Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0048

VAIVEPSUL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





ABONAMENTE: 


autorități şi instituţii 1098 lei 
de onoare : s00 . 
250 „ 








ultivând mereu şi risipind 
pretutindeni literatura și gân- 
direa care dizolvă toate certitudi- 
nile -omenești, evreii au făcut să 
se creată că arta şi filosofia nouă 
sunt numai acelea pe care ei le 


propulsau. Foarte rarele glasuri 
ale conștiinței mediteranene, de 
esență greco-latină, nu isbuteau 
să învingă conspirația spiritului 
iudaic.  Simţim astăzi tot mai 
trebuincioasă eliberarea din ju- 
gul acestui vis urit, care a fost 
domnia gândirii dizolvante, Lu- 
mea nouă se va clădi prin pos- 
tulatele creştine şi certitudinile 
eterne ale spiritului omenesc. 


ateliți ai marilor puteri în 

trecutul nostru furtunos, am 
oscilat când către Răsăritul slav, 
când către forța Bizanțului ocâr- 
muit de puterea turcească. Trep- 
tele eliberării noastre au fost pli- 
ne de suferința atâtor generații. 
Nu simțiți că începem să intrăm 
în faza cea mare u libertății şi a 
recunoașterii depline a marilor 
noastre însușiri? Istoria ne-a răs- 
bunat, Iar tinereţea şi vigoarea 
sufletului românesc s'au veriţi- 


cat cu prisosinţă, 

U n cântec de slavă al tă- 
riei şi energiei româneşti, 

contrapus unui trecut plin de 

păt'miri, va străbate literatu- 


ra de după războiul întregirii. 


și a] definitivei noastre afir- 
mări, pe toate planurile ma- 


teriale și sufleteşti. 
:! n biserica Sf. Nicolae Dom- 
nesc dela Curtea de Argeş, 
printre atâtea străvechi picturi, 
există o mare compoziţe, înfăţi- 
şând Adormirea Maicii Domnu- 
lui. De câte ori am avut prilejul 
so văd, m'am încredințat că nu 
este scenă din zugrăvelile noas- 
tre bisericeşti mai plină de duio= 
şie, de farmec şi de uman decât 








în reprezentarea trecerii către 
cele veșnice a Sfintei Fecioare. 
Iar la Curtea de Argeş avem un 
exemplu de autentică pictură bi- 
zantino-română, care aminteş:e 
frescele primitivilor italieni sau 
scenele din viața Sf. Francisc da- 
torite lui Giotto. 


!] ubesc sau urăsc”... Intre a- 
ceste două alternative nu poate 


să fie o cale de mijloc pentru 


marele creator. Cunoaşteţi doar 
glăsuirea Apocalipsei: „O, dacă ai 
fi rece sau fierbinte! Dar fiindcă 
ești căldicel, nici rece, nici fier- 
binte, am să te vărs din gura 
mea”. 


Adolescenţă ; imi aduc amin- 
te de-o gară pierdută în câmp, 
străjuită de doi sau trei brazi, 
undeva între Târgu-Mureș şi Si- 
ghișoara. O fată cu bluză albă 
stătea la geam şi, aşa, în goana 
maşinii, mi sa părut că o văd 
zâmibind. De-atunci m'am întâl- 
nit de zeci de ori cu fata asta, 
în toate gările pe toate drumu- 
rile. Sau poate mi sa părut nu- 
mai. Adolescenţă ; îmi aduc a- 
minte de-o gară pierdută în 
câmp... ete. etc... 


* 

Intro librărie plină de praf, din 
provincie, m'am întâlnit cu una 
din primele antologii de poezie 
română, alcătuită de poligraful 
uitat, 'Teohar Alexi. „Parnasul 
român” se cheamă acea culegere 
de versuri, în care am dat de E- 
minescu alături de Tăutu şi de 
alți „juni de viitor”. Glorie lite- 
rară a zilei, putem dormi liniș- 

A 198 

In sufletul meu, unde încă 
mai pot creşte crinii, așează-ţi 
toate cojile pe care le lepezi ; 
îţi dau voie! Sau: de ami- 
citia. 





„Lauda somnului“ 


Am văzut atât de mulţi oa- 
meni murind, și m'a înfiorat 
lipsa lor de resvonsabilitate 
în fața morţii. Căci trebue să 
ai o responsabilitate măcar 
faţă de sufletul tău. Nu este 
admis unui om, indiferent 
dacă moartea e legală sau nu, 
fortuită sau fatală, să suporte 
anularea lui celulară pentru 
un simplu capriciu al divini- 
tății. 

Cine a fost nebunul, care a 
spus că vieţile noastre sunt 
sortite reintrării în huma ge- 
ner:că? Nici copii nu mai pot 
crede în acel neverosimil pa- 
rad:s, 

Singuri doar nouă ne apar- 
ținem și această proprie po- 
sesiune ne însingurează atât 
de mult, că nu mai poate fi 
vorba decât de o supremă și 
triumfală intrare întrun me- 
diu absolut personal. Moartea 
unui om nu se adaugă altora, 
nu ajută la popularea sau 
multiplicarea  duhurilor. Ci 
înseamnă 0 reînchidere în 
spațiul de convulsii dela înce- 
put. Ori este prea dureroasă 
această resemnare în irealita.- 
tea de sus, ca să a:bă cineva 


curajul s'o primească lucid. pg 


Duhurile noastre n'au va - 
toare și nu-şi capătă simbolu' 
decât în corpuri. Nu ne el:be- 


răm de suflete, oricât de pă- 
cătoase și măcinate de mus- 


trări ar fi, ci şi mai mult ni 
le întunecăm. 

Nimeni până acum nu ne-a 
putut verifica dacă 'acolo e 
Lumină sau Seninătate. 

Am trăit odată halucinaţia 
unui spirit neod:hnit şi pen- 
tru prima dată am avut certi. 
tuă.nea spaimelor mele “de 
după moarte. 

Oare sfinţii n'au avut re- 
mușcări pentru moartea lor 
materială? In agonia lor, cu 
neputinţă să nu-și fi bleste- 
maţ destinul și să nu fi im- 
plorat puţin hohotul divini- 
tăți, care dispune! 

Aș vrea totuși să mor, cre- 


zând. că eu însu-mi am avutCELINE EMILIAN 


puterea să hohotese la moar- 
tea mea. Astfel pasiunea nu 
capătă valori luciferice, prin 
acest perfect dispreţ de lu- 
mea cealaltă, ci se absoarbe 
în altă dorință  într'adevăr 
unică: aceea de a crede că 
mă voiu întâlni în imensele 
grădini ale paradisului cu su- 
îletele lui Edgar Poâ sau Pla- 
ton, de pildă. Ca să-mi pot 
numai așa dimensiona volup- 
tățile cuforice şi să-mi con - 
îrunt Ideile în cea mai apro- 
piată lume a Umbrelor. 

Responsabilitatea, care to- 
tuși mi se impune, se ridică 
însă pe planul acelor false 
esențe întrezărite  aevea și 
amăgitor neaflate nicăiri, 

Asta nu mai înseamnă pa- 
s:une de moarte, ci pasiune de 
a reînvia în fiecare dimi- 
neaţă. Căci trebue să mărtu- 
risese un risc al metehnelor 
meie interioare: somnul meu 
de fiecare noapte  egalează 
morţii. : 


LAURENŢIU FULGA 










EMILIA SĂRĂȚEANU | 





REDACȚIA Și ADMINISTRATIA 
BUCUREȘTI | Str. Brezoianu 23-25 





PREȚUL 


TELEFON 3.30.10 





pa 


E (Sala „Universu!'”) 











Scrisoare deschisă 
d-lui Şerban Cioculesc 


Stimate Domnule Cioculescu, 


Vă adresez această seri- 
soare, cu ferma credinţă, că 
n'o veți aprecia, nici ca ino- 
portună și nici ca lipsită de 
orice eleganţă. De altfel, vă 
rog să fiți încredințat, că au- 
toru] ei nu vrea să tuibure, 
cu nimic, limpezimea aminti- 
rilor ce ne leagă și nici nu 
vrea să desgroape fapte, sare 
să sdruncine prestigiul dvs. 
critic. Spiritele noastre s'au 
întâlnit. de mai multe ori, în 
aceeași atmosferă de înţele- 
gere reciprocă, deși structu - 
rile ne erau diferite. Ştiţi 
foarte bine, că n'am nici gus- 
tul pamfleţului cu orice preţ, 
care v'ar putea face să vă în- 
doiţi de sinceritatea celor ce 
vă scriu. Vă rog, deci, să luaţi 
cuvintele mele drept nedume- 
riri şi — dacă veţi găsi de cu- 
viinţa — sâ-mi faceți: placerea 
unui răspuns. Fiecare din noi 
poate greşi. Și mai ales ştiind, 
Și UNUI Și aitul, câ ideile îşi 
au originara lor forță de ex- 
pansiune, greu de  înfrânat, 
când intră 'n joc tempera - 
mente şi structuri de cultură 
fatal diierite. 

Vă aduceţi aminte, că, 
acum un an, am ţinut o con- 
ferinţă la societatea „Priete- 
nij istoriei literare“. Confe - 
rința voia să pună problema 
posibilității criticei ca disei- 
plină autonomă şi să indize 
o soluție, pe baza faptului 
coexistenței în artist a tutu- 
ror valorilor, cu mult și in- 
fructuos talent analitic dite- 


rențiate de Kant şi de neo- 


kantienii ortodocși. Conclu - 
ziile la care ajungeam atunci 
au avut norocul de a fi discu- 
tate pe larg — aproape in- 
tr'o nouă conferință — de 
dvs. Zic: „am avut norocul“ 
— întru cât, cunoscut fiind 
laconismul inexplicabil al cri- 
ticilor asupra naturii artei 
lor, am putut să aud un cu- 
vânt autorizat şi să fiu mar- 
tor la un act de sinceritate 
publică până atunci destul de 
pudic reținut. Concluziilor 
mele asupra panimpresionis- 
mului criticei, deci, asupra 
neputinții de constituire a cri- 
ticei ca disciplină autonomă, 
strict estetic axată, — dvs. le 
negaţi îndreptăţirea, fixând, 
după luxoase imcursiuni tev- 
retice, increderea absolută în 


ceea ce numeaţi „esprit de fi- 
nesse“, ca apanaj al mento - 
rului critic. Concluziile la care 
ajungeam eu aveau o îunda- 
mentare teoretică, filosofică; 
ale dvs. — o intuiţie faptică,, 
introspectivă. Ale mele au ră- 
mas aceleaşi; ale dvs. vom ve- 
dea ce întorsătură au luat sau 
pot lua. 

Acestei mărturisiri făcute 
atunci, îi conexez o altă măr- 
turisire, pe care aţi făcut-o, 
după puțin timp. Nu mult 
după manifestarea reciprocă 
dela „Prietenii istoriei lite- 
rare“, mam hotărît a lua 
contact cu dvs. După cum 
știți, intenţionam publicarea 
a două studii: unul despre 
Arghezi; altul despre Rebrea- 
nu. V'am găsit în cancelaria 
„Seminarului Pedagogic“. Ci- 
teaţi, foarte atent, studiul 
proaspăt apărut al d-lui Pom- 
piliu Constantinescu despre 
Tudor Anghezi, marcând, cu 
asiduitate, pe margini şi în 
text „confuziile“ filosofice şi 
critice ale autorului. Fiind cu 
însumi versat în  termin0lo- 
gia filosofică, am discutat în- 
delung acele interminabile 
„confuzii“ și „erezii“, răstă- 
țtate maestos pe pagini în- 
tregi. Eraţi extrem de indig- 
nat şi de decepţionat, spu- 
nându-mi „că veţi scrie o te- 
cenzie „care, de altfel, a şi a- 
părut în „Curentul Literar“. 

Mărturisirilor menţionate, 
deşi orale, le-am acordat de- 
plină încredere, aşa cum se 
cuvine oricăror mărturisiri ale 
oamenilor ce sau arătat, ul- 
terior, a-şi avea curajul răs- 
punderii ideilor, pe deasupra 
eventualelor contingențe de 
timp. V'aţi ţinut dâvs. oare de 
principiul fineţii şi de promi- 
siunea din cancelaria institu- 
ţiei amintite? In legătură cu 
principiul fineţii: Da: în apli- 
caţia lui practică; Nu: in fun- 
daamentarea lui teoretică. Cât 
privește promisiunea, n'aţi 
ținut-o, decât în aparenţă. 
Dar, să vedem faptele. In ar- 
ticolul Critică şi  laicitate, 
prin care răspundeaţi d-lui 
Valentin Al. Georgescu, aţi 
fost, din nou, pus în situaţia 
de a defini criticul și critica, 
definindu-vă totodată pe dvs. 
înșivă ca apartenență  cri- 
tică. Iată, ce spuneaţi acolo: 
„Criticul laio e ţinut să profs- 


de CONSTANTIN CALOTĂ 


seze obiectivitatea, fiindu-i 
interzise proiectările narcisi- 
ste sau cristalizările, de tipul 
celei erotice, după formularea 
lui Stendhal. El este, in mă- 
sura în care se arată apt de 
receptivitate cât mai variată, 
interpretând cu egală, înţele- 
gere, scriitori deosebiți de 
propria lui structură, Creditul 
său e în funcţie de înțelegere; 
simţirea consonântă, așa nu- 
mita  Einfihlung duce... la 
simpatii de tip subiectiv; ne- 
exclusiv, criticul e dator să 
releve considerativ şi ceea ce 
nu se potriveşte cu propria lui 
structură, cu gusturile şi în- 
clinările lui intime. A fi laic 
pentru un critic înseamnă în- 
tâi a nu-şi face o religie din 
subiectivitatea sa“. Tot în 
acelaşi articol, vă fixaţi pozi- 
ţia în „apărarea autonomisi 
fenomenului estetic“. 

Citina şi reflectând asupra 
acestor afirmaţii precise şi 
neţinând seama de aluziile 
personale pe care le faceţi ca 
aplicaţie, îmi vin în minte, 
d-le Cioculescu, toemai nedu- 
meririle de care vă vorbean, 
la începutul acestei scrisori. 
Mă întreb pe rând: 

1. Cum se împacă „spiri- 
tul de fineţe“, ca structură şi 
instrument al criticului, cu 
„profesarea obiectivităţii“, im- 
dependentă de  „proectările 
narcisiste“? Dacă metoda cri- 
ticului este „înţelegerea“ (cu 
aceasta sunteţi adeptul, chiar 
al doctrinei de care vă te- 
meți) prin „spiritul de fineţe“, 
— atunci această „înţelegere“ 


nu se poate face decât strict BN 


nareisist. Fiecare va înţelege: 
conform felului său de a privi; 
conform: spiritului său mai 
mult sau mai puţin „fin“. Și 
cred că-mi veţi concede, d-le 
Cioculescu, afirmaţia consec- 
ventă, că acest spirit, oricât 
de fin, nu este exclusiv inte- 
lectual și pur, ci o imixtiume 
involuntară senzorial-emotivă 
de cel mai autentic specitic 
uman. Şi orice imixtiune de 
acest fel implică fatalitatea 
narcisismelor şi cristalizărilor. 
Unde-i posibilă atunci „pro- 
fesarea obiectivității“? E de 
dorit şi chiar am avea drep- 
tu] să cerem unui critice „da- 
toria de a releva considerativ 
și ceea ce nu se potriveşte cu 
propria sa structură“. Dar, 


(Urmare în pag. 3-a) 


APARE SĂPTĂMÂNAL 





5 LEI 


Biruința electorală a ideii 
naţional-socialiste în  Germa- 
via a provocat repercursiuni 
serioase în toate domeniile de 
vieață şi gândire ale poporu- 
lui celui de al treilea Reich 
Repercursiuni care sau dove- 
dit hotărîtoare în evoluția ce 
avea, firesc, să urmeze datei 
instaurării noului regim de 
guvernământ, ştiut fiind, că 
ideia  naţional-socialistă  cir- 
cumscrie deopotrivă în noţi- 
unea ei pe lângă normele de 
conduită ale individului şi co- 
lectivului în vieața cea de toa- 
te zilele în cadrul privat și. al 
Statului şi manifestările de 
ardin spiritual. 

Era de așteptat ca şi Literi- 
ior să li se deschidă drum nou. 
Ceea ce s'a şi întâmplat. 

Intradevăr, dela litera fixă 
şi rigidă a ştiinţei Dreptului-— 
totalmente revoluționat pen- 
pentru a putea fi pus în acord 
cu concepția statal-rasială «a 
Naţional Socialismului — şi 
până la bijuteria fină a ver- 
sului noua ideie se simte pre- 
zentă. 

A fost o vreme — imediat 
după  biruinţă — când s'au 
strâns în piețe cărțile jido- 
veşti şi li sau dat foc. Șin 
vremea aceea umanitariştii au 
protestat înspăimântați şi jic- 
niţi — dar ceea ce făceau 
nemții atunci iera ceva, într'a- 
devăr, revoluționar dar şi fi- 
resc, E; se lepădau de-o Lite- 
ratură altoită artificial (şi de 
aceea fără posibilitate de du- 
rată) pe poporul german şi-şi 
deschideau idrum nou pentru 
literile autentice ariene. 

Spectacolul de-o frumuseţe 
vară prin  înaltu-i simbol — 
odată văzut. — este iinposibi! 
de uitat. (lată, de ce, arderea 
de mai târziu prin diverse 
pieţi ale maculaturii jidoveşti 
din Sărindar, din acea vreme, 
nu mi sa mai părut de aceiaşi 
tărie ca a faptului petrecut cu 
puţini ani înainte în Germa- 
nia). 

Și pentrucă un Ștefan Zweig 
ori Emil Ludwig nau mai 
avut posibilitatea circulatorie 
anterioară acestei dăți—uma- 
nitariştii, au declarat  deca- 
denţa literaturii germane și 
mulți au şi crezut în astu. 

Se 'nşelau, însă, amarnic. 

Se 'nşelau fiindcă literatura 
yermană îşi deschidea încet 
dar masiv drum mou — aşa 
cum mai târziu maşina de răs- 
boiu germană avea să desfacă 
făgaş nou poporului: german. 

De altfel scriitorii mau de- 
venit atunci scriitori. 

Nu s'a întâmplat eroarea. 
ca, pe loc, luptătorii — minu- 
nate exemplare în activitatea 
lor specifică — să „devină“ 
scriitori şi să fie decretaţi ofi- 
cial astfel. 

