Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages101-150

Tudorică ? El a dormit tun de oboseală și emoție. 
Domnul Brant ? Bucuria lui era numai lăcomie de bani şi 
aceasta nu dă adevărata fericire. 

Am uitat pe cel mai mic dintre toţi, pe sticletele din 
atelierul lui Tudorică. Băiatul nu l-a uitat însă. Intorcân- 
du-se acasă, cel dintâi gând i-a fost să dea drumul păsăro- 
iului care a piuit, în noaptea aceea, liber și fericit prin pă- 
durea Snagovului, departe de toate coliviile orașului. 


NOUL PRIETEN 


Domnul Simian, — aşa îl chema pe bătrânul cel poli- 
ticos — se grăbise să facă vizita disdedimineaţă. Stăteau 
toți trei în jurul unei mese din atelier şi bărbuţa sură a 
străinului tremura în faţa sărăciei casei lui Vichentie, în 
fața patului ucenicului, pătuţ de scânduri acoperit nmai 
cu o cergă sdrenţăroasă. 

Domnul Simian vorbea: 

— Trebue să vă spun că am lucrat şi eu în tinereţe la 
câteva invenţii care mi-au reușit şi cu ele am făcut oare- 
care avere. Dar mai mult decât orice, am voit să inventez 
maşina cu care omul să poată sbura. Am încercat, am stri- 
cat, am încercat iar de zeci de ori, dar tot n'am izbutit. 
lată de ce aseară, la cinematograful unde intrasem din în- 
tâmplare, am fost atât de uimit și de fericit să văd inven- 
ţia aceasta măiastră pe cale de înfăptuire. 

Se întoarse spre Tudorică : ; 

— Deoarece dumneata eşti inventatorul, ai 
să-mi spui mecanismul aparatului? 

— Nu, răspunse dârz Tudorică. Dacă şi dumneata eşti 
inventator, ştii doar că nu trebue să dăm pe faţă secretul 
aparatului, până nu-l brevetăm. 

— Bravo, îl aprobă bătrânul. Vasăzică nimeni nu cu- 
noaște încă mecanismul. Mi-era teamă că mai păstrat 
taina. 

— Nu-s chiar așa prost, zâmbi Tudorică. l-am spus 
numai lui jupân Vichentie care îmi va fi tovarăș la con- 
struit şi la câştig. 

— Nu eşti nici chiar aşa de deștept, îi întoarse vorba 
domnul Simian, de vreme ce te gândești de pe acum la 
construit şi la câştig. Mai întâi, trebue să perfecţionezi a- 
paratul. L-am văzut eu bine aseară. Nu te poţi înălța mai 

„sus de cinci metri şi nu poţi sbura mai mult de cinci mi- 
nute. O asemenea invenţie nu aduce nici un folos. 

Tudorică se făcu galben la faţă, parcă l-ar fi fulgerat 
în inimă. 

— Nu trebue să te descurajezi, urmă blând, străinul. 
Eu am lucrat câte zece și câte cincisprezece ani la o in- 
venţie până ce am izbutit. Dar înţeleg mâhnirea ta, băiete. 
Eşti sărac și nu poţi aştepta. Aici dormi, pe scândurile as- 
tea? Pine jupâne, cum lași dumneata pe un inventator de 
geniu să doarmă fără saltea, într'un hambar unde suflă 
vântul? 

Vichentie îi răspunse îndată, desvinovăţindu-se: 

— Eu l-am tocmit ca ucenic, domnule, nu ca inventa- 
tor. Pentru spălat automobilele şi pentru măturat atelierul. 
nu-mi trebuia inventator. 

— Aşa m'am gândit și eu, zise râzând domnul Simian. 
lată ce propun. Tudorică nu mai poate să rămâie aci. li 
plătesc eu o gazdă bună și îi angajez profesori ca să se 
facă inginer, iar în atelierul dumitale o să lucreze numai 
la perfecţionarea aparatului de sbor. V'aţi învoil tovarăși, 
foarte bine. Eu nu cer decât să fiu despăgubit de cheltue- 
lile mele, în cazul când invenţia izbutește. 

Tudorică şi domnul Vichentie care până atunci stă- 
tuseră cam înfipţi, crezând că domnul acesta urmărește 
vreun câştig de pe urma lor, înțeleseră atunci desinteresa- 
rea şi sufletul său nobil. Băiatul îi sărută mâna, udân- 
Au-i-o cu lacrimi. 

— Am să izbutesc, domnule, am nădejde. 

= Şi eu. Altfel n'aș fi venit. Mă duc să-ți caut gazdă 
pe-aici pe aproape. 

Prin capul lui Tudorică, oricât ar fi fost de turburat, 
trecea totdeauna câte-o combinaţie măreaţă, tocmai la tim- 
pul potrivit. 

— Să-mi căutaţi o gazdă? zise el, repede. Ştiu aici a- 
proape, două camere de închiriat, la colţul străzii. O să 
vedeţi afișul pe geam. 


putea 


— Bine, mă duc acolo, zise domnul Simian, ct 
rat de graba băiatului. 

Dar, vă rog, să nu spuneţi că le luaţi pentru ui: 
canic, că poate nu le dă. 

— Am să spun că-i vorba de un nepot al meu, fit 
boier. Eşti mulţumit? 

Tudorică era mulţumit. Nu mândria, ci gândul că t~ 
milia, căci de camerele ei era vorba, auzind că vor fi lo- 
cuite de Tudorică, le-ar fi lăsat prea eftine, îl făcuse să 
ceară o mică minciună de la domnul Simian. In capul lui 
mic şi isteţ, în inima lui bună, se prevedeau și se ticluiau 
toate, aşa ca să iasă cât mai bine. Norocul lui voia să-l re- 
verse şi asupra prietenilor. Chiria odăilor însemna pentru 
Victor şi Mioara viața şi școala asigurate. lar mica min- 
ciună cu fiul de boer avea să se lămurească, după câteva 
ceasuri, spre nemărginita bucurie a Emiliei şi a copiilor, 
cari primiră pe noul lor oaspe cu aclamații sgomotoase, 
iar Kati cu o tortă straşnică pe care o alcătuise din bom- 
boane, așa cum se pricepuse, două aripi mititele. Tudori- 
că îi făgădui solemn că-i va da cadou o pereche de aripi. 
ca să n'o mai doară picioarele ducându-se în piaţă. Yeselă, 
Kati începu să facă „fâșș, fâșș”, rotind brațele ei groase și 
copiii, râzând cu hohote, fâşșâiâau și ei, rotind braţele, de 
parcă se coborise în odaie un stol de cocori. 


DOMNUL ALEXIAN AFLĂ 


INTÂMPLĂRILE 

O nouă viaţă începu pentru toţi, plină de nădejde şi 
de muncă fericită. Domnul Simian, aflând şiretenia lui Tu- 
dorică și rostul ei, nu se supărase. Dimpotrivă, prinzând 
dragoste de micii fraţi Predeanu şi uimit de talentul cu 
care erau înzestrați, sili pe domnișoara Emilia să primeas- 
că pentru cele două odăi o chirie ca pentru o casă în- 
treagă. Era bogat bătrânelul şi, singur pe lume fiind, nu-și 
cheltuia banii decât pe binefaceri. Voia să vadă pe fofi 
mulţumiţi în juru-i. 

Totuşi, din bucuria aceasta, s'a ales şi un nemulţumit: 
domnul Brant. De unde credea, în lăcomia lui, că a pus 
mâna pe Tudorică pentru o lună de zile, cât mai ţinea 
timpul frumos de toamnă, băiatul, sfătuit de domnul Si- 
mian, n'a mai voit să dea nici o reprezentaţie, dându-și 
seama câtă primejdie înfruntase sburând în seara aceea 
pe un aparat slab. Şi nici Victor și Mioara, deși însănăto- 
şiţi de a doua zi, nau mai venit să reia cântecul. Incepeau 
şcolile şi erau bucuroși că pot de-acum să se ocupe numai 
de carte. ; 

Să ne întoarcem puţin înapoi. A treia zi după sborul 
lui Tudorică, un domn înalt, spătos şi voios pe care-l cu- 
noaștem noi bine, se întorcea cu trenul din străinătate. 
Cum cobori în gară, se opri la un chioșc. À 

— Dămi toate gazetele de azi, porunci el. De două 
luni n'am mai citit gazetă românească. 

Mare fu uimirea lui când citi pe prima pagină a tut: 
turor ziarelor, titlurile groase: 

(Va urma) 


Plimbare cu măgăruși 


MICI(Y 


10 


stat Micicy cât a stat, în coşul căptușit cu câr- 
pe moi. tremurând tot, de frig, de durere şi de 
frică. După ce doamna Grigoriu şi cu Liali l-au 
frică. După ce doamna Grigoriu şi cu Liali l-a 
găsit adormit, dar a doua zi dimineața când 
doamna Grigoriu a venit în bucătărie să-l vadă, cu inima 
mică de teama vreunei descoperiri triste, Micicy nu mai 
cra în coş. Nu i-a fost greu să-l descopere întrun colţ al 
bucătăriei necăjindu-se să-și desfăşoare bandajele. Iz- 
butise să prindă un capăt sub o labă şi încerca să-l fixeze 
şi să se retragă Înapoi, dar cum se retrăgea Miciey înapoi, 
se retrăgea şi laba cu-capătul de bandaj. A intrat în joc 
laba cealaltă. Tot rezultatul a fost că Micicy a reuşit să se 
sufoce. A intervenit iar mama Puicăi, care l-a luat în bra- 
te şi i-a scos bandajele. Rănile lui Micicy nu mai sângerau, 
în “schimb părul îi era jerpelit rău. Mama Puicâi l-a dus 
în camera de bae și l-a netezit cu o perie de haine, încet 
ca să nu-l doară. Apoi l-a pus jos: nu mai era Micicy ca 
înainte, toată viociunea îi dispăruse, mai mergea și şchiop, 
şontâc-șontâc, ca un moşneguţ. Nici nu-l mai interesa lo- 
cul în care se afla. Totuşi, dacă poate să umble, însem- 
nează că nu-i nimic prea grav și că o să se însănătoșeas- 
că, — se gândea doamna Grigoriu. 


Pentrucă Micicy nu va putea să stea toată vremea în 
casă, mai ales de acum de când vin zilele frumoase şi 
pentrucă dacă ar ieşi în grădină accidentul nenorocit ar 
putea să se repete şi — altădată chiar să nu mai aibe cine 
să-l scape, doamna Grigoriu -a hotărit să le facă educația 
lui Saxa şi lui Bobby. 

A aşteptat ca Micicy să fie complect sănătos, l-a luat 
cu ea şi l-a dus în grădină în acelaş loc în care a fost în- 
„colțit. I-a strigat apoi pe Saxa și pe Bobby. Văzându-l pe 
Micicy, cei doi câini şi-au adus aminte de bătaia” pe care 
au mâncat-o şi nu indrăzneau să se apropie. Saxa se uita 
disperat la Bobby îndemnându-l să treacă el înainte, iar 
Bobby, ca să scape din încurcătură, deşi 'se sculase să vi- 
nă, se uita în altă parte ca şi când n'ar fi auzit. Supărată 
de laşitatea câinilor, doamna Grigoriu sa sculat. Cum au 
văzut-o îndreptându-se spre ei, Bobby şi Suxa, care până 
atunci se codeau, au luat-o întins spre cuşcă grăbindu-se 
care de care să intre mai înainte. Cum nu puteau să in- 
tre amândoi deodată şi cum nici unul nu voia să rămână 
în urmă, au uitat de „pericolul care-i amenința şi s'au în- 
căerat aşa de tare că tot Ilona a trebuit să vină cu căl- 
darea de apă să-i despartă. 

Cum erau acum uzi și răniţi, doamna Grigoriu a re- 
nunţat pe ziua de azi de a-i mai dresa. L-a lăsat pe Micicy 
să se joace cuminte, bucuroasă că a îhceput să se în- 
vioreze. 

Amintirile lui Micicy despre grădină, erau cât se poa- 
te de înfiorătoare. Se gândea cu jind la bucătăria caldă 
şi sigură. Acolo Micicy era la el acasă. Aici, de sub fiecare 
diñ ierburile uriaşe din rond, putea să iasă câte un Bobby 
sau câte o Saxa. Până şi de fluturii care i se roteau pe 
sub nas, lui Micicy începea să-i fie frică: tresărea de fie- 
care dată şi se da înapoi, gata să fugă. Frica lui a atins 
culmea când după un tufiş de smeură dela colțul unei 
poteci, au apărut patru animale ciudate cum Micicy nu 
mai văzuse până atunci. Erau monstruoase: nu semănau 
nici cu o pisică; nici cu un câine, nici cu un om. In pri- 
mul rând, erau ridicate deasupra pământului numai pe 


două labe lungi și subţiri, de culoare cenușie ca niște be- 


tişoare. Naveau păr nici pe labe, nici pe trup. Trupul lor 


POVESTEA UNUI 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


Educaţia lui Micicy continuă 


PISOIU 


y 


de ANIŞOARA ODEANU 


nu ştiu cu ce semăna: la trei dintre animalele astea era 
pestriţ, ar fi putut par'că să semene cu un trup de pisică, 
unul însă era multicolor ca și florile din rond, avea şi vio- 
letul panselelor şi galbenul lor şi era şi roșcat, ca un bu- 
chet de flori care ar fi umblat. Ceeace era mai curios, era 
capul acestor animale: semăna cu un vârf de labă de pi- 
sică din care ar fi ieşit o ghiară. ' 

Şi așa căraghiose cum erau, animalele astea inaintau 
spre Micicy. Cine ştie ce noi instrumente de tortură con- 
țineau. Micicy se pregătea să fugă... Oricât de înfricoșat 
era, nu putea totuşi să-și stăpânească curiozitatea: le ùr- 
mărea toate mișcările cu ochii deschişi mari. (Cred că ci- 
titorii şi-au dat seama mai de vreme decât Micicy, că a- 
vem deâface cu cocoşul şi cu cele trei găini ale lui). Ce 
ciudată purtare aveau animalele astea, observa Micicy... 
Par'că nici nu-l vedeau. Mergeau pe cărare înşirate | unul 
după altul, liniștite. Deodată cel din frunte se „oprea, ‘Sco? 
tea nişte sunete urîte, ca un pisoi când se îneacă şi tușește, 
râcâind în acelaş timp cu unul din beţişoarele pe care era 
înălţat... Veneau şi celelalte și râcâiau fiecare... Luau ces 
va de jos, înghiţeau... Apoi iar porneau înainte, liniștite. 
lată-i acum se strângeau într'un singur grup, iar cel ce 
semăna cu un buchet de flori cu picioare, tuşea de mai 
multe ori, celelalte cârăiau mai lungit. Cel ca buchetul de 
flori se opreşte în loc, din trupul lui se desprind din 
din spate două urechi mari, ba nu... altceva, ce fâlfâe cum 
fâlfâe fluturii, dár buchetul de flori nu zboară. In schimb, 
izbucneşte din el un sunet nemaiauzit de Micicy până 
acum: i 

U-u-ri-guu!|... 

Micicy îngheţă de frică... Catastrofa, însă, nu se pro- 
duce. In loc să vină toți cu aripile desfăcute şi zbierând 
sălbatec spre el, cocoşul şi găinile se întorc din drum cu 
spatele spre pisoi, fără să-l fi văzut. 

Acum e rândul lui Micicy să devină curajos. Sa lă- 
murit: cele patru ghemuleţe mişcătoare nu înfăţişează 
nici un pericol pentru el... 

Doamna Grigoriu se chinuia să scadă, la poull-over, 
pentru răseroitura de sub braţ, când a fost trezită de niș- 
te cârâituri disperate: Micicy îi gonea, fără să se joace, 
pe cocoș şi pe cele trei găini dealungul grădinii... Când a 
văzut-o pe doamna Grigoriu, Micicy-sa cățărat cât ai nu- 
mărar până la trei, pe trunchiul unui prun — par'că ar fi 
înțeles că ceeace voia să facă nu era îngăduit. L-au dat 
jos cu multă caznă, pentrucă Micicy se urca tot mai sus 
pe pânta crăcilor. 

De atunci Micicy a rămas cu o- dorință arzătoare: a- 
ceea de a putea să le gonească odată pe cele patru ani- 
male ciudate, fără să fie întrerupt de nimeni, să le prindă 
şi să vadă ce-i cu ele. 


(Va urma) 


9 


J 


y e 


Ld 


Ho A zisă 


LEGENDA : 


VULCANULUI HECLA + 


Legende din Islanda 
ME Ce 7 RL DIS a ESD, 


upă cum ştim, I-onda se află la nord-vestul 

Europei, în Oceazul Atlantic. Din cele mai 

vechi timpuri, marinarii scandinavi se îndrep- 

tau anual spre această insulă în vremea pes- 

cuitului şi mulţi din ei se statorniceau acolo, 
fără a ţine seama de asprimea iernelor. 

Pe un vârf de munte din sud vestul Islandei, un răz- 
boinic numit Hecla Danezul îşi clădise un castel întărit, 
care se înălța peste întregul ţinut. Hecla era un uriaş de 
o înălțime uimitoare, sălbatic şi rău la inimă: ura tovă- 
răşia semenilor săi şi în jurul lui strânsese numai câţiva 
slujitori credincioşi, cărora el le da voe să jefuiască pe 
nenorociţii asvârliţi de întâmplare sau furtună pe coasta 
islandeză. 


Insă, dacă Hecla fugea de oameni, căuta în schimb 
tovărăşia urșilor şi lupilor, care se aflau odinioară în nu- 
măr mare prin acele paragini, ținea întotdeauna într'un 
loc îngrădit asemenea sălbătăciuni şi mulțumită acestor 
păzitori cruzi, nu se temea de nimeni. 


Sălbătăciunile erau cu atât mai fioroase, cu cât Hecla 
le hrănea adeseori, cu resturile fiinţelor răpite din îm- 
prejurimile palatului. Deaceia, uriașul era temut de în- 
treaga populaţie a insulei pescăreşti. 

Printre ei trăia un tânăr islandez numit Roderik ca- 
re locuia împreună cu bătrânii lui părinţi într'o colibă 
construită pe ţărmul mărei, la poalele muntelui pe care 
se înălța mândru, palatul uriaşului. Era un băiat de vreo 
douăzeci de ani, voinic şi frumos şi renumit pentru în- 
drăsneala şi îndemânarea lui la conducerea bărcilor prin- 
re stâncile cele mai primejdioase. 


Roderik era logodit cu Elwig, fiica unui alt pescar, a 
cărui locuinţă se învecina cu a părinţilor băiatului şi se 
vorbea chiar de apropiata lor căsătorie, când într'o bună 
zi Elwig dispăru fără urmă. 

„Mai mult ca sigur că a răpit-o nemilosul Hecla pen- 
tru a servi drept hrană sălbătăciunilor lui, strigă Rode- 
rik. O, Thor, zeu puternic, ajută-mă, numai la tine mi-e 
nădejdea că-mi vei scăpa logodnica!” 

Trebue să știți că zeul Thor căruia se rugase tânărul 


? 


Din englezește de Coralia Diaconescu 
ILES EE E a E DEI DEE OI CES STASI SEEN: SEE e 2300050 MIRE SI 


pescar, era fiul lui Odin, stăpânul zeilor, iubit și respec- 
tat de toţi Scândinavii fiindcă-i apăra de uriașii mun- 
ților. 

Odin îi dase în stăpânire trăsnetul. El cutremura på- 
mântul şi împrăștia norii cu fulgerile lor amenințătoare. 

Tatăl lui îi mai dăruise trei lucruri ce-l făceau a-tot 
puternic. 

„Ţine, i-a zis el, iată mai întâi temutul meu ciocan, 
care va strivi singur capul uriașşilor, la porunca ta. 

„Primeşte şi minuzile mele de fier; ele au darul de 
a-ţi aduce înapoi ciocanul asvârlit în spaţiu. 

„In sfârşit, îţi dăruesc cureaua spadei mele, care te 
va face de neînvins”. 

Cu astfel de arme, Thor ar fi putut nimici omenirea. 
însă era drept şi nu vroia să sufere şi cei nevinovaţi. In- 
cerca să-și dea singur seama de nelegiuirile săvârşite și 
atunci era rău de vinovaţi. 

Să ne întoarcem la Roderik. Abea se rugase şi lângă 
el apăru un tânăr luptător ce-l întreba de pricina mâhni- 
rei sale. 

„Ce ţi sa putut întâmpla, întrebă 
torul zeului Thor cu atâta stăruință?” 

Roderik nu-l cunoștea pe streinul acela cu figura bi- 
nevoitoare care părea mişcat de durerea lui. Deaceia, în- 
cepu să-i povestească fără-de-legile uriașului Hecla. 

— Nu-ţi pierde nădejdea, prietene, spuse zeul Thor 
mie nu mi-e frică de uriaş, şi-l voi sili să ne batem îm- 
preună. ț 

— Nobile străin, răspunse Roderik, îţi voi rămâne 
recunoscător, dacă-mi iei apărarea, dar puterea uriașu- 
lui şi a jivinilor sale e nemărginită. A învins pe cei mai 
viteji luptători din Islanda şi numai un zeu Var putea 
răpune... 

— Ai încredere în mine Roderik, nu-ţi pierde nă- 
dejdea... 


el, ca să ceri aju- 


* 
Tânărul pescar privi cu groază cum se depărta lup- 
tătorul care vroia să-i scape logodnica. 


(Citiţi continuare în pag. 15) 


NOROCUL 
IERARULAI 


Ș, 


A) 

c soii A 

4% | 
r 


7) Aghiuţă e băgat în sac 
E- o a ASIEI EE E ia TILDE 0 SEE 7: Ati IE 7 23 A II IP DO a IPEE DS 
Desene de GUSTY Text de MOȘ NAE 


Dar şi zece ani trecură „Păcătosule, îi strigă, 


In deci tierarul Mulļjumit, : 

grata er rri „Merge m a sa anes- Şi'ntr'o noapte iar sosi Wai făcut tu de ruşine! 
Bani destui şi mulți prieteni, Mai am zece ani viață. Aghiujă. — Scos din tire, Nu mai pot ieşi prin lume 
Că nimica nu-i lipseşte. Aşa dar, sunt toate bune”. La fierar se repezi: — Şi toţi dracii râd de mine. 


„Că sunt prost, că suni cutate, „Hai, te scoală și porneşte, 
Ins'acuma s'a sfârşit, Căci n'am vreme dè pierdut, i § 

Vei plăti şi cu dobândă ŞI să şti prin nas îji ete „Mai domol, măi Aghiuţă, Sunt și eu grăbit acuma, 
Pentru tot ce am păţit Traiul care-ai petrecut”, Mai domol, mai binișor. Deci mai iute să pornim: 


g 


„Imi ajunge-atâta viaţă, „Numai vezi că e cam iarnă 


Iară tu orice mi-ai spune, Şi mi-e teamă că răcesc, 
Cred că m'ar fi prea rău iadul, De aceea, să-mi iau blana 
O să am şi zile bune. Și pe drum să mă 'nvelesc. 


Este sacul despre care, Ayghiuţă nu gândeşte 
Cum fierarul a cerut, Că-i o nouă păcăleală, 
Nu putea eși dintr'ânsul, Merge el să scoată blana, 


' Orişicine-ar îi căzut. Dar cuprins de amețeală, 


Nici mu vrea să stea de vorbă, Ia o sfoară, dar mai groasă, 
Bani, viață — nu primeşte, Gura sacului o leagă, 

Căci în gându-i omul nostru Zise-apoi lui Aghiuţă: 

Alte pozne pregătește. „Stai aci viaţa'ntreagă” 


Dă-i şi trage ca'n iasole, S'a oprit când obosise 
De'ntrebaţi cam câte-a dat, Cel din sac când îi zicea: 
Zău, nu ştiu, nici el nu ştie, . „Rog, iertare, rog, mă cruță, 
Fiindcă mu le-a numărat. Căci voi face voia ta!” 


g 


—Unde-i blana-ți, unde-ai pus-o? Şi-i arată sacul — insă 


Aghiuţă strigă tare. Cineva de-o fi uitat 
„Uite-o, colo, zice omul, Ce-i cu sacul cu pricina, 
E în sacul cela mare”, Lămuresc acum îndat! 


Cade'n sac, se duce'n fundu-i Cere-apoi să facă iarăşi 
Şi rămâne nemișcat. Inc'o nouă învoială, 

De acolo strigă jalnic: Dar fierarul îi răspunse, 
„Văd că iar m'ai înşelat!” Nu-i venea la socoteală. 


Insă fiindcă Necuratul Deci, luă un băț fierarul, 
Se sbătea, jipa de foc. Băţ mai tare, noduros, 
„Stai, te fac eu să te-astâmperi, Şi se puse pe- 

Să-ţi mai scarmăn cel cojoc!” Să-l croiască prea fumos.. 


+ 


Dar nici gând să-i des drumul, Lângă sat mai puse bățul, 


Ci mai tare l-a legat La'ndemână să-l găsească, 
Şimtr'un colț ascuns sÍ casei De tumva Impelițatul 
Frumuşel l-a așezat, Ar îi 'vrot iar să crâcnească. 


(Va :urbsa) 


ANII 


PUIUL 


o E A 


b 


POVESTE ITALIANĂ 
BP E SSE ESSEE ESETE: 


an era un copil mititel, care se cățăra sprinten 
în copaci, până la ramurile cele mai înalte. Ştia 
şi să treacă de pe un copac pe altul şi putea ast- 
fel să meargă mult timp prin pădure, fără să a- 
tingă de loc pământul. 
In anotimpul cuiburilor, Dan fura puii păsărilor și îi 
vindea pe urmă pe câţiva gologani. 
Odată, pe când Dan se învârtea printre trunchiurile 
străvechi, un cântec duios se auzi prin ramurile înalte. Era 


un cântec puternic, răsunător, care cobora dintre frunze: 


ca o rază de lumină. Copilul nu mai auzise niciodată o 
pasăre cântând în felul acela și numaidecât hotări să se 
suie până la crengile de sus, ca să descopere 'cuibuil. 

Ajunse într'adevăr lângă un cuib foarte mare, rotund 
şi gol. Pe o margine a cuibului o pasăre neagră, mare cât 
un porumbel, cânta, şi când se apropie băiatul, tăcu. 

„Cum te chiamă, întrebă Dan — pe tine care cânți 
aşa de tare şi aşa de bine?” 

Pasărea neagră răspunse: „Sunt aceea care cântă 
pentru toţi puii furaţi, care nu vor mai cânta”. Și începu 
din nou cântecul ei minunat. 

In timpul acesta se întâmplă ceva şi mai neobișnuit. 
Păsările de toate culorile şi de toate mărimile veneau să 
se aşeze pe copacul bătrân şi ascultau în tăcere. 

In puţin timp, aceste păsărele deveniră foarte multe 
şi Dan în mijlocul lor nu mai putea să se miște. 

La sfârşitul cântecului, păsările se înălţară în zbor, 
toate odată şi părură un nor negru pe cerul senin, iar 
Dan era în mijlocul norului care zbura! 

Zbură deasupra pădurii, deasupra livezii şi pe urmă 


deasupra mării. Ajunse deasupra unei insule şi încet se 
cobori. Când puse picioarele pe pământ, Dan băgă de sea- 
mă că se află în mijlocul unui popor de păsări. Doi corbi 
îl duseră înaintea judecătorului, care era o cioară de Ca- 
nada. 

Cioara zise: „Tu eşti băiatul acela rău, care ne furi 
copiii din cuiburi? Pentru asta te-au adus aicea și nu o 
să-ţi mai vezi casa!” 

Dan începu să plângă de necaz. Lacrimile îi alunecau 
pe obraji şi erau aşa de amare! 

Chiar în momentul acela, cioara adăugă: „O să te în- 
torci acasă, când lacrimile tale vor fi dulci!” 

Dan continuă să plângă. Nu izbutea să se oprească, 


Plânse astfel trei zile şi trei nopţi Atâta încât la picioarele 
sale se formă un pârâu mititel. e 


Păsărelele, atrase de licărirea lui, veneau să bea; dar 
de abea își muiau ciocul, şi se trăgeau înapoi desgustate: 
„Ce amară e! ce amară-e!” spuneau ele. Şi zburau mai de- 
parte. 


După trei zile, însă, Dan nu mai plângea de mânie. Se 
gândea la casă şi la mama sa. / 

Incepea să înţeleagă ce înseamnă să fii dus departe 
de cuib; şi de ar fi fost cu putinţă, ar fi vrut să nu fi fă- 
cut atâta rău păsărelelor nevinovate. Se căise. 

Atunci un bătrân piţigoiu de mare, cu pieptul” roşu 
şi aripile albastre, veni să bea din râul mititel. Işi muie 
ciocul şi sorbi câte puţin cu nesaţ: „Ce dulce e!” spuse pa- 
sărea. 

Şi o clipă mai târziu, Dan se găsi din nou în pădure, 
la piciorul copacului străvechiu. 


Un nepot œ? Regelui Angliei 


ARTLÉLOR 


In româneşte de MARGARETA PETCU 
ROER TII PEE ERREA AREE DZ 3 0 ERE PIN E SS SA îi 


POVESTEALUPULUI: 


i vrei să ştii legenda lupului care rătăceşte 
prin desişurile pădurilor, urlând, iarna, după 
hrană, şi e atât de hulit de oameni?! 

