Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages751-800

p 


C- 


eea 


D E N i = = == 


a 


CEVA- DESPRE 
CH ININ A 


Știm, cred, cu toţii ce este chi- 
nina sau sulfatul de chinină. Este 
o doctorie — brr! că amară mai 
e! — care se dă celor ce suferă 
de friguri. Nu credem însă ca toți 
cititorii noștri să știe de unde vine 
şi cum se face chinina aceasta. De 
aceea, nu e rău să spunem câteva 
cuvinte despre chestiunea aceasta. 

Chinina se capătă din coaja unui 
arbore care creşte în țările calde 
şi mai ales în America. La vedere, 
foile şi mai cu seamă florile arbo- 
relui de chinină seamănă cu acelea 
ale liliacului. 

Arborele de chinină e despuiat 
de coaja sa care e uscată și vân- 
dută aşa cum este, sau i se scoate 
dintr'însa chinina sub formă de 
praf. 

Incă din vremile cele mai vechi, 
Pieile-Roşii din America, întrebuz 
inţau coaja de chinină ca doctorie 
contra frigurilor. In Europa chinina 
începe să se răspândească prin 
veacul al 17-lea. (Veacul al 17-lea 
înseamnă dela anul 1600-1700). 
In vremea aceea un preot catolic 
a vindecat de malarie (friguri pa- 
lustre) pe un prinţ din Apuşul 
Europei. Tot cam pe vremea acea 
soţia unui guvernator englez dintr'o 


© provincie a Statelor-Uhite, s'a vin- 


decat cu ajutorul chininei de nişte 
friguri îngrozitoare, de cari suferea 
de mai mulți ani. Ba chiar numele 
de chinină vine dela numele fe- 
meiei acesteia. 

Vestea despre vindecarea ei s'a 
răspândit până în Europa, unde 
_frigurile bântuiau foarte rău. Atunci 
au început să aducă din America 
cât mai multă coaje de chinină și 
să scoată dintr'însa chinina în formă 
de praf. 

Chinina se cerea din ce în ce 
mai mult, pe când numărul arbo- 


f i rilor de chinină era mărginit. Ince- 


‘suse chiar să scadă, deoarece li-se 
ətea prea des coaja. S'a început 
~i cultivarea artificială a aces- 
"ri, Astăzi sunt câmpii 
plantate cu astfel de 


EES ateu 


RĂSPLATA 


Califul Harum-al-'Raşid, ducân- 
du-se odată la vânătoare, văzu cum 
un bătrân eădea nişte nuci. 

„Ce dobitoc”, zise Califul, către 
soţia sa, „munceşte parcă ar fi un 
băeţandru, care ar mai putea mânca 
din roadele acestui pom!” 

Când văzu Califul că şi suita 
sa isbucni în râs, se apropie de 
moşneag și-l întrebă ce vârstă are. 

„Peste 80 de ani, răspunse moş- 
neagul, dar slavă Domnului sunt 
tot atât de sănătos ca unul de 30”. 

— Şi cât crezi că ai să mai 
poţi trăi, întrebă Califul mai 
departe, că mai sădeşti pomi la 
vârsta asta, pomi cari o să dea 
rod peste cine ştie cât timp? Nu 
înţeleg de ce faci munca asta za- 


` darnică, 


— Stăpâne, eu sunt mulțumit 
că pot sădi aceşti nuci fără a mă 
gândi cine va culege roadele lor. Şi 
părinţii noştri au sădit pomi rodi- 
tori, iar noi ne-am bucurat de 
roadele lor. De ce să ne purtăm 
noi mai rău cu urmașii noştri, de 
cum S'au purtat bătrânii cu noi? 
Eu cred că ce na putut culege 
tatăl, a cules fiul! și bătrânul dete 
să plece. 

Califului Harun îi plăcu mult 
răspunsul moșneagulul şi scoase din 
pungă un pumn de aur și il dete. 

— „Cine mai poate zice, „grăi 
din nou bătrânul, „că eu am mun- 
cit azi degeaba“. Dacă acest pomişor 
care abia azi a fost sădit mi-a 
putut aduce atâtea roade, atunci e 
adevărat proverbul „Bine faci, bine 
găsești”. 


Tabloul 


„Cina cea de Taină” 


Un cititor vrea să ştie de când 
şi de cine este vestitul tablou: 
„Cina cea de taină”. 

Răspundem : Tabloul acesta este 
de vestitul pictor italian Leonardo 
da Vinci şi a fost pictat la Milan 
în anul 1497. 


CEA MAI TERIBILĂ 
ARMĂ 


Un călăreț, când se apropiase 
de un sat, se vâzu atacat de un 
câine care începu să latre furios și 
să-l muşte pe cal de picioare. 

Calul se sperie şi începu să 
alerge cât îl ţinea picioarele. Dar 
câinele tot nu-l lăsa în pace. Atunci 
călăreţul se supără şi-i zise câinelui: 
„N'am asupra mea vre-o armă, ca 
să sfârşesc numai de cât cu tine, 
am însă în gură o armă cu care 
mă voju răzbuna în modul cel mai 
crud cu putinţă”. 

Şi intrând în sat, călărețul în- 
cepu să strige din toate puterile: 
„Un câine turbat! Un câine tur- 
bat!” 

Când s'a auzit strigătul acesta, 
au alergat ţăranii şi care cu bețe, 
care cu puști, l-au omorit pe loc 
pe bietul câine care nu era de loc 
turbat. 

Arma de care s'a servit călătorul 
nu era alta decât calomnia, care 
câte odată omoară mai sigur decât 
orice altă armă. 


Copii otrăviţi cu sâmburi 
de zarzăre 


Intr'un oraş din Moldova, trei 
copii au spart vreo 2C0 sâmburi 
de zarzăre şi au mâncat toate se- 
mințele. Tustrei sau otrăvit, căci 
se ştie că sâmburii de zarzăre con- 
ţin otravă. 

Din fericire, fiind luaţi repede 
la spital, li s'a făcut spălături sto- 
macale şi cu multă greutate au 
fost readuşi în viaţă. 

Copii, păziţi-vă de a mânca sâm- 
burii fructelor. 


USI 


15 


n. 


{] 
è 
Marinarul cam uituc Abia pe insulă debarcat, Mlau-Miau, care are inimă bună, 9 
Păţi, un mare bucluc. De negri îndată fu capturat. Nu găsi pe al său gust, această j 
glumă. i 
Işi zise: „trântind buzatului oala Cel cu oala, până o smulge, Dar de unde, mai răsări acest i 
în cap. Ia priviți-l pe marinel ce mai fuge! deştept, 
Pe dragul meu marinel, îl scap“. Ce pe neaşteptate, îi pune lancia 
în piept? 
i 
Şi nu încape să te iert, Dar Miau-Miau, inimă bună, Şi pe bucătarul buzilă cel crud, 
Căci buzilă, îl vrea fiert. Ii trimite una... strună. Il nimereşte pardon, drept în fund. 
E 


Apoi amândoi în oală. 
Priviţi la ei ce mai sboară, 


Şi oala de supă 
Se transformă în şalupă. 3 


RE a BI ELE SE DCI EE TAAA E K OSD EA EA E E REE EES TEA E 28 0 EA Cite ORSA 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 


onescu T. George (G. R.) Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale i 
în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 


A 
PE r ai Rt iun 


Graţie lui Miau-Miau putură, 
Şă scape de a deveni.., fiertură. 
DE a 


si: DIMINEAŢA COPIILOR 


: No. 879 


Deplumb Caporal ! Cu ai tăi, vei porni, chitic, Iar.. la acel senal, * Soldaţii de plumb 
La al meu semnal. In patrulă, chiar spre inamic. Plecară în aşa... hal... Şi Don caporal Bumb. 


"pă, Simţiră vârtos Pe poziţii iubite Se retraseră.., răspicat 
»ă, Calea de întors. Dinainte... plumbuite Ca la comunicat. i 


“> a 


"e simte chemat In cutie şi în ambalaj Deci la asalt... subit 
~e fund... aninat. Plumbul e viteaz şi cu curaj. Voi viteji... de plumb topit. 


cum trebue totdeauna un țap Va suferi don Caporal niţel 
i, „cei din cutie toți nu'n cap Pentru că-i de plumb şi nu d’ oţel. 


de dimineaţă până seara. 


„niciun fel de petrecere și fără 


MIERLOIUL LUI 


P-P-P P£-e-L-o-L--o-e- 


M OŞ-VASILE, cismarul, şedea încă din zorii zilei în 
pragul uşii, pândind dela magherniţa sa ieşirea lui 
Eert nepotul unui slujbaş vecin, domnul Fundeanu. 

— Ei, Gabriele, zise e!, de cum îl văzu apărând, 
n'ai vrea să-mi vinzi mierloiul tău ? 

— Nu țiam spus de atâtea ori, vecine, că nul 
vând? 

— Zâu, ţi-aşi fi dat pe el un napoleon nou-nouţ. 

— Degeaba stărui, Moş-Vasile, mierloiul meu nu-i 
de vânzare. 

— Chiar dacă ţi-aşi da pe el doi-trei sau patru poli 
frumoşi pe cari îi păstrez de mult? 

— Da. Chiar dacă mi-ai făgădui tot aurul din vis- 
teria ţării! 

— Diavolul să te ia, încă- 
păţinatule, murmură cismarul 
inciudat, dar lasă că-ţi, vei 
lua seama, Gabriele, ţi-o spun 
eu, îţi vei lua seama. 

— Se prea poate! dar nu 
așa de curând cum ţi'nchipui. 
La revedere, vecine mă duc, 
am treabă! 

Şi, trecând strada, Gabriel 
se făcu nevăzut, intrând gră- 
bit în casa unchiului “său. 

Domnul Fundeanu era un 
om foarte temut. La moartea 
părinţilor, Gabriel fu luat de 
domnul Fundeanu pentru a fi 
crescut, nu atât din milă cât 
pentru al avea de ajutor la 
puzderia de socoteli al per- 
cepţiei sale, cari, fiind prea 
multe, erau lucrate și acasă 
împreună cu biiatul. 

El trăia între hârtiile pră- 
fuite, -ostenindu-se “cu scrisul 


Tinereţea lui trecea astfel fără 


alt tovarăş decât mierloiul, 
pe care-l învăţa să fluiere cântece frumoase. 

Domnul Fundeanu văzând într'o zi pe fierarul Bucur 
că intră în casa sa cu capul plecat, rânji pe sub mus- 
tață şi-i zise: 

— Ce vânt te aduse pela mine, Bucure? 

— Haida-de! O ştii dumneata tot atât de bine ca 
şi mine, domnule perceptor, nu este mâine ziua când 
trebuie să-mi vinzi cu toba puţinele mele boarfe și 
sărăcăcioasele lucruşoare ce le mai am în casă? 

— Afară numai dacă vei putea să plăteşti până 
atunci cei două sute de iei, pe care-i datorezi ca dări 
către comună, 

Dar, domnule Perceptor, dumneata ştii bine că mi e 
cu neputinţă să fac acest lucru în clipele astea prin 


care trec.., Nevasta mea e greu bolnavă, eu sunt fără ` 
„lucru şi nu.am niciun bănuţ în casă gentru a cupăra . 
K pâine copiläşilór.:. Iată“ pentruce am venit să te „708 

ami: 1da 0 pic de pieirii sa 


Porto G o- 


B 


težo D ng 


2 


GABRIEL 


CRZ J 

— Păsuire, păsuire! Ah: Toţi sunteți la fel. Dar 
cui datorezi bani, mie sau comunei? 

— Fără îndoială, comunei; dar, dəcă dumneata ai 
putea avea milă să mă aştepţi până capăt ceva de 
lucru, ca să fiu in stare să-ți plătesc... o 

— Nu vreau să știu nimic. 

Sărmanul Bucur zdrobit de acest răspuns şi reţi- 
nându-și cu greutate lacrimile care erau gata să isbuc- 
nească, eși incovoindu-și spinarea- 

Apoi îndreptându-se spre nepotul său : 

— Gabriel, actele pentru Bucur sunt gata? 

— Nu încă, unchiule. 

— Ei bine, grăbeşte-te şi le termină, vreau ca ele 
să treacă cele dintâi, 


— Atunci, unchiule, zise 
sfiicios tânărul, eşti hotărît 
să nu-l aştepţi deloc? 

— Dece te amesteci tu? 
răspunse mohorît perceptorul, 
nu cumva ai vrea să plăteşti 
tu în locul lui? 

— Ah negreşit, aşi face-o 
din toată inima, mărturisi Ga- 
briel lăsând capul în jos, dacă 
aşi avea banii pe cari el îi 
datorează... 

In aceeași clipă, mierloiul 
agăţat de una din vergelele 
coliviei se apucă să cânte. 

Aceasta fu o rază de lu- 
mină pentru nepotul domnu- 
lui Fundeanu. 

— Oh! ce ideie bună mi-a 
venit în minte! se gândi el, 
bătându-şi fruntea cu palma. 

Şi cu inima mulțumită, își 
văzu mai departe de trista lui 
muncă. 


de vreme decât de obiceiu și 
se îmbrăcă ferindu-se de a 
face sgomot pentru a nu deş- 
tepta pe unchiul său. 

Işi luă apoi pasărea şi ieşi în stradă. 

După cum se şi așteptase, cismarul se găsea încă 
demult la lucru. E 

— Bună ziua vecine, îi zise tânărul trecând prin 
faţa magherniţii. 

— În picioare aşa de vreme tinere ? se miră Mog- - 
Vasile. Uude te duci cu mierloiul ? 

— Il învăţ un nou cântec şi pentruca el să-l prindă 
mai bine, trebue să il repet în zorii zilei... 

— Dacă nuţi e cu supărare, aşi putea să ştiu și 
eu care este acest cântec nou? 

— Cum să nu vecine: Cântecul ciobotarului, dum- 
neata care ești de meserie, trebue « să-l fia i 

Deodată mierloiul, crezând r 
întonă aria, - 
inima bătrân 


i P i Pe pi k: 


A doua zi se sculă maig 


răpit, încântat, şi cred că la un concurs de păsări 
fluierătoare, care va avea loc în curând, ea va câ: 
ştiga premiul întâi. Acest premiu este de o mie de 
lei. Face, să încerci norocul cu ea. 

Apoi luând o hotărire mare, Moş-Vasile adăogă: 

— Pentru cea din urmă oară, Gabriel, te mai în- 
treb: Vrei să-mi vinzi mierloiul? 

— Am zis nu, e nu. 

— Stai niţeluş, băiete, să vedem. Iţi dădusem pe 
el patru napoleoni... Asta e o sumă bunicică! Ei bi- 
ne, sunt gata să fac și cea din urmă sforțare: Aşi 
merge până la o sută de lei! 

— Pe legea mea, vecine, zise Gabriel ca şi când 
sar fi hotărît dintr'odată, dumneata mă ispiteşti. Pu- 
nem în mână două hârtii de câte o sută și mierloiul 
e al dumitale. 

— Păi cum! Dar ştii că te repezi prietene. Gân- 
deşte-te, cinci poli, asta face o sută de leişori şi eu 
nu pot da mai mult, pentru aşa o plăcere. 

— Atunci să nu mai vorbim, vecine. La revedere. 
Mă duc. 

Şi Gabriel ţinând Mierloiul agăţat pe un deget, 
îşi luă aerul că vrea să plece acasă. 

— Ia te uită, diavolul! Dar grăbit eşti cu pleca- 


3 


_„rea! Ține, călăule, iată-le, cele două sute de lei care 


“mă sărăcesc... n 
Punând banii în portofel, Gabriel rásufiă din a- 
dâncul pieptului ușurat şi îşi zise: „In sfârşit, am 
isbutit!” Unchiul nu va mai scoate lucrurile lui 
Bucur la vânzare... 

Dar, când fu să se despartă pentru totdeauna de 
mierloiul său, tânărul avu o clipă de slăbiciune. El 
şovăi, atât de mult îl costa jertfa. Totuşi, după ce-şi 
sărută pentru cea din urmă oară pasărea lui dragă, 
prinse puţină tărie şi se îndepărtă repede pentru a 
lăsa să-i cadă lacrimile, pe care nu le mai putea re- 
ţine. 

După ce-şi potoli durerea, el alergă la fierar. 

— Cineva mi-a dat să-ți aduc suma pe care o da- 
torezi la percepţie. Neavând timp ca să stau mai 
mult timp de vorbă, mă duc. Ai grije şi plăteşte 
numaidecât datoria. Şi fără ai da răgaz lui Bucur ca 
ă ceară cea mai mică desluşire, dispăru. 

Chiar în ziua aceea, în timpul dimineţei, percep- 
torul sosia la fierar pentru a-i pune lucrurile la vân- 
zare. El fu tare surprins când văzu că Bucur plăte- 
şte suma întreagă. 

— Şi zici că nepotul meu ţi-a adus banii aceştia? 

— Da, domnule perceptor, și n'a vrut să-mi spună 
dela cine mi-i aduce. 

— Ei! Cum? se răsti domnul Fundeanu, toate as 
cestea să se fi petrecut fâră ca eu să fiu pus în cu- 
noștință? Asta e prea-prea! Voi cerceta lucrurile... 

Şi părăsind pe fierar, el alergă furios acasă unde 
împinse uşa cu violență. 

"Gabriel simțind că vine furtuna se prefăcu mai 
mult ca'ntotdeauna înfundat în lucrările sale. 
© — Gabriel, se răsti perceptorul, ai putea să-mi spui 
cine este persoana care poartă atâta grije fierarului 
Bucur? 


din ce în ce mai mult nasul în hârtiile sale. 
— Nu e nevoie! Eu ghicesc totul, strigă unchiul 
bănuitor. După câte știu, tu nu ai bani. De unde ai 


— Unchiule să-ţi deslușesc... bolborosi el, coborând. . $ 


furat suma care ţi-a îngăduit să fi atât de darnic. 

La această învinovăţire ruşinoasă, Gabriel, mai ro- 
şu ca un rac ridică dedată capul şi, pe drept mâniat 
mărturisi că suma dată fierarului era proprietatea sa 
şi avea dreptul s'o întrebuințeze după plac. 

— Aşi fi curios să ştiu de unde ţi i-ai însuşit? 
stărui domnul Fundeanu, privindu-şi nepotul drept în 
faţă cu un aer şiret. 

— Mi-am vândut Mierloiul! zise tânărul, isbucnind 
în hohote de plâns. 

Atunci se petrecu: ceva rar. Domnul Fundeanu știa 
cât de mult ţinea nepotul la pasărea sa. 

El ghicea marea durere pe care Gabriel a trebuit 
s'o simtă despărţindu-se de drăguțul tovarăş înnaripat, 
care era singura petrecere şi-i aducea puţină veselie 
în traiul lui prea liniştit şi trist. 

Pentru întâia oară mila își găsi drum în inima per- 
ceptorului, 

— Este va să zică, aşa de dulce să faci bine altu- 
ia? murmură el. 

— O! Unchiule, răspunse băiatul, încurajat de a- 
ceastă întrebare. Dacă ai ştii de câte ori am plâns 
când mă gândeam că sunt pe lume atâţia nenorociţi 
fără adăpost şi fără pâine, în vreme ce la noi o ma- 
să îmbelşugată ee'ntindea înaintea unui foc luminos şi 
scânteietor... 

— Da, da! O recunosc” zise perceptorul cu o voce 
cu totul schimaată, eu am pricinuit mult rău prir as- 
primea mea. Apoi atrăgând pe Gabriel în braţele sale 
şi stăngându-l la piept zise: 

— Scumpul meu, tu mi-ai descoperit întreaga fe- 
ricire pe care cineva o poate gusta dacă se arată 
bun, și, de aci înainte vreau să fiu îngerul păzitor 
al nenorociţilor! 

Domnul Fundeanu şi-a ţinut făgăduiala şi, chiar din 
acea zi nu s'a mai cerut în zadar mila sa. 


Desen trimis de ci-. - 
titorul nostru Valen- 
tin Anton Peopescu, 
clasa Ill-a primară. 


POVESTEACELOR DOUĂ RÂNDUNELE 


3 RONDI ȘI RONDE 3 


S E cunoscuseră în cursul că- 
IRA] lătoriei din India în Italia, 
pentrucă din întâmplare se a- 
flaseră una lângă alta în cursul 
migrațiunei. Ea îl întrebase: 

— Cum te chiamă? 

— Rondi. Şi pe tine? 

— Ronde. Un nume care îi 
stă bine unei rândunele. 

Şi tot sburând, pe dedesubt 


treceau coline, înveselite de ne- 


numărate pârae, (ZE: DER F ETEA 
gări şi oraşe, mici we ) - pra 


golfuri cu porturi, 


lacuri mari şi fru- | 
moase. Şi sburau. ! 
Ajunşi în Ita- | 5 
tia, marele cârd w bi 
se împărți: Rondi A 
şi Ronde sbura- ; 
ră către un mic 
port din Marea |*= 
Adriatică ca și 
cum ar fi vrut 
să salute pentru 
prima oară casele 
pescarilor, ele se 
învârtiră pe dea- 
supra lor şi a ca- 
nalurilor, trecând 
pe lângă pânzele 
bărcilor şi plase- 
le lor, ciripind / 
pline de bucurie. | _ 
— Îţi place a- f 
cest loc? i 
— Mult, răs- 
punse Ronde. că 
Atunci cerceta- ES 
ră acoperișurile E-m 
ca să găsească un |53 
loc potrivit pen- |, 


tară şi căutară şi 
înfine  găsiră a- 
proape de bise- i; 
rică o ţiglă care SĂ 
se mişcase din loc 
și care putea în 


Pa 


4 


= 


4 
a 
A 


Dădura târcoale je. 
deasupra caselor. 


noua sa poziție să le servească 
perfect pentru instalarea cuibu- 
lui lor. O curățară de insecte, 
o căptuşiră cu iarbă şi cu câlț 
rămas dela calfaţi care lucrea- 
ză la bărci în port, şi aci pe- 
trecură ei prima noapte. 

Apoi începură viaţa lor fru- 
moasă, liberă și fără de griji. 

Dar într'o seară când rân- 
dunelele se roteau nebune în 

sbor pe deasu- 
orășelului 
de pescari Rondi 
nu mai fu ală- 
turi de Ronde. 
O căută înainte 
şi înapoi pe tot 
cerul dar în 
zadar. Era a- 
| proape să dezaspereze 
când îi trecu prin micul 
său cap un gând:Ce ar fi 
să fie în cuib ? 

Intro secundă fu la 
locul cuibului şi se uită 
înăuntru prin deschiză- 
tură. Ronde era acolo. 
Cu câtă ușurare o revăzu! 
Intrebă cu sfială cum 
dece şi când se îndepăr- 
tase, însă Ronde era atât 
de mișcată încât nu putu 
să-i răspundă; ci cu un 
semn din capşor îi arătă 
să se uite sub ea. 

Rondi se uită şi văzu 


: ) 


ouă albe. Bucuria lui fu 
atât de mare încât nu 


îi facă decât săse ghiomo- 
în tească lângă ea, ca şi 
i cum ar fi vrut să țină 
mai cald acelui tezaur 
de viaţă. 

Dacă aceasta nu e fe- 
ricirea... ce altceva ar 
putea fi ea? 

+ 

Dar şi mai mare fu 
bucuria când din ouă 
ieşiră puişorii ce golaşi! 

Tatăl şi mama. se in- 
tereseau care mai de care 
să aducă muşte, țânțari 
și erau totdeauna gata 


| sub pieptul ëi două “mici ` 


ştia ce să spună și ce să- 


să-i mănânce cu ciocurile căscate 
şi cu ciupitul ascuțit ca să ceart> 
insecte, insecte şi iar insecte. 

Când puişorilor le crescu pe- 
nele și când penele aripilor lor 
deveniră mai lungi şi mai tari, 
Ronde zise: 

— Cum îi vom numi? 

—- Bărbatului îi vom da nu- 
mele de Riri şi fetei Rire. 

Dar zilele treceau și Riri şi 
Rire creșteau şi se făceau din 
ce în ce mai mari. Deja înce- 
pură să sară din țiglă în ţiglă. 
Tatăl şi mama îi învăță cum 
să deschidă aripile, să lase coada 
în jos ca să se avânte, să țină 
ciocul în sus și picioarele strânse 


sub burtă şi între pene. & 


Reușiră astfel să facă câteva 
sboruri scurte de la un colț al 
învălitoarei la celalt; şi ei cre- 
deau că au devenit mari maeștri 
ai sborului, dar părinţii îi pu- 
seră la punct, rugându-i să nu 
se îndepărteze de loc de pe 
acoperiş în timpul absenței lor. 

Dar Riri şi Rire ca atâți 
copii, crezură că sfaturile pă- 
rinților erau prea prudente, 
vrură să facă ceea ce e prea 
îndrăzneț şi îmbi:tor. 
se îndreptară tata și mama că 
ei se pregătiră pentru primul 
lor sbor adevărat. 


La dreapta de casa lor cam“ 


la cincizeci de metri era o altă 
casă, ceva mai joasă. Ei își 
puseră în cap să ajungă în sbor 
până la ea. Se hotărâră și o 
luară în sbor. Impinşi de vån- 
tul ce le sufla din spate ajun- 
seră cu bine și destul de ușor 
pe celalt acoperiş. Oh! ce mai 
bucurie! Deacum se credeau 
mari sburători şi pregătiră să 
facă traversarea în sens contrar. 

Dar acum era cu totul alta 
situația, era vorba să sboare 
către un punct mai înalt şi în 


plus să sboare contra vântului. © 


Dar ei se credeau capabili să 
ajungă chiar acolo. Deci la 
drum 


Dar în loc să se înalțe ei 
pierdeau din înălțime. Vântul 
care le sufla pieptiș le îngreuna 


Deabia 


sborul. Lupta era obo- 
sitoare și micile rân- 
dunele simțeau că în 
curând nu vor mai 
putea sbura. 

Pe pământ băieţii le 
pândeau, gata să le 
facă prizoniere. Riri şi 
Rire se vedeau pierduţi 
je cereau ajutor cu 
micile lor voci ascuțite, 
dar deacuma era totul 
prea târziu. Un suflu 
“de vânt le aruncă între 
frunzele unui platou 
şi deacolo căzură jos 
aproape leşinate. mă Biana 

Copiii alergară sco- 
jând strigăte voioase. 

Micile rândunele se simţiră prinse de gât şi 
de aripi, şi duse în locuri depărtate. 

Adio mamă | Adio tată ! 


x 


Când îşi reveniră, se pomeniră în cuibul lor.. 


Din fericire pentru ei Rondi şi Ronde ajunseseră 
“într'o clipă, îi luaseră cu ciocurile şi cu picioa- 
rele și îi scăpaseră. 

Riri și Rire tremurau vargă, cu ochii daţi peste 
cap, limba în gură nu mai putea să scoată un 
sunet, aproape morţi de frică. 

Le fu rău multă vreme dar înfine până la 
urmă se făcură bine; mai ales în urma îngriji- 
rilor unei bătrâne rândunici înțelepte, care sfătui 
să li se dea la puişori anumite grăunțe medi- 
cinale. 

Ajunsese astfel la sfârșitul verei fără să fi 


învățat să sboare cu adevărat. Toate celelalte * 


rândunele se întorseseră în ţările calde. Numai 
unica familie a lui Rondi şi Ronde rămaseră în 
micul orășel de pescari. Lumea când le vedea 
sburâd printre care și pe deasupra canalelor, 
rămânea mirată. 

= — Priviţi suntem în Octombrie şi aceste rân- 
dunele încă wau plecat. 

— Poate că vor să rămână aici şi iarna? 

Dar când puișorii fură învăţaţi să sboare bine, 
Rondi hotărî marea călătorie. 

De bine de rău trebuia să plece, deoarece 
timpul devenea din ce în ce mai răcoros. Ziseră 
deci adio cuibului şi orășelului de pescari, îşi 
luară sbarul către miazăzi și sburară .. sburară. 
Riri şi Rire arătară că sunt 
rezistenți. Traversaseră mai 
bine de jumătate din Italia 
şi în curând trebuiau să 
facă partea cca mai grea 
a călătoriei; să treacă peste 

are. Se opriră pentru câ- 
teva zile la Jonio pentru 
a-și reface forțele şi apoi 
porniră spre Grecia. 

Marea văzută de sus pă- 
rea un cer albastru care 
strălucea. Nu se vedeau co- 


Copiii alergară cu ţipete de bucurie. 


răbii și din această 
cauză Rondi era neli- 
niștit, pentrucă, dacă 
puişarii sar fi simţit 
obosiţi unde sar fi 
pulut ei odihni oare? 

Deacum nu se mai 
vedea pămând, ci nu- 
mai cer şi mare, și ele 
aveau impresia că sboa- 
ră într'o nemărginită 
sferă albastră. La ju- 
mătatea drumului în- 
cepu să sufle un ușor 
vânt contrar, care în- 
cetul cu încetul deve- 
nea din ce în ce mai 
furios făcând greoi şi o- 
bositor sborul. Apăreau 
şi nori negri care ascundeau soarele. Puii erau 
frânţi de oboseală şi deabia mai sburau. 

— Mamă! Tată! ajutor! 

Ce era de făcut? Cum să-i ajute? Dezasperat 
Rondi propuse lui Ronde: — Să îi luăm în cârcă 
astfel au să se odihnească puţin. 

Riri se aciui pe spinarea lui Rondi iar Rire 
pe cea a lui Ronde. Dar cât era de greu și o- 
bositor să sboare așa! mișcările aripilor erau 
stânjenite şi ei trebuiau să facă adevărate mi- 
nuni de echilibru ca să nu fie răsturnaţi de 
puterea vântului. 


— Curaj! — zicea Rondi. — Trebue să re- 
zistăm până la ultima suflare. 
* j 


Şi iată, că în spatele lor, dar aşa de departe 
încât deabea se auzea ca un zgomot surd, se 
pE EE = auzea un sgomot de 
motor. Rondi întoarse 
capul şi avu impresia 
că ar fi o pasăre, o 
pasăre mare, o enor- 
mă pasăre. Vai de ei 
să fie vreo pasăre de 
ži pradă! Dar nici ulii 
EEE N A, nici vulturii nau un 
AN RI sgomot de aripi atât 
de puternic. Şi atunci 

ce putea să fie? 

In aceste clipe de 
gândire, sgomotul se 
auzea din ce în ce mai 
bine. lată-l acolo jos 
mare ca un enorm vul- 
tur: se scobora, se sco- 
bora, și bătăile mici 
metalice deveneau ne- 
regulate, relua din când 
în când, apoi înceta, 
murea, iar pulsa pu- 
țin şi se termina în- 
trun fel de mică ex- 
plozie. 

Acum marea pasăre 


Acum marea pasăre plutea pe mare. 


(Continuare În pag. 11-a) 


5 


NOUI OASPEŢI Al PĂDUREI 


"e 


„asc ss csua 
"E FOST odată un berbec cu coarnele mari 
PT, ZA şi sucite. Stăpânii săi îi dedeau să mă- 
[> a nânce de trei ori pe zi, zicându-i de 
FI DC fiecare dată: „Acum mănâncă şi înghite, 
| că în curând te vom mânca şi te vom 
înghiţi noi pe tine. 

Berbecele se sperie şi se hotări să fugă. Intro zi 
eşi în ogradă şi-i strigă purcelului grăsuliu : „Hai să 
o ștergem de aici, prietene! Stăpânii noştri ne îngrașe, 
ca să ne tae și să ne mănânce. Hai cu mine în pă- 
dure! Ne vom face acolo o căsuță şi vom trăi după 
placul nostru”. 

— „Dacă-i aşa, hai să fugim!” zise şi purcelul cel 
grăsuliu şi se luă după berbece. 

