Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages451-500

= ALa 


+ Die DETA 


ki CW OUN INA) 


Desigur că păpuşa voastră este frumos 
îmbrăcată; v'aţi gândit însă unde s'o 
culcați confortabil în timpul când nu 
vă jucaţi cu ea? Pentru micile mame 
neglijente cari au uitat acest lucru, sau 
pentru cele ce doresc să-i schimbe 
culcușul, iată trei modele de leagăn, ce 
le"puteţi lucra singure — fără greutate. 
E destul să faceţi un schelet din sârmă 
îmbrăcat în culori vii. 

Faceţi din sârmă un oval în mărimea 
voită, pentru baza A a scie lina 
faceți partea de 
S sus B întocmai 
cum se vede din 
schița alăturată. 
Când terminați, răsu- 
ciți sârma de câteva 
ori pe loc şi tăiaţi-o. 
Capota C şi arcul 
transversal D, le potriviţi tot după cum 
se vede în model, solid însă, ca să nu 
se deformeze. 

Acum rămâne îmbrăcămintea : 

Interiorul va fi făcut dintr'un material 
subțire dar  netransparent, o culoare 
dulce; roz, alb, albastru deschis. Potriviţi 
căptușala înlăuntru și fizaţi-o pe dinafară 
pentru fund şi margini. Pentru capotă 
îi faceți două cerculețe ca să nu stea 
creată. Invelişul, ca să fie frumos, trebue 
să fie făcut dintr'o ştofă compactă. In 
primul model este 
făcut dintr'o mătase 
groasă cu bănuţi, a- 
vând volane cu fes- 
toane dublate din 
aceeaşi stofă, şi în- 
crețite. Capota are 
toată patru rânduri 


N 


ZI = z T TE Pr e E: NEME TEN -F 


E EE N 
l ETT PENTRU PĂPUSȘE 


de creţi şi se termină tot cu două volane. 
Modelul al doilea este împodobit cu 
muselin sau voal; are un singur volan 
primprejurul leagă- 
nului și tivit cu o 
dantelă subţire. Pan- 
glica terminată cu 
două funde este la 
un capăt cusută iar 
la celălalt prinsă cu 
o capsăca să se scoată š 
uşor. Ultimul model diferă de celelalte 
prin aceea că volanul este încrețit şi sus 
şi jos, creții dela capotă sunt puşi în 
altă direcţie, iar panglica de mătase 
lucioasă este cusută strâns jur împrejur 
şi are fundele pe margini. 


EVA 


RR ERER 


De Sărbători se vorbește bine înţeles 
despre cadourile ce se vor da copiilor 
buni. 

— Tu desigur, zic lui Marcel, wai să 
primeşti nimic, pentrucă ești totdeauna 
în războiu cu toți... 

Pe când tu, Mario, ce vrei să capeţi 
de sărbători ? ? 

— Un vapor încărcat cu ciocolată. 

— Ei bine, eu, zice Marcel, pentrucă 
zici că sunt un beligerant, îți voi confisca 
vaporul, ca pradă de războiu. 


Sergentul major 
Comandă „arma la picior“ 


Când comand recrute, 
Mişcă-te mai iute. 


Priveşte la mine 
Una, două... bine. 


Plin de zel Fior 
Trânteşte arma la picior. 


cC o C 


In nucul stufos din marginea o- 
grăzii, găinile, cocoțate de cu sară pe 
crengi, dorm duse cu capul sub aripi, 
împrăștiate, care mai sus, care mai 
jos, cum le-a fost mai pe plac şi le-a 
venit mai la socoteală. La o parte, 
aşa, să le poată vedea pe toate, scu- 
lat cu noapte în cap, stă cocoșul, — 
Paşa, cum îi zic toţi ai casei, — ro- 
tofeiu, îmbrăcat în pene, cu creasta 
lăsată, ştrengăreşte, pe o ureche. Cu 
gâtul întins, cu ochii încă ceţoşi 
de somn, priveşte. E poet. Sufletul 
lui, deşi războinic, e mai avântat spre 
frumcs decât al curcanilor cari se 
umfiă într'atât de par nişte burdu- 
furi, când sunt seci, ca nişte gogoși; 
decât al tuturor gânsacilor cari se 
plimbă pe apă şi fac pe visătorii, dar 
în cap n'au minte nici măcar cât un 
grăunte; ori decât al răţoilor cari, cu 
cât sunt mai fuduli, cu atât umblă 
mai legănaţi: şi chiar decât al pău- 
nilor mândri în port, dar cu glasul, 
între paseri, ca al măgarului între 


Una, două, trei, uşor 
Tocmai peste a lui Don Sergent picior 


dobitoace. El e poet! E cel dintâiu 
care se minunează de frumuseţile firii, 
şi fără părere de rău, îşi rupe tot- 
deauna din somn numai să vadă cum 
răsare soarele. De aceea dânsul acum 
priveşte, pe când toţi ai casei dorm. 

Mijeşte de ziuă. Departe, în zare, 
se desluşeşte, uşoară, dunga de lu+ 
mină a zorilor; întâi e ca o dâră de 
zăpadă, apoi, încetul cu încetul, se 
preface într'un întins de apă care-şi 
înalță o margine tot mai sus, prelin- 
gându-se pe cer, ca sdrobită de o 
putere a văzduhului. Pe urmă, o- 
glinda aburită de până acum pare că 
răsfrânge un foc depărtat, se face 
lucie, poala cerului prinde fiinţă parcă 
şi lumina începe să se cearnă peste 
pământ, uşoară, cu un colb de argint. 
Departe, cine ştie unde, se văd dea- 
lurile, mai încoace câmpul, aproape 
satul, și, chiar în faţă, îşi desface 
stâlpii din umbră casa dela cealaltă 
margine a ogrăzii. Aerul se înfioară; 
cucoșul răsuflă fericit, apoi îşi udă 


Căci şi prea repede mişcarea 


Tot acolo duce... închisoarea. 


de EMIL GÂRLEANU 


pliscul în mărgăritarul de rouă de pe 
frunza cea mai apropiată. Lumina în- 
cremeneşte o clipă. 

Cocoşul îşi căută cu ochii tovară- 
şile, le zăreşte şi în gândul lui le ju- 
decă pe toate. La stânga, ici, doarme 
Sura, nadoleanca;— băbătia, tot lângă 
el şi numai lângă el; a scos cinci 
rânduri de pui până acum și mai 
face pe tinerica; uf! tare l-a mai 
plictisit. Colo, mai jos,- Țiganca, sora 
Surei; ceva mai tânără, dar toto 
poamă: amândouă gâlcevitoare foc. In 
dreapta, la rând, pe crengi deosebite: 
Roşcata, Bogheta şi Cucuera; bune 
fete, dar prea îşi scoteau ochii după 
el, şi prea i se ţineau de urmă. Cel 
puţin Berca, de pe creanga cea mai 
de jos, văzuse că n'are încotro și-l 
lăsa în pace. Dar unde-i Puica? Asta, 
da, îi era dragă ca ochii din cap. 


Puica e o americancă albă ca laptele, 


puţin mai răsărită decât un ou şi cu 
un cucuiu mai mare decât ea în- 
treagă; îi place cum merge înfiptă, cu 


Aa 


- Aa —— 


w— 


Soldatul brav Fuior ” 
E la mitralieră pus de Don Maior. 


Şi la toate secţiile 
El duce muniţiile. 


Dar i-au dat, ah! ce amra 
Acelaşi încăpățânat măgar ! 


Căci animalul dobitoc, 
Se opreşte totdeauna în loc. 


capul ţanţoş, tremurându-şi uneori 
moţul, ca şi cum iar fi tras luarea 
aminte: „,Ghidi! ghidi!“ Dar unde-i? 
Atunci un foşnet uşor de aripi îl 
“făcu să ridice ochii; drept deasupra 
lui, Puica, şireata, întinse gâtul şi, 


pe când celelalte visau încă, ştrengă: . 


riţa îl sărută de „„bună-dimineaţa“. 

Şi în aceeaşi vreme, într'o scăpă- 
rare orbitoare, din fundul zării, cele 
dintâi două raze ale soarelui se to- 
piră în ochii celor doi îndrăgostiţi. 
“Cocoşul îşi înfoie penele şi rămase 
aşa, minunat, în faţa răsăritului care 
ardea în pară. Peste câteva clipe pri- 
vi spre găinile care dormeau şi zise 
Puicei: „Ce frumusețe Dumnezeiască, 
dragă! Şi proastele astea dorm“. A- 
poi plănui o ghidușşie: făcu Puicii cu 
ochiul, dându-i să înțeleagă că le-o 
pregăteşte el. Se ridică în picioare, 
bătu din pinteni, îşi fâlfâi aripele ca 
două steaguri și, întinzându-și gâtul, 
— cu gândul într'adins să le facă să 
tresară, buimace, din somn — trâm- 
biţă din guşă, voiniceşte: 

— Cu-cu-ri-guuu!... 


In zadar aşteaptă Don Maior 
Muniţiile ce trebue să aducă Fuior 


Şi iar ca din întâmplare 
Soldatul Fuior e la închisoare 


MICĂ PROBLEMĂ 


CINE GĂSEŞTE REPEDE 
MINGEA? 


elev o face să sară afară din 
curtea şcolii primare unde se juca o 
partidă de oină între prieteni; dar 
când micii jucători dau fuga în 
stradă, mingea a dispărut. Cine o 
luase ? 

— Un tovarăş de al vostru, spuse 
negustoreasa din colţ — un băiat de 
vreo zece ani, îmbrăcat în haine sure, 
şi cu părul castaniu. Il văd mereu 
trecând spre şcoala voastră. 

— Dacă îl mai vedeţi odată, 
opriţi-l şi daţi-ne de veste — răspun- 
seră jucătorii de oină. 

A doua zi cel vinovat nu se mai 
ivi; dar a treia zi intră în prăvălie 
pentru a cumpăra o panglică neagră 
de doliu pentru ca să şi-o pună pe 
mâneca hainei. 

— De ce nu ne-ai chemat? între- 
bară copiii pe negustoreasă. 


0 lovitură foarte energică a unui 
„si 


— Intr'adevăr era aproape ora 
unsprezece și voi eraţi în şcoală, la 
lecţii. Eu am adus vorba despre ches- 
tia cu mingea, şi atunci el repede a 
sbughit-o. din prăvălie şi... du-te! Am 
eşit în uşa prăvăliei: nu intrase la 
şcoală şi era departe. 

Cum puteau jucătorii de oină să-l 
găsească pe individ numai după hai- 
nele lui sure şi părul castaniu, printre 
cei o mie de elevi ai şcoalei? 

Şi totuşi graţie intuiţiei unui jucă- 
tor, o jumătate de oră după conver- 
saţia cu negustoreasa, hoțul fu desco- 
perit şi el mărturisi totul şi dădu 
mingea înapoi. 

Aţi descoperit modul de a proceda 
al jucătorului inteligent de oină ? 

Nu? Atunci vedeţi la pagina li 
soluția problemei. 


CÂNTĂREȚUL 


E de neam! Intre toate lighioanele lumii, gân- 
| deşte el, nu era alta care să aibă strămoşi 
mai aleşi şi mai de viță. Pământul era o nimica 
toată, un boț de humă ce orbecăia fără de niciun 
căpătâiu, prin văzduh, când neamul lor greeresc 
îşi ridica osanele lui însuși, sub frunzele uriaşe 
din care astăzi nici măcar urme n'au rămas. Ei 
biruiseră vremea, — dăinuiau stăpâni în lung şi 
în lat, ca şi pe atunci. Chiar un străbunic al lui, 
cu mii de ani înainte, fusese cântăreţ la cuptorul 
brutăriei lui Por-Impărat. Şi astea nu erau vorbe 
de ici de colo, ci le povesteau bătrânii în toate 
minţile lor, şi ei, fireşte, dela alţi bătrâni pricepuţi 
le auziseră. Căci doar aşa rămân poveştile pe 
lume. 

Toate gândurile acestea năvăliseră greerului în 
cap într'o seară, când nu putea aţipi din pricina 
unei privighetori care-i împuiase capul cu cântecele 
ei, de sus, din copacul sub care dânsul se odihnea. 
„Mă rog, n'aş putea vedea şi eu pe dihania asta? 
Ce neam aşa de obraznic să fie?“ se întreabă 
greerul. Şi cum numai de întrebat se putea întreba 
singur, ca să afle şi un răspuns, îşi puse în minte 
să iscodească pe o lăcustă, deşi numai la gândul 
că avea să vorbească unei obrăznicături care 
îndrăznise să se întreacă din sărit cu el, îl apucau 
furiile. O căută; totuşi nu o găsi. 

Fireşte, gândi greerul, lăcustă şi să stea acasă, 
— dracul a mai văzut! Şi cum luna se ascunsese 
întrun nor, rugă pe un licuriciu să-i lumineze 
calea. Şi, aşa, se întoarse. 

Toată nopticica nu închise ochii. Privighetoarea 
îşi făcuse de cap. Il mai mângâie însă pe greer 
iubirea şi laudele pe care o mulţime de Maica- 
Domnului, — gângăniile cele roşii stropite cu 
negru, — i-o arătau. Lasă că-l căinau că nu 
putuse dormi, dar din semnele lor, greerul înțe- 
lese că şi ele erau mirate de îndrăzneala unei 
paseri venetice care turbura liniştea băștinașilor 


* 
Bai 


x a, Ea x 
cj at aaa 


kad 
w 


x x * E E ti 
* w 
Pee + ari ae A na 


x 


* x 
- = 
Pit int ae i 


+ kt 


mândrie, şi, în zori de zi, li se închină cu plecă- 
ciune, poftindu-le în juru-i, să-l asculte. Şi cu 
toată oboszala, greerul le cântă, în cinstea lor, 
un imn al dimineţii. lar vacile: Domnului îl rugau 
să nu mai contenească, fiindcă ele altceva n'aveau 
de făcut decât să-l asculte. 

Şi le-a cântat greerul până ce soarele s'a ridicat 
de câteva suliți pe cer. lar încălzindu-se grozav, 
cântăreţul se rugă de iertare, să aţipească puţin. 
Şi se adăposti sub frunza unei rochița-rândunicii. 


lar vacile-Domnului se sfătuiră, se ridicară pe 


firicelele de iarbă dimprejurul culcuşului cinstitului 
cântăreţ, şi, legănându-se uşor, începură să-i facă 
vânt, sá doarmă în răcoare, cum se şi cuvenea 
unui mândru craiu ce era. 


La ţară, frăţiorul meu, apropiindu-se de un 
băiat care mulgea, priveşte la munca lui. Mătuşe-sa 
umple un pahar cu lapte bun, spumegând 
şi il oferă, dar copilul îl dă la o parte cu mânuţa 
şi zice : 

— Nu, nu, acest lapte nu-mi place, e de vacă. 

— Care îți place atunci? — îl întreabă 
mătuşe-sa. 

— Cel bun, cel ce-l aduce lăptarul. 


Copilul meu are o foame de lup. 

Azi după ce a mâncat cât şapte, vrea încă să 
mai mănânce. 

— Nu se poate, zic eu, deabia ai terminat 
acum de mâncat o jumătate de pui! > 

— Ei şi, zice prichindelul, ce mai rămâne 
dintr'o jumătate de pui când îi scoţi oasele. 


Micul Coco cere de mâncare. 

— Mamă, dâ-mi pâine cu meladă şi mâstână. 

— Dacă zici marmeladă şi smântână, îţi dau, 
altfel nu. 

— Atunci dă-mi pâine şi ciocolată. 

o 

Guvernanta. — Ce ţii în 

mână e mai bun, dar aşteaptă 


că am să-ţi dau mai mult... 
Valentin. — Depinde domni- a 


şoară ! a 
Guvernanta. — Ce vrei să spui? 
Valentin. — Mie-mi place mai bine să merg 


la pescuit decât să am un borcan cu peşti roşii. 


de neam. Greerelui i se umfla inima în piept de 


& 


Lai 


. 
Apei iv . 


SUS PE MUNTE 


Orizontal: 1) Cocoașa 
pământului! 6) Program 
pe ore. 8) Afirmaţie. 9) 
Piscul Bucegilor. 11) In- 
fern. 12). Două litere 
+ consecutive din alfabet. 
13) Se găsește în Carpaţii 
x meridionali: a Craiului sau 
Arsă. 16) Arată direcţia 
turistului. 17) Legătură 
de cereale în spic. 19) 
` Munţi în Moldova. 22) 


X 


= S SX 
na! ÎN 


Munte în miniatură. 27) 
Z A SU 
NURS AN WI p l | 

în oale. 30) Diftong. 31) 


H E Un arbore care creşte 

4 PE | Y prin locurile umede. 24) 

N A | Interjecţie. 28) Aşa cum 

RSU N sunt munții al căror vârf 

privindu-l îţi pierzi cuşma 

O notă depe portativ. 32) Nici tu, nici el. 35) Pro- 

nume. 37) Apă secată. 38) Un fluviu vocalic în 
ţările de jos. 


Vertical: 2) Din neamuri boiereşti. 3) Tramvay 
electric. 4) Pronume. 5) Sentinelă Verde, farmecul 
munţilor. 7) Un animal care trăeşte prin munţi. 9) 
Conjucţie. 10) Caracteristic regiunilor muntoase înalte. 
14) Pasiune pentru excursiuni pe piscurile înverzite 
ale munţilor. 15) Nici a mea şi nici a lui. 17) Un 
Făt-Frumos strălucitor tolănit pe o mantie albastră, 
desmiardă munţii cu priviri fierbinţi. 18) Fluviu în 
Siberia. 20) Oraş în Jugo-Slavia. 21) Oraş în Belgia. 
23) Notă muzicală. 25) Se 'ncurcă mai greu noaptea. 
26) Pronume. 27) Vârf în munţii Bucegi. 29) Zeitate 
feminină greacă care stăpânea munţii. 34) Siluetă neagră, 
sprinţară, se avântă cutezător depe un pisc pe altul. 
36) Pentru el vine lumea la munte. . 
MOŞ ROATĂ 


UN JOC 
DE ATENŢIE 


Priviţi figura de mai 
sus şi veţi vedea că două 
din aceste păpuşi sunt 
identice. 


iaprezintă o grădină întortochiată, 


LIIE 


GRADINA INTORTOCHIATĂ 


Puneţi o foaie de hârtie transpa- 
ntă pe desenul de față, care 


tbhots=s Universial Tagi] 


şi urmăriți drumul cu creionul în 
mână. Dacă urmăriți drumul drept, 
să știți că ați desenat un animal, 
iar animalul acesta va fi un elefant. 


DRUMUL LA CASĂ 


Un om cam ciudat în felul său, 
locuia într'o casă înconjurată de toate 
părţile cu un şanţ, plin cu apă şi de 
4 metri lăţime. 

Dar într'o seară, când se întoarcea 
acasă, văzu că apa luase podul. Din 
| fericire pentru dânsul, putu să găsească 
două scânduri, fiecare de 4 metri lungime, cu ajutorul 
cărora a putut să treacă peste șanț. 

Cum a putut să reuşească? 


JOC DE COLORATURĂ 


(Ce reprezintă acest desen ?) 


Ca să puteţi afla, colorați v i SI 
fragmentele desenului după cum A Aa ES 


J 


urmează: 

O: albastru; 1: albastru de- 
schis; 2: albastru închis; 3: 
galben; 4: Gri albastru; 5: gri 
clar; 6: gri închis; 7: Roz; 8: 
Alb; 9: verde; A: Verde 
albastru; B: Brun. 


EY 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


„Păsărică, păsărea: C, o iv, us, ora, Balcani, oca, 
bir, pui, călau, ci, oulă, car, păun, sunt, atenție, pa, Italia. 
fi Un joc de atenţie: Cele două figuri 

E exact identice sunt Nr. 3 şi 5. 


ȘARADĂ 


Direct de mă citiţi, 
Printre băieți mă găsiţi; 
lar literile de-mi înturnaţi, 
Pronume personal aflați. 


# 


KICEN T'UORILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Ultima încărcătură de praf de pușcă 


— Hrana sa e asigurată, replică nenorocitul, pe 
care-l cuprinse delirul, trebue să fie flămând şi nu ştiu 
de ce l-am face să aștepte atâta! 

— Johnson, linişteşte-te ! 

— Nu, d-le Clawbonny, fiindcă tot aci o să ajun- 
gem, şi atunci pentru ce să mai lungim suferinţele 
acestui animal? Ii este foame ca şi nouă, nu întâlnește 
nicio focă pe care să o sfâşie! Cerul îi trimite nişte 
oameni, ei bine, cu atât mai bine pentru el! 

Bătrânul lohnson era pe cale de a înebuni, vroia 
să iasă din colibă. Doctorul îl opri cu multă greutate 
şi n'ajunse să-l liniștească decât pronunţând aceste 
cuvinte cu un adânc accent de convingere. 

— Mâine, zise el, am să ucid acest urs! 

— Mâine, făcu lohnson, care părea că se trezeşte 
dintr'un vis urât. 

— Da, mâine. 

— Dar aveţi gloanţe? 

— Le voi face. 7 

— Aveţi plumb? 

— Nu, dar dar am mercur. 

Acestea zise, doctorul luă termometrul care în ine 
teriorul cohbei arăta cam 10 grade de căldură și ieși. 
Aşeză termometrul pe un ghețar şi intră iarăşi în 
colibă. Afară temperatura arătă cam 47 grade centigrade 
sub zero. 

— Mâine, da, mâine, zise el bătrânului marinar; 
acum dormi şi să aşteptăm răsăritul soarelui. 

Noaptea trecu chinuiţi de frigurile foamei; singur 
şeful echipajului şi doctorul le mai putură micşora, 
grație speranței. 

A doua zi, în zori, doctorul urmat de lohnson nă- 
văli afară din colibă şi alergă la termometru; tot 
mercurul se retrăsese din albiuţa sa, sub forma unui 
cilindru compact, 


Doctorul sfărâmă termometru şi scoase cu degetele 
sale bine înmănușate, o adevărată bucată de metal foarte 
puţin malebil şi foarte tare. Era o adevărată limbă de 
metal. 

— Ah! dle Clawbonny, strigă şeful echipajului, 
iată o adevărată minune! Sunteţi un om de geniu! 

— Nu, amice, răspunse doctorul, sunt un om ca 
toți oamenii, înzestrat cu o bună memorie și care a 
citit mult. 

— Ce vreţi să spuneţi? 

— Mi-am amintit de o ispravă a căpitanului Poss, 
făcută în călătoria sa; el spune că a străpuns o scân- 
dură groasă de un deget (2! cm.) cu un glonte 
de mercur înghețat; dacă aș fi avut untdelemn la dis 
poziţie, sar fi întâmplat acelaş lucru, căci tot 
acest călător ne povesteşte că un glonte de unt 
de migdale dulci tras într'un stâlp, l-a străpuns, 
şi a căzut pe pământ fără să se sfărâme. 

— De necrezut! 

— Ba e foarte adevărat, lohnson, uite această bu- 
cată de metal poate să ne salveze viața, să o lăsăm 


10 


puţin la aer înainte de a ne servi de ea şi să vedem 
dacă ursul nu ne-a părăsit. 

In acest moment, Hatteras ieşi din colibă, doctorul 
îi arătă limba“ de mercur şi-i împărtăşi planul său; 
căpitanul îi strânse mâna și cei trei vânători se puseră 
să observe zarea. 

Vremea era foarte senină. Hatteras luând-o înaintea 
tovarășilor săi descoperi ursul cam la şase sute de 
stânjeni. 

Animalul aşezat pe labele dinapoi, legăna liniștit 
capul, aspirând mirosul acestor oaspeți neobosiţi. 

— [Iată strigă, căpitanul. 

— Tăcere, făcu doctorul. 

Insă curiosul patruped, când zări pe vânători, nu 
se mișcă deloc. El privea fără teamă şi nici furie. Cu 
toate acestea era greu să te poți apropia de el. 

— Amicii mei, zise Hatteras, nu-i vorba de plăcere, 
ci de existența noastră care-i în joc. Să procedăm ca 
oamenii înţelepţi. 

— Da, răspunse doctorul, n'avem decât un singur 
foc de puşcă. Nu trebue să ne scape animalul; dacă 
fuge, atunci suntem pierduţi, căci fuge mai iute ca un 
iepure. 

— Ei bine, să mergem drept spre el, răspunse 
lohnson. Ne riscăm viaţa, ce importanță are, eu cer 
să o risc pe a mea! 

— Ba a mea, replică doctorul. 

— Ba a mea, răspunse liniştit Hatteras. 

— Nu, viaţa d-tale este necesară pentru scăparea 
tuturor, pe când eu sunt un bătrân marinar, zise lohnson. 

— Nu, lohnson, reluă căpitanul, lasă-mă pe mine, 
nu-mi voi risca viața mai mult decât trebue, dacă va 
fi posibil; dacă nu, vă voiu chema în ajutor. 

— Hatteras întrebă doctorul, vrei să te duci spre urs? 

— Da, dacă aş fi sigur că-l dobor dintr'odată, chiar 
dacă ar fi să-mi sfărâm capul; însă la apropierea mea 
el va lua-o la goană. E un animal foarte şiret, să în- 
cercăm să fim mai şireţi ca el. 

— Ce vrei să faci? 

— Să înaintez până la zece pași de el, fără să 
bănuiască prezenţa mea. 

— Ei cum? 

— Mijlocul e cam îndrăzneţ, dar simplu. Ai păstrat 
pielea focei pe care ai uciso? 

E în sanie. 

— Bine să ne întoarcem la colibă şi în timpul acesta 
lohnson să rămână ca să-l observe. : 

. Şeful echipajului se fur:şă înapoia unui muşuroiu de 
ghiață care-l ascundea pe de-a'ntregul de vederea ursului. 

Acesta, mereu în acelaş loc, continua să se legene, 
mirosind în aer. 


Foca și ursul 


Hatteras şi doctorul intră în colibă. 

— Ştii, zise cel dintâi, că urşii dela poli vânează 
foci, din care se hrănesc mai ales. Ei le pândesc pe 
marginea crăpătunlor, zile întregi şi le sugrumă cu 
labele, cum ies la suprafaţa gheţei. Un urs prin urmare 
nu se sperie de prezenţa unei foci. Din contră. 

Am înțeles planul d-tale, zise doctorul, însă e 
periculos. 


(Va urma) 


pd 


a) 


Pi 


G 


i aidar du 


ŞARADĂ 


Prima parte-i o culoare, 
lar a doua-i salutare; 
Părţile de "'mpreunați, 
O boală rea aflaţi. 
(ed-H9) 


ENIGME 


Uniţiun „material de construcţie“* 
cu un „anotimp“ şi veţi afla un 
„nume de fată“. 

(exea - eA) 


Din trei note muzicale, formați 
un nume de fată. 


(ep-ax-0q) 
HORAŢIA COCLES 


POLINDROM 


Dacă drept sau inversat mă veţi citi. 
Fără mine nu veţi putea trăi. 


(edy) 
M. F. 

cl. Ill-a, liceul de băieți „Ștefan cel Mare" 
Tighina 


MICĂ PROBLEMĂ 
Cine găseşte repede mingea? 


Soluția problemei de la 
pag. 8-a. 

Era clar că necunoscutul hoț al 
mingei, pierduse un membru al 
familiei. Jucătorii de oină se in- 
formară la școală, întrebând, care 
elev a lipsit de la şcoală pentrucă 
ia murit cineva din familie, şi 
astfel ştiură numele vinovatului. 


PAGINA BăĂIEȚILOR 


De vorbă cu cititorii 


Ilmeliuc Dumitru. Liceul 
Internat, laşi. 

V'am ascultat sugestia și am făcut 
şi pagina băcților. Sunteţi mul- 
umit ? 

e 


Victor Duculescu, cl. III pri- 
mară, şcoala nr. 17, Bucureşti. 
0 zi de şcoală“ nu se publică. 


ATLAS 


Să râdem puţin 


— Fac prinsoare 
că sar mai sus decât 
turnul Eiffel. 

— Bine. Țiu prin- 
soarea. 

— Foarte bine. Ce 
înălţime sare turnul? 


Mama: — Când 
răutăciosul acesta de 
băiat mic ţi-a aruncat 
pietre, de cen'ai ve- 
nit să-mi spui în loc 
să arunci şi tu cu 
pietre în el? 

Coco: — Să-ţi spun ţie, mamă? 
Dar tu n'ai putea nimeri nici în- 
tr'o casă ! 


Vorbe de copil 


Micul Valentin 
(5 ani)— La ce ser- 
vesc toate aceste verze 
mari, în grădină ? 

Sora lui mai „mare“ (7 ani) 
Nu pot să-ţi spun încă, eşti prea mic. 


Capre de lemn 


In Congo belgian, locui- 
torii numiţi Baluba, 
dau de mâncare caprelor 
de lemn, care, cred ei, adă- 
postesc-sufletele morţilor. 


A 


eterne 


SPIRE LAC EREE 


In timp ce Wheatstone inventa 
în Anglia telegraful magnetic, 
un fizician dela Munchen, Stein- 
heil, executa un aparat bazat pe 
acelaş principiu realizând astfel 
prima aplicare practică a electrici- 
tăţii, ca agent telegrafic. 

In adevăr, telegraful său nu era 
un simplu aparat de birou, ci un 
instrument uzual care folosia să se 
stabilească o corespondență între 
observator şi o suburbie a Mün- 
chen-ului depărtate una de alta cu 
o leghe. 

