Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0014

UNIVERSUL | 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Însorisă *ub No. 163 Trib. Ilfov 








„Cântarea României” 


de EMANOIL BUCUŢA 


Dacă mai vorbim astăzi de acea cărticică a lui Alecu 
Rusao „Cântarea României“, ne aducem aminte mai mult de 
lupta care s'a încins ca să-i fie luată lui Nicolae Bălcescu, 
socotit o vreme autorul ei, pe când îi era numai traducă 
tor, decât de anumite părți din ea și de patima, aproape 
biblică, pentru pământul și neamul nostru a fremătătoa- 
zelor pagini. „Care e mai mândră decât tine între toate țările 
semănate de Domnul pe pământ ? Care alta se împodobește 
în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bo- 
gate ?”, 

E aproape ca un colind vechiu al pământului și aproape 
ca un verset din Cântarea Cântărilor, 

România de astăzi ne întâmpină cu altă față. Dacă 
pentru istorie împrejurările s'au schimbat, pentru geografie 
n'a fost altiel. În aceşti vre-o sută de ani s'au destăcul vechi 
legături, s'au prăbușit hotare, sau înscăunat alte așeză- 
minte. Ceeace pregăteam de secole, s'a împlinit de azi pe 
mâine, pentrucă purtătorul destinelor noastre, de obiceiu 
deatul de încet la mers, şi-a pus într'o bună zi aripi la pi: 
cioare. Trecutul răsună în noi, ca un glas depărtat pe care 
il cunoaștem și îl iubim, dar care nu ne mai poate ţine în 
loc. Am încheiat un ciclu si am început altul. Suntem ce- 
tățenii noui ai unei noui țări. Dar sub omul istoric, în veş- 
nică prefacere s'a păstrat celălalt, omul vechiu, prin care 
ne întâlnim noi de-acum cu cei de totdeauna și așezăm 
intre atâtea popoare lespedea unei firi proprii. Cu cât cio- 
plitorul e mai bogat în închipuire şi scoate figuri mai ne- 
aşteptate, cu atât materialul, care-i primește și-i face cu 
putință jocul, se adevereşte mai puternic, 


Pământul românesc a trecut, în acelaș răstimp, şi el. prin 
prefaceri deopotrivă de mari. Pădurile cele întinse, codrul, 
lcate cu Românul, n'au mai rămas decâi în cântecele bă- 
irăneşti, Inmulțirea suiletelor, cererea tot mai lacomă de 
grâne şi târgul bun al lemnului au așezat securea la rădă- 
cina umbroșilor copaci. Dealurile s'au golit și au pornit la 
vale, mâncate de puhoaie. Câmpurile cu colilie, necălcate 
decât de cai sălbatici, s'au făcut ogoare, arate de pluguri 
cu benzină. Unde nu se lăsau decât stolurile de drorii, s'au 
cuibărit sate. Prin podgorii s'au ivit turnurile sondelor şi co- 
gurile fabricilor, inegrind locul. Mlăștinile s'au secat, râu- 
rile au fost desvățate dela cursul ocolit și cu revărsare în 
voe pe mii de hectare, ducând cu ele salcia și aninul, și 
au iost puse în albii trase cu linia. Incinte firea rămânea 
aproape de ceeace o lăsaseră zilele jacerii şi Dumnezeu. 
Hcum însă omul înțelegea să se amestece şi să schimbe. 
Mâna lui se zărea îm toate, 

Ceeuce se păstrează și aici statornic este arhitectura dela 
început a pământului nogtru, pe care au privit-o din întâia 
zi ochii uimiți ai neamului românesc și i-au sirecurat-o ca 
o pecete in sânge. Ea ne ține pe toţi într'o singură ființă, 
oameni de văi și oameni de plaiuri, dar nu de orice văi 
și de orice plaiuri, ci de văi dunărene si de plaiuri carpa- 
tice. Fluviul curge măreț, de când se deslușesc întâii Români 
pe malurile cu nisipuri zburătoare ale Tisei și Timișului, și 
până se pierd cei din urmă în vederea Mării. Apele sunt 
prietenoase, fie ca drum de negoţ, fi ca adăpost de pește, 
Ca pe o Mare dinăuntru toate popoarele își plimbă coră- 
biile pe ele și ne leagă de lume. Steagurile lor ne umplu 
zarea, vin de departe, intră chiar printre gospodăriile noa- 
stie, de-o partie și de alta, și se topesc in soare răsare, 
Carpaţii, dela Porţile de Fier până în pădurile Maramure- 
şului, și dincolo de ele, unde ne-a purtat dorul de. pribegie 
pe urma oilor, nu suni nicăeri atât de sălbateci şi de sterpi 
incâ! să rămână închiși omului. Nu este nici un pisc destul 
de înalt şi de pustiu ca să nu se audă de pe sl de iur 
împrejur sirigătul ciobanilor şi clopotul turmelor, 

Amestecul omului în îndreptarea si în înfrumusețarea 
firii băștinașe trebue să ţie seama de aceste trăsături. 

Vitaţivă la una din lucrările cele mai îndrăsnețe ale 
anilor din urmă, îndreptarea și înfrumusețarea văii Colen- 
tinei, Întregul șes de lângă București, pe un arc de cerc dela 
Ciocăneşti şi Butiea până la Tei, Cernica şi Tânganu, pe 
o lungime de multe zeci de kilometri, este de pe acum alt: 
cuva decât a fost odinioară. Colentina este o gârlă cu apă 
ieşită dela poalele dealurilor dintre județele Ilfov şi Dâm- 
bovița. Din vremuri vechi, ea pierea prin stui și brădet și 
se silea, fără să izbutească, să umple o vale mai largă de- 
cât puterile ei. Strămoșii noștri, mari iubitori de iazuri şi de 
colțuri de odihnă și de răcoare vara, au băgat numai decât 
de seamă, ce folos puteau să tragă din această apă ador: 
mită, şi cu câteva umpluturi de pământ și zăgazuri de cără- 
midă au schimbat-o într'o salbă de lacuri. Farmecul neîn- 
tecut al Ciocăneştilor şi al Mogoşoaei, rămase sau intrate 


(Ummare în pagina 2-a) 


Lei 220 pe 1 an 
ABONAMENTE : 
OA + 120 pe 6 iuni 


Autorităţi și instituții — Lei 500 


ALIIIUDINE 


Plutesc în noi dureri neatârnate 
De nici un dor, de nici o altă rană, 
Trec la zenit uri desrădăcinate, 
Inalte chinuri fără de prihană... 


TELEFON; 


Cioplim morminte stană după stană... 
Din oasele de-atâta plâns spălate 
Gândirea morţii sue diafană 

Și se preface în eternitate. 


Cu-atâtea mâini ne pipăirăm golul, 
Atâtea guri ne-au învăţat tăcere 
Și-atâtea inimi s'au făcut puzderii! 


Când bucuria își trimite solul, 
Ajunge mut şi fără de putere 
Acolo-n altitudinea durerii. 


V. VOICULESCU 





Concepţia lui Parsifal 


de VICTOR POPESCU 


ta deasupra înțeleperei ome- 
nești. 

Apoi o pacificare cuprinăe ini- 
ma ni Wagner, „și Lohengrin 
care se presimţea, în concepţia 
finală a lui Tannhăuser, aduce 
acorânrile sale sublime ea o 


Ajumsă la maturitate, gândi- 
rea lui Wagner, a început să se 
însenineze. Geniul acesta rea- 
jizase dealungul  tumultoasei 
sale vieţi o mulțime de expe- 
riențe spirituale fundamentale. 

Tânăr, irascibil, entuziast, pri- 
ma lui tucrare este o operă care 
în actul întâiu vede murind toţi 
eroii săi, iar în al doilea se 
populează cu stafii, sufletele ce- 


mâmnd și înseninând sutietele. 
Dar geniui frământaţ pai se 





Pi 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 


3.30.10 


ILPAL 


ANUL XLVili e Nr. 14 
SAMBATA 8 APRILIE 1939 





Redactor responsabil: MIHAI] NICULESCU 








Scoriitorii si Patria 


In ultima vreme, fiecare 
săptămână aduce un nou eve- 
niment în ordinea  înterna- 
țională, Țări dispar depe har- 
tă într'o singură noapte, cu 
tot trecutul lor istorie şi Cul- 
tural, cu toată arta și civili- 
zația lor din prezent. Ceeace 
au zidit martirii şi atâtea ge- 
nerații se aşterne acum sub 
falpa grea a carelor de asalt! 
In această Europă care nici 
după 20 de ani dela răsboiu 
nu și-a găsit echilibrul 7n0- 
ral şi în care ideile generoase 
care însuflețeau alte veacuri 
au amuţit — glăsue acum nu» 
mai politicul și, în spatele 
politicului, artileria şi aviația 
grea de bombardament își 
pregătesc și ele crâncenul lor 
discurs ! Trăim o vreme atle- 
cică, în care forța primează 
asupra Justiţiei şi a Poesiei.., 

Toate aceste evenimente 
nici pe noi nu ne lasă indife- 
renți. Para noastră, în grani- 
țele ei de astăzi, a ieșit din 
valea albă a oaselor pe care 
le-au  vârsat străbunii, din 
roatele pe care au fost frânți 
revoluționarii, din câmpia 
mierlelor atâtor visători,. 
Ne-au cutropit atâtea copite, 
ne-au fost prădate mierea 
stupilor şi a holdelor, galbe- 
nii, femeile şi copiii — dar noi 


îimplacabilă a rasei și a cre- 
dinței în destinul nostru ! De 
două decenii, suntem toți fra- 
ţii adunați, sub aripile Marei 
Paseri Phoenir a României 
Intregite, 

Granițele Statului nostru 
actual sunt naturale şi au o 
tradiție milenară. Suntem în 
prezent proprietarii tuturor 
cuprinsurilor dacice şi hârtii. 
le noastre care poartă astăzi 
pecetea latinității sunt, cum 
foarte fericit se exprima deu- 
năzi un distins conţrate — în 
regulă. Prin toate hârtoapele 
și charibdele istoriei, noi am 
păstrat neșters caracterul no- 
stru şi ne prezentăm cu O Cul- 
tură certă. Aici, „la răscrucea 
imperiilor moarte“, unde dau 
inceput iarăși să se încaiere 
vânturile, noi garantăm că, 
în scurt timp, vom înflori o 
splendidă civizilație. Noi sun- 
tem, în Răsărit, brațul cel 
mai tânăr al puternicului ar- 
bore latin, cu rădăcinile în 
soarele armonios al Meditera- 
nei, Noj suntem, într'adevăr, 
copiii naturali ai  latinității, 
născuți, din marele amor pen- 
tru cuceriri al Cezarului Tra- 
ian și de părinţii şi de suro- 
rile noastre mai mari nu ne 
rușinăm — ci ne mândrim! 

Am fost puși, zilele trecute, 


de N. CREVEDIA 


Chemăm sub ranițe câteva 
contingente. Și felul cum du 
răspuns ai noștri acestui apel 
nu e o simplă floare de stil 
gazetărească. Din Valea Ba- 
tovei la Ceremuș și dela Ba- 
ziaș la Țara Ouașului, s'au ri- 
dicat ca o furtună şi chemați 
și nechemaţi, toți cu gândul, 
făruș, pe graniță ! Ardealul, 
ni se spune, a fost, tot, un clo- 
cot și a primit noua stare de 
lucruri cu o zguduitoare ar- 
doare patriotică ? 

In centrul acestei înnăiță- 
toare fierberi, s'au găsit, de- 
sigur, şi scriitorii români. Dar 
particimarea lor a fost aceea 
a unor combatanți cari aveau 
în portefeuille un ordin gal- 
ben ori roşu. Sigur (sau a- 
proape singur) Nicolae Iorga 
scotea din craterul mic al ar- 
ticolului său zilnic Gin „Nea- 
mul Românesc“ lava pasiunii 
sale patriotice, arunca verbe- 
le sale arzătoare ca niște 
steaguri şi cunoscutele lui 
fraze, ca nişte vâlvori ! 

Odată cu realizarea Marei 
Uniri, se pare că muzele a- 
vântului naţionalist au ador- 
mit, Nişte curente nesănătoa- 
se, importate, au predicat tot 
atâtea formule de artă sterpe 
ca şi deșerturile din care au 





lor dispăruți, Opera rămâne ne- 
terminată, fiindcă în actul al 
treilea, nu avea ce să se mai 
întâmple. 

Poate mar trebui să luăm în 
seamă aceste încercări de ado- 
lescență. 


In marea lor majoritate nu 
explică destinul viitorului ma- 
gician. 

Dar socot că tragedia amin- 
tită are un rol covârşitor, Ba 
este un pol al vieţii lui Wagner, 
este o extremă, un punct de ple- 
care. Fa luminează începutul 
creator al marelui compozitor 
fiima un exemplu vin al evolu- 
ției de concepţie, pe care un om 
a trăit-o şi a realizat-o. 

Wagner a plecat delia această 
tragedie spre a realiza pe cele- 
lalte, Fire dăruită dela natură 
cu cele mai mari calităţi, un in- 
telect nelimitat, un orgoliu și o 
ambiţie  neimpăcată, Wagner 
căuta să realizeze în sufletul 
său formula  demoniacă a cu- 
noașterei totale, a pătrunderei 
desăvârşite în firea lucrurilor. 

Fiecare realizare de a sa nu 
este decât o faţă a setei aces- 
teia, a acestei dorinţi neîntrâ- 
nate de aflare, de dobândire a 
adevărului, 

Opera lui este o serie de re- 
zultate, isvorite din strădaniile 
lui de a cunoaşte. 

Der Fliegende Hollănder, o- 
dată cu prima lui glorie aduce 
salvarea prin devoțimnea, femeii, 

'Tannhăuser, răzbătând adâne 
în <utele vieţii senzuale, împa- 
că dorința ae imbire cu percep- 
tele creştine, aducând pacea tot 
prin sacrificiul unei femei, dar 
un sacrificiu imaterial aproape, 
un sacrificiu care se transfigu- 
rează, înălțându-și transcenden- 





Coborirea de pe cruce, pictură murală din veacul al XVI-lea 


(Urmare în pagina 12-a) m rezistat aici, 


Sa e a aaa ta Cetea 


prin forța în situațiunea că trebuia să 





(Urmare în pagina 1l-a) 


Pană 








Invierea, pictură murală din veacul al XVI-lea 





Pământul şi zeițele lui 


Pare, la început, ciudat că Marile Zeiţe ale Orientului sunt 
în acelaș timp divinităţi ale fertilității pământului și ale răz- 
boiului. Ashtanteia, zeița semitică prin excelență, e divini- 
tatea tutelară a dragostei şi a fecurdităţii universale, dar s 
otodată protectoarea războinicilor. Nanaia, zeiță adorată 
din primele timpuri în Mesopatamiu și Iran, este o divinitate 
războinică, pe care soldaţii o invocau în lupte și căreia regii 
îi cereau biruința împotriva dușmanilor. Mult cântata Ishtar 
a Babilonului a fost, din epoca arhaică, zeița fecundității 
şi a războiului. O altă divinitate semită, Anot, al cărei cult 
ra destul de răspândit în Palestina pe vremea lui Tutmes 
Ili (1501-—1447 In. Chr), avea aceleaşi atribute. În sfârşit, 
zsița iraniană Anaiiis — întocmai ca şi Anat din seria se- 
milică — era divinitatea tutelară a fecundității și a războiu- 
iai (cf. Bonveniste, The Persian Religion, p. 27—278; Max 
Semper, Rassen und Religionen im alien Vorderasien, p. 
419 sq.; Contencau, La deesse nue babylonienne, p. 120-—122; 
A. Lods, Israel, p. 154 sq.; J]. Przyluski, Les noms de la 
Grande Deesse, „Revue de lhisioire des religions”, Mars- 
Juin 1932, p. 1982 sa, etc.). 

Pare întradevăr ciudat, cum spuneam, că o Mare Zeiţă, 
principiu al Creaţiei universale, emblemă a feminităţii şi 
maternității nsodihnite, fons ei origo prin excelență — este în 
acelaş timp o divinitate tutelară a războiului, Nicio virtute 
iominină nu-şi găseşte fructificarea în războiu, E drept, Ma- 
rile Zeiţe asiatice nu sunt divinităţi militare ; nu aparţin sol- 
daţilor — ci războiului. Ele sunt venerate de femei în timp 
da pace — şi de bărbaţi în timp de războiu. Bărbaţii, vor- 
bind în general, cad sub stăpânirea acestor Mari Zeije nu- 
mai în imp de războiu. Prin războiu, atributele Marilor Zeiţe 





e Pa Pete et ep SIT 


se tac „cunoscute”, se impun și bărbaţilor. Și aceste atri- 
bute, care se revelează bărbaţilor în timpul războiului, im- 
placabile ca un destin, sunt: luptă — moarte. 

Deaceia Marile Zeiţe asiatice, divinităţi ale rodniciei și 
ale germenilor, „protejează războiul : pentrucă războiul este 
cel mai precis și mai frecvent instrument al morţii; este, 
întrun cuvânt, o formă a morţii. Şi nu e deloc întămplător 
că în Magna Mater coincide izvorul vieţii cu biruința morţii, 
laienţele tuturor formelor vii cu marea larvă amorfă, Moar- 
ea, Gândirea mitică este întotdeauna coherentă, „sistemati- 
că". Magna Mater fiind o divinitate a „Totului”, în ea cos- 
zistă extremele: viața și moartea, binele și răul, beatitudi- 
nea și durerea. Intr'udevăr, Magna Mater —- în ordine mo- 
rală — contopeşte „, binele” și „răul. Zeița care e slujită de 
fecioare — e slujită în acelaș timp de curtezane. Myllita, 
zeița babiloniană, era o divinitate a fecundității, în templele 
căreia se practica ritual! orgia sacră. Orice femeie — dela 
redină la ultima roabă — trebuia să petreacă măcar o sin- 
gură noapte în templul Myllitei. Ishtar era adorată de fe- 
cioare : dar Ishtar era ea însăși o „curtezemă cerească”, şi 
ia ceremonialul ei siujeau curtezenele sacre. In cultul ori- 
cărei Mari Zeiţe asiatice, era măcar un singur festival când 
iscioara coincidea cu curtezana, când limitele între bine și 
rău erau şterse. 

Dealtie!, sensul abscons al orgiei rituale acesta era: con- 
topirea tuturor lucrurilor, suprimarea tuturor limitelor, sus- 
pendarea oricăror „forme”, a oricăror distonțe și discrimi- 
nări. Orgia rituală era săvârșită doar în anumite împreju- 
rări ; când Marea Zeiţă cerea realizarea pe pământ, în con 
dijia umană, a ceea ce era ea permanent, în Cosmos : „To 
tul”, fără forme, fără limite, fără deosebiri. Orgia rituală se 
realiza la începutul primăverei, pentru a asigura o bună 
recoltă. Era, așa dar, un gest magic, de promovare a testivi- 
tăjii pământului. Căci, pe de oparte, orgia simboliza — 
De O a ae da RE ie ie A d 

(Urmare în pag. 12-a) 





Faptul că d-na Lily Teodoreanu, so- 
ţia romancierului atât de popular, Ionel 
Teodoreanu, publică, sub pseudonimul 
Ștefana Velisar, un roman, constitue, 
spre a spune astlel, un eveniment ce 
stârnește deopotrivă, curiozitatea pu- 
blicului şi a contraţilor ! Rar a fost la 
noi un scriitor în relaţie atât de vie cu 
contemporanii, ca d. lonel Teodoreanu 
Și deaceea, asupra cărții scrise de soţia 
d-sale, se vor îndrepta mulţi ochi dor- 
nici de a şti parcă ceva în plus despre 
autorul  „„Medelenilor“. E în această 
curiozitate, o faţă a meritelor d-lui Teo- 
doreanu, a caracterului scrierilor sale 
atât de apropiate de vederile cititorilor, 
încât aceștia își răsfrâng simpatia asu- 
pra biograliei romancierului, parcă din 
năzuința de a lua şi de aici ceva, spre 
delectarea lor. 

Fără voia autoarei, „Calendar Vechi” 
apare astfel ca o lumină prinsă pe boita 
ce o întinde numele lui lonel Teodo- 
veanu peste masa cititorilor săi. Dar nu 
e nimic rău dacă lucrurile se întâmplă 
aşa, Din contră, va fi un profit, acela 
de a se citi ncapărat cartea care altmin- 
tori ar trece poate mai puţin observată. 
Ceeace ar Îi păcat, fiindcă romanul este 
bun, dintre puţinele bune ce sau tipă- 
rit de câtăva vreme, 

Cuprinde întâmplările din vacanța de 
vară a anului 1913, petrecute de o £o- 
cietate de tineri, la două moșii înveci- 
nate, Sihla şi Vlădeni, în Moldova. în 
miezul luminos al compoziţiei stă dra- 
gostea adolescentei Miki, — şcolăriţă 
trecută în clasa Vl-a și a lui Ducu, tâ- 
năr de 26 de ani, frumos, dar cu faimă 
neconvenabilă de Don Juan. 

Preocuparea de prim plan a autoarei 
este Miki, Ducu vine doar ca pretext de 
a face să îmbobocească făptura adoles- 
centei în lunile de vară. După cum pre- 
texte sunt şi cadrul de ţară cu ogrăzi și 
iazuri, cu drumuri între conacuri boe- 
reşti, pe cai şi prin păduri, ca şi figu- 
rația numeroasă de tineret şi rubedenii, 
adunaţi la voie bună, în tihna vacanței. 
Miki străluceşte aparte, cu o lumină 
proprie provocată de împrejurări, dar 
nu Și hrănită de ele, astfel încât să se 
stingă după încetarea lor. Ea este „ado- 
lescenta”. Așa o înţelege Ducu, băiat 
deștept şi instruit, în pofida reputației 
lui de „sclivisit”, De calitatea de „ado- 
lescentă” a lui Miki vrea să se foloseas- 





CRONICA 


Stefana Velisar: Calendar vechi, 
roman Ed. „Cartea Românească 


că acest Ducu şi să dea conținut spiri- 
tual unei vacanțe”, s'o facă cea mai 
„lrumoasă” dintre vacanțe, aceea care 
nu se poate uita tiindcă rămâne închi- 
Dată tinereții pure. Undeva Ducu îi 
spune lui Miki că dacă în vara aceea, 
din 1913, nu ar fi fost războiul cu Bul- 
garia, — el n'ar fi avut curajul să-i 
mărturisească iubirea. Observaţie de 
rafinament psihologic. Trebuia o exal- 
tare şi războiul a dat-o! Spaima pro- 
dusă de vântul războiului năștea ne- 
voia „frumuseţilor mari“, a „emoţiilor 
esenţiale“, cum e aceia a pătrunderii în 
sufletul adolescentei, şi tot spaima în- 
lătură şi scrupulele și grăbeşte fapta. 
Ducu se apropie de suiletul lui Miki ca 
un rafinat, dar cu vigoarea unui intelec- 
tual. Il pune să sc deschidă, îl provoacă. 
îl sileşte să se arate cât e de „frumos“, 
ce pur vibrează, ce străvezimi adâncesc 
iubirca adolescentă ! Poate că Ducu 
credea că va muri în răsboiu ! Deaceea 
nu mai ținea seama de primejdia legată 
de mânuirea unor atât de delicate bi- 
juterii, a unui instrument atât de fin: 
Atmostera de panică îl exalta și pe el, 
şi transmitea exaltarea adolescentei. Pe 
vremea aceea pătrunsese poezia lui Ta- 
gore în Europa Și se tipărise Gosta Ber- 
ling. Miki memorcază poemele lui Ta- 
gore iar Ducu o punc să i le recite fas- 
cinată. Ii dă să citească apoi Gâsta Ber- 
ling, cu precizarea că el este ruda să- 
racă a eroului nordic, „Dece ruda lui 
săracă ?” se întreabă Miki şi tremura 
cu cartea în mâini. Sufletul ei extraor- 
dinar ieșia din obscurităţile copilăriei, 
se limpezea şi din fiecare zi se aduna 


ca dintr'o sumă de poeme, alcătuind 
toate o singură carte unitară. Cu cât 


tact provoacă Ducu pe Miki să se 
„manifeste”, să întoarcă spre soare îe- 
ţele ei de sidef, luminile de perlă ale o- 
chilor ei ! Conversaţia lor pornește dela 
Tagore și Gâsta, dar și dela cerul mol- 
dovean, dela arbori și animate, dela ape 
şi Stihii, pe care le pomenesc totdeauna 
cu sens metatoric ca să exprime şi să 
semnitice interiorităţile! Și chiar a- 
tunci când Ducu spune dela el lucruri 
fără importanţă, el o așează în mijlocul 
Jor pe Miki ca pe eroina unui pocm, ca 
pe Îloarea cca mai potrivită în acel an- 
samblu. 


ri Un minut, să te întreb ceva. Cu ce 
te-ai sgâriat așa tare ? 


UNIVERSUL LITERAR 





— M'a lovit un pom, 
spre casă. 

— leri dimineaţă ? 

— Da. 

— Eu sunt de vină. După ce ai plecat 
tu, mă gândeam: a lost o dimineaţă 
bună, aș vrea s'o însemn pe ceva. Se 
vede că dorința mea a mers din pom în 
pom și a pus semnul pe tine. (pag. 46). 

Dar abilităţile lui Ducu sunt în deo- 
sebi s'o silească pe Miki să vorbească și 
el s'o asculte, desfătându-se : 

— Te uiţi la mine ca la un om pe 
care nu l-ai văzut de mult, pe care nu 
l-ai recunoaște destul de repede. Dece? 


când goneam 





ȘTEFANA VELISAR și IONEL 
TEODOREANU 
Dasen de Ștefan Dumitrescu 


— Da... Nu. Eşti ca după o ploaie, co- 
lorat mai puternic, mai cu luciu, albul 
mai alb, negrul mai negru, verdele mai 











LITERARA 


verde. Ești ca un prun prin care sar 
vedea căsuțe albe, — râse Miki, — ui- 
tându-se la cl de jos în sus, într'adevăr 
ca la un pom. 

— Nu ştiam că pot semăna cu ceva 
aşa de simplu şi frumos, —- glumi Du- 
cu. Şi cu ce mai seamăn, te rog? 

— Sameni cu o mulțime de lucruri, 
care nu se potrivesc între ele! Ai ceva 
de pasăre, de pisică, de lup, de salcie. 
de caise crude, de mătase italienească, 
de inele cu pietre, pumnale și câte, câte 
altele... (pag. 34). 

Mai târziu, după ce Ducu a dus rafi- 
namentul departe şi a învăluit-o pe 
Miki în voalul iubirei lui mărturisite, 
fata vorbeşie astfel : 

— „La început mi se părea că trăiam 
prin somn când eram cu tine. Acum € 
pe dos, trăese prin somn când sunt cu 
ceilalţi. Se șterge viaţa în jurul meu. 
Câna te văd, mă rcazim ca de o mar- 
gine de fereastră, apoi mă întorc in 
ceasornicăria de toate zilele, care mă 
poartă mai departe. De fapt sunt in- 
chisă în altă fiinţă. în alt timp, — vorti 
ca pentru ea. (pag. 195). 

Când Miki vorbea astfel, străbătea in 
cuvinte o vagă temere ca schimbarea ei 
să nu îie prevestirea vreunor rele. Ca 
s'o îmbărbăteze, Ducu îi face atunci i- 
coana sufletului ei sănătos, mai mult 
pentru sine totuși, ca să pregătească fi- 
nalul. 

„Nu, Miki, slava Domnului!, râse 
Ducu, eşti sănătoasă voinicuţă, netedă 
şi lucie ca o piatră [lrumos șlefuită. Aşa 
mi-l închipui pe Budha copil: rotund, 


8 Aprilie 1939 


| 





de CONSTANTIN FANTANERU 


delicat și mladios ca tine. Cu genele ne- 
gre lăsate pe gânduri. Palmele deschise 
şi roz ca florile. Faţa şi trupul întunecat 
cu aur. Imi place să te văd așezată pe 
pământ. ţi stă bine iarba și vara. Și nu- 
cui acesta puternic care te păzește aici. 
Și bălăriile galbene şi jucăuşe. Povestea 
lumii începe cu o grădină. Locul tău 
este într'o grădină sub un pom frumos. 
(pag. 196). 

Sfârșitul povestei de dragoste este o 
laşitate a lui Ducu. In faţa sufletului 
strălucit al adolescentei, el se sperie 
ia un moment dai. Îi este toamă să 
nu se reverse prea bogat şi să nu 
treacă peste el ca peste un vad prea 
mic, Ducu pleacă la Paris. pentru doc- 
torat, rugând-o pe Miki să nu-i scrie şi 
să nu aşteple scrisori dela el. După o 
lipsă de un an, fata va verifica dacă îl 
iubește sau nu. Urma să se întâlnească 
în vacanța lui 1914, când Ducu vine în- 
tr'adevăr dela Paris iar Miki îl aştepta 
sub nucul dela Sihla, aşa cum au făcut 
legământ. Ea îl aşteaptă. Cum nu l-ar 
aștepta, credincioasă sufletului ei egal? 
Dar el nu mai are curajul confruntării. 
Vine până în preajmă, la moşia vecină 
dela Vlădeni. de unde pleacă'în Buco- 
vina, la un frate al său, să se însoare. 

Rămâne Miki cu durerea ci care se 
va vindeca sau se va adăugi ca o alti 
strălucire a sulletului ei adolescent. In 
curând va trece cu totul în amintire, o 
amintire clară însă ca picturile vii pe 
porcelanuri, după asemănarea cărora a 
zugrăvit Steliana Velisar această deli- 
cată poveste de iubire pe filele din me- 
moria curată a unui „calendar vechi“. 





Cronica ideilor 


„Il faut croire d'abord!“ Alain 
începe astfel — unul din acele 
„pPropos'' — pe care le-a recules, 
de curând, într'o nouă cartel). 
Scrie despre credință — şi este 
desigur interesantă această ati- 
tudine, aproape mistică, la un 
autor ale cărui: preferinţe pentru 
Descartes, Aug. Comte, Hegel și 
Schelling. sunt exprimate la fie- 
care pagină. 

Alain este gata să afirme că 
metoda nu are ce căuta în do- 
meniul spiritului pur. Adesea in- 


sistă asupra caracterului suprem 
al trăirii spirituale, și — situân- 
du-se pe aceiași linie cu autorii 
mistici — crede sincer în liber- 
tatea inițială a eului, în ful lui 
Berdiaeff, de ex. 

Și atunci, ce rol determinant 
mai pot avea aci metoda şi ra- 
țiunea? 

Credinţa este o trăire spiritua- 
lă proprie și impliciță exclusiv 
subiectului, Acest adevăr Alain îl 
exprimă în rânduri foarte origi- 
nalc: „Există şi (oameni cu) spi- 


rit fără credință. Sunt spirite 
care caută sprijin din afară... A 
fi de acond cu experienţa comu- 
nă nu este grou. In realitate în- 
semnează a dormi... A însărcina 
obiectul să gândească pentru noi... 
Dar aceasta este doar treaba geo- 
metriei: îşi desemnează asilet o- 
biectu! (de studiu) încât adevărul 
să se propună singur“... 

Tocmai pentru că suntem de a- 
cord cu aceste afirmaţiuni. sar 
putea ca Alain să nu aibă drep- 
tate atunci când ne îndreaptă, 
pentru a afla simbolul libertăţii 
spiritua'-rtligioase, către Deoscar- 
tes. Libertatea raţională pe care 
Descartes o postulează pentru 
ştiinţele pozitive nu este esenţial 
aceiaşi în viața spirituală. A cu- 





„Cântarea României” 


(Urmare din pag. 1-a) 


pe mâna unor proprietari de gust, poate să mărturisească și 
astăzi despre ceeace incânta în alt secol pe boerii și locui» 
tozii acestor locuri. Peste ceeace avem noi, atunci se ridicau 
până în cer plopii rotaţi şi stejarii noduroşi, cum se mai 
întâlnesc numai rămășițe, la Ciocăneşti înșiși, pe drumul 
dela moară al Mogoșoaei, în pădurea Cernichii, Herăstrăul, 
cu zăvoiul lui, a intrat în literatură, în literatura cu suspine 
amoroase a vremii. La umbra Herăstrăului a stat şi Tolstoi, 
când a venit aici cu întâia armată a răsboiului Crimeei, 
care luase la început drumurile Dunărei și ale Silistrei. Ne-a 
lăsat mărturii în însemnările și în scrisorile lui. Mai târziu, 
iazurile s'au strica! și împotmolit și tot câmpul era o baltă 
nesănătoasă, plină de mirosuri de putregai și de stolurile 
ţânţarilor. Dacă nu se curățau, nu se lărgeau şi nu se înze- 
strau, mai ales, cu apă din alte râuri mai îmbelșugate, din 
Argeş sau din Ialomița, dintr'o bucurie și o frumusețe aijun- 
geau o urâțenie și o primejdie. Adică nu trebuiau să mai 
ujungă, ajunseseră. Atunci si-au luat sarcina acestei în- 
tieite lucrări Uzinele Comunale din Bucureşti, Directorul lor 
nu era numai un inginer întreprinzător și gospodar, ci un 
om de apă, născut la Galaţi, şi îndrăgostit de sporturile vâs- 
lei şi ale pânzei. Ce a ieşit, judecă oricine. Şi nu suntem în- 
că la capătul ostenelilor. În malurile înalte de lut ale Dâm- 
boviţei din jos de oraş, su'e de lucrători sapă din zi în 
noapte. Trebue să se croiască până la Budești și până la 
Oltenița o vale mai încăpătoare şi mai adâncă. Bucureştii, 
vechea cetatea a Dâmboviţei, se pregătește de rosturile unui 
port. În locul pădurii Vlăsia, stârpită până la câteva pâlcuri 
de copaci, lăsate parcă numai ca un semn al înfățișerii din 
trecu! a ținutului, se vor vedea catargele dela vapoare şi 
mișcarea la remorcă a nenumărate șlepuri. Cadrul geogra- 
lic se poate schimba și el, 

In altă parte, spre gurile Dunărei și în păraginile mari- 
ior lacuri, Razem, Smeica, Goloviţa, Sinoe şi cum le mai zice, 
mâlul adus de iluviu şi buruenișul și stuful hrănit de apă 
acopereau totul. Locurile se pustiau an cu an. Peștele mu: 
:ea. Oamenii se pregăteau să plece. Acelaș blestem, care 
omorâsa cetăţile. grecești din vechime, Histria şi Halmyris, 
se lăsa și acum asupra locurilor. Atunci un mare cercetă: 
tor şi îndrăgostit al acestor părți de lume a pornit la lucru 
ca să le scape și să le dea o înflorire pe care n'o avuseseră 
niciodată înainte. Drage uriașe s'au ivit, șantiere și depozite 
de materiale s'au înighebat pe câte un braț ascuns, vase 
albe au început să alerge de colo, colo, pe braţele libere, 
Huerând tot felul de chemări. In câţiva ani de mncă încor 
dată s'au săpat zeci şi zeci de kilometri de canaluri, mai 
multe și mai lungi împreună decât este întreaga Deltă. Apa 
proaspătă a năvălit gâlgâind în lucurile înăbușite şi neae- 
rate. Razomul s'a făcut din nou o mare de apă dulce. Nă- 


Pa ta n a a a a a 


voadele pescarilor au plecat după șalău și satele depe mal 
şi-au sporit caturile de case. Delta și-a înmulțit brațele. Pri- 
veliștea a căpătat o altă hartă | Drumurile acestea drepte, 
mărginite de sălcii monumentale şi pe care pluteşte vaporul 
nostru alb, cu o călcătură de apă de doi metri, sunt o lucrare 
aproape faraonică, admirată de specialiștii veniți anume 
din alte țări ca s'o vadă și, unii, ca să caute s'o imite la 
ei acasă, și foarte puțin cunoscută între ai noștri. Dacă drep- 
tul la un pământ se câștigă și prin creaţiile inteligenţei și 
ale muncii de care a fost acoperit, Dobrogea este incăodată 
a noastră numai datorită acestor iscusite silințe, împletire de 
știință, de tehnică și de valorificare economică: una prevă- 
zând, cealaltă aducând la îndeplinire, iar cea din urmă ro- 
dind și dând viaţă. Tot ceeace s'a făcut, s'a făcut ținând 
seama de legile și de datinile locurilor, în care s'a încadrat 
iără nicio stridență, ca o formaţie naturală. Folosind vechi 
aârle înfundate, năvălind în lacuri hrănite înainte numai de 
izvoare sau de prefirări de fund, spintecând scurt câte o 
coadă de grind, care-și arată straturile mâncate de ploi dea: 
dreapta și deastânga, parcă ar fi luat naştere, nu din casma, 
ci din vreo toană geologică, aceste canaluri fac parte din 
sistemul de braţe, de legături și de scurgeri al Deltei. Numai 
ochiul localnicului sau al tehnicianului le știe tălcul și le 
deosebește înire celelalte ca o făptură a omului. Ele se în- 
iind din iepşile și din bălțile ostrovului Chilia până le vâr- 
furile lacurilor Dranov, Babadag și Razem și dela înfurcă- 
tura braţului Sulina și Siântu' Gheorghe până sub portul 
Sulina, Băgaţi de seamă! Intr'o cotitură mare, pe care va- 
porul de cursă o urmează fără abatere, se deschide ca o 
poartă, pe unde se vede cât străbate ochiul un senin de 
apă. Este canalul Regele Carol ] sau Regele Ferdinand sau 
Marele Voevod Mihai, Deltă a omului aruncată ca o plasă 
peste Delta lui Dumnezeu. O parte din apa fluviului, furată 
de aceste guri, se duce să dea viață până departe. Omul 
a corectat puţin fatalismul geografic. 


Dar, trecând peste aceste şi asemenea întreprinderi, 
mai greu de îmbrățișat, uitați-vă la o mare şosea, care por- 
nește din miezul ţării ca să ajungă, după multe ocoluri, în- 
tâ:zieri prin orașe, urcări de munți, sărituri peste râuri, la 
unul din hotarele ei. Șoseaua nu este numai drumul cel mai 
scurt între două localități. De atâtea ori localităţile se nasc 
de-alunqul ei, numai pentrucă ea și-a ales acea linie. Valea 
Prahovei, fără drumul abămt pe-acolo, între București şi 
Brașov, după ce mai înainte fusese pela Giuvala sau pe la 
Văleni și Bratocea, ar fi rămas în aceeaș singurătate de trai 
de ciobani, care ne-a dat sate cum e Comarnicul, atât de 
vorbitor prin numele lui, sau de trai de monahi, sate ca Si- 
naia, ca mânăstirea Spătarului Cantacuzino, ascunsă între 
brazi, la o parte de lume. Șoseaua merge cu pământul pe 
care e trasă și îl răstrânge la tot pasul. Pe câmpie este una 
cu ea și abia dacă îşi pune o podoabă și un semn de co- 
paci ps margini, coteşte o scufundătură, dacă n'o trece 
paste un viaduct cu picioare de beton, și se oprește să pri- 





vească un apus de soare, tăiat în două de muchia zării. 
La deal se sapă în coastă sau coboară în văi şi are la fie- 
care răspântie un popas de frumuseţe. Dintr'un loc se vede, 
singură pe vârtul ei, Mânăstirea dela Dealu, pe care Radu 
cel Mare, a îmbrăcat-o în marmură, iar din altul, Sighișoara, 
cu turnurile ei gotice. La munte are toate piscurile în faţă, 
Bucșoiul şi Acele Morarului, dela Predeal, Panaghia albă și 
qoală, de ps Bistrița. La Mare se ține de țărm, ca să aibă 
mereu înainte seninul de apă și zborul pescărușilor. Șoseaua 
însemnează cea mai bună legătură între om și fire, pentrucă 
fiecare, pe rând, porunceste şi se supune celuilalt. Omul a 
ieșit cu ea în natură şi merge, iar natura îl însoţeşte și îl 
inconjoară de toate părțile. 

