Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0024

UNIVERSUL LIIERAR 


gi 
EROLEIE LA R: 4% ANUL LII Nr. 24 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 - 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU LU NI 30 AU GUST 9 4 3 





ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1000 lei REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


Apare de 3 ori pe lună 


pasticulare 12 luni 300 „ BUCUREŞTI 1 Ste. Brezoianu 23-25 | 
Inscrisă sub No. 163 Trib, Ilfov 6 luni 400 PRE UL 10 LEI i 
3 luni 210 - TBLERON 3.30.10 Ț Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 








1. STEURER 








Toamnă 
Da 


- Peripeţile scientismului actual 


Filosofia epocei noastre stă desigur sub 
zodia radicalismului: intransigență din 
partea filosofilor, vehemenţă în tabăra 
savanților. Conflictul între anti-intelec- 
tualiști şi filosofii scientiști este atât de 
sgomotos şi a provocat atâta vâlvă, încât 
disputa între Filosofie şi Ştiinţă tinde să 
ia proporţii din ce în ce mai mari. 

Fiecare din combatanți are însă ceva 
din caracterul războinice al lui Don Qui- 
chotte : fiecare se luptă împotriva unui 
dușman iluzoriu şi apărându-se împotri- 
va lui, cade în primejdii foarte reale de 
astă dată. 

Filosofii speriaţi «de campania scientis- 
tă a epocei noastre, s'au refugiat în ira- 
ționa]; iar savanții vrând să înlăture de- 
finitiv metafizica, au căzut într'o meta- 
fizică dintre cele mai extravagante. 

Cum aspectul iluzoriu al refugiului în 
iraționalism l-am examinat cu alt prilej, 
vom încerca, — pentru a completa acest 
tablou cu un dublu aspect al filosofiei 
actuale, — să arătăm aspectul fastidios 
şi fin de peripeții — în sensul luptelor 
cu morile de vânt — al luptei pe care 
savanții au întreprins-o împotriva filo- 
sofiei. 

Ceea ce a favorizat în primul rând o 
astfel de luptă, a fost în special evoluția 
neașteptată a fizicei moderne. Teoria re- 
lativităţii generalizate, ca şi teoria quan- 
telor nu mai corespund deloc dogmei po- 
sitiviste care cerea limitarea ştiinţei la 
experienţa sensibilă. Ştiinţa actuală pro- 
movează tocmai postulatul nelimitării ex- 
perienței şi al cercetărilor ştiinţifice. 
Teoria quantelor devine astfel o adevă- 
rată ontologie ştiinţifică, iar mecanica 
relativistă o adevărată cosmologie, şi încă 
una raţională! Ipotezele şi construcțiile 
teoretice ale ştiinţei actuale trec dincolo 
de experienţa sensibilă, sfărâmând pre- 
judecata positivistă și creind o super-ex- 
perienţă. 

Şi ceea ce constitue paradoxul unei 
astiel de situaţii este că astfel de ipoteze, 
pur teoretice și extrem de abstracte au 
avut confirmării strălucite și verificări 
experimentale mult mai ample decât 
teoriile ştiinţifice ce se mărgineau la ex- 
periența sensibilă. Afirmația aceasta nu 
apare câtuşi de puţin stranie fizicianului 
actual, ale cărui ipoteze sunt formulate 
pe cale strict teoretică şi se referă la do- 
menii absolut inaccesibile experienţei. In- 
tradevăr, modelul atomic al lui Bohr 
este cu totul inaccesibil microscopului, 
dar determină totuși unele consecinţe 
matematice pentru analiza dungilor spec- 
trale. In măsura în care astfel de conse- 
cinţe matematice coincid cu măsurătorile 
făcute la spectroscop, în aceiaș măsură 
este verificat şi un astfel de model ato- 
mic, 

Aşa dar, fizica actuală a evoluat îm- 
potriva dogmei positiviste, arătând „că 
ştiinţa poate depăși experienţa, jără a 
imtra îm conflict cu ea. Consecina unei 
astfel de evoluţii a fost că fizica a înce- 
put să abordeze problemele ontologice și 
cosmologice, problemle sale luând o am- 
ploare neobișnuită până acum. 

Intr'o asemenea situaţie, un conflict 
între Filosofie și Știință este mult mai 
primejdios pentru Filosofie, deoarece 
ştiinţa nu mai reprezintă un domeniu 
epistemologic  meutru pentru filosofie, 
căci ipotezele ştiinţifice atacă, cu îndrăz- 
neală şi avânt, probleme care altă dată 
erau socotite ca metafizice și ocolite cu 
multă prudenţă de savanţi. 

O primă consecinţă a unei astfel de e- 
voluţii a constat într'o promovare extrem 
de puternică a scientismului. Din mo- 
ment ce știința nu se mai limita la expe- 
rienţa sensibilă, problemele ei au devenit 
probleme generale ale existenţei. Ceea 
ce până acum subondonase știința filo- 
sofiei, fusese tocmai faptul că ştiinţa tre- 
buila să se limiteze la experiența  sensi- 
bilă, 

Acum însă când prin fizică ştiinţa în- 
cearcă să rezolve problema structurii 


materiei sau a universului, când prin bio- 


logie încearcă să surprindă mecanismul 
vieții etc., ea poate aspira cu multă în- 
dreptăţire să acapareze domeniul pro- 
blemelor generale ale existenţei, adică 
tocmai domeniul filosofiei. Ă 
Totuşi lupta savanților împotriva filo- 
sofiei are un aspect iluzoriu şi victoria 
ştiinţei o mare deziluzie. Aspectul pe 
care ni-l oferă cugetarea contimporană 


de FLORIAN NICOLAU 


este extrem de semnificativ în această 
privinţă Moștenirea pe oare filosofia a 
trecut-o științei, adică problemele gene- 
rale, nu a rămas fără urmări. Și după 
cum un moştenitor nu are numai de pro- 
fitat dar uneori își asumă şi obligaţiile 
sau datoriile celui mort, tot aşa și şuinţa, 
n'a moștenit numai amploarea probieme- 
lor Tuiusoiice, ci ȘI dincuatăţiie lor. 

Intr'adevăr e pentru prima oară când 
se constată astăzi în ştiinţă desbateri şi 
controverse dintre cele mai neobișnuite 
pentru savanți. Fizica actuală — insu- 
şindu-şi astfel de probleme generale — 
a capatat aszecte extrem de paradoxale 
şi controversate. Astfel de transformări 
sau „revoluţii“ științifice au fost inter- 
pretate în chip aşa de contradiatoriu în 
cât una din caracteristicile esenţiale ale 
fizicei actuale pare să fie constituită toc- 
mai de această divergență de opinii asu- 
pra rezultatelor sale. 

Problema determinismulai exemplifică 
în tocmai o astfel de situaţie. Intr'adevăr 
rezultatele teoriei quantelor au fost in- 
terpretate când ca  „indeterministe“, 
când ca „probabiliste“ şi însfârşit sunt 
alţi savanţi mult mai conservatori şi mai 
circumspecţi, care au fost de părere că 
determinismul poate fi menţinut în toată 
rigoarea și în noile teonii fizicale. 

O astfel de situaţie este extrem de neo- 
bișnuită pentru ştiinţă şi pentru întâia 
dată teonile științifice asupra acestei 
probleme sunt susceptibile de discuţii a- 
tât de ample. | 

Dar este ştiut că o problemă filosofică 
se caracterizează în primul rând prin a- 
ceia că suportă vaste posibilităţi de in- 
terpretare și comportă soluţii diferite, 
uneori chiar contradictorii. Această ca- 
racteristică a problemelor filosolice sa 


transmis și ştiinţei şi încă într'o măsură : 


destul de marel 

Am.văzut că ceea ce provocase succe- 
sul fizicei fusese tocmai renunțarea la 
sensul îngustat al noțiunei de experien- 
ță. Aşa dar, această campanie împotriva 
absolutului pe care savanții au execu- 


tat-o în epoca noastră căutând să explo-. 


reze tainele infinitului mic sau ale infi- 
nitului mare, a triumfat tocmai pe baza 
une astfe] de renunțări la limitele sensi- 
bile ale experienţei şi ale conceptelor 
ştiimţifice. 

Dar, odată ajunsă la poarta Absolutu-. 
lui situaţia ştiinţei s'a schimbat rezulta- 
tale ei sau dovedit a fi tot atât de inte- 
ligibile şi contradiatorii ca şi ale celei 
mai fanteziste metafizici. Şi însăși arme- 
le cu care a triumfat împotriva filozo- 
fiei s'au întors asupra ei, deoarece criza 
actuală a filosofiei scientiste își are ori- 
ginea tocmai în efortul uriaş al ştiinţei 
actuale de a depăşi limitele experienţei 
şi de a lărgi câmpul investigaţiilor prin- 
tr'o reducere la minimum a datelor sen- 
sibile şi prin creiarea unor noi forme şi 
categorii intelectuale, ce nu mai cores- 
pund câtuși de puţin mentalităţii obiş- 
nuite, a provocat în știință o serie de 
„arize'“i ; criza detenminismului, a reali- 
tăţii etc. 

Aşa dar evoluţia scientismului apare 
foarte clară : atâta vreme cât problemele 
ştiinţei s'au mărginit la cercul restrâns 


a! fenomenelor sensibile, știința a avut 


asupra filosofiei avantajul univocităţii 
interpretărilor; problemele ei însă erau 
mult mai restrânse şi subordonate celor 
filosofice. Când însă ştiinţa a atins pro- 
blemele generale ale existenţei, riguro- 
zitatea ei s'a transformat într'un haos de 
interpretări contradictorii. 


Şi ceea ce este caracteristic este toc-: 


mai faptul că, ajunşi la poarta unor ast- 
fel de probleme savanții au părăsit știin- 
ţa pentru a se reîntoarce la Filosofie sau 
chiar la Religie. Astfel sunt savanți, şi 
încă dintre cei mai de frunte, care expli- 
că dualitatea undă-corpuscul prin liber- 
arbitru, sau chiar prin existența lui 
Dumnezeu, iar alții care adoptă pentru 
a o explica o poziţie filosofică idealistă. 
Credinţe religioase sau poziţii flosofice : 
idealiste, transcedentaliste, indeterminis- 
te, nominaliste, empiriste, etc., etc. sunt 
chemate de savanţi să rezolve crizele în 
care sa aventurat ştiinţa. 








(Urmare în pag. 4-a). 











FABULĂ CU PROGRES 


Nu ştiu de unde și cum, clădirea 
ca de închisoare, care-mi servește 
un alibi cotidian de 5 ore, pentru 
judecata cu mine însumi, atunci 
când mă acuz de marasm și lipsă 
de conștiință scriitoricească, s'a 
pomenit cu un gang din care soa- 
rele nu lipsește niciodată decât 
sub forma lui reală: porţile meta- 
lice iorjate, cu geam galben şi vio- 
let, i-l conservă chiar pe ploaie. 

Gangul e, încolo, ca toate gan- 
gurile, cu pereți murdari, ciment și 
uşe laterală veșnic întredeschisă, 
pe care sunt scrise două inițiale 
englezești, inutilizate de miros, și 


cu — la capătul unei curţi interi- 
oare unde dănțuesc pe sub lăzi 
vechi, şobolanii — un canal de 


scurgere .pestilent, între grațiile 
sparte ale căruia dospesc necon- 
„tenit resturi de brânză cu viermi, 
sau fierb de căldură putregaiuri 
de fructe, dintr'o cooperativă func- 
ționărească. 

Deschis în acest „patio“ baica- 
nic împrejmuit medieval cu trei e- 
taje de ierestre la care țăcănesc 
maşini de scris și sbârnâie nervos 
teleioane, gangul se refugiază în- 
grozit către poaria cu geamuri 
galbene și violete. Lângă țâțâna 
de fier a unuia din canațurile ei 
vânzătoare de iluzii, într'o dimi- 
neață, nu prea de mult, pe vremea 
când apăruseră la îlorăria din colţ 
și pe uliţi în coșurile țigăncilor, to- 
porașii, a crescut ca o iască stra- 
nie, sau ca un aghiazmatar de pa- 
raclis - catolic, minunat în arhitec- 
tura lui firească, un cuib. 

Ciuperca asta buboasă de lut 
uscat e totuși o operă de artă. 
Sculptorul ei a modelat-o după 
toate legile sculpturii, ca pe un 
bust de om ilustru, consolidată, ca 
bronzul statuilor, în jurul unui gol 
central. Găunos ca o tivgă depu- 
iățească, cuibul năzuise ca și ea 
la altitudini: locul potrivit fusese 
socotit la înălțimea transformato- 
rului electric, fixat pe o placă de 
marmoră în perete, ca un personaj 
istoric, cu toate că, spre dezosebi- 
re, transformatorul își făcuse ne- 
contenit datoria lui de transior- 
mator. 

Ce  neștiut, capricios instinct, 
mânase constructorul înaripat să-l 
dureze senin între firele electrice, 
de-asupra cutiei fatale, care putea 
oricând, printr'o răbufnire, fulgera 
câteva sute de volţi în penele ne- 
vinovatei sburătoare? 

Rândunica venise trudnic, cale 
de săptămâni, prin văzduhuri, ca 
să-şi depună ouăle la adăpost, și 
adăpostul și-l găsise, benign, de- 
asupra mașinei acesteia infernale, 
identică în concepția ei, din punc- 


Am binecuvântat întâmplarea 


tul de vedere al securităţii, cu ori- 
care, inotensivă, rurală streaşină 
de bârne. 

I-am văzut mai pe urmă și puii, 
pirotind gingaș pe marginea cui- 
buiui, cu iulgii sburliţi și gămăliile 
negre ale ochilor de pleoape som- 
noros transparente, scuturaţi în 
vis, din când în când, din bosum- 
ilarsa lor leneșă, de prunci, sub 
alintul artificial de raze galbene 
şi violete ale unei însoriri iluzorii; 
și le-am urmărit și. progresele a- 
viatice, prin curtea împrejmuită 
medieval cu trei etaje de ferestre 
la care țăcănesc mașini de scris 
și sbârnâie nervos teleioane. 

Și niciodată, niciodată nu mi-a 
venit în minte gândul c& dumne- 
zeeasca lor existență, a cărei cu- 
răție firească nu putea lua decât 
drept tot firești și cinstite rosturile 
tuturor celorlalte existenţe, nebă- 
nuind ce 'nseamnă „mecanism“ şi 
nepuitându-i evalua  coeticientul 
de pertidie, s'ar asemăna, în idi- 
lica ei naivitate, cu fericirile o- 
menești, întemeiate pe soclul opi- 
talier cu superlativ, al mașinei so- 
ciale. 

Pentrucă, într'adevăr, nu e nici 
o apropiere. Dar astăzi diminea- 
ță, când se 'ngână pe cer lumina 
cu noaptea, și când te miri de un- 
de scot Bucureştii atâția cocoși în- 
tre blocuri, să luciduie repetat în- 
tunericul, la ora când sergentul a- 
țipit din postul permanent de 
noapte al clădirei ca de închisoa- 
re care-mi serveşte un alibi coti- 
dian de cinci ore pentru lenea! 
mea scriitoricească, se 'ntinde și 
cască și măsură curtea cimenta- 
tă “n lung și 'n lat, stârnind de sub 
lăzile vechi șobolanii, astăzi dimi- 
neață un circuit fals a 'nțepenit 
clipitul gămăliilor negre din puiul 
vibrant al păsăruicilor, şi le-a 
sgârcit ghiarele mici, crispate po- 
stum ca pentru blestem. 

De-asupra cuibului gol, cao 
iască stranie sau ca un aghiazma- 
tar de paraclis catolic, stăruia, 
impersonal, aburul galben și vio- 
let al iluzoriei însuşiri perpetui, 
care-atrăsese în gangul cu maşi- 
nă infernală, dorul de statornicire 
al păsării pribege, venite cale de 
două continente să-și caute aici 
securitatea. 

Mâna electricianului care-a res- 
tabilit circuitul a 'ndepărtat de pe 
transformator cavoul mic de lut 
bubos, cu cele 3 cadavre mici vic- 
time ale civilizației aducătoare de - 
confort și siquranţă. 

Pe capacul metalic a rămas o 
pată semicirculară de noroi. 


lon Frunzetii 





În... ——_ 


0 viziune entuziastă a folklorului nostru 


de MELANIA LIVADĂ 


care a tăcut ca tocmai după ter- 
Wimarea marelui roman polonez: 
Țăranii al mi Wladisiaw  Rey- 
ammont, să citesc admirabilul stu- 
diu de folklor al d-lui Ovidiu 
Papadima : O viziune româneas= 
tă a lumii (edit. Bucovina-To- 
rouțiu, Buc. 1941).  Grandioasa 
frescă a vieții rurale poloneze 
a vieţii rurale poloneze adu- 
când cu ea nemumărate peisagii 
şi concepții de vieață ale po- 
porului polonez, aşa Cum era 
imevitabil pentru un mare cu- 
mnoscător al lui cum este W. Rey- 
mont —— aduce într'o mică mă- 
5ură, nu numai o dramatizare a 
folklorului, ca stil de viață, dar 
şi o prezentare a acestuia ca 
„viziune poloneză asupra lumii“. 

Cartea d-lui Papadima care — 
fără a fi roman — vibrează de 
atâta vieaţă şi suflet românesc, 
a făcut posibilă, așadar, o fuga- 
Tă comparaţie psihologică și et- 
nografică între cele două tipuri 
rurale : cel polomez şi cel român 
— ca vieaţă, suflet şi realitate 
etnică, Fireşte că dim această 
comparaţie n'a rezultat nicio 
scădere literară pentru marea 
tetralogie poloneză, care este o 
'Ccapodoperă a genului. Şi nici 
pretenția că popetul polonez ne 
este de-acum cunoscut, așa cum 
va, fi existând, cu lumea lui deo- 
sebită de a woasiră, Știind însă 
cu certitudine sau mai bine zis, 
simțind fără greş, că niciun ve- 
xin hu me egalează în ceeace 
privește nobila noastră fiinţă et- 
mică şi imegalabilul nostru fol- 
Klor, — comparaţia pomenită, cu 
tot caracterul ei ocazional şi ex- 
tra-știinţitic, a întărit cu simţă- 
mântul umei mândrii naţionale, 
elogiul de mai sus. 

Nu suntem Ja curent cu pri- 
mirea ce se va fi făcut lucrării 
d-lui Papadima, de către croni- 
carii noştri literari. 


Dar cartea am cetit-o cu un 
deosebit interes şi cu senţimen- 


tul unei mari mulţumiri sufle- 
teşti, cât privește „viziunea lu- 
Mii“, proprie neamului nostru. 
„Antologie de folklor românesc“ 
şi „operă de lămurire a lui“ — 
așa cum prezintă studiul chiar 
d. Ovidiu Papadima îm prefața 
pe care şi-o semnează, — cartea 
această are marele merit pe 
care şi l-a şi presimţit atunci 
când sa dedlarat „nu o lucrare 
de ştiinţă ci una de convingere“ 
menită să câştige şi inima ceti- 
torului, nu numai mintea lui. 
Dar în defimitiv antologie şi lă- 
murire folklorică au încercaţ a- 
tâţia alţii înaintea d-sale. cun e 
competenţă pe care în primul 
rând d-sa a recunoscut-o. Ceea- 
ce însă d. Papadima a adus nou 
şi preţios faţă de comoara lite- 
rar şi ştiinţific exploatată de a- 
tâția alţii, este punctul de ve- 
dere din care a considerat-o și 
care este pnul pur on logic şi 
fenomenologie. Luând în consi- 
'derare doar ultimele două mari 
Tucrări de acelaş gen — opera 
Spaţiul mioritic de d. Blaga şi 
Lucian Blaga energie româneas” 
că de V. Băncilă, constatăm că, 
ele au luat în discuţie folklorul, 
din două puncte de vedere egal 
de geniale dar deosebite şi anu 
me : de filosofie a culturii şi 
cosmologic şi epistemologie şi 
mai puţia ontologic. 

Străduinţa autorului nostru 
de-a prezenta falkiorul ca pe un 


tot unitar şi organic şi entu- 


ziasmul şi sentimentul 'optimist 
cu care -ă cercetat şi prezentat 
—. sunt deasemeni remarcabile. 
In sprijinul acestui sticces ave- 
nit credinţa fermă că „viziunea 
folklorică a lumii pe româneş- 
te... au e mumaâi unfel dea 
gând: al ţăranului nostru ci şi 
un fe] de a trăi“. Cum acest fel 
de a trăi este puternic organizat 
de-o concepție de vieaţă creştin- 
ortodoxă şi de un înăscut simț 
ai frumosului, al armoniei — 


„viziunea“ Româmnului nu putea 
fi decât etică și estetică deopo- 
trivă. 

Această dublă calitate — etic 
-estetică '— a folklorului nostru 
a mai fost desigur dovedită şi 
înaintea d-sale de cercetători a- 
minţiţi 'chiar de a-sa. Dar parcă 
nu cu aceeaşi consecvență feri- 
cit sprijinită pe un material fol- 
Xlorie bine ales şi în bună par- 
te, până la d-sa, — după câte 
ştim — miciodată comentat. Apoi 
interpretarea d-lui Papadimă se 
îndreaptă mai puţin către o în- 
țelegere intelectuală și logică a 
folklorului, cât către -una sufle- 
tească şi realistă, peste care lasă 
să respire o largă și permanen- 
tă atmosferă ortodoxă precum 
şi un instinct cu daosebire intui- 
ționist, fenomenologice — care 
merge până în inima lucrurilor. 
Nici că se puteau daruri mai no” 
rocoase pentru un interpret al 
fotklorului nostru, atât de bogat 
în frumuseți şi înțelesuri lăun- 
trice. Mai are d-sa şi calitatea 
unui simţ al echilibrului — dea- 
semeni real şi dovedit instinct 
în psiholologia moastră. etnică — 
precum şi un sănătos optimism 
ancestral. Astfel încât, nu i-am 
putea conferi: un titiu mai oino- 
rabil, ntecât afirmaţia că ai im- 
presia unei mărturisiri despre 
creaţie a însăși marelui suflet 
anonim creator de folkilor. Ce şi 
cum acesta — asemenea artiști- 
lor şi scriitorilor pentru cazul 
lor — şi-ar fi schiţat singur mo- 
tivele de inspiraţie, subcomştiein- 
tul „stilistic“ subiectele și in- 
fluenţele, cu un cuvânt procesul 
de creaţie. 

Trăsăturile psihice şi metaţizi- 
ce ale creaţiei folklorice şi indi- 
rect ale portretului etnic a] nea- 
muiui-autor, ar fi după d. Papa- 
dima următoarele : 








"Urmare în pag. i-a) 


Poezia Minervei 


Vremea noastră a pierdut suflul larg al epopeii, pe care 
nu i-l poate reda nici climatul suprauman al războiului, nici 
atâtea teribile peisagii ale morţii. E şi firesc să fie așa. Des- 
tinul acesta diric pândește toate timpurile alexandrine. E- 
poca pe care o parcurgem aparține acestora-Trogică şi lucidă, 
torturată de marile întrebări, dar infertilă în substanță, fără 
ritmurile ample ale contemplației şi creaţiei. Deaceea şi cul- 
tura pe care o exprimă este agitată şi nervoasă, chinuită şi 
jnagmemntară, o cultură făcută din exclomaţii, când nu se 
hrăneşte din glosse şi exegeze, Singurii cari au visat epopeia, 
— Withman, Marinetti, Maiacowscki — au rămas în drum, 
la poesia trepidantă a motorului. Cultura aceasta nu poate 
naşte Vântecul măreț. Omului îi rămân, drept consolare, 
feeriile inteligenței. Inclusi» în poesie. 

Poesia vremii noastre ar trebui să fie una din două: 
ori cântecul măreț al lumilor, pe care îl îmbnacă japopeaia 
și cane uneori djunge până la forme sociale şi liturgice, ori 
poesia care convine omului contimporan: grațioasă și fluidă, 
elegantă şi nervoasă, în care inteligența să-și guste propria 
sa extază. ih 

Cântecul mărej cuprinde mirările originare ale începu- 
tului de leat. Aparține timpurilor de respirație patriarhală. 
Poetul care îl aântă este un vates, adică un profet. Dintr'odată 
am tragui dincolo de planul simplu al liricei. Lumile par 
triarhale sunt 'setoase de poveste. De poveştile cu tâlcuri 
adânci şi solemne. Aşa a cântat Virgiliu: lucrurile simple, 
mari, elementare. „Cecini pascua, rura, duces“. A cântat pe 
plugari şi pe păstori şi a povestit, religios şi cu noblețe, 
gintea eroică a stămoşilor. La fel şi ba greri. Homer ţine de 
protoistoria Eladei. Elada clasică ne-a lăsat tragedia și filo- 
sofia. Îşi pierduse respiraţia homerică. 

