Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0027

TI 


STEFAN LUCIAN: SAFTA 


An. XLII, Nr. 27. 


4 lulle 1926. 





FLORĂR EASA. 


P=3 


n ag otite atit aeaar: 


Lei 5. 














28 


Mika-LeE' 


- Câud Elena Drăgănescu-llallipa luase 
la ca pe sora mai mică, un concert de 
elogii slăvise fapta ei nebilă. Fără aju- 
torul ei providenţial acea soră era pân: 
dilă de » soartă josnică. Fusese un copil 
rău gi neglijat — ziceau oamenii care 
compuneau cercul larg în care strălucea 
Elena. Hallipa tatăl divorțat, se reinsu- 
rase şi îşi neglija acum copiii. Frumoasa 
Lenora mama tetei, remăritată şi ca o- 
ropsise demult fata cea mai mică care 
era vdorul unui viol — un satir probabil, 
Acea fetişoană conruptă se legase pe 
timpuri de primul logoduic al Elenei, 
apoi gonită de acelă dusese o viaţă boe- 
ină întreţinută de pictori. Tocmai când 
era să se mărite cu.un actoraș fusese pă- 
tăsită în mizerie şi d-na Hallipa care 
uvea tot dreptul să o lase în siradă, o 
culesese din mocirlă. Cam astfel era ver- 
siumea în curs, destul de exactă în ge- 
uerce dar cu greşeli de amănunte, Opera 
de reabilitare interesa opinia publică 
amatoare de conversiuni ca și de viţiu. 
înteresul principal nu cădea însă asupra 
lui Miku-Le ci asupra binefăcătoarei. 

In cercul mai restrâns al Elenei lucru- 
rile erau maj bine cunoscute și mai puţin 
comeniate. Admăraţia însă, încă mai 
mape penlrn d-na Drăgănescu. 

Fra adevărat că Mika-Le fusese pără- 
sită de „iipul” ei. sau că îl părăsise. Ea 
care lucrase aşa de sceptic pe pictorul 
tureg, se arătase deodată cam romaniică 
şi slabă în diplomaţie cu actoraşul, pen- 
trucă îl iubea, 

Mika-L.€ cerea mereu Adolfului căsă- 
torie care promitea dar nu ţinea. De- 
portie «dle a se gândi la căsătorie cu Mika- 
Le, se gândea la postul de redactor al 
unui ziar teatral şi făcea curte fetei Di- 
vectorului, Prudentă, fata redacţiei, cerea 
tal căsătorie. Într'o bună zi când pro- 
Ulema paltonului îl turmentase Adoll se 
decisese să se însoare cu fata ziarului, 
Jitâud să ceară consimțimântul lui Mika- 
1 care nui lar fi dat. 

. Venise dealifel la ea a doua zi de nun- 
lă cu palionul nou şi o hârție de o mie 
ucuă drept compensație, Nu înţelegea să 
sehimbe cu nimic situația. lu loc însă de 
o fată de treabă care să priceapă avanta- 
giile lucrurilor, găsise » Mika-Le pebună, 
cure aflase noutatea şi trecuse noaptea 
nunței altiel decât el — şi anume în 
proicel- de răzbunare. 

Fusese o scenă teribilă agrementată de 
o tovitură de briceag care silise pe A- 
Jolful să poarte mult timp gulere înalte. 
Conciliant şi măgulit, eroul credea că 
Mika-L6 după acest atentat neisbuiit va 
reintra în normalitate, dar descoperise 
la ca izvoare uesecate de tragedie, 

Traial lor devenise o bătălie. Pe Adoli 
leneş şi arăsuț sbuciuinul îl obosea şi 


dispăru întrto zi fără întoarcere, Actor | 


fără roluri se săturase de dramă. 

Mika-L€ tragediană acum fără parte- 
ner. îşi strămutase desperarea la picto- 
vul Greg, vechiul ei protector. Creg ar 
fi fost bucuros de întorsătura lucrurilor 
dacă Mi'ka-Lc agitată de un demon, nu 
sar fi otrăvit... dintro sticluță pe care 
Greg o întrebuința la pregătirea culori- 
lor de pictură. A 

Umil după Evanghelie, suflet apostolic, 
* Greg star fi mulțumit cu rămăşiţele lui 
Adolf şi ar fi oferit lui Mika-Le să > o- 
crotească lângă el: O faptă insă aşa de 


*) Fragment din romanul Concert din 
muzică de Bach. 


de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


odioasă lui Dumuezeu ca sinuciderea, iu- 
vinsese bunele lui intenţii. 

Amorurile lui Mika-Le le ştiuse gi le 
răbdase virtuos, dar o proelamare a lor 
așa de ostentativă i se părea un afront 
adus sentimentelor lui, negreşit dubioa- 
se dar învăluite în nimbul ideal. Umili- 
talea lui avea pesemne limite;  exis- 
ta totuși o măsură la care putea fi vul- 
neralil. Apoi fusese şi intrebat de par- 
chet asupra sticluței. E drept că de un 
procuror băiat „ehic” pe care îl cunos- 
tea din societate, Totuşi Greg avea groa- 
ză de amestecul autorităţei publice în 
afacerile lui. Desigur nu avea nici o răs- 
pundere fie chiar urrală, dar faptul că 
otrava fusese procurată dela cl ii putea 
desemna prejudecăţei celor pioşi şi mai 
presus de tot, sinuciderea era ceva ineste- 
tie. Niki chiar săvârşit pcutru el, Greg 
nu ar fi admis acel gest violent. 

De aceea cu toate că Mika-Le. fusese 
icsne salvată, pictorui Greg sc trăsese în 
umbră. La spital Mika-Le descoperise 
că infirmiera Sia era vara ei bună şi pro 
fitase de împrejurare. Ursuze de Sia se 
arătase bucuroasă de verişoara asta Lia- 


UNIVERSUL LITERAR 


guşitoare care vorbea de: „frumosul ne- 
nea Lică '» Sia rugase pe Lică să ajute 
pe uepoata nevoiaşă şi Lică din cine ştie 
ce toane bunc intervenise la  doctorița 
Lina, biroul lui obicinuit de binefaceri. 

— Spune soră-si s'o ajute ! — decisese 
Lică, apucat de interes pentru nepoata 
vag dă şi prinzând ocazia să facă un 
„pout” nepoatei celei infumurate, La 
porunca lui Lică, buna Lina se pusese în 
mişcare ' nu fără năduf, ştiind că Elena 
în chestii do familie are idei hotărite, 
mai ales că lucrul era aşa de delicat în- : 
ire Elena şi Mika-Le. | 

Nu îndrăznise dealtfel să ceară uimic, 
expusese numai Elenei, care cra situaţia 
zgângăniei mici. 

Elena primise mesagiul cu gravitate, 
ca o castelană medievală, care are puteri 
iudiciare și executive asupra feodalităţei 
familiare, în lipsă de şef bărbătesc. 

Ceruse Linei să-i dea timp de gândit 
mulțumindu-i pentru un demers pe care 
il credea salitar pentru onoarea llalli- 
pilor. Bine aşezată în scaunul stăpâni- 
rei, Flena privea acum lucrurile altfel 
ca atunci când refuzase net întervenirea 
bărbatului e. în favoarea acelaiaşi Mika- 
Le. Nu vroise să primească atunci aproa- 
pe de ea acel element rău, Acum insă 
nimic nu-i mai putea atinge dictatura, 
sia numai să cumpăgească argumentele, 
Era vorba da salvarea unci rude apro- 


Aaaa aa aa a aan 
CARA DO FD PEPE SPP) 
Shakespeare 
HAMLET 


(Actul Ii, sceua 1) 


HAMLET 


A fi, sau nu: aceasta e 'ntrebarea, 

Ar fi mai demu să suferi făză murmur 

Câud soarta nemiloasă te loveşte, 

Sau, cu siiletu 'n mână, să înfruaţi 

Oceanul de urgii, — iucremenindu-l ! 

Să nori, să dormi... Atât. Să curmi ua zbucium 
Şi miile de chinuri moştenite 

De biata nvastră carne onenească.., 

Ce vis frumos... Să mori, să darmi,. Să dormi? 
Sau poate să vezi? Aci e greul. 


Căci visele ce 


pot să ne * 
Când lepădiăra avgila trecătoare 


re 


Ne fac să şovăim... De frica lor 

Noi preluugim un chin sfâgietor ; 

Căci cime S'ar pleca subt biciul vremei, 
_ Suht pumnul celui tase, subt disprețul 

Tvuiaşului, şi cine-ar îmdură 


Durerea tinei dragoste 


Zăbava judecății, insolenţa 


Slajhaşilor, sau izbele pe care 
Cei vrednci le primesc dela 


netrebaici, 


Când siugur ar putea, doar cu 'n stilet, 

Să cucerească liniştea eternă ? 

Cine-ar purta — gemând și asudând — 

Povura grea a vieţii, dacă teama 

De ceiuce urmează după moarte — 

Tărâmul u«şiiut de unde nimeni 

Na sa tnteis rental, inteei Sp iue 
u ne-ar îngenunc Și au Me-ar 

Să necngățăm de chinurile noastre 

Spre-a nu cădea 'm vârtejul alor chinuri, 

Pe toți, mişei ne face cugetarea, 

Şi astfel strălucirea botărirei 

Păleşte m umbra stinsă a gândirei, 

Iar cele mai semeţe întreprinderi 

Din calea lor sunt abătute şi 


Picrd wumele de faptă... 


Versiune românească de 
AMELIA şi CEORGE GESTICONE 


„i-l dase într'o seară un cronicar 


ka-Le trebuia prevenită că va fi 


UNIVERSUL LI. „RAR 


piate. Nici uu element seutimental au în 
tra în judecata ei. Totuşi ceeaco o deter- 
mină în favoarea fetei Îu un imbald des- 
tul de vmenesc. 

Hallipa tatăl lor refuzase să dea cel mai 
mic ajutor micei adulterine. Nici rugă- 
minţi, nici armneninţări nu-l cliutise, 

Mai intrasigent încă ca înaiute , când 
era desbinat de familie şi strâmtorat in 
evere, tăiase brusc şi pensiuuea cu care 
de vre-o patru ani țiuea pe cei doi băeți 
gemeni în Germania la studii. Pe fata 
mijlocie o îngrijea mama ei; Aceeca Co- 
ca-Ainte caşi Leonora dispreţuia şi nu 
vrea să mai vadă pe tatăl ei, Cu fiica lui 
cea mare, cu Elcna era de doi ani certat. 
Cearta între doi oameni care se iubesc 
yi sc aseamănă când nu «e trecătoare, e 
mai trainică ca altele. Amândoi orgolioși, 
amândoi voluntari și având motive puter. 
nice să-ş, reproşeze ruptura lor era se- 
rioasă, 

Elena consimţind să se ocupe de Mika- 
Le da un blam pe care îl credea meritat, 
lui Hallipa. Caşi Ilallipa. Eleva arca mo- 
live să urască pe Mika-Le dar punea mai 
presus datoria. Departe de a lua calea 
împăcivirea, tatăl şi fiica care udată se a- 
dorase, işi hrăneau discordia. 

Elena credea că e rolul e: deci să ridice 
cârma căzută din mâinile lui lHallipa. 
Răscumpărase Prundenii ca pe un pa- 
trimoniu dinastic şi purta acum tipărit 
chiar pe cărțile de vizită numele pe care 
Mon- 
den, ca pe un titlu care nu trebuia să se 
piardă. salvat dela peire, de urmașul 
cel mai vrednic al ncamului, 

Drăgănescu, în umbra acelu: orgoliu 
sscondu pe nevasta lui cu supunere. 

rămăsese în iscălitură numa: Drăgă- 
nescu simplu pentru că Elena nu îi atră- 
sese atenția asupra lucrului, dar copilul 
era hotărit că va fi un Drăgănescu-ltal- 
lipa, dacă nu chiar nwoai un 
pentru că aşa dorea Elena. i 

Cum totul era acceptat şi consacrat de 
băcbatul e:, totul pentru Elena devenea 
incontestabil, de aceea chiar putea exe- 
cuta programul ei de viaţă cu ordine şi 
simplicitate, fără de încordarea obsiaco- 
lelor. 

Flena telefonase deci Linc: Rim că a 
decis să ia pe Mika-L6 la ea, în condiţii 
însă pe care numai ca le va decide. Mi- 
pusă 
subt o tutelă severă. Despre Lică buna 
Lina, pentru atâtea motive, nu pomenise. 
Mika-LE€ care nu avea de ales primise 
orice - condiţii, Pentru moment nimic n'o 
interesa decât buna stare materială. 
Temperată în sentimentele pentru  A- 
dolf de gustul încă recent al otrăvei cu- 
uoscuse câte-va zile de mizerie aşa de 
mare că nu râvnea decât să mănânce şi 
să doarmă fără grijă. Veleităţile artistice: 
pictura și drama, erau în complectă scă- 
dere. 
Adusă de însăşi buna Lina care avea 
specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu 
(ăcuse- nici o senzaţie, Elena sunase şi 
servitoarea conduse pe Mika-L6 între 
cameră dinainte hotărită. 

Cameră mobilată şi comodă totodată 
aşa cum cerea rangul hărăzit fetei de 
binefăcătoare. Elena rămăsese de vorbă 
cu Lina despre proiectele ei muzicale, 
despre sănătatea doctorului și grijile de 
proprietari ale Rimilor. Nimeni nu ştia 
să vorbească lucruri serioase cun mai 
mult interes ca Elena. Cu toţi oaspeţii 
cunversa astfel, fie despre idei generale, 
fie reapre preocupări ale lor personal, 
fără ca nimeni să dorească alte subiecte 
mai frivole şi fără ca reputația de femee 
frumoasă a Elenei să sufere de pe urma 
acestei severități. Când admiratori: ei o 
salutau pe rând în lojă la operă, subiec- 
tul flirtului era numai valoarea muzicei 
şi a :nterpreţilor,- totuşi nimeni nu o a- 


Hallipa, * 








ŞT. LUCHIAN: IN CURTEA MÂNĂSTIRII 


cuza de pedantism, Fie-care pleca con: 
vins că a făcut o vizită de curtenire unei 
femei încântătoare. N 
Mika-Le în primul moment, neştiind ce 
să facă, rămăsese în cameră. Era tocmai 
cceace trebuia şi acel prim moment era 


hotăritor. Scoborise când fusese chemată, 


adică după plecarea Linei. 

— Am săi zic Norica, dela numele 
d-tale de botez Lenora. Mika-L6 sună 
cam ridicol și pare o poreclă neserioasă, 
Toată lumea deci aci, ie va chema No: 
rica. Doresc ca odată cu numele, să-ţi 
schimb: şi felul de purtare. 

Mika-Le primise, botezul Elenei fără 
obiecţie, găsind chiar numele singuratic. 

— Cum trebuie să munceşti, ai să fii 
secretara noastră pentru anumite lu- 
orări „Orele am să ţi le spun mâine. Vei 
avea o mică lcafă ca bani de buzunar, 
Pentru tot restul fireşte nai de: purtat 
nic: o grijă. Vei lucra în biroul de jos 
al bărbatului meu, la o masă deosebită 
de ceilalţi secretari. Aci vii numai când 
eşti chemată. Sari 

Era limpede şi suprima stânjenirca 
instalărei. Mika-Le ascultă acele instruc. 
ţii cu atenţie. Perspectiva lefei şi a bu- 
nului tra: fi părea o pomună şi pomenile 
îi piâteaa: 

Se gândi la muncă — era leneşă — dar 
1: putea fi cine ştie ce greutate. 

Cu toate că nu o văzuse de atâta timp, 
Elena abia înainte de a o concedia exa- 
mină serutător pe d-ra Norica, 

eşită de curând din spital, Mika-L€ 
era cam jigărită, purta un breton lăsat 
jos pe ochii galbenii vestiți pentru enig- 
ma lor suspectă. Acum ochii. Norică: cam 
blegi nu exprimau decât o mare atenţie 
către comenzile seurte ale Elenei. Vâl- 
voiul părului arăpesc, era strâus la spate 
cu două ace — lăsat probabil să crească 
din desperare, domolit astiel în vederea 
confruntării cu sora el. Clipi puțin subt 
privirea riguroasă. La un gest al Elenei 
spre frunte, — gest vag dealtfel, — îşi 
dete părul puţin la > parte de pe ochi. 

— Când doreşti ceva, ceri să mă vezi! 
spuse Elena ca concluzie, 

De copilă, Mika-Le urâse pe Elena pen 
tru că era mândră şi frumoasă şi acum 
simțea o aplecare să o admire pentru că 
era frumoasă şi mândră, Bine strun:tă. 
Norica uita pevversităţile lui Mika-Le, 
Deocamdată nevindecată bine de ustu- 
rimile amorulu: şi ale „apei tari” Mika- 
L& nu era vătămătoare şi deocamdată 


sora ei era invulnerabilă. 

Fata născută din spaima. şi luxura 
Lenorei şi din viţiul fricos al zugravului 
fialian îşi trăia acum latura umilă gi fri- 
coasă a caracterului. Patul avea somieşă, 
ş.fonierul v jumătate uşă cu oglindă și 
c<toitoreasa casei venise să ia la camera 
de lingerie puţinele rochii ale d-rei Na- 
rica pentru a le aranja. Mika-Le căpă- 
tase înapo: trusoul complectat: şi întoc- 
mii după indicaţiile Elenei. Un şorţ de 
birou, negru dar cochet şi un pardesiu 
uou păreau a deschide perspective duble 
de sertitate şi de cadouri. Amândouă îi 
conveneau, Nici o perversiune nu agita 
pentru moment pe Mika-l.€. Viaţa chema 
din ea la suprafață -> ființă subalternă 
cu toate atributele ei. Lumina cădea e- 
gal dintr'o aceeaşi parte în casa Drăgă- 
nescu aşa încât clar obscururile suspecte 
lipseau şi mâna care conducea acum miş- 
căile micei fantoşe, avea o siguran 
desăvârșită care e articula şi dezarticula 
cu preciziune, D-ra Norica umbla drept 
şi abia dacă Mika-Le putea aduce vre-> 
mică deviere acelei rectitudini. 

Dealtfel succesele de perversitate în- 
rogistrate în trecut de Mika-L€ erau mult 
în funcţie de oameni și împrejurări, Nu-i 
lipsise o precocitate dar ieşise din neţn: 
semnătatea ei la lumina scandalului mai 
ales -pentru că eroul găsit la îndemână 
fusese logodnicul sorei ei. A doua dară 
se pripăşise suspect pe lângă pictorul 
Greg. Acel Greg nu era baval. Ascetic 
şi concupiscent ca sf. Antoniu, — deşi 
lnic, usi şi caduc, monden şi tainic ca 
un uunțiu papal cu pielea lu. netedă de 
biund molatiec, cu albastrul decolorat al 
acliilor şi părul blond aproape incolor 
subt calata de atelier, ca un abate subit 
tichie. Firea lui îngăduise lui Mika-L€ 
ascendentul tentaţiunei ; de aceea se ju- 
case fără meșteșug cu marele picior şi 
speculase slăbiciunile lui cu mijloace e- 
lementare. 