Țara de astăzi nu mai poate îi despărțită, atunci când 
i se caută și i se laudă frumusețile, alături de arhitectura 
locului, urmare a puterilor geograiice, de tot ceeace omul 
a pus dela el, sufletul care a îmbrăcat piatra. Helada, de 
pildă, este peninsula pe care o cunoaștem cu golfuri și in- 
suie, cu munții și văile ei. dar este mai ales, pentru trecut, 
pământul cu amintirile și numele cele mai răsunătoare ale 
istoriei, care ies din Mare şi coboară depe Olimp sau depe 
Pamas la orice evocare, şi cu Partenonul și Erecteionul aco- 
perite acolo, sus, pe Acropolea Atenei, mai mult de cer de- 
câ! de plăci de piatră, cu Delphi desgropat, plin de locuin- 
țele zeilor, cu Argosul plin de lei și de pasul eroilor Iliadei, 
cum este aceeaş Heladă, pentru zilele noastre, digul cel mai 
puternic dela Marathon, îndărăiul căruia se adună toate 
apele Aticei, sau lucrările de insănătoşire şi de punere în 
valoare a luncii fluviilor pustiitoare din Tracia apuseană, 
isprăvi ale inginerilor modemi. In România, vârturile Pa- 
rângului, Mândra, săltată ca un tum al ciobanilor peste 
toate culmile oltenești şi transilvănene dimpreiur, vor avea 
alt înţeles dacă drumețul s'a oprit întâiu la mânăstirile şi 
mânăstioarele dela poalele lor, Arnota, Cuibul de șoim bă- 
trân al lui Matei Voevod, sau Horezul, cel lucrat ca o sculă, 
de iubirea de artă și de strălucire a lui Constantin Brân- 
coveanul: Ceahlăul, altul. după cunoașterea Neamţului şi a 
Secului: Pietrele Doamnei si Rarăul deopotrivă, după în- 
ale Vetrei Moldoviței şi ale Putnei. Planul tuturor acestor 
minuni arhitectonice ca și al barajelor de astăzi din munți 
pentru nașterea puterii electrice şi al drumurilor modeme, 
târzierea lângă zidurile Voroneţului, ale Gurei Humorului, 
care, ca în zileie Romanilor, se zidesc pe piatră și nu se 
mai tem de nicio greutate, nici de coaste repezi nici de ape 
largi, n'a fost ticlui! undeva departe şi poruncit cu silnicie lo- 
curilor. El a fost gândit de artiști chiar acolo, ca o întregire 
a atelor locuri, ca un dar al omului. Le duce mai departe 
linia, le scoate în vedere frumusețea sau pulerea, le face 
mai bine înțelese. 


„Cântarea României” şi „România Pitorească” trebue scri- 
se din nou, cu acest adaos, al minții omenești care supune 
şi împodobește pământul, locuința omului, , 


EMANOIL BUCUȚA 


E a ea RE aan Fa E E e PE dea TI CR ea 


noaște „more geometrico“ obiec- 
tul, lumea din afară, însemnează 
a adopta o metodă proprie aces- 
tor reasităţi externe. fenomenale. 

Atunci când noi gândim despre 
lume şi despre obiect în gencre, 
suntem sensibil influenţaţi de 
rcalitatea externă. pe care vroim 
să o cunoaştem, de accin subiec- 
tul se conformează atitudinei şi 
poate esenţial normelor impuse 
din afară, 

Deci subicctul gândește şi cu- 
noaşte pe potriva obiectului şi 
în felul acestuia. Alain însuşi ne 
confirmă: „Este treuba geometric: 
de a-și desemna astfel obiectul 
incât adevărul să se propună sin- 
gur“.... 

A spune că în cunoașterea po- 
zitivă a lumii metoda raţională 
este proprie, însemncază a expri- 
ma un adevăr adesoa verificat, 
dar aceasta pretinde. a afirma, 
în consecință, că nici metoda nici 
raţiunea pură nu au a îi ameste= 
cate activ şi operant în viaţa spi- 
ritual-roigioasă,  pentrucă aici 
raportul nu se stabileşte Goia o- 
bicct la subiect, ci invers. 

Cum scrie Alain, „nu putem în- 
sărcina  obiectu: să gândească 
pentru noi“... (pag. 87—89), 

Ni se va răspunde că î! inter- 
pretăm prezumţios pe Descartes. 
Că dacă Alain ne îndreaptă către 
autorul „Discursului asupra me- 
todei“ — văzând în atitudinea a- 
cestuia cea mai demnă poziție a 
omului în faţa îmensităţii necu- 
noscute a naturii, a îi liber — şi 
libertatea este condițiunea gene- 
tică a eului — însomnează a a- 
dopta îndemnul cartezian, instru- 
mențând asupra realităţilor ano- 
nime, în mod critic, rațional. 

Ce poate fi mai adecvat, ca 
simbol al libertăţii, decât a în- 
credința controlului rational al 
subiectului, orice experienţă din 
afară? 

Argumentul nu ne convinge. 
Nu putem „încredința“ raţiunii, 
credința. Viaţa spiritua-religioa- 
să intenșificându-se pe sine, re- 
generator şi revoluţionar. Un eu 
fără limite şi fără metodă, „Eter- 
nu! este fără formă“ scrie unde- 
wa în această carte, Alain însuşi. 
Și totuşi autorul ne orientează 
către metodă, către limite, şi, fi- 
reşte, într'un „propos“ final, că- 
tre  contemplaţie.  Reflecţiunca, 
criticismul,  contemplația sunt 
metodele rațiunii, pur pasive. 
Alain se contrazice la fiecare 
rând. Nu înţelege, de la început, 
problema spiritului, una exclusiv 
metafizică, O confundă cu gno- 
seolosia, ca toți: naţionaiiștii poz:= 
tivişti. 

Prevedc spiritului „armele“ me- 
todo'ogice ae cunoaşterii  empi- 
riste: a gând: fără ipoteze prea- 
labile, formate în mod raţional şi 
păstrate form, însemncază a te 
lupta fără arme“... (pas. 88). Prin 
urmare, deducție şi inducţie. 

Insă acele „ipoleze prealabile“ 
la care se referă Alain sunt ale 
spiritului fără să fie „formată 
metodic ori raționa!“. 

Dar am mai scris că punctul 
de vedercrațional, în trăirea re- 
ligioasă, este acela catole, şi 
Alain este un catolic adovărat, 


MIRCEA MATEESCU 


1) „Propos sur la religion“, Rie- 
der, Paris, 1933. 


PRI N O O IO II 





—— 8 Aprilie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 








N ———._ 


Literatură si iubire "10 


Acum câțiva ani s'a alcătuit o listă neagră a cărţilor literare 
care să fie excluse din toate bibliotecile școlare și pe care elevii 
n'au voie să le citească subt amenințarea celor mai drastice sanc- 
țiuni. De când există o Românie independentă și liberă era întâia 
oară că se înființa asemenea listă prohibitivă de cărţi literare. Mo- 
tivul principal care a provocat o măsură atât de gravă pare să fi 
fost în special rolul pe care îl juca iubirea în cărțile împricinate. 
Se spunea că în general toată literatura exploata prea insistent iubi- 
rea ca mijloc de atracție, iubirea subt înfăţişarea ei cea mai ani- 
malică și cu expresiile cele mai triviale, însfârșit iubirea orgiacă și 
destrăbălată, încât devenea o şcoală a depravării şi ca atare un pe 
ricol public... 

Şi iată cum iubirea care dăruește oamenilor atâtea bucurii și 
dureri în viața noastră de toate zilele, a ajuns să stârnească un con- 
flict între literați şi stat, 

Pe unii scriitori conflictul i-a bucurat. Ne-am certat cu oficialita- 
tea, spuneau aceştia, dar în schimb ne-am împăcat cu cititorii. Pro 
tecția staiului ne-a ţinut departe de cititorii care reprezintă viața. 
Favoarea publicului dovedeşte că am ajuns înstârșit să exprimăm cu 
adevărat ceeace se frământă în suiletul mulțimii, 


Mulţi vorbeau aşa şi totuș îmi permit a crede că vorbele 
acestea erau simple butade de literați obișnuiți să facă haz de necaz. 
Favoarea publicului, dobândită prin opere care provoacă scandal, 
nu înseamnă nimic, Scriitorul care recurge la astfel de mijloace se 
degradează singur şi se situiază în afara literaturii serioase, în rân- 
dul negustorilor de, sensații tarifate. Literatura nu poate servi nici 
ca obiect de exploatare a instinctelor primare omenești, precum nu 
poate îi socotită nici ca simplu joc sau divertisment, cum se complac 
unii esteți a defini arta în general. Literatura care vrea să fie pre- 
țuită ca atare și cu care poate să se mândrească un popor, trebue 
să constituie un fenomen ce se integrează organic în viața nea- 
mului și a omenirii ca o formă a cunoașterii. Numai atunci devine 
un factor veridic de cultură şi contribuie la afirmarea naţională a 
poporului respectiv. Literatura care s'ar complace în rolul de bufon 
al vieţii, care n'ar râvni să fie decât un amuzament ușor după o 
masă copioasă, s'ar condamna singură la sterilitate şi degradare. 

De fapt toate operele mari literare, acelea care înobilează civi- 
lizaţia unei naţiuni, sunt și mari realizări etice, sinteze ale unei con- 
cepții de viață, mărturii ale gândirii şi simţirii unui popor într'un 
anume moment. Specificul national, postulat al diferențierii pe care 
o râvneşte jiece neam în mijlocul unei lumi în plină efervescenţă 
şi emulaţie, este creația literaturii în primul rând și în general a 
artelor. Literatura e filtrul magic care alege esenţa calităților şi de- 
fectelor unui neam, cheagul care dospește conștiința naţională şi o 
ține vie, emblema care fixează un neam pe un anume pămâni. Lite- 
ratura, pământul și sângele, iată trinitatea care reprezintă o nație în 
lume, Istoria literaturii e sinonimă cu însăşi istoria culturii unui popor, 
adică cu ceeace un popor produce mai de preţ din sufletul său pentru 
sufletul omenirii. Dacă ar îi un simplu joc, literatura n'ar mai repre- 
zenta nimic, nici cât un spectacol de revistă. Este, negreșit, o oglindă 
a vieţii literatura, dar o oglindă selectivă, sintetică, în care se arată 
sufletul cel mare și etem al omului și al neamului... 


Când deci un antagonism acut se ivește între siat şi literatură, 
înseamnă că la mijloc trebue să fie ceva bolnav, incât nu poate fi 
nici un motiv de bucurie pentru nimeni, cu atât raci puţin pentru un 
scriitor conştient de chemarea lui... 


Primul atac oticial la noi împotriva excesului de iubire în lite- 
ratură se produsese de fap! cu câţiva ani mai înainte. Acelaş pontif 
cultural care ulterior a inspirat și listele negre a cărţilor literare, a 
băgat de seamă că piesele românești care se jucau la Teatrul Na- 
țional insistau prea mult asupra unei anume laturi a iubirii şi că, 
prin aceasta, creau o atmosferă erotică bolnăvicioasă, constituind 
astfel adevărate atentate la bunele moravuri si o propagandă patro- 
nată de stat împotriva iubirii pure şi a tuturor virtuţilor ce se înte- 
meiază pe această iubire, Când apoi s'a reprezeniat o piesă care 
aducea pe scena Naţionalului un pat adevărat, cerberul a socotit 
că trebue să protesteze cu toată vehementa. Şi a convins pe noul și 
inexperimentatul său ministru să emită o circulară prin care să se 
interzică cu străsnicie tuturor profesorilor și elevilor să mai frecven- 
teze Teatrul Naţional devenit lăcaș de pierzanie pentru sufletele pure. 

Fireşte, s'a iscat o fortună de controverse. În vreme ce scrii- 
torii, artiştii și toată lumea care ținea să apere autonomia artei, res- 
pingeau energic amestecul moraliștilor de ocazie în teatru, alții sus- 
țineau foarte sgomotos intervenția distinsului profesor, iar unele ziare 
încercară să-şi refacă cu acest prilej o virginitate morală demult 
pierdută. Afacerea a ajuns până în desbaterea Parlamentului, căci 
nimeni nu-şi poate închipui cât de mult preocupa pe unii deputați 
şi senatori moralitatea teatrului, mai ales câna scriau piese proaste 
care li se refuzau sau când aveau anume încurcături sentimentale 
prin culisele teatrelor... 

Totu acest prim atac contra iubirii n'a reușit. Circulara inutil 
jicnitoare pentru prestigiul Teatrului Naţional a fost curând revocată 
sau a căzut în desuetudine si lucrurile au reintrat în normal. Teatrul 
Naţional a continuat să joace piese cu iubire mai mult sau mai pu- 
țin îndrăzneață, fiindcă piese de teatru fără iubire nici nu prea există. 
Și mai ales că ceeace supărase atunci pe vajnicii moraliști a ajuns 
curând să nu mai supere pe nimeni. Oficialitatea a trebuit să se 
supere pentr altfel de îndrăzneli amoroase care au apărut în litera- 
tură și care au atras atenția asupra unui complex mai mare, asupra 
„problemei iubirii“. 

intradevăr iubirea a ajuns azi și ea o problemă, nu numai 
pentru literatură, dar și în viață. Revizuirile pe cari le-a întreprins 
generația războiului au înglobat și iubirea și au făcut din ea o 
problemă. 

Până la războiu oamenii iubeau fără să-și dea seama că rezolvă 
probleme, întocmai cum burghezul lui Moliere făcea proză fără să 
stie. Războiul a răsturnat și închipuirea aceasta a bieţilor muritori, 
că iubirea ar fi un lucru simplu și normal. 


Aşa cum era odinioară, iubirea se împăca perfect cu literatura 
şi cu toate ariele. Ajunsese atât de legată de literatură încât mulți se 
întrebau dacă nu cumva iubirea a născocit poezia ? 


În ozice caz, de când există literatura, din ea nu lipsește iubirea. 


N'a avut totdeauna locul pe care-l are în literatura de azi, negreșit. 
Homer a lăsat-o pe-al doilea plan în „Iliada“, în „Odisea” însă cu 
câtă frăgezime zugrăveşte pe Nausica, cât de frumos subliniază pa- 
siunea Circei ori ademenirile Sirenelor, cum izbutește să relieteze 
iubirea coniugală | 

Grecii au inventat o iubire ideală, seratică, pură, cea care 
a rămas numită platonică, — dar n'au practicat-o nici în literatură 
şi nici în viaţă. Eroii și eroinele din literatura elenă și romană iubesc 
complet. În operele poetice se exprimă insă poetic şi nu ajung nici- 
odată până la camera de culcare. Numai Aristofan vorbește despre 
iubire cu vocabularul pe care încearcă să-l introducă în literatura 
curentă o seamă de scriilori moderni. Aristofan însă făcea comedie 
şi biciuia moravurile cari i se păreau prea slobode. 

Iubirea platonică a rămas s'o practice, mai târziu, creștinii. Rigo- 
rismul creștin a fost multă vreme iatal iubirii ca și poeziei. lubirea, 
ca o bucurie în sine, a fost considerată păgână şi urmărită, dispre- 
țuită şi sancționată. Toleranţă nu găsea decât iubirea coniugală. Nici 
aceasta însă în scopul plăcerii, ci în interesul procreaţiei, căci altfel 
ar îi ajuns să se stingă omenirea şi creștinismul. 

In fața iubirii totuși a trebui! să capituleze în cele din urmă 
chiar şi creştinismul. S'a permis intâi iubirea pură, cea propovăduită 
teoretic de Platon. A rămas şi cea mai irumoasă, în cântecele truba- 
durilor, fiindcă nimic nu e mai frumos decât ceeace nu poţi dobândi 
niciodată. Trubadurii, ca şi urmașii lor, poeţii lirici de toate catego- 
riile, au fost cântăreții iubirii fără speranță. Pentru ei iubirea era un 
vis întradevăr irealizabil. Era un dor vag, entuziast după o prințesă 
imaginară care întrunea toate iarmecele trupești şi sufleteşti. Supre- 


ma lor fericire ar fi fost favoarea de a o pulea admira măcar din 
depărtare. Dacă i s'ar fi permis să sărute poala rochiei iubitei, poetul 
cu siguranță ar fi sucombat de emoție sau cel puţin ar fi leșinat, 

In poezie nu figurau ca amante decât fiinţe eterice, înzestrate cu 
ioate atributele nobletei. lubira era un lux, apanajul nobilimei. Sără- 
cimea, adică imensa mulțime, iubea cum se pricepea, fără poezie. 
Atunci poezia nu putea fi imorală din pricina iubirii, pentrucă iubirea 
din literatură se putea desfășura în văzul lumii, fără nici o primejdie 
pentru morala publică, 

Aşa a rămas în poezie iubirea, pură și virginală, până foarte 
târziu, până când revoluția franceză, proclamând libertatea pentru 
toți, a democratizat iubirea, acordând tuturor dreptul de a iubi poetic. 
Desigur în cursul vremurilor au fost scriitori cari s'au ocupat și de 


LIVIU REBREANU 


iubirea substanţială, care au întrebuințat imagini și cuvinte directe, 
care ar face să roșească și pe cei mai vajnici aderenţi ai sexologiei. 
Ar ajunga să pomenesc pe Catul, Petroniu, Martial, Rabelais... 
Dar atunci lucrurile acestea nu ofensau nici o ureche și nici o în: 
chipuire. In materie de iubire cotidiană limbajul curent era mai 
franc, mai just. Pudicitatea, ca virtute dominantă, a apărut mai pe 
urmă. Toiuş poezia a disprețuit totdeauna anume cuvinte, socolindu-le 
nedemne, vulgare. Se păstra în nouri, în faimosul turn de fildeș. Per- 
sonagiile poetice nu mâncau, nu se desbrăcau, nu sforăiau în somn. 
Ele apăreau veșnic în mare ținută, vorbeau numai despre lucruri iru- 
moase în limbai înflorit. Laura lui Petrarca n'ar fi fost în stare să 
ceară un pahar cu apă, Numai la Boccacio personagiile celor o sută 
de povestiri își permit să trăiască deplin și să îmbine iubirea poe- 
ţică cu cea pămâniească. 

Suprimarea privilegiilor nobilimei a revoluționat fatal și literatura. 
Au dispărut brusc fantosele marchizilor deghizați în ciobani de ope- 
setă, care acaparaseră romanele. În literatura a năvălit viața vie, cu 
ceritoare și, impreună cu ea, iubirea adevărată. Și, fiindcă în viață 
iubirea domină mai presus de toate, a început să predomine și în 
literatură. lubirea însă nu mai apărea ca un joc de nobili leneși și 
plictisiţi, ci ca o pasiune arzătoare, elementul care hotărăște de cele 
mai multe ori destinul oamenilor, care provoacă conflicte, aduce feri- 
ciri şi prăbuairi, cu:e e preocuparea de fiece minut a omului, i: 
stinciul viial piimosdial care călăuzeşte drumurile omenirii ca și 
foamea şi moartea, 

Odată cu libertatea iubirii în literatură, a apărut însă și îngri- 
iorarea pentru morala publică pe care libertatea generală destăn: 
tuită ar fi putut-o periclita. Până atunci şi literatura făcea parte 
oarecum din privilegiile clasei stăpânitoare. Numai pentru clusa 
aceasta se scria, ea era opinia publică. Abolirea privilegiilor a 
sporit brusc dela câieva mii la câteva milioane numărul celor ce 
alcătuiau opinia publică și cărora putea de aci înainte să se adre- 
seze liieratura. Înmulțirea cititorilor cuprindea în sine și toate pri- 
mejdiile pentru ordinea socială, Din momentul când prin literatură 
oricine era liber să stea de vorbă cu un popor întreg, se ivea și poai- 
bilitatea de a influența în rău mulțimea și de a perverti suiletul na- 
țiunii, Precum presa liberată devenia o armă periculoasă pentru 
orientarea politică, literatura ajungea tot atât de redutabilă în pri- 
vinţa evoluţiei bunelor moravuri. 


E curios de constatat că în tot cursul evului mediu și al feuda- 
lității nu s'a cunoscut ofensarea bunelor moravuri prin literatură și 
mai ales prin iubirea din literatură, De alifel până în epoca noastră 
modernă, statul s'a dezinteresat mai mult sau mai puțin de erotis- 
mul literar. Pedepsea anume practici amoroase anormale, dar nu 
dădea impoiianţă libertăţilor de limbai amoros în literatură. Rela- 
xarea moravurilor publice din pricina excesului de amor pare să îi 
fost mai considerabilă la Roma imediat după prăbuşirea republicii și 
apoi în timpul decadenței imperiului. Statul a luat ici colo măsuri de 
stăvilire a răului, fără o convingere prea mare. Niciodată însă n'a 
făcut responsabilă literatura de stricarea moravurilor, cu toate că lite- 
ratura atunci, ca şi acum, sau cel puţin anume parte a literaturii, nu 
se sfia a căuta favoarea cititorilor prin zugrăvirea și exaltarea tuiuror 
lbidinozităților amorului. O singură victimă literară a făcut iubirea 
la Roma, pe Ovidiu. Dar nici deportarea lui la Constanța noasiră de 
azi n'a fost, pe cât se pure. motivată de libertinajul din poezia 
sa, ci de ofensa ce ar fi adus-o împăratului August, îndrăznind să-i 
pervertească fiica, 

Abia €ra cea nouă de libertate individuală totală a oferit iubirii 
în literatură locul dominant ce şi l-a păstrat până azi. lubirea a 
început să fie examinată în operele literare sub alte aspecte decât 
cele liliale sau iucăușe. Au dispărut fantoșele iubărețe și au apărut 
oamenii, 

După o epocă de tranziție, de inevitabile tatonări, s'a ajuns ca 
accentul interesului să cadă din ce în ce mai complet, în toate genu- 
rile literare, asupra desfăşurării procesului iubirii, 

Romanele în care odinioară stăpânise acțiunea aventuroasă și 
in care amorul n'avusese decât un rol decorativ au trecut pe linia 
moartă. „Carmen“ și „Manon” au încă rămășițe de aventură, dar cu 
scopul vădit de a scoate în evidenţă sinuozităţile dragostei arzătoare. 
Carmen e prima femee fatală realizată literar. In „Werther“ nu mai 
există nimic afară ds iubire. Succesul imens al suferințelor tânărului 
Werther, psihoza de sinucideri din amor pe care a provocato micul 
roman al lui Goethe, a arătat eclatant scriitorilor că nimic nu poate 
aduna adeziuni mai multe în jurul unei opere decât iubirea. Pen- 
tru iubire interesul e permanent, general și eter. Operă durabilă 
va îi numai aceea care se ocupă de lucruri durabile, într'o formă 
durabilă, deci de iubire. 





de LIVIU REBREANU 


Fresca superbă a lui Baizac, „Comedia Umană”, e toată ani. | 
mată de conflictele și dramele iubirii. Acestea îi dau pecetea eter- 
nităţii. Sbuciumările sociale, schimbătoare şi trecătoare, constituie 
negreșit prețioase documente ale epocii, mărturie ds viață intensă. 
„Gobsack“ are să intereseze totdeauna în felul său, chiar dacă nu 
va îi actual: „Eugenia Grandet“ însă va fi veșnic actuală, în ea își 
vor recunoaște în toate timpurile atâtea ființe propriile lor bucurii 
şi dureri. 

Iubirea nu mai e acuma o reverie platonică, un dor fără scop. 
Amanţii se apropie, se sărută, se îmbrățișează, Pentru o îmbrățisare 
un ercu al dragostei nu mai oftează numai la lună, ci o reclamă 
iubitei sale. 

Totuși literatura nu înregistrează decât lupta până la sărutare. 
Restul se indică naiv cu puncte, puncte, puncte sau eventual cu 
câteva rânduri albe pe care rămâne să le completeze cuviincios fan- 
tezia cititorului. Scriitorul zugrăvește calea până la camera de cul- 
care și se oprește sfios la pragul si. Patul încă nu există decât ca 
mobilă decentă. In vremea aceasta chiar descrierea iubitei se mărgi- 
nea la umeri și la braţe, atât cât putea vedea dintrinsa toată lumea. 
Picioareele încă n'aveau acces în literatura serioasă. Poetul prea: 
mărea părul ființei adorate, ochii, gura, însfârșit figura în general și 
în amănunt. Restul corpului nu se desvăluia niciodată, Explorarea 
aceasta se făcea eventual între patru ochi. Iubirea păstra, și în viaţă, 
şi în literatură, anume discreție, un colț de mister care-i sporea far- 
mecul și o înobila puţin. Partea animalică a iubirii părea destinată 
vieții, nu literaturii, 

Civilizaţia noasiră însă înaintează vertiginos şi civilizaţia e cel 
mai mare dușman al misterelor. Progresul civilizaţiei moderne pare 
a se întemeia tocmai pe distrugerea misterelor, Misterul înseamnă 
întunerec, iar civilizaţia vrea lumină. Omul primitiv trăește într'o lume 
Plină de taine. Fiece taină violată lărgește cercul de lumină în iu: 
rul nostru. : 

Pe acelaș drum a mers și literatura cu iubirea, adică spre vio- 
lare ultimului ei mister. Scriitorul, care lucrează, ca material, numai 
cu cuvinte, poate porni la desmisterizarea iubirii în două feluri 
— ori indirec!, prin sugerarea atmosferei într'o formă care să silească 
pe cititor să trăiască momentele necesare cu toată intensitatea, ori 
direct, pătrunzând fără sfială în alcovul străin și zugrăvind clipă cu 
clipă desfășurarea animalismului dragostei. 

Trecerea aceasta a literaturii dela poezia verbală exterioară 
la sugrăvirea aciului iubirii, a început însă curând să alarmeze pe 
c&rmuitorii statului și pe paznicii moralei publice. S'au exprimat 
temeri ca nu cumva, sub inrâurirea unor asifel de cărți, și urmând 
exemplele oferite în ele, ză se găsească cetățeni care să practice în 
public iubirea, ca în cărți, fără nici o ruşine,.. De intervenit totus nu 
pzea îndrăzneau autoritățile, întâi de frică să nu fie socotite reacţio- 
nare și să se expuie la atacurile presei care făcea exces de zel când 
era vorba de apărat libertatea tiparului, și al doilea să nu provoace, 
prin zgomotul intervenţiei represive, o mai mare difuziune în public 
a operei liierare suspectă de lubricitate, 

Mai târziu chiar în Franța celei mai depline libertăţi a tiparului 
s'au produs câteva timide încercări de represiune. Din nenorocire şi 
din nepricepere zelul procurorilor s'a îndreptat mai totdeauna împo- 
triva unor opere de artă adevărate și reprezentative încât astfel inter 
vențiile au dat greș. O capodoperă nu poate îi nici imorală, nici mo- 
rală prin ea însăși, ci numai prin moralitatea sau imoralitatea celui 
ce o contemplă sau a judecă. Dacă Venera din Milo va stârni în 
cutare vizitator al Luvrului pofte libidinoase, nu va fi vina zeitei, 
ci a vizitaiorului imoral sau bolnav, 

Primul proces de atentat la bunele moravuri s'a făcut lui Bau- 
delaire. Cele câleva poezii incriminate și condamnate figurează 
acuma în „Fleurs du mal” și nu revoltă pe nimeni, nici măcar pe 
proiesorii cei mai diticili și care odinioară scrâșniau cu scârbă numai 
auzind numele poetului blestemat. Desigur, atmosfera lui Baudelaire 
e bolnăvicioasă, grea, deprimantă. Poezia aceasta cu spleen nu a 
pantru școli, firește, dar e poezie adevărată, atât de adevărată că a 
infiuențat întreaga mișcare poetică a Franţei întâi şi apoi a lumii. 


Tot atât de nefericită a fost și a doua încercare de a tempera 
iubirea în literatura franceză, în procesul intentat lui Flaubert pentru 
„Madame Bovary“. Când citeşti acuma acuzarea ţi se pare imposibil 
să tie vorba despre romanul cel mai desăvârşit ce s'a scris vre-odală. 
La Baudelaire era cel puţin o atmosferă îndoelnică, Flaubert e plin de 
sănătate, exuberant de viață. Emma e poate cea mai interesantă eroi- 
nă de roman, reprezentativă pentru suiletul femeesc în general. „Bo- 
varysmul” a devenit un termen adoptat în psihologie pentru ființele 
care caută să evadeze din realitate într'o lume închipuită... Procurorul 
general a indicat ca ofensatoare pentru bunele moravuri iaimoasa 
plimbare a Emmei cu iubitul ei, înir'o trăsură închisă și cu perdelele 
lăsate, fără nici o ţintă, pe străzile oraşului Rouen. Fragmentul 
impricinat de justiția franceză a vremii se poate citi în public, poate 
fi ascultat şi de copii, fără să ieneze sau să provoace proteste, De- 
altfel Flaubert nu întrebuințează nicăeri vre-o expresie sau măcar 
vre-o vorbă vulgară. Este artistul cel mai chinuit de răspunderea 
scrisului, cel mai serios în tot ce a publicat. 

Gafa aceasta a cârmuirii iranceze, mai ales aceasta cu Flaubert, 
a avut urmările cele mai nenoricite pentru evoluția erotismului în lite- 
ratură, Pe de o parte, de aci înainte, scriitorii cari nu reușiau să atragă 
atenția publicului cu lucrări nc-male, recurgeau degrabă la puţin 
scandal, exagerând importanța iubirii prin anume descrieri. Dacă 
vre-o oficialitate voia să tragă la răspundere pe autor, apărătorii lui 
invocau pe Flaubert, ca și când Flaubert ar fi fost ocrotitorul tuturor 
negustorilor de obscenităţi, Pe de altă parte guvernele însăși se sim- 
țiră intimidate. După procesul lui Flaubert, orice proces în care ar 
fi fost încriminată iubirea își avea verdictul de achitare asigurat mai 
dinainie. În asemenea condiţii a mai intenta procese însemna să se 
incurajeze public destrăbălarea. Guvernele preferau să închidă 
ochii — n'avede, n'aude, sistemul cel mai comod si mai periculos 
pentru viitor. Numai englezii și-au păstrat intactă cenzura care tăia, 
taie și azi, orice curte socotită lipsită de decenţa obligatorie, „Ulisse” 
al lui James Joyce n'a pulut apărea în Anglia: barem despre fai: 
moasa Doamnă Chatterly cu pădurarul ei, nici pomeneală, Pentm 
englezii amatori de picanterii se tipăresc în străinătate anume cărți 
care, fireşte, sunt oprite de a intra în Marea Britanie... 


Naturaliştii au ajuns cu prezentarea iubirii la un grad de în- 
drăzneală, de copie după natură, care s'a crezut că nu va putea fi 
întrecută niciodaiă. Zola, și unii din colegii săi, părea că preferă 
intenţionat ce era mai u:ât și mai abiect în lume, Subt pretexiul obiec- 
tivității, alegea din viață numai părțile animalice. Urâtul are tot 
atâta drept de cetățenie în literatură ca şi frumosul, desigur, dar na- 
turalismul a depostizat complet iubirea în romanele sale. Nu mai inte- 
resează calea până la camera de culcare, ci direct patul, care de- 
altiel poate fi înlocuit cu o grămadă de cărbuni sau chiar de gunoi. 
Zugrăvirea posesiunii, cât mai amănunțit posibil, devine noua poezie 
a iubirii. Gândiţi-vă la urgia de iubiri bestiale din „La Terre”. Și totuși 
nici un procuror francez n'a mai cutezat să cheme în judecată pe Zola 
și nici pe alții care se sileau să-l întreacă în atentatele la bunele 
moravuri. 

Naturaliștii, și în special Zola, erau profund cinstiţi în intențiile 
lor. Etalarea abiecției umane urmărea în fond să provoace milă şi 
interes față de mulțimea să&rmană care trebuia să trăiască o viață 
atât de ticăloasă. Naturalismul se socotea menit să transforme arta 
în tribună socială, să obțină îndreptarea relelor care bântuiau orga- 
nizaţia socială. Materialiști până în măduva oaselor, ei sperau să 
înlăture mizeria umană prin ameliorarea condiţiilor materiale ale 
oamenilor. Era epoca de aur a marxismului, 

Dacă naturaliştii n'au prea reușit în pretențiile lor de ordin 
social, de a procura omenirii fericirea generală, în schimb au izbutit 
N NN N N N N N N N N O e ea 


(Urmare în pag. 6-a) 











CRONICA 


EFEEFEEI II EET TEI PI TIE DI IEC EZEI LI POI 
d E a ae 
a a a a a te i 


— plastică— 


de PAUL MIRACOVICI 
+ THEODORESCU - SION 


S'a stins din viață atunci când se 
aștepta încă atât de mult de ja e! 
Theodorescu-Sion, unul dintre crea- 
torii picturii contemporane româ- 
neşti. 

Expoziţiile sale dela Ateneu curând 
după răsboi, au fost pentru mulţi ar- 
tişti semnul viitoarei libertăți. Arta 
noastră era înecată de bălăriile pom- 
pierismului, orice încercare de a ieși 
de sub tirania unui public al cărui 


gust nu depășea pe Aricescu era des- 
tinată fără greș anonimatului şi ar- 
tistul sărăciei.  'Theodorescu-Sion a 
dat piept bărbătește cu aceste preju- 
decăţi rupând tiparele convenţionale 
ale „marilor artiști“ din acea vreme. 


Compoziții nenumărate, naturi moar- 
te, nuduri, flori, erau pictate cu în- 
frigurarea unei viziuni puternice care 
se cerea — măvalnic — concretizată. 
Chiar cei ce nu înțelegeau încă fru- 
museţile plasticei lui  Theodorescu- 
Sion, plecau îngândurați din expo- 
ziția lui. Mai târziu, în 1935, primul 
Salon Oficial de după răsboi i-a dat 
consacrarea, atât de bine meritată, 
artei sale. De atunci succesul nu l-a 
mai abandonat iar publicul care-l ad- 
mira sc făcea din ce în ce mai nume- 
ros. Expoziţiile sale erau adevărate 
evenimente, în cuprinsul lor nu pu- 
țini tineri au găsit nepreţuite îndru- 
mări, nenumărate stimulente. In pri- 
vința aceasta mai ales, trebue amin- 
tit întotdeauna cât de mult a prețuit 
Sion tineretul. La Saloanele Oficiale 
pe cari le-a prezidat aproape fără în- 
trerupere dela înființare şi până a- 
cum, el a fost întotdeauna pentru 
cei tineri pe care i-a îndrumat şi în- 
curajat iar tineretului el i-a fost — 
prin veşnicele sale căutări, prin ne- 
număratele sale experienţe, prin Cu- 
riozitatea sa mereu proaspătă şi mai 
ales prin uriașa sa putere de muncă 
— un simbol mereu prezent a ceeace 
trebue să fie un artist. Sion a urât 
cu toată fiinţa lui rutina, drumul bă- 
tut. Oricare epocă din evoluţia sa ar 
fi justificat o existenţă de artist și 
un durabil succes, ol însă nu s'a oprit 
niciodată, cași cum ar fi vrut să trea- 
că prin simţirea lui toată gama in- 
finită a picturii, toate variațiile co- 
lorilor. Prin 1927, înt”o călătorie la 
Constantinopol făcută împreună, 
Sion exclama în faţa priveliștei mi- 
nunate a palatelor însorite de pe ma- 
hu Bosforului: „Asta-i pictura! Nu 
negrul şi bitumul!“ Intradevăr în 
anii următori Sion expunea compo- 
ziții, naturi moarte, flori, în cari re- 
găseam armoniile subtile ale viziunii 
din Bostor, viziune care contrasta 
fundamental cu pictura lui de până 
atunci. 'Notez aci această amintire 
pentru a ilustra temperamentul lui 
Sion, temperament de adevărat artist. 
Niciodată nu se sfia s'o ia dela ca- 
păt, din nou. E rar şi se fac din ce 
în ce mai rari în vremurile noastre 
atât de triste oameni de talia lui. Cei 
mai mulţi, azi, îşi păzesc cu unghiile, 
cu intriga şi calomnia titlul de „ar- 
tist câștigat cu câteva tablouașe și 
printr'o activitate care nu are nimic 
aface cu paleta şi cu atelierul. 

Fiu de moț, în pictura lui a pus 
toată dârzenia lor. In compoziţiile-i 
nenumărate adeseori acești fii ai 
munților apăreau mândri ca niște vo- 
evozi. Argoşul, Branul, Sion le-a în- 
nobilat prin sute de tablouri în cari 
țăranii, costumele, obiceiurile lor ne 
erau redate fără dulcegăriile cu cari 
ne obișnuiseră atâţia pictori. „Fân- 
tâna lui Manole“, „Troiţa“, aceste 
echivalențe picturale ale pocticelor 
noastre legende nu le-a pictat nimeni 
cu atâta drag şi nu ştiu dacă atât de 
curând se vor mai pieta lucruri cari 
să poată sta alături. 

Theodorescu-Sion însă, a aruncat 
sămânța bună; a făcut din concepţie 
o preocupare constantă a existenței 
sale. Din atâtea lucruri bune pe care 
cei tineri ar trebui să le ia dela el, tre 
bue să ia și această dragoste pentru 
exercițiul compoziției, pentru figură 
și pentru atelier. 


In ultimul drum, Sion a fost petre- 
cut de toți artiștii români dar dacă 
vreunul dintre cei mai bătrâni au 
trebuit să lipsească, cei tineri i-au 
adus un mișcător și pios omagiu prin 
prezenţa lor. Cred 'că nu a lipsit nici- 
unul dintre ei. Astfel până la urmă 
Theodorescu-Sion care a fost întot- 
doauna atât de tânăr a fost înconju- 
rat de dragostea și respectul lor iar 
doliul care ne loveşte atât de neaș- 
teptat și de dureros e și mai greu 
pentru cei tineri cari au pierdut în el 
un părinte spiritual și un scump 
prieten. 








„Souvenirs litteraires“, 


Soarta literaturii unor anumite ţări 
suferă o constrângere dificilă din cauza 
poziţiei lor geografice, care le împiedecă 
să-şi poată valorilica geniul naţional, ca 
entitate naţională. 