Nu! — ei erau încă de ani 
de zile prezenţi în scrisul ger- 
man dar erau înăbușiţi de cu- 
cuta judaică. 

Un „Rudolf G. Binding era de 
mult cunoscut la data asta ca 
și Hans Carossa — autorul a- 
celei de neuitat cărţi: „Sfârși- 
tul doctorului  Buerger“, ori 
Paul Ernst, care deşi moare în 
ajunul  înscăunării  naţional- 
socialiste a însemnat pentru 
literatura germană un punct 
luminos. 


Dar dacă ei au început să se 
bucure de puterea circulatorie 


— iii A SE 


ANUL L e Nr. 48 
SAMBATA 22 Noembrie 1941 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


de EUGENIU V. HARALAMBIE 


lor ţară — dacă 
vorbelor lor a început să li 
descifreze simbolul  profetis- 
muiui — ei aveau să îndure, 
în ceeace privește străinătatea, 
soarta guvernului lui Adolf 
Hitler. La început, batjocura: 
zeflemeaua — apoi, ignorarea 
ca după asta să  isbucnească 
ura contra lor. Ura organizată 
de judaismul mondial. 

Timpul critic, însă a trecut. 

Lumea s'a trezit la realita- 
te. Lumea de pretutindeni. 

A luat cunoştinţă de extra- 
nrdinara ideie  național-socia- 
listă şi din acuzatorii de ieri 
astăzi foarte mulți îi sunt 
amici. 


în propria 





(Urmare în pag. 5) 





Literatură 
provincială 


Arta adevărată se presimte de 
la cele dintâi rânduri. Poţi să 
scrii șiruri de cărți, să ştii să 
povesteşii, aşa cum se poves- 
teşte în majoritatea volumelor 
apărute, dar să nu faci altceva 
decât literatură. Căci dela lite- 
ratură și până la arta cea mare, 
culmea este covârşitoare. 

Din nenumăratele lucrări care 
în fiecare lună se tipăresc în 
Italia, rareori surprindem cărți 
unde să vorbească arta cu liber- 
tățile ei vii. pe care Literatorul 
obişnuit nu şi le poate însuși. 

Am alături câteva din roma- 
nele şi colecţiile de nuvele, in 
afară, bineînţeles, de retipăririle 
clasicilor sau a acelora ce încep 
să treacă în rândul autorilor 
consacraţi. Dintre aceştia, tot mai 
stăruitor mă imbie ultimul o- 
man al lui Marino  Moreţti: 
Văduva Fioravanti, apărut la 
Mondadori, luna trecută. 

Ca şi adinioară, ispita trebue 
să aibă o deplină justificare. 
Când citeam astfel romanul „Cei 
curaţi la inimă”, mă apropiam 
definitiv de acest scriitor al vie- 
ţii provinciale, cum puțini are 
italia literară de astăzi. 

Marino Moretti are lumea, are 
universul său propriu, prin ur- 
mare din scrisul său isbucneşște 
în toată voia şi o artă proprie, 
pe care o simţi dela prima în- 
tâlnire cu o carte a sa. 

Imcepând cu poezia, ca şi alți 
confrați din țara sa, a trecut cu- 
rând la proză- 

Subiectele şi le-a cules a- 
proape totdeauna din mediul 
provincial. Provincia lui Mo- 
retti „il natio loco”, — este tris- 
tă, asemenea condiţiei întregei 
vieți omeneşti, când ai isbutit 
să-i descoperi ascunzişurile. Dar 
acolo, în provincie, tot se mai 
întâlnesc suflete curate, nemăs- 
gălite de caricatura civilizaţiei. 
In ritmul zilelor banale, plate, 
cenuşii, dintr'un târgușor sau 
chiar dintr'un sat, iată că se des- 
prinde o dramă puţin obişnuită. 

Deoparte, Jumea celor buni, 
înfăţişată de unul din eroii ro- 
manului (câteodată şi o pereche), 
de cealaltă parte conspirația ce- 
lor violenţi, vulgari, dușmănoşi. 

Dar pentrucă am pornit să 
vorbim de literatura lui Mo- 
retti (a scris până acum 20 vo- 
lume), deosebim şi un alt carac- 
ter de seamă al eroilor săi. Cu- 
loarea cenușie, apăsătoare, prin 
care zăreşti mișcându-se prota- 
goniştii din aceste volume, îm- 
prumută şi sufletelor o nuanţă 
asemănătoare, 

De aceea, liniile sufletești ale 
eroilor nu sunt prea accentuate. 
Aceşti eroi sunt, aşa cum în- 
suşi autorul a definit-o pe una 
din femeile romanelor sale, „nici 


frumoşi, nici urâţi“. 


Dar câtă bogăţie de limbaj se 
găseşte în ultimul roman, cu 
viaţă tot provincială, în Văduva 
Fioravanti ! Uneori socoteşti că 
ai auzit vorbindu-ţi în dialect 
pe cutare măcelar, pe cutare 
mahalagioaică, pentruca apoi să-ţi 
Gai seama că autorul a creiat un 
limbaj potrivit fiecărei persoane, 
fiecărui strat social din care a 
ieşit aceasta, 

Arta stăpâneşte astfel pe toate 
căile, cu atât mai mult pe ace- 
lea ale stilului fluid, limpede şi 
plin de viaţă 


C. N. NEGOIŢĂ 


Li 
E] 


€ 








Cronica dramatică 


TEATRUL NAȚIONAL : 
PATIMA ROȘIE — piesă în 3 
acte de Mihail Sorbul 


In cadrul avant-premierei pie- 
Sel „Patima Roşie'"-—ciudat sună 
calitatea de premieră atribuită 
unei piese care sa prezentat ae 
atâtea ori pe scena Teatrului Na- 
țional „— domnu! Mihail Sorbul 
se plângea, dacă putem spune 
Așa, de succesul dobânudiț ge a- 
ceastă dramă, succes care a fă- 
cut ca toate celeialţe piese ale 
sale să fie socotite bune, dar 
mai puţin bune ca „Fatima Ro- 
şie”. 

Dintra început trebue să apu- 
nem că publicul se înșală dacă 
il trece pe domnul Nibail Sorbul 
în rândul autorilor unei singure 
opere mari. 

Bine inţeles există şi la noi, 
ca în toate ţările de altfel, ase- 
menea autori. Mai ales romanul 
are un astfel de strălucit repre- 
zentant. 

Nu putem spune însă lucrul a- 
cesta despre domnul Dlibâil Sor- 
bul. Dânsul nu este omul care, 
li o anumită vârstă, să-şi fi scris 
opera de căpetenie, mâi tărziu 
neisbutind decât să trăiască in 
urma succesului dobândiţ de câ- 
teva personagii create  într'un 
moment de mare inspiraţie. 





MARIETA ANCA 


Domnul Mihali Sorbul este, mai 
„ales, un excelent meşteșugar, un 
autor care cunoaşte prea bine teh- 
Hica necesară construcției unei 
drame, aşa că piesa „Patima ro. 
şie” apare, cel puţin după păre- 
rea noastră, ca un momenţ foarte 
înteresat, în evoluția firească a 
dramaturgului, iar nu ca o cul- 
me la care autorul n'a mai putut 
pe urmă să ajungă. 

Mai mult chiar, socotim că i 
sar fi făcut un mai mare ser- 
viciu domnului Mihail Sorbul 
dacă i s'ar fi prezentat de astă 
dată o dramă mai puţin cuno- 
Scută dar la fel de bună, dacă 
nu chiar superioară „,Patimei 
Boșil”. 

Ne gândim, de-o pildă, la „De- 
rertorul” şi mai ales la acea ex- 
celentă piesă „Prăpastia”, pe 
care mai târziu domnul Sorbul a 
transtormat-o în roman sub tit- 
lu! de „Mângăerile Panterei”. 

Așa însă, cetăţenii văzând pe 
afişe numele domnului Sorbul ti- 
părit alături de acela al Putimei 
Roșii, pot uşor ajunge la con- 
cluzia care îi face atâta sâuge 
tău dramaturgului. 

Am fost curioşi să vedem dacă 
piesa domnului Sorbul. prezen- 
tată din nou pe scena Teatrului 
Naţional, îşi păstrează toată in- 
tensitatea dramatică remarcată 
de cei cari-au văzut piesa acum 
mai bine de douăzeci de ani. 

Ne-am temut chiar să nu se 
înregistreze un nou insucees de 
natura aceluia dobândit în ac- 
tuala stagiune de adapturea sce- 
nică a „Doamnei Bovarry” sat 
de cu totul neexplicabila prezen- 
tare a comediei lui Labiche: „Pă- 
tăria florențină”, 

Cu toată bucuria trebuie să re- 
cunoaştem că ne-am tușelat. 

Piesa a dobândiţ un frumos 
succes, fiind urmărită de spee- 
tatori cu acelaș interes cu care 
a fost privită şi de spectatorii de 
acum un sfert de veac. 

Sunt, bine înţeles, sn drama 
domnului Sorbul, unele scene 
cari, din pricina trecerci vremei. 
par oarecum neverosimile. 

Autorul dă, de-o pildă, prea 
mare importanță faptului că 'To- 
fana este studentă silitoare — 
fată cultă, deh! — acesta fiind 
chiar unui din motivele cari-l 
îndepărtează pe Rudi da ea 

Acum cână pe sălile facultăţi- 
lor întâlnim mai multe fuste ge 
cât pantaloni, tirada lui Sbilț, 
care ar fi de părere ca porţile u- 
niversității să fie închise pentru 
iete, apare oarecum deplasată, 

Domnul Sorbul na urmărit, 
în piesa sa, să prindă o genera- 
ţie, să caracterizeze o anumiiă 
epocă. 

Pe autor l-au  interesaț mai 
ales cele cinci personagii ale dra- 
mei sale: Tofana (mai ales To- 
fana), Şbil, Rudi, Crina şi Cu- 
striș, 


Pe aceeaz Tofană te acum 25 
de ani o putem întâini şi în 
viaţa de astăzi, bine inţeies ceva 
mai puţin pătrunsă de impur- 
tanța licenţei în litere pe care o 
va dobândi in curând. 

Şi tot aşa, pot fi întâlniți și 
astăzi un Sbiiţ, un Castriş, un 
Rudi, o Crină. 

lată pentru ce piesa s'a bucurat 
la reluare, de acelaş succes do- 
bândit acum 25 de ani. 

Personagiile domnului Sorbul 
continuă să trăiască pe scenă, 
făcându-i pe spectaiori să garti- 
cipe la micile şi marile lor îra- 
gedii. 

Trecând la distribuţia piesei, 
vom remarcă mai întâiu diversi- 
tatea comentariilor din  foyerul 
teatrului, în legătură cu jocul in- 
terpreţilor. 

Lucrul are o explicaţie foarte 
logică : Personagiile dramei dom- 
nului Sorbul nu sunt realizate 
pe o singură linie. In „Patima 
Roşie” nu intâlnim oameni defi- 
nitiv buni și oameni iremediabil 
răi. Mai întâiu de toate, întâl- 
nim n această piesă pameni, oa- 
meni pur şi simplu, încărcaţi ct 
toate calităţile şi defectele ome- 
neşti. 

Pentru spectatorii comozi, ace- 
ste acrobaţii scenice ale autoru- 
lui, aceste treceri rapide dela o 
stare sufletească a eroilor la alta 
par oarecum nefirești. Spectato- 
rul preferă să ştie dela început: 
Cutare personaj este simpatic, 
cutare este antipatic: 

Astiel de spectatori vor putea 
cu greu să participe la jocul 
unor interpreţi inteligenţi ai 
„Patimei roşii”. Ei și-au făcut, 
dela lectura piesei, o părere de- 
fimitivă despre eroii domnului 
Sorbul. Unii dintre ei au impre- 
sia că Tofana este o femee rea 
și vulgară. Aceștia vor părăsi 
teatrul, convinşi că doamna Ma- 
rieta Anca a prezentat o Tofana 
prea intelectualizată. Alţii, tre- 
când cu vederea rudenia ei cu 
Haralambie Shilţ şi lăsându-se 
păcăliţi de licența Tofanei, o vor 
socoti doar intelectuală. Aceştia 
îi vor reproşa doamnei Anca 
vulgarizarea personajului pe care 
Va interpretat. 

După părerea noastră, Tofana, 
în frântura de viaţă prezentată 
de autor, nu este nici studentă, 
nici nepoata hingherului MHara- 
lambie  Sbilţ. Este mai ales, 
femeea care iubeşte (ea are im- 
presia că îl iubeşte pe Rudi pen- 
trucă îl poate domină — iarăşi 
povestea studentei superioare — 
şi, în fond, pasiunea ei, împreu- 
nă cu gelozia, au fost iscate de 
pânglicuţele atârnate la mando- 
lina oarecim bărbierească a unui 
Rudi de acum douăzeci şi cinci 
de ani) şi care înţelege să-şi 
apere până la urmă această mare 
dragoste a ei. 

Pe această femee pasionată a 
isbutit s'a creeze în condiţii ex- 
celente, doamna Marieta Anca. 

Se prea poate ca maniera sa 
de jnterpretare să-i şi obosit pe 
unii dintre spectatori. Aceştia 
trebue să-i fie recunoscători in- 
terpretei care le-a dat ocazia 
să şi gândească pasţia, 

Insemnăm aici cu toată bucu- 
via a doua mare isbândă a dom- 
nului Băltăţeanu din această sta- 
giune : După Rudolf din „Doam- 
na Bovarry”, Șbilț din „Patima 
roşie”. 

Un Șbilț, astfel cum suntem 
convinşi că domnul Bumbeşti, nu 
l-a văzut, Un Sbilţ care apărea, 
pe semne doar în visele bune de 
până acum ale domnului Sorbul. 
Din acelaş rol interpretat până 
acum de Mihalescu, de Brezeanu 
sau de Calboreanu, domnul Băl- 
tățeanu a isbutit să scoată efecte 
nebănuite, prezentând un Sbiilţ- 
om, iar nu brută sau doar ratat, 
cum şi l-au închipuit unii. Is- 
bucnirea de durere din actul EI 
l-a făcut simpatic în ochii spec- 
tatorilor, iar durerea resemnată 
care putea fi bănuită în inter- 
pretarea din actu! III a domnului 
Băltăţeanu a făcut ca scena ofe- 
ririi revolverului să pară cât se 
poate de verosimilă. 

Domnul Aurel Munteanu, in- 
terpretul lui Rudi, influențaţ de 
o replică a acestuia din actul III, 
(atunci când Geclara că e o vic- 
timă în mâinile femeilor) ne-a 
prezentat un Rudi oarecum ble- 
guţ, iipsit de atributele cuceri- 
torului despre cari se face atâta 
caz în cursul piesei. Un personaj 
pe care Iancovescu îl ridicase pe 
plamul i, a fost trecut în umbră 
de acest nou interpret, 


In schimb domnui Emil Botta, 
cu mijloace destul de simple, a 
adus pe primul plan al atenţiei 
spectatorilor, rolul aproape alb 
al lui Castriş — cunosc oameni 
cari-au citit piesa şi cari nu-și 
mai aduceau aminţe de existen- 
ţa acestui personaj. 

Mai ales în actul II, domnul 
Botta a isbutit să-l prezinte pe 
Castris, astfel cum cred că nici 
autorul n'a sperat vreodată să-l 
vadă 

In rolul Crinei, a apărut o 
foarte țaientată debutantă : dom- 


nişoara Anca Sahighian, Dânsa 
p'are însă nimic comun cu acest 
rol. Am fi văzut-o, mai de grabă, 
interpretând rolul 'Tofanei  în- 
tun spectacol onest dat de ele- 
vii conservatorului. 





Director de scenă a fost dom- 
nui Bumbeșşti, Așa serie pe afiş. 
Domnul Bumbești a crezut, pe 
semne că acţiunea piesei se pe- 
trece în Olanda, țara în care nu 
se fură nimic. Aşă doar se expli- 
că prezenţa cuernlui cu paltoa- 
nele Tofanei şi ale lui  Castriș, 
instalat într'o săliță în care poa- 
te circula oricine, după pofta 
inimaei. 


TRAJAN LALESCU 





UNIVERSUL? LITERAR 


Dela linia dreaptă de vieață, 
pe care gq bat zilnic oamenii, se 
depărtează un ins, dezertând din 
rânduiala socială. Această dezer- 
tare poate să îmbrace dijerite 
forme și mai cu seamă două: 
prostia şi moartea. 

Noi privim şi ne manifestăm 
deosebit jaţă de aceste aouă mo- 
duri de dezeriare. Pentru prin 
luăm o atitudine de rus, de bat- 
jocură, pe când pe a doua o pri- 
vim cu milă, durere, suu chiar 
lacrimi. | 

Vasăzică aceste două dezertări 
dela rânduiala socială ne produc 
două sentimente diametral opu- 
se, chiar  antipodice: comicul 
(prostia) și tragicul (moartea). 

Moartea, prin însăși conținuiul 
notelor ei, este un moment serios 
în societate, Ca şi „jurul“ ei sunt 
finalizarea unei existențe; rezul- 
tatul unei lupte veșnice şi ne- 
egale, între om şi natura tot- 
deauna duşmană. 


Teatrul, în tendința de sinteti- 
zare și idealizare a vieții, a găsit 
mijlocul, destul de comod, de a 
realiza senzaţii tari, aducând 
moartea, ca act fizic, în scenă. 

Cea mai mare parte din tra- 
gedii, drame romantice și tragi- 
comediile teatrului modern, se 
sfârşesc cel puţin cu o moarte 
(fără să mai vorbim de „Ham- 
let“). Actorul, sau actorii desti- 
naţi să moară, trebue să ne pre- 
gătească treptat, pentru  aczst 
desnodământ, adică să-şi compu- 
nă rolul de tragedie, căutând di- 
ferite efecte, pentru a putea face 
la urmă pe spectatori să spună 
transportați și impresionați: 

» Vai, ce frumos şi nobil a 
murit X!* 

Cei cari au asistat ia ultimele 


clipe ale une! rude, prizten, sau 
cunoscut, ştiu cât de puțin este- 





ISA SA NN N N SN NA 








CINEMA TRIANON: „OPERETA 
FAKA NUME” 


Deși „reclama e sufletul co- 
merțului“, nu mă dumiresc dece 
s'a făcut atâta vâlvă şi sau pu- 
tut institui premii pentru găsi- 
rea titlului cel mai nimerit, unui 
film atât de slab ca această o- 
peretă fără nume. 

