Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0039

UNIVERSUL LIILDAL 


ANUL XLVili e Nr. 39 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
luscrisă “ub No. 162 Trib. [itov 


ABONAMENTE : 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 


Lei 220 pe 1 an 
„ 120 pe 6 luni 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Sir, Brezoianu 23-25 


TELEFON 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


SAMBATA 30 Septembrie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Card frumoasă treci 
prin ale nopții plaiuri uimite, 
Când fruntea grea o apleci 


pese aie pădurilor site, 


Când usosre, dentâănd, mă nconjor 
sufiăriis taie ca de îngeri o horă, 
Atunc: îmi aduce un dor 


aminte de tine, Pandoră. 


Şi mă ridic. Şi tremur. Văpaia mă ncinge, 
inci rău ca un foc, răul mă sapă... 
Ol. cine, oare cine văpaia va stinae, 


cine de tine, Pandora, mâ scapă? 


* 


E o barcă de argint în porti 
E o barz& ci un huture? 
Ti-can pus în palmă un ori 


ci las& haina s&-mi fluture! 


Ingerii din cer poarte că 
vor crede că-i unu: de-ai lor care via 
în barca de argint lunatecă, 


printre sielele-verguri, printre lumine... 


Și ca un plânset incet, vor auzi 
tinerețe a mea cum te scuturi... 
Şi anii în cădere-or lovi 


ale îngerilor dalbe scuturi. 





Literatura și răsboiul 


de ȘERBAN CIOCULESCU 

După câteva săptămâni de așteptare încordată şi de 
intrigurate tratative, a isbucnit iarăși răsboiul, pe care 
nu-l mai credeam cu putință. Rațiunea și interesul ob- 
ştesc, de pașnică evoluţie, omenia şi respectul acordu- 
rilor reciproce, s'au dovedit incă odată mai slabe decât 
puterile absurde ale egoismului. Atâtea valori, în care 
am crezut toţi oamenii de bună voință, în cele două 
decenii, de după marele măcel s'au năruit. In ce te mai 
poți încrede, când iraționalul și demenţele cutropitoare 
covârșesc simţurile omeneşti, de bună înţelegere ? As- 
tăzi totul e zadarnic, orice incriminare se învederează 
de prisos și restabilirea valorilor de civilizaţie rămâne 
koarte îndepărtată. Dacă așa dar este pretimpuriu să 
cercetăm răspunderile, înainte ca prăpădul să fie des- 
lănțuit, până la istovirea lui, nu este însă neportivită 
intrebarea, dacă şi scriitorii au contribuit cu ceva, la 
pregăiiiea mentalităţii răsboinice. Negreșit, printre par- 
tizanii forţei şi ai imperialismului, se numără şi câte un 
scriitor, dar cu nedreptate este întățișat ca prototip al 
acestei exaltări, Nietzsche. Filosof esseist şi om de li- 
tere, autorul „Voinţei de putere“ sa gândit la un tip 
uman, însă în cadrul valorilor culturale, onorate, In pri- 
virea sa asupra vieţii, el ma desconsiderat niciodată ca- 
valerismul, chiar dacă a disprețuit morala creştină a 
compasiunii. Orişicât, ne gândim în deosebi Ia scriitorii 
din vremea răsboiului trecut, sau de după încheerea 
ostilităţilor. Unii din ei au desvoltat apologia răsboiului, 
alții l-au combătut, ideologic. Majoritatea a ales calea 
cea mai potrivită, de a-l înfățișa în realitatea sa exactă, 
fără susținerea vreunei teze. Ceea ce a caracterizat pe 
scriitorul de răsboi, din trecutul cataclism, a fost o as- 
piraţie cât mai sinceră către adevăr. A înfățișa răsboiul 
în realitatea lui, umilă, cu slăbiciunile și rezistenţele 
organismului omenesc, a fost preocuparea adevăraţilor 
seriitori. Noţiunile de eroism sau de lașitate au fost în- 
depărtate, ca niște convenţii verbale, de care se leagă 
aproximaţii abuzive. Nu doar că n'ar exista, în răsboi, 
mișei sau viteji, dar și unii și alţii sunt oameni, sub 
apăsarea unei teribile presiuni morale, care descumpă- 
nește mizerabila personalitate, până la descompunere 
sau la disolvare. Omul, în răsboi, se găseşte dintr'odată, 
pus în fața unei singure autentice realităţi, care este 


Portretut 


Laolaltă cu vântul, cu el, fără el, 
rătăceai, Umbră, prin cimitire, 
aveai flori în păr, fel de fel; 
Atunci am dorit să-ți fiu mire. 


vecii 


Ca în vis mâna mi-ai dat, 


Pe sub lună, fericiți ne-am legănc,:, 
laolaită cu vântu!, cu ei, fără el. 


Amulete'e se ciocneau, 

laolaltă cu vântul, cu el, fără el; 
Oasele aibe se ciocnecu, 

întrun săibatec duel! 


Jlnotimp 


Nici viori, nici fluere, 

nici ploaia prin plete să-ți şuere; 
în tăcuta noapte adâncă, 
glasu! tău nu se aude, nu încă,., 


De himerice bolț se anină 
armele nopţii, stelele 'n ruină; 
până la noi încă n'a pătruns 
al codrului clopot ascuns. 


Innaltele, cereștile drumuri, 

toate-s doar aburi și fumuri... 
Plimb&-te, pală, prin auroră 

frunte a lucrurilor, hina mea, proră | 


Dar vor venil O, ce siguri, 
oaspeții în vestminte de friguri | 
Dar vor veni! O lumină subţire 
Și naiuri și harte și lire! 





moartea. Nici o etică, religioasă sau laică, nu a reușit 
mai bine ca răsboiul, să desbrace fiinţa morală a omu- 
lui, de toate zădărniciile, Individul își regăsește sufletul, 
ca o biată epavă, purtată de furtună și gata, în fiecare 
clipă, să se dea la fund. Ce rămâne din micile realități, 
ale vieţii de fiecare zi și din vanităţile amorului propriu, 
când, cu tiecare clipă, sufletul se despoae de falsele în- 
velișuri şi se simte, în goliciunea lui, singur și nepu- 
tincios ? In asemenea împrejurări, camaraderia și so- 
lidaritatea nu mai sunt comandamente primite din 
afară, reglementate sau teorizate, ci acte de natură, 
isvorite din structura firii omeneşti, pe care starea de 
pace le amorţeşte ori le denaturează. Omenia e ultimul 
refugiu al combatantului și frăţia, limanul desperării. 
Nu este adevărat că numai pacea favorizează simţirile 
omeneşti, esenţiale. Viaţa socială crează uneori conilicte 


de interese, desvoltă egoismele neîmpăcate, exasperează 
Si a i a e ar a a a i aaa 


(Urmare în pag. 4-a) 








(Martin de 


ca în vis ţi-am pus în degel! un ine; 








DE EMib BOI IA 


Cântec 


Stăm la masă cu tristul suspin, 

o durere ne toamnă vin... 

Toamnă, toarnă pân'om plesni sătui, 
dir. al durerilor vin amărui. 


Pe mâinile noastre, ca o azimă, 
lunecă fruntea, cade, se reazimă. 
Nebună faţă, rătăcitoare privire! 
Toarnă, r&stoamă-te, frate clondirel 


Dar ce minune, deodată! 

De furtuni crâșma e măturată, 
ușile se deschid în adevăr, 

un vânt uriaș ne înhaţă de păr. 


Stăm la masă cu tristul suspin 

ca regii morți sub ceresc baldachin! 
Ah, ce tăcere de țintirim 

în crășma tristă unde venim. 


x 


Sortit sunt durerii, alt ce să mai spunl 

La nunta cu noaptea corbul mi-a fost nun, 
stecua norocirii îmi fugi din cale, 
umbletu! mă duse tot din jale 'n jale. 


R&sul, cristalinul, nu mi-a fost dat mie, 
ci amaruri sute, plânşori peste mie 

Şi îndurerarea, muta, necuprinsa 

Şi inima, biata, de ierni multe ninsa. 


Cernit ce-s acuma și morții jurati 
Cerule, tron aspru în senin urat, 
judecății tale fruntea mea supun ! 
Sortit sunt durerii, alt ce să mai spun? 





Note critice 


Am parcurs, fiecare, nume- 
roase cărţi, am poposit în mar- 
ginea atâtor opere de artă, am 
răsfrânt în suflete viziunile a- 
tâtor creatori, ne-am împărtă- 
şit din viața lor intimă, am 
trăit ore, poate zile întregi, în 
tovărăşia lor spirituală. Dar 
trecerea timpului exercită a- 
supra acestor impresii şi trăiri 
o alegere severă: din mulţimea 
operelor cunoscute nu reținem 


decât un număr restrâns de 
impresii, din varietatea de date 
şi elemente alcătuitoare ale o- 
perelor nu rămân decât câteva 
scheme, iar din personagiile a- 
nimate de autori, dotate cu 


stare civilă și insuflate cu 
viaţă, nu mi se mai împun cu 
timpul decât câțiva privile- 
giaţi. Adesea ori uităm nu mu- 
mai conținutul de viață al o- 


de ION BIBERI 


perelor citite, atmosfera lar 
specifică, dar până şi titlurile 
și numele autorilor lor. 
Există, desigur, cauze a- 
dânci, intrinseci operelor, care 
explică acest fapt. Elementele 
subiective, trecătoare sau per- 
manente structurii noastre, 


sunt de importanţă relativ re- 
dusă. Starea de distracţie, lip- 
sa de concentrare îndestulă- 
toare cu care am început o lec- 
tură, ca şi inaderența moustră 
parțială sau totală la viața 0- 
perelor mu sunt hotăritoare. 
Căci există un consens aproape 
general al spiritelor evoluate 
asupra conţinutului de viață și 
al iradierii operelor de arlă, 
care condamnă unele opere, re- 
cunoscând valoarea altora. lar 


printre acestea din urmă se 
menţin, durabile şi  rotun- 





(Apollon și muzele) 


jite, contururile și structura 
lor, împreună cu mişcările de 
suflet exprimate de creator şi 
cu personagiile puse în circu- 
lație în zona de viaţă înfățișată 
de operă. 

In privinţa personagiilor 
create în operele de pură ima- 
ginație va trebui să distingem 
însă câteva realizări masive, 
dense, animate de o bogăţie și 
trepidanţă înterioară impresio- 
nante, evocate în acelaș timp 
fizic, în amănunţimile lor, ca 
şi în linia mare a existenţei. 
Construcţia acestor personagii 
are firescul şi mobilitatea vie- 
ţii; aspectul lor fizic se des- 
prinde în linii precise şi înfă- 
țișări circumstanţiate; reacţiile 
lor generale, gândurile, viaţa 
și comportarea lor poartă o pe- 
cete de autenticitate aproape 
halucinantă, care ni se impune 
gândului nostru cu puterea de 
constrângere a unei întuiţii di- 
recte. Cât de opuse sunt aces- 
tor creaţii,  fantoşele încon- 
sistente, nebuloase, scămosate, 
din operele artificiale şi lipsite 
de viaţă! Acolo personagiile 
sunt umbre fugitive care se 
deapănă fără logică internă, 
fără suport în mecanismul lor 
interior, fără spontaneitate. 


Inţelegem, prin urmare, dece 
primele  personagii sculptate 
în relief rămân şi durează și 
de ce umbrele de personagii 
din operele de a doua mână se 
pierd şi se uită, Un Vautrin şi 
un Petre Bezuckoj, un Raskol- 
nikof sau un Nicolas Nickleby, 
pentru a cita la întâmplare, 
sunt creații poate mai Consis- 
tente şi mai precis conturate 
decât multe din persoanele vii 
pe care le putem încrucișa pe 
stradă. 


Asupra proceselor sufleteşti 
ale artistului, cât şi asupra 
mijloacelor artistice de îmfăp- 
tuire a acestor personagii 
ne-am oprit îndelung în două 
lucrări în curs de apariţie. Nu 
vom rezuma aci date care re- 
clamă o amănunţire depăşind 
cadrul unor simple mote. Ne 
vom restrânge în prezent la 
cercetarea construcției acestor 
personagii livreşti, deci la mij- 
loacele artistice, lăsând la o 
parte procesele sufleteşti crea- 
toare ale artistului care au 
condus la aceste înțăptuiri. 

Perspectiva centrală care ne 
lumimează viaţa eroilor livreşti 
nu consistă, trebue să o subli- 
niem dela început, în acumu- 
larea simplă şi neobosită de 


a a dn a a ap Pa ap pete 


(Urmare în pag. ultimă) 








UNIVERSUL LITERAR 








30 Septembrie 1939 =—— 


CRONICA LITERARĂ 


Poezia d-lui Simion Stolnicu, 
„Pod eleat*, din fruntea volu- 
mașului cu acelaş titiu, premiat 
de „kundaţiile regale, în 1935,— 
a slujit aeseori, in anii de la a- 
pariție, drept modei al lirismu- 
lui nou, vrednic de condamnat. 
Fentruce să se compue astiel, în 
cât lectorul să nu priceapă! Și 
cum se premiază o producție 
care siidează înţelegerea comu- 
nă! Mai gravă de cat acuzația, 
este împrejurarea că nimeni n'a 
luaţ apararea poetului, dintre 
critici, cu totală convingere. Bi- 
nevoltori sau găsit, dar 1-au dat 
tarcoale, șovâitori, lăsând pare- 
se, pe seama timpului, lupia cu 
„neinţelegerea'. /Socotim că a- 
supra acestei poeme se cuvine 
să ne lămurim ceva mai de 
vreme. 

Iatlui alătură două noțiuni 
laminare în poezia pură. In- 
tainim conceptul „pod” în ver- 
suri barbiene: „Munţii 'n Spirit, 
lucruri întrun pod albustru! 
sau „Această ponujică lună, Cu- 
vânt adormiţilor e”, unde „pon- 
titică'* se interpretează etimolo- 
gic: plăsmuitoare de poduri pe- 
ste abisuri, principiu al unitaţii 
şi neclintiurei, opus diversităţii şi 
eterne! curgeri. Simboiul „pod 
atrage determinarea „eleat”, în- 
irucatva pleonasuc. Școala ele- 
ată a bhiosoiiei greceşti, prin 
Parmenide, eiaborase idea uni- 
lății existenței lixe şi per- 
manente. Healul nu poate [i 
gândit nici ca devenire nici ca 
multiplu, liindcă ar însemna să 
ganam neantul. Dar neantul nu 
poate constitui obiect al gândi- 
ri, DIMpuLrIvă, ceea ce gandim, 
are obiect unic şi etern. Însăși 
gândirea  exisilă prin ceea ce 
gandim şi a gândi este tot una 
cu a exista. lNu există nici naş- 
tere, nici moarte, ci doar gânul- 
re unică, eţernă, neschimbătoa- 
Te, etc. 

Desigur, d. Simion  Stolnicu 
este in drept să susție că a com- 
pus poema ilără armătura iilo- 
zolică menţionată. Noi nam iă- 
cut decât să definim termenii, 
ca niște concepte la îndemâna 
oricui. Armătura poeziei o vom 
căuta în schimb în alte două di- 
recții paralele, a amintirii şi a 
visului, 

In amintire, podul concreţ ră- 
mâne prilejul de altădată al 
exaltării copilului, al deschide- 
rii simţurilor aprinse, ca într'o 
trecere spre tărimuri fantastice. 
In copilărie, toți am iubit po- 
durile, și nu le-am uitat! 

Acestor opriri extatice pe po- 
durile copilăriei le aduce oma- 
giu d. Simion Stolnicu, (poe- 
iul sa născut la Comarnic, un= 
de se înalţă atâtea poduri peste 
Prahova, prestigioase,  haluci- 
nante). Cu amintirea, vine şi vi- 
sul să-şi culeagă profit din se- 
minţele sufletului, aruncate de 
pe pod! Câtă lume nu trece pe 
aici, câte gânduri nu se elabo- 
vează deasupra, și câte valuri nu 
se frământă dedesubt? Cine stă 
să pue ordine în toate, să ga- 
sească un sens, o unitate? Des- 
trămarea domină neiîntrerupta 
curgere, ca în vis! Dar tot ca în 
vis, ştim în mod vag, dar știm, 
cu totul tinde spre ceva, năzue- 
şte ceva, ca în acele versuri din 





Divina Comedie, când Dante 
nu-şi mai aminteşte ceea cea 
visat, ci numai cât de dulce a 
fost visul. (dopo il sogno la pas- 
sione impressa rimane, e l'altro 
alla mente non riede). Așa dar 
avem podul, poetul contempla- 
tor, „fără plută”,  şuvoiul celor 
mulți, în trecere şi apele, dede- 
subit. La început, ne este descris 
podul: 
Spre zori, podul era unghiu spart în 
infinit, 
Can jaustiana pentagrumă ; 
Văzui ojelui cerului, în rouă, uescălii, 
Șin cuiburi, nins, lunarul moenestrel 
jde scamu. 


purtam mâini 
[vibratile 
Pe mușchii uă, mușchiul cu zile ; 
Rinocer părea podul, neînțeles de 
[blână 
C'un colibri ce-i pigulea viermișorii 
[de gund. 
Ochiul care privește de pe 
parapet, va vedea, desigur, con- 
lorm conceptului eleat, in inti- 
hit, printro magică spărtură, 
drum al spiritelor, invocat şi de 
Goethe, în desenul pentagramei. 
Numai că, în Faust, dunul cu= 
noaşterii venea spre init, iar 
aci se deschide în infinit. Ceea- 
ce se vede prin „spărtură“ este 
prospeţimea de „rouă“ a ceru- 
lui şi culoarea lui spectrala, ca 
a oţelului aibăstrui — descălit. 
Și pretutindeni, — în cuiburi, — 
scama luminii de lună, cântâtoa- 
re. De acest peisagiu, poetul este 
îndrăgostit, şi ca în vis, — în 
somn, — va întinde mâinile să 
cuprindă, — vibratilele, — ceea 
ce ar părea materia podului, — 
mușchiul etern, — cu zile. lin- 
pasibil, ca obiectul de totdeauna 
ai năzuinței noastre de cunva- 
ştere, — podul — peisagiu se va 
arăta blând, și ca un pachiderm, 
— rinocer, — se va lăsa ciugu- 
lit. Minuscul colibri, poetul va 
recolta idei vagi, firave, — vier- 
mișori de gând. Intrepid, va în- 
cerca totuși. să pășească pe pod, 
să ia contact: 
Impovârat de jerbii treceam 
Pe pod şi de parjum mâă'mpleticean,; 
Mi-um jucat fantezia la ruleta 
[insomniilor, 
Și-atât mai aveam: jerbii, — ochilor, 
[stihăilor 1... 
Ape lucenu cu râul de aur pierdut, 
"Aștrii crupieri se schimbau la orizon, 
Jucătorii verzi sasvârleau din balcon 
Și jerbii încrustau un vis pe scut. 


Indrăgostit in somn, 


Cum ar fi trecut poetul pe 
podul perfecțiunii, altfel de cât 
inarmat cu o cunună înflorită, a 
cărei mireasmă singură să-i 0- 
prească mersul? De altminteri 


nu posedă altceva, — ca după o 
ruinare la un joc în vis, — la 
ruleta  insomniilor, — și oferă 


către stihii doar ce mai are, — 
jerbii, cununa  înflorită, Lira! 
Dedesupt, sub parapetul de pia- 
iră, apele treceau fără  valva- 
re, — aur pierdut, — bucuriile 
lumii efemere, refuzate de poet, 
căruia nu i-a mai rămas decât 
principiul poeziei înalte, eroice, 
— un vis pe scut. Il îndeamnă 
la o sublimă ascensiune şi as- 
trele care răsăreau, —se schim- 
bau la orizon, — și stelele care 
cădeau — s'asvârleau din balcon. 
Deci poetul va năzui să reali- 
zeze arta din substanța divină a 
podului: 


Un model: 


Melcii podului îmi cresc pe timpane 
Și muceguul alb, din chei de bolji; 
Podu-i beat de'ncremeniri inumane 
Pin albie sonoră deschide şapte porţi. 
Melcii podului îmi dau polei de jrești, 
îndreaptă mănuși optice spre mine şi 

[zodii ; 
I-aud cum înalță human flori de cești 
Şi-s răstignit pe piatrăn pliscuri de 
Ă [erodii. 


Podul tinde către destinul su- 
perior al artei. Materia sa de- 
pășeşte starea de inerție, de in- 
organicitate, ea pare a fi aceea 
a unor melci, animale cari fac 
trecerea spre fiinţele vii, şi cari 
anunță cu noua lor ontologie și 
un principiu spiritual: darul de 
a construi cochilii, arta. Dom- 
neşte o ordine în substanţe, în 
lucruri, în celule! Ei se supune 
melcul şi creiază. Foarte sensi= 
bil, poetul va auzi melodia celu- 
lară, — îmi cresc pe timpane,— 
melodie ce corespunde în cos- 
mos cu muzica aştrilor lui Py: 
thagora, pe care o intonează de 
sigur, podul eleat prin cele şap- 
ie coarde ale lirei, — deschde 
şapte porţi! Cine are însă urechi 
pentru muzica aștrilor? Ea ră- 
mâne enigmă. Reazimul pămân- 
tesc este tot ordinea imanentă, 
fragmentul de cunoaştere ma- 
nitestat aici. Poetul va fi atent 
la poleiul oferit de melci pentru 
treşti, — la coarnele lor — mă- 
nuşi optice, — dibuind spre cer, 
-— zodii — şi la acea divină 
transformare a lutului în sidet, 
— huma în [lori de cești. Aten- 
ţia îl va face ascet lipit pe pod, 
prizonier miracolului ca în ghia- 
rele unei pasări de pradă, — er- 
diul 

Principiul artei l-a năpădit 
şi-i insuflă virtuţi de misionar: 


Deschiolaţi-vă agate'n cadran, 


Să luăm drumului mare nestemala 
|namiiă, 

Să nw mui [lie — obsesie pentru 
[samaritean 


Și brățara lăstunilor să nu-i fie labilă. 


S'ascundem orga'n piatră de bătaia cu 
(flori, 


Spre-a nwmblânzi iubiri, ci litofage; 
Diapazonul daitei lovit interior 
Să schimbe corifei trilobiţi şi alge. 


Este o datorie a conștiinței u- 
mane de a interveni ca realita- 
tea să nu mai fie o namilă in- 
formă. Pietrele înseși ale podu- 
lui ar putea să iasă din starea 
elementară, și să se purifice, 
transtormându-se în nestimate 
strălucitoare, — agate 'n cadran; 
— podul să nu fie doar locul 
unde pândesc  cerşetorii pâinea 
de toate zilele. Oamenii se hră- 
nesc nu numai cu pâine, ci și cu 
Verbul sfânt. Pe samaritean să 
nu-l preocupe numai această pâ!- 
ne cotidiană, care trebue dată 
săracilor, ci şi credința. leşit din 
condiția de oarbă materie, 
podul va întreține viața pură, în 
juru-i, ca o aureolă, — acel joc 
ai rândunicilor ce îl înconjoară, 
sburând pe deasupra şi pe dede- 
subt, în inel, — brăţara Jăstu- 
nilor. Aureola să nu înceteze,— 
să nu fie labilă! Nu iubirea, nu 
bătaia cu flori, — stări de trans- 
figurare, — au nevoie de meio- 


„Pod eleat“ 


dia artei. Orga trebue introdusă 
în piatră; — spre a opri litota- 
gele de a mânca materia, degra- 
dând-o, fatalitatea biologică. 
Dalta să dea glas — diapazon — 
trilobiților şi algelor şi să-i 
schimbe *n corifei, — principiu 
muzical. Este totuși o libertate 
pe pod, o posibilitate deschisă : 


Pod a] sinuciderii, pod fără dare, 
Ai uitat rigourea meridianelor, 
Pod al beriinelor și al pavanelor, 
Inel de șarpe năpăâriit spre mare! 
i taie . , Fi 3 
Gale de greeri dai celestei săli de 
[arme ; 
Ei cântă ca demenţii lui Poe în 
libertate, 
Prinţese mici waplaudă, căci pot să 
[li se sfurme 
Mâinile mici tanagrelor alienate, 


Sinuciderea este actul suprem 
prin care se dovedeşte liberta- 
tea umană. Prin sinucidere se 
caută în moarte ceea ce nu se 
găsește în viaţă. Moartea trece 
drept cunvaştere, libertate, ade- 
văr ultim. Dar libertatea prin 
sinucidere este doar posibilă, 
visută cătă vreme ezităm să să- 
vârşim actul. Nici „podul eleat” 
nu poate da altă ștunţă decât a 
desperării, a gestului tragic, pe 
care îl poate executa ori şi cine 


vrea, — tiindcă trecerea este li- 
beră, — pod tără dare. Până la 


urmă, toți vom şti la ce duce 
Jibertatea sinuciderii, Deocam- 
dată, cunoaștem despre „pod“ 
că se atlă din colo de măsură- 
toarea minții, rigoarea meridia- 
nelor, — că se răstaţă ca un a- 
lai aerian, ca un „Inel de șarpe 
năpârlit”. lar puina ştiinţă ce 
ni se dă despre esenţa lui, este 
o falsă ştiinţă, mărginaşă și 
șubredă, ca a bolnavilor din po- 
vestirea lui Poe, cari credeau că 
au corpul de sticlă, şi nu aplau- 
dau de teamă să nu se spargă. 

