimi sa întrupat Elec- 
tra” a lui O'Neill și unul de 
cassă cu „Gloria”, Ttatrul Na- 
țional nu pregăteşte deocamiată 
altă premieră. 

La Studio, premiera care va 
urma va fi cu „Ochii strigoiului”. 

La Teatrul Municipal s'a soro- 
cit o apropiată schimbare de 
afiș cu o piesă intitulată „Cu 
capul în nori”. Celelalte rămân 
la un afiș, aducător de bani 


I. M, LEHLIU 





Expoziţia Severin 
(Sala Universul ) 


Severin este un artist unic în 
felul lui, deoarece se caructeri- 
zează în opera ce creiază prin- 
trum echiilbru de forțe plastice, 
care-i dau putinţa să ducă la 
bun sfârșit — şi rezultate feri. 
cite — cele trei elemente care 
compun artele plastice : pictura, 
scuiptura, arhitectura. 

Ani de stugii și muncă în 
străinătate —în orașele de fru- 
museţi şi artă, Alexandru Se- 
verin, a pătruns dela înaintașii 
maeștri, tainebe legăturii ce tre- 
bue făcută între pictură, sculp- 
tură, și arhitectură. 

Şi idtă pentru ce în expoziţia 
sa actuală, ne aduce opere care 
îmbină la un loc cele trei ele. 
mente care formează artele pla- 
stice. 

Sala mare de expoziţii dela 
„Universul este aproape neîncă- 
pătoare pentru întreaga gamă 
de lucrări, cu cari Severin se în- 
fățișează publicului amator de 
frumos, desvăluinaq aspectele ta- 
lentului său, cu desene, sangui. 
mici și mari proporții — îmbi- 
nând armonia ilor de culori, cu 
sculpturi, ce pornesc dela capete 





Case de scriitori 


Am regăsit ulițele prăfoase, grădinița 
din centru, drumul spre Olt, mslancosl:a 
da seară a damiurilor cu vii. Am trecut 
iar prin locur. știute, cu emoția ps care. 
ţi-o dau întoarcerile în acele coițuri de 
provincie unde stărue încă umbra alba 
siră a suflexulu: tău. Și m'am îndreptat, 
din primele clipe, spre casa lui Gib; o 
știam în centrul orășelului, casă veche, 
boerească, cu ferestre mori şi înalte, cu 
înfăţişare gravă, cu atmosferă de reți- 


nulă poeze. 


In drum spre casa lui Gib, mă asaltonu 
acolo, au ani în 
urmă, o prietenie caldă, lecturi și efu- 
ziun: tinerești, confesiuni și panuri de 
viitor, entusicmme și melencolii, ore de 
vervă, de fantezie, ori de molasiscă și 
tomdră elegie... Lăsasem, mai ales, um- 
bra și sulletul morelui Gib. 
Grăbindu-mi, acum, pașii spre casa 
unde fusese concepută și scrisă admi- 
rabila „La Grond flora”, trăim numai 
din seva imaginilor de altădată. Eram 


amintirile.  Lăsasem 


(Urmare din pag. 1-a) 


Grava şi maestoasa fațadă de odi- : 
exista. In locul ei se 
răsfăța, dreptunghiulară Și mullicoloră, . 
vitrina umei prăvălii de targ. Acolo unde, i 
altădată, înaltele și scbrele geomnuri cu- i 
leseseră lumina, revărsând-o peste masa | 
de lucru a lui Gib, — vitrma pestriță a 
negustorului imbia târgoveții și țăranii. 
Acolo unde trăise, făur:se și zăcuge scri- 
itorul, triumfa acum pântecul. de staombă 
al lipscăniel... | 

Au fost, în inima mea, prăbugiri și 
siâșieri. Și nu mi lea opfit ni tăblia 
discretă, aruncată într'um colț al zidului, : 
amintind, cu litere stinse, că în fosta ve- 
che locuință lucrase meșterul de suflete. 

Prin colbul uliței, pașii mei sau umit 
bolnavi, împleticiți în tristeţe. 


niosră nu mai 


a; 


Cosa din Drăgășani nu mei era COSA 


profund tulburat de gândul că voi re rut, 


vedea zidurile anave și ferestrele înalte 
şi boerești, în dosul cărora puternicul 
prozator -adânc:se suflate și disecase 


vieț:. 


Ciudat însă. Nu moi putecrmm să iden- 
tif:c bătrâna casă. Am trezut, de câteva 
ori, în sus și în jos, pe ulița cunoszută, 
uimit și contrar at. Nici-o cosă nu-si mat 
deschidea, spre stradă, înfățișarea bo- 
erească, ierestrele largi şi solemne. Am 
recercetat, insistent, fiecare clădire. 
însfârșit, can redăst casa lui 
Gib. Mihăescu, în mine sa rupi, cu țipăt 


Când, 
Jung, o coardă. 


„In  Humuleștii-Neomţului, 
Crecmgă se clatină între prețuri de vân- 
zare, târguiiă de rudele povestitorului. 


lui Gio. în schimb, casa aceasta deve- 
nise un amar simbol. Simbolul trumfu- 
. lui vieţi materialişte, simbolul disolvării 
amintirilor remase dela scriitorul dispă- 


casa lui 


În Râmnicu-Vâlci, case umde ca trăit 


prăvălie. 


un fragment de viață Amton Pomn se 
părăginește, coșcovită și uiată. In Bucu- 
rești, casa lui Titu Maiorescu și-a ulti- 
meor şed'nţe junimiste e numai igrasie 
și sălbăticiune, 

lar în Drăgășoni, casa iui Gib. Mi 
hăescu s'a tromsformat într'o vulgară 


RADU GYR 


de expresii — măestrit lucrate, 
şi se desăvârșesc prim opere cu 
caracter monumental. 

— Cristul, expus, este o îmbi- 
nare de arhitectură și sculptură, 
reșuind să ne dea o interpretare 
din cele mai îizbutite pentru un 
monument funerar. 

Această operă are o îmbinare 
de linie orizontală cu alță linie 
verticală, care prin simplicitatea 
expunerii, dau o impresionantă 
înfăţişare adevărului. 

Alt proect monumental, care 
face parte dintr'o friză funerară 
de mari dimensiuni, simbolizea- 
ză întrarea în mormânt printr'un 
dantesc personagiu, care lasă în 
urma sa, soția şi copilui,—adică 
o continuare.a speciei umane. 

Povestea oltenească a lui Iovan 
Icrgoran — luptând cu balaurul 
din basme — realizată întrun 
grup statutar cu elan şi mândrie, 
— mândrie  oltenească — prin 
personagiul de erou legendar, în 
tocmai ca Siegfrid a lui Vagner, 
este o operă de o puternică și 
reală valoare, 

Sev=rin mânuește dalta toț a. 
tât de îndrăzneț, după cum pe- 
nelul său este sensibil în abili- 
tate, 

AStjel, Castelele Regale sunt 
pagini picturale de timpuri tre- 
cute, pe care artistul a ştiut să 
le înconjoare_cu fantezia sa în 
aspecte de basme orientale. 


Imdrăzneţ şi puternic realizate 
sunt operele prezentate sub denu- 
mirea: Paseri de oţel. 


In cinstea bravilor noştri avia- 
sori, sculptorul-pictor a conceput 
o serie de desonuri creionate în 
limii cutezătoare şi minunat în- 
terpretate, 

Sev:rin, a adăogut acestor în- 
jăptuiri și gândirea sa, complec- 
tând astjel, . sublimul eroism a 
celor ce conduc pasările de oţel, 
din care cităm: „alţii, a.npotrivă; 
se cutremură, țâşnesc. Pentru 
aceştia este izbânda!” — şuu „cu 
îndrăzneală, ean, curaj, și în- 
credere, plecatoau paseri de oțel 
să învingă zeul şi timpul, necu- 
getarea şi tot ce omeneş:e, din 
am sa transformă în Entruchipa= 
re divină”. 

Stăpân pe daltă ca şi pe penel, 
Severin se prezintă astăzi pin 
expoziția sa, complect. Rezultatul 
unei munci de ani ile ile este de 
netăgăduit, Puternicul său talent 
îşi câștigă laurii stucc:sului - -traa- 
dus prin opere de un elan neîn- 
trecut, care fac cinste artei noas. 
tre româneşti. 


D. IONESCU MOREL 





- = ama 30 Decembrie 1943 


Cântec de internat 


Işi țin în pumnii mici — ofrandă — 
Un suflet. greu. de parcă l-au furat 
Fetiţele cii şorțăt cadrilat 

Şi guleraşe albe de olandă... 


Prinţese brune, blonde Miss 

Trec două câte două prin grădină 

Şi fiecare așteaptă după cină 
Un făt frumos, din carte sau din vis, : 


Sus, paturile dorm alinăalei 
Pentru parada marilor plecări 
Inchipuind sicrie de viori 
Iluziilor tot mai parfumate, 


Cu ochelari de fum, ochi duşi ca Marea 
Cu rochie demodată de bunică 

Pe scări, o pedagogă subţirică 
” Işi păcăleşte spleenul cu țigarea.. 


Aristocrată, păuniţa Lunii 

I sa culeat devreme la picioare 

— Duminică de somi şi dd răcoare 
După monotonia săptămânii — 


De peste dealuri creşte altă seară 
Cu îngeri fâlfâind prin internat, 
Fetiţele cu şorțul cadrilat... 


— „Să facem rugăciunea, domnişoară al 


ȘI EPANLA STÂNCA 


“ J/toartea omului 


Nici o intrare n'a rămas deschisă 

La porţile cerului. Mor stelele omului 
Pe rând, cum mor chiotele toamna. 
Căţelul pământului mușcă glezna zilelor 
Şi-i ferecă sângele ca pe-o ghicitoare 
Netălmăcită zodiilor. 


Nelămuriri au rămas trupului. 

Osânda apelor îi pregăteşte pierzania 
Pentru tăgada rodului rămas feciorelnic 
In ultimul svâcnet al coapselor. 


Punţi nu mai sunt 
La şovăelnicul mers al siârșitului. 
Mâinilor le-a rămas tremurul 
Şi paşilor îngenunchierea la porţile cerului. 


E timpul când cățelul pământului 
Muşcă gleznele omului 

Şi le ferecă sângele ca pe-o ghicitoare 
Netălmăcită zodiilor. 


ION VÂLCEANU 





NOTE 


“ALBINA MAIA - - 


celebra Wierare a lui W. Bon- 
se!s, a ieşit la lumină în teascu- 


rile editurii „Publicom”. Prezen. . 


tată în haine grafice absoiut ne- 
obicinuite la noi, cu plane lu- 
crate special în străinătate, a- 
_ceastă carte este menită unui 
mare succes — la noi, ca şi în 
cele 22 de ţări în care a apărut 
până azi. 

Iată cel mai potrivit dar de 
sârbători : o carte de mare artă. 


ALCOOL, 


Jack London e cunoscut pu- 
blicului nostru cititor, ca un 
mare poet al nostaigiei  izvorite 
din avântul spre aventură și 
călătorie. Intreaga sa operă lite- 

„rară e măreaţă şi acest semn 
anume face ca Jack London să 
fie cunoscut şi citit de către toţi 
cei chemaţi de mirajele depăr- 
tărilor, 

Jatk London a trăit tot ceea ce 
a scris, aceasta e neîngios lucru 
şi a trăit intens, pe toate parale- 
leie şi meridianele planeţei nga- 
stre şi nu am face un calambur, 
gacă am afirma că a trăit serin- 
du-şi opera în alte planete. Nu 
avem de amintit decât ace] ro- 
man de hazardată fantezie, care 
este „Călător printre stele”, 


Ca și „Martin Eden”, care este 
- zomanul vieţii spirituale a iui 
Jack London, „Alcool? apărut 
ge curând în editura, Gorjan 
se dovedeşte a îi românul vieţii 
fizice: a marelui  seriitor. „Al- 
caol”  cemplectează deci pe 
„Martin Eden” și întregeşte bia- 
grafia  minunatuiui povestitor 
care a fost Jack London. 


SOLDAŢI IN ESP 


se numeşte volumul cu istorisiri 
din răsborut actual, semnat de 
d."A. Predescu. 
„Soidaţi în Est” nu e o carte 
„de reportaje, Schiţele care în- 
tregesc volumul, sunt închipuite 
de um condei ager, . deprins cu 
scrisul, gata să însemne un de- 
„taliu nou, să întregească un por- 
„tret de erou, din sutele care au 
ieșit din necunoscutul vremii. 
„ Nenumărâţi eroi anonimi, i:u- 
minați ae fapte supraumane, 
trăiesc în cartea d-lui Al. Pre- 
descu. 

Soldaţi în Est e mai mult ae- 
cât o carte cu imagini de război. 
E o catapeteasmă de închipuiri 
sfinţite prin jerttă. 


UN ROMAN PASIONANT 


se arată a fi „Trei inimi”, de 


Jack London, Marele : aventa- 


cier şi minunatul povestitar de 

aventuri cara este Jack London, 
- se întrece pe sine, în Trei Inimi, 
- film ge aventură şi pasiuni ip- 
tense, Istorisit întrun ritm pre- 
pipitat şi tot mai învăluiter. 


NOQELLE HENRY 


este; ca şi John Knuittel, eive- 


fiaă. Soriitoarea acesta, e ad- . 





mirabilă stăpânitoare a epicului, 


a dat nu de mult, o carte care 


i-a făcut faima. 


Este vorba de: „Nu sunt eroi- 
vă” romanul surprinzător de viu 
al unei mistuitoare pasiuni, con- 
fesiunea arzătoare a unui suftet 
în furtuna dragostei. 

Traducerea este semnaţă de 
d-na Sylvia Oprescu. 

„Nu sunt eroină” este o carte 
a femeii îndrăgostite... 


CARAVANA MORȚII 


se numește romanul datorit lui 
Stuart Cloete. 

Caravana morţii ilustrează for- 
mula romanului de aventură, de 
păsiune şi exotism şi e sortit 
unui răsunător suoces de public 
prin încordata desfășurare a fap- 
telor şi vibranta împletire a pa- 
siunilor. O atmosferă învăpăiată, 
ca îna'ntea  simunului, stăpâ- 
nește întreaga. povestire. 








Poezia dlui Jon Moldoveanu 
este o calmă şi sdluioasă adiere 
de azur peste antenele sufle- 
tului. Numele ajcestui poet este 


legat de o neuitată înflorire . 


poetică ardeleamă, iar iastăzi re- 


-venim la cântecul lui cu evla- 


via şi setea acelor pururi meo- 
bosiţi căutători de frumos au- 
tentic. Pentru tânăna poezie ar- 
deleană, — am  putea' spune 
că apariția lui Ion Moldoveanu 
u fost o adevărată buicurie, ea 
aducând um 'repertoriu poetic 


" dintre cele nai originale și du- 


rabile. 

In “ultimul timp iu părut 
insfârşit câteva evocări destul 
de dense sale amintirii și poe- 
ziei lui Ion Moldomeanau. San 


 contmut O serie ide aspecte 


primcipale ale poeziei lui, s'au 


căutat looondonatele cela imti- 


me We vieţii și lucrului 'poletiie 
all tui Jon Mokdoveanu. 
Remarcăm astfel studiul lui 


„George Popa, ictitorul revistei 
„vlamuri” şi îmcă unul, care a 


apărut în revistia „Lauceajărul” 


„dela Sibiu. 





Și umul şi olbul dim aceste 
studii au î prin 'sinceri- 
tate şi căldură; lipsește însă 
tocmai sesizarea unor wspecte 
dintre cele mai dominante ale 
poemului dui lon Moldoveanu, 

Trebue astfel să subliniem de 
la început, că lon Moldoveanu 
a avut, dintre toți camarazii săi 
nrdeleni de vis şi lumină, un 
suflet cu contur dintre cele 
nai poetice. Sufletul său, duios 
era pururea deschis către 'ode- 
mienttoarele porturi ale mira- 
jului poetic. 

Dar mai presus de toate Ion 
Moldoveanu este poetul Câm- 
piei ardelene. Atmosfera poe- 
tică proprie Câmpului wmanusăl- 
van capătă îm poezia ui o 'ex- 
presie dintre cele mai virtuoa- 
se. Mă măr atumei dece toc- 
mai «acest speot atât de pro- 
priu al poeziei itui lon Moldo- 
veamu a rămas medescifrat de 
critica noastră literară. Căci Ion 
Moldoveanu este unul dintre 


“cei rai varitabili cântăreţi ai 


Câmpiei omdeleme, al acelei 
Câmpii core uneori se prelum- 


- gește până aproape de Cluj. El 


este cântărețul unei tristeţi 
molcome, al unei tristeţi de 
câmpie. Poemul său îşi creşte 
nejerul din însăși taina adâncă 
şi dutul 'Câmpiei îm mijlocul 
căreia a trăit. 

Deşi la prima vedere am 
cuteza să afirmăm, că mu a- 
ceasta er fi trăsătura funda- 
mentală a stilului dui lon Mol- 
doveanu, totuşi după mai multe 
reveniri me convingem pe de- 
plin, că el a adumat cu o pă- 
trundere unică în cupolele poe- 
multui său, acea lume de vraje 
și vis îndelungat a şesuilui din 
transilvania. Chiar parcă şi fi- 
guriie de stil pe care le folo- 
sește sunt adunate din. realila- 
tea câmpenească a Andealului. 

In opera bui lom Moldoveanu 
ne întâmpină dela început 
mulcomia proprie geognaţiei a- 
cestei pănți de pământ arde- 
lean. Este umeori în poemul lui 


UNIVERSUL LITERAR 


adierea vreunui trist swon co- 
borât din Nordnuri, altădată este 
odihna îngâmdurată de seară a 
hoilldelor, pemtmuca îm cele dim 
urmă să îmtâlnim în cântecul 
lui tristețea păsării singumatice 
care trece într'un amurg de 


"towmnă lim sbor diagonal peste 


nesfârşirea ruginie a Câmpului 
transilvan. 

Această Câmpie este prinsă 
îm, poemul Său cu tot iceeace 
are ea mai caracteristic şi mai 
fermecător. 