Lupul n’a fost de la început o fiară crudă, 
sălbatică, aşa cum este azi. 

Nu, dragul meu. 

A fost şi el un... om! 

Da, da, nu te mira aşa. 

A fost un om răutăcios, lipsit de cuget şi întinat de 
păcate. 

Trăia în vremea... 
mânt. 

Dar, să-ți spun povestea aşa cum sa întâmplat. 

Mi-a istorisit-o şi mie, când eram copil, un moş sfă- 
tos, care ştia să spună poveşti frumoase. 

De-atunci o ştiu. 

Și iarna când viforul cumplit se sbuciumă în aer, 
când zăpada troieneşte drumurile, încât de-abia poţi croi 
pârtie de mers, gândul meu fuge departe, hoinărește prin 
păduri împotmolite de nea şi viscol, și întâlnind lupii în- 
fometaţi, mă face să-mi reamintesc povestea lupului, po- 
vestea unui suflet hain, prigonit de mânia Dumnezeiască. 

Fii cu luare-aminte la ce-am să-ţi spun, şi fereşte-te 
de-a-L. supăra pe Dumnezeu cu săvârşirea faptelor tale. 

Ci-că era un boier atât de bogat, încât nici împăra- 
tul, cu toată averea lui, nu-l întrecea. 

Avea palate măreţe, lucrate în piatră scumpă de meş- 
teri mari, grădini înmiresmate de parfumul florilor rare, 
podgorii întinse, râuri bogate în peşte şi păduri cu vå- 
nat din belșug. 

Insă răutatea ce-i stăpânea sufletul, nu-i îngăduia să 
dea şi altora din prisosul cu care îl înzestrase soarta. 

Nu se pomenea să intre om străin, vreun drumeț tru- 
dit de drumuri lungi, în casa lui, să-și odihnească obo- 
seala şi să se bucure de mila boierului. 

Ferească sfântul de aşa ceva. 


Dacă cine ştie ce călător, înoptat pe drumuri, cerea 
odihnă, boierul fără sufletil găzduia — mai mult de o- 
chii servitorilor, — iar prin toiul nopţii, îl omora, de tea- 
mă ca în zori, la plecare, să nu-i fure ceva din palat. 

și păzea comorile cu grije de avar; servitorii n'aveau 
voie nici să le vadă. - 

Multe nelegiuri de acest fel îi pătau conştiinţa. 

Dumnezeu, care vede şi aude tot ce se petrece pe pă- 
mând, luând pe sfântul Petre, au coborit în lume. 

Schimbaţi în doi drumeţi bătrâni. săraci ca înfăţi- 
şare, au bătut — în pragul unei seri — la poarta palatu- 
lui, cerând bogatului boier să-i primească înăuntru, în- 
găduindu-le să-şi petreacă noaptea în casa lui, nu afară, 
sub cerul gol și pradă vietăţilor de noapte. 

Ca de obicei, stăpânul a dat ordin slugilor și bătrâ- 
nii au fost ospătaţi cum se cuvine și li sa dat o odae cal- 
dă, cu așternut moale pentru somn. 

In toată primirea frumoasă, era ascuns un gând pă- 
gân: făţărnicia ce licărea în ochii boierului, a fost înţe- 
leasă de Dumnezeu. 

Liniștiţi, nebănuitori, moşnegii s'au culcat. 

Pacea' stăpânea palatul. 

Noaptea târzie, adormise tot ce era viu în el. 

Numai boierul, strângând în mâini un pumnal, sta 
de veghe. 3 f 

Somnul nu i se prindea de gene. 

>» Teama că cei doi străini puteau să fure ceva, îl rodea 
cumplit. 

Furişându-se prin încăperile largi, se opri la ușa o- 
dăii în care dormeau bătrânii. 


când umbla Dumnezeu pe pă- 


Dumnezeu simţindu-l cu ce gânduri vine la ei, făcu 
prin puterea sa neînțeleasă, să se aprindă palatul. 

Văzând limbile de foc mistuind clădirea, boierul fugi 
afară înspăimântat, nepricepând de unde îi vine pe- 
deapsa. 

Nu putea pricepe cauza incendiului. 

Focul se ţinea după el, căutând să-i aprinză hainele. 

Din mijlocul flacărilor, chipurile celor doi bătrâni, 
îl priveau surâzătoare şi blajine. 

Ingrozit, cu inima bătându-i 
pădure, țipând desnădăjduit. 

Dar ţipătul lui era asemănător cu urletul, un urlet 
fioros, neauzit încă până atunci. 

Hainele i-au căzut de pe trup. 

In locul lor, se văzu îmbrăcat cu păr lăţos, aspru: 
unghiile mâinilor şi picioarelor îi crescură repede, ca 
nişte ghiare. 

In ochi i se oglindea cruzimea sufletului și pâlpâi- 
rea flacărilor ce-i mistuiseră averea. 

De-atunci, fugărit de oameni, lupul, adică boierul 
răutăcios, colindă pădurile, stingher şi hain, căutând ane- 
voie hrana necesară traiului. 

Vezi? 

Aceasta e povestea lupului. 

Ţi-am spus-o, acum să fii cuminte. 

Tu caută de-i pricepe tâlcul și fă aşa cum cere Dum- 
nezeu fiecărui creștin să se poarte. 


ZAHARIA G. BURUIANA 


puternic, alergă spre 


Din volumul pentru copii şi tineret: „Rândunica de 
sticlă” ce va apare în primăvară. 


Ce cuminte priveşte! 


SCHIȚĂ 
SEEE ATAN 

Mai de mult, pe când nu mă dase încă la şcoală, a- 
veam un căţel mic şi cu urechile mari; îl botezasem Nero, 
fiindcă blana lui era neagră, cu o pată albă în frunte, iar 
cu îmi închipuiam că Nero însemnează negru sau așa 
ceva. 

Mă jucam cu el tot mereu — cine nu ne cunoștea pe 
stradă! 

Intr'o zi de vară, îl încotoșmănisem în cârpe, ca pe o 
păpuşă. — şi să fi văzut ce bine îi şedea! Ziceam că eu 
sunt doctor, iar el e un copil răcit; ca să se facă bine, Nero 
trebui să înghită vreo zece lingurițe de apă, după cum pă- 
țisem şi eu iarna trecută, — numai că la mine, înloc de 
apă, fusese o doctorie tare amară! 

Pe urmă plictisindu-mă de jocul ăsta, începurăm altul. 
li dădeam să miroasă pietricele, pe care le azvârleam apoi 
cât mai departe, iar Nero mi le aducea în fugă. 

Era un joc cu care Nero se învățase de mult şi-i plă- 
cea. Acum, însă, trebuia să se sfârșească altfel decât cu o 
bucăţică de zahăr, þe care i-o aruncam tot ca pe pietricele, 
iar Nero alerga bucuros s'o prindă și o hăpăie cu poftă. 

A cincea piatră căzu la colţul străzii, unde e o răs- 
pântie. Nero mirosea pe jos, după ea, când o căruţă coti 
pe strada noastră. Din faţă se auzea goarna unui auto- 
mobil. 

Nero sări dinaintea căruţei, învârtindu-se ca să ia pia- 
tra, şi deabia se feri de automobil, că fu călcat de o moto- 
cicletă, la sosirea căreia nu se aștepta nimeni. 

M'am repezit în goană, mi-am făcut loc printre cu- 
rioșii strânşi, și l-am văzut pe bietul meu căţel zăcând în- 
t'un băltău de sânge. Plin de groază, mi-am astupat ochii 
cu mâna şi am izbucnit într'un plâns cu hohote. 

Totuş Nero nu murise. Tata a venit şi l-a adus binişor 
|n casă, apoi a chemat pe un medic veterinar. 

Nero fu bandajat cu tifon alb, de parcă era o păpuşă 


> - 
y = 
Muxi e un drăcuşor, 
Un căţel plin de humor, 
Rupe perne şi covoare, 
Şi pare că ar vrea să sboare. 


Dar când vorba-i de mâncare, 

Ai crede zău că nu-i în stare, 

Să te supere vre-odată, 

Şi-i cumiùte ca o fată. 
PU-RA-VE 


NERO 


de VICTOR ADRIAN 


bolnavă; i se vedea doar faţa. Acum, însă, nu-l mai pu- 
teau face bine cele zece linguriţe de apă. 

Blestemata de pietricică fu găsită în gura lui. Nero se 
bucură cu ochii, văzându-mă că o iau în mână. 

Doamne, cât de rău îmi părea că nu curmasem jocul 
cu o clipă mai devreme! e 

li adusei un pumn de bucățele de zahăr, dar Nero nu 
putu să mănânce niciuna. Clipea din ochi, dureros, şi ge- 
mea ușor. 

Doctorul! zicea că nu mai e nicio speranţă. 

Mi-era frică, încât n'am putut adormi decât târziu, bi- 
ruit de oboseală. 

M'am sculat înainte de ivirea zorilor, trezit de hârâi- 
turile ce făcea Nero respirând. 

Ochii lui frumoși, verzi, cari ştiau să privească atât 
de inteligent, erau turburaţi și se holbau în gol. 

Il strigai, îl mângâiai... 

Nero se uită la mine, clipind, şi, când mă recunoscu, 
îmi făcu din ochi semnul lui caraghios, care altădată mă 
făcea să râd; de data asta, mă podidiră lacrimile. 

Mama îmi luă capul în poala ei. 

Incurând Nero se duse, muri. 

Simţeam că mă înnăbuș. li mângâiam părul mătăsos 
fără să pot spune o vorbă. Lacrimile curgeau și nu le sim: 
team. 

In cele din urmă, mă aplecai asupra lui şi-l sărutai 
pe pata albă din frunte. Apoi mă afundai cu capul în 
perne, zguduit de suspine. ; 

Vai, Nero, ce dor mi-e de tine! Şi azi imi vine să plâng 
aşa ca un netot mic... 

L-am îngropat în fundul curții, sub cireş, şi îngrijesc 
mereu de florile semănate deasupra gropii lui. 

De atunci, din ziua aceea nenorocită, motocicleta este 
pentru mine cel mai monstruos mijloc de circulaţie şi cred 
că niciodată n'am să încalec pe o motocicletă. 


ıt de ispravă!... La toate să-l fi 
ireabă nu. Primea mai bucuros 
de ureche din pădure, decât să 
n apă de la fântână. 
iu se înrudea câtuși de puţin cu 


Păca 
nii nu făcea copiilor prin sat! 
Toată ziulica se ţinea de drăcii. 
Mån in urechi. Şi câte nu făcea!... Curat 
Păc i vine odată nebunului să se ducă în- 
tr” “e afla cam la vre-o două bătăi de puş- 


că satul lui. 
“ţa, las-o focului de pădure, că te mănâncă 
( vesite de gerul iernii. Şi apoi, nu vezi că 
găsit să asculte Culiţă de vorbele părinților ! 

* uă ciomagul de după sobă şi să te păzeşti către 
. Spunea că i-a venit gust să mănânce fragi. Nu 
ia să ştie că-i iarnă şi iarna nu-i nici urmă de fragi 

prin pădure. Nebunul e tót nebun. 

Şi unde începe Culiţă a răscoli zăpada prin pădure 
după fragi. Gerul naibii crăpa pietrele şi Culiță nici să 
se sinchisească. Căuta de zor, căuta. Şi numai ce tresare 
Culiță sub o lovitură de fragă, care i se stârci în frunte, 
„poi îi căzu dinainte. Ridică privirea şi ce să vadă? O ba- 
bă încovoiată de bătrânețe. 

„Piei, babă frumoasă, că par'c'ai fi Muma Pădurii!... 
îi vorbi anapoda „Culiţă. 

--— Ba n'am să pier. deloc , că sunt chiar Muma Pădu- 
rii; altcineva cine crezi Car fi avut fragi în puterea ier- 
nei, decât mine?... 

— Că bine zici, numai că eu nu mă satup numai cu o 
fragă... 

— Ii voi da mai multe, dar pentru fiecare fragă tre- 
bue să-mi faci câte ceva la mine acasă... 

— Şi pentru asta să rabd eu?... Nu! 

k Voi face tot ce-mi vei cere, dar vreau să mă satur de 
ragi”... 

Şi sa dus nebunul de Culiţă. Muma Pădurii nu mai 
putea de bucurie, că-l plăcea la nebunie. Culiţă era tine- 
rel, cu obrajii încă pufuiți. La toate s'ar fi priceput Culiță, 
dar ca să priceapă cum vorbea Muma Pădurii, ba. 

Că Muma Pădurii vorbea numai cu vorbe sucite, vor- 
Je în care își încuiba dorinţele. 

De câte ori Muma Pădurii îi spunea să facă ceva, el 
făcea pe dos. . 

„Hei... Culiţă, mai bine mi-ai aduce un urs de ureche 
“din pădure, decât să te moșmonești, spălându-mi cazanul 
de fiertură!” 

Culiţă se uită lung după Muma Pădurii, care ieși afa- 
ră, nemulțumită de felul cum spăla Culiţă. Ținând morţiș 
să-şi mulțumească stăpâna, Culiţă dete fuga în pădurea 
dela talpa iadului, de unde, de unde numai el știe cum, se 
întoarse cun urs, pe care-l trase de ureche în colibă. 


13 


ITACEL-SU 


„Dar ce faci acolo, Culiţă?... lii!... spală putina cu el 
de aci, păcatele mele, să nu-mi frângă oasele!”... se văi- 
cări Muma Pădurii. 

Şi Culiţă, crezând că-i zice să spele cu ursul putina 
de după sobă, trase dihania lângă el și începu să frece pu- 
tina, îndemnând ursul ca să-i ajute. Dar ursul, pare-mi-se. 
nu era învățat să spele putinile, că se smulse din mâna lui 
Culiţă şi să te păzești pe ușe. Culiţă sudui printre dinți 
şi se sculă dânsul, ca să închidă ușa. Dar Muma Păduri 
îi zise, când îl văzu călcând așa lenevos; 

„Calcă în străchini, calcă, c'o să vezi diseară ce de fragi 
o să-ți dau să mănânci... 

— Aoleo!... se bucură Culiţă, auzi că dacă voi călca 
în străchinile de pe pereţi, o să-mi dea o mulțime de 
fragi”. 

Luă toate străchinile de pe pereți şi le aşeză jos la 
rând, călcând voios în ele. Dar când auzi Muma Pădurii 
sgomotele străchinilor sparte, dete fuga la el, zicându-i 


„Ce-ai făcut, nătărăule?... Mi-ai stricat bunătate de 
străchini, bătu-te-ar năbădăile!... Apoi tu mâine, poimâne, 
o să-mi dai foc la casă. Cu tine nu-i chip de trăit!...” 

Culiţă se uită cam nedumerit la Muma Pădurii şi nu 
zise nimic, dar a doua zi se sculă de dimineaţă, se sui 
în pod şi dete foc colibei, după care merse iute la Mu- 
ma Pădurii și-i spuse: 

„Stăpână, cred că nu mai ai nimic de zis acum. i-am 
împlinit porunca de aseară, dând foc colibei. 

— Cum?... Ai dat foc, nebunule!... 

Ce mă fac eu acum, sucitule?... Ce mă fac eu?... Fugi 
iute şi stinge focul, că bate vântul şi împrăștie scânteile!” 

N'apucă să sfârșească vorba și Culiţă era în bătătură. 
Luă iute doi pari și-i înfipse în pământ, în fața casei, în 
partea dinspre care bătea vântul şi apoi făcu un fel de 
gard de stuf, nădăjduind astfel că va face să nu mai 
împrăștie vântul scânteile... 

„Ce faci, nebunule, acolo?..., ţipă Muma Pădurii, care 
scotea afară boarfele din casă 

— lată, am făcut stavilă vântului, ca să nu mai îm- 
prăştie scânteile, după cum mi-ai poruncit... 

— Lasă-l păcatelor de vânt şi cară apă, că-mi arde 
casa... Să ştii că mă fac foc... foc... de-mi arde casa!...” 

Şi cum Culiţă prinse dragoste de Muma Pădurii, îi 
fu frică să nu se facă foc și, alergând la fântână, aduse 
un hărdău de apă rece, pe care i-l turnă în cap, udând-o 
bine. Apoi o întrebă: 

„Așa e că acum mo să te mai faci foc?” 

Muma Pădurii se înecă în vorbe de supărare şi se 
uită amărâtă la coliba-i care ardea. 

De atunci nu ştiu ce sa mai întâmplat, ci ştiu numai 
că Culiţă sa întors în satul lui teafăr şi sătul de fragi! 


TUŞA LINA 


rul, SFANT 


Ce povesteşte bunicul din Africa 


fost odată un om, care a căzut greu bolnav. Şi 


când simţi sfârșitul, rugă pe nevastă-sa să-i a- 
ducă apă din lacul fără broaşte. — Astfel se va 
însănătoşi. 


„De unde să cunosc eu lacul acesta ? între- 
bă ea. 

— „Du-te, şopti bolnavul, și când ajungi la un lac, stri- 
gă de trei ori: „Bărbatul mi-a zis să-i aduc apă din lacul 
fără broaște, ăsta e” ? S 

Dacă şi după a treia oară nu capeţi răspuns, atunci 
poţi lua”. 

Femeea se pregăti să plece, luându-și o găleată şi un 
ulcior. Ajunse la primul lac şi strigă cum o învățase bol- 
navul, dar după a treia oară căptă răspuns: „Koaz!, 
Koax!” : 

Trebui deci să plece mai departe, până ajunse la al 
al doilea lac, unde căpătă acelaş răspuns. La al treilea, nu 
căpătă nici un răspuns. 

Atunci se trânti la pământ, își umplu găleata și ul- 
ciorul, le puse pe cap, fiind gata de ducă. Dar câteva pică- 
turi de apă îi picară în gură, și ce să simtă ? Apa era dul- 
ce ca şi mierea. Femeia se puse de bău din găleată, şi du- 
pă ce isprăvi, bău şi din ulcior, aşa de mult îi plăcea. 

Şi când bău şi toată apa din ulcior, se puse să soarbă 
din lac. 

Şi bău atâta, până ce nu rămase apă în lac. 

Dar, vai, ... ce se întâmplă cu femeia ? Se umflă în- 
tratâta, că nici nu se mai putea mișca. Lacul acesta era la- 
cul sfânt, şi aparţinea tutulor animalelor pădurei și câm- 
pului. De altfel, avea puşi ca păzitori pe leu şi tigru, din 
inalta poruncă a elefantului, regele lor. Aceştia trebuiau 
să aibă grijă să nu se apropie de lac ceva necurat, vre-o 
broască sau alte lighioane. lar apa trebuia să fie totdeau- 
na dulce, animalele trebuind să aducă în fiecare seară 
miere. 

Dar cum a putut femeia să se apropie de lac? Vina 
era a păzitorilor, care adormiseră. 

Soarele se pregătea de culcare, când veni mai întâiu 
iepurele să bea apă. Dar ce să-i vadă ochii ? 

Lacul sec şi femeia alături umflată. „Cine a golit la- 
cul ?” întreabă iepurele. 

— „Nu știu, răspunse femeia, se vede că sa uscat de 
căldură”. 

Intre timp veniră şi celelalte animale şi fiecare întrebă 
cine a golit lacul. Iepurele arăta spre femeie. 

La urmă veni şi elefantul, stăpânitorul lor. Pământul 
se cutremura sub picioarele lui. 

„Unde e apa, leule, cine a golit lacul, tigrule? 

— Rege, se rugară ei, ştii că cel mai mare duşman al 
nostru e somnul; ne-a cuprins fără să ne dăm seama. 

Elefantul însă se înfuriă şi întrebă încă odată: 

„Cine a băut apa din lac ?” 

Atunci iepurele îi răspunse: „Aci este vinovatul”, ară- 
tând spre femeie. 

„Leule, sfâşie-o! porunci elefenatul. 

— Vai, cruță-mă, te rog, nu pot să o sfâşiu, răspuse 
leul. 

— Tigre, mănânc-o! porunci din nou elefantul. 

— Fie-ţi milă, stăpâne, nu pot să o mănânc, fu răspun- 
sul -tigrului, 

— Atunci o voi omori singur!” zise regele animalelor, 
şi cu picioarele o zdrobi și strivi, făcând-o piftie. 


W. Hoffman 


Porunci apoi să curețe fundul lacului, și drept pedeap- 
să nu dete animalelor voe să bea apă din alt lac, atâta 
timp până nu se umple lacul lor. 

Lacul sfânt se umplu din nou, cu apă de ploaie curată 
şi limpede. Toate animalele pădurii beau din el şi aduc ca 
mai înainte.miere. 


Leul însă și tigrul îl păzesc mai bine. 


Din limba germană de ALICE GROSS 


Cei doi fii de impărat 

Doi fii de împărat porniră în lumea largă să-și caute 
norocul. Unul ajunse într'un oraș, unde văzu o bătrână, 
care abia putea duce în spate o sarcină cu lemne. O ajută 
să-și ducă lemnele acasă, unde bătrâna îi spuse că e Tf. 
Duminică şi-i zise să meargă să scape pe fata împăratului 
din ghiarele unui zmeu, care o răpise. Cu ajutorul unei a- 
lifii ce-i dete Sf. Duminică, voevodul răpuse pe zmeu, scă- 
pă pe fata împăratului şi se cunună cu dânsa. 

Celălalt prinţ veni într'o pădure și văzu pe pământ o 
femee săracă, ce abia răsufla. Prinţul fugi la un izvor, luă 
apă şi-i dete să bea. Bătrâna îi zise că e Sf. Duminică și 
dacă are nevoe de ajutor, să se gândească la dânsa. Apoi 
băiatul veni la o bătrână xrăjitoare, care-l duse intra o- 
daie în care dormeau trei fete și-i zise să ghicească din a- 
ceste fete care-i domniţă. 

Insă băiatul se gândi la Sf. Duminică şi îndată auzi 
şoptind un glas: „Cea din mijloc!” 

Prinţul arătă pe fata care doreu la mijloc. Atunci vră- 
jitoarea plesni de ciudă, pădurea se prefăcu în oraş şi co- 
pacii în oameni, iar domniţa s'a cununat cu prinţul şi au 
domnit fericiţi. 

Atunci pe amândoi tinerii i-au apucat dorul de ca- 
să şi amândoi au plecat să-şi vadă pe tatăl lor. Pe dnn 
s'au întâlnit şi tare s'au bucurat, iar când au venit acasă. 
tatăl lar a murit, iar ei și-au împărţit împărăţia şi au +dom- 
nit până la adânci bătrâneţe. 


CAROL ROSENBL STT 


De vorbă cu cititorii 


PER. MAR., Galaţi. — Precum aveţi ocazia, atât d-ta 
cât şi colegele d-tale, să vedeţi, publicăm destul de des la 
ultima pagină a revistei vederi din țară şi din străinătaie, 
adică aşa cum i-aţi cerut atât de drăguţ lui Moş Nae, care 
vă trimite cele mai bune urări de sănătate. 

COB. S. Loco. — „Ingerul”. Această poveste de Ander- 
sen a fost publicată de mult. Se găsește și în volumul „Ev- 
reica”, volum cuprinzând nuvele şi poveşti de Andersen, 
traduse de directorul revistei noastre. 


I. A., Loco. — „Prin codri adânci...” Poezia d-tale nu 
are ceeace se numește accentul ritmic şi nici număr potri- 
vit de silabe la versurile care rimează între ele. Spui 'că 
ai și alte încercări în versuri și în proză. Ai face bine să 
treci cu ele într'o după amiază (orele 5-7) la redacţie, pen- 
tru a le cerceta împreună și a-ţi da îndrumări. 


14 


/ 


4 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA |! 


CINEL == 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 


ZS 
A= 


ENER 


$ 
1 
a 
EI 


D 


3 luni la „Dimineața Copiilor“ 


COPIII 


ORIZONTAL: 1) Cea mai frumoasă revistă pentru 
copii, (cont. în câmpul 11 vertical. 12) Vorbitor în public. 
13) Pleznește. 14) Vedea din „depărtare. 16) Spun. 17) Pă- 
mântul locuit de cetăţegii de acelaș fel. 18) Glasul cioa- 
rei. 21) Stâlp. 23) Făclii. 24) Iviseră. 27) Clubul Atletic 0O- 
radea. 28) Personaj caraghios (basm). 29) Notă muzicală. 
30) Inceput de „rupă”. 31) Agaţă. 32) Poftim. 33) Notă 
muzicală. 34) Dinadins. 36) Arbore. 38) Lac în Asia. 44) 
Să răspundă la un rău făcut de cineva. 42) Nu vorbesc. 
43) Să facă mai mare. 

VERTICAL : 1) Apă în Rusia. 2) Alifie. 3) Un fel de 
mazăre. 4) Pantalon țărănesc. 5) Rudă. 6) Adv. de.timp. 
3) „Toc” fără burtă. 9) Sau. 10) Bluză rusească. 13a) Hår- 
tii oficiale. 15) Bold. 17) Părinte. 19) Două litere di „far”. 
20) Recrut. 21) Cu piper. 22) Loc arat. 25) Animal sălba- 
tec înrudit cu câinele. 26) Avânt. 30a) Mişca din loc. 31a) 
Gust neplăcut. 32a) Punct cardinal, 33a) Exista. 35) Plea- 
că. 37) Poftă de joc. 39) Bold. 41) Negaţie. 

TITTY CONSTANTINESCU-CRAIOVA 

Deslegările tuturor seriilor concursului pe luna Fe- 
bruarie, se trimit 15 zile după închierea acestui concurs. 

N. R. Jocul „România” e făcut de cititorul lacob La- 
zăr—P.OLT. | 


(Urmarea de la povestea din pagina 7.a) : 


„Nu lam văzut niciodată, gândea el şi totuşi mi-a 
spus pe nume! Să fie un trimis al zeului Thor, sau poate 
zeul însuşi? O de-ar scăpa din cursele întinse de fiorosul 
uriaş! 

Streinul ajunsese la intrarea temutului palat, încon- 
jurat cu ziduri înalte şi cu porţi uriaşe de fier. 

Zeul Thor bătu în poartă cu mânerul spadei sale. 

Deodată, de partea cealaltă a porţii se auziră urle- 
tele sălbatice ale fiarelor. 

In acelaș timp, un cap înfricoșetor apăru deasupra 
zidului. 

Era uriașul Hecla, ai cărui ochi plini de sânge as- 
vărleau fulgere de.mânie şi a cărui gură largă se deschi- 
se rânjind înfiorător. 

„Călător îndrăzneţ, strigă el, ce cauţi aici? Cu ce drept 
vii să-mi turburi liniştea? 

— Am venit, răspunse "Thor, să te chem la luptă 
dreaptă. Lumea se plânge de nelegiuirile tale şi vreau să 
scap omenirea de suferințe. Dacă nu ţi-e teamă, hai să 
ne măsurăm”. 

Hecla auzind aceste vorbe, turbă de mânie. : 

„Cum îndrăzneşte un prichindel ca tine să mă ame- 
ninţe?... Eu, care am învins pe cei mai viteji stăpânitori 
ai Islandei, să lupt cu un copilandru ca tine?... Cutezăto- 
rule! îţi voi trimite nişte protivnici demni de tine ca să-ţi 
dai seama că temutul Hecla știe să pedepsească. 

După aceste vorbe uriașul deschise poarta şi dând 
dru:nul fiarelor, le spuse: 

„Duceţi-vă prieteni, vi sa pregătit prânzul!”... 

Sălbătăciunile se asvârliră  urlând asupra tânărului 
luptător, care se făcu nevăzut şi în locul lui se ivi zeul 
Thor, fiul lui Odin, înarmat cu ciocanul şi încins cu cu- 
reaua fermecată. 

Cu o singură lovitură a ciocanului, nimici turma u- 
riaşului şi sfărâmă poarta fortăreței în bucăţi. 

Zărindu-l, uriașul recunoscu pe zeul puternic din 
Walhala — locuinţa zeilor Scandinavi — și se ascunse de 


„LEGENDA VULCANULUI HECLA'* 


frică în colțul cel mai întunecos şi mai adânc din pivni- 
tele palatului său, însă Thor suindu-se pe metereze strigă 
cu glas tunător: 

„Ajutaţi-mă, duhuri ale aerului, focului şi pământu- 
lui! Zâne, spiriduși şi pitici, căutaţi pe cel ce se ascunde 
şi aduceţi-l înaintea mea!” 

O ceată formată de tot felul de pitici apăru deodată 
în jurul zeului. 

„Duceţi-vă, porunci el, căutaţi-mi pe stăpânul nele- 
giuit al acestor ziduri, dați drumul celor închiși în ascun- 
zători şi aduceţi-i pe toți în fața mea!... 

Pe când i se îndeplineau poruncile, vântul îl duse 
într'o clipă în faţa colibei lui Roderik. 

„Urmează-mă, spuse el, uriașul e învins, vino şi-ţi 
caută logodnica.” 

Și înainte ca pescarul să-l recunoască, se şi aflau în 
curtea palatului în mijlocul mulțimei de pitici ce încon- 
jurau pe Hecla şi pe cei aflaţi în stăpânirea lui... 

Roderik îşi  recunoscu logodnica. Ea crezând că şi 
el avusese aceiaşi soartă, plângea neîncetat. 

„Linișteşte-ţi logodnica, Roderik, spuse zeul Thor, 
du-o la locuința părinţilor săi şi pot pleca împreună cu 
tine, toți netericiţii cari au suferit nedreptăţile uriașului. 
Spuneţi şi celorlalți că daci încolo Hecla nu va mai pu- 
tea facă rău nimănui. 