In luna Iulie 1837, dată însem- 
nată în istoria telegrafului electric, 
Steinheil construi primul aparat 
care a stabilit o legătură regulată 
cu ajutorul electricităţii voltaice. 
De atunci sau efectuat lucrări 
importante pentru îmbunătăţirea 
sistemelor telegrafice ; dar toate 
pleacă dela invenţia lui Steinheil. 

Dar ceea ce asigură numelui luj 
Steinheil o glorie nemuritoare este 
că acest fizician a descoperit în 
1838, posibilitatea de a suprima 
firul de retur al circuitului, luând. 
chiar pământul drept conductor de 
retura, 

Această descoperire are o im- 
portanță imensă deoarece permite 
să micșorezi cu jumătate lungimea 
conductei metalice. 


VALENTIN 


TE 


PREŢUL 5 LEI i | “Bucureşti 


Bombonel priveşte pălăriile cu ; ; z x La fereastră vede pe prietenul 
BOMBONEL pene Şi apoi pleacă spre casă său d E T 


Şi ca să-l distreze îi arată 
Dimineaţa Copiilor 


Hr A | 
pă aa gi Pia ~ NE: da si EU > Pirs = a Dl e a S 
: Cucoana cu pana îl gâdilă pe Şi trecând înapoi iar il mai Şi acum Incruntilă nu mai e 
O roagă să vie după el pareri gâdilă i 


încruntat ci râde, încântat! 
EI IE 


„PUSI EPICE IE RE PRE ECE IDE PERII E NII DUSE AIE CEL PE IT „E TON IDEE ZIS NICE Sp AIE 55 Ta DEE E? Za dă n CIT SE NEN 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. Cec Poștal 4083. 
Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 l) 


D 2 


| 


EI zice: „un moment“ 
Şi cu flori în mână Domnule Clement- 


i os PR a x 
| rard La logodnică mână 


Ține calul jos 
Că eu mă duc sus. 


Ah! ce 5 
ase cal levent Şi sttâage ză 4 po a Pe la spate vine 
on Clement zău tare Un copilaş insă se miră p , 


Frâ o Eas a Š 
râul cel mare Şi pe Clement tare-l admiră Niţă, vai de mine, 


Á pari age ir del xia cât ai zice curcă Clement e mândru tare Nu ştie bădie 
p ățurile încurcă Ține calul cel mai mare Că ține o jucărie 


Şi scoțând din teacă Urlă: pe tine să ştii c'am 
O sabie de moşteacă Să te tai bucăţi ca pe un salam. 


„VIVARIUM" 


UMNEATA spui deci că Indochinezii sunt 
mari mâncători de carne de caiman ? 
— Intr'atât încât sunt capabili de ori ce ne- 
indochinezul 


bunie. Pentru o coadă de crocodil, 


——ţi-ar vinde familia 


întreagă şr pe el 
însuşi. 

— Asta e chiar 
interesant. Mi s'a 
spus că sunt într'a- 
devăr vivarium-uri 
cu caimani. 

— Intr'adevăr ; 
sunt crescătorii de 
acești oribili croco- 
dili, pe care îi mă- 
nâncă aceste feţe 
galbene, cu o plăcere și o voracitate extraordi- 
nară. Un banchet de coadă de caiman este un 
adevărat banchet regesc. 

Cei doi tineri ofițeri de marină tăcură câte-va 
secunde. 

— Am să vă povestesc o teribilă aventură — 
zise Robert însfârșit. 

— Vrei să ne-o povestești ? 

— Ascultaţi. Cunoșteam un adevărat Ay-dé, 
care era vânător de profesiune și era foarte 
renumit pentru experiența lui. 

Şi pentru curajul său ; el avea un fiu, de doi- 
sprezece ani poate, subțire și curagios ca și tatăl 
său. Il însoțea la vânătoarea de caimani pe care 
apoi îi vindea la bazar. 

Ay-de, într'o zi fu angajat de către stăpânul 
unui vivarium de caimani: copilul său îl ajuta. 

Vivarium era între Saigon, capitala guvernului 
colonial, oraş de tip aproape european, şi Choleu, 
adevărat oraș indochinez, cu o populaţie de mai 
multe mii de indigeni. O frumoasă stradă merge 
pe lângă Don-Mai, fluviu somnoros cu țărmurile 
mlăștinoase. Vivarium-ul se găsea pe acea stradă, 
țărmul fluviului. Erau acolo sute de fioroși 


sauriani, Dălăcindu-se în nămolul din farcul cu 


pari puternici, legaţi între ei cu puternice bare 
de fier. O adevărată închisoare inviolabilă : dacă 
din întâmplare cine-va ar fi fost aruncat acolo, 
ar fi fost rupt în bucățele şi mâncat într'o 
secundă. Vederea aceler fălci groaznice şi teri- 
bile, deschise parcă a continuă foame, erau făcute 
să te înspăimânte parcă. 

De acolo se auzeau 
plânsete şi ţipete ca ale 
copilaşilor noui născuţi, 
imediat ce cineva apărea 
lângă acel farc: şi toată 
această masă vie se sbătea, 
parcă aşteptând prada care 
sperau să le cadă sub 
dinți. 

Eu observam câte odată 
prinderea animalelor a că- 
ror coadă trebuia să ser-. 


CU CAIMANI 


vească în curând poftei indochinezilor. " 


Stând pe platforma de unde atârna o fringhiə 
trecută prin o macara, pescarii aşteptau ca 
monstrul ce fusese ales să treacă pe sub plat- 
formă. Bucăți de 
carne erau arun- 
cate în apă ca să 
atragă pradă. 

Ay-dé era mare 
maistru. Când cai- 
manul ridica bățul 
verzui el îi arunca 
fringhia făcută laţ, 
Caimanul se sbă- 
tea dar  fringhia 
trasă pe scripet îl 
prindea. Atunci 
monstrul bate cu violență din coadă. Repede 
era ridicat până la parapet, unde înarmaţi cu 
enorme „parang-uri“ stăteau indochinezii, goi până 
la centură, cu pantalonii suflecaţi gata de atac. 

Un bă cu cârlig prindea coada și trăgea 
prada pe platformă. Picioarele monstruoase mur- 
dare de noroi atârnau. Ay-dc ridică braţul 
înarmat şi dă lovitura mortală. Din pieptul 
despicat iese un val de sânge. Dedesubt caimani! 
je năvălesc sugând, înfometați sângele fratelui 
oT. 

Victima se mai zbate încă cu furie şi apoi 
încetează. Apoi este pusă pe platformă cu lovi- 
turi de topor, coada este separată de corpul 
monstruos care este rostogolit jos în vivarium, 
şi făcut bucățele de către ceilalți sauriani. A 
doua zi pojticioșii din Choleu dau năvală. la 
prăvălia din piață şi se bat“ pe bucata cea mai 
bună din coada monstrului, mirosind tare a 
mosc. 

Intro zi Ay-dé era pe (palisadă) gard îm- 
preună cu fiul său și câţi-va indochinezi. Pa- 


rang-ul era gata să lovească când fiul său din 
nebăgare de seamă făcând un pas înainte, fu 


împins de unul din picioarele monstrului, işi 


pierdu echilibrul şi căzu în vivarium. - 
Un strigăt de oroare ieşi din pieptul tatălui 
său, fără să lase din mână „parang-ul“ pe când 


însoțitorii legau fringhia de un par, ca să =s 
piedice ca saurian-ul să recadă înapoi. Ay-de 
împins de iubire paternă se aruncă de sus peste 


masa famelică şi feroce a caimanitor. 
Vrea să-şi salveze 


copilul, dar are să poată 
oare ? 

Copilul căzut din feri- 
cire pe spatele monştrilor 
avu prezența de spirit să 
se ridice şi să fugă ca o 
veveriță, sărind de pe o 
spinare pe alta, profitând 
de confuziunea ce $e pro- 
dusese între monştri. Dacă 


ar fi alunecat era pierdut 


oy 


a 


| 
] 
} 
gd 
f 
| 
j 


E N e Sg iai 


AA i 


cu siguranță. Norocul vru ca el să poată ajunge  dului de pari se deschise uşa şi o barcă intră 


întrun loc gol, o zonă noroioasă unde se suiau 
caimanii ca să se prăjească la soare. 


De acum era scăpat; dar 
Ay-de, căzut în groapa infernală 
era în mare pericol. 

Scăpă gratie cuțitului numit 
„Parang“. El știa să-l întrebuin- 
țeze bine, şi căzând pricepuse că 
dacă l-ar fi aruncat ar fi fost 
pierdut definitiv. 

Văzu apărând în fața lui în 
câteva clipe două-trei- zece bo- 
turi deschise. Dar „,„parang-ul'* 
făcu minuni. Ay-de dădu lovituri 
după lovituri trăgând în ochii 
caimanilor ca să-i orbească. Işi 
deschise drum printre  jivine, 
care parte orbiti parte 


cu boturile sângerânde se  sbăteau 


mugind. 


său. In timpul acesta din partea 


în noroi 


în vivarium, împinsă cu pari spre cei doi oameni 
pe când cei din barcă trăgeau focuri spre cai- 


mani, care se apropiau iar 
de Ay-dé. Eroicul indochinez 
ajunse înfine la barcă, se apucă 
de margine ca să sară înăuntru, 


dar din nefericire cei din barcă — 


aplecându-se, barca” se răsturnă 
şi căzură cu toți în apă. 

Saurien-ii furioși se repeziră 
contra lor şi prinseră pe unul din 
oameni. 

O altă barcă intră în viva- 
rium şi scoase înfine afară 
pe cei ce se refugiaseră pe mica 
insulă. Dar o viață ome- 
nească costase, pierise în 
această teribilă aventură, iar cel ce 


fusese mâncat era tocmai păzitorul vivarium-ului. 


A doua zi pofticioşii din Choleu avură multe 
Fiul din insula lui striga încurajând pe tatăl cozi de caiman de mâncat, 


opusă a gar- 


Dar cu ce preț plătiseră ei aceste cozi......! 


RUGĂMINTEA DIN URMĂ 


Eşti schilav tot! Un cerșetor 
Te "'ntorci acum acasă. 
Și ce fecior frumos erai! 
Dar ori cum ești, ce-ţi pasă! 
Tu vei vedea iar satul tău 
Şi casa voastră *n vale, 
Și biata mamă-ţi va eşi 
Plângând în cale. 


Şi eu rămân să mor pe-aici 
Cu lijtele păgâne! 

Ah, parcă simt că wam sajung 
Să văd ziua de mâine. 

Cu douăzeci de-odată *n car 
La groapă mă vor duce, 

Și bun e Domnul de-om avea 

La cap o cruce. 


$ 

Noi de copii ne știm, şi-am fost 
Ca frații, ba mai bine. 

Eu de-am avut un singur ban 
L-am împărțit cu tine; 

Şi tu cu gura foc prindeai 
Să-mi dai ajutorare; 

Să-ţi răsplătească Dumnezeu, 

Că-i bun şi mare! 


Şi-auzi acum! De-or întreba 
In sat de-a mea venire, 
Tu ’n loc de adevăr să spui 

Că wai de mine ştire, 


(După Lermontov) 


Că wam fost la un regiment — 

Dar spune-le ce-ţi place. 
Că pentru ei ori viu, ori mort, 
Tot una face. 


lar mamei, Doamne, cum aș vrea 
Credința s'o înșele! 

Să-i spui că mai lăsat rănit 
La Turnu-Măgurele, 

Dar voi sosi cât de curând. 
Ascultă-mi rugămintea, 

Că mama, dac'ar ști că-s mort, 

Şi-ar pierde mintea. 


Tu s'o amâi cu zi de zi 
Și spune-i câte toate, 
Ea e bătrână, ware mult 
Să mai trăiască, poate: 
Şi pentru ce să-i amărăşti 
Și zilele puţine ? 
Că ware *n lume bun şi drag, 
Decât pe mine. 


lar Linii, de sar întâmpla 
Să vă 'ntâlniţi vre'odată, 
Să-i spui că-s sănătos şi-aş vrea 
S'o aflu măritată. 
Tu uită-i-te 'n ochi să vezi 
We-o doare ori wo doare; 
lar dacă vei vedea-o stând 
Nepăsătoare, 


Să-i spui că mai lăsat rănit 
Pe umedele paie, 

Că doctorul în carnea mea 
Adâncă brazdă taie, 

Că de dureri eu mă izbesc 
Şi urð ziua ’nireagă, 

Şi cam murit gândind la ea, 

Că mi-a fost dragă. 


Şi dacă ochii ei atunci 
Mai turburi se vor face, 
N'o mângâia! E de prisos, 
Te rog s'o lași în pace. 
O frunză veştedă nu-ţi dă 
Cuvânt să zici că-i toamnă 
Și-o lacrimă în ochii ei 
2 Nimic nu 'nseamnă! 


Și-acum dă-mi mâna! A sunat 
Gornistul de plecare. 
Du Oltului din partea mea 
O caldă salutare, 
Şi-ajuns în țară, eu te rog, 
Fă-mi cel din urmă bine : 
Pământul țării să-l săruţi 
Şi pentru mine! 


G. COŞBUC 


LEGENDA 


RINTRE draperiile grele 

deabia pătrundea lumina pa- 
da a dimineţei, dar deja de câtă-va 
vreme, în patul înalt, în întregime 
aurit, Regele se svârcolea neliniștit. 
De abia se auzi din cotețul regesc 
cântul cocoșului, şi cu băgare de 
seamă trase de scufie pe augusta 
lui soție ca să se deștepte şi ea, 
— Scumpa Mea, îi zise — eu cred 
că fata noastră va putea să găsească un bărbat tânăr, 
frumos, bogat, înţelept, deştept, plin de merit şi 
nebun de dragul ei. Deoarece e vorba despre cea mai 
gingașe Principesă din lume. 

— Nici eu nu mă îndoesc, murmură Regina, care 
era încă somnoroasă. 

— Dar... zise iar Regele — să fie oare acest lucru 
fericirea ? 

— Fericirea? Şi la auzul acestui magic cuvânt 
somnul dispăru şi din voce și din inima Reginei. In 
patul foarte înalt şi poleit cu aur se făcu o mare 
linişte. Apoi încetişor ca şi cum şi-ar fi vorbit ei 
însăşi, regina murmură; — Fericirea... lată, mi se 
pare că trebue să semene cu o mâncare delicioasă din 
care nu se poâte gusta niciodată. 


RR 


] E A să pricepeți perfect adâncul acestui gând trebue 

“j să ştiţi că Regina avea o mică slăbiciune: era 
mâncăcioasă. 

Dar și regescul său bărbat avea o slăbiciune: adora 
vinurile bune. El repede adăogă : — Poate, draga mea. 
Dar cu condiţia că această mâncare a ta miraculoasă 
să fie însoţită de o mai miraculoasă băutură, şi... de 
când îmbătrânea devenise avar, după o pauză continuă : 
„şi să nu coste nimic acea mâncare şi băutură. 

Regina strâmbă din nas. 

— Mie nu-mi pasă cât va costa, — zise, — dacă 
la sfârşitul acestui banchet excepţional cine-va ar cânta 
o frumoasă cântare. 

— Dar nevasta-mea, nevasta-mea... — strigă Regele 

ridicându-se din perne şi gesticulând, — cele ce spu- 
neam azi de dimineaţă... Ah! ar fi deajuns ca ginerele 
nostru viitor, să ştie să-și crească copii, şi ţi-o jur, 
atunci am descoperit cel mai misterios secret din lume, 
ah nevasta mea... 
Zicând acestea dete deoparte plapuma, îşi aruncă 
mantaua de hermină peste cămaşa de noapte și a 
eşit din cameră uitând 
până şi coroana. 

Regina înmărmurită se 
uita de jur în prejur fără 
să priceapă nimica. Ce 
lucru extraordinar zisese 
oare ? 

Se auzi o voce, al cărei 
ecou făcea să se umfle 


4 


FERICIREI 


palatul, toate ţările, tot pământul : 

— Fericirea... Fericirea... 

Două ore, trompeţii și to- 
boşarii. chemau poporul la toate 
răscrucile. Şi hera!dul citea ,„cre« 
dincioşilor supuşi“ proclamația 
Regelui. 

Proclamația zicea că la amiaza 
de mâine, cea mai gingaşe Principesă 
din lume va fi dată de soție aceluia 
care, fiind tânăr, frumos, bogat, înţelept, deştept, plin 
de merit şi nebun de iubire, ar oferi în dar Princi- 
pesei, secretul fericirei. Şi se puneau cinci întrebării 
precise. Cine răspundea la întrebări descoperea secretul. 

Care e mâncarea din care nu se poate gusta 
niciodată ? 

Care e băutura pe care o dorești mai mult decât 
cel mai bun vin? 

Care e felul cel mai bun și mai sigur ca să nu 
pierzi averea ? 

Care e felul cel mai bun de a educa copiii? 

Care e cântecul cel mai frumos? 

Cetăţenii se priviră unul pe altul... La început în- 
mărmuriţi, apoi mişcați şi entuziasmați. Deoarece toţi 
se credeau tineri, frumoşi, bogaţi, inteligenţi, deştepţi, 
valoroşi şi pentrucă toți iubeau pe Principesă şi pri- 
miseră cel puţin odată un surâs preţios al ei... cu 
toții îşi ziseră: „eu voiu fi“. - 

Mai rămânea ce e drept să 
întrebări... 

Dar era deajuns să te gândești, puţin. Şi cu toţi 
într'adevăr începură să se gândească. 

Şi trecu ziua acea, şi trecu şi noaptea şi veni acea 
dimineață și se apropie ora prânzului. Regele scoase 
din teacă bastonul greu de aur care era semnul dom- 
niei sale, și îşi puse pe cap coroana. 

Regina îşi îmbrăcă haina de catifea ca penele pău- 
nului și care avea trei metri de trenă (coadă). Apoi 
eşiră amândoi la fereastră. 

In piață nu era nimeni. Dinspre oraş nu se auzea 
nici o voce, nici un pas, nimic. Ceasul bătu amiază. 
Nici o schimbare. 

Regele tuşi de câte-va ori, tocmai aşa cum făcea 
când era pe punctul să se supere. Regina suspină 
lung, așa cum făcea când era pe punctul să plângă. 
Dar deodată se opri din suspine și zise sfioasă: 

— Dacă ne-am duce să vedem ce s'a întâmplat? 

Şi Regele zise: — Să mergem. 

Piaţa, străzile... la început Regina mergea cu mare 
greutate, obligată să ducă în braţe acea trenă de frică 
să nu se agaţe în picioare. Apoi îşi dădu seama că 
nefiind nimeni nu risca 
să-i fie călcată trena. 
Se părea că merg prin 
orașul morţilor. După ce 
trecură prin pieţe şi 
străzi — trecură prin uliţe 
şi străduțe... Nimeni, 
nimeni. 


Şi tot Regina zise: 


răspunzi la cele cinci 


aaa 


— Dacă am încerca să împingem uşa caselor și să 
intrăm ? 

Regele răspunse: — Să încercăm. 

Găsiră pretutindeni oameni cu coatele pe mese şi 
cu capul în mâini, care părea împietriți. Aşa de îm- 
pietriți încât nici nu-i auziră intrând. Candelabrele, 
lămpile mai ardeau ultimile feştile ale nopţii, care 
fuseseră uitate aprinse. 

De zece ori cel puţin, în şir, Regina se ducea gri” 
julivă la bucătării să cerceteze plitele, şi puţin lipsi 
să nu leșine din cauza fumului şi mirosului de acolo. 

Mâncărurile, marmeladele, tăețeii cu cremă, totul 
era ars, pe când bucătarii și cofetarii, visau pungi cu 
aur, saci cu aur, munţi de aur... de care urmau să 
se bucure fără să piardă o singură monedă. Și puţin 
îi lipsi Regelui să nu cadă ameţit în acele cufere de 
aur ale visurilor supușilor săi. Lucrătorii din vii care 
toată noaptea căutaseră ritmul unei cântări, nu observa- 
seră că cepurile buţilor rămăseseră deschise. Deacum 
toate buţile erau goale. Şi. goale erau toate cuferile 
de fier ale bancherilor. Veniseră hoţii, pe când ei 
răsfoiau grăbiţi tratate de pedagogie. Şi goale erau şi 
toate şcolile. Acele ale matematicienilor, ale filosofilor, 
ale muzicanţilor... Cu mare bucurie copiii o tuliseră 
pe când profesorii încovoiaţi fabricau sosuri de mân- 
cări de neînchipuit. 

Regele şi Regina luară drumul Palatului. Mari la- 
crimi le cad din ochi din când în când. 

— De ce oare le-am cerut la acești nenorociţi ceea 
ce ei nu puteau să găsească? zicea cu amărăciune 
Regele. 

— Poate totuşi că să fie cineva, zise sfioasă Regina. 

Şi amândoi se gândeau că sărmana lor fiică nare 


să aibă soțul pe care ei l-au visat, acel care îi va 
aduce Fericirea. Şi plângeau amândoi...... 

Dar deodată o văzură venind spre ei, cu faţa 
aprinsă, cu ochii strălucitori şi cu braţele deschise. 
Alerga, sărea... părea veselia însăşi. 

Nun găsise la Palat, şi n'a avut răbdarea să-i 
aştepte. 

— Ce frumoasă dimineață! Ce frumoasă dimineaţă! 
striga ea către ei înainte chiar de a ajunge. 

Părinţii trişti se uitau unul la altul. O frumoasă 
dimineață aceia, în care toți nenorociţii aceia zăceau 
pentru ea? 

Dar Principesa nu ştia. Nimeni nu-i spusese nimic. 

Eşise decum se ridicase soarele, şi cum ajunse în 


pădure, la isvorul cu apă limpede, întâlnise un tânăr 
țigan care dormea pe iarbă. 

Povestea veselă acuma şi grăbită. Poate că o simţise 
şi se trezise, li spusese: ce frumoasă ești! şi cu o 
mare închinăciune o luase de mână. Alergaseră îm- 
preună prin câmpii, culeseră margărite și violete, 
cântând. Apoi ge duseseră la copii, la micii vagabonzi 
scăpați de la şcoală. Ţiganul i-a învăţat să danseze 
după ritmul unei melodii nebuneşti, şi pentrucă venise 
un lup şi ei au fugit înfricoşaţi, el, tinu piept fiarei 
şi strângând-o de gât 
şi murmurându-i ce- 
va la ureche, a tri- 
mes-o. la plimbare 
îmblânzită ca un 
căţeluș. 

Dar chiar în mij- 
locul acelei minunate 
întâmplări, ei, Prin- 
cipesei i se făcuse 
foame. El scoase din 
traistă o coaje de 
pâine, ia oferit-o 
împreună cu apă 
proaspătă în caliciul 
unei flori. 

Niciodată ea nu mâncase şi nu băuse ceva aşa de 
delicios. 

Atunci a simţit nevoe să-i dea şi ea ceva... punga 
ei cu aur. 

El a refuzat-o. 

— Te rog păstreaz-o, — răspunse el: — e un singur 
fel de a păstra averea... să nu o ai. 

Şi apoi cu o ultimă închinare şi un sărut a fugit 
râzând. 

Strigând tare ea l-a chemat: 

— Un cântec — încă un cântec, cel mai frumos! 

— Cel mai frumos cântec va fi aceia pe care o 
voiu cânta mâine... și pe care azi n'o ştiu încă. 

Şi fugi cu adevărat de data aceasta. 

Regele şi Regina s'aruncară unul în brațele celuilalt. 

— Fericirea! Fericirea! lată bărbatul care are să 
dăruiască fetei noastre fericirea. 

Piângeau dar erau alte lacrimi de data aceasta. 

Deabia reuşiră să se stăpânească, se întoarseră către 
Principesă care părea că visează şi care îi privea fără 
să priceapă: — Numele... Spune-mi numele lui repede 
—  întrebară îngrijoraţi amândoi. 

— Numele... nu mi-a spus numele, — răspunse ea.— 
Dar iată îmi aduc aminte: era un tânăr așa de bine 
făcut. Mi-a lăsat cartea de vizită. lată... 

Şi le arată o bucată de pergament pe care era scris 
cu litere foarte greu de citit. 

Ţiganul avea un nume straniu. 

Se chema: „Cel ce nu se întoarce“. 


La Sumatra există o 
clădire construită în în- 


tregime din pae. 


CELE TREI RODII AURITE 


A fost odată ca niciodată, etc. 
PA A fost odată un împărat, şi avea un 
Y 9 fecior. Acesta, şezând la fereastră, vede o 
DL! DT babă bătrână care venea cu tivga să ia 
apă dela fântână. Ce-i veni lui, ia o piatră, 
şi aruncând-o către fântână, nemerește drept în tivgă, 
şi aceasta se sparge; baba, care simțise de unde venise 
piatra, îşi aruncă ochii la fereastra împăratului şi vede 
pe fiul de împărat făcând haz, atunci baba îi zise: 
Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori, 
dragul mamii ; şi se întoarse acasă şi fără tivgă şi fără apă. 

Fiul de împărat, auzind acest blestem stătu, şi după 
ce se gândi mult timp la rodile aurite, se aprinse do- 
rința în el de a le vedea și a le avea; deci se duse 
la tată-său şi-i zise: Tată, să-mi faci trei rânduri de 
haine de fier, căci am să fac o călătorie mare. Și toată 
silința ce puse Impăratul a opri pe fiul său dela aceasta, 
fu în zadar. 

Dacă văzu şi văzu că nu-l poate opri, porunci şi 
numai decât i se făcu hainele; după ce le luă, fiul 
împăratului încălecă și plecă. 

Un an de zile trecuse de când călătorea; ajunse prin 
pustietăţi nelocuite de oameni; şi tot rătăcind în sus 
şi în jos, două rânduri de haine se rupseră și le lepă« 
dase. Ne ştiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva. 
şi dacă nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă. 

Abia mai făcu câţiva pași şi iată că zări o colibă. 
Se repezi într'acolo iute ca săgeata şi îndată și ajunse. 
Acolo o mătuşă sihastră cum îl văzu, îi şi zise: 

— Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p'aci pe unde 
nu se- vede pasăre cu aripioare, dar încă-mi-te om cu 
picioare ? 

— Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii 
aurite; nu ştii d-ta încotro se pot afla? 

— Nu ştiu, dragul mamii, nici n'am auzit până 
acum de aşa minune; dar poate soră-mea să ştie, care 
şade puţin mai departe de aici; de ài curaj să mai 
mergi poți s'o mai întrebi pe dânsa. 

N'aşteptă să-i zică de două ori, şi o tuli într'acolo 
repede şi merse, şi merse, cale lungă neumblată, până 
ce dete de o altă colibă, de unde asemenea eși o mă- 
tuşe sihastră, şi mai bătrână şi mai scofâlcită, care şi 
ea 11 zise: 

— Cum ai ajuns p'aci, om cu picioare, pe unde nu 
vine nici pasăre cu aripioare? 

— Mamă, zise fiul împăratului, caut cele trei rodii 
aurite, şi dorința de a le avea m'a adus p'aci; nu ştii 
d-ta încotro se află. 

La auzirea acestor vorbe, bătrâna începu să plângă, 
apoi îi răspunse: 

— Am avut şi eu un fecior, care auzise despre acele 
blestemate rodii, şi care tot umblând după ele, într'una 
din zile se întoarse şchiop și în cele din urmă îşi rupse 
capul pentru ele; dacă ași fi ştiut atunci, dragul mamei, 
cum să le găsească cineva fără primejdie, nu-mi pier- 
deam copilaşul. 

Cum auzi flăcăul nostru, începu a se ruga să-ispue 
cum să facă el să le ia; iar bătrâna îl povăţui cum 
să umble și cum să se poarte; și dacă va izbuti, l-a 


jurat pe tinerețele lui ca să se întoarcă tot pe-acolo, 


6 


ca să-i arate şi ei acele rodii, după care s'a prăpădit 
fiul său. 

După ce ia făgăduit că se va întoarce, i-a mulțumit 
pentru sfaturile cele bune ce a primit dela dânsa, şi 
ca o nălucă pieri dinaintea ei, când după o călătorie 
încă de o săptămână şi mai bine văzu un balaurcuo 
buză în cer şi alta în pământ. Indată ce ajunse la el îi zise : 

— Bună ziua, frate, și trecu înnainte. 

Iar balaurul îi răspunse : 

— Noroc bun, frate. 

Ajunse apoi la o fântână mucegăită și plină de nămol; 
el se apucă îndată de curăți și primeni apa din fân- 
tână şi-şi căută de drum până ce dete de nişte porți 
încuiate, pline de praf, dete poarta de perete şi trecu 
înnainte. In drumul său întâlni o brutăreasă care ştergea 
un cuptor cu ţâţele sale; cum o văzu, îi dete bună 
ziua, şi tăindu-și o bucată din haina sa îi zise: 

— Ține asta, leicuţă, de şterge cuptorul. 

Iară ea, luând-o îi mulțumi. 

La spatele cuptorului, fiul împăratului văzu o gră- 
dină ca un raiu, în care se rătăci câtva timp. 

In cele de pe urmă văzu cele trei rodii cum atârnau 
de o cracă în pom: îşi făcu curaj, scoase cuţitașul şi 
tăe crăculița de care erau atârnate, şi o tuli d'a fuga 
înnapoi. 