Magia «ei aste prinsă de acest 
poet cu o întimitate care ne 
pătrunde  întotdeduna  sufile= 
tul. Poetul sa identificat li- 
tungic cu realitatea Câmpiei: 


„Şi-mi sunt dragi tristeţile 
fecioare 
Cu iubirile trecute, viitoare, 
Cu mândria ce-o purtăm pe 
rana 
Și Câmpia asta ardeleană” 
— „Schimbarea la faţă” — 


Parmecul Câmpiei ardelene 
l-a străpuns până mult adânc 
în imterioruwri le suflet şi de 
trup pe poet. Şi atumci când 
poetul simte, că perdelele mor- 
ţii încep să se lase peste sufle- 
tul său, îşi va reaminti cu o 
adâncă dragoste de mamă, de 
acolo, din Câmpia mimbată cu 
fiorul atâtor taine. Versurile ne 
umplu mima cu căldura Lor : 


„Mamă, mâna ta şi cerul 
ochilor, 
Lanvul stelelor și ploaia snopilor, 
Cântecul de alopot al amiezii, 
Apele, pădurile și iezii, 
Măriuţele de iarbă și omăt 
Jale mi-e că n'o să le mai văd“ — 


Lirismul lui atât de spiritua- 
lizat este o mărturisire largă şi 
bine susținută «a intimității 
sufleteşti dintre poet și cos- 
mosul ardelean menţionat de 
noi. Această fuziune intimă 
este conturată de poet cu o 
riaritate deosebită. Cităm.: 


„In sufletu-mi cupolă s'adună 
cerul plin, 

Fădurile, legendele şi cerbii 

Şi-amurgurile când pe apen 
seară vin 
M'aplec numi! cu fieru — frate-ar 
ierbii“ 
O subliniere aparte ar me- 
rita ultimul vers, deoarece el 
evidențiază isbitor liniştea poe- 
ziei lui lan Moldoveanu; li- 
nişte care este dealtfel proprie 

întregei Câmpii ardelene. 

Poezia lui lon Moldoveanu 
trebue fixată meapărat îm ca- 
drul Câmpiei și dealului arde- 
tean. Cu acest prilej trebue 
însă, ca să facem o remurcă, 
în sensul că prin acele locuri 
dealul apare ca ceva care ţine 
tot de Câmpie, ca "um fel de 
atribut al «i, iutmosfera rămâ- 
nând comaumă. Cel puţin aşa îl 
concepe  colectivita'ea româ- 
nească dim aceste părți: — ca 
un adaus al Câmpiei ardelene. 
Am trecut de multe ori peste 
întimderea megrăit de îmbie- 





lon Moldoveanu-poet al Gâmpiei ardelene 


toare a Câmpiei transilvane, 
am gustat apoi în ore de albă 
reculegere întreg 'misterul ei 
adânc și personal. Ori, nicăiri 
mai bine ca pe drumurile «ei 
fără de capăt mu poţi gusta a- 


„cea poemă intitulată „Sori- 


soare" 4 


Vezi, iubito, vezi şi-alcum 
Sună amintirea 'n drum 

Cu glas lin de zurgălăi 
Pentru anii şterși ai tăi. 
Când îţi scriu, iubito, seriu 
Dela margini de sicriu 
Sufleţul ţi-l plimb pe-aproape 
Ca şi luna peste ape 

Şi îţi chem în zări cu rouă 
Chipul tău de iarbă nouă” — 


Farmecul acestei poeme e 
pururea inepuizabil. 

In. întregime «el i-a îmupri- 
mat grăitoarei poeme timbrul 
câmpenese, 

Imtâlnim aşa dar o 
poezie, care te îmdeomnă la 
ceva puternic . şi nicidecum la 
reculegere, cum este cazul cu 
poezia lua Iom Moldovearu. 

In poezia autorului valumu- 
lui „bor peste wupe“ este un 
calm, este o limişte. fecundă. 
Aievea acelora din Câmpul ar- 
delean. Poezia lui este departe 
de incandescemţele prea vii, de 


„irumperile  frenetice. Ba ră- 


mâne mereu linmştită. Poemul 
„Lumtrea stă la mal“ întăreşte 
hotăritor sublinierea de mai 


„Sus: 


„Lea poarta Ierihonuiui am bate, 
Dar suntem goi :de visuri și 
vestminte. 
Mai sgribulim cu aripile frânte 
Pândinid bătaia orei în, 
simgurătate''. 
Pentru ca să guști pe de- 
plin din ospățul de frumuseţe, 
pe cate ţi-l îmbie poezia lui, sto 
citeşti mai ales în amurg, fiind- 
că atunci mai mult ca oricând 
vieața se retrage în ea însăș, 
lăsând loc marilor linişti. Acum 
— adică la sfârşit de zi — te 
poţi identifica total cu altitu- 
dinile suave ale poezei lui Ion 
Moldoveanu, iudumată de el cu 
măestrie în  singuru=i volum 
„Sbor peste ape“. 





Desigur, nu mă tem să afirm, 
că era mult. mai potrivit, dacă 
acast volum ur fi apărut sub 
titlul de „Sbor peste câmpie“, 
având aceeaș semnificație mare 
pemitru lirica tui Ion Moldovea- 
nu. Nu poți vorbi cu dragoste 
deplină despre Câmpia arde- 
leană, fără să aminteşti și de 
numele lui Ion Moldoveanu, 
poetul cane a evocat-o în sti- 
huri plime ide fiorul unei inimi 
aplecate către visul pur, către 
poveştile mulcome dim seară 
ale holdelor şi către ultimele 
tristeţi din toammă ale păsări- 
lor care mai poposesc pe acea- 
stă Câmpie ardeleană. 

Sufletul ei sa înălțat în fie- 
care turlă g poemului lui Ion 
Moldoveanu. Procedând în fe- 
lul acesta, am crezut că putem 
face un popas dintme cele mai 
semnificative şi  recomfortante 
din punct de vadere spiritual 

'ângă poezia acestui autentic 
poet, 


ION APOSTOL POPESCU 








ZAR 


Unde te-ai ascuns, lumină, 
Aruncându-mi visul jocului pieziş ? 
Nicio amintire, nicio stea străină 
Nu-ţi cunoaşte viul ascunziș. 
Ceru-şi stinge ultima bătaie 
Incrustată'n zarul aruncat. 

Pe sub nicio soartă nu mi-e dat 
Să-ţi adulmec apriga văpaie. 

In ce somn te-ai ferecat, înalto, 
De-mi laşi jocul singur sub verii ? 
Urma semnului tău viu să fie 
Steaua împietrită'n zar, aci ? 


AUREL CHIRESCU | 


Li 


Aspecte sociale in literatura românească 


(Urmare din pag. I-a) 


stigmatul luptei, iubita pen- 
tru triumful unui nou ideal 
de viaţă spirituală,  întelec- 
vuală, socială și politică. 
Chiar dacă vom întâlni în 
cuprinsul «i și filoane de artă 
adevărată, desprinsă de orice 
concept coniormist — şi se 
vor găsi multe — faptul nu 
trebue să surprindă și să ne 
oblige la o altă judecată, în 
sensul că ne-am aîla în fața 
unui material de pură valoare 
artistică, fiimdcă e vorba de 
talente reale, care în litera- 
tura lor protestatară faţă de 
stări înapoiate de spirit și 
cari se încăpăținau să se 
mențină încă pe piedestalul 
actualităţii, nu puteau să se 
resume numai ta idei şi ar-— 
gumente, ci simțeau nevoia 
să-și scalde sufletele şi în 
nemărginirea spiritului. Aces- 
tor cause li se datoresc câte- 
va relizări artistice de pură 
valoare, a căror existență, în 
tr'un timp de dibuiri și cău- 
tări, altfel n'ar putea fi în- 
deajuns explicată. 

In general însă, literatura 
noastră dela începutul vea- 
cului trecut poartă peretea 
unei literaturi de luptă. Ea 
a trebuit să-şi tacă drum, 
printr'o  mentaiitate retro- 
gradă și tributară moleșelilor 


orientale, să lupte cu noia- 


nul de piedici ce i s'au pus 
în calea, afirmării şi să inlă- 
ture din drumul ei fantomele 
curentului învechit şi nepro- 
ductiv. Din acest caracter de 
Jiteratură luptătoare rees o 
seamă, de aspecte sociale, a- 
supra cărora, s'a insistat des- 
tul de puțin şi oarecum spo- 
radic, mai mult în legătură 
cu alte probleme, fără ca ele 
să formeze o preocupare spe- 
cială pentru cercetătorii li- 
terari. Totuşi valoarea aces- 
tor aspecte sociale în litera- 
tura românească, prin mate- 
rialul de idei noui adus de-a- 
iurea, și închegat în forme 
specifice spiritului şi menta- 
Vtăţii noastre, care trecea 


“prin stări de transformări cu 


total necunoscute până aci, 
poate constitui oricând o pro- 
blemă demnă de luat în sea- 
mă și studiat, alegându-se 
Gin iureşul de producţii, ele- 
mentale esenţiale şi semnifi- 
cative pentru alcătuirea unui 
îndreptar critic de istorie Li- 
terară, cu privire specială 
asupra valorilor sodiale ce se 


desprind din ele. Sarcina a- 


ceasta, se leagă insă de seri- 
oase și multe dificultăţi. In- 
lăturarea lor constitue cea 
dintâi condiţie a unei depline 
reuşite. Imcrul, deși cere 





„că bassorelieful este t;desen“, 


Cronica plastică 


Un seulptor: Celine Emilian 


Am cunoscut-o pe CELINE EMILIAN 
la Paris în anul 1921. Una din cele mai 
bune eleve :a marelui BOURDELLE, 
(atunci în toată strălucirea lui), CE- 
LINA EMILIAN a, prins din mâna mae- 
stiului um meșteșug serios și o reală 
cunoştinţă a materialului și a planuri- 
Gt, pe care şi-a desăvârșit-o necontenit, 
ajungând astăzi la o maturitate de ex- 
presie, neobișnuită pentru o femee. Ul- 


timele ei sculpturi apărute în incinta 


„Căminului Artei“ ne-au învederat în 


diferite subiecte, cap, tors, mască, po- 
sibilităţi şi realizări de sculptor de o 
ținută cu totui superioară, ieșind din 
comun. 

Dar acea lucrare care ne-a încântat 
a fost bassorelieful comandat domniei- 
sale de. către Ministerul de Finanţe 
pentru hall-ul C. A. M. Compoziţie mo. 
numentală de 24 metri, ce se va reali- 
za în marmoră albă de Râşchiţa, înca- 


„ drată fiind în marmură verde închis. 


Bassorelieful este o lucrare de enver- 
gură, prezentaţă deocamdată in gips, de 
o incontestabilă ținută artistică. Se ştie 
înrudi 
în deosebi cu arhitectura, se încadrea- 
ză în ea, are anumite Jegi ale planuri- 
lor, ce nu pot fi depășite. Nici unul din 
planuri nu se poate evilenţia în dauna 
celuilalt ; sunt strict legate de cadrul 


_ce le cuprinde, fără a ieși din ordinea lui. 


Diferenţierea planurilor — pentru a 
realiza figurile — „deformează“! de a- 
proape forma, lăsâna viziunei latituai- 
ne de a contempla „din faţă“ și de de- 
partei:. Cu cât așezarea planurilor este 
mai echilibrată, cu aţât bassoreliefui 
este mai perfect, mai realizat. Desen 
săpat și reliefaț pe un perete de pă- 
mânt, acesta, este bassorelieful, 
„Catiţăţi vădite în lucrarea doamnei 
EMILIAN, 

„.. Bubiectul este „preamărirea eroilor 
căzuţi pe câmpul de luptă“ minunat 


imbcla pentru 0. compoziţie de ori- 


ce fel, dar mai ales făcută anume 
pentru bassorslief. El se compune din 
grupuri de câte trei personagii simbo- 
lice, legate armonic într'o linie șerpui-. 
tă urcând de jos în sus. Partea ascen-- 
siunii, luptători şi cai, este excelentă 
inclusiv grupul celor trei femei, cân- 
tând din harpă. Apoteoza bravului os- 
taş culminează 'n persoana îngerului 
cu aripi desfăcute, suport al întrege:i 
mișcări ascendente, care se ridică prop- 
tindu-se de aripile lui, imens desfăcuie. 
E triumiul luptătorului prin victorie, 
în nemurire. 

Lucrarea întreagă se desfășoară în- 


a 





TON GR. POPOVICI --  Nue 


naintea ochilor într'o arabescă de linii, 
forme și planuri, extrem de variate. 
Fiecare figură exprimă un simbol, de 
la durerea mamei care se desparte şi 
renunţă, până la înălțarea. fiului în- 
conjurat de glorie, ochiul îmbrățișează, 
întreaga desfăşurare a liniilor şi a for- 
melor, admirabil întruchipate de d-na 
CELINE EMILIAN. 

In « atelierul-gheţărie, improvizat la, 
Luna Bucureștilor, chiar pe o zi fru- 
moasă, nu iam avut răgazul să ne dă- 
ruim unei astfel de concepţii aşa cum 
2m fi dorit. Notăm numai cu bucurie 
progresele mereu sensibile în arta d-nei 
EMILIAN. 


* 

Expoziţiile și manifestările artistice 
se succed cu atâta, repeziciune, încât 
suntem nevoiţi să sacrificăm expozanţi 
ce nu prezintă un interes cu totul deo- 
sebit, oprindu-ne numai la acele lu- 
crări eșind din comun. 

La Dalles de pildă (aşa cum ne-a 
fost dat să constatăm în atelierul im- 
provizat la Lama București, de CELINE 
EMILIAN) totț un sculptor ne va spune 


cuvintele cu tâlc, cuvintele care BETE, 


la inimă. 


Intre cei doi expozanţi răstăţaţi de 


public GEORGE VÂNATORU şi DEM. 
IORDACHE în continuu progres şi 'n 
plină conturâre a personalităţii, sculp- 
torul ION. GR. POPOVICI face figură 


aparte. O figură cu asprimi și cu dulo-. - 


şii fermecătoare, figură plină de viaţă 


interioară, ce mu lasă decâţ puţiri*să 


se străvadă. 

In cele două capete de neuitat, cons- 
truite din planuri de o acuitate și o 
putere incizivă neobișnuită, aflate la. 
Ministerul Propagandei (str. Wilson), 
reprezentând unul, acel mai mult de- 
cât atrăgător chip al M. $. Regelui Mi- 
hai I, iar celălalt pe d. Maâreşai, ne-a 
fost dat să vedem şi noi pentru prima 
oară din dalta unui sculptor — ION 
GR. POPOVICI—două efigii reuşite fe. 


rite de academism. România este pro- 
babil singura țară din lume, unde mai 
poţi întâlni asemenea minuni !... 

Suntem convinși că pe alte tărâmuri, 
marii oameni de stat și regii sunt 
astăzi prada  pseudo-artiştilor, care-i 
transformă 'n păpuşi  împăiate, con- 
venţionale, bune de tras în mii şi mii 
de exemplare. 

Disciplina sculpturii, care este înain- 
te de orice căutare de „formă, l-a 
îmbiiat pe domnul POPOVICI so gă- 
sească şi cu penel muiat în culoare. 
Domnia-sa, pe căi hotărite dar neum.- 
plate de vulg, ne atrage prin împere- 
cheri de tonuri de o rară distincţie. 

Dela acele desene cu element erotic 
—bine 'nţeies, imediat gustate, de cum- 
părător, expuse acum 2 ani de domnia- 
sa, până (la cele de azi, este lungă cale. 
Linia odinioară cu efecte, sacadată, 
frântă, sa transtormat. Astăzi sculpto- 
rul ÎI. POPOVICI caută curbele geome- 
trice, ovalurile armonice într'un spate 
de femee. Trupul femenin nu e decât 
un pretext pentru o exprimare proprie. 
Iar dacă sar degaja o sensualitate — 
doar carnea e elementul de care dis- 
pune — este filtrată prin intelect, nu-i 
copleșește, se serveşte de ea să creeze 
ideograme plastice, nu casă aţâţe 
pofte. 

De altfel), penelul peritiă sculptorul 
POPOVICI nu este decât o punte de 
trecere pentru a se reintoarce la sculp- 
tură, un popas. Stim bine că desenu- 
rile sculptorilor sunt cele mai sugges- 
tive, cele mai pline de greutate. Câna 
ia obișnuiteie lor însușiri se mai adau- 
gă ca la domnul POPOVICI un rar dis- 
cemămânţ pentru subtilități de cu- 
loare, atunci ne putem declara deplin 
satisfăcuţi. 


%* 

Semnalăm expoziţia - de mari pro- 
porţii organizată în palatul Şcoalei de 
Arhitectură, de către Armată, îi vom 
consacra o bună parte din viitoarea, 
cronică, rezervând un spaţiu și pentru 


“ camaradul, nosțru „ION ȚUCULESCU 


ce-şi deschide - în chip. -de cadou de 
Crăcium expoziţia sa, la 25 Decembrie, 


“la Ateneu. Inţrucât ..ni sa spus mult 


dempee dânăa, o aseptăra . n saătoci. 
| "LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


multe eforturi şi perspicaci- 
tate, poate fi totuşi realisat, 
îmbogăţind literatura  noas- 
vră cu un studiu interesant 
şi util pentau oricine va vrea 


'să se orienteze în complexul 


de probleme pe care le ridică 
începutul activităţii literare 
dela noi. 

Scriitorii noștri, cari au 
pus primele temeiuri ale lite- 
raturii modeme, fără ca să 
aibă înaintea lor o spornică 
tradiţie de realisări, au luat 
totul ala început. Afirmarea 
a însemnat deopotrivă şi Iup- 
tă, politică şi socială și elan 
spiritual și înălțare artistică. 
Ambele elemente sau înso- 
ţit într'o strânsă și indisolu- 
bilă colaborare, ducând la 
resultatele pe cari le cunoa- 
ştem. In acea vreme de sbu- 
cium în acţiunea de afirmare 
a unei Wteraturi etnice, care 
să ne aparţină cu exclusivi- 
tate, nu s'a, mai putut aplica 
principiul discriminării, prin 
separarea. elementului politic 
şi social de cel pur artistic, ci 
ele s'au împletit în așa mMă- 
sură, încât rezultatele obți- 
nute nu e mn motiv să ne 
descurajeze, dacă ne gândim 
la greutăți. Astfel se pare că 
în această literatură vom în- 
tâlmi, prin cercetări bine or- 
ganizate, multe aspecte de 
valoare mai ales socială. Dacă 
aceste elemente sociale, cari 
se împletesc cu cele de va- 
loame artistică pură, au şi o 
valoare estetică, e o chesti- 
une, pe care studiul asupra 
acestei probleme îl va so- 
luţiona în chipul cel mai a- 
propiat de devăr. 

