Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0050

HENRI MATISSE: PONT SAINT-MICHEL 


n acest număr: LUCIAN BLA GA, DRAGOŞ PROTOPOPESCU, EMI, ISAC, PEPRARCA, 3. LEONARD, SYLVIUS ROLAN- 
DO, F. ADERCA, L. BAIDAF, VINTILĂ PARASCHIVESCU, 1. BĂILĂ, N. MILCU, EUGEN VICTOR, SYLVAIN LEVI, P. IGI- 
ROŞIANU, B. CECROPIDE şi N. N. TONITZA. 


An. XLII, No. 50. 


12 Decembrie 1926. Lei 5, 


VAVERSUL tirul 





Unui frate din Africa 


Beumpul meu frate, tu, ce dormi în nisip, 
1 porți povara pe spete de tristă camelă, 
ge te invidiez, deşi mă poartă Expresul, 
ŞI să-ţi ador fesul. 


Liniştea ta proastă, — ca pe-un înger, o admir, 

Şi invidiez Sabara ta lungă şi lată. 

—. Ce folos de-atita soare şi de-atîta miros de trandafir, 
Cînd mîna noastră a tuturor e sîngerată ? 


La noi sunt slatui, şi multe-multe amintiri, 
Cultura pînă la ceriuri se avîntă, 

Străzi pline de hogăţii şi străluciri, 

Europa totuș plinge, şi plânsul şi-l cîntă. 


Africa... tu sălbatecă, tăcută, dar bună, 

Şi tu om de-acolo, dă-mi somnul tău de sub palmieri, 
Dă-mi dulceaţa smachinei tale, dă-mi clara ta lună, 
Să uit furtuna de sînge a Europei de ieri, 


Să aud ciutind iar îngerii în Cer. 


“Pentru viața Madonei Laura 


SONETUL 1 


„Gere. milă pentru starea-i, şi mărturiseş- 





Voi, ce-aseuliaţi rimatele-mi cuvinte,—- 
cari prin suspin hrăniră-a mea Simţire 
din prima-mi tinerească rătăcire, 
pe când eram un om cu altă minte; 

Şin ce îel plâng şi vorba-mi elocinte, 
cuprinsentre speranță şi mâhnire, 
dacă cumva pricepeţi ce-i iubire, 
sper mila voastră *ndată să m'alinte, 

Dar totuşi văd că'mntregului norod 
prilej de vorbă fui, încât oricând 
de mine îusumi mie mi-e ruşine, 

Căci visului ruşinea-i al său rod, 
şi-acum. căit. mă luminai în gând: 

un vis zadarnic Jumea“n loc aţine ! 


te, căit zădărnicia iubirii sale a 





EMIL ISAC 


PETRARCA 


SONETUL XXII 


Străbate locuri solitare cu să nu des- 
copere iubirca pe care o poartă Laurei, 
dar în totdeauna e întovărăşit de Amor. 


Stingher străbat prin câmpuri solitare 
cu paşi înceţi, în gânduri adâncit; 
iar cehiin grabă mi-i întorc scârbit 
când urmă omenească'n drum mi-apare, 

Vai, nu găsesc alt sprijin de scăpare 

„de văzul, lumii-asupră-mi aţintit, 
căci înăuntru ard şi-s chinuit 
cum vede-oricine'n trista mea purtare. 

De-acu'nainte cred că munți şi văi 
păduri şi ape-adânci ştiu cât de greu 
m'apasă viața, —- lumii ncştiută ; 

Dar orişicât străbat prin aspre căi, 
Amor la drum tovarăş mi-e mereu 
vorbind de ea cu vorba lui plăcută. 

trad, ].. LEONARD 





UNIVERSUL LITERA 


Crima lui Gheorghe Ispas 


„Era ultimul proces din seziunea aceia, 
Acuzatul, un bătrân cui figura blândă, în- 
cadrală de o barbă mare arginţie părea 
doborât de. durerea ce-i măcina sufletul. 

Ședea posomorât între cei doi jandarni 
şi privea înfrigurat prin sală, 

Mai fusesem jurat. Imi trecuse pe dina- 
inte o mulțime de vinovaţi: Unii cinici şi 
desgustători, alţii umiliți şi desnădăjlu- 
iți, In inimile unora încolţise căinţa și 
plângeau fapta ce-o săvârşiseră, iar. în 
ochii altora plutia nepăsarea crimei. 

Dar acest bățrân m'a interesat dela 
început şi aproape fără să vreau, am în- 
ceput să-l urmăresc, căutând să-i ghi- 
cesc gândurile şi să-i citesc în suflet. 

Când Preşedintele Curţii îl întrebă, 
cum îl chiamă, ce vârstă şi ce locuinţă 
are, unchiaşu se sperie cu totul; apoi 
îşi roti privirea prin sală şi răspunse în- 
cet, cu vocea tărăgănată: 

— „Păi... Gheorghe Ispas... din Cocoa- 
de vârstă oi fi ca la şaizeci de 
“ şi tăcu fixând un punct în depăr- 











tare. N 
Ascultarăm actul de acuzare, spusele 
martorilor şi din toate acele forme de 





procedură penală, reeşea cea mai gro 
vă crimă: Gheorghe Ispas, într'o Dum 
nică, după ce băuse la cârciuma din sat, 
se întorsese acasă şi omorâse cu un to- 
por, pe singura sa fiică  sfărâmându-i 
capul. 

Criminalul recunoscuse faptul de la 
primele cercetări, dar nu mărturisea ce-l 
impinsese la aceasta, 

Pentru mine, crima lui Gheorghe Ispas 
nu avea altă motivare decât un moment 
de nebunie, căci toți martorii povestise- 
ră cât de muit îşi iubea bătrânul copila. 

Priveam pe inculpat. În tot timpul in- 
strucțiunii orale rămăsese liniştit parcă 
procesul nu-l privea pe el. 

De odată preşedintele îl întrebă: — 
„Ei Gheorghe Ispas ai auzit de ce eşti 
invinuit ? Ce ai de spus ca să te aperi?" 

Gheorghe Ispas îl yrivi lung şi bolbo- 
rosi : — „Nimic... am omorât-o şi trebue 
să fiu osândit!... 

Acest răspuns nu-l mulțumi pe ma- 
gistrat, căci stărui: — „Bine... bine... dar 
ce te-a împins să făptueşti un omor atât 
de grozav ?* 

In sală nu se auzea nici un sgomot. 

Unchiaşul rămase pe gânduri, apoi se 
vită la juraţi. Juraţii se uitară la el, 

In ochii lor citi ca un îndemn plin de 
milă și atunci, cu dosul palmei își şterse 
lacrimile şi cu glasul înecat de plâns, 
începu să vorbească : 

— „Nreţi să ştiţi de ce am omorât-o ?... 

„Mai bine mi-ar lua Dumnezeu gla- 
sul... dar fiindcă legea cere să vo 
spui... m'eţi asculta şi m'eţi judeca... 

„Nu o aveam decât pe ea... şi fru- 
moasă ca ea şi mândră, nu mai era alta 
în sat la noi, la Cocoarele... 

„„Țineam la ea, ca la viaţa mca şi ne 
duceam amândoi cu bine amarul, decând 
su răpus, Ancuţa nevastă-mea... 

— „De frumuseţea Smarandei, se du- 
sese svon şi în satele vecine și toţi Nă- 
căii îi dădeau târcoale... Ba Duminica la 
horă, veneau din toate satele şi se luau 
chiar la ceartă între ei, care să se prin- 
dă în joc lângă ea. 

„Mi se umplea sufletul de lumină câud 
o priveam jucând şi glumind cu fiecare... 

„Era semeaţă şi curată ca o floare de 
măr și viața noastră trecea așa, linişti- 
tă... eu cu munca câmpului şi ea cu gri- 
ja casei... 

„De multe ori, seara stând prispă, 
mă gândeam cu bucuria la za când 





Smaranda arc să se mările, căci mereti 
mi-o cereau feciorii de nevastă, dar futa 
plângea şi îmi spunea că nu-i vrea, 

„In anul ăsta, iar mi-o ceruse lie a lui 
Neacşu, flăcău voinic şi cu stare, dar 
Smaranda nici pe Ilie nu Ja vrut... 

„Toată ziua mă ţineam de căpul ei... 
Ia-l Smarando pe Ilie, că-i băiat bun... 
ia-l că, s'a îndrăgii de tine și e şi bogat... 
dar la toute ale mele ea îmi şedea ur- 
suză şi plângea că nu-i e de măritat... 

„Imi era ciudă rău pe fată şi nu ştiam 
ce să mai fac ca sto înduplec în spre 
bine... 

„Intr'o seară când mă întorsei acasă; 
auzii şoapte în cdae şi de odată îmi trăz- 
ni prin cap, că fata mea are un ibovnie 
şi de aceia nu vrea să se mărite... 

„Intrai înfuriat în casă, dar Smaranda 
cra singură în întuneric şi se juca cu 
Lăbuş ce sta culcat lângă ea. 

„Și timpul a trecut aşa, boerilor, peste 
viața noastră liniştită până la Duminica 
blestemată... 

„Era horă mare, Smaranda roşic ca o 
circaşe, jucase tot timpul cu Ilie a lui 
Neacșu ; iar când se rupse hora, plecă 
devale cu lie, care o strângea de mijlo? 
şi-i îndruga ceva în taină că fata mea 
râdea toată... 

„Eu rămăsesem la cârciumă şi de bu- 
curie dădeam peste cap ciocănaşe cu ra- 
rachiu. Imi ziceam : Bine că sa hotărit. 
o să-l ia pe Ilie... şi o să văd şi eu la casa 
i... Şi am băut aşa... ă târziu. 

„Imi adue aminte, că eram tare vesel 
când am luat-o şi eu de vale spre casă... 

„Când am ajuns, se înoptase deabine- 
lea. 

„În casă, Inmihă. Când să intru, au! 


























3 


gemeiu. Rămăsei pe loc. Lângă uşă era 
o fereastră. Mă uit peste un ştergar ce 
era atârnat la geam și.... Doamne sfinte! 
Ce văzui ? 

„Smaranda... in brațele diavolului !.. 
Da, boerilor. diavolul era ibovnicul 
pentru cl nu se mărita ea? 

Am rămas uluit şi am privit nemişcui 
toată spurcăciunea. De ce n'am orbit în 
clipa ata? 

„Fata mea se sbătea în braţele diavo- 
lului şi gemea de plăcerile dragostei ne- 
curate, iar dracu se schimbase în pielea 
câinelui nostru din ogradă... 

„Când m'am lămurit, am simţit deoda- 
tă că sa rupi ceva în mine... şi la gândul 
că fata mea în loc să se iubească cu un 
om, se legasc cu dracul într'o dragoste 
păgână şi ne mai văzută... m'am hosărit 
deodată să-i omor pe amândoi şi să şterg 
ruşinea asta marc, căzulă peste casa 
mea de creştin |... 

„In ochi mi sta suit deodată o flacără 
roşie... am luat toporul din ogradă... și 
nu ştiu ce s'a mai întâmplat... 

„Târziu când mă legau jandarmii, 
m'ăm trezit şi am văzut-o pe Smaranda 
cu capul sfărâmat şi la picioarele ei, 
diavolul, care se tăvălia, cu bale la gură, 
în svârcolirea morţei.... 

„Aşa arm curăţat casa mea de diavolul 
care se asennsese în corpul lui Lăbuş.... 
aşa am spălat ruşinea ce căzuse peste 
trupul fetei mele... sunt vinovat... vino- 
vat cumplit... mi-am omerât copila... şi 
va să-mi fac osânda, pentru fapta mea..” 

Gheorghe Ispas tăcu. Două șiroae de 
lacrimi se prelinse peste obrajii lui suni 
de suferinţă. 

Mărturisirea bătrânului o ascultarăm 
înfriguraţi. Toţi înteleserăm grozăvi 

Gheorghe Ispas fu achitati în unanimi- 
tate. 




















VINTILA V. PARASCHIVESCU 


HENBI MATISSE: STUDIU 





PAGINI STRAINE DIN TRECUTUL ŢARII 


Din Moldova lui Constantin Moruzi (1778-1782) 


DOCUMENTE CONTEMPORANE 


In Noembrie 1777, când privirile în- 
iregei Europe erau fixate asupra eve- 
vimentelor din noul continent, unde se 
plămădia independenţa Statelor-Unite, 
gazeta mult răspândită din Leyda, „Nou- 
velles extraordinaires de Leyde“ publi- 
că, în suplimentul său din 44 a acelei 
luni, modesta notiță dn Constantinopol. 
eu data de 5 Octombrie; 

„Achmet-Bey, mare comandant al ca- 
valeriei al Înălţimei Sale, a părăsit de 
curând Capitala noastră, pentru a ins 
pecta magazinele aflătoare în lungul 
Dunării şi a lua măsuri ca acestea să 
fie prevăzute cu muniţiuni şi provizi. 
Acest ofiţer e purtător de 14 brevete de 
comandant şi de 3 hatişerife sau ordine 
ale Sultanului, de cari trebue să se scr- 
vească, după câte se afirmă, pentru oa- 
vecari scopuri de foarie mare importan: 
ță, conform instrucţiunilor primite de ia 
Inălţimea Sa“. 

Laconizmul acestei banale informa- 
țiuni ascundea preliminările unei  dra- 
me, pe cari diplomaţia cabinetelor eu- 
ropene, obişnuită cu subiilitățile stilului 
de cancelarie, era neputincioasă să le 
desprindă. Unul din aceste 5 hatişerite, 
destinate pentru „scopuri de toarte mare 
importanță“, cuprindea _ sentința de 








moare împotriva lui Grigore Ghika, 
Domnul Moldovi 
Zece zile mai târziu, această sentinţă 


cra fidel executată de Capigiul dela Ben. 
der... Răsunetul, în Europa, al tragedici 
din piaţa Beiliculni de la laşi îu puter- 
nic, şi ecoul acestei crime se perpetuă 
până în a doua jumătate a anului ur- 
mător... 

Succesor al acestui nefericit Prinţ e 
numit Constantin Moruzi, fosi mare Dra- 
goman al Porții, cu un trecut foarte ac 
cidentai, abil mânuitor al condeiului, 
orgolios la culme de opiniile măguli- 
toare pe cari regele Prusiei Frederic 
cel Marc, le exprimă, în repeţite rân 
duri, la adresa lui. Protejat de puterni- 
cul monarh german, viitorul Domn a. 
Maldovei, care nu cunoaşie oscilaţiunile 
sentimentului, va “murea trepiele tronului, 
precedat de reputaţia întemeiată de om 
ce nu respectă decâi. o singură suvera- 
nitate : pe acea a aurului. 

In cursul acestui articol vom extrage, 
în deosebi, ştiri şi notițe referitoare la 
acest Prinţ, cu mâna veşnic întinsă spre 
bacşişuri, dintr'o gazelă care, zece ani 
înaintea marei revoluţii franceze, era 
monitorul politic al Europei, răspândită 
în toate capitalele vechiului continent, 
inspirată adesea de cancelariile euro- 
pene şi ecoul, uneori, al indisereţiunilor 
Curiilor din Occident, „Gazette des 
Deux Ponts". 

Tipăriiă în orăselul cu acelaş nume 
din Palatinat, acest periodic bisăptămâ- 
nal, plasat în plin centrul de observaţie 
al Europei, îşi menţine cu sacrificii mari 
pentru acea epocă reputaţia de „anun- 
țătorul cel mai exact“ al acestui conti- 
nent. 

In numărul său din 1 Decembrie 1777, 
citim următorul extras dintro scrisoare 
din Viena, de la 12 Noembric: 

„In aşteptaaea noului Prinţ, care e că- 
sătorit cu sora nefericitului Ghika, un 
sfat de boeri a fost numit pentru admi- 
nistrarea ţării. Noul Hospodar va da- 
tori tronul, pe care e chemat să se urce, 
sângelui cumnatului său“. 

lar la 25 Decembrie, 
fixează, în conciziunea 


aceiaşi gazetă 
brutală a unei 


fraze, o lature a caracterului despotic 
al lui Moruzi-Vodă : 

„E inuțil să spunem că noul Prinţ al 
ntoldorei, sclav laș, ridicat de Curtea O- 
tomană la demuitatea de Hospodar, justi- 
fică usnsinatul predecesorului său, pe 
care nu-l găseşte de loc atroce“. 

In vândurile cari urmează, extrase din 
revista Im Linguet, „Journal politique et 
liiicraire“ de la Bruxelles, din 15 lanua- 
rie 1778, pagina 56, anticipând asupra ve- 
xachunilor pe cari 4 ani de-arândul le va 
ennoaşte Moldova, răsună glasul profetic 
al celebrului polemist : 

„Nou! prinţ al Moldovei a fost primit 
în audienţă de Sultan, şi, după ce i sau 
acordat toate onorurile cuvenite demni- 
tăţii sale, a plecat la Iaşi, la ti a lunei 
curente, pentru a lua tronul în stăpânire. 
Înnt îndoeli că-l va putea păstra vreme 
înnelungată. Lui se datorește arestarea 
domnului de Saul, confidentul neterictu- 
Iu. Ghika. Hospodarul actual e conside- 
rat ca autorul diferendului care există 
azi intre Rusia şi Poartă... Demnitatea a- 
ceasta, pe care nu se ştie cât timpo va 
ocupa, l-a costat 1500 de pungi sau 800 
de mii de piaştri, şi bine înţeles, poporul 
]€ care e chemat să-l guverneze, va tre 
bui să-l «lespăgubiască de această sumă”. 

Un ecou al informaţiunei precedente, 
aceenluai, cu o acuzare gravă, de domce- 
raul hipotezei însă, îl găsim în publica- 
ţianea trimensuală din Geneva, „Journal 
nirtorique des principaux  €venements”, 
nr. 2, dela 20 Ianuarie 1778. lată pasagiui 
uuei scrisor* din Varşovia, cu data de 20 
ijecembrie 1277 : 

„Ofiţerul (?) numit de  Inălţimea Sa 
periru a înlocui pe nefericitul Ghika, a 
sosit la laşi şi a luat stăpânirea principa- 
tului său. Cu toate talentele cunoscute 
a!€ noului Frinţ, şi a abilității sale politi- 
ce — dovedită în tot timpul cât a exerci- 
tat funcțiunea de prim Dragoman al Por- 


i e 





PNIVERSUL LITERAR 
i i a 
ței — nu se ştie dacă se va bucura multă 
vceme de favoarea Sultanului“. 