Aici în casa Elene, oamenii care ve- 
neau erau totodată mai banali și mai 
experimentați. Dacă chiar vor fi avut 
„particularități” le ţineau pentru alte 
ocazii, protocolul fiind de rigoare la 
doamna Drăgănescu. Acolo toţi, bărbaţi 
şi femei, manifestau tendința de a place 
geztlei, Elena era punctul convergent 
care evita deriaţiile, 

Mika-Le alături de sora ei apărea cam 
degenerată, cu capul cam mare pe u- 
merii pătrați a unui corp mic dar nemo- 





4 


delut. Lapsită de relief se pierdea în un- 
hră. Dar nu era trudită de ambiţie, se 
mulțumea să privească dedeparte oane- 
nii aceia eleganţi, şi ea care nesocotise 
pe pictorul Greg, pe aceștia îi credea de 
3 speță superioară fiindcă tocmai o ne- 
socoteau. - i 

Stângace în maniere şi rustică la 
croială, decorul de lux o punea în infe- 
rioritate. - 

Prezintarea ei stânjenise puţin pe E- 
lenu ; — Ma demi-soeur — spunea când 
era nevoie. Mai adesea > trecea subt tă- 
cere ca pe o prezență neînsemnată . 

Participarea sau lipsa e: dela plimbări 
şi recepții era orânduită la fel cu tot res- 
tul şi nu da loc la: turburări. 

"Cu o memorie matematică Flena îşi u- 
mintea de ea la intervale proporționate. 
Tuimitea să întrebe dacă d-ra Norica 
vrea să iasă cu guvernania şi copilul sau 
trimitea să o anunţe pe d-ra Norica că 
trebuie să iasă. O prevenea de ora când 
uvea să însoțească pentru comisioane p2 
Ylena însăşi sau' pc Drăgănescu, sau îi 
indica aochia cu care avea să ia parte la 
vre-o reuuiune de mai mică importanţă. 
La -acele recepţii.Mika-Le sta cu un 


suflet de copil: sărac admis între boieri ci 


şi eu aspecte de mică parvenilă în roclia 
de mătase. 

Nu se putea corecta de apucături naive 
şi. plebeiane. Avea un gest al ei, cu care 
își panea mâna peste gură. Pictorului 
Greg altădată, gestul îi părea culmea 
graţiei pudice. 

În viaţa asta nouă d-ra Norica nu arca 
unici invidie, nic: rebeliune şi recunoștin- 
ță nn i secerca, ca să poală şti dacă ce 
capabilă de o recunoştinţă. Ţânţar care 
ciupise când găsise loc vulnerabil, acun: 
căire o Elenă imună nu mai avea ac. Da” 
era mercu insectă parazitară. Acolo pe 
trena majestuoasă a traiului Elenei, pa- 
razitismul ci era satisfăcut, Nu se ofens: 
că domnii aceia no băgau în scamă, | se 
indicase locul ei şi sta acum la locul ei. 

raiul mulțumit pe care îl ducea Dră- 
kiinescu, sthimbarea făcută în viaţa lui 
de trei ani decând era căsătorit cu o „re. 
gină” făceau din el un sclav fericit. 

Adorația lui pentru Elena creştea pe 
când abdica tot mai mult dela orice ve- 
lcităţi de dragoste. Sufletul şi fiinţa lui 
se trăgeau tot mai departe ca să o vadă 
acolo sus pe tronul unde o aşezase. 

i.lena mereu corecta, prețuia acest slu- 
jitor devotat şi îi da toată cinstea, Îl pu- 
nea la curent cu tot, îi făcea în toate 
deciziile ci un loc bun. Treceau drept o 


UNIVERSUL LITERAR 


. e E] . 
Mamei părăsite 
Nu, n'o să spun niciodată toată durerea din mine! 
Totul rămâne o taină mai lină, mai tulbure'n noi. 


Sufletul — o, nu ştiam — pe cât de bogat e de josnic 
Nu, n'o să spun niciodată toată durerea din mine! 


Crua este glonțun răsboi, dar mai crud este fierul insultei: 
sgândără sângele tot şi nu se mai vindecă rana. 

Tu, care nu ai grăit decât mângâieri şi suspine, 

mamă, acuma îe irângi smerită sub fierul insultei. 


Astiel apostolii blânzi căzură în gură de fiare, 
căci tulburau orgia cu sufletul lor de lumină; 
din a prigoanelor patimi făcură cunună de patimi. 
Mamă, tu nu uita apostoliim gură de fiare! 


Tu, care când m'ai născuţ ţi-ai rupt o făgie din suflet, 
nu -simți din ceruri curgând în pieptul tău umilința? 
Tu, mulțumeşti tărici că vrednică eşti ca să suleri: 
doară din sânu-i a rupt albastra-ţi fâşie _de suilet. 


Mamă, te bucură, mamă! asupră-ne vine furtuna. 
Gândul să-ți fie curat, să taie ca fulgerul noaptea. 
Tâmplele-ţi albe răsar prin nori ca zăpezile-eterne; 
fruntea ţi-e munte 'nsorit, ochiul topit cu vecia. 


MARCEL ROMANESCU 


CIAMUL 


De multă vreme ciamul e părăsit în port, 

lar locul unde zace pustiu e gol şi mort. 

Cu săgetări piezişe îl trec în zbor lăstunii 

Şi îsvorând din noapte îl umple apa lunii. 

Amurgurile roşii l-au prefăcut în jar, 

Si cum se duce râul pe-aceleaşi văi, lhainar, 

Cu ciamuri şi dubasuri pe spatelc-i de va luri 

El stă stingher cu trupul chezaş pe-ace teaşi maluri. 
Er mam oprit deodată cu soarele din crâng, 

„ Când pâelele, pe dealuri cu umeri poi se strâng, 
Și-am întâlnit iar ciamul. Pe scândurile roase, 
Bătând lăsase ploaia înfățișări de oase, 

Ce se topeau în jarul amurgului de-acum 
Și cari aveau la noapte să se prefacăm scrum. 


a 
pereche strâns unită, cu aspecie de ca- 
maraderie politicoasă. 

Ideea că soţii Drăgănescu se iubeau 
alimenia admiraţia adoratorilor Elenei. 
Nu le era teamă să fie ei cumva cei iu- 
biți, erau crujaţ: de primejdia vre-unui 
amor mare-spaimă masculină încă mai 
acceniuată în lumea „snob”. i 

lar corectitudinea şoților în luimnc, le 
contenea asemeni, —aspiraţiilor lor — 


mai preţioase fiindcă fără nădejde— nu 


erau astfel jienite de familiarităţi cou- 





a ŞT. LUCHIAN: NUD 


RADU BOURI:ANUL 


jugale. Puteau dori fără riscul să dobâu- 
dească, dar nu se iusirăina nimic din cea 
ce îi ispitea. Excelent regim. lubirea, 
iubirea care dă şi primeşte, e un ce com- 
pleax și iritant și nică nu se mai poartă, 
Senti:nent exagerat sau numai plebeiai - 
Şi cum nobleța tutulor acolo era destul 
de preaspălă, se osienau după precepte. 

F!cua era bine pregătită prin fire pen- 
lru a satisiace această biblie mondenă. 
Nu era sentimentală, nu era sensuală, nu 
vubea pe nimeni — lucru de căpetenie — 
nu cerea, nu da, Se găsea în cele mai 
bune condiţii pentru a fi şi a primi să 
fie tucongurată de ioţ:. Cei mai stărur- 
tori formau mica ei curte. Era între ei 
multă emoție. Avea un funcţionar bene- 


„vel pentru fiecare serviciu. Astfel secon- 


uată regența e. era uşurată de orice cor- 
vezi. Orânduiţi de altfel pe specialități : 
unul politician 'cu vază, peniru treburi »- 
ficiale, altul snob şi farniente pentru 
inondenităţi, însuşi Sindicul Bursei Ha la 
nevoie mici sfaturi f.nanciare, pentru mu- 
zică Directorul operei, director admini 
trativ dealtfel şi căruta nu i se cunoșteau 
capacități muzicale, dar infatuat şi inac- 
cesibil, și care totuşi în casa Drăgănescu 
făcea oficiul de aranjator al producţiilor 
muzicale, Totul permis, corect şi totul la 
lumina zilei. De fapt Elena și Drăgănescu 
iși rezolvau singuri afacerile-serivase, şi 
de aceea erau servjți suplimentar cn atâta 
râvnă. Elena sobră, nu arăta preferinţe. 
Pe rând fiecare obținea un cuvânt de 
mulțamir> cumpăiat. Admirabilă modera.- 
ție! Femeiie nu erâu geloase pe ea ceea. 
ce cra desigur o mare cinste fără să fe 
un afront. 
(urincază) 


HORTENSIA, BENGESCU 


VNIVERSUL LiPERAR 


„Pictorul Stefan Luchian 


Opera artistică a lui Luchian nu era 
considerată de către generaţia lui ca v 
enigmă, cât, mai curând, ca o îndeletni- 
cire menită să îndulcească viaţa celui 
suferind de o cruntă :nfirmitate fizică. 
Primit în mijlocul camarazilor de şcoa- 
Jă şi meserie, arta lui a rămas, totuşi, 
neînţeleasă de ei. Dealtfel era foarte îi- 
resc să fie astfel. Lumea artistică era 
toată cuprinsă de vraja operei lui Gri- 
gorescu, talent cu o notă de lirism mo- 
leşit, dulceag şi insinuant de gingaş, u- 
miversal gustat pe atunci şi în literatu- 
ră. Artiştii vedeau în Grigorescu talen- 
tul, devsebit desigur, care nu  depăşea 
mewul evoluţiei şi care prin concepția 
sa artistică a fost urmaşul natural al 
lui Amen. 

Insă, Luchian e o apariţie cu totul pe- 


riferică şi trebuie plasat izolat de iar-. 


marocul artistic, Spiritul său atacă pro- 


'bleme cari nici în Apus nu se înfipsese 


în conștiința massei artiştilor şi cari în 
ori. ce caz erau departe de rezolvare. 
L.uehian le atacă şi le rezolvă. 

Înțelegerea şi iubirea i-au adus-o ge- 
neraţia tânără. Trăind, el nu a făcut 
personal nimic, ca această înţelegere să 
vie cu an ceas mai devreme. 

Olog, "nstalat pe calvarul vieţii, și în 
ciuda infirmităţi: sale, el crează 'opere 
cari constituie fala artei româneşti și 


„bogăţie posesorilor lor. 


iața i-a fost un chin și creaţia o lup- 
tă continuă, ca opera lui artistică să fie, 
prin contradicţie, o desfătare, dăruită 
uţinilor lui admiratori de pe vremuri, 
juchtaa a trăit împrejurările triste car: 
intovărăşesc ori ce talent ce depăşeşte 
uciualitatea. | 
Şi actualitatea de pe atunci, în artă, 
cra impresionismul — la no: altoit pe 
un realism croit după. un calapod de 
şcoală de belle-arte. A încercat şi Lu- 
chian acest soi de pictură, rezolvând 
problema artistică pusă de impres'onism, 
în câteva" lucrări, 

Pentru ca să ajungă însă aici, şi mai de. 
parte, a trebuit să vie tragica zi când 
trupul lu: Luchian căzu învins de boală: 
trupul slăbind, spiritul rămâne victorios. 
Ani de zile până în acel moment, spec- 


_ tatori atenţi priviseră cu sentimente con- 





ŞT. LUCHIAN: CUHNIE CALUGĂRESCA 


de FR. ŞIRATO 


irarate la lupta ce se da între suflet şi. 


inaterie. Tablourile lui Luchian din acea 
epocă ne înfățigează dureros, 'lupta ce 
sia dat între puterea de acţiune trupeas- 
că a omului şi facultăţile intensiv con- 
templative, cari îl hotărau artist. Opera 
pensulei sale, pe atunci de pură acţiune 
mecanică, ne pac ep încă un meşteşu- 
gar meritos al picturei, ca atâţia alţii 


pe cari, generoş, îi numim artiști: căci: 


vană e orice ştiinţă ce nu e îmbogăţită 
de o» putere interioară, de potenţată sen- 
sibilitate. 

Pentru arta românetscă a fosi aceea o 
zi fericită, când trupul căzu... puterile 
irupeşti slăbite au putut fi dominate și 
puse în serviciul spiritului său contem- 
plativ şi vizionar. - 

Viziunea artistică a lui Luchian tre- 
cea dincolo de cele văzute de noi în na- 
tură. Sufletul său nu era un aparat tele- 
ionie prin care matura corespundea cu 
noi ; din potrivă: sufletul său ne vor- 
bea :prin intermediul naturii. O excep- 
ție între noi, Luchian scăpase de robia 
naturii. — scăpase în momentul când 
trupul său se frânse.., El îşi mântui su- 
fletul prin înfângerea trupului. Artiştii 
moderni, azi luptători pe tărâmul artei, se 
consumă în această luptă între suflet şi 
natură, Lui Luchian i-a fost dat ca din 
această luptă Pentru eliberarea sufJetu- 
lui omenesc din cătușele în care îl ferecă 
natura — să iasă învingător, 

Dar cu ce preţ!.. - 

* 


Natura când, îşi creează făpturile, are 
un material imens variat, la îndemână. 


Pictorul de azi s'a convins însă că el are . 


numa“ 'un singur material din care îşi 
con:pune opera: culoarea. La creearea 


operei sale, cu ajutorul colorilor, el se 


străduieşte să: scoată maximum de efect 
din contopirea lor, O floare, pe pânză, 
e făcută din coloare, nu din substanţe 
planturoaşe.. 

Imitarea servilă a naturii şi. obţinerea 
efectului pe care lar produce asupra 
noastră floarea din natură, nu poate fi 
scopul unei opere de artă.. Scopul ei 
este :creearea. din nou, dacă putem zice, 
u unei alte flor', făcută din coloare, tu 
cxploaiarea, mai ales a elementelor e- 


a 
D 


senţiale de formă şi coloare din natură, 
sintetizate şi duse la niaxiuium de cx- 
presie, deci la procurarea de senzaţii de 
superioară -inteusitate — întâi ochiului. 
Obiectul operei picturale a lui Luchian e 


- de interprelare formală sau coloristică, 


iar nu de repr>ducere plastică a imagini- 
lor din natură. Veţi spune că aceasta eo 
interpretare, din rtea art'stului, vo- 
luntară. Desigur, dacă însuși faptul ve- 
derii e un act voluntar — înțelegem vă- 
zul conştient — ca şi gestul mâinii, ele, 





ŞT. LUCHIAN la 27 ani 


9 


. 


Tot ce e în afară de perceperea vizuuli 


colorată, pentru pictorul care vrea ! să 
f'e numai pictor şi nimic altceva, cade 
pe alt plan decât cel vizual. Povestirea 
picturală a unui fapt, sau înfăţişarea u- 
nei privelişti şi deci producerea de sen- 
timente adequate naturii lor, mu poţ fi 
scopul picturii sale. Pe „criticii noştri. de 
artă, cari savurează . întrun . peisagiu 
mirosul florilor sau răcoarea pădurilor, 
î, îngeală în mod perfid beletristico pra- 
fesională — dovadă că lor nu le miroase 
niciodată miasmele băltoacelor pictate 
sau sudoarea țăranilor şi muncitorilor. 

Importanţa operii lui Luchan constă 
în creearea unei forme artistice concen- 
trată la extrem peniru forma şi coloarea 
din natură. Cezanne, în Franţa, urmărea 
rezolvirea aceleaşi probleme : Zămistirea 
unei opere durabile prin sinteza expe- 
riențelor şi rezultatelor coloristice obţi- 
nute de impresionişii. 

Formele fundamentale ale fenomene- 
lor, un cub, cilindru, etc... ei le aper- 
cepe intuitiv, le dezrobeşte de aceiden- 
tul - îufățişării aparente diu natură, 
făcându-le, astfel apte să poată cuprinde 
csența lucrurilor.: Această esenţă,  Lu- 
chian nici un moment nu sa gândit să 
încerce a o» căpăta pe cale rațională — 
după cum au făcut cubiști:, de pildă. 
„Prin concentrarea“ suprafeţelor mari, 
sinteza de formă și coloare câştigă, na- 
iural, ca expresivitate. 

Dar imitarea naturii nu poate fi obiec- 
tul preocupărilor pictorului, în timpul 
producerii unei opere de artă. Atunti o- 
pera lui e un fel de scamatorie sau ma- 
gie, care vrea să ne înfăjişeze ceeace unu» 
există. Dacă voiţi să numiţi astfel arta 
lut, vom Zice şi noi: da, până la un 
punct, Natura din opera artistiilui modern 


rulz etate „pt 


_ 






ŞT. LUCHIAN; CAP DE FATĂ 


ut e decât oglinda în care se reflectează 
eul artistului — iar din natură ne dă 
atât cât pot cuprinde posibilităţile ce le 
oferă materialul cu care lucrează. 

El nu vrea să iniajipezi dar vrea, cu 
mijloace pur picturale, să ne  suggere, 
în. interpretarea sa individualistă, viața 
'şi natura apercepută de eul său. 

Coloarea a căpătat o valoare intrisecă 
şi rolul ei este să ocupe suprafaţa dim 
tablou cu ioată strălucirea cu putinţă. 
Pentru pictor natura e mijloc nu 
întru producerea de senzaţii vizuale, ex 
jorate, şi de esenţă pur picturală. 

Fuchian a fost un pictor în sensul ce- 
lor expuse până acum. 


* 


Aceastii interpretare vizuală, care «& 
opera pictorului modern, pria  misticis- 
mul ce cuprinde în el se leagă de înce- 
puturile primitive ale diferitelor epoci, 

Omul de curând eşit din sânul naturii 
sa simţit mic şi slab, însă făptură a ei; 
şi instintiv a iubit-o. La lumina cunoş- 
tinţei de sine el a văzut, într'o zi, că nă- 
sura na răspunde le această 'dragoste, 


SCOp. 


că ind'vidualitățile creaţiunii nu inseam- 
nă măcar un număr de ordine în regis- 
trul activităţii sale ascunsă şi misterioa- 
să și de continui prefaceri, Atunci, în- 
şelat şi victimă cu totul a savolnicii na- 
turii, îngrozit, el îşi reclamă sufletul 
mperdut şi o luptă crâncenă se încinge. 
Ori de câte ori omul a căzut învins ela 
început lupta din nou. Spaţiul de timp 
cuprins între lupte se înseamnă în fi- 
losofia istoriei ; începutul şi sfârşitul 
unei civilizaţii, SU 

Astă-zi ne aflăm, din nou, la un ase- 
menea început de fază a omen'rii — şi 
Luchian a fost primul luptător pe tere. 
nul artei, pe care neamul. românesc la 
văzut luptând pentro sufletul său şi al 
neamului, i 

Lumea e plină, toată, de sgomotul și 
agitaţiile acestei lupte... , 

Niciodată lupta nu a fost aşa de gro- 
zavă, Dela *zbânda ei, omul își promita 
bucuriile cele mai curate şi o libertate 
ce până azi sa dovedit » himeră.. 