Nu credem să fie lipsit de 
importanţă pentru oricine 
s'ar interesa de evoluţia tine- 
rei noastre literaturi, un stu- 
iu care să pună în lumină 
valorile sociale cuprinse în - 
operile scriitorilor dela înce- 
put și până azi, urmărindu- 
se fasele de evoluţie și curba 
lor de orientare, în îuncţie 
ae prefacerile pe cari vremea 
le-a impus socităţii. Litera- 
tura. noastră, cu un trecut 
sărac, nu s'a putut desprinde 
de realitățile care au deler- 
minat-o, spre a deveni de un 
conţinut necontermist, până 
când nu s'a adăpat complect 
din ele, prin reducerea aces- 
tor conținuturi la valori sim- * 
bolice, așa cum au putut-o 
face, după o normală destă- 
şurare, alte literaturi, cu o e- 
voluţie şi un trecut bogat. Ea 
a rebuit să poarte stigmaul 
realiăţii românești, din care 
a răsărit, năpădită, de toate 
buruienile ucigătoare ale in- 
fluențelor străine. 

Cesar Boliac, Nicolae Fili- 
mon, Ion Heliade Rădulescu 
şi alții m'au fost numiai lup- 
tători pentru triumful spiri- 
tului, ci și făclieri ai ideii de 
civilisație și progres social 
pentru viaţa românească, ţi- 
nută atâta vreme Ja index şi 
care acum pornea cu pași ti- 
mizi pe făgașurile afirmării 
de sine. Dacă vom merge mai 
departe și vom cerceta acti- 
vitatea lui Alecsandri, vom 
vedea că şi el a trebuit să 
creeze 8 literatură tipologis- 
tă, de coloratură socială, ca 
să poată impune cultul pen- 
tru nouile forme și idei, cu 
care venea din lumea apusu- 
lui. In această causă residă 
originea unei bune părți a 
teatrului său, în care ne în- 
fățișează o societate pestriță 
şi curioasă, refractară la re- 
forme şi ridicolă în conserva- 
tismul ei nejustificat, decât 
prin încăpăţinare, împletită 
cu oameni tineri, crainici ai 
unei noui epoci de progres şi 
lumină. Așa cănu vafio 
treabă lipsită de importanță 
să descifrăm, dim zăcămin- 
tele noastre literare, chipul 
cum apare societatea  româ- 
nească, satul și ţăranul nos- 
tru cu  năzuinţele și idealul 
iui de viaţă, la diferiţii serii- 
tori și la diferte curente li- 
terare, în ordine cronologică. 
ldeia socială, odată intrată 
în literatură, nu sa mal lă- 
sat amngată. Şi-a găsit locul 
prielnic și s'a manifestat cu 
tot mai muită intensitate, în- 
cât multe curente literare 
i-au acordat o notorie privori- 
tata. 

Cercetările. pe cari ni le 
propunem vom avea darul de 
a identifica întreg materialul 
cu aspecte sociale din litera. 
tura noastră, raportui lor cu 
valorile artistice şi condiţiu. | 
nile în care a urpins viaţă şi, 
culoare, determinând o pro- 
ducție bogată şi importantă. 


DUMITRU IMBRESCU 





Doctor de Roma, unde stătuse cinci ani 
(1774—1119) studiind filosofia, și teologia, 
Petru-Maior cunoştea mai multe limbi decât 
orișicare din contimporanii săi din orizontul 
„scolei ardelene” : latina, greaca, italiana, 
franceza, germana, maghiara și chiar și 
unele dialegte sârbești. 

Artele şi literatura nu l-au atras în orașul 
Columnei lui Traian ; disciplinile teologice, 
filosofice, istorice și pedagogice i-au stat însă 
aproape de inimă. Ecouri din cele mai neaş- 
teptate şi o puternică logică se deslușese ast. 
îal în predia'le sale. Si o simplitațe. dintre 
cele mai remarcabile. Unită însă cu o emo- 
ționantă putere de sugestie în avântul că- 
ria se deschideau mari aripi retoricești. 

Tată desfăşurarea predicei sale pentru pa- 
tima cea  mântuitoare a Domnului nostru 
Isus Chr:stos: 

„Auziţi ! Auziţi ! Auziţi ! tocmai acum mă 
cobor dela locul Căpăţânilor! Streină ve- 
dere ce văzui ! Tocmai acum fiul lui Dum- 
nezeu, Domnul nostru Isus Hristos, în vede- 
rea a tot norodul, gol, părăsit, batjocorit, 
după ce trei ceasuri au tras de moarte pre 
cruce, îl eși sufletul. i 

Și cine cutează a face o fără de lege straş- 
nică şi neauzită ca aceasta? Voi păcătoșilor, 
vol sunteţi pricina acestei fapte cumplite, 
voi cu păcatele voastre, întru această îmtu- 
necată zi, aţi pricinuit nevinovatului Hristos 
moartea de ocară pe cruce. Să veniţi cu mine 
colo la locul Căpăţânilor, ca să vedeşi cum.- 
plita privel şte,. să vedeţi ce-ai lucrat, să ve- 
deți cu ochii voştri ranele, care vo! le-aţi fă- 
cut ; măcar că nu cu mâinile voastre; să 
vedeți cum spânzură carnea lui sfârtecată 
de pe trup, pemtru poftele și destrânările 
voastre; cum a usturat capul lui, pentru îm- 
puvsăturile mândriei voastre, cum amărâte 
buzele iui, pemtru otrava elementelor şi a 
sudălmilor voastre. Veniți de vedeti ; că nu 
e cu putinţă, văzând această sălbatică tiră- 
nie, să nu vă veniţi în fire și să mu vă l0- 
vească m-1ă de răstignitul Isus, măcar că voi 
l-aţi preinuit acestea toate. „Veniţi să ne 
Suim în mum*ele domnului“ (Isaia cap. 2, 
stin 3). Am cetit despre împăratul Seleuc, că 
gonit fiind dintru impărățe prin supușii lui, 
sfărâmându-se corabia pe mare, zăcea gol în 
țărmur'le mării, unde îl arumcase viforul, 
care veste auzind protivnicii lui, se duseră 
veseli ca să-și cesfăteze ochii cu o privire ca 
aceasta, Ci când ajunseră acolo, şi-l văzură 
zăcând pe nisip, părăsit, năcăfit, fără haină, 
fără fon, fără de nici um ajutor, atâta s'au 
umilit cu inima și atâta le-au fost milă de 
îimrăratul lor, cât schimbându-și cugetul, îl 
ridicară dala pământ și iarăși îl întoarseră 
la scaumul său împărătesc, 

Dară Domnu! Christos cine e? Acesta e, iu- 
bittlor, părintele vostru, ziditoriul vostru, 
chivernisitorul vostru, ce e mai mult? Dum- 
nezeul vostru, Dela dânsul e văzduhul, care 
răsuflăm dela dânsul soarele acesta, carele 
ne luminează, pământul carele ne hrăneşte, 
sufletul, careia me povățueşte şi apoi nu veţi 
scăpa o lacrimă dim ochii voştri, nu veţi 
plânge văzându-l mort pe cruce, mai vârtos 
că voi cu păcatele voantre i-aţi agonisit a- 
ceasta, vol Laţi răstignit, vol Vaţi omorit. 
Atâtea lacrimi pierdeţi pentru rudeniile 
voastre, pentru prietenii voştri, pentru fii 
voştri și pemtru moartea lui Christos cea cu 
multe chinuri, care voi să vă arăt, nu veţi 
plânge? Vreti să fii mai împietriţi la inimă 
tocma şi decât tiranii aceia, cari însuși cu 
mâinile sale omoriră pe Chistos; că aceia 
încă da jale, de întnistare, de umilinţă cobo- 
rându-se dela locul Căpăţinilor, clătia cu 
capul şi-şi bătta piepturile sale. Zi de întris- 
tare este, fraţilor pentru noi ziua de astăzi, 
zi de jale și de amărăciune. Toţi se cade as- 
tâzi să lăcrămăm, toţi să plângem şi să sus- 
pinăm. 

„Tot suflevul care nu se va smeri în ziua 
aceasta, va. peri din norodul său“ (Leviţi cap. 
23, ahh 2), Doamne Dumnezul nostrul fără 
de a căruia, dar și ajutor nitciun bine nu pu- 
tem. face pe lume, moaje și mișcă inima 
noastră cea împetritță și nu precum a Z:S 
David : „Ne vei adăpa cu lacrimi întru mă- 
sură“ (Psalm 19, stih 6), ci izvor de lacrimi 
ca acela ne dărueşte ca fără măsură să 
plângem. Plânge-se cu măsură moartea prie- 
tenilor şi ori a căror preaiubiţi, iară moartea 
Dumnezeului nostru celui răstienit pe cruce 
so plângem fără măsură. Luaţi aminţe“. 

Şi acum urmează portretul cutremurător al 
iui Isus cel chinuit: „Ochii lui bătuți cu pum- 
nii, obrazul de pălmi învineţit, erumazii de 
sete uscați. buzele cu fiere otrăvite, capul 
străpuns cu spini, mâinile și picioarele pă- 
trunse cu cuie, braţele legate, umerii sub sar- 
cina crucii slăbiţi, din bătaia, cea cumplită ce 
puseră pe dânsul, nu rămaseră nevătămate 
niei spate, mici şolduri, mei picioare, nici 
pântece, nici piept, ci tot trupul era rană: 
„L-am văzut pe el şi n'avea chip“ (Isaia cap. 
53, stih 2).“* i 

Suferinţei fizice i se adaugă cumplita dra- 
mă sufletească : „Socotiţi ce îndestulare ar 
fi putut avea în toată viața lui Baltazar, 
care fu fără veste omorit în patul său împă- 
rătesc, dacă din pruncia lui ar îi văzut, ca 
(şi) când ar fi față, sulițele acetea, cari era 
să-l străpumgă şi să i se îngroape în inimă. 
Ticălosul Ssara, dacă pururea ar fi văzut 
cuiul acela, carele era să-i pătrundă tâmplele 
până, în creeri. Ticălosul Avimelech, dacă pu- 
runea, ar fi văzut faţă piatra cea de. râşniță, 
cu care era să i se sdrobească capul. Ci întru 
acela chip a fost viaţa lui Christos: „Dure- 
rea mai înaintea mea este pururea“, 

Amarnic se evidenţiază chinul ingratitudi- 
nei: „Pe cari îi făcuse cu mâni, cu aceleaşi 
mâni! îi smulgea barba; pe cari îi făcuse cu 
picioare, cu acelea îi da călcâe; mulţi, căro- 
ra le dăduse limba, cu aceea îl ocăra, cărora 
le dăduse cu puţin înainte vedere, îi acope- 
rea ochii! ca să-l batjocorească; cărora le dă. 
use viaţă, îl trăgea ca să-l] răstienească. 

Şi nu e de a crede acesta când unul din 
prietenii lui fu, carele urzi aceasta?“ 

Și acum, după această iscusită succesiune 
de prea amare priveliști, iată și sguduitoarea 
explozie din pregătirea finalului, adevărat 
torent de mustrări neiînduplecate : 

„Auzirăţi, creştinilor, grelele chinuri ce le 
răbdă Domnul Hristos pentru voi, şi doară 
nici voi nu aveţi nici o milă de dânsul. Slo- 
bozit-ați vre-o lacrimă auzind aceastea? Ba, 
mi se pare, că staţi întru toată liniștea, ca 
(şi) când nimica nu v'ar păsa de toate a- 
cestea. Nici: nu mă mir, că tocmai aceasta 
este, care mărește durerea lui Hristos, că nu 
se. află nici unul căruia să-l fie milă de 
dânsul, 


Ce voi-zice? Voi netmsufleţite făpturi tân- 


guiţi moartea lui Hristos! Imtunecă-te, soare! 


geschideţi-nă  mormânturi tărâmați-vă 





pietre, cutremurați-vă mumţi, fugiţi mări, 
opriţi-vă cursul, râuri, voi făpturi nesimţi- 
toare gemeţi și strigaţi ! De nu veţi plânge 
voi, nu ştiu ce alte lacrămi voi aduce astăzi 
ia mormântul lui Hristos. Poate (vă) voiu 


- chema pe voi văduvelor să plângeţi. Ci vol 


ziceţi că ați vărsat lacrimile voastre la moar- 
tea și la dorul bărbaţilor noștri. Doară voiu 
chema pe voi, necăjite maice, să plângeţi? 
Dară voi ce ziceti, că plângețţi moartea fiilor 
voştri. Voi dară râpelor, voi peștere, voi pie- 
trilor, lipsește să plângeţi, dacă nu vreţi să 
fie îngroparea lui Hristos fără de obicinuita 
tângmire și jale“... 


O astfel de predică, fierbinte şi înaltă, în 


care devoţiunea pentru Hristos este tot atât 
de cutremurătoare ca și disprețul pentru ne- 
credință și păcat, nici n'ar putea să albă un 
altfel de final decât acesta: „Ori carele nu 
te va iubi pe tine (Doamne), vrednic este să 
îte isgonit, vrednic este să fie afurisit și le- 
pădat. „Cela ce nu iubește pe Domnul nostru 
Isus Christos, să fie anathema, maranatha'“ 
(1. Carte către Corinteni, cap. 16, stih 22). 
Aşa, ducă-se să lăcuiască cu fiarele, ducă-se 
să arză în focul nestins, acela ce n'a pus as- 
tăzi gând, ca de ăci înamnte singur Ţie să 
viețuiască, nu ie vrednic să trăiască întire oa- 
meni, pentau cari Tu ai murit !* 

Astfel predica Petru Maior. Avântat, ilu- 
minat, aspru. Cuvântul se împletea cu ideea 
în puternică armonie, ritmul este energic, 
tonul tare, atitudinea, categorică. 

Avea și cltăţi fizice cani aduceau glasului 
său um adaos de sugestie, de autoritate. Ba- 
rițiu, al cărui bun 'ascultase predicile ora- 
torului dela Reghin, vorbeşte cu mult elan 
despre „căutătura sa impunătoare“, despre 
frumusețea bărbătească a cuviosului proto- 
Pop. *) a 

Tirada începea, întâi liniștită, cu ţon de po- 
vestire așezată, pentru a irumpe apoi în pe- 
rioade suculente gi nervoase ca în această 
evocare a prăbușirii lui Nabucodonosor cu. 
prinsă în predica din Dum neca Vameşului și 
a Fariseului: „Preumblându-se într'o zi cu 
mândrie în curtea sa împărătească şi cu fală 


- zicând: au nu e acesta Vavilonui cel mare, 


care l-am zidit cu casă împărăției întru tă- 
pia puterii mele spre cinstea măririi mele? 


UNIVERSUL LITERAR 


Nu sfârși bine acestea a grăi și se slobozi cu- 
vânt din cer: Ţie se zice Nabukodonosozre 
impărate: Impărăţia ta a trecut dela tine. Şi 
dintre oameni te vor scoate pe tine și cu 
fiareie câmpului va fi locuința ta și cu iarbă 
ca pe un bou te vor hrăni pe tine până ce 
vei cunoaşte, că cel prea înalt stăpânește 
peste împărăția oamenilor şi cui vrea o va 
-da pe ea. Abia auzi cuvântul acela ticătosul 


- împărat când și prinse a i-se schimba faţa, 


voia şi năravul;-iși sfârteca vestmântele, 
rupse a mugi, îi crescu părul peste tot tru- 
pul, i-se întări pielea, îi crescură unghiile, 
începu a umbla în brânti şi ca o fiară dete 
a se feri de oameni și fiind alungat dim curte 
fugi la pădure, unde şapte ani întregi ca o 
fiară cu fiarele cele sălbatice locui, cu iarbă 
se păștea, cu apă de prin bălți se adăpa, 
ploaia, bruma, ninsoarea îl bătea“. 

Nu evită nici evocarea inaltelor privelişti 
cosmice : 

„Iată, iubite ereștine, prealuminosul soare 
de câte veacuri după -porunea lui Dumnezeu 
foarte cu rânduială răsare și apune, nici de 
rânduitul curs cât e un lat de mână nu ră- 
tăcește. Iată luna și preafrumoasele stele 
dintru aceeaș vreme cu răvărsările sale fac 
pământul rod tor. Iată aerul nici o mișcare 
mai mult, sau mai puţin mu face; apa mării 
nici cum din hotarele ei nu se varsă; focul 
nici cât e un păr n'a ars, pămâmtul niciun 
grăunţ, nici o floricică ma născut, de cum 
voia lui Dumnezeu a poruncit sau a lăsat: 
Toate fac cuvântul lui. Ce me învaţă tăptu- 
rile cu această pildă a ascultării pe noi alta, 
decât ca omul cu toată ascultarea Stăpânu- 
lui ceriului și-a] pământului să se supună? 
După aceea fătunile me povăţuiese către 
Dumnezeu întru aceasta, că cu frumuseţele 
și cu săvârșinie lor sunt oglindă sau icoană 
nehotăritei D-zeiri. Intoarce ochii peste lu- 
mea toată socotind orice e îrumos și iubit? 
după aceea înălțându-te dela făptură cătră 
Dumnezeu, și ţie însuți: Dacă sunt așa fru- 
moase rujile*), crinii şi celelalte flori și așa, 
bine mirosesc; dacă sunt așa desfătate râtu- 
rile, grădinile, ierbile, holdele; dacă e așa 
strălucitor aurui, argintul, pietrile cele 
scumpe, ce frumuseţă, ce podoabă, de destă- 
tare, ce strălucire, și ce săvârşire nu va îi 





în cela ce a făcut acestea toate? Toate aces- 
tea ce vezi aici sunt ca o picătură cătră ocea_ 
nul tuturor celor ce sunt Dumnezeu“. (Pre- 
dică la Duminica, întâia a Sfântului Post). 

O profundă religiositate se deslușeşte ast- 
fel din aceste predici. De altmintrelea a- 
ceasta, întocmai ca şi viaţa neprihănită și 
un înalt spirit al datoriei, constitue, din 
punet' de vedere moral, însuşirile unui per- 
îect orator bisericesc, 

Niciuna dintre acestea nu i-au lipsit pro- 
topopului dela Reghin, 

Nici chiar cel mai înverșunat adversar al 
său, episcopul Bob, dușmanul de moarte și 
al lui George Șincai, căruia n'a şovăit ai pre- 
zenta cele mai necruțătoare critiai şi învi- 
nuiri de ordin moral, n'a îndrăsnit a risca, o 
astfel de atitudine și față de Petru Maior. 