Noi n'avem nimic din Virgiliu. In schimb, suntem con 
timporani în spirit cu Lucrețiu şi mai puţin cu Horaţiu: 

Cântecul mare aparţine omului originar, celui proaspăt 
sosit în istorie, cu un imens suflu religios și eroic, ale cărui 
rigoare şi elanuri sunt intacte. Bătrâmeţea în cultură găseşte 
alte moduri de expresie. Este explicabil deci cum neamurile 
nordice, printre cele mai târziu intrate în aria culturii eu- 
vopene — care este aproape exclusiv mediteraniană, au dai 
dovadă de un mai impresionant suflu epopeic. 

Parcurgem o epocă în care s'au sleit și fântânile senti- 
mentalismului romantic. Un secol și mai bine, lira europeană 
a întonat întreg concertul pasiunilor umane, vastul repertoriu 
al emoţiilor, marile tumulturi interioare, dramele inimii. Cân- 
tecele inimii au acum aer vetust, amacronic, caşi epoca de 
crinolină în care au fost suspinate. 

Lipsită de respirație epopeică și tânjind după consclarea 
elegiacă a romantismului, epoca noastră cunoaşte chinul tra- 
gi al acestor goluri interioare, invocând, odută cu Stephan 
George, marea împlinire: „O, Gott, gib mir den grossen, 
feierlichen Hauch!“ — Suflul acesta sărbătoresc şi liturgic, 
cântecul de care vorbiam la început, lipseşte culturii noastre 
ca slava originară a paradisului pierdut. 

Dramele omului vontimporan se rezolvă aproape toate 
in planul cunoașterii, al cărei instrument este raţiunea, lu 
care se întoarce mereu, penitent şi reconfortat, după un 
voiaj patatic prin emoțional și biologic. Poesia corespun- 
zătoare acestei stări umane este singură poesia cunoaşterii, 
a înteligenţii şi a raţiunii. O poesie severă şi lucidă, de pal- 
pitante purități şi de abstracțiuni vibrante, care se refuză 
emoţiilor discursiva, sentimentalismului anecdotic, dar şi fri- 
gidității hermetice pe care o are poesia așa zisă pură. Poesia 
pură, a lui Mallarmâ şi Valery, se aplică tiot emoţiilor secun- 
dare, decontate până la ultima lor esenţă, tot sentimentului, 
urmărit până la vibraţiile liminare ale imâmii, la intrarea în 
inefabil. 

Poesia Minervei, cum îi zicem moi, ca expresie adecuată 
acestui secol poetic, comportă cu totul alte determinări. Ea 
privește dramele spiritului, aventurile inteligenții, emoţiile 
raţiunii. Cum prea bine spune Eugenio D'Ors, răsturnând pe 
Pascal, „raţiunea are emoțiile ei, pe care inima nu le cu- 
naște”. lmoţiile euclide dle raţiunii compensează celelalte 
vacanțe interioare, pe care nu le putem împlini altfel. Ceeace 
Papini spunea despre roman, care are dinainte continentul ne- 
explorat al dramelor spiritului, poate prea bine să fie valabil 
și pentru poesie. 


a a o i a 


(Urmare în pag. 4-a). 


A E A a nl e a i e A RN ga a E RE ei i PRE PRRIE 





NIC. ȘTIEFĂNESCU Fetiţa cu păpuşa 








marruai 


30 August 1943 === 





UNIVERSUL LITERAR 


CRONICA DRAMATICĂ = EDOUARD GRENIER = 





„TEATRUL „MUNCA ȘI LU- 
MINA“ : „BUNIC DE VAÂN- 
ZARE“, comedie în 3 acte, 
localizare după STREI- 
CHER de NELLO BU- 
COVSCHI. 

Dacă ţinem seamă de pu- 
plicul căruia se adresează în 
mod obşinuit spectacolele de 
„pe str. Uranus, piesa nu e 
rea. 

Este uneori  copilărească, 
cu o intrigă naivă, cu scen2 
de un comic cam prea gras 
— ca să nu zic „gros“ — cu 
spirite tari, uneori tari de tot 
(mn exemplu: „n'a mers mai 
repede că nu i-a pus destul 
ardei sub coadă“... totuşi o 
piesă care, în orice caz, amu- 
ză şi, totodată, este gi mo- 
rală, 

Dacă, însă, ținem seamă 
că 'Featrul „Muncă şi Lumi. 
nă““ a dat în trecut piese de 
valoare şi sa prezentat pu- 
blicului cu ' spectacole care 
nu ar fi dat de ruşine nici 
teatrele din centru, atunci 
„Bunic de vânzare“ este un 
spectacol sub nivelul ia care 
am fost obișnuiți de o for- 
maţie teatrală care-l are in 
capul ei pe un om ca d. Vic- 
tor lon Popa. 

In ce privește interpreta- 
rea, aceasta, iâră a ei uin 
CuLiUD, Uueasenienea nu a 
fost rea. 

ba, incă, date fiind valoa- 
rea și lipsa de pieienş.e a 
piesei, se poate spune că a 
tusi chiar bună, 

Trebue, totuşi, să dau o 
lămurire: obicinuesc să  ţiu 
seama în aprecierile pe care 
le fac — cum este şi drept— 
de un relativism care nu ar 
trebui să deruţeze pe nimeni, 
căci, intre criteriile care tre- 
buesc avute în vedere, sunt 
şi acelea în legătură cu „ge- 
nul“ spectacolului şi cu „ca- 
iitatea“ lui. 

Astfel se poate foarte bine 
să spun la un moment dat 
despre un mare  societar al 
Naţionalului că a fost „slab“ 
şi intr'o cronică următoare 
— sau poate chiar în aceiaşi 
zi şi pe aceiaș pagină — să 
spun despre cutare artist în- 
cepător, care joacă în pasaj 
sau pe vreo scenă secundară, 
că a fost „destul de bine“. 

Desigur că nu i-am com- 
parat pe unul cu celălalt 
căci atunci s'ar înțelege  to- 
tul în mod greșit, ci i-am 
ccmparat pe fiecare cu rolul 
lui sau, mai exact, pe fiecare 
cu un actor bun care ar ju- 
ca rolul acela. 

Criteriile, cum am spus de- 
ja, an așa dar în vedere şi 
„genul“ de spectacol şi „ca- 
litatea“ lui. 

Genul: teatrul clasic, dra- 
mă, comedie modernă, revi- 
stă, comedie muzicală, vau- 
deville, etc. F 

Calitatea: plesă bună, me. 
diocră, slabă. 

Evident că nu ai să com- 
pari actriţa de revistă, căreia 
de obicei îi trebuie doar câ- 
teva agreabile atribute fizi- 
ce, bine pigmentate cu puțin 
nerv natural, cu un actor 
mave, căruia urmează să i 
se încredințeze un important 
ro) dramatic. 


In felul acesta un societar 
al Naţionalului poate să fie 
„slab“ într'un puternic rol 
shakespeare-ian iar o „divă“ 
de doi bani și jumătate, a- 
bia recrutată din corpul de 
balet al unei trupe de revis- 
tă să fie „bine“ într'un rel 
chiar principal de comedie 
muzicală... 

Aceasta pentrucă nu ur- 
mează a fi comparaţi unul 
cu celălalt căci atunci desi- 
gur că am greşi. 

Deasemeni, 
este vorba 


chiar când 
de acelaș gen 


teatral, mai trebue să se ţie 
seamă și de calitate, alte o- 
bligaţii sunt faţă de o come- 





VICTOR 1O0ON POPA 


die modernă Go bună cali- 
tate și alte obligaţii faţă de 
o comedie, tot modernă, dar 
îără nicl o pretenţie, care ea 
însăși se recomandă ca a- 
tare !... 


CINEMA ARO: MASCA LUI 
CESARE BORGIA. 


Filmul prezentat la cine- 
matograful Aro mu-i sitceva 
decât un pretext <inegrafic 
pentru a ne înfățișa un crâm- 
peiu din epoca vestitului Ce- 
sare Borgia 

In corusecință, asistăm la o- 
bişnuita intrigă întâlnită în 
fiumeie de epocă (în care sce- 
măriul e lăsat pe plan secun- 
dar, făcându-i concurență de- 
coruri.e şi costumele necesare 
„„aiimosiferei“). 

„Ea” şi EI” sunt, cum le 
stă bine eroilor unui film de 
acesţ gen — doi tineri logod- 
mici cari nu se pot căsători — 
de data asta din molive po- 
lituce, 

Bineînţeles că până la urmă, 
ca în orice film de cinema, 
izbutese să rămână împreună 
pentru a trăi mulţi și fericiți 
ani, 

Regisorul Di Col'letti se fo- 
losește de această des întâl- 
nită intrigă, pentru a ne pre- 
zenta câteva imteresante amă- 
munte documeniare dintr'acest 
secol, 


- 


Aceste lucruri odată lim- 
peziue peniiu votueaună Bă 
FEvuului LA INVErpreLare. 

AN lumună vunissuca i AUNĂ- 
lor de mai SUS se puate spu- 
He că auisaiuumnui Ul pDunic” 
Ge vinzare” Să prezeuiat n 
Adevar bine aţă ue vaivăâică 
paupiiu zisă A piesei. 

d. a0on iiuescu a Iust şi de 
dara aceasta un actor cart 
wicrită sa jie reievat, incon- 
tesvapil cei mai  inceresant 
din piesă — aeși trebue să 
se recunoască câ a început 
să aeu intrun fel de rut.nă, 
riscană a se specializa în 
aces; gen de bavrani, înce- 
pând să se repete până și în 
gesturi, în vorbire și chiar 
în înfăţişare — dar care, to- 
tuși, a prins bine humorul 
acestor tipuri, care îi merge. 

Un joc deasemenea reușit, 
trebuind deasemenea să fie 
remarcat, a avut și d. Lică 
Rădulescu, cu multă natura- 
leţe savuroasă, bine primită 
de public. 

D-na Sereda Sorbu-Modu- 
ra a adus în scenă vioiciunea 
d-sale din totdeauna şi pnele 
accente de caldă duioşie. 

Bine şi foarte nimerită 
pentru rolul încredinţat a 
fost fără îndoială d-ra Dody 
Caian. i 

Deasemenea și d-na Coca 
Ștefănescu. 

Iar restul ansambluiui bi- 
ne, cum am mai spus: d-nii 
Ion Stoenescu, Niculae Vul- 
pescu şi Cristofor Vitencu. 

Direcţia de scenă Nello 
Bucevschi, destul de bună, 
reușind să puie în valoare 
toate calităţile şi, într'o bu- 
nă măsură, şi... toată slăbi- 
ciunea piesei !... 


ALEXANDRU DRAGHICI 





Dacă partea uhtimă a sce- 
nariului ar fi fost mai legată 
şi mai ales verosimilă, filmul 
Sar fi putut clasa între su- 
cesele realizărilor de acest 
gem. 

Insă — între altele — felul 
în care se termină filmul ne-a 
făcut să ne gândim a cele- 
brul „Deux ex machina” ce 
rezolva cele mai imposibile si- 
tunţii fin tmagediile antice, “în 
aces film rivalizând cu mi- 
sterioasa boală care-l silea 
din când în când pe Cezar 
Borgia să umble cu masca de 
la care-și trage titlul filmul, 
Elsa de Giorgi, noua ingenuă 
lansată de studiourile ituliene 
își interpretează rolul cu sem- 
sibilitatea și camdoarea ade- 
cuată; Osvaldo Valendi — șar- 
jează din când în câna acest 
rol de compoziție care-i pu- 
tea prilejui um succes pe care 
nu l-a avut, întrecându-l ta- 
lentatul Tamberlani. 

Ca în toate filmele regizate 
până acum, Di Colletţi emce- 
lează în scenele de amănunt” 
reușind să redea atmosfera 

necesară. 


A. NIC. 





INCEPUT... 


Doar cu slujba unei sfeștanii si 
fără vorbe, repetițiile la Teatrul 
Naţional au început. 

E un semn bun, 

Prin renunțarea la cuvântări, 
cari altădată erau un fel de pro- 
gram artistice şi administrativ nici 
odată respectat, prima noastră 
scenă îşi întemeiază azi regula 
înfăptuirilor fără vorbe, regulă 
pe cari noi — dela această revistă 
— am dorit-o îndeplintă cu mult 
înainte, pentruca din izbânda ei 
să recunoaștem totdeauna munca 
şi priceperea celor cari tac şi 
fac, 

Ne-am reproşa însă dacă puţin 
entuziasmați de această nouă și 
trumoasă formă a începutului am 
constata totuşi mai târziu greşeli 
cari an de an s'au repetat. 


GRĂBIȚII-, 


Trei mume cunoscute în litera- 
tura noastră dramatică au ajuns 
la um proces purtat în paginile 
a două reviste de teatru. 

Dim toți nu trag foloase decât 
proprietarii acestor săptămânale, 
cari recurgând până şi la recla- 
ma dela radio au izbutit să mă- 
rească numărul de Joi. 

Dar vina lor ca şi a celor trei 
nume, ori cât s'ar căuta, ar părea 
să mu fie găsită, fiindcă alții 
o au. 

O au tinerii actori deveniți şi 
directori cari — așa cum am mai 
spus și altădată-—gonimd la cruta 
lor vârstă după o vremelnică 
glorie, înțeleg să renunțe tocmai 
la unele lepi cari unesc temeinie 
Pe actor de public. 

Legile acestea s'au ridicat. 

Şiam regreta foarte mulţ dacă 
din necunoștința sau graba lor, 
legile acestea sar răzbuna 
cândva... 





ECO. 


Nu. de altceva, dar ne-ar lipsi 
tocmai de ialeniul lor care dea 
inceput le-a fost şi singurul gir. 


DEMISIE... 


Anunţând plecarea d-sale dela 
Teatrul „Muncă și Lumină“ d-na 
Maria imunvr, nu a precizai un- 
de va fi angajată. 

Bănuim totuși că ceva-ceva 
are în vedere, dacă nu-i chiar 
un fapt implinit figurarea nu- 
meiui t-sale, cine știe pe ce afiş 
al vreunui teatru semi of:c:al 
sau particular. 

Poate, poate că am şi numit: 
Teatrul Municipal... 

Dar d-na Maria Mohor a mai 
spus că va juca în reprezentaţie 
la teatrul de unde a demisionat, 
circa o sută de spectacole... 

Așa fiind, nu inye.egem de ce a 
mai plecat, atâta timp cât pre- 


- zenţa d-sale acolo este atât de ne- 


cesară. 

Fiindcă — în fond — de era ne- 
voe sar 'fi putui tace „jocul in 
reprezentaţie“ la oricare alt tea- 
tru, în cazul că ar fi fost solici- 
tată, — fără să părăsească Tea- 
trul „Muncă şi Lumină“. 

Și, fireşte nu sar fi ajuns ia 
atâtea nedumeriri cari totuşi se 
lămuresc când stai să: te gândeşti 
mai bine că e și-aici o socoteală: 
având asigurate reprezentațiile 
la „Muncă și Lumină“, de ce n'ar 
fi un angajament în altă parte?!... 


PORTRET... 


Purtat de grija de-a pătrunde 
mai înţâi în tainile meseriei, acolo 
unde doar munca ridică și numele 
și talentul, Costache Antoniu a 
venit la Bucureşti după ce fusese 
la teatrele naţionale din Chișinău 
și Cernăuţi. 

De atunci sunt ani. 

Interpretând owoe trol oa î aa 


încredințat, n'a vrut să dove- | 


dească altceva decât cecace alţii 
nu știu să arate, că și dintr'o 
replică se poate vedea talentul 
dacă el există. 

La Costache Antonin dovada s'a 
făcut cu prisosință dim prima lui 
apariţie pe scena Niaţionalului: 
că e un actor călit la fosul sin- 
gurei lui pasiuni: arta, 





Trecând printr'un rol ca acela 
din „Acolo, departe...“ care a lăsat 
o neştearsă amintire la care s'a 
mai adăugat rolul „Cetăţeanului 
turmentat“ din „Sorisoarea pier- 
dută“ Costache Antoniu a ajuns 
să fie distribuit în rolul lui „Nlo- 
gâldici” din „Viforu!”, piesă cu 
care prima scenă îşi deschide sta- 
giunea, rol care a fost interpretat 
doar de  neuitatul Iancu Bre- 
zeanu. = 

Să recunoaştem în Costache 
Antoniu împlinrea unei așteptări 
pe care dela .plecarea în veșnicie 
a lui „Nea Iancu“ o credeam e 
neîmplinit.., 


RĂZBUNARE... 


nu cu „talentul“ celor cari cu- 
nosc răzbunarea, vom răspunde, 
ci cu maniera scrisului de tot. 
deauna vom arăta că „maestrul“ 
reușind să ne descopere în sala 
teatrului unde ocupă funcțiuni 
multiple de directar, actor şi di. 
rector de scenă, wa făcut altceva 
decât să se intereseze pe toate 


1. In 1894 apărea la Besacon, 
în Franţa, una din acele carți 
rare, pe care puşini oameni au 
curajui să le lase posterităţii. În 
cere siv pagim ale ei, auiorul, 
Edouard tirenier, închidea o mare 
conieşiune. Ajuns la vârsta cand 
aminuriie năvaiesc cu mustrările 
sau mângâerile lor — avea 60 
de ani cand a scris-o — el a cre- 
zut că poaie supune unui sever 
examen al conştiinţei anumite 
slâbiciuni ale tinereţii sale, De 
aceea cartea n'a fost trasă decât 
în zece exemplare și rezervată 
unui cerc intim de prieteni. De 
abia după moartea, în 1901, a au- 
torului, un exemplar al ei a fost 
depus la Biblioteca Naţională din 
Paris, unde poate fi consuliată cu 
anumite restricţiuni. 

lată cum a luat naștere una 
din cele mai interesante scrieri 
privitoare la România pe care le 
datorăm streinilor. Căci în jurul 
unui motiv de ordin intim — 
care dealtfel ocupă o mică parte 
a acestor memorii — Edouard 
Grenier povestește întâmplări şi 
zugrăvește oameni, moravuri şi 
momente petrecute pe pământul 
nostru. Acest lucru se poate de 
aitfel bănui și din titlul cărţii: 
En Moldavie 1955—56, 

Memoriile acestea privesc deci 
nu numai pe autorul lor, ci în- 
tr'o mai mare măsură ţara şi oa- 
menii pe care-i evocă. Şi ele sunt 
deosebit de prețioase nu numai 
pentrucă prezintă o perioadă cri- 
tică şi decisivă din istoria noa- 
s.tă, ci pentrucă sunt scrise cu 
talent, cu un rar dar de a pă- 
trunde în sensul evenimentelor şi 
cu o onestitate și francheţă în a- 
propierea oamenilor, care te cu- 
ceresc dela cele dintâi pagini. 


2. Dar înainte de a insista asu- 
pra acestor memorii şi a legătu- 
rilor cu Moldova ale autorului 
lor „credem că e necesar să spu- 
nem câteva cuvinte despre acest 
scriitor francez, al cărui nume cu 
siguranţă că este necunoscut pen- 
tru cea mai mare parte din ci- 
titorii noştri. 

Edouard Grenier s'a născut la 
Baume-les-Dames, în apropierea 
Besanconului, la 1819. După o 
modestă carieră în finanțe, el 
pătrunde în diplomaţie, ocupând, 
în jurul anului 1848, diverse 
funcțiuni pe lângă legaţiile fran- 
ceze din Germania şi Elveţia. 
Admirator al lui Lamartine, spri- 
jinit de acesta, este firesc să fie 
adversar al lui Napoleon al 
III-lea. De aceea, când prin lo- 
vitura de stat dela 2 Decembrie 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 





SCALA : Dora Nelson şi jurnal, 
REGAL: 
jurnal. 


VICTORIA : Dreptul la viață şi 
jurnal. 


Calea Destinului şi 


VOLTA BUZEȘTI : 
Banda veselă. 


Macario şi 


ROMA : Macario și Banda ve- 
selă, 


CARMEN : Bastardul şi jurnal. 








căile de modul cum am pătruns 
în sală. 

Am plătit „maestre“. 

Am plătit bani grei, numai 
pentru a vă admira talentul de 
director de scenă. 


Poate că în asta nu e altă vină 
decât că am neglijat „favoareu* 
de-a fi primit de du. pentru tine 
știe ce reducere ia bilet „așa cum 
ați dat orain,. 


Dar cine. știe?... poate că atunci 
când critica va fi unanimă în a 
vă recunoaște talentul și de actor, 
atunci voi ciocăni la ușa dv. ca 
să ză felicităm, fără a răscumpăra 
dceusta cu cine știe ce gratuitate... 

Până atunci însă voi continua 
să plătesc peniru a nu fi altfel 
obligat să vă laud... 


Li 
AFIȘ. 


Deschiderea stagiunii Teatrului 
Naţional se face Sâmbătă 11 Sept. 
cu „Viforul“ de Delavrancea — 
iar teatrul „Studio“ ţot cu o piesă 
originală „„Descătuşarea“. 

” La Teatrul din Sărindar va 
urma pe afiș comedia „Băiatul“ 
fost cândva „Etienne“. 

La teatrul „,Comedia”, piesa 
lui Marcel Pagnol „Topaze”, 

In ce priveşte „Teatrul Nos- 
tru", va reprezenta o nouă pie- 
să a lui O'Neill intitulată „Pati- 
ma de sub ulmi”. 


1. M. LERLIU 





1851, acesta instaurează dictatura 
în Franța, Grenier se retrage 
pentru totdeauna dintr'o carieră, 
în care a făcut pași atât de pro- 
miţăvori şi se dedică literaturii, 
spre care se simţise dealtfel atras 
din tinereţe. O singură întreru- 
pere va avea cariera lui literară 
— dacă într'adevăy aceasta se 
poate numi întrerupere, căci Gre- 
nier a scris sau conceput în 
cursul ei unele din cele mai reu- 
şite opere ale sale. Sunt cele 18 
luni petrecute în Moldova în 
1855—56. Intors în patrie, el pe- 
trece cea mai mare parte din 
timp ia Paris. Grenier a deschis 
ochii spiritului în momentul când 
romantismul era în floare. El s'a 
aruncat cu tot avântul în apele 
lui. Stilul romantic îi caracteri- 
zează nu numai opera, ci şi viața. 
Avem chiar impresia că Grenier a 
pus mai multă pasiune în sculp- 
tarea vieţii, decât a operii lui. A 
fost un artist al marilor relaţii, 
atât cu bărbaţii cât şi cu femeile. 

Eduard Grenier a fost înainte 
de toate poet: un epigon roman- 
tic, dar un epigon ajuns în mare 
stimă în epoca lui. Asemenea 
marilor lui modele romantice, 
franceze şi streine — Grenier a 
fost un bun cunosător al litera- 
furii germane — a atacat în 
lungi poeme marile teme şi sim- 
boluri ale umanităţii: Ahasverus, 


în „Jidovul rătăcitor'”',— una din 
cele mai însemnate lucrări ale 
lui, — Promereu, în opera cu a- 


celaş titlu; patriotismul, amorul, 
înalte lucrări în tot atâtea strofe 
şi cânturi, A reuşit însă mai ales 
în micile poeme, dovedindu-se uri 
maestru al versului desăvârşit, 
armonios, în care retorismu) şcoa- 
lei din care făcea parte, este tr 
ținut de o simţire sinceră şi de 
o formă plină de grație şi de fi- 
neţe. Distincţiunea și avântul ge- 
neros al poeziei lui s'a bucurat 
de aprecierea Academiei France- 
ze, care i-a acordat în 1867 ma- 
rele ei premiu de poezie. Uneie 
din poeziile lui i-au dat şi satis- 
facția popularității. 