FR. ŞIRATO 


UNIVERSUL LITRRAR 


LUCHIAN 


— Un jlumiuat al picturei româneşti.— 

Cei zece cinsprezece ani de activitate 
ai artistului, omul i-a trăit resemnat. 

O boală groaznică, pe care o suporia 
fără să se tânguiască, l-a țintuit pe loc 
până în ultimile clipe, 

Inimă de crou, arta il transfigura şi 
îl ridica pe culmi senine ; totuşi ce chin 
pe bietul trup  râvăşit de boală, să as- 
culte de dorul inimei şi porunca spiri- 
tului. a 

Inteligență vie, tovarășă unei sensi- 
bilităţi divine, a creat floarea rară, pe 
câmpia artei româneşti. A fost cel mai 
mare colorist al nostru — pânzele lui 
sunt simple, clare şi profund emotive — 
sunt lipsite de meşieşugul savant și 
preţios — nimic căutat, emfaza n'o gă- 
seșt. în ele. — Sunt ucide și proaspete, 
gi te mângâe cu seninătatea a — unu 
te tulbură, căci sunt scutite de patosul 
şi de sbuciumul delirului — te încântă 
însă cu viziunea lor largă și odihnitoare. 

(un ce putere interioară a fost înzes- 
trat acest om, ca să poată ajunge la aşa 
seninătate în arta lui! 

Numai că o divină chemare, și > șu- 
perivară conştiinţă şi, înțelegerea ariis- 
Lică, îl mâna spre limanuri rar între- 
văzute de ceilalți muritori. 

Cnrioasă coincidenţă ! —. Născut pe a- 
celeaşi plaiuri cu Ermuinescu, soarta şi 
neînțelegerea contimporană le-a hărăzit 
la amândoi o viaţă în care rozele nu se 
impleteau în cununi, iar slârgitul lor a 
Iost crunt şi dezolant de timpuriu. 

Aceste vlăsiare de cea mai pură visare 
poetică, s'au stins tocmai când arta lor 
strălucea mai puternic. Totuşi opera lor 
reprezintă cea ma: înaltă culme, în poezia 
şi pictura “țărei noastre. 

Acum o săptămână, personalităţi mar- 
cante culturale şi politice, au adus orma- 
giu de prea mărire și recugoştință, prin 
emvânt, seris şi datină creştinească, nce- 
luia care odihneşie, sub teiul sfânt. Un 
comitet ales și activ, a luat frumoasa îni- 
țiativă de a ridica un monument măreț 
şi de a păstra şi populariza opera, ma- 
relui profet și divinului poet român, 

Cine însă, vor fi aceia cărora le va 
reveni frumoasa sarcină, de a aduna la 
locul cel mai de cinste opera lui Luchian, 
pentru a se împlini astfe] o superioară 
ftatorie şi o mare necesitate față de în- 
ceputurile edificiului plastic românesc | 

Unde este „Muzeul Naţional” care să 
închine sala de onoare aceluia care va 
rămâne „cel mai clasic şi cel mai modern 
dintre pictorii lui !”. 

Unde este comitetul, omul politic, san 
colecţionarul, care să idepli eset a- 
ceastă faptă măreaţă ! 

Câţi ani oare, vom mai veni în peleri-. 
naj, numai la mormântul lui rece, şi când 
vom putea oare ca după acest act de da- 
tină cregtinească, să mergem în adevărat 
pelerinaj de admiraţie în sala luminoasă 
unde +a străluci opera celui mai mare 
picior al neamului românesc! 


ŞT. DIMITRESCU 


Luchian 


poa tal realizati de Manet, Sis- 
ley, Monet şi Pissara realizează într'> 
technică notă o operă a cărei valoare ră- 
mâne pur coțoristică. Impres.oniştii pic- 
tau aspectul colorat a] lucrurilor în na- 
tură, transpunând pe pânză priana iîma- 
gine a nâturei pe retină fără a mai de 
putinţa ochiului să vadă lucrurile adân- 
cite în spaţiu (volum, formă etc.) Ce- 
zanne a fost cel dintâi pictor cars stă- 
pânind mijloacele impresioniştilor, a 


a i 


DNIVERSUL LITERAR 


căutat prin culoare să obţină rolumul 
iar prin analiza culorilor o sinteză colo- 
ristică. În toată opera sa sa slrăduit să 
fixeze pe pânză într'un ritu ponderat 
volume colorate, distribuile po o sche- 
mă de compoziţie, redând lucrările dim 
natură cu existența lor în spaţiu, 
Opera lui Luchian prin preponderarea 
ce lasă culoarei asupra formei, prin sin- 
leză de pete, colorate (nefiind nuanţate) 
pria uuitatea și luminozitatea interioară 
u culoarei ce reaminteşte parcă irizaţiile 
smalțului de pe vechile străchini .ro- 
mâneşii, alcăiueşte personalitatea dis- 
linctă şi locală a pictoruiui, Prin sinteză 
de culoare, prin echilibrul sentimentu- 
lui, prin reținerea expresiei, dă naturei 
un sentiment de dureroasă linişte. Reali- 
zarea pictoricească se pimădește la Lu- 
chiun, in continuă intimitate cu natura, 
răstrântă în sufletul şi mintea lui, co- 


vârşite de durere dându-ne expresia 
existenţei lui — un conflict generos în- 


ire suflet şi fizic, — Fiecare floare a lui 
fuchian înseamnă e istovire voită, un 
martiraj, o floare pe care el însuşi o 
une pe mormântul vieţei lui. IDeaceea 
florile lui Luchian nau nimic din fră- 
gezimea florilor, sunt suflete triste. 

Împreună cu Eminescu, ei sunt cei doi 
mari artiști a: noștri care îa scurta lor 
trecere în viață sau dăruit fără sgâr- 
cenie, cu o dărnicie ce a fost rău jude- 
cată de imbecilitatea atot stăpâniloare 
a vremei lor, ca să primească în sehimb 
din viaţă, grosolană indiferență sau afec- 
țiune interesată. Eminescu în suferința 
tragediei lui să primească ultimă  mân: 
găcre o piatră în cap. iar Luchian să-și 
intrerupă clipa obştesculu: sfârșit. răs- 
punzând unui interogatoriu. 

Aproape în acelaș timp se aduce aces- 
tor doi mari nefericiţi prinos'de întâr- 
ziată recunoştinţă. Această coincidență 
it întovărăşeşte în mintea noastră ca pe 
doi sfinți zugrăviți in aceasi icoană, 


O. HAN 


Stefan Luchian 
(Notiţe biograiice) 


Ștefan Luchian văzu lumina zilei la 1 Februa- 
rie 1868, în satul răzăşesc Şteiăneştii, din tinutul 
Botosanilor — unde tată! său, Dimitrie, (căsă- 
torit cu Elena, născută Kiriacescu, originară din 
laluimiţa) — avea pământuri şi casă. 





În preajma războiului peniru independentă, 
maiorul Dimitrie Luchian, silit de o boală grea, 
se aşeză, pentru o mai bună îngrijire, la Bucu- 
reşti, cu toată familia. El moare însă curând 
— şi Stefan, rămas, la vârsta de 9 ani, fără 
sprijinul părintelui, îşi petrece o copilărie cam 
dezordonată, în casa, cu înfăţoşarea patriarhală, 
din strada Popa Soare. 

Era, altminteri, băiat 
tot la tăvăleală — şi in 
excelent camarad. 

Clasele primare le făcu ia şcoala din maha» 
laua Tabacu, iar iiceu! [a Si. Sava, unde sa 
remarcat prin neobişnuite aptitudini la desemn, 

Spre exasperarea familiei, Şteian fuge din 
şcoala militară, unde fusese internat cu scopul 
de a-! forţa carierei militare — şi se înscrie la 
Belle Arte, urmând totodată și clasa de îlabt 
a Conservatorulii, 


Profesorii din Belle Arte — (pe aiunci dircc- 
tor era Th. Aman) — nu i-au recunoscut nicio-e 
dată temperament de pictor, cum, dealtminteri. 
nici tui Grigorescu, nroaspăt întors dela Paris 
şi, pe atunci, în cea mai frumoasă a îui mani- 
festare — cărbia nu-i acordau decât doar ti- 
tlul de dilctant. 


La vârsta aceea fragedă [.uchian descoperi 
totuş în Grigorescu pe singurul meşter al vre- 
mi: şi locului, dela care a împrumutat primele 
avâuturi şi primele temeiuri, în artă. 

Terminând cu slabe distincţiuni Belle Artele, 
porneşte spre Miinchen, unde :n anul 1889. îl 
uflăm înscris în registrele Academiei. 

Entuziasmat ue colecţiile publice, unde Renaş- 
terea sia cuviincios reprezentatii, Luchian se 
străduieşte să înţeleagă şi să adâncească tech- 
nica lui Coreggio şi mai ales a lui Rembrandt, 
care-l pasionează până la voluptate, 

Dar zăboveşte puţin în cetatea artelor ger- 
mane, La 1891 îl găsim la Paris, unde, în fața 
atâtor curente şi şcoli contradictorii — are 
clipe de şovăialu. Recules, se refugiază, Stu= 
diind, în liniștea solemnă a Luvrului, şi din când 
în când, păşeşte — străin timid, dar cercetător 
atent — prin sălile expozițiilor contemporane. 


la Paris îl cucereaşte sprinteneatlă coloris- 
tică a romanticului Delacroix şi, 
gravitatea viziunei realiste a 'ui Courbet. Arta 
Iui C&zanne — pentru care avea, prin tempe- 
rainent, văgite înclinări — i-a rămas aproape 
necunoscută lui Luchian, atunci.  Neregulatele 
frecvenţe în atelierele lui Julian, nu i-au putut 


lucăuş, răzbi- 
împrejurările, 


voinic, 
țoate 


spori, ftreşte cu nimic, cunoştinţele căpătate 
prin propii Stăruințe si cercetări, 
Veşti deprimante dela cei rămaşi acasă, îl 


silese si se întoarcă în țară, în 1893, Un altul 
ar fi sosit cu un bagaj de expoziţie — şi cu 
gândul unei repezi ascensiuni. Î.uchian venea 


ŞT. LUCHIAN: GHERETA DIN FILANTROPIE 





deopotrivă, . 


E 
4 


din 


cn câteva copii, dragi, 
dânsul. 

Curând după întoarcerea lui, moare maică-sa. 
Procescle de moşteniri — din deslezarea favo- 
rabilă a cirora nădăjduia să-si închiege mo- 
deste rosturi de viaţă — îi aduc lui ILuchian 
doar — desiluzii, : 


Luvru — peniru 


ŞT. LUCHIAN şi fratele său ANIBAL 
LUCHIAN i 
(Primul l4 7 an;, celălalt la'6 ani — morţi 
amândoi în anul 1916) 


Constrâns de lipsuri, se hotărăşte să se pre- 
zinte la un concurs pentru 0 £atedră la şcoala 
de Belle Arte din laşi, Se retrage însă abi- 
tut şi scârbit. Concursurile acestea viau atunci, 
ceeace sunt şi astăzi; iocul proptelvior ascunse 
pentru saltarea şi procopsirea mediacrităţilor. 

Ca să poată trăi, face, corect, orice munci 
în legătură cn arta lui: panouri pentru vapoa- 
rele româneşti, reparații şi zuzrăwituri de bi- 
serici, frontispicii decorative pentru clădirile 
noui, icoane, etc. 

in 1895 se pregăteşte în București deschide- 
rea „Salonului Oficial“. Luchian tr-mite câteva 
pânze, dar şi le retrage înainte de vernisaj: ar- 
bitrii, cati nu-i recunoșteau nici o calitate, prea 
aveau aerul că-l acceptă de mili, Iinpreună cu 
alţi nemulţumiţi, deschide în strada Francklin 
— peste drum de „Oticialul“ iustalat la Ate- 
nu — un salon al independențiior. 

Din protestarea aceasta civilizată, ia naştere 
prima şi cea mai îngrijită revistă de artă din 
câte am avut — „lleana“ —sub conducerea pa- 
Sionztu!ui colecţionar, Al. Bogdan Piteşti. 

Icearcă o expoziţie personu'X, care stă pus- 
tie. Nu vinde de cât o singură pânză: lui... 
Grigorescu. 

1n 1902 — după penibile cforruri de existenţă 
— are o primă cădere în boali, care nu-i mai 
dă de cât rare și scurte clipe de tihnă, până 
ce îl doboară definitiv la pat, înt'o perpetuă 
nemiscare, vreme de patrusprezece ani. 

Moare — înconjurat de iubirea adevărată a 
câtorva, tare putini, prieteni — in ajunul sfin- 
ților Petru şi Pavel din anul netimştii şi astep- 
tării grele : 1916. 

Colecţia Al. Bogdan-Piteşti — une erau adu- 
hate cele mai reprezentative exemplare ale 
plasticei româneşti postgrigoresciene şi în mij- 
locul cărora Luchian strălumina, îmbelşugat, cu 
tot. ce sufletul! lui creease mai cuprinzător și 
mai adânc — s'a spulberat spre cele patru vân- 
turi, în ropotul jalnic al tobelor de licitaţie. 

Olicialitatea noastră — deşi stăruitor preve- 
mită — a rămas nepăsătoare a risipirea alâtor 
tezaure de artă — în veacul veacurilor pier- 
dute peutru ochiul şi sufletul românesc, 


E. A. Poa. 
Portretul oval: 


Castelul în care valeiul meu intră cu 
forța punându-și viaţa în Joc pentru a 
unu mă lăsa pe mine rănit, în starea de 
lâus în care mă aflam, să petrec o noap- 
e sub cerul liber, era una din acele 
grămezi de întunerea şi grandoare care 
dăinuia aşa de multă vreme prin Ape- 
nîni nu Atâta în fapt cât în imaginația 
d-nei Radaliffe. | 

După toată aparența castelul fusese 
foarte de curând şi vremelnic părăsit. 
Ne stabilirăm într'unul din apartamen- 
tele cele mai mici şi mai puţin somyp- 
tuos aranjate. 

Acesta se afla întrun turnuleţ înde- 
păriat al clădirii. Ornamentele erau bo- 
gate dar totuș stricate şi vechi, Pereţii 
îmbrăcaţi cu tapete şi împodohiţi cu 
numeroase şi multiforme trofee army 
sale impreună cu, un neobişnuit de mare 
număr de picturi moderne în rame cu 
bogate arabescuri de aur. Spre aceste 
picturi, cari atâpnau pe pereţi, nu nu 
mai pe principăâla lor suprafaţă, ci şi în 
foarte numeroasele unghere pe cari urh:- 
teciura bizară a castelului nu putuse să 
le ocolească, spre aceste picturi, poate 
delirul meu începând mă silea să-mi 
fudrept tot interesul; spusei aşa dar, 
lu: Pedro să închidă jaluzelele grele ale 
camerei — deoarece se înoptase deja — 
să aprindă braţele unui candelabru în. 
nali de lângă căpătâiul patului meu şi 
să dea de o parte perdelele cu ciucuri, 
făcute”din catifea ncugră cari înveleau 
până şi patul. Doream să văd îndeplinile 
toate acestea da dragul de a mă lăsa apoi 


în voi, dacă nu.a somnului, cel puțin! 


e contemplării acestor tablouri, şi a lec- 
turii unui volumay pe care-l găsisem pe 
peraă şi care analiza şi deseria fiecare 
tablou: 

Multă, multă vreme cetii — şi cu e- 
vlavie, cu evlavie cercetai, De grabă şi 
minunat se scurseră vrele şi întunecatul 
miez a] nopţii veni. Dar numi plăcea 
peziţia candelabrului, și de aceea în- 
tinzându-mi cu greutate mâna spre el, 
peniru a nu mai deranja pe servitorul 
care moţăia, îl aşezai asilel încât razele 
să cadă mai din belșug asupra cărții. 


Dar mişcarea produse unu efect cu totul 
ucaşteptat, 

Razele numervaselor lumânări (căci 
erau multe) cădeau acum înăuntrul unei 
firide a c lăii care până acum fusese a- 
coperită de umbra greu a unuia din stâl- 
pii patului. In chipul acesta văzui în lu- 
mină vie un tablou cu totul neobservat 
înainte. Era portrelul mnei. tinere fete. 
Imi aruncai în fugă privirile asupra pic- 
turi: şi apoi îmi îuclisei ochii, Coence 
făcui nu părea la prima cercetare potri- 
vil cu propria-ni percepţie. Dar, în timp 
ce pleoapele îmi rămâneau ustiel închi- 


se, gandul căuta pricina inchiderii lor, 


Eva o mişcare impulsivă pentru a 
câştiga timp. de gândit — pentru a mă 
încredința că vederea nu mă  înşelase 
pentru. a-mi calmă și supune imaginația 


unei cercetări mai liuiştite şi mai. si 


gure. Peste puţine clipe privii din nou 
iix tabloul. Acum nu puteam şi nu 
vream să mă îndoiesc de ceeace vedeam 
bine ; căci prima licărire a luminilor pe 
acea pânză, parcă risipise umorţirea hi- 
merică care se abătuse asupra simţuri- 
lor mele şi mă adusese la realilate. 
Portretul, am sups deja, era acel al u- 
nei tinere fete. Un cap unic și umeri, 
lucraţi în ceeace technic se numește ma- 
uieră ă la vignette, mai mult în, stilul, ca- 
petelor tavorite ale lui Sully.  Brajelc, 
sânul, și chiar extremităţile firelor pă- 
rului resfirat se topeau  imperceptibil 
in vaga, totuşi adânca umbră au fondului 
întunecat al întregului. Rama era ovală, 
bogut puleită şi ornamentată în  Morese 


„que, cu lucru de artă nimie nu poute 


Hi mui minunat cu pictura. "Dar nu, 
putuse să fie nici execuţia operei, nici 
nemuritoarea frumusețe a feţii, aceea 
care mă nicyorase pe mine aşa deodată 
şi de adânc. Ar fi putut fi, cel mult, ima- 
ginaţia mea pe jumătate adormită şi 
zguduită pe neașteptate care să [i luai 


- capul drept acela al unei ființe vii. Vă- 


zui îndată că particularitățile desemnu- 
lui, deci ale vignette-i, şi ale ramei er 
fi trebuit să împrăştie un astfel de gând 
— ar fi trebuit să împiedice chiar 
existenţa lui de-o clipă. Cugctând serios 





ŞT, LUCHIAN: CRISANTIEME 


UNIVERSUL LITERAR 


la acestea, rămăsei, o oră poate, pe jumă- 
tate așezat, pe jumătate  răzimat, cu 
privirea ţintită pe portret. 