Cât despre tine, ființă nemiloasă nu eşti vrednică să 
te încălzească razele soarelui. Vei deveni un munte ssterp 
şi pentrucă ai trecut prin foc şi sabie, ținutul aflat în 
stăpânirea tatălui meu, te voi preface într'un vulcan a- 
coperit veşnic de ceaţă. Locuitorii pământului nu vor mai 
suferi de pe urma ta, fiindcă vor fi apăraţi de lavă şi ar- 
șiță, printrun brâu gros de ghiaţă.” 

Şi astfel a luat ființă vulcanul 
vestul Islandei. 


Din englezește de CORALIA DIACONESCU 


Hecla. aflat la sud 


In rândul de sus: 
PSEREN, 


Marinarul 
Doi sporimeni 
Un drăguţ cititor 


Violonistul 


Atelierele „Adevârul” 


S. 


A. 


Călărețul pe calul cu roate 
III DESIRE SP E 


O colombină şi un pierrot 


CUPON DE JOCURI 


PE LUNA FEBRUARIE 


zh) 


SERIA | 


DN 
MR E 
RS 
A Ş 
A too i bad 


% 


„Nu-i așa că e frumoasă „Dimineața Copiilor“ ? 


Dai paa 


Preţul 5 lei 


despre lapica 


pentru motivul că pe când anecdotele, despre 


care este vorba, au apărut mai întâiu în „Dimi- 


ai mulţi cititori ne-au cerut să mai publicăm 
neața Copiilor”, iar după aceea în volum, unii 


din vechile anecdote despre Haplea. Aceasta 
dintr'înşii nici nu se născuseră încă, iar alţii erau așa de 


VACA LUI 


Cine este? Cine este 

Tot mergând pe drumul mare? 
Il cunoaşteţi: este Haplea 

Cu o vacă de vânzare. 


Trece Haplea, unu-i strigă: 
„Oare, capra-i de vânzare? 
— Eşti nebun, îi zice Haplea, 
Ori nu vezi nămiaza mare?” 


Dar pungaşii îşi vorbiră 
Să-i ia vaca pe nimică: 
„Hai să-i zicem noi cu toţii 
Că e capră şi chiar mică”, 


Mai încolo, iacă altul: 

„Cum vinzi capra, Hapleo dragă? 

— Ori eşti chior — i'ntoarce 
vorba, 

Ori văd lipsă c'ai o doagă!” 


Haplea nu 


Merge Haplea într'o seară 

La o cârciumă dintr'un sat. 
„Bi, cârciumare, dorm aicea, 
Dă-mi odaie, dă-mi şun pat! 


Dar cu Haplea e ş'un preot, 
Care zice: „Ascultaţi, 

Să umblaţi cu binişorul, 

Nu vreau somnul să-mi stricaţi”. 


„Dar cum treaba mă zoreşte, 
Mâine'n zori să pot pleca, 
Ai tu grije, măi bădiţă, 

Mai de vreme-a mă scula”, 


Cârciumarul face'ntocmai, 
Chiar cu noaptea'n cap se duse 
Şi pe Haplea cel grăbitul 

Il trezeşte, cum îi spuse. 


mici, că nu ştiau să citească. De atunci au trecut doar zece 
ani. a 


Iată că le facem pe plac şi publicăm aci două anecdo- 
te apărute în primele numere din anul întâiu al „Dimine- 
ţii Copiilor”. 


HAPLEA 


Vine-al treilea şi-l întreabă: 
„Scumpă-i capra? Cât să-ţi dau? 
Este mică, jigărită, 

Dar de-i eftină, o iau”. 


La Obor de cum soseşte, 
Ne mai ştiind el ce să facă, 
De vecini se roagă: „Spuneţi, 
Asta-i capră ori e vacă?” 


Toţi zic capră, el o vinde, 
Iar acasă Frosei spune: 
„Vaca noastră fuse capră, 
Ai crezut aşa minune?” 


Bietul Haplea-acum se'ntoarce 
Şi spre vacă tot priveşte, 
Auzind că-i spun toţi capră, 
Chiar şi dânsul se'ndoeșşte. 


e Haplea 


Pe'ntunerec iute Haplea 
Se îmbracă... însă, cum? 
Rasa popei şi potcapul 

Şi porneşte'ntins la drum. 


Şi ca preot când se vede, 
'N cap cu pumnii se loveşte. 


„Măi da prost a fost crâşmarul! 
Ptiu, al naibei om sucit! 

'N loc pe mine să mă scoale, 
El pe popa l-a trezit!” 


Dar când ziua luminează, 
Stă pe loc şi se priveşte 


NOUL NOSTRU ROMAN 


In n-rul de faţă, se termină fnumosul și atât de intere- 
santul roman „Copiii curagioși”, scris anume pentru „Di- 
mineața Copiilor” de distinsa scriitoare, d-ra Alice Gabrie- 
lescu. 

Știind însă că drăynţelor cititoare și iubiților cititori le 
plac foarte mult romanele potrivite pentru dânșii, dăm de 
veste că chiar din n-rul viitor al revistei vom începe publi- 
carea unui nou roman. Titlul acestui roman este „Aventu- 
rile lui Făcăleț” și e scris de cunoscutul nostru colaborator 
Dinu Pivniceru, de care cititorii noștri au așa de des oca- 
ziunea să citească tot fetul de povești. 

Romanul „Aventurile lui Făcăleţ” se deosibește de ro- 
manele publicate până acum în „Dimineaţa Copiilor”, în- 


IMI 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI Ri Bi TN, 


REDACŢIA ŞI 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
T E- CAE TORNS 


tre altele, şi prin aceea că este un roman de închipuire în 
gen de basm. 

Nu-l lăudăm, fiindcă suntem siguri că toți cătitorii îl 
vor urmări cu interes şi atențiune. 


CINE N'A CUMPĂRAT INCĂ ROMANUL 


„LIR SI TIBIŞIR“ 


DE MOŞ NAE (N. BATZARIA) 


SĂ SE GRĂBEASCĂ A-L CUMPĂRA FIINDCĂ 
MAI TÂRZIU NU VA PUTEA SĂ-L GĂSEASCĂ 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
5o 


Pe un an . E 
Pe şase luni . ss 
Pe trei luni ss 


ADMINISTRAȚIA 


3 — 84 — 30 


ANUL 11 21 Februarie 1934 — Nr. 524 


UNEATA / 
COPIILOR) 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
6 LUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


À : à MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
mp fi pipaa aa za pir Director: N. BATZARIA NU SE INAPOIAZĂ 


ABONAMENTE: 


/ 
VAMMAA 


De marele scriitor rus L. TOLSTOI 


LI 
rau odată doi vânători, care meregeau în toate Și au mers drept înainte. Au mai făcut câţiva paşi 


x Agt DARA n: za râzi zei a F 
zilele la vânătoare. Intro zı au apucat pe o po- când... ce să vadă? In mijlocul cărării era o grămadă de 
tecă îngustă, care abia se desfăcea în pădurea aur, numai galbeni strălucitori. 


cea deasă. Aci le-a eşit înainte un moşneag şi le-a Văzând aceasta, vânătorii au râs de bucurie şi şi-au 

zis: „Să nu mergeţi mai încolo pe cărarea a- zis unul altuia: „Vezi cum a vrut să ne păcălească drăco- 

ceasta. sul acela de moșşneag! De nu veneam până aicea, ar fi luat 

— Dece. moșule? întrebară ei. el toţi galbenii aceştia şi nu i-am fi găsit noi, care avem a- 
m Pentrucă, le răspunse el, pe cărarea aceasta stă la cum cu ce să trăim toată viaţa noastră”. 

pândă un balaur groaznic. Nu e chip nici să treceţi peste el Acum însă stăteau şi se socoteau ce au de făcut, ca să 

şi nici să-l ocoliţi. care tot bănetul acela. Unul din ei zise: „Dă tu fuga până 


aE Iji mulțumim, moşule, că ne-ai scăpat dela moarte”. acasă în sat şi adu calul, pe care să încărcăm toţi banii a- 
După aceea, moşneagul și-a văzut înainte de drum. ceștia”. 


Cei doi vânători au stat, s'au sucit, s'au învârtit şi la urmă Și așa, unul rămase de pază, iar celălalt se duse după 
şi-au zis: „Adică, dece să ne fie frică de balaur, când a- cal. 
vem puşti așa de bune ? Il împușcăm și pace bună”. Cel ce rămase să păzească, zise aceluia care mergea în 


sat: „Prietene, treci şi pe acasă la mine şi spune nevestei 
mele să-ţi dea o bucăţică de pâine”. 

Omul se duse acasă şi-i zise nevestei sale: „Ştii ce ne-a 
dat Dumnezeu ? 

— Ce ne-a dat? 

— O grămadă mare de aur cu care putem trăi din bel- 
șug nu numai noi, ci şi copiii şi copiii copiilor noştri. Dar 
aprinde de grabă cuptorul și coace o turtă cu otravă. Este 
pentru tovarășul meu, căruia am să-i -spun că mi-a dat-o 
nevastă-sa”.. 

Femeia a făcut turta cu otravă și a copt-o numai de 
cât. lar el se aruncă pe cal și porni la locul unde îl aștepta 
tovarășul său. 

Insă tovarășul, care rămăsese lângă bani, îşi încărcă 
pușca şi zise în sinea sa: „Indată ce intră în pădure, am 
să-l împușc, așa ca toţi banii să-mi rămână numai mie, iar 
acasă la el am să spun că nu l-am văzut”. 

lată că vânătorul, care fusese în sat, venea în goana 
calului. Cel din pădure duse pușca la ochi, trase și îl do- 
bori la pământ. După aceea, scotoci în traista de pe cal, 
scoase turta, o mâncă și muri şi el otrăvit. 

Cât despre grămada de aur, ea rămase tot acolo, de 
oarece balarul cel groaznic — lăcomia — ia răpus pe'a- 
mândoi. 


Dece sor fi speriat aceşti copii? 


3 


COPE 


ROMAN PENTRU COPII 


RASIOYI 


de ALICE GABRIELESCU 


18) „Măiastra invenţie a unui tânăr român“: omul va sbura 


— Strașnic, domnule, își zise inspectorul Alexian, căci 
el era, cum aţi ghicit. De ce nu sa inventat drăcia asta 
acum două luni, că vizitam nu trei oraşe europene, ci trei- 
zeci, sburând de colo-colo, fără cheltuială, ca pasărea. Ce 
mai namilă de păsăroi burtos am să fiu şi eu! 

Numele inventatorului, T. Tudor, nu-i amintea nimic. 
Dar când văzu fotografia tânărului, se plesni cu palma 
pe frunte. 

— Il cunosc, frate, de unde-l cunosc? 

Când citi apoi adresa, se dumeri, dar se miră și mai 
mult : 

— l-auzi minune! Tudorică, popâdacul ăla de care 
mi-am făcut pomană ca să nu-l las pe mâna hoţilor din 
strada Nopţii. la te uită, domnule, de unde sare iepurele. 

Nu avu răbdare să mai aștepte. Abia își lăsă geaman- 
danele acasă şi porni la locuinţa micilor Predeanu. De la 
ei nu mai primise în acest răstimp decât în vreo trei rân- 
duri ştiri bune de sănătate, ca răspuns la ilustratele ce le 
trimisese din călătoria sa. Nu ştia de întâmplările lor şi 
nici nu-i cercetase, sigur fiind că mătușile cele bogate le 
dădeau toți banii trebuincioși pentru trai. 

Victor şi Mioara, încă legaţi la gât după amigdalita 
lor, dar bine dispuși, îl primiră cu mare alai. Nenea ins- 
pectorul rămăsese acelaș prieten, iubit pe deasupra tu- 
turor. 

— Vorba este, îi necăji domnul Alexian, că băiețașul 
cel oropsit v'a întrecut, leneșilor. Tudorică al vostru a de- 
venit celebru. 


Mioara sări ca o sfârlează spre un dulăpior şi scoase 


la iveală un ziar mai vechiu. 

— Dar şi noi am devenit celebri, nene inspector. Ia ci- 
tește. 

Cu o uimire crescândă, domnul Alexian citi ziarul a- 
părut a doua zi după succesul copiilor Predeanu la cine- 
matograful Brant. 

— Cum se poate! Voi! Voi! 

Se înăbușşea de fericire, şi după un rând de îmbrăţi- 
şări furioase, urmate de alt rând de îmbrăţişări înlăcră- 
mate, domnul Alexian îi certă: 

— De ce nu mi-aţi scris despre asta? Aveţi a- 
tâtea de spus şi-mi scriaţi abia câte două rânduri: „Sun- 
tem sănătoşi, sărutări...” E frumos asta? 

Domnișoara Emilia se apropie atunci de grupul lor şi 
răspunse în locul copiilor. 

— Domnule Alexian, dacă var fi povestit copiii în- 
tâmplările lor fericite, ar fi trebuit să vă dea şi lămuriri, 
să vă scrie și întâmplările nefericite prin care au trecut 
până să ajungă să cânte și să aibe succes. Am crezut că 
nu-i bine să vă mâhnim și ne-am temut să nu vă întreru- 
peţi frumoasa dumneavoastră călătorie ca să veniţi în aju- 
torul nostru. x 

— Aşa aş fi făcut, desigur, zise tare şi hotărît, domnul 
Alexian, Trebuia să-mi scrieți tot. Eu, cel mai bun prieten 
al bunicului lor, trebuia să vin să-i ocrotesc. 

Dar tot el se răsgândi, râzând: 

— Ei, dar atunci? Copiii war mai fi cântat şi n'ar fi 
ajuns celebri. 

— Dumnezeu ştie ce face, zise Emilia. 

Domnul Alexian o privi lung. Nu era frumoasă, dar 
părea astfel, numai prin marea bunătate şi iubire răsfrân- 
te luminos pe figura ei. Inspectorul se gândi că o femeie 
atât de bună ca mamă, trebuia să fie şi o soţie bună. El 
nu era însurat și singurătatea îl apăsa acasă. 


3 


Se smulse din gânduri și zise: 

— Mă duc să-l văd numaidecât şi pe marele nostru 
inventator. 

Dar, ajungând în faţa atelierului domnului Vichen- 
tie, abia răzbătu să intre. O mulţime de lume se îngrămă- 
dea la ușă de dimineaţă. Atâta vâlvă iscaseră în oraș ga- 
zetele, încât toţi bucureştenii, ba şi oameni veniţi din pro- 
vincie năvăliseră curioși, dornici să vadă măcar o clipă pe 
inventator şi invenţia lui. Dar jupânul Vichentie, mătăhă- 
los şi încruntat, astupa ușa: 

— Nu dau drumul înăuntru decât pentru reparaţii. 

Atunci oamenii stricau ceva la automobilele lor sau 
reveneau cu câte un automobil hodorogit de pe stradă, nu- 
mai ca să pată pătrunde în atelier. 

— Unde e inventatorul? întrebau ei intrând. Nu-l pu- 
iom vedea un moment? 

— Nu, mă rog, domnul inventator e ocupat, răspun- 
dea măreț, Vichintie. Nu-l putem deranja. 

Astfel, oamenii se mulţumeau să privească prin gaura 
cheii în atelierul separat unde lucra la aripile minunte, 
„domnul inventator” Tudor. 

Numai domnul Alexian putu să intre, să-și îmbrăţi- 
şeze protejatul şi să-l felicite. După ce-i ascultă, mișcat, 
istorisirea, îi zise: 

— Ai avut noroc de domul Vichentie, dragă Tudorică. 

Dar jupânul se amestecă: 

— Noroc mi-a adus el mie, domnule. Uitaţi-vă ce de 


(NOUA 


clienţi îmi vin de două zile. Am să mă îmbogăţesc dacă 
mai ţine aşa. Am tocmit trei ucenici şi trebue să mai în- 
chiriez alt atelier alăturea, cu alţi trei ucenici, ca să pot 
dovedi cât am de lucru. Nici n'am visat atâţia clienţi şi a- 
tâta câștig. 

Mare e mulțumirea când prin ajutorul tău ai făcut fe- 
ricit pe cineva. Domnul Alexian, privind în juru-i, şe sim- 
tea învăluit, cu duioșie de tată, de bunele făgădueli ce ves- 
tea viitorul pentru micii săi protejaţi. 


AU TRECUT OPT ANI... 


Au trecut de-atunci opt ani. Curiozitatea mulțimii s'a 
potolit, dar faima atelierului Vichente a rămas. In locul 
hambarului de odinioară, se înalță azi o clădire impozan- 
tă. cu garaje, ateliere încăpătoare şi maşini moderne, 
unde Tudorică, vreau să zic domnul T. Tudor, inginer cu 
diplome, tânăr de douăzeci și unu de ani, înalt şi chipeș, 
ocupă funcţia de director şi un apartament cu tot confor- 
tul. Odată cu studiile, a lucrat necontenit la invenţia sa. A 
încercat încă trei sistenre de aripi şi abia cu acelea la 
care lucrează acum, sa apropiat de desăvârșire. In cu- 
rând poate, va breveta acest aparat şi-l va pune în con- 
strucţie. Domnul Simian, protectorul său, bătrân şi gârbov, 
numai pentru aceasta mai trăeşte, ca să-şi vadă visul cu 
ochii: invenţia aripilor omeneşti pusă la îndemâna tuturor. 

Având bani destui, Tudorică şi-a adus aminte şi de cei 
ce l-au crescut când era mic. Răi au fost, dar tot au avut 
milă de el, că nu l-au lăsat să moară pe stradă. La vechea 
locuință însă, nu-i mai găsi. Pe locul maidanului, se zi- 
deau case noi. Tudorică află din vecini veşti rele. Bădia 
se făcuse hoţ şi, într'o noapte, spărsese uși şi tijgheaua 
la o cârciumă. Prins de cârciumar şi de vecini pe când 
fura, lunganul s'a apărat cu cuțitul şi a ucis un om. Din 
asta, s'a ales cu închisoarea pe viaţă, iar bătrâna mamă-sa, 
de supărare şi de mult plâns, a murit. Să nu ne mai gân- 
dim la ei. 

Domnul Alexian, hotărît cum îl ştim, şi-a îndeplinit 
gândul ce-l avusese în ziua întoarcerii sale din străinătate. 
Buna şi iubitoarea Emilia a devenit în curând soţia lui, iar 
Victor şi Mioara, orfanii de odinioară, au dobândit deci și 
tată şi mamă. 

Pe lângă cursurile de liceu, copiii au urmat şi studii 
înalte de muzică. Sunt doi artiști desvârşiţi şi adesea cân- 
tă la concerte, iar frumuseţea chipului lor, a Mioarei mai 
ales, bălană şi cârlionţată, cu ochi șăgalnici şi zâmbetul 
dulce, uimește şi place tot atât ca şi cântecul lor. 

Din când în când, vine în casa lor veselă, nimerind 
tocmai la vremea mesei, o femeie cu înfățișare smerită şi 
tristă. Cine ar mai recunoaște îritr'însa pe doamna ele- 
gantă şi vorbăreaţă de acum opt ani, pe nepăsătoarea Na- 
talița care hărăzise nepoților viaţa posacă de azil? Des- 
părțită de soţul ei, sărăcită de avere, necunoscând nici o 
meserie cu care să-și câștige viaţa, i-a fost dat la rându-i 
să cunoască răutatea sau nepăsarea rudelor. 

Cucoana Raluca tot mai este în viaţă. In casa ei mare 
şi împodobită, trăiește tot mai singură, ca o fantomă, chi- 
nuită de frica de hoţi și de groaza morţii care se apropie. 
Cu toate averile ei, cu toate mobilele, covoarele și perdele- 
le scumpe, ea se îndreaptă spre mormânt mai săracă decât 
cel mai sărac om. Căci socoteala de apoi n'o dai cu averile 
adunate, ci cu bogăţia sufletului, dacă ai agonisit-o în 

viaţă. 
p Victor şi Mioara o compătimesc, dar fug de casa ei 
posomorită şi neprimitoare. Viaţa lor e atât de senină şi 
veselă! Tata Alexian le-a făgăduit să-i trimeată în străină- 
tate, ca să urmeze cursuri cu muzicanți vestiți. 

Victor a primit vestea cu bucurie, dar Mioara stă la 
gânduri. Să plece aşa departe şi pentru atâta vreme? Un 
an dt zile i se pare o veșnicie. N'o lasă inima să se des- 
partă de ai săi și mai ales de dragul Tudorică pe care îl 
iubeşte în tăcere de mult timp. 

Tudorică a înţeles taina, însă „domnul inginer” e mân- 
dru și, cu toate că o iubeşte și el pe Mioara din tot sufletul, 
nu vrea să se căsătorească până nu izbutește să-și termine 
cu bine invenţia. De aceea, de câtva timp, lucrează în ate- 
ler zi şi noapte, fără odihnă, de aceea Mioara cere me- 
reu tânărului lămuriri despre aparat şi se arată dornică 


şi nerăbdătoare să-l vadă odată sfârşit. Atâta încordare 
din amândouă părţile trebue să ducă lucrul la izbândă, şi 
în ziua când vom afla despre reușita noului sistem de a- 
ripi omenești, vom şti, fără să fie nevoie de alte vestiri, că 
se pregăteşte şi o nuntă. 

Va fi o nuntă ca toate celelalte, cu dansuri, cântece și 
veselie din belșug. Dar călătoria de după nuntă nu va fi 
ca orișicare. Isteţul mire sar simţi înjosit să-și ducă mi- 
reasa cu trenul, cu automobilul sau cu avionul, laolaltă cu 
toţi călătorii. Ei vor face călătoria de nuntă sburând cu a- 
ripile minunate, ca două păsări libere, peste orașe și peste 
şosele. Mioara n'a fost niciodată o fată fricoasă, iar lângă 
soțul ei viteaz desigur că nu-i va fi teamă de nimic. 


E ine i ii jl OR 


„Nu e frumos pisoiul meu 2" 


-~ 


ulară rusească 


Poveste 


u fost o dată un împărat şi o împărăteasă. Im- 
păratul şi împărăteasa aveau doi copii: un băiat 
pe care îl chema Ivănuşcă şi o fată, pe nume 
Ileana. 

Şi iată că împăratul și împărăteasa au mu- 
rit, iar feciorii lor, rămânând singuri, au pornit să cutree- 
re lumea în lung și în lat. Au mers ei cât au mers, până 
ce au ajuns la un eleşteu. In jurul eleșteului acesta păş- 
tea o cireadă de vaci. 

„Mi-e sete, zise Ivănuşcă. 

— Să nu bei din apa aceasta, îi întoarse Ileana vorba, 
că îndată te prefaci întrun vițel”. 

Ivănuşcă ascultă de siurioara sa și plecară mai de- 
parte. Umblară cât umblară,.până ce deteră de un râu în 
. jurul căruia păştea o erghelie de cai. 

„Dacă ai şti, surioaro, câtâ mie- sete! grăi Ivănuşcă. 

— Să nu bei, frăţiorule, că te prefaci întrun mânz.” 

Ivănușcă ascultă de surioara sa şi plecară mai de- 
parte până çe ajunseră la un lac în jurul căruia păştea o 
turmă de oi. 

„Surioară, nu mai pot răbda de sete! 

— Să nu bei, frăţiorule, că te prefaci întrun miel”. 

Ivănușcă ascultă și plecară mai departe. 

Au mers cât au mers, până ce au dat de niște băl- 
toace în care se tăvălea o turmă de porci. 

„Surioară, îmi arde gâtlejul de sete! 

— Să nu bei, frăţiorule, că te prefaci în purcel”. 

Ivănușcă o ascultă din nou şi plecară mai departe. 
Au mers cât au mers, până ce au dat de un izvor la mar- 
ginea unei păduri. In jurul izvorului păştea o turmă de 
capre. 

„Surioaro, mor de sete! 

— Să nu bei, frăţiorule, că te prefaci într'un ied”. 

De data aceasta Ivănușcă nu ascultă de sora sa, ci bău 
apă din izvor şi se prefăcu într'un ied. 

Incepu să sară în jurul surioarei sale Ileana și să be- 
hăie: „Meche-che! meche-dhe/” 

Ileana îi trecu de gât cingătoarea ei de mătase şi îl 
luă cu dânsa, plângând, plângând fără încetare. 

Tot sărind şi tot sburdând, iedul intră într'o zi în 
grădina unui oarecare împărat. Il văzură oamenii dela 
palat și deteră fuga să-i spună împăratului că a intrat în 
grădină un puiu de capră şi-l ţine de cingătoarea de mă- 
tase o fată aşa de frumoasă, cum nu s'a văzut şi nu sa po- 
menit până atunci. Impăratul dete poruncă să o întrebe 
cine este ea. Și oamenii dela palat o întrebară de unde 
este și din ce neam se trage. 

lar frumoasa domniţă Ileana povesti cum au fost un 
împărat şi o împărăteasă, cum au murit, cum au rămas 
ea și frate-so Ivănușscă și cum Ivănușcă a băut apă şi a 
tost prefăcut într'un ied. 

Când împăratul auzi povestea aceasta, o chemă şi el 

pe domniţa Ileana şi o mai întrebă odată despre câte 
toate. Și a rămas aşa de fermecat de frumusețea Ileanei, 
că pe dată o şi ceru de nevastă. Se făcu nuntă mare și 
frumoasă, iar după aceea împăratul şi cu Ileana au înce- 
put să trăiască în veselie şi în fericire. Iedul, ziua se plim- 
ba în grădină, iar noaptea dormea în palat şi mânca şi 
bea împreună cu împăratul și împărăteasa. 
, _ Intruna din zile împăratul se duse la vânătoare. Şi 
iată că veni o vrăjitoare şi-i aruncă împărătesei un sorț 
rău. De odată Ileana slăbi, îngălbeni la faţă și căzu bol- 
navă. Şi totul se posomorî în palat: florile din grădină 
incepură să se vestejească, arborii să se usuce, iarba să 
îngălbenească. Impăratul se întoarse și o întrebă pe împă- 
răteasă: „Ce ai? Ce ţi s'a întâmplat? 


6 


Mana 


In conac de Ali-Baba 
TIRON EEE E TIE, E PEE EET ERIE! 


— Nu ştiu, nu mi-e bine”, răspunse ea. 

A doua zi împăratul plecă din nou la vânătoare. I- 
leana zăcea bolnavă. Şi iată că vrăjitoarea veni la ea şi-i 
zise: „Vrei să te fac eu bine? Du-te la mare în zori de zi 
şi în amurg şi bea din apa mărei”. 

Impărăteasa o ascultă şi în amurg se duse la țărmul 
mărei. Vrăjitoarea o aștepta acolo, puse mâna pe ea, îi 
atârnă de gât un bolovan de piatră și o aruncă în mare. 
Ileana se duse tocmai la fund, iar iedul, sărmanul, alergă 
la țărm și se porni pe un plâns amar. 

Vrăjitoarea cea rea luă acum chipul şi asemănarea 
împărătesei, se îmbrăcă în hainele împărătesei şi se duse 
la palat, făcând ea pe împărăteasa şi stăpâna. Impăratul 
Sa întors dela vânătoare, n'a priceput înşelătoria, ba încă 
sa bucurat văzând că împărăteasa este din nou bine şi 
sănătoasă. 

Când au stat însă la masă, împăratul a 
„Unde este iedul ? 

— Nu e nevoe de dânsul — grăi vrăjitoarea — eu am * 
spus să nu-i dea drumul aicea”. 

Ziua cealaltă, cum a plecat împăratul la vânătoare şi 
vrăjitoarea l-a bătut rău pe bietul ied şi l-a speriat zicân- 
du-i: „Când se întoarce împăratul, am să-i cer să-ţi taie 
capul”. 

După ce se întoarse împăratul, vrăjitoarea nu-l mai 
slăbea o clipă, ci îi zicea într'una: „Porunceşte ca iedul s: 
fie tăiat; nu mai pot din pricina lui”. 

Impăratului îi era milă de ied, dar împărăteasa nu-i 
mai dedea pace. Şi așa, mai mult ca să se scape de gur“ 
ei, consimțţi şi el să-i facă în voe. 

Văzu iedul cel drăguţ că au început să ascută cuţitel: 
de oţel. Dete fuga la împărat şi îi se rugă zicându-i: „Dă-m 


întrebat-o: 


O fetiță, care e îngândurată. 


Şe bucuroşi şi speriaţi ca merg 
cu trenul. 


URMARE DELA POVESTEA DIN PAG. 6-A: „IVĂNUȘŞCĂ ŞI ILEANA“ 


drumul, stăpâne, să merg până la mare să beau apă şi 
să-mi potolesc setea”. Impăratul îi dădu voie, iar iedul 
alergă la mare, şezu la țărm și începu să se tânguiască 
jalnic: 


„Leano, Leano, surioară, 
„Eşi din apă, eşi afară, 
„C'au aprins un foc prea mare, 
„Fierbe apa în căldare, 
„Și cuțite se-ascuțesc, 
„Să mă taie se gătesc”. 

Ea îi întoarse vorba zicându-i: 
„Ivănușcă, frățior, 
„Mult mi-i jale şi mi-i dor, 
„Am de gât o piatră grea, 
„Tot la fund mă trage ea. 
„lerburi multe se'mpletesc 
„Și picioarele-mi opresc, 
„Greu nisip pe piept m'apasă, 
„Să mă mișc nici nu mă lasă, 
„lară inima-mi zdrobită 
„De un șarpe-i chinuită”. 


