Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0034

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR SI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sab No. 103 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE: 


de onoare 
particulare 12 tani a a BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23 
6 luni 1% „ TELEFON 3.30.10 


antorităţi și instituţii i lei 





REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 


UNIVERSUL [II 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 


Y> 





pene 


i LR 


ANUL LI 
SAMBATA 22 AUGUST 1942 


Redacţor responsabil: MIHAI NICULESCU 


Nr. 34 





TITANUL ȘI NECUNOSCUIUL HASDEU FISIER == 


Hasdeu despre noi — 


O nemăreinită afială cuprinde pe cel cart 
având simţul înălțimilor şi al adâncimilor, 
încearcă să se apropie de figura neobişnuită 
a lui Hasdeu. Se implinesc treizeci şi cinci 
de ani dela moartea sa, fără ca vremea să 
fi izbuţit să micșoreze proporţiile pe care le 
avusese în timpul vieții acest titan. Este a- 
devărat, unele gin ipotezele lui sau dovedit 
îndrăzneţe, concepţiile lui despre istorie au 
fost depășite, chiar tipul uman care a fost 
Hasdeu nu mai este actual, dar el rămâne 
impunător necontenit prin varietatea preocu- 
părilor și creaţiunilor sale, prin amploarea 
lucrărilor ce le-a publicat, prin vastitatea 
planurilor mai niciodată duse până la capăt, 
pentrucă depășeau posibilităţile de realizare 
ale unei biete vieți omeneşti. 

Basarabean de origină, dinir'o familie 
cu serioăsă tradiţie de cultură, născut în 
1838, Bogdan Petriceicu Hasdeu își împarte 
tinereţea, până la 1857, între studii variate, 
în Polonia şi Husia, cariera ostăşească pe 
care temporar 0 alesese şi nenumăratele pe- 
treceri spre care firea 1uj îl indrepta. La 
1857, după retrocedarea Sudului Basarabiei, 
tânărul, acum de cultură germană gi ru- 
sească, dar cu origină, conştiinţă gi senti- 
mente românești, părăsește familia şi se 
stabilește pentru tor.deauna în România, Își 
risipește activitatea fără socoteală, între zia- 
ristică, politică, istorie şi literatwă, luptând 
cu greuiăţile vieţii, iînfruntând adversităţi, 
veşnic d.namic, veşnic viu, veşnic ironic 
până la a răni. Singur recunoaşte că prin 
căsătorie îşi aşază altfel vieața. Făntura 
ideală a soţiei sale are o influență fericită 
asupra tumultuosului ţânăr și din 1865, e. 
dă mai puţin dia vremea sa lucrurilor mă- 
runte, dăruindu-se în Qeosebi marilor opere 
ale vieţii sale. 

Vag se ştie că Hasdeu a scris poezii. Ceva 
mai precis se cunoaște că a fost dramaturg, 
Din lucrările iui dramatice, Răzvan şi Vidra, 
variat apreciată, a învins timpul până la 
noi şi se Joacă încă. In ce priveşte proza u- 
terară, poate se mai aminteşte nuvela Mi- 
cuţa sau Duduca Mămuca, din cauza scanda- 
lului provocat, bucată plină da vervă, a că- 
reia încadrare comparatistă ar duce cu sizu- 
ranţă la neașteptate surprize, dar este cu 
totul uitaș romanul istorie Ursita. Numai 
atât gi încă el ar rămâne ca o figură rele- 
vantă în literatura noastiă, Dar nu este nu- 
mai atât. Căci Hasdeu, în afară de activita- 
tea lui pur literară, are un însemnat rol în 
cultura şi în știința românească, 

Pe lângă nenumăratele reviste şi ziare pe 
care le-a scos, pe lângă act.vitatea sa cu ca- 
racter social, politic şi naţionalist, el a avut 
și o activitate de specialitate, izvorită dintro 
mare pasiune a iui, lărgită apoi enorm, ca 
toate cele ce intrau în sfera lui de activitate, 
A fost în primul rând ua istoric şi fizura lui 
rămâne una de primul plan. Deşi convins 
de genialitatea lui, aşezânad-o adesea în teo- 
riile sale în locuj celui mai preţios argu- 
ment, cu o formațiune istorică remarcabilă, 
Hasdeu înţelege necesitatea documentelor și 
lucrează la publicarea lor, continuând tra- 
diţia întemeiată de Kogălniceanu, de care se 
deosebea şi cu care se asemăna prin atâtea, 
scoțând Arhiva Istorică a României. 

Ca istoric, Hasdeu se oprise în prima fază 
a carierei sale ja o concepţie cam depăşită 
chiar în vremea de atunci, aceea? de istorie 
a personalităților, a eroilor. Rodui acestei 
concepții a fosţ ceantea despre Ion Vodă cel 


Cumplit, din 1865, Concenţiile lui sociale, vi- 
ziunea sa proprie, experiența istorică, legă- 
turile ideoiogice care în parte au fost sta- 
bilite, dar la care va trebui într'o zi să se 
adaeoge şi studiul contribuţiei ce a avut-o 
filiera rusească prin care au trecut o bună 
parte din influenţele primite, toate acestea 
îl fac pe Hasdeu să-și schimbe punctul de 
vedere, Un democrat ca el nu mai putea 
admite că desfăşurarea istoriei atârnă numai 
de cei din fruntea popoarelor, deci istoricul 
din e] nu maj concepea să relateze doar fap- 
tele războinice ale acestora pentru a avea 
sentimentul că a epuizat totul, ci simţea 
nevoia să evoace întregul complex social, 
economic, spiritual, militar pentru a putea 
spune că a făcuți istoria epocai. Sunt în 
această concepţie de istorie, nenumărate in- 
fluenţe străine din vremea și dinaintea lui, 
Ele, în parte, chiar mai fusese recenționate 
de unii istorici ai noştri anteriori 1ui, dar 
ceea ce deosebeşte pe Hasdeu de toţi ceilalți 
este vastitatea planului pe care şi-l schi- 
țează pentru a sa Istoria critică a Români- 
lor. Ceea ce a rămas din această largă istorie 
proectată de Hasdeu este infim faţă de ce 
ar fi putut fi: abia două volume privitoare 
la scolui XIV din Istoria Munteniei. Ținând 
seama de planul lui, un cercetător a arătat 


că istoricui, pentru a face loc întregului ma- 
terial, aşa cum concepea istoria, după ce re- 
nunţase la accea a personalităților, avea ne- 
voie de vreo 13 volume pentru istoria Mun- 
teniei în veacul al XIV-lea; iar pentru Isto- 
ria tuturor provinciiior româneşti în ace- 
laşi veac ar îi fost necesare cam 52 volume. 
Grandioasă viziune a unui titan care trăeş- 
te tragedia de a-şi avea puterea spirituală 
mărginită de condiţiile vieţii fizice umane | 

Această concepție largă despre istorie l-a 
dus fireşte şi la disciplinele învecinate, de 
cara avea nevoie: etnografia, folclorul şi, 
în. primul rând, filologia, Sluiit de perfecta 
cunoaştere a limbilor slave, din vremea stu- 
diilor sale în Rusia, şi de a altor limbi euro- 
pene, Hasdeu, devenit curând profesor de 
filologie comparată, îşi consacră o bună parte 


ficei. Incoronarea şi drama acestei taturi 
din activitatea sa ştiinţifică a fost acel 
Magnum Etymologicum Romaniae, dicţionar 
a] limbii române cu executarea căreia Aca- 


demia Română 1-a însărcinat, Ani mulţi a! 


vieţii sale âu fost închinaţi aceste! opere 
uriașe prin proporţiile în cara fusese con- 
cepută de titan, Fiecărui cuvânt, fiecărei li- 
tere chiar îi sunt consacrâte pagini nume- 
roage, adevărate largi monografii, în care, 
cam desordonat, sunt îngrămădite cu o ge- 
nerozitate pe care numai erudiţia lui și-o 
putea permtfe, cele mai variate lucruri ce 
se putea lega: credințe şi ob:ceiuri poporane, 
probleme de toponimie, etc., afară de pro- 
blema lexică propriu zisă care era pe pri- 
mul plan. Explicaţiile date la cuvântul basm, 
de pildă, sunt o adevărată lucrare ştiinţifică 
asupra acestui subiect care acoperă 58 co- 
loane de tipar formaț mare. Este ușor de în- 
țeles că, dată fiind amploarea căpătată, dic- 
ționarul său s'a oprit la începutul literei B, 
pentru a fi continuat de alţii mai grăbiţi. 
Muite se pot spune despre această figură 
unică, parcă legendară, a literaturii noastre. 
Totdeauna, ceea ce se spune este neînsem- 
nat şi puţin. Dar apropierea de acest uriaş 
a] culturii româneşti din veacul al nouăspre- 
zecelea este paralizanţă, grea şi plină de ris- 
curi. Cine este totdeodată estetician și filolog, 


tilosot şi critic, istorie şi folclorist, editor de 
texte şi versat în chestiunile de spiritism, 
slavist și humorist, ca să poată cuprinde în- 
tr'o sinteză această proteică apariţie ? Cauţi, 
să te documentezi, pentru o scurtă prezen- 
tare, și constați cu surprindere că istoriile 
literare abia îi consacră două, trei pagini, 
că marea monografie asupra lui Hasdeu încă 
nu este scrisă şi desigur se ya mai aştepta 
ani mulţi până să fie, că studiile asupra 
unor aspecte parțiale din această largă o- 
peră cu mici excepţii lipsesc de asemenea și 
că textele scriitorului, iarăşi cu neînsemnate 
excepţii şi nu pentru lucrurile cele mai edi- 
ficatoare, sunţ aproape inaccesibile. Astfel 
că B. P. Hasdeu rămâne încă pentru noi 
nu numai titanul a căruia umbră domină e- 
poca lui, dar o pădure virgină de probleme 
al cărui mister înspăimântă şi până la urmă 
va, trebui să atragă de cineva. Cineva care, 
după ce va porni la această lungă explorare 
de ani şi ani, ne va spune tuturor miracolele 
întâlniţe, va arunca o lumină potrivită în 
acest amestec de lucruri între care cu areu 
te orientezi, pentru ca, în sfârșit, scriitorul 
să poată fi văzut şi cunoscut cu adevărat. 


G. C. NICOLESCU 


din direpui săn--acestei diecipiire și liuiguis. =: 08 


B. P. HASDEU 


„Ce suntem dară noi ăştia, Ro- 
mânii de astăzi? 

Suntem o  natitine-copie, în 
foată puterea cuvântului; o nu- 
țiune care deocamdată se joacă 
„de-a politica“, se joacă „de-a 
ştiinţa” se joacă de-a „diploma= 
ţia”, „de-a critica“, „de-a... 

Copiii lesne se supără unul pe 
altul, Le sare țandăra pentru te 
miri ce: o păpușe, o panglicuță 
de acadea, un portofoliu de cio- 
colată. Şi când se aprind copiii, 
să-i vezi atunci cum de se mai 
înjură pe întrecute, se înjură în 
proză șin versuri, se denunță şi 
se acuză pe drept stu pe ne- 
drept, câteodată ajunge lucrul 
la păruială... O, nu vă speriaţi, 
Ura la copil nu ţine mult timp, 
după cum nu ține mult timp la 
copil nici amicia. Totul e efemer. 


După supărare, după înjurătură, 
după bătaie, să-i vezi iarăși cum 
se îmbrățișeuză şi cu ce joc se 
Această particularitate 
această caraghioasă 


sărută!... 
a copilăriei, 





Portret în ulei âe MIREA 


dreptul 


alternativă de „hoțule“ și „dra- 


pă“ sau „dragă“ şi „hoțule“, este 


un cusur, dar nu un cusur dintre 
cele mai rele“, 
(„Noi în 1892") 
* 


invidia copilului de câte ori 
un alt copil îl întrece; de aci do- 
rința-i cea învăpăiată, când îl 
vede pe altul mai sus, de a-l po- 
gori cu orice preț, sau cel puţin 
de a urca alături cu dânsul... 
După obiceiul cunoscut, la spa- 
tele fiecărei sănii se agaţă pe fu- 
riș câte un mie ștrengar. Aft 
ștrengar care nu putea să se a- 
pațe și el, de pizmă pe cel a- 
păţat, îl denunță birjarului, stri- 
gând: arde-.! Tot așa şi noi stri- 
găm: arde-l! de câ.e ori vedem 
câte unul mai fericit sau mai în- 
demânatic agățându-se de sana 
statului. O naţiune copil pro... 

Orice somitate trebue să fie cel 
puţin bănuită; oricine trece pe- 
ste nivel, cată să fie micșorat, 
scăzut, redus la calapodul cu- 
MUN 

(„Noi în 1892”) 
% 


O naţiune copie are tre- 
buinţă de acelaşi regim ca şi co- 
pilul individ: a fi întărită în- 
lăuntru şi a fi apărată de vre- 
mea  7ea d.najfară... După ce 
înăuntru vom ajunge a fi tari, 
tari materialmente şi mai ales 
"noralmente, după ce se vor tre- 
ce păcatele copilăriei: egoism, 


-nestatornicie, gudurătură pentru 


câte o bomboană, îindivia, mai- 
muțăreală a tot ce e rău; după 
ce adolescența ne va aduca cu 
sine impulsuri mărinimoase, a- 
devărata iubire, sacrificiul de 
sine, credința, — a crede este a 
putea — atuncă şi numai atunci. 
ne va veni rândul ca să ne ui- 
tăm și noi în afară, și ne vom 
uita atunci vulturește”. 

(„Noi în 1842) 

% 


„Noi, optimiştii, vedem foarte 


„bine că multe în lume se petrec 


adesea nu așa cum ar trebui să 
se petreacă: apăsătorul zâmbește 
şi apăsatul îşi înneacă plânsul, 


- tvândăvia se tolănește pe tapete 
și munca asudă pentru un codru 


de pâine, șarlatanul câștigă şi 
pierde, nevinovăția e 
batiocorită şi  neruşinarea se 


răsfață strălucind ca noroiul la 


lumină, bălăriile ascund și înă- 
bușesc trandafirii, și câte și mai 
câte; dar văzând toate acestea, 
noi totuşi credem cu tărie, pen= 
tru individ ca şi pentru națiune, 
că răul nu e universal și exclu- 
siv, că multe sunt bune, că bi- 
nele e dator să dea piept cu 
răul fără sfială şi fără cruțare, 
că e frumos a se jertfi pentru 
binele altuia, că omul are un li- 
ber arbitru şi e responsabil dacă 
persistă în rău în loc de a tinde 
la bine, că numai binelui îi a- 
parține izbânda, la urma urme- 
lor, căci: este un Dumnezeul? 
este un Dumnezeu chiar pentru 
ființele cele mai perverse !* 
(„Noi şi Voi") 
* 

„Numai optimismul  înnăscut 
explică lunga răbdare a pPopoa- 
relor, o răbdare fără care sar 
sgudui la tot momentul ordinea 
socială şi omenirea sar sălbă- 
tăci printr'o sfâșiare fără capăt. 
Țăranul îndură toate, căci — în- 
tocmai ca Socrat și ca Leibniz — 
țăranul ştie că nu nunti din- 
tun singur rău, ci chiar dintro 
sumă de rele poate să iasă un 
bine“, 

(„Noi şi Voi“) 
* 

„Când o naţiune este bolnavă, 
medicul său, în loc so întrebe 
unde o doare și cum se simte, 
în loc de a studia cauzela locale 
ale morbului, în loc de a apro- 
funda organismul izolat al pa- 
cientului, încalecă deodată pe un 
bidiviu, pleacă ln Paris, la 
Bruzeli, la Berlin, la Londra: pt- 
păie cu cea mai mare mare în- 
grijire pulsurile oamenilor de a- 
zolo, și apoi trimite o rețetă, a- 
dică o lege!.. 

„Este timpul însă, acum sau 
n ciodată, (1868, N. R.!) de a ne 
lepăda de hainele altora, și de a 
înțelege în fine, că la boalele 
noastre, care sunt cam multe, 
fiind efecte cronice ale unui tre- 
cut păcătos, nouă. ne trebuește 
niște rețete scrise anume pentru 
noi. iar nu pentru China şi Ja= 
ponia“. 

(Caracterul Naţionalității 
Române ca baza legista- 
țiunii sale). 





(Urmare în pag. 5-a) 





Gaudeamus 


Ce est pas d'un sommeil €ternel 


[que s'endort 


Le mourant qui s'affaisse en fer- 


[mant la paupiere... 
Iulia Haşdeu 


Când o fi să mă duceţi la criptă... 





B. P. Hasdeu şi teatrul său 


Pentru noi, a vorbi despre teatrul lui Bogdan 
Petriceicu Hasdeu, este tot atât de anevoios cât 
ar fi să vorbim despre poezia sau proza lui, des- 
pre fabule, pamilete, articole și esseuri (nu- 
mite bineînţeles altfel atunci). Disocierile acti- 
vităţilor acestui multiplu talent în cadre limi- 
tate şi hotărît despărțite sunt adeseori o sar- 
cină cu neputinţă de încercat. Spunem aceasta 
fără a ne aduce nouă un vot de biam, sau celor- 
lalţi colaboratori, cari în acest număr îm- 
părţindu-și munca și-au ales spre studiu o parte 
din activitatea magistrală a lui B. P. Hasdeu. 
Metoda lor este o metodă de lucru ca oricare 
alta. Personalitatea celui comemorat zilele a- 
cestea, după 35 ani dela moarte, întrece însă 
cu mult deiimitările. Pentrucă Hasdeu nu este 
un istoric sau un dramaturg, nu este un poet 
sau un romancier, nici un povestitor măcar, 
dar este un intelectual. Și iată dintr'un început 
născută calitatea exorbitantă, care umbrindu-l 
în manifestări parțiale, poate, îi proectează per- 
sonalitatea într'un ritm istorie de înaltă ac- 
cepţiune. 

Căci precum spunea de curând un colaborator 
distins, a fi intelectual nu e o meserie cu obiş- 
nuitele ramificații în amatorism. Este un fel 
de a fi. Şi iată dar dificultăţile imense, zărobi- 
toare pentru un spirit comun pe care intelectua- 
litatea, le creează, precum tot odată sunt şi larg 
deschise căile pentru orizonturile nesfârşite ale 
creatorilor. Hașdeu, stăpânit ca de o vrajă, de 
magia intelectului său colosol nu putea prin ur- 


Lao 


de DIMITRIE POPESCU 


mare să se încadreze într'un gen de activitate 
spirituală, nici decum într'un gen literar. Tea- 
trul său ? Dar nu există ! Critica sa n'a fost ni- 
ciodată ! 


Gândirea, sa ? Ea există, desigur și o întâlnim 
pretutindeni dealungul celor (depe spusele dis- 
tinsului său comentator Mircea Eliade 12.900 
pag. in quarto mic). Gândirea sa care este „ne- 
răbdare a creației” şi nu cunoaşte grănițuri pen- 
tru a se desfășura vijelioasă. Gândirea sa ro- 
mantică şi deaceia atât de dinamică, dincolo de 
limitele rațiunii. Gândirea sa, şi iată cuvintele 
aceluiaș Mircea Eliade : activitae multilaterală 
uneori grăbită, alteori improvizată, isvorină 
însă întotdeauna din dorinţa de a sili cultura 
română să sară cât mai repede etape înălţând-o 
pe plan mondiai, dovedind puterea de creaţie a 
geniului românesc. 


Căci Hașdeu, spre deosebire de o linie de gân- 
ditori și scriitori români  (eminenţi căci se nu- 
mesc : Maiorescu, Eminescu, Caragiale) spre de- 
osebire de ei, dar, crede într'o lumină sfântă care 
mână neamul românesc, crede într'o ursită a lui, 
în dreptul lui la cultura cea mare (mai mult de 
cât la dreptul lui ; la participarea lui firească în- 
tr'acest mare concert european). Glasul lui este 
profetic şi opera urzită de el, nimic altceva de 
cât îndemnul! către dinamismul ce dela sine, ca 
o stare originară, trebue să iradieze din actele 
Românilor. Fiecare neam spune el are o ideie a 
sa specială. Poate părerea d-lui Constantin Noli- 





ca, văzând în această afirmaţie, schițarea con- 
ceptului de neam ales, este justă. . 

Prin el își manifestă patriotismul, Hasdeu, dar 
cât de luminat. Ce cult și ce intelectual. Am 
putea spune : ce inteligent, — căci şi patriotis- 
mul, ca orice sentiment, poate deveni riicol 
intrat pe mâna unor semidocţi. 

Auzim pe Vidra, spre pildă, spunând : 


„Omul ce-și iubește tara cu adevărat dor 
„Nu-i pasă de lutul ţării ci de-al țării viitor 
„Năzueşte până îa stele, fă-te tot şi tot mai mare 
„Și sluva-ţi. o să-ți "nărească țara din. depărtare”, 

Teatrul lui Hasdeu numai astfel înțetegându-i 
iegat de gândirea lui creatoare îl putem con- 
cepe. Căci într'altiel ce importanță poate avea o 
piesă romantică, cu o temă ciudată, și care, după 
spusele autorului, nu are obiecţiuni la actuaii- 
tate și totuși, nici măcar nu respectă adevărul 
istoric ? O fantezie sau o distracţie de câteva 
momente ? Desigur, dacă ar fi să-l privim apar= 
te, deslegat de gândirea, desiegat de dinanismul 
creator românesc, care îmboldeşte activitatea 
întreagă a lui Hașdeu. 

Nici chiar faptul că Răzvan şi Vidra, este ta 
începuturile literaturii noastre, în epoca sa €e- 
roică, una din primele drame isbutite, nu ne 
poate schimba punctul nostru de vedere. O ana- 
liză a teatrului românesc, a contribuţiei adusă 
de „Răzvan și Vidra“, precum şi dâra trasată de 
ea nu poate fi niciodată calea cea bună pentru 
o justă apreciere a lui Hasdeu. Căci această dra- 
mă nu este, indiferent de calităţile sale scenice 
decât o manifestare de o natură specială a spl- 
ritului său şi nu un aport în domeniul dramei. 


Ci 
(Urmare in pag. 2-a) 


Nu pe mine, ci vasul rămas: 
D'ocamdată în vasu-i înfiptă 
O făclie sclipind din acel vas 
O senină 
lumină 
pe-un ceas; 
Când o fi să-mi rostiţi la cuvinte 
De iubire, dulceagul! volum 
Ce se 'ndrugă la toți pe morminte, 
Ba la unii popasuri pe drum: 
Să rămâie 
tămâie 
cu fum; 
Aș dori să văd îeţe voioase 
Şi Saud împrejuru-mi cântând : 
„A scăpat o simţire din oase 
„Şi din carne scăpat-a un gând, 
„Printre glume 
din iume 
plecând !” 
Şi cu suflete dragi, cari în soare 
Tot adastă sos:rea-mi cu jind, 
Eu veni-voi la cea sărbătoare 
Pe coșciugul meu, raze "'mpletind, 
O sglobie 
chindie 
să 'ntind! 
Să mă bucur, sătul de-a mai plânge... 
Ce mai lacrimi vărsai pân! să plec! 
Aș putea, la un loc de le-aș strânge, 
Innotând pr-n durerea-mi să trec 
Şi cea groapă 
de-o șchioapă 
s'o 'nec! 
Să mă bucur, căci omu-i o treaptă 
Pe suișul cel fără de-apus, 
Şi martirul meu cuget așteaptă, 
Yeri un vierme și mâine-un Isus, 
Cale lungă 
sajungă 
mai sus ! 
B, P, HASDEU 











= 32 


TEATRU 


TEATRUL DIN SĂRINDAR: 
„SECRETARA TATII”. 