Mă gândesc la Elveţia, la Belgia, la 
Olanda. “Ţările acestea sunt în imposi- 
bilitate de a avea o literatură, o artă 
proprie. 

Așezate între vecini puternici, între 
civilizaţii mari și solide, țările acestea 
sunt înfrânte în elanurile lor. 

Orbita puternicei republici a artelor, 
atrage ca un miraj nesăbuit pleiada tu- 
turor scriitorilor de talent. Către Franța 
se îndreaptă aproape toate elementele 
superioare, nu printr'o renunțare voită, 
dar prin desfășurarea faptelor, mai vi- 
guroasă, mai intensă decât indivizii. 

Și nu numai scriitorii suteră de acea- 
stă atracție, dar orice artist. 


Sunt împinși ca de un fluviu irezisti- 
bil. Un fluviu care alcătuește un obsta- 
col de netrecut în calea realizării 
proprii. 

Maurice Maeterlink este un francez. 
Dacă istoria literară îi consacră un loc 
în cadrul Belgiei, aceasta este numai un 
fapt de corectitudine ştiinţifică. Dar e- 
voluţia lui, filozofia lui se va înșira de- 
sigur pe linia producţiilor franceze. Van 
Gogh este un geniu al Franței. Acolo 
s'a desavârșit, acolo a creat. 

In trecut Jean Jaques Rousseau a 
creat o gândire nouă... pentru Franța 
şi în Franţa. 

Cauza acestui fenomen trebue căutată 
în primul rând în asemănarea de limbă, 
care impune o contopire ab initio între 
ambele culturi. D. Rene de Weck, mi- 
nistrul Elveţiei în ţara noastră — în 
cartea de curând apărută recunoaşte și 
el fenomenul aplicat la ţara sa. Şi ne 
spune că obstacolele sunt : 


„In primul rând această stângăcie a 
expresiei care se observă la toate DO- 
poarele cu limba alterată cu vocabula- 
rul nesigur, depreciat de termeni pro- 
prii şi îngreuiat de locuţiuni vicioase, 
cu sintaxa desarticulată prin vecinăta- 
tea, prin penetrația unui alt idiom“. 
Domnia-sa găsește obstacolul mai amplu 
dar în fond toate defectele citate nu 
sunt decât o urmare firească, am pu- 





UNIVERSUL LITERAR 


tea zice inevitabilă a vecinătăţii, cătale 
dealtfel de domnia-sa. 

„In al doilea rând — acum fenomenul 
devine propriu Elveţiei —, era și acest 
moralism păcătos, acest idealism senti- 
mental şi nebulos, prin care se caracte- 
vizează prea adesea literatura prote- 
stantă“. 

Iată rânduri de început — quasi ex- 
plicative — ale cărții domnului ministru 
Rene de Weck, 

Ele lămuresc dece, în cele două sute 
şi ceva de pagini de amintiri, substanţa 
elvețiană, cadrul elveţian, este aproape 
inexistent. Influențele pe cari distinsul 
literat le-a suferit, nu sunt helvete. 

Nu există și mu vor putea exista crede 
domnia sa opinând, după constatarea 
scufundării entității naţionale a ţării 
sale în concernul literaturii franceze : 





RENE DE WECK 


„Datoria noastră este să creem pe teme 
naționale, opere demne a obţine încetă- 
țenirea în republica literilor şi artelor 
frumoase, opere susceptibile să emoţio- 
neze sentimentele tuturor celor ce pri- 
cep franceza“, 

lar mai jos : 


„Marea noastră datoria este să îin- 
trăm în marele concern al literelor fran- 
ceze cu o notă distinctă, dar armonică şi 
supusă legilor armoniei generale“ 

lată concepţia literaturii elveţiene 
văzută de Rene de Weck în amintirile 
sale literare. 





- 


Cartea străină 





de Rene de Weck 


Urmează dealungul paginilor amin- 
tiri inedite asupra unor scriitori ca 
Louis Dumour în vecinătatea căruia a 
viețuit autorul. 

„Acesta, spune d-sa, era un protestant 
cure mergea până la capătul protestan- 
tismului. A fi protestant pentru el în- 
semna să protesteze. Intreaga lui viaţă 
a fost dedicată acestui obositor exerci» 
țiu, Avea ceva din Don Quichotte“. 

Odată cu amintirile asupra lui Louis 
Dumour pătrunderm și în redacția renu- 
mitei reviste Mercure de France, pe 
vremea când foaia simbolismului era în 
epoca de glorie. 


Cunoaştem pe Claudel, pe Han Rynes. 

Insfârşit, d, Rene de Weck ne infor- 
mează despre toţi scriitorii cari înainte 
de războiu întreţineau la Paris o atmos- 
feră specifică de combativitate literară. 

Pe lângă aceste cunoștințe, presărate 
cu episoade inedite, d. de Weck nu 
pierde ocazia de a-și prezenta punctul 
de vedere, oridecâteori simte nevoia u- 
nei sincerităţi personale. 

Fiindcă, domnia sa, reţinând formula 
d-lui Yves Alain Florence, socotește 
arta nu ca o meserie, ci ca o iubire. 

Spre exemplu, găsim o frumoasă de- 
finiție a nuvelei: „o nuvelă cu adevărat 
izbutită, eu o văd ca un cadru de ro- 
man, dar stabilit de așa fel, încât lecto- 
rul, cu toate că observă vre-o lipsă este 
împins să-l complecteze, să-l îmbogă- 
țească de motive noui, să mărească în 
imaginaţie dimensiunile reale“. 

Sau un punct de VERS asupra cri- 
ticii. 

„Mi s'a întâmplat să susţin că cri- 
tica literară ar regăsi cel puţin o parte 
din vechea ei autoritate, dacă cei cari o 
practică ar împinge eroismul până la 
un sacrificiu total al activităţii lor, până 
la a-i sacrifica jocurile icariene ale ima- 
ginaţiei creatoare, 

Răsfoind lucrarea domnului de Weck 
găsim o mulțime de asemenea intere- 
sante puncte de vedere în ceea ce pri- 
veşte concepțiile literare. Dealtfel aci 


stă și o parte din farmecul ei. Ne redă 
sub o formă simplă, limpede, resfrân- 
geri din activitatea intelectuală a unui 
om ce se dovedeşte nu numai fin lite- 
rat. dar și admirabil apreciator al acti- 
vității scriitoriceşti, 





BUCOLICA 


. . .. e 
lată — ciobanii s'au întors dela stele! 


Ceasu-i prielnic de vis... Se-adună'n amurguri 

lumina, ca “n inimi. Focul strănută șăgalnic 

în umede nuiele. Pădurea mai dulce a ploaie răsună. - 

Un abur verzuiu pe miriști se poartă şi cânii au tăcut 

ca sub un sbor de pajură.. Dumnezeu şi-a trimis cuvintele 

și nouri de fier le sună în văi cu fum liniștit. Ciobanul cel mai tânăr 
ascultă'n trecut, cu urechea la pământ și-i răspund fraţii 

din toate mormintele lumii. Un stârv albastru se sbate'n amintire. 
Pe-aşternutul de cimbru doarme-un căprior de singurătate—și seara 


mi-l doare ca o rană sărutată. 


Dar să mergem prin iânețele ude, 


să fugim de casele i În cari am încuicrt morţii, 


căci pădurile 'n sânge lupu-și coboară ; 


lasă, nu mai asculta la trunchiul copacilor cum timpul urcă 
spre cerurile frunzișului, peste cari picură lacrimile de sânge ale 


Câmpenește sună carele ; oamenii duc pădurile toamnei acasă, 
In ogrăzi se-aprinde fanarul, Șiștarele zumzăie şi hargatele au 


miros de lapte proaspăt și cald: băieții oftează și genunchii ii se 


într'o dureros de dulce 'ncleștare, Caii nechează 'n ocoale. 
izul ceaunelor răspândește- -o domoală veselie “n ploaie. 

E o singurătate de rege în sărbătoreasca “nălțare-a colinelor, 
pe cari nourii le 'ntunecă într'o albastră lumină, - 


Cuprinzătoarelor zări, legănătoarelor, destășuratelor miriști. 
nemăsuratelor, stăpânitoare vi-i melancolia, ca soarele 
când își ară cu îngeri ogoarele : culcuș în șoproane, făcătorii ; 
totuși, sunt lucruri mai frumoase ca dragostea, 


D-lui CAMIL PETRESCU 


in mijlocul pădurilor : 

pe lângă El a trecut 

veșnicia, dar nu L-a trezit 
Stăteau stejarii grei de ani 

la căpătâiul Lui; 

veneau îngerii, ca niște țărani, 
să sărute tălpile pământului : 
depărtările se strângeau, 

că se făceau nimic — 

şi Dumnezeu era atât de mare, 


încât totul părea prea mic 
pentru inima ciobanilor 


— 


îngerilor. 
şi n'au știut 


pe mâni 


strâng 


o lumină ciudată 
și târzie. 


Li 


Pădurile 'n cari Dumnezeu vorbeşte cu focurile singuratice. 


Atunci, pâclele se 'nchină cu degete aspre de lumină și ciobanul 
se luptă'n vis, el, care trecea prin auroră ca soarele, umbra 
nu-i va mai c&dea pe văi; se-apropie de dânsul cile şi 


dar simt alt tărâm și se duc mai departe, 
că pratul de stele depe pleoapele ciobanului are înalt iz crud de 


se uită, une ori, la mânile lui, pe cari luceşte câte-o pată 


ceata 
de dulăi, 


moarte ; 


de luceatăr umed; cânii, flecari, latră — și ciobanul ar vrea 


Dumnezeu să-l dea undeva inainte de 'nceput: 

pela tâmple-l întioară o boare de vânt — nu de aici; 

venea de peste pământ, unde nici îngerii nu pot, — 

numai Dumnezeu de intră cu numele: şi lumina-l plouă greu 


peste umeri ; doar aurul sterp, de promoroacă în inima ciobanului, 


în care joacă întunerice mari, cât o seară cum a fost întâia oară, 


Când ciobanul s'a trezit, 

fagii au venit 

de s'au închinat, 

că inima pământului i-a sângerat, 
iar cerbii și-au început în tăcere 
ceasul de taină şi veghiere; 
tălăngile oilor sunau neștiut, 
întunecat, nepricepult ; 

ciobanul asculta cum trec peste șes 
nourii fără nici un înţeles; 

apoi, vântul a adus 

dorul pădurilor de sus — 

şi stelele s'au dus 

deparie, până 'n alt sat, 

unde-au găsit o frunte de 'mpăzat, 
iar ciobanul s'a înălţat frumos 

la fața Domnului Hristos. 
Dumnezeu a adormit 


Vezi că Dumnezeu se ducea foarte 
să 'nveje ce-i aia moarte 

se ducea la adâncurile Sale, 

pe cari nimic nu lumina-le, 


şi pentru steaua lor 
de “naltă luminare, 


Moartea stă la un țărm târziu, linistit, - 
unde lumina abia de bate, încet, încet: 
copiii — ca niște flori au adormit 


că 'n inimă-un spin le-a crescut, 


Ciobanii au uitat de îluier, deși melodia 
mai stăruie pe buze 

si-o sărută veșnicia ; 

visau, fără să știe, 


La urmă a irecut Dumnezeu-Sfântul - 
şi L-a auzit pământul, 

L-a simţit ca pe-o boare 

trecându-i prin ogoare. 


departe, 


Şi cerurile stăteau goale: 
Dumnezeu nu le mai cuprindea 
şi nici cuprins nu le era. 


Nici îngerii adevărului, nici 

tăriile mai mari nu-L întoşărăşeau : 
veeşniciile s'au făcut mici 

și luminile nu se mai înțelegeau. 


Azururile prindeau aripi de ceaţă: 


vestitorii întârziau la drum : 
amestecând pe ieri cu acum, 
însăşi moartea se schimba la faţă. 


Dumnezeu nu s'a găsii 


nici la început, 
nici la sfârșit — 


șiatunci s'a'ntunecat 
de era ca un împărat 


al negurilor. 


Și-i o nouă dimineață. Pădurile fumegă, albăstriu se sting 


pădurile într'o depărtată legendă. N 


umai pajerele-amintesc 


Frunzișurile clare. Unde-i apa luminoasă a fagilor? 
Zările tac. Solemne măguri se poartă "n vis. Totul a fost, 


Acuma, putem citi în cărți despre vastele seri. Dar să tăcem, 


Soarele bate ca pe vechi monezi. 


MIRCEA STREINUL 








CRONICA 


Do TESERIEE EREI Eee | 
ERIN A OI NOI RI CI E DN CE ERE CODE IER E DIR ARICI AP CREIER ISI DN AZER 


8 Aprilie 1939 


— muzicală — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


CONCERTUL SIMFONIC 
DE MUZICĂ ROMÂNEASCĂ 


Cu sprijinul „societăţii compozito- 
rilor români“, asociaţia „Muzica 
nouă“ a organizat la „Ateneu“ un 
concert simfonie de muzică românea- 
scă, cu concursul orchestrei „Radio“. 
Constituit dintr'un lanţ de prime au- 
Giţii, concertul asociaţiei „Muzica 
nouă“ şi-a justificat precum se cuvi- 
ne emblema, extinzând-o chiar și a- 
supra dirijorului ales, care a fost ţâ- 
nărul compozitor Constantin Sil- 
vestri. 

Distins cu premiul | de compoziție 
„George Enescu', cunoscut pentru o 
producţie compozitorească destul de 
densă, artist capabil să pledeze con- 
vingător la pian, atât cauze proprii 
cât şi străine, Constantin Silvestri a 
comunicat orchestrei „Radio“ ritmica 
unei înțelegeri adaptată cu deosebit 
talent muzicii moderne. 

După o execuţie a „Muzicii pentru 
radio“, de Filip Lazăr, lucrare din 
cele mai isbutite ale autorului, d. Sil- 
vestri a condus un concert pentru 
orchestră de d-sa, nu fără repercu- 
siuni Strawinski-ene, poate mai mult 
voit disonant, decât prin ceea ce, în 
chip firesc, i-ar fi dictat ideile com- 
ponente. Alei 

D. Silvestri nu şi-a alcătuit incă, 
este vădit, vocabularul expresiv cel 
mai potrivit și mai elocvent, firei 
d-sale muzicale, şi este încă în epoca 
cercetării, în sine și în jur. Totuşi, 
organizarea excelentă a înzestrării 
d-sale şi o capacitate de realizare 
care nu poate fi trecută cu vederea, 
îl menţine pe primul plan în muzica 
nouă autohtonă şi îi vor alimenta, de 
sigur, o evoluție favorabilă și rod- 
nică. | 

„Trei dansuri“ din baletul „Pricu- 
liciul“* de Zeno Vancea, dirijate cu 
nerv și caracter de d. Silvestri, au 
atras atenţia în chip special asupra 
semnatarului lor. Aceste dansuri au 
calitatea esenţială de a nu ilustra nu- 
mai anumite formule recente, dar de 
a trăi, de a se desfășura cu duh și 
comunicativitate, de a exprima cu 
vervă colorată o inspiraţie înclinată 
cu vioiciune către specificul popular 
românesc, 

D. Zeno Vancea va avea de sigur 
încă multe de spus. Îl așteptăm cu 
încredere. 

„Rapsodia română“ a d-lui Elene- 
seu reprezintă, un fond de înzestrare 
și de ușurință naturală de redactare. 
Autorul trebue să se ferească însă 
de locurile comune lăutărești şi să se 
perfecționeze în chipul de a suna or- 
chestra, pe alocuri î încă subțiratec. 

„Fantezia română“ a d-lui Brân- 
zeu, conţine destule afirmări ce pot 
atrage încurajare şi îndemn nădăj- 
duitor, dar îi impune, în acelaş timp, 
pentru viitor, mai multă conciziune, 
mai fermă și mai reliefată agregare 
a elementelor. 

Concertul sa încheiat cu o bine- 
venită orchestrare a frumoasei „ba- 
gatele“ de Scărlătescu, datorită mâ- 
nei agerc a lui Teodor Rogalschi. 

D. Silvestri şi orchestra „Radio' 
au găsit tot suecesul meritat de ini- 
țiativa demnă de laude pe care au 
avut-o, oferind muzicii românești 
atât de arareori scoasă din umbră, un 
serios prilej de manifestare. 
FALSTAFF LA „OPERA ROMÂNĂ“ 

Opera unui octogenar, Falstaff, de 
Giuseppe Verdi, rămâne cu toate ace- 
stea cea mai juvenilă, mai svăpăiată 
şi mai înaintașe din partiturile feno- 
menalului compozitor dramatic ita- 
lan. In nici una din operele prece- 
dente, Verdi nu comentează libretul 
cu atâta virtuozitate, cu atâta măsu- 
ră, cu atâta siguranţă în distilare, ca 
în „Falstaff“, în care inspiraţia i se 
cristalizează într'o limpezime uimi- 
îoare, 

Surplusul, stagnarea, monotonia 
armonică, retorica lirică insistentă şi 
îngreunătoare, din prima manieră, 
înlăturate în mare parte din Aida și 
mai ales Otello, dispar în „Falstaff“” 
cu desăvârșire, descoperind un maes- 
tru nou, al unei estetici de un gust, 
echilibru și limpezime pur latine. 

Premiera la București a operei 
„Falstafi“ a fost o însemnată încer- 
care artistică, al cărei bilanţ a cumu- 
lat izbânzile * capitale asupra d-lor 
Ștefănescu-Goangă interpretul rolu- 
lui titular şi a d-lui Alfred Alessan- 
drescu. Primul a compus scenic şi 
muzical, un Falstaff admirabil măes- 
trit şi cântat, un personagiu inteli- 
gent studiat și redat cu mari mijloa- 
ce de cântăreţ şi actor iar cel de al 
doilea a ţinut frânele muzicale ale 
spectacolului cu trainic şi cuprinză- 
tor meșteșug şi o competenţă muzi- 
cală de fină calitate. 

D-nei Guţianu, care are stil şi bun 
simţ scenic, d-lor Arnăutu, remarca- 
bil bariton, Ştirbei, tenor cu glas 
foarte promiţător, Ştefanovici, Opri» 
șan şi Nanu, menţiunile elogioase 
sunt fără îndoială la locul lor, 

D. Zaleski sa afirmat mulţumitor 
în unele privințe ale direcției de 
scenă. 











1939 


8 Aprilie 


ORESTE 
Nu m'auziţi stăpâni de sub pământ, 
temute glasuri ale morţilor ? 
Priviţi ce mai rămase din Atrizi, 
ce greu prăpăd, ce ruşinos surghiun Î... 
O Zevs, unde mai e scăparea ? 


CORUL 


Cum mi se rupe inima 

la astfel de jelanie | 

Se duce orişice nădejde 

şi sufletul se “ntunecă 

la fiecare vorbă... 

Dar când aud cuvânt bărbat, 

atunci mâhnirea se topește 

și se înseninează viitorul. 
ELECTRA 


In c€ chip să mă rog? Să spun 

tot ce “ndurăm pe urma unei mame ? 

E-o alinare pentru suferințe, 

dar ale noastre n'au vre-un leac, 

și mama mea din sufiletu-mi făcu 

un lup flămând, setos de sânge. 
CORUL 

Aidoma cu bocitoarele 

din Asia, din Kissia, 

un cântec de moarte în pieptumi ritmez 

şi mâna mea sboară neobosită, 

isbește în capul rănit și în piept, 

de sus şi de jos, din stânga, din dreapta, 

izbeşte, răsună, şi capul mă doare. 
ELECTRA 

Ne:uşinată mamă, ce-ai făcul ? 

Ca pe-un vrăjmas l-ai îngropat, 

fără alai şi în tăcere. 

Pe rege nu l-au plâns supușii, 

pe soț nu l-a jelit soția. 


ORESTE 


Vai mie, ce nelegiuire |! 

Cum l-au batiocorit pe taică-meu ! 

Dar brațul meu, pe Zei, o să-i plătească: 

doar s'o ucid, şi-apoi să mor în tihnă! 
CORUL 

Și încă nu știi totul: află 

că'ntâi un braţ îi retezară 

șil îngropară ciopârțit, 

ca să nu poată ei, de sub pământ, 

un sprijin să mai dea faciorului. 

Asa lau pângărit pe taică-tău. 


ELECTRA 


Spui doar de tata și uitași de mine, 

cum am fost eu svâsrlită la o parte, 
îngenunchiată şi-alungată'ntocmai 

cum svârli atar' din casă pe un câine. 

Nu știu ce-i râsul, doar să plâng mai știu, 
şi m'ascundaam, în voe să pot plânge. 
(Lui Oreste) 








atare 


Eschi 


CORUL 


Înseamn'o și urechile s'o ducă 

până “n adâncul calm al gădului. 
Acestea se 'ntâmplară pe aice. 

Ce va să vie, te-o învăța mânia... 
Când mergi la luptă cată să nu şovăi. 


UNIVERSUL LITERAR 


Orestia 


Trad. de N. I. HERESCU 


ELECTRA 


Când voi pleca din casa părintească, 

în ziua munţii, eu îţi voi ierifi 

din partea-mi neatinsă de avere, 

Mormântul tău va îi întâia-mi grijă. 
ORESTE 


ORESTE Deschide-te țărână: vind tată 
Te chem, o tată; sprijine-ţi copiii. să stai de veghe, că începe lupta. 
ELECTRA ELECTRA 
Și glasul meu te chiamă printre lacrimi, Redă-i puterile, o, Persephona. 
CORUL ORESTE 
Și glasul nostru cu-ale lor se 'mbină. Să nu uiţi, tată, cum pieriși în bae. 
Auzi-ne și vino la lumină, ELECTRA .. 
să lupii cu noi contra vrăjmaşilor. Să nu uiti cursa “n cere ai căzut, 
ORESTE ORESTE 
Dreptatea cu dreptatea va lupta Te-a prins un laţ ce nu era de-oţel. 
și silnicia contra silniciei, ELECTRA 
ELECTRA Un văl a fost capcana ruşinoasă |! 
Să faceţi, Zei. dreptate celor drepți. ORESTE 
CORUL Nu sari din somn când ți-amintești ocara ? 
Acsste rugi mi-au pus flori în suflet. ELECTRA 
Deși t&:ziu, destinul se poate împlini. c e ulei lada 
(Toti) um nurți ridici, părinte, capul scump ? 
Neam blestemat, ORESTE 


iubit de păcat, 

cu sânge 'nsamnatue, 

Ce chinuri amare, 

jără alinare !... 

De vrei leac la rău, 

nu-l căla pe-afară 

că o să răsară 

chiaz din sânul tău, 

şi vei îi scăpat 

cun fier însângerat !... 

Zei de sub pămâat, 

v'am rostit descânt. 

CONDUCATOAREA CORULUI 
Zsi care sub ță'ână sl&pâniți, 
cu bunăiatea ruga ne-o primiţi 
și pe copiii noștri-i sprijiniți, 

ORESTE -- 
Tu rege mort în chip nevrednic, tată, 
ajută-mi s& domnesc în casa ta. 
ELECTRA 

Părinte, rugăciunea mea-i la fel: 
să nu fiu roabă eu, ci rob Egist. 


ORESTE 


Atunci vor fi ospețe 'n cinstea ta. 
Altmintreli. când vor pune pe altare 


Ai fost învins odată: dacă vrei 
să fii acuma tu învingătorul, 
trimite-ne Dreptatea, să ne-ajute 
ca să-i lovim așa cum te-au lovit. 


ELECTRA 


Asculiă, tată, ruga mea din urmă, 
copiii strânşi la groapa ta, priveşte-i ; 
să nu lași să se slingă Pelopizii; 
prin ei trăești şi dincolo de moarte. 


ORESTE 

Doar prin copii trăește mai deparie 

un nume de viteaz — așa cum pluta 
păstrează cangea tot deasupra apei 

și no lasă'n adâncuri să s'afunde. 
Ascultă-mă, că pentru tine plâng: 
dacă m'asculţi, te izbăveşii pe tine, 

CONDUCĂTOAREA CORULUI 


N'a fost prea lungă rugăciunea voastră 
pentru — un părinte ce-a murit neplâns, 
Şi fiindcă să-l răzbuni te-ai hotărit, 

la taptă-acum | Ursita ţi-o încearcă | 


ORESTE 
Așa va fi! Dar vreau îniâi să aflu 


cu ce găad mai trimise ea prinoase, —. 








a unei crime fără de răscumpăr... 
Nu e cinşstire ci batjocură 
pentru un mori ce nu vrea s'o asculte. 


de-ai da în schimbul unui strop da sânga 


averea ta întreagă, e zadarnic! 

Acesta-i adevărul, Dar acum, 

dă-mi, roguite, răspunsul, dacă-l ştii, 
CONDUCAĂTOAREA CORULUI 


Il ştiu, copile, că eram pe-aici, 
Ca să trimeată daruri pe mormânt, 
au îndemnat-o visele și spaima 
ce-o chinuia în timpul nopților. 
ORESTE 
Dar ce-a visat anume, poţi să-mi spui? 
CONDUCATOAREA CORULUI 
Il se făcea în vis că naște-un sarpe... 
ORESTE 
Şi care-a fost desnodământul, spune ! 
CONDUCĂTOAREA CORULUI 
Ca pe-un copil ea-l înfășa în scutec, 
ORESTE 
Și monstrul nou născut, cum se hrănea? 


CONDUCĂTOAREA CORULUI 


Ea însăși îi dădea la sân să sugă. 
ORESTE 
Dar sânul nu-i era rănit de șarpe? 
CONDUCĂTOAREA CORULUI 
Ba da, și laptele-l sugea cu sânge. 
ORESTE 
Acesta, vezi, n'a fost un vis zadarnic. 


CONDUCĂTOAREA CORULUI 


. 
Ea a sărit din somn țipând cu groază... 


Pe loc palatul s'a umplut de facile, 
cărora umbra le 'nchisese ochii, 
şi toți veneau, la țipătul stăpânii, 
Ea a trimis atunci aceste daruri 
nădăjduind să atie izbăvire, 
ORESTE - 


Mă rog de glia ce pe toţi ne poartă 
şi de mormântul tatălui mă rog, 

să pol preface visul într'o faptă. 

Eu limpede îl tălmăcezc așă fel: 
cum şarpele, născut din mama med, 
și înfășat în sculece ca pruncii 

a supt din țâța care m'a brănit, 
sorbind cu laptele și chiag de sânge 
— pe când ţipa de 'ndurerare muma — 
așa-mi va da și mie sângele, 

cum șarpelui l-a dat înf:icoșată ! 

Eu însu-mi voi fi şarpele, eu însu-mi 








Ascultă şi înseamnă adânc în suflet, 





La 19 Ianuarie 1939, s'au împlinit o 
sută de ani dela nașterea lui Cezanne. 
Un pictor genial, care nu a fost înțeles 
de contemporani, fiind considerat ca un 
artist avid de noutate, dar stângaci și 
ratat. 

Chiar prietenul său intim, cu care co- 
pilărise și studiase liceul, Emile Zola, se 
îndoia de Cezanne. In romanul său 
„L'Oeuvre“ Zola descriind pe Claude 
Lantier, s'a gândit la Cezanne. 

Și cu toate că arta lui Cezanne se spri- 
jinea pe tradiția marilor colorişti (1in- 
toretto-Veroncse-Rubens-Delacroix) și 
nu se îndepărta de spiritul de ordine 
al clasicilor (Poussin), totuși Cezanne a 
fost combătut și contestat tocmai de 
acei, cari oficiau în numele unui clasi- 
cism şi tradiționalism poncif. 

Ceiace supăra pe aceștia în pictura lui 
Cezanne, cra noutatea și prospeţimea 
senzaţiilor pictorului, care privia natura 
cu alți ochi de cât dânșii: „Voir comme 
gelui qui vient de naitre“ spunea cl. 
Arta lui Cezanne este expresiunea unor 
preocupări de ordin pur plastic, forma 
și arhitectura lucrurilor fiind plămăâite 
din contraste şi raporturi tonale. Ce- 
zanne obținea forma şi volumul prin 
coloare, urmărind armonii frumoase, 
printr'un cromatism bogat şi intens: 
El spunea: „Le dessin et la couleur 
ne sont point distincts, au fur et ă me- 
sure, que l'on peint, on dessine; plus la 
couleur s'harmonise, plus le dessin se 
precise. Quand la couleur est â sa ri- 
chesse, la forme est ă sa plenitude“. 

In a doua jumătate a secolului trecut 
nu mai rămăsese nimic din mișcarea 
romantică exaltaţă de Delacroix iar 
urmașii necclasicului Ingres căzuseră 
intrun manierism rigid, căci acesto- 
ra le lipsia geniul și suplețea meşte- 
rului; ce-i drept, câţiva artişti de ta- 
lent, peisagiști mai independenţi, se 
relrăseseră în pădurea dela Fontaine- 
bleau sau în împrejurimile sale, (Rous- 
seau, Corot, Millet, Daubigny etc.) aceşti 
pictori lucrând în aer liber. 

Insă pictura care trona în Instituţiu- 
nile şi Saloanele oficiale era o pictură 
convenţională, lipsită de viaţă, lăuri.ă 
cu pretenție, după canoane academice 
și reţete pline de abilităţi, care ajungea 
să reediteze prin manieră, pictura con- 
sacrată a muzeelor, o imitație prin ur- 
mare şi nu o creaţie. 

Cezanne îşi da seama de aceasta și 
slătuia pe tineri: „Aujourd'hui notre 
vue est un peu lasse, abusec du souve- 
nir de mille images. Et ces musecs, les 
tableaux des musees ! Et les expositions! 
Nous ne voyons plus la nature, nous 
voyons des tableaux !* 

„Alez au Louvre, mais apres avoir 
vu les maîtres, qui y reposent, il faut se 
"hâter d'em sortir et vivifier en soi, au 
contact de la nature, les instincts, les 
sensations d'art qui resident en nous". 

Cezanne prin arta sa vie şi personală, 
a dărâmat nu numai șandramaua im- 
postorilor, cari oficiau în numele cla- 
sicismului dar a regenerat și o mișcare 





bogate ierife, iu vei fi uitat 





răscumpărare vană şi târzie 





Centenarul Cezanne 


vie şi independentă ca aceea a impresio- 
nismului, căreia se raliase. Cezanne a 
reacţionat chiar impotriva impresionis- 
mului, în sensul că a restabilit o disci- 
plină a iormei, a reintronat volumul şi 
compoziţia, căci impresioniștii tiind 
turaţi de senzaţie, de lumină și de apa” 
rența exterioară a lucrurilor în atmos- 
feră, înregistrau doar vibrații colo- 
rate, din care cauză lormele se estom- 
pau şi se clătina consistenţa lucrurilor. 
Deaceca după ce Cezanne își însuși 
calitățile impresioniste,  coloare vie şi 
luminoasă, perspectiva aeriană, trans” 
parenţa colorată a umbrelor etc. evo- 
luiază şi atinge o maturitate, printr'o 
meditație plastică în faţa naturei. El 
urmăreşte să facă din impresionismul 
fugar şi efemer, o artă mai solidă şi mai 
durabilă. „J'ai voulu faire de limpres- 
sionisme, quelque chose de solide et 
durabie comme l'art des musees“, 
Ocolit de lume, refuzat la Saloane, 
contestat de critici și amatori. Cezanne 
se retrage definitiv, pnin 1880, la Aix, 
orașul său natal, unde urmăreşte ca un 
ascet fanatic, visul său plastic, reali- 
zând o artă de sinteză, care se impune 
prin măreţia şi gravitatea ei. Conștient 
de valoarea sa, totuși modest din fire, 
spunea el odată: „Je ne suis peut-âtre, 
que le primitif d'un art ncuveau“. 
Cezanne, meridionalul plin de tem- 
perament fugos, era un autodidact în 
pictură. Debutează întrun fel baroc, 
într'o technică largă și  pastoasă, cu 





Cezanne 


1839-1939 


preocupări vădite de relief și formă. 
Portrete, peisagii (vezi cel din Pinaco- 
teca Staatsgalerie Munich), naturi moar- 
te, sunt tratate într'o paletă care se 
cam înrudeşte cu cea romantică, iar 
pin vigoare şi caracter are ceva comun, 
cu arta tuturor artiştilor născuţi în 
Provence : Puget, Daumier, Monticelli 
etc. 





Cezanne 


Natură moartă Cezanne 


de K. H. ZAMBACCIAN 


După războiul din 1870, Cezanne face 
cunoștință cu Pissarro, acesta îl con- 
verteşte la impresionism. Cezanne își 
va reaminti mereu de acest prieten, 
„Quant au vieu Pissarro, ce fut un 
pere pour moi. C'etait un homme ă con- 
sulter et quelquechose comme le Bon 
Dieu'. 

Cezanne se stabilește la Anvers, lu- 
crează acolo şi în împrejurimi, (1873— 
1877) adoptă tehnica impresionistă în 
măsura temperamentului său; pictează 
o mulțime de peisagii frumoase, între 
cari şi La maison du pendu“ din Mu- 
zeul Luvru, toate opere impresioniste, 
totuşi eu un caracter mai dens şi mai 
grav. 

El își da seama că „la Nature est en 
profondeur“* deaceea încoarcă să eli- 
mine ce e trecător și efemer, caută să 
facă din impresionism, o artă mai so- 
lidă şi mai durabilă. 

Intre 1878 şi 1888, fiind în căutarea 
formei şi a volumului, se concentrează 
şi meditează plăstic, adică controlează 
senzaţia vizuală prin sțirit, urmăreşte 
să compună prin natură, „Faire Poussin 
sur nature“ spunea el. Urmărind forma, 
volumul şi soliditatea, ajunge să dee 
operelor sale din această porioadă, un 
accent geometric, arhitectural. (Peisagii 
din Gardanne, Vederi de pe lacul Esta- 
que, Priveliști din Jas de Bon Han, 
Peisagiul muzeului din Berlin etc.) O 





am s'o ucid, cum prooroceşte visul. 





declaraţie culeasă de pictorul E. Ber- 
nard (1904) : „Traiter la naturre par le 
cylindre, la sphăre, le cone“ a avut un 
mare răsunet pe vremuri și a fost greșit 
tâlmăcită de aceia cari pretindeau că 
arta lui Cezanne, ar fi pe punctul de 
plecare al cubismului. 

Ce&zanne nu a abstractizat, ci a fost 
preocupat numai de grijă constructi- 
vistă, ceea ce nu e același lucru. 

In tot timpul acesta paleta lui Ce 
zanne nu se îndepărtează prea mult 
de aceea a impresioniștilor, tonuri vii și 
luminoase, de o varietate bogată în 
nuanţe, o tehnică de tușe ce gradează 
sau degradează tonul, senzaţia croma- 
tică prevalându-se, Cezanne declară pe 
atunci : „Peindre c'est enregistrer des 
sensations colortes“, iar Renoir spunea 
că, dacă Cezanne pune două tonuri unul 
lângă altul, este imposibil să nu fie 
prea bine. 

După această perioadă bogată în 
pânze luminoase şi strălucitoare, ur- 
mează faza culminantă şi sintetică 
(1889—1906), Cezanne atinge apogeul, 
palcta sa se reduce la tonuri mai grave 
dar tot atât de sonore, cu dominante 
de tonuri galbene, de verde, de roșu şi 
de bleuri diferite. Tablourile acestea 
autoportretele sale, portretele soţiei, 
ale unui model italian care-i pozează 
în diverse chipuri, omul 'cu vesta roșie, 
tânărul! filosof în faţa unui craniu etc. 
fumătorul, portretele unor țărani şi 
fete de la ţară, compoziţiile celebre ale 
jucătorilor de cărţi cu două sau mai 
multe personagii etc. Apoi naturi moar- 
te somptuoase ca ordonare şi armonie 
de coloare, compoziţii cu nuduri, o mul- 
țime de pzisagii din împrejurimile ora- 
şului Aix, câteva minunate privelişti de 
pe Marna, câteva dramatice peisagii cu 
motivul Muntelui Saint Victoire, alte.e 
stranii din fața unui castel părăsit, Le 
Chateau Noir, portretele grădinarului 
său Vallier, etc., etc., sunt rodul unei 
lungi meditații în fața naturei. Cezanne 
se concentrează şi aprofundează, caută 
o expresivitate cromatică prin modu- 
laţiuni în ton; o dramă interioară pe- 
trecându-se concomitent cu senzațiile 
vizuale, artistul se ridică uneori la fru- 
museţi halucinante, în sfârșit Cezanne 
culminează prin stil, expresivitate cro- 
matică și asceză. i 

Moare în 1906, lăsând o operă gran- 
dioasă, care va servi deapurui:, ca în- 
dreptar pentru a înfrâna ușurința și 
efemerul, conducându-ne în acelaș timp 
spre o zare de spiritualitate, de recu- 
legere şi de beatitudine vizuală. 








6 





— „Eşti bun să-ţi puiu capul sub 
roata carului, să ţi-l fărim, ori să.te 
dau pe Dunăre, să te umile apa, motan 
blestemat. Că șoarecii nu-i prinzi, te 
faci că nu-i vezi. Numai la bieţii pui- 
şori de găină te-ai spurcat şi mi-i gâtui 
mereu !“ 

Așa ocăra mama pe Roşcatu, mota- 
nul nostru, nărăvit rău să ne omoare 
puișorii dela cloșcă. 

Pisicul ăsta era mărișor, scurt şi ro- 
tund la trup, de o culoare roșie spălă- 
cită, bătând în galben, mai ales pe 
burtă. Nu era soiu bun, nu era vână- 
tor, ci toată ziua dormea încolăciţ în 
locurile mai călduroase şi mai îerite ale 
casei. Dacă-l trezeai din somn și-l go- 
neai din culcușul ce-și făcuse, el se în- 
tindea alene, căscând o gură mare, mare 
și apoi se depărta încet, plin de dem- 
nitate și tacticos, în căutarea altui colț 
de dormit, 

Odată îl priveam cum urmăreşte jo- 
curile a vreo trei vrăbiuţe pe gardul din 
dreapta casei. Din adormit cum îusese 
până atunci, trupul lui se trezise și eu 
nici nu luasem seama când ajunsese pe 
labele lui cele moi încet, încet pe pris- 
pă şi se oprise în apropierea gardului, 
încordaţ ca struna unei viori. In clipa 
următoare era în salt sprinten chiar pe 
locul unde se sbeguiseră vrăbiuțele. Dar 
acestea  sburaseră la vreme și acuma 
lărmuiau cu altele multe pe streașina 
casei. Mai ales erau vreo două vrăbii 
mai bătrâne tare gureșe. Și în timpul 
acesta cotoiul cel roşcat cu ochii închiși 
părea din nou căzut în somnolență, 

— Să vezi, mamă, ce-a făcut Roș- 
catu ! sării eu cu gura să-i povestesc 
mamei încercarea neizbutită a motanu- 
lui de a prinde o vrăbiuță. 