Subiectul, de-o naivitate aga- 
santă, are o serie de scenarii a 
căror explicaţie ar putea fi do- 
rul de a ieși din comun. Insă a- 
ceastă originalitate „masivă", nu 
prinde. 

Citez la întâmplare unul din 
fragmentele „tari“ ale filmului. 

„El“ și „Ea“, petrec la o ser- 
bare câmpenească. 

Din motivele cari vor fi vă- 
zute de cei cari au lăudabila in- 
tenție de a găsi un titlu filmu- 
lui, tinerii îndrăgustiți se re- 
fugiază în eternul parc, oprin- 
du-se, conform tradiției, pe mar- 
ginea lacului, la a cărui vedere, 
„EP” este tentut să se scalde, sub 
1azele lunei. -Argumentele adu- 
se de „Ea“ din punctul de ve- 
dere al lipsei costumelor de 
baie nefiind de actualitate, îl 
vedem pe eroul nostru bucurân- 
du-se de binefacerile unei par- 
tide de înnot. 

Tentată de temperatura apei, 
pe care o încearcă dealtfel cu 
degetele dela piciorul stâng, in- 
genua își lasă și ea vestmintele 





pe mal, făcând un plongeon, con- 
comitent cu focurile de artificii 
— cari sunt însă după câteva 
secunde eclipsate de o ploaie to- 
rențială, tot atât de puțin la lo- 
cul ei, ca şi cele povestite mai 
sus, 

Deşi în pericol de-a se înneca 
din cauza valurilor și-a ploii, 
după o rapidă demonstraţie de 
înmot, Inge ajunge la mal. Bine- 
înţeles, la câțiva metri de locul 
unde-şi lăsase rochia, pantofii, 
etc. etc. 

Luna e ascunsă între nori. Dis- 
tingem. totuși conturul unor pi- 
cioare frumoase, ce aleargă în 
ritmul ploii, și cari pot fi admi- 
rate în momentul când luna apa- 
re; nefericită această idee să 
faci baie 'n luna Mai, având în 
loc de costum de baie o umbre- 
lă, trimisă de destin... 

In scurt timp „Ea“ reapare 
îmbrăcată tot atât de impecabil 
ca înainte de-a începe potopul și 
acțiunea continuă, încercând să 
tindă spre verosimil, 

Cum jocul Mariei Jakobi ne 
este de mult cunoscut, n'am 
avut nici o decepție în ceeace 
o priveşte. 

Voiu fi însă ceva mai pruden- 
tă de acum încolo și nu mă voiu 
mai duce la filme cărora nu le 
poate fi găsit un nume nici de o- 
bișnuiții nași. 


ADRIANA NICOARA 





Moartea 


tic este acest „spectacol“, 

Agonia oricărei vietăți nu poa- 
te decât să-ţi producă milă şi 
compătimire. Figura unui muri- 
bund emană ultimele sforțări şi 
agățări disperate de vieață. 

Strâmbături, schime, svâcniri, 
ochi holbaţi, guri cari nu mat pnt 
articula „desigur că nu-ţi vor pro- 
duce niciodată o emoție estetică. 

Nu s'a văzut nici un muribund 
agățându-se cu mâinile de tablia 
patului şi debitând „patru pagini 
mari“: de text lirico-eroico-tragi- 
co-patetico-ete... plin de tirade şi 
figuri de stij ejtine, cari „te miş- 
că până la lacrimi“. 

Sunt, întradevăr, unii muri- 
bunzi lucizi, dar nici aceştia nu 
fac oratorie, ci îşi iau rămas bun 
dela cei care-i asistă, sau se im- 
pacă cu cei supăraţi. 

Desigur că şi „oamenii mari“ 
mor la fel. Inainte de-a fi „0a- 
meni mari“, sunt oameni; fac 
parte din rotiţele de angrena;) ale 
societăţii, nişte rotițe mai impor 
tante și perjecţionate totuşi plăs- 
muite din acelaş aluat ca și ce- 
lelulte. 

Ei bine, în ultimele clipe, pe 
scenă, ale acestor „Oameni supe- 
riori“, asistăm lu niște pseuio- 





lecţii de morală, patriotism, uma- 
nism, emanate, de cele mai multe 
ori, sub formă de tirade în uer- 
suri, spuse cu gura strâmbă şi 
întovărăşite de svâcnituri și să- 
rituri, sub pretext că „așa mor 
eroii“, Lumea.aplaudă şi e emo- 
ționată, autoiul e declarat genial 
şi actorul talentat. 

Nu numai că asemenea scenă 
nu servește artei, ci poale chiar 
să  contribue la căderea unet 
piese bune. 

Merg astfel de spectacole pen- 
tru „masse“, să vadă cât sange 
rece are cutare voevod, în ulii- 
mele clipe, sau cum pedepseșie 
tatăl pe un ticălos care i-a de:o- 
norat fata și familia, ete... dar 
pentru alcătuirea unui spectacol 
de artă, nu. 

Dece suntem neapărat obligaţi 
să aducem moartea ca parte uc- 
tivă în scenă? 





Aceasiă rămăşiţă a teatrului 
romantic ar trebui să dispară. 
Tragedia grecească, dela care a.- 
vem, atâtea de învățat, ne rezolvă 
și aceustă problemă. 

in teatrul antic, moartea este 
povestită. Este un fapt auditi» şi 
nu unul vizual, cum a fost, spe- 
culat, fără un real folos, de teu- 
trul romantic și în parte de cel 
modern. 





PREISTORICE 





INVENTATORUL BAŢULUI DE CHIBRIT 
Inventatorul: Dac'aşi şti ce trebue să-i pun in vâri ca să se aprindă, aşi fi un om fericit! 


paote 








PA AD EDINCOLODE(R MDA 


in scenă 


De câte ori a fost imitat tea- 
tirul grecesc, spectacolul m'a avut 
decât de câştigat. 

Am văzut acum câțiva an, la 
teatrul „Regina Maria“, o dramă, 
jucată de d-na Lucia Sturza-Bu- 
tandra şi d. G. Storin. 

in actul 1 ni se înfățișa armo- 
nia unei case de om cumsecade. 
De cum s'a ridicat cortina pe ac- 
tul I1Î, ne-am dat seama că cmeva 
a murit şi acel cineva era per- 
sonajul interpretat de d. Storin. 

La ce-ar fi fost necesar să-l 
vedem pe d. Siorin sbătânau-se 
şi bolborosind ultimele dorinţi ale 
unui cap de familie, când exte- 
riorul şi mai ales sbuciumul su- 
fletesc al d-nei Bulandra ne-au 
lămurit pe deplin. Dar pentru 
asta trebue un autor talentat şi 
un actor bun. 

In „Oaspele nepofţitit“, drama 
de mare talent a lui Maurice 
Maeterlinck, nici nu vedem mă- 
car muribundul, totuşi, fiecare 
scenă este stăpânită de prezența 
morții şi intrarea actoruiui care 
anunță moartea, este aştepiată 
ca o certitudine. 

Dacă „Avram Iancu“, creaţia 
d-lui Lucian Blaga, ar fi încăput 
pe mâna unui fabricant de efecte 
patriotico-literare (gen Vasile A- 
lecsandri şi discipolii săi, de care 
e plină literatura de azi) ar fi 
însemnat un spectacol banal! şi 
nimic mai mat, dar bunul simţ 
estetic al d-lui Lucian Blaga, l-a 
ajutat să colaboreze cu mitul po- 
poran şi astfel, în loc ca Avram 
Iancu să moară în svârcoliri cân- 
tând „Deşteaptă-te Române“ sub 
ochii înlăcrimaţi ai spectatorilor, 
l-a trimis, după cum spune şi le- 
genda, în pădure să se facă pa- 





săre. Aşa, a reușit să atingă arta. 

In teatru moartea „reală! cu 
tot anturajul ei de fapte cari o 
preced şi o urmează, este foto- 
grafie; şi e cunoscută prăpastia 
dintre artă şi fotograţie; însă 
moartea „teatrală”, departe de-a 
fi artă, nu e nici măcar  foto- 
graţie. 


PĂTRAȘCU ION SARBUL 


22 Noembrie 1941 


i iii 
E aaa i 








FOX MOVIETONE 


—— 





după succesul „Papa se lustrueş- 
te” joacă o piesă originală: Păca- 
tul lui Năică” de Const. Colonaş. 


Ma 
(gr 
A 


6% pAcaa 
MIA APOSTOLESCU 


după ce şi-a dat de câteva ori 
demisia în ultima săptămână, s'a 
decis totuşi să joace în noul spec- 
tacol al d-lor Maican și 
Maximilian. 


Puiu 





FIFI HARAND 


„trece la revistă”. După trumo- 
sul succes din „Un băiat iubea o 
fată”, prezența sa întrun spec- 
tacol muzical este bine venită, 





CU PRILEJUL UNEI INYER- 
PRETARI LA  „.FILARMONI- 
CA”. — Este rară, în primele 
desfășurări ale nnei cariere de 
concerțist, prezenţa credincioasă, 
dealungul tuturor manifestărilor 
ce o compun, aflarea semnelor 
unor orientări estetice, unor 
principii artistice, unor directive 
de conduită muzicală, am spune, 
atât de accentuate şi de hotări- 
toare ca acelea mărturisite până 
astăzi, de pianista Silvia Şerbe- 
scu, în  decurşul concertelor 
d-sale. 

Din acest punct de vedere, 
poate că nici nu sar putea vorbi 
de progres în arta d-sale. Ar fi, 
întrun tel, o diminuare a acti- 
vităţii d-sale din trecut, care, ne 
amintim foarte precis, a avut, 
încă dela începuturile ei, pecetea 
aceloraşi mari calităţi, virtuţi ar- 
tistice, mai curând, pe care Je 
pune în evidenţă şi astăzi. 

Totuşi, Silvia Şerbesce şi-a 
păstrat, în afara bineînțeles a 
problemelor de pură măestrie in- 
strumentală, a căror aprofunda- 
re și rezolvare tot mai extinse 
înseamnă şi evoluţie, posibilităţi 
de înaintare pe calea realizărilor 
interpretative prin însuşi modul 
în care a înţeles să-şi formeze 
repertoriul. 

Asistăm, nu arareori, ia apari- 
ţii concertistice de debut, în care 
Bach, Mozart, Beethoven, Schu- 
mana, Brahms, sunt atacați piep- 
tiș, cu degetele încă tresărinde de 
muncile școlare ale claviaturei, 
cu glasul magistrului încă pre- 
zent în mintea abia trezită la 
căutarea unui drum propriu, în 
timp ce pe o temelie încă fra- 


gilă, temerarul tânăr încearcă să 


zidească neașteptate palate. 

Asistăm la alte forme aie gră- 
birei tinerești uneori nu numai 
tinereşti, a concertistului, astfel 
numit pen:rucă dă concerte, iar 
nu totdeauna pentru că le dă 
cum se cuvine, care sunt înşi- 
ruirea precipitată a zeci de opere 
în repertoriu, a angajării, pe ne- 
răsufiate, la tot telul de răspun- 
deri muzicale. 

Cu timpul, unii din cei care 
îşi asumă riscurile unor astfel de 
procedări, îşi dau seamă de cro- 


rile lor, dar de cele mai multe 
ori, e prea târziu. 

Silvia Şerbescu a fost, prin ad- 
mirabila seriozitate a judecății ei 
artistice, întotdeauna departe de 
primejdii de felul celor trecute 


în revistă. Această  concertistă, 
care încă dela primele ei afir- 
mări s'a situat pe primul plan aj) 
artei româneşti a pianului, a în- 
ţeles totuşi să scruteze indelung 
fiecare compozi;ie însemnată că- 
tre care s'a indreptat şi să-şi clă- 
dească bazele de statornicire ale 
talentului său cu o luare aminte, 


un spirit critic, o onestitate ar- 
tistică, excepţionale: A pus la în- 
cercare marile mijloace ale teh- 
nicei de forţă, de bravură, de 
strălucire, cu concertele de Liszt, 
De mare expansiune dinamică şi 
patetic accent dramatic, cu con- 
certul de Rachman:noff. De in- 
vocare a învăluirilor vii și calde 
de ritmuri şi culori, a reinoitei 
virtuozităţi a pianului modern, 
cu „Nopțile în grădinile Spaniei” 
a lui Manuel de Falla, a iscodi- 
rilor complicate şi îndrăsneţe ale 
muzicei dornice de noi cuceriri 
în lumea polifonisă, cu concer- 
tul lui Prokofieii. 

A aprofundat întotdeauna. Şi-a 
oţelit, și-a amplificat, și-a pus la 
încercare stăpânirea pianului. 
arta e a-l face câţ mai desăvâr- 
şit mijlocitor. 

Şi acum a privit în față, cu 
conştiinţa deplină a tot ceea ce 
poate cuprinde această hotărire, 
un concert de Beethoven. 

Primul pe care îl interpretea- 
ză, Primul care a putut răsfrân- 
ge tot ceea ce această artistă a 
clădit până astăzi, a desvoltat,.a 
limpezit, în urmărirea unos ţe- 
luri muzicate care califică dela 
sine valoarea şi talentul. 

Concertul în mibemol, pe care 
l-a interpretat la „Filarmonica”, 
sub bagheta maestrului George- 
scu, fixează de accea un moment 
însemnat în cariera eminentei 
pianiste românce, în acelaş timp, 
punctul de plecare către cuceri- 
ea culmilor literaturei p:anului, 
pentru care este, cu adevărat, 
pregătită. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


„22 Noembrie 194] 





Giovanni Papini 





O vizită la Len:n 


M'arm sbătut aproape o lună, 
dar în sfârşit am isbutit. Ve- 
nisem în Rusia numai pentru 
a cunoaște pe acest om şi nu 
voiam să plec înainte de a-l 
fi auzit vorbind. Cred că este, 
în felul ]ui, unui dintre cei trei 
sau patru contemporani, care 
merită să fie ascultați. Ca să 
ajung până la el, ma costat 
aproape douăzeci de mii de 
dolari — cadouri la nevestele 
comisarilor, bacşișuri soldaţi- 
lor roşii, daruri pentru orfe= 
linate — dar nu-mi pare rău 
de ei. 

Se spunea că Vladimir Ilich 
e bodnav, obosit şi că nu poate 
primi pe nimeni, afară de in- 
timi. Nu mai stă la Moscova, ci 
întrun sat apropiat, într'o 
veche vilă boerească, cu obiş- 
nuitul peristil de coloane albe 
la intrare, Vineri seara, ulti- 
mele dificultăţi fură înlăturate 
și telefonul mă  înștiinţă că 
eram așteptat pentru Dumine- 
că. Ii spuseseră lui Lenin că 
banii mei ar putea ajuta la 
începuturile greoae ale NEP-ei 
și consimțise să mă vadă, 

M'a primit soţia o femee 
grasă şi tăcută, care se uită la 
mine cum se uită infirmierele 
la un boinav nou, internat în 
spital. Pe Lenin l-am găsit 
într'o mică verandă, aşezat la 
o masă mare, plină de coale de 
desemn. Mi-a făcut impresia 
unui condamnat, căruia i se 
îngădue să se amuze cu ni- 
micuri în ultimele ceasuri ale 
vieţii. 

Cunoscuta figură mongolică 
părea de caș vechiu şi uscat: 
uscat și totuşi moale. Ţeasta, 
printre buzele murdare, lăsa să 
se vadă șirul stâng de dinţi. 
Craniul mare şi chel dădea im- 
presia unei cutii barbare, scoa- 
să din osul frontal al vreunei 
fosile mansiruoase. Doi ochi 
vicleni şi iscoditori de vulpe 
se ascundeau sub pleoapele în- 
sângerate, Mâinile se jucau cu 
un creion de argint: vedeai că 
fuseseră groase şi puternice 
mâini de ţăran, dar acum, 
descărnate, prevesteau moar- 
tea. N'am să pot uita niciodată 
urechile de fildeș, alterat, în- 
tinse în afară, ca pentru a 
prinde ultimele sunete ale lu- 
mii, înainte de marea tăcere. 

In primele minute, convor- 
birea fu destul de  penibilă. 
Lenin căuta să mă cântărească, 
însă cu un aer distrat, ca şi 
cum şi-ar fi îndeplinit o da- 
torie, care nu-i mai dădea a- 
iâta  ghes. Inaintea acelei 
măști de pergament. obosite, 
nu mai găseam curajul de a 
pune întrebările, pentru care 
venisem. Ingânai, la întâm- 
plare, un compliment pentru 
marea operă realizată de el în 
Rusia. Fața-i vestejită se um- 
plu, atunci de cute spectrale, 
care voiau să fie surâs sarcas- 
tic, 

—— „Dar era gata totul, ex- 
clamă Lenin, cu vervă neaş- 
teptată şi aproape crudă,—era 
gata totul, înainte de a veni 
noi! Străinii şi imbecilii cred 
că s'a creat ceva nou aici. Gre- 
șală de burghezi orbi. Bolşe- 
vicii nu au făcut decât să a- 
dopte, desvoltându-l, regimul 
instaurat de țari, singurul care 
se potriveşte poporului rus. Nu 
se pot conduce o sută de mili- 
oane de brute, fără ciomag; 
spioni, poliție secretă, teroare, 
spânzurătoare, tribunale mili- 
tare, ocnă şi torturi. Am schim- 
bat doar clasa, care-şi baza 
egemonia pe acest sistem. Erau 
şaizeci de mnii de nobili şi poa- 
te patruzeci de mii mari biuro- 
crați — în total o sută de mii 
de persoane. Astăzi sunt, a- 
proximativ, două milioane de 
proletari şi de comuniști. Este 
un progres, un mare progres, 
fiindcă priwilegiaţii sunt de 
zece ori mai numeroşi, dar 
nouăzeci și opt la sută din 
populaţie nu a câștigat, în 
schimb, cine știe ce. Fiţi sigur 
că nu a câșigat nimic, și e toc- 
mai ce trebue, ceea ce doresc 
şi, de altfel, ceea ce e absolut 
inevitabi)”, 

Și Lenin începu să râdă în 
surdină, ca negustorul care, 
după te a tras pe sfoară pe ci- 
neva. se uită satisfăcut după 
muşșteriul păcălit: 

— „Dar atunci  mormăii, 
Marx și progresul şi celelalte?” 