Nu de mult am asistat la o 
piesă bună şi, totuși la un spec- 
tacol nereușit. E vorba de piesa 
lui Letraz, „Lorelei”, al cărei ex- 
celent text ma fost destul de bi- 
ne servit de niște foarte talen- 
taţi dar prost distribuiţi actori, 
directorul de scelă neputând de- 
asemenea să redea atmosfera din 
Montmartre, atmosferă pe câre 
textul neapărat o cerea. 

Iată că de astădată am avut 
parte să ascultăm la Teatrul din 
Sărindar unul din cele mai lipsite 
de duh texte, fără să ne plicti- 
sim totuşi, pe scenă evoluând 
câțiva actori cari și din piatră 
seacă pot să stoarcă apă — recte 
aplauze, întreg spectacolul fiind 
întovărăşit de foarte reușşitele 
melodii ale d-lui Nicuşor Kircu- 
lescu, cari, foarte inspirat inter- 
calate, au izbutit să salveze o 
farsă ce, fără muzică, ar fi pri- 
lejuii spectatorilor 3 ore de crân- 
cenă plictiseală (;.. astă dată am 
asistat întradevăr la o „comedie 
muzicală”, iar nu la o simplă 
piesă „cu puţină muzică, fiindcă 
aşa vrea publicul”), 

Nu-i purtăm nici-un fel de 
antipatie personală d-lui Puiu 
Maximilian. Putem chiar Spune 
că ne-a impresionat și pe noi, la 
fel ca şi pe ceilalţi spectatori, 
gestul deosebit de teatral al au- 
torului comediei „Secretara ta- 
tei” și al revistei „Parada Victo- 
riei”, care, la sfârştul spectaco- 
lului s'a repezit pe scenă, im- 
brățișându-şi lung şi călduros 
părintele şi, în acelaş timp, in- 
terpertul principal. 

Dimpotrivă, mavem decât cu- 
vinte de lauâă peatru chipul în 
care a ştiut să-și pună în scenă, 
alături de tatăl său, atât de ane- 
mica sa piesă, 

Suntem convinşi că şi dânsul, 
împreună cu noi, își dă seama 
că a scris o piesă departe de a 
fi bună, 

Tonul ironic cu care d. Puiu 
Maximilian li se adreşează, în 
programul Teatrului, oamenilor 
cărora eventual, nu le-ar fi pe 
plac înșiruirea sa de replici ha- 
zoase, dovedeşte tocmai nesigu- 
rahța cu care autorul îşi privește 
propria operă. 

D. Puiu Maximilian face mare 
caz în articolul-prezentare a pie- 
sei, despre tinereţe, pe care che- 
lia şi proeminența abdomenului 
său mu o trădează de loc, cău- 
tând să arate că numărul scă- 
zut ai anilor îl îndreptățește să 
scrie în „gen ușor” şi „nu tocmai 
original”, 

Nu suntem de aceeaș părere 
cu dânsul. Dacă se socotește o- 
mul tânăr, nu trebue neapărat 
să scrie, chiar dacă operele sale 
sunt „ușoare şi mu țocmai origi- 
nale”, 

Dintr'un punct de vedere sun- 
tem de aceeaș părere cu d. Puiu 
Maximilian: nu e deloc origi- 
nală povestea bancherului, care, 
silit de împrejurări prezintă o 
domnişoară străină, drept fata 
lui, Tot așa cum me amintim de 
a fi întâlnit în multe din piesele 
unuia, Moliere, finaluri în cari 
de află că ridicolul curtezan al 
unei fete tinere este, în fond, 
unchiul său bogat care de mult 
mu mai ştia nimic despre ea şi o 
căuta disperat prin lume, etc. 
etc. etc... 

Dar nici chipul în care a fost 
construită piesa nu ne-a putut 
mulţumi. Am asistat doar la o 
înșiruire de sketchuri, foarte po- 
trivite pentru Alhambra, dar de 
loc bine venite pe scena onora- 
bilului Teatru din Sărindar. 

Sketchul beţiei ca și acela al 
Becretarei, picate din senin în a- 
partamentul directorului ei, la 
Cari se adaugă şi alte sketchuri 
la fel de ingenigse, nu pot con- 
stitui împreună o adevărată pie- 
să de teatru. 

In schimb ele pot prilejui ori- 
când un mare suaces de public, 
aşa cum va fi, n: se pare, cazul 
„Becretarei tatii”, 

Şi d. Puiu Maximilian trebue 
să-i fie mai întâiu recunoscător 
d-lui Iordănescu-Bruno care, în 
rolul  umilului fwicţionăraș a 
realizat un tip irezistibil, reușind 
să scoată maximum de efecte 
comice din fiecare situaţie în 
care piesa îl punea, 

In curând îl vom vedea pe a. 
Iordănescu-Bruno, interpretând 
în film, rolul eroului îvi Cara- 
giale, Ipingescu. Spectatorii de 
teatru ar dori să li se prezinte şi 
pe scenă acest adevărat regal 
artistic. 

Deasemenea d-nii Sandi Giu- 
garu-Huşi şi Marcel Enescu au 
realizat, cu o deosebită pricepere 
a meșteşugului, două reușite ti- 
puri caricaturale. 

D. C. Lungeanu, în rolul „tatii” 
a depăşit deasemenea toate rea- 
lizările sale din trecut, Este unul 
din puţinii actori adevărat ele. 
ganţi ai teatrului nostru. 

D-ra Virginica Popescu i-a fost 
Gemnă parteneră, dându-ne în- 
sfârșit ocazia să-i lăudăm cu 
toată sinceritatea, reuşita reali- 
zare, 

D-nele Florica Demion şi Flo- 
tica Sterescu s'au descurcat cu 
ușurință în rolurile comice ce 
le-au fost încredințate. 

D. V. Maximilian a interpre- 
tat de astădată un rol mai şters. 
A avut însă de spus un cuplet și 
în clipa aceea, toţi spectatorii au 
dorit din toată inima să-l reva- 
dă pe marele Maximilian în- 
tr'una din glorioasele operete ale 
trecutului. 

Repetăm: melodiile d-lui Kir- 
culescu și distribuţia au salvat 
o piesă lipsită de orice valoare 
literară şi in care efectele comi- 
ce căutau să fie smulse din di- 
versele insulte pe cari eroii şi le 
serveau pe scenă. 

TRAIAN LALESCU 


CAIETELE DE ARTA ŞI TEHNI- 
CA GRAFICA 


&u însemnat multă vreme la noi 
singura lecţie occidentală a tipa” 
ului. Experiențele grafice cele 
mai înaintate ale străinătăţii e- 


Tau încercate de  Imprimeriile 
Statului, iar rodul lor prezentat 
subt o haină, mărturisind alese 
gusturi estetice. Revista aceasta 
urmărea cizelarea şi desvârşirea 
omului legat de tipar și ale lui, 
începând ela simplul culegător 
de liţeră, până la lectorul cu pre- 
tenţii bibliofile și așezarea tipă- 
riturilor româneşti alături de cele 
ieşite din teascurile occidentale: 

Prezentarea tehnică a literaturii 
reclamă un efort, pe care Arta 
şi tehnica grafică îl împlinea s'n- 
gură, preocupată permanent de 
căutarea ultimei formule, a rafi- 
namentului înfăptuit în tiparni- 
ţele Apusului. Arta de a repro- 
duce clișeele, redarea neîntrecută 
B zugrăvelilor noastre bisericeşti, 
tonul cald şi autentic al culorilor 
din arta populară, potriveala ca- 
racterului literelor, ornamentica, 
simplă și necăutată, toate acestea 
constituiau o permanentă lecţie, 





lon Sârbul 


Dintre figurile proeminente 
ale teatrului românesc contem= 
poran, se înalță impunătoare a- 
ceea a maestrului Ion Sârbul. 

Ion Sârbul este un nume ce-a 
intrat deținitiv în patrimoniul 
nostru cultural. D-sa nu este 
numai actorul-artist, ce-a slujit 
scena cu o dragoste fără mara 
gini, timp de 30 de ani, — noi îi 


dorim încă pe-a:âți, — dar şi 
autorul care a sporit literatura 
noastră dramatică cu câteva 


piese, cărora însă polirica culi- 


selor le-a refuzat lumina ram» 
pelor oficiale. 
Maestrul Ion Sârbul este de- 


parte de a fi bătrân. Cine a stat 
cu el odată măcar de vorbă, s'a 
putut convinge că artistul din el 
e încă tânăr. Și dacă în ultima 
vreme o ușoară suferinţă, pe ca- 
re noi o voim sfârşită, — l-a ţi- 


mut oarecum departe de scenă, 
maestrul Ion  Sârbul a conți» 
nuat să fie un duscăl neobosit 


pe tărâmul artei, căreia i s'a în- 
chinat, Fiindcă Ion Sârbul este 
un profesor de Conservator cum 
nau fost și nici nu sunt mulţi. 

Și nici mar putea fi altfel, 
când talentul şi imteligența lui 
Ion Sârbul sunt dublate deo 
temeinică cultură, — cultură ca- 
re, în general, lipsește slujitori- 
lor scene românești. 

Prin aceasta personalitatea 
artistică a maețtrului Ion  Sâr- 
bul devine indispensabilă  sin- 
gurului nostru aşezământ  di- 
dactic de artă dramatică, 

Ion Sârbul este un om cu care 
tot ai vorbi. In clasă la Conser- 
vător, la cafenea în jurul unei 
mese, este un izvor nesecaț de 
UMOT, de vervă tinerească, Tota 
deauna vei găsi în jurul său ad: 
miratori de foarte multe vârste, 
cărora maestrul le împărtășește 
amintiri, impresii, cât și din 
convingerile sale asupra teatru- 
lui, — rod al unei strălucite ca- 
miere, Noi, generația tânără, ve-= 
dem în maestrul Ion Sârbul un 
ultim şi puternice reprezentant 
al unei glorioase falange de ac- 
tori, detașându-se de aceştia, 
însă, printro notă personală: 
pregătirea culturală. 

Teatrul românesc nu se poate 
dispensa încă de serviciile lui 
lon  Sârbul, 

Multe generaţii tinere aşteup- 
îndrumările acestui maestru, 
AURELIU DUMITRU 


tă 











pentru tipograf şi cititor deopo- 
trivă, despre felul cum trebuește 
cinstită slova, Inainte ca publicul 
şi tipografii să fi avut răgaz să-și 
desăvârşească învăţămintele cu- 
prinse în revista grafică, ca a 
dispărut, lăsând tipogratia şi gră- 
fica românească fără un îndrep- 
tar aartistic, fără un tovarăș şi 
sfătuitor  meșteșugăresc. Oare 
propaganda noastră nu va găsi 
mijlocul de a reînvia Arta şi teh- 
nica grafică, acum când are la 
îndemână un institut grafic, care 
— bine utilat — poate da roadele 
așteptate? 


FAMILIA 


revista d-lui M. G. Samarinea- 
nu, continuă în al doilea an de 
pribegie, să ducă mai departe 
tradiţia culturală moștenită dela 
întemeietorul ei, Iosif Vulcan. 
Strângând în redacția din Bre- 
zoianu un mănunchiu de scrii- 
tori, bătrâni şi tineri, revista 
și-a alcătuit un cenaclu, având 
intenția să lărgească activitatea, 
și cadrele „Familiei”, care se 
vrea mai mult decâț un simplu 
periodic de literatură. Entuzias- 
mul directorului ei a încercat să 
facă din revista orădeană un în- 
dreptar spiritual, care — în mie- 
zul actualelor transformări — să 
împlinească un rol de îndrumă= 
tor al cititorilor. „Familia” lup- 
tă însă cu mari greutăţi şi vre- 
murile nu i-au îngăduit să-și 
realizeze imtenția, decât parțial. 
Bucurându-se de colaborarea 
permanentă a d-lor: Victor Ion 
Popa, Petru Manoliu, Dan Pe- 
traşineu, Th. Capidan, Ion Mi- 
nulescu, George Todoran, N. Ba- 
tzaria, Niculae Rusu și M. G. 
Samarineanu, revistei îi lipsește 
un bine informat cronicar lite- 
Tar, care să dea cuprins și ati- 
tudine critică „Familiei”. 

Cu această rezervă încrestăm 
apariția numărului 5—6 de pe 
lunile Mai și Iunie, din sumarul 
căruia semnalăm rândurile d-lui 
George Todoran despre Octavian 
Goga și noua lui semnificaţie 
pentru universul românesc. 


O BUNA REVISTA 


este Săptămâna C. F. R, care — 
deși adresându-se umui cere re- 
strâng de lectoni — reușește să 
intereseze pe toţi iubitorii; de sto- 
vă românească. Prin grija d-lui 
Ion Maxim, revista aduce în fie- 
care număr alese colaborări, în 
mijlocul cărora Tudor Arghezi 
constitue permanentul eveniment 

Cine spunea că pentru a redac- 
ta o bună revistă se cere altceva 
decât puțină pricepere?.., 


DESPRE PAGINA CULTURALA 


a cotidianelor româneşti sau spus 
în uitima vreme multe 3ucruri, 
şi bune și rele. S'a căzut de acord 
asupra necesității de ga informa 
cititoral despre cele în legătură 
cu literatura, știința şi artele ro- 
mâneşti, de a, destinde zilnic Jec- 
torul, prim câteva coloane de ma- 
terial fără contingențe cu frea- 
mătul volitic al cot'dianului, de 
a-i întreține viu interesul pentrii 








fenomenul cultural. Că pagina a 
doua, își are un rost al ei, o do- 
vedese timidele încercări  pole- 
mice din ultima yremt, iscate în- 
tre titularii di:eritelor cronici cul- 
turale. Dar, ceeace le lipseşte a- 
cestor pagini atât de folositoare 
pentru cultura românească, este 
lipsa, unităţii de vederi a colabo- 
ratorilor, scăpările şi contrazice- 
rile, absenţa unei autorităţi, care 
să adune vederile într'un singur 
crez, din care să rezulte apoi ceea 
ce întâlnim atât de rar în publi- 
cistica noastră: o atitudine! 


O BUNA CRONICA 


despre Neagu Rădulescu am ci- 
tit în „Vremea” de săptămânu 
trecută, datorită condeiului d-lui 
Pompiliu Constantinescu, care 
ştie să dea literaturii, ceea ce 
este al literaturii, și lui Neagu, 
ceea ce î se cuvine, Autorul a= 
tâtor savuroase șarie este pre- 
țult fără exagerarea multora şi 
prezentat așa cum este în reali- 
tate: un umorist, care neglijează 
voit semnificaţia interioară «4 
conflictelor, consumându-și lite- 
ratura pe un plan exterior, de 
efecte imediate, care arareori își 
greşesc ținta, 


DOAMNA HORTENSIA PAPA- 
DAT-BENGESCU 


anunţă un nou roman, tot atât de 
voluminos ca precedentele, al că- 
Tui titlu ar putea să fie Streina- 
După, destăinutrile făcute de fe- 
cunda autoare revistei Vremea, 
d-sa mai are în manuscris o cule- 
gere ae nuvele, care vor vedea 
lumina tiparului îm primăvară, 
subt titlui Fetiţa. 


O NOUA EDITURA ROMA- 
NEASCA 


este Dacia Traiană dela Sibiu, 
căreia îi datorăm ediția completă 
a operei dramatice a d-lui Lucian 
Blaga, Dela primul volum tipărit, 
editura ardeleană dovedeşte o 
rară înţelegere pentru literatura 





D. Col. IONESCU MOREL 


românească, oferind ectorilor, în- 
tr'o îngrijită prezentare grafică, 
una dim cele mai semnificative 
creaţii literare ale ultimelor două 
decade. Operele dramatice ale 
d-lui Lucian Blaga constituesc o 
dovadă că sunt edituri cari se pot 
hazarda în tipărirea lucrărilor de 
mare întindere, care reclamă in- 
vestiții ridicate şi un timp de 
amortizare mult mai lung decât 
efemerele succese de sezon ale 
editurilor, la baza cărora nu stă 
altceva gecât criteriul pur negu- 
storesc, 


D. PROFESOR DRAGOŞ 
PROTOPOPESCU 


intenționează să prezinte Funda- 
țihor Regale traducerea comple- 
tă a operei dramatice a lui Sha- 
kespeare, După Hamlet, tălmăci- 





CE PREGATEȘTE „FILAR- 
MONICA“ 

De repetate ori, printre rele- 
vări de merite și realizări, am 
arătat şi anumite lipsuri şi scă- 
deri, din activitaţea  „Filarmo- 
nicei”, Unele, legate de împre- 
jurări și condițiuni greu de oco- 
lit, nu îngăduiau ameliorări ime- 
diate în linia infăptuirilor. Al- 
tele însă, mult mai puțin impuse 
de realități şi neașteptând decât 
oarecari strădanii de înlăturare 
şi  reîmprospătare de  veceri, 
ne-au silit să strecurăm rezerve 
și imputări printre juste elogii. 

Faţă de programul de lucru și 
repertoriul marilor orchestre 
simfonice străine, „Filarmonica” 
păcătuia mai ales prim două in- 
suficienţe. 

Una, aceea a „imperizării“ pro- 
gramelor. Pe măsură ce stagiu- 
nea înainta, se urzeau abia două 
trei programe pentru viitor, fără 
să se cunoască niciodată între- 
gul plan de întocmire a progra- 
mului anual. 


De aci mai multţe inconve- 


" niente, Unul, al repetărilor re- 


gretabile, în aceeaş stagiune, a 
lipsei e coordonare, de metodă, 


- de echilibru și armonie în pro- 


“ sorientării 


î» pene, unde fiecare auditor 


gramele stagiunei. Altul, al de- 
publicului, pus în 
mare inferioritate faţă de acela 
al atâtor din orchestrele euro- 
își 


= poate alege dela începutul anu- 
pi, lui ceeace îl interesează, îşi poa- 
. te face un program de ascultare 





şi de... cheltueli, fără de sur- 
prize. 

Imsfârşit, necunoaşșterea din 
vreme a repertoriului stagional, 


"a împiedicat şi instituirea atât 


de practică, atât de simplifica” 
toare, a abonamentelor care a- 


2. sigură dinainte locul dorit fiecă- 


autorul comediei 
obține un frumos succes pe scena 
Teatrului „Muncă și Lumină” 


„Sgâtia” care 


Tuia, poate aduce o ușoară de- 
grevare în budgetul spezelor mu- 
zicale ale iubitorului de muzică 
evitând şi toată pierderea de 
vreme a serilor de așteptări 13 





torul eminent al frumuseţilor 
limbei marelui Will, ne va da 
Regele Lear şi Shylok, urmând 
să întregească, pe măsura ce vor 


| fi transpuse în româneşte, seria 


comediilor titanului delia Strat- 
ford on Avon. O operă care va 
încrusta în istoria culturii româ- 
nești numele d-luj profesor Dra- 
&cş Protopapescu, acest temeinic 
cunoscător al literaturii engleze. 


DESPRE TRADUCATORI 


Giovanni Papini scrie undeva: 
„Prim opera lor umilă, traducăto- 
rii săvârşesc o faptă mai înţe- 
leaptă și mai de preț decât d plo- 
mâţii și decât societăţile maţiu- 
nlor...“, 

Și, ca o concluzie: 

„Poezia și religia este univer- 
sală, iar cunoăşterea, reciprocă a 
sufletelor popoarelor, prin mijlo- 
cirea literaturii, ajută la păstra- 
rea acelei universale întrățri, 
care ne vine Qin comuna, cred.nță 
în Hristos“, 

Să facă oare aluvie Papini la 
unitatea, indestructibilă a culturii 
contemporane? 


GEORGE SBARCEA 


cassă, eventual al așteptării za- 
darnice, la concertele mari. 

„Filarmonica“, prin strădaniile 
d-lui George Cocea, a reuşit să 
treacă peste rezistențele unor anti 
rutinizaţi şi a instituit primele 
12 concerte în abonament (fără 
suprimarea totală a biletelor se- 
paraie) cu programul în între- 
gime cunoscut şi fără repetările 
de altădată, fără diferențe ca- 
tastrofale de nivel, întâlnite o- 
dinioară de pe urma pripirilor, 
fără concursul întâmplărei şi al 
soluțiilor de ultim moment. 

Va fi prima parte a staziunei 
în care dirijorii și soliștii din cei 
mai de seamă, români şi stră- 
ini, se vor perinda pe estrada 
„Ateneului“, în cadrul unor se- 
lecționări cât mai atente şi mai 
sistematice de opere simfonice, 

Noutatea, sub forma fie a pre- 
zentării de interpreți încă ne- 
cunoscuţi la noi, fie a primei 
audiții, fie a configurării de pro- 
gram, & cărei lipsă în genere, 
din programul de muncă al 
„Filarmonicei“ a fost un alt pă- 
cat pe care sperăm să-l putem 
numi definitiv: „din trecut“, îşi 
va găsi, locul cuvenit atâţ de 
stimulent, de întremător, de vi- 
talizant, în plinul unei stagiuni 
muzicale, 

Numim, fără a Ga întreaga li- 
stă, pe Vittorio Guy și pe Maria 
Rossi la pupitru, pe Edvin Fis- 
cher şi pe Herbert  Alherţ la 
pian, pe Remy Principe la vioa- 
ră, pe MHoelescher la violoncel, 
prime audiții sub conducerea 
d-lui George Georgescu sau mu- 
zică finlandeză sub conducerea 
unui mare dirijor din Helsinki. 

Cu urări de spor la muncă, 
dăm acum cuvântul „Filarmoni- 
cei” pentru data de 4 Octombrie, 
când însuși maestrul Enescu va 
aduce începutulmi de an prestan- 
ţa excepţională a concursului 
său solist, 


ROMEO ALEXANDRESCU 





B. P. Hasdeu și teatrul său 


(urmare din pag. Î) 


Nu de sine oare se plânge, acest magnifice in- 


telect, în faţa opacității semenilor săi, când gră- 
ește în versuri : 


La noi însă când o rază 

De soare pătrunde în ţară 

Toţi se scoală, toți turbează 
Toți voesce s'o dea afară (act. IV). 