Logică 
unui concert de greeri, singurul 
pe care îl aud în faţa cerului 
înstelat.  Absurditatea şi moar- 
tea triumfă deci: 


Pe-acest aeroport de îngeri şi hulube, 
Stă umbra ce-a văzuţ reversul selenar, 
Umbra cum i-albușul ouălor de mierlă 
Umbra'n crinolina vânătă din hrube,. 


Podul i-ar bea sângele ca unui buratic, 


Dar braţele-i sunt șerpi ținuți în 
[spirt; 


Umbra-și deșirăn unde trena ei cu 
Iplumburi 


Şi pescueşte-un teatru de păpuși 
[acuatic. 


Fantezia poetului s'a răcit de- 
odată. Alături de el a făcut po- 
pas moartea, oaspetele  fon- 
somatie al hrubelor. Sar a- 
păra podul și i-ar soarbe sân- 
gele, dar el se află dincolo de 
timp, purificat „aeroport de în- 
geri şi hulube“. Moartea înain- 
tează, spre acei demenţi ce nu 
aplaudau, — spre grotescul vie- 
ţii, — teatrul de păpuși acuatic! 
Evidente sunt doar apele și 
moartea care pescuește în ele. 
Poeţul însă se va apăra cu în- 
verşunare şi va invoca liberta- 
tea : 


a n e a a a a a a tg a a e a a a 


potrivită la auditorii - 


Vreau poemul hoinarilor ce scuipă de 
[pe pod, 
Narcişi privindu-se'n curcubeie 
(salivare, — 
De li s'au spart efigiilen ape 
(curgătoare, 
Să-i scuipe Zodiacul cu poa ! 


Scuipatul lor, alene pogorit păianjăn, 

Urai-va spuma de zeițe dătătoare — 

Ele-or pluti departen estuare, 

Ei scumpă dinţi de lapten soare, ca 
[din leagăn. 


Pentru ce s'a întrerupt fante- 
zia? Pentru ca să triumfe gân- 
dul morții, pescuitor în grotes- 
cul „teatru de păpuși”! Poetul 
ar vroi să continue jocul, ca în 
copilărie, să  redevină Narcis 
hoinar care descoperă cu ușu- 
rință în ape armonia cerului 
viu, — zodiacul cu plod! Hoi- 
narul va avea conștiința densă 
a duratei, — căci în spuma apei 
va vedea zeițe. Perspectiva iui 
este pură,  candidă, optimistă: 
dinţi de lapte 'n soare! 

Pentru stăpânirea 
poetul promite asceza : 


podului, 


Apolodor, ce schimbi și fără dinamită, 
Zhdeşten mine cicluri sjârşind cu 
[vorba : „stele“ 
Şi-ți voiu aduce duhuri sfrijite pe 
!vintrele, 
Chin centrifugal, scrâșnire aurită. 
Un râu de iad e gatu'n valah terțiar; 


Im industrii, ojtatul sculpturilor din 
lpăcuri — 

Pe dâmburi, să nu ştiu de-s potolite 
[focuri, 


Ori ocolite'm vârstele-mi cu glesne 
Pnjipte'n iar. 


Din tot ce i-ar da podul, poe- 
tul ar săvârși arta înaltă, ca a 
divineior cicluri danteşti care se 
termină cu vorba „stele“. Învo- 
că pe Apolodor, anticul meşter, 
— tără dinamită, — spre a-l 1- 
riţia, oferindu-i ca preţ asceza; 
spre a construi ca Apolodor, un 
pod nemuritor, nu sar speria de 
nici un chin, tie că ar suferi în- 
trun Styx de petrol vahah, a- 
lături de vaetul unei Francisca 
da Rimini, — oftatul sculpturi- 
lor din păcuri, — sau că, haiduc 
prins pe dâmburi, i sar înfige 
glesnele în jar. Ar face orice, 
spre a dobândi şi apăra podul 
nemuritor : 


In vămi fac piramide arhanghelii 
Igimnaști — 

nu-ţi cutremuri unghiuri, să nu 
[dărimi cohorte ! 

De un podur „,„Manvie“ ziditele aorte 

'Găsește-le să-i apere de iconociaști! 


Să 


că sunt împroprii 
(de maree 
Şi mau să svârle unda la tălpile 
[cereșii! 
De nu poți fosforul marin să-l 
[legiuiești, 
Trezește'n temelie geamătul de fee! 


Plâng râuri mici 


Să rămâe podul neclintit, prl- 
elnic Narcişilor hoinari chiar In 
infinit unde sporturile empirice 
le-ar săvârşi „arhanghelii gim- 
naşti“. Să alunge iconoclaștii, 
prin jertfă, ca altă dată Manole 
prin mădulare soţiei, — ziditele 
aorte. Această jertfă, — geamă- 
tul de  fee!, imobilizează chiar 
puterile slabe, — râurile mici 
improprii de maree, Aspiraţia 
poetului este umilită totuși de o 
înfrângere inevitabilă : 


Jepii 'ngenunche pe-aititudini de 
[meninge, 


Cirezile boite simulează calvaruri, 
Şi-mi sue precum lui Pajnutie'n 

2 «i [varuri 
Și visul în viteză, farurile-și stinge. 


Sub pod sunt arcadele afumate de 
nve — 
De ce lăsați să meargă-un tractor pe 
[catedrală 
Și bicicliştii goi printre domuri suave? 
In porfir mai este o firidă goală ? 


Ruina nu poate fi evitată. 
Fantezia se surpă, probabil fi= 
indcă crescuse babilonic, cât 
un munte, astfel că jepii a- 
tingeau altitudini de meninge 
(divinitatea). Apar demonii mor- 
ţii — cirezile boite, — ca în vl- 
ziunile-varuri, — ale  ascetului 
Painutie. — Visul se opreşte din 
marea-i viteză, farurile-și 
stinge. Fumul navelor întunecă 
arcadele podului, — care, umi- 
lit, este asemeni unei catedrale 
pe care se urcă un tractor, şi in 
interiorul căreia pedalează bici- 
cliști goi. Poetul caută o firidă 
goală, de porfir, să se ascundă, 
de cotropire. Nu se desparte les- 
ne, nu renunţă: 


Liliac, dă-mi unghiile de hibernări pe 
[zid ! 
Dar nu mă vor prinde năerii'm berete?.. 


Podule, tu ai un sistem de planete * 
Ești alb! Geloase vidreie pleoapele 
linchid,., 


Cine mă cuprinde cun baraj de nimfe!? 
Din sloiuri voiu dura, cariatide pioase... 
Ponutoane de fosfor peste rotiri de 

lime, 
Vreau să vă înod în mătase... 


Face ulţimul efort, cel ma 
intens, de a se prinde pe pod, fie 
şi ca un liliac ce ar hiberna a- 
găţat. De nu l-ar batjocori oa- 
menii cavernei, — năerii ce l-ar 
captura în berete! Naște iarăși 
îndoiala: podul merită orice jert- 
fă? Are el „un sistem de plane- 
te“, — ţel ultim al aspirațiilor? 
Desigur! Este alb! Il invidiază 
animalele negre, vidrele, Asce- 
tul promite că va mântui potul. 
Va transforma tentaţiile, — ba- 
raj de nimfe, — în cariatide pi- 
oase, — jertfă a lui Manole, iar 
peste ape, — limfe, — va con- 
strui pontoane de fosfor (legiu- 
it), legate cu mătase. Jertfa va 
prilejui totuși numai o tristă ad- 
miraţie a desăvârșirii : 


S'ontins lacul mugic de viori ui 
[Cremone, 
Pe ape, sub podul cu maeștriin eaiaz 
Veniţi s'afunde paltinul— sculpat o 
(viaţă, — 'm iaz, 
Interior să prindă culorile—amemonti. 
Dar podu-i împietreşte. Se îmbăirză 
In alhimiile viorii doar Selene: 
Sânul ei acum îi-actinie și rază 
La podul elat, la inimă, la gene... 


Podul rămâne taină, — pre- 
text de întrebare şi aspirație, 
pentru maeștrii care au venit să 
învețe a cânta, — secretul ar- 
tei, al frumuseţii, — stropind 
vioara cu substanța magică a 
Cremonei. 


Podul nu răspunde, — tace, îi 
împietreșşte. Doar divinitatea se 
îmbăiază, — Selene, — doar sâ- 


nul ei primește culorile transfi- 
gurării, razele podului eleat, — 
la înimă, la gene! 


CONSTANTIN FANTANERU 








Cronica ideilor 








Despre conștiința impăcată 


Este titlul unui capitol din lucrarea 
citată a lui Vladimir Jankeleviteh, In 
ultima noastră cronică ajunsesem să ne 
întrebăm despre funcțiunea etică a des- 
nădejdei, problemă care conduce la a- 
naliza operei gânditorilor spiritualiști. 
O concluzie pare a fi următoarea: dez- 
nădejdea este o etapă a purgatoriului 
purificator pe care trebue să îl par- 
curgă conştiinţa, pe scara transcenden- 
ţei sale morale, Deaici, ipoteza prea- 
labilă a întregei teorii: Conştiinţa îm- 
păcată, nu este una pasivă; pace nu €- 
xistă în sufletul nostru dacă, în mod 
preliminar oricărei experienţe, suntem 
neutri în faţa existenţei. Intre neutrali- 
tate și izbăvirea de păcat nu se poate 
pretinde nici un fel de legătură da cau- 
zalitate. Omul care n'a parcurs expe- 
riența păcatului, urmată, dramatic, de 
trăirea  deznădejdei care conduce la 
„împăcarea“ conștinţei, nu este moral, 
dar, pur şi simplu, refuză a participa 
la purificarea eului său. 

Iniţial, nu suntem nici morali nici 
imorali. In starea de neutralitate, care 
nu este una de veghe a conștiinței dar 
o perpetuare îndestulată a necunoscu- 
tei psihice, — încă nu ne-am dat sea- 
ma despre imanenţa păcatului. Suntem 
deci amorali, adică în afară de adevă- 
rata trăire existenţială, fără să fim mo- 
rali, pentrucă „pacificarea“ conștiinței 


de MIRCEA MATEESCU 


este stadiul ultim la care tinde spiritul 
după ce a resimțit, fundamental, dez- 
nădejdea păcatului în conștiință; nu 
suntem însă nici imorali, pentrucă imo- 
ralitatea ca și moralitatea sunt atitu- 
dini, deci stări active ale sufletului 
nostru, în vreme ce neutralitatea prea- 
labilă oricărei experiențe a păcatului, 
nu se poate numi imoralitate, dar o lar- 
vară şi pasivă viduitate a conştiinţei. 
Deobiceiu un astfel de „vid“ caracteri- 
zează ţinuta intelectuală pe care o afi- 
șem în viața de toate zilele. In exis- 
tenţa cotidiană, care este una socială, 
(afirmând scopuri utilitare), nu una 
personală, individul se comportă logic, 
raţionat, într'o stare de contemplaţie 
temătoare, reținut, pentruca să nu fie 
imoral; uzând de mijloacele convenţio- 
nale (intelectuale) de înţelegere cu cei- 
lalţi: pentrucă acesta este „,consem- 
nul“ activității comune în colectţivitate. 
Deaici constatarea că majoritatea oa- 
menilor, în majoritatea timpului pe 
care îl trăiesc, sunt amorali, nici mo- 
rali, nici imorali. 

Jacques Maritain observă într'o lu- 
crare recentă !) că „nu există nici o 
corespondenţă între vidul ordinei natu- 
rale și vidul experienţei mistice  na- 
turale“. Intre trăirea „naturală a vie- 
ţii, adică în planul convenţionalismu- 
lui intelectual şi realitatea naturală 


a spiritului, este o diferenţă de esenţă. 
Prima refuză, raţional, a-și da seama 
odată de realitatea păcatului şi de na- 
tura sa existențială, ca și cum a ignora 
realitatea însemnează a soluţiona pro- 
blema răului şi a salvării omului, în 
vreme ce viduitatea experienței misti- 
ce, este gradul optim și ultim către care 
poate nădăjdui conștiința noastră după 
ce, printr'o mistuitoare şi deznădăjdui- 
tă trăire a păcatului, în mod autentic 
şi fundamental, s'a „eliberat“ de rău- 
tatea fonciară a vieţii, devenind inade- 
rentă la rău. 

Aşadar „împăcarea“ conştiinţei nu 
se poate realiza decât de pe urma unei 
participări active a conștiinței la sta- 
rea păcătuelnică, deci comportându-se 
esențial faţă de rău, nu  ignorându-l 
amoral. Rămâne să ne întrebăm ce 
poate fi această „comportare esenţială" 
atât de caracteristică spiritului, şi pe 
care o adoptă omul din momentul în 
care, ieşind din haosul amoralităţii co- 
tidiene, consimte să lucreze efectiv în 
sensul izbăvitor, adică începe să se 
„moralizeze''. Ajungem să ne întrebăm, 
așadar, despre „adevărata remușcare“ 
cum o numeşte Jankel&vitch, în lucra- 
rea aminţită 2), 

„Adevărata căință este cea mai mare 
virtute de care este capabil un suflet 
care a greşit (une âme fautive). Dar 
remuşcarea nu este virtuoasă decât 
după greșală“. Stoker distinge patru 
teme metafizice în actul căinţei. Prima 
este singurătatea, adică ieşirea din sta- 
rea de indiviziune amorală a societăţii; 
despre funcțiunea etică a singurătăţii 
scrie Perdiaefi în a „treia meditaţie“ 
din „Cing meditations sur Lexistence“, 


prevăzând o finalitate socială transcen- 
denţii eului, în solitudine. Tot aseme- 
nea, Max Scheler. A doua „etapă“ a 
căinţei, după opinia lui Stoker, este 
starea de „dimegare“ (mai bine zis: de 
autodimegare) a conștiinței. Jankeleviteh 
citând pe Stoker, trimite la următoarele 
rânduri ale lui Luther, cu privire la 
dimegarea surdă pe care o murmură 
conştiinţa. „O conştiinţă încărcată de 
remuşcări crede mereu că în tot locul 
se vorbeşte de greșala sa“. In perpetuă 
tremolaţiune psihică, rătăcitor în abi- 
surile deznădejdei, spiritul parcurge a- 
poi, sbuciumat, drumurile fără adresă 
ale căinţei, 

Stoker numeşte această a treia „temă 


metafizică“ — „ontische Flucht“ (fuga 
metafizică), termen, desigur foarte su- 
gestiv. Raskolnikov şi Oreste, — pri- 


mul urmărit de anxietatea dureroasă 
a conştiinţei păcatului său, al doilea a- 
lungat de Eumenide, adică de aceiași 
prefigurare simbolică a răului existen- 
țial — sunt exemple autentice de „fugă 
metafizică“. Insă dece acordăm acestor 
peregrinări ale sufletului un sens me- 
tafizic-existenţial (,„ontische Flucht'), 
dece nu admitem, simplist, că atât Ras- 
kolnicov cât şi Oreste erau chinuiţi de 
gândul sancţiunei sociale la care puteau 
să se aștepte în urma faptelor lor? 
Jankelevitch nu greșeşte când susţine 
că „neliniștea lui Raskolnikov este în 
totul metafizică; în această neliniște nu 
intră nicio preocupare socială, nicio 
idee de utilitate“ (op. cit. pag. 130). 
Intr'adevăr, în toată drama eroilor 
noștri, societatea nu intervine aperant. 
Orice înterpretare în asemenea sens, 


dată „anxietăţii“ lor psihice, este su- 
perficială. Dealtfel, chiar în ordinea a- 
necdotei taptice, nici Raskolnikov nici 
Oreste nu „ispășesc“ aievea păcatele 
lor, sau pentrucă „societatea“, prin a- 
genţii ei, le „descoperă“ şi le „sancțio- 
nează'“.  Prealabilă, aievea şi tragică, 
este resimțirea fundamentală a păcatu- 
lui de către cei doi, închipuită simbo- 
lic în „fuga“ lor metafizică. Asistăm la 
o „panică supranaturală“, observă, a- 
decvat, același autor, una care depă- 


şeşte ca valoare etică orice teamă de 
Societate, şi exclude ca geneză orice 
idee de sancțiune fizică. Dacă resortul 
intim al dramei lui Raskolnikov ar fi 
fost de ordin psiho-social, adică apar- 
ținând ordinei naturale intelectuale, în 
care trăim obicinuit, atunci el s'ar fi 
gândit, instrumentână logic și rece a- 
supra codului penal, cum să facă să 
dispară orice element care, în lumina 
raţională a instanței penale, ar fi con- 
dus la pedepsirea lui. Or, o astfel de 
ocupaţiune logico-socială nu însoţeşte, 
operant, evoluția conştiinţei lui  Ras- 
kolnikov. De la început, drama se situ- 
iază „pe deasupra“ oricărei constrân- 
geri ce ar putea să i-o aplice colectivi- 
tatea. Prăbușirea lui finală, echivalen- 
tă cu „eliberarea“ de rău, îl găsește 
„împăcat“, deşi îl așteaptă sancţiunea. 
Stoker numește această ultimă „temă“ 
a remuşcării, „eternul prezent“, expre- 
sie întâlnită adesea și în cărțile lu: 
Louis Lavelle. 


1) v. „Quatre essais sur l'Esprit dan sa 
condition charnellie“, Paris, 1939, cd. Dosclee 
de Brower et C-ie, pag. 171. 

2) v. „La conscience parifice“ în „La mau- 
vaise conscience“ pag. 132. 


=—————— 30 Septembrie 1939 





undeva 


Intr'un oraş rusesc, de pe 
din Nord, trăia într'o vreme un ovare- 
care, ce se numea Grișa Grișievici şi 
care era neobișnuit de sensibil. De sen- 
sibil ce era, îl întrista până și când le 


dădea bună-ziua cunoscuților. Fiindcă 
îşi spunea : „Uite așa mergem pe stra- 
dă şi ne întâlnim nas în nas, apoi el o 
ia la dreapta, eu la stânga, el cu viața 
lui, eu cu viaţa mea, el nu ştie nimic 
de mine, eu nu știu nimic de el, și. 
dac'ar îi vorba, ne-am mânca unul pe 
altul, fără milă, numai să nu ne stăm 
în cale. Și, până la urmă, dracul o să 
ne ia şi pe mine şi pe el și gata“. 

Muite se întâmplau în oraş, dar ni- 
meni nu le ţinea seama. Oamenii își 
duceau viața mai departe, bârfindu-se 
prin cafenele, sfădindu-se acasă cu ne- 
vestele pentru pălăria nouă cu pană şi 
leafa mică, săpându-se la șefi unul pe 
altul ca să-și ia locul. Când necazurile 
le ajungeau până la gât, le înecau în 
beţii cu vizite pe la secţie la ivitul zo- 
rilor. Madam Alixievna, nevasta con- 
iopistului dela primărie, care suferea 
de reumatisme și abea aţipişe, se tre- 
zea de zgomot și-i dădea la toți dracii, 
ziua ce urma era un iad pentru toată 
familia. Apoi lucrurile reintrau în fă- 
gașul obișnuit. 

Intr'un oraş mic, ca într'un oraş ma- 
re, şi peste tot unde sunt oameni, se în- 
tâmplă, în general, multe lucruri, dar 
asta n'are nici o importanţă. Cel puţin 
pentru cei mai mulţi dintre ei. E greu 
ca într'o viaţă așa de scurtă să şi tră- 
eşti să şi gândești. Ori faci una, ori faci 
alta. 

Pentru Grișa Grişievici, lucrurile în- 
să nu stăteau chiar așa. De când îşi 
amintea, de când învățase să vorbea- 
scă, se trezi gândind. Pentru el lucru- 
rile nu erau simple și nici viaţa chiar 
aşa de suportabilă. In primul rând 
fiindcă vom muri, Atunci la ce dracu 
ne-am mai născut? La întrebarea asta 
nu reuşise nimeni să-i dea un răspuns 
mulţumitor, se pretindea chiar că e o 
întrebare îndrăzneață şi indiscretă fa- 
ță de Dumnezeu, care numai El singur 
știe tot şi numai pentru El. Lui Grișa, 
însă, puţin îi păsa de socotelile lui 
Dumnezeu, el voia să ştie şi el tot, doar 
nu ceruse să vină în lume și nu era din 
vina lui, aşa că nu vedea de ce ar fi pe- 
depsit să stea cine știe câţi zeci de ani 
ca viţelul la poarta nouă, neînțelegând 
cum „devine cazul“ cu viața, cu moar= 
tea, cu Dumnezeu, cu oamenii și cele- 
lalte lucruri care existau și la care oa- 
mcenii cumsecade nu îndrăzneau să se 
gândească prea mult. 








UNIVERSUL LITERAR 








3 titani 





Omul fericit 


(nuvelă ) 


Asta i se întâmplase pe cână era 
mic. Familia îi prezicea un viitor neo- 
bișnuit : „Ăsta sau ajunge ceva, sau in- 
tră la balamuc“.  Grişa creștea cum 
cresc toți copiii, fără s'o îa însă, pe nici 
una din aceste căi. La șaisprezece ani, 
avea părul vâlvoi, era înalt din picioa- 
re, cu nasul mare, ca un bărzoi, şi se 
umpluse, chiar de coșuri. Fetele din 
oraş nu-i prea dădeau atenţie, avea în 
schimb, succes la servitoare. Aparent, 
Grişa se mulţumi cu ce avea, lăuntric 
însă deveni un cinic. Colegii îl porecli- 
seră „filosoful“, deşi își deschidea foar- 
te rar gura — şi atunci ca să mârâie 
printre dinți câte o înjurătură, pe care 
n'o auzea nimeni în întregime, dar care 
se pretindea că nu seamănă cu înjură- 
turile obişnuite. Grişa avea un reperto- 
riu întreg de înjurături, ce ar fi deno- 
tat chiar un original talent literar, deo- 
camdată canalizat însă într'o direcţie 
ce se dovedea inutilizabilă. De scris 
nici nu putea îi vorbă. Pentru teze, ele- 
vul Grişa întrebuința nişte peniţe spe- 
ciale, singurele cu care putea să scrie, 
iar aceste peniţe aveau particularitatea 
că, din când în când, aruncau, pe ne- 
așteptate, câte un „porc“ de cerneală 
de toată frumuseţea, pe care apoi Gri- 
şa îl lăbărţa cu voluptate, făcând din el 
câte o stea cu coadă, o floare sau alte 
bazaconii. 

Intâlnirea lui Grișa cu lumea  din- 
afară, dând astfel naștere la tot felul 
de cacofonii, — în mod normal viața 
care se închidea dinafară se deschidea 
înăuntru. Grişa intrase în rândul oa- 
menilo: care gândesc şi suferă fără să-i 
ştie nimeni, spre deosebire de ceilalți, 
care tot ce fac, fac în gura mare „,fiind- 
că de aceea ești om şi ţi-a dat Dumne- 
zeu gură“. 

Nu e uşor lucru să vezi tot şi să ai 
pentru fiecare lucruşor câte un gând, 
recunoștea Grişa însuși. Parcă numai 
el din tot orașul fusese hărăzit să se o- 
cupe de toate lucrurile pe care ceilalţi 
le dăduseră la o parte ca să poată mer- 
ge înainte. 

Tată! lui Grișa, la rândul lui, fără să 
înțeleagă bine ce se petrece cu odrasla 
dumisale, îi găsise un post ce i se po- 
irivea cum nu se poate mai bine. Ace- 
la de bibliotecar la o bibliotecă dela 
marginea orașului, lăsată de un boer 
fără urmași, şi care conţinea numai 
cărți latinești şi grecești pe care nu le 
citea nimeni. 

La douăzeci de ani deci, Grișa îşi pe- 
trecea cea mai mare parte din timp 
în această bibliotecă, dând din ce în ce 
mai far pe acasă. Era o casă veche, în 
vârtul unei moviliţe, având în faţă cât 
vedeai cu ochii, un câmp cu bălării, iar 
mai departe, o pădure măruntă care 
cobora undeva, nu se ştia unde, pentru- 
că n'avea cărări şi nimeni nu îndrăzni- 
se să meargă să vadă. Se spunea, mai 
ales, că e plină de dezertori şi pușcă- 
riași fugiţi, care se simțeau acolo ca la 
ei acasă, fiindcă nici o poteră n'avea în- 
drăzneala să se încurce printre copacii 
strâmbi şi ierburile mari. După pădure, 
spunea lumea că erau lacuri întinse și 
pământul din jurul lor atât de moale 
că te trăgea mocirla la fund mai rău 
decât apa, nimeni n'ar fi putut să sca- 
pe de acolo. Era un pământ care în- 
ghiţea oamenii, înghițea lumina ceru- 








Minciuna 


(nuvelă inedită) de ERASTIA PERETZ 


Ana ieşise din baia fierbinte și o cu- 
prinsese trigul. Se înfășură bine în ha- 
lat şi intră în odaia ei. Pe fereastră nă- 
vălise soarele. Florile râdeau pe masă. 
Ana se duse la oglindă şi începu să se 
desgolească puţin câte puţin. Intinse 
braţele în sus şi prosopul îi căzu ma- 
totol la picioare. Faţa, curățată de fard, 
în care zâmbea albul dinților, părea 
şi mai tânără. 