Au mers cât au mers, când iată că o gâscă le iese 
în drum şi-i întrebă: „Incotro, pieteni?”. 

— „La pădure, răspunse berbecele, ne vom face 
acolo o căsuță şi vom trăi departe de oamenii cei răi”. 

— Luaţi-mă și pe mine cu 
voi”, se rugă gâsca. ,„Voiu 
strânge muşchiu şi voiu astupa 
găurile căsuței noastre, ca să 
ne fie mai cald la vreme de 
iarnă”. 

— „Haide, vino cu noi!” 
strigă purcelul cel grăsuliu. 

Au mers cât au mers şi 
le-a eşit în drum epurașul- 
drăgălaşul care i-a întrebat: 
„Incotro, prieteni?” 

— „La pădure”, răspunse 
berbecele. „Ne-am săturat de 
bunătatea oamenilor, aşa că ne-am hotărît să ne fa- 
cem căsuţa noastră şi să trăim împreună. Dacă poţi 
să ne dai la ceva o mână de ajutor, vino şi tu cu 
noi”. 

— „Se înțelege că pot”, îi întoarse vorba iepurașul- 
drăgălaşul. „Am dinţi ascuţiţi, ca să fac găuri și labe 
sprintene, ca să văruesc zidurile casei”. 

Au mers cât au mers şi i-a întâlnit cocoşul'frumu- 
şelul care i-a întrebat la rândul său:  „,Incotro, 
prieteni ?”. 

— „La pădure”, răspunse berbecele. „Ni s'a urit 
cu oamenii şi de aceea ne-am hotărît să ne facem în 
pădure o căsuţă pentru toți”. 

— „Bine v'aţi gândit!”, zise cocoşelul frumuşelul. 
„Dacă mă primiţi, viu şi eu cu voi. Vă voiu trezi 
dimineaţa mai de vreme şi vă voiu veseli cu glasul 
meu cel frumos”. 

— „Unde cântă cocoşul de dimineaţă, totul e cu 


74, 


„eo... 
1 


spor în viaţă”, grăi purcelui cel grăsuliu. „Hai cu no 
cocoşelu'e-frumușelule !” 

Au sosit la pădure şi sau pus cu toţii pe muncă. 
Purcelul cel grăsuliu dădea jos arborii. Berbecele îi 
căra şi-i aşeza la loc. Gâsca amesteca noroiul şi-l căf& 
lepuraşul-drăgălaşul făcea găuri şi văruia zidurile, iar 
cocoșelul-frumușelul îi trezea de vreme, ca să se apuce 
de treabă. 

In curând casa fu gata şi acoperită cu coaje de 
arbori. Noui stăpâni s'au şi mutat într'însa, trăind 
bine şi mulțumiți. 

Nu departe de dânșii se găsea o peşteră în care 
trăia un lup cu lupoaica sa. Aceştia văzură că se 
clădise o casă şi doriră să se cunoască cu vecinii 
lor. 

Se duse, aşa dar, lupul vrând, chipurile, să-şi 
aprindă luleaua, Insă. îndată ce a deschis poarta, ber- 
becele îl şi împunse zdravăn cu coarnele. Purcelul 
cel grăsuliu îl apucă de urechi, 
trăgându-l cu putere. Gâsca îi 
sări în cap ciugulindul şi 
ciocănindu-l. Cocoşelul frumu:- 
şelul începu să cânte cât îl 
ţineau puterile. Numai iepu- 
rașul-drăgălaşul se sperie aşa 
de mult, că de frică alerga 
zăpăcit dintr'un colţ într'altul. 

Mai speriat însă fu lupul, 
care fugi îngrozit îndărăt în 
peşteră. „Ce-ai făcut?” îl în- 
trebă nevastă-sa. „Unde ţie 
focul şi luleaua ?” 

— „Lasă nu mai întreba”, zise lupul răsuflând din 
greu. „Ce-am păţit astăzi am să pomenesc -câte zile 

am de trăit. Indată ce am vrut să intru în casa ve- 
cinilor un cizmar păros m'a împuns cu un ac așa 
de tare, că am crezut că rămân mort pe loc. După 
dânsul, un fierar m'a strâns de urechi cu un cleşte 
ars în foc, iar calfa lui mă lovea în cap vrând & 
mi-l spargă. Totdeodată un vânător cu nişte urechi 
lungi alerga prin casă ca un nebun. Îşi căuta pușca 
să mă împuște. Bine că n'a găsit-o. lar păzitorul casei 
se urcă pe acoperiş şi striga cât îl ţineau puterile: 
„Pe el! Prindeţiil pe hoț, prindeţiil!” Bine că nu 
m'au prins, că se şi sfârşea cu mine”. 

— „„Dacă-i aşa, hai să o ştergem de aicea!” grăi 
lupoaica speriată. 

— „Să o ștergem cât mai e vreme!” făcu şi 
lupul. l 

Şi fugiră şi fug şi până astăzi. 


Ciulamaua de ciuperci 


Ultima modă a eleganților din Abisinia e să-și pună 
o ciupercă la ureche. Ah! o frumoasă descoperire 
mai ales dacă la ora aperitivului se întâlnesc mai 
mulți eleganţi și prepară o ciulama de ciuperci cu 
mămăliguță. 


6 


Exerciţii 
— 
In Australia, acele de patefon (uzate bine înțeles) 
sunt căutate de către indigenii acelui continent. Poate 
credeţi pentru ca să facă muzică? Ah! nu, ci pentru 
ca să-și orneze nasul, înfigându-l în el. 


n dada 


LINA CEA DEŞTEAPTĂ 


fost odată o bucătăreasă pe care o chema 
Lina. Era frumos îmbrăcată și purta ghete 
cu tocurile roşii. 
De câte ori ieşea, se întorcea încoace şi 
încolo, şi-şi zicea: ,,Să nu-mi fie de deo- 


chiu, că frumoasă mai sunt!“ 


După ce se înapoia acasă, mai dedea pe gât câte 
un pahar de vin. Şi findcă vinul deschide pofta de 
mâncare, Lina mânca tot ce gătea ea mai bun, fiindcă 
zicea: „Bucătăreasa e datoare să ştie ce gust are 
mâncarea!‘ : 


Intr'una din zile, stăpânul său îi zise: ,, Lino, diseară 


“îmi vine un musafir; așa că să găteşti două găini“. 


— „Sărut mâna, conașule, am să gătesc!” răspunse 


vexcivsira è 


Lina. Injunghie două găini şi le jumuli de pene. Când 
se înseră, le puse în tigaie, ca să le prăjească. 

Se prăjiră şi se rumeniră bine, dar ;musafirul nu 
venise încă. Lina îi zise atunci stăpânului; ,„,Conașule. 
dacă mai întârzie musafirul, trebuie să scot găinile de 
pe foc. Dar e păcat, că tocmai acum, când sunt cu 
sosul lor, sunt mai gustoase”, 

Stăpânul fi răspunse: Uite, dau fuga şil caut pe 
musafir”. 

Nici nu eşise el bine din casă, că Lina dete la o 
parte tigaia cu găini şi zise: „Când stai aşa mult la 
foc, ţi-e cald şi ţi-e sete. Cine ştie când se întoarce 
conașul cu musafirul. Până una alta, mă duc în piv- 
niţă să-i trag o înghiţitură de vin”. 

Se duse în pivniţă, trase o înghiţitură şi încă una 
şi încă una. Se urcă apoi din nou la bucătărie, puse 
găinile pe foc şi topi unt într'insele. Miroseau cum 
nu se poate mai plăcut. Lina însă zise; „Nu știu dacă 


sengs 


sunt tocmai bune; stai să gust“. Gustă puțin şi grăi 
din nou: „Sunt minunate ! Păcat că nu le mănâncă 
numai decât!” 

Lina se duse după aceea la fereastră şi se uită dacă 
nu cumva vin stăpânul cu musafirul. Se întoarse iarăşi 
la găini și zise: „O aripă arde, mai bine o mănânc eu 
acum ! Își tăie o aripă şi-o mâncă. Aripa îi plăcu 
peste măsură. De aceea îşi zise în gând: Dar e mai 
bine să o mănânc şi aripa cealaltă; altfel, conașul vede 
că lipseşte ceva”. Şi o dete pe gât aripa aceea. 

Lina se duse din nou la fereastră, dar nu se zărea 
nici stăpân, nici musafir. „Te pomeneşti, îşi zise ea, 
că nu vin amândoi. Dacă”i aşa, mă duc să-i mai trag 
o înghiţitură de vin şi apoi o mănânc găina întreagă”. 
Se duse în pivniţă, îi dete bine pe duşcă şi apoi mâncă 
toată găina. 


O găină era, aşa dar, mâncată şi tot nu venea stă- 


pânul Linei. Lina se uită şi la găina cealaltă şi zise: 
Pentru cine a fost o găină, trebuie să fie şi a doua. 
Cred că nu strică, dacă o mănânc şi pe aceasta”, Zis 
şi făcut. 

Dar tocmai când era pe isprăvite, iată că veni şi 
stăpânul care-i strigă din curte: „Lino, dă-i zor cu 
mâncarea, că musafirul vine numaidecât!” 

Lina răspunse :,,Da, conașule, numaidecât, sunt gata“. 

Stăpânul Linei văzu mai întâiu dacă masa era pusă, 
luă apoi un uţitecu care vroia să taie găinile şi se 
puse să-l ascută de o piatră. Intre acestea veni şi 
musafirul, care bătu în poartă politicos şi cu toată 
cuviința. 

Lina dete fuga să vadă cine este. Când îl văzu pe 
musafir, îşi duse degetul la gură și-i zise: „Incet încet 
de tot, să nu pue conaşul mâna pe dumneata. Ştiucă 
te-a poftit la masă, dar a făcut-o cu gând rău. Anume, 
vrea să-ți taie amândouă urechile. Ascultă numai cum 
îşi ascute cuțitul!” 

Musafirul cobori treptele sărind şi o luă la fugă 
cât îl ţinea picioarele. De partea ei, Lina aleargă la 
stăpân plângănd şi ţipând: „Dar frumos musafir aţi 
mai poftit, conaşule!” 

— „Ce e? Ce s'a întamplat ?” oîntrebă nedumerit 
stăpânul-său. 

— „Sa întâmplat că mi-a luat cele două găini toc- 
mai când le aduceam la masă şi a şters-o cu ele”. 

— „la poftim purtare de om!” făcu stăpânul. „Cel 
puţin să-mi fi lăsat şi mie una, ca să şi avut şi eu 
ce să mănânc”. 

Eşi la fereastră şi-i strigă musafirului: „Stai, măi 
omule, stai nu fugi!” Musafirul se făcu că nici n'aude. 
Văzând aceasta, stăpânul casei se luă după el cu cuţi- 
tul în mână şi strigându-i: „Numai una, numai una!” 
Inţelegea cu vorbele acestea ca musafirul să-i lase 
şi lui o găină şi să nu le ia pe amândouă. Dar mu- 
safirul credea că-i spune să stea ca să-i taie cel puţin 


o ureche. De aceea, fugea ca şi când toți dracii îl.. 


alungau din urmă... si 
E adevărată vorba ceea, că minciuna are picioarele 
scurte şi nu duce mult. 


s, 


` TUGULEA FIUL UNCHEAŞULUI ŞI AL MĂTUŞEI 


fost odată ca niciodată, 
etc. 

A fost odată un moș 
şi o babă. Ei erau săraci 
de n'aveau după ce bea 
apă. Când mălai aveau, n'aveau 
sare; când aveau sare și mălai, 
n'aveau legumă. Trăiau şi ei de 
azi pe mâine. Ei aveau trei copii 
trenţăroşi şi nespălaţi, ca vai de ei. 
Cel mic se vedea a fi mai isteț 
decât cei doi mai mari, dară era 
olog de amândouă picioarele. El se 
numea Țugulea. 

Ei se învecinau cu smeioaica 
pământului. Această smeoaică era 
aşa de rea, încât nimeni din vecinii 
ei n'aveau pace cu dânsa. Ea le 
călca moşiile şi le făcea fel de fel 
de neajunsuri. 

La naștnrea lui Țugulea, când 
au venit ursitoarele, s'a întâmplat 
să fie p'acolo și Smeoaica pămân- 
tului. Ea auzise cum îl ursise şi de 
pismă, mai în urmă îi luă vinele, 
şi d'aia era olog. 

Din această pricină, şi fiind şi 
săraci, unchiașul, cu mătușa şi cu 
copiii lor, ajunseră de râsul tutu- 
lor megieşilor din sat. De bietul 
Țugulea însă râdeau chiar frații lui. 

După ce se mai măriră copiii, 


_"Țugulea zise într'o zi mă-si, față 


cu fraţii săi: 

— Mamă, am auzit că dumneata 
ai un frate bogat, care locueşte în 
alt sat. De ce nu te duci la dân- 
sul să ceri o mârţoagă de eapă, pe 
care să eşim şi noi la vânat, că mi 
sa urât clocind acasă pe vatră? 

— la nu mai trăncăni şi tu de- 
acolo, "Țugulea ologu, îi ziseră fraţii 
râzând, mai bine mama noastră să 
se ducă la unchiul să ceară pentru 
noi doi cai, căci noi suntem vred- 
nici a încăleca şi descălica. 

Țugulea înghiţi ruşinea, plecă 
capul în jos şi tăcu. 

Muma tot mumă. Se duse la 
fratele său şi ceru doui cai pentru 
fraţii cei mai mari și o eapă pentru 
Țugulea. 

Frate-său îi dete bucuros, mai 
cu seamă de milă pentru '"Țugulea, 
ca să poată umbla şi el. 

Nu mai putură de bucurie fraţii 
când le aduse mă-sa caii. 

Ţugulea nu se putea mângâia 
pentru că era olog şi nu ştia cum 
să facă să se însdrăvenească. 


8 


După câteva zile, Țugulea zise 
că ar dori să meargă și el cu frații 
la vânătoare. 

Râseră fraţii de el. Apoi dacă 
se rugă şi mă-sa de ei, îl luară și 
pe dânsul. Se gătiră şi plecară. In 
pădure se mirau frații cum face 
Ţugulea de nimereşte așa de bine 
vânatul pe care punea el ochii. 
Nici o săgeată nu se ducea în vânt 
degeaba. 

Toate intrau in carne. 

Trei zile şi trei nopţi zăboviră 
la vânătoare. 

In a treia noapte, Țugulea visă 
un vis ce-i plăcu. Se făcea că el 
era într'o grădină frumoasă, fru- 
moasă ca un rai. El şedea acolo, 
într'un colț, trist şi mâhnit că nu 
putea umbla, să se bucure și el de 
frumuseţele acei grădini. Păsările 
cântau de se spărgeău. Frunzele de 
pomi fâşieau de adierea vântului și 
florile răspândeau un miros de te 
îmbăta. Se uita cu jind la toate 
acestea, căci nu putea să se des 
făteze şi el. Atunci ridică ochii în 
sus, se ruga lui Dumnezeu să-i ia 
viaţa mai bine, decât să trăiască 
în aşa ticăloşie. 

Pe când se făcea că se roagă, 
i se arătă dinainte o zână, aşa de 
frumoasă și de blândă, cum nu mai 
văzuse el în viața lui așa ființă. 
şi se făcea că-l întreabă zicându-i: 

— De ce căineşti băețele şi te 
amărăşti ? 

— Cum nu m'aş căina şi nu 
m'aș amări, zână a frumuseţelor, 
se făcea că zice el, iată sunt olog, 
şi din această pricină am ajuns de 
batjocură tutulor băeților din sat. 

— Lasă, dragul meu, nu mai 
plânge, că ei nu ştiu ce fac, se 
făcea că mai zise zâna. Tu ai să 
te tămăduești şi o să ajungi împărat. 

— Nu-mi trebue împărăție. Eu 
ași fi bun bucuros, numai să pot 
umbla. Dară asta n'o să se poată, 
căci, uite par'că n'am vine în pi- 
cioare. 

— Ba o să se poată, se făcea 
că adaose zâna cu vorbă apăsată. 
Tu ai avut vine; dară ţi le-a luat 
Smeoaica pământului de când erai 
mic. Ține chimiraşul ăsta. Când 
vei fi încins cu el, ce vei voi, te 
faci, dacă t'ei da de trei ori peste 
cap. Sileşte-te de-ți ia vinele dela 
Smeoaică. 


Luă chimiraşul ; dar când ridică 
ochii şi voi s'o întrebe cine era ea, 
de are milă de dânsul, ia pe zâna 
de unde nu e! Par'că intrase în 
pământ. 

larăj el odată se deşteptă. 45e 
pomeni cu chimirașul în mână. 

Se încinse cu el, se dete de trei 

ori peste cap, gândind să se facă 
o pasăre, și îndată se făcu. Se dete 
iară de -trei ori peste cap şi se făcu 
om la loc. 
Cât p'aci să se piarză de bucurie, 
dară se stăpâni. Incinse chimirul 
pe piele ca să nu se vază şi se feri 
d'a spune fraţilor ceva. 

Pasă-mi te, zâna aceia era ursi- 
toarea lui cea bună. 

După ce se făcu ziuă, se întoarse 
cu fraţii lui la bordeiul lor, și aduse 
mulțime de vânat, 

Peste câteva zile plecară iară. 
Dând caii la păşune, fraţii cei mai! 
ziseră lui "Ţugulea să păzească el 
caii, căci dânşii sunt obosiţi. 

Cum se culcară şi adormiră. 

Ţugulea priponi caii, apoi dân- 
du-se de trei ori peste cap se făcu 
o albină, şi plecă înspre miază- 
noapte încotro şedea Smeoaica pă- 
mântului. | 

După ce ajunse acolo, sbârn! în 
sus, sbârn! în jos, intră în casa 
Smeoaicei şi ascultă ce vorbea cu 
Smeii, ginerii săi şi cu Smeoaicele 
fetele sale. Intre altele, auzi zicând 
Smeoaică bătrână. 

— la vedeţi, fetelor, mai şade 
vinele alea a le lui "Țugulea în 
cutia în care le-am aşezat eu după 
sobă ? 

— Mai şade, răspunse Smeoaica 
cea mică, azi le-am văzut, nu mai 
departe. 

— lacă, voi o să vă duceți la 
casele voastre, zise bătrâna cea 
sbârcită ; să ştiţi să vă temeţi de 
Ţugulea ăsta, afurisitul; căci și 
mie mi-e frică de dânsul, măcar că 
i-am luat vinele. 

Tot dela dânsele mai auzi Ţu- 
gulea că peste câteva zile are să 
se facă nunta Smeoaicei celei mici, 
şi pentru veseliile de nuntă, tre- 
buindu-le vânat, sgripţuroaica sœ- 
fâlcită împărți pe fiecare din gineri 
pe unde să vâneze. 

li fu destul pentru astădată că 
auzise și atât. 


-n OT mt, a a e a e 
E a) 


Când se intoarse la fraţii săi, 


începuse a intra a ba în sat. 

— Sculaţi, fraților, le zise el, 
că nia luat ziua de pe urmă. 

— De ce ne-ai lăsat să dormim 
atât de mult? îi ziseră fraţii doje- 
nindu-l. 

El tăcu din gură. 

Se sculară şi ei şi plecară după 


“vânat, apoi se întoarseră acasă. 


Ţugulea, cum se culca afară în 
toate nopţile, tot plănuia cum să 
facă să-şi ia vinele. El se ducea 
mereu pe la smeoaică, fără să ştie 
cineva, şi pândea vreme cu prilej 
când să-i vie bine să-și ia vinele. 

Intr'o seară se făcu muscă, intră 
pe coş în cămara unde era cutia 
cu vinele, pe când Smeoaica nu eta 
acasă : şi dacă intră se făcu om, 
luă vinee din cutie şi le puse la 
picioarele lui. Cum le puse ee li- 
piră, par'că fusese acolo de când 
lumea. Se făcu iară muscă și plecă 
acasă. 

A doua zi, noaptea, trebuiau să 


© meargă Smeii la vânat pentru nuntă. 


Țugulea se duse mai întâi în 
calea smeului celui mai mare. Când 
se apropie de el, calul smeului în- 
cepu a sforăi; dară smeul îi zise: 

— De! Cal de paraleu, că doară 
nu va fi adus cioara osciorul și 


vânatul perişorul lui Ţugulea, pe 


aici, căci vinele lui sunt la soacră- 
mea după sobă. 

— De unde ştii tu așa bine? ĝi 
zise Ţugulea. Dă-te jos să ne ve- 
dem şi să ne luptăm, 

Smeul, cum îl văzu, îngheţă sân- 
gele într'înrul. Se apucară la luptă 
în buzdugane, dară Țugulea cum 
aduse buzduganul său şi lovi pe 


-> Smeu, îi luă mirul, apoi îi tăie 


capul, îi luă calul şi armele şi plecă 
înaintea Smeului celui mijlociu A- 
semenea îi făcu și lui. Apoi plecă 
înaintea Smeului celui mic. 

După ce se întâlni şi cu Smeul 
cel mic, se luă la luptă şi cu dân- 
sul. Se bătură mai întâi în buzdu- 
gane; buzduganele se sfărâmară; 
se luptară cu sulițele, acestea se 
rupseră ; se apucară apoi în săbii, 
a Smeului se frânse. După aceea 
se luară la luptă dreaptă, se lup- 
tară ce se luptară, şi înfrângând 
pe Smeu, îi tăie și lui capul. li 


», luă şi lui armele şi calul și plecă 
“acasă cu dânsele. 


Când ajunse se crăpa de ziuă, 
legă caii și puse bine armele Sme- 
ilor. 


Apoi sculă pe frați să mearg,y 


la vânat. Când văzu 


se minunară. Il între : dară el 
nu voi să le spună c, zicând 
că nu știe. 

Incălecară fraţii ji Smeilor 


şi porniră. Ţugulea inzălecă 
pe calul Smeului mar Mic, căci era 
mai vânjos. 

Smeoaica, văzând că întârzie gi- 
nerii, zise ficelor sale : 

— Asta nu e lucru curat. Ia 
vedeţi vinele lui Țugulea, sunt ele 
unde le-am pus eu? 

— Ba nici ca cât, îi răspunseră 
fetele, după ce căutară. 

— Bărbaţii voştri trebue să fie 
răpuşi. Ţugulea a făcut posna. Du- 
ceți-vă în pădure pe unde are a 
trece el şi faceţi precum v'am zis. 

Țugulea trecând cu fraţii săi 
prin pădure, văzu o vie cu struguri. 
El simți că asta nu trebue să fie 
ceva curat, 

Cum de nu mai văzuse el astă 
vie în pădure? 

— Frate-său cel mai mare vru 
să ia un strugure. Țugulea îl opri. 
Apoi descălecă, scoase paloșul şi 
începu a tăia la viţe. Deodată în- 
cepu a curge din vițele tăiate nişte 
sânge negru ca păcura. Fraţii se 
mirară de aceasta. 

Apoi, încălecând, ei porniră. Mer- 
seră ce merseră și deteră peste o 
livede de pruni. Țugulea nu lasă 
pe fratele cel mijlociu să ia prune, 
ci făcu ca şi la vie, şi din prunii 
tăiaţi curse iară sânge. 

După ce mai merse, dete peste 
o fântână. El ştia că prin acea 
pădure nu era nici o fântână. Nu 
lăsă pe fraţi să bea apă. Ci luând 
sulița, înţepă fundul fântânei de 
mai multe ori, şi deodată începu a 
gâlgâi un sânge mohorât şi cu rea 
duhoare. Gâlgâia ca dintr'o vacă. 

Acestea erau fetele Smeoaicei 
care voiau să otrăvească pe Tu- 
gulea, feciorul moşului şi al mătuşei. 

Mergând ei împreună, Ţugulea 
zise fraților săi: 

— la uitaţi-vă, fraţilor, de ve- 
deți ce este, că nu știu ce mă 
dogoreşte. 

— Ce să fie! răspunseră fraţii 
mirându-se, iacă un norişor roşu; 
vine după noi ca vântul. 

— Alia este Smeoaica bătrână, 
zise el. Vine după mine. Voi îm- 
prăştiaţi-vă care încotro, și vă du- 
ceţi acasă ca să nu vă aflați în 
calea ei, căci vă face mici fărâmi. 

După ce se despărţiră, Ţugulea 
intră într'o peșteră, să se adăpos 


tească până va trece Smeoaica. 
Urgisita de Smeoaică, unde venea, 
măre, venea turbată de mânie, tre» 
cu ca fulgerul pe lângă peşteră şi 
apucă înainte, că nu vedea cu ochii 
de cătrănită ce era. 

Țugulea îndată eşi din peşteră, 
încălecă şi pe aci ţie drumul. O 
luă la sănătoasa înnapoi spre ră- 
sărit şi merse, şi merse până ajunse 
la curtea unui Împărat care de 
douăzeci de ani lucra la un zid 
înalt foarte, ce dădea înspre par- 
tea moşiei Smeoaicei, — nici el, 
vezi nu avea pace de dânsa. — Și 
tocmai atunci îl isprăvise. 

Cum ajunse acolo Țugulea, spuse 
Impăratvlui că omorâse pe ginerii 
şi fetele Smeoaicei. Apoi îi zise să 
dea poruncă grabnică la toţi ferarii 
ca să-i facă îndată o măciucă de 
fier mare cu care să omoare și pe 
Smeoaica bătrână. 

Impăratul primi bucuros să facă 
Țugulea orice o şti el, numai să 
scape de blestemata de Smeoaică. 

Țugulea puse de făcu o gaură 
în mijlocul zidului cetăţii, apoi 
porunci să se aducă o grămadă de 
bucăţi de lemne, cărora le dete foc 
în mijlocul cetăţii: în acel foc puse 
măciuca de fier ca să arză să se 
facă roşie. 

Smeoaica, după ce alergă într'o 
parte şi într'alta şi nu găsi pe Ţu- 
gulea, mirosi ea că trebue să fie 
la Impăratul cel cu zidul mare. Se 
întoarse și să te ţii pârleo! într'un 
suflet ajunse, căzând lângă zid şi 
vru să sară peste zid. Sări însă în 
sec. Dacă văzu că-i este peste pu- 
tință a sări pe deasupra zidului, se 
urcă până la gaura ce o făcuse 
Țugulea, şi începu a vorbi, voind 
să înghiță totul ce era în cetate. 

Împăratul şi oamenii din cetate 
se păreau a fi scrişi pe perete, atât 
îi înmărmurise frica. Ţugulea nu-și 
pierdu cumpătul, ci cu. măciuca 
roşie ca focul şi ţiind-o de coadă 
merse la gaură. Când sorbi odată 
Sneoaica, trase măciuca arsă tocmai 
în inimă. Odată răcni Smeoaica 
zicând: „M'ai mâncat friptă, Tu- 
guleo!“ şi muri pe loc. 

Impăratul, boerii şi locuitorii a- 
celei împărăţii mulţumiră lui Dum- 
nezeu că i-a scăpat de Smeoaică, 
de fetele și ginerii ei, căci multe 
rele le făceau; iară mântuitorului 
lor, îi ziseră: "Țugulea viteazul și 
înțeleptul. După aceea Impăratul 
ridică pe Țugulea la mare cinste. 

Țugulea trăi câtva timp ca în 


sânul mă-sei. Dară nişte zavistioşi 
de boeri băgară în inima împăra- 
tului frica că Ţugulea, odată, are 
să-i ia ţara. 

Cum auzi unele ca acestea, Im- 
păratul se gândea ce meşteşug să 
facă ca să scape de el. In sfârşit 
ascultă poveţile celui mai pismă- 
tareţ din boerii cei bătrâni. 

Trimise şi chemă pe Țugulea. 
El veni. 

— "Țugulea viteazul, zise împă- 
ratul, sfatul împărăției mele a găsit 
cu cale să te duci la împăratul 
Stririlor, în peţit, să-i ceri fata 
pentru mine. 

— Dacă sfatul împărăției a gă- 
sit cu cale, eu sunt gata să mă 
supui, răspunse el. 

— Apoi pe când hotărăşti ziua 
plecărei ? 

— Când ar fi, după mine, şi 
mâine. 

li gătiră cărţile ce trebuia să le 
ducă "Țugulea, îi dete bani şi porni, 
după ce îşi luă ziua bună dela 
Impăratul şi dela boeri, iară gloa- 
tele îl petrecură până afară din 
cetate, şi se uitară după dânsul 
până nu-l mai zăriră. 

Țugulea se duse mai întâi de se 


întâlni cu fraţii lui. Le spuse şi ` 


lor cum a omorît pe Smeoaica cea 
bătrână, apoi le făcu cunoscut și 
treaba cu care la însărcinat împă- 
ratul. š 

Le dete şi lor niței bani ca să-i 
ducă părinților, apoi se îmbrățişară 
şi plecară. 

Fraţii lui Ţugulea începuse a se 
uita la el cam chiondorâș, ei nu se 
puteau învoi cum de Țugulea să 
le facă lor ruşine. Ei mai mari, şi 
să rămâie mai pe jos decât el, ca 
niște bobleţi. 

Ducându-se Țugulea la treaba 
lui, întâlni în cale pe un om care 
striga că moare de foame. Se apro- 
pie de el să vază ce fel de om este 


acela. Când, ce să vază? un om 


ca toţi oamenii, umbla după şapte 
pluguri ce arau și din gură numai 
tăcea. 

— Ce voinic mare eşti tu, omule, 
de mănânci brazda dela şapte plu- 
guri şi tot strigi că mori de foame ? 
îl strigă Țugulea ca p'un prieten. 

— Eu nu sunt voinic, răspunse 
flămândul, ci voinic este Țugulea, 
feciorul moșului ș'al babei, care a 
omorât pe Smeoaica, pe fetele și 
pe ginerii ei. 

— Eu sunt acela, îi zise Tugulea. 

— Dacă eşti tu, ia-mă şi pe 


10 


mine cu tine, că poate ţi-oi prinde 
bine la ceva. 

Il luă şi plecară. După câteva 
zile de călătorie, dete peste un alt 
om în gura căruia curgea apă dela 
nouă fântâni şi tot striga că moare 
de sete. Il întrebă şi pe acesta ca 
pe flămând. Şi dacă căpătă un 
răspuns care semănă cu al flămân;» 
dului, îl luă şi pe acesta cu sine, 
şi plecă mai departe. 

Se duse, se duse. Iară când fu 
să treacă nişte munţi, întâlni un 
alt om cu două pietre de moară 
de picioare care sărea din munte 
în munte, şi când fugea iepure pe 
spinare netezea, şi striga că n'are 
loc unde să fugă. 

Țugulea îl întrebă ca şi pe cei- 
lalţi, iară omul răspunse tot ca ei. 
Il luă şi pe acesta şi porni înainte 
cu Dumnezeu. 

In calea lui mai întâlni un om 
cu o mustață albă şi cu alta neagră, 
îmbrăcat cu nouă cojoace, şi striga 
că moare de frig, deşi era pe la 
nămiezi și toarele ardea ca în lunaa 
lui Cuptor. 

După ce îl întrebă dacă el vrea 
să meargă cu dânsul, Țugulea îl 
uă și pe acesta, și înnainte, tot 


„6 ainte şi înnapoi nu se uita. 


T Merse ce mai merse; şi când fu 
pe la amurgit, întâlni un om care 
se uita în sus cu un arc în mână. 
Țugulea îl întrebă : 

— Da ce faci acolo, omule? 

— Ce să fac, răspunse el. iacă 
un ţânţar a ajuns tocmai la vântul 
turbat şi voiu să-l dobor d'acolo 
cu săgeata mea. 

— Voinic trebue să fii, omule, 
îi zise "Ţugulea, dacă tu poţi să 
vânezi un ţânţar pe care noi nu-l 
vedem. 