In sfârşit, satisfăcut că  pătrunseseni 
taina adevărată a clectulu: lui, recăzui 
pe put. Găsisem farmecul tabloului 
într'o deplină expresie plivă de viaţă, 
care, la început  speriindu-mă  sfârşise 
prin a mă „contopi“, subjuga, îngrozi, Cu 
adâncă şi respectuoasă teamă  reaşezai 
candelabrul în poziția-i de mai înainte. 
Cuuza turburări; mele fiind în modul a- 
cesta înlăturată dinaintea ochilor . mei, 
căutai nerăbdător volumul care examina 
picturile povestind istoria fiecăreia. Dând 
la numărul care desemna portretul oval, 
«ctii acolo următoarele cuvinte vagi şi de- 
licate : 

. 

„ba era o fecdară de-o frumuseţe ra- 
ră, dar mai ales plină de vioiciune. Ci 
Alestemat fu ceasul când văzu, iubi şi se 
nărită cu pictorul, EL, pasionat, studios, 
aspru şi căsătorit deja cu arta sa; ea, o 
fecioară de-o frumuseţe rară, dar mai 
ales plină de vioiciune ; toută numai in- 
teligenţă şi zâmbete şi nebunatică ase- 
meneu tinerei căprioare ; îndrăgind şi iu- 
bind toate lucrurile ; urâud doar Arta 
care cra duşmanul e;; temându-se numai 
de paleta, pensulele, precum şi celelalie 
nstrumeute nesuferite cari îi răpeau din 
dragostea iubitului ei. A 

De aceia groaznice lucru; fu pentru ea 
când auzi pe pictor vorbind despre d>- 
rința-i de a face chiar portretul tinerei 
lui soţii. 

Dar ca era supusă şi ascultătoare, și 
stătu cu blândeţe multe săptămâni de- 
arândul în întunecata cameră de sus, din 
turn, unde lumina se furişa pe pânza 
cea gălbue, numai pe deasupra capului. 
Ș. pictorul, se fălia cu opera sa cara 
înainta ceas. cu ccas, zi cu zi. Ci el era 
un om pasionut, şi sălbatec, și capricios, 
care se pierdu în reverii; aşa că nu 
voi să vadă cum lumina care cădea asa 
de palid în acel turnuleț singuratec veş- 
teiia sănătatea şi voia bună a soţiei îui. 
Aceasta o vedeau toți, afară de el. Eu 
totuşi zâmbea şi sia tot liniştită fără să 
se plingă, pentrucă văzuse că pictorul 
(care avea renume mare) siinţea o deo- 
sebită plăcere lucrând ; lucra zi şi noap- 
te pentru a o picta pe ea, pe aceea pe 
care o iubia așa de mult, dar care totuşi 
devenea din zi în zi tot mai tristă şi mai 
slăbită, Şi întradevăr cei puţini cari 
văzură portretul, vorbiră de asemănarea 
su, în cuvinte șoptite, ca de o siraşnică 
minune, şi ca de o» dovadă nu numai a 


talentului pictorului cât şi a dragostei 


sale nemărginite penlru femeea pe care 
o pictase aşa desăvârşit. Dar în cele din 
urmă, cum lucrul se apropia de sfârşit, 
nimeni nu mai fu primit în turnuleţ; 
căci pxtorul ajunsese sălbatec în urma 
muncii sale în care punea toată căldura, 
și rareori îşi ridica ochii depe pânză, fie 
chiar pentru a privi fața soției sale. Şi 
nu voi să vadă cum culorile pe care el 
le împrăștia pe pânză crau smulse din 
obrujii aceleia care sta lângă el. In ur- 
mă câud multe săptămâni trecuseră, şi 
puţin mai rănăsese de făcut (o atingere 
de pensulă la pură şi o nnanţă la ochi), 
inima „ei“ pâlpâi din nou ca flacăra lăm- 
pii. 

Și după ce pensula fu aplicată şi în 
urmă culoarea, pictorul rămase, pentru 
o minută, fermecat, în faţa operei pe 
care 9 săvârșise iar, în clipa următoare, 
în timp ce nu-şi lua ochii de acolo, el 
îucepu să tremure, sengălbeni şi îngro- 
zit strigă: Da, aceasta e Viaţa însăși! 

Se întoarse repede spre a-şi privi în 
hita, „dar :—Ea murise |! 


SII Din englezește ile 
"TRAIAN ŞTEFANOVICI 











Pa 
UNIVERSUL LITERAR 





ŞT. LUCHIAN: PEISAJ 


DAIMONIiION 


AA 


“ 


GOETIIE Şi FILOZOFIA ISTORIEI 


Tinerețea prodigioasă a lui  Gosthe 
coincde cu întâiele mijiri curioase a Îl- 
lozofiei istoriei. Herder, cel mai  com- 
plex filozof istoric al secolului al XVIII- 
lea; deşi numai câțiva. ani nui în vârstă, 
i-a fost cel dintâi dascăl de seamă. EI i-a 
deschis ochii asupra importanţei deose- 
bite în domeniu istorie a factorilor etnic: 
şi asupra altor puteri creatoare, pe cari 
filozofia isturiei de mai târziu dintr'un 
rău înţeles spirit de simplificare s'a stră- 
duit să le anuleze pentru ca rotunda !- 
dentituie a formulelor teoretice să nu 
sufere nici o ştirbire, Contactul plin de 
îndemnuri cu gândirea ]ui Herder a fost 
hotăritor pentru Goethe. Rămâne o între- 
bare pentru biografi dacă nu cumva prin 
aceasta sa trezit în el înclinarea atât 
de prețioasă de a privi lucruri, fenome- 
ne şi evenimente totdeauna dintr'un mul- 
tiplu punct de vedere. Sigur este că în 
ce priveşte atitudinea în fața fenomenu- 
lui istoric Goethe a acceptat cel puţin 
sugestii herderiene. Goethe a mai azis- 
iat în bătrâneţe şi la triumful, încoronat 
de recunoaşterea puterilor lumești: al 
ideilor lui Hegel, Dela I[lerder ia llegel 
spiritul de sinteză istorică a făcut un 
salt enorm, dar Goethe cu simțul de mă- 
sură ce-l caracterizează, nu sa lăsat se- 
dus ici de sd'alectica întortocliiată în 
tact de irei, nici de „intoarcerea la sine” 
a ideei în marş universal, nici de foarte 
ispittoarea teorie despre „cursele ra- 
pia absolute“, In genere, se poate a- 
irma fără nici o şovăire că Goethe a 
fost un cap antiistoric. Istoria îl atrăgea 
nai mult prin precipitările ei mitice-le- 
gendare, așa dar prin creaţiile ei cari 
se găsesc oarecum în afară de timp. Îs- 
toria aparițiilor temporale şi a succesiu- 
wilor cauzale îl lăsa “ndiferent. Când 
întâiele cercetări serioase, ştiinţifice, au 
început să răstoarne anume mituri şi să 
distrame aureola legendară a vechilor 
erou el na găsit pentru toată acea iru- 
dă savantă decât un cuvânt de protest. 
Detesta historismul cu o mișcare bănui- 
toare din umeri și nu voia nici decum 


să înţeleagă utilitatea în adevăr loarte 
problematicii a distrugerii miturilor îs- 
torice. Protestele sale s'au dovedit a u- 
vea un lemeiu destul de adânc, Astăzi 
cercetători de scamă ai trecutului încep 
să serie istoria — nu a lui Cezar ci a 
mitului lui Cezar, fiindcă revenind la 
înţelepciunea lui Gocthe miiul unui -am 
li se pare cel mai preţios produs al tre- 
cutului şi al tuturor frământărilor is- 
torice. 

Adversar atât al istorsmului fără de 
Minie cât şi al speculaţiunilor de exire- 
mă simplificare a faptelor pe un fondal 
metafizic, Goethe îşi avea totuşi părerile 
sale asupra istoriei, deşi ca îl interesa 
relativ mai puţin decât alte laturi ale 
realtăţii, Evoluţionismul herderian era 
mult mai aproape de stilul gândirei sale. 
Imaginaţia plastică a lui Goethe a lăsat 
posterităţii un simbol al evoluţie: isto- 
rice. Evoluţia istorică a omenirei sar 
face în chip de „spirală). Istora ar fi o 
creaţie cu reveniri pe un plan superior, 
o înaintare în care nici o epocă nu se 
repetă exact la fel şi în care revenirile 
se săvârşesc veșnic pe altă suprafață ca 
răsucirile în progresiune ale unei spi- 
rale. Imaginea ce sugestivă şi zace toc- 
mai la mijloc între simbolul liniei drep- 
ie al acelor cercetători de azi cari văd 
în istorie o înaintare: dreaptă în timp, o 
pu creaţie totdeauna nouă şi între sinr- 


bolul cercului al acelora cari adulmecă 


în evenimentele ei anume legi ce impli- 
că repetiţia. Concepţia despre istorie a 
lui Goethe e aforistică, fragmentară. Ca 
multe alte concepţii ale lui ea e înire- 
tăiată şi de mitul demonicului, care pe 
noi ne interesează îndeosebi. Istoria ce 
între altele, după Goethe, cel mai rod- 
nic domeniu de manifestare al „demo- 
micului“, Pentru a se manifesta cât mai 
impozant demoni'cul îşi alege personali- 
tăți de format ca Petru cel Mare, ca 
Frideric, sau ca Napoleon. Ceence în- 
seamnă că istoria în culminaţiile ei e tu 
pioioEire copleşitoare opera demonicu- 
u*, Dar lucrul acesta nu e tocmai non 


4 


după cele ce şlim până aici despre de- 
monic. Uimitor de adâncă pentru tim- 
pul lui Goethe, cu înclinări atât de ra- 
jionaliste, este însă o aliă observaţie a 
lui pe care am putea-o resuma astfel: 
„Demonicul îşi ulege cu preferinţă iin- 
puri tulburi. Intr>un inare oraş el nu prea 


„găseşte un teren potrivit“. — Cu alte 


cuvinte : timpul demonicului, saul al 
marei creaţi pozitive şi al faptelor ce 
fascinează veacurile, e timpul tulbure, 
caotic, de criză şi întunecare, de  dese- 
chilibru şi fierbere, Peste epocile lucile 
diemonicul nu se coboară în chipul lim- 
bilor de foc inspiratoare oculte de gân- 
duri și fapte ce rămân. Cecace urmează 
e o simplă şi logică consecință: întruu 
mâre oraș, produsul caracteristice al e- 
pocelor lucide şi de înaintată civilizaţie, 
demonicul se sufocă, ne mai având nici 
un prilej de a târî după sine o mulţime 
fără credință cu obiceiuri  intelectua- 
lizate. 

Ce rămâne după toate acestea din po- 
vestea  „luminosului“”* Goethe? Omul 
care-şi purta simpatia prin vremuri tul- 
buri cu vârtejuri întunecate în care se 
întrupa demonicul, gentul clar-obscur al 
istoriei, omul acesta nu poate să fie uu- 
mit fără rezervă „luminos“, decâi de o 
critică fără adâncime şi lipsită de vrice 
înţelegere pentru umbre di penumbre. 
Coethe a iubit întunecatul și tulburele 
tot așa de mult ca şi luminosul Suflet 
de-o complicată structură înterioară re- 
fuză postum cuvintele pe cari o anec- 
dată lără profunziune i le atribuie pen- 
tru clipa morţii. 


SI - LUCIAN BLAGA 





In furtună 


Vântul ridică şi lasă 
Tabla de pe casă 

Perdeaua "mi ridică 
Şi mi-e fiică: 

Strigoii ce sbor prin furtună 

adună 

La geam să mă vadă 

In odaie să-mi cadă, 

Stelele au pierit, 

In depărtare a trăznit 

Si tu maj venit, 


Că norul se lasă 
Nu-mi pasă 
duc, 
Mă duc să Te-aducr. 


Trăznete cad. 
Şi în vad 

Mor licurici 
Cu aripi mici. 


Norii-strigoi 
Sia oniiuil6, moi 
e gere în gură 
Mă fură 
Lacrămi şi ploaie 
Mă mosie" 
Inima ca o trunză de lat 
Mi-a tăcut 
Poate am murit 
Şi n'am simţit, i: 


FLORICA MUMUIANU 


10 


IDILA 


Azi de dimineaţă se intunecase in hi- 
bliztecă. Incepuse să plouă. Eran obo- 
sită și îmi plecasem capul pr mână. Cre- 
deam că nu mă vede pimeni, dar am sian- 
țit ochii lui ațintiţi asupra-mi şi am ro- 
şit. Am început să citesc, dar naveain 
nici un dor să sfârșesc cartea şi mă bucu- 
ram de câte ori întâlneam rânduri cari 
trebuiau îi copiate, Le transcriam fără 
grabă, cu gândul întraiuri. Am transcris 
așa aproape două pagini. 

Nu îndrăzneam să ridic ochii şi să-l 
privesc, dar ştiam că şi el c tot atât de 
ueatent ca şi mine. După câte am aflat 
dela ajutorul de bibilotecar, îşi prepară 
licenţu. Nu ştia cum il cheamă, şi nu ainu 
avut niciodată curajul să-i cercetez fişa 
după ce pleacă. Șiiu că citeşte cărţi ger- 
mane, de istorie veche. Poate şi el sa in- 
teresat de mine. Şi poate sa întristui a- 
Hlând că nu consult tomuri germane, ci 


cercetez istoria artelor. Sau poate n'a 
aflat nimic, ş 
I. ciudat însă cum nu ne cunoaştem 


uici până acum. 

Ne întâlnim de şeaisprezece zile şi ti- 
tim lu aceiaş masă, El mă salută câudl 
vine, şi eu zâmbese mulţumindu-i. 
mi-a vorbit încă niciodată, dar l-am au- 
zit vorbind cu bibliotecurul. Are un glas 
foarte plăcut. 

l-am vorbit mult Ieanei, ieri seară, 
despre tânărul dela bibliotecă, şi azi di- 
mineaţă toute fetele știau de „nlilă”, Am 
fost nevoită să neg totul, şi eram supă- 
rătă că roşeam și îmi pieridleaum cumpă- 
tul. Ileana mi-a spus că suat îndrăgostită 
şi eu am amenințat-o că nu-i mai impru- 
mul cărți dacă nu incetează să mai în- 
chipuie asemenea prostii, 


Suni aproape sigură că mă iubește. Azi 
l-am surprins privindu-mă pe furiș. Am 
voşit amândoi. Când a plecut mi-a spus 
corect : „bună ziua, domnişoară” — și eu 
i-am răspuns cu căldură. A rămas poate 
mizat  priviundu-mi strălucirea ochilor. 
ltam atât de fericită, Și nam putut să 
ină ascund, Dar am avut timpul să ob- 
serv că şi lui i-a adus mare bucurie fe- 
ricirea mea. 

Nu m'am putut opri şi i-am mărturisit 
Ileanei bănuelile mele, după ce am s:- 
lit-o mai întâi să-şi dea cuvântul de cin- 
ste că nu va spune nimic la facultate. l- 
leana sa arătat foarte mirată si mi-a fă- 
gădut să vină şi ca la bibliotecă. N'a 


Nu: 


venit până acum pentrucă no inlerescazii 
cărţile de istorie şi de artă- „Citeşte la 
;Fundaţie” romane franţuzeşii san cursu- 
răe pentru examen. Ileana e o fată foarte 
puţin curioasă şi foarte ocupată în tim- 
pul zilei. Dar e o icarie bună prietenă. 


Azi n'a venit la bibliotecă. Am fost ne- 
liniştită toată dimineaţa. Poate era bol- 
vav, sau poate părăsise biblioteca, Mi-a 
spus de mult d, Zamu că e un băiat foarte 
bua care va avea bursă în ]talia. Eram 
necăjită gândindu-mă ca plecat fără să 
mi-o spună și mie. Ar îi putut s'o facă. 

Dar nu era bolnav, nici nu plecase în 
Italia, A venit după amiază, iot atât de 
vunctual ca şi până acum. Mi-a părut 
joaite bine, Îmi bătea inima. „Păcat că 
sunt atât de urâtă“, mi-am zis, — şi n'am 
intunecat. Dar fetele pretind că nu sunt 
urâtă. Şi eu, acum, ştiu că nu sunt urâtă. 


l-a văzut şi Ileana. 
Vai, dragă, ce interesant tip |... 

Mie îmi bătea inima de bucurie. Ileana 
îl privea, curioasă, cum răsfoia prin cărţi 
şi cum se încruniă, Avea o ani 7 ime de 
caete lângă el, pe masă, 

Tip de om superior, mi-a şoptit. 

Eu i-am apucat mâna şi i-am spus să 
vorbească mai încet, Dar pentrucă mă 
roşisem, plecai ochii şi mă prefăcui că 
urmăresc cu încordată luare aminte ul- 
timele pagini din „Histoire des origines 
de ia France contemporaiue“. Dar nu pu- 
team pricepe nimic, şi preferai s'o ascult 
pe ileana, Mi-a spus că are ochi foarte 
„interesanţi“, o frunte mare, de gânditor, 
obraji fini şi buze ironice, 

— Ți l-ai ales foarte bine l—şi a râs, 
veselă. Am încercat so conving că vor- 
beşte copilării. 

Mie îmi părea însă bine de cele ce cre- 
deu Ieana. Mă făcusem mai îndrăzneață 
si l-am privit de mai multe ori, câtevu 
minute. Mi-am dat întradevăr seama că 
are o Irunte mare şi părul foarte frumoa 
andulat. Nam putut să-i observ buzele 
ironice. E] a ridicat într'un rând ochii, 
dar zărindu-ne pe amândouă privindu-l 
lung, — şi i-a plecat numai decât pe 
carte, aprinzâudu-se la faţă. Mam roşii 
și eu, 

Ileana se plictisise şi începu să-şi cer- 
ceteze vecinii. A făcut o glumă răută- 
cioasă asupra celui mai erudit cetitor din 
bibliotecă, pentrucă avea gura mare și 





ŞT, LUCHIAN: PEISAJ 


URBAN 


Ad 


HNIVERSUL LITERAR 


O rază 


Privesc pereții-aceşlia decorați 
Şi-mi pare că-i privesc întâiaoară ; 
Portrete, oameni mari de-odinioară ; 
Pocţi, creștini cucernici, împărați. 