— Sunt frumoasă, șopti, cu privirile 
către umbra ei din oglindă. 

Apoi, mai încet, ca o spovedanie: 

— Şi Petru mă iubeşte... 

Incepu să se pieptene fără grabă, su- 
râzând amintirilor care i se fugăreau 
prin minte. Acum câteva zile, cu el îm- 
preună, fusese fericită. 


— Lângă tine găsesc tot ce dorese 
pe lume: liniște şi dragoste, 

De mai multe ori se rupseseră lu- 
mii şi treburilor ca să fugă singuri, să 
se ascundă departe, în vreun orăşel ui- 
tat de oameni. Dar niciodată ca acuma, 
parcă nu mușcaseră din păcat cu atâta 
desnădejde și bucurie. 

Ana se pieptăna în fața oglinzii şi 
inima ei cânta. Părul se resfirase ca 
ur abur în jurul capului. Pielea de pe 
trup i se răcea treptat şi o făcea să se 
înfioare. lar ea zâmbea cu ochii duşi, 
spre Petru pe care-l lăsase departe, a- 
colo, în provincie. Plecase într'un oraș 
din Moldova să pledeze un proces. 

— Peste două zile mă întorc, Ana. Şi 
am să te chem la telefon cum ajung. 

Aparatui stătea pe masă tăcut. Cât 
lipsise ea în oraş, nu întrebase nimeni 
unde e. Şi totuşi Petru trebuie să fi ve- 


nit. Un val fierbinte îi împurpură o- 
brajii. 

— Petru a venit!... Știul... Simt!... 

Puse mâna pe receptor şi începu să 
întoarcă repede discul cu numere. Lăsă 
brațul în jos încet, desamăgită. Firul 
era ocupat. 

Dar asta însemna că Petru venise, că 
era acasă. Şi cu cine oare vorbea în- 
nainte de ea ? Invârii din nou discul. O 
îndoială ascuţită și dureroasă i se stre- 
cură în inimă, ca o șopârlă. Ținea 
strâns de ureche receptorul. Vâriul pi- 
cioarelor goale în papuci îi erau înghe- 
țate. Auzi o pârâitură, apoi, ca dintr'o 
hesfârşită depărtare, un sgomot de gla- 
suri. Inchise ochii pe jumătate și își a- 
ținti auzul spre cei cari vorbeau acolo, 
undeva, în întunericul necunoscuț. Tre- 
sări. Mâna i se strânse pe receptor. 
Vârturile unghiilor erau albe de apă- 
sare. Unul din glasuri era al lui Petru. 
De asta nu se putea îndoi. Dar celă- 
lalt?... Vorbea o femeie. lar Ana prin- 
dea în găoacea urechii râsul ascuţit şi 
ritmul unor vorbe care ajungeau la ea 
singuratece, ciopârțite, lipsite de înțe- 
les. Râdea o femeie, cu Petru... Iar gla- 
sul lui, adânc şi cald, o învăluia pe cea- 
laltă. Ana închise încet și cu părere de 
rău telefonul. Se ridică nesigură şi se 
duse din nou la oglindă. Umbra din apa 
sticlei nu-i mai zâmbi. Se priviră în- 
gândurate. lar obrajii roşii adineaori, 
erau acum albi, supţi de sânge. 

Ana se întoarse către dulap, îi des- 
chise toate ușile și rămase nemișcată, 
ca împietrită, în fața rochiilor. Gândul 
îi rămăsese tot acolo, în pâlnia neagră 


lui, însfârşit, înghiţea tot ce putea. 

Lui Grișa îi plăcea peisajul foarte, îi 
plăcea în general tot ce distrugea, în- 
gropa, nivela, viaţa asta încurcată de pe 
pământ, care îl zăpăcea atât. In spatele 
lui, cum stătea ore întregi pe pragul 
bibliotecii privind spre pădure, auzea 
carii rozând monoton cărțile și mobila. 
Era bine așa — când totul va fi ros, are 
să dea foc bibliotecii. Vedea apoi, mai 
departe, întinzându-se focul în câmp 
spre pădurea uscată care parcă nici nu 
aştepta altceva decât să-i dea lui spec- 
tacolul unei vâlvătăi feerice noaptea. 
După aceea, totul se va cufunda în no- 
roi, în ape — nu vor mai rămâne decât 
lacurile, lacurile albe sub cețurile miș- 
cătoare, numai aburi lăptoşi ce se miș- 
că încolo și încoace, ca Ja începutul lu- 
mii. Acesta era spectacolul pe care Gri- 
şa îl imagina mereu. 

Intre altele, mai avea și mania ordi- 
nei. Ordinea însemna pentru el „tabula 
rasa“. Lumea i se părea plină de dezor- 
dine — tot ce se înălța în lume: oraşe- 
le, munții, oamenii care umblau, toate 
îl zgândăreau. Fără să-și dea seama, 
Grișa căuta absolutul pe care îl dă nu- 
mai Marea Moarte. Si, pentrucă nu-l 
găsea, inventa în fiecare zi câte o înju- 
rătură nouă. Nu rămăsese nimic, pe pă- 
mântul acesta, neînjurat de el. 

Fiind atât de aprig pe dinafară, Gri- 
şa nu deștepta în nimeni nici milă, nici 
simpatie. Ii spuneau „nebunul de la 
bibliotecă“, sau chiar „banditul“ din 
cauza căutăturii oblice, tătare, sub 
sprâncenele stufoase şi îmbinate. Cu 
aşa reputație, vârsta însurătorii îi tre- 
cuse de mult, fără să se găsească în 
oraş cineva care să-i ofere fata, nici 
măcar din acelea care greșiseră și 
aveau, fără doar și poate, să îmbătrâ- 
nească, cântând romanțe demodate la 
pian şi privind din când în când, în 
fundul unei cutii, fotografia „mizera- 
bilului“ din tinerețe cu mustăcioară ră- 
sucită și pantaloni pipiţi. 

Există o anumită suferinţă care pro- 
voacă mila—suferinţa celor slabi. Când 
cuiva îi e milă de cineva slab, se simie 
mai tare decât el. Şi omul are nevoe 
din când în când, să se simtă tare, asta 
dă curaj și putere, ca un tonic mira- 
culos. 

De Grișa nu-i era milă nimănui. Da- 
că se posomorăște cineva fiindcă asfin- 
țeşte soarele, treaba lui. Trebue să fie 
cel puţin nebun. Dacă stă singur, poate 
că aşa îi place. Nici la nevasta percep- 
torului — femee cultă — la taifas, nici 
la cafenea cu bărbații, nici pe strada 
principală, cu craii, la ora șapte seara. 
Măcar să fi scris poezii ca băiatul popii, 
care a scos chiar un volum în care se 
plângea cât e de singur și nenorocit — 
deşi tată-său îi dădea bani destui şi, 
după moartea lui, cui altcuiva să-i ră- 
mână casa de lângă grădina publică? 
— cine știe, s'o fi amorezat de una de 
„alea'' pe acolo prin Capitală, dar cum 
să nu-l plângi când era tânăr şi frumos 
şi parcă îți cerea el în poezii să-l 
plângi. Mai avea niște ochi albaștri 
„plini de mister“ după părerea domni- 
şoarelor. 

Grișa Grișievici, însă, nu făcea nimic 
din toate astea. Şi lumea îl uitase ca pe 
unul mort. 





unde râdea femeia și unde Petru spu- 
nea nesfârșite lucruri. Dar hohotele a- 
celea... Nu, Ana nu se înșela. Prin via- 
ţa lui Petru trecuseră multe femei, Ana 
știa câteva. Şi cunoştea și râsul de adi- 
neaori. Ea era. Nu putea să fie decât 
ea. Ana alergă spre telefon. La Petru 
era ocupat. Socoti în minte o clipă apui, 
înfiorată, alcătui numărul Elvirei. Un 
mic sgomot și acelaş sunet întrerupt 
care se auzea la Petru. Vorbeau. Ea fu- 
sese. Râsul ei. Și batjocura lor era ea. 
Anei îi tremurau genunchii şi buzele şi 
degetele. [l chemă din nou pe Petru. 
Ocupat. Din nou pe Elivra. Ocupat. In- 
că odată numărul lui. La fel. Al ei. Tot 
așa. Ca în delir, cu o desnădejde cres- 





cândă, Ana cerea mereu când numărul 
lui, când numărul femeii, fără odihnă, 
fără răgaz, nebuneşte. Și de amândouă 
părțile suna neîntrerupt și monoton a- 
ceeaş isgonire care o pălmuia. In minte 
îi rotea o întâmplare veche de câteva 
luni. 

Petru avea atunci mult de lucru și se 
închisese în casă. 





Pentru el, în schimb, fiecare zi, fie- 
care ceas, fiecare clipă, era ceva nou și 
nemaiîntâlnit. Ce frumos şi ce trist 
era tot. Frumos fiindcă era, şi trist 
fiindcă avea să treacă și nimeni nu ştia 
pentru ce fusese. Să tot uuli, toată via- 
ţa, cum urlă câinii când văd moartea 
în nopţile cu lună plină sau în care 
vuește vântul. Şi ce bogată era viaţa 
lui. N'avea nevoe de mare lucru. Intr'o 
sigură plimbare prin oraş, strângea ma- 
terial de meditații pentru o lună în- 
treagă. Ii era deajuns să vadă o fată în 
treacăt, o fată cu coadele pe spate şi în 
vârful fiecărei coade o funtă albastră, 
mişcându-se din şolduri pe tocurile 
înalte, ca să-și închipue toată viața pe 
care ar duce-o alături de ea. Ştia toate 
locurile unde ar fi întâlnit-o, tot ce i-ar 
fi spus şi ce i s'ar fi răspuns, o vedea 
bolnavă, înşelându-l, îmbătrânind. Ni- 
mic nu-i oprea imaginaţia. Dacă o mai 
întâlnea apoi, o privea obosit, cu o pri- 
vire care spunea „te ştiu cucoană“ — 
nu-i mai rămânea nimic de aflat. 


Zadarnică şi tristă era viața, zadar- 
nică și tristă frumusețea anotimpurilor, 
zilelor şi nopţilor. Erau şi se sfârșeau 
şi venea altceva ce iarăşi trecea. Şi tu 
te agăţai de toate şi toate îţi erau luate, 
chiar tu mureai în fiecare seară și te 
nășteai în fiecare dimineaţă, pe tine cel 
de ieri, nu mai puteai să te iei de ni- 
căiri, ca și când n'ai fi fost. 

Când auzea clopotele bisericilor, Du- 
mineca, pe Grișa îl treceau totdeauna 
lacrimile. Odată un copil sa abătut pe 
la el. Au stat ae vorbă foarte serios a- 
supra faptului dacă e bine sau nu să 
legi tinichele de cozile câinilor, fără să 
ajungă la vreo înţelegere. A doua zi, 
puștiul a venit iar, mâncând dintr'un 
măr mare. I l-a întins, pe jumătate 
mâncat: „„Mănâncă şi tu, fiindcă eşti 
singur şi nimeni nu se îngrijește de ţ.- 
ne“. Grișa l-a privit lung, apoi, izbuc- 
nind într'un hohot de plâns, a fugit în 
bibliotecă şi s'a încuiaţ acolo. Intr'un 
târziu, când se liniștise și ieşi hotărît 
să-i tragă o sfântă de bătae puștiului, 
acesta nu mai era acolo. Nici na mai 
venit. 

Dacă nevasta perceptorului i-ar îi 
povestit nevestei conţopistului dela 
primărie, că un oarecare Grișa Grișie= 
vici a făcut nici el nu ştie ce, că a eșit 
din rândul oamenilor, nevasta conţo- 
pistului ar fi dat din umeri cu nepă- 
sare: E vina lui, băiat mare e (nevasta 
conțopistului avea spre cincizeci de ani, 
pe oamenii de vârsla ei îi numea „bă- 
eți'*, iar pe femei „fete“, cei sub patru- 
zeci de ani, erau deavalma „copii) — 
cine l-a pus să facă prostia asta ?! Ne- 
vasta perceptorului, care avea un fel 
de cenaclu literar şi citise mult, i-ar fi 
răspuns, poate, atotînțelept cu voită 
modestie: „Un om își poartă în el des- 
tinul, precum un sâmbure de măr poar- 
tă mărul viitor“. Iar nevasta conțopis- 
tului ar fi spus în sine: „Nici coana Li- 
sie nu-i în toate minţile“, iar tare: „Că 
bine zici, madam. A-propos de compo- 
tul de mere...“. 

Dar cum nu se știe dacă această con- 
versaţie, sau vreuna asemănătoare, a 
avut sau nu loc între nevasta conțopis- 
tului şi a perceptorului, să ne ocupăm 
mai departe de Grișa Grişievici cel sin- 


— Când să-ţi telefonez, Petru? în- 
trebase Ana. 

— Să nu suni la mine. Am să te caut 
eu. E mai bine. O să hotărâm când ne 
vedem, prin telefon. 

Și se ţinuse de cuvânt. Vorbeau de 
câteva ori pe zi. Ana îl simțea aproape 
de ea deşi nu-l văzuse de atâtea zile. 

Apoi, dintr'o dată, Petru nuo mai 
chemase. Trecuse o zi întreagă, o noap- 
te şi încă o jumătate de zi. Mândiria, 
ciuda Anei fuseseră luate de apele fur- 
tunoase ale dragostei. Iși călcă pe ini- 
mă. 'Lrebuia să ştie ce e cu Petru. 

li răspunse el, cu glas schimbat, 
aspru, rău. Batjocoritor o certă şi o 
umili, Sub povara nedreptăţii, Ana as- 
culta îngrozită. 

— Petru, asculță-mă... te rog... cre- 
de-mă... nam vorbit cu nimeni. [ţi 
jur... 

Și vorbele jignitoare loveau grele 
din capătul celălalt al firului. Cao 
secure cara ar fi curmat o viață, se 
stinsese glasul lui Petru. Ana rămăsese 
cu aparatul pe genunchi, cu receptorul 
la ureche. Era înăbușită de minciuna 
și îndrăsneala lui Petru. Nu vorbise cu 
nimeni. Cu nici un bărbat cum încerca 
s'o înspăimânte el. La ce-i folosea tot 
teatrul acela? Unde vroia Petru să 
ajungă ? 

— Dovedeşte că n'ai vorbit cu un 
bărbat! Dovedește dacă poţi... 

— Dar tu... Care ţi-e dovada? 

— Auzul meu, Ana... Te-am auzit 
eu, înţelegi ? 

Și apoi, cu ciudă: 

— Te urăsc... te urăsc... 

Ana rămăsese prăbușită pe scaun, ca 
acuma. Nu înțelegea jocul lui. Il che- 
mă ea din nou. Soneria țârâi un lung 
răstimp, dar Petru nu mai vroia să 
răspundă. 

Ana se linişti cu încetul. Spre 
seară, se apropie liniștită de telefon. 
Desigur că-i trecuse și lui Petru. Fuse- 
se o joacă, gelozia lui fără temei, Nu se 


de ANIȘOARA ODEANU 


guratec şi prea sensibil, despre care se 
presupune că sunțem în măsură să știm 
tot. 

Așa dar, Grișa își ducea mai departe 
viaţa lui ciudată, în pragul bibliotecii 
părăsite, care, după părerea lui, era cal 
mai frumos loc din lume. De nicăiri nu 
sc vedea mai frumos cerul, noaptea, 
când pădurea și câmpul se înegreau, 
iar sus, pe un albastru adânc, îndepăr- 
tat, apăreau una câte una stelele, parcă 
deschidea cerul ochi. Apoi în nopţile 
cu lună era o minune, totul se înălbea 
ca de argint vechi. Grișa își închiputa 
necontenit lacurile de dincolo de pădu- 
re, fără să-i treacă prin gând vreodată 
să meargă să le vadă, Nu atât pentru- 
că i-ar fi fost frică, cât pentrucă, aşa 
cum i se întâmpla în toate, era sigur 
că mai frumoase decât și le închipuise, 
n'ar putea să fie. 

Chiar în zilele cu ploaie, închis în 
biblioteca în care ardea un felinar, pri- 
vea cum pe ferestre se 'nălbea apa li- 
pită de geamuri, prelingându-se mersu 
şi scânteina ca o foiţă de cositor. 'Toate 
erau nespus de frumoase și de triste. 
Din ce erau mai frumoase, erau mai 
triste, sau viceversa ; Grişa nu încerca 
să lămurească nici aici „cum devine 
cazul“, ştia însă că frumuseţea cu tris- 
tețea merg mână în mână. 

Cum însă un om care se ocupă tot 
timpul cu gânduri atât de nobile, în- 
cepe încetul cu încetul să înceteze de 
a mai fi om şi să devină înger — și 
cum întâia condiţie pentru a deveni în- 
ger este aceea de a le dematerializa 
(oricât ar protesta pictorii care zugră- 
vesc îngeri cu chip de om) — Grișa, la 
rândul lui, se dematerializa văzând cu 
ochii. 

Inţâia dovadă a acestei demateriali- 
zări, pe lângă slăbiciunea lui spectrală, 
fu o completă cariere a dinţilor, care, 
după părerea doctorilor, se datora unei 
grave decalcificări, 





Cum nu mai putea să doarmă noap- 
tea, şi nici să se mai ocupe de medi- 
taţiile lui preferate, Grişa fu nevoit să 
meargă la dentistul oraşului. 

După două luni de suferință, Grișa 
avea o dantură nouă, dar, spre marea 
mirare a tuturor, deodată cu dinţii 
mâncaţi de carie, Grișa îşi lăsase, nu se 
ştie unde, şi vechiul fel de viaţă, dim- 
preună cu toate preocupările lui. Era 
an om nou. Un om care nu mai credea 
decât un singur lucru: „Numai durerile 
trupului sunt cu adevărat, Ale sufletu- 
lui sunt închipuite“. 





(Urmare în pag. 6-a) 


n a E n a a n a agp n n rr a ada a are ab ae 


îndoia că tăcuse toate acestea ca so în- 
spamante. Ana bânuia că lui peţru 
trebuia să-i îi trecuţ. li va spune cata 
lost ue nearept și cum a Suieriţ și ea. 
Dar teleronu! 1u1 era ocupat. Un ghim- 
pe îi sagetă inima. 

— Buvara | 

Ştia că Pelru tot se mai întâlneşte 
cu ea.  Șlia câ iemeia aceea tot mai 
aleargă după el. tepede. umărul ei. 
Ocupat. A lui la tel. Ana il urmări 
câna pe unu! cand pe ceasalt, pană 
cand :nchiseră, amandoi odată. 


Cum stătea acuma cu telefonul pe 
genunchi, ca atunci, cu auzul incordat, 
Ana nu mal Vvrola sa-și amintească cum 
Petru se desvinovățise, mințise, jura- 
se că e doar o intamplare. Ana se pre- 
tăcuse că crede şi ca uită, Dragostea €i 
vro să înlâture tot ce era unt din 
cale. 

Dar azi ?... Din nou aceeaş întâ'mn- 
plare. Aceeaş Elvira ? Dece tocmai te- 
ieionul ei? Şi vorbeau de atâta timp... 
Nu mai isprâveau |! Anei îi încolţise 40- 
tuşi în gând un firişor de îndoială care 
crescu Lirav dar parea că-i aduce .u- 
mină. Poate că Pevru na venit încă în 
Bucureşti. Poate că vorbeşte altcineva 
de la el. Un prieten. Sau servitoarea, 


Da. Petru făcea mare haz de Maria, 
care se iubea cu ieciorul din casa mi- 
nistrului de peste drum. O gâsise de 
mai multe on vorbind cu el la telefon. 
Servitoarea îi mărturisise tot. De alttel 
era o oră când lumea telelonează. Ce 
era mai normal decât să vorbească şi 
Elvira cu vreo prietenă ? Tocmai acu- 
ma ?... De ce nu? Şi în timp ce dege- 
tele îi mergeau febril pe discul cu ci- 
fre al aparaţului, Ana credea, dorea cu 
toată amărăciunea să se isprăvească o- 
dată convorbirea unuia dintre ei, ca să 





(Urmare în pag. 6-a) 





4 











UNIVERSUL LITERAR 


Capodoperele muzeului 





Velazquez 
„Las meninas“ (Domnisșoarele 
de onoare-Prado) 


Ziarele străine dela sfârșitul iernii 
trecute relatau cu belșug de amănunte 
împrejurările dramatice în care sa 
încheiat convenția privitoare la îngă- 
duința acordată unui comitet de ini- 
jiativă internaţional, de a transporta 
din Catalonia, unde se aflau depozita- 
te provizoriu, prin Franța, până la Ge- 
neva, bogăţiile artistice aparţinând 
muzeelor publice ca și colecţiilor par- 
ticulare spaniole. Figueras, locul sem- 
nării convenției, era sub bombarda- 
mentul artileriei, întrerupându-se cu- 
rentul electric, semnatarii au făcut uz 
de toate chibritele pe care le aveau 
prin buzunare dar isprăvindu-se şi a- 
cestea, formalităţile sau încheiat la 
lumina farurilor unui automobil, adus 
în curte, sub ferestrele casei unde se 
adăposteau. Insfârşit convoiul celor 7i 
camioane transportând 1845 de lăzi cu 
obiecte de artă se îndreaptă către Pi- 
rinei. În aceiași zi, pe seară, pulberăria 
din Figueras sărea în aer semănână 
împrejur numai ruine... 

A trebuit prilejul tragic al războiu- 
lui din Spania, pentru ca Muzeul de 
artă şi istorie al Genevei, orașul dela 
răscrucea drumurilor internaţionale, 
să aibă şansa nesperată de a expune pe 
timpul lunilor de vară, împreună cu 
douăzeci de tapițerii flamande din 
veacurile 15 și 16, o sută șapte zeci și 
patru de tablouri, mai mult de jumă- 
tate aparţinând școalei spaniole. 

Cu excepția celor două săli dela 
intrare, în care intenția prezentării 
unui ansamblu armonios fără preocu- 
parea de a separa pe artiști după școli 
sau atinităţi era vădită, Velazquez fi- 
gurând alături de Tizian, şi Goya îm- 
preună cu Morales sau Zurbaran, — 
expunerea se desfăşura metodic în res- 
tul încăperilor, operele pictorilor din 
școala flamandă, germană și italiană, 
urmând acelora din sălile rezervate lui 
Velazques, El Greco și Goya. 

Alături de realismul viguros al lui 
Ribera, atât de mișcător prin laturea 
laicizantă, dar fără agresivitate a 
talentului său, în subiecte religioase 
ca „Visul lui Llacob“, unde emoția este 
dcudreptul împărtășită, fiind  pLro- 
babil tot astfel simțită; alături de so- 
brietatea expresivă a lui Zurbaran, al 
cărui „Jeronimo Perez“ e pictat cu a- 
ceaş aprigă fervoare mistică, abia mai 
îngăduitoare ca în celebrul „Domini- 
can“ dela Galeria Naţională din Lon- 
dra; în sfârșit alături de Morales, colo- 
rist suav, creator al unui tip de Mado- 
nă, cu chipul prelung şi o expresie de 
suferință secretă, care-i replica spa- 
niolă la frumuseţea placidă şi blânde- 
țea plină de candoare a imaginei Fe- 
cioarei pupularizată de Perugino și Ra- 
fael, — alături de acești artiști pe care 
odată ce i-ai întâlnit îi cauţi prin toate 
muzeele,  regăsindu-i pretutindeni cu 
aceași emoție răsplătitoare, — Murillo, 
pictorul atâtor „Imaculate concepţiuni'” 
pare sentimental și fad. Sunt, fără în- 
doială detalii remarcabile în „Sf. Isabe- 
la de Ungaria“ sau în „Visul cavaleru- 
lui“, totuși adeziunea noastră întreagă 
se îndreaptă către „Bucătăria îngeri- 
rilor“ de la Louvre, deși operă de tine- 
reţă, mai puţin personală — şi mai fără 
stânjenire îl admirăm în scenele profane, 
din care acelaș muzeu posedă tabloul 
delicios al micului vagabond, preocu- 
pat să-și purece zdrențele. 

Suntem însă abia în prima sală a 
expoziţiei, introducere doar la acea im- 
punătoare via regia a școalei spaniole 
dealungul căreia strălucesc, în ordinea 
înşiruirii sălilor numele unor Velaz- 
quez, El Greco și Goya. 

