Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages101-150

Intru eu la Dumnezeu dar Dum- 
nezeu nu-i acasă, se dusese la tirg şi 
acasă rămăseră numai copiii. Apoi, cu 
cine să te înţelegi în vorbă. Copiii-s co- 
pii, ce ştiu ei! Nu mai aveam la ce 
sta și fiind şi grăbit, dau, să plec, 
Dar tocmai atunci se auzi în sîn 
la mine nechezind; oul cel de iapă 
ătase un miînz. Cînd îl auzi iapa, începu, 
a după el, se hărțoia la uşa cerului şi 
i puteam încăleca. lacă pacosteal Sărăcu- 
ce să fac eu acum! Cite belele au dat 
din toate am scăpat, dar 


i stat eu așa pe gînduri, nu voi putea spune, 
de la o vreme parcă mi-a mai venit curaj 


ulte-am tras 

şi nu m'am ras 
ici de asta 

nu mă las, 


gînd nu-ţi dă, cum se poate schimba soarta 
r'c'am gindit întrun ceas bun, că nu caut 


a Dumnezeu. 

, de bucurie, am tras un chiuit de-au zăn- 
le în poliţe şi străchinile în blidar şi am 
ări şi a juca ţigăneşte prin cer, de-au pleznit 
i erau să se desprindă norii şi să cadă peste 
să |facă o poznă. In sfîrşit am scăpat, zic eu, gâtiind, 
ce| arh mai tras şi o corăbiască de cele aduse la 


ii AR! pat. Şi îndată încep a suci un odgon din 
pleava ced;de ovăz şi ţes, şi țes toată pleava,şi fac un 
odgdn cam pe cît am crezut eu că ar ajunge 
Pi +% os: oi îl leg de toarta cerului şi mă slobod pe 
i-am dat drumul multă vreme, de, ca din 
cer, fi n i iată că ajung la capătul friînghiei iar pînă 
laj pămidt mai era încă o bucată bună. 
Ri, ce-i de făcut?! Asta-i mult mai slută de- 
m ci a din |cer, vezi, de aceea îi bine cînd omul cade 
nin Ce să zică: Ferească Dumnezeu de mai rău! 
Văd eu că era bine în cer. Acolo puteam să 
un ispravnic, nu să şedea aici, spânzurat, 
p id du in cer, nici cu cei de pe pămînt. Să-mi 
hru de aici, iar nu-mi dă mina, că m'aş face 
d ina gpîhă jos. 
Gindindu-mă eu așa, tot nevoia m'a învățat minte: 


zniajțurile 
dag 


: p imp K 


Å 


Nevoia învață pe cărăuş. M'am fost deprins cu nevoia 
ca tiganul cu scinteia, sau cum zice cintecul: 

Săraca nevoia mea 

Eu încalec şi zic; de! 

la mă duce unde vrea. 

Şi-așa îmi fac socoteală, că partea de sus a frîn- 
ghiei tot stă degeaba, căci de-acum n'am a mai trece 
pe-acolo. Dacă-i așa, de ce n'aș mai întrebuinţa-o odată? 
Am tăiat dar o bucată de fringhie de mai sus şi am 
adăogat jos. Și totaşa am legat mereu la capătul de jos 
frînghie de mai sus, pînă ce am ajuns la pămînt. 

Acum merg mai departe şi deodată parcă simt mi- 
ros de grauri fripţi. Mă duc într'acolo şi găsesc un om, 
care făcuse un foc mare cu nişte bolovani de ghiaţă. 
Jăratecul se urca în sus, iar fumul răminea grămadă 
jos. Şi omul frigea grauri la fierbințeala grămezii celei 
de fum. Atunci, i-am povestit toată istoria mea și cite 
am îndurat de cînd umblu după grauri fripţi şi l-am 
rugat să-mi dea şi mie din mincarea asta, aşa, ca de 
poftă. ` 
— „Bine, măi băete, zice el, iacă-ți dau. ține traista! 

— „N’am traistă. 

— „Pune în sîn“. 

„ Nu mai încape, că am acolo un mînz şi doi pui 
de bardă. 

— „Dă un pui de bardă încoace. 

— „Eu i-l dau, el îl jupoae și face din pielea lui 
o traistă bună, mi- o umple cu grauri fripţi şi mi-o dă“. 

După asta m'am întors acasă, încărcat de toate 
cele ce căpătasem în călătoria mea, Dar sosisem prea tîr- 
ziu: mama, de pofta graurilor murise demult şi fiindcă 
n'apucasem a mă naşte, eu am rămas pe, toată viaţa un 
om ne născut. Și acum nu mai pot de „părere de rău, că 
n'am să pot muri niciodată, fiindcă încă nu m'am născut. 

Auzind zmeii această poveste, le-a plăcut mult şi 
au dat vinătorului jăratec, i-au dat și bucățelele de 
piele jupuite de pe spinarea fraților săi şi o cutiuță cu 
cu doctorie, zicându-i: 

— „Lipeşte-le pielea la loc, apoi unge-i cu doctoria 
asta și se vor vindeca la moment. Spune-le apoi că vă 
sfătuim pe tus- trei să nu vă mai pierdeţi vremea cu 
vînatul şi să vă căutaţi de gospodărie, că în ea stă bel- 
şugul. 

Viînătorul se întoarse la fraţii săi şi urmară cu toţii 
sfatul zmeilor, devenind în scurtă vreme cei mai buni 
gospodari din satul lor. 

lar eu încălecai pe o căpșună. 

Și vă spusei povestea minciună. 

Gr. Baz 


Ciugulind prin iarba verde 
$ Doi cocoși s'au întâlnit 

" Lângă malul unei ape 
Și pe ceartă s'au pornit. 


Pricina era o râmă 
Răsărită'n fața lor, 
Care-și târa trupul firav 
In spre gârlă 'ncetișor. 


— E a mea! zise cocoșul 

__ Cel din dreapta Eu întâi 
Am văzut-o! — Ce spui frate, 
Dar atunci eu cum rămâi? 


Unul spre altul se repede, 
Dar în timp ce ei se bat, 
O rățușcă, de pe 


Râma de sub nas 


apă, 
le-a luat! 


4. 


Zise celalt, cu'ngâmfare. 
— Eu am dreptul să o pap 
Și de nu mă laşi în pace 
Te lovesc cu ciocu 'n cap! 


Şi cocoşii, ca nătângii, 

Au rămas privind spre lac, 
lar rățuşca bat-o vina, 

De ei râde: mac, mac, mac! 


Tara in care părinții se duc la şcoală 


ABY se ridică dela masa pe care erau întinse 
cărţile și caietele ei de şcoală şi azvârlind 
tocul, spuse un: Ufff! care venia din fundul 
inimii. 

Ionel, fratele ei, o privi câteva clipe fără 
să spuie nicio vorbă, apoi se ridică și el dela masă și 


azvârli tocul lângă cel al surorii lui, 
— Ufff! zise Ionel. 


Aşa se întâmpla în fiecare zi. Baby şi Ionel se plic- 
tiseau îngrozitor când trebuiau să-şi facă lecţiile. Baby 
nu putea sta mai mult de | 
a jumătate de oră aplecată 
deasupra cărţilor. După trei- 
zeci de minute, simţia ne- 
voia să se scoale de pe scaun 
şi să arunce din mână to- 
cul sau creionul, uneori 
chiar cartea. Ionel aştepta 
semnalul ca să facă şi el 
la fel. 

— „Ce rău e să fii co- 
pil! Trebuie să te scoli dis- 
de-dimineaţă şi să porneşti 
la școală, trebuie să dese- 
nezi hărţi cu munţi şi fluvii, 
să deslegi probleme grele 
de aritmetică, să înveţi poe- 
zii lungi, pe dinafară... Mă- 
mica și tăticu n'au astfel 
de griji. Ei citesc jurnale, 
se plimbă, primesc musa- 
firi... TPE 

Baby vorbise astfel. Io- 
nel îi taie vorba: — şi unde mai pui că pe ei nu-i sileşte 
nimeni să bea untură de peşte... Ei pot să verse sos pe 
fața de masă, pot să spargă câte pahare vor, că nu-i 
ceartă nimeni... E foarte bine să fii om mare şi e foarte 
rău să fii copil. 

Dar Ionel se întrerupse-deodată. Cineva bătuse de 
trei ori în fereastră. 

— Tu ai auzit, Baby? 

— Am auzit, Ionel. Cine o fi? 

Amândoi copii săriră în aceiaşi clipă la fereastră. 
Priviră uimiți. O pasăre, care nu semăna cu nici o altă 
vieţuitoare, bătea cu ciocul în geam. Avea pene albe 
stropite cu aur şi argint. 

Baby deschise fereastra şi pasărea pălrunse îndată 
în odaie şi deodată apăru în fața ochilor celor doi copii, 
o fată tânără, nespus de frumoasă. 

— Eu sunt Zâna copiilor nemulţumiţi de viaţa lor... 
Rostul meu e să le îndeplinesc toate dorinţele... Am au- 
zit tot ce vorbeaţi adineaori; vă voi duce într'o ţară în 
care copiii sunt părinții părinților lor... 

Baby şi Ionel nu pricepură ce spune Zâna și amân- 
doi se năpustiră asupra ei: 

— Cum e ţara aceea? Unde e? E departe? | 

Copiii sunt părinții părinților lor? Cum vine asta? E 
greu de înţeles! 

Dar la toate întrebările, Zâna nu răspunse decât 
atât: Vreţi să mergeţi cu mine? 

— Vrem! Vrem! Să mergem chiar acum! Strigară 
în cor Baby şi cu Ionel. 

— „Veniţi lângă mine. Aşa. Tu, Baby, lasă-ţi capul 
pe umărul meu stâng, tu, Ionel, pe cel drept. Inchideţi 
acuma ochii...“ Glasul Zânei era ca un cântec lin, dulce. 
Copiii adormiră. 

Se treziră într'o casă care semăna leit cu a lor. Era 
șase dimineaţa. Baby şi lonel alergară la fereastră să 
vadă dacă peste drum sunt tot case cu acoperiş roşu, dar 
văzură altele, care nu semănau cu cele din oraşul lor, 
nici strada nu semăna, nici stâlpii de telegraf... 


10 


”— Suntem într'adevăr în altă ţară! In ţara în care 
copiii sunt părinții părinților lor! zise Baby. 

— Dar unde e Zâna? Ea trebue să ne înveţe meseria 
de părinţi, altfel, nu ştiu ce trebue să facem! spuse 
lopel. Se uitară prin jurul lor, dar Zâna nu era nicăieri. 

— Mamă! Tăticule! Vreau cafeaua cu lapte! 

Cine strigase aşa? Baby se duse repede spre locul 
de unde venea glasul şi fu foarte mirată văzând-o pe 
măicuța ei, frecându-se somnoroasă la ochi cu mânuţele 
și puţin bosumflață că trebuie să se scoale așa de vreme, 
Baby înţelese că acum ea trebuia să îngrijească de 
cafeaua cu lapte... Apoi o 
îmbrăcă pe măicuţa ei şi o 
trimise la școală. Lui tăticu 
îi ajută Ionel să-și perie șo- 
şonii şi îi rândui cărţile și 
caietele în ghiozdan... Ma- 
ma şi tatăl lui Ionel şi Baby, 
îmbrăcaţi ca şcolari, plecară 
voioşi la școală. 

Baby se uită în odăi: 
paturile desfăcute, masa cu 
ceștile de lapte murdare, 
frig, cenușă în sobă... Vai 
câtă treabă, câtă treabă! 
Incepu să măture, să facă 
paturile, să spele vasele. 
Nici nu-şi dădu seama că e 
aproape ora mesii şi că n'a 
pregătit nimic de mâncare. 

— Ionel, ce ne facem, 

vin părinții dela şcoală și 
n'avem ce să le dăm de mân- 
care! 
Ionel se încruntă. Duse mâinile la spate şi începu să 
se plimbe în lungul şi latul odăii, așa cum îl văzuse fă- 
când pe tatăl lui pe vremea când nu era încă copil! In- 
tr'adevăr, problema este destul de grea, parcă ceva mai 
grea chiar decât aceea care le-a dat-o la școaiă săptămâna 
trecută... De unde să ia mâncare? 


— Ascultă, Baby, în cămară nu e nimic? Baby se 
uită prin toate rafturile și cftând spuse: Nimic! Trebuie 
să te duci în oraș şi să-ți cauţi de lucru! Tu eşti bărbat, 
tu trebuie să câştigi bani, eu văd de treburile casei.., 

Nu-i prea convenea lui Ionel să plece haihui, pe dru- 
muri, dar cu Baby nu e de glumit... E în stare pentru 
nimica toată să-i dea două palme şi de, nu e frumos să 
se bată. Ce exemplu să dea părinţilor? 


Ionel plecă. Baby puse masa, dar uită să aprindă 
focul. Şi ce frig era în casă. Şi cât era de obosită! Ce 
bine e la școală, se gândi Baby! 


La ora unu, sosiră părinţii dela şcoală. Incepură să 
ceară de mâncare; le era foame şi frig. Baby le dădu 
câte o lingură plină cu... untură de peşte, apoi le spuse: 
Aşteptaţi să aducă Ionel bani ca să am cu ce să vă fac 
mâncarea... 

Mămica şi tăticu se priviră între ei. Erau trişti şi 
înfometați, dar nu spuneau niciun cuvânt de dojană. 

Pe la ora trei şi jumătate, apăru în sfârşit şi Ionel... 

Baby se repezi: Ai adus de mâncare? Dar băiatul 
dădu din umeri: — N'am adus nimic... Dar mâine o să 
aduc, de mâine încep să câștig... 


— Daa? Ce vei lucra? întrebă fetiţa. Ionel se codi 
puţin, apoi răspunse: Băcanul din colţ mă primeşte în 
prăvălie, o să vând şi o să mătur... 

Baby tăcu. Părinţii își scoaseră cărţile din ghiozdane 
şi se așezară cuminţi la masă. Nimeni nu mâncă nimic 
in ziua aceea. Seara, măicuţa copiilor spuse lui Ionel: 
— „Mâine, trebue să ne plătiţi taxa la şcoală că altfel 
ne dă afară! 


— Bine, bine! răspunse Ionel. Acum să ne culcăm. 
Suntem cu toţii foarte obosiţi. 

A doua zi, părinţii plecară la şcoală, iar Baby se 
uită pe fereastră. Văzu că în ţara în care se aflau, toți 
părinții se duceau dimineaţa la școală, în timp ce copiii 
plecau la slujbe; fetiţele treceau cu coşuri la târguit, 
băieţaşii se duceau la muncă. 

Baby deschise fereastra şi făcu semn cu mâna, ca 
să se apropie, unei fetiţe care târguia legume dela un 
zarzavagiu. Fetiţa veni lângă fereastră. Baby o recunos- 
cuse! Era o colegă de bancă. 

— Ce faci aici, Diana? 

— Cum ce fac? Parcă n'ai fi şi tu de aici. 

Suntem în ţara în care copiii trebuie să aibe grije 
de părinţi... Mămica şi tăticul meu sunt la şcoală. Sunt 
foarte silitori şi cuminţi, cred că or să ia premiul! 

— Tu ești mulțumită, Diana? 

Diana plecă ochii în pământ, oftă şi zise: Nu sunt 
mulțumită de loc, Baby.., E foarte grea viaţa asta, am 
atâtea griji... Ce bine era la şcoală. 

— Ce bine era la şcoală! Şopti Baby şi închise fe- 
reastra. 

Ionel veni acasă la unu. Scoase din buzunar câţiva 
lei și-i puse pe masă! Uite câştigul meu pe o zi întreagă! 

Baby cumpără cartofi și lapte. Puse cartofii la fiert, 
dar ei rămaseră cruzi, fiindcă uitase să facă focul la ma- 
şina de gătit. 
=- Părinţii veniră dela şcoală. Povestiră că fuseseră as- 
cultaţi la istorie și că ştiuseră bine, dar că fuseseră do- 
jeniţi că n'au adus taxa. Băură toţi patru lapte şi mân- 
cară o coajă de pâine. După masă veni proprietarul casei 
în care locuiau și ceru chiria. Tăticul lui Ionel spuse 
arătând spre băieţelul lui: „„Dânsul plăteşte“. Ionel în- 
cepu să plângă. Plânse şi Baby, rugându-l pe proprietar 


să-i mai păsulasca... Părinții copiilor nici nu se sinchi- 
seau; stăteau la masă şi învățau. 

Deodată, Baby izbucni: Eu m'am săturat să fiu om 
mare! M'am săturat de atâtea griji! Vreau la şcoală! 
Vreau să învăţ! Vreau să fiu copil! 

Ionel atâta aștepta ca să-și spuie şi el păsul: — Nu- 
mi place în ţara asta! Vreau în ţara mea, unde eram co- 
pil, unde tăticul se ducea la slujbă şi aducea în casă 
bani pentru mâncare, plătea taxa şi chiria; mămica avea 
grije de noi! Eu nu mă mai duc la băcănie! Vreau la 
şcoală. Vreau la școală! 

Ionel plângea cu hohote. Dar mămica era foarte 
ocupată să înveţe munţii Elveţiei şi să-i deseneze pe 


hartă. Avea a doua zi „geografie“. Şi tăticu era adân 
cit într'o problemă de aritmetică. : 

Niciunul nu ridică capul de pe cărți. Deabia 
peste un ceas, tăticul spuse: Eu mi-am isprăvit lecțiile! 
Baby îmi dai voie să mă duc să mă joc cu tăticul băie- 
telului de peste drum? 

Baby deabia îşi stăpâni râsul: — Du-te, dar vezi, 
pune-ți flanela să nu răceşti... 

Tăticul era ascultător. Mămica îşi isprăvi şi ea lec- 
țiile şi se culcă... 

Baby şi lonel se aşezară la fereastră, amândoi, și 
priviră afară. 

Erau atât de trişti, atât de obosiţi! Baby spuse: 
Ufff! Aşa cum spunea când se plictisea de învăţat lecţii 
şi când arunca creionul sau tocul din mână. lonel re- 
petă ca un ecou: Uffff! 

— Şi deodată, pasărea albă cu penele stropite cu 
aur şi argint se ivi la fereastră. Intră în odaie. Şi aceiaş 
zână tânără şi frumoasă care îi adusese pe Baby și Io- 
nel în țara în care copiii au grijile părinților și părinții, 
grijile copiilor, stătea acum dreaptă şi surăzătoare în 
mijlocul camerei. 

— Ei, tot nemulţumiţi, dragii mei? Intrebă ea, cu 
glasul ca un cântec. 

Baby şi Ionel se aruncară plângând în braţele ci... 

Zâna se milostivi și îi duse iar în ţara bună de unde 
îi luase... în ţara în care copiii nau altă treabă decât 
să înveţe şi să-și asculte părinţii... 

Baby şi Ionel se duc acum la școală. Invaţă cu 
plăcere şi pentru nimic în lume n'ar mai vrea să 
schimbe grijile lor cu ale părinților. 


SIDONIA DRAGUȘANU 


wn 


(Urmare din pag. 6-a) 


După ce încărcă.sacaua cu apă, Tărăboanţă se urcă 
deasupra pentru a-i mări greutatea. 

Bulgarul-măgar se opinti din greu, cărînd pină la 
grădină, îndoita povară. 

Dar acolo alt chin! Fu dus în fața unei iesle um- 
plută cu finul și ovăzul cel mai proaspăt şi îmbietor, 
însă Tărăboanță îi puse zăbala în gură și nu mai putu 
mînca nimic... 

De abia pe'nserat, intrară în grajd piticul şi Tără- 
boanță care îi puse în faţă o căldare cu apă. 

Bucuros, bulgarul-măgar îşi muie buzele, dar amă- 
reala apei îl făcu să se cutremure de scirbă. 

De-o Șchioapă atinse căldarea cu o nuieluşe de alun 
şi deodată, în timp ce măgarul-bulgar privea îndobito- 
cit în fundul căldării, începură să se perinde — ca la 
cinematograf — toate scenele în care îl bătea pe 
Tărăboanţă şi toate relele şi neajunsurile cum şi pur- 
tarea sa neomenoasă faţă de el... 

Ne mai putind să îndure şi acest chin, bulgarul- 
măgar se trînti jos şi începu să sbiere disperat, sughi- 
tind măgărește și plingind... 

Lui Tărăboanţă — deşi avea cuvinte ca să-i do- 
rească răul — i se făcu milă de el și-l rugă pe De-a 
Şchioapă să le redea amîndorura înfățișarea de mai 
înainte. 

Piticul îl întrebă pe bulgarul-măgar dacă de acum 
încolo se va purta bine cu Tărăboanţă. 


— Da — răspunse el plingind — numai redaţi-mi 
înfățișarea de om. 
Piticul, atingîndu-i cu nuiaua, pe dată măgarul- 


bulgar deveni sacagiul de mai înainte şi Tărăboanţă, 
măgăruşul de întotdeauna... 

Și de atunci, măgărușul Tărăboanţă a dus-o cum 
nu se poate mai bine și a murit de bătrinețe, cîndi 
venit rindul... 


DINU MOROIANU 


Era odatun fiu de crai, 
Un prinţișor cu păr bălai, 
Micuţ, 

Drăguţ 

Și răsfăţat, 

Ca orice fiu de împărat... 
De toate-avea 

Şi nu-i lipsea 

Nimic din tot ce-ar fi voit. 
Orice dorea 

I se'mplinea,.. 

Dar el era nemulţumit, 
Căci îl muncea acelaș gând: 
S'ajungă mare mai curând, 
Să treacă anii mai cu zor, 
Să treacă 'n sbor, 

Şi să se vadă -ajuns odať 
Şi el, ca toţi ceilalţi, bărbat... 
Şi gându' acesta-l chinuia 
De nu-și găsia 

Nici când odihna, nicăieri... 
Şi azi, era mai trist ca ieri... 


Dar iată că'ntr'o bună zi, 
Din cer, o zână l-auzi 
Cum se plângea 

Și se ruga 

Să-i facă voia, Dumnezeu... 
Și'ndată şi veni la el 
Incetinel 

Si-i zise blând: 


— „Copilul meu, 
„Din cer, de sus, te-am auzit 
„Și am venit 
„Să-ţi împlinesc dorinţa-aşa 
„Intocmai cum e vrerea ta... 
„Al vieţii fir 
„E, şir cu şir, 
„Infăşurat 
„Pe ghemu' acest” pe care, 
iat 
„Ţi-l dăruiesc!..* 
Zicând aşa 
T'ntinse-un: ghem ce îl avea 
In mână, — zâna și vorbi 
Din nou copilului: 
— „Aci 
„Pe ghemu” acesta-s depă- 
3 nate 
„Ale vieții tale zile toate... 
„Poţi să le faci să treacă'n 
sbor 
„Sau poţi, de vrei, din mer- 
sul lor 
„Să le opreşti 
„(Oricum doreşti), 
„Trăgând de firu' nfăşurat 
„Pe ghem” acesta fermecat... 
„De tragi de dânsu' ncetinel 
„Va trece vremea, ca şi el, 
„Incetişor; 
„De tragi mai repede cu zor 


< ` 4 , N e Ma \ 
Ge DI +s s yy 
å; Z R 
A 
a SOWA 
$ s 
j `- E 


„Sbura-vor anii’n calea lor... porni, din ce în ce mai lare, 
„Dar, dac'ai apucat Să tragă firul.., 
„Oda | Când de-odat' 
„Să tragi de fir, a doua oară Se pomeni ajuns bărbat... 
„Pe ghem el nu mai se în- 
„_făşoară In locul prinţului bălai, 

„Aşa precum era’ nainte... Era acum un tânăr crai, 
„Deci, ia aminte!...“ Stăpân pe-o 'ntreagă 'mpă- 
Acestea spuse, a pierit răție... 
Pe dată zâna.... Avea soţie 
Fericit Şi copii, 
Dar şi uimit Și viaţa-i doar din bucurii 
Rămase prinţul nostru... Sta Părea țesută... 
Şi se uita Se 'mplinise 
La ghemul fermecat pe care Aievea, ceeace dorise. 
L-avea în mână... Ca’ ncer- Supuşii toţi i se 'nchinau 

care Și-l preamăreau 
El trase-uşor, Ca pe 'mpăratul lor iubit... 
Incetişor 
De fir, odată, 
Şi, pe dată, 
Se şi trezi Atuncia trase iar de fir 
A doua zi... Şi iarăşi zilele, în șir, 
(Intr'o clipită — cum trăsese Porniră'n goana lor nebună, 
Puțin de fir — se şi scursese Ca o furtună, 
O zi din vieaţă-i...) S'alerge'n sbor, 
Prinţul mic In calea lor... 
Mai trase-un pic Şi ani întregi trecură-aşa 
Şi altă zi trecu în sbor.. Doar într'o clipă.. 
Atunci cu zor Ca o bătaie de aripă... 
Și *nfrigurare Dar, tot trăgând, 


Dar tot era nemulţumit... 


ăzu curând, s 
Că Se nu” aproape s'a sfâr- 


şit, 
lar el era un moș albit 
Şi gârbovit, 
Ce-și mai ducea 
Cu greu, abea 
Vieaţa-i care apunea... 


Ce n'ar fi dat, 

Să fie iar, ca altădat, 

Copilul mic, cu păr bălai! 

Dar, vai! 

Acuma nu se mai putea 

Căci firul vieţii îi era 

Tot, încâlcit 

Și risipit, 

Acolo la piciorul lui. 

Şi singur el ştia că nu-i 

Nicio putere omenească 

La loc, pe ghem, să-l răsu- 
cească... 

Ofta amar, 

Dar în zadar. 

Bătrânul alb şi gârbovit 

Şi se căia acum cumplit... 

Dar, iată, 

Ca şi 'ntâia dată, 

Că zâna iarăşi se arată. 

El o văzu 

Şi îi căzu 


Pe dată, în genunchi, plân- 
gând: 

— „Zână bună, 

„Vin” de-adună 

lar al vieţii mele fir 

„Şir cu şir, 

„Şi pe ghem îl înfășoară 

„Să mă văd ca "'ntâia oară 

„lar copilul fericit...“ 


Dară zâna i-a grăit: 

— „Când erai copil, ţii minte 
„Ce fierbinte 

„Mai era 

„Dorinţa ta, 

„De-a vedea trecând cu zor 
„Zilele în calea lor. 
„Dorul ţi l-am împlinit, 
„Dar te văd nemulțumit. 
„N'ai vrut tu aşa?..“ 

— „Ba da! 

„Insă văd că am greşit...“ 
— „Da, ai fost nesocotit 
„Şi-ai voit 

„Ca dintr'odată 

„Să-ţi trăieşti viaţa toată. 
„N'ai lăsat, 

„Precum e dat, 

„Să-și urmeze drumul firea 
„Ca în toată omenirea. 
„Te-ai grăbit 


„Şi-ai risipit 

„In pustiu. 

„Scumpa zilelor comoară. 
„Firul nu mai se'nfăşoară 
„lar la loc, precum ai fost, 
„Căci aşa-i al lumii rost... 
„Viaţa, deci, ți s'a sfârşit...“ 


Atunci, moșneagul gârbovit 

Cu barba albă ca de sfânt. 

Căzu cu faţa la pământ, 

Plângând cu hohot... 

Buimăcit, 

In patu-i prinţul s'a trezit... 