De-o rază din amurg iluminnţi 

În jurul meu străbunii mă 'nfionvă, 
Căci iată-i: deodată înviară, 
Zâmbind cu ochii mari, tutifelaţi. 


Un găud cum nu se-aseamănă în fire, 
Un zâmbet blână şi fără tălmăcire 
Luceşte “n ochii lor înrouraţi. 


Dar soarele 'n pământ se lasă-alene 
Și ochii se-adâncese înliicrămaji, 
Sub gândurile negre din sprineene. 


MIHAIL CEI.ARIANI, 





ochelari de nichel, A privit îuciudată pe 
d-ra lIlcuş, care poartă coc şi ridică 
ochii încruntată la cel mai mic zgomot. 
Apoi a examinat cu bunăvoință pe ajn- 
torul de bibliotecar, care moţăia sub n 
riză de soare, 

Pe e! l-a mai, privit odaiă înainte de n 
pleca şi mi-a spus că e prea interesant ca 
săi nu-t facă cunoştinţa. 

L_ 


| cheamă Dumitraşcu, Lucian Dumt- 
traseu. Ileana mi-a spus că își în acum în 
vatră licenţa, și la toamnă pleccă la şcoa 
ka română din Roma, Mi-a mai spus că 
nu e un „tip“ atât de interesant pe cât 
crezuse. E timid și când vorbeşte, pleacă 
ochii în podea. E sărac, — şi publică 6 
carte la Academia Română, O carte des- 
pre Traci, după cât a putut înțelege I- 
leana. 

Fu am fost foarte fericită când am a- 
flat toate acestea. De ce nu vrea să mă 
cunoască ? 

Știu de mult că e timid. Sunt patru lun; 
de când ne întâlnim zi cu zi Ja bibliotecă 
şi îmi zice tot numai: „Bună ziua, dom- 
nişoară”. Domnişoara llcuş îl conoaşte, 
dar n'am avut curajul să vorbesc cu ea 
despre el. Caut să mă arăt cât mai indi- 
ferentă. 

» 


Am avut atâtea examene de dat, încât 
n'am Fiii timpul să mai seriu în „Jur- 
nal”. La Bibliotecă am fost şi ieri. N'a 
venit. Am vrut să întreb pe d. Zama. dar 


domnișoara llcuş era de laţă, — şi arm 
renunţat. 

Azi sa închis Biblioteca. Şi lot azi 
mi-a spus mama că îu vara aceasta. nu 


plecăm nicăieri. Nu-mi pare nici rău, nici 
bine. Ileana şi-a cumpărat o sumedenie 
de cărți, şi pentrucă ea la Constanţa n'ara 
să citească aproape nimie, — mi le-a lă- 
sat mie, Sunt cinci volume de Proust, 
şi Cocteau, şi du Gard, și Sandry. 
Mi-am comandat și eu câteva cărţi. 


UNIVERSUL LITERAR 





August, împăratul roman, fu rugat de 
uu soldat roman căruia îi se făcuse o 
nedreptate, să-l ia sub ocrotirea sa. Im- 


păratul îi dete pe unul din curiezanii 
săi ca să-l însoțească la judecători. Sol- 
datul zise: 

— Doamne, nu tot astfel mam purtat 
cu cu Măiria Ta; când erai în primejdie 
în bătălia dela Actium eu însu-mi un 
intrat în luptă. 

Şi zicând aceasta soldatul işi deseo- 
peri pieptul și arătă rănile ce prime, 
Atanci git merse et însuşi să apere 
pe soldat în faţa judeaătorilor, 

+ 

Diogene fiind întrebat de cineva când 
a bine ca omul să se căsătorească, riis- 
punse: 

— In tinereţe e prea de vreme, la bă- 
râneţe e prea târziul! 

. 

Un cerşitor cergea lui Jules Sandeau. 
Cergitorul găsind pomana insuficientă, 
îi spuse cu un aer dispreţuitor: 

— Doi gologani! Ce vrei să fac cu 
aceşti doi gologani ai d-tale ? 

— Uite ce, amice, răspunse Sandeau, îi 
vei da celui dintâi sărac pe care îl ve. 
inlălni în cale! 

* 

Thouin, pepiner le Grudina Plantelvr, 
trimise într'o zi directorului său, Baffon 
două frumoase smochine. El a iasărcânat 
cu comisionul pe un servitor considerat 
ca naiv. Pe drum servitorul mănâncă o 
sinochină. Buifon, care se aştepta lu 
două, ceru pe cealaltă servitorului. Ace- 
sta îşi mărturisi greşala. 

— Cum ai făcut asta? ţipă Buffom. 

—— Aşa! — răspunse servitorul, băgând 
în gură. şi mâncând a doua smochină. 

* 

Generalul de Rivaroles Piemontais fi- 
ind în serviciul Franţei, și-a pierdut un 
picior din cauza unui obuz. La lupta de 
lu Neerwindeu o altă ghiulea sfărâmă 
piciorul său de lemn şi-i răsturnă. Ridi- 
cându-se tcafăr, generalul începu să 
wâdă : 

— Uite ce proști sunt! Au pierdut o 
ghiulea. Ei nu ştiu că am alte două pi- 
cioare de rezervă în cufărul meu! 


RUD. A. KNAPP 


(GAXAZAAAXAC) 


i 


Mama mi-a dat trei mii de lei, ca întot- 
deauna când trec examenela cu bile albe. 

M'am gândit mereu la el, şi am să-i ci- 
tesc lucrarea despre Traci, — când va 


apare. 
Dar nu l-am mai văzut. 


, pd ta s A Și E și 

Astăzi, 9 Iulie, a fost cea mai fericită 
zi din viața mea. Pentrucă sa întora 
CGexrgel dela garnizoană, — şi mi-a spus 
că mă iubeşte ! 

Acum am văzut eu cât de frumos s'a 
făcut Georgel : are sprâncene negre şi 
buze roşii, fierbinţi. Tanti i-a făcut de 
Paşti tunică nouă, Il prinde minunat. Vor- 
beşte mult, mult, de mă ameţeşte, 

Şi e foarte îndrăzneţ. 

ca 1. .:3 o. a n.a tt e e 


MIRCEA ELIADE 


= 


și 


„Aria nouă“ 


1 


La întrebarea „ce este arfa“? Croce 
spuue întrun loc, făcând o glumă, că 
arta este ceea ce cu toţii ştim că este, Și 
Croce spre a arăia că gluma sa nu e lip- 
sită de un oarecare temeiu, spune, că, da- 
că n'am şti într'un anumit fel ceea ce 
este arta nam putea în nici un caz 
să ne punem o asemenea întrebare, căci 
orice întrebare implică o anumită noţiune 
a lucrului, usupra căruia se discută şi că 
desemnâudu-l intro întrebare, el este 
prin însăşi aceasta calificat şi cunoscut. 

N'am putea prin urmare să ne între- 
bim, ce este un lucru, fără ca acel Iueru 
sii nu fi fost înregistrat de ecranul nostru 
mintal, adică fără să fi luat mai întâiu 
cunoştinţă de el, fie că e vorbadeo cu- 
moaștere clară ori obscură fie de una 
confuză ori distinctă. 

E adevărat însă că despre artă nai a- 
veam până acum o cunoaştere mai mult 
obscură şi confuză decât clară și distin 
ctă. Şi când toată lumea se întreabă „ce 
este arta ?“e vorba de un răspuns clar și 
distinct pe care îl voim cu toţii, nu de 
unul obscur şi confuz. Prin ajutorul ace- 
stuia din urmă, numai aflăm, fireşte că 
arta este ceea ce cu toţii ştim că esie, 
])in glorioasa năzuință însă de a da unu 
văspuas clar şi distinct, cugetarea con- 
timporună părăsește vechea cărare şi răs- 
punde, că arta este ceea ce fiecare dintre 
noi îşi închipue că ar trebui să fie. Și a- 
lunci înţelegem, spre a îritoarce pe dos 
acele „cocasseries de parade foraine” a- 
le lui Max Țacob, că urtu nu este nici ceea 
ce este nici ceea nu este nici ceea ca am 
voi să fie ; nici ceeace credem, că este; 
nicl ceea ce ar puteaa si pară, că 
este, dacă nar fi cecal ce este. 

In felul acesta „estetica nouă“ devine 
o cură de alienificare mintală, în care fie- 
cure alienist devine un alienat şi fiecare 
om de treabă un mebun, care mănân. 
că “pahare, înghite furculițe, cuțite, lin- 
guri și picioare de cristal ; care atacă vio- 
lent cu gura căscat, bufetul din sutra- 
gerie, dulapul cu rufe din dormitor, de- 
vc rând indispensabili, gulere și ciorapi. 
„Şi când va fi devorat totul“ serie d. T. 
Arghezi întrun foarte spiritual răspuus 
„omul găsindu-se în faţa unicului organ al 
maimuţii, pe care — vai! — la pierdut 
în preistorie în Iuptă cu crocodilii va 
mânca amintirea unei cozi". 

a 

Arta trebue să fie așa; dar — şi contim- 
pyranii se îndârjesc s'o realizeze-—ceva... 
așa... nu ştiu cum... dar în tot cazul sin- 
gular.... extraordinar ; toți să admire şi 
nimeni să nn înțeleagă. Și fiindcă poezia 
este singura artă, care a păstrat de la 
începnt cu viaţa omenească o legătură 
strânsă, slujindu-se de cuvinte care deş- 
teaptă în mintea noastră anumite înțele- 
suri, s'a deslănțuit împotriva ei o sânge- 
roasă prigonira din partea celorlalte arte. 

Poezia nare ce căuta în muzică „spre 
pildă, după cum nici muzica nu trebue 
amestecată pentru demnitatea sa estetică 
în poezie. Komantismul, care nar fi fost 
de cât o enphorie vagă şi difuză, un ma- 
r:aj nepotrivit între cuvinte sonore şi no- 
țiuni vagi, el ar fi creat acel verbalism 
muzical, pe care îl găsim chiar şi în titlu- 
rile volumelor scrise de romantici. 

Harmonies (Lamartine) ; Les Sympho- 
nies (Laprade) ; Les cing cordes du luth 
(Soulary); Andantes (Fleury);  Ballades 
et Melodies (Fontanay) ; Melodies (Pot- 
hier) ; Preludes (A de Loy) ; L'âme sono- 
re (Pocat); Demi-tons (Guerrois); Orches. 
tres (Larguier) ; Dmyăesiee pyrândennes 
(Lafagette) ; ute d'ârgent (Brune- 


teau); La viole d'amour (Marietou) etc... 
etc,.. Iată o adevărată înjosire a muzicii. 

„Gustul penirn muzică însemna pentru 
romantici gustul pentru vag“, scrie A, 
C'oeuroy. „Poeţii şiiu să vadă dar nu ştiu 
să asculte, fiindcă nu e destul să poti 
visa ascultând muzica, spre a o înțelege 
(Journal de Psychologie, 15 Mars 1926). 

Cu alte cuvinte nu vei putea să pă- 
trunzi, să simţi, să trăeşti muzica decât 
cu condiţie să fi: tu însuţi întrun fel 
sau altul muzicant. 

Altminteri acea aşa zisă muzică a ste- 
relor, acele forme sau gesturi sonate, care 
ar crea extazul, san beţia sufletească şi 
acel „nu gtiu ce” despre care ne vorbesc 
poeţii, toate acestea nu sunt de cât dove- 
zile „ignoranței sau ale ingenuităţii lor”. 

Un muzicant va căuta o materie sonoră 
deschisă numai pe ua plan strict muzical, 
ne spun specialiştii ; el nu va căuta va- 
loarea şi sensul muzicii în sentimentele 
de vagă reverie sau de evocare plastică, 
cum fac poeţii, care, auzind o simfonia 
dobândesc printr'o ciudată transformare 
dorinţa vagă de a evada din ei însuşi 
spre a se contopi cu universul fără mar- 
gini. 





PICASSO : DESEN 


Muzica nu va exprima sentimente a 
spus printre cei dintâi E. Hauslick (Vom 
Musikalisch Seânen, Leipzig, 1854); inr 
de atunci ni se explică mereu, că muzica 
însemnează numai un torent sonor care 
izbucnește, un fluviu de sonorități fără 
mici o semnificaţie sentimentală sau ima- 
ginativă, sonorități, care se atrag, sa a- 
glomerează, urmând afinități a căror exe- 
geză are ca unică datorie să definească 
legea muzicală (Boris de Schloezer). Să 
ne gândim, spre pildă, la acele „Arabes- 
ques” ale lui Debussy. A. Coeuroy crede, 
că n'ar trebui totuşi să stergem din yo- 
cabularul esteticeL muzicale cuvântul „ex- 
presiv“, dar, că el ar trebui curăţit de 
conținutul său literar care viciază sensul 
muzicii adevărate. Când Stendhal a în- 
drăsnit să scrie viața lui Rossini, Berlioz 
a tăbărât pe el în felul acesta : 

D. Beile, sau Bayle sau Baile, care a 
scris 0 viață a lui Rossini sub pseudon:- 
mul de Stendhal și cele mai 'iritante stu- 
pidități asupra muzici: în genere al cărei 
sentiment credea, că-l are“ 


"a 


19 


Când Balzac a cutezat analiza lui 


„Moise“ al aceluiaş Rossini, tat Berlioz. 


s'a ridicat strigând : 
__ „Când Balzac scria „Gambare“ şi în- 
cerca analiza tehnică a lui „Moise”» de Ros- 
sini; când A. Planche îndrăsnia să im- 
ptime ciudata sa critică asupra „Simfo- 
niei eroice“, amândoi erau nebuni.. Nu 
mai că nebunia lui Balzac te încânta, 
- căci el admira fără să înţeleagă sau să 
simtă, în schimb însă se simțea entu- 
siasmul“. 

Probabil că în faţa acelei „Philosophie 
du gout musical”: a lui Pierre Lasserie, 
Lerlioz ar fi avut aceeaş revoltă de „spe- 
cialist“ împotriva amatorului prezumţ.os. 
Amiel a analizat acel „quatuor în re mi- 
nor“ de Mozart, acordându-i o iuterpre- 
tare literară, adică a arătai, cum opera 
aceasta a. lui Mozart reprezintă o z; 
petrecută de acele suflete atice, care an- 
ticipează asupra seninătăţii Elyseului. 

Toţi. muzicanţii sau :ndignat fiindcă 
„programarea“ muzicii a fost mereu un 
motiv de revoltă la muzicanţii contimpo- 

„rani, pentru care arta lor e numa: un fe- 

nomen de acustică din fizica gentrală. 
Wagner plastrona în genere împotriva 
imixtiuali poeziei, deşi el, ca autor al 
dramei muzicale, era mai puţin autori- 
zat pentru aceasta. 

O simfonie există în sine şi pentru sine, 
nu spre a face să fiarbă sângele unui 
burghez, a exclamat odată Wagner și 
era încântat, probabil de panasul roman- 
tic al afirmației sale. * 





MAX ERNST: CUPLUL 


Wackenroder proclama cu altă ocazie: 
„Ce vor toţi „raţiocinanții” aceştia, care 
caută cuvinte spre a explica operele mu- 
zicale şi care nu pot să înţeleagă că toa- 
te aceste opere nu au nici o semnificare 
expresibilă ? Această limbă mai bogată 
vreau ei să o reducă oare la nivelul unei 
limbi mai sărace; să zdrobească în cu- 
vinte. tocmai aceea ce disprețueşte cuvân- 
tul ? Sau sunt ei incapabili să siantă fără 
ajutorul cuvintelor ? 

In fond însă această ofensivă împolri- 
va poeziei e aparentă numai. Esteticiani: 
amintiţi consideră muzică, deşi nu: o 
spun deadreptul, ca un fel de lirism sui- 
generis, care nu e nici descriptiv, mai pu- 
țin narativ şi în nici un caz analitic. De 
aci osanalele tuturor pentru Bach de 
altă dată şi acum pentru Debussy și mai 
ales pentru Strawinski ce nu urmăreşte 
de cât pure efecte lirice dintr'un simplu 
joc de sonorități ca în faimoasa sa „Sim- 
fonie pentru instrumente de vânt“, Jean 
Cocteau a decretat acum de curând că E, 
Satie este superior tuturora întru cât el 
este un adevărat Câzanne al impresio- 
nismului muzical, un adevărat creator de 
luminozităţi sonore, care extirpează ori. 
ce semnificație muzicii, 

Să mai vorbim de acel Russolo, care 
cu ocazia primului congres futurist ţinut 
la 23 Noembrie'1924 la Milano, a”reamin- 
tit iucercările sale făcute la Paris, ex- 
punând un instrument muzicl „harmoni- 
um de bruiteurs” cu care obține tim- 
bruri variate E? uh singur clavir ca acel 
al piauului ? El propune concepția inar. 


moniei şi insistă asupia noilor posibilităţi 
cu adevărat infinite; a acestei viziuni mu- 
zicale absolut diferită de armonia tradi- 
țională ce se poate considera ca verticală, 
pe când inarmonia poate fi reprezentată 
printr'o orizontală pe carc navighiază în- 
ti'o formă inarmonici trecerea de la to- 
murile joase la cele înalte şi vice-versa. 

Și probabil că Marineiti îl mângâie o- 
Vlic cu privirea sa de şef al școlii! 

+ 


In artele plastice problema Îrumosului 
dobândește aceeaş soluţie. Cubismul, ne- 
oplasticismul, constructivismul, purismul, 
:ntegralismul şi celelate, pe care nu le 
mai ştim, încearcă un frumos tot așa de 
inedit pentru posibilităţile de înțelegere 
ale ininţii smeneşti. 

Rezemată pe uforismele unui Picasso, 
Braque sau Juan Gris, în timp ce ideea 
încolţise în încăperea unui suflet ca al 
lui Cezanne sau Seurai; pe studiile eriti- 
ce ale celor doi Raynal sau acum în urmă 
pe întreaga revistă „L'esprit nouveau“ de 
sub conducerea lui Ozeniant şi Jeanneret; 
lără să ne mai referim la sprijinul liric 
al unui Guillaume Apollinaire (Les pein- 
tres cubistes 1913) sau al unui Jean Coc- 
teau (Le cog et PArleguin, 1919) plastica 
mouă îşi tae drumul preptiş prin omătul 
nedumeririi universale. 

„Muzica pornise ofensivă împotriva poe- 
ziei, plastipei nouă, deopotrivă : cousi- 
deră cubismul, spre pildă drept o poezie 
plastică. (Pierre Reverdy Le  cubisme, 
poesie plastique, 1919). 