Trei încăperi succesive cuprindeau 
treizeci şi patru de tablouri ale celui 
dintâi, șetul incomparabil şi necontes- 
tat al zisei şcoli şi cel mai mare teh- 


I.— Școala spaniolă 


nician al picturii, în credința şi după 


ştiinţa  cunoscătoriior. Personalitate 
atât de cuprinzătoare, că nu i se cu- 
nosc deajuns marginile ca să i se poa- 
tă iixa conturul personalităţii. 

Cele trei maniere sau stiluri care se 
recunosc dealungul carierei lui artistice 
erau toate îndestulător reprezentate în 
expoziţie, de unde lipseau totuși și „Los 
borachos“  (beţivii) și „Las lanzas“ 
(lâncile) altfel numită „Capitularea ora- 
şului Breda“ relizare supremă a geniu- 
lui său și capodoperă a picturii istori- 
ce, după aprecierea criticilor de artă. 

Sevillanul acesta, supranumit de con- 
temporani „Rafael al Madridului“ a 
lăsat biografilor, cu toată gloria şi răs- 
făţul Curţii regale madrilene, de cae 
s'a bucurat în timpul vieţii, o reputaţie 
de modesştic şi afabilitate. Sunt trăsături 
pe care le regăsim în arta lui, atât de 
firească în expresie, de putin ostenta- 
torie, respirând onestitatea. Velazquez 
atinge adeseori sublimul în opera lui, 
dar un sublim terre ă terre, cum pe 
dreptate s'a spus, realizat printr'o de- 
săvârşită supunere la obiect. Portrete- 
le lui sunt minuni de penetraţie psiho- 
logică, de fidelitate şi respect al aparen- 
ței. Celebrul „Crist pe cruce“ populari- 
zat prin reproduceri e fără indoială cea 
mai frumoasă realizare picturală a su- 
bicctului. Negreșit, cine caută cu dina- 
dinsul îi poate găsi o semnificație, un 
tâlc (Unamuno sa și inspirat întrun 
poem admirabil, dela sensul presupus 
al tabloului), dar opera nu e mai pu- 
țin realizată cu mijloacele stricte ale 
pictorului. 

Spre sfârşitul vieţii Velazquez a pic- 
tat, cu aceeaș ușurință şi preocupare 
naturalistă din portretele corespunză- 
toare vârstei mature, în a treia lui 
manieră „simplificată“ cum ţi ja 
spus, când distribuirea efectelor de lu- 
mină capătă o importanță primordială. 





El Greco 


Căpitanul Julian Romero 
prezențat de Sf. Ludovic (Prado) 


De atunci datează „„Ţesătoarele“ şi 
mai ales „,„Domnișoarele de onoare“ (Las 
meninas) care vor fi, cred, întotdea- 
una, prilejuri de uimire şi încântare. 
In atmosefera fluidă, în care aerul cir- 





Literatura și răsboiul 


(Urmare din pag. 1) 


vanităţile. Ea este o altă arenă crâncenă cu victime ob- 
scure şi victorioși în vază, după morala succesului, care 
constinţeşte ierarhiile. De bună seamă, nu urmează de 
aci că vom proslăvi răsboiul, ca şi cum s'ar putea pre- 
coniza ca o stare ideală şi permanentă, între uciderea 
sistematică, cu metode științifice! Cu toate cumplitele 
lui urmări, războiul este însă un regularizator al va- 
lorilor umane. Victimele lui sunt sacre, fiindcă cimen- 
tează cu sânge. o nouă nădejde de perfecţionare a o- 
muiui și a societăţii. Iar cei cari sau întors de pe front, 
sunt garanţii unei etice mai drepte, mai umane. Ei 


aduc c experienţă a suferinţii, care, chiar dacă nu asi- 





Prado la Geneva 


de MIHAI NICULESCU 


culă aevea parcă, personajele sunt mo-= 
delate din lumină, creaţii ale ei. 

Climatul spiritual “din lcompoziţiile 
lui Greco contrastează izbitor cu al lui 
Velazquez. Artistul e depășit de pro- 
pria-i viziune, transportat de ea în lim- 
burile unei inspirații, până unde ad- 
mirația unora îl urmează şi-l apără cu 
intransigenţa fanatismului, în timp ce 
Cârtitorii nedeprinși cu ascensiunile 
mistice într'o lume transtigurată prin 
magia visului lăuntric, ne vorbesc de 
o deformare a viziunii normale dato- 
rită faptului că artistul era astigmat, 
ori suferind de strabism. 

Oricare ar fi explicaţia viziunii de- 
formatoare a lui Greco, ea nu e totuși 
mai puțin originală şi în acelaş timp 
valabilă, confirmată artistic. Verticali- 
tatea personajelor din compoziţiile lui 
sacre, deșşirarea și infinita aspirație vă- 
dită a întregii lor făpturi către un iz- 
băvitor „dincolo“, expresia unei  de- 





(Goya 


Familia lui Carlos 1V (Prado) 


săvârşite solitudini interioare și absor- 
biri contemplative a cmpurilor *ema- 
ciate de mistică suferință, din „Invie- 
rea" sau din „Rusaliile“ nu pot lăsa 
nepăsător chiar pe amatorul care mai 
degrabă întârzie dinaintea unor por- 
trete amintitoare încă de influența ti- 
zianescă, mai cu seamă al „Cavalerului 
cu spadă“ sau al „,Căpitanului Julian 
Romero prezentat de sfântul Ludovic" 
unde emoția religioasă transfigurează 
trăsăturile de o puritate muzicală şi 
graţia severă a chipurilor. 

După epigonismul următor apogeu- 
lui atins prin Velazquez, pictura spa- 
niolă înfăţişează cu arta lui Goya, un 
nou fel de a vedea şi de a simţi, îm- 
preună cu o tehnică a tonurilor lumi- 
noase, care a influențat covârșitor pe 
artiștii dela sfârşitul veacului trecut și 
început celui actual, Impresionismul 
avant la leţtre al lui Goya, în compo- 
ziţii cum este câmpia dela Manzanares 
de ziua sf. Isidor, cu prețioase efecte 
de lumină, a făcut din el un precursor 
într'o măsură mai însemnată încă decât 


Velazquez. Dar în afară de această 


importanţă istorică a lui Goya, por- 
treţistul e acela care întrunește admi- 
rațiile tuturor, Oricât ar fi fost de sus 
pus modelul, artistul n'a ezitat să-l 
infățişeze cu un realism necruţător şi 
cu o vervă și ascuţime a satirei care 
tac din „Familia lui Carlos IV“ nu nu- 
mai o pagină de nepreţuită artă dar 
şi o replică răzbunătoare dată unei 
lungi tradiţii în portretistică, de obe- 


dienţă convenţională. 


Geneva, August 1939. 





30 Septembrie 1939 === 


Ospitalitate 


Bine-aţi venit, prieteni, aici, în pragul meu ! 
Brumată zace 'n feţe prelunga voastră cale. 
Să vă desleg, acuma, cureaua la sandale. 
V'oiu omeni, pe urmă, cu ce-o da Dumnezeu. 


Pentru neveste-am lapte, muls proaspăt în şiștar 
Şi faguri noi în străchini, din florile de-acum; 
lar pentru noi, o bute cu flăcări de Cotnar: 

Să stingem crunt arșiţa pârdalnicului drum. 


Veniţi aici, sub noaptea-cestor cetini. 

-- Blagosloveşte, Doamne, cinstita noastră cină — 
Vedeţi cum fierbe oala cu lumină ? 

Să închinăm. Bine-aţi venit, prieteni ! 


HORIA NITULESCU 


Căfătorie siderală 


Aici pe ruinele altarului cu jertfele neaprinse, 
să ne desbrăcăm de ţărână şi de cuvânt — 

şi sufletele curate ca 'mălţimile ninse 

de fulgii zorilor începutului de viaţă, 

să le pregătim pentru călătoria spre Focul sfânt 
al izvoarelor luminii, spre ceruri nevăzute, 
unde ne va 'ncununa întâia dimineaţă 

cu toate-aureolele chemărilor mute. 


Pentru trecerea noastră peste apele tăcerilor reci 
stelele vor întinde punți de raze — și curcubee 
ne-or încălzi suirea înaltelor poteci 

spre zarea necuprinsă în niciun vis de lut... 
Si-acolo 'nconjuraţi de fulgere și sori 

ne vom scălda cu îngerii în eleştee 

de flacări legănate în melodi; 

desprinse din cereștile viori, 

trezind acordul altui început 

uitat în noaptea apelor pustii. 

Si 'nvolburaţi de vânturi răscolite 

de-un glas ascuns în nepătrunşii nori, 

vom auzi trecând din stinse veşnicii 

chemarea Focului — peste cerurile 'ncremenite. 


(Fragment din poemul 





Focului”). 


GEORGE IONAȘCU 


„Chemarea 


Cronica muzicală 





Talentsi muncă 


Cu cât un mediu este mai puţin 
străin culturei muzicale, cu atât mai 
firesc îi este dat să înțeleagă legătura 
directă şi intimă care trebue să existe 
între aceste elemente care nu se pot 
lipsi niciodată unul de altul: talent și 
muncă. 

Talentul este de sigur o noţiune prin 
excelență complexă. Talentul muzical 
presupune. atunci când este într'ade- 
văr complet, un cumul de daruri. În- 
tre ele, predomină: desăvârşirea nati- 
vă a urechiei, în perceperile ei sonore, 
simţul natural al expresiei muzicale, 
temperament, imaginaţie, memorie, în 
sfârșit facultatea de a adapta plinul a- 
cestor privilegii, cu cea mai mare ușu- 
rință cerințelor artistice ale unei ra- 
muri muzicale practice, de a concre- 
tiza, de a exterioriza instrumental, vo- 
cal, dirijoral, generozitatea unei in- 
zestrări. Dar, în afara bazei pur mu- 
zicale a unui talent, mai există alte 
foarte importante complemente tot de 
înzestrare, dar de altă natură. Sunt, în 
primul rând, caracterul și inteligența. 
Fără ele, talentul nu poate găsi che- 
zăşia unei evoluţii fericite şi nici lu- 
minozitatea logicei, a înțelegerei adân- 
cite, a tendinței neîntrerupte către per- 
fecțiune. 


d a a a a a n a et 


bile, măcar contribue la o câtime de indreptare. Serii- 


torii de pe front sunt astăzi mai preţioşi decât artiștii, 


din vremea de pace; ei sunt partizanii unei alte ordini, 


in care ne punem toată încrederea. Dela sinceritatea 


gură așezarea definitivă a lumii, pe temelii indestructi- 


morală, mai temeinice. 


sforțării lor de a privi în esența structurii noastre, de 
la puterea de adâncire a omenescului, de la capacitatea 
lor de înfrățire cu cei umili şi nepricepuţi de a-și îm- 


părtăşi emoţiile, se așteaptă astăzi o etică şi o axiologie 


Să nu credem, ca moralistul 


francez, din veacul cel „mare“, că totul sa spus și că 
nu ne-a mai rămas decât să variem în expresie. Nu nu- 
mai biologiceste, omul este un necunoscut și el nu are 
de aşteptat doar de la progresele ştiinţelor pozitive: 
ştiinţele morale sunt cu atât mai şubrede şi realitatea 
grozavă a războiului, cu revizuirile sale fundamentale, 


va contribui să le valideze. 


ȘERBAN CIOCULESCU 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


De caracter și de inteligență depin- 
de acel factor într'adevăr primorâial 
desvoltărei şi desăvârşirei unui talent: 
munca. 

Exemplele mari ale istoriei muzicei, 
poi risipi fără urmă credinţele naivi- 
lor şi neinițiaţilor în această privinţă. 
Mozart, Beethoven, Wagner, Franck, 
Verdi şi, pentru a ilustra măreț și pre- 
zentul, George Enescu, au preamărit 
strădania, Viaţa lor este pătrunsă, clipă 
de clipă, de preocuparea cizelării ne- 
întrerupte a creaţiei, de fervoarea în- 
clinării întregei puteri de muncă, tu- 
turor strădaniilor, tuturor forțelor spi- 
rituale, țelului de a obține pentru o- 
pera de artă cele mai înalte condiţii de 
realizare. 

Dar, munca nu este numai crezul 
făuritorului. Este, în aceaș măsură și, 
poate, mai inexorabil, și acea a inter- 
pretului. 

Debutanţii, aspiranţii, străinii de 
artă, pot crede că, talentul cel mare 
exclude munca, sau o reduce la ex- 
trem. A munci puţin în domeniul exe- 
cuțiunei muzicale, li se pare o laudă, 
un titlu de glorie, o garanţie explosivă 
de talent, ceeace in realilate nu este 
decât o compactă eroare şi cea mai! 
tristă dintre vanităţi. 

După munca de agonisire a imensu- 


„lui conglomerat de știință şi artă ce 


compun studiul integral și disciplina 
unui interpret muzical, urmează abia 
acea muncă fără de sfârşit, în care ar- 
tistul se înalță necontenit pe sine, înăl- 
țând opera căreia îi se dedică, munca 
de întreținere a resurselor, pe deopar- 
te de continuă şlefuire, epurație, ar- 
monizare, multiplicare, în infinite nu- 
anţări de înţelegere şi exteriorizare pe 
de alta. Este acea elevațiune în artă 
și năzuire arzătoare către cele mai pu- 
re țeluri ale ei, care au purtat atât de 
departe pe un Cortot, un Casals, un 
Giesexing, explicând una din laturile 
miracolului pe care îl reprezintă. 

Caracterul şi inteligenţa, părinţii 
muncei în artă, le-au stat la temelia ta_ 
lentului. Iar pilda uriașe de muncă pe 
care o radiază în jurul lor, trebue, să 
găsească ecou, în mic şi mare, deschi- 
zându-le orizontul fără limite al artei 
adevărate. 





——= 30 Septembrie 1939 


Stă zilnic şi priveşte în zare. Adie 
vântul. Sufletul lui e senin. Liniștit, ca 
o mare înainte de furtună. Sau după 
iurtună, Voluptoasă. Dar cu atâtea fur- 
tuni în ea. Cadavre perfid înghiţite. 
Corăbii sfărâmate. Și cele ce mai pre- 
gătește sub masca seninătăţii. Așa e şi 
sufletul lui. Rămit, sângerând de co- 
moara ce a sugrumat în nestire. Ce 
cumplit e când iți omori sufletul! Nu 
sufletul, căci el rămâne să se frământe 
mai departe, Să sufere. Să lăcrămeze, 
cum îi lăcrămează lui. Brazii când 
plâng la tăere, sau plânsul de căprioa- 
ră rănită. Nu sufletul, dar fericirea lui... 

Aproape că nu mai simte nimic, N'au- 
de, nu vede. Se lasă soarele în noapte. 
Se înflăcărează nouri pe cer. Se aprind 
camdele. Dece se aprind candele ? Şi 
el aprindea. Ce frumoasă licărire în 
întuneric... O icoană, care se umbreșie 
tainic, o flacără mică, plăpândă. O 
lume întreagă ascunsă în spate. Mai 
mult decât o lume. O altă viață. Pe alt 
tărim. Cu alte fericiri. Poate mai mari, 

Dar el nu se gândea Ja acestea a- 
iunci... Nu-l priveau alte lumi, sau 
chipul sfântului depe lemnul vechiu, 
mirosind a altar și flori veștejite. Nu-l 
privea  resemnarea lui. — loana, e 
pentru tine ruga — își spunea tăcut. 
li spunea flăcării. Dar nu se ruga. Ce 
oare să se roage. Privea prin luminiță, 
de:o vedea pe ea. Chipul ei. Era de- 
parte, şi poate ruga, gândul, nu o ajun- 
geau. Se frământase îndelung, să știe 
de-o ajungeau... 

— Tu, iubita mea, simți la ore blân- 
de coborind o tăcută neliniște deasu- 
pra capului. Auzi un sunet de glasuri, 
un foșnet de suflet. Ai vrea ceva ce 

“ n'ai, dar nu știi ce. Nu dorești nimic, 
dar inima îţi aşteaptă. 

Atunci, iubita mea, când stele sus, 
in cer, se aprind, când latră câinii în 
ogrăzile satelor, sau când un scârțăit 
de că:uță aduce o nouă viață în su- 
fetele femeii și al pruncilor ce-și aștea- 
tă tatăl dela târg, atunci, iubita mea, 
eu mă gândesc la tine. Stau ore lungi: 
dar tu numai o clipă să știi de mine. 
O clipă să fii cu mine. Ă 

Rândurile parcă le mai avea. Nu 
trimisese scrisoarea, Ce îndrăzneală. 
Ar fi fost... 

Damn, Dan, ce te sbaţi așa de mult? 
îi strigau vocile dinlăuntrul lui. Zadar- 
nic, zadarnic | E un vis. Va pieri! 

Fugea după un vis. Viaţa îi era fugă 
după un vis. O fugă stând pe loc. Ne- 
rodnică, Chinuitoare ca necontenitela 
picături ce cad din ploaie, toamna, lar 
visul nu putea pieri, căci visul venea 
de undeva, departe, unde nu piere 
nimic. Unde e iubire și curat. Din su- 
iletul «ei... 


Se scurgeau zile ca amifără început 
şi iără sfârşit. Pornea pe câmpuri să 
umble singur. Pe poteci neștiute. Pe 
acolo, unde nu era nimeni, își privea 
sufletul. Se uita la el ca la un bolnav, 
dar nu ştia că e bolnav. Și nu-l tămă- 
duia. Se scurgecau clipe ca ani. Cu 
ploaie, cu vânt, cu soare. Pormea în 
păduri să hăue, — De-ar tăcea păsă- 
rile din pomi să cânte fericirea lor. — 
Să-l lase pe el, în fericirea lui, fiindcă 
iubește. 


— Azi pădurea a plâns ca niciodată, 
f:unze multe, galbene și triste. Cădeau, 
sunând printre crengi, pe covorul sqo- 
motos dela picioare. Mi se acopereau 
paşii de rugina toamnei. — 

Un vânt, mai din alte țări. începuse 
să suile : încă nu rece, încă nu tare. 
dar venea cu miros de frig. Ca si ploa- 
ia de zilele trecute, care m'a mâhnit 
atât, Se apropie iarna, iubita mea, și 
tot departe suntem. 

Poate auzi și tu acum niște clopote 
domoale. Un glas plăpând. de biseri- 
cuță umilă, vine nu știu de unde. Da- 
că-l auzi, suntem împreună. Gândeş- 
te-te la sunetul lor. 

Nici scrisoarea asta nu plecase, Și 
nici nu o mai avea... 


— Tu ești o întruchipare — i-a spus 
Anitei, privinko în ochi, — Ai îne- 
bunit, Dane ? — veni deodată un răs- 
puns tăios. A înnebunit? Poate! Râ- 
sese. Nu mai știa dece râsese atunci. 
Un râs plin ca un fruct de toamnă, Dar 
afară era primăvară. Şi soarele cânta 
cerurilor. 

— Te iubesc, Anita. 

Insă Anita era Ioana. Ca la icocma 
în care privea în ea. Dincolo de ea... 

— Dane, ce ființă stranie ești tu. Nu 
știu ce să cred. Am impresia că nu mă 
iubeşti, pari că da. Spune-mi. 

—- Priveşte pomii aceştia. Ce verzi 
sunt, ce sănătoşi. Setoși de viața ce 
vine. ţi plac ? 

— Nu! 

A tăcut. A tăcut şi el. Nu-i plăceau. 

— Dece ? 

— Nu-mi plac. Când eşti printre ei, 
ești altul. Nu mai ești al meu. 

— Dar n'am fost al tău nicicând. S'a 
oprit scurt. Să nu rup totul. S'o pierd și 
pe ea. A privit-o. Era atâta loana în 
ea |... 

Aproape că o iubea. Foarte curioa- 
să senzaţie. O nelămurire în suflet, 

Ii apăruse într'o caldă dimineaţă. De 
unde ? Dece ? Se întâlnesc oaomenii, 
se duc... Așai viața!.. Dar Anita nu 
se dusese. Ră&măsese. Oprită de el. Sau 
de ea? Iarăşi Dan nu mai știa. Se 
pierdea cumplit prin minte, Se întu- 
neca. Furtună în pacea lui. 

Insă n'o oprise pe ea. 








E? 200 






07 PIE 2 ANN 3 
piei - Ea * 
SIDA LR aa a. 
„ză XE IE: Pi 
Sa a: + 3 Ş pi ț a ! . 
(army râzi să a da: 
aa E A - Pe 
rea e d 
- R - .. Li 
Di cti 


- 


Anita, tu cine ești ? Ochii o stredeleau. 

— Ce straniu om ! Tot mereu îi spunea straniu. Ce oare era stra- 
niu ? Că o vedea pe loana în ochii ei ca în flăcăţile comdelii ? Nu se- 
mănau. Doar părul acela. Valuri înaptate, Era al ei. Și gura. 

— Iubita mea, tu crezi că poţi iubi două ființe deodată ? Te întreb 
în tăcere, neauzit de nimeni. Două ființe, dar să fie una. Fiindcă tu 
dorești pe una. lubita mea, te văd în candelă când vorbesc cu tine, 
când vorbim noi doi. Anita, ești tu. Ha! Ha! Vei crede că sunt în alte 
minţi. Vorbeam cu Andrei ieri. [l știi pe Andrei ? Zicea că umblu du- 
pă Anita. A căzut cuvântul ca o scrâșnira, Eu nu mă joc. Sunt al tău. 
Numai al tău |! 

Anita îl urmărea cu ochii miraţi, prin încăpere. Dan era din nou 
altul, Ii străluceau ochii ca o ură. Părul în cap ei era învolburat, 

— Unde te-ai dus Dan ? 

Il enerva glasul ei. Ar îi strâns-o de gât. 

Tăcere, tăcere, dornic de tăcere şi de liniște și de singurătate. 

— Apropie-te, Dane. 

— Nu căuta să furi ce este al altuia. 

Răspuns isvori! de cine ştie unde. O rupere. Din dăruirea trupu- 
lui, Anita rămase ruinată, ca un pian lavit fără milă cu piciorul, 

1 se scrijileau în inimă, lui Dan, multe, multe. 

Îl durea capul. Ce nebunie, ce nebunie. Dece le amestecase ? 
Nu erau aceleași! Nu se asemănau |! Anita îl smulgea din imperiul 
visului lui. Din tainica poveste cu parfum suav, din povestea ce trăia, 
din basmul cu loana. 

— Ce mârșăvie, Se auzise glasul ei, de undeva. Mârșăvia cui ? 
Mârșăvie dece ? Fiindcă visase ceva frumos. Fiindcă o iluzie mai 
mult îl adusese în calea ei, ca în calea celeilalte ? Ce este el de vină. 
Cine l-a împins, dacă nu chiar Anita ? El na dorit-o. 

O privea cu ochi mânioși, Ce prăpastie în ființa ei. Nu mai era 
Ioana. N'o mai vedea pe loana. Era departe, departe... 

Clocotea însă în ochii ei, dar Dan n'o mai vedea. 


Ploua ca toamna pe străzile pustii, Lung și trisi. Băltoace mari 
de apă, oglindind tantomatic case, felinare palide. Pe cer licărea lu- 
mina dimineţii, străvezie dintre nouri. Dan încă umbla rătăcind pe 
uliți, ud, ud de tot. Neocolind apa, stropindu-se pe picioare cu ples- 
căituri viielioase. 

Nu prea era nimeni pe jos, la ora aceea. De undeva, din de- 
părtare, pe o stradă mai mare, se auzi huruitul unui tramvai. O în- 
flăcărare a cerului peste case, dela vreo sârmă atinsă. 

Dan mergea înainte, cu sufletul rătăcit ca durerea unui mormânt 
uitat pe o potecă neștiulă. 

Venise primăvara caldă, destul de târziu. Luptându-se cu frigul, 
cu ploile, cu nourii, cu toate soiurile de răutăți ale vremii. Răsăreau 
flori, înverzea iarba, se aibăstrea cerul. Mirosea prin aer. Mii de 
gâze, păsări, sburau prin aer, sburdau. O veselie fără seamâm. Un 
început de viață nouă, 

— Ciae ar fi crezut, Dane ! 

— Eu. 

—- Tu 2 O întrebare nelămurită, Cum tu ? — străluceau ochii ne- 
înțelegând. 

— Da loana, eu. Eu de când te iubeam. 

— De mult oare ? 

— E vreme de-atunci. Aș spune că nu mă cunoșteai. E prea 
neadevărat. Dar eram așa de alfel. 

S'au încleştat gurile într'un sărut. Cânta o primăvară între bu- 
zele lor. Dam o ţinea strâns pe loana. Aproape de el, de inima lui, 
de trupul lui, s& n'o mai piardă, să fie mereu împreună. 

Era un gol bun, bun de tot în sufletul lui Dan. Un gol de fericire, 
O teamă să nu se prăbușească aceea ce părea atâta de frumos. 

— Ce des am fost noi împreună, loana privea în sus, vorbind 
şoptit, alene. Alături... O auzea spunând alături, căutându-i gân- 
durile. Inima lui revărsa cascade. Au fost alături. Chiar când nu 
erau împreună. 