Privește'n jurul lui cu teamă 

Și-abea cu greu îşi dă el 

seamă. 

Că ceeace i se'ntâmplase 

El doar visase, 

Că nu era adevărat 

Nimic din tot ce s'a 
întâmplat... 


O, cine ar fi în stare 
Oare, 

Să ne descrie bucuria 

Şi veselia 

Și fericirea lui cea mare, 
Când se văzu că rămăsese 
Tot prinţul mic, că nu fusese 


De cât un vis urât... 
Visase... 


Dar visw'acesta-l învățase 
Ca, de acuma îainte, 

Să ţie minte 

Că orice gând nesocotit 
E scump plătit. 

Şi că nu orişice doreşti 
Se cade să-ți îndeplineşti. 


de VIRGIL DOICULESCU 


Sa a i 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citeț, cu cerneală, şi numai 
pe o față a hârtiei. 


Tudoran Aurel — T. Măgurele — „Amintirile“ — ce 
ne-ai trimis au oarecare însușiri, dar sunt departe de 
a fi bune de publicat. Caută de recitește pe Creangă, 
mare meşter în ale scrisului. „Inceputul de Toamnă“ are 
unele părţi prea căutate, Ce vrei să înţeleagă un copil 
din: „Foi bolnave se desprind din ramurile aproape goale, 
mergând (?) leneşul prin cuprinsuri ca niște amintiri. 
obosite și colindând cărările într'un joc bizar.':? ,Lepro- 
sul“ este prea tristă spre a putea fi publicate într'o 
revistă pentru copii. 

Victor Postolache — Mărcesesti — Hotin — Nu ştiai 
că pentru tipar se scrie pe singură față a hârtiei ? 
Am scris-o doar de atâta $i în revistă. Ceace ne-ai 
trimis nu poate fi publicat. 

Delacălmățui — Brăila — Nu e lipsită de calități po- 
vestea „Zâna Păsărilor“. Aşteptăm însă ceva bun și 
mai îngrijit scris 


redacției 


Adolf Rothman — Cunoaştem și noi versurile lui 
St. O. Iosif. Dar de ce ne-ai trimis acel fragment din „A 
fost odată? Wilhelm Tel e slab tradusă. 

Irina Chircă — Târgovişte — Versurile din poezia 
„Zi de iarnă“ sunt destul de bine întocmite dar se sim- 
te prea mult, în cadenţța lor, influența lui Coşbuc. A- 
fară de asta întrebuinţezi în prima strofă, cuvântul 
anunță, care nu prea e potrivit. Promiţi! 

Boris Petrovici — Brăila — Povestea e prea cunos- 
cută şi-apoi nu e scrisă destul de îngrijit. Citeşte mai mult. 

Traian Hodoreanu -- laşi. — Poţi trimite bucăţi scurte, 
dar bine traduse, arătând şi autorul din care ai tradus. 

Herscovici Friderich—Foarte frumoasă este poezia ce 
ne-ai trimis. De unde ai tradus-o. 

Herscovici Clara.—Treci pela redacţie ca să 
oarecare lămuriri asupra bucății „Intr'o mansardă“. 

Desij Cuna — Eşti prea mic ca să scrii pentru alţii. 
Citeşte mai mult. „Păziţi-vă” nu se scrie cum ai scris ma- 
tal... 

Câlmac Mihail — Chişinău — Ai avut dreptate să te 
îndoieşti că vei putea deveni colaborator al revistei 
noastre. Cele două poezioare sunt destul de slabe. Altceva. 

Mircea Cornău — Bună, dar nu e pentru copii. Ver- 
surile sunt frumoase, dar nu merg în revista noastră. 

Marcel lonescu — Nu putem tipări în revistă o po- 
veste a dumitale care ar cuprinde zece pagini de tipar!.. 
Zău, « prea mult! 

Mary Stoian — Nu cumva te-ai inspirat din „Lu- 
ceafărul“ lui Eminescu? Asemănarea e prea mare!.. 

Dory Schonfeld — Slabă şi plină de cuvinte pe cari 
copiii nu le pot înțelege. Ce-i aceea „potenţial psiholo- 
gic“ ? Dar „lacrimi perlate ce scântee încadescent în 


tenebre“? - 
REDACȚIA 


dai 


Premiile concursului de desen 


Concursul de desen organizat de revista noastră a 
fost închis. In cele trei zile din urmă s'a primit la re- 
dacție—din întreaga țară—o adevărată ploaie de desene 
trimise de micii noştri cititori, cari au ținut să participe 
la concurs. Câteva mii de desene vor trebui cercetate 
cu multă băgare de seamă spre a se putea da cele pa- 
tru premii cu adevărat celor mai meritoşi și talentați 
copii. 

Pentru aceasta s'a alcătuit un juriu care să hotăra- 
scă care sunt cele mai bune desene care trebuesc pre- 
miate. Acest juriu este alcătuit din: d-ra Fulmen, scrii- 
toare şi veche prietenă a copiilor; d-ra Sidonia Drăgu- 
şanu, colaboratoare a Dimineţii Copiilor; d. W. Gres- 


14 


cenko, desenator al revistei; d. Marin Iorda, 
nostru şi d. Cinel Iveanu, secretarul juriului. 


Se vor cerceta numai acele desene cari au fost făcute 
de copii, fără să se fi folosit de modele sau să fi primit 
ajutorul cuiva. 


directorul ; 


Desenele copiate sunt scoase din concurs. Juriul va 
avea în vedere pe lângă vârsta concurentului şi înde- 
plinirea tuturor condițiunilor arătate în revistă; vor fi 
scoase din concurs şi desenele care n'au fost făcute po- 
trivit sfaturilor pe care le-am dat la timp în revistă. 
Căci noi, odată cu înclinările cititorilor noştri spre arta 
desenului, am voit să ne încredințăm și de spiritul de 
bună rânduială al lor — însușire de căpetenie în viaţa 
unui om. 1 

Numele şi lucrările celor patru premianţi vor fi 
publicate în revistă. Se vor mai publica și numele tutu- 
ror acelora cari au luat parte la concurs şi au îndepli- 
nit toate condiţiunile puse de noi, chiar dacă nu au 
isbutit să facă desene prea bune. 


Amintim din nou cele patru premii: 

Premiul | este un portret al premiantului lucrat în 
culori. 

Premiul Il este tot un portret al premiantului lucrat 
în alb şi negru. 

Premiul Ill este un abonament pe un an la „Dimi- 
neața Copiilor”. 


Premiul IV este un abonament pe şase luni. 


d 


SERIA Iil 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


MOŞ CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 
OAaAAGA andada 
Pia | 


|] 7 12| RL IE] Laz Lo, 


Orizontal: 1) Continent. 9) Viaţă. 11) Groapă lungă. 
12) Pasăre cântăreaţă. 15) Rău la suflet. 18) Umedă. 
19) Săritură. 21) Program pe ore. 22) Putină. 23) Gust 
neplăcut. 24) Vechi dregător în Oltenia. 26) Şefi. 28) 
Poftim. 29) Animal. 30) Campion. 31) Umed. 32) Cuvânt 
neschimbător. 35) Bărbierit. 37) Mobilă. 39) Podoabă. 
40) Strecor făină. 41) Fuior gata de tors. 42) Fluviu în 
Europa. 43) Atârn. 45) Insectă care distruge țesăturile. 
46) Rudă. 49) Valuri mici. 51) Popor barbar. 52) Mucava. 

Vertical : 1) Năvală. 2) Creangă. 3) Părţi laterale 
ale stomacului. 5) Plec. 6) Ţară în America. 7) Plantă. 
8) Intărât. 10) Țară în Asia. 13) Posed. 14) Apă în 
Franţa. 16) Ţară în Europa. 17) Cadou. 19) Desagă. 20) 
Judeţ în Basarabia. 23) Diviziune de timp. 24) Impozit 
25) Organ al feţei. 27) Munţi în Creta. 33) Stăpâ- 
nire a unui cneaz. 34) Atmosferă. 36) Conducător al 
Hunilor. 37) Pronume posesiv. 38) Metal. 41) Cântec. 
42) Literă grecească. 42a) Pronume. 44) Vehicul. 47) 
Pronume. 48) Pronume 49) Oraș antic. 50) Notă muzicală. 

4) orizontal Țară în Europa. 

IONEL BICHIGEAN 


Anagrame 


Anagrama e schimbarea ordinei literelor 
dintr'un cuvânt, în aşa fel încât să capeţi un altul. 

De pildă: rabd şi brad. 

Mult o să mai 1234 până când o să mai văd un 3124 
atât de frumos împodobit. 

Deslegarea: Mult o să mai rabd până cândo să mai 
văd un brad atât de frumos împodobit. 

In locul cifrelor se vor pune litere. Am pus numere 


' spre a se vedea mai bine cum s'a schimbat ordinea li- 


terelor. Când se repetă cifra se repetă şi litera. 

1) Cenuşereasa veni la 123 îmbrăcată toată în 231. 

2) Fata babei 123 tare 213 şi cicălitoare, 

3) Nu i-a fost tocmai 1234 păstorului să scape pe 
domniţa din mâinile zmeului 4321 (Ştiţi povestea !?) 

4) Prinţesa 12345 în degetele dela mâna stângă 
15432 inele de aur. 

MOŞ PETRE (Ş. Lotru) 


15 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna Decembrie 


PROVINCIE 

(Continuare) 
Carol şi Ghiza Lovenștein (9) — Ploești: Gigel şi Puiu 
Stanciu (9) — Brădeşti; Olimpia Gall (9) — Salonta; 
Beno şi Nora Billig (9) — Galaţi; Nicu St Coman (9) 
Moreni; Udrescu D. Octavian (3) Curtea de Argeş; 
Pearl Hearsr (2) — Cernăuţi; Liudmila Vait (9) 
Cet. Albă; Nicodimescu Zoca (9) — Caracal; Bebi Cohn 
(4) — Galaţi; Maria Munteanu (9) — Constanţa; Mimi 
Popa (9) — Sinaia; Mimi Karnitscher (4) — Câmpina; 
Haim  Aschenazi (9) —- laşi; Suzana Clepș (2) 
Cernăuți; Fişcher Ştefania (7) — Botoşani; Victor Gh. 
Piţigoi (9) — Chişinău; Badler Fritz (9) — Cernčuți; 
Matei Jankilevici (9) — Galaţi; Raymond S. Munteanu 
(9) — Galaţi; M. Apostolescu (9) — Câmpina; Cușmaru 
F. David (9) — Focșani; Mioara Marinaş (9) — Gaʻați; 
Rica Grimberg (7) — Hârlău; Stanov V. Nicolae (4) — 
Constanța; Fany Leibovici (8) — Bârlad; Aglaia Zavoi- 
cinschi (6) — Donduşani; Jana și Florica M. Cornea 
(9) — Mențţi; Zoca Nicodimescu (9) — Caracal; Iliescu 
lon (9) — Constanţa; Ghiţescu D. Cornel (3) — Rădeşti; 
Benţion Salţer (1) — Botoșani; Ruzea Mira Ghendelman 
(9) — Comrat; Leon Gh. Const (9) — Huşi; $merghel 
M. Roger (9) — Turnul-Măgurele; Elena Bichigean (9) 
— Năsăud; Estera Weinberg (2) — Ripiceni; Frank 
Simona (1) — Galaţi; Iliescu F. Irina (2) — Râmnicul- 
Vâlcea; Mateiu Maria (9) — Tg. Mureş; Alexandru şi 
Corneliu Popescu (9)—Băicoi; Motel Urman (2) —Bolgrad: 
Cocoiaciuc V, Liviu (9) —Cerepcăuțţi; Lelia Petrulian (9) 
— Craiova; Cornelia Bărzilai (4) — Ploeşti, Cernescu 
N. loan (9) — Constanța; Zahiu V. Smaranda (9) Con- 
stanța; Popescu Camil (7)—Ploeşti N. Mitu (9) Bărcăneşti; 
Debora Beznosâi (9) — Cernăuţi; Olga Başturescu (3) 
Buzău; Carol I, Marcu (3) — Roman; Sevastian Vassipescu 
(9) — T. Severin; Petrescu G. Corneliu (9) — Cluj; Ur- 
zică Eugenia (9) — Piteşti; Carol I. Marcu (1) — Roman; 
Mercedes Polihroniade (9) Brăila; Livia Serlman (9) — 
Bârlad; Jianu Dumitru (9) — Lugoş:; Sever Filip (9) — 
Cernăuți. 


SURPRIZE GRATUITE 


primesc toți copiii 
cari trimit adresa 
la magazinul 


PARIS 


Str. SMAÂRDAN 30 


București 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA FEBRUARIE 


Numele și pronumele 


SERIA III 


Adresa: 


= PAS á Ea 


Vesti despre 


Shirley Temple 


De prisos să se mai stăruiască asupra vâlvei făcută 
de înfiinţarea clubului Shirley Temple. Interesul pe 
care mici cititori ai revistei îl arată clubului înfiinţat 
îl dovedeşte numărul cel mare de membri înscrişi. 
Astfel, numai în câteva zile peste trei mii de copii, abo- 
naţi şi cititori ai Dimineţii Copiilor, au venit să-și ridi- 
ce dela sediul clubului, cărțile de membru, insignele şi 
fotografiile micei preşedinte de onoare. 

Afară de asta, suntem zilnic năpădiţi cu fel şi fel 
de întrebări, care de care mai năstruşnice. 

Câţi ani are Shirlev ? 

Unde locueșşte ? 

Invaţă la şcoală ? 

Se scoală de dimineaţă ? 

li plac bomboanele ? 


3 Bibiloteca Universităţi] lagi 


Citeşte Dimineața Copiilor ? 

Patinează ? 

Şi multe alte asemenea întrebări. Veţi recunoaşte cu 
toții că e greu să răspunzi dintr'o dată acestui potop de 
întrebări. Ba; unii dintre copii ne trimit din cine ştie 
ce fund de ţară întrebări la care ne e şi mai greu de 
răspuns. Așa, o fetiță ne pune următoarea întrebare: 
Shirley Teinple bea cafeaua cu lapte cu smântână, sau 
pune să i-o strecoare ? 

Ei, pas de răspunde la asemenea. întrebare. 

Şi totuşi vom răspunde. 

Dar pe rând, încetul cu încetul, ca să se vadă ce 
fel de fetiță este drăgălaşa preşedintă a clubului. 

Deocamdată publicăm o nouă fotografie a ei. 

Vă place? 


= 
TDRIMEN 


EATA COPRLORI 


"Director: MARIN IORDA 


ALAN 
CIA 


= 


REDACŢIA $i ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XI 


24 FEBRUARIE 1937 


No. 681 


Intreabă-mă, că-ți spun 


Iacă, iar s'au strâns multe întrebări cărora trebue 
să le dau răspuns. Şi, Doamne, mulţi mai sunt cei cari 
vor să afle câte și mai câte. 

Aşa, o fetiță tare drăgălașe — cel puţin așa o arată 
poza pe care mi-a trimis-o — vrea să ajute pe săraci şi 
nu ştie. A citit ea în ziarul Dimineaţa că se strâng bani 
pentru cei lipsiţi şi aflaţi în mari nevoi. Inima ei bună 
şi simţitoare a început să bată repede-repede şi cu gân- 
dul s'a şi dus lângă acei sărmani cari nu au ce să mă- 
nânce sau să îmbrace. Fetiţa care îmi scriedela Focşani 
are de toate: casă bună, haine frumoase și mănâncă în 
fiecare zi mâncăruri hrănitoare și prăjituri gustoase. Ba, 
ea mai are într'o puşculiță şi ceva economii strânse din 
banii primiţi dela părinţii ei, oameni, după cât se crede, 
destul de înstăriți. 

Vrea să ştie fetiţa dela Focșani cum să facă săală- 
ture şi ea economiile ei sumelor strânse de ziarul 
Dimineaţa. 

Foarte ușor, drăguţa focşeneancă cu inimă bună. 
Trimite cu un mandat poştal banii pe care vrei să-i dă- 
rueşti săracilor din Capitală. Scrieţi frumos și citeţ 
numele pe mandat pentruca el să apară în gazetă ală- 
turi de al celorlalți oameni miloși. 


Un mic bucureştean ne întreabă ce se întâmplă cu 
desenele celor ce au concurat la concursul de desen 
al revistei noastre. 

Răspunsul îl dăm chiar în numărul acesta al revis- 
tei. S'o citească cu luare aminte. 


Vrea să ştie o cititoare, care l-a auzit pe Moş-Marin, 
adică scriitorul acestor rânduri, stând de vorbă cu co- 
piii la teatru, atunci când s'a jucat piesa Pufuşor şi 
Mustăcioara şi Neaţă şi Nătăfleaţă, cam câţi ani are. 
Dece vrei să-mi afli numărul anilor, fetiţo ? Sau strâns 
în spatele meu aşa de mulţi că le-am uitat şi eu numărătoa- 
rea. Cât priveşte alte întrebări, pune-le fără grije, că 
vei avea răspuns la toate. 


Cineva din Urziceni, un proaspăt cititor al revistei, 
întreabă dacă se vând la prăvălii, ceșcuţe şi farfurioare 
care nu sejsparg. Am priceput ! Desigur că cititorul cu pri- 
cina cam sparge din când în când câte o farfurioară, 
dimineaţa când își bea ceaiul, şi din această pricină măi- 
cuţa îl ceartă sau îl trage de urechi. 


Desigur că se găsesc şi cești care nu se sparg; sunt 
foarte frumoase şi destul de ieftine. Dar ce nevoie ai să 
ei o astfel de ceașcă. dacă eşti cuminte și umbli cu ele 
în aşa fel, încât să nu le faci ţândări scăpându-le pe 
duşumea ? 

” Fii cu băgare de seamă şi atunci n'o să mai doreşti 
ceşcuţe şi farfurioare care nu se sparg. 


Uu băiat din Braşov a prins o vrabie cu laţul şi în- 
treabă ce să facă cu ea. 

Dar ce zor ai avut să faci un laţ şi să prinzi o biată 
vrabie ? Te rog să-i dai numaidecât drumul, că altfel 
mă supăr foc! E o faptă foarte urâtă să prinzi o vra- 
bie şi încă cu laţul. Să nu mai faci așa ceva !... 


Din Constanţa ne întreabă un cititor dacă putem şti 
până la ce tărie de frig poate trăi un om. Intrebarea își 
are rostul ei şi i se va răspunde la timp, revista publi- 
când în curând câteva din notele unui mare învăţat, 
anume Fridtjof Nansen, care a trăit multă vreme în ți- 
nuturile friguroase dela Polul Nord. 

Până atunci e bine să se ştie că trupul omenesc 
poate suferi și călduri foarte mari şi friguri groaznice, 
spre deosebire de multe dintre animalele depe supra- 
faţa pământului care — mutate dintr'un loc într'altul — se 
îmbolnăvesc ușor şi chiar mor. Astfel este maimuța, care 
dacă nu e bine îngrijită se îmbolnăveşte uşor de tuber- 
culoză şi moare în câteva zile. 

Calul şi câinele îndură mai ușor schimbaren dela 
cald la frig sau dimpotrivă. Copiii au datoria să se îm- 
brace bine iarna, iar vara să poarte haine ușoare și de 
culoare deschisă. 


Un mic craiovean vrea să ştie unde se fabrică tunuri. 
Sunt anume fabrici în care se fac asemenea unelte 
de răsboiu. In ţara noastră se găseşte una la Reșița. Dar 
dece întrebi? Vrei să-ți cumperi cumva vreun tun? 


O cititoare din București vrea să-i desleg eu jocurile 
pe care le publică în fiecare număr revista noastră. 
Şi premiul cine să-l ia, mă rog? 
MOŞ MARIN 


TABA NIGRIERI 


) 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY - 


Poveste engleză 


IL NANA-I TARE NECĂJITĂ 


-NA DARLING a făcut nişte ochi aşa de mari, 

iacât a țipat de spaimă şi Nana care în seara 

accea era liberă, pe afară. A intrat repede 
inăuntru; cum a văzut băiatul, l-a mârâit și 

Sa repezit la el, dar acesta a sărit pe fereas- 

trà. trântind-o cu zgomot. D-na Darling s'a repezit jos pe 
scări, foarte nenorocită, căci era sigură că-l găseşte mort, 
im stradă, Dar... nicio urmă; tot ce a putut vedea a 
fost ceva asemănător unei stele sclipitoare în întuneric. 
Când su întors în cameră, a găsit-o pe Nana cu 


In românește de B. M. 


pentru tuse a lui Mihael. A umplut lingura şi i-a dus-o 
lui Mihael, care a început numaidecât cu nazurile lui; 
„Nu vreau, nu vreau.“ 

Tatăl său i-a spus atunci: „Docturia, pe care o iau 
eu, Mihael, este mult mai rea și totuşi nu fac niciodată 
larmă; o iau așa cum trebuie să o ia un bărbat!“ 

Atunci Wendy a avut o idee strălucită aducând sti- 
cla de doctorii a tatălui său, ca astfel să i-se dea o 
pildă bună lui Mihael. Doctoria era lipicioasă, dulce, 
urâtă, de culoarea laptelui. Domnului Darling nu-i plă- 
cuse niciodată şi o ascunsese întrun loc, unde credea 
că nu va fi găsită. Acum a încercat să spună că nare 


ceva ciudat în gură: era 
umbra băiatului, care nu 
apucase să fugă cu el. Nana 
ar îi vrut so agațe afară 
la fereastră, dacă băiatul 
ar fi venit s'o caute, însă 
d-na Darling a găsit că e 
mai bine s'o facă sul şi s'o 
ție intrun sertar, ca s'o 
arate mai târziu soțului ei 
şi aşa, umbra a fost pusă 
bine! 

O lună mai târziu, intr'o 
Vineri seara, d-na şi d-nul 
Darling s'au dus să ia masa 
cu nişte prieteni şi Nana a 
rămas să îngrijească de 
copii. Nana era atât de 
bună şi de credincioasă şi 
ştia atât de bine ce trebue 
să facă, încât d-na Darling 
era sigură că Wendy, John 
şi Mihael nu vor face niciun 
rău cu o doică aşa de bună. 

Când ceasul a sunat ô, 
Nana i-a pregiatit baia lui 
Mihael, iar când apa a fost 
caldă, l-a dus în spate până 
acolo! 

Mihael era foarte furios 
şi striga că încă nu e ora 
șase şi deci nu vrea să facă 
baie şi că ar vrea să se 
culce şi că n'o mai iubește 
pe Nana de loc. Cred că 
toți ştiţi ce înseamnă să fii 
silit să te culci prea de 
vreme. 

Nana auzise toate acestea 
de atâtea ori, că nicinu l-a 
mai luat în seamă, ci şi-a 
făcut datoria ca şi cum ar 
fi fost surdă. Tocmai atunci 
a intrat d-na Darling — 
atât de frumoasă — în ro- 
chia ei de seară! Wendy şi 
John, care se jucau de-a 
mama şi de-a tata, sau 
oprit din joc și se uitau 
fermecaţi la ea; iar Mihael, 
cum a văzut că nu este luat 
în seamă a și sărit afară 
din baie. 

In această clipă a intrat 
repede în odaie, foarte su- 
părat, domnul Darling, flu- 
turând furios în mână, cra- 


vata de seară, Era de felul lui destul de îndemânatec, 
însă când trebuia să-și facă o cravată, era îngrozitor şi 
tare necăjit. Incepuse chiar să spună că dacă această 
cravată nu va sta cum trebue la locul ei, el nu mai 
merge la masă şi nici chiar la slujbă și că vor muri 
toți de foame... şi multe de acestea. Insă numai el cre- 
dea ce spunea. Doamna Darling i-a potrivit cra- 
vata repede și bine, şi aşa sa potolit numaidecât. 
Inveselit, l-a luat pe Mihael pe umeri şi peste 
câteva minute doamna și domnul Darling, îmbrăcaţi 
de seară şi copiii, în cămășuţe de noapte, săreau ne- 
bunește prin cameră. Din nenorocire, când petrecerea 
era în toiu, Nana atinse, din întâmplare, pantalonii 
domnului Darling și îi umplu de păr. Atunci domnul 
Darling s'a înfuriat din nou și pe când doamna Darling 
îl peria, el repeta pentru a nu știu câta oară, ce mare 
greşeală e să ai un câine drept doică. D-na Darling, 
care nu uitase cu cât curaj, credinciosul animal a sărit 
la acel băiat ciudat şi-i apucase umbra, a crezut 
nimerit momentul ca să arate umbra domnului Dar- 
ling şi astfel să-i stingă ura împotriva Nanei. Domnul 
Darling, după cum ghiciţi, nu a știut nici el ce să facă 
cu umbra și a spus numai atât: „Nu este a niciunuia 
dintre cunoscuţi, s'o arăţi la toţi!“ Şi a început să se 
gândească foarte serios. Se liniştise, când Nana a in- 
trat din nou în camera copiilor, aducând doctoria 


————————(( aaa 


+ 


niciuna și când copiii i-au 
spus că e fricos, el sa fă- 
cut că o ia. Wendy a stri- 
at: „Unu, doi, trei — şi 
Mihael a înghiţit tot ce era 
în lingură; domnul Darling 
a ascuns-o însă, pe-a lui la 
spate, dar a fost văzut. Co- 
piii erau foarte supăraţi și 
au fost şi mai necăjiţi când 
el a turnat doctoria în far- 
furia Nanei, spunând că 
pune lapte. Săraca Nana a 
băut din laptele acela, apoi, 
uitându-se cu ochi trişti 
spre stăpânul său, s'a furi- 
şat în culcușş. 

Domnul Darling a izbuc- 
nit în râs, însă celorlalţi le 
venea să plângă. De odată 
el s'a înfuriat, pentru a 
patra oară în această seară 
și a strigat că nu mai vrea 
niciun minut acest câine în 
camera copiilor. „Curtea, 
a spus el, este cel mai po: 
trivit loc pentru câini“. 

D-na Darling, tăcută şi 
tristă a aşezat micuţii în pat 
şi a aprins lămpile de 
noapte. 

Wendy a spus încet: „A- 
azi cum latră Nana, parcă 
ar simti o primejdie.“ 

Cuvântui p:imeidie a în- 
spăimântat-o pe c:amna 
Darling cu toate că acoiv 
nu se simţea nicio primej- 
die și sa uitat cu grije 
dacă fereastra e bine închi- 


r 


nar 


Ye 


de leagăn lângă fiecare pat, 
s'a sircourat din odaia co- 
piilor, afară pc sală, unde 
o aşteptă domnul Dariiig: 

Ei au deschis un drum 
prin zăpada atunci că- 
zută, spre casa cu numă- 
rul 27 unde aveau să-și 
petreacă seara. Un întu- 
neric mare s'a lăsat în 
urma lor. 

