Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages701-750

DIMINEAȚA COPIILORE000000o0oooooooooooooooooooooooooooooooooee PAG. 5. 


pădure. Ajungând la banca din mijlocul pădurei, şe- 
zură pe ea, zicându-şi: „Să aşteptăm, că poate vine 
iar moşneagul cel bun”. 

In adevăr, nu trecu mult la mijloc şi auziră um- 
blet de paşi şi troznet de frunze „uscate. 

„E moşneagul!” 

Nu, nu era moşneagul, ci o babă bătrână, băţrână 
şi îmbrăcată mai rău decât o cerşetoare. Avea în 
picioare opinci, cari erau numai găuri, iar cojocul 
de pe dânsa era rupt ferieniţă. 

Văzând-o, Sorin strâmbă din nas, însă baba se 
apropie de el şi îi zise: „„Voinice, scoală-te puţin 
de pe bancă şi lasă-mă să şed eu, că nu mai-pot 
de oboseală.” 

Decât Sorin nici nu se urni din loc, ci ii răspunse 
cu dispreţ: „Nu vreau! Nu-mi place!” 

Cei trei frati, însă, săriră deodată în sus şi ziseră: 
„Poftim, maică, şezi în locul nostru şi odihneşte-te”. 

Baba şezu pe bancă şi îşi scoase cojocul. Il scoase, 
dar ce le fu dat băeţilor să vadă? Sub cojocul 
zdrenţeros ea purta o rochie de mătase tivită toată 
cu fire de aur. Mai era încinsă cu o cingătoare pe 
care străluceau nenumărate pietre preţioase. 7 

Şi pe- când cei trei frați şi Sorin stăteau cu gura 
căscată şi priveau cu ochii holbați, baba rupse dela 
dingătoare trei pietre preţioase şi dând câte una 
la fiecare din cei trei frați, le zise: „Fapta voastră 
bună trebue să fie răsplătită. Păstraţi aceste pie- 
tre preţioase ca o amintire din partea mea şi fiți 
şi de azi încolo tot aşa de buni şi de milostivi 
față de oamenii bătrâni”. 

Aşa vorbi baba şi după aceia se făcu nevăzută 
în desişul pădurei. 

Vă închipuiţi lesne bucuria celor trei fraţi şi ne- 
cazul fără margine al lui Sorin, care şi de rândul 
acesta nu se alesese cu nimic. 

In noaptea, care a urmat zilei aceleia, Sorin um- 
bla ca un neburi prin odaie şi se izbea cu capul 
de toţi păreţii. 

„Ce nătâng şi nătărău am fost” îşi zicea el, căinân- 
du-se singur. 

Se hotări însă ca îndată ce se luminează de zi, să 
dea fuga singurel în pădure, să stea pe aceeaşi bancă 
şi oricine i-o eşi înainte şi sub orice înfăţişare ar 
li, el să alerge şi să caute a-i fi de folos şi ajutor. 

Merse, se aşeză pe bancă şi adevărul e că nu fu 
nevoe să aştepte mult, căci iată auzi paşi greoi pe 
cărarea din pădure şi după puţin văzu venind un 
morar, care ducea de căpăstru un măgar încărcat 
cu doi saci de făină. 

Sorin nici naşteaptă ca morarul să-i spună ceva, 
ci îi alergă înainte şi-i zise: „Vreau şi îmi place să 
fac tot ce-mi vei cere.” 

Morarul zâmbi cu şiretenie şi îi răspunse: „E fru- 
mos din partea ta, băete, că eşti aşa de bun şi 
drăguţ. Ajută-mi să luăm sacii de făină din spinarea 
măgarului, ca să mai răsutle şi să se mai odihnească 
şi el puţin,” 


+ 


Sorin se grăbi să facă treaba aceasta, ba stătu 
acolo până ce măgarul se odihni bine şi mai păscu 
din iarba din pădure. li ajută apoi morarului, ca să 
încarce din nou sacii de făină. 

Băiatul se aştepta acum să fie răsplătit pentru 
osteneala ce-şi dăduse. „Decât morarului nici nu-i 


trecu prin gând așa ceva. Işi luă din nou măgarul de 
căpăstru şi o porni înainte. 

Sorin să moară de necaz şi mai multe nu. Se 
aştepta să capete, fie un pumn de galbeni de aur, 
fie câteva pietre preţioase, când colo morarul nu-i 
zise măcar un „mulțumesc, băete”. 


„De aceea, văzând că morarul se depărtează, Sorin 
îi alergă din urmă strigând : „Nu ţi-e ruşine să nu-mi 
dai nimic pentru treaba ce ţi-am făcut!” 
Morarul se opri din drum şi făcându-se că nu 
e supărat de cuvintele acestea, îi răspunse grăindu-i 
cu blândeţe : „Ai dreptate, îlăcăule; să mă ierți că 
am uitat să te răsplătesc”. 
Ă Scoase de sub haină o nuia lungă şi subţire: şi 
indreptând-o spre Sorin, îi zise: „Vino să primeşti 
răsplata ce se cuvine trântorilor şi obraznicilor”. 
„— „Nu vreau! Nu-mi place!” strigă Sorin spe- 
riat şi o rupse la fugă. 
De atunci nu sa mai auzit de el. Nimeni nu ştie 
să-ți spue dacă mai trăeşte sau a murit. 
Marin Opreanu 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


COȘARUL ȘI UCENICUL DE BRUTAR 


ă întreb, copii, aţi văzut vreodată un coşar ? 
De sigur, de multe ori v'aţi şi speriat de el, 
când aţi fost mai mici, fiindcă e negru ca 
un drac. Dar vr'un ucenic desbrutar aţi vä- 
zut? Acesta e alb de tot; haiffele albe, mâi- 
nele albe, chiar și părul e alb, cu toate că nu e bă- 
trân de loc. Acuma însă vă întreb, dacă aţi văzut 
umblând împreună un ucenic de brutar cu un co- 
şar ? Unul ieşind din coş, de unde a măturat funin- 
ginea afară, iar celălalt eşind din brutărie, unde a 
fost în făină până în gât şi unde gătea cozonacii şi 
pâinea cea caldă, care vă place aşa de mult. 


Aşa-i că n'aţi văzut ? Eu, însă, da, am văzut. 

Coşarul curăța chiar la noi. coşul, când deodată 
»e arătă şi ucenicul de brutar cu cozonacii cei proa- 
»peţi. Când sau văzut, şi-au făcut unul altuia o mu- 
liră, ca şi când se întâlnesc un câine cu o pisică. A- 
veste animale ştiţi că nu trăiesc în bună prietenie. 
Pisica e invidioasă pe câine pentru lătratul şi pute- 
rea lui, iar câinele pentrucă ea ştie să sgârie aşa de 
lare şi toarce aşa de frumos, atrăgând iubirea stă- 
pânului. In urmă, văzând că nici unul nu muşcă, 
sau luat la vorbă. 

„Vino aici să te curăj de făină, zise coşarul . 

Mai întâi spală-ţi mâinile, răspunse ucenicul 

de brutar. 5 

— Mâinile mele ? Nu sunt murdare, sunt negre. 

— De aceea sunt murdare, penlrucă sunt negre. 

— Asta e coloarea cea mai frumoasă, răspunse 


din nou coşarul ; murdar e tine este alb. De aceea, 
nici nu te curăţ, pentrucă îmi albeşti mâinile aces- 
tea curate” 

Dar nici ucenicul nu se lăsă mai pre jos, ci zise: 

„Tot ce-i alb, e frumos. Pomii primăvara când în- 
floresc, sunt albi, zăpada e albă, în alb se îmbracă 
fetiţele în sărbători. Să-ţi mai dau exemple? Chiar 
şi făina e albă“. 

Dar nici coşarul nu se dădu bătut. 

„Dar la ce foloseşte albul, dacă nu este.lângă el 
şi negru ? Coloarea albă e stricăcioasă ; zăpada stri- 
că ochii şi de aceea unii oameni sunt nevoiţi să 
poarte ochelari negri. Apoi neagră e noaptea, care 
e plină de stele aşa de frumoase. Dacă n'ar fi noap- 
tea, copiii n'ar şti când trebue să se culce, pentruca 
să meargă pe urmă la şcoală. Apoi cât de frumos e 
acela, care are părul negru şi ochii negri! Vezi, 
dar, coloarea neagră e cea mai frumoasă. 

Ucenicul de brutar îi întoarse vorba zicându-i: 

„Cum se face că pe mine toţi mă iubesc, iar pe 
dumneata nu? Dacă stau în curtea şcolii şi strig: 
„Cumpăraţi cozonaci.!” toţi copiii vin la mine. Insă 
dacă strig: „Vine coşarul!” fiecare copil fuge şi se 
ascunde”, 

— Eu însă cunose mulţi copii curagioşi, cari nu 
fug de coşar, pentrucă ei ştiu că coşarul nu mănân- 
că pe nimeni. Dacă aş vinde cozonaci şi eu, -şi la 
mine ar veni copiii să cumpere, dar aşa ştiu că nu 
vând ceva de mâncare. 

— Totuşi meseria asta e foarte 
punse ucenicul cel obraznic. 

In timpul acesta ucenicul se frecase de 


murdară”, răs- 


hainele 


mele negre cari erau agățate de cui. Atunci eu sar 


supărat şi-i spun: 

„Ascultă, pentru ce mi-ai murdărit hainele mele 
de sărbătoare ?” 

Ucenicul se îngrozi tare. „Acum vezi că meseria 
ta e murdară, nu a. mea, răspunse bucuros coşarul”. 

— Rog răspunse la aceasta ucenicul, spuneţi care 
meserie e mai curată şi care mai murdară ? Nu ne 
putem înţelege. 

— Ascultaţi, le-am zis eu! — Meserie mai curată 
e aceea pe care ai învățat-o. Tu eşti brutar, cât timp 
eşti cu făină, eşti curat :;*lu eşti coşar, cât timp eşti 
cu funingine, eşti curat. Dar atunci când coşarul e 
alb sau brutarul e negru, sunteți amândoi murdari. 
Aţi înţeles ? 

— Da, am înţeles. 

— Dacă-i aşa, sărutaţi-vă unul pe altul”. 

Când sau dus, brutarul avea pe faţa dreapta o 
pată mare neagră, iar coşarul pe fața stângă o pată 
mare albă. Aceasta şi-au lăsat-unul altuia ca amin- 
lire ; coşarul şi-a dus acasă puţină făină, iar bruta- 
rul puţină funingine. 

Din ungureşte de Aurel Moldovan-Bistriţa 


DIMINEAŢA COPIILONPeeeteeteeeoeoeoveeereeoetetovereetoeeroei » 


CISMARUL ŞI BOGATUL 


nir'un oraş din Oltenia. trăia odată un cismar 

sărac impovărat cu o spuză de copii. De dimi- 

neaţa şi până seara muncea din greu; dar ni- 

meni nu-l auzise vreodată plângându-se de să- 
răcie. Lucra toată ziua cântând, iar noaptea dor- 
mea minunat de bine. 4 

Dis-de-dimineaţă, cismarul se scula din pat, se 
spăla cu apă rece pe ochi şi se apuca. cântând. de 
lucru. Era o plăcere să-l auzi şi să-l vezi cât era de 
mulțumit. 

Peste drum de cismar, locuia un om putred de bo- 
gat. Avea un palat mare şi frumos. Când pleca în o- 
raş, eşea într'o trăsură aurită, trasă de doi cai mari 
şi frumoşi, însoţit de o mulţime de servitori îmbră- 
cați luxos şi obraznici din cale afară. 

Dar bogatul acesta nu era fericit. Se simţea plic- 
tisit şi nenorocit din cale afară. Se plângea întotdea- 
una că noaptea nu putea dormi, iar dimineaţa, când 
somnul se îndura să vină, nu putea dormi. din pri- 
cina cântecelor fericitului cismar. 

Sărmanul bogătaş turba de necaz că nu se putea 
odihni, zicând: 

„Dece nu pot cumpăra şi somnul cu aurul meu ?“ 

Intr'o zi chemă pe cismar la el şi ii zise: 

„Ce faci de te simţi aşa de mulţumit ?” 

—Nu fac nimic, domnule, răspunse râzând cisma- 
rul ; muncesc şi cânt, atâta tot. 

- Cât câştigi tu ? 

Sunt zile când câştig atâta cât îmi trebue mie 
şi familiei mele ca să nu murim de foame ; dar sunt 
unele în care toţi suferim de foame. 

— Ai vrea lu ca să fii bogat ? 

- Da! 

- Ei bine. eu te voiu îmbogăţi. Ţine această pun- 
gă. Ai într'însa o mie de galbeni de aur. Fă ce vrei 
cu ei şi când nu vei mai avea, vino ca să-ţi mai dau. 

Cismarul, care nici nu visase că ar putea să aibă 
vreodată atâta bănet, întrebă mirat : 

„Punga aceasta este a mea ?” 

— Da! 


Şi cismarul o luă repede şi ducându-se acasă, se 
cobori în pivniţă, fără ca să spună cuiva şi îngropă 
banii în colțul cel mai întunecos. 

Sărmanul om ! Din ziua aceea pierdu dragostea de 
muncă, somnul şi veselia. De dimineaţa şi până sea- 
ra, nu se gândea decât la banii din pungă. Nu mai 
putea dormi. nici mânca, de teamă ca nu cumva ci- 
neva îi fură comoara. La cel mai mic sgomot sărea 
în sus şi alerga în pivniţă ca să vadă dacă banii mai 
sunt la locul lor. 

Nu mai lucra și nu mai cânta. Acum bogatul putea 
dormi liniştit, 


PAG. 7. 


LOCALIZARE 


ne Citat 


sia, 3 catei 
PD > A 


EP > : 

„„După câteva săptămâni, cismarul înțelese că bo- 
găția i-a răpit mulțumirea. Luă banii şi ducându-i 
vecinului său, îi zise: 

„Ţine-ţi punga, domnule, şi dă-mi inapoi somnul, 
veselia şi dragostea mea de muncă”. i 

Şi scoțând punga din buzunar, ò dete bogatului. 
Când se întoarse atasă, cismarul fu iarăşi cuprins de 
veselie şi de dragostea de muncă. De aci înainte lu- 
cra cu plăcere, dormea bine şi ziua întreagă răsuna 


de cântecele lui. 
I. Diaconescu-Dăeşti 


———— Pc k 


Proverbe populare streine 


Bucătăria grasă face testamentul slab. (Italian). 

Ascultă de o sută de ori şi nu vorbi decât o sin- 
gură dată. (Arab). 

Cu doi conducători se răstoarnă barca. (Francez). 

Apa e preţuită, când a secat fântâna. (Arab). 

Postavul bun se vinde chiar într'o prăvălie urâ- 
tă. (Flamand). 

La casa omului norocos şi cocoşul face ouă. (Ru- 


sese). 


PAG. 8. DIMINEAȚA COPIILUI 


DIN ISPRĂVILE MAIMUȚII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH SEACE Prelucrare de MOS NAE 


XII. Inmormântarea lui Fips 


Multumiți şi încântați. 

Că de Fips se văd scăpați. 
Cerşetorul Stancu Rişcă 
Râde' şi din cârje mişcă, 
Cofetarul Cozonat, 

Stă ursuz şi supărat, 
Domnişoara Catifea 

Zice: „Vezi, maimuţă rea, 
Toți cei răi aşa sfârşese“, 
Insă, stai să pomenesc 
Pe Fănută zis Pielar, 
Ucenicul de cizmar, - 

Si pe grădinarul Bran, 
Om voinic şi dolofan. 

Cât paci aş fi uitat, 

S'ar fi fost chiar un păcat, 
Pe cea Sița Pirimot ` 
Si pe prea cinstitu-i sof, 
Amândoi de grab'veniră, 
Neuitând ei ce pățiră. 
Nea Mitică bărbierul... 
Stați... am vrut să zic „frizrerid“ 
Fuga, repede a dat, 

Si pe Neacşu l-a chemat, 
Stiți, pe Neacsu Colilie, 
Care sa grăbit să vie. 
Marinarul a venit. 

Cred, de el vati amintit, 
Marinarul ce-l prinsese 
Si în Tară-l adusese. 