Acestui Hospodar i se impută asasina- 
vea predecesorului său ; el e sfătuit Poa. 
ia de a se aduce la Constantinopol pe me. 
dicul şi copiii ncfericitului Prinţ“. 

O altă gazetă, din sudul Franţei, „Le 
Courrier d'Avignon“ îi înflige, în numă- 
rul său din 27 lanuarie 1778, un epitet 
sever, cu care-l califică corespondentul 
său din Hamburg, la & Ianuarie: 

„Prințul asasinat al Moldovei a fost în. 
locuit cu o creatură a Muftiului. Cu sân- 
ge rece va ocupa locul predecesorului 
său, fără a se gândi la primejdiile cari îl 
îuconjură”, 

Piima grijă a acestei creaturi, înscău- 

uat pe tronul pătat încă de sângele lui 
Grigore Ghika, va fi să poarte o mână 
distrugătoare asupra modestelor institu- 
ţii de cultură și întreprinderi industriale, 
pc care acest prinț le fondase la Iaşi şi 
în câteva centre mai importante din Mol- 
dora. 
Doritor de a înzestra ţara cu o :ndus- 
trie rudimentară de sticlărie, Ghika a- 
dusese lucrători specialiști din Boemia şi 
Polonia. Or, în felul său înverșunat de a 
şterge din memoria locuitorilor numele 
predecesorului său, Constantin Moruzi 
omdcnă izgonirea din ţară, în toiul unei 
ierne cumplile, a acelor câteva zeci de 
familii germane, cehe şi poloneze. 

„Cazeta Polska“ din Varşovia ne dă, în 
numărul” său din 18 Februarie 1778, ur. 
mătcarele detalii asupra expulzărilor în 
massă a lucrătorilor din nordul Moldovei: 

„O. scrisoare din Lemberg din 29 la- 
nuarie anunţă sosirea în acel oraş a unv: 
numeros grup de bavarezi, lucrători sti. 
clari, izgoniți din Moklova de noul Hos- 
podar Costaki Moruzi, întronat de cu- 
rând. Crima de care sunt învinovăţiţi a- 
ceşii nefericiţi, e de a fi fost piouerii u- 
nei modeste industrii în acea ţară tribu- 
tară străinătăţii pentru obiectele de pri- 
mă necesitate“... 

Înirun pasagiu dintro scrisoare din 
Hamburg, pe care o publică „Journal po- 
litiquc el littâraire“ de la Bruxelles, la 
5 Muntie 1778, revine ca un  leit-motiv 








Ingenunchere 





i noapte, 


F 


Mi-a plâns în suflet lacrima lunii, 


Gândului, am prins cunună petalele de umbră-albastră 
Şi“ vâriul degetelor prinzând, țăclii, stelele care picau de sus, 
Pe iazul amintirilor am căutat, adânc, iubirea noastră. 


Plopii melancolici îşi leagănă pe vânt mătănille dentuneric. 


Din sgliabul de sub pleoape culeg, 


mănunchi, sărutările taie moi 


Şi ca un cioban nebun ce-şi paște turmele de umbră, 
Visez, la tine, căutând sub lună trifoiu'n patru foi. 


Fiiudcă mi-a plâns în suilet, — lacrima lunii... 


In mine râsul se ro«țogoleşte ca bulgării de humă pe un sicriu, 
In umeri vântul mii-a crescut ghirlande mari de umbră 


Sin suilet simt cra ninge'ncet, 
Incet, 
Ca'nirtuu pustiu.,. 


Genunchii mi se frâng şi chem prelung ca “ntr'o odae părăsită, 
Din trecutul tânăr adun sfielnic visul 


Petale cu petale, 


Acum mi-i suflciul o fluturare mută şi albă de batistă 


îs viat 
> mâna mea sărut dureros 
Amintirea mâinilor tale. 


N. MILCU 


UNIVERSUL LITERAR 


nota particulară a caractetului impulzir 
al domnulni Moldovei: ă 

„Nou! Hospodar al Moldovei guvernea- 
ză cu multă severitate”. 

O scrisoare din laşi — un adevărat e- 
veninient pentru acea epocă, în care şti- 
rile privitoare la ţările româneşti sunt 
trimise: presei Occidentale prin canalut 
Vienei, Bragovului sau Lembergului — 
adresată periodicului „Gazetie des Deux 
Ponte“, datată din 15 Octombrie 1778, şi 
publicată în nr. de Sâmbătă, 21 Noem- 
brie 1778, pagina 755, al acelui: ziar, zu- 
grăveşte sub forma ironiei pariziene, pro- 
fundă şi muşcătoare, imaginea fostului 
interpret de la Curtea Otomană căruia 
i-au fost încredințate, în schimbul auru- 
lu: său, destinele Moldovei : 

„Blândul şi veneratul Prinţ Constaniin, 
Hospodarul nostru. care domneşte.-în pli- 
nă glorie după moartea violentă a prede- 
cesorului, asasina, cu multă dreptate, 
din grija şi ordinul sublimei Porţi, între 
buinţează, din înălțimea tronului, ace: 
leaşi mijloace cari i-au îngăduit ca să-l 
ocupe. Acest bun suveran dă zilnic cre- 
dincioșilor săi Moldoveni noui dovezi de 
respectul pe care-l nutrește vechilor sale 
principii de rigoare și de mărinimie su- 
fletească. . 

„Chiar în cursul acestei săptămâni a 
avut bunătatea să asiste la executarea 
a doi boeri din împrejurimile Capitalei, 
pe cari, cu multă severitate, a ordonat 
să-i decapiteze. Puțin ma: târziu, seta: 
sa de dreptate fiind potolită, sta mulţu- 
mit să condamne alți patru boeri, de ase- 
menea foarte bogaţi, la munca perpetuă 
în minele de sare. 

„Toţi aceşti domni erau suspectați din 
cauza mai ales, a bogăției lor, şi învino- 
vățiți de a întreține relațiuni cu duşma- 
nii Porţei Otomane ; fireşte, o asemenea 
bănuială merită indiscutabil să, fie ispă- 
șită prin cele mai crude suplicii. 

„De altfel — inutil să mai amintim a- 
ceasta -— după legile foarte echitabile 
ale acestei ţări, bunurile celor condam- 
nați la moarte sau la exil, ori cât ar fi 
ele de imense, sunt confiscate în totdea- 
una, după cum se şi cuvine de drept, în 
folosut Hospodarului, care a condamnat 
pe aceşti acuzaţi cu stare“. 

Netăpăduit, această scrisoare e. opera 
vre-unui francez stabilit în Moldova, și 
familiarizat cu doctrinele politice ale lui 
Montesquieu şi Rousseau, la ordinea zilei 
în Occident. 

Acestei scrisori îi urmează alta, dotată 
din Iasi, 6 Noemhrie 1778, şi publicată 
de „Gazette des Deux Ponts“ în nr. său 
100, de Sâmbătă, 12 Decembrie 1778, pa- 
gina 801: 

„Graţiosul nostru, Suveran, Constantin. 
Hospodar al Moldovei. demnul şi foarte 
respectatul nostru Print, şi-a făcut. se zi- 
ce, dușmani puternici la sublima Poartă, 
pentru a fi decașitat în mod uman doi 
dintre principalii boeri ai țării şi pentru 
a fi condamnat pe alţi patru la munca în 
ocnele de sare, şi aceasta pentru că bu- 
nul nostru Domnitor nu-i de cât şeful 
moldovenilor. de viața cărora numai si- 
blima Poartă poate dispune și nici de cum 
acela care din mila ei, a fost învestit cu 
demnitatea de Hospodar, 

„Aceste dispoziţii ale Curţii din Con- 
stantinopol par cu atât mai verosimile, 
cu cât în ultimul timp Prinţul Constantin 
e foarte neliniștit şi nu mai îndrăznește 
să facă un singur act de dreptate aici să 
mai ocupe agreabila dexteritate a călăi- 
lor sii. Versalitatea Curţei Inălţimei sale 
e de neînțeles. Prinţul Constaniin era 
foarte protejat acolo; el s'a călăuzit în 
toideauna de maximile sfinte şi, fără în- 
doială, juste ale sublimei Porţi, pe car 
i-a stat în putință s'a făcut respectat prin 
asprimea ordinelor sale şi severitatea 
excesivă a pedepselor pe cari le decreta 









HENRI MATISSE: ALTOPORTRET 


şi a căror executare avea dulcea satis- 
facţie să o savureze cu nesaţin. El, care 
îşi dădea ioate ostenelile cu putinţă pen- 
tru a place domnilor săi protectori, ia- 
tă-l la rândul său neglijat, abandonat de 
nobilele sale protecţii şi, dacă trebuie să 
credem zvonurile ce sosesc la noi, amr- 
nințat cu cea mai tristă soartă, Căci, din 
moment pe Poarta nu se mai interesează 
e el, nu va mai găsi un prieten în Mol- 
dova, unde a avut nenorocirea sau nedi- 
băcia să se facă detestat, şi unde se crede 
că e în ajun de a fi despuiat în mod ire- 
vocabil de demnitatea Sa“. 

Admonestat de Sultan, Prinţul Moldo- 
vei va întreţine ia Constantinopol o le- 
giune de discipoli, submultipli  credin- 
cioşi ai stăpânului. colportori de fel de 
fel de intrigi pe seama boerilor ţării, im- 
permeabili la „civilizația.. cum o înţele- 
gea Domnul lor. O eră de suspiciune şi 
condamnări expeditive începe cu anul 
1779 pentru Moldova, şi care nu se ve 
termina decât cu mazilirea Prințului. 

În nr. din 26 lanuarie 1779 al jurna- 
lului „Gazette des Deux Ponts* aitim 
următorul fragmeni dintr'o scrisoare din 
Constantinopol din 21 Decembrie 1778: 

„Am aflat acum câteva zile că blândul 
și dreptul Căpitan Paşa a decapitat In 
Moldova 5 boeri, pentru a-i învăța să ne 
se amestece în afacerile cari nu-i privese 
de loc. Acest brav căpitan fusese înştiin- 
tat că aceşti boeri întreţineau o cores- 
pondenţă secretă cu Rușii, şi pentru a 
împedica continuarea acesteia, a socotit 
că mijlocul cel mai sigur e să le taie cu- 
petele“. 

Tot din grija Hospodarului — neliniș- 
tit asupra viitorului său şi dorn:c de a-şi 
apropia cât mai neîntârziat avutul boe- 
rilor — o comisiune de anchetă va sosi Ja 
laşi, pentru a examina conduita acestora, 
de acum zece ani, începutul celui din 
urmă, război ruso-tureesc, 

O scrisoare din Stockholm datată dela 
19 Ianuarie î779 şi publicată de „Cazetie 


des Deux“ la 9 Februarie, conţine, între 
altele, pasajul următor : 

„Ultimile ştiri sosite în această Capi- 
tală de la Constantinopol spun că sublima 
Poartă va trimite în curând o comisiune 
la lași pentru a examina conduita tre- 
cută a Divanului Moldovei, Se crede că 
Înălţimea Sa arc motive puternice de a 
suspecia acest Divan de-a fi întreţinut 
relaţiuni secrete cu Rușii ; astfel, se sus 
jine la Constantinopol că executarea a 
5 boeri moldoveni din ordinul lu Căpi- 
tan-Paşa era întemeiată. MDeunăzi au 
fost aduşi la Constantinopol alţi 3 boeri, 
bănuiţi deasemenea de a întreţine o co- 
respondență directă şi asiduă cu Rușii. 
Aceste ştiri ne inspiră îndoială cu privi. 
re la tratatul de pace încheiat, se zice, 
pentru 10 ani, între Poartă şi Rusia“, 

Nemulțumit cu aceste persecuţiuni e- 
xercitate împotriva păture: sociale celei 
mai de căpetenie, aranjate cu multă di- 
băcie și duplicitate la Constantinopol de 
către ciracii Prințului, cari gravitează în 
orbila Marelui - Vizir, Constantin Vodă 
îndreaptă făţiş bateriile urei sale contra 
boerilor, sub forma unui - regulament 
drastic, privitor la îmbrăcămintea femei: 
lar lor, îmbrăcăminte care, în toate epo- 
cile, a servit de infailibilă cotă socială. 

lată acesi document, desprins din „Ga- 
zette des Deux Ponts” de la 8 Aprilie 
1780 : 


„Aflăm din laşi că Prinţul Moldovei, 
Constantin Moruzi, a interzis în toată 
Moldova, în mod foarte sever, femeilor 
boerilor purtarea — ca altă dată — de 
haine brdate cu aur şi argint, pentru a 
se putea distinge prinjesele de celelalte 
cucoane şi femei nobile. 

Pe viitor, nu va fi permis decâţ prin- 
țeselor să poarie vestminte de mătasă, 
brodate cu aur şi. argint. 

Acest regulament  pricinueşte multă 
nemulţumire printre boerii şi nobilii Mol- 
dovei, cari, de altfel, urăsc pe printul lor, 





fiindcă acesta caută să le răpiască privi 
legiile şi libertăţile lor”. 

In numărul din 5 August 1780, „Gazette 
des Deux Ponts“ într'o serisoare de la 
frontierele Poloniei, după ce vorbeşte de 
pregătirile ce se fac în Bucovina pentru 
primirea Împăratului losif al II-lea, de 
yrosperitatea acestui ţinut sub coroane 
habsburgică, termină cu următorul pa- 
saj : 

„Numărul locuitorilor Bucovinei cre- 
şte mereu ; mulţi moldoveni, opresaţi de 
Prinţul lor, trec frontierele şi vin să se 
stabilească in această provincie”. 

in anul următor, încurajat de confir- 
marea mandatului său pe alţi 3 ani; Prin- 
țul va duce războiul împotriva poporului 
său pe două fronturi, la cei doi poli a- 
uşi ai erarh:ei sociale : boerii şi ţăranii. 
sub pretextul sirăveziu de a împiedica ca- 
pitalurile țării să emigreze în străinătate, 
şi de a favoriza producţia vinicolă mdi- 
genă, Constantin Vodă va închide porţile 
vachiului, în care țărănimea, iuă- 
crită. de ncrai și ajuusă la limitele cx- 
treme ale facultăţii sale  contribuuve, 
caută refugiu, mângăâere şi uiiare, 

O scrisoare de la frontierele Moldovei, 
fără cară, publicată de „Gazette des 
Deux Ponts" la 7 lulie 1784, ne dă urmă- 
toarele informaţii privitoare la acest or- 
diu : 

„Aflăm din Moldova că llospodurul 2 
crezut nimerit să interzică intrarea ra- 
chiulai în această provincie, în speranță 
că, în acest mod, va economisi sumele 
cousiderabile pe cari procurarea aceste. 
băuturi favorite a poporului face să trea- 
că în Podolia, de unde se importă, și pen- 
tru a procura în acelaş timp un maimare 
debit de vinuri din viile ţării; însă, e de 
prevăzut că țăranul, văzându-se lipsit de 
ceia ce iubeşte mai presus de toate, se va 
stabili acolo unde va găsi această bău- 
tură, şi că judeţele Hotin şi Bender, car. 
nu sunt supuse acestei ordonanţe; vor 
profita de această interdicție pentru a 
face contrabandă, sau pentru a atrage a- 
colo pe amatorii ucestei băuturi“. 

După 12 luni dela publicarea acestei 
notițe — în care timp nu se mas vorbeşte 
de vijeliosul Domnitor al Moldovei, — 
înamtea expirării mandatului său, da 3U 
Tulic 1792, „Gazette des Deux Ponis” a- 
nunţă qwintro scrisoare din Constantino- 
pol, de la 15 Iunie, destituirea Prințului 
Constantin Moruzi : 

„Sublima Poartă a anunţat la 3 a aces- 
tei luni depunerea Prințului Moruzi, Elos- 
podarul Moldovei, care nu sta bucurat de 
această demnitate decât aproape 5 uni. 
A doua zi marele vizir a numit în acea- 
stă demnitate pe Alexandru Mavrocor: 
dat, fu al răposatului Constantin Mavro- 
curdut, în vârstă de 30 de ani. 

lar în suplimentul său nt. 33 din Au- 
gust 1792, aceiaşi gazetă publică la pay 
135—154 o scrisoare din Transilvania, de 
la 22 Julie : 

„Un călător care a trecut din laşi în 
Polonia a adus şlirea că Hospodarul Mol- 
dovei, Myruzi, adunase prin stoarcerile 
sale 8 milioane de piaştri în cei 4 ani cât 
a guvernat accasiă provincie, și că Mare- 
ls Vizir găsise foarte convenabil de a in- 
tva în tezaurul, Sultanului o astfel de su- 
mă, luând ca ptetexi plângerile nobilimei 
wo:dovei şi ate po;orului, 

Roerii îl urau pentru că tăiase capul 
unei persoune de distincţie, care îndrăs 
nise să se plângă de execuţiunile Prinţu- 
lui ; poporul îl detestă pentru că-l lipsise 
de alcool. Uu alt motiv ul depunerii sale 
e că Poarta, datorind prințului Mavro- 
cordat o sumă de 300.000 piaştri, marele 
Vizir sta gândit să acorde acestui prinţ 
un post care în 4 ani poate produce 8 
milioane ; în acest chip Prinţul nu va 
mai reclama creanţa sa. 

„Prin aeeastă- manoperă 

































inteligentă. 


UNIVERSUL LITERAR 


ISTORIE 


wLaplace fait justement remarauer 
aue pour une intelligence  conaissant 
toutes les causes et sachant les sou- 
metre au calcul, la science des proba- 
Dilites s'Evanouirait faute d'obiet. Une 
telle întelligence saurait tout prevoir 
ei ne se tromperait jamais, Elle dirait 
avec certitude quc, quard nous mettons 
la main dans une urne contenant des 
boules des diverses coulcurs de quelle 
couleur sera la boule 'retiree et quand 
un enfant vient de naitre l'heure ou îl 
devra mourir. (Gustave Le Born. 


La început a fost cuvântul şi cuvântul 
era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cu- 
vântul... 