N.ci nu ştiau ce îi aștepta 
acasă, căci pe când ei erau 


la casa cu No. 27, cu ușa 
închisă, 


Nana a scos un 
puternic urlet de primejdie 


şi vocea celei mai mici stele 


Premianţii concursului de desen 


ţiior mai mari. Din cei carı au trimis desenele au fost 


Concursul de desen al revistei noastre sa închis pe 
ziua de 10 Februarie. Orice desen primit după această 
dată n'a mai fost luat în seamă. Membrii juriului, compus 
din: d-na Eliza Raicoviceanu—Fulmen, d-ra Sidonia Dră- 
gușanu, d-nii Wladimir Grescenko, Marin lorda și Cinel 
Iveanu, s'au întrunit după două zile, adică în ziua de 
12 Februarie şi au luat în cercetare toate desenele pri- 
mite dela concurenţi. Din cele peste o mie de desene, 
multe, foarte multe au fost scoase din concurs, deoarece 
au fost făcute fără să se ție seamă de toate lămuririle 
ce le-am dat de mai multe ori prin revistă. 

Unele desene m'aveau mărimea cerută, altele mau 


sast făcute numai cu creionul, ci sau folosit şi culori, 
iar o parte din ele — și acestea sunt destul de multe — 
au fost copiate după diferite cărţi, ilustraţii sau re- 
viste, ori au fost făcute cu ajutorul părinţilor sau fra- 


premiaţi următorii : 
"Premiul 


de pe cer, care nu nu putea 
fi văzută decât cu un puter- 
nic uchian!a scânteiat pecer 
„Acum, Peter!“ 


Cum stelele nu sunt prea 
bune prictene cu Peter (că- 
ruia îi plăcea grozav de 
mult să le stingă), această 
vestire însemna că așteptau 
cu nerăbdare să se întâm- 
ple ceva în noapte. 

Aveau multă dreptate. 
căci se va întâmpla? 

(Va urma). 


*) Lagună este o baltă de apă 
sărată, la marginea mărei 

**) Flamingo este o pasăre 
călătoare de culoare roșie. 


torii : 
I Falk Iudith, de 12 ani, elevă în clasa H-a 
a școalei Choisy Mangâru din București. 
Premiul li : Bădescu Luiza, de 11 ani, elevă în clasa 
IV-a a şeoalei no, 3 din Timişoara. 


Premiul Il: 


Rodica Ionescu elevă în clasa IJ Aa 
liceului de fete din Brăila. 


Premiul IV : Maria Pomeran, de 12 ani, eleva în clasa 
II-a a liceului „Regina Maria“ din Bucureşti. 

Cei dintâi doi concurenţi sunt rugați să-și trimită 
la reducţia revistei câte o fotografie, urmând să se facă 
după ele portretele ce le dăruim ca premiu. Pe plic se 
va pune menţiunea: Pentru concursul de desen. 

Celorlalţi doui premiaţi, li-se vor trimite chitanţele 


de abonament. 


Desenele premiate vor fi publicate în revistă. 


Copiii... părinţii sborului omenesc “ 


Ştii tu, Sever, că doi copii ca tine, au găsit 
mijlocul de a ne plimba prin văzduh ? 


A ascultă, Iosif, ce-ţi tot pierzi vremea privind 
cum urcă fumul în cămin? De două ceasuri 

îi: pui într'una foi de hârtie să se înalțe pe 
æ deasupra flăcărilor, până o să dai foc casei. 
Uite, Ştefan e mai cuminte: îşi face lecțiile! 

Băiatul căruia mama îi vorbea astfel, era fiul unui 
fabricant de hârtie, Montgolfier, din Amonay (Franța) 
şi avea 12 ani. Era inteligent şi nu-şi bătea prea mult 
capul cu cartea. Studia tot ce i se părea curios în na- 
tură și-i plăcea mai ales fizica şi chimia. Fratele său, 
de şapte ani, se ocupa mai mult cu învăţătura. 

Pentru ce, îşi spunea Iosif, bucăţile astea de hârtie, 
încălzite de flăcări, se ridică aşa de repede în aer? Iar 
când se răcesc, cad. iar! 

— la te uită, Ştefan, cum se ridică fumul ăsta şi se 
urcă în nori! 

— Şi pânza asta care se umflă şi sboară, îndată ce-o 
punem deasupra focului, adaugă Ștefan. Ce putere o fi 
mișcând-o aşa, în vreme ce, dacă o depărtez de foc, ea 
cade? 

In loc să răspundă, losif se gândi câteva clipe şi 
repede făcu un cornet de hârtie, îl m lângă foc să-l 
umple cu aer cald și când îi dădu drumul, cornetul se 
ridică şi pluti prin aer. Mai făcu asemenea cornete, zece, 
cincisprezece şi toate se plimbară domol prin odaie, ca 
duse de puteri nevăzute. 

Pe urmă îi veni alt gând: repede făcu din pânză 
şi beţişoare subţiri, o cutie de formă cubică. Printr'o 
deschizătură lăsă să intre aer cald, prin arderea unei 
grămezi de hârtie. Curând cutia se urcă lin până la tavan. 

Iosif era mișcat. 

— Stefan, Ștefan, strigă micul inventator, vino, fuga, 
să vezi ce-am făcut! Uite o cutie care sboară singură, 
ca o păsărică, şi rămâne pe tavan. Ar.vrea ea să meargă 
mai departe, dar n'are pe unde, săraca! 

Ștefan căscă toată gura şi ochii, cât îi avea de mari... 

— Haidem în grădină! strigă în cele din urmă Şte- 
fan, uimindu-se. Să vedem cât de sus se 'nalță! 

O luă el inainte, ieși pe poartă și începu să alerge 
prin toată mahalaua, strigând ca un disperat: 

— Veniţi, copii, la noi în grădină! Fratele meu a 
făcut o cutie care sboară singură până la Dumnezeu! 


Pe dată, o ceată mare şi gălăgioasă de copii de toate 
mărimile şi de toate felurile, umplea grădina. Ba aler- 
gaseră şi oameni mari, şi mai ales cumetre, curioase de 
felul lor. Când văzură cutia, dădură din cap cu neîn- 
credere: 

— Şi eu am o cutie, mai mare încă, pentru pălării. 
Şi nu sboară! De când o ţin sus pe dulap, putea să 
sboare de-atâtea ori pe fereastră. Nici n'a încercat măcar! 
Ce, cutiile sboară? 

— Tocmai, pentrucă asta e mai mică, o să sboare. 
Dacă e mare, e greoaie! Păsărelele sboară, dar găinele 
nu sboară nicidecum! 

— Atunci, cutiile de chibrituri dece nu sboară? 

— Nu sboară, că le ținem în buzunar! Dar ia să le 
dăm drumul... 

— Poţi să-i dai şi tu drumul cât vrei şi n'o să sboare! 
Numai fratele meu ştie să facă o cutie care sboară! spuse 
mândru Ştefan. 

Intre timp, fraţii Montgolfier aprinseră un foc mare 
de hârtie. 

— Dar dece strică atâta hârtie? întrebă grijulie o 
cumătră. 

— Să-şi facă mai bine caete! 

— Şi să-și facă lecţiile! 

— Păi dacă tat'său are fabrică de hârtie, cred şi eu 
că-i convine să ardă atâta sumedenie .. 

Sub ochii uimiţi ai celor de faţă, cutia, pusă dea- 
supra flăcărilor, începu curând să se înalțe. Şi se înălță 
mereu mai sus, plutind ca un fulg. Pe urmă începu să 
coboare, tot aşa de liniștit, ca să dea vreme tuturor s'o 
admire în voie. Și când cu toţii văzură minunea şi se 
convinseră, cutia năzdrăvană căzu undeva în fundul 
grădinii... 

Nici uriașa piatră cubică dela Mecca, privită cu sfin- 
tenie de mahomedani, ca o piatră căzută din cer, nu 
fu mai admirată decât cubul care se plimba în 
văzduh. Ceata de copii izbucni în strigăte însuflețite, 
privind această jucărie ciudată. 

Bătrânele s'au răspândit la vetrele lor, bombănind 
încruntaie: 

— Umblă cu fermece, ticăloşii ăştia mici! 

Dar copiii târgului, din acea zi n'au ştiuto bucurie 
mai mare decât să vină în grădina Montgolfierilor, ca 
să privească încercările ce zilnic le făceau cei doi fraţi, 
cu cutii mai mici, pe urmă cu cutii mai mari, pe urmă 
cu serii întregi de cutii de toate mărimile, care pluteau 
minunat în văzduh. 

Şi toţi copiii se întreceau să fabrice cutii de toate 
felurile și să le aducă în grădina celor doi frați, luân- 
du-se la întrecere, care cutie se înalță mai sus şi co- 
boară mai târziu... 


À 


— 


Wy 


m 


Tată, în curând vom putea călători prin aer! 


Ce-am povestit mai sus, e în totul adevărat. Fraţii 
Montgolfier, de copii au făcut pentru omenire una din 
cele mai frumoase cuceriri, cucerirea aerului care a năs- 
cut minunea secolului nostru, aviația. 

E uimitor cum oamenii mari nu s'au gândit la ase- 
menea lucru, sborul cu ajutorul aerului cald, deşi dorul 
de a sbura e vechi de când e lumea şi de când e sborul. 
Şi doi copii, de şapte şi de doisprezece ani, l-au înfăptuit. 

Pentrucă Iosif nu s'a oprit la jucăriile făcute. Amân- 
doi fraţi au continuat studiile la liceu, ocupându-se mâi 
cu seamă cu matematica, chimia și fizica. Sfârşind stu- 
diile, s'au întors acasă şi au continuat cu mai multă 
pregătire experienţele cu aer cald. Am ajuns la credinţa 
că într'o zi tot vor putea călători prin văzduh cu aju- 
torul unui gaz mai uşor decât aerul. 

Privind într'o dimineață cum se plimbau norii pe 
cer, privindu-i mult, Ştefan năvăli în sufragerie, stri- 
gând: 

— Tată, cred că în curând vom putea călători prin aer! 

Şi cu toate că tatăl lor, om serios, răspunse că e 
cu neputinţă asemenea lucru, că numai poeţii și scrii- 
torii pot scrie despre aşa ceva, fraţii Montgolfier închi- 
puiră un glob care, umplut cu aer cald (ce e mai uşor 
decât aerul rece), izbuti să sboare în laboratorul lor. 

Şi peste câteva zile construiră și un balon, mai mare, 
care, cu foc de pae și lână, se umplu repede cu aer cald 
şi se repezi în aer până la trei sute de metri, în faţa 
vecinilor şi prietenilor uluiţi. 

La 5 lunie, 1783, făcură prima experienţă oficială, 
cu un balon de 12 metri diametru. cântărind 215 kgr. 
şi cu o încărcătură de 200 kg. Lumea a rămas uimită 
în fața rezultatelor. Au râs însă la început, când au vă- 
zut grămada de pânză întinsă fără viaţă la pământ: 

— Cum, aşa ceva sboară! Işi râde de noi! 

Dar când aerul cald umflă pânza și ridică un balon 
elegant care se înălță repede-repede la două mii de metri 
și fu dus de vânt la depărtare de doi km., pentru prima 
dată oamenii au ştiut că vor sbura! 


O namilă căzu din cer! 


Chemat la Paris, de Academia de Ştiinţe şi sub pro- 
tecţia regelui Ludovic al XVI-lea, Iosif Montgolfier con- 
strui un balon mai solid, din bumbac, colorat în albastru 
și cu aur, înalt de 20 metri. 

Experienţa avu loc în curtea castelului din Versailles. 
Multă lume venise dela Paris și vecinătăţi, şi toată no- 
bilimea, în frunte cu regele şi regina. 

In nacela balonului au fost poftiţi: o oaie, un cocoș 
şi o rață. Primul echipaj în văzduh. Oamenii nu cutezau 
încă să sboare! 

Balonul se înălţă ca de obicei şi se depărtă la trei 
chilometri. Pe urmă căzu la marginea unui sat. 

Ţăranii locului nu ştiau ce e. Il socotiră un monstru 
căzut din cer. Se înarmară deci cu furci şi cu topoare 
şi porniră la preotul satului, să-l întrebe ce e de făcut. 

Preotul era şi el speriat. Sfătui pe ţărani să por- 
nească să-l nimicească. 

Ţăranii porniră. Din loc în loc se opreau, făceau 
zgomot, ca să vadă ce face namila. „Namila“, pe jumă- 
tate încă umflată, era din când în când însufleţită de 
vânt, ceeace îi dădea înfățișarea unei matahale incă vii 
şi primejdioase. 

— Să mai așteptăm, poate se înalță iar lu cer şi 
scăpăm! 

— Ba eu cred că e pe moarte! 

S'au oprit cu toţii la vreo douăzeci de metri. Dar 
lihania nu se mişca. 

Deodată au sărit din nacelă o oaie, un cocoș şi o 
“aţă, ţipând şi alergând speriate. Țăranii o luară la fugă. 
— Vai de mine, ne mănâncă oile şi rațele! 

S'au oprit şi iar s'au apropiat. Numai câţiva paşi. 
Au aşteptat un ceas întreg: namila nu se mişca. Atunci, 
un țăran mai curajos înaintă cu pușca întinsă. Toţi erau 
infioraţi și admirau eroismul vânătorului. 

Deodată însă, vântul mișcă o clipă balonul. A fost 
o zăpăceală înspăimântătoare. S'au răspândit care încotro 
vedea cu ochii. 


iiit aiiai Se ini á 
m - iii ataca aa cane 


e Sn C 


Viteazul fugi şi el, bineînțeles, cu arma... 

Dar fiara din nou rămase nemişcată. 

Era seara deabinelea, când eroul îi descărcă un glonte 
în cap, dela distanță mare. 

Glontele găuri pânza şi aerul năvăli afară cu pu- 
tere, şuerând și desumflând balonul. 

lar fugiră oamenii. Şi iar se apropiară. 

— E rănit, uite cum se svârcoleşte! 

— l-a curs, tot sângele. Uite cum a slăbit! 


— Ţipă că e pe 


CNI 


— ST 


= 
— Nu mai avem de ce să ne temem de dihanie! 
Au alergat cu toţii şi l-au lovit cu furci, cu topoare, 
cu pietre. Pe urmă l-au legat de mai mulţi cai, caii au 
goni! cu el în câmpii şi astfel au nimicit cu totul na- 
mila !... 


Dar Sever, namila a înviat, dând naştere la păsările 
de oțel de azi, avioanele, cu care pornim acum, să sbu- 


răm peste mări şi ţări! 
MARIUS MIRCU 


3 
„„CIUDĂŢENII DESPRE CERŞETORI 


S'au împlinit de curînd doi ani dela apariţia — în 
Paris — a gazetei cerşetorilor întitulată „JOURNAL DES 
MENDI GOTS“. 

Redacția ziarului se află instalată într'o cîrciumă. 
Ziarul apare ca ori care altul cu articole de fond, cu in- 
formaţii, ba chiar și cu... mica publicitate..?!?! 

Se poate astfel citi printre anunţuri : 

„Caut loc la ușa unei biserici cu enoriaşi darnici. Rea- 
lizarea zilnică 70 lei, Duminicile şi sărbătorile, dubiu. 

In articolele de fond se examenează situaţia milo- 
gilor și se fac propuneri pentru înbunătăţirea ei. 

Se mai dau sfaturi și reguli de lucru. Astfel orice 
cerşetor trebuie să fie cinstit şi să nu ceară de pomană 
în «zona de lucru a altuia. pepe 

lar cei care calcă aceste regulamente să fie pedep- 
siți de INALTUL TRIBUNAL AL CERŞETORILOR. 

Gazeta ia apărarea acestei tagme şi declară că cer- 
şetorii adevăraţi nici nu fură şi nici nu se dedau altor 
operaţii necinstite. 

La informaţii se dau ultimile ştiri în legătură cu 
preocupările lor. 

Dintr'un ziar s'a putut afla că poșta din Londra inten- 
ţiona să pună în circulaţic... telefoane pentru orbi. 

Aparatele vor fi întocmai ca şi cele obișnuite, numai 
că în loc să aibă scrise pe ca , vor fi scoase în re- 
lief semnele alfabetului orbilor, ca atunci cînd vor pipăi 
să poată forma numărul trebuincios. 


Se 


Neată, Nătăflez 


lat'un câlareț ce vine 

Dela drum şi-i obosit — 
Care vrea să-și potolească 
Setea ce l-a chinuit... 

Vede-un han din depărtare — 
Bine c'a găsit acum 

Unde să-și aline setea 
Dup'atât amar de drum! 


Cum ajunse 'n fața casei 
A descălecat grăbit. 

Cui să lase insă calul? 
Cum să-l lase nepăzit? 
Dar în clipa următoare 
A zărit un băiețel 

Şi-l rugă să-i țină calul 
Până se intoarce el. 


Ţine lanțurile 'n mână 
Şi apoi incetişor 

Se aşează pe o bancă 
Ars de... luna lui Cuptor... 
Dup'un timp adoarme însă 
Dogorât de luminiş —- 
Fericit, că pentru pază 

O să capete-un bacșiş. 


| 


Dor uitați-vă acuma 

Ce se'ntâmplă... la un sem: 
Neață şi cu Nătăfleață 
Vin ș'aduc un cal de lemn 
Amândoi, tiptil, ca hoţii, 
Până nu e prea târziu, 
Schimbă hățurile 'n pripă 
Și alungă calul viu... 


lată vine călărețul; 

— Unde-i calul, măi flăcău? 
Dar băiatu-și freacă ochii: 
Uite-l caane ! Asta-i, zău!... 
Fără voio lui, stăpânul 
Izbucneşte'n râs... — și'apoi 


Sus în pom, ștrengarii 'ntruna ` 


Râd în hohot amândoi... 


Băiețaşul, făr'să ştie, 
Doarme greu și sforăind 

Și broboane de sudoare 
Toată fruntea îi cuprind. 
Intre timp copiii care 

Au dat drumu' l'armăsar, 
$e ascund furiș, sub frunze, 
Sus, pe-o creangă de stejar. 


E 
SOLO, între râpele prăpăstioase, intre brazii 
drepți, înalți și verzi, acolo în coliba aceia 
pipernicită, ca o arătare ghemuită la poalele 
munţilor cu vârfuri proptite în văzduhul lumi- 
nos, acolo văzuse pentru prima oară strălucirea 
zilei, cu ochii lui frumoși, Răducu. 

Venirea lui pe lume fusese foarte anevoioasă. 

Din pricina chinurilor, biata lui mamă murise, plă- 
tind cu viaţa ei, viaţa lui. Dar i-o dăruise mulţumită, 
din tot sufletul. 

A fost o zi tristă ziua aceea. Tristă din cale afară. 

Neagu — ciobanul vânjos şi ursuz, — pufnise pe 
nări și chiar plânsese cu lacrimi multe, moartea 
bietei femei. 

Ani dearândul îi fusese soţie şi tovarăşă de viaţă. 

O plânse mult. Dar pe Răducu nu se mâniase. Nu 
era vina lui că maică-sa se prăpădise. 

Se închinase Neagu şi ceruse iertare sufletului ei, 
dacă o mâhnise cu ceva în viaţă. 

Apoi — vremea a adus și uitarea, — iar zilele lor 
sau scurs sglobii între râpele şi brazii munţilor, în 
făgaşurile acelea, rareori călcate de picior omenesc. 

Răducu se făcuse băietan de dus la şcoală. Dar, 
fiindcă nu era prin apropiere vreun sat, taică-său avu- 
sese grijă să-i cumpere cărți — când mersese la târg.— 
Il dăscălea singur, acasă, pe apucate, să-l lumineze. Iar 
copilul se dovedea un supus și silitor școlar. Pricepea 
lesne slovele. A 

Se împăcau amândoi de minune, împletindu-și vre- 
mea cu bucurii şi necazuri. Despre necazuri Neagu nu 
ducea lipsă. Indurase destule cu Răducu până îl 
crescuse. 

Se îndeletniceau laolaltă cu treburile gospodăreşti. 

Hrana şi-o agoniseau cam greu, dar şi-o agoniseau. 
Fie din vânat, fie din pescuit în apa râului din apro- 
piere. 

De când înmugureau pomii, primăvara şi până 
târziu, în toamnă, Neagu pornea de la colibă cu noaptea 
în cap şi se întorcea cu noaptea, uneori, umblând după 
vânat sau — în zilele aspre, — după lemne pentru foc. 

lar -Răducu se afunda și el, cu cele câteva oi şi 
capre pripăşite, năzuind spre luminișurile însorite, 

Şi seara se adunau în colibă şi-şi spuneau păsurile 
ca doi prieteni adevăraţi. Nu ca între tată şi fiu. Doi 
prieteni cari nu ţineau seamă că unul era prea vârstnic 
iar celălalt mult prea tânăr.., 


10 


ÎL: 
722 
a) 


jb A 


TOVĂRĂȘIE nia ră 


Venise primăvara prin părţile acelea. O primăvară 
proaspătă şi însorită, cum multe mai trecuseră pe acolo. 
Răducu se tolănise la soare, — în ziua aceea, — pe 
iarba crudă. Imprejuru-i, ca o grămadă de gheme albe 
şi roşcate, oile și caprele pășteau liniștite. 
um sta aşa cu faţa în sus, străpungea cu privirile 
printre frunzișul pomilor şi căuta să absoarbă cu vede- 
rea tot farmecul primăverii şi tot seninul cerului. 

Pe undeva, pe aproape, piuia o pasăre. 

O ghionoaie ciocănea în lemnul unui copac, iar 
liniştea după amiezei aceleia, se cernea, ca o îmbiere, 
ca o moleşeală înmiresmată şi caldă, peste întinderi. 

Deodată Răducu s'a ridicat — ca muşcat de șarpe, — 
în capul oaselor. Oile şi caprele au tresărit speriate și 
au behăit risipindu-se. Piruitul păsărelei s'a întrerupt o 
clipă. A fost un moment de buimăceală pentru toţi. 

Copilul s'a frecat la ochi. Cu greu şi-a stăpânit 
bătăile inimii. Ce se întâmplase? Cine sfâşiase farmecul 
şi liniștea. 

Un ursuleţ tânăr. Un pui! Se căţărase pe undeva şi 
un ghimpe îi străpunse laba. Il duruse și scâncise ca un 
copil. Căutase să-şi scoată ghimpele singur. Dar nu is- 
butise. Mersese în trei picioare, până întâlnise pe Răducu, 
Venise tânguindu-se, mormăind ca un moșneag. spre 
copil. Privea spre Răducu şi scâncea. Parcă vroia mi-i 
îmbuneze, să-l roage, să-i dea ajutor. 

Răducu a priceput necazul ursuleţului. Nu era greu 
de priceput. Crescuse doar în munţi, printre pomi și 
animale. 

I-a ridicat laba binișor și i-a tras ghimpele. 

Ursuleţul şi-a lins împunsătura. A mormăit apoi, 
de sigur, o mulţumire, pe limba lui. Apoi — în loc să 
se depărteze, — s'a aşezat cuminte ca un căţeluș, 
lângă copil. 

Răducu nu s'a speriat. Dece s'ar fi temut de el? 
Că mai văzuse urși pe acolo. Uneori, iarna, venea câte 
unul până la ușa colibei, după hrană. 

Intinse mânuţa, îl mângâie binișor pe capul păros, 
apoi s'a lungit la loc, pe iarbă, cu faţa în sus, să asculte 
piruitul păsării. 


Seara, în colibă, a povestit tatălui său cum se îm- 
prietenise cu ursuleţul. 

Neagu a tăcut. S'a gândit adânc. Nu i-a spus copi- 
lului nici că e rău, nici că e bine. Ce-ar fi putut să-i 
spună? 


Q # 


fe- 


r } - 
aa EIERE EE ANERE ETAR 


Mai văzuse şi mai aflase dela alții despre asemenea 
prietenii între copii şi animale sălbatice. 

Intr'un târziu, a îngânat mai mult ca pentru sine: 

— „Hm! Oricum, este o prietenie nepotrivită!“ 


De atunci Răducu se întâlnea aproape în fiecare zi 
cu ursuleţul și păzeau oile şi caprele împreună. 

Câteodată se jucau, se sbenguiau. Copilul îl înfăşca, 
vârtos, de coamă şi căuta să-l doboare. Ori îi întorcea 
capul spre el și-l privea în ochiii negri, zicând: 

— „Măi, ursulică, măi. Da' tu nu mai ai niciun 
rost? N'ai casă, n'ai părinţi? Stai cât e ziulica, de, numai 
cu mine! Nu zic că nu-mi place tovărășia ta. Nu! N'am 
ce zice! Dar vezi,.. nu ştiu dacă şi tu mă placi pe mine?!“ 

Ursuleţul clătina din cap, în semnul bunei înțelegeri. 


Cu vremea ajunsese să se întoarcă, seara, împreună 
acasă. 

Mâncau — ce le dădea bătrânul Neagu, — şi se 
bucurau laolaltă. Neagu primea pe ursuleț cu mulțumire. 
Tot nu avea dulăi pe lângă casă. 

Ba încherbase un culcuș ursuleţului în toată regula, 
lângă prag. Acolo se învățase să se culce. Ca un cre- 
dincios şi nelipsit prieten al lor. 

lar dimineața când îi deştepta cântecul păsărelelor. 
Răducu pornea cu ursuleţul lui alături, spre luminișuri, 
să-şi hrănească oile și caprele... 

Prietenia lor se dovedise prietenie deplină. Nicio- 
dată, nicio clipă nu i-ar fi putut vedea Neagu despărțiți. 

Dar ştiut este că bucuria nu ţine o viaţă... 

Astfel, într'o zi, a bătut şi ceasul cel de necaz, ne- 
plăcut, peste sufletul lui Neagu, aducându-i tristeţe grea. 

Răducu pornise cu ursuleţul, cu oile și cu caprele 
lui, spre tăpşanul cu iarbă fragedă. Râdea cu voie bună. 
Pe drum se sbenguia cu tovarășul său, se hârjoneau, 
se luau la trântă, se fugăreau și toată bucuria vieţii se 
revărsa în sufletele lor. 

Vitele păşteau ca de obiceiu, 
o parte. 

Răducu s'a obosit de atâta joacă. Era firav. Se trase 
mai la umbră, pe iarbă. lungindu-se, cu mâinile încru- 
cişate sub cap, cu faţa în sus și privirile proptite pe cer. 

Visa sau se gândea — pasă-mi-te — la mama pe 
care nu o cunoscuse, dar pe care o dorise — fără vrere 
— cu toată puterea sufletului său tânăr. Il prinsese așa, 
pe neașteptate, o toană de tristeţe. Sau o presimţire? 

Ursuleţul stătea potolit, culcat alături, sprijinindu-şi 
botişorul umed, pe umărul copilului. Privea curios și 
nu se dumirea, dece Răducu clipea așa des, din ochişori? 

Nu bănuia că-l cuprinse un pui de somn, ce i-se 
furișase între gene, moleşindu-l. Surâse stins şi mân- 
gâindu-l pe cap, — îi zise: 

— „Măi, ursulică, mi-e. somn. O să dau oleacă 
ochii în gene. Vezi să ai grijă, să mă aperi de muște 
şi să nu laşi oile şi caprele să se ducă razna.. auzi? 

Mormăiala ursuleţului i-a dat încrederea că-i price- 
puse vorbirea şi dorinţa. 

Impăcat, Răducu a aţipit, cu chipul înseninat de 
un surăs blajin... 

Nenorocirea s'a ivit însă, sub chipul unei muște. 