Din pustiul depărtat 


Badea Stan, cum a Įintit, Si Negrilă fuga-a dat. 
Drept în piept l-a nimerit, Toți acolo când s'au strâns 
Bietul Fips acum se sbate, Si dour Liza când a plâns, 


Cau să scape, mu mai poate. 
Ba sa dus, chiar a murit 

Ni de nimeni nu-i jelit 

Dar, poftim ce întâmplare : 
Aru venit lu umormântave P 
Toţi pe care, cât trăise, 
Fips mereu îi necăjise. 
Stan şi Grasu cu soţii, 
Nicuşor şi alți copii, 
Eulalia şi Lizica, 

Ba chiar plânge mititica, 
Singura care-l iubeşte, 


Si pe Fips care-l jeleşte. Groapă-adăâncă au săpat 
Ba veni şi Stan Mălar, Şi în ea l-au 'nmormântat. 
Mault vestitul cărturar, Vite-asa chiar sa sfârşit 
lar Videl şi cu Miţoi Fips, posnaşul mucalit, 


Sunt de fată amândoi.  ___.. . .. (Sfârşit) | i ta 


DIMINEAȚA COPIILOR o. pa. 9.7 


TOATE FELURILE DE MAIMUTE... 


Deoarece în numărul 
de față se încheie po- 
vestea - cu  „Isprăvile 
maimuței Fips”, cre- 
dem că e bine ca dră- 
guţii noştri- cititori să 
ia cunoştinţă de toate 
felurile de maimuțe cari 
trăesc pe pământ. De 
aceea, publicăm dese- 
nul de față, dând tot- 
odată şi lămuririle. ce 
urmează : 

După mărimea şi 
forma'iunea scheletu- 
lui, avem mai întâiu 
trei feluri de maimuțe, 
cari seamănă întrucât- 
vă cu omul. 

Acestea sunt: a) Go- 
rila (No. 1 maimuța de 
jos la stânga), înaltă 
de 1 metru 65 până 
la 2 metri şi care tră- 
eşte mai ales în Africa 
de Vest; b) Oranguta- 
mul. (No. 2, jos la 
dreapta), înaltă de 1 
metru 35, trăeşte în 
insulele Sumatra şi 
Borneo din Oceania ; 
c) Şimpanzeul. (No. 3, 
sus la dreapta), înăl- 
time 1 metru 50, trăe- 
şte în Guinea. 

Vin apoi la rând: 
d) Ghibonul brun. (No. 
4, la stânga, al doilea 
socotind de sus în jos), 
înălțime 90 de centi- 
metri, trăeşte în insula 
Java. e) Mandrilul (No. 
5, la mijloc, între cele 
două precedente), înăl- 
time 1 metru, trăeşte 
în Guinea; f) Maimuţa 
pitic. (No. 6, deasupra 
Gorilei la stânga), în- 
nălțime 40 de centime- 
tri, trăeşte în Senegal; 
g)  Maimuţa . cenușie. 
(No. 7, deasupra U- 
rangutanului, la dreap- 
ta), înălțime 75 de cen- Š SEIE JES RRS a 
timetri, trăeşte în Abisinia; h). Hulmanul. (No. 8, obişnuită. (No. 9, cele două maimuțe alaturi de Hul- 
cele două maimuțe sus la stânga), înălțime 65 de mani), înălţime 55 centimetri, trăeşte în insulele de 
centimetri, trăeşte în India răsăriteană; i) Maimuţa la Răsăritul Indiei. 


e PAG. 10. 


VIII 
Cum Troancă, de inimă rea, se spânzură 


Uitasem să vă spun, că prostul, în afară de tată, 
avea şi mamă, şi mă-sa de, ca mamă, atât se rugă 
de împărat. încât căpătă învoirea de a-l scăpa pe 
fii-su de ruşine şi de chinuri. o 

Intr'o seară luând cu sine câţiva slujitori. se sco- 


“bori în temniţă, şi sgâlțâindu-l pe somnoros de câ- 


teva ori, îi porunci să se scoale. Dar Troancă deş- 
teptat nu voia nici în ruptul capului să iasă afară, 
să dea ascultare împărătesei. Acolo n'avea nici o bă- 
tae de cap. Mâncare era îndeajuns, de asta nu-l o- 
prise nimeni ; răcoare era, de dormit, putea dormi 
în voe, şi pe dasupra ce-i plăcea lui, nu făcea 
nici o treabă. 

Văzând împărăteasa încăpăţânarea feciorului, ceru 
slujitorilor să-l ridice pe sus, dar Troancă dând din 
picioare, striga cât îl lua gura : 

— Lăsaţi-mă odată, că nu 
mine ; ce rău vam făcut ?... 

— Ai, băiatule, -ai... se ruga mamă-sa... 

— Nu, mamă, nu... Ce dracu ?... Nici aici nu Îr- 


merg !... Ce-aveţi cu 


căpeţi de mine ?... Nam să es afară nici mort, şi în- 


-pe-ierburi; ţi se părea mărgăritare. Păsările ciripeau - 


“brâncind pe servitorii ce voiau să-l ridice, începu să 


urle şi să răcnească de cutremură toată bolta tem- 
niţei. s 
Dar, vrând, nevrând, trebui să se supună, şi pri- 


cepând că nu-i chip să mai rămână acolo, unde era. 


'ai pentru el, şi amărit peste măsură, îşi puse gând 
rău. 

„De ce oare nu-mi dau pace?... De bună seamă că 
le sunt piedică,... şi,... de ce aceasta ?... Decât să duc 
o viaţă, fără de viaţă, mai bine lipsă”, şi gândind aşa, 
după o noapte de sbucium şi nesomn, a doua zi 
Troancă,. găsind o funie, fără să-l vadă nimeni, se 
îndreptă. spre pădure, ca acolo să găsească, un loc 
bun pentru spânzurat. 

Ajunse... Soarele lucea în mii de raze, iar roua de 


vesele pe crengile copacilor, şi se auzea din vale 
murmurul isvorului,. 


Pat ae IORORBE 
de V PETRE /CUN 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Rămase pironit locului ! Ce frumoasă zi !... Te în- 
deamnă par'că la viaţă, te face par'că să renaşti, şi 
el a venit cu gânduri negre.... a venit să se spân- 
zure !... De bună seamă, că numai. necuratul l'a în- 
demnat; de bună seamă că au dreptate oamenii 
când îl fac prost. Apoi uitând pentru ce venise în 
pădure. vru să, se întoarcă. 

De undeva, de departe.... începu să cânte cucul. 
„Semn rău, gândi Troancă... Imi cântă în spate. Asta 
nu-i a bună”, şi aducându-și aminte de chinurile lui, 
se răsgândi, şi cu gândul la ceeace a venit, plecă 
mai departe. 

Văzuse un copac, dar i se păru prea strâmb. Al- 
tul, că e prea tânăr, şi se îndoae ; altul că n'are um- 
bră destulă, şi-l va bate soarele la cap; altul că pe 
lângă că e strâmb şi nu face; iar după multă aler- 
gătură, se opri obosit la rădăcina unui paltin. 

— Acela !... şi arătă un plop gros, pe care-l ochise. 
Ba nu... mai bun e cel de colo... şi fărăa sta pe 
gânduri, căzu în genunchi, şi începu să se roage: 

— Doamne !... Tatăl Nostru !... Tu care dai viaţă 
tuturor, învredniceşte-mă pe mine păcătosul, să pot 
să-mi iau viaţa. Fă funia destul de tare, să-mi ţină 
atârnat trupul, şi ai în grije un sărman popor, care 
va pierde pe cel mai bun vlăstar, şi va rămâne în 
veci nemângâiat, de moartea mea. Apără, Doamne, 
pe tata, mama.... şi fraţii mei, şi întăreşte-i în du- 
rere, că mult m'or jeli pe urmă, şi mai ajută-mi, 
Doamne Tatăl nostru, să fiu tare, şi mâna să nu-mi 
tremure, spre a putea aduce la bun sfârşit ce vreau 
să fac!” j i 

Şi după zeci de cruci şi de mătănii, făcute în iar- 
bă, după alte zeci de rugăciuni, unde-i ierta pe toți 
cari făcuseră rău, se sculă în picioare. ; 

Pe față i se citea hotărîrea. Nu tremura de fel, 
apoi apucând funfa şi făcând un nod şi apoi un laț, 


E EE Caii tii E] DTE I A> “ k 
se S 


DIMINEAȚA COP11LO RPPP9eeeoooo.o....ootooooooeooooeeoeeeoooooo PAG. 11. 


se sui cu celălalt capăt rămas slobod, în copac. 
Legă şi inodă de-o cracă, sfoara de mai multe ori, 

opri băgând capul în laţ, şi după ce mai zise, un 

„milueşte-mă, Doamne”, îşi dădu drumul. incepu să 


se legene de colo până colo, să orăcăiască. Limba îi i 


eşise d'un cot afară, ochii la fel, şi când era aproape 
` gata, gata, de ducă, un pârâit groaznic se auzi, şi 
_ creanga putredă se rupse prăvălindu-se cu Troancă. 
Scăpase de moarte !... Feciorul, sau mai 
pramatia lui Sboinea, scăpase !... Nişte oameni tre- 
când “pe acolo, şi auzind gemete, se abătură din 


drum, şi văzând ce sa întâmplat, în grabă îi deteră 
ajutor. si 


m 


Prostul, în cădere se alese cun picior se fhtit din 
încheeturi, şi cu ochiul lovit, apoi legat pe sub fălci, 
şi luat de subţiori. fu dus la palat. De gât tot îi mai 
atârna căpătâiul funiei, cu care vroise să se spân- 
zure. 

/Când îl văzu mă-sa, dete un țipăt şi apucându-l în 
brațe începu să-l sărute... 

Mamă !... Dragul mamei... frumosul şi min- 
losul mamei,... ce-ai vrut să faci ?... Dar împăratul 
strângând pumnii, se uită crunt pe sub sprâncene, 
la fii-su, care plângea de ţi se rupea inima: 

— Cine Ta pus;... cine la pus ?... Şi de-a făcut-o, 
de ce n'a isprăvit ?... Şi desnădăjduit, eşi cu mâinele 
la ochi, strigând: „lar ma făcut de ocară!...” 


Cum Troancă pleacă în lume 


Trecu un timp !... Troancă prea multe nenorociri 
îl slăbise. Piciorul şi acum tot îl durea când îl pu- 
nea jos, şi din cauza chinului şi a nesomnului, se 


bine zis,-. 


soarta şi prostia pe care o simțea că trăeşte în el; 
apoi lăsat pe o rână, începea să se gândească. 

In capul lui era un amestec de fapte, şi nici singur 
nu-i mai dădea de rost. Se vedea ‚mic, mic de tot, 
când era răsfăţatul curţii, apoi cum începuse să se 
facă mare, cum aşa din senin ceilalţi se por neau să 
râdă, şi cum ca 'să le fie pe plac, râdea şi el... Apoi 
iarăşi nu mai ştia nimic. ẹ ; 

Vedea că trece timpul, dar ce-a făcut mai bun, nu 
ştia, şi totdeauna să scape din încurcătură, îl ajuta 
somnul, pă cari-l iubea atât de mult. Dar de ce şi-ar 
aduce acum aminte, de toate aceste lucruri Și. < La?ce 
Dun t... ea. 

Obosise... li trebuia odihnă, şi trântindu-se pe per- 
nele moi, închise ochii. De departe se auzeau cân- 
tând cocoşii. 

Dar intro zi, 


i se înfundă. dboiniadi îl ehemă să-i 


spună că şi el trebue să se însoare, şi la auzul acestei 
- porunci, i se făcu în cap, părul măciucă. 


( Va ” ma ) 
0 200 i 


UN SUFLET DT FRUMOS 


Era prin Decembrie. Omătul aşternuse un covor 
gros pe pământ, iar ceața nu te lăsa să priveşti la 
doi paşi măcar; totuşi se puteau vedea uşor cărbunii 
aprinşi din soba negustorului de castane. 

„Calde castane. calde!” făcea bătrânul, aburindu-şi 
vârful degetelor îngheţate. 

Unii din rarii trecători se opreau, cumpărau şi tre- 
ceau înainte  mestecând cu poftă din minunatele 
fructe. 

Mihai, un băeţaş, sta însă de câtva timp în faţa so- 
biţei şi privea cu nesaţ; mavea bani şi se mulțumea 
incălzindu-se şi zâmbind: 

„Doamne! Ce bune sunt castanele şi ce miros plă- 
cut au!... De ce nam eu un leu să-mi pot cumpăra 
măcar una!” 

In acest timp negustorul striga: 

„Calde castane, calde 1...” 

— „Dă-mi şi mie de 10 lei!” zise un băeţandru, 
care eşise vesel dela şcoala din apropiere. Și în timp 
ce negustorul număra, acesta îşi aruncă privirea 
spre micul Mihai, care urmărea cu multă atenţie 
numărătoarea, mâncând castanele cu ochii şi suspi- 
nând. de-ţi era mai mare milă. 

Adrian — acesta era numele şcolarului — înţelese; 
luă punga, se făcu că pleacă şi'n urmă se reîntoarse 


ofilise. Tânjea pe semne după alte boroboaţe. sau binişor deşertând-o în buzunarul lui -Mihai, apoi o 
ştie Domnul ce era cu el, dar de avut ceva... avea. luă la fugă. Tia A se „Cati 

Fraţii săi se căpătuise. Adusese împăratului nu- La căldura castanelor micul Mihai întoarse ca- 

: h ; SRA AIKE Aa nE: 
rori frumoase şi scăpaţi de grija zilei de mâine, P AA ; / 5 
erau fericiți ? 7 Adrian însă era departe, pierdut în ceață. 

Numa Troancă nu putea fi!... Râsul celorlalţi, îi George Theo 
biciuia fața... Avea clipe câte odată când îşi blestema 000 — 

+ 
i - rate sie em par x . 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LEGENDĂ POPULARĂ DIN BALCANI 


Prelucrare de Ali-Baba 


umnezeu cel mare şi sfânt făcuse pe cel din- 
tâiu om, dându-i numele de Adam, . şi fă- 
cându-l stăpân pe pământ. 

După aceea Dumnezeu a făcut şi toate a- 

nimalele câte trăesc pe pământ, în apă şi 

în văzduh, dar n'a vrut să le dea nume. Bine înţe- 

les, ştia El numele lor, însă a vrut să pue la încer- 
care priceperea şi iscusinţa lui Adam. 

De aceea, chemă pe Adam, strânse şi toate anima- 
lele şi-i zise lui Adam: „Fiule, îţi poruncesc să gă- 
seşti fiecărui animal câte un nume care să i se po- 
lrivească, mai ales că tu ai să fii stăpânul lor”. 

lar animalele sau închinat smerite înaintea lui 
Adam, l-au recunoscut de stăpân şi au aşteptat să 
le dea câte un nume. Adam, gândindu-se de fiecare 
dată câte puţin, a dat fiecărui animal numele ce a 
socotit, că i se potriveşte mai bine. 

Moş Adam însă nu sa mulţumit cu atâta, ci che- 
mând la dânsul pe căpeteniile fiecărui neam de a- 
nimale, le-a vorbit în felul următor: „Ascultaţi-mă, 
voi căpetenii de animale! Vă poruncesc să învăţaţi 
pe toţi supuşii voştri câte o meserie, care să fie trea- 
ba lor de toate zilele. 

Unele să înveţe să cânte, altele să sbiere, altele să 
orăcăe, altele să gâgâe, altele să facă ceva cu labele. 
Intr'un cuvânt, fiecare animal trebue să înveţe ceea 
ce poale, ceeace este în firea sa, însă cer ca să nu 
rămâie unul singur, care să nu se priceapă la ceva. 
Pie o meserie cât de puţintică, dar tot trebue să 
ştie ceva. 

„Vă dau pentru aceasta un soroc de patruzeci de 
zile, după care veţi veni din nou înaintea mea, ară- 
țându-mi fiecare ce a învăţat, 


„Aţi auzit cu toatele ce am spus căpeteniilor voa- 
stre ? Să ascultați de ele şi să învăţaţi cu toată sâr- 
guinţa. Acela dintre voi care în timp de patruzeci 
de zile nu va fi învăţat nimic, va fi făcut de râs şi 
de ruşine înaintea întregei adunări”. 