Lenin ună privi cu un aer de 
mare uimire. 

— „Fiindcă sunteți străin și 
om de vază reîncepu dum- 
neavoastră vă putem spume to- 
tul. Nimeni nu vă va crede. 
Dar amintiţi-vă că Marx însuşi 
ne-a arătat valoarea pur in- 
strumentală şi fictivă a teorii- 
lor. În starea, în care se gă- 
seau Rusia şi Europa, a trebuit 
să mă servesc de ideologia co- 
munisiă, pentru a ajunge la 
adevăratul meu scop. In alte 
țări şi în alte timpuri, m'aş fi 
servit de alta. Marx nu era 
decât un evreu burghez, căţă- 
rat pe statistici englezeşti și, 
in taină, admirator al indus- 


trialismului fi lipsea simţul 
barbariei şi de aceea era abia 
o treime de om. Un creer în- 
dopat de bere și de hegelia- 
nism, pe care prietenul Engels 
îl injecta cu câte o idee genia- 
1ă. Revoluţia rusă e o desmin- 
țire perfectă a profețiilor lui 
Marx, Comunismul a învins 
tocmai acolo, unde pu era a- 
proape deloc burghezie, 
„Oamenii, domnule Gog, sunt 
sălbatici fricoşi, care trebuie 
să fie conduşi de un sălbatic 
fără scrupule, cum sunt eu. 
Restul, — fiecăreală, literatu- 
ră, filosofie şi alte nerozii de 
soiul ăsta. Şi cum sălbaticii 
seamănă cu delicvenţii, idealul 
suprem al oricărui guvern tre- 
bue să fie acela de a-și trans- 
forma ţara într'un fel de tem- 
niță.  Vechia catorgă țaristă 
este ultima expresie a înţelep- 
ciunii politice. Dacă te gân- 
dești bine, viaţa de penitenciar 
este cea mai potriviţă pentru 
mijlocia oamenilor. Ne mai 
fiind liberi, sunt, totdeodată, 
scutiţi de riscurile şi necazu= 
rile responsabilităţii și în con- 
diții de a nu mai putea face 
rău. Indată ce un om intră în 


Carceră, trebue neapărat să 
ducă o viaţă de inocent. Pe 
deasupra, nu mai are nici 
gânduri, nici preocupări, fiind- 
câ e cine să gândească şi să 
comande pentru el: lucrează cu 
trupul, dar spiritul se odihneş- 
te. Și știe că în fiecare zi o 
să aibă de mâncare și unde să 
doarmă, chiar dacă nu mun- 
ceşte, chiar dacă e bolnav, fără 
să se sbată ca ceilalţi, liberi, 
pentru a-şi procura o pâine 
în fiecare dimineaţă şi un cul- 
cuş în fiecare seară. Visul meu 
e să transform Rusia înir'un 
imens penitenciar, — şi să nu 
vă închipuiţi că o spun din 
egoism, fiindcă întrun astiel 
de sistem cei mai robi şi mai 
sacrificați sunt tocmai şefii 
ocnei şi temniceril. 

Lenin tăcu brusc și începu să 
privească atent up desemn, pe 


care-l avea dinainte. Reprezen- . 


ta, îmi pare, un palat înalt ca 
un turn cu nenumărate fe- 
restre rotunde. iîndrăsnii să 
pun una din întrebările mele: 

„Dar țăranii?” 

„Urăsc țăranii, răspunse Vla- 
dimir llich, cu o strâmbătură 
de desgust, urăsc mugik-ul 
idealizat de Turghenieff, un 
ramolit occidental, şi de Tol- 
stoi, un faun ipocrit și conver- 
tit. Țăranii reprezintă tut ceea 
ce eu detest: trecut, credinţă, 
erezii şi manii religioase, lu- 
cru manual, Ii tolerez și mă 
port frumos cu ei, dar îi urăsc, 
Aş vrea să-i văd dispărând pe 
toţi, până la unul. Un electri- 
cian valorează pentru mine: 
cât o sută de mii de ţărani. 

Când vom ajunge, cum sper, 
să trăim cu alimentele produ- 
se de maşini, în câteva minu- 
te, în uzinele noastre chimice; 
vom putea să masacrăm pros- 
timea, devenită inutilă. Ori se 
vor face toţi muncitori, ori vor 
crăpa. Viaţa în natură „o ru- 
şine preistorică. 

Să ştiţi odată pentru tot- 
deauna că Bolşevismul repre- 
zintă un răsboiu triplu al bar- 
barilor ştiinţifici împotriva in- 
telectuallior putrezi, al Orien- 
tului contra Occidentului şi al 
orașului împotriva satului. Şi 
in aceste răsboaie nu vom sta 
să alegem armele. Individul 
trebue suprimat. E o invenţie 
a Grecilor pierdevară şi a fan- 
tasmagoriilor germane. Cine 
se va opune va fi tăiat ca o 
bubă primejdioasă. Sângele « 
ce! mai bun îngrășământ ofe- 
rit de natură. 

Să nu credeţi că sunt crud. 
Toate aceste împugcări şi spân- 
zurări, care se execută din or- 
dinul mew îmi fac rău. Urăsc 
victimele mai ales fiindcă mă 
silesc să le ucid. Dar unu pot 
face altiel. Visez să fiu direc- 
torul general al unui peniten- 
ciar model, al unor ocne linig- 
tite şi bine întreţinute, Dar 
sunt, ca în toate închisorile, şi 
rebeli, neliniștiţi, din aceia 
care au stupida nostalgie a ve- 
chilor ideologii şi mitologii o- 
micide. Toţi aceştia trebuesc 
suprimaţi. Nu pot  îngăduj câ- 
torva anii de bolnavi să com- 
promită fericirea viitoare a mi- 
lioane de oameni. Şi la urma 
urmei extracțiile de sânge, 
care se practicau înainte, nu 
erau un rău tratament fizic. 
Există o anumită voluptate în 
a te simţi stăpân pe viaţă şi pe 
moarte. De când bătrânul 
Dumnezeu a fost omorât — nu 
ştiu bine dacă în Franta sau 
în Germania — anumite sa- 
tisfacţii au fost acaparate de 
om. Eu sunt, dacă vreţi, un 
semizeu local, poposit între 
Asia și Europa, dar câte un 
mic capriciu mi-l pot totuşi 
satisface. Sunt gusturi. a căror 


"taină se pierduse, cu decaden- 


ţa păgânilor. Sacrificiile ome- 
neşti aveau şi ceva bun: erau 
un simbol profuna, o înal:ă în- 
vățătură, o sărbătoare sănă- 
toasă. In locul imnurilor aupu= 
şilor, eu aud urcându-se nână 
ia mine urletele celor ?a.hişi 
şi ale muribunzilor, — si vă 
aşigur că n'aş da această sim- 
fonie pe toate nouă ale lui 
Beethoven, Ea e cântarsa de 
prevestire a fericirii viitoare. 

Avui impresia că fața des- 
compusă de cadavru, a lui Le- 
nin se apleacă înainte să as- 
culte o muzică tăcută şi so- 
iemnă, pe care numai el putea 
s'o asculte. Intră doamna 
Krupskaia şi-mi spuse că so 
țul ei se sime obosit şi are 
nevoe de puţină odihnă. leşii 
îndată. 

Am cheltuit aproape două- 
zeci de mii de dolari, pentru a 
vedea pe acest om; dar, Cu să 
spun drept, nu-mi par asvâr- 
li în vânt. 

Din „GOG” 


trad. de Mircea HI. Popescu ... 





| ae ae ma 55 . 


Gfimpi și stefe 


Carul mare în timp de răsboiu 
E altfel decât în timp de pace, 
Mai e o nădejde, Doamne, mai e 
O vreme care să ne împace ? 


In aer totul e la pândă şi noaptea 
Ghimpii trandafirului par de oţel. 
Pe cer -earul mare şi-a oprit stelele, 
Privind cu ochii scânteind la măcel. 


Peste moi, departe, privește văile 

Unde n'a mai rămas pasăre pe ram. 
Prin pădurile triste pe unde trec roţile 
Calul de fier sa smucit din ham. 


Cât un uruit mare e tăcerea ! 

S'au pornit care, s'au ciocnit oști, 
Obuzele ţes garduri de sârmă după care 
Se-arată și o moarte pe care n'o cunoști. 


EMIL GULIAN 








Note germane 


HERMANN LUNS 


a fost o apariţie aparte în lte- 
ratura germană de dinainte de 
celalt războiu moniial. Neadaptat 
şi imadaptabil, a cunoscut toate 
teţile vieţii. A vrut să se facă 
medic și a părăsit studie. L-au 
atras ştiinţele naturale, dar n'a 
avut răbdarea să se facă natu- 
ralist. A fost ziarist în Gera, în 
Buckeburg şi Hannovra, risipin- 
du-și fără precupeţire timpul şi 
extraordinaru-i talent. A căutat 
fericire fără a găsi măcar un 
pic din mulțumirea de care avea 
atâta nevoie. În cele din urmă 


Hermann Lons 


se retrage și încearcă să trăiască 
din modeste venituri de scriitor. 
Insă nici de astădată nu poate 
fi mulțumit. Toate câte le încear- 
că el ies pe dos, Nefericit în re- 
petate.e-i căsătorii, zbuciumat și 
nestatornic, Lâns e tipul omului 
genial care nu-și poate găsi echi- 
librul decât în momentele cari 
îl scot din el însuşi. Și aceste 


momente le-a căutat și găsiţ în 
liniștitoarele şi  limpezitoarele 
ceasuri de vânător pentru care 


arma şi vânatul nu sunt decât 
pretext, căci pe el îl atrăgeau 
marile și atentele plimbări prin 
revierele atât de pline de semne 
și graiuri ale naturii. Străbătâna 
câmpia și pădurea, Lâns a băut 
din izvoarele lor mântuitoare. In 
mlaștinile peisagiului a învățat 
să vadă nu numai apa tulbure ci 


şi oglindirile răsăriturilor şi ale 


apusurilor, 


In prelungile adieri de vânt a Ă 


IE bur (1909) 





volumele de versuri Mein blaues 
Buch (1909) şi Der kieine Rosen- 
garten (1911) depășise atmosfera 
impresionistă a producției sale 
lirice de până atunci, scriind 
balade şi cântece cari, foarte a- 
proape de cântecul popular, se 
situiază în afară da timp. 
Povestiri, schiţe geniale, muvele 
unice din viața animalelor con- 
stituie cuprinsul volumelor: Da 
draussen vor den ore (1912) şi 
Mein buntes Buch (1913) şi al căr- 
ţiior Krant uba Lot, ein Buch fiir 
Jăger und Heger, Auf der Wild- 
bahu, Hoh Rita ho! Mimmel- 
man, Widu, Aus Forst und 
Flur şi Wasserjungfern „poveşti 
despre trimișii verii și vestitorii 


N soarelui”. 


Convins că fiecare e dator să 


i lupte cu destinul și nu să i se 


supună orbește, Lăns concreti- 


î zează această convingere prin 


două romane pe care le numeşte 
„tendențioase”: Ler letzte Hans- 
şi Da hinten in der 
Heide (1910), das Zweite Gesicht 
(1311). Dar capodopera sa e ro- 
manul Der Webhrwoif (1910) o 
cronică de pe timpul războiului 
de treizeci de ani. 

In romanele sale, Lâns ne des- 
chide porţile către cunoaşterea 
sunetului ţăranului german de 
totdeauna 

In afară de acestea, lLâns a 
maj publicat (1906) studii despre 
Spitteler, Oskar Wilde și Napo- 
leon (,„Lui-mâme“). 

In 1914 se înrolează voluntar 
şi cade în Franța, lânsă Loire, 
în ziua de 26 Septembrie. El se 
născuse la 29 August 1866 în 
Kulm. 

Toată viața fusese un sbuciu- 
mat, nici o altă moarte nu i-ar 
fi putut încheia chinuita existen- 
ță decât moartea de erou. 

Lăns ar mai îi dat cu siguran- 
ță pagini geniale literaturii ger- 
mane, Totuşi opera lui nu se în- 
tățişează ca un torso, ci drept 
lucru desăvârşit, 

EI e şi autorul vesțitului şi ac- 
tualului „Engellandlied" („Denr 
wir fahren gegen Engallană''), 


LISA WENGER 


născută Ruutz, la 25 Ianuarie 
1858, în Berna, a murit, zilele a- 
cestea, la moşioara-i din Corona 
(Tessin), 


început să deslușească noimele Bă 


ascunse ale vieţii tuturor viețul- 
toarelor şi ale propriei sale exis- 
tențe. In toate cărțile pe care le-a 
scris, se resimte binecuvântata 


apropiere de natură. Și Lons ştie £ 


să te prindă cu muzica unei 


limbi literare pe cât de nepre- 
tențioase, pe atât de nedite 
Unele pasagii ale povestirilor 


sale, astăzi populare, ca şi unele ă 
cântece scrise de el, sunt aşa de 38 


împlinite, încât uiţi că gunt opesa 
unui autor, 


Opera lui Lâns, mau este preaj 
vastă şi nici operă a unui scrii- j 
tor ajuns repede la maturitate. 


La 35 de ani publică două cărți SI 


Mein golăenes Buch 


versuri și 
(1901) — povestiri 
Abea în Mein braunes Buch 
(1906) — tot descrieri ale naturii 
în legătură cu vânătoarea, —— deci 
când împlinise 40 de ani, Lâns 
e în deplină stăpânire a calită- 
ilor sale plăsmuitoare. Odată 
atins acest nivel, autoul dăruiește 
Hteraturii germane cărți de ne- 
trecătoare proză, — după ce, în 


(1901) — 





Mein griines Buch 8 
vânătoreșți. -% 


& 


Lisa Wenger 


Dedicându-se târziu literaturii, 
căci până pe la vârsta de 46 de 
ani fusese pictoriţă, Lisa Wen- 
ger s'a impus repede în rândul 
celor mai de seamă scriitori ei- 
veţieni ai secolului nostru. 


Mare îndrăgostită de peisagiu 
şi profundă cunoscătoare a su- 
fletului omenesc, Lisa Wenger e 
o excedentă povestitoare a vieţii 
noastre de toate zileie, pe care o 
Qescrie cu mijloace fireşti, pline 
de culoare și adevăr. Aproape 
toate cărţile ei poartă pecetea 
unei pesonalități femenine deo- 
sebite. 

„Din vasta-i operă reținem: Das 
blaue Mărchenbuch (1905) roma- 
nele Priitungen (1998), Die Wun- 
derdoktorin (1910), Der Rosenhof 
(1915, premiat cu premiul Schil- 
ler), Er und Sie und das Paradies 
(1918), De Vogel im Kăfig (1922) 
Die  Longwy und îhre Ehen 
(1930); nuvelele: Irrende (1912), 
Amoralische Fabeln (1920), Der 
Garten (1925), povestirile din vo- 
lumul Die Altweibermiihle (1921), 
Hans Peter Ochsner, Das fiinfte 
Rad și memoriile întitulate Im 
Spiegel des Alters (1928). 


TRAIAN CHELARIU 








vrem mare mate 


3 


Note italiene 


MARILE EDIȚII 


Sub titlul de „Le grandi edi- 
zioni“, revista „Il libro italiano 
Del mondo, anunță în fiecare 
număr noui mari publicţii, atin- 
gând uneori câteva zeci de yo- 
lume, îngrijite de specialişti şi 
retribuite de stat, cuprinzând 
opera vastă şi în mare parte ră- 
masă inedită a vreunui poet sau 
fiiosof, compozitor sau om de 
știință, iar de cele mai multe 
ori reeditarea clasicilor italieni 
sau traduceri din „poeții Romei“. 
O astiei de ediție necesită ani 
întregi de muncă; căutarea prin 
arhive şi co.ecții private a ma- 
terialuiui inedit, cercetarea şi 
clasificarea lui şi numai după 
ce a fost înglobaţ în opera scrii- 
tarului respectiv şi însoțit de ne- 
cesare:e note explicative, opera 
gânditorului «e, însfârşit, bună 
pentru tipar, 

Războiul actual nu împiedecă 
preocupările de genul acesta din 
Italia, s'ar putea spune că le dă 
o mai puternică desvoltare, Cla- 
sicii italieni s'au bucuraţ tot- 
deauna de o entuziastă cercetare 
a publicului cititor şi ediţii ca 
„Le Monnier“, „Laterza”, „Mon- 
dadori“, „Salani“, au pus la dis- 
poziția iubitorilor de literatura 
nu numai un text revăzut și ad- 
notat de critici, dar și o carte cu 
un aspect exterior plăcut şi pe 
un preţ minim. 

in ultimul timp Editura „Gaz 
zanti“ a anunțat apariția une: 
moui colecții de clasici italieni, 

Textele vor fi comentate de 
scriitorii moderni, care vor re- 
leva în special părțile înruaite 
cu probiematica timpului nostru. 
Cităm câteva opere anunțate: 
„Seritti militari e politici” de 
Uzo Foscolo cu o introducere de 
Giuseppe Bottai; Poesiile lui 
Yosco!o comentate de Giuseppe 
de Robertis; „Lirici del Cinque- 
cento“, volum îngrijit de Carlo 
Bo; „Liriche e Tragedie“ de 
Alessandro Manzoni prin grijă 





lui Mario Apollario; „Fioretti di 
Ban Fancisca“ prir grija lui 
Francesco Valli; „Novelle“ de 


Matieo Bandello, volum îngrijit 
ge Gian Carlo Viporeili, „Go- 
ceaca lui Dino Compagni, co- 
mentată de Fabio Cusion; iar 
„Scienza Nuova“ a lui G. B. Vice 
îngrijită de G. E. Bari6. 


CASA EDITOARE 
„FRATELLI BOCCA“ 


sse ocupă cu tipărirea ediției na- 
ționale a operelor lui Antonio 
Rosmini, tipărire încurajată de 
„Societatea  Filosoţică ltaliană”. 
Planul a fost discutat într'o șe» 
dință specială a Academie, 

Opera marelui filosof al Re- 
mașterii morale și naționale a 
Italiei e în cea mai mare parte 
necunoscută. Manuscrise inedite 
mai dorm încă în arhivele din 
Stresa și Domodossola. Multe din 
ele, pentru importanța lor filo< 
sofică și politică, au ridicat spre 
mijlocul secolului trecut nesfâr- 
şite şi destul de violente discuții, 

S'au găsit aproape două mii de 
scrisori, patru jurnale, şi nenumă- 
rate scrieri cu caracter religios, 
politic, filosofic, pe lângă însem- 
nări şi note critice de o mare 
valoare documentară şi idociri- 
nară. 