O muscă nepotolită, sbârnăia şi dădea târcoale în 
jurul căpşorului somnoros. 


tihnite, mai. la 


Ursulică i-a făcut vânt cu lăbuţa, s'o alunge. A în- 


cercat s'o prindă cu gura, dar nu-i fu cu putinţă. Musca 
se arăta prea neastâmpărată. Ba se lăsa pe fruntea lui 
Răducu, ba pe nasul lui, ba pe gură, pe ochi, încâtur- 
sulețul nu mai găsea mijlocul cum s'o îndepărteze, ca 
să nu-i turbure somnul. 

Il necăjea cumplit... 

Deodată, iluminat de un gând pe care îl bănuia 
bun, se ridică dela locul său, binişor, și iscodi cu ochii 
pe delături. Zări un bolovan, nu tocmai mare. Se apro- 
pie de el, îl luă între labe, ridicându-l sus. Se întoarse 
la Răducu. - 

In clipa aceea, musca i se așezase tocmai pe frunte. 

Ce şi-o fi zis ursuleţul, că i-a venit de hac! 

Şi repezi bolovanul să ucidă musca, acolo, pe frun- 
tea plăpândă, cu toată puterea lui. Şa auzit un 
pârăit uşor. 


€ x 
„Dr o pr Popa 


A fost ca un svâcnet moartea lui Răducu. Lovitura 
prea năprasnică fusese. Il ţintuise locului, fără să-i dea 
răgazul de-a-și mai privi, măcar pentru ultima oară, 
oile şi caprele şi brazii cu vârturile subţiri, înşiraţi pe 
coastele munţilor suri. Crescuse între ei şi-i iubise mult. 

Atât a fost totul... 

Ursuleţul n'a mai văzut musca. S'a aşezat jos, pe 
iarbă, să-şi păz-ască mai departe prietenul... 

Iar seara oile s'au strâns ciopor lângă copilul mort 

s şi-au behăit ca o chemare prelungă, ca un îndemn la 
drum spre casă. Caprele mai nepotolite, porniseră sin- 
gure, către casă, pe cărarea îndeajuns de cunoscută, 

Şi mai pe urmă, îngândurate, au pornit-o după ele 
şi oile. 

Numai ursuleţul rămase acolo, să-l păzească. Moţăia 
de somn, dar nu se deslipea de el. Aştepta să-l vadă 
trezit din somn... 


Neagu s'a dat de ceasul morţii. Nu-şi găsea liniştea. 


Un cui ferbinte i se înfipsese în suflet, ca o presimţire, 
S'a cufundat în apa neagră a gândurilor amarnice, când 
a văzut oile şi caprele întorcându-se singure de la pășune. 

Nici urmă de ursuleţ, nici urmă de Răducu. 

Pe cine să întrebe? N'avea pe cine. Că nimeni n'ar 
fi putut să-i răspundă! 

S'a întrebat pe sine: 

— „Unde să fie?“ 

Dar nu şi-a putut răspunde! 


Ros de o presimţire care îi svâcnea în tâmple, a 
luat în mână felinarul cu ulei de rapiţă şi-a apucat-o 
întracolo unde ştia că Răducu își păștea vitișoarele 
supuse. 

L-a strigat prelung prin noaptea codrului. A fluiera 
o chemare, care s'a răsfrânt însă de zidurile munţilor 
şi sa înapoiat — ecou, — la el. A mugit de durere. 
Dar n'a încetat cu strigătul prin noapte. 

Curând a auzit mugetul ursuleţului ca un răspuns. 

A alergat într'acolo, cu sufletul la gură... 

Insă când a dat peste Răducu, întins fără viață, a 
încremenit. Fără vrere, lacrimile i-au pornit din ochi cu 
salturi mici, repezi, pe obrajii aspri. 

'Ursuleţul se uita îndurerat și urla spre lumina feli- 
narului, ținându-şi laba pe pieptul copilului, ca şi cum 
ar fi vrut să-i simtă bătăile inimei... 

Neagu a înţeles pe deantregul. A înţeles. Că văzuse 
multe în vieaţă. Şi bune şi rele. Şi-a muşcat buza şi-a 
isbucnit, mai tare, în plâns: 


— „Băieţașul meu bun şi cuminte... M'ai lăsat singur! 


lacă unde te-a dus tovărăşia nepotrivită. Ursul a crezut 
că ţi face un bine, că face o treabă de doftor! Atâta l-a 
tăiat capul să facă, atât a făcut!... Dar eu, eu sunt de 
vină că nu ţi-am spus ţie că un servitor prost, cu mintea 
scurtă, mărginită, este mult mai periculos decât un 


dușman !“ 
ZAHARIA BURUIANA 


1» 


iocârilia 


IOCAÂRLIA şi cârtiţa au fost și ele oameni, ca 

toți oamenii, pe pământul lui Dumnezeu. li 

chema aşa, pe unul Ciocârlie, pe altul Cârtiţă 

cum sunt și azi mulţi cu numele ăsta și cu 

altele la fel. Au fost plugari. Şi încă ce oa- 
meui şi ce plugari ? Cinstiţi și muncitori, cum rar se 
văd pe lume. Erau amândoi dintr'un sat și vecini cu 
casele. Se 'mţelegeau între ei, se potriveau de minune 
la toate. Primăvara, băgau în plug tot împreună și arau 
cum nimeni nu ara ca ei; mult și bine. Semănăturile 
lor ți-era mai mare dragul să le vezi, cum se legănau 
dese, mari şi pline °n soare. 

Munceau ei, dar și-și păzeau munca, să nu-și bată 
joc de ea desmeticii cu vitele, să nu li-o fure răii lumii. 
Unul se ascundea prin scorburi de pământ, altul se urca 
în copaci, şi toată nopticica nu se lipea somnul de ei, 
stând să vază de nu vine cineva, să le strice bucatele. 
-~ Bucuria mare a lui Ciocârlie era să vază, cum le- 
găna vântul spicele, cum se 'ndoiau ele de greutate, și 
a cârtiței să strângă de pe jos paiele căzute, să le-adune 
a7 le facă grămadă, să nu se prăpădească nimic din 
ele. 

O duceau bine. Aveau gospodării ca niciunul în 
sat şi ca puţini pe lume. Din pricina asta erau uriţi, 
erau duşmăniţi de toți. Căutau care de care, să-i supere 
să le fure câte ceva. Ei nu se lăsau însă. Pe cât de 
harnici, pe atât de 'nțepaţi erau în apărarea rodului 
trudei lor. Ţineau piept hărțuelilor, le biruiau. 

Acu ghemoşatul, turba de ciudă. Prea le mergea ’n 
plin oamenilor ăstora, prea sfințeau munca aspră cu 
dârzenia firilor și cu tăria braţelor lor. Hai să se ames- 
tece ’n treburile lor, să-i încurce, să-i împiedice, să le 
taie avântul, să le curme mulțumirea. Ce se gândeşte ? 
Să le fure plugul. Şi când? Tocmai în vremea muncilor, 


când lucrau de zor. Vine el tiptil și așteaptă azi, aş- 
teaptă mâine, Intr'o zi, după ce răsturnaseră ei o pos- 
tață bună de miriște, se pun să conăcească. Şi, conă- 
cind se dau un pic la umbră. Intotdeauna puneau capul 
jos cu schimbul, zi şi noapte. Atunci le-a luat necura- 
tul minţile. Au adormit amândoi. Atât i-a fost deajuns 
lui ăl făr de papuci, să le inșface avutul. Le ia frumu- 
şel vitele şi uneltele şi se face nevăzut cu ele. 

Se scoală plugarii, se freacă la ochi, nedumeriţi, se 
uită lung şi se miră: 


12 


i Cârti 


— Măi, drăcia dracului: Ce să mai fie şi asta? Si 
boii şi plugul și grapa! Mai du-te vino, să fi fugit ghio- 
rean şi miercan de streche, să-i fi furat cineva, da’ şi 
sichiremurile ? Cum să se ducă cu plugul pe cobili și 
cu grapa deasupra ? 

Se iau după dungile proaspete. 
ce d'odată, la o viroagă, când au stat să treacă apa, 
s'au pierdut urmele. 

— A apucat-o d'aci, ori în sus, ori în jos zic ei. 

Și se despart, îndreptându-se unul într'o parte, altul 
intr'alta. Şi merg şi merg. Dar nimic, nici pomeneală 
să dea de stialmelele plugului. Ce să facă? Cârtiţa ca- 
ută prin stormine, prin ropini. Incepe să. scormonească 
pământul, să vază de n'or fi ascunse plugul, grapa, 
undeva; iar Ciocârlie se sue 'n copaci. Sărea pe crăcile 
lor, ca o veveriţă, se avânta sus, tot mai sus. 

Pe vremea aceea umbla Dumnezeu cu Sân Petru 
pe lume. Erau oameni mai de omenie p'atunci, nu ca 
acuma. li mai cicăleau, îi mai alungau, îi mai zburătu- 
reau, îi mai cotonogeau ei, câte odată, dar se găseau și 
mulţi buni şi darnici printre ei, care să-i găzdutască și 
să-i ospăteze. Acum să vie ei, ar da de belea la cei 
dintâi paşi. Nici una zici aita, le-ar suci gâtuniie, ca la 
puii de găină, i-ar tăia bucăţi și i-ar arunca pe apă. 
Aşa de tare sau încâinit oamenii. De aceea, de frica 
lor, stau ei acolo în cer și le dă la cap când şi când 
cu boli, cu cutremure, cu răsboaie, cu foc, cu potopuri 
şi cu tot felul de urgii. Dar ei tot nu se cuminţesc. Răi 
s'au făcut, răi rămân. 

Acum, că mă luă vorba la vale, umblând Ei, Prea 
Bunul cu Drept Credincioasa-l slugă pe pământ, dau 
cu ochii de Ciocârlie, agățându-se prin copaci, urcân- 
du-se ?n vârful lor, şi tot cătând cu mâna strașină la 
frunte: 

— Ce-i cu tine, om bun, după ce te uiţi? 

— Mi-a furat boii din brazdă, cu plug cu tot. Mă urc 
să văz de sus, cât mai departe, nu i-oiu zări undeva? 
Ce Dumnezeu ? Cine să-i fi luat? Şi unde să se fi dus 
cu ei aşa de repede? 

Dar A Tot Puternicul ştiind bine cine era hoţul, și 
văzând strădania făpturii Lui, ca să-i împlinească voia, 
să caute boii, i-a dat aripi, l-a făcut pasăre. Și a 'nce- 
put să zboare vesel, Ciocârlie, intâi în slava cerului și 
apoi, coborându-se ca glonţul pe pământ. De atunci se 
avântă mereu sus, cât mai sus, tot cu ochii după boi şi 
apoi zdup! jos, când i se pare că i-a zărit undeva. De 
aceea jocul îi e, când în tăria seninului, când ras pe 
deasupra pământului. Aşa-i e zborul, mai ales primă- 
vara, în timpul aratului. Atunci o furnică dorul de 
plugărit şi caută nebună boii. Și cântă a nerăbdare și 
a supărare. Vara însă, când vântul bate grânele ’n 
holde, mai uită aleanul boilor şi-şi aduce aminte de 
plăcerea ce simţea, când păzia bucatele și prinde să se 
lase pe deasupra lor în rotogoale, de ţi-e mai mare 
dragul s'o vezi, cum se leagănă, veselă nevoie mare. 

Şi, dac'am sfârşit cu povestea lui Ciocârlie, să ne 
întoarcem puţin şi la tovarășul lui de muncă, la Cârtiţă. 
El scurma pământul cu mâinile, cu picioarele, cu bâta, 
făcea şanţuri, căuta și căuta plugul și grapa, cumplit. 

Il vede Cerescul Tată cu Sân Petru: 

— Ce faci, fiule, acolo ? 

— Caâut plugul şi grapa. Mi le-au furat răii. 

Prea Bunul i-a 'nlesnit căutarea. l-a dat ghiare as- 
cuțite și l-a făcut o lighioană, așa cum e azi, fără ochi, 
că n'are ce să vază în bezna fără fund, tot scormonind 
zi şi noapte la ţărână, căutând și căutând, fără ostoi, 
uneltele lui de plugărie. Deaceea umblă el pe sub pă- 
mânt şi doar, când i se pare că adulmecă urma lor 


aa 


Merg ei ce merg, până 
i 


Apare ’n volumul „A Tot Puternicul pe lume!" 


afară, când vine vremea să strângă spicele căzute; 
sparge scoarţa şi face căsuțe. magazii, hambare. 
Și d'atunci, ochii ciocârliei sunt aţitinţi spre moşu- 
roaiele cârtiţii şi cântă a jale: 
— Tot aduni, aduni! Da” cu plugul ce-i tovarăşe, 
că boii nu-s, nu-s! 
Şi apoi, luând zborul spre înălțimile cerului: 
„Foicică, foi trifoi! 
Am avut şi eu doi boi. 
Am avut doi boi plăvani, 
Voinici ca nişte lipani 
Și-am avut şi plug, avut. 
Dar duşmanul meu n'a vrut, 
Să mă vază tot muncind, 
Pământul adânc răscolind 
Şi mi-a luat plug şi plăvani, 
Sunt de atunci, hei, sunt ani. 
Şi-a pierit cu ei în vânt, 
A intrat ca în pământ 
Şi m'a făcut să tot cat 
Cât îi el de lung și lat, 
Boii mei, viaţa mea, 
Lume crudă, lume rea 


MIHAIL LUNGIANU 


e e e e e e i e e 0, e a a m e Me ti-i le 


Rochita rândunelei 


Intro ţară îndepărtată, un împărat puternic şi viteaz 
jomnea peste un popor numeros. Şi împăratul acela 
avea patru fete cu numele de Rânduiala, Dumitra, 
Nelişor şi Leonora. Fetele creșteau mari şi toate erau 
'rumoase. Intro noapte cu lună au plecat să se scalde 
intrun lac mare şi frumos din apropiere. 

Și multă vreme au stat ele la scăldat, jucându-se 
şi răzând voioase împreună. Curând însă a început a 


se ivi zorile şi soarele a răsărit pe negândite. Atunci, 
un broscoi mare şi urât a ieşit din lacul acela și s'a 
aşezat pe mal la soare. — Cele patru fiice de împărat, 
văzându-l, s'au speriat de el şi au prins să strige, gonindu-l 
să plece de acolo Ba au luat fiecare un pumn de 
pietriș în mână și au svârlit într'nsul, silindul să fugă 
cât mai repede. — Broscoiul însă, supărat la culme, s'a 
dat de trei ori peste cap şi numaidecât s'a prefăcut ca 
prin minune într'un tânăr păstor cu ochii și pletele 
negre. — Şi el nici gând n'a mai avut să o şteargă din 
locul acela, ba s'a aşezat chiar liniştit pe malul apei cu 
ochii la ele. Bietele fiice de împărat sau ruşinat şi 
n'au mai putut să iasă din apă de fel. Rochiţele lor 
rămase pe uscat întinse în iarbă nu puteau sbura la 
ele şi nici fetele nu se mai puteau urni să le ia. 


Și atunci au început cu toatele să plângă și să se 
roage de păstor să plece. Dar el nici gând n'avea. Rămă- 
sese acolo și le făcea în necaz. Intr'un târziu, plânsetele 
lor au fost auzite de zâna pădurilor, care a venit în 
grabă să vadă ce sa întâmplat. Zâna însă nu era mai 
puternică de cât broscoiul acela care se vede treaba 
că era zeul lacului. Ea n'a putut să-i facă nimic lui, în 
schimb însă le-a transformat în păsări mici, negre pe 
spate și albe pe piept. Au ieşit aşa din cauza părului 
bogat şi negru pe care îl purtau despletit. Și atunci 
rochile lor de pe mal s'au transformat la rândul lor în 
flori care au luat numele de rochița rândunelei. Căci, 
dragi copii, am uitat să vă spun că zâna aceia le-a 
botezat rândunele după prima silabă a numelui lor ce-l 
purtau pe timpul când erau oameni. 

Şi astăzi, când rândunelele se întâmplă să sboare 
jos de tot, se zice că-și caută rochiţele rămase pe mal, 


de atunci. — 
VIORICA MALIN 


Foarte supărată-i Nuşa ; 
Umblă prin odaie, gravă, 

Căci de câtva timp păpuşa 
A căzut la pat, bolnavă. 


Şi, — precum se-obişnuieşte, — 
Ca să-i afle-al boalei fel, 
Dânsa grabnic se opreşte 
Chiar la „doctorul' lonel. 


S'o consulte, ea îl cheamă. 
Cu dichisul medical, 

Căci se teme, biata „mamă 
S'o mai ducă la spital. 


El îmbracă-o haină mare, 
Ia în mână un baston, 
Ochelarii, guler tare 

Şi... ciupacul din salon. 


Şi, gătit ca la paradă, 
Intră *n cameră la Nuşa, 
Dându-şi aere, să vadă 
De ce suferă păpuşa !? 


Dar zărind pe o măsuţă 
Limonadă "'ntr'un pahar 
Şi dulceaţă "'ntr'o ceşcuță, 
El grăieşte astfel clar : 


Ştii păpuşa cam ce are? 
A mâncat dulceaţă multă, 


Dacă vrei să îi scapi vieaţa, 
La al meu cuvânt rămâi : 


„Doctorul' s'o guste 'ntâi ? 


— Tu cuvântul meu l-ascultă ! 


Şi-asta-i foarte rău... îmi pare! 


De-azi 'nainte, vreau, dulceața 


ZAHARIA G. >- 


N 


N 


W) 


N 


f e 
í 
u 
\ ki 
\ 
4 A 


E ——————————— 


po 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA |V EE 


MOŞ CINEL 


. La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


1 abonament pe 1 an 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


„CUVINTE INCRUCIȘATE" 


Orizontal. 1) Lucrez cu sapa; 4) Diviziune de timp; 
5) Mişel; 6) Oraş din România; 8) Vas; 11) M. S. 
Regele; 13) Il găsești la croitor; 15) Tragere la ţintă; 
16) Cuvânt neschimbător; 17) Grad inferior în armată; 
21) Strivit, apăsat cu călcâiul; 25) Aliment animal 
(plural); 26) Băutură; 27) Culoare; 28) Dăţi; 29) Horia, 
Cloşca şi.....; 32; Arbore; 34) Ciolan; 35) Trecătoare; 
37) Pronume posesiv; 38) Oraş din Franţa!; 40) Gust 
neplăcut; 41) Pasăre de curte; 42) Posedă; 44) Nume 


~-~ “masculin; 45) Acea. 


Vertical. 1) Grad inferior în armată; 2) A brăzda 
pământul; 3) Cioban; 6) Sgârcit; 7) Ca la 13 orizontal; 
9) Articol; 10) Lac în Asia; 12) Fluviu în Franţa; 14) 
Judeţ în România; 16) Transportat; 17) Prăjesc; 18) 
Metal preţios; 19) Tulpină la cereale; 20) Fluviu în 
Europa; 21) Pasăre; 22) Parte a mâini; 23) A lucra 
pământul; 24) Am în mână; 30) Rudă; 31) Vehicul; 
33) Propietatea sacagiilor; 35) Defilarea soldaţilor de 
sărbători naţionale; 36) Flueră şi indică ora la fabrici; 
38) Salutare; 39) Pronume posesiv; 45) Paradis. 


ALEXANDRU MUNTEANU 


ARITMOGRIF 


Inlocuind cifrele cu litere, veţi obține numele unor 
insecte. Dela A. la B.o insectă harnică. Când se repetă 
cifra se repetă şi litera. 

Pentru uşurinţă. U=4, M=11. 

IONEL BICHIGEAN 


7. í . PP în A, ETER PSI e EI 


POȘTA JOCURILOR 


C. $.— Loco — Jocul de cuvinte încrucişate nu e 
nici simetric şi ware nici subiect. Anagramele sunt slabe. 

lon G. — Loco — Șarada nu e bine rimată, monover- 
bele sunt grele pentru cititori noştri. 

C. P. — Loco — Una din anagrame s'a publicat, una 
e slabă şi jocul de cuvinte încrucişate A e o... 

M. Ex. — Loco — Anagrama e prea ușoară, palindro- 
mul e cunoscut, jocul „Oraşe din Europa“ are prea 
puţine cuvinte la subiect și romburi în genul celui trimis 
de mata, nu publicăm. 

C. Pr. — Loco — „America de Sud“ are cuvinte prea 
grele şi încrucișarea slabă, Boul e prost. In privinţa 
rombului vezi răspunsul de mai sus. Şarada nu e în 
versuri. Mai încearcă. 

M. Br. — laşi — Copii nu cunosc toate cuvintele ro- 
mâneşti, mi-te cele latinești... 

B. Foc. — Loco — „Stan şi Bran“ e „slab şi greu“. 
Publicăm un joc de cuvinte încrucișate. 

Al. B. — Loco — Ambele omonime s'au publicat. 

C. Pr. — Loco — Mai încercaţi! 

D. T. — Loco — Anagramele sunt slabe și cărţile de 
vizită au numiri inexistente. 

C. Dav. — Publicăm o anagramă. 

Mar. Ver. — O parte din jocuri au fost publicate, 
iar altele sunt slabe. 

M. Al. — Loco — Publicăm cuvintele încrucişate, 

V. P. V. — Loco — Mai încercaţi! 

Dav. |. — Focșani — Slabe. 


Deslegările jocurilor pe luna Decembrrie 


ANUL pati 


[ATR] 
A |PIA] TAPTE m A! 
A |A|SIB|U/MAȚIG A Sc! AZ 
GIAJRIEY Taan jo wide Li EARMA] 
(ELAI PYMC ana ALERE JENA 
ratati 


VINE_PIOS CRACIUN 
nan R Ue 


ia a arra MĂ | 
RAPATA ea SOLAIR] 
NAISES (EA 


Deslegările, jocurilor se asray 15 zile dela apariția numărului de 
tață. Pe plic se va serie: pentru jocuri. 
La jocuri de cuvinte încrucișate te admit 8 greşeli. 


SERIA IV 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA FEBRUARIE 


Numele și p-onumele 


ydresa: 


DN e O ť o 


Ni-se cere cu stăruințà 
să dăm cele mai noui știri 
despre mica și totuşi atât 
de marea artistă de cinema, 
Shirley Temple. 

Cele câteva mii de mem- 
bri ai clubului au tot drep- 
tul să ne ceară veşti des- 
pre președinta lorde onoa- 
re. De aceea fără să ståm 
pe gânduri, ne facem da- 
toria. Dar veştile despre 
Shirley Temple chiar cele 
mai noui, sunt foarte multe 
şi pentru publicarea lor 
mar ajunge nici spațiul a 
zece reviste ca a noastră. 
Pentrucă mica artistă este 
o fată deosebit de harnicà 
şi munceşte mult, de dimi- 
neața și până seara, desi- 
gur că şi ştirile cari ne so- 
sesc despre viața şi hărni- 
cia ei sunt foarte nume- 
roase. 

Joacă în numai știu câte 
filme care se lucrează în 
ţara ei, învaţă să cânte, să 
danseze și învaţă, bineînţe- 
les, şi carte. Pentrucă, ori 
cât dar {i-ar fi dat Dum- 
nezeu, ca să fii o artistă 
mare și preţuită trebue să 
munceşti şi iar să muncesti. 


Nu-i de ajuns să pui o ro- 
echie scumpă pe tine, să ai 
jucării şi să ți se dea ro- 
luri mari și frumoase, tre- 
bue să munceşti stăruitor 
şi cu hibzuială. Şi Shirley 
Temple, care este o fetiţă 
foarte deşteaptă, ştie a- 
ceasta. 

De aceea se scoală cât 
mai de dimineaţă, ca să 
poată avea cât mai mult 
timp de lucru în atelierele 
în care se fac filmele de 


cinematograf. 

Ea nu se supără când e 
sculată dimineaţa din somn 
şi nici nu se sperie de apa 
rece cu care se spală pe 
obraji, pe gât şi pe urechi. 

Dăunăzi a primit în dar 
wi ceas foarte frumos, o 
pendulă de două ori mai 
mare decât ea. 

Iat-o fotografiată alături 
de această frumoasă pen- 
dulă, încă nedesmeticită din 
somnul de dimineaţă. 


O CUNOAȘTEŢI ? 


r= 


PĂŢĂNIILE 
şi boroboaţele lui Creangă la școală: cum prindea muşte 
cu ceaslovul, cite lovituri primea cu biciul „Sfîntul 
Niculai:: întins pe „Calul Bălan", toate se găsesc scrise 
în amintirile sale din copilărie. 

PROSTIA OMENEASCĂ 

fost prinsă minunat de marele povestitor. Cineva voia 

să vire soarele în casă, cărînd lumina intro ladă; alt- 
cineva ţinea murţiş să arunce în pod nişte nuci cu o 
furcă; iar unul sugruma o vacă urcînd-o în pod ca so 
nutrească acolo cu pae... Şi multe altele şi mai și. pe 
care Creangă le zugrăvește minunat în basmele şi 
povestile sale 


UNIREA FACE PUTEREA 
sunt vorbele chibzuite ale lui moş lon Roată, după 
cîte văzuse şi păţise el în viaţa sa. 

Aceste cuvinte puse de Creangă în gura acestui 
unchiaș sfătos să fie temei și pentru tinerele vlăstare ce 
pășesc de abia de acum înainte în viață. 

„Poveştile lui Creangă au o mare însemnătate pentru 
noi, mai ales pentru graiul neaoș rominesc în care sunt 
exprimate. 


Chipurile pe care le publicăm în numărul acesta al 
revistei sunt din povestirile lui Ion Creangă, 
pe cari mulţi dintre cititori le pot recunoaște singuri. 


Publicăm în numărul de: față mai multe povestiri 
şi istorioare de Ion Creangă. S'au păstrat întocmai cuvin- 
tele şi ortografia marelui povestitor, astfel că cititorii 
pot gusta frumuseţea graiului dulce moldovenesc. 

Cuvintele ce ar putea fi neînţelese de unii, sunt 
ámurite sub fiecare povestire. 


VOLUMUL 
I. CREANGĂ 


POVEŞTI 


ACUM DOUA ZILE 


s'au împlinit o sută de ani dela nașterea minunatului nostru 
povestitor lon Creangă, ale cărui poveşti şi snoave le-aţi 


citit desigur cu toţii. 
ION CREANGĂ 


s'a născut în 1837 în satul Humulești (jud. Neamţ) din 


părinţi ţărani. 


= 


> a ` 
AEN 4 
M $ t i 


N 


A SCRIS BASME 
pe care le-a publicat mai întii în revista „Convorbiri 
literare" din lași. 

SUBIECTELE 
poveştilor şi basmelor lui Creangă au o vechime de mii 
de ani şi sc găsesc pe la diferite popoare, însă povestito- 
rul nostru le-a dat un caracter local, adaptându-le 
pămîntului nostru. 


ZICĂTORILE 
cele mai pitoreşti le găsim în opera lui Creangă, ce a 
fost tradusă în mai multe limbi europene, între care 
franceza, engleza... etc... stirnind peste tot vilvă şi interes. 
Indemnăm pe toţi să-l citească pe Creangă, căci îşi 
vor îmbogăţi limba cu expresii noi. 


DIN „BIBLIOTECA ȘCOLARĂ", 
EDITURA „ADEVERUL", CUPRINDE CELE MAI 


APĂRUT IN 


ALESE BUCĂȚI ALE MARELUI POVESTITOR. 