Iedul a plâns şi s'a întors din nou la palat. Cam pe la 
amiazi se rugă de nou de împărat şi-i zise: „Impărate, 
Jă-mi drumul să merg până la mare să beau apă și să-mi 
potolesc setea”. Impăratul îi dădu voe, iar iedul alergă la 
mare, şezu la țărm și începu să se tânguiască jalnic: 


„Leano, Leano, surioară, 

„Eşi din apă, eşi afară , 

„C'au aprins un foc prea mare, 
„Fierbe apa în căldare, 

„Și cuțite se-ascuţesc, 

„Să mă taie se gătesc”. 


7 


Ea îi întoarse vorba zicându-i: 


„Ivănușcă, frățior, 

„Mult mi-i jale şi mi-i dor, 
„Am de gât o piatră grea, 
„Tot la fund mă trage ea. 
„lerburi multe se'mpletesc 
„Și picioarele-mi opresc, 
„Greu nisip pe piept m'apasă, 
„Să mă mișc nici nu mă lasă, 
„lară inima-mi zdrobită 

„De un șarpe-i chinuită”. 


ledul a plâns şi s'a întors din nou la palat. Impăra- 
tul stă şi se gândeşte. „Ce are iedul de se tot duce la 
mare?” Şi iată iedul îi ceru pentru a treia oară voe să 
meargă la mare. Împăratul îi dădu voe, însă se luă şi el 
după dânsul. Acolo se ascunse după o stâncă şi auzi cum 
iedul îşi chema pe soră-sa, cum îi spunea că vor să-l taie 
şi ce-i răspundea ea. . 

De data aceasta însă iedul nu mai plecă dela mare, 
ci stătu acolo, rugându-se mereu de soră-sa să iasă și să-l 
scape dela moarte. Împărăteasa Ileana ieşi în sfârșit, de- 
asupra apei. Împăratul a prins-o, i-a luat piatra dela gât, 
a dus-o la țărm şi a întrebat-o: „Cum se face de ai fost în 
mare?” Ileana i-a povestit de-a fir a păr tot ce se întâm- 
plase cu dânsa. Împăratul s'a bucurat, de asemenea şi 
iedul care a început să sară și să zburde, iar în grădina 
împărătească totul a înverzit şi a înflorit. 

Cât despre vrăjitoare, împăratul dădu poruncă să fie 
pedepsită cu pedeapsă grea: în curtea palatului au aprins 
un foc mare şi au aruncat-o într'însul, așa că vrăjitoarea 
cea rea a ars toată, prefăcându-se în scrum și cenușe. 

După aceea împăratul, împărăteasa și cu iubitul lor 
ied s'au pus pe traiu nou și au trăit ani mulţi și fericiţi. 

In româneşte de ALI-BABA 


NOROCUL 
IERARULG 


8) Toți dracii în sacul fierarului 
Desene de GUSTY Text de MOŞ NAE 


Au trecut şi nopți şi zile, Aşteptat era să vie Dintre diavoli cel mai mare „Deci să mergem toți la noapte 
Iar în iad e vâlvă mare. Cu fierarul — însă, iată, Strânge dracii toţi la sfat: La fierar să-l căutăm, 

„Unde este Aghinţă?” A trecut şi săptămâna, „Nu miroase bine treaba, Şi de-o îi ținut acolo, 

Toţi sentreabă cu mirare. Aghiuţă nu se-arată. Ceva rău s'o fi'ntâmplat. Cât mai iute să-l scăpăm”. 


Şi porniră — Doamne stinte, Toți au aripi mari şi negre, Iată vin în miez de noapte Când îi vede, îl apucă 
Fă să piară orice urmă! May sburând şi tot rânjesc, La fierar, în poartă bat. Groază mare, dar, şiret, ~ 
Ce uriţi şi răi la suflet! Foc şi flăcări scot din gură, „la deschide mai de grabă!” Se preface că zâmbeşte 


Şi sunt mulţi, o întreagă turmă  Ş'a pucioasă toți duhnesc. El din somn s'a deșteptat. Şi-i întreabă niai încet: 


$ 


ektiro 


„Ce doriţi, vă rog, la mine? 
Dece somnul îmi stricaţi? 
Dorm copiii şi nevasta, 

Mai încet deci să umblaţi. 


„Doarmen sacul cel de colo 
Şi să plece nici nu vrea, 
Cică-i place mult la mine, 
Il puteţi chiar întreba”. 


Liniştit şincet fierarul 
Leagă sacul binișor 

Şi se pune pe bătaie, 

Dă-i cu băţul, dă-i de zor. 


S'a'ngrijit doar ca să-şi tacă 
Rost da băț mai noduros, 
Dacă'mn sac aude sgomot, 

Ii croeşte mai frumos. 


— Păcătosulel! îi strigă, 


„Spune, ce-ai făcut cu dânsul, — Mai domol, grăi fierarul, 


Aghiuţă unde este? Că de nu, s'a isprăviti Că vă spun tot ce doriţi. 
Sunt atâtea nopţi şi zile, In bucăţi te vom preface — Aghiuţă-i foarte bine, 
De când n'avem nici o veste. Fire-ai fi afurisit! Şi îndată îl găsiţi. 


Dau năvală'mpielitaţii, 


Dar nu stă pe gând fierarul Ca să iasă, nu-i nici vorbă, 


Merg cu toții drept la sac, „Toţi în sac!” el a strigat, Ci sunt rău îngrămădiţi, 
Vrând să-l scoată pe-Aghiuţă, Şi să vezi minune mare: Urlă, ţipă de mânie, 
Sacul iute îl desfac. Toţi în sac au şi picat. Că au fost ei păcăliți. 


Dă'n grămadă, cum apucă, Ba le spune: „Țineţi minte, Incântat, porni fierarul 

Dă mereu, pân'oboseşte, Că aşa o să păţiţi Şi mai bine să trăiască, 
Pân'nu rupe bățu'm două, 'N orice zi şi'n orice noapte, N'are ce să se mai teamă, 
Un minut nu se opreşte. Dacă nu staţi liniştiţi”. Nici la moarte să gândească 


Iar din rai privi Sân Petr Şi râzând, îşi zise singur: „Nu mai merge, căci în lume 
Şi rămase mulţumit, „Ce mai gol şi pustiit Nu vor fi greşeli, păcate, 
Când văzu ce faptă bună Va rămâne iadul negrul Vor domni de azi încolo 
Omul nostru-a săvârşit. Nici un om care-a murit, Sfânta lege şi dreptate”. 

(Va urma) 


9 


MIY 


POVESTEA UNUI 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


PISOIU 


11) Pe Micicy îl bat curcile 
e ea + ate ui 


AXA şi Bobby dorm întinşi la umbră. Azi e prea 

cald pentruca să mai stea la soare. De atâta to- 

S ropeală, sau moleşit până şi florile în ronduri, 
şi frunzele de pe copaci şi fluturii. 

In grădină e bine că e umbră destul de 
multă. Unde e soare, nisipul arde ca un cuptor. La umbră 
e numai clăduț şi, din vreme în vreme, când trece câte un 
fluture și mișcă cu zborul lui câte o frunză mică, îţi aduce 
aminte de o boare de vânt, care te răcoreşte şi mai bine. 
Trist e în schimb în ograda găinilor. Soarele de amiază a 
înfierbântat-o toată, numai lângă zidul coteţului, cât ține 
streaşina, a rămas o dungă de răcoare. Găinile sunt tare 
necăjite: stau cu creasta pleoşită și îngălbenită de arșiţă, 
până şi cocoșul cel trufaş a uitat de demnitatea lui şi stă 
de o parte culcat pe o rână, fără nici o mişcare, numai o- 
chii îi sticlesc șters. O rață, și-a găsit să se scalde în blidul 
cu apă, şi se foește de-a dat toată apa afară, în cele din ur- 
mari venii şi blidul și vine de-a berbeleacul în nisipul 
cald. 

Curcanul cu curcile lui stau ursuzi în picioare, ca îm- 
pietriţi. Guşa lor roşietică le atârnă în jos fără viaţă, la fel 
cu cozile pe care nu şi le mai înfoaie. Pe un gânsac îl su- 
pără o albină, s'a sculat de jos şi o urmăreşte înciudat, des- 
chizând din când în când ciocul s'o înşface. O pitulice, ne- 
păsătoare, a zburat pe coteţ şi stă foarte mândră acolo, ui- 
tându-se cu dispreţ la păsările de jos. Un pui mic de rân- 
dunică piue jalnic: e pentru întâia dată ca îndrăznit să 
zboare din cuibul lui până pe craca unui pom şi acum nu 
mai îndrăznește să se întoarcă înapoi. Mama lui vine me- 
reu lângă el şi zboară până la cuib ca să-i arate că nu-i 
chiar așa de greu, puiul însă, dă din aripi neputincios şi 
rămâne pe loc. Atunci rândunica cea mare, supărată, vine 
şi începe să-l ciocănească în cap. Un porumbel negru, au- 
riu, nu ţine seamă de căldură. Pe muchea unui gard, se ro- 
teşte, grăind în limba lui cuminte frumoasă, în jurul unei 
porumbiţe albe şi cu mof, care se face că nu-l înțelege. 

Jos într'un tufiș, neluaţi în seamă, doi ochi de pisică 
strălucesc drăcește. Ei văd tot ce se petrece, pe găini, pe 
cocoș, rața, curcanul, porumbeii de sus. E Micicy, care în 
sfârşit a scăpat de sus, furişându-se prin ușa deschisă şi a 
ajuns aici. 

De ograda găinilor îl desparte un grilaj de sârmă 
pe care Micicy va putea să-l urce, dar întâi să mai exami- 
neze terenul. 

La început lui Micicy i s'a părut că toate păsările din 
ogradă sunt făcute din ceva, din lemn sau din alt material, 
cum sunt lucrurile din bucătătrie, pentrucă, la fel cu lu- 
crurile din bucătărie stăteau nemișcate. Numai rața i se 
părea vie și de departe lui Micicy i se părea că e o pisică 
albă. Abea când s'a răsturnat cu blidul, a văzut că seamă- 
nă cu alt ceva. Apoi, a văzut gânsacul care voia să prindă 
gâza ce-l necăjea. O găină a vrut să se aşeze și ea la um- 
bră, s'a sculat, a ciocănit-o în cap pe o altă găină care 
stătea lângă zid și s'a aşezat în locul ei. Lucrurile înce- 
peau să se miște și Micicy nu mai putea de bucurie şi de 
nerăbdare emoţionată. Atacul, îl va începe foarte cu bă- 
gare de seamă. (Cu toate că nici una din păsări nu-i aflase 
prezenţa, Micicy credea că toate îl aşteaptă şi că în nemiş- 
carea lor se poate ascunde vreo cursă): se va furişa în do- 
sul unui stâlp unde nimeni nu poate să-l vadă, tot așa, în- 
cet, va cobori de partea cealaltă... Iar, când va ajunge a- 
colo... ştie el ce să facă... 

Aşa s'a și întâmplat. 

Ajuns în ogradă, fără ca să fi prins cineva de veste, 
Micicy putea să se uite mai deaproape. Dintre toate, l-a a- 


10 


de ANIȘOARA ODEANU 
EAE- e EI TIE EEES g 


tras guşa curcilor, care se mişcă ritmic, ca o bucată de car- 
ne sângerândă, al cărei gust Micicy îl cunoaște prea bine 
(îşi lingea acum buzele când își aducea aminte). Ce ospăț, 
Micicy!!... Dar, curaj !!... 

S'a strâns tot, mic, mic. Ghiarele, scoase din perniţele 
lor moi, ascuţite proaspăt pe coaja unui copac, răcăiau 
nerăbdător nisipul. Ochii îi erau holbaţi rotund, mai să-i 
iasă din cap. Nările tremurau nervos... 

Hop... 

Ce hărmâlaie!... Curcile fug înebunite. Găinile cârăe. 
Până și cocoşul, cât voia el să le liniștească, nu se grăbea 
dar fugea şi el, fugea bine, tot uitându-se înapoi cu o scur- 
tă oprire, şi scoțând câte un țipăt de revoltă cocoșească 
mai mult disperat decât ameninţător. Numai curcanul 
a rămas pe teren. Bucata de carne dela gât i sa umflat, ro- 
şie-vişiniu, coada i s'a înfoiat ca un evantai. S'a umflat tot 
şi sa făcut atât de mare, de trei ori, de patru ori mai mare 
decât bietul Micicy... Şi scotea niște sunete atât de groaz- 
nice, cum numai Bobby şi Saxa mai ştiau să scoată. 

Fuge Micicy cu coada lipită de trup, parcă i-ar fi fri- 
că să nu i-o apuce cineva — și curcanul după el. L-a ciocă- 
nit odată în cap de i-a dat sângele. Nu ştiu cum fuge curca- 
nul — că nu umblă ci, umflat cum e, parcă se năpustește 
de sus deasupra lui Micicy... ca Saxa şi ca Bobby, sau ca 
mătura llonei. 

Cu toate că lui Micicy numai de vânat nu-i mai arde, 
gâinile mai ţipă încă îngrozite. Porumbelul și porumbița 
au zburat în altă parte şi puiul de vrabie s'a speriat şi el 
şi a zburat pe altă cracă de copac. 

In fine, Micicy a scăpat. Sa căţărat sus pe stâlpul pe 
care a venit şi de acolo privește liniștit jos. Liniştea nu-i 
ţine prea mult, pentrucă Saxa şi Bobby, treziţi de zgomot, 
au sosit şi ei, lătrând încă dinanite de a şti ce s'a întâm- 
plat, ca să arate că nici ei nu se lasă mai prejos... 3 

Lui Micicy i s'a zburlit părul de frică. Mai ales când 
Pa văzut pe Bobby sărind în sus pe stâlp. gata să-l prindă 
— şi de cealaltă parte curcanul mai bombănind încă. 

Tot scandalul acesta “l-a auzit în cele din urmă şi Ilo- 
na de sus, a văzut că Micicy nu-i în bucătărie, a coborit, l-a 
desprins pe pisoi din vârful lui de stâlp de care se apuca- 
se cu ghiarele, înspăimântat, şi l-a dus iar sus, urmată de 
Saxa de Bobby ale căror lătrături nu conteneau. 

In ograda păsărilor, găinile cârâiau încă, fricos. Abea 
se hotărau să-şi reocupe locurile părăsite. Numai cocoșul, 
nepăsător, se învârtea pe lângă ele cercetându-le şi cio- 
cănindu-le supărat, cu un aer ce par'că spunea... „Nu mă 
faceţi de râs. Fiţi curagioase cum am fost eu!” 

(Va urma) 


„Piso: care ştiu să se joace“. 


e 


N 
{ 
Yi 


A j 


4 


/ 


me 


AI totdeauna își ştia Ticu lecţia. Dar cu ce oca- 

zie se întâmpla aceasta, numai colegii lui pu- 

teau s'o spună. Când intra în clasă, urechile lui 

Ticu deveneau un fel de post radiofonic. Din 

toate unghiurile clasei ele prindeau câte un cu- 
vânt. Bunii lui colegi de școală, își simțeau inima frântă. 
de milă când îl vedeau că nu știa să răspundă profesorului 
nici o boabă. Mai cu seamă când îl mai vedeau atât de pu- 
țintel la trup, cât o furnică, ei se gândeau că nici la min- 
te nu putea fi mai puternic. Fiecare dintre ei îl ajuta su- 
flându-i câte-un cuvânt din lecţie. 

— Recunoştinţa ce v'o port pentru ajutorul ce mi-l 
dați, le spuse Ticu odată, am să v'o dovedesc numai în va- 
canţă. După cum vam mai spus, băeţi, tata sa mutat anul 
acesta la Cluj, şi ce mi-a scris de acolo e lucru mare. Am 
auzit de niște vânători grozave. Pe onoarea mea dacă nu 
am să vă aduc la fiecare dintre voi câte 20 de vulpi. Cum 
vreţi să le aduc, vii, jupuite ? 

— Măi taci! răspundeau copiii pufnind în râs de vor- 
bele gogonate spuse de Ticu. 

— Nădăjduim că ne vei serie la toţi câte un rând în- 
trebându-ne de sănătate. Atât ar fi de ajuns. 

Și iată că vacanţa de Paști sosi. Ticu se văzu fericit în 
casa părintească din Cluj. Prima sa grijă fu aceea de a în- 
treprinde o inspecţie a casei. Ticu visa să se facă inginer 
arhitect, şi îl interesa planul fiecărei case în care intra. 
Dar deseori îl izbi un miros 'de cozonaci calzi, el se dete 
pe lângă bucătăreasă, supus asemnea lui Grivei, rugând'o 
să-l lase şi pe el în bucătărie. Aici, simțindu-se plesnit în 
nas de atâtea arome, începu să chiue foarte vesel: 


— Ou roșii, cozonac, 
Prăjituri cu nuci şi mac, 
Iepure și drob ide miel, 
Borş, stufat şi ostropel 
Doamne, Doamne, la ce masă 
Voi mânca'n această casă. 
lar de-ar mai vrea şi tata 
Să mă dea cu totul gata, 
Bine-ar fi, pe cinstea mea 
Să îmi dea lşi-o narghilea. 
Aș fuma la fel cun Paşă 
In papuci și în cămașă. ' 
Mi-aș |zvârli cureaua'n cer 
Si-aș trăi ca un boier... 


11 


Li ) at ÎN 
ji 


mut 


N 


N 


So 


— Dar ce însemnează gălăgia asta aici, Ticule ?, îl 
trebă buna sa mamă, plină de curiozitate. 

— Ce să însemneze, răspunse Ticu cu bucurie. 

— Și ce anume te bucură atât de mult ? 

— Cum să nu mă bucur, când am lăsat tot Bucureștiul 
baltă şi am venit aici unde am fost aşteptat cu atâta căl- 
dură și parfum ? 

— Baltă ? Cum vrei să zici că l-ai lăsat baltă, nu pri- 
cep nimic. 

— Foarte simplu, mamă, răspunse Ticu... Am luat va- 
canţă, am zvârlit caetele, nu mi-am luat adio de la nimeni. 
nu am urat sărbători vesele nimănui, am sărit în tren şi pe 
urmă: 


n- 


— Uuuuu ! 

Du-mă trenule, mă du 

Șin cântarea-ti paf-pif-paf, 
Oamenii să-i fac pilaf. 


.Du-mă, trenule, mă du, 
Paf-pif-paf, pif-paf şi uuuu ?! 


Doamna Ionescu își privi copilul nedumerită şi plină 
de mâhnire. Dânsa îl apucă uşor de urechiuși, şi-l duse în- 
tro cameră în care îl încuiă. 

— Nu vei eşi de aici până când nu vei scrie bunilor tăi 
colegi. 

„Vei cere iertare tuturor că ai plecat fără să-ţi iei a- 
dio. Vei întreba pe toți de sănătate. Le vei mulțumi pentru 
cele ce au făcut pentru tine și le vei ura sărbători fericite”. 

Ticu simţi cum îi se zbârleşte părul de groază. Pentru 
a scrie Ticu 20 de scrisori ar fi însemnat să treacă numai 
bine de 20 de zile. Norocul lui însă a fost că l-a mai ajutat 
şi Tuţy, surioara sa. Ea îi băgă pe subt uşă conceptul pe 
care Ticu îl transcria gândind așa: 


— Cine-ar fi crezut, nă rog, 
Un astfel de pocinog ? 

Să stai tuJși să faci wluj.... 
Asta e vacanţa ’n Cluj?... 


ALEXANDRU BILCIURESCU 


Gm TATA 


DOL DETENI 


U fost cândva, în China doi prinţişori gemeni 
Ei semănau așa de mult, încât, spre a-i deosebi, 
naşii lor au atârnat la botez de gâtul unuia din 
ei, un peştişor de aur în formă de crap (crapul 
este cel mai deștept dintre peşti) şi i-au dat nu- 

mele de Fu-kin, iar de gâtul celuilalt un vultur {vulturul 

este regele păsărilor) botezânduA Kin-Li. 

Numai în chipul acesta poporul putu să-i deosebească, 
chiar când crescură mari. 

Căci înşişi părinţii lor nu i-ar fi deosebit fără semnele 
acelea. 

Uneori, chiar ei, băeţii, îmbrăcau haine atsfel împodo- 
bite: Fu-kin, mătase verde pe care erau brodaţi nuferi şi 
peşti, iar Kin-Li, un chimono albastru cu vulturi aurii. Pe 
măsură ce creșteau, înfăţişarea le rămânea aceeaşi. Totuşi, 
firea par'că li se deosebea: Fu-kin părea mai serios, iar 
Kin-Li mai neastâmpărat. 

Când tatăl lor simţi că i se apropie sfârșitul, chemă 
lângă patul său pe amândoi băeţii și le spuse: 

„Copiii mei, legile ţării spun că la moartea împăratu- 
lui, domnia se cuvine fiului celui mai mare. Voi însă sun- 
teți gemeni 'și când vaţi născut, semănațţi așa de mult unul 
cu altui, încât nu am putut şti care din voi a venit mai în- 
tâi pe lume, deşi unul a văzut lumina zilei cu câteva clipe 
mai de vreme decât celălalt. Eu legea ţării nu vreau s'o 
calc şi-de aceea, mă feresc să spun care să urmeze la tron. 

„Vă voi trimete, însă, într'o călătorie până la Marele 
Zid al Chinei unde veţi cere sfatul Bătrânului Inţelept. 
Locueşte într'un turn și păzeşte pe smeii din văzduh. Nu- 


mai el va fi în stare să vă lămurească”, termină bătrânul 


părinte. 

Prinții, veseli la gândul unei călătorii, primiră propu- 
nerea cu plăcere și prinseră a se pregăti de drum. Fu-kin 
își luă două lăzi pline cu cărți serioase chinezești, pe care 
avea să le citească în timpul călătoriei, iar Kin-Li își alese 
cei mai buni cai, își încercă arcurile și săgețile și-și luă şoi- 
mul favorit, cu gândul să vâneze ceva în drum. 

Şi întradevăr: Fu-kin călători cea mai mare parte din 
timp, într'o lectică (un fel de pat închis din toate părţile 
şi purtat de oameni sau de cai) citind, iar Kin-Li călăto- 
rind şi vânând. 

După trei luni, când Fu-Kin tocmai isprăvise de citit 
o ladă de cărţi, le apăru înainte marele zid. 

Era un zid şerpuitor, aci mai înalt, aci mai jos, un 
parapet făcut din bolovani lucitori. 

Kin-Li zise numai decât: 

„Oare dincolo o fi ceva vânat bun, sau vreun dușman 
cu care să ne încercăm ?” 

Fu-Kin răspunse: 

„Eu am găsit scris că zidul are o vechime de o mie de 
ani şi că la fiecare kilometru și jumătate din lungimea lui 
au lucrat câte o sută de oameni timp de cinci ani”. 

Nu departe se ridica pe zid un turn. Partea de jos a 
turnului era făcută din aceiași piatră albă ca şi zidul, însă 
partea de sus era colorată strălucitor, iar în vârf sta în- 
fiptă un fel de prăjină roşie din care ţâșnea o mare lun- 
gime de foc. Prinţișorii înţeleseră că acela era turnul în 
care locuia Bătrânul Inţelept şi merseră într'acolo. 

Găsiră o uşe pe care era scris cu litere mari: 

„Cel care turbură gândurile Bătrânului Inţelept, face 
un păcat de moarte. Păziţi-vă!” 

— Ce-i de făcut? își ziseră. E groaznic lucru să faci un 
păcat de moarte. N'o să intrăm înăuntru, însă poate că, 
dacă așteptăm afară, va eşi el”. 

Se hotărîră deci să aștepte. 

Şi-au așteptat aşa o lună, în care timp Kin-Li dobori 
mult vânat. Intr'o bună zi însă, Fu-kin se opri din citit şi 
zise: 


12 


„Iată că am găsit aci scăparea noastră. Uite ce scrie 
la carte: „Dacă un om face un păcat de moarte, ca să se 
apere pe el însuși, atunci acel păcat este iertat”. Aşa și: 
noi: dacă mai stăm stăm aci în aşteptare, vom pieri de foa- 
me; merindele noastre nu ne vor ţine mai mult de o săp- 
tămână. Deceea, intrând înăuntru, deși sar zice că facem 
un păcat de moarte, totuşi ne apărăm viaţa. Astfel poate 
vom fi iertaţi. Să îndrăsnim deci!” 

Kin-Li se învoi și hotărîră ca a doua zi să încerce. In- 
tradevăr, a doua zi, în zorii zilei, după ce-şi îmbrăcară 
cele mai “bune haine şi își împletiră cozile, merseră până 
la uşe. Aceiași înştiinţare sta scrisă acolo, dar ei se făcură 
că n'o văd și urcară scările. 

Prima odae în care intrară era goală. Văzură doar o 
strachină mare albastră cu un capac de aceiași culoare. 
Nu se uitară în ea, ci trecură mai departe. In camera ur- 
mătoare tot nimic, afară de un coif şi o sabie, la care dea- 
semeni nu se opriră, ci îşi continuară drumul în sus pe al 
treilea rând de scări. 

In sfârşit la capătul acestora se afla o uşă verde, în- 
chisă. Kin-Li bătu. Nici un răspuns. 

— „Dacă bătrânul cugetă ?” zise Kin-Li. „Să 
tulburăm. N'ar fi mai bine să ne întoarcem ?” 

— Nu!” Răspunse Fu-Kin. „Rămâne cum am hotârât”. 

Şi bătu în uşe şi mai tare decât fratele său. 

De data aceasta se auzi o voce: 

— Intră!” 3 

Cei doi fraţi împinseră uşa și intrară. Un bătrîn, îm- 
brăcat într'o haină purpurie, sta acolo în faţa unui vas a- 
şezat pe trei picioare. 

In vas ardeau cărbuni. Prinţişorii, după ce făcură o 
plecăciune, voiră să spună pricina vizitei lor, dar bătrânul 
îi opri:, 

pi „Ştiu de ce aţi venit, dar eu nu pot să vă lămurese 
întru nimic. Singurul care vă poate ajuta este Craiul Sme- 
ilor ”. 

— Dar unde şi cum îl putem afla ? întrebă Kin-Li. 

— „Nimic mai uşor” răspunse Inţeleptul. „Vedeţi min- 
gea aceea de foc din turnul meu ? Ei bine, smeii vin în fie- 
care noapte să se joace cu ea şi dacă va veni şi Craiul lor, | 
îl vom întreba ceeace vreţi să ştiţi”. 

Prinţişorii primiră şi când soarele apuse, se urcară cu 
toții pe acoperișul turnului. Incet-încet, cerul se schimbă 
din albastru în verde şi stelele începură să răsară. 

Deodată Inţeleptul le şopti: 

— „Ascultaţi!” 

Intr'adevăr, dinspre miazănoapte venea un zgomot ca - 
de furtună şi în curând văzură un smeu ce se îndrepta 
spre ei. Era trandafiriu la culoare și semăna cu un leu ou 
coama creaţă fluturând în vânt. Se lăsă pe turn și prinse 
să se joace cu mingea de foc. In vremea aceasta veni alt 
smeu şi apoi altul şi iar altul, unii verzi, alţii albăstrii, al- 
ţii galbeni... o sumedenie. 

— „Da, dece aţi pus mingea aceea sus ?” întrebă Fu- 
Kin. 

— „Smeii se opresc aci să se joace cu ea”, răspunse In- 
ţeleptul. „In chipul acesta, ei nu merg mai departe şi Chi- 
na întreagă scapă de pârjolul lor. Dar iată, vine Craiul 
lor !” 

Tot dinspre miazănoapte se apropia în zbor un smeu 
auriu, mult mai mare decât ceilalți și cu ochi de foc. 

Prinţişorii se înspăimântară, dar Inţeleptul vorbi cu 
îndrăzneală smeului: 

— „Crai al smeilor, răspunde la întrebarea noastră. 
Care din acești doi prinți este mai mare şi va trebui să 
domnească asupra Chinei ?” 


(Citiţi continuarea la pag. 13) 


ştii că-l 


aktitut 


fost odată o domniţă frumoasă cum nu se mai 
poate găsi alta pe lume și bună şi cuminte ca o 

sfântă. 
Până la vremea când fu să împlinească cinci 
sprezece ani, frumoasa domniţă nu văzuse încă 
lumina binefăcătoare a soarelui. O vrăjitoare rea și må- 
nioasă îi ursise să moară pe loc de 'ndată ce va vedea soa- 
rele mai de vreme decât le vârsta de cincispreze ani şi, 
bi ii părinţi, împăratul şi împărăteasa fură siliţi s'o ție 
închisă într'o casă întunecoasă unde razele soarelui nu pă- 
trundeau niciodată. Noaptea, însă, când stelele cerului și 
luna răsăreau pe bolta albastră a cerului prinţesa eşea în- 
soţită de un alaiu de fete şi se plimba prin grădinile pline 
de flori ale palatului sorbind mireasma îmbătătoare a 
trandafirilor, mirosul ameţitor al garoafelor, ascultând cu 

esaţ trilurile privighetoarei. 


Oe a o L e are poate a TREB ID ERE AS  ER 39 E ARTE 
(Continuare din pag. 12) 


Craiul smelior începuse tocmai să se joace cu mingea, 
făcând tumbe în aer şi sburând încoace și încolo. 