Aşa vorbi Moş Adam, iar animalele, plecându-se 
incă o dată cu smerenie înaintea lui, se duseră care 
încotro. 

Zi şi noapte căpeteniile lor se căzneau şi se tru- 
deau să le înveţe câte o meserie, alegând pe aceea 
care se potrivea mai bine firei şi priceperei fiecă- 
ruia. lar în ziua a patruzecea, strângându-le în tur- 
me şi în cârduri, porniră să le ducă la Moş Adam 
şi să-i arate ce au învăţat în vremea aceasta. 

Căpetenia berzelor uitase însă de porunca lui A- 
dam, aşa că în cele patruzeci de zile, pe când toate 
animalele munceau şi învățau, berzele îşi perdeau 
vremea  hoinărind sau umblând după broaște şi 
şerpi de apă, pe cari îi înghițeau. Dar în ziua a pa- 
truzecea, când văzu că toate vietăţile se îndreaptă 
în şiruri nesfârşite spre Moş Adam, căpetenia ber- 
zelor nu mai ştia ce să facă de ciudă şi necaz „Vai 
de mine şi de mine, îşi zicea ea supărată, am să mă 
fac de râs şi de ocară față de Moş Adam şi față de 
toate celelalte animale”. 

Şi sbură la cuibul său, ca să se gândească, acum 
în cea, din urmă clipă, cam ce ar putea să învețe şi 
ea pe berzele sale, pentru ca să iasă cu faţa curată. 

Tot stând aşa pe gânduri, aude un sgomot: foc! 
toc? Priveşte în spre partea aceea şi vede că pa- 
sărea, căreia îi zice ghionoaia sau ciocănitoarea sbu- 
ra din arbore în arbore, ciocănind în trunchiul fie- 
căruia. Ciocănea, pentru ca să iasă din arbore furni- 


A 


© 


Ci 


DIMINEAȚA COPL1.LO RW900000000000000000000000000000000000000000 PAG. 13. 


cile şi pentru ca apoi ea să le mănânce. Aceasta era 
meseria ce ghionoaia vroia să-i arate lui Moş Adam. 

Ciocănitul acesta îi plăcu căpeteniei  berzelor. 
„Ştii că aş putea face şi eu la fel?” îşi zise ea. In- 
cercă odată, de două ori, nu lovind în arbori, ci iz- 
bind din cioc. Incercă, dar în loc de-un fac! tac! 
aşa cum era al ciocănitoarei, eşi un clac! clac! aşa 
de puternic, încât răsunară munţii şi văile. 

„Am găsit ! strigă veselă căpetenia berzelor. Che- 
mă şi strânse îndată toate berzele şi le învăţă cum 


să clepăe. Nu le-a fost greu berzelor să înveţe meş- - 


teşugul acesta. Porniră acum cu toatele, ca să-i a- 
rate lui Moş Adam că şi ele ştiu o meserie. 

Inaintea lui Adam se orânduiseră acum în şiruri 
lungi şi mari toate vietăţile pământului. Rând pe 
rând, începură să arate fiecare ce învățase. A venit 
mai întâiu leul, care a scos un răget aşa de înfrico- 
şetor, că toate animalele se îngroziră. 

„Leule, îi zise Moş Adam, tu vei fi regele ani- 
malelor !” 


Dar măgarul fu cuprins de pizmă şi ciudă şi ne- 
vroind să se lase mai pre jos decât leul, sbieră, aşa 
cum sbiară un măgar. Nici un animal însă nu se 
sperie, ci toate îşi râseră de dânsul. 

Atunci Adam îi zise: „Măgarule, îţi dau şi ţie 
voe să sbieri cât de tare pofteşti, numai să ştii că 
nici un animal nu se va speria de sbieratul tău. 

Rând pe rând, fiecare neam de animal arătă ce 
învățase. Unele cântau, altele fluerau, altele izbeau 
din aripi, altele îşi arătau puterea ghiarelor sau a 
labelor. 

Veni şi rândul berzelor şi clepăitul lor plăcu lui 
Moş Adam. Insă animalele cari nu învăţaseră ni- 
mic, au fost osândite să rămâe mute în vecii vecilor. 
Aşa sa întâmplat, bunăoară, cu peştii, cari din vre- 
mea aceea au rămas muţi, căci nu-şi dăduseră oste- 
neala să înveţe şi ei vreo meserie oarecare. 

Ali-Baba 


BRENSESNESENOSASENEANNNENENNANONCEENSEASENNSNENÉNNNANNORNELERERTANLENE? asaosanacano LL ALL LL LL d ll dle lalele ll 


O PURTARE ALEASĂ 


Maria, o femee în vârstă, servea în casa lui Moş 
Radu de vreo 15 ani. Ea îngrijea de Mircea şi de 
Sanda. Dimineaţa când se scula, ea le ajuta la îm- 
brăcat, le curăța ghetele, le aranja paturile, încât 
copiii erau scutiţi de a face aceste munci. Seara le 
ajuta la desbrăcat, le făcea paturile şi-i culca. 

Intro dimineaţă, Maria nu mai veni la ei. Aştep- 
tară. Zadarnic. Strigară. Nimic. Intr'un târziu veni 
tatăl lor. Se plânseră lui, că Maria n'a venit. 

„Maria e bolnavă. Trebue să stea la pat două 
săptămâni. Singuri veţi avea grije de voi. Nu mai 
sunteţi mici. Ea v'a îngrijit când voi eraţi copilaşi”. 
Tatăl tăcu. 'Tăcură şi copiii. Sanda zise într'un 
târziu : 

„Tată, ea căuta de noi şi doar eram sănătoşi. De 
ea cine caută că e bolnavă”. 

— „Cine ? întrebă şi Mircea. Eu cred că noi ar 
trebui s'o îngrijim, — de oarece ea numai de noi a 
căutat”. 

— „Ar fi de datoria voastră, copii, să răsplătiți cu 
dragoste pe această femee credincioasă casei noas- 
tre. Ingrijiţi-o să se facă bine. Când s'o face bine, 
să n'o mai supăraţi. Să vă purtaţi cu ea cu luare 
aminte, cu blândeţe. Să nu cereţi să vă facă treburi 
pe care le puteţi face şi voi”. 

Copiii se sfătuirră împreună ce să facă. Se duseră 
în odaia Mariei şi o îngrijiră zi de zi cu multă dra- 
goste. Ii aduceau mâncare, apă, îi dădeau doctoriile 
trebuitoare. Maria sa simţit ca la ea acasă. Era feri- 
cită. Nu mai ştia cum să le mulţumească. Numai 
ochii îi jucau în lacrimi. 

Se făcu sănătoasă curând. Cei doi fraţi învăţaseră 


- 


însă un lucru de mare preţ: să se îngrijească sin- 
guri, să respecte orige om de serviciu, să-l ajute la 
cazuri grele. 
Dragi copii, — vă întreb acum, — purtarea, lui 
Mircea şi a Sandei nu a fost purtare aleasă ? 
Const. Şoltuz 


——— 00 k 


PAG. 14. 


w 
DIMINEAȚA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


IV. -— Mitică în Insula Crinilor 


„Măi Uragane, zise Mitică, war fi rău să facem Įẹelibe văzu înaintând spre dânsul o mulţime destul 


un scurt popas în insula, care se zăreşte sub noi. 

Aud parcă voci şi strigăte. Mi se pare că oa- 
menii ne pottesc la masă, aşa că nu-i politicos 
să-i refuzăm”. | 

Un lătrat vesel şi un gudurat fu răspunsul lui 
Uragan, care în felul acesta dădea intreaga sa a- 
probare la propunerea stăpânului său. ` 

Incet- şi lin, falnicul „Noroc” se apropie de pă- 
mânt. Când era la o înălțime numai de câteva sute 
de metri, Mitică desluşi cu ochiul liber că nu era o 
singură insulă ceeace văzu el ci vreo 4-5 insuleţe, din- 
tre cari una ceva mai măricică. 

Mitică se cobori în această insulă, pe o câmpie 
în apropierea: căreia se găseau mai. multe locuinţe 
omeneşti. Zicem „locuinţe omeneşti”, căci nu erau 
case, âşa cum sunt casele dela noi, ci nişte colibe 
mici şi joase, făcute din trestie împletită şi acoperite 
tot cu trestie sau cu frunze. 

In mijlocul lor se găsea însă una, care era de 
cel puțin cinci ori mai mare decât celelalte. 

„Coliba aceea o di palatul împărătesc”, îşi zise 
Mitică râzând. 

După ce se gândi puţin asupra ceeace avea de 
tăcut, Mitică, adresându-se lui Uragan, îi zise: „Ura- 
gane, să impărţim forțele noastre în două grupuri: 
grupul întâiu, compus din mine, va pleca -în recu- 
noastere. Grupul al doilea, care eşti tu, va sta pe 
poziția în care ne găsim. Nu te vei depărta o clipă 
de „Noroc” şi-l vei păzi cu străşnicie, nelăsând pe 
nimeni să se apropie de dânsul. Şi acum, la re- 
vedere peste puţin”, încheie Mitică, luând pe umeri 
ò carabină, mai trecându-şi la mijloc un revolver 


„Şi pornind în direcţia colibelor. 
“ - Merse aşa o bucată de drum, când dinspre co- 


de mare de oameni. Puteau fi ca la două sute, prin- 
tre carni “bărbaţi, femei şi copii. Bărbaţii erau înar- 
maţi cu arcuri şi cu nişte suliți lungi de trei metri, 
Bă chiar la un moment dat, Mitică observă că se 
pregăteau să tragă într'insul cu arcurile. 

„Stai că vă arăt eu!” zise Mitică şi luându-și 
puşcă de pe umeri trase odată, aşa în vânt, ca să-i 
sperie. A 

La auzul detunăturei, sălbaticii aceia fură apucați 
de o nespusă groază. Ai fi zis că îşi perduseră 
cu toţii minţile. Unii au rupt-o la fugă, de ziceai 
că au aripi la picioare. Alţii au căzut cu fața la 
pământ şi au râmas în nemişcare, parcă ar fi fost 
loviți de o moarte năpraznică. In sfârşit, alţii s'au 
aruncat în genunchi, făcând gesturi de oameni, cari 
nu sunt în toată firea şi spunând vorbe într'o limbă 
din care Mitică al nostru nu pricepea o 'boabă. 

Văzând că focu său de puşcă ii băgase în toţi 
sperieții, Mitică se apropie de cei cari zăceau lun- 
giti la pământ sau stăteau în genunchi, făcându-le 
din mână şi din cap semne să nu se sperie şi mai 
spunându-le pe româneşte că nare nici un gând 
rău cu dânşii şi că a venit doar să le facă. o' vizită 
prietenească. 


Şi aşa, apropiindu-se de dânşii, Mitică putu ve- ` 


dea mai bine ce fel de oameni erau aceia în mijlocul 
cărora picase ca un adevărat meteor. Erau cu toţii 
de o culoare inchisă măslinie, aveau ochii oblici şi 
umerii obrazului ieşiţi în afară. Aproape goi, nu 
arătau a se spăla şi a face bae des, cu toate că 
erau înconjurați din toate părţile de apă. Armele 
bărbaţilor erau, cum am spus, arcuri şi suliţi. La 
nici unul din locuitorii insulei aceleia Mitică nu văzu 
vre-o puşcă sau vre-un revolver. 


o —— — 
PE a ETENI T 


DIMINEAŢA COPIILORieeeeeeeeceeeeeeeeeteeeeeeeeeeeeeeeeteeeteette PAG. 15. 
/ 


Acesta a fost chiar norocul lui, căci altfel nu 
sar fi speriat în gradul acela de detunătura unei 
arme, pe care ar fi cunoscut-o. 

In sfârşit, după ce izbuti să-i facă pe cei cari 
erau lângă dânsul să se liniştească şi să se scoale 
de jos, Mitică înaintă spre sat, arătând prin semne 
că vrea să viziteze coliba cea mare. 

Cu toţii s'au luat după dânsul, făcându-i un a- 
laiu din cele mai ciudate. Unii, mai îndrăzneţi, vroiau 
să se apropie de dânsul, să-l pipăe, ca să vadă 
dacă e făcut la fel cu dânşii. Ba câţiva se in- 
cercară să se atingă chiar de puşcă. 

Mitică însă se făcea atunci că vrea să tragă din 
nou cu puşca şi cu toţii săreau indărăt speriaţi 
şi îngroziţi. i 

In felul a-esta, însoţit de un a'au care se mărea 
mereu, Mitică pătrunse în sat până la coliba care 
era de cinci ori mai mare şi mai înaltă decât ce- 
lelalte colibe. 

Dar când să intre în colibă, doi vlăjgani măslinii 
întinseră spre dânsul sulițile lor lungi şi spunând 
ceva răstit in graiul măsliniu, erau cât p'aci să-l 
străpungă. 

Vazând primejdia ce-l ameninţa, Mitică se dete câți- 
vă paşi indărăt şi scoțând dela brâu revolverul, ît în- 
drepta mai intâiu spre dânşii, apoi ridizând ţeava în 


sus, descărcă un glonte în aer. 

Dând un țipăt ca d2 fiară sălbatică, vlăjganii aceia 
trântiră. la pământ suliţile şi o rupseră la o fugă 
nebună, fiecare apucând pe alt drum. 

Acum Mitică, urmat de gloata care se e jus după 
el, intră în colibă, unde ii fu dat să aibă parte de 
alt spectacol nu mai puţin ciudat. 

Acuma, în mijlocul unui grup numeros de femei, 
o femeie, cave arăta a fi tânără şi, în comparaţie cu 
celela'te, era îmbrăcată cu lux şi eleganță, se sbălea 
şi scotea nişte strigăte disperate. 

„So fi speriat de focul meu de revolver”, îşi 
zise Mitică. 

Da: mai văzu ceva. Toţi câţi intraseră cu dânsul 


în colibă, îndată ce aruncară ochii asupra femeei 
celei tinere, se aunzară jos, izbindu-şi fruntea de 
pământ. 


„Te pomeneşti că domnişoara sau cucoana aceasta 
tânără o fi impără:easa insulei acesteia, se gândi 
Mitică întrebându-se singur: Dar cum naiba i-o fi 
zicând ' insulei?” 

Şi zărind în colibă mai mulţi crini, cari răspândeau 
un miros puternic, Mitică işi zise: „Apoi stai că o 
botez eu: aceasta e „Insula Crinilor”. 

VASILE STANOIU 


In n-rul viitor: „Mitică şef de armată”. 


Bucata care a luat premiul al treilea la Concursul literar din No. 181: 


Nesruţu sau după faptă şi răsplată 


La poalele unui munte inalt şi păduros îşi avea 
turma baciul State, ale cărui oi erau cele mai nume- 
meroase şi mai frumoase din tot ţinutul. 

Intr'o seară. înstelată, când luna plină lucea pe 
cer şi baciul cina impreună cu nevastă-sa şi Ionel, 
copilaş de patru anişori, uşa se deschise, şin prag 
apăru un drumeţ gârbovit de ani şi oboseală. 

Pe umăr avea traista, iar într'o mână ţinea un 
ghemotoc mic negru. i 

„Bună masa! oameni bunf 

— Bună să-ţi fie inima, nene, dar ce doreşti? 

Păi, aş dori, dacă se poate, un adăpost pentru 
A: 

Cu plăcere, nene! Deocamdată, hai de cinează 
cu noi” 

Drumeţul îşi puse traista şi ghemotocul care era 
un căţeluş negru, pe laviţă, apoi veni de se aşeză 
la masă. 

Mâncă cu poftă, păstrând o parte pe care o 
dădu incet cățeluşului. 

„Dar de unde ai căţeluşul, 
lonel. 

- Il cumpărai dela nişte copii răi, cari îl chinuiau, 
săracul!” ra | 


t 


moşule ?” il intrebă 


casă, şi văzându-l om cumsecade, îl opri la sine, 
ingrijindu-l ca pe vreunul din familie. 

Căţeluşul, care căpătase numele de Negruţu, fu o- 
prit lângă oi. Se făcuse un dulău mare, frumos şi cu- 
minte, la care toţi ai casei ţineau ca la ochii din 
cap. 