Dar gândul lipsia..., 

Şn netocmeala genunei, şiin adâncul 
atâncului, peste faţa nimicniciei şi go- 
lu! întruchipării, cand clipa se confunda 
cu infinitul şi totul cu nimicul, când 
nu tra nici lumină nici întuneric, nici 
pace nici vâltoare, rând în rostul nec- 
Xistenţii timpul şi spaţiul nu puteau a- 
vea înfăptuire, 

atunci 

în adevărul esenței, doar duhul cu- 
vântului plutia, împrăştiat în nesfârşite 
puteri, fiecare alta şi toate una singură. 

lar gândul lipsia, deşi totul era hotă- 
rît în vesn.cia clipei şi măsurat în sta- 
vea infinitului, puterile fiind una alteia 
vrăimuse şi toate la un loc armonice. 
Şi din vrăjmăşia puterilor, din adevărul 
hotăririi-şi lipsa gândului sa împuter- 
n cit în-părăția lui Dumnezeu odată cu 
statorncia începutelui, 

Un nor de foc sa frânt în bucăţi smin- 
tite îv fuga lor pe căi anume şi pe poj- 
ghiţa care plutia pe o masă topită în 
«lecoi sa ales din adunarea apelor, mo- 
cir, uscatului în care din vrăjmăşia 
puterilor, adevărul batăririi și lipsa 
gândului a luat naștere vieaţa şi odată 
cu ca timpul şi spațiul. Iar vieaţă fiind, 
sa îmbrăcat în nesfârşite forme vrăj- 
maș: una alteia şi toate la un loc ar- 
monice. Mase amorfe da mucilagii, ce- 
îmle înzălaie cu carapace măestrit sculp- 
tate, verdeață dela firul de iarbă până 
da păduri ae ferigi și pomi cu rod. tot 
felul de mişcătoare, -umele  ascun- 
se prin ape, altele furişate prin scoa- 
hele pământului, altele cucerind aerul, 
peşti cu forme ciudate, târitoare mon- 
struoase, reptile zburătoare, păsări mi- 





EEE, 


marele Vizir a îmbogăţit tezaurul Sultu. 
unui cu S milioane 300 mii de piaştri. 
Prinţul Moruzi a obţinut promisiunea u- 
nei retrageri splendide. la 22 a acestei 
luni sta stabilit în noua sa reședință. Per- 
svanele cari nu l-au iubit, nu mai au : 
se teme de cl“. - 

Inimii Prințului abrmă, că, în palatul 
său luxos din cartierul Fanarului, n 
nopțile de insomnie din primele luni după 
detronare, ucesta petrecea ore întregi rn 
fotoliul său ca ochii fixaţi în vag, cu 
degetele cerispuie, și evocând cu - glas 
stâns și plângător: „Aurul 'meu ! Aurul 


meu ! 
"I.. BAIDAFF 





Paris, Octombrie 1926. 


de SYLVIUS ROLANDO 


nunate, mamifere îngrozitoare sg ur 
mară, cu repeziciune unele altora, în 
ordine anurmită, produsă de vrăjmăşia 
puterilor, adevărul hotărțrii şi lipsa gân. 
dului. 

Și în împărăţia lui Duunezeu era, fe- 
icire şi rai se chema ea, căci moarte 
fiind nu se cunoştea moartea iar vieaţa 
nu putea fi înțeleasă decât ca poruncă 
a cuvântului şi a puterii lui deopotrivă 
pentru tot... 






- 


Dar raiul a fost prăpădit prin vrăjmă- 
şia puterilor, adevărul hotăririi şi lipsa 
gândului... 

Prin crăpăturile întunecate ale pă 
mântului, prin cavernile desite de pomi 
şi stânci, prin vizuinile părăsite de ani- 
male sa uneltit pierzania lui, penirucă 
acelo a, luat. naştere ura. după cum în 
mocirlă viața prinsese întăptuire,. A- 
colo se adunascră. căutând adăpost și 
ascunzis niste ființe foarte ciudate, care 
pontte din domnia pomilor de către îra- 
tii lor mui tari îşi pierduseră puterea şi 
iuţeala, deopotrivă a celor patru picioa- 
ve. Inalte, negre, în întregime acoperite 
de păr. cu capul mic bărbos, fruntea 
piezisă, fălcile ieșite: şi prevăzute cu 
colti puternici, fiecare având drept or- 
nament câte o coadă slabă, ele se înţe- 
legeau bine prin tinete și semne iar 
spre pază sau înfricosare învăţaseră să 
suiere ca serpii încolăciţi de pomi, să 
urle ca tigrii cu dinții de sabie ce pus 
tiau tinuturile și chiar si bubuie ca im- 
neteln ce scuturau văziubul ca stâncile 
nrăvălite în prăpastii, Iar în pesteri au 
dat, de piatră si din piatră nu scos forul 
si nrîn foc, piatră și strigăte au pornit 
răzbunarea... 

Dar si răzbunarea. lor a fost sfatarită 
Ho vrăimăşia nnterilor, adevărul hotări- 
rii şi lipsa pândalui căci... 

Intr'o noapte 0 femeie, care ziua. în- 
tnagă luptase împotriva unui cap de 
searpe ieșit din împletitura ramurilor 
unui pom bătrân de la intrarea peșterii 
si nici prin foc nu-l putuse alunga și 
nici prin piatră ucide, a avut un vis,, 
Nimeni până atunci nu cunoscuse visu- 
rile. și fiind cel dintâi. el a fost prețuit 
mai mult decât adevărul zilei trăite. 

In somn şearpele i-a soptit: 

— Cât esti da frumoasă femeie şi câ: 
de puţin stii a preţui puterea frumuse- 
tii tale... Barba ta e mică şi sânii tăi 
sunt mari... Ţi-e coada, slabă, dar are 
miscări  dibuce... Lumina ochilor tăi 
străluceşte ca două picuri de ploaie pe 
coaja crestată de timp a acestui bătrân 
copac 

Cât eşti de frumoasă femeiet.. 

Părul te învelește în întregime ca 
inuşehiul stânca, cea neagră iar ghiarele 
tale subtiri cer jocul mângăierilor !... De 
ce-ti târăşti brațele pe pământ, când le 
voţii îndrepta spre cer și pentru ce lupţi 
îmvoiriva mea. când ca, si mine poţi să 
vuieri atât de frumos!,., 

Priveşte-mă mai bine, Eu stăpânesc 
puterile vieţii care ţie ţi le încred.ntez: 
din trunul meu .îngernuit se întelege 
framosul, veninul gurii: mele se chiamă 
adevărul iar încolăcirea mea sătulă. și 
tyândavă de crengi e binele... lată cele 
trei puteri pe care ție ti le încredinţez: 
frumosul „adevărul şi binele... Prin ele 
prostul de hărbat care Adam se numeşie 
va. deveni jnadecător adică om...“ 

Si a început veacul judecății după 
cum a vestit şearpele.... la început om 
pe fiară judecând apoi om pe Dumnezeu 
şi apoi om pe om, și chîn se chema pro- 











UNIVERSUL LITERAR 


dusul celor trei puteri încredințate o- 
mului de către şearpe: binele, frumosul 


şi adevărul... N 


Şi a urmat judecata în veacuri, oame- 
nii crezând că nu se poate altcum, fără 


Şi sub puterea ei poruncită de vrăţ- 
măşia puterilor adevărul hotăririi şi 
lipsa gânduiui s'au produs războaie, răz- 
vrătiri ,omucideri, căci fiecare om era 
îndreptăţit de adevărul, binele şi frumo- 
sul pe care el singur le stăpânia mai 
mult ca celălalt şi cel căzut nu era ucis 
deîndată ci chinuit mai înainte... căci 
nu moartea, ci chinul da fericirea jude- 
cătorului şi astfel în împărăţia şearpe- 
lui s'a cunoscut moartea nu prin moar- 
te, ci prin chin... 

Dar a venit un răzvrătit şi astfel a 
grăit judecătorului : i 

— Ca să judeci, cunoaşte-te pe tine în- 
suţi! 

Și Lau otrăvit cu cucută, 

Iar altul a zis: 


Și l-au răstignit pe cruce. 

lar al treilea. a gîndit: 

imic nu se pierde, nimic nu se 
rreiază.... 

Si i-au tăiat capul la ghilotină... 

Şi iar s'au pornit războaie, răzvrătiri 
si omucideri... Şi mâinile judecăterului 
ur şi ale tuturor împreună erau rv- 
sii de sânge și râsul lor era verde ca 
fierea otrăvită și hohotirea lor neagră 
ca destinul cel rău... 

Şi mii de ani s'a rostogolit pământul 
învelit în faldurile roşii. vorzi şi negre 
nle steagului judecății mii de ani srâş- 
nirea dintilor a fost obrocită de risul 
verde al negrei hchotiri, mii de ani mâi- 
nile roșii sângerau, trupurile celor ce 
căzând țipau: cunoaşte-te pe tine în- 
supti.... nu judeca... nimic nu se pierd, 
nimic nu se creiază... 

lar în cele trei strieăte, întru târziu 
sa. întrupat fiul omului, care în împă- 
vătia searpelui a plecat spre cucerirea 
pândului... 

Si lau găsit în: 

Vrătmășşia puterilor, adevărn! hotări- 
rii si linsa qăndalui cel dintru început... 

Si păsindu-l, cl n'a mai vrut să fie 
judecător... ă 

Puternic prin gând, el sa curățit de 
vusinaa color trei culori: a rosului, a 
verielui şi a negrului, cu care-l împo- 
dohise scarpele. 

Stănân deplin el a scos timpul și spa- 
țiul din intuiţia simturilor lui și crnoas- 
în esenta, nu prin aiutarul lor mijlacit. 

Desnrins de simţuri. el privește clipa 
în. care trecutul se confundă cu vii- 
torul... 

Linistit el cunoaste opera marelui 
blestem : nimie nu se pierde, nimic nu se 
creftază.., 

EI stie că tot ce a fost — dela vieata 
unui val pe mare. până la moartea unui 
soaro pe cer — a trebuit să fic, şi tot 
ca-n. trebuit să fie — răstienirea celui 
răstignit, moartea celui omorit râsul în- 
cumatatului judecător — se repetă dnla 
infinit «i se va raneta la infinit. pntrivit 
vrăimistel pntarilor, atevărntui hotări- 
LA e lipsei gândului celui dintru înce- 
put... 

L-a stârsit a fost nândut <t rândul era 
În tiu omului și fiul omului era gân- 

UT... 




















SYLVIUS ROLANDO 
Cluj, Octombrie 1926. 


DAIMONION 


XIV. — Sfârşit 
PUTERI IMPERSONALE 


Demonicul ca principiu biografic, ca 
element inconştient de viaţă, stăpâneşte 
proeminent tinerețea lui Goethe, dar ca 
idee conştientă apare 
deosebi în partea din urmă a viejii sale, 
în perioada post-clasică când bătrânul 
poct şi gânditor îşi revarsă interesele 
contemplaiive în matca fără de margini 
a unui nniversalism, în care clasicismul 
şi romantismul se îmbină în ciudate şi 
înțelepte alegorii, sau în adânci repri- 
viri asupra oamenilor şi a trecutului. In 
elaborarea conştientă a ideei „demoni- 
cului“ la ajutat neapărat şi acea fantas- 
tică teoretizare asupra puterilor sufle- 
tești stârnită odată cu romantismul. 

Cât de important a fost „demonicul“ 
în, însăşi viața lui Gocthe a arătat în 
timpul din urmă mai cu seamă acel in- 
comparabil cercetător şi biograf al său 
păirunzător până în stihiile vieţii: £. 
Gundolf. În monografia sa vastă cât un 
monument papal, despre Goethe deosc- 
beşte Gundolf trei puteri cari au deter- 
minat și au format viaţa şi opera. olim- 
picului : Daimon, Tyche, Anangke. „Fi- 
zionomia sufletească şi poezia lui Goethe 
stau sub stăpânirea lui Daimon. Dar 
modul cum fizionomia aceasta, care se 
desfăşură dinăuntru în afară după o lege 
necesară, se manifestă în realitatea ex- 
terioară străină, cum se adaptează acea- 
stecu suu cum o ocolește... ce arătată 
prin Tyche. Intâmplătorul... A treia no- 
iune Anangke-Silă... e porunca Sau 0- 
preliştea dată din afară“, (F. Gundolf, 
Goethe pag. 15). Cu alte onvinte, ceiace 
crede Gundolf dspre Goethe nu stă în 
condradicţie cu ceeace crede Goethe în- 
suşi despre sine. Ştim că Goethe nu se 
socotea un demonic reprezentativ. Pu- 
tem de astă dată să indicăm şi motivui 
acestei rezerve: un demonice rcprezen- 
tativ, par excellence, (ca Byron) nu cu- 
noaşte nici întâmplătorul și mai ales nici 
sila exterioară. (In Byron demonicul e 
futalitaie copleşitoare). 

Scopul studiului de faţă nu a fost să 
avaie demonicul ca principiu biografic 


demonicul  în-. 





al vieţii lui Goethe, ci sistemizarea idei- 
lor lui Goethe asupra demonicului, sis- 
temizare pe care încă nam, găsit-o coru- 
plectă în altă parte. 

Ideea Pemonicului are o multiplă iu- 
portanță : 3, 

1. Metafizică : demonicul intră ca ele- 
ment pitoresc în panteisimul lui Goethe. 

2. Istorică : demonicul e un principiu 
supraistorie al apariţiilor istorice. 

3. Esteticul: demonicul resumă mitic 
iraționalul artei. 

4. Eţică: fapiele isvorâte din demov- 
nic stau întrucâtva în afară, de  legiie 
morale. 

5. Psihologică : prin ideea demonicului 
se proiectează o vagă lumină în structi- 
ra inconştientului. 

6. biografică : demonicul ca principiu 
de viaţă. 

7. In teoria geniului : demonicul e nu 
elemeni sine qua non în orice geniu, 

8. In filozofia culturii: demonițul-is- 
vor al elementelor iraționale din orice 
eniură. 

Panteismul ]vi Goethe se deosebește 
de cel al lui Spinoza prin înglobarea fe- 
cundă și antimatermatică a demonicului. 
Deşi nu a fost un cap istoric. Goethe e 
între cei dintâi care (prin ideea demoni- 
cului) a dat un principiu supraistoric al 
fenomenelor istorice. Acolo unde alţii 
se opriau în estetică la un „nescio quid"* 
Coethe aruncă în cumpăna precisărilor 
mitul demonicului. In etică; demonicii 
faptelor nu pot fi judecați prin obişnui- 
tele legi morale; prin aceasia pregă- 
teşte Gocthe supermoralitatea. unor gân- 
diiori de mai târziu. Aproape fiecare 
domeniu de cercetare îşi are dobânda sa, 
din mitul demonicului, 

Ideea demonicului străbate ca un zig- 
zag tărâmurile cele mai disparate, şi ea 
pare o ultimă corectură pe care bătrânul 
Goethe o face concepţiei sale despre lu- 
me şi viaţă. ]deca demonicului e veşni- 
cul ventil romantic al clasicismului goet- 


hean. 
LUCIAN BLAGA 





HENRI MATISSE: NATURA MOARTA 





Mic 
Tratat de estetică literară 
SAU 
Lumea văzută estetic 


10 


(CE ESFE FENOMENUL ESTETIC. SPE CTATORUL) 


" Educaţia şi necesitatea atitudinii este- 
tice. 


Dacă însăşi peisagiul fizic îndeamnă 
adesea să ne transpunem în atitudinea 
spectaculară producătoare de plăceri spe- 
ciale pe care le-am identificat cu plăce- 
rile estetice, o carte nu îndeamnă la ati- 
tudinea spectaculară, decât în cazul când 
cititorul e prevenii că se află în faţa n- 
mei opere literare şi că nu va avea de 
simjit nimic alt decât o plăcere este- 
tică 1). i 

Deşi promptitudinea la plăcere este un 
caracter comun tuturor viețnitoarelor, 
promptitudinea la plăcerea estetică în 
fața cărţei este foarte adesea înfrântă 
la oamenii simplii de prejudecata literei 
tipărite, la oamenii educați, de preocu- 
pări intelectuale de alt ordin. 

O educaţie a insului în scusul de a se 
transpune ușor şi până la cel mai înnalt 
erad în atitudinea estetică, ar fi cu ne- 
putință fără unele elemente înnăscute şi 
fără necesitatea biologică a plăcerilor 
estetice. 

Copilul nu piere deplin în omul matur. 
Spiritul voios care e însuşi mediul ex- 
ploziilor şi sintezelor cerebrale, şi căruia 
îi datorim invențiile technice, soluţia 
problemelor şi intuiţia realităţilor noni. 
dăinueşte în parte şi după apariţia pu- 
bertăţei. Aplecat asupra pământului, a- 


1) Perversiunea estetică e atât de fana- 
tică încât adeseori însăşi o lucrare lite- 
rară mediocră şi falsă poate constitui 
pentru un spectator educat un spectacoi 
de natură esteiică evident la un ali grad 
— deşi nu de altă esență — decât spec- 
tacolul aceleiaşi lucrări literare, pentru 
un cititor mai puţin educat esteticeşte. 
Iutr'un fel va gusta un elev, care le va 
lua în serios, următoarele versuri de 
Andr& Theuriet şi altfel profesorul care 
îşi dă seama cu ironie interioară de pue- 
rilitatea lor : 


BRUNETYE 


Voici qu'avrii est de retour 
Mais le soleil n'est plus le mâme, 
Ni le printemps, depuis le jour 
Oă jai perdu celle que j'aime, 


Je m'en suis all€ par les bois 
La îorât verte &tait si pleine 

Si pleine des fleurs d'autrefois, 
Que j'ai senti grandir ma peine, 


Vai dis aux beaux muguets tremblants: 
„Navez-vous pas vu ma mignonne ?* 
Vai dit aux ramiers roucoulants: 
„N'avez-vous rencontr€ personne ?*, 


iMais les yamiers sont restes sourds, 
Et nourde aussi la leur noavelle. 
Ei depuis je cherche toujours 

Le chemin qu'a pris linfidele. 