— „Faceţi bine şi mă lăsaţi în pace !” răspunse el ur- 
suz. 

— „Totuși trebue să știm cine va domni !” insistă In- 
țeleptul. 

— „Ei, eine ?! Amândoi !” răspunse smeul lovind cu 
furie mingea. „Numai așa nu veţi face greşeli, căci două 
capete fac totdeauna mai mult decât unul singur !” Şi din 
nou isbi înfuriat mingea. 

Prinţișorii și Bătrânul Inţelept priviră unul la altul. 

— „Aşa e !” zise Fu-Kin. 

— „Așa să fie” zise şi Kin-Li. 

Şi.... Aşa a fost! 

Traducere din limba engleză de TRAIAN ŞTEFANOVICI 


13 


DA să NA 


eee pi re ari 


In ziua când prinţesa împlini vârsta, când vraja ursi-. 
toarei n'o mai putea ajunge, toată împărăţia se îmbrăcă 
în haine de sărbătoare. Muzicile cântau cântece de veselie 
şi prinţesa se găti în rochie albă nerăbdătoare să vadă lu- 
mina zilei. 

Vai însă, ochii ei deprinşi să vadă numai lumina plă- 
pândă a stelelor, nu putură răbda lumina dogoritoare a 
soarelui şi o pânză neagră de întuneric îi acoperi pentru 
totdeauna. Sărmana prințesă rămase oarbă ! 

Cine ar putea oare să descrie jalea ce cuprinsese pe 
cei din jurul prinţesei ? 

De-atâta durere și disperare împărăteasa muri şi nu 
mult după ea se stinse din viață și împăratul. Sărmana 
prinţesă oarbă rămase singură pe lume. 

Poporul care o iubea mult, o înscăună pe tronul îm- 
părătesc, dar prinţesa nu primi aceste onoruri ci lăsă pe 
scaunul domniei pe un bătrân sfetnic al curții, iar ea se în- 
toarșe în casa ei întunecoasă unde își petrecuse copilăria. 

Chiar în seara aceia domnița se pomeni cu cineva 
lângă patul ei șauzi o voce blândă zicându-i: 

— Nu mai fi tristă, frumoasă domniță! Eu sunt zâna 
ta cea bună şam venit să te scap de chinuri. 

Astfel zicâ”d, zâna stropi, pe domniţă cu o apă vrăjită 
şi pe dată domniţa se schimbă într'o floare albă, frumoasă 
şi mirositoare pe care zâna o sădi frumos în grădina pala- 
tului. 

A doua zi curtenii văzură floarea cea nouă și mult se 
minunară de frumuseţea ei. 


In bătaia soarelui însă florile albe se închideau ca 
niște ochi obosiţi, dar cum se lăsa seara petalele dalbe se 
desfăceau vioaie împrăștiind în jur parfumul îmbătător. 

Lumea auzind dela zâna cea bună povestea acelei 
flori au botezat-o „Regina nopţii” şi așa i-a rămas numele 
până în ziua de azi. 


D. C. MEREANU 


Amintiri din vremea copilăriei 
“PACE Bt e E ENE FN RE I DEA 5 E DEA CEI DE DI = Sa 

m văzut mai acum câteva zile o paradă mili- 

tară. Tinerii noştri soldaţi păşeau mândri, iar 

A toată lumea îi privea cu dragoste şi saluta cu 
respect gloriosul nostru tricolor. 

Mă simt mișcat şi înduioșat ori decâte ori 
îmi este dat să întâlnesc grupuri de ostaşi ai României și 
ori decâte ori am prilejul să văd şi să admir tricolorul, 
care este simbolul Patriei române şi mândria neamului 
nostru. Şi fără voia mea mi se trezesc amintiri din o vre 
me îndepărtată, din vremea când şi eu, „Moș Nae”, eram 
un copil, așa cum sunt atâţia din iubiții noștri cititori. 

Mă văd din nou în frumoasa mea comună de naștere 
din Macedonia şi îmi amintesc de ceeace nouă, copiilor de 
Români naționaliști, ni era mai drag să vorbim. 

lată, trecuseră destui ani dela războiul, căruia noi îi 
spuneam mai mult „războiul dela Plevna”. Este vorba, 
cum suntem încredinţați că au înţeles lesne cititorii, des- 
pre războiul din anii 1877—1878, războiu în care armata 
română a sărit în ajutorul Rușilor, i-a scăpat pe aceştia 
dela o înfrângere ruşinoasă și a câștigat asupra Turcilor 
victorii strălucite. A câștigat victorii şi odată cu ele a câş- 
tigat şi independenţa ţării. 

Şi aşa, cu toate că trecuseră destui ani dela războiul a- 
cesta, în comunele noastre din Macedonia, tineri și bătrâni 
continuau să vorbească despre faptele vitejeşti, săvârșite 
de armata română. Ne simţeam mândri şi eram nespus de 
bucuroși că au biruit Românii şi că Turcii au fost bătuţi. 

Dar nu eram şi noi supuşi turci? De sigur că eram. Intre 
altele, ca un semn că suntem supuși turci, în loc de pălă- 
rie, purtam pe cap fesul roșu cu ciucure negru. De aseme- 
nea, tot Turcilor le plăteam bir, iar sultanul lor era şi îm- 
păratul nostru. Când unul din ai noştri pleca în străină- 
tate — ceeace se întâmpla destul de des — nu putea să 
plece decât cu paşaport turcesc. 

Insă, tocmai din cauza că eram supuși şi din cauza că 
eram creştini — deci, de altă religie decât Turcii — noi, 
în vremea despre care am pomenit, nu doream binele îm- 
părăţiei turcești. Credeam — o credință în care ne-am în- 
şelat amar — că dacă se duc Turcii şi ţara în care ne năs- 
cusem, este ocupată de vreun stat creștin, o să fie mult 
mai bine pentru 'toată lumea. 

Turcii s'au dus, în loc de steagul lor roşu cu semiluna 
albă şi cu o stea tot albă, de mai mulţi ani fâlfâie pe plaiu- 
rile Macedoniei steaguri creştine. Insă binele, pe care îl 
aștepta lumea, n'a venit. Din potrivă, nu sunt puţini cei 
ce plâng după stăpânirea turcească. 

Dar, așa cum am spus, în vremea când eram copil, lu- 
mea dela noi se bucura de orice rău de care aveau parte 
Turcii. lar când se aflase că Turcii fuseseră bătuţi de Ro- 
mâni și că Românii, deşi mult mai puțini la număr, sau 
dovedit mult mai viteji decât Ruşii, bucuria noastră era 
fără margini. Şi mereu aduceam vorba despre „războiul 
dela Plevna” și despre isprăvile armatei române. 

Ba chiar făcusem şi un fel de împărțire a vitejiei ar- 
matelor fiecărui popor. Incepeam cu Turcii, de oarece în 
credința noastră — şi această credinţă era foarte greșită 
— Turcii erau cei mai puţin viteji. 

La număr egal, de pildă, armata turcă, trebuia neapă- 
rat să fie bătută de armata oricărui alt stat creştin. 

Imi aduc aminte că vitejia era măsurată de noi în fe- 
lul ce urmează: un soldat grec bate trei soldaţi turci, un 
soldat sârb bate patru soldaţi turci, un soldat bulgar bate 
cinci, un soldat rus bate şase, pe când un soldat român ba- 
te și răpune negreșit zece soldaţi turci. Cu soldaţii români 
se încheia scara vitejiei, alţii mai viteji neputând să fie 
nicăeri. 

Toate bune, decât noi nu văzusem nici un soldat ro- 
mân. Ba chiar nu văzusem nici un civil român de aci, din 
Ţara Românească. 

Dacă nu mă înșeală ținerea de minte, mi se pare că 
am scris cândva în „Dimineaţa Copiilor” despre primul 


unii soldați români 


de N. BATZARIA 


Român din România, pe care l-am văzut. Pomenesc în 
treacăt aci că era o mândrie de bărbat Românul acela. 
Inalt, spătos, chipeș şi foarte învățat, sian 

Dela el, care luptase ca ofițer la Plevna, am auzit și 
n'am uitat nici până astăzi răspunsul ce dăduse Osman 
Pașa, comandantul armatei turcești înconjurată la Plevna, 
la o întrebare ce-i făcuse comandantul armatei rusești, 
după ce Osman Paşa fusese nevoit să se predea. 4 

„Dece, când ai vrut să eşi din Plevna, ai căutat să treci 
printre rândurile armatei ruseşti, care erau mult mai dese, 
şi n'ai încercat să rupi rândurile armatei române, care 
erau mult mai rare? — Pentrucă mi-am ales drumul cel 
mai ușor!” a răspuns Osman Paşa, iar la auzul acestui 
răspuns comandantul armatei rusești s'a înroşit până în al- 
bul ochilor. 

Insă soldaţi români, îmbrăcaţi în uniformă, nu văzu- 
sem şi nici n'aveam cum să vedem. Țiu minte că în afară 
de soldaţi turci, din care, de sigur, aveam mereu ocazia să 
vedem, mai văzusem, pe când eram la liceul nostru român 
din oraşul Bitolia (Macedonia) şi vreo sută de soldaţi 

reci. 

: Era în anul 1897, an în care izbucnise un războiu în- 
tre Turcia şi Grecia, războiu din care Turcii au eșit birui- 
tori. Pe mareșalul Edem Paşa, comandantul de àtunci al 
armatei turceşti, l-am cunoscut după trecere de ani foarte 
bine, fiind amândoi colegi în parlamentul dela Constanti- 
nopol., Cu altă ocazie, se poate să scriu ceva despre dân- 
sul. 

„.. Şi aşa, îmi amintesc că era în ziua de Sfântul Gheor- 
ghe, când sa răspândit în orașul Bitolia vestea că Turcii a- 
duc vre o sută de soldați greci, făcuţi prizonieri într'o lup- 
tă dată prin părţile Epirului. 

Am alergat cu toții să-i vedem. Era doar pentru în- 
tâia oară, când puteam vedea soldaţi creștini. 

Noi însă doream să vedem soldaţi români, de a căror 
vitejie eram aşa de entuziasmați şi despre ale căror uni- 
forme frumoase — de oarece uniformele de acum câteva 
zeci de ani ale armatei române erau foarte frumoase — 
ni se vorbea așa de mult. 

Insă, România era așa departe! Mai ales că în vremea 
aceea în Macedoria nici nu existau căi ferate. 

Şi iată că într'o zi s'au primit dela Bucureşti mai mul- 
de lăzi cu cărţi de şcoală, pentrucă şi la școalele noastre 
din Macedonia nu învăţam după alte cărţi, decât după căr- 
țile ce ni se trimiteau de aci, din ţară. 

Impreună cu cărţile ni s'au trimis și mai multe pa- 
chete de caete de dictando. Ce surpriză plăcută, ce bucu- 
rie a fost pentru noi coperta din dos a acestor caete! Pe a- 
ceastă copertă era reprodusă o luptă a Rmânilor cu Turcii 
pentru cucerirea unei redute dela Griviţa. | 

Acolo erau desenaţi' dorobanţi şi vânători cum se că 
ţărau pe scări, ca să cucerească reduta şi să alunge pi 
Turci, care, la rândul lor, luptau şi se apărau cu toată în- 
dârjirea. 

Aceştia au fost primii soldaţi români, pe care i-am vă- 
zut şi a căror înfățișare vitejească îmi stă şi astăzi vie în 
amintire 


ȘCOLARIŢE ȘI FETIȚE 


cereţi părinţilor voştri 


MAR 


vă cumpere 


TISOARE 


frumoase şi purtătoare de 
norocnumai de la 


© A X MAI EFTIN 
Calea Griviței 107 CA ORI UNDE 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


== SERIA ill 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


CINEL 


1 abona 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 
SERIA I 


SARADA 


Partea întâia e Întrebare, 
Profesorul des ţi-o pune 

Pe un ton dulce sau mai tare 
Când lecţia n'o şti a spune. 


Partea doua e în toi 
Chiar acum în carnaval 
De sigur o ştiţi şi voi 
Deşi nu mergeţi la bal. 


Ambele de le uniţi 
Repede o să ghiciţi 
Că strămoșii l-au avut, 
Rege bun şi priceput. 


Carte de vizită 


| MIA ARDIŢI 


NICOPOLE 


Ce revistă preferă persoana aceasta? 


de TITY CONSTANTINESCU Craiova 


SeRiaV. 


Á a — 
4 ARBORELE Stiintei 


SERIA M 
4_Joc în PATRATE 


ERIA IT 


ETER 
o;Sialc|a|i [7] 
RIJA Miu TRIA] 


DESLEGĂRILE 
JOCURILOR 


y Re CON STITYIRE 


Două anecdote cu haz 


Cel mai leneş 

n Englez îmtâlni într'o zi în parcul său trei trân- 
tori care stăteau lungiți la soare. Trântorii a- 
ceștia nici nu se mişcară la vederea stăpânului 
parcului. 

Inţelegând cam ce soiu de oameni sunt, En- 
glezul la zise: „Acela din voi trei, care va dovedi că este 
cel mai leneș, va căpăta dela mine un ban de aur. 

— Fără îndoială, că eu sunt cel mai leneş, răspunse 
cel dintâiu trântor, pentrucă, atunci când mi-e somn, mi-e 
lene să închid măcar ochii. 

— Ba eu sunt şi mai leneș! grăi al doilea. Când mi-e 
frig şi ţiu picioarele la foc, mai bine le las să ardă, decât 
să-mi dau osteneala să le retrag. 

— Toate acestea sunt nimicuri, se aruncă în vorbă cel 
de al treilea pierde-vară. Eu sunt așa de leneș, încât, dacă 
ar fi să fiu spânzurat şi aş avea frânghia trecută de gât, 
iar într'o mână aş avea un cuţit, aș socoti că e prea obosi- 
tor să ridic mâna și să taiu frânghia. 

„„ — E adevărat, zise Englezul, că un trântor mai mare 
cå tine nu este cu putință să se găsească. Ai câștigat: pof- 
tim galbenul!” 

Dar leneşul de jos: „Galbenul ca galben, dar nu mi 
l-ai putea pune în buzunar?” 


nai 


Preţul unui pește 


Fiul unui boer foarte bogat se pregătea de nuntă. To- 
tul era gata, numai peşte nu putea să găsească. Insă, iată 


că, chiar în ziua nunţii, veni un pescar, purtând pe umeri 
un pește de o mărime neobișnuită. 

„Vii tocmai la vreme, îi zise fiul de boer; cât 
pe peştele acesta? 

— Cer, răspunse pescarul, 100 de bețe pe spinare; a- 
cesta este preţul cu care îl vând. 

— Nu cumva nu eşti în toate minţile? îi întoarse vorba 
fiul de boer. Eu te întreb de preţul peştelui, iar tu + spui 
de bătaie”. 

Decât pescarul mu eșea din vorba sa. „Ori pui pe ser- 
vitori să tragă 100 de bețe pe spinare, ori, de unde nu, îmi 
iau peștele îndărăt.” 

Văzând încăpăţânarea ciudată a pescarului, fiul de 
boer îi zise râzând: „Dacă ţii aşa de mult să fii bătut, iată 
că ţi se va face în voie!” Și porunci la doi servitori să a- 
ducă fiecare un băț mai gros, cu care să-l croiască pe 
pescar. 

Când servitorii se întoarseră cu beţele, fiul de boer îi 
spuse pescarului să se întindă la pământ. Insă pescarul 
zâmbi şiret şi zise: „Eu sunt un om drept şi de aceea, tre- 
bue să spun tot adevărul. Mie mi se cuvin numai 50 de 
bețe, iar celelalte 50 sunt partea tovarăşului meu. Vă rog 
chiar să începeţi cu el. 

— Cine ţi-e tovarășul? îl întrebă mirat fiul de boer., 

— Portarul d-voastre. Nu m'a lăsat să intru, până nu 
i-am promis să împărțese cu el ceeace capăt pentru pește. 
De aceea, rog să-i daţi mai întâiu lui partea ce i se cu- 
vine” 

L-au chemat pe portar, i-au tras 50 de bețe zdravene. 
iar după aceea, l-au dat afară „pentru totdeauna. Dește ptu- 
lui pescar însă, fiul de boer îi plăti un preţ de două ori 
mai mare decât făcea peştele. 


ceri 


15 


Ii place să se uite in oglindă. Un vesel cititor al revistei 


diicrite iotograii 


„lată cine îmi duce ghiozdanul cu cărți. 


Un cal bun şi un paznic sigur. 


e k 


f e E, a si 
= S 


CUPON DE JOCURI SERIA ili 


Atelierele „Adevărul” 5. A. 


PE LUNA FEBRUARIE 


a 
Nd 


-rsd i | 
i AER k? 


a 


Spunând o poveste din „Dimineaţa Copiilor“ Preţul 5 lei 
De eee 


Foto Metro-Goldwyn-Mayer 


DE TOATE 


ȘI AMESTECATE 


Numele lunei Martie 


UMELE lunei Martie vine dela Romani. De altfel 
precum credem că ştiu cititorii noștri, toate nu- 
mele lunilor sunt de origină latină. 
Strămoșii noștri Romani îşi închipuiau că 
există mai mulţi zei, printre care era şi zeul 
Marte. Despre zeul acesta se credea chiar că a fost tatăl 
lui Romulus, întemeietorul Romei și cel dintâi rege al Ro- 
manilor. De aceea, zeul Marte avea mare trecere la Ro- 
mani şi în cinstea lui se ridicau mai multe temple. 


Marte era socotit ca zeul războiului, dar — mai ales 
la început — şi ca zeul care apăra turmele şi ţarinele. Din 
această din urmă cauză, ei au dat numele de Martie pri- 
mei luni cu care începe primăvara. 


Mai ştim că tot Marte este numele unei planete. I sa 
dat acest nume, pentrucă, așa cum o vedem cu ochiul li- 
ber de pe pământ, planeta Marte are o coloare de un roșu 
închis ca sângele, iar între sânge şi războiu este, de sigur, 
o legătură foarte strânsă. 


Un caz de memorie extraordinară 
aeea A e i Ai i i ai iati 


Pe când domnea Frederic cel Mare, regele Prusiei, veni 
la Berlin un Englez, despre a cărui memorie, adică putere 
de a ţine minte, se povesteau adevărate minuni. Se spu- 
nea, de pildă, că îi era deajuns să citească numai o singu- 
ră dată o carte întreagă pentru ca după aceea să spună pe 
din afară tot ce citise, fără să facă o singură greşală sau 
să uite ceva. ; 

Regele Frederic cel Mare, aflând despre Englezul a- 
cesta, își exprimă dorința să-l vadă și să-l cunoască. Il che- 
mă, aşa dar, la palat şi intră în vorbă cu el. Tot atunci, ma- 
rele scriitor francez Voltaire locuia la palat, fiindcă regele 
Frederic, care ținea mult la oamenii învăţaţi, îl invitase să 
vie la Berlin şi să șadă acolo. 

Și iată că în ziua în care era la palat Englezul cel cu 
memoria extraordinară, Voltaire veni la rege şi îi ceru voe 
să-i citească o poemă (lucrare mai lungă în versuri) pe 
care abia atunci o isprăvise. 

Ce făcu însă regele Frederic ? Spunându-i lui Voltaire 
să aștepte puţin într'o cameră de alături, chemă pe En- 
glez şi-l ascunse după un paravan. „Să asculţi cu atenţie, 
îi zise el, tot ce îmi va citi Voltaire”. 

Apoi chemă pe Voltaire, care îşi citi poema sa, lungă 


de mai multe sute de versuri. După ce isprăvi de citit, Vol- 
taire întrebă: „Vă place, Majestate ? 

— Imi place, răspunse regele, dar îmi pare rău că tre- 
bue să-ţi spun că poema nu este făcută de domnia-ta, ci ai 
copiat o poemă compusă de alt cineva”. 

Voltaire protestă şi jură că este făcută numai de el, 

Chemă pe Englezul, care stătea ascuns după paravan, 
Insă regele îi zise: „Iți voi dovedi îndată că am dreptate”. 
iar Englezul spuse pe din afară toată poema dela început 
până la sfârşit, fără să scape măcar un singur cuvânt. 

Bietul Voltaire asculta încremenit şi nu-i venea să 
creadă urechilor. La urmă zise: „Omul acesta trebue să fie 
un vrăjitor. 

— Nu e vrăjitor, îl lămuri regele, râzând cu poftă, ci 
este un om cu memorie cum nu s'a pomenit până astăzi”. 


Ce-i cu „Radio România“? 
e e e a i imi i tan 


Aşa ne întreabă un cititor, căruia îi dăm lămuririle ce 
urmează: 

„Radio România” este noul — adică al doilea post ro- 
mân de emisiune radiofonică. A fost construit în apropiere 
de Braşov şi puterea lui este de 20 de kilowaţi, pe când pu- 
terea postului Bucureşti este de 12 kilowaţi. 

Acest post a fost construit, ca să se audă mai bine în 
Ardeal, Banat, în Bucovina şi în străinătate, deoarece, din 
cauza munților Carpaţi, postul Bucureşti nu se auzea des- 
tul de bine în părţile acelea. 

Programul lui este mai mult programul postului Bu- 
curești. Poate fi auzit de toţi aceia ale căror aparate de 
radio au şi undele lungi. Știm că prin „unde lungi” se în- 
teleg undele între 1000—2000 metri. 


ŞCOLARIŢE ȘI FETIȚE 
cereţi părinţilor voştri 
să vă cumpere 


MARTIŞOARE 


frumoase şi purtătoare de 
noroc numai de la 


P A X MAIEFTI 
Calea Griviței 107 CA ORI UND 


DIMINEAȚA 


O P-E A OR 


C 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI = Ra A 28 | 


REDACTIA ŞI 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
Ai BF 00 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . . . . Lei 200 
Pe şase luni .. a . s„ Too 
Pe trei luni . . a . ss So 


ADMINISTRAŢIA 


Si B4:—:50 


A ZAA 


ANUL 11 28 Februarie 1934 — Nr. 525 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR = MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT PETT artar Director: N. BATZARI NU SE INAPOIAZĂ 


FLORILE: 


SCULTAȚŢI o poveste. frumoasă despre flori şi După o bucată de vreme, fiecare din ei se înfăţișă lu 
îngeri. O ştiu dela bunică-mea, care mă certa ori Dumnezeu, ţinând în mână jucăria ce făcuse. Dumnezeu 
de câte ori călcam vreo floare sau îi rupeam se uită cu drag la frumuseţea de jiicării şi îi,lăudă pe în- 


ABONAMENTE: 


foile. geri pentru isteţimea şi priceperea lor. Luă apoi jucăriile 
Ci-că o dată Dumnezeu sa coborât din ceruri şi le împrăștie pe tot pământul. 
şi a venit să cerceteze pământul. A venit înconjurat de o „Aceste jucării, îmi povesti mai departe bunică-mea, 


mare mulțime de îngeri, care îi preamăreau slava şi pu- erau flori, fiindcă fiecare înger făcuse câte o floare. Aşa, 
terea. Pe atunci însă pământului îi lipsea ceva, care îi dă unul făcuse trandafirul, altul crinul, un al treilea viorelele 
toată frumusețea: îi lipseau florile. Nu creșteau flori nici şi aşa mai departe. 

în grădină, nici în livezi, nici pe câmp. 

Creșteau ca şi acum arbori, numai că dedeau numai 
frunze verzi şi nu înfloreau niciodată. De asemenea, live- 
zile şi câmpiile erau acoperite de verdeață, dar nu se zărea MARIA SOREL 
nici o floare. Ori încotro ţi-ai fi aruncat privirile, nu ve- 
deai decât un covor verde, nesfârşit de întins. 

După ce se cobori pe pământ, id întrebă pe 
îngerii care erau mai aproape de El: „Nu-i aşa, că e fru- 
mos aicea pe pământ ? 

— Doamne, cuteză să răspundă îngerul Gabriel, este 
frumos şi măreț ca tot ce a eşit din mâinile Tale dumneze- 
ieşti. Ar fi însă şi mai frumos, dacă această coloare verde 
din livezi, din câmpii şi din păduri ar fi presărată şi cu 
alte culori. E frumos, grăi mai departe îngerul, dar par'că 
îi lipsește ceva, ca să fie şi mai frumos. 

Lipsesc florile, își zise Dumnezeu în gând”. Intor- 
cându-se apoi spre mulțimile de îngeri, le zise: „N'aţi vrea 
să vă luaţi la întrecere şi să faceți care poate jucăriile cele 
mai frumoase ? 

— Am yera bucuros, se grăbiră să răspundă drăguții 
îngeri, însă din ce să facem jucăriile acestea ? 

— Din razele soarelui. Dar să-iuați raze de culori di- 
ferite şi să le amestecați în aşa fel, încât jucăriile voastre 
să fie cât mai fin colorate şi cât mai plăcute la vedere”. 

Să fi văzut atunci cum într'o clipă văzduhul sa um- 
plut de mii şi mii de îngeri, care sburau mai sprinteni de 
cât păsările, râzând și cântârd de mare bucurie ce era pe 
dânşii. Şi cum se agățau de câte o rază de soare, suindu-se 
sus, tot mai sus, în căutarea culorilor celor mai vii şi mai 
fine. ' 


„Deaceia, își încheie ea vorba, e păcat să calci florile, 
să le mototoleșşti şi să le rupi foile”. 


3 Mama şi fetița. 


AVENTURILE 
JFACALEN 


ROMAN PENTRU COPII 


de DINU PIVNICERU 
oil TR DESI iod ERE SERE 


1) In împărăţia lui Lăcomilă cel Mare 
DRE RSI 70 26 E ENRE că II PRI SETE TIP: UE E API DIE Os REL SEFIA E 


fost bdată o împărăție mare şi bogată. Am cer- 
cetat multe cărţi rămase din bătrâni, dar nu mi-a 
fost cu putinţă să aflu numele acestei împărăţii, 
nici în care parte a pământului era aşezată. 
De aceea, nu pot spune dacă împărăţia, despre 
care este vorba, se afla înspre Soare-răsare sau înspre Soa- 
re-apune. Tot ce am putut şti, e că în această împărăție 
domnea în vremea de demult împăratul Lăcomilă, supra- 
numit „cel Mare”. Am văzut chiar niște bani cu chipul a- 
cestui împărat, iar în. jurul chipului stătea scris: „Lăco- 
milă cel Mare”. 

Am înţeles repede pentru ce se numea „Lăcomilă”. 
Mi-a fost însă mai greu să înţeleg pricina pentru care i se 
dăduse supranumele de „cel Mare”. 

ii spunea Lăcomilă, pentrucă singura lui grijă şi sin- 
gurul lui gând era să mănânce. Dimineaţa, cum deschidea 
ochii, se punea pe mâncare. Mânca toată ziua şi până ses- 
ra târziu. Mânca atâta, cât n'am putea mânca nici două- 
zeci din noi la un loc. Peşte, carne, zarzavaturi, ouă, lapte, 
brânză, fructe toate îi plăceau şi găsea că toate sunt 
foarte gustoase. Numai să fie din fiecare fel cât mai mult. 

Patruzeci de bucătari nu mai pridideau cu gătitul 
mâncărurilor pentru mesele împăratului Lăcomilă. Pentru 
ca să fie totul gata la timp, bucătarii aceştia își împărţi- 
seră treaba în telul următor: unul gătea numai supe şi 
ciorbe, al doilea avea în grijă numai carnea fiartă. al trei- 
lea, numai friptură la grătar, al patrulea, friptura la fri- 
gart, al cincilea friptura la cuptor, al şaselea gătea numai 
peşte rasol, al șaptelea numai pește fript și aşa mai de- 
parte, până la al patruzecelea bucătar, care n'avea altă 
treabă decât să gătească îngheţata de caise. 

Aşa își petrecea zilele domniei împăratul  Lăcomilă 
cel Mare. Altcum, era bun ca pâinea caldă. Nu-şi făcea nici 
odată sânge rău, nu-i plăceau certurile şi cu atât mai puţin 
ii plăceau războaiele. Dacă vreun împărat vecin ameninţa 
cu războiu, Măria Sa Lăcomilă căuta să-l îmbuneze, trimi- 
țându-i tot felul de daruri şi îi seria că nu este înaintea lui 
Dumnezeu păcat mai mare, decât să pui să se omoare unii 
pe alţii oameni, care nu se cunose măcar, aşa că n'au nici 
o pricină de a se uri şi duşmăni. 

„De ce să vărsăm sângele supușilor noştri ? De ce să 
lăsăm orfani şi pe drumuri atâtea mii de copii nevinovaţi 
şi de ce să ne prăpădim ţările noastre? Nu-i mai bine să 
stăm frumușşel de vorbă şi să ne înţelegem omeneşte ?” 

lată cam în ce fel răspundea Lăcomilă la amenințările 
cu războiu ale împăraților vecini. 

Din pricina acestei purtări blânde şi înțelepte, n'a fost 
nici un războiu în împărăţia sa, cât timp a trăit el. Să fie 
oare peniru aceasta, că a trecut în istorie cu numele de 
„Lăcomilă cel Mare ?” 

Unii spun da, alţii spun ba. Aceştia din urmă susţin că 
porecla de „cel Mare” i s'a dat din cauza că, lot mâncând 
și nefăcând vreo mișcare, Lăcomilă se îngrăşase aşa de 
mult, încât ajunsese să cântărească peste două sute de ki- 
lograme. Mai ales, făcuse o burtă, pe care nu o puteau cu- 


4 


prinde trei oameni cu braţele lângi. Burta aceasta ar fi 
fost pricina că lui Lăcomilă i sa zis „cel Mare”. 