— Ce are aface! Voinic este 
fiul moşului și al babei, care a omo- 
1ât pe Smeoaică cu fetele şi cu 
ginerii ei cu tot, zise omul. 

— Eu sunt, răspunse 'Țugulea. 

— Dacă eşti tu, ia-mă şi pe 
mine cu tine, că poate ţi-oi prinde 
bine la ceva. 

După ce mai merse, ajunse în 
nişte văi foarte frumoase, de unde 
s2 întindeau nişte munţi cu copaci 
şi cu o verdeață care desfăta inima, 
şi acolo dete peste un om, care nu 
ştiu ce tot bombănea el din gură 
şi când ameninţa cu toiagul ce ţinea 
în mână, pe dată se făcea o sută 
de păsărele. 

Apoi dacă îl întrebă "Țugulea cu 
ce vitejii face el minunile astea, el 


răspunse că Țugulea este viteaz, 
care a făcut atâtea şi atâtea voi- 
nicii. 

Afând omul că vorbia cu Țu- 
gulea, s'a luat şi el după dânsul, 
ca ceilalți. 

Şi merseră cu toţii, merse, merse 
ca vântul din poveste ce d'aci în- 
nainte se găteşte, şi pe unde ajun- 


gea întrebă de Impăratul Stririlor. “ 


Pe la cetăţi şi sate, pe unde mâneau 
ei noaptea toți îi conăceau şi îi 
găzduiau cu bucurie când auzeau 
de numele lui "Țugulea. 

Iară când fu într'una din dimi- 
neţi, zăriră turnurile cetăţii unde 
locuia Impăratul Stririloz. Intinseră 


piciorul la drum şi când era în 


de seară, ajunseră şi ei la porţile 
cetăţii, 

A doua zi se sculară, pe ochi 
mi se spălară, se îmbrăcară, se scu- 
turară şi pe Domnul lăudară, că 


le-au ajutat de-au ajuns vii, nevă- . 


tămaţi. 

Spuse Țugulea tovarășilor săi 
pentru ce a venit, iară ei răspun- 
sero: că dacă Împăratul nu va voi 
să-i dea fata de bună voe, apoi o 
vor lua-o cu nepusă în masă, că 
doară nu sunt ei de florile măşului 
cu Țugulea viteazul. 

După ce a dat Impăratului căr- 
țile ce adusese - Țugulea, acel îm- 
părat îi zise: 

— Sunt gata a-ţi da fata, dacă 
îti vei eăvârşi cu bine slujbele cu 
care am să te însărcinez; iară de 
nu, unde îţi stau picioarele îţi va 
sta şi capul. Aceasta să o ştii. Içi 
dau soroc până mâine să gândeşti, 
dacă te încumeţi ori ba. . 

— Mă încumet, luminate împă- 
rate, îi răspunse "Țugulea. Porun- 
ceşte : 


— Până mâine dimineaţă să-mi. 


mănânci nouă cuptoare de pâine, 
îi porunci împăratul. 

— Să se pue la cale coacerea 
lor, cât mai curând, răspunse Țu- 
gulea. à 

Hotăriră când să vie să înceapă 


a mânca. Se puseră şi paznici care 


să ia aminte. 

Pe seară veniră cu toţii. Apoi 
uitându-se la Flămândul, Țugulea 
îi zise: 

— Să te vedem, nene Flămân- 
dule. 

— Las’ pe mine, răspunse acesta. 


Luaţi-vă câte-o pâine, ca să aveţi. 


şi voi ceva gustărică. 


(Sfârșitul în numărul viitor) 


G 
îi e ARO 


e 


n Cp + 
gr 


V 


IMEON, Jitarul, s'a sculat în dimineaţa 
asta, mai curând ca'n alte vremi şi parcă 
cu sufletul mai împăciuit ca'ntotdeauna. 
In alte zile izgonea cu ocări şi zbierături 
îi copiii ce se cocoţau pe poarta ţarinii, voind 
să vină i dincoace, in spre moara de la colțul Stăleru- 
lui, şi să se scalde în apa ce isbucnea spumoasă. du- 
pă ce izbea în opust. 


După ce a ieşit din bordeiul lui jităresc, s'a aşezat 
în față peun ciot lângă bordeiu, cătând la soarele ce 
prindea să facă cu ochiul la răsărit. Şi cu toate că 
zorile erau răcoroase, el nu simțea, căci piruitul mol- 
cum al ciocârliilor îi răpiseră gândurile din lumea 
celor vii. 

Acum şi-aducea aminte de ce-a visat. A visat pre- 
cum că maica lui, se'ntorcea dela târg dela Miorcarii 
unde plecase din zori, şacum, venind, îi adusese bu- 
nătăţi şil mângâia cu blândețe, peste perişorul bălai. 
Şi el era tare mic şi ronţăia bunurile aduse şi se a- 
linta sub mângâierile maică-sei. Visul acesta îi adu- 
sese aminte lui Simeon de copilărie, şacim aminti- 
rile veneau una după alta, asemeni lânei ce se'nşiră 
pe un caer. Işi aminteşte de toată vremea nevinovă- 
ţiei lui, de fiecare fapt neînsemnat şi zămislit către 
răsăritul, unde pare că surâde îndepărtat copilăria. 

Eri vre-o câţiva ţânci au cercat să pătrundă peste 
gard în spre moară, iară jitarul îi zări, şi dete o bă- 
tae ca aceea, unuia din ei, pe care putuse să-l prin- 
dă, fiindcă era doar cât piciorul jitarului. 'Ţâncul 
plinse amarnic, şi Simeon se culcă înciudat. 


Ce avea cu copiii, nici el nu ştia, şi-i zgornea, 


JITARUL J 


şi-i suduia, de parcă cine ştie ce făceau sau ce-i fā- 
cuseră lui vreodată. 

După amiazi Simeon aştepta ceva cu nerăbdare. 

Aştepta ţâncii, voia să-i împace, să le facă pe voie. 
Il îmbunaseră aducerile aminte şi visul din astă-noapte 
şi aştepta scrutând cu ochii întinsoarea drumului. 

Şi iacă! Pe sub un dâmb, ţâncii de eri fereau să 
nu fie văzuţi de jitar. li ademenise din nou gândul 
scaldei, şi-a merelor pârguite, căci prin văzduh cloco- 
tea căldura. Acum ţâncii ţineau drumul morii, însă 
pe departe tare, tupilându-se. 

Jitarul îi zărise şi-i aştepta liniştit în faţa bozdeu- 
cei singuratice. = 

Țâncii ajunseră în dreptul lui, însă nu-l vedeau. 
Deodată jitarul se ridică în sus și strigă: 

— Pe aici mă ţâcă, pe aici! 

Copiii cercaseră să fugă, înspăimântați de înălțarea 
neașteptată a jitarului. 

— Staţi măi țâcă, staţi că nu vă face badea nici 
un rău! 

Țâncii se opriră de o parte, şi cătară nedumeriţi. 

— Hai, ian veniţi, apropiaţi-vă să vă dea badea 
niscai mere. 

Incet, încet, ţâncii veniră până lângă jitar, indem- 
naţi de zâmbetul blajin ce-i stăpânea chipul, şi jitarul 
le dădu mere pârguite, şi-i mângâie, cum nu mai 
mângâiase de mult. 

Apoi se aşeză iar tăcut în faţa bojdeucei, ascul: 
tând la cântecul neistovit al păsărilor şi cătând spre 
scalda de la moară, unde i se părea că vede chipul 
copilului ce-a fost odinioară. 


POVESTEA A DOUĂ RÂNDUNELE RONDI ȘI RONDE 


(Urmare din 


se legâna pe mare, 
dârâ de spumă. 
— Repede! — stigă Rondi. — E un aeroplan. 


Să ne scoborăm pe el. Ne vom repauza câtă-va 
vreme. P 

Era un hidro-avion. Două din cele trei mo- 
toare la acel moment al călătoriei nu mai func- 
ționaseră bine şi pilotul a preferat să amerizeze. 
lată acum mecanici care roesc în jurul motoa- 
relor, preciși şi uşori, liniștiți şi atenți. 

Cele patru rândunele sau aşezat aproape de 
piloți şi nu păreau de loc înfricoșate. 

Băgaţi bine de seamă! zise Rondi imediat ce 
oamenii vor intra înapoi în hidro-avion, trebue 
să mergem în dosul motoarelor şi să ne tinem 


lăsând în urmă o lungă 


pagina 5-a) 
bine... 

După, cam o oră motoarele mergeau bine, ri- 
dicând hidro-avionul dintrun val de spumă. 
Astfel călătoriră restul drumului fără oboseală; 
dar sgomotul motoarelor era aşa de asurzitor, 
încât cele patru rândunele rămaseră zăpăcite. 

Când hiďro-avionul ajunse la destinaţie, nu 
mică fu mirarea piloților văzând ghemuite lân- 
gă motoare cele patru rândunele. Se apropiară 
surăzători de ele cu să le mângâe. Dar ele re- 
venindu-şi din amorțeală, cu un strigăt de alar- 
mă şi cu o bătae de aripi sburară. 


restul are să fie uşor. Țineţi-vă bine! 


Pasărea construită de oameni sulvase păsăre- 
lele create de Dumnezeu, 


if 


NDACUL sa hotărît însfârşit să iasă 
din ascunzătoare şi să respire puţin aier 
curat. Grădina cu florile, cu copacii, cu 
iarba, îl îmbia. Stătuse pitit trei zile şi 
„a trei nopţi, după o nucă căzută din copac, 
de teama unui. cocostârc care voia să-l mănânce. 

Pe cărarea care urca un delușor, se opri să pri- 
vească împrejur, minunăţiile. 

— A! ce frumos! 

Un melc care trecea pe acolo, îi răspunse: 

— Parcă ai fi ieşit din temniţă! i se pare atât 

de frumoasă lumea? 

— O! minunată! minunată, melcule !... 

— Nu prea! Mie nu-mi spune nimic! E atâta cale 
şi atâta vreme îţi trebuie ca 
să poți ocoli toată lumea, încât 
mai întotdeauna renunţi, la 
jumătatea drumului. a 

— Cu toate acestea... 

— Da, cu toate asestea, 
nu merită să caşti gura și să 
holbezi ochii când vezi luna 
după un nor, sau când asculți 
susurul izvoarelor. 

Aşa vorbea melcul cu gân- 
dacul. 

Privighetoarea care se odih- 
nea întrun cais înalt, alb și 
mândru, începu să cânte. Mel- 
cul rămase tăcut. Privighetoa- 
rea câta și în cântecelul ei, susu- 
rul apelor, tremurul ierbii, frun- 
zelor şi floritor, cântecul tălăn- 
gilor se amestecau de minune. 

Melcul tăcea chitic. Era doar urechi. 
n'avea astâmpăr; fugea încolo şi 


Gândacul 
'ncoace, se uita în 
sus, căuta în jos, privea în dreapta şi 'n stânga... 
Privighetoarea încetă să cânte. Mai stătu o clipă, 
apoi zbură departe, departe... 
— Ei cum e lumea melcule? 


— Cum să fie?... ca o privighetoare!... 

Melcul se despărţi de gândac. Melcul rămase în 
loc, să facă un popas mai lung, gândacul porni. 

In drum se întâlni deodată față `n faţă, — surpriză 
neașteptată — cu cocostârcul de care scăpase acum 
trei zile : 

— A! bine te-am găsit. Ştii că-ţi pierdusem urma 
cu desăvârşire? Vorbi cocostârcul, plin de răutate. 


Gândacul rămase de spaimă ca împietrit. Părea 
fără suflare. Nu avea putere nici să ridice ochii. 
Moartea era lângă el: ştia că e pierdut. 

Crcostârcul îl privea cu un aier dispreţuitor şi-i 
zise : 

— Acum... totul sa sfârşit. Trebuie să ştii iubitul 
meu gândăcel, că mi-e o foame de lup. Şi tu.. nu-i 
aşa, poţi fi pentru mine o friptură. 

Gândacul era mai să leşine de groază. Roti ochii 
împrejur. Seara era senină şi liniştită. Pe ape, argintul 
lunei tremura deesupra. Copacii se legănau şi vântul 
adia plăcut. 

Gândăcelul privi toate astea şi suspină adânc. Le 
vedea pentru ultima oară. Dar ce putea să facă? 

Coszostârcul avu la un mo- 
ment dat — ca să zic aşa — 
o ideie ingenioasă și ciudată. 
Vorbi către gândac cu oare- 
care bunătate în voce. 

— Dragul meu, nu trebuie 
să fii supărat pe mine că 
vreau să mă ospătez cu tine. 
Nu e vina mea. De altfel la 
drept vorbind tu ce folos 
aduci lumii? Ce bine poţi 
face tu? Alergi de colo până 
colo şi atâta tot. Tu nici nu 
poți bucura pe cineva, nu 
poţi face nimic, absolut nimic. 
Eşti o vieţuitoare lăsată de 
Dumnezeu aşı fără nici un 
rost şi fără nici un tâlc. Tu 
nu împrăștii parfum ca tran- 
dafirul, nici umbră ca ştejarul, 
tu nu poţi minuna cu cântecul ca pasărea, tu nu 
eşti frumos ca fluturele, nici trufaş ca vulturul, nici 
de aur ca soarele. 

Gândacul tăcea, tremurând. Cocostârcul tăcu şi el. 
Se făcu linişte peste tot. Deodată cocostârcul auzi 
triluri minunate. Privighetoarea cânta. Cocostârcul părea 
fermecat. Privi cerurile, lumina care alerga nebunatecă 
prin iarbă şi înţelese că în glasul privighetoarei se 
ascunde glasul lui Dumnezeu, care-i spune să lase gân- 
dacul să nu-i facă nici un rău. Să se bucure şi el de 
frumuseţile lumei și să binecuvânteze pe acel care i-a 
dat viaţa şi lui și tuturor vieţuitoarelor pământului. 

Şi fără să spuie un cuvânt, plecă mai departe, în 
vreme ce privighetoarea cânta mereu, mereu... 


Răzbunare 


Gina ţipă: „Desigur că fratele ei i-a făcut o 
poznă”. 

— Ce i-ai făcut? întrebă servitoarea. 

— Nimic, i-am rupt puţin păpuşa. 

— Tu zici că asta nu-i nimic? 

— Da, căci și ea mi-a rupt patru baloane de săpun. 


12 


Invenţie 


Un cultivator, după patru ani de trudă a reușit să 
albă. 


Va trebui deci să îi dea alt nume. Se pare că sa 


obţină o pătlăgică roşie... 


gândit să-i zică pătlăgică de argint. 


1 
L 


Mr 
p 


ORIZONTAL: 1) Material din 
care copiii construesc la repezeală 
un om de zăpadă; 8) Grămadă 
de zăpadă ce se rostogoleşte de pe 
munți; 9) Invelitoare ce ţine cald 
iarna; 10) Ulei pentru auto; 11) 
Tot una cu seu; 13) Excrescență 
pe piele; 15) Ce frig! 16) Fel 
de mâncare gitită din picioare de 
bou; 18) Particulă de legătură; 
19) Cutie în care se pun biletele 
de loterie; 21) Personaj bilbic; 
2:) Topitor de zăpezi necăzute! 
25) Ceeace au făcut albinele, cu 
mult Înainte ca viforul să le învol: 
bureze în pulbere de omăt stupii. 


Reconstituire 


Rd 
= XÀ 


Din cele 7 fragmente negre să 
se construiască o cruce, 


VERTICAL: 1) Topirea gheței; 
2) Loc curăţit de tufe; 3) A 'se 
da pe ghiaţă cu patine; 4) Oglinda 
lucie a lacului înghețat; 5) II 
aduce Moş Crăciun ; 6) Vechiul 
nume al Guadianei; 7) Luaţi-o din 
mâna omului de zăpadă și curățiți 
praful cu ea! 12) Luna August 
la Syromacedonieni; 14) Numele 
popular al unei luni de iarnă; 16) 
Acum, iarna e despuiat de frunze 
şi nins de zăpadă; 17) Sfârşitul 
lui e punctat la țară de începutul 
iernii; 18) Ce fac fulgii de ză- 
padá ?... 20) Măsuri de suprafață; 
22) Cel mai tare în spartul lui; 
24) Armăsar. 


Deslegările jocurilor din 


numărul precedent 


UN POPĂ VERDE MUSTĂ- 
CIOS : i, ero, păgân, iepurar, f, 
mirare, rs, seu, frică, câmp, v, 
spin, a, salt, câine, r, ilot, ala, 
lunuc, atac, vânat, ani, graba, st, 
ar, arte, a. 


CIRIP-CIRIP : Cuib, cântec, s, 
imit, ba, pico, r, a, ici. 


COMBINARE: Varvar, 


Roza vânturilor 
(JOC SILABIC) 


1) Povestire în versuri de natură 
mai mult legendară. 2) Muncitor 
cu ziua la clădiri şi şosele. 3) Vice 
rege în Ungaria. 4) Oraș în Ro- 
mânia. 5) Acceptabil, 6) Fiica lui 
Const. Brâncoveănu. 7. Haine băr- 
băteşti de casă. 8) Specie de şoim 
mic. 


pE: x LTA Po 


Q 


Nimeni uvu. Sc star ui Eae 
cunde sub moza'cul ac: sta., D.că 
însă aplicaţi în răbdare culori», 
încetul cu incetul, figurile ver că- 
păta viaţă, se vor con'ura, spre 
marea d-v sctisf cţe! 

O: Alb: 1; Negru; 2: Galbir; 
3: Gri; 4: Abaru dea his; 5: 
Albastru inchis; 6: Verde. 


e o © 
Fuga consoanelor 

—I]—E -E—.0.1—-— — E 
—I-1—FA- AÀ —E-A——EL 
A-U--E 

Inlocuir.di-se lniţele cu cere 
soane se va gisi un curos.ut pr? 
verb româres:. 


13 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Inchisoarea de ghiață 


— E pe coasta insulei. 

— Nenorocitul! exclamă Bell. 

— Nu putem să-l părăsim astfel, zise Altamont. 

— Să alergăm în ajutorul lui, zise Hatteras. 

El deschise repede uşa, dar abia avu timpul să o 
deschiză, căci un urs era să-i sfârime capul cu o lovi- 
tură de labă. 

— Sunt toți aici, strigă el. 

— Toţi? întrebă Bell. 

— Da, toţi, răspunse Hatteras. 

Altamont ee repezi spre ferestre, ale căror găuri el 
le umplu cu bucăți de ghiață rupte din pereţii casei. 
Tovarășii îl imitară fără să vorbească. 

Trebue însă să spunem, n'aveau decât o singură 
preocupare : uitaseră propriile lor pericole și nu se 
gândeau decât la doctor. La el nu la noi. Sărmanul 
Clawbonny, aşa de bun, așa de devotat, el era sufletul 
acestei mici colonii! Pentru întâia dată nu era acolo; 
pericole mari, poate o moarte îngrozitoare îl aștepta, 
căci, terminându-şi excursiunea, urma să se întoarcă 
liniştit la Fortul Providenţei, unde avea să se tre- 
zească în faţa acestor sălbatice animale. 

— Trebue să ne scăpăm de aceste periculoase do» 
bitoace inainte de întoarcerea sa, spuse Hatteras. 

— Cum însă? făcu Bell. 

Răspunsul la această întrebare era greu de dat. Să 
încerce o ieşiie părea imposibil de îudeplinit. Avură 
grijă să baricadeze galeria, însă urşii ar fi putut uşor 
să dea la o parte aceste obstacole, dacă le-ar fi venit 
în minte şi dacă ar fi ştiut cu ce număr de adversari 
au aface și cât de lesne ar fi ajuns până la ei. 

Prizonierii se plimbau din cameră în cameră, ca să 
supravegheze orice tentativă de invazie ; lipind urechea 
de zid, ei auzeau cum merg încoace şi încolo. Cu 
toate acestea, trebuiau să lucreze repede ; vremea trecea. 
Altamont se hotărî să facă o spătură în zid prin care 
să tragă în asediatori. In câteva minute a săpat un 
fel de gaură în zidul de ghiață, în care introduse 
puşca, dar abia a scos-o :fară, că i-a fost smulsă cu 
putere, fără să fi tras măcar un foc. 

— Drace! strigă el, n'avem noroc. 

Se grăbi să astupe spărtura. 

Această situaţie ţinea de mai mult de o oră şi nu 
se ştia când va iua sfârşit. Norocul unei ieşiri fu încă 
discutat, însă el era slab, fiindcă urşii nu puteau să 
fie doboriţi separați. Cu toate acestea, Hatteras şi 
tovarășii lui grăbiţi de a sfârşi odată, trebue să o 
spunem, şi foarte în.urcați că sunt ţinuţi închiși de 
nişte dobitoace, — vroiau să încerce un atac, direct, 
când căpitanul imagină un nou mijloc de scăpare. 

El luă vătraiul, care servea lui lohnson ca să stingă 
focul, şi-l înfundă în jăratecul din sobă, apoi făcu cu 
el o deschizătură în peretele de zăpadă, dar fără a-l 
împinge până afară, în aşa chip, ca să rămâie o mică 
pojghiţă de ghiață. 


14 


Când vătraiul a fost înroşit bine, Hatteras luă cu- 
vântul şi zise: Acest drug de fier aprins îmi va servi 
să alung urşii, care nul vor putea apuca şi prin ajus 
torul spărturii din zid ne va fi uşor să tragem un foc 
bine nimerit, fâră ca ei să ne poată smulge armele. 

— Foarte bine, exclamă Bell, aşezându se alături de 
Altamont. 

Atunci Hatteras, scoțând vătraiul din jăratec îl îm- 
plântă repede în perete. Zăpada se topea în contact 
cu el sfârâind cu un sgomot asurzitor. Doi urşi aler- 
gară, apucară drugul înroşit și scoaseră un sbierăt în- 
grozitor, pe când patru detunături răsunară unele 
după altele. 

—  Atinşi, strigă americanul, 

—  Atinşi, răspunse Bell. 

— Să reîncepem, zise Hatteras astupând imediat 
des.hizătura. 

Vătraiul fu din nou pus în foc și după câteva mi- 
nute se înroși. 

Altamont şi Bell îşi ocupară locurile; după ce încăr- 
cară din nou armele, Hatteras introduse din nou vătra- 
iul incandescent. Dar de data asta ceva mai tare îl opri. 

— Ce blestemăţie! exclamă americanul. 

— Ce-i întrebă lohnson. 

— Ce-i? Pe semne aceste blestemate animale în- 
grămădesc blocuri peste blocuri, ei ne îngroapă de vii. 

— Imposibil. 

— Nu vezi că vătraiul nu poate trece. O să sfâr- 
şim prin a deveni ridiculi!... 

Situaţia se înrăutăţea. Urşii, dobitoace foarte inte- 
ligente, întrebuinţau acest mijloc pentru a înnăbuşi 
prada. Ei îngrămădeau bo'ovani de ghiaţă, ca să le 
taie orice retragere. 

— E greu, zise bătrânul lohnson cu un aer trist. 
Ca nişte oameni să te trateze astfel, mai calea valea, 
dar nişte uşi! 

Două ceasuri se scurseră fără să aducă vreo schim- 
bare în situațiunea prizonierilor. 

— Ah, oftă lohnson, dacă d. Clawbonny ar fi aici! 

— Bi bine, ce-ar face? îl întreabă Altamont. 

— O, el ar şti cum să scape teafăr! 

— Ei cum? întrebă americanul batjocoritor. 

— Dacă aş şti, răspunse lohnson, naș mai avea 
nevoie de el. Cu toate acestea socot că el ne-ar da 
un sfat bun în aceste momente! 

— Care? 

— Acela de-a mânca ceva! Aceasta nu poate să 
ne facă rău. Din contră. Ce ziceţi d-le Altamont. 

— Să mâncăm dacă vă face plăcere, răspunse acesta 
din urmă, deşi situaţiunea e foarte proastă, ca să nu 
zic umilitoare. 

— Pariez, zise lohnson, că după masă o să găsim 
un mijloc oarecare de a ieşi de aici! - 

Nu i se răspunse şefului de echipaj, şi se așezară toți 
la masă. lohnson, crescut la școala doctorului, încercă să 
fie vesel la necaz, dar nu-i reuși; glumele sale i se 
opreau în gât. De altfel prizonierii începuseră a nu se 
mai simți la îndemână, aerul devenise greu în această 
locuinţă ermetric închisă; atmosfera nu se mai putea 
primeni prin burlanele care trăgeau acuma rău și era lesne 
de prevăzut că în scurtă vreme are să se stingă focul, 
oxigenul absorbit de plămâni și de coş făcea loc acidului 
carbonic, ale cărui efecte morale se cunosc. 

(Va urma) 


ÎI OD O N N N N N N O PR E a a SO 


| 


FEL 


DD o 


ANIMALE CE NU-ŞI PLĂTESC CHIRIA 


Sunt animale cari, ca şi mulţi 
oameni,au o adevărată groază de 
a-şi plăti chiria. 

Deşi nu o plătesc cu bani ca 
noi Oamenii, ci prin muncă, ceeace 
revine cam la acelaş lucru, totuşi 
atunci când pot, caută să scape de 
ea prin orice mijloace. 

In primul rând, vin hoţii de lo- 
cuinţi, cari sunt şi cei mai nume- 
roşi şi îi întâlnim în deosebi prin- 
tre păsărelele cele mai mici, cari 
în cea mai mare parte, deobicei, 
se dau înlături dela muncă. 

De exemplu, lăstunul care sea- 
mănă atât de mult în aparență, cu 
rândunicile, n'are totuşi nimic co- 
mun cu aceste curagioase vestitoare 
ale primăverii. 

Departe de a-şi clădi cuibul ca 
şi ele, lăstunul se mulţumeşte să 
fure locuințele gata făcute dela 
nenorociții grauri sau dela bietele 
vrăbii. 

Certăreţ, brutal şi nechibzuit, 
lăstunul hărțueşte fără încetare pe 
propietari şi-i forțează să-i cedeze 
cuibul. 

Dacă femeea este ocupată cu 
clozirea ouălor, el o chinueşte în- 
cât biata păsărică este nevoită să şi 
părăsească ouăle şi Dumnezeu ştie 
cu câtă durere. 

Câteodată nici lăstunul ruși 
ajunge scopul dorit şi se mulţu- 
meşte cu o crăpătură în ziduri sau 
în clopotniţe, locuinţă gratuită, pe 
care o căptuşeşte cu fire de pae 
şterpelite în sbor de la alte păsă- 
rele ce-şi clădesc cuibul. 


Lăstunul are totuşi şi o scuză, 
aceea că-i este foarte greu dea 
se lăsa pe pământ să-şi adune ma- 
terialul pentru construcţie; pe pă 
mânt abea poate să umble sau 
mai bine zis să s2 târască și când 
vrea să-şi ia sborul, cu foarte ma- 
re greutate poate să se ridice în 
aer. 


Dar cel mai şiret dintre anima- 
le este vulpea, căreia îi trebuie o 
locuință încăpâtoare şi care a gă- 
sit un mijloc puţin obicinuit de a 


şi-o procura. 


Ea se pune în căutarea unei 
vizuini de viezure şi lasă la intra- 


re cartea sa de vizită sub formă 
de murdărie rău mirositoare. 

Viezurele care este curăţenia în- 
săşi, părăseşte numaidecât locul pe 
care vulpea mai puţin delicată se 
grăbeşte să-l ocupe. 

Intr'adevăr vulpea face o bună 
afacere căci vizuina viezurelui este 
săpată cu foarte multă artă. Incă- 
perea principală este mare şi foar- 
te bine întreţinută, din ea pleacă 
numeroase ganguri de la şapte pâ- 
nă la zece metri lungime cari aju- 
tă la primenirea aerului sau la 
fugă în caz de pericol. 


Alte multe animale se mulțu- 
mesc să locuiască în spărturi natu- 
rale de ex.: liliecii se ascund prin 
peşteri sau clopotniţe vechi, şopâr- 
lele, în crăpături, crabii, sub pie- 
tre şi alte nenumărate insecte, cari 
se adăpostesc sub scoarța arborilor. 


d 
Vremea şi pânza de păianjen 


Pentru ce îşi face păianjenul 
pânza pe care cred că cu toții am 
văzut-o? O face pentru ca să prin- 
dă într'ânsa pradă de mâncare şi 
anume muşte, viespi, furnici şi al- 
tele. Uitându-ne însă la pânza de 
păianjen, putem înțelege, după po- 
ziţia ce o are, cum va fi vremea 
a doua zi. Vedeţi, prin urmare, că 
pânza de păianjen este un fel de 
barometru şi chiar un barometru 
foarte uşor de înțeles. 

lată cum. Când pânza păianje» 
nului, întărită cu nişte fire lungi, 
agăţate de obiectele dinprejur, stă 
atârnată drept în jos, e semn că 
vremea este frumoasă. 

Insă, când păianjenul simte că 
va ploua sau că se va ridica vânt, 
scurtează firele de care e atârnată 
pânza, iar pe aceasta o ridică sus. 
Stă în poziţia aceasta cât ţine 
vremea cea rea. Dar dacă vedem 
că pânza păianjenului începe să se 
lase din nou în jos, să fim siguri 
că vom avea din nou vreme bună 


şi liniştită. Cu cât pânza e lăsată 
mai în jos, cu atât vom avea mai 
mult vreme frumoasă. 

Dacă observăm că păianjenul își 
strânge pânza şi stă nemișcat în 
tr'ânsa, trebue să ne așteptăm la 
ploaie. Când plouă, dacă vedem 
că păianjenul se mişcă şi chiar iese 
din ascunzătoarea sa, e semn că 
ploaia va înceta curând şi că vre- 
mea se va îndrepta. 

După felul cum se mişcă pânza 
de păian'en putem înţelege cu si- 
guranță schimbarea de vreme pen- 
tru 25 de ceasuri. In deosebi da- 
că observăm seara că pânza pă- 
ianjenului atârnă în jos, să fim 
încredințaţi că vom avea o noapte 
liniştită şi plăcută. 


Š 


O pedeapsă puțin obişnuită 


Socrate, vestitul filosof grec din 
timpurile vechi, pe când într'una 
din zile se întorcea din piață aca- 
să, fu lovit cu o piatră drept în 
frunte de un băiat, care hoinărea 
pe stradă. Indată îi se făcu un 
cucuiu mare pe frunte. 

Socrate îl văzu pe băiat şi află 
chiar cum îl cheamă şi al cui este 
însă nu-i zise nimic. Insă când se 
duse acasă, se aşeză în faţa oglin- 
zii şi scise cu cerneală pe cucuiul 
din frunte numele băiatului care 
îl lovise. Şi acum când se ducea 
la treburile sale sau la prieteni, 
fiecare citea pe frunte numele vi- 
novatului. 

Aceasta fu pedeapsa puţin obiş- 
nuită ce Socrate îi dete băiatului 
cel rău crescut. Pe lângă aceasta 
nici nu era nevoe să-l întrebe pe 
Socrate din ce cauză i se făcuse 
cucuiul de pe frunte. 


ELEFANTUL 


Iată o născocire, Serveşte la plimbare, Dar invidia, pe om Reuşind, pe acest grosolan, ł 

Ce din fericire, Pe râu sau pe mare. Il suie chiar în pom. Să-l sperie cu un şobolan. r 
3 
t 
pi 

Inebunit elefantul, Nici unn] nu scapă Iar urmarea ? ; Căpitan Moş-teacš... ! 

Pe spate făcu saltul. Toţi intră la se, Se chiamă salvarea. Toţii se îneacă. 


Căpitan şi dl. inspector Căci la înecare Acum cei doi copii Unde fericiți cheamă, 
S'afundă de zor. . Nu-i cu aşteptare. Sunt la mal de vii. Pe a lor dulce mamă. 


d 

å || 

| 

sa 

4 

F 

Căpitan Moş-teacă r Au ajuns la mal de zor, A fost desigur înşelătorie, Pedeapsă : cel invidios acuş 4 

Zice : gura să le tacă, Fără al nostru ajutor. In această stranie călătorie. Primeşte de la elefant un duş. 