In fiecare seară lonel, care răsărise binişor, se 
ducea cu bătrânul sub nucul de la stână, unde 
asculta poveştile pline de farmec ale lui „tata-mare” 
cum se obicinuise să-i zică. La picioarele lor, Ne- 
gruţu aţipea din când în când. 

„Micul tatei, nu-i aşa că tu nai să ea acei ani- 
malele? 

— Se poate, tatâă-mare? 

— Nici pe Negruţu când voiu muri eu? Să-l iu- 
beşti, să ţi-l faci prieten, el putându-te scăpa chiar 
dela moarte, căci orice faptă îşi are răsplata”. 

Câinele, care-şi auzise numele, veni să se gudure. 

Au trecut ani inta 

„Tata-mare” a murit, lăsând pe lonel de opt ani 
să vadă de Negruţu. 

Intr'o zi când se duseră amândoi in pădure să 
caute o oaie rătăcită,.le eşi un lup inainte. Ionel, 


Stând de vorbă cu drumeţul, baciul află că nare 


mar 5 - Ă E EESE TSN 


“ infricoşat, începuse să plângă, iar Negruţu, încordân- 


du-şi puterile, sări asupra fiarei. 
` Zece minute ţinu lupta, din care Negruţu, rănit 
şi plin de sânge, eşi biruitor. 

Ajunşi acasă, toţi se grăbiră să-i dea ajutor ca 
să se facă bine. Ionel, mai cu seamă, nu-l părăsea. 

După două săptămâni de zăcere, Negruţu putea 
să se joace din nou cu Ionel. 

„Se duceau adesea la locul unde şezuse înainte 
„tata-mare”; auzind parcă prin foşnetul frunzelor, 
povaja celui ce s'a dus: 

„Să nu chinueşti pe Negruţu, să-l iubeşti, să ţi-l 
faci prieten, el putându-te scăpa chiar dela moarte, 
căci orice faptă îşi are răsplata”. 


. Sofia de Rusiecki-Loco 
t 


DE VORBĂ CU CITITORII 


N. C. T.-Oradea Mare.:— In «Vine ploaia» spui în strofa 
intåia că «pe cer se arată un norulef», în strofa a dona că 
«Nouri mici pe cer se adună», iar în strofa a treia şi ultima 
că: «Sunt numai fulgere de nori». Nu prea se potriveşte, In 
„Apă dulce“, faci sărimeze „dulce“ cu „uite“, ceeace nu merge, 
Avem impresia că te cam grăbești, ceeace nu e bine. 

Nic. şi D. Cr.-Lascăul român.—Scrisoarea către Haplea 
destul de drăguță, dar ca poezie e cam slăbuţă. Mai întrebuin- 
taţi cuvinte ca „poetuţi* cari nu există. Totuşi, Haplea vă mul- 
țumește că v'aţi gândit la dânsul. = 

Sam. Gol.-Chişinău.-— Te ai ostenit să ne trimiţi 12 poezii 
dar regretăm foarte mult că n'avem ce alege din ele. Dragul 
meu, nu e deajuns să găseşti cuvinte cari rimează, pentru ca 
bucata astfel scrisă să fie numai decât o poezie. DBumoară cu 
versuri ca: «La ce adresă locuești, eu te rog să mă vestești. 
Rău îmi pare, vai! ce rău! Să nu știu doară nici eu d'adresa 
ta din Bucureşti» nu se face o poezie. De aceea, nu te grăbi 
să umpli foi întregi cu asemenea versuri. 

Marg .Vo.-Loco.—,.A ruginit frunza din vii“. Cum se face, 
d-ră, să spui că e d-ta un cântec, pe care îl cunosc giil cântă 
toți copii—şi nu de acum, ci într'o vreme când d-ta nici nu 
erai născută.; 

C. Măr.-C. Lung.— «La scaldă» este mai de grabă o com- 
poziţie de clasă. De alttel, copilul care nu știa să innoate, fă- 
cea mai bine stând acasă. Cât despre promisiunea de a cola- 
bora, te scutim bucuros de dânsa, întru cât avem materie mult 
mai multă decât putem publica 

Gh. St.-C. Lung.— Aceleaşi observaţii ca mai sus. 

Seb. Pan.-Cernăuţi. — „Prima mea vânătoare“. Ai scris 
pe ambele fețe ale hârtiei o întâmplare “personală, care in- 
teresează puţin pe cititori, mai ales că noi nu ducem nici o 
lipsă de materie. 

J. Sch.-Loco. — Ne ai trimes două desene copiate, dar re- 
gretăm că n'avem ce face cu ele. 

Nic. Teod.-Loco.—«Intre copii». Incepi cu descrieri, cari 
mai de grabă obosesc decât interesează. In afară de aceasta, 
bucata e prea tristă ca subiect. D-ta ai ta'ent promiţător, dar 
caută să fii mai simplu și mai cu seamă mai senin. 


BAUNANGENENENSNNSANENNECUNGENEUNNENTINNENENENNNENAERNENNEN]| 


NOU Pentru Suma de Lei 40 NOU 
trimet 1 carnet cu 100 de mărci diferite şi bune având 
şi Mărci noutăți. Asemenea posed Mărci fine care le 
trimet oricui spre alegere contra deposit de bani 150— 
200 lei, plus porto. Zilnic sosesc noui transporturi. 

L. FRIEDMANN, Bucureşti, Mircea Vodă 9 

Cel mai mare depou de Mărci din România Mare 


Un farmacist lăuda în faţa clienților propria sa 
invenție, zicând: i 

„Zece ani de când vând aceste prafuri şi n'am 
auzit să se plângă nici un pacient. Ce înseamnă a- 
casta, domnilor ?“ 

Un client. — „Că morţii nu vorbesc“. 


xxx 

Un spaniol fiind într'o iarnă în Rusia, pe când 
trecea printr'un sat, săriră la el nişte câini. Ca să 
se apere, se aplecă să ia o piatră, dar pământul fiind 
îngheţat, ea se ţinea aşa de tare, că n'o putu lua. A- 
tunci zise : 

„Oh! ce ţară curioasă, în loc să lege câinii, aci 
leagă pietrele“. 

Trimise de Petre Cebotarenco (Corjenţi) 

i ——— co kr ——— 

LA ŞCOALA 


Profesorul pune unui elev o întrebare. Elevul fi- 
ind foarte distrat nu răspunde. 
Profesorul: „lonescule, unde-ţi este capul ? 
Elevul: Pe gât, domnule profesor”. 
Trimisă de Crăcăoanu Leon, Tg.-Neamţ. 


` Recomandăm călduros tuturor d-lor institutori şi în- 
văţători, pentru a le introduce în şcoli, următoarele 
cărți didactice, cari au apărut acum : 


Carte de Cetire pentru clasa a H-a primară de 
N. Batzaria, D. Stoica şi P. Puchianu, Preţul Lei 42. 


2) Carte de Cetire pentru clasa a Il-a primară 
de aceiaşi, Preţul Lei 48. 


3) Carte de Cetire pentru clasa a IV-a primară 
de aceiaşi, Prețul Lei 58. 

Aceste trei cărţi, aprobate de Onor. Minister at 
Instrucţiunei, sunt tipărite foarte îngrijit pe hârtie de 
calitate bună, sunt bogat ilustrate de cei mai talen- 
taţi desenatori români, iar în ce priveşte conţinutul 
lor se caracterizează prin claritatea, originalitatea 
bucăţilor alese, satisfăcând totodată cele mai îndrep- 
tățite cerinţe pedagogice. 

LELLLLLLLTELLLTLELELLL LLLE Nana E L LIS 


COLECȚIONARI DE MARCI!!! 
Profitaţi de ocazie. Cea mai mare ocazie de pachete, Pentru 
reclamă ofer : LOTUL „AMERICA“, compus din 27 buc. mărci 
din Columbia, Haity, Argentina, Ecuador, Panama, Uruguai, 
Salvador, Nicaragua, Brazilia, Honduras. Chile, Bolivia, Cuba, 
ete, LEL35. LOTUL GENERAL „GRENADA“, compus din 
32 bucăţi mărci din : Liberia, Mauritius, Sudan, Nigeria, Ceylon, 
Niassa, Albania, Epir, Jamaica vapor, Mozambic, Australia, Siam, 
Borneo, Sargebiet, Honcong, Indore, China, Canada, India LEI 50. 
Lotul „EUROPA“, compus din 100 buc. mărci diferite LEI 15. 
Lotul >>OCEANIAS, compus din 20 buc, col. Franceze LEI 18. 
Lotul „SELECT“, compus din 50 buc. mărci cal. I LEI 48. 
Toate mărcile furnizate de mine sunt în cea mai perfectă stare. 
Pentru ori ce nemulțumire se restitue costul, Mărcile se trimit 
la cerere imediat după primirea - costului plus 10 lei speze, 
Banii numai prin mandat poştal. Preţul-curent la cerere, 
f Leon Kreiss, Str. Lascăr Catargiu 1-Càmpina 


Atelierele „ADEVERUL“ $, A, 


. 
- 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
, DIRECTOR: N. BATZARIA. 


z pati ci citi 


"PAG. 2. see 


Despre „Muntele Athos. 
„Unde şi ce este Muntele Athos”? Aşa ne întreabă 


- cititorul nostru Stan R. Al, din Capitată. 


Răspundem că Muntele Athos, căruia îi mai zice 
şi Sfântul Munte sau Sietagora, după limba slavă, 
este una din cele trei limbi de pământ şi anume 
limba din dreapta cu care se termină Peninsula Cal- 
cidică din Macedonia. Este o limbă de pământ lungă 


de mai bine de 40 de chilometri şi lată de vreo 8. 
chilometri în termen mediu.. Pe această -intindere de 


pământ e o republică autonomă de călugări orto- 
doxi, cari, în număr de mai multe mii, locuesc în 20 
de mănăstiri şi mai :multe schituri şi chilii. 

La Sfântul Munte nu sé găseşte- nici-o ființă de 
sexul femenin. 


Sunt şi două schituri ro iai 
Provata. 


Micul orăşel arie este capitala Sfântului Munte. 


ii dion şi 


Unui cititor grăbit. . 


E cititorul nostru S H. din Tătăreşti, care ne cere 
să-i răspundem întrun număr, al revistei, care apă- 
ruse atunci când s'a primit carta. sa poştală, 

In afară de aceasta ne cere răspuns la întrebări, 
pe cari nu ni le face, märginindu-se a ne spune ce 
ilustrații sunt în manualul de geografie după care în- 
vaāță la şcoală. 

De aceea îi răspundem că dacă printre ilustrațiile 
acestea sunt unele despre cari vrea să aibă lămuriri 
mai, amănunțite, mare. decât. să întrebe pe d. învă- 
țător, pe-care îl vede în toate zilele. S 


Cine a fost Aenea? 


: Răspundem la` această întrebare, făcută de citi- 


„torul nostru Al. Con. dela Galaţi, că Aenea (citeşte 
„Emea), socotit după legendă ca wiul din întemeie- 


torii vechi ai poporului roman, a fost unul din prin- 
cipalii eroi troieni. După cuceri:2a şi distrugerea ce- 


„tăţii Troia de către Greci, Aea, purtând pe umeri 


pe tatăl său şi ţinând de mână pe fiul său Ascaniu, 


a părăsit Troia, căutându-şi r> 'ugiu în alte ţări. 


Rătăceşte vreme îndelungată, e dus de furtună pe 


"coastele Africei de Nord, unde vestita regină Didona 


întemeia “nu mai puţin vestita cetate Cartagina, In 
sfârşit, debarcă şi se aşeză în Latium, ţară din Itala 
de Sud şi unde în vremea aceea domnia regele La- 
tinus. Aenea, a cărui soţie murise în zilele de distru- 
gere a Troiei, 
Latinus. ~ 


ia în căsătorie pe Lavinia, fica lui 


Ascaniu, fiut” său mai mare, a EAA aien 


Rlbalonga, iar : Silviu, fiul- său mai. mic, născut de“ 
Lavinia, este întemeietorul familiei regilor dela Hiba- 


* longa, o cetate care. a fost. mama cetății Roma. . 
Toate „pâripeţiile călătoriei şi vieţii lui Aenea sui 
foarte frumos. povestite de vestitul poet roman Vir- 
giliu in- epopea numită Meneida, după numele lui 
Aenea. Marete nostru poet Coşbuc a dat în româneşte 

o minunată traducere -a Aeneidei. 


P RNE 


Cine a fost Polifem ? 

E întrebarea aceluiaș cititor. li răspundem că mai 
„de mult am publicat în revistă o poveste întreagă 
cu tittul „Legenda lii Polifem”. De aceea, acum spu- 
nent numai că Politem a fost, după mitologia greacă, 
fiul lui Poseidon (latineşte Neptun), zeul mărilor. Po- 
lifem era cielop, adică. un fel de uriaş „care n'avea 


~» decât un: ‘singur ochiu, aşezat în mijlocul frunții. Po- 


life a“ fost orbit de` Ulise i aia în peştera în 
care acesta îusese inchis. - 


ea DE e 2 a 


Despre Tarzan. 


, Răspundem cititorului nostru Ai. R gaa “Hotin că 
tot ce. se Spune în cărți -sau se procetează : da cinema- 
'otgrate . „despre Tarian sunt simple îrichiphiri: şi că 
"ui personagiu -cü numele acesta-nu- există: 

li mai spunem- că fie la această rubrică, fi la ru- 
brica „De vorbă cu cititorii” nu se dă nici un răspuns 
în legătură cu şaradele, ghicitorile-şi,“în.: sfârşit, tot 
ce” priveşte partea distractivă .Se “publică . cele gă- 
site bume şi nu se publică celelalte. Aucrul acesta 
l-am mai spss de câteva ori. 


— a —_— 


Cum M PR Domnii din trecut? 


intrebarea aceasta ne a fost comtinicată de către 
cititoru: nostru Şt. Stel. dela Craiova, care. ne spune 
că a fost pusă la examenul de bacalaureat unui elev, 
care na ştiut să răspundă. 

lată ce sar putea răspunde: Domnii . Fărei Româ- 
neşti din trecut, ca şi, de altfel, toţi locuitorii, mâncau 
cu mâna, adică fără Să întrebuințeze furculița, care nu 
era încă răspândită şi cunoscută în toate ţările. 

In afară de aceasta, cei .rmai mulţi dintr'inşii ṣe- 
deau la masă turceşte, adică se” Pe jos pe perne 
încrucişând picioarele. Sa 


‘f 


wt a 


E E a s AT A e 
Peai ai fag a n Haih 


vb dace 
ai a Vai st 


[i 


era AA 
nirai i la 


6 NOEM3RIE 1927 — Nr. 195 


ABONAMENTE : 


COPiiLOR 


`~ 


1 AN 
6 LUNI 10 , 


Directo”: N. BATZARIA 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manusorisela nepublicate nu se înapolază 


“eproducerea bucaţilor este strict interzisă 


AAA AAAAAAAAAAAAAĂ 


Lă 


VULTURUL ŞI AEROPLANUL 


De-ună-zi, pe undeva 

Pe sus, pe sus de tot, sbura 

Un vultur aprig şi gigant, 

In sborul cel mai elegant. 

Cum se plimba aşa pe sus 

Zăreşte'n zare, la apus, 

Un goșgogea aeroplan ; 

Un. Bleriot sau un Farman. 

Vulturul, pasăre de pradă, 

Setos şi curios să vadă 

Ce fel de prânz s'ar rândui 

Cu pasărea ce se ivi, 

Bătând din aripi mai avan 

Fu iute lângă-aeroplan. 

— Opreşte-te | — Se răsti el — 

Si îmi răspunde : în ce fel 

Ai îndrăznit pe-aici să sbori, 

Sănfrunţi văzduhul pân'la nori? 

Răspunde-mi iute că de nu 

Ifi sfâşii aripele-acu... | 

— Bu, — mormăi aeroplanul — 

Te rog, nu face pe golanul 

De te'nfigi la aripa mea 

Iți sfâşii ghiarele în ea 

Căci din metal sunt tot lucrat, 

Eu sunt aeroplan blindat 

S'apoi nu mă servesc la sbor 

Prea mult de aripi, ci de motor 

Elicea mea când te-o isbi 

Te-ai dus pe veci dintre cei vii. 