ŞI, precum serie acelaș Mircea Eliade: Nici-un 
scriitor român n'a căutat mai sincer și mai în- 


fierbântat gloria „setea de a fi tot mai mare şi 
mai mare“, „setea de a merge înainte” ca Haş- 
deu în Răzvan şi Vidra, 


Această sete și dorință dinămică, ce-i aparţi- 
ne și ar vrea-o dăruită neamului românesc. 
Hasdeu întreg respiră în Răzvan și Vidra, oglin- 
dă a întregii sale opere, a turbuieitului său ca- 
racter. Cineva spunea că Hasdeu nu s'a desbă- 
rat niciodată, dealungul vieţii, de un complex 
Tostoyewskian. Și poate nu se înşela. 

Căci talentul său multiplu nu era lipsit de 


mesianism. Când leagă destinul oamenilor de 
intățișarea chipului : 


„Tu ai o faţă cam proastă: frunte jos, gură căscată 
;„Semnele cele mai bune de o inimă nestricată 

zice Başotă. Sau : 

Te cunoşti după sprânceană 

Un nas ascuțit de vulpe, o bărbuță vicleană 

și mai jos: 


pp. .| 


Ce-i drept, 
Mutra-i oarecum arată suflet ager și deştept. 


pc cos... 


Şi când face din Vidra elementul primordial 
al atâtor porniri de măreție în mod instinctiv, 


cel puţin, dacă nu voit, ei profetizează alegând 
elementele cele ma! curate pentru asemenea act 
de înaltă tensiune : femeea și sufletul (căci pe 
chip se citeşte semnul sufletelor) . 

Mesianismul său, care nu este decât gândirea 
sa întreagă îndreptată către altceva, către mai 
mare, mai covârșitor, „mai înainte“ către „Im- 
părăţie”, care irumpe vijeltos să spargă limi- 
tele micimilor normale. 


„Să nu domnești ca un Vodă, ci ca Răzvan-Impărat” 
spune Vidra : 
Căpitanti : 
Da, da, da, împărăție |... 
Tănase (trist) : 
Ar ji bine deosamdată 
Să rămânem cu Moldova !... 


Şi iată, zărobitor, pusă problema la sfârșitul 
dramei, pline de înţeiesuri, între eroica atitudi- 
ne a lui Hasdeu, rostită prin cuvintele Vidrei, și 
cuminţenia străbună a românului personificat 
prin Tănase. 

Anti-teză de o însemnătate copleșitoare pe 
care numai curajul lui Hasdeu a avut îndrăs- 
neala să o arunce în mijlocul teatrului său când 
era atât de greu să o rezolve. 

ŞI bine înţeles nu o rezolvă, dar nici nu acor- 
dă vreunuia dreptate. Căci dacă se adeveresc 
meritele lui Tănase, pentru destinul lui Răzvan, 
atitudinea biruitoare în nenorocire a Vidrei, 


care la lăsarea cortinei pronunță acele două 
vorbe cutremurătoare : Să ieşi! ne îndeamnă 
să ne îndoim asupra sensului adevărat ce tre- 
bue acordat unor victorii în viaţă. 

Dar acesta este Hasdeu. Romanticul, vijelio- 


sul, poetul în viață şi omul în poezie, român mai : 
presus de orice și intelectual înainte de orice, 
dramaturg pentru că drama i-a dat putinţa 
să-și descarce sufletul la un moment dat și isto- 
ric. fiindcă avea „un anumit demon al crea- 
ţiei în sine”, pamfletar, critic, scriitor de ro- 
mane, povestiri romanţate, după cum dorul veş- 
nic nemulțumit al sufletului său găsea mai ni- 
merită o cale sau alta spre a se manifesta. 

Teatrul său așadar nu este decât o manifesta- 
ţie a aceluiaș geniu orgolios şi ambițios, cu ve- 
der! de intins imperialism. El a avut curajul 
să-și exprime ideile și le-a dat forma ideală a 
dramei romantice, albie de patimi și culme de 
ambiții. Ambiţia, temeritatea, dreptatea, căci 
era un însetat după ea, și totuși disprețuind-o, 
mândria sa, toate, și-au găsit o cale ideală de a- 
firmare în limitele celor cinci cânturi — acte ce 
alcătuesc Răzvan și Vidra. 

Cine este atunci, acest Răzvan, şi ce înseamnă 
această Vidră. Sunt ele oglinde transformate ale 
sufletului său? Ori simple ficțiuni culese din 
tradiția istorică a neamului nostru, pentru a 
îmbrăca haina pătimaşe a lui Hasdeu. Probabil 
aceasta din urmă ipoteză este mai certă. 

Şi încă odată suntem nevoiţi a înțelege cum 
pentru el teatrul nu a fost un crez, ci o formă de 
exprimare. 

Este și natural. 

Sunt oameni cari scriu fiindcă se cred genta)i. 

Alţii sunt geniali și din această pricină simt 
nevoia să scrie, să-și reverse sufletul. Hasdeu 
face parte ain această biruitoare categorie. RăZ- 
van și Vidra pentru el este ca un cuvânt pentru 
un om simplu. Face parte din articulaţia modes- 
tului său vocabular. Pentru Hasdeu este un pion 
al gândirii. A vorbi numai despre el, înseamnă 
să nu-l pricepem. A înţelege Răzvan şi Vidra 
prin prisma măreției lui Hasdeu, și numai ast- 
tel, indiferent de tendinţele cari cer să vorbești 


| despre drama aceasta ca și despre ceva aparte 


în opera lui. Căci această cale, este anu o îi 
înţeles cu adevărat. 
DIMITRIE POPESCU 





22 AUGUST 219 —— 


PeSeut 


e 


D. Aurică Athanasescu își va 
sărbători cei 30 ae ani de acţi- 
vitate teatrală, prezentând un 
act din „Noaptea furtunoasă” a 
lui Caragiale, precum și comedia 
lui Shakespeare, „Femeea îndă- 
rătnică“, Anul acesta vom avea 
deci ocazia să asistăm la 3 stră- 
iucite aniversări: acelea ale d-lor 
Buifinski și Athanaseseu precum 
ȘI aniversarea d-nei Maria Fi- 
lotti. Trei actori de frunte ai 
Teatrului românesc, vor primi 
omagiul publicului și al camara- 
zilor cari i-au iubit şi întotdeau- 
na i-au apreciatţ. 


După d-ra Eliza Petrăchescu, 
o altă actriță ieșeancă vine să 
înfrunte părerea publicului 'bu- 
cureştean, D-ra Athena Marco- 
pol, care a reușit excelente 
creații pe scena Teatrului Nu- 
țional din Iași a fost angajată la 
Teatrul Municipal din Bucureşti, 
Aşteptăm cu nerăbdare so ve- 
dem „la lucru“, 


Se spune că d. Gărdescu, roto- 
feiul actor al Teatrului Alhambra 


l-a depăşit în fantezia muzicală 
„Atlantida“, pe mititelu său 
coleg H. Ni:colaide. 

Be sru-e,,, 


In lezătură cu aceasta, o scenă 
autentică de cafenea (cei cari nu 
agreează cancanul sunt rugaţi să 
hu citească această notă): 

N. Gărdescu își p'imba radios, 
zilele trecute, desvoltatni abdo= 
men printre mesele berăriei-ca- 
fenea Royal, 

O masă de actori l-a reperaţ 
și imediat l-a luat în primire, 
_— „Ce te-ai îngrăşat aşa?“ îl 
înt:eabă o jună ingenuă, 

— „Păi, cum să nu se îngraşe?“ 
răspunde prompt actorul și gaze- 
tarul G. M- dela aceea; masă. 
„Nu l-a mâncat el pe Nicolaide 
în Atlantida ?* 


Se spune (ce-o să fie până la 
urmă 0 Să vedem) că inte-preta 
principală a apropiatei premie:e 
a Teatrului Municipal, „Marga- 
rela la 3%, ar putea fi domni- 
şoara Elvira Godeanu. Se pro- 
Dunţă insistent în Jegătură cu 
acest rol și numele d-rei Ma- 
rietta Deculescu, 


Vom avea, în sfârșit, ocazia să 
admirăm pe scena Teatrului Na= 
ional piesa lui Marcel Achara: 
„Corsarul“. D-nul George Vraca 
va interpreta rolul principal. 


D. Fernando de Crurciati va 
pune în scenă, în actuala stagiune 
p:esa lui Massimo Bontempelli : 
„Nostra Deo“. Aștep'ăm o nouă 
autentică lecție de regie, ca aceea 
pe care d. Cruceiat! ne-a dat-o, 
prezentând „Mira“ de Alfieri. 


D. Ion Velicu piănuește, pen- 
tru viitoarea stagiune, o serioasă 
ofensivă pe tărâmul teatral. Ast- 
fel, atât piesa scrisă în colaborare 
cu George Sbârcea, „Ministru cu 


d 





termen redus”, cât și dramatiza- 
rea „Cocoșatului dela Notre Da- 


me“, pot constitui două frumoase 
succese, 


N. Făgădaru, S. Holban, Costel 
Rădulescu: nume de actori mai 
Puțin cunoscute decât acelea ale 
vedetelor cu fotografii publicate 
pe două coloane. 

Ani Qe-arândul, actori înzes- 
trați cu harul de preţ ai talen- 
tului au fost mereu întâlniți pe 
la sfârşitul distribuţiilor în rolu- 
rile de 4-5 cuvinte ale boerilor 
moldoveni sau ale oamenilor din 
popor, în piesele istorice cu mul- 
tă figuraţie. Pricinile -acestor ne- 
dreptăţi nu le vom discuta acum 
aici, Fiecare lucru la vremea lui, 

Un lucru însă este evident: 
mulţi actori talentaţi au avut de 
înfruntat zi de-arândul, ostili- 
tatea unor oameni hotăriţi să-i 
țină mereu în obscuritate, 

Normal este ca toţi acești ti- 
neri să năzuiască spre locuri pe 
cari le merită cu prisosință în 
Teatrul românesc. 

Și iată-i pornind hotăriţi în- 
spre primele perspective pe cari 
le-zu putut întrevede: se rein- 
fimțează Teatrul Naţional la 
Craiova, 

Şi o mână de tineri actori ai 
Teatrului Naţional din Bucureşti 
pornesc, călăuziţi de Steaua rară 
a ţalentului să înfrunte alte me- 
leaguri, alţi oameni. 

Le urăm să întâlnească oameni 
mai buni şi mai înțelegători de- 
cât cei de aci, iar ecoul succeselor 
ce le vor dobândi la Craiova să-l 
trimeată, împreună cu salutările 
lor, tuturor acelora cari s'au î1- 
doit de talentul ca care sunt în“ 
zestrați 


TTL 


„sase 22 AUGUST 





ZILELE ACESTEA 


am citit trei broșuri: „Diohter 
schreiben iiber sich selbst” (Poeți 
scriu despre ci înşişi), Friedrich 
Griese „Mein Leben“ şi Wilhelm 
Sehifer tot „Mein Leben“, — 
adică „ViAţa mea“. 

Dichter schreiben iiber sich 
se!bst a apărut în editura Eugen 
Diederichs, Jena 1940, și conţine 
douăzeci de confesiuni semnate 
de Ludwig Friedrich  Barthel, 
Hans Baumann, Joseta Berens- 
TYotenohl, Hans Friedrich Blunck, 
Kari Brâger, Anton Doriler, Ed- 
win Erich Wwinger, Utuiried urat 
Finckenstein,  Svend  Fleuron, 
Otto Gmelin, Hans Christoph 
Kaerge!, Scpp Ketler, Emil Mer- 
ker, Agnes Wliegel, Joseph Georg 
Oberkotier,  rgol Robakidse, 
Hermann Stahl, Luiu von Strauss 
ung Morney, Helene Voigt-Die- 
drichs şi Gerard Waischap, 

Douăzeci de scriitori dinire 
cari cel mai tânăr (Mâns bBau- 
mann) a imphnit, de curână, 2sb 
de ani, iar cej mai în vârstă, 
Svena Fleuron, şasezeci şi opt. 

Celelalte două cărţulii, cu tit- 
iul de Mein Leben, tac parte 
dintr'o serie de publicaţii auto- 
biografice apărute în editura 
Junker und bunnhaupt din ser- 
lin. Sera, îngrijită de He:imuth 
Langenbucher, nu este închisă şi 
numără, până in prezent, auto- 
biografii semnate de H. F. 
Blunck, Ernst Jiinger, von Wulf 
Dieter Miuiler, Wilhelm v. Schoiz, 
Hermann Stehr, Josef Magnus 
Wehner şi cei doi acu pomeniţi. 

Nu ne-am fi oprit, poate, asu- 
pra acestor „cărţi“ cartonate cum 
nu se poate mai cu gust și mai 
simpiu, dacă nu conţineau . ânu- 
mite mărturisiri pe cari de soco- 
tim foarte preţioase pentru cu- 
noașterea genezei însăși a operei 
de artă literară. 

Inainte însă de a fâce anumite 
consideraţii şi până a nu cere a- 
pariția și la noi a unor atari ne- 
cesare broșuri — și nu numâi 
pentru cercetătorul de mâne în 
domeniul jiteraturii, spicuim pa- 
sagii cari, credem, vor prilejui 
câteva ciipe de cugetare şi răs- 
gândire şi în rândul scriitorilor 
noştri tineri sau mai tineri, 


„ORICE DĂRUIRE DE SINE, 


se destăinuie Ludwig Friedrich 
Barthel (n. 12 Iunie, 1898), cu- 
prinde și bucuria ei, iară scrisul 
nu e meserie pe care o practici 
zi cu zi, ci har care te năpădeste 
în clipă neașteptată și cu puterea 
tuturor lucrurilor kprescute din 
natură, 


Drept atare îi 
nu mă va seduce să-l 
“ca pe o răsplată a unor 
cu toate că am luptat, zile și 
săptămâni întregi, pentru  olcă- 
luirea câtorva silabe.  Netezirile 
se împlinesc pe plan secund. 
Poezia însă, în esența ei, este o 
clipă de intuire dată în mod li- 
ber şi din care izvoresc, dela 
aifa lu omega, toate. 

Unica muncă a poetului este 
viața lui şi pentru curăţenia vie- 
ţii acesteia el este dator să lupte 
întocmai ca soldatul pentru pân- 
za steagului său”. 


socot şi mimic . 
consicter 
munci, 


„ADEVĂRUL CEL MAI ADE- 
VĂRAT, 


zice şi Josefa Berens-Totenohl 
(n. 30 Martie 1891), plasându-se pe 
aceeaşi iinie, — pe care-l putem 
mărturisi despre no; înşine se 
găseșie, fără doar şi poate, în o- 
perele noastre poetice”. 





Insemnări despre opera poetică a lui Hasdeu 


Implinirea a ţreizeci şi cinci d 
moartea lui 


1942 


Bogdan-Petriceicu Hasdeu, 
în 27 August 1907 ar fi să fie un îndemn 
la citirea Sau recitirea acestui scriitor po- 








„LA CINCIZECI DE ANI, 


mărturisește H. Fr. Blunck.- — 
prietenii mi-au oferit o scriere 
omagială pe Care au numit-o, 
după nu mic esseu-confesiune al 
meu, „Umilire în fața lui Dum- 
nezeu, Cinste Țării. Nuntă arte- 
lor. „ — Ei credeau că aceasta 
ar fi lozinca mea, Nu a fost lo- 





HANS FRIEDRICH BLUNCK 


zinca mea; dar dacă pr:n cuvân- 


tui  umilire, înțelegem vechea 
noţiune de „râvnă slujitoare” 
(den alten Begritt des „dienen- 
den Mutes:), mă declar bucuros 
ae pârtea acestui cuvânt şi de 
partea credinței că poporul meu 
şi omenirea trăiesc într'o tine- 
reţe curajoasă şi bogată şi că, a- 
tâta vreme cât mai respirăm, 
vom lucra şi ajuta, sărbătorește 
și cu bucurie, afirmând prezen- 
tul, nădăjduina în viitor — în 
viitor şi'n buna voie a lui Dum- 
nezeu faţă de noi şi faţă de pă- 
mâptu: nostru bucuros de primă- 
vară“, 


OTTO GMELIN, 


care nu mai esie printre cei vii, 
scria: „Este una şlin bucuriile 
mele cele mai curate să urmă- 
resc progresele  fizicei celei mai 
noi, noile teorii despre spaţiu și 
timp şi așa numita teorie a quan- 
telor. Cred că lumea construită 
de fizica modernă e cec mai mă- 
veață și mai sublimă poezie a 
vremii noastre, 

Nu e materialism, dimpotrivă, 
iubesc această imagine a lumii, 
deoarece în severitatea şi clari- 
tatea ei, ne arată tocmai partea 
miraculoasă și neînţeleasă a edi- 
ficiului cosmic. Știința nu mi-a 
fost niciodată joc al intelectului 
şi nici mijloc pentru vreun scop, 
ci numai o parte a cuprimzătoa- 
rei surădanii de a experia toi 
mai profund pe Dumnezeu, lu- 
mea și viaţa. Această imperioa- 
să căutare a fost și este o dato- 
vie. Scrisul meu trebue privit și 
din acest punct de vedere. Dato- 
ria meamnu poate fi decât să sal= 
vez, din trecur și pentru viitor, 
prin cuvântul scris și vorbit, cât 
mi-i numai cu putință, ceva din 


valorile şi bunurile spiritului 
german.  Ceeace este etern în 
trecerea timpului șin jurtumle 


istoriei, trebue să fie dus de cec 
ce este trecător, căci eternul este 
lumina care nu are voie să se 
stingă fără ca noi și cei ce vor 
veni să ne stingem odată cu ea. 


„STRIVIT DE PROPORȚIILE, 


pe cari cei mari le impuseseră 
lecturii mele, — notează Emil 


e ani dela 


culturii românești și acea „nerăbdare a 
creației“ ce-l caracterizează — după po- 
trivita expresie a editorului său, — mau 
nimic a face cu improvizaţia superficială 


Merker (n- 7 April 1888), renun- 
țasem .a operă proprie. Dară 1s- 
pita din mine nu tăcea și, în ceie 
din ummă, am daţ la o parte toa- 
te proporţiile şi am îngenunchiat, 
așazicand, cu ocnii închiși în 
munca mea, fără gând la vreo 
pubiicare ci dedicându-mă nu- 
mai fer;cirii și trebuinţei dure- 
roase de a avea dreptul să con- 
struiosc. Plăcerea mea de creaţie 
nu ja n:ciodată naștere dintr'un 
proces interesant de întâmplări 
sau dintro fabulă antrenantă; 
fenomenul primar este, întot- 
deuuna, dragostea pentru câţiva 
oameni ale căror fizionomii ori- 
ginare le găsesc date în mine în- 
sumi. Nu observ şi nu-mi în- 
semnez nimic observat, Fiecare 
dintre oamenii mai trebuie să 
he eu insumi, — ceeace fac și 
apun ei trebuie s'o dibui tatu- 
nand in mine însumi. Nu-mi 
pasă niciodată ge trumos și poe- 
UC, Ceeuce doresc este să tiu nu- 
mai adevărat. Ny iubesc patosul 
și  întâmpiările mari. Partea 
zguduitoare a existenței aș vrea 
3'o fac sensibilă în manifestarea 
ei de ţoate zilele, Dacă izbutese 
să-l prezint pe om piinindu-și 
odată cu viaţa, şi legea iu, țeiui 
mi-i atins“, 


„INCERC SĂ MĂ REFER LA 


matca originară a muncii mele, 
deoa“ece mi-i peste putinţă, serte 
Joseph Georg  Oberkor.er, so 
prezint ca pe un proces pe ca- 
re-l poți observa. Căci, atât din 
punciuj de vedere al mumentu:ui 
caţ și dun cei Al tonauiui serierii, 
nu-mi dau precis seama când şi 
cum incepe, Chiar și in timpul 
Tedacrarii unei luc*ări nu înce- 
tează evoiuuă ei organică, evolu- 
ţie care ia, de cele mai muiie ori, 
alte direcţii decât credeam. 

De voința singură depinde nu- 
mâi puţin. Ea pune abea aţunci 
mâna pa lucruri când ele i se 
prezintă în fondul albiei crea- 
toare a suflevuluu. Drumuj pană 
acolo insă este o iscodire a ace- 
lui hotar iăunurue la care se în- 
tâlnesc, intru unire roditoare, 
cele ce Je-am moșien:u şi cu ceea- 
ce este trăire a noastră. Amân- 
două sunt, simuutan, și izvor şi 
revărsare. Până atunci nu ia 
fiinţă nici un plan, nici e schiță 
şi nici e ţintă. 

Nume magice, venite din pei- 
sagiu națal și din poveste țătă- 
mească, suna in sutietul meu, — 
vobe şi întâmplări mici şi neîn- 
semnâte păşesc, dintr'odală şi 
peste măsură de mari, într'o lu- 
mină curgătoare, — experienţe 
persona:a se modifică şi iau chip, 
— voci se aud, venind deia stră- 
buni, — partea orânduită şi păs- 
trată în mine fără putinţă de 
dispariție împrumută sens şi 
formă dela întâmplarea pe care 
mi-o aduce sau mi-a adus-o 
propriu meu destin omenesc şi 
apoi încep să respir âtmosfera 
lucrurilor pe cari doresc să le 
intruchipez după suflul lor viu. 
E un timp greu, 

Mă apăr împotriva fiecărei o- 
pere şi, totuşi, mă lupt pentru 
ea, Indoindu-mă mă tem de în-, 
ceputul către care sunt cu toate 
acestea, mânat, Este un chin să 
te apuci de lucru, dâră unul şi 
mai mare să te împotriveşti ten- 





dinţei. Şovăiesc ca in faţa unci 
încumetări şi ca în faţa unei 
fatalităţi și, totuşi, mă arunc în 
mijlocul vâttejului. Opera mea 
nu este joc al unor puteri ce se 
mlădiază în veselă liberiate. O- 
pera mea stă sub poruncă aspră. 


ASEMĂNĂTOR DAR FĂRĂ 
DURERE 


se petrec și în sufletul lui Fris- 
drich Griesce procesele de înche» 
gare a viitoarei cărți: su..săptă- 
mâni întregi pot să umplu fise 
ce nu au nici o legătură una cu 
alta, — nu există nici un plan, — 
sau cel puțin nu văd nici unul, 
totuşi scriu înainte și, uneori. 
se adună, în felul acesta, un 
deal de fișe mici cari, toate, sunt 
foarte importante și dintre cari 
nici una nu trebue îndepărtată 
Lucrurile merg așa un limp 
oarecare, până într'o zi se pre- 
zintă acea trăire care  încheagi 
totul; — și atunci recunosc cut 
de just ordonate se găseau toate 
în faţa mea. Nu trebue să mi 
nai gândesc, — cartea existi de 
la început până la sfârşit; eu 
trebue numai transcrisă. Acest 
lucru se întâmplă, de cele mai 
multe ori, în câteva săptămâni, 

Faptele trăite îmi vin, fără 
excepție, pe caleu văzului, &le 
trăesc din peisaj, dur eu trebue 
să le văd. Fiecare din mulţii oa- 
meni cari, între timp, au  îost 
fixzaţi în cărțile mele există re- 
almente, cu fjizionomiile lor e- 
senţiale ; trebue să schimb doa- 
ră câteva trăsături mici, =— nu- 
me suu profesiune suu vârsta 
sau înrudire, pentruca ei să nu 
se recunoască sau să nu fie re- 
cunoscuţi imediat când una din 


cărțile mele le va cădea în 
mâini, Se poate spune că, în 
modul acesta, îmi vine foarie 


și 


ușor să-mi scriu cărțile. Văd 
scriu. Nimic mai mult”, 


CÂT DE ALTFEL MUNCEȘTE 
totugi, scrupulosul Wilhelm Schă- 


fer: „...și dacă până în 7iua de 
azi, în ore bune, am norocul 


LUDWIG FRIEDRICH 
BARTHEL 


să-mi rodactez lucrările. repede 
şi aproape gata de tipar, a tre- 
buit şi trebuie să-mi răscumpăr 
acest noroc, destuț de deseori, 
prin munci de luni de zile, de- 
Darece nu pot scrie decât ceeace 
este gestat până lu urmă“, 


TAINICE SUNT 


căile vieţii și tainice rămân le- 
gile după cari purccd, se matu- 
rează şi se nasc operele literare 
şi operele de artă în deobşte. Şi 
se pare că nicio psihologie nu va 
lămuri, definitiv şi integral, mis- 
feriosuj concurs de dispoziţii şi 





prin sărăcia puterii“ și atunci să se pră- 
bușească de pe schelă, asemenea meşte- 
rului Manole. 