MMN EATA CO 


Director: MARIN IORDA 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XI 


3 MARTIE 1937 


No. 682 


MESTERUL 


ION CREANGĂ nam 


- 


E împlinesc luna aceasta o sută de ani dela 
nașterea lui lon Creangă, unul dintre cei mai 
mari scriitori ai neamului 
fiul unui modest ciobotar din Humulești, dar 


românesc. A fost 


pe când tatăl său nici nu cunoștea buchile, pe 
el Dumnezeu l-a înzestrat cu mare dragoste de carte. 
Din îndemnul mamei sale, învață să ajungă preot; iar 


mai târziu îl vedem dascăl, 


pe copii, taina abecedarului. 


Când a încercat pentru 
întâia dată să aşterne pe 
hârtie mici povestiri şi is- 
torioare, le scrise cu atâta 
meşteşug, într'o limbă curat 
românească, bogată în 
cuvinte alese, încât atrase 
repede asupra sa luarea a- 
minte a marilor scriitori 
din vremea aceea. Indemnat 
să scrie cât mai mult, el 
înzestră scrisul românesc cu 
nenumărate basme şi po- 
veşti care de care mai fru- 
moase. 


Cecace l-a ridicat mai 
mult în ochii celor ce-i pre- 
tuiau marele dar de poves- 
titor, au fost Amintirile din 
copilărie, o carte în care 
Creangă povesteşte în chipul 
cel mai minunat, întâm- 
plări din vremea copilăriei 
sale. Din paginile acestei 
cărţi, pe care nu te mai 
saturi citind-o, răsar chi- 
purile luminoase ale pă- 
rinților săi, ale- fraţilor şi 


şi ale tovarășilor de copilărie 


străduindu-se să deprindă 


din Humuleşti. 
Pentru voi, copii, scrisul lui Creangă trebue să aibă 
o însemnătate deosebită, căci poveştile, basmele şi amin- 


tirile pe care el le-a scris cu atâta măestrie, vouă vă 
sunt închinate. Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, 
Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul, Fata babei și 
fata moșului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, Po- 
vestea porcului, Harap-Alb, Făt-Frumos şi încă multe 
altele, foarte potrivite pentru sufletele simţitoare ale 
copiilor. 

Numărul de față al Dimineţii Copiilor îl închinăm 
lui, celui mai mare scriitor 
pentru copii, celuia pe care 
bunul Dumnezeu la înzes- 


trat cu marele dar de 
povestitor. 
Le-am însoțit cu chi- 


puri frumoase, ca să le citiţi 
cu mai mare plăcere. 
lată-le: Punguţa cu doi bani, 
Povestea unui om leneș, 
Cinci pâni. 

După ce le veţi citi, în- 
dreptaţi-vă cu gândul îna- 
poi prin noianul anilor şi 
încercaţi să vă închipuiţi 
un moșneag îmbrăcat în 
haine groase şi ponosite 
din postav de ţară, stând 
şi povestind, înconjurat 
de nenumărați copii, fete 
şi flăcăi. 

Şi parcă auzi un glas 
plin de dulceaţă, blând 
şi duios, spunând: „A fost 
odată un moş şi o babă...“ 

Este glasul lui Ion 
Creangă, cel mai minunat povestitor al neamului 


nostru. 
M. IORDA 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY 


Poveste engleză 


HI. O DISPARIȚIE CIUDATĂ. 


EI trei Darlingi au adormit liniștiți; nu mai 
vedeau acum nici pe Nana, nici steaua şi 
nici nu au văzut cum au licărit și s'au stins 
lumânările, una câte una. Nu au zărit nici 
măcar minunata sclipire, care aluneca prin 

odae, scotocind în fiecare cutie, în dulap, în fiecare gaură, 
în fiecare colț, poate vor găsi umbra lui Peter, căci pe 
ea o căutau! 

Această scântee — care când se mişca, era asemenea 
unei mingi de foc, când se oprea era o zână mare cât 
pumnul şi îmbrăcată întrun gingaș vestmânt de frunze. 
Vorba ei era un sunet dulce, ca acel al clinchetului 
clopoței de aur, din care pricină era şi numită „Sugtt- 
de-clopoţel“. 

După ce a răscolit prin toate lo- 
curile, a dispărut deodată într'o sticlă! 

In aceeaşi clipă, Peter Pan a 
sărit peste fereastră înăuntru; după 
cum vedeţi şi voi, ştia foarte bine dru- 
mul! 

Numai „Sunet-de-Clopoţel“, pez 

„care el o trimesese înainte nu mai 
fusese niciodată într'o cameră de co- 
pii. „l-a plăcut camera — e foarte 
interesantă“ a spus ea „însă sticla 
asta este și mai și!“ 

— „Sunet-de-Clopoțel, unde eşti, 
a şoptit Peter, ai găsit umbra?“ 

Ea a răspuns, îndată, în minu- Dr 
nata limbă a zânelor: 

— „Sigur că am găsit-o, uite-o 
pe cutia cea mare! Și i-a arătat foarte 
mândră dulapul. Intr'o clipă, amân- 
doi au fost pe dulap. Peter a tras iute 
umbra afară şi a desfăcut-o cu atâta 
nerăbdare, încât nici nu şi-a dat sea- 
ma că a închis-o pe „Sunet-de-Clo- 
poţel în sertar. 

Peter a crezut-că umbra va veni 
numaidecât la el: dar ce amăgire! 

` Şedea întunecată de o parte şi părea 
că nu-l cunoaște; şi cum o privea el, / 


așa trist, a băgat de seamă că săraca 
fusese ruptă şi lovită la înfăşurare. 
Intr'o fugă a fostîn camera de baie, 


a luat un săpun şi cu multă trudă 
început să o lipească. Totul a fost în 


zadar şi Peter s'a aşezat pe jos şi a început să plângă 
cu sughiţuri. Cine să-și închipuie, că după atâta trudă, 
după ce şi-a găsit umbra, să nu poată face nimic cu ea! 

Hohotele lui de plâns, au trezit-o pe Wendy, care 
l-a întrebat, ca o fetiță bine crescută ce era: „De ce 
plângi, băieţelule? 


Peter, care știe și el să se poarte frumos, când vrea, 
a sărit în picioare şi i-a făcut lui Wendy o plecăciune 
de toată frumuseţea. 
Wendy a răspuns repede, făcând si ea o plăcăciune 
de sus din pat. El a întrebat-o: 
— „Cum te chiamă pe tine?“ 
— „Wendy-Maria-Angela- -Darling“ a răspuns ea, sim- 
țind că aşa sună mult mai frumos, „dar pe tine?“ 
— „Peter Pan“. 
Wendy, curioasă, a vrut să ştie imediat unde lo- 
zuieşte, și băiatul a răspuns foarte serios: „o iei la dreapta, 
` apoi mergi drept până ajungi dimineaţa“. 


wm româneste de B. M. 


— Ce adresă ciudată, a spus Wendy „şi aşa scrii tu 
adresa pe scrisorile mămicăi tale?“ 

Peter, cu toate că îi venea cam greu, i-a lămurit că 
nu are scrisori, nici mamă și, în sfârșit, că nu are nici 
umbră şi că umbra nu vrea să se lipească de el. Când 
Wendy a văzut cu ce s'a muncit el să o facă la loc,i-a 
cam venit să râdă. 

— „Mai mult ca sigur, că trebue cusută“ şi zicând 
aceasta, s'a coborât din pat și i-a cusut umbra pe picior. 

Cu toate că l-a cam durut, Peter a sărit repede şi, 
încântat, a început să se laude: „Ce îndemânatec sunt!“ 


„Aceasta ca şi cum el ar fi făcut totul. 


— „Bine, a strigat Wendy furioasă, băiat încrezut şi 
lăudăros ce eşti, eu nu am făcut nimic?“ 

-— „O ! ai făcut şi tu un pic, a 
răspuns el foarte drăguţ. „Un pic“ a 
repetat Wendy şi sa urcat în pat, 
cu multă mândrie şi şi-a tras plapuma 
până peste „cap. 

Peter sa cam speriat și a înce- 
put numaidecât să-i spună că s'a He 
dat, şi era mulțumit că 
fată face mai mult decât douăzeci de 
băeţi la un loc. 

Atunci, Wendy, mișcată, a eşit 
de sub plapumă și sa aşezat pe mar- - 
ginea patului lângă Peter. S'a gândit 
puțin, apoi i-a spus că drept împă- 
care, vrea să-i dea un sărut. Petera 
întins mâna ca să-l ia și Wendy a - 
înţeles că sărmanul băiat nu fusese 
sărutat niciodată şi, ca să nu-l mâh- 
mească, a scos degetarul din deget şi 
i l-a dat. Peter era cât se poate de 
mulțumit !* 

— Vrei şi tu dela mine o săru- 
tare? și i-a pus în mână un nasture 
de ghindă dela cămaşa lui. ? 

Wendy l-a agăţat bucuroasă pe 
micul lanţ, pe care îl purta la gât. 
Era cam tare acest sărut, dar tot aşa 
usese şi al ei! 

„Câţi ani ai tu, Peter? Era 
o întrebare cam neplăcută pentru el. 
— „Nu ştiu, a gângăvit el... ori- 


cum... sunt mic... 


Ştii Wendy, că am fugit de acasă, atunci când am 
auzit ce voiau să mă facă mama și tata? 


— Doamne, Doamne! a murmurat Wendy, apoi a 
grăit uimită de fapta lui: „Ce băiat curajos!“ 

— Nu mai vreau să cresc, a continuat el cu însu- 
fleţire, nu vreau să fiu bărbat, ci un băiat vesel; de 
aceea stau cu zânele în parcul Kesington. 


Wendy era tare mirată. Auzi, să vorbească cu un 
băiat, care cunoaște zâne! Şi a început să-l întrebe atâtea 
despre zâne, încât Peter se mira, căci le găsea obișnuite 
şi câteodată când îl supărau îi venea chiar să le go- 
nească. A lămurit-o și el cât a putut de bine. 


„Să ştii, Wendy, că atunci când un copil râde pentru 
întâia oară, râsul lui se sparge kys sută de bucățele 
care sar, apoi se prefac în Acum însă, au rămas 


“puţine; cele mai multe au il, căci copiii nu mai cred 


în ele. Mereu, câte un copil spune: „nu cred în zāâne“ 
şi în acea clipă moare o zână. 


ED a 7. 


ici Peter şi-a amintit de „Sunet-de-Clopoţel“. 

— „Poate a murit şi ea! Nu ştiu unde'S'a dus! „Su- 
net-de-Clopoţel! Sunet-de-Clopoţel! și-a început să o strige 
şi să o caute peste tot. r afar 

— Nu cumva vrei să spui că este o zână aici! a în- 
zânat Wendy şi le-a apucat repede de mână. 

— Sigur, a fost chiar acum aici!“ 


Amândoi au auzit deodată un slab clinchet de clo- 
poţei, care venea din dulap şi Peter a izbucnit în ho- 
hote de râs: „O Wendy, a şoptit el, cred că am închis-o 
pe sărmana „Sunet-de-Clopoţel“ în dulap. 

Când a deschis, ea a început să sboare înfuriată, ca 
sălbatecă. „imi pare foarte rău, a spus Peter, dar d 
unde era să ştiu că tu erai acolo? „Sunet-de-Clopoțe 


aluneca încă prin odaie, din ce în ce mai frumoasă; în 
sfârşit s'a așezat pe ceasul cu cuc, astfel că Wendy 
a zărit-o şi a strigat: i 
— „Vai ce drăguță e! „Ge tot spune ea, Peter? 
P A 


— „Nu este în toane bune, a lămurit-o Peter, îmi 
spune că ea este zâna mea și că tu eşti cea mai urâtă 
fată. 

— Oh! Atât a mai spus Wendy, nenorocită. 

— „Tu nu știi ce vorbeşti „Sunet-de-Clopoţel“* Tu 
ştii foarte bine ce ești; nu poţi să fii zâna. mea 

— „Măgar prost ce eşti!“ i-a fost răspunsul şi „Su- 
net-de-Clopoţel a dispărut în baie. Peter, a adăogat, zi- 
când că îi ea apărarea: 

— Ea este o zână ca toate zânele şi se crede totuși 
cea mai bună. li spunem „Sunet“, pentrucă drege oalele 
şi ibricele şi le face să sune“. 4 

Asta o născocise chiar acum; mare noroc că nu l-a 
auzit! 

— „Acum locuiești în grădina Kesington, Peter?“ 

— „Da, însă numai câteodată; mai mult stau cu 
copii pierduţi. 


— „Copii pierduţi? și Wendy a deschis ochi mari, 
mari de tot. 

— Cum nu-i ştii? Sunt copiii care cad din cărucior, 
când doicele lor se uită în altă parte. Dacă nu îi cere 
nimeni, în şapte zile, îi trimit în „Țara Nicăieri“. Eu 
sunt căpitanul lor! 

— „Bravo Peter! Dar de ce nu vii mereu pe la fe- 
reastra noastră? 

Spera să i se răspundă „pentru tine“, însă el i-a 
mărturisit că vine să asculte poveştile mamei lor: tot 
aşa făceau și rândunelele, care au cuiburi sub streașină. 
Ele ascultă pe la uși, căci copiii pierduţi nu au mamă 
şi atunci atunci Peter le caută povești. Frânturile, pe 
care le culege el, le adună cu cele aduse de zâne, care 
şi ele ascultă pe la uşi, b 

Când însă Wendy i-a spus că ştie o grămadă de 
poveşti şi i-a povestit că să-i dovedească, chiar sfârșitul 
cenușăresei, Peter a avut o idee strălucită. A îndemnat-o 
să meargă cu el în „Țara Nicăeri“ ca să spună basme 
copiilor pierduţi, să le dreagă hainele, să-i culce, pe scurt, 
să le fie mamă. Orice copil ar fi avut ca mamă pe 


„doamna Darling, ar fi înţeles ce mult o atrăgea pe 
Wendy să fie un fel de doamna Darling, numărul doi! 


(Va urma). 


Dee fa sii a o a 


ICĂ era odată într'un sat un om grozav de 
leneş. De leneş ce era, nici imbucătura din 
gură nu şi-o mesteca. Şi satul, văzând că 
acest om nu se dă la muncă nici în ruptul 
capului, hotări să-l spânzure pentru a nu 

mai da pildă de lenevie şi altora. Şi aşa se aleg vro 
doi oameni din sat şi se duc la casa leneșului, îl umflă 
pe sus, îl pun întrun car cu boi, ca pe un butuc nesim- 
țitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare. Aşa 
era pe vremea aceea. 


Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era 
o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om 
care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi 
țărani, zicând: 


— Oameni bun’, se vede că omul cel din car îi 


bolnav, sărmanul, și-l duceţi la vr'o doftoroie undeva, 
să se caute. 

— Ba nu, cucoa- 
nă. răspunse unul 
dintre ţărani. Să ne 
ierte cinstita faţă a 
dumneavoastră, dar 
aisla-i un leneş, care 
nu credem să mai 
fi având păreche în 
lume şi-l ducem la 
spânzurătoare, ca să 
curăţim satul de-un 
trândav. 

— Alei, oameni 
buni, zise cucoana, 
înfiorându-se, păcat 
sărmanul să moară 
ca un câne fără de 
lege! Mai bine du- 
ceţi-l la moşie la mine. lacătă curtea pe costişa ceea. 
Eu am acolo un hambar plin cu posmagi'), ia așa, 
pentru împrejurări grele, Doamne fereşte! A mânca 
la posmagi, și-a trăi şi el pe lângă casa mea, că 
doar știu că nu m'a mai pierde Dumnezeu pentr'o 


1) Pâne uscată. 


Sovestea unui om beneg. 


bucăţică de pâne! De, suntem datori a 


unii pe alții ! 


ne ajuta 


— auzi, măi leneşule, ce spune cucoana: că te-a 
pune la coteț, într'un hambar cu posmagi, zise unul 
dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întu- 
nericul să te bată, urâciunea oamenilor! Sai degrabă 
din car şi mulțămeşte cucoanei că te-a scăpat dela 
moarte şi-ai dat peste belşug luându-te supt aripa du- 
misale. Noi gândeam să-ți dăm sopon şi frânghie, iar 
cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost şi pos- 
magi. Să tol trăieşti, să nu mai mori! Să-şi pue cineva 
obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe-un 
trântor, mare minune-i și asta! Dar tot de noroc să se 
plângă cineva! Bine-a mai zis cine-a zis că boii ară şi 
caii mânâncă. Hai, dă răspuns cucoanei ori aşa, ori 
aşa, că nare vreme de stat la vorbă cu noi. 

— Dar muieţi-s posmagii, zise atunci leneșul cu 
jumătate de gură, 
fără să se cârnea- 
scă din loc? 

— Ce-a zis? în- 
trebă cucoana pe 


săteni. 
— Ce să zică, 
milostivă  cucoană, 


răspunse unul, ia 
întreabă că muieţi-s 
posmagii! 

— Vai de mine 
şi de mine, zise cu- 
coana cu mirare, 
încă asta n'am auzit! 
Da el nu poate să 
şi-i moaie? 

— Auzi, măi 


leneșule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba? 


— Ba, răspunse leneşul.: Trageţi mai bine tot ìna- 
inte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură! 
Atunci unul dintre săteni zise cucoanei: 


~ 


— Bunătatea dumneavoastră milostivă cucoană, dar 


iii a aie A cz a az/ a recite 
es è 


de geaba mai voiți a strica orzul pe gåşte*). Vedeţi bine 
că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa de 
flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiţi:?), Un 
sat întreg n'ar fi pus mână dela mână ca să poată 
face dintr'insul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar 
lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul! 

Cucoana atunci, cu toată bună voința ce-avea, se 


1) A face un lucru fără folos. 
2) a chiti — a crede, a gândi, 


M 


Mare a fost dragostea lui Ion Creangă pentru satul 
şi oamnenii din care sa ridicat. Deaceea când şi-a seris 
Amintirile, el n'a putut să uite Humuleştii, leagănul co- 
pilăriei sale. 

lată cum își începe el aceste amintiri : 


Stau câte odată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce 
oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem 
şi eu, drăgălițţă Doamne, a mă rădica băieţaş la casa 
părinţilor mei, în satul Humulești, din târg! drept peste 
| apa Neamţului, — sat mare şi vesel, împărţit în trei 
părţi care se ţin toi de una?*; Vatra satului, Delenii şi 
| Bejănii. 
| Și-apoi Humuleştii şi pe vremea aceea nu erau numa 
| aşa, un sat de oameni fără căpătâiu, ci sat veehiu răză- 
şesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospo- 
| dari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, 
care știau a învârti şi hora, dar şi suveica, de huia 
| satul de vătale* în toate părţile; cu biserică frumoasă 
| şi niște preuţi şi dascăli și poporăni ca aceia“, de făcea 
l i : 
mare cinste satului lor. | 
| Şi părintele loan de sub deal, Doamne, ce om vred- 


1) Târgul Neamţului, 
2) Tot de una (a nu să confunda cu totdeaunal), adv. în șir, unul după 
altul, delaolaltă. 
3) O parte a războiului de țesut. 
4) Ca acela, ca aceea pl. ca aceia, ca acele, distins. 


lehămetește?) şi de binefacere și de tot,zicând: 


nezeu! 


pe a 


: : : : | 
— Oameni buni, faceţi dar cum va lumina Dum- 


lar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit și-i fac feliul. 4 
Şi iaca aşa a scăpat fi leneşul acela de săteni, şi 
sătenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum şi alți 


leneși în satul acela, dacă le dă mâna și-i ţine cúraaua. 


Şi-am încălecat pe-o șa și vam spus povestea aşa! ; 


3) A se lehămeti — a-i fi lehamite, a se sătura de ceva, a se 
plictisi, 


AMINTIRI DIN COPILĂRIE = 


nic şi cu bunătatea mai era ! Prin îndemnul său, ce mai 
de pomi s'au pus în țintirimi, care era îngrădit cu zaplaz? 
de bârne streşinil cu şindrilă, şi ce chilie durală* sa 
făcut la poarta bisericii pentru școală ! 

Şi-apoi să fi văzut pe neobositul părinte cum umbla 
prin sat din casă 'n casă, împreună cu bădița Vasile a - 
llioaii, dascălul bisericii, — un holtei* sdravăn. frumos 
şi voinic, şi sfătuia pe oameni să-şi copiiila învăţătură. 
Şi unde nu s'au adunat o mulțime de băieţi și fete la 
şcoală, între care eram şi eu, un băiet prizărit”, rușinos 
şi fricos și de umbra mea. 

Şi cea dintăi şcolăriţă a fost însăși Smărăndiţa popii, 
o sgătie* de copilă ageră la minte şi aşa de silitoare, de 
întrecea toţi băieţii şi din carte, dar şi din nebunii. 

Insă părintele mai în toată ziua da pe la şcoală și 
vedea ce se petrece. Şi ne pomenim într'una din zile 
«că părintele vine la şcoală și ne aduce un scaun nou și 
lung şi, după ce-a'ntrebat pe dascăl care cum ne purtăm, 
a stat puţin pe gânduri, apoi a pus numele scaunului 
Calui bălan și l-a lăsat în şcoală. 


1) Cimitir. 

2) Gard. 

3) Bine construită. 

f) Tânăr neinsurat. 

5) Puțin desvoltat. 

6) Crenguţă; fig. fată su 
cate în colecțiunea de față). 


bțire și mlădioasă (v. |. Creaăgă, Povești, publi- 


Li 


Fu Ă trezește mama într'o dimineaţă din somn cu vai nevoie!, zicându-mi: scoală duglișule?, înainte de răsăritul 
ui; iar vrei să te pupe" cucul armenesc“ și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua? Căci 
Is așa ne amăgea mama cu o pupăză, care-și făcea cuib de mulți ani întrun teiu foarte bătrân și scorburos. 
SW pe coasta dealului, 
la. moş Andrei, fra- 
tele tatei cel mai 
mic. Şi numa ce-o 
auzeai vara: pu-pu- 
pu! pu-pu-pu! dez- 
dimineață în toate 
zilele, de huia satul. 
Și cum mă scol, în- 
dată mă și trimite 
mama cu demâncare 
în țarină la niște lin- 
gurari. 

Şi pornind eu cu 
demâncare, numa ce 
și aud pupăza: pu- 
pu-pul pu-pu-pul pu- 
pu-pu ! Mă abat pe 
la teiu, cu gând să 
prind pupăza, căci 
aveam grozavă ciudă 
pe dânsa, pentrucă 
mă sculam în toate zilele cu noaptea'n cap“ din pricina ei. Și cum ajung în 
dreptul teiului, mă suiu încetișor în el, bag mâna'n scorbură, unde știam, și... 
norocul meu! găbuesc! pupăza pe ouă, și zic plin de mulțumire: taci, leliță că 
te-am căptușit” eu | îi mai pupa” tu și pe dracu de-acumal 

După asta vin acasă, leg pupăza de picior c'o aţă și'o 'ndosesc!” de mama 
vr'o două zile 'n pod prin cele putini hârbuite"; și una-două!?, la pupăză, de 
nu știau cei din casă ce tot caut prin pod așa de des. 

„Însă a doua zi după asta, umflu pupăza de unde era și mă duc de-a-drep- 
tul în târgul vitelor so vând, căci era tocma lunia, întro zi de târg. Un 
moşneag nebun, c'o vi- 
> > țică de funie, n'are ce 
ta lucra? 

. — De vânzare ți-i găinușa ceea, mă băiete? 
i — De vânzare, moșule| 
ji — 


2 


d 1 Cu mare greu- 
24 tate. 

2  Dugliș, foarte 
leneș. 

3 Să te scoale cu 
strigătu  pu-pu-pu. 

4 Pupăză, numită 
așa, fiindcă-i o pasăre 
murdară (își face cui- 

din  murdării), 

iar despre Armeni oa- 
menii noștri dela țară 
zic că sunt murdari. 

5 Țigani care fac 
linguri, coveți (albi- 
oare). fuse din lemn 
de plop şi de teiu). 

6 Des -dimineaţă, 
dis-de-dimineaţă. 

7 Prind la strâm- 
toare. 

8 Te-am prins. 

9 Cânta 

10 O ascund. 
i HI Stricate, uzate. 
12 Cât ai zice una- 
d. două, foarte des. 


ww 
— Și cât cei pe dânsa? 


— Cât crezi și dumneata că face! 
— la ad'o'ncoace la moșul, s'o drămăluiască!. 


dimineața numa ce și auzim cântând în teiu:- pu-pu-pul pu” 
pu-pul pu-pu-pup ! 

Soră-mea Catrina zice-atunci cu mirare : 

— l-auzi bădiță ! Doamne, cum sunt unii de năpăstuesc” 
omul chiar pe stânta dreptate ! 


drămălui un lucru, al cântări, a vedea cât face. 


ice că atunci când te mănâncă spinarea, ai să mănânci bătaie. 
luc. 


A scoate mahmurul din om — a scoate sufletul din om, a exaspera 


Şi cum i-o dau în mână, javra dracului se face a o căuta de ou și-i 
desleagă atunci frumușel aţa dela picior, apoi mi-o aruncă 'n sus 
zicând : iaca poznă, c'am scăpat-o | Pupăza sbârr ! 

Eu atunci haț 
de sumanul 
moșneagului 
să-mi plă E 
pasărea. 

— Ce gân- 
dești dumneata 
moșule ? Te jo- 
ci cu marfa o- 
mului? Dacă nu 
ţi-a fost de 
cumpărat, la ce 
i-ai dat drumul? 
Că nu scapi nici cu giunca asta de mine! — Și mă băgam în ochii moș- 
i și făceam un tărăboi”, 


menesc ? Pe semne te 
mănâncă spinarea”. 
Incet-incet m'am furi- 
şat printre oames 
ni, și unde am 
croit-o la fugă 
spre Humulești, utându-mă înapoi să văd nu 
m'ajunge moșneagul. 
Și când ajung acasă, aflu că tata și mama 


erau duși în târg; şi frații îmi spun cu spaimă 
că-i poznă! cu mătușa lui moș Andrei: A sculat 
mai tot satul în picioare din pricina pupăzăi din 
teiu, — zice că i-am fi luat-o noi, și pe mama 


a pus-o în mare supărare cu asta. lar dis-de- 


Doi oameni Tunoscuţi unul cu altul călătoreau odată 
vara pe-un drum. Unul avea în traista sa trei pâni și 
celălalt două pâni. Dela o vreme, fiindu-le foame, popo- 
sesc la umbra unei răchiți pletoase, lângă o fântână cu 
ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mâ- 
nânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare. 

Tocmai când 'scoaseră pânile din traiste, iaca un 
al treilea drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se 
oprește lângă dânșii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă 
să- -i dee și lui ceva de mâncare, căci îi tare flămând şi 
nare nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra. 

— Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, 
ziseră cei doi drumeţi călătorului străin, căci, mila 
Domnului! unde mânâncă doi, mai poate mânca şi 
al treilea. 

Călătorul străin, flămând cum era, ne mai așteptând 
multă poftire, se aşază jos lângă cei doi, şi încep a 


mânca cu toţii la pâne goală şi a bea apă răce din fân- 
tână, căci altă udătură nu aveau. Și mănâncă ei la un 
loc tustrei, şi mănâncă până ce gătesc de mâncat toate 
cele cinci pâni, de parcă n'au mai fost. 