N'apucă să facă zece pași şi toată grădina începu 
să ţipe și să cheme ajutor pe brutăreasa, porţile, fân- 
tâna și pe balaur. 

— Ba aiai vorbă, răspunse brutăreasa, că de când 
sunt urgisită a sta aci, nu sa îndurat nimeni săviea 
mă scuti de arsătura de toate zilele. 

— Că alt gând n'am răspunseră porţile, că de când 
suntem făcute, n'a venit nimeni să ne mai scuture, să 
ne deschiză, de înțelenisem aşa. 

— Ba să mă erţi, zise fântâna, că de când sunt 
făcută, mână de om n'a venit să-mi curețe apele, în 
cât ajunsesem a mă împuţi. 

— Ba că chiar, răspunse şi balaurul; că de când 
sunt osândit a sta cu gura căscată şi cu ochii sticliți 
la stele, nimeni nu mi-a dat măcar o bună ziua, și 
să-mi zică frate. Acest om ne-a scăpat de urgia ce era 
pe noi, şi ne vom căuta de treabă. 

Fiul împăratului, care făcuse tocmai cum îl învățase 
bătrâna, se întoarse pe la dânsa şi după ce mai mul: 
ţumi şi-i dete şi ei câte ceva, plecă să se întoarcă la 
împărăția tatălui său. 

Pe drum, ce'i veni lui, văzând că nu mai poate 
răbda, scoase cuţitaşul și taie una din rodii, ca să 
guste și să se încredințeze de bunătatea lor. Când, 
ce să vezi? deodată iese din rodie o fată, ca o zână 
de frumoasă, și începu a striga cu un glas mângâios: 

— Apă, apă, că mor. 

Intoarse fiul împăratului ochii în toate părţile să 
vadă apă; dară geaba, apă nu era; iară fata căzu şi 
muri; p'aci, p'aci era să cază şi el, dară se ţinu. 

Tot mergând el, nu putu să ţie până să nu guste 
dintr'o rodie, și scoase cuţitașul de tăie încă una; 
deodată, iese şi dintr'insa o fată ca o zână și moare 
ca şi cea dintâi; fiindcă n'avu apă să-i dea. 

Mâhnit de ciudata întâmplare, mergea către împă- 


[+ 


e 


răţia tatălui său cu rodia care îi mai rămăsese, și se 
uita la dânsa ca la un cireş copt; și merse până ce 
ajunse la o câmpie frumoasă, pe unde începu a cunoaşte 
urme de oameni. Aici îi mai veni inima la loc, şi se 
puse jos să se odihnească niţel. Gândul lui nu se lua 
dela rodii şi dela fetele cele frumoase ce muriseră; şi 
tot gândindu-se, se aprinse în el dorinţa de a gusta 
din rodia care o mai avea, încât ne mai putându-se 
ţine, hotărî să o tae și pe aceasta; dară temându-se 
să nu i se întâmple ca şi cu celelalte, căută o fântână, 
luă apă în căciulă, şi acolo la umbra unui copac mare, 
taie şi rodia care îi mai rămăsese; când, ce să vezi? 
unde ieși o fată ca soarele de frumoasă, şi cu părul 
de aur. 

— Apă! apă! strigă ea. 

Şi el îi dete de băut şi o stropi cu apă, și aşa 
scăpă fata cu viaţă. 

Fiul împăratului îi da târcol, şi se tot minuna de 
frumusețea şi gingăşia ei. Apoi o luă de mână şi îi 
zise : „soţie să-mi fii“, şi ea primi. 

El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să 
nu ostenească, fiindcă o vedea că era aşa de puţintică 
la trup, încât ar fi băuto întrun pahar de apă, şi 
aşa de subţirică de par'că era trasă prin inel. 

El o povăţui să se urce în pomul de lângă fântână, 
şi îi zise să-l aştepte acolo până se va întoarce dela 
tatăl său cu care împărăteşti şi cu călăreţi, ca să o 
ia; fiindcă el cunoscuse locurile că nu mai e aşa departe. 

Fata cea frumoasă, zise copacului să se lase jos şi 
el se lăsă, apoi se puse în el, și se ridică. Fiul 
împăratului rămase cu gura căscată uitându-se la ea 
şi la minunea cum de se lăsase şi se ridicase copacul, 
apoi rupând-o d'a fuga, să te păzeşti, pârle.o, căi 
sfârâiau călcâiele de iute ce se ducea. 

Nu trecu mult decând se duse fiul de împărat, și 
o fată de ţigan veni să ia apă din fântână, dar când 
văzu chipul care strălucea în apă, crezu că e al ei, şi 
spărgând ulciorul se întoarse fuga la mumă-sa : 

— Nu mai mă duc la apă, zise ea, o frumusețe 
aşa ca a mea, nu aduce apă. 

— Dute la apă, arapino, ce tot spui astfel de flea- 
curi, îi zise mă-sa arătându-i coceanul măturei. 

Ea se duse, și iară se întoarse ca şi întâi, fără is- 
pravă şi tot cu astfel de vorbe. 

Mă'sa înţelese că acolo nu e lucru curat şi îi dete 
un ac vrăjit să ţie în păr, şi o învăţă ce să facă cu 
el la întâmplarea de ar da peste cineva p'acolo şi o 
trimise iară. 

Țiganca, cum ajunse la fântână, cătă în sus și văzu 
de unde venea în fântână acel chip îngeresc. 

— Sue-mă şi pe mine acolo, rogu-te, zise ţiganca, 
uitându-se galeș către zâna frumuseţelor. 

Iară fata cu părul de aur zise copaciului de se lăsă, 
luă pe ţigancă ca să-i ţie de urât, şi copaciul se ridică 
la loc. 

Stând ele la vorbă, ţiganca se linguşi şi rugă pe 
fată, că de voeşte să doarmă niţel, să pue capul în 
poala ei, şi ea îi va căuta în cap. 

Fata se înduplecă şi se puse cu capul în poala ți- 
găncei, și când era să o fure somnul, ţiganca îi înfipse 
acul otrăvit în cap, iară fata se făcu o păsărică cu 
totul şi cu totul de aur, şi începu a sbura de colo 
pânâ colo, prin crăcile pomului. 

Atunci ţiganca zise : 


— Ah fată de lele ce mi-ai fost, cum mi-ai scăpat, 
eu socoteam că dormi, dară fie, tu n'o să-mi scapi, îţi 
viu eu ţie de hac. 

Nu trecu multe zile și iacă şi fiul de împărat cu 
oaste şi călăreți şi cu care împărăteşti veni ca so ri- 
dice; iară ţiganca, cum îl văzu îi zise: 

— Da, bine, Impărate, m'ai lăsat să te aştept atâta, 
încât soarele mi-a ars feţişoara și vântul mi-a bătut 
perişorul. > 

Impăratul cum o văzu, rămase la îndoială şi nu-i 
venea să crează că ea este zâna pe care o lăsase el 
acolo. 

Dară, după vorbele ce-i zise, pare că ar fi crezut, 
şi deci se înduplecă şi o luă. 

Nu ştiu cum, nu ştiu ce fel, dară par'că-i spunea 
inima că n'o să fie ea, însfârșit; dacă nu văzu pe 
altcineva, plecă cu ea; şi nu ştia cum să facă să nu 
crează tată-său că .spusese minciuni. 

Când ajunse la curtea împărătească, le eși Impăratul 
înnainte, şi rămase înmărmurit când văzu în loc de 
zâna frumuseţelor, cu faţa ca soarele și cu părul de 
aur, pe o arapină neagră ca fundul căldărei. Şi măcar 
că fiul său îl incredință că soarele îi arsese faţa și 
vântul îi bătuse perişorul, Impăratului tot nu-i venea 
să creadă. Insă n'avu ce face de bine, de rău, îi puse 
într'o parte a palatului şi tot amâna cununiile. 

D'a doua zi chiar, în grădina împărătească, în toate 
dimineţile, venea o păsărică şi cânta cu dor dei ru- 
pea inima; apoi striga cât îi lua gura: 

—  Grădinar! Doarme Impăratul ? 

— Doarme, îi răspundea grădinarul. 

— Să doarmă somn dulce şi mai dulce, de pe că- 
pătâi să s'ardice, adăoga păsărica. Dară cioroaica de 
împărăteasă doarme ? 

Doarme, îi răspundea. 

— Să doarmă somn de urgie, de acum până'n vecie. 
Şi pe care pom se punea de cânta, pe loc se şi usca. 

Grădinarul spuse Impăratului toată şiretenia cu pa- 
sărea şi cum se usucă pomii pe care se punea ea de 
cânta. Împăratul se luă de gânduri. 

Mai toţi pomii din grădină se uscară în câteva zile; 
mai rămase unul. Atunci Împăratul porunci să se pună 
pe fiecare crăculiță câte un laţ, şi aşa se făcu: iară 
a doua zi, în revărsat de zori, veni la Impăratul cu 
pasărea de aur care dedese în laţ. Impăratul porunci 
de-i făcu o colivie cu totul şi cu totul de aur, puse 
pasărea în ea şi, de dragul ei, o ţinea pe fereastra lui. 

Țiganca, cum auzi de istoria cu pasărea, îi trecu un 
fer ars prin inimă. Se făcu bolnavă, mitui pe toţi vracii 
cari spuseră Impăratului că până nu va tăia pasărea 
de aur şi să dea Impărătesei să mănânce din ea, nu 
se va însănătoşi. 

Plin de scârbă, Impăratul, nu se putea învoi la asta ; 
dar după rugăciunea fiului său, o dete; rămase însă 
nemângâiat şi din ce în ce ura mai mult pe ţigancă. 

Luară, deci, pasărea şi o tăiară, iară ea după ce se 
prefăcu că se însănătoșeşte începu a se găti de cununie. 

Din sângele  pasării, crescu la fereastra împăratului 
un brad înalt şi frumos, şi era o minune cum de 
într'o noapte crescuse așa de mare şi falnic. Impăratul 
chemă pe grădinar şi-i pprunci să aibă cea mai mare 
îngrijire de acel pom. lară ţiganca, cum auzi, n'avu 


(Continuare în pagina 10). 


PĂR Ă 


Singură ! In tot cuprinsul câmpului 
larg, dânsa nu se zărea, decât numai 
când vântul culca ierburile înalte, şi 
ea rămânea în picioare, albă cum e 
laptele, cu coama împrăștiată peste 
ochii orbi, cu coada lungă, încolăcită 
de-a-lungul picioarelor subţiri. Venea 
dimineaţa în urma hergheliei întregi, 
la pas, ascultând de departe clinchetul 
clopoțelului de argint dela gâtul ca- 
lului care, nu de mult încă, se ţinuse 
pe urmele ei. Pe rând clopoțelul a 
trecut la toți mânjii ei, cei mai fru- 
moşi de prin ţinuturile acelea. Pe 
doi dintre dânşii îi ţinea minte încă, 
pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu 
botul ei catifelat, îi simţise lângă 
dânsa, dar nu-i văzuse niciodată. 

Intr'o seară, după o ploaie groaz- 
nică, se îmbolnăvise; scăpase cu viaţă, 
dar îşi pierduse vederea. Simţea căl- 
dura soarelui, mirosea câmpul, dar 
lumina nu- mai era nicăieri. A fost 
groaznică cea dintâi noapte. Inlăuntrul 
grajdului se făcu deodată parcă şi 
mai întuneric. leslea era în față, 
odinioară o mai zărise, aşa, ca prin 
sită, şi peste o clipă se ştersese di- 
naintea ei. Deasupra capului era fe- 
reastra; ridică ochii și stete aşa până 
când glasurile oamenilor, ciripitul 
rândunelelor, ce-şi aveau cuibul chiar 
deasupra, lipit de o grindă, îi vesti 
dimineaţa. Dar fereastra tot nu se 
lumina. Şi întunecată a rămas de 
atunci! Acum se deprinsese. De trei- 
patru ani parcă au uitat-o toți. Pleacă 
singură din grajd şi se întoarce sin- 
gură. Ceilalţi cai, îndată ce ajung în 
câmp, o iau razna şi se împrăștie repede. 
Dânsa paşte puțin, apoi rămâne cu 
urechile ciulite, cu ochii în gol, ca 
şi cum ar aştepta pe cineva. La 
amiază vine la apă; îşi ştie locul la 
jgheab; pe lângă ea nu simte niciun 
cal. Toţi ceilalți beau mai încolo. 
Arareori, seara, îşi mai aduc aminte 
de dânsa. Atunci aude glasul călăre- 
ţului care goneşte caii cum o` strigă 


aS] 


T Ă 


prelung: „„Martaaa!*. Ea  îitoarce 
capul şi o ia înapoi. Vine la pas, 
sleită de puteri, printre tulpinele 
înalte de lumânărică ce o ating uşor, 
ca şi când ar alinta-o. Şi parcă întreg 
câmpul s'a obişnuit cu dânsa, o cu- 
noașşte şi-i e dragă. Cum merge 
încet, fluturi mici, albaştri, atraşi de 
albeaţă părului, se ţin după dânsa, 
se aşează pe crupa lucioasă, se ridică 
iarăşi, alungându-se unii pe alții, şi 
o întovărăzesc până departe. Vin şi 
se duc mereu, pe același drum. S'a 
deprins: o ia mai întâi de-a curme» 
zişul câmpului, apoi de-a lungul unei 
prăpăstii grozav de adânci, în care 
dacă ar putea să se uite ar cădea 
ameţită poate. Merge drept pe mar- 
ginea povârnișului, înfășurată în mi- 
rosul cimbrului ce creşte tocmai pe 
fund. Păzitorii hergheliei au privit la 
început lucrul acesta mirați, apoi au 
lăsat-o, doar va luneca odată să scape 
de dânsa... Dar ea pune piciorul în- 
crezătoare, merge cu gâtul întins, cu 
nările umflate să simtă mai tare mi- 
rosul ierbii sălbatice, care parcă o 
înviorează. Apoi străbate satul; 
câimi nu o latră, copiii nu o fugăresc, 
nimeni nu se apropie de dânsa. In 
grajd, un grajd părăsit în care numai 
ea stă, într'o încăpere singură, îşi 
găseşte totdeauna fânul. Iarna e ca 
într'o pivniţă; şi noaptea, când vis- 
colul geme la ferești ca un uriaș 
rănit, ea se culcă jos, între paiele 
moi, şi, neliniştită. așteaptă să audă 
a doua zi glasul unui om... 

In dimineaţa aceasta o luă încet, 
încet din grajd. Se simțea slabă; 
când intră în câmp, în nemărginirea 
înnecată de flori dese, aerul parcă 
era mai greu; se înnăbușea, vroi să 
pască, smulse câteva fire de iarbă, şi 
se aşeză ca niciodată jos. Intinse bo- 
tul, adulmecă, o greutate parcă o a- 
păsa deasupra creștetului, apoi soarele 
începu să ardă din ce în ce mai pu- 
ternic. Semințele florilor miroseau ca 


de EMIL GÂRLEANU 


şi cum ar fi fost prăjite și iarba se 
încălzi sub dânsa ca într'un culcuş. 
Şi, deodată, vântul începu să sufle, 
cu suspinuri adânci, venite cine ştie 
din cari codri, cu vâjâituri puternice, 
care culcau tulpinele şi le încurcau 
într'o rețea. Un tunet deabia se auzi 
pe deasupra, paserile alergau grăbite, 
scoțând ţipete de spaimă. De departe, 
din spre munți, venea ropotul ploii. 
Se sculă în picioare, îngrijată, când 
cele dintâi picături căzură plescăind 
pe trupul ei. In câteva clipe ploaia 
o înnecă, nu putea să răsufle, din 
coamă apa se scurgea ca dintr'un 
izvor. O apucă un tremur. Un tropot 
înăbuşit îi izbi auzul: herghelia se 
întorcea în fugă; şi prin vuietul ploii 
un glas răsună prelung: ,„„Martaa!“ 
şi a doua oară: „„Martaaa!“. Apoi 
nu mai auzi nimic. Atunci, dibuind, 
înfricoşată, sub potopul ce se revărsa 
de sus, luă drumul înapoi, pășind ca 
printr 'o bâltoacă în care picioarele i 
se afundau şi ajunse la marginea pră- 
pastiei. Ploaia cădea cu furie, aproape 
nu mai putea merge, se opri deasu- 
pra deschizăturii adânci, în fundul 
căreia şuvoiul gâlgâia înfuriat. ŞI, 
fără de veste i se păru că se mișcă 
sub ea pământul; nici n'avu vreme 
să se înfricoşeze ; malul se desprinsese 
mai întâi domol, răsturnândo pe o 
coastă, apoi se surpă dintr'odată, re- 
pede, la vale, rostogolind-o până în 
adânc, oprind o tocmai pe un dâmb 
dedesuptul căreia fierbea pârâul. Şi 
vântul care sufla printre malurile 
prăpastiei, curgând şi dânsul ca o 
apă, aplecă mănunchiurile înalte ale 
cimbrului sălbatic peste trupul ei 
sdrobit. 


£3} 
GÂNDIRE FILOZOFICĂ: ) 
„Este mai bine să dai T $ 
decât să te împrumuți... it 
şi de altfel asta nu costă se 


mai scump“ ! 


T 


a 


papap 


la 


POVESTE ADEVĂRATĂ DESPRE ANIMALE 


A CEASTĂ poveste mi-a spus-o un 

vânător, care a stat în Indii 
mulți ani. In cursul unei vânătoare 
de elefanţi, reuşise să prindă un pui 
de elefant. 

Un servitor indian îl domesticise 
aşa de bine, încât se servea de el ca 
să-i facă mici treburi. 

In fiecare dimineață îl trimetea să-i 
cumpere jurnale, şi mai târziu îi dădea 
o pungă cu nota lucrurilor de cumpărat 
şi cu bani înăuntru. Şi atât vânzătorul 
de jurnale, cât zarzavagiul şi măcelarul, 
îl cunoşteau aşa de bine încât îl 
serveau cu mare grije. 

Intr'o zi vânătorul trimise pe Foffo 
să facă cumpărăturile ca de obiceiu. 
Insă în acea dimineață la măcelărie 
era numai băiatul de prăvălie; băiatul 
crezu că e cazul să glumească şi în 
loc de carne puse în sac un os. 

Ajuns acasă Foffo puse sacul în 
poala stăpânului său, și aşteptă după 
cum era obişnuit, odată controlate 
cumpărăturile, să i se dea un fruct 
ca de obiceiu. 

Când vânătorul observă că în locul 
cârnii era un mare os, îl smunci cu 
ciudă şi îl aruncă departe. 

Foffo, elefant foarte inteligent, pri- 
cepu că acele cumpărături nu fuseseră 
pe gustul 
stăpânului 
său. 

Ce făcu 
atunci ? 

Luă osul 
şi se îm 
toarse la 
m ăcelărie 
puse osul 
pe tejghia 
şi aşteptă. 
Chiar în 


acel mo- 


“ment intră în prăvălie stăpânul, văzu 


osul şi elefantul care sta nemișcat şi 
care se uita cu ochii furioși la băiatul 
de prăvălie. 


Stăpânul îl întrebă pe băiat şi află 
povestea cu osul. 

Atunci pentru a-l învăța că nu se 
fac glume cu clienți pentrucă sar 
putea să-i pierzi cu astfel de glume 
proaste, îi trase un dos de palmă şi 
schimbă marfa. Elefantul îşi luă pa- 
chetul şi se întoarse la stăpân, care 
îi dădu două fructe în loc de unul, 
şi îl mângâe cu dragoste. 

A doua zi, ştiţi la ce sa gândit 
micul animal? 


Intră la măcelar şi fără să mai 
aştepte să fie servit luă un mare os 
şi îl duse stăpânului său. 

Vânătorul din nou îl aruncă, 
gândindu-se să se ducă la măcelar și 
să-i facă observaţii. 

Dar animalul fu mai repede decât 
el. Se duse de culese osul și repede 
la măcelar. Acesta bănui că era ceva 
necurat. li dete pachetul cu carne 


şi urmări pe elefant şi din poartă 
văzu cum el dete stăpânului pachetul 
care ca şi în dimineaţa precedentă îi 
dete două fructe în loc de unul. 

Atunci măcelarul intră, și povesti 
din cap în fir cele ce se întâmplase. 
Vânătorul pricepu că elefantul a re- 
petat istoria cu osul ca să aibă porţia 
dublă de fructe. 

Ca să nu se mai repete, el însoţi 
elefantul câte-va dimineţe la măcelărie 
până fu sigur că nu avea să mai repete 
jocul cu osul. 


Interogare 


— Spune-mi 
un nume 


abstract care 
să fie exact 
pe dos, no» 
ţiunea de 
„frumos, 


Mama 
peşte. — Iţi 
dau voe să 
mănânci 
Chiar râma 
din nămol, 
dar păzește-te 
de undiţă! 


CELE TREI 


odihnă şi-i puse gând rău. Pricepuse, drăcoaica că încă 
nu scăpase cu totul şi cu totul de primejdie. 

Se făcu iară bolnavă, mitui iară pe vraci, cari spu- 
seră împăratului că până nu va tăia bradul să-l fiarbă 
gi cu apa aceea să-i facă bae, nu va trece Împărătesei. 

Împăratul se supără până la suflet, văzând că lo- 
godnica fiului său e piază rea, fiindcă de când a 
venit ea, n'a avut parte de niciun lucru ce i-a fost 
lui drag. 

Lăsă să taie şi bradul ca să nu mai aibă nici un 
cuvânt a-l mai supăra de cineva cu ceva și se hotărî 
ca de acu înainte să nu mai facă pe voia nimănui, 
dacă ar mai da peste ceva care să-i placă. 

Pe când tăia bradul—la care toată lumea se uita 
cu jind, — o bătrână cerşetoare se opri şi ea să privească 
lângă cealaltă lume, și când vru să plece, luă cu dânsa 
o surcea ce căzuse dela o ţandără a bradului şi o duse 
acasă. Băgă însă de seamă că era un ac înfipt în surcea; 
ea îl scoase; şi fiindcă surceaua era oarecum măricică 
şi lată o făcu capac la oala care o avea şi ea după 
sufletul ei. 

— A doua zi plecă în prosteală ca totdeauna, dar 
când se întoarse acasă, rămase încremenită văzând 
coliba măturată şi deretecată, de-ţi era dragă inima să 
priveşti. 

Nu înţelegea baba ce minune să fie asta, adică cine 
să fi venit să-i facă ei astfel de bine. 

Câteva zile urmă tot astfel: însfârşit se hotărî să 
pândească, doară va da peste cel ce-i deretică şi-i 
pune toate celea la rânduiala lor prin colibă, şi aşa și 
făcu. Intr'o zi, după ce plecă, ea se ascunse și uitân- 
du-se pe furiș, pe crăpătura uşii, văzu cum din ca- 
pacul oalei sări o fată mai albă decât neaua şi cu 
părul de aur. 

— Cine ești, mamă, zise ea, de îmi faci astfel de 
bine? 

— O fată fără trişte, zise ea; dacă mă primeşti 
şed la d-ta, mult bine ţi-oi face şi eu dumitale. 

Se "'nvoiră şi rămase: ba încă baba se mândrea că 
aşa fată nici în casa împăraţilor nu se găsea; frumoasă 
şi vrednică. 

Baba mergea mereu în prosteală, cum învățase ea; 
dar într'o zi îi zise tata să-i cumpere din târg pânză 
şi mătase roşie şi verde; biata babă din paralele ce 
adunase din cerșit îi cumpără. 

Fata îşi cusu toată povestea pe două sangulii: şi 
după ce le isprăvi, zise babei să se ducă cu dânsele 
la împăratul, şi când va fi pe tron, alăturea cu fiul 
său, sangulia cusută cu verde să o pună pe genunchii 
împăratului; iară cea cusută cu roş pe a fiului său. 

Baba ascultă şi se duse, dară ostaşii n'o lăsau să 
intre. Atunci ea făcu sgomot şi Impăratul porunci să 
o lase a intra. Ea cum intră, făcu cum îi zise fata, şi 
ieşi ca să aștepte, să vază isprava. 

Cum văzură sanguliile, Impăratul şi fiu-său înțeleseră 
totul. Porunci să cheme pe ţigancă, logodnica împă- 
ratului, şi-i zise : 

Pentrucă o să te faci împărăteasă, trebue să te de- 
prinzi a şi judeca pe femei, când judecătorii nu se 
dumiresc la câte un lucru: Astăzi ni sa apărat cu 


v 


10 


RODII 


(Continuare din pagina 7a) 


AURITE 


plângere o femeie, care zice, că având un cocoș de soiu, 
cu mare cheltuială a alergat prin ţări de a cumpărat 
şi o găină, aşijderea de soiu; că vecina ei nu s'a mul- 
ţumit că ia omorât găina, dară ia furat și cocoșul și 
la dat la o găină dale ei, şi așa cere dreptate. Ce 
zici despre aceasta ? 

— Zic, răspunse bahniţa, după ce se gândi puţin, 
că femeia care a omorât găina şi a furat cocoșul, cu 
moarte să se omoare, şi cocoşul să se întoarcă stăpânului 
împreună cu găina osânditei şi cu ouăle ce va fi făcut. 

— Bine ai judecat, răspunse Impăratul. Eu sunt 
femeia cu cocoşul, şi tu ești care lai furat: găteşte-te 
la osânda “care tu însăţi ai găsit-o cu cale. 

Țiganca începu a plânge, a se ruga, a se jeli; dară 
toate fură de geaba. O dete pe mâna ostașilor care 
fără milă îi răsplătiră nelegiuirea ce făcuse. 

După aceasta se duseră cu toţi la casa babei, şi fiul 
de împărat cu tată-său înnainte, ridicară pe fată cu 
toată cinstea; şi după ce o aduse la palat, îndată se 
şi cununară, și mare veselie fu în toată împărăţia, trei 
zile d'a rândul, pentrucă s'a găsit vie și nevătămată 
fata cu părul de aur, după care atâta a umblat fiul 
de împărat; şi toți cu totul oropseau pe ţigancă, când 
s'a auzit istoria nelegiuirilor sale. 

Incălecai p'o şea, şi vă spusei aşa. 


P. ISPIRESCU 


HUMOR 


— Il chiamă Mihai — 
dar tu poți să-i zici Cuţu — 
sau Richi, că îi e tot una, 


pentrucă e surd. 


— Am mers mult azi, 
sunt foarte obosit. 

— Încearcă să mergi 
numai cu un picior, te vei 


obosi pe jumătate. 


w 


á 


a 


BRODERIE CU PUNCTE TIGHELITE 
SAU DATE PESTE AC 
DIN COTON PERLE 


PAGINA FETIŢELOR 


RI 


> 

Peste un săculeţ 

pentru lingerie, pe un 

prosop, sau pe un 

şervet de pus pe tavă 

brodaţi aceşti trei mici 

„pierrots*, din care 

unul îl reproducem aci 

în mărimea bună de 
executat. 

Pe o pânză albă, 

broderia e făcută cu 


2. lână roşie aprinsă cu 


puncte  tighelite după 


S 
= 
cum vă dăm aci modelul 

d, şi broderia se face de 
la dreapta la stânga, 

ZI iar când lucraţi cu punc- 
tul dat peste ac, se face 
de la stânga la dreapta. 
Dacă brodaţi pe e o 


pânză colorată, aveţi 


grije să potriviți o aţă 
de culoare opusă şi care să nu iasă la spălat. 


EVA 


Ma Ra EE 


G [GIO avea un mic gramofon care părea un mic 
494] geamantan, de piele de marochin roșu. Cred că 
nu aveți nimic de zis pentrucă el avea un gramofon 
mic în formă de geamantan? Dar nenorocirea venea 
de la faptul că gramofonul lui Gigio se putea numi, 
întrebuințând termeni comuni dar corespunzători cu 
adevărul, „un vechi lacăt“. O singură dată mai 
văzuse el un gramofon tot atât de rablă ca al lui — 
dar tot al lui i se păruse mai autentică rablă. 

Era vorba de o mașină de vorbit care aparținuse 
unei rude a lui Edison, adică inventatorului acestui 
foarte util aparat. 

De când îl avea Gigio începuse să-l iubească pe 
vechea lui „„rablă“. Dar în ziua când Liseta îi spuse 
că este o ruşine să ai un astfel de aparat, Gigio se 
hotări fără multă vorbă 
să-l vândă ca apoi să-şi 
cumpere un altul. 

Grădina comunală, adică 
locul unde copiii se în- 
trunesc după mesele, după 
orele de studiu, ca să se 
joace puţin, fu locul cel 
mai bun pentru Gigio ca 
să caute un cumpărător. 

Dar pentrucă printre 
posibilii cumpărători era 
şi un amic al său care se 
numea Tonio, Gigio nu 
vru să-l mintă şi îl sfătui să nu cumpere gramofonul, 
care nu era altceva, cu toate că văzându-l n'ai fi zis 
că-i o veche „rablă“. 

Deci începu să caute un alt amator. 

Samuel, băiatul unui negustor, pe care Gigio îl 
cunoştea din vedere şi care se arătă bucuros să facă 
afacerea. 

— Douăzeci de lire, — propuse Gigio. 

— Zece, — zise Samuel. 

Şi terminară prin a se pune de acord cu cinci- 
sprezece lire. 

O săptămână după, Gigio şi Tonio se întâlniră în 
faţa unui cinematograf unde se proecta pelicula (filmul) 
cu Tom-Mix. 