UNIVERSUL LITERAR 


sedat de un neastâmpăr al creației care 
a rodit în cele mai felurite domenii de 
manifestare ale spiritului, înzestrând cu 
opere de valoare filologia, istoria și lite- 
ratura românească. 

Inainte de a fi așezat la locul cuvenit, 
în prețuirea cărturarilor, Haşdeu trebue 
scos mai întâi din ungherul întunecos și 
din stearpa încremenire a manualelor de 
istorie literară, spre a fi redat circulației 
vii a scrisului care se citește cu pasiune 
și cu folos, însămânțând și rodind mai 
departe sforțările generațiilor ce vor veni, 

Greutatea întemeierii unor judecăţi 
sprijinite pe o informație suficient de 
întinsă dacă nu complectă, asupra unei 
activităţi atât de multilaterală cum a fost 
aceea a lui Hasdeu și a preţuirii nepăr- 
tinitoare a roadelor acestei activităţi este 
astăzi înlăturată prin tipărirea celor două 
volume de „Scrieri literare, morale și po- 
litice“, (Editura Fundaţiei Regale pentru 
literatură și artă, Bucureşti, 1937). 

Opera atât de cuprinzătoare şi diversă 
a lui Hasdeu are astfel şansa de a rede- 
veni actuală, putând fi invocată și discu- 
tată, dar mai ales cunoscută — „descope- 
rită“ de publicul românesc, așa cum nă- 
zuieşte d. Mircea Eliade, prin îngrijirea 
ŞI cu a cărui sârguinţă a fost posibilă edi- 
tarea acestei antologii. 

Versatilitatea geniului multiplu al lui 
Hasdeu, revărsat ca o deltă fertilă asupra 


a diletantului, tie el chiar genial. Intin= 
derea pe suprafaţă nu e în paguba pro- 
funziimii, la Hasdeu, Ce altă dovadă de- 
cât magnificul  Etymologicum Magnum 
Romaniae din care singur el a dat la 
iveală trei volume, pe când în zilele 
noastre publicarea Dicţionarului Acade- 
miei Române înaintează atât de anevoios, 
cu toată râvna sporită a unor puteri în- 
tovărăşite. 

Literatul și filologul, pamfletarui scă- 
părător de vervă şi profetul vizionar al 
naționalismului românesc sunt câteva as- 
pecte din multipla personalitate a pro” 
digiosulu: scriitor, ilustrate prin talentul 
și vasta lui pregătire științifcă. 

Ceeace uimeşte în apera lui Hasdeu 
este caracterul enciclopedic al preocupă- 
rilor lui și repeziciunea ritmului creator, 
într'o vreme când în cultura românească 
aproape totul era de făcut și chiar puţi- 
nui care exista trebuia luat dela capăt. O 
tradiţie literară abia începuse a se înii- 
ripa, publicul cititor era nepregătit, lip- 
seau chiar instrumentele științifice nece- 
sare muncii sistematice a istoricului și 
filologului. 

Imprejurări ca acestea nu erau însă în 
stare să-l descurajeze, să-l facă șovăitor 
în îndeplinirea misiunii pe care singur 
mărturisea că şi-a înțeles-o „pe o scară 
colosală“, Teamă i-a fost doar „ca nu 
cumva munca și voința să fie covârşite 


„Penser vite c'est une fete pour l'es- 
prit”, scric undeva H. Taine. Repeziciunea 
ritmului de creaţie şi efervescenţa gândi- 
rii lui Hasdeu, aflată întrun necontenit 
neastimpăr se întovărășcau la el cu un 
entuziasm sărbătoresc de care ar fi vrut 
ca orice activitate să fie însullețită: „Fără 
poezie — scria cl — fără entuziasm, ni- 
mic mare. Vei fi soldat, dar nu crou; vei 
îi actor dar nu astist; vei fi funcţionar, 
dar nu un om, de stat“, 

Fireşte, e vorba aci despre poezie, ca 
o predispoziție sau aptitudine generală, 
de un lirism al creaţiei, iar nu de pre- 
ocuparea supusă — în înţelesul obișnuit 
— regulelor unei prozodii anumite şi 
isvorită ain exerciţiul unei arte poetice 
proprii. Cât privește condiţiile pe care 
trebue să le întrumească poezia ca atare, 
Hasdeu a avut prilejul repetat să se 
rostească limpede, -în proză şi versuri, a- 
supra acestei chestiuni. 

Trebue spus din capul locului, că poe- 
zia lui Hasdeu înfățișează destul mate- 
rial nobil, ca. să îngăduie cercetătorului 
de a renunța la apriorismul sentimental 
şi liric al apologetului;, tot de pe acum 
trebue făcută și deosebirea esenţială în- 
tre producţia lui poetică până la 1888 
(anul morţii Iuliei) şi după această dată, 





(Urmare în pag. 4-a) 








NOTE 


GIOVANNI. COMISSO 


face parte din generația numită 
de Prezzolini „dell: uvventura“, 
stând alături de mun alt tânăr 
prozator italian,  Curzio Malu- 
parte. Comun au acești doi scrii- 
tori, ca şi întreaga generaţie a 
„aventurii, dragostea de rise, 
întoarcerea la jocul fanteziei, ne- 


voia. de a povesti întâmplările 
trăite sau pur şi simplu visate 
numai. 

Integrat în grupul revistei 


miluneze Convegno, condusă de 
knzo Ferrieri, numele lui a apt- 
vrut alături de ul lui G. B. An- 
gioletti, Sergio Solmni, Eugenio 
Montale, Pierro  Guoda și alții. 
Celebru înainte de a semna un 
volum propriu zis, Comisso este 
definitiv consacrat ca prozator 
în. 1928 dară cu apariția cărţii 
murinăreşti Al vento dell Adria- 
tico. Pe lângă unele inevitabiie 
reminiscenţe dannunziene, volu- 
mul poartă semnul unei inconte- 
stabile  vigori stilistice, a unei 
udevărate virtuozități în repre- 
zentarea Jiințelor vii şi a peisae 
giilor. Nu e nimic aici din di- 
vagările proprii descrierilor de 
călătorii sau din  precizările 
științijice ale cărților de popu- 
lurizare a aspectelor geogratice. 
E numai bucuria  imperioasei 
„Chemări” a navigatorului, fas- 
cinarea omului de veșnic schim- 
bătoarea și mereu aceeași n= 
tură. 

In anul următor, 1929, apare 
al doilea volum, inspirat din a- 
celeași molive marinăreşti, Gen- 
ta del Mare, cu care autorul 
câștigă premiul  Bagutta 1929, 
Stilul capătă o mai mare mă- 
sură, stabilitatea proprie udevă- 
raților stiliști, de unde nici un 
cuvânt nu se poate clinti, fără 
a-şi pierde armonioasa fluiditate 
aîn Al vento dell Adratica atât 
de caracteristică evocărilor ma- 
Tine. 

Gente del Mare rămâne cea 
mai perfectă creaţie literară a 
lui Comisso, a -cărei frumuseţe 
de stil a fost nu numai neîntre- 
cută, dar nici măcar atinsă în 
volumele care-au urmat an de 
an, cu o regularitate de crono- 
metru: Giorni di guerra, Cina- 





giappone, Ii delitto di Fausto 
Diamante, Storia di un patrimo- 
io, Avbenture terrene ...şi ulti- 
mul, apărut în 1940, Feliciră do- 
po la noia. Nicăeri nu nui apare 
ionalitatea puternică a fautas- 
fticului ca în primele volume şi 
nici sensibilitatea prețios de fină 
a impresiilor din tinerețe. Ma- 
turitalea și anii veniţi după ma- 
turitate au adus un calm al sim- 
țirii, o puritate a expresiei, care, 
dacă înseamnă liniștea interioa- 
ră a omului Comisso, înseamnă 
şi declinul, am putea spune poa- 
te puţin cam aspru, al scriito- 
rului. 

Comisso face parte dintre ar- 
tiştii cari ara, se dăruesc numai 
în tinerețe: sensibilitatea, spon- 
taneitatea, filonul creator, par 
să se micșoreze odată cu înmul- 
țirea anilor, 

In La felicită dopo la noia, 
volum de nuvele, Comisso face 
eforturi evidente pentru a găsi 
tonul de odinioară şi reușește 
câteodată să arunce în câteva 
pasagii umbra scrisului din tine- 
rețe. Dar totul are aerul melan- 
colic al oboselii, al unei, aproape 
dramatice, neputințe,. 

Stilul lui Comisso își dă flo: 
rile lui rare în evocarea naturii; 
în mijlocul unui peisaj terestru 
sau marin, trăesc cu mai multă 
intensitate și fiinţele vii. 

Căci sensibilitatea scriitorului 
îşi trage seva din ceeace vede, 
din aspectele mării, a munţilor, 
a câmpiilor. Săracă natura, mai 
Puțin bogată devine şi literatura 
lui Comisso, 

Dacă ultimele volume ale lui 
Comisso nu satisfac complect 
gustul rafinat al unui cititor de 
literatură bună, întoarcerea la 
primele lui cărți devine o în- 
cântare chiar și pentru cel mai 
pretenţios iubitor de proză. 

Dăm, ca un foarte umil exem- 
plu, începutul povestirii „Doana 
sul mare” din volumul Gente di 
mare: „Erano cinque gio?ni che 
si navigava lenti, sospinti, pin 
che dal vento, da un flusso înau- 
vertibile di acque.  Uscito di 
sotto coperta, il mattino mi ac- 
colse cow la freschezza a riscia- 
cquarmi la locca pesante di son- 


3 


no. Lrisola vicina adorava nei 
suoi boschi, sarebbe stato deli- 
zioso indurre il nostro fuito o 
questo profumo di muschiv e di 
tronco d'albero, che si riscalda- 


„nano al sole“, 


(Erau cinci zile de când navi- 
gam cu încetineală, împinși, mai 
mult decât de vânt, de un curent 
de apă neașteptat. Ieşind pe co- 
vertă, dimineața mă întâmpină 
cu răcoare cu să-mi  clătească, 
gura grea de somn. Pădurile din 
insula vecină miroseau; ar fi fost 
delicios să  respirăm parfumut 
acela a! mușchiului și de trun- 
chiu de copac, care se scăldau în 
soare). 

Tot atât de armonios ca limvă 
— sunt în primele cărți ale lui 
Comuisso fraze învestite cu duhul 
poeziei, —- dar interesant și prin 
conținut, reprezentând crezul re 
navigator al scriitorului e și 
acest pasaj: „Navigare € un di- 
venire convalescenti  presi du 
esasperazioni allucinanti. Ma piu 
maccorsi, attraverso allo splen- 
dore del mare come attraverso 
a una lente che îingradisca, che 
la mia vita di terra ferma în 
tutte le guaste atitudini trorava 
un modo di speguersi come per 
vendicarsi d'esser nata: pertan- 
to ad ogni mattino controllavo 
Quanto avevo perduto di qiello 
che mera addosso di morto e 
quanto avevo da perdere. E i 
sogni, ogni notte piă avanti sui 
mare, retrocenti in composizioni 
di me sempre piu vicine alla mia 
infanzia,  paravano  preannun- 
ciare îl ritmo della mia vita, alla 
purezza d'una volta”, 

(A naviga înseamnă a deveni 
convalescent, cuprins de exas- 
perări halucinante, Imi dau dinu 
ce în ce mai mult seama, prin 
ajutorul splendorii mării ca prin 
ajutorul unei lupe care mărește, 
că viața mea de locuitor al us- 
catului cu itoate vătămătoarele 
ei obiceiuri găsea un fel de a se 
stinge ca și cum s'ar fi răzbunat 
pentru faptul că s'a născut, 

De aceea controlum în fiecare 
dimineață cât  pierdusem din 
ceeace aveam mort și cât mai 
aveam de pierdut. Și visurile, în 
fiecare noapte mai  îmdepărtal 
pe mare, întoarse în alcătuiri 
mereu mai aproape de copilăria 
mea, păreau să anunțe ritmul 
vieții mele, asemeni purității de 
altă dată). 


CONSTANŢA TUDOR 


a i e a a a a a n a a e a a PR RIA, at a ta Rt 


potenţe psihice din jocul cărora 
se ţes pâinjenişurile de emoție 
şi lumină ale unei melodii sau 
ale unui poriativ de cuvinte. 

Tensiunile generatoare de al- 
cătmri ariistice există în tnate 
climatele sutietești, — în toate 
longitudinile şi lantudinile, — în 
toate dimensiunile vieţii noastre. 
Ceeace se cristalizează pe ne- 
ştiute și leni, ca şi ceeace trece, 
direct, printr'un proces subit de 
subiimare, dela starea de mate- 
riăl brut sau vag sau neutru şi 
risipit, la, statea de valoare este- 
tica, poare Îl, ţov pe avată, Car şi 
har pe cât şi rezuitat al unei 
munmui încordate şi atente. Se 
pare insă că numai anumite di- 
ferențieri temperamentale deier- 
mină procesele elaborative dela 
autor la autor, lot ce e om nor- 
ma!, e înzestrât cu darul cuvân- 
tului, — dar unii jonglează cu 
el, iară alţii pare câ-l rup, de 
fiecare daia, gin însăşi străfun- 
duriie sutietului. La fel şi în 
arta cuvântuuui scris, Avem, bi- 
neințe:es, în vedere şi tireştile 
dilerențe de texsură dela gen [i- 
tera la gen literar. Una e să 
scrii romane, aja să fii autor 
de piese de teatru şi cu desă- 
vătşire aliceva să transcrii din 
inconștient sau să cizelezi cu du- 
xeroasă dragosie carâtele unui 
poem. 

Giiese adună pe fişe, dispara- 
te în aparenţă, iotuj ce i se pare 
bun, Schăfer ţine, luni întregi, 
piconuj strădanici înfipt în roca 
dură a lecturilor pregătitoare. 
Oberkotler e convins că voința 
nu joacă Nici un Tot hotăritor, 
Ludwig Friedrich Barthel adoptă 
o atiiudine Qeadreptu, mistică şi, 
probabil, cea mai aproape de a- 
devar, cerând seriitoruiui să lup- 
te pentru un singur mure bun, 
pentru curăţenia vieţii lui. 

Aproape dela autor la autor 
dăm de o altă mărturisire, Fiecare 
lucrează cu o altă nuanţă. In fie- 
care vibrează un alt ecou al efor- 
tului prestat în timpul scrisuiui, 
Toţi însă au un punct fix, o stea 
polară sau 0 constelație către 
care-și îndreaptă munca grea 
sau ușoară. EI, punctul fix, nu 
este numaidecât ţel, Aproape ni- 
meni nu-l recunoaște drept ţel. 
E însă o aşteptare. E un drum 
cătră. Poţi s'ajungi şi se poate 
prea bine întâmpla să nu ajungi 
niciodată. Poţi să iâi calea Indii- 
lor şi să ajungi în America. Te 
poţi duce în căutarea biblice- 
lor măgăriţe şi te pomeneşti gă- 
sind un repat. Aici, Ja intersec- 
ţia de fiecare pas înainte, dintre 
necunoscujț şi ceeace âcu este 
luat la cunoştinţă, e zona haru- 
lui şi a darului, regiunea aşa nu- 
mitei inspiraţii care e inspirâţie 
numai în punctul de topire a 
tuturor metalelor suf'eteşti, 

Și mai există o taină în care 
trebuie să fii iniţiaţ dacă do- 
reşti să faci ceva vâlabil: Tre- 
buie să Jași să se coboare, întot- 





deauna, limbile de foc ale duhu- 
lui îndrăznelii curate și ale ne- 
cugetării divine peste âpele su- 
fletului tău, — căci cuminţenia 
Şi luciditatea sunt cele mai mari 
dușmane ale. zămisliriior. 
Cuminţenia și luciditatea sunt 
sterile. De sigur că nici dogma 
indrăznelii și a inspirâţiei nu 
rezolvă totul, dar ele au, cel pu- 
ţin, avantajul harismatie al mân- 
tuirii de rău. Trebuie să știi să 
ingenunchi cau ochii închişi în 
munca ţa. Această îngenunchiere 
o nimeresc numai scriitorii năs- 
cuţi nu şi cei făcuţi. 
Mărturisirile de felul celor cu- 
lese şi trâduse mai sus sunţ însă 
extrem de interesante şi nece- 
sare. Deşi suntem convinşi că 
problema PSIHOLOGICĂ a ge- 
nezei opere; literare se jasă cer- 
cetată cu mult mai pozitiv şi mai 
uşor prin analizarea textelor 
scrise de insul ix-igrec neliterat 


OTTO GMELIN 


şi prin chestionarea, imediat con- 
secutivă, cu privire la cele ce 
l-au făcut să se exprime așa cum 
S'a exprimât și nu altfel, nu pu- 
tem sublinia totuşi îndeajuns co- 
vârşitoarea importanță a spove- 
daniilor făcute de scriitori în a- 
ceastă privinţă, 


IN REVISTA FUNDAȚIILOR 
REGALE 


d. prof. Caracostea a publicat 
astfe! de autobiografii combinu- 
ie cu descrierea, din partea Tes- 
pectivilor mari scriitori români, 
a proceselor psihice de cari și-au 
dat seama când lucrau la cutare 
sau cutare operă. 

Eseurile, studiile, interviewu- 
vile publicate de revistele  noa- 
tre și, în special seria de inter- 
viempuri, pe care nu o credem 
încheiată, din pagina literară a 
cotidianului Viaţa, aruncă multă 
și justă lumină asupra pro 
blemei. 

Socotim, totuși, că o „anchetă” 
materializată într'un şir de bro- 


şuri gen Mein Lsben sau, cel pu- 
țin, o carte gen Dichter schrei- 
ben iiber sich selbst, ar fi nu 
numai o realizare literară per- 
manent valabilă, ci şi, — în a- 
fară de avortul pe care loar a- 
duce cercetărilor psihologice, —- 
un mare succes editorial. 
Aşteptăm înițiativele. 


* 
HANS FRIEDRICH BLUNCK, 


retras la moșia sa gin Mâllen- 
hof, lucrează actualmente ia 
marea epopee IN VERSURI Die 
Sage vom Reich (Cântarea des- 
pre Reich). Opera, proieotată în 
trei volume, are drept temă des- 
voliarea  Rtich-ului german şi 
va constitui, după mărturisirea 
poetului, um fel de bilanţ spiri- 
tua] al întregii sale munci de 
până acumă, 

In legătură cu acestea ne per- 
mitem să notăm următoarele: 
Departe de a fi deveniţ anacro- 
nică, marea epopee va fenta în 
toâte vremile vigoarea creatoare 
a marilor poeţi. De alifei veacul 
nostru oieră unui viitor Homer... 
mai mult decât o TIroie şi mai 
mult decât o Intoarcere acasă. 
Totul însă e în funcţie de acest 
aea. 


FRIEDRICH SCHNACK 


care ne-a vizitat şi pe noi acu 
aproape trei ani, a citit din ope= 
vele sale la Kopenhaga, cn oaspe 
al institutului german de științe, 


POETUL FRANZ TUMLER 


a fost distins cu premiu! literar 
al ținutului sudet. 

Acest premiu anual esțe de 
10.000 mărci germane şi e desti- 
nat operelor literare privind d=s- 
tinul nemților din răsărit şi sud- 
est. Franz Tumler este primul 
care l-a obținut. 


IN NOEMBRIE ANUL ACESTA 


va avea loc, la Neissen în Silezia 
de Sus, o săptămână EICHEN- 
DORFF patronată de Reichsiei- 
terul Baldur von Schirach. 


O SĂPTĂMÂNĂ A POEZIEI 


ua avea loc, între 4—11 Octom- 


brie a. c. și la Bochum sub lo- 
zinca „Volkische  Dichtung seit 
Dietrich Eckart” (Poezie etnică 


dela D. E. încoace). Vor ceti din 
operele lor: Hans  Priedrich 
Blunck, Bruno Brehm, Wilhelm 
Schăfer, Hans Grimm, Hermann 
Claudius, Hans Baumann, Maa 
Wegner, Herybert Menzel, Kurt 


Eggers, Hans  Zoberiein, Otto 
Paust,  Hannes Kremer, Gerard 


Uhde și Ines Widmann. Cunoscu- 
tul îstoriograf al literaturii, dr. 
Franz Koch, va vorbi despre: 
Forțele de tensiune psihică în 
scrisul german (Die  seelischen 
Spannungskrăfte in der deut-= 
schen Dichtung). 


TRAIAN CHELARIU 








4 











UNIVERSUL LITERAR 


NEFERICITUL MIHAIL 


— Fragment din romanul „Focul negru“ — 


Rătăci ziua întreagă pe străzi, Ştia că 
asta este una dintre gcele zile ale deşer- 
tăciunii, care reveneau la răstimpuri a- 
proape egale, dir cu acezaşi intensi- 
tate. Prietenul sâu, Ş.eian NMăruţă, îl 
surprinsese de muiie ori în asemenea taze 
şi-i mărturisise cu o sinceritate căre l-a 
durut mult pe Mihail: — „la tine dure- 
rile astea se presimi. Aş pu.ea zice că te 
pregăteşii pentru cle de mai înainte. E 
deuJans să te văd şi să te ascult o singură 
da.ă, ca să-mi dau seama că eşti pe 
punctul de a deveni din nou trist. Tre- 
bue să faci ceva, ca să scapi!” Jar Eivi- 
ra, oricât de îndrăgostită ar fi părut şi 
oricâț de superiiciălă, tot a intut felui 
lui ciudai de a li, căci deasemenea în- 


tun târziu de noapi» — când cl i-a bă- 
tut în uşă, după ce La lăsat să intre şi 
Va observat îndeajuns, i-a spus: — „iar 


eşti supărat, Mihaiţă! La mine nu vii 
decât in zileie t-le negre. bare in oldzauna, 
voi bărbaţii aveţi nevoe de câte o femee 
ca să vă luminaţi la faţă? Acum şase zile 
la fel erui şi peste o săptămână din nou 
o să-mi baţi in uşă”. Amandoi aveau drep- 
tate. Asta uiuscmna că sulerinţa iuti nu era 
cauzată de motive întâmplătoare, nici de 
mici conilicie cotidiane, Ea pornea din 
adânc, se sălăşluise acolo parcă oda.ă cu 
naşterea lui şi nu-l mui părâsea. Sulerinja 
asta poate că a mai fosta cuva de de- 
mult, care a murit, a tatălui său probabil 
-— Şi acum se preiungeşte ca o moştenire 
bolnavă şi greu de suportat. 