„Atunci poate, în clipele când o vedea prin candele... 
vorbea cu ea... Vorbeau amândoi... 

— Imi vine să râd Dane. 

Dece să râdă. Rămăsese aiintit, așteptând un uragan sau tot 
seninătate. Te-am întrebat eu odată, de crezi în prietenia dintre noi 
doi. Știi ce mi-ai răspuns ? 

— Da, loana. 

— Când mi-ai spus că nu poate fi aşa ceva, am crezut că glu- 
mești, A pe, 

Surâdea şi el acum. Il înirebase loama, dacă un bărbat şi o fe- 
mee pot îi prieteni. Răspunsul lui adusese o lămurire a celor cs sim- 
ea. Dar nu vorbeau de ei doi. Erau numai discuții generale. Despre 
toți oamenii. Cum și-ar fi închipuit însă că ei sunt altfel. Sunt ca toţi 
ocmenii. Și ei puteau să se iubească. 

— E bine să fim împreună... 

Coborau din ceruri duhuri şi tăcere. Se lăsa întunericul. Pe alei, 
printre pomi, era frumos și moale. Lătrau câini prin depărtări, gla- 
suri stinse, clopote de vecernie. 


Când 


Dan era cu sufletul reinoit și cald. 

— Aş vrea să pornim așa, departe, cum mergem acum. Pe un 
drum lung, fără sfârşit, prin țări frumoase, prin alte părți, departe, 
departe. Să fim împreună totdeauna. Să privim la totul, de alături... 

— Da, loana, și eu vreau să fiu cu tine. 

Porneau atunci pe cărări, nu chiar așa de lungi şi nici prin alte 
țări. Dar le locuiau cu iluzii, cu ninsori pentru ierni cu zurgulăi, sau 
valuri de soare și raze. Trăiau vieţi multe, ca basme de necrezut. Era 
un viitor în față, un viitor cu închipuiri și fel de fel de întâmplări, 
cari, poate, nu aveau să se întâmple niciodată, de cari ştiau şi ei că 
nu vor fi. Numai vise, o clipă dupe desfăşurarea lor păreau de neîn- 
deplinit, și totuşi, atât de plăcute. Cel puţin dealungul lor, legănau 
dulci speranțe, lăsând apoi în urmă o savoare mângâetoare. 

— Plecăm şi noi? 

— Da, plecăm. 

Dar cum erau să plece ? Tot vis... 

S'a depărtat de țărm, alb, vaporul, lin şi atrăgător. Ardeau lumini 
pe bord, lumea privea malul rămas în urmă, iar ei doi țineau în ochi 
incă o clipă leagănul unei iluzii. 

S'au întors pe străzi cu oameni mulți. S'au lovit de ei. In urmă 
n'au privit, la luminile din ce în ce mai mici pe mare, cara urmau 
vaporul. 

Când, a doua zi, au trecut din nou pe cheiu, era un loc gol. Apa 
mării unduia liniștit, 

— S'a duş fără noi. 

A tăcut puţin, căutând prin unde, urmele de mult apuse, ale 
vasului, aa 

ee te Î li ia 

— Dar vom merge și noi odată, cu el. 

— Odată... Ce multe se cuprindeau în acest „odată“, 1] spusese 
sigur că se va înfăptui. Era încă un vis. După ce l'a spus, s'a îngrozit 
că poale nu se va înfăptui, 

— Tu crezi că vom fi, și noi cu... el? 

— Dane! Cum să nu cred. Ce se întâmplă cu noi e atât de 
frumos... Nu se poate să nu ne poarte acolo unde dorim. 

Marea clipocea, purtând pete de uleiu şi gunoae. 

Undeva, un pescar lopăta obosit, să iasă la larg... 


— Incotro ? 

— Nu știu, N'are nici-o importanță. Inainte... 

Apunea soarele. Se inroșise cerul. Se întindeau perdele de cu- 
lori și lumini. Erau iarăşi ei doi, prin câmpuri, prin păduri. Caldă 
seară, 

— Să nu ne mai intoarcem |! 

Dar erau deja pe drumul întoarcerei, 


UNIVERSUL LITERAR 








9 
MEL: 
_ 
Li: 





4 


D 








N 


Sa Ia DC PO 4 a 
RARE” ma a 
SAS Li 


Se 
trăim o Duminică lungă, lungă, cât viața noastră 


7 


ŞS 





— Aş vrea s 
a amândorura. 

O Duminică lungă?... li veni cuvântul straniu pe buze. Însă îl 
opri să iasă, 

Seara când rupse foaia din calendar, văzuse scris Duminică. 
Fusese toată ziua cu ea. 


— Pin nou suntem despărțiți, iubita mea. Mi-e dor de tine, mi-e 
toarte dor. 

Dan îi scria ei, dar tot nu-i trimetea rândurile. 
taină a lui, de mister. 

Melancolice zile treceau, așa pustii, aşa iăcute. loana acum 
era prin alte locuri. Şi Dan era departe, iar îngrijorarea îi creştea în 
sufle! ca o furtună. Ca o mare pregătindu-și valurile pentru urgii. 
Căci nu avea nici o veste dela ea. 

Dece plecase, dece oare se lăsase o perdea între minunatele 
zile numai ale lor, și lungile clipe de singurătate. 


Era un fel de 


Sunt unul în fața celuilalt și se privesc. lar ochii ei nu mai lu: 
minează la fel ca înainte. Și glasurile sunt reci. Pierdute. 

— Să se termine asifel totul între noi? 

— Nu eu o vreau, Dane. Sunt prima ce voiu suferi. Incă o iluzie 
ruptă. 

— Dar tu crezi oare că te-am uitat? 

— Nu! M'ai amestecat într'o aventură, ca oricare alta, banală, 

— Te'nșeli, 

— Poate nu. Ca şi Anita. 

O siâncă se prăvăli, Aşa sgomot asurzitor sdrobi inima lui Dan. 


Porneau năvalnice gându:i. Tâmplele se băteau dureroase. Un val 
apăsător, din ce în ce mai greu, îl coplesea. 

— Ca și Anita ? 

Eşiră sunetele din gâtleiul lui, nelămurite, abia auzite, șoptite. 


Flueraie între dinți. Cu respirația tăiată, 

— Da, da ! Ca și Anita, Mi-ai spus că mă iubești. Dar şi ei îi spu- 
neai acelaș lucru. Pe vremea când îmi spunea și mie. 

— Tot ţie îţi spuneam totdeauna, 

—- Acum vrei să te cred ? 

— Da! Vreau ! Fiindcă trebuie. Trebuie | 

— Nu trebuie. S'a terminat. 

— Nu se poate, Un vis... 

— Ce ca orice vis are un siârșit, 

— Joana | 

— Nu |! Spune Anita. 

— Ce răutate. 

— Nu te supăra. Te pricep 

— Dar eu te iubesc. 

— „Așa de greu mi-e fără tine“, 

— Vorbe, 

— Și mie tot vorbe. 

A tăcut înfrânt. Insă nu putea pricepe de ce se revărsa atâta ne- 
norocire pe capul lui. 

Treceau zile lungi, triste. lar Dan, singur nu se alina. Nimeni 
nu căuta să-l îimblânzească. Se încrunta mereu. 

— Melancolia clipelor ce nu mai sunt, Ioana, tu n'o mai simţi. 

— Ba da, ba da! Simt multe, Dame. Dar între noi nu mai poate 
îi nimic, 

— Ți-am spus mereu doar, că pe tine te iubeam. Prin ea, pe tine 
te vedeam. 

— M'ai contundat cu ea. 

— Semănai... 

— Atunci, du-te că te aşteaptă și te dorește. Prin ea, tot pe mine 
mă vei avea. Semănăm.,. 

Se duceau în trecut amintirile. Sulletul lui Dan, tot mai tăcut se 
închidea în spatele suferinţii lui. Era atât de îngrozit. 

Toamna venise cu valul ei de fructe pârguite şi frunze galbene, 
ce se desprind din pom. Ce dureri porneau din timpul întunecat. 
Era un cm de când Dan se plimba în singurătate. Tot prin locurile 
prin care acum își ducea pașii sfios, să nu sperie pe nimeni, să nu 
turbure vreo biată floare, sau găză minusculă, 

— Iubita mea, încep să-mi înțeleg greșala, dece tu nu mă crezi. 
Nu am vrut un rău. Am fost sincer și orbit de tine. Poate nu pricepi 
suprapunerea Tu —- Anita, Era atât de ușoară. Tot cum te vedeam ori- 
unde, te-am conturat în ochii ei. Aveam nevoie de îine, tu erai de- 
parte și nimic nu ne unea. Apoi totul s'a pierdut în întuneric, fiindcă 
tu ai apărut în pragul vieţii mele. Acorduri, armonii de lumi înalte, 
sunete diafane, o trenă de fericire în jurul tău. Privirea ta, cu întlăcă- 
rări de adâncimi, ființa ta dragă, mult iubita ta ființă, Totul se transfi- 
gura şi eram în stare cum mai sunt încă, de orișice pentru tine. Dece 
nu mă crezi, dece vrei să loveşti în simțirea mea? Scriu urit aceste 
rânduri. Sunt banale. Sunt un strigă! desnădăjduit. lariă-le. Tu le-ai 
sdrobit puterea. Zilele noastre, clipele noastre, ce frumoase erau |.. Și 
acum, e atâta de frumos, Dar ești așa departe, așa departe, și mă 
doare mult. 

Iși stărâmase iubirea. Un crunt blestem căzuse asupra lui. Fu- 
gea când umbla. Nu răspundea la nimeni. Ca pedeapsă, pentrucă-și 
bătuse joc de-o simţire curată. Vuiau urechile lui Dan. Cuvintele 
Ioanei se auzeau cu tonalități diferite. Veneau, îl chinuiau, îl loveau 
riecontenit. Era hărțuit, n'avea liniște. O dorea nebun, nespus, pe 
Ioana. Candeli... Candeli aprinse, li era camera plină. Râdeau toţi 
de el. 

— Dan, te-ai pierdut de tot! Ce mai voia şi Andrei acum. Ce-i 
păsa lui de astea... Ce-ar fi priceput. Nicio flacără nu mai ascundea 
chipul ei. Pierise ca o umbră, fugise în uitare. Nu. Nu în uitare. In 
fundul durerii. În fundul durerii lui, de unde izvorau neîncetate va- 
luri de gândiri, de frământări. 

Să nu-si facă iluzii asupra iubirii, Ce blazare. Andrei, mu mai 
crezi într'o puritate a dragostei ? —— ?1? — Eşti nepriceput. Ce curios, 
cum Andrei îl mai suporta. Totdeauna el îl sguportase. Dar acum, mai 
ales acum, este într'adevăr straniu. 

Ingroziior. Ce cuvânt fatidic. El a fost straniu. Anita i-o spusese. 
Siranie i-a fost purtarea. Neinchipuită, Torent de munte. 


ii scria ei. 





Nu mai vrea să iubească pe nimeni, Dar cum să uite ce-a fost? 
Iubirea nu există. E o poveste ridicolă, Absurd de ridicolă. Când le 
loveşti atât de aspru de ea, afli ce hâdă e. Grotescă. 


Venea iarna. Dan tot singur, aştepta scurgerea vremii. O 
aștepta, nu trăia cu ea. Ceasul vieţii lui bălea departe, pe alte 
plaiuri. Lângă el nu veneau decât svonuri nelămurite, 


Era o vreme, când se întâlneau mai târziu decât își spuseseră, 
pentruca timpul despărțirii până la viitoarea întâlnire să fie mai 
scurt, Acum nu se vedeau de loc. 


Viforniţe aspre lovesc câmpiile, apleacă pomii, sgâlțâie feres- 
trele. E iarnă, cumplită vijelie. Dan se căește dar e mai liniştit. 

— Ioana, îţi cer iertare. Ce prăpastie am pus între noi. Eu n'am 
priceput iubirea. Nu se pot iubi două ființe. Pe una o trădezi. Eu am 
trădat poate pe amândouă. Și totus, te iubesc, fiindcă eşti totul în 
viața mea, şi trădarea este o întâmplare nevoită. Nu te-am trădat. 
M'a trădat credinţa într'o iubire pură, care imbrăca totul cu tine și 
toate erau tu. 

Dan se gândeşte și acum ore întregi. Din nou visează ca odi- 
nioară. Iluzii, speranţe. Fel de fel de planuri. Și tot ca odinioară nu 
crede realizarea lor, dar o speră. Se duce pe câmpuri, pe unde a 
mai fost. Caută chipul Ioanei în jur. 

Stă zilnic şi priveste în zare. 





6 











Stilul românesc 


1V 


VEIŢI 


i 


Li 
9/4 „AIR NM it 


+ 


IP fe do 278 e “(i 


», . Vata 
boii 2 EP 
CASA A XINR 


4 Ec i anesii (LI LE pu 9 IA UR TR 
fa! pe aa saga stii pipi Puiă Va ema > 


A Aa 


î [le 
m: a am 1 e Bfhuj 


Zr a e 7 - 





Z 





ii (pe: i 


» 


(7 W0, 7, 


Mt estate ic 
am A te (LR 
MELE II 

due 


de arhitect 1. TRATANESCU 


LA Spa „4 4 
UL Sutra A 


Z5 ae 


Fe pif 


Tine 2 — SN 


derl ATI pct ZE 
Aj Ad mb RISE, p ZT 200 agata eu tă 
ce Na A (7077) ei IRI 

N ti "AURIU Ră 


IDEI ] si , 





; 
Fi ÎL LI! 1 cca sa 


Şi ALIN 
dn tii La 


ai ENE cn 
«dl anl! tu, CA a ee 
TE AT. Wise o DT 


Pe 


777 





Casă în Vâlcea 


Țara noastră este bogată în monu- 
mente vechi ridicate în decursul veacu- 
rilor şi mai cu seamă biserici şi mânăs- 
tiri, în cari se găseşte adunată mai toată 
averea noastra istorică şi artistică. 

De asemenea, satele noastre, mai ales 
cele dela munte, păstrează încă moşie- 
nirea seculară a artei populare, de un 
pitoresc vioi şi sănătos, mărturisind 
rirea unui popor tânăr, viguros, şi în 
plină destăşurare de întăptuuri artistice, 

Monumentele noastre istorice, mânăs- 
tiri şi biserici, palate domnești şi conace 
boeveşti, cum şi arta sateior, au lost 
cercetate de cei ce vedeau in ele teme- 
lia puternică pe care sar putea clădi 
ediiiciul arhitecturii naţionale. 

Aceste cercetări, au avut darul să 
scoată la lumină frumuseți nebănuite, 
părăsite și uitate în vălmăşagul preta- 
cerilor din decursul veacurilor, şi să 
încerce, la început cu sfială, și din ce 
în ce mai încrezători, a le altoi pe în- 
făptuiri de artă contimporană. 

Incercările acestor premergători au 
avut darul să redeştepte conștiința na- 
țională a marelui pubiic, care a început 
să ceară artiștilor, case şi obiecte conce- 
pute în stil românesc. 

Paralel cu acest nou curent, mulți din 
cei ce au moştenit dela strămoși, palate, 
conace, sau altfel de locuinţe înzestrate 
cu obiecte casnice, amintitoare de vre- 
murile apuse, au continuat să le păs- 
treze cu evlavia cuvenită celor ce au 
trăit după datină românească, ba încă, 
au continuat să-şi înpodobească noile 
lor locuinţe, cu alte colecţiuni de obi- 
ecte bisericeşti şi casnice, găsite întâm- 
plător prin sate și mânăstiri, sau chiar 
să restaureze vechile case domnești 
moștenite, pe cheltuiala lor, cum e cazul 
Palatului Brâncovenesc dela Mogoşoaia. 

Şi iarăși, paralel cu aceste îndemnuri 
nobile pentru reînoirea artei străbune, 





mulți oameni de afaceri, împinși de se- 
tea câștiguiui bănesc, au cutreerat sate 
şi manasuri, speculand ruina și pără- 
sirea vechilor oaoare bisericești arun- 
cate prin poduri... sau chiar în stare de 
a li L0LOsue, şi le-au achiziţionat, ex- 
punându-ie apoi în vitrinele magazine- 
lor de vechiwuri şi revânzânau-le cu 
prețuri tabuloase, iubitorilor de artă 
veche românească. 

lată cum, şi pe calea comerţului, 
ideia renașteri ariei naţionale sa răs- 
pândit şi a prins viață interesul mereu 
in creştere pentru un stil românesc. 

Dar, în mod tiresc se pune întrebarea: 
Ce esie curat  specitic românesc în 
acesie mărturii ae artă ale trecutului 
nostru ? 

In această privință sunt două atitu- 
dini sau feiuri de a răspunde: una op- 
timistă, în care se admiră arta pămân- 
teană cu toate intluenţele ei din atară, 
cu credința că ele ar putea sluji drept 
bază unei renașteri a artei naționale; 
iar alta neîncrezătoare, care se îndoeşte 
de posibilitatea unui stil românesc, sub 
cuvânt că arta noastră monumentală 
este de origină bizantină, împerechiată 
cu artele arabă, turcă, ogivală sau a 
Renaşterei italiene. 

Cât despre „naivele“ elemente ale 
artei țărănești — zic aceştia — nu se 
poate concepe o artă monumentală in- 
spirată din ele. 

Să cercetăm lucrurile mai de aproape, 
cu scopul de a restabili adevărul. 

Ce este stilul? Când Buffom zice: 
„Le style est Phomme meme'“, dă o de- 
finiție dreaptă asupra stilului în gene- 
ral, căci prin stil se 'nțelege expresia 
sinceră a operelor de artă, înfăptuite de 
diferiți artişti, în anumite epoci și la 
diferite popoare. Astfel s'au creiat şi 
stau la baza culturii clasice, stilurile în 


(Urmare în pag. ultimă) 


UNIVERSUL LITERAR 








30 Septembrie 1939 








MINCIUNA 


lămurească neîncrederea şi îndoiala ei, 
Şi îi venea să zâmbească la gândul că 
va chema casa lui Petru şi îi va răs- 
punde Maria : 

— Nu e acasă conașul. 
încă din provincie. 

Sau dacă ar suna la Elvira, ar auzi 
glasul altcuiva din casă, spunând: 
„Doamna e în oraş“. 

Deodată telefonul sbârnâi la Elvira 
cu furie, 

— Alo! 

Era glasul ei. Elvira răspunsese nu- 
mai decât. De sigur nici nu avusese 
timpul să se depărteze de lângă aparat. 
Ma. rămânea o singură nădejde. Să 
nu-l găsească pe Petru acasă. Ana în- 
chise repede să nu mai audă glasul as- 
cuţit al Elvirei: 

— Alo!... Alo!... Răspunde... Cine-i 
acolo ? 

li zgâria creerul râsul ei de adinea- 
ori. Ceru numărul lui Petru. Îi răspun- 
se chiar el, numaidecât. 

— Da. 

— Petru... 

Ana aştepta răspunsul cu sufletul la 
gură. Simţi dincolo la sfârșitul firului 
o mică ezitare, ca un tremur. Apoi gla- 
sul lui: 

— Alo! 

— Alo, Petru... 

Un mic sgomot. Inchisese el. Ana 
rămase prăbușită, năucă, ameţită. Ce- 
ru din nou numărul lui. Desigur era o 
greşală. Poate el nu-i auzise, nu-i re- 
cunoscuse glasul. De multe ori nu se 
înţeleg vorbele. Puse repede recepto- 
rul jos. I se părea că o arde. Dincolo 
la Petru era din nou ocupat. Dar la 
Elvira? 

Se ridică hotărită să nu mai încer- 
ce. La ce bun? Ştia acuma. Dar dacă 
de data asta nu vorbea cu Elvira? Și 
de ce ar fi mai chemat-o odată? Ca 
să-i spună că o înjosise pe ea? Ca să 
adauge la biruința Elvirei, o nouă umi- 
lință a Anei? Şi totuşi... Ana vroia să 
ştie, să soarbă fierea toată. 

Da. Elvira vorbea din nou cu Petru. 
Ana stătea împietrită în faţa oglinzi. 
Iși privea ochii pe care-i  desmierda 
atât de frumos Petru și brațele şi 
trupul. Zadarnic. I.a ce foloseau toat:? 
Tinereţea, dragostea, jertfa... Petru 
mințea. Petru nu o mai iubea. Toată 
furia îi căzuse. Nu putea nici măcar să 
plângă. Ochii îi ardeau ploapele seci, 
Iși simţea coșul pieptului golit. 1 se pă- 
rea că în toată lumea numai ea e de 
prisos şi fără rost. Petru minţea. Petru 
al ei de acum câteva zile care părea 
fericit lângă ea, pe care-l alintase, care 
o mângâiase, îi vorbise blând, a cărui 
dragoste părea mai adâncă de cât [u- 
sese înainte. Ana crezuse în cuvintele 
de iubire şoptite, strigate, gemut: de 
Petru în toate ceasurile zilelor petre- 
cute împreună. Cu pecetea dragostei ei 


N'a venit 


(Urmare din pag. 3-a) 


"i înfierase toată viaţa. Şi cu încetul i 
se iviră în minte, pe rând, toate gestu- 
rile lui urite, vorbele grosolane, fapte- 
Je care se conţraziceau, lăgăduielile ca- 
re nu se mai împlineau. Și Ana des-o- 
peri un nou Petru, care nu semăna cu 
a) ei. "în Petru mincinos, murdar, pre- 
făcut. Un Petru care era poate, aşa 
cum î! vedea lumea cealaltă. Iar din 
colțurile întunecate ale minții, eșeau 
la iveală vorbele binevoitoare aie prie- 
tenilor care o  preveneau, îi vorbeau 
cu înțelegere şi mustrare și car3-l zu- 
grăveau așa cum îi apărea și ei acum. 
Ana tremura în faţa oglinzii şi nici 
nu-şi dădea seama că-i ce frig. Toată 
lumea avea dreptate. Şi ea dorise să 
îngenunche pe toți. Era istovită şi pus- 
tie. Prea î! împodobise. Prea îi dăduse 
tot de la ea ca să acopere ceeace Petru 
nu avea, Jignitor nu era că vorbisc, că 
se întâlnea cu Elvira sau cu alta. Pe 
Ana o durea că minţea, în braţele ei se 
prelăcea, că-i țţâșnea o gelozie falsă de 
pe buze și din glas. Iși aduse aminte 
de scrisorile lui scurte și lipsite de căl- 
dură. Cu puține omisiuni le-ar fi putut 





ceti oricui, le-ar fi putut vedea oricine. 
Se înfioră de desgust. Trebuia să se 
sfârșească. Ii va plăti la fel. Nu va mai 
răspunde la telefon. Dacă se vor în- 
tâlni, se va depărta grăbită de e], spu- 
nând că e ocupată sau aşteptată. Așa 
cum face el. Li va vorbi de toţi bărbaţii 
cari aleargă după ea. Şi nu va mai 
tugi de ei. Dimpotrivă. La fel cu el. Un 
întreg plan de apărare începea să se 
țese în mintea ci. Apucă să se îmbrace 
cu nerăbdare. Chiar acuma trebuia să 
iasă în oraș. Să se plimbe. Să vadă lu- 
me. Să se amețească. Trebuia să uite 
glasul lui Petru care şoptea la urechea 
ei, atunci când credea în dragoste, cu- 
vinte de care îi venea să râdă acuma. 
Trebuia să uite că în viaţa ei cra nu- 
mai el. Că i-o spusese. Că i-o scrisese 
chiar. A, da!... Scrisorile ei de drago- 
ste... Poate că le cetise împreună cu El- 
vira. Le comentase, le subliniase. Râse- 
seră împreună, Petru era în stare de 





Omul fericit 


(Urmare din pag. 3-a) 


Aici se sfârşeşte povestea veche și 
începe una nouă. 

Una în care sar putea arăta că de 
fapt nevasta conțopistului avea drepta- 
te — şi toţi oamenii din oraș. Una în 
care Grişa îşi părăseşte biblioteca şi 
devine om ca toți oamenii, se însoară 
cu o domnișoară mai în vârstă, fiindcă 
nici el nu mai cra prea tânăr — se în- 
grașă, face burtă şi chelie (pe care și-o 
ascunde lăsând foarte lung părul dela 
urechea greaptă și pieptănându-l spre 
stânga) și nu-l mai preocupă nimic de- 
cât mersul vremii, fiindcă atunci când 
se făcea a ploae îl apucau reumatisme- 
le, contractate desigur în acea tinerețe 
ciudată de care își amintește scărpi- 
nându-se în cap (imaginar). 

Pentruca, între omul de acum și omul 
de altădată, să nu mai fie nici o legă- 
tură, el îşi va da silința să se desbare 
cu totul de ceeace domina acea epocă 
de tristă amintire : capacitatea de a su- 
feri. 

Grişa nu mai suferă pentru nimic. 
Că a trecut pe stradă un mort, că oa- 
menii se jerpelesc cu anii de seamănă 
cu maimuţele — treaba lor. Numai ti- 
nerii mai au vreme să se necăjească 
pentru asemenea leacuri. Și pădurea 
aceea, ar trebui odată curățată de rău- 
lăcători — vin aşa în toiul nopţii şi te 
toacă în cap, parcă ai fi în preistorie. 