„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. Y 


Revistă ilustrată pentru tineret. -Redacția și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 4 | 
onescu T. George (G. R.) Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale 
În numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 = 


n E Ra DRE e 
PREȚUL 5 LE) imprimeriile ;.Cuvântul“, S A. R. București 


hi 


DNA 


~ LUPUL FURĂ „RAZELE INCENDIARE pi Er h 


"pp 


a... 


area To 


OPIILOR 


NUMĂR SPECIAL DE CRĂCIUN 


Azi iepuraş s'a dus să-i ureze noroc, Care trăind singur cu cărți şi ziare, Barbă-rioc cu mare atenţie, Dar pe când păşeau în laborator, 


Prietenului său cu coarne Barbă- In timpul liber, inventă „raze Íl conduce să vadă a lui invenţie. Hoţ-lup pe fereastră îşi lua sbor. 
$ cioc, incendiare“ A 


Vai de mine strigă Barbă-cioc, Dar iepuraş îi zise: nu-i nimică, Hoţ-lup fuge razant, Făr să ştie că după el, 
Eu sunt ţapul fără de noroc. Sai acasă liniştit şi får’ de frică. Chiar la un restaurant, Se uită un iepurel. 


w. 


* In restaurant acel rău-făcător, Pe când iepurele travestit, $ Apoi; se gândeşte şi propune, Şi toți fără opunere, 
Unui urs, vrea să-i vândă, un Stă, ascultă, cu un aer socotit. Să se încerce acea invenţiune, Găsesc bună această propunere. 
proector. 


Te 27 PT g EEEE D 


st, 


` Hoţ-lup trage întrerupătorul, Ah! vai, ajutor foc! Zise: ursul cel ars şi cu celalt, Tra 1 
ai, 4 : N g apoi lui Hoţ-lup o bătaie foc! 
Şi AITE aea Asta-i blestem, nu joc. Pun laba pe bâtă şi strigă halt. Pe când iepuraş, cu proectorul o 
reg i] DALE i i m ia tiptil spre Barbă-cioc. 
| SA E SERA Doe e PR DE n 7 a, $ aia 2 


MARINELUL PESCĂRUȘ 


Pescăruş e îngândurat, In Marina de razboi Regală 
Că pe el nu l-au înrolat. Mândră şi a ţării fală, 


Dar când fu s'arunce plasa 'n Văzu, colo pe întinsa undă, 


mare, Un vas inamic, stând la pândă. 


„Ce văzu el oare în zare? 


Şi reuşind el să le înşire, Incât acel vas blestemat. 
Vasului inchide orice ieşire. Se vede pe neaşteptate capturat. 


Apoi viteaz Pescăruş soseşte Sunteţi prinşi sau capturați, 
Şi celor de pe vas grăeşte: Hai la noi în port, pirați. 


li 


Iată-l dei, simplu pescar, Peste valuri, de vânt biciuit, 
Purtând -şi gândul lui amar, Pe înserate plecă la pescuit. 


Atunci, ale lui custi rotunde, Mine, îşi zice, au să pară acuş, 
Printre plase repede ascunde, Rotunde şi pe valuri plutind 
bravul Pescâruş. 


Căpitanul inamic cu ochianul Şi uitându-se pe acel întins | 
Se uită a jale... sărmanul. Se convinge că-i prins... prins?! 


Proştilor vă prinse Peşcăruş Căci pe mare ăla-i tare, 
Marinel, Care cap, şi curaj are. 
Căpitan, mateloţi, vas de oţel. 


„pa 
v 


PP 


Li 


iu 


+ 


prr 
: 
` 
J 
d 


„VĂ CHEAMĂ 


. 


f 


COPILUL ISUS" 


PDETRIŞOR şi Silvia erau amărâți şi necăjiţi cum 

nu se putea mai rău. Aşteptau cu nerăb- 
dare seara de Moş Ajun, socotind zilele şi chiar 
ceasurile, şi acum când, în sfârşit, mult aştep- 
tata seară sosise, ei erau pedepsiți de părinții 
lor. Şi pedeapsa era grea de tot. Intâiu n'aveau 
voe să ia parte la serbarea pomului de Crăciun. 
Şi la serbarea aceasta fuseseră chemaţi mai 
mulți copii din vecini. Acaștia se bucurau de 
frumusețea pomului de Crăciun, cumpărat și 
împodobit de părințit lui Petrişor şi ai Silviei, 
pe când ei, bieţii, trebuiau să stea departe! 


Al doilea. Tatăl lor le spusese pe un ton as- 
pru şi hotărât că nu mai capătă darurile promise 
de Crăciun. Şi ce erau aceste daruri? Sulviei — 
o fetiță de șapte ani — îi se promise o /oarte 
frumoasă păpuşe care deschidea și închidea ochii 
şi zicea „mama“. Dar nu numai păpuşea singură, 


„ci cu ea și o garderobă plină și un pătuc numai 


cu mătase și dantele. 

Lui Petrişor care împlinise nouă ani îi se pro- 
misese un tren şi — ceeace îl făcu să sară în 
sus de bucurie — un căţel de toată frumuseţea. 


: Petrişor îl botezase chiar mai înainte de a-l fi 


căpătat: Dorel, căci numele acesta îi plăcuse lui 
mai mult. 

Și acum nici tu păpușe, nici tu tren şi nici 
micul Dorel. Dece această pedeapsă așa de aspră? 


„ Pentrucă săptămânile din urmă Petrişor şi Silvia 


nu fuseseră cuminţi. La şcoală nu prec își învă- 
țau lecţiile și nici nu se purtau bine. De aseme- 
nea, purtarea lor de acasă cam lăsa de dorit. lar 
tatăl lor, un om drept dar sever, hotărlse să-i 
pedepsească. 

Cei doi copii stăteau amărâţi şi necăjiţi în o- 
daia lor de lucru. Ba chiar Silvia plângea dea- 
binelea, Petrişor însă își înghițea lacrămile şi se 
silea să se arate mai tare. La urmă Silvia îşi 
rezimă căpșurul pe umerii lui Petrişor şi adormi. 


Nu trecu mult şi somnul îl birui și pe Petrişor, 


care adormi cu capul pe masa de lucru. 

Cât au dormit cei doi copii, nici ei war fi pu- 
tut spune. lată că fură treziți de o puternică 
lumină ce venea -de afară. Odaia lor fu. lumina- 
tă ca ziua, ușa se deschise și intră un îngeraș 


aia ifen 


îmbrăcat tot în alb şi cu o pereche de aripi 
mari şi drăguțe. 

Ingeraşul le zise: „„Haideţi cu mine la cer, căci 
vă cheamă copilul Isus, care vrea să vă vor- 
beascâ“. 

Petrişor şi Silvia nu ziseră nimic, ci porniră 
după înger. Afară îi aștepta o minunată trăsuri- 
că, trasă de șase lebede Inyrraşul şi cei doi co- 
pii se suiră în trăsurică, lebedele își desfăşurară 
aripile şi o porniră spre neprâtunsele înălțimi 
albastre ale cerului. Sfântul Petru le deschise 
poarta raiului şi călătorii noştri merseră mai 
departe. Intrară, călăuziți de. înger, într'o sală 
mare de nouri în cari erau mii şi mii de mese, 
iar pe fiecare masă era câte un pom de Crăciun 
care ardea cu o strălucire cum nu s'a văzut nici 
o dată pe pământ. Nenumiâraţi îngeri luau de pe 
pomii aceștia jucări neînchipuit de frumoase şi 
sburau şi cântau cântece de bucurie. 

In fundul sălii acesteia şedea copilul Isus pe 
un tron făcut dinaur şi din pietre prețioase. Im- 
brăcat tot în alb, era încins cu o cingătoare de 
aur și o stea de aur uvea în părul său. 

Copilul Isus îi văzu pe cei doi copii, le zâmb 
cu un zâmbet plin de bunitate, se duse întru 
întâmpinarea lor şi luându-i pe amândoi de mână, 
și ducându-i la o masă pe care nu era nici un 
pom de Crăciun şi nici o jucărie și lângă care 
stăteau doi îngeraşi trişti şi cu capetele plecate 
în jos, le grăi, zicând: 
„Aceștia sunt îngerii 
voştri păzitori cari vă 
însoțesc peste tot în 
viață fără ca voi să-i 
puteţi vedea. Ei sunt 
veseli sau trişti, după 
cum sunteți şi voi. 
Acum masa li-e goală 
și stau amărâți, fiindcă ` 
nici voi ați avut parte 
de darurile de Crăciun. 
Nu-i așa că și vouă vă 
pare râu văzându-i așa 
de necâjiţi:“ 

»0, da, ne pare rău 
de bieţii îngeruşi!'* gră- 
iră Petrişor şi Silvia în- 
trwun glas. Și mai ziseră: „Iţi jurăm, dragă 
copile Isus, că de azi inainie ne vom purta așa 
ca să nu-i mai supărăm.** 

Și zâmbi copilul Isus şi zâmbiră şi îngerii. 

După aceea Isus le zise; „Acum vă las cu în- 
gerii voştri, ca să vă mai plimbaţi cu dânşi!“ 

Cei do: îngeri îi duseră pe Petrişor şi pe Silvia 
la o masă ușa de mare și de întinsă, cu nu era 


chip să-i vezi capătul. Şi de pe masa aceasta 


care era toctă acoperilă cu jucării, îngerul pă- 
zitor al Silvici luă o minunată pâpușe cu o gar- 
(Conuruare in p:gina 13-a) 


VISUL ȘI REALITATEA 


E i odată un copil 
| atât de visător şi 
leneş, încât toate zilele şi 
le petrecea nefăcând ni- 
mica. Dacă se așeza pe 
un fotoliu sau pe o sofa, 
el rămânea ore întreg! ne- 
mişcat şi visător. Dar să 
nu credeţi că visa numai 
când era pe fotoliu sau 
pe sofa; chiar când mergea la plimbare cu părinţii, 
gândurile lui erau departe, visa fiind treaz; când se 
credea un Mag şi se numea Magul Meclino, când un 
căpcăun şi se numea Căpcăunul Veleno. 

Tata şi mama se întristau în fie care zi mai mult 
din cauza acestei apucături ale fiului lor; poate că 
visurile să fie plăcute, dar viaţa nu-i fâcută numai 
din visz, e făcută mai ales din fapte de ispravă, din 
studiu pentru un copil ca el şi din ascultare, 

Dar, ca să facă să studieze pe Carolino era o mare 
treabă, căci cu toate că el se aşeza la masa de lucru, 
dar imediat mintea lui 
începea să născocească ; și 
seara nu învățase nimic. 

Ca să'l faci să te as- 
culte? Era tot atât de 
greu; pentru că atunci 
câr.d era chemat de mama 


Se duse la un Căpitan de vas, prieten. 


sau de tata lui, Carolino răspundea întotdeauna „viu 
îndată“ dar nu se mişca din loc. 

Tatăl lui se gând serios la un mijloc de îndreptare 
şi într'o zi se duse la un prieten de al său căpitan 
de vas şi îi zise: 

— Am un copil, care cu toate că are de acum 
zece ani, nu pot să'l dezobijnuesc de bazmele ce se 
povestesc de obicei de bunice copilaşilor mici. E de 


altfel inteligent, dar aşa de distrat şi leneş, încât dacă - 


merge tot aşa, n'are să devină niciodată un om de 
omenie... 

Căpitanul începu să râdă: și trăgându-se de părul 
bărbiei, răspunse: — Nu e nici primul nici ultimul. 
Dar ce vrei să fac din el dacă are de abia zece ani? 

— Trebue să'l ei în mare cu tine. Eu însă mă voi 
preface că îi dau ca mus pe vas; iar tu il vei pune 


4 


la treaba obositoare pe care o fac toţi mușii la bord. 

Căpitanul surâse şi răspunse: — Dar bine prietene 
să nu re îmbolnăvească. 

— Nu se va imbolnăvi, pentrucă e puternic şi 
sănătos tun. Şi de alfel ori îi fac o cenă energică 
acestui copil, ori el nu va deveni niciodată un om. 

— E bine trimite-mil — răspunse căpitanul. Sunt 
sigur că în primele zile are să plângă după mama lui. 

— Nu, nu va plânge. Mai degrabă are să se gân- 
dească la Zânele lui sau are să i se pară că le zăreşte 
la mii de kilomeri pe mare. Dar tu când îl vei vedea 
visând de-a 'mpicioarele, dai un ordin sever. Intr'un 
cuvânt trebue să'1 înveți să devină om şi să muncească. 

Căpitanul făgădui şi astfel într'o bună zi Carolino 
se sui pe vas, după ce mai întâi își luase rimas bun 
dela tatăl său și îşi sărutase cu drag pe mama sa. Ah! 
cât priveşte despre el, era foarte mulțumit de a sa 
soartă. Marea, vasul care taie apa, vânturile care suflă, 
peşti care înnoată în valuri, simţea că această viaţă 
ncuă îi va place foarte muit. 

Totuşi, ca deobice:u, când vasul s'a deslipit de mal 
simţi că lacrimile îl năpădesc. Dar deacuma hotărîrea 
era luată, îşi făru cur:j singur şi scoase chiar batista 
pe care o flutură în semn de adio. 

Vasul plutea că era o minune; şi Carolino de la 


pupă privea cu nesaț la spectacolul pământului care 


se îndepărta din ce în ce mai mult și părea că se 
une;te cu pământul. 

Marinari forfoteau pe vas îndeplinindu-şi treburile 
lor marınăreşti; iar el liniştit privea marea, cerul şi 
pământul care deacuma deabia se vedea... și culmea, 
de data aceasta nu visa, 

Dar fu un vis totuși apusul de soare care străluci 
pe vas şi pe mare. 

Ce frumos! Ce frumos! — zise el. Şi reîncepu să 
viseze; se gândi la zâne, te gândi că acele unde spu- 
megânde păreau năfrămi cusute cu perle. 

Dar char în acest moment fu chemat de Căpitan: 


şi îi dădu ordin să lustruiască balustrada vasului. Ca ~ 


rolino rămase uluit: dar căpitanul nu părea să glu- 
mească, și el trebui să execute. 
Şi asttel se petrecu a doua zi și aşa în toate zilele 


Totuşi când vasul părăsi portul se simţi emoţionat. 


(Citiţi continuarea în pag. 17). 


a- 


$ 
me 


id 


TE 29 


CRENGUTA 


'nflorit şi liliacul! Peste noapte, tufișurile 
sau îmbrăcat cu haina lor viorie de pri- 
măvară şi parcă tot văzduhul e plin de 
parfumul dulce al liliecilor în floare. Dar 
zilele trecute am găsit pe trotuare, o cren- 


guţă de Lilac, abea îmbcbocita, ce zacea amărâră prin 


praful uhţei. Am ridicat-o, am dus-o acasă, am aşe- 
zato întrun pahar cu apă şi încetul cu încetul frun- 
zele şi floricelele ofilite și-au revenit în fire, iar crenguţa 
de Lilia :, spre marea mea mirare 
a început să mi vorbească. 

<- — ţi mulţumesc, că nu 
m'ai lăsat să mor în stradă 
şi că mi-ai dat prilej să mă 
sting întrun cadru mai po- 
trivit firei mele, îmi spuse. 

— Dar nădăjduesc că vei 
trăi multă vreme, îi spusei. 
Am să-ţi schimb apa în fie- 
care zi, te voiu aşeza la soare, 
şi astfel bobocii vor înflori. 

Crenguţa își clâtina mâhnită 
căpşoarele liliachii. 

— O nu, te 'nşeli. Bobocii 
mei nu mai au puterea să 
înflorească de-acum înainte, 
căci am fost smulsă cu nepă- 
sare, din tufişul care mă 
hrănea. 

— Totuş, buchetele 'de li- 
liac prin tlorării... Rgn Ii 

— Da, trăesc şi ele; mai puţin timp decât liliacul 
din grădină, dar mai mult decât mine; căci nu uita, 
că eu încă n'am înflorit bine și am fost aruncată în 
stradă, în arşiţa soarelui şi în bătaia vântului, până 
m'ai ridicat tu. 

— Şi cine s'a purtat atât de rău cu tine, liliacule? 

— Nişte copii fâră minte, zărind crengile de liliac 


- din grădină atârnând peste zăplaz, s'au urcat pe gard 


şi au rupt ce au putut. Apoi, dezamăgiţi că nu sunt 


încă bine înflorită, temându-se poate şi de pedeapsa 
meritată, au rupt-o la fugă şi pe mine m'au aruncat 
în stradă. 

— Nu ştiau oare acești copii, că pe lângă cruzimea 
de care au dat dovadă mai săvârşeau şi o faptă urâtă, 
atingându-se de bunul altuia ? 

— Se vede că nu şi-au dat seama de acest lucru, 
căci am auzit pe unul din ei zicând: E atâta liliac în 
grădina asta, că putem rupe și noi câteva crenguțe. 
Dar dacă fiecare ar judeca 
astfel, bietele tufişe ar rămâne 
fără o singură floricică. Tre- 
când în faţa grădinei, în fiece 
zi, în drum spre şcoală, pri- 
veliştea și mireasma mea le-ar 
fi umplut inima de bucurie, 
pe când astfel au gustat o 
plăcere de câteva clipe, plăcere 
turburată de glasul conștiinței 
şi m'au nenorocit pe mine, o 
nevinovată fiinţă. ; 

— Dar de ce n'ai ţipat, de 
ce nu te-ai împotrivit, cren- 
guțo? 

— Cum era so fac? Sunt 
prea slabă să mă apăr împo- 
triva violenței. N'am nici 
spini, ca trandafirul, nici frunze 
usturătoare ca urzica. Am 
plâns şi eu cât am putut, dar 
copiii nu m'au înțeles. 

De-aceja te rcg pegtine, să le tălmăceşti în graiul 
lor, cele ce ţi-am spus pe limba mea. Şi zicând aceste 
cuvinte, betele floricele se vestejiră una câte una. 

M'am gândit atunci, ce bine ar fi fost, dacă ră+ 
mâneau pe tufi;ul lor, în loc de flori am fi avut roade 
şi tămânțe, din care ar fi crescut alte tufișuri de 
liliac. 

Spuneți și voi, dragi nepoți, n'avea dreptate să 
plângă sărmana crenguţă ? 


Pahare ţinute pe dosul mânei 


lată o glumă care va avea mare haz în societatea 
dumneavoastră. Ziceţi unui prieten că el nu e capabil 
să ţină pe dosul mânei două 
pahare pline cu apă. Desigur 
că prietenul are să pretindă 
imediat că e capabil. După 
ce iaţi aşezat paharele pe 
dosul mâinilor, ziceţi-i să 
vă urmeze. Cu mare mirare 
el va contesta atuncică nu e cepsbil să facă un pez 
dacă vrea să nu verse apa pe jos. Incercaţi şi vă veţi 


- amuza. 


Hoțul de automobile 


— Tu de ce eşti 
aci? l 

— Pentru că mer- 
geam prea încet cu 
automobilul. 

— Prea repede vrei 
să spui. 

— Nu! mergeam 


prea încet și sergenţii au reuşit să mă prindă. Auto- 
mobilul îl furasem cu câteva minute mai înainte. 


tă re SE EE 


mare bal de gală cu un rare 
număr de invitaţi de sânge nobil, 


PRINCIPESA (Ii: a 
d 

C U P | C Le, A R E L E Dar nap şi o nn de 

DE PLUMB | Eea dns m tas 


nimic de dorit, Bálaia avu mult 
de făcut ca să-i mulțumească “* | 
“pe toţi. 
Astfel ea uită să plătească 
NTR O dimineaţă prinţesa Bâlae, tânăra și frumoasa tributul e: de recunoştinţă către zână, cu atât mai 
fată a regelui Papaloni. deşteptându-se la ora obiş- mult cu cât nimeni nu se gândi să-şi aducă aminte. 
nuită, chemă pe camerista sa ca să o ajute să se Dar răutăcioasă şi amb) ioasa zână vru să vadă cum 
în brace. Dar spre marea ei surprindere am putea spune se întămplă lucrurile că fata cea bălae nu vine, şi 
chiar spre spaima ei, limba ei nu mai era în stare să deaceia încălțând o pereche de ciubote magice, într'o 


se miște — nu mai putea vorbi, devenise mută. ciipită fu deasupra unui balcon dela castelul regal. En 
La urlete care urmară intră în caså camensta, care Prinţesa Bălae tocmai dansa cu regisorul Câmpie ai 
nu putu să facă nici înf/orită, fermecată de muzică și de dans. 3 
-a mai mult decât Batrâna zână intinse capul şi îşi arătă colții învechiţi, a 
| sa înceapă şiea ca să avoi îndreptând spre ea bastonul ei, bolborosi câte-va A 
i nceapa şi ea să urle, cuvinte amenințătoare şi se îndepărtă grabnic. PA 
astfel încât multă lu- In acelaş moment principesa strigă : — Ah picioarele 3 =] 
ne se adună, printre mele !... i 
care şi regele însuşi. Nu mai pot să mi le mișc!... Şi căzu jos leşinată. Be! 
Doctorul palatului Dusă în camera ei şi chemaţi din nou doctorii aceştia <& ES] 
lupă o amănunțită trebuiră să-și dea seama că picioarele Bălaei, până la = 
xaminare, declară că glesne erau de blumb; ceea ce fu confirmat dusă = | 
nu pricepe absolut multă chibzuislă chiar de către maestrul Tiralatta, | 
nimic. Tot astfel vor- doctorul palatului. ai 
bră dupe serioase Nenorocirea era totuşi mai puţin gravă decât cea 


ercetări şi alte so- dintâi, deoarece fata cu picioarele de 15 kilograme 

mităţi medicale din fiecare, putea totuşi să facă cu mare greutate câţiva 

capitală și din împre- paşi. 

jurimi. Consultând din nou pe vrăjitor, el spuse că totul 
Dar spre marea jale a principesei Bălaea, oameni se întâmplase din cauza unei ră:bunări: — Şi batrâna 

de știință nu putură decât să dea din cap în faţa în- zână; ca 'să dea viaţă unui papagal al ei de plumb a 

cercărilor dezasperare ale principesei de a vorbi, încercări provocat această transformare. 


. emma 


Arătă un lung tir de par verde 


ce semânau cu cele de mic copilaș de trei luni. Acum Dacă cineva ar reuşi să omoare acel papagal, picioa- 
începură farmecele ! rele principi sei ar redeveni ca înainte. 
Veni atunci un vrăjitor foarte apreciat, care după — E oare foarte greu de omorât acest papagal? 


ce făcu diverse semne cabalistice şi murmură vorbe de 
neînțeles, părea că intr'adevăr vrăjitoria ar reuşi să o 
scape dar că numai o zână ar putea să facă această 
minune. 

Și Regele trimise repede să i se aducă o zână. 

In acele timpuri zânele se împuţinaseră deja şi tri- 
miş regelui trebuiră să caute mult până gâsiră una, 
batrână, schioapă, într'o peşteră pe un munte. 

Aceasta de cum sosi la castelul regelui, se uită un 
moment la părul principesei şi zise : — lată răutatea ! — 
și arătă un lung păr verde pe care nimeni nu'l observase. 

Zmulse acel tir şi cuvântul reveni numai decât în 
gura Bâlaei, care sărea nebună feriure. 

— Cåàt aur vrei? Vorbeşte şi vei fı satisfăcută zise 
cu generozitate Regele zânei. 

— Nu vreau aur, răspunse ea, doresc ca peste un 
an dela această zi, principesa să vină să-mi mulțumească 
din nou în peştera mea de pe munte. 

Acea zână (fie zis intre noi) era foarte ambițioasă 
şi avea obiceiul si facă să vină la ea în peşteră mai 
ales persoane de sânge regal. 


— Aşi putea 
spune imposibil. 
Zâna îl çine în faţa 
„ ferestrei ca pe un 
câine de pază, de- 
oarece el vesteşte 
pe cei ce vin d-la 
mare distanţă 
dând alarma. 

Regele căută 
repede pe cineva 
curajos care să în- 
cerce această grea 
întreprindere să 
omoare papagalul. 
Dar nu -găsi pe 
nimeni, atât era 
de mare teama de ~ 
răzbunarea zânei. 

In acest timp 
sărmana Balae, pe 


Ci 3 Dacă reu şeşti această pungă cu galbani x 
Un an mai târziu se da la curtea domnească un Pe iaca 00 Care, acluții toată 


toată lumea o numa „Principesa cu picioarele de 


plumb“, trebui multă vreme să fie dusă cu căruziorul, 
până când un inventator genial nu îi utârnă de spinare 
două baloane umplute cu un anumit gaz foarte uşor, 
care echilibrând greutatea picioarelor ei permitea să 
meargă aproape tot aşa de bine ca înainte. 

Dar într'o zi biiatul gcădinarului dela curte zise că 
e gata să omoare papagalul zânei. 

— Ştiu să mânuesc bine arcul, — zi- 
se, — şi cred că nu voi da greş. 

— Dacă greşeşti s'a terminat cu tine... 
dar dacă reuşeşti, acest săculeţ cu gal- 
beni va fi al tău. 

Cirajnsul tânăr plecă pe înserate, şi 
= în dimineaţa ur- 
mătoare fu în 
| vecinătatea peş- 
I^ terii unde locuia 
bătrâna zână. 
$1  Cuşca cu par 
<| pagalul deasu- 
'pra ei era în 
-~ fața peşterii. 
| Tânărul îl ochii 
"m arcul. Ua 
„minut după pa- 
— pagalul lovit în 
plin de săgeată, 
zăcea atârnat de lanţul de care era legat şi bătrâna 
zână eşită din grotă era gata să moară. 

Întorcându-se la Curte, băiatul foarte fericit găsi 
acolo o mare zarvă: parcul regal era plin de lume 
care privea în sus, privind la ceva ce plutea prin aer. 


Ael lucru era principesa Bilae care din cauza uci- 


Ochii... 


. derei papagalului, picioare e e: ne mai având greutatea 


plumbului, deodată se înălțase din cauza baloanelor 
ce avea în mâneci, şi acum se legăna la circa trei sute 
de metri în aer! 


In acel moment un grup de arhitecţi proectau con- 


struirea unui turn cu care să ajungă până la princi- 


pesa zburătoare, dacă aceasta n'ar fi murit până atunci 
de foame. 

Regele dezasperat cum văzu pe băiatul grădinarului 
începu să strige: 

— lată cauza tuturor relelor, arestaţi-l şi legaţi-l 
de baloanele rămase! 

Ordinul s'ar fi executat desigur dacă tânărul n'ar 


fi zis: — Dar de ce nu faceţi să fie desumflate 


“baloanele ? 


— Deştept ca o mierlă mai eşti! Eşti în stare să 
te sui până acolo? 

Eu nu, dar o săgeată de a mea cred că da. 

— Intr'adevăr? — zise Regele, schimbând tonul. 
Eşti în stare să tragi atât de precis încât să loveşti 
în baloane fără să răneşti pe principesă? Ei bine dacă 


„_reuşeşti am să ţi-o dau pe fata mea de nevastă, 


Băiatul, privit cu mare bigire de seamă de toată 
lumea ochi; pe când servitorii ţineau dedesubtul prin- 
cipesei un mare cearceaf, cu îndemânarea unui 
adevărat Wilhelm Tell, găuri balonul din umărul 
drept, astfel încât principesa grație celuilalt balon se 
scobora încetișor. 

Aplauzele şi strigătele de „bravo“ se ridică până 
în cel de al şeaptelea cer. 

Dar după ce trecu primul moment de entuziasm, 
salvatorul se pomeni singur şi uitat. Atunci ceru și 
obținu să vorbească cu regele. 

Ah, da... zise suveranul cu oarecare neplăcere, eu 
îți promisesem, e adevărat... dar pricepi... sânt momente 
câte odată când.. dar îţi dai seama tu însurându-te 
cu principesa... nu că nu ţi-ași fi promis dar vezi... 

— Majestate, eu nu pretind să mă însor cu prin- 
cipesa... 

— Ah nu? 

— Eu trebue să mă însor-cu Maria mea... Dar 
aşi avea nevoe de ceva bani. 

— E drept, foarte drept acel sac cu galbeni. 

Şi Regele i-l dădu împreună cu alte daruri pentru 
nuntă. 

Ca un tânăr grădinar să fi renunțat la o prințesă 
ca să se însoare cu Maria lui iubită, se vede rareori 
în fabule. 

Dar nu se poate spune că acel tânăr muncitor, 
mulţumindu-se să rămâe ceea ce era, nu era un în- 
ţelept. 


“x > 
Se dedea la Curte un mare bal de gală... 


SFÂNTUL NICULAE, FÂCATORUL DE MINUNI 


U fost odată doi fraţi, dit cari unul 
era bogat, iar al doilea sărac. Cel sărac 
mai era nezăjit şi cu o spuză de copii şi 
nu avea să le dza de mâncare. Se rugă, 
aşa dar, de fratele său, săl împrumute cu 
nişte făină şi ca chezășie îi dădu o icoană a sfântului 
Niculae, fâcătorul de m'nuni. 

Fratele cel. bogat nu avu încredere şi-l întrebă: 
„Dar cine se face chezaş pentru tine?” 

— „Eu”, răspunse sfântul din icoană. 

Fratele cel bogat luă atunci icoana şii dete celui 
sărac un sac cu făină. 

Trecu la mijloc un an, încă unul şi încă unul, cel 
sărac nu-i mai plătea fratelui său datoria de făină. 
„Ce mincinos şi sfântul acesta!”, se gândi în sinea sa 
` fratele cel bogat. „Şi şia dat chiar cuvântul că se 
face chezaş'”. Luă icoana, își rupse nişte nuiele şi se 
duse pe câmp, ca să o bată şi pedepsească. Pe drum 
dete peste dânsul fiul unui negustor, care îl întrebă 
că unde o duce icoana. Bogatul îi 
povesti întâmplarea, iar fiul de ne- 
gustor îi cumpără icoana, dândui 
pentru dânsa doi saci cu făină și o 
duse acasă. Maică-sa îl lăudă pentru 
fapta cea bună şi icoana fu pusă la 
locul de cinste. 

Cam pe vremea aceasta tânărul ne- 
gustor trebuia să meargă cu corăbiile 
sale într'o împărăție străină, unde i-o 
luaseră înainte trei din unchii săi, 
fără să-l mai aştepte. Avea nevoie și 
de un supraveghetor, pe care îl găsi 
maică-sa, după ce-l încercă în felul 
" care urmează: li dete un ou, zicân- 
du i că trebuie să-l mănânce cu fiul 
ei. Supraveghetorul tăie oul în două, 
dar îşi ţinu pentru dânsul partea cea 
mai mare, iar pe cea mai mică o 
dete tânărului său stăpân. Mama ne- 
gustorului porunci atunci să i se dea 
omului acesta drumul, „căci, zise ea, îngrijeşte mai 
mult de dânsul decât de stăpân”. In sfârşit, se găsi 
unul care tăind oul în două, dete stăpânului partea 
cea mai mare. 

Şi aşa negustor şi supraveghetor porniră la drum. 
Pe mare trecură pe lângă o insulă, iar în insulă ză- 
riră un moşneag care se rugă să-l ia şi pe dânsul în 
corabie. Il luara, se dusera tustrei în împărăţia cea 
straină, unde câştigară aşa de mulţi bani, că nu mai 
pridideau să-i socotească. 