Intră our pen.ru câteva clipe întrun 
vesturant ovâtur, ca să mănânce, dar du- 
pă ce luă de caleva ori din fiecare icl —- 
eşi repede. N:m.c nu-l mulyumea, nimic 
nu-i oprea în loc, Câteodată avea senzaţia 
că e ceva ascuns, cere-l intleimnă din nou 
spre casa lui Hudoli Wagner, parcă ochii 
domnișoarei izabela veniseră pe urmele 
lui şi-l chemau inapoi — dar Wihaii Bota 
se reculegea repeue, continuând să ră.ă- 
cească mereu pe alte sirăzi, îndepăriându- 
se cât mai muut de vilia Proiesoruiui. [i 
plăcea acea plimbare tără rost, nepreocu- 
pat de nicio ţunta precisă. Ochii din adânc 
vedeau lumea sub alte teţe şi încetui cu 
încetu] o nouă liniş.e punea stăpânire pe 
el. Eliberarea aceea triumlătoare îl incăl- 
zea, îl infiăcâra — ca şi cum acolo la siâr- 
şitul rătăcirii se va întâlni cu cineva ne 
mai cunoscut până utunti, 

Se intoarse tarziu acasă. Din stradă se 
vedea fereastra de sus „umina.ă. Ar îi lost 
mulţumit să nu se intampine cu doamna 
Bota, mici cu Ștefan — care probubil îl 
căutase, — să se retragă singur în odaia 
lui, să se închidă acolo şi să adoarmă re- 
pede, extenuat, să nu simlă nimic, să 
ma:bă niciun vis, să creadă chiar că som- 
nul acela ar putea îi identiiicai cu o moar- 
te oricât de lungă, Urcă scările incet, di- 
bull prin invunerec băluscrătia, Weschi- 
se cu precauție uşa din aţă, traversă mi- 
cul holi (care ţinca loc şi de saionjy gata 
să pătrundă în camera lui, când din su- 
fragurie se auzi glasul doamurti Bota: 

— Tu eşti, Mihăiţă? 

Rămase cu mâna uucleşiată pe clanţă, 
puţin iurios, convins că orice scăpare era 
imposibilă, 

— Da, mamă, eu sânt, răspunse şi se 
grăbi să treacă dincolo. Ştia că absenţa 
lui poate o nelămurise şi deaceea trebuia 
s*o liniştească. Doamna Bota, cu un şorţ 
alb peste rochia cenușie, tocmai așeza ta- 
câmurile pentru masă. 

— Dece gi întârziat atât? întrebă ea, 
întorcându-se. Sta dreaptă în faţa buletu- 
lui, cu două farlurii în mâini. — „Cât e 
de frumoasă, gândi Mihail, Aşa cum îi 
cade lumina pe irunte s'ar putea asemăna 
oricânid cu o malonă!” 

— Nu ştiai că sunt ocupat toată ziua? 
zămbi el de deparie, apropiindu-se şi să- 
rutându-i amânco. obrajii. Mam prezen- 
tat la noul meu post de 'asistent... 

— La Proiesorul Wagner? 

— Exact. Ma primii loarte călduros: 

— Intr'adevâr, pare aşa cum Se spune? 

— Hm! In iot cazul este un om destui 
de ciudat, Şi dacă trebue să iiu sincer, e 
un bătrân nvaniac, niumă. Ave o idee iixă, 
de care nu se poale scăpa im nic-un ciip 
şi peniru care şi-a sacrilicat averea, vea” 
ţa. Vrea să dea Lloriior o vieaţă elernă. 
Interesant, mu ? 

— Destul de interesant. Dar după câte 
ştiu, este un om de ytiinţă.. i 

— Şi Careil este un om de ştiinţă şi 
Colonelul iindherg şi atâți salţu.  Asea 
sunt senzațiile mari ale civilizaţiei. Dacă 
asemenea oameni nupar măcar odată pe 
secol, înseamnă că luimnezeu a lăcut lu- 
mea în zadar. 

— Şi o să te duci regulat acolo? 

— Fără imdoială! Acolo sau la Institut, 
sau în orice birou, e acelaş lucru, se pe- 
trece acelaş proces al făramiţării. Crezi, 
mata, că-i mai deosebit un iuncţionar sau 
un ofiţer sau o doamnă de lume — de 
ceoace face Profesorul Wagner sau dt 
ceeace relevă câicodată inventatorii? Nu, 
mamă, În toate părțile se tatonează vica- 
ţa, baţi la uşa nusteiclor şi ceri să ţi se 
deschdă. Oare, mata nu crezi că toată lu- 
mea la un loc e un spiendi:d balamuc, în 
care te maşii, creşii şi mori — alergârii 
mercu după o himeră ? Fiecare dintre noi 
aleargă după ceva: după o feance, după iun 
nou continent sau o nvuă stea, să cuct- 
rească alt pămâni, să scrie o carte, să rea” 
lizeze însfârşit un vis (oricât de mediocru 
ar părea). Asta-i legea implacabilă a vie- 
ţii — aşa cum este 

— Mi se pare că ai dreptate, Mihăiţă... 

Stăteau acum unul în faţa celuilalt, 
Doamna Bota.sorbea uşor din supă, riii- 
când anax ochii asupra băiatului. li plăcea 
să-l privească mai de aproape şi de câte 
ori mai ales Mihail vorbea  întlăcărai, 
sbutiumându-se pentru fiecare lucru în 
parte, îşi amintea de Anton Bota — care 
murise cam la zeceaşi vârstă cu a fiului 
de azi. Dacă identitatea fizică, asemăna” 
rea aceea exactă a ochilor, a ligurii, a gla- 
sului — readuceau pe acelaș plan vizmal 
două chipuri de oameni tineri, în care ta” 


de LAURENŢIU FULGA 
tăl lua adescori locul fiului, — cu atât 
mai mult de multe ori Doamna Bota ră- 
manca indciung, contempliaitau-l, cu o a 
doraţie aproape tragucă, 

— Le iaci, minuua? unde te gândeşti? 
tresări ca, vazunuu-i stăni incieşial cu 
privirile reci şi intuneca, la faţă. hiănân- 
că, dragul meu.-, 

— Nu mi-e ioame, mamă-.. 

— Eşti din nou gol de vieaţă, Mihăiţă, 
Mă întreb adeseori, dacă nu eu sunt vino- 
vată de tuaie cate sc petrec cu tine, că 
te-am nâs:ut... 

— Cum poţi să vurbeşii aşa? ridică el 
câpui imirat şi întinzând în acelaş timp 
peste masă mâna, pană la mâna ei, l-o 
mângâia încet, strangând-e apoi cu trudă. 
Nu mamă, tu în Dic: un caz nu eşti de 
vină, Aulcineva,.. 

— Auteuneva? Cine, altcineva?! 

— Stiu cu? Vieaja, aragă mamă, Vieaţa 
asta nebuloasă. Dar .u mă iubeşti prea 
mult, ca să ne mai chinue asemenea lu- 
cuuri. Vrei să-mi iaca un ceai? 

ivoamna Bota se i:dică repede, bucu- 
roasă că înstârşii a imiervenit alteeva, care 
să le schimbe gândurile, Mihail o privea 
cum se strădueşte, sa pară altfel decât su- 
fle.ul îi ţinea ascuns. Înălţimea ei, cu ro- 
chia aceca cenușie, părul care cădea încă 
bogat pe umeri şi capul lermecător — dă- 
dea doaninei Bota o distincție rară şi ase- 
mâănătoare doar prințeselor, care capătă 
acelas lucru prin ariilicij. La cei 47 de ani 
ai săi, irumuscţea incă nu o părăsise — 
dar în nici un caz niama nu mai putea fi 
mândră de ea, pentrucă alături de umbre- 
le frumuseţii — vreraea aşezase alle um- 
bre mai adânci, care nu sau putut şterge 
în niciun tel. aaa 

— Te-a căutat astăzi Ștefan, te roagă 
să te duci pt la ci, vorbi ea preocupată 
încă la samovar cu pregătitul ceaiului, 

— Poate mă voiu duce peste câ.eva zile, 
îngână Mihail... 

Doamna Bota rămăsese văduvă de foar- 
te tânără, dar se pare că-l iubise atât da 
mult pe Anton şi acum își iubea copilul, 


ga 





că nu-şi căutase alt soț. Părinţii lui Anton 
nu se inieresaseră de niciunul din ei şi cu 
toate scrisorile disperate pe care le trimi- 
sese Maria, nu i s'a răspuns de joc. Nici 
în ziua în care i-a vizitat acasă, cu copilul 
în brațe, ei nu s'au lăsat impresionați. O 
urau pe Maria Bota din instinct, pentrucă 
fusese prea săracă pentru averea lor fan- 
tastică şi prea dintro lamilie necunoscută 
— pentru societatea lor, care se credea 
nobilă. Dar tânăra văduvă nu Sa simţit 
deioc umilită, nici n'a fost tentată să le 
lase copilul n prag și să iugă. Sa întors 
în vieaţa ei simpla, banală, cuminte, dar 
plină de a,âtea chinuri. Dragostea neis- 
prăvită pentru Anton Sa râvâşit toată, 
parcă şi mai pătimaşă asupra lui Mihăiţă. 
Aşa au mers amandoi dealungul vieţii, u- 
nul crescând — altu! imbătranind — dar 
atât de lipiți unul ce altul, că numai 
moar.ea i-ar fi pului despărţi. 

Li aduse ceaiul, aşezându-se din nou pe 
scaunul ei. Mihail incepu să mestece cu 
linguriţa zahărul dinlăuntrul ceștei, 

— Dece mă iubeşti atat de mult, mamă? 
îşi ridică el ochii asupra ei, cu gândul 
care-l muncise mai inainte. Doamna Ma- 
ria îl privea pe sub sprâncene, surprinsă 
de întrebarea lui, 

— Dece te iubesc ? repetă dânsa pentru 
sine, jucându-şi mâinile pe masă. E greu 
de explica: asta, Whihăiţă. Aşa cum ai a- 
prinde un foc şi la un moment dat se în- 
tinde atat de larg, că nu-l mai poţi stinge. 
Dar, mamele sunat chiigate să-şi iubească 
fii... căută ea să scape ue înțelesurile mai 
adânci ale întrebări, 

— Nu cu iubirea La, însă! 

— Da, asta se poa.c. Ţi sa părut ciudat, 
nu-i aş? Dar, tu şiui destul de bine, Mi- 
hăiţă, că oamenilor ie trebuie un echili- 
bru, adineaori m:-ai vorbit de acea himeră 
care nec amăgzşte intotdeauna, altădată 
mi-ai aminti! că fiecare om îşi caută o in- 
sulă. Tiu-mi eşti toate, dragul meu: şi e- 
chikbru, şi himeră (pe care o ţin însă 
strâns, eşti mai ales insula mea. Dincolo 
de tine nu văd şi mei nu caut nimic. Nu 
ți sa părut nrciodată, că nu poţi trăi prin 
tine singur — ci numai prin al.cineva, de 
care te agăţi, cun care accepţi să mergi 
înainte — indifereni ce va îi, 

Mihail o asculta uimit, Niciodată mama 
nu-i vorbise atât de inilăcărată. Se irezise 
parcă în ea o tânără moartă, care încerca 
să-şi câștige un suliei, să mai retrăiască 
o vieaţă apusă. 


— Semeni atât de mult cu tatăl tău. 
îşi schimbă ea deodată vocea. Mi sa pă- 
rut de multe ori, după ce ai crescut mare 
— că ar putea li el, chiar el — ca şi cum 
strigoiul iui sar fi intrupat în ine, O, 
doamne — sunt aşa de buwmacă astaseară, 
Luz uece âi murmu:at: așa dar, mereu 
agaţați..:? 

WMunail se ridică în picioare, plimbân- 
du-se agitat între bulet şi uşă. 

— Mi-e teamă că odată voiu iugi, va 
trebui să plec... şi se opri locuiui, privin- 
d-o asistent. 

— Să iugi, Mihăiţă? Să rămân singură? 
strigă ea iniricoşată 

— Ah, anu știu, mamă, Mi-e teamă, atât: 
Odată bhreşte insă, că. 

— Taci, mhhăâiţă! Nu mai vorbi, 
dai seama că asta mă doare. 

— Ba da, inţeeg — dar unul dintre noi 
va lrebui să sacruiit+ ceva, 

Cuvintele veniseră atât de aspre, că 
Doamna Wota nu numi putu să reziste pri- 
virilor lui. 1şi tâsă incet capul pe masă, 
acoperindu-zi-l cu palmele, Ar îi vrut să 
plangă, dar lacrâmlie nu se iveau, erau 
prea în fundul suiictului. Simţi insă un 
gol imens in adânc, ceva care o scormo- 
neşte şi se crispează peste imima ei. La 
asia nu se gânuuse incă, nu era pregăită 
pen.ru asta. Dar nu, Mihăiţă n'o va lăsa 
în voia soţii, n'o va părăsi. Numai amân- 
doi au fost sortiţi să fie, amândoi vedeau 
soarele în fiecare dimineaţă, amândoi s'au 
bucurat şi au indurat, amândoi s'au în- 
colăcit dormind unul în braţele celuilalt, 
ca să li se pară destinul mai simplu. 

Mihail se apropie de ea, nu ştia ce să-i 
spună, ii mângâia doar în neştire părul. 
Doamra Bo.a se răsuci numaidecât spre 
el, prinzându-i mâinile şi înălțându-şi tața 
chinuită, plină de semnele unei oboseli 
grele, 

— Nu-i aşa că no să pleci, murmură ea 
implorându-l, niciodată, Mihăiţă ? 

— Niciodată, îngână, niciodată-mamă. 

Se 1idică repede şi se strânse în braţele 
lui toată, lipindu-și obrazul de piept. De- 
abia atunci lacrămile începură să curgă |i- 


nu-ţi 


niştite, limpezi. Doamna Bota scâncea ca 
un copil. 

— Sun:em aşa de nefericiţi, Mihăiţă! 
Dragul meu, deaceea trebue sa him mereu 
împreună. Numai aşa vom suporta toate 
câie ne-au fost hărăzite. 

“ărziu, Minail se desprinse uşor, eşind 
din suirugerie, traversaud nouu şi 1n- 
trând în oaia lui, Nuaptea aceea era grea, 
ceva apăsa ara vazuun peste acoperișurile 
casei, pereţii se mizcuu, parcă şi in toaă 
Casa patruusese un Svon nelamusit de iru- 
da suiu de imuaste. Deschise larg tereasura, 
lasanui să intee aerui rece, care-l cupriu- 
se ca un şuvuiu baniuitor de îngheţ. ain- 
colo se auzi ceva botânind, cuteva uşi 
tranti.e, apoi giasul name 

— Dormi, Muuâiţă * 

— Incerc să aorm -— strigă el tare. 

— Noapte buna, uragă! bar Mihail Bota 
nu mai putut să-i răspundă nimic. Ştia că 
Nici ea nu va dormi. Amândo. aveau pre- 
Simțirea unei mari săsturnări, dar oricât 
încercau să-i atie sensurile, nu ştiau cun 
so inlăture. F'reves.irea aceea, care ade- 
Seori vine hoţeşte cum sosesc negurile se- 
rii sau cum adeseori pisicile pânuesc pra- 
da la uşu cuștei, Şi doamna Maria o sim- 
țise, nu ştia de unde a purces şi cum se 
destăşoară — dar i ss» părea atât de aproa- 
pe ca gamiul ei o înliona. Din nou, Wlihail 
o auzi revenind in hol! şi iar vocea ei spe” 
ruatâ parcă: 

— Ce-ar Îi dacă ai renunţa la postul tău 
de asistent? Să nu iv mai duci la Prote 
sorul acela, Wagner ? 

— U să văd mâmne, răspunse el târziu. 

— Spuneam aşa intro doară... mai a 
dăogă ca. 

Și din glasurile lor, auzite aşa prin în- 
tunerec şi prin intermediul ziduriior, pu: 
teai crede că şi trupurile lor suferă de a- 
cea năprasnică presrmțire, 


A doua zi, a treia zi, a patra zi... însă, 
Mihail sosea la laborator cu sârguinţa stu- 
dentului din anul intâiu nepreocupat de 
al.ceva decât de experienţele lui. Se ho- 
tărâse definitiv, lăsandu-se în voia soar- 
tei — aşa cum de multe ori vedem duse 
de vânt acele Irunze veştede ale toamnei, 
Se oprea puțin în grădină, stămind să 
privească atent şi cu satisfacţie  copilă- 
rească creşterea florilor, Le vedea răsă- 
rind din pământ, în unele părţi îirave, în 
alte locuri ţâşnind dintr'odată spre lumi- 
nă — şi alte răsaduri goale unde proba- 








bil semințele nu încolțiseră îndeajuns. Era 
pepe etalare 
Cupra mn ea invaşi că ua pt 
faioare pe a Ceiursaiji. in IRA ice e 
Fă A piuatea sur, 
mea lea ai 
lume. ledceaa ai pei Bt ca tipi ii 
Îsi ci A eptate Proiesoru- 

eau nau dreptui ia eternuate, 
peatruca Săni zâi, eguişu, meschinu, mereu 
desnauajăâuţi, Fe cana ilorie o meriţă 
tocmai penirucă fac parte ain integruta- 
tea unor valori dumnezeeş.i; pent uca au 
o Vieaja, fără destin sau iuai bune zis fară 
păiâle prunare ca a oamenilor, iara bo- 
tezuri, lăra disperări sau uuzui. 

bi:nau Bota urca în laborator întot- 
deauau pe scara din tund, evitând asttel 
Orice intuinire cu ceilaiţi. Se incnidea in 
turn şi-şi incepea imerul, bupu ce ordo- 
TbaSe oăţe Oviectele pe mest, işi ordonase 
ŞI experienjeie, ucupinuu-se ae noui cul- 
tur: Şi consutana tu rgurat caetul de note 
Şi comunicarea peniru congres a Froie- 
soruiui. 

MWuaolf Wagner nu venea aici decât 
foane rar. arca obusit, puțim sieii de iu- 
cru şi iară enuuziasinui aia început, Nu 
i se uuzea sosirea, parea ar Li avut paşi ae 
Pisica. Amira uescuizuni uşa cu Sriaia, ca 
ŞI cum uuaâvă accta nu i-ar ii aparţinut de 
Mmuii Şi ca uruce sirein ar treom sa au iacă 
SgomMul. 1n prima cupă le privea pe iome 
inuitereal şi puate s-ugur gunata: „Aces- 
tea sai ae mele ? fatus0, undeva prunure 
ele se ascuuue Surievul, Sacriticule inele?” 
Se vprea ue uite uri saga masa, uiţan- 
du-se pe utăsupra eprupereior şi-a Opute- 
teior cu un aer satdejarra., parta in con- 
ținutul şi un tamaăa jor nu sar ii soitat char 
CriSpărue şi ubiitalie Miu jul. Apo se 
Yeiragea 1NiVuUn Stăun cau SE uşeza peste 
pervuzui Lerestrti, oricand  pierzănuu-şi 
Ocnui si gUL— CU PHIVIUut aspre şi stcate 
de insutieţire aruncate dincuio de margi- 
ne trupuiul Mt, uinrolo ue sume. Nu pa” 
leai şti aaca ganaezte ceva, daca 1l mun” 
CeşLe Vre-o sua speranţa — sau duca pur 
ŞI S:Mpiu Ii doare cărnea ori sulletul, wâ- 
XYea auanc ŞI Sterp va o lantăna, in care nu 
Măi este apa Luuput — cl Mai Şi intune” 
rec. area labarțai şi grotesc in durerea 
lui, Cata era o disperare con.empiativă, un 
fe. ae simţ insunctuiul al zăuarmeier, 

— Cum s.ăm tu sterariie, Wuhane? în- 
treba eu nuuuui cutevuata, cu 0 voce ştear- 
sa şi umua, iasanuu-şi capul reseniunuil +0 
jos — dar puteai guri repede ca vocea nu 
era a lui, nuci suiiti nu Mâi tura în el. 

— Lred câm ajuns să despari germenii, 
domnu Proiesor... raspunuta Vag 1ană- 
rui asistent, cunvins insa ca asta nu iar 
Muiţumi cu nimic pe batranul Wagner, 
Ştiu bime că in ciipa aceea gândul lui 
era an anu parte, 

— ine, ioanie biae.. murmura, putăin- 
du-și pipa Linbut,  nedesipuuiu-se  depe 
SO4un sau dela tereistra. la. Sta câteva 
munute, aurar intârza ş» mai muit de o oră, 
apoi copora n birvu — ia iei cum venise, 
fara sgomov iără ail cuvânt, strein şi 
boinav, 

Munail privea pe urmele lui zâmbind şi 
încerca sa găseasca o explicaţie. Dar S'ar 
ti putut intumpla să Du ile Cea adevărată 
şi alunci se reinioreeu peste lume:e lui dt 
Sub Nucrostup. Ueas după ceas, amieze în- 
tregi şi pâna seara tarziu — m'auzea ni” 
Mic, nu vedea uImic, nu simţea decat ro- 
botul, truda şi sausiacuia experienţelor 
reuşite. In zelul luu ue muncă, an acea ti- 
nereţe exuverănia şi metudita — ei des- 
coperea nunumai elănul şi dragostea pen” 
tru ştiinţa, dar inuevsebi siguranţa unui 
echinbru, ajungerea acelei  nesiatornice 
himere — care anesea puiea ÎL hazhe sau 
tragică, 

Singur, nesfârşit singur, fără nicio con- 
tingenţă din atară — an turn, Mihail Bota 
traia zile de adevărată linişte suileiească- 
Dorise de mult timp zilele aces.ca, şi le 
ştia sieși necesare ca întrun fel de impli- 
bire mult căutată. Lincolo de ziduri, pu” 
tea să se întâmple orice, la uşa aceea pu- 
tea pândi oricine — el işi lâsa insă dela 
intrare tot lestul lumii exterioare, simţin- 
du-se uşurat și învicrat, neutru laţă de 
toate, reintegrat in unica lui formă pri- 
mară — asemănătoare ceiei cu a pianit- 
lor şi a fiorilor. 5uigurâta.ea aceea nu-i 
dădea doar iorye ue muncă, dar îl îndu- 





Insemnâri despre opera 











22 AUGUST 1942 





pleca să uite, rupându-se astfel de tcate 
relaţiile an.erioare, reaaucaauu-i ca pe 
copi mntro odăe — în care banlue mereu 
Soare:e, iar jucariile incep sa trăi-sca aela 
sine, 

U întâlnea arar, la capătul treptelor de 
afară sau in graa.na, pe uoinaiguura iza” 
beia. De mui.e Qui ictcus2 pe iaaga ea 
fara so vaua, |n Ziitie acesta Hut nu-şi 
anuntea ca cxista vu îica a Yrosesoruiui 
Wagner: Sau aăca 0 0DserVvă, saiulaui-0 
Slăuga lu Şi Biun-l, LE:LUD CA DE UV uauută 
Care-i bt au ulilui LU SE şut ue unue — 
ÎL rasareăul UObaLă HI julie Viu Letita di 
Pporiret, Ochiul Cure” l usiartau pol Vi şi 
iuuiiacăraj. NUuăl uta; abatati aici nu-i 
VOrpise imătart, niCi prea mui. nu statuse 
În preajma e. — ua Ochi acea, purura- 
tele «cica ciudate (ul Moni, Qin piruu, uepe 
corlăoru etaju.ui == se repelau ia uni.nut, 
Se muuiLuplitau, UeveR.nd o coloana inurea- 
ga ue iuuuje Egis Una cu altă. Uusar cand 
pe lut tuuddtul Căcu:Hl up SU5 se tuzea 
arăt pitbull mil Dumă €1, aul cantecul er” 
MEui Ci-pa Lrâceril pe acosv — ci lot uculi. 
Doi cul s:falucCău pese toate tawuvurut, 
eşcău pt5.e Caure, idrucneiul Un camila 
el Şi puiucau vuală CU i pe siltaua, su a 
şina, acăsa, INap0i, UD Nuu în causa, pe 
Scari — uur dă uşa Maatiaii Duta sc ostutură 
FTâmanăanai Singur, Se părea ca chiar vculi 
Său cimar Ubiunizuuiu jzăbea Lu Goreau 
Singuruatatea, nu sii ticau sai sungucrea” 
SCa, LI Xecumugitau Itiuglui — ua rană” 
Deau creu:nciuşi îi uşa. 