Cât despre suferință, dacă nu suferi 
cu trupul, cealaltă-i o bazaconie. Nu 
există „motive“ de suferință, există o 
predispoziție pentru suferință. Când 
eşti înclinat să suferi, motive îți gă- 
sești câte vrei. 

Grișa a omorit în el, întâi de toate, 
acea  „predispoziție spre suferință“. 
Când i se făcea să sufere, se gândea 
„ori sufăr, ori nu sufăr, nu schimb ni- 
mic. Dovadă tinerețea mea“. Și atunci 
nu mai suferea. Oamenii din oraş, care 
auziseră de această metodă pentru a 
deveni fericit, se interesau acum dea- 
proape de Grișa, mai ales că nevasta 
lui era din lumea bună a oraşului — și 
făcea foarte des „jour“-uri la care toţi 
se simțeau bine. 

Cei tineri mai ales — cum în vremea 


La 


aceea un fel de nebunie apucase tine- 
retul, şi unii chiar — elevi de liceu — 
fuseseră prinşi la Odesa şi aduși înapoi 
cu jandarmii fiindcă furaseră bani de 
acasă și voiau să plece în America 
spre „o viață nouă“ — păreau că 
și-au găsit în formula simplă a 
„fericirii definitive“ lansată de Grișa, 
un răspuns complet la toată fierberea 
lor. Se înființă deci un cerc care se a- 
duna într'o pivniță de două ori pe săp- 
tămână şi se numea „La omul fericit“. 
Toţi cei cari făceau parte din acel cerc, 
păreau cu adevărat fericiţi, nimic nu 
putea să-i scoată din apele lor. 

Grişa era preşedinte de onoare și fu 
invitat să ţină conferinţe, la care venea 
şi altă lume din oraş şi îl ascultau toţi 
ca pe un apostol. 

Trecură câţiva ani astfel, până într'o 
zi. Ceeace s'a petrecut atunci, nimeni 
n'ar putea să explice. Ana Grișievna se 
duse întâi, discret, la nevasta conţopis- 





tului, aceasta, dimpreună cu Ana, la 
prietena ei cea mai bună, nevasta per- 
ceptorului — și, după ce se socotiră 
câtva timp, toate trei, merseră să anun- 
țe poliţia. 

De o lună Grișa Grișievici dispăruse 
fără urmă. Ana Grişievna le spusese 
tuturor că a plecat în alt oraş penteu 
niște treburi. Spera ca Grișa să se în- 
toarcă din moment în moment și nu 
voia să se facă de râs. Dar cum Grișa 
nu se mai întorcea, își luă însfârșit ini- 
ma în dinţi şi se hotări să-l caute. 

Se făcu mare zarvă în oraş, căutările 
durară mai multe luni. Apoi, toată lu- 
mea fu convinsă că nu mai au nici un 
rost, Grișa fu considerat mort şi Ana 
Grişievna, îmbrăcată în negru, cu o ba= 
tistă cu margine neagră mereu umedă, 
tamponându-și necontenit ochii și nasul 
(gurile rele spuneau că nu se poate să 
plângi atâta timp şi că Madam Grișiev- 
na avea, de fapt, guturai), primea lu- 


mea de două ori pe săptămână, ca pe 
când era răposatul în viață. La început 
se vorbea numai de răposatul, apoi în- 
trunirile deveneau mai vesele, până 
când răposatul fu uitat complet. Ca să 
nu-şi întristeze musafirii, Ana Grişiev- 
na mută chiar fotografia celui mort, în- 
conjurată cu crep negru, într'o odae din 
dos unde nu intra nimeni. 

Foarte târziu, cineva din grupul „La 
omul fericit“, trecu pe la poştă și i se 
anunţă că are la poste restante o scri- 
soare pe numele lui, veche de vreun an 
și ceva. Băiatul își luă uimit scrisoarea 
care conținea numai câteva rânduri, îs- 
călite Grișa Grişievici, 

Conţinutul ei era următorul : 

„Duceţi-vă la dracu toți, copii tâm- 
piţi, vai de bieţii părinţi ! Daţi foc piv- 
niţei și  scoateți-vă sticleţii din cap. 
Vai de nenorocitul care a găsit ferici- 
rea veșnică aici pe pământ. Viaţa-i un 
mare vax. Bu mă duc la lacuri“. 

(Inainte de iscălitură urma o înjură- 
tură de nereprodus). 

Scrisoarea — care, comparată cu tex- 
tele ce aparținuseră în mod sigur lui 
Grişa Grişievici, îu declarată ca fiind 
adevărată, nu un fals — a fost citită în- 
tr'o şedinţă solemnă la clubul oameni- 
lor fericiți. După citirea ei, preşedin- 
tele — cu lacrimi în ochi, pentru în- 
tâia dată de atâţia ani de când fusese 
fericit încontinuu, declară societatea 
desființată pentru totdeauna. 

După această întâmplare, urmă o a- 
devărată epidemie de sinucideri, atât 
de alarmantă, încât statul, ca să-i pună 
capăt, fu obligat să facă un decret spe- 
cial pentru acea regiune, în care se vu- 
stea că ţoți cei ce vor încerca să se si- 
nucidă vor fi pedepsiți cu moartea. Nu- 
mai prin această măsură drastică, sinu- 
ciderile încetară. In schimb, începu o 
invazie de poezii care cântau bineface- 
rea suferinţii. Din acel timp, istoria 
culturală a orașului, păstrează numele 


"unui poet celebru, pe care îl mai citesc 


şi astăzi, suspinând, adolescentele. 
De Grişa Grişievici nu sa mai ştiut 
niciodată nimic. 
(Desenele autoarei) 
ANIȘOARA ODEANU 


orice. Abia acum îl cunoștea. Dar chiar 
mâine îi va spune, cu acelaș aer bat- 
jocoritor cu care știa şi el să vorbească: 

— Serisorile pe care ţi le-am tri- 
mes ?... Literatură, Petru, am făcut li- 
teratură... De altfel poţi să le arăţi cui 
vrei. Nu mi-e rușine de conţinutul lor. 
Mi-e rușine numai de adresa de pe 
plicuri. 

Un zâmbet rău 
gurii. 

— Cât despre dragostea noastră... [i 
intorc spatele înspăimântată și fug fă- 
ră să înă uit înapoi, ca să nu mă prefac 
intr'un stâlp de sare, ca femeia lui Lot, 
când a privit în urma ei, spre groză- 
viile Sodomei şi Gomorei. 

Işi potrivi pălăria, își puse mănușile, 
apoi ieși pe stradă. Mergea cu pași le- 
gănați şi ușori şi zâmbea serii care se 
lăsase. Și nu vroia să simtă spinul o0= 
trăvit care-i sfâșia inima, 

x 

— Sărut mâinile, Ana. 

In fața ei era Petru. Se opri. Il pri- 
vi lung. Buzele îi tremurau. Ura ei a- 
dâncă se topea picătură cu picătură, ca 
un soi de ghiață. Parcă nu-l mai vă- 
zuse de o veșnicie. Ii căuta ochii cu pri- 
virile, şi gura şi mâinile şi rând pe rând 
creştea în amintirea ei Petru, acela pe 
care-l ştia numai ea, cel iubit, care go- 
nea minciuna şi prefăcătoria. 

— Ce-i cu tine, Ana? 
tâmplat ? 

— Petru... 

Bărbia Anei tremura şi abia acuma 
şi simți ochii umezi. Incepu să plângă 
nceț. 

— Ana, fetița mea dragă... Ce s'a în- 
tâmplat ? Veneam la tine. 

Erau pe o străduță întunecoasă, a- 
proape de casa Anei. 

— Cum ştie să se 
Ana. Și ce 
minte ! 

O femeie care trecea pe lângă ei se 
întoarse, curioasă. 

—— Să mergem, Ana. 

In sulletul Anci se petrecea schim- 
barca. Ştia că nu se poate despărți de 
Petru. Simțea că tot îl iubește. Ii era 
ciudă și ruşine, 

— Fetiţa mea dragă... Te rog, nu 
plânge... Hai... Râzi odată... hai! Ce a- 
dânc şi frumos suna glasul lui în lini- 
ştea străzii pustii... Ana tăcea, atentă 
la zbuciumul din ea. 

Petru o cuprinse de umeri pe neaș- 
teptate și o sărută pe gură. 

— Ce dor mi-a fost de tine, Ana... 

Petru se întoarse şi lăsă repede bra- 
țul în jos. Treceau zâmbind două bă- 
trâne. Li văzuse îmbrățișaţi, acolo, pe 
stradă. 

Petru râse. lar Ana zâmbi şi ea, îm- 
păcată aproape. In piept inima îi cre- 
ştea, fierbinte. Işi şterse lacrimile, apoi 
luă mâna lui Petru şi o strânse în pal- 
mele ei. 

Se întunecase bine. De departe venea 
vuetul orașului. Acolo lumea petrecea, 
Şi Ana avea dreptul la viaţă. 

— Te iubesc, Petru, șopti mişeată. 

Işi adună toate puterile ca să spună 
cele două cuvinte cu evlavie și cucer- 
nicie, ca pe cea mai sfântă rugăciune. 

— Te iubesc, Ana. 

Totuși i se părea Anei că nu calcă pe 
asialtul gros, ci pe un pământ moale, 
pe un lut cleios, în care, la fiecare pas, 
se înfunda mai mult, tot mai mutt. 


ERASTIA PERETZ 


îi înțepă colţurile 


Ce s'a în- 


) 
Î 


prefacă, gândi 
bine mă simt când mă 





CZ, Li 
Zi şi noapte 


Nu este noapte, 
Nu este zi, 

Ce dete una 
Alta primi, 


Ziua, când stele 
Pe cer s'au stins 
In strop de rouă 
Foc au aprins, 


Că pare iarba 
Prinsă de lut 
Un câmp de stele 
Ce-a renăscut, 


Norul de-și poartă 
Aburul mat 
Parcă-i din lună 
Alb destrămat, 


Iar când de ape 
Ugerii 's grei 
Noaptea le dete 
Negrul din ei. 


Luna când trece 
Peste poeni 
Face din stele 
Şir de curteni, 


Iar când răsare 
Al zilei crai 
Stelele ?n iarbă 
Ii fac alai, 


Nu e nici noapte 
Nu e nici zi, 
Ce dete una 
Alta primi. 
$. PETRE 


——————— 30 Septembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











TEATRUL STUDIO NAȚIONAL; 
„MEDALIONUL“, COMEDIE IN 
TREI ACTE DE GHERARDO 
GHERARDI. REGIA: ION SAVA 


După ce stagiunea s'a deschis 
Cu pes: „Acolo, deparie“, a 
d-lui Mircea Ştefănescu, teatrul 
Sludio a prezentat spectacolul 
său pe premieră Luni seară, cu 
comedia „Medalionul”, a preţui- 
tului dramaturg italian Ghe- 
rardo Gherardi 

O piesă cu bogat fond, tratând 
problema atât de mult desbătută 
a generaţiilor, cu îmerentele con- 
fiicte ce produc prin decaajul 





D-na MARIETTA SADOVA 


lor, dar care, ca alcătuire greșea 
neavand consistență şi nici 
omogen.tate dramatică, Fâă a 
p.ictis spectatorul deaiungul ce- 
lor trei acte—un merii—unu a 
isbutilt imisă să inchege specta- 
colui puin efecte dramatice, tre- 
bună, penuru a putea suibsita, 
să recurgă la artut-cii dăuna 
toare, precum au fost lâmuririie 
Lucuei (Marietta Sadova) din 
actul I, cu privire la idealul sau 
de dragoste, gâsrea medal.onu- 
Jui de câtre doctor (Calboreanu) 
actul 1, extraordinar de forţala 
intaunire cu Guiangiaconomo (P. 
Nove) actul ILl ș, altele multe 
în acelaş gen. 

rste o greşală, credem, ca 
prima premieră s'o formeze un 
speciacoi îără consistenţă. Chiar 
acest lucru ar putea fi cauza 
unei probabile rapide eliminari 
de pe atiș, iucru regretabil şi 
pentmu  tondui ei, care bine 
tratat, ar fi dat um rezuutăt 
interesant și pentru interpretare 
care îm unele personagii a fost 
nemarcab.lă, 

In rolul Luciei, d-na Marietta 
Sadova. a isbutit să inchege un 
roi de rară d stincție. Extrâgând 
din incontestabilele calităţi ar- 
tistice pe care le posedă, ele- 
mentele necesare aicătuirei ti- 
puiu unei 'domnșoare intre 
două) vârste, romanţioasă, idea- 
listă, îndrăgostită din vremuri 
indelungi de o himeră,  auto- 
ritară cu nepoţii ei, Oarecum 
dictându-le părerile, reacțuile, 
felul de viaţă, şi totuși silabă, 
exiraordmar de sabă cu pro- 
priile ei sentimente, d-na Ma- 
rietta Sadova, a subliniat, deo- 
sebit de plăcut, rolul cel mai 
important al comedie:, am pu- 
tea spume, singura intelisentă 
și plăcută realizare a lui Ghe- 
rardo Gherardi, în „Medalio- 
nul“. 

D. Calboreamu. destul de ine- 
gal, prea șarjat în actul I și ex- 
cesiv de nenaâtural în actul ui- 
tim, poate din cauza regiei, 
poate din proprie inițiativă, a, 
isbutit, în momentele când deve- 
nea dn nou cunoscutul Calbo- 
reanu să realizeze un intere- 
sani, rol de doctor provincial și 
timid, nu prea inteligent şi fără 
orizont. 

D-ra Maria Magda, cu destulă 
lă tinereţe și elan, dar uit 
prea puţină experienţă  sre- 
nică a arătat totuşi că posedă 
însemnate calități artistice, 

In celelalte roluri d-nii Ata- 
nasiu şi Nove. 

Decorurile simpatice, dar ba- 
nale, 


SAVOY : BROADWAY TA- 
NASE 


Premiera de Miercuri seara a 
teatrului Cărăbuș, a adus multe 
surprize. Putem totuşi, obiectivi 
fiind so apreciem, în primul 
rând din cauza neobostului 
nostru Tănase, acel comedian 





atât de specifice românesc, atât 
de variat și de interesant în 
toate manifestările lui, 

Este într'adevâr un fenomen, 
ce nu poate rămâne mnesubli- 
niat cu un I.C. Tănase se men- 
ține ca adulat al publicului in 
orice momente, iîmpot-iva ori- 
căror intemperii, Spunem as- 
tea cu gândul la, muute.e părți 
siabe din revista Braadway-Tă- 
nase, ce nu Vor isbuti desigur 
să umbrească succesul ei, în ge- 
neral. 

Există în personalitatea ui 
un impuls, un ritm de viață, o 
joviaiitate, o vitaiitate jntinsă, 
care atrage publicul, îl captea- 
ză, îl farmecă,. Şi nu puțini dim 
ansambiui său, sunt cei cari au 
adoptat firea lui, In spezial Mia 
Apostolescu. 

Numind-o, ne gândim la al 
doilea punct de atracţie din re- 
vistă, Antren, veselie, graţe. 
Neobosită și variată în creaţii, 
Mia Apostolescu contribue 
enorm de mult la buna ușită, 
a spectacolului, 

Stroe şi Vasilache, actori şi 
compozitori, o ach:ziţie superbă, 
a trupei, sunt ca întotaeauna 
simpatiei și iubiţi. de public. In 
legătură, cu ei nu ne putem opri 
de a nu remarca spir tualul gen 
de a-i anunţa. ia prima, lor apa- 
riţie, din acţul 1. 

In sch mb Liana Mihăilescu şi 
Piu Mironescu, au avut mo- 
mente extraordinar de slabe, 
A fost o greşeală a regiei, mon- 
tarea unor scene de caracter, 
îără a recomanda imterpreţilor 
suflet, pasiune, 

Intr'o revistă maj mult decât 
în orice alt spectacol sufletul, 
aportul personal, adecuate la 
un efort comun spre reușită, 
sunt esenţiale. Or, iată un lucru 
ri inţe.es de anumiți inter- 
preţi. 

'Corpul de balet a avut în ac- 
jul I anomente bune, In diver- 
tismentul olandez remarcăm 
soliştii, dar şi clipa repgretabiă 
a Paviliomului Swing ne-a adus 
pe marginea une! reflexii foarte 
naturale şi simple: nu înserci 
fără mijloace, în speța noastră, 
voci și orchestră, realizarea 
swingului, prea specifice ameri- 
can și prea cunoscut în formele 
lui. bune, spe a suporta p con- 
trafacere inferioară. 

In general însă băletul a fost 
frumos alcătuit. Merite regie: și 
desigur giris-urilor, pentru uni- 
tatea de ritm, 

Actul II a inceput cu ritmuri 
calde şi Snidiee. Păcat de nere- 
ușita redare a renumitei Maria- 
Lao de către d-nul Mironescu, 

I. Antonescu și Amy Pater 
spirituali, 

* Tot în legătură em acest al 
doilea act, nu putem să nu în- 
semmăm nota de or'ginalitate a 
d-nei  Vivette Popescu. notă 
care i-a adus mult succes şi în 
actul precedent, 

Lângă ea, Elena Burmaz a 
fost piină de anten. 

Textul d-mului N. Roman ex- 
traordinar de slab. 

Intr'o miză pauză, din cauza 
numereior prea banale pentru a, 
fi relevate, vă notăm taleniul 
trioului Cărăbuşș. Trei tinere şi 
amtrenante  baletiste, pline de 
vervă, 

Dialogurile radiofonice ale lui 
Stroe şi Vasilache sunt nespus 
de plăcute, Din tot spectacclul, 
ei. în acest ultim act, au adus 
ri mai bine ticluiță conitxibu- 

je 

Cu drept cuvânt surprimză- 
tori, Dracii sbusători, renumiţi 
marocani acrobaţi, anunţaţi ca 
mare atracţie de către direc- 
țiunea Tănase, merită nu mu- 
mai laude; dar entusiaste bisări, 

Dacă nu prin restul, dar prin 
acest număr revista, Cărăbuş 
poate deveni '0 superbă repre- 
zentaţie a capitalei, 

Muzica întregului spectacol 
semnată, de Dendrino și Patriki, 
afară de câteva cupiete ale 
domul Vasilache, aste simpa- 

că, 

D-na Maria David a ales cu 
gust costume'e şi decorurile, 

Directori de scenă, Stroa şi 
Vasilache, au condus atent pre- 
miera, 

Cuvinte bune 
S:om:n. 


baletelor d-lui 


VICTOR POPESCU 


Când Pitocii — sunt zece ani 
de atunci... 


Mi se pare că Olguţa (bine în- 
țeles  Oiguţa Deleanu,  Oiguța 
Medelenilor noștri)  scriindu-i 
Monicăi (cea pentru care ne bate 
inima limp de trei romane s'o 
ordem  însfârșit lângă Dănuţ 
măritată, fericită) îi destăinueşte 
pasiunea ei pentru paranteze, 

Aş vrea să încep așa „ceva 
despre Georges  Pitoâif* și pe 
urmă să fac o mare paranteză. 

Intr'o paranteză dai explicaţii 
mici, glumești, nu te prea iei în 
serios, 

Un articol despre Georges Pi- 
toeff poate ar trebui început 
p»mpos. solemn: L-am cunoscut... 
era înalt... era un mare actor! 
Mai ştii poate îi-aș da şi date 
biografice... 

Nu, nu vreau asta. Şi-i tare 
greu. Dacă toţi care aţi citi rân- 
durile acestea ați ţi alături de 
mine, mi-ar fi mai ușor. 

Ași face un gest cu mâna ca 
să spun ce demult I-am cunoscut 


pe Georges Pitocff, aş face hmm! 
când nu mi-aş găsi cuvintele, 
mi-aş îndulci vocea ca să vă vor- 
besc de Ludmilie... 


Și dacă vorbind de Pitoifi am 
ajunge să vorbim de  cheiuriie 
Senei care trebuie să fie ture 
frumoasă acum, mvați ierta... 

„Am jucat, când aveam opt 
sau nouă uni, cu Goeorges 
Ludmilla Pitogff... 

— și pentrucă mi-aţi dat voe 
să fac paranteze, vreau să să 
spun (încet, încet să nu ne-audă 
nimeni) că mi-e foarte dray 
Rudyard Kipling. Şi ştiţi dece 
vă spun asta? Pentrucă Rudyard 
Kipling şi-a întitulat o serie de 
nuvele: Mais ceci est une autre 
histoire, 

„Dar aceasta e altă poveste... 
Mereu avea altceva de povestit, 

E tare bine să surâzi când în- 
cepi s'o iei razna din povestea ta 
și să spui: „mais ceci est une 
cutre histoire“ și să continui... 

Deci am cu mine două argu- 
mente, doi avocaţi, două arme de 
upărare: surâsul lui Kipling și 
parantezele Oiguţei. Mă simt atât 
de bine apărată, încât ași putea 
să nu mai spun nimic de Geor- 
ges Pito&f. 

Şi totuș.,, 


şi 


O premieră pe Broadway 


îmseamnă unul din aspectele so- 
ciole cele mai interesante. 

Suntem de pildă la „Cărăbuș“ 
și peste o săptămână e premiera, 

Cu o săptămână înainte „e zar- 
vă mare. Se repetă de dimineața 
până seara. 

Stroe ţipă, Tănase se enervea- 
ză, publicul e dat afară dela re- 
petiţii prin sacramentalul: mama, 
tata, dacă e în sală, să iasă! 

„Petele“ însă dau un exemplu 
de răbdare îngerească. Iată-le: în 
costume de bae sau rochiţe scur- 
te, tolănite sau făcând exerciţii, 
sau flirtând, ori certându-se între 
ele cu o fermecătoare ingenu- 
îtale: 

— Sărută-mă ! zice una cu voce 
grosuță — și ai crede căeo 
pointă din text, dacă mar arăta 
şi ceva cu mâna, . 

Și vine premiera. 


x 
In seara premierei, lumea a 
venit ca la match: cu două ore 
înainte. Sala e plină — dar şi 


foverul e „complet“. Unde o să 
îmcapă atâta public? 

Cele trei lovituri tradiționale, 
sunt înlocuite, se pare, cu uver- 
tura şi primele tablouri, în tim- 
pul cărora domniile lor domnii 
și doamnele încep să-și caute 
locurile. Dendrino e impudie de 
chel ! 

(Nu lipseşte din primele rân- 
duri, domnul gras, care transpi- 
ăr şi își şterge mereu ochelarii, 
Dreparându-se pentru orgia vi- 
zuală care va urma). 

Revista a început: avem mu- 
zică, fete goluțe și pline de vâ- 
mătăi, avem  cupletul cel nare 
al lui Tănase, acompaniat de 
jocuri de revolver care fac să 
tresară pe duduia blondă din 
stânga ; totul se desfășoară după 
tradiţie : Lenuța Burmaz face pe 
fetița,  Muya Apostolescu, ritm, 
Roman e cam lung, ca text, Pia 
Mironescu cam mare, ca vo- 
lam, moi vin Stroe şi Vasilache, 
d. cronicar dramatic în dreapta, 
cască; urmează un număr „olan- 


dez“, în care avem  într'adevăr 
UR. Step (olundez, probabil) și 
vişte șărăncuțe cu pantofi ae 
lume (olandez), 

Dar fiți atenți în sală, la poin- 
tele acelea „tari“, grase, sucu- 
lente, care aruncă întâiu un val 
de jenă, fierbinte. Priviţi duduile, 
conițele : priviți cum savurează 
cele ui infernale dublu-sensuri. 
Și dacă e așa, de ce să ne mai 
formalizăm : pudoarea e salvată. 


x 


Între timp, actul s'a consumat, 
și trecem în culise. Pe scenă, 





îmbulzeală, gălăgie înăbușită de 
cortine. Se montează pământul, 
D. Dendrino primește felicitări 
dela Radu Tănase, dar pare bla- 
zat... | 

De aici, ca să urci pe scenă, 
urci o abruptă scară. In stânga 
cabina d-nei Mya, care se des- 
bracă. Pe culoare, în fund, cabi- 
na d-lui Tănase, care se îmbra- 
că. În arab — şi e emoționat — 
și are în față sticla de şampanie... 
Prin cabina bous-ilor, ajungi la 
domnisoarele vedete — cu ca:e 
de obiceiu nu prea poți să stai 
de vorbă. Artista de revistă are 
pudoarea ei specială. Se arată 
goală pe scenă, dar un singur 


spectator în cabină, îi redeșteap- 
tă, brusc, toate fostele virtuţi. 

„„Pe culoar, d. Gherase pupă 
pe amândoi obrajii pe d-na Laa- 
na. Domnul legitim, de alături, 
nu se formalizează; mă rog, sunt 
moravuri şi moravuri, 


S'a ridicat cortina. (Am iar o 
scurtă conferință în doi cu dom- 
nul gras și roşu de atâta emoție 
estetică, de nu se mai conţine, 
bietul om). 