Fără să fie o reabilitare a poeziei de 
către o camaradă a sa, fiindcă în fond 


această plastică nouă îşi face despre artă: 


o aceeaşi părere ca şi muzica nouă, punc- 
tul de vedere arborat de plastica nouă 
sfărâma şi mai decisiv legile cunoaşterii 
ce au izvorât din atributele omenești, nu 
din tendința de a fi original. ) 

Toţi teoreticianii aceștia, sau artiştii, 
care au încercat să realizeze principiile 
formulate, deşi de fapt cei dintâi au ur- 
mat după ceilalţi, consideră arta drept o 
izbuenire lirică, care poate lua fie forma 
plastică, fie cea muzicală, fie chiar şi 
cea.... poetică. i SS 

Plastica ar fi, adică lar trebu: să fie, 
dacă mar fi ceea ce în realitate continuă 
dim nenorocire să fie — o spun toţi aceş- 
tia — o manifestare cu scopul de a crea 
în spectator o stare lirică prin mijloace 
sensualiste (A. Ozenfant—Sur les ecoles 
cubistes et post-cubistes, în „Journal de 
Psychologic“, a, cit. 1926). Până aci la ur- 
ma urmelor, nimic prea nou, afară poate 
de o foarte eroică dialectică cam confuză, 
întru cât; dacă stare lirică la spectator în- 
semnează contemplare, iar izbucnirea liri- 
că la creator însemnează concepție de ar- 
tă, atunci nu vom rămâne de loc copleșiți 
de uimire ca în faţa unui miracol. E gă 
mălia chibritului mutat de la capătul di 
dreapta la cel din stânga de către un fa- 
bricant plin de imaginaţie profesională, 

Teoreticianul adaugă însă: „Revoluţia 
cubistă se semnaleazi! prin eliminarea 
aproape totală a „subiectului“; înlocu:- 
“ca imitativului cu „creativul“ ; aducerea 
spectatorului într'o „sţare“.... lirică neîn- 
zreunâtă de către legăturile realului (A. 

zenfant, art cit.), Şi :ată cum aparen- 
ta nepotrivire dintre estetica apoetică a 
muzicii moderne se găseşte mână în 
mână cu estetica poetizantă a  plasticii 
contimporane. 

Plastieu este aşa dar o poezie în forme 
şi culori întocmai ca şi muzica, o poezie 
de sonorități. Dar să nu uităm că poezie 
însemnează lirism pur adică pasivitate 
activă dincolo de lumea realului. 

Arta este, va trebui, sau ar trebui să 
lie „un purgativ cu care să ne curăţăm 
sulletul încărcat de aimbianţă”, fiindcă 
dacă e vorba :de lirism, trebue să înţele- 
gem priu aceasta uitarea desăvârgiiă a 


E 


UNIVRRSUL LIPRRAR 


Lucrătorii 


A amurgit 

Si de prin fabrici, sonde, - atelicre 
In răguşite îluere de horn, 

Ce se topesc în fumurateci siere, 
In pâlcuri lucrătorii au pornit, 


De munea de cu zi 

Sunt slabi şi negrii, zoioşi şi rupți 
Par - 

Diavoli sau stații 

Ce au iugit de morţi printre cei vii, 


Cum case în oraș nw's pentr ei 

Pe dealuri noapica sunt siliți să treacă 
Spre satele de unde suut veniţi 
Şi-unde odihna nu le e săracă... 


Şi'n răguşite fluere de horn 

Ce cântă-a cobitor „marş de plecare“.., 
Petrol pe facle 'mdemânateci torn 
Şi-şi luminează calea :n depărtare... 


STELIAN CONSTANTIN 


realului, care oboseşie viaţa. Poezia for- 
mei și a culorii să nu aibă nici o legătură 
directă cu lumea fenomenală (Ibid. pag. 
293—294), 3 

Un peisagiu, o moară, o frântură de 
cer, o catedrală chiar nu vor fi de cât 
simple pretexte pentru irizări  chro- 
matice. 

Şi ca să nu ne îndoim, că lirism faţă 
de poezie nu însemnează mutarea gă- 
măliei chibritului de la capătul din 
dreapta la cel din stânga şi că muzica. se 
înțelege foarte bine cu plastica, A Ozen- 
fant insistă: „Subiectul juca un rol des- 
tul de important în pictura veche; scs- 
vatiul emana din emoţiunile „literare“, 
pe care cubismul le respinge de la 1912 
(bid). 

Deci se vor inventa forme şi culori; 
|eateodaiă formele sau culorile eşite din 
“obiectele existente vor subsista dar a- 
| costa nu vor mai figura de cât pentru 
' jocul pe placa sensibilităţii noastre au 
elementelor lor constituitive împreună, 
* fireşte, cu asociaţiile declasate cu acest 
uprilej. Cu un cuvânt, emotiunea nu mai 
1 vina de la uu, spectacol exterior reprodus 
"sau pictat pe pânză, ci din lăuntrul tablou- 
Imi : tablou-obieet“. 

„Chiar dacă vei găsi într'un portrei con- 
structivist”, cum zice d. T, Arghezi, „aa- 

pele cu unsprezece profiluri, cu un ochiu 
deasupra pălăriei gi. cu celălalt pe muşa- 
ma... fire de mustăţi ivite în spimare peste 
secou, nasul demoniabil şi ghetele fă- 
când corp cu fiinţa.,.; chiar dacă „în 
loc de creer un portret ar purta în cra- 
niu, un grilaj de Jemn vopsit verde, prin 
care se uită încoace un câine dresat — 
şi o insasi pilee „Sunaţi”; chiar dacă un 
portret ar fî; ogremeniat cu 10—15 ca- 
pace de aluminiu aşezate în dosul ure- 
chii, în cât ar fi de ajuns un bobârnae 
în ultimul capac, pentru ca portretul să 
îvtebunească“, ei bine! asia nn înserm- 
nează de cât că nu ştii să interpretezi 
adevărata taină a frumuseţii, că eşti un 
ignar și că viața, fiind prea mediocră, 
gustul tău s'a atrofiat, 

A. Ozenfant îl va lua însă în serios pe 
d. T. Arghezi şi-l va completa poate în 
felul acesta. „Se poate ca muzicantul şi 
chiar trebue ca el să nu imite zgomotele 
din natură, în schimb el va împleti sune- 
tele așa fel, ca efectul să fie oarecum 
interior muzicii; în pictură la fel. Ta- 
bloul nu mai este un releu între natură 
şi.spectator ; tabloul lucrează direct asu- 
pra spectatorului ; fotografia chiar ar- 
tistică este un releu ; o fugă de Bach nu 
e un relep ;.cântecul privighatorii imitat 
îu „Simfonia storalăii de Beethoven e 
uk releu. Tabldul constructivist nu e un 


| 


UNIVERSUL LITERAR 


releu. Portretul lucrat in capuce de alu- 
siniu şi articulat din piese demontabile 
nu e un releu, este un lucru iu: sine. Arta 
nouă însemnează suprimarea acestui re- 
leu. (Art. cit. pag. 295). Omul trebue, să-şi 
mănânce releul întâi şi pe urmă să se 
apropie de arta nouă! Așu în cât soluţia 
propusă de d. Arghezi ca omul să-ş: mă- 
nânce coada e ineficare. 

Universalitaica unei opere de aită se 
găseşte numai în senzaţie şi puterea a- 
ceslui limbagiu direct al formelor al cu- 
lorilor ş: al asociaţiilor prime de idei re- 
prezintă un „dispozitiv imperaliv destinat 
să aducă pe contemplator într'3 stare fi- 
zico-psihologică voită de artist, găsind 
constantele principale ale seusibilităţii şi 
ale afectivității noastre cu scopul de a 
crea un fel de clavir al expresiei, pe 
care diferitele personalităţi să poată exc- 
uta concepțiunile lor, transmițând ast- 
fel emoţiile lor cât mai; universal şi mai 
imperativ posibil. 

Astfel aşa dar se creează unu fel de 
clavir al formelor elementare (spra pildă: 
capacele de aluminiu) care față de clu. 
virul asemănător al culorilor sistematice 
(d. T. Arghezi socotea că gardul eta 
verde !) constitue analogul unui pian 
muzical ce are 96 de note necesare şi 
suficiente alese în infinitul sunetelor şi 
cure sunt un vocabular destul «de bogat 
pentru artişti atât de diferiţi ca Bach, 
Liszi, Debussy sau Staowiusk:... 

Planul pictural sau scluptural nu va 
servi spre a reprezenta ceva, fiindcă urta 
nu trebue să reprezinte uiinic, Trebuc să 
te aşezi „intro stare prealabilă de con- 
lemplare pasivă,  acritică,  receplivă'“ 
(art. cit pag. 300). 

Este tocma: starca celui 
guste muzica. 

„Intrun tablou „pompier conteinplato- 
rii se mărginesc să citească reprezentă- 
rile. Uh sân, spre pildă, întrun tablou cu- 
bist va avea ca seop principal să ne facă 
numai să încercăm o senzaţie specifică a 
acestei forme particulare, nu uc va face 
să citim reprezentarea sânului pe pânză. 


ce vica să 


-  Observaţi ee aberaţie poate comite un 


profan, care văzând capace de aluminiu 
întrun cap de om, a luat aceste capace 
drept... capace şi nu a înțeles elocvența 
senzației specifice a capacnlu:,... ! 

In artă trebue să fim hipnotizaţi, căci 
arta deşi are ca scop frumosul, fireşte, 


' însă frumosul trebue să fic fără semn 


adică o oarecare emojie intensivă, pe 
caro fiecare dintre noi să > simtă în fie- 
care caz particular ca agreabil sau de- 
zagreabil, dar nicixdată cu indiferenţă. 
Să auzi, să vezi, dar să le fereşti a îu- 
țelege. . 
Capace de aluminiu, un grilaj de lemn 
vopsit verde, un câine dresat şi o îns- 
scripție : „Sunaţi“, toate acestea însem-: 
ncază un €lavir de senzaţii de care însă 
este legat „registrul“ asoc:aţiilor, care 
singure au o largă universalitate şi numai 
cine poate „să sune* e un om întreg, 
ceilalți sunt nişte ființe mediocre, căci 
numai cine poate apăsa pe butonul „so- 
neriei“ face ca toate capacele, gardul şi 
câinele să declangeze asociaţiile prime ce 
vecoustitue un portret cu > largă, adân- 
că şi imensă valoare artisticii! „Reacţi- 
uuilor imediate și pur fizice ale diferite- 
tor culori li se asociază impresiuni min- 
tale ; de albastru, spre pildă, se leagă 
senzații fixe şi specifice de aerian, |i- 
chid, spaţial cic.... amintiri de ceeace în 
natură pare astfel colorat: upă, cer, o- 
hiecte îndepărtate ; brunul este terestru : 
verdele sugerează vegetalul etc., de unde 
un al doilea clavir psihologic, în mod, 
intim asociat de primul clavir fiziologic; 
clavir al habitudinilor şi al experien- 
țelor ereditare şi trăite. (A. Ozenifant— 
Le purisme „Esprit Nonveau“ nr. 4 segq). 


SCARLAT STRUȚEANU 


în țara stântă Halta şi jalla 
Note de călătorie 


După cinci zile rătăcitoare pe marea 
de ametist, într'o dimineață de tot, la 
marginea cerului lăptos, țurmul pal:d. 
Apoi încet imaginea se desmorţeşte şi 
casele patrate cu acoperişul drept, aşe- 
zate pe straturi pornesc unele după al- 
tele, ca o cireadă de vite, și în sgoimnote 
ncdesluşite, auzim o talangă, In spate se 
urcă, îimpleticindu-se şi oprindu-se repc- 
de, Carmelul. Mai departe mai îisteţ; Ta- 
borul, Ridicături mici şi goale. Pe Car- 
mel pornim şi noi, curând, cu băgare de 
seamă, să nu tulburăm colbul de pe cei 
câțiva măslini stingheri. Și iscodim pus- 
tiul pe unde a ulergat pentru rultima 
oară, în grupul însoțitoarelor, fiica lui 
Jephte. Abia“ în vârful dealului, câteva 
case, un monument aj lui Napoleon, un 
far... Mai mare. biserica pătrată u car- 
v-elițiloa, abia din 1829, doasupra grotci 
lui, Flie. înțelepiul din itimpul regelui 
Achab. Şi tot acolo, monumente celebre, 
noi şi vechi: Bertholdi 1188:  Brocardi 
1201 ; Ciril: 124: Charles Marie Leclerc, 


pair de France 18%. Altă biserică începe 


dela Constantin şi Elena. 

Apoi, dela far, ne uităm prin scântce- 
vea soarelui, inapoi la Haifa cure se îu- 
tinde frumos în vale, la corturile noilor 
colonişti. la Jean dAcre îndepărtată, — 
şi la mare, 

* 

A doua zi dimineala, Talfa: o îngrămă- 
dire de case aruncate una peste alta, pe 
ua țărm înfoiat, intrat puţin în apă. In 
prelungire Tel-Avivul, oraşul nou. In 
apropiere, şi pe părţi. casc negustoreşti 
cu donă caturi, Lu capăt un şirag de pal- 
micri, apoi înghesuiala obicinuită, 

Călăuza trimisă de autorităţile ovre- 
ieşi ue poartă pretutindeni, la o fermă 
imensă cu plante rare şi animale de soi, 
la Nichon EL Zion cu p'vniţele celebre 
apoi din exces de zel, la şcoli, la uzine 
clectrică. şi după un chilometru de mers 
prin nisip, la fabrica de cărămizi. 


Muncă multă şi anevoiasă, cu suflet 
mult şi cu roade puţine. pe pământ sicrp, 
sub soarele care sc prăbuşeşte în acer. 
Au venit de prctulindeni, ca râvnă maltă 
si sunt mulțumiți, cu tot ce au putut 
face într'un timp aşa de scurt. ȘI iotuşi 
li-e dor de acasă. O mărturisesc mai 
ales femeile. Au uitat de toate neînţe- 
legcrile de odinioară. Tot era mai bine 
acolo... căci acolo au copilăria.. Nu era 
aşa de scump şi nici așa de cald... O fată 
cu ochii strălucitori, ne-a eşit în întâmpi- 
nare, în lacrimi și ne-a rugat so ducem 
cu noi înapoi... Nu ne-a venit, nimănui, 
nici un gând rău. 

- 

Tel:Avivu le un oraş nou, cu străzi 
largi și drepte, cu trotoare Frumoase. 
cn vile natrate, totul asezat pe nisip. O 
stradă duca de-a lungul mării. 

Acolo. deasupra apelor, se luminează 
cazinoul. 

De acolo pândim vaporul nostru care 
wleacă si nc lasă singuri, departe, prin- 
tre străin?,.. 


ANTON IOLRAN 








13 


1 


„ ŞTEFAN LUCHIAN 
(După un jurnal intim) 


„Au trecut zece ani, de când îna'ntașul 
piciurii românești a închis pentru tot- 
denuna ochii, 

Cu ollonirea lor definitivă s'a secat, 
peniru amar de lungă vreme, unul din 
cele mat limpezi şi mai adânci izvoare 
de lumină și culoare, din câte au fost 
hărăzite neainului nostru să cunoască. 

Ştiu că săvârşesc o faptă urâtă încre- 
dințând tiparului public însemnările ce 
sirmneuză — şi cari par să fi fost scrise 
de mâna debwată a unui îndrăgostit ul 
frumosului, poate cel dintâi şi mai cu- 
cernic admirator al urtstului, 

Insemuările ucestea — după cum s6 
va vedea — nu erau menite sirăzii, Prea 
sunt impreguate de o. intimă şi religi- 
vasă înțelegere, ca să fi merilat soarta 
de u fi etalate pe intinderea unor [oi 
obsteşii, 

Dacă totuşi m'am hotărît să le publice 
după necurmate şi “grele ezitări — au 
făcut-o numai penirucă sufletul şi  chi- 
pul lui Luchian sunt oglindite aici întrun 
fel cu desăvârşire neașteptat şi tragic. 

Vile vor servi cândva, peste .multă 
scurgere de vreme, aceluia care, chi- 
uuit de dibuirile în huos ale picturii ro- 
mâneşti, va. căuta să fixeze în istorie 
geniile creatoare ale ncuiului nostru, 
deosebiudu-le cu o uriaşă baricră de 
gloata abilă, sromotoasă şi şarlutană a 
a artisanilor, ahtiaţi după gloria publică 
şi favoarea oficială, remuneratorie, 

Intâmplarea mi-a scos aceste însem- 
nări, în calc, 

le-am aflat lipite între scoarțele unei 
Biblii engleze — o ediţie veche şi rară —. 
pe care o căpătase, în schimbul câtor- 
va juvacricale făcă preţ peniru rhiue, 
dela o tânără văduvă nevoită să'și vân- 
dă bibhoicea soțului defunct, de groaza 
şobofunilor oploşiţi în casă. 

Poate n'aş fi dat nici până astăzi de 
manuscrisul acesta, dacă o întâmplare, 
tulburătoare ca un mister, nu mi-ar fi 
stat întvujutor, , 

* Dar amănuntele acestei  descoperir 
interescază prea puţin pe cetitor. Şi apoi 
vle ar putea fi interpretate ca un pre- 
pg cadru romantic, ce war conveni de 
oc rândurilor — simple şi dureroase — 
de mai jos: 


| 7 Sept. 1913 

wm. Baudelaire are şi aici dreptate: 
Frumosul nu există de cât în mine. Na- 
tura fără contemplatorul ci — artistul 
— e un lucru mort. Ea e numai uu pre- 
text. Scopul e altul: dezvăluirea eului 
meu intim, prin inijloace eminamente 
plastice... 

„Imi cra cunoscut aceasta, şi totuşi a- 
seară nu ştiu ce acreală sufletească ma 
împins să întristez pe Ştefan cu proţăpi- 
rea clişeului popular și stupid; arta e 
mitațiunea naturii... 

„Trebuie să mă due mâine seară la 
el şi să-i cer iertăciunea mea de pociăi... 

„Sarman prieten, tu ai nesfârşit mai 
multă bună cuviinţă în cugetare, de cât 
mine — (cel adăpat din mlaștinile verzi 
ale învăţăturii oficiale) — fiindcă duhul 
tău stă larg deschis asupra universului, 


14 


ca o cupolă i Elașă de criatal, în care se 
resfrâng — cu clarilăţi nebănuite— toa- 
sii adincile tine ale vieţii şi ale Frumo. 
sului... 


E: Sept. — 2 n ea... 
„Cum te induri Tu, Doamne, să îngă- 
dui aşa sfâşietoare înperecheri: suflete 
mari şă se irământe în închisoarea unor 


„Lam găsit, ca deobicei, în pat. Odaia 
lui albă şi mare împrăştia o linişte şi un 
parlum, deprimant, de sanatorium, Ca- 
pul îi sta proptit între perne. Trupul, a- 
coperit cu o cuvertură, se bănuia — sche- 
let,. Intre Capricaul odăiei era stăpânit 
de capul Îi h [... un cap enorm, cu un- 
ghiuri aspre de craniu, peste care pielea 
pulid-arămie, devastată de variolă, se 
subtiliza violeut în preajma orbitelor 


sinistre, pe fundul cărora licăreau doi 
ochi ca două [ipete în noapte... Nuinai 


gura lui—(o gură largă, fantastică, a că- 
rei buză superioară, mare, se apluca, vo- 
luptos de bună, peste cea inferioară, fină 
ca profilul unei petale de roză)-—zâm- 
bea blajin, sau părea că zâmbeşie, uc- 
contenit. 