Aniaunuru, Imusăul suta redevenea asis- 
tentui, Lucrăaliatil ; UCenucui, mutui aicni- 
Musi 1n alsvărea ViEu 3ala Ut liluaatt ă 11U 
Tiior, Avea Latevaală Seizația ca neouaiăa 
Yroiesuriiuti i se ttansnustat ŞI stu Sea” 
ÎvMeniLUi UULErus al attiti litieşiari peste 
AaDuin€e, CUALUal NI-CLOVEaie Ii vaze — uu 
puica în tinpruinu.aL urcat ucinosaac de su- 
gesiba şi pulernica personalitate a jur Iu” 
A0it Vraguti. datunt: se supa ucvuaă dh 
lutiu, privind Iiopaunăniul Aascat, apa” 
raul honigen, iădutig şi epruveLeie — 1€ 
privea cu ua, Cu Scarpa, (lu gruuza — ca 
şi cum ele ar îi inuuus antene sau giiare 
lungi să-l prinuă, să-! incatuzeze tut nai 
muit., E aaevarai, cat lucra nu aparţinea 
RiMaADUL UCI lui ÎNSUȘ inatar — cu icgat 
şi svariit in acel imperiu mevulos ai Muse” 
relor ÎLOruor, Meaceea odata cu urtzirea, 
Sunjea şi un gus. leşietie de Siârşeaa, 0 
duice aromire de Soma, de reverac — ca 
după ce a stârşit o carte suu ai sculptat 
un siuulu, senuinenalu, ca Lotul e uelaanuliV, 
ca peste asa uin bibe au Inăl poale ii a" 
devarat n.mic. Îşi asvăriea halaiul uepe el, 
fuguna inspre ireaztita, descinzaii-o văr 
Şi 'respirauu cu tot picptul repe.ate valuri 
de aer rece, ca să st uesmetuttasca: Nu iu” 
gea insă, rămanca îoL inire ziaurle Labo” 
ratoruiui, plimbanuu: se ceasuri uutregi de 
la un capat ia altui, făra ganduri şi lără 
suilei — adoma cu Prolesuaui cand nai 
venea pe aci, Surprindea unsă in adanc, 
ca inr'o îmbaiere miraculoasă — cum se 
reintregeş.e, cum se adună din nou din 
destramare, cum redevine el insuşi, Ar” 
aerea uteca cumplită domina înca, ilăcâ” 
rile cugetuiul :e svutcoieau inca in ei. Ar 
î vrut atunti să iugă şi nu mai putea. [i 
era incă. Frică ue nu ştiu cune, pur şi 
smpiu indoiala elencuitemr de dincolo sau 
drăgoalea uceea păbină, pe căre 1-0 Insu” 
fuase Yrolesorui ptutru lor, Sau poa.e 
avea presmprea ochilor care-i aşteaptă 
la uşa? Ei cieuea, insa, credea ca vaală 
germenii vor îi uexparții, că nouule cunuri 
cu raurum Vor ţine o veşaere, incepuse să 
creada ca întrauevur LOPue Vor avea O 
vieaţă eternă. E! va aâila misterui, el vă 
fi mai celebuu decât Proiesurui Wagner, 
pe ei il vor gloriica, duar el... Se intorcea 
cu bața spre ogiindă, se apropia to. mal 
muit, se privea cu toată asprimea şi se în” 
treba cu gias lare: 

— Eşti tericii, Mihail Bota? Eşti fericit 
doar penuru atăt, doar pentru utopia asta? 

Şi glasul amăgitor al iantome, Proic- 
sorului, răspunuva îu locul iui, hohotină 
parcă: 

— Da, Mihail Bota, da — sunt îericit!,.» 

Pe irunte insă, inire sprâncene şi pe a” 
mândoi obraji apăreau grimaze adanci, că 
şi dum tericirta actea ar li lost atat de 
grea că lăsa seinne de hulă şi moare 

La uşă mai panueav incă ochit dumni” 
şoarei Izabela Wagner. 


PI O CORR O aaa ante at ati 


poetică a lui hasdeu 


(Urmare din pag. 3-a) 


cânu Hasdeu scrie, între altele, poeziile 
cele mai: importante, dacă nu in intre- 
gimea lor ca valoare artistică, dar prin 
întindere şi bogăţia de semnificaţii su- 
fletești pe care le închid și care, după o 
jumătate de veac ne impresionează prin 
accentul unei suferințe de o turburătoare 
sinceritate, 

Din grupul acestora și, poate, dintre 
toate cele publicate, socotim poezia înti- 
tulată Guudeomus, cea mai realizată ar- 
tistic. Uşoara ironie îngăduitoare picu- 
rată dealungul strofelor măsoară par'că 
intensitatea disperării. O senzaţie de piu” 
tire pe deasupra înţelesurilor vulgare ale 
vieţii se desprinde din  muzicaiitatea 
gravă a strofelor, începând cu obsedanta 
cadență de metru antic a primelor ver- 
suri şi terminând cu nostalgica aspirație 
nesfârşită către puritate a celor din urmă. 

Nicăeri în vreo altă poezie a lui Hașdeu 
omeneasca suferință sfâşietoare a păr.:n- 
telui, de un accent atât de pătrunzător 
nu e transfigurată şi înălțată ca aci, prin 
frumusețea simbolului poetic, până la 
demnitatea supremă a artei. 

Poemul Dumnezeu ni se pare cea mai 
semnificativă dacă nu izbutită încercare 
a lui Hasdeu, de a înălța prestigiul gra- 
iuiui poetic, punându-l să ne comunice 
fiorul „sublimelor profundități ale meta- 
fizicei“. Dispreţuinad obișnuitul material 
de inspiraţie frivolă — „uşoarele ciripiri“ 
ale poeţilor contemporani — și înlocuin- 
du-le cu substanța mai densă a unor su- 
biecte de meditaţie gravă, Hasdeu ne a- 
pare ca tipul artistului care năzuește la 


ar 


demnitatea de „autor dificii“, 

Deş: verpul pucne e prea ades împo- 
vărat d2 zgura proza-că ă G-Scursulu: re” 
toric, siiiwner.t şi nu dostu. de iniad-os, 
ca deun vestmântrigud care nu modeiează 
înd-stu. Cunvurd, ȘI iruanusețea formelor 
ce îmbracă, ccea ce impres.oneaza cu 
deosebire aci e temeriialea și energia 
vânjoasă a moşneagului prăpădit de su- 
fer.nţă, în lupta pat-tică cu materia re- 
pelă, și din care, chiar când nu iese bi- 
ruitor, înfrângerea e impunătoare ca fru” 
MuUseyca trazică a unui amurg. Nimic 
eauicorat, nici o expresie şovai.oare sau 
vreo ingăimare dminutivă, cum ar fi fost 
de așteptat la acest om, în urma sufe- 
rinţelor îndurate, ci o vigoare încleştată 
şi dârză, un simţ remarcabil al moiiumen- 
ialului, o apetenţă pentru tot ce e du- 
rabil şi statornic, izvorâtă poate cin i& 
simţirea  şubre-eniei fiinţei  omenaști. 
Haşdeu se înfățișează aci ca un spirit 
reflexiv, lucid, care se supraveghează nu- 
contenit în desfășurarea procesului crea- 
ției; de aceea pozzia lui înifă,i;ează, în 
general şi cu deosebire în acest poem, un 
caracter descriptiv, mai aproape de pro- 
zaismul schematic al cugelării logice, de- 
cât de frăgezimea intuitivă și spontanei- 
tatea inspiraţiei lirice. Sunt totuși strofe 
care pot fi citate ca exemplu de adevăra- 
tă poezie meditativă, în care, pe subt a- 
parenţa descărnată a versurilor, cititorul 
întâmpină miezul substanţial al unei cu- 
getări poetice, a cărei expresie artistică 
chiar este remarcabilă. 

MIHAI NICULESCU 


mmm 22 AUGUST 1942 


Ediţie îngrijită 


Cu acest al șaptelea volum cu- 
prinzând Corespondenţă, se în- 
cheie ediția Operelor lui IL. LL. 
Caragiale, începută sub îngriji- 
rea regretatului Paul Zarifopol — 
care a dat publicităţii, între 1939 
1932 prime.e 3 volume —și con- 
tinuată cu deopotrivă pricepere 
cărturărească şi autoritate critică, 
de d. Şerban Cioculescu. E o fap- 
tă de cultură a cărei însemnă- 
tate o putem preţui acum când 
cele şapte tomuri masive ale o- 
perei marelui Caragiale ni se în- 
fățișează ca un criteriu de va- 
loare exemplară, activă pentru 
cel mai mare folos al scrisului 
TOMÂNESC, prin rigoarea cu sine 
şi probitatea unei conştiinţe arti- 
st:ce  neîntrecute în literatura 
noastră. 

D. Şerban Cioculescu semnalea- 
ză în paginile prefațiale şi intro- 
duclive la col da-a. ş:ptelea vo- 
Mum, două lipsuri dintre care una, 
din nefericire iremediabilă: volu- 
mul e departe de a cuprinde co- 
respondența generală, deoarece 
nu toți aceia cari se află în po- 
sesia unor scrisori sau bilete ale 
lui Caragiale au înțeles să răs- 
pundă la apelul făcut, punând 
manuscrisele la dispoziţia edito- 
ruiui szu măcar comunicându-i 
„copiile misivelor prea scumpe, 
ca să fe înstrăinate”. Să nădăj- 
duim, 
Cioculescu, că și dânșii, înțele- 
gând însemnătatea publicării in- 
tegrale a corespondenţei caragia= 
liene, vor înlesni realizarea aces- 
tui deziderat. 


Cealaltă lacună a coresponden- 
ţei este că nu întâlnim în ca — 
pentrucă nu ni sa păstrat — 
„Nici o singură scrisoare din anii 
preţioși ai adolescenţei și nici 
din vremea primelor începuturi, 
ziaristice şi literare... Cum des- 
pre aceeaşi epocă nu ne-au fost 
transmise decât prea puţine măr- 
turii contemporane de oarecare 
însemnătate, o putem de pe acum 
considera ca un interval obscur 
din biografia caragialiană“, 

Cunoscută fiind cazna depusă 
de artist în scrisul său destinat 
publicității, până să ajungă la 
forma care şă-l satisfacă, era fi- 
resc ca editorul Corespondenţei 
să încerce a răspunde în preala- 
bil la cea mai nerăbdătoare che- 
stiune din câte-şi vor fi pus, o- 
dată cu d-sa, și cititorii, anume 
dacă și la îndeplinirea îndatoriri- 
lor epistolare Caragiale era tor- 
turat de aceleași aprige exigențe 
artistice care-i supravegheau cu 
tiranică luciditate ejaborarea scri- 
sului de creaţie. Răspunzând în- 
trebării, d. Şerban Cioculescu, 
face deosebire între coresponden- 
ţa adresată prietenilor şi aceea 
„destinată circulaţiei literare“, 
în care caz „autorul ei se supune 
unei adevărate tensiuni” : 

„Lui Caragiale, în realitate, 
redactarea unei scrisori nu-i im- 
punea  sforțări deosebite, decât 
când îi lipsea îndemnul interior 
sau când trebuia să-şi compună 
un chip de circumstanță, față de 
un corespondent nefamiliar, când 
scria însă câte unui vechi prie- 
ten sau unui bun cunoscut, tonul 
natural, demersul sprinten, voio- 
şia, totul denotă cât îi era de 
plăcută comunicarea pe această 
cale, convorbirea în scris", 

Cu toată rezerva stricță a lui 
Caragiale, dela care odată nu sa 
abătu., privitoare la amănunteia 
biografice ale vieţii intime, co- 
respondența lui, mai ales accea 
adresată bunului prieten şi „ulti- 
mului confident“, Paul Zarifopol 
este 42 o comunicativita:e lesne 
cuceritoare. 

Unul din aspectele cele mai 
savuroase în care-l recuncașteam 
este al lui Caragiale... cara- 
gializând, maimuţărinău -se pa 
sine cu o bună dispoz.ţie exube- 
rantă, bufonă uneori, învesalin= 
du-se şi inveselindu-şi corespon- 
dentul ca şi pe cititorii postumi 
ai epistolelor, cu „pot pentru ca 
să zic”, sau „care va să zică” şi 
„Ain pin urmare în prin urma= 
re” ete. 

„Nu credeţi că glumesc“ îl asi- 
gură odată pe amicul său Paul 
Zarifopol,  repetându-i  asigu- 
rarea serioziiății cu care-i co- 
munica o reţetă pentru d-na Za- 
rifopol („Frau Doctor*'), In detai- 
larea reţetei Caragiale găseşte 
prilejul fixării unui moment ar- 
țistic de o plasticitate perfectă și 
poaţe că transmiţându-i-o lui P. 
Zarifopol el se va fi gândit şi la 
coana Joițica, pe care ştiind-o 
„damă bună“ i se putea întâmpla, 
aflându-se vreodată „zaifă după 
troahnă'", să aibă nevoe de acea 


băutură „cam capitoasă“ reco- 
mandată  corespondentului său. 
lată fragmentul scrisorii (CIV) 
despre care e vorba: 


„Stimate d-le Doctor, când o 


împreună cu d. Șe:bun: 











Cronica literară 


|. L. CARAGIALE: Corespondenţă (Opere, 


YI) 


de ȘERBAN CIOCULESCU 


(Fundaţia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti 1942) 


„Libertate şi existență “ 
de MIHAIL FARCAȘANU 


damă este zaifă după  troahnă, 
cum este Frau Doctor, i se reco- 
mandă de autoritățile medicale 
(şi lucrul a fost probat până la e- 
videnţă de Frau Doctor) să facă 
următoarea cură: ia în liecare zi 
de două ori, cu o jumătate de 
ceas înainte de prânzuri, un pa- 
har ca de 250 grame de bere 
Porter cu un gălbenuș de ou 
proaspăt. Bate bine gălbenușul 
cu puțin zahăr (căci berea Por- 
ter c prea amară), toarnă binişor 
berea d'asupra și amestecă, lasă 
să treacă puţin spuma și dă fru- 
mușel pe gât. Băutura aceasta 
este cam capitoasă, asta nu face 
nimica; dama mănâncă bine ş.-i 
trage apoi o bună moţăială, In 
trei-patru zile se corstaiă cu si- 
guranţă o vădită  întremare și 
bună dispoziţ:e. Incă odată, nu 
credeți că giumesc“, etc... 

Caragiale tandru şi "afectuos, 
insistent şi interesat, mişcat fără 
să se sfiască a părea astfel, dar 
iute redavenind parcă mai el 
însuși, în atitudinea contempla- 
torului lucid care se scutu-ă de 
răspunder..e participării filtrân- 
du-și sensibleria (tot un fzl de 
a participa) prin observaţie ex2c- 
tă şi umor, — iată numai câteva 
trăsături din bogata gamă sufle- 
tească a omului vieţii de toate 
zilele ce ni se desvălue prin lec- 
tura  Corespondenţei, cu drept 
cuvânţ delectabilă. 

“% 

D. Mihail Fărcăşanu a înţeles 
perfect că problema libertăţii 
omuiui e condiționată de starea 
de societate, în care trăește și că 
numai pornină dela constatarea 
acesiei realități, cu toate consz2- 
cințele ce le implică, se poate 
clădi temeinic, eviiându-se dis= 
cuția stearpă. Cu drept cuvânt. 
d-sa reglijează aspeciul meca- 
nic şi static ai problemei, în care 
liberul-arbitru este opus dzter- 
minismului, spre a pune accen- 
tul pe caracterul social a. l:ber- 
tăţii. Libertatea are, în concep- 
„ția d-lui Fărcășanu, caracterul 
esențialmente contractual, pe 
care-l au ide altfel toate manites- 
tările practice ale omului, con- 
diționate deopotrivă de starea 
de societate: nu poți fi liber de- 
cât prin respectul libertăţii ce- 
Iorlalți. 

Am anticipat asupra conciu- 
ziei pe care o propune eseul 





despre „Libertate şi existență” 
(Soc, de cultură naţional-lbera= 
lă, Bucureşti 1942). Vom schița 
acum înlănţuirea gândirii auto- 
rului spre această concluzie. 

La d. M.hail Fărcăşanu liber- 
tatea împlineş:e funcţia cugelă- 
rii dim faimoasa ecuaţie carte- 
siană. A fi însemnează a fi L1i- 
ber, „Existăm în măsura în 
care suntem liberi”, iată propo- 
ziția  începătoare a studiului 
d-sale. Dar condiţionarea ex-s= 
tenţei piin Libertate re.evă esen- 
ţa dinamică a acesieia din urmă, 
mişcarea €i dialectică în planul 
exis.enţial. Se deosibese în fapt 
două sensuri dialect.ce destăşu- 
rave in acelaș plan evolutiv, dea- 
iungu. a două etape deiisive în 
mersul libertăţi., spre a  satis- 
iace iuncţiunii existenţiale ce 
i-a fost atribuită: unul este al 
mișcăzi. interioare care duce la 
cucerirea personalității desprin- 
să de orice condiționare din afa- 
Tă, corespunzând cuno:şterii pu- 
re şi d:şin.eresate, disponibiută- 
ţii pertecte, iar celălalt este al 
„atszajării” prin acţiune, prin 
faptă, în mişcarea dialectică a 
sucietăţii. Toată vaioarza și ple= 
nitudinea de înţeleş a libertăţii 
constă din accentuzrea acarac- 
terului ei faptie şi exp=rimental 
în cadrul colectiv, din contrun- 
tarea şi echilibrul propriei li- 
bertăţi cu -iberiatea celorlalţi: 

„Contractul social, care nu e-= 
xisiă istoricește, există logiceşic 
în dialecțica internă a colectivl- 
tățitor. Criteriul ge judecată asu- 
pra unti sociatăţi este prin ur 
mare aceia al respectului omu- 
lui. al balansului între libertăţi. 
Dacă însă libertatea unora de: 
vine tiranie pentru a-ții înssm- 
nează că fundamentul social a 
fost Gistrus și că reîntoarcerea la 
starea primitivă este iminentă 
Privilegiul umznului este atunci 
arogat de unii şi refuzat altora”, 

Corectivul liberţăţii, ceea ce o 
împiedică să devină anarhică, 
făcând din ea, dimpotrivă, un 
factor activ al menținerii stării 
de societate, este asentimentul 
liber, adeziunea consimțită; a- 
devăratul regim al libertăţii este 
„regimul unei libertăţi precise, 
riguros delimitată de echilibrul 
dintre libertăţile indiv:duale şi 
de libertaiea principială a dia- 
lecticei sociale”, 

Claritatea lipsită de echivoc a 
gândir.i d-lui Mihail Fărcăşanu 
exclude intenția insinuării c:an- 
destine, în care caz umorul ar fi 
fost riscant. Nicio aluzie obscură 
sau piezișe, niciun  gâni rostit 
numai pe jumătate, ci totul spus 
cu accentul sincerițăţii, a cărei 
forţă comunicativă isvorăşte d:n 
tăria convingerilor unei inteli- 
gențe onoste, lucidă şi liberă. 


MIHAI NICULESCU 





FIŞ 


IER 


(Urmare din pagina I-a) 


„In afara și înăuntrul țării, în 
vechime şi în timpii moderni, au 
jost mulţi şi foarte mulţi de a- 
ceia ce ne zugrivinu în fața 
lumii cu un complex de vopsele 
atât de posomuri:e, atât de n- 
fernale, încât una singură dintre 
ele ar fi fosi de ajuns pentru a 
face naționalitatea noastră un 0- 
biect de desgust şi de. dispreț 
peniru toate popoarele... 

„„şi nu trebue să ne mirăm de... 
D qsemenea sentinţă din gura 
unor străini, inamici secolari ai 
naționalițății noastre, de vreme 
ce mai — mai tot în acest fel ne 
depindeau (zugrăveau N. R.) pe 
noi până mai alaltăieri chiar 
boer.i noştri româneşti, zicând, 
de exemplu, în peliţiunile și în 
memorândele lor către Puterile 
Europei: „asupra ţăranilor 7o- 
mâni nici sfaturile mici  exem- 
piele cele mai doved.toare (con- 
cluante) mau putere“ ş, a. m. a. 