— Ce spui? — răcni vulturu- 
aprins — 

Nu-i în văzduh un singur îns 

Să mă înfrunte | Neamul meu 

La origină are-un Zeu 


—FPFABULĂ-— 


Qam moştenit dintr'unceput 
Puterea cea mai de temut. 
— A! de-i vorba de origină 
Nu te'ngriji şa mea e plină 
De-atâţi eroi ce-au luptat real 
In tot războiul mondial 
Am neamuri iar cu faimă rară 
Şin lumea veche, legendară. 
Am neamuri berechet — de vrei- 
Prin toate basmele cu Zmei 
Ş'apoi, dacauzit-ai mări, 
Calul ce-arunca foc pe nări 
Din basmele cu Feţi-Frumoşi 
'Mi-e cel mai depărtat strămoș. 
Cu ei am drept să mă mândresc, 
E-un drept pe care-l stăpânesc, 
Căci, nu fac parte — (0 spun 

cu fală) 
Din lumea voastră. animală. 
Eu sunt motor, eu sunt maşină | 
Eşit-acuma din uzină 
Şi nu mă birue nici tunul. 


Deci... nu mai face pe nebunul 
Şi dăten lături, când grăesc 
Că te pleznesc ! 

Vulturul, la acest afront, 

S'a repezit să-i dea un ghiont, . 
Dar, vai, când el s'a repezit 
Elicea'ndată l-a pălit 

In cap, în piept şi în aripă... 
Şi Vulturul murintr'o. clipă 
Incât nici ma simțit sărmanul 
Ce forță are-aeroplanul. 


: E s R i 
Aşa sfârşi bietul vultur |... 

; - x 3 
Ačuma eu vă spun şi ju 
Că nu vreau ca să-mi fac o fală 
Dând un exemplu la morală. 
Nu sunt nici hătru, nici nebun 
Dar, țin atâta să vă spun, 
C'aşa sfârşesc cu toți acei 
Ce se mândresc prea mult de ei 

D. Constantin Mereanu 


DOC A Pa ASA 


RĂMAS BUN 


Crângurile triste sânt, 
Pomii desfrunziţi de vânt 
Zilele senine-apun. 
Rămas bun! 


Cerul sur şi plin de nori 
Plânge şirul de cocori 


Si în drumul lor ne spun 
Rămas bun! 


Şi-am să plec şi eu cu vara, 
Acolo unde e țara, 
Flori şi soare să adun. 

Rămas bun | 


Nicolae Man. Manolescu 


PAG. 4. 


Poveste după Reinick 


| odată impreună la drum .Şi iată că zăriră în 
]  vârtul unui munte un palat aurit, care stră- 
 lucea nespus de frumos la lumina soarelui. 

„Să mergem la palaiul acela”, zise tă- 
nărul silitor . 

„O, e prea departe”, îi răspunse trântorul. 

Dar îndărătul lor se auzi un glas, care le zise: „Aţi 
putea merge până acolo chiar astăzi, căci amândoi 
Sunteţi oameni tineri şi în toată puterea”. 

Privind de unde vine glasul acesta, cei doi dru- 
meţi văzură o femeie tânără şi frumoasă stând pe 
o ghiulea, care se rostogolea în spre partea unde se 
găsea palatul de aur. 

„Aşa, fără să mişc picioareie, aş putea merge 
şi eu”, zise leneşul, trântindu-se în iarba verde. 

Tovarăşul său silitor, însă, se luă după tânăra şi 
frumoasa femeie, o aiunse şi o întrebă zicându-i”: 

„Cine eşti?” — Sunt Norocu', răspunse ea, şi al meu 
e palatul din vârful muntelui. Vino după mine! Dacă 
soseşti la palat mai înainte de miezul nopţii, vei 
avea parte de-o primire foarte bună. Insă dacă vii, 
lie şi o clipă după miezul nopţii, să ştii că palatul 
meu îţi este închis pentru totdeauna”. 


A) oi tineri „unul silitor şi umul leneş, mergeau 


ger ” ——.. 7 — 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Aşa îi vorbi tânăra şi frumoasa femeie, care ros- 
togolindu-se apoi pe ghiuleaua ei, se făcu in cu- 
rând nevăzută. 

Flăcăul nostru se intoarse la tovarăşul său şi după 
ce îi povesti întâmplarea, îi zise: „Eu unul merg; 
vii şi tu cu mine? 

— Aş veni, dacă aş avea un cal să mă ducă până 
acolo, dar nu sunt nebun, ca să fac pe jos atâta drum. 

— Dacă-i aşa, rămâi cu bine!” îi întoarse vorba tâ- 
nărul silitor şi porni pe drumul care ducea !a palatul 
de aur. 

Leneşul îşi zicea in gând: „Rupe-ţi tu picioarele 
de pomană, eu unul stau şi aştept. Aştept ca no- 
rocul să-mi vie într'ajutor”. 

După aceea, se culcă pe burtă şi începu să pri- 
vească spre palatul, care strălucea în lumina soarelui. 
De odată, simţi o suflare caldă în jurul urechilor şi 
întorcându-se încet, văzu lângă dânsul un armăsar 
alb ca spuma şi care necheza vesel, scuturându-şi 
lumga-i coamă. 

„Nu spusesem eu că norocul trebuia să-mi vie în 
ajutor?” strigă el plin de bucurie şi sări in şea. Ar- 
măsarul cel alb porni iute ca vântul şi nu după mult 
îl ajunse pe tânărul silitor, care mergea pe jos. 


DIMINEAȚA COPIILOREO900000000.0000o00000ooooocoooeoeeeoooeoee PAG. D. 


„Vezi să nu-ţi rupi tălpile ghetelor!” îi strigă le- 
neşul în bătae de joc. 

Decât drumeţul cel siiitor îşi văzu înainte de drum, 
urcând încet, dar sigur cărarea care ducea la palatul 
de aur. i 

La vremea prânzului armăsarul se opri pe un deal. 
„Aşa îmi place şi mie, zise leneşul descălecând. Graba 
strică treaba. Unde mai pui că palatul nu fuge de 
unde este el, pe când foamea trebue potolită”. 

“Şezu jos la umbră şi lângă um izvor de apă şi după 
ce se iîndopă bine cu merindele ce avea în traistă, 
se lungi, închise ochii şi porni numai decât ir im- 
părăţia viselor. 

Se făcea că stă pe o sofa în sala cea mai frumoasă 
din palatul de aur, că în jurul său erau mese pline 
cu tot felul de mâncări şi băuturi. După aceea se fä- 
cea că aude un cântec foarte frumos. In sfârşit, se 
trezi şi se frecă la ochi. Văzu că soarele scăpătase 
îndărătul palatului şi începuseră să se lase umbrele 
serei. lar din vale răsuna glasul tovarăşului său, 
care cânta cântecul ce-l trezise. 

„Ei, drăcie, îşi zise el singur, dar ştii că-i vreme 
de pornit din nou la drum? Armăsarule, vino încoa!” 

Decât din armăsar nu se vedea nici o urmă, ci 
puţin mai incolo păştea un măgăruş bătrân şi slab, 
de-i numărai coastele. Neavând încotro, leneşul nos- 
tru se văzu nevoit să meargă călare pe măgar. U- 
rechilă acesta porni şi el la drum, dar încet, încet, 
oprindu-se la fiecare doi paşi şi gâtâind din greu. 

Mergând ei aşa, intrară într'o vale adâncă. De 
jur împrejur se lăsase întunerecul nopţii. Deodată 
măgarul se opri deabinelea. Rugăciuni, strigăte, în- 
demnuri, bătăi, totul fu în zadar. Nici gând ca mă- 
garul să se urnească din loc. 

Mânios, leneşul îl izbi odată mai tare cu băţul. 
Măgarul, însă, plecă în jos capul, ridică în sus pi- 
cioarele dindărăt şi-l trânti la pământ pe călăreț. 

Omului îi trebui o bună bucată de vreme până să 
se poată scula, mai ales că în cădere se lovise rău de 
tot. Dar şi măgarul pierise aşa cum pierise cu vreo 
oră, două mai înainte, armăsarul cel alb. 

Il căută el peste tot, se izbi în întunerec cu capul de 
toţi arborii, însă ia-l de unde nu-i! 

Sus în vârful muntelui se vedèa palatul cu luminile 
aprinse. Nu-i rămânea a'tceva drumeţului leneş de- 
cât să o întindă pe jos, oricât de greu îi venea lucrul. 
Acolo nu era chip de stat, iar din pădure răsunau ur- 
lete, cari păreau a îi de lupi flămânzi. 

Pe neaşteptate se izbi de ceva moale. Nu era mă- 
garul, dar simţi ceva ca o şea. Ba mai simţi, când 
vru să încalece, că e'ceva ca o dihanie moale şi rece. 

Se cutremură tot, dar în clipa aceia auzi din de- 
părtare bătăile unui ceasorni?. Le numără: erau un- 
sprezece, li rămânea, aşa dar, o oră, ca să ajungă 
până la palat. Nu mai stătu p? gânduri, ci sări in 
şeaua aceea. 

Nu se simțea tocmai rău, numai că vietatea pe 
care încălecase, mergea prea încet, mai încet chiar 


decât măgarul. Cu toate acestea, se apropia din ce 
în ce de palat. lată acum că şi luna eşi din nouri, lu- 
minând toată întinderea. 

Ce-i fu dat leneşului să vadă! Dihania pe care mer- 
gea călare, nu era altceva decât, un melc de o mărime 
neobişnuită. Inţelese acum şi el dece mergea aşa 
de încet. 

Ceasornicul din depărtare bătu cea dintâiu lovitură 
a miezului nopţii, dar nici până la palat nu mai a- 
erau decât câţiva paşi. 


Crezând că îl face să meargă ma: iute, leneşul izbi 
în melc cu călcâizle. Melcul însă, neobişnuit cu lovi- 
turile, se strânse tot în casă şi făcu ca leneşul.să cadă 
la pământ. 

Ceasornicul din depărtare bătu a doua lovitură a 
miezulu: nopţii. Dacă trântorul nostru ar fi pornit-o 
pe jos, ar fi intrat fără doa: şi poate în palatul de 
aur, mai înainte de cea din urmă lovitură-a ceasor- 
nicului. 

El, însă, nu se mişca din loc şi striga mereu: „Pe 
ce să merg călare? Pe ce să merg călare?” 

Intre acestea, toate luminile dela palat s2 stinseră, 
luna se ascunse printre nouri, așa că pe pământ se 
lăsă din nou un întunerec de nepătruns. 

Ceasornicul bătu a treia lovitură din miezul nopţii. 
In clipa aceea, leneşul auzi în apropiere aşa ceva ca 


un zornăit. „O fi armăsarul meu!” strigă el bucuros - 


şi îi se aruncă în spate. 
Până la palat mai era de suit un deluşor. Când 
ajunse pc deluşorul acesta, leneşul văzu că în poarta 


aat ua sites DRI ELEA a 3 aj a stuc > aia vei 25" te 0? 


PAG. 6. 49999999000000000000000000009090049000900000 DIMINEAŢA COPIILOR 


palatului 
căciu'a. 

Când ceasornicul bătu lovitura a patra, animalul 
pe care călărea leneşul, începu să se mişte. La lovitura 
a cincea făcu câtiva paşi înainte. La lovitura a şasea 
se opri, iar la lovitura a şaptea porni = vai, ce 
nenorocire! — să meargă îndărăt. 

Şi cu fiecare bătae a ceasornizului, dihania mergea 
mereu îndărăt. lar când răsună în văzduh cea din 
urmă băta2 a miezului nopții, leneşul, care era acum 
departe de palatul de aur, auzi cum porţile palatului se 
închid cu sgomot mare. Era semn că paiatul, în care 


stă tovarăşul său, care fi făcea semn cu 


bumătăţile. Această stăpână, care, 


îşi avea locuința Norocul, era închis pentru totde auna 
pentru dânsul. 

Luna eşi din nou din nouri şi la razele ei lenoşul 
putu să vadă ce fel de armăsar cra acela, pe Aaa că- 
lärise. Era um rac mare şi de aceea merges deandă- 
rătelea. 

Nimeni nu ştie ce sa întâmplat cu leneşul azesia, 
căci de atunci nu s'a auzit nimic despre dânsul. 

Tovarăşul său, însă, a fost primit cu toată prie- 
tenia de stăpâna pa'atului de aur şi ospăta: cu tozte 
precum .Şiim, era 
Nârocul, i-a fost de folos şi ajutor în toată viața lui 

- Prelucrare de Marcu Ionescu 


LL LL LL LL LL ELL LEI LL LL LL LL LLLLLLLLLLLIL IRENE RP EP PEPI] 


CEVA DESPRE GURĂ SI DINŢI 


onel prinsese de vie o pasăre şi o adusese să o 
3 arate lui Moş Nae. Pasărea azeasta era o biată 
>) vrabie, care văzând deschisă fereastra, intrase 
> în odaia în care Ionel î;i prepara lecţiile. 

v Dar vrābia deschidea şi închidea ciocul: semn 
că îi era foame sau că se ruga în limba ei să-i dea 
drumul. 

Ionel, însă, privind în gura vrăbiei, văzu că mare 
nici un dinte. „Moş Naz, zise èl cam mirat, vrabia 
aceasta trebue să fie un puişor mic de tot, fiindcă 
nu i-a crescut încă nici un dinte”. 

Moş Naz râse de răspunsul lui Ionel şi apoi îi vorbi 
în felul următor: „De un cal se şiie că se cunoaşte 
după dinţi, dacă e tânăr sau bătrân, dar nu şi o pa- 
săre. Aceasta pentrucă păsările, fje tinere, fie bă- 
trâne, mau nici odată dinţi. 

— Cum, Moş Nae, toate păsările mau dinţi? 

— Toate. Nu există astăzi nici o pasăre din câte 
cunoaştem, care să aibă măcar un dinte. Nici chiar 
vulturii cei mai mari. La păsări, ciocul le ţine loc 
şi de buze şi de dinţi. 

Omul, însă, precum şi celelalte anjimale afară de 
păsări, au o gură deosebită şi au toate dinţi în- 


trinsa. 

Cât despre plante şi arbori... 

— Dar, ce? Plantele şi arborii SA ființe vii? 
se grăbi lonel să-i taie vorba. 

— Fireşte că sunt, răspunse Moş Nae, adăugând: 
tot ce se naşte, creşte şi apoi îmbătrâneşte şi moare, 
are viaţă, prin urmare este ființă. Aşa dar, planetele, 
arborii nau o gură ca a noastră şi nau dinţi. In 
schimb, putem zite că au, bine înţeles, făcute altfel, 
muli mai multe gun şi de două feluri. In adevăr, 
la fiecare plantă şi la fiecare arbore fiecare frunză 
e câte o gură, căci cu ajutorul frunzelor absorb 
din aer partea gazoază „de care au nevoe pentru 
hrana lor. 

Deci, frunzele sunt un fel de gură. 

Al doilea fel de gură sau guri sunt rădăcinile, cu 


de Vladimir Astronomul 
cari sug din pământ apa, de care au de asemenea ne- 
voe ca să crească şi să se desvolte. 

Insă, animalele superica:e, cari se numesc ver- 
tebrate, — am să vă explic altă dată mai bine ce 
înseamnă cuvântul acesta -— au toate o gură deo- 
sebită, aşa cum avem şi noi oamenii. Bine înţeles, 
gura noastră e mai bine făcută şi mai potrivită de- 
cât aceea a animalelor. 

Să vedem acum în ce fel e tăcută gura. Noi oa- 
menii -- la fel ca şi la animale — avem în față 
două oase foarte puternice, cai s enumesc in ştiinţă 
maxilare, iar în popor fălți. E maxilarul de sus şi 
maxilarul de jos. 

De maxilarele acestea sunt lipiţi dinţii noştri. Să 
ştii numai că maxilarul de sus nu se mişcă niciodată. 
Când deschidem gura, când vorbim sau când mân- 
căm, mişcăm numai maxilarul de jos. 

Acum să trecem la dinți, dar mar îi rău să pome- 
nim ceva şi de dinţii unor animale. 