La urma urmelor, partea aceasta hu este chiar aşa de 
însemnată. li vom spune şi noi, aşa cum i-au spus oamenii 
din vremea sa şi nu ne vom bate capul, ca să aflăm din 
care pricină a ajuns să fie cunoscut cu numele de „Lăco- 
milă cel Mare”. Mai cu seamă că avem de povestit despre 
el lucruri mult mai însemnate. 

De pildă, cum sa căsătorit şi ce soţie a luat. 

Impăratul Lăcămilă, ai cărui părinți muriseră incă de 
pe când el era copil în vârstă mică, n'avea nici fraţi, nici 
surori. De aceea, când a împlinit vârsta de douăzeci și 
cinci de ani, cea dintâiu grijă a sfetnicilor împărăției a 
fost să-l îndemne să se căsătorească. 


X 


Cine nu doreşte un căfel ca acesta! 


fi 
À DUNTATA 


Trebuia neapărat ca împăratul să aibă un moştenitor. 
Altfel, dacă — Doamne fereşte ! — sar fi întâmplat să 
moară pe neaşteptate şi fără urmași, ce sar fi ales din 
împărăție ? 


Se strânseră, aşa dar, mai mulţi sfetnici, i se întăţișară 
şi îi vorbiră în felul ce urmează: „Impărate şi stăpâne 
atotputernic ! Pentru binele împărăției şi al nostru al tutu- 
lor, trebue să te grăbești a te căsători, alegându-ţi o soţie 
de potriva ta. Scaunul împărătesc nu poate rămânea fără 
moştenitor, care să-ţi ia locul în ziua — de sigur — foarte 


“îndepărtată — când Dumnezeu te va chema la El. 


— Să mă căsătoresc ?! zise mirat Lăcomilă, dând pe 
gât o fleică de carne de vacă. Ocupat cu grija împărăției, 
nici n'am avut vreme să mă gândesc la aşa ceva. Insă, 
dacă socotiți că trebue să mă însor, strângeţi sfatul cel 
mare şi chibzuiţi cum trebue să fie aceea, pe care o voi lua 
de soţie. Vă spun că voi face întocmai cum veţi hotărî. Nu 
vă cer decât să mă lăsaţi pe mine în pace și să nu mă che- 
maţi la sfatul vostru. Eu unul am griji mult mai mari”. 

Zicând acestea, făcu sfetnicilor semn să iasă, iar el îşi 
văzu înainte de mâncare, pentru ca, după ce se îndopă 
bine, să-i tragă un puiu de somn. Căci acestea erau „ma- 
rile griji” ale împăratului Lăcomilă cel Mare: să mănânce 
şi să doarmă. 

In sala cea mare a palatului se strânse marele sfat îm- 
părătesc. Sfatul acesta era compus din o sută de sfetnici, 
iar fiecare sfetnic avea dreptul să vorbească 100 de ore. 
Printre sfetnici, unii erau bătrâni cu bărbi albe şi lungi, 
de le ajungeau până la genunchi. Alţii erau mai tineri. 
Aceştia își ziceau „căpetenii ale oștirei”, cu toate că împă- 
ratul Lăcomilă n'avea o oştire vrednică de acest nume. Ba- 
nii ce ar fi întrebuințat pentru oştire, el îi cheltuia cu mân- 
carea şi cu mesele sale nesfârşite. 


Sfetnicul cel mai bătrân — numele său era Zintilin — 
deschise sfatul cu cuvântarea ce urmează: „Vorbă multă, 
sărăcia omului. Vă amintesc zicătoarea aceasta, pentru ca 
să știți că nimeni din voi nu trebue să vorbească mai mult 
de o sută de ore. Este nevoje să isprăvim cât mai repede 
treaba pentru care ne-am adunat. Slăvitul nostru stăpân, 
Măria Sa împăratul Lăcomilă cel Mare, a consmiţit după 
"ugăminţile şi stăruinţele noastre, să se însoare şi ne-a ce- 
rut ca noi să-i alegem o soție după potriva sa şi după cin- 
stea şi fala puternicei noastre împărății. 

„Aşa dar, continuă sfetnicul cel bătrân, fiecare din voi 
va vorbi pe rând şi va căuta să-şi dea părerea asupra punc- 
telor ce urmează : 1) Cât de înaltă trebue să fie soţia vi- 
itoare a slăvitului nostru împărat; 2) Cât trebue ea să cân- 
tărească; 3) Ce coloare trebue să aibă părul ei şi dacă tre- 
bue sau nu trebue să fie buclat; 4) Ce coloare trebue să 
aibă ochii ei: albaştri, negri sau căprui?; 5) Cum trebue să 
fie pielea feţii ei: smeadă sau albă ?; 6) Care trebue să 
fie lungimea nasului ei şi dacă nasul acesta trebue să fie 
drept sau puţin ridicat în sus, dacă trebue să fie subţire 
sau mai groscior; 7) Cum trebue să fie gura ei: mică şi 
cu buzele subţiri sau mărișoară şi cu buzele mai groase? 
8) Poate fi o soţie bună și vrednică de împăratul nostru, 
dacă îi lipseşte cumva vreun dinte ?; 9) Ce lungime şi ce 
grosime să aibă gâtul ei; 10) Ce fel de mâini trebue să 
aibă și care trebue să fie mărimea şi grosimea fiecărui de- 
get ; 11) Ce măsură trebue să aibă la încălțăminte ; 12) 
Poate fi ea împărăteasa noastră, dacă are cumva bătături 
sau dacă sforăe în somn sau dacă umblă legănându-se ?” 

La fiecare din întrebările acestea şi la multe altele pe 
care le-a înşirat sfetnicul cel bătrân, dar pe care eu unul 
au le mai tiu minte, trebuia să răspundă cât mai amănun- 
tit fiecare din cei o sută de oameni care alcătuiau sfatul 
împărătesc. 


Cel dintâiu începu să vorbească sfetnicul cel mai “tă- 


năr în vârstă, fiindcă așa era rânduiala în sfatul împăra- 


tului Lăcomilă cel Mare: întâi își spuneau părerea cei mai 
tineri, apoi. rând pe rând, cei mai înaintați în vârstă, așa 
că sfetnicul cel mai bătrân, care deschisese sfatul. trebuia 
să vorbească cel din urmă. 


5 


Sfetnicul cel tânăr vorbi douăzeci de zile în şir, caie 
cinci ore pe zi, fiindcă membrii sfatului nu puteau să as- 
culte mai mult de cinci ore. Oboseau, ameţeau și îi durea 
capul. 


La sfârşitul primelor douăzeci de zile, sfetnicul cel bă- 
trân vorbi zicând: 

„Cuvântarea tânărului nostru colea și prieten a fost 
frumoasă, dar ne-a obosit din cale aiară. De aceea, cred 
că e bine să ne despărțim şi să ne odihnim douăzeci de 
zile. Apoi ne vom aduna din nou, ca să ascultăm pe la doi- 
lea coleg mai tânăr”. 

După ce trecură aceste douăzeci de zile de odihnă, 
sfatul se strânse pentru a doua vară, iar sfetnicul, căruia 
îi venea rândul, vorbi, ca și cel dintâiu, douăzeci de zile în 
şir, câte cinci ore pe zi. Şi cuvântarea lui fu lăudată de 


sfetnicul cel bătrân. Insă, aşa cum făcuse şi de rândul 
trecut, dete o nouă vacanţă de douăzeci de zile. 
Și aşa a mers până la sfârşit, adică până au vorbit 


toţi cei 100 de sfetnici. 


Se  împliniseră tocmai zece ani din ziua în care sa 
strâns sfatul împărătesc şi până în ziua în care au vorbit 
cu toţii. | 


(Va urma) 


ne 
IA 


OA 


POVESTE 

PEPI EET REIESE: 
N biet moşneag, despre care nimeni nu putea 
spune de unde este şi încotro merge, cutreera de 
câtăva vreme „țara oamenilor răi”. Era o țară în 
care toate inimile erau împietrite, ţară în care 
nu se ştia ce este mila, bunătatea și dragostea de 

aproapele. 

In ţara aceasta nu găseai doi oameni, care să se aibă 
bine unul cu altul. De dimineaţa şi până seara târziu nu 
se auzeau decât certuri şi ocări. 

Aceasta era țara pe care un biet moşneag o cutreera de 
câtăva vreme. Moșneagul acesta, gârbovit, slab și îmbrăcat 
în sdrenţe, se vedea alungat de pretutindeni. Nu-i dedea 
nimeni un adăpost, nu-l ajuta nimeni cu o bucăţică de pâi- 
ne, care să-i potolească foamea. Aruncau cu pietre în el şi 
asmuţeau câinii să-l sfâșie. 

Intruna din seri, moșneagul rătăcea pe străzile celui 
mai mare oraş din ţara oamenilor răi. Se pornise o ploaie 
rece şi măruntă, care îl pătrunsese până la piele și-i înghe- 
tase trupu-i istovit de ani şi de necazuri. Moşneagul tre- 
mura de frig şi nu se mai putea ține pe picioare din pri- 
cina foamei, care îl chinuia. 

„Nu este cu putinţă, îşi zicea moșneagul singur, ca în 
tot oraşul să nu se găsească un suflet bun, care să-mi dea 
adăpost pentru noaptea aceasta”. 

Luă casele la rând şi începu să bată în poarta fiecă- 
reia. Dar unii nici nu se sinchiseau să-i răspundă, pe când 
alții scoteau capul pe fereastră şi îi strigau: „Cară-te de 
aici, cerşetor nemernic !” 

Şi pe când sărmanul de el bătea zadarnic din poartă 
în poartă, ploaia cădea tot mai rece şi mai pătrunzătoare. 

Se făcuse aproape miezul nopții, iar moşneagul rătă- 
cea mereu pe străzile oraşului din țara oamenilor răi. Insă, 


6 


TAR Arme 
IL 


de MARIN OPREANU 

PERETE TIE FRI RENE SEPI SEE 
iată că la lumina unui fulger zări pe coasta unui deal din 
apropierea oraşului un fel de colibă, ce părea a fi mai de 
grabă un staul de vite decât o locuinţă omenească. 

„Acolo trebue să fie ceva oi, îşi zise moşneagul în 
gând. Insă, chiar de ar fi lupi, nu oi, totuşi cred că are să 
fie mai primitori decât oamenii din oraş”. Sprijinit pe bă- 
tul său şi târându-şi anevoe picoarele, se îndreptă spre co- 
liba aceea. Când ajunse însă la poarta colibei, văzu că 
înăuntru locuiau oameni, iar nu oi sau alte animale. 

In adevăr, în coliba aceea mică şi aproape dărăpă- 
nată, locuia o femeie văduvă cu trei copii în vârstă mică. 
Moşneagul se opri puţin înaintea porţii, fiindcă auzea plân- 
sete şi gemete. Plângeau şi gemeau copiii văduvei, iar vor- 
bele: „Mamă, ni e foame ! Mamă, ni e foame !” răsunau 
într'una. 

Biata femeie, care nu era mai puţin chinuită de foa- 
me, căută să-i potolească, zicându-le: „Cu'caţi-vă acum şi 
dormiţi, că mâine dimineaţă am să vă aduc şi mâine proas- 
pătă şi mâncare gustoasă”. 

Nu era de loc sigură ca a doua zi va putea să aducă 
tot ce spunea, fiindcă ştia că n'are de unde să aducă. Insă, 
vroia ca deocamdată să-i liniștească pe copii, iar, pe de 
altă parte, avea nădejde că Dumnezeu îi va veni în ajutor. 

Copiii se culcară şi închiseră ochii, dar nu era chip să 
adoarmă. Şi se porniră iarăşi să plângă şi să geamă: „Ma- 
mă, ni e foame ! Mamă, ni e foame !” 

Atunci femeiei îi veni un gând şi le zise: „Numai de- 
cât, dragii mei, numai decât am să vă dau pâine caldă şi 
gustoasă. Am uitat că am nişte făină albă. Fac îndată o tur- 
tă şi o pun la cuptor să se coacă. Liniștiţi-vă şi nu mai 
plângeţi!” 

Spunând acestea, intră într'o încăpere mică de alături. 
Luă de acolo o cărămidă, o înfăşură într'o bucată de pânză 
şi intrând din nou în odaie, zise copiilr săi: „lată, am fă- 
cut turta. Acum o pun în cuptor, ca să se coacă. Până se 
coace, voi închideţi ochii şi dormiţi, iar când o să fie coap- 
tă gata, eu am să vă trezesc”. . 

Copiii ascultară, închiseră ochii, dar nu puteau să 
adoanmă. ELAS 

Atunci bătu şi moşneagul în poarta colibei. Mirată că 
aude bătăi în miez de noapte, femeia se grăbi să deschidă 
şi să întrebe cine este. 

„Sunt un biet bătrân sărac şi mă rog de un adăpost”, îi 
răspunse el. Femeia îi zise: „Vino în colibă. Vei găsi un 
adăpost împotriva vântului şi a ploaiei, dar mă simt zdro- 
bită de durere și rușine, fiindcă n'am să-ți dau, ca să-ţi 
mai potoleşti foamea”. 

Și îi povesti încet şi cu lacrimile în ochi cum copiii ei 
sau culcat flămânzi şi cum, vrând să-i amăgească şi să-i 
facă să adoarmă, le-a spus minciuna că a pus în cuptor o 
turtă să se coacă, pe când ea nu pusese decât o cărămidă. 

„Dumnezeu, cu puterea Sa îi zise moșneagul, poate 
preface cărămida în pâine”. 

Moșneagul intră în colibă şi se așeză lângă vatră, ca 
să se usuce şi să se mai încălzească. Insă, după puţin se 
auzi glasul copiilor, zicând tânguitor: „Mamă, ni e foame ! 
Mamă, ni e foame !” 


— „Mai răbdaţi puţin, până ce se coace turta”, le răs” 
punse mama, ștergându-și pe furiș lacrimile. 

Dar moșneagul se aruncă în vorbă şi zise: „Vine din 
cuptor un miros plăcut. Mi se pare că turta s'a copt”. 

Femeia îl privi nedumerită. Se miră că omul vorbeşte 
în felul acesta, pentru că ea îi spusese mai adineauri că în 
cuptor n'a pus nici o turtă, ci o cărămidă. Moşneagul însă 
vorbi din nou: „Da. după mirosul ce vine din cuptor, tur- 


- 


e. 


ta trebue să fie toomai coaptă. Fii dar bună şi scoate-o !” 

Auzind aceasta, începură şi copiii să zică şi mai tare : 
„Mamă, ni e foame ! Mamă, scoate turta din cuptor p: 

Atunci, femeia, văzând că nu mai prinde minciuna el, 
se hotărî să scoată cărămida din cuptor și să le-o arăte. 
Deschise, prin urmare, gura cuptorului... dar rămase încre- 
menită de ceeace văzu: în locul cărămizii, care pierise fără 
urmă, era o turtă mare ce părea făcută din făina cea mai 
albă. 

La vederea aceasta, femeia îşi făcu semnul crucii şi 
zise: „Văd că Dumnezeu — slăvit să-l fie numele ! — s'a 
îndurat de noi şi a făcut o minune. 

— Nu ţi-am spus, îi întoarse moșneagul vorba, că 
Dumnezeu, cu puterea Sa, poate preface turta în pâine ?” 

Foarte veseli, dar tot atât de flămânzi, copiii săriră 
din pat şi se puseră să mănânce cu o poftă lesne de înţeles. 

„De am avea şi ceva lemne să mai înteţim focul! zise 
femeia. - 


ăi. eu am văzut, răspunse moşneagul, o grămadă 


Micicy e vânător 


Micicy e vânător... 

N'are pușcă, nici copoi, 

Nici ruck-sac, nici haine noi, 
Dar să ştiţi că drept vam spus : 
Micicy e vânător, 

Nu-i ca el pisoi tot leatul... 

Ca să sperie vânatul, 

Ține coada steag în sus. 


Micicy e vânător 

Și vânatu-i o găină 

lar pădurea i-o grădină, 
Pândă: un rond mirositor 

Şi găina-i minunată 

E pestriță şi moțată... 

Dar lui Micicy nu-i pasă 
Are-un gând şi nu se lasă !!... 


Saza, câine-afurisit, 

Cum dormea întins la soare, 
S'a trezit şi l-a ochit 

Si-a fost iute în picioare. 
Fuge Micicy şi-i dus, 
Ținând coada steag în sus. 


ANIŞOARA ODEANU 


mare de lemne lângă poarta colibei. De ce nu iai câteva ?” 

Femeia știa bine că la poarta colibei nu se găsește mă- 

car“un băț de lemn. Insă, după cum cărămida se prefăcuse 
în pâine, tot așa se putea ca, prin voinţa lui Dumnezeu, să 
fi fost şi lemne. Aşa dar, fără să mai stea la îndoială, mer- 
se afară din colibă şi văzu în adevăr că lângă poarta coli- 
bei se ridica o grămadă de lemne. Aduse cât mai multe și 
făcu în vatră un foc mare şi binefăcător. 
_ Acum copiii erau sătui şi încălziți. Se culcară deci şi 
adormiră numai decât. „Culcă-te şi dumneata”, îi zise moş- 
neagului femeia, care începuse să se uite la el ca la un 
sfânt trimis din cer. 

Dar moşneagul îi răspunse: „Nu, eu trebue să mă duc, 
fiindcă mai am un drum lung de făcut. Iți mulţumesc însă 
pentru găzduire şi pentru bunătatea inimii tale. Eu mă 
duc, zise el pentru a doua oară, dar să știi că în noaptea 
aceasta se va petrece ceva, de care nu trebue să te sperii. 
Va “cădeu o ploaie, cum n'a căzut niciodată prin locurile 
acestea, vei auzi tunete bubuind îngrozitor, vei vedea ful- 
gere brăzdând văzduhul, dar să nu-ţi fie teamă. Să stai li- 
niştită aicea și să nu priveşti afară. lar mâine dimineaţă 
să ieși, fiindcă ai să găsești ceva, care îţi va fi de mare 
folos”. 

Acestea zise, moșneagul își luă rămas bun, eşi din co- 
libă şi pieri în întunericul nopţii. Nu trecu mult la mijloc. 
şi se dezlănțui o ploaie, o furtună şi o grozăvie, de credeai 
că e sfârşitul pământului. Insă, femeia, încrezătoare în 
spusele moșneagului, nu se sperie, ci stătu înaintea icoanei 
Maicii Domnului, rugându-se şi închinându-se cu toată 
evlavia. 

In spre dimineaţă, furtuna se potoli ca prin farmec și 
soarele răsări din nou măreț și strălucitor de lumină. Fe- 
meia ieși atunci din colibă, ca să vadă ce sa întâmplat. 
Dar ce i-a fost dat să vadă ? Orașul dela poalele dealului 
pierise în întregime, iar în locul lui, cât puteai cuprinde cu 
ochiul, nu vedeai decât o întindere de apă, un lac liniștit 
şi de toată frumuseţea. 

Femeia se cobori până la marginea lui, iar acolo găsi 
o pereche de boi tineri şi voinici, un plug şi doi saci plini 
cu sămânță din grâul cel mai bun. , 

Se apucă să are pământul din jurul colibei și semănă 
grâul, care dete o recoltă îmbelșugață. Copiii ei crescură 
mari şi ajunseră agricultori iscusiţi şi înstăriți. Și aşa, din 
oraşul oamenilor. răi nu rămase decât această femeie de 
oameni buni şi cu frica de Dumnezeu. 


„MARIN OPREANU, 


NOROCUL 
IERARULI 


> 

Ay 
Wo d 
A 


CA 
a € 


9) O fierărie între Raiu şi iad 


Desene de GUSTY Text de MOS NAE 
REEDE SEINOR BERBE 


De când dracii sunt în sacu-i, Ce schimbată e şi lumea! Nu-s bătăi, nu sunt nici certuri, Căti tot răul, toată vrajba 
Omul nostru-i liniştit, Căci domneşte pe pământ N'auzi vorbe de ocară, Sunt de diavol născocite. 
N'are-acum de ce se teme Pace, dragoste curată, A pierit şi sărăcia, El ne strică suflet, minte 
Şi să fie necăjit. Cum dorit-a Domnul sfânt. Nu mai plânge om în ţară. Şi ne'mpinge la ispite. 


Dar nu poate-acum să facă Insă vezi că împăratul — Nu-i venea la socoteală, Doar vede: că visteria - 
Nici un fel de răutăţi, Cum îl cheamă, am uitat — Ca în țara lui să fie Zi de zi se .a! golește, 

Nicăieri nu sunt războaie Ce domnea în vremea-aceea, Pace bună între oameni, Şi că lumea îl cam uită — 

Şi nu sunt nici judecăți: Este foarte supărat. Fără certuri, duşmănie. Se frământă, se gândeşte, 


A 


< EEN F s 7 
EREA TI 


a 


Din ce pricină e pace 
Intre oameni şi iubire? 
După multă căutare, 

in sfârşit, luă de ştire, 


„Jur, eu însumi să-ţi taiu capul, 
Dar de vrei să mai trăești, 
Fuga să deslegi tu sacul, 
Păcătosule ce eşti!” 


Vede iarăşi împăratul 

Că-i se umple visteria, 

Că primeşte daruri multe — 
Şi e mare bucuria. 


Inspre raiu porneşte-acuma, 
Iar acolo când sosi, 

Bate'n poartă să-i deschidă. 
Sfântul Petru se grăbi, 


Că fierarul are în sacu-i 
Pe toţi diavolii câţi sunt 
Şi de-aceea, prin urmare, 
Este pace pe pământ. 


Ce să facă biet fierarul? 
Nu e chip de'mpotrivit. 
Face deci cum împăratul 
I-a cerut şi porvncit. 


Intr'o zi cam pe'nserate 
Şi fierarul a murit, 

Şi cu traista -2 de scule 
Pe cea lume a : ornit. 


Ca să vină, dar când vede 
Cine este, i-a strigat: 
„Nu e locul tău aicea, 
Fiindcă plin eşti de păcat. 


Cum află de vestea-aceasta, Il aduc, iar împăratul 

Trei jandarmi a şi chemat: Furios, i s'a răstit: 

„Pe fierar să mi-l aduceţi!” „De nu dai la diavoli drumul 
Dă poruncă mâniat. Viaţa-ţi astăzi s'a sfârşit! 


Suspinând, se'ntoarce-acasă, Iar începe ura, vrajba, 
Ş'apoi sacul îl desleagă, Iarăşi certuri şi ocări, 
Ese ceata cea de diavoli Iar stăpână-i răutatea 
Şi se ducem lumea'ntreagă. Şi-s războaie între ţări. 


Drept la iad se duce omul, Dar când dracii îl văzură, 
Căci în sinea sa gândeşte: Ingroziţi, au încuiat 

„Am păcate multe, grele, Poarta iadului — fierarul, 
Deci la raiu nu mă primeşte”. Vrând, nevrând, s'a'ndepărtat 


— Unde stau, sărman de mine? A deschis o fierărie 


Nicăeri nu mă primeşte!” Chiar la mijlocul de drum, 

Işi zicea în gând fierarul, Ş'am aflat cu dela lume, 

Dar pe urmă, ce-i trăzneşte? Că lucrează şi acum. 
SFÂRŞIT 


9 
GNA 


MOARTEA LUI 


L vom lăsa acum, numai pentru câteva clipe, pe 
micul Micicy, pentruca să ne întoarcem la Miţa- 
che. Vă mai aduceţi aminte cum din ziua în care 
a sosit Micicy, motanul Miţache a plecat de aca- 
să şi nu s'a mai întors. 

A trecut multă vreme, până când într'o bună dimi- 
neaţă, pe când în grădină florile dormeau încă şi ferestrele 
caselor erau închise şi dormeau găinile în coteţ cu cocoşul 
lor cel mândru — şi Micicy dormea lângă sobă (cu toate 
că acum era cald), cu capul răzimat pe lăbuţe, pe zidul 
inalt ce-i împrejmuia grădina, un pisoi mare, ce părea şi 
mai mare în umbra dimineţii, se întorcea şontâc-şontăâc, 
așa cum umbla Micicy, după ce l-au bătut Bobby şi Saxa. 

Când s'a trezit Ilona, somnoroasă, şi a coborit să ia 
apă din grădină, sa împiedicat de Miţache, — căci el era— 
care, după vechiul lui obiceiu, stătea în faţa uşii, așteptând 
să i se deschidă. 

Fără să-i pese de minunarea llonei, care a scos un ți- 
păt, Miţache a intrat în bucătărie şi s'a dus spre locul unde 
deobicei se afla farfuria cu lapte sau cu apă, pentru pisoi 
şi pentru căţei. Farfuria era goală. Miţache s'a întors acum 
desamăgit spre locul de lângă sobă, care odinioară era al 
lui, iar acum în el dormea Miciey. Când l-a văzut pe Mici- 
cy acolo, nu l-a mai privit cu necaz, nici măcar n'a încer- 
cat să-l alunge, ci s'a aşezat alături, greoi. A început să-l 
privească... L-a privit mai multă vreme, ca şi când ar fi 
avut vreun gând, apoi i-a întors spatele şi s'a lăţit jos. 

Acum, s'a trezit Micicy. Nu i-a venit să creadă, când 
l-a văzut pe Miţache lângă el. Il privea îngrozit, gata să se 
zburlească și apoi s'o ia la fugă. Dar cum Miţache nu-i dă- 
dea nici o atenţie, Micicy s'a liniștit. Poate nu-i chiar aşa 
de rău cum pare, pentrucă e mare și încruntat, Micicy a 
întins o labă. Miţache a tresărit numai odată din corpul 
mare şi a continuat să stea nemișcat (nimeni nu putea să 
ştie dacă dormea, sau cine ştie ce gânduri se iţeau în ca- 
pul lui pisicesc). Prinzând din ce în ce mai mult curaj, 
Micicy — minune când a intrat mama Puicăi în bucă- 


tărie, îl căuta pe Miţache de pureci. (Cât era Miţache de 
cardinal, nu-i lipseau nici lui chiriașii nepoftiţi). 


MI FACIIE 


Miţache la început, l-a lăsat, pentru că îi plăcea gâdi- 
larea botişorului lui Micicy. Şi-a îndeplinit Micicy rolul 
multă vreme, fără să-l turbure nici intrarea doamnei Gri- 
goriu, când, neaşteptat Miţache s'a sculat, sa întors spre el 
şi i-a tras o labă atât de voinicește, că Micicy a căzut pe 
spate cu picioarele în sus. 

— Miţache tot Miţache, a observat cu părere de rău 
pentru Micicy, doamna Grigoriu. Totuşi, sa îngrijit să-i 
dea de mâncare, apoi i-a lăsat pe amândoi singuri şi sa 
dus. 

Miţache a început să mănânce nepăsător, uitând de 
laba pe care i-a tras-o lui Micicy, în schimb acesta s'a scu- 
lat dela locul lui şi s'a aşezat într'un colţ, tare necăjit, re- 
fuzând să mănânce şi să bea. Nu putea să înţeleagă micul 
pisoi, care între timp învățase că toate faptele lui rele vor 
fi pedepsite, dece fusese pedepsit acum când nu putea să 
vadă nimic rău în ceeace făcuse. 

Micul Micicy nu știa un lucru pe care pisoii mici şi 
copiii mici nu-l știu încă: nu totdeauna ţi-se răsplătește bi- 
nele cu bine şi atunci când faci un bine numai în vederea 
unei răsplătiri, e mai bine să nu-l faci de loc. 

Micicy însă, cum nu prea ştia să gândească, se mărgi- 
nea să fie trist, tare trist.... 

După ce Miţache a mâncat bine, s'a așezat în faţa u- 
şii — semn că vrea să plece. I s'a deschis şi s'a dus, cu la- 
ba lui cea ruptă. In grădină sa zburlit la Bobby şi la Saxa, 
care l-au primit cu lătrături, de mau mai îndrăznit să se 
apropie, apoi sa cocoţat pe o ladă întoarsă cu fundul în 
sus, în care vara se punea pământ şi se sădeau flori. Acolo, 
la soare, a adormit adânc. 

„Trei zile mai târziu, Miţache s'a întors acasă şi mai 
jerpelit, trăgându-și și mai greu laba rănită. De data asta 
n'a mai vrut să mănânce. l-a mers din zi în zi mai rău — 
iar într'o dimineaţă Ilona l-a găsit țapăn în faţa uşii, unde 
stătea el deobiceiu așteptând să i se deschidă; murise pes- 
te noapte. 

sd — Desigur că a fost otrăvit, și-a dat părerea doamna 
Grigoriu şi oricât de rău ar fi fost Miţache, i-a părut ră' 
de el, pentrucă era mare şi frumos. (Va urma) 


Un concurs de patinaj pentru copii 


kA 


< 


7, 


P 


_ După Wladimir Korolenko 


Povestirea de față a mai fost publicată, dar de atunci 
a trecut mu t timp: zece ani de zile. O publicăm din nou 
pentru frumuseţea şi mai ales pentru duioșia ei și suntem 
încredințaţi că toți cititorii noștri o vor citi cu toată plă- 
cerea. 