— Tu care şti de toate și te lauzi că eşti inteligent — 
zise Toni, trebue să-mi dai un sfat. 

— Sunt gata — despre ce e vorba? 

— Despre un gramofon de ocazie ce am cumpărat 
cu douăzeci de lire de la un oarecare Samuel. 

— Nenorocitule ! izbucni Gigio. 

— Ceea ce tu ai cumpărat este 
fostul meu fonograf pe care l-am 
vândut acum o săptămână lui Samuel. 

— Adevărată rablă ? 

— Adevărată rablă, chiar aşa! 
— Dar nu dispera, îţi dau o idee 
simplă însă cu efect sigur şi garantat. 


Ei! sunt grăbit s'o aud. 

Gigio îi spuse în puţine cuvinte, şi Tonio găsind 
că nu e rea ideia, o puse repede în practică. Intr'adevăr 
Gigio se duse la negustoria tatăluj lui Samuel şi îi 
spuse că este absolut obligat să răscumpere gramofonul 
pe care îl vându-se pentrucă tatăl său, aflând despre 
vânzare, nu aprobase afacerea. 

— Dar nu mai e în mâinile mele! spuse cu un 
aer nevinovat Samuel. 

— Şi totuşi trebue să-l am cu orice preţ, zise Gigio. 

Sunt dispus să dau din 
buzunarul meu dublu pre 
ţului ce am luat, adică 
treizeci de lire. 

— Am să încerc să-l 
răscumpăr — zise Samuel. 
Şi după ce îi zise să se 
întâlnească a doua zi, 
Samuel se duse la grădina 
comunală să-l caute pe 
Tonio şi îl convinse să-i 
dea înapoi pentru două- 
zeci şi cinci de lire gramofonul ce-i vându-se el, Samuel. 

Mi se pare de prisos, ajunşi la acest punct, să vă 
spun că a doua zi Samuel aștepta degeaba în prăvălie 
sosirea lui Gigio, care tocmai la acea oră în tovărăşia 
lui Tonio, erau într'o cofetărie şi se delectau. 

Cele zece lire câştigate fără osteneală le permise 
celor doi copii să-şi plătească diverse prăjituri asortate. 

lar Samuel după ce a căutat în zadar să găsească 
un nou cumpărător, fu obligat, pentrucă diafragma 
între timp se stricase să-l vândă la fier vechi pentru 
suma de trei lire, preţ care după cum spunea cum- 
părătorul, bătea orice concurență. 


In tovărăşia prietenului Tonio, 
într'o plăcintărie a oraşului. 


TEATRU-IN COLUMBIA 
BRITANICĂ 


Pentru reprezentațiile lor 
teatrale, locuitorii Kwakiutl 
3 din Colombia britanică, se 
folosesc de măşti cu două fețe. 
Chipul bun se află în interior, 
iar cel rău — ale cărui două 
jumătăți stau pe balamale ca 
părțile uşii — se poate în- 
chide și apare la voință, după 
nevoile interpretării. 


— Bine e când ai un 
câine care face treabă în 


locul tău! 


pi 


„FOAIE VERDE SOLZ DE PEȘTE“ 


ORIZONTAL: 1) Se sbate incă... 4) Albanez. 
8) Fratele mai mare al lul Moise. 11) Fluviu în 
Sicilia. 13) Peşte zis şi babușcă. 16) Armăsar. 17) 
Care există într'adevăr. 19) Vâsla peştelui. 23) Ceea ce 
se pune în undiţă. 24) Oraş în România. 26) Puiu 
de crap. 27) Peşti de ape cristaline, foarte gustoşi. 

VERTICAL: 1) Anotimpul când se practică intens 
pescuitul. 2) Pomadă din Moldova. 3) Unealtă de 
pescuit. 5) Imperiul peştilor. 6) Desparte în două cu 
cuțitul. 9) Peşte bun de saramură. 10) Ține un peşte! 
16) Coadă de calcan. 18) Păcălit. 20) Nu mai departe 
de vârful nasului. 21) 3,14. 22) Plasă de prins pește. 
25) Nota redacţiei. 


Iluzie optică 


Privind cu atenţie figura de 
mai sus ne puteţi spune care linie 
e mai lungă: A—B sau C—D? 


INCEPUTUL ȘI SFÂRȘITUL... 


III] Puneţi în 

Z d (A fiecare spaţiu 

SK | "MIR 4 A VA alb câte 6 
F 


litere, în așa 


AVA fel încât să 
| AEN psi! formaţi 10 
SEA |: ; (zece) cu- 
O'E UNU ui: vinte verti- 
AT te verti 
SIL cale cu ur- 
A IL mătoarele 
NENE semnificaţii : 
, „mi , : 
Riean 1) Ocolit. 
2) Deştepte. 


3) Ceaţă groasă. 5) Luminile soarelui. 6) Animal care 
se târăște pe pântece. 7) Ceea ce a fost pentru neamul 
românesc, Ecaterina Teodoroiu. 8) Grâu de toamnă. 
9) Munte în Armenia. 10) State care au ca suveran 
un rege. 

Dacă cele zece cuvinte aflate sunt corecte, inițialele lor 
citite în continuare cu finalele, vor da un cunoscut 
proverb românesc. 


CUVINTE IN PĂTRAT 


ORIZONTAL: 1) Pasăre ce me- 
neşte a rău. 2) Arareori. 3) Oaie 
cu lâna neagră. 4) Reparat. 


VERTICAL: 1) Așa cum e afară 
când îţi curge apa pe obraji şi 
termometrul arată 40 de grade. 
2) Program de lucru. 3) Pe căldura 
asta o facem la râu sau acasă, să 
ne mai răcorim un pic. 4) Super- 
stiţie populară. 


ojoj | O0] o 
SELO H A 
lolol UOL LOL] 


-I9 LO LO] 
_| 19| |o[_|_| 
AENEA 


JOC DE RĂBDARE 


Tăiaţi cele nouă pătrăţele 
de mai jos şi formaţi cu ele 
un pătrat mare, astfel ca în 
fiecare rând orizontal sau ver- 
tical să se găsească 3 cerculeţe. 


O DISTRACȚIE INTERESANTĂ 


Puneţi pe o masă cinci bani de 
un leu sau de doi lei fiecare, făcând 
o line orizontală. Spuneţi apoi unui 
prieten să-i aşeze în două rânduri 
de câte trei bani fiecare rând. 
Prietenul vă va spune că aşa ceva 
nu e cu putință. 

Totuşi lucrul este și posibil şi uşor. N'aveţi decât 
să aşezaţi banii aşa cum se arată şi partea de jos a 
desenului de față, adică în formă de cruce. Cele două 
braţe ale crucii vor avea câte trei bani fiecare. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 
Sus pe munte: Munte, b, orar, ba, e, Caraiman, 


ad, ll, piatra, i, ba, snop, o, Bicaz, arin, deal, bre, 
înalți, ae, si, la, b, e, fa, al, ap, ec, i sr; a..-: 


Şaradă: ION—NOI. 
Drumul la casă : 


13 


WN EN TRI E 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Foca și ursul 


— Da, însă are toate garanţiile de reuşită, râspunse 
căpitanul, deci să-l întrebuințăm. Eu mă voiu îmbrăca 
cu această piele de focă şi mă voiu târî pe ghiaţă. 
Să nu pierdem vremea. Incarcă pușca și dă-mi-o. 

Doctorul nu răspunse nimic; şi el ar fi făcut acelaşi 
lucru. leşiră din colibă, ducând şi două topoare, unul 
pentru lohnson și altul pentru el, şi împreună se în- 
dreptară spre sanie. 

Ajuns, Hatteras se înfăşură în pielea de focă, care 
îl acoperea cu totul. 

In acest timp doctorul încărca pușca cu ultima 
încărcătură de praf cei mai rămăsese, apoi introduse 
în ţeavă și bucata de mercur, care avea acum tăria 
fierului şi greutatea plumbului. După aceea dădu arma 
lui Hatteras, care o ascunse cu îngrijire sub pielea 
de focă. 

— Deute, zise el doctorului, de te întâlneşte cu 
lohnson; eu voiu aştepta câteva momente, ca să-mi 
__înşel adversarul. 

— Curaj Hatteras! zise doctorul. 

Doctorul se îndreptă liniştit după moviliţa unde 
era ascuns lohnson. 

— Ei bine? zise acesta. 

— Ei bine, să așteptăm! Hatteras s'a sacrificat 
pentru ca să ne salveze. 

Doctorul era mişcat; el privea ursul, care dădea semne 
de agitaţie violentă, ca şi cum ar fi fost amenințat 
de un pericol. 

După un sfert de ceas, foca tărindu-se pe ghiaţă, 
după ce făcu un ocol în dosul grămezilor de ghiață 
pentru a înşela mai bine pe urs, ajunse cam la vre-o 
cincizeci de stânjeni în fața lui. Acesta o zări şi se 
ghemui pentru a se ascunde mai bine de vederea ei. 

Hatteras imita cu multă abilitate mersul focei și 
dacă nu l'ar fi înștiințat pe doctor la vreme, acesta 
ar fi căzut în cursă. 

— Foarte bine! minunat, zicea Iohnson cu glas încet. 

Foca tot înaintând spre animal, părea că nu-l zărește, 
ci din contră căuta o crăpătură a se ascunde. 

Ursul din partea sa, ocolind ghețarii, se îndrepta 
spre focă cu multă prevedere; ochii săi aprinși arătau 
o poftă nebună! poate de o lună, două, el postise şi 
acum întâmplarea îi trimetea o pradă sigură. 
=- Foca fu în curând la zece pași de vrăjmaşul ei. 
Acesta se ridică deodată în picioare, făcu un salt 
uriaş şi îngrozit, înspăimântat, se opri la trei pași de 
Hatteras, care, aruncând din spate pielea de focă, în 
genunchi, îl ochi drept în inimă. ` 

Arma detună şi ursul se rostogoli pe ghiață. 

— Inainte, înainte! strigă doctorul, şi urmat de 
Iohnson alergă spre locul de luptă. 

Uriașul dobitoc, se ridică, lovind cu o labă aerul, 
pe când cu cealaltă smulse un pumn de zăpadă cu 
care vroia să-şi astupe rana. 

Hatteras nu se mișcase din loc, el îi aștepta cu 
cuțitul în mână. Insă l-a ochit bine şi l-a lovit cu o 


14 


mână sigură şi înaintea sosirei tovarășilor lui, a băgat 
cuțitul în gâtul animalului, care a căzut doborit fără 
a se mai putea scula. 

— Am biruit! strigă lohnson. 

— Ura, Hatteras, ura! exclamă doctorul. 

Hatteras foarte liniştit, cu braţele încrucișate, privea 
trupul colosal al ursului. 

— "Imi vine rândul, zise lohnson; vânatul acesta a 
fost foarte bine doborit, însă nu trebue lăsat mult la 
ger, ca să se facă piatră; dinţii şi cuţitele noastre 
atunci n'au să mai poată face nimic. 

lohnson începu să jupoaie uriașul dobitoc, ale cărui 
dimensiuni ajungeau pe acelea ale unui bou: avea o 
lungime de nouă picioare şi o grosime de şase; doi 
dinți enormi, lungi cam de trei degete, ieșiau din 
gingiile lui. 

lohnson îl despică şi nu găsi decât apă în stomac; 
ursul nu mâncase nimic de multă vreme, cu toate 
acestea era foarte gras și cântărea mai mult de o mie 
cinci sute de livre; el a fost spintecat în patru bucăţi 
şi fiecare cântărea mai mult de două sute livre de 
carne. Vânătorii târîră carnea la colibă; n'au uitat nici 
inima ammalului, care bătea încă după trei ceasuri. 

Tovarăşii doctorului s'ar fi năpustit bucuroşi asupra 
acestei cărni crude, însă acesta îi opri şi ceru timpul 
necesar ca să fie friptă. . a a 

Clawbonny, intrând în colibă, 2 fost numaidecât izbit 
de frigul ce era înăuntru; se apropie de sobă şi o găsi 
cu totul stinsă; din cauza ocupaţiunei şi a emoţiunilor 
prin care trecuse, uitase să-i spună lui lohnson ca să 
aibe grije să o umple cu lemne. 

Doctorul îşi dădu toată osteneala, ca să aprindă 
focul, însă nu găsi nici o scânteie prin cenuşa îngheţată. 

— Puţină răbdare, îşi zise el. Apoi se duse la sanie 
să caute iască și ceru scăpărătorul lui lohnson. 

— E vina mea, răspunse lohnson. 

Căută scăpărătorul în buzunarul, unde îl ţinea de 
obiceiu, dar fu surprins că nu-l găseşte. 

Căută în alte buzunare, dar cu acelaş rezultat; intră 
în colibă, îl căută sub pătura unde dormise noaptea, 
însă nu fu mai norocos. 

— Ei ce-i? îl strigă doctorul. 

— Nu cumva scăpărătorul e la dv., d-le Clawbonny ? 
întreabă el. 

— Nu, lohnson. 

— Nici la dta, Căpitane? 

— Nu, răspunse Hatteras. 

— L'ai avut întotdeauna cu tine? întrebă doctorul. 

— Da, însă acuma nu-l mai am... murmură bă- 
trânul marinar, îngălbenindu-se. 

— De loc?... reluă doctorul, care nu se putu abţine 
să nu tresară. 

Alt scăpărător nu mai era şi pierderea lui putea să 
aibă urmări rele. 

— Caută-l bine lohnson, îi zise doctorul. 

Acesta alergă lângă ghețarul din dosul căruia pân- 
dise pe urs, apoi la locul unde fusese lupta, unde îl 
despicase însă nu găsi nimic. Se întoarse cu totul abătut. 

— Hatteras îl privea fără să-i facă vreo mustrare. 

— Aceasta e grav, zise el doctorului. 

— Da, răspunse acesta din urmă. 

— N'avem măcar vreun instrument, vreo lunetă dela 
care să putem scoate lentila pentru a ne procura foc. 

(Va urma) 


ti 7, n 


RÂNDURI 


PREZENTARE 


Cum nu m'ați întâlnit până acum 
Pe nici un drum 

Și în nici o carte 

Micuţii mei prieteni, de departe 


Deşi de mine mult mai apropiaţi 
Decât vă'nchipuiți — citind miraţi 
Aceste strofe sprintene — mă prind 
Că este necesar să mă prezint. 


TAINA: MEA 


Mă cheamă... 

Nu cum iscălesc aici — 

Şi nici 

Cum crede însăși mama că mă cheamă. 
Vedeţi că — fiind fricos 

(Și recunosc că nu-i frumos) 

In loc să mă ascund în vreun fund 
De curte, ori de pod — 

Eu mă fac nod 

Și mă strecor uşor, neobservat — 
Ca luna când e ceru'ntunecat — 
Cu cele multe nume ale mele 


De teamă 

Să nu mă afle Apa, să mă cheme, 
Să mă spele 

De pata de cerneală de pe nas. 


Eu am rămas 
Dușman săpunului şi băii. 


Numele meu dintâi e: „regele bătăii“. 


SUNT PLIN DE SGÂRIETURI - 


Să nu vă facă asta să gândiţi 
Că ași avea mâini tare oţelite — Te 
Din contră, dacă-ar fi să mă ’ntâlniți 


M'aţi recunoaște după formele-mi sfrijite. 


Dar, mi s'a spus așa 

(De fel nu-mi este jenă să v'o spun) 
Pesemne fiindcă tata mă bătea 

Cam mult. 


Cred, nu de-aceia că n'am fost, ca alţii, bun 


Dar pentrucă nu prea vroiam să-ascult. 


Eu nu mă supăr — 
Nu vă stric hatârul, 
De înţelegeţi care-i adevărul. 


DELA -CII1PORI 


PAGINA  BĂIEȚILOR 


ISS ia 


SAMUEL MORSE 


este creatorul aparatului magnzto 
electric, şi lui îi aparţine onoarea 
de-a fi stabilit prima linie de tele» 
grafie electrică ce a funcţionat în 
lumea nouă. 

Ca mulți alți inventatori mari, 
Morse nu era nici fizician, nici 
mecanician ; era pictor, şi numai 
întâmplarea îl făcu, să se ocupe 
pentru întâia dată de telegrafie 
electrică. 

Samuel Morse se născu la 
Charleston în Carolina de Sud la 
27 Aprilie 1791. Şia făcut stu- 
diile în liceul din Yale unde învăță 
câteva noțiuni de fizică ce lau in- 
teresat în mod deosebit. 

Mai târziu se împrieteni cu pro- 
fesorul Treeman Dane care ţinea 
un curs asupra electro-magnetis- 
mului. Această parte a fizicii con- 
stituia subiectul unor conversaţiuni 
frequente între ei şi deveni foarte 
familiară lui Morse. De pe atunci, 
incolţi în mintea sa ideia construirii 
unui sistem de semnale prin care 
Sar putea transmite o telegramă 
instantaneu. Un aparat care să 
dea aceste rezultate fu construit 
abia în 1835 şi fu supus unor ex- 
perimentări serioase. 

Dar guvernul american adoptă 
aparatul telegrafic al lui S. Morse 
abia în 1843 stabilind prima linie 
telegrafică între Washington şi 


Din volumul „Jucării din creion" : 
de ION TULCEANU Baltimore. ZA 
Samuel Morse muri în 1892. 
O II VALENTIN 


15 


E 


Rozei şi Rozaliei Roza şi Rozalia se duc 
unchiul Zio le dă un aparat fotografic la ţară să facă instantanee 


Unde Roza fotografiază pe Rozalia care Dar şi mai interesant ar fi să $ 
la rândul ei, fotografiază pe Roza fie amândouă fotografiate împreună 


- Ele întâlnesc un al treilea (vai ce mai Ele îi explică funcționarea 
al treilea) şi îl roagă să le fotografieze. maşinăriei. 


(IT 


Şi pentrucă ocazia era excelentă, Nu face nimic, e mai! bine unchiule 
hoţțomanul o ia la fugă să ai iubirea noastră azi, decât o fotografie mâine. 


REA E RF NE RE NR 37 E CR ST E ES 

„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul” S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 

Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. Cec Poștal 4083. 

Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 ` 


me „PR basi) El Imprimeriile „Adeverul“ S. A. București 
= de e I m 


o 


ui. DIMINEAȚA COPIILOR 


pe iama m-a 


t 


Şi astfel începu isprava Care sculându-se depe pernă 


à : i Şi el vede bombardiere N'are decât un gând în cap: 
$ Lui Ion Marin Sava, Sare ars, de urlet de sirene 


Toate peste el, măi vere Scumpa mea ladă să scap. 


i o ia în spate Şi cu lada în spate Dar spre adăpost Unchiu, bunicul şi mătuşa 
i pe scări s'abate Scările străbate Erau fără mare rost Cu toţii împingeau uşa 


ë 

Dar mergând vârtos Şi lada lui Sava cel umil . Care lovind uşa Deschide adăpostul 
$ Sava ajunge jos Devine deodată un adevărat proectil... Şi speriind mătuşa Pentru tot norodul 
i 
ij 
| 
$ 


Á 2 G% TES: j : Sra N 
Şi cu toţii cei fără rost -~ Cocoţaţi pe A I ihain at Şi pentru marea ispravă Cei din adăpostul lui Ion 
Stau acum la adăpost De frică au goți 4940 Cu uşa a lui Marin Sava Ii fac cadou un milion. 


4 dud 


ca 


matale 


fost odată ca niciodată, etc. 

A fost odată un împărat şi o împără- 
teasă. In căsătoria lor ei au trăit ca fraţii, 
E: numai o fată a fost făcută. Ca şi mu- 
E] niea, această fată din naştere, era cu o 
stea în frunte. Murind împărăteasa, a lăsat cu sufle- 
tul la ceasul morţii ei, și cu jurământ ca împăratul, 
să nu văduvească, ci să ia de soție pe aceia 
la care se va potrivi condurul ei. Impăratul o iubea, 
nevoie mare. Şi nici în „ruptul capului nų voia să se 
însoare de a doua oară. Un an întreg, întreguleţ o 
plânse după înmormântarea ei. 

Sfatul împărăției, ştiind hotărîrea împărătesei, lăsată 
cu graiu de moarte, se tot ţinea de câra împaratului 
ca să se însoare, şi mai multe nu. El se tot împotri- 
vea cu fel de fel de cuvinte. 

Dacă văzu și văzu, că scăpare nu este, se lăsă şi 
el după sfatul mai marilor împărăției. Dete condurul 
răposatei împărătese, şi doi trimişi ai sfatului împă- 
rătesc răsbătură ţări și cetăţi căutând la cine sar 
potrivi condurul. Nu trecu mult şi se întoarseră 
precum se duseră, fără nici o ispravă. Pasămite con- 
durul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici 
o cucoană, la nici o jupăneasă, la nici o ţărancă, ba 
chiar la nici o roabă. Împăratul nu mai putea de bu- 
curie de această întâmplare. 

Condurul sta d'a pururea pe masă în cămara împă- 
ratului. Oricine voia să-l încerce, avea toată voia. 

Intr'una din zile, când împăratul ţinea sfat cu boerii 
cei mari pentru trebile împărăției, iaca și fie-sa că 
vine şi se juca şi se sbenguia p'acolo prin cămară. Tre- 
când şi pe lângă masă și văzând condurul, îl ia şi îl 
încalță ; când, ce să vedeţi d-v. cinstiți boeri, par'că 
fusese d'acolo. Incepu a alerga iară după jucării ca 
un copil ce era. Ea luase condurul fără să ştie al cui 
este şi pentru ce stă pe masă. Când văzură boerii una 
ca aceasta, rămaseră înmărmuriţi de uimire. 

Ce să facă ei? Hotărirea împărătesei era lămurită. 
Să nu văduvească împăratul, după pristăvirea ei, ci să 
ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Să lase 
pe împăratul să văduvească pentrucă nu sa potrivit 
condurul la nici o muere, călca jurământul împărăte- 
sei dela ceasul morţii sale; să silească pe împăratul să 
ia de soție pe fie-sa, se temeau de Dumnezeu. Ce să 
facă dar? 

După multe chibzuiri, sfatul împărăției găsi cu cale 
că împăratul n'ar păcătui să ia de soție pe fie'sa, 
fiindcă aşa lăsase cu sufletul împărăteasa, şi pentrucă 
Dumnezeu chiar orânduise așa, deoarece la nimeni 
de pe lume nu se potrivise condurul răposatei. 

Numai decât mai marii țării ziseră fetei 
gătească de nuntă. 

Acum altă nevoe. Nici fata nu voia să ia pe tată- 
său de soț. Ea zise: 

— Unde aţi mai auzit, boeri, dumneavoastră, bat- 
jocură ca aceasta, să ia tatăl de soție pe fie-sa? 

— Nu te supăra,. domniță, şi nu fi aşa ţanţoşă. 
Are să curgă multă apă pe gârlă până să ajungi a 
cunoaşte tainele împărăției ca noi. Şi apoi, răposata 
maica împărăției tale, cea atât dè vestită în lume de 


să se 


2 


REA SA 


cuminte, a lăsat cu sufletul ca împăratul, tatăl tău, 
să nu văduvească, ci să se însoare cu aceea la care 
se va potrivi pe picior condurul ei. 

.— Căutaţi, mai zise fata, și găsiţi pe vreuna la 
care să se potrivească condurul mamei pe piciorul ei. 

— Am răsbătut, răspunseră boerii, împărății şi cetăţi, 
târguri şi cătune, am încercat și la bun și la rău, la 
tinere și la bătrâne, la femei de neam și la cele proaste 
până şi la roabe, şi la nimeni nu s'a potrivit. Dum- 
nezeu ne-a arătat pe aceea pe care împăratul nostru 
trebue s'o ia de soţie. 

Văzând fata că n'are încotro, ceru timp de trei zile 
în care să se gândească, şi apoi să-şi dea răspunsul. 

Şi trecând în cămara ei, se puse pe un plâns, de 
să te ferească Dumnezeu ; vărsă nişte lacrimi cât pum- 
nul şi suspina de să-i spargă pieptul. Plânse ce plânse; 
dară văzu că dela plâns nu câştigă nimic. Se duse 
deci la dădacă-sa, îi spuse cele întâmplate și-i ceru sfat. 

Dădaca după ce se gândi şi se răsgândi, îi zise să 
ceară a i se face trei rânduri de haine; unul de aur, 
altul de mărgăritar şi al treilea de diamante, şi să 
spue că după aceea se va găti. 

Cererea ei se îndeplini tocmai pe tocmai. 

In vremea aceasta dădaca îi pregăti toate cele tre- 
buincioase spre fugă. 

Când îi aduseră hainele, îi mai ziseră odată să se 
gătească de nuntă. Fata răspunse că este gata. Boerii 
rămaseră mulțumiți, auzind răspunsul fetei; ei crezură 
în cele din urmă că ea a cunoscut că trebue să se 
supue sfatului împărăției. 

Seara, îi aduse şi dădaca cele spre fugă. Işi băgă 
hainele cele frumoase ce le căpătă în desagi, se îm- 
brăcă cu o piele de măgar pe care io aduse dădaca 
şi fugi. 

Fugind fata împăratului dela curtea tătână-său, apucă 
pe căi dosnice, pe cărări neumblate de picior de om. 
Ea se feri să nu o vază nimeni, şi fugi, şi fugi, până 
ce eşi din împărăția tatălui său. Trecând hotarul, îi 
mai veni nițică linişte o lecuță. Merse ce merse, şi 
ajungând la curtea împăratului locului aceluia, se puse 
la poartă cu chip umilit și smerit. Iară dacă eşi bucă- 
tăreasa, şi o văzu, i se făcu milă de dânsa, şi îndu- 
plecându-se de rugăciunile ei, o primi înăuntru. Spuse 
şi împărătesei că o fată sărmană și nenorocită a năzuit 
la curtea împărătească, şi o rugă ca să o primească 
să fie găinăreasa curții. 

Împărăteasa se înduioşă când auzi că o sărmană 
nevoiaşe cere adăpost dela dânsa şi porunci ca să o 
pue îngrijitoare de găini; dară ea, bucătăreasa, să 
răspunză de dânsa. 


Fiind sub ascultarea bucătăresei, fata de împărat 
se silea în toate chipurile să-i fie pe plac. Unde să se 
adune ea cu celelalte slugi din curte? unde să scoată 
ea un cuvințel de pâră sau zâzanie? Unde să calce 
ea cuvântul bucătăresei, să se amestece în certurile și 
becisniciile celorlalți? Ferit-a Dumnezeu ! Ea îngrijea 
de păsările din curtea împărătească, ca de ale dânsei; 
după ce deschidea cotețele și le da de mâncare, apoi 
le cuibărea, punea cloştile, şi vedea de pui, mai cu 


PP 


9 


O 


milă decât cloştile. Mâncarea şi apa, mai cu seamă, 


nu le lipsea niciodată. 

Iară dacă îşi isprăvea treaba cu găinele, venea pe 
lângă bucătăreasă şi-i da şi ei ajutor. Toţi slujbașii 
curţii o luau în nume de bine, văzându'i vrednicia, 
şi toți aveau milă de ea. Se dusese vestea până la 
împărăteasa de hărnicia, de bărbăţia şi de curăţenia” 
de-inimă a găinăresei. Impărăteasa ceru să-i se înfâţi- 
şeze ca să o vază şi dânsa. Smerenia, nevinovăția şi 
sfiala ce băgă de seamă împărâteasa la găinăreasă, îi 
plăcu. Ea porunci bucătiresei să o ia mai de aproape, 
spre a nu cădea în gurile bârfitorilor. 

Nu trecu mult şi împăratul cu împărăteasa şi cu 

fiul lor fură poftiţi la un alt împărat. Ei se duseră. 
In ziua aceea se ceru şi gâinăreasa dela bucătâreasă cu 
rugăciune ca să o lase să se ducă şi ea prin cetate să 
se mai răsufle puţintel. Bucătăreasa îi dete voe. Găi- 
năreasa se îmbrăcă cu hainele de aur şi zicând: lu- 
mină înainte, întuneric înapoi, nimeni să nu mă 
vază ce voi face, se duse ca vântul şi ajungând la 
nuntă, se prinse în horă tocmai lângă fiul împăratului. 
Acesta cum o văzu, îi căzu tronc! la inimă. Se în- 
drăgosti după dânsa, vai de lume! El o întrebă a cui 
fată este, şi de unde, Ea îi spuse alte gogleze. Iară 
el tot vorbind cu dânsa îi luă un inel și nu mai voi 
să i-l dea. 
Când fu în deseară, ea cu grije, iară zise vorbele ce 
zisese la venire, şi pieri ca o nălucă din mijlocul horei. 
Bucătăreasa o certă că prea zăbovise. Ea îşi ceru ier- 
tare şi făgădui că altă dată nu va mai face așa. 
Fiul împăratului nu mai putea de inimă rea, că-i scă- 
pase aşa bucăţică bună. 

După niţel timp acest împărat fu iarăş poftit la o 
nuntă de împărat. Fiul împăratului se duse şi el cu 
tată-său și cu mumă'sa. 

Găinăreasa se ceru şi ea la bucătăreasă. Şi căpătând 
voe se duse, ca şi întâi, îmbrăcându'se în hainele de 
mărgăritare, se prinse în horă, iarăși lângă fiul împă 
ratului. Până seara nu jucă cu altul decât numai și 
numai cu dânsul. Când dete în amurg, ca şi de alt 
rând ea pieri. 