— PDă-l cioarelor de păcătos, că nu € 
bun de nimica. Joacă şoarecii în tosve 
părţile şi el nici nu-i vede. Ba mi se 
pare mie că dă nu numai pe la oalele cu 
lapte de le linchește, ci şi prin puişorii 
cei mici. Aseară iar mi-au lipsit doi, 
alaltăeri unu, săptămâna ailaltă iar vreo 
doi. Nu știu cine mi-o fi muşteriul. Da 
de l-oiu prinde că-i dumnealui, atunci 
s'a, isprăvit cu el. Il omor. 

Așa-mi răspunsese mama şi, cu toate 
că eram încă mic, — nici nu umblam la 
şcoală — m'am pus şi eu la pândă. 
Pânda asta a mea însă nu era grozavă, 
ci doar mă uitam din când în când 
după cloștile care-şi purtau cu cloncă- 
nit din loc în loc prin ograda noastră 
cea mare cârdurile de puişori galbeni 
aurii ca niște gogoși de mătase. Dragi 
îmi erau puişorii cei mici, îi prindeam 
și-i ţineam bucuros în pumni, suflân- 
du-le cu gura abur fierbinte ca să-i în- 
călzesc, ori îi vâram în căciulă. Dar lor 
nu le plăcea desmierdarea mea și piuiau 
cu desnădejde. La piuitul lor ascuţit 
cloşca alerga cloncănind furioasă şi a- 
junsă lângă mine, se întoia lăsându-și 
în jos aripile și apoi după ce se mairo- 
tea de vreo două ori în jurul meu, câ- 
râind furioasă, îmi sărea în cap, ciupin- 
au-mă cu clonţul ei parcă şi mai ascu- 
țit atunci. Eu însă, ştiind ce mă așteap- 
tă, nu lăsam să ajungă lucrurile până 
aici, ci dădeam druniul puiului, care, 
după, ce ameţit cum era, se cumpănea 
puţin pe cele două picioruşe subţiri ca 
niște fire de chibrit, alerga repede la 
măicuţa lui, care-l primea bucuroasă cu 
incă două-trei cloncănituri şi pornea, iar 
cu ceata de gogoși aurii după ea, ca să 
scurme mai ales în pământul cel negru 
din josul curţii noastre în stânga, unde 
se lepăda prăştina de la cazanul de ra- 
chiu. 

In curtea noastră se găseau multe a- 
careturi. Era mai întâia casa. Mare, 
'naltă și cu beciu în dreapta. Apoi mai 
era, tot în dreapta, formând un alt corp, 
damul. Acesta era cuvântul întrebuin- 
țat la noi în loc de graid ori staui. Da- 
mul nostru era şi el mare cât o casă și 
impărțit în două. Incăperea dela deal 
slujea de grajd pentru vite, iar jumă- 
tatea dela vale era rachieria. Acolo pe 
un cuptor uriaș era zidit un cazan mare 
de aramă. In acesta se punea prăștina 
ce rămânea dela călcatul strugurilor 
toamna.  Aburii din prăştina fiartă în 
cazanul bine astupat ieșeau prin vreo 
trei ţevi care se uneau într'una singu- 
ră, tocmai după ce țreceau printr'o cadă 
mare plină cu apă rece. La partea opusă 
cuptorului, ţeava ieșea jos prin deaga 











UNIVERSUL LITERAR 








ROSCATUL 


căzii şi pe aici curgea într'o dejă de 
lemn o aţă subţire de rachiu alb și tare 
mirositor. Cel deia început, fruntea ra- 
chiului, era tare de tot, spirt curat. Se 
aprindea ușor dela chibrit şi ardea cu 
o fiacără albâăstrue. Când se isprăvea 
rachiul cel tare, se mai turna apă peste 
prăștina care firbea bolborosind în ca- 
zan şi în dejă se aduna acuma un rachiu 
toi mai slab, până la cel din urmă care 
era aproape apă chioară, Acesta era 
„posletele”, 


Pentrucă erau atâtea, acareturi în 
curtea noastră, căci mai era și un po- 
rumbar, pentru ținut păpușoiul, erau 
șoareci din belșug. Găseau ascunzători 
berechet şi în pivniţă, şi în gârliciul ei, 
și în dam, printre numeroasele butoaie 
și putini, mari şi mici. Erau unii mari 
de tot ca purceii. Aștia erau şobolanii, 
ori guzganii. Erau aiții şoareci mai mă- 
runţi și se găseau prin porumbar şi 
chiar răzbăteau cu găurile lor în odăile 
casei. Dar cei mai stricători erau şobo- 
lanii, pentrucă găurile lor borteliseră 
toate acareturile. Le astupa ea mama cu 





ai AN tt pe ta 


i ta i au pe sacre eat 


bucăţi de piatră ascuţite, de cărămizi 
sfărâmate, după ce turnase în ele ce- 
nușe, ca să chiorască șoarecii, când 
şi-or vâri iar botul acolo, dar degeaba ! 


Ei făceau o nouă bortă alături, Intr'o 


seară de sfârșit de vară un sgomot neo- - 


bișnuit ne-a atras în gârliciul pivnițe. 
Acolo se culcau prin colţuri cloştile cu 
puișorii lor mici, Apoi când aceştia se 
mai măreau şi cloşca ii lăsa, ei urmau 
să se adune seara tot acolo unde erau 
învățați, şi, strângându-se cuminţi unul 
într'altul dormeau la căldură până di- 
mineaţa. 

In seara cu pricina, sgomotul cel mare 
îl făcea tocmai un grup de puișori de 
aceştia mai măricei, lăsaţi de cloșcă. 
Grămădiţi acolo să doarmă, acuma se 
împrăștiase speriaţi în tot gârliciul 
piuind jalnic. In colţul de unde se îm- 
prășitiase puii, mai rămăsese unul alb, 
care se sbătea ca pironit acolo. Și din ce 
în ce mai slab și mai fără putere. 


Eu cu mama, ne-am apropiat de acel 
colț și mama se crucea întrebându-se 


de ce n'o fi fugind și puiul cel alb. Dar 
nu punea mâna acolo să vadă ce-i. Așa 
că tot eu, „cruce de voinic”, cum eram, 
— mama spunea însă „voinicul Hâncu- 
lui”... o zicătoare în versuri și foarte 
batjocoritoare pentru vitejia mea, am 
pus mâna pe puiu să-l iau din colț. Dar 
puiul părea lipit de acea parte a gâr- 
liciului. 

Trăgeam eu în afară, trăgea şi cine- 
va din zid. 

— Ei, dar asta !, spuse mama, se vede 
că au răzbătut șobolanii și vor să-mi 
care toţi puișorii la ei, să mi-i mănânce! 

Chiar așa şi fusese. Norocul puiului 
era că fiind prea mare, nu încăpea pe 
borta şoarecelui. Şi în cele din urmă 
l-am scăpat pe bietul puişor, care sa 
ales numai cu o mușcătură sdravănă 
în partea, cârnoasă dinapoi a piciorului. 
Rana mare i s'a închis după un timp, 
dar în locul acela, unde fusese la înce- 
put o pată mare roșie, au crescut nu- 
mai fulgi mărunți, care se cunoșteau că 
acopere un loc unde fusese o rană mare. 
Așa a rămas toată vremea. 


S'ar fi cuvenit ca şoarecilor să le vie 
de hac Roşcatu, dar el era prea leneş, 
ca să stea la pândă stăruitoare și să-i 
prindă. Mai uşor îi era să pândească 
puișorii cei mici şi să pună ghiara pe 
ei, pentrucă puii nu puteau sbura ca 
vrăbiiie. Așa l-am şi prins. Odată a să- 
rit, nici nu știu de unde, asupra unui 
puișor mai mototol şi care piuia jalnic 
răznit de cloşcă, 

Roşcatul ca scăpat din praşștie ţâşnise 
fără să văd de unde şi înrigandu-și col- 
ţii în puiu, fugise cu el în gură marâind 
gros. Eu dupa el, strigând să-l lase jos. 

Dar el se sburlea urît la mine. Și câna 
însfârșit, asvârlind cu ceva în el, am iz- 
butit să-i scot puiul din gură, acesta 
era mort. Pe putul lui auriu se ivise 
duă mărgele roşii de sânge, mici ca 
două gămâlii de chibrit, acolo unde se 
înfipsese coiții dușmanului. Capul îi că- 
dea în jos, iar gâtul i se îndoia moale 
şi fără viaţă, 

Imi venea să plâng de ciudă. Și am 
vrut atunci să-l omor pe loc pe motan, 
dar el prudent se refugiase într'un pom. 


Aceeași înţelepciune l-a făcut să nu 
mai dea prin casă vreo două trei zile, 
până i sa mai uitat fapta. Mama îl aş- 
tepta gata să-l piseze cu cleștele, dar 
Roşcatu fugea cum o vedea. Atunci, ce 
mi-a da mie prin cap ? M'am prefăcut 
că mi-am uitat duşmănia şi am cătat să 
mi-l apropiu iar, pentrucă noi eram buni 
prieteni și sfârăitul lui monoton, când 
vorcea, cuibărit lângă mine, mă făcuse 
să moţăiu de multe ori, alături de el, 
încălzindu-ne unul de altul. 

Cu ceva mâncare l-am momit și Roș- 
catu, care cam postea de câteva zile, a 
tost. bun bucuros că făcusem iar pace şi 
după o scurtă sfială, a început să în- 
îulce grâbiţ mâncarea dată de mine. 
L-am lăsat să şi-o isprăvească, după 
care el lingându-şi mustâţile s'a apro- 
piat de mine, tolănindu-se la picioarele 
mele. Atunci eu l-am luat in braţe şi am 
pornit cu el afară din ogradă, pe poartă. 
Motanul a deschis puţin ochii, s'a cui- 
bărit mai bine în braţele mele şi a în- 
ceput să toarcă liniştit, fără să pre- 
simtă ce aveam eu de gând cu el. Ieșit 
aiară pe poartă, am pornit-o tacticos 
la Dunăre. Până acolo însă era drum 
lung, mai ales că eu mergeam pieziş, nu 
tăiam de-a-dreptul peste ceair. Alese- 
sem drumul mai lung, căci voiam să a- 
jung la malui gârlei unde era înţinsură, 
şi puteai intra mult în apă, fără pri- 
mejdie de înnec. Tot de acolo luau și 
sacagiii apă. Vârau de-a'ndaratele sa- 
caua in gârlă şi ajunşi la câțiva metri 
de mal, se opreau pe loc, afundau pe 
rând cele două cote în Dunăre și apoi 
deşertându-le în butoiul de pe cele două 
roate pe deschiderea mare de deasupra, 
pe la „tapă”, îl umpleau. După asta, 
aşezând frumos cele două cofe în faţă 
lângă butoiaş, sacagiul indemna calul şi 
acesta în câteva opinteli ieşea ta mal 
și pe urmă în goană, în oraş, 

Mă apropiasem și eu de acest loc și 
Roșcatu, după ce torsese un timp, ador- 
mise dela o vreme în braţele mele și 
eu îl aduceam acuma la moarte. Ajuns 
la vad, am pătruns în apă fără să mai 


sumet pantalonii, care erau destul de 
scurți. Am mers vre-o trei-patru pași în 
spre adânc şi i-am făcut un vânt puteur- 
nic motanului în Dunăre. El tocmai se 
trezise din somnul cel fără de griji şi 
în ultimul moment încercase să se prin- 
dă de mine cu ghiarele. Dar era prea 
târziu și un pliosec puternic cu stropi 
asvârliţi în sus a fost finalul expediției 
mele. Ajuns în undele cele reci, Roșcatu 
a început să înnoate repede spre mal. 
Incercare zadarnică, pentru că eu nu 
i-am mai dat răgaz, şi am început să-l 
bombardez cu ce aveam la îndemână, 
cu pietre, cu bulgări de clisă chiar, îm- 
piedicându-l să mai iasă la mal. Innota 
tot mai greu sărmanul pisic şi înghiţea 
apă tot mai multă, de se făcuse și mai 





de G. BANEA 


umflat de cât era. Trupul lui se rostogo- 
lea acuma și burta era deasupra, iar 
valurile îl mânau tot mai spre larg. Eu, 
de pe mal, îmi contemplam isprava. Dar 
lucru ciudat ! Nu simţeam parcă nici o 
mulţumire că dusesem la bun sfârșit 
treaba pe care pornisem s'o fac. Mai de- 
grabă parcă îmi părea rău. Chiar aşa. 
Imi părea rău. Aș fi vrut să-l scot din 
Dunăre afară acuma, să-l ţin cu capul 
în jos, ca să-i iasă toată apa ce-l um- 
flase, cum știam că se face cu cei în- 
necaţi, şi să-l înviez iar. Nu se mai pu- 
tea însă. Era prea târziu. Motanul ro- 
tund şi umflat se depărtase mult la vale 
și deabia se mai zărea, cum îl mai sco- 
tea apa când şi când, apoi pieri cu totul 
sorbit de adâncul gârlei. Aproape să 
plâng. Cu mare părere de rău și uitân- 
du-mă mereu înapoi, am luat-o spre 
casă. Ajuns aci, mi-am trecut cele câte- 
va ore până la culcare, fără nici un 
chef, fără să răspund la chemările din 
vecini ale tovarăşilor mei de jpacă. 
Târziu am fost prea bucuros să mă culc. 
Și am adormit numai decât. Dar m'am 





trezit repede și am sărit în sus țipând. 
— Ce e, ce e? mă întreabă mama 
speriată. 


— Motanu... Roșcatu... S'a umilat de 
apă și s'a dus pe gârlă la vale... Eu l'am 
înnecat. 

Mama s'a crucit când a auzit și nu 
știa cum să mă liniștească. Apoi a doua 
zi m'a pus să-i povestesc de-a-fir-a-păr, 
cum am făcut. Și ştiu că a rămas pe 
gânduri, uitându-se lung şi ciudat la 
mine. Eu eram la fel de înciudat de în- 
torsătura, lucrurilor şi în cele din urmă 
indignat am ripostat: 
că o să-i pui capul sub roata carului, ori 
ai să-l arunci în Dunăre să se înnece, 
că ne mănâncă puii ? 


8 Aprilie 1939 





— Ei, am spus și eu așa la necaz. Dar 
tu parcă trebuia numai decât să-l în- 
neci... 

Și mama iar se uita lung şi ciudat la 
mine și eu aș fi intrat în pământ de 
părere de rău. 

Vestea despre isprava mea s'a, răspân- 
dit repede. Şi bunica mă privea și ea cu 
aceeași uitătură, ciudată. Iar Biţă mă 
necăjea şi el cu porecla „Inneacă pi- 
sici”. Ii venise şi lui rândul să râdă de 
mine acuma și să se răzbune că-mi bă- 
tusem joc multe zile la rând de el, pen- 
trucă se îmbătase cu niște rachiu tare 
dela noi, pe care eu i-l dădusem. Mie 
nu mi-au plăcut niciodaţă băuturile, 
nici vinul și nici, mai ales, rachiul. Eu 
nici nu le atingeam măcar, Dar eram 
foarte darnic să las pe alţii să se în- 
frupte din ele. Băieţii mai mari din ve- 
cini erau mușteriii mei de multe ori. ȘI 
Biţă și el se îmbătase tare. Era, pe seară 
atunci şi el apucat de o veselie mare, 
pe care i-o dăduse vreo două păhăruțe 
de rachiu de frunte, începuse a fugi prin 
curtea noastră cea mare din față și pe 
urmă și pe dealul din dosul casei, sărind 
mereu într'un picior, pe când pe celălalt 


„îl îndoia din genunchi. Și striga râzând 


cât îl lua gura: 

— 'Țone iepurele, măă ! 

Eu îl imitasem câtva timp și acuma 
îi venise și lui rândul să se răzbune. 

Porecla de „inneacă pisici“ şi toate a- 
luziile la isprava mea îmi făceau rău, 
parcă ar fi răsucit cineva cuțitul într'o 
rană dureroasă a mea. 

Şi multă vreme nu l-am putut uita pe 
bietul Roşcatu. Parcă îl tot vedeam um- 
flat de apă, rostogolindu-se, purtat la 
vule de apa Dunării. | 

Această faptă rea nu mi s'a șters din 
minte niciodată. Nu știu, oiu mai fi 
făcut vreo blestemăţie asemănătoare în 
scurgerea anilor — cine n'a făcut nici 
un rău în lumea asta? — dar remuş- 
cările pentru înnecârea pisicii nu m-au 
lasat liniștit niciodată. Și nu m'au ușu- 
rat. nici cele ce-mi spunea mama mai 
pe urmă, că la 6—"1 ani nu puteam avea 
mai multă judecată. Nu ! Tot faptă rea 
rămânea. 

De altfel pozna asta m'a urmărit 
ca un șfichiu mult timp în anii copilă- 
riei, pentrucă, dacă mama nu mai ţinea 
pisici la casă și dacă o intreba cineva, 
dece nu ţine, se găsea totdeauna cineva 
să adauge: — Aoleu, aşa e. Uitasem că 
ru poţi ţine pisici, că ţi le înneacă băia- 
tul în Dunăre! 

De aceea, multele mele păţanii din 
anii nrmători le-am socotit ca o răspla- 
tă, ca o pedeapsă meritată, ca un bles- 
tem pentru fapta mea cea rea din pra- 
gul copilăriei. 

„Și parcă și acuma îl văd pe bietul 
motan : roșu şi umflat, rostogolit și în- 
ghiţit de valurile cele turburi ale Du- 
nării... 





Logodnă 


Luceieri mari pe creştet de tânără-amazoană 
Sărută astăzi visul în care-am înflorit 

Prin amintirea noastră trec heruvimi în goană, 
Cu pași perduţi spre somnul aprins în răsărit. 


Cu mâna tremurândă duci voalul evantai 
Spre poarta care 'nchide și pleoapele şi gând, 
Pe fecioria strânsă ca îloarea de emai 

Ard vrejurile vieţii lăstarele pe rând. 


Treci palidă, în urmă o lacrimă se prinde 
De degetul ce tristă-l întinzi neștiutoare, 


Și sângele cen viscol de patimi se aprinde, 


Se scutură ca pomii electrizaţi de soare. - - 


Te voi purta cu mine tot tânără şi caldă 


Fruct pârguit la sânul înflăcărat de ger, 


Acolo unde 'n linişti vin îngeri de se scaldă 


Și sufletele sboară ca fluturii spre cer. 


CONSTANTIN SALCIA 


—— n d e a a a a a ie ata 


„Literatură și iubire 
(Urmare din pag. 3-a) 


să încetățenească în literatură o nouă libertate pentru iubire. Dela ei a 
rămas pentru scriitor câştigat dreptul de a se ocupa mai deaproape 
de actul final al iubirii, de a-l pune în centrul interesului. 

Concomitent dealifel a venit și știința s& studieze iubirea subt for- 
mă de problemă ştiinţifică. S'a zis că e un semn de barbarie faptul că 
educația neglijează sau trece sub tăcere în faţa tineretului tocmai par- 
tea cea mai importantă a vieții, actul procreaţiei de care depinde vii- 
torul omului. S'a început o ofensivă aprigă impotriva legendelor cu 
barza aducătoare de copii. S'a demonstrat că ignorania în acest do- 
meniu e bazată pe o concepție falsă, neștiinţifică și păgubitoare inte- 
reselor mari alge societăţii. Pruderia n'are ce căuta într'o societate cu 
adevărat civilizată, S'au citat mii de exemple de nenorociri și tragedii, 
rezultate din ignoranța intolerabilă în acest dameniu misterios. 
Forell a avut răsunet mondial cu cartea sa gravă şi documentată 
despre „Chesliunea sexuală”, Pe urmele savanților cinstiți şi con- 
ştiincioși au apărut apoi proiitorii care au pornii să popularizeze pro- 
blema. O avalanșă de cărți așa zise de luminare s'au răspândit mai 
ales în lumea tineretului, Pretextul era ştiinţa, motivul adevărat 
comerţul... 

Fireşte, literatura nu putea rămânea în urmă, Intâi timid, a 
intrat și ea în arenă. Perversiunile iubirii au început să fie disecate 
literar în romans și drame. Wedekind a provocat sensaţie şi scandal 
cu „Friihlingserwachen“ şi mai apoi cu întreg cortegiul pieselor sale 
în care iubirea apărea ca o pacoste a omenirii. Totuș Wedekind era 
încă un izolat, un caz special, fără influenţă reală. Incă n'avea dis- 
cipoli. Eram în ajunul r&zboiului. 

Războiul înstârşit a rupt și aci toate zăgazurile. Moartea se înve- 
cinează cu iubirea. In fața morţii triumiătoare instinctul vieții răbuf- 
neşte în oameni cu furie. Cu câ: războiul e mai general, mai crân- 
cen şi mai lung, cu atât instinctul vital se întețește, ca şi când 
natura ar vrea să compenseze pierderile printrun exces de pro- 
creaţie. De aceea în războiu amorul e atât de năvalnic, atât de facil 
și de insistent, dărâmând orice piedici şi toate conveniențele, 


Astiel a devenii. după războiu, problema iubirii o problemă so- 
cială. Relaţiile dintre femee şi bărbat se rezumă acuma la o simplă și 
grăbită încăerare sexuală. Viaţa însăși întreagă e dominată nu de iu- 
bire cu aderențe romantice ridicole, ci de sexualitate. Eseiști vehe 
menţi discută grav în ziare populure chestiile sexuale. Problema 
sexuală se complică mereu. Faimosul Magnus Hirschield, poate mai 
mult negustor decât om de ştiinţă, fondează şi triumfă cu „Sexologia”. 

Evident, toate acestea au răsunetul cuvenit în literatura de după 
războiu. Wedekind e întrecut repede de discipoli mai  indrăzneți, 
Toată școala expresionistă germană e și o explozie de sexualism. 
Teoriile lui Freud sunt biblia literaturii, în deosebi complexul lui 
Oedip. Homosexualitatea, sodomia, incestul, sunt probleme demne 
de a fi desbătute în opere literare pretențioase. 

Și, însiârșii, ultima etapă — vocabularul. Până aci se vorbea în 
literatură despre diverse manifestații amoroase, oricâi de diverse, 
dar cu vocabularul vechiu, cu cuvinte indirecte. Se exprimau lucru: 
rile cele mai puţin exprimabile prin ocolirea unor cuvinte care pă- 
reau că nu ar putea vedea lumina tiparului fără a jigni pudoarea 
elementară a omului civilizat. Sunt cuvinte care există, negreșit, în 
limbă, dar care nu se întrebuințează în conversaţia oamenilor culti- 
vaţi, pe care chiar primitivii le utilizează numai în momente de mă- 
nie și numai în expresii de ocară... 

Literatura noasiră, tânără și modestă, a căutat fireşie să ţie pas 
cu ceeuce se făcea în celelalte literaturi, mari și bătrâne. Evoluţia 
lentă deacolo însă a trebuit să fie înlocuită aici prin salturi prea cute- 
zătoare care apăreau şi mai desconcertante. După războiu în spe- 
cial, s'a căutat cu mare febrilitate să ajungem din urmă mai cu sea- 
mă îndrăznelile, toate îndrăznelile literare. 

Romanul, dintre toate genurile, e cel mai apt pentru a îngloba și 
etala toate problemele iubirii. Romanul nostru, ca creaţie și producţie 
statornică, nu întâmplătoare, s'a realizat în cursul acestor din urmă 
douăzeci de ani Generaţia mai nouă de scriitori, mai pasionată de 
sexologie, s'a năpustit asupra romanului cu o ardoare vrednică de 
entuziasmul tinereţii. Şi astiel romanul românesc, în plină înflorire, 
a ajuns să prezinte tot mai insistent ultima etapă a problemei iubirii, 
subt înfățișarea ei sexologică, fireşte. 

Abundenţa de sexualism pe care a oferit-o un răstimp noua 
noastră literatură în general era natural să spăimânte pe apărătorii 
moravurilor tradiționale, ai iubirii cinstite, simple, romanţioase. Din 


nenorocire apărătorii aceștia sunt toti bătrâni, cu amintiri adânci din 
literatura altor vremuri, deși aceste alte vremuri sunt -atât de re- 
cenie relativ. 

Libertatea și cinismul cu care se tratează azi iubirea în litera- 
tură corespunde însă practicii iubirii în viața actuală de toate zilele. 
Literatura oglindește poate prea fidel viața de azi, este adevărat. 
Protestele împotriva sexualismului care a luai locul erotismului în 
literatură sunt însă zadarnice câtă vreme acelaș sexualism se lătăeşte 
pe străzi, în localuri publice și în case particulare. Criza sexuală e 
în aimosfera vieții noastre. Lucrurile își continuă mersul lor în lite- 
ratură ca și în viață. Moravurile înseși evoluiază spre ținte necu- 
noscule și imposibile de definit. 

Poate că iubirea care ni s'a părut nouă frumoasă şi ispiti- 
toare, în realitate a fost urâtă si plicticoasă? Poate că tocmai cea 
pe care noi o disprețuim e cea adevăraiă, cea care va triumfa mâine? 


Aspectele erotismului extravagant de azi s'ar putea să fie numai 
un accident în evoluția moravurilor şi a literaturii. După relaxarea 
morală de acuma poate să urmeze o iază mai lilială decât gângu- 
ritul trubadurilor de acum o mie de ani. Materialismul pare îistovit în 
concepția lumii care se înfiripează. Din ce în ce pare a se recunoaște 
că omul nu trăeşte numai cu pâine, că sufletul are poate mai mare 
nevoe de hrană decât trupul. Poate că sexualismul ce mai bântue 
azi e numai efectul întârziat al materialismului social care a stăpânii 
ultima sută de ani a civilizației noastre. Masinismul nu trebue să 
însemne negreșit recrudescența unui materialism perimat. Dimpotri- 
vă, tocmai maşina poate să inlesnească omului o viață sufletească 
mai intensă și mai bogată, 

Jubirea urmează ritmul vieţii ca și literatura, Trebue să avem 
încredere în viață, căci viața nu poate fi o existență fără alt scop 
decât împlinirea poitelor materiale, Viaţa trebue să însemneze o 
râvnă spre mai bine, spre mai frumos, spre o purificare. 

Literatura însă nu poate îi îndreptată prin nici un fel de constrân- 
geri. Evoluţia literaturii urmează evoluția vieţii. Spre îmbunătățirea 
vieţii trebuesc aţintite toate sforțările, O viață mai nobilă va înlătura 
singură exugerările sexologice și va restabili acordul între literatură 
şi bunele moravuri. Nu se îndreaptă moravurile prin literatură ci lite- 
ratura se îndreaptă prin moravurile vieții din care izvorăște, 


LIVIU REBREANU 


| 





8 Aprilie 1939 


Călugăriţe 


In frumoasa Alsacie „sus pe muntele 
Hohenburg, e o manăstuire de maici, ve- 
che de vre-o 1500 de ani, de multeori 
ruinată și de multe ori rezidită, care 
poartă numele de Mânăstirea Sfintei 
Oaila, fiindcă în acea mânăstire a trăit 
călugăriţa Odila, pe care papa Leon al 
IX-iea a consacrat-o sfâniă. 

In mijlocul curţii, azi, se înalță un 
stejar batran. Drept în iață se atiă ca- 
peia;, dejurimprejur  chilule maicilor, 
cladiri gospoaarești, ziduri groase de 
piatră in cari stau înfipte sculpturi ce 
reprezintă pe Sitânta Udila și unde, sub 
mici acoperişuri improvizate, ard lumâ- 
nări şi se otilesc florile aşezate în tie- 
care dimineață. 

Inăuntrul capelei, peste tot, aminti- 
rea Odilei, drept în taţă, un vitraliu o 
întăţişează cu mâinile încrucișate pe 
piept; pe ceilalţi pereți, pânze piciate, 
bassorelieiuri moderne, sculpturi în 
marmoră, în lemn, polichromate tot cu 
chipul ei. Dejurimprejurul lor, giastre 
cu tiori mereu proaspete, iar în cadrul 
de lemn, ex-voto-uri cu miile, căci pe 
mii și mii de oameni Sfânta Odila i-a 
vindecat. 

Odila era fiica lui Adalric, un mare, 
puternic şi bogat senior, şef al Ducatu- 
lui Alsacia pe vremea lui Hilderic al 
II-lea, şi al Bereswindei, o nobilă tran- 
conă. 

S'a născut oarbă, în anul 660; şi cum 
în acele vremuri de superstiție exage- 
rată „a da viaţă unui copil orb, şchiop 
sau cocoşat însemna că Dumnezeu te 
pedepseşte pentru vre-o nelegiuire de a 
ta sau de a părinţilor, rușinea de a 
mărturisi astfel în public o tară de fa- 
milie, l-a făcut pe marele senior Adal- 
ric să comită acum nelegiuirea: luând 
copila în braţe, încălecă în. mijlocul 
nopţii pe un cal iute ca fulgerul și cu 
toată ploaia şi vijelia ce se pornise, a- 
junse la Palma (Beaume-les-Dames), 
lângă Besangon, unde lăsă pe treptele 
mânăstirei, pe micuța copilă născută a- 
bia cu trei luni înainte. Trase de trei ori 
clopotul de la poartă, așa cum se face în 
cazuri de mare primejdie, şi grăbind să 
încalece, dispăru în noapte şi în ploaie. 

Dar Adalric nu și-a găsit niciodată 
liniştea. Dacă n'a ajuns batjocura lumii, 
prin moștenitoarea astfel stigmatizată 
de soartă, a fost în schimb, toată viaţa, 
un om chinuit de gânduri. 

Maicile au crescut cu grije pe micuța 
oarbă, pentru care zilele nu puteau 
trece altfel decât în rugăciune. 

Când a împlinit 8 ani, călugărițele au 
botezat-o cu mare pompă şi în clipa 
când au stropit-o cu apă sfințită, Odila 
a ridicat capul, a deschis ochii şi a stri- 
gat: Văd. 

1 s'a zis Sfânta, nu numai pentru mi- 
nunea ce a înfăptuit asupra ei, dar și 
pentrucă avea . puterea de a vindeca pe 
toți cei ce se apropiau de ea cu credinţă. 

Totuşi, Sfânta Odila, nu a dus o viaţă 
deosebită de a celorlalte maici. La rând 
cu ele învăţa cum se prepară un perga- 
ment, cum se lustrueşte pielea de vițel 
cu un os de elefant, cum se netezește 
ca să fie grasă și rezistentă, cum trebue 
unsă cu untdelemn de „cedrat“, cum și 
unde trebue pusă ca să se usuce, cum se 
tae în foi potrivite, cum se scrie pe ele 
cu o pensulă de un singur fir muiat în 
minium, şi în sfârșit cum se leagă foile 
între ele, ca să fie ca un caet. 

Odila era mai îndemânatecă decât 
toate. Ea picta inițialele fiecărei pagini, 
în trei şi patru culori, aurea mărginile 
foilor şi încheeturile de metal și după 
ce copistele-călugăriţe scriau toate ru- 
găciunile, Odila începea să înfrumuse- 
țeze paginile. De la simplele majuscule 
romboide, trecea la margini înflorate, 
apoi la chipul porumbelului, al peștelui, 
la barca cu pânze, la cerbi ce se adapă 
la fântână, Ja mâini întinse pentru rugă- 
ciune, la ancora credinţei, și în fine la 
chipul Sfântului Petru cu cocoşul și 
chiar la al Fecioarei şi al lui lisus pe 
cruce. 

Un astfel de manuscris a fost ornat 
în întregime de mâna ei, în anul 678. 
Din veac în veac, a fost privit şi păs- 
trat ca o sfântă comoară, până când, a- 
cum în urmă, a fost mistiuit de foc. 

Intre timp, Adalric, tot mâhnit şi ru- 
șinat de fapta săvârşită, tot căutând să 
își dobândească în vreun chip iertarea 
dărui Odilei o imensă proprietate din 
domeniul său, precum şi bani şi veni- 
turi însemnate pentru ajutorul maici- 
lor. Fiindcă mânăstirea în care copilă- 
rise ea, ajunsese ruină, cum o arată a- 
ceastă reproducere după o veche gra- 
vură, Odila ridică pe pământul tatălui 
ei o nouă mânăstire, ce-i poartă numele 

și în care va păstori 'ca stariță, până la 
sfârşitul zilelor ei. Acolo primea ea sute 
de fete doritoare de o viaţă de rugă- 
ciuni, doritoare dea flămânzi, dea 
darmi pe rogojină în loc de pat, dea 
sta în picioare sau în genunchi, şi nici 
odată jos. Treizeci din aceste călugăriţe 
erau nelipsite din atelierul mânăstirei, 
unde scriau mereu cărţi de rugăciuni, 

Moare în anul 720, în vârstă de 60 
de ani, după ce a făcut „,moult tres 
beaux miracles“. 

Moare în capelă, în genunchi în faţa 
Crucifixului, în timp ce îşi făcea rugă- 
ciunea, într'o desăvârşită singurătate, 
într'o zi de iarnă, la 13 Decembrie. 








UNIVERSUL LITERAR 











A 


-ictoriţe la incenutul erei creştine 
Sfânta Odila. Sfintele Harlinda și Renilda 


Acum, în vremurile mai noui, i sa ri- 
dicat un mormânt de marmură în inte- 
riorul capelei și în stânga altarului, 
chiar pe locul în care a murit. Acolo îi 
sunt oasele adăpostite şi acolo, în fie- 
care dimineaţă, călugărițele îngenun- 
chiază şi îi fac strajă. 

Pentru ele, care îngenunchiau acolo, 
Odila era „Siânta“. 

Pentru mine, care o clipă m'am oprit 
lângă masivul monument,  Odila era 
„prima pictoriţă a erei creștine“, şi ei 
i-am aprins o lumânare. 

Strasbourg, Iulie 1914. 

Cam în aceeaşi vreme, dar în altă 
țară, trăiau alte două călugăriţe-picto- 
rițe: Harlinda și Renilda, iicele nobi- 
lului Adalhard „leude de la Gaule Bel- 
gique“, pe ia sfârşitul secolului al 
VII-lea. 

Intâmplarea face ca: „Primul Evan- 
gheliar al Ţărilor flamande“ care s'a 
păstrat, să tie Evangheliarul scris şi îm- 
podobit de ele. 

Tot ce a existat odată ca artă înainte 
de acest Evangheliar s'a pierdut, sau a 
fost ars, așa că în anul 1930, când a a- 
vut loc la Bruxelles o expoziție genera- 
lă de artă religioasă, punctul de plecare 
a fost acest Evangheliar al fiicelor lui 
Adalhard. 

Ele au trăit la Maeseyck în mânăsti- 
rea din Alden Eyck, închinată Stântu- 
lui Jean de Valenciennes, şi condusă de 
călugărițe irlandeze, foarte îndemâna- 
tece în arta minoră decorativă, de alt- 
fel, pe vremuri, gloria artei celte. 

De la ele au învăţat Harlinda și Re- 
nilda să ilustreze cu atâta graţie şi fi- 
neță fiecare pagină de manuscris. 

Din păcate, manuscrisul pictat de ele 
în anul 729, a fost cuprins de flăcări în- 
tr'una din nopţile anului 1225. 

Manuscrise, broderii, odoare biseri- 
cești, toate au fost aruncate deavalma 
în mijlocul curţii și udate din belșug cu 
apă din hârdae. 

Focul a îost stins, dar Evangheliarul 
surorilor Harlinda şi Renilda, cu mar- 
ginele arse, cu pergamentul coșcovit de 
apă, şi culorile prelinse peste litere, a 
pierdut mult din savoarea ce trebue să 
fi avut când, proaspăt, prezenta cele 
mai rafinate arabescuri cu păsări, flori, 
irunze, ramuri, tulpinițe din linii ce 
intră unele în altele, se desfac, se apro- 
pie, îug, se reîntorc, se ocolesc, se îm- 
preună şi iar dispar, 

Aşa prăpădit cum e, în scoarțele cră- 
pate de foc, tot mai are ici-colo câte o 
pagină curată și câte o miniatură ne- 
atinsă, unde culorile sunt plate, şi abia 
puţin negru şi alb pentru a indica um- 
brele şi luminile, 


ghelişti, asemănători cu  evangheliștii 
din manuscrisul din Laon, de la aceeași 
epocă, stând pe jeţ şi scriind cu un „ca- 
lamus“, pe o foaie albă, aşternută pe un 
pupitru bizantin. 

Foaia a dispărut, însă, fără să se ştie 
cum, lispind astfel vremurile noastre 
de singurul document de acest fel, an- 
terior epocei lui Carol cel Mare. 

Paginile manuscrisului arată două 
mâini diferite : una e mult mai înde- 
mânatecă de cât cealaltă; cea îndemâ- 
natecă pare să fie a Renildei, pentru că 
sa găsit la Ayaune un 'chivot în care 
catolicii ţin relicvele sfinţilor, de o or- 
namenţaţie foarte complicată și graţioa- 
să, construit şi executat după desemnele 
unui oarecare Northwald și ale unei că- 
lugărițe Rihlindis. Intre Renhilda și 
Rihlinda e o deosebire de ortografie, 
dar în limba flamandă pronunţate, dau 
acelaş nume. Cum numărul călugărițe” 
lor ce ştiau să desemneze era foarte re- 
dus în secolul al VIII-lea, şi cum numai 
Renhilda era pe atunci cunoscută ca mi- 
niaturistă de seamă, nu se poate crede 
să fi fost în acelaş timp două călugăriţe 
cu acelaş nume, amândouă pictonţe și 
amândouă în orășelul Maeseyck. Nu 
este deci îndoială, că Rihlinda și Ren- 
hilda sunt una şi aceeaşi fiinţă. 

Data morţii surorilor artiste nu e cu- 
noscută. Sarcofagul lor însă a fost găsit 
și desfăcut, Inăuntru era o ştoiă bro- 
dată, pe care tot brodat cu fir de aur e 
scris: „fratelui Erlwin, de la surorile 
sale“. Muite din ornamentele Evanghe- 
liarului, au fost repetate aci, pe brode- 
rie. Tot înăuntrul sarcofagului a fost 
găsit şi un pergament, pe care e scris că 
acele ce odihnesc acolo sunt surorile că- 
lugărițe Harlinda și Renhilda, iar ștofa 
lucrată e de mâna lor. 

Printre alte inscripţii se citesc lim- 
pede și aceste două cuvinte: Rez David. 
Fosta mânăstire St. Jean de Valencien- 
nes, unde şi-au început ucenicia călu- 
găriţele flamande, a ars în 1225. Cum 
am trăit mulţi ani din viaţa mea în Bel- 
gia, am găsit prilejul să mă duc odată 
și acolo. 

Se mai vedea atunci — în 1922 — 
locul rezervat corului din biserică, în 
stil pur roman, şi mai supravieţuia rui- 
nelor, statuia Sfântului Ioan, titularul 
mânăstirei dispărute, cu ochii la cer, cu 
mâna ridicată, binecuvântând... 

Liege, 1923. 

Cu Herrada de Landsberg, carea 
trăit patru sute de ani după Odila, Har- 
linda și Renhilda, ne întoarcem iar în 
Alsacia, şi tot la Mânăstirea Sf. Odila, 
pentru că Herrada, acolo, la Hohenburg 
sa călugărit, 





După cele 11 pagini de la început, 
lipsite de ornamente, urmează 19 „qua- 
ternioane'', fiecare quartenion având 8 
file. 