„Medicul îngrijitor intră, întovărăşind 
un tânăr sfios. Tânărul zise : 

— wâm venit să te deranjez ş: eu, 
Domnule Luchian...“ 

„Atunci gura lui Şiefan se dilată subit 
într'un râs gigantic. După dânsa, ochii, 
nările, toată fața râse — un râs dureros 
de sincer ş, de senin: , 

a „Dragă băiete, n'ai nici o teamă: eu 
is deranjat de vre-o zece ani de zile,.. 

„În adevăr, au trecut o sută douăzeci 
de luni de când ȘŞtefau stă țintuit patului, 
cu faţa către cer ş. mâinile pe piept, în 
aştepiarea supremei deslegări. Și totuşi, 
în astă seară el rosti gluma aceasta cu 
vocea lui de bas, încă formidabilă, rar, 
limpede şi calm, ca o binecuvâutare sa- 
cerdotală, 

„Cât au zăbovit ce: doi oaspeţi, am 
rămas răzimat de pricbiciul ferestrei, 
în preajma şevalctului părăsit, cerce- 
tând, pentru a mia oară, interiorul prie 
tenulu: drag. 

__ „lângă patul bolnavului, acelaş fotoliu 
mobil, vast şi sfârticat în stofele lui fa- 
nate, de greutatea incremenită a trupu- 
lui paralitic, Incolo — trei scaune da 
lemn, un dulap de brad cu ustensilele de 
pictură, un bust al lui, modelat de Paciu- 
rea, câte-va ulcele rustice şi câteva mici 
hibelouri orientale. 





„Nu gtiu pentru ce. paleta lu: Ştefan 
lipsea astăzi din cuiul ci. O!... paleta 
|ui Ştefan 1... Dac'aş putea-o avea ne- 
jcurmat dinaintea ochilor mei. Din 
suprafaţa ei, a a mozaicată de nea- 
stâmpărul penelelor, se desprinde o me- 
lodie clară şi dramatică — un aleluia, 
în care sunetele fine ale violinelor ar 
predomina sfâşietoare,.. 

„După ce medicul i-a făcut inutila în- 
jecție, pleacă în vârful picioarelor — şi 
tânărul îl urmă încurcat şi trist. 

„Lukian zâmb: — senin ca un Dumne- 
zeu — (de câte ori zâmbeşte aşa, mas- 
chează o schimonositură de durere) — şi 
îmi zise: 

— Vezi tu. nn se află mai mare fe- 
ricire de cât în tortura irupului, De du- 
verile mari sufletul se subtilisează, se 
purifică şi se desprinde din noi, plutiud. 
lată de ce, pe crucea LUI, bătut în cuie 
și impuns cu sulița, Christos trebuia să 
i murit — ca om — fericit“... 

— „Dar ca Dumnezeu a murit desamă- 
git, Stefane....” 

„== „Fără îndoială. Turma desamăgeşte, 
şi frânge, până şi pe Fiul Domnului. 
Alexandre, Alexandre... tu nu cunoşti 
nici fericirea, nici desamăgirea asta... De 
când hoinăream, copil, peste câmpul gras 
şi bun al Moldovei, unde mama mea 
aruncat din pântecele ei lumii, simţeam 
lipea suferinții — şi o chemam. Nu mi-a 
venit singură. Am cucerit-> eu, cu vlaga 
şi prisosul tinereţii mele. Acum o am. 
Şi ca mă are pe mine, Ne posedăm re- 
ciproc cu o voluptate pa care voi no 
puteți bănui, căci şunteți stăpâniţi tira- 
nic de cleştele îndobitocitor al sănătăţii. 
Am credința că oamenii cu ciolanele de 
oțel şi carnea care râde satisfăcută în 
soare, nu pot creea. Ei sunt  nehodinit 
împinşi să jiiseze de viaţă, suculent, -a- 
animalic — cu hârdăul. Creaţiunea nu 
cunoaşte juisări organice, ci numai su- 
ferință și numai jertlă : accia an sângelui 
şi aceia a minţii“... 


„Ștefan închise, o clipă, ochii. li re- 
deschise şi ei păreau acuma două des- 
chideri adânci, de mormânt... 

— „Tu ai o mare virtute, continuă el: 
consumi tihuit din ceia ce înregisitrezi. 


Deaceia obrazul tău e rose şi sufletul 
tău ca un strugure“, 
. d. . a ş e . . . . . Li Li 


„La miezul “nopii: nam despărţit de 
el, fără să fi avut prilejul să-i cer ier- 


Buletin bibliografic săptămânal ” 


087.1 LITERATURĂ PENTRU 
TINERIME. 


Botiș-Cioban (Maria). —.-Serisori către 
eleve. Ediţia a III-a. Cluj, (Tip. Car. 
tea Românească), 1926, 79 p. Lei 40. 

Collodi (C.). — Păţaniile lui Ţăndărică. 
Povestea unei păpuși de lemn. Tra- 
ducere din italieneşte de A. Buzescu. 
București, Cartea Românească, 1926, 
232 p. Fig. Lei 40. 

Dinescu (N. Gh.) şi I. G. Bratu. — Po- 
vestea celor trei fraţi. Poveşti şi ver- 
suri pentru copii. Bucureşti, Socec & 
Co. 1926, 80 p. Fig. Lei 30. 

Ewald (Carl). — Patru prieteni buni. 
Traducere de Zamfira Dumitrescu. 
Bucureşti, Casa Şooalelor, 1926, 179 
p. Lei 35. 

Stpur (Contesa de). — Nenorocirile So- 
fiei. Lucrare ilustrată. Traducere de 
Suzana Drăghici. Bucureşti, Aneora, 
S. Benvenisti & Co., [1926], 232 p. 


w A Be vedea tabloul clasiticaţiunii ze- 
cimale în numărul 1, 


de AL.=SADI IONESCU 


Fig. Lei 50. (Biblioteca roză). 

Jinnte (Jean). — Pentru  băeţi şi fete 
mai mari de 15 ani. Studiu psiholo- 
gic sexual. Câmpulung, (Tip. Gh. N. 
Vlădescu şi Finl), (1926), 146 p. Lei 
20. (Colecţia selectă Nr. 1). 

Lungu (Emilia) şi Al. D. Eromnimon.— 
Grădina copiilor. Versuri, jocuri şi 
scenişoare dela 3 la 8 ani. Sibiu, 
(Tip. Dacia Traiană), 1926, 64 p. 
Lei 83. 

Popa (Victor Ion). — Păpuşa cu piciorul 
rupt. Un act, în versuri, pentru co- 
pii. Bucureşti, Casa Scoalelor, 1926, 
63 p. Lei 12. 

Popa (Victor Ion). — Pufuşor şi Mus- 
tăcigara. Un act în versuri pentru 
copii. Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1926, 
48 p. Lei 9. 

2 RELIGIE. TEOLOGIE. 

Cristeseu (Dr. Gr.). — Un capitul de pi- 
menică ortodoxă. Sibiu, (Tip. Dacia 
Traiană), 1926, 79 p. Lei 30. 

Constantinescu (Diacon Al. N.). — Ade- 
văruri eterne (Opt predici) rostite 


UNIVERSUL LITERAR 


tare peulzu uerozia mea de ieri. Faţă de 
omul acesta nu pot îi nici umil, x:ci aro- 
gant. Căci umilința, ca -şi aroganța, cu- 
prind o mare doză de falşitate... 


12 Noembrie 


„Pentru marele public, obișnuit să mă- 
soare valoarea picturii. cu metrul pa- 
trai şi să stabilească estetica unei pânze 
după „naționalismul“ pe care aceasta îl 
ctalează — Stefan apare astăzi, alături 
de Grigorescu, un pitic. Cu toate aces- 
tea Ştelan se cea mai puternică şi — 
(curios pentru unii) — cea mai naţio- 
nală personalitate artistică a noastră. 
Najionalismul lu: Ştefan stă în interpre- 
tare; al lui Grigorescu, în „motiv... 

„Întrun salon internaţional, Grigo- 
rescu ar putea i, oricând, presupus lia- 
lian sau Francez, în ciuda motivelor sale 
țipător româneşti. În aceluş mediu, Șic- 
fan vu izbucni, neașteptat şi viu, cu vi 
ziunea lui particulară — (viziunea coto- 
ristică în primul rând) — indiferent dacă 
pânza expusă ar închipui un ciobănaş «de 

e culmile Prahovei sau o pajiște din 

retagne... 

„„ Arta lui Ştefan este oglindirea _nc- 
alterată a unui suflet adânc original — 
aceia a lui Grigorescu, îndeobşte, o 
manieră... 


2 0 o. 1. | e. € . a. co. 4 . 


„Sucesele publice pe care bătrânul 
dela Câmpina le-a repurtat cu motirele 
lui ţărăniste, lau momit să se .meuţină, 
tot restul vieţii. în atinosfera aceia u- 
şurică şi trandafirie.. 

„Neindoios, că triumiul maestrului a- 
irage spre soiul acesta de țărănism — 
(proclamat unanim şi pretitundeni sin- 
gura „artă naţională”) — majoritatea ti- 


“nerilor pictori şi sculptori, cari vor con- 


tinua să maniereze până la ultimile 
trepte ale meschinului, genul acesta, ori- 
cum, susținut de Grigorescu cu o rară 
virtuozitate... i p 

„Arta discipolilor — obosită şi obosi- 
toare — va face fiasco. Vom avea, fa- 
tal, o reacțiune. Dela ţărănismul, căzui 
în dulcegărie rustică, se va trece aproa- 
pe subit la un fel de orăşenism grav şi 
simbolic ; la viaţa tumultuoasă a târgu- 
rilor, unde omnl nu va mai însemnă nu- 
mai un accesoriu amuzant, într'un cadru 
pitoresc... 

„eacţiunea a şi început. Ea stă, dco- 
camdată fără răsunet public, în Şielan. 
Peste foarte puţină vreme, arta lui va 





în Catedrala episcopală din Galaţi. 


Brăila, (Tip. Dunărea), 196, 54 p. 
Lei 20. 
Cordun (Arhimandritul Galaction). — 


Vizita 1. P. Sf. S. Domnului Domn 
Dr. Miron Cristea, Mitropolitul pri» 
mat al României, în Basarabia la 
12—18 Mai 1921. Bucureşti, (Tip. 
Cărților Bisericești), 1926, 30 p. Fig. 

Stănotu (ieromonahul Damian). — Mă- 
năstirea Pasărea. Bucureşti, (Tip. 
Lupta, N. Stroilă), 1926, 42 p. Fig. 
Lei 20. d îsi 

Stănoiu (Ieromonahul Damian). — MA- 
năstirea Samurcăşeşti (Ciorogârla). 
Bucureşti (Tip. Cărților Bisericeşti), 
1926, 32 p. Fig. Ii 12. (Biblioteca 
„Apostolul“ Nr. 3), 

Ciuhanda (Protopop Dr. Gh.). — Cei ce 
strică sufletul poporului românese. 
O întâmpinare. Arad, Editura auto- 
rului, 1926, 32 p. Lei 8. (La vatra su- 
flotească a neamului Nr. VI). 

Vajda Ferenc €s Janes6 Sandor. -—- Nagy 

„  Kâroly Puspik emlskezete az erd6- 
lyi reformâtuş egyhâzkeriileți kăz- 
gyules âltal 1926 Aprilis 18-ân.. Cluj, 
Myom Minerva), 1926, 16 p. 

Comşa (Episcopul Grigorie Gh.). — Com- 
baterea catehismului Baptiştilor. A- 


UNIVERSUL LITERAR 


izbuti să dărâme şi să spulbere în vân! 
manierismul  grigorescian, deschizând 
cu extravrdinară vigoare noui şi adânci 
perspective arte: românești. 

„Dar arta lui Ştefan nu va îngădui i- 
mitarca. Iu jurul paletei lui, nu vor mai 
băâzâi, obrazmice şi grase, roiul de 
muşte parazitare... 

2 Decembrie 

„Uu prieten bogui—docior şi ministe. 
riabil—-care are o splendidă seră la mo- 
şia lui, îmi trimite astăz, printr'un cu- 
rier special, -3 lădiţă, ingenios ambalată, 
cu cinci bujori roşii, proaspeţi de par- 
cur fi fost culeşi acuina... 

mu-Ți-i trimet îmi serie cl — pen- 
tru amicul tău pictorul — (am uitat cum 
mi-ai spus că-l cheamă) — despre care 
mi-ai vorbit cu entuziasm  astăvară, la 
varieteu. Spune-i să'mi facă şi mie un 
tablou, dacă vrea să mai capete şi altă 
dată flori. In cazul când mi-l isprăveşte 

ână mâine seară, încredințează-l omu- 
ui meu, să mi-l aducă, Botez preotesei 
şi vreau, pe lângă altele. să-i fac cadou 
un tablou, căci are o fată la pension în 
Buzeu, care pictează splendid. Dar să-i 
pună şi o cadră, căci pe aici la țară nu 
găsesc, De are nevoie de bani dă-i din 
partea mea patruzeci de lei, dar numai 
dacă îmi trimite tabloul. Ți-i voi restitui, 
când ne vom vedea în Bucureşti..." 


4 Decembrie 

„Năspund gencrosului prieten : 

„Am predat, în aceiaşi zi, bujorii lui 
Lukian — (aşa îl chema pe pictor) — şi 
i-am făcut mare bucurie. Nu mai pictase 
de trei luni. Boala nu-i îngăduie asttet 
de eforturi. Când ma văzut cu buchetul 
îusângerat, în braţe, i-au dat lacrămile, 
(Ce poveste melodramatică, nu-i aşa ?...) 
Apoi cuprins de o beţie subită, m'a ru- 
gat, pe mine și pe Coana Polina — (0 ru- 
dă cum se cade, a lui) — să-l dăm jos 
din pat şi să-l proptim în fotoliul rulant 
dinaintea şevaletului, pe care a cerut să 
fixăm — cu toate protestările nxastre— 
unul din tablourile lui mai vechi, unul 
din cele mai expresive din câte închi- 
puise el: studiul preliminar pentru 
„Cristosul cu Crucea“. Pânza aceia 
avea o vuloare nepreţniţiă, Fl o is- 
truge, ca să eboşeze peste ea bujorii tri- 
mişi de tine. E veşnic nemulțumit de 
ceace a lucrat în ajun. Toate lucrările 
Ini îl dor. Dacă nar fi fost nevoit să 
vrăiască din meseria pensulei, pictorul 
acesta ar îi lucrat toată viaţa o singură 


vedenie fără s:2 ma: termine cândva... 
„Ah, prietene,... cum ţi-aş putea des- 
crie sfânta tortură a artistului acestuia 


— când pictează !... 
„l-am legat pensula de antebraţul 
mâinei drepte — (căci aînrisitul tabes 


i-a luat până şi vigoarea degetelor) — 
și inâna lui începu să se zbată nervos şi 
stângaci pe întinderca pânze: — şi: faţa 
lui se crispă, înfricoşător, ca în durerile 
facerii.., - 

„Ruina aceasta de om. care face peni- 
bile sforțări — poate cele din urmă — 
să traducă, prin mijlocirea unui braţ 
invalid şi a unor vopsele moarte în tu- 
buri de tinichea — resonanţele ncbănnit 
de adânci ale unui suflet incă viu.. ană 
impresionează până la laşitate. Am fu- 
git din fața acelei schingiuiri voite și 
intro cameră alăturată, în umbra per- 
delelor negre, am plâns, plânsul sec al 
«detestabile; mele neputinţe. 

„Auzii — nu ştiu cât de târziu — gpla- 
sul coanei Polina. Lukian, extenuat că- 
zuse pe speteaza fotoliului. fam ridicat 
ca pe un mort ş, Pam aşezat iarăşi în 
patul lui, cu faţa în sus şi braţele în lun. 
gul trupului. 

„Florile tale, dragă prietene, nau pu- 
tut fi terminate. Cred că preoteasa nu 
va fi prea dezolată din pricina asta...“ 


pe ea. 4 


N. N. TONITZA 


CINEMATOGRAFUL 


CINEMA CAPITOL „La Roue“ de Abel 
Gance cu Severin Mars. 


Abel Gance ocupă azi locul poate cel 
mai de frunte în arta cinemutografică 
hanceză, atât ca scenarist ca şi regisor. 
Poate tocmai această îndoită calitate i-a 
asigurat acest loc pe deplin meritat. In- 
tradevăr autorul e cel mai îndicut să 
realizeze opera în chipul în care a con- 
ceput-o fără nici o diformare de inter- 
pretare streină. 

De data aceasta Abel Gance sa înșe- 
lat. „Sa înşelat“ pentru că bănuimn că 
în „lia Rone“ a voit să introducă o ina- 


vaţie, ş: această bănuială e » circum-. 


stanță atenuantă a defectelor filmului. 
S'ar părea că Abel Gance a încercat în 
cinematograf sistemul aplicat cu succes 
în teatru în special de Jean-Jacques 


bucată. Ei 


"15 


Bernard : aspecte de viaţă, luate izolat 
şi alăturate, indepărtând tranziţiile. Pe 
scenă lucrul e posibil căci golurile se 
justifică perfect printr'o replică inte- 
ligent plasaiă. Pe ecran procedeul aces- 
ta dă preş sau în tot cazul e fÎnarte greu 
să reuşească. Proba este „La roue* în 
care delectul principal, este o compleciă 
lipsă de unitate în acțiune. Această lip- 
să de unitate se observă şi din punetul 
de vedere în cari sunt considerate perso- 
nagiile cari sunt puse pe planuri diferite 
atâta vreme cât prin natura filmului 
trebuiau să fie toate prezentate în ace- 
laș plan, să li se dea o aceeaş iinpot- 
tanță -Alături de mecanicul Sisif — ce- 
lelalie personagii apar fantomatice, Insăş 
Sisif este slab conturat toemai pentru să- 
riturile, prin lipsa de tranziţii de cari vor- 
beam mai sus. Este un.continuu desechili- 
bru de valori cecace dă tuturoy persona. 
iilor o notă de artificialitate deși filmul 
este mai mult de analiză sufleteas- 
că. Tnspre sfârşit filmul devine sub me- 
diocru ; ai impresia că autorul nu mai 
ştie cum să sfârșească, introduce  epi- 
soade fără nici un rost, şi mai cu seamă 
recurge la mijloace ridicole: ex. scena, 
cu vioara, scrisoarea lipită în interiorul 
cutiei de resonanță. Cât suntem de de- 
parte. în special de „Simfonia X-a“, 

Regisorul nu a fost de prea mult a- 
jutor autorului. Totuşi, deşi în general 
montarea din „La Roue“ este slabă, se 
simte numai decât „la main dun maitre* 
care îşi dă seama că regia nu trebue să 
se mărginească la aranjarea cadrului 
şi indicaţii de interpretare, ci trebue 
să imtroducă uneori elemente cari să 
complecieze să prelungească chiar ju- 
tenţiile autorului. 