Împăratul ţării aceleia avea o fiică pe care o b'es- 
temase încă de pe când fata era o copilă. Din pricina 
blestemului acesta, fata muri, fiind îngropată de mai 
mulți ani în lăuntrul bisericii. In fiecare noapte se 
duceau la dânsa oameni, ca să-i citească psaltirea, ea 
însă îi mânca pe toţi. Veni acum şi rândul unuia din 
unchii negustorului celui tânăr. 

Ce putea face? Nu-i plăcea să moară, dar nici 
n'avea cum să scape cu viaţă. Se rugă atunci de ne- 


8 


PNPPPP PP PPP aaa 
o [C.E e e e e a e pa Depp 
i em Po Citite aim ti 


potul său, ca să meargă în locul său în biserică. Tå- 
nărul negustor ceru mai întâiu sfatul moşneagului, 
care îi zise să-i ceară un:hiului său, ca plati, două 
corăbii pline cu mărfuri, îi dte apoi o carte şi o 
bucată de cărbune şi-l sfătui ca în biserică să nu se 
uite în jurul său. Așa făcu şi tânărul negustor care 
citi noaptea la biserică psaltirea, după ce își trase cu 
cărbunele un cerc în jurul său. 

lată că pz la miezul nopţii fata de împărat eşi din 
groapă scrâşnind din dinţi și strigind: „Aha, acum 
mi-ai picat şi tu în mână!” Dar nu era chip și fel să 
intre în cercul tras cu cărbunele. 

Se munci şi se trudi până ce i se împlini vremea şi 
căzu lungită lângă cerc. Negustorul cel tânăr citea 
întc'una, iar dimineaţa o ridică de jos pe fata pe îm- 
părat, o puse în cosziug şi după aceea se întoarse 
acasă. Impăratul şi” poporul fură foarte miraţi, vă- 
zânda-l că scăpase cu zile. 

Cât despre unchiul său, na avut 
trebuit să-i dea două corăbii cu 
mărfuri. Băiatul avea acum bani să-i 
măsoare cu ban'ţa. 

In noaptea a doua era rândul celui 
de al doilea unchiu şi apoi celui de 
al treilea. Şi dela aceştia băiatul luă 
câte două corăbii cu mărfuri şi veghie 
în biserică în locul lor. In sfârşit, în 
noaptea a patra era rândul său. 
Atunci moşneagul pe care îl luase din 
insulă, îi dete trei nuele de fier, trei 
de aramă şi trei d: oțel şi îi zise: 
Constrânge-o pe fata de împărat să 
zică „Tatăl nostru” şi odată ce 
vezi că se opreşte, croeşte-o cu nuie- 
lele acestea. j 

Negustorul cel tânăr se duse noap+ 
tea în biserică, trase în jurul său un 
cerc cu cărbune şi se puse să ci- 
tească psaltırea. Pe la miezul nopții, 
fata de împărat sări din mormânt şi 
începu să țipe şi să se zbată mai rău decât în nopțile 
trecute. In juru-i tunau şi folgzrau o mulțime de dia- 
voli, făcând un zgomot înfricoşetor. La urmă fata de 


hota ci a; 


împărat se opri. istovită de oboseală, dar nu se prăvăli ` 


jos la pământ. 

Tânărul negustor o constrânse să se roage şi să 
zică „Tatăl nostru”. Şi de câte ori se opra, el o 
lovea cu nuielele de fier, aşa că fu nevoită să zică 
înainte, dar la jumătatea rugăciunii se -opri din nou. 
Voinicul nostru începu atunci să o lovească cu nuie+ 


lile de aramă. Şi o sili din nou să spună mai departe 


rugăciunea, dar mai înainte de a ajunge la sfârșit, se 


opri încă odată. Beiatul o lovi atunci cu nuiele de _ 


Oțel. Vâzând aceasta, o spuse şi ea toată rugăciunea. 
Se lum'nase de zi, iar lumea strânsă îndărătul por- 
ţilor se întreba: „Mai trăieşte oare?” Şi când se 


auziră două glasuri, rămaseră cu toţii miraţi: „Oare 


ce să îns:mne aceasta?" Deschiseră poarta şi văzură 
stând unul alături de celălalt pe negustorrul cel tânăr 


a 


- 


şi pe fata de împărat. Indată 
se dete de veste împăratului, 
care se bucură foarte mult 
şi-i dete tânărului negustor pe 
fiică-sa de nevastă. 

Intre acestea, negustorul 
nostru își vânduse mărfurile, 
aşa că sosise vremea să se 
întoarcă acasă. Şi porniră cu 
corabia, el, nevastă-sa şi moş- 
neagul pe care îl ştim, şi 
ajunseră la insula pe care 
deasemeni o cunoaștem. Acolo 
moșne:gul grăi vorbind: „E 
vremea să ne împărțim câş- 
tigul!” Şi după ce îşi impăr- 
tirá banii din cari fâcuseră 
două grămezi mari, moşneagul 
zise din nou: „Acum să o 
împărțim şi pe nevastă-ta fata 
d: împărat!” Şi fără si mai 
spună ceva, trase sabia şi o 
tăie în două jumătăți. 

Dar ce să vezi, măre frate ? 
Din trupul fetei eşiră târîn- 
du-se tot soiul de șerpi şi năpârci, cari nu erau altceva 
decât draci şi vârcolaci, tovarăşi de ai lui Satana — 
dzparte de noi şi de casele noastre! 

M şneagul îi curăţă trupul fetei, după aceea îl lipi 


la loc şi-l stropi cu apă sfințită. Şi iată că fata de 


împărat învie din nou. 
„Acum ai o nevastă în toată legea”, îi zise moşneagul 


negustorului; „trăeşte cu ea 
şi ia-ţi şi toţi .banii, căci mie 
nu-mi trebuie nimic... Luă to- 
tuşi trei gologani şi apoi pieri şi 
se făcu nevăzut. Negustorului 
îi păru rău după moşneagul 
pe care îl iubea ca pe un 
tată, dar fiindcă nu era nimic 
de făcut, își văzu înainte de 
drum și sosi acasă. Acolo îi 
povesti mamei sale tot ce i se 
întâmplase. 

Maică-sa îi zise: „Dece nu 
te-ai gândit la sfântul Neculae, 
făcătorul de minuni? Ar fi 
trebuit să-i aprinzi o lumânare”. 

La vorbele acestea negus- 
torul cel tânăr se sculă și se 
duse la icoaoa Sfântului Ni- 
culae, acea icoană pe care o 
cumpărase pentru doi saci de 
făină, dar văzu că înaintea 
icoanei ardea o lumânare de 
trei gologani. Intrebară peste 
tot, ca să afle cine o aduse şi 
o aprinsese, dar nu ştia nimeni. 

Atunci îi didu în gînd negustorului celui tânăr, 
că moşnzagal nu fuses2 altul decât Sfintul Niculae, 
făcătorul de minuni şi că îşi aprinsese siagur lumâs 
narea ce-ar fi cumpărat-o cu trei gologani. O lăsară 
să ardă mai departe şi cu averea câştigată duseră o 
viață liniştită şi fericită. 


g 


E APRA- 


n]? muzzhiul gros, cald ca o blană a pământului, 

căprioara stă jos lângi ielul ei. Acesta șia în- 
tus capul cu botul mc, catifelat și umed, pe spatele 
mamei lui și cu o:hii închişi s2 lăsă desmierdat. Cí- 
prioara îl linge şi limbi ei subțire culcă uşor blana 
moale, mătăsoasă a iedualui. Mama îl priveşte şi în 
sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţimânt stăru« 
itor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viaţă, 
pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebue 
să se despartă chiar azi, căci vremea înţercatului ve- 
nise d mult încă. Şi cum se uită așa, cu -ochii îadu- 
reraţi. dn pieptul căprioarei szapă ca un mug?t înă- 
buşit de durere; iedul desch dz ochii. Căprioara se 
îmbirbătează, sare în picioare şi pornește spre ţarcurile 
de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. 
Acolo, sus, e păzit şi de dușmănia lupului și de iscu- 
sinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora, 


' numai cle, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar 


fi ştiut ca lângă dinsa. Dar până la ele erau de stră- 
bătut locuri pline de primejdii. Căprioara își asvârle 
picioarele în fugă fu'gerătoare, în salturi îndrăznețe, 
— să încerce puterile iedului. Şi iedul i se ţine 
voinicește de umăr; doar la săriturile ameţitoare se 


A RA = 


opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi gena, apo 
se avântă ca o săgeată şi bzhiind vesel, zburdă de 
bucurie pe picioarele subţiri ca nişte lugere. 

Dar trebaesc să scoboare, să străbată o pădure, ca 
să urce din nou spre ţarcuri. Ciăprioara conteneşte 
fuga; păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană 
în poiană, in:ră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin 
hrubz adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima 
întunecată, ca un iad, a pădurii. 

Şi-au mers mult așa până ce au dat în sfârșit de 
luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în 
aceeaşi clipă căprioara se opreşte, ca de o presimţire, 
adulmecând. In faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului 
străluceau lacomi. Un salt şi iedul ar fi fost sfâşiat. 
Atunci căprioara dă un sbierat adânc, sfâşietor, cum 
nu mai scose:e încă și dintr'un salt, cade în mijlocul 
luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul 
şi se repede la ea... 

Pcăbuşită în sânge, la pământ, sub colții fiarei, că- 
prioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai 
când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pă- 
durii, căprioara simte durerea, iar ochii i se turbură 
de apa morţii. 


ORIZONTAL: 3) Localitate în Ja- 
ponia. 4) Grad de rudenie. 7) Şir. 9) 
A povesti în noaptea de Crăciun. 10) 


Dolba plină cu jucării şi bunătăţi a lui 
Moş Crăciun. 11) Distrus de foc. 13) 
Pomul de Crăciun e un obiceiu. 1*) 
Nişte jucarii pentru băiețașii cuminţi. 
16) F.lcitare de Crăciun. 18) Ştefan 
Nicolae în monogramă. 9) Servește! 
20) Se face de Crăciun. 22) Cel dela 
pol are culoarea Crăciunului. 23) Po- 
mul ales să ne împodobească odăle. de 
Crăciun. 25) Partea de jos a pomului 
de Crăciun. 

VERTICAL: 1) Moşul așteptat cu 
dor de copii. 2) Pune mâna dar nu 


fură !... 3) Cea creştină începe dela Isus. 


£) A striga, vorbind de păsări. 6) Dela 
un Crăciun la altul. 8) Il aduce Moș 
Crăciun. 9) Momeală cu carne cu care 
se atrage un animal. 11) De trei- ori 
prima literă din alfabet. 12) O poartă 
colindătorii. 14) Nota redacției. 15) 


10 


iae ie Au „i 
SE T : | 
N ASS p 
UELI À < | | 
JA NC | 
NE ÎN N J sP y 


Metagrame 


Eu sunt un lucru cunoscut 
Micuţ şi foarte bun; 
Mă poţi obţine, dacă vrei, 
In noaptea de ajun. 


x 
Cu „N“ sunt gazdă, pe moşii, 
Sau han, în orice curte.l 
Cu „P“ un lemn ce creşte 'nalt) 
Frumos, dar nu dă fructe. 


dt At 


x 
Cu Z sunt pasăre de lac 
Cu N pot face chiar o masă & 
Cu B sunt câteodată rasă 
Cu C mă pot plimba pe lac 
Cu D vin lemnelor de hac. | 


Şi-acum, găseşte-mă, căci eu 

Mai pot să fiu un peşte 

Ce are solzii argintii, | 

Şi pe la noi trăieşte!?... 
e 0o o 

Moş Crăciun ... barbă albă. 17) Veselie Crăciunul gastro J 

de Crâciun. 18) Serviciul Maritim s - , | 


Român. 21) Fluviu în Siberia. 22) | 
Umed. 24) Piatră Preţivasă. Şa 1 
60o pa 
Labirint se 


i VA 
Inlocuindu-se cifrele prin litere, acolo. 
unde se repetă cifră se repetă şi litera, 
se va afla pe fiecare rând câte un fel 
de mâncare cu prilejul venirii lui A—B 
vertical !... 


"(Qi 

i 2 vea azi 

| dt AANT „anda! 
Care este drumul cei mai scurt pe ? > 
care îl va trebui să-l urmeze colindătorii Deslegând acest rebus veţi afla un 


noştrii ca să ajungă la biserică? ~- “nume +ubit de copii. 


Ligamente istorice 


1. Un. car oltenesc, mergând prea 
repede s'a răsturnat. 

2. Nişte fanarioți au luat viaţa d-lui 
Grigore Ghica. 

3. In Pamir, cea mai mare înălţime 
ajunge până la 2000 metri. 
„4. Dormi!? Hai s.oală să mergem în 
excursie ! 
„5, Rare și dese sunt cuvinte cu în- 
teles spus. 

Care sunt figurile istotice ce se 
/osmează prin legătura cuvintelor ? 


e ce. 
Deslegările jocurilor din 
nr. precedent 
„A VENIT CUMPLITA IARNĂ : 
„ Zâpadă, m, avalanșă, pătură, t, oain, 


„sau, i, nej, br, pacea co, urnă, Amasa, 
ra, d, s, roit. 


2 o oo 
| Cadoul lui Moş Crăciun 


T., 


A LIFT AA AIUIEIC 
RI AlS|E VicIDIi E 
RBARITUARUIR 


g Năsdrăvanul bătrânel, care ne vine 
` în fiecare an de pe undeva din coclau- 
"rile cereşti, cu o regularitate de cometă, 
"trecând în una din zilele trecute pe la 
redacţia noastră a furişat în fiecare 
"număr de Crăciun al revistei, câte o 
" fehCitare de felul celei de mai sus. 
D-voastră nu vă rămâne altceva de 
„făcut decât să citiţi literele de mai sus 
“într'o anumită ordine, astfel ca să aflaţi 
„care este urarea adresată de Moşneagul 
„celest... 


lată un joc interesant, care vă face 
să petreceți în mod plăcut: 

Tâiaţi desenul de faţă şi lipiţi-l pe 
un carton. Apoi, face-ţi rost de două 
zaruri mici. Dar să nu fie ambele de 
aceiaş culoare. La nevoe, vă puteţi servi 
şi de doi nasturi. Jucătorii nu pot fi 


Reconstituire 


Tăiaţi cu foarfecele fragmentele de 
mai sus, apoi alcătuiți din ele figura 
unui moș aşteptat cu dor de toţi copiii... 


decât doi: unul este leul, iar al doilea 
este tigrul. La începutul jocului, zarul 
leului este în pătratul negru de sus, 
arătat de săgeata din desen, iar zarul 
tigrului, în pătratul negru de jos, care, 
de asemenea, este arătat de o săgeată. 

Zarurile pot fi mişcate în toate di- 
recţiunile, însă numai pe pătratele negre. 
La fiecare mișcare, zarul trece pe unul 
din pătratele negre imediat vecine cu 
pătratul pe care fusese mai înainte de 
a fi mişcat. Numărul se poate sări. 

Leul se încearcă să prindă pe tigru 
şi vice-versa. L-ai prins, atunci când ai 
izbutit să pui zarul întrun pătrat ime- 
diat vecin cu pătratul ozupat de celălalt 
jucător. Pentru a prinde pe adversar şi 
prin urmare, pentru a câştiga jocul, 
trebue să ştii a împinge pe adversar 
întrun pătrat din care nu se poate 
mişca, decât ca să vie întrun pătrat, 
care e vecin cu pătratul ce ocupi. 

De exemplu, să zicem că zarul ti- 
grului a ajuns în pătratul negru, arătat 
cu numărul 1, iar zarul leului se gă- 
seşte pus în pătratul numărul 2. Dacă 
e rândul tigrului să mişte, zarul său nu 
va putea fi aşezat decât în pătratul 
negru, care uneşte pătratele nr. | şi nr. 
2, ceeace înseamnă că leul a prins pe 
tigru; deci a câştigat jocul. 


Fetite Lup 


Părintele I. L. Singh, misionar indig>n protestant 
din Midnapore (B:nzala) într'o seară din luna Os- 
tombrie văz ieşind dintr'un mare mușuroi trei mari 
lupi urmați de doi mai mici. „Erau oribili la văzut 
aceştia din urmă, pentru că erau asemănatori cu oa- 
menii la mâini, picioare şi cap”. 

Erau, într'adevăr după cuw s'a putut observa când 
au fost capturați şi duşi la Midnapore, la părintele 
Singh, două fetiţe, doză copile, una dz circa optani 
iar a doua de circa doi ani. 

Cu o grije şi cu mare răbdare părintele Singh şi 
nevasta-sa se străduiră să-i aducă iar la umanitate, iar 
cele doui surozi fură numite Kamala şi Amala. Ele 
nu suportau hainele, şi aveau dinţii şi fălcile ca cele 
ale lupilor, Refazau orice hrană vegetală, dar sim- 
teau mirosul cărnei crude dz la mare distanță. 

Erau incapabile să stea în picioare, se mişcau însă 
foarte bine în patru labe. 

Ziua dormeau, dar când venea noaptea se deşteptau 
şi deveneau îndrăznețe şi nerăbdătoare. Fugeau de socie- 
tatea omenească şi se complăceau în tovărăşia câinilor 
şi caprelor, care şi ei le primeau cu bună voință. Cu 
fetiţele de la orfelinatul pe care îl conducea părintele 
Singh nici nu vreau să le vadă. 


Scurtă întoarcere la umanitate 


Sufine Kamala şi Anala începură să răspundă la 
îngrijirile şi la dragostea lui Singh, care le hrănea și 
le îngrijea, masându-le capurile lor și făcându-le să 
facă exerciţii ca să poată merge în picioare. 

Din nzferizire, când începuseră să fa:ă progrese, 
una din surori, mica Anala, muri de nefrită la unspre- 
zeze luni dela capturarea lor. Kamala vărsă atunci 
prima ei lacrimă, primul semn de emoție omenească. 

Rămase singură, Kamala sz apropie mai mult de 
părintele Singh şi încetul cu încetul începu să capete 
interes şi să se împrietenească cu alte fetiţe din 
orfelinat. 

Incetă să mănânce mâncarea punând capul în far- 
furie, şi învăţă să se servească de pahar în loc să 
absoarbă lichidul cu limba. 

Işi formă un locabular de vre-o patruzeci de cuvinte 
p2 care le pronanța totdeauna îa mod inperfecti şi 
învăţă să poarte haine. 


12 


Primi şi ultimi paşi 


Cu mare răbdare se ajunse să fie obişnuită să 
stea în picioare, dar nu mergea cu mare greutate 
astfel iar când era vorba să alerge, atunci se punea 
tot în patru labe şi era foarte greu să fie ajunsă de 
cineva când fugea astfel. 

Dupa nouă ani de convieţuire cu oamenii, fata lup 
pierdu cea mai mare parte din caracteristicile ei ani- 
male şi dădea szmne să devină fetiţă ascultătoare şi 
iubitoare. 

Dar în 1929 muri de aceiași boală ca sora ei 
Amala, şi fu înmormântată lângă ea. 

Capul acesteia fetiţe lup a fost stujiat də malç 
învăţaţi. 


Peştișorul ce-și iubeşte puii 


ştii se oui așa d: mult, încât dacă toate ouăle 
lor s'ar fi prefâcat în peşti şi ar fi creszut, n'ar mai 
fi încăput în apă. Însă cele mai multe din ouăle lor 
— ştim că ouălor dz peşte li se zice icre — le mă- 
nìn:ă alţi peşti, păsările sau le luăm noi oamenii. 
Altele, chiar când ajung să s2 prefază în peşti, o 
mulțime din peştişorii aceştia sunt mâncaţi de peştii 
mai mari. 

Este însă un peşte mi: şi frumos care nu face pe 
an decât 30-40 dz ouă. Şi ce face ca să le scape de 
a fi mâncate? Le pune în gară unde le ţine până ce 
ouăle acestea capătă forma de peşti. Din cauză că 
ţine ouă în gură, gâtlejul peştelui acesta, se întinde 
şi se subțiază aşa de mult, că printr'ânsul se pot ve- 
dea ouăle. 

Deseori îşi scoate căpşorul dzasupra apei, pentru 
ca ouăle să-i fie încălzite de soare. 

Până nu se prefac în peşti, el nu mănâncă nimic, 
După ce capătă însă forma de Peşti, le dă drumul 
în apă, ca săşi caute singuri hrana. 

Aceşti peştişori nu se depărtează de mama lor, c. 
se învârtesc mereu în jurul ei, ca şi puii de cloşcăi 
Dacă îi ameninţă vreo primejdie, mama lor le des- 
chide gura şi până ai cl;pi din ochi, ei s'au şi ascuns 
intr'ânsa. De asemenea, când se lasă noaptea, ei intră 
din nou în gura mamei lor, ca să doarmă acolo. Iar 
când răsare soarele se duc să-şi caute hrana. 


Din cauză că peştele de care e vorba ţine aşa de 
mult la puii săi, a fost poreclit „peştele care îşi ius 
beşte puii”. 


Numărul de Anul Nou se pune în vânzore 
la 27 Decembrie 1940, iar numărul următor 
la 7 lanuarie 1941. 


iii Aaaa eee ataaeaeaaaaaaai 


= 


CER $ E 


"AM cunoscut din colţul străzei. Bătrân, ca 
N vremea de bătrân, gârbov, slab, cu barba 

albă peste care ninseseră anii mulţi şi grei, 
atât de grei pentru bietul Moş Petre, cu 
fața sbârcită, puteai citi în toată fiinţa lui 
mizeria, necazul și grijile. 

Eram micuță, învăţam la şcoala primară din apro+ 
piere. Dela un timp, în colțul străzei sta ghemuit un 
biet moşneag, care nici odită nu cerea, dar inspira 
miă celei mai nepăsătoare inimi. Nu era trecător care 
să nu-l ajute sau cel puţin să nu-i zică: „Bietul moș 
Petre !” 

Toată strada ştia cum îl cheamă. 

Intro zi, când mă ştiam cu câţiva bani în buzunar, 
am intrat în vorbă cu mo;neagul. li eram dragă, săr- 
manul! Spunea că a avut şi el nepoței, dar toţi au 
plecat din lumea aceasta, e sinpur şi îşi aşteaptă sfâr- 
şitul, care întârzie să vie. 

De multe ori venea Duminica la noi şi mama îi 
da câte ceva de-ale mâncării, lucruri pe care el se 
codea să le primească. 

Timpul trecea şi Moş Petre îmbătrânea din zi în 
zi. De câte ori treceam pe lângă bătrân observam că 
figura lui sbârcită era din ce în ce mai mai palidă, 
ochii mai trişti. Când îl vedzam așa, îl rugam să-mi 
spue ce are, dar el nu-mi răspundea decât: „,Bătrâne: 
ţea, taiză, bătrâneţea!” 

Cuvintele acestea mă mişcau, mă mişcau până la 
lacră ni. 

D: multe ori l-am rugat să-mi povestească viața lui, 
dar nici odată nu a vrat. Zicea ci's prea mică şi n'aș 
patea înțelege. D:sigur că sasierise mult şi nu vrea să 
mi întristeze spunâadu-mi și mie cezace i-a fâcut viaţa 
amară. 

Suferis2 şi suferea încă. 


TORUL 


Afară de necazurile zilnice şi de lipsurile pe care 
era nevoit să le îndure, îi mai îngreuia puţinele zile 
pe care mai avea să i trăiască şi faptul că unii copii 
răi din mahala îşi biteau joz de el. 

Intr'o zi tocmai trezeam pe acolo, când un grup de 
bieți zburdalnici făcuseră roată în jurul lui şi unul 
din ei striga cât putea de tare: Hei! ia uităte măi, 
ce albă-i e barba. z 

— „O fi mâncat smântână şi s'a umplut pe ea”, 
adăogă un altul. 

Tot grupul izbucni în râs şi fiecare găsea ceva de 
spus pe socoteala bătrânului. 

Cum copii se împrăştiau zgomotoşi după cum ve- 
veniseră, putui să văd pe bietul bătrân. Cu două de- 
gete ridicate în semn de binecuvântare, cu ochii lui 
căprui, blânzi îndreptaţi spre cerul fără îndurare 
pentru el, spunea cu g'as domol: „Iartă-i Doamne, 
că's copii şi nu ştiu ce fac!” 

Intr'una din zile, Moş Potre nu mai veni în colțul 
străzei. După câteva zile aflai că a murit. Am plâns 
mult, mult de tot. 

029099990999999999009999090 909900909000090009990 


099990099999990909990090990939990990099999090009020990:0099000000vooosoooocovovocovoooooooooooooee 


„VĂ CHEAMĂ COPILUL IISUS” 


— Urmare din pagina 3-a — 


derobă plină şi cu un păluc frumos cum Silvia 
numai vlzuse până atunci și le dete fetiţei. 

lar celălalt înger îi dete lui Petrişor un tren 
cu o mulțime de vagoane și care fugeau mai 
iute decât trenul adevărat. 

„Și acum întoarceți-vă pe pământ la părinții 
voştri și nu-i mai sap irati!“ Aşa le ziseră ingerii 
lor păzitori, însoțiindu-i până la trăsurica trasă 
de cele șase lebede. 

„Ei, dar n'aveți de gând să dormiţi toată noa- 
ptea de Moș Ajun!“ rusună un glas puternic în 
odaia în care se găsea Petrişor și Silvia. 

Și cei doi copii se simțiră sguduiti, treziţi şi 
ridicați pe sus. Când deschiseră ochii, Silvia văzu 
că este în brațele tatălui său, iar Petrişor în 
brațele unchiului — al acelui unchiu care îi pro- 
misese un căţel. 


LL ..—.—._.—.—.———. iai, a rr. 


„Cum nu mai suntem in cer?“ întrebă Silvia 

Şi fetița începu să povestească dar tatăl ei, 
care înțelese că acea călătorie nu putea să fie 
decât în vis, îi tăie vorba zicându-i: „Acum sun- 
teți în braţele noastre... şi vam iertat. Dar hai- 
deți la pomul de Crăciun, unde vă așteaptă și 
mămica, şi prietenii voştri și... darurile promise.“ 

Silvia căpătă păpuşa cu garderobă şi cu pâtuc, 
iar Petrişor trenul. Dar pe când “îl întorcea ca 
să-l facă să umble, aude îndărătul său un lătrat: 
„ham! ham!“ Speriat, îşi întoarse capul. Insă tea- 
ma îi pierit numaidecât şi fu cuprins de o bu- 
curie nebună, văzând pe micul Dorel cel promis 
de drăguțul de unchiu. 


Şi aşa s'a sfârşit cu veselie ceeace începuse 
cu tristețe. 


13 


15 Ya 
.092999999999993990999099999900999990099090909990090099900909999000000v9oovooovovovovossonvsoavoeoose 


ȚUGULEA FIUL 


(Urmare şi sfârşit) 


Jl începând a arunca câte zece 
S pâini în gură și a le înghiţi, 
starşi cuptoarele până la miezul 
nopţii. Par'că arunca după spate. 
Mai adună și codriceii ce mai ră- 
măseseră dela tovărăşi, îi înghiţi şi 
pe aceştia și începu a striga: Mor 
de foame! mor de foame! 

Strejarii care rămaseră ca nişte 
bostromengheri, uitându-se cum 
piereau pâinele, se duseră de spuse 
Impăratului despre cele întâmplate. 

Se minună Împăratul. Apoi zise 
să-i aducă nouă buţi de vin și po- 
runci lui "Țugulea să le bea până 
în ziuă. 

Ţugulea zise Setosului : 

— Pe dânsele, nene Setosule. 

— Numai atât? întrebă el. 

Trase cepurile la câteva buţi d'o 
dată, şi pe toate le înghițea de 
părea că intră vinul în pământ. 

După ce le isprăvi, începu și el 
a striga: Mor de sete! mor de sete! 

Împăratul începu a se îngrijura 
când îi spuseră strejarii cele ce se 
întâmplase şi începu a încălzi cup: 
torul cel mare cu nouă care de 
lemne. 

Dând poruncă lui Țugulea de a 
intra în cuptor, el se uită la Fri- 
gurosul şi-i zise: o 

— A venit și vremea ta, nen 
Mustăţio. 

— Cum o să vă pui să faceți 
niţele cue, clănțănindu-vă dinții! 
răspunse el. 

Şi în adevăr, cum ajunse la cup- 
tor care era roşu ca para focului, 
puse mâna pe mustața lui cea albă, 
smulse câteva fire dintr'însa şi le 
aruncă în cuptor. Deodată la gura 
cuptorului se făcu brumă. Apoi 
intrară în cuptor toţi megieşii lui 
Ţuguleă cu dânsul împreună și 
ncepură a striga că degeră. 


14 


UNCHIAŞULUL ȘI AL MATUŞEI 


Când veni Tapiri şi văzu, se 
luă de ginduri cu "Ţugulea ăsta 
năzdrăvanu. 

Şi cerând ei, Împăratul porunci 
de mai aduse nouă care de lemne, 
le dete foc, dară par'că ardeau pe 
ghiaţă. 

Împăratul acela avea o paţircă de 
fată slujitoare, care se lua în goană 
cu ogari. 

Porunci lui "Țugulea să trimită şi 
pe cineva din ai sâi ca împreună 
cu fata să se ducă la fântâna lele- 
lor, să aducă câte două urcioare de 
apă. Dacă omul său va veni mai 
pe urmă, să ştie că pe toți megi- 
eşii lui îi pune în ţeapă: şi pe 
dânsul într'una mai sus decât toți. 

Țugulea primi. Apoi uitându-se 
la soţul său cu cel cu pietrele de 
moară de picioare, îi zise: 

— Ce zici tu verişcane, umflăm 
noi fata, ori ne odihnim în vârful 
ţepelor ? 

— Să încercăm şi noi; poate că 
vom lăsa frigările alea pe seama 
împăratului. 

Omul cu pietrele de picioare şi 
fata fugătoare porniră împreună, 
fiecare cu câte două urcioare, şi 
aide de vorbă, ajunseră la fântâna 
lelelor. 

Aici fata, umblă cu şmecherii. 
Şi cum era şi cam nurlie, măglisi 
pe omul cu pietrele de picioare şi-l 
înduplecă să se pue cu capul în 
poala ei, până s'or mai odihni niţel 
şi să-i caute în cap. Tot căutân- 
du-i în cap, el adormi. Fata cum 
îl văzu că adormi bine, luă o că- 
păţână de cal uscată ce era acolo 
alăturea, îi puse capul binişor pe 
dânsa, îi vărsă urcioarele lui, le luă 
p'ale ei și o plecă la sânătoasa. 


Nici drumul ei nici picioarele ei. 


Ţugulea cu ai săi sta pe o mă- 
gură şi se uita în spre locul de 
unde trebuiau să vie cei trimişi să 


aducă apa. Când, vede pe fată. 
Unde venea, măre, venea ca vântul. 
Omul nu se vedea, nu se auzea. 
Atunci zise săgetorului cel dibaciu : 

— a, te uită, fârtate, de vezi 
ce face megieşul nostru. 

— Doarme cu sforăitele, 
punse acesta, cu capul pe o căpă- 
ţână de cal mort şi uscat. 

Unde întinse arcul, dădiu dru- 
mul săgeţii, şi tranc! drept în că- 
pățâna de cal lovi, de sări în sus, 
şi ia pe fată de unde nu e. 

Umplu urcioarele numai decât. 
Apoi ca gândul porni, sărind câte 
zece conace d'odată; ajunse pe fată 
tocmai la poarta palatului şi tre- 


când pe lângă dânsa, îi sparse şi 


urcioarele cu pietrele dela picioa« 
re'e lui. 

Cînd duse urcioarele sus la 
împăratul, acesta întrebă : 

— Dară fata unde a rămas? 