Textul foarte strâns aminteşte ma- 
nuscrisele irlandeze, cum e acela scris 
cu litere de aur pe pergament purpuriu 
şi păstrat la Stockholm, dar care fusese 
scris la Canterbury și cunoscut sub nu- 
mele de Codex Hohmiensis. 

La pagina 7 e Sfântul Luca şi Sf. Ion 
cu figura simbolică a vițelului şi a vul- 
turului. 

Urmează 10 foi cu canoanele lui Eu- 
sebiu, a căror pictură a fost spălată de 
apă. 

In medalioanele rezervate deasupra 
fie-cărei pagini sunt portrete de apos- 
toli, în forme rigide și disproporționate, 
cu tendințe de realism, ce vor rămâne 
mereu prețioase documente de artă ve- 
che, 'Trăsăturile sunt fixe, ochii îi- 
menși ocupă jumătate din față, nasul e 
adesea doar o singură linie ce cade per- 
pendicular pe mustață, sunt dibueli de 
artă, dar cele dintâi câte s'au mai păs- 
trat, 

Până în 1858, mai erau în acest ma- 
nuscris şi portretele celor patru evan- 





Alsaciană ca și Sfânta Odila, Herrada 
de Landsberg, era scoborîtoare din no- 
bila casă de Landsberg. S'a călugărit 
cam pe la 1120 și găsind mânăstirea îr. 
decădere și ruină, încearcă prin anul 
1140 nu numai s'o restaureze în ce pri- 
veşte zidurile şi întreaga construcţie cu 
celulele și capela, cu fațada cu cele două 
turnuri și înaltul pignon, dar chiar să-i 
refacă viața morală şi să redea mânăs- 
tirii strălucirea ce avusese pe vremea 
Sfintei Odila. 

Incetul cu încetul, locașul sfânt se 
populează nu numai cu tinere fete ce 
caută aci liniștea şi singurătatea, dar şi 
cu fete nobile și bogate, care aduc cu 
ele și toată averea lor. 

Mânăstirea începe să fie bogată şi 
Herrada pentru a păstra ceva din „lu- 
xul“, cu care aceste tinere călugăriţe e- 
rau învățate acasă, hotărăște ca portul 
lor să fie compus din o mantie călugă- 
rească de culoare albastru închis, iar 
căptușala pe dinăuntru, precum și ban- 
da de jur împrejur pe din afară să fie 
din hermină, Peste cap cădea un văl 
negru, de sub care atârnau cochet în 
jos, coadele frumos împletite şi aduse 


în faţă, pe piept, de o parte şi de alta 
a gâtului. 

Ocupaţia acestor nobile bogate şi in- 
struite, era scrierea și copierea manu- 
scriselor în atelier; iar ocupația călugă- 
Tiţelor mai simple și fără avere era a- 
ceea impusă prin „Capitulareie“ lui Ca- 
rol cel Mare şi anume să pieptene lâna 
oilor de scaeţi și mărăcini, să toarcă, să 
țese, să prepare carmin și albastru psn- 
tru pictarea pergamentului, să lustru- 
iască pielea de vițel şi să  încrusteze 
scoarțele cu pietre prețioase. 

Dar ocupația Herradei de Landsberg, 
pe cât e de minunată, pe atât e de neay- 
teptată, şi rămân încă azi un mister 
toate izvoarele cunoştinţelor ei artis- 
tice, istorice, morale. 

A compus o Enciclopedie, numită 
„Hortus Deliciarum“ (grădina Delicii- 
lor), pe care a ornat-o cu sute de minia- 
turi şi al cărei text cuprinde în 650 pa- 
gini, povestiri istorice, legende de sfinţi, 
tratate de morală, detalii technologice, 
tratate de disciplină călugărească, siu- 
turi de abnegație, versuri, un început 
de calendar cu cele mai însemnate eve- 
nimente ale timpului, explicaţii alego- 
rice, rugăciuni, maxime, canticuri, epi- 
soade din viața Sfintei Odila, un tablou 
cronologic al luptelor religioase, expli- 
caţii asupra serviciului divin din bisari- 
că, legende din viața Apostolilor, în- 
demnuri pentru milă și ajutor, un ca- 
talog al Papilor, diferite exortaţiuni 
morale, canoane, ordine, recitări din 
viaţa martirilor și a sfinţilor, noțiuni de 
ce e viața de Rai și Iad, răsplata ce poţi 
nădăjdui și pedeapsa de care să te temi, 
şi încă nenumărate alte pagini, de dife- 
rite izvoare şi întovărăşite de citațiuni 
din autori profani sau autori de învăţă- 
turi bisericești. 

Nimeni nu poate lămuri pe ce cale au 
intrat aceste cunoştinţe în educaţia 
Herradei, venită de tânără în mânăsti- 
re, fără nici o legătură cu lumea din a- 
fară, şi mai ales cum și prin cine a în- 
vățat concepţiile artistice, de cel mai 
curat stil bizantin, într'o epocă când nu 
circulau nici manuale, nici panov”i pe: 
tate. 

N'am văzut decât perfecțiunii de linie 
și eleganță de trăsături și nu știam ce 
să cred de seriozitatea D-rului Adolf 
Făh, care în „Geschichte der bildenden 
Kunste“, se revoltă de formele groso- 
lane din Hortus Deliciarum, de trăsă- 
turile stângace, de naiviţatea artistică 
a pictoriţei, de chipurile fără expresie, 
de mișcările fără viaţă. 

Dacă eu aș fi scris că D-nul Fih sa 
înșelat, şi că lucrarea Herradei de 
Landsberg se încadrează printre cele 
mai ilustre miniaturi din vechime, pu- 
blicul cititor s'ar fi zăpăcit. 

De aceea am căutat să obțin autoriza 
ţia, să fotografiez câteva pagini din 
Hortus Deliciarum, pe cari vi le pun 
sub ochi. Se poate mai multă armonie 
în linie, mai multă eleganţă, ceva mai 
proaspăt, mai liber, mai curat, mai no- 
bi], mai sobru și mai simplu ? 

Este o încântare să priveşti aceste fi- 
guri lungi şi subţiri ca zeițele greceşti, 
gesturile largi, libere, draperiile moi, 
mișcările uşoare, frumoasele proporţii. 

Stilizarea figurilor, ştiinţa ei dea 
grupa, şi de a rezolvi situații neobiş- 
nuite de îndoituri de corpuri, desemnul 
de o perfecțiune ateniană, precis ca o 
incizie pe un vas grec, puritatea trăsă- 
turei, îndemânarea ca tehnică şi factu- 
ră, sensibilitatea nuanţelor, claritatea 
imaginilor, expresiunile variate, fac din 
Hortus Deliciarum, alături de Miniatu- 
rile Grimani și de Mirselul Ducelui de 
Bediord, cele mai de preţ miniaturi ale 
Evului Mediu şi totuşi Mirselul Duce- 
lui de Bedtord, enluminat de frații Van 
Eyck şi de sora lor Margareta, nu au 
fineţea liniilor Herradei de Landsberg. 

Din toată această poveste rămâne cer- 
titudinea că Adolf Fâh şi-a scris lucra- 
rea lui de artă pe dinafară şi că nici o- 
dată n'a avut în mână manuscrisul Hor- 
tus Deliciarum. 





de OLGA GRECEANU 


Prima și a doua reproducere sunt cu 
caracter religios, dar în a treia repro- 
ducere recunosc scene ce privesc viaţa 
ei monacală, 

De exemplu jos, o curioasă stilizare 
de pomi, arată muntele Hohenburg un- 
de era situată mânăstirea lor. 

Deasupra, Sfânta Odila, urmată de 
surori, primeşte cheia mânăstirii. 

Cu spatele, în faţa crucii umplută cu 
text, e Rilinda, călugăriţa care era sta- 
riță la Mânăstire, în anul când sa călu- 
gărit Herrada, şi înainte de a se fi in- 
trodus noul port călugăresc. 

In anul 1167, starița e ea, Herrada, şi 
în acelaş an ea mai clădește la poalele 
colinei o altă mânăstire Thultenhause 
cu un ospiciu pentru pelerini. 

Se scobora în fiecare zi de la vechea 
mânăstire să binecuvinteze aci, la Thul- 
tenhaus pe pelerinii cari în  vestminte 
albe de lână groasă, încinși cu o curea 
şi purtând pe spate un sac cu puţine 
merinde se duceau desculți să ia drumul 










EA PR p ; a 2 î că 
e N Sie i za 
4 Side sai 


iei 


Ierusalimului, în căutarea amintirilor 
evanghelice. 

Când Herrada de Landsberg moare, 
foarte bătrână în 1195, tocmai lua sfâr- 
şit şi a treia cruciadă şi poposeau la os- 
piciul din Thultenhaus, cei ce acum se 
înapoiau de la Ierusalim. 

Și, chiar în acest caz, ar trebui să re- 
cunoaștem copia unor modele, dar nici 
unul din motivele pictate nu sunt du- 
blul vre-unei picturi văzute aiurea. 

Sunt creaţii proprii şi ce e mai curios, 
nu numai de stil bizantin gar de stiluri 
diferite. 

Dintre toate stilurile aplicate, e evi- 
dent că cel mai minunat e acel care re- 
aminteşte bizantinul din cea mai glo- 
rioasă epocă a lui. 

Aşa cum izolează ea figurile, cum re- 
zolvă scenele complexe cu multe perso- 
naşii, întrebuințând în stațiuni linia 
verticală repetată, cum grupează figu- 
rile în ritm mural, cum armonizează 
culorile vechi cu acelea moarte, nu poa- 
te fi numai un rezultat obţinut prin 
credinţă, căci nu putea ea, în doi-trei 
ani de învățătură în mânăstire să ajun- 
gă la aceeaşi formulă la care a ajuns 
Bizanțul după secole lungi de încercări 
şi trudă. 

Arta Herradei de Landsberg rămâne 
un mare mister. Când m'am dus la Bi- 
blicteca Naţională din Paris să studiez 
această lucrare, am fost emoționată în- 
dată ce l'am deschis, deşi n'am avut in 
mână originalul care a ars în 1870 la 
Strasburg, odată cu Biblioteca ce a fost 
incendiată de obuzele prusiene, ci ma” 
nuscrisul în fac-simili lucrat de Wille- 
min și Aubert și publicat în 1877. 

Or știut e că o reproducere în fac- 
simile e identică originalului, căci sunt 
reproduse prin piatră litografică. 


PN O N N O O SE E a RI 


(Cântec penlru umbra mea 


Cuvintele mele s'au îmbrățișat, 

Vor astăzi să stea de vorbă cu tine; 
Umbra mea, vorbele mele te-au chemat, 
Desprinde-te de pe lut şi din mine. 


Mi-am gonit lacrămile — ştiu că nu-ţi plac — 
Mi-am gonit surîsul — a zburat ca un fulg —. 
Suiletul meu e limpede ca un lac, 

Nuferii de gând pentru tine-am să-i smulg. 


Umbră, nu te-obosește drumul meu lung 
Prin câmpii de vers trist şi de lumină? 


Te-ai întrebat oare unde pot 


s'ajung; 


Umbră care săruţi bulgării de tină? 


Cine ţi-a poruncit să mă 'ntovărășeşti, 
Oare trupul meu nu e pentru tine povară 
Eu te-am dus pe drumuri albe din povești, 
Să căutăm cine știe ce comoară. 


Ne duce vântul, umbră, ca pe blestemaţi, 
Și gândul ni-l ascunde într'o carte; 

Ne ştie noaptea 'ntr'una *ngemănați... 
Hai, umbră! Vom porni şi azi departe. 


L 


TRAIAN LALESCU 











8 











UNIVERSUL LITERAR 


FURIUNA 


Cu câteva minute înainte de ora când 
Niki se întorcea dela serviciu, ia prânz 
ca şi seara, cu o regularitate pe care 
n'ar fi putut-o nimic s'o abată, Dorica 
iși schimba rochiţa cu care stătea în 
casă, sau își lua pardesiul pe umeri, 
peste capot, se oprea în faţa oglinzii, 
işi scutura cochetă buclele, își trecea 
ușor puful cu pudră pe obraz, apoi co- 
bora scările, în trup cu o frenezie mereu 
reînoită, mereu proaspătă, luerând sau 
fredonând o melodie tot atât de veselă 
Și Vie ca şi pașii ei... 

Uşile dela apartamentele vecine şi 
dela celelalte etaje se crăpau cât un 
fir de aţă şi câte un ochiu pândea tre- 
cerea aceasta ca un vânt de primă- 
vară. Unele uși se închideau sec, cu 
ciudă că deranjul fusese prea mare 
pentru neînsemnătatea faptului văzut, 
altele erau închise leneș de câte o mână 
care parcă ar fi vrut să dea și lem- 
nului bucuria și armonia care curgea 
printr'însa când vântul acela cu bu- 
clele îluturind în fugă, trecea pe la 
uși aducându-le aminte de primăvară 
şi soare... 

Dorica nu întorcea capul ca să vadă 
cine o privește din urmă, fiindcă toate 
gândurile şi toată bucuria sufletului și 
a trupului ei se scurgeau numai spre 
Niki, prin albia adâncă a unei iubiri 
pe care anii de căsnicie n'o putuseră 
umbri... Așa cum se scurg şi apele în- 
cotro le duce greutatea şi rostogolirea 
primei picături ieşite la lumină, așa 
cum se întâmplă toate pe pămârt, după 
legi pe care mintea omului se stră- 
dueşte să le descopere, ca apoi să nu 
le înțeleagă... 

Şi ea şi Niki, erau convinşi că po- 
runca unei legi minunate le apropiase 
cărările existenţei și că vieţile lor îu- 
seseră predestinate una alteia, ca să 
întregească o armonie a firii. Prin tre- 
cerea anilor de căsnicie surprizele şi 
bucuriile deia începutul vieţii în doi se 
împuținaseră, dar, în schimb, crescu- 
seră rădăcinile unui suflet în sufletul 
celuilalt şi se contopiseră într'o singură 
fiinţă... Bucuria și entuziasmul tine- 
reţii lor ar fi îndrăznit să reziste ori- 
cărei piedici a destinului, s'o înfrunte 


și chiar în necazurtie pe care li le-ar fi 
provocat să găsească o nouă rezervă de 
optimism și incredere în viață... Trăiau 
într'o lume a lor, cu o viaţă a lor, apar- 
te, invidiată de cei care o cunoșteau. In 
anii de căsnicie nu știuseră ce 'nseam- 
nă cearta şi furtunile altor întâmplări 
nu s'abătură asupra căminului lor... 

Când vedea apărinâu-i în faţă, în în- 
tâmpinare, suflejul lui Niki se umplea 
de lumină și căldură și n ochi îi pâl- 
pâia flacăra dragostei. Ca prim farmec 
uita grijile și amărăciunile lumii din 
care venea și revenirea, spontană a con- 
științei că Dorica era femeia lui, numai 
a lui, că îl iubește, îl făcea bun faţă de 
ea şi mândru în sine. In întâlnirile a- 
cestea erau izvoarele vieţii lor calme 
şi fericite, simplă şi totuși minunată, 
ca viața naturii... 

Uneori, în taifasurile din orele libere, 
unele cuvinte îi făcea să-şi aducă a- 
minte că sunt și ei doi oameni, ființe 
supuse legilor vieţii și morţii. Atunci își 
tăcea loc, în sufletul fiecăruia, o tea- 
mă pe care nu şi-o divulgau ca să nu 
lege o discuție care ar fi trebuit apoi 
mereu reluată și ar fi persistat între 
dânşii ca o umbră. Și din voinţa acea- 
sta a lor se întindea uitarea peste lu- 
mea de dincolo de ei şi ei rămâneau 
singuri, numai cu bucuria existenţelor 
lor îngemânate... 

Așa treceau zilele pentru ei, una mai 
îrumoasă ca alta. Din trecut îşi amin- 
teau și evocau numai întâmplări fru- 
moase, iar în viitor gândurile lor în- 
chegau numai tablouri de paradis. Şi 
viaţa aceasta se scurgea simplă şi îm- 
presionantă, și în suflete nu le apăreau 
păreri de rău, fiindcă ii unea bucuriile 
prezentului... . 

Astăzi, însă, Dorica primise acasă o 
telegramă gravă. Când o citise pentru 
prima dată, exclamase doar „vai“..., dar 
repetând cuvintele pe care le cuprindea, 
sensul lor se adânci şi tragismul lori 
se relevă în toată forţa lui... „A murit 
Puica'“, îşi zicea, privind la hârtie fără 
s'o vadă, în uluirea pe care i-o provo- 
case vestea neașteptată. Și, repetând 
cuvintele venite in zbor, în sufletui ei 
se iscă şi se porni o furtună, întâi mai 
înceatţă, apoi tot mai vijelioasă, ampli- 
ficându-se, devastând-o... Apoi, când 
furtuna se domoli și cerul senin al 
vieții ei obişnuite reapăru într'insa, trăi 
şi mai intens bucuria vieții şi a iubirii 
pentru Niki. Dorința de a-l vedea cu o 
clipă mai de vreme, înflori brusc în- 


trinsa. Işi schimbă rochița și cobori 
scările în iugă, fredonând o melodie 
veselă ca și 'n celelalte zile... 

S'au întâlniţ în straqă. Ea îi luă bra- 
țul, cu un gest «muncit, parcă implo- 
rindu-i ocrotirea. El o vedea puţin a- 
gitată şi strinse brațul de corp, ca un 
răspuns de asigurare să nu-i fie frică 
de nimic... 

— Ce s'a întâmplat, Dorica ? o în- 
trebă el, mergând acum împreună spre 
ușă şi privind-o insistent, ca să aibă un 
răspuns mai precis chiar dacă ea nu 
i-l va da... 

— Nimic ! răspunse ea şi m clipa a- 
ceea, în adevăr, era sinceră, fiindcă în 
ea și în afara ei nu era prezentă decât 
bucuria iubirii ei și a siguranţei pe care 
i-o dă unei fiinţe slabe, apropierea cui- 
va, care aduce o garanţie de ocrotire. 

— Tremuri ! repetă el, și 'n cuvân- 
tul lui era o insistență de a-i divulga 
motivul schimbării ei. 

După ce urcară un staj, ea se opri. 
In clipa aceea reapăruse într'insa spai- 
ma de adineaori : amintirea telegramei, 
vestea aceea care provocase panică în 
suilatul calm, lu:ninoş... 

— A murit Puica ! spuse ea brusc, cu 
o crispare a întregului trup şi brațul i 
se strînse mai tare de braţul lui. 

— Stiu ! zise el şi 'n ochi i se învă- 
luiră umbre. 

— De unde știi? întrebă ea repezit, 
mirată. 


— Am văzut ferparul, în ziare... răs- 
punse el simplu. 

— Am primit telegramă... spuse şi ea 
fără să mai aștepte întrebarea lui. Ar 
trebui să plecăm şi noi la înmormân- 
tare... Am îost aşa de bune prietene!... 
Săraca Puica. !.., 

Ochii i se umplură de lacrimi și prin 
tot trupul îi trecu înfiorarea unui sus- 
pin. 

— Ce greșeli face şi Dumnezeu, câte- 
odată ! zise ea cu glas înăbuşit. 

— Sunt hotăriri ale Cerului pe care 
mintea noastră nu le poate înțelege. 
Mă gândesc la disperarea lui Nelu, ră- 
mas la treizeci de ani cu un copil. No- 
roc, cel puţin, că durerile mari împie- 
tresc sufletul. 

Dorica îl ascultase atentă. [i venise 
în minte o întrebare absurdă, se lup- 
tase s'o alunge, nu reușise și, deodată, 
i-0 pusese, nemilos, lui Niki. 

— Niki, dacă eu aşi muri, tu ai suferi 
mult ?... 

El smunci brusc, braţul, din strân- 
soarea braţului ei, se trase un pas îna- 
poi şi 'n privirile lui, în trăsăturile feţei, 
în atitudinea întregului corp, era o su- 
ferinţă și un reproş mut... Se priviră 
câteva clipe, încremeniți, ca și cum 
intre ei s'ar fi deschis o prăpastie care 
creştea mereu și ci, pe maluri, se în- 
depărtau unul de altul, Şi nici unul nu 
mai putu să scoată o vorbă, dar, ca 
împinși de mâini nevăzuce, se repeziră 
unul spre altul și se îmbrătișară. Ea 
plângea acum deabinelea şi el îi săruta 
ochii și repeta mereu : 

— Dorica... Dorica mea... 

Urcară scările îmbrăţișaţi. Sus, ea 
trecu inainte în sufragerie și el întâr- 
zie o clipă în antreu. Ridicase capătul 
covorului depe divanul mic şi arunoase 
ziarul pe care-l avea în buzunarul 
hainei. Ferparul acela, pe care-l citise 
la, birou, scris de Nelu, fără îndoială, 
în clipele dintâi ale durerii deslăn- 
țuite, îl iînfiorase și pe dânsul. Era un 
strigăt contra cerului și a oamenilor; 
unul la fel cu acesta nu mai auzise. Nu 
trebuia să-l citească Dorica, 


Când intră în sufragerie, Dorica îi 
întinse telegrama şi rămase cu privi- 
rile pe chipul lui, ca să citească efec- 
tul, Niki o citi emoționat, ca și cum pe- 
tecul de hârţie ar fi fost scris chiar de 
mâna lui Nelu, și se vedea in scrisul 
tremurat și chinuit, sbuciumul sufletu- 
lui ; sau, ca și cum curentul electr al 
firelor telegrafice ar fi transmis prin 
v.braţiile lui şi undele suferinței sfâ- 
şiitoare... — „Puica omorită de o mână 
criminală.  Inmormântarea Vineri... 
Neu... Nimic altceva. Nu-i chema prin 
vorbe. Dar trimiterea te'egramei, fără 
îndoială, acest singur scop avea: să-i 
aducă... 

Niki simţea privirile grele ale Do- 
ricăi pe chipul lui, simţia și un noa de 
plâns în gâtlej și se stăpânea să fie 
tare, ca să nu se trădeze. Puse hârtia, 
cu un gest simplu, rece, pe masă şi clă- 
țină din cap, ridicând din sprincene. 
Gestul omului pus in faţa unei întâm- 
plări pe care n'o poate înțelege... 

In ziua aceea, în casa lor, pentru 


prima oară, masa a trecut fără ca ei 
să mai schimbe vreo vorbă... 





de MIHAIL ȘERBAN 


După amiază, după plecarea lui Niki, 
vestea nenorocirii, uitată o clipă, re- 
veni și începu s'o obsedeze pe Dorica. 
Murise Puica, prietena ei din copilărie, 
lăsând în urmă, nemângâiaţi, un soţ 
iubitor şi bun, și un copil de un an și 
căteva luni. Cu Puica se terminase, ea 
nu mai știa nimic, și, în locurile unde 
plecase, nu era nici întristare nici sus- 
pin. Poate era chiar fericită! Şi copi- 
lul nu înțelegea încă nimic. Mai târziu, 
când avea să înțeleagă, nu va ști prea 
bine cine a fost fiinţa aceea „mama“... 
Suferinţa cea mare, sdrobitoare, tre- 
buia s'o suporte Nelu singur. Nelu o 
iubise mult pe Puica și nenorocirea îi 
dădea ocazia să arate proporţiile aces- 
tei iubiri, sfărimate atât ae timpuriu 
și cu aţâta cruzime, prin durerea care-l 
copleşise... 

Doricăi, îi era milă, acum, numai de 
Nelu. Gândindu-se la Nelu, îi venise în 
minte gestul de spaimă al lui Niki, când 
il întrebase, pe scări, dacă ar suferi, 
la moartea ei... Şi intrebarea se re- 
peta, acum, numai pentru ea, numai 
in sufletul ei, pe care emoţiile uliime- 
ior ore îl siăbise atât de mult, încât 
certitudinea și increderea de atăaată 
în iubirea lui Niki nu făcură zid de 
netrecuv iîndoelilor.., 


In definitiv crezuse totul numai după 
afirmaţii și dintr'o purtare bună, pe 
care, însă, n'o pusese nimic la incer- 
care... Dragostea lui Niki nu îusese in- 
cercată... Ea căuta în gând prilejul unei 
încercari, pe care s'o insemneze... Ar fi 
acceptat chiar să fie grav bolnavă, să 
moară, dar să poată fi lucidă până 'n 
uitima clipă. ca să-l contro.eze pe 
el, iubirea lui... Să-şi dea și seama până 
ia ce gest de disperare ar pulea să-l 
impinga nenorocirea... 


Stătea întinsă pe pat, poate chiar 
aţipise şi se ridică deoaata, ca arun- 
cată de un resort. Iși aruncă privirile 
pe masă, pe birou, câutand, trecu în 
dormitor, cotrobâi pe scrin, în scrin, în 
sertare la noptiere. incercase să recon- 
stituiască cele câteva cuvinte ale tele- 
gramei lui Nelu şi nu reuşise, fiindcă, 
le uivase. Ramăsese întruinsa numai 
gravitatea lor, strigătul de disperare 
cumplită. Se gândise că poate o luase 
Niki, ca să n'o mai vadă ea, să nu-i 
mai aducă aminte. Talmăci şi acest 
fapt ca o dovadă de grijă, de iubire, 
dar pe ea, aţțâţată acum de întrebări, 
n'ar mai fi purui-o satisface decât do- 
vada absolută. Incepu să caute mai de- 
parte, dădu scaunele la oparte, ridică 
covoarele, trecu in antreu, înfierbân- 
tată... N'o găsea și-i venea să plângă... 
Renunțase să mai caute, dar, enervată, 
trecând pe lângă divanul mic, smunci 
covorul. L/ar fi mototolit pe jos, ar îi 
spari poate și alte lucruri, ca să se 
descarce, dacă nar fi dat cu ochii de 
ziar... — Niki l-a ascuns ! își zise ea și, 
desfăcându-l, începu să caute cu înfri- 
gurare. Nu vedea nimic, rândurile îi 
tugeau pe dinaintea ochilor, paginile 
erau câmpuri întinse acoperite de oi 
negre. Abia la a doua căutare găsi fer- 
parul. Li atrase privirile crucea neagră 
din capul lui și numele Puicăi, scris cu 
litere mari, groase. Il ceti din fuga pri- 
virilor, căutând accentele tragice, apoi 
reveni la început, recitindu-l rar. Fie- 
care cuvânt era un: strigăt de durere 
și i se înfigea in inimă ca un cuţit. Când 
citi și ultimele cuvinte „Rugaţi-vă pen- 
tru ea“... isbucni în plâns și-și prăbuşi 
capul pe ziar. Se deslănțuise iar fur- 
tuna, dar și mai aprigă, în sufletul ei. 
Ințelegea ! Puica murise din cauza a- 
vortului de care îi scrisese că și-l va 
iace. Și iar reveni în mintea ei un 
gând absurd: — Oare Niki ar fi găsit 
accente tot atât de dureroase, ca și 
Nelu, dacă ar fi pierdut-o? Putea să 
rămâe şi ea însărcinată! Mai rămă- 
sese ! Scăpase ușor! Avusese noroc! 
Așa scapă toate, până ce vine ceasul 
rău... Ulciorul nu merge de multe ori 
la apă... Se sparge oaată... 

Intr'o zi, prin mintea unui om pot 
trece mai multe gânduri decât câţi 
oameni au trecut prin omenire dela 
începutul ei. Dar, după cum puţine 
nume de oameni sunt mai tari ca vre- 
mea, tot așa puţine gânduri prind ră- 
dăcini şi rămân în om. 

Din toate gândurile acelei zile, care 
au trecut prin mintea Doricări, a ră- 
mas unul: să încerce iubirea lui Niki. 
Iși făcuse planul... Şi rădăcinile acelui 
gând crescuseră, adâncindu-se până 'n 
buricele degetelor dela mâini și pi- 
cioare... Nehotăririle care o încercau în 
apropierea lui, se spulberau de cum ră- 
mânea singură... Gândul era sămânţa, 
mintea pământul roditor, singurătatea 
soarele și liniștea, apa... Ajutată astfel 
sămânţa trebuia să rodească... 

Puse la loc ziarul, aşeză covorul ca 
să nu se cunoască deloc că l-a căutat... 

Seara îi ieşi inainte lui Niki cu a- 
ceeaşi frenezie. Un t:mp și el crezu că se 
îndepărtase cu totul de amintirea ne- 
norocirii. La masă mai atentă, după 
masă mai caldă, mai prietenoasă. 

S'au culcat de vreme. Ea îl căută şi'n 
pat şi se lipi de trupul lui. El se miră 
şi se bucura în același timp, dar n'o 
intreba ca altădată dacă e fericită, ca 
să nu-i aducă aminte de nefericirea 
altora. Totuşi lăcomia ei îl intriga şi 
căutându-i originea, trebui să coboare 
pe scara bănuelii în întunericul din 
subconştientul ei, unde, desigur, se de- 
pozitaseră resturile spaimei și tristeţii 
pe cari le triise peste zi. Se afirma, 
însă, prin purtarea ei, într'insa, o dra- 
goste de viață clocotindă, deslănţuită 
le moartea prietenei sale cea mai 
bună... ş 

Apoi totul se linisti și 'n tăcerea ca- 
merei, culcat pe spate, privind în în- 
tunerecul de deasupra lui, Niki asculta 
respiraţia ușoară a Doricăi care ador- 
mise. Atunci începu să izvorască din 








străfundurile inimii lui o duioşie pe 
care n'o mai cunoscuse și se revărsa 
in trupul lui, cotropindu-i. Crescu, tot 
odată, şi bucuria gandului că Dorica 
era lemeea lui, numai a lui... 

Mişcă ușor mâna pe sub plapomă şi 
atinse cu palma trupul adormit. incepu 
să-l mangale și mangaierea tâcea să 
se invalmașşească, in vrupul lui, AuLOșiL 
și bucurii, ca niște ape calde și reci. Și 
emoția Li tulbură intr'atţat, incât îşi 
simți ochii umezi... 

Așa au trecur zilele și nopțile... La în- 
mormântarea Puicâi nau plecat... A 
vrumis el Q telegramă lungă, de con- 
Goleanţe, a Scris și O scrisvare cu încu- 
râari, iară sâ-i mai spue Doricăi. Ea 
parcă uitase totul. Nu Mal auusese, 
niciodaţă vorba de Puica, nici de Nelu. 
U Surprindea, UNEoN cu gandul ȘI pPrl- 
vitue rătăcite, paica mai S:api-€e. Cand 
il vedea obpservana-o tresârea... Se sa- 
TULAU, radeau... zueie treceau ca şi ina- 
inte... Niki Cumpata ziarul cu aceeaşi 
regularitate. il cerceta pagină cu pa- 
giuia, atent, cauta mai aes pagina cu 
Ieipare mriuare, Adesua, Caud vre- 
unu. anunţa în cuvinte mai tragice 0 
moarte aureroasa, rupea pagina şi Gu- 
cea ziarul acasa târa ea... Doriica, Iind- 
ca cerceva şi ea in fiecare zi rubrică 
ferparelor mortuare, a observat și a 
Dăiauut,., Hra pentru ea inca un Semn 
de grija lui... Dar nu-i ajungea... 

ȘI, in agita ZI, dupa alte zue care-au 
trecut, rastoina ziarul, Niki a tresarnit. 
Dăause cu privirile ae iovogralla kuicai, 
la aceeaşi Lubr:ca, Cil.Se Ianuurile, care 
incadrau fotografia, ca curiozitate şi €e- 
moypie. Se imypiineau patruzeci de zile 
deia moartea buicai și Nelu iși striga 
Iun, CU ACEeAŞI 1iEns.Lăve, aurerea... 

Niki tâie pagina intreaga, o paturi și 
0 ascunse in sertar, hanuurnie acelea, 
însa, 1l tulburasera adanc și, acasa, cu 
greu putu sa-și ascunda sentuimeniele. 
La masa, câna Dorica radea, incerca şi 
el sa ridă, dar parca-i erau incleştate 
maxilare.e. şi cum nu era învațat să 
poarte masca, masa trecu cu măre greu... 

Dupa masa se itinse pe divan şi luă 
ziaru, aproape ostentativ. Daca Dorica 
l-ar ti upservat, l-ar ii banuit ca as- 
cunde ceva... Gestul lui brusc şi retiu- 
uita, eră 0 Liuuuue. 

Ziua trecuse greu, chinuit de grija că 
ar îi putut sa vie cineva la ei cu ziarul 
întreg, că ar fi putur sa cada sup ocnii 
e... că, în sfârșit, putea să se intâinească 
cu vreo prietena şi, un discupe n Uus- 


Cuţie, aceasta sa-l povesteasca, aşa, In- 


tâmplător, câ caise in ziar ae „una, pe 
care parbatul o iubea mult, avea un copil 
de un an şi murise dintr'un avort, pLo- 
bab.ul... Căci, pe teme, aceasta le inre- 
resează intai, când pun mâna pe un 
ziar : anunţurile mortuare, moda, apoi 
crimele pasivnale. Alceva nici nu citesc 
ele in ziar... Nu-l întrebau și pe el, in 
hecare zi, când deschidea ziarul, — Cco- 
legele de birou: 

— Cuine-a mai murit, domnule Man- 
caş ? 

Dar, după ce mai trecură două zile, 
se Lnaști. Nu observase nimic la Dorica, 
nu-l intrebpase nimic ! Lustrusese pagină 
de ziar, din sertar, ca să uite şi el... ȘI 
mită... 

Venind spre casă, trecuse prin faţa. 
unei tructării şi văzuse în vitrină o ladă. 
CU porLuCcaie, dinti Gesitactuia... Wecuită 
noua ! scria pe un petec de hârtie... Do- 
ricăi îi plăceau mul porvocalel: și voi 
să-i iaca o surpriză și o bucuria... 

Intră şi ceru zece. Un baiat il servi 
repeae, piâtu şi lua pachetul. Plecă gră- 
bit ca sa nu întârzie. 

Când s'au intalnit în faţa ușei, jos, el 
i-a intins pachetul. 

— 'Ţi-am adus ceva bun |! zise el, mis- 
terios. 

— Mere ? Am cumpărat și eu... 

— Nu, altceva... Să nu-l destaci până. 
sus... 

Urcară, scările mână în mână... 


În casă, ea, nerăbdătoare, se aşeză pe 
scaun, la locui ei, și începu să destacă 
pachetul. El o învâluia în priviri blânde, 
surâzătoare şi aștepta efectul... în acea 
clipă, însă, o văzu tresărind şi schim- 
banau-se la faţă. își îndreptă silueta şi 
smunci cu amândouă mainele ziarul 
cu care era învelit coșul cu portocal:. 
kra cu gandul la bucuria e, concen- 
traţ numai asupra ei, nu-și închipui 
deodată ce putea fi, și-i urmări miș- 
carea, curios... 

— Ai văzut? îl întrebă ea şi glasul 
îi tremura, Ii întinse bucata de ziar în 
care fusese învelită punga cu porto- 
cale. Hl o luă și când văzu chipul Pui- 
câi, işi mușcă buzele. Se pretăcu că 
citeşte, ca să-și ascundă emoţia.. Ce 
farsă ii juca întâmplarea ? Ea, incor- 
dată, aștepta un răspuns, un semn pe 
chipul lui, Şi el ridică incer capul, îl 
clătină ca o mustrare și dădu drumul 
vorbelor, rar, apăsat : 

— Mi se pare cam indecentă lamen- 
tarea asta prin ziare! 

Voia să alunge dintre ei umbra pe 
care întâmplarea o readusese. 

Parcă ar fi apărut un monstru în 
faţa ei. S'a prins cu amândouă mâinile 
de colţurile mesei și s'a ridicat în pi- 
cioare. Ochii i-au ieşit din orbite și 
sângele i s'a scurs din obraji. Tremură 
ca varga şi scutură și masa de zăngă- 
riesc tacâmurile.., 

— Eşti... ești... 

Nu găsește cuvântul nemilos și gă- 
fâie... 

— O brută! strigă şi se prăbuşi 
inapoi în scaun, cu capul pe masă, ho- 
hotind în plâns. 

El n'a vrut s'o supere şi explozia ei, 
după ce-l înmărmuri îl înfricoșe. Se ri- 
dică, şi se repezi s'o mângâie, s'o împace, 
dar ea se apără cu mâinile, cu picioarele, 
cu tot corpul. 

— Lasă-mă ! Lasă-mă!,.. 

Plânsul ei devine tot mai sbuciumat. 
Şi, fiindcă ştie că dacă, va rămâne sin- 
gură se va linişti, și fiindcă, nu poate 
să se apropie, își ia ziarul şi trece în 
dormitor... 

Pe masă pachetul cu portocale a ră- 
mas nedesfăcut... 


Ș” Pentru prima oară sa deslănțuit a- 


semenea iurtună în casa lor. Şi, bătut 


8 Aprilie 1939 mmm 


de grindina cuvintelor nemiloase, i sa 
pustiit şi sufletul rai 

Ar fi vrut să omoare gândul din- 
twinsa, să-l sugrume ca o mamă pe 
copilul pe care nu l-a dorit, fiindcă nu 
i-a iubit pe bărbatul care a rodit-o, 
— copil care-i complică existența, îi 
ameninţă însăși existența ei. Dar nu 
poate scăpa de dânsul, cum nu poți 
scăpa de un roiu de viespi pe care l-ai 
zădărit. Nici din amărăciunea care i-a 
cuprins sufletul şi sa intins și în a- 
fară, înconijurând-o, nu poate ieși, cum 
nu poţi ieși, dintr'o mlaștină, din care, 
dacă scoţi un picior ţi se afundă celă- 
lalţ... 

Abia astăzi, după trei luni, i-a spus 
lui Niki, că e insărcinată, cerându-i s'o 
ducă la doctor, ca să scape... El sa în- 
gălbenit, sa bâlbâit, sa ridicat depe 
scaun, sa învârtit prin casă şi s'a oprit 
în faţa ei. 1 se citea disperarea pe faţă... 

— Cum ? De când? 

— Trei luni ! 

— Trei luni? 

Intrebarea lui e un strigăt de dispe- 
rare. Işi freacă mâinile, aleargă iar de 
colo-colo, se oprește. Ea îi privește lung. 
Nici odată nu l-a necăjit cu ceva, dar 
acum simte o satisfacţie bolnăvicioasă, 
să-l vadă speriat, turmentat de groază. 
Cât așteptase ziua, aceasta şi o mai a- 
mânase, ca să devie cazul ei și mai 
grav. Cât suferise, cât se chinuise, fără 
ca să-i spue lui, căruia altădată îi spu- 
nea ţoate nimicurile. Şi totul, ca să vie 
ziua când va putea măsura sacrificiul 
pe care el ar fi în stare să-l facă dacă 
ea ar fi în pericol de moarte!... 

Nu! Dar nu, Dorica glumeşte, căci 
el nu poate s'o creadă... Il încearcă... 

— Spune drept, Dorica? se roagă, 
luându-i mâinile, sărutându-i-le, Gilu- 
meşti, nu ? 

— Din păcate, nu! 

— Cum ai putut să suporţi? De ce 
na mi-ai spus mai de mult? 