Adăugăm că ea nu este o traducere exactă după ma- 
rele scriitor rus Wladimir Korolenko, ci vedhiul nostru co- 
laborator Marcu lonescu a prerucrat  scurtând-o şi loca- 
lizând-o. 


elrică, băeţaşul lipsit de lumina ochilor, stătea 
singur pe dealul din apropierea satului. Stătea 
singur cu gândurile sale. Deodată auzi paşi u- 
şori, care se apropiau de el. 
„Ascultă, îi strigă un glas de fetiţă, cine cântă 
aicea din flaut? 

— Eu!” răspunse Petrică supărat, pentrucă lui nu-i 
plăcea societatea altor copii şi dorea să fie lăsat mereu sin- 
gur. De aceea, adăugă: „Du-te, nu vreau să vii lângă mine! 

— Da?! îi întoarse fetița vorba, isbucnind întrun ho- 
hot de râs. Nu cumva pământul este al tău?” 

La aceste cuvinte, copilul orb se supără şi mai rău şi 
strigă atâta cât îl ţinea gura: „Du-te! Du-te! Fugi de aicea! 

— Ce băiat rău crescut!” își zise singură fetiţa şi îi 
întoarse spatele. 

Ziua următoare, Petrică stătea tot pe dealul din apro- 
pierea satului. Se căise de purtarea sa grosolană cu fetița 
din ajun. Dorea, aştepta să vie, ca să-i vorbească şi să-i 
ceară iertare. Dar fetiţa nu veni decât în ziua a patra. In- 
dată ce-i auzi paşii, Petrică îi strigă: „Tu ești?” 

Ea nu răspunse, ci se opri, după ce mai înaintă câţiva 
paşi şi şezu jos aproape de Petrică, făcând un buchet din 
florile ce strânsese pe câmp. 

„Tu ești?” o întrebă din nou bietul orb, care nu putuse 
să-şi dea încă seama că ea era lângă dânsul. 


LI 


Orb 


de MARCU IONESCU 
MESEI 7 DESESTI IDR 0 Sie ie SIE 


„Nu vezi că sunt eu?” îi zise ea, luându-și un aer de 
domnișoară mare. După aceea, îl întrebă din nou: „Dece 
te-ai supărat pe mine? 

— Nu, nu Sunt supărat, grăi Petrică cu o voce blândă. 

— Nici eu. Dacă-i așa, hai să ne jucăm! 

— Eu nu ştiu să mă joc, răspunse Petrică, pentrucă..., 
pentrucă... şi cuvintele i se opriră în gâtlej. 

— Ce copil ciudat ești! îi zise fetiţa. Poate că ţi-e teamă 
de mine, fiindcă nu mă cunoşti încă. Mie nu mi-e teamă 
de nimeni... şi îi aruncă flori pe piept și pe obraji. 

— Unde ai cules florile acestea ? o întrebă Petrică. 

— Aci, răspunse ea, arătând locul cu capul. 

— In livede? 

— Nu, aici. 

— A, în pădure! Şi ce flori sunt acestea ? 

— Cum, nu știi ce flori sunt acestea? Dar văd că tu 
nu știi nimic!” îi zise fetiţa. 

Petrică luă câteva flori în mână, trecu repede cu de- 
getele peste ele, apoi vorbi zicând: „Acestea sunt viorele, 
aceasta e floarea Turcului”. 

Tot în felul acesta vroi să facă şi cunoştinţa fetiţei. Cu 
mâna stângă o apucă de spate, iar cu mâna dreaptă îi pi- 
păi părul, pleoapele, își trecu degetele pe obrajii fetiţei, ca 
să-și dea seama de trăsăturile feţei. 

Fetiţa rămase mai întâiu mirată, apoi fu cuprin: i de 
teamă. Se sculă repede de lângă Petrică, se dete câțiva 
paşi îndărăt şi se porni pe plâns. „Cât eşti de rău! îi zise 
ea printre lacrimi. Ce ţi-am făcut ?” 

In loc de răspuns, Petrică se trânti la pământ, se 
porni să plângă cu sgomot și să ofteze din adâncul inimei, 
Fetiţa se apropie de el, zicându-i: „Dece plângi? Liniște- 
şte-te! Uite, mie mi-a trecut supărarea”. 


(Citiţi continuarea în pag. 12-a) 


ARACILĂ, după ce pierduse comoara şi rămase 
depe urma ei cu oasele zdrobite, se jură să se la- 
se cu gândul dela ele: 

„Nw's pentru mine şi pace”, îşi zicea el, scu- 
turându-se ca de o doctorie rea. 

Şi cu gândul ăsta, într'o zi caldă, se pârpălia pe iarbă 
ia soare. Stomacul de colo: „chior, chiar... dhior...” El, de 
colo: „ho. ho, ăi mai mâneca tu şi răbdări fripte de-acu”. 
Dar norocul, cât p'aci pe lângă el: 

— „U-u-u, măi Sărăcilă”, se auzi un glas de om. Și Să- 
răcilă sări drept în sus. 

— „Da” mai încet, măi, că doar nu te trezeşti în moa- 
ră ! Cum m'ai speriat!” şi „ptiu, ptiu”, îşi scuipă în sân. 
„Care-i pricina vere, de te-ai abătut p'aci?” întrebă el pe 
cel care venise. 

- „Apoi, uite aşa și pe dincolo, făcui azi praznic şi 
nam vorbit cu nevasta să-ţi dăm de pomană o junice, s'o 
creşti pe lângă casă, pentru un strop de lapte şi-i zice şi 
d-ta: „bodaproste”. 

Pə Sărăcilă de l-ai fi chemat la lucru, n'ar fi sărit aşa, 
vorba ceea: „La pomană năvală, şi la războiu, înapoi”. 

Lăsă semn pe locul unde se tăvălise, îşi trase căciula 
pe-o ureche şi: hai-hai, după omul cu pricina. 

Acolo, lume multă, ca la pomană: mese întinse... Dar 
până să vină rândul şi lui Sărăcilă să se aşeze la masă, 
trebui să mai zăbovească pe un scaun lângă o poliţă cu oale 
şi străchini. „Ei”, gândi Sărăcilă, „mai am mult de aștep- 
tat, mi sor lungi urechile de foame”. Şi ca să-și mai mc 
iniască stomacul, se sculă să 
Doamne, Doamne, ce minune! Intro ulcică de pământ, 
găbui taman ce-i plăcea mai mult: brânză cu smântână. 
Vru să ducă oala la gură, nici vorbă, că l-or vedea mesenii 
şi-or râde de el. 

la mai bine să caute o lingură; dar prin prejur, nici 
pomeneală de lingură. Se dădu’ pe lângă o funie de ceapă. 
sparse în mâini o căpăţână, făcu ca un găvan de lingură 
şi... încet, încet, pe lângă oala cu smântână. Dar... ei, come- 
die! Par'că era un făcut: de câte ori da’ să våre mâna în 
oală, hop, nimerea câte cineva: ba gazda cu vorbă bună: 

„Nu te superi, creștine, dar mai aşteaptă niţel. 

-— „Aş, vorbă să fie”, îndruga Sărăcilă, „da mă uitam 

şi eu p'aici: mare minune-i şi o vacă la casa omului!” 


privească prin cele oale, . 


SARACIA LA POMANA 


Și iar ieşia gazda Şi el iar da târcoale să arunce găva- 
nul cel de ceapă în oala cu smântână. Dar omul de gazdă, 
ca să-l mai ţină de taină, să nu i se pară că așteaptă cam 
mult, intră la el. 

— „la vin să vezi, vecine, ce mai grăsuni mi-a fătat 
scroafa”. Şi-l ducea cu de-asila de lângă oala cu smântână, 
iar Sărăcilă, în gându” lui: 

„Fi-ţi-ar scroafa a naibei şi ţi-ar mânca-o lupii! De 
scroafa voastră-mi arde mie acu”. Și iar întră în casă pe 
lângă oala cu smântână, că-i lăsa gura apă. 

— Acu-i acu”, gândi el şi scoase o altă coajă de ceapă 
din sân. Se uită primprejur, cobori cu grijă oala de pe po- 
liţă şi începu a horpăi smântână la gură, cu găvanul de 
ceapă. Dar... lucru dracului: vr'un şoarece, ori bolovan 
ceva. căzu: bâltâbâc! depe gura podului, într'o măldare cu 
apă, de-l stropi pe. ochi. Sărăcilă, nici una, nici două, de 
frică scăpă oala cu smântână taman în mijlocul casei, de 
se făcu hârburi; 

„Ptruţ, mânca-te-ar câinii”, se prefăcu el, aruncând cu 
căciula în pământ, în chip că se ia după o pisică. „La, pi- 
sică |! săriţi, oameni buni, puneţi mâna pe ea, Ca spart oala 
cu smântână de pe poliţă”. Și făcea atâta hărmălae, că 
scoase pe toți mesenii afară, de rămăseseră oamenii cu gu- 
ra căscută la el, ca la altă comedie. Şi iar luă căciula de jos 
şi iar o trântea în pământ, c'o făcuse numai miţe şi fărâ- 
me. Dar nimeni nu văzu nici o pisică. 

— „Și mai lasă căciula, bre, omule, ce fuse asta ? 
Crezi că ne orbeşti pe toţi”? râse unul. 

— „Ei, las-o, creştine, “așa-i pisica stricătoare şi nu-ţi 
mai face inimă rea, luă vorba gazda. „la treci la masă că-i 
gata”. 

Sărăcilă, numai că nu zise vorbă rea, aşa era de 
plouat, că n'avuse parte de smântâna din oală. Mânca el 
din toate bunătățile depe masă, dar gându-i era dus tot lu 
biata oală. 

„Nu-i a bună asta, să știi”, îşi zicea înghițind în sec. 

„Se sătură bine, ba i se mai dete și acasă de ale mån- 
cării şi... pe deasupra, porni cu junicea după el. 


MINERVA ALEXANDRESCU 


(Continuare din pag. 11) 


Se aşeză pe iarbă și începu să-l privească. Din ochii 
băiatului curgeau încă lacrimi, dar ochii aceştia nu se 
mișcau şi privirile lor erau fixe. Pe faţa lui se citea o du- 
rere adâncă și fără leac. 

„Ciudat mai ești! îi zise ea cu jumătate de voce. 


Nu, nu sunt ciudat, răspunse Petrică, năpădit din 
nou de lacrimi. Nu sunt ciudat, ci sunt... orb. 

— Orb?!” Un moment fetița rămase încremenită. 
„Orb?! repetă ea şi se cutremură toată. Dar numai decât 
după aceea fu cuprinsă de o nemărginită milă pentru săr- 
manul băiat fără vedere. Fără să stea mult pe gânduri, îşi 
trecu braţele în jurul gâtului lui Petrică și stătu aşa mul- 
tă vreme, aiuestecându-și lacrimile ei cu lacrimile lui. 

După ce se mai linişti, începu să-i vorbească despre 
alte lucruri. „Soarele a apus, îi zise ea. 

Eu nu știu cum e soarele... Il simt numai. 


— Ah! Nu știi cum e soarele ? Dar pe mămica la o 
ştii ? 

— 0, da ! Pe mămica o ştiu bine. li cunosc paşii de de- 
parte”. 


12 


Vorbiră apoi despre alt ceva. „Eu ştiu să citesc, îi zise 
Petrică, şi în curând am să învăţ să scriu. 
Dar cum poţi tu să citeşti ? 
- Citesc cu degetele. Am altfel de carte, pe care citesc 
ușor şi repede. 

— lar eu, grăi fetiţa, citesc cu ochii, dar citesc foarte 
rău. Şi cine te învaţă pe tine să citeşti ? întrebă ea. 

— Maxim. 

— Acela care merge în cârji ? Trebue să fie un om 
rău. De câte ori îl văd, mă speriu. Nu-i aşa că te bate ? 

— Nu, Maxim nu e rău și nu bate pe nimeni”. 

A doua zi, fetiţa se duse la casa lui Petrică și întâlnind 
la întoarcerea în grădină pe mama lui, o întrebă: „Aicea 
stă un băiat, care nu vede ? M'a trimis mama la el. N'a 
putea să-l văd?” 

Dar Petrică, auzindu-i vocea, se grăbi să strige din 
odaie: „Mamă, este fetiţa cu care ne-am cunoscut ieri şi 
despre care ţi-am vorbit”. 

Din ziua aceea, Petrică şi fetiţa, pe care o chema Eve- 
lina, deveniră prieteni nedespărţiţi şi luară lecţia împreună 
dela bunul şi drăguțut Maxim. 

Petrică nu se mai simțea acum singur şi nenorocit. 


Prelucrare de MARCU IONESCU 


ş 


” 


éa 


e 


4 


Trci iabulc in proză 


Oala năzdrăvană 


(Fabulă chineză) 


A N țăran găsi odată în țarina sa o mare oală de 

U pământ. O duse acasă şi îi zise. nevestei sale să 
o curețe. Dar îndată ce nevasta ţăranului atinse 
cala cu o perie, oala sa umplut de perii. Şi ori- 
câte scotea, alte perii le luau locul. 

Țăranul se făcu acum negustor de perii. Câştiga aşa 

de mult, încât toată familia avea cu ce trăi din belşug. 

Insă, într'o zi căzu din întâmplare în oală un ban de 
aur. Numai decât periile dispărură şi oala se umplu cu 
bani de aur. Familia ţăranului se îmbogăţi nespus de mult, 
deoarece din oală putea scoate oricâţi bani ar fi dorit. 

Țăranul ţinea în casă la el pe bunicul său, care era 
slab şi tremura din tot trupul. Şi pentru că moşneagul a- 
cesta nu putea face altă treabă, l-au pus să scoată banii 
din oală. iar când bietul bătrân obosea şi nu mai putea să 
scoată, țăranul se supăra și-l certa fără milă, spunându-i 
cã*e un trântor şi că nu mai e bun de nimic. 

Insă, într'una din zile, puterile îl părăsiră cu desăvâr- 
şire pe bietul moșneag. Căzu în oală şi muri. Indată, toți 
anii dispărură şi oala se umplu de bunici morţi. Țăranul 
era nevoit să-i scoată unul câte unul și să-i înmormânteze. 

Cu înmormântarea bunicilor își cheltui toţi banii ce 
scosese mai înainte din oală. lar când nu-i mai rămase nici 
un ban, oală se sparse și țăranul ajunse mai sărac decâl 


oricând. 


13 


Lupul şi omul 
(Fabută de Fraţii Grimm) 


Vulpea povestise lupului multe şi mărunte despre oa- 
meni. Până atunci însă lupul nu văzuse nici un om. De 
aceea, îi zise vulpei: „Vreau să văd un om! Arată-mi un 
om |! 

— Aşteaptă până ce trece unul”, îi răspunse vulpea și-l 
duse pe lup la un drum, pe unde mergeau camenii în oraș. 

Mai întâiu trecu un copil care mergea la şcoală. Avea 
la spate geanta cu cărți, iar în batistă mâncarea dela 
prânz. Lupul l-ar fi înghiţit bucuros pe copil, cu mâncare 
cu tot. Intrebă, aşa dar, pe vulpe: „Este acesta un om ? 

— Nu e încă, acesta va fi mai târziu un om”, îi răs- 
punse vulpea. 

Puțin după aceasta, trecu pe drum un moșneag. Avea 
părul alb ca zăpada şi mergea încet, sprijinindu-se pe bă- 
tul său. 

„Nu e acesta un om? întrebă pe vulpe lupul, care vroia 
să se arunce asupra moşneagului şi să-l sfâşie, 

Vulpea îi răspunse: „Nu, acesta e unul care a fost”. 

Al treilea, care se ivi pe drum, era un vânător. Avea 
pușca pe umeri, iar la cingătoare un cuțit foarte tăios. 

Lupul întrebă din nou pe vulpe: „Nici acesta.nu e un 
om ? 

— Da, acesta este un om !” răspunse vulpea, zâmbind 
cu şiretenie. 

Lupul se repezi asupra vântătorului. Vânătorul trase 
cu pușca în lup. Gloanţele îi pătrunseră în corp şi îi pri- 
cinuiră o durere foarte mare. Totuși, lupul răbdă durerea 
şi se apropie şi mai mult de vânător. Dar vânătorul nu-i 
dete răgaz, ci smulse cuțitul dela brâu şi i-l împlântă în 
piept. 


Urlând şi sângerând, lupul fugi spre locul unde era 
vulpea, care îl întrebă : „lan, spune-mi, cum ţi-a plăcut 
omul şi cum ţi-a mers cu el? 

— Ah, îi întoarse lupul vorba, mi-a mers foarte rău. 
Mai întâiu, a luat o ţeavă lungă de trestie şi a suflat în ea. 
Am simţit că îmi sboară ceva pe la nas şi ma durut straș- 
nic. După aceea, şi-a smuls un os din trupul său şi m'a în- 
tepat, de am urlat de durere”. 

Din ziua aceea lupului i-a trecut pofta să vadă cum 
sunt oamenii. 


Un tată cum puţini se găsesc 


( Poveste d2 marele scriitor rus L. Tolstoi) 


Acum mai multe sute de ani, trăiau în Spania două 
popoare: Spaniolii şi Arabii (acestora li se spunea Mauri). 
Spaniolii erau creştini, iar Maurii de religia mahomedană. 
Intre Spanioli şi Mauri era veşnică duşmănie. 

Intr'o zi, un Spaniol se luă la ceartă cu un Maur. Spa- 
niolul smulse cuțitul dela brâu şi-l împlântă în pieptul Ma- 
urului, care căzu mort la pământ. 


Ucigaşul o luă la fugă, dar auzea cum este urmărit. Că- 
ută un loc unde să se ascundă, când văzu înainte-i o gră- 
dină împrejmuită de un zid. Nu stătu mult pe gânduri, ci 
sări peste zid în grădină. Intâlni pe stăpânul grădinii, 
care era Maur. Cu toate acestea, Spaniolul, după ce i-a po- 
vestit tot ce se întâmplase, i sa rugat să nu-l dea pe mâna 
urmăritorilor. 

Maurul nu se miră de cele auzite. Pe vremea aceea, 
astfel de omoruri erau un lucru obișnuit. „Bine, îi zise el, 
n'am să te predau !” 

_Luă apoi un măr şi tăindu-l în două, dete Spaniolului 
o jumătate, zicându-i: „Mănânc-o şi fii oaspetele meu”. 

Spunem aci că Maurii aveau nobilul obiceiu să nu per- 
mită să fie insultat, ci să-l apere cu preţul vieţii lor pe 
omul, care mâncase din acelaş lucru cu dânşii. De aceea, 
îl duse pe Spaniol în casa sa, îl ospătă şi apoi îl lăsă să se 
culce şi să doarmă. 

Peste noapte au venit la Maurul acesta alţi Mauri şi 
i-au spus că fiul său a fost omorît şi că nau putut să-l gă- 
sească pe ucigaş. Atunci a înţeles el ce fel de oaspe a pri- 
mit în casă. 

După ce au plecat cei ce i-au adus trista veste, Maurul 
a pus şeaua pe calul său cel mai bun, l-a deşteptat pe Spa- 
niol şi i-a zis: „Ascultă, aveam un singur fiu, iar tu l-ai 
omorît. Scoală-te şi fugi, căci ţi-am pregătit calul. Eu am 
să mă ţin de cuvânt şi n'am să te urmăresc, dar dacă te văd 
oamenii mei, să ştii că eşti pierdut: ei nu te vor cruța”. 

Conduse pe Spaniol până la poartă, îi desqhise poarta, 
după aceea îi zise din nou: „Fugi eât mai iute ! Mulţumesc 
lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să-mi stăpânesc inima 


Pregăteşte câinii pentru balul mascat 


- ba Românului, 


TOADER 


m OADER era un flăcăiandru înţelept. Navea mai 

mult de treisprezece ani, însă inteligenţa lui ui- 
mise tot satul. Pe ceeace punea el mâna, se ştia 
dinainte că trebuia să rodească. 

Totdeauna ştia când să strângă fânul, pen- 
tru ca să nu-l ude ploaia, care trebuia să vină, cu toate că 
nimeni n'ar fi crezut să plouă, Când era vorba de socoteli, 
era în stare să se ia şi cu Vodă la întrecere. x“ 

Un lucru însă îl strica. (Tare-i sfântă şi adevărată vor- 
că acolo unde-i minte multă, trebuie 
să vieţuiască și prostia). Fura!... Dar fura de stingea!... Şi, 
nu fura, ca hoţul de meserie, din plin, ci fura numai lu- 
cruri de mică însemnătate. Faptul acesta îmi permite să 
trag concluzia că furtul îi făcea o mare plăcere. 

Intr'una din zile dărui domnului profesor spre neplă- 
cerea celorlalţi copii din clasa lui, un toc frumos de aur. 
Dar îi dărui un toc de aur, pentruca să-i fure o gumă după 
catedră. Fiind prins, a fost pedepsit să şadă la arest, dar 
sări pe fereastră, scăpând ușor. Mai deunăzi fură opinca 
unui vecin, ca să-și facă praştie de tras în vrăbii din ea. 
Când veni bietul om să-l spuie mami-si, dete drumul la 
câini din lanţuri, de-l mai muşcară şi câinii, după ce că ră- 
măsese fără opincă. 

Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. Orice în- 
ceput are sfârşitul lui, după cum şi urâtul lui obicei tre- 
buia să aibă un sfârşit. De câte ori se ducea la cârciumă Să 
cumpere rachiu pentru tatăl său, nu se putea să nu furc el 
ceva. Astăzi fură un măr, mâine o pâine, poimâine mai 
ştiu eu ce. Se speriase și crâșmarul de atâtea lucruri ce-i 
lipseau din prăvălie. Poate că-i fura toată prăvălia, că 
Toader ar fi fost în stare să-l fure și pe crâşmar, dacă nu-i 
venea în ajutor Moş Grigore Rotaru, om bătrân şi cu multă 
învățătură. | 

„Lasă, taică, lasă, că prind eu hoţul!..” şi se propti 
greoi în faţa prăvăliei, ca să se gândească, pufăind leneş 
din luleaua-i îndopată cu tutun. Cum intră în prăvălie, o- 
chii îi căzură într'un butoi cu scrumbii. Fără a mai sta 
mult pe gânduri, înşiră toate scrumbiile pe o sfoară, le a- 
ranjă în așa fel ca să nu se vadă sfoara şi le scoase cu bu- 
toi cu tot afară. 

Nu trecu mult şi veni şi Toader cu o sticlă să cumpere 
rachiu. Ajungând în faţa prăvăliei, scrumbiile îi făcură o 
poftă nebună. 

Işi roti bănuitor ochii, luă o scrumbie şi o băgă în bu- 
zunar. Scrumbia furată fură pe celelalte scrumbii, fiind le- 
gate una de alta. Lucrul acesta fu uşor de observat. A fost 
de ajuns să-l ridice odată de urechi, ca să mârturise&scă 
faptul că tot el a furat şi celelalte lucruri ce lipseau din 
prăvălie. : ; 

A fost pedepsit să umble prin sat cu scrumbiile târâş 
după el. Toţi sătenii ieșiseră la poartă, huiduind în urma 
lui, iar femeile scuipau, îndepărtâ;nd cu închinăciune pe 
împelițat. 


NICOLAE GRAUR 


De vorbă cu cititorii 


GH. M. I. C.—Loco.— Aceiaşi observaţie ra mai sus, atât -cu 
privire la poezia „Dormi”, cât şi la povestea „Fluerul vrăjit”, 

AL. PAR. Ialomiţa. — Iji publicăm poezia „Păpnşa”. 

IAC. I. LAZ. — „Ajunul Naşterii Domnului”. Bucata d-tale a 
fost primită la redacţie când n-rul de Crăciun al revistei era ti- 
părit şi pus în vânzare. Mai află că bucăţile trimise spre publicare 
se scriu pe o singură față a hârtiei, lăsându-se faţa a doua ne- 
scrisă. | 

L. FAD. — Loco. — Partea jocurilor este încredințată .uui 
colaborator special, care răspunde la altă rubrică. Poezia d-tale 
„larna” cum lasă de dorit. De pildă „grabă” nu poate rima cu 
„iarnă”. In afară de aceasta, din cauza lipsei de spaţiu, din câte 
poezzii bune de pubiicat ni se trimit, abia dacă putem publica un 
sfert. Py 

PAN. N. — Buzău. — Dragul meu, prin forma în care scrii, prin 
factura stilului şi expresiunile ce întrebuinţezi, scrisul d-tale se 
adresează unor cititori mai înaintați decât marei majorităţi a 
cititorilor noştri. Ne pare rău să nu putem avea plăcerea să te 
numărăm printre colaboratorii noşt i constanţi, aşa cum ţi-ai ex- 
primat dorinţa. 


Concursul de jocuri pe luna 


SERIA IV 


Februarie 


= CINEL 


Fa acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, A abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Joc infinit 


a e T ese ju 


1—3. — Directorul unei reviste foarte populare. 2—5. — Ano- 
timp. 4—7. — Oraş în Palestina-în care a trăit Isus. 6—8. — Păs- 
trezi. 8—10. — Tablou bisericesc. 10—13. — Privitor la marină. 
12—15. — Cazan în care se fabrică ţuică. 14—17. — Monedă tur- 
cească. 16—19. — Loc arat. 18—20. — Oraş în Bulgaria renumit 
prin războiul dela 1877. 20—23. — Dinadins. 22—25. — Gospo- 


dărie casnică. 24—27. — Ziua ce precede o sărbătoare. 26—29. — . 


Țară în Europa. 28—31. — Târg, bâlciu. 30—33. — Ingrădire, tarce. 

32—35. — Şindrilă. 34—37. — Nume de fată. 36—38. — Locuinţă 
de TITY CONSTANTINESCU-Craiova 

„E BPI PS IE E R A SETE 0 BEE RSC 


Deslegătorii concursului pe luna lanuarie 


CAPITALA 


Elena Palita (6); Halpern Anuţa (9); Florian E. Eugenia (6); 
Achimescu T. Narsing (8); Cohn Paul (4); Teodorescu I. Const. 
(9); Gaby Tauby (9); Stroiescu Marilena (9); Panaitescu T. Ioan 
(8); Ella Scheffer (4); Emil Cecil Zukerman (9); Lala Horovitz 
(9); Muşeteanu Sofica (9); Vanţă Mihail (9); Dică Schein (9); O- 
lagu Viorica (9); Radu-Valentin-Const. C. I. Georgescu (9); Osias 
Segall (9); Saul Itziczohn (9); Mircea M. Mihailescu (8); Lula 
Ludatscher (8); Carolina Bătinescu (6); Sachelarescu Despina (6) 
Elena Cobzac (8); Stern Mişu (8); Iacob şi Eremia Steiner (9); 
I. şi J. Finkelstein (7); Lea Clar (8); Hacker Maria (7); Rubens 
N. Maltern (9); Adrian Polingher (7); Preis Rozeta (7); Zuzuca 
Ciresica Cpt. Dumitrescu (9); Bayer Michael (6); Octavia Ionescu 
(8); Rădulescu Niculin Verona (8); Letiţia Cosmescu (9); Traian 
şi Zizi Ionescu (8); Toto Aragon (9); Georgeta I. Lupaşcu (9); 
Leihovici Mircea (9); Margareta I. Brănescu (6); A. Ne- 


„greanu (9); Victor Marius Gr, Ionescu (9); Gh. şi Dan Naum (9); 


Vladislav Iosifovici (9); Mircea şi Sergiu Blauştein (5); Leonid G. 
Petrescu (7); Ecaterina Budişteanu (6); Bombonica V, Fussu (8); 
Heinrich Ana (2); Miulescu Constanţa (1); Gigică Smărăndescu 
(1); Mario şi Ştefan Fischer (1); Crainic Silvian (3); Liliana 
Sternbach (1); Iosef Steinberg (7); Arald V. Bergheanu (8); Gina 
L. Kaiser (7) Armand Mandel (7); Liliana Nanu (1); Lăduncă 
Gabriela (2); Taraş Reviţa (7); Rovena Herşcovici (3); Rosita şi 
Radu Albala (5); Louiza Ferăstrăeru (5); Dora Ostapovici (9); Cor- 
neliu Dragomirescu (5); David Rafael (6); Ivănuş Eugenia (4); 
Viorica şi Ecaterina Anghelescu (5); Monica Fărcăşanu (2); Con- 
stantin Visarion (4); Aurelia Ionescu (1); Dida Popivici (1); V. 
şi M. Ştefănescu (1); Vasilescu C. C-tin (2); Chivuţă Ioana (1); 
Marinescu I. Viorel (1); Rodica şi. Bili Dorobanţu (2); Marinescu 
Caseta (2); Elena Alexandrescu (2); Pravelenghiadis Elena (1); 
Louist Endes (1); Sanda N. Gheorghiu (2); Lungu Mar- 
gareta (2) ; Mioara Buruiană (2); Victor U. Perlea (1); Radu 
U. Ştefan (4); David şi Louis Chitlaru (2); Măciuceanu Ştefania 
(2); Joel Fruchter (1); Paulette Cauli (1); Renée Eliad (1); Mimi 
Nachmias (1); Mihăescu Lucica (1); Desirée Atias (1); Popescu 
Mihail (1); Olga L. Goidl (1); Putineanu M. Ecaterina (1); Milly 
Comissioana (1); Herşcovici Jaques (1); Barbu Călinescu (1); 
Bertina Halpern (12); Ştefănuţă Iosif (1); Sofia şi Evelina Sigler 
(2); Suzi Baier (2); Alexandru Schaller (2); Ştefan Panea (1); 
Katz Maurciu (1); Bloch Fernand (1); Smaranda Lupescu (2); Mi- 
hail Dumitru (2); Ovidiu Georgescu (2); Tudor N. Băluţă (1); Tia 
şi Veta Saidufis (2); Martinescu Magda (1); Madleine şi Sergiu 
Gropper (2); Creangă Mihaela (1); Laurian Rozenberg (4); Segal 
Ghizela (2); Silvia şi Dony Bayer (1); Surica și Erna Popel (2); 
Benvenisti M. David (2); Getuza Ileana (2); Mihăilescu Iconetta 
(1); Renée și Jean Şaraga (2); Thica Marcovici (6); Alexandru 
Melun (2); Boghez Adela (3); Etty Berman (1); Sili şi Matilda |. 
Berman şi Iulia L. Vali (3); Dumitrescu C. Stela (1); Lizica Glautz- 
stein (1); Elena şi Puiu Savin. (1); Silberman Elisa (7); Rozitta 
F, Nacht (9); Marioara Rozora (4); Mioara şi Mircea Brzamcer 
(3); Spiner Andrei (2); Lascăr Zamfirescu (2); Târnoveanu Gicu 
(9); L. D. Zamfirescu (4); Harry şi Beatrice Focsaner (6); Aurica 
Babeţi (2). : 

Deslegările concursului pe luna Februarie se primesc timp de 
15 zile dela apariţia numărului de faţă. 