L'amour, l'amour quton aime tant 
Est comme upei montagne haute: 
On la monte tout en chantant, 
On pleuxe en descendant la câte, 


(ANDRE THEURIET : Pobsies rustiques) 


supra uncltei omul nu pierde cu totul 
dumnezeiasca lui însuşire de a se bucura 
de i ia lumei şi de a voi să schim- 
be şi el, cu voinţa lui, înfăţișările care-i 
stau la îndemână. Contribue în bună mă- 
sură la menţinerea spiritului  pueril 
prezenţa pururi înnoită a copilului, care 
îndeamnă la jocuri şi imposibilitatea pen- 
tru omul matur de a se înţelege cu co- 
pilul altfel decât prin joc sau mit. 
Arareori, pânăin zilele noasire, scriito- 
xul a creat fără alt scop străin; de cele 
mai adeseori a slujit idealuri religioase, 
morale, naţionale sau umaniiare., Edu- 
caţia esteiică a scriitorului ar tinde prin 


urmare la- o disociere a acestor valori - 


pentru o creaţie pe un plan curat este- 
tic, spre a scoaie în lumină şi mai priel- 
nică — dacă nu cumva i-ar seca isvorul 
creaţiei ! — peisagiul cu farmec al pro- 
priei lui personalităţi. 

Scriitorul dublat de alte valori decât 
cele estetice e în situaţia actorului pen- 
ira care piesa în care joacă e totdeauna 
artisiică , el. actorul, sia transpus odată 
în „joc“ şi greu îi vine să! creadă că jo- 
cul lui pune abia în lumină alt „joc“, va- 
loareu artistică a piesei. 

In ce priveşte pe spectator, el trebue 

astfel educat, ca nicio credință rcligioa- 
să nici o idee filosofică, nici o faptă mo- 
rală sau imorală din cuprinsul operei ar- 
tistice să nu-i turbure plăcerea estetică; 
ele fac parte din „joc“, iar nu din reali- 
tatea în care valorile îşi dau luptele. In 
chipul acesta influența operilor artistice 
va fi numai de natură estetică, iar pri- 
goana, împotriva operilor de artă ,imora- 
e“ „anti-naţionale* sau „anti-umanita- 
re“ precum şi lunga dispută teoretică a- 
supra „moralităţii" în artă, vor lua sfâr- 
şit. Această treaptă a educaţiei estetice 
e atât de elementară încât n'am fi amin- 
tit-o dacă cea mai mare parte a scriito- 
rilor şi artiştilor noştri, şi toate institu- 
țiile noastre de cultură nar îi sub ea. 
iar la a doua treaptă a educaţiei, esteti- 
ce — clarificarea artiştilor și operilor 
de artă pe familii, descrierea şi explica- 
rea farmecului lor specific, spre a se 
face selecţia şi a se elimina identitățile 
— nu cred să ajungem atât de curând: 9 
atare activitate n'am aflai nici în vre-o 
lucrare scrisă, ştim că nu are loc nici în 
vre-un institui de artă. Institutele servesc 
alie discipline. Tratatele de estetică sunt 
în faza luptelor dintre definiţii, iar aces- 
tea merg pe drum păzite de îngrozitoa- 
rele arme ale teoremelor filosofice. 


Nietzsche e unul din puţinii gânditori 
care a observat caracterul profund pesi- 
mist al firei şi artei elene. Acest pesi- 
mism — provenind din extraordinara ca- 
pacitate de a suferi a grecilor — a dat 
naştere prin reacțiune mitului zeilor o- 
limpici şi apoi creaţiilor epice şi drama- 
tice. Peniru elenul prea simţitor trans- 
formarea dionisiacului (bejia până ju 
descompunere a vieței) în apolinic (vi- 
ziunea senină a lumei prin voința zeului 
luminei) a fost o necesitate de viaţă. 

La această observaţie a gânditorului 
german vom adăoga doar că atitudinea 
estetică răspunde nu numai la greci, Jar 
la țoate popoarele şi todeanna unei ne- 


UNIPERSUL LITERAR 






Legendă | 
cu corăbieri : 


E un vârtej pe mări unde corăbii 

Se învârtese mereu odată prinse, 
Catargele jucând în vânt, par'c'ar fi săbii 
Pe creştete de “unuci, desprinse 

De trup şi alergând nebune 

Ca întrun joc de căluşei — se spune. 


E un vârtej pe mările de sus 

San poate chiar de jos unde se strâng 
Ca viperile vara'm crâng, 

Toţi cei cari-au plecat haihui 

De dragul nimănui. 


— Corăbieri din cei ce mor, 

Până la unul, i 

Și azi pe coaste noi de Labrador 

Ca să aducă înapoi cartoful 

San doar tutunul 

Şi cari nu se sting cu otul 

In inimă decât de n'au găsit 

Prin părţi de răsărit, 

Măcar vre-o mătrăgună, dacă nu un mit. 


Corăbierii pe cari dintrumtâi Merlin 
Acolo îi mâna 

Când lumea toată-a lui se minuna 
De câte drumuri el ştia 

Şi când vroia Merlin 

Aevea să Je-arate 

Cu mult această lume-avea dreptate. 


Acolo deri ajunşi 

Toţi cavalerii mărei 

Şi lorzii depărtărei 
Snapani de zări ascunşi 
Şi spadasini ai undei, 
Proprietari ai scnndei 
Cabine'n cari stau 
Puțin fiindcă o dau 

La mosafiri, 

leşeau pe bord să vadă 
In chin şi svârcoliri 
Minunea unei mări 
Suilată ca pe nări 
De-un aprig Torquemadă. 


Şi-atinşi de bucuria 

Vârtejului, de-abinelea 

Intr“însul se prindeau, 

Si *ntr'una se 'nvârteau 

Murind, dar nu de-urgia 

Sărată înghiţiţi 

Ci numai uluiți; 

Căzând doar îmbătaţi 

Ai apelor fârtaţi, 

— Intriun vârtej pe mări unde corăbii 
Se învârtesc mereu odată prinse, 
Catargele jucând în vânt par'c'ar îi săbii 
Pe creştete de eunuci, desprinse 

De trup, şi alergând nebune 

Ca întrun joc de călnşei — se spune. 


DARGOS PROTOPOPESCU 





cesităţi de adaptare la viaţă. Căci trebue 
să fie cineva cu totul lipsit de simţul rea- 
ltăţii ca să nu-l fi durut adânc foamea 
şi moartea, în această viață în care se 
pomeneste fără voia lui. Numai un om 
născut bolnav şi care pe fiece zi se via- 
decă, poate fi optimisi — cum se zice — 
din naştere. Asifel că nu numai cultura 
greacă, precum socotea Nietzsche, dar 
toate culturile sănătoase an fost profund 
pesimiste (și deci creatoare de valori î- 
deale, morale sau estetice). Sentimentul 
estetic este victoria. sentimentului sigu- 
ranței vieţei jar necesitatea estetică 
este foamea sufletului omenesc sănătos, 

Necesitatea profundă a plăcerilor es- 
tetice se poate vedea mai limpede în 


UNIVERSUL LITERAR 


serbările colective ale vechilor culturi 
omeneşti. Sub pretexte diferite, de cele 
maj multe ori religioase, au apărut tot- 
deauna şi pretutindeni spectacole publi- 
ce în care spectatorii făceau parte din 
„joct, Corul din tragediile greceşti era 
o fiinţă mică, în parie ubstractizată ge- 
neraţie pipernicită a unor jocuri colec- 
tive uriaşe. Uneori aceste Jocuri colec- 
tive mergeau până la orgii cu sacrificii 
omeneşti. Ă 

Odată cu dispariţia civilizaţiilor colec- 
tive au pierit şi aceste forme de satis- 
facere a plăcerilor estetice. Ar putea 
reapare, în ziua când societatea ar trăi 
alifel decât pe temeiul valorii personale 
a individului, înregistrat cu luare aminie 
la intrarea şi eşirea din viață. Teatrul, 
circul, cinematograful sunt numai spec- 
tacole de aglomeraţie nu spectacole co- 
lective. Sportul, în oarecare măsură — 
ducă țelul lui n'ar fi în afară de plăce- 
rea estetică — ar puiea fi socotit ca o 
formă modernă a jocului colectiv. 


5) „Emoţia“ estetică san falsa-plăcere 
estetică, 


Nous ne goustons rien de pur... 
Montaigne 


Din relaţile sale cu natura împreimui- 
toare. omul a rămas cu vre-o câteva 
noțiuni a căror abârsie bunul lui simţ 
nu o poate vedea decât în afară de sine. 
Siânca de care sa lovit e dură: taţi cei 
care se vor lovi de stâncă vor afla acest 
lucru. Duritatea este deci o însuşire a 
stâncei şi fără existenia stâncei sau a 
altor obiecte dure. omul nar fi avut nici- 
odată noțiunea durităței. Lovitura de 
stâncă este dureroasă. Simplitatea noa- 
stră de cugetare sau mai curând absenta 
oricărei cugetări, ne-a făcut să lcgăm 
obârşia durerii ca şi obârşia durității de 
însuşirile stâncei. Prin urmare stânca 
este dură și dureroasă. 

Acest fel de a cugeta al corpului no- 
stra ne-a făcut să credem până azi, —1- 
dee pe care am trecut-o mii de ani prin 
retorte ale filosofiei de toate formele — 
că obiectele au anumite însuşiri (per- 
cepute cu văzul sau auzul). însuşiri pe 
care le-am numit „frumoase“ pentrucă 
ne fac plăcere. 

Din cele cinci simţuri recunoscute ale 
omului — auzul, văzul, mirosul. gustul 
pipăitui — primele două sunt întrio a- 
numită măsură mai „desinteresate“ ca 
gelelalte trei prin însuşirea lor de a se 
fi emancipat întrucâtva de imediata rea- 
ltate şi a lucra oarecum cu distanțele, 
Văzul și auzul prin acest exerciţiu din 
primele timpuri ale apariţiei omului. se 
leagă de cele mai înalte facultăți cere- 
brale pe care poate le-au şi provocat. 

De aceea plăcerile pe care ni le pro- 
duc anumite culori sau sunete, şi îmhi- 
nări de culori sau suncie, nu au o mai 
mure valoare în sine, decâi plăcerile 
elfactive, tactile si gustative. Insuşirile 
obiective ale elementelor care produc 
sensaţii plăcute sau neplăcute acestor 
trei simţuri, corespund pentru văz şi 
auz. unor sensaţii plăcute sau neplăcuie 
foarte vechi, încorporate în asemenea 
măsură creerului nostru încât le atribuim 
din eroarea mai sus indicată, unor însu- 
siri obiective ale lumii din afară 1) 





1) D. Joan D. Gherea a găsit următou- 
rea formulă, admirabilă prin preciziunea 
«i, pentru confuzia foarte veche pe care 
omul o face între însuşirile fizice ale o- 
biectelor şi valoarea estetică pe care le-o 
atribuim : „Pentrucă maj toate impresiile 
corespund unor fenomene obiectiv reale, 
pentrucă „roșu“ pe lângă că e sensaţie e 
şi calitatea unui obiect, omul a “generali. 





HENRI MATȚISSE : PALARIA DE PENE 


Pilda cea mai simplă a acestei eroti, 
ridicată la un grad înnalt de complexiu- 
ne ne-o oferă așa zisa „frumuseţe“ a fe- 
meilor ; această frumuseţe“ este le 
fapt un răspuns la idealui nostru sexual, 
cure ideal este şi el un răspuns la cine 
ştie ce vechi condiţii climaterice şi so- 
ciale. Inexistenja „frumuseţii“ obiective 
a femeii ne-o arată diversitatea de gus- 
turi pu numai a oamenilor de rase dife- 
rite sau numai din continente diferite, 
dar şi a oamenilor din actiași rasă şi 
continent Ja distanță coabea câteva de- 
cenii ! (Femeia ideal frumoasă a roman- 
icilor curopeni, femeia înnaltă, clorati- 
că, sentimentală, şi femeia ideal frn- 
moasă a vremurilor noastre:  femeia- 
băiat scurtă, sănătoasă, emancipată şi 
energică). . 

Dacă la aceste aiât de adânci şi abea 
presimțire izvoare de erori, se mai adao- 
gă şi diversele idealuri de „frumuseţe“ 
pe care le imprimă din cei dintâi ani ai 
educaţiei. şcoala — reprezentanta cre- 
dincioasă a intereselor sociale — şi a- 
poi moda — reprezentanța marilor cu- 
rente sufleteşti ale vremii — nu e de 
mirare dacă am cădea în gregala opusă 
şi am desnădăjdui să mai gustăm vre-o- 
dată o plăcere estețică pură“. 

Să rejinecm deocamdată această îndo- 
ială asupra purității simţimântului este- 
lic şi să renunțăm dela început tocmai 
la ceiace ştim de mai înainte sau sim- 
țim în primul: moment că; „e frumos". 

E oare cu putință ca oamenii. după 
mii de ani de aclivitate artistică, în care 
timp au creat valori exictice, unele ră- 
mase fără pereche prin perfecţia lor, să 








„ajungă la acest trist adevăr că plăcerea 


lor estetică a fost impusă. — Şi abea de 





zat şi a crezut ci impresia csietică de-a- 
semenia corespunde unei însuşiri a lu- 
cerurilor, însuşire numită. „frumuseţe“. 
(loan D. Gherea, Vicisitadinile sentimen- 
tului estetic în „Viaţa Românească" Ne. 
2—5 din 1926). 


azi înainte, printr'o severă ageri na 0- 
mul poate nădăjdui să câștige sufletului 
său o nouă bucurie, originală şi curată ? 

Nu înţelegem de ce în acest domeniu, 
al valorilor sufleteşti să credem că oa- 
menii aveau dreptul să fie mai experţi 
decât în cunoaşterea lumei fizice. Radinl 
a fost descoperit foarie târziu, iar unele 
corpuri simple nu există ca atare decât 
în laborator — sodiul sau potasiul, bu- 
năoară ; în natură există doar săruri — 
săruri de sbdiu şi de potasiu; distincţii 
făcute acum un veac şi ceva. i 

Nu plăcerea estetică este origina crea- 
ției artistice, precum am arătat în pagi- 
ile prăcedente ; marii creatori de altă- 
dată — sculptorii greci, bunăoară — e- 
rau în stare să creeze opere de artă fără 
a face distincţie între valorile sufletești 
provocate de speciacolul creaţiei lor, lar 
măsura autenticităţii artistice a operii lor 
de artă ţinea tocmai de forța şi origina- 
litatea pasiunilor creatoare — care sunt 
cu totul altceva decât plăcerea estetică. 
Flenii, în faţa statuii reprezentând Pe 
Jupiter, sau în faţa unei tragedii de So- 
focle, credeau într'atât în valoarea lor 
religioasă încât a trebait să apară, în 
mintea lui Aristotel ideia „catarsis“-ului 
ca efect al operei de artă: curățirea su- 
flctului de pasiuni. 

Această funcţie purgativă şi terapeu- 
tică a artci a fost observată şi denumită 
cu diferite numiri, până azi, în vremea 
lui: Freud, autorul refulării psihice şi 
descărcării sufleteşti prin mărturisire, 
vise sau opere de artă. 

Atâta timp cât emoţiile“ în faţa ope- 
rei de artă erau socotite estetice, oricare 
ar îi fost adevărata lor natură, era firesc 
să se caute explicarea farmecului lor în... 
nescio quid întrun „nu şiiu ce“ asupra 
căruia s'au scris întregi tratate de filo- 
sofie germană. Încercarea de a limpezi 
acest nescio quid, farmecul operei de 
ariă, duce la negarea lui, întrucât toate 
elementele constitutive ale farmecului 
pot fi clasate în diferite rubrici efective 


19 


Rabindranath Tagore 
la Santiniketan 


— IMPRESII — 


de SYLVAIN LEVI 


a — urmare — 


11 Noembrie. Viaţa noastră se orga- 
nizează încet încet: lecjia de bengaleză 
ce foarie regulat urmată ; ne abonăm la 
un jurnal ; în sfârşit ne instalăm în mi- 
cul nostru univers! După apusul soare- 
lu: (ziua e arzătoare şi regiunea roasă de 
ploi, nu oferă nici o umbră) ne ducem la 
plimbare cu Base, nepotul fiziologistului 
atât de cunoscut prin studiile sale asupra 
sensibilităţii: plantelor, cu picioarele 
goale, îmbrăcaţi în museline fine, cine ar 
crede că peste șease săptămâni el are să 
fie în Germania — unde îl aşteaptă, se 
şoptește, o logodnică — şi că acolo va 
continua cercetările sale ştiinţifice ? Ne. 
am dus până în satul vecin, ia Goalpara . 
case de pământ, acoperite cu coceni, as- 
cunse în răcoarea copacilor, un mişunat 
de copilaşi goi, sunete de tam-tam, şi de 
fusuri ; sosim tocmai la procesia și slug- 
ba Durgei. Pe dou: puiernici bambuşi au 
urcat statuia teribilei zeițe Mame; la 
dreapia sa Siva, soțul ; la stânga Narada, 
crainicul zeilor, mult mai puţin frumos 
decât Iris ; toți suntem vopsiți, auriți, tot 
e convențional, poate mai puţin nrât de 
cât saint-sulpiceriile şi  respingătoarea 
lor lipsă de farmec. Base, explică credin- 
zoşilor, care s'au sirâns în jurul nostru 
cine e acest Sahib; ni se face loc, sun 
tem invitaţi la baia zeitei, căci o duc so 
spele într'un pârâu vecin, în parte uscat, 
ne vor oferi prăjituri. Dar trebuie să ne 
întoarcem, a căzut noaptea, luna luminea- 
ză cerul atât. de intens că stelele au fost 
eclipsate. Ai putea citi la lumina ei. 