3. In Moldova Eduard Grenier 
a venit la începutul anului 1855 
Având nevoe de un secretar in- 
tim, domnitorul Grigore Ghica, 
cere sfatul lui Alecsandri. Prin 
Ubicini, unul din numeroşii prie- 
teni ai neamului nostru pe care 
Îi câștigase, împreună cu genera- 
ţia lui la Paris, acesta descopere 
pe Eduară Grenier. Alegerea sa 
dovedit cât se poate de fericită. 
Tânărul diplomat şi scriitor fran- 
cez își va îndeplini însărcinarea 
cu pricepere și corectitudine, cu 
devotament și iubire, nu numa 
faţă de Domnul căruia i-a fost 
mai mult decât un secretar, un 
prieten şi un sfetnic prețios, 2 
şi față de țara şi poporul nostru. 
El se înșirue astfel între acei di- 
plomaţi și publicişti francezi care 
au avut un rol decisiv în pregă- 
tirea Unirii Principatelor şi în 
așezarea statului român pe baze 
moderne: un Tastu, un Victor 
Place, un Baligot de Beyne, pen- 
tru a nu aminti decât pe acsia 
a căror activitate s'a desfăşura! 
în Moldova. 


4. Momentul în care a descăle- 
cat la noi era deosebit de critic 
pentru toate provinciile româ- 
nești. Revoluţia dela 1848, care 
a turburat atât de adânc spiri- 
tele de pe ambele laturi ale 
Carpaţilor, s'a terminat pretutin- 
deni cu înfrângeri şi amare de- 
ziluzii. In Transilvania, unde =a 
a fost stropită cu sânge din bel- 
şug, nici una din revendicările 
poporului românesc nu au fost 
satisfăcute, de un împărat, ser- 
vit cu o  nemeritată loialitate. 
Revoluţionarii din Principaţe au 
fost nevoiţi să ia drumul exilu- 
lui, iar cele două ţărişoare au 
trebuit să suporte jugul ocupaţiei 
rusești mai întâi, austriace mai 
anoi, amândouă urgisite din a- 
dâncul sufletului, pentrucă n'au 
adus decât jaf, ruină şi corupție. 
Oricât de tragică era această si- 
tuaţie, ea n'a putut smulge din 
suflete  nădejdiile, încolţite în 
cursul marelui an revoluţionar 
Cea mai aprinsă dintre toate era 
Unirea. Ea a fost înălțată pe pie- 
destalul idealului suprem, în faţa 
căruia trebue să se plece toa!e 
spiritele, să amuţească toate pa- 
timile. Realizarea ei nu era deloz 
pe placul celor doi vecini putere: 
nici, care fiecare la rândul său 
gândea că, slăbind puterea tur- 
cească, vor putea să anexeze cele 
două principate. Prin războiul! 
Crimeii, care see dsfășura: chiar 
în momentul vând Grenier era în 
Moldova,  mpofta rusească a fost 
retezată pentru câtva timp. In 
locul ei a început să încolţească 
cea austriacă.  Creaţiunea unui 
stat român prin . unirea celor 
două principate — scrie Coro- 
nini, comandantul trupelor aus- 
triace de ocupație — „deşi des- 
tul de slabă, ar fi destul de ma- 
sivă şi puternică  pentruca să 
searvească tendinţelor  dacoro- 
mâne, ce încolțesc în tăcere ca 
o boală epidemică, dincoace şi 
dincolo de Carpaţi, drept centru 
de gravitate pentru toate ele- 
mentele româneşti din Ungaria, 
Transilvania, Banat și Bucovina, 
formând prin aceasta un abces, 
ce puroiază mereu la granița 
Austriei”. E] recomandă deci a- 
neximea, în credința că poporul 
român, maleabil şi corupt cum îl 
crede el, va putea fi uşor stăpă- 
nit şi până Ja urmă desfiinţat, 


Istoria s'a însărcinat însă să do- 


vedească cât de falsă a fost op- 
tica tuturor  Coroninilor dela 
Viena, dela Moscova, sau din 
altă parte. „Abcesul” dela mar- 
ginea Austriei s'a afirmat drept 
un organism viu şi sănătos, pe 
când abcesul babsburgic s'a um- 
îlaţ mereu, pentruca în 1918 să 
fie curăţit definitiv de pe corpul 
Europei. 


5. Fireşte că meritul principal 
al Unirii este ai generaţiei dela 
1848. Munca ei a fost însă mult 
ușurată, în această perioadă cri- 
tică de faptul că cei doi Domni- 
tori au fost cuceriţi pentru a- 
ceastă mare idee. Memoriile lui 
Grenier sunt o dovadă de abne- 
gaţia și devotamentul cu care a 
lucrat pentru realizarea ei Gri- 
gore Ghica al Moldovei. 

Ele iau dealtfel prporția u- 
nui adevărat roman, în care a- 
cesti Principe frumos, „domni- 
tor peste mai multe generaţii de 
femei”, cum îl numeşte Grenier, 
plin de o demnitate firească, ge- 
neros şi mobil, atins însă în mod 
iremediabil de un sentiment de 
blazare și oboseală, este o figură 
centrală, „Sunt sătul să mai port 
după mine ghiuleaua asta” îmi 
spunea. Măria Sa... Il lăsam să 
vorbească — spune Grenier — 
după aceia îi ziceam că nu tre- 
bue să abdice în împrejurări a- 
tât de grave pentru ţară” Şi nici 
n'a abdicat. EI înaintează con- 
gresului dela Paris și Porții me- 
morii pline de demnitate, în care. 
apără drepturile istorice ale 
țării, cere unirea şi domn strein. 
In redactarea acestor memorii 
Greiner a avut o parte care nu 
trebue deloc neglijată, cum nu 
trebue ignorată nici contribuţia 
lui la celelalte reforme mari ale 
Principelui, ca de pildă desrobi- 
rea 'Țiganilor. Pentru a încuraja 


pe cei slabi şi a da autoritate 
ideii de Unire, Principele cutre- 
eră țara, exaltână nădejădile, în- 
lăturând pe duşmanii destul de 
numeroși încă, datorită intrigilor 
puterilor streine. Pe secretarul 
francez îl trimiţe la Constanti- 
nopol, să informeze pe ambasa- 
dorul  'Thouvenel] şi să-i ceară 
sprijinul, „Mă tem de toate pen- 
tru această scumpă ţară — scrie 
Grenier de aici mamei sale — 
scrisorea reprodusă în memorii, 
„Mă tem de ignoranţa sau de in- 
diferența Europei; mă tem de 
nsamul românesc însuşi, cu des- 
binările sale, cu mișcările sale 
necugetate, cu lipsa lui de expe- 
rienţă.,.. Mă tem și de cei ce vor 
veni din cele patru unghiuri să-i 
hotărească soarta, Să-l ocrotească 
Dumnezeu'!. 





Implinindu-se însă anii pentru 
care a fost numit, săpat de in- 
trigi la poartă, Ghica e nevoit 
totuși să părăsească tronul. Gre- 
hier care l-a însoţit pas de pas 
pe acest ultim drum, în ţara pe 
care a iubit-o şi a servit-o atât 
de mult, povesteşte momente 
pline de duioșie și semnificaţie, 
ca de pildă despărţirea de isprav- 
nicul dela Galaţi, Alexandru 
Cuza, în care nimeni nu bănuia 
atunci pe viitorul Domn al Prin- 
cipatelor Unite. Pentru onorurile 
date — cu toate riscurile pe care 
le încerca — Ghica îl îmbrăţi- 
șează pe Cuza și îj sărută din 
tot sufletul. Este ultimul Român 
de care se dasparte, în momen= 
tul când părăsește pentru tot- 
deauna ţara. „Mai târziu — serie 
Grenier — mi s'a părut gândin- 
du-mă la. acest adio, că-i puse 
pe frunte coroana lui, dându-i a- 


„_ceastă sărutare”. 


Abia așeza! la Paris, pentru a 
căuta o linişte, pe care o dorea 
de mult, Ghica este încolțit de 
toate părţile de reproşuri şi ca- 
lomnii. Invins de povara lor, el 
șa sinucide în 1857. Grenier i-a 
inchinat atunci una din cele mai 
simţite poezii ale lui, în care şi-a 
arăta! toată afecțiunea pentru 
acest caracter nobil, prea blând 
pentru a resista calomniei, prea 
sceptic pentru a purta o coroană. 
„în cercul căreia este mai mult 
fier decât aur”. El preamăreşte 
generositatea lui şi nu uită să a- 
mintească atâtea lucruri scumpe, 
lăsate departe: Via dela Socola. 
„cuib de umbră și tăcere”, „Bis- 
trița cea iute şi Dunărea uriaşă”, 
„Galaţii ce în clipa plecării te 
slăvia”, cerul "Ţării, care stă să 
te încece cu mulţimea lui de 
stele, plăeșii care coboară dela 
munte, ochii plini de blândeţe ai 
moldovenilor, țăranii care, deși 
robi încă, au păstrat în făptura 
lor amintirea strămoșilor ro- 
mani care au stăpânit lumea. 

6. Din memoriile lui Grenier 
nu se desprinde însă numai a- 
ceastă siluetă  hamletiană de 
principe. Toată protipendada 
moldoveană a vremii forfoteşte 
În ele, în culori vii, în care pe- 
tele de lumină se amestecă cu 
umbrele, pentruca oamenii să fie 
cât mai plastic şi mai veridic 
prezentați. Vladimir Ghica, unul 
dintre puţinii care au citit aceste 
memorii pe când autorul lor era 
încă în viaţă, învinueşte pe au- 
torul lor de vanitate. De aceea 
în extrasele pe care le-a dat în 
“Convorbiri Literare din 1909, 
1910 și 1912 a lăsat afară nu- 
meroase pasagii, Până când car- 
fea va putea fi consultată în în- 
tregime și la noi în ţară, aceste 
extrase trebuesc completate cu 
r>zumatele şi comentariile date 
de d-l Barbu Slușanschi în vol. 
XI al anuarului Scoalei Române 
din Franța. Credem cu după lec- 
tura lor Grenier nu poate fi în- 
vinuit de vanitate sau asprime. 
Dimnotrivă, dacă ascuţişul con- 
deiului său a tăiat uneori în 
carne vie, cartea măreşte sațis- 
facţia noastră morală. Boierimea 
aceasta — pe care nici Alecsan- 
dri n'a  crutat-o în comediile 
sale, cu mesele ei nesfârşite, cu 
cei nouăzeci de slugi la scară, cu 
nestârșitele divorțuri care pu» 


neau în mare încurcătură pe se 
cretarul francez, cu puţinul ei in- 
teres pentru treburile obșteşti— 
înnotai în noroi până și în curtea 
domnească — trebuia să indig- 
neze pe un spirit crescut în at- 
mosfera ideilor generoase dela 
Parisul lui Ludovic Filip. 

Şi totuşi din acest „putregaiu” 
— cum îl numeşte odată Ghica 
-— strălucesc câteva lumini care 
au cucerit definitiv pentru Mol- 
dova pe scriitorul îrancez. Stră- 
lucesc mai ales femeile. Iată pe 
cele trei fiice ale Domnitorului: 
Aglae, „cea mai strălucită şi cea 
mai desăvârșită femee ce-am în- 
tâlnit”; pe Catinca şi mai ales 
pe sburdalnica Natalia; iată pe 
cele două fiice Rosnoveanu, Zoe, 
„cea mai distinsă femeie din laş 
„frumoasă între frumoase”, şi 
Pulcheria, cu o fire aristocratică, 
misterioasă”, suflet atât de înalt 
în cât părea inacesibil. Seara, în 
portul țărănesc din Moldova, a- 
părea ca icoana ideală a dulcei 
sale patrii. Pe două din ele Gre- 
nier le va iubi: pe prințesa Na- 
talia mai aprins, pe Pulcheria 
Rosnoveanu mai discret, mai spi- 
ritualizat. Rod al acestor iubiri. 
sunt câteva din poeziile din cic- 
lul Amicis”, ca  „Infinitul”, 
poate cea mai populară din poe- 
ziile lui, lungul poem cu subiect 
oriental  „Elcovanul”, „Arie 
moldavă”, scrisă pe motivul ro- 
manţei lui C. A. Rosetti „Tu-mi 
ziceai odată”, foarte cântată în 
acea vreme. Amintirea acestor 
femei a stăruit mult în sufletul 
lui, 

7. In sânul acestei aristocrații, 
Grenier n'a cunoscut însă numai 
femei distinse. El ne-a păstrat și 
câteva potrete de boeri patrioţi 
şi culţi, ca de pildă pe bunul și 
generosul Costache Negri, pe in- 
teligeniul şi destoinicul om de 
finanțe Mavrogheni, pe sfiosul şi 
învățatul Ion Cantacuzino, viito- 
dul traducător în franţuzeşte al 
lui Schopenhauer. Acela însă 
are l-a cucerit definitiv a fost 
Vasile Alecsandri. Este cel dintâi 
Voldovean la care trage în Iaşi. 
„Infăţișarea lui mi-a plăcut pes- 
te măsură — spune Grenier. 
Era un om aproape de vârsta 
mea și făcut aproape ca mine, 
cu fruntea 'cam pleșuvă”... Ţinuta 
și manierele îi erau foare dis- 
tinse; ochii săi mari şi adânci 
luceau sub niște sprâncene late, 
la fel cu ale lui Moliere... Cu 
loată sublinierea cam  pronun- 
țată a mustății și a sprâncenilor, 
veselia și istețimea surâsului său 
luminau puternic  fisionomia a- 
“teea plăcută și deşteaptă”, 

Se întâlneau foarte des, mai 
ales la Rolla, cumnatul lui Alec- 
sandri, sau la Contacuzino. Dis- 
cuţiile serioase erau punctate cu 
glume și calambururi, în care 
Alecsandri era neîntrecut. Gre- 
nier i-a dedicat acestuia poemul 
„Elcovanul”, drept mărturie a 
afecţiunei lui față de poetul şi 
țara lui. Oricare va fi soarta a- 
cestei țări, „Inima mea va ră- 
mâne românească”! — spune el. 
Alecsandri îi traduce „Inşiră-te 
Mărgărite” şi îi scrie mereu, cu 
fineţe, umor, duioşie, cu un pa- 
triotism guceritor prin sinceri- 
ţatea Tui. Scrisorile acestea au 
fost publicate în 1911 de Georges 
Gazier, eomservator al Bibliotecii 
din Besagon. Ele sunt nepreţuite 
pentru cunoașterea acestei prie- 
tenii. Alecsandri îi comunică în 
ele vești despre prietenii din 
Moldova, despre proectele lui li- 
terare, îi caracterizează sugestiv 
deosebirile de caracter dintre 
Moldoveni și Munteni, îi împăr- 
tăşeşte amărăciunea şi afecțiunea 
pentru tragedia din 1871 a Fran- 
ței, și toată patriotica lui îngri- 
jorare, dar și  nestrămutatele 
nădejdi în viitorul țării noastre, 
cuprinsă în  cleștele răsboiului 
de Independenţă. Mica Românie 
— spune el -— va fi iarăși căl- 
cată în picioare, pentrucă dip- 
lomaţii nu s'au înțeles cum se 
cuvine cu două decenii înainte. 
Ea nu se sperie însă. „In loc de 
a fi sdrobită în mod pasiv şi do-" 
bitocesc între ciocan și nicovală, 
ne vom ridica în vârful picioa- 
relor pentru a atinge înălțimea 
unei spade vrednice. După ce 
am făcut aceasta, vom  deslega 
braţele noastre amorţite de vea- 
curi și vom da probe de vitali- 
tate celor care ne consideră încă 
de copii, strigând sus şi tare Ru- 
șilor şi Turcilor: „Trăiască  in- 
dependența României?” El îşi 
arată apoi toată indignarea im- 
potriva  cruziinilor  răsboiului, 
dar şi nestăpânita admiraţie pen- 
tru eroismul soldaţilor noştri. 
„Ei au dat dovadă că poporul 
românesc a avut bravura într' 
formă latentă şi ma fost nevok 
decât de un prilej pentru a și+o 
arăta. A fost o adevărată reve- 
laţie!... Și câtă răbdare, plină de 
demnitate, în mijlocul  ac&stor 
suferințe, cât stoicism antie în 
faţa morţii! Ah, dragă prietine, 


„ochii tăi sar umple de Îacrimi 


dacă ți-aș povesti tot ceea ce am 
văzut mare şi întradevăr fru- 
mos la acest popor”, 

Era icoana unei Românii noi, 
pe care prietenul român o tri- 
mitea prietenului lrancez. Cu 
câtă bucurie va fi privit-o! Era 
o Românie la pregătirea căreia 
a lucrat şi el în: scurtul timp - 
petrecut la noi. De aceea numele 
lui va fi amintit totdeauna cu 
yecunoștință de poporul româ- 
nesc, 

ION BREAZU 





=————mm 30 Augusi 1943 





LIGEIA 


traducerea d-lui M. Beniuc 
din Edgar Pos apărută în nu- 
mărul trecut al revistei noas- 
tre face parte din volumul de 
Povestiri pe care le are în 
pregătire editura Gorjan. 


SFATUL SCRIETORICESC 


dela Mânăstirea Putna, or- 
ganizat de Cercul „Bucovina 
Literară” din Cernăuţi, — sfat 
la care au participat scriitori 
din toate unghiurile Țării, — 
d pus în discuţie realități şi 
probleme şi a stabilit urmă- 
toarele încheieri : 


1. S'a propus însemnarea în 
cartea de aur a Neamului a 
ondeerilor eroi căzuţi în lup- 
ta de afirmare a drepturilor 
româneşti, atât în războiul din 
1916—-1918 cât şi în cel actual. 

2. S'a propus tipărirea unei 
antologii a scriitorilor căzuţi 
pe front. i 

3. S'a propus tipărirea unei 
antologii a scrisului eroic ro- 
mânesc, privind războiul 
sfânt. 

4. Sa propus dirijarea tipă- 
riturilor literare în sensul ca 
pe viitor editurile să nu tipă- 
rească traduceri decât cel mult 
în măsură egală cu 
originale româneşti. 

5. Pentru cunoașterea spe- 
cificului local, s'a propus ca 
scriitorii să dea cât mai mare 
importanță vieţii regionale în 
creațiunile lor. 





6. S'a propus organizarea de 
şezători literare în tot cuprin- 
sul țării, pentru o cât mai bu- 
nă cunoaştere a scriitorilor în- 
tre ei și a pravinciilor româ- 
neşti. 

7. S'a constatat că menirea 
scriitorului este să se integre- 
ze definitiv în problemele care 
conţirmă etnicul ca funcţie vi- 
tală a scrisului. 

8. Sa preconizat crearea 
mijloacelor de editare a scrii” 
torilor din provincie în însăşi 
centrele lor de activitate. 

9. Sfatul a luat cunoştinţă 
cu deplină satisfacție despre 
cele peste 100 cărţi literare de 
războiu, apărute dela 1941 pă- 
nă acum şi s'a înregistrat lar- 
ga. colaborare cu materialul de 
front, la toate revistele bele- 
tristice din țară, fapt care con- 
semnează încmdrarea  scriito- 
rului român în zbuciumul pre- 
zent al Neamului. 

10. Rezultatele pozitive ale 
avestui prim sfat duc la con- 
vingerea că asemenea întru- 
niri sunt utile şi deci ţre- 
buiesc organizate în toate cen- 
trele culturale ale ţării, la di- 
ferite răstimpuri şi regulat, în 
Jiecare an, la Putna în ziua de 
19 August, (Hramul Mănăsti- 
rii Voevodului Ştefan cel Ma- 
re), pentru a se ajunge în a- 
cest chip ia descentralizarea 
manifestărilor scriitoriceşti. 


VASILE PARVAN 


„ilustrul profesor a propus 
în Getica, unele ipoteze cu pri- 
vire la ceeace a putut să fie 
cândva, în protoistoria sa, 
spiritul strămoșilor noştri“, 
— Serie d-l Lucian Blaga 
(Saeculum Iul.-Aug. 1943) în 
studiul d-sale intitulat „Ge- 
tica“. „Părerile rostite de 
Pârvan, — continuă d-sa, — 
cer serioase îndreptări, O a- 
nume filosofie a culturii, re- 
cent înjghebată şi de ale că- 
rei perspective Pârvan era 
încă străin, ne îngăduie să in- 
tervenim cu unele retușări, 
cu unele răsturnări, sau pu- 
neri la punct, Poate că nu 
ne-am fi hotărît la asemenea 
lucrare, dacă unii din disei- 
polii lui Pârvan n'ar mani- 
festa o prea mare ardoare în- 
tru. exagerarea unor erori 
prea vădite ale maestrului. 
Dar aşa se întâmplă de obi- 
<tiu, Erorile unui maestru ies 
la iveală uluitor mărite, mai 
ales în munca discipolilor. 
„Pornind dela foarte sumare 
informaţii, Pârvan a încercat 
să schițeze o imagine despre 
religiozitatea Dacilor. In im- 
terpretările profesorului a in- 
trat însă un grav coeficient 
de spiritualitate personală. 
Ne luăm sarcina de a delimi- 
ta şi ide a scoate din discuţie 
acest coeficient, pentru a în- 
lătura pe viitor unele ele. 
mente de apreciere care ză- 
dărnicesc o reconstituire isto- 
că mai plauzibilă a ţrecutu- 
ui“, 

Studiind, cu mare compe- 
tenţă problema ; religiozită ţii 
Dacilor, d. Lucian Blaga schi- 
țează topografia stilistică a 
mitologiilor germană, slavă, 





lucrările, 








* 





celtă, getă, indică, greacă și 
irană, constatând că mitolo- 
gia getă, — deci şi cea dacă, 
— se caracterizează prin: o- 


rizont. desmărginit, afirmare 
detensivă, geometrism şi sti- 
lizare foarte abstractă, parti- 
cipare magic-activă la exi- 
stenţă, antropomorfism și îm- 
plinire în post-existenţă. 


BALADA 


(Meşterul Manole) pe care o 


publică d. Horia Niţulescu în RI, un 
ultimul număr al revistei Pompei”. 
Fundațiilor Regale (August „Văzui 


1943) dovedeşte, încăodată că 
ritmia cântecului nostru  bă- 
trânesc, departe de a aparține 
unui trecut lichidat, oferă sti- 
huitorilor născuţi iară nu fă- 
cuți, orizonturi expresive încă 


nică, Octav 
Valea) nu ar trebui să admită 
această închinare a steagului. 
Vom revemi. Aici ținem să re- 
producem SONETUL scris de 
d. L. Blaga şi părți din prefața 
d-lui Gherghinescu Vania. 
Un SONET de L. Blaga e 
întradevăr, un 
căci poetul Curţilor Dorului nu 
a cultivat, până acum formele 
riguros simetrice sau fixe ale 
poeziei. Şi totuşi, d. 
Blaga publică, în CLAVIATU- 
sonet : 


în Yompei acel  câne 


Așa ni-l voiră zeițele sorții — 


mulaj conservat în 


să nu-l putrezească nici ploaie, 


Şuluţiu- Lucian 


? 
eveniment, 


Lucian 


„Cânele din 


roman 


materia 
morţii, 


nici an. 


UNIVERSUL LITERAR = 


neimpiinite in poezia românea- 
scă, Poeţii noștri etniciştii au a- 
lacat. până în prezent, numai 
din. perspectiva temelor şi mai 
ales, a vocabularului  proble- 
ma poeziei etniciste. D. Horia 
Niţulescu merge mai în adânc, 
căci ritmurile sunt mai netre- 
cătoare. Balada d-sale e o cu- 
cerire care merită întreaga a- 
tenţie a iubitorilor şi cinstito- 
rilor versului românesc. 


Ileşise să scape de norul din uşă, 
de noaptea căzută din munte 


cu for. 
Dar cânele, scurt  răsucindu-se 

m loc, 
se stinse râniind şi muşcând din 

cenuşă. 
Te văd Dumnezeule — plumb, 


scrum şi nor — 

Odată venind peste mine prin 
uşă, 

din muntele cerului, cutropitor. 








Sicut în coelo... 


După un motiv eminescian 


Gândul, visul, ca'ntr'o plasă, — 
Ni le prind misterurile... 
Crâncene 'ngrădiri ne-apasă : 
Marginile, cerurile. 


Oare 'n viata fără moarte 
Nu-s grădini paraginile ? 
Strivitor zâmbesc departe 
Cerurile, marginile. 


Toţi de-am arde 'n lungi clipite, 
De-am răzbate gerurile, 
Ne'mpresoară 'n vrăji, ispite... 
Marginile, cerurile ! 