Publicația condusă de Societa- 
teu Filosofică ]taliană, va dura 
zece ani şi va număra cincizeci 
de volume în —8 de aproape 400 
de pagini fiecare. 

Opera lui Antonio Rosmini va 
fi cuprinsă în patru grupe: scrieri 
filosofice, politice, apologetice şi 
un epistolar. Pe lângă ediţia cri- 
tică a textului, fiecare volum ta 
cuprinde şi o introducere, repre- 
zentând o încadrare istorică a 
cuprinsului volumului în operau 
totală a lui Rosmini. 

O ediție natională se pregăteş- 
te şi operei piemontezului Viu- 
cenzo Gioberti, unu! dintre pri- 
mii inițiatori ai Fascismului, In 
scrierile lui filosofice, politice și 
religioase, Gioberti expune une- 
le soluții în legătură cu probie- 
mele naționale, care abea în tim- 
pul de față au fost utilizate. Și 
publicația aceasta se va bucura 
de metoda întrebuințată la edi- 
tarea operei lui Rosmini, intrâna 
în cadrul acelorași preocupări 
filosofice, dar şi naţionale. 


BORACTES 





Scrisoare deschisă 
d-lui Şerban Cioculescu 


cum, o poate face, cum poate 
evada din condiţia lui origi- 
nară a subiectivității? Dvs. 
nu ne-o spuneți, lăsând, pro- 
babil, rezolvarea teoretică și 
practică pe seama aceluiași 
magic „spirit de finețe“. 

2. Dar acest „spirit de fi- 
neţe“, pe care, dvs. şi alți 
critici românt contimporani 
păreţi a-l accepta ca innăseut, 
ca pe o virtute originară a ce- 
lor „aleși“, devine, tocmai 
prin virtutea recunoscută, ov 
problemă şi mai dificilă. Cu- 
noaşteţi, desigur, intermina.- 
bila dscuție a inneismuiui în 
filosofie. Stiţi că multe se- 
cole de gândire au luptat. în- 
dărătnic și infructuos, pentru 
o probiemă rău pusă. Prin ac- 
ceptarea inneităţii „spiritului 
de finețe“, plasați, tără să 
vreţi, problema ceriticei, în a- 
celași plan: pe cât de comod, 
pe atât ae rezistent oricărei 
demonstraţii concludente. As- 
cundeti problema în mister, 
din înclinări involuntare că- 
tre un fel de „critic adamic“, 
cum s'ar exprima colegul dYs., 
Pompiliu Constantinescu. Cu 
singura deosebire, că „omul 
ademic“ al colegului era o 
nostalgie, pe când „criticul 
adamic” al dvs. vrea să fie 
o realitate. In fond, deci, o 
simplă diferență de trepte pe 
aceeași scară de aderenţă la 
tâlcurile mitice. 

3. Oricare v'ar îi consec- 
venţa și oricare ar fi urmările 
logice și faptice ale „spiri- 
tului de fineţe“ susţinut, este 
exclus, d-le Cioculescu, a nu 
accepta și o evoluţie umnnă 
şi culturală a iuli. Prin ce-ar 
putea evolua acesta? De si- 
gur, printr'o educaţie, menită 
să-l ascută la maximum cu 
putință. Iar această educaţie 
ar avea şi amprente filosofice, 
așa cum e necesar pentru un 
spirit ce se vrea cât mai pă- 
trunzător şi mai logic. Ori, 
dvs. nu vă arătați atât de 
mult dispus în a simpatiza 
preocupările filosofice ale cri- 
ticilor,. Deseori, ţintiţi, dispre- 
ţuitor, în „criticii cu cochetă- 
rii îtosofice“. Sunt de acord 


(Urmare din pag. I-a) 


cu dvs. asupra disprețului me- 
ritat, pe care-i manifestaţi, 
faţă de cei ce cu adevărat 
„cochetează” cu filosofia. ȘI 
sunt iarăși de acora cu dvs, 
asupra regretabilelor rezul - 
tate ale acestor critici, care 
numai „cochetează” cu filo- 
sofia, Din faptul că două, trei 
experienţe au dus la discre- 
ditare, nu trebue să conchi- 
dem însă, că, şi atunci când 
există, o serioasă cultură filo- 
sofică, criticul nu are putinţa 
unui plus de puncte de ve- 
dere şi de perspective, Dasă 
cele câteva experiențe n'au 
dat rezultate, aceasta s'a în - 
tâmplat, pentrucă nici unul 
dintre  experimentatori mu 
Şi-a ascuţit îndeajuns spiri- 
tui în ale filosofiei. Diletan- 
tismul eclsctie — sau, cum îl 
numiți dys. — amatorismul 
de idei, le-a distrus nobilele 
lor intenţii. Mi-ar părea ioar- 
te bine, dacă, anumite lăuda- 
bile excepţii de critici români 
cu preocupări serioase filoso- 
fice ar fi în măsură, să vă 
facă a recunoaşte, că, uneori, 
substratuj intim ai pornirilor 
dvs. polemice nu este atât de 
exclusivist pe cât pare. 

4. Acestor nedumeriri, pe 
care le-am formulat, ie adău- 
găm incă una: tot relativ ia 
„Spiritul de fineţe“: Credeţi 
oare sincer, d-le Coculescu, în 
posibilitatea de sesizare a fe- 
nomenului estetice sub aspec- 
tul lui absolut pur, prin me- 
toda „spiritului de fineţe“? 
Ira! veţi ingădui îndoiala asu- 
pra acestei credinţe şi indrep- 
tăţiri. Opera creatorului de 
artă e o structurare a tuturor 
valorilor, nu numai a celei 
esţetice. Creatorul de artă se 
radă pe sine, aşa cum el în- 
suși a receptat și transformat 
toate valorile. Ar fi o greșală, 
să pulverizăm în monade fără 
ferestre ceea ce este un tot 
unitar. Afară de aceasta, în- 
Suși „spiritul de fineţe“ al 
criticului nu-i altceva decât 
aceeaşi unitate a valorilor, așa 
cum ele au fosţ incorporate 
şi transformate da oriticul- 


om, Este oare posibilă deper- 
sonalizarea  monovalentă a 
spiritului critic? Fie-ne îngă- 
duit a n'o crede, în numele 
logicei și al faptelor. 

Cu acestea, păşim spre men- 
ționarea consecvenței dvs. în 
ceea ce privește promisiunea: 
aplicație practică a obiectivi- 
tății teoretizate. Am urmărit, 
îndelung, activtiatea dvs. ca 
să vă văd la fapte. In sfârșit, 
intr'unul Gin numerele „Cu- 
rentului Literar”, am găsit 
recenzia, studiului ce m'a pre- 
ocupat între timp şi pe mine: 
stimulat de rezervele dvs. Mă 
așteptam, d-le Cioculescu, la 
o dare de seamă, care să spu- 
nă tot adevărul, oricât de 
mult ar fi avut de suierit 
prietenia personală sau lite- 
rară a celor doi critici. Mă 
așteptam la o lecție severă, 
știind că nu vă lipsește seve- 
ritațea, când vreţi s'o aveţi, şi 
totuși: Lucrurile s'au redus 
la timidități amabile de pru- 
movare discretă a unui impu- 
dic galimatias cu pecete ofi- 
cială de competenţă. „Contu- 
ziile“ şi „gravele erezii” au 
devenit „alunecări”, Impun.. 
săturile indirecte — reveniri 
de mai târziu — mau lost în 
stare, să dea ceea ce răbdă- 
toarea curiozitate a unui pu- 
blie el însuși dornic „de anu 
fi îngrădit în relevarea ade- 
vărului” aștepta dela un cri- 
tic „laic“: Adevărul însuși — 
în toaţă splendoarea lui pâte- 
tic venturiană. Mă întreb: 
Unde-i obiectivitatea și „pro- 
fesarea ohiectivităţii“,  a-le 
Cioculescu? In aşteptarea 
prețiosului dvs. răspuns, nu 
mă pot dispensa de obligaţia 
unei anticipări: Dacă întâm - 
plător s'ar găşi mumitiată în 
vreun astru meinspăimântat 
încă ae propria lui singură- 
tate, veți fi atât de bun să 
mi-l indicaţi. In orice caz, 
sper că distanţele lui supra- 
pământene nu ne vor sili, pe 
noi pământenii, la utilizarea 
unor lunete  nedescoperite 
încă. Ne-aţi fixa o soartă 
prea zadarnic luciferică. 


CONSTANTIN CALOTA 







+ 
hui 


pi 





nsemnări marg 


E xpoziţia organizată în Ro- 
tonda din subsolul Atheneu- 
lui de Marele Stat Major — 
secţia Propagandă, cuprin- 
zând pe lângă reportajul fo- 
tografic de așteptat, pictură, 
sculptură, desen şi grafică, 
are de învins dela început di- 
ficultăiţ intrinsece care pot 
părea insurmontabile la pri- 
ma vedere, Este vorba de a 
concilia două ;tendinţe care 
încearcă fiecare dominarea 
exclusivă a sviritului . celui 
aflat în situaţia aceasta de so- 
licitare bilaterală. Pe de o par- 
te nevoia de document, care 
obigă artistul să-și circum- 
scrie atenţia la temă, la rea- 
lizarea cât mai adecuată, nai 
exactă şi mai sugestivă a o- 
biectului (um eveniment de 
abiceiu, say 0 scenă din răz- 
boiu) pe de altă parte, nevoia 
de a se consacra, indiferent 
de subiect, muncii propriu 
zise a realizării picturale, 
care necesită  echilbrări de 
linii, mase şi tonuri într'o 
compozițue cu  muzicalitatza 
ei specifică şi cu o armonie 
evicentă chiar şi pentru sim- 
plii identificatori de teme. 

Evident, a face ca o operă 
să servească în acelaş timp 
iii unei raţiuni de fond, fără a 
cădea în iconografie anecdo- 
tică pur şi simpiu, este ade- 
seori dificil. Dimpotrivă, a 
p:cta în vâltoarea unei mari 
acţiuni epice ca 1upta susţi- 
nută de Armatele: Momâneşti, 
fără emoția participării la e- 
popee, echivalează cu o atitu- 
dine jienitor de inadecuată, 
chiar dacă estetismul  supe- 
rior din care izvorăşte este 
justificat de prezenţa unor 
ntândoioase calități artistice. 
Mediaţia între  antiteze ştiu 
s'o obţină rareori chiar ar: 
; tiştii talentaţi. Așa se face că 
în. panourile conținând pic- 
tură, desen sau gravură, din 
* multiplele aspecte intere- 

sante ale expoziţiei M. C. G. 
întâlnim foarte multe piese, 
care nu pot pretinde altă va- 
lorificare decât cea pe care 
le-o oferă interesul documen- 
tar a] temei tratate. Ce este 
paradoxal însă în cazul ace- 
stora, este faptul că, adesea, 
lipsa de realizare artistică se 
întâmplă să coincidă cu lipsa 
interesului pentru. proporţia 
de documentar inclusă. 

Așa că, pe de o parte, ne- 
putându-se substitui fotogra: 
fiei decât prin utilizarea unor 
mijloace manuale măcar în 
parte asemănătoare tehnicei 
acesteia mecanice, pentru a 
putea, pretinde la calităţile de 
exactitate şi rigoare cerute 
documentului, pe de altă 
parte neavând destulă sub- 
stanță estetică pentru a re 
dispensa de suportul înţeie- 
suiui anecdotic, producţiile 
care nu pot fi apreciate din 
punctul de vedere al artei, cu 
greu Sar putea susține prin 
cealaltă tendinţă. 





Cap. T. R. VÂNĂTORU GH. Crochiu 





4 CIUCURENCU Tun în tragere 


iri e e a 


: hi însă probleme, în cadrul ex- 
De Toti caile E, pl e 


poziţiei acesteia. A discuta de- 
spre reușita sau nereușita es- 
tetică a unei opere implică o 
concepţie statică a criticei, a- 


E i, ş Pie Ş 
3 Ă aia de tt a AL aia ERE ma i ce-ati e aa Si 





Infanteria în timpul unui atac 


Nu numai realizarea pune 


UNIVERSUL LITERAR 


E "au Ma, 






vând în vedere doar rezulta- 
tele finale, fără să se preo- 
cupe de procesul ei genetic. 
Este totuși un fapt că artişti 
au fost puşi în împrejurări de 
creație deosebite de gondi- 


țiile în care sunt obișnuiți să 


producă. Se susţine de obiceiu 
necesitatea de a asigura arti- 
stului o continuitate de con- 
diții materiale, care să-i scu- 
tească atenţia a se mai ajusta 
după nevoile adaptabilităţii. 
Aclimatizarea _ artistului în 
mediu! străin celui cunoscut 
de el, este un fapt care nu 
poate trece fără repercusiuni 
în. operă. Apoi întâlnirea cu 
alte modele de artă decât. şi- 
ax fi ales el în viaţa de toate 
zitele, sau decât s'ar fi putut 
întâmpla să întâtnească vre- 
odată, fără ipoteza interven- 
ţiei războiului, a fost întot- 
deauna o surpriză prin rezul- 
tatele obţinute imediat sau 
mai târziu. 

Grigorescu a avut în ca- 
riera sa de pictor favorit al 
unei societăţi în stare să-i 
ofere toate binefacerile suc- 
cesului material,  şocul con- 
fruntării cu asprimea unor 
evenimente pe care fără răz- 
boiul din 1877 nici nu ie-ar 
fi putut bănui măcar. În urma 
campaniei din Bulgaria, car- 
nttele sale de' schiţe se îmbo- 
găţesec nu numai numeric, ci 
chiar ca posibilităţi de reac- 
ţie şi expresie. O experienţă 
netrăită încă şi fără şansele 
de a fi întâinită aiurea, se 
oferă artistului încadrat în- 
tr'o acțiune colectivă de mari 
zguduiri: războiul este pentru 
oricine o reîntoarcere la sen- 
surile mari ale existenţei. 

Roadele zilelor trăite ex- 
cepţional de artiştii care au 
participat la războiu, fie şi în 
calitate de artiști și nu de 
soldaţi combatanți, se vor ve- 
dea mai târziu.De-o-camdată 
roadele imediate au şi fost 
strânse prin grija comanra- 
mentului M. S. M. secţia Pro- 
pagandei, între ospitalierele, 
multiplele panouri ale Roton- 
dei Ateneului Român. Im- 
presia de stufos, de dens şi de 
luxuriant se impune deodată. 
După vizionarea globală a ex- 
poziţiei abea, când planul ei 
incepe să se claritice vizita» 
torului, când secţiunile şi di- 
viziunile ;își demască secre- 
tul, o nouă privire amănun- 
țită, de astă dată analitică, 
este binevenită.  Descoperim 
atunci culorile scânteietoare 
şi linia spirituală a lui Lucian 
Grigorescu (plotonier T. R.!), 
în vre-o 20 de cadre dintre 
cele mai reușite ale întregei 
expoziţii, alături de desenele 
locotenentului Valentin Hoef- 
flich, de o factură pe care nu 





Pa 














obicinuite, din vremuri de 


pave, G. Vânătoru este lesne 
de recunoscut în unele ad- 


inale 


i-o cunoşteam în expoziţiile 


22  Noembrie 1941 mmm 








mirabil colorate schițe, chiar | . 
dacă se camuflează sub titlul | 


de caporal T. R. Mai cu sea- 
mă 9 guaşe reprezentând o 
vedere panoramică de oraş, 
ne-a impresionat în cel mai 
înalt grad. ' Anatol Vulpe, 
multiplu şi fecund, expune 


uleiu, desen şi gravură, multe E: 


din ele revelându-ni-l pe acea. 
laş apreciat artist din colec- 
tivele oficiale ale anului. -Re- 
marcabilele-i peisagii marine 
în gravură, nu-si au însă un 
pendant prea fericit în afi- 
Șul expus. 

D. Geo  Zlotescu expune 
schiţă, acuarelă, caricatură, 
ete., toate cu verva de execu- 
ție pe care i-o cunoaştem, 
dar eu 0 mai puţin aşieptată 
relaxare a tensiunii, Al Ți- 
poia încearcă adaptarea mij- 
loacelor sale ce cochetează cu 
cubismul, la desenui anecdo- 
tic, marativ, de istorie, în câ- 
teva destul de realizate schiţe. 

D. Iosif Iliu este poate prin 
talentul său de ilustrator și 
prin practica susținută a ge- 
nului, la el acasă în desenele 
în alb şi negru, cași în câteva 
tincturate de culoare. O foarte 
frumoaşă marină în culori vii 
se impune. 

Afişul său este foarte suge- 
Stiv, de asemeni. 

D. Al. Ciucurencu iese din 
estetica suavităţilor de tonuri, 
pentru a ne oferi foarte reu- 
ște realizări întrun gen care 
să împace cele două tendințe. 
O marină în tonuri tari, ne-a 
dat perspective în posibilită- 
țile ignorate până azi, ale a- 
cestui artist. Factura ar- 
hipopularizată a lui 1]. Ans- 
stin, linia sa sintetică, ele- 
gantă şi vie, slujește în ceie 
câteva frumoase desene o 
concepţie de o tonalitate emo- 
tivă mai grâvă. Aurel Diaco- 
nescu expune două schiţe in- 
teresante. Gesticone este rea- 
lizat în afiș şi copertă. D. 
Ghiaţă, aduce două piese re- 
marcabile. Alexandru Istrati 
ne face o surpriză plăcută. 
Miracovici are un  îrumos 
atiş, O adevărată uimire stâr- 
nesc desenele d-iui Ion Mus- 
celeanu, demn de remarcat 
alături de pictori consacraţi, 
pentru subtilitatea desenului 
şi autoritatea cu _ care tra- 
tează întrun gen niţel in- 
fluențat de Lucian Grigores- 
cu, teme pe oare am crede ră 
mumai acesta le-ar putea 
realiza. Este un talent real, 
care trebue să revină la pic- 
tură, orice altă ocupaţie ar 
avea. Intâlnirea cu ocazia a- 
ceasta de a se afirma atât de 
strălucit, trebue considerată 
<a un început de zodie nouă 
pentru cariera sa. 