In „la roue“ conflictul psihologie 
interesant mai mult prin mediul în care 
este pus, mediu în care pasiunile sunt 
presupuse a avea ceva primitiv, dintr'> 
bine necontenit; pe fondul 
tuturor scenelor importante regisorul su- 
blinează acesti mediu, ne reaminteşte de 
existența lui, pentru ca raportul să fie 
mereu prezent. Pe de altă parte locamo- 
tivele care se văd manevrând în timp ce 
la doi paşi în locuința mecanicului se 
frământă atâta sbuc'um, sunt ca o ima- 
gine a vieţei care continuă „malgre 
tout“, 

Severin Mars slab, având de luptat 
cu tot artificialul rolului, de care jocul 
lui sa resimțit mult. 


IOSIF 1IGIROȘIANU 


vad, Librăria Diecezană, 1926, 63 p. 
Lei 5. (Biblioteca Semănătorul Nr. 


172). 
32 POLITICĂ. 

Clopoţel (ion). — Criza democraţiei in 
România. Cluj, Editura Societatea 
de Mâine, 1926, 32 p. Lei 50. 

Suciu (Petre P.). — Pentru ţărănism. Cu 
o prefaţă de Dr. N. Lupu. Bucureşti, 
(Tip. Reforma Socială), (1926), 104 p. 
Lei 30. 

34 DREPT. LEGISLAȚIE. 


Rădo! (Ioan). — Călăuza cetăţeanului în 
materia, judiciară. Manual teoretico- 
practic coprinzând și formulare de 
cererile, actele şi contractele cele 
mai uzitate în materie civilă, comer- 
cială, penală şi de impozite fiscale. 
Ediţia iil-a revăzută şi complectată 
cu toate legile noui puse în aplicare. 
Vol. I[. Bucureşti, Curierul Judiciar, 
1920, 1029 p. Lei 500, 

Maxim (Dimitrie G.). — Răspuns d-lui 
profesor Alfred Juvara la darea sa 
de seamă asupra lucrării „Natura- 
lizarea în România“ de Dimitrie G. 
Maxim. București, (Tip. Gurierul Ju- 
diciar), 19%6, 61 p. 

Tanoviceanu (1.|. — Tratat de drept și 


procedură penală. Ediţiunea a doua 
a cursului de drept și procedură. pe- 
nală. Revăzut și complectat de Vin- 
tilă Dongoroz, Dr. Corneliu Chiseli- 
ță, Dr. Ştefan Laday, Eugen C. De- 
cusară. Cu o prefaţă de N. C. Schina. 
Vol. III. Bucureşti, (Tip. Gurieral 
Judiciar), 1926, 868 p. Lei 500. 

Rădalesca (Andrei). — Şaizeci de ani de 
coa civil. Bucureşti, Academia Ra. 
mână, 1926, 4? p. 

Stoeanoviei (C. A.). —- Curs de drept co- 

_merecial, Despre societăţile comer- 
ciale. București, (Tip. Curierul Ju- 
diciar), 1926, 168 p. Lei 200. 

Bailan (C. $.). — Hotăriri judecătorești. 
Cu o nouă prefaţă şi adnotaţii de 
D. Alexandresco, etc. Ediţia [l-a re- 
văzută și augmentată. Vol. 1. Câm- 
pulung-Muscel, (Tip. Gh. N. Vlădes- 
cu şi Fiul), 1926, 95 p. Lei 60, 

Naumescu (Const. 1). — De ce nu se 
poate aplica așa. zisa Lege pentru 
înlesnirea şi accelerarea judecăților? 
Studiu critic comparativ “cu legile 
de procedură din diferitele teritorii 
ale României întregite şi jurispru- 
dența, privitoare la interpretarea a- 
cestei legi dela 15 Septembrie 1925. 


Bucureşti, (Tip. Române Unite), 1926, 
123 p. Lei 60. 

Ionescu (N. Gr.). — Cauzele de divorţ 
în Biserica romano-catolică. Studiu 
de Drept bisericesc comparat. Bucu- 
20, (Tip. Gărţilor Bisericeşti), 1926, 

p. 

4 FILOLOGIE. 

forga (N.). — O tipăritură românească la 
Uppsala. Bucureşti. Academia Ro- 
mână, 196, 6 p.+Vpl : 

Popescu (Ştefan N.). — Din sintaxa lim: 
bei latine (verbul în acordul propo- 
ziţiunilor). Bucureşti (Tip. a, 

» FI. Dumitrescu -& Co.), 1926, 20 p. 

Dicalescu (Constantin C.). — Dacia ro- 
:mană în oglinda inscripțiilor şi a 
limbei de azi. O icoană etnografică 
și” culturală. I. Elemente greceşti. 
Cluj, (Tip. Ardealul), 1926, 124 p. 
Lei 130. i 

Ursăcascu (Preoitul V.). — Psaltire gla- 
vonă (1577-1580). Bucureşti, Acade- 
mia Română, 196, 9p. + Ilpl. 

8 LITERATURĂ. 

Torouţiu (î. E.). — Modernismul. Sim- 
bolism - impresionism - expresionism. 
Bucureşti, (Tip. Bucovina), 1926, 67 
p. Lei 2%, Ă 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI | 


PELERINAJUL EMINESCU 
-0 Duminică, 27 Iunie sa  desfăşu- 
rat. solemniiatea pelerinajului la Emk 


nescu. Pamfil Șeicaru are dreptate: a fost - 


lume multă. Când anul trecut nu s'au pu- 
tut strânge mai mult de 50 de partici- 
ipanți, anul acesta peste 1000 au dat săr- 
bătoarei fastul celei nai pioase comem>- 
rări. Să nu ne alarmămn. În măsura în 
care ecloziunea literară a lui Eminescu 
a fost prematură pentru literele române, 
în aceiași măsură prematur î: e și cultul, 
pentru marea majoritate a Românilor. 
lusă orice cult se statorniceşte cu exces 
de dragoste cu unceprecupeţită atenţie cu 
îndelungă răbdare. Și pelerinajul de Du- 
minică a fost întâiul semn favorabil al 
acestui cult. - 

Desigur fiecare din cei ce grăbcau în 
răcoroasa dimineaţă de Duminică, prin- 
tre trăsurile parlameniariler, din piaţă, 
şi căruțile pline de zarzavat, spre Parcul 
Carol, către Arenele Romane, era convins 
că va sosi prea târziu şi că aglomeraţia îl 
va lipsi de locul cel mai buu. ln realitate 
a fost loc destul şi bun pentru toată lu- 
mea. În mijloc figura masivă-de statuă 
pedestră a generalului Moşoiu, preşedin- 
tele comitetului pentru ridicarea monu- 
mentului lui Eminescu; protocolari, cu 
jerbe de flori, membrii societăţii ungu- 
rești „Andrei Ady“, pe delături, scriitori, 
actori, plastici, ziarişti,. studenţi, eleve, 
copili. De pe trepte încep să coboure cei 
mai matinali. Nichifor Crainic, Ion Minu- 
lescu. O. Han, Cezar Petrescu cu braţele 
încărcate de flori, — „flori albastre“, şi 
desigur vrchidee, la Minulescu — des- 
cind unul câte unul. Domnigoare impart 
romburi verzi cu 'chipul lui lEminescu. 

Prin soarele ce se 
popmoseşte sub teiul sacru, Frumoasa voce 
a episcopului de Arad, Grigore Comşa, 
se roagă — impresionantă . ironie! — 


peutru iertarea păcatelor celui ce a. sufe- 


rit, atât în viața pământească. Vorbesc şi 
îl pveaslăvese ca pe cel mai ales fiu at 


ncaivului, ca pe cântăreţul naţional, prin 


excelenţă, d-nii: general Traian Moşoiu, 
A. C. Cuza, Mircea Rădulescu, Ion. Lu- 
piș; ministrul artelor. d. Vasile. Goldiş 
5l apropie de marele fluviu al literaturii 


universale. Intârziate, flori de ici, se scu-' 


tură de sus. E poate o uşoară mustrare 
din partea lui: na cântat el teiul, luna, 
isvoarele, moartea şi mai ales dragostea? 
Dar nici o grabă, A Iost un început şi 
îutruiotul remarcabil, Anul viitor şi anii 
ce vor veni ne vor afla şi mai experteaţi 
şi mai hotărîţi. 


In numele socictăţii literare ungurești 


Andrei Ady a. Zoltan Franyo, un eminent 
poet el însuşi, ţine această admirabilă cu- 
vântare : E i 

„Am venit aici în numele societăţii „Andrei 
Ady“, a scriitorilor progresiști maghiari din 
România-Mare, ca, în serhn de omagiu, be care-l 
simţim faţă de cel mai mare poet al patriei, 
azi în al 37-lea an de doliu, să putem depune 


şi noi modesta noastră cordană pe scumpul lui: 


inormânt. : 

Ni-ar plăcea, dacă în acest gest simbolic nu 
Sar vedea numai dovada 'pietății manifestată 
faţă de marele poet, ci dacă cu toţii şi, în 
primul rând, voi fraţilor colegi, conducătorii spi- 
rituali cu un strălucit renume al-României Noui, 
i-ați atribui tot acea importanţă pe care i-o 
atribuim noi, care am venit până aici, 

Cu prilejul aniversării morţii lui Eminescu, de 


o amintire atât de tragică, dorim a demonstra, 


că politica păcătoasă din trecut a pus faţă în 
faţă, ca vrăjmaşe cele două popoare, cari „au 
fost unite veacuri de-a rândul, de către istorie, 
pentrucă în focul ursitei au fost din nou unite 
aceste două popoare, între cari viclenia poli- 


escoperă, coloană, 


tică a voit să sape o prăpastie de ură. Par'că 
răsună cu bucurie corul minunat a celor două 
popoare: la melodia melancolică a doinelor 
răspunde ecoul străbun al baladelor săcuiești, 
rotunjoara cuvântului maghiar, cu iubire se îm- 
brățişează cu icderea proaspătă a limbei ru- 
nâne. 

Şi atât aici, cât şi acolo, doi mari morti, 
două umbre nemnritoare stau ca pază acestei 
fraternităţi, i 
“In acest moment îşi dau mâna doi poeţi stră. 
imi de limbă, însă înrudiţi în soartă, iar uoi 
aici înaintea mormântului facem jurământ, stri- 
gând, ca să audă toată lumea: că Voi națiunea 
lui Eininescu şi Noi poporul lui Andrei Ady 
suntem fraţi buni. Şi până câud vom putea lupta 
cu condeiul, cu cuvântul şi cu fapta, nu va fi 
nici Dumnezeu, nici jad, care să nc poată se- 


para. 

„D. Pamfil Șeicaru, în numele comitetu- 
lui Srganizator, mulţumeşie asistenții, 
anunțând un înireg plan al cultului Emi- 


NESCUL 
REVISTE 

TI VIAŢA LITERARĂ. 

Numărul 19 din 26 lunic, al Vieții li- 
terare aduce un bun cilitorial al. d-lui 
Serban, Cioculescu: „Poezia d-lui T.. Ar- 
ghezi“; un apel pentru Eminescu al d-lui 
Vladimir Streinu; un portret: „N. N. To- 
nitza“ datorit d-lui G. Nichita ş cronica 
literară franceză a d-lui Tudor Soimaru; 
cronica literară română a d-lui Pompiliu 
Constantinescn; o poezie de un peisaj a- 
spru a d-lui Î. Valerian şi o convorbire 
cu d. Emanoil Bucuţa; despre Eminescu 
şi arta lui din care desprindem : 

„Acum, ca şi pe vremea lui Eminescu, 
suntem în căutarea unei forme de viată, 
ne sbatem pentru a ajunge lu o stubili- 
zare. Pentru aceasta cei mai mulți dintre 
seriitorii: nostri de azi sunt și gazeiari, 
chiar dacă fac o jurnalistică mai bună 
decât literatura lor. Lot Eminescu îi slă- 
pâneşte în această acitivitate” de ziarişti, 
Nu mă refer la ideile politice ale lui E- 
minescu cari au dat naştere semănătoris- 
mului gi din cari mai trăcse chiar azi 
mulți: oameni; ci face aluzie la concomi- 
tenja profesiunii de scriilori. şi ziarişt. 
Sunt două activităţi cari nu se stânjenese 
cât de puțin. Dimpotrivă se ajută reci- 
proc. Sa spus greşii că Timpul a fost 
pentru Eminescu o mare nenorocire. EI 
şi-a scris tocmai în această vreme cele 
mai frumoase poezii. Saw crezut toate 
acestea în vederea romantiaării vieţii 
sale” de mare îndurerat.“ 3 
- O. CARTEA (|, 3, Maiu) continuă cu 
aceiaşi metodă şi descernere o iniţiere 
bibliografică de un necontestat folos. In 


" românește, franțuzeşte șigermană se dau 


informaţii despre cărți şi evenimente cul- 
turale, de la noi si din străinătate. Între 
aspectele lunare, anecdote şi suggcestii cu 
care începe fiecare. număr. Cartea sesi- 
sează,. îu “ultimu-i, o problemă juridico- 
literară ; întrucât pseudonimele literajl- 
lor, intrați “în administrație, garantează 
în faţa justiției, valabilitatea actelor lor 
administrative? Și citează cazul lui I)e- 
lavrancea. fost primar şi ministru care 
în civil s'a numit totdeauna Gh. Şielă- 
ricscu. i 

_DI: ADEVARUL LITERAR ŞI -ARTIS- 
TIC (VII, 290, 27 uni): O serie de consi- 
derații actuale în. marginea. vârstei fra- 
gede a literaturii noastre ep.ce, îmoamnă 
d. Tudor Teodorescu-Branişte în articolul 
„Intre schiță şi roman“. 

D. ŢARA DE JOS (III, 5-6. Mai—lunie): 
d. Al, Lascarov-Moldovanu, sfârşeşte se- 
ria amintirilor bârlădene; d. Sandu Te- 
leajen publică un fragment de teatru: 
versuri d-nii G. Nichita, C, Bobei şi cro- 


nică variată d-nii: N, N. Vasiliu şi G, V. 


tez, 

0 CONSINZEANA (X, 25, 20 Iunie): Pă- 
vintele |. Agârbiceanu: scrie despre pri- 
niejdia ce amenință, în lipsa căminurilor 
şi a supravegherii atente, pe studentele 
vătăcite în haosul oraşelor mari; d. Horia 
Petru-Petrescu jublică o nuvelă „Intâia 
iubire“; d. Ion Breazu termină intcresan- 
tul şi completul studiu: „Opera poetică 
a lui Lucian Blaga“, cu valoroase apre- 
cieri asupra piesei: „Inviere“. 

D REVISTA UNIVERSITARA (|, 4—, 
April-lunie): despre „Fakirism“ scrie d. 
prot. dr. G. Marinescu; despre „Universi- 
tățile în Evul Mediu“; de Virgil L. Venia- 
min; o scrisoare deschisă, când frăţească, 
când mustrătoare, către Panait Istrati, d. 
Iosif Igiroșanu. 

O TRANSILVANIA (an 57, ur. 6, lunie): 
„Impresii dintr'o călătorie în Orient“ de 
Dr, S. Preda; interesante observaţii în 
legătură cu .lecturile pentru popor, îu- 
irun fragment din o lucrare mai marc, a 
d-lui Horia Petra-Petreşcu, căutâud să 
iniţieze în farmecele literaturi româneşti, 
Introducerea lămureşte cu date din expe- 
riența personală, atracțiile lecturilor pen- 
ru popor și un admirabil articol anonim 
despre „Opera lui . Creangă” şi pictorii 
noştri“, E pusă, cu hotărive şi competen- 
lă toată problema itustrării «le texte. Awa- 
liza fantezizi pantagruelice din Ilarap- 
Alb e următrită cu pătrundere şi umor. 

Coucluzia trebue distinsă: 

„Ştiţi ce va să zică o ediție de aceasta, 
il: strată congenial. fireşte ? „Don Qui- 
chotte“, cu ilustrațiile lui Gustave Dore 
(le-uu văzut şi cetitorii români în „Con- 
vorbiri literare? trad. de  Vârgoliui); 
„Lilenspiegel“ de Coster, belgianul, cu 
Hustraţiile lui Felicicn Rops; romanele 
lui Dickens cu ilustrațiile lui Boz, au 
concrescut așa-zicând cu artişti: pictori- 
desenatori. Şi opera şi ilustrațiile sunt ge- 
diale. La noi își vor aduce mulţi aminte 
de minunatele  desenuri ale pictorului 
Zichy la baladele lui Arany, din muzeul 
B.Pesta. Alţii se vor gând: la ilustrațiile 
pentru poveşti, ale pictorilor buui ger- 
mani: Richter, Sehwind, Liebermann. 
Cchii. stau bine și în privința aceasta: 
au vreo-câţiva desenatori de prisma ordi- 
ne, pe Maneş, pe Aleşi, cari au adus în 
piața de cărți minunate cărți poporule, 
desenate escelent. 

„Deocamdată o singură întrebare, du- 
reroasă, editorilor şi pictorilor noştri: de 
ce nu tipăriţi o ediţie ilustrată a poveşi. - 
lor şi amintirilor lui Creangă?“ 

SERBARILE PENTRU MONL. 

MENTUL LUI EMINESCU 

" Marile serbări pentru monumentul ut 
Mihail Eminescu vor începe Duminică 11 
lulie, prinimun festival, teatral şi muzical, 
în Arenele Romane din Parcul Carol. 
- Cei: mai de frunte artişti şi cântăreți 
vor da concursul la acest festival. 

In aceiaşi zi se va deschide întrun pa- 
vilion special amenajat, prima expoziţie 
a manuscriselor, fotografiilor, relievelor 
şi amintirilor rămase după urma genialu- 


lui vet româpu. 
REDACŢIONALE 

Nam răspuns nenumăratelor scrisori 
primite în chestiunea premiulu: nostru 
de proză, &n dorința: de a da un răspuns 
practic. - 

Descompletarea succesivă a conmibiei 
de lectură, ne obligă să amânăm, pentru 
la toamnă, rezultatul, 


Redactor PERPESSICIUS 





ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL", STR. BREZOIANU No. 11, BUCU REŞI? 


(NJ Tr 4 
“o 


CI