„Dacă ar fi așa, atunci ar tre- 
bui... să așteptăm... fatala pieire 
a gintei române, căci un popor 
condus din furt, din ucigași, din 
incendiari, din nerozi și din și 
reți, nu poate să trăiască, fiind o 
pură negațiune. Din norocire, nu 
străinii, și nu clasa feudală de 
valvasori și valvasini, numiţi alt- 
jel boiari, au putut să cunoască 
şi au dreptul de a judeca carac- 
terul Românilor. Lupul este un 
expert de minune în privința 
cărnii oii, însă numai atâta, și 
nu cumva să vă bazaţi pe ceeace 
o să vă spună despre calitățile 
morale ale victimei sale“, 


(Caracterul...) 
+ 
„Patriotismul nu este de a ţine 
prin oarba deprindere la lo- 


cul nașterii tale. E poetic a zice: 


iubesc această colibă, acest râu- 
le, acest arbore, căci am văzul 
lumina zilei, aci am petrecut anii 
copilăriei, aci jucam pe iarbă, — 
dar aceasta nu este ș. nu poate 
fi patriotism, sau cel puțin: nu- 
miți-l un patriotism curat an:- 
mal, mai prejos de înălț:mea o- 
mului : patriotismul bunei, ce 
stă pironită în hornul cu care se 
dedase, sau patriotismul mâței, 
ce rămâne neclintită în locuință, 
deşi zece stăpâni se mută şi se 
succed unul după altul. Patrio- 
tismul nu este, de asemenea, 
mulțumirea de o vedea prospe- 
vitatea exterioară a [ăru sale, 
privind astfel orice situație posi- 
bilă, din dată ce i se asigură o 
pâine mai dospită, un bordei mai 
*poit. o haină mai croită. Mize- 
rabi! mercantilism ! 

Negreșit, patr:otul cel adevă- 
rat mu se poate opri nici el dea 
nu-i fi drag să privească pro- 
pria sa vatră oglindind mereu 
aspectul grădinei celei mai în- 
jlorite, dar această porțiune aşa 
zicând brută a iubirii el o su- 
puna imperiosamente unei aspi- 
rațiuni cu mult mai înalte, unei 
aspirațiuni ce are dreptul ea sin- 
gură de a pretinde la sacrul 
nume de patriotism: mărirea na- 
ț onală“. 

(„Patriotism și neîncredere“) 
E3 

Noi zicem „mărirea naţională”, 
iar nu „mărirea ţării“, căci este 
o distanță imensă între aceste 
două ordine de idei, dintre care 
una reprezintă divinitatea sufle- 
tului și cealaltă pulberea lutu- 
ui!“ 

(„Patriotism...) 


LAFCADIO 





UNIVERSUL LITERAR 


“Properlius 
(Cântec de uitare, II 11) A ” d Oua 

Să scrie alţii pentru tine versuri ! 

Sau fii uitată — una mi-i — căcia 

Te lăuda în vers înseamnă a 

Svârii sămânță lutului nerodnic... 


Anul trecut, cam tot pe tim- 
pul acesta, îţi .scriam câteva 
rânduri, prietene poet, rânduri 
in care căutam să lămurese câ- 
teva mărunte, dar totuși esen- 
țiale neînțelegeri, care stăru- 
iau între noi. Nu știu prea bine 
în ce măsură am butut limpezi 
atunci aceste meandre, dar asta 
nu are prea mare: importanță, 
fiindcă mi se pare că așa zi- 
sele „lămuriri“ se dau îmtot- 
deauna spre a nu fi înţelese. 

Şi dacă astăzi vreau să vor- 
besc din nou cu tine, în puţine 
rânduri, n'o mai fac :spre a lă- 
muri cine ştie ce probleme, ci 
numai pentrucă :mi-este dor de 
tine, necunoscutul şi adevăra- 
tul meu prieten. Tu vii zi de 
zi pe moasa mea de lucru în 
chip de scrisoare, 'iar uneori 
baţi chiar la ușa mea, cu un 
deget imperceptibil; întotdeau- 
na te aștept cu cceeași bucu- 
rie, poate tocmai fiindcă nu 
ştiu cine ești, gata fiind să des- 
copăr în tine un univers nou, 
v lume necunoscută, 

Vin astăzi înspre tine cu su- 
fletul deschis. La dreptul vor- 
bind, nu ne cunoaștem, decât 
de un an de zile şi moi bine, 
de când drumul tău a devenit 
şi al meu, am început să me 
ştim. Ce importanță mai are 
oare atunci faptul acestei ma- 
leriale  necunoașteri ?  Atâţia 
câți ați venit, pe toţi vă cu- 
nosc, mai bine decât s'ar pu- 
tea crede. Ciudat este faptul că 
se mai află câte unul care să 
se înșele asupra mea, imagi- 
nându-şi cime ştie ce. 

lată de pildă că am primit 
mai ieri o misivă din partea 
unui poet, care-mi spunea că 
sunt un fel de paznic, „un 
Sfânt Petru cu cheile", lăsând 
să pătrundă „numai talentul“. 
Să mă ierte corespondentul a- 
cesta, dar misterul „cheii“, este 
întradevăr atât de... misterios, 
încât fiecare din noi îl deţinem, 
chiar într'o măsură de care 
nici nu ne dăm seama; cheia 
talentului e în noi. lur în ceea 
ce privește acel rol de paznic, 
noi îl vrem mărginit numai în 
cadrul unor anumite limite, de 
care niciodată mu ne vom în- 
gădui să irecem. — Gândeșşte- 
te, prietene care ne scrii din 
cutare sau cutare oraș, că şi 


noi suntem cel puțin la fel de 
tineri ca şi tine, şi că nu pt" 
tem să refuzăm niciodată o 
i mână, ce ni se întinde cavale- 
taie reşte şi frame. 
Și totuși... 
Și totuşi ne-a fost dat să ve- 
dem oameni care au urcat ală- 
turi de noi sau cu Noi, întor- 


Ascultă-mă: s'or duce toate câte 
Acum te'mpodobesc cu frumuseți — 
In ziua morţii grele de tristeţi... 
Nesocotind ţărâna-ţi, nu va spune 


Vre'un trecățor c'ai fost lumină'n iume... 
NICOLAE PREDESCU 


Jefancolie. 


Nici un cânt — nici o tristețe 
ma'şi mai tremură oglinda, — 
mici un ciob de frumuseţe 
nu-mi mai luminează tinda. 


Calea visuluui — vadană — 
șerpuind prin buruene 
pare-o iederă sărmană 
fără evantai şi trene. 


Câte-un vis doar mai încearcă 
clampa ușii s'o wrnească, 
trudnic — fâlfâire parcă 
trece peste. zări de iască. 


Dar părerea cade. Stele 

se opresc din clipet — sgură, 
Numai gândurile mele 

clipa, nevăzut-o fură... 


a 
soma 


Lung — pustiul se revarsă 

ca un blestem — ca o mare — 
peste depărtarea arsă 

fără pietre de hotare. 


Singur — subt imensa boltă 
simt cum sufletu-mi tânjește — 
flori, din lacrimi, se desvoltă — 
depărtarea mă umbreşte... 


Câtă tragi-comedie ! 

Nici un zâmbet să nu am — 
lumea să o văd pustie 

ca pe vremea lui Adam... 


EMANOIL FLORENS 


“Portaliv 


Mi-e sufletul un portativ pe care, 
Bemolizate note de suspin, 

Se 'nșiruiesc în versul cristalin 

De dragoste, de dor și de plecare... 


Curg notele pe portativ, curg lin — 
Şiraguri de corăbii plutitoare 
Sorbite 'n largul unui vag destin, 
In cântec de sirene-amăgitoare... 


Aprinde-ţi farul inimii, de jar, 
Nu le lăsa, ca să își frângă 'n larguri 
Inaripatele lor, mici, catarguri!... 


Avântul lor, în pulsul de pojar, 
£ pentru tine. Tu ești leit-motivul 
Ce face să vibreze portativul!... 


ȘT. V. IONESCU 








5 
CANTECE NOUI 


PER pa 


scrisoare 








către poetul tânăr 


cându-se împotrivă-ne, cu un 
der și cu o atitudine care le 
face cinste — dar numai când 
acest cuvânt e o noțiune rela- 
tivă. Am văzut apoi caractere 
care se frângeau mai rău decât 
iarba în bătaia vântului, tot 
aşa cum am auzit, înjurându- 
ne azi, guri care până ieri ne 
„lăudau“ cu aceeaşi ușurință. 
Am trecut prin toate și am 
trecut peste toate, fiindcă pe 
noi nu ne interesa acest om 
murdar şi frumos, ci cântecul, 
descătuşat de gură, pierzându- 
se în slavă, pur şi limpede. 
Cântărețul putea să mibă ochii: 
verzi sau pantalonii cârpiţi, 
tot aşa cum putea să fie blond 
sau gras, Poţi spune lucruri 
frumoase, chiar dacă ai neșan- 
sa de-a fi bâlbâit! 

Te văd parcă, în clipa în care 
vei ceti aceste cuvinte, care 
tocmai fiindcă ţi se adresează 
ție, ție şi ție, nu se adresează 
nimănui, Le-am scris în toiu 
de noapie, aruncându-le mai 
mult vântului, Jără de grije, 
aşa cum nici copacului nu-i 
pusă de frunezle ce i le răpește. 
toamna. Te văd cetindurle și 
zâmbind sau trecând cu indi- 
ferenţă asupra lor. 

TU adică oamenii cei 
mulți, — dar nu TU, prietenul 
eu nedescoperit, pentru care 
dacă îmi fur o oră de somn şi 
o oră de viață, darul acesta 
neînsemnat e mai mult de cât 
un Gar... 

Versurile tale trec pe sub 
ochii mei cu o migală pe care 
mi se pare că nici nu o bănu- 
eşti. Armoniile tale sunt linia- 
re — le iubesc, Dă-mi voie, să 
fi scris de astă-dată numai și 
numai pentru tine, Primește- 
mi deci rândurile acestea dela 
suflet la suflet, pe care le-am 
pus pe hârtie la ceasul în care 
se scrie mai mult femeilor 
dragi, iubitelor adică. 

Şi chiar dacă tu mă vei ve- 
dea şi mai departe cu barbă și 
chei, să ştii că eu sunt altul. 
Adică al tău, ca frate, 


ȘTEFAN BACIU 


N, B. — Manuscrisele se ex- 
pediază la redacție, menționân- 
du-se pe plic: pentru Șt. B. 
Și răspunsurile: V. P. Nect., 
I. Arm., Horia Cerp., Mad. LI. 
Viorel, E. Dor., H. Petr, P. 
Munte, Sandu D., Ovidiu Bal., 
Melinte V. A., îulian Mart., M. 
Cal., C. Milc., Vera Lucia Ned,, 
St. Beţanu, St. Lic., Hamilcar 
B., î. Gheorghiţ: Nu. George 
P., V.Fl.: Da. Ion Mar, Tra- 





„La porţile Odesei“, de Corneliu Penescu 


faptui psihologic. Mediul încon- Episoadele, unul mai dramatic 
şurător, animalele, mașinile, ar- decât altul, se urmează vertigi- 
mele, monștrii de oțel tereşiri nos. 

sau sburători, luptele, vârtejuri-  Dintr'un scurt dialog, ne pu- 
le de foc, bombardamentele, tem da seama de starea sufletcea- 
toate aceste crâncene realităţi scă a infanteristului, în timpul 
ale războiului constitue numai atacului dușman. 

un cadru, în care locul de frunte Pe uşe, năvăleau bunii mei os- 


De curând a apărut o lucrare 
asupra războiului care. se cere 
zemarcată, Este vorba de volu- 
mul de nuvele al d-lui Corneliu 
Penescu : La porţile Odesei, ca- 
re în cele 12 capilole ale sale 


desfăşoară o serie de tablouri e- 


moţionante din campania ru- r 

sească. îl ocupă sufletul ostaşului cu în- îași. 
Cartea se deschide cu un sim- tregul lui lanț de frămânţări,  — „Domn maior, mai trăiţi? 
credințe, superstiții. Bomba căzu lângă fereas:ra 


bolic „Cântec de noapte”, în ca- 
re icoana reală a Chiș.năuiui 
desrobit, este redată cu o adevă- 
rată virtuozitate, în ceeace pri- 
veşte claritata verbului. 

„Orașul fumega încă. Casă du- 
pă casă, mistuite de pustiul focu- 
lui se înșiruiau în imagini apo- 
caliptice. Cadavre de oameni, 
mașini militare distruse de obiu- 
ze date în plin, tancuri schrijila- 
te de lovituri, unele arse de ma- 
terii inflamabile şi o lume pes- 
triță rătăcind pe străzile acope- 
rite de ruine, te copleșeau de tri- 
stețe, 

Bubuituri de pușcă se prin- 
deau de ureche într'un ecou ne- 
sfârșit. Intr'o noapte cu lună, 


Insuşi autorul, d. Corneliu Penes- dumneavoas!ră ! ţipă Stroilescu 
cu, prins în angrenajul nestârşi- Mă uitai la Grigoriu. Era pa- 
tului vacarm al luptelor, în care lid și de un calm straniu. Re- 
moartea îi dădea țârcoale la fie- flexul emoției. 
care pas, cade pradă unei super- — „Adică cum? Chiar lângă 
stiții pe care o redă magisiral, în noi, Stroilescule? Și nu ne-a jă- 
câteva pagini : . cut nimic? Auzi, Grigoriule!? 
„Dar, mapucarăm bine drumul Şi începui să râd puternic, fă- 
podului, când, ca eşit din a- Tă să-mi dau nici eu seama de ce 
dâncuri, un cântec de cucuvea râdeam. 
mă făcu să mă opresc din mers. O pagină superbă din viaţa şi 
Din sus, de pe deal, o voce stin- luptele grănicerilor a încrustat-o 
să de emoție soma în tăcerea acest scriitor în capitolul intitu- 
nopții vreun rătăcit pe ulițele la.: „Cota 55,2”, iar, cu bucata 
Căușanilor : „Acolo doarme un infan:erist”, ă. 
— „Stai? Cine-i ?* Corneliu Penescu aduce cel mai 
Vocea se auzi de trei ori, odată frumos și mai simțit omagiu os- 
cu ecoul strident al cucuvăii, a- taşilor noștri din infanterie, pen- 
jungând ia urechile mele un a--tru eroismul şi sp-ritul lor de 


buimăcit de atâtea pocnituri, > 
imam dus să caut patrula”. ' mestec de : „Stai!”, „Cucuvea”; jerită, A Ş paie 
D . lo „Cine-i”,  „C-vea”; obsedant, Iată câteva rânduri din acest 
— „Dece trageţi, fraților ? chinuitor. magistral epitalam al nunții sân- 


In acest cadru se leagă dia!o- 
gul între comandant şi patrula 
care raportează că soldaţii ger- 
mani trag cu pușca, să nu fie 
prădați cei morți... 

Autorul descrie apoi drumul 
Tighinei : „Poduri aruncate în 
aer. Gări ce fumegau încă, hoi- 
turi de oameni şi de animale şi 
peste tot, urmele luptelor ce se 
însăilau în fuga maşinei, fixân- 
du-se în minte pentru  totdea- 
una”, 


gelui românesc: 
Au căzut atâtea spice. 
Undeva înapoi, aproape 


Rămăsei înfipt în drum ca un 
plop bătut de vânt, sgâlțâit de 
tremur stupid pe care încercam 
zadarnic să-l stăpânese. 

— „Să mergem, zise Gună. Este 
santinela dela formațiuni. 

— „Santinela, ca  santinela, 
Dar cucuveaua? 

— „Așa cântă ele noaptea. E 
satul pustiu și ars”, 

Obsesia cântecului de cucuvea, 
în tot complexul faptelor din 
zona operativă, este redată cu o 
impresionantă  gradaţie, până Deta Marele Cartier Gene- 
când se ajunge la un desnodă. ral, undei s'a remis un volum 
mânt cu totul neaşteptat, după în limba română ai Kaleva- 
nenumărate nopți de chinuri şi iei, Comandantul suprem al 
de nesomn. forțelor Finilandeze, Baronul 

Autorul descrie apoi „Drumu- Gustav Mannerheim, Mareșal 
rile Ucrainei”, localitățile „Be- al Finiandei a adresat urmă- 
liaevka”, „Freudentha!”, „Ta. toarea  serisoare Domnului 
tarka”, pe unde mergea odată cu Barbu B. Brezianu, traducă- 
înaintarea infanteriei. torului epopeci naţionale a 


de 


în 
în 
cade pe 


Accentul caracteristic însă, 
bucata de introducere, ca şi 
toate celelalte capitole, 


ian Bir.: Numai poesii! 

drum, apar primele cruci: ofi- 

țeri, subofiţeri, soldaţi. 
Infamteria merge înainte, zi și 


noapte și doarme între focurile 
inamicului. N'o vede nimeni, 
Merge printre gloanţe ca  șo- 
pârla. 

Dar în urma ei, crucile se ri- 
dică pe margini de drum, slăvind 
moartea eroică. 

Trecătorule, opreșşte-ți puţin 
ochii pe crucea aibă, 
Acolo doarme un 

Onoarea Pa!riei. 

Voiumul „La porţile  Odessei” 
cuprinde şi câteva evocări ds 0- 
fiţeri infanterişti eroi:  Locote- 
nentul colonel Ion Trofin, căpi- 
tanul George Neamţu şi căp-ta- 
nul lonescu Anion. l-au fost 
buni camarazi de arme și de i- 
dealuri. De aceea şi portretizarea 
lor, îr, cadrul luptelor în care 
au căzut, es'e făcută cu pensiul 
inimei, nu numai al meşteșugu- 
lui. 

Sa vede în fiec:re rând, în fia- 
cae cută sufietească a Eroilizr, 
în fiecare întâmpiare, în ficcare 
gând tr mes înapoi spre cei ră- 
maşi acasă, simţirea atât de a- 
dânc camaraderească a ostaşu- 
lui şi scriitorului Corneliu Pa- 
nescu. 

Pentru el, ca şi pentru cei cari 
vor citi „Lia porţile Odessei” cei 
trei ero:, simbolul celor mulţi, 
celor viteji, rămaşi pe câmpia 
Ucrainei, nu sunt morţi. 

De aceea, cartea d-lui Corne- 
liu Penescu constitue un mare 
aport adus literaturii noastre e- 
roice. 


infanterist. 





O scrisoare 


a Mareşalului Mannerheim 
către un scriitor român 


poporului prieten și aliat: 
„Foarte mişcat de amabila 
„atemțiune, vă trimet căldu- 
„roase mulțumiri, felicitân- 
„du-vă pentru trumoasa 
„dumneavoastră ispravă de 
„traducător care e menită să 
„strângă şi mai mult legătu- 
„Zile finiando-române“, 
MANNERHEIM" 


e 


CARNET DE RAZBOI 


Atacul care are loc la 5 dimineaţa după incursi- 
unea sondă din noaptea trecută, reuşeşte câşti- 
gul unui avans de 5 kiiometri. Avansul insă, nu-l 
caștigam decat după ce toate tentativele dusperă- 
Tii Tuse, cad. Inspirația sovietică in găsirea so.u- 
țior ae extresna, deşi ridiculă uneori, nu se epui- 
zează aşa uşor. Astăzi ea a mers până la parodia 
vicienie consumată a calului troian, cedandu-ne 
cu o uşurinjă ae strategie puerilă, un colhoz şi o 
cia.e mare ce tan care prin pozița ior constituiau 
două obiective avaniagioase. Ruşii se înşeală insă 
căci no şium legenaa „timeo banaos ut aona 1€- 
rentes”, aşa că nu ne aventurăm decat cu pruden- 
ță şi către co.hoz şi către cla:e. Și peste puțin, ne 
convingem ca pruaenţa nu ne-a 10st tăra teme:u. 
Huşu ue azi nu ma. sunt doar ruşii războiusuu de 
eri. Acum ei uzează de toate manoperile şi de 
toate aerivateie, care, de cele ma muite or, nu 
respecţă așa zisa luptă dreaptă romanească. 

be astă dată, scontand bine ințeies intr'un efect 
de panică, sau vărăt peste tot in ciaa de tan şi 
de ac. incep să tragă in toate direcție, de indată 
ce inaintarea noastră le deveni amenințătoare. 
Eroismui acesta „in extremis', nu ţine insa mult. 
Câţiva voluntari de ai noștri reuşesc să se stre- 
coare pană ia ciaie să-i aea îoc, La așa ceva nu 
s'au aș.eptat poate, rușii. De aceia se văd incol- 
țiți şi inşelaţi in această „mise en scene“, ca ursul 
din povestea cu pescuitul, ghiața și coada. Și 
atunci nu le mai rămâne altceva, decât să ne ofere 
un spectacol de disperată pantonimă : încercând 
să-şi salveze cel puțin viaţa dacă restul ]-au pier- 
dut, pentru a-şi creia o cuirasă aproximativă și 
pentru a fi mai puţin văzuţi, fug cu snopi de grâu 
în spate, Atunci când trecem prin poziţiile lor, 
dăm de arme părăsite, căști, măşti și morţi. In îu- 
gă au azvârlit totul. Unii morţi totuși, mai au în- 
că lângă ei snopul cu grâu, 

La traversarea unei pădurici, întâlnim un con- 
voi de prizonieri şi o targă cu un rănit. Mă apropii 
de targă și de abia recunosc rănitul.. E elevul plt. 
F. V. Acoperit cu o foaie de cort însângerată şi 
galben cum numai morţi pot fi, are măna stângă 
ruptă iar dela dreapta stâșiată palma. Cu atât mai 
mult mă miră şi mă sperie zambetul lui uscat 
care-i însoţeşte cuvintele de o banalitate tristă: 
„ă la guerre comme ă la guerre“. Il încurajez pe 
cât pot, deşi îmi dau seama cât de inutile imi sunt 
cuvintele şi targa pornește mai departe spre pos- 
tul de prim ajutor. 

La ora 6 dimineaţa un grup de 7 avioane de re- 
cunoaștere sovietice, sondează şi mitraliază spa- 
tele nostru, Antiaeriana noastră, după o luptă 
scurtă doboară două și le înlătură pe celelaite. 
Unul din aparate n'a căzut prea departe de noi, 
Din poziţia noastră am putut urmări lupta ca la 
un meeting. Inainte de a cădea, avionul atins sa 
ridicat vertical ca pentru numele tatălui, după 
care a căzut vertiginos. L-am văzut și stărimat la 
pământ. Un avion doborit nu e un spectacol re- 
comandabil cenesteziei noastre. 

De fapt, pentru noi nici nu e timp de spectacol. 
Căci lupta e mai puţin în aer şi mai mult pe pă- 
mânt. Uneori schimburile de focuri sunt atât de 
rare, că sunt trase numai pentru a se marca o 
prezență. Alteori se trage pentru studiu și lovi- 
turile amintesc doi dueuşti moderni care trag în 
sus. Astăzi însă, când am descoperit poziţia și ali- 
niamentul inamic, tragem așa tel, că orice iniţia- 
tivă inamică e condamnată, Dela observator văd 
cum ruşii stau aplecați la pământ fără să mai 
facă vre-o mișcare. Sgomotul asurzitor al lovitu- 
rilor îi cuică ca altădată tunetele pe păzitorii lui 
isus, când Fiul Domnului învia. Aidoma, păzito- 
rii de acum ai răstignirii lui Isus, fac la fei și tot 
ca tunci, tunetele de acum sunt ale unei învieri. 