Mai trebuesc amintiţi d-nii 
Avachian și D. Şahighian, ul- 
timul cu o marină foarte reu- 
șită, în genul decorurilor sce- 
nice. 

Sorin Ionescu expune şi el 
unele schţe, mai puţim reu- 


șite decât acele cunoscule din --*--* 


expoziţiile sale paşnice. 
ION FRUNZETTI 








. _ + | ui 
Ce 2 cade dedusă îi sa li = za v-a ut iai a ma tara 


Serg. T. R. POPESCU GH. Rănit pe tront 








—. pe o Ir a m D720 TR 3 ERE 





A. CIUCURENCU Atetaj] 





mm 22 Noembrie 194] 


Cântece noui 





De vorbă 
cu ei 


Iată că a trecut mai bine de 
o jumătate de an, de când ne 
întâlnim în acest colț, în co- 
loanele acestea, noi între noi. 
Zbuciumul prozaic şi amar al 
atâtor zile, l-a răscumpărat 
deseori un poem, iar singură- 
tatea orelor ne-a luminat-o, 
nu odată, întâlnirea în plic, cu 
un om căruia totdeauna am 
fi avut ce să-i spunem. Ne-am 
adunat din unghiuri de ţară 
şi odată pe săptămână ţinem 
festinul la care pe zi ce trece 
se adaugă alţii şi alţii. Pre- 
zența poetului tânăr — iată 
o realitate pe care am căutat 
s'o impunem, și avem până 
acum destule semne că am 
isbutit într'o măsură destul de 
largă. Drumui este netezit şi 
dacă mâine ar veni altcineva 
să ia lumina din umilele noa- 
stre mâini, ne vom da în lă- 
turi cu smerenie, pentrucă a- 
vem încredere în acest suflet 
nou, pe care mai ales noi îl 
simțim cum bate, cum se sba- 
te şi cum se ridică. 

Și dacă totuşi avem o ne- 
mulțumire, va trebui s'o ex- 
primăm în primul rând faţă 
de noi înşine, sincer și des- 
chis, așa cum ne e obiceiul. 
Știm: cântecele acestea noui, 
nu sunt monologuri versifica- 
te, ci întotdeauna au vrut să 
fie cuvinte care merg dela 
inimă la inimă — adică dela 
om la om. Nenumăratele epi:- 
stole pe care le-am primit în 
tot acest timp, stau vie și grăi- 
toare mărturie despre aceasta. 
De vorbă cu ei în felul acesta, 
nu am putut sta decât rareori şi 
poate că tăcerea noastră a fost 


interpretată ca o negare. Dar: 


nu interpretările ne intere= 
sează pe noi. Să ştie poeţii, a- 
cești fraţi iubiţi şi deseori ne- 
cunoscuți, că oridecâteori a- 
veam în faţă mesagiile lor, 
inima noastră bătea în acelaş 
ritm, în'aceeaşi cadență, cu a 
lor. Da, poate că ar fi trebuit 
să le-o spunem, poate că măr- 
cile poștale anexate în plic, 
reprezentau o mustrare, un 
act de prezenţă, peste care 
noi am trecut nepăsători şi 
muţi. Așa sar putea crede, 
tinere poet, dacă n'ar mai fi 
fost și versurile, melodiile a- 
celea, alături de care am po- 
posit: cu o-religiositate și -cu-eo 
simpatie pe care nu o vor pu- 
tea mărturisi aceste rânduri 
de tipar. De vorbă cu ei, am 
stat zile și zile dearândul, în 
armonia unui sonet, în muzi- 
ca unui catren, în ritmul unui 
vers original şi nou. 

Scrisorile veneau ca anexe 
și obstacole și  mărturisim, 
spre ruşinea noastră că dese- 
ori ne-am văzut puşi în impo- 
sibilitate de a le trece. Sunt 
în sertarul mesei de lucru câ- 
teva frânturi de-acestea,  că- 
rora numai implacabila scur- 
gere a timpului le va putea 
da răspunsul nimerit şi, poa- 
te, cel mai așteptat. 

Să nu ne ierte poeţii. Mesa- 
giile cu textul răspunsului au 
sosit de multe ori în chiar pa“ 
ginile revistei. Oare atunci 
mai aveau ei nevoie de „con- 
firmări”, de revărsări sufle- 
tești şi de adausuri? Credem 
că nu, atâta vreme cât ei în- 
șişi au dat soluția cea mai 
sinceră şi mai grăitoare, tu- 
turor convorbirilor care ar fi 
putut să aibă vreodată loc în- 
tre noi. Talentul lor, nu mai 
cere să stăm de vorbă, pen- 
tru că el vorbește, poruncin- 
du-ne să tăcem. Și noi ne-am 
conformat. Judecaţi și dum- 
neavoastră, pentrucă îi cu- 
noașteţi: acordurile grave și 
rare ale lui Ştefan Aug. Doi- 
naș, cântecele cu adevărat 
noui ale lui George Păun, ti- 
nerețea robustă a lui Remus 
Luca, perfecțiunea clasică a 
lui lon Oana,  năbădăioasele 
strofe ale lui Leonida Secre- 
ţeanu,  hermetismul  voalat 
al lui Florin Lucescu, sfătoșe- 
nia adolescentă a lui Radu Pă- 
trăşcanu, (ca să nu înşir decât 
câțiva dintre ei) — oare bogă- 
țiile acestea inedite nu mărtu- 
risesc despre incontestabila 
existență a unui duh nou în 
cea mai nouă poesie româ* 
nească? Și acest duh, spre a fi 
și a se perpetua, nu mai are 
nevoie nici o clipă de stâlpi de 
susținere, de răspunsuri şi con- 
firmări, 

Iată aici, în foarte scurte cu- 
vinte verificarea unui mod de 
a trăi liric, care se va impune 
pe zi ce trece, mai mult. Deci, 
fără a întreține flacăra prin 
vrejuri aruncate de noi, o vom 
lăsa şi de azi încolo să lumi- 
neze singură și clară, Aceasta 
e puterea pe care a câștigat-o 
în timp! 

ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacţie, menţionându-se 
pe plic: pentru Ștefan Baciu. Și 
cuvintele de răspuns: Polimer Z.; 
P. Buțiu, Mircea C., Victor Ion, 
C. Tut: Nu. C. tin: Ceva da. 
Mihail Mvr: Altele, poate. 





Sutfy- Prudhomme: franţuri le 


Am vrut să iubesc totul şi sunt nefericit 

Căci chinurilor mele eu le-am mărit izvorul; 
Frânghii fără de număr, din sufletu-mi cernit 
Spre lucrurile lumii îşi iau într'una sborul, 


Toate m'atrag de-odată c'un farmec similar 
Dreptatea prin lumină şi umbra prin tăcere; 
Un fir prelung mă leagă de-albastrul viu, solar, 
Şi fire de mătasă de-a stelelor mistere, 


Cadenţa mă robeşte la cântecul felin, 
Duiceaţa catifelei ia folri de micșunele; 
Un zâmbet mi-a robit pe veci ochiul senia, 
Și-o sărutare lungă văpaia gurii mele. 


De-aceste legături mi-atârnă 'ntreagă vieaţa 

Sunt rob pe totdeauna acelor ce-i iubesc: 

La cea amai mică boare ce le atinge faţa 

Simt cum frânturi din mine fiinţa-mi părăsesc. 
Traducere de ION OANA 


S/locturnă 


Azi noapte am sorbit cu sete viaţa 
La masa *'ntinsă'n umbră, cu golanii. 
De am plătit cu aur, sau cu anii, 
Pământul ăsta tot nu-şi schimbă faţa. 


Nu am cântat nici ode, nici litanii 
Pentru madona cu sărut ca ghiaţa, 
Barbar rostirăm până dimineața 
Blesteme negre şi descânturi stranii. 


'Țiganii alungaţi ne blestemară, 
Când le-am sfărmat viorile de scară 
Paharele isbite de perete... 


Şi când în zori, trădase-ne şi vinul, 

de n'a'ndrăsnit — Măgarul — să ne'mbete, 

pornirăm — mari — să ne vânăm destinul. 
REMUS LUCA 


Cf [* . 4 
“Joamnă singură 


Drumul ăst de cocoare-i cel de pe urmă drum... 
Nopțile, de mâine, vor fi tot mai aproape 
Poemele, de mâine, le-oi risipi pe ape 
Cântecele vor fi sparte iar amintirea scrum. 


Voi asculta în parcuri frânturi de menuete, 
Cum solitare frunze mor timpuriu şi cum 
Işi plimbă toamna, tristă, căruțele cu fum 
Prin peisagii clare de ore violete. 


Singur, sub bolți grele de linişti vesperale, 
(Albastrele vecernii când sufletul îl cheamă) _ 
Mă va surprinde noaptea sihastră 'la o cramă 


Visând în beciuri vaste cu iz de butii goale... 
N. VERONESCU 


Ti mbBătrinim... 


Nu mai vreau nimic! — Imbătrânim ; 
tot mai tristă-i seara, tot mai goală, 
creşte peste noi un ţintirim 

fără nici o pală de răscoală... 


Lasă visul, corn — să sune'n vânt 
peste'ntinderile despletite — 
cu, ori fără el — acelaş sânt: 
sunet spart de'nal.uri năruite, 


Nu-mi. acoperi privirile, 

ce-ar putea să mă'nspăimânte oare? — 
Logodit cu năruirile 

nici o prăbușire nu mă doare. 


Acuma-toate sunt în zadar! 
Tânjesc prosteşte nemărginirea, 
arunce hazardul în joc de zar 
sfidând destinul şi omenirea... 


Ehei! — și totuși îmbătrânim. 
Isbește timpul al vieţii amnar — 
crește peste noi un ţintirim 
cu prea multe trepte de hotar... 
EMANOIL FLORENS 


7, j 
“Five-o'clock 


Nu ştiu dece — ultima seară mi-o închipui 

cu mese populate şi pahare umplute, 

când ficare îşi va suna în oase nisipu-i i 
şi-i vor părea toate melodiile cunoscute. 


In haine negre şi gravi — vom rătăci 

prin bălăriile anilor vechi; 

vom şti că toate căile încep şi sfârșesc aci 
— şi nu ne vor mai minţi viorile din urechi. 


Cupele tăcerii se vor ciocni sonore şi triste; 
sunetul şi umbrele noastre vor luneca pe sticle; 
târziu, toate luminile se vor pierde în pâcle 

și vom îngheţa cu mâinile pe batiste. 


Ultimul gând luminos va fi amintirea 
unui bal din tineţerea noastră, când 
trupurile erau bete şi dansau, tremurând, 
și când aşteptam cu nerăbdare iubirea... 


Pe urmă totul va îi linişte de cenuşă... 
Undeva, o corabie va sfârteca în proră 
apele fluviului care curge prin ușă 
şi care bate pe perete ultima oră... 


ŞTEFAN AUG. DOINAȘ 
Ai gura'nsângerată ca apusul; obrajii: mere domneşti, 
Ochi vii ca doi luceţeri, păr de tutun. Şi creșşti 


Cu'ntreaga ta făptură, din cap pân” la picioare, 
In holda mea de visuri Domniţă călătoare. 


Când ars de doruri către altarul tău mă'ndrept, 

Smeriţi ţi se închină toți îngerii din piept. 

Flămânzite, albinele buzelor mele înfiorate 

Din mugurii sânilor sboară pe florile pulpelor ca- 
itifelate. 


Trudit, când fruntea naltă o plec pentru hodină, 
Torțele brațelor tale mai pâlpâie lumină. 

In patul cald şi moale ca sufletul tău bun, 

Din depărtări amare îrfrigurat m'adun. 


Pe lume nu te am decât pe tine, albă mireasă, 
Cu trupul ca un abur proaspăt de mătasă. 
Din vârful alb al umerilor până la picioare 
Eşti numai cântec luminoasa mea sărbătoare. 
C. ŞTEFÂNIU 


„convorbirea. Seara 





i 


ETGAETERA... Note românești 


O VIAȚA AGITATA 


Vă prezentăm astăzi un alt hu- 
morist fără voe, E fomnul Cris- 
tian Teodorescu. Dânsul a scris o 
carte intitulată „O viaţă agitată“ 
și apărută în anul 1930. 

Povestea domnului Cristian 
Teodorescu e lungă și „cu poze“. 
Vom reveni asupra ei în nume- 
rile viitoare. . 

Acum ne multumim să tran- 
scriem întocmai două fragmențe 
din carte, fără a le comenta şi 
fără a schimba ceva din ortogra- 
ţia autorului. 

Primul : 

Intr'o Vineri seara, mama mă 
cheamă în camera sa şi îmi spuse: 
Azi, fiul meu, ai 20 ani, armata 
ai făcut-o, deci te rog şi eu ceva. 
Ai fost un fiu foarte bun, nu m'ai 
supărat în 20 ani cu nimik şi nu 
a-și vrea să ai contacte rele de 
azi înaințe sau să te încurci cu 
vre-o  pațachină de femeie, că 
atunci tatăl tău se va supăra. 

Eu, mirat de acest logos, o în- 
trebai : bine, mamă, unde vrei 
s'ajumgi ? 

Mama îm: spuse, vreau să te 

Iată acum, cum a decurs ve- 
derea: 


Eram la magazin, era Joi, ora 5, 
telefonul sună, întâmplător eram 
chiar eu la aparat: 

— Allo, cine e acolo! 

— Eu mama a. 

— Da ce este mamă. 

— Diseară mâncăm la Cha 
teaubriand. 

— De ce, întrebai eu? 

— Am aranjat o vedere cu o 
fată drăguță şi cu situaţie. 

Ii comunicai şi tatălui meu 
închiserăm 
magazinul, trecurăm pe acasă 
de am luat şi pe mama şi ple- 
carăm la înmormântarea tine- 
reţei mele. 

In grădina Chateaubriand 1a 
această oră nu era decât o masă 
ocupată: această masă era aceia 
pentru care ne duceam noi. 

Erau patru persoane. 

Era o tânără fată îmbrăcată 
într'o rochie roșie, o doamnă 
bine făcută, cam la 43 ani, în- 
conjurată de doi domni cari erau 
fraţii doamnei şi în acelaş timp 
şi tutorii tinerei fete, de oarece 
fata nu avea tată. 

Făcurăm prezentările de ri- 
goare şi eu luai loc lângă tânăra 
jună, care se făcu la față în 
acelaș ton cu rochia. 

Se serveşte masa, care se com- 
pune. din o copioasă salață orien- 
tală, trei pui la frigare cu muş- 
dei de usturoi, o baterie de vin şi 
câte o cafea ca încheere 

Pentru a se putea face discu- 
ţia, cea mai importantă  într'o 
căsătorie, adică ce se dă, am ple- 
cat cu fata, cu maşina, la şosea 
şi i-am lăsat, pe părinţi să se 
tocmească. 

Cred că nu mai 
vre-un comentar. 


RÂNDURI PENTRU UN INCE- 
PUT DE IARNĂ 


e nevoe de 


1 


Nu vi s'a părut și dumnea- 
voastră că toamna asta sa 
deosebit oarecum de celelalte 
toamne ? Nu vă gândiţi la lu- 
cruri prea mari. Am să vă 
spun eu care-a fost deosebi- 
rea: A fost o toamnă fără 
nici-un roman nou de domnul 
Ionel Teodoreanu. Fără roman 


şi fără autografe. Tristă toam- 
nă. Atâta de tristă, încât s'a 
hotărît să se răsbune pe dom- 
nul Teodoreanu, cel necredin- 
cios şi întârziat. 

ŞI, în ziua în care domnul 
Ionel Teodoreanu sa instalat 
în faţa mesei acoperite cu 
scoarţe româneşti, hotărît să 
semneze autografe pe volumul 
II din romanul Tudor Ceaur 
Alcaz, toamna n'a mai vrut să 
audă vorbindu-se de dânsul; 
şi-a luat calabalâcul de frunze 
veştede și melancolie și a pă- 
răsit îmbufnată şi înainte de 
vreme Bucureșt.ul. 

Locul ei l-au luat fulgii de 
zăpadă şi un ger afurisit, 

„larnă timpurie” au spus 
gazetele. 

„Toamnă supărată pe dom- 
nui Teodoreanu !” voiu spune 
eu. 

Dar admiratoarele romancie- 
rului nu sau lăsat intimidate 
de acest ger timpuriu. Şi-au 
încălțat cizmuliţele, şi-au îm- 
brăcat paltoanele cu guleraş de 
blană, şi au pornit prin zăpadă 
după autografe. 

Maestrul le-a zâmbit și ele, 
de fericire, au strănutat, 

„Un autograf şi un gutu- 
raiu”. Acestea au fost pentru 
dânsele primele cadouri ale 
iernei, d al 


Și acum o poveste de iarnă. 

O poveste adevărată. 
cap ? Prietenul meu, poe- 

Decorul ? Cămăruţa lui din 
totdeauna. 

Gerul i-a desemnat floricele 
pe fereastră. Motiv de inspira- 
ție pentru un nou poem. 

Afară e tare frig, şi poetul 
mare bani, pentru ca să-şi 
cumpere lemne. 

Soba îl privește nepriete- 
noasă şi rece. 

Ce să facă poetul ? 

Face şi el ce poate. Secriel... 
De astă dată scrie o nuvelă... 
O nuvelă lungă, lungă... pe 
zeci de pagini. 

Şi-a intitulat nuvela „Ge- 
rul 

Ca să fie în notă. 


Fi 


AA 





Moe 
AZS RA: 


Se duce acum la redacția 
unei reviste de literatură. Cu 
banii pe cari o să-i capete pe 
nuvelă, o să-şi cumpere lemne. 

Dar la redacție este refuzat: 
mau nevoe de nuvele... 


„Prietenul meu, poetul, s'a 
îmtors acasă. 

Soba e la fel de nepretie- 
noasă, la fel de rece. 

Ce să facă ? Să rupă scaunul 
şi să-l vâre în sobă?... L-ar 
certa proprietăreasa. Nu plă- 
teşte chiria şi mai distruge și 
mobilierul. 

Priveşte multele pagimi ale 
manuscrisului. 

Gerul ! 