Sborul tremură “n lumină, 
Vântu 'nchide paginile. 
Numai Unuia se 'nchină 
Cerurile, marginile 


ŞTEFAN STĂNESCU 


Jlei linire 
De treisprezece ani, mereu, prin aceleaşi tufișuri 
[înăbuşitoare 
cu mâinile însângerate, cu ochii căutând soarele 


pe care niciodată livezile şi nicio floare 
nu l-au sărutat şi nu i-au cunoscut răzoarele. 











mod generos să părăsească 
sau depășească, de dragul 


unor preocupări străine, 
câmpul de activitate inițial 
și dimensiunile  lăuntrice 
ale chemării și puterii sale 
de creaţie. Cărţile lui Bauer 
au astfel şi înainte de toate 
o calitate, care multor alto- 
ra, poate mai perfecţi for- . 
mal, le lipseşte într'o mare 
măsură: ele posedă sub- 
stanţă. 

Ogorul şi munca ţăranu- 
lui, infruntarea primejdii- 
ior vieţii dela ţară şi oraș, 
împlinirea muncii de fiece 
zi Și iubirea purificatoare,— 


Am vrut să cităm câteva 
fragmente. Ar fi fost însă o 
gravă eroar, căci Balada scri- 
să de poetul Horia Niţurescu 
nu are valoare decât cetită 
integral. 


„SINTEZELE 


de Istoria Literaturii Romă- 
ne pe care ni le trimite d. Ion 
Mihăescu (Craiova, 1943 Tip. 
şi Legătoria „Lupta Coopera- 
tivă”), este, în orice caz, carte 
utilă. Şi nu numai pentru ele- 
i și profesori, ci pentru toţi 
acei ce orientându-se după ;a- 
loane, vor să-şi aducă aminte 
de cele uitate. Lucrarea d-lui 
i. Mihăescu e foarte bine ve- 


FOARTE INTERESANT 


este cuprinsul revistei TRAN- 
SILVANIA. Reţinem: George 
Sotronie (FPransformările 
doctrinare ale conceptului 
de „Naţiune“); Paolo 'Toschi 
(wrobleme de poezie pop. 
lară ițâliană ; Sabin Oprea- 
nu (Cartierul And'ei Mure- 
şanu); Ion Breazu (Iniţiati- 
ve ardelene în cultura ro- 
mânească); Petre  Poruţiu 
(Situaţia juridică a proprie- 
tăţii imobiliare româneşti 
din nordul Transilvaniei); 
Mihail P. Dan (Două măr- 
turii slave despre originea 
română a lui loan Huniade); 


Scăpa-vaiu doar până în poartă. 
mușcav-voiu în Tine, a lumii 


Tiparul 


Din prefața la CLAVIATU- 
RI transcriem: „Poeţii dela a- 
ceastă revistă, pe care eu ași 
ji vrut s'o întitulez pur şi sim- 
plu „Caiet de 
mai ales cei cu inima în care 
= abea au îmbobocit răsurile. &i 
trebuie să cânte aşa cum vâr- 
sta îi îndeamnă, să nu facă e- 
jorturi reci, sub 
industriaşilor literari, chiar bi- 
ne imtenţionaţi. Şi ei cântă, în 
adevăr, mai cu osebire dragos- 
Pie tea. Să nu uite însă, că orice 
nită. dragoste îşi are poezia ei. Cure 
nu se scrie. Care, uneori, nu 
poate fi scrisă. Fără a se anu- 
la prim lipsa de 
vimată. Poezia de 
este, deși cea mai bogată, poa- 
te cea mai dijicilă. Căci lunecă 
la fiecare pas în bolta platitu- 
ori  frizează ridicolul. 
Ceeace le-aş recomanda tine- 
rilor poeţi îndrăgostiţi, este să 
nu se lase copleşiți de 
mentul năvalnic. Nu-i deajuns 
sentiment, 
în stare naturală. El 
trebuie sublimat şi îmbrăcat 3 
în straie fine, țesut de expre- 
sia pură ca firul de borangic. 
Sborul poetului trebuie să [ie 
veşnic înalt, — SBOR DE Pa- 
SARE, NU DE FULG. Poetul 
să rămâie, adică, stăpân; cu 


dinei, 


ocest 
mare, 


Pe munţii zilelor aceeaşi viscolită ninsoare iată marile teme ale crea 
troenindu-mi haina gândului cu albul ei de var... 


In ceaşca ochilor, va fi înflorii în treisprezece ani, oare, 


Apoi ției poetice a lui Josef Martin 


Bauer. El le întruchipează 


cenușă. pornind dela cunoașterea 
în Fine  păsiră-mi-l- vreo pansea de nădejde, vreun chihlimbar ?... vechii Bavarii şi dela o ade- 
voiu” vărată comunitate de sim- 


țire cu mediul său de viață 
Nici stelele, umerii îndoiţi de povară 


nu mi-i înveleau'cu trena lor de betezlă, 
când adormeam, cu tâmplele reci în vreo seară 
la adăpostul păpuşoiului nopții de vis, ireală... 


Beţie 


Atâtea 'căi mi se deschid "nainte 

şi gândul sboară tot mai viu pe ele 
când lopătând prin paginile grele, 
sărută-atlasul, degetu-mi fierbinte. 


țărănească. 


Peisagiul și atmosfera gos- 
podăriilor țărănești dela 


poezie”, sunt poalele Alpilor se  regăszse 
peste tot în cărţile lui Bauer 
şi tot ele dau relief persona- 
giilor sale. Ele au un profi) 


propriu şi o realitate a- 


imboldurile proape palpabilă. Figurile 
create de Bauer nu sunt ti- 
puri, ci mai degrabă carat- 
tere. Forma povestirii şi sti- 
lul limbii lui Bauer au și ele 
caractere cu totul proprii. 
Toate cărţile lui Josz2i Mar- 
exteriorizare tin Bauer cresc și se 'reali- 
dragaste ș zează lăuntric. Acest lucru 
Mă pierd târziu, cu soarele 'n inele se vede clar în romanele scri- 
— Mediterana, tremună cuminte — 
răsar încet aguatice morminte, 


şi'n piep sirenele plutesc, sub stele... 


se după o lungă perioadă de 
autodisciplinare care l-a 
maturizat şi i-a dat reputa- 
ţia de fruntaș printre pove- 


A i. , stitorii germani mai tineri. 
senti- Se cern, de sus, întunecate glasuri, 
pe -aripa corabiei agale... 


Iar vântul, sângeră, între talasuri, 


Astfel  Achtsiede! (1930), 


poala primul roman pe care l-a 
oricâi e publicat şi care a fost distins 
cu premiul tinerilor poves- 


titori germani, este cartea 


psalmodiind poeme vegetale 
— până se sting târziu, albastre ceasuri —- 
când ţărmul geme 'n iebre tropicale... 


camaraderiei 


cutezătoare şi 
neostoite, cartea  colonişti- 
ior aflaţi în mare strâmtoa. 


Josef Martin Bauer 

Chiar dela prima  întâl- 
nire cu personalitatea şi 
opera lui Martin Bauer ră- 
mâi convins şi câștigat de 
veracitatea şi autenticitatea 
lor. Omul și creaţia prezintă 
o armonie clară. Forţele 
lăuntrice și marile întrebări 
ale vieţii şi creaţiei sale, 
imbinate într'o unitate lim- 
pidă și de nedestăcut, îi a- 
rată drumul chemării  sal2 
dealungul unui domeniu, 
căruia Bauer i-a tost sortit. 
Şi aceste torţe l-au îcrit în 


ERNEST VERZEA re în aspre regiuni nedasţa- 


. mental al creaţiei lui Bauer. 





lenite și cartea care a indi- 
Radu Stanca (E. Lovinescu) lucidităţile antistice nealtera- cat oarecum tonul funda- 
şi Notele para semnate de te. Altminteri ne oferă spre “D) PRE SI , 
scriitorul Ion Agârbiceanu. publicare un material brut... N, [ Die Notthhafften (1931) i-a 
CU ACEST NUMĂR CCare arQ SeInNIIe revelat calitățile de povesti- 
» = INREGISFTRĂM tor. Die  Notthhaiften  po- 
CLAVIATURI. își încheie cel interesantul studiu al d-lui Sorocul este acelaș și pentru voi vestea unei familii de țărani 
de al doilea an chinuit — scrie Aurel Vasiliu : „ROMANII IN Dacă treceţi apele şi pentru noi și a bine tinar ce a lovit-o 
d. Gherghinescu Vania în DOUA GEOGRAFII, de Amii- Dacă mai așteptăm o clipă soarele du proprie a i rtepale 
postfața caietului d-sale de lohie Hotruiul şi Nicolae Ni- Să ne vindece rănile pline de sânge. oar speranța într'o întoar- 
poezie apărut recent (Anul II. colau“. (Cernăuţi, 1943). t : cine va mal plânae ? cere mânuitoare. Este o e- 
Nr. 4 1943) Nu ştiu dacă vom Pentru noi cine v plâng 
mai putea apărea. De aceea ţin V. JELERU 
să mulţumesc, din toată ini- Pe umerii noştri apasă greu gerul 
ma, prietenilor mei: Gavril Şi ne tot mână din urmă cerul. | 
Pop „şi Simion Anderco, pen- Sufletul ne e spadă lungă și grea, 
îru înţelegerea cu care mi-au Grea ca păcatul din ea, cât Țara. 
acordat, până acum, sprijinul Pentru noi cine se va mai ruga seara ? 
lor. Tovurăşilor, ale căror en- 
tusiasme au obosit treptat, le SR: A i 
amintesc temerile mele dela Pămâutul ne strânge pe munți î 
început”... Și iarna ne ninge teama pe trunți. 
Să fie actul de deces al fru- Voi unde vă duceți ? Nu râdefi ? 
oaselor CLAVIATURI? Ar ţi V'aţi făcut noapte ? Nu daţi nici un semn ? 
păcat. Gruparea revistei (Si- Spuneţi : Vă iacem crucea din lemn. 
mion Anderco, llie Balea, &- 
mil Nicu, Leonida Luca, Ște- ION VÂLCEANU 
fan Muscalu, Dem. Gh. Nolla, 
Mircea Petala, — V. Spirido- 





Domnul Ingres şi Cubismul 


Citind ultima operă a marelui nostru 
poet TUDOR, ARGHEZI consacrată lui 
EMINESCU, am avut o nespusă bucurie, 
aceea de a găsi în iafară de orice alt fând 
adânc și această definiţie lapidară: „Rit- 
mul pare că vine şi dela natură, unde 
totul e rânduit matematic şi muzical“. 
(Sublinierea este a mea). A 

Dacă totul e rânduit matematic — cur 
şi este — cu atât mai mult acel care re- 
produce natura'n forme şi culori va re- 
curge la geometrie, se va folosi de un- 
ghiurile, de curbele şi de liniile ei, aşa 
cum s'au folosit marii maeşimii claşiri 
MATEGNA, DA VINCI, RAFAEL, acesta 
din urmă idolul DOMNULUI INGRES. 
Idol care, din fericire n'a fost decât un 
admirabil imbold pentru vestitul pictor 
francez, neîmpieaecându-l să-și dezvolte 
personalitatea. Desigur că vizitatorul pro- 
fan al sălilor Luvrului, oprit în faţa sua- 
vei madone a lui RAFAEL aşezată între 
Isus copil şi sfântul Ion, nu bănuie pri- 
virid dulceața expresiei şi grația atitudi- 


nei, că trupurile sunt câte şi tirele făcute - 


dintr'o serie de curbe, care se'ntretaie şi 
pe care noi, „copiind“ în desen, atitudi- 
nea acestor figuri le-am putut verifica pe 
loc! 

Din aceste neasemuite curbe, „mate- 
matic“ îmbinate, reese construcţia celor 
trei personagii. Desfătat de aspectul lor, 
INGRES, căutând să-şi ritmeze desenul 
într'acelaş pas, a reușit să'şi desăvârșeas- 
că tehnica și simţirea. 

Arătând în precedentul articol al cro- 
nicei, unele caracteristici ale DOMNULUI 
INGRES ţinem să le relevăm ari. Preci- 





zându-le, voim să stabilim motivele pen- 
tru care, „Cubișiii” l-au ales drept pă- 
rintele lor spiritual. 

Sub o aparent servilă redare a formei, 
am observat. că INGRES, interpretează, 
deformează, schimbă ceeace-i vedeau o- 
chii; de pildă, dacă nevoia plastică o ce- 
rea pentru frumuseţea tabloului, adăoga 
o vertebră, scurta un braţ, lungea un gât, 
așa cun, un secol mai târziu o vor face 
„Cubiştii”. 

Ca orice îndrăgostiţ al formei şi al li- 
niei IOAN DOMINIC INGRES nu a re- 
prezentat omul în „volum“, întruchipat 
prin contraste de umbră şi lumină ca de 
pildă REMBRANDT, ci aşezându-și mo- 
delul în plină lumină, astfel ca nici cea 
mai mică umbră să-i știrbească din con- 
tur, a rezolvat, ceace un secol mai târziu 
va face obiectul căutărilor moderne ,„în- 
depărtarea dela clar-obseur, în folosul 
ornamentalului liniei şi al formei, legată 
acum de fond şi de obiectele din jur“. 

Dela Bizantini, aceşti regi ai formei 
geometrice primitivi şi gothici, legătura 
directă dintre chip și fundalul pe care se 
proecta, se produse, înlocuită în Renaş- 
tere prin relieful excesiv, necompatibil cu 
suprafaţa plană a tabloului. Legile pere- 
telui care impuneau frescei şi mozaicului 
organizarea lor se risipiseră în favoarea 
clar-obscurului tabloului de şevalet, aler- 
gând după a treia dimensiume. 

Restituind fundalului şi obiectelor din 
jurul figurei principale, importariţa lor, 
analizând bucată cu bucată, lucrul pe 
care-l picta, cu o candoare şi o duioşie de 
primitiv, marele INGRES a fost taxat de 





contemporanii lui arevt 





Cronica plastică 








gothic. Injurie 
care azi, e a recunoscută „calitate“, şi 
încă, din cele mai mari! 

Importanţa capitală pentru plastică a 
strânsei legături ce trebue să existe între 
formă şi fond şi a atenuării reliefului ex- 


'cesiv intronat de Renaștere, care făcea să 


ze 


„iasă“, „să. sară“ figura pictată din tablou, 
a fost admirabil înțeleasă de domnul 
INGRES şi cu desăvârșire dusă la capăt, 
de vestitul părinte efectiv, al „Cubismu- 
lui“, PAUL CEZANNE. 

Un alt punct de contact găsit de Cubist 
la INGRES, este coloarea. 

„Impresionismul“ a disociaţ şi forma, 
dar și coloarea. Imbogăţind paleta prin 
aplicarea contrastului simultan (descope- 
rit de Chevreul) intronarea complinstare- 
lor şi a culorii pure a deschis un vast 
câm> anarhiei — prea multa libertate 
duce la dezagregare — cum sa şi întâm- 
plat. Impresioniştii trebuiau să piară prin 








însăşi excesele lor, cum au trebuit să pia- 
ră şi cei ce i-au urmat, 
excese, 

Orgiei de lumină, de atmosferă, de vi- 
braţie şi procedeu al pensulei „pointilis- 
mul'* cu confetii-le lui colorate, i se opu- 
nea tonul fără vibrații, coloarea 
gama redusă lins pictată pe pânză de 
INGRES. 

In locul fragmentării tonului galben 
alăturat de albastru dând de departe re- 
tinei iluzia unui verde, „Cubiștii“' recom- 
puneau graţie lui INGRES localitatea co- 
lotată (adică pe înţelesul tuturor tonul 
local al obiectului, de pildă la o portoca- 
lă „portocaliul” neexprimat ca la impre- 
sioniști printr'o infinitate de culori, ci 
printr'una singură,  coloarea specifică a 
acelei portocale). 

Din ceeace am enumerat pân'acum ree- 
se că domnul INGRES şi tablourile sale 
au servit „Cubiştilor“ drept punct deple- 
care, al înfăptuirilor ilor. Că aceste înfăp- 
tuiri au depășit cu timpul total, premiza 
de unde au plecat, se prea poate. Că a- 
ceste: înfăptuiri au servit multora drept 
elan spre tot felul de excese, nu intere- 
sează. 

Invăţătura domnului INGRES a dat 
roade neaşteptate, nu-l putem face vino- 
vat de monștrii cărora involuntar le-a 
fost tată. Clasicizmul pe care „CUBIȘTII' 
prin penelul lui CEZANNE lau întrevă- 
zut şi dorit îşi are incontestabil obârșia 
în minunata operă a marelui IOAN DO- 
MINIC INGRES, care ura anatomia, știind 
că nu acel ce cunoaşte toți mușchii pe 
nume şi îi aşterne pe pânză e plastician, 
ci acel care pentru a exprima moliciunea 
rotundă a unui braţ de femee, e gata așa 
ca dânsul, să-i accentuieze curba, dând 
pas liber simțirii propri, mai importantă 
pentru artist de cât întruchhiparea foto- 
grafică sau academică a obiectului primit. 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


prin aceleaşi: 


sobră, 


popee grandioasă a vieţi ţă- 
răneşti: „un roman de o for- 
ţa capabilă de a forma oa- 
meni” şi chiar o lume, pe 
care l-am citit cu un adânc 
simțământ de fericire”, — a 
fost părerea lui Hermann 
Stehr. Die Salzstrasse (1932) 


a condus insă cariera poe- 
tică a lui Bauer către prima 
culme: lrupţia vieţii orăşe- 
nești în cea dela ţară, ispi- 
ţirea şi primejduirea comu- 
nităţii de viaţă crescute na- 
tural a unui sat de către 
intruşi cu sânge străin și de 
către spiritul noilor vremi 
ca şi de neliniştea tebnicei. 
Lupta dintre șoseaua care u- 
leargă neostenită tot înainte 
și Satul ce stărue liniştit și 
puternic pe loc.  'Toate a- 
cestea sunt redate cu o 
mare naturaleţe și  stărui- 
toare consecvență. Dar Bau- 
er nu este conştient numai 
de forţele periculoase și de- 
structive, ci și de cele sal- 
vatoare şi păstrătoare. In 
arta sa de povestitor, el mâ- 
nuește cu aceiași siguranţă 
Şi tonul grav  apropriat de 
viaţă, dar şi umorul în care 
se răsfrânge cu  voioşie lu- 
mea. Acest lucru este dove- 
dit, mai bine decât oriunde, 
in Das Haus am PFohlen- 
markt (Casa an târgul de 
cai) (1936), tablou colorat, 
bogat în figuri și  sclipind 
de vesele lumini, ai vieţii 
dintr'un mic oraş bavarez. 
Bogăția talentului său de 
povestitor apare însă pen- 
tru întâia dată, întreagă 
„i matură, în romanul „Das 


mădchen auf Stachet'” 
(1940), 
Prin adâncimea temei şi 


prin puterea descrierii na- 
turii şi a personagiilor crea- 
te, acest roman este istoria, 
singulară în cel mai înalt 
grad, a destinului iubirii 
pline de păcat a doi oameni 


cu totul deosebiți unul de. 
aitul, al căror drum însă 
plin de tragedie, câştigă, 


prin forța  purificoare a 
muncii credincioase şi a iu- 
birii devotate, o nouă lumi- 
nă şi un sens limpezit. 

Josef Martin Bauer a răs- 
puns marii chemări a tim- 
pului nostru așa cum se cu- 
vine, cu intreaga sa fiinţă 
ŞI operă. După ce luptase, 
prin piesele sale radioronice 
Șa  Pupulare, („Legendă 
Vărănească”, „Halba ae be- 
re”), pentru o mai auânca 
ințelegere a vieţii oamenilor 
dela ţară, el a urmat enemă- 
rii trontiuui, S'a întâmplat Și 
ME Ut sudat UA Ma taasa aia 
5a-l ducă într'o regiune apro- 
piată de cele mai intime nă- 
zuaunțe ale inimui și condeiuiui 
Sau, în mănoasa și greaua tie 
Viivor ţară de ţărani a Verai- 
hei. In calitatea de coman- 
dani cu iînsărcinări speciale 
intr'o divizie bavareză de vâ- 
nători ge munte, Josei Martin 
Bauer a străbătut, luptând şi 
privind, întinsele ogoare fer- 
tite ale celui mai bun ţimut a- 
Ericol 'din răsărit, dar şi ste- 
pele şi deşerturile nogaice. Ei 
Și-a mmănurichiat trăirile şi 
impresiile într'o remarcabilă 
carte „Cocorii din stepa No- 
gailor”, în care se Străauie 
să dea o descriere adânrită şi 
o interpretare peisagiului şi 
oamenilor din Ucraina cât şi 
marilor lor misiuni viitoare, 
totul fiind însoţit, ca de un 
fundal, de povestirea faptelor 
de războiu, Tocmai în această 
carte, forțele de temeiu ale 
lui Josef Martin Bauer, — 
acest om clarvăzător, poet al 
ţărănimii şi soldat, — s'au 
realizat convingător şi unitar. 

Opera lui Josef Martin 
Bauer, care se află în conti- 
nuă creştere din adânei rădă- 
cini, va da şi pe mai departe, 
în anii de pace liberă şi de 
mănoasă creație, o recoltă 
cinstiţă pentru hrana sufle- 
tească a poporului german. 

Josef Martin Bauer, născut 
la 11 Martie 1901 în Yaufkir- 
chen pe râul Vils din Bavaria 
de Jos, trăeşte, după ani grei 
de muncă şi pribegie petre: 
cut în epoca de criză de după 
războiul mondial, ca redactor 
și scriitor. în orășelul Dorfen 
din Bavaria de Sus, la poalele 
Alpilor. In clipa de față se 
afiă pe frontul de est unde a 
participat la cucerirea eroică 
şi demnă de admirat a piscu- 
lui Elbrus. Cea mai mare 
parte din operele amintite 
mai sus au apărut în editura 
R. Riper & Co. din Miinchen.' 
Achisiedel, Casa din târgul 
de cai, și Zwischenspiel (In- 
termediu) au âpărut în edi- 
tura Propylăen; Das Herz 
(Inima) în editura Anton Pu- 
Stet din Salzburg; Die ba- 
rocke Kerze (Lumânarea ba- 
rocă) în biblioteca Universală 
Reciam. 


KARL ADOLF SAUER 








Din depărtare îl zărest pe amicul meu 
Amiralu. Pare nervos, are gesturi saca- 
date, își scoate pălăria din cap, o trece 
dintr'o mână într'alia, se şterge cu ba- 
tista pe irunte, o pune la loc în buzunar, 
iar o scoate, iar își tamponează fața. In 
siârşit ajunge în dreptul meu. 

— Ce-i cu tine mă, în halu-ăsta ? 

— Se cunoaște? 

— Ba bin că nu. Parc'ai scăpat din 
ghiarele lui Primo Carnera. 

— Mai bine mă smintea ăla, decât să îi 
trecut prin ce-am trecut. 

— Ce, frate? 

— Chestie mare. C'o femeie... 

— Te-ai încurcat cu vreuna 
și-ai dat de dracul! 

— Aşi. Nu eu. 

— Cum nu tu? 

— Da. Nu eu m'am încurcat. Altu, 

— Păi atunci ce-ai de ești în nervi? 
Treaba lui: a călcat porunca, să tragă 
ponoasele. Cine l-a pus să  râvnească 
Ja femeia altuia? 

— Ştiu eu cine l-a pus? Că acum, uite, 
suport toate consecinţele... 

— Nene, fii mai explicit. Nu pricep ni- 
mic, 

— Așa se 'ntâmplă când  te-amesteci 
în chestii de amor: ţi se sparg ţie în cap. 

— Asta așa e. 

— N'am dreptate? Să vezi. Acum câ- 
teva zile plecasem de-acasă cu Costa- 
che. Venise de mă luase să mergem în 


măritată 


oraș. Așaa... Trecând prin dreptul hotelu- - 


iui Bristol, ce să vezi: nevasta lui Geor- 
gescu, cu unu de mână, ca doi copii 
ştrengari, intrau înăuntru, de parc'ar îi 
intrat la casata siciliana. 

— A lu Georgescu, frate ? 

— Dacă-ţi spun. Aşa am rămas şi eu 
când am văzut-o: trăznit. Costache de co- 
lo, zice: hai după ei să ne vadă că i-am 
văzut. 

— Şi ăla. Acum, ce-aveați voi cu fe 
meia ? 

— Spune şi tu. Uite așa, ne-am luat 
după ăla şi ne-am trezit amândoi cu na- 
surile lipite de uşa dela hallul hotelului. 
In timp ce tipu aranja cu portarul, ea se 
pudra. 

— Vrea să fie bine, ce vrei. 

— Mai bine nu. mai vrea să îie bine, 
că poate nu ne vedea. 

„— V'a văzut? 