Sunt mai multe feluri de dinţi. Unii dinţi servesc 
să prindă şi să sfâşie, cum sunt, de pildă, dinţii cei 
lungi ai câinelui şi ai pisicii. Alţii, ca să străpungă, 
cum sunt cei doi dinţi eşiţi afară ai aletantului şi 
ai mistreţului. 

Alţii, în sfârşit, ca să otrăvească, așa cum sunt 
unii dinţi ai şerpilor. 

Dinţii aceştia au înlăuntrul lor un canal, care e, 
în legătură cu glanda în care se formează otrava. 

In afară de aceşti dinţi, cărora le-am putea zice 
speciali, toate animalele au dinţi, cari le servesc să 
sfărime şi să mestece mâncasea. Dinţii aceştia sunt 
aşezaţi în fundul maxilarelor, deoarece dinţii ascuţiţi, 
cari servesc să prindă, să muşte, să străpungă sau 
să otrăvească sunt în partea de dinainte a maxilerelor. 

După felul dinţilor se poate cunoaşte felu! şi o- 
biceiurile animalelor, fiindcă se înţelege de'a sine că 
dinţii oilor nu pot semăna cu dinţii lupilor. 

— Dar nu ne-ai putea spune ceva despre dinții 


Li 
A 
3 


DIMINEAŢA COPIILO 


uoştri?”, întreabă lonel, mai ales că simţea -că-l cam 
Supără un dinte. 

Moş Nae îşi aprinse 
o ţigară şi apoi zise: 
„Da, acum e rândul 
“nostru, adică al dinți- 
lor noştri. lonele, ia 
deschide gura şi spu- 
ne-mi câţi dinţi ai tu? 


răspunse. lonet numă- 
rând, dar încurcându- 
se la socoteală. 

„In tot. cazul, îl lă- 
muri Moş Nae, eu am 
adică mai bine zis, am. 
avut mai mulţi decât 
tine, căci dealungul a- 
nilor mi-au căzut des- 
tui, aşa că astăzi nici 
cu nu prea ştiu bine 
câți. mi-au rămas. Ştiu 
„numai că odată am a- 

riza vut „32 de dinți, câte 
16" la fiecare maxilar, pe când tu, Ionele, mai decât 
-cel mult 20 de. dinți. 
© — Dar nu-i aşa că îmi vor creşte şi mie, ca să 
an şi eu 32 ? întrebă Ionel. 
„1 —= Ai răbdare, că îți vor creşte.. Dar -copiii Sis 
vârsta ta nau mai mult de 20 de dinţi, câte zece 
de fiecare maxilar. $ 

Uite, Ionel, când vei fi major, vei avea 28 de dinți. 
Dupä aceia, între vârsta de 25—30 de ani (la unii 
chiar până la 35, de ani) îți. vor creşte tocmai în 
“fundul maxilarelot ultimele patru măsele, cari se nu- 
mesc “măselele minţii sau ale inelepciunii. 

` In chipul acesta vei avea 32 de dinţi, bine în- 
teles, dacă până atunci nu pierzi nici un dinte. 


— Mulţi, foarte mulţi, 


PAG. 7. 


e7 


Şi vrei să ai dinți întregi şi sănătoşi cât-mai multă 
vreme, chiar până la bătrânețe? Să îngrijeşti cât 
mai bine de dânşii, căci cine are dinţi sănătoşi, are 
şi sstomah săotitog, deci se bucură de o sănătate 
înfloritoare. 

Nu uita că dinți trebue spălaţi şi curăţaţi de două 
ori pe -zi: dimineaţa, când te scoli, şi seara, mai 
înainte de a te culca. 


SIm 


a 


X 
X E 
X 3 
N 2 
NY = 
N a 
S N 
» 


Să-i speli cu o perie care să nu fie. prea tare. 
Şi să-i speli cu praf de dinţi antiseptic, adică un 
praf care omoară toți microbii ce se strâng în dinţi. 

Dar nu uita încă un lucru foarte important, anume: 
să-ţi periezi dinţii, ducând peria numai de sus în 
jos, iar nici odată dela dreapta la stânga sau dela 
stânga la dreapta, aşa cum se obişnueşte în mod 
foarte greşit.” 

VI. Astronomul 
———— 0 kM 

Dorica şi fratele său. 

Dorica se necăjeşte să-şi facă socotelile (e în cl. 
I- primară). 

"Ce nu ştii, să-ţi Spun eu?” îi zise fratele său 
Fănicăa 

— Nu ştiu cât face 5-4-2. 

— Face 7, Dorico! ` 

— Nu-i aşa, Fănică, eu ştiu că 4+3=7, deci 54-2 
nu poate fi tot 7, şi de asta mă necăjesc eu! 

Trimisă de Minodora Munteanu-Deva 


ee mpeg apere? r: PARPRRUESDUNDSNNERASANANNNRNSNAMANNANEEENMAONNENA NANI LLELLE LLE (MGRUMVNNOSEVANECOERRNEPS 


MODELE DE COPAR ŞI COLORAT 


Câinele alergând după o 
minge. 


O minge se rostogoleşte`la va- 
le, iar Nero, un câine rău, dar nu 
tocmai deştept, sa lat după 
dânsa, crezând că e cine ştie ce 
plăcintă bună de mâncat. Nu ştini 
dacă va putea să o prindă. Noi, 
însă, să ne silim a-l copia şi a-l 
colora cât mai bine. Sunt convins 
că vonr reuşi „mai ales că e unul 
din modelele cele mai uşoare. 


Eva OSsswaA.bv 


VÎV INI1W 1 900000.oo..oooo00.000ooooooooooooooooooooe 


a unei şcoli române dela țară. Pre- 


fe 


ceastă fotopr: 


ică 
cum vedeţi, lecţiile se fac la aer liber. 


a 
8 


ineret publ 


catie franceză pentru t 


li 


O mare pub 


"8 'Dyd 


PAG. 9. 
| 


DIFERITE VEDERI DIN ȚĂRILE SCANDINAVE 


No. 1. Reprezintă măreaţa şi impu nătoarea poartă la una din intrările principale ale oraşului COPENH A- 
GA. — No. 2. O biserică pitorească din NORVEGIA, construită numai din lemn. — No. 3. O vedere a unuia 
din frumoasele lacuri din SUEDIA, lac înconjurat de munţi. — No. 4. Vederea oraşului GOTTEBORD din 
Suedia, un port foarte imnortant şi un mare centru industrial. — No. 5. O vedere uin COPENHAGA, cu 

| muzeul principal din acest oraş. j 


à 


PAG. 10. 


pr 


Pat 


IX 


— Nu, Mărite, nu... sări ars prostul !... De ce să 
zic vai de noi,-când acum zic doar vai de mine ?... 

Ce-mi trebue belea ?... Căpătuit cu femee, poţi fi 
oricând, dar flăcău după ce te-ai însurat, nu. Şi fără 
a lua seamă la batjocura şi râsul celorlalţi, plecă 
văitându-se că nimeni nu-l înţelege. 

— Ce-mi trebue ; ce-mi trebue?... striga prin curte 
Troancă al nostru, şi apoi începea să plângă şi să 
râdă. 

Să râdă, de ce vrea împăratul; să plângă, că nă- 
pasta tot are să vină !... Şi târâş-grăpiş, o mai duse 
câteva zile nesupărat de nimeni, dar porunca împă- 
rătească, era poruncă, şi chiar feciorul trebuia să se 
supună. 

După trecere -de câtăva vreme, faţă de stăruinţele 
lui Sboinea, şi plânsul mă-sei, care credea că fii-su 
dacă se va însura, îi va veni mintea la cap, văzând 
la, frații săi că nevasta nu-i tocmai o povară, se ho- 
tări şi el să se însoare, să dea la dracu, burlăcia. 
Dar cine să-l ia pe netot? De bună seamă că n'ar 
fi fost întreagă la minte, şi crainicii vestiră în cele 
patru vânturi că Troancă, fiul cel mai mic al lui 
Sboinea împărat, doreşte să-şi găsească tovarăşa 
vieţii. 

Şi.. din acel ceas, unde începu să pice la curte, 
fel de fel de fete, unele mai mândre decât altele, 
Ilene Consinzene, domniţe, crăese, zâne şi împără- 
tese, (se schimbase obiceiurile.. Unde înainte flăcăii 
se duceau în pețit- la fete, acum fetele venise la 
Troancă). . 

Cocoţat sus,... drept ca lumânarea, păâr'că ar fi în- 
ghiţit un hanger, prostul îşi rotea ochii sus pe bag- 
dadie, mirându-se de aurul turnat ca şi cu lopata. 

Uşile se dase în lături. De undeva începură surlele 
şi tobele să sune, şi valuri, valuri, în rochii subţiri 
ca pânza de păianjen, fecioarele începură să vină. 
Dar cum veneau, tot aşa se întorceau... 

Deabea că deschidea Troancă gura, să spună ceva, 
că pe loc fecioarele se porneau pe râs, de prostiile 
lui, îşi făceau cu ochii, sau îşi dau coate, şi fără a mai 


a. IMPARA 
de V PETRE/CUN 


băga seamă: la chipul lui frumos, se duceau mân- 
când pământul. - 

Uitasem să vă spun, măi copii, că Troancă era un 
vlăjgan deşirat şi înalt ca bradul, cu faţa albă ca ză- 
pada, ochii negri ca noaptea, şi părul auriu ca spi- 
cul grâului, dat în copt. Dar.,... la minte,... nu era 
copt de loc. Se asemăna cun ţânc din faşe, sau cu 
un bătrân, ajuns în mintea plodurilor |... 

Dacă văzu şi văzu împăratul, că strădania îi e d'a- 
surda, chemă pe Troancă la el, şi supărat, îi grăi: 

„a-ţi bani, ia-ţi oameni şi merinde şi pleacă unde 
te-o duce paşii, unde oi vedea cu ochii. Du-te, că 
m'am săturat. Du-te cată-ţi pernă capului. Găseşte 
pe cineva să-ţi fie soaţă, şi adu-o la casa ta, căci des- 
tul ai umblat pământul ăsta fără vreun folos. Iţi 
dau cinci servitori să te însoţească şi*mergi cu Dom- 
nul, fătul meu, căci eşti acum om în toată firea, cu 
mustaţa cât vrabia la gură, şi ca mâine vei îmbă- 
trâni, fără să ai pe cineva șă-ţi zică tată. 

Dar Troancă dând din umeri, şi râzând prosteşte, 
neînţelegând graba bătrânului, după ce-i- sărută 
dreapta, după ce-şi luă merinde, cal de călărie, strae 
de primeneală, şi bani de cheltuială, plecă pe poarta 
cea mare a palatului. 


Cum Troancă îl ia și pe Tăgârţă 


Dar... nu făcu nici zece paşi, şi se întoarse înapoi, 
căci uitase să-şi ia slugă. De, îi trebuia şi lui aşa 
ceva, să ştie măcar că nu-i singur, şi nimerind pe 
Tăgârţă, flăcău ca şi el, ce semăna la-chip şi minte 
cu feciorul împăratului, plecară amândoi călări spre 
zări necunoscute, şi duşi au fost... 

Işi găsise sacul petic; Turcul pistolul şi Troancă 
pe Tăgârță |... 

Crescut, la curtea lui Sboinea, fiind singur pe lu- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


me, până mai antărţ păzise gâştele, şi acum în ur- 
mă dădea o mână de ajutor bucătarului, un Țigan 
buzat şi negru ca tăciunele. 

Troancă totdeauna când trecea pe lângă cunie, 
il vedea, ba jumulind o rață, ba frecând blidele, şi 
amândoi râzând prosteşte, flecăreau până apunea 
soarele, se inopta bine, iar Tăgârţă îşi uita de tre- 
buri şi nu era atunci zi lăsată dela Dumnezeu, să 
nu simtă pe obraz, palma noduroasă a Țiganului. 
Dar tăcea chitic, şi nu zicea nici pâs. Se ştia cu mus: 
ca pe căciulă, şi dacă-l dădea afară, unde Doamne 
mai găsea el o bucată de pâine ? 

Pe acest servitor îl luase feciorul împăratului 
Sboinea, şi amândoi se pierdură pe ulițele strâmte 
ale cetăţii, ducându-se să-şi caute norocul în lume. 

Nu bănuia Troancă, ce greutăţi va întâmpina în 
cale; nu ştia săracul că Vacum nu mai era mă-sa şi 
nici împăratul să-l scape din încurcătură. El ştia 
bine că Sboinea nu era aşa rău, cum îl crezuse îna- 
inte, el ştia bine că bătrânul împărat, doar numai 
să scape de râsul celor din juru-i, îl lăsase să plece. 


Fluerând haiduceşte, merse şi merse zile şi nopţi - 


d'arândul. Trecuseră de hotarele împărăției, şi toc- 
mai întun târziu foamea dându-le ghes, căci me- 
rinda se sfârşise, descălicară şi poposiră la margi- 
nea unui codru. Ce frumuseţe !... Copacii înalţi şi 
drepţi ca lumânarea atingeau parcă cu vârfurile, 
porţile cerului; isvoarele în mersul lor nesigur, săltau 
ca un balaur printre pietre, iar păsările ciripeau 
voioase pe erăngile înfrunzite. 

Tăgârţă pregătindu-şi arcul cu săgețile, îi zise 
stăpânului să aştepte acolo, şi cotind la dreapta, pe 
o cărare dosnică ce ducea spre inima codrului, se 
pierdu în desiş. 


PAG. 11. 


ish | 


Feciorul lui Sboinea, tolăniţ în iarbă, începu să 
privească zarea, şi minunându-se de razele strălu- 
citoare ale soarelui, adormi gândindu-se poate la 
fata lui Papură Vodă. de care auzise vorbindu-se la 
palat, că ar fi cea mai frumoasă crăiasă din lume... 
Prost, prost... la minte, dar n'avea gust prost, 
Troancă al nostru ! s 

Când se deşteptă, soarele era sus. Se uită în toate 
părţile să-şi vadă sluga, dar ia-o de unde nui, şi 
văzând că nu mai vine, începu să-şi piardă răbdarea 
să-şi iasă din fire, şi fluerând a pagubă, după ce mai 
făcu un nod la frâul calului ce-l priponise d'ò cracă 
a unui arțar bătrân, luându-şi inima în dinţi, se a- 
e mere şi dânsul în pădure, şi începu să-şi cheme 
sluga. 


(Va urma) 


ERAGENESSSNDANDS BUKASENGERNASGENPNENENSENNENÍSNSEDEAPOANSONLEBASULELENE? ENAUENEEZLENJNNDENERRENEREAEDENREESUVENENRDDENST) 


Bucata care a meritat premiul a! doilea la Con- 
cursul literar din No 181: 


PEPELEA 


larna, când asculți, la sobă, 
Minunatele poveşti, 
Măntâineşti. 

Eu sunt Pepelea | 

Care-şi vâră nepoftit 

Nasul lui în toate celea. 
Lumea ncurc 

Când ţi-e mai dragă 

Și când vreau să stânjenesc 
Până'n nori, în sus, MĂ ure |... 


Vând o casă, îmi opresc 

In perete doar „un cui” 

Si de viu în miez de noapte 
Te-ai legat ca să-mi descui, 
Haina să-mi atârn în cui. 
Apoi plec, te las în pace. 
Ce-am făcut, nu pot desface... 
Merge car cu boi pe drum, 


li scot cuiul dela roată. 
Să mai meargă, de acum, 
De-o să poată... 


Numeri puii dela cloşcă... 
lată unu, doi şi trei; 

Iti şoptesc cevan ureche, 
Ai greşit şi vrei, nu vrei, 
Te apuci de numărat 

Dela cap... 

Suflu vântul printre pui, 
Speriaţi se-ascund în pripă 
Tofi la cloşcă sub aripă, 
Cloşca ia de unde nu-i... 


Măntâlneşti 
Doar în lumea fermecatelor poveşti. 
Musafirul nepoftit, 
Ghinion în toate celea. 
Nici un cleşte nu-i pe lume 
Cu pulere ca să scoată 
Cuiul năzdrăvan înfipt, 
Cuiul lui Pepelea l... i 

Nicolae N. Manolescu 


~- î B A iile ee e 


PAG. 12. 


fost odată pa țăran care avea doi copii: o 
fată şi un băiat. 