DUMINICA 15. — Zi de lucru ca toaie 
celelalie ; aici ziua de odihnă e Miercu- 
rea rentrucă, mi se spune, Micrenrea este 
în legătură cu anumite date care pri- 
vesc familia  Tugore și  Brahmosainus 
(secta religioasă care este pentru brah- 
manism ceeace reforma este pentru ca 





tolicism, care a voit să păsească puri- 
tavea începutrilor religiei în vechile 
texte şi mai ales în Lpanişade). ă 
A doua zi, secara a avut loc recepţia 
dată de studente în frumoasa şcoală de 
arte Kala Bhavan, Adunarea sa ţinut în 
sala expoziţiei. E ora şase şi jumătate, 
luna _ plină luminează galeria exte- 
rioară unde stau doamnele, toată lu- 
meu se așează, şi în atitudine de rugă, 
ne aşezăm şi noi alături -de poet. Ni sa 
atârnat de gât, conform obiceiului, 
ghirlande, ghirlande din flori atât de 
purfunate că abia poţi suporta  partu- 
mul „dulce“ ameţitor. Un student ne 
citeşie o cuvântare gentilă, Dar în tim- 
pul răspunsului lui S. şi a delicioasei 
improvizații a poetului, cu mă gândesc 
numai la clipa când mă voiu putea ri- 
dica. Ne-am înapoiat pe o noapte stră- 
lucitoare de lumina lunei ; era o spleu- 
«oare pe care n'aş putea so descriu. 
la serbarea de a doua zi dată în 
cinstea lunei pline am întâlnit pe curu- 
peanul care trăeşte aici. E un evreu po- 
lonez san lituanian, chimist elev a u- 
miversităţilor germane și al institutului 
Pasteur. A colindat lumea, Ameria, Eu- 
ropa, India la reţinut. A petrecut şase 
luni în Ilimalaya trăiud ca un Jogi (as- 
cet) şi în slârşit a sosit aci, unde predă 
chimia copiilor. Peste pantalon lasă să-i 
atărne cămaşa kaki; când va pleca, 
dacă va mai pleca, va vâri cămaşa 
înăuntru și e gata de drum pentru Vilna. 
Tagore a venit să cineze cu mi; am 
Plecărit mult şi l-am ascultat vorbind. 
Ne-a vorbii de cci doi profesori en 
glezi ai săi, de englezii pe care i-a cu- 
cerit Indi India, sau indianul acesta ? 
ȘI trece iar la chestiunea națională: 
aminteşte wroaznica poveste dela Am- 
vistar câud o englezouică e maltratată în 











DIZ7I 


> p 





care sunt cu totul altceva decât plăce- 
rea estetică, element pur, indivizibil al 
conștiinței, i 

Spaima, tristețea, curiozitatea  sensua- 
litatea etc. sunt şi azi elementele „emo- 
ției“ estetice care singură, într'o Încrare 
literară, pot da color mai mulți dintre ci- 
titori ideia că au gustat o adevărată 
peră de artă. Bucuria pură, eliberată îe 
orice urmă de element efectiv sau ci- 
nesteșie. de orice amestece a! plăcerilor 
proprii diferitelor noastre antestine : bu- 
curia provocată de altă priveliste a lumei 
înnoită de o personalitate originală crea- 
toare, prin farmecul propriu al autenti- 
cităţii ei — e o stare de suflet destul de 
rară şi — să nu fim, ipocriți! — destul 
de greu de atins. 

De foarte adeseori cititorul cel mai c- 
xersat și cel mai sever cu sine în pri- 
vința distrucției valorilor, simte că are 
de luptat cu forte efective sau cerehrale 
formidabile — unele de natură organică 
foarte veche, alicori de natură educativ- 
sccială tiranică. — pentru a. desfăşura de 
minciuni şi a lăsa sufletului său pururi 
înselat, bucuria estetică pură, element 
simplu şi indestructibil. fie şi câteva eli- 


pe. 
..Cel.care a putut ajuuge, eliberat de 


2 => Pi 


„cmolia“ estetică, la aceste câteva clipe 
de plăcere estetică pură a intrat întrun 
nou veac |... i 

Oamenii primitivi — înainte de tira- 
nia clanului — și copiii — înainte de a- 
pariția pubertăţei — stau, bucurat în pli. 
nă” voe de plăcerile acestei lumi estetice. 
Omul de azi. însă supus legilor clanului 
de mii şi mii de ani, nu are de luptat, 
cum sar crede cu elemente străine, care 
năvălose asupra plăcerii: estetice 
pure, alterând-o , ci are de luptat cu în- 
săși această „emoție“ estetică ea care 
apare aproape totdeauna în stare impură, 
minereu şi jangă sufletească din care 
trebue să extragă abea bucuria estetică 
originală. 

Un cititor atent asupra sa însuşi ar 
putea astfel cerceta şi însemna conţinu- 
tul „emoţiei“ estetice. dela curiozitatea 
elemeniară, la plăccrile organice de di- 
ferite grade. până la cvinta-escnţă a bu- 
curiei estetice pnre. 

Şi oare— asemenea anora din elemen- 
tele cele mai subtile ale naturii — acea- 
stă pură plăcere estetică nu se alterează, 
câteva clipe numai după ce am gustat-o ? 

F. reiace vom vedea mai deparie. 


ADERCA 





UNIVERSUI, LITERAR 


stradă şi de represiunea care a urmat 
în urma căreia a trimis guvernatorului 
Indiei „Knighihood'-ul său. Vocea îi 
tremură şi ochii săi strălucosse la a- 
miniirea evenimentelor pe care fără, în- 


*doială le desaprobă Anglia însăşi, 





RABINDRANATH TAGORE 


În ziua de 16. am avut o mică recepție 
a mea, personală. Doamnele au fun lat 
un cere: , Alapini-la-cascuse”. Mi-au ce- 
vat să le vrrbesc despre opera femeii în 
timpul războiului. Am bâlbâit în biata 
mea englezească timp de vreo zece mi- 
nute, nc-au împodobit cu gherlande si 
a urmat o tăcere adâncă, Timislitatea -a- 
cestor femei e de necrezut, totuşi multe 
dintre ele n'au fost tot leauna „purdah”; 
nau trăit după perdeaua simbolică - 
ascunde privirilor viața atâtor femei din 
India. Dar chiar dela cele mai ins'rui- 
te, nu se pcate scoate decât monosilabe, 
zâmbete şi acestea cu ochii în jos. Sper 
cu să le îmblânzese şi franceza mă va 
ajuta, această franceză care la sosirea 
noastră şi a lăzilor cu cărţi trimise de 
asociaţia indienilor din Paris, prin „A- 
micii orientului“ au făcut-o să devină la 
modă. Am un elev mai mult, şi cursurile 
lui Movris sunt frecventate tot mai mult : 
Cu acest amabil Mcrris ne vedem în 
fiecare seară, trebue să citim pe .tot Mo- 
Jiere, cunoaște criticii Faguet  Saint- 
Beuve, şi tot ce apare în „les Annales; 
pe toti înglobează în arcceaş respec- 
imoasă admiraţie , dar na citit nici un 
text. Săracul de el: nare cărți şi e te- 
ribil de _răn informat. Este de asemenea 
extraordinar de pudic şi singură amin- 
tirea anumitor cuvinte, anumite opere îl 
fac să rogească până în vârful urechi- 
lor. Cum vom. citi pe Sgnarelle ? 

17 NOEMBRIE, — Printul de Galles 
debarcă la Bombay si preţiosul meu Io- 
șif se întoarce dela bazar amărit de int. 
Boicotul (hartal) a fost atât de bine res: 
peciat că nu vom avea nici fructe, nict 
legume şi nu se vor da cărbuni decât 
mâine. Ordinul lansat de Gandhi a fosi 
ascultat, toate prăvăliile, birourile şi 
şcolile din India au fost închise. Vor ur. 
ma  desordine? Va fi posibil să menţi 
întrio  necooperare o lume de trei 
sute douăzeci de milioane de oameni? 
Programul corespunde totuși  mentsli- 








UNIVERSUL LITERAR 


tăţii şi obiceiurilor poporului celui mai 
blând depe pământ. 

Sa ţinut azi primul său curs, în ace- 
laș loc în care ne-a primit întregul San- 
tiniketan la sosirea noastră, la : umbra 
manghierilor. Aşezaţi jos pe un covor, cu 
picioarele încrucişate, patruzeci şi doi 
de auditori dintre care un călugăr bu- 
dist din Ceylan, cu frumoasa sa rasă 
gulbenă lăsând umărul drept descoperit 
(eh ! să nu ne inşelăm în privința acea- 
sta ; în Birmania sau bătut pentru asta; 
dogma însăşi c interesată. Patru doam- 
ne s'au aşezat jos în acelag chip, înapoi, 
ceva mai la o parte, precum se cuvine. 
Tagore, pe o bancă joasă ia note; va 
rezuma după aceia în limba bengaleză, 
lecţia le-o ţine acest domn, venit de la 
Paris în acelaş scop. 

Englezeasca domnului nu e prea gro- 
zăvie, nici prea frumoasă dar e urmă- 
rit scu atenţie. Tabloul nu poate fi ui- 
tat. E inceputul unei scrii de cursuri a- 
supra  „Raporturilor Indiei cu ţările 
străine“, Peniru ziua de Duminică, o sc- 
rie specială asupra literaturii budiste, 
pentru studenţii: care vor veni dela Cai- 
cutta. Câţiva sindenţi i-au şi cerut direc- 
tive, întreverleri pentru studiu. 

18 NOEMBRIE, — Ziua incepe prin 
vizita unor prieteni tineri pe care i-au 
airas farmecul nostru personal și bon- 
boanele pe care le mai avem; nu mai 
sunt multe — tânărul Nittu şi sora sa 
Burhi (bătrâna) nepoţii poetului, şi ait 
tânăr de zece. ani, care unu ştie decât 
bengaleza, cu frăţiorul lui de patru luni. 
Care e numele capiialistul ? N'are încă 
nici unul, nu i se va da decât după cere- 
menia primului orez. - 

După curs, am fost până la un mic sa 
santal vecin. Sa scris mult asupra a- 
„cestei populaţii santal coborâtoare din 
cei mai vechi ocupanţi ai Indiei, 
păstrat obiceiurile, limba, moravurile şi 
religia, foarte deosebite. Lucrători ex- 
celenţi, dar incapabili să ţină o soco- 
ieală, trebuiesc plătiți în fiecare seară 
a unei zi de luoru altfel nu se mai în- 
torc foarte veseli, foarte artistic se în- 
torc în grușiuri în satele lor de curăţe- 
nic exemplară, în mijlocul lor unul 
cânta dintr'un fluier de trestie , te crezi 
întors in primele timpuri ale omenirii. 

Plimbarea aici nu poate să fie prea 
lungă, de îndată ce soarele se ridică, e 
învingător. căldura începe. Nu ieşim 
niciodată înainte de ora patru; drumu- 
rile de o culoare roșcată, brăzdaie de 
făgaşuri adânci lăsate de roţile căruţilor 
cu bivoli, nu sunt prea numeroase, jar 
noi urmăm twmele lor, care se pierd şi 
ne duc la albii de râuri secate, care tre. 
buie că se umplu cu apă în anotimpul 
ploilor sau mergem prin ierburi înalte 
cu vârfuri atât de ascuţite ca să înfig în 
vestminte şi în ciorapi, că trebue să te 
opreşti la fiecare clipă ca să te cureţi. 
La înapoiere am găsit acasă pe elevul 
mieu, pe S. călugărul din Ceylan şi un 
alt călugăraş încă novice, în frumoasele 
lor rase galbene. Poetul, care cinează 
cu noi vestește apropiata sosire a unei 
fete tinere, o evreică din Galiţia pe 
care el a cunoscut-o în Europa. Foarte 
inteligentă, şi instruită, ea i-a cerut să 
vină la Santiniketan ca să predea is- 
toria artei : Este în acelaş timp filozoală 
autoare şi dansatoare. A dansat ca să-i 
arate talentul şi Tagore, ca să ne facă 
să apreciem caracterul acestei perfor- 
mante, schițează mişcări cu bustul “şi 
braţele, dă ochii peste cap şi îşi leagănă 
capul : acest indian, are „le sense of hu- 
mour* şi mijloacele de a:l exprima. Am 
râs mult. ; 

22 NOEMBRIE. — După amiază la 
sfârşitul lecţiei pe S. îl aşteptau doi sta- 
denți; sub veranda: noastră încântă- 
toare, mă aştepia o fiinţă mică pe: dean- 





tregul acoperită de văluri, cu tălpile şi 
unghiile picioarelor vopsite cu roșu 
deschis, cu semnul rogu al căsătoriei bi- 
ne marcat pe frunte cu inele de aur şi 
coliere strălucitoare pe pielea sa mată, 
Era soţia unui profesor d. Mazundar, ca- 
re a studiat irei ani în America. La îna- 
pocre, i se oferi un post bun la universi- 
iatea din Calcnita, dar farmecele San- 
tiniketanului şi acelea, irezistibile aie 
poetului au fost mai tari, sa instalat 
aici, agronom, a construit, în mod fcarte 
primitiv, staule şi procură lapte la şcoli, 
şi ghee, un produs alb cum e crema, des- 
iul de consistent, care este untul indi- 
gen ; deasemenea el învaţă pe copii en- 
glezeşte. Şi gentila d-nă Mazundar ve- 
nca să-si ia rămas bun dela mine înainte 
de a pleca cu cci doi copii ai săi la Cal- 
cutia la mama sa, unde trebuie să pe- 
treacă câteva, zile, Nu e încă vremea să 
sa dea vreun nume ccpilului ; trebuie să 
împlinească şapte luni ; astrologul va 
fi chemat, va cerceta horoscopul fixat cu 
grijă în ziua naşterii copilului şi el va 
alege, va fixa ziua şi ora favorabilă pri- 
mului orez, ceremonia complicată, în 
cursul căreia se pune pe limba copilului 
un bcb de orez prima înfrățire cu na- 
tura. 

După accea urmă vizita lui  Kshito 
Mahm Sen, una din cele mai puternice 
personalităţi ale universului nostru; a 
străbătut India în toate direcţiile, cule- 
gând cântecele populare, legendele, un 
imens folklor... Aparţinând castei medi- 
cilor, stie arta de a lecui oamenii şi se 
stabilise într'un loc când Tagore îi scrise 
cerându-i să vină la el: Nu sunt un om 
atât de mare ca să vin la d-ta, răspunse 
el; o nouă scrisoare a poetului: Tocmai 
de un mic am nevoie, si KWshiti Babou, în- 
vins, a venit să se stabilească la schit. 
Puterea de atracție, de persuasiune, mag- 
netismul acestui om sunt în adevăr de 
xiecrezni. In acest loc de retragere înte- 
lectuală atât de plin de farmec, un fel de 
Port-Royai zâmbitor, indulgent şi fericit, 
mă gundesc la câţiva prieteni, bărbaţi şi 
femei cari ar aprecia această viață sim- 
plă, goală, liberată de grija aparențelor, 
a nevoilor cari apasă atât de greu asu- 
pra ncastră, de dorinţa şi uneori de ne- 
voia de a imita,dea egala pe vecin; cât 
de multi le-ar plăcca liniştea acestei și- 
băstrii ! 

Miercuri 25 la ora şeapte, sa oficiat 
un serviciu religios la templu. o mon- 
struoasă construcție în fier şi sticlă, a că- 
rei responsabilitate e pusă pe socoteala 
unei rude îndepărtate. Nimic nu e com- 
plicat în această ceremonie , în interior, 
întreaga scoală, profesori, studenţi elevi, 
c grupată în jurul poeiului; afară, pe 
ircpte, femeile, fetiţele. Sa citit din 
Upanishade şi s'au făcut comentarii în 
limba bengaleză ; a durat în totul trei 
sferturi de oră şi s'a sfârşit ! 

Mă deşiepi, a dona zi, rău dispusă, Mă 
întind pe o canapea sub verandă, des- 
chisă în spr vest, ioată dimineaţa e foarte 
răcoroasă ; acolo stau până la amiază 
primind pe elevi. citind, scriind. Dar pe 
mnăsură ce soarele ridicându-se, mărește 
strălucirea cerului, indispoziția mea se 
măreşte ; nu mai e nici o îndoială, lumi- 
na îmi face rău; si totuşi cât de albi 
plăcută şi fină e dimineaţa! Va trebui 
oare să renumț la această minune? Va 
irebui să port ochelari negri atât de o- 
ribili.? După amiază primesc seria ama- 
torilor de limba franceză: sunt şease 
care mă caută. şi aş dori să vă pot des- 
crie scena ; se așează pe vine în jurul 
meu pe un covor frumos ; numai grasul și 
deliciosul Dinu Babou se aşează pe un 
scăunel şi timp de o oră veselia lui Mo- 
li?re triumfă. Seara. bhikkhu-ul, călu- 
gărul budist şi novicele însoţiţi de un 
tânăr senegalez, vin să se intereseze de 


u 
Cal de pripas 


Cal de pripas al nimănui 
Luat de primul trecător, 
Cal de pripas al tuturor 
O zi a ta pe lume nu-i — 


Poveri la deal, la coborîş 

Tot cu poveri, chin şi bătăi 

Şi peste dealuri, peste văi 
Tăcut, porți blând cu paşii tăi 
Durerile târiş, 


Ce e al tău din tat ze porţi ? 
Doar visul poate, de-l mai ai,.. 
--- Și stai răbdând Icgat la porți, 
Iţi ştii prietenii toţi morţi 

Și să ţi-i plângi o clipă n'ai — 


Vezi lumea cum ? Drum nesfârşit... 
La vale greu, greu la suit, 

De-!. faci pe ierni, de-l faci pe veri 
În spate duci numai pover 
Nici bucurii, nici mângâe 
De mergi galop, ori mergi pas, 
“u nai nici mâine, nai nici eri, 
Nici milă n'ai, cal de pripas, 


EUGEN VICTOR 











sănătatea mea, întreabă foarte politicos... 
dacă am luat vreun medicament ? Le a- 
văt ncîncrederea mea în medicamente... 
Dar, rugăciunea nu e bincfăcătoare mă 
întreba ? Oh, desigur. Ei desfac atunci 
vârful ghemului meu de aţă, îl răsucesc, 
bhikkhu-ul ţine un capăt, eu apuc pe 
celalt novi ține de mijloc (fără îa- 
doiulă pentrucă, fără să mă atingă, să se 
s'abilcască legătura) şi ]unga litanie ba- 
distă, psalmodiată de vocile lor pioase. 
începe să se depene. La sfârşitul rugă- 
ciunii, mărturisii că mă simt mult mai 
bine. Strânseră ghemul îmi ziseră să-l 
pun noaptea sub căpă și că a doua zi 
vor reincepe. Dar când sosiră, complet 
vindecată citeam cu geograful meu. E 
sigur că au putut povesti o întâmplare 
fhumoasă la întrunirea budistă din Cal- 
cutta, la care se duceau. 