Să se prăpădească fiul împăratului de părere de rău 
că o pierduse. Nu-l mai încăpea locul. O cătă prin 
toate părțile; dară iao de unde nu e. 

Se întoarse dară cu inima sdrobită. 
lâncezeală îl coprinse. 

Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute se 
îmbrăcă iarăș cu pielea 'ei de măgar, şi căută de găini 
cu bună voe şi tot cântând. 

Mai trecu, ce mai trecu, şi iarăși fu chemat împă- 
ratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăși cu 
fiul său. 

Se ceru şi găinăreasa, în ziua aceea. Dară bucătă- 
reasa nu mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după 
multe rugăciuni, şi cu făgăduinţa de a nu se mai cere 
niciodată, se înduplecă bucătăreasa de a-i da voe. Se 
îmbrăcă deci în hainele “sale cele cu diamante, şi zicând 
vorbele, cele ce o ascundeau dela ochii oamenilor, ea 
se duse şi se prinse în horă iarăși lângă fiul împăra» 
tului. Acesta, cum o văzu, îi veni inima la loc, fiind 
că fata cam întârziase. Fiul împăratului juca ce juca, 
şi tot se uita la dânsa, parcă o tot pierdea din ochi. 
Şi în adevăr avea şi ce vedea. Așa de bine îi şedea 
gătită, de părea că esteo zână. Sclipeau diamantele de 


Un fel de 


pe dânsa de luau ochii celor ce se uitau la dânsa. 
Fiul împăratului era mândru, nevoe mare; fiindcă zâna 
numai cu dânsul juca cât ţinu hora. Şi unde se rotea 
pe lângă dânsa şi se îngâmfa ca un curcan. 

Iară când fu a da deseară, găinireasa pieri iarăși ca 

o nălucă. Când văzu fiul împăratului că zâna lipsește, 
atâta îi fu. Căzu la grea boală. Pasă-mi-te prinsese li- 
piciu; se aduseră toţi vracii, toate babele şi toţi cititorii 
în stele; rămaseră însă ruşinaţi, căci n'avură ce-i face. 
Atunci fiul împăratului spuse măsii că până n'or găsi 
pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el nu se 
va face bine. Mumă-sa rugă pe împărat să asculte 
rugăciunea fiului lor. Iară împăratul porunci să umble 
nişte boeri din casă, în casă, să încerce inelul, și la 
care fată ori muiere se va potrivi să o aducă cu cinste 
la curtea împărătească. 
Umblară boerii şi răzbătură toate colţurile, şi ca să se 
potrivească inelul la cineva ba. Se întoarseră deci, cum 
s'au fost dus. Să se dea fiul împăratului de ceasul 
morţii, de ciudă, când auzi una ca aceasta! In cele 
mai din urmă porunci să se cerceteze şi prin curtea 
împărătească. Chemă de fați pe toate muerile, slujni- 
cile, roabele. Toate să grăbiră a veni. Incercară inelul, 
şi la nici una nu se potrivi. Pasă-mite pe găinăreasă 
o uitară toți cu totul. Bucătăreasa îşi aduse aminte și 
spuse împirătesei de dânsa. 

— Să vie şi ea; si vie şi ea, răspunse împărăteasa. 
O aduseră cu nepusă în masă, căci ei nu-i prea era 
voia să se dea la iveală îmbrăcată în pielea de măgar. 
Dar cine o ascultă. Cum o văzură slugile, se umflară 
de râs. Ea, cu capul plecat şi plină de rușine, de 
batjocura slujitorilor, veni și cu sfială se apropie. Cum 
îi puse inelul par'că fu de acolo; și de unde să nu 
fie aşa? 

Cum auzi fiul împăratului că sa potrivit inelul, 
odată răsări ca din somn. Porunci de o aduse în faţa 
împăratului. Acestuia nu prea îi venea să creadă ca 
fiu-său să fi căzut la boală pentru o aşa netrebnică, 
şi cât p'aci era să-i oropsească. 

Fiul împăratului şi. mumă-sa căzu cu rugăciune la 
găinăreasă ca să se facă cum era la nuntă. După mai 
multe  tăgăduiri, se înduplecă, şi ducându-se în co- 
cioaba ei, se îmbrăcă și apoi veni sus îmbrăcată și 
frumoasă ca o zână. Impăradul bleojdi ochii la dânsa 
şi rămase mult timp uimit de frumuseţea ei. Văzu și 
el acum că bună bucăţică îşi alese fiul lui. Atunci 
împăratul îşi scoase stema din cap şi o puse în capul 
fiului său; tot aşa făcu şi împărăteasa, puind stema 
pe capul găinăresei 

Fiul împăratului odată sări din pat. Pare că nu mai 
fusese bolnav de când lumea. 


Atunci găinăreasa după stăruința tuturor, își spuse 


toată istoria. Nunta se hotărî şi împăratul, tatăl găină- 


resei fu şi el poftit. Acesta când văzu pe fie-sa la 


cununie, rămase ca trăsnit de Dumnezeu. El o credea 
pierită socotind că-şi făcuse seama singură. Apoi se 
veseliră veselie împărătească, şi trăiră cât trăește lumea 
bucurându-se în pace de toate fericirile pământeşti. 


P. ISPIRESCU 


es 


M URA Milu !... In fine la ce te gândeşti?... 

i] Milu tresare, ridică către tatăl său o privire 
absentă, și răspunde la întâmplare: — Bine tată! 

De cinci minute copilul privea cu ochii ficşi un 
colţ al feței de masă. Imobil, aproape fără răsuflare, 
indiferent la toate chiar şi la tortul de orez. 

Tatăl începu să discute cu nevasta sa. 

— Adriana, îţi jur că „fiul tău“ e imposibil. 

Eu la zece ani eram ca spirtul, nimeni nu era capabil 
să mă reţină, dar cel puţin eram normal... Milu... 
priveşte-l e absent! 

Milu, mă auzi... mă pricepi? 

— Nu tată, — răspunse Milu, care din nefericire 
n'avea nici darul răspunsurilor potrivite. 

Şi totuşi Milu e un copil simpatic, inteligent și 
iubitor. 

Dar cine ştie ce misterioasă hereditate l'a înzestrat 
cu o imaginație excesivă și năvalnică și pe care copilul 
o hrăneşte cu toate cărţile de aventuri de voiaj, şi 
explorări, ce-și poate procura. Milu trăeşte astfel ore 
pasionante pe mare, în deșerturi, în stepe și regiunile 
nelocuite ale nordului îndepărtat. 

Copilul a încercat să explice toate acestea tatălui 
său, a încercat în zadar să-l uimească cu povestirea 
visiunilor sale magnifice, trăite în ţări încântătoare şi 
în care se petreceau aventure palpitante. Dar tatăl, 
care n'a fost niciodată turburat de astfel de visuri, 
privea pe Milu cu o neîn- 
credere crescândă. 


Š 
wy, 


S UB ŞEF de birou în 
administrația statului, 
Marco Brini şi a organizat 
viața în aşa fel în cât nimic 
nu era lăsat neprevăzut. 
O existență, deci, unde totul 
e prevăzut în mod minuţios. 
Fiul său nu poate deci să-i 


apară decât ca un fenomen,şi deseori repetă către soția 
sa: Copilul acesta va fi un nefericit, are prea 
multă imaginaţie. 

Dar Milu, habar n'are și nici nu vrea să-şi schimbe 
firea. El este obligat să meargă cu părinţii în fiecare 
Sâmbătă seara la famila Fusi, pentru obişnuita partidă 
de cărți a părinţilor. Singurul lucru care-l] interesează 
la aceşti prieteni ai familiei e un superb vas cu pânze 
în miniatură, un vas cu trei catarge, și care trona pe 
un soclu în mijlocul unu cămin. 

Pe când se desfăşurau nemai isprăvitele partide care 
pasionau pe cei mari, Milu e ca și fermecat de acel 
obiect; şi cu neastâmpărata lui fantezie, el s'a îmbarcat 
pe acel vas cu pânze, ia parte împreună cu marinarii 
la lupta contra uraganelor; și combate pe sălbaticii care 
locuesc în insulele acestei călătorii de basm. 


~“ 


Dar în acea Sâmbătă a fost imposibil să 
pe Milu cineva să meargă la familia Fusi. 

Singur în casă, către mijlocul nopţii, sculat din 
somn de o stranie idee, s'a dus la fereastră. Deodată 
avu impresia că două umbre alunecau încetişor pe 
drumul de lângă grădină. 

Dar poate că visează încă. Şi totuși nu, nu doarme; 
aceia sunt oameni în carne şi oase. Atunci sunt cu 
siguranță... hoţi... răufăcători care ştiu că în noaptea 
de Sâmbătă până la 
două dimineața casa 
rămâne singură. 

Cele două umbre 
se apropiau din ce 
în ce de casă, până 
ce unul din cei doi 
zise cu voce tare: 

— Ai să vezi, uşa 
de la bucătărie are 
să se deschidă uşor. 

Hoţi... chiar hoţi! 
Milu avu un mo» 
ment de spaimă. Ce 
să facă ? Să strige 
după ajutor? Pe cine 
că cheme? Casa cea 
mai apropiată e la 
cincisute metri de 
distanță. 

Să sară pe fereastră și să fugă să caute ajutor? 
Şi în timpul acesta să lase pe răufăcători să jefuiască 
casa ? Intr'o clipă imaginaţia lui Milu o luă la galop, 
şi imediat copilul se dete în fugă jos pe scări, cu 
picioarele goale şi ajunse în sala de mâncare. Işi adu4 
sese aminte de o nuvelă fantastică... 

In timpul acesta uşa de la bucătărie se deschise 
şi aceiași voce zicea: — Vezi nu e un câine în casă. 
Putem să lucrăm liniștiți. 

Dar deodată cei doi oameni rămaseră imobilizaţi. 
O lumină puternică se vedea pe sub uşă pe când 
din ce în ce mai bine se auzi o conversaţie confusă 
amestecată cu sgomotul de farfurii şi cel provocat 
de ciocnirea paharelor. 

Apoi sgomotul unui scaun. ... cel al pașilor... Cei 
doi hoţi erau ca de piatră, dar în fine unul murmură: 
— Dar sunt cel puţin o duzină acolo! 


convingă 


A 


Paşii păreau că se apropie... 

Infricoșaţi hoţii o luară la sănă- 
toasa şi fugiră. 
L) A ora două ca de obiceiu, 
$J Mario Brini şi nevasta sa 
vemiră acasă, și descoperiră cu 
teroare că uşa de la bucătărie 
fusese forțată; şi mama nebună 
de spaimă ura: — Milu!... 
Milu !... 


Invineţit de frig Milu, 
în lunga lui camașă de noapte, 


Nu pentrucă e fiul meu, dar acest copil 
este foarte inteligent. 
. 


aştepta nemişcat în sala de 
mâncare. 


In puține cuvinte încercă să 
explice geniala lui stratagemă: 

Pusese radio care imediat a 
început să transmită sfârşitul unui - 
spectacol, câteva pahare și câteva 
farfurii luate din dulap... iată 
totul. 
Mario Brini, zăpăcit, se uita la 
acel fenomen de copil. 

Milu sunt mulțumit de tine! 

Şi apoi de data aceasta cu ` 
un larg surâs zise nevestei sale: 
— Nu pentrucă e „fiul meu“ ` 
dar acest copil e foarte inteli- 
gent şi curagios. 


VEN.-L-T 


S A ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, 
bJ) umedă, a munţilor falnici. Şi doritori de lumină, 
în această dimineață scăldată de soare, a întins aripele, 
ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S'a înălţat 
mai întâiu drept în sus, ca o săgeată; a străbătut 
văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s'a legănat în 
aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înălțimea uriașă; 
a plecat capul, şi-a privit în jos. Pe câmpiile lucii, 
satele împrăștiate, ca grăunţele, scoteau sclipiri repezi 
ca a prundișului spălat de ape. Oamenii nu se zăresc; 
deasupra, dedesuptul lui, primprejur, — nici-o vietate. 
I se păru că în lumea aceasta frumoasă, 'încântătoare, 
peste care primăverile se aștern cu spuză de flori, e 
a lui, a lui singur. Şi, scuturându-și aripele, făcu un 
ocol să se suie până „la el: se repezi, şi, în ciocul 
gata să frângă, prinse o pană căzută chiar din aripa 
lui. Sbură cu dânsa, sus, apoi îi dădu drumul, și 
urmări cu ochi strălucitori lunecarea ușoară, ca pe o 
apă, a penei, care cândva îi ajutase să se ridice. 

Luă munții în lung. Nicio boare de vânt, niciun 
murmur de ape care să străbată atât de sus. 

Şi aşa a mers până după amiază, cu ciocul deschis, 
înghițând aerul în gâlgâiri puternice, privind în toate 
părțile cu ochii lui ca două scântei. 

Obosi. Se cobori uşor şi se așeză pe vârful unei 
stânci ce ţâșnea în sus, goală, din stratul gros de 
muşchiu al muntelui. Cum sta nemișcat, părea şi el 
de piatră, părea că-i colţul ascuţit al stâncii încreme- 
nite acolo de veacuri. 

Pe urmă îşi plecă în jos capul; în fund, în noaptea 
deschizăturii adânci, tăiată ca de pala unui smeu, 
şerpuia, schpind ca argintul, izvorul. Şi i se făcu dor 
de răcoarea dulce a undei şerpuitoare. Sāltă şi se 
repezi în fund; se lăsă în voie să cadă în apă; stropi 
reci îl acoperiră deodată, ca nişte pietre scumpe, şi, 
întinzând gâtul gol, bău îndelung, însetat. Apoi își 
luă iarăși sborul până pe stâncă, sus, se lăsă pe o 
coastă, întinse aripele la soare, şi închise ochii. Aţipi... 


Adieri de vânt îl înfăşoară în vălul lor. Aproape 


U R U L 


se trezeşte; prin pleoapa închisă încă parcă zăreşte un 
foc grozav a cărui flacără încinge tot cuprinsul zării. 
Se ridică. Departe, în nori de sânge, soarele apune. 
Munţii parcă-s aprinşi, cerul arde. 

Işi ia sborul, grăbind spre cuib. 

Se apropie, se lasă tot mai jos, deasupra muntelui, 
deasupra pădurii de brazi. Aceeaşi linişte în tot cu- 
prinsul firii. Mai are puţin; zăreşte prăpastia spre care 
avea să se scoboare, când, deodată, în tăcerea neclin- | 
tită, răsbubuie, până în depărtări adânci, un tunet, și | 
aripa amorţită îi cade în jos. Se rostogolește de câteva 
ori prin aer, simte fierbinţeala glonțului, ca a unui . 
cărbune, ce-i arde carnea, își încordează puterile, caută 
să mai plutească sus, dar dedesuptul lui munții parcă | 
se prăbuşesc. Aripa îi mai stă puţin întinsă, apoi i se ; 
frânge lângă trup, udă de sânge. Lunecă printre brazi. 
Răcoarea îl mai înviorează o clipă; iarăşi caută să-şi | 
întindă aripele; se anină de o ramură. Se uită în jos. ' 
Drept dedesupt, la rădăcina bradului, un căprior stă 
liniştit, privind înainte. 

Iar vulturul simte că-i pierdut, că puterile îl pără- 
sesc. O ură strașnică îl cuprinde; parcă ar dori să se 
stingă toată lumea odată cu dânsul. Se lasă să pice 
drept peste căprior, și, cu cea din urmă putere îi 
înfige ghiara în ochiul curat şi umed. 

In vreme ce căpriorul se scutură şi fuge, năuc de 
spaimă și durere, pasărea cade moartă, cu ghiarele ` 


strânse, cu ochii deschişi. 
Em. GÂRLEANU 
o © © 


— Când crezi că şti toate 
nu şti nimic. 

— E tocmai ceea ce zic şi 
eu, bunicule! 

Şi atunci de ce să te mai 
duci la şcoală ? 


P 


Limba îmi făcea necazuri ` 


„TOTOŞ“ a fost al meu al doilea nume. 


Deoarece în primii ani ai mei 
Când încă nu știam abecedarul cum e 
Așa cum îl mâncam pe „ră“ 


Zicând: „doi“, „tei“ 


Dar poate că mwați fost nici voi mai breji! 


Desigur că acum vă arătaţi viteji 


Nevoe mare 
Ce-aţi zice de v'aşi pune la 'ncercare! 


Schimbam cocoșul în ,Totoş“ 
Ca cel mai știrb şi autentic moș. 


Și băieții mă râdeau 


Și, vai, acest micuț defect 

Avu asupra celora de vârsta mea așa efect 
Că — răii — un întreg șirag de ani 

M'au pus alături de curcani 


Şi de găini 


Şi gâște 
Şi rățuști 


Când numărau orătâniile din cuști. 


Și tot atunci 


Aveam un obiceiu nevrednic 


Când ești micut nu-i greu s'ajungi 


La o poreclă. 


Mi se striga: „Năsuc de sfeclă“. 


Acum roșesc 
Căci 'mi-amintesc 


De faptul ăsta cu ruşine 


Prea e de tot urât să scormonești în nas! 


Şi cât e de frumos şi bine 
Să nu te depărtezi un pas 


Fără să ai o batistuţă lângă tine. 


Din volumul „Jucării din creion" 
de ION TULCEANU 


Ionescu 
Magdalena 
Premiul I 
Şcoala Pitar 
Moşi CI. II 
distinc- 
țiunea Şcoa- 
lei Insti- 
tutului Sf. 


Maria 


Popescu I. 
Constantin 
Premiul I 
Şcoala pr. 
cl. I No. 42 
Băieți 


Bucureşti. 


Nui 


Negru P. 
Niculae 
Premiul I 
Şcoala pri- 
mară No. 42 
Băieți? 


Bucureşti. 


Maria Na- 
ghi Premiul 


I Şcoala 


primară No. 


56, clasa I-a 


Loco. 


mirare 


Stăpâna. — Nu vezi, Miţo, ce 
pline de praf sunt scaunele acelea? 

Miţa. — Nu-i mirare, că na 
şezut încă nimeni pe ele azi. 


i 
` 
P 
D 
f 
"> 


| 


pre 


PAGINA FETIŢELOR 


S 
Stiți să împletiți 


R! 


A 


i 
$ 


a 0 a 


an AA 
iý 


NT 


margarete? 


Profitați 
de acest timp 
călduros, 
când câm» 
piile sunt 
înflorite, ca 
să alegeţi 
din belşug 
margarete 
mari cu cozi 
cât mai 
lungi. 


Grupați câte patru flori la un loc, 
legâôndu-le mai întâi cu câte un fir moale 
de iarbă, apoi împletiţi-le ca pe o 


coadă cu patru şuvițe, după cum se 


G 


AR) 


—— 


vede din desenul alăturat. In acest chip 


veți putea face coroane, cordoane, brățări, 


imitând astfel pe „Maori“, locuitorii 


insulelor din Pacific cari îşi petrec viața. 


împodobindwse cu flori. 


Vă veți gândi desigur că sunt nişte 


oameni cari au norocul să n'aibă nimic 


de făcut. 


EVA 


ULITA DURERII 


FNRA odată o tânără regină care avea un fiu de 
ani. Regina era frumoasă ca o zână şi 
FE iigocul îi semăna ca un boboc de trandafir cu 
trandafirul. 

Supușii iubeau mult pe regină şi pe regişor, şi 
niciodată n'au avut inamici. Când 
primăvara regina ducea de mână pe 
fiul ei prin grădinile palatului regal, 
înfloreau pe neașteptate toate florile, 
începeau să cânte toate păsărelele şi 
Chiar şi statuile de piatră surâdeau. 

Se întâmplă ca spre Crăciun, regi- 
şorul să se îmbolnăvească de vărsat 
negru. Frumoasa regină plângea zi şi 
noapte, veghind la căpătâiul fiului ei. 
In palat erau cu toţii atât întristați 
încât nimeni nu se gândi să aprindă 
pentru micul rege arborele de Crăciun. 

In seara ajunului, se trezi din to- 
ropeala în care zăcea și zise către 
mama sa: 

— Au aprins arborele de Crăciun ? 

Pe frumoasa regină o podidi plân- 
sul : Oh! ce mamă rea sunt eu! zise 
ea. — Am uitat bradul de Crăciun 
pentru copilul meu ! 

Dar cere-mi tot ce vrei copilul meu, sufletul meu, 


„şi îl vei avea chiar de ar fi să-l plătesc cu sângele 


inimei mele. 

— Aşi vrea un huzar de lemn cu dolmanul roșu 
şi călare pe un ducipal alb, — zise bolnavul. 

— Am să-ţi aduc o sută, fiul meu. Toţi cu dol- 
mane roșii și toți pe armăsari albi călări. 

Dar eu vreau un huzar care să zică „bop la“, — 
zise regișorul. — Odată am văzut unul făcut aşa, dar 
nu-mi mai aduc aminte unde l-am văzut. 

La un ordin al reginei toţi miniştrii, toţi marii 
feudali şi paznicii însăși ai palatului plecară care în 
carosă, care călare, prin oraş în căutarea huzarului 
vorbitor. Găsiră cât să umpli întreaga trăsură dar 
niciunul care să zică „hopla“. In timpul acesta regi- 
şorul aștepta un huzar de lemn care să vorbească. 

Regina plângea lacrime amare. Se putea ca acela să 
fie ultimul Crăciun al fiului său, şi ea nu era capa- 
bilă să-i aducă ceea ce dorea. La 
ce servea oare puterea ei 
regală? 

Şi căutară și iscodiră curtenii 
din nou toate colțurile orașului; 
dar degeaba. Era pe sfârşite ziua, 
şi în marea ei durere regina avu 
o idee. Işi schimbă haina ei 
de mătase cu haina de femeie 
săracă, îşi îmbrobodi părul ei de 
aur cu o simplă broboadă, își 
sărută fiul bolnav, și plecă sin- 
gură în marele oraș. 

— Voi găsi huzarul care vor- 
beşte! — zise ea. Inima mea de 
mamă mă va duce la el. 


8 


Nimeni nu o cunoştea aşa îmbrăcată. Şi erau mii 
şi mii de oameni în fața vitrinelor pline de jucării. 
Pline erau prăvăliile în care ea intră să întrebe dacă: 
aveàu huzari care să 
răspundea: nu. 


zică „hop-la** şi totdeauna i se 


Timpul trecea, prăvăliile se închi- 
deau, luminile se -stingeau... Pe străzi 
deacum lumea se rărea. Şi frumoasa 
regină continua să meargă, fără în- 
trerupere, și unde putea intra, și în- 
treba același lucru. 

La capătul străzii principale era o 
casă cu gang care conducea într'o 
altă stradă. In curte erau prăvălii cu 
jucării. Oh? poate că aci are să gă- 
sească huzarul? Intrebă... Dar cu 
toţii îi oferiră numai huzari muţi. 

Atunci continuă să meargă pe sub 
gang şi când ieşi deabia o uşe se în- 
chise în spatele ei. 

Acum era într'o stradă strâmtă și 
întunecoasă, printre case înalte și 
negre. 

Nu era nimeni şi toate luminile 
erau stinse. Numai o singură mică 
lanternă sclipea în capul stradelei şi 
la acea lumină tristă se putea citi: „Drumul Vrăjito- 
rului““, Tresări; şi se grăbi să meargă pentru a ieşi 
cât mai repede din acea stradă cu un nume aşa de 
oribil. Se gândea că va găsi la nimereală strada prin- 
cipală. Dar drumul Vrăjitorului n'avea eşire. Casele 
înalte se ţineau lanț şi lipite una de alta ca şi cum 
s'ar fi jurat să nu lase să mai scape de acolo regina. 

Incepuse între timp să cadă fulgi deşi de zăpadă. 
Şi regina mergea, mergea în lungul acelei străzi triste. 
Nu era o prăvalie, o singură prăvălie, şi o durea ini- 
ma la gândul că n'are să poată să ducă copilului său 
bolnav jucăria ce-i promisese. 

După atâta mers văzu ca și cum ar fi zărit zorile, 
o lumină roşiatică în noaptea tristă. Era vitrina unei 
mici prăvălioare : 

„Prăvălia copiilor bolnavi“. Inima-i bătu cu putere. 
Poate să aci are să găsească huzarul! Intră. Un clo- 
poţel sună subțire. Dar nimeni nu veni spre cumpă- 
rătoare. Intr'un colț pâlpâia o 
candelă cu ulei. Era o chilie 
strâmtă, joasă, dar lungă, foarte 
lungă : ca un coridor. 

Regina bătu într'o masă. 

Dar nu veni nimeni. 

Atunci zise înfricoşată :— Vă 
rog frumos... aci e o clientă... 

Dar nu veni nimeni. 

Se duse spre fundul întunecos 
al prăvăliei. Mergea pe pipăite 
printre lăzi cu marfă. Tot mai 
înainte, tot mai înainte. Se în- 
toarse să se uite înapoi, era aşa 
de departe de intrare, încât lumina 
de la vitrină i se păru un licurici. 


~ 


pp 
X 


podea. Acea rază venea de dedesuptul unei uşi. Regina 
caută mânerul dar mai întâi bătu la ușă./:Şi cum nu 
răspunse nimeni, se hotărî sfioasă să intre. Se găsi 
într'un fel de birou mic și, în el 
îngrămădite lăzi, şi cutii... biroul 
era luminat de o lampă cu abat- 
jour verde. In faţa mesei plină de 
hârtii stătea un om care făcea so- 
coteli într'un registru. Era un bă- 
trân, slab, gălbejit şi cu înfățișare 
mohorâtă. Avea în gură o pipă din 
care ieșeau nori groşi de fum. Vă 
rog, — zise regina, — eu caut o 
oarecare jucărie de Crăciun pentru 
copilul meu bolnav... Bătrânul ri- 
rică spre regină o privire obosită, 
şi zise cu o voce deabia desluşiță : 
— husarul care vorbeşte, nu e așa ? 

— Da, da — zise cu bucurie re- 
gina. — Il aveţi...? Oh, daţi-mil! 

— Il vreţi, eh! bâlbâi bătrânul 
dar costă mult. 

— Dar vă voi da tot ce am. 
Chiar şi coroana mea de aur! 

Negustorul dădu din cap: 

— Acest obiect nu se plăteşte cu aur. 

— Pot să vă dau sângele inimei mele, — zise prin- 
tre lacrimi regina. 


„Dar la un moment dat văzu o rază d -Re pe 


Bătrânul o privi fix vreme îndelungată : — Dacă e 
aşa, — zise apăsând pe cuvinte, — poate că veți 


putea să-l aveți. Vino cu mine. Luă dintr'un cui o 
legătură cu chei ruginite, și plecă înainte cu pași ne- 
siguri, tușind. 

Lângă o sobă era o uşă mică de fier. O deschise și 
un aer rece şi tăios lovi faţa frumoasei regine. 

Scoborâră câte-va trepte de lemn putrede şi se gă- 
siră într'o peşteră mare, foarte mare în care venea 
puţină şi sărăcăcioasă lumină de la o făclie ce era a- 
târnată de boltă. Zidurile erau negre şi pe jos era 
umed. : 

— Unde mergem? — întrebă, sfioasă, regina. 

Bătrânul duse la gură un deget osos şi îi făcu 
semn să tacă. 

Intr'un colţ se deschidea o mare chilie boltită şi 
înconjurată cu un grilaj de fier ruginit, gros cât braţul. 
Era parcă cușca unei fiare. 

Bătrânul duse pe regină lângă 
grilaj; şi ea privi. Dar se re- 
trase repede înmărmurită. 

In întunecimea deabia atinsă 
de sclipirea făchei, în chilia ume- 
dă se vedea stând ghemuită o 
enormă și înfiorătoare bestie. Era 
un fel de bison gigantic, negru 
ca funinginea, cu părul ridicat 
şi încleiat. Avea -coarne înco- 
voiate, cu vârfuri ascuţiţe, şi 
ochii feroci ardeau parcă, şi erau 
roşii ca sângele. Deabia zări el 
pe. regină și se sculă înfricoșător 
în picioare. 

Bătu sălbatec din coadă iar 
mugetul lui făcu să tremure 


zidurile subteranei, ca un tunet. 

Dar regina mai văzu şi altceva, din cauza căruia i 
se opri bătăile inimei. Inaintea picioarelor monstrului 
era o mică ladă... 

— In acea ladă e huzarul care 
vorbeşte, — zise negustorul. — 
Dacă îl iubeşti într'adevăr pe fiul 
tău, intră şi ia de acolo lădița. 

Mama își frânse mâinile dezas- 
perată. 

— Darcum am să pot eu, femeie 
slabă, să înving acel monstru 
negru? 

Bătrânul dădu din umeri. 

— Câte odată şi cei mai slabi 
sunt în-stare sål învingă. Câte 
odată el învinge pe cei mai puter- 
nici. Câte odată fuge dinaintea 
celor care îl caută, altă-dată urmă- 
reşte pe cei ce fug de el. 

— Şi dacă mă învinge fiul meu 
n'are să aibă huzarul? 

Omul dădu din cap. 

— Nu, dacă vă răstoarnă atunci 
înseamnă că are să vă străpungă și inima. N'aveţi 
să muriţi din cauza asta, dar inima are să vă doară 
şi să sângereze totdeauna. 

Regina zări în faţa ochilor e1 chipul copilului ei 
bolnav şi se simţi dintr'o dată străbătută de un mira- 
culos eroism. 

— Eu intru, — zise, — şi iau huzarul! 