Intr'o zi; mama spuse fetiţei : 

„Tatăl tău şi cu mine, ne ducem la lu- 
cru. Iţi vom aduce prăjituri şi o rochiţă frumoasă. 
dar pentru asta, trebue să fii cuminte şi să ai grije 
de frăţiorul tău”. 

Dar fetița uită repede sfaturile mamei ei: îşi lăsă 
fratele pe iarbă, în faţa casei, şi ea se duse să se 
joace cu alţi copii. 

In lipsa ei, veniră nişte gâşte albe, care răpiră pe 
băețel. 

Când, în cele din urmă, fata văzu că frăţiorul ei 
pierise, iar gâştele abia se mai zăreau, înțelese că 
fusese răpit de gâşte. Şi se luă atunci după ele. 

” După ce alergă multă vreme, fetița se pomeni în 
faţa unui cuptor! 

„Cuptorule dragă, 
sburat gâştele ? 

— Mănâncă o bucăţică din pâinea mea de secară 
şi după aceea îţi spun. 

— Dar acasă la mine nu mănânc decât cozonac”. 

Cuptorul nu-i răspunse nimic. 

Fetiţa îşi văzu mai departe de drum. După o bună 
bucată de vreme, întâlni un măr: 

„Mărule dragă, spune-mi, rogu-te, încotro au sbu- 
rat gâştele ? 

— Mănâncă unul din fructele mele sălbatice şi 
după aceea îţi spun. 

— Oh ! dar acasă la mine nu mănânc mere, chiar 
când sunt dulci”. 

Fetiţa mai alergă Edit şi văzu un râu de lapte 
cu ţărmul din marmeladă de mere. 

„Râule de lapte cu ţărmul de marmeladă, spu- 
ne-mi, rogu-te, încotro au zburat gâştele ? 

— Mănâncă puţină marmeladă şi bea puţin lapte 
şi după aceea îţi spun. 

— Oh ! dar acasă la mine nu mănânc nici cremă !” 


spune-mi, rogu-te, încotro au 


Nimeni nu lămuri pe fetiţă şi ea trebui să mai a- 
lerge încă multă vreme. 

In cele din urmă întâlni un ariciu. 
gonească, dar îi era frică să nu se înțepe. Il întrebă: 

„Spune-mi, ariciule dragă, ai văzut încotro se în- 
dreptau gâştele ? 

— Iţi arăt eu drumul”, îi zise ariciul. 


Vru ea să-l 


Fetiţa alergă în partea arătată, ce văzu o 
colibă aşezată pe labe de găină. 

In colibă era o vrăjitoare bătrână, şi frăţiorul ei, 
aşezat pe bancă, se juca cu mere de aur. 

Fetiţa îşi luă frăţiorul şi o rupse la fugă. Atunci 
gâştele se luară după ei. 

Când fetiţa văzu că sunt cât p'aci să-i ajungă, ce 
să facă? 

Veni la marginea râului de lapte: 

„Râule, râuleţule, ascunde-mă ! 

— Mănâncă puţină marmeladă !” 

Fetiţa mâncă şi râul o ascunse. Gâştele trecură. 

Fetiţa mulţumi râului şi plecă, ținându-şi mereu 
frăţiorul în braţe. 

Dar văzu din nou gâştele venind. 
în fața mărului. ` 

— „Mărule, ascunde-mă !” 

Fetiţa mâncă un măr şi mărul îşi plecă în jos 
crăcile şi o ascunse în frunzele sale. 

Gâştele trecură, fără s'o vadă şi ea putu să fugă 
mai departe. 

Dar ceva mai încolo, gâştele o zăriră, o ajunseră 
şi o loviră cu aripile. Din fericire, venise în fața 
cuptorului : 

„Cuptorule dragă, ascunde-mă !” 

— „Mănâncă o bucăţică de pâine de secară”. 

Fetiţa băgă repede o bucată de pâine în gură şi 
intră în cuptor. 

Gâştele zburară puţin în jurul cuptorului şi pe 
urmă se duseră. Aşa că fetiţa putu ajunge acasă, 
mai înainte ca părinţii să se fi întors. 

Prelucrare de Daniela 


până 


Ajunse acum 


DIMINEAȚA  COPIILO RI99ebee009000990000000000000000o0000oooooee PAG. 15. 


Mitică face ocolul pământului 


a 
2 D 2 


KHA 


itică ghicise exact. Domnişoara sau‘ cu- 

coana aceea măslinie, înaintea căreia toți 
WAN, locuitorii cădeau la pământ, nu era alta 
ASA: decât regina „Insulei Crimilor”. 

După ce Majestatea Sa — ca să-i dăm şi 
noi titlul ce i-se cuvine — îşi mai reveni în fire 
din spaima şi emoția ce avusese, aruncă asupra lui 
Mitică priviri də adâncă mirare. Il ţinti aşa o bună 
bucată de vreme, apoi scoase din buzunar o 'batistă 
şi fără multă vorbă se apucă să-i frece tare o- 
braiii. li freca, se uita la batistă şi făcea gesturi 
de nedumerire, tot bolborosind ceva în graiul ei măs- 
liniu. 22| 
Fireşte, Mitică nu pricepea o boabă din tot ce 
spunea regina, însă din gesturile ei înţelese că îşi 
închipue că el şi-ar fi dat pe obraji cu vre-o văpsea 
şi că; prin urmare, culoarea lui nu e naturală. 

Mitică însă avu parte de o cinste cum nu se 
putea mai mare. Regina îl polti anume să ia loc 
chiar pe tronul ei. Un tron nu tocmai aşa de scump 
şi luxos. Era făcut _dintr'un fund de ladă şi acoperit 
cu nişte rogojini. 

Oricum, până atunci nici unui locuitor. din insulă 
nu i se făcuse o asemenea cinste. 

După aceea, roabe de coloare închisă îi. serviră 
un fel de băutură, din care Mitică abia luă o în- 
ghiţitură, că i se răscoli tot stomahul Era- o notă 
rea pentru dânsul, pentru că mu găsise bună și gus- 
toasă o băutură favorită a Majestății Sale. Ba chiar 
Majestatea Sa încruntă din sprâncene şi se- poso- 
mori la faţă, când observă strâmbăturile de dezgust 
ale lui Mitică. Se prea poate ca lucrul să fi avut 


ntru Mitică şi alte urmări neplăcute dacă: nu: se: 
pe e-u 


întâmpla ceva neobişnuit. 


Anume, mai mulţi locuitori, înarmaţi cu nişte lănci 


VI. - Mitică şef de armată. 


de ‘trestie, det.ră buzna în coliba, care ţinea loc 
de palat, şi făcând gesturi de mare spaimă, incepură 
să-i povestează reginei ceva, care trebuia să fie foarte 
important şi mai cu seamă alarmant de oarece şi 
regina fu cuprinsă de zăpăceală şi îngrijorare. 

Dlitică- asta la toate acestea şi nu putea să pri- 
ceapă despre ce este vorba. . 

„Ce o fi -având măslinii: aceştia, de şi-au eşit din 
minţi ?” îşi zicea el. > t 

Lă urmă însă se gândi că cel mai bun lucru» ce 
are de tăcut este să se întoarcă la aeroplanul: său 
„Noroc”. şi la credinciosul său câine Uragan şi. să-şi 
vadă mai departe de drum, părăsind „Insula * Cri- 
rilor.” i ; 

De aceea, se dete jos-de pe tron și- porni spre 
eşire. Regina,  însă,~ ii- aținu drumul, îi căzu în ge- 
nuchi- şi “cu lacrimile în -ochi începu 'şă-l roage in 
graiul ei. 

La, rândul său Mitică dădea din umeri, în semn 
că nu înţelege nimic. | AS, 

Regina avu atunci ò inspiraţie. Sculându-se din 
nou în picioare, îl luă de mână şi-l duse pe o ridi- 
cătură de pământ din apropierea palatului. Acolo 
îi făcea semn, ca să privească: în spre mare. Că 
să vadă şi mai bine, Mitică îşi duse la ochi bino- ` 
clul şi văzu cum se apropiau de insulă mai multe 
bărci, toate pline cu oameni măslinii şi înarmaţi cu 
arcuri “şi “suliți. Din gesturile ce făceau se vedea bine 
că mi veneau cu gânduri bune şi paşnice. ~ À 

Erau, precum ‘presupusese şi Mitică, locuitorii in- 
sulețelor din jurul „Insulei Crinilor”, cari veneau cu 
războiu impotriva acestei insule. 

Mitică dădu şi 'reginei binoclul să privească. Re- 
gina privi şi ea, însă îndată după aceia dete un țipăt, 
trânti binoclul la pământ şi vroi să o rupă la fugă. - 


PAG. 14. ee00e0e00006t400000090000000006e:0uiteeece2D ] MINEAȚ A COPIILOR 


Pricina era că, văzuți prin binoclu, duşmanii cari 
veneau asupra insulei, se păreau că nu sunt decât 
la o distanță de vre-o doi metri. 

Insă, după ce privi dm nou în spre mare şi-i 
văzu din nou că sunt încă destul de departe, la ne- 
dumerirea ei se adăugă şi un sentiment de teamă. 
Teama de binoclu, care aducea dintr'o dată la doi 
paşi oameni şi lucruri dela depărtări mari şi teama 
de stăpânul unui asemenea obiect năzdrăvan. ` 

Căzu din nou în genuchi inaintea lui Mitică, i se 
închină aşa cum s'ar fi închinat înaintea unui tăcă- 
tor de minuni, apoi sculându-se începu să-i facă cu 
tot respectul şi cu toată smerenia gesturi pe al căror 
rost Mitică nu-l putea pricepea, 


„Ce o fi vrând regina dela mine?” se intreba Mi- 


tică, silindu-se să pătrundă tâlcul gesturilor şi miş- 
cărilor Majestății Sale. 
Tot regina găsi mijlocul de a se face imțeleasă. II 


luă de mână, așa cum făcuse mai adineauri, merse 
cu el înapoi la colibă, adică la palat, iar azolo sco- 
țând dintrun dulap un colier compus din mărgele 
de sticlă, din tot felul de dinţi de diferite dihămii şi 
din scoici de mare, îl trecu foarte emoţionată de- gâtul» 
uli Mitică. 

La vederea la gâtul lui Mitică a ciudatului colier, 
bărbații şi femeile cari erau în colibă se trântiră jos, 
izbindu-se cu fruntea de pământ în semn de respect 
şi ascùltare pentru Mitică, ridicat în chipul acesta la 
rangul de comandant şei al armatei din „Insula Cri- 
nilor”, armată care urma să se războiască chiar în 
ziua aceea cu năvăiitorii din insulele vecine. 

de Vasile Stănoiu 
—— — 0 k 


In numărul viitor: „Marea victorie câştigată de 
Mitică”. e 


CL LLS LL LL LL LL LL DERNOREECENSEhENNNACNODENNSNUNVRREEUERENSUANNNAVIAN/ SNURSEK aLauaruuunuaaui 


MINERVA 


Intr'o zi, Jupiter, aşezat pe tronul său de fildeş 
şi de aur, işi strângea capul în mâini, aşa ca şi 
când ar fi suferit mult. In acelaş timp strigă: „O 
fiul meu Vulcan, vino-mi într'ajutor”. Vulcan veni 
şi spuse: „lată-mă!” 


„Ei bine! Loveşte cât poţi de tare cu securea în 
capul meu!” zise Jupiter fiului său care se supuse şi, 
asemenea unui tăetor de lemne in fața unui pom 
uriaş, lăsă să cadă securea pe capul tatălui său, 
din care ieşi pe dată o zeiţă cu ochii mari, limpezi, 
având pe cap o cască strălucitoare. Era Minerva 
zeiţa Inţelepciunii, care se scobori fără să întârzie 
pe pământ ca să se facă cunoscută de oameni şi fă- 
când o fată frumoasă şi inteligentă, care se numea 
Adriana, îi zise: „Am să te învăţ cum să pui boii la 
car în așa fel încât oamenii să poată cultiva mai 
uşor câmpwile. Pe urmă te vei duce în oraş. şi 
vei arăta 'ceiace te-am învăţat!” 


Adriana însă îşi chemă prietenele şi trecând prin 
oraş strigă: „Uitaţi-vă cecaze a născocit Adriana”. 
Şi poporul răspunse: „Slavă Adrianei!” 

Nu mult timp după aceasta, Minerva află de min- 
ciuna Adrianei şi se răzbună. Dădu o ciumă printre 
cameni, iar pe cei mai mulţi îi pretăcu în furnici, 
aşa fel că mu mai rămase decât regele şi regina cu 
fiul lor. Imbunată, însă de rugăminţile regelui, Mi- 
nerva lăsă să se transforme furnicile din nou în oa- 
meni, cari prin munca lor aduseră țara la bogăţia 
de altădată. A 

Minervei îi plăcea deasemeni să întemeieze oraşe. 
Intr'o zi, văzu un oraş de pescari şi îi plăcu mult. 
Ea spuse locuitorilor: „Oraşul vostru îmi place!” Dacă 
vreţi să construiți un templu mare din marmură şi 
in mijlccul tuturor zeilor mă veți pune pe mine cea 
mai mare şi cea mai frumoasă, eu vă voi veghea în- 
totdeauna!” 

Oamenii se puseră pe lucru. Dar ca să aducă 
marmură din împrejurimi, a trebuit să treacă pe mare 
şi atunci zeul mării Neptun strigă: „Pentrucă am pur- 
tat bărcile, oraşul va purta numele meu!” 

Minerva răspunse: „Să facem locuitorilor câte un 
dar. Dacă darul tău va place mai mult, numele ora- 
şului va îi Neptun”. 

Şi zeul făcu din valurile spumoase ale mării un 
cal, cum nu se mai văzuse, iar Minerva un măslin, 
Măslinul ptăcu însă mai mult, pentrucă era. o hrană, 
cu uleiul măslinelor se putea face lumină. 

Astfel oraşul cel nou se numi Athena, după numele 
grecesc al Minervei. 

Minerva nu era însă totdeauna bună. Ca să se 
răzbune pe Medusa, care o supărase îi schimbă pă- 
rul în şerpi înspăimântători şi făcu în aşa fel că 
ori cine ar fi privit-o să rămână de piatră. Cori 


"ERRE 


DIMINEAȚA COPIILOR: 


PAG. 15. 


Pagina distractivă 


EI 


CONCURSUL LUNAR No. 21 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii; 


PREMIUL |. — Volume alese în vaioare de lei 200. 


PREMIUL II. — Un abonament gratuit la „Dimineaţa Copiilor“ 
N pa timp da un an. 


PREMIUL III. — Un volum „Comoara cu Poveşti“, şi un volum 
„Haplea“: (ediţia H-a) 

PREMIUL IV. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copilior“. 

PREMIUL V. — 10 volume ales din „Biblioteca Dimineaţa“. 


lată jocurile: 


1) Jocul pătratelor 


de Chiril Economu-('onstunța 


1) DDB E 

2) E mam 

3) BEUS 

i) ED E E II 3 că 

5) 5 E EA 

6) Unna 

7) A B:A Ai | 

8) ESES 

9) GEBS 

10) EBES 3 EI EI 
11) TEE 
12) anaa 
13) ; nuar 


Orizontal: 1) vas; 2)-rău la gust; 3) la orice om; 4) nălucă; 
5) ertare (Turci); 6) boală ; 7) puternic; 8) a da peste ceva ; 
9) personagin biblic; 10) floare; 44) iubit; 12) păsări; 13) spirt 
(chimie). 

Vertical: la fel. 


2) Omonim în versuri 
de Valeria M. Oitear-Blaj 
Sunt un zeu nemuritor, 
Un metal strălucitor, 
O stea cu aspectul lucitor, 
Ghiceşte-mă cititor. 


3) Şaradă 


de lonel Sinaer-Bucureşti. 


Prima trece ca să'nece 
in a timpului ocean 

Cel ce vine creşte bine, 
Prin câmpii din lan în lan. 
Toată vorba este iată 
Prin acele mii păduri, 
Unde pradă o să cadă 
Sigur aprigei securi. 