— Da. Prin oglinjoara.de la poșetă. Ce 
să-ți spun dragă, s'a 'ntors să se asigure 
că noi suntem și-odată o văd că se cla- 
tină. 

— Biată femeie. Ce-aţi avut mă cu ea? 

—- Tipu o vede, sare la ea, o apucă de 
braț s'o țină să nu se prăvălească. Ea, 
probabil că i-a spus, că-l văd pe individ 
uitându-se speriat la noi. Pe urmă, șme- 
cher al naibii, i-a venit inima la loc, i-a 
spus ceva şi-au ieșit tacticoşi afară de 
par'c'ar îi ieșit dela mezelărie. 

— Perversă, dom'le. Femeile sunt nişte 
perverse. 

— Mie-mi spui? Şi să vezi. Eu cu Cos- 
tache după ei. Ei au simţit că-i urmărim, 
Intră întrun magazin, stau niţel şi ies iar. 
Noi după ei. 

— Ca Sherloc Holmes. 

— Curat. Intră în altul; ies; noi du- 
pă ei. 

— V'a ţinut așa toată strada? 


— Nu. Să vezi. Intr'al treilea magazin 
intră numai tipu. Ea ramane aiară şi când 
ajungem în dreptul ei — ce să-ți spui, e- 
xam hotărit să n'o salut — mă acostează: 
Bonjur, dom'le Niculescu; zice, ce mai fa- 
ceţi ? — Ce,să fac zic, zic, mă gândeam 
că n'am mac iost de mult pe la dumnea- 
voastră şi c'o să trec zilele astea să-l mai 
văd: pe Georgescu. 

— Hal Ha! Ai adus-o bine. 


— Ce bine, nene! Eu credeam c'am 
dat-o gata, da ce crezi că-mi răspunde? 

— Știu eu? 

— Nu, da așa, cam ce crezi? 

— Nu ştiu trate. De unde vrei să ştiu eu?! 

— „Păi de ce n'ați mai venit ? Că bărba- 
tu-meu vorbea întruna de matale“. Auzi 
mă. Așa mi-a răspuns. 

— Şi tu? 

— Eu? Eu ce era să mai zic la așa în- 
drăsneală? Am zis la revedere și am ple- 
cat. 

— Cu Costache după tine... 


«-— Cu. Costache după mine. El, ce să-ţi 
spun, se enervase de așa îndrăsneală, mai 
ales că-l știi cât ţine la Georgescu. Sunt 
ca fraţii. 

— Da. Ştiu. | 

— Şi zice Costache: Ascultă, Amirale. A- 
mândgoi suntem prieteni cu Georgescu. Nu 
se iace să-l lăsăm așa, cum s'ar zice, să-i 
terfelească o femeie numele. M'ași duce eu 
să-i spun, dar mă știi, violent cum sunt, 
să nu provoc vreun scandal. Du-te tu, tu 
ești mai calm, ia-l pe departe, adu-l la 
chestie şi spune-i. E păcat de el, băiat tă- 
năr, să-l compromită în halu-ăsta. 

— Și tu te-ai dus! . : 

— M'am dus, nu m'aș mai fi dus. După 
masă am fost protos. Imi deschide ea — 
ce să-ți spun, numai zâmbete, par'că-l ve- 
dea pe tip, nu pe mine — intrăm în casă, 
schimbăm câteva vorbe în suiragerie că 
Georgescu era culcat și vine și el, în pija- 
ma. Mai stă și ea câteva minute și apoi 
pleacă. 

— Mare. curaj, dom'le, să vă lase sin- 
guri când bănuia de ce-ai venit. 

— Așa mi-am zis și eu, da să vezi cum 
o 'ntorsese. [l văd eu pe Georgescu că se 
uita cam. chiorâș. da zicem c'o fi omul 
după somn. Mai vorbim noi una, alta, 
par'că, nu ştiu cum, nu-mi venea să-l atac 
la subiectu pentru care venisem. Când, o- 
dată-l văd că trece e! pe nepusă masă la 
altă idee: Ascultă mă, Amirale, da tu n'ai 
de gând să te 'nsori? — Păi mă Georgescu- 
le, zic, o să mă 'nsor și eu că n'oi rămâne 
cavaler toată viața — și 'n gându meu mă 
gândeam ce bine-i să ţii însurat c'o ne- 
vastă ca a lui. — Ce Dumnezeu, zice, eşti 
om în toată firea, cum de nu ţi-ai dat seama 
până acum de binefacerile căsătoriei? 


i 











de DORIN ILIESCU 


— Curat binefaceri, săracu. 

— Pe buze-mi stătea să-i spun: „Uite, 
zice, eu, n'am trăit nici la mama așa de bi- 
ne cum trăiesc de când sunt însurat. Mân- 
carea, mâncare, ruiele rufe, curate toidea- 
una, casa casă, ai și tu cu cine schimba o 
vorbă... Ce-ţi trebue ţie să umbli după îfe- 
meile altora?" — Ei, asta-i, zic, par'că dacă 
nu ești însurat, nu trăiești bine?! — „Bine, 
bine, zice, da crezi tu că frumos lucru e să 
te agăţi de femeile altora?“ — Ba nu mă 
agăţ de nici o femeie măritată. Eu, mă 
ştii, zic, chestia asta o am stântă. — „Lasă, 
zice, nu-mi mai spune mie, tă știu eu ce 
știu” 

— Ce vrea să spună ? 

— Nu pricepeam nici eu unde bătea, 
zic, doar suntem prieteni, mă știi ca pun 
da stai să vezi. — Bine, mă Georgescule, 
frate, îmi știi toate combinaţiile, mai au- 
zit tu să îi umblat cu vreo femeie mări- 
tată? — „Drept e, zice, până eri nu, da eri 
am aflat că nu te-ai da îndărăt.' — Cum, 
nene? — zic. — „Mă Amirale, zice, ai fă- 
cut-o, ai făcut-o, Eu nu mă supăr, că știu 
că am cu cine mă 'nţelege, da nu e fru- 
mos.” Ce să-ți spun, nu mai pricepeam 
nimic. — Mă Georgescule, nu înţeleg ni- 
mic. La ce faci aluzie? — „Ei lasă, nu e 
nevoie să te prefaci. Mi-a spus nevastă- 
mea tot. Cum v'aţi întâlnit pe stradă, cum 
ai oprit-o, cum ai invitat-o la cofetărie și 
cum, pe urmă, ai început să-i faci curte“. 

— Fantastic Amirale. Cum o'ntorsese... 

— Nu vezi? — Da să știi că nu sunt su- 
părat, zice Georgescu, că e foarte natural: 
femeie frumoasă, tânără, tu tânăr şi fără 
căpătâi, ce ţi-ai zis: ia să 'ncerc eu, poate 
se prinde. Așa ai crezut tu că e nevastă- 
mea, mă? 





UNIVERSUL LITERAR 


N = Prapad 


Treaba secerişului urma să înceapă, şi 
din ograda curţii, convoaiele trase de şi- 
ruri de boi înjugaţi la batozele şi căldu- 
rile rânduite în fața magaziilor, începeau 
să iasă la câmp, petrecute de rândași și 
de vătațul Neculai, ce nu mai zăbovea să 
se frământe, îndemnând harapnicele flă- 
căilor. 

Hotărâse boierul Grigore să pună de 
Luni la treieratul rapiţei de la stadoală şi 
la celelalte stanții, şi deaceea garniturile 
cu caldarea, batoza şi otacul, se îndrep- 
tau spre drumul stogurilor uriașe. 


In urma lor, Toader Bradu, desmorţea 
din nou liniștea satului cu strigările lui 
detunătoare, ca să scoată lumea la munca 
pentru săptămână. 

Avaa un mers de uriaş, îndesat şi rar, 
de par'că paşii ţineau cumpăna vocii lui 
de fiară hăituită, ce ocolea lanurile, stră- 
bătea izlazurile, şi-i auzea ecoul chiar în 
satele megieşe, 

— Ei, ei, cumătri Toadri, a început un 
moşneguţ din fața crâşmei jupânului 
Croitoru, da'mnetale cum zici co mai hi 
cu pânea boierului ? 

— Eu zic că săptămâna ce vine, toată 

raptța trebuie să hie în stadoale, și după 
asta începe cu grâul. 
„_— Dapui mă tem că'mmetale șigueșşti 
cu vremea. Că mă uit eu cum ti răpezi în 
i6, di parcă ţii gloaba di frâu. Eu zâc un 
lucru, badi: 

Dacă Dumnezău nu vre, apui știută că 
nu-i nici un chip. Și păntru una ca asta, 
trebuie să hie omivcurat, să nu sudue di 
lucruri sfinte, să ţiie sărbătorile, şi nu 
trăbuie să se tocmească cu Diavolul ca să 
scoată creștimu jita la jug pâr'nu iesă 
azi. 

— Da ci badi, se oțări Toader Bradu, 
parcă boieru ar să steie la gustul popii, 
când o vre el sî iasă din biserică? Poc- 
neşte holda, bade, și maşteaptă să sune 
clopotele. 





Peripeţiile scientismului actual 


(Urmare din pag. l-a) 


Reîntoarcerea savanților la filosofie, 
după o epocă de acut scientism şi provo- 
cată tocmai de astfal de tendinţe da aca- 
parare, este plină de semnificaţii. 

Așa dar, tabloul pe care cugetarea 
contimporană ni-l oferă este extrem de 
bizar : deoparte filosofii care, protestând 
împotriva ştiinţei, cufundă filosofia în 
irațional pentru a-i creia un nou dome- 
niu şi nereușind decât să-i provoace rui- 
na; iar de altă pante, savanții care lup- 
tând să înlăture filosofia aduc știința în- 
tr'o ser:e de crize, din care, pentru a o 
salva, ei recurg tocmai la acele moda- 
lităţi de cunoaştere împotriva cărora 
scientismul a dus şi duce încă o luptă 
inverșunată : Religia şi Metafizica. 





O viziune entuziastă a folklorului nostru 


Semnificaţia pe care o poate desprinde 
cel care contemplă atent un asemenea 
tablou, are un îndoit aspect: în primul 
rând el va vedea în chip limpede că filo- 
sofia nu e nevoită să se refugieze în ira- 
ţional pentru a scăpa de concurența 
științei, și în al doilea rând că ştiinţa cu 
cât va progresa mai mult cu :atât mai 
puţin se va putea dispensa de Filosofie. 

Iraţionalismul şi scientismul sunt cele 
două mari prejudecăţi ale vremii noas- 
tre, iar apele turburi ale controvarszlor 
şi străduințelor sterile, nu se vor putea 
limpezi decât odată cu depășirea lor. 


FLORIAN NICOLAU 


(Urmare din pag. I-a) 








. 


Şi porni mai departe, lăsând moșnea- 
gul să bălăbănească din pragul crâşmei. 

Boierul Grigore, l-a ajuns din urmă cu 
brișca, tuşind mulțămit de strigările po- 
runcii lui, căreia nimic nu-i sta în cale, 
şi sendreptă spre coada iazului, moleşită 
de arşiţă, cu malurile ca nişte buze us- 
cate, linse de limba valurilor. 

Un cer albastru, trist, apăsu peste satul 
cuprins de tăcerea rugăciunii de sărbă- 
toare, în care aerul parcă  încremenise 
fără nici o respirație. Uliţele păreau mai 
strâmte, casele îngrămădite unele în al- 
tele, iar turnurilt bisericei — de obiceiu 
majestoase, păreau joase și înfricoşate, ca 
sub o ameninţare. Copacii de prin pomă- 
turile gospodarilor se petrificaseră parcă 
în gerul sufocant, iar crengile lor atâr- 
mau co niște braţe, fără viață. Nici o pa- 
săre nu străbătea boltia. Satul era pece- 
tluit sub o linişte ca aceia ce precedă o 
bătălie. 

Deodată, vântul începu să se joace cu 
fan drum, mânând vârticușurile şoselii 
până departe, ridicându-le în nourii vi- 
neţi ca pieile de bou. 

Boierul ajunise la stadoală, unde garni- 
tura de treier era trasă între girezile cu 
rapiță, sprijinită în pene de lemn. Vitele, 
cu jugurile în gât şi cu proțapul după ele, 
rumegau obosite, adulmecând cu nările 
perdeaua de nori ce se ridica din poala 
dealului. 

Apa iazului se plumbui și se încreți zo- 
rind valurile cu coama ridicată. Cerul îşi 
căscă porțile negre ale furtuni, iar oas- 
tea stuhului adunată îm gârlă, își agita 
baionetele. 

De după sftogul unde se ferise, Vataţul 
Neculai se vedea cum își agită furios 
mâinile, însoţite de strigătele rupte de 
furtună şi împrăștiate peste miriştea tun- 
să. Rafalele vântului îi pălmuiau obrajii, 
opintind şi roata pălărie; afundată pe 
ochi. 

— Adă boii sub stănoagă, mă-i-i! — se 
auzi încă odată glasul vătafului copleșit 
de văzduh. Și împleticindu-şi paşii prin 
fuiorul vântului, îi adună spre atac, ca 
să dea raportul boierului Grigore ce se 
adăpostise cu grijă acolo. 

Se auzi deodată o pârâială, ca de schele 
apoi o bubuitură, și sârme de foc şerpuite 
brăzdară în spirale bcelta elocotită. Răbuf- 
neala se rostogoli în văi, şi detunarea ca 
o stâncă crăpată, a huit înăbuşit. 

— Doamne păzeşte! — șoptiră buzele 
infricoșate ale adăpostiților, însoţite de 
semnele crucii spre locul unde groaza le 
tresărise făptura. 

Din cremenea norilor mai scăpărau 
încă scântei, răşchirate pe lâmgă iasca sto- 
gurilor. 

Ochii boierului se dilatară de spaimă, 
țintaiți pe gemuşorul otacului, la prăpă- 
dul de afară. Plescăiala șuvoiului revăr- 
sat a început să se'ntărească din ce în ce 
până când picăturile smu auzit bătând ca 
nişte cuie, 

— Ii grindină, Cucoane Grigore ! — își 
tăte suflarea vătaful Neculai, răpus de în- 





fie ţăcută Ja rece cu sentimentul 
unui săpător de pietre rare sau 
unui colecționar de piese arheo- 
logice. A cercetat suflet din su- 
îletul mostru şi d. Papadima a 
vibrat odată cu el. 


— credința intr'o armonie şi o 
corespondență permanent urmă- 
rită şi gâmaită, între lumea pă- 
mântească şi cea transcendentă; 
într'o întrepătrundere din voin- 
tă dumnezeiască, a celor două 
lumi. 

— înţelepciunea, ortodoxă și 
rod al unei adânci și tragice ex- 
perienţe istorice, că binele şi 
răul se cumpănese şi coexistă cu 
necesitate în această lume — 
de umde simţul echilibrului şi re- 
zistenţa la suferinţă. 

—- nevoia şi dragostea de con- 
cret ce își au rădăcima în nece- 
sitatea ortodoxă şi organicistă de 
fuzionare a perspectivelor uma- 
ne cu cele cosmice, transceden- 
te —- imposibil de înțeles alttel. 
3p nu “ersruuțue E;țdioauoo — 
stil primitiv, ci puternice spiri- 
tuală şi creștină prin care toate 
işi au în „fire” sufletul şi rosuul 
lor. 

— un putemic sentiment al 
miiei şi milostenie: de sursă tot 
creștină, din grijă pentru vieaţa 
de dincolo care se câștigă prin 
fapta dărniciei şi care realizează 
pe tărâm social adevărata operă 
de asistență. 

— simţ al ordinei şi iesarhiei 
lucrurilor, înţeleasă ca o rându- 
ială, normă fumcțională a celor 
ce sunt precum sunţ: 


— un aşa zis sentiment al na- 
turii, al „firii“, pomit tot din 
splendida conştiinţă a înfrăţirii 
umiversale, străvezie în toate 
manifestările de vieaţă şi de artă 
ale poporului mostru, 

— fatalism corectat de d. Pa- 
padima în sensul unei cumin- 
ţenii, unei acceptări nu pasive, 
nu orientale, ci creştinești uo- 
destă, a ursitei și „rânduelilor“. 

— 9 concepție gravă a păca- 
tului socotit în acţiumea lui de 
distrugere, de  neomenie, de 
crudă fatalitate — şi a morţii, 
„chip privit cu linişte“, 

Alte trăsături etice şi psihice 
așa cum rezultă din fire şi fol- 
kiorul nostru : lealitate, vitejie, 
fidelitate, dragoste de frumos 
(deci simţ al armoniei) dragos- 
te de vieaţă (de unde adorarea 
primăverii şi învierii firii) între- 
gesc portretul nostru etnic așa 
cum el se reflectă în folklor. 

Problema dacă și în ce măsu- 
ră folklorul însăşi este o apă vie 
în undele căreia se vglindeşte 
chipul şi sufletul neamului nos- 
tru, nu o discută d. Papadima. 
De altfel în acest caz n'ar mai 
fi fost numai o problemă de îol- 
klor interpretat, ci uma de pro- 
porţii mai mari în cadrul etno- 
psihologiei. Consecințele trebuesc 
insă firesc trase, plecând dela 
premisa generală, că orice crea 
ție este expresia unui suflet. 





Poezia Minervei 


tUrmare din pag. J-a) 


Poesia Minervei mare nimic de-aface cu așa numita înte- 
isctualizare a poesiei. Ea urmăreşte spiritul îm funcția lui de 
cunoaştere, care are un caracter profund emotiv și uman, 
Poesia intelectualizaltă este ceva hibrid. Ea ofensează cu noţiuni 
intelectuale, pe care le aplică unor teme vechi, tot sentimen- 
tale. Are un curacter discursiv şi didactic, antipoetic. Poesia 
Minervei cultivă lirismul raţiunii. Ea face o discriminare 
certă între emoţiile inimii și emoţiile spiritului. Pe cele dintâi 
le lasă pe seama muzicii, care rămâne singurul domeniu al 
tumultului, al emoţiilor anorganice, neformulate, confuze. Cași 
la cei vechi, muzica: este o expresie a hibris-ului. Poesiia wa; 
esență muzicală este iarăşi o noţiune revolută pentru vremea 
noastră. Pe cele secunde le cântă, le formulează lucid, le dă 


frumuseți şi tărie. 


Poesia românească, afară de unele lucruri mărețe din Emi- 
nescu, şi de câteva alipe excepționale din unii poeţi contena- 
pornani, a rămas tot într'un stadiu pastoral, anacreontic. Mo- 
mentul homeric şi cel virgilian sunt ireversibile. Singura 
noastră „epopee” este una ervi-romică. Nu mai bate acum, - 
prin Europa, nici măcar uraganul hugolian, 

Rămâne însă o singură salvare : ca tinerii ce se agită acum 
întru Apollo, să îmvoce mdesea, în cântecele lor, extazele 


pure ale Minervei, 


HORIA NIȚULESCU 


EI 


Că aşadar, toate cele însemna- 
te despre folklorul românesc, se 
potrivesc îmtocmai şi creatoru- 
lui lai. 

Nu cred că cineva care are 
pretenția unei cunoașteri a su- 
fletului românesc în genere şi a 
ţăranului nostru în special, şi 
care este de bună credinţă, să 
poată nega vrewhul din caracte- 
rele pe care i le-a fixat d. Papa" 
dima. Mai ales că ele sumt dintre 
cele ca să spunem așa, neutre — 
cât priveşte subiectivitatea fla- 
tărilor, idealizărilor sau dimpo- 
trivă, demigrărilar, deobicei ine- 
rente portretelor condeiate de 
cine ştie ce interese. Românul 
nostru n'a ieşit din această indi- 
rectă caracterizare a lui, aici 
mai-bun, nici mai rău, nici mai 
frumos, mici mai urât. Ci doar 
aşa cum este, reflectat de crea- 
ţia 'lui cea mai autentică şi mai 
plastică. Că acestui poriret i sar 
putea adauga de psihologul, de 
moralistul, de pcliticianul nostru 
cercetător, multe rele şi păcate 
pe bună dreptate sau: şi alte da- 
ruri frumoase (cum ar fi, nu mai 
departe, celebra noastră ospita- 
iitate şi omenie), pe care ste mi- 
nunăm mult că nu le-am aflat 
descoperite prin niciun aspect 
felkioric, nu este de mirare. Dar 
cum am spus, d. Papadima a ur- 
mărit probleme de tolklor și nu 
de einopsihologie. Studiul pre- 
zintă totuși o nzinţeleasă lacuaă: 
dorul, sentimnet imperial al su- 
fletului şi creaţiei populare, au 
este niciodată pomenit. Cum — 
din care motive — lipseşte toc- 
mai el dintro „viziune româ- 
nească a lumii“ — prin aceasta, 
regretabil detrunchiată ? 

Cât sa ferit d. Fapadima de 
eeneluzii gemerale, tot a fos is- 
pitit să le tragă. Cu atât mai 


. mulț cu cât, peăeoparte plezarez 


dela o poziţie nouă cât priveşte 
aprepierea de el și lumina în 
care trebue interpretat iar pe 
de alta, sensul pe care i l-a des- 
cifrat, tot mai adânc pătrunzând 
în lumea lui, I-a obligat să-l în- 
cadreze într'un pervaz critic, de 
unde cecmoluziile nu puteau lipsi. 


Printre acestea se ridică cu în- 
dreptăţire ştiinţifică aceea că, 
civilizaţia moastră folklorică nu 
este o moștenire directă a celei 
greco-latine, o rădăcină a ei, ci 
una tracic-auiohtonă peste care 
influenţa orientală adusă de co- 
lcmiştii romani odată cu propriul 


lor aport iar apoi cea creştină, 


— au grefat cele mai diverse şi 
pitoreşti mlădiţe folklorice. 
Apoi, toată cercetarea aceasta 
a adâncurilor fiinţei moastre i 
ceeace are ea mai autentic și 
mai viabil ca poezie, filosofie, 
suflet şi artă — mu putea să 


Deaceea a scris frumos entu- 
ziaSt şi cald această carte. S'a 
înălțat pâmă Ja grija ideală și 
naționalistă către care orice fol- 
klorist pasionat ajunge, cât pri- 
veşie ocrotirea şi viabilitatea 
comorii folklorice şi până la o 
înţelegere de îmaltă viziune po- 
Viiică a lui: 

„Folklorul e astfel nu numai 
expresia ci şi ordine de viaţă. Nu 
numai că me lămureşte poporul 
ci îl disciplinează şi astăzi încă. 
Am văzut până acum  folklorul 
prea mult ca literatură; e tim- 
pu! să îl vedem și ca şcoală, — 
deși e poate prea târziu acum, 
cînd influența orașului îl trece 
din ce în ce anai mult din viaţa 
satului în muzeul lui. O şcoală 
ideală, căci se identifică dela în- 
ceput cu omul, ca conștiința lui, 
vorbindu-i din lăuntrul lui. Fi- 
indcă nu îi dă cmului simplu în- 
vățături ci o întreagă structură 
morală sprijimitţă de un mod de 
a gândi, de a vedea lumea — 
care niciodată nu o contrazice, 
ci o împlinește totdeauna. O 
şcoală de al cărei spirit și ale 
cărei metode, întemeiate pe o 
profundă cuvmoaştere a mentali- 
tăţii noastre populare — repet — 
ar trebui să se ţină seama ne- 
comtenii în opera de ridicare a 
ţărănimii, care se îmcearcă a- 
cum“. 

In materie de cercetare a îol- 
klorului nostru fuseseră  oare- 
de interpretare a Ii, dela cea 
literară, istorică, filologică, este- 
tică şi până la cele de diverse 
muanțe metafizice. 

Perspectiva pe care d. Papa- 
dima a deschis-o pentru înţele- 
gerea folklorului nosiru se în- 
tinde pe un vast orizont etic și 
pedagogic. Pentrucă în structura 
lui fenomchologică și ontologică, 
d-sa a întrezărit, în primul rând, 
una smorală. Este poate aci o 
vâmă străveche şi „albastră“ a 
sângelui nostru rasial dar şi 
cuminţenie a spiritului, căruia 
îi trebue drept sprijin, mai îna- 
inte de orice, um îndrepiar de 
vieață — o etică. Ponorul şi-a 
creiat-o simgur. Fiindu-şi sie pe- 
dagozul cel mai înţelept, poporul 
a realizat fără să ştie în folklo- 
rul lui, adevărul etern că nimic 
nu durează, nici creație ome- 
nească mu e măreaţă fără teme- 
lia unei concepţii etice despre 
vieaţă. 