E cel mai sigur certificat asupra cucezni- 
ciei vieţii sale. 

Şi prin vorbă și prin faptă protopopul 
Reghinului se conducea exclusiv după în- 
demnurile Sor:pturmii. 

De altiel viața. omenească cuprinde pres 
multe pagini triste, prea multe nemulțumiri: 

„Se tânguie bogatul asupra săracului, să- 
racul asupra bogatului, siuga asupra stăpâ- 
nului, stăpânul asupra slugii; nici unul nu 
e îndestulat cu viața sa. Frumoasă e Răhil, 
dară se necăjește că nu e roditoare ca Dia. 
E roditoare Dia, dară se năcăjește că nu e 
frumoasă ca Rahil. Neeman are mulțime 
de bogății, dară ce_i folosesc acestea, dacă el 
e plin de urâtă lepră. Este puternic August, 
dară nu are fil, care să fie următori în sca- 
unui cel împărătesc. Toţi se tem de 'Tiberie 
dară nu are prieteni. ȘI nici acel puţin bine, 
ce are omul aici pe pământ, nu se poate 
moșteni cu pace de năsâlniciile altora, de 
goane, de răpiri. Tot e sfadă*), tot primejdie 
tot scârbă, tot amar și dosadă, durere, tică- 
loșie, pedeapsă, surupare, turburare, necă- 
jire, nestatomicie. Cu anevoie sunt bunătă- 
țile iumii aceștia a, se câștiga, amare la gus- 
tare și grabnice spre sfârşit; nici apele 
râului mu curg aşa cu grabă, nici florile pă- 
mântului mu se veștejesc așa de lesne, nici 
îulgerile cedului așa fără veste pier, cât de 
grabă curge, se veştejesc, piere slava, dulcea. 
ţa și bucuria lumii”... 





îi 


VIAȚA şi ARTA de MÂINE 


(Urmare dim pag. 1-a) 


care dăumează armoniei vieţii şi înde- 
părtează cultura şi arta de viaţă, în- 
cremenindu-le în somptuoase mausolee 
de narmoră. Va trebui, cu alte cuvinte, 
să umanizvze cultura și artele, 

* Creatoruui, de orice  natună, mu-i 
poate pretinde nimeni să creeze după 
anumite calapoade. Ar fi cea mai mare 
greșeală să ceri poetului să scrie în- 
tun - anumit fel. Poţi comanda după 
gustul tău o anumită haimă  gheată 
sau cravată, dar nu şi o anumită lite- 
routură. Creatorul e liber în meseria 
lui ca şi Dumnezeu îi crearea lumii. 
El adaugă ceeace lipseşte  creaţiunii 
divine, completând astfal Dumneze- 
irea. 

Având libertate absolută, artistul e 
totuşi legat de lume şi viaţă. El nu 
poate părăsi pământul și viața, retră- 
gând-se în turnul de fildeş și închizând 
în acest fel, toate ferestrele iinţelegerii 
spre lume și viață pentru a-și creea o 
lume imaginară, valaorlă numai pentru 
simțurile sale şi înțeleasă  numat ide 
creerul său fierbinte. Arta irăește nu- 
mai prin aâmiratori, ca şi Dumnezeu 
mumai prin credincioșii, oare I-se în- 
chină, O operă neînţeleasă nu mai e 
operă de artă, căci nu poate fi gus- 
tată ca atare, ci un monstru, care me 
poate trezi, cel 'mult, curiozitatea. 

Păcatul mare al scriitorului şi artis- 
tului este  imaderenţa lor la viață şi 
neînţelegerea (sau refuzul înţelegerii) 
mulțimilor. Eroii cărţilor sunt fiinţe 
stranii, cazuri morbide, izolate, alese 
cu preferinţă din. domeniul patologiei, 
sau inventate, pur şi simplu, de fante- 
zia capricioasă a scriitorului, sortite 
dintru: început  neînțelegerii și des- 
gustului cititorului. Im majoritatea 
cărților se face ştiinţă cu diferite ca- 
zuri umane de natură patologică. In 
literatură 
ştiinţa vieţii, oameni întregi, caractere 
dinamice, conştiinţe sănătoase, nu 
monştri, îsterici, mevropaţi,  degene- 
rați şi tot felul de hibrizi și corcituri 
umane. Cu aceștia să se ocupe pato- 
logia, nu literatura. 

Poczia, de factură ermetică şi inti- 
mistă, prin caracterul ei obscur, e și 
mai semărtată de public și viaţă. Sunt 
poeţi socotiți mari de o anumită cri- 
tică, dar ve care publicul refuză să-i 
accepte. Prefer versul smiplu, schiop 
şi impur, dar cald de viaţă, celui solar, 
perfect, olimpic. încremenit în tipa- 
mzle de ghiață cerească ale parnasia- 
nismului, sau celui tulbure de noroi, 
exagerat și stident al aşa zisei spon- 
taneități Stuprarealiste. 

Imbătat de: mirajul unor formule 
poetice sterile de artă pentru artă, 
poezie pură și alte speculații ermetice 
şi suprarealiste, scriitorul, avid după 
originalitate, sa retras în turnul de 
fildeş, de umde ne sfidează cu filoso- 
fica sa indiferență, sau ne bombardea- 





vrem să găsim viaţă, nu - 


ză cu baloane ermetice şi suprarealiste 
Această retragere voit ostentativă din 
realitatea vieții comunităţii nu poate 
fi calijicată, în împrejurările actuale, 
decât ca dezeriare dela datorie. Inglo- 
burea artistului în efortul comun al 
societăţii nu înseamnă trădarea chemă- 
rii saieg, ei împlinirea umei datorii cetă- 
țenești. Retragerea din frământările 
comunităţii denotă lipsă de responsa- 
bilitate și conștiință  cetăţenească, Il 
ştim pe Dante în vălmășagul luvalor 
italice dintre guelfi şi gibelini; pe 
Foscolo, Goethe şi Byron, ni-i amintini 
pe câmpul de luptă. 

Omenirea are azi nevoe de cât mai 
multe suggestii și perspective pentru 
crearea unui nou ideal de viață. Cine 
ar fi mai în măsură să formuleze noul 
idea! al umanităţii, dacă nu scriitorul, 
cu talentul, sensibilitatea și viziunea 
sa magică. Care-i idealul formulat de 
marii scriitori ai lumii, în jurui că- 
ruia să se cimenteze viitoarea 0rgani- 
zare a omenirii? Dacă ar fi să învinuiia 
pe cineva de dezastrul actual, ar tre- 
bui învinuiți, în primul rând, filosofii 
şi scriitorii, care, orin scrierile lor, au 
împins lumea la dezagregare şi dezas- 
tru. Și odată pornită pe drumul pier- 
zării, n'au încercat măcar Ss'o0 oprească, 
să-i deschidă ochii. Ar fi putut-o face. 
Da, pe umerii scriitorului apasă 0 grea 
povară, căci el poartă asupră-i destinul 
întregii omeniri, 

Lumea e azi prada celui mai cum- 
plit sbucium. Intrebările, neliniştile şi 
spaimele de tot felul au pus stăpânire 
pe chinuitul suflet omenesc. 

Oare realitatea, cu crudele sale ade- 


văruri, cu frământările epopeice pen. 


tru viață şi libertate, cu virtuțile și 
viciile oamenilor, cu spăimântatele ne- 
limiști şi întrebări din sufletele lor, nu 
e demnă de cea mai inspirată Divină 
Commedie? Nu e poetic subiectul? 
Pentru poetul adevărat nu există su- 
biecte poetice şi nepoetice. Poezia e 
pretutindeni : pe străzile oraşelor ca şi 
pe Bărăganul blond sau în, creerul 
munţilor, în aleovul misterios al unii 
doamne, ca şi în curtea cu rățuște, în 
fabrică, pe ogor, în tranșee și în vabo- 
rator. Totul depinde de ochiul care 
ştie să o vadă. Acolo unde e talent și 
geniu, opera devine dela sine poezie 
pură sau artă pentru artă, fără cu au- 
torul să fie preocupat de cutare formu- 
lă literară. E actual subiectul și deci 
impropriu operei de artă? Dar Dante a 
pus în Commedia sa toată actualitatea 
italică a vremii sale. Cu toate acestea, 
prejerăm Divina Commedia cu tendin- 
ță tuturor operelor pure ale artiștilor 
din turnuri şi bisericuțe. 

Dela revărsatul zorilor până noaptea 
târziu, gloatele muncesc din greu că- 
limd oţelul, răsturnând pământul și 
tăina munţii şi apele țării. Unde e poe- 
tul care să le veşnicească în epopee în: 
cordarea eroică şi sublimă? 


Scăpaţi din infernul războiului, vom: 


căuta fericirea întrun paradis oareca- 
re. Care e paradisul creat de marii 
scriitori ai țării pentru sufletele noas- 
tre desnădăjduite ? Scriitorii şi poeţii 
visează în turnuri fericiri vegetale, 
căutând zadarnic cu lamterna formule- 
lor lițerare absolutul poetic. 

Prieteni scriitori şi poeți, lăsaţi sfin- 
ților şi- copiilor visătoria. Viitorul nu 
e all wisătorilor şi cugetătorilor, ci al 
celor care știu să mânuiască unealta și 
arma. Spargeţi turnurile și poftiți la 
viață, da luptă, la muncă și la pozzie. 
Arta nouă e printre noi, muncitorii de 
pe şantiere şi luptătorii din tranșee, 
Identificaţi-vă cu gloatele din fabrici, 


„depe ogoare şi din șanțuri. Nemurirea 


voastră constă în înțelegerea adâncă și 
wmană a realitătii, în căldura sufletu- 
Imi care topește în versuri sau rânduri 


"de carte tragicul si sublimul vieţii. 


GEQERGE PUTNEANU 





N nscripție pentru plecare 


Cântecul acesta, ca o rugăciune, 
Tremurat pe frunte, n'o să ţi-l mai scutur, 
Palida lui umbră n'o să ţi-o mai flutur 
Peste înnoptarea arsă, de tăciune. 


Peste care vis o să-mi mai plimb 

Mâna asta aibă care-a scris poeme — 
Toamna, când prin steiuri blând o să ne cheme, 
Luna, când va trece-aproape ca un nimb ? 


Tinereţea asta tristă voiu sădi-o 
Pe un țărm departe, dorul s'o ucidă. 


- Tu păstrându-ți veghea limpede, lucidă, 


Să zâmbești și să îmi spui atât: adio. 
N. VERONESCU 


Cruciatut dispărut 
Cine mă strigă, cine mă chiamă 
Indepărtat, cu neliniști, cu teamă ? 


Rătăcit, mă caută cineva, un frate 
In neguri, în alt ev, în singurătate. 


L-ascult după uși, după pereți, cum vine 
In somn, cu miros greu de orașe 'n ruine. 


Mi se pare cam pornit cândva împreună, 
Intr'o călătorie sub bolți înalte cu lună. . 


Şi mergeam alături pe cai albi, cu scuturi, 
In zale, prin necunoscute ţinuturi. 


Stele subţiri luminau inscripţii înflorite 
Frumos pe lespezi cu ierburi şi mărgărite, 


La ziduri întunecate cu porţi de aramă 

Cu mâinile 'ntinse am dat arginţii pentru vamă. 

Rătăcit, mă caută cineva, un frate 

Şi parcă singur mă strig şi mă chem în 
singurătate... 


TEODOR ZUCA 





“Peisaj fantastic 


Pe marginea lumii cu deal frământat 
Sucit și pidosnie — atâta-i de mic — 
Se chinue luna cu cap de pitic 

Să-și urte viderea pe drum măsurat. 


Se 'ndoaie pe-oparte şi râde 'n ilic 
Măestru 'n scumpeturi și 'n stele lucrat, 
Iar razele stranii de-argint luminat 

Iși scutură vârtul de ace 'n nimic. 
Și-atuncea pământul rămâne pe loc 
Să-și scalde greșelnica ţină de-apoi, 
Să-și caute 'n zodii de rău şi noroc 
Ursita dintrînsul, ursita din noi. 

In farmec de soartă, de-aicea de jos, 
Invață-mă, Doamne, să plâng de frumos. 


DUMITRU ZAVODNICU 


TORT PPR Tue AZ Pie 


dom ri, 


: 30 Decembrie 1943 === 


Lângă amvonul lui Petru Maior 


de VASILE NETEA 





PETRU MAIOR 


Citează și preceptul lui Seneea: „Lumea 
e aţâta de rea şi de ticăloasă încât de ar 
ști-o oamenii mâi înainte miei măcar n'ar 
intra în ea”. 

Concluzia se impune asttei categoric: 
mântuirea și fericirea nu pot fi cunoscute 
decât prin flacăra credinței. Ea este sinpu- 
rul temei de optimism. Pe de-asupra tuturor 
elementelor lumii se așează însă sufletul, 
considerat taină și lumină a veșniciai. 

„Precum nici măcar o rază din frumuseţea 
lui Dumnezeu, a cărui chip e sufletul, nu 
putem pricepe, așa nici ce este sufletul nu 
putem gândi. Suiletul e oder neprețuit, cu 
atâta mai vârtos, că este ziait pentru fe- 
ricirea cea vecinică, care nici ochi de om 
n'a văzut, nici urechea ma auzit, nici în 
inima omului nu se poate sălășlui, cu un 
cuvânt este făcut ca să moștenească pe 
Dumnezeu. Cât cela ce-şi pierde sufletul, 
pierde ceriul, pierde raiul, pierde fericirea 
cea vecinică, pierde pe Dumnezeu, perde 
toate” (Duminica a treia a Sfântului Post). 

Nicio plăcere și nicio încântare nu poate 
trece înaintea acestei  vegheri. Niciun fel 
de patimă şi cu atât mai mult danţurile 
cele de noapte, mascherile, cât împotriva 
tirei, bărbații se îmbracă în haine muereşti 
și muerile în haine bărbătești  schimbân- 
du-și faţa ca să mu se cunoască şi aceasta 
fac întru întunerecul nopţii: prilej arătat 
necurăţii !* (Duminica lăstului de carne). 

Mania lui Dumnezeu €e comparatii cu îm- 
piedecarea apelor curgătoare de o prea 
uriașă stavilă: 

„Cu cât a tost mai îndelungă răbdarea lui 
Dumnezeu, cu atât va fi mai mare mânia 
lui. Un râu de s'ar opri numai în puţine cea 
suri, cu ce mâvală ar creşte? Socotiţi apoi 
de ar fi fost oprit peste multe veacuri... Ia 
vedeți acum. mânia lui Dumnezeu va fi o- 
prită şi contenită cela urzirea lumii până la 
sfârşit. Deci, pe cât a fost mai mare întâr- 
zierea întru așteptare, cu atât va fi mai mare 
silnicia, ce va urma întru pedepsire“, 


% 
Două 'scopuri am urmărit cu aceste prea 
lungi și prea numeroase citate. Ma! întâi 
deslua'rea profumdului spirit religios călău- 


„Zitor al predicilor lui Petru Maior, nivelul în- 


telectual al activităţii sale omiletice. Valoa- 
rea literară în rândul al doilea, acele în- 
chegări și flăcări stilistice pe care d, G. Că- 
linescu le ignora desigur atunci cână afirma 
in prefața monumentalei sale istorii lite. 


“rare: „oricât de înaltă ar fi activitatea la- 


tiniștilor, niciodatţă Petru Maior nu va inte- 
resa pe literat”, 

E o distanță, de sigur între scrisul lui 
loan Neculce, sau al lui Budai-Deleanu, 
contimporan al protopopului, și între țesă- 
tura de vorbe a lui Petru Maior. Dar nici 
atât de sec nu era stiiul protopopului dela 
Reghin mai! ales în bucăţile omiletice, încât 
frumuseţea iiterară să nu poată fi întâlnită 
nicăiri. 

Hângă amvonul lui Petru Maior ea a ră- 
sunat adeseuri cu strălucire. 

In prefata  „Predicilor” Maior aduce şi 
câteva indicaţii pentru preoții cei nevoiți 
a le cunoaşte. 

Indeamnă în primul tând la „zicerea pe 
de rost, 

„Deci mai  fînainte se cade să  cetească 
predica foarte cu luare aminte, ca învățâna 
de rost adevărurile ce cuprinde predica cu 
dovezile lor, să-şi umple mintea sa și aşa în- 
toomind vorba după priceperea ascultăto- 
rilor, ca o sponghie bine adăpată fără mare 
osteneală va putea vărsa adevărurile din 
Amvon”. 

Nu uită totuși să precizeze: 

„OC! măcar, că scopul meu întru osteneala 
aceasta fie, ca şi preoţii aceia, cari nu sunt 
procopsiţi întru ştiinţa ritoricească, să se în. , 
demneze cu mijlocirea acestora a face po- 
poruiui îmvăţătură de rost; totuşi cel ce va 
ceti din carte predica, în biserică nu fără 
nici un fois va Imera aceasta”. 

A lămurit şi termenul de predică, latinistul 
luând poziţie împotriva cuvântului celui cu 
înțeles strein : i 

„Cuvântul acesta predică, e cuvânt vechiu 
românesc: carele părăsindu-se oarecând, se 
împrumută alt cuvânt dela Sârbi şi învăţă- 
tura, care se face Dumineca sau într'o altă 
sărbătoare în biserică cu un cuvânt străin se 
numi Kazanie. Ci de vrme ce Sârbii, ca să-și 
întoarcă împrumutul wostru cel vechiu ro- 
mâmnese în jurul lor, şi de obşte le place a 
chiema zisa învăţătură predică, pentruce noi 
să nu luăm iarăși cuvântul nostru şi pe cum 
Sârbii așa și noi mai cu cădință decât Sârbii 
să ne întrebuințăm cu dânsul? Cu ruşine ar 
îi nouă străinii să se desfăteze cu ale: noasire 
și noi să nu ştim preţul ale noastre, care ie 
avem dela vechii strămoşii noștri”. 