Atunci bătrânul întoarse în broască cheia enormă. 
Monstrul scoase un urlet de sfidare, bătu cu furie din 
picioare și aplecă ameninţător coarnele... 

Dar când regina fu înaintea lui cu mâinile împreu- 
nate, monstrul se dete la o parte dintr'o dată şi dis- 
păru într'un nor negru care ieși printe gratii. Rămaseră 
numai cei doi ochi de foc pe pământ... Dar apoi şi 
ei se stinseră. 

Regina se aruncă în genunchi în faţa micei lădiţe 
şi cu mâini tremurânde îi ridică capacul. Inăuntru 
era huzarul. 

Era călare pe un cal alb cu rotițe și era îm- 
brăcat în dolman roșu. 

Mama, în marea ei fericire, acoperi de sărutări pe 
eroul de lemn şi acesta atunci începu să zică: „hop-la, 
hoh-la“*. 

De acuma cred că fiul meu 
se va vindeca de cum va vede 
huzarul! zise frumoasa regină. 

— Desigur, huzarul îl va vin- 
deca, — afirmă bătrânul, dând 
şi din cap. Şi dacă vrei să vezi 
cum va fi fiul dumitale în viitor, 
priveşte în această oglindă. 

In fundul casei era o oglindă. 
Regina privi... şi scoase un țipăt 
de spaimă. 

Vâzu pe fiul ei jucându-se în 
grădina palatului cu huzarul de 
lemn. Era iute, puternic, dar vai 
ce față avea sărmanul regişor! 
Toată faţa ciupită de vărsatul 
negru, şi cu un ochi stins de 


9 


teribila boală. Iţi făcea milă și oroare să-l vezi. 

— Dar nu e vre-un leac pentru aceasta ? — întrebă, 
disperată frumoasa regină. 

— Există. Şi se poate avea în farmacia vrăjitorului. 
Traversează străduţa, mergi tot înainte şi vei găsi far- 
macia. Insă vă dau un sfat, când vorbiţi cu farmacis- 
tul surâdeţi, să nu observe spaima dumitale. Acel om 
nu dă doctorii oamenilor trişti şi fricoși. 


ae 


F RUMOASA regină era deacum în străduță. 
După ce făcu vreo zece paşi se găsi întrun în- 
tuneric complet. 

Ţinea strâns într'o mână huzarul, iar cu cealaltă 
pipăia zidul căutându-și drumul. Şi merse aşa cu chiu 
cu vai. Câteodată zidul o lua la dreapta, altă dată la 
stânga, câteodată zidul o conducea pe strada care 
scobora, altă dată pe strada care suia, Se părea că 
stradela nu se mai termină. 

Infine regina descoperi în depărtare o lumină ro- 
şiatică. Şi cu grabă merse spre ea. 

Când fu aproape de acea lumină putu să vadă 
Chiar uşa. Obosită, moartă aproape de oboseală, regina 
se sprijini de uşe şi privi prin geamul ei. Şi văzu in- 
teriorul unei vechi, foarte vechi farmacii, cutii şi bor- 
cane, vase negre şi albe, în şiruri şi în rafturi. Lângă 
o masă stătea farmacistul care amesteca doctoriile. 
Era îmbrăcat într'o haină neagră şi purta ochelari tot 
negrii. Avea faţa albă și umflată ca acea unui înecat. 
Pe când lucra vorbea cu el însuși. 

— Acesta este farmacistul, „farmaciei 
vrăjitorului“ — da, zise regina tocmai vă căutam — 
şi intră. 

Omul încetă să mai amestece și clătinându-se merse 
spre regină. — Oh, ce plăcere frumoasă doamnă! 
Este o onoare pentru mine să vă zic bună seara. 

Cu ce vă pot fi util? 

Regina îşi aduse aminte de sfatul bătrânului negus- 
tor de jucării. De acea se întoarse către el cu un 
frumos surâs şi zise: — Aşi vrea ceva doctorii pen- 
tru fiul meu... 

— Şi ce are scumpul mititel? 

— Oh! aproape nimic! puțin vărsat şi tocmai din 
cauza acestui vărsat are să-și piardă un ochiu și are 
să i se ciupească pielea. 

— Dar e foarte uşor să vă ajut! — surâse tânărul 
cu faţa umflată. Şi zicând aceasta scoase un borcan 
de cristal plin cu o apă strălucitoare. 

— lată aci e doctoria. 

Plină de fericire, frumoasa regină întinse mâna spre 
borcan. — Şi preţul care ar fi? — întrebă ea. 

— Frumoasă doamnă eu vo dau eftin: pentru 
prețul care mă costă pe mine. 

Pentru un ochiu de al fiului dumitale vei avea bu- 
nătatea să-l plăteşti cu un ochiu de al dumitale, şi 
pentru fiecare  ciupitură a feţei lui cu o ciupitură a 
feţei dumitale. Vezi bine că eu personal nu câştig 
nimic în această afacere. 

Mama privi zăpăcită pe farmacistul vesel. 

— Poate că vi se pare prea scump? — zise tână- 


10 


rul, pe când din ochelarii lui 
răutăcioasă. 

— Nu găsesc că este prea scump şi vă dau cu 
plăcere preţul ce mi-aţi cerut, — răspunse regina. 

In inima ei ea se gândea: numai să fie frumos 
băiatul meu... ce importanță are ce voi deveni eu? 

— Dacă e aşa făceţi-mi plăcerea și urmaţi-mă în 
sala de operaţii, unde voiu termina totul într'o clipă. 
Farmacistul deschise o uşiţă, şi cu o înclinare o rugă 
să treacă înainte. Intraseră întrun mare labo- 
ratoriu boltit. Se respira acolo un aer cald şi 
nesuferit, plin de vapori. lată — explică sgomotos fara 
macistul, — aci noi producem febra caldă. Dacă vă inte- 
resează pot să vă conduc în camera unde preparăm 
febra rece. 

— Altă dată cu plăcere — zise regina, — sunt 
puţin cam grăbită... 

Farmacistul luă în mână o lanternă, ridică un capac 
şi pe o scară conduse pe regină într'o subterană. Pe 
podeaua subteranei era alt capac care fu şi el ridicat 
de către farmacist. 

— Aci e locul operaţiilor, — zise arătând în jos 
cu lanterna. 

In acea groapă erau stive de şerpi mari și negri, 
care stăteau încolăciți. Ochii şerpilor scoteau o lumină 
verde şi fixă. Şerpii ridicară cu toţii capetele în sus, 
scoțând limbile lor bifurcate. 

— Ce ziceţi despre aceste mici animale? — întrebă 
farmacistul. Frumoasa regină îşi aduse aminte de sfa- 
tul bătrânului negustor, şi răspunse. 

— Sunt foarte frumoase. 

Dacă vă plac scumpă doamnă, fiți bună și daţi-vă 
jos printre ele. Ele vor opera unul din ochii dumnea- 
voastră şi vor pune ciupiturile pe fața dumneavoastră 
ca de floare. 

Sărmana mamă, observase că sub ochelarii farma» 
cistului ardeau aceiași ochi de foc şi sânge, ca şi acei 
ai monstrului ce îi văzuse în regatul de jucării pentru 
copiii bolnavi. Dar îşi aduse aminte de tragicul spectacol 
văzut în oglindă, şi intră atunci cu hotărâre în groapa 
şerpilor. 

Farmacistul închise capacul după ea. Ea închise ochii 
şi strânse mai tare la piept huzarul de lemn. O du- 
rere puternică, simți pe față și la un ochi. 

— Cum vă simțiți? întrebă farmacistul cu o voce 
politicoasă. 

— Foarte bine, — răspunse deabia regina; și chiar 
surâse, 

— Atunci puteţi să vă întoarceţi, operaţia e ter- 
minată. 

Imediat farmacistul dădu reginei o oglindă. Oh, cum 
devenise frumoasă regină acuma? Părul de aur era 
acum alb. Unul din ochi, cari erau mai frumoși decât orice 
piatră scumpă, era de acum stins. Faţa ei care era tot atât 
de surâzătoare ca şi aurora, acum era mâncată de 
ciupituri. Regina cea mai frumoasă din lume se schimbase 
în femeia cea mai urâtă. Farmacistul îi dădu sticla cu 
apa sclipitoare. 

— Cu această apă îi zise, spălați faţa scumpului 
vostru fiu. Imediat va dispare orice urmă a boalei. 

— Şi pot pe urmă să încerc şi asupra mea? întrebă 
cu un surâs regina. 

Tânărul farmacist avu o tresărire. 

— Nu, doamnă! Pentru dumneata această doctorie 


ţâşnea o privire 


Ç 


nu e bună. Nu vei mai putea niciodată să ai fața 
ce ai avut până acuma. Numai de nu s'ar întâmpla 
un miracol. Dar în ziua de azi nu se mai văd 
miracole. 

— Numai graţie unui miracol? încercă să zică 
regina. 

— Să recapeţi faţa de odinioară! Ah! ah! ar 
trebui ca cineva să vă spună în serios și ca d-ta 
să crezi — că eşti cea mai frumoasă femeie din 
lume. Ah! ah! bună seara, sunt și rămân servito- 
rul dvs. 

Regina pricepu că o astfel de faptă ar fi cu 
totul imposibilă: deacum ea era femeia cea mai 
urâtă din lume. Târându-se cu oboseală ea ieşi 
din „farmacia vrăjitorului“. '"Ţinea strâns la sân 
huzarul şi sticla. 

Vre- sută de paşi într'o stradă neagră, apoi 
un arc negru, şi deodată fu izbită în ochiul ei 
de o mare lumină. 

Străluceau lămpile Palatului ei, în fundul pieţei 
Palatului Regal. 


Corpul de gardă nu recunoscu pe regină. Nu 


voiau să o lase să intre; era atât de urâtă încât 
făcea scârbă şi milă în acelaș timp. Dar regina 
arătă huzarul de lemn, şi huzarul zise „,„hop-la“ 
şi atunci garda se dete la o parte. 

Acesta este huzarul care vorbeşte! își strigară 
soldaţii unul altuia, cu bucurie. 

Pe scara cea mai mare a Palatului erau numai 
flori, şi sburau păsărelele iubite de micul rege, 
la perete surâdeau frumoasele sculpturi de mar- 
mură. Şi pe când urâta regină suia cu greu, florile 
i se înclinau triste ca și cum le-ar fi opărit un 
strop de apă fiartă, păsărelele cădeau moarte, iar 
figurile de marmură plângeau. 

Regina intră în camera bolnavului, copilul se 
sbătea pe pat în friguri şi avea faţa plânsă. Tu- 
turor le era frică de vărsatul negru. 

Mama sărută cu iubire fruntea caldă a creaturei 
sale, apoi turnă în batistă apa strălucitoare şi 
spălă cu ea fața bolnavului... 

Deabia ridică batista, şi văzu că faţa copilului 
era limpede şi netedă ca o petală de roză. Nu 
rămăsese cel mai mic semn al boalei. 

Regina puse atunci huzarul pe pieptul regişo» 
rului. Acesta deschise ochii și surâse luând în 
mână jucăria. Şi imediat huzarul zise „hopa“. 
Copilul tresări bătu din palme bucuros şi strigă 
cu mare entuziasm: Vreau să mă scol! Vreau să 
mă joc cu huzarul meu! 

Sări din pat, și în cămașă începu să danseze 
în jurul camerei, dar deodată se opri şi 
deveni serios. 

Se apropie încetișor, încetișor, de mama lui 
care sta pe marginea patului şi plângea de veselie. 

— Oh! mamă ce ţi sa întâmplat? Unde e 
ochiul tău care era ca o rază de soare? Unde e 
frumoasa ta față de floare? 

Regina mângâie încetişor capul copilului. 

— Nu te gândi la asta copilul meu. Nu e 
nimica dacă eu sunt urâtă; ceea ce are importanță 


- e să fi tu sănătos, frumos şi fericit. 


Copilul se aruncă cu pasiune de gâtul mamei 
sale şi strigă: Nu e adevărat! Nu e adevărat că 


Eui 
Æ K 
q * 


FRI e 


%. - 
E ist iii atare dai 
= + 13 x 


RK k 
a sc 


A 
A 


* y- x 
SM atat 


A 


. ex 
kx 


= 


Pe a» 
at Popii „n 


g > 
x Fa 


a ui 
A 


x 


w , 
ae ta 


x 
Xex 


` 


eşti urâtă! Tu eşti cea mai frumoasă mamă din 
lume! — şi cu o drăgăstoasă mână îi mângâie 
părul alb, și îi acoperi faţa de sărutări arzătoare. 
Şi atunci se întâmplă miracolul. Sub sărutările 
copilului dispărură una câte una ciupiturile... 
Faţa reginei fu din nou frumoasă ca lumina 
zilei. Ochiul stins acuma strălucea ca o rază de 
soare, părul alb acum strălucea ca aurul topit. 
Ea redeveni iar femeia cea mai frumoasă din 
lume, şi în Palat şi în grădinile Palatului, cântară 
din nou păsărelele, şi surâseră împreună toate 
statuile de marmură. 
(Tradusă din ungureşte) 


eoo 
PESCUITUL CRABILOR 


După masa zilei de Joia trecută miam petre- 
cut-o cu mama la Grădina Zoologică. Câte lucruri 
interesante şi instructive am văzut! 

Prima vizită a fost pentru Ras și prietenii lui; 
mândra ceată a felinelor ne-a primit cu un concert 
de înspăimântătoare mugete și cu priviri care 
n'aveau nimic prietenesc. Văzând primirea mai 
degrabă rece, am trecut înainte, când sgomotul 
unui formidabil strănut ne făcu să ne oprim: 
era foca care probabil ne saluta în felul său. Işi 
plimba corpul ei gelatinos de aci, colo și privea 
cu ochii ei rotunzi doar de va descoperi vreun 
admirator care să-i arunce un peşte. 

Un pelican mândru şi ifosos ne urmărea cu 
paşi caraghioși și părea mai de grabă un vizitator 
decât un locuitor al grădinei zoologice. Se opri 
cu noi în faţa unui farc cu iarbă verde și unde 


„doi căluţi foarte mici se plimbau fericiţi cu nârile 


în vânt, şi bătând pământul cu copitele lor fără 
potcoave și crăpate în două. 

Trecurăm apoi în revistă alte cuști cu animale 
feroce: leoparzi, lupi, hiene, şacali, gazele, etc. 
dar ceea ce totdeauna mă atrage, sunt caprele 
şi maimuţele cari fac mii de nebunii în marea 
lor cușcă în care era o mică căsuță (căsuţa 
maimuțelor) şi un mic parc. 

Printre atâtea varietăți de tipuri şi rase este 
întradevăr o infinitate de lucruri frumoase şi 
interesante de văzut pentru noi copiii, şi merită 
într'adevăr să te oboseşti până acolo. 

Dar până atunci căutaţi voi greşelile — sunt 
trei. 


Galeriile familiare 
Copilul:— De ce, tată, 
nu mi-ai spus niciodată 


că tata mare na avut 


picioare ? 


Povestea unui mic emigrant italian 


| lume săracă care păr 
rasea insula ducându-se în 
lume după avere şi câte 
odată terminau în ţări şi 
mai sărace și sterpe. Aşa i 
se întâmplă lui Michele 
Tarnambe, un sicilian puter- 
nic şi Curagios, care emigră 
şi hoinări până se stabili la poalele Anfilar, la San- 
Joan, unde un mare număr de italieni au făcut minuni 
pe aceste terenuri sterpe şi bătute de vânturile Sonda, 
care vin din lanţul de munţi și care au dat de furcă 
cultivatorilor de vie — de acele vii care dau un vin 
atât de apreciat. 

Michele - Tarnambe se stabili la San-Joan cu o 
familie destul de numeroasă, se  adaptă şi ca 
mulți alţii — se îndeletnici cu diverse ocupaţii: nea- 
vând idee despre desen trebui să se improvizeze 
profesor de desen în şcolile din San-Joan, pentru ca 
să asigure hrana copiilor lui toți mici... 

Dar bravul Tarnambe avea un ideal: şi anume să 


F] RA odată în Sicilia, 


admirat producțiile lui 


Joan vrând să onoreze pe 
acest copil minune, a orga- 
nizat o expoziție a celor 
mai frumoase opere ale lui 
(opere desenate încă pè 
bucăți de hârtie sau pânză, 

scânduri sau chiar pe 
bucăți de hârtie din cele luate de la tatăl său, domnul 
profesor de desen...) 


Acea expoziție cuprindea toată mica lume a lui 
Michelangelo Tarnambe: adică obişnuiţi boi la arat, 
câini credincioşi şi cu expresia lor de veghe atentă, 
măgăruşi  încărcaţi cu bunurile pământului, caprele 
stând în chip poznaș, şi apoi toată viața coteţului cu 
găini înfăţişate în chipurile cele mai expresive: 
conversații între găini, jocuri între pui, rațe gânditoare, 
cocoși solemni, etc. 

L'am văzut și desenând pe acest minunat copil: 
era în curtea orătănilor. Michelangelo se așşezase jos 
pe pământ, şi pe când desena și colora una din scenele 


artistice, atunci când Sara. 


muncească şi să cultive un petec de pământ, şi mai lui familiare, capra şi măgarul se strânseseră în jurul 
ales să crească ceva vite. Şi îşi procură un modest lui, precum şi rațele, gâștele, cocoşul, vițelul, iar puii 
petec de pământ, și îl munci singur în timpul când de găină i se suiseră în spate. Admirabilă era expre- 
nu dădea lecţii de desen, ba chiar fu ajutat de copiii siunea animalului pe care micul pictor îl pictase, 


lui pentru treburile mai mărunte. 


Şi repede ranch-ul avu chiar câte-va capete de vite: 
un mare număr de pui de găină, câte-va capre, un 
măgar, câțiva boi pentru arat, și câteva vaci de lapte. 

Și vitele fură date în grija celui mai vioi dintre 
copiii lui, care se chema Michelangelo : care îşi petrecea 
întreaga zi printre scumpele sale vite, prietenii lui de 
fiecare oră, 


animalul părea că se uită în oglindă atât era de 
asemănător. 

Tatăl său, cumsecadele domn Michele Tarnambé, se 
gândea ce crudă este soarta, el care se căznea ca să 
deseneze, trebuia să înveţe pe alţii ştiinţa desenului 
pe când adevăratul artist ce era fiul său trebuia să 
păzească vitele ! 

Dar în sufletul său don Michele n'avea de cât un 


Seara, micul Michelangelo, când tata se întorcea. gând: să facă economii ca să poată să trimeată în 


de la lecţiile de desen şi când își prepara pe a doua 
zi lecţiile de desen, el era foarte atent la munca 
tatălui său care trebuia să facă cât mai bine îndelet- 
nicirea de profesor ca să poată să continue să primească 
leafă : iar ziua când era singur printre vitele sale, 
încerca să deseneze, pe vre-o bucată de hârtie, pânză 
sau lemn, ce venea la îndemână. 

Astfel Michelangelo Tarnamb& începu viaţa lui de 
artist, refăcând la secole de distanță ceea ce făcuse 
marele pictor Giotto. Modelele micului pictor fură 
bine înțeles animalele lui dragi şi cu care trăia toată 
ziua: începu să schițeze fricos liniile ce le conturau, 
apoi începu 
să studieze 
mişcarea, şi 
astfel desco- 
peri încetul 
cu încetul ca- 
racterul fie- 
cărui animal. 

Lam cu- 
noscut pe 
acest nou 
Giotto; şi am 


12 


Italia, pe fiul său şi să cunoască acolo marile opere 
de artă și pe divinul pictor Giotto,— ştiind el bine că 
numai dela adevărații maeştri se învață arta — și că 
în lume sunt destui care fără s'o cunoască învaţă 
pe alţii numai din dragoste pentru... familie. 


SURORI 


— Sunteţi surori de lapte. 
— Da, dar priveşte, laptele 
Va băut ea tot. 


Fii bun şi milos cu animalele. 


© 


Orizontal: 
1) Unul din- 
tre cei mai 
frumoşi 
munţi de-ai 
noştri cu ve- 
stita valea 
Prahovei» 
Trecătoare 
între doi 
munţi prin 
care nu poţi trece decât cu piciorul. 2) Arbori ce 
cresc prin munți — Cel mai înalt punct al unui 
masiv muntos. Tendinţa oricărui turist care se respectă. 
3) Stak—Aici. 4) Corp geometric — inta tuturor 
alpiniştilor şi a vilegiaturiştilor în căldura tropicală a 
verii. 5) Negru — Turistul ostenit şi înfometat găseşte 
acolo odihnă şi mâncare — mămăligă cu brânză şi 
zer — pentru o sumă foarte mică. 6) Plictisitor — 
Pronume. 7) In albastrul lui pătat din loc în loc de 
un pufușor alb se înfig ca niște burghie uriaşe crestele 
munţilor — Pomadă. 8) Infern — De multe ori prin 
munţi, în toiul verii, dă o ploaie și un frig — Cap de 
butoi! 9) Făină de grăunţe pisate — A porni cu greu 
la deal. 10) Acasă — Așa cum a fost şi este muntele 
în înfăţişarea lui majestoasă, 


Vertical: 1) Pălăria turistului! — Groapă fără fund 
aşezată pe spinarea muntelui, ce pare a duce în focul 
iadului. 2) Grăsime — Vechiu locuitor al pădurilor 
dela munte. 3) Stăpânii munţilor — cu turmele, câinii 
şi măgarii lor — Pronume. 4) Fluviu în Italia — 
Martor la o cununie. 5) George Ionescu — lau afară. 
6) Nume masculin. 7) Nota traducătorului — Inter- 


jecţie. 8) Târg — Interjecţie. 9) Ocupaţia alpinistului. . 


10) A şti (Mold)— Pentru curăţenia lui sunt căutaţi 
munţii de oameni. 


let MA RE 


Jr oeo MARI IE e E. a 


Orizontal: 
1) Posed bani 
pentru a mă 
duce la mare 
— Locpentru 
expunerea 
corpului la 
soare pe ma- 
lul mării. 2) 
Stațiune ma- 
rină — Oraş în Peru. 3) Homer și-a pierdut capul! — 
Şnur. 4) Ghici ciupercă ce-i! (art.) — Lege. 5) Preot 
mahomedan — Un loc pe care îl găsiți la Constanţa. 


EE MM E% 
EE SEANSEN. 


6) Scăldături la mare — Arare-ori. 7) O vedeți pe 
Marea Neagră — Origină. 8) Inspecție de noapte — 
Anotimpul băilor. 9) Carte poştală — Mulțime de 
persoană. 10) Fluviu în Franţa — Te face să părăseşti 
Capitala și să te duci la mare. 


Vertical: 1) Cea mai mică părticică dintr'un corp— 
Pentru plimbări pe mare. 2) Stațiune marină — O 
găsiți din abundență la mare. 3) Isprăveşti. 4) Dela 
munte dela mare, vă trimit o salutare... — Pronume— 
Năvală. 5) Societate pentru propaganda marinei. 6) 
Apărarea anti-aeriană — Soarele care arde vilegiatu- 
riştii pe plaja mării — Pronume. 7) Din nou — Gol. 
8) Interjecţie — Aşa cum e pielea celui care se în- 
torc dela plajă. 9) Un cuptor e roșul soare, iar jăratec 
sub picioare e nisipul (Coşbuc) — Program şcolar. 


-10) Plajă la Marea Neagră. 


Dintr'o singură trăsătură 
2%, 
NORA sep TRE 


Cum procedaţi ? 


Cu ajutorul unui creion subţire 
şi a unei coli de hârtie, căutaţi să 
faceți acest desen dintr'o singură- 
trăsătură, fără a ridica condeiul 
depe hârtie. 


Figura de faţă este 
compusă din 28 bețe de 
chibrituri. 

N Cum veți proceda ca 
ridicând 8 bețe, să obţi- 
neți 9 pătrate egale? 


PĂTRATUL MAGIC 


Când d. Ştietot a văzut acest pătrat 
magic cu cele 16 despărțituri, în care 
se găseau 4 cercuri negre și 4 cercuri 
albe, a încercat să-l împartă în patru 
părţi mari, în așa fel încât cele patru 
părţi obţinute să poată forma un nou pătrat, în care 
însă nici o despărţitură, conţinând un cerc negru să 
nu aibă vreo latură comună cu una din despărţiturile 
având un cerc alb. 

_D. Ştietot a reuşit să facă acest lucru. Cine-l poate 
imita ? 


13 


MENTER 
CĂPITANULUI 


EH- 
HATTERAS 


de JULES VERNE 
Foca și ursul 


— Asta o ştiu, răspunse doctorul, şi aici e toată 
nenorocirea, căci razele soarelui ar fi avut destulă 
putere ca să aprindă o iască. 

— Ei bine, atunci să ne astâmpărăm foamea cu 
carne crudă, răspunse Hatteras, apoi ne vom continua 
drumul şi vom căuta să ajungem la vapor. 

— Da, răspunse doctorul, cu totul cufundat de 
reflexiunile sale, da, aceasta ar fi posibil la rigoare. 
De ce nu? S'ar putea încerca... 

— La ce te gândeşti? întrebă Hatteras. 

— Mia venit o idee... 

— O idee, strigă lohnson. Aveţi o idee! Atunci 
suntem salvaţi! ; 

— Să vedem dacă o reuşi, răspunse doctorul. 

— Care-i planul d-tale? întrebă Hatteras. 

— N'avem nicio lupă, ei bine, să ne făcem una. 

— Din ce? întrebă Iohnson. 

— Dintr'o bucată de ghiață pe care ovom șlefui. 

— Ce? Vă `nchipuiți că... 

— De ce nu? E vorba de a converge razele soarelui 
către un punct comun şi ghiața poate să ne servească 
minunat de cristal. 

— E posibil asta? făcu Iohnson. 

— Da, numai că aș prefera ghiața de apă dulce în 
locul celei de apă sărată; ea este mai transparentă și 
mai tare. - 

— Dacă nu mă înşel, zise Iohnson, arătând o mo- 
viliță abia la o sută de paşi, acest bloc de ghiață are 
un aspect negricios şi coloarea sa verde arată... 

— Da, ai dreptate, veniţi amicii mei; iai barda, 
lohnson. 

Cei trei oameni se îndreptară spre blocul arătat, 
care era într'adevăr format din apă dulce. 

Doctorul desfăcu o bucată cam de un pas în diametru 
şi începu să o cioplească cu barda, apoi o șlefui cu 
un cuţit, însfârşit o curăță cu mâna și obţinu o lentilă 
transparentă, parcă ar fi fost făcută din cel mai superb 
cristal. 

Se întoarse apoi la colibă, luă o bucată de iască și 
începu experiența sa. 

lasca se aprinse în câteva secunde. 

Bătrânul marinar nu mai putea să-şi stăpânească 
bucuria, parcă nu-i venea să-şi creadă ochilor. „Ah! 
D-le Clawbonny, d-le Clawbonny, eşti un om minunat. 
Ura, ura! să trăieşti“. 

Câteva minute mai târziu focul ardea voios în 
sobă şi în curând mirosul de carne friptă scoase și pe 
Bill din moleşala sa. 

Vă închipuiți cât a fost de sărbătorit acest ospăț, 
cu toate acestea doctorul a sfătuit pe tovarășii lui să 
mănânce cu cumpătare, el îi convinsese prin exemple, 
şi tot mâncând, vorbia. 

— Astăzi avem o zi fericită, zise el. Avem provi- 
ziuni îndestulătoare pentru restul călătoriei noastre. Insă 
să nu adormim pe roze, e vremea să pornim la drum. 

— Cred că nu suntem mai departe de patruzeci şi opt 


14 


de ceasuri de Porpoise, zise Altamont, căruia acum 
i se deslegase bine limba. 

— Sper, zise doctorul râzând, că acolo vom găsi cu 
ce să aprindem focul. 

— Da, răspunse americanul. 

— Căci, dacă lentila mea de ghiață e bună, reluă 
doctorul, ea nu-mi poate servi la nimic în zilele când 
nu-i soare și aceste zile sunt foarte numeroase aproape 
de pol. i 

— In adevăr, răspunse Altamont suspinând, şi am 
mers până la patru grade de pol, și niciun vapor nu 
Sa aventurat mai departe. 

— La drum, repetă doctorul aruncând o privire 
cam neliniştită asupra celor doi căpitani. 

Puterile călătorilor se refăcură repede, câinii care 
se hrăniră din belşug din resturile ursului, merseră 
mai repede. 

Pe drum doctorul a vrut să-i smulgă lui Altamont 
câteva lămuriri asupra motivelor cari l-au dus așa 
departe, dar americanul dădea răspunsuri nelămurite. 

— Avem de acum doi oameni de supraveghiat, zise 
doctorul la urechea bătrânului șef al echipajului. 

— Da, răspunse lohnson. 

— Şi Hatteras nu vorbeşte mai niciodată cu ame- 
ricanul iar acesta pare a fi puţin dispus să se arate 
recunoscător că l-am scăpat. Din fericire, bine că sunt 
aici. 

— Domnule Clawbonny, răspunse lohnson, de când 
am scăpat dela moarte pe acest american, îţi spun 
drept că nu-mi mai place mutra lui. 

— Sau mă înşel, răspunse doctorul, sau el bănueşte 
planurile lui Hatteras. 