— La început n'am fost sigură... A- 
poi... 

— Apoi? 

— Nam vrut să te indispun... 

— Să mă indispui? Ai vrut să-mi 
faci un bine și mi-ai făcut un rău... Ţi 
l-ai făcut ţie... Nu te-ai gândit că cu 
cât întârzie... 

— Nu-i târziu ! 

— Nu se mai poate, Dorica ! Riscăm... 

— 'Frebue ! Presimt că naşterea m'ar 
omori... 

— Dorica... 

— Vom merge chiar mâine la doctor... 

Râse. El a văzut în râsul acela o sfi- 
dare a morții şi a cuvântului lui și s'a 
înfricoșat. A tăcut... 





Seara, după cină, ea i-a adus aminte 
ce i-a cerut la prânz. El a zis iar nu... 
A doua zi scena şi vorbele s'au reptat, 

— Pe urmă chiar va îi prea târziu. 
Eu tot mă voi duce, Vei îi tu vinovat... 

Niki a -tăcut şi ea a înțeles că vor 
merge la doctor. 

Numai ea împinsese lucrurile spre 
desnodământ și trebuiau să urmeze ce- 
lelalte întâmplări, care să complecteze 
tragedia... 

A doua 2i el a venit mai de vreme 
acasă. Ea nici nu apucase să coboare 
scările, ca să-i iasă inainte. Intimita- 
tea și iubirea de 'ntotdeauna era stin- 
gherită acum de panica din sufletele 
lor, pe care amândoi se chinuiau so 
ascundă. 

Stătară la masă, vorbiră de alte lu- 
cruri, apoi el luase ziarul și se lungi pe 
divan. In casă, parcă se reîntorsese cal- 
mul şi pacea de altădată. Pe la ora trei, 
ea, însă, îi aminti... 

— Nu vrei să mergi la doctor? 

A— Persişti în hoțărire? întrebă el, 
pPrivind-o. 

— Da! 

Scurt. Atât. El s'a ridicat. S'au îm- 
brăcat. Pe chipul lui reapăruse paloa- 
vea, clipelor de enervare și spaimă. O- 
chii, parcă, i se adânciseră în orbite. 
Işi trecea mănușile dintr'o mână în- 
tr'alta, apoi, când le îmbrăca, când le 
desbrăca... 

Dorica era prezentă nu numai lângă 
dânsul ci și întrinsul. Şi, infiorată de 
gândul încercării pe care voia s'o facă, 
uita și de milă și nici nu mai judeca... 

In straaă, tumultul sufletelor lor 
crescu prin năvala melancoliilor pri- 
măverii și a acelei frenezii a cărnii pe 
care nici un alt anotimp no provoacă. 
Mergeau unul lângă altul, absenţi și 
streini numai în aparenţă, dar, în tru- 
purile lor, renăştea din trecut, din cei- 
lalţi ani, freamătul acela care trans- 
formase atâtea clipe în veşnicii și care 
venea răscolind până 'n adâncuri apele 
amintirilor... 

Merseră o stradă până la capăt, tra- 
versară altă stradă, fără să-si spue un 
cuvânt. Si cu cât mergeau, în sufletele 
lor sentimentele începeau să se deose- 
bpească. In ea, bucuria primăverii turna 
acum o ploaie de liniște şi lumină. Par- 
că ieşise anume pentru plimbarea a- 
ceasta, calmă, ca un popas în eterni- 
tate, cu un ecou atât de prelung în sim- 





(urmare în pagina 1l-a) 





——— 9 Aprilie 1939 


+ Rar am întâlnit o mai mare mincinoasă, decât 
Anina. Adică niciodată, Minţea de îngheţa apele și 
sra cea dintâi care credea ceeace spunea. 

La început, dinirun excesiiv sentiment de cinste, 
imi mai puneam întrebarea : „E oare bine să spui şi 
să crezi lucruri care nu sunt adevărate ?”. Curând 
însă n'am mai avut rezerva asta, minciunile Aninei 
îmi ajunseseră necesare ca aerul pe care îl respi- 

! am şi o încurajam, chiar, în această îndeletnicire. 
Pentrucă Anina nu mințea cum fac copiii, ca să se 
lrude sau să se desvinovățească. Anina povestea, 
despre ea, despre alţii — şi tot ce povestea era mult 
mai frumos decât vedeam eu că se petrec lucrurile 
în realitate. 


Am fost, într'o toamnă, la ea la fi Mă bucu: 
tas8m dinainte că am să mă odihnesc. S'a întâmplat 
tocmai pe dos: când m'am întors la București, după 
două săptămâni, arătam ca o pisică plouată, 

Asta din cauză că, deși ne culcam seara de vre- 
me, când adormeam se lumina de ziuă. Trăiam, 
cu Anina, cele o mie și una de nopţi ale noastre, 
ea povestea, eu ascultam, 


Ne culcasem, iar, într'o noapte. Se auzeau numai 
şoarecii rostogolind cocenii de porumb în pod, sfo- 
tăitul tatălui Aninei, tocmai din celălalt capăt al 
casei și, din când în când, flueratul prelung al paz- 
nicului, în fundul curţii. Luna lumina odaia ca ziua 
și câinii din sat amuţiseră. Noapte de țară în care 
hoţii și strigoii se simțeau la ei acasă. Stăteam cu 
plapoma trasă până la bărbie, cu braţele sub ceată 
şi priveam în lumina lunii. Anina nu se mișca, dar, 
cum la teatru, când se stinge lumina din sală, e 
semn că se va ridica foarte curând cortina, tot aşa 
şi la noi, după ce stingeam lumina, începeau in- 
cursiunile în lumea aceea fără limite care se potri- 
vea cu noaptea, cu umbrele și cu sgomotele ei. lată, 
Anina vorbea: 

— Tu, Mac, ţi-am povestit vreodată de Fritz ? 

— Nu, Anina. Dar cine era Fritz ? Neamţ? 

— Nu, dragă Mac, olamdez, 

— Ah, ce interesant | 


— Şi nu-l chema Fritz, dar niciodată nu i-am putut 
rosti numele. În româneşte provoca un fel de... ca- 
colonie. Era olandez şi semăna cu brânza de Olan- 
da, Cum Yam cunoscut, i-am spus: 

„Dumneata trebue să fii olandez”. „Aveţi al șa- 
selea simț”, m'a ironizat politicos. „Nu, domnule, 
prin simplă analogie“. Mai mult nu i-am spus. Na: 
tural, m'a găsit „misterioasă” şi a început să-mi ţină 
un curs asupra „nesincerității domnişoarelor”. 

— Dece nu femeilor ? 

— Numai românii şi francezii spun „femei“. Un 
olandez, un neamţ, spun „domnișoarele și doam- 
nele sunt... 

— Și cum era Fritz ? Eu tot nul „văd”, 

=— Inalt și frumos ca un Vicking. 

— Vai, avea barbă ? mi-am amintit de istorioarele 
franțuzești vechi, ilustrate, pe care nu le mai savu- 
ram când vedeam că eroii aveau barbă, Oricât ar 
Îi suferit, oricât de interesant ar fi fost ceeace spu- 
neau, barba și mustăţile lor îmi veneau inaintea 
ochilor, deasupra suferințelor și ideilor, ca o pată 
de murdărie care deteriora to!, 

— Nu, ma liniștit, n'avea barbă. Era inginer la 
o mare societate în Bucureşti. L-am cunoscut în 
tren. Era blond ca lumina, blond și mare, cum e 
câte un nor din aceia albi care stau umflați în mii- 
locul albastrului, primăvara, şi nu se duc nici în 
dreapta nici în stânga, şi-i bate .soarele din toate 
părțile. Unpluse tot culoarul. Și era îmbrăcat cum 
nu se îmbracă lumea la noi. Venise de doi ani în 
București, și păstra totuşi pantalonii de golt largi 
cât o paraşulă, cu ciorapi albi de lână, șapca pipil 
şi, natural, aparatul de fotografiat Leica, ultimul 
model, atârnat cu o curea de gât, 

Eu mă 'ntorceam dela Brașov dela tanti Uta. Stă- 
team la geam, era o primăvară luminoasă și caldă. 
L-am simțit întorcându-se spre mire. Mi s'a adresat 
într'o franțuzească stricată: „Domnişoară îmi dai 
voe să fac o fotografie cu d-ta?“”. Am dat din umeri, 
am surâs și l-am întrebat simplu: „In profil?”, Da, 
așa cum stăteai la geam. N'are să ţi se vadă fața, 
doar conturul capului în negru, Mă interesează pei: 
sajul”“, mia mărturisit candid. Mi-am dat seama: 
voia să fucă o fotografie artistică la fel cu cele din 
magazinele nemțești. Un copac, o casă sau un om 
în primul plan, dădeau mai multă perspectivă pei- 
gajului,. 

Din asta, am intrat în vorbă. Mă amuza: avea 
obraji plini, de copil, ochi albaștri jucăuși care îno- 
tau ca într'o bae de zâmbet. Râdea mult, arătân- 
du-și dinții, niște dinți de animal tânăr care ar fi 
putut oricând să facă reclamă unei paste, de alifel 
el tot ar fi putut face reclamă unui săpun de ras, 
sau unui elixir al tinereţii. Îl priveam cu plăcere, nu 
mai întâlnisem de mult un om atât de încântat de 
viață. Asta, poate, l-a încurajat, Cu aceeași camn- 
doare cu care îmi explicase mecanismul aparatului 
Leica şi al altor aparate de fotografiat în culori, a 
început să-mi facă complimente, spunându-mi întâi 
singurul lucru pe care îl ştia în româneşte (în afară 
de altele care nu se puteau spune unei domnișoare 
— afară de cazul că i-aș fi dat eu voe, a adăogat) 
— „dumneavoastră are oche foarte foarte frumose”. 
După aceea a continuat, în franțuzeşte să mă de- 
scrie, privindu-mă cu atenție, ca pe un cal de curse, 
şi a ajuns la amâmunte destul de îndrăzneţe. Mi-am 
dai seama că trebue să-l temperez. Mi-a mărturisit, 
puțin jenat, dar cu un aer de licean obrasnic, „Până 
acum nici o domnișoară dela dumneavoastră nu 
sa supărat pentru asemenea lucruri”. M'a mai mă- 
surat odată ca şi când de data asta se silea să mă 
cunoască din nou, sub adevărata mea formă şi a 
adăogat grav : „Sunteţi o excepție”. Cred că din 
clipa aceea am început să-l interesez. E cam greu 
să bănuesc ce s'a petrecut în capul lui, ai să vezi 
tu mai departe... Am ajuns insfârșit la București, 











după o conversaţie foarte corectă, ca între doi domni 
simandicoși. 

M'a condus ceremonios până la maşină și mi-a 
cerut adresa, tot ceremonios, cu timiditate însă, ca 
şi când i-ar îi fost frică să nu mă supere iar. 

— Tai dat-o ? 

— Nu. Nu i-am dat-o. [i spusesem însă că fac 
belle-artele. 

A doua zi, m'am trezit chemată dela curs. Mă chi 
nuiam tocmai la un nud care mă enerva. O lucrare 
care ar fi putut fi interesantă şi care devenise gro- 
tescă. Poza un țigănuș, dar cum fetele făcuseră 
nazuri, profesorul a propus să fie îmbrăcat cu o 
pereche de chiloți vărgaţi pe care-i dibuise pe un- 
deva prin atelier, [l desenam toți aşa și-i trăgeam 
tocmai, ostentativ, vărgile dela chiloţi, când a intrat 
portarul să mă anunțe că mă așteaapiă un domn 
care vrea să-mi comunice ceva urgent. Credeam că 
a venit cineva dela părinții mei. Numai pe olandezul 
din tren nu mă așteptam să-l văd. (Nici nu știam 
cum îl chiamă). 

Era el. Mare, îmbrăcat iar în felul lui, în niște 
haine albastre, stătea în mijlocul curţii și ţinea în 
mână o hârtie. Mi-a arătat-o de cum m'a văzut: 
conținea numele meu scris foarte citeț, cu litere mari 
şi rotunde ca de copil de clasa l-a primară. „L-am 
copiat de pe valiză” mi-a explicat. „Și lam copiat 
aşa ca să-l înțeleg“, Mi-a venit să rând, dar mi-am 
dat seama că e mai înțelept să-l cert că m'a de- 
raniat din lucru. A dat din umeri: „Lucru, lucru — 
par'că eu n'am de lucru. Eu mai știu ceva: că tânăr 
e omul numai odată în toată viața”. Mi-a arătat 
maşina lui pe care o oprise în colțul străzii, o ma- 
şină deschisă de sport, galbenă și joasă, în formă 
de qhiulea. Trebue să-i stea teribil cum e mare și 
îmbrăcat în albastru, în mașina aceea jucărie, 
mi-am imaginat. Cum voiam să mă întorc în ate- 
lier, m'a apucat de braţ târindumă spre colțul străzii. 
Am constatat că e foare puternic, chiar brutal şi 
mi-am dat seama că nu pot să scap decât printr'o 
strategie, „Uite ce e, nu pot veni așa, i-am arătat 
halatul meu pătat de culori, pe care parcă nu-l 
remarcase, mă duc să mă imbrac”. A acceptat fără 
să se îndoiască de sinceritatea mea. M'am întors 
în atelier zâmbind, o colegă m'a întrebat curioasa. 
Cine te-a câulat? l-am raspuns inuo doară „Unul 
Fritz”. De atunci Fritz a rămas Fritz — ma uimit 
cum îi găsisem un nume atât de potrivit, 

Când am :eșit, pe la unu, întrun grup, îl uita- 
sem, Abia ajunsă în stradă, însă, am dat cu ochii 
de el: slătea pe un stâlp de lângă poartă și citea 
un ziar. M'a găsit numai decât, sa sculat impă- 
turând ziarul tacticos şi tot așa de tacticos l-a virit 
în buzunar, apoi m'a luat de braţ cu eleganță de 
senioz, conducându-mă spre mașină: 

— Ţi-a trebuit cam mult săţi schimbi halatul ! 

— Cum, d-ta m'ai așteptat toi timpul aici? 

— Da, sigur că da. Dar unde era să te aștept? 
a răspuns calm, 

Curând motorul a huruit și mașina a pornit în 
mare viteză indrepiându-se spre șosea. Am trecut 
într'o goană de cursă de cele trei ronduri, tot aşa 
am ajuns la Otopeni. Fluerau sergențţii în urma 
noaştră, mi-a zburat bascul. Stăteam cu ochii închiși, 
amețită, până când am observat că iese din oraș. 
Il mai întrebasem de câteva ori unde vrea să mear- 
gă. A dai din umeri refuzând să mă lămurească. 
Da data asta i-am apucat brațul pe care îl ținea pe 
volan, riscând un accident, A răspuns cu convin: 
gere : La Sinaia, 

Nu-ţi mai spun ce tactică mi-a trebuit ca să-l con: 
ving să ne întoarcem și sâ luăm masa undeva la 
marginea orașului. 

Am reușit în cele din urmă să-l duc la o grădină 
de vară, goală, unde noi eram singurii clienţi, Fritz 
și mașina lui i-au iăcut o deosebită impresie patro- 
nului care a venit singur să ne servească. Pe la 
sfârșitul mesei, in semna de onoare, a cules de ps 
undeva niște danci, cu viori de câte două coarde, 
care se acompaniau cu gura, cântând șlagărele din 
ultima iarna. rsuz 1 ascuia cu multă aienție, apoi 
le-a făcut semn să tacă. M'a rugat pe mine să le 
spun să-l acompanieze numai atingând coarda cu 
degetele și mi-a anunțat că îmi va cânta el „Cân- 
tecul fetiţei olandeze căreia ia murit păpuşa”. 
Dancii l-au secondat ds minune, iar Fritz era pur și 


„Bimplu seducător, Trebue să îi fost foarte triste cu: 


vintele pe care nu le ințelegeam, ale acesiui cântec 
monoion care a ținut vreo douăzeci de minute. Cum 
Îl ascultam, aveam impresia că aud apa mării bă- 
tându-se cu regularitatea aceea de tic-tac de cea- 
sornic în digurile olandeze. Era tristețea unei fetițe- 
mame căreia i-a murit păpușa, o tristețe înduioșă- 
toare cu atăt mai muit cu câ! era a unor lucruri 
mici întrun univers mare și neîndurător care de 
ele ține seama, desigur, mai puţin de cât de orice, 
Mă pregăleam să-i strâng mâna cu căldură, când 
am dat cu ochii de el: am întâlnit aceeaşi față ne- 
păsăloare, iresponsabilă, acelaș surâs care nu spu- 
nea mare lucru. Poate e la mine un diformism pro- 
fesional, sunt obișnuită să caut în trăsăturile oame- 
nilor sufletul lor. Poate din cauza asta nu m'am 
apropiat niciodată de Fritz. 

M'a condus spre casă seara și a trebuit să-mi 
întrebuințez toată șşiretenia ca să nu fiu nevoită să 
iau masa cu el, cum dorea. Voia st mergem în 
cel mai elegant restaurant din București, deși eram 
nepieptănată, plină de prai, cu capul gol. întrun 
tailleur ponosit și cu pantofii scâlciați. „N'are im: 
portanță”, a protestat „eşti cea mai frumoasă iemee 
din lume şi sunt mândru de tine. Culmea era că 
vorbea serios, o simţeam, 

— li spunea „tu” 2 

— Pa, dar cu obisnuita lui candoare, mi sar fi 
părut ridicol să mă supăr, 

In fine, în zilele următoare, în fiecare zi, porta- 
rul îmi dădea, când mă întorceam dela școală, câte 
un pachet și un buchet de flori. 

Aiunsesem de pomină în bloc. În pachet erau 
cutii de bomboane sau cărți de artă. Le-am strâns 
pe toate, hotărită să i le restitui într'o zi, deocam- 
dată nu-i ştiam adresa, nu reţinusem nici numele 
societăţii la care lucra, atât de puţin mă preocu- 
pase, 

A apărut abea după o săptămână. La ora 5 după 
masă, cum am deschis ușa m'a înecat întâi un pot- 
Dourri de parfumuri: ținea într'o mână pălăria și 
în cealaltă un buchet de crini care-i pătaseră de 
polen hainele, de data asta de culoare închisă, [i 
strălucea părul, pentru întâia dată lins cu peria, 
obrajii îi străluceau şi ei alb-roz ca ai păpușilor 
de porțelan, 

A intrat foarte ceremonios și grav, toată ațitudi- 
nea lui subințelegea un „fac vizită unei domni- 
șoare”, Mi-am închipuit un Fritz în ultima clasă de 
liceu, invitat pentru întâia dată la un five o'clock 
la o olandeză blondă și grăsuță numai romina și 
volănașe spumoase. 


UNIVERSUL LITERAR 


UNUL 








FRI 


— Din povestile Aninei — 


Curând însă şi-a dat în petec. A inceput prin 
a-mi admira pânzele, privindu-le deaproape, mai 
ales nudurile de femei, cu o curiozitate de botanist 
miop, căruia îi lipsea lupa. l-am atras atenția că 
tablourile, cel puţin în România, se privesc de de- 
parte, pentru a le judeca la justa lor valoare. Mia 
răspuns, fără putință de replică: „Eu, când îmi 
place ceva, vreau să văd bine“. 

După schimbul acesta de cuvinte, a inceput să se 
simtă foarte la el acasă, Avea exact mentalitatea 
liceenilor care trec din stări de timiditate la altele 
de obrăznicie, în mod brusc. „Ştii, am încercat 
să-l descurajez, am să-ţi restitui cărţile pe care mi 
le-ai trimis pentrucă nu văd întrucât ai îi d-ia indi- 
cat să-mi înjghebezi o bibliotecă”. 

A dat din umeri, fără să pară iicnit: „Eu n'am ce 
să fac cu ele, iar lu librărie nu mi le mai primește 
inapoi”. N'am mai ştiut ce să-i răspund. Fritz nu 
se prea sinchisea, dealiel, A începu! să-și vâre 
nasul în toate lucrurile mele, a făcut cafea la mașina 
mea de spirt, a mutat o masă care nu-i plăcea cum 
stă, apoi şi-a privit opera ca și când ar fi fost che- 
mat anume pentru asta și urma să mi-o dea în pri- 
mire, Il priveam cu brațele încrucișate, nu-mi venea 
în minte nimic ce ar fi putut să-i taie elanul, 

— Eu Laș fi dat afară, 

— Cred că nu-l dădeai afară. In fond, îmi făcea 
plăcere că se ocupa de mine, deşi ceeace făcea 
nu-mi folosea la nimic. Avea, cel puţin, intențiile 
cele mai bune, E adevărat, însă, că în scurt timp se 
intrecuse cu gluma. Nu puteam să fac un pas de 
el, toată ziua era la mine, îl plătise pe portar ca 
să spună, tuturor bărbaţilor care m'ar căuta, că nu 
sunt acasă, ceeace mi-a cauzat mulie neajunsuri. 
Am ailat abia întrun târziu. Un văr al meu venise 
cu bani de acasă, niște bani pe care îi aşteptam 
cu nerăbdare. având absolută nevoie de ei. Cum 
nu mă găsea niciodată și nici n'avea curaj să-i lase 
portarului, mi i-a trimis prin momdat poștal, dar 
numai după vre-o zece zile în timpul cărora am iras 
o sărăcie lucie. Altădată, un coleg al meu, trebuia 
să vină să discutăm, niște chestiuni de mare impor- 
tantă în legătură cu închirierea unor modele, A 
crezut, natural, că intenționat nu-l primisem, după ce 
ji fixasem eu ora, și ma scos de pe listă. Numai 
după multe încurcături dinir'acestea, am cdflat ma- 
nevra lui Fritz. Știi ce mi-a răspuns : „O tată tânără, 
care stă singură, nu se cade să primească vizita 
unor bărbaţi”. „Dar d-ta dece vii?” l-am întrebat 
în culmea enervăsrii' „Cu mine e altceva”, m'a lă- 
murit, important. Apoi a văzut că mutasem iar la 
loc masa pe care o schimbase — (asta se petrecea 
în fiecare zi cu o regularitate matematică, dupăce 
pleca Fritz, eu mutam masa lângă ușă, când veneo 
el o multa lângă fereastră. Niciodată însă, nici eu 
nici el, n'am comentat acest duel mut) şi a ridicat-o 
araniând-o la locul destinat de el. 

Uitasem să-ți spun că de multă vreme îmi făcuse 
o invitație, pe care mi-o repeta din ce în ce mai 
des, mai insistent: „Nu uita, în Dumineca de 15 Mai 
mergem la Sinaia”,  Acceptasem dela început, nu 
pricepeam dece insiștă aiât, trebue însă să măr- 
turisesc că nu-mi dădusem niciodată silința să-l 
înțeleg. 

A fost o Duminecă frumoasă, Sâmbătă seara am 
luat masa cu Fritz, stătea ca pe ace, se interesase 
de cu zi la institutul meteorologic . cum are să fie 
vremea. Eram într'o grădină de vară, Friiz alesese 
masa întrun loc de unde se vedea cerul. Stelele 
clipeau liniștitor, totuși un vânt uşor foșnea în frun: 
ze, iur în Mai vremea pregătește de multe ori sur- 
prize. M'a dus acasă, să mă culc devreme, ca să 
tiu odihnită a doua zi. 

Am plecat la cinci dimineața. Era senin, în ori- 
2ont mai ales, deasupra noastră mai fluturau câțixa 
nori răzleți rămași dintro scurtă ploae de peste 
noapte. Fritz ținea volanul cu o mână, cu cealaltă 
imi înconjurase umerii, lucru ce nu se mai întâm- 
plase până atunci. Imi cânta încet cântece olandeze. 
Ai văzut desigur filme în care se arată o excursie 
ca asia. El la volanul unei maşini, cu o fată alături, 
o zi de primăvară, decor somptuos de natură înflo- 
rită, mașina merge încet luând curbele ca 'ntr'un 
dans, el cântă iar iata se reazimă de braţul lui, 
mică de tot, plină de beatitudine, 

Curând soarele „a inceput să are câmpia cu plu: 
quri de argint”, venea lumina ca o apă albă, stră- 
iucitoare, peste pământul negru. Acolo departe totul 
era de fum luminos. Lângă noi, culorile străluceau 
proaspete, adânci, ca şi când n'ar fi fost numai poj- 
ghiță trasă deasupra, ci, ca albastrul apelor, ve- 
neau din funudul lucrurilor, din sufletul lor. In munţi, 
mai ales, nu începuse ziua. 

Am ajuns la Sinaia înspre amiază. Niciodată nu 
cântase Fritz atât de mult ca în Dumineca aceea, 
Când a tăcut mi sa părut că omul care cântase a 
plecat și “n locul lui rămăsese cineva străin. Mă 
nedumirea aerul lui neobișnuit însă: părea mai 
grav, mai abseni, ca și când se maturizase brusc, 
in noaptea din urmă. Nz-am oprit la o cofetărie, apoi 
am mers la cazinou. A început, ca niciodată, să-mi 
vorbească despre părinţii lui, proprietari ai unei 
mari fabrici din Amsterdam, despre sora lui mări- 
tată cu un suedez, de sărbătorile pe care le petre- 
cuse în familie. Imi dădeam seama, pe când îl as- 
cultam, că nu mă qândisem până atunci că Fritz e 
singur aici şi că s'ar putea să aibe momente de nos- 
talgie. 

Până după amiazi, nu s'a întâmplat nimic de: 
osebit, Totuși, pentru întâia dată, simțeam peniru 
Fritz o bunăvoință de soră mai mare, aș îi vrut să-i 
fac un bine, nu știam nici eu cum. Mergeam, în 
gândul meu, atât de deparie cu generozitate, încât 
mi-am spus că, dacă s'ar îi putut, aș fi vrut să-mi 
fie frate, sau să fie femee și să-mi devină prietenă. 

După masă, mi-a propus să mă urc în mașină. 
Au urmat o serie de drumuri întortochiate, cu în- 
toarceri, cu ocoluri. Preocupat de ceva ce părea că 
vrea să găsească, nu se mai ocupa de mine. In cele 
din urmă s'a oprit în fața unui restaurant cu gră 
dină, de care tocmai mă pregăteam să-i spun că e 
foarte caraghios. Fusese porbabil în ajun un bal sau 
urma să fie o nuntă azi, pentrucă loată gradina era 
decorată cu ghirlande de hârtie agățate de copaci. 
Am coborit, întâmpinați de tot personalul, pe care-l 
atrăsese mașina neobișnuită, mai ales că în afară 
de noi nu mai era decât o singură masă ocupată de 
niște lucrători beţi. Fritz a ales o masă retrasă sub 
un umbrar și, în timp ce ne așezam, privea în jur 


de ANIŞOARA ODEANU 
cu desene de autoare 


cu mulțumire. A comandat șampanie. Piccolo-ul făcu 
ochii mari și l-a chemat pe chelner, chelnerul pe 
patron, iar acesta, un personaj gras cu mustăți ră- 
sucite şi mutră de măcelar, ne-a informat cu un aer 
de zi mare, foarte impresionat, că n'are decât gin. 
Am luat gin. Fritz a ridicat paharul „În sănătatea 
noastră şi spre fericirea noastră”. Apoi, a scos din 
buzunar o cutie pe care a deschis-o ceremonios, 
Am rămas perplexă: erau două verighete puse în 
vată, 

— Săracul | am presimţii urmarea. 

— N'aveam ce să fac. Nu-l iubeam, Mac, cât eram 
de plictisită tot mai visam o dragoste mare, alta. 

— Cum i-ai spus? 

— L-am spus adevărul. S'a înroșit groaznic, a vârât 
cutia la loc, apoi a răspuns calm: „Asta nu ne 
împiedecă să luăm masa” (Se însera). 

Ne-am întors la București în aceeași noapte. N'am 
mai schimbat nici un cuvânt tot îiimpul drumului, 
ne-am despărţit jenaţi. 

Câteva zile Fritz n'a mai venit, credeam că n'am 
să-l mai văd niciodată. Intro noapte, după mie 
zul nopţii, mă culcasem și aţipisem chiar, când m'a 
trezit soneria. M'am speriat. Credeam că e vreo 
telegramă de acasă, mai ales că tata era cam bolnav 
în ultimul timp. Am deschis cu grabă, luându-mi un 
halat pe umeri: Era Fritz. A intrat cu .un „bună 
seara” scurt, fără să pară a ds atenţie condițiilor 
în care îl primeam, Și-a scos trench-ul, apoi s'a așe- 
zat pe un scaun, cât a putut de comod, întinzân- 
du-şi picioarele, ca un om care sa pregătit să stea 
așa multă vreme. Eu am rămas în picioare lângă 
ușă, strângându-mi halatul pe lângă mine cât pu: 
team : „Cred că e cam nepotrivită ora pentru o vi- 
zită”. Ma privit insolent: „Nu e o vizită. Am venit 
să stau la tine“. Se schimbase de când nu-l mai vă- 
zusem, am remarcat. Slăbise si gura lui candidă 
avea acum o crispare răutăcioasă. Dacă n'ar îi fost 





aşa de înalt și putemic nu mar fi speriat, mânia 
lui nu părea cu nimic mai fioroasă decât a unui 
copil. Avea. Mac dragă, un cap incapabil să ex 
prime vreun sentiment profund. Totul cădea în cari 
catură, nu știu dece am rămas tot lângă ușă: „Zău? 
Nici mai mult nici mai puțin ? Cred că am să te 
invit să pleci fiindcă mi-e somn pentrucă nu mă 
amuzi“”, 

S'a sculat calm și „..a trecut în bae. A trântit ușa 
după el şi a închis-o pe dinăuntru. Am auzit apoi 
tot felul de zgomote între care și două ce semănau 
cu acelea pe care le fuc pantofii pe care îi arunci 
când te descalți. Abea atunci m'am gândit să mă 
îmbrac. Cum hainele îmi erau în bae, am scos din 
dulap altele, Nici odată nu mă mai îmbrăcasem 
atât de repede. Apoi, am întredeschis ușa dinspre 
culoar și am așteptat, gata s'o şterg. 

A ieșit peste vreun sfert de oră, Știi cum, Mac? 
Imbrăcat în halatul meu de bae, cu o scufie în cap 
şi cu picioarele vârâte în niște papuci ai mei, cu 
pene și cu tocuri înalte, nu știu cum reușise să se 
târască așa până în cameră, fiindcă desigur nui 
încăpeau decât pe jumătate. Am fost atât de sur- 
prinsă de apariția asta încât m'a bufnit râsul și a- 
proape că uitasem ce aveam de gând. Mi-am dat 
seama, însă, numai decât, când l-am văzut că vine 
înspre mise. 

Am iugit, a trebuit să închid ușa cu cheia din 
afară. L-am trezit pe portar să-l rog s'o deschidă el a 
doua zi la ora 7 dimineaţa, iar eu am dormit la un 
hotel, 

A doua zi, când m'am întors, pe la zece dimi- 
neaţa, portarul m'a anunțat, abea stăpânindu-și ră 
sul: „l-am dat drumul domnului. Poitiţi cheile“. 

Am privit camera, curioasă. Nici un semn că 
stătuse cineva în ea o noapte, patul: aşa cum îl lă- 
sasem, nu pricepeam ce o fi făcut. Nu știu cum mi-a 
dat prin gând să caut în coșul cu hâriii. Eu nu îu- 
mam: Am găsit patruzeci de mucuri de țigări, în 
fundul coșului. In scrumieră nici o urmă, pe semne 
o ştersese. 

După aceea n'am mai avut nici un semn de viață 
dela Fritz. 

Mac, dormi ? 

— Nu, Anina, dar trebue să dormim. Sa făcut 
ziuă. 

Luna apusese de mult. Venea acum prin cameră 
o lumină albastră de zori și- se auzea scârțâitul ca- 
relor care plecau la târg. Petrecusem iar o noapte 
albă. 

Anina mi-a mai vorbit de Fritz, mai târziu. Uitase 
probabil ce-mi povestise. A spus: era un olandez 
pe care l-am cunoscut la un concert, Un tip trumos 
şi foarte amuzant, 

Poate asta era singura greșală pe care o făcea 
Anina, Uita totdeauna întâia versiune a povestirilor 
ei şi le relua sub forme cu totul noi. Așa că reușea 
să-mi strice tot aranjamentul pe care mil tăcusem 
eu în memorie, 

Dar asta, desigur, n'are nici o importanță. Pentru 
că, în definitiv, din întâmplările vieţii noastre, ne 
rămâne, până în cele din urmă, nu ceeace a fost ci 
tot ceeace am vrut noi să vedem în ele, 


eee 1.0 


Bătrânul Haşmir se 
strecura printre zidu- Ș pă 
rile întierbântate de 
soare, care după o zi : 
de înfăcărare tocmai ! 
acum se așternuse o- 
bosit în spatele dea- ; 
urilor, roșind margi- 
ngle norilor, poleind 
flăgări cerului, stro- 
pigd marea cu vă- 
lugi multicolore. Intu- 
ngic nu se făcea 
însă, fiindcă reverbe- 
rația coastelor de pă 
mâmnt alb, precum și 
strălucirea apelor gol- 
fului himinau deajuns 
mormântul zilei. Peste 
tot se îîntindea o li- 
niște prevestitoare a nopții, întreruptă numai arare- 
ori de un clipocit al valurilor, un lătrat melemcolic 
de câine, un strigăt pierdut, fugind parcă după soa- 
re, o adiere a prizei, foșnind printre frunze. Se lăsa 
tot mai area răcoarea îÎnserării, păzită ici-colo de 
stele, puţine îndrăznind să înfrângă majestatea chiar 
apusă a făcliei de zi. 

Pe marea întinşă și calmă, câteva bărci ieșiseră 
să se plimbe plutind grațios peste unde, purtând 
cu ele fericire şi cântece. Malurile golfului, strajă, 
dormeau în depărtări. 

Străzile cari se suiau înspre oraș, 
site. Unale lăturalnice erau pustii. Și cu cât te a- 
propiai de centru sau te înfundai în labirintele car- 
tierelor mărginașe, acelea cari, depărtate de mare, 
mai păstrau încă atmosfera pătrunzătoare, nostal- 
gică, orientală, cu atât izolarea părea mai desăvâr- 
șită, tăcerea te cuprindea mai apăsătoare. 

Pe una din aceste ulițe sirâmbe şi pierdute prin- 
tre case dărăpănate, murdare, strâmte, gemâud 
par'că de oboseală, pe una din aceste ulițe pră 
fuite, neingrijite, sucite, Hașmir își târa pașii ducând 
cu greu sarcina gârboviei. Se mișca anevoe sprijinit 
întrun toiag, aplecat, îndoit din șale. Arăta bătrân 
de tot. O taţă blândă, biblică, înconjurată de barbă. 
Trăsături fine, dar roase de vremuri, de suterinţi, de 
viaţă. Era cocoșat. Alifel ar fi fost înalt, 

Hainele cârpite, peticite în toate locurile, deveni- 
seră pestrițe. Șalvarii erau prea largi. In picioare 
avea niște opinci rupte, de abia se țineau. Cine, vă- 
zând acesi mizer băirân mai putea oare recunoaște 
pe tânărul secund depe Ben-Ali. Pe frumosul, pe 
vânjosul Hașmir? Timpuri trecutel 

Ce minunat era pe atuncil 

Când apărea vasul lui în rada portului cu pân- 
zele în vânt, fluturare ca de vis, despicând undele 
arginiii, privea tot țărmul. 

Şi prin câte furtuni trecusel De câte ori între viață 
şi moarte, el singur mai stăpânea desnădejdea 
marinarilor, când toți erau siguri de pieire, el vije- 
lios, întrunta vijelia, dădea comenzile, în bătaia 
vântului, plocei, valurilor sărate, și salva vasul, in- 
trând la adăpostul coastelor. 

Odată luptaseră cu furtuna cinci zile dearândul, 
cu pânzele rupte bucăţi, cu un catarg prăbușit, cu 
apa care tot intra prin spărturile punței. Munciseră 
bieţii oameni depe bord ca niște animale, cărând 
apa cu gălețile. Nu ca să-l golească, ci ca să nu se 
umple prea repede. Cine se mai putea oare des- 
cura printre frânghiile înodate, încurcate, răvășite 
cine mai știa să mâne vasul? 

Hașmir a stat tot timpul la cârmă. Pe punte, legat, 
necontenit îl spălau valurile — nu s'a odihnit nici 
o clipă și a intrat în Bosfor fără pânze în toiul ura- 
geamului. 

Vasul era ca o arătare. ingheţase apa peste tot 
și atârnau țurțuri. Ingreunat, aplecat. Fomtomatic, Au 
spart cu topoarele drumuri pe punte, când au înce- 
put să iasă oamenii, liniștiți, afară. 

Hașmir, odată ancoraţi, a căzut leșinat. Bolnav, 
multă vreme, nu credea nimeni că va mai scăpa. 
Câteva luni nu s'a îndreptat. Dar totuși, când sa 
încălzit cerul de vară, și adierile Sudului au înver- 
zit toată natura, a surâs și Hașmir. Invinsese boala, 

Incetul, cu încetul, s'a deschis ca o floare. 

Și pe o caldă zi, untdelemn era marea, pomii în- 
cărcaţi de fructe pârguite îmbiau copii ștrenaari, 
pânze mii de culori, minunăţie, ca un raiu, pluteau 
in neștire, era lumea veselă, fermecată de pară, mi- 
roseau trandafirii, Ben-Ali și-a despletit pânzele por- 
nind peste zări, cu Haşmir la cârmă. 

S'au prelins încet, vântul slab flutura  velele 
alene, și când soarele a adommit după un deal, 
roşeața cerului mai imprima în depărtări malurile 
strâmtoarei. 

Când întunericul negru a ascuns ziua, Hașmir s'a 
suit la veghe și a cântat Cara-Câz cântecul ce-i 
plăcea mult, cântecul lui. 

Toţi au ştiut atunci că s'a vindecat cu desăvăr- 
șire. 

Au mers agale, abia împinși de vânt, câteva zile. 

Insfârșit, după amiaza celei de a patra zi i-a adus 
ca o poezie în golful Balcicului. Ben-Ali a poposit, 
plecându-și pânzele. Ancorele s'au lăsat pe fund, 
scrășnind. Noaptea două lumini mai erau pe bord 
și un matelot. Toţi ceilalţi coborâseră să petreacă îm- 
preună cu Hașmir. 

Au chefuit până la zi, prin cârciumile orașului. 
Atunci Balcicul era cu mult mai mic. Nu avea di- 
guri, nici portul nu era rânduii. Vapoarele ancorau 
în larg. 

Case erau puţine, dar farmecul era acelaș. Haș- 
mir era prima dată aci. l-a plăcut atât de mult, că 
a luat o barcă pe când ceilalţi se 'odihneau pe pun- 
te, şi vâslind molcolm, s'a dus dealungul malurilor. 

Mergând el așa, — era îmbrăcat în haine de bord, 
cu mânecile sufelcate, cămașa deschisă și panta- 
loni scurți, a ajuns în dreptul unei case, cu grădini 
până spre mare. O casă scundă, dar mai răsărită 
decât celelalte. Haşmir cânta, părea un pescar din 
regiune. Pe față surâsul îl lumina. 