Dela apariția predicilor lui Petru Maior 
au trecut treisprezece decenii și mai bine. 
Timp lung într'o istorie ca a noastră ce cu- 
noaște o neoprită grabă. Am fost ca un 
Huviu prea multă vreme stăvilit. Progresul, 
mai ales în formele exterioare, ne-a copie;it. 
Și peste opera -protopopului dela Reghin a 
așternut astfel cenușa flăcărilor ce au turs 
dela 1821 încoace. În dânc de veac jarul își 
păstrează, însă întreaga fierbințeală. În „pre. 
dici” mai mult decât în alte opere ale sale. 
Lângă amvonul lui Petru Maior se. poate sta 
şi astăzi cu interes și emoție. “ 

Cu sinceră emoție... 





*) Observatorul, 1882, Nr. 99. 
*) Cwwânt din regamea Reghinului. Insemnează 
mai ales lujos=rugă de Rusalii. 


=== 30 Decembrie 1943 





Cele ce urmează sunt în 


parte,  parafrazare şi com- 
pletare a datelor cuprinse în 
„Anul Literar“ publicat, la 
paginile 161-164, din  „Ca- 
lendarul Universul 1944“, Nu 
ne-am dat silința deosebită 
să  redactăm un text mou 
deoarece nu-l vedeam nece- 
sar. In afară de acestea măr- 
turisim, deia început, că in- 
4raţii în obiceluri „ani lite- 
rari” sunt chestiune de pur 
conformism caiendaristic. 
Departe de noi gândul de a 
nega, cu totală lipsă de pie- 
tate, influenţa, fastă ori ne- 
fastă a unor ani asupra tre- 
coltelor pregătite de semă- 
nătorii gândului şi ai visului. 
Scriitorii sunt, deobicaiu, oâ- 
meni pe cât de superstiţioși 
pe atât de supuși schimbării 
zodillor. Ar fi, deci, şi nedeli- 
cat și greșit să le refuzi o0r- 
goliul bugetelor încheiate 
excedentar. Bilanţurile oca- 
zionâle nu au însă decât o 
valoare ilustrativă. In litera- 
tură mai ales, producţia u- 
nui an nu poate îi judecată 
după curbele diagramelor 
statistice, căci, în domeniul 
vieţii literare a unui popor.— 
de indivizi nici nu trebuie să 
mai vorbim.—există ani de 
recoltă recorăd—recoltă din 
care, totuși, nu rămân decât 
foarte puţine opere vii şi 
tructificatoare la rândul lor, 
— și există ani zgâreiţi. în 
cari apar numai câteva cărţi, 
dară, toate, grupate în așa 
fel încât ai impresia că te 
găsești în fața unor conste- 
laţii pornite din vecii și mer- 
gând. către vecii. Spunem „ai 
imțres.a““, deoarece nimic nu 
este mai supus părerii şi e- 
rorii ca aprecierea unei o- 
pere literare. Opera, literară 
însăși e construită din pă- 
reri şi erori. Până și „adevă- 
rurile“ ei sunt frumuseți re- 
zultate din contraste echili- 
brate în mod misterios. De- 
seori nici autorul dor nu știe 
dece cutare cuvânt, frază, 
pagină sau carte mai bună 
decât cutare alt cuvânt, fra- 
ză, pagină sau carte. Oricât 
de lucid ar fi sau sar pre- 
tinde, criticul bun, comparat 
cu autorul bun, nu poate ști 
nici el mai mult. Amândoi 
cred în gust, cred adică în- 
gust. IDeaceea li se întâmplă 
să treacă, de frică să nu se 
afle că au trecut pe lângă 
ele, în vârful degetelor pe 
lângă opere din cari, o ge- 
neraţie mai târziu, sau u- 
neori, câteva generaţii mai 
târziu, se deschid continente 
nebănuite de bogății, sensuri 
şi frumuseți, și li se întâm- 
plă să se entuziasmeze, ca 
niște fascinaţi, în faţa. alco- 
olurilor operei ce-ţi Gă du- 
tere de cap a aoua zi. Trebue 
numa.decât condamnaţi și 
„ocoliți acești autori şi eri- 
tici ? Nu! Cine cunoaște cât, 
de cât istoria literaturii uni- 
versale, știe că există, cărţi 
ce se impun cu intermitențe 
conștiinței umane,  prezen- 
tându-i, de fiecare dată, feţe 
noi. In tot timpul absenței 
lor in circulație, aceste 
cărţi trec, este adevărat, 
drept opere mari, dară ni- 
meni nu-și bate capul cu ele 
în afară de Specialiștii cari, 
aproape niciodată, nu le cer- 
cetează pentru comorile ar- 
tistice pe care le ascund și 
în afară de chinuitele con- 
tingente de tot felul de elevi 
studenţi și studioși cari, nu- 
mai foarte rareori, au prile- 
jul să se ridice până 1a ni- 
velul acestor frumuseți. 'To- 


tuşi, aceste opere năvălesc,, 


din când în când, în prezen- 
tul nostru prea rafinat sau 
prea barbar și-și celebrează 
triumturile. Nici pentru ele, 
cu alte cuvinte, nu există ar- 
bitri imfailibiti şi  arbitragii 
definitive, Povestea cu „tim- 
pul cel mai bun critic” e po- 
veste, căci operele acestea, 
situate dincolo de timp, în- 
tervin, asemeni divinității 
din filosofia  ocazionalistă, 
tocmai în treburile cele mai 


vtemelnice ale timpului, O . 


astfel de operă mai este, 
pentru noi cei de azi şi de 
aici, profunda carte a lui 
Cervantes în care el, autorul, 
nu a vrut decât să-şi bată 
joc de anumite metehne ale 
contemporaneităţii sale. 

Iată, așadară, că bilanţu- 
rile literare nu sunt și nu 
pot îi concludente. Dacă, to- 
tuși, le încheiem, o facem 
din imitație. Le încheie alţii, 
in alte domenii, . dece să, nu 
le putem încheia şi noi ? Fă- 
ră să ne dăm seama, iată-ne 
în plină Economică. E și ea 
bună la ceva, cu  toatecă 
niciodată un a literar nu 
va coincide cu anul catenda- 
rului, 

„Din punct de vedere sta- 
tistic amul literar 1943 se 
rânduește sub nivelul de pro= 
ducție al celor de până la 
1940. Războiul, cu multele-i 
restricții necesare, a limitat, 
și aici cantitatea ofertei. E 
forturile naţiunii fiind diri- 
jate, fără excepţie, în direc- 
ţia luptei pentru existenţa 


etnică. se înțelege că o atare. 


scădere trebuie socotită a fi 
normală. 

Dară și calitativ, scrisul 
românesc din 1943 a stat sub 
semnul lui Marte. Majorita- 
tea, scriitorilor, chemaţi să-și 
facă datoria de ostași, au 
fost, orice s'ar obiecta, înde- 
părtaţi dela  rosturile lor 
profesionăle iar, în afară de 
aceasta, aproape toți conde- 
ierii luptători au resimţit 
războiul nu numai ca pe un 








m _-- — 


destin, ci și ca pe o temă li. 
terară unică, şi de proporții 
cosmice, străduindu=se, fie- 
care după intensitatea şi a- 
dâncimea  trăirilor proprii, 
dară şi după talentul cu care 
au fost înzestrați, să închege 
câte o carte în legătură di- 
rectă cu războiul sau, cel pu- 
ţin, în reacţie cu el. Pro- 
ducţia lirică a lui 1943, poar- 


- tă, în mod special, pecetea 


Di 


2 ae e ea e POE te 


acestor atitudini. 

Făcâna bilantul literar al 
anului scurs, nu ne vom. re- 
feri, bineînţeles, ia toate o- 
perelie apărute. Nu facem 9- 
ficiu de bibliografi. Ne inte- 
resează numai acele cărţi 
care dau fizionomie scrisului 
nostru din 1943 şi ne intere- 
sează acele opere de debui 
sau consecutive debutului 
care, impunând um nume 
nou, nu pot fi trecute cu ve- 
derea. Ri 

Aprecierile ni le comparti- 
mentăm, oarecum, pe genuri 
literare. Astfel vom vorbi 
despre poezie; despre proza 
scurţă, în care rânduim nu- 
vela, schița, povestirea, im- 
presiile de călătorie, — şi 
vom vorbi despre roman, de- 
sem şi critică. Nu vom negli- 
ja însă nici literatura pentru 
tineret şi nici periodicele li- 
terare.  Intrucât traducerile 
din literaturile străine au 0- 
cupat, și în 1943, un prim 
plam comercial, ne vom spu- 
ne părerea și cu privire la 
rostul, semnificaţia, și vâloa- 
rea lor, aceasta însă fără a 
depăși cadrul consideraţiu- 
nilor generale. 


POEZIA. — Având în mij- 


* locul cerului „Nebănuitele 


ama mii sp! 


. lează cam astfel: 


Trepte“ ale d-lui Lucian 
Blaga şi'n ultima-i casă „Ba- 
lade-le” d-lui Radu Gyr, li- 
rica anului 1943 se conste- 
Poemele 


"de războiu, poemele scrise de 


„poetese, 


biruinţa sonetului, 


: Planete în plină ascensiune, 
„ Dleiadele celor mulţi sau ne- 
, Pricepuţi încă, luminile la 0- 


„Tizont şi zarea zodiacală a 
„Teeditării operelor epuizate 
. Său uitate pe nedrept. 
„Nebănuitele . 


Cu volumul 
Trepte, postul filosof Lu- 


„clan Blaga a ajuns la punc- 


tul de maximă transfigurare 
a cântecului d-sale şi așa 


„înrădăcinat în metafizic. Nu 
ne surprinde faptul că „Ne- 


bănmitele Trepte“ sau bucu- 
rat de succes unanim epui- 
zându-se imediat după apa- 
riție. 

Protagonistul poemelor de 
război seste, fără discuţie, 
prodigiosul şi, de astădată. 
simplificatul și” vigurosul pâ- 
mă la coborire întrun realism 
neobicinuit, Radu Gyr. Car- 
ţea d-sale, intitulată „Poeme 


„de război“, a determinat, în 


mare parte stilul şi registre- 


le tuturor cântăreților actu- 


alei noastre lupte. Virgil Ca- 
rianopol îi este vecin, cu tot 
lirismul, uneori prea duios, 
al - „Poemelor de pe front“, 
At Gregorian, în „Poeme 
pentru Cruciaţi“, îi este ve- 
cin prin anumite înrudiri de 
expresie, iară toţi ceilalți — 
— Teofil Liamu („Carte de 
cruciat“), Petre Paulescu 
(„Noi dela infanterie“), Pre- 
da Savu („Poeme de pe 
front“), Victor pa pe Calu 

?, tat în ant , 5”, 
Cp ștefan (..Cruci de 
toc“), se deosebesc de Radu 
Gyr, Virgil Carianopol și Al. 
Gregorian fie prin nota lor 
panal sau convenţional eroi- 


- că, fie prin stângăciile ine- 


xente începuturilor, Perso- 


EC a RC E E a ba E Ra A E Ea A EU EREI 


în pensiunea Fondini. Frigul celor câteva ierni florentine, 
o răceală umedă, pătrunzătoare, simțită mai ales an o- 
rele de lucru în bibliotecă, cu toate că nu este un frig de 








UNIVERSUL LITERAR 








Cronica literară 


ANUL LITERAR 1943 


nali, în poemele lor inspirate 
de războiu, sunt 1. D. Pie- 
trari („Spre zăpezi“) şi Leo- 
nidă  Secrețeanu („Marele 
salt'), Un poet care a găsit 
melodii noi pentru cântarea 
câtorva aspecte ale câmpu- 
lui de luptă este Emil Vora. 
Interesanta, dară şi strania 
d-sale carte „Inalte vânturi“ 
deși poate prea monocordă, 
merită o menţiune specială. 

In rândul celor ce și-au 


-. strunit viorile întru lauda 


piruințelor românești mai 
trebue pomeniţi D. Iov (.Co- 
vor basarabean“), George 
Voevidca 
Nic. M. Constantinescu (Me- 
leag basarabean). D, D. Iov 
a cântat suferința şi izbăvi- 
rea Basarabiei, iară bucovi- 
neanul George Voevidca su- 
ferinţa, și izbăvirea 'Țării fa- 
gilor. 

Trei poetese domină  pro- 
ducțiztpirică femenină: Ani- 
şoara Odeanu, cu tulburăto- 
rul votum „Moartea în Ceta. 
te“, Coca Farago cu proiun- 
dele „Poeme pentru singură- 
tate” şi Magda Isanos, cu €x- 
celenta carte de debut inti- 
vulată, simplu, „Poezii“. Sur- 
prinzătoare însă au îost și 
volumele „Renaștere“ al Ște- 
faniei Rusu-Zottoviceanu și 
„Cer troglodit”! a Ursulei 
Biji. Margareta Isbășoiu me- 
rită atenţie și încurajare 
pentru timida plachetă. „Cân- 
tarea tinereții mele“. 

Fenomen literar  semmifi- 
cativ pentru 1943 a fost în- 
toarcerea poeților la sonst. 
Semnalul l-a dat tânărul, 
fecundul dară și prea sensi- 
tivul Ştefan Baciu cu „Muzi- 
ca Sferelor'“, (—carte de sol- 
stiţiu în cariera d-sale liri- 
că—). L-au urmat maturui 
Donar Munteanu (,Simionia 
Vieţii“) și promițătorul deși 
încă de tot aibuitorul Apolo 
Bolohan „Viorile azurului“), 
Interesantă coincidenţa ti- 
tiurilor muzicale ! Dară re- 
nașterea, sonetului în 1943 a 
fost înregistrată, mat ales, de 
reviste. Această reactualiza- 
re a formei lirice fixe celei 
mai pretenţioase trebuie con- 
siderată drept o biruimţă. 

Planete în plină ascenziu- 
ne sunt Teodor Scarlat (cu 
luminoasa d-sale culegere 
„Vatra Magilor“), Emii Giur- 
giuca (îmbogăţit în „Dincolo 
de păduri“), V. Gheorghiu 
(pur în „Pădurea adormi- 
tă“), Ion Ojog (împlinit în 
„Stema, din vâltoare“) Ion 
Frumzetti (extaziat al inteli- 
genţei în „Greul Pământu- 
lui'), Ernest Berea (minor 
în „Colina lacrimilor”), Ion 
Th. Ilea (viguros în „Inţoâr- 
cere“), Ion Şiugariu (fantas- 
tic în „Țara de foc”), Cons- 
tantin Stelian  (copleşit de 
„Aurul din întuneric“), Pe. 
tre Stati (biruitor și clasic în 
„Chemarea  soarelui'*) Ion 
Pogan (liniar în „Lavine“), 


Un Crăciun la Florenţa 


(Urmare din pag. I-a) 


chipuri de Florentini, alcătuind o alternare de portrete pe 
care le regăseşti numai în marile compoziții ale hui Ghir- 


landajo din Santa Maria Noveila ; 


dar portrete de va-, 


meni cunoscuți, admiraţi ca atare de contemporani, făcuţi 
parcă anume să nimicească, prin anacronismul prezenţii 
lor, sfânta şi dumnezeiasca evlâvie a icoanei. 

Altă schimbare de decor : pe inserate, sus, la Piazzale 
Michelangelo, pe terasa de unde poţi domina priveliștea 
Florenței, cu Arno jos şi colinele în fund, spre a-ţi da 
seama, în acest asfinții livid de iarnă, cât de modestă se 


înscrie -în o:bita imensității 


omului. 


cereşti, marea Cupolă a 


'Pe.împresoară şi acolo, cu vântul ce-ţi flutură gulerul 
vidicat al izolării tale în acest peisaj de transparentă gla- 
cială, senzaţii de neintimitate sufletească : accentul fu- 
nebru al chiparoșilor din parcul vilei cu „Graţii“ şi „Mor- 
minte“, — în care a stat cânstva Poetul, zidurile de forti- 
ticaţii, pe care le-a înarmat cu tunuri Michelangelo ; mo- 
zaicurile de sticlă rece, din cu'mea fațadei străvechii bi- 
serici dela San Miniato, apărând dintre <chiparoşii cimi- 
tirului în care ea pare cavoul cel mai mare ; şi cerul, lu- 
minat galben pa]. numai în fund, spre asfinţit, atât cât 
să coloreze într'un ton de galben mai intens, apa Arnului 


pe sub Ponte Vecchio. 


Bucuria momentului : clipa când magic, se aprind âev- 
dată, punctânăd cu străluciri diamantine primele. degra- 
dări de lumină, felinarele depe maluri, dela, Santa Croce 


la Cascine. 


Seara, târziu, în Dom, pentru Sfânta Liturghie. Treci 
pe sub portalul cu statui de marmoră albă şi înfrunţi ne- 
gura pe câre-o închide, între zidurile lui fănă podoabe, 
imensitatea templului. Ajungi la altarul mare din mijloc 
şi te regăsești mai pierdut, sub deschizătura de piatră şi 
întuneric, a Cupolei. Te încălzește o clipă raza de lumină 
ce dă contur pentru evlavia ta „Pietăţii“ lui Michelan- 
gelo. Dar te obsedează și în Catedrală amintirile istoyi- 
ce — sângeroasa scenă de roman istoric a conjuraţției fa- 
miliei Pazzi împotriva celor doi fraţi Medici, cu asasina: | 
rea, la: acest altar, a frumosului Giuliano — te obsedează 
cunoștințele tale despre fiecare amănunt. Ele îţi umilese 
evlavia. Te înstrăinează de sufletul tău, în care te-ai sim- 
ţit încălzit, ca tot copilul, la vatra casei părintești, în a- 
ceastă noapte, când sfintele datini de sărbători maj erau 


ținute şi. pela tine. 


Dar atunci : care este bucuria ce ţi-o dai de acest Cră- 
ciun, la Florenţa, în anii cei mai fericiţi ai tinereţei tale ? 
Acolo, în orașul celor mai intense şi detinitive încântări 


spirituale ? 


Schimbare de decor : câminul din odaia ta de student, 


(„Pro Patria“), 


mulțumire, cu multț mai 
văzând-o pe Eleonora D 
sen, din balconul 
munal. 