După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate 
cinci lei din pungă şi dă, din întâmplare, celui ce avu- 
sese trei pâni, zicând: 

— Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mul- 
țămire dela mine, pentrucă mi-aţi dat de mâncare la 
nevoie. Veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau 
veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă 
mulțămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam 
lumea înaintea ochilor de flămând ce eram. 


Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după 


multă stăruință din partea celui al treilea. au primit. 

Dela o vreme călătorul străin şi-a luat ziua bună 
dela cei doi şi apoi şi-a căutat de drum. Ceialalţi mai 
rămân oleacă sub răchită la umbră să odihnească bu- 
catele. Și din vorbă'n vorbă, cel ce avusese trei pâni dă 
doi lei celui cu două pâni. zicând: 

— Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu 
dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvine. 
Și mie îmi oprest trei lei, fiindcă am avut trei pâni 
întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii. 

— Cum aşa, zise celalalt cu dispreţ, pentru ce numai 
doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se 
cuvine fiecăruia? Omul putea să nu dee nimic, şi atunci 
cum rămânea? ` 

— Cum să rămâe, zise cel cu trei pâni, atunci aş 
fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine dela 
trei pâni; iar tu, dela două, şi pace bună! Acum însă 
noi am mâncat de geaba, şi banii pentru pâne îi avem 
în pungă cu prisos: eu trei lei, şi tu doi lei. Mai dreaptă 
împărţeală decât asta, nu cred că se mai poate nici la 
Dumnezeu sfântul. 

— Ba nu, prietine, zise cel cu două pâni. Eu nu mă 
țin că mi-ai făcut parte dreaptă. Hai să ne judecăm. şi 
cum a zice judecata, așa să rămâie. 
dacă nu te 
mulțămești! Cred că si judecata are să-mi găsească 
dreptate, deşi nu m'am târit prin judecăţi de când sunt. 

Şi așa, pornesc ei la drum. cu hotărirea să se ju- 
dece. Şi cum ajung într'un loc unde era judecătorie, 
se înfățoşează înaintea judecătorului şi încep a spune 
împrejurarea din capăt, pe rând fiecare: cum a venit 
întâmplarea de au călătorit împreună, câte pâni au avut 
fiecare, cum a mâncat drumeţul cel străin la casa lor 
deopotrivă cu dânșii, cum le-a dat cinci lei drept mul- 
țămire, şi cum cel cu trei pâni a găsit cu cale să-i 
împartă. 

Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu luare 
aminte, zise celui cu două pâni: 

— Şi nu eşti mulţămit cu împărțeala ce sa făcut, 
omule? 

— Nu, domnule judecător, zise nemulţămitul, noi 
n'am avut de gând să luăm plată dela drumeţul străin 
pentru mâncarea ce i-am dat, dar daca venit întâmp- 
larea de-aşa, apoi trebue să împărțim drept în două 
ceea ce ne-a dăruit oaspele nostru. Aşa cred eu cu cale, 
când îi vorba de dreptate. 

» — Dacă-i vorba de dreptate, zise judecătorul, apoi 
fă bine de înapoiază un leu istuilalt, care spui c'a avut 
trei pâni. 

— De asta chiar mă cuprinde mirarea, domnule 
judecător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. Eu am 
venit înaintea judecății să capăt dreptate, şi văd că 
dumneta, care ştii legile, mai rău mă cufunzi. De-a fi 
să fie tot aşa şi judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi 
vai de lume! 


10 


— Aşa ţi-se pare dumitale, zise judecătorul liniștit, 
lar ia să vezi că nu-i așa. Ai avut dumneta două pâni? 

— Da, domnule judecător, două am avut. 

— Tovarășul dumitale avut-a trei pâni? 

— Da, domnule judecător, trei a avut, 

— Udătură ceva avul-aţi vreunul? 

— Nimic, domnule judecător, numai pâne goală şi 
apă răce din fântână, fie de sufletul cui a făcut-o acolo 
in calea trecătorilor! 

— Dinioarea, parcă singur mi-ai spus, zise judecă- 
torul, că aţi mâncat toţi tot ca unul de mult. Aşa este? 

— Aşa este, domnule judecător. 

— Acum, ia să statornicim rânduiala următoare, ca 
să se poată şti hotărît care câtă pâne a mâncat. Să zicem 
că s'a tăiat fiecare pâne în câte trei bucăţi deopotrivă 
de mari. Câte bucăţi ai fi avut dumneta, care spui că 
avuşi două pâni? 

— Şese bucăţi aş fi avut, domnule judecător. 

— Dar tovarăşul dumitate, care spui că avu 
trei pâni? 

— Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător. 

— Acum câte fac la un loc: şese bucăţi şi cu nouă 
bucăţi? 

— Cinsprezece bucăţi, domnule judecător. 

Câţi oameni aţi mâncat aceste cinsprezece bucăţi 
de pâne? 

— Trei oameni, domnule judecător. 

— Bun! Câte câte bucăţi vin de fiecare om? 

— Câte cinci bucăţi, domnule judecător. 

— Acum, ţii minte câte bucăţi ai fi avut dumneta? 

— Şese bucăţi, domnule judecător. 

— Dar de mâncat, câte-ai mâncat dumneta? 

— Cinci bucăţi, domnule judecător. 

— Şi câte ţi-au mai rămas de'ntrecut? 

— Numai o bucată, domnule judecător. 

— Acum să stăm aici în ceea ce te priveşte pe 
dumneta şi să luăm pe istalalt la rând. 
>. — Ții minte câte bucăţi de pâne ar fi avut tovară- 
şul dumitale? 

— Nouă bucăţi, domnule judecător. 

— Şi câte a mâncat el din toate? 


— Cinci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător. 


— Dar de 'ntrecut, câte i-au mai rămas? 

— Patru bucăţi, domnule judecător. 

— Bun! Ia acuşi avem să ne înţelegem cât se poate 
de bine. Vra să zică dumneta ai avut numai o bucată 
de întrecut, iar tovarăşul dumitale patru bucăţi. Acum, 
o bucată de pâne rămasă dela dumneta şi cu patru 
bucăţi dela istalalt fac la un loc cinci bucăţi? 

— Taman cinci, domnule judecător. 

— Este adevărat că aceste cinci bucăţi de pâne le-a 
mâncat oaspetele dumneavoastră, care spui că va dat 
cinci lei drept mulţămire? 


— Adevărat este, domnule judecător. 

— Aşa dar dumitale ți-se cuvine numai un leu, 
fiindcă numai ò bucată de pâne ai avut de întrecut, şi 
asta ca și cum ai fi avut-o de vânzare, deoarece ați 
primit bani dela oaspetele dumneavoastră. lar tovară- 
şului dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăţi 
de pâne a avut de întrecut. Acum dară fă bine de îna- 
poiază un leu tovarăşului dumitale. Și dacă te crezi 
nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las’ dacă ţi-a face 
şi el judecată mai dreaptă decât astal 

Cel cu două pâni, văzând că nu mai are încotro 
şovăi, înapoiază un leu tovarăşului său, cam cu părere 
de rău „şi pleacă rușinat. 


pame mee 


Cel cu trei pâni însă, uimit de aşa judecată, mu: 
tțămeşte judecătorului, și apoi iesă zicând cu mirare 

— Dacar fi pretutindeni tot asemene judecători, ce 
nu iubesc a li cânta cucul din faţă!), cei ce n'au drep- 
tate n'ar mai năzui în veci şi'n pururea la judecată. 

Corciogarii, procleţii şi apărătorii, ne mai având 
chip de traiu numai din minciuni, sau sar apuca de 
muncă, sau ar trebui, în toată viața lor, să tragă pe 
dracul de coadă... iar societatea bună ar rămânea 
nebântuită. 


„___ 1) Se crede că atunci când îți cântă cucul din faţă (adică 
fiind cu faţa la cuc), îţi merge bine, 


RA odat' o babă şi un moșneag. Baba avea 
o găină şi moşneagul un cucoş; găina babei 
se oua de cîte două ori pe fiecare zi, și baba 
mînca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i 
da niciunul. Moşneagul, într'o zi, pierdu răb- 
darea şi zise: 

— Măi babă, mînînci ca în tirgul lui Cremene. la 
dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar. 

— Da, cum nu, zise baba, care iera foarte zgircită. 
Dacă ai poftă de ouă, bate și tu cucoşul lău să facă ouă, 
şi-i minca; ieu aşa am bătut găina şi iacătă-o cum se ouă. 

Moșneagul, pofticios şi hapsin, se ia după gura babei, 
şi de ciudă, prinde iute şi de grabă cucoșul și-i dă o o 
bătaie bună, zicând: 


— Na! ori te ouă ori du-te de la casa mea, ca să 


“mu mai strici mîncarea de geaba. 


Cucoşul, cum scăpă din mîinile moșneagului, fugi 
de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetec. Și cum mer- 
gea iel pe un drum, numa iată găsește, o punguţă cu 
doi bani, Şi cum o găsește, o și ia în clonţ, şi se întoarnă 
cu dinsa înapoi, spre casa moșneagului. Pe drum, întil- 
nește o trăsură cun boieriu şi cu niște cucoane. Boieriul 
se uită cu băgare de seamă la cucoş, vede în clonţu-i o 


 punguţă şi zice vezeteului: 


pi i Font Aa 
3 
į 


— Mă! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoșul cela în 
plisc. 

Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurii şi, c'un 
feli de meșteșug, prinde cucoșul şi, luindu-i punguţa din 
clonţ, o dă boieriului, Boieriul o ia, fără păsare, o pune 
în buzunare şi porneşte cu trăsura înainte. Cucoșul, su- 
părat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind 
neîncetat: 

Cucurigu |! boieri mari, . 
Daţi punguţa cu doi bani! 


Boieriul înciudat, cînd ajunge în dreptul unei fintini, 
zice vezeteului: 

— Mă! ia cucoșul ist obraznic și-l dă în fintina ceea. 

' Vezeteul iarăşi se dă jos din capra trăsurii, prinde 
iarăși cucoșul şi-l azvirle în fintină! Cucoşul văzând această 
primejdie, ce să facă? — Incepe a înghiţi la apă: şi'n- 
ghite, şi'nghite, pînă ce înghite iel toată apa din fîntină... 
Apoi zboară de-acolo afară și iarăși se ia în urma tră- 
suriii zicând: 


Cucurigu |! boieri mari, 
Daţi punguţa cu doi bani! 


Boieriul văzind aceasta, s'a mierat cumplit, şi a zis: 

— Mă! da al dracului cucoș i-aista! Ei, las! că ţi-oi 
da ieu ţie de cheltuială, măi crestatule și pintenatule! 
Și cum ajunge acasă, zice unei babe dela bucătărie să 
ia cucoșul, să-l azvirlă într'un cuptori plin cu jăratec 
şi să puie o lespede la gura cuptoriului. Baba, cinoasă 
la inimă, de cuvint; face cum i-a zis stăpînu-său. Cu- 
coșul, cum vede și astă mare nedreptate, începea vărsa 
ia apă; şi toarnă iel toată apa cea din fintină pe jăra- 
tec, pînă ce stinge focul de tot şi se răcorește cuptoriul; 


Soniri 


12 


A i 


m a NA Prima am 7 


ba încă face şi-o apăraie prin 3. de sa îndrăcit de 
ciudă hîrca dela bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezii 
dela gura cuptoriului, iese teafăr şi de-acolo, și fuga 
la fereastra boieriului şi începe a trînti cu ciocul în gea- 
muri și a zice: 


Cucurigu! boieri mari, 
Daţi punguţa cu doi bani! 


— Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania cea de 
cucoș, zise boieriul cuprins de mierare! Vezeteu! ia-l de 


pe capul meu, şi-l azvirle în cireada boilor şi-a vacilor; 


poate vr'un buhai înfuriat i-a veni de hac: l-a lua în 
coarne și-om scăpa de supărare. 

Vezeteul iarăși ia cucoșul şi-l zvirle în cireadă! 
Atunci, bucuria cucoșului. Să-l fi văzut cum înghiţea la 
buhai, la boi, la 'vaci și la viței; pân'a înghiţit iel toată 
cireada, şi-a făcut un pintece mare, mare, cît un munte! 
Apoi iar vine la fereastră, întinde aripile în dreptul soa- 
relui, de întunecă de tot casa boieriului, şi iarăşi începe: 


Cucurigu! boieri mari, 
Daţi punguţa cu doi bani! 


Boieriul, cînd mai vede şi astă dăndănaie, crăpa de- 
ciudă şi nu ştia ce să mai facă, doar va scăpa de cucoș. 

Mai stă boieriul cît mai stă pc ginduri, pină-i vine 
iarăşi în cap una: 

— Am să-l dau în haznaua cu banii; poate va în- 
ghiţi la galbeni, i-a sta vre-unul în gît, s'a îneca și-oi 
scăpa de dinsul. Şi cum zice, umflă cucoşul de-o aripă 
şi-l zvirle în haznaua cu banii căci boieriul acela, de 


— 


mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul!,.. Atunci 
cucoșul înghite cu lăcomie toţi banii, şi lasă toate lăzile 
pustii, Apoi iese şi de-acolo, iel ştie cum și pe unde, se 
duce la fereastra boieriului și iar începe: 


Cucurigu! boieri mari, 
Daţi punguţa cu doi bani! 


Acum, după toate cele întimplate, boieriul văzînd că 
ware ce-i mai face, i-azvirle punguţa. Cucoșul o ia de 
jos cu bucurie, se duce în treaba lui şi lasă pe boieri 
în pace. Atunci toate păserile din ograda boierească, vă- 
zind voinicia cucoșului, s'au luat după dinsul, de ţi-se 
părea că-i o nuntă și nu altă ceva; iară boieriul, întristat, 
se uita galiș cum se duceau şi păserile sale, şi zise oftind: 


— Ducă-se și cobe şi tot, numai bine că am scăpat 
de belea; că nici lucru curat n'a fost aici! 


Cucoșul însă mergea ţanţoș, iar păserile după dinsul; 
şi merge iel cît merge, pînă ce ajunge acasă la moșneag, 
şi de pe la poartă începe a cînta: cucurigu!!! cucurigul!! 

Moşneagul, cum aude glasul cucoșului, iese din casă 
de bucurie; și cînd își aruncă ochii spre rtă, ce să 
vadă?! Cucoşul său iera ceva de spăriet! Elefantul ţi se 


părea purice pe lingă acest cucoș; și-apoi în urma lui 
veneau cirduri nenumărate de păseri, care de care mai 
frumoase, mai cucuiete şi mai boghete. Moşneagul vă- 
zind pe cucoșul său așa de mare şi de greoi, și încunju- 
rat de-atit amar de galițe, i-a deschis poarta. Atunci 
cuconașul i-a zis: 

— Stăpine! aşterne un ţol aici, în mijlocul ogrăzii. 

Moşneagul, iute ca un prisnel, aşterne ţolul. Cucoşul 
atunci se aşează pe ol, scutură puternic din aripi, şi 
îndată se umple ograda şi livada moșneagulul, pe lingă 
paseri, şi de cirezi de vite; iară pe fol toarnă o movilă 
de galbeni cari străluceau la soare, de-ţi luau ochii! 
Moşneagul văzând aceste mari bogății, nu ştia ce să facă 
de bucurie, sărutind mereu cucoşul și dezmierdindu-l. 

Atunci iaca și baba venea nu știu de unde; și cînd 
a văzut unele ca aceasta, numa-i sclipeau răutăcioasei 


-ochii în cap și plesnea de ciudă. 


— Moşnege, zice ia, ruşinată; dă-mi şi mie niște 
galbeni! 

— Ba pune-ţi pofta'n cui, măi babă. Cînd ţi-am ce- 
rut ouă, ştii ce mi-ai răspuns? — Bate acum și tu găina, 
să-ți aducă galbeni; c'așa am bătut ieu cucoșul, știi tu 
din a cui pricină... și iată ce mi-a adus! j 

Atunci baba se duce în poiată, găbuește găina, o 
apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ţi venea să-i plîngi 
de milă! Biată găină, cum scapă din mînile babei, fuge 
pe drumuri. Şi cum mergea pe drum, găsește şi ia o 
mărgică,, şi-o înghite; apoi repede se întoarce acasă la 
babă, şi începe de pe la poartă: cot, cot, coteodac!! — 
Baba iese cu bucurie înaintea găinii. Găina sare peste 
poartă, trece iute pe lingă babă, şi se pune pe cuibari; 


şi după vr'un ceas de ședere, sare de pe cuibari, cot- 


codăcind. Baba atunci se duce în fugă să afle ce i-a 
făcut găina!... Şi cînd se uită în cuibari, ce să vadă? — 
Găina se ouase o mărgică!... Baba, cînd vede că şi-a bă- 
tut găina joc de dinsa, o prinde și-o bate, pîn'o omoară 
în bătaie! Şi așa, baba cea zgircită și nebună a rămas 
de tot săracă, lipită pămîntului. De-acu a mai mînca şi 
răbdări prăjite, în loc de ouă; că bine şi-a făcut rîs de 
găină, şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nimica, săr- 
mana! 

Moşneagul însă iera foarte bogat; iel şi-a făcut case 
mari şi grădini frumoase, și trăia foarte bine. Pe babă, 
de milă, a pus-o găinăriță; iar pe cucoş îl purta în toate 
părțile după dinsul, cu salbă de aur la git şi încălţat 
cu ciuboţele galbenc şi cu pintene la călcăie, de ţi se 
părea că-i un irod de cei frumoşi, iar nu cucoș, de fă- 
cut cu borş. 


Pe mn 


pa: 


- Day O O -OD 


ara 


CELE PATRU DESENE PREMIATE 


- lată cele patru desene alese ca cele mai bune de 
către juriul care a decernat premiile date de revista 
noastră. 

Au fost făcute cu destulă pricepere de către patru 
fetiţe două din Bucureşti, una din Timişoara, iar a patra 
din Brăila. Micile artiste s'au impus atenţiei juriului nu 
numai prin măestria cu care au făcut aceste desene, 
dar şi prin grija ce au pus de a urma sfaturile date 
prin revistă, infaţișind lucrări curate şi făcute fără 
ajutorul cuiva și fără să se folosească de vreun desen sau 
ilustrație ce nu le aparţine. 

In afară de cei premiaţi, au mai trimis desene care 
nu au putut fi premiate din diferite pricini, urmă- 
torii : 

Ionescu Rodica (Bucureşti), Ana Miatencu (Vaslui), 
Orest V. Bosinceanu (Salcia), Bonescu Silviu 
(T. Severin), Radu Cunescu (Bucureşti), Dimov Silvia 
(Turtucaia), Ana Borbea (Bucureşti), lellinck Guido 
(Cernăuţi), Stoenescu M. Mircea (Bucureşti), Medy Rant- 
zer (Mislea, jud. Prahova), Biba Valentin (București), 
Gaby N. B. (Bucureşti), Antoaneta Ştefănescu (Bucureşti), 
Grişaru Eva (Botoşani), Sooş Ana (Cluj), Kurtzberg 
Pala (Bucureşti), Lungulescu Gigi (Craiova), Niculae 
Lăzărescu (Bucureşti), Cioca Stela (Cluji), Mitică D. 
Ivănescu (Mănești), Beliniţa Goldenberg (Pechia), Con- 
stantin Varverig (Bucureşti), Bacher Sofia (Bucureşti), 
Anca Tylla (Bucureşti), Cornelia Lupescu (Cluj), Mun- 
teanu Amelia (Bucureşti), Georgel Goldin (Bucureşti), 
Rothmann S. Adolf (Bucureşti), Miriam Fränkel (Bucu- 
rești). Suşu Gheorghe (Braşov). Andrei Jäger Petrescu 
Eugenia (Constanţa), Şoimu Victoria (Bucureşti), Ma- 
rica D. (Slatina), Antonina Ailioaiei (Costiugeni), Katz 


Mândru (Buzău), Blumenfeld Maza (Bucureşti), Roth 
Anne-Louise (Galaţi), Stelian Ungureanu (Bucureşti), 
Vintilescu loan (Bucureşti), Căiman lova (Ciacova), 
Andreescu Niculaie (Bucureşti), Peltz Ernestina (Bucu- 
reşti), Manoliu JI. Oltea (Bârlad), Floriu Fieru (Oradea), 
Păun Victoria (Bucureşti), Moise Livia (Reșița), Bote 
Lidia (Cluj), Tichinoschi Esfir (Bucureşti), Viorica Fe- 
licia D. Ionescu (Brăila), Filimon Rodica (Cluj), Atana- 
siu Lucia (Cluj), Petruş Maria (Cluj), Urcan Stela 
(Cluj), Vasilescu Irina (Bucureşti), Constanţa Ceptu- 
reanu (Bucureşti), Lisette Paulman (Bucureşti), Emilia 
Gheorghescu (Roman), Salzberger Bela (Craiova), Cla- 
reta Schapira (Bucureşti), Mihai Macici (Timişoara), loan 
Verginia (Bucureşti), Niculae Andrei (Bucureşti), lordă- 
chescu Nistor (București), Lucian Tărâlă (Brăila), Se- 
gall Aurel (București). lordăchescu Ecaterina (Bucu- 
rești), Toni Perlman (Bârlad), Stanomir Haralambie 
(București), lacotă Marie Anca (laşi), Gruia I. Maria 
(Bureşti), Elicicu Stern (Bucureşti), Bianca Ghinezăr 
(Bucureşti), Antonina Ailoie (Chişinău), Haimovici I. 
Minas (Galaţi), Cornelia Petraru (Bucureşti), Iurie 
Agent (Galaţi), Caffe C. M. (Ploeşti), Singer O. Sergiu 
(Ploești), Cudla Lucia (Suceava), Pomeran Aurora (Bu- 
curești), Victor Postolache (Mărcăuţi, jud. Hotin) Babo 
Lucreția (Focşani), Tina Koffler (Bucureşti), Salzberger 
A. Ştefan (Craiova), Frantz Claire (Bucureşti), Rodica 
O. Stoian (București). 

Alţii, şi aceștia nu sunt prea puţini, nau urmat 
întocmai sfaturile date de noi. 

Nădăjduim că la viitorul concurs cititori cari vor 
lua parte vor lucra desenele cu mai multă luare 
aminte. 


or 


BIBLIRBECA UNIVERSITĂȚII 
25 MAI, 1937 


Creerul mecanic 


S'a vorbit destul pînă acum despre roboţi — acele 
făpturi din metal care execută felurite comenzi primite. 

Tezaurul Băncii Naţionale englezești este păzit de 
astfel de roboţi care-şi îndeplinesc fără 
greş... slujba. 


Se mai ştie și de ochiul electric, o invenţie care se 
bazează pe însuşirile unui metal numit seleniu. Acesta 
dacă este expus razelor - luminoase, devine mai bun con- 
ducător de electricitate. 


O astfel de celulă de seleniu așezată în broasca 
unei case de bani îndeplinește rolul de păzitor şi iată cum: 


De îndată ce un mănunchi de raze din bateria elec- 
crică a unui răufăcător ar lumina broasca casei de bani, 
telula de seleniu va deveni bună conducătoare de elec- 
tricitate și curentul restabilit, va face să sune o sonerie 
de alarmă... 


In timpul din urmă ne-a sosit vestea inventării 
unui aparat de calculat cu totul diferit de cele de pînă 
acum. 


La această maşină se pot face calculeie cele mai 
complicate şi este exclusă orice eroare — greşeală. 


Ea va fi de mare ajutor astronomilor — învăţaţi 
care studiază corpurile cerești. 


Astfel un calcul ce n'ar fi rezolvat de şase savanţi 
nici după patru luni este terminat în jumătate de oră 
de această mașină la care n'ar lucra decât un singur 
om şi acela n'ar avea altceva de făcut decit să înregis- 
treze problema în aparat şi să aștepte apoi răspunsul 
cu braţele încrucișate. 
= O astfel de maşină de calculat ar fi realizarea vi- 
sului multor cititori!... 


Despre perle 


Perlele cele mai fine şi scumpe se găsesc în Japonia” 
Acolo sunt crescătorii speciale în care se cultivă scoi- 
cile ce produc perlele. 


Scoicile sunt închise într'un fel de colivii cufundate 
în mare şi după ani de zile scoase iar la suprafaţă pen- 
tru a se constata dacă au sau nu vreo perlă. 


——————————_—— n PI 


SIE 
E A i oua 


„De cele mai multe ori se găsesc perle, căci crescă- 
toria japoneză are un sistem pentru producerea perlelor 
şi această metodă nu dă greș, decât foarte rar. 


Se introduce cu o pensetă un firicel de nisip între 
mantale — membrane care căptuşesc pereţii scoicii. 

Apoi scoica este închis? în colivie şi cufundată din 
nou în mare. 


Secreţiunile unor anumite glande fac să se depună 
straturi fine peste firicelul de nisip introdus şi astfel ia 
naștere perla. 

Trebuesc însă ani dearândul pentru ca perla să 
ajungă la o mărime apreciabilă ca să aibă o valoare 
mai ridicată. 

Azi cu ajutorul razelor X — Roentgen — se poate con- 
stata dacă scoica are sau nu o perlă, căci aceste raze X 
au însușiea de a face transparente unele corpuri, 
cum ar fi carnea. 


In locul unde se afla un corp opac — prin care nu 
trece lumina — (cum ar fi perla, spre exemplu) în acel 
loc se conturează o pată albă de mărimea perlei formate. 

Astfel se evită rănirea scoicii când i se deschid val- 
vele, pentru a vedea dacă are perla mult dorită... 


Și în Europa, în Austria există o crescătorie de scoici 
de rîu care produc aşa zisela perle de Passau. 


Sclavui lui Cicero... 


«Tiron a fost inventatorul stenografiei, un sistem de 
scris, azi mult întrebuințat. Stenografia este scrierea cu 
repeziciune foarte mare a vorbelor cuiva, pe măsură 
ce sunt rostite. 

Această scrisoare se serveşte de anumite semne şi 
prescurtări care îi dau putinţa celui care scrie să înre- 
gistreze cuvînt cu cuvint vorbirea cuiva. 

Astfel de scriitori din antichitate se găseau în mare cin- 
ste la Atena şi Roma unde scriau discursurile stăpânilor. 

Faimosul discurs al lui Cicero — împotriva lui 
Catilina, discurs rostit la anul 63 înainte de Christos se 
mai păstrează și se studiază în școlile secundare, graţie 
sclavului Tiron care a... stenografiat aceste faimoase 
Catilinare cum se numesc aceste discursuri, după numele 
acelui în contra căruia erau îndreptata. 


DIMINEAȚA © COPIILOR 


lumea 


DP o 


DIN 
DARIE AT, 


Director: MARIN IORDA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


` 


PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIUW 


Dragele mele fetițe si dragii mei bâleţasi, 


Dragele şi dragii buniţii, vaţi pus vr'odată întreba- 
rea cum trebuie să mâncaţi, ca să vă folosească hrana, 
cum trebuie să dormiţi, să faceţi baie, să mergeţi? Nu 
vați gândit desigur niciodată că lucrurile astea atât de 
ușoare, trebuiesc făcute cu cap. Auzi ce intrebare! Dacă 
știu să mănânc? Parcă îl aud răspunzându-mi aşa pe 
vrun nepoţel sau o nepoată. Și tare se înşală când își 
nchipue că dacă mănâncă înseamnă că se şi hrăneşte. 
știți voi, dragii mei, că până şi a respira nu e uşor,că 
şi asta trebuie învăţat. Da, toate lucrurile, dela cele mai 
simple până la cele mai încurcate, trebue să știm de ce 
le facem întrun fel şi nu într'altul. 