— Vine pe urmă, îi răspunse 


Ţugulea. cai 
~ Ajungând şi fata şi mergând şi pis: 
dânsa la Impăratul, îi povi toată Pas E 


şiretenia 
Impăratul toată noaptea n'a pu. 


tut să doarmă, frământându-se 
gânduri. A doua zi unul din sfet- 
nici care. ştia păsul împăratului, 
veni şi-i spuse ce să mai zică lui 
Țugulea să mai facă. Plăcu î impi 
ratului sfatul şi chemându 4 
zise : 

— Toguleo, mi-ai făcut tot ce 
ţi-am poruncit, încă o slujbă mai 
cer dela tine şi apoi pace. - 

—  Porunceşte mai de grabă, 


Impărate, căci poate să se supere 


Împăratul ce m'a trimis de atâta 


zăbavă şi- aceasta n'aşi voio nici - 


în ruptul capului. 
— Să-mi faci să nască într'o 
noapte 50 de femei sterpe. 
— Ce mai treabă, zise Ţugulea. Să 
se aducă numai decât la fața locului, 


răs- 


Ai 
(m 
PERAN, 
{~ 
Le Th 
W 


Mi op Moat 


A, A HEIE 5] 


3 
4 


ASN 


. 
TU 


b 


Ag + 


pi 


i P 
A 7 EA S 
fa Pee e rei u a 


Pah 


+ 
pei 
fe, 


A a 
N: ONN 


fiy By 
ca 49; 


at păi 


pe dt 


` 


d ti-i eee arctice 


poe 


eN 


Porunci împăratul de se aduseră 
cinozeci de femei şi le-a băgat pe 
fiecare în câte o cămară. Ţugulea 
ridică ochii către vrăjitor şi zise: 

— Arată, învăţatule, ce poate 
toiagul tău cel plin de vrăji. 

Putea împăratul să dea porunci 
mai grele de făcut; aceasta este 
jucărie, răspunse el. 

Şi intrând în cămările femeilor, 
bombini la fiecare câteceva din 
gură, şi pe fiecare le lovi uşor cu 
toiagul pe spinare, apoi eşi. Una 
după alta, ele născură până dimi- 
neață. 

Când veni Împăratul a doua zi 
şi auzi orăcăitul copiilor ce-i împu- 
iase urechile, se luă cu mâinile de 
păr şi plecă îndată. Când să pă- 
şească pragul porţei dela aceste 
case, ca să se ducă la palatul lui, 
vrăjitorul îl atinse şi pe dânsul cu 
toiagul, şi îndată se pomeni cu 
câțiva boboci de rață măcănind 
după dânsul. à 

Râseră şi Impărăteasa şi sfetnicii 
când văzură pe Impăratul cu bo- 
bocii după dânsul. 

“ară el se înspăimântă de pos- 
nele ce făcuse 'Țugulea, și ne mai 


_cutezând să-i dea vre-o poruncă, 
| = © hotărî să-i dea fata. 

p 

W 


După ce se pregăti tot ce trebuia 
de drum, Țugulea luă pe fata Im- 
păratului şi porni, petrecându-i 
Impăratul cu toată sila lui, cu 
trâmbițe şi cu buciume, cu surle 
până afară din cetate. 

Şi luându-și ziuă bună dela îm- 
păratul, "Ţugulea îşi cătă drum, 
lăsând pe fiecare din megieșii săi, 
pe la locurile de pe unde îi luase. 

Mergând el, băgă de seamă că 


fata Impăratului Stririlor era tristă. . 


Iară dacă o întrebă care să fie 
pricina de stă tristă, ea îi răspunse : 
Sunt în stare să-mi fac seama sin- 
gură, dacă voiu cădea în mâna 
Împăratului celui ce te-a trimis pe 
tine, și nu măi lua tu. 

„li plăcu lui Țugulea vorbele astea 
şi îi merseră tocmai la inimă. N'avea 


ab po iant 


AP PERET ONERA F a FR 


însă ce face. Trebuia să se ţie de 
cuvântul celui ce l-a trimes. 

Pe drum văzu un vultur. Țugulea 
„trase o săgeată din tolbă, o aşeză 
la arc şi îl luă la ochi. Vulturul 
îi zise : 

— Nu da, Țugulea viteazu, că 
mult bine ţi-oi prinde când vei fi 
în nevoe şi te vei gândi la mine. 

"Țugulea îl lăsă și plecă înnainte. 
Ajungând într'o pădure mare şi 
înnopiând au rămas acolo. Fácu un 
foc mare şi se puse a se odihni. 
Când, fata d'odată strigă speriată : 
Ursul ! 

Ţugulea, de unde şedea şi în- 
cepuse a aţipi lângă foc, odată sări 
drept în sus, puse mâna pe arc şi 
pe palog, cum văzu ursul, îl luă la 
cătare cu o săgeată. Ursul însă nu 
stătu locului și începu a striga: 

— Nu mă omori, Țugulea vitea- 
zul, ci mai bine scoate-mi steapul 
ce mi-a intrat în labă, că mult bine 
ţi-oi prinde şi eu când vei fi vreo- 
dată în nevoe și vei gândi la mine. 

Ţugulea se opri: iar după ce 
veni ursul la dânsul, se căzni până 
ce îi scoase steapul, apoi îl legă la 
bubă şi ursul plecă mormăind, de 
unde a venit. 

A doua zi, pornind dis de dimi- 
neaţă, a mers toată ziua. Când era 
însă pe la scăpătatul soarelui, ajunse 
şi el la Impăratul ce-l trimisese. 
Cum ajunse, îi înfăţişă pe fata 
împăratului Stririlor. 

Împăratul cum văzu pe Ţugulea, 
intră în grozile morţii. El îl credea 
perit. 

Apoi primi cu mare cinste pe 
fată şi-i pregăti pentru dormit că- 
mara unde dormea mă-sa. Lui Țu- 
gulea îi dete şi lui o cămară în 
palaturile împărăteşti. Apoi spuse 
Împăratului tot ce păţi până îi 
aduse fata. 

Peste noapte Împăratul ţinu sfat. 
El zise sfetnicilor săi: 

— Ce socotiți, boeri dumnea- 
voastră, să facem cu Țugulea ăsta. 
El ne-a scăpat de neaga-reaua aia 


gi 


PEER EL E a RI 


dieho 


de Smeoiacă şi de ai săi. Acum nu 
care cumva să-i vie poftă să dom- 
nească ? şi atunci, ce ne facem noi? 
O să se verse sânge pentru sânge, 
şi când, în cele de pe urmă, tot 
el pare-mi-se, o să biruiască. 

— Nu te teme, Impărate, zise 
sfetnicul cel pismătăreţ, ne curățăm 
noi de el, numai să porunceşti cuiva 
să-l otrăvească, ori să-l pue bine. 

— Ce stai dumneata de vor- 
beşti? zise alt sfetnic; cu otravă 
se răsplăteşte cel ce a făcut atâtea 
slujbe şi ne-a scăpat de nevoia ce 
era pe capul nostru? 

— Ai dreptate, răspunse un al 
treilea sfetnic, eu dau cu părerea 
că cinste împărătească să se dea 
lui Țugulea şi să se aşeze în trebile 
împărăției celei mai înalte, să se 
ridice la rangul de boer din doi- 
sprezece. 

Mai ziseră unii una; alţii alta; 
dară nici cum nu se înțelegeau din 
pricina pismătăreţului de boer. 

— Eu socotesc, răspunse Impă- 
ratul, tăindu-le cuvântul, că ar fi 
cu dreptul ca el să ia de nevastă 
pe fata Împăratului Stririlor ce o 
aduse acum, căci el şi-a pus viaţa 
în primejdie de a adus-o. Deşi îmi 
place prea mult, de mi se scurg 
ochii după o așa bucăţică gingașe; 
dară mă lipsesc de un așa odor, 
şi-l las pe seama cui mi l'a adus. 
Apoi, după ce îl voiu dărui împăe 
răteşte pentru slujbele ce a făcut 
mie şi locuitorilor împărăției mele, 
să-l poftesc a se duce la ţara lui. 
Asttel putem scuti pe biata sără- 
cime de vărsare de sânge; căci nu 
cred ca un viteaz ca dânsul să se 
atingă de drepturile mele rămase 
dela moși dela strămoşi. Numai să 
întrebăm şi pe fată dacă vrea să-l 
ia de bărbat. 

— Inţelepţeşte ai grăit, Impărate, 
răspunseră cea mai mare parte din 
sfetn'ci, şi judecata Măriei Tale va 
fı plăcută şi lui Dumnezeu. 

A dova zi Împăratul chemă pe 
Ţugulea şi pe fata de împărat în 


- 


15 


divanul cel mare, și le spuse ce a 
găsit cu cale sfatul împărătesc. 

Fata împăratului răspunse : 

— Să-ţi dea Dumnezeu ani mulţi, 
Impărate, şi să domneşti cu pace. 
Aşa mi se pare şi mie a fi după 
dreptate. Eu însă-mi era să ţi-o 
spui, dacă n'ai fi voit să cunoşti. 
Când o împărăție are parte de un 
stăpânitor așa de drept şi nepărti- 
nitor, ferice de noroadele din îm- 
părâţia aceea. 

— Văzui şi eu, o judecată dreaptă 
în viaţa mea, zise și Ţugulea. Şi 
fiindcă tu îmi dai fericirea, brațul 
meu este închinat împărăției tale. 
Când va cădea vr'o pacoste pe 
capul norodului tău, gândeşte-te că 
este pe lume un 'Ţugulea care va 
fi gata a-şi vărsa sângele pentru 
tine şi pentru ţara ta. i 

Apoi Țogulea după ce primi şi 
daruri împărăteşti, peste câteva zile 
porni cu logodnica lui, gândul fiin- 
du-i să meargă a-și mai vedea părinții. 
Şi într'acolo și porni. 

Când a plecat "Ţugulea dela 
curtea împărătească, împăratul cu 
ai lui la petrecut cu cinste împă- 
rătescă până la hotar. Şi despăr- 
ţindu-se, își luară ziua bună unii 
dela alții. 

Fata și Ţugulea par'că sburau, 
iar nu mergeau de bucurie că le 
împlnise Dumnezeu dorința. 

Şi mergând, ajunseră la locul de 
întâlnire cu frații săi, pe când 
soarele era în cruci. 

Când văzură fraţii pe Ţugulea 
cu o logodnică mai frumoasă decât 
florile şi mai albă decât spuma 
laptelui, îi puseră gând rău. Până 
a nu se culca, ei se furișară de 
Țugulea, s2 dară mai cât colea şi 
începură a plănui, cum să facă ca 
să scape de el. 

— Noi acum să fim de râs în 
sat, pe lângă fratele nostru, zice 
cel mijlociu. 

— Să răpunem pe Ţupulea, zise 
fratele cel mai mare. Tu să-i iei 
calul şi eu nevasta. 

Cum plănuiră așa şi făcură. 

Peste noapte se eculară și cu o 
mână tremurândă unul tae pe us 
gulea, îi ia fata și calul şi o rup 
d'afuga: şi fugi,:. fugi; până ce, 
când se crăpa de ziuă, erau aproape 
de satul lor. 

Fata, unde se puse pe un plâns 
de nu o putură mângâia cu nici 
un chip. 

— Noi suntem înţeleşi, îi ziseră 
fraţii. Să ştii că te omorim și pe 


16 


tine, dacă ne vei spune că noi am 
ucis pe Ţugulea. 

Ajunseră la părinţii lor. 

Când auziră părinţii lui Țugulea 
că a fost ucis într'o bă'ae cu nişte 
Smei, după cum îi spuseră fraţii, 
plângeau şi lemnele şi pietrele de 
mila lor. Nu puteau ei face să li 
se usuce lacrămile dela ochi, fe- 
rească Dumnezeu. Şi se tânguiau 
şi se boceau de nu se mai puteau 
astâmpăra. 

Fata, plângea și ea, biet, înfun- 
dat; căci nu cuteza să de grai din 
gura ei. 

Țugulea szăpase cu o scântee dë 
viaţă căci fraţii nu-l omorâse de 
tot. Când au fost dat ei cu sabia, 
le-a tremurat mâna de frică, şi nu 
iau retezat capul. El viindu-şi niţel 
în simțuri, şi neputându-se scula, a 
început a geme de durere şi urgie, 
mai cu seamă când văzu că nu era 
lângă dânsul nici fata, nici calul. 

Şi gândindu-se la triştea lui, şi 
la bata fată pentru care nu se 
ştie ce o să paţă și ea din mâna 
fraților lui, şi-aduse aminte de 
vultur şi de urs. 

Nu trecu mult şi se pomeni cu 
vulturul la capul lui. 

Şi pe cârd îi spunea ce păţi, 
de odată se auzi prin pădure gla- 
sul ursului: mor! mor! mor! 

Venea, nere, ursul, de duduia 
pădurea, trosneau uecăturle pe unde 
călca şi răpăiau ramunle pe unde 
trecea. 

Vulturul cât p'aci era s'o ia la 
sănătoasa : dară dacă văzu că şi 
ursul vine în ajutorul lui Țugulea 
se lăsă din zbor sarăş lângă dânsul. 

Abia mai putu Ţugulea să spună 
şi ursului ce pàți. Apoi cu grai 
stins ceru niţică apă. Vulturul se 
repezi la fântână şi-i aduse apă în 
guşă. Până atunci zise ursului să-i 
pipăe ranele, fiindcă el nu e cărnic, 
şi să-i aşeze toate oscioarele la locul 
lor, de vor fi zdrcbite. 

Cum îi ¿duse apă, Ţugulea bău. 
Ursul zise Vulturului: 

— Ce vom face acum și noi 
pentru bine-tăcatorul nostru, ca să 
nu-l lăsăm să moară? 

Să-mi cauţi două ciuturele, răs 
punse Vulturul, să mi le legi de 
picioare, şi mă voi duce ca gândul 
să aduc leacuri pentru Țugulea dela 
apa Iordanului, unde sunt două 
fântâni cu apă vie şi cu apă moartă, 
căci şi el ne-a făcut atâta bine. 

Căută ursul ciuturele, le legă de 
picioarele vulturului şi acesta zbură 


ca vântul şi se întoarse ca gândul. 


Ursul nu se mişcă dela capul 


lui "Ţugulea. 

Cum veni vulturul, turnă ursul 
apă moartă peste toată ranele și se 
închzgă carnea, turnă apoi de două 
trei ori, apă vie, şi se vindecă Țu- 
gulea de toate metehnele, rămâind 
cum l'a făcut măsa, sănătos şi în- 
treg. 

Văzându-se 'Țugulea voinic ca şi 
mai "nainte, mulţumi Vulturului şi 
Ursului, apoi le zise: 

— Eu văz că m'ați iubit mai 
mult decât fraţii mei. Nu mai am 
nimic pe lume acum. De azi încolo 
voi trăi cu voi ca nişte fraţi. O 

— Primim bucuros, răspunse vul- 
turul. Dară cum vei putea trăi 
departe de iubita ta şi de şoimu' 
leanul tău? 


— Dacă nu este cu putință, mai 


zise "Țudulea, să... 

— Sa-ţi tai cuvântul cu miere, 
răspunse Ursul, dară trebue să fie 
cu putință. Vulturul se va duce ca 
ştatetar, să afle ce este pe la fraţii 
tăi. Eu 'voi şedea cu tine, și când 
va fi vremea cu prilej, vei merge 
să-ți iei soţia și de voeşti, vom 
conceni şi pe fraţii tăi, 

— Bune sunt poveţile astea, a- 
dause 'Țugulea, ca să facă ce o 
face mai curând, căci pe fată o 
sleau toţi cu totul să ia de bă'bat 
pe unul d.n fraţi cu gând că Pu- 
Gulea este mort. 

Cum auzi Ţvgulea, porni cu tos 
varăşii lui, Vulturul şi Ursul, şi 
peste câteva zile ajunseră aproape 
de casa lor. Aşteptară până se în- 
serară şi se duse pe 'ntuneric în 
curte. 

Intrând în curte, ursul începu 
să mormăe. Fraţii eșiră afară spe- 
riaţi, şi se luară după urs; ursul 
coti şi se întoarse lângă "Ţugulea. 

Intru acestea fata îi luă armele 
de unde le pusese fraţii şi întâme 
pină pe 'Țugulea cu ele. Iară vul- 
turul se repezi la coşar, unde era 
calul lui "Ţugulea care tot nicheza, 
căpăstrul cu ciocul, şi el veni lângă 
stăpână-său. 

Ursul şi vulturul îşi luară z'ua 
bună, după ce-l văzură înarmat; 
şi plecară zicându-i să se păzească 
a nu cădea în capcană. 

După plecarea lor, Țugulea intră 
în casă, la părinți. Ei nu-l mai 
cunoşteau, Dară fata cu lăcrămile 
şiroare pe obraji povesti adevărata 
istorie a omorirei lui Țugulea. 

Fraţii lui “Ţugulea adunase pe 


le) 


Qr A) 


r 


R di Ni 39 


A 


A pd 
iei 


E, 


Ta ES 


toți megieşii, zicând că a intrat 
ursul în sat. Când veniră și văzură 
pe 'Țugulea rămaseră ca bătuți de 
Dumn: zeu. 

Calul lui 'Ţugulea sări şi-i omori 
pe amândoi cu picioarele. 

Tocmai istorisea vărinţilor lui tot 
ce păţise în pribegva lui Țugulea, când 
deodată se auzi un sgomot în curte. 

Eşiră să vadă ce este. Ce gândiţi 
că mi-au văzut? O ceată de ostaşi. 
Căpetenia ostașilor deecălecă, se apro- 
pie şi-i dădu niște cărți împărătești. 

Impăratul Strinlor murise. A- 


ceastă carte cei adusese, era adiata 
împăratului. Căci bo'nav find pe 
patul morții, l'au fost întrebat efet- 
nici şi gloatele pe cine le lasă Im- 
părat, pentru că n'aveau alţi copii. 

Impăratul le-a fost răspuns că 
mai vrednic nu cunoaşte pe nimeni 
decât pe "Țugulea. Aturci s'a scris 
adiata, sa iscălit de Impărat şi de 
toată ob;tea. 

A doua zi Ţugulea a pornit la 
împărăţia lui cu soţia și cu părinţii 
săi. Cum ajunse acolo, veni ştire 
că este ales ce împărat şi la cetatea 


ce o scăpase din gura Smeoaicei, 
a fetelor şi a ginerilor ei. Pssămi-te 
murise şi Împăratul d'acolo şi nici 
el n'avea urmaşi. 

Apoi 'Țugulza, unind amândouă 
împărăţiile, se cunună cu fata, iubita 
lui, şi făcu o: nuntă de se duse 
vestea peste tot pământul, şi rămase 
de povestit la urmaşii urmașilor lor, 

Şi domniră până ce Dumnezeu 
voi cu ei. lară eu: 


Incălecai pe un lemn 

La bine să vă îndemn; 
Incălecai pe un cocoş 

Şi vă spusei la moş pe groş. 


VISUL ŞI 


următoare. Se simţea totuși bine pe acel vas; dar când 
imaginaţia lui începea să ia foc iarăși şi când era gata 
să se lase pe un scaun sau să se tăvălească pe jos, iată 
vocea căpitanului care îi dedea un ord n și cu ce voce încă... 

Totuşi se simțea foarte mulţumit Carolino, când 
termir ârdu-şi munca sa, căpitanul apropiir du-se îi zicea : 

lată am făcut cupă cum voiaţi, domnule căpitan. 

— Bravo — îi zi.ea atunci căpitanul, şi acum am 
să-ţi dau o altă însărcinare. 


REALITATEA 


(Continuare din pag. 4) 


Despre zâne, magi, căpcăuni nu mai avea timp să 
viseze; mai întâi pentru că avea totdeauna de lucru; 
şi apoi pentru:ă totul îl interesa pe vas: marinarii, 
manevrele dela bord, bucătăria tot. 

Când se întoarse Carohno îşi schimbase caracterul, 
acu m era ascultător, prevenitor, şi corpul lui se oțelise bine. 

De atunci nu mai visa cu ochii deschişi; în clasă 
fu totdeauna printre primii; dar cât priveşte curajul 
avea de-acuma să mai dea și la altul. 


Cunigunda, Domnița Nordului 


C UNIGUNDA, domniţa nordului, minunea Ţării” 
“4! de-Ghiaţă, îşi oglindește frumoasele ei plete negre 
şi uchii ei mari, negri, în apa râului care curge cu 
ţurțuri de ghiaţă, la poalele turnului vechiului castel. 

Cun'gunda e născută în nord, fiică a fiorosului Wil- 
libald, împărat al 'Ţării-de-Ghiaţă, dar îi e frg aici. 
Zăpada o înspăimântă, cerul îi pare apăsător, prea geru 
pentru trupul ei mlădio: și plăpând. 

Cunigundei îi e frig. Mama ei, fiica stăpânului în- 
soritelor împărăţii ale Sudului, îi povestea, când Cuni- 
gunda era copil, frumueeţile soarelui arzător, ale ierbii 
veşnic verzi, ale florilor pestriţe, ale apelor albastre, ale 
mări calde... O, cum ar vrea ea să poată pleca acolo!... 
Dar nu, nu, era degeaba sà se amăgească astfel; erau 
visuri zadarnice. Tatăl ei, fiorosul Whlhbald, nu o va 
lăsa, căci ta e singurul lui copil şi nădejdea împărăției. 

Cun'gundei îi era frig şi se teme ca frigul să nu-i 
atingă şi sufletul... 

Frumoasă Domniţă a nordului, prietena elanilor şi 
a pescăruşilor, s'a îmbolnăvit. Niciun vraciu nu-i gă+ 
seşte leacul, nici-un învăţat nu ştie ce are şi, ea se 
topeşte văzud cu ochii. 

Când Wilbbald, f:orosul împărat al Nordului, cu 
țurțuri de ghiaţă în barbă și cu zăpadă în plete, o 
întreabă, îngrijorat pest2 măsură, ce are, Cunigunda 
nu poate răspunde decât : „Mi-e frig, tată, așa de frig !“ 

— „O jumătate de împărăție răsplată, celui care o 
va vindeca pe cea mai frumoasă domniţă. pe Cunigunda, 
fiica lui Willibald, stăpânul "Ţării-de-Ghiaţă !“, vestesc 
solii pe toate drumurile; mulţi încearcă, dar nimeni 
nu izbuteşte. Domnița se răcea din ce în ce mai mult. 


—.—.—.——..— 4 PPR ii i 


RÂNDURI DELA CITITORI 


Un vraciu bătrân, cel mai bătrân om din împărăție, 
veni să-şi încerce şi el norocul. Împăratul, cu îngrjo- 
rare, îi ceru sfatul. 

— „Măria- Ta“, fu răspunsul, „când ghiaţa ns barba 
ta şi zăpada părului tāu, se vor topi, prin mijloacele 
tale, atunci domniţa se va insănătoşii. Eu nu cer nici 
o răsplată şi se făcu nevăzut. 

Dar cum, să topească bătrânul împărat ghiața cu 
care se născuse, zăpada fără de care, el, n'ar mai fi 
fost Wilhbald? Prin urmare frumoasa lui Cunigundă 
era tortită morţii? O, Doamne, Doamne, nu, nu se 
putea! Şi, pentru prima oară în viaţa lui, înclinat 
de-asupra frunţii domniţii, îngheţată aproape de suflarea 
morții, Wilhbald lăsă să-i curgă lacrimi fierbinţi. 

Dar minune! Lacrimile curg pe obraji ajung în 
bartă şi topesc ţurţurii ; un strop fiarb.nte cade pe fruntea 
paldă a domniţii. Cunigunda deschise ochii negri, mari. 

— „O, tată, tată, tu plângi?**, spuse ea şt, arun- 
câncu-se la pieptul lui, cu puteri noi, cu vlagă tânără, 
Cunigunda adăvgă: „Ce cald mi-e, tată, tată. A răsărit 
oare alt soare în Nord? 

Will bald, fiorosul Willibald, e înecat de lacrimi și 
lacrimile topesc ghiața şi zăpada, lacrimile lui au în- 
sănătoşit-o pe Cunigunda. 

Sufletul Cunigundei e cald de dragostea tatălui ei. 

Cunigunda, domnița Nordului, minunea Ţârii-de- 
Ghiaţă, îşi oglindește frumoasele ei plete negre şi ochii 
ei mari, negri, în apa râului albastru, care curge la 
poalele vechiului castel. Cerul e albastru de-asupra 
nesfârşitului deşert de verdeață; aerul e călduț. Cuni+ 
gunda e fiica blândului Walhbald, stăpânul Nordului 
roditor, ale cărui gheţuri au fost topite de dragoste. 

Prelucrare de LIA STERIAN 


17 


= DP XA: 


VE NT URILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Inchisoarea de ghiață 


Hatteras îşi dădu cel dintâi seama de acest nou 
pericol şi nu voia să-l ascundă de loc tovarășilor lui. 

— Atunci, trebue să ieşim cu orice preţ, răspunse 
Altamont. 

— Da, reluă Hatteras, însă când s'o înnopta, să 
facem gaură în bolta casei, ca să se mai reînoiască 
aerul, apoi, unul din noi se va posta acolo şi va trage 
asupra urşilor: 

— E singurul lucru ce ne mai rămâne, replică 
americanul. 


Mina 


Se înnoptase şi lampa din salon începuse a se stinge 
în această atmcsferă săracă în oxigen. 

La opt ceasuri, făcură ultimele pregătiri. Puştile fură 
încărcate cu grijă şi făcură o gaură în tavanul casei 
de ghiață. 

Se lucra de câteva minute și Bell era gata să ter- 
mine, când lohnson, părăsind camera de culcare, unde 
stătea în observaţie, veni numai decât la tovarășii lui. 
Părea neliniştit. 

— Ce ai? îl întrebă căpitanul. 

— Ce am? nimic! răspunse bătrânul marinar ezi- 
tând şi cu toate acestea... 

ape ce-i? zise Altamont. 

ăcere! N'auziţi un sgomot ciudat? 

— Acolea! Se face ceva în peretele camerei. 

Bell suspendă lucrul : fiecare ascultă. 

Un sgomot depătat abia se auzea, părea că se pro- 
duce în zidul lateral; se săpa negreşir o groapă în 
ghiaţă. 

— Scormonesc cu labele, zise Iohnson. 

— Nu mai e nicio îndoială, răspunse Altamont. 

— Urşii? zise Bell. 

— Da, urşii, adăugă Altamont. 3 

— Şi-au schimbat tactıca, reluă bătrânul marinar, 
au renunțat să ne înnăbușă. 

— Sau ei ne cred sufocaţi, zise americanul care 
începuse să se înfurie de-a-binelea. 

— Să-i atacăm, făcu Bell. 

— Ei bine, vom lupta corp la corp, răspunse Hatteras. 

— Mii de draci, strigă Altamont, asta îmi place 
mai bine, am răbdat destul, ne vom bate cu ei! 

— Da, răspunse lohnson, însă nu cu puştile, căci 
e imposibil să tragi într'un spaţiu aşa de strâmt. 

— Ei bine, atunci cu toporul, cu cuțitul! 

Sgomotul creştea; se auzea distinct scârțâitul ghia- 
relor, ursul atacase peretele chiar în colţul unde se 
unea cu taluzul de zăpadă sprijinit de stâncă. 

— Animalul care scobeşte, zise lohnson, nu-i mai 
departe de noi acum ca şase picioare. 

Americanul înhăţă toporul într'o mână, cuțitul în 
cealaltă, aplecat pe piciorul drept, corpul aruncat pe 
spate, era în poziţie de atac. Hatteras şi Bell îl smitară. 

lohnson pregăti arma pentru orice eventualitate, 


18 


Sgomotul se făcea din ce în ce mai puternic, Dao 


râcâită pârâia sub violenta atingere a ghiarelor de oțel. 

In sfârşit numai o pojghiță mai despărțea pe ase- 
diaţi de adversarii lor, când ea se rupse ca un cerc 
întins de hârtie sub izbitura clovnului şi un corp negru, 
enorm apăru în obscuritatea camerei. 

Altamont se repezi ca să-l lovească. 

— Opreşte-te, pentru Dumnezeu! strigă un glas 
bine cunoscut, 

— Doctorul, doctorul, strigă Iohnson. 

Intr'adevăr era doctorul, care, dus la vânătoare, acum 
căzuse tocmai în mijlocul camerei. 

— Bună ziua, amicii mei, zise el ridicându-se cu 
greutate. 

Tovarăşii lui rămaseră cu gura căscată, însă imediat 
se bucurară ; fiecare voia să strângă în braţe pe acest 


5 ma 
"A A 
e f 


: A 
“4 


om brav. Hatteras, foarte mișcat, îl strânse mult la - 


pieptul său. Doctorul îi răspunse printr'o călduroasă 
strângere de mână. 


jului. 

— Da, eu, amicul meu lonson, eram mai îngrijat 
de soarta voastră decât de a mea. 

— Dar cum aţi ştiut că suntem asediați de o bandă 
de urşi? întrebă Altamont; ne era teamă că te vei 
întoarce liniştit la Fortul Providenţei fără să binuo 
ce pericol te paşte. 

— Oh, am văzut totul, răspunse doctorul, focaii 
voastre de puşcă mi-au dat semnalul, mă găseam în acele 
momente aproape de sfărâmăturile Porpoise-i; m'am 
urcat pe o movilă şi am văzut pe cei cinci urşi care 
vă urmăreau de aproape. Ah, ce frică am tras! Dar 


„în sfârşit, rostogolirea voastră din vârful colinei şi ezi- 


tarea animalelor m'au liniştit numai de cât; am înţeles 
că aveţi tot timpul să vă baricadaţi în casă. Atunci 


încet, încet, m'am apropiat, aci ag;ţându-mă, aci alu- 


necând pe zăpadă până am ajuns aproape de fort şi 
am văzut aceste uriaşe animale la lucru, ca nişte cas 
tori. Ei bătătoreau zăpada, făceau cocoloaşe enorme, 
ca să vă zidească de vii. E un noroc, că nu le-a venit 


în minte să arunce cu blocuri de ghiaţă din vârful 


conului, căci atunci va fi turtit. 

— Dar, d-ta erai în siguranţă, d-le Ciawbonny, în- 
trebă Bell? Nu puteau ei să părăsească locui şi să vină 
la d-ta? 

— Nici nu s'au sinchisit; câinii groenlandezi, lăsaţi 
liberi de lohnson, au venit de mai multe ori să latre 
aproape de ei, însă nu sau gândit să-i alunge; nu, ei 
se aşreptau la un vânat mai plăcut. 

— Mulţumesc de compliment, zise Altamont râzând. 

— Oh! N'am de ce să fiu mândru, când am înţeles 
tactica urșilor, mem hotărît să vă ajung. Pentru orice 
precauţiune am așteptat să înnopteze. De cum sa în- 
tunecat, m'am furişat fără egomot spre taluz, în direcţia 
pulberăriei, într'adins am ales acest punct, voiam să 
sap o galerie. M'am pus la lucru şi am atacat ghiaţa 
cu cuțitul meu. Ce uneltă trebuincioasă! Pe legea mea! 
Trei ceasuri am spart, am găurit, am lucrat şi acum 
iată-mă flămând, rupt de cboseală, dar am ajuns... 


de pesmet și carne că sunt rupt de foame! 


(Va urma) 


| 
| 


— Cum, d-ta d-le Clawbonny?! zise şeful echipa- 


— Ca să iîmpărtășeşti soarta noastră ? sise Altamont. 
— Ca să ne salvăm cu toți, însă dați-mi o bucată 


if ASS 


pe 


A i oa 
fia Ei: GIESE X 


X 
y 4 R3 
S 5 Do 
ea A 


3 ra e. emily 
GALAT EENS Y 
4 


ba 


Pa R 


IY 


Baronul Tindichia Castelul părăsea, 
Pe Ducipal călărea, 


Şi la luptă pornea. 