Iar a doua zi, prinzând de veste că 

la loua zi, r soărele ne va în. 
călzi puțin în cele dintâi ore ale după amiezii, m'am fesă 
etri pe jos, printre zidurile de 
4 urbane, până sus la, Fiesole, până 
ar fi putut, luând-o însă pe drumul 
lui Boccaccio, pe care-l] descoperisem 


cu greu, şi cu multe rătăci : 
ful ora du i e rătăciri, de cu toamnă. Ținta drumu- 


fiesolană, unde se putea vedea unul din cele mai frumes 


și ca să mă încălzesc voinicește. 
perindând în gând, pas cu pas, povestirile tatii, la paid 
vacanţă, despre datinele de Crăciun ia țară la noi, în copi 
lăria lui dela Focşasca şi dela Bor f ră 
şi sorcove şi cu gura cuptorului 

purceii ce lapte şi curecanii și 

brâu și cozonacii şi toate bunătă 

ai o pi de creștini gospodari, 

ri sufletești pe care ţi le of 

şi biblioteciie lui iz dr 

Florența. 

Așa am 

în urmă. 


tărit să fac câţiva chilom 
piatră ale vilelor sub- 
la Vincigliata ae s 
dosnic inspre Vila 


impodobite „Vicleime”; 


Virgil Treboniu (iremediabil 
inspirat în „Pocul adus” şi 
„Mult mai sus“), Constantin 


Nisipeanu (suprarealist în: 


„Femeia de aer'), Aurel Sân- 
ger (sincer și cald în ,„,Melo- 
pei”), Teodor Plop (filosof 
în „Versuri despre mine cel 
adevărat“), Sandu TYzigara- 
Samurcaș (prea artist în 
„Culesul de apoi“) și Ben. 
Corlaciu (braveur în „Arhi- 
pelag”). 

Sfârşitul anului 1943 a mai 
rodit cinci volume de poe- 
me care au depăşit așteptă- 
rile iubitorilor de versuri : 

„Balade”, (carte masivă şi 
de răscruce, scrisă de Radu 
Gyr), „Pcezii“ (volumul vi- 
guros și semnificativ ca o 
vaticinaţie a lui Mihai Ben- 
ciuc, „Toamnă în Paradis“ 
(rodul paradiziac al visăto- 
rului caligraf liric Horia Ni- 
ţulescu), și „Izvod” şi „Pomul 
Vieţii“ ale  încântătorului 
moldovean George Lesnea. 

Iustin Nieşiu („Spre biru- 
inţă“ — cu toată vârsta poe- 
tului 1), Dragoş  Vitencu 
(„Caiet de Duminică“), P, 
Șuvagău („Popas pe- culmi“), 
C. Șincu („Deslegare de tre- 
cut“), C. Munteanu  („Gro- 
hotiș“), C. Mitea („Domnița 
Turnului“), Neculai Tăutu 
(„Mătănii de zăpadă“), Gh. 
Noveanu („Laude“), Marin 
Nicola, („Visul Poetului“), C. 
A. Munteanu („Buciumă sân- 
gele“), Napoleon Niţolescu 
(„Debut“), Gr. Melidoneanu 
(„Lumină vie“), Paul Sârbu- 
lescu („Vraja  anotimpuri- 
lor“), lemn D. Tudorache („Pe. 
numbre“), Sergiu Matei Ni- 
ca („Furtună pe Nistru“), 
Mihăiţă Aanei („Am prins 
rădăcini“), Iosif  Moruţan 
(Rugăciunile Domnului“), 
merită mai mult decât a fi 
trecuţi în registru, fiind lu- 
mini ce, nu ne îndoim, nu 
vor mai cobori sub orizontul 
peste care s'au ridicat cu te- 
nacitate, cu încredere în pu- 
terile zborului sau, pur şi 
simplu, entuziaști. Trei de- 
buturi trebuie însă menţio- 
nate în mod deosebit: Er. 
nest Verzea („Alter Ego“), 
Ovid Bogdan (,„Treceri'), şi 
Radu Pătrășcanu („Cântecul 
Argonauţilor”). Aceste  de- 
buturi impun trei talente 
indiscutabile. 

Desigur că sunt și alte nu- 
me, din provincie mai ales, 
dară opera lor ne-a rămas 
din motive pentru câre nu 
putem fi învinuiți, mecunos- 
cută. (Această operă, nu ne-a 
fost trimisă. !), i 

In fruntea operelor 'epui- 
zate sau postume care au vă- 
zut spre mulțumirea cetito- 
rilor, tumina tiparului, stau 
„Eminescu : Opere vol. II, 
editat de d. Perpessicius, „Po- 
eziile alese“ ale lui O. Goga, 
„Versurile alese“ ale lui V. 
Demetrius, ediția antologică 
a „Poeţilor  parnasieni ro- 


zăpadă şi ger, a devenit mai greu de îndurat în aceste 
zile. Și atunci, hotânrea de-a aprinde focul în cămin. A- 
cesta, larg deschis și fără cenușă, nu poartă urme de foc 
de foarte îndelungă vreme. In 1oc de lemne, am cumpă- 
rat dela cărbunarul de peste drum, fructe grele de brad, 
tu soizii groși de rășină; și tructe uscate ae pin, ca nișta 
buchete de petale negre, și fructe aromate de chiparos. Ia 
acest banchet al tocului, în timpul căruia baiauereie tiâ- 
cărilor aveau să danseze desfăcând voaluri roșii, spre a 
răspândi miresmele tari ale acelor aromate, nu mi-am 
îngăduit generozitatea să mai poitesc pe nimeni. Iar pen- 
tru a-l gusta cu mai mult nesaţ, am tras în dreptul că- 
minului msăşi canâpeaua din colţul odăii, Și am adormit. 
Desrătarea acelor clipe de oriental nesaţ, a avut însă 
urmări neplăcute pentru raporturile mele de prietenie 
cu domnișuareie patroane ale pensiunei: alarmate de mi- - 
rosul acelui foc, străin de atmosiera exeluşiv culinară a 
casei, pătrunzând în odaia mea fără alte formalităţi de 
rigoare și văzând scena, trezindu-mă din somnolenta-mi 
reverie, mi-au pus în vedere că rezistenţa mobilierului ar 
îi îost periclitată, prin diferenţa bruscă de temperatură 
Ja care il expuneam, moleculele prea ae mult nesupuse 
acelor încercări de elastică alaptare nesuportând aseme- 
nea grave abateri dela regulamentul tradiţional al casei 
Şi așa, în seara zilei întâia de Crăciun, mi-am dat altă 
puţin primejdioasă şi burgheză: 
use, în „Femeia Mării” a lui Ib- 
aglomerat şi gălăgios al teatrului ”Co- 


ALEXANDRU MARCU 


Jung până la schitul de maici de sub coliua 


olea, cu stele, buhai, capră 
înecată în jeratec, pentru 
plăcinteie cu poale în 
ţile toate, câte îndestu- 
sau ae celelalte mul- 
eră peste cu 

» un oraș de îndestulări pc pipote 


petrecut primul meu Crăciun în Italia, cu ani 


mâni“ întocmită de N. Davi- 


descu şi ediția doua din. 


„Cleștar“ al lui Cicerone Te- 
odorescu. “ | 

Tot în acest loc trebue si- 
tuată antologia în care poe- 
tul Emil Giurgiuca a prezen- 
tat „Transilvania în poezia 
românească“, antologia „Ar- 
dealul cântat de poeţi“ a lui 
Matei Alexandrescu, „Anto- 
logia Latină“ a poetului ie- 
șan Petri Stati, antologia 
„Plugarii condeieri din  Ba- 
nat“ a lui Gabriel Țeplea şi 
„Antologia rădămțeamă“  ţi- 
părită de E. Ar. Zaharia. 


PROZA SCURTA. — Deși 
se spune că ar fi fost cu de- 
săvârșire necăutată și, deci 
neglijată, proza scurtă (nu- 


vela, schița, povestirea, 1m- 
ie, etc.), sa 


presia de călător 
bucurat de multă atenție 
din partea scriitorilor şi de 
suficient interes din cea a ce- 
titorilor. In' afară de  reedi- 
ţările din clasicii sau  serii- 
torii noștri consacraţi, — ce- 
eace dovedește că proza lite- 
rară scurtă este, totuși, gus- 


tată, — au publicat noi volu- 


me autori ca Ion Minulescu 
(„Cine-i autorul acestui ro- 
man sensaţional ?* — îl tre- 
cem aici de oarece nu este 
roman propriu zis —), Vic- 
tor Papilian  („Manechinul 
lui Igor și alte povestiri de 
dragoste''), V. Beneş („Semn 
rău“), Tudor Măinescu („In- 
tâmplări vesele pentru oa- 
meni trişti»),  Ladmiss-An- 
dreescu („Ochiul din ne- 
guri”), George 
(„Escadrila albă“), Sabin 
Velican  („Frumoasele“ şi 
„Drumul Sevastopolului“), 
P. Basiliu („La Prut și înain- 
te peste Nistru“), Dorin Ilie- 
scu (,„Procestu lu Ilie Sfert”) 
Ion Pas („Simple întâm- 
plări“), Valeriu + Mardare 
(D'aia am divorțat“),  Con- 
stamtin Riuleţ („Mânia lui 


" Hercule“), Mihai Constanti- 


nescu („Mormântul  Urieşi. 
107”), C. Inârişiu „Necazu- 
rile unui Lungan”), St. A- 
lexiu („Un em al dracului“), 
Eugenia Mureşan  (,„Innie- 
rea farizeului Eleazar“), Gh. 
Chiper („Târgul  trăzniţi- 
lor“),  YV.  Cempilu-Cheatră 
(„Viaţa lângă cer“), Gh. Bă- 
ileanu  (,„Răzmerița Baira- 
mulu: Domnesc“), Leon Şan- 


dru (In umbra anilor“). 


Fantasticul, 
simplu, 
mensiunile literare sunt ex- 
ploatate cu egal interes. Nu- 
vela, şi schiţa au căpătat noi 
miădieri și-și afirmă, vitali- 
tatea împotriva tuturor ad- 
versităţilor. Şi este aşa de 
„căutată“ îmcât putu să a- 
pară şi o carte postumă: Vo- 
lumul „Miss“ al regretatului 
G. M. Zamfirescu, 


In cadrul cestui paragraf 


epicul pur şi 


“reținem „Faptele și vitejiile 


lui Ştefan cel Mare și Sfânt“ 








(„Lina“), 


Acsinteanu. 


comicul, toate di- - 





de Simion T. Kirileamu, „Pie- 
trele de vad (III)“ ale d-lui 


Em. Bucuţă şi „Drumurile de - 


lumină“ ale : 
Radu Cosmin. 


peregrinului 


„ROMANUL. — Cu toate 


„ volumele, reeditate ale ro- 


mamncierilor noștri consacraţi 
recolta lui 1943 în sectomit:. 
romanului a fost  zgâreită. 
Cezan : Petrescu), (Ochiul. 
Strigoiului“), Tudor Arghezi. 
Ton Agârbiceanu: 
(„Licean odinioară“) Otilia... 
Cazimir („A murit Luchi“), 
Damian Stănoiu („Preot fără. 
voie“),  C. Ardeleanu („O 
crimă“) şi atât dacă Radu 
Tudoran nu-și publica, „„Ano- 
timpurile“, Octav  Şuluțiu 
„Mântuirea'“, 
nu! „Soarele răsare noaptea“ 
Mihai Pop „Undeva pe un 
țărm“,  'Demetru  Iordana 
„Fata doctorului Ambrozie“, 
Dan  Petraşimeu „Cora și 
aragostea”, Eusebiu Camilar 
romanele „Cordun“ și „Pră- 


__pădul Solobodei“, Sebastian 
Popovici „Vătatul Neculai“ și :. 


Dinu Pillat „Tinerețe ciu- 
dată“. 

Dintre scriitoare, d-na I- 
oana Postelnicu a apărut cu 


„Beznă“, volum de răspântie . 


pentru autoare, loana Pe- 


trescu cu „Jocul de oglinzi“ 


şi Sofia Arcan cu „lana hoi- 
nara“, 5 

Iată  tapte ce contrazic 
credința unora că scriitorii 


“nu ar mai lucrat decât nu- 


mai la romane. 


ESSEUL.— Foarte cultivat 
în periodice, esseul a dat șiel 
o recoltă modice: „Insula lui 
Buthanasius": de Mircea E- 
liade, „Comentarii ia legen- 
da Meşterului Manole” de 
acelaș, „Amalgam” de Liviu 
Rebreanu, „Aspectele din ci- 
vilizaţia clasică” ale lui C. 
Gerota „Tradiție şi cultură” 
de Ion Pillat, „Destinul idei- 
lor“ de Nic. Roșu, „Răsfoind 
clasicii” de Î. M. Marinescu, 
„Aspecte culturale” de Gr. 
Tăușanu, „Orient și Occi- 
dent” de Anton Dumitriu, 
„Rilke” de M. Saras, „Giono“ 
de Ion Schinteie, aceasta e 
totul. 


TEATRUL. — Teatru au 
pubilcat V. Voiculescu 4,,De- 
miurgul“ şi „Duhul Pămân- 
tului“) — o surpriză pentru 
mulţi dintre cetitorii poetu- 
lui V. Voiculescu! — și Ion 
Luca („Femeia Cezarului“, 
„Morișca“ și „Amon-Ra'“). 


CRITICA. — Absentă sau - 
cel puţin, reclamată impe- 
rios de către condeiele dătă- 
toara de ton în presă, critica 
literară a fost reprezentată 
numai de profesorul D. Ca- 
racostea („Critici literare“, 
„Creativitatea  Eminescia- 
nă“),-de elevul d-sale Ovidiu 
Papadima („Creatorii şi lu- 
mea, lor“) şi de nume ca M 
Dragomirescu şi E. Lovines- 
cu, — amândoi decedați în 
cursul anului, — Vladimir 
Streinu, Tudor Argbezi, G. 
Juvara, Al. Ciorănescu, D. A. 
Vasiliu, Aurel Vasiliu, M. 
Iorgulescu, eto., care, taţi, se 
ocupă mai mult de trecut 
decât de nevoile prezentului. 
O critică propriu zisă și „la 
zi” ne-a lipsit în 1943. 


LITERATURA PENTRU 
TINERET. — Considerată 
drept gen neartistic, litera- 
tura pentru tineret nu a pre- 
ocupat pe nici unul dintre 
marii noştrii poeţi şi proza 
tori, deşi, după pilda, cel pu- 


culescu, de când era student la Unio 


versitatea din Roma. 

Cuvintele calde şi semnificative 
ale lui Gentile, imtenţia sa pik prin= 
de trăsăturile cenacteristive ale t4- 


Mircea Strei-. 


Iată încheerea prefeței: „Dar şi 
in aceste Fragmente, teoria e depă- 
şită de sentimentul foarte viu pe 
care Diculescu îl are despre „„freu- 
mătul lucrurilor” și de pacea senină 
a artei, Poetul învinge pe gânditor. 
Dar aceasta e poesia, fără de care 
gândirea asupra artei devine stear- 
pă și se pierde” (pag. 10). 

Când critica lui Gentile tae fără 
milă atunci când stabileşte valoarea 
sau non-valoarea celor ce s'au scris 
în Italia contemporană despre artă 
şi literatură și că, 
nimeni până la Diculescu, n'a făcut 
mai înţeleasă şi mai . simțită opera 
ui De Sanctis. nu văd cum la noi 
sar putea Susține contrariul. 


A cm a a EEE cr Rr aa a 


5. casttiiiiniocaa —— - 





ţin, ai unui genial precursor 
european, Andersen, nimeni 
nu poate avea serioase moti- 
ve de dispreţ pentru cartea 
destinată a fi hrana  sutle- 
tească, a copiilor și tineriloi 
noștri, şi, cu toate că, aceas- 
tă carte, este foarte căutată. 
Dar tineretul nu a fost uitat. 
Dacă mu am pomeni decât 
lucrările unor D. Ionescu- 
Morel, Moș Nae (N. Batza- 
ria) și Teodor Castrişanu, şi 
tot ar îi deajuns. 


PERIODICELE LITERARE. 
— Deschizătoare. de drum şi 
orizont românesc şi aducă- 
toare de nume şi mesagii noi 
Au fost, în 1943, revistele: 
Revista Fundațiilor Regale, 
Convorbiri Literare, Gândi- 
rea, Vremea, Basarabia, Lite- 
rară, Dacia  Redivivă,  Ka- 
lende, — toate apărând în 
Capitală, — şi provincialele 
de neclintită ţinută româ- 
nească, și literară:  'Transil- 
vania, Cuget Moldovenesc, 
Cetatea Moldovei, Revista 
Bucovinei, Bucovina Literară, 
Țara, Revista, Basarabiei, Ra- 


muri, Meridian, 'Gând şi 
slovă oltenească. 
TRADUCERILE. —  Ava- 


lanșa, de romane streine ce 
ne-a cotropit și în 1943, cu 
volume din ce în ce mai ma- 
sive şi mai în pripă traduse, 
se datorează, în afară de 
apeculaţiile şi  conjucturile 
comerciale ale editorilor, și 
dorului cetitorilor dea evada 
din cunoscut și prezent. Ne 
găsim, așadar, în fața unor 
preferințe ce deschid multe 
posibilități scriitorului ro- 
mân, căci cartea cea mai că- 
utată este romnul palpitant, 
romanul cu peisagii exotice 
și destine omenești stranii. 
Massele au, cu alte cuvinte, 
nevoie de literatură distrac- 
tivă, Ori, traducerile din au- 
torii streini satisface tocmai 
această necesitate. Iată un - 
teren virgin pentru toţi pro- 
zatorii noștri câţi se plâng 
că nu au cetitori. 

Editorii noștri nu comer- 
cializează așadar decât nu- 
mai traduceri cari „merg“. 
Dacă lucruril s'ar prezenta 
altfel şi dacă toţi cei ce ti- 
măresc traduceri ar umbla, 
în primul rând, după opere 
clasice, versiunile românești 
din, Shakespeare, Bernard 
Shaw, Eugen O'Neill şi John 
M. Synge ale unui Dragoș 
Protopopescu. şi versiunile 
românești din Lope de Vega 
ale lui Al. Popescu-Telega ar 
cunoaşte mai multe «ediţii. 