Vâră manuscrisul, vâră „ge- 
rul” în sobă şi îi dă foc cu un 
chibrit, 

Plăcările sau înălțat, jucău- 
șe, în sobă. 

Aşă 1... Acum are impresia că 
e mai cald în cameră. 

PUNCT ȘI VIRGULA 





Garte de 


inceput 


(Urmare din pag. 1) . 


Naţional socialismul a biruit 


pentru a doua oară — învin- 
gând de data asta ignoranța 
străinilor asupra adevăratei 


stări de lucruri din Germania. 

Tuturor le stă în faţă lumea 
nouă germamă. J 

Lumea asta 'n întreaga-i și 
complexa-i desfăşurare. 

Literatura nouă este un re- 
gistru vrednic de cercetat. —— 

Şi acest lucru a început şi 
la noi. 

Într'una dim nopțile trecute 
—într'o noapte minunată pen- 
tru lectură, când stelele scli- 
peau afară de ger şi m casă 
focul te *mbia să șezi pe jilțul 
din faţa căminului — am de- 
sdhis o carte având. pe copertă 
o figură de mit germană, tre- 
zitoare de atâtea reminiscențe 
din „Tristan şi Isolda“, „Par- 
zival“ ori „Cântecul Niebelun: 
gilor“.., 

Cuprinsul cărţii este 'nsem- 
nat pe copertă: PROZATORII 
GERMANI CONTEMPORANI 

Este o carte de început pen: 
tru lectorul român. 

O carte care-i deschide 
poartă largă spre literatura 
germană contemporană şi au- 
tentică — şi cred că nu exa- 
gerez că vor fi mulți acei care 
după ce vor parcurge şi ulti- 
ma pagină a bine alcătuitului 
volum de față să dorească a 
ceti — dacă nu în original, cel 
puțin în traduceri —— operele 


integrale ale scriitorilor -repre- 
zentativi germani. 

Ei vor fi doritori să cunoas- 
că „Das Reisenspielzeug“ 7o- 
mamul care me dă o imagine 
a formidabilei lupte a poporu- 
lui german pentru a-și face o 
nouă formă de vieaţă — dato- 
vit lui Emil Strauss şi la care 
acesta a lucrat nu mai puțin 
de zece ani (1924—1934) — ori 
cărțile de vaste proporții epice 
ale li Ervin Guido Kolbenhe- 
yer — după cum tot atât de 
interesant li se va pare şi 
Hans Johst, luptător din ve- 
chea gardă a Fuehrerului. Tot 
atât de curios va fi lectorul 
român — şi nu va pierde ab- 
solut nimic, din contra se va 
entuziasma — Când va avea 
parte să citească romanul ce- 
lebru al lui Hans Grimm: 
„Popor fără spaţiu...“ 

lată care-i rostul cărţii de 


față. 

De-a : familiariza  cetitorul 
român cu literatura germană 
contemporană. 


Și acest fapt a fost pe de- 
plin îndeplinit de fraţii Ale- 
zandru şi lon Roman, autorii 
volumului citat. 

Fapt pentru care merită un 
cinstit omagiu, lipsit de orice 
curtoasie, de orice formulă de 
politeţe. Ceeace ne grăbim a 
face. 


EUGENIU V. HARALAMBIE 


D. HORIA FILIP 


s'a dovedit un serios cunoscător 
al mişcării  naiţonal-socialiste 
din Germania în tot ansamblul 
ei impunător și bine articulat, 
asura căreia a făcut să apară 
— în cursul ultimului an, — o 
seamă de studii şi portrete ale 
pionierilor şi conducătorilor des- 
tinului german de azi și de 
mâine. 

Din lucrările sale la care fa- 
cem aluzie mai sus, notăm : Idei 
biruitoare din Mein Kampf; Her- 
mann Goering — omul și lupta; 
Goebbels — omul şi lupta ; Ro- 
bert Ley şi muncitorul german ; 
Horst Wessel — omul — lupta — 
jertia și acum de curând Tinere- 
tul hitlerist factor al biruinţei. 

Este inuţil să insistăm asupra 
adevărului cuprins în titlul aces- 
ta atât de sugestiv pe care d. Ho- 
ria Filip l-a dat recentei sale 
lucrări, cunoscut fiind rolul de 
seamă pe care acest brav tineret 
german l-a avut în promovarea 
naţional-socialismului german şi 
mai ales încrederea, pe deplin 
justificată până acum, pe care 
Conducătorul Reichului o pune 
în vlăstarele fragede de pe toţ 
cuprinsul ţării sale, într'un vii- 
tor mai bun și mai paşnic. 

Munca autorului de care vor- 
bim, ne apropie de personalităţi 
care de mult s'au impus atenţiei 
iummii întregi prin opera lor mă- 
reaţă. 








EXPOZIŢIA DOAMNEI 
EMILIA SĂRĂȚEANU 


In sala „Universul“, expozi- 
ţia de pictură a D-nei Emilia 
Sărăţeanu cunoaşte un meritat 
succes, prin remarcabila cali- 
tate a tehnicei şi expresiva 


stilizare a formei. D-sa este o 
realistă observatoare a obiec- 
tului şi o foarte fidelă oglindă 
a lui, tot aşa de bine ca și a 
idealistă  distilatoare de e- 
senţe, când e nevoie. Gama 
variată a emoţiilor exprimate 
de D-na Emilia Sărăţeanu, te- 
mele deosebite abordate, ge- 
nurile diverse ale realităţii 
descrise aici, sunt un indiciu 


de 








CUCIURUL-MARE, ROMAN DE 
MIRCEA STREINUL 


In curând va apărea romanul 
„Cuciurul-Mare“, de d. Mircea 
Streinul, autorul lucrării” „Dra- 
ma Casei Timoteu'“, care a întru- 
nit binemeritate elogii din par- 
tea criticei. 

Romanul „Cuciurul - Mare“, 
două volume în peste 1200 de pa- 
gini, dă o vastă frescă a satului 
bucovinean, în care-a crescut şi 
trăit autorul. Lucrarea prezintă 
un subiect care se dsfășoară din 
1920 până la 1940, anul negru 
al invaziei bolșevice. Lupta pen- 
tru pământ, pădurile Storojine- 
ului, conflictul între săteni şi 
orășeni, câmpia Ţarencii şi fâ- 
națele Stâncii sunt descrise cu 
dragostea omului legat pentru 
totdeauna de pământul şi ceru- 
rile ţării românești. 

chimie, Domnichie, Liturca şi 
cânele Negru sunt personagiile 
principale ale acestei vaste fres- 
ce, care incetățenește Bucovina 
Dragomirnelor şi Suceviţelor în 
maâjora literatură română, 





„EDITURA GORJAN“ 


îşi inaugurează activitatea cu 
două cărți de mare răsunet: 
„Ştiinţa distruge monopolurile” 
de Anton Zischka și „Anilină” 
de Karl Aloys Schenzinger 


In „Știința distruge monopo- 
lurile“, un reportaj românţat de 
o factură care iese din comun, 
autorul „Războiului Petrolului“ 
trece în revistă toate chestiunile 
mari şi pasionante ce preocupă 
omenirea de mii de ani. Dând o 
deosebită atenţie părţii anecdoti- 
ce, Zischka izbuteşte să prezinte 
într'un caleidoscop, viu și atrac- 
tiv, întreaga problematică a ma- 


teriilor prime. Războaie, revolu- 
ţii, crime monstruoase, iată ce 


produs în decursul veacurilor 
trecute  monopolurile deținute 
de regiunile tropicale. 

In capitole cum ar îi „Lupta 
Europei împotriva foametei“, 
„Zahăr din sfeclă, lemn şi căr- 
bune“, „Cauciucul din var şi 
cărbune, împotriva cauciucului 
din sânge“, cititorul asistă Ja iz- 
bânda materiilor sintetice, împo- 
triva sclaviei şi asupririi. Beţia 
aurului din Havana, aventura 
Heveei, distrugerile de suflete 
din Putumayo, nimicirea popoa- 
relor din basinul Congo, războiul 
dintre Bolivia şi Chile — sunt 
câteva din episoadele, care dau 
cărţii o deosebită savoare. Imen- 
sul material documentar,  pre- 
cum şi o serie de planşe afară 


de text, fac din această lucrare 
o carte de interes capital pentru 


orice om care vrea să cunoască 
adevărata cauză a tuturor răz- 
boaelor, 


Anilină este un roman: foarte 
original. A apărut în Germania 
în peste o sută de ediţii, cu un 
tiraj ce a atins un milion de e- 
xemplare. Cum se explică acest 
succes, la o carte cu un titlu, în 


care nu este vorba nici de insu- 
lele Pacificului şi nici de eterna 
și nerezolvata problemă a dra- 
gostei ? 

Anilină este totuşi un roman 
de dragoste. Eroii săi sunt însu- 
tieţiţi, iluminaţi, de sentimentul 
iubirii, în “cele mai delicate ale 
lui nuanţe. Conny Hawk, ca și 
Runge sau Hoiîmann, sau Horn, 
jertfesc tot ce au mai Lun în ei, 
pentru dragoste şi pentru o idee. 
Tragedia lui Hawk, nesfârşitul 
calvar al lui Runge, iubirea ne- 
fericită a lui Hofmann şi aceea 
plină de abnegaţie a lui Horn, 
ridică acţiunea pe un plan de 
înaltă umanitate. 

De sigur, odată creată această 
atmosferă, îi este ușor autorului 
să întreţese o narațiune quasi- 
ştiinţifică, de un, interes bine 
dozat şi susţinut. Este uimitor 
talentul cu care sa priceput 
Schenzinger să scrie un roman 
al culorilor şi mai ales este re= 
marcabilă abilitatea cu care reu- 
şeşte acest scriitor de geniu să 
îure pe cititor, indiferent de gra- 
dul de cultură, de gust sau sex. 

In curând va apare, în tradu- 
cerea d-lui Mircea Streinul, şi 
excepţionaluil roman „Războiul 
opiului“, de Rudolf Brunngra- 
ber. 


ARTA PROZATORILOR 
ROMANI 
de 'TUDUR VIANU 


Lucrarea apărută sub acesti 
titlu, a d-lui Tudor Vianu, este 
cea mai importantă  contnibuţie 
adusă îm htemtura noastră, pen- 
tiu promovarea criticei literare 
ia rangul ae instrument de cer- 
cetare ştiinţifică, păzuind să res- 
trângă până la o minimă aproxi- 
mare ceeace este totuşi TECUNOS- 
cut ca inreductibil în esenţă, în 
ceața literară. „Arţa prozarorilor 
Români” este, cu vorbele autoru- 
lui chiâr, 9 „incercare de este- 
tică literară evolutivă”, care stu- 
diază după o concepție de cerce- 
tare critică proprie autorului, 
evoiuţia prozei literare românești, 
dela primele ej manifestări în 
care se atirmă o preocupare pro- 
pliu zis estetică, adică începând 
cu lon Heliade Rădulescu şi până 
în imediata actualitate literară, 
aceea ilustrată prin opere.e unor 
prozatori ajunși la ceeace se 
chiamă maturitauea artistică sau 
expresia definitivă a artei lor. 

Punctul de vedere nou pe care-] 
aduce d. Tudor Vianu, in opera 
d-sale, datorită căruia, „Arta pro- 
zatorilor români“ nu poate fi ca- 
lificată drept încercare de istorie 
Merară, constă din importanța 
precumpănitoare dacă nu exclu- 
sivă, acordată valorilor statistice 
şi procedeelor din operele autori. 
lor studiaţi. 

Graţie acestei  caracterizări, 
proza literară din ultimul veac 
este văzută  într'o continuitate 
neintreruptă, scriitorii  grupân- 
du-se după afinități esențiale, de 
siructură, într'o filiaţiune cu mult 
mai semnificativă decât aceea ar- 
bitrală şi superficială a simplei 

croniogii sau folos.nii aceleași 
motive de inspiraţie și practicării 
unor atitudini morale, ideologice, 
etc., asemănătoare. 

„Arta  prozatorilor Români“ 
inseamnă, prin bogăţia rezultate- 
lor, a confirmare admirabilă «a 
rodniciei punctului de vedere cri- 
tie adoptaţ de auior. Pentru acest 
motiv, e o lucrane de care cerce- 
tătorul critic nu se va putea dis- 
pensa, iar cititorul studios, acela 
care vrea să aibă o îndrumare 
temeinică în proza literară româ- 
nească o va cerceta cu cal mai 
mare folos. 





pi 


=== 4 





Se spune că dracul, cât îi el de drac, se fereşte 
ca de stânta cruce de Cuciurul-Mare. Când tre- 
bue să-și facă dorinţele către talpa iadului, își 
trimite drăcoaica în satul acela din judeţul Cer- 
năuţi, că numai ea isbuteşte să le mai vină de hac 
blestemaţilor de cuciureni. Dănilă Prepeleac şi 
Ivan Turbincă au destule neamuri prin (Cuciurul- 
Mare. Hupca şi Căbuţă, ştie toată lumea că din 
Prepeleac și Ivan Turbincă își trag neamul. Ba 
se mai găsesc unii cari ar putea.să jure că Hupca 
l-a prins în toiul unei nopţi de vârful cozii pe 
Sarsailă. De spaimă, diavolul şi-a lepădat în mâna 
flăcăului — era încă tânăr pe-atunci Domnichie 
Hupca — şpârcul împodobit cu un moţ de păr 
roș. Flăcăul a slobozit un hohot de râs de-a ră- 
sunat Horaiţa — s'au trezit toate babele din 
sat, — a strâns cu îngrijire într'o basma şpârcul 
şi, ajungând acasă, l-a îngropat sub pragul casei. 
Altfe!, cum s'ar explica îmbogățirea fulgerătoare 
a hui Hupca? De unde fusese un vai-dc-aânsui 
care n'avea după ce bea apă, ajunsese numai în 
cinci ani bogat ca nimeni altul din Cuciurul-Mare. 
Cine-ar putea, deci, să se'ndoiască de temeinicia 
istoriei cu Sarsailă? Adevărat că Nazarie, fostul 
slujitor al domnului Ioniță Nimeni, răposatul di- 
rector şcolar, socoate că pomenita istorie e o scor- 
nitură care s'astupe gura lumii, dar deh! Cine 
nu-l cunoaște pe Nazarie?! Mai rar vorbă'n-vânt 
ca el... 

Aşa că, în afară de Nazarie, nimeni nu se miră 
de'ntinderea gospodăriei lui Domnichie Hupca. O 
grădină de trei fălci în vatra satului, cin'sprezece 
fălci bune de câmp pe Ţarenca, patru de fânaț în 
Stânca, sub Corovia, şi-o palmă de pădure pe 
Horaiţa. Acareturi — boiereşti, nu alta! Cai, ca 
ai împăratului; iar armăsarii i sar putea măsura 
tu ai lui Făt-Frumos — numai cât nu mănâncă 
jăratic şi n'au aripi, 

Însurându-se cu Liturca, fata unui gospodar 
din Sneci, aceasta i-a rodit plod de parte feme- 
iască lui Domnichie, ceeace i-a adus mare supă- 
rare bărbatului, care-aștepta băiat, bun să-i ducă 
mai departe sămânța. Insă altfel a vrut bunul 
Dumnezeu și Hupca a trebuit să se resemneze. 

Fata a crescut mare și frumoasă cu numele ei: 
Floarea. 

După ce-a ieșit din cenușă, s'a dovedit a fi cu- 
mincioară ca un băietănel, iar când i s'a făcut de 
horă, toţi flăcăii Qin sat mureau după ea. Intre 
dânșii, iată-l şi pe Căbuță. 

* 


Căbuţă... 

Despre acesta, lumea spune că-i neam de Ivan 
Turbincă. Nu degeaba i se hărăzise lui tată'su să 
bea de să stingă pământul, iar mă-sa se mai ținea 
de drăcii până şi la vârsta de 60 de ani, de se 
mira cu palma la gură satul speriat și scanda- 
-Uzat de năzdrăvăniile ei. 

Ichimie Căbuţă îi lat ca un munte în umeri, a 
crescut cât fagul și are glas dulce de mierloiu 
chiemător de mierloaică în asfinţit de soare, când 
şi păsărilor li se face a dor și-a dragoste. Deschis 


la căutătură, are, totuși, o lumină vicleană în 


apele verzui ale ochilor. Multă lume a amăgit 
cu căutătura lui deschisă, căci știe să-și ascundă 
bine lumina care i-ar putea da de gol viclenia. 

Totdeauna scump și curat la port, pare mai de- 
grabă un boiernaș decât un pârlit de coate-goale. 
Cine nu știe, ar crede că-i cel puţin băiat de vor- 
nic (dacă n'ar fi încă prea puţintel la ani, l-ai 
socoti chiar vornic). 

X* 

“în după-amiaza aceea, viaţa îi ţicnea cu osebire 
lui Domnichie Hupca. Măcelarul Olinic îi dăduse 
preţ bun pentru viței și, acuma, chiaburul sorbea 
cu mulțumire ulcica de vin adus dela Odobeşti, 
tăifăsuind cu Liturca în liniştea odăii pline de 
lăzi cu zestre, în timp ce Floarea moșmonea la o 
cusătură toată numai fluturi şi borangic. 

Anul acesta se-apropia de sfârșit cu mult folos 
pentru Domnichie. Câmpurile rodiseră cum se cu- 
vine şi nicio boală nu dăduse în dobitoacele 
ogrăzii, iar pomătul adusese bani grei dela lipo- 
vanul Ivan. Ca și cum ar fi vrut să pună pecete 
ja atâta rodnicie, Măiaia fătase trei viței deodată 
— lucru despre care-au scris şi gazetele din 
Cernăuți. 

Aruncându-și în ogradă privirea, Domnichie se 
destătă ia vederea belșugului de gobăi care-mai- 
de-care, vestite în intregul județ prin rasa lor 
aleasă. În fund, după gardul grădinii, se înălțau 
stoguri mâri de fân; coşarele de lângă grajd erau 
pline de păpuşoiu ciocantin, roş-auriu ca focul, 
iar hambarul gemea de grâu, secară, orz și ovăz. 
Apoi, însă, privirea se posomori şi Domnichie 
spuse răstit: 

— Mi se pare că iar a venit calicul acela de 
chimie. Tare nu-mi place treaba asta, Floareo. 
Băietanul prea se'nvârte pe lângă tine şi ştii că 
n'am ochi buni pentru așa ceva. 