A doua zi, prânzeam când sunt scoși 
afară de sunetul unor fluute şi tobe... Un 
întreg sat santal, se mula cu muzica în 
frunte  întrto lungă procesiune în şir 
indian de bărbaţi şi feraei care își du- 
ceau obiectele casnice pe cap: legături, 
coşuri, scoarie, si inevitabila oală de a- 
aramă, obiect aproape ritual pe care îl 
pesedă chiar şi cci mai săraci. Pleacă 
astfel, într'o bună zi sub cel mai neîn- 
semnat pretext, pentru lucrul care li se 
oferă departe, din cauza guvernului sau 
proprietarilor care reclamă taxe, sau din 
cauza vreunui bolnav care îi face să, se 
tcamă de vre-o molimă. Se fixează nu- 
mai atunci când au găsit pământuri ne- 
cultivate. Pentru colibele lor, strâng în 
câteva zile pământul şi stuful necesar şi 
iată din nou ridicat şi bine apărat de 
bambusi deşi unul din aceste sate santal 
a căror minunată curăţenie uimeşte 
chiar şi pe indieni ! i 














trad. de N. RADU 


vă 


ARDEALUL ȘI PROBLEMELE CULTURALE 


Apusul unei epoci de glorie 


In articolul precedent am adus măr- 
turia din partea ungurească, că maghia- 
vimea, care trăia înainte de război în 
vechiul Regat, nu numai că nu era per- 
secutată poliliceşte, dar se simţea foarie 
bine aci şi trăia la largul său, 

Astăzi, putem aduce o măriurie tot a- 
tât de prețioasă pentru spiritul de în- 
dulgență politică a poporului român şi 
din partea germanilor. Cunoscutul om 
politic şi exponentul politicei naţiona- 
liste săseşti din Ardeal, 1. Lutz Korodi, 
care a fost câtva timp secretar general 
în resortul minorităților atât la Consi 
liul Dirigent, cât şi sub regimurile d-lor 
Averescu şi Brătianu a publicat de cu- 
rând un articol sub titlul: „Contactul 
cultural româno-gorman“. 

In acest articol se spune între altelo: 

„Din fire românul e indulgent în 
chestiuni naţionale faţă de alte popoare 
şi ce accesibil culturilor străine. Aceasta 
ne-o mărturisesc germanii din Bucureşti 
cari aveau. înainte de-a intra Româniu 
în război împotriva Puterilor Centrale. 
cea mai mare şcoală dintre toate şcolile 
germane din străinătate. Şcoala aceasta 
era pusă sub protecţia Germaniei şi a 
Austriei. După război ea a fost salvată 
prin faptul că a fost trecută la biserica 
evanghelică a saşilor din Ardeal şi în 
modul acesta a primit caracterul unei 
scoli indigene, Mulţi ani de-arândul au 
funcţionat la această scoală şi puteri di- 
dactice din Germania”. 

Mărturisirea aceasta e cu atât mai 
prețioasă cu cât ea vine dela un om. 
care a fost alungat din țară în mod 
brutal şi fără nici un motiv legal sau 
cel puţin moral, şi vine după ce mino- 
ritatea germană din România a întâm- 
pinat tocmai pe teren şcolar cele mai 
multe şi mai mari nemulțumiri. Prin ea 
se dovedeşte, că în vechiul regat român 
domnea o desăvârşită toleranță politică 
faţă de toate popoarele care locuian în 
această ţară binecuvântată de Dum- 
nezeu. 

In fața acestor două mărturii, cari ne 
arată, că politica de stai a României a 





fost de-o largă indulgență şi înțelegere 
faţă de naţiunile străine, locuitoare pe 
teritorul său, şi în deosebi faţă de ma- 
ghiari şi germani, căutăm în zadar o ex- 
plicaţiune pentru politica ce-o făceau 
guvernele din Viena şi Budapesta în pri- 
vința poporului român, Atitudinea guver- 
nelor române era dictată, afară de legea 
firei indulgente a românului, şi de o hi- 
neînţeleasă concepție politică. La Bucu- 
reşti se credea, că un tratament cinstit 
al celor două naţiuni, care aveau o 
strânsă legătură cu fosta monarhie aus- 
tro-ungară, va avea ecoul cuvenit In 
Viena şi la Budapesta şi prin urmare 
poporul român din Bucovina şi din Ar- 
deal se va împărtăşi de un tratament 
egul, 

Presupunerea aceasta era însă iluzo- 
rie, fiindcă guvernanţii dela Viena şi 
Budapesta nu ţineau seamă nici d 
drepiurile istorice ale poporului român 
şi nici de interesele adevărate ale ce- 
lor două state, cari formau monarhia, 
Guvernele ungare inauguraseră politici 
de desnaţionalizare a naţiunilor din U - 
garia şi camarila dela curtea Habsbu.- 
gilor din Viena aproba în mod tacit u- 
ceastă politică. 

Obiectivele acestor persecuţiuni eraa, 
precum am arătat şi în articolul prece- 
dent. presa naționalistă și şcoala confe- 
sională. 

Şcoala noastră era apărată ae către 
organele bisericeşti conducătoare .ale 
celor două confesiuni românesti din Ar- 
deal, susținute cu toată energia și ho- 
tărîrea de-a face sacrificii materiale de 
întreg poporul român. Cu mari greutăţi 
şcoala românească a putut fi salvată de 
complecta  etatizare, ceeace ar fi în- 
semnat maghiarizarea ei, la care se tin- 
tea în Budapesta. Solidaritatea dintre 
biserică şi popor a fost elementul sal- 
vator al şcoalei române din Ardeal. 

Această solidariiate a lipsit însă în 
viaţa politică şi slăbiciunea aceasta ne-a 
făcut mult rău, Am văzut în articolele 
anterioare, cum sau desbinat mai întâi 
tribuniştii pentru neînţelegeri  perso- 





.HENRI MATISSE: PORTRELUL 


MARGARETEI 


UNIVERSUL LITERAR 


nale, iar mai târziu s'a făcut o ruptură 
generală în tot poporul ardelean pe 
chestia  pasivităţii si activității. Mai 
mult. sia resimțit efectul acestor neîn- 
țelegeri: în Situația presei. 

Clasa intelectualilor din Ardeal era 
Ju acea epocă încă prea redusă ca nn- 
măr ca să poată sustinea mai multe zia- 
re. Cititorii se împărțeau şi administra- 
țiile ziarelor luptau cu mari greutăţi. 

Şi în privinţa materială cumpăna se 
înclina tot mai mult în defavoarea , Tri- 
bunei“ din Sibiu. Aci s'a răzbunat amar 
hpsa de prevedere şi de jnițiativă a 
coijdurcătorilor „Institutului tipografic“, 
care edita „Tribuna“. Acest institut fu- 
scse proiectat ca societate anonimă 
cu capital de 100.000 cor. şi cu scopul 
de-a înființa o tipografie, care prin lu- 
crări comerciale şi editură ar fi putut 
asigura cel puţin în parte mijloacele ne- 
cesare pentru editarea ziarului. Dar Jin 
acest capital sa vărsat însă numai o 
parte neînsemnată, astfel că nu sa pu- 
tut instala o tipografie corespunzătoare 
scopolui inițial. Lucrul sa făcut numai 
pe fumătate şi din pricina aceasta tre- 
burile au mers prost. În schimb însă cei 
dela Arad îsi organizaseră o tipografie 
modernă. care le-a dat posibilitatea de 
existență în condițiuni convenabile. 

Fără capitalul necesar, fără o tinogra- 
fie coresnunzătoare și întro atmosferă 
de desinteresare din partea publicului 
tare devenea tot mai pronunțată, .Tri- 
huna“ şi , Foaia Poporului“, organele de 
nublicitate ale pabtidului național. ini 
trară la 1 Januarie 1904 sub direcția re- 
pvrtatnlui Sijvestru “Moldovan. 

Nou! director avea frumoase calități 
de publicist, dar nu era potrivit pentru 
postul ce i se încredintase. Mai avea 
pe de-asupra şi mulți adversari chiar în 
cerenrile conducătoare din Sibiu şi astfel 
în sitnația lui nu putea să aibă nici pre- 
stiziul, nici autoritatea necesare u- 
nui post de conducător politic. A fost 
pus acolo din necesitate fiindcă gaze- 
tarii ardeleni erau foarte pntini la nu- 
măr, dar nici această necesitate nu era 
cel putin sinceră şi cu bună credință. 

Pe atunci fostul presedinte al partidu- 
Imi __ național, dr. loan Raţiu. trăia 
în Sibiw şi mergea zilnic la redacție în- 
tre ceasurile 10—i1 dim.  Venerabilul 
preşedinte nn prea avea însă fericirea 
să vadă ne directorul ziarului care ve- 
nea de obicein mai târziu si astfel nn 
putea să influenteze zi de zii mersul 
treburilor redactionale. Lucrul acesta 
nter fi avut. poate. o imriwrtanță deost- 
bi, dacă n'ar fi fost altcineva. care să 
viziteze regulat redacția. Acest alicine- 
va. care era preot si n'avea nici o |e- 
pătură cu presa, nu putea să înteleară 
că într'o redacţie nu se lucrează ca în- 
tun birou de hancă. Linsit de această 
îtelegere cinstitul părinte pleca tot- 
deauna ..scandalizat“ şi se ducea da-a- 
dreptul la presedinte .snre a-i ravorta 
cele văzute“. Acest nefast serviciu de 
spionaj i-a făcut veneratului presedinte 
multe zile: rele. fiindcă îl indisrunea 
fără ca să aibă posibilitatea de-a în- 
drenta situatia care era, la dreptul 
varhind. nenorocită. 

Silvestru Moldovan, care ştia lucrul 
acesta. era scârbit dej ceeace se petrecea 
la spatele său si îmnntriva sa. Imoreiu- 
varea aceasta a contribuit de sigur mult 
tn 'hotărirea comitetului de direcție de-a 
sista ziarul, 

Procurorii unguri îşi ajunseră sronul, 
[ntr'un singur proces sia dat o pedeansă 
în bani de 11.000 cor., ceeace însemna 
o mie de coroane mai mnlt decât făcea 
parantia pe care erau oblipate ziarele 
politice sto depună conform legei ungu- 
resii de presă. Fondurile care atimen- 
teseră până atunci ziarul, au fost rău 


UNIVERSUL LITERAR 


GARNET FANTBZIVI 


Claude Farrere 


„le dernier Dieu') mi-a reamintit din- 
trodată că sus de tot, lângă acoperişul 
unei imense clădiri cenuşii, o clădire 
ourecare, de pe unul din bulevardele 
centrale ale Bucuregtilor, sus de tot 
pentru a fi mai aproa de albastrul 
cerului ce'i vorbeşte de albastrul inări- 
lor pe cari le cutreera altădată. într'un 
apartment cu perdele grele în umbra 
cărora dorm minunate şi evocaluare 
frânturi de Orient, sfârşeşte de a îmbă- 
trăni un om, 

„Un om pe care nu l-am cunoscut 
niciodată pentru că... o teamă nemărtu- 
xisită “m'a împedecat sio voesce: teama 
de a perde pentru totdeauna minunata 
seusaţie ce-ţi procură lucrurile cari da- 
torită unei stranii împletituri de strălu- 
citoare aparență, au darul de aţi aprin- 
de dintr'odată imaginaţia. 

Înalt, de o eleganţă sobră, ce imprima 
o distincţie particulară uniformei. cu 
mersul paţin ezitant particular marina- 
rilor, mers ce nu-i lua nimic din aerul 
aristocratic puţin „hautain“ chiar, acea- 
stă înfăţişare ce ar fi implicat o distan- 
tă răceală, era echilibrată de cea mai 
pertectă şi sinceră politeţe isvorând din- 
trio delicateţe sufletească  înăscută pe 
care o trădau ochii mari puţin visători, 
ce luminau chipul său voluntar, prins 
de aerul tare al largului. 

Liam întâlnit rare ori dar întotdeauna 
în fața lui am avut aceiaşi impresie ne- 
definită, bizară, pe care o ai când fro- 
lezi un om a cărui viaţă este o .talăn- 
țuire de frânturi de romane ce n'au fost 
scrise niciodată. Şi întotdeauna ceva 
neînțeles mă îndemna să-l asemăn cu a- 
cela ce mi se părea incomparabil: cu 
autorul „Civilizaţilor“. 

Dar nu aceasta m'a făcut gă-mi rea- 
mintesec de acest om, citind „Le dernier 
Dieu“. 

Altceva... 

Când tam văzut întâia oară, se'ntor- 


1) Ernest Flamarion edit. 


cea dintr'o călătorie lungă, dintr'una din 
acele „croisidre“ cari te aşează în mar- 
ginea vieţei ce privită din "depărtare, 
recapătă un farmec nebănuit, 

Era în plină maturitate şi forță, având 
în figură ceva din, bucuria de a se sim- 
ți din nou trăind, de a îi reintrat în via- 
ja asupra căreia depărtarea îi mai cre- 
ase o iluzie, Iluzie de scurtă durată. căci 
după câteva luni l-am revăzut în clipa 
în care pornea 'din nou. Mi sta părut — 
dar am crezut că a fost numai o părere 
— că s'au zorit câteva fire albe pe lâm- 
ple. Un an mai târziu nu mai putea fi 
îndoială. părul cenuşiu trăsăturile o- 
bosite, Dar era tot el: aceaşi eleganţă, 
aceeași privire visătoare în ciuda surâ- 
sului prea ironic, acecaş vervă, 

Au trecut câţive ani. 

In balconul delia Automobil-Club, în 
seara concursului, cineva la spatele 
meu i-a pronunțat numele. M'am întors 
brusc şi am rămas nedumerit, 

Să fie oare lumina crudă a farului ce 
priveghea automobilele numerotate cari 
aşteptau în piața Palatului, sub lumina 
aceea ce nu erta nimic sla un bătrân 
oarecare, în care încercam zadarnic să 
recunosc ceva din omul de altădată. Ba- 
ual în atitudine, banal! în gesturi, banal 
în conversație, preocupat parcă de o 
continuă grije de a fi ,ă la page“... toate 
au fost o simplă părere, dar mi sa părut 
că şi fracul tindea să parodieze costul 
mexican. 

Unde era eleganța, verva strălucitoa- 
re de altă dată? Să fie oare cu putință? 
Nimic, nimic ? 

Ba da! 

Automobilele începuseră să plece, u- 
nul câte unul. Iun balconul devenit ne- 
încăpător, afluenţa era de nesuferit. Fă- 
ră să atragă atenţia nimănui sa eschi- 
vat. Am coborit încet în urma lui scă- 
rile împins de o curiozitate . ciudată. 

Fracul odată ascuns sub impermeabil, 
şi pragul clubului trecut, a pornit pe ca- 
lea Victoriei în spre Finanţe. Bura. Cu- 


SCI SROCIT CRITICI 


administrate şi. o mare parie din ele ră- 
măseseră--dim greşeală-- Iprin buzunarele 
unor politiciani, cari nici în acele vre- 
muri. n'au fost mai buni decât sunt us- 
tăzi. Garanţia de 10.000 sie coroane n'a 
„mai putut fi pusă la loc şi astfel „Tri- 
buna“ a încetat să mai apară pe ziua 
de 16/29 Aprilie, 1903. Cuvântul de în- 
cheiere, scris de regretatul loan Scurtu, 
îl vom reproduce în numărul viitor, ca 
un document vremurilor de grea 
cumpănă pentru noi. 

De-odată cu anunţarea încetărei apa- 
riţiei se anunșu cititorilor că un nou or- 
gan al partidului naţional va apărea în 
curând. Na mai apărut însă nimir 
fiimdică comitetul partidului naţional 
era atunci demoralizat prin faptul, că 
n'a ştiut să aprecieze după însemnăta- 
tea ei reală mişcarea activistă, ci sa 
încăpățânat — acesta e termenul cel 
mai propriu și pentru alte atitudini ul- 
terioare ale partidului — să continue -o 
politică de pasivitate, condamnată de 
massele mari ale românilor div Ardea- 
lul de-atunci. Nu numai că na mai a- 
părut nici un alt ziar, dar la lichidarea 
sacietăţii de editură comitetul partidu- 
lui naţional n'a fost în stare să men- 
țină măcar loaia! săptămânală „Foaia 


Poporului“, ci a vândut-o, spre ruşinea 
neamului, unui sas, care fusese comducă- 
torul tipografiei. 

In modul acesta, puţin onorific, a sfâr- 
şit marea aoțiune  politico-culturală, 
inaugurată de vechii tribunişti cu loan 
Slavici în frunte. Sar putea spune că 
moartea „Tribunei“ a însemnat şi în- 
mormântarea partidului naţional ca _or- 
ganizaţie formală. Locul lui a fost luat 
de „opinia publică“, care se formase în 
cursul ultimelor două decenii, şi care se 
manifesta pe toate terenurile vieţii, fără 
a fi dirijată de vre-un comitet ales a- 
nume. În locul ,comitetului“ partidului 
național am putea spune că sa impus 
„ideea“ națională ca indicatoare singu- 
ră şi sigură a drumurilor şi scopuri: 
lor, spre care trebuia să meargă popo- 
rul român. Presa nu mai era a partidu- 
lu: naţional propriu zis ci ea servea 
numai cauzele care sa cuprindeau în 
programul de odinioară al partidului, 
modificat după cerințele progresive ale 
vieții. Dar slăbiciunea cea mai mare a 
oficialităţii partidului naţional a fost 
totala lipsă de înțelegere a progresului 
în viață, mai cu seamă în privința cul- 


turală. 
TON BĂILA 


13 


rioşii începuseră să se risipească. Sa 
oprit în fața unei vitrine, răzemându-se 
de bara de metal. Cu gesturi ce spuneau 
că gândul e străin de el, a aprins încet o 
țigare. Şi automobilele treceau, unul du- 
pă altul la interval de câteva minute, 
treceau vertiginos ; o clipă întrezăreai 
siluete înfăşurate în matale chipuri în 
cari ghiceai întrigurarea plecărei, vali- 
ze şi bidoane, reflexuri lunecând pe lu- 
ciul caroseriei şi totul se perdea în de- 
părtarea drumului pe care noaptea şi 
ploaia îl făcea să apară plin de neprevă- 
zut şi de pericole. 

Mi-am reîntors privirea un moment 
distrată, spre bătrânul marinar. Am tresii- 
rit: o subită transformare se operase 
în el, părea că reînvie. Silueta se îndrep- 
tase, ochii erau strălucitori, chipul vo- 
luntar ca altădată. M'am aşteptat atunci 
— în mod absuri — să-l văd dintr'odată 
oprind pe unii din cei cărora le făcea cu 
mâna un semu de încurajare şi aşa cun 
se găsea. să pornească cu ei în noapte. 

Dar nu. 