INCHEIERE. — Judecând: 
obiectiv, anul literar 1943 nu 
a fost abundent.  Judecând 
însă la fel de obictiv, acest 
an s'a soldat ru apriţia unei 
serii de opere ce îi fas cinste. 
Caracteristica dominantă a 
fizionomiei lui a fost cea li- 
rică. Nici mu se putea altfel. 
Ca literatură ne mai găsim 
în plin lirism. Câteva condeie 
viguroase au mai dovedit că 
muzele nesocotese, câteoda- 
tă, chiar şi zgomotul arme- 
lor. Acest din urmă fapt re- 
zultă, în primul rând, din 
bogata producție manifesta- 
tă îm toate revistele ţării. 
Dim acest punct de vedere 
„anul literar 1943“ nu poate 
fi considerat sfârșit. Sămă- 
năturile lui nu au fost încă 
nici culese, nici valorizate. 
Iată, de ce bilanţurile rămân 
arbitrare. 


TRAIAN CHELARIU 





O PREFAŢĂ 


Deși mă gândeam să fac o recen- 
zie asupra Criticii lui De Sanctis 
(Cluj-Sibiu, Cantea Rom. 1942, de 
Leon Diculescu, impresionat de pre- 
fața elogioasă a unui om cu nume 
cunoscut ca filosoful Giovanni Gen- 
tile, mam hotărît să amân acest lu- 
cru pentru altă dată. E 

Nu e vorba de prezentarea politi- 
coasă a unei lucrări, ci detelul cum 
un mare gânditor, ridicat cu mult 
deasupra lumii contemporane şi ca- 
re în cadrul culturii și problemelor 
în jurul lui De Sanctis, înțelege să 
situieze poziţia d-lui Diculescu. După 
ce Gentile ne amintește de întrecerea 
de studii ce au dat ocazie la atâteu 
polemici asupra marelui critic, după 
ce ne spune cum toți stiulioşii credeau 
că suut cei mai adevăraţi și legitimi 

„urmași ai lui De Sanctis, urmează: 

„Diculescu, în această privinţă, nu 

avea îndoeli. Urmași, adevăraţi con- 
„timuatori, autentici comentatori ai 
gândirii lui De Sanctis, el nu vedea. 
Ştia bine că iluștrii scriitori ivalieni 
voiseră să aducă lumină şi sistem, în 
ideile lui De Sanctis, dar despre a- 
ceştia socotea că lucraseră şi nsu- 
pra esențialului, ei asupra a c2eace 
în De Sanctis e accesoriu, dacă nu 
străin gândirii sale vii”. Diculescu 
vede altceva: vede pe criticul „care, 
învestit cu sensul și wvieața amtei, 
intră el însuşi în procesul creator al 
artistului, face să renască opera sa, 
având ochii deschişi asupra vieţii 
care pulsează înăuntru, întrun avânt 
de genialitate; care face din specta- 
tor un actor, ba chiar un poet, in 
care orice poezie se realizează și îşi 
desvăluește secretele sale”. 

„Modul nou de a privi pe De Sanc- 
Us, vine ca 0 confirmare a ceeace 
Gentile și alţii bănuiau despre Di- 


nărului de atunci, setos de a cunouș-. 
te toate manifestările culturale ale 
Italiei, dau un portret care sinteti- 
zează merite ce ne fac cinste nouă, 
Românilor. 

Scopul principal al studiilor sale 
în Italia, era să cunoască adânr lite- 
ratura italiană, nu atât în cele par- 
ticulare „ci în spiritul, în semnifi- 
caţia ei, în istoria civilizaţiei, în cele 
mai înalte mamifestări artistice și în 
special poetice, precum şi în gândi- 
rea lor profundă”. 

„Și fiindcă Diculescu se încumeta- 
se să studieze pe cel mai gemial din- 
tre istoricii moștri — istoric al litera- 
turii de singulară pătrundere vritică 
și de grandioasă energie constructi- 
vă, Fr. De Samctis, acesta deveni au- 
torul său. Toate scrierile lui De 
Sanctis, el le-a citit atunci, le-a re- 
citit și a meditat asupra lor cu 0 
impresionumtă înțelegere. 

„Ochiul său blând și afectuos : în 
conversație se însuflețea, scânteia de 
vieaţă interioară, care se sforta. să 
se reverse în cuvinte, dar se oprea 
umeori simțind greutatea aceluiaşi 
tumuit pasionat al ideilor care clo- 
coteau vijelios înăuntru, în întune- 
rec, cu grămada,în căutare de lumi- 


« 


nd totuşi scrie că 


i 








— Dar tot nu cred că s'au iubit, părinte. Mal știu 
și eu? Acum nu mai picep nimic, Cum, Doamne 
iartă-mă, aş mai putea pricepe dacă, să vezi Sfinţia 
ta, am aci la iniraci, un jungher care ici mă înjun- 
glie și,ma ioi sizezeieşie, in creșiet parcă am un rac 
care imi mușcă gânduriie, să nu mai fie nici liniștite, 
nici întregi. 

Dumnezeu a dat iubirea ca să liniștească ori să 
chinuie suiieteie oamerniicr? Ce az îi dacă n'um cu- 
noaşte-o?i 3 

Uite așa cum suni eu, bătrână, zbârcită, trasă de 
greutatea ani:or spre pământ, şi tot simt aici ia îni- 
mă, jăratecul iubirei, Dar să ştii părinte că iubirea 
cea mare, trăieşte numai colea, în inima mamelor, 

«lar te necăjesc „părinţeluie, și tare te poltesc să 
mu te superi; iaca piec. Nu-i nimeni vinovat, şi pă- 
cai mi-ar fi să mai chinui şi pe alții cu dureriie meie, 

— Ba nici o supărare, coană Agiăiţă. Te asculi 
cu plăcere și adesea ori mă rog lui Dumnezeu, să te 
țină în puteri, să te bucure, şi să te linişiească, 

— Nuraci El mă mai poate ajuta; în oameni mi-am 
prăpădit n&dejdile. Au izecult trei luni şi oamenii n'au 
dai nici ua răspuns la scrisorile și întrebările mele. 
Ce le pasă lor de sufletul meu? Şi când știu, — Dume 
nozeu să-l ierte, — de la Voicu, ce mare-i prăpădul 
răsboiului, mi se strânge. inima cât o alună și ină 
topesc iaca-așa. Focul ceresc să-i ardă, părinte, da- 
că mi-or dobori copilul! PP 

Mică la trup și adusă puţintel de spate, cu ochii 
veiz. şi iniacramaţi, imbiâcată în haime negre, şi 
legată cu un bariș de mătasă, Aglaia făcea im fie- 
care zi acelaş drum, oprindu-se ini la casa părin- 
teiui Şiirbu, unde-şi aeschidea suiletul, apoi se a- 
bauea pe ia Smărăndija, nevasta invăjătorului ivă- 
nescu, şi ea e:a singu;d, pentrucă îi plecase bărba- 
tul, chiar dela îrcepuiul răsboiului, dar avea mai 
mult curaj decât couna Agiaia; era şi tânără şi se 
mai lua cu viaţa, 

— Tăria asta, spunea Aglaia, vine de-acolo, din 
inimă, dur asta nu se chiamă că-i mai tare inima, 
ci că dragostea-i mai slabă. 

De acoio trecea pe ia domnul primar, care o îm- 
bărbăta, spunandu-i veşti bune, cum luptă ostașii 
noștri, cum seceiă în dușinani ca iu pEpuşoi, şi cum 
se mi:a toată iumea de vrednicia țiacailor care ue 
apără pămăntul, în starşit, trecea pe la Suzana, ne- 
vasia iui Alexandru și nora coanei Agiaia. Aici se 
amăra ca şi cu Smărândiţa, Tânără și ea, sburdal- 
nică, mai mult cu ochii in oglinzi, şi toarte arareori 
cu gându: la Alexandiu, pentru cure se topea biata 
băirană. fatr'o zi a găâăsii-o cântând cu foc un cân- 
tec de iume, deprins deia un locotenent care a fost 
cu le:etoanele prin sat, 

— Bine tato, cine ştie ce-o fi făcând Sănduc; poa- 
te-i rănit, poate-i boinav și poaie, Doamne iereşie, 
e mori, și tu cânţi cântece pe care nici să le îi as- 
culta; nu s'r îi cuvenit penitu o fată cumsecade! 

- Nu-i nici un rău, memaă, Cânt şi eu de năcaz, 
Parcă nu mă doare şi pe mine inima? 

— O îi, şi eu te crea, dar tot ar uebui să se vadă 
teaba asia, 

In aitu zi a găsit-o în mare petrecanie cu alie 
două prietene şi oi copciuiandna, caii spuneau ei 
ca's truţii ietelor, insă coana Hgiaia a înţeles c&-i 
lucru necurât, şi amariiă, sa dus de-adreptiul ta pă- 
riniâi€ şiirhu. | 

— «bd uu iubii, sând s'au luat, ori nu, asia nu prea 
ştiu, părizte, dar acum, inima ei nu mai are drugoste 
in ea pent:u S&nduc. n] 

— Eşui şi quzizeata presa necăjită, şi de asta in- 
tii la bânteii. Şi apoi nici nu pot îi toaie inimile la 
iei. iaca de piidă unui piâng cana ii doare, dar alţii 
se împietresc şi tac, mormant. 

— se poate, dar nimeni nu cântă şi nu joacă poica 
când îl doare și nimeni nu plânge când ii e bine. 

— Şi pe uwmă mai e şi tinereţea îetei,.... şi dacă 
îi Mau Cnibzui Şi dumnea.a... ganueşie-te la suiletul 
iui Alecu, ce-ar uiia e: toate Gsiea,. Deaceia zic că 
mui bine ax îi, să mai tăcem, și eu şi dumneata coa- 
ua igiaia. 

hi uxemiat statul părintelui, şi n'a mai spus nimic 
la nimeni, GGr Bici pa ia Noia-su aa mui du Cu tm- 
pui, hu Sa Hi dus nici pe la Smaiandiţu, penuucă 
ŞI GCOIO d GASI 1Atro zi petiecame muie cu Cantec 
ȘI cu ie;e suaimne, Altă daia a gasit ușu incuiaid, cat 
a Simt mMișCcasi in casă și înuo zi a auzit că diurna- 
neăei,  cucoanui domnuiui invățăor sa dus inu'o 
excusie cu „Echipa de geniu“. 

— WGi Sunt oumenii boamne! La puțini le mai 
sânge: initia! 

iamai ea, bătrânică şi slabă, nu se mai liniştea. 

%* 

Avusese trei fete și trei băieţi. I-a crescut cum a 
putut, Din muncă cinstită și diu mila oamenilor de 
bine. Pensia care-i rămăsese dela brigadirul Vintilă 
Voicu, bărbatul ei, era prea mică ca să poată ințe- 
lege ceva din ea. A avut şi zile bune, dar de atunci 
decând s'a dus Viniiiă, fluerâna cu traista pe băț, 
să se baiă peste Dunăre cu Sârbii, n'a mai avut viu 
ță liniștită. Nenorocirea ei s'a tras de atunci, dala 
iiueratui acela vesei, ai lui Voicu. Mulţi ani s'au în- 
șiiat de atunci, ca mărgelele, — mărgele negis — 
pe îirui vieţii ei. Cât era de frumoasă viața atunci, 
cu 3U de ani în urmă. Ea avea numui 23 de ani, era 
tzumoasă și se juca toată ziua cu Ionică, Anica şi 
leana, cei trei copii ai lor. Brigadirul Vintilă Voicu 
eru tânăr și inalt, spătos și voinic, de se trântea cu ur- 
şii în pădure. Viaju era frumoasă şi liniştită. Dar într'o 
zi, s'a pomenit Vintilă chemat ia răsboiu, Nu știa nici 
ei, nici coana Aglaia, şi nimeni nu știa ce-i răsboiul. 
A tost mai mui: o joacă, în care a intrat şi Voicu 
iluerând, a trecut Dunărea şi după vre-o 4 luni, s'a 
ag iot voios, dar cu o umbră de tristețe peste 

e, 

— Bre Aglaio, răsboiul nu-i aşa cum scrie în căr- 
țile cu chipuri. Baie tunul maică şi te plouă cu 
glocmţe, Flueră moartea ps la urechi; dur bine c'a 
trecut, 

Muit timp n'a avut ca să se bucure, nici el şi nici 
coana Agiaia. A venit pe lume Niculaie, ait iăcău 
dolotan ,dar odată cu el a venit şi-o concentrare de 
trei iuni după care Vintilă s'a întors mai bătrân, 

Pe ummă s'a născut Maria şi-a mai venit o concen- 
trare de 6 luni din care s'a întors slab, sbărcit şi în- 
grijorat. Se mânia ușor, și îl băteau necazurile, 
Coana Agicia obosise şi începuse a se sătura. N'a- 
vea nici spor și nici bucurie. După alte câteva luni, 
liniștite, în cure gospodăria s'a mai prins, şi î-a mal 
venit și voioșia parcă, s'a arttat întunericul cel 
Mare. . 

Intr'o noapte s'au trezit cu toții în sunetul clopote- 
lor, în băiaia tobelor, şi în cântecul muzicei. Au 
crezut că-i petrecanie mare, şi au sărit în uliţă, dar 
după ce au ciiiat despre ce-i vorba, s'au întors trişii. 
incepusesă războiul cel mare. 

A doua zi, de cu noapte, Voicu s'a pornit pe Jos, 
spre regiment. Tot cu traista atârnată de băț pe 
spa'e, dar fără <ă mai fluere, ca acum patru ani. „Sânt 
sergent, Agiaia, şi dacă noi gradaţii n'om fi de e- 
xemplu, ce să mai zică leţii“, | 


ora omora n n E PE pretentia ba 
TIPOGRAFIA „UNIVERSUL“ S, A BUCUREŞTI STR, BREZOLANU 23 











- nuvelă inedită — 


Aglaia a rămas piângând, privind ia cei cinci 


COP, Care se uitau ledumeniţi, şi de abia invâriindu- | 


se ae groasă ce eru. se pornise şi al şaselea care 
treama să se ciieme Aiexunuru, 

Ascunzându-şi supăiarea, voicu şi-a sărutat co- 
pilaşu şi soția, priviudu-i cu un zâmbet pe sub mus- 
iațu, aa cu două iacrimi in coițul geneor. ieşind in 
baiăitură, sa apropiat de boii iui cubi Şi anari, cum 
aipi nu erau iu toi județui, şi. cu muia biandețe 
i-a sărutat şi pe ei cniar pe boi, „Hămaneţi şi voi cu 
bine, anma:e mânăre, că vumnezeu şue cun ne-om 
mi vedea”. Agiaia se piâpadea piangaad pe in- 
tunăate, apoi prmzându-și capul in paime, su clă- 
tinai ca baia ae vâni şi sa oprit cu umarui de sial- 
pu: ceardacuiui. Voicu s'a pornit, aar nu pe poartă 
ca de obicei, ci prin fundu! livezii, dealuugui 0go- 
rului, ieșind in tânaţui de sub pădure. Luna semana 
din beișug gi:ăunțe de ilumina care siraluceau tru- 
mos in paimeia frunzelor de păpuşoi, kacoarea nop- 
ţii cădea în boabe mici de roua peste vrăbioii spi- 
celor de grâu, iar zările întumurate se rumeneau a 
20ri. Căna a ajuns sub pădure, «colo unde se ispră- 
via şi iânaţui, Voicu s'a întors cu fața către moși- 
oara ce se pierdea in iund spre livaad, și ;iăcând o 
cruce mare, a ingenunchiat, sărutând brazda verde 
și udă a ogorului dela care şi-a luat rămas bun; „eu 
m'oi duce și m'oi mai intoarce poate, dar tu rămâi 
aici şi să ai grijă de nevasta şi tiăcâii mei!” 

A intins valea şi când s'arăta ziua, sergentul Voi- 
cu Vintilă era cel dintâiu care intrase pe poaria re- 
gimentului, 

* 

Agiaia se închina secuă după seară la Maica 
Donuaului, citind Psaitirea iui bavid, Stiintele £van- 
gneiu, Visui Maicei borinuiui Și viațu Srântulu Iiu= 
cenic Gheorghe. Piangea şi aşiepia vwemurându-i 
inima, decăteori se auzea scdrțamd poruja, ori ci» 
inandu-se uşa; Voicu ai ei nu venea, 4 primit o 
veste, pe urma alta, apoi o scrisoare numa de câ- 
teva randuri scrisă pe-o coaja aibă de mesteacăn: 
„Sand bine Agiaie, și aştept să viu acasă, Ce-mi 
iac bdieţii și giuncanu mei aragi? Dumnezeu o să-mi 
ajute pentu e, să mă întorc“. 

Căzuse iarna grea, cu viscol furios şi cu zăpadă 
multă. Nu se mau vedeau decât vâriiuuuie negre ale 
turcilor deia gard, ca niște pete, semănate pe în- 
tinsul zăpezii. Pârtii adânci, prin care se mişcu în- 
cet, câte a temeie cu caăidăriie cu apă, sau cdie un 
bătrân sprijinindu-se în toiag. Odată cu începutul 
iernei, a venit pe lume și Alexandru, voinic şi dolo= 
ian, semănând leii cu Voicu, Aglaia slăbită, a suterit 
greu, și de-abia se sculase din pat. Noroc de mama 
Maria, bătrână dar hamică şi săritoare, care era 
mâna ei cea dreaptă. i 

Vântul urma prin homul negru şi iluera urit prin 
podul casei. Maria, mama Agiaiei, stătea ghemuită 
pe cuptor și povestea in șoapte, basme lungi, cu feţi 
irumoși, pâna ce unul câte unul adormeau toți ne- 
poţeii. Undeva, spre astinţit, se auzea întundat, bu- 
buituli tunului. Frontul din Bucovina se apropla de 
satul ior, şi asta era pe lângă toaie supărările, o 
grijă nouă. 

Priveşte, mamă, cum arde cerul acolo în zare, zise 
Aglaia, uitându-se prin ochiul înghețat al ferestrei. 
Prăpădul pamântului! Şi când mă gândesc că prin 
aşa prăpăd s'o îi luptâna şi Voicu al meu. 

— Faci a cobii, Agiaie; nu te mai gândi Ja reie. 
Dumnezeu loveşte pe cel mai rău, și doar nici tu 
nici el nu sunteţi printre cei din urmă, 

Intr'an târziu, după ce cu toții s'au liniștit, ador- 
mind, s'a auzit un ciocănit grijuliu în fereastră. A- 
glaia a sărit speriată. 

— Cine-i acolo? 

— Eu, Vintilă Voicu. 