Cum orice etică şi expunere a 
ei, fără căldura convingerii şi a 
emtuziăsmulmi, riscă. pedanteria 
şi artiticialul, — d. Papadima a 
îmbrățişat „viziunea româneas- 
că a lumii“ tocmai cu aceste 
sentimenţe. 


MELANIA LIVADĂ 


30 August 1943 ze 


ul puthoiului 


de SEBASTIAN POPOVICI 


grijorare. Boierul sa făcut verde de mâ- 
nie. 

— Doamne, boierule, mare lucru să nu 
hte asta blăstămw popii, că pre omtoarnă 
ceru numa” pe-a lui. D-or o zâs moșneagu 
cel din faţa crâşmei când am trecut cu 
batoza : „bre, nu călcaţi Sfânta  Dumi- 
nică 1** : 

Din meditaţiile încâlcite ale boierului 
Grigore, scăpă în glas abea un gând : „și 
râul încă nu-i în clăi le 

Vataţul Neculai îşi opri suita grijelor 
ca să dea și mai păgână mânie în vor- 
ba boierului. Se scărpină în plete, găsind 
că n'ar fi chibzuit să încheie judecata stă- 
pânului său, i 
_Grimdina îndesi ropotul de ghiață, pâ- 
rîind ca niște gloanţe pe tabla otacului. 
Puhoiul apelor ducea în vale nucile îm- 
pietrite, rostogolimdu-le spre matca  îq- 
zului. 


După câteva răstimpuri, cerul a înce- 
put să spulbere biruitor nourii furtunei, 
ridicând o geană tremurindă, încolo de- 
parte. Ploaia a pornit să se subțieze, des- 
coperirud islazurile şi lanurile unde fă- 
cuse — ung cu pământul, întreg secerișul. 

Un ojtat desrădăcinat din adâncul ini- 
mei, învrednici glasul boierului Grigore : 

e Vataf Neculai, urcă pe cal şi cutree- 
ră moşia, să vezi ce-o rămas îm urma pră- 
pădului. 

A doua zi, la curte, mu urzea nici o 
treabă. Ploaia a continuat toată noaptea 
și boierul Grigore — închis în odaia lui 
-— a frământat fel de fel de gânduri, fără 
nici o direcţie. 

Grindina îi tolănise toată hokda, îi rup- 
se iazurile şi bolta cu stavilele. Se trezi 
dimineață cu ochii împovăraţi de ne- 
somn. Buzele îi tremurau de neliniște, iar 
în obrajii spasmul înfrâmgerilor ce le su- 
ferise, îi încrustase în coada. genelor o 
dungă umezită. 

Intreg spectacolul prăpădului de ieri îi 
năvăli în minte, defilâna înaintea ochi- 
lor lui, întrun dureros cortegiu. Năduţul 
de dimineaţă, pornirea garnituribor de 
treier la câmp, vîrtecușurile de praf din 
şosea şi apoi grindina înteţită de la sta- 
doală, toate i se îngrămădeau în minte, de 
parcă urmărea un film. 

Administratorul, văzând că nu coboară 
la cancelarie — ca deobiceiu, urcă trep- 
tele conacului ca să-i ceară nişte lămu- 
riri, 

— Să trăești, Cucoane Grigore, spuse 
el, pătrunzând în sala din mijloc unde 
boierul — întins în fotoliu îşi fuma ţi- 
gara, meditând. 

— Buna dimineaţa, Velisarie, Spinoasă 
unare în urma prăpădului de ieri!... şi se 
priviră ochi în ochi, ca doi vinovați com- 
plici. Umde-i vataful Neculai ? 

— La cancelarie, Coane Grigore. Nici 
n'are curaj să dea ochi cu dws., așa-i de 
supărat. A mai dat o raită pân'n miezul 
moşiei, azi dimineaţă. Totu-i la pământ. . 
Gre osândă.!.. 

Boierul Grigore se ridică înfuriat din * 
fotoliu, ca într'o sfidare. Făcu câţiva pași 
în jurul mesei, şi cumpănindu-și hotără- 
rea luată, porunci: 

— Să se împlânte toate plugurile pen- 
tru arătura de toamnă. Dumneta şi văta- 
Jul Neculai, veţi supraveghea îndeaproa- 
pe semănăturile. Pierderea de azi, vom 
scoate mai târziu. Toată lumea la lu- 
cru, să nu mai rămână nimeni aici. Ne-am 
înţeles ? 

Ochii boierului Grigore se încercuiseră 
şi mai tare, bulbucându-se în orbite. Işi 
simțea toate mădularele grele, ca de 
piatră. 

Vătaful Neculai primise ordinul, şi, co- 
vârşit de durerea plumbuită în suflet, 
porni spre casă, fără nici o râvnă. Picioa- 
rele-i grele, lăsau urme ostemite în no- 
roiul din cărare. Mergea cu capul plecat, 
de parcă îi era rușine să dea ochii cu oa- 
menii din sat. Ca sluibaş de încredere la 
boier și ca gospodar cuprins în Știubeieni, 
nu călcase niciodată rânduiala bisericei şi 
sărbătorilor, şi acum păcatul l-a împins 
să iasă cu batozele la câmp tocmai în 
toiul slujbei de Duminică. Cum mai poate 
el da fata după un preot, dacă săvârşeşte 
asemenea nelegiuiri ? 

„ki, da ce sunt eu vinovat, dacă am 
executat ordinul boierului ? 

Și această autodesvinovăţire îi ridică 
capul în sus, cu mândrie. S'a dat apoi în 
grabă și cu ferenlă de după podul imun- 
dat cu apă, luând în priviri un gospodar 
ce înota prin glod, desculţ și cu panta- 

ii sumeși, : a i 

— Eeei, aţi strâns ghiața dipi moșie, 
giupân Neculai ? Apui ai tras-o şi 'mmeta 
păntru gustullu'Conu Grigore; nu i-ar hi 
ruşine! 

— Da? bine, măi Costache, parcă ploaia 
ține de socotelile noastre?! căută să-i o- 
goaie ciuda — cu slăbiciunile omeneşti, 
vătaful Neculai. * 

— Ica treabă! De-amu tot pi schina- 
rea moastră si varsă nacazul. Zi şi noupte 
după asta, trebui să desfunilăm șușaua di 
apă şi s'o netezim ca să treacă boierul cu 
trăsura şi ca să ne 'njure şi să ne bles- 
time. 

Când a mai vini şi" țara asta altă ră- 
gulă. Că pîramu, şi pi jita dim imvaș te 
pune boieru la plată şi la mevremet. Ci 
nu-ţi cauţi 'mneta di treabă, gipân. Necu- 
iai, şi lasă boieru. Nu di alta, la îi păţi-o 
şi 'mnetale — cum aud c'o păţit-o'n alti 
părți administratorii moşiilor. 

Vătațul Neculai nu avea chej de vorbă 
şi nu voi saprindă fitilul discuţiei pe 
seama unei răsmeriţe: ce auzise că se ur- 
zea pe la moşiile din. ţară, printre ţărani. 
Se lăsă petrecut până la poartă, deschi- 
zând urechile la ultimele vorbe ale gos- 
podarului : 

— O prins a şti fişte: care, di tătă so- 
coteala asta. S'o dus roghia, giupim Necu- 
lai, şi vra țaranu si trăiască pi ci câșligă 
din truda lui. O ceapă să hie, da să ştim 
că-i a noastră. Ș'apui să știm c-o rămas 
aşă : Care cum muncește, aşă si hodi- 
neşte, : : 

Ritmica acestor cuvinte, îi prinse gân- 
durile vătaţului, cadențându-le  pănă'n 
ogradă, în cuhnie şi în somn. Zăbovise cu 
meditaţiile — în multe rânduri — la îe- 
șirea lui din slujba boierului, dar încă nu 
luase o hotărâre. Șe știa slăbit de o me- 
teahnă veche, care-i poticnea câte odată 
paşii şi parcă o vrăjită şi crâncenă sfi- 
dare de moarte nu-l lăsa să se strângă pe 
lângă casă. Şi-a purtat multă vreme boa- 
la călare, fără să-i descopere leacul, con- 
tinuându-şi truda cu tăria de criţă a or- 
ganismului său. sie 


ae 30 August 1943 


D. IOV: 


Nu cărţile sunt 1a dispoziţia 
și discreția, cronicarilor lite- 
rari, ciaceștiata dispoziţia și 
discreţia cărţilor. De aici re- 
zultă, neîndoios, toate neînţe.- 
legerile. Este însă o veche 
și înțeleaptă vorbă românea- 
scă: Gura omului numai pă- 
mântul o astupă. Așa stând 
lucrurile, cronicarul! literar nu 
poate și pu trebue bânuit de 
necinste. El este obligat să, 
coboare — deseori. E obligat 
să se poată ridica — uneori 
și, în orice caz, obligat să-și 
spună părerea fără, a ţine 
socoteală de faptul că face 
sau nu plăcere confratelui, 
autorului şi cititorului. 

Sub raportul eternității, va- 
loarea cronicii literare e puţin 
lucru. Mulv mai puțin decât 
iși imaginează, — dacă vor fi 
existând undeva, — cei doi- 

treiv semnatari cu adevărat 
neorgolioşi ai rubricelor de 
pagina cutare. Să fim deci în- 
eLeși ȘI Jăsaţi in pâce. 1uţ ce 
am scris şi vom mai scrie aici 
este reacțiune spontană, — 
ceeace nu este tot una cu re- 
acţiune inconștientă, — față 
de o carte citită. Bună-rea, 
greșită sau justă,  elogioasă 
sau depreciativă, reacţiunea 
noastră trebue considerată 
drept sinceră mărturisire a 
unei păreri şi nicidecum drept 
edict, Să se țină seama însă 
că 'n lumea Literară, întoc- 
mai ca şi în regnul vegetal 
Sau cel al faunei, nu toate 
făpturile sunt numai ștejar 
Sau crin și nici numai țânțari 
sau armăsari ci, alături de co- 
pacul plurisecular își duce 
micul veac silnicul și muș- 
chiul și urzica şi alături de 
bour și urs au putut vieţui 
soarcele și bondarul și musca, 
de o zi, toate fiind, — sau ne- 
fiind, — deopotrivă de im- 
plinițe în felul lor. 

Iată, de ce cronicarul poate 
iubi şi admira, — o, numai 
nil admirari est diabolicum, 
— totul ce-i luminează sufle- 
tul și-i încălzește inima, In- 
ţeleptului i-ajung și acestea. 
Moronului și zavistnicului îi 
poți vorbi fără oprire și tot 
zadarnică ţi-l truda. Să ne 
întoarcem însă la ale 
noastra. 


1. COVOR BASARABEAN, 
luxosul volum de poeme ti- 
părit, de poetul D. 10V, ia Iași 
(Imprimeriile grafice „Car- 
tea Moldovei“ 1943), și ilus- 
trat, cu 58 de gravuri origi- 
nale de Th. Kiriacoff-Suru- 
ceanu, este cartea de întris- 
tare, aducere aminte, nădej- 
de, certțitudine și înseninare 
a unut român înainte de 
toate, și apoi a unui poet, 
„căci cele cinci „cicluri“; 

(Lacrimi pentru Basarabia ; 
Icoane ; Drum spre drepta- 
te; Urme vechi;  Linișten 
sbucium) ţesute de autor în 
COVOR-ul d-sale BASARA- 
BEAN nu sunt și nu au vrut 
să fie artă pentru artă, ci 
artă pentru o cauză, pentru 
cauza noastră a tuturora. 

Nu ne întrebăm dacă posţii 
sunt, sau nu, datori să abdice 
dela nepământeştile lor înde- 
letniciri și datori să cânte, 
Sau nu bucuriile și durerile 
neamului ldr. 

Constatăm numai că astiel 
de poeți au existat și există 
constatăm că poezia lor este 
poezie când e bine scrisă sau 
e numai alcătuire verbală cu 
ritm și rimă cânq nu 0 stră- 
bate sau nu o însoțeștțe nici 
un fel de fior. 

Versul d-lui D. 10V naște 
un astfel de fior. Poate maj 
greu sezizabil pentru strunele 
sufletului confraţilor d-sale 
mai tineri şi deprinşi cu zările 
diafane ale cuvântului, — 
deprinși, în aceeași măsură, 
și cu vorbele miez de cre- 
mene. Poate prea puţin di- 
ferenţiat și, deci, părâna a fi 
prea simplist. Desigur insă 
fior venit, odată cu poemele 
ce-i duc farmecul, din vremi 
literare „depășite“ pentru 
noile vârste ale versului ro- 
mânesc. Tocmai acest dat îl 
face accesibil minunării unui 
I. Al. Brătescu-Vonești de 
pildă, (vezi articolul de'a pa- 
gina, T-a a volumului) şi ne- 
accesibil aceleași admiratii 
din partea, cetitorilor de stih 
post-arghezian sau post-bar- 
bian. Nu facem nici un fel de 
judecată de valoare până 
ajct. Inregistrăm numai fap- 
tul că poetul D. 10V, ca ma- 
joritatea celor de o seamă cu 
d-sa, nu se bucură de circu- 
iația meritată. 

Poezia d-sale vibrează 
prea cert şi prea cinstit, pe 
ritmurile horei și ale doinei 
şi nu caută efecte neobisnui- 


te. Nu pune întrebări formale 


de nedeslegat. Aproape că nu 
pune nici un fel de problemă 
formală. COVORUL BASA. 
RABEAN ai d-lui D. IOV nu 








Covor 


Mircea Eiiatle: Comentarii la legenda Meşterului Manole 
Constantin Nisipeanu: Femeia de aer 


începe şi nu închee vreun 
curent literar, Dar nu este 
nici operă trudă să repre- 
zinte, — încă odată și, deci, 


in mod inutil şi molest, — 
crezurile vreunui curent a- 
pus. D. D. IOV cântă cum i-a 
fost dat să cânte. Își cântă 
Basarabia cu mazâlii și ră- 
zești ci, cu hotarele și vesti- 
gilie ei voevodale cu hatma- 
nii şi ţăranii ei, dară și cu a- 
cele ijrumoase femei, — Na- 
tașa, Vera, Liuba, Zina, Raia. 

Și 4. D. IOV cântă triste- 
țile ocinei cotropite de duș- 
man, Soroca sa, haturile şi 
hrisoavele, toamnele şi ier- 
nile basarabene, dară şi pri- 
măvara trezită 'n sângele de 
urmaş „din ctitori mari de 
viteji“ al lui Leonte Năvală, 
ȘI Vitejia coșteanului român 
desrobitor și chemarea lui 
Dănil Apostol și pe Andrei 
Chiroşcă „moldovan tocmai 
di la Nestru, „buclueașu“, 
(Acest din urmă poem care 
începe cu „Vă seriu eu, An- 
drei  Chiroșcă, moldovan...“ 
are frumuseți de grai vechi 
moldovenesc unice, aceleași 
frumuseți pe care le găsim 
și 'n Hronicul lui Duma SI- 
mion grămăticu, și 'n Pizanie 
şi 'n toate poemele cu iz au- 
tohton ale poetului“, 

Poezia d-lui D. I1I0Y este 
poezie ocazională prin exce- 
lență, cu toate calităţile şi Ii- 


mitele ei, și trebuie înțeleasă . 


şi preţuită ca atare. 

Volumul COVOR BASARA- 
BEAN mai rămâne însă și ca 
volum documentar. 


2. D-l MIRCEA ELIADE, o- 


cupându-se de magie, a de- 
venit d-sa“însuși, magician, 
Dovadă: cartea de COMEN- 
TARII LA LEGENDA MEȘTE- 
RULUI MANOLE (Editura 
„Publicom“, București 1943). 
Numai un autor cu preocu- 
pări și studii ca ale d-sale și 
numai un spirit ca al d-sale 
putea restitui legendei noa- 
stre acel hallo de mit şi sen- 
suri pe care i l-a restituit, — 
fără material  Gocumentar 
greolu, dară pretutindenea 
prezent, — autorul, până a- 
cuma, al unui întreg raft de 
cărți literare şi științifice. 
Intrucât rostul nostru — 
în anumite cazuri este acela 
de a semnala, în primul rând 
frumusețile unei opere, ne 
oprim nu atât asupra adevă- 
rurilor de care ţine şi reu- 
şeşte, în mare parte să ne 
convingă a-l MIRCEA ELIA- 
DE, cât asupra acelor aspecte 
ce dau acestor COMENTARII 
o faţă extrem de atractivă. 
D-l MIRCEA ELIADE are 
un condei uluitor de rapid și 


ie expresiv, condei care, — 


vorbim bineînţeles la figurat, 
— nu mai poate fi considerat 
instrument, ci prelungire a 
tulgerelor inteligenței d-sale 
singulare. Frazele d-sale se 
precipită şi dibuie, dansează 
ca niște vârteje de toc și nu 
ţi se insinuiază în suflet cu 
liniștita urcare a nivelului a- 
pelor, Logica d-lui MIRCEA 
ELIADE este logica oameni- 
lor ce au foarte multe de 
spus. Fără îndoială că debi- 
tul verbal al unui atare au- 
tor va fi colorat, volubil, co 
municativ, foarte bogat în 
„asociaţii“, foarte atrăgător 
şi ispititor la urma urmelor. 
COMENTARIILE LA  LE- 
GENDA MEȘTERULUI MA- 
NOLE excstează şi păcătuiesc 
prin calităţile verbului mir- 
cea-eliade-ian. In afară de 
acestea, reluările unor leit- 
motive dau textului un zvon 
de incantație, 

Iată că trumuseţile stilis- 
tice ale unui op științific ţi 
pot fi periculoase. Nu fiindcă 
nu ar avea ce căuta în pa- 
gina perfect gândită şi per- 
fect redactată de către sa 
vant, ci fiindcă aceste fru- 
museţi dau valori de miraj 
textului respectiv, situându-l 
în vecinătatea  prestaţiilor 
beletristice. Poate  greșim. 
Dispunem însă de cel puţin 
trei exemple celebre în pri- 
vinţa, aceasta, iară ele sunt, 
în ordine cronologică, opera 
lui Schopenhauer, Bergson şi 
Freud. 

Dat fiind că d-l MIRCEA 
ELIADE a vrut să-și facă 
„accesibile unui număr cât 
mai mare de cetitori“ origi- 
nalele COMENTARII, teme: 
rea noastră este cu atâta 
mai  întemetaţă. Cartea 
d-sale e prea cuceritoare ca 
să nu fie accesibilă acelui 
număr cât mai mare de ce- 
titori, — dară şi prea plină 
de probleme ca să poată îi 
asimilată fără greş. E, totuși, 
o carte splendidă. Şi o carte 
extraordinar de sugestivă. A- 
supra celorlalte aspecte nu 
ne putem pronunța în cadrul 
unei cronici literare, 

3. In volumul! MFTAMOR- 
FOZE, d-l CONSTANTIN NI. 
SIPEANU are două poeme 
pure ca inserările vermale, 








PRE Cp 
32)! 


Cronica literară 


Basarabean 


Este acel Poem corect pentru 
Veronigque și este poemul in- 
titulat Metamorfoze, evocând 
aceeaşi fată cu nume fran- 
cez, Iubitorii de poezie ae- 
riană nu vor putea nicicând 
trece peste frumuseţea aces- 
tor întruchipări de sunet și 
miracol. In SPRE ȚARA IN- 
CHISA IN DIAMANT, poetul 
e obsedat de „femeia cu o- 
"braji plăsmuiţi din fân cosit“ 
şi de „Paula cu frumuseţe 
suavă'“'. Intuind femeia cu 
antenele cele mai sensibile, 
dară și mai delicate, — și, în 
raport cu veacul nostru de 
oțel, cele mai fragile, ale 
Sutletului d-sale, d-l CON- 
STANTIN NISIPEANU ajun- 
ge în mod necesar ia femeia, 
Stlhie cântată în recentul 
d-sale mare poem. „O, Ranna 
niciodată, hu te-am presimțit 
atât de frumoasă. Și nicio- 
dată n'am bănuit că te vei 
naște din visul meu ca, dintr'o 
scoică“, 

Andrei Breton, suprarea- 
listul riă.cat în slăvi și hulit 
are, undeva, 0 maximă: 
„Seul le  merveilieux est 
beau“ („Numai miraculosu 
este frumos"). E o vorbă tot 
așa de mare ca şi programa- 
ticul „de la. musique avant 
toute chose“ (muzică înainte 
de toate“) al lui Verlaine, 

Miraculosul, și numai el, 
este frumos fiindcă însăși fru. 
musețea e acum miracol. Mi- 
raculosul adevărat nu este cel 
neașteptat, ci  miraculosul 
care depășește toate așteptă- 
rile, împlinindu-le sau, mai 


“just, lărgindu-le la nedefinit 


perspecivele. Miraculosul nu 
este nici ceva de înțeles. Mi- 
raculosul generează înţelesuri 
noi. Le prilejuește adică, 
fiindcă nimie nu este de ne- 
înţeles, nici chiar opaca şi 
obtuza renitență a unora de a 
nu se mai clinti din rada por- 
tului în care și-au ancorat 
barca înainte de a porni că- 
tre orizonturi. 

Acest miraculos depășitor 
de așteptare și prilejuitor de 
înțelesuri noi l-au culţivat 
toţi poeţi dela Po5 și Baude- 
laire încoace, Şi l-au cultivat, 
în sere proprii și cu mijloace 
proprii şi  suprarealiştii. In 
măsura în care au reușit, su- 
praraliștii au îmbogăţit poe- 
zia nu numai cu o experiență, 
ci cu noi coarde. Putem res- 
pinge sau accepta invitaţia 
de a, păși dincolo de pragurile 
după cari au oficiat aceşti 
iniţiaţi. Un lucru nu vom pu- 
tea însă face. Nu vom putea 
nega valoarea, acelor realizări 
care, prin ele însele, sunt va- 
loare. Și încă valoare de cea 
mail autentică esenţă. Doctri- 
nele pseudo estetice sau de 
altă natură câte au zăcut, 
asemenea îngrășămintelor, 
lângă bulbul minunatelor 
flori „suprarealiste“ — de a- 
cestea vorbim și nu de chin- 
taiele de bradilalie confecțio- 
nată de imitatori, — doctri- 
nele de mai sus nu ne mai 
pot interesa. Stim prea bine 
că oriunde se naște ceva nou, 
se naște și o doctrină. Pla- 
centară sau grefată, dară 
doctrină. i 

Ne interesează, în schimb, 
fru museţile câștigate. Şi cine 
va cerceta, mâine poimâine, 
cu bună atenţie structurile 
intime ale liricei noastre din- 
tre 1925—1935. va trebui să 
constate că astfel de frumu- 
seţi au existat. ȘI nu numai 
că au exista ci continuă să 
existe. în versul tuturor ace- 
lor tineri contemporani care 
mâine vor fi trecuți printre 
marii noştri poeţi. 

D. CONSTANTIN NISIPEA.- 
NU se consideră „suprarea- 
list“. Poezia d-sale purcede 
într'adevăr, dela tehnica su- 
prarealistă a, CONSTANTIN 
NISIPEANU «e finsă poet. Nu- 
mai că i-a fost şi-i este oroare 
de „stilul pompier“ cum j s'a 
zis odinioară, — de stihul ba- 
„Nal și înmulțitor de moloz 
poetic. 

PEMEEA DE AER nu este, 
totuși, o carte care să poată 
îi pusă în mâna oricul. Citi- 
torului de rând îi va repugna. 
Compozitorul de poeme însă 
va reveni la ea ca la un torso 
pescuit din valuri, se va uita 
la, liniile încă umede, ce-i 
şerpuie dealungul ghicitelor 
comori formale și va renunţa, 
la platitudinea de care, fără 
să-şi fi dat seama, a ascuns-o 
în propria sa operă, Reco- 
mamdăm cartea d-lui CONS 
TANTIN NISIPEANU tuturor 
acelor poeţi care mai cred în 
vrăjile formei născătoare de 
sensuri noi. 


TRAIAN CHELARIU 





UNIVERSUL LITERAR 








So = 


Limba română, punte de trecere dela 


“cea latină la graiurile neolatine 


Un umanist din Lucca, Filippo Diversi, 
directorul Şcoalei Municipale din Ragusa, 
dela 1434 la 1440, în a sa „Descriptio Ragu- 
sina“ ne-a lăsat o mărturie prețioasă în le- 
gătură cu vechea limbă daimatină cu alte 
cuvinte în legătură cu o limbă de obârşie la- 
tină care vorbită în Dalmația în Evul Me- 
diu începuse să se stingă încă depe vremea 
ei. La Ragusa nu se vorbea și nu se discuta 
(sterie autorul da mai sus) în slavă și nici 
în italiană, ci întrun fel de limbă din care 
au rămas vreo câteva cuvinte, ce sunt pen- 
tru noi preţioase relicve. Iată textul: „pa- 
nem vocant pen, patrom dicunt teta, domus 
dicitur chesa, facere fachir“. 