— Da'ce's eu de vină, tată — se-apără fata. 
— Să-l svârl afară din ogradă? Doar nu vrei 


să-mi facă apoi vre-o ruşine la joc... — şi se ri- 
dică să meargă în curte. 
— Hm! — mormăi Domnichie. — Mi se pare 


câ -aturisitui mi-a pus gând rău... 
-ulcică întreagă de vin. 

Liturea dădu din umeri, ghemuindu-se şi mai 
adânc în ţoalele pe cari se-așezase, și nu spuse 
nimic. Ce să se-amestece ea în treburile fetei?! — 
că, de când crescuse, Floarea își luase strașnic 
nasul la purtare, așa că nu răbda să i se-arunce 
nici un cuvânt. Iar de huit — îi era lehamite fe- 
meii. Destul că trebuia să-și mănânce cu hargaţii 
sufletul! 


— şi sorbi o 








DT RAE arama 20 me 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUR 








In ogradă, fata ajunse legănându-se ațâțător 
dincolo de gard. Se-opri în îaţa lui Ichimie, care 
sgândărea cu piciorui o urzică păroasă, crescută 
dintre niște bolovani pe marginea șanțului. Flă- 
căul vru s'o apuce de mână, însă fata se feri cu 
iscusinţă și băetanul rămase cu buzele umflate, 

— De ce te porţi urit cu mine, fa hăi? — se 
necăji dânsul. 

— Adică dece m'aş purta frumos? — i-o'ntoarse 
Floarea. — Ce, ţi's logodnică? 

Ichimie o măsură tăcut câtva timp, ca, apoi, să-i 
spună privind-o ciudat şi fără să-și poată ascunde 
luminele acelea verzui din ochi: 

— Cine ştie... Poate că mi-i fi! 

Fata isbucni în râs, fără să se gândească la fap- 
tul că-l jigneşte pe băietanul care-şi strângea 
furios pumnii tupilați după spate. 

Când isbuti să-și recâștige calmul, Ichimie îi 
șopti rugător: su 

— Tu... la noapte-i lună... Am să vin să-ți bat 
în geam. 

— Ai să vii degeaba! — îl repezi Floarea. — Ori 
am să ţi-o trimit pe Frozina... 

Flăcăul roși. Frozina era o femee bătrână și ză- 
laudă, pe care Domnichie o ținea de milă pe lângă 
curte. Femeea asta venise de nu se ştie unde 
și-avea o minte atât de'ncâlcită, încât nici până 
la 10 nu putea să numere. Când ieşea în sat, toţi 





copiii se ţineau după dânsa, strigând vorbe de 
ocară în urma ei, dar Frozina nu se sinchisea, ci-şi 
purta cu o comică demnitate sluţenia. Unii spu- 
neau că şi cânii se-ascund când o zăresc pe 
proasta dela casa lui Hupca. 

— Nu se cade să-ţi baţi astiel joc de un flăcău, 
— spuse cu ciudă Ichimie. 

— laca! — îl sfidă fata. — Da'ce? Crezi că mă 
tem de tine? 

Văzând că n'o scoate la capăt, flăcăul oftă și 
se despărţi de Floarea. După câţiva pași, se-opri, 
ca să se uite îndărăt. Fata se înapoia leagănân- 
du-se în casă. Știa că Ichimie se va opri ca s'o 
privească. 

Scuipând cu furie în colb, flăcăul își reluă mer- 
sul şi nu mai poposi nicăieri până la cârciuma 
lui berciu Wender, cel de lângă moară. Acolo, 
se trânti pe-un scaun de lângă tejghea, ceru de 
băut şi începu să-și rumege necazul. Sfârși prin 
a-și jura că nu va mai călca pragul ogrăzii lui 
Hupca. Mai târziu, însă, când lumini sfioase prin- 
seră să se-arate în ferestrele caselor, Ichimie 
simţi cum puterea hotăririi îi scade pe măsură 
ce seara își întinde aripile deasupra satului. In- 
dispus din cauza aceasta, 'se ridică dela masă, 
plăti și plecă. Ajungând acasă, se trânti pe pat 
cu gândul s'adoarmă, însă — cum somnul nu se 
prindea de el — se svârcoli atât de cumplit, în- 
cât, sărind din aşternut, ieşi în ogradă, unde se 
lăsă frânt de-oboseala provocată de insomnie 
prispa din fața bucătăriei. Aerul răcoros de-afară 
îl desmetici. Întinzându-și mâna, luă cana de apă 
de pe fereastră şi-o goli cu înghiţituri lacome. 
Stropii rămaşi pe fund, îi turnă pe capul mota- 
nului care i se tot încurca între picioare. Motanul 
mieună supărat şi-o sbughi spre-o pisică din ve- 
cini, care-l aștepta cocoțată pe gard. Ichimie se 
gândi că până și cotoiul e mai fericit decât dânsul. 
Când răsări luna, băietanul să turbe, nu alta! Era 
a lună roșie, uriașă — şi-o liniște ca niciodată se 
lăsase asupra satului. Numai pârâul din apro- 
piere se-auzea în tăcerea uriaşă a nopții, pe care 
par'c'o cercetau cine-știe-ce iazme la ceasul acela. 
Ichimie simțea foc în vine; îl ardea până la inimă, 
îi aprindea ochii, cari luceau ca ai unui strigoiu 
în lumina înghețată a Junei. Pe câtă liniște era 
în cuprinsul zărilor, pe-atâtea orcane înviforau 
sufletul flăcăului bătut de năprazna aprigă a dra- 
gostei, pe care râsul și batjocura fetei nu isbuti- 
seră s'o domolească. 

„Are să se schimbe vremea“, — își spuse Ichi- 
mie privind iarăși luna care ardea în dreptul co- 
pacilor din cimitirul Volocei. 

O căruţă duruia pe drumul dinspre Cernăuţi. 

%* 


Ichimie sări sprinten, ca şi cum ar fi avut aripi 
la picioare, peste gardul de nuiele şi căzu cu bine 
în ogradă; se dădu repede în umbra unui păr de 
lângă grajd, căci era o lună ca ziua, dar câinii îl 
şi simțiseră și începură să latre ca la o sălbătă- 
ciune. Trezit de hărmălaie și crezând că-l calcă 
hoţii, Domnichie ieşi cu o jordie în pragul casei, 
ca să întrebe cu glas tunător cine se află în ogra- 
dă. Auzind glasul de butie goală a stăpânului, 
cânii încetară să latre. Din umbra care-l scutea, 
Ichimie putu să deosebească lămurit trăsăturile 
feței schimonosite de mânie ale gospodarului fu- 
rios c'a fost trezit din dulceaţa somnului dintâiu. 
Faptul că i-a pricinuit un necaz lui Hupca îi dădu 
un sentiment de mulțumire răutăcioasă flăcăului. 

Socotind că javrele au lătrat la vre-o nălucă 





UNIVERSUL 


at ode tai aie Crt ne în mană ian urata md Inte tarana? idle niz d Pauli arie 


— Episod inedit - 





îs a ROL Vasa miar er e aa a 


EŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită 


LITERAR 


ă. Di ta 


sau la omul din lună, trezindu-l degeaba, Dom- 
nichie aruncă jordia în spinarea unuia dintre 
câni și intră îndărăt în casă, ca să se culce, mor- 
măind alături de Liturca, care fâsâia liniștit pe 
nas. 

De'ndaţă ce Hupca dispăruse în întunericul 
pridvorului, Ichimie se şi repezise în partea cea- 
laltă a ogrăzii şi, acuma, se afla taman sub fe- 
reastră. Cânii nu mai lătraseră: jordia lui Dom- 
nichie îi învățase minte, așa că mârâiau înfundat, 
cu nasul în paiele budelor. 

Ichimie nu bătu îndată în geam. Intâiu, voia 
să-și desfăteze cu chinurile dulci ale așteptării 
inima. L.ungindu-se ca la el acasă pe prispă, își 
lăsă privirea asupra cerului care se înnourase; 
luna se prăvălise deodată după niște omete uriașe 
şi ograda zăcea într'un întuneric de catran. În aer 
se simțeau miroznele plăcute ale toamnei: iz amă- 
ruiu de fân uscat, de mere, de sămănătură proas- 
pătă, de povială fiartă în ceaune mari de-aramă. 
Flăcăul se gândea că, dincolo de perete, Floarea 
doarme cu tâmpla'nfundată în perna cu miros de 
busuioc și oftă de nenumărate ori. Când socoti 
că a oftat îndeajuns, se ridică și bătu încet în 
geam. Nu trecu mult, că flacăra unui chibrit şi 
pâlpâi îndărătul geamului. Ichimie — să chiuie, 
nu alta! Chibritul aprins era semn că fata-l pri- 
meşte pe flăcău. 7 5 





Băetanul se dădu sub perete. În curând, ușa 
casei se deschise cu multă fereală, fără să scoată 
nici cel mai mic icnet din balamaie, şi arătarea 
albă a fetei fâlfâia ca o fantasmă în noapte. Băie- 
tanul ţâștui din vâriul buzelor, ca fata să-l gă- 
sească mai repede. Când îl descoperi, arătarea veni 
la dânsul, îi luă mâna şi-l duse în poarta şurii; 
fiăcăul era în culmea fericirii. 

— Dai un întuneric de iad aici, — spuse 
Ichimie. 

Fata își puse palma peste gura lui. 

— Aici nu ne poate auzi nimeni, — se-apără 
dânsul în şoaptă. 

Deodată, simţi cum mânile fetei i se lasă pe 
umeri. Fata îl sărută lacom, lacom și atât de pu- 
ternic, încât buzele îl durură ca și cum i-ar fi fost 
mușcate. Îmbrățișându-se, se-așezară pe-un mal- 
dăr de fân, care le înțepă picioarele. 

— Mă temeam că n'ai să vii, — rosti Ichimie; 


după câtva timp, aduase: — va-să-zică tot ţi's 
drag... 
Ca răspuns, veni o sărutare lungă și-apăsată. 


„A dracului muiere“, — se gândi  îlăcăul. 
— „Bună școală, n'am ce spune!“ — şi râse pen- 
tru sine, 

Se drăgostiră mult. Noaptea era plăcută, șura 
amirosea a fân plin de cimbru și coada-șoare- 
cului, iar ograda vuia încetişor de rumoarea gân- 
găniilor cari mai apucaseră toamna. În grajd, o 
vacă mugi lung a câmpie. 

— Cum îţi place noaptea asta, fa hăi? — o în- 
trebă flăcăul. — Îi tare frumoasă, cu toate că-i 
mare'ntunerie. 

— Ihîm... 





Toamnă 
in Rusia 


Vântul toamnei sfâşie mantia 
Câmpului stfrijit de roa și griji. 
Nu mai cântă'n zare ciocârlia 

Iar văsduhul geme frânt de sehiji, 


Un cocor, stingher, pierâut de ceată, 
'Țipă ca un dor uitat sub bolți. 
Dintr'un nor de păcură-și arată 
Soarele nervos imenșii colţi. 


Regimentul stă în apărare, 
După zece zile de atac, 

Se strecoară tihna în picioare 
Și în piepturi fumul ae tabae. 


Caporalul Vitor, fără vise, 

Doarme-acum, strângând în pumn un plic. 
Pleopele-i sunt încă'ntredeschise, 

Ca să vadă ce-i la inamic. 


S'a cutremurat din nou pământul 

Ori s'a prăvălit un Caraiman ? 

Nu-i nimic ! — îl liniștește vântul — 

A venit un „brandt” dela Ivan... 
Transnistria, 27 Sept. 1941, 


LEONIDA SECREŢEANU 


SPP 


22 Noembrie 1941] 


| 


de MIRCEA STREINUL 


— Dacă ai să-mi fii aşa de mută şi când mi-i 
fi nevastă, oiu putea spune că m'a bătut Dum- 
nezeu cu lenea norocului, — glumi Ichimie. — 
Numai să nu-ţi piară năravul aiesta, că-i strașnic 
bun un astfel de nărav... i 

Fata chicoti şi flăcăul, aprins de râsul ei, o să- 
rută cu și mai mult foc. 

Când obosi, rosti cu glas tremurat: 

: — Îmi eşti dragă cum nu mi-a fost niei o altă 
ată. 

Apoi, lungindu-se cât mai comod pe fân, în- 
cepu să se gândească la viitor. 

„O să vadă el Domnichie ce bărbat vrednic i-a 


dăruit ca ginere bunul Dumnezeu“, — își spuse. 


ilăcăul. — „In câţiva ani, i-ociu împătri averea”. 

Deodată, pe când se legăna în astfel de visuri, 
Ichimie sări ca mușcat de șarpe: un glas bine- 
cunoscut lălăia un cântec lângă fântână — era 
glasul Floarei, pe care flăcăul l-ar fi putut deosebi 
și dintr'o mie de glasuri, căci îi intrase de mult 
în sânge, întocmai ca o boală ciudată și fără sorți 
de vindecare. 

Cine era, atunci, muierea de lângă dânsul? Un 
hohot de râs răsună în apropiere si-un fanar își 
aruncă din plin lumina asupra lui Ichimie. Întâiu. 
băietanul își astupă ochii; apoi, însă, îşi desprinse 
pălmile depe ochi şi-şi îndreptă spre femeea de- 
alături privirile. 

Rânjind cu gura până la urechi, aşa că-şi des- 
velea impudic ştirboşenia, urîtă, având nasul lat 
al unei vite, murdară şi mâncată de vărsat negru, 
Frozina râdea ţinându-se cu mânile de piept. 

Ţinând ridicat fanarul, ca să lumineze mai bine 
scena, Floarea  hohotea mai abitir ca proasta 
satului. N: 

Ichimie sări în picioare: Batjocura îl ardea ca 
o smoală în clocote. Urechile îi vâjâiau și ochii 
i se împăienjeniseră, iar unghiile îi intraseră 
adânc în carnea pălmilor. Totul râdea în jurul 
lui; copacii se clătinau de-atâta hohot, gâştele se 
treziseră în coteţ şi gâgâiau de să cutremure lu- 
mea, caii nechezau în grajd şi însuși fanarul din 
mâna Floarei își scutura pântecul. 

Peste puţin veni şi argatul Macoveiu. Când 
Floarea îi explică despre ce e vorba, o nouă ava- 
lanșă de râs isbucni, amenințând să răstoarne 
cerul cu toate slăvile peste ograda lui Domnichie 
Hupca. Năucit de ruşine, Ichimie o privea ca 
hipnotizat pe Frozina, ai cărei sâni se scuturau 
obscen, bălăngănindu-se ca ugerul unei vaci. 

— Ce-i, mă Căbuţă, te-ai drăgostit cu Ileana 
Cosânzeana? — sună ca un lătrat glasul lui Ma- 
coveiu, care-i cam purta lui Ichimie Sâmbetele, 
pentrucă acesta îl lua întotdeauna de sus la horă. 

Răscolit până la măduvă de-atâta batjocură, 
flăcăul nu mai răbadă şi, ridicând pumnul, isbi 
cu sete în mirul hargatului, care se prăvăii icnind 
pe fân, la picioarele lătăreţe și crăpate ale Fro- 
zinei, 

Apoi, se năpusti asupra Frozinei. Faptul că 
zăluda asta îndrăznise să-i spurce buzele, îl jig- 
nea mai mult decât însăşi răutatea Floarei, care 
pusese toată comâdia la cale. După ce-o nărui sub 
pumnii cari cădeau ca o ploaie de pietre, Ichimie 
sendreptă potolit spre portiţă. Ca batjocura să 
fie completă, Floarea slobozi unul din cei mai 
răi câni, mare cât un vițel, din lanţ şi-l asmuţi 
asupra flăcului. Când cânele se repezi să-l muște 
de coapsă, Ichimie îl prinse cu'ndemânare de 
ceafă ca, ridicându-l, să-l isbească la picioarele 
fetei, al cărei râs asmuţi la vederea unei astfel 
de forțe. 

— Aşa aș putea face și cu tine, — spuse liniștit 
băietanul, plecând definitiv deastădată. 

Se depărtase destul de mult, dar tot mai auzea 
schelălăitul cânelui, care iscase prin urletele lui 


lătratul întregului popor de câni al satului. 


* 

Trezit pentru a doua oară din somnul lui iepu- 
resc, Domnichie ieșise c'o falcă'n cer şi unan pă- 
mânt în ogradă, însă când Floarea îl puse în cu- 
rent cu cele întâmplate, isbucni şi el în râs și-o 
lăudă pe Floarea pentru ispravă: 

— Bine i-ai făcut! Altădată, să nu-și mai ridice 
ochii până la cine nu-i de nasul lui, — şi, apoi, 
i se-adresă cânelui care mai schelălăia: — M'ai 
dat de ocară, javră ticăloasă ce ești! Te credeam 
vrednic, da' nu eşti decât o potaie ca acelea pe 
cari le poartă'n braţe cucoanele dela târg! 

Totuși, îi porunci lui Macoveiu să aducă o cană 
de zăr cânelui, care tăcu numaidecât la anunţa- 
rea unui asemenea ospăț. | 

Intorcându-se în casă, Domnichie se lungi ia- 
răși lângă Liturca. Femeea nu se trezise, ci con- 
tinua să sforăie cu cogâlțuri şi icneli, ceeace-l 
înfurie pe bărbatul care trebuia să se chinuiască 
întotdeauna foarte mult până să reușească s'a- 
doarmă. Când, însă, își reaminti de cele întâm- 
plate în ogradă, începu să râdă din nou şi proasta 
dispoziție îi dispăru. 

* 

Ichimie își aprinse o ţigară şi'ncepu să se gân- 
dească temeinic la'ntreaga pătăranie. O ură rece, 
dar cu atât mai adâncă, pusese stăpânire pe toată 
fiinţa lui. Intr'o asemenea împrejurare, nu s'ar 
îi ferit nici de-un omor. Numai amintirea Fro- 
zinei — şi era destul ca tot sângele să-i urce în 
clocote la cap. O clipă, se gândi să se'ntoarcă la 
Hupca, s'o ucidă și să dea foc gospodăriei, însă 
imediat se dumeri că o astfel de răsbunare e prea 
ușoară pentru o fată ca Floarea *). 





*) Fragment din romanul „Cuciurul-Mare”, 


în numerar conform aprobării dir. G-le P., 7. T. Nr. 24464-938. 


Ar