În urma ultimului automobil, a rămns 
vreme, nemişcat cu privirea aţintită în 
întuneric. Ţigara se consuma singură 
între degetele inmănuşate. Din când în 
când rotocoale de scrum cădeau pe man. 
taua udă pornind în şiroae cenuşii, Ploaia 
senteţise aburind strada pustie şi lucie 
dealungul căreia se reflectau melanco- 
lice becurile de gaz, ă 


„La dernitre Deesse“ lăsa impresia 
nehotărâtă încă, a primului fir argintiu. 

„La hommes nouveaux“ np mai în- 
găduia nici o îndoială: părul cărunt, 
trăsăturile obosite. Dar era tot el, în- 
comparabilul, omul care a scris „Civili- 
zaţii“ şi „Bătălia“.  Aceiaşi eleganţă. 
aceiaşi vervă. „Le dernier Dieu“ nimic, 
nimic. 

Să fie oare cu putiuță? Am încercat 
zadarnic dealungul celor 300 de pagini 
să găsesec ceva din tot ceeace a fost .ka- 
rrere, 

Claud Farrâre ! 

Dar numele acesta reprezintă o întrea- 
gă epocă, epocă care sa sfârșit ireme- 
diabil odată cu răsboiul şi de care acei 
ce au trăit-o desigur nici nu şi-au dat 
seama ; reprezintă o sinteză, sinteză da- 
torită în parte întâmplării care a voit 
ca francez după tată şi italian după ma- 
mă, coborând din ultimii dvgi ai Genuei 
să numească toate calităţile esenţiale şi 
caracteristice celor două popoare. Inte- 
ligenţa pătrunzătoare şi mobilă, elegan- 
ță şi delicateţe sufletească, cavalerism 
dus la exagerare spirit, vervă, împletite 
pe un grăunte de spirit himeria și sensi- 
bilitate conținută, aceste calităţi formea- 
ză o linie curbă închisă, înlănţuindu-se 
şi decurgând unele dintraltele pentru a 
compune acel ceva specific operei lui 
Tavrrăre. 

Datorită inteligenţei pătrunzătoare, cu 
o logică foarte sirânsă, raționa rece, per- 
fect obiectiv, reducând lucrurile la sem- 
nificaţia lor primitivă la un schelet din 
jurul căruia dobora tot ce inutil socie- 
tatea a găsit cu cale a adăuga sub 'chi- 
pul prejudecăților, deformând înfăţişa- 
rea acelor lucruri. Delicateţa și ele- 
ganţa sufletească, îl ajuia să ştie să a- 
leagă din dărâmături ceeace merită să 
fie păstrat şi adăugat la acel schelet. 

Spiritul himeric şi cavalerismul îl în- 
demna mereu să încerce a pulveriza în 
jurul său ceva din felul lui de a vedea 
şi mai cu seamă de a înțelege, să ire- 
zească în cei ce-l citesc demnitatea per- 
sonalităţei, demnitate ce constă în ra- 
ționament obiectiv ce trece peste preju- 
decăţi şi peste instincte, (Les Civilisăs) 
să îi facă să simtă tot minunatul eststi- 
cei interioare a gesturilor şi atitudinilor 











14 


(„l'homme qui assasina“ şi „Les petitea 
allices) şi să toarne puţin idealism şi i- 
ronie uşoară, puţină eleganţă interioară 
pentru ca raporturile dintre oameni să 
alunece mai uşor „(l.es bhommes nou- 
veaux). 

Cea mai bună cale, nu pentru a ajun- 
ge, dar ce] pulin pentru a se apropia 
cât mai mult de această trată era ro- 
manul genul poate cel mai greu de |i- 
teratură, deşi aparențele ar spune con- 
trariul. 

Şi Claude Farrăre a fost un 
al romanului, 

El şi-a dat seamă că romanul poate fi 
excelenta tribună cu o singură condiţie : 
să nu se simtă aceasta. 

Nu tirade și nici imaginea unei vieţi 
în care evenimentele se succed arbitrar 
pentru a da mereu dreptate autorului. 
'Tetul trebue să decurgă conform logicei 
celei mai evidente a sentimentelor pen- 
tru a da cât mai mult iluzia realităţei. 
Şi aceste sentimente nu autorul trebue 
să le arate. Viaţa interioară a persona- 
giilor trebue să se desprindă pe nesim- 
țite din viata exterioară. 

Claude Farrăre niciodată nu întervine 
direct. 


maestru 





CLAUDE FARRERE 


„Nu trebue — mărturisea cel odată lui 
Andre Lang — să'mi spui că personagiul 
X simte întrun fel sau altul, să'mi im- 
pui să cred că are un anumit caracter, 
Cum vrei să te cred? Tă-mă să mă con- 
ving după atitudinile sale în situaţii ca- 
racteristice cari să mă poată convinge“, 

Autorul trebue să se efaceze cât mai 
mult în cursul romanului pentru ca ci- 
titorul să uite de existenţa lui, care 
poate avea influență asupra mersului” e- 
venimentelor. 

Uneori însă luat de sivoiul propriei 
eale pasiuni târât de revolta pe care i-o 
inspiră unele hipocrizii circulând nes+ 
tânjenite de nimeni sub sordidul domi- 
no al imoralei morale curente, Cla- 
ude Farrâre uila de aceste principii 
şi — dar accasta se întâmplă rar — a- 
părea direct în tirade energice. Dar şi 
atunej eşirile acestea erau îmbrăcate în 
atât de elegantă ironie, erau contopite 
în atmosfera de aristocratică intelectua- 
lilate a romanului îucât tribuna ce o 
clipă. se întrevedea în dosul lor nu rupea 
întru nimic perfecta armonie a ansam- 
blului. 

Claude Farrăre a fost un maestru al 
romantismului. 

A fost... 

Nimic din toate acestea în „Le dernier 
Dieu“. 


mă a 


IS 


ad3 
Sa 





LA TEATRUL NAȚIONAL: Glafira de 
Victor Eitimiu 


Mi-ar fi părut rău, dacă direcția nouă 
a teatrului Naţional n'ar fi reprezentat 
pe „Glafira“, Prima hotărîre a comite- 
tului de lectură a fost biruită de consi- 
deraţia, că nu se poate respinge piesa, 
înfăţişată de un autor consacrat la ram- 
pa şi la cassa teatrului Naţional, căreia 
i-a adus bogate încasări. Și consideraţia 
aceasta în funcţie de cassa de bilete a 
fost desigur un temeiu foarte serios, căci 
direcţia teatrului Naţional a trimis Marţi 
(7 XII) la ziare, o notiţă, în care spunea 
că la prima reprezentaţie a „Glafirei', 
s'au vândut bilete de 79.000 lei. 

Prin urmare, publicul apreciază pie- 
scle d-lui Victor Eftimiu, chiar dacă în 
comitetul de lectură s'au trudit alunări 
de voturi de respingerea pieselor. Publi- 
cul vrea numele d-lui Victor Efitimiu. li 
place principial lucrăril dramatice ale a- 
cestur. autor, 

Și sensibil, cum e publicul la compa- 
siunea nedreptăţilor. se manifestă mai 
dârz solidar, faţă de acela, sau aceia, 
contra cărora a auzit că sau urzit ne- 
dreptăţi. Poate că la acestea ar fi să se 
adaoge un motiv de aprecierea iniţială 
a piesei d-lui Victor Eitimiu. 

Piesa nouă a d-sale e tragedie. Şi pu- 
blicului actual, îi convin acum tragedi- 
ile la teatru. Se întâmplă aşa de dese şi 


aşa de grave lucruri în tata de toate 
zitele, încât brutalitățile au devenit co- 
mune, A rămas doar teatrul — apropiat 


de public — să mai emoţioneze, să mai 
procure stări de duioşie, să mai înfioare, 
Și ce gen teatral vreţi să înfioare mai 
intens, ca.o tragedie ? 


Cladomir e un cășitan viteaz din ar- 


mata regelui Simeon Cocoşatul. In lup- 
iele cu tătarii, Gladomir vunducător ai 
oşiirilor aliate (ale lui Simeon. Alexandru 
cel drept și Marco : Crai) a biruit. Bi- 
ruinţa lui e sărbătorită. Alexan cel drept 
si Marco Crai îi dăruesc drept recunoş- 
tinţă onoruri şi bogății. 

Dar regele Simeon Cocoşatul, rău, pă: 





Un subiect banal... ori ce subiect este 
astăzi banal dar totul este maniera de 
a-l trata şi această manieră e atât de oa- 
xecare, ştearsă, fără culoare fără carac- 
ter. uncori dezolant de vulgară, cobo- 
rând până la tonul romanului foileton. 
Am avut impresia că întocmai ca mari- 
navul ce adaptase costumul  mexicau 
pentru a fi în ritmul vremii, Claude Far- 
vre aruncă toi ce îi era caracteristic 
pentru a adapta maniera modernă în 
care e firesc să fie stângaci ridicol chiar, 
Lucru aproape de necrezut dar este pre- 
cis că în „Le dernier Dicu“ găseşti in- 
fluenţe s'răine, din  gencraţia tânără. 
Foarte mult, neînchipuit de mult Deko- 
bra, ceva mau puțin Paul Morand. (în 
special plecarea din Moravia la Wiena) 
uneori Edmond Jaloux şi chiar ceva 
Careo (episoadele cu Laurelle). Un con- 
glomerat palid şi beteroclit, 


UNIVERSUL LITERAR 


limaș şi fățarnic, nu poate suferi gloria 
căpitanului său. Gloria acestuia îl în- 
tunecă pe el şi acoperă existența, milita- 
ră a fiului său menit să fie mogştenitorul 
tronului, Don Loredan. Atunci Simeon 
Cocoşatul hotărăşte prăpădirea lui Gla- 
domir. Îşi spune dorul, părintelui Gligo- 
ve și acesta inițiază pe. un călugăr să 
fie călău. Călugăraşul execută poruncile, 
Omoară voios. pe Gladomir şi pe 3 copi- 
laşi ai acestuia. Glafira, soţia lui Glado- 
mir e desperată, Află cine-i criminalul 
adevărat şi-i jură răzbunare. Glafira ră- 
mâne la palatul lui Simeon  Cocoşatul, 
Se poartă aşa fel, ca să inspire dragoste 
şi lui don Loredan. şi lui Ingomar — u- 
nul dintre duşmanii soțului său. Inlănţu- 
eşte cu pasiunea amoroasă până îutr'a- 
tâta pe don Loredan, încât îl determină 
ăs ucidă şi pe Ingomar şi să-şi omoare şi 
pe tatăl rege, Simeon. Glafira se simte 
răzbunată şi se omoară, 


Aceasta-i tragedia, Glafira”. E  serisă 
în versuri, nu totdeauna egale şi nu toa- 
ie 'cu ţinută pur literară. În această pri: 
vinţă, înlesnirea versificării d-lui Victor 
Eftimiu adesea îi e dăunătoare. y 

Are însă unele monologuri, într'adevăr 
remarcabile, prin amploarea  elocvenţei 
mai ales. 

Li 


Piesu a fost pusă în scenă de autor în- 
suşi, care a dovedit încă odată ce price- 
put director de scenă e şi cât de bine 
ştie să armonizeze decorul cu piesa ca. 
să dea efectul spectaculos al umplerii 
scenii totdeauna, al complinirii cu cen- 
ce în limbajul obişnuit se zice că „ia 
ochii“, 

D. Victor Eftimiu e poate cel mai meş- 
ter dintre autorii dramatici în a-şi în- 
făşura lucrările în ceeace birue mulţi- 
mea şi făureşte succese, — în partea 
spectaculoasă, Este evident acesta un 
merit personal. Spectacolul dă o iluzie 
de grandoare, provoacă o emoție amplă 
dincolo de realităţile sbuciumate ale 
personagiilor de pe scenă, care rămân 
ori roabe ale unei fatalităţi (numearcă- 
se acesastă fatalitate uneori voinţa au- 
torului) ori victime ale unei împătimiri 
pe “care „n'ai de ce, să ţi le mai explici, 
fiindcă autorul le arată natural legate de. 
unele  degenerări fiziologice. : A 

Așa de pildă e Simeon Cocoşatul. Simţi, 
că trebue să fie rău invidios, laş, mes- 
chin, fiindcă-i cocoșat. Aşa călugăraşul 
ălăn. grimat ca să apară o sinisiră stâr- 
pitură, 











Da, sunt și pasagii bune dar... 
Claude Farrtre. 
De altfel nici nu e genul lui. Farrăre a 


nu e 


fost primul rând o inteligenţă. Ceeace 
avea de interesant erau ideile şi forma 
elegantă învăluită într'o discretă sensi- 
bilitate care oferea aceste idei. Or „Le 
dernier Dieu“ este un studiu psichologic 
amestecat cuo acțiune când simplă, când 
complicată, ce lasă o penibilă impresie 
de cevu desechilibrai, şovăitor, de o 
cramponare inutilă în speranţa unei re- 
înoiri, 

„Le dernier Dieu“ este ca una din nes- 
fârşiţele chipuri banale şi anonime pe 
cari le întâlneşti pe stradă și pe cari le 
ai uitat în clipa în care au dispărut din 
cercul ' privirei, 

Claude Farrâre a îmbătrânit... 


1a8e P, IGIROŞIANU 





UNIVERSUL LITERAR 


Cred, că d. Victor Eftimiu a realizat 
îu Glafira mai mult înfăţişarea brutală 
a tragicului. Partea de spectacol a do- 
minat măcinarea tragicului intern sufle- 
tesc. Şi din acest punct de vedere, d-sa 
a realizat întradevăr o tragedie  cores- 
punzătoare uctualităţii, când parcă nu-i 
destulă vreme pentru introspecțiune ş 
analiză amănunţită, 

D-sa a ştiut să-și aleagă foarte bine 
actorii cari să susţină rolurile. Viteazul, 
puternicul, gloriosul Gludomir a fost d. 
Bulfiuski, admirabil în ţinută marţială şi 
cu atât mai de compătimit de publice du- 
pă ce sia aflat, ca fost ucis mişeleşte. 
Don Loredan, fiu iubit. a fost d. Vracca. 
i-sa are Toate mijloacele tinereşti ca sa 
fie un cavaler iubit şi care să nu dea 
înapoi dela nici o jerfă numai să nu : se 
lipească epitetul „laş*. 

In bătrânii Domni aliaţi ai lui Simeon. 











au fost d-nii Victor Antonescu, — tot- 
deauna cu o mască împunătoare — şi 
Theo. 


Dar în rolurile de ponderă dramatică; 
pivoţii piesei au fost d. Calboreanu şi 
d-na Agepsina Macri-Eftimiu. 

D. Calboreanu în Simcon Cocoşatul a 
fost întradevăr drăcesc. Urgia unui su- 
flet rău, crivățul mişeliei şi vraiştea 
fățărniciei au fost redate de d. Calborea- 
nu cu o putere neîntrecută. 

lar d-na Agepsina Macri-Eftimiu în ro- 
lul Glafirci a dat prilejul să i se apre- 
cieze ncfăţărit, însuşirile de tragediană. 

A face să nu se cunoască nota de con- 
venționalism aiutro trageuie tearaiă, a 
lega suferința şi gândul de răzbunare, u 
impleti dragostea calculată de  puierea 
amintirii unei iubiri cernite, atârnă de 
însușirea artistei de ialent. 

Și d-na Agepsina Macri-Eftimiu a va- 
dit cu prisosintă talentul impozant. 

Mi-a plăcut mult felul cum a înțeles 
să susțină un rol modest în formă. dar 
cu emportanţă în fond, d-na Hotineanu, 
în Maica Minodora. 

In Ingomar, invidios şi tovarăș al cri- 
melor lui Simeon, a apărut d. Pop Mar- 
jian, vioiu, vibrant sigur de sine. 

Nu cred însă că au fost dirijaţi cum se 
cuvine să apară în caricaturi, d-nii Gri- 
goriu şi Nicolau, în părintele Gligore şi 
călău: Fă ] 


" Chemări la rampă mai insistente ale 
amorului şi aplauze mai în ropote, de 
mult n'am mai văzut ia teatrul Naţionat, 
la vre-o piesă originală, ca la aceasta 
a d-lui Victor Eftimiu, 


B. CECROPIDE 


CERCUL „SBURATORUL« 


In şedinia de Duminică 5 Decembrie d, 
F. Aderca. a citit ultima nuvelă din se- 
ria „Grădinăriilor“ care figurează în 
volumul „Femeia cu carnca albă” — ce 
se găsește sub tipar. D-na Mia Frollo 
schițţează întrun portret literar persona- 
litatea scriitoarei Hortensia Papadat Ben- 
gescu, după care d-na Bengescu a ur- 
mat cu un fragment dintr'un now roman. 
Stau citit poezii din poeţii I. Barbu, G. 
Nichita. Sanda Movilă, C. Baltazar, etc. 

Ta asistență remarcăm pe _ d-nele T. 
lovinescu. Cella Lahovari, Paula Petre. 
d-rele B. Delavrancea, Ticu Archip, San- 
da Movilă şi d-nii E. Lovinescu, Liviu 
Rebreanu, ]. Călinescu, I. Valerian, G. 
Zamfirescu, etc, i 








HENRI MATISSE 


Je travaille tant que je peux ct le 
micux que je peux, tonte la jouruce. 
Je donne toute ma mesure, tous mes 
moyens. Et aprâs, si ce que jui fait 
n'est pas bon je n'en suis plus res- 
ponsable : cest que je ne peux vrai- 
ment pas faire micux.,, 


După această, tulburător de modestă 
mărturisire, urmează poate să-l soco- 
tim pe Matisse un lucrător abil, sclav al 
senzaţiei imediate 

Un halucinat ? 

Un. inconştient vibrant ? 


„Sau — fiindcă mulți au fost înclinați 
sto creadă) — un farseur inteligent şi ra- 
pace ? s 


Nu este nici una, nici alta — acest 
Matisse în jurul căruia neputincioşii an 
făuvit atâtea legende mai mult josnice 
decât răutăcioase iar criticaştrii au năs- 
cocit sumedie de torturătoare pretexte 
literare ca să-l înalțe, din interes sau din 
snobism, până la compromitere. 

„Un fapt rămâne cert: actuala produc- 
jiune pieturaia, europeană, — (vorbim 
de aceia care resfrânge mai multă se- 
riozitate) — este încă sub suggestia vi- 
ziunei lui Cezanne. Matisse şi Derauin. 