S'a oprit în fața acelei case, s'a dat jos din barcă, 
și mulţumit cum era, a început iarăș să cânte Cara- 
Câz. 

Glasul i s'a ridicat melodios, trezind florile din 
adormire — erau în grădina acelei case multe flori 
— înfiorând marea, Nu departe „Ben Ali” stătea ne- 
mişcat, cu catargele suliți înspre cer. 

Haşmir cânta duios și pătruns. Nici nu-și dădea 
seama că deasupra .lui îl priveşte și-l ascultă o fe- 
mee, plecată peste zidurile grădinei. Când a termi: 
nat și-a lăsat capul pe spate și atunci a văzut cum 
cineva îl privește. A surâs. l-a surâs și femeea de 
sus. L-a întrebat cine e. l-a răspuns: 

— Un pescar sărac din Calichioi, care fuge după 
vise şi cântă fiindcă îi place viața. 

— ȘI unde mergi acum? 








i 
a 
i 
4 
| 
: 





erau  pără- - 


UNIVERSUL” LITERAR 





——. 





Aa Cai 8 Aprilie 


UE e, 





1939 


HASMI 


— Nicăieri. Mă duc, mă întorc, unde îmi place 
mmâi. 

—— Aici îţi place? 

— Aici mi-ar plăcea să mor. 

Soarele desemna umbre pe mare și întindea pete 
pe pământ. 

Hașmir a rămas ca grădinar la florile casei scun- 
de, dar mai răsărite, ștergând numai o lacrimă când 
sa pierdut în zări Ben-Ali. 

— Îţi plac călătoriile? l-a întrebat stăpâna lui, vă 
zându-l mâhnit. 

— Îl iubesc pe Ben Ali. 

Ea a râs. 

— Când nici nu-l cunoşti... Dece nu te-ai suit pe el. 

— Fiindcă m'an. coborit. 

— De unde? 

— De unde mi-era mai drag, 

Hașmir n'a spus că a rămas fiindcă iubea. lubea 
pe fomeea aceasta cu părul negru și ochii aprinși, 
la care s'a băgat slugă, numai s'o știe lângă el, s'o 
servească, 

li creștea florile, îi îngrijea curtea, o păzea. Bal- 
cicul pentru Hașmir nu exisia. Nu ieşea din casă, 
din curte, decât pentru a merge pe mare, cât mai 
departe cu barca, să plutească în neștire, să-și rea- 
mintească de Ben-Ali. Dar se întorcea mereu cu s% 
fletul limpede s'o vadă pe stăpâna lui, pe iubita lui 
stăpână. 

Și-a dat seama că sunt de alte neamuri şi că el 
nu va îi niciodată în stare s'o ia de soţie. Dar totuși 
stătea și spera. Stătea și spera din cauza misterului 
ce plutea în jurul acestei ființe. Faţa-i era -melanco- 
lică. Ce oare ascundea ? Dece plângea adesea ? O 
urmărea, o îmbrăca cu privirea și rămânea ascuns 
în umbră. Mândrul Hașmir era robit. Era alt om. Nu 
mai știa de nimic alt ceva decât de ea. 

Stăteau foarte des împreună, Și ea trăia singura- 
tecă, retrasă. După amiezi întregi, la umbra vre-u- 
nui smochin, sorbind cu privirea albastrul  mărei, 
stăteau împreună și vorbeau, 

El spunea că în tinerețe fusese îmbarcat pe un 
vas şi voiajase mult. Și povestea tot felul de minu- 
nății de pe acolo. Ea-l asculta fermecată, fiindcă 
vorbele lui ieșeau ca îluvii de încântare. Florile mi- 
roseau frumos, adieri de vânturi calde se strecurau 
foșnind prin frunze, și seara venea găsind pe Haş- 
mir povestind cu o voce caldă. Luminile de strajă 
noaptea, prin văzduhuri îl opreau. Atunci plângea, 
că nu-l mai vedea nimeni, și o privea pe întuneric 
cum stă cu capul în mâini, puţin dat pe spate, cu 
ochii închiși, gândind poate la altul. 

De câte ori se sculase el să-i spună că o iubeşte, 
să-i spună că nu este numai un biet pescar, dar de 
atâtea ori se oprise în drum, fiindcă ea îl privea cu 
nişte ochi mari, cuminţi, melancolici, triști. 

Odată totuși îndrăsni să rupă misterul sufletului 
său. 

Ea i-a pus mâna pe cap. Şi i-a răspuns, 

— N'ai dreptul să mă iubeşti. 

— Dece? 

— Fiindcă sufletul meu nu este pentru 
pentru depărtări, este acolo, peste mări, 
pierdut poate, sau cine știe, se va regăsi. 

Nu pricepuse bine misterul acestor cuvinte dar 
înțelese că trebue să se stăpânească. Era mai 
mult decât o dorință a ei, era un ordin, 

Haşmir a tăcut şi a plecat capul. Când mult după 
aceea, lacrimile îi secaseră, la ridicat, ea nu mai 
era alături. Era singur. A sărutat locul unde ținuse 
picioarele și s'a dus lângă mare. 

Plângea parcă şi prietena lui, cu prelungi acor- 

duri, isvorâte cine știe de unde, ca de lapte, aprinsă 
de apusul Munei, vii'de scântei, O feerie de unduiri. 
Tăcere pesie tot. Goliul era pierdut. 
__Cu glasul tremurând a murmurat printre buze me- 
lodia lui Cara-Câz. Cuvintele nu le-a mai spus fiind- 
că nu putea să vorbească. Sufletul îi era prea ne- 
gru, inima prea mâhnită, 

De atunci Hașmir s'a mohorât. Viața lui nu mari 
era limpede isvor de fsricire. Molatece, braţele mâh- 
nirei l-au cuprins. Pe față soarele nu-i mai strălucea 
și ochii pierduţi căutau în zări, în depărtare, suile- 
tul ei. 

începuse toamna să se apropie, tot atât de cald 
și de glorios soarele mângâia albele coaste, marea 
era încă o îmbiere de farmece, dar florile, simjeau 


tine, este 
undeva, 


prin strătunduri pregătirile vremei, şi frunzele se 
vastejiseră pe alocuri. 
Haşmir muncea de zor prin grădină, pregătea 


micul raiu să înfrunte vânturile frigului, și întăria 
zidul dinspre mare, pentru ca nu cumva, răscolirea 
apelor să-i cuprindă plăpândele, mult iubitele plante. 

Intr'o după amiază s'a întunecat cenul, iar a doua 
zi s'a trezit la susurul monoton al picăturilor fine de 
ploaie. Era ceaţă și apa norilor scormonea aburi 
prin mare și prin scufundăturile coastei. Se lăsase 
mai frig, streşinile plângeau neîncetat, râuri, râuri se 
scurgeau pe ulițe, frunze galbene cădeau și marea 
se murdărise. 

Hașmir :a intrat în casă lipindu-și fruntea de geam. 

— Nu-ţi place ploaia, l'a întrebat stemâna hui. 

— Nu-mi place fiindcă îmi aminteşte că trebue să 
plâng. 

— Sărmanul de tine. 

Dacă vrei, vom plânge împreună, 

— Dece să plângi tu, când ești fericită. 

L'a privit lung; melancolic și-a sprijinit capul în 
mâini. 

-— Fericirea mea e departe peste mări. 

Hașmir a căzut în genunchi. 

— M'aşi duce s'o aduc. De unde oare? 


pm ra rea 


i 
€ 





— Nici eu nu știu. 

— Voiu căuta-o peste tot. ; Ş 

— Zadamic. Mai bine stai cu mine, altfel aş fi 
atât de singură, 

Hașmir stătea, fiindcă iubea pe femeea cu părul 
negru şi cu buzele ca focul soarelui ce nu se mai 
vedea, stătea plângând pe lângă ploae, nemișcat, 
cu ochii în zări, ţintind necunoscutul, rătăcind prin 
ceaţă. 

Așa privind sa întâlnit, odată cu înfățișarea a- 
evea pânze umflate, plecat pe bord, un vas, desve- 
lindu-se prin ceață deodată lângă mal, aproape. Şi 
i-au căzut fluturările albe din catarge. S'a îndreptat 
în spre oraş su un ultim suflu, trântind ancorele. 

— Stăpână a venit un vas. Dar nu e Ben-Ali. 

— Îl aştepţi pe Ben-Ali, i-a răspuns ea, privind 
la geam. 

— | aștept dar nu vreau să vină ca să mă ia cu 
el. Să rămână un dor, departe... 

Hașmir s'a oprit fiindcă stăpâna lui se făcuse pa- 
lidă. Se sprijinea de pervazul ferestrei să nu cadă. 
A înlemnit, 

— Stăpână, ce e cu tine? 

Tremura toată, din ochi îi curgeau lacrămi, dar bu- 
zele, buzele ce le iubea atât, începeau să surâdă. 

— Răâzi şi tu Hașmir, că a răsărit soarele. 

— A răsărit... 

— Da, da, a răsărit. Şi eu sunt fericită, fiindcă 
fericirea mi-a venit din depărtări. Hașmir a râs, 
fiindcă ea îi spunea să râdă, și dacă ea râdea, era 
fericită, şi când ea era fericită, el nu putea fi nefe- 
ricit, 

Au râs amândoi de s'a luminat casa. Susurul uci- 
gător al ploii s'a pitit în colțuri. Geamurile parcă 
nu mai era ude. 

Numai floriie nu înfloreau și ele. 

— Haşmir, pregătește barca să mergem la el. 

— Mergem? 

— Da, mergem. 

Hașmir a ieșii să învingă urâtul pentru ca stăpâ- 
na lui să plutească pe o mare bună. 

— Cu vasul acesta ţi-a venit fericirea din depăr- 
tări, întrebă el, pe când vâslea. 

— Da, Hașmir, a venit în fine, 

El a tăcut fiindcă sufletul lui presimţea furtună. 

Pe bordul vasului, oameni mulţi se agitau. Foiau, 
ca un furnicar în sus și în jos, deslegând, așezând, 
vorbimd, tare. Pe punte nu erau încărcături. 

O scară se lăsase jos, la pupă. Acolo a legat 
Hașmir barca, și pe acolo stăpâna lui s'a suii sprin- 
ien așa de sprinten cum nu o văzuse niciodată. 

— Eu viu? 

— Tu așteaptă și fii vesel Hașmir, i-a răspuns, 

El din nou a încercat să fie vesel, dar de data a- 
ceasta n'a mai putut. 

Căci sus o aștepta un om, și acel om o prinse în 
braţe. Hașmir a închis ochii. A priceput multe atunci 
și a înţeles si&rșitul fericirii lui, prima dată când fe- 
ricirea ei, n'a mai fost și a lui. 

I-a deschis mai târziu. Unduiri prelungi clipoceau 
în jur legănâmd barca, abia urnind, întro parte, în- 
tr'alta, vasul: | 

Se însera, De mult era poate acolo. Nu-și mai dă- 
dea seama. Dormise, cine știe, o toropeală îi 
ținea trupul la închesturi. S'a ridicat. Pătat era Bal- 
cicul, fiecare casă, dată cu o vopsea. Dar murdar, 
trist, umed, ca toamna, ca sufletul lui. I-a trecut un 
fior în spate. 

Târziu a venit și ea. Şirag de străluciri, dinţii 
descoperiți de un surâs. Răsărea parcă un soare 
nou. S'au coborât împreună în barcă, „el' și cu ea. 

— Acasă, 

A răsunat tăios, un ordin, numai era ea de altă- 
dată... 

Hașmir s'a apintit în vâsle, mâhnit, 
frântă, se sfârșea un vis. 

I s'au înfiripat în minte gânduri haine. Dar fostul 
stăpânitor al înfurierei de valuri sa stăpânit și pe 
sine. l-au sticlit ochii în noapte privind îmbrățișarea 
stăpânei lui cu fericirea ei. Şi-a plâns, fiind iarăși 
trist, că stăpâna lui e fericită. 

Se legănau pe valuri. Prundișul malului, nu de 
parte, ațăța mereu marea. Un vânt rece începuse 
să sufle. Lumini nenumărate prin oraș, și pe vas. Și 
a priceput Haşmir, gând ce-l cuprinsese mai în tre- 
cut odată, că este de alt neam, că degeaba iubește. 

Astfel chinuit, a tras barca pe uscat. 

Ziua cealaltă când sa trezit scuturându-se de 
frig şi furtună, ca un plâns, nu la mai găsit pe Haș- 
mir ta stăpâna lui. 

Ploua cu un glas îndurerat și frunze în pomi nu 
mai erau. Chiar crăcile gemeau de urât. 

Haşmir mergea de cu noapte pe drumul lung şi 
noroios ce se lungea pe malul mării, când mai înalt, 
când mai jos, un șarpe bolnav, în mii de sucituri. 
Se ameştecau din ochi lacrimi cu picături din ce- 
ruri și cădeau nenorocite, părăsite, pe jos. Le călca 
în picioare. 

S'a oprit când sa oprit și drumul, și a privit în 
depărtări, dar nu vedea nimic că era ceaţă. 

Acolo a clădit el coliba de lut şi pietre, a strâns 
lemne de unde a puiut, de a gătit un loc, unde a 
patrecut o iarnă întreagă, şi multe alte iemi apoi. 
Pe faţa lui, surâsul nu se mai vedea niciodată. Nici 
soarele când lumina blând mările, nu-l lumina 
pe el. 

Au trecut peste Hașmir ani mulți și grei, întipă 
rind în brazde adânci durerea sufletului său și răru- 
tățile vremurilor, s'au încreţoșat furtuni, năvălindu-i 
locuinţa, au răbufnit războaie, lau săpat nevoile şi 
boala, i-a surâs natura, el nu s'a schimbat. Nici n'a 
râs, nici n'a plâns; încruntat, îndurerat, a așteptat un 
semn din depărtări, să mai vadă doar odată pe Ben- 
Ali. Atât voia. Dar nu plecând dim locurile iubite, 
fiindcă o ştiau pe stăpâna lui. 

A îmbătrânit Hașmir, i-a albit părul, i-a albit bar- 
ba, îi pâlpăe lumina ochilor, își mişcă anevoa mâi- 
nile, picioarele. 

Și într'o zi s'a întors la Balcic. Trecuseră cmi ne- 
numărați. Se schimbase lumea. Unii muriseră, alții 
se născuseră de curând. Se clădise case noui. Era 
alt oraș, iar casa ei nu mai era. Abia acum Hașmir 
a plâns. A plâns amarnic, plânset păstrat în taină 
de cmi și ami în urmă. 

S'a a&ârbovit mai rău. Dar a zis în sinea lui că 
va rămâne în Balcic atât cât mai are de trăit, pe 
locurile unde a iubit. 

Dece abia acum? 


cu inima 


de VICTOR POPESCU 
Desene de autor 


Fiindcă acum era sigur că nu avea să o mai vâdă 
pe stăpâna lui. 

Iși petrece vremea mai cu seamă în cafenea la 
Ahmet. Acolo e bun turcul dela iejghea. li dă pe 
credit o narghils. Nici nu vrea altceva. 

Dar turcul știe de ce-i dă lui Hașmir fără speranţa 
că i se va plăti, știe pentrucă bătrânul secund de 
pe Ben-Ali, povesteşte în fiecare zi ceva, o întâm- 
plare minunată, din vremuri. Vin ca să-l asculte, 
marinari din port, hamali, vagabonzi. 

In jurul meselor strâmbe și murdare, în scunda ta: 
vernă, în întuneric aproape, când apune soarele, se 
strâna unul câte unul, mușteriii lui Ahmet. Un mur: 
mur neînțeles de voci aduce viață și se aprind o- 
paiţe. 

Atunci, îl roagă pe bătrânul Hoșmir să le povestea- 
scă vre-o întâmplare. Acesta începe, sfătos la vorbă 
ca orice moșneag, să deşire o poveste lungă, lungă. 
Faţa i se aprinde. 

Sub arinzile afumate ale cafenelei lui Ahmet, o- 
chii săi în deobşte stinși, licăresc o lumină tăioasă, 
glasul răguşit căpătă o putere neobișnuită. Ascul- 
tătorii, marinari încercaţi şi ei, hamali, barcagii, o 
împesirițare de porturi şi simţiri, rămân ore dea- 
lungul tăcuţi, cu trupul înghețat. Arareori câte unul, 





cu un tremur nervos se mișcă spre a sorbi din nar- 
ghilsul încropit de tutun. Un gâlgâit al apei tulbu- 
rate de aspirația adâncă și socotită, se prelinge 
peste capetele tuturor şi apoi totul cade din nou sub 
domnia vorbitorului. 

Fum mult și areu plutește prin încăpere, în timp 
ce opaițele pâlpâie de untdelemnul prost. 

Când Hașmir se întrerupea, o tăcere adâncă ră- 
mânea ca o prăpastie dupe povestea lui, apoi fie- 
care își dregea glasul, mișca picioarele cmorţite, și 
cu sufletul înghețat de arozavele fapte auzite, por- 
nea tăcut spre casă. 

El se scula agreoiu, ultimul şi dând pe sât o duşcă 
de rachiu, se înfunda în întuneric către locuinţa sa, 
o veche colibă, prin nişte funduri. 

De acolo auzea marea, urmărea valurile până se 
zdrobeau de coaste, se visa la cârma Ben-Aliului 
şi gândul îi era la femeea cu părul negru, la stă- 
pâna lui, mult, mult iubita lui stăpemă, 

Când se zărea la orizont, se întâmpla foarte rar, 
câte un vas cu pânze, — acum veneau numai va- 
poare cu motor, pe care Hașmir le ura — se co- 
bora greociu la mare, și pleca cu barca după el. Nu 
mergea mult, fiindcă n'avea putere. 

Dar dacă vasul intra în port, Hașmir se suia pe 
el, și stălea nemișcat, zi și noapte, până-l dădeau 
jos marinarii la plecare, întrun ungher, să nu în: 
curce pe nimeni. Nu cerea de mâncare, nici de bău- 
tură, dar se îmbăta de iluzii. 

Când pleca vasul, rămânea pe uscat, privind în 
zări până nu se mai vedea nimic, până înopta. În 
acele seri, cu un glas răgușit, zdrobit, frânt, cânta 
Cara Câz. Şi se ducea singur pe locurile unde fu- 
sese casa ei, lăsând să cadă o lacrimă de om bă 
trân și împăcat cu soarta, 
tz ! 

Cu câteva zile în urmă fusese furtună, 

Ca niciodată, această răscolire a mării îl cople 
şise pe Hașmir. Era nervos, și mormăia neincetat 
printre dinţi. Ahmed îl privea nemulțumit. Ținea el 
niţel la băirânul lui povestitor... 

De aceea, când Hașmir sa sculat, ca niciodată 
la acea oră, și a plecat, a trimis un bărbat după el 
să vadă ce face. 

L'a urmărit acesta, și bine a făcut, căci Hașmir 
era să se arunce în valuri. 

Se înviorase la iață, tremura din tot trupul și striga 
cât îl putea ţine aura: Ben-Ali, Ben-Ali, vreau să 
te văd. 

Lumea credea că e nebun și nu la luat în seamă. 

Pe dig nu era nimeni, afară de băiatul care venea 
după el. 

Hașmir era negru ca furtuna. Vântul îi ridica hai- 
nele. Barba i se resfira. Albă, ca un mămunchiu de 
ceaţă. Spumă prin mare, sânge al apei sfărâmată 
de stânci. 

Băiatul l'a ținut când tocmai pășea în gol. 

S'a întors la el liniștit deodată. 


— Ce vrei? 

— Hașmir, ești nebun ? Hai cu mine, 

— Te-a trimis stăpâna să nu mă lase să mă duc 
la Ben-Ali. Dacă vrea ea, — și a început să plângă 
— nu mă duc, 

S'a întors din drum. 

Câteva zile nu la mai văzut nimeni pe la Ahmed 
în cafenea. 

Dar astăzi, după ce plânsese, se zbătuse mult, s'a 
hotărit din nou să meargă. Se strecura printre zidu- 
rile înfierbântate de soarele care după o zi de în- 
făcărare, tocmai acum se așternuse obosit în spa- 
tele dealurilor, roșină marginile norilor, poleind 
flăcări cerului, stropind marea cu valuri multicolore. 

În astă seară avea să le povestească încă o po- 
veste. O poveste de iubire, o poveste tristă, poate 
ultima, dar o poveste adevărată, 





| 
| 


1939 


— 8 Aprilie 








Cronica dramatică S 


TEATRUL NAŢIONAL: IN- 
GERUL A VESTIT PE MARIA, 
DE PAUL CLAUDEL, 

TRADUCEREA ; BD. ION PIL- 
LAT. 

REGIA : ION SAVA. 


Pentru publicul bucureştean 
reprezentarea piesei lui Claudel 
a cărei premieră a avut loc Marţi, 
este desigur un cveniment. 
„Spectatorii noştri gustă cu mult 
mai mare entuziasm orice come- 
die bufă decât o dramă gânaită 
şi prelucrată din stofă superioară. 

Atâtea reprezentații au avut un 
nemeritat succes, şi au încă pe 
când piese valoroase au căzut cu- 
rând după premieră. Ar fi inutit 
să căutăm explicaţii. Fenomenul 
se constată şi împotriva lui ră- 
mâne o singură atitudine de luat, 
Ca acole teatre, cel puţin, cari 
sunt menite să îndrume gustul şi 
să ridice nivelul spectatoruiui, să 
reprezinte piese de natură a în- 
druma gustul şi a ridica nivelul. 
Dacă nu s'a întâmplat totdeauna 
aşa, cu atât mai nimerită este 


pobue 


Marieta Anca, 


premiera dramei lui Claudel. 

Am spus „dramei“. Poate ter- 
menul nu este pro: nimerit. Dra- 
ma aceasta ține foarte puţin de o 
dramă și se hrăneşte aproape 
deantregul din alt gen, din mis- 
ter, 


O dramă are ceva convenţional 
în alcătuirea ei. Pe când un mis- 
ter poat= permite mult mai mul- 
tă variaţie de exploatare, mult 
mai multe posibilităţi de a în- 
pinge durata lui dincolo de gra- 
n-ţele norma! omeneşti. Misterul 








țurile ei. In el, tumultul prinsese o poij- 
phiţă de nemișcare, ca apele care se 
frământă numai în străfunduri. 
Intrară într'un pare mic, la răscru- 
cea a două străzi, ca să scurteze dru- 
traversând. Razele soarelui 


mul, 
măvăratee aruncau bănuţi de 


tre crengile cu îrunze mici, abia ieşite 


din muguri, 
Lângă o movilă de nisip 


sub supravegherea bonelor, câţiva copii, 
care abia-si purtau, cu mare nesigu- 
ranță, greutatea trupului pe picioare 


incă plăpânde, Duceau, de 


căldărușe miniaturale cu nisip, vroiau 
să alerge şi cădeau pe brânci, 
pe patru labe... In decorul crud al pri- 
măverii, parcă o forță nevăzută înche- 
gase scena, ca un simbol al primăverii 


și al reinvierii firii. 





AH! COPIII 





— Frăulein Ida, Toto a înghiţit balonul! 


Oothebcu. 


prin însăşi concepţia lui, religi- 
oasă, mistică, aduce o tormulă 
proprie de desnodământ. 

El nu cere un sfârșit definit, 
Hotărit. Cere o împăcare finală 
cu Dumnezeirea, 

Iată ce spune Jean Schlumber- 
ger în: La nouvelle Revue fran- 
caise din Iunie 1921, odată cu re- 
luarea piesei: 

„Drama se sfârșește îndată ce 
sa produs aatastrofa. Un mister 
se pralungeşte din contră mult 
după criză, până la restabilirea 
echilibrului, până la împăcarea 
cu Dumnezeirei“. 

Faptul este și firesc, dacă ne 
gândim că un mister se petrece 
pe un plan spiritua!, de miracol, 
unde logica noastră nu are loc, 
unde scopul final, este însenina- 
rea, împăcarea cu elemente.e pri- 
mordiale ale naturei, 

Misterul a fost un gen de spec- 
tacol uzitat în Evul mediu, când 
se reprezentau asemena piese în 
fața portaliulu: catedralelor, cu 
teme luate din viaţa Mântuitoru- 
lui. Paui Claudel s'a îndreptat 
spre el ca spre o reveiaţie, Cato- 


licismul său fervent la hotărit . 


să învie tradiţia aceasta m:nu- 
nată. 
S'o reînvie, spre a deschide 


drame: un drum nou, un drum 
de interiorizare religioasă, de :in- 
ter:orizare care tinde la descope- 
rirea Domnului în marile feno- 
mene aie vieţei. 

Misterui lui Paul Claudel, din 
tot cupr:nsul său, pulsul Dumne- 
zciesc. 

*Armonia desăvârşită a forme- 
lor poatice întrebuințate, profun- 
zimea gândire:, ritmul ampiu, a- 
semenea  învăluirilor de mare 
misticism, sunt cu ofrande, jertfe 
nestemate opuse spre lauda Dom- 
nului. 

Piesa aceasta este ca un vast 
cerc, care te cuprinde, te poartă 
în sferele sale înalte, spre înțe- 
legerea metafizică a realităţ.lor. 

Prima ei reprezentatie, a avut 
loc în 1912. De atunci, s'a acoperit 
numai cu succese. 

Punerea ei în scenă, în Româ- 
nia, este un efort considerabil. 
Montarea şi executarea cu tot 
fastul cuvenit, necesită pricepe- 
re, perseverenţă şi cheltuială. 

Subiectul piesei este de un 
adânc tragism omenesc, 

Este drama unei fete care, prea 
fericită de natură, sărută un prie- 
ten lepros. 

Cumplita boală o cuprinde în 
ghiare:e e: blestomate, iar Vio- 
laine, îşi piendo logodnicul, își 
pierde dragostea şi îngrijirea fa- 
miliei, este gonită, huliţă de 
lume, aruncată într'o peșteră, 
unde se hrăneşte cu ce poate, cu 
ce-i aruncă lumea, din depărtare. 

Dar, aci, pe când își ispășește 
suferinţa, Mara vine cu un prunc, 
al ei şi al fostului logodnic al 
Vioiainei, un prunc mort, pentru 


FURIUNA 


(Urmare din pag. 8-a) 


pri- 
aur prin- 


aplecă asupra lui, 
se jucau, 


colo-co0lo, 


mergeau 


Dorica o văzu şi se opri. In ochii ei 
licări o lumină nouă. Işi schimbă di- 
recţia mersului, spre copii. 
trecu pe lângă un cărucior, pe care-l 
crezuse gol. Văzu un copil mie culcat 
pe spate, în ochii căruia cerul picurase 
din seninul lui. Ridicase mânuţele și 
se juca singur cu ele. Când Dorica se 


râse. Intinse o mână s'o prindă de pă- 
lărie... Ea se ridică și iar se aplecă și 
jocul acesta o bucura ca o întâmplare 
minunatţă. Uitase şi de Niki şi, prelun- 
gind jocul, sufletul i se goli de veninul 
adunat zi de zi, luni de-arândul, prin 
obsesia acelui gând absura. Și, ca un 
balsam, începu să curgă în lac lumina 
și bucuria nouă a vieţii descoperită aici. 
Alte întrebări se închegară în mintea 






ca aceasta, care este renumită 
prin minunile ei, să-l învie. 

Prin voinţa Domnului m.nunea 
se petrece. 

In noaptea de Crăciun va avea 
loc o înviere, care să cuprindă 
un sens Dumnezeesc, și să puri- 
fice pe Violaine. 

Moartea ei prin mâna surorei 
sale nerecunoscătuare se va trans 
forma într'o transtigurare fiindcă 
moare o sfântă. 

Rolul Vioia.nci jucat de d-na 
Aura Buzescu, aduce o conir:bu- 
ție interesantă. Cu frăsezime şi 
naturaleţă, isbutește dealungul 
piesei să imprime o notă proprie. 

D-na Marietta-Anca Sadovea- 
nu, aro o creaţie puternică de 





E) 


3 
R: 
3 


Aura Buzescu 


cinism frumos conturat. Rolul 
Marei, este pentru domn.a-sa o 
dovadă a minunatelor caități 
dramatice, ce posedă. 

D-na Getta Kernbach, intempre- 
tează cu mult suflet. 

D. G. Storin în roul tatălui dis- 
pune de un registru larg al in- 
terpretării tragice. 

M. Ginguiescu-dJaque Hury, a- 
duce la rândul lui o notă coreată 
dar prea rigidă. Nu pune destulă 
pasiune în joc. 

Emil Botta în Pierre de Craon, 
nu apare decât foarte puțin, dar 
destul pentru a-i evidenția cali- 
tățile dramatice deosebite. 

D. Ion Sava conduce spectaco- 
lul cu previzie şi pricepere, adu- 
când o montare frumoasă. 

Traducerea d-lui: lon Pillaţ este 
la rândul ei o operă de artă. 

„Ingerul a vestit pe Maria“ este 
o pramioră importantă care deși 
nu pe gustul publicului: nostru, 
va rămâne o realizare artistică 
excepţională. 


UNIVERSUL LITERAR 


ad 


ile 
ai 


E 


E) / 


; 
2) 


ţ 
ţa 


- 
3.) 


venit. Tinerii noștri  visători 
s'ar fi simţit jenați dacă ar fi 
semnat o poezie cu caracter 
patriotic. Criticii s'au simțit 
fericiţi când „au reușii“ să 
emâncipeze conceptul de artă 
„din cojile și storiile et:cului 
şi ale etnicului“. Unul dintre 
«!, pomenind de un poet dă 
ruit de muze ca un Raiu, 
scrie, cu o  sentențiozitale 
demnă de o cauză mai bună, 
că ucesta „nu are niciun ta- 
lent“. Pur şi simplu! Şi dece 
scrie dânsul așa? Fiindcă 
poetul aq semnat şi unele ver- 
suri cu caracter patriotic com- 
batent ! - 

Noi nu vom relua acum O 
temă atât de desbătută. Noi 
credem că poesia, sora cea 
mai bună a muzicei, nu e poe- 
sie, dacă nu trezește o emoție 
și cine e artist poate scoate 
emoțiuni și din pietre. Dela 
Virgii ta Dante Alighieri, la 
Victor Hugo, Byron, Puskin și 
Eminescu, Religia, Iubirea și 
Patria au fost isvoare inepui- 
2abile de lirism. Nu poți mer- 
ge la un concert, ca la un mu- 
zeu de roci frigide şi nici la 
o gală de poesie nu se întră 
cu dicționarul şi cheea frân- 
ceză.., 

Invățământul nostru, înspi- 
vrut din niște predici nenoro- 
cite apusene şi din răposatul 
spirit genevisi, a înlăturat pe 
Cât a putut din cărți bucăţile 
cu caracter patriotic. 

Un critic însărcinat cu al- 
Cătuireu unei opere definitive 
a lui St. O. I0Sif, a înserat 
cop.os toate traducerile poe- 
tului din autorii maghiari și... 
lituani, dar au crezul că e ne- 
demn să oprească pentru po- 
steritale şi acea prea-cunos- 
cută chemare „La arme“, ca- 
re- a cutremurat o întreagă 
generaţie ! 


Intr'o revistă, condusă de 
un poet plecat din  brazdele 
Teleormanului, dar scrisă în 
majoritate de pașaportari, am 
citit în săptămâna aceusta în- 
frigurată, sub titlul  „Poesie 
româneascâ“, niște poeme în 
care o tânără fată, nu lipsită 
de talent, „cântă“ toute des- 
fătările sale de acasă, din al- 
cov, piine de o grea, reproba- 
bilă întimitaie ! Pe pagina 
1-0, un scriitor consacrat sfâ- 


o N E a N E E N 
tusese altădată, sau ceeace visează ori- 
ce mamă care poartă un prunc în pân- 
tece. Oare ea nu purta întriînsa o mi- 
nune, cum era și aceca pe care o vedea 


și care o oprise în drum? In drumul 
pe care-i făcea spre casa doctorului, 


In drum, 


o privi lung, apoi 


ei și se simţi altă ființă, poate ceeace 


JUCĂTORII 





- 


— Ce-a păţit maiorul de sa prins de 


seaun? 


— Din cauza, pokerului. Acum două mi- 


— Pe doamna ministru să n'o servești 
prin stânga, că sufere de inimă. 


nute a rămas sărac lipit. 


spre cimitirul ccpiilor ucişi înainţe de 
a vedea lumina albă a zilei !... Nu ar 
îi fost ea însăși o criminală dacă ar fi 
lăsat pe altcineva să omoare fiinţa a- 
ceea, care, în curând, avea să palpite 
sub inima ei ?... 

Dorica se ridică de deasupra copi- 
iului şi se întoarse spre Niki. Il văzu 
la câţiva pași, încremenit în nedume- 
rire, privind scena în care intrase ea. 
In clipa aceea ea citi, pe chipul lui, în 
toată făptura lui, o întrebare ţâșnită 
dintr'un început de bucurie tulburătoa- 
re... Făcu câţiva pași şi, când ajunse 
lângă dânsul, îl prinse cu amândouă 
mâinile de reverele hainei... 

— Iartă-mă ! se rugă ea şi ochii îi 
înnotau 'în lacrimi... 

hâseră şi se întoarseră din drum... 


MIHAIL ŞERBAN 





MICI ATENŢII 











NL) 






Leea 


23 Ni 
Ps — 


Y, PT pre 











(Urmare din pag. 1-a) 


șie în o mie de bucăţi tiradu- 
cerea „Iliadei“ făcută de una 
dintre cele mai erudite și 
mai probe figuri pe care le-a 
dat cultura românească. In 
timpul acesta, la Iași, un cri- 
tic român aruncă în foaia sa 
personală şi prin mijlocirea 
elevilor evrei din locdhiate, la 
care se adaogă și cuvântul 
său „autorizat“, toite ocările 
asupra marilor noştri înnaîn- 
tași în ale scrisului. Asta, fi- 
indcă ei, în vremea din urmă 
s'au amestecat în iupiele de 
idei, naționaliste. 

Credem că, în timpurile a- 
cestea mai ales, toate aceste 
man.festaţiuni sunt răuvenite 
și scad tensiunea atât de în- 
naltă a momentuiui!? 

La temelia literaturii ro- 
mane, s.a sentimentul Patriei. 
Căârlova, Stumule, Nicoeanu, 
Bolintineanu şi Grigore Aiec- 
sandrescu au cântat, cu mij- 
loacele lor de atunci, armele 
şi trecutul Țării. Andrei Mu- 
reşanu ne-a dat, în Ardeal, 
acel tunător  „„Deșteaptă-te, 
homâne !“, Gheorghe Asachi, 
Eiiade Rădulescu, Lazăr, Ko- 
gălniceanu, începeau să clă- 
deuscă, pe acelaș sentiment, 
monumentul culturii române, 
Tot așa, în Transiwania, un 
Șincai, Bărnuţiu, Cipariu, Ba- 
riț, Saguna. Ion Ghica, Alecu 
Russo, Alecsandri — cântăre- 
țul legendelor şi biruințelor 
noastre — mâncau pâinea a- 
mară a exilului patriotic şi, 
tot pe țărmuri streine, Nico- 
lae Bălcescu scria cu plămă- 
nii săi istoria sfântă a Pa- 
triei ! Mihail Eminescu, Iisu- 
sul poesiei noastre, şi-a ră- 
stignit slova pe aceeași idee 
sacră de moșie, de Neam şi 
nevoile lui... 

Odobescu, Coșbuc, Vlahuţă 
au cântatţ tainele şi peizagii- 
le minunate ale Ţării. 

Unirea cea Mare a fost pre- 
gătită de vorba și scrisul în- 
flăcărat al aceluiaș Nicolae 
Iorga, de Barbu Delavrancea, 
de poesiile ucelui bărbat de 
foc care a fost Octavian Go- 
ga ; de un G. Rotică, 1. U. So- 
ricu, Mircea Rădulescu, Miii- 
taru şi de adormitul întru 
Domnul Al, Mateevici. (Ion 
Al. Neniţescu a fost un poet 
minor, desigur, dar opera lui 
educativă nu trebuie uitată,. 

In timpul războiului, Nichi- 
for Crainic, Demostene Botez, 
G. Tutoveanu, Voiculescu ș. a. 
şi-au încordat lira întrun a- 
vânt patriotic care era toti- 
deodată și operă de artă. Din 
frământarea răsboiului, pro- 
24 românească a câştigat 
două capod'opere :  „Intune- 
care“ și „Pădurea spânzura- 
tilor“, 

În anii noştri, un George 
Gregorian, Cotruș și Radu 
Gyr și-au aplecat vioara pe- 
ste vocile dinnăuntru ale Pa- 
triei — iar „Gândirea“, re- 
vista de care criticul ieșan nu 
pomenește niciodată, e o va- 
iră fierbinte a aceluiaș sacru 
sens — şi trebuie să consem- 
năm aci cu fericire că-şi „U- 
niversul literar“ cullivă, ace- 
eași flacără. 

In Franța, pământul pole- 
micilor și al diversității de 
doctrine, a fost destul să se 
audă recent, ecoul revendică- 
rilor d> peste hotare, peniru- 
ca toți publiciştii de toate 
nuanțele, să ţie, toți, un zid! 
In războiul cel mare, 56 de 
scriitori francezi şi-au găsit 





o moarte eroică — nu toți 
scriitori mari, desigur — şi, 
între ei, şi divinul Charles 
Peguy, autorul celor mai pure 
versuri de elan patriotic... 

Patria, înnainte de toate. 
scumpi confrați, mai ales în 
aceste timpuri de plumb ! 

Să ne desbrăcăm de todte 
răutățile persongle si de toa- 
te secile concepte şi, îmbătân- 
du-ne de toată bărbăția ace- 
siei primăveri negre ce stă 
să izbucnească -— să îmbrăți- 
șam cu toții misteriosul apel 


IITORII ŞI PATRIA 


al Patriei și să dăm foc petro- 
ului din călimările noastre ! 

Se apropie Săptămâna lu- 
minată și asta ne aduce a- 
minte de poetul Săulescu Mi- 
hail, căzut în 1916 printre 
brazi, la Predeal. 

Mâine, dacă va fi ca noi, 
scriitorii, ofițerii spiritului ro- 
mânesc, să ne ameslecăni ță- 
râna cu granitele — depe bu- 
zale noastre arse de eternita- 
te, să sboare acelaș cuvânt 
sacru : PATRIA ! 