Ușa s'a deschis grăbit şi Voicu s'a prăbușit pe un 
Bcaun. Avea ochii roşi, mâinele slabe, şi o barbă 
mare ca de călugăr. Și el și Agiaia au început a 
plânge, privindu-se nedumeriţi. Speriaţi, copiii s'au 
ascuns pe cuptor, uitându-se pe după cotloane și 
ocnițe. 

* 

Trei săptămâni, a stat acasă, tlăcâna sărbătorile 
între ai lui, spălându-se, curățându-se și întinerind 
parcă „I-a iost puţin ca să poată spune prin câte 
a iiescut, dar tot a putut afla Aglaia cam cum e 
răsboiul. i 

— Mânia lui Dumnezeu, .să ştii, asta e răsboiul. 
Nu-ţi mai amintești nimic și de nimeni, când încep 
a curge ghiulelele și a țăcăni „căţelile” de mitraliere. 
Ţi se sburlește părul, carnea pe trup ţi se încreţește, 
și îți vine, nu știu cum, să te răpezi înebunit la duş- 
man și să-l muști cu dinții, numai să-l astâmperi. 
Greu de spus ce-i acolo, dar și mai greu să treci 
prin el, 

Agiaia se îngrozea de toate câte le povestise 
Voicu, Cum ardeau de vii, cum mureau siârtecaţi în 
mii de bucățele, cum cădeau în genunchi loviți de 
glonte drept în numele Tatălui, 


După ce-a plecat din nou, somnul ei devenise plin 


de groază. Il vedea pe Voicu arzând, murind, îne- 
cându-se în sânge, şi câte altele. Iar a început ru- 
găciunile. Slăbea şi muncea din greu, . 

Imtr'o zi a chemat-o vătăjelui, la primărie. Nici 
cedată nu i s'a întâmplat treaba asta, Era îngrijorată. 
Ci-o fi vrând de la ea? 

Primarul, un gospodar bătrân care a fost sergent 


UNIVERSUL LITERAR 









de MIHAI CONSTANTINESCU 


în răsboiul dela 77, a primit-o izumos şi i-a vorbit e- 
moţionat : 

— „uoană Aglaie şi eu am fost ia răzbei, Asta 
nu-i ce gumă, Numai că eu n'am uvut ci.istea şi nici 
DOiOcui iui Voicu, Am iost biastamul su urasc şi 
SG-mu văd Moșia rupiă în QQCua, Qui, SiăVa Worinuiut, 
aparată voiniceşte ae uGcă Biavi cu Voicu. iaca, 
am primit scrisoare deiau regiment, precum cu Voicu 
esie cei mai brav sergent şi că a primit decorația 
Bărbăţie și Credinţă“. 

Inima igiaiei se tăcuse cât un bob de muștar. [i 
trremurau puzeie şi era numai ochi. Prosimijeu ceva 
rău, dar când a aiiat că-i vorba numai de vestea de- 
cotajiei lui Voicu a citat ușuraiă şi a tacut o cruce. 

Primaârul a privit-o cu ochi ageri şi cu gias trenu- 
rător a continuat: 

— Sa șui aumaeaia. Voicu este cinstea satului, am 
şi dai cuvânt SG se ridice colea 1 aja piumneliiei O 
cruce maie de piauă n amniiirea și penru cinsurea 
erouiui Viatua voicu. 

— Cruce, comnuie primar, de ce cruce? 

— Penuucă iupiaâtorii bravi râăman ucolo pe 
câmpul de bătăne. ki sunt stcupii inupți în pamun- 
iu acestia pe cale îl apără de-upururi, NU se mai 1n- 
torc ia caseie lor, 

— va sa zică tot a murit ? Imi spunea mie inima? 

A încercat să piângă, dar nici usia n'a 1ost ciiip, 
căci sa prăbușit, şi au dus-o alţii, până în deal .a 
casa ei. incet, a trecui şi durerea uceasia, iăcand 
loc altșia, şi apoi alteia; că aşa e viața. in fiecare 
Duminecă aprindea o lumânare la crucea ue pia- 
tră din tața primăriei, „Crucea lui Voicti”, aşa îi spu- 
nea toată lumea. 

Anii teceau, dar nenorocirile n'au prea înconju- 
IGi-0. Înuro zi Sa ZguGuit Satu UȘA (i uetunuăl nopi€ 
partea pietnișului. vupă caava vieme a lit cu ue- 
NO:Qcileu d PUOu-o to: pe ea. L0nica, ce ea ucu lud- 
cauaş a gasit un iei de tub de tiez, pe care l-a G- 
runcui în 10c. O pocnitură și nu s'a es nimic cin 
trupşorut iui; a iost sutiat ca un scrum de ţiguia, Nu- 
Mu: undevaș intrun copac, au gasii oameul un pi- 
Cior și-o bucată din capul lili. Hui, numa O zGr2auță 
însangerad întinsa într'un sicriu, dupa care piăngea 
coana Agiaia biestemand rGzboiui şi piangeau wa- 
te mameie din sat. 

— Nu-l mai odihni, Doamne, pe acel care a scor- 
nit tunul și răsboiul. Lin tun are să se uaga priapadul 
lumii, 

Lur şi durerea asta a trecut. Au crescut ceilalţi co- 
pii ca nişte tiori, trumoşi, cuminţi şi Duni, dar cara 
cum creș:ea, sbura de a casa ei, şi sau imprășiuat 
toți ca pulii de potarmche. Numa Wicoiue su uies 
mai Iau şi după ce sa dus ia oșure, sa piăpadit 
fără să se mal intoarcâ. A scris la regiment, și iu po- 
liție, dar n'a ailat nimic. 

Toate supărariie insă le ştergea Alexandru cel 
mic, şi care sa nascut in idyna uce:a grea, cand s'a 
mai imtois odată Voicu. Alexandru e:a și ozhu şi su- 
fel e:. vacă toţi ceiiaiți sau indepaiiai, opriudu» 
se tiecare la grijiie lui, apoi Aiexana:u a rămas cre- 
dincros iângă casa bătrânească. Adevărat o că in:r'o 
zi sa aprins şi inima iui. 

— Nu ui supărată mamă, că alta-i dragostea pen- 
tru ea, dar așa e făcut de Dumnezeu. 

N'ar îi fost nimic, însă i se părea Agiaiei că nus 
potriviți unul pentru aliul.El învățase şi eru silvicui- 
tor, om serios cu leaiă și răspundere, și ea, iata unui 
pădurar care după ce învățase câtevu cluse la oruș, 
acuma își purta lenea pe ulițele saiului. Dar inima 
îi inimă și n'are nici Ocuu şi nici minte. S'a impoirivit 
coana Agiaia, s'a rugai irumos de Alexandru, dar 
n'a fost chip. 

— iubire: nu-i poţi pune frâu, nici şea. Dragostea-i 
oarbă, mamă, și cea mai rea din lume dacă-ar îi, 
tot una. 

- — Nu zic, dar măcar de te-ar iubi. Ai de dus cu 
ea o viată întreagă şi dacă femeia n'are inimă, nu-i 
bună nici de jug. Gospodăria se iace oricum, dar 
căsnicia bună, numai înire oameni cu inimă ss tace. 

— Ai dreptate, dar ce-ași putea acum? Dacă ea 
n'ar avea inimă, să știi că am eu și pentru ea. 

N'a avut ce se tace, şi înii'o zi de toarnă, glodoa- 
să şi cu cerul pioios, Alexandru sa dus ia cununie. 
Couna Agia:a -i privea intăcrămaiă, Cat era de iu- 
mos ! Inait, cu ocnii verzi ca verdele primaverii, cu 
mustaţa aurie și cu râsul pe buze. 

M'a trecut un an și intro zi Alexandru a intrat în 
casă, abâtut şi. întristat. 

— Ce ai pe suilețel, maică? 

— N:mic. Mă duc ia datorie. Mi-a venit și mie 
rândul; s'a porni! războiui. 

Ochii Aghaiei s'au oprit în goi. Mai auzise cândva 
asemeneu cuvinte. Demuit... cândva... 

In mintea ei apăru chipul lui Voicu: înalt, voinic, 
tânăr, așa cum era acum Alexandru, Trist, i-a vorbit 
la fel atunci, de mult „apoi a plecai. 

Cu brațe slabe și uscate l-a cuprins şi l-a îras 
până la gura ei; l-a sărutat şi l-a udat cu lacrămi. 

— Să trăieșşii bine cu Suzana, mamă, Să ai nă- 
dejde în Dumnezeu. Tata nu s'a mai întors, pentru că 
a iost să plătească birui şi pentru noi. Dar eu mă 
întorc, să n'ai grijă! 

—s.„.să te întorci maică... și taiăl tău. 

1 s'a oprit un nod în gât şi buzele i s'au umilat. 
Tatăl lui Alexandru nu s'a mai întors. 

Intr'o noapte de vară, cu cerul însielat şi cu pă- 
mântul împodobit de bogăiii, Alexandru a plecat. A 
luat-o prin grădină, de-a lungul lanului cu grâu, 
apoi prin fânaţul de sub pădure și de acolo s'a pier- 
dut în noupte, 

* 

— De trei iuni, părinte, n'am mai primit nici o știre! 

—— Nu-ţi prăpădi nădejdea; Dumnezeu are să te 
ajute, 

In fiecare zi, uşile casei părintelui Știrbu se des- 
chideau binevoitoare şi părinteşie o asculta cu bu- 
nătate, întărindu-i suiletul. Pășind încel, se strecura 
ca o umbră, apoi scotea de sub șal un puchet cu 
scrisorele,. 

— Iaca, aici îl ţin, în scrisorele lui. Auzi părinte 
ce frumos îmi scrie. Citea câteva rânduri şi când o 
biruia plânsul, îl ruga pe el să continue. 

— Când citeşti Siinția Ta, parcă vorbeşte ei, şi 
asta mă face fericită. Inchid ochii și asculiându-ie, 
il văd, părinte, 

“Cu gias domol, părintele Şiirbu citea la intâmpla- 
re: „Maică bună, mai tare decât groaza răsboiului 
şi decât bubuitul tunului, mai tare decât moartea, 
este dragostea dumitale. Pentru ea are să mă păs- 
treze Dumnezeu și are să mă aducă înapoi. Sunt să- 
nătos și să ştii că-mi place lupta. Fiecare camarad 
mutind îmi cere să-l răsbun. Fiecare zi mă împinge 
mai departe, să intru în inima vrățmașilor. Cu g&a- 
dul la voi, la moșşioara din spatele casei, la pădu- 
rea pe care o slujesc, la pământul scump nouă, trec 
cu nepăsare pe lângă moarte şi iubesc lupta”, 

Dela o vreme a început a umbla prin sat şi oprea 
pe 'cine întâlnea în drum, 

ia Citești-mi asta, maică. Eu nu mai văd de atâta 
plâns, 














=— 39 Dacembrie 1943 











Zilele treceau ușa de încet şi dela Sandu nu mui 
venea nici o veste. Despre alţi: au venii răspunsuri; 
unii s'au mai întors, dur despre al ei nici un cuvânt. 
A venit vorbă și pe urmă a venit şi act la primărie, 
despre moartea invățăiorului Ivănescu. A ios. jaie 
în sat, dar tot Aglaia a plâns mai tare și mai mult. 
Cât despre doamna Smaranda, soția lui, e drept că 
a suferit tare, dar nu prea mult, pentrucă nici nu s'au 
împlinit trei luni şi în locul şatului negru a pus din 
nou voal alb de mireasă. 

* 

Ploile de toamnă au desfundat ulițele satului 
şi-au desbrăcat nucii din livadă. Frigul aspru și ud 
ustura mâinele copiiio: ce, sgribuiiţi, scoborau seara 
cu viiele pe de dsal. Umezeala topea parcă pereţii 
caselor, îngropându-le, icr glodul inghițeau roţile ca- 
răului până în butuci și piciourele omului până în 
glezne, Pe așa vreme, și Aglaia şi-a sirâns amarul 
în casa ei, mângâindu-se doar cu rugăciunile pe 
care le ridica Maicei Domnului. 

Dar înir'o zi a venit la poarta ei Simion, vătăjelul 
Saiulua, ca s'o cheme ia primărie. inima i-a tresarit; 
presimţeu nenorocirea. krin noroi, pleculă şi siubă, 
Ssphjinndu-se intr'un kaţ, a ajuns pană în deai unde 
eru primaria, Fără rauit înconjur, notarul Grigoriu 
i-a chiiț o hâriie care spunea că Sandu al ei e dat 
ca dispărut. | RA cf ai 

—— Cum vine asta maică? 

— Vine aşa, că ori e mort, ori a rămas prizonier la 
rus, ori s'a prâpâdii așa, cine ştie unde; iniratăta 
lume câi e ic 1âsboiu, un om se priăpădeşte ca o 
mărgică dintr'un şirag. 

— Prăpaădit! morti Nu se poate, domnule notar, nu 
se poale: Cum, prins la 1us? 

i Vrui SE meu inGene ceva, dari s'au muiat picio- 
xeie şi a căzui ca o cdIpă gtemuită, lângă ușă, în 
CO. Au dus-o acasă cu docurui primănei. 

-Dai din ziua aceiu, Suiietul e. sa impetrit, Zi şi 
noapte se iuga lui bumnezeu pentru moartea lui 
Sandu. „Omoară-i Doamne, dar nu-l lăsa viu în mâi- 
aie duşmanilor“, 

Auzise ca cine ccdăe în mâinele lor esie chinuit, 
jăpuii de viu, tdiai în bucăţi, ori împușcat în ceaiă, 
cu sălbeăzie, ii vedacu uneori tăvălindu-se 
uudeva :atrun șanț, cu picioarele dege:aie, sau 
murind de ioarme, Deaceia se ruga pentru moartea 
lui și cipriadeu in iiecare seară, o ivmânure lângă 
paiui pe cere a dormi! cât timp a siai în casa ei. 

— Dar duraiile se iiniștesc limpezindu-se, şi în 
suiletu. ei se stecurau tăceri care-i înăduşzau ofia- 
tui, Se tiezeu din când în când şi idr simțea cum.i 
se strânge inima, dar toate cu devenii obişnu:nţă. 
Linişiea ei îi tuzu şi judecata şi sirnțirea, incepuse a 
tGi sâra SC-Şi dea seama, intro GinO:țecua iăra CU- 
vânt, Numai părinte;e Șurdu injsiegeu că se prapă- 
deş:a un sutet şi că se nărue faptura lui Dumnezeu, 
și de aceia toi mai des îi călca pragul, cu să-i întă- 
iească suileiui, 

— OCamenii, cucoană Aglaie, dacă se lasă duşi de 
Gânduri nogie, se năruie ca maluriie roase de apele 
repezi ale răului. Deaceia, mai ubate-ţi şi dumneata 
gandurile; pune-ţi stăvilarui, coană Aglaie. 

uz Agiau tăcea, se uiiu în goi, scoțund dia când 
în cuna cuie o vorbă ce venea parcă din altă )u:ne. 

— Eu am învăţut pâuiale, u iuui puaa și mourieu, 
pentuca ea i-u scăpat pe Alexavdiua dia mânele 
AUŞIAGNILOI, ACOLO iu EICUI:E € iiniş:e Şi nmen: uu Se 
invarce de acolo; deaceia nici nu-l ma aştept. In- 
Lei, INCEi Mă Gpropii de ei. inco zi, incuu pus. 
Sundu ar ui venu a mama lui, dar lanțunle de pă- 
mun: ai morții, l-au legut, Nu-i ciip şi deaceu mă 
duc eu. Acuși, acuși, , 

* 


Inse:ase când părintele Știrbu, abătut și îngrijorat 
pentru sulie:ui ei, sa întors acasă. tăerul aspru și 
uscui, iiuera ascuţit sub paşii g;ei. în urmă, sau 
luminat geamuti:ie cusei și iumânarea de ianyu pi- 
ciorul patului s'a aprins. Aglaia ingenunghiase iu, 
şi iar citea rugăciuni pentru moartea lui Sundu. 

Dar oare cine-i tulbură îuchinăciunea? Niciodată 
n'au tulburat-o nici piietenii şi nici dușmanii, la ora 
aceasta târzie, de inoptare, când se ruga pentru li- 
niștea lui. Ceasul acesta era siânt și pentru nimic 
nu s'ar îi tulburat, Dar bătăile în uşă şi in fercasu 
se repetau tot mai puternic şi în auzul ei parcă ve- 
nea un glas, Vorbea cineva: „eu sunt, mamă”, 

— Vai! am înebunii! Am înebunit! a strigai Aglaia 
și s'a repezit la ușă, Ochii îi s:răluceau, mânele îi 
tremurau și glasul ii era şters. Avea în minte imagi- 
nea îngrozitoare a nebuniei. Huzea glusul lui Sunau, 
auzea bătăi în uşă, o striga cineva, o chemau el şi 
totuşi, el nu putea îi, pentrucă morţii nu învie. 

„Dar dacă n'a murit? Dacă s'a pierdut şi s'a găsit 
din nou?” Gândul acesta i-a destundat urechile şi 
de data aceasta a desiușit bine. O striga cineva, îi 
bătea cineva în fereasiră, 

Ușa s'a deschis și mâna tremurândă a Aglaiei a 
dat la-oparie covorui care astupa intrarea. lndilt, 
voinic, cu ochii ageri şi verzi, ca verdele primăverii, 
zu surâsul în colțul guei, s'a arătat Alexandru, îm- 
biăcat în mata albastră, Mai bătrân, și mai slăbit, 
Agiaia a rămas înmărmurită. Piciorul drept sa 
t&rit încet şi scârțâind, iar umărul i se sprijinea 
de-o cârjă lungă cu capătul de gumă, 

— Vezi, am venit, mămă! i-am spus eu că mă 
întorc, 

Cu ochii rătăciţi, Agiaia se uita măsurându-l de 
sus păâră jos, apoi întinzând în neștire mânele, l-a 
atins încet ca pe-o iloare. 

— Tu? Va-să-zică, eşti tu, Sandule? Credem că-al 
venit numai în mintea mea. Puiul mamei! Acum te 
simt, Hai, hai în brate, să te culc în pălucul ista, 
unde al:ciormit toată viata, Hai, să te scald. Să ie 
înfăș frumos, să te hrănesc, să te culc și să-ți cânt 
„Nani, nani puişor”, 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. Gle P. T.T. Ne. 24.484.999 


PN