A, iată „pământul“, s'a rupt în 
trei. N'o fi ceva semnificativ ? 
Nu, e simplu accident. Dar ori- 
cum, simbolic: în așa măsură, 
încât eram gata să-l caut. în pro- 
gram. 

D-na Mya cântă o romanţă şi 
plânge. Plânge, domnilor, cu la- 
crimi adevărate. N'or fi, sper, la- 
crimi preparate cu hrean, după 
procedeul Virginica Popescu (îţi 
amintești, domnişoară, de acea 
duioasă seară, în care nu mai 
putedi să-ți onprești lacrimile, 
pe scenă fiindcă ai pus prea mult 
hrean în batistă?) Dar, spune 
Madeleine Andronescu: „mais 
ceci est une autre histoire“ — şi 
ure dreptate. 

Iată un număr egiptean. Cos- 
tume frumoase, dar prea le îm- 
barcă pe bietele fete! (Remarca 
ea d-lui Cronicar.) In spate, un 
domn începe să uplaude din se- 
nin. Doamna îl opreşte alarmată, 

Dar el se explică, îngenuu : 

— Păi nu vezi, ma chere, ce 
costume frumoase ? 


Vin arabii! Țipă, se agită, sar, 
fac piramide ! Dar niște piramide 
atât de extraordinare, încât pu- 
blicul nu îndrăzneşte să aplaude 
până ce nu-i vede jos, să nu-şi 
piardă arabii echilibrul. 

E ora aproape două, și lumea 
a început să plece. Stroe şi Vasi- 
lache continuă totuși să fie a- 
muzanți și inventivi — iar Tă- 
nase |... 

Dar a venit Vivette, englezoai- 
că, și ne-a spus „bonsoir“, 

In hall, mă regăsesc cu d. San- 








Deschiderea stagiunii s'a a- 
mânât pentru data de Luni 2? 
Octombrie, Se va reprezenta „O 
serisoare pierdută”. În distribu- 
ție d-nii: Calboreanu (Cetăţea- 
nul  turmentat), Pop-Marţian 
(Tipătescu),  Brădescu  (Caţa- 
venzu) si d-na Elvira Godeanu 
(Coana Joiţica). Celelalte roluri, 
în distribuţia de anul trecut. 


“Montarea nouă, adecuată 
timpului. Direcţia de scenă, d. 
Enescu. 


+ 
In prima săptămână, se va re- 
lua: „lon al Vădanei“ (Kirițescu) 
„Maria Baschirtzeff (Ticu Archip) 
„Titanic Vals“ (Mușatescu) „Du- 
duce Sevastița'“ (Ion Sân Giorgiu) 
și Madame Sans Gene (Sardou). 

A 


Următoarea premieră va fi, 
după cum am mai anunţat, „Ca- 
sa inimilor sfărâmate” de Srhaw 
care se repetă sub direcția de 
scenă a d-lui Şahighian. 


In „Biblioteca, Teatrului Na- 
ţiona!” a apărut recent „„Glu- 
mele destinului” (Aslan), 

In prezătire: :,„Casa inimilor 
siărâmate”, 


„TUDIO 


In curând „Profesorul Stori- 
țin”. In distribuție au mai îin- 
Lewvenit modificări şi putem a- 
nunța pe d-nii: Storin, Ciprian, 
Bălțăţeanu, Grigoriu, Păunescu, 
1. Rădulescu, Cassian şi d-nele: 
Sorana Ţopa, Marieta Anca, Di- 
di Teodorescu. 


Era mare zarvă în casă. Venea 
trupa lui Pitocff. Trebuia să 
joace la teatrul Eforiei, 

Și bilete nu se mai găseau şi 
cele car2 se mai găseau erau 
scumpe foc, şi era o iarnă gro- 
zavă. Eu aveam veșnic guturai, 
note proaste la aritmetică, ştiam. 
însă pe dindjară aventurile iui 
Zeos Jupiter, povestea Niobei, în- 
sujlețirea  statuei lui Pygmalion, 
pentrucă jucasem la Teatrul Naţi- 
oana Medeea lui Haupimann și o 
înebunisem pe mama să-mi spuie 
dece „doamna Agata  Bărsescu 
mă sacrifică zeului Cronos, ce-i 
dia zeu, cine-i ăla Cronos?! 
Mama scăpuse de mine cumpă- 
rându-mi mitologia greco-roma- 
nă a lui Popa Lisseanu. Dar bine 
înțeles „ceci est une autre his- 
toire“, 

Și cum nu V'am Spus încă, în- 
iro după amiază, ședeam şi-mi 
făceam lecțiile, şi sună la ponrtă 
doamna şi domnul (nu le mai 
țin minte numele). Era regizorul 
trupei Pito6ff cu soția lui. Tur- 
neul ajunsese în țară și le tre- 
buia o fetiță pentru piesa lui 
Pirandello, „Șase personagii în 
căutarea unui autor“. S'au dus 
oamenii la Teatrul Naţiona! și de 
acolo bine înțeles fuseseră în- 
dreptaţi spre „mica Madeleine“ 
copilul teatrului. 


NATIONAL. 





„Vasul fantomă“, spectacol de 
deschidere a stagiunei, va fi cân- 
tat de d-na Elena Basarab ș. 
d-nii Alexandru Lupescu și Dinu 
Bădescu. 

La pupitru va fi d-l George 
Georgescu, 


Toţ d-i George Georgescu va 
dirija şi premiera operei lui Mo- 
zart „Flautul fermecat“, pentru 
care sa fixat ziua de 17 Octom- 
brie. 


Al doilea spectacol cu „Flautul 
fermecat” va fi la 20 Octombrie. 


In primele săptămâni, vor fi 
reiuaţe numeroase opere din re- 
pertoriu,  d.ntre cari „Carmen“ 
(punerea în scenă a, primului 
act) și „Boema” vor fi revâzute 
în amâănunțime. 

D-na Gabrigila Augustin, va 
cânta în reprezentaţie, în câ- 
teva, spectacole, 


Baletul „Cutia cu jucării“ de 
Claude Debussy, va fi montat cu 
deosebit fast și va pune la contri- 
buţie un mare număr de dansa- 
tori și dansatoare, îndrumați de 
d-na Floria Capsali, maestra co- 
reografă a Operei. 


In afara celor trei opere ro- 
mâneşti care se vor cânta pentru 
prima dată în această stagiune, 
„Alexandru lăpuşneanu“ (Zirra), 
„Kir Ianulea“ (Drăgoi!) şi „Aga- 
memnon'“ (Cuciin), comitetul de 
lectură a Operei a admis spre 
reprezentare şi opera „Papură 
Impărat” de d. Lucian 'Teodo- 
:u, compozitor şi arhitect, A- 
ceastă operă se va. pune in siu- 
diu în cursul stagiunii viitoare. 


I-am poftit la mine în odaie. 
Si tăceam... „Mademoiselle“ era 
furie pe mine. Ar ji vrut săraca 
să arate unor compatrioți ce-i 
ştie eleva... 

Insfârşit părintii mei mi-au 
dnt voie să joc în cele „șase per- 
scnagii“, 

Pacă ştiau ei că-mi „va sta 
bine“ mai târziu să spun că l-ant 
cunoscut pe Georges Pitocff, că 
am jucat chiar cu el.. 

Pe timpul acelu Ludmila 
Pitotjf aştepta un copil. Acum 
pricep dece era atât de dulce cu 
mine. Mă lua în cabina ei, îmi 
mrată costumele ei, fotografiile 
copiilor ei... era mititică, negri- 
cioasă și știa așa de bine să se 
joace. 

— Georges, n'est ce pas 
qu'elle est ravissante, notre petite 
roumaine ? 

Odată m'am supărat pe ea. îmi 
spusese „mon petit chou“ şi eu 
crezusem că mă  jăcuse varză. 
P'entrucă chou nu e varză în ro- 
mâneşte? 

Pe urmă m'am împăcat. Imi 
spusese măicuța mea că așa poţi 
mângâia o fetiţă străină, când 
fețițele tale au rămas în Franța. 

Georges Pitotff -— îl aud stri- 
gând „c'est la perit€...* (mi se pare 
că nu mă înşel, acestea sunt ul- 
timele cuvinte pe care le spune 


OPE DA B7EATRUL 






BN JĂ DINDAR 


Pregăteşte : 

„Calul Năzdrăvan“  (Hippo- 
grifoni de Gherardo Gherarăi 
— în regia d-lui Ion Iancovescu 
şi decorurile d-lui Ion Sava. 


A treia premieră va fi „Aproape 
de cer“ (Altitude 3200), acea de- 
licioasă operă a lui Iulian Luchai- 
re. Regia o deţine d. Maican, Iar 
cine a putut asista la o repetiție 
a acestei piese, înţelege ce a vrut 
să spună autorul vorbind de co- 
media sa ca de o operă scrisă pen- 
ru directorul de scenă“. D. Maican 
are un material extraordinar de 
interesant. 


* 

„Figurantul“, celebra piesă a 
lui Savoir „Le figurant de la 
gaite“, se va juca, în interpre- 
tarea, şi regia lui Ton Ianco- 
vescu. 


bai 

Sub direcția ae scenă a d-lui 

Muşatescu, se pa reprezenta „LA 

guerre de Troie n'aura pas lieu“ 
a îui Giraudouz, 


% i 

Un spectacol aşieptat cu lcgiti- 

mă curiozitate va fi „Se lasă noap- 
tea“ — în regia d-lui Maican. 


„Intre noi femeile“, o comedie 
americană, va fi pusă în scena 
de d. Mușatescu. 





repetă „Femeia în alb” (Achard) 
cu d-nii Tony Bulandra, Maxi- 
snilian și d-na Dina Cocea, 


a i a a 


totăi în „Cele șase personugii”). 
IL văd absent. Absent și surâză- 
tor. [i aud vocea aceeu dulce şi 
îngrijorătoare. Mai târziu când 
l-am citit pe Dostoewsky, în şirul 
posedaţilor dostoensky-eni şi-a 
țjicut loc și Georges Pitotfj. 
(Nu-i aşa că nu mi sar ierta să 
fac ieftine speculuţi: diverse asu- 
pra „posedaţilor de teatru“)? _ 

Cuvântul „animator“ era parcă 
făcut pentru Georges Pitotţi. 

Imi aduc aminte de trupa ace- 
ea de buni burghezi. Trupa tea- 
tirului „Des Arts era compusă 
din adevărați artiști (dumnea- 
voastră vă daţi bine seama ce-i 
„une theatreuse“ ce-i „une ar- 
tiste“). 

Artista nu e foarte frumoasă 
decât pe scenă, se culcă devreme 
când poate, vrea să aibă copii, O 
interesează ultima carte și ulti- 
ma veţetă de bucătărie și dacă 
nu-i stă bine o modă, lansează 
ea una care s'0 prindă. 

Artista e ca acea neuitată 
Claudină a Colettei care făcân- 
du-i-se complimentul că seamănă 
cu Poeaire, răspunde: dar eu nu 
vreau să seamăân cu Polaire, eu 
vreau să seamân cu Claudine! 

Aceasta însă desigur e o alti 
poveste. 

Era Nora  Sylvăre care scoa- 
să din lame-urile, blănurile şi 
penele ei de pe scenă „mă as- 
culta“! verbul sovoir (ah! sub- 


dy (îi cunoaşteţi, îi mai spune și 
Lalescu şi scrie versuri triste şi 
serafice) care îmi declară că va 
revenii să vadă spectacolul, din 
față, să se convingă dacă Vi- 


vette, în actul 1], are sau nu 
„soutien'“. 

Vă rog, glumiți cu emoţiile 
estetice? 


V, 








?7 


SILUETE 








„NENEA IANCU“ la CAFE de la 
PALX 





D. Paul Gusti 


Decanul directorilor de scenă 
și al artiştilor noștri dramatici 
nu ține să i se spună „Maestre“ 
îi place „domnule Gusti!“ 

Meșteșugarul cu peste şase de- 
cenii de viață a teatrului romă- 
mesc în suflet zâmbeşte binevo- 
itor în fața gloriosului titlu pe 





Disc 


Poate veţi: îi miraţi că în 
timp ce războiul e în toiu în 
unele ţări, nouă ne arde de 
altceva decât să scrim  cron'ca 
discului. 

Dar în fond, puțină muzică 
nu strică  naciclăa.ă la nimeni, 
și deaceea iată acum cele mai 
nou: lzicem „ce mai noui' 
deoarece din cauza evenimen- 
telor externe nu sau mai putut 
aduce în țară uitimile împri- 
mări surăine; melodii adusa la 
no: de câtre casa Telefunken 
de pe str. pl. C. A. Rosetti 21. 

Una dintre ultimele noutăţi 
este „Jeepers Creepers dinir'un 
viitor film de succes al lui Dick 
Powell cântată bine de Gene 
EBrupa pe Bumswiek A 81939. 
Tot atât da bime cântată e s: 
de Louis Armstrong sau Milis 
brotheis (cei cinci fraţi si o 
glhitară). 

Dacă vreți să awziti melodi 
bune, luaţi ultimele imprimării 
de potpouriuri ale lui Charle 
Kunz faimosul pianist mort 
acum câteva sâptămâni și 
anume: „Melody Masters nr. 2” 

Bumswick A 81992, „Mastezs 
melody nr.3” A 82038, „Schlager 


potpourri nr. 25” :A 82036, 
„Schlager  potpoutri nr. 22” A 
81973. 


Dacă vă plac surorile An- 
drews, demrele urmaşe ale su- 
romilor Boswell, aveţi tot pe 
Bruusvick „Why talk a bout 
love?' mr. A 82051 o melodie 
foarte drăguță și pe cât se poa- 
te de bine executată. 

JACKIE MICLESCU 





Ecranul 


CINEMA TRIANON : 

gTaţii. 

V'aţi întrebat, poate, căror fapte 
li se datorează succeseie repur- 
tate la noi de către fi.mele ru- 
sești, E o prob.emă pe care mi-am 
pus-o şi eu da mai multe ori şi 
căreia i-am găsit, însfârșit, re- 
zolvarea, intrând în sala tixită a 
cinematografului „Trianon“, unde 
m'a izbit un puternic miros spe- 
cific semiţ, amintind usturoiul 
mâncat cu multă poftă, precum 
și „parfumul“ vânzătoarelor de pe 
Lipscani, 

Trecând ia filmul prezentat de 
către cinematograful .„Trianon“, 
trebue să recunoaştem progresul 
filmelor rusești cari au ajuns 
chiar să intereseze publicui, avână 
uneie ssene comice şi altele 
aproape „palpitante“. 

Dacă unii actori ar învăţa să 
se. machieze — e o mare deosebire 
între machiajul din teatru şi cei 
din cinematograf — iar alţii ar 
renunţa la gesturile prea teatrale, 
am avea chiar filme rusești reu- 
șite, 

Dar pentru aceasta ar trebui 
să nu mai întâlnim !a sfârşitul 
fiimelor, acel discurs foarte pa- 
triotic. mirosind a propagandă 
efiină şi de care nu suntem dus- 
pensați nici în această ultimă 
producţie rusească. 

TRAIAN LALESCU 


Emi- 


sonetivele imperfecte ale verbe- 
lor neregulate!) Era Alice şi Au” 
gustin Clerge. Alice Clerge juca 
pe mama în piesa lui Pirandelto, 
Strigătul ei, când răspundea cu- 
vintelor Ludmillei „crie Maman, 
crie comme tu as cri6“ și-au gă- 
sit locul în micul muzeu crud 
pe care-l purtăm cu noi, toți din 
această generaţie. Și-a găsit loc 
îmtre vedeniile lui Hieronimus 
Bosch, între desperarea unor pa- 
gini din Rimbaud... 

Augustin Cierg& își întovără- 
şea soția în turneu. Acum am 
auzit că pictura lui e apreciată, 
înțeleasă. Imi făcea portretul şi 
îl despera 0 reproducere după 
Cabanel din odaia mea. Ași vrea 
să ştie Augustin că-mi place 
acum Gnuguin... 

Erau simpli toți. 
ain nimic. Copii mari. Și când 
venea între ei Georges Pitocff 
mi-am dat seama (confuz nebu- 
los) ce înseamnă cuvântul „ser- 
viv“. Serveau un ideul, un mit. 
îl iubeau, îl admirau. 

Undeva am Ciiit că Georges 
Pitoeff spunea. că lucrul cel mai 
însemnat între el și soția lui e 
admiraţia. Și la aceiași întrebare 
Ludmilia a răspuns „dragostea“. 
Spunea Ludmila soțului ei 
„mon cheri“i cum mar fi spus cea 
mai sentimentală eroină a lui 
Bataille. 


Se  amuzau 


care şi-i atribue proaspeţii slu- 
fitori ai scenei. 

D. Paul Gusti poate fi văzut 
zilnic; trecând prin faţa Teatru” 
lui Naţional, oprit în fața unei 
librării şi iscodind cărţile expu- 
se, intrând să vadă un film bun, 
ori stând de vovbă cu actorii, 

lubeşte actorii şi se interesea- 
ză stăruitor nu numai de bunul 
mers al primei noastre scene, ci 
de toate teatrele. 

Nu vine la premiere, Ii place 
să vudă spectacolul bine înche- 
gat. 

La vârsta când alții s'au re= 
semnat, d. Paul Gusti e gata s'o 
ia d'a capăt. 

Din marea lui dragoste de artă, 
din mâna şi priceperea lui au 
ieşit câteva generaţii de actori 
buni. 

Inţelegător și larg la inimă, d. 
Paul Gusti află în clipele de ră- 
gaz, popas prielnic pentru a-și 
aduna şi strecura gândurile. 

Mai întâi sa înțeles cu șirul 
vorbelar. 

A simțit frăgezimea şi greuia- 
tea verbului, scriindu-l. 

Apoi l-a cumpănit şi l-a răsu- 
cit ascultându-l în mii de repe- 
tiții, din gura actorului. 

Intre pâipâirea a două replici, 
pauza și pe ed... întenția, Senti- 
mentul sa apropiat pe nesimţite 
de acțiune. 

D. Paul Gusti suferă și se bu- 
cură cu eroii fiecărui autor dra- 
matic, Prietenos cu războinicii, 
nu-i urăște pe sclavi, 

Stăpâneşte atât de bine teziul, 
îmcât personagiile se înşiră cu- 
minţi, înțelegându-se şi respec- 
tându-se între ele. 

Pe vremuri nu-l răbda inima 
să stea în sală și întra în mijlo- 
cul figuraţiei. Omul din popor 
prindea glus şi viaţă, _ 

Veteranul teatrului românesc 
e tânăr; de o frăgezime de spirit 
care uimește. 

Fără să fie asupra, d. Gusti nu 
măgulește pe nimeni, 

Deşi îi s'a oferit de multe ori 
conducerea Teatrului Naţional, d. 
Paul Gusti s'a trudit cu direcţia 
de scenă, 

S'u ferit de frământarea din 
spatele decorului, preţuind cu- 
vântul deschis. Urăște zavistia şi 
şivetlicul. 

In cutele sufietului acestui om 
sau plămădit vieţile a mii de 
eroi, fără a î-i schimba. 


Aflând în voluptatea muncii 
suprema mulţumire, d. Paul 
Gusti e întruparea binelui cu 


folositorul. 

Pentru a pătrunde taina şi a- 
dâncul sufletesz aL eroilor, d. 
Paul Gusti a privit viața din toa- 
te unghiurile. 

A zugrăvit patima  beţivului 
fără a-l căuta în cârciumă, 

A măsurat însă atât de bine 
beteșugurile cu ochii minţii, în- 
cât când le-a urcat pe scend, 
erau întregi. Omul de caracter 
aș fi voit poate o școală pentru 
formarea caracterelor actorilor... 

Ne-a dăruit p seamă de loca- 
tzări, pline de pitoresc și de 
permanentă actualitate. 

Minte cuprinzătoare, d. Paul 
Gusti a îmzestrat repertoriul pri- 
mei scene cu cele mai mari va- 
lori ale spiritului. 

Cultura românească e legală 
prin sute de realizări, de mește- 
şugul scenic al unui om modest. 

Dacă teatrului românesc îi se 
mai poate face o urare de bine, 
e să încunune un  centenar de 
viaţă, cu opt decenii pe scenă, al 
veteranului Paul Gusti. 

GH, SOARE 


Şi pe urmă au plecat. Au- 
gustin Clergă a vrut să-mi dea 
în dar un tablou Ce-al lui pen- 
trucă-i pozasem (unde o ji por- 
tretul meu acum, pe ce zid, în ce 
casă?) 

Ce curios! fncepusem rându- 
„ile aceste cu gândul că Georges 
Pitocff a murit — tristă — dar 
ușor tristă. Așa de uşor miau 
trecut oamenii aceștia prin viață: 

Georges şi Ludmilla Pitocjj 
aparțineau Madelenei de atunci. 

Și Georges îi fusese luat. 

M'a privit Madeleine aceea 
mică de nouă ani, mi-a venit 
plânsă şi mam știut s'o mângii. 


De moartea lui Georges mar fi 
putut-o  mângâia decât Lud- 
mille, 


Dar pe Ludmille? 

Poate însă mar mai găsi cu- 
vinte Ludmille pentru  Madele- 
ine de acum, 

Și poate totuși, că și-ar da sea- 
ma că și Madelenei de acum i-ar 
putea spune: Mon petit chou, î-ar 
putea spune că a rămas la Lud- 
mille Pitocf să-i  întreție ca o 
flacără amintirea lui Georges, că 
vur fi alţii care la rândul lor să 
mai slujească teatrul frumos, că 
totul are sens, că viața e crudă 
și frumoasă, dar bineînțeles a- 
ceasta este cu totul o altă po- 
veste... 


MADELEINE ANDRONESCU 














UNIVERSUL LITERAR 








30 Septembrie 1939 


i 
T————— 


Literatură, arta, idei... 


„GAND ROMANESC“ 


a apărut la Cluj, într'un volum 
compact, de aproape 300 de pa- 
gini, sărbătorind „douăzeci de ani 
de v:aţă spirituală în Ardeal“, e 
un eveniment care merită să fie 
subiiniat şi discutat și deaceea ue 
vom permite să dăm acestui fapt 
o deosebită atențiune, în cadrul 
cron:cii noastre mărunte. impre- 
sionant şi emoţionant, acest nu- 
măr al revistei ciujene este o rea- 
lizare pe care o datorim minuna- 
tului ei animator, profesorul Ion 
Chinezu, care de şapte ani se tru- 
dește la redactarea ei. Vo:umino- 
sul număr pe care î] avem îna- 
intea moastră, e un bilanţ și un 
îndreptar care va arăta oricui, că 
în Ardeal s'a muncit şi s'a înfăp- 
tut mult și românește, pe toate 
tărâmurile culturii. Ne-o mărtu- 
riseşte aceasta un număr de studii 
de sinteză (scrise de: Ion Chinezu, 
V. Beneș, Aurel Decei, Vasile 
Bănci:ă, Zedevei Barbu, I. Verbi- 
mă, George Sbârcea, Emil Pop, 
Ion Tănăsescu şi Ion Breazu), 
care sunt pline de date, fapte, 
gânduri și sugestii interesante, a- 
po: muite reproduceri de piastică, 
dintre care semnaiăm în special: 
Tr. Biiţiu, C. Bogdan, A. Ciupe, 
A. Demian, Î. Jalea, Romul Ladea, 
T. Marchini, E. Popea, E. Profeta, 
Rea Silvia Radu şi I. Vasiliu, cât şi 
un impresionant număr de poesi 
(nu toate bune) dintre care noi 
vom desprinde pe acelea ale d-lor: 
M. Beniuc, Emil Giurgiuca, Teo- 
fil Bugnariu, Anişoara Odeanu, N. 
Caranica, Radu Brateş, George 
Popa, Iulian Popa, Radu Stanca, 
D. Nesiorescu și Teodor Murăşa- 
nu, D. Ion Lupaș scrie un foarte 
just şi documentat studiu despre 
„Carol 1 şi Transilvania“, iar în 
restul pagini:or aflăm cronici des- 
tul de vii și de actuale, 

Ceeace vrem să însemnăm noi, 
este aportul acesta covârșitor pe 
care j-a adus Ardealui celor 20 de 
an: dela Unire, culturii româneşti. 
Pagină cu pagină, „Gând Româ- 
nesc“* demonstrează acest lucru și 
(dece n'am mărtur:si-0?) suntem 





mândri că umilul nostru condei 
face parte din această falamgă de 
scriitori, care n'au uitat niciodată 
rolul ior de misionari, de vates, 
fără a tace „artă cu tendință“. A- 
cest caet al revistei din Cluj poale 
îi un omagiu, dar şi o mustrare, 
pentru toţi acei ce n'au crezut în 
marea lumină cara vine de pe a- 
ceste meleaguri. Dea Coresi în- 
coace, Ardealul nu şi-a uitat nicio 
clipă misiunea, glăsuiud zi de zi 
prin penele atâtor animatori: Si- 
biul şi Blajul, deapotrivă, au con- 
tribuit la acest permanent efort 
sp:ritual — şi numai în acest fel 


au plecat de-aici mesagiile lui Sa-: 


mu.| Micu și Petru Maior, la fel 
cu urmașii, Octavian Goga sau 
Lucian Biaga. Dar Vasile Băncilă 
şi Zevedei Barbu (căruia pe aceas- 
tă cale îi trimitem via noastră 
preţuire) au demonstrat magistral 
aceste spuse aie noastre în stu- 
diiie lor, pe care le-am pomenit 
mai sus. 