O să vă întreb acuma ceva şi voi o să râdeţi. Dar 
râsul vă face şi mai drăguţi aşa că tot vă spun: Ştiţi să 
vă spălați pe dinți? Vă şi aud răspunzându-mi: „Sigur 
că ştiu!“ Auzi ce întrebare! „Nu zău, bunico, drept 
cine ne ei?“ 


Buniţa nu se dă învinsă şi vă spune cum trebuie să 
vă spălaţi pe dinţi, chiar dacă voi ştiţi. 

Dragele mele nepoţele şi dragi mei nepoțţei, voi, 
poate, credeţi că e deajuns să vă spălaţi pe dinţi, o 
singură dată pe zi, dimineața. Vă înșelaţi. Este foarte, 
foarte bine, să vă deprindeţi să vă spălaţi şi seara. 
după ce aţi mâncat. Şi ştiţi dece? Fiindcă rămân în 
gură, între dinţi, resturi de mâncare care în timpul 
nopţi fermentează, şi a doua zi dimineaţa vă sculaţi cu 
un gust prost în gură. 

Peria voastră de dinţi trebuie să fie mai mică de- 
cât a părinţilor voştri şi cu peri mai scurţi. Trebuie s'o 
puteţi pimba uşor în gură, fără să vă lovească. O perie 
mare şi prea aspră vă rânește gingiile. Să vă mai spun 
că fiecare copil trebuie să aibă periuţa lui şi că e foarte 
nesănătos să se spele chiar doi fraţi cu una singură? 
Asta cred că o ştiţi voi singuri şi că părinţii voştri au 
grijă să nu uitaţi. : 

Periuţa de dinţi o veţi muia în apă călduță (apa 
rece de tot strică dinții și cea prea ferbinte are aceleași 
neajunsuri), apoi o veţi scutura de lrei ori că să rămăie 
umedă, nu udă. Apoi, veţi pune pasta de dinţi pe perie 
şi o veţi întinde bine cu degetul (e necesar să adaug că 
mâinile trebuie să vă fie întotdeauna foarte curate) 
şi veţi băga peria în gură. Dinţi de sus să-i spălaţi 
de sus în jos, cei de jos, de jos în sus, apoi veţi trece de 
câteva ori cu peria dealungul dinţilor, ţinând gura 
închisă. Deschideţi gura și spălaţi dinţi în partea lor 
dinăuntru şi pătrundeţi cu peria până la măselele din 
fund. Clătiţi-vă bine, bine de tot, cu apă căldicică în 
care, dacă aveţi, adăugaţi câteva picături de apă de 
gură. Spălaţi peria cu apă curată, scurgeţi-o şi păs- 
traţi cr invelită, 


10 MÂRTIE 1937 


DIMINEAȚA © COPIILOR 


No. 683 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Faceţi cum v'a învăţat Buniţa și dimineaţn și seara. 
Să ştiţi dacă o să aveţi grije de dinţii voştri. acum cât 
sunteţi copii, veţi fi scutiţi de foarte multe neajunsuri 
când veți fi mai mari. Când vă doare un dinte, arăta- 
ți-vă îndată la un dentist. Un dinte stricat îmbolnăvește 
şi pe cei sănătoşi. Dacă n'aveţi dinţii buni, nu puteţi mes- 
teca bine şi hrana nemestecată bine obosește stomacul 
şi se îmbolnăvește de fel de fel de boli. 

Un copil care nare dinţii buni devine nervos, în- 
vață anevoie, e mereu obosit. Vedeţi dar câte rele atrage 
după sine, neîngrijirea dinţilor. Să nu spargeţi sâmburi 
între dinţi — cum fac atâţia copii nerozi care nu-și dau 
seama că odată cu firimiturile sâmburelui pot scoate şi 
bucăţelele unui dinte sau ale unei măsele rupte, Şi, să vă 
mai spuie buniţa ceva: mestecaţi bine mâncarea — nu 
fiți leneși şi cu gândul în altă parte când mâncaţi. La 
vârsta voastră hrana este foarte necesară, căci aveţi 
nevoie să creșteţi. Mâncaţi încet, fără lăcomie şi fără 
grabă. 

Acum Buniţa vă sărută şi vă făgăduiește să vă mai 
înveţe şi alte lucruri folositoare. Aţi vrea, de pildă, să 
ştiţi cum trebuie să faceţi baie, acum în timpul iernii. 

Poate că o să vă spun data viitoare. 


Mirela R. Bălți — Firește că te poţi înscrie şi mata 
în clubul Shirley Temple. Orice copil poate face parte 
din acest club care are o preşedintă atât de dulce şi de 
fermecătoare. Trimite-mi numele complect (nu numai 
Mirela R.) şi în câteva zile vei primi carnetul de mem- 
bră şi insigna. 

Buniţa aşteptă scrisorica matale în care să afle şi 
celelalte litere care urmează după „R“. 

Gelu N. Păteanu. — Strânge dar cupoanele numere- 
lor cari au apărut. Şi nu-ţi făcea griji când nu întâl- 
neşti odată, cu ziarul „Dimineaţa“. cuponul de par- 
ticipare la „Marele concurs popular“. Administraţia, 
ştie ce face. Să nu crezi că e o eroare sau neglijenţă. 

Poezia matale, sper s'o publicăm. Ai puţintică răb- 
dare. 

Ileana Weisz — Dragă nepoţică, dece nu te-ai inte- 
resat până acum ce s'a întâmplat cu fotografia și cu 
adeverinţa matale? Au trecut atâtea luni de atunci şi 
noi nu mai publicăm acum fotografiile premianţilor. 
S'ar putea să facem lucrul acesta din nou, la sfârşitul 
anului școlar. Fotografia matale și a altora, nu sau pu- 
blicat, fiindcă sau primit mii de fotografii şi oricâtă 
bunvoinţă ar fi avut „Dimineaţa Copiilor“, nu putea să 
le facă loc la toate. 

O să caut fotografia şi adeverinţa şi dacă le găscšc, 
ce să fac cu ele? 

BUNIŢA 


ARA NICAIERI I 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY 


Poveste engleză 


IV. PETER PAN ȘI WENDY 

ETER a mers şi mai departe, oh! era tare 
şiret. I-a mai făgăduit că o învață să sboare, 
că îi arată sirene cu coadă, adevărate, ba 
i-a vorbit chiar și de pirați! 

John şi Mihael care se deșteptaseră între 
timp și erau numai ochi şi urechi, au vrut să ia numai- 
decât câte o lecţie de sbor. 

Insă au trebuit să se ascundă cu toţii după o per- 
dea, căci tocmai atunci a intrat Liza cu Nana după ea. 

Tocmai când pregătea prăjiturile pentru Crăciun, 
Nana a urlat aşa de îngrozitor, încât a adus-o în camera 
copiilor să vadă, dacă s'a întâmplat ceva. Aici i-a spus 
mânioasă. 

— „Totul e în bună rânduială, luminile sunt stinse 
şi drăguţii de ei dorm! Ascultă-i numai cum respiră !“ 

Atunci, Mihael a respirat așa de tare că părea că 
sforăie. Nana, care cunoștea bine sforăitul acesta, a în- 
cercat s'o întoarcă pe Liza înapoi, însă na 
fost chip s'o înduplece, căci Liza scobora, 
supărată, scara, ducându-se grăbită la pră- | 
jiturile ei! 

Nefericitul câine nu putea să scape 
pe copii de primejdia pe care o simţea în 
apropiere. S'a zbătut cu atâta putere în 
lanţ până ce l-a rupt, şi întrun minut a 
ajuns la No. 27, unde ştia că-i sunt stă- 
pânii. Acolo, atât s'a zbătut, încât domnul 
şi doamna Darling au simţit că s'a întâm- 
plat ceva rău acasă şi au plecat repede 
spre casa cu No. 14. 

In acest timp, Peter îi învăţa pe cei 
trei copii să sboare. La început erau cam 
stângaci pe lângă Peter, care sburase toată 
viaţa. Insă cum a suflat peste ei puţin 
farmec, au sburat chiar foarte bine pen- 
tru niște începători şi astfel se plimbau 
în jurul camerei din ce în ce mai bine şi 
mai repede. | 

Domnul și doamna Darling au zărit 
prin fereastră cum sburau împrejurul ca- 
merei, trei copii în cămășuţe de noapte şi 
înconjurați de o lumină strălucitoare. 

— „Nu erau trei, ci patru figuri! O. 
Doamne! ce s'a întâmplat?“ 

Până când nefericiţii părinţi să ajun- 
gă în cameră, Peter a mai amintit de si- 
rene și de pirați, iar stelele au deschis fe- 
reastra şi patru cinci chipuri au sburat 
în noapte. 

Peter era primul; Mihael și Wendy îl 
urmau; John era ultimul, căci se oprise 
să-și ia pălăria de Duminică. 

D-nul,. d-na Darling şi Nana au nă- 
vălit în camera goală, cu un minut prea târziul 

Când Peter i-a dat lui Wendy ciudata lui adresă, 
a doua la dreapta şi apoi drept în dimineață“ a spus 
ceeace i-a venit atunci în minte; așa era el. Intotdeauna 
credea că știe să iasă din încurcătură. Ca să spun drept, 
nici nu știa să arate bine drumul! 


Și așa, copiii au zburat zile şi nopţi întregi de li se 
părea că nu vor mai ajunge niciodată! Au luat-o de 
atâtea ori „a doua la dreapta, încât John nici nu mai 
putea să numere; cât despre „dimineţi“ numai bunul 
Dumnezeu le mai ştia numărul. Le era când prea frig, 


In românește de B. M. 


când prea cald, le era foame și le era somn. Sborul 
acesta prea lung, nu era chiar așa de plăcut! 

Incurcătnra cea mare era că dacă adurmeau chiar 
numai o secundă, deodată se pomeneau pe jos. Numai 
Peter putea să doarmă, căci era ușor şi mai ales, ştia 
să plutească pe spate; însă şi el trebuia să aibă tot tim- 
pul grijă de Mihael şi John, care mai somnoroși, atin- 
geau mereu valurile mărei, căci acum ei zburau dea- 
supra mărei. Sburau, sburau, sburau şi nu dădeau de 
vreun țărm! Cu toate acestea, Peter era vesel şi le arăta 
cu foarte multă mândrie cum se năpusteşte după păsări, 
apoi cum se lasă în jos la rechini, apoi iar susla stele. 
Insă copiii priveau trişti la acestea, căci erau învăluiţi 
în ceaţă și lui Peter nici nu-i prea păsa de ei. Odată 
chiar a uitat şi a luat-o singur înainte!! 

Părea răutăcios, dar așa era Peter; la el totul era 
gândire iar nu inimă, căci după cum ştiţi voi toți, el nu 
avea mamă, care să-l înveţe să fie bun. Și râdea nebu- 

neşte când îl vedea pe Mihael adormit şi 
aruncat de ici, colo. 

Dar deodată, după atâta amar de zile 
nesfârșite a venit şi mult așteptata seară 
când Peter le-a spus (cât se poate de li- 
niștit): „Aici!“ Toţi trei au înţeles, că au 
ajuns în sfârşit în minunata „Ţara Ni- 
căieri“, care îi aștepta și ea cu multă ne- 
răbdare. 

Și când ei au strigat înfrigurați: „un- 
de, unde? le-a răspuns scurt: „acolo unde 
merg săgețile acestea“ căci soarele apu- 
nând, trimetea un snop de raze, care se- 
măna cu nişte săgeți ce mergeau spre in- 

‘` sulă. 

Da, de sigur, aceasta era draga şi ve- 

chea lor prietenă „Ţară Nicăieri“; au re- 
“cunoscut-o numaidecât; adică nici nu se 
"putea ca ei să greşească (Mândria lui 
Peter dădea roade). lată laguna. cu fla- 
mingo şi barca răsturnată şi coliba in- 
diană şi puiul orfan al lui Wendy şi chiar 
şi Pieile Roşii, care se zăriau din depăr- 
tare. 

Toate închipuirile lor erau acum ade- 
vărate! şi erau siguri că şi piraţii şi si- 
renele despre care le vorbise Peter erau 

| pe undeva prin apropiere. Nici nu vă pu- 
teţi închipui ce fericiţi se simțeau Wendy. 
John şr Mihael, când şedeau aşa în vârful 
picioarelor, acolo sus în aer, şi-şi arătau 
unul altuia şi toți deodată minunăţiile, pe 
care le vedeau. 

Numai Peter era cam necăjit, căci vedea 
| că ei cunosc destul de bine insula şi deci el 

nu mai avea cu ce să se mândrească! 

Insă, pe neașteptate, soarele a dispărut și, deodată 
cu el şi săgețile de aur, lăsând insula în întuneric. Co- 
piii băgaseră de seamă aceasta și acasă, la culcare, şi 
aşa „Țara Nicăeri“ ajungea înfricoşătoare! Era multă, 
prea multă umbră şi animalele sălbatece se făceau mari 
şi primejdioase! Aşa că mai în totdeauna erau fericiţi 
când Nana aprindea lumina şi le spunea că „Țara Ni- 
căieri“ era o închipuire. 

Dar acum nu mai era o închipuire, ci era adevă- 
rată şi se făcea din ce în ce mai înfiorătoare, — acum 


DIMINEATA © COPIILOR 


EI a 


nu mai erau lumânări şi nici Nana nici copiii nu se sim- 
teau prea mulţumiţi în sufletul lor. 

Singur Peter se bucura, căci era tare dornic de luptă! 
Inaiutarea mergea atât de greu, încât părea că îi ţine 
cineva din spate; odată chiar, Peter a trebuit să-și facă 
drum cu pumnul, ca şi cum ar fi avut în față dușmani 
nevăzuţi. 

„Nu sunt bucuroşi de noi!“ le-a spus el. 

Wendy a întrebat în șoaptă: „Cine?“ Dar cu toată 
nerăbdarea ei nu a avut niciun răspuns, căci Peter era 
adâncit în gânduri. El a deşteptat-o pe „,Sunet-de-Clo- 
poţel::, care îi adormise pe umăr şi a trimis-o înainte 
să cerceteze locul. 

Apoi a ascultat încordat cu mâna la ureche și s'a 
uitat drept în depărtare de parcă vroia să sfredelească 
văzduhul. 

Copiii erau îngrijoraţi, se vedea deslușit că îi pân- 


— „Niciodată nu au fost mai mulţi ca acum!“ 
— „Şi cine este căpitanul lor? 


Peter a răspuns cu o faţă mult prea serioasă pentru 
el şi foarte încruntat: „Căpitanul lor e James Hoole!“ 
La auzul acestui nume Mihael a început să plângă 
iar John s'a şi văzut sugrumat şi înghiţit, căci auziseră 
de el, cel mai rău pirat, cel mai teribil om ce se întâl- 


nise până atunci. 

Acum fiecare işi dorea să nu fi plecat spre „Țara 
Nicăieri“ cu Peter; în sfârşit, aceștia ar fi trebuit să-i 
înștiinţeze că acolo se află acest fioros pirat! 

— „Să nu vă fie teamă, nu mai este chiar aşa de 
mare“ i-a încurajat Peter „căci am tăiat o bucăţică 
din el!“ 

— „Ce bucăţică?“ au întrebat toţi în cor. 

— „Mâna dreaptă“ a răspuns el, cu aceiaşi mândrie 
de în totdeauna. $ 

— „Atunci nu mai poate să lupte?“ şi inima le bătea 
de bucurie. 

— „Ba da! Are în locul ei un cârlig de fier cu care 
sgârie,. 

— „Oh! se auzi din trei părți. 


dește o primejdie, mai ales că Peter a început să-l în- 
trebe pe John (mai pe departe zicea el!): ce ţi-ar place 
acum mai mult:un ceai sau să facem o ispravă? 

„De sigur un ceai“ a răspuns iute, Wendy, însă John 
a întrebat destul de liniștit: 

— „Ce fel de ispravă?“ 

— „Uite, jos pe pământ, în iarba câmpiei este un 
pirat adormit, dacă vrei mergem să-l. omorâm!“ 

John, care acum era ceva mai puţin liniştit, a răs- 
puns după o foarte lungă gândire, că nu zărește niciun 
pirat. „Totuşi, a încercat el să adauge; nu crezi că o să 
se deştepte?“ 

Peter s'a supărat: „Cum, tu crezi întradevăr că 
vreau să-l omor în somn; nu, eu întâi îl scol şi apoi îl 
ucid; nici nu mai știu câţi am omorât aşa!“ 

„Ce om înţelept, a spus John, cam neîncrezător, apoi 
cu puţină teamă: „Mai sunt mulţi pirați acum?“ 


— „Şi acum, a continuat Peter, să vă spun un lucru, 
pe care oricine mă serveşte, trebue să-l făgăduiască. 
Spune John „de, sigur“. 

— „De sigur“! a murmurat John, care simţea fiori 
de frică străbătându-i spatele. 

— „Să-mi făgăduiţi cu toţi că dacă îl întâlnim pe 
Hoole în luptă deschisă, îl lăsaţi pe mâna mea“. 

— De sigur! se grăbi John, ascultător. 

Iu acea clipă, şi-au dat însă seama că au fost zăriţi 
de pirați, din cauza luminei lui „Sunet-de-Clopoţel*, care 
se tot învârtea pe lângă ei. Piraţii tocmai își pregăteau 
puşca lor: „Tom cel lung“. 

— „Fiţi atenţi, vor trage în noi, a spus Peter, cu 
aerul lui nepăsător. 

După cum vă închipuiţi şi voi, copiii erau foarte 
îngrijoraţi și îl rugau pe Peter să o alunge pe „Sunet- 
de-Clopoţel“, dar el nu a vrut. „Nu vedeţi cât e de în- 
spăimântată? Cum credeţi că pot s'o gonesc când e atât 
de înspăimântată !“ 

Atunci Wendy a dat ideea ca Sunet-de-Clopoţel:: să-și 
stingă lumina. 

(Va urma) 


DIMINEAȚA (5) COPIILOR 


Nadia visează că jucăriile vorbesc 


ZI, toată ziua Nadia a fost tristă. De mâine se 
duce la școală. Școala, vai! ce cuvânt gro- 
zav. O înspăimântă numai când îl pronunţă, 
în gând. De-acum, adio jocului, grădinei şi 
tuturor micilor ei bucurii de fată fără nici 

o grijă. De mâine vor începe lecţiile: caiete, cărţi. atâtea 

lucruri mărunte şi atât de împovărătoare pe capul unei 

fetițe cum e Nadia. 

Dar bunica i-a spus să nu-și facă atâta inimă rea. 
Școala e un lucru frumos şi prin care trebuie să trecem 
cu toţii. I-a spus chiar un lucru pe care mintea ei de- 
acum nu prea îl înţelege bine: „Cine are carte, are parte !“ 
Parte la ce? La joc şi jucării, desigur! Ei, atunci şcoala 
nu-i un lucru chiar atât de groaznic. Şi apoi mai sunt 
şi colegele; de mâine va avea o sumedenie, cu care se 
gândeşte de pe acum să facă o mulțime de năsdrăvănii... 

Dar mai ştii, poate că profesoara n'o să le lase. 
Cum o fi această profesoară? Dacă o fi ca vrăjitoarele 
din poveşti? Brr! Numai la gândul ăsta, Nadia se cu- 
tremură înfiorată. Dar nu se poate; trebuie să fie o dom- 
nișoară drăguță, cu ochi buni şi frumoşi şi care atunci 
când ştii lecţia, te mângâie duios, pe păr, şi-ţi dă şi o 
bomboană. 

Da, da, aşa trebuie să fie. Cel puţin, aşa i-a spus 
bunicuța. Şi ea doar ştia că-i bătrână. 

Impăcată cu gândul acesta, Nadia începe să pri- 
vească în jurul ei, parcă pentru a-și lua „la revedere“ 
dela toţi prietenii ei de câlţi şi de ceară. Ei, de mâine 
nu voi mai avea atâta timp de joc. De mâine sunto 
mică şcolăriță cu ghiozdan, tăbliță, cărţi şi caiete... 

Păpuşa aceea care spune „Maman“ și „Papa“ zace 
întinsă într'un colţ, cu ochii peste cap, parcă ar dormi. 
Lângă ea, la picioare, ca şi cum ar voi s'o roage ceva, 
stă Ursulică, iar ceva mai încolo „Pufi“, un cățeluş mic 
de câlţi, care când îl tragi de un arc, latră „Ham, ham, 
spre necazul lui Biju, un câine adevărat, care întoarce 
repede capul, neștiind de unde vine lătratul şi e gata să 
se repeadă spre dușmanul nevăzut. 


Mai sunt acolo, clae peste crămadă, un Mickey Maus 
ie postav negru, cu o codiță lungă şi care-i tare sbur- 
dalnic. Abia aşteaptă prilejul să facă o năsdrăvănie... 

Din pătucu-i alb în care stă acuma, aşezată cuminte 
de maică-sa, Nadia priveşte cu drag la toate jucăriile 
care o înconjoară. Obosită de gânduri, adoarme îndată 
și deodată se face, în vis, că Michey Maus se scoală dela 
locul lui şi se îndreaptă cu paşi mărunți prin sala de 
jucării, care strălucește acum ca pista patinoarului. 

Jucăriile zac singure şi triste prin colţurile odăii. 

Când copiii dorm, jucăriile se odihnesc și se dis- 
trează pe socoteala lor; aşa cel puţin gândește în vis, 
Nadia. 

Mickey Maus ieşi deci din cutiuţa lui— o cutie de 
carton spațioasă şi elegantă — îşi scutură hainele de pra- 
ful de tărâțe care se lipise de ele şi zări, odihnindu-se 
lângă un Baukasten, o drezină a unui clown, transportat 
eri, la un spital de păpuşi, cu un picior rupt. 


Puse imediat mâna pe ea şi. începu să se plimbe, cu 
multă băgare de seamă, în jurul unui biliard de joacă. 
Totul mergea de minune. Dar verdele biliardului, care 
semăna atât de mult cu verdele ierbii depe câmpie, îi 
născu dorința să se ducă să cerceteze și împrejurimile, 
pe care le cunoştea foarte puţin sau aproape de loc, ne- 
fiind în casă decât de câteva zile. Veşnic să privească 
mâinile și zâmbetele acelora cari îl luau în mână, nici- 
odată obosit, să-și privească şi să-şi admire capul cu 
urechi mari şi negre, mustăţile uriașe şi codiţa ce şi-o 
ținea cochet într'o mână, nu-i îngăduise să aibă prea 
mult timp liber. 

Deşi porni pe o alee cu arbori ciudaţi, cu trunchiuri, 
mari şi joase şi cu niște crengi fără frunze. Mickey 
Maus credea că sunt palmieri... dar nu erau decât niște 
pensule de ras, dar el nu se rădea și mavea de unde să 
ştie lucrul acesta. 


Cu gândul furat de drezina lui şi de faptul de a o 
conduce bine, privind din când în când, cu multă bu- 
curie, la urmele lăsate de roatele din urmă, Michey Maus 
nu băga de seamă că un animal ciudat cu patru labe, 
alb şi pătat ici-colo, cu negru, cu o coadă scurtă şi nişte 
urechi dresate, se luase după el, ascuzându-se după co- 
paci — (pensulele de ras.) Michey Maus alerga mereu cu 
drezina, care uneori o lua în zig-zag, dar foarte mul- 
tumit de el. 

Dar tocmai în acel moment, animalul ieşi de după 
un copac şi sări în fața lui Michey Maus, barându-i 
drumul. Michey Maus, foarte mirat şi temător, se opri 
din cursa lui nebună. 


— Eu sunt Ric, câinele... nu te speria, căci şi eu mă 
plictisesc singur, așa că mi-ar fi tare pe plac să ne jucăm 
împreună. 

— Dar cum să ne jucăm? făcu Michey Maus, care 
nu prea se pricepea cu lucruri de felul ăsta. 

Ric îi propuse să facă o cursă. Primul care va ajunge 
la o cutie roşie de bomboane, ascunsă după un munte 
de cărţi, de şcoală — primele cărţi ale Nadiei, — va pu- 
tea mânca tot ce-i va pofti inima. Lui Ric îi plăcea 
foarte mult ciocolata şi Michey Maus, la rându-i, o adora. 

Se aşezară deci în linie şi apoi: „Unu! Doi! Trei!“... 
o luară la goană. Mikey Maus, sfios şi cam nepriceput, 
alunecă, voi să-și recapete echilibrul, alunecă însă din 
nou şi se întinse cât era de lung, alături, pe când dre- 
zina, o luă la „ale, pe luciul parchetului, și se lovi de 
un copac, care, în urma loviturii, se prăbuși... 

Ric, ajuns primul la linia de sosire: cutia de bom- 
boane, aştepta nerăbdător pe Michey Maus care venea 
încet-încetişor şchiopătând, puţin bosumflat, dar căutând 
să-și ascundă supărarea. 

— Am pierdut, spuse el, furios. 

— Se şi vede, răspunse Ric, care se repezi la cio- 
colata din cutie... dar nu face nimic... poci să iei şi tu 
câteva... avem deajuns. 


> 
a = 


Nadia se trezi de dimineaţă, ba. mai bine zis, o trezi 
zuruitul deșteptătorului depe măsuţă lăcuită cu alb şi 
razele soarelui care o gădilau pe vârtul năsucului ei. 
Se frecă buimăcită la ochi: a visat, sau jucăriile s'au 
distrat cu adevărat astă-noapte? De altfel, m'au și ele 
dreptul să se jouce, ca şi copiii? De aceea, probabil, — 
se gândeşte Nadia — nu le mai regăseşte dimineaţa exact 
în locul unde le-a lăsat cu o seară înainte. Când se co- 
bori din pat, Nadia se apropie de Ric; dar el sta liniștit 
la locul lui, ca şi cum n'ar fi făcut nimic. Dar când se 
uită cu mai multă băgare de seamă, Nadia. observă că 
nodul ce-l făcuse în ajun la sgardă, numai era la locul 
lui. Va să zică, era totuşi adevărat că sa jucat peste 
noapte? 


DIMINEAȚA © COPIILOR 


Tot timpul, la școală, Nadia nu s'a gândit decât la 
asta. In cele din urmă se hotări ca a doua zi, seara, 
să-și supravegheze jucăriile. Deci, cum noaptea învălui 
orașul, şi Nadia fu aşezată în pătuc, — după ce-și spuse 
cu glas tare rugăciunea, adăogând repede, în gând: „Și 
fă-mă, Doamne, să nu adorm în astă-noapte ca să pot 
vedea dacă jucăriile se joacă sau nu între ele“, — Nadia 
se ridică binişor în sus şi privi bine prin întuneric, ca 
să poată desluşi mai bine lucrurile ce-o înconjurau. Deo- 
dată zări pe Ric cum se mișcă dela locul său, scoţân- 
du-și limba și apoi dând din coadă, de bucurie. Nadia 
voi să se ridice, dar nu ştiu ce, — ceva mai tare decât 
ea, — o ţintui în pătuc; voi să strige, dar glasul i-se 
stinse în gât. Se frecă la ochi; totuşi era sigură că nu 
se înşelase: Ric se mișca, alerga prin odaie, se trase 
singur de buton și lătră încetişor: „Ham! Ham!“, apoi 
voi să-și scoată sgarda, dar nu izbuti. Apoi o porni hoinar 
prin odaie şi Nadia, la un colţ al odăii, îl pierdu din 
ochi. 