— Credeţi că acest străin ar fi urmărit aceleaşi 
planuri ? | 

— Cine ştie, lohnson! Americanii sunt îndrăzneţi 
şi curagioşi. Ceea ce un englez a vroit să facă, un 
american a şi încercat-o. 

— Vă gândiţi că Altamont?... 

— Nu mă gândesc la nimic, răspunse doctorul, dar 
aflarea vaporului său pe drumul polului mă face să 
reflectez,. 

— Cu toate acestea, Altamont cred că a fost târât 
fără voia lui. 

— El o spune, însă i-am surprins un surâs ciudat 
pe buzele sale. 

— Drace! D-le Clawbonny ar fi o împrejurare su» 
părătoare rivalitatea între aceşti doi oameni de aceiaşi 
teapă. > 

— Mai bine să dea Dumnezeu să mă fi înșelat 
lohnson, căci această situație ar putea da loc la com- 
plicaţii grave, dacă nu la o catastrofă. 


— Sper că Altmont n'are să uite că i-am scăpat 
viaţa. 

— Ne-am salvat-o şi pe a noastră în același timp. 
Mărturisesc că fără noi el n'ar mai fi existat, dar fără 
el, fără vaporul său, fără bogăţiile pe care le conţine, 
ce am fi devenit noi? 

— Insfârşit, d-le Clawbonny, sunteţi cu noi şi 
sper că va merge totul bine cu ajutorul Dv. 

—- Şi eu sper, lohnson. 


(Va urma) 


PAGINA  BĂIEȚILOR 


MODA ȘI COPIII 


HAINE NAŢIONALE 


Cuvântul „Naţional“ e cunoscut 
Chiar de copiii noştri. Nici ei nu 
mai sunt azi absenţi din viaţa 
Naţiunei şi e drept ca ei să parti- 
cipe la viaţa națiunei, conştienţi 
de contribuţia necesară ce le este 
cerută și lor. Să îmbrăcăm deci pe 
copiii noştri în mod național adică 
cu stofe naționale şi fără influenţa 
altor mode. 

Stofele de vară sunt foarte fru- 
moase: stofele ţesute din lâna dela 
noi, pânzeturile ce se fac din cânepa 
şi inul nostru sunt admirabile. Nu 
însemnează că îmbrăcându-ne na- 
ţional trebue să luăm portul țără- 
nesc, noi orășenii — ci, orăşeneşte 
îmbrăcându-ne, să ne confecţionăm 
pentru noi şi copiii noştri haine 
din material românesc, de gust 
românesc, naţional. Facem un căl- 
duros apel la desenatorii noştri de 
mode — să părăsească inspirația 
străină şi să-şi concentreze facultă- 
ţile creatoare originale — aplicân- 
du-le şi ţinând seamă de țesuturile 
noastre, astfel se va crea o modă 
vestimentară naţională orășenească... 


Pentru copiii curioşi 


"> RADIUM-UL, — Mineralul care 


atâtea binefăcătoare aplicaţiuni, 
la maximum de ieftinătate: 
; costă cam 10 milioane de 
»are scump? Gândiţi-vă că 
va timp costa 50 de 

lei. 


Puricele este unul 
"ile cele mai aerodi- 
'rie de acrobaţii. 
"1 puricelui 

- fost, 

AN32 


China cu aproape 450.000.009 de 
locuitori; Europa, fără Rusia, deabia 
are 400 de milioane de locuitori. 


RECORD. — Profesorul Piccard, 
primul explorator al stratosferei, 
vrea să exploreze fundul mărilor 
cu un submarin montat de el şi 
care poate să se afunde până la 
8.000 de metri. 


NOAPTE DE VARĂ 


Zările, de farmec pline, 
Strălucesc în luminiș; 
Sboară mierlele 'n tufiş 
Și din codri noaptea vine 
Pe furiș. 


Care cu poveri de muncă 

Vin încet şi scârțâind; 

Turmele se aud mugind, 

Şi flăcăii vin pe luncă 
Hăulind 


Cu cofila pe indelete, 

Vin neveste dela râu; 

Şi cu poala prinsă'n brâu 

Vin cântând în stoluri fete 
Dela grâu. 


Dela gârlă în pâlcuri dese 
Sgomotoşi copiii vin: 
Satul e de vuet plin; 
Fumul alb alene iese 
Din cămin. 


Dar din ce în ce s'alină 
Toate sgomotele *n sat. 
Muncitorii s'au culcat 
Liniştea-i acum deplină 

Sa 'nnoptat. 


Focul e învelit pe vatră 

lar opaiţele-au murit, 

Şi prin satul adormit 

Doar vr'un câne'n somn mai latră 
Răgușit. 


lat-o! Plină, dinspre munte, 
lese luna din brădet 

Şi se "'nalță încet, încet. 
Gânditoare ca o frunte 
i De poet. 


un glas domol de clopot 
nă codrii mari de brad; 


Ritmic valurile cad, 
Cum se zbate °n dulce ropot, 
Apa ’n vad. 


Dintr'un timp și vântul tace; 
Satul doarme ca 'n mormânt, 
Totu-i plin de Duhul Sfânt: 
Linişte *n văzduh şi pace 

Pe pământ. 


Numai dorul mai colindă, 

Dorul tânăr şi pribeag. 

Tainic se *ntâlnește 'n prag, 

Dor cu dor să se cuprindă, 
Drag cu drag. 


G. COŞBUC 


RÂNDURI DELA CITITORI 


Cea mai bună distracţie 

Vara asta pe căldură, 

N'ai ce face `n bătătură, 

De aceia mama `n casă 

Te bagă să dormi după masă. 

In casă n'ai zace, 

Plictiseala nu-ţi dă pace. 

Trei copii la umbra unui teiu, 

Veseli citesc dintr'o revistă cu- 
prinsul ei; 

Vreţi să ştiţi secretul lor? 

Ei citesc revista „Dimineața 


Copiilor“ 
OPRESCU M. MIRCEA $ 
elev străjer clasa Il-a B. hai 
L. C. N. B. 
BUCUREŞTI 
e e o 
Enigma 


Dacă drept mă veţi citi 

In mine vă veți plimba, 

Dacă mă veţi inversa | 
Pe el îl veţi mânca 

Cine să răspundă bine va şti? 


“(dem “ozed : 'sundsey) 


A N N RR 
urești. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Per'odice la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru 
) 5-9, București. Tel. 3.84.30. Cec Poștal 4083. Red. responsabil: N. Ionescu. Prețul âbonamentelor: 
mere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P.T.T. Nr. 15.585/939 


IMERIILE „ADEVERUL" $. A.. BUCUREŞTI 


IN IZVIR ` / ARE /4 IEO ARE 
ZUN j em p AAVA e: 


DAR CYM M VOM PAME) 


Doctorul Piramidon Pentru aceasta doctorul dă ordin să se pue In curând vine in local 
încearcă să obție fructe piramidale la rădăcina copacului îngrăşăminte speciale pictor să picteze fruc 


Dar un pericol pândeşte pe colonistul nostru: 
deasupra capului său atârnă o imensă 
| smochină. 


| Exemplarul 5 LI 


Care din cauza îngrăşămintelor Doctorul 
Piramidon, cade şi face praf tabloul . 
| 


"< RRE 


IMINEAȚA COPIILOR 


14 AUGUST 
1940 


ANUL XVI} 
No. 862 


Cadou... de ziua ei . Ah! Domnule Beştelei, Dar, copiii au un gâni, Vedeți că unuľ prepară un parfum frumos 
Un portret de Beştelei. Ce frumoasă-i dumneaei Ce veţi ghici când, Iar celalalt un amoniacal miros 


TE 


zz: 


ATIT 


pit 


şa frumoasă acea floare șġ 


č Apoi Dumneaei deadreptul Şi ea zice: Ah! o”plăcere Căci frumosul tablou din perete PY - r 
e chiar mirositoare“ 


| E condusă să-şi vadă portwetul Îţi faceunlucru frumos la vedere Nici n'ai crede, miroase a violete Inc 


Vă mulțumesc la toţi o' repet E natural şi tare frumos Să vadă se duse să miroase Căpitanul PPS pr y» h 
Pentru; un nu se poate mai frumos Până şi florea are un plăcut Dar deodată strigă revoltat: Ah Fa ii PERN i nee 
portret. E miros. A mitocanul. UP 08 PRE JESEN EOAR 


Şi cu pânza tare în cap izbeşte 
Pe sărmanul Beştelei, care pentru 
cei doi... plăteşte. 


SIR, g M a 


Dumneaei atunci cu un ae? grav 
Se repede furioasă la zugrav 


i i S inamii : r ui a ; 


yÈ Asi 


jisai 


AVENTURI EXTRAORDINARE - 5 


FANTOMA DIN CASTELUL BLESTEMAT 


D! UMNEZEULE Doamne... zise călărețul strângând 
S4] tare frâul ca să-și oprească calul său sleit de puteri. 

Nu mai putea să meargă înainte bătrânul José, 
avea vocea stinsă de spaimă. Acolo, sus, în cerul de 
culoarea cernelei se aprinsese o văpaie mare care se 
revărsa spre vale ca o avalanșă de foc. 

Să fie un meteor oare? 

Drumeţul însă crezu că este un fenomen supra- 
natural; pedeapsa lui Dumnezeu căzută pe pământ ca 
să pedepsească greşelile şi păcatele oamenilor. 

Şi iată că, făcut parcă să mărească spaima sărma- 
nului drumeţ se întâmplă alt fapt extraordinar. 

Tot din cer venea în jos un fel de mare pasăre — 
probabil își zicea drumeţul, un arhanghel ce se scoboară 
din paradis; enorm şi straniu părea a fi un om atârnat 
de o drăcească formă. 

Ingălbenit de groază Jose, îşi făcu semnul crucii, 
dete pinteni calului lac de apă şi o luă la fugă, tră- 
gând după el de căpăstru calul celalt. 


CR să vă puteţi da seama de spaima călăreţului 
ASA] trebue să cunoaşteţi toate circumstanţele, 

De mulţi ani el suferea de o completă surzenie. 
Să te mişti într'o lume pentru tine numai, să vezi 
fără să auzi, e să fi oare cum într'un vis incontinu. 

Astfel se accentua în el în fiecare zi mai mult 
tendinţa spre miracol, ceea ce e oarecum tendinţa gene- 
rală a ţăranilor spanioli — şi e mai ales aceia a celor 
din Texas. 

Şi apoi era o noapte neagră, deşartă, prielnică 
vedeniilor fantastice. Chiar şi oamenii cu inimile tari 
când trebuesc să se miște printre umbre dense şi 
misterioase, simt o strângere de inimă. 

Plecase de la fermă din zori, să prindă un cal 
scăpat din „Corral“: cal aproape încă pe jumătate săl- 
batec. Jose sperase să se întoarcă repede acasă. Când 
colo acel cal avea un drac în fiecare fir de păr 
al coamei lui. S'a căznit atât până sa putut apropia 
şi să-l prindă cu laţul. Şi astfel bătrânul s'a pomenit 
după cincisprezece ore de şea, în plină noapte, când 
oamenii de bine dorm duși. 

Şi tocmai când se întâmplă păţania călărețul trecea 
pe lângă Castelul Blestemat. In realitate ruinele pe 
care el le lasase repede, repede în urma lui, nu apar: 
ţineau castelului, nici blestemat nici neblestemat, ci 
unei construcții din 1818, ridicată de generalul napo- 
leonian Carlo Lallemand şi care pe timpul lui s'a chemat 
Fortul de la Palanque, care apoi a fost părăsită căzând 
în ruină. O legendă tristă se conservase în acel loc 
despre acele ruine, şi ea contribuia să tulbure sufletul 
bietului om. 

lar pasărea mare cu forme omeneşti se scoborâse 


„2 


chiar în acel loc, poate ca să pescuiască sufletul vre» 
unui blestemat care a rămas mai mult în acele locuri. 
Şi dacă e așa... fuga cât mai repede. < . 


A 


5, TR tă = 0 


SDU cruce — şi zicând rugi, José ajunse 
LO) la fermă fără să se uite îndărăt. Duse în ţarcul 
cailor cei doi cai frânţi de oboseală, se trânti pe 
pat şi dormi visând tot felul de vise apocaliptice şi 
infernale, 

A doua zi de dimineaţa se prezintă stăpânului său 
Ramiro. Şi pentrucă el părea încă înspăimântat, 
plantatorul Ramiro, îl interogă şi el nu se lăsă să fie 
mult rugat. Din contra ca să-şi uşureze sufletul el 
povesti din fir în păr tot ce i se întâmplase, nu fără 
să mai umfle puţin graţie imaginaţiei lui înflăcărate. 

Don Ramiro stătea câteva clipe pe gânduri. Se gân- 
dea să întrebe pe bătrân dacă auzise un sgomot de 
elice, dar starea de surzenie a bătrânului făcea ches- 
tiunea inutilă. Nu-i rămănea de cât să se hotărească 


| 


"să ia de la lucru doi oameni şi să îi trimeată să cer- 


ceteze ruinele. 


Cei doi aleşi, Francisco şi Gardo plecară cam în silă.. 


Se ziceau atâtea lucruri sinistre despre Castelul 
Blestemat ! 

De altfel pe cât de scurtă chiar foarte scurtă, istoria 
Fortulul de la Palanque e printre cele mai tragice 
din tot Texasul. — Trebuise ca acea fortăreață armată 
cu trei tunuri să apere „câmpul azil“, în care se 
refugiaseră patru sute de oameni şi patru femei, cu 
toţii francezi. Exilaţi sau fugari din ţara lor după 
căderea Împăratului, erau acolo; soldați merituoşi, vete- 
rani, aventurieri, bandiți, canalii din cele mai abjecte. 


Erau meniți să se ocupe cu agricultura. Insă incapabili 


şi cei răi stricând şi pe cei buni, începură să bea, să 
joace cărţi şi să se bată, adică să se ţină de bleste- 


măţiile cu care erau învăţaţi mulțumindu-se cu pescuitul 


şi vânătoarea. — Mizeria, clima tropicală făcu repede 
ca această colonie să se fărămițeze. 

Contribuiră la aceasta şi piele roşii. Câțiva din ei 
terminară în stomacurile unui trib indian care era încă 
canibal. In August 1818, plecară ultimii supraviețuitori 
şi astfel se termină trista situaţie. 

Pentru ca o colonie să poate trăi și prospera trebue 
cu totul altceva decât, lene, viţii... 

Pe când se îndepărtau cu tristețe de fermă Fran- 
cisco şi tovarășul său își povesteau unul altuia istorii 
înspăimântătoare şi triste, adevărate și inventate, pe 
care le auziseră de la mai bătrâni decât ei în lungile 
nopţi de veghe. E 

Şi Don Ramiro îi trimetea tocmai pe... 
pe ei... în acel loc cu strigoi şi fantome. 

Cei doi rândaşi ajunseră la ruinele 


ei, tocmai 


Castelului 


—— a a a e 


ȘI! 


UA 3 3 


Y 


Blestemat, cu capul cât banița de poveşti şi basme yẹ% OIELE:VERIZI 
tii legată cut [i Scari, caraj: mul atenta + Mă 
ecară, legară caii, îşi făcură curaj unu ia 

ca şi cum s'ar fi dus la moarte. In orice caz, plecară s ia mah Si 
chiar cu picioarele tremurânde printre trunchiurile de W hire fi 

aci şi mărăcini... K’ orcestershire iu 
Sir deadili „X, grozav de uimit 

— Vai Doamne! zise Francisco. Xi 4 ga zare pi o 

Auzise o voce care se căina, şi care părea că vine XX | SA 
de sub pământ. ' A ză fi N pie Pa 

— Dracul! — strigă tovarășul care era metis, în- ai ear amà perfect 
torcând spatele şi luând-o la fugă. x 4 Ctd dea 

Şi amândoi se întoarseră la fermă tot aşa de în- Paai i 
spăimântați ca bătrânul Don José. Sete coperi cà acest fenomen se datora faptului 


că oile stătuseră mai multe luni, într'un 
câmp închis unde au mâncat fân din nişte 
căpițe proaspăt cosite; semințele căzute de 
acolo pe spatele oilor grație umezelii atmo- 
sferii şi căldurii din spatele animalelor au 


Se făcuse amiază. Don Ramiro se văzu obligat 
să lase să treacă orele siestei, în care Texasul Meri- 
dional se transformă într'o văpae de foc. Şi nemulţu- 
mit de felul cum se comportaseră cei doi rândași plecă 
spre seară, întovarăşit de alţi rândaşi mai puţin fricoşi, 


x% 
ase a 


în trap vârtos, x, nepe - ileă încolţească, dând astfel oilor cu- 
Când ajunse printre ruine nu trecu mult și găsi pe  X îi 

locotenentul James Blakburn din aviația confederală, yy 

rănit în urma aterizajului. | „x o oc 
Pe el îl crezuse arhanghel căzând din cer. Ce se pe 


petrecuse: în cursul unui sbor de antrenament, avionul 
tănărului ofițer luase foc şi se transformase în meteor. 
Atunci el se servi de paraşută, iar aviatorul ateriză 
într'un loc puţin apt pentru o astfel de operaţie. 

Cu toată neplăcuta aventură şi timpul pierdut el 
trăia încă: graţie rezistenţei celor 30 de ani ai săi. 


e 3 
d 


VINA MEA 
E NUMAI ASTA 


X: 
* ară 


yx 


Dar nu înseamnă că nu sunt băiat 


Transportat cu îngrijire la tafenda, nu -trecu mult fe deștept 
şi se însănătoși. +4 A Dacă m'am apucat s'aştept 
X y% Să crească pom înalt pân'la uluci 
o 9:0 x (Şi imediat să-mi dea şi nuci) 
A 
NEDREPTATE x% Din nuca ce-o ’ngropasem într'o glastră 


Peny L 3 
Rh 


In curtea casei noastre, subt fereastră. 


O zas y 
doamnă întreabă pe, o Greşeală e să spun că sunt nătâng 


Dacă pornesc întâi piciorul stâng 
Ori unde merg — 
Fără să văd 


fetiță care plângea: l 
— De ce plângi, micuţo? 


r 


— Fraţii mei au o zi va 


canţă şi eu nam! 4 4 Că sunt câțiva care mă râd — 
— De ce? A Zicând că e mai înțelept 
— Pentrucă nu merg la Ya Să ’naintezi întâi piciorul drept. 


şcoală ! Eu nu găsesc că ai o vină 


Dacă păşești altfel ca alţii; spre lumină! 


-x 
ik 


. 
@ 
S 
e 
a 
pas 


E condamnabil numai, cadaveric 
De stai, fără nădejde, *n întuneric — 


k 
yA A 


+4 
N p% Şi nu te străduieşti să faci un pas 
EX + Capabil să te scoată din impas. 


Tar 


Din volumul „Jucării din creion" 
de ION TULCEANU 


— Domnule Căpitan, busola 
sa oprit: arată Nordul. 


* 
pi 


* 


k 
K4 


À 
- 


te 


BANDITUL DIN PAMPA 


ŞI pentrucă viaţa trebue să-şi urmeze cursul, 
ARĂ] deabia întoarsă de la cimitir, mama aprinse 
focul în sărăcăciosul rancho*) pierdut în Pampa** ). 
Dar nimănui nu-i era foame. 

Atunci ea zise: 

Aveţi răbdare copii, tatăl vostru a 
murit, într'adevăr, dar din hainele 
lui vechi eu am să vă fac haine 
nouă vouă. Tie Pedro din pantalonii 
lui largi am să-ţi fac o pereche de 
pantaloni, iar în buzunare au să fie 
toate lucrurile pe care el le avea: 
chei şi tari. Tu Carlito, vei avea și 
tu bani de pus în pușculiță, şi tu 
Anita vei avea chei ca să le faci să 
zângănească ca un clopoțel. Haide 


mâncaţi copii căci viaţa trebue să meargă înainte. 


Anita forțează-te să-ţi bei laptele tău, și tu, Carlito, 
ia-ți doctoria contra tusei. Săracii nu pot să fie bol- 
navi. Veţi vedea că un sfânt ne va ajuta și pe 
noi să o scoatem la capăt. 

Sărmana lor casă se clătina la ori ce vânt mai 
tare. Lampa, părea o mare verde și furioasă 
sub cerul roșu al serii. Cei trei mici orfani, 
(Pedro cel mai mare nu avea decât zece ani) 
priveau trişti pe fereastră. 

— Mamă... ziseră, făcându-i semn să privească 
pe fereastră afară. 

Un om înainta cu greu prin iarba verde către 
rancho. Avea faţa fioroasă şi ţinea pălăria trasă 
pe ochi. Din când în când se oprea şi se intor- 
cea cu spatele contra vântului așteptând să se 
potolească vântul. 

— Oh! sărmanul! Cine o fi fiind? zise cu 
milă văduva. 


Poate că s'a rătăcit. . 

— Mamă are o pușcă sub haină — ziseră 
tremurând copiii. 

— Poate că e vre-un vânător copii, — răs- 


punse mama. Dar în acel moment omul îndreptă 
pușca către ei. 

— Sfinte Dumnezeule drept cine ne crede ? de 
ce vrea să ne facă rău? 

li ieșiră curogioşi în întâmpi- 
nare. Şi mama zise cu un surâs 
pe jumătate: Cu un astfel de 
timp! Intraţi, intrați vă trimete 
Dumnezeu, 

Călătorul privi bănuitor de jur 
în împrejur, apoi intră şi se lăsă 
cu greutate pe un scaun. 

— Dar ești rănit... observă fe- 
meia pe când îi punea fata o 
cană de lapte cald. (El într'a- 
devăr sângera de la un picior şi 
de la coaste). Nenorocire întâm- 
plată probabil la vânătoare ? 

— Vânătoare de om, gemu rănitul, bând lap- 
tele. Dar... ochii lui străluceau de ură şi pron iteau 
- răzbunare. Zărind copiii înfricoșaţi şi r.emişcaţi zise: 


4 


— Stai singură cu ei aci? 

— Sărmani şi singuri, bărbatul meu a murit,— 
răspunse văduva. Și cu bunătatea haturală celui 
care nici nu se gândeşte că face binele, îl ajută 
pe necunoscut ca şi cum ar fi fost 
bărbatul ei, să se desbrace şi să se 
sue în pat. li spălă rănile cu apă 
şi oțet și i le legă cu fășii dintr'o 
cămașe a Anitei. Şi omul o lăsă să 
facă totul mirat că cine-va pe lume 
îi făcea binele. Aceasta i se întâmpla 
prima dată în viața lui. 


Š 
wy 


E RA prima vară după săptămâni de febră şi 
S4) delir, când deşteptându-se surâse femeii şi 
copiilor care stăteau în jurul lui. 

— Vă simłiți mai bine nu-i aşa? îi zise femeia 
punându-i mâna pe frunte. — V’a trecul febra 
cu doctoriile ce-mi rămăsese de la bărbatul meu.— 
Dar lui sărmanul nu i-au folosit la nimic. Dar 
sunt mulțumită că te-ai făcut bine, astfel, acum 
puteți din nou să vă apucați de lucru. 

Oh, cei bogați — scrâșni bolnavul întinzând 
pumnul. 


— Stai liniştit şi fii cuminte nu mai repeta 


cuvintele ce spuneai în timpul când delirai „că 
vrei să omori pe toată lumea“. Dacă mizeria 


nu e veselă, dar fiecare are soarta lui aci pe: 


pământ, şi apoi Dumnezeu nu părăsește nicio- 
dată fiinţele sale. 

— E adevărat, — murmură necunoscutul. 
Dacă nu erați voi, cu...... Apoi întorcându-se că- 
tre Pedro: câți ani ai băeţașule ? 

— Zece, răspunse pentru el mama lui. — E 
o vrăbiuță care mănâncă cât patru oameni 
mari... dacă... 


— Pedro, vrei să vii cu mine în oraş? Eu îţi 
voi da atâția bani că toţi veţi avea de mâncare 
cât patru. 


— Sunteţi bogat dumneavoas- 
lră ? — întrebă femeia. 

După înfățișare m'ași fi zis-o, 
nu vă supăraţi de ce am zis vă 


. — Ce? 

— Bani, aceşti bani ai altora... 
eu nu-i vreau. 

— Nu vă temeți, aceşti bani 
îmi revin legal — și vor fi câşti- 
gați de mine cinstit, — râse, amar- 
nic, omul. 

— Ei, vii Pedro? 

— Da, dacă mama îmi dă voe. 

Şi mama îl lăsă să se ducă, nemai având ni- 
mic în casă. după boala şi moartea bărbatului. 


*) Rancho = fermă, 
**) Pampa = câmpie. 


E pă sp, > 


Deci Pedro şi oaspetele plecară 
spre Tucuman, și când sosiră în 
oraș se opriră în faţa Comisaria- 
tului de Poliţie. 

— Acum, fiul meu, zise omul 
ca şi când ar fi vrut să facă sin- 
gur o glumă, eu nu intru înăun- 
tru dacă tu nu mă tragi cu putere 
de un braț. Numai așa ai să ai 
banii pe care eu ţi-am promis. 

— Dar..: 

— Niciun „dar“, trage-mă înăun- 
tru, chiamă comisarul şi spune-i: 
„l-am prins pe Diego-Capataz, plă- 
tiți-mi recompensa“. 


Pedro se supuse, fără să priceapă prea bine: 


trase în biroul comisarului pe 


mama sa îl îngrijise şi îl făcuse bine la rancho 


şi zise: 


— Domnule Comisar, l-am prins 
pe Diego- Capataz, plătiţi-mi re- 
compensa. 

— Comisarul sări în sus la ve- 
derea faimosului bandit al pam-* 
pei, pe capul căruia era pus un 
premiu de 5000 de pesos, și înaintă 
spre el cu revolverul în mână:— 
Insfârșit te-am prins, banditule ! 

— El ma prins, acest copil,— 
răspunse banditul, ridicând mâi- 


nile. — Lui i se cuvin cei 5000 
pesos, I le veţi da? 
— Desigur. 


— Bine — zise Diego Capataz, și înainte de a-i 


omul pe care 


lega mâinile mângâe pe băețel care avea ochii 
plini de lacrimi. Apoi zise : — Du-i mamei tale, și 
mulțumeşte-i mult, mult. Singurul fapt bun din 


viața mea îl datoresc ei. 


TREI, DOAMNE, ŞI TOȚI TREI a c.coșsuc 


Avea și dânsul trei feciori, 

Şi i-au plecat toţi trei de-odată 

La tabără. Sărmanul tată! 

Ce griji pe dânsul, ce fiori, 

Când se gândea că-i greu războiul 
N'ai timp să simți că mori. 


Şi luni trecut-au după luni 
Şi-a fost de veste lumea plină 
Că steagul Turcului se 'nchină; 
Și mândrii codrului păuni, 
Românii, au isprăvit războiul, 
Că s'au bătut nebuni. 


Scria 'n gazetă că s'a dat 
Poruncă să se 'ntoarcă în ţară 
Toţi cei plecaţi de astă vară 
Și rând pe rând veneau în sat 
Și ieri şi astăzi câte unul 
Din cei care-au plecat. 


Și-ai lui întârziau! Plângând 

De drag că are să-i revadă, 

Sta ziua 'n prag, ieşea pe stradă 

Cu ochii zarea măsurând, 

Şi nu veneau! Şi dintr'o vreme 
Gemea, bătut de-un gând. 


Nădejdea caldă *'n el slăbea, 

Pe cât creştea de rece gândul. 

El a 'ntrebat pe toți de-arândul, 

Dar nimeni știre nu ştia. 

El pleacă 'n urmă la cazarmă 
Să afle ce dorea, 


Căprarul vechi îi iese °n prag. 
„Ce-mi face Radu?“ el întreabă, 
De Radu-i este mai cu grabă, 
Că Radu-i este cel mai drag. 
„E mort! El a căzut la Plevna 
In cel dintâi şirag!“* 


O, bietul om! De mult simțea 

Că Radu-i dus de pe-astă lume, 

Dar astăzi, când știa anume, 

El sta năuc și nu credea. 

Să-i moară Radu! Acest lucru 
El nu-l înțelegea. 


Blestem pe tine, braț dușman! 

„Dar George-al nostru cum o 
duce?“ 

„Sub glie, taică şi sub cruce 

Lovit în piept de-un iatagan! 

„Dar bietul Mircea?“ — „Mort 
şi Mircea 

Prin văi pe la Smârdan“. 


El ma mai zis nici un cuvânt; 
Cu fruntea *n piept ca o statuie, 
Ca un Christos bătut în cuie, 
Ținea privirile 'n pământ. 
Părea că vede dinainte-i 

Trei morți întrun mormânt. 


Cu pasul slab, cu ochii beţi 

El a plecat, gemând pe-afară, 

Şi'mpletindu-se pe scară 

Chema pe nume pe băeți, 

Și se proptea de slab, sărmanul. 
Cu mâna de pereţi, 


ue ae ab fue n e E 


Nu se simțea de-i mort ori treaz, 
N'avea puteri să se simțească: 
El trebuia să se-odihnească 
Pe-o piatră'n drum sub un zăplaz 
S'a pus înmormântând în palme-i 
Slăbitul său obraz. 


Şi-a stat așa, pierdut şi dus. 
Era "n amiazi și 'n miez de vară 
Şi soarele-a scăzut spre seară, 
Şin urmă soarele-a apus, 
lar bietul om sta tot acolo 

Ca mort, precum s'a pus. 