„ Dar pe pod când păşea, 
Pleosc! în apă cădea, 


Sărmanul baron Tindichia 
E siht acum apă să bea! 


La Tindichia în zsle, 
Pe piept la vale, 


S'au strâns ca la horă 
In mai puţin de-o oră. 


Şi dacă ce se întâmplă fu 


nenorocire, 


BARONUL CĂLĂREȚŢ 


peee ga O r a 


El înainta biruitor, 


Urmat de un servitor, 


a. 


ŞI 


Care pe mă 


din chitară 


Baronul nu mai 


poate, 
Căci nu ştie să 'noate, 


Şi pe lângă astea toate, 


Peşti, raci şi lighioane toate. 


Gustosul rasol de peşte e o 
Căci 


fericire]. 
astfel bravul baron 


Sătul de rasol, la drum pornea 
Tindichia 


Urmat de acea simpatică cioară 
Care de-a călare cânta din 


chitară. 


MIAU-MIAU PLEACĂ LA PROVIZII 


Pe vapor marinarii ah Doamne! Stau pe vine cum vedeţi Picoiul Miau-Miau bravă creatură 
Uluiţ: lihniți şi morţi de foame! Şi se uită cum plouă. săgeți. Are să-i scoată el din încurcătură 


Şi înnotând voiniceşte Şi iată-! la mal Şi unde acum el merge 
Pe sub val porneşte Brav mic animal Chiar în casă la rege 


ăi 


Pr SR 


Şi acel buzat trage săgeata înfipt Dar.acel cu lancia vere! Iar echipajul pe vine 
Şi cu săgeata pleacă şi un pui fript Trage şi un coş cu mere. Aşteptă işi zice că „vine“! 


e Bi 


Şi cu săgați plouă Puii fripţi, mere, pere, Şi iată cum Miau-Miau cel dârz 
Cum vă place vouă Sosesc toate pe vas, vere! Prezidează acest solemn prânz. 


De CC = 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscris sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. 


Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 
ilonescu T. George (G. R.) Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 240; 6 luni (26 numere) 125; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale 
în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P T. T. Nr. 15.575/939 


r. 


PRETUL ZA imprimeriile „Cuvântul'““”, $ A. R. Bucuresti i 


BARONUL TINDICHEA 


CA e . . * . 
Sus pe deal... colea, Vede un castel „Să mergem“ zicea, Şi, fără multe mofturi, 
£ Ce vede Tindichea ? Sărmanul de el... Baronul Tindi hea, Ordon,... la avantnosturi ! 


A 


Ş i cu lancia'n mână, Tindichea sări nsă... cel năzdrăvan, Şi acum, sboară pământul n'atinge, , 
E Dute poniiiă să rimini] Chiar în bălării. Ți'l repezi pe acest Ivan, TIR 0 a 
ca å minge. 
Li 


h Frumos o fi şi saltul, Din acrobație te deştepţi câte Dar cu acest blestemat salt Că; după bălării în loc de 
© Dar de!.. să'l facă altul. odată Baronul, ceva tot a aflat, baroni şi grofi, 
x Cu o mare durere.. pe spate Se afla o grădină cu cartoti. 


OR 


* voi cartofi iubiți s se aşezară, 


eia 


RÂNDURI DELÄ CITITORI 


RĂZBUNAREA VRĂJITORULUI 


ĂLĂTORUL care ar străbate câmpiile nor- 
dice ale Germaniei, îndrptându-se către 
Soare-Apune, ar da peste ruinele singura- 
Ş| tice şi cenușii ale unui castel, cocoțat pe 
aS un vârf de stâncă. Să ne întoarcem cu şase 
sute de ani în urmă. 

Aci locuia tânărul conte Wilhelm cu sora sa, Eli- 
sabetha şi mama lor, Maria. Contele Dictrich, tatăl 
lor, murise într'o luptă cavalerească, iar ei crescură, 
urmând sfaturile b'trânului paznic al castelului. In 
ajunul zilei în care tânărul Wilhelm trebuia să ia prima 
dată armele ca să răzbune moartea tatului său, contesa 
Maria stătea în fața fâcului din cămin, îngrijorată şi 
gânditoare, aşa de gânditoare, încât nu auzi pe bătrânul 
pazn'c, strecurându-se în marea și mohorâta sală de 
arme a castelului. Tresări când bătrânul Gunther o 
întrebă : 

— „Dece e înnourată frumoasa ta frunte de fildeș, 
stăpâna mea? Ce gânduri te chinuesc ?“ 

— „O, bătrânul meu prieten, mâine, Wilhelm îşi 
pune viaţa în joc. O mișcare greșită, ca tată-său..."Ţi... 
nu, nu, nu se poate! El trebue să învingă! Nu-i aşa 
Guther ?“ 

Ingândurat, Guther răspunse : 

— „La întrebarea ta, nu am decât un răspuns, din 
nefericire. Dacă vrei să | cunoşti, ascultă povestea care 
urme:ză.. Fereşte-te însă să mă întrerupi, orcât de mare 
ţi-ar fi durerea sau mirarea. 

„Acum patruzeci de ani, când Dietrich, soțul tău 
nu era decât un copil, tatăl său, bătrân nemilos, con+ 
dmnase un bătrân vrăjitor să fie ars pe rug. Sub cerul 
plumburiu de toamnă înaintată, ca astăzi, o grămadă 
de ostași ai contelui Richard duceau la moarte pe bă- 
trânul acela înspă'mântător, slab ca o arătare, sdren- 
ţuit, cu firele răslețe de păr, sbârlite, cu dinţii lungi 
şi galbeni. In jurul lui, ostaşii şi lumea adunată să 
vadă cum piere un vraciu rău; făcea haz, bătându-și 
joc de sdrențele şi de umilința lui. De sus, din turnul 
castelului, contele Ri.hard şi fiul său Dietriech, priveau 
desfăşurarea exe-uţiei. 

„Bătrânul î;i tărâ cu greu paşii spre rug. Fu aju- 
tat să se urce pe el, legat ccbză şi se aprinse focul, 
Cînd flăcările îl înconjurară, el işi desprinse ca prin 
farmec mâna dreaptă, rdicând-o amenințătoare spre 
turnul urde era contele şi bolborosi câteva cuvinte pe 
care doar eu le-am auzit. Apoi flăcările îl cuprinseseră 
cu totul şi pieri înghţit de ele. 


RESE AEK 


»Trecură ani de atunci. Dietrich se însură, avea 

doi copii. Uitase întâmplarea, sau mai bine zis, nu 
mai gândea la ea. 
i „Într'o zi, în ajunul ultimei sale lupte cavalerești 
in care trebuia să încrucişeze armele cu un cavaler 
priceput, tatăl adversarului de mâne al lui Wilhelm, 
Dietrich, obişnuit cu astfel de lupte şi viteaz, avu o 
presimţire rea. Mă cheamă la el şi-mi spuse: 


e Li 


— „Gunther, credinciosul meu Gunther, las familia 
mea în paza ta. Dacă nu mă mai întorc, învață-l tu _ 
pe Wilhelm să mânuească armele, să mă răzbune; o. 
găseşte-i Elisabethei un soţ demn de ea. Mă bizui pe 
tine, Gunther.“ 

„Plecă Dietrich şi el, care niciodată nu se uita 
înapoi acum se întoarse, învăluind castelul într'o pri- 
vire caldă ; plină de dragoste. Presimţirea lui se adeveri. 
O mișcare greşită şi fierul adversarului îi pătrunse în 
gât, uogându/l.“ 

Aci, Gunther se opri. Urmă o tăcere grea. Mariei 
îi lacrămară frumşii ochi albaştri când îşi aminti de 
moartea soțului ei. Ce cumplit suferise atunci! Un 
gând o fulgeră : E 

— „Dar Gunther, nu mi-ai spus cuvintele bătrâ- | 
nului vrăjitor.“ 

Gunther pleacă fruntea și, ca şi cum ar fi urnit o 4 
piatră grea, răspunse: i 

— A spus...: „Piară sămânța ta, neam ticălos; | 
toți fii tăi piară în luptă, până oţelul armelor tale, & i 


E 


va fi călit de viaţa unei ființe iubite, gata să moară, 
pentru a dărui vieţii pe unul din vlăstarele tale.“ 
— „Dietrich a murit şi Wilhelm luptă mâine... O, i: 


nu! nu!, nu mai vreau să pun la încercare cuvintele 
blestemului! Stătueşti-mă, bătrânul meu prieten; spune» i 
mi tu, ce să fac?“, spuse ea, frângându-şi mâinile. f $ 
— „Bine stăpâna mea, dar sunt vorbe, vorbe! Dece 4 
să crezi că Dietrich a murt din pricina lor? Haide, 
linişteşte-te! Wilhelm va învinge.“ sig 
— „Nu, nu, spune-mi ce să fac, ce să fac!“, spuse | 
ea cu vorbe întretăiate de suspine. $ 
După câteva clipe de gândire, Gunther spuse: y 
— „La o leghe de aci, în pădurea castelului, se f 
spune că ar trài vraciul cel mare, fratele celui ars pe — < 
rug. Du-te şi cere-i sfatul, dar trebue să mergi singură, iA 
căci altfel nu te va primi.“ e. 
Q; S 


Moe e 


„__Porni mama prin noaptea rece de toamnă, spre pă» A 
durea deasă a castelului singuratic. Fiecare licărire a  * 
ochilor de bufmţă o înspăimânta, fiecare foşnet o făcea Şi 


să tresară; dar ea mergea înainte spre salvarea fiului 
ei, spre moartea ei.... Sărmana mamă, sărman suflet 
chinuit, rătăcit în noaptea adâncă! 

In depărtare licări o lumină. Cu vlagă nouă, se 
îndreptă ea spre lumina aceea. Găsi o colbă. Bâtu la 
ușă. „Intră!“, şopti cineva dinăuntru. Cu inima strânsă < 
de spaimă, mama intră. Era o încăpere goală. In fund, 
pe un trepied, ardea un foc verzui; în fața, lui, un 33 
bătrân îngrozitor de slab, cu plete și barbă pânăn ~ 
pământ, amesteca o licoare. i 

— „Şou pentru ce ai venit“, murmură el.“ Te: 
aşteptam. Dar dacă vrei ca fiul tău să scape, trebuie 
să mori tu. Nu te teme, va fi fără suferințe. Oare 
vrei tu să mori, pentruca vlaga ta să călească armele 
acestui neam blestemat ?** j 


— Continuare în pag. 14-a. — 


RAU odată un bărbat 
d şi o nevastă; pe el îl 
chema Ion, pe ea Ma- 
riţa. Erau ei căsătoriţi 
de multă vreme; dar 
par'că tusese dat de Dumnezeu ca 
biata pereche să n'aibă copii şi pace. 

Intr'o zi de iarnă copiii din sat 
se adunară ca să se joace în câmp. 
După ce se bătură cu cocoloaşele, 
după ce clădiră case şi biserică, se 
apucară să facă şi un om de zăpadă. 

lon şi Marița îi priveau dela 
fereastră. 

— „Hai să facem şi noi un om 
de zăpada“, — strigă lon, babei lui. 

— „Să facem, — răspunse Ma- 
rița cu bucurie; deşi nu mai sun- 
tem tineri, dar tot ni se mai iartă 
să ne jucăm. Să potrivim un copil 
de zăpadă de vreme ce Dumnezeu 
n'a vrut să ne dea unul de carne“. 

Aşa se duseră amândoi în gră- 
dină şi se apucară să facă din ză- 
padă, mai întâi un picior, pe urmă 
altul, apoi braţele, pieptul, capul... 

— „Să vă dea Dumnezeu, — 
zise un străin care trecea pe acolo, 

— „Săi fie gura aurită! — 
tăspunse lon. 

— „Cum văd, faceţi un copil“... 

— „Cam așa, o Zăpezică“... 

Ionică îi făcu ochii, nasul, băr- 
bia, gura şi tocmai când era să is- 
pravească, ce să vezi? Cocoloşul 
de zăpadă prinde sufle; O.hii îi 
sticlesc, gura i se deschide, buzele 
îi râd. 

— Doamne ! Sfinte Dumnezeule ! 
zise Ion, făcându-şi cruce. 

Copilul se întoarse cu capul 
spre dânsul, era viu. Işi întindea 
brațele şi picioarele ca un copil 
desfâşat. Ioane, Ioane! — strigă 
Maria, luând copilul în braţe. 
Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea. 
Şi amândoi se jucau cu copilul 
care ieșiee din zăpadă. 
` — „Ah, draga mea Zăpezică, 
cât te iubesc!“ — striga mereu 


Maria. După aceea duse copilul în 
casă. 

Zăpezica creştea din zi în zi şi 
se făcea din ce în ce mai frumoasă. 
Ion şi cu Maria nu mai puteau 
de dragul ei; casa lor tristă de 
altădată, se înveselise. Fetele din 
sat se jucau cu Zăpezica ca şi cu 
o păpuşă. O îmbrăcau, vorbeau cu 
ea, cântau şi o învățau de toate. 
Zăpezica era deşteaptă şi pricepea 
tot ce i se spunea. În cursul ier- 
nei se făcu cât ocopilă de 13 ani, 
vorbea cu un glas atât de dulce, 


6 


că-ţi era drag s'o asculți. Adevărul 
e că așa copil frumos nu se putea 
vedea ori-unde. 

Totdeauna Maria îi zicea lui 
Ion: 

— „Ce fericire am avut noi la 
bătrâneţe !”... 

— „Mare noroc, răspundea Ion. 

Dar în lumea asta fericuea e 
scurtă şi zboară când nici nu gân- 
deşti. Iarna trecu încet, încet; soa- 
rele începu să încălzească pământul, 
zăpada începu să se topească, iarba 
să înverzească, privighetoarea să 
ciripească prin pădure şi țărăncu- 
ţele să cânte prin desişuri. 

Dar vesela şi frumoasa Zăpezică 


incepu să fie mâhnită. 

— „Ce ai puişorule? — o în: 
trebă Maria, strângând-o la sân. 
Eşti bolnavă? Ce te doare? De/ce 
te-ai ofılt aşa? Nu cumva vei fi 
deochiată ?!”... 

Şi Zpezica răspundea : 

— „Nu, n'am nimica, sunt să- 
nătoasă. Zipada s'a topit toată. 
Vremea s'a incăizit. Florile îmbul- 
zesc câmpul și grădnie. Dar Zi- 
pezica se întrista mereu. Nu-i mai 
placeau fetele din sat, fugea de 
soare şi se ascundea ca o floare, 
care caută umbra de sub copaci; 
ea se înveselea numai când ploua 
sau seara, când era răcoare. Când 
se întâmpla să plouă cu grindină, 
nu ma; putea de bucurie. Dar când 
soarele începea să arda var, biata 
copilă se întrista şi incepea să 
plângă. 

Veni vara. Intro zi fetele din 
sat poftiră pe Zâpezica să meargă 
cu dânsele, să sărbătorească ziua 
Stântului Ion. Maria se temu mai 
întâi să-i dea voie, dar gândind că 
plimbarea n'are să-i facă rau, îi zise: 

— , Du-te, fata mea, du-te şi te 
plimbă”. Şi zise fetelor: 

— „Aveţi grijă, fetelor de dânsa 
că mult mie dragă”. 

— „N'aveţi grijă!” — strigară 
fetele şi luară pe Zapezica la pădure. 

Culeseră tlori multe, facură bu- 
chete şi coroane. Către seară adu- 
nară  uscături și făcură foc; se 
aşezară la rând, cu buchetul în 
mâă, cu coroana pe cap şi se gă- 
teau să sară peste foc şi invațau 
şi pe Zipezica cum să facă. 

Au sărit una după alta, dar 
când fu la urmă rândul fetei lui 
Ion şi a Mariei, auziră un țipăt 
tare și nu mai văzură pe Zipezica. 

— , Drăcoaica — zise o fată — 
s'a ascuns”. 

O căutară peste tot, o strigară, 
dar degeaba. Crezură că s'a întors 
acasă. Se duseră să întrebe, dar 
nu i se știa de urmă. 

Trei zile şi tre: nopţi au cău+ 
tat-o de-arândul, pese tot, iarăşi. 
Zapezica nu mai ieșea. 

O mâncase vre-o tiară sălbatecă, 
ori o răpise vre-o pasare fermecată? 

Nu. 

Când a vrut să sară peste foc, 
ca fetele celelalte, se topise şi se 
topise într'un abur uşor, alb, care 
se urcase la cer. 

Şi rămas-au astfel sărmanii bă- 
trâni fără sprijin şi ajutor la 
bătrânețe, 


ENUMĂRATE sunt legen- 
dele indiene populare, dar 
de sigur cea mui de seamă, 

poate chiur cea mai duioasă, e 
cea a celor doi ce se logodiseră, 
şi care dintr'o cauză nenorocită 
trebuiră să renunțe unul la al- 
tul şı să nu se mai însoare. 

Cu ochii în lacrimi, mi-o po- 
vesti odată un vechi prieten de 
când umblam la prădinița de 
copii. Acesta pe când era odată 
la Lisabona cunoscu un marinar 
care avea un văr paznic la 
„Gran Circo Mondiale“ unde 
printre alți era şi un fachir in- 
dian, care mânca săbii și cue 
de ghete. Acesta când n'avea 
ce face, îi plăcea să povestească 
despre lucruri și fapte din țara 
lui, și mai ales despre întâm- 
plări ca din povești. Cea mai 
frumoasă dintre toate era tocmai 
aceasta, pe care mă pregătesc 
să v'o povestesc încă cuprins 
de o profundă emoție. 

In poveste se zice că acum 
două mui de ani (sou poate șapte 
mii nu-mi aduc bine aminte) în 
acea junglă atât de misterioasă 
un mare și tânăr elefant, plic- 
tisit de viața de burlac, vrând 
să se însoare începu să caute 
o soţie. Caută pe aci, caută pe 
acolo nu reuşi să găsească o 
„ele[antesă care să-i fie pe plac. 
Insă așa îi fu soarta (din în- 
tâmplare sau din destin?) de 
drăgălăşenia unei puricioaice, 
cure locuia în pielea unei bă- 
trâne maimuțe zbârcite şi care 
nu mai putea să se miște din 
cauza reumatismelor. 

Putu elefantul nostru să ob- 
serve drăgălășenia puricioaicei 
pentrucă totdeauna elefantul 


4 


nostru mergea privind 
totul printr'o lunetă. 

— Ce drăguță e! ex- 
clamă fără să mai con- 
tenească să admire pe 
domnişoara purice. Dar 
ea după ce îşi veni în 
fire căci fu emăţionată 
de acest compliment, 
văzându-se în fața unui ase- 
menea colos, luă un binoclu şi 
întorcându-l cu partea pe unde 
nu se priveşte de obiceiu se 
uită la admiratorul ei. 

— Ce măreț animal! — își 
zise: şi neputând să roşească 
pentru că aceasta era culoarea 
ei obijnuită, se ascunse făcând 
graţii în pielea maimuţei, care 
aşa cuin făcea totdeauăa în ca- 
zuri asemănătoare suspină fără 
să se miște. 


Elefantul ar fi 
vrut nici mai mult 
nici mai puţin să-i 
facă o declaraţie de 
dragoste în regulă, 
dar, fiind oare cum 
timid din fire, nu 
avu curajul. 


Se gândi atunci 
să trimeată pe ci- 
neva ca pețitor. 


Acest oare care 
fu un rinoceros, 
care având o fru- 
moasă voce de bas 
profund, studia „il 
bel canto“ la con- 
servatorul de mu- 
zică. 

— Declaraţia de 
dragoste, îi zise 
straniul pețitor o voi face astă 
seară sub forma unei serenade. 

Intr'adevăr după ce îşi alese 
o orchestră cu ajutorul câtor-va 
broaște şi greeri, și având ca 
maestru, sau capel-maestru o 
ciocârlie care dirija corul dând 
din cap, către miază noapte la 
marginea lacului unde sta ghe- 
muită bătrâna maimuţă, începu 
partea întâi a serenadei „pre- 


O CĂSĂTORIE 
NEISBUTITĂ 


INTRE ELEFANT ȘI PURICE 


ludiul“'i ar imediat după, bravul 
rinoceros începu să cânte un 
„Solo“ cu fălcile deschise, că 
putea să-i încapă o șură în gură. 


Toatc animalele din vecină- 
tate fură foarte puternic impre- 
sionate de această serenadă. 

Pentru a judeca cât de mare 
era emoția trebue să vă spun 
că şi crocodili lăcrimau, (lacri- 


- me de crocodil bine înțeles) cu 


toate că erau nemâncali. 


Puricioaica căreia era adre- 
sată serenada, nu găsi nimic mai 
bun de făcut decât să leşine de 
vre-o douăsprezece ori înțepând 
apoi ca să se deștepte pe bă- 
trâna maimuţă. 

Când termină de cântat rino- 
cerul cântăreț se aruncă în apa 


El călătorea totdeauna privind prin ochian. 


lacului ca să-și răcorească gât- 
lejul. Atunci elefantul înamorat, 
dându-și curaj se prezentă dra- 
gei lui pe care abia o zărea prin 
ochian în acea noapte înstelată 
şi cu lună plină, și după câteva 
vorbe de dragoste stabili cu ea 
de acord data zilei când aveau 
să se căsătoreoscă, adică ime- 
diat ce formalităţile necesare se 
vor fi îndeplinit, 


vi 


In aşteptarea acelei fericite 
zile elefantul, făcându-și tualeta 
în fața oglindei, observă, vai 


ce eroare, că corpul său era 


iQ 


îi 
pe 


. 


t 


7 = — EZ — 
# 


= 
-. 


ae 19 E ca 


= E bona Tau 
s i 


+ 
- 


<e 


de nisip, 


exagerat de mare în comparație 
cu cel al adoratei animale. 

— Blestemată făptură... mur- 
mură el dezgustat, — par a fi 
un munte! Ce mutră am să 


fac lângă ea, aşa de mică şi 


mlădioasă. Desigur că toată lu- 
mea va râde de mine. Oh! 
dacă ași putea să mă fac mai 
mic! 

Se gândi se răzgândi până 
îşi aduse aminte că într’o loca- 
litate departe în junglă locuia 


„un dihor despre care toată lu- 


mea zicea că are puteri magice. 
Se duse repede săl vadă. 

— Ah! Dacă ai putea 
să mă faci mic cât un pu- 
rice... 

Dihorul îşi mângâie bo- 
tul cu labele din faţă ca 
să nu fie văzut cum se 
prăpădea de râs, la o ast- 
fel de cerere. Apoi deve- 
nind serios, răspunse : 

— Eu nu pot; dar poți 
să încerci în acest mușuroi 
numeşte toc- 


„nisipul dorințelor“ 


mai 


pentrucă eseori îndepli- 
neşte doriățele celor care 
se tăvălesdi în el. 

Adu-ţi inte numai că 


îndeplinită numai 
ată în viaţă. 
mulțumi dihorului 


şi alergă @pede să se rostogo- 
lească pe Enuşuroiul de nisip. 
gândindu-% : „„Ași vrea să mă 
fac mic că un purice!“ 

Nu trecă mult şi trebui să 


FE 


se scoale mirat cu gura căscată 
şi trompa ridicată în sus: căci 
chiar în nisip observase că era 
între enorme stânci. 

— Ce sa întâmplat ? urlă el. 
Dar repede pricepu că acele 
grăunțele de nisip ale „,„nisipu- 
lui dorințelor“ care îi păreau 


` aşa de mari pentru că el se 


făcuse aşa de mic. Dorința lui 
se împlinise. 

Foarte fericit se îndreptă 
către locuința iubitei lui, aler- 
gând, ca să poată sosi în dimi- 
neața următoare. 

In după amiaza aceleiaşi zile, 
puricioaica, aranjându-şi toa- 
leta, ce gândea cu durere : — Ce 


` nenorocire că sânt așa de mică! 


Ce păcat că sunt aşa de mică, 


Poate că el fără să vrea să nu 
poată să se însoare cu mine, 
şi apoi toate acele urâcioase de 
muște care dau târcoale pielei 
lui au să umble desigur cu 
vorbe rele despre mine... şi n'au 
să piardă nici o ocazie să nu 
mă critice. 


Oh! dacă aşi putea să deviu 
mare ca şi ell... 

Și după ce se gândi și răz- 
gândi îşi aduse aminte și ea 
despre dihorul magician. 

Se hotări și în câteva salturi 
se duse și ea să ceară schim- 
barea dimensiunilor corpului ei. 

— Fă-mă să deviu mare ca 
un elefant. 

Dihorul râse din nou. şi îi 
arătă mușuroiul de misip, de 
„nisipul dorințelor“ și unde pu- 
ricioaica se duse să se tăvă- 
lească și de unde după puțină 
vreme fu mulțumită, adică mare 
cât un elefant. 

Vă daţi seama ce s'a întâm- 
plat când cei doi logodiţi s'au 
întâlnit în dimineaţa zilei când 
trebuiau să se însoare ? 

Elefantul deabia tot atât 
de mare cât o musculiţă, 
văzu colosalul purice adică 
puricioaică — şi atunci se 
dădu câţi-va paşi înapoi 
zicând oh! ce urâţțenie! 

Şi eu care... oh, nu- mă 
mai însor cu o astfel de 
matahală. — Şi fugi dispă- 
rând în deșişul ierbei. 

Puricioaica la rândul ei 
striga : Puricele cela de ele- 
fant vrea să-mi devină soţ ? 

Trebue să fi fost nebună... 
e deja destul de frumos 
că a reuşit să-mi facă o sere- 
nadă... prichindelul. 

Şi ca să-și stâmpere amarul 
sări în apa lacului. 

Şi astfel nenorocitul de ele- 
fant şi nefericita  puricioaică 
trimiseră la calendele greceşti 
nunta lor. 


INARE DE BICICLETE 


Dar ca să poţi vedea ceva trebuiau instalate felinare 
mari şi de manipulare complicată. 
Un alt progres îl realiză felinarul cu acetilenă, care 


Nu se pika vede când se întunecă, chiar cu feli- 
narele obijdþite de bicicletă. Se întâmpla chiar mai rău 
decât azi dum vre-o zece ani în urmă, în timpuri 
normale. 


lumânare, şi cu o luminuozitate foarte 
ineți seamă de stradele de pe atunci, în- 
âmbe şi pline de gropi şi praf. Prim pro- 


şi el ca şi cel cu ulei mirosea într'un mod supărător, 
şi în plus prezenta şi pericolul exploziei. Până când 
apărură lanternele electrice care învinse orice alt gen 
de iluminaţie, chiar şi acel atât de economic al unei 
lumânări îmbrăcată într'un cornet de hârtie sau un 
lampion japonez. 


Da A ai ast 


FANTANA CU 


~ $? œ o - - 


Ù>. Á- -.- -5 „e - - 


TJA odată un om bogat ca un rege! din 
NA nefericire la sfârşitul vieței sale deveni 
xb. E. chəmă pe cei trei fii ai săi şi le 
zise : 

— Tot ce posed vă aparţine aceluia 
dintre voi care mă va putea vindeca. 

Cei trei fii plecară în lume în căutarea celor mai 
mari doctori, dar niciunul nu ştia cum să redea vedere 
bătrânului. Insfârşit un doctor mai învăţat decât cei- 
lalţi îi zise orbului: — , Nici o putere omenească 
n'are să te poată vindeca, numai o sticlă plină cu apă 


D 


UA h ] + 


- 


RD 


Un enorm şarpe vru să se arunce asupra lui 


din fântâna cu apă de roze ar putea să înfăptuească 


minun:a; Câteva picături din acea apă minunată ar 


fi deajuns ca să vă redea lumina. 

Cei trei tineri se oferiră imediat să se ducă la fâna 
tâna miraculo:să, dar nu ştiau unde se găseşte acea 
fântână. Totuşi plecară la întâmplare, spunând că o s'o 
găsească. 

La o răscruce se separară şi fiecare luară câte un 
drum. 

Mer:e, merse cel dintâi până întâlni o tânără fată, 
care îl întrebă: 

— Unde mergi? 

— Ce.ţi pasă ţie? N'am să ţi dau socoteala ţie. 

— Şi bine du-te unde te va conduce destinul tău. 

Cel mai mare îşi continuă drumul său şi ajunse la 
fâmâna cu apă de roze: dar ea era păzită de şerpi și 
de le: care îl mâncară. 

Fratele de al doilea întâlni şi el pe tânăra fată, 

— Unde mergi? — îl întrebă ea! 

— Eşti întradevăr curioasă! Vezi-ţi de treburile tale! 

— Bne, n'am să mai mă ocup de ale tale. 

Tânărul ajunse şi el la fântână dar avu aceiaşi soartă 
ca şi fratele său; fu mâncat de animalele feroce. 

Cel mai mic la rândul său întâlni şi el pe tânăr 
fată, care era o zână. 

— Unde mergi îl întrebă ea. 

— Mă duc să caut fântâna cu apă de roze, ca să 
vindec pe tatăl meu care e orb; nu ştiu unde se află 


) 


6 


———_—_ 


*.17ÇĉČÇ O -OO 


APĂ DE ROZE 


à 


acea fântână, dar gândul la tatăl meu îmi dă atâta 
curaj incât sper că voi găsi izvorul miraculos. —— - A 
— Bravo copilul meu, văd că tu ai inimă bună: ial 


ca să ajungi la fântână n'ai decât să mergi tot înainte, 
1a în mână această bucată de ceară, şi când leii şi şerpii a | 
păzitori fântânei se vor arunca spre tine, aruncă-le un "er 
cocolo; din ea; va fi îndeajuns ca să-i ucizi. Umple — 
apoi sticla şi să o păstrezi cu grije, pentru-că câte-va 
picături dn această apă nu numai că redă vederea 
orbilor dar chiar dă viață morților. 
„Tânărul îşi continuă drumul şi ajunse la fân 
Auzi teribilele urlete, care îi făcu părul măciucă. 
teribel şarpe vru să se arunce în contra lui, dar un 
cozoloş de ceară îl omori. Şi lei şi celelalte bestii avură 
aceiaşi soartă şi înfine tânărul putu să se apropie de 
fântână. Işi umplu sticla şi se întoarse acasă. 

Dar vai! De trei zile sărmanul său tată orb murise, 
„Din fericire băiatul îşi adusese aminte de sfaturile 
zânei, îl stropi cu câte-va picături de apă de roze pe 
sârmanul său tată, şi ca prin minune acesta reînvie,. 
sănătos puternic şi nemai fiind orb. ROS 
i Gândiţi;vă la veselia populaţiei! Toţi strigau că s'a z 
săvârşit un miracol şi purtară în triumf pe tânăr. 

Cât trăi el nimeni nu mai muri în acea ţară: el 
reușea să redea viață tuturor cu apa lui de roze. 

Intr'o zi simțindu-se că îi vine rău să moară, vru 
să se stropească şi pe el dar vai! sticla era goală! 

Dar îmbătrânise în așa hal, încât nu îi păru rău 
că moartea îi sosise și îşi dete sufletul în pace. 


á. 


Intre 368 şi 425 grame 


Ascultă Valentin, arată că ai priceput ce este gra- 
vitaţia. | € 

— Dacă las să-ţi cadă pe laba piciorului o jumătate 
de kilogram, ce se întâmplă? PN 

— Depinde, maestre. Dacă cele 200 de grame sunt — 
fâcute în forma unei greutăţi de balanță, urlu „ahi“. 

Dar dacă sunt constituite dintr'un balon de foota 
bal, strig „oh!“ de fericire şi dau şio lovitură de pis 
cior ca să o trimet. 3 

Intr'adevăr, balonul reglementar de foot-bal nu tre- 
bue să cântărească, înainte de începerea jocului, mai 
mult de 42562 grame şi nici mai puțin de 36:,37 
grame. (Băg-ţi seama la centigrame!) De alt-fel circon« 
ferinţa balonului trebue să fie cuprinsă între: metri- 
0,585 şi 0,710. 