Numai pentru cuvinte ,dar în aceste pa- 
tru vorbe ne pot observa două fenomene în- 
semnate : a este schimbat în e (pen, pâine, 
chesa, casă; teta, cuvânt rostit de copii și 
car este foarte răspândit, echivalent cu 
tata, tată), iar c dur dela facere (pronunțat 
în latina clasică fachere), a fost păstrat în 
fachir, cum se întâmplă în dialectul sardi- 
niol (logudorese) care are valoarea înaintea 
lui a şi î: chena pentru cena (cină), chentu 
pentru cento (o sută), chelu pentru cielo 
cer. 

Această limbă nu era firește, numai ra- 
gusană, căci ea se vorbea şi spre miază zi 
până la Fiume şi mai cu seamă în insulele 
Veglia și Cherso. La Veglia trăia pela sfâr- 
şitul veacului al XIX un minier Antonio 
Udina (mort în vârstă de 77 ani, din pri- 
cina exploziei unei mine „la 10 Iunie 1898, 
care-și mai amintea de vechiul dialect ve- 
ligot fapt pentru care devenise ţinta curio- 
sităţii filologilor care recurgeau la el pen- 
tru a-şi completa ştirile scoase din puţinele 
documente rămase în legătură cu acest grai. 
In ceeace priveşte graiul veligot, cercetătorii 
discută asupra faptului dacă este dialectul 
ladin, înrudit cu cel friulan, sau mai de 
grabă unul dalmatin. Noi nu vom insista în 
această discuţie. Vom spune numai că ve- 
ligotul și dălmatinul erau dvuă zone ling- 
vistice strâns înrudite, care făceau legătura 
între limba italiană și cea română, şi care 
aveau, amândouă, păstrat pe o volar înain- 
tea vocalelor e şi i şi schimbarea lui a fie în 
e (Raguza) fie în uo sau u (Veglia). 

Dar aceste zone prin excelenţă latine au 
fost, din Evul Mediu și până în vremurile 
noastre covârşite de limba slavă şi apoi din 
fericire de cea venețiană, în ciuda rezisten- 
ței opuse acestor noui elemente lingvistice. 
Mai cu seamă la Veglia rezistența a fost 
îndelungată şi dârză. Am vorbit de Udina, 
ultimul reprezentant al generaţiilor care 
vorbeau graiul veligot. Dar alături de el, 
S'ar mai putea aminti şi de alţi câţiva care, 
din gura bătrânilor lor învăţaseră (şi nu 
uitaseră) câteva cuvinte şi câteva propozi- 
țiuni ale acestui grai care acum sa stins. 
Acum patru ani, d. prof. R. Giacomelli mi-a 
comunicat că un tânăr veligot, mecanic în 
Aeronautica Regală italiană la Roma (Ci- 





liano Ostrogovich) şi un alt tânăr student 
în ştiinţe politice, și el din Veglia (Car- 
melo Udina), au transcris câteva fragmente 
de rugăciuni şi de cântece populare, culese 
din gura unui nepot al unei bătrâne temei (0 
oarecare Dorila) care le recita greşit și fără 
să le înțeleagă. In aceste fragmente, pe 
care acum le am sub ochii mei apar sub o 
uşoare culoare venetă, cuvinte veligote care 
sunt adevărate relicve. 

Tes la iveală vorbe ca sputa, spadă; crauca, 
cruce; nuat noapte; signaur, domn; cantur, 
ă cânta; fulse bestemie; ocări făţarnice, reia 
causa, cauză rea, etc., toate vestigii veligote, 

Din zona ragusană de sud spre cea veli- 
gotă la nord „se întindea în timpul Evului 
Mediu „Dalmatina“ cu oarecari variații spre 
miază-zi în albaneză, unde se găsesc câteva 
fosile lingvistice pur dalmatine. Deci „Dal- 
matina“ era vechea limbă a Dalmației năs- 
cută din latina adusă de greaua cucerire ro- 
mană a Iliriei (167—659 î. d.Chr.) şi răspân- 
dită în Peninsula Balcanică după cucerirea 
Daciei (105—107 d. Chr), pe un teritoriu 


foarte întins, mărgiint la sud de o linie care“ 


mergea aproximativ dela Durazzo şi până la 
Constanţa din Marea Neagră. “După ce a- 
ceastă largă arie sa fărămiţat latina nu 
sa pierdut; a continuat în Dalmația a lă- 
sat urme în, limba albaneză, și astăzi, a- 
proape ca prin minune, răsună clar în le- 
xicul, în sunetele și în formele limbii ro- 
mâne printre cuvinte slave, turceşti, neo- 
eline, şi sa menţinut prin gramatica sa, prin 
acea gramatică ce este sufletul fundamental 
al oricărei limbi. In veacul al Vli-lea, după 
o lungă perioadă de stăpânire romană, au 
început în Dalmația cotropirile slave, cărora 
le-a urmat altele bizantine, până când, în- 
cepând dela 1000 încoace, s'au impus în Dal- 
maţia după lupte și ciocniri memorabile ve- 
nețienii cu puterea lor. Dar vechii cronicari 
şi călători stau mărturie, până la sfârşitul 
veacului al XIV-lea a existenţei  vechiei 
limbi dalmatine, combătută pe de o parte 
de graiul slav şi învinsă, puţin câte puţin, 
pe de altă parte de cel venețian. Ceace ar 
vrea să afle mai multe în această privință, 
se poate adresa la o operă foarte utilă a lui 
M. Bartoli (Viena, două volume, 1907) în 
care ceeace rămâne din graiul dalmatin a 
fost cules şi cu dragoste tratat și studiat. 
Este caracteristic, pentru vechea limbă, un 
document celebru dela Zara: o scrisoare 
scurtă din 1397, în care cel ce scrie aceste 
rânduri a putut să recunoască acum câțiva 
ani junul din cele mai vechi acte în grai vul- 
gar de închiriere a unor vapoare şi de asi- 
gurare maritimă împotriva pagubelor prici- 
nuite de furtuni și de mare. Un oarecare 
Francesco scria dela Ancona tatălui său la 
Zara în julie al acestui an următoarele: „Fa- 
cuve asaviri cheunu aiu sichirizi per for- 
tune „in Anchona. Pare me charisimu facuva 
asaviri che parum del naviliu Aligiritu non 
o pagatu del nolu perchă non poti chatar 


li 


dinari“ (Vă fac cunoscut că eu nu am asi- 
gurare (contract) împotriva furtunii pe mare 
la Ancona. Prea scumpul meu părinte, vă 
fac cunoscut că patronul navei  Allegretto 
nu este plătit „pentrucă mu am putut găsi 
parale). Nu încape însă îndoială că multe 
alte texte din veacul al XIV-ea sunt voite 
cu oarecari trăsături dalmatine, ca de pil- 
dă statutele, inventariile, actele notariale, 
ete. Vom aminti da textele dela Zara, edi- 
tate âin Brunelli, şi de cele dela Spalato, 
publicate de Giuseppe Praga care vin să 
mărturisească întrebuinţarea graiului ve- 
neto-dalmatin alături de cel latin în actele 
oficiale. Acestea sunt documente din veacul 
al XIV-lea, dar nu se lipsesc mărturii din 
veacul precedent scoase la lumină de Ba- 
cotich. lată conţinutul unei părți a unui act 
din 1282: „Fo partiti tutti li sovradetti do- 
dani, segon de so (deasupra) s'e scritto... şi 
ea si le segurtato“. Cu un cuvânt, graiul ve- 
nețian a absorbit repede pe cel dalmatin 
care nu se mai arată decât ici și colo, în 
documentele vechi. Incepea să-și facă drum 
încă depe atunci dialectul veneto-dalmatin, 
pe care mai târziu, venețienii l-au definit 
în glumă: „Lingua bodola“ (limbă de căp- 
căuni) și care s'a veneţianizat tot mai mult 
în cursul vremii. 

Răspândirea limbei venețiene a fost înso- 
țită, cum este şi firesc, de influenţa artistică, 
și îndelungile veacuri ale strălucitoarei stă- 
pâniri a Serenissimei au fost hotărâtoare. 
Legăturile cu Italia au devenit mai vii şi 
mai strânse iar dacă Zara, printre celelalte 
oraşe a devenit un luminos centru de civi- 
lizaţie italiană, Raguza ma rămas pe planul 
al doilea şi în tot timpul veacului al XV-lea 
a întreținut rodnice legături cu Peninsula 
şi a trimes la Universitatea din Ferrara pe 
tinerii ei studenţi, primiți cu simpatie de 
Ducele Borso şi de Ercole 1 d'Este. Intreaga 


- Dalmaţie s'a întrecut în dragostea sa pentru 


Italia şi pentru Veneția. Iar când în 1797 
Perastru cade, stindardul Veneţiei a fost 
înmormântat printr'o ceremonie solemnă 
Sub altarul Catedralei. Cu acest prilej, că- 
pitanul Giuseppe Viscovich a rostit aceste 
fatidice cuvinte: „El nostro sangue, le nos- 
tre vite le ex stae sempre per ti, o San Mar- 
co, e felicissimi sempre te avemo seguito. 
Ti con nu nu con ti“, care sună ca un jură- 
mânt în sufletul tuturor italienilor. 

Ca limba Veneţiei arta Vemeaţiei a strălu- 
cit în tot timpul Renaşterii, în toate orașele 
Dalmației, dupe cum se știe; şi n'au putut să 
șteargă aceste glorioase întipăriri nici vâl- 
toarea războaielor napoleoneane şi nici do- 
minaţia austriacă. Nu au izbutit să le ștear- 
gă şi nici să le clintească. Aceste întipăriri 
sunt kucruri divine ale spiritului care nu 
puteau fi spulberate care nu putea muri, 
care nu sunt moarte şi nici nu vor pieri. 

+ GIULIO BERTONI 


membru al Academiilor Italiană şi Română 





Eugenio d'Ors sau grandoarea raţiunii 


Unul dintre cei mai pătrun- 


turos, și acea a ondinei; deci 


zordimii, ci de ordine, de re- 


să nu adere la un postulat al 


zători filosofi ai Spaniei con- 
temporane, — fiind în acelaș 
timp şi critic de artă, — răs- 
punde la numele de Eugenio 
d'Ors. Alături de faimosul Jos6 
Ortega y Gasset şi de uriașul 
Miguel de Unamuno, el rspre- 
zintă, în secolul nostru, o abti- 
tudine filosofică dintre cele 
mai nete şi mai înalte, prin 
desăvârşitu] cult ce-l manifestă 
față de Raţiune. Formula glo- 
bală ce poate să-l cuprindă ar 
fi. aceasta : Seninătatea e bi- 
nele suprem.  Seninătatea ce 
decurge firesc din cultul 'ra- 
țiunii, din acea pornire a su- 
fletului de a alege între voința 
de putere şi voința de armo- 
nie. Totul nu e spus încă; 
omul are de ales, de spus, de 
cugetat. Accentul principal îl 
pune filosoful pe libertatea de 
a alege, de a dispune de sine 
după o interpelare a străfun- 
durilor, In toată opera, această 
alegere se face însă în favorul 
raţiunii, iar preferinţele sale 
merg spre austera grandoare a 
rațiunii care deschide calea 
spre divina seninățate. In nu- 
vele ca și în eseurile de artă, 
își exprimă ferma poziţie de 
filosof idealist, în conflicţ cu 
teoriile răsunătoare ale lui S. 
Freud și ale lui H. Bergson, 
pe care, cu artă de scriitor și 
cu sagacitate de filosof, le 
combate, punându-le chiar în- 
tr'o lumină comic defavorabilă 
prin exagerările de care nicio 
teorie nu poate scăpa (în „Ca- 
boche”). . 

Totodată, Eugenio d'Ors este 
un clasic exemplu de intelec- 
tuai cu totului tot europeni- 
zant, prin călătoiile sale, prin 
mulțimea şi varietatea cunoş- 
“tințelor, prin îndrăzneala afir- 
maţiilor, folosind, cu mobili- 
tate, date din științele cele 
mai îndepărtate, îneât, în pri- 
vinţa asta, se aseamănă cu se- 
tea lui G. Papini, iar la noi cu 
fervoarea lui Mircea Eliade. 
Dintre cei tineri, d. Ion Frun- 
zetiti pare să se înscrie pe a- 
ceeaș orbită de vaste şi diverse 
preocupări, toate însă subsu- 
mate unei concepţii filosofice 
unitare. 

Eugenio d'Ors comprimă în 
concepția sa tendința de uni- 
versalitate cu tradiţia clasică 
a pământului natal, setea de 
nou și necuprins cu rigoarea 
regulei precise în care pri- 
mează inteligența. Tot ce a 
scris, tot ce gândește, e ilus- 
trarea unei lupte între  anti- 
teze, două voințe, aceea a vi- 


aului nelimitat, nebun, aven- 


a Aventurii, cu logica senină 
a Spiritului. Cine va ieși tot- 
deauna biruitor, păstrându-și 
calmul inițial şi altitudinea, e 
evident : Voința de ordine, de 
precizie matematică, regula. 
Are o expresie care rezumă 
fericit situaţia : Fă-ţi viața a- 
semenea unei elegante demon- 
straţii a unei teoreme mate- 
matice”. (Haz ţu vida como la 
clegante demonstracion de un 
teorema matematico). 

Eugenio d'Ors sa născuţ la 
anul 1882, în Barcelona pe 
zare o descrie fugitiv în „O- 
zeanografia del tedio”. Două 
ciudate eredităţi se întâlnesc 
în firea lui: a tatălui care era 
catalan înglobână caracteristi- 
cele acelei regiuni, a Catalo- 
niei, creaţie feokală carolim- 
giană care în domeniul h'spa- 
nic a reprezentat spiritul de 
tendinţă universală și totodată 
cultul tradiției; — şi a mamei, 
cubană, cu exces de sensibili- 
tate, cu 'delicatețe de suflet, 
cu aplecare puternică spre con- 
templare şi reverie.  Cubanii 
cântaţi de poeţi şi arătaţi de 
călătorii în jurul lumii (C. 
Balmont, H. Keyserling, Blasco 
Ibanez, A. Huxley) se dis- 
ting tocmai prin această cali- 
tate sufletească pe care o ve- 
rificăm şi în cazul unui Ruben 
Dario. 

Catalanui are o atitudine 
netă, gândirea îi e limpede, 
dotat cu”*sentimentul preciziei, 
cu nevoia de spirit logic, de 
clasicism, de armonie. Cuba- 
nul e luat de curentul visului, 
furat de nelimitat. Contrastul 
acesta se lămurește mai cu 
seamă în „Oceanografia dei 
tedio”, unde voința de putere, 
de posesiune, de bucurie in- 
tens fizică (voluntad de poten- 
cia) se ciocneşte cu calmul re- 
gulei matematice, cu voinţă 


de stăpânire, cu precizia (vo- 
iuntad de ordenarion). Omul 
nu trebue să se lase prins de 
hazard, care este începutul de- 





gulă; să fugă de aventură, care 
aste risc şi anarhie. | 

Opoziția indicată se regă- 
sește peste tot în opera lui Eu- 
genio d'Ors, ca un leit motiv. 
Autorul duce parale] argu- 
mentele, pentru a le zdrobi 
apoi pe cele potrivnice, iar con. 
secințele le împinge până în 
pânzele albe, elucidând pro- 
biema. Căci scrisul lui d'Ors 
este torturat de probleme, ci- 
titorii trebuind să ia numai- 
decât poziție pro sau contra 
Prin aceasta, opera lui deter- 
mină o angajare la discutii, o 
participare activă la încăera- 
rea pensonagiilor animate de 
an crez filosofic. 

Opera se ridică şi prin gran- 


„ doarea ideilor, nu numai prin 
" acumulare de fapte. Sunt serii- 


tori la care evenimentul brut 
e totul fără niciun suport me- 
tafizic, căci, în lipsă de idei 
care să fundamenteze  angre- 
najul de fapte, ei răstoarnă 
avalanșă peste avalamşă de în- 
tâmplări cu convingerea pro- 
babil că se va degaja și o filo- 
sofie oarecare, cel puţin o ati- 
tudine. 

La d'Ors, peste, fluviul de 
întâmplări, se vede clar ritmul 


demonstrativ al unei concepții 


care, întoarce şi determină 
mersul acţiunii în sensuj cu- 
noscut. Romanul şi nuvela de- 
vin astfel material dispcriibil 
şi cadru elementar pentru ilus- 
trarea unei idei, pentru aplica- 
rea mai bin zis în extenso a 
unei teze. In acest raport de 
dependenţă, povestirea nu mai 
este decât un mijloc oarecare 
de a dovedi ceeace ţi-ai pro- 
pus, iar nu scopul însuși dea 
povesti, 

Caracterizată astfel, nuvela 
este un voltairean „conte phi- 
losophique” în care fraterni- 
zează doi termeni destui de 
deosebiți la prima imp'esie 
Insă, paratrazând ceeace spune 
d'Ors în Avertismentul nuve- 
lei „Caboche”, se poate sustine 
că filosofia este cu epica în a- 
celaș raport ca şi Inteligența 
cu Viața,  qeci în relație de 
demnitate neceşară. Poate că 
autorul a vrut să creeze un 
gen aparte, un fel de nuvelă 
experimentală, obligând fante- 
zia să intre în serviciul unei 
armonii prestabilite şi al sen- 
sului moral. Căci chiar dacă 
viața e mai puternică aecât 
Inteligența, ea nu-i poate re- 
fuza inteligenței un anumit 
grad de fidelitate, ea nu poate 


civilizaţiei occidentale, care ci- 
vilizație a considerat  tot- 
deauna că. Inteligența este su- 
perioară vieţii, Inacins auto- 
rul alege personagiile cele mai 
inteligante, dar în acelaş timp 
frumoase ca înfățișare, contrar 
romanului rus, și propusese 
chiar. ca principiu să-nu aducă 
pe scenă „niciun monstru, ni- 
ciun idiot”. . 

In aceasta rezidă clasicismul 
său, luciditatea, frumuseţea, 
ceeace nuinește el „la volun- 
tad de ondenacion”, 

Astfel, regula triumfă îm- 
potriva visului aventuros, pen- 
tru a ajunge la divina senină- 
tate clasică, atât de căutată de 
d'Ors. 

Având o cultură aleasă, pe 
cât de diversă pe atât de pro- 
fundă în multe domenii de ac- 
tivitate spirituală, e] îşi per- 
mite să guste din tot ceeace 
este clasic, armonios. dar a- 
ceasta nu-l împiedică să înţe- 
leagă toate școlile şi curentele 
literare şi artistice ale Anti- 
chităţii sau cele modeme de 
tot, arta ţării sale ca şi operele 
altor climate, cu tot specificul 
lor, cu coeficientul lor de ge- 
niu. EA poate interpreta Judi- 
cios orice operă, cu deosebit 
spirit comprehensiv, liber de 
prejudecată, de. parti pris. De 
fiecare dată însă se desinează 
și marile sale preferinţe: cla- 
sicismul cu formele armo- 
nioase, perfecte, senine. 

E de reținut un pasaj din 
Pnologul scris pentru volumnul 
apărut la Paris cu titlul „Jar- 
din des Piantes”, în care își 
fixează punctul de vedere, a- 
dică : „Luciditatea, inteligenţa, 
știința, desenul, arta, irmia, 
omul... şi deasemenea... Fru- 
musețea. Da, Frumusețea, cu 
majuscula sa canonică, Fru- 
musețea, produsul armoniei, 
nu cea de caracter; de echili- 
bru, nu de expresie; de sănă- 
tate, nu de maladie. Frumuse- 
țea lucrurilor scumpe, nu aceea 
a ruinelor. Frumuseţea corpu- 
rilor, nu aceea a frunţii şi a 
ochilor. Frumusețea trandafi- . 
rului, dacă voiţi. Frumuseţea 
care se împreună în mod feri- 
cit cu inteligenţa” (pag. 
24-—25). 

Idealul artţistic și concepţia 
lui filosofică se declară astfel 
contra romantismului, a pro- 
testantismului, a individualis- 
mului, a anarhiei dezorgani- 
zatoare, a haosului. 

Exorcismul său e luciditatea, 


E, AR. ZAHARIA 


5 0 








Petrăchel cel mic a fost la șeful de partidă căruia 
s'a plâns că i s'a detectat torja. 

Ceruse de urgență să-i trimită pe cineva, so re- 
pare. Altfel nu mai poate executa programul, El are 
de forjat piesele unei pariide de 70 oameni, dela va- 
goanele-clasă și pe lângă salariul acelora, ce să 
iacă el, unde să lucreze ? i 

Ciocanul cu aburi e în reparaţie, cel dela mijlocul 
fierăriei are pistonul demontat, cel cu aier compri- 
mat n'are curea. În partea de sud a îierăriei nu se 
poate duce, deoarece liecare partidă îşi are cioca- 
nul cu aburi de care se foloseşte pentru fasonarea 
pieselor mai mari. 

După o oră de încercăn inutile, de a o repara sin- 
gur, torja rămăsese fără viață. Focul se stinsese și 
fierarul disperat, s'a dus la șeiul de partidă dela 
„Ajustaj” care avea în grija lui toate reparaţiile ma- 
șinelor din ateliere. . | E 

— Domnule șăf, se văietă Petrăchei cel mic, azi 
n'am câștigat nici ţigările ! Dece nu-mi daţi pe cine- 
va care să repare torja ? na în i 

Omul misterios, poreclit „Țapul”, îşi încruntă 
sprâncenele și rotindu-și privirile peste băncile pli- 


ne cu scule și piese în reparaţie, rosti mai mult pen- 


tiu sine : N Meade | 

— Să plece ăla care desface țeava şi printr o miș- 
care scund, mana iul iucu un gest in direcua unde 
un tânăr se necajea de zor să demonteze o planșă 
dela capătul unei țăvi, 

Incăperea avea patru uși pe care era un dute- 
vino. Uamenii mișunau ca nişte albine; două uși du- 
ceau în atelierul s:rungăriei, una în biroul cenual şi 
alta da într'o curte plină de mașini vechi. i 

Petrăchel cel mic n'a mai spus nimic celui arătat 
de „țapul', deoarece tânărul a observat gestul şe- 
tulu şi fără să mai aștepte invitaţia fierarului care 
îi atinse braţul, cupi din ochiui stang și scuipănd o 
o înjurătură vieţii, adăugă : i 
„ — Forja mea e boinava. Apoi porni spre ușa care 
da în curtea cu cimitirul de mașini. 

Plecă și Vicu după câteva clipe, cu sculele nece- 
sare să repare iora omului pe care pănă atunci 
nu-l mai vazuse. Dar când ieşi în curte, nu zari nici 
urmă de om. Cu toate astea în îierărie îorja îl aș- 
tepta. E aaee data 

Petrăchel cel mic în loc să se întoarcă in fierărie, 
se gândi că, până va ajunge lucrătorul lângă torjă, 
să tragă o raită prin pilărie, unde avea un prieten. 
veaceea Vicu îi pierduse urmele. pa data 

Pe gangul îngust, dinue iierărie și turnătorie, îl în- 
tâmpină un miros acru, de fum amestecat cu aburii 
scăpaţi dela o ţeavă în reparaţie. Merse cu multă a- 
tenție pe lângă zid, pănă ajunse la ușa cu resort. 