Disdedimineaţă, — deşi tare obosită de noaptea ei 
de veghe, — Nadia se trezi şi alergă drept spre cățelul 
ei de câlţi: zgarda nu mai era la locul ei. 

Atunci, cum intră mamă-sa cu ceaşca de cafea cu 
lapte, o întâmpină cu întrebarea: 

— la spune-mi, te rog, mămică, jucăriile se joacă 
oare şi ele ca noi, copiii? 

— Nu, fetiţo... Cum o să se joace, dacă-s de lemn? 

— Atunci poate că matale a schimbat zgarda lui 
Ric dela locul ei, astă-noapte? 


Ehe ! e mult de atunci, sunt mii şi zeci de mi de 
ani. E de când s'a născut lumea. » 
Erau doi moşnegi, doi uriași, atât de mari că unul 
singur cuprindea jumătate de pământ şi celălalt, cealaltă 


jumătate. Ş'aşa erau ei sortiți de ursitoarele lor ca ori 
când se vor întâlni să'nceapă să se lupte şi fiecare să 
caute să-l nimicească pe celălalt. 

Asa se luptau ei pe pământ, dar când oamenii s'au 


— Da, de unde! Nici n'am intrat în odaia ta! Dar 
dece toate întrebările astea? o întrebă mirată maică-sa, 
Nu, am vrut doar să ştiu aşa!.„ făcu Nadia, inche- 
ind astfel discuţia cu mamă-sa, 


lată dece Nadia a rămas încredinţată că noaptea, 
atunci când copiii dorm, jucăriile se trezesc şi se apucă 
de joacă. 
PAUL B. MARIAN 


înmulţit, ne mai având loc aci, sau ridicat spre ceruri 
şacolo își duc lupta lor crâncenă. 

Vara, când soarele arde mai tare s'aprinde şi mânia 
acestor moşnegi. Atunci, apar deodată, se'ndreaptă unul 
spre altul şin furia lor nebună se ciocnesc cu o putere 
nemaipomenită. Sar din aceasta izbire scântei după 
scântei, care cad pe pamânt, omorînd oameni şi animale 
şi dând foc caselor. Deodată se aude glasul lor gros şi 
puternic ce face să tremure întreaga fire. Se bat așa 
moșnegii ore întregi cu atâta mânie și înverșunare că 
şi soarele s'ascunde în culcușul său. Şi plâng copiii, 
nepoţii şi strănepoţi moșnegilor de mila tatălui bunicului 
sau străbunicului și plâng nevestele şi rudele de ursita 
nemiloasă a celor doi moșnegi. Lacrimile lor curg pe 
pământ, umflând apele, prăvălind stânci, ducând la vale 
colibele bieţilor oameni. Se bat moşnegii şi scuipă foc. 


Ei chem în ajutorul lor, vânturile, şi lupta se'nţeteşte, 
iar copacii cei mai falnici își îndreptau privirea spre 
pământ, ne mai putând privi o astfel de bătălie, Fug 
oamenii în case şi'n scurt timp totu-i pustiu, nu mai vezi 
nicăeri vreo ființă. 

Intr'un târziu, moșnegii obosiţi pier aşa cum s'au 
ivit şi "'ntind steagul lor cel în șapte culori ca semn de 
împăcare. Atunci se ridică soarele din culcușul său ca un al 
doilea somn de 'mpăcare a celor doi moșnegi. les oamenii 
din casă şi animalele din ascunzişul lor. Copacii îşi în- 
alță iar frunţile lor semeţe spre soarele aducător de 
veste bună și-și scutură dcpe vesmintele lor, lacrimile, 
semnul grozăviei de adineauri. 

Dar, vai ! împăcarea acestor doi moşnegi nu va ține 
mult. Mâine sau peste câteva zile, ei vor începe iară 
lupta şi aşa mereu se bat de mii şi mii de ani şi se vor 
mai bate încă. 

PETRE NAVALA 


DIMINEATA Q COPIILOR 


e otiliei 7 n mu EA, ate te e a 43 pia Do pr mă 


popii să e se mea fiti 


sqmi 


lată'n fața prăvăliei 
De cârnaţi trandafirii, 
Negustorul stă la uşă 

Și așteaptă mușterii. 
Peste ușă, drept reclamă, 
In cârlige atârnați, 

Stau prăjindu-se la soare 
O pereche de cârnaţi. 


| Câțelușul Azorică 
E flămând — și neștiind 

| | Cum să-și curme, bietul, foamea 
Se tot uitâ'n sus cu jind. 

| | — Ce să fac?... își spune dânsul 
Ca s'ajung acolo sus, 

| Să mă satur bine-odată 

| | Căci mi-e foame de nespus... 


E TI IE 


netr at: 3 f aa: 
i E aner À, 
5 


at AEDE Ee Taha 


Ba E ZE TUR! 


Se gândeşte în tot felul, — 
Tot ce vrei şi ce nu vrei, 
Poate-i vine o ideie 

Cum s'ajungă pân'la ei... 

Și de-odată — ce minune! — 
Uite gura unui beci, 

C'o fereastră zăbrelită 
Pivnița cu ziduri reci... 


g 


| SI ee Eme a -o 


Dati 
n ————— 
a a a ye 

Te —y pi 


lată-l cum se furișează 
Pân'la beci — și dintr'odat' 
Cu îndârjire, Azorică 

Mi se pune pe lătrat... 
Negustoru-și dă cu gândul: 
— Poate-or fi 'năuntru hoți? 
Nu degeaba latră javra 

De se-opresc pe stradă toți... 


Cu cârnații mari în gură, 
Azorică mulțumit, i 
Caută un loc, se pare, 

Să mănânce liniştit... 

lată-l peste drum acuma. 

Stă şi 'nfulecă grăbit, 

Nu departe, ca să-l vadă 

Negustorul păcălit... 


Și gândindu-se la astea, 
3 Negustorul furios 
Vrând să vadă ce-i 'năuntru 
iși apleacă trupul jos... 
Intr'o clipă Azorică 
Sare pe spinarea lui, 
Trage 'n jos cârnații 'n pripă 
Și-apoi i-al de unde nu-i! 


OI oameni de zăpadă au legat prietenie într'o 
zi. Se aflau amândoi pe un maidan mare cu 
gropi şi cu gunoaie, ca toate maidanele. Și 
unul şi celălalt fuseseră clădiţi de acelaș băe- 
țel blond şi slăbuţ care stătuse o dimineaţă 
întreagă pe maidan ca să facă doi oameni de zăpadă. 
I-a așeza! faţă în faţă ca doi musafiri, care trebue nu- 
maidecât să stea de vorbă, fiindcă aşa e politicos şi așa 
vrea gazda. Unuia dintre cei doi oameni de zăpadă i-a 
făcut ochi din două cioburi de cărbune iar pe cap i-a 
pus o cutie găurită de conserve, găsită tocmai în capă- 
tul celălalt al maidanului. Celuilalt nu i-a mai pus ochi 
fiindcă n'a mai găsit prin apropiere nici o bucăţică de 
cărbune, în schimb, i-a așezat pe cap un coif făcut dintr'o 
jumătate de jurnal vechi, care dădea omului de zăpadă, 
orb, o înfățișare vitează şi măreaţă. 

Băeţelul blond după ce le-a pus şi pălăriile pe cap, 
i-a bătut prieteneşte 
pe umăr şi le-a spus: 
— „Ei, eu acum mă 
duc, mi-au îngheţat 
mâinile ! Rămâneţi 
cu bine ! 

Vru să plece, dar 
îşi aduse aminte că 
oameni lui de zăpa- 
dă n'au nume. Se 
opri și, după ce se 
gândi câteva clipe, 
zise : „Tu, ăsta cu 
coif pe cap şi fără 
ochi, să ştii că nu- 
mele tău e Umflatu 
— fiindcă eşti gras. 
lar tu — băieţelul 
vorbea acum cu 
omul đe zăpadă cu 
cutia de conserve pe 
cap — tu te numeșşti 
Gogoloi. 

Băieţelul blond 
plecă, iar Gogoloi şi cu Umflatu rămăseră singuri pe 


„maidan. 


Umflatu, fiindcă era orb, nu ştia dacă afară e zi 
sau noapte şi nici nu ştia că în fața lui era un tovarăș. 
Stătea drept, cu mâinile lipite de trupul gros şi se gân- 
dea. Era trist. 

Gogoloi începu vorba astfel: — Ascultă frate, dacă 
mâine e o zi cu soare, se sfârşeşte cu noi! 

Umflatu tresări şi răspunse: — „Dar cine eşti tu. 
care-mi vorbeşti acum ? 

— Eu sunt fratele tău. Mă chiamă Gogoloi. N'ai 
auzit adineauri că așa ma botezat băieţelul care ţi-a 
dat numele Umflatu ? 

— Nu, n'am auzit. Dar mă bucur că am un tova- 
răş. Tu ai ochi? Eu n'am. E un întuneric cumplit în 


juru: meu. Cum e cerul ? Cum e locul ăsta pe care stăm? 

Gogoloi răspunse : A început să se însereze. Cerul 
e cenușiu. Locul ăsta pe care ne-am născut noi e urât 
şi murdar... Dacă tu ai vrea, am putea pleca de aici.., 
lumea e mare. 

Umiflatu suspină adânc: „E nare lumea, dar nu pen- 
tru un om de zăpadă orb“! 

In clipa aceea începu un vânt aspru. Vântul trecu 
în grabă pe lângă Umflatu și-i smulse coiful de hârtie, 
şi izbi şi în cutia de conserve depe capul lui Gogoloi şi 
i-o rostogoli pe pământ. Un frig puternic se simţi pe 
maidan şi fără îndoială, în tot orașul acela. 

Cei doi oameni de zăpadă se simțeau bine; frigul 
îi îngheţa, le da viaţă. ) 

— Ei, ce spui, vrei să plecăm de aici ?. reveni cu în- 
trebarea, Gogoloi. Eu am ochi buni, văd şi pentru tine, 
te voi lua de mână și vom merge împreună. 

— Dar unde 
vrei să plecăm, în 
ce loc ? 

— Intrun loc 
în care să nu ne 
găseaecă soarele — 
adică moartea. Tre- 
buie să fugim de 
soare. Aci, pe maida- 
nul ăsta, mâine o să 
ne ucidă razele lui 
şi din falnicele noas- 
tre trupuri nu vor 
rămâne decât două 
băltoace în care co- 
pii vor arunca coji 
de mere şi de por- 
tocale. 

Umflatul găsi că 
vorbele tovarăşului 

E Gogoloi sunt pline 
de înțelepciune. 
Şi ca să nu mai 
lungim povestea, 
chiar în noaptea aceea cei doi prieteni, împreună, 
Gogoloi păşind înainte, fiindcă el avea doi ochi negri şi 
pătrunzători, părăsiră maidanul. 

Era destul de ciudată ivirea lor pe străzile oraşului. 
Nimeni nu-și putuse închipui vr'odată că oamenii de ză- 
padă pot umbla. Un gardist care văzu cele două năluci 
albe, strecurându-se pe lângă zidurile caselor, crezu că 
sunt doi pungași şi, şuerând prelung din fluerul lui, o 
luă la fugă pe urmele lui Gogoloi şi Umflatu. 

Bieţii oameni de zăpadă alergau din răsputeri. Fuga 
îi obosise şi-i încălzise și ştiţi cât e de primejdioasă 
căldura când eşti doar un biet ghemotoc de zăpadă! 
Umflatu şi Gugoloi simţiră că se topesc! 

Uite, — să intrăm în curtea asta, spuse Gogo- 
loi lui Umflatu, folosindu-se de o clipă prielnică în care 


DIMINEATA O COPIILOR 


"d 


sergentul se poticnise de un bolovan. Aşa dar, cei doi 
oameni de zăpadă pătrunseră într'o curte și se pitulară 
îndată într'o magazie. 

Sergentul le pierdu de urmă, dar alt necaz căzu pe 
capul lor. Pe când stăteau ei în magazie şi chibzuiau 
încotro s'o apuce, îi simţi Fonfi, cățelul stăpânului casei 
în a cărui curte se adăpostiseră ei. Și Fonfi ştia să latre, 
nu glumă |! — Ham-Ham!-Ham-Ham, până ce auzi 
stăpânul casei. 

— Se vede treaba că au venit hoţii — zise el şi pu- 
nându-şi arma la umăr, dădu să iasă din casă. Noroc că 
Gogoloi şi Umtlatu fugiră la vreme. 

Uite așa, aiergând pe străzi — se făcu miezul nopții 
şi, fără să ştie cum, ajunseră la gară. Trenul se opri 
câteva minute. Atât însă le fu destul celor doi oameni 
de zăpadă ca să se urce. Se așezară într'un comparti- 
ment gol. Dar curând simţiră că e prea cald și că iar 
e primejdie să se topească. 

Gogoloi care era mai isteţ, deschise fereastra. Un 
val rece de aer proaspăt, pătrunse în compartiment. 

Deodată, vântul smulse din coșul locomotivei câţiva 
cărbuni — pierdu o parte din ei pe drum şi doi — atât 
îi mai rămsese — îi aduse cu el până în dreptul fe- 
restrei la care priveau oa- PIZ D 
menii de zăpadă. Cărbunii 
se lipiră drept pe fața lui 
Umflatu, unul într’o parte 
şi celălalt într'alta, tocmai 
în locurile în care ar fi tre- 
buit să aibă ochii, dacă în 
ziua în care l-a clădit şi pe 
el, băieţelul cel blond ar | 
mai fi găsit pe maidan două 
bucăţi de cărbune. Şi aşa 
să făcu, întâmplarea asta e 
destul de curioasă, că do- 
bândi şi Umflatu ochi. Toc- 
mai când cei doi prieteni se 
îmbrăţişau de bucurie, un 
ciocănit în fereastra, care 
dădea spre coridorul tre- 
nului, îi făcu să întoarcă 
speriaţi, capetele. Un om cu 
şapca roşie — controlorul. 
venea să le ceară biletele. 2 
Gogoloi şi Umflatu n'au- 
ziseră în viața lor de aşa ceva — nu e vorba că nici 
tren nu văzuseră, nici nimic. Controlorul, care era cam 
adormit, nu observă că cei doi oameni sunt oameni de 
zăpadă şi se răsti la ei: „Hei, domnilor, n'auziţi, vam 
cerut biletele ? 

Gogoloi își luă inima în dinţi și grăi: 

— Păi... să vedeţi, noi n'avem bilete... 

— Cum ? Ridică glasul controlorul. N’aveți bilete şi 
aţi îndrăznit să vă suiţi în tren! Lasă că vă dau eu pe 
mâna poliţiei. 

Pe Gogoloi începu să-l treacă sudorile. Umflatu, care 
era mai nepăsător din fire, îi şopti în fugă prietenului 
său : — „Vezi că ai început să te topeşti !* Asta îi fu 
de-ajuns lui Gogoloi ca să redobândească sângele rece. 
Și cât ai clipi din ochi, sări pe fereastră, înșfăcându-l 
şi pe Umfatu. 

Acum, prietenii noştri, cei doi oameni de zăpadă, 
se aflau singuri în noapte pe un drum lung, lung de tot. 

„„lată că deodată, ca din pământ, răsare în faţa lor 
o ceată de oameni de zăpadă mari şi mici — toţi se 
strâng în jurul lui Gogoloi şi a lui Umflatu și le strigă: 

— „Bine aţi venit printre noi ! Suntem bucuroşi de 
oaspeţi. Aici este fara oamenilor de zăpadă. Trebue să 
vă vadă şi regele nostru“. 

Gogoloi şi Umflatu nu se împotriviră, se lăsară 


târâţi în faţa unui om de zăpadă înalt şi voinic care 


avea pe cap o coroană făcută din crenguţe de brad. 

Regele oamenilor de zăpadă le vorbi astfel: 

— Aţi sosit la timp. dragilor, căci mâine în zori, 
toți supușii mei pleacă să caute „floarea veşnicei ierni“. 
Acela care o va găsi nu numai că ne scapă de moarte pe 
toţi, dar primeşte drept răsplată pe fiica mea, de mireasă. 

— E frumoasă fiica dumitale ? întrebă Umflatu, ca 
un prost 


DIMINEAȚA © COPIILOR 


— Ei, e foarte frumoasă !! O s'o vedeţi în zori zilei, 
înainte de a pleca... 

Gogoloi și cu Umflatu nu mai puteau de nerăbdare. 
Stătură de vorbă cu ceilalţi tovarăşi până ce se crăpă 
de ziuă. Şi odată cu lumina zilei, se auzi un cântec fru- 
mos cântat de un glas dulce, îngeresc. Cântecul suna aşa: 


Tatăl meu e rege Cine vrea acuma 
Rege de zăpadă Poate să mă vadă 


— Este ea ! Este ea, fiica regelui de zăpadă! Glă- 
suiră în cor toți oamenii. Şi se năpustiră spre locul dins- 
pre care venea glasul. 

Oamenii de zăpadă îngenunchiară în faţa ei. Ea îi 
mângâie pe ochi pe fiecare în parte, urând fiecăruia 
în parte, drum bun şi izbândă. 

Apoi, oamenii de zăpadă porniră la drum. In frun- 
tea lor mergeau cei doi nedespărţiţi prieteni, Gogoloi 
şi Umflatu. După ce merseră o bucată de drum cu 
toţi, Gogoloi se opri, le făcu semn şi celorlalți să stea pe 
loc și le spuse: Fraţilor, eu cred că ar trebui să ne 
despărțim unii de alţii, să umble fiecare singur după „floa- 
rea veșnicei ierni. Să ne dăm întâlnirea aici, în locul ăsta 
pe care stăm acum, peste șase luni. 

Toţi oamenii de zăpadă fură de părere că Gogoloi 

) are dreptate, afară de 

(N 'Umflatu care nu putea să 
pe, se deprindă cu gândul des- 
părţirii de prietenul lui. Dar 

7 N z! în cele din urmă, oftând, 
E nue îşi luă şi el rămas bun dela 
3 ceilalţi şi chiar dela Gogoloi. 

„„Să vă spun ce i s'a în- 
tâmplat fiecăruia în parte ? 
| Ar fi prea lungă povestea. 

Totuși, vă potspune că patru 
dintre oamenii de zăpadă 
(erau cu toţi șaptesprezece) 
au căzut într'o prăpastie şi 
s'au prefăcut în bulgărimici, 
că alţi şase s'au topit pe 
drum, fiindcă i-a prins pri- 
măvara prin țărileîn carenu 
se găseşte „floare veşnicei 
ierni“! Alți au obosit pe 
drum. şi s'au oprit. Unul a 
i ; ~ fostdărămat de săniuța unui 
E RELA r copil... Şi chiar Umflatu, 
chiar sărmanul nostru Umflatu, s'a prăpădit, pierzând me- 
reu zăpadă pe drum până ce n'a rămas din el, decât un sin- 
gur cocoloș. Dar Gogoloi avu o soartă mai fericită. Merse 
zile şi nopţi dearândul, cât ţinu iarna. Apoi, când se îm- 
primăveri, umbla doar noaptea. Ziua stătea ascuns sub 
umbra copacilor în locuri în care razele soarelui nu-l 
ajungeau. Tot mergând aşa, întruna, căutând cu înver- 
şunare floarea cea rară, ajunse într'un loc în care totul 
era alb; pretutindeni era zăpadă. Poate că Gogoloi ajunse 
din întâmplare, la Polul Nord. Nu ştiu. Dar ştiu sigur că 
în seara zilei în care a ajunsa şi găsit minunata floare, 
„floarea veşnicei ierni“. A cules-o, a mirosit-o şi pe loc, 
bietul Gogoloi s'a prefăcut într'o bucată de ghiaţă... Nici 
n’a mai avut vreme să se gândească măcar o singură 
dată la fata regelui de zăpadă, aceea care cântase atât 
de frumos. 

„„„Dimineaţa veni cu ninsoare multă. Tot maidanul 
era acoperit cu un covor gros de zăpadă pe care nu se 
vedea încă urma vreunui pas. 

Gogoloi, omul de zăpadă, se trezi din vis. 

Tot ce se petrecuse cu el, fusese doar un vis. 
Se uită înjur şi recunoscu toate așa cum le lăsase seara, 
înainte de a adormi. Umflatu, era acum şi mai umflat‘ 
căci peste trupul care i-l făcuse băiețașul blond se aş- 
ternuse un strat alb, mare, de zăpadă. - 

Gogoloi îi spuse prietenului lui: > 

— Știu, am visat că am fost undeva departe de tot, 
că am cules o floare... Dar nu apucă să isprăveasc ce 
vroia să spună : o ceată gălăgioasă de copii începu să 
arunce cu pietre în Gogoloi. Şi li se părea lor, că jocul ăsta 
este frumos și vesel. Tot trupul omului de zăpadă era găuri. 
Parcă fusese ciuruit de gloanţe. Un bolovan îl trânti la 
pământ. Un altul, făcu acelaș lucru cu Umflatu. Și a- 
mândoi se amestecară cu zăpada de pe maidan. 


SIDONIA DRAGUȘANU 


E spune că oamenii veseli, cari râd mult și 
nu prea pun la inimă toate necazurile vieţii 
sunt fericiţi. In zilele noastre, poporul cel 
mai vesel şi care râde, cu ușurință, la orice 
glumă, este poporul francez. De multe ori 

însă și prea multă veselie nu aduce bucurie. 

lacă, de pildă am să vă povestesc o întâmplare 


veche, atât de veche încât colbul vremurilor s'a aşter- 
nut atât de gros peste ea, că nu se mai știe dacă sa 
întâmplat cu adevărat, ceeace vreau să vă spun, sau e 
numai un basm, purtat peste veacuri, din gură în gură, 
din om în om. Acum, o fi adevărat sau nu, nu știu! 


Totuşi, din povestea asta putem trage o învăţătură 
folositoare. 


Şi să încep povestea, ca să vedeţi că am dreptate, 


Cică, a fost odată într'un ţinut anume Argolida, din 
Grecia antică, o cetate puternică, numită Tyrint. Locui- 
torii acestei cetăţi aveau o meteahnă; râdeau de fiece 


lucru! Orice nimic, o întâmplare, pe care altcineva n'ar 
fi băgat-o în seamă, pentru ei era prilej de desfătare 
şi se porneau pe râs şi râdeau, râdeau până leșinau. 

Molima asta îndrăcită nu se oprise numai la popo- 
rul de jos, ci şi la dregătorii ţării şi la regele ei. In 
divan nu puteau niciodată să vorbească serios despre 
treburile care priveau în deaproape bunul mers al cetăţii. 


Regele Tyrintului, îngrijat de acest lucru, chemă la 
dânsul vraci și cititori în stele, din ţinuturile depărtate 
ale Persidei, pe care îi plăti, cu aur mult, ca să găsească 
un leac, să făcă vreo vrajă, care să stârpească molima 
râsului. Zadarnice au fost însă toate încercările. 


Văzând şi văzând, regele din Tyrint, că prin vraci 
şi astrologi nu poate afla leacul, chemă la el pe vistier- 
nicul cetăţii şi îi porunci să umple zece saci mari cu 
aur, zece cu rubine, diamante, perle şi topaze, să ia din 
herghelia regească o sută de armăsari arăbeşti, tot unul 
şi unul de înalți și să gătească în grabă alaiul regesc! 
— „Mâine, în zorii zilei, plecăm la Delphi, să cercetăm 
oracolul sfânt. 


Vistiernicul făcu întocmai cum îi poruncise regele. 


A doua zi, alaiul împărătesc aştepta, gata de ple- 
care. Cinci sute de călăreţi, pe cai albi, ca spuma, în- 
şeuaţi cu şele scumpe și împodobiţi cu valtrapuri de 
purpură, așteptau să sune trâmbiţele de plecare. 

Când prima rază de lumină scăpără pe sub geana 
de nori din răsărit, regele cobori din palat, îmbrăcat cu 
toate podoabele regești, dar când vru să se urce în 
palanchinul său de fildeş, se împiedică în sabieşi căzu. 

Atât a fost deajuns ca toată oastea și poporul, adu- 
nat în fața palatului, să pufnească în râs. Regele nu se 
putu stăpâni și isbucni şi el, mai vârtos decât supușii săi. 


DIMINEAȚA 2 COPIILOR 


, de D. MEREANU 


Atât a fost deajuns ca râsul să prindă chiag sapoi 
ținte! râzi şi râzi, din zori şi până la vremea prânzului. 

Acum, pas de mai pleacă la drum lung! 

In sfârşit, a doua zi, alaiul porni fără să mai în- 
tâmpine greutăţi. 

După o săptămână încheiată de mers grăbit au ajun: 
la poalele muntelui Parnas, unde se află templul Zeu- 
lui Apollon, în care preoteasa Pythia ghicește viitorul 
prin ajutorul zeului şi răspunde la orice întrebare, dând 
sfaturi şi leacuri pentru orice necazuri. 

Regele din Tyrint, prosternându-se în 
depuse toate darurile scumpe. 
— Ridică-te! — îi zise Pythia şi şi ascultă sfatul lui 
Apollon, care prin mine îţi vorbeşte! 

Regele dădu să se ridice şi se împiedică din nou în 
sabie. Întreg alaiul său se porni pe râs. O clipă, regele 
fu gata să pufnească şi el, dar privirea de foc a Pythiei 
îi opri râsul pe buze. 

— Ascultă, rege din Tyrint! zise marea preoteasă 
— Oracolul spune că veţi scăpa de această boală, adu- 
când jertfă un taur lui Neptun, zeul mărilor, Sacrificiul 
îl veţi face aruncând taurul înjunghiat în mare. Dacă 
în tot timpul acestei procesiuni sfinte nu va râde 
niciunul dintre voi, o să fiți tămăduiţi de această 
meteahnă. 

Astfel grăi oracolul și regele plecă fericit spre ce- 
tatea sa, nerăbdător să aducă la îndeplinire, cât mai 
iute, jertfa. 

Indată ce au ajuns acasă, au luat cel mai frumos 
şi mai mare, taur din cireadă și înjunghiându-l au pornit 
cu el spre mare. 

Inainte de a aduce jertfa avură grijă să îndepăr- 
teze dela malul mării, toţi copiii, ca nu cumva vreunul 
din ei să le facă vreo poznă. 

Tocmai când era gata, gata, să arunce taurul în 
mare, se ivi, pe un mușuroi de nisip. un băeţandru. 

Câţiva dintre locuitori încercară să-l alunge. 

— Ce aveţi cu mine? Zise copilul — ce, vă temeţi 
co să înghit taurul? 


fața altarului, 


La aceste cuvinte, întreg alaiul isbucni într'un 
râs grozav. 
ieții Tyrintieni înțelegând că boala lor e fără 
leac, se supuseră soartei şi au pierit de pe fața pămân- 
tului, răzând, precum adevărat zice proverbul că „fie- 
care pasăre pe limba ei piere“