Intr'o zi urâtă 
poate să treacă d> jumătatea 


însă, cu apă şi noroi, sfera de piele 
de kilogram. 


UL DE ant iba Vai 


SR o d A RR IA 


SE mica Lolotao văd foarte necăiită de câtva 
timp din pricina pisoiului ei Neli şi a că- 
țeluşului Piki. Fetița nu noate suferi duş 
„mānia în care trăesc aceşti doi mici şi 
Prieteni ai săi, 


ata farfuria. Când Piki ; ătă o bucă- 
jPiabinlemea-ain hogy o înșfacă de sub 


„Ye atunci când Lolote 
pisoi sau pe căţel casă se 


ct 
= 


ste - fă pedepsească, 
ei, nici măcar să-i 


S > rațe, şi în- 
= ene, s'o desmierde şi s'o ss > » 
E u eşti cuminte, Păpuşo, tu mă asculçi, 
ă te iu Me. lu nu sari la ceartă şi la bătae 
a Alţii, adică L EG 0 a 

Cu ai Ti ICE fă turi unul de altul, ca niciodată. Nu se 
Şedr-certau. Toată duşmănia lor se îndrepta acum 
pre fetiţa aceea ţeapănă, păpuşa frumoasă şi gătită 
care re fudulea în braţele stăpânei. Pe când ei... parcă 
nici n ar fi fost. vreme începură să-şi vor- 

scă în limba lor: 


Er [scooooooonooooocoocososss. 


Fabrica de elefanţi 


de aceea 


Dacă aveţi nevoe de o turmă de elefa 
împrovizaţi o armată ca cea a lui Pirus, regele Epi- 
rului, sau ca armata lui Anibal?... Iată modul de a 
o fabrică cu puţină oboseală 
şi mai ales cheltuială: 

Luaţi o foaie de hârtie 
albă şi îndoiţio în două. 
Apoi  desenați un elefant 


nţi ca să 


i CUN S i | Îi] | 


—> ——— - îm 2-——.._ =. - 
>= P_—.. <<. rr w ee d 


ca alții. muşcat ? 


Ce 53 


[ccosroocooosoocooooooss 


sa 


-.. DP = = o - pl | Í 
waaa an aa ana aa aa aa 
1 


— Ham, ham! Ce zici Neli? Stăpâna nu ne ma 
iubeşte. Ce-i de făcut ? 

Pisoiul miorlăi plâogător : 3 

— Dragă Pki, alta n'avem de făcut decât să alun- 
găm păpuşa. So batem, s'o stâşiem... 

Ua mârâit înfundat îi dovedi că şi Piki era de 
aceeaşi părere. 

Zis şi fâcut. Pg când Lolota era la plimbare, pisoiul 
și cățelul g'au furişat în odae, au sărit pe patul unde 
dormea păpuşa Și Sau năpustit asupr ei, Neli cu 
ghiarele, Piki cu colții.  Numaidecât însă s'au oprit, 
miraţi că păpuşa nu se apără, nici nu ţipă după 
ajutor. 

— So lăsăm a zis Piki, 
prea mândru ca să se lupte 
Cu un inamic atât de slab, - 
i păpuşa a scăpat 
ai cu O zgârietură mică 


— P usă = . ó 
Iartă-ne A 74 Păpuşică dragă 


Şi Păpuşa într 
a Nei? 


Fa - E A 
Parcă tu eşti bun. Piki? De câte ori nu m'ai 


Drept răspuns, 
a pus-o pe a lui d 
tenia. 

Iar Lolota, bucuroasă că. 
ceput să se joace din nou 
şi mai mult. 
poooocococococeconcenesececosoeeocooosossess 
de profil astfel după cum e arătat în desenul alăturat. 
Apoi cu o foarfecă tăiaţi cu băgare de seamă desenul, 
Dinţii în sus, coada în jos, cu capul aplecat puţin, 
făcând câteva mici zvâ-nituri. Cu cerneală desenaţi 
Ochii; lărg'ţi puţin picioarele din dreapta de cele din 
stânga (nu uitaţi că îndoind în două hârtia, desenul 
tăiate dublu) şi pachidermul se ţine în picioare singur 
Şi după cum aţi construit i T 
primul elefant puteţi con- f 
strui Q mie, A 


Neli a întins grațios lăbuţa, Piki 
casupra şi astfel au pecetluit prie- 


i vede buni tovarăşi, a in- 
cu ei şi să-i iubească acum 


Vogt 00. n a E TTA 


FEMEIE avea trei fete. 
Cea mai mare dintr ine 


| 
| 


sele era foarte rea, a 
doua mult mai bună. 
cu toate că avea și ea 


destule cusururi, cea mai tânără ingi 


era cât se poate de bună şi de 
drăguță. 


dure deasă şi puţin umblată, gân- 
dindu se că în chipul acesta se va 


rătăci și nu se va mai întoarce 


acasă. Dar îngerul pâztor, așa cum 

are fiecare copil cuminte, nu o pă 

răsea, ci o scotea totdeauna pe 
drumul cel drept. 

Cu toate acestea, îngerașul ocro- 

titor se făcu într'o zi că e dus 

undeva, aşa că fetiţa nu mai putea 

ă păsească drumul ca să sasă din 


| că în depărtare arde o luminiţă. 
Alergă într'acolo şi ajunse inaintea 

une: colibe. 
Fetiţa bătu în poartă, poarta se 


desch se s ngură şi fetița ajunse la 
o a doua poartă, unde bătu de a- 
semenea. li deschise un moşneag cu 
barbă albă ca zănada, iar moşne-gul 
acesta nu era altul decât Sfântul 
Vasile, care îi grâi cu toată bună- 
tarea: „Vino, copilă dragă, şi te 
în. ălzeşte la foc, iar eu, dacă ţi-i 
sete, merg sa-ţi aduc apă proaspătă; 
de mâncare, n'am să-ți dau decât 
nişte rădăcini pe care trebue să 
ț-le cureți şi să ţi-le fierbi singură.“ 

Fetița le curăţi întâiu frumos, 
după aceea le fierse şi le găti. Când 
erau gata, scoase din legătură turta 


$ 


dulce și bucata de pâine ce-i dăduse 


| 


m» Tare mai sunt flămând“, îi zise 
sfântul Vasile: „Dă-mi ceva din 


mâncarea ta!“ Fetiţa îi dete mai 


mult decât a Oprit pentru dânsa, 


dar așa era binecuvântarea lui 
Dumnezeu, că se sătură și ea cum 


paie“. 

— „Nu, răspunse ea, păstrează-ţi 
patul, căci așternutul de paie este 
foarte bun pentru mine. 

Sfântul Vasile o duse însă în 
pat unde fetița cea bună își făcu 
rugăciunea şi adormi numaidecât. 

A doua zi, când se sculă din 
somn, vru să-i zică sfântului Va- 
sile „bună dimineaţa:“, dar nu-l văzu, 
sculă, il căută peste tot, însă 
greu, că fetiţa abia putea să-l poarte. 
Şi stătea scris că sacul este pentru 
copilul care dormise acolo «i. noa- 
ptea aceea. Fetiţa luă sacul în spi- 
nare și se duse acasă la maică'sa, 


` care, văzând că-i aduce atâţea bani, 


o primi bine şi fu mulţumită ue 
din:a. 

Ziua următore și fata a doua fu 
doritoare să meargă la pădure. Mai- 
că sa îi dete o bucată şi mai mare 
de turtă dulce și multă pâine. li s'a 
întâmplat și fetei acesteia la fel! 
cum îi se întâmplase fetiţei celei 
bune. Seara sosi şi ea la coliba sfân- 
tului Vasile care îi dete rădăcini 
gi gătească și care îi zise pe urmă: 
„Tare mai sunt flămând, då-mi ceva 
din mâncarea ta |“ Fata îi răspunse: 


„Mănâncă cu mine!“ După aceea 
sfântul o culcă pe fată în pat, iar 
el se culcă în paie. 
A doua zi, când se sculă din pat, 
fata nu-l găsi pe sfântul Vasile, 
în schimb găsi după ușă un săculeţ 
cu bani, mult mai mic decât sacul 
dintânu, îl duse acasă șil dete ma- 
mei sale, dar după ce-şi opri pe 
ascuns câţiva galbeni pentru dânsa. O 
O zi după aceasta se duse în 
pădure și fata cea mare. Nimeri 
şi ea la coliba sfântului Vasile care 
că. Dar când îi ceru să-i dee şi lui 
ceva din mâncarea ei, fata îi răs- 
punse : „„Aşteaptă să mă satur întâiu 
eu şi după aceea îți dau tot ce i 


CTS ‘6 A . A v x 
A A l Yi 
şi nu rămăsese mai nimic pentru | 


sfântul Vasile, 
lar când sfântul Vasile îi spuse | 


să se culce în pat, că el ae culd 


în paie, fata nu zise nimic şi primi 


dintr'odată, lăsândul pe dânsul să O 


Vai, ce grozăvie! De nasuleiţi 
sa lipit încă un nas! Vra sl  ž | 
smulgă : cu neputinţă ! Strigă și ti- 
pă, dar degeaba: nasul, un năsoi 
lung, foarte lung îi atârna înaintea ] 
ochilor, Şi plângând și ţipând alergă 
nenorocita de fată până cel întâlni 
pe sfântul Vasile căruia îi căzu la | 
picioare. rugăndu-i se până ce sfân- | 
tului îi se fâcu milă de dânsa șio 
ăpă de nasul cel nou. Ba mai îi 
o aştepta înaintea porţi', $ 
„Ce daruri ai adus?“ Fata 
şi răspunse : „Un sac mare plin cu 
galbeni, dar l-am pierdut pe drum.“ 

— „Pierdut!“ strigă maică'sa, 
haidem să-l căutăm!'* 

Mai întâiu fata nu vroi să meargă = 
şi se puse pe plâns, la sfârşit se 


duse, dar pe drum năvăliră asupra à 
lor o mulţime de şerpi şi năparci, 4 
încât ele nu mai ştiau cum să scape. ă 


Fata fu muşcată şi muri pe loc, iar 
maică-sa fu muşcată la picior ca 
pedeapsă că nu-i diduse o creştere © 


mai bună. 


Tre 


R> a 


Aaaa E 


> 


d 
ul 


o 


Şi trăiau ei ca buni 
prieteni. Numai atâta 
că pisca — un neam de-al lui 
Miţu Miţişor — era o hoaţă 
cum nu-i găseai perechea. 

Şi se duce odată pisica... 
staţi, staţi, că ştiu cum o cheamă: 
Pisu Cotoievici. Se duce, aşa 
dar, Pisu Cotoievici la capră şi 
la berbece și plânge şi plânge 
mereu. Iară capra şi berbecele o întrebă: „Ce plângi 
Pisu Cotoievici, cea mai hoață din pisici?” 

— „Cum să nu plâng şi inima să nu-mi frâng! 
Baba m'a bătut, toate oasele mi-a rupt!” 

— „Şi dece baba te-a bătut şi toate oasele ţi-a 
rupt?” îl întrebă din nou capra şi berbecele. 

— „„Findcă am mâncat o farfurie cu smântână ce-mi 
venise la "'ndemână. Iară baba acum zicea : „Ce mă fac 
pe legea mea? Musafirii îmi sosesc şi nu ştiu ce să 
gătesc !” Auzii că mai spunea, că pe voi vă va tăia; 
deci, prieteni, nu mai staţi, ci hai putina spălați!” 

Câteşi trei vorbiră şi cam mult se sfătuiră. 

Şi o şterseră 'mpreună, într'o noapte fără lună. 

„Merseră pe drumuri neumblate, pe cărări necerce- 
tate, iară când se obosiră, într'o livede poposiră. 


BERBECUL 


Şi capra şi berbecele şi Pisu 
Cotoievici, cea mai hoață din pisici, 
în jurul focului stăteau, se 'ncăl- 
zeau se bucurau, dar de un glas ce 
mi-auziră, câteși trei mi-se 'ngro- 
ziră. lacă vine nepoftit, Moş 
Martin cel mucalit. „Bună seara!” 
blând le-a dat şi frumos mi i-a 
rugat, ca şi lui voie să-i dea 
lângă foc ca să mai stea. 

Pisu-i zice: „Foarte bine, dar 
ian spune, Moş Martine, — și 
'nteţeşte mereu focul — cine-ţi 
rupse, măi, cojocul, căci îl văd cam jerpelit!” 

— „Vai, prieteni, ce-am păţit!” Moş Martin 
le povesteşte şi se "'ntinde, se 'ncălzeşte. „Rău 
ţăranii m'au bătut, căci la stup ei m'au văzut, 
când cu miere mă 'nfruptam, dulcii faguri înghiţeam. 
Nu pot spune cât mi-au dat, căci să număr nici n'am 
stat”. 

Şi după ce au mai vorbit, s'au culcat și au dormit. 
Capra şi cu cel berbece, cărora liera mzi rece, lângă 
foc mi-s'au culcat. Iară Pisu Cotoievici, cea mai 
hoaţă din pisici, sus pe clăi s'a cocoțat, iar sub clae 
de priviţi, pe Moş Martin zău că-l găsiţi. 

Mult nu trece și `n noapte se zăreşte o haită de 
lupi ce soseşte, lacomi şi flămânzi sunt cu toţii şi vin 
umblând ca hoţii. Pe capră şi berbece când zăresc» 


— Noaptea era întunecoasă, dar era şi! răcoroasă. 
„Miau-Miau am îngheţat, Bea-bea-bea 4r degerat !” 

Vrutau ei să facă foc, dar nu-i chip și nu-i mijloc, 
pân'ce Pisu Cotoievici, cea mai hoață din pisici, ca să 
facă cei trăzni! Nişte vreascuri ea găsi şi pe capră 
mio chemă şi de coarne-i le legă. 

Zise apoi şi caprei și berbecelui: „Un la alt vă 
repeziţi şi cu fruntea vă loviți”. 

Capra şi berbecele aşa au şi făcut şi cu toate că 
tare i-a durut, dar din ochii lor scântei răsă- 
ritau două, trei, cele vreascuri mi-au aprins, focul 
mare chiar s'a incins, căci acolo, dragii mei, fân era 
mai multe clăi, care toate s'au aprins. Insă focul mi-s'a 
'ntins, şa cuprins pădurea toată ce ca ziua-i luminată. 


mf 


. "a 
e 
pa 9 


- 
> 
- ae IE dea = 


veseli urlă şi rânjesc. Insă rău au nimerit, căci Moș 
Martin mi sa trezit şi `n ei buzna când a dat, o, 
cum i-a mai scărmănat! Şi picat-au lângă foc, trei sau 
patru morţi pe loc. 

In vremea aceasta capra şi berbecele să se gândească 
mult n'au stat, ci pe Pisu l'au chemat, ș'au luat-o 
la picior. Incotro e drumul lor? Drept la casă şi la 
sat, ţăranul s'a bucurat, când i-a văzut că au venit și 
foarte bine i-a primit. 

lar dei vr'unul să dorească şi să-i vadă, să pof- 
tească până la sat... Cum îi zice? Am uitat. 
Deci, iertare și vă zic: „Nu mai am de spus 
nimic !” 


E 
d ES 
e S il ar t 
Wi 
S aa 

NYO WY 
W SY 
7 A N vârful munților ascuțiți 


ca o lancie înfiptă în cer, 
era un castel. Un castel sin- 
guratec şi bătut de vânturi, 
înfricoşetor ca toate locurile 
" peste care s'a abătut nenoro- 
cirea. De jur împrejur numai râpe şi sălbatice 
desişuri. Inăuntru, bârne căzute şi ziduri goale. 

In acea dimineață pe turla cea înaltă un copil 
se juca la soare, când deodată un bătrân ser- 
vitor apăru gâfâind şi îl chemă. 

— „Repede, vino repede, stăpânul meu, tatăl 
dumneavoastră vrea să vă vadă numai de cât. 
Ştiţi i-a jost destul de rău astă-noapte. Au che- 
mat pe doctorul satului. Nu ştiu ce i-o fi dat. 
Dar după, gândiți-vă a vrut să-i aduc hainele 
de gală cu care mergea la curte. Acele haine pe 
care de zece ani nu le mai pusese, gândiţi-vă 
micule stăpân! Şi ma trimis să vă caut. Aleargă 
domnişorule. Mie mi-e frică!” 

Copilul se repezi ca o furtună pe scări la vale. 

— „In sala de arme” îi strigă din spate ser- 
vitorul. 

In salonul armelor de mult nu mai erau arme. 
Nici zugrăvelile „în afresco, care reprezentau 
faptele de merit ale castelanului şi stemele fa- 
miliei nu se mai zăreau. Salonul era mare şi 
deaceea apărea şi mai tristă în această sală 
goală și rece, figura bătrânului care stătea în 
jund. 

Copilul care intră în fugă se opri la jumătatea 
sălei. Intr'adevăr acele haine scumpe nu le mai 
văzuse niciodată. Şi nici aceea jale pe fața ta- 
tălui său wo văzuse niciodată. 

— Rufo, băiatul meu, zise bătrânul, cam peste 
o oră am să plec de aici. Părăsesc castelul. Te 
las pe tine. Este nevoe să fie aşa. Dar înainte 
de a pleca e bine să şti multe lucruri. 

Şi Rufo află. Fu o poveste lungă şi dureroasă. 
O poveste în care era vorba despre credinţă, 
curaj asupra cărora cândva cruzimea oamenilor 
se abătuse. Și dăduse totul peste cap. 

Acum, copilului i se părea că vede pentru 
prima oară pe tatăl său. Nu mai era omul chi- 
nuit, care împărțea cu el mizeria castelului pă- 
răginit, ci un altul, cel care fusese pe vremuri. 
Soldatul încununat cu lauri, puternicul duce şi 


10 


Fr CAVALERULUI 


prieten al Regelui. Şi altceva i se părea, întunecat: 
blestemat : invidia celorlalți care urzeau în umbră 
pânza ei. In aceea pânză ca de păianjen fusese a 
prins tatăl lui. Şi când calomnia, clevetise, îl O 
lovi, el nu fu capabil să o înlăture. Inamicii lui — 
fură îndemânatici. Regele îi crezu. Şi astfel fu 
luată toată averea şi începu exilul. g 

Inima copilului care asculta, tremura. 

— Copilul meu sunt zece ani de atunci. Zece 
ani dureroşi, zece ani printre străini, petrecuți 
in așteptarea unei zile. Ințelegi tu ?... Da el avu- 
sese planul său. Să apară la curte. Pentru că în 
cei zece ani de exil putuse să adune multe probe 
despre inocenţa sa. Casele de bani care odini- 
oară păstra numai aur, acum păstrau lucruri mai 
preţioase decât aurul. lată că în faţa probelor 
se gândea tremurând la cum vor îngălbeni ina- 
micii săi, cum va recăpăta încrederea regelui. 
Cum va redobândi stima regelui... pentru ca so - 
dăruiască lui, lui Rafo, dragul său copil. Ah! 
pentru el nu mai avea nimic după atâta amarnc. 
Dar pentru fiul său, da, el vrea să-i lase locul său. 

Şi continuă şi 
mai dezasperat. Se 
gândise ca aceastas ; 
să se petreasă în 


a e 


a 
a “te Si 


p 
rE E d: 


pita piu A 
Ti AER" 


"E DA 


primise la aceea = 
vârstă spada lui 5 
de cavaler. Atunci ` 
Var fi luat cu el, 
nu i-ar fi plăcut 
să plece singur... 
dar iată că înainte li 
de a muri... vrea W 
vă-l vadă cu spada 


la şold. Acesta 
fusese visul său. 
Şi nu se întâm- 
plase. Lipseau încă €=} 
trei ani: nu mai |/: 
avea el însă trei 

ani de trăit. Sufe- : 
rise prea mult. — Adio, Rufo ! 
Doctorul îi spusese adevărul în acea dimineaţă. 

Și atunci... Atunci nu mai putea să aștepte. Va . 
trebui să plece singur, să plece imediat. 

Strânse în brațe pe fiul său. Il strânse lungă 
vreme. Dar ora plecărei sosise. In curtea caste- 
lului bătrânul cal bătea neliniștit din copite. 

Scoboară. Şi. în spate mergea un servitor care 
ducea un cufăr. Din acel cufăr fură scoase pre- 
țioase documente. Șeaua avea un buzunar secret; 
documentele fură ascunse înăuntru, 


an 


N: id Pag: i 
Na data Ea „ăi 


Ey 
Li 
Y 
Es 


y 
ne 


FA 


p-a 
(de 


pi 


; 
| 


17 
Re 


A AR 
EASY 


"Ahia =. AD 


Ducele se săltă în scări, — adio Rufo, — zise 
el, aşi vrea să mă întorc dar forțele mele simt 
că mă vor trăda... Rufo adu-ți aminte... Tatăl tău 
a fost pe nedrept lovit dar a rămas întotdeauna 
credincios regelui. > 

O lovitură de pinteni. O încordare a calului. 
Un strigăt al copilului. O umbră fugind... şi apoi 
nimic. 

x 

Și turnul stăpânea me- 
reu în vârful munților... 
O zi... o noapte... o altă 
zi.. o altă noapte... In 
înaltul turn, Rufo, obo- 
sit, adormi. Visă palate 
de aur, tronuri de aur. 
Și apoi deodată cai care 


Incercă să citească... 


galopau, cai care fugeau scăpărându-le picioa- 
rele... 

Numai unul singur bătea din picioare în faţa 
porței legate în fier. Insfârşit Rufo se deşteptă. 
Tatăl său... ce face el? 

Se scobori în grabă pe scară. Deschise poarta 
cea grea. Nu. Calul se întorsese singur. 

Veni şi servitorul. Pe când Rufo cu o făclie 
aprinsă tremura și plângea cu sughițuri în noap- 
tea de nepătruns, el observă însă că bietul cal 
bătea pământul cu picioarele şi necheza ca și 
cum ar fi vrut să spună... să spună... Dar ce 
vrea el oare să spună? Il mângâe cu mâna pe 
grumaz, îi scoase şeaua din spinare. Dar ce grea 
$ea |! Nu o putea ţine în brațe. Şeaua îi scăpă 
din mâini. 

In cădere ceva se rupse. Se deschise buzunarul 
scurt. Şi eșiră afară pergamente cu ștampile şi 
saci din care eşiră bani de aur. Precum se iviră 
şi două chei enorme. 

Un strigăt al servitorului chemă pe copil care 
sosește uimit. Se apropie, îngenunche la lumina 
torței ce sprijină de perete. 

Mâinile copilului caută nervos printre aceste 
pergamente făcute sul. Nu sunt documentele 
tatălui său, sunt altele. Incearcă să le citească... 
lată, este vorba de Rege. De Rege care trebue 
să fie alungat depe tron, băgat în temniță, omo- 
rât. Se găsește acolo şi pergamentul că această 
nelegiuire se va petrece în ziua Sfântului Sever. 
Sfântul Sever... dar Sfântul Sever e mâine. 

Cheile, sunt cheile orașului. Aurul... aurul este 


. 

prețul trădărei. Se dau ordine precise în acele 
documente. Aci este şi planul pentru atacarea 
castelului Regal. In aceste documente sunt scrise 
şi numele complicilor care vor deschide poarta 
secretă. Şi numele conjurațiilor se găseşte acolo. 
Rufo citeşte. Nume necunoscute pentru el. Nu... 
nu toate numele îi sunt necunoscute : trei... sau 
patru... le-a auzit pronunțându-le acum două 
zile de către tatăl său. Sunt numele celor care 
l-au nenorocit. 

Copilul se scoală în picioare. Ține capul în 
sus şi strânge din pumni. Pare un altul. Mai 
mare. Mai puternic: 

Deodată îl cuprinde un gând. Mâine e sfântul 
Sever. In noaptea de mâine, regele va fi prins 
şi întemnițat... Ucis poate. Şi acestea au fost 
întradevăr ultimele gânduri grele ale tatălui său; 
regele e în pericol; căci cu toată nedreptatea ce 
i se făcuse el rămăsese totdeauna credincios regelui. 

Un fulger trece în ochii lui Rufo. 

Pergamentele, cheile, aurul, totul e pus la loc 
in buzunarul secret ai șelei. Cu o sforțare te- 
ribilă braţele lui subțirele repun pe spinarea 
calului şeaua. Sare în şea... 

Prin poarta rămasă deschisă fug acum un ca 
şi un copil. 

Noapte... Râpe, intuneric, locuri necunoscute 
dar el fără să-i pase, sboară. Noaptea, noaptea 
sfântuiui Sever. Un cal şi un copil ca şi cum ar 
fi avut aripi trec prin poarta orașului galopând 
pe străzi şi pieţe şi suie dea-călare scara de 
marmoră a unui frumos palat tot de marmoră, 
aproape fără să atingă pământul trece prin curți şi 
vestibule și strigând se opreşte la picioareletironului. 

Pe tron stă regele. | 
Copilul se dă jos depe ; 
cal. Ține calul de hă- 


țuri şi vorbind înge- 
nunchiază  înfața re- 
gelui... 

Apoi... 


Apoi linişte. Nijmen 


I $i 
Acum bătrânul, îl vede ca într'un vis în picloare. stând 
alături de Rege 


nu mai vorbeşte. Se aude un foșnet de perga- 
ment, un zăngănit de saci de aur și zgomotul a 
două chei mari căzând jos. 

— Continuare în pag. 14a — 


„ZUMBA“ FIUL, INFIAT AL D-LUI PROFESOR FOLK i 


N U ştiu cărei inspirații se supune profesorul Folk, 
acest domn, puţin chel, dar în schimb înzestrat 
cu o barbă stufoasă şi care bate în auriu, când se 
hotărî să înfieze pe Zumba, un negrişor, negru ca şi 
„+ cărbunele de Cardif, pe care 
îl culesese Misiunea Cato- 
lică într'un sat din Africa. 
Poate, pentru că nu avea 
copii sau poate din dorinţa 
œ dea nutrăi singur cu Zac, 
soţia sa; sau se prea poate 
să fie pur și simplu mania 
lui de a fi excentric, care 
să fi împins la acest act. 
Desigur că acesta din urmă 
presupunere constitue una 
din maniile cele mai pericu- 
loase care pot să stăpânească 
pe un om; și când vrei 
musai să faci pe excentricul 
se pot întâmpla multe nenorociri. 
Intr'adevăr, micul negrişor, drăguţ 
dealtfel cu toate că avea buza in- 
ferioară niţel cam prea groasă, se 
deprinse repede cu primele noţiuni 
de viaţă civilizată pe care binevoi 
să-l înveţe dl. profesor. Dl. pro- 
fesor Folk se strădui într'adevăr 
multă vreme ca să'| înveţe să nu sugă 
laptele din o strachină să nuse aşeze pe 
jos, sau să se culce într'un culcuș 
de frunze pe care îl plimba prin 
toate colțurile casei. 

In schimb Zumba se găsea ca 
la el acasă în marea grădină care Ei 
înconjura casa lui Folk şia d-nei Zac. - a p 

In această grădină plantele sălba- 
tice luaseră aspectul unor arbuşti, iar plantele agățătoare se 
suiseră fără teamă de amețeală până în vârful copacilor. 
Această vegetaţie desigur aducea aminte micului african de 
vreun colţ iubit din pădurea Congoleză. Şi pentru că 
sălbatici şi foşnetul frunzelor le este cunoscut şi pentru 
ei este o limbă pe care o pricep, noaptea, micul Zumba 
se ducea pe terasă unde asculta cu nesaț acest grai 
al copacilor, şi al bălăriilor. 

— Copil al pădurilor ce faci aici în camera ta te 
așteaptă lucruri despre a căror întrebuințare tu n'ai 
habar probabil? 

De ce nu dormi în patul tău moale şi preferi să 
dormi în iarba moale? 

— Pentrucă dorm rău în pat, răspundea copilul! 
Şi apoi luă obiceiul să se culce afară şi să facă un fel de 
război cu tot felul de animale pe care și le închipuia. 

In întuneric el era tare curajos, se cățăra pe copaci, 
se băga pe sub desişuri şi alerga pe urmele fantasti- 
cului animal ce îşi închipuia, făcând doar pe piţigoi 
să sboare înspăimântați. 

Această epocă a desvoltărei lui Zumba fu inceputul 
unei serii de neplăceri pe care trebui să le împiedice 
d. profesor Folk, pentru că negru devenind ceva mai 
mare și neobijnuindu-se cu mâncările europene, pretin- 


12 


TEENETE 


i A a S 7 
Se cățăra în copaci. 


Incepu să vâneze cu un fel de „lasso“. 


dea să se hrănească numai cu banane, să bea zeamă 


de palmieri şi să aibă zi şi noapte la îndemână un 


scut şi o lance bine înțeles. De altfel Zumba începu 
să vâneze cu un fel de „„lasso“: pe care îl făcuse cu 
mare îndemânare împletind fringhie, pisicile vecinilor, 
ca şi cum ar fi fost vorb: de cai sălbatici. 

Despre acest lucru, când aflară vecinii, profesorul 
fu obligat să plătească o amendă în folosul Societăţii 
de protecţie a animalelor. 

Altă dată a trebut multă caznă că să'l convingă di. 
Folk pe micul african să înceteze o luptă feroce ce 
începuse cu Lub, băiatul laptagiului, care îşi bătuse 
joc de culoarea obrabului său. Şi numai când i se oferi 
o banană încetă şi renunţă la cruda lui răzbunare. Ba 
chiar se împrieteniră într'atât încât atunci când băiatul 
lăptarului avea timp liber venea să se joace cu Zumba. 

Prin prietenia cu micul european, caracterul 
negrişorului păru că se îndulceşte : întradevăr nu se mai 
cocoţă prin arbori şi nu mai merse la vânătoare de pisici. 

Se mulțumea să se joace cu cercul ca şi prietenul său, 
să se joace cu bilele sau să prindă 
licurici. Astfel merseră lucrurile 
până la începutul Primăverei, când se 
întâmplă faptul care îl hotărî pe pro- 
fesor să renunţe Ja înfierea negrului. 

Gândiţi şi dumneavoastră; într'o 
seară pe când se întorcea cu ne- 
vastă-sa dela cinematograf, dl. Folk 
băgă de seamă că în grădină se 
înălța o mare coloană de fum. Dl. 
Folk avu o tristă presimţire, se 
|| repezi în partea unde se vedea focul 

| şi se pomeni în fața următotului 

| spectacol: pe un. jăratec aprins şi 

| într'o mare oală zăcea sărmanul Lub, 

© cu părul vâlvoi şi cu ochii eşiţi din 
cap de groază. Apariţia la timp a 
profesorului avu darul să întrerupă dansul acompaniat 
de cântece stranii exotice, ale lui Zumba, care pe jumă- 
tate gol se pregătea să'l mănânce pe sărmanul Lub, 
fiert. 

Mi se pare inutil să mai adaog că dl. Folk îşi zmulse 
barba: Du-te de aci sălbatecule : Fugi repede din calea 
mea antropofagule. 

Şi astfel luând pe 
Zumba de o ureche 
îl duse înapoi la Mi- 


siunea Catolică Con- 
goleză, jurându-şi că 
pe viitor are să fie mai 
cu băgare de seamă 
când îşi va alege pe 
viitorii lui copii: 
„Natura — zise ca 
încheere dl. Folk, 
„natura se răsbună 
întotdeauna, sau mai 
bine zis iese la su 
i, T 


Pe un jăratec zăcea tatr'o mare-oală 
legat cobză sărmenul Lub. 


A 
A e 
ag 


E 


E 
P 
4 


Pi 
tz 


=] 


(a 
t 
f.