Seara, la vre-o două ore după asiinţit încep și 
escapadele și investigaţiile aviației noastre. E un 
grup de 9 aparate pe care în zadar încearcă să le 
oprească proectoarele şi antiaeriana sovietică. Fee- 
ria pe care ne-o oferă apărarea aeriană sovietică, 
e un spectacol de kermessă. Trena colorată a an- 
tiaerianei ruse urmăreşte neputincioasă aparatele 


noastre. Căci ele se strecoară printre nori și pe 


sub nori, la fel lui Ulysse, care ridiculiza setea 
de răzbunare a ciclopului, strecurându-se din peş- 
teră, agăţat de lâna protectoare a unei oi. 

O ceaţă deasă, conciliantă, impune astăzi, cel pu= 
țin pentru o bucată de timp, un armistițiu obli- 
gatoriu. Profităm de ea pentru a ne astâmpăra 
setea cu ceva pepeni din bostana care e lângă 
noi, In mijlocul bostanei, câteva vite pasc im- 
pasibile ca în timpuri normale. Indiferența lor 
faţă de moarte poate fi luată ca o lecţie pentru 
oameni. De altfel chiar și noi oamenii am început 
să avem un fel de nepăsare budistă pentru moar- 
te. Ea nu mai impresionează în nici un caz ca în 
timp de pace. Atunci un mort anonim chiar, îm- 
prăștia o atmosferă de desnodământ aproape cos- 
mic. Simţeam parcă prin moartea fie și a unui 
anonim, că echilibrul și armonia universului au 
fost rupte. Acum însă, vedem atâţia morți și to- 
tuşi nu mai suntem încercaţi nici pe departe de 
regretele metafizice de altă dată. Vrând, nevrând, 
moartea în războiu e un fapt divers pe care abia 
dacă îl mai observăm, 


€ 








„„Un frumos răsărit de soare și un apus de 
lună, Unele din multele pe care le-am văzut şi le 
vedem mereu, Dacă Fanii al lui Rousseau ar fi aci, 
luptător, şi-ar da seama, aşa cum ar îi vrut Kous- 
seau, că pământul se învârteşte. Dar mai impre- 
sionant de cât soarele sunt astăzi norii cari, în 
otimpismul lor seamănă de muute ori cu norii pic- 
taţi pe cupolele bisericilor. ţi vine să crezi atunci 
că ei sunt singurul lucru ortodox care a mai ră- 
mas in țara asta în care cerul e așa de aproape, 
iar Dumnezeu așa de îndepărtat. 

După amiază primim corespondenţă. Mai îie- 
care are o carte poştală sau char ma: multe, Lec- 
tura lor se tace cu un ceremonial deosebit. Nimen: 
nu citește decât pe înde.ete, tilând fiecare cu- 
vânt ca o carte la jocul de cărţi. Bucuria lecturii e 
astfei mărită. De altfel bucuria e oricum, mare. 
Căci a primi în stepa asta inditerentă o carte poş- 
tală, e o bucurie care nu seamână decât cu bucu- 
Tla unei caravane în pustiu, care dă instarşit de o 
oază, Acest lucru nu-l putem aprecia decat nol, 
cei de aci: o carte poştală prezintă în situaţia 
noastră, mai mult de cât cine ştie ce literatură 
premiată cu Nobel. 

Seara pe la ora 8, antiaeriana rusă trimite sute 
de porectile în spre un grup de aparate amice, 
care reuşesc totuşi să se strecoare printr'un baraj 
de proectile colorate ca nişte alviţe. 

Mai târziu; se vede lumină mare în spre Odessa. 
Nu mar mira dacă ruşii ar distruge Odessa, după 
cum nu mă miră nici distrugerea celor mai tru- 
moase oraşe ale lor, Ce contează doară, la ei, ştiu 
tu ce oraș, când n'a contat un Dumnezeu! N'a in- 
stigat o voce din popor care sa numit Bakunin : 
„trebue să distrugem fără a ne gândi la creaţie; 
a creia nu e treaba noastră“. De iapt nici nu era 
nevoe de această invitaţie atât de puţin edilitară 
pentru a se atenta la armonia lumii întregi. Ruşii 
au simţit şi au realizat totdeauna ceeace Bakunin 
doar a spus. E o furie nihilistă care te face să vezi 
în toţi ruşii, niște obsedaţi ai stârşitului lumii. 

Deși dimineaţa peisagiul e brumat, peste zi ne 
înconjoară mai multe muşte decât în mijlocul ve- 
rii. Unele din ele, cele mai supărătoare, sunt verzi 
și multe cum numai lăcustele mai pot fi. Frumos 
şi cochet vopsite, ele sunţ frumoase ca şi ciuper- 
cile necomestibiie. Hrana lor e însă moartea, 1ar 
ostneala lor e s'o împrăștie cât mai mult. Sunt 


-mușştele frontului, muşte de cadavre, mușştele 


morţii... 

Astăzi înainte de amiază cele 8 avioane care ne 
patrulează sectorul s'au întâlniţ cu un şir lung de 
cocori care merg înspre sud întrun frumos un- 
ghiu ascuţit dela care s'au inspirat şi celeialte pa- 
seri metalice, 

In alte timpuri, plecarea cocorilor, ar fi predis- 
pus la melancolie. Acum însă nu e timpul pentru 
așa ceva. Totuşi plecarea lor ne spune că n'am 
înaintat numai în Ukraina ci şi în toamnă. Pentru 
noi e toț ceeace putem afla şi ști. Căci celelate 
impărțiri mai mici ale timpului au fost uitate. 
Așa, nimeni nu poate şti cu siguranţă în ce zi sun- 
tem şi nici nu suntem neconsolați că no știm. 
Calendarele au căzut în desuetudine, iar ziua 
Domnului e o zi ca oricare alta. 

După amiază, cam la vreo două ore, cerul își 
părăsește seninătatea de dimineaţă și nori groşi 
încep să danseze într'um dute-vino neîncetat, o 
rumbă ameţitoare. Până acum n'am mai văzut 
nori așa vagabonzi. Aleargă de co:io colo în toate 
direcţiile, in timp ce alții mai de sus îi privesc 
oiimpuc târă să se miște. Nervozitatea asta a no- 
rilor nu e în nici un caz de bun augur. lemerea 
ne e adeverită mai spre astințit, când incepe 
ploaia. Atunci trebue să ne adăpostim de bine de 
rău, într'un fel de cort, pe care l-am improvizat 
ieri. Oncum tot e mai bine în el decat afară. 
Ploaia însă n'o putem uita, căci ea cade deasupra 
noastră ca niște cuie într'o blană. O îi ea pioaia 
pentru pământul plugarilor o mană a lui Moise, 
dar pentru noi nu e decât reumatism. Noroc insă 
că inainte chiar de a se întuneca bine, norii îşi 
scuturaseră tot necazul. 

O ceaţă deasă, bine venită, ne îngădue să ne 
mișcăm mai în voie şi să ne spălăm. Ceaţa asta e 
un avertisment al toamnei dar și un semn că nu 
mai avem mult până la mare. Acelaş lucru ni-l 
confirmă de altfel și şase ruși care, profitând de 
ceaţă, se predau cu arme cu tot. Mai târziu, soa- 
Tele destramă însă ceața, încetul cu încetul. 
Atunci prizonierii ne indică pe teren linia rusă 
și duelul reîncepe. Cota 94 unde e organizată apă- 
rarea sovietică, e bătută metru cu metru. Răspund 
însă şi ruşii cu ceva tunuri care trebue să fie in- 
stalate undeva pe calea ferață, cu branduri şi 
uneori şi cu dum-dum. lar pe deasupra, ca duş- 
man comun avem şi noi şi rușii, muștele verzi. 
Sunt atâtea că dacă ar fi albine, am avea atâta 
miere că n'am mai avea nevoe de albine, Și așa 
se așează și pe mâini și pe față și peste tot, încât 
respir adânc ca să mă conving că n'am murit. De 
aceea, de altfel, cu tot vacarmul unui foc nimici- 
tor, nu le pot trece sub tăcere. 

Seara, spre marea mea mirare, aud în apropie- 
re, miorlăitul unei pisici. Trebue să fie refugiată 
din satul vecin. Când se apropie mai mult, o iau 
în adăpost sub ocrotirea mea. li dau puţină pâine, 
pe care o mănâncă deși e tare şi o las să se așeze 
unde vrea. Ca răsplată începe să toarcă. Și toarce 
şi toarce ca și când am fi la gura sobei şi ne-ar 
povesti bunica ceva din „O mie și una de nopţi“. 
E prima muzică, primele ritmuri pe care le aud 
de când am plecat pe front. Aş fi preferat totuşi 
un câine, deși el nu mi-ar fi putut oferi nici mo- 
notonia dulce a acestui solo imbietor. E bună însă 
şi o pisică, 

Târziu aţipesc în neașteptatul nani-nani al chi- 
riașei mele feline, însă mă trezeşte zvăpăiala 
şoarecilor care joacă peste tot pe unde sunt co- 
ceni. Pe unul îl simt pe lângă foaia de cort lângă 
ureche. Ne-am cam obişnuit cu ei. Mă miră indi- 
ferența pisicei la provocările adversarului here- 
ditar. Pe semne că va fi intervenit vre-un pact de 
neagresiune între cei doj beligeranți sau li s'a 
modificat povestea, căci așa nepăsătoare stă pisi: 
ca, încât mi-e teamă să nu-i facă ceva şoarecii, 

La ora 7 dimineaţa are loc un atac care ne adu= 
ce un avans de 4 km. Inaintând, dăm, pe lângă 


JIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL!“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 


= UNIVERSUL LITERAR 


de STELIAN TECUCIANU 


obișnuitele puşti, mnăști sau căști rusești, peste cai 
morţi sau numai răniți. E greu ca văzându-le, să 
nu compătimeşti aceste animale care nu știu nici 
teoria spaţiului vital, nici legea talionului şi care 
totuşi au de suferit ca și cei care le ştiu. 

La 3 km. de vechea noastră poziţie, dăm de un 
sat. Populaţia s'a ascuns toată de teama bombar- 
damentului, într'o hrubă imensă dela capul satu- 
lui. Asemeni adăposturi, spun locuitorii, se găsesc 
în toate satele din jurul Odessei și unele-s zăcute 
de pe timpul țariior. Sunt așa de solide şi de as- 
cunse sub pământ, că nici aviația nu le poate face 
ceva. 

In sat ne oprim până la fixarea dispozitivului. 
Profit de acest timp și intru într'o casă pe al că- 
rei perete e o mică placă de lemn pe care scrie în 
albastru „Bibliotecă'. Curios să şiu ce fel de 
cărţi pot fi într'o bibliotecă rusească, trec dintr'o 
cameră unde sunt numai hârtii, paie, jurnale, fo- 
tografii de Lenini, Stalini și câte şi mai câte, în- 
tr'altă cameră unde găsesc într'adevăr, asvârlite 
pe jos, numai cărţi. Aci rămân stupefiat. Căci văd 
atâtea studii asupra lui Lenin și mai ales Stalin 
câte nici nu vor fi poate scrise asupra lui Sha- 
kespeare. Unele din ele sunt destul de groase şi în 
două sau mai multe volume care depăşesc o mie de 
pagini. Mă întreb cu nedumenire ce se poate spune 
într'o mie de pagini, despre un Tutankamon încă 
în viaţă, le răsfoesc și îmi dau repede seama, că 
sunt pline de retorica umflată şi lipsită de consis- 
tență, care e nota de altfel a tuturor confecţiilor 
regimului. Se vede cât de colo, că aci ca și aiu- 
rea, totul e improvizat şi lipsit de orice simetrie 
şi durabilitate. Stalin n'a avut grije de altfel, să-şi 
facă durabile, nici cel puțin propriile lui statui. 
Aşa bunăoară, în fața bibliotecii a fost odată un 
Stalin care astăzi e decapitat. Operația trebue să 
fi fost foarte lesnicioasă, căci statuia e confecţio- 
nată din ceva asemănător molozului. Şi ca sta- 
tuia asta, sunt de sigur toate şi ca toate statuiele 
lui Stalin e tot ce s'a înfăptuit într'un sfert de se- 
col. Se poate spune de aceea, că Stalin şi regimul 
iona de el a căzut din cauza propriei lui sta- 





Cântec de [leagăn 


Pe front e-o tăcere de schit la vecerne, 
Răcoarea şi noaptea se lasă, se lasă... 
Prin găuri, în grâul ce foșnete cerne, 
Soldaţii visează porumbul de-acasă, 


E-un murmur de greeri din vremuri uitate, 
Se vede încolo un sat care arde, 

Zac morţii... zac morţii... un miros răzbate... 
Gem numai răniții purtaţi pe brancarde. 


Deodată un cântec... un cântec deodată... 
Și căștile-ascultă, ascultă ce spune... 
Duios dintr'o casă de brandturi mușceată, 
Un cântec de leagăn a prins să răsune. 


Prin inimi un zâmbet, un zumzet, un treagăn, 
O undă de taină de sufiete-i suptă. 

Ce caută oare un cântec de leagăn, 

Un cântec de leagăn, pe câmpul de luptă. 


Răsună, răsună cu tot adevărul, 
Alunecă ginzaș, plutind peste moarte. 
Şi grâul, ah grâul e 'ntocmai ca părul, 
Ca părul copiilor care-s departe. 


Soldaţii ascultă, visând în neştire, 
Visând în neștire c'un dor care sfarmă. 
Şi plini de mâhnire și plini de mâhnire, 
Obrajii se culcă pe paturi de armă. 


Poniatowka, 1941. 
GEORGE LESNEA 


Sa E a a ag RR a Pa a Pa a a EP 


Spre amiază ne instalăm în noua poziţie iar 
cam la vre-o oră două, tragem primele focuri. La 
această oră ne ajunge și bucătăria dar din păcate 
războiul n'are ore de minister. De abia după vre-o 
oră și ceva putem lua masa pe rând. Avem o to- 
cană de cartofi destul de reuşită. Slavă Domnu- 
lui! Se găsesc destui, sunt foarte buni și nu cer 
o osteneală prea mare. Când mă gândesc că Par- 
mantier a trebuit să-i introducă prin vicleșug în 
bucătăria Franţei și a Europei !... 

Azi ne-a veniţ corespondență. Eu am o carte 
poștală dela prietenul F. şi alta dela Z. Din altă 
parte, dela ai mei, nimic. Parcă ei ar fi pe front, 
nu eu. Nu că ar putea să-mi scrie cine ştie ce, că 
doar toate scrisorile tuturor sunt aceleași, dar 
câteva cuvinte primite din ţară sunt un semn că 
încă n'ai murit, Poate așa se și explică bucuria 
cu care fiecare își comentează cele câteva rânduri 
celorlalţi, chiar dacă nimeni nu-i dă ascultare. 

După amiază se abate pe la noi un câine mic de 
vânătoare care înebunit de atâtea lovituri se stre- 
coară parcă hoţește pe lângă noi, adulmecând sau 
visând poate vre-o bucată de pământ unde nu e 
războiu. Il prind, îl iau cu mine şi-i dau ceva de 
mâncare. Mă gândesc chiar să-l păstrez. El nu e 
deloc contra. Ba peste noapte îi devenim și eu şi 
decorul, așa de familiari, că se culcă aproape pe 
mine. Dimineaţa am însă surpriza să constat că 
oaspele meu vagabond, a profanat filantropis- 
mul ospitalităţii mele. Căci mă scol puţin udat. 
Oaspele meu patruped a crezut poate că sunt 
stâlp. 

Dimineaţa e tare frig. Cel puţin însă am satis- 
facţia că în acest fel s'a domolit sprinteneala muș- 
telor. Pentru mine cel puţin, ele deveniseră un 
pretext de obsesie aşa cum devenise frigul pentru 
Napoleon care, când era în Rusia, în coresponden- 
ţa cu împărăteasa Luiza, făcea întotdeauna în 
cele câteva cuvinte pe care i le trimetea, medita- 
ţii în jurul termometrului. Acum muştele stau 
atârnate peste tot în grămezi curioase, care dau 
impresia unui bizar tapet. 

Noaptea, pentrucă trebue să tragem și pentru 
că ni sa terminat gazul, încercăm benzină cu 





Mă IE 3 Pa 


Ii 
pi 


22 AUGUST 1942 === 





sare. Cum însă această combinaţie alhimică nu 
reușește întrebuințăm untdeiemn. Pus în teiinare, 
untde.emnul arde ca în niște candele atlate in 
slujba războiului. De acum putem ochi şi putem 
trage. 

Un atac reușit inainte chiar de timpul scontat, 
ne duce în aispozitivui TUȘIOr, Câjiva Kuomeiri. 
In fugă, rușii lasă pe vechea poziție, printre autele 
ȘI Cuuuile lor man. cu tutun maânuica. Le gasim 
toate pe lângă o movilă mare care, atât a tosi pă- 
tută ae noi, că seamană cu taa unm boinav de 
varsat. Inir'unul cin auaposturi dam peste Z ruși 
Car, ca și cand nianic nu Sar intampla, se scar- 
pină de zor. Când ne văd ridică ma.nite in sus. 
Unul din ei ridică doar o mană, iar cu cealaltă, 
continuă o luptă cu motive serioase, li dau arep- 
tate. Știu că păduchii au rolul lor hotântor in 
istoria războaielor. 

Intre timp se înserează. Asta însemnează pen- 
tru noi, riscul de a recunoaște şi ocupa poziţia, 
noaptea. Trebue insă s'o acum şi o facem. bar a 
doua zi, tragerile rușilor ne dovedesc că poziţia 
noastră e înir'un loc deschis, care poate ti vazut 
şi Supravegn:at. kacem atunci toate e.orturuce să 
ne p.asticizam cu mediul, prin camutiaj. Dar rușii 
nu se lasă inșeaţi. lragem şi noi dar trag şi ei. 
Din ferare nrui teieiomce nu ne-a fost rupt şi 
texetonui merge, Atunci primim consemnul sa in- 
cetăm deocamdată, orice mişcare. De acum tre- 
bue să tim ca vuipea din poveste. Trebue să dăm 
ruşilor impresia câ suntem morţi. Dar ruși nu 
sunt chiar ca țăranul din poveste şi trag mereu. 
Stăm cu toţii agăpostiţi in șanțuri. Un ostaș ci 
tește între o lovitură şi alta „Vasul Maicii Dom 
nului“, Şanţurue in care stăm sunt un tei de bărci 
de salvare. Stâm n ele ca puii sub c.oșcă, cum 
spune un ostaş. lar după tiecare lovitura, rdicâm 
capui şi strigam din şanţ în şanţ să atlăm dacă 
nu sa întâmplat ceva la cineva. Știm după șuerat 
când vin loviturile şi tot după şuerat ie apreciem 
disvanța. Cad multe pe lânga no! şi, stranşi intre 
pereții inguști ai şanţurilor, ne cutremurăm oda- 
tă cu pămantul ca şi cand noi am ti pămantui din 
jur. O lovitură de arti.erie grea cade numai la 3 
metri de noi. Am avut atunci senzația că a căzut 
char pe taluz. Din fericire a căzut numai aşa fel 
că ne putem scula. Ceilalţi, din celelalte şanţuri 
ne credeau morţi. Parcă ne proteja cineva. Usta- 
şul cu cărticica de rugăciune crede sigur că 
„Visul Maicii Domnului“, 

Clipele astea grele ţin până la 12,20 când ata- 
cul nostru amuţeşte focul rus. Atunci prot:tăm de 
moment şi ne suecurăm intr'o aită poziție, unde 
nu ne poate ghici așa ușor tirul sovietic. 

Această nouă poziţie e intr'o postată de pa- 
rumb. Aci a tost ma. inainte o puziie a iniauve= 
Tie, ruse, cu un post de comanua. avem atei de 
unae „ua materia. de adăpost, ke langă maer.al 
mai câm însă aci și peste o șapcă de coinisar, grâ- 
mez. de struguri staidiţi, paine, Cartuşe, sSuicie 
goale de coionie, două exemp.are din „Pravda“ 
din zece Septembrie şi bucăţi mari de ziar, cârora 
li se dăduse o întrebuințare de necrezut. Comi- 
sarii poporului atât se intundau în adaposturi, 
că-și improvizaseră closeteie în bucăţi de ziare. 
Genul lor de eroism |... 

Spre seară un camarad al meu se bucură de o 
plăcută surpriză. Primeşte un mic pachet cu 
manuși, manşete, flanele, câteva batoane de cio- 
colată şi vreo 250 grame bomboane cu calea şi 
lapte. Camaradul meu are profilul leit al zeului 
Mercur din cărţile de latină de liceu. Nu ştiu ce 
zeiţă anume i-a trimis pachetul în care a strecu- 
rat câteva nesperate dulciuri, dar invidiez satţis- 
facţia și bucuria camaradului meu. Cu atât mai 
mult cu cât de o lună eu n'am mai primit nici cel 
puţin veşti. Dar camaradul meu cu profil de 
Mercur nu mă uită. Gustăm împreună și apoi 
mâncăm și ciocolata și bomboanele care au parcă 
o du:ceaţă inedită. E desertul nostru pentru toate 
mesele pe care le-am luat sau nu, de câteva luni 
încoace, 

O manevră inspirată, de învăluire, a unui regi- 
ment de dorobanţi cu care conlucrăm, zădărni- 
ceşte rușilor orice rezistenţă. Dorobanţii strecu- 
rându-se pe lângă limanul Hagi-Bey, cad chiar 
în spatele rușilor. Un grup de cazemate sovietice 
rămân complet inutile. Și inutil și imposibil ră- 
mâne şi orice alt efort de rezistență. O parte din 
ruși se retrag iar o alta se predă, Li vedem cum 
trec pe lângă noi în convoaie mai mici sau mai 
mari. Sunt aceiași ruși, ruşii de pretutindeni. Vă- 
zându-i uneori bărboși și cu privirea pierdută în- 
tun veșnic nicăeri, cu aerul absent şi totuşi păti- 
maş, parcă ai în față o pagină din nihilismul şi 
predispoziția pentru neant a lui Gorki sau Cehov, 

Pe un alţ drum se văd cum se scurg spre noi 
şiruri de civili. In căruțele în care şi pe lângă care 
merg şi-au luaţ cu ei tot ce au putut din strictul 
necesar, pentru o gospodărie pe care vor înjghe- 
ba-o aiurea, Pe lângă căruţe merg vite, care ca 
şi cei ce le mână, trec fără să știe încotro. 

Sunt dezolante aceste convoae, rămăşiţe de 
gospodării, care îşi aleg totuși refugiul la noi și 
nu la ruși. lar pelerinajul lor fără adresă e încă 
şi mai trist. Pe semne că aceste triste convoae au 
văzut spre soare apune crucea pe care o va îi vă- 
zut şi Constantin cel Mare. Căci toți se îndreaptă 
spre locuri unde crucea e în drepturile ei câști- 
gate prin suferință, acum două mii de ani. 

Urmărindu-i cu privirea e greu să nai bunăta- 
tea părintelui din parabolă la reîntoarcerea fiu- 
lui rătăcitor... 


a a EEE it E d a a REC E EEE E EI N OBE a II ec Ă 
Taxa poştală plătită în numerar conforra aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939