POȘTA JOCURILOR 


M. Fischer. — Mai încercați. 


S. și A. Spinner. — Pătratele se publică. 
Apostolescu Elena şi lonescu Florica. — Se publică. 


N. B. Şarada din numărul precedent e de Ileana şi Emil C. 
Bellu-Abrud. » 


un rege foarte iubit de po- 
lumea. A încetat din viaţă 
săptămâna trecută din cauză că a alunecat de pe niște 
stânci, pe când, făcea o excursie. Moare în vârstă de 59 
de ani. - 


Regele Albert I al Belgiei, 
porul său şi admirat de toată 


Ștefan Ciceo Pop, unul din cei mai distinşi luptători 
pentru drepturile fraţilor noştri din Ardeal. A murit zilele 
trecute la Arad în vârstă de 69 de ani. Moartea lui a fost un 
adevărat doliu naţional. 


După moda de demult Un viitor cititor Ce mai bozeur ! 


Diferite fotografii de cititori 


i 


Cu săniuța 


Două țărăncuțe drăgălașe 


CUPON DE JOCURI SERIA IV | 


Atelierele „Adeverul” S. A. 


PE LUNA FEBRUARIE 


Preţul 5 lei 


„Nu e așa că sunt destul de voinic?“ 
Foto. Metro-Goldwyn-Mayer 


Din vechile noastre povestiri 


TOM-TIT-TOT 


femeie făcuse într'o zi cinci cozonaci. Dar după 
ce i-a copt, a văzut că erau cam uscați. Atunci îi 
zise fiicei sale: „Pune cozonacii în dulap și la- 
să-i să stea puţin ca să se înmoaie”. 
Fata însă îşi zise: „Ăștia nu se mai înmoaie, 
mai bine îi mănânc!” şi îi mâncă pe toți. 
Când au stat la masă, maică-sa îi zise: „Adă cozonacii. 
Cred că s'au înmuiat. 
— Nu, răspunse fata, nu sau inmuiat. 
— De unde ştii ? 
— Ştiu, fiindcă i-am mâncat pe câteși cinci. 
— Ah, fată lacomă şi nesătulă!” se porni mamă-sa să 
o certe. 


Toată ziua femeia se gândea la cozonacii cei mâncaţi. 
Torcând la poarta casei, zicea mereu: „Astăzi fiică-mea a 
mâncat cinci cozonaci! Astăzi fiică-mea a mâncat cinci co- 
zonaci!” 

Tot cam pe atunci, împăratul trecea pe la casa fe- 
meiei, Femeia schimbă . îndată vorba şi începu să zică: 
„Astăzi fiică-mea a tors cinci cingători! Astăzi fiică mea a 
tors cinci cingători! 

— A tors într'o zi cinci cingători?! grăi mirat împăra- 
tul. Dacă fiica-ta e aşa de harnică, o iau de soţie. O fac îm- 
părăteasă şi o îmbrac numai în haine aurite. Nu va avea 
nimic de făcut 11 luni pe an, dar în luna a douăsprezecea 
va trebui să-mi toarcă cinci cingători pe fiecare zi. Insă, 
dacă nu poate să toarcă, să ştii că am să-i lai capul. 

— Bine, primesc!” răspunse femeia, gândindu-se că 
fata ei putea în 11 luni să înveţe să toarcă aşa de bine, în 
cât în luna a douăsprezecea să facă așa cum cere împă- 
ratul. 

Fata femeiei sărace se făcu acum împărătească. Era 
îmbrăcată în haine scumpe și în jurul ci roja o mulțime de 
servitori şi servitoare. 

Timp de 11 luni nu făcu nimic, dar când sosi luna a 
douăsprezecea, împăratul îi zise: „Intră în odaia aceasta. 
Iată furca şi lâna, ca să-mi torci câte cinci cingători pe zi”. 

Impărăteasa rămase singură in odaie și se porni pe 
plâns, pentru că nu știa să toarcă de loc. 

Deodată, răsări de după ușă un drăcuşor cu o coadă 
lungă şi cu aripi negre și ascuţite. „Dece plângi ?” o în- 
trebă el. 

___După ce împărăteasa îi povesti totul, Aghiuţă îi zise 
râzând: „Eu pot să te scap. Am să-ţi aduc în fiecare zi câte 
cinci cingători toarse gata. In schimb, nu-ţi cer decât ca în 


DIMINEAȚA 


C 91| L O-R 


Revistă săptămânală pentru copii, şi tineret 


16 __PAGIN!) 5 —LEI 


cea din urmă zi a lunii să-mi spui cum mă chiamă. Dacă 
nu-mi ghiceşti numele, te duc în iad cu cingători cu tot”. 

Neavând încotro, împărăteasa primi această învoială. 
Drăcuşorul cel negru aducea în toate zilele câte cinci cin- 
gători, pe care le arăta împăratului. 


Cu o zi mai înainte de a se încheia luna, impăratul stă- 
tea de vorbă cu împărăteasa. „Nu ştii, îi zicea el, ce mi sa 
întâmplat astăzi la vânătoare. Pe când treceam lângă un 
puț, aud un glas venind din fund. Mă aplec şi văd că în 
puț era un diavol mic, mititel, care torcea și cânta în- 
truna : 

„Nimi-nimi-not, 
Eu sunt Tom-Tit-Tot !” 


Impărăteasa se bucură mult, auzind numele de „Tom- 
Tit-Tot” şi se porni să râdă și să cânte. 

Şi iată că în cea din urmă zi a lunei, Aghiuţă veni a- 
ducând cele din urmă cinci cingători. Insă, nu le dete îm- 
părătesei, ci îi zise: „Ori îmi spui cum mă cheamă, ori, de 
unde nu, te duc drept în fundul iadului”. 

Impărăteasa răspunse râzând : 


„Nimi-nimi-not, 
Tu ești Tom-Tit-Tot :” 


Diavolul scoase un țipăt înfricoșător şi pieri în întune- 
ricul nopţii. 
De atunci, împărăteasa nu-l mai văzu. 
| MARCU IONESCU 


ȘCOLARIŢE ŞI FETIȚE 


cereţi părinţilor voştri 
să vă cumpere 


MARȚISOARE 


frumoase şi purtătoare de 
noroc numaı de la 


= A X MAI EFT 
Calea Griviței 107 CA ORI UN 


| PREȚUL ABONAMENTULUI 


| 
i 


Lei 200 
100 
5o 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


sy 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE. E FF OONA 3 — 84 — 30 


ANUL 11 


REDACȚIA ŞI 


7 Martie 1934 — Nr. 526 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
ABONAMENTE : 6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


100 „ 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


ici n'am fi ştiut astăzi cum se trăia cu mai 
multe mii de ani înaintea noastră, dacă nu gă- 
seam rămăşiţele lumii de atunci în sânul pă- 
mântului. 
După comorile şi lucrurile soase din pământ, 
ajungem la descoperiri însemmate. Au fost dezgropate o- 
raşe întregi, arme, oseminte şi altele. Toate aceste desco- 
periri ne vorbesc de viața de odinioară şi de obiceiurile 
oamenilor de atunci. După ele ne dăm seama de forma şi 
mărimea animalelor din timpurile străvechi. 

In California, unul din statele unite ale Americii de 
Nord, aşezat pe coastele Oceanului Pacific, se găseşte o 
rară şi bogată colecţie din aceste lucruri, nu departe de 
Los Angeles (oraş în acelaş stat) şi care merită să fie cu- 
noscută de toţi. 

Acest muzeu a fost făcut de Natură. 

In apropiere de Los Angeles se află un mic lac numit 
„Lanhola Barsa” Dacă cineva se uită de departe la această 
apă, ea pare a fi un lac. Nici nu i-ar fi trecut prin gând 
măcar că sub o apă aşa de puţin adâncă se află cu totul 
altceva decât ceeace se găsește în mod obișnuit. 

Acolo se află într'o pătură foarte groasă pământul a- 
cela aşa de rar numit „Ceară de pământ”. 

Această ceară se găsește pe lângă izvoarele de petrol. 
Cu trecerea timpului, ea s'a îngrămădit și a luat forma u- 
nor masse întinse. 

Ceara de pământ are un miros foarte neplăcut când 
plouă, apa ne putând să se scurgă prin această masă plină 
cu grăsime, se strânge și astfel ia forma unui lac. 

Mii și mii de ani dearândul, animalele, crezând că apa 
aceasta este bună, se duceau să bea şi astfel îşi găseau 
moartea, căci apa strânsă în gropile formate de această 
ceară de pământ, este foarte otrăvitoare. Alte animale ră- 
mâneau lipite de această ceară foarte cleioasă. 

Aşa se explică origina oaselor diferitelor animale de 
acum câteva mii de ani, pe care le găsim în fundul a- 
cestui lac. 


Lacul a fost descoperit în anul 1806. Din cauza cerii 
de pământ, corpurile animalelor au fost găsite nestricate 

S'au găsit: mamuţi, cămile, diferiţi cai, tigri, urşi ete 
S'a găsit de asemenea şi scheletul unui animal de pradă 
asemănător pisicii noastre, dar de mărimea boului. Aces! 
animal nu mai există astăzi. 

In acele locuri aceste animale de mult au dispărut şi 
astăzi nu găsim decât gâște şi găini. 

Aşa s'a format acest muzeu natural, care astăzi ne po- 
vesteşte nouă istoria Californiei de acum câteva mii dt 
ani, când era locuită de toate aceste animale sălbatice 
care azi nu mai există nicăeri. 


CRISTOFOR N. BORIARU 


AVENTURILE 


EACALEN 


ROMAN PENTRU COPII ŞI TINERET 
e m PA E ERE 


de DINU PIVNICERU 
ES PERETII 8 ca aa 


2) Cum a fostaleasă soţia lui Lăcomilă cel Mare 


n ziua în care şi-a terminat cuvântarea cel din 

urmă sfetnic din marele sfat de 100, împăratul 

Lăcomilă împlinea tocmai vârsta de 35 de ani. El 

chiar uitase de mult că sfetnicii săi se strânsese- 

ră cu zece ani mai înainte, ca să chibzuiască şi 
să hotărască despre domniţa pe care ar fi trebuit să o ia 
de soţie. Işi vedea numai de mâncare şi de somn, îngrășân- 
du-se şi rotunjindu-se din ce în ce mai mult. 

De aceea, rămase nespus de mirat, când primul ;său 
sfetnic Tintilin veni şi îi zise: „Impărate şi stăpâne ! Sifa- 
tul s'a terminat. 

— Care sfat? întrebă Lăcomilă. 

— Sfatul strâns din porunca Măriei Tale, ca să ale:agă 
o domniţă care să fie soția Măriei Tale, şi împărăteasa 
noastră. 

— Dar nu-mi amintesc să fi dat astfel de poruncăi, îi 
întoarse Lăcomilă vorba. 


— Sunt tocmai zece ani de când Măria Ta ne-ai porun- 
cit să ne strângem și să chibzuim despre viitoarea noastră 
împărătească. 

— Zece ani?! Văd că nu vaţi grăbit prea mult, zise 
Lăcomilă râzând cu poftă. Şi mi-ai putea spune în două 
cuvinte .ce aţi hotărît?” 

Bătrânul sfetnic Tintilin, netezindu-și barba, răspunse 
zicând: „Până acum n'am hotărît nimic, ci am în 100 de 
caete mari cele 100 de cuvântări ale celor 100 de sfetnici. 
Aceste cuvântări nu se potrivesc însă una cu alta. Fiecare 
sfetnic a răspuns în felul său la întrebările ce am pus de:s- 
pre cum trebue să fie domniţa, cu care urmează să se căi- 
sătorească Măria Ta. Acum, din sfatul de 100 vom alege 
prin tragere la sorți 20 de sfetnici, care să cerceteze cele 
100 de cuvântări, să scoată din fiecare partea cea bună şi 
să vină din nou înaintea sfatului întreg, spunându-ne cum 
cred ei că trebue să fie viitoarea noastră împărăteasă. Ve- 
deţi, îşi încheie sfetnicul vorba, că suntem grăbiţi să is- 
prăvim treaba așa de însemnată pentru Măria Voastră şi 
pentru împărăție. 

— Da, da, văd că vă grăbiţi prea mult!” răspunse Lă- 
comilă în bătae de joc. 

Și se făcu aşa cum spusese sfetnicul cel bătrân. Din 
sfatul de 100 fură aleși prin tragere la sorți 20 de sfetnici, 
cărora li se deteră spre cercetare cele 100 de caete în care 
erau scrise cele 100 de cuvântări. i 

Cercetarea acestor cuvântări ținu trei ani în cap, iar 
alți doi ani cei 20 de sfetnici vorbiră şi se sfădiră asupra 
felului cum trebuie să fie domniţa, pe care împăratul Lăco- 
milă trebuia să o ia în căsătorie. Insă n'a fost cu putinţă 
să ajungă la înţelegere, ci fiecare o înfăţişe în felul său, așa 
că ei veniră la sfatul de 100 cu 20 de păreri deosebite. 

In ziua aceea împăratul Lăcomilă împlinea vârsta de 
40 de ani. # 


Sfatul era iba în mare încurcătură. Mai întâi s'a 
gândit să aleagă alți sfetnici, care să ia în cercetare cele 20 
de păreri ale celor 20 sfetnici, dar dacă şi nouii sfetnici 
nu se înțelegeau între dânşii şi mai pierdeau cu vorba alţi 
câţiva ani, împăratul Lăcomilă ar fi îmbătrânit, fără să se 
căsătorească. 

De aceea, primul sfetnic zise: „Trebue să ne grăbim! 
Să punem într'o căciulă cele 20 de păreri ale celor 20 de 
sfetnici şi să tragă la sorți sau să nu tragă? Unii dintre sfet- 
colo, așa să fie şi aceea pe care o vom alege, să fie soția 
slăvitului nostru împărat”. 


Să pună în căciulă cele 20 de păreri ale celor 20 de 
sfenici şi să tragă la sorţi sau să nu tragă? Unii dintre sfet- 
nici ziceau da, alţii răspundeau ba. Sa încins, aşa dar, o 
nouă discuţie până la sfârşitul căreia puteau să treacă alţi 
zece ani de zile şi să se scrie alte 100 de caete mari și 
groase. 

Insă, de rândul acesta, primul sfetnic Tintilin le tăie 
pofta de vorbă, zicându-le: „Nu uitaţi că suntem grăbiţi, că 
suntem foarte grăbiţi. De aceea, să fim cât mai scurţi la 
vorbă. Nimeni n'are voe să vorbească mai mult de trei zile 
în șir câte cinci ore pe zi. Cine nu ascultă de rânduiala a- 
ceasta, își va pierde locul din sfatul împărătesc”. 

Speriaţi de ameninţarea aceasta, cei 100 de sfetnici 
fură scurţi la vorbă, așa că nu vorbiră fiecare decât trei 
zile în şir câte cinci ore pe zi. Dar după fiecare trei zile se 
făcu o pauză de trei zile. In chipul acesta sa ajuns ca în 
doi ani să se ia, însfârşit, o hotărîre. 

Sa luat anume hotărîrea ca, aşa cum spusese dela 
început bătrânul sfetnic Tintilin, să se pună într'o căciulă 
cele 20 de păreri ale celor 20 de sfetnici, păreri care erau 
scrise pe câte o coală de hârtie, şi să se tragă una singură la 
întâmplare. Viitoarea împărăteasă să fie așa cum va fi 
scris pe prima hârtie ce ar fi eşit din căciulă. 

S'a ivit însă altă greutate, din care sa născut o nouă 
întrebare : cine să tragă din căciulă hârtia ? Primul sfetnic 
Tintilin spunea că lui i se cuvine cinstea aceasta, dar cei- 
lalţi sfetnici se împotriveau. 

Și aşa s'a pornit o nouă discuţie, care, de rândul aces- 
ta, a fost foarte scurtă: ma ținut decât şase luni. 

La sfârşitul acestor şase luni, s'a luat hotărîrea ce ur- 
mează: în dimineaţa zilei următoare, sfatul întreg, deci toţi 
cei 100 de sfetnici în cap, să se aşeze înaintea porţii palatu- 
lui împărătesc şi să cheme să facă tragerea la sorți pe cel 
dintâi om, care ar trece pe acolo. 


Două drăguțe cititoare 
ÎN ea n i 


N’a fost nevoe să aștepte mult, căci iată că s'a văzut 
venind în spre palat un moșneag, care mergea șchiopătând 
şi era îmbrăcat în zdrenţe. După înfățișare, se vedea a fi 
un cerșetor. 

I-au făcut semn să se apropie și i-au zis: „Vino să faci 
ceva pentru care vei fi răsplătit.” 

Decât moșneagul acesta, în loc să răspundă întrun fel 
sau într'altul, începu să învârtească ochii în cap şi să scoa- 
tă din gât niște sunete, mai de grabă niște horcăeli, din ca- 
re nu pricepeai nimic. 

Insă, cei 100 de sfetnici, deştepţi cum îi știm că erau, 
au putut pricepe un singur lucru: anume, că moşneagul a- 
cela era surdo-mut. 

Poate fi sau nu poate fi bun un surdo-mut, ca să tragă 


hârtia din căciulă? lată o nouă chestiune, prin urmare uny 


nou prilej pentru fiecare din cei 100 de sfetnici să vorbeas- 
că şi să-şi dea părerea. Sfetnicii au cerut chiar primului 
sfetnic Tintilin să intre din nou cu toţii în marele salon din 
palat şi să. înceapă a discuta punctul acesta. 

Dar Tintilin nu se lăsă înduplecat, ci hotări cu dela 
sine putere zicând: „Un surdo-mut nu este bun pentru trea- 
ba ce-i de făcut”. Şi l-au Tăsat pe moşneag să-și vadă de 
drum înainte. 

Se întâmplă însă ca şi al doilea trecător să aibă o me- 
teahnă: trecătorul acesta era orb. 

Poate fi sau nu poate fi bun un orb, ca să tragă hârtia 
din căciulă ? $ 

Iarăşi un prilej de vorbă şi de discuție. Insă şi de rân- 
dul acesta bătrânul sfetnic Tintilin hotărî cu dela sine pu- 
tere şi zise : „Un orb este cât se poate de nemerit, ca să tra- 
gă hârtia din căciulă”. ; 

Unii sfetnici au încercat să se împotrivească, spunând 
că chestiunea nu este chiar așa de simplă şi că, prin ur- 
mare, e nevoe să se strângă din nou sfatul şi să o discute. 
Dar Tintilin le tăie pofta. „Nu uitaţi, le zise el, că suntem 
grăbiţi şi că vorbă multă, sărăcia omului”. 


ALEEA E-i a NRA 


IG AA 


PN 


Jackie Cooper cu aeroplanele sale de joacă 


Aşa dar, trecătorul orb fu luat şi dus în salonul cei ma- 
re al palatului împărătesc. In mijlocul acestui salon era o 
masă, iar în mijlocul mesei a fost pusă căciula, în care e- 
rau cele 20 de hârtii cu cele 20 de păreri ale celor 20 de 
sfetnici. Căciula era a primului sfetnic Tintilin, care ţinea 
foarte mult ca el să aibă cinstea aceasta. 


In adevăr, îşi zicea mulţumit în gând: „Ceeace facem 
noi astăzi, este faptul cel mai însemnat ce sa petrecut 
vreodată în împărăție. Se va scrie, prin urmare, în istoria 
împărăției noastre că eu, Tintilin — și nu altul — am fost 
acela, care am dat căciula, din care a eşit soţia slăvitului 
nostru împărat Lăcomilă cel Mare. Câtă cinste şi câtă glo- 
rie pentru mine!” 

Mai era apoi încredinţat că această căciulă va fi păs- 
trată la muzeul împărătesc ca un lucru de cel mai mare 
preţ şi că supușii împărăției vor veni, din tată în fiu, să o 


- admire şi să zică: „Din această căciulă a eşit împărăteasa 


noastră, soţia lui Lăcomilă cel Mare. Iar căciula a fost a 
bătrânului şi mult înţeleptului sfetnic Tintilin”. 

Tocmai pentrucă știau lucrurile acestea, ceilalţi sfet- 
nici nu mai puteau de necaz și de invidie. Fiecare dintr'in- 
şii ar fi dorit nespus de mult să-și dea căcula, însă n'au a- 
vut încotro. Nu era aşa de lesne să treci peste Tintilin și 
să-i dai la o parte căciula. Tăcură deci, înghiţindu-şi neca- 
zul şi scrâșnind din dinţi. 

Sosi clipa hotăritoare. Orbul luat din stradă fu dus în- 
naintea căciulei. Primul sfetnic Tintilin, îl apucă de braț şi 
îi puse mâna pe căciulă. „Scoate afară, îi zise el, cea dintâi 
hârtie ce vei atinge cu degetele”. 

Orbul făcu întocmai şi scoase una din cele 20 de hârtii. 
„Să vedem a cui este ! Să vedem a cui este!” strigară cei 20 
de sfetnici, înghesuindu-se unul într'altul. 

O deschise Tintilin şi citi numele sfetnicului, care o 
scrisese. Era a sfetnicului Brandabur, care, de bucurie, se 
porni să sară ca unul scos din minți. 

(Va urma) 


Foto Metro-Goldwyn-Mayer 


Poveste engleză 
B RECADAR E 


cum mai multe veacuri, trăia o dommiță fru- 

moasă, al cărei nume era Britomart. Insă de 

când era în vârstă mică, nu vroia să se joace cu 

păpușşile şi cu fetiţele, ci îi plăceau jocuri voi- 

nicești cu băeţii. lar când crescu mare, învăță 
să călărească și să se lupte cu lancea şi cu sabia, luându-se 
la întrecere cu cavalerii dela Curtea tatălui său. 

Insă marele vrăjitor Merlin dăruise o dată regelui, ta- 
tălui frumoasei Britomart, un lucru minunat. Era o o- 
glindă vrăjită. 

Aşa, când regele privea în oglindă, vedea tot ce se pe- 
trece în țară şi mai vedea cine îi este prieten mincinos și 
cine îi este credincios. Nu era taină pe care oglinda năz- 
drăvană să nu o scoată la iveală. 

Intr'una din zile, privi şi Britomart în oglinda aceasta. 
„Ce doresc să văd?” se întrebă ea singură, pentru ca tot ea 
să-şi răspundă: „Vreau să văd cum va fi bărbatul, după 
care mă voi mărita”. 

Indată ce a spus vorbele acestea, sa ivit în oglindă 
chipul unui cavaler tânăr, înalt, bine făcut și având înfă- 
țișarea unui mare viteaz. In jos, era scris numele lui: 
cavalerul Artegal. 


Din ziua aceea, gândul frumoasei Britomart era nu- 
mai la cavalerul văzut în oglindă. li pierise şi pofta de 
mâncare şi pofta de somn. Doica sa, care dormea în ace- 
iaşi cameră, era foarte îngrijorată. Nu știa din ce pricină 
domnița Britomart nu mănâncă, nu doarme şi slăbește 
văzând cu ochii. Işi luă inima în dinţi și o întrebă, iar 
Britomart ĝi povesti despre cavalerul Artegal văzut în o- 
glinda regelui. ` 

Câteva zile mai târziu, doica merse la pădure şi 
strânse tot felul de ierburi de leac şi de descântece. Intor- 
cându-se la palat, le fierse într'o oală, mai turnă în oală 
lapte şi alte lucruri, apoi legă oala cu trei fire de păr din 
capul ei. li spuse după aceea dommiţei Britomart să se 
învârtească de câteva ori în jurul oalei. 

Doica își închipuia că în felul acesta, Britomart se va 
lecui de dorul ce o cuprinsese pentru cavalerul din oglin- 
dă, Insă, zadarnică a fost încercarea doicăi. Zi de zi, Bri- 
tomart slăbea și se prăpădea mai tare. 

Văzând aceasta, doica îi zise: „Să mergem la vrăjito- 
rul Merlin şi să-i cerem sfat. Dar ca să nu şie cine suntem, 
să me îmbrăcăm în haine vechi, ca să creadă că suntem 
două femei sărace și scăpătate”. 

Aşa s'au dus ele la puternicul vrăjitor Merlin, care lo- 
cuia într'o peşteră întunecoasă. Intrară şi-l găsiră pe Mer- 
lin scriind cuvinte magice pe păreţii negri ai peşterei. La 
vederea lor, vrăjitorul zâmbi și le zise: „In zadar vaţi îm- 
brăcat în hainele acestea vechi, ca să vă ascundeţi de 
mine. Știu că sunteţi domniţa Britomart și doica ei. Mai 
știu şi pentru ce aţi venit. Află, domniţă Britomart, că vei 
lua în căsătorie pe viteazul cavaler Artegal, care locuește 
in Țara Zânelor. Va trebui să mergi până acolo şi să-l gă- 
sești. Acesta este sfatul ce aveam să vă dau”. 

Britomart şi doica s'au întors la palat. „Ce avem de 
făcut acum? o întrebă Britomart, care nu-și mai găsea as- 
tâmpăr. Unde e „Ţara zânelor” și cum vom putea întâlni 
pe cavalerul Artegal? 

„_—_Să plecăm chiar în noaptea aceasta, îi răspunse 
doica. Tu vei îmbrăca haine de cavaler, iar eu mă voi îm- 
brăca în haine de scutier, adică de servitor al tău. Aşa vom 
porni la drum și vom merge în „Ţara zânelor”. 

La ora când frumoasa lună se silea să cam împrăștie 
întunerecul nopţii, domniţa Britomart şi doica sa părăsiră 


Prelucrare de VASILE STĂNOIU 
DEEE E STORE ERRETES E E PLETE PETE 3 EEE IE 


palatul regelui, călărind pe doi cai sprinteni. Oricine i-ar 
(fi văzut, i-ar fi luat drept un cavaler şi scutierul său. Şi ce 
icavaler mândru şi chipeş era Britomart! Ce bine se ținea 
pe cal şi ce strălucitoare îi era îmbrăcămintea! 


Işi trecuse la cingătoare sabia cea tăioasă și mai ascu- 
ţită, iar în mână purta cu multă dibăcie lancea — o lance 
care era vrăjită. 


In dimineaţa zilei următoare, se întâlniră cu doi cava- 
leri adevăraţi. Unul era Guyon, cavaler pe care nimeni 
mu-l biruise până atunci, iar al doilea era nu mai puţin 
viteazul Cavaler al Crucii Roşii. 


Lui Guyon i se păru că Britomart este un cavaler duş- 
man. De aceea, fără să spună măgar o vorbă, se repezi fu- 
rios asupra ei. Dar nu-i merse bine, fiindcă Britomart îl 
izbi cu lancea-i vrăjită şi Guyon căzu de pe cal şi fu trân- 
tit la pământ. Se ridică şi scoase sabia, vrând să continue 
lupta, însă tovarășul său, Cavalerul Crucii Roșii, îl potoli. 
zicându-i: „Intinde mâna cavalerului, pe care l-ai atacat 
fără nicio pricină, şi împrietenește-te cu el”. 


Guyon îl ascultă şi întinse mâna, în semn de împăcare, 
frumoasei Britomart, despre care nici nu bănuia că nu este 
bărbat şi cavaler. 


Călătoreau acum tuspatru împreună, iar Britomart, 
'apropiindu-se de Cavalerul Crucii Roșii, îl întrebă: „Il cu- 
moști oare pe cavalerul Artegal, despre care se spune că 
tar fi un om foarte rău?” : 


Când auzi întrebarea aceasta, Cavalerul Crucii Roşii 
se aprinse la faţă şi răspunse răstit: „Cine a spus despre 
cavalerul Artegal că ar fi un om rău, a spus cea mai mare 
minciună. Artegal este cavalerul cel mai viteaz şi tot- oda- 
tă, omul cel mai bun. Pe cavalerul Artegal îl binecu- 
wvântează toate femeile fără ajutor şi toţi copiii orfani”. 


Cât de fericită se simţea Britomart, auzind că este lău- 
dât. Artegal! 


Any 


Să ne grâbim cu patinajul, că se isprăveşte iarna