N. Crevedia 





Cinematograiele 


ARO— AVENTURIERA 


Toţi cei cari reproşează îil- 
mu. trancez „Șâmonui” după 
Care Sunt lucrau mal loare 
auCurele, Să se uuca să vaga 
suimui dela Aro. 

ve ob;ceiu — trebue să recu- 
NOSC ȘI Cu — un îsim irancez 
aa aventuri, e O inşiruire ae In- 
tampial, șOarte paimranie, :n 
carl revolverul Joacă un Io de 
capetenis şi car vrebue neapa- 
Tăv Sa SE VETMINE Sau CU Moaâr- 
tea, sau cu Suplimul Sacrirjciu, 
al eroinți, „o bară persoana 
ps care soarta a tacut-o sa ur- 
mezs un drum greşit dar care 
in faţa dragostei, ce se prezinta 
sub enipui unm tip spriivual şi 
Cu Musiaţi, 1ş, da seama de 
monstruozitatea taptelor sale”. 
Venind la Inceputul iilmuiui 
„Aventuriera” şi văzând că €- 
roina este una din aceste temei, 
care, pe deasupra, se Mal ŞI In- 


drâpostaşie  iuiea de domnul 
Jean  Muraţ — pe care uni 
proşti caiamburgii Îl numesc 


„muratul“ — numai 0 soartă. 
bună nu-i  puvem prevede 
doamnei Edwige beuiliere, Dar 
regisorui a știut să evite etec- 
tese giune și îilmul se termina 
invr'un enup toare MUlVumiLor 
peniru toaâă lumea. 

Yacandu-se o contopire între 
stilul prea nebunelor filme a- 
mericans şi cel al prea serioa- 
selor i.ume franceze, rezultatul 
a tost o banda de un humor ae 
buna câlivate și in acelaş timp 
cat s9 poate de pălpitantă. Sa 
dovedit de asemenea ca pentru 
reaiizarea unui tim paupitant 
nu € neapărat nevoie de IeNol- 
vere necruțătoare şi de tipuri 
consacrate ae gangster. 

La un monenv aat, intr'ade- 
văr, se tace remarcat un I€vol- 
ver, încărcat insă din fericire 
cu gloanțe oarbe. 

Apar aeasemenea nişte chi- 
puri sinistre în îjlm dar până 
la urmă aflăm că nu sunt de- 
câţ bieţi actori angăjaţi de €- 
ro.nă — o tostă escroacă — 
pentru a trage o festă unor in- 
divizi — actuali escroci. 

E foarte distractivă starea 
sufletească, a spectatorilor cari, 
atunci cârd vor să deplângă 
soara, evoilor, află că era mo- 
mentul tocmai, să râdă cât mai 
sgcmotos. - 

Și totuşi scenele filmului, 
fără a fi prea normale, nu par 
chiar prea exagerate. Doar 
sfârșitul e cam tras de păr, 
unul dintre escroci trebuind să 
afle că are suflet bun, asta spre 
a o scâpa pe eroină dintr'o 
mare incurcâtură. 

Interpreţii au ştiut să fie toţi 
în rol. Ș.: mai ales Edwise 
Fevillere, trecându-i-se cm  ve- 
derea câteva accente prea tea- 
trale din glas. Jean Murat a 
renunţat să mai pară bâiat 
deștept și îl preferăm în pos- 
ura de „prostuţ” din acest film. 
Tissar, un  imterpret de romii 
secundare, apare de astă dată 
intr'un rol principal. Ar trebui 
să renunţe puţin la tărăgă- 
nsala din glas, de oarece jocul 
lui ar putea deveni prin a- 
ceasta, obositor. Jean Max, spe- 
cializat in roluri de canalii, a 


COUNOSCATORII 


— Dar umde naiba ai putut găsi tabloui 
ăsta cu șampanie, prepelițe, nisetru şi or- 
chidee, doar cu cinci sute de lei? 


albastru)... 


— Mizerabile, 


dovedit că poata fi câteodată şi 
mai puţin canalie. 

ȘI, in sfârşit, un amănunt 
îmbucurător. Are los, în cursul 
filmului, o urmărire de ma- 
șini. Nu știu dacă aţi observat, 
dar întotdeauna, în aceste ca- 
zuri, şoseaua trebue să fie udă. 
Aceasta, probabil pentru ca de- 
rapările să fi: mai impresio- 
nante. Ei bine, da astă dată, şo- 
seawa este uszată. Poate e mai 
puțin impresionanţ dar mai 
normal. 

O şosea udă sub un cer senin 
nu prea işi ars rostul. 


LA O SCENĂ PENIBILA... 


„mi-a fost dat să asist Dumi- 
nică noaptea la premiera cin€- 
matografului Aro. 

Filmul fusese rulat, se pre- 


zentasa de asemenea comple- 
tarea, un fcarte frumos de- 
semn animat şi  Snicepuss 
tocmai rularea din nou a fil- 
mului. După cum aţi observat 
lipsea ceva din program: 
„Jurnal «de actualități“, Din 


anumite motive, cari, după cât 
se pare nu depind de direc- 
țiune. cinematograful  n'avea 
posibilitatea să prezinte săptă- 
mâna accalsta un astfel de ju:- 
nal. Prea mare nenorocire nu 
mi s'a părut această lipsă de 
oarece cum nu se prezintă la 
noi decât trei jumnle de ac- 
tualităţi la opt cinematografe 
Ge premieră. se întâmplă ca 
mai toată lumea să vadă ace- 
laș jurnal de câte te: cur. Dar 
o persoană tare pretențioasă a 
păsit de cuviință să-și fermu- 
leze cu glas tare dorința: 
„Vreau jurnal“.  Obiceiu mes- 
tenit pe semne din tinereţe 
când pruncul nu poata rezista 
tentaţiei boreanului cu fructe 
dulci şi exclamă : „Vrenu dul- 
ceață”. 

A fost, ge ajuns această ex- 
clamaţție pentru ca publicul, 
renumitul nostru public, să 
uite că se spune despre el că e 
civilizat, Fluerând ca pe mal- 
dan, bătând cu picioarele în 


podea,  urlând, lumea cerea 
jurnal 
Intre timp. filmul incepuse 


de mult aar nimeni nu-l putea 
urmări. 

O doamnă, una din acele per- 
soane pentru cari posţii caută 
metafore, găsise ca foarte haz- 
liu. să-şi pună geanta, in drep- 
tul razelor  awvaratului de fil- 
mat, impiedecând astfel pro- 
ectarea pe ecran. 

A fost nevoe de intervenţia 
directorului, pentru ca masca- 
rada să ia. sfârşit. Ar fi avut, 
poate, un rost intervenţia pu- 
licului dacă la intrarea cine- 
matosrafului sar fi anunţat: 
„Avem și jumal“. 

Dar toate anunţurile din 
ziare specificau drept comple- 
tare doar un desemn animat, 
Publicul trebuia să citească a- 
ceste anunţuri, înainte de a 
intra în cinematograf, și. în 
orice caz, trebuia să lepede la 
intrare obiceiurile moștenite 
dela cine ştie că strămoș pre- 
istoric, obiceiuri cari nu-i fac 
de loc cinste. 


TRAIAN LALESCU 





GUSTURI 





ştii că nu port niciodată 














12 











UNIVERSUL LITERAR 


Literatura, 


Premiul cetitorilor 


Reviste și moravuri literare 


In afară de cele câteva pe- 
Tiodice importante se  tipă- 
resc la noi destule foi săp- 
tămânale, cu preocupări de lite- 
ratură şi cultură. Dar nu toate 
aceste publicaţii justifică prin 
calitatea lor, truda redactorilor 
şi banii cheltuiţi. Această părere 
a noastră am mai exprimat-o al- 
tădată aici, când sfătuiam mai 
ales pe tinerii din provincie, să 
cumpere mai bine cărţi. să în- 
vețe o limibă stră:nă, decât să ri- 
sipească banii pe tipărituri fără 
nici o valoare. 

Circulația numelui în reviste 
este precară şi aduce o notorie- 
tate fără consistenţă. Numai vo- 
lumul consacră și culege toate 
roadele debutului. Deaceea, în 
loc să-şi risipească timpul și 
banii cu reviste mediocre, tinerii 
aspiranţii ai muzelor ar fi de 
preferaţ să se gândească la vo- 
lum, pe care să-l e:aboreze în 
tihnă şi cu confortul studiului, 

Dar, pe lânsă aceste conside- 
raţii pe care le-am mai făcut 
altădată, altceva am vrut să spu- 
nem acum, în legătură cu revi- 


PRO MURNU 


In primul număr după 
Paşte al revistei noastre vom 
publica un strălucit articol al 
d-lui N. 1. Herescu, cu titlu 
„PRO MURNU“, în care emi- 


nentul profesor de filologie 
clasică dela facultatea de Li- 
tere din Capitală, va spulbera 
cu o academică documentare 
consideraţiile  neintemeiate 
făcute de d. Victor Eftimiu 
despre traducerea lui Homer, 
a d-lui prof. Murnu, 


VASILE CULICA : III, POEME, 
ED. „FESTIVAL“. 


Poetul din orăşelul de din- 
colo de Dunăre, nu aduce 
in placheta, „Ili* nici o culoare 
dobrogeană, nimic descriptiv. 
Bste un lirism intimist, infi- 
ripat din visări provinciale, din 
fantezii plăpânde, din evocarea 
copilăriei şi a adolescenței, etc. 

Emotivitatea pare stârnită în 
deosebi de amintirea iubitei 
„Ali“, despre care d. Culică, scrie 
cu destulă prezumție : 

Din numele tău mic am 

făcut mit 

Și din iubirea nostră mare, 

o carte, 

Metoda de compoziţie este 
cea obișnuită a, versificărilor de 
azi, — care nu se preocupă, de 
plasticizare şi concret, —— ci ur- 
mărește muzicalitatea, incanta- 


ţia, combinând de preferin- 
ță, <a epitete, termeni ab- 
stracţi. 


Aţât de ușor se pot realiza 
imperecheri de acestea. : 


„pieptul depărtărilor“, „canarii 
gândurilor“, „amprente de iu- 
bir; și de copilărie“ „lacrima 


doinei“, „pletele viselori:, „tăce- 
rile dintre trestii“, „somnul a- 
mintirilor“, „corăbiile de ceară 
ale seri“, „petala, drumului spre 
copilărie“, „strugurii îmbrăţișă- 
rilor“, „fluerul cu pleoapele în- 
chise“, „strugurii luminii“ 
„te-ai lipit cum liniştea de 
mine“, „curgeau urcioare cu ră- 
coare“, „degetele serii“, „și-a 
cules cu degete:e iînchinăiii pu- 
ful poemului“, etc. 

Efortul d-lui Culică de a fi 
„modern: îl mai: trădează şi în- 
trebuinţarea  conjucţiei cum 
în locul particulei comparative 
ca, oricând, chiar când mu e 
neyoe să evite o cacofon:e. pro- 
cedeu pe care nu-l aprobăm. 
Am găsit în plachetă strofe bu- 
nicele („Poemul adolescenţti'“, 
„Primăvara, nouă“, „Iarna“, „A- 
ripele îngerilor“) dar „Ii“ nu 
este decât o prea modestă 
treaptă la. un edificiu al carierii. 





stele. Revistele servesc multora 
ca să întreţie în viaţa scriitori- 
cească un  detestabil spiriț de 
gașcă, şi o speciaiă dispoziţie de 
învrăşmășire, de  înveninare a 
raporturilor dintre scriitori, Foar- 
te puţini sunt cei cari, dacă au 
o revistă la care lucrează, — nu 
se gândesc să înjure pe cutare şi 
pe cutare. In primul rând revi- 
sta la aceasta pare menită: să 
înjure. Sa înjură dia ciudată 
dispoziție pentru ţigănie, din re- 
vărsarea nesupraveghiată a sen- 
timentelor joase Ge invidie şi 
răsbunare. Or, nu există scriere 
literară mai mediocră, mai stu- 
pidă, nu întâlnim o mai jalnică 
expresie a sufletului semenilor 
noştri, decât această proză „po- 
lemică“, decât aceste note arun- 
cate în fugă zețarului grăbit! 
Dar problema are și aspectul 


său grav. Pentru că cei cari 
redactează în  îițuici efemere 
astfel de rânduri veninoase, 


nu vor Ji niciodată scriitori, Vor 
rămâne simple epave în perife= 
ria literaturii, în cazul când nu 
se vor lăsa de meserie. 


ALEXANDRU NICONOR : VES- 
PERALE, POEZII, ED. „FESTI- 
VAL“, SILISTRA. 

In „Vesperale“, d. Al. Nico- 
mor se arată mai puţin evoluat 
decât cama:tadul a-sale. Atmos- 
fera cărțuliei aminteşte de lec- 
turile liceale, poezia „Cântecul 
lunii“ fiind parcă o versificație 
pe margimea invocaţiei d.n scri- 
soarea I, a lui Eminescu. Singu- 
rul semn de personalitate il dă 
d. Niconor «când modifică pe 
„sticlă“ în „stâclă“, spre a ri- 
ma cu „pâclă“, potrivire la, care 
ține mult poetul fiindcă o între- 
buințează repetat. „Vesperale“ 
nu probează aproape nimie de- 
spre talentul auto:ului, ei nu- 
mai preocuparea stimabilă în 
ochii unora, de a versifica. 


NANU  MĂINESCU: MAREA 
CHEMARE, POEME,  BUCU- 
REȘTI, (PAVEL SURU). 


D. Nanu Măinescu, elev de li- 
ceu, comite o dubla, incumetare 
cu volumaşul său de versuri, ân- 
tâiu, fiimacă îl tipăreşte atăt de 
timpuriu, şi al doilea tiindcă ii 
dă un titbuu prezumi.0s, sa fie 
într'adevăr liceanul menit pen- 
tru „mătea Cutunăre” ? ureu 
de răspuns! Un lucru îl spu- 
hem cu siguranţă: că şcolarul 
se pregăteşue tepi peniru „ma- 
rea luptă”. Relese Qin versuri că 
citește Biblia, câ sensurile creș- 
tinusmului patriarnal ii preocu- 
pă, şi că urmârește în deosebi 
witeratura mistica, btaniile, poe- 
ZIa, EXLaZUINOI, Ei. Despre siu- 
diosul licean vorbim totuşi cu 
încredere şi spre Justiticare re- 
producem strufa proimiyavoare : 

Investmântată roua cu haină 

de lumuna, 

Priveşte 'ngrijorată a sufle- 

tu-mi sarac, 

Iar lacrima-i mă 'ndeamnă 

să mă îngrop în tnă 

Și să-ţi trimet drept jertfă 

pe fiul meu Isac. 


BSARFEALA, SCHIŢE HUMO- 
RISTICE, DE ANTON CEHOV, 
TRAD. DE R. DONICI. 


D. R. Donici a tradus din ru- 
seşte 12 bucăţi din schițele hu- 
moristee ale lui Anton Cehov şi 
le-a publicat în colecţia „Vre- 
mea“, sub titlul „Bârfeala“. De 
Paşti, va fi o lectură delectabilă 
această proză a unuia dinhre 
cei mai talentaţi scriitori ruși și 
tradusă, bine în românește, 


La premiul pentru cea mai 
bună analiză a personagiilor 
Iki Iancl din „Fundacul Var- 
lamului“ de Ionel Teodorea- 
nu şi Moişe Dinerman din 
romanul „Două chemări“ al 
d-lui Octav Dessila am primit 
foarte numeroase răspunsuri. 

Multe dintre ele dovedesc 
lectură atentă, acuitate de 
observaţie ba chiar, unele, 
spirit critic, 

Ceea ce e deosebit de îmbu- 
curător este faptul că răs- 
punsurile ne-au venit dela 
cetitori de toate vârstele şi 
toate categoriile sociale. 

Cum spaţiul nu ne îngă- 
duie pentru acest număr un 
comentariu mai amplu, vom 
menționa că pei mai mulţi 
dintre concurenţi nu au res- 
pectat indicaţiile noastre în 
privința dimensiunilor lucră- 
rii. Am neglijat acest amă- 


MUSSOLINI, DE ANTONIO BEL- 
TRAMELLI 


La ed. „Cugetarea“, a apârut 
„Mussolini” (L”uomo nouvo), de 
Antonio Beltramelli, membru al 
Academiei italiene, D. O. Densu_ 
șianu-fiul, care a intocmit tra- 
ducerea românească, ne asigura, 
întrun „cuvânt înainte“, că din- 
tre toate biografiile mussoline- 
ne, aceasta a lui Beltramelli, 
fost eclaborator apropiat al du- 
celui, este cea mai bună. lradu. 
cătorul ne mai anunţă că va 
publica, încurând încă două tra- 
duceri: „Vita di Arnoldo“ și 
„Jurnalul din războiu“, de Mus- 
solini, 


MATEI | ALEXANDRESCU : J0- 
CUL CUVINTELOR, COLECȚIA 
„GANDIREA“, 


O frumoasă tipăritură a apă- 
rut de curând: „Jocul cuvinte- 
lor“, poeme de Matei Alexan- 
dresau, cu desene de Ma Con- 
stantinescu. Dece intitulează 
autorul astfel voramul? Fiinăcă;: 
Jocul cuvintelor, jocul apelor, 

jocul focului; 
Lespedea morţii flămânde o 
i iu saltă, 
Scara cerului cât de înaltă, 
O rod, cum e roasă mintea 
omului în ceasul norocului 
Jocul cuv.:ntelor : joc de visţu- 
toare 
Cuibul lor pesta tot, în sufiet, 
în sânge, 
Sunt la şi noi muritozre 
Si mțereptul le adună și 
plânge. 


CALM EXTERIOR, POEME DE 
GEORGE VAIDA, ED. „FRIZE“. 


Am scris altă dată cuvintele 
de preţuire despre activitatea, 
câtorva tineri dela „Frize“, 
printre cari se numără şi d. 
George Vaida. 

Iată o poemă din ,„Calm ex- 


terior“, volum apărut nu de 
mult : 
Sub clopotele pure de ceruri 


vegetale 
Ascult străbunii cum se "nalță 
din pământ 
Și braţe înflorite îmi leagănă 
pe umeri 
De parcă sunt un mugur ferit 
de orice vânt 
Când sângele pădurii pătrunde 
'n anotimp 

Tristeţea lor se pleacă, lumi- 
nă pe condei. 

intre oglinzi înalte, îmi 
plimb ca pe o stea 

Vioara mdoliată primită 
de la ei 





nunt și am acordat premiul 
şi menţiunile lucrărilor care 
s'au dovedit mai meritorii. 

Premiul în bani îl va pri- 
mi d. C. Damiescu-L.oco. 

Menţiunile s'au acordat ur- 
mătorilor: 

Ion Oproiu; învățător din 
Caralar Durostor. 

Constanţa Jianu, elevă cl. 
VIII. 


Ion Schit-Fieni — student. 
Cristian  Gariloiu, strada 
Franklin 2, Loco. 


Ion Virgil Orghidan. 

Toţi cei de. mai sus sunt 
rugaţi a trece pe la redacţia 
„Universului literar“,  Sâm- 
bătă 8 Aprilie c. între orele 
10—I11 a, m. 

Cei din provincie sunt ru- 
gaţi să-şi trimită adresele 
spre a le expedia cărţile ce li 
se cuvin. 


TUDOR VIANU: STUDII DE 
FILOSOFIE ȘI ESTETICA, ED. 
CASA ȘCOALELOR. 


Tată tabla de materii a preţio- 
sului volum de „Studii de filo- 
sofie şi estetică“, pe care ni-l 
oferă d, prof. Tudor Vianu, în 
ed. „Casa Școalelor“ : „Adânci- 
mea filosofică“; „Metodă și 
obiect ; „Stil şi destin“; „In- 
ceputurile iraţionalismului: mo- 





Tudor Vianu 


dern“ ; „Originea și valabilita- 
tea valorlor“ ; „Asupra ideii de 
perfecţiune în artâ“;  „Con- 
surueția obiectului în estetică“; 


„Alegorie şi simbol“; „Artă şi 
naturâ“ ; „Paradoxul poeziei“ ; 
„Valorile estetice ale culturii 
franceze“ ; „Imanenţă şi irans- 


cendenţă la Victor Hugo“. 


VINTILA HORIA: CETATEA 
CU DUHURI, POEM, ED. PA- 
VEL SURU. 


A apărut „Cetatea cu duhuri“, 
poem de V.ntilă Hora, cu un 
portret al autorului de Claudia 
Cobizeva. Este vorba în „Ceta- 
tea cu duhuri“, despre o întâi- 
nire dantescă între Ion Luca 
Carageale, Cetăţeanul Turmen- 
tat, Mihail Eminescu, Vintilă 
Horia și zeița Gloriei. 

Lucrurile sau întâmplat în 
zilele noastre și autorul ne dă 
toate amănuntele, în frumoși 
endecasilabi iambici. 

E păcat că anumite împreju- 
rări au făcut să treacă, neobser- 
vat poemul „Cetatea cu du- 
buri“, care nouă ne-a plăcut. 


— 


rtia,. idei... 


MIRCEA ELIADE: NUNTA IN 
CER, ROMAN, ed. „CUGETA- 
REA“, 


A apărut „Nunta în cer“, ro- 
man de Mircea Eliade, ed. „Cu- 
getarea“. 

In paginile „Universului lite- 
Tar“, am publicat un fragment 
sub titlul „intâlnire în Ianua- 
rie“, în care cititorul a putut 
constata noul suflu epic al au- 
torului. D. Mircea Biiade se în- 
făţișează din ce în ce mai puri- 
î.cat şi „Nunta în cer“ se pare 
a, ti corespondentul românesc al 
turburâtoarei poveşti de iubire 
exotică „Maitreyi“. 

Vom prezenta curând o £ro- 
nică amplă a carți, 

PAUL CONSTANT: OAMENI 
CU CIOC, SCHIȚE UMUKIS- 
"ACE, 

D. Paul Constant publică vo- 
lumul de  secnwe  numoristice 
„Oameni Gui cioc !*, Amintim Că 
autorul a mai tipârit: „lutănii 
penru cei uitaţi”, poezii, „Cea- 
suri ostenite“, poezii ; „Maşti 
pentru muzeu“, schițe ; pin Li- 
vera, legii”, senițe; „Zugraweli“, 
schiţe ; „Râia'“, roman premiat 
de academia Romana. 


N. DAVIDESCU 


Cu prilejui ducrării „Primejdia 
juaaucă', pagini ae 1N0Lumi e 
TUNMANeaSca pe care 0. N, Da” 
videscu a tupârit-o recent la 
»Vremea”, Von aM-NLi BuvilO- 


gratia operelor autorului: „lOV“, 
4 acte n versul; siluauL, 
nuve€; (iartea homâneas:a"), 
Aspecte şi qirecţii literare“, se- 
ră d şi seria Li; (Via Roma- 
neascăa ŞI Lultura Nayloninâ') ; 


Inscripţ.i, poezii, ed. IL (Cuitu- 
ra Naponaa) ; Ernest Kenan, 


viaţa şi opera (Cultura Naţio- 
nauă) ; „Vestitorul“, trad. din 


Viiiiers de Lisle Adam (Cartea 
Românească), „Conservator ei 
C-nia“, roman (Ancora) ; Cri- 
ma, din strada Nopți nuvele ; 
„Vioara mutâ“, roman (Casa 
Școaielor) ; „Leagăn de cânteze, 
poem“ (Cartea Românească). 
„rantâna cu chipuri, ioman, 
ed. Naţionala Ciornei; Naţiona- 


hsmul în presă (Vremea); „Cân- 
tecul omului: —mare poem al 


umanităţii. cu ciclurile apărute: 
„Iudeea“,  „Helada*, „Roma“, 
„Evul Mediu“, 


„FROIŢĂ DE HOTAR 


aşa se va întitula volumul pus 
sub tipar al d-lui George Șoimu 
şi anunţat: „Chenare de since- 
ritate“. 


SERGIU STAVĂR 


va tipări volumul de pveme 
„Miez de noapte“ cu un prelu- 
diu liric de George Soimu. Ser- 
giu Stavăr e un nume nou şi 
plin de promisiuni. 








FATA L 


Versuri 








A apărul 
Ul CODRU IMPĂRAT 


de Anişoara Odeanu 








A. Odeanu 


Colecţia „Liniversul Literar“ 














8 Aprilie 1939 





Concepţia lui Parsifal 


(Urmare din pag. 1-a) 


poate opri atât de repede la 
termenul: Lohengrin. 

Zhuciumul său pornește mai 
departe în calea descoperirilor 
și Tristan și Isolda reia calea 
iubirei, înălţând-o la renaștere 
prin pasiune şi absorbire în sine, 
Gevenind cea mai superbă reali- 
zare poetică şi muzicală a dra- 
gostel. 

Insfârşit avem Glorioasa Te- 
tralogie, capod'opera lui Waz- 
ner şi desigur cea mai com: 
plectă operă muzicală a lumii, 
care la rândul ei, din frămân- 
tăzite sufleteşti ale comipozito- 
rului, nu a isbutit să clădească 
un optimism constructiv şi să- 
nătos, nu a reușit să înfrângă 
destinul sumbru pe care Waz- 
ner îl descoperea ascuns în fi- 
brele tuturor concepțiilor u- 
mâne, 

Grandioasa reconstituire a lu- 
mii păgâne, cu toate laturile sale 
de entusiasm, nu aduce o solu- 
ție. Wotan reapare pentru a 
salva omenirea. Dar omenirea 
aceasta pe care o salvează este 
la rândul ei muritoare şi sortită 
unei viitoare distrugeri. Soluția 
sacrificiului nu este decât tran- 
zitorie. Reprezintă încă un 
spasm, încă un salt, dar neantul 
va rămâne stăpân. 

Iar iubirea, măcar ea, depozit 
al supremelor fericiri, nu sub- 
sist〠ci se vede, odată cu moar- 
tea, trădată în chipul cel mai 
infam. Brunehilde, mândra îe- 
cioară, zeiţă simbolică a iubirei, 
este dispreţuită, lovită. Se o- 
moară, | 

Și din nou Wagner ajunge la 
un termen. Dar acum este bă- 
trân și tumultul din el sa li- 
niștit, Dorinţa de a cunoaște, 
imboldul nestăpânit ce l-a con- 
dus o viață întreagă, se calmea- 
ză învins, 

Soluţia bucuriei supreme nu 
a putut-o găsi. Au fost zadar- 
nice peregrinările prin planu- 
rile siderale ale gândului. 

Și atunci, încă odată, aseme- 
nea apariţiei Imi Lohengrin, dar 
de data aceasta mai viguros, 
mai puternic, mai intens, Wag- 
ner are un fel de revelaţie, şi pe 
pragul morţii își scrie ultima o- 
peră, Parsifal, care venind din 
străfundurile sufletului, aduce 
cu seninătatea. ei, soluția mân- 
îuirei, şi desgropână un poem 
antic rezolvă prin redempţiune 
și iubirea divimităţii, dobândi- 
rea eternității. 

Parsifal, prin formidabila sa 
structură, este o operă a uma- 
nităţii. Atinge cu gândirea sa, 
adâncurile cele mai ascunse ale 
sufletului, împacă sbuciumul €- 
tern omenesc cu valuri limpezi 
de esenţă divină. 

Cele patru personagii princi- 
pâle cari formează centrul su- 
biectului, sunt exemple de uma- 





Pământul şi zeitele lui 


(Urmare din pag. 1-a) 


prin ștergerea tuturor limitelor — marea contopire subterană, 
desfacerea grăuntelui și trecerea lui în altceva: întocmai ca 
şi în orgie, obscuritatea telurică unifică, iotalizează, topeşte 
contururile și limitele. Adoratorii Marilor Zeiţe de crigină şi 
structură agricolă, credeau că stimulează forța productivă 
a pământului prin imitarea magică a actului creaţiei vege- 
tale ; care mu presupunea numai deslănțuirea deşănțată a 
iui Eros (excesele orgicastice în legătură cu orice ceremonie 
agricolă) ci, în primul rând, realizerea unei confuzii pate- 
tice în care nicio „formă” și nicio „lege“ nu se mai putea 
distruge. Trebuia realizată („experimentată') starea primor- 
dial&, pre-formală, haotică — starea care, în ordine cosmi- 
că, corespundea  nediferențierii haotice de dinainte de 
Creaţie -— pentru a promova, prin virtutea magiei imitatve, 
lopirea germenilor în aceeaşi matrice telurică şi cciul rodirii, 
Orgia rituală stă în sirânse legături cu viața vegetciă. In 
Thracia, cultul lui Dyonisos-Zagreus era săvârşit prin bac- 
chanaie frenetice; fuga femeilor, nocmptea, prin păduri și 
munţi, sfeișierea iedului (simbcl al lui Dyonisos) şi maslica- 
rea lui rituală, jertiirec ţapului şi risipirea sângelui pe ară 
turi, etc. Este semnificativă, şi aici, prezența exclusivă a fa- 
meior; este un mister în cars nu sunt acceptaie dacât fe- 
msile, singurele care cunosc şi stăpânesc tainele vieţii ob- 
scure vegetale. 

Legătura dintre femei, pământ și Marea Zeiță s'a păstrat, 
în- asociaţiile agricole, până în zilele noaste, Inochentiştii 
trăiesc și iși desăvărșesc „misterole” în subierane şi hrube. 
Erezia aceasta monstruoasă esie împărtăşită în deosebi de 
către temsi. Der, ca în orice erezie, principiile suni exage- 
reie aici până la desfigurare. Inochentiştii, „posedaţi” fiind, 
rental, de principiile feminine (contopire, ooscuriicaie şi 
căldură telurică, amoralism magic, ete.) — sunt siliți să fugă 
de lumina soarelui și să pătrundă, cât mai adânc, în pă- 


ȚIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


mânt, Am putea vorbi, aproape, de o „mecanică“ spirituciă, 
care îi airage pe caceşii „posedaţi” în gceriile obscure, în 
căldura şi întunerecul subteran, acolo unde nicio „formă“ 
nu se mai distinge şi unde orice „lege“ încetează de a mai 
Îi evidentă. Fără -să-şi dea seama, stăpâniți fiind exclusiv 
de principiul feminin sub ferme lui cea mai abiectă, aceşii 
domoniaci încearcă prin toate puteriie să devină semințe, 
să aobândecscă o „condiție agricolă” a omului, descompu- 
nându-se în sensul concrei al cuvântului; căci trăiesc în 
subiereme întrun dezmăt cumplit, întro murdărie neinchi- 
puită, roşi de boli şi înnebuniți de orgii. Lăsaţi câţiva ani 
de capul lor, inochentiştii ar sfârşi prin a se descompure 
definitiv, unificându-se cu pământul cald şi întunecat pe ca- 
e atâta îl iubesc înainte de a muri — aşa cum putrezesc 
seminţele. 

Ne-am oprit mai mut asupra ccesiei erezii, pentrucă în- 
irc erezie se înțelege întotdeauna mai bine consecintele 
ultime ale principiilor dela care se revendică. Orice erezie 
este exagerarea monsiruoasă a unui aspect ai adevărului. 
In cazul inochentismului, erezia constă în exaltarea peste 
inăsură a principiuiui feminin, şi în înțelegerea degradată 
a acestui principiu; în înțelegerea lui, am spus, exclusiv 
prin simțuri, ca larvele, Omul e o ființă care trăieşte în Cos- 
In95, şi caro nu se pocie desăvârşi decât! ținând seama de 
toate foriele ccsmice și de toate princiniile care gu- 
vermnează acesie forte. Vorbind în termeni mistici, ritmu- 
riloe cosmice sun: dirijate de două asire!: soarele şi luna, și 
oice om trebuie să țină seama, în experiența lui intimă, 
de acesie „priniipii”. Acordând cu exclusivitate experienta 
sa în armonie cu soarele, omul ajunga cu timpul „abstract, 
ster:! dintrun exces de lumină şi coritate. Subjugându-şi, 
dimpotrivă, întrsaga lu: experiență  ritmari:or lunare sau 
„Piincipiului feminin” (prezent în „pământ şi tsmeie), omul 
s> descompune dintrun exces de „umiditate“ sau de „ob- 
securitate”. Dar so poate observa, cu aces! prilej, ceva mai 
mal: „mecanica bic-mentală, care tinde să fixeze un cm 
scu o cultură (inci precis: arupul etnic creiator ds cultu- 
ră) în acel nivel pe care şi ka ales în momeniul când a rupt 
echilibrul cosmic şi a aderat, cu exclusivitate, la un singur 
principiu. Am văzut cum inochentiștii, exaltă orgia şi în- 


ao d 






toarcerea la starea amorfă, nediferențiată, — sunt atrași me- 
canic în subteronele obscure și calde ale pământului, și 
transformați în „starea” paradisiacă pe care o visează teo- 
ria lor eretică: transformați în semințe. 

Oamenii culturilor agricole, în general, acordă starea a- 
csasta amoriă, do semințe, numai morţilor. Ingroparea ca- 
davrelor acesi sens are: topirea omului carnal în matricea 
care i-a dat naștere — și transformarea „sufletului“ în lar- 
vă. Infernurile pre-creştine se găsesc sub pământ. Iadul 
creștin tot sub pământ este situat, Cesace grecii, bunăoară, 
rmeau „iarve”, era o stare pre-tormală a omului, o stare 
degradată (dela „formă” la „pre-tormă'). Egiptenii creiau, 
prin anumite rituale, o „soartă agricolă” sufletului mortu- 
lui (vezi revista mea, Zalmoxis, an. Î, p. 208), transformându-l 
în „sămânță“. Ca și sămânța, trupul mortului este îngropat 
în pământ go!; adică, desgolit de „forme“, amort. Să ne 
amintim că și Marile Zeiţe orientale sunt reprezentate nude; 
nud=iără nicio formă; întrun cuvânt, virtual, Cadavrul 
este reîntors în marea matrice telurică, izvorul tuturor for- 
melor. 

Dar, ceeace cultura agricolă aplica numai morţilor, ere- 
zile culturilor agricoie (bunăoară, inochentismul) aplică 
omului viu. Cescace într'o cultură agricolă se practică în 
anumite împrejurări (orgii ceremoniale pentru promovarea 
vege.ației, etc.), întro erezie derivată din culiurile agricele, 
59 practică permanent, fără riim. Viaţa omului normal, în 
societățile arhaice, este în strânsă legătură cu ritmurile cos- 
mice. Ori, aceste ritmuri nu sunt dirijate exclusiv de lună, 
da noapte, de umiditate, de întunerecul subteran. Soarele, 
limina, uscăciunea, etc. conduc și ele, în bună parte, viaţa 
omului. 

Și încă o observaţie, de mare însemnătate pentru tot ce 
va urma de aici înainte : „principiile”, dacă sunt înțelese în 
sensul lor imediat şi numai întrucât se verifică în nivelurile 
inferioare ae realităţii — conduc la erezie și la degradare. 
Principiul feminin, înțeles pe planurile luai superioare, fscun- 
dează opera unui Goethe. Tradus în sensul „imediat, sen- 
sorial, epidermic — conduce la orgia subterană și la des- 
compunere. 


MIRCEA ELIADE 





nitate, sunt formule îm cadrul 
cărora fiecare ne putem găsi un 
loc. 

Kiingsor, sclavul moral şi fizic 
al naturei, dorind să distrugă 
fiindcă e] este distrus, urând pe 
cei puternicei fiindcă el nu poate 
îi puternic, dispreţuind lumina 
fiindcă el este în întuneric, per- 
vers și compt, spre a corupe pe 
ceilalţi; Amfortas, omul normal, 
doritor să cuprindă credința, 
pasionat, dar care în fond ră- 
mâne sclav pasiunilor sale „Eu 
sufăr în simțurile mele, iar în 
suferința mea, doresc simţirea”. 
Frază superbă, o întreagă filo- 
zofie, un caracter, un tip; Kun- 
dry la rândul ci, cumpănire în- 
tre femeia pasionată și divini- 
zată, senzuală şi ascetă, crudă, 
rea, dar totuși tinzână spre di- 
vinitate; Parsifal însfârșit, su- 
perb exemplar de om, frumos 
în suflet, atotpricepător, pios 
şi recules în faţa Voinţei Supre- 
me, învingător prin credinţă şi 
prin renunțare, 

Prin renunțare, prin sacrifi- 
ciu, nu spre a dobândi el însuși 
fericirea, ci spre a o dărui tu- 
turor. Aci se apropie concepția 
lui Wagner de misterul sublim 
al creștinătății, jertfa mântui- 
torului. 

Prin iubire puternică, inten- 
să, faţă de semenul său, Parsifal 
capătă forța de a salva. Prin cu- 
răţenia sa spirituală, prin sim- 
plitatea sa se sacrifică salvân- 
du-se și salvând pe alții. 

Iată unde a ajuns Wagner, 
după nesfârşitele lui peregrinări 
prin gândirea omenească, 

Parsifal este cea mai mare 
și mai vie creație a sa. 

Muzica cu care a imbrăcat-o 
este o divină armonie. Se ridică 
par'că din străfundurile univer: 
sului, în învăluiri prelungi, su- 
pranaturale. Ca un fluviu imens 
şi maestos, melodiile din Parsi- 
îal au în ele și structura solidă, 
imensă a masivităţii, dar cu- 
prind alese fineţi, fluidități și 
colorituri nemârginite, 

Instrumentele şi vocile ome- 
neşti se contopesc ca sub o ba- 
ghetă magică pentru a inchega 
o armonie ce ne dapășeşte, o ar- 
monie divină, 

Marșul funebru al drumului 
spre Montsalvat, cu tonalităţile 
lui sumbre cari se zbat ca sute- 
rința unei lumi întregi, Tran- 
scendența sacrificiului din tem- 
plul inițiaţilor când viorile vi- 
brează ca muzica sferelor, 

Nemâiamintind  leit-motivul 
Salvatorului, care plutește în 
depărtat, misterios, nostalgic, 
spre a se transforma la sfârșit 
într'o arie a cerurilor, a îngeri- 
lor, a oamenilor, a divinității, 

Parsifal este Reguiemul lui 
Wagner. Mai înalt, mai puter- 
nic decât multe alte Regquiemuri 
cari Sau ţinut indeaproape de 
textul bihlic, regquiemul acesta 
rezumă muzical şi filozofic ter- 
menul gândirei lui. 

După ce a cunoscut, cu o sete 
renăscândă, tot cât a putut o- 
menește cunoaște, după ce opera 
lui încheagă sbuciumul neînce- 
tat şi ne aduce creaţii de minu- 
nată structură, ajuns la sfărși- 
tut vieţii, Parsifal recunoaște 
superba jertiă a Mântuitorului. 

Abdicarea aceasta dela demo- 
nismul lui, dela setea de cu- 
noaștere, pentru a se lăsa legă- 
nat de seninătatea creștinităţii 
a creaţ Parsifal, 

Din muzica operei se desprin- 
de poate şi tristeţe. Tristeţea 
renunțărei în fața necunoscutu- 
lui. Dar mai viguros decât orice, 
prin concluzia ei şi prin armo- 
nia inexplicabil de intensă ră- 
sare o coneenție adâncă, defi- 
nitivă, o pace supremă în nă- 
dejde. 

Dincolo de valurile armomiei, 
dincolo de sunetele sublime cari 
siarmă tăria sufletelor noastre, 
răzbate hotârită o lumină mare, 
strălucitoare, o Dumnezeire, un 
scop vieţei, dar nu în timpul ei, 
ci după ea, nu în ea, ci prin ea. 
Prin sacrificiu, prin iubire, care 
te apropie de inviere. 


VICTOR POPESCU 





Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 -y38