Când păși în interiorul fierăriei, se opri în loc, ca 
în tața unui panopticum. Spectacolul fascinant îl 
vrăjise. vbgkqjcm 

Dar de teama Țapului care avea obiceiul să-i ndu- 
că din urmă“, tânărul porni încet spre.uriașele cio- 
cane cu aburi, ale căror schelării îl uimise. Ă 

— La o parte! hei! la o parte! strigă un om in 
sdrenţe. Din tumul odunat dela cele pesie o sută de 
torje, isbucni o matahală care trăgea după el o bu- 


cată de fier înroşit, îndreptându-se cu ciudă spre . 


pres-mașina neagră și îndrăcită. i 

Vicu n'a zăbovit mult lângă ciocanul cu aburi, de 
oarce maistrul îi arătă locul gol, adică stins, al torjei 
lui Petrăchel. | d: 

Şi după câteva clipe, în care timp Vicu pipăise 
măruniaiele forjei, descoperi că acesteia îi lipsea 
garnitura dela țeava de aier. Apoi se trânti jos, cu 
iața în sus, și destăcu șurupurile care o legau de 
țeavă de aer, un tub de fontă care venea din pă- 
mânt la fiecare gură de foc. PE > 

Forjele încinse aruncau limbi de flăcări și fețele 
oamenilor cu brațele goale, păreau ireal de îru- 
moase. | 

La fiecare foc se afla în faţă o nicovală de care 
fierari nu se foloseau decât rare ori, pentru a pre- 
lucra piesele mici. De -obiceiu lucrau mai mult la 
ciocanele automate. i 

Vicu își puse batista în gură deoarece mirosul de 
păcură arsă, îi oprea respirația. Se uită apoi la forja 
vecinilor și observă că oamenii de acolo vorbeau 
între ei, unii fumau, alții mâncau. Şi mirarea lui nu 
mai avea margini. Așa dar oamenii aceștia nu mai 
aveau plămâni ? Nu cumva plămânii lor erau căp- 
tușiţi ? 1 Scuipatul era negru ca păcura. Nădușise. Nu 
mai avea râbăara ! Vrea să termine cât mai repede. 
De aceea se grăbea. In acest iniern nu va sta nici 
cât poţi număra până la o sută... 

— Nenicule, ai să mi-o faci cum trebue, ori să 
chem alt meşter, întrebă Petrăchel cel mic și lovin- 
du-l cu piciorul pe cel ascuns sub vatra focului, re- 
petă : 

— Nenicule |! n'auzi ? 

Vicu se răsuci în aşa fel că numai capul îi apăru 
la lumină și mai mult în șoaptă îi spuse omului că 
lucrarea o să dureze cel puţin o oră. 

— Vai de mine şi de mine, omule! Ce mă iac eu 
cu plozii de acusă, că de muiere, puchi! Și omul 
scuipă tocmai pe nicovală. De belea nu mă sinchi- 
sesc. Dar plozii, ce le mai dau în gură ? Dece nu-mi 
faci forja, forja! strigă el impacientat. Parcă ar fi 
vrut să se roage ori să plângă ? 

Cel de sub vatră dispăru şi cele două umbre se 
mișcau necontenit, când spre forja stinsă, când spre 
dulapul cu scule, 

Vicu observase dela început că Peirăchel rai mic 
nu era singur. i 

— Să nu crezi că am glumit, strigă tierarul, apu- 
cat parcă de damblale. 

» — Lasă-l bre, să lucreze, interveni Max, pilarul cu 
care Petrăchel ducea casă bună. Mai bine spune-mi 
ce face frate-tu. E mai bine ? 


— Faci pi dracu ghem! Cât mai avea ceva pă- 


mânt, l-o țânut la pat și l-o îndopat cu barbule şi 
sfeclă. Amu. zice c'o să vie „tebece“ să-l îngrijea; 
scă. Ce-o mai fi și asta, eu nu înțeleg și nu mă bag! 
Sărăcia lor de golani şi de fimei ! Și scuipă iar. 

— Muierea mă bădie, e bună de pus la rană dar 
numgi după ce ai dăscălit-o bine cu ciomagul, re- 
luă el. 

— Poate au lipsă de bani, spuse Maz. 

— Muierea lui are de toate, nici nu-i pasă. 

Petrăchel cei mic avea un frate bolnav, tot fierar, 
care de doi ani nu s'a mai dat jos din pat. Lumea 
îl poreclise Petrăchel cel mare, spre deosebire de 
cel mic, mai tânăr și mai scund. : 

Max era un zănatec. Om defăimat pentru lipsă de 
scrupule, dar în fond un mare îndrăgositit de drepta- 
te şi de viaţă, 

— Ce-are-a tace mâncarea copiilor cu păcatele 
Vetei ? Și Petrăchel zâmbi cu amărăciune. Max se 
lupta cu tusea, iar celălalt devenise vb fiară, 

— Nevasta iratelui meu nici gând nu are să se 
astămpere, reluă el și nici nu vrea să-și schimbe 
cotlonul, cățeaua | 

Şi fierarul se așeză pe un butuc de lemn care ținea 
loc de scaun în clipele de răgaz, atunci când focul 
nu era încă încins. 

Ajutorul său era plecat la cuptorul mare, unde bă- 
gase șapte bare groase de fier, pentru. înroșit. 


+ 


Fierăria era instalată într'o clădire uriașă, tără 
plafon, iar în jurul pereţilor erau instalate 100—150 








a et 


forje, adică focuri încinse cu cărbuni și aier adus 
prin țevi pe sub pământ. 

Clădirea mai avea două uși pe unde puteau intra 
două locomotive și cari la partea de jos aveau câte 
o ușă care numai iarna se deschidea, 

Din cauză că fumul se aduna întrun nor prin care 
abea putea omul să răzbată, împiedecând vederea 
și distrugând sănătatea, ușile rămâneau veșnic des- 
chise. Cu toate că se forma un curent puternic, îu- 
mul persista şi astiel fierăria era luminată electric 
zi și noapte. 

Şi fumul negru-alb, scăpat de sub pălăriile de ta- 
blă ale forjelor, fum gros şi otrăvitor, se ridica în va- 
iuri până sus, la acoperiș, 

In spaţiul rămas gol între pământ și acoperiş, fia- 
re groase făceau legătura între pereţi, ca niște fire 
de păianjen, iar tevile pentru aburii necesari celor 
opt ciocane, se întretăiau sprijinite de alte ţevi mai 
groase, prin cari vuporii întrebuințaţi luau drumul 
cerului. 

Pe aceste țevi respirau ciocanele, căci pe acope- 
liș, ceie opt pălnii tușeau necontenit; sema că cuo- 
canele funcționează, şi că iiezarii is harnici. 

larna, aburul care ieșea pe cele opt pâinii, se ză- 
xea ae.a mari deparian; vara se auzea iusea Lor, ic- 
nituri porniie cun siraiundui pumaniuiui și in acele 
clipe şi pamântul se mișca. Caci ciocanele lucrau 
din plia, 

Toma aparatura ţevilor era sprijinită de verigi 
groase de ner, prinse în zid. 


— Cum să nu te superi, strigă Petrăchel, dacă bie- 
tul meu trate nu-i m poate tace nimic... 

— AI trebui să-ți dai cu ceva în cap, spuse Maz. 

În vremea asta, Vicu se convinse ca țeava e bună. 
Se trudi sa desiaca buloaneie ruginite, dar numai 
după ce le-a iuat cu dana. uată vreme Petrăchel și 
Max discutară despre Veta și bărbatul ei, Vicu lu- 
crase intrun vâriej de turie și incapăâțânare. şi de 
câte ori a ieșit de sub vaua, ducanau-se aupă chei, 
garnituri și buloane, Petracnel şi Max nici nu l-au 
vaat în seamă, 


— Poate, fireşte c'ar trebui să-i dau cu ceva ia 
cap, răspunse Petrăchel, i 

Urmă o tăcere de câteva clipe, în acest inerval și 
unul și altul păreau două tiare în cușcă. 

Cicsanele automate băteau cu învierșunare și 
scânteile săreau la mari depărtări. 

Oamenii in cămașă, cu șepci jegoase pe cap, pur- 
tau in maini clești uriași între tăicile carora barele 
de fier păreau jucării. 

se auzeau strigăte disperate. Ciocanarul nu lovise 
cum trebuie în cuțitul pus pe fierul roșu. Și fierarul 
care rămăsese cu cleşiele in mână, îl înjură şi îl 
SCUIPĂ. cai 

In colțul clădirii plutea un nor de fum din care 
pecurile electrice se zăreau ca niște licurici în 
noapte. Dar deodată, o flacără isbucni din morma- 
nul de cărbuni așezați pe vatra torjei și la lumina 
roșietică, două figuri stranii apărură din perdeaua 
de ium. 

Fierarul cel tânăr se repezi şi închise suflătorul. 
flacăra conteni cu mai puţină turie, tivită pe mar- 
gini cu perdeluţe mici de fum alb-gălbui. 

Aceste isbucniri, dela forjele incinse se repetau la 
fiecare oră. Focurile se încingeau cu câțiva cărbuni 
de lemn peste cari se punea un strat de cărbuni de 
pamant, in iormă de mușuroiu. Şi apoi, se deschidea 
suilătorul cu aer. 

Peste câieva clipe se zărea o coloană de ium al- 
bicios, dar muşuroiul rămânea intact. 


Omul era convins că focul s'a aprins și deschidea 
tobinstul de aer cu câteva grade mai mult ca înain- 
te. Forja suila cu putere. Fumul se ridica în valuri 
negre, debordând de sub pălăria uriașă a forjei. A- 
poi iierarul scotea de sub vatră un cârlig în formă 
de furculiță, cu care înțepa mușuroiul care dintr'o- 
dată, izbucnea ca un vulcan. 


Atunci ucenicul apuca repede bara de fier și o po- 
trivea în mijlocul vulcanului roșu și care ardea ve- 
sel, adică fără fum. 

In timpul acesta alţii alergau spre ciocanele au- 
tomate, unde așezau diferite prese în care un lucră- 
tor mai bătrân potrivea o bucată de fier înroșit. Cio- 
canul se lăsa greu şi alăturea se rostogolea o piesă 
nouă, roșie și fumegând pe pământul imbibat cu 
ulei și cârpe scăpate din mâinile fierarilor lacomi 
de câștig. 

Un lucrător rămânea permanent lângă ciocan, el 








primea doar fierul încălzit și-l potrivea în gura pre- 


sei, altul îi aducea mereu alte bucăţi de fier și al 
treilea ținea presa între fălcile unui clește dung de 
câti va metri. 

— Petrăchel putrezeşte în așternut, reluă fierarul 
cu fața neagră ca păcura. Dacă l-ar îngriji, zău măi 
fate, nici nu ţi-aş fi pomenit „pe când ea... Aseară co- 
piii n'au mâncat. Cel mai mic s'a urcat pe un scaun 
și, și-a vârât mâna într'o oală care clocotea pe plita 
încinsă de căldură. 

Sa svârcolit mititelul, ca un şarpe, pentru că 
n avea cine să-l ajute. Veta se zăvorise cu golanul ei 
într'o odaie din fundul curţii. 

Max tremăta. Își da seama că era inutil să se 
lupte cu revolta surdă din sufletul său care nu cu- 
noștea limite. 

— Trebue să faci ceva, zise Max. 

— O să mă apuce damblalele și o să-i crăp capul, 
făcu Petrăchel și lovi cu ciocanul în nicovala care 
sta cu fața lucie în fumul cenușiu și tresări din som- 
nul ei adânc, 

Max tuși iar și se sprijini de vatra forjei. Petrăchel 
î privi câteva clipe. Amândoiaveau acelaş gând. 





UNIVERSUL LITERAR 


PETRACHEL se INTALNESTE cu MOARTEA 








Do a i 





de V. SPIRIDONICA 


Câteva momente s'au scurs în tăcere. Numai acolo, 
jos, sub torja stinsă, un om scormonea pământul lu- 
ciând de zor. Urletul cuptorului încins cu păcură era 
aiât de puternic încât loviturile ciocanelor nu se mai 
auzeau. 

P e ușa larg deschisă au pătruns câteva raze de 
soare în iața cărora fumul învăluit de curentul de 
aer, dansa ca o siânca prăvălită fără ecou, fără 
geamăt. Ă 

Un pui de om își făcu apariţia cu o căldare în mâ- 
nă, trecând pragul în iureșul de viaţă și haos al fie- 
răriei, se împiedecă și căzu plin de apă și sânge 
lângă o piesă uriaș. 

Vicu râcâia pământul cu o bară ascuţită, ca să 
demonteze tubul de fontă, căci după înlocuirea gar- 
niturei, descoperise că aerul suila, în șuvițe puterni- 
ce, dela planșa de jos. 

Așezaţi față în faţă, Max pe o ladă goală iar Pe- 
trăchel pe butucul de lângă dulapul cu scule, cei 


doi oameni vorbiră îndelung şi pentrucă îi cuprinse 
funia, își strigau, ca două mahalagioaice lângă gard. 
Astfel fără sa vrea, Vicu auzise totul. 3 

— Când golanului i se iace de dorul muierii, îi 
svâile în fereastră cu pietricele. 

Intr'o seară, unul dintre copiii speriindu-se o în- 
tebă pe Veta care încă nu isprăvise cu așezatul 
mâncării, în timp ce fratele meu zăcea pe pai. 

— Mamă, e o pasăre la geam ? Petrăchel cel mare 
cită și răspunse în locul muierii, 

— Da puiule, e o pasăre care cheamă altă pasăre. 

— Are foame, întrebă copilașul și ochii lui mari, 
erau plini de lacrimi. 

Şi pentrucă atât temeea cât și bărbatul își vedeau 
de treburi, țâncul scânci iar: 

— Are toame? mamă! Are ioame? Dece nu răs- 
punzi, tată? 

Într'un târziu. 

— E singură puiule, ca tine și ca mine, spuse bol- 
navul și buzele lui arse de sete, tremurau de mânie. 

— Şi de ce e singură, întrebă copilul. 

— Duceţi-vă la dracu, strigă Veta păcătoasa și 
nu se mai opri decât în odaia din tundul curţii, la 
golanul ei. 

Eram și eu de față dar n'am vrut să-l supăr pe bol- 
nav, deaceea am tăcut chitic. 


Câteva scântei ajunseră până la picioarele lor. 


Hofman lucra de zor cu două calfe, la ciocanul au-" 


tomat. 
— Şi tu de unde le știi pe toate, întrebă Max. . 
— Petrăchel cel mare nu-mi ascunde nimic. 


— Şi tu ce părere ai? Poţi tu suferi atâta mizerie? 
Măi, să îiu în locul tău!,., 

— Ce i-ai face? 

— l-aş cotonogi pe amândoi. Pe târfă... 

— Ascultă, strigă Petrăchel cel mic, îl vezi pe o- 
mul acela? Asta-i golanul cu care Veta... 

Şi ochii fierarului ardeau de bucurie. 

— Hm! făcu „Cap de mort”, zis Max ori Maximi- 
lian, eu nu glumesc cu viața; viața-i o târfă pe care 
Gin când în când trebue s'o scarmeni. Altfel.., | 

— Lasă fleoanca! Nu vezi că vine încoace? 

lon Furnică, așa îl chema pe omul despre care 
Petrăchel îi vorbise lui. Max, așezase scara cu ca- 
pătul sprijinit de țeava de aburi, din mijlocul fieră- 
riei, și se opri apoi în faţa lor. i 

— S'altare, strigă el și duse mâna la frunte, apoi 
îi atinse cu piciorul pe Vicu. 

— Hei, mă Ucenicul lui Dumnezeu, scoală. Vino 
la lumină, să-ţi spun o veste. Cel de sub vatră se 
târi încet, cu picioarele îndărăt, ca un rac. Când a- 
păru la lumină era plin de iunigine şi ostenit. 





Nistrul, Bugul, Niprul... 


Nistrul, Bugul, Niprul şi destinul 
L'am jucat cu inima pe-o carte, 
Camarâzi de arme, iată vinul 
Unui cântec pururea departe... 


Iată-ne de acuma în Rusia 
Tainelor înfipte 'n Răsărit. 

Am lăsat prin ierbării câmpia 
Dar ne-așteaptă iar, fără sfârșit. 


Palide cătune fără Slavă, 

S'au întors de spaimă în cenușe 
Moartea a lăsat o pânză gravă 
Peste ţara stepei, jucăușe.,. 


Tineţi minte când trecurăm Bugul ? 
Incepuse stelele să plouă. 

Camarazii noștri-au tras cu plugul 
Să răsară-aici o lume nouă... 


Peste tot ce-a fost odinioară 

Se ridică 'n ceruri numai fumul. 
Dimineaţa palidă de vară 

Ne găsește logodiţi cu drumul... 


Nistrul, Bugul, Niprui suferinții 
L-am jucat cu sângele și zarul 
Spadele de foc ale credinţii 

Ne topesc în suflete amatrul... 


Fluviile le-am trecut în goană 
Alergând ca magii spre zenit. 
Camarazii i-am lăsat icoană 
Străjuind sub cruci, — un Răsărit... 


Aia Si ant ns tdi ot aut RI 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 








GEORGE FONEA 











39 August 1943 





Furnică îi întinse mâna. 

— S'a pus aușul cu cei reușşiţi la probă. Ce crezi? 

Tânărui își scoase tabachera cu ţigări. Nu scoase 
o vorbă, într'atât era de uluit, 

— Păi nu degeaba ţi se spune Ucenicul lui Dum- 
nezeu. Mai întâi că ești tăcut ca un motan, ori ca 
un sfânt și în al doilea rând, hei, ai dreptatel Ai fă- 
cut cea mai bună probă din ultimii cinci ani. 

Așa mai zic şi eul! Bravo frate, bravo! Acum, mă 
duc, Ştii că Ţapui e foarte mândru de tine.. 

Da ce stai așa mă frate, parcă nu te bucuri?! Și 
Furnică își aprinse pipa. Parcă eşti de lemn! Dece 
nu te bucuri? Oricum, e bine să te bucuri și tu, mă- 
car acum, când ai devenit calfă și... Plec, uite că 
plec. 

Se depărtă voios printre fiare și silueta i se pier- 
du în perdeaua de fum. 

Petrăchel cel mic și Max n'au scos o vorbă. 

— Cum stăm ucenicule, zise -Petrăchel, căruia îi- 
gura tânărului 1i era simpaucă. 

— Sperăm, sperăm, on caut alt meşter? 

— Ba nul Mai am o garnitură de schimbat și poți 
aprinde iocul, Ă 

Se vâri iar sub forjă cu ţigara între dinţi. 

— Asta-i fraue? așaaa! acum il cunosc și eu, 
spuse Max încruntat. Păi, dă-l pe mâna mea... 

— Dece? tresări fierarul. Imi cade el mie! Uite-l 
colo, pe scară. Hh! făcu omul și se ridică în picioa- 
re, cu pumnii strânşi. | 

Făcu câțiva pași prin fumul gros și negru, apoi se 
întoarse lângă Max. 

— Măitrase, eu zâc să pleci de aici. 

Max se ridică încet, ottă cu obidă și porni spre 
ușă. Nicu era tericit. proba lui va sta pe masa in- 
spectorului, model pentru viitorii absolvenţi. 

Lucrase șapie ze vnpreuna cu alți treizeci de co- 
leg, supraveghiaţi de maiștri şi de lucrătorii mai 
kăuâni. 

Cu câteva luni mai înainte a lost mutat din par- 
tida lui Hârbu, unde lucrase patru ani încheiaţi. A- 
colo a învaja: sa repare piese ma aela iocomotive, 
injectoare de tras apă in cazan și manometre de 
masurat presiunea aburului. 

Nu îndurase frigul iernelor aspre, n'a iost înjurat 
şi nici bruscat. șerul partidei, un om în etate, sa 
purtat cu el, ca un părinte. 

Vicu era harnic şi priceput. Incepuse a lucra la 
reparatul mașinelor încă din anul al Il-lea. li piăcea 
să lucreze la manometre. 

Primea lunar câte 100—200 aparate şi săptămânal 
preda celor dela locomotive, piesele reparate. ve 
aosul cadranuiui spoit cu cositor își scria numele și 
data, pentru un eventual CORUOL. vaca o iocomotiva 
a: ti tacut explozie din mers, să se poată aila cână 
sa reparat manometrul. 

La început i-a fost teamă. Dar după ce sa convins 
că aparatul care tuncționa cu glicerină nu-l poate 
ttage pe stoară, nu sa mai temut de nimic. 

In ajunul examenului de lucrâior, Vicu a fost mu- 
tat la partida Țapului, compusă din 50—60 calfe și 
30 ucenici. n a că 

E atunci și-a dat seama că lumea e mult mai 
mare decât şi-o închipuise până acum. 

in tața realității sa pomenit singur şi nepregătit. 
Toţi colegii l-au privit cu dispreţ. Venise întro lume 
privilegiată. Ş 

Și a :ost poreclit Ucenicul lui Dumnezeu pentruca 
era un izoiat. Dar faima destoiniciei sale vecuse 
prin toate secţiile. Muiţi îl respectau pentru unuta-i 
aleasă. Știau toi că învaţă liceul în particular, ceea 
ce ecnivala cu multe grade. Numai Țaun și Niță n au 
ținut cont de acesie nierite despre care sutlarea ma- 
halalei luase act. In umpul p:obpei cei doi zurbagii 
i-au făcut tel de fel de iarse, numai ca sa-l intărzie 
dela termenul prevăzut de regulamentul muncii. Cu 
ioaie că i s'au iurat unele piese, Vicu și-a terminat 
proba odată cu ceilaiți, ba ceva mai mult, acum 
rurnică i-a spus că el a ieșit primul pe Ateliere. 

Cineva îi atinse picioarele și Vicu scoase capul 
la lumină. , 

— Merge şefule, ori o dau dracului de socoteală, 
strigă Peuăchel cel mic cu privirile arse de tebră. 

— Numai o clipă și-s gata, răspunse Vicu. 

Era înciudat pe neliniștea tierarului care nu mai 
aveau răbdare, iar el când a ridicat capul, s'a lovit 
de burta iorjei tocmai la rana pe care o căpătase 
pe maidanul de sport, când Frantz losii şi Tita l-au 
găsit plin de sânge și singur. 

Intr'o clipă își aduse aminte de acele clipe. Puse 
sculele pe țărâna scoasă din groapă și cu privirile 
în aiară, la picioarele lui Petrăchel care se tot în- 
vârtea între nicovală și dulap, el retrăi fiecare eta- 
pă principală din seara aceea și până astăzi. 

Cu Sandu nu s'a mai împăcat deși peste zece zile 
Vicu s'a prezentat la examenul din lunie, la Liceul 
Naţional. Fratele său îl ocolise fiindu-i şi lui rușine 
de cearta cu care-l primise când s'a ivit în pragul 
ușei, plin de sânge și numai în costumul de sport, la 
miezul nopţii. | 

A rămas acasă şi din sport și-a pregătit lecţiile. 

Și astfel cinci zue nu sa mai dus ia atelier. Un 
vecin de curte s'a dus la medic și-a obţinut conce- 
diu pentru Vicu. i 

Apoi s'a prezentat la examen. Sandu o întreba 
mereu pe coana Lina dacă Vicu se simte mai bine 
după bătaia pe care o luase pe maidan dela echipa 
dela Textile. | 

Intre frați se săpase o prăpastie; erau ca doi ne- 
cunoscuți. Când venea Sandu atunci pleca Vicu de 
acasă şi invers. i 

— Acum plec. Îmi caut o cameră mobilată și a- . 
colo cred că nimeni n'o să mă supere, gândea Vicu, 
urmărind picioarele fără astâmpăr ale lui Petrăchel 
cel mic care la un moment dat răcni ca scos din 
minţi. 

— Gatamăi, ori o dăm dracului de aiacere! Și o- 
mul se plimba mereu de colo până colo. 

Vicu tresări și puse mâna pe 0 chee, urmărind 
mișcările fierarului. 

Petrăchel își luă cleștele cel mare și porni spre 
cuptorul care ardea cu păcură, cuptor în care îie- 
varii încălzeau bucăţi mari de fier. 

Vicu se gândi o clipă la Veta, la Petr&chel cel 
mare și un sentiment amar îl încercă. Și totuși privi- 
rea lui urmărea mereu pe fierarul care acum se în- 
torcea dela cuptor cu o bucată de fier prinsă între. 
fălcile cleștelui. Când omul ajunse lângă scara pe 
care, sus la ţevile de aburi, lucra un om, văzu în- 
tr'o clipă cum Petrăchel, făcând o mișcare greșită 
spre stânga, lovi scara cu fierul înroşit. 

Vicu închise ochii, 

Auzi un strigăt disperat. 

Prin fumul gros, ca un nor de grindină, oamenii 
alergau spre platoul de fontă, unde un om zăcea în 
nesimţire. 

Vicu se ridică de sub forjă, iar când ajunse lângă 
platou, îl văzu pe lon Purnică lungit, țeapăn, cu ca- 
pul sdrobit. 

Alături, cu capul descoperit, sta în genunchi Pe- 
trăchel cel mic, omul care se răzbunase pe aman- 
tul soţiei fratelui său. 

= lartă-mă frate, murmurau buzele lui pline de 
funigine. Dracul mi te-a scos în cale, șopti el făcân- 
du-și cruce] 


a a E ERP RP RAR 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939