Treceau bărbaţi, treceau femei, 
Şi uruiau trăsuri pe stradă, 

Soldaţi treceau făcând paradă, 
Și-atunci deştept privi la ei 

Şi-şi duse pumnii strâns pe 
tâmple: 

„Trei, Doamne, și toți treil“ 


— D-le 
de ce faci W& 


bărcii? 
— Aşa, pentrucă atunci când 
s'ar umple cu apă, să se scurgă 


imediat. 


io 


CA SOARELEI... 


În casă stau 


pi 9 curte mare, 


“stăpânii; în livadă sunt pomi ro Mă, in curte elurte mirè, muti 


paseri. 

Aşa, în curtea aceasta, sau întâmplat multe şi mă- 
runte, căci unde sunt paseri multe dragostea-i stăpână. 
Nu mai departe, acum o lună, un cocoș a fugit, 
peste gard, cu bogheta altuia. Nu i-au mai văzut de 
atunci nimeni! Unele paseri spuneau una, altele alta,. 
gâştele şoşoteau, fel şi chipuri, pe socoteala celor doi 
îndrăgostiți. Ei şiau văzut de treabă. Acum o săptă 
mână o găină, o americancă, zor nevoie după un . 
pichiroiu. Au şters-o şi aceştia... lar zarvă, iar şuşoteli, 
nimeni nu mai putea nici dormi, nici mânca, cum se 
întâlneau două paseri faţă în faţă se întrebau : — „Ce-i 
cu americanca ?*. Cealaltă: — „Ce-i cu pichiroiul ?*. 
Pichiroiul așa; americanca altfel. Şi ei doi habar 
n'aveau de gura lumii! 


De-aceea când pichirea, *) stingheră, hotărî să-și 
caute un soţ, şi-şi puse ochii pe păun, — pasere de 
neam mare, — se feri de toţi, de frică să nu li se 
aşeze cineva deacurmezişul dragostei. Şi-a început pis 
Chirea să se învârte în sus și în jos pe lângă păun. 
Azi aşa, mâine iar aşa, până când i-a venit odată la 
socoteală și i-a şoptit, cu glasul ei cel mai dulce: „Pi- 
chi-chi-chi-chi-ri“: — „Te iubesc!“ Păunul a privit-o 
dintru'ntâi de sus, dar pe urmă și-a dat seama că nici 
pichirea nu e de lepădat. Mai auzise că dragostea, 
dacă o întâlneşti, s'o culegi de unde ar fi, s'a rotit, 
şia răspuns: „,Chiaul!“ — „Bine!“. Şi zilnic s'au 


curtat, Pichirea, mică și pestriță, dar șireată; păunul 


(] ' 

Şi aşa, într'o dimineață, pichirea, harnică titirez, s'a 
sculat mai devremior chiar decât cucoșul, a ciugulit, 
ce-a putut, şi pe urmă s'a dus sub culmea păunului, 
de l-a sculat. Şi amândoi, aripă la aripă au pornit pe 
pajişte. Flori, răcoare, mireasmă dulce. Pentru întâia 
oară şi-au apropiat pliscurile : Intâiul sărutat! — „Sunt 
mulţumită !** — „Chiau!“ — „Sunt fericită!“ — 
„Chiau !“. Ce Dumnezeu, gândeşte pichirea, numai 
atât e în stare să-mi răspundă? Și în clipa aceea se 
înălță, rotund şi de aur, soarele!... 

Peste lume se revarsă valuri de lumină. Păunul stră- 
luceşte de parcă ar fi îmbrăcat îu fir. Pichirea îl pri- 
veşte încântată, mândră de frumuseţea iubitului ei. 
Apoi se întoarce de se uită, uimită, la soare. Şi, cu 
sufletul ei, sălbatec, plin de poezie, îşi îmbie şi iubi- 
tul: „Priveşte, priveşte dragă !“. Dar păunul se supără. 
Ingâmfarea îi descleştează limba: — „Ce să te uiţi la 
soare când mă ai pe mine! Rogu-te, priveşte-mă!“. Şi 
cum pichirea se uită încă spre răsărit, păunul i se 
pune drept în faţă şi îşi înroteşte coada: — ,,Priveşte- 
mă !*. Se uită pichirea, se uită mirată, apoi, dumerin- 
du-se, îi răspunde: — „Te privesc, dar ascunzându-mi 
lumina soarelui nu-ţi mai văd nici strălucirea ta“. 

Şi, desamăgită, pichirea îi întoarce spatele... 

Numai aşa paserile din curte nu mai avură prilejul 
să şușotească pe socoteala altor doi îndrăgostiți. 


*) Bibilica. 


LEGENDĂ 


ILMARINEU ȘI 


C AND fu făcută lumea, ziua strălucea 

soarele şi noaptea era întuneric. 
Ilmarineu se gândi: „Va trebui să gă- 
sim ceva ca să luminăm puţin şi noaptea, 
altfel nu e posibil să vedem dacă se în- 
tâmplă vre-o nenorocire“. 

Ilmarineu se sui pe un munte care se 
înalță dela bolta metalică a cerului şi 
fabrică luna, o mare minge de argint su- 
flată în aur, şi înăuntru cu o mare lampă, 
şi o prinse dz bolta cerească. Apoi fabrică 
şi stelele de argint strălucitor și le prinse 
alături de lună, ca curtezane la Curtea 
împărătească. Astfel când seara soarele se ducea la 
culcare, luna și stelele iluminau până dimineaţa, 
noaptea. 


6 


E STOINA 
LUNA 


Luna era clară şi luminoasă ca soa- 
rele, numai că razele sale nu erau calde 


ci reci. 


O! AMENII erau foarte mulţumiţi: nu- 
454| mai dracul nu era satisfăcut, pentru 
că nu putea să facă răutățile sale ca pe 
vremea când era întuneric beznă, noaptea. 
Dacă era văzut trebuia să fugă cu picioa» 
rele la spinare. 

„Dracul chemă atunci pe ceilalţi draci 
la consiliu, dar niciunul nu fu capabil să-i dea un 
sfat bun. 


Trecură șapte zile de post, căci dracii nu mai 


să 


A 


<y 


putură să fure nimic și nu mai avură nimic de 
mâncare. 

— Trebue să furăm luna! zise dracul cel mai 
mare. — Altfel e vai de noi! 

Dar cum să scapi de lună? 

— Va trebui să o cătrănim, zise dracul cel bătrân 
— aşa n'are să mai lumineze şi n'are să ne mai încurce. 

Toată ziua dracii se străduiră să prepare un mare 
cazan de catran şi să fabrice o mare scară lungă fă- 
cută din şapte bucăţi care se puteau pune unele peste 
altele ca să poţi ajunge până la cer. 

Când luna apăru noaptea, dracul cel bătrân luă 
scara în spate şi zise servitorilor lui să-l urmeze, pur- 
tând un vas cu catran amestecat cu funingine şi o 
mare pensulă; când ajunseră sub lună, dracul cel 
bătrân prepară scara, punând unele peste altele cele 
şapte bucăţi şi zise către un drăcuşor mai mic: 

— [Ia bidineaua şi găleata cu catran şi suete în 
vârful scării. 

Drăcuşorul ascultă, dar când ajunse în vârf, dracul 
bătrân din cauza frigului strănută, scara se clătină, 
drăcuşorul îşi pierdu echilibrul şi căzu jos „,Psisccct“. 

Toată găleata cu catran şi cu funingine se vărsă în 
capul dracului cel bătrân, și acesta dădu drumul 
scării care căzu şi se frânse în mii de bucăți. 

Afurisită lună! urlă el furios. Acum eu am faţa 
cătrănită ! 

Incercă să-şi spele faţa de catran şi de funingine 
dar degeaba încercă şi încercă...... nu putu să facă 
nimic! Şi din acea zi a rămas negru. 


CR 


IN părăsi însă ideea să înegrească şi Luna. Dete 
DAI] ordin celorlalți draci să fabrice o altă scară și o 
ridică la marginea pădurei, acolo unde luna este mai 


aproape de pământ. Deabia se ridică luna că dracul, 


cel bătrân ordonă unui drăcuşor: — Repede sue-te 
sus și mânjeşte-i faţa! 

Drăcuşorul ascultă; dar nu era ușor să stai acolo 
sus și să vopseşti. Şi luna nu sta nemișcată, se tot 
suia pe cer. 

Drăcuşorul aruncă o fringhie și se legă de lună, 
continuând să că- 
trănească faţa lu- 
nei. După multe 
ore nu reuşise să-i 
înegrească decât o 
parte. 

Dedesubt dra- 
cul bătrân privea 
cu fața în sus şi 
cu gura căscată. 

— Ah! acuma da, treaba merge bine! — strigă şi 
făcu câțiva paşi de dans de fericire. 

In acel moment lIlmarineu, se deşteptă 
şi privind cerul exclamă mirat: Cum? E un nor sau 
pământul e pe jumătate în întuneric? Ce s'a întâmplat? 

Aţinti privirile şi văzu pe drăcuşor în vârful scării 
şi jos la marginea pădurei pe dracul cel bătrân, care 
sărea în sus ca o capră. 


— Ah, nespălaţilor! strigă Ilmarineu — credeaţi 
că aveţi să reuşiţi să vă faceți de cap pe când 
dormeau eu? Eh! dar acum aveţi de furcă cu mine. 
Tu drăc şorule vei rămâne pentru eternitate în lună, 
iar tu drac bătrân, 
te vei duce pentru 
totdeauna sub pământ. 

Şi astfel fu. Dacă 
priviţi bine, zic Estonii 
îl veţi vedea într'adevăr 
în lună cu găleata și 
bidineaua. Cât despre 
lună din când în când 
se bagă în mare şi 
încearcă să-și spele 
pata de catran. Dar 
nu reuşeşte niciodată, 


ORIGINA CRUCEI ROȘII. 


i V IS ştiţi cu toţii ce este Crucea Roşie, şi ce 
A) scopuri umanitare şi de creştinească milă își 
propune, mai ales în timp de războiu; dar probabil 
că nu știți că primul care avu ideea fu italianul 
Camillio de Lellis. 


Către 1580 de Lillis, care era un ostaş, nu mai se 
ţinu de lupte şi se apucă să îngrijească răniții şi bol- 
navii. Formă o congregațiune de samariteni care puse 
în mare cinste profesiunea de infirmier. 


Şi se îmbrăcau cu haine negre, pe care era însem- 
nată o cruce roșie, aceiași care azi dă numele 
acesta binefăcătoarei instituţii, şi pe care o poartă 
încă fraţii călugări Camilliani ca omagiu patronului 
lor Camillio de Lellis, care apoi a fost sfinţit. 

Camilliani, care au la Milan o biserică în strada 
Bascovich, se ocupă şi azi cu îngrijirea infirmilor. 


H U MOR 


— Ce se face din lemn? ; 
— Uşile, mesele, scaunele, 
băncile..: 
— Şi mai ce? 
— Din lemn se fac şi 


arborii. 


Uite, 


Frumoasă lovitură 
Ih oh! ih oh! 


Sunt din ce în ce mai bun jucător 
Măgarul cred că a făcut-o dinadins 


E măgarul tău 


Nu mai joci? 
Azi nu. 


CILOBĂNAŞUL CEL 


fost odată ca nici odată, etc. 
A fost odată un împărat 
şi o împărăteasă. Amândoi 
erau oameni de treabă şi 
frumoși. Ei se iubeau nevoe 
mare! Dar erau tot mâhniţi şi amărâți 
că nu făceau copii. Toate leacurile ce 
luase împărăteasa dela vraci şi vrăji- 
toare nu-i folosise întru nimic. 
Impăratul şi împărăteasa se puseră 
pe post și pe rugăciune, cu gând că 
doar îi va asculta Dumnezeu și le va 
da şi lor un copil. După trecere de 
câteva zile, într'una din seri când 
petrecură ei o parte din noapte rugân- 
du-se mai fierbinte, se culcară mai 
târziu. Cum puseră capul pe perină, 
adormiră îndată, parcă-i lovise cineva 
cu muchia în cap. Nu trecu mult şi 
împărăteasa dete un țipăt răsărind 
din somn. 
— Da ce ai, draga mea împărăteasă, 
zise împăratul, de ţipi aşa de grozav? 
— Ce să am, mărite împărate, iaca 
am visat un vis frumos și minunat. 
Ascultă, că voiu să ţi-l povestesc: 
Se făcea că eram într'o grădină, 
frumoasă, frumoasă, cum n'am mai 
văzut. Erau nişte pomi înalți, stufoşi 
şi bine potriviţi de părea că erau scriși, 
şi aşezaţi în trâmbă pe drumul care 
mergeam. In dreapta şi în stânga era 
o pădure tot cu astfel de pomi de 
îţi plăcea să-i priveşti. Tot mergând 
şi minunându-mă m'am pomenit către 


8 


mijlocul grădinei. Aici era, ce să-ţi 
spui? frumusețea de pe lume. Nişte 
cărări cucite şi cotite, acoperite cu un 
fel de iarbă mărunţică, de părea că 
erau ni;te covoare aşternute. 

Din loc în loc şi mai cât colea, se 
făcea că era aşezate nişte stufişuri, 
unele rotunde şi cu flori, altele lun- 
guețe și cu pomişori, iară altele făcute 
ca niște ascunzători. Flori cu fel de 
fel de feţe şi cu un miros de te 
îmbăta. Mă rătăcisem căscând gura 
în toate părțile, uitându-mă la poa- 
mele cu care erau încărzați pomii şi 
ascultând la miile de păsărele ce 
cântau pe răfnurele şi fără a se sfii 
de mine. 

Mai către mijlocul grădinei se făcea 
că era o fântână de marmură albă ca 
laptele, şi apa curgea de pe o sută 
de părţi, limpede ca vioara, şi rece 
ca ghiața. 

Tot umblând încoa şi încolo, nesă- 
turându-mă de privirea florilor şi de 
miros, auz un glas de privighetoare 
care tot zicea: cine m'o mânca, ră- 
mâne grea! Stau în loc, caut să văz 
de unde vine glasul, și mi se părea 
că iese din mijlocul unui stufuleţ de 
pomișori, mai frumoși decât ceilalţi 
pe care îi văzusem până aci. Mă iau 
şi eu după glas şi plec într'aco!o. 
Când, ce să vezi? stufuleţul se făcea 
că era înconjurat de nişte iarbă verde, 
subțirică şi înaltă de-mi venea până 


Vai Doamne, 
Nu mai vorbi atâta. 


ISTEŢ SAU 


mai sus de genunchi, firicelul de iarbă 
şi floricica; astfel încât nu te îndurai 
să calci peste ele. Şi când adia vântul, 
se culcau şi se ridicau de părea că 
sunt nişte valuri de apă. Eu, pâş, pâş, 
binişor, mă feream să nu stric așa fru- 
musețe de iarbă şi flori, şi ajung până 
la stufuleţ. Acolo- în mijlocul unor 
pomișori, era unul ceva mai înălticel, 
pare că de dinadinsul era făcut așa, 
că să-l vază oricine o trece. Pe ra- 
murile lui stau nişte merişoare mici 
şi p'o parte rumene de părea că erau 
prăjite. Stau şi ascult. Ele, se tăcea 
că mie îmi vorbeau, căci nu mai În- 
cetau de a zice: cine m'o mânca 
rămâne grea. 

Eu n'am mai putut să mă opres:. 
Mă întind peste ceilalţi pomişori, iau 
un merişor d'alea, îl bag în gură să-l 
mănânc, dară când să mă întorc, dau 
întrun ghimpe. Aşa m'a săgetat 
pustiul de ghimpe, în cât am ţipat 
şi m'am deșteptat. 

— Frumos vis ai visat, zise împă» 
ratul: dar şi tare ai ţipat, în cât m'am 
speriat. 

Nu trecu mult după asta şi împă- 
răteasa simți că a fost luat în pântece. 
După nouă luni, născu o fată ca o 
zână. Bucuria şi veselile ţinură la 
curtea împărătească mai multe zile. 
Fata de ce creştea d'aia se făcea mai 
frumoasă. Împăratul şi împărăteasa 
se uita la dânsa ca la soare. 


<S 


ES . 


e 
- 


TUR LO AELE 


9 


URSULEȚŢUL. — Mă ajuţi să mă sui 
până la gaura aceia? 
MĂGARUL. — Cu plăcere. 


URSULEȚUL. — Ce de miere. 
MĂGARUL. Hai mai repede. 


MĂGARUL. — Aoleo! 
URSULEȚUL. — Stai liniştit. 


MĂGARUL. — Nu mai pot. 
URSULEŢUL. — Vai! 


După ce mai crescu, se văzu că 
fata este isteață şi cuminte. Ii plăcea 
să iasă pe câmp şi să joace, să adune 
floricele, să alerge după fluturei şi 
să se scalde în pârâiaşul ce curge pe 
la spatele grădinei împărăteşti şi care 
era limpede ca lacrima. 

Dădaca băgase de seamă că fetei, 
pe lângă celelalte, îi plăcea să asculte 
şi la viersul ce scotea din fluer un 
ciobănaş ce avea câteva miele şi le 
păştea dincolo de pârâiaș. Intr'una 
din zile fata împăratului merse cu 
dădacă-sa la câmp, şi neauzind fluerul, 
crezu că sunt singure, se desbrăcară 
şi se scăldară. Ciobănașul dormia la 
rădăcina unui copaciu şi mielele se 
rătăciseră pe câmpie. Când, un ţânțar 
îl înțepă aşa de tare, încât îl deş 
teptă. Deşteptându-se el, iacă fata 
împăratului că eşia din apă. Rămase 
uimit de ceea ce văzu. 

După ce se duse fata împăratului 
cu dădacă-sa își căută şi el mielele 
şi se duse și el într'ale sale. 

Până aci cântase el nu cântase; 
dară după asta îşi puse şi el puterile 
şi zicea din fluer nişte doine de te 
adormea. 

Văzând dădaca că fetei îi plăcea 
prea mult să asculte la fluer, nu zise 
nimănui nimic, dară se feri de a mai 
veni cu fata pe acolo. 

Ciobănaşul, un flăcăiandru chipeş 
şi tras ca prin inel, dacă văzu că 


MĂGARUL. — Am dat de dracu! 


numai vine fata pe acolo, își luă și 
el lumea în cap, şi se duse în- altă 
parte la un oraş de se băgă argat 
la vite. 

* Împăratul și împărăteasa se topeau 
după fata lor, văzând-o că de ce merge 
se face mai frumoasă și mai cuminte. 

— Împărăteasa mea iubită, fata 
noastră sa făcut mare; acum săi 
căutăm un bărbat dintre fiii de îm- 
păraţi tot aşa de frumos şi de cu- 
minte ca şi dânsa. 

— Fata noastră va lua de bărbat 
pe acela, zise împărăteasa, care îi va 
ghici semnele ce are pe trup; altfel 
nu o mărităm, Doamne fereşte. 

Impăratul ascultă de vorbele împâ- 
rătesei şi dete sfoară în ţară şi pe la 
toate împărăţiile, precum ca să se ştie, 
oricine va ghici semnele ce are fata 
împăratului pe trup, aceluia i-o va da 
de soţie. j 

Când se auzi de astă hotărîre îm- 
părătească se făcu mare vâlvă între 
împărații şi oamenii locului, şi toţi cu 
totul se sculară să meargă la curtea 
împărătească să-şi cerce norocul. 

lar dacă auzi şi ciobănașul, î;i ceru 
simbria de la stăpânu'său, își mai 
vându şi ce bruma de ţoale mai avea, 
îşi cumpără un cal de atât pe cât îi 
ajunsese bani și haine de primeneală, 
îşi luă ceva merinde şi plecă şi el. 

Cum se văzu la câmp, descălecă, 
şi cu ochii înmuiaţi, în lăcrimi făcu 


BLENDEI 


o rugăciune la Dumnezeu să-i fie de 
ajutor în călătorie şi să izbândească, 
apoi încălecă din nou şi porni cu 
voe bună. 

Şi aide, aide, merse până înseră şi 
se puse a se odihni. Când, ce să vezi 
d-ta? unde vedea o ceată de fii de 
împărați şi de boeri mari, îmbrăcaţi 
numai. în fir şi pe nişte armăsari de 
mâncau foc. Se părea că nu-i mai 
încape locul. El, biet, se dete mai la 
o parte. Mai văzuse el cai buni, în- 
şeuaţi şi înfrânaţi frumos; mai văzuse 
şi fii tineri de boieri îmbrăcaţi cu 
haine scumpe, auzise că unii dintr inşii 
sunt limbuţi, desmierdaţi, luători în 
râs şi înfumurați, de nu le ajunge 
cineva cu strămurarea la nas, dar ca 
şi aceştia, ba, 

Traseră şi ei aci spre a mânea 
peste noapte. Puseră deci de le făcu 
un foc mare de părea că au să frigă 
un bou, se puseră pe lângă dânsul şi 
după ce cinară, începu a vorbi verzi 
şi uscate; mai multe rele decât bune. 
Nu le scăpase nimic pe lume de care 
să nu se aleagă. Stau tolăniţi pe nişte 
rogojini pe  dasupra cărora erau 
aşternute nişte velințe lucrate cu 
meşteşug 

Noaptea era frumoasă. Pic de nor 
nu se vedea. Din când în când gre- 
erii şi prigoriile te făceau să-ți mai 
aduci aminte că trăeşti pe lume. Un 
vânticel adia în cât de abia îl simţeai 


cui ip P0 9 (o 


că vine să-ţi mângâe obrajii. Ciobanul se făcuse miti- 
tel lângă un mărăcine înflorit, pe lângă care păştea 
calul său, şi se puse pe gânduri. Se uita la cer la dru- 
mul robilor, vedea cum se mișca carul, fata care duce 
apă în doniţi pe cobiliţe. Se mira de razele ce ieșiau din 
luceafăr, şi căuta cu mare dorință să cunoască care 
din candelele atârnate în cer ar fi aceea a fetei îm- 
păratului ca să se închine la ea. 

Pe când era cufundat în gândire, fiii de împărați 
şi de boeri băgară de seamă că mai era cineva. Il 
întrebară şi aflară că merge și el la cetatea împără- 
tească unde mergeau şi ei. Şi fiindcă văzură că el nu 
le da pricină de vorbă, începură ei să-i vorbească şi 
să-l ia cam- peste picior. 

— lată, zise unul din ei, încă un peţitor pentru 
fata cea frumoasă a împăratului. 

— Ăsta negreşit că are să gâcească semnele, zise 
altul. 

— Da bine are să şadă fetei de împărat cu ăst făt- 
frumos, grăi un al treilea. 

Ciobanul tăcea şi înghițea; asculta şi el la vorbele 
lor cele mesărate şi necumpătate. 

Dacă văzură şi văzură că el nu răspunde nici un 
cuvinţel, merseră la dânsul şi între altele îi ziseră: 

— Atâţi fii de domni și de împărați au fost şi 
nimeni n'a putut ghici semnele- fetei împăratului, şi 
tocmai dumneata prietene, o să te găsești mai norocos? 

— Omul este dator să-și cerce norocul o dată, de 
două, de trei ori, zise ciobanul, şi acela care face așa 
este om cu minte. Cel ce însă umblă mereu cercând, 
este un nesăbuit căruia trebue să-i lipsească vre-o 
doagă. Eu nu aduc nimănui nici o supărare. Nu mă 
încumet iarăşi că o să ghicesc ceva. Dar'ar Dumnezeu 
însă să apuce unul din d-voastră o așa bucăţică bună, 
fiindcă vi se cuvine. 

Feciorii de boeri nu putură mistui vorbele ciobăna- 
şului. Işi puseră în gând să i-o coacă și se culcară. 

A doua zi ciobănașul se sculă de dimineață, îşi spălă 
faţa la o fântănă, îşi făcu rugăciunea, încălecă pe mâr- 
toaga lui şi trei-trei, mergea singur. Feciorii de boeri 
şi de împărați se sculară târziu, se mai sbenguiră, şi 
apoi plecară şi ei; îl ajunseră de pe urmă şi îl şi în- 
trecură. Şi de astă dată se alegară de dânsul şi-i căutau 
ceartă cu lumânarea. Ciobănaşul tăcu din gură şi îşi 
căută de drum. El ştia că cine tace merge în pace. 

Seara feciorii de împărați şi de domni merseră în 
marginea unei păduri. Când, tocmai târziu hei! ajunse 
şi ciobănașul ostenit ca vai de el; se puse şi el la o 
parte, făcu un fozşor; îngriji de cal, apoi cină şi se 
culcă. Feciorii de boeri, neastâmpărați cum erau, voiră 
să-şi râdă de el. Aşteptară până adormi ciobănașul, 
mai ațâțară focul, îi luară pălăria și i-o aruncară pe 
foc. lar unul din ei, deşteptându-l îi zise : 

— Hei prietene, ţi-a căzut bleanda pe foc, scoală-te 
de o ia, că se arde. 

— Las'o să arză, răspunse el, şi-şi căută de somn. 

După ce se culcară şi boerii cari râseră până se 
ţinură cu mâinile de inimă, adormiră și ei. 

Ciobănașul se scoală şi el, le ia toate armele, suliţi, 
săgeți, arcuri, paloșe, şi le puse pe foc. După ce arseră 
de rămaseră numai fiarele, şi acestea se făcuseră roşii, 
fiind încinse de foc, îi sculă, pe când el răscolea 
jăratecul cu o ţandără de lemn, zicându-le : 

— a sculaţi boeri, de vedeţi ţurloaele blendei. 


10 


Când se sculară boerii şi văzură atâtea fiare arse, 
nu le venea a crede ochilor. Se duseră să-şi ia armele 
de unde le agăţaseră, dar ia-le de unde nu-s. 

Văzură în cele din urmă că sunt păcăliți, se cătră- 
niră de mânie, însă înghiţiră gălușca. 

Ciobănașul era gata de plecare, fiindcă tocmai se 
îngâna ziua cu noaptea, încălecă şi o luă la sănătoasa; 
vezi că se cam temea să nu paţă ceva din mâna 
boerilor. ip 

Boerii iarăşi îl ajunseră de pe urmă și îl şi întrecură, 
bătându-şi joc de dânsul, când erau pân dreptul lui. 
Seara iarăşi sosi târziu şi ciobănașul la locul unde se 
aşezaseră ei să conăcească. 


Cum ajunse, se trase la o parte ca şi în ziua trecută, - 


îngriji de cal, apoi cină şi se culcă. 

Locul unde merseră ei noaptea aceasta era aproape 
de o lăcovişte nămoloasă. Boerii cum văzură că cioba- 
nul a adormit, îi luară calul şi îl înnămoliră în lăcovişte. 
Apoi deşteptândul, îi ziseră : 

— Hei, prietene, scoală că ţi s'a înnămolit mârțoaga 
şi nu mai poate ieşi. 

Ciobănaşul ştia că-şi priponise calul bine; înţelese 
că trebue să fie vre-o drăcie aici la mijloc, şi răspunse: 

— Cine dracu a pus-o să se înnămolească? las-o 
că va ieşi ea de va voi. 

Râseră şi de astă dată boerii cu lacrimi apoi se 
culcară. : 

După ce adormiră, se sculă şi ciobănașul, le ia 
armăsarii, le' jupoaie pieile picioarelor dela copite în 
sus şi le leagă cu tei, ceva mai sus de genunchi, le 
pune câte un proţap în gură ca să stea cu dinţii 
rânjiți, şi îi bagă în nămol pe lângă calul lui. Apoi 
se duse să deştepte pe fiii de boeri: 

— Sculaţi boeri, de vedeţi minune: Armăsarii dv., 
văzând mârţoaga mea înnămolită în lăcovişte, şi-a 
sumes nădragii şi s'au dus ca s'o scoață din noroi. 
Pentru aceasta râd, uite de să se prăpădească. 


Când auziră boerii de una ca asta se temură să nu ` 


le fi jucat iarăși vreun renghiu, — şi de unde să nu 
fie aşa, se sculară, şi când văzură cum i-a poticălit 
ciobănaşul, se luară cu mâinile de păr. 

N'avură ce zice. Cu toate astea unul din ei, care 
era şi mai semeț, se hotărî să se ţie de capul ciobă- 
naşului, să nu-l lase să se sfințească. 

Ciobănaşul însă îşi scoase calul din nămol, şi în 
învălmăşeală, se strecură binişor, şi pe ici ţi-e drumul: 
plecă şi îi lăsă cu buzele umflate, cu braţele încrucişate 
şi fluerând a pagubă. 

Boerul cel semeţ şi neruşinat se luă după dânsul, 
îl ajunse, şi-tot cu şosele cu momele umbla pe lângă 
el. După ce sosi la cetatea împărătească, ciobanul se 
înfăţişă şi el la împăratul ca să ghicească semnele 
fetei; dar boerul nu se deslipea de lângă dânsul, nici 
cât ai da în cremene, 

Împăratul dacă văzu pe cioban, dichisit, spălățel, 
cu toate curate pe dânsul şi cu mustăcioara mijindă, 


îi plăcu și lui; mai ales că era şi mândru şi sta înfipt 


înaintea lui şi cu curaj, îl primi deci să vie să 
ghicească. 

Infăţişându-se înaintea sfatului împărătesc, unde se 
afla şi împăratul şi împărăteasa şi cu fata lor, el după 
ce îşi aruncă ochii ca un şarpe la fată, zise: 

— Prea mărite împărate și împărăteasă, fata Măriilor 


- A la ee a a N A A Pe IE a a