Cu toate că „Gând Românesc“ 
e o revistă periodică, acest aumăr 
isbuteşte să fie o antologie de 
mare preţ, căreia, pentru a îi com- 
pletă, îi lipsesc câteva nume, ca: 
Emil Cioran, Victor Papilian, Gri- 
gore Popa, Bucur Țincu, Septimiu 
Bucur şi încă unul sau doi; spu- 
nem acest lucru mai ales că a- 
ceste nume revin destul de des 
în cronicile şi studiile comemora- 
tive. Oricâte lipsuri ar fi însă, 
domnu] ion Ch.nezu meriţă mult 
mai mult uecât aceste gânduri fu- 
gare, pentrucă Domni:asa, tipărind 
acest buletin jubiliar, a pus o ho- 
tăritoare piatră la edificiul unei 
cuituri, în aceeași măsură vie, 
ciar-văzătoare şi profund româ- 
nească. Tocmai fiindcă ştim greu- 
tățile pe care le întâmpină o faptă 
de acest fe!, lauda inimii noastre 
e deplină. Am dori ca acest reviri- 
ment să redea „Gând-uiui Româ- 
nesc“ apariţia regulată cu carene 
obicinuise înainte şi care ar fi — 
tocmai în aceste clipe — foarte 
necesară. 

Scriinâ acuma, nu ne gândim 
numa: la cei șapte ani, plini de 
lumină, pe care-i însumează re- 


Note critice 


(Urmare din pag. I-a) 


date concrete, de conturări pe 
viu, a acestor personagii. Fără 
îndoială, relieful vieţii este 
condiționat de aceste detalii, 
viața unui personagiu nu se 
poate înfățișa decât prin evo- 
carea amănunțită, realistă, a 
faptelor şi împrejurărilor coti- 
diene care prin împlinirea lor 
alcătuesc atmosfera de viaţă în 
care se mișcă aceste personagii. 
Dar această evocare în relief 
şi în concret a vieții, deşi în- 
dispensabilă, nu este îndestu- 
lătoare, Un Goriot sau un Ras- 
kolnikof, deşi urmăriţi de au- 
tori în gândurile și reacţiile lor 
de fiecare zi, în împrejurările 
faptice ale existenţei lor, nu 
ar fi putut avea intensitatea 
de viață pe care o reprezintă, 
dacă Balzac și Dostoievski s'ar 
fi mărginit numai la aceste e- 
vocări, Menţinerea în imedia- 
tul detaliilor cotidiene, în 
sfera îngustă a vieţii vegetati- 
ve, ar fi amănunţit desigur cele 
două personagii, dar nu ar fi 
desprins sensul vital superior, 
voluta largă a destinului ace- 
stor oameni. Numai prin acea- 
stă intuire profundă a întregu- 
lui de viaţă a personagiului 
imaginat, numai prin surprin- 
derea liniei mari de viaţă a a- 
cestor eroi, marii creatori au 
putut defini şi creia aceste 
personagii. Goriot sau Bazarov, 
Anna Karenin sau David Cop- 
perfield nu  trăesc atât prin 
precizia aproape halucinantă a 
siluetelor lor fizice, a evocării 
plastice a persoanelor lor, a 
felului lor general de compor- 
tare și nici a complexului de 
efluvii şi imponderabile care 
le-au înconjurat viața, ci mai 
cu deosebire prin înfăţişarea 
limpede a destinului lor intim, 
impunându-se cititorului cu un 
fel de fatalitate inexplicabilă. 


Viaţa şi iradierea personagii- 
lor livreşti, durata lor, împre- 
sia pe care o fac asupra noa- 
stră, nu se datoresc deci atât 
circumstanțierii împrejurărilor 
cotidiene de viaţă sau detalii- 
lor concrete, ci acestei linii 
mari de viaţă care le animă e- 
xistența ,explicând-o şi diri- 
guind-o după sensuri ascunse, 
dar care ni se impun spiritu- 
lui cu necesitate. 

Vom putea face deci o pri- 
mă diferenţiere între persona- 
giile fictive create de artişti: o 
categorie de personagii  con- 
venţionale, fără siluete contu- 
rate, fără viață şi adevăr, re- 
zultate fie al unei insuficiențe 
de viziune a creatorului, fie a 
unor mijloace artistice neîndes- 
tulătoare, cărora li se opun 
creaţii mai durabile, între 
care vom putea totuși distinge 
personagiile construite  exclu- 
siv pe plan concret, deci cu 
elan de viață redus, alături de 
eroi complecși, animați în ace- 
laşi timp de o bogăţie inte- 
vioară şi construiți pe o linie 
de viaţă, ce le explică stator- 
nicia şi adâncimea, 

Dar alături de aceste creaţii 
în adâncul cărora citim tâlcul 
unui destin şi a căror viaţă a- 
pare  configurată dinlăuntru, 
se înscriu marile înfăptuiri, 
care depășesc această din urmă 
categorie prin tâlc şi generali- 
tate umană: sunt creațiile sim- 
bolice, ridicând până la mit a- 
numite trăsături fundamentale 
ale vieţii și întrupând tipuri 
general omeneşti. Realitatea 
lor sufletească depăşeşte în bo- 
giţie şi intensitate viaţa inte- 


Maestrul: — Ehei, ținere, câte 
am €u în câp!... 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23, 


vista, ci şi la o afirmaţie pe care 
o neobicinuit de vie cetitoare ne-o 
făcea odată, spunând că „Gând 
Românesc“ e una din cele 2-3 re- 
viste de frunte ale ţării. In fapt, 
uitimul ei număr, asupra căruia 
am stăruit azi, ne-o arată din piin 
şi suntem foarte bucuroşi de a fi 
printre cei dintâi care au menț:o- 
nat acest moment cultural, care 
n'ar trebui să scape nici unui in- 
telectual. 

Tuturor celor ce vor să se con= 
vingă, le recomandăm cu satisfac- 
ție ultimul caet al „Gând-ului Ro- 
mânesc“, 


URMÂNDU-ȘI ACTIVITATEA 


pocţii din jurul colecţiei „Ado- 
nis““ ne trimit o nouă broşură 
de poesii intitulată „Septembr:e 
1939", Cu toatecă nu aprobăm a- 
ceastă continuă risipire în porţii 
mici, va trebui să însemnăm din 
nou suflul poetic care-i animă pe 
acești cântăreţi. Sgură şi azur a- 
flăm şi în broșura asta, în care 
am reţinut în mod deosebit o poe- 
sie iscălită: Cristian Sârbu şi una 
Virgil Treboniu; în rest câte-un 
vers frumos. Albastră fiuturare de 
năframă în acest încruntat ano- 
timp, cârţulia asta e a soiie pe 
care am dori-o din ce în ce mai 
reaizată, pe planul poetic. 


PROCEDEE... 


Poetuj și actorul (sau actorul şi 
poetul) de egal talent, Radu Be- 
lgan a tipărit în 1938 o cărţulie 


de poezii: ,„Intâia spovedanie“ 
(tip. Muscanu, cal. Griviței 166 
bis, București). La pagina 13(!) 


af:iăm poesia „Betesda“, pe carecu 
uimire și mâhaire o afăm trans- 
crisă şi :acălită de un domn Vucol 
Dorescu-Dorna în revista „Pă- 
mântui“ din 5 Martie 1938, (an VII 
nr. 179) la pag. 2, co!. IV. Tran- 
scriitorul a binevoit să modifice 
două cuvinte, crezând că în acest 
fel pacsia lui Beligan ii aparţine 
lui. Miraţ: că se mai pot întâmpla 
coțcării de acest fel, demascăm 
procedeul. 


rioară a personagiilor livrești 
obişnuite; factura şi tumultul 
lor lăuntric se afirmă dinzolo 
de cadrele unei societăți sau al 
unui timp dat; ele aparţin 
umanităţii de totdeauna. Don 
Quichotie şi Sancho Panza, 
Hamlet şi Faust alcătuesc crea- 
ju în care viața se afirmă tu- 
multuos, dar în care ea nu Tă- 
mâne limitată lu un exemplar 
izolat de umanitate, ci se înfă- 
țișează ca o expresie a întregii 
condiții umane, a destinului 
umanităţii. Dacă  personagiile 
marilor creatori exprimând 
curba unui destin personal se 
impuneau prin unicitate şi vi- 
talitate, aceste din urmă crea- 
ţii se  dejinesc cu deosebire 
prin concentrarea în adâncul 
lor a unor năzuinți sau neli- 
mişti veşnic şi universal ome- 
neşti. 

Primele creaţii, adânc indi- 
vidualizate şi definite circum- 
stanţial în complexziunea lor 
specijică de viaţă, ne oferă 
exemplele unor destine singu- 
lare; cele din urmă, depişesc 
această zonă a individualului, 
ajungând la o înfăptuire cu- 
prinzătoare a unor laturi ge= 
neral omeneşti, fără ca prin a- 
ceasta să-şi piardă conturul şi 
jrământarea  vneţii. Valoarea 
“cestor creații constă,  înfr'a- 
devăr, în îmbinarea acestor ca- 
ractere generale cu tumultul 
vieții i desfăşurare; astfel, 
eie sunt ferite de schemi, ula- 
gorie vece sau enunțare împur- 
sonală. 

În acvst mod, creatorii uu ri. 
dicat la simbol şi permanenţă 
trecătorul și accidentalul ome- 
nesc, înfăptuind năzuinţa pos- 
tulată de Goethe: „..sind wir 
ja eben deshalb da, um das 
Vergângliche unvergânglich. zu 
machen“. 

ION BIBERI 


pi 


CA O IMENSĂ ORGA 


au vuit într'o seară păqurile,. 
„Am incremenit şi le-am ascultat 
glasul: era în el ceva dintr'o mare 
și implacabilă stingere, pe care 
numai toamne:e o mai potţ aduce. 
Pe-o firavă creangă sa sbenguit 
o veveriță, dar în jurul ei era tă- 
cere şi era umbră. Omul sa aflat 
singur, între un morman de frunze 
şi un cer înalt și sur, nimic nu-l 
striga înspre viaţă, 

Doar o pală de vânt a murmu- 
rat cuvinte, pe care omul s'a stră- 
duiţ să le audă. Și vântul a șu- 
şotit, ca un ecou, două versuri din 
Radu Boureanu: 

„De ţi-am călcat cu viață veşnicia, 
„Mă vei ierta Anna-Maria?'" 

Aici, „viaţa“ era cuvântul şi 
„veșnicia“, o mare izolare de el. 
Dar nimeni pna venit lângă Om, 
care asculta vântul cu stâncile, cu 
pietrele, cu copacii și cu Singură- 
tatea. Ri.ke murise de muli.., 


CUNOSC IN LIMBA GERMANĂ 


o interesantă, o nespus de a.ră- 
gătoare antologie cuprinzând scri- 
sori de Gragoste, semnate de cei 
mai mari generali: şi poeţi, ba 
chiar de regi şi de principi. Gă- 
sesc că răsfoirea și lectura ei, e 
una din cele mai pline de surprize. 
Ingenunchieri, iacrimi, capitulări, 
venind dela oameni ce nu se în- 
chinau nici înaintea săbiei, pagini 
pline de lirică tandreţe şi de pa- 
tetice accente. 

Rândurile mele vor să fieo 
simplă sugestie, pentru întocmi- 
rea unei antologii similare, în lim- 
ba românească. Imi închipui că 
S'ar găsi suficiente pagini pentru 
a închega o carte pe cât de rară 
pe a'ât de veşnică, 

Și-apoi, muritori de rând, ima- 
ginaţi-vă inegalabila satisfacţie de 
a zâmb: indulgent pe marg:nea a- 
cestor mesagii care conțin o egală 
doză de mărime şi de micime, 
pentrucă nouă aceste epistole de 
amor ni se par a fi un paradox 
dintre cele mai mari, Se va găsi 


oare omul care va alcătui aceste 
pagini, se va găsi oare editorul? 
Pe amândoi, îndrăsnim să-i asi- 
gurăm de-un succes deplin! 


„TARĂ NOUA“ 


săptămânalul intelectualilor ti- 
neri din Ardeal, continuă să a- 
pară în fiece Duminică, aducând 
contribuţii mereu mai interesante 
şi mai consistente. Ne place în a- 
ceste pagini un aer de gravitate 
aproape academică, un ton urban 
și totuşi viu, pe care unele foi din 
Bucureşti l-ar putea invidia şi 
imita. D. Victor Iancu, redactorul 
revistei merită omagiile noastre şi 
împreună cu domniasa, întreaga 
echipă de ziariști, poeți şi gândi- 
tori cari îl secundează. 


ERATĂ 


Insemnam, în numărul trecut 
câteva cuvinte despre un poct, al 
cărui nume a fost modificat puţin 
de colaborarea zețarului. Ținem să 
rectificăm; poetul se numește Ion 
Negescu, nu Ion Negrescu, cum 
a apărut, din greşeală. Aceasta, 
pentruca să se ştie, 

ȘTEFAN BACIU 


d E a a 


IVTERATURA ROMÂNĂ ȘI 
STRĂINĂTA TEA 


Este cunoscută, interesanta 
activitate a d-lui Basil Muniea- 
nu la Paris. Pentru literele ro- 
mânești rolul d-sale este covâr- 
şitor, şi dealtiel a fost pe de- 
plin răsplătţit prin succesul ob- 
ținut de lucrarea sa „Histoire 
de ia litterature roumaine con- 
temporaine“, 

In ultima vreme, d. Basil 
Munteanu este preocupat de, al- 
cătuirea unei antologii a poeziei 


românești, care să completeze 
opera de mai mare anvergură, 
pomeni. „Histcitre de la litt&ra- 
ture roumaine contemporane“. 

Dupe cum se vede, activitatea 
d-sale nu conteneşte o clipă, 
Dacă mat anunțăm şi apa- 


riţia, poate din cauza evenimen- 
telor, întârziată, a istoriei lite- 
raturei române în traducerea 
engleză, credem că valorosul 
profesor va căpăta prestigiul 
meritat faţă de confrații săl din 
țară. 


n a Pa Pa a te a ip a NR a a a E Rp a a a pa Eta 


Concursul scriitorului Th. D. Speranţia 


La sfârșitul anului școlar tre- 
cut am anunţat în paginile 
revistei noastre,  condițiunile 
concursului cu premii pe care 
familia, lui Th. Sperantia de a- 
cora Fu „Universul diterar” îl 
imstituise, cu prilejul împlinirii 
A zece ani dela moartea regre- 
tatului scriitor. Intrucât din 
motive neprevăzute și indepen- 
dente de voinţa inițiatorilor a- 
cestui gest de pioasă recunoș- 
tinţă, pentru memoria unuia. din 
cei mai fiermecători prieteni ai 
copilăriei noastre, a tuturor, 
concursul nu sa mai putut ţine 
in condiţiunile anunţate, le rea- 
mintim acum, fixând și un nou 
termen pentru depunerea ma- 
nuscriselor: 

Premiile sunt destinate tine- 
retului şi anume elevilor de 
curs secundar. Ele se vor îm- 
părţi în, intelegere cu redacţia 
„Universului literar” şi anume 
celor mai bune iucrări tratână 
despre „Anecdotele lui Th. D. 
Speranţia” (analiză literară). 


Premiile sunt în număr de 
trei: 

Ce! dintâiu constă din suma 
de lei trei mii în numerar, Lu- 
cratea premiată va fi publicată 
în „Universul literar”, iar dară 
va prezenta o deosebită valoare 
va putea fi, eventual, extrasă 
şi în broșură spre o cât mai în- 
tinsă răspândire. 

Două premii de încurajare, 
în sumă de câte o mie de lei 
vor fi oferite altor două lucrări 


merituoase, Textul acestora vă 
îi deasemeni, publicat în re- 
vistă parţial sau în întregime. 

Dacă imprajurările ar cere-o, 
unul din cele două premii de 
câte o mie de lei va putea fi 
împărţit spre a se atribui la 
doi concurenți de merit egal. 

Intinderea texţului va fi de 
cel mult 12 (douăsprezece) pa- 
gini (ministeriale) dactilogra- 
fiate. 

Lucrările se vor depune sau 
trimite prin poştă la redacţia 
„Universului literar”,  menţio- 
nându-se pe plic că sunt desti- 


nate „Pentru premiul Th. D. 
Speranţia”. Concurenţii, nu-şi 
vor pune iscălitura pa  lucra- 


rea trimisă, ci o vor inlocui cu 
un „motto”, alăturâna însă un 
mic plic închis pe faţa căruia 
se_va scrie acelaș „motto” îar 
înăuntrul lui se va indica nu- 
mele  sconcurentului, adresa, 
Școala la care urmează şi clasa. 

Termenul ultim pentru pri- 
mirea lucrărilor este la 1 Noem- 
brie 1939, iar rezultatul con- 
cursului se va publica la 15 De- 
cembrie 1939. 

Comisia, care va ceti și apre- 
cia lucrările va fi alcătuită din 
trei persoane: un președinte a- 
les dintre cele mai cu vază 
personalități ale lumii noastre 
literare şi doi membri: unui 
din partea revistei „Universul 
literar” și altul din partea îa- 
miliei Sperantia. 








STILUL ROMÂNESC 


artă, din cele mai îndepărtate timpuri 
până azi, cunoscute îndeobşte sub de- 
numirile de: arta caldeiană, persană, 
indiană, egipteană, greacă, romană, a 
renașterii, ogivală, etc. 

Din stilul operelor de artă, clasice şi 
medievale, se deduce caracterul popoa- 
relor ce le-au creiat, potrivit cu tirea 
lor, cu clima, cultura, cu datinele lor, 
cu tradiţia moștenită din trecut, cu cre- 
dinţa lor „încât, cu drept cuvânt se 
poate afirma că stilul imprimat opere- 
lor, este întăţișarea dreaptă a lor înşile. 

Oare noi românii, în manifestările 
noastre de artă, îndeplinim această con- 
diţiune de a avea un caracter propriu, 
bine definit, sau suntem niște imitatori, 
tără de nici o personalitate, schimbân- 
du-ne felul nostru de a fi, la cea din- 
tâi influenţă din afară ? 

Să vedem. 

Pentru aceasta cred că este bine să 
părăsim pentru moment orașul şi să 
ne 'ndreptăm la țară, și anume la mun- 
te, acolo, unde firea omului e mai la 
adăpost la înriuririle din afară. 

Iată-ne deci, într'un sat de munte, cu 
ulițele lui înguste şi cotite, la răspân- 
lia cărora, fântâna cu cumpăna ei scâr- 
țiitoare strânge în jurul ei acel roiu de 
tete și flăcăi, farmecul şi mândria sa- 
telor noastre. 

Din întâmplare avem în fața noas- 
tră o curte gospodărească, înconjurată 
cu gard de nuele împletite, iar Ja in- 
trare o poartă cu stâlpi ciopliți cu di- 
băcie, care se înalță mândră sub aco- 
perișul de șindrilă, 

Pare-că în această poartă, stăpânul 
casei şi-a pus toată vrednicia lui, căci 
la facerea ei a tocmit pe cel mai bun 
meşter din sat, dacă nu cumva el sin- 
gur şi-a cioplit-o şi înfrumusețat-o în 
zilele şi'n lungile nopți de iarnă, dân- 
du-și în vileag toată priceperea şi dra- 
gostea lui pentru casa părintească. 
Intrăm. In curte ne întâmpină însuşi 
gospodarul, cu acel surâs de voe bună, 
care pe dată ne deschide inimile de ne 
simțim ca la noi acasă. 

In pragul ușii ne iese înainte gospo- 
dina și ne poltește cu glas blajin să 





(Urmare din pag. 6-a) 


intrăm. lată-ne în odaia cea mare în 
care lucrurile sunt așezate cu multă 
orânduială. Privirea ne este furată de 
minunatele scoarţe întinse pe păreţi. E 
atâta armonie de Linii şi culori că ochiul 
abia se 'ndură să se deslipească de ele. 
Pe zidul dinspre răsărit, în umbra pro- 
soapelor de borangic, ţesute cu fir și 
steluțe de aur, licăreşte nestinsa can- 
delă, deasupra sfintelor icoane, împo- 
dobite cu mănunchiu de busuioc. 

Privirea se coboară de-alungul pere- 
ților şi se opreşte când pe caerul de 
borangic, când pe pușca şi pistoalele 
cele vechi, cari dimpreună cu plosca şi 
cu cavalele, se încrucişează atât de ar- 
monios pe scoarța din mijlocul perete- 
lui. Mai în jos, patul de lemn cu spe- 
tezele minunat cioplite, scaune pe trei 
picioare, cu spătare înflorite. Către 
cuptor, laviţa încărcată cu ulcele și lar- 
furii încondeiate în felurite chipuri; iar 
la un loc mai ferit, lada de zestre, ie- 
recată și zugrăvită cu ramuri și păsă- 
rele, 

Lumina de afară pătrunde în casă 
prin ierestruicile împodobite în  ma- 
rame de borangic şi dă acestui interior 
simplu un aer de chilie mânăstirească. 

Eşim pe prispa casei, unde gazda ne 
îndeamnă să cinstim vin şi azimă. Aci 
ochiul alunecă în voe dealungul stâlpi- 
lor şi grinzilor împodobite cu cioplituri 
înflorite, şi al pălirnarului, din scânduri 
tăiate în chip de horbotă. 

Curtea e plină de tot rostul gospodă- 
resc: plugul, carul, sania, și ele înfru- 
museţaţe cu crestături și  înflorituri 
arse cu fierul, 

Plecăm petrecuţi până la poartă de 
căutătura voioasă a gospodinei, care 
s'a oprit în pragul ușii, și de stăpânul 
acestui cuib de linişte, de muncă şi voe 
bună, 

Ne indreptăm spre han, în bătătura 
căruia s'a'ncins jocul. Aici e viaţă mul- 
tă, veselie, și o împestrițare de costume 
bogate și sclipitoare. Flăcăii și fetele 
furaţi de vârtejul jocului își spun din 
ochi dorul zilelor de mâine..., pe când 
bătrânii privindu-i cu drag, întineresc 
parcă la amintirea zilelor trecute. 


Pe ulițele satului ne oprim și pe la 
alte ogrăzi, dinaintea minunatelor porți 
dela intrare, cari se înalță mândre ca 
nişte arcuri de triumf romane. 

Şi dacă întrebi pe stăpânii acestor 
porţi, de cheltuiala făcută cu înfrumu- 
sețarea lor, mai toţi îți răspund: „Nu 
e nimic! așa am pomenit din părinţi... 
să fie mândre!“ 

Se face seară. Uliţele satului se um- 
ple de vitele ce vin dela câmp. Peste 
tot se simte freamătul serilor de ţară, 
cu lătrat de câini, cu mugetele vacilor 
ce-şi cheamă viţeii... cu strigătele și 
chiotele celor ce și-au încheiat ziua și 
se pregătesc de odihna nopții. 

Pe aripele acestei armonii, gândul 
alunecă mai departe în cuprinsul ță- 
rii, și peste tot află aceiași viaţă pro- 
prie poporului nostru... Oare, dacă cei 
dela oraşe nu sa'r fi depărtat prea 
mult de tradiție, n'am fi putut dura o 
artă naţională în care geniul românesc 
să creeze opere naţionale monumen- 
tale? 

Căci, deşi în monumentele noastre 
istorice se vede influența curentelor de 
artă din afară, totuși, ele fiind zidite și 
alcătuite şi după dorinţa ctitorilor lor, 
nu sunt doar copii după alte monu- 
mente, iar ca ele altele nu se mai gă- 
sesc în alte părți, decât doar ca ase- 
mănare a unor elemente decorative 
sau arhitectonice, 

Aceasta dovedeşte că artele aduse din 
alte părți, prin meşterii streini, s'au 
mlădiat după gustul voevozilor şi bos- 
rilor noștri, adaptându-se trebuințelor 
locului, iar mai târziu, când meşterii 
locali au învățat dela ei meșteșugul clă- 
dirilor, al zugrăvelei şi sculpturei, au 
continuat să lucreze, întroducând în 
arta lor multe elemente autohtone, și 
aşa, arta veche a luat o caracteristică 
locală, sa înpământenit şi a prins ră- 
dăcini adânci, înflorinăd şi crescând, a- 


tâta vreme cât Ţările noastre şi-au 
păstrat libertatea. 
(Urmează) 
ION 'TRAJANESCU 








— Ce e cu pictorul nostru ? 


— A fost concentrat: avea O 


stea pe i.