Colegul şi prietenul meu, Francisc Şi. 
rato, a scris cum incă nimeni, cel pujin 
la noi n'a izbutit să scrie 1) — pagini fer- 
mecătoare şi adânc susţinute despre ar- 
ta încăpățânatului provansal, care a dat 
fluidităţii cromatice a impresionismului 
lovitura de graţie. 

Cezanne — constructor chromatie — 
(pictura lui este matematic gradată)—nu 
vroia să fie de cât interpretul credincios 
al naturii, în aspectele ei complecte (îor- 
mă şi culoare) — ceace, fireşte însemna 
un pas peste concepţia  impresiunistă, 
mărginită numai la reproducerea fidelă 
a jocului spectral. 

Derain cs:c şi el un duşman al impre- 
sionismului — (Ressu al nostru, i-ar fi, 
lără disproporție, un egal corespondent 
în pictura românească) — dar un duş- 
man cu parti-pris adică mai puţin in- 
stinctiv de cât Cezanne, cu alte cuvinte 
mai cerebral. (Derain, o mărturisește, are 
superstițioasă admiraţie pentu clasici. 
Cezanne era un izolat — în timp şi spa- 
țin). : 

weşi neprieten al  impresionismului, 
Matisse nare nimic comun, nici cu De- 
rain. nici cu Cezanne. 

Sau, mai bine zis, fi complectează pe 
ambii în lupta contra sclaviei impresio- 
niste. pă 0 

Dar cu arme proprii, cu o ştiinţă pic 
turală, cu o sensibilitate şi o ingenuitate 
încă necunoscută până la cl, în evoluţia 
universală, a picturii. 

Ceiace predomină în arta lui Matisse 
— şi cucereşie, este fără îndoială, cu- 
loarea. 

Nu culoarea robită modelării, ca la 
PDeraine nici culoarea care sc frânge în 
trepte de valori ca laCezanne, ci culoa- 
rca pură, liberă, avâniaiă, capricioasă, 
nebună — zburdând pentru simpla plă- 
cere a ochiului în arabescuri ncaștep- 
tate şi îngemânări surprinzătoare. 

















1) Vezi seria de articole din: „Cugetul 
românesa“. 


' 4 


“votul scăldai intro lumină, care nu ur- 
măreşie să stabilească valori şi să ho- 
tărască volume — ci să cânte. în culori 
şi peniru culori, sărbătoarea și triamiul 
culorii. 

Naş puteau spunc în ce măsură aria lui 
Matisse are un stii, în sensul consacrai 
de tradiţie. 

Dar un stil Matisse există — fiindcă 
arta lui Matisse nu e manieră, cu alte 
cuvinte nu e izvorâtă din mână ci din- 
tr'un întreg complex al unui tempera- 
ment apar:e dintr'un suflet cu frumuseți 
lăuntrice, vii, dintr'o viziune originală, 
care precedează. opera. 

Stilul Imi Matisse, este însuşi Matisse 
visătorul în culori, orchestrantul chro- 
tic, cu deosebită predilecție, instinc- 
pentru ciripitul de lumină al violi- 








irchuie să adăugăm, pentru acei 
mai pregelă încă în recunoaşterea 
superiorității spiritului latin în pictură — 
stilul lui Matisse este eminamente fran- 
cez, adică echilibrat, fără  pedanterie ; 
grațios, fără şubrezenie şi moit, clar, mai 
cu seamă clar de o claritate care a- 
tinge uncori copilărescul în ceiace are 
e! mai spiritual, mai comunicativ, mai 
cuceritor. 





: N. N. TONITZA 


O 


PREMIILE ACADEMIEI. ROMANE 
Sesiunea din 1927 a Academiei Ro- 
mâne, se anunță bogată în premii. Se 
asteaptă cu nerăbdare, în special, ma- 
rile premii Năsturel, Heliade, (de 12.000 
şi 50.000 lei) neacordate în anii trecuți, 
Coneurenţii. vor trimite lucrările până 
la 51 Dec. a, cor. şi se vor conforma ur- 
mătoarelor condiţii : 


Operele publicate vor fi depuse în trei, e- 
xemplare, însoţite de o cerere scrisă şi sem- , 
nată de autor, sau de un membru activ ori co- 
respondent al Academiei. 

In cerere, candidatul va imdica premiul la 
care candidează. 

Un autor nu poate prezenta în acelaş an a- 
ceiaş scrierc la mai multe premii, nici mai multe 
scrieri la diferite premii. 

O scriere prezentată într'alt an la un premiu 
şi nepremiată, poate îi prezentată în anii ur- 
mători la concursul aceluiaș an al altui pre- 
miu, numai dacă este reînoită în părţi esenţiale, 
într'o nouă ediţie. 

La concursul premiilor poate fi admisă nu 
mumai o operă întreagă, ci şi o parte dintro 
eperă, cu condiţiunea ca această parte să fie 
de sine stătătoare. 

Lucrări cu caracter literar se pot prezenta 
numai ia premiile Năsturel, Eliade Rădulescu, 
Adamachi, 

La premiile Năsturel, — conform testamen- 
tului, — pot fi aduse numai scrieri în limba 
română. La premiile Eliade Rădulescu şi Ada- 
machi sunt admise şi opere scr:se de autori ro- 
mâni sau străini într'una din limbile latină, ita- 
lană, franceză, germană sau engleză, dacă lu- 
crarea va trata despre ţara noastră. 

Traducerile din limbi străine în limba română 
pot îi premiate numai dacă sunt făcute după o- 
pere clasice şi dacă învingerea dificultăților u- 
mei perfecte traduceri în versuri româneşti va 


„constitui adevărate opere literare ale limbii ro- 


mâne. 
Toate lucrările prezentate trebue să fie scrise 
în ortografia Academiei. 





16 


UNIDERUL LWBR4k 


E CO URI 


SCRITORII 

DQ D. E. Lovinescu a dat la iveală al 
doilea volum din Istoria literaturii ro- 
mâne contemporane, tratând despre E- 
voluţia ceriticei literare dela 1900 până 
în zilele noastre. Prefaţa lămureşte în 
câteva rânduri planul lucrării; „Inchi- 
nat criticei privită ca o disciplină apli- 
cată în domeniul exclusiv al evaluărlor 
în literatura noastră modernă el nu se 
ocupă, deci, nici de istoria literară nici 
de studiile de estetică generală şi nici 
de studiile de literatură străină”. 

Lucrarea tratează cu bogate informa- 
iuni şi vederi de sinteză capitolele: 
e sămănătoristă. critica  popora- 
nistă, critica estetică, critica simbolistă 
şi critica nouă, ; 

E inutil să atragem atenţia asupra im- 
portanţei morărit d-lui Lovinescu, Ea 
împreună noutatea genului în literatura 
noastră cu pasiunea eruditului. Asupra 
celor două volume până acum apărute. 
din Istoria literaturii române contempo- 
vane, vom stărui în curând. 

Lucrarea e apărută în excelente cou- 
diții tehnice în editura ,„ AncoraBen- 
venisti“ 303 pag., lei) 90. 

Ci A apărut în editura „Ancora- 
Benwvenisti”: romanul d-nei! Hortehsia 
Papadat-Bengescu ; Concert din muzică 
de Bach, din care revista noastră a avul 
cirstea să publice numeroase fragmente. 

Asupra acestui volum în care arta au- 
toarei Fecioarelor despletite, străluceşte 
maj intens ca oriunde, vom reveni pe 


îndelete. REDACŢIONALE 

Primim şi înregistrăm — fără comca- 

iar — următoarea c, p. din laşi. 
Stimate Domnule Director ! 

Mă surprinde faptul că până în prezent 
ntați publicat traducerea mea „Estera 
din Sacher Masoch. PRR 

Vă rog să binevoiţi a o publica în nu- 
mărul viitor al Stimatului D-voastră ziar, 

Cu deosebită stimă. 

imer. 

Carol Drim REVISTE. 

Q „VIAŢA ROMANEASCA“, Anul 
XVIII, nr. 10), iz2 A 

D Ionel Teodoreanu publică episodul 
„Rodica“ din Drumuri, al doilea volum 
al Medelenilor, Adolescenţă aromată, 
impertinentă şi poetică — capitolul ira- 
diază de aceeaşi bucurie, realitate şi 
stil, din care d. lonel Teodoreanu şi-a 
făcut o carieră literară. Tristeţea la lo- 
nel Teodoreanu se travesteşte în costum 
de balet. PRIA 

Cum romanul e în curs. de tipărire, 
în curând vom avea prilejul să revenim 
asupra talentului d-lui Ionel Teodo- 
reanu,. ea 

Notele de drum ale d-lui I. Petrovici: 
„La mare şi la munte: creionează un 
Balcic pitoresc dar mai ales filosofeuză 
pentru distincţia atractiilor de munte 
i de mare. Părerile d-sale nu vor fi pe 
placul amanţilor mării. Dăm un _ citat, 
caracteristic şi pentr scrisul d-lui 1. 
Petrovici şi pentru motivările sale: 

Retras pentru o scurtă izolare în odăița unde 
fusesem găzduit, mi se înfăţişează nechemate 
în minte icoane dintr'o excursie în Carpaţi. 
Piscuri înalte: ce trec dincolo de nouri, lăsându-i 
umiliți pe coastă ; păduri restârşite de brazi, 
care încimună munţii şi străjuesc potecile ; to- 
rente cristaline oe izbucnesc din stâncă şi huesc 
prin văgăuni ; la ora astințitului, când brazii se 
înveşmântă într'o ceaţă albăstrie şi soarele abia 
mai stărueşte pe un tapsan, clopot de la schituri 
şi tălăngi dela cirezile ce pasc. E frumoasă 
marea, — dar w'are aface cu muntele! 


Caut o rațiune acestei preferinţe şi cu cât 
îmi limpezesc gândurile mai bine, îmi pare că 
găsesc mai multe. Este alevărat că marea e 
Superioară prin puritatea colorii, faţă de oricare 
peisazin al uscatului şi totodată procură fiorut 
infinitului într'o măsură mai mare ca muutele cel 
mai uriaş, Dar abstracţie făcând de asta, câte 
lucruri are muntele ! Şi să las la o parte îaptul 
observat de atâta lume că marea este — cu 
mici nuanțe — aceiaşi, pe când priveliştea de 
munte prezintă neîncetate variaţiuni. (Marea 
ar fi ca un autor care nu se poate înoi, imi- 
tându-se într'una ; muntele, autorul care variază 
deta operă la operă), 

D. L. Şiadbei scrie despre compo- 
mența neamului românesc, o! servaţii şi 
rezerve la studiul etnologic al d-lui O. 
G. Lecca. publicat tot în „Viaţa Romă- 
nească“, 

Un savagt studiu : . „Psihanaliza ju- 
diciară, semnează d. Petre Marcu. De a- 
celaş scriitor avurăm în „Gândirea“, 
ultimul număr, un foarte interesant cs- 
seu:  „Dezaxare“. Despre  paciusile 
franco-român şi italo-român. o bogată 
cronică externă de d. Const. [], Vişoianu, 

La „Miscellancu“, savuroase note ele- 
giace despre genul poctie sau cum spu- 
nea Fliad: arta de a versiface. 
GANDIREA (VI, 6—8).E 
un număr închinat domnişoarei Elena 
Văcărescu, ambasadoarea noastră cul- 
turală în Occident. Insăşi d-sa scrie pre- 
țioase Mărturisiri frământări sufleteşti 
ale unci românce transplantată în altă 
literatură. D. Vasile Munteanu scrie o 
notă despre personalitatea d-şoarei Vă- 
cărescu şi traduce o poemă nostalgică : 
„Eu şi fara mea“. D. Matei Carageale 
centinuă romanul „Craii de curtea xvc- 
che“ şi d. Gib, I. Mihăescu începe o nu- 
velă „Urîtul“. Vom vorbi după termina- 
rea ci. O vizită la Pirandello relatează 
d. Alexandru Marcu, „Alecsandri «a 
dsoriptiv“ — un studiu asupra Pastclu- 
rilor — cu apropieri între Eminescu şi 
Alecsandri si cu vederi noui pentru un 
nou Alcesandri — serie d. Tudor Vianu, 
Suggestii grave în articolul „Problema 
cărții — în jurul cărții franceze“ .— 
semnează d. Emanoil Bucuţa. A prelua 
din tributul ce se plăteşte cărţei fran- 
ceze, ca să încurajezi literatura română 
originală şi de traduceri şi a ridica ni- 
velut cititorului, ni se pare o idee dem- 
nă de adâncit. 

Despre schița critică Grigorescu“ a 
d-lui F. Șirato, am amintit în numărul 
trecut. Despre acurateţa tehnică a re- 
vistei, elogiul n'ar adăoga nimic nou. 














aproape 











RAMURI DRUM DREPT (XX, 7-9, 
1926). 
D. N. lorga scrie despre poetul sas, 


Eduard Scullerus, mort în floarea vâr- 
stej. Poezia lui e plină de ecouri ardele- 
ne. „Scrisoare“ e titlul unei poezii de 
dragoste, amintind şi în factură șin 
pseudonim pe Dimitrie Anghel, a d-şoarei 
Zulnia Canta. 

D. Gib. I. Mihăescu, acest tânăr şi mag- 
nific maestru al prozei contemporane, 
publică o nuvelă din toate punctele de 
vedere magistrală. 

Recitesc epitetele. E aşa de plăcut — 
şi aşa de rar — să formulezi un elogiu 
din plin. Nuvela se intitulează Squarul și 
e un model al genului. Când un scriitor 
posedă în acest grad putinţa de a varia 
pe țema acelei fantazii sălbatice din care 
extrage ca dintr'o nesecată sursă petro- 
liferă, nu ştii dacă trebue să stărneşti 
cu deamănuntul asupra meritelor, să ci- 
tezi înlănţuirea dramatică a momente- 
lor, să citezi pentru vigoarea scrisului şi 


pentru darul de plasticitate pe care îl 
posedă în aşa de mare grad (e în Squarul 
un pasaj al furtunii de o poezie și deo 
noutaie remarcabilă) să îndemni pe ce- 
titor să se delecteze însuşi, la sursă. cu 
creaţiile acestui viguros scriitor, sau să 
regreţi pur şi simplu, îndărătnicia edita- 
rilor noştri care nu-şi înțeleg nici inte- 
resele lor, necum obligaţiile ce au pentru 
literatură. de întârzie să-şi smulgă ma- 
nuscrisele lui Gib. |. Mihăescu. 

D. D. 'tomescu şcrie despre junimism şi 
semănătorism şi trasează o justă mono- 
grafie spirituală a d-lui Mihail Dragomi- 
xescu pe care-l observă evoluând între 
Titu Maiorescu şi N. lorga. Capitolul des- 
pre actualitatea sămănătorismului ni se 
pare mai puţin convingător. Cam prea 
multă spuză trasă cu sila pe turta duimi- 
sale. Oricum, e o părere şi adevărul e că: 
nu se poate rezolva un capitol de istorie 
literară cu o notiţă de revistă. 

Cl Sâmbătă 11 c, apare „Viaţa Litera- 
ră“ cu articole poezii şi critică semnate 
de Liviu Rebreanu, F. Aderca, 1. Vale- 
rian, Pompiliu Constantinescu, G. Nichi- 


ta; Al. Bădăuţă. ete. 
$ EXPOZIȚII 


[ In sala „Grigorescu“ din str Doam- 
nei Nr. 20, sa organizat, sub îngrijirea 
d-lui Oscar Cisek, consilier artistic al 
ministerului de arte şi criticul revistei 
„Gândirea“ — una din cele mai intere- 
sante şi instructive expoziţii ale anului: 
Gratica românească. Vernisagiul a avut 
loc Duminică 5 Dec. cu care prilej d. 
Ştefan Neniţescu și-a dezvoltat  confe- 
rința d-sale asupra gravurii româneşti, 
făcând minunate caracterizări în dome- 
niul acestei foarte delicate arte. 


CONFERINȚELE LICEULUI „MIHAI 
VITEAZUL“ 


Duminică, 12 Decembrie 1926, Bos- 
mici Paraschivescu avocat — Noua cons- 
tituţie ; Duminică, 19 Dec, 1926, Preot 
Popescu Moșoaia, paroh — Limitele din- 
tre ştiinţă şi credinţă; Duminică, 9 la- 
ruarie 1927 Şt. Nicolaescu, prof, — Ve- 
chimea. bis. Domneşii-Sf. Nicolae din 
Curtea de Argeş, Duminică, 16 lanuarie 
1927, Tache Papahagi, prof. — Din etno- 
gratia poporului român (cu proecţiuni) ; 
Duminică, 23 lan. 1927 Fr. Chiriac, prof. 
— Aspecte din lumea, Romanilor; Du- 
minică, 50 Ian. 1927, Crist. Mironescu, 
prof. — O problemă şi durere etnică; 
Duminică 6 Februarie 197, Gh, Lefte- 
viu, prof. — O preumblare prin Roma ; 
Duminică, 13 Feb, 1927, M. Iacob, prof. 
— Despre ereditate ; Duminică 20 Feb. 
1927 Paul Papadopol prof. — Literatura 
pentru copii N noi; Duminică, 27 Feb. 
1927, Scarlat Struţeanu, prof. — Orfis- 
mul în poezia lui Eminescu, Duminică, 
6 Martie 197 1. Croitoru, prof. — Di 
istoria muzicei; Duminică, 13 Martie 
1927, Nicolae Ion, prof. — O călătorie la 
Sf. Munte _(cu proet,); Duminică, 20 Mar. 
tie 1927 Pr. V. Pocitan, prof. — O călă- 
torie în Orient (cu proec.); Duminică, 
27 Mariie 1927, Andrei Niţulescu — Lu- 
mea romană în momentul apariţiei „Mân- 
tuitorului” (cu proecţiuni) ; Duminică 3 
Aprilie 1927, N. Cartojan — Păreri des- 
pre originea basmelor ; Duminică, 10 A- 
prilie 1927. Ion Roman, prof. — Fizica şi 
chimia vieţei, Ă 

Conferinţele începi la orele 4 p. m., ia- 
trarea liberă. După conferinţă. cinema- 
tograf şi producţii artistice. 


Redactor PERPESSICIUS 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL“, STR. BREZOIANU No, îi, BUCUREŞII