4) Jocul dreptunghiurilor 


O O O oraş în Muntenia 
O O slută 
nume masculin 
unde se macină cereale 
O cupitala unei ţări din Europa 
O tară în Africa 
fluviu în Germania 
o mânăstire în România 
O O un județ în lomânia 


Dela 1 — 2 oraș în Europa 


oo 
09 
lee) 


oo 


00 
:000000000- 


0000000000 
00000000 


Odată cu deslegările cititorii trebue să tri: 
meată şi cuponul de concurs No. 21 din pag. 15. 


CUPON PENTRU CONCURS 21 | 


ETTTTTTI TITI LL LA LL LL LL LL LE LL LL LL LL LL LL LL LL LL LL LL LL ll lelelelelelelelelellă 


Proverbe populare streine 


Butoaiele goale fac mai mult sgomot. (Din Nor- 
mandia). 
3% 
Impacă-le cu aproapele tău şi războeşte-te cu de- 
fectele tale. (Flamand). 
* ** 
Câinelui bätut e deajuns să-i arăţi bățul. (Corsican). 
*** 


Fereşte-te de taur, când ești înaintea lui, de mă- 
gar, când eşti după el, iar de linguşitor, ori unde 
l-ai găsi. (Irlandez). 


XX 
Stejarul, cât e de mare, dar tot dintro ghindă ră- 
sare. (Francez). 


Buruiana creşte mai iute decât pomul care dă 
fructe. (Italian). 


*** ; 
Uscându-te, nu uda pe- vecinul tău. (Englezesc). 


“| x | 


nd e dm dili ac ae 


| ——j 
o a E $ 
gpn mm SP a: | 
Ẹ Qi Jili 
Ş pa: rs TI ză! | 
FE a >, 
PAG. 16. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Ch. Ec.-Constanţa, — Anecdota versificată «La examen» 
şchioapătă incă dela prima strofă, Chiar primul cuvânt „strig“ 
in forma aceasta nn poete fi întrebuințat pentru a arăta per- 
soana a IIl-a singulară. In afară de aceasta, se vede că d-ta 
nu cunoşti încă tehnica versului, adică respectarea accentului 
ritmic şi a număralui de silabe, Bucăţile în proză vor fi cer- 
cetate ulterior, 

Nec. Gorg.-Bužău.— «Cei trei fii de împărat». Te sfătuiin 
să continui a fi cuuor, Wsând pentru mult mai târziu împli- 
nirea dorinței de a fi scrutor, In basmul trimis de d-ta sunt 
multe greşeli de ortografie şi de punctuație, iar povestirea lui 
lasă de dorit. Atla ca nu e lesne a scrie in forma populară, 
iar a nâscoci basme e aproape cu neputinţa, 

Autorul bucăţi despre care întrebi, n'a vroit să-şi dea nu- 
mele, altfel ar fi semnat cu numele intreg. Proverbul pi gtu- 
citorile sunt foarte cunoscute. 

S. Gh. Av.-Ploeşti. — Prin forma și tendinţa ei, poezia 
„Raze de lună“ e pupa potrivită pentru revista noastră, care 
pică de preferință poezii lesne de inţelea şi povestind ceva. 

intre glumele trimise, am ales una pe care o pi publicăm, 

A. Petr.-Chişinău — „Sageata prietemei“ este o poveste 
dreguţe, dar prea luugă pentru spațiul de care dispunem, ln 
afară de aceasta, faci cam multe greşeli de limbă. Intre altele, 
scrii „leul se atârnă“, în loc de ase adresă». Te stătuim să 
„Ìnvețt mai bine hmba română şi să ne trimiţi bucăţi mult mai 
scurte, aratând totodată nu rumai numele autorului, ci şi titlul, 
în original, al cărți sau ul revistei din care ai luat-o, Ştim şi 
noi rusește, aşa că înțelegem originalul rusesc, 

Petre Avr.-Loco., - Mulţumim din suflet pentru frumoa- 
sele dy. cuvinie dv apreciere, aducându-vă .totdeodată la cu- 
noştinţa că sperâm să scoatem în volum lucrarea, care e ci- 
titå cu atâta plăcere, 

C. Pop.„Craiova. — Poezia «S'au risipit doșmanii» e scrisă 
prea sârbatoreşie, cu prea multe cuvinte râsunatoare, 

Ai talent, dar cauta să fn mai simplu, întrebuinţând un stil 
ma; puţin încărcat şi inflorit. 

C. N. N.-Buftea. — Cele două poezii „Codrul* şi „Păsări 
sfinte“ au, alături de unele versuri reușite, altele de umplutură 
Sau puţin corecte din punctul de vedere ai hmbei și al 
construcției frazei, De ex versul eMaı mult” nimic tu să le 
ceri» din «Codrul“; «Ele plec din țara mea» din „Pâsări 
sfinte“ şi altele, Supraveghiază-ți mai bine scrisul şi nu te 
grabi să dai poeziilor ce taci forma definitivă, 

M. Ar.-Lespzi. — Giuma tmmisă de d-ta e cunoscută de 
mult şi a tost deseori eublicată. 

Gr. I. D„Loco. —«Legenda nutărului» putea fi povestită 
mai pe scurt, D-ta cam lungeşti vorba făra folos. In afară 
de aceasta, nu a: stilul şi mba în care trebue redată o poveste 
cu Caracter popular, Te sfătuim să laşi pentru ma: 'ârziu lu- 
făptuirea dorinței de a scrie poveşti în genul acesta, un gen 
care nu e tocmai așa de simplu şi de uşor, pe cât sar părea 


în aparenţă, 
—— o EDO — 
O bonboană&ă 


O bonboană la „SUCHARD” 

Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 

Dar... n'am găsit mai bune. 
LL LILI LL LL LELI LEUL LL LL LL LL L] 


Cereţi pretutindeni 


„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii“* 


Ediţia a li-a Preţul, Lei 50 


Instrucţiunei, sunt tipărite foarte îngrijit 
calitate bună, sunt bogat ilustrate de cei mai talen- 
taţi desenatori români, iar în ce priveşte conținutul 
lor se caracterizează prin claritatea, originalitatea 
bucăţilor alese, satisfăcând totodată cele mai îndrep- 


tăţite cerinţe pedagogice. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Proverbe populare 


W'a trimis doamna de sus, la cea de jos 
Să ţeasă pânză fără de rost. 


bă 


Cine cere mu piere, dar nici omenie n'are. 
Până vine cheful bogatului iese sufletul săracului. 
Nu-ţi da cheia pe mâna altuia. 
După ce axe chelie, ii să şi tudulie. 
Prostia cu mare cheltuială se ţine. 
k*t 


Cheltueli mărunte fac datorii de frunte. 


n RI ———— 


„Ascultă, chelner, ai putea să-mi spui de când 


e gătită mâncarea aceasta? 


— D-le, nu vă pot spune precis, deoarece eu suni 


numai de trei zile în serviciul acestui restaurant”. 


Trimisă da $. Gh. Avramescu-Ploeşti 


CITI LL LU LL LL LL LL Allen bell 


Recomandăm călduros tuturor d-lor institutori şi în- 


vățători, pentru a le introduce în şcoli, următoarele 
cărţi didactice, cari au apărut acum: 


Carte de Cetire pentru ulasa a I-a primară de 


N. Batzaria, D. Stoica şi P. Puchianu, Preţul Lei 42. 


2) Carte de Cetire peniru clasa a III-a primară 


de aceiaşi, Preţul Lei 48. 


3) Carte de Cetire peniru clasa a IV-a primară 


de aceiaşi, Preţul Lei 58. 


Aceste trei cărți, aprobate de Onor. Minister al 
hârtie de 


Cereţi pretutindeni 


CA SĂ MAI RÂDEM 


O carte minunată pentru copii şi tineret. Co. 


pertă ìn culori, peste o sută de desene de W. 
Busch şi versuri de Moș Nae. 


Preţul unui exemplar : Lei 20. 


Atelierele „ADGVERUL“ S. A. 


ML 1 DIMINEATA 
N SIL OR 


A DIRECTOR: N. BATZARIA. 


BA AAA AA ANANIA AI (A: 
oo No Noe No No No Neo No No RooRoRoNooe 


noa 


»Bum ! Bum ! Ura, înainte cu „Dimineața Copiilor“. PREȚUL LEI 5 


PAG. 2, 


DIMINEATA COPIILOR 


Cine a fost Sfânta Neonila? 


La această întrebare pusă de drăguţa noastră citi- 
toare, d-ra Nila Sotir... răspundem că Sfânta- Neo- 
nila şi cu soțul, său, Sfântul Terentie, şi chiar cu 
copiii lor au fost supuşi la chinuri grele din cauză 
că ţineau la religia creştină şi batjocoreau idolii la 
cari se închinau păgânii. Aceste chinuri au fost însă 
îndurate cu toată vitejia. In sfârşit, în ziua de 28 
Octombrie, sfintei Neonila şi soţului ei li s'a tăiat ca- 
pul, primind în chipul acesta moartea de martiri ai 
credinţei creştine. 


Despre Sfânta Anastasia. 


Spunând mai întâiu că în calendarul ortodox sunt 
mai multe sfinte cu numele de Anastăsia, lămurim că 
sfânta Anastasia, a cărei pomenire se cinsteşte în ziua 
de 29 Octombrie şi despre care ne-a întrebat dră- 
guţa cititoare d-ra Tasica Sotir..., a fost de felul ei 
Romană. A trăit, locuind într'o mânăstire, pe timpul 
împăraţilor romani Decius şi Valerian. Din cauza 
că mărturisea cu tot curajul dragostea sa pentru cre- 
dinţa creştină, a fost bătută, aruncată pe cărbuni a- 
prinşi, străpunsă cu ţepi ascuţite, iar în ziua de 
29 Octombrie i s'a tăiat şi capul. 


Cine a fost Sfântul Climent? 


La această întrebare a cititorului nostru Clement 
Vas..., răspundem că sfântul Climent, a cărui amin- 
tire se cinsteşte in ziua de 24 Noembrie, a fost cetă- 
tean roman, dar de origină Evreu. A fost convertit 
la creştinizm de către sfinții apostoli Petru şi Pavel, 
faţă de cari a fost de o credinţă şi de un devotament 
fără margini. 

Insoţeşte în multe călătorii pe Sfântul Pavel, care 
are pentru dânsul mari cuvinte de laudă. Mai târ- 
ziu sfântul Climent este ales ca Papă al Romei şi 
în această calitate s'a străduit foarte mult pentru răs- 
pândirea religiei creştine. In deosebi, două epistole 
scrise de dânsul creştinilor din Corint, cari erau dez- 
binaţi, au servit multă vreme ca modele de inţelep- 
ciune şi de pătrundere a adevăratului duh creştin. 

Sfântul Climent a sfârşit prin moarte de. mar- 
tir în primii ani ai domniei împăratului Traian. 


TOATE, S AMESTECAT 


sar 


Cine a fost Sfântul Sava? 


La această întrebare, pusă de cititorul nostru Stan. 
R. Alex... din Capitală, răspundem că sunt câţiva 
sfinți cu numele de Sava. Insă, Sfântul Sava, a 
cărui amintire se cinsteşte în ziua de 5 Decembrie, 
este unul din cei mai vestiți întemeietori ai mânăs- 
tirilor creştine din Palestina. 

Născut în anul 439 la Mutalasc, o localitate de 
lângă cetatea Cesarca din Capadocia, sfântul Sava a 
incetat din viaţă în anul 532, trăind, prin urmare, 
94 de ani. Incă din tinereţele sale şi până în ziua 
morţii, Sfântul Sava a trăit în locuri pustii şi a in- 
temeiat dealungul vieţii sa'e o mulţime de mânăstiri, 
dintre cari cea mai celebră e Lavra Sfântului Sava, 
care împodobeşte şi astăzi Locurile Sfinte. Pa'riarhii 
lerusa!imului şi împărații romani dela Constan inopol 
îi arătau marea cinste şi ascultau de sfaturile sale. 

Mânăstirile din Răsărit se ţin şi astăzi de rân- 
duiala bisericească, stabilită de acest mare părinte 
al Bisericei. 


Însemnări de cuvinte. 


Intrebări puse de cititorul nostru Al. Con. dela 
Galaţi. 

a) Caduc, cuvânt de origină latină, însenmând e- 
timologiceşte „ceeace este căzut” şi anume: caduc 
se poate zice de un om doborit de vârstă sau, în drept, 
de un testament care a căzut, şi-a pierdut valoarea. 
Şi o lege poate fi caducă. 

b) peremptoriu, cuvânt luat dela ‘Francezi, înseamnă 
ceva care hotărăşte în mod definitiv, căruia nu i se 
poate face o obiecţiime. Ex. răspuns peremptoriu, 
sentință peremptorie. 

c) ră gene cuvânt de origină greacă, înseamnă un 
tânăr, care a eşit din vârsta tie ati echi- 
valent cu adolescent, flăcău. 


Cereţi la toate librăriile: 


;„ Copilulcrescut în peşteră “ 
de N. BATZARIA „Preţul lei 50 


E frumoasă, minu-ată, 

Este spiendid colorată, 

Optzsol de lel. am dat, 
“ Dar sunt încântat. 


Cu totii citim 

ŞI ne'nveselim 
„Comoara cu poveşti“, 
Gum alta nu găseşti, 


13 NOEMBRIE 1927 — Nr. 196 


ABONAMENTE : 1 AN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


-.v.rro.re 


6 LUNI 10 „ 


Director: N. BATZARIA 


200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manusorisele nepublicate nu se înapolază 


+eproducerea bucâţilor este strict interzisă 


TYYYYYYYYYYYYYYY 


Lă 


GREERELE ŞI FURNICA 


Intro margine de crâng 

Unde pasările toate 

Ca să cânte mi se strâng, 

Intro seară, cum sunt toate 

Serile târzii de Maiu, 

— Când pământul pare-un raiu — 

Sentâlni, drept faţă `n față 

O furnică — trup de aţă — 

Cu un greere borțos, 

Care se uită în jos 

La furnică 

Șincrezându-se în sine începu 
atunci, să zică: 

„Tu, furnică amărită, 

Ce tot mai colinzi degeaba 

Pe cărare, penoptale ? 

Tu nu vezi că eşti urită 

Și de tine fug, zău, toate 

Ce-s frumoase, — şi-au dreptate ? 


—FABULĂ— 


Că munceşti de dimineaţă 
Pâr târziu în înoptare 

Iți lungeşti, crezi tu, viața ? 
Socoteşti că-i lucru mare ? 
Ce, faci cine ştie ce! 

Treabă-i aia ? Treabă e 

Că nu ştii măcar un cântec 
Cât de mare-i ziulica ? 

Zău, te plâng, nu ştii nimica 
Şi-oi fi bună, poate, numai 
Ca să faci vreun descântec | 
Uite, de nu mi-e ruşine, 

Ca să stau şi lângă tine! 

— „„Bieții oameni, ce s'ar face 
— Dacă stau şi mă gândesc — 
De s'ar lua şi-ei după tine! 
S'ar prosti, eu socotesc...” 
Dar furnica mică tace, 
Fiindcă, vezi, aşa-i e firea 


Trimite, Doamne, binecuvântarea 


Și zâmbind atunci porneşte 
Pe cotita cărărue, 
Că vorbirea 
Greerelui nostru, nu e 
Decât numai o prostie, care chiar 
o plicliseşte. 
Insă, bine-i ca să faci 
Ca şi greerele, care 
Toată ziua, pe cărare 
Cântă, beat de desfătare ? 
Sau, găseşti mai potrivit 
Că, întocmai ca furnica 
Mititica 
Este bine ca să faci 
Ca să fii şi multumit 
Şi în viaţă, doar prin munca-ți, 
fericit ? 
Aurel Marin 


Căci noi suntem, o! Doamne, slabi şi răi 
Păcatele amare ne subjugă, 
Și veşnic rătăcim pe aspre căi... 


Şi harul Tău neprihănit divin 
Din înălțimea cerului senin 
Revarsă bunătatea şi 'ndurareal 


Ci Tu ascultă umilita rugă 

Ce sboară către slava Ta curată, 

Și îartă-ne greşelile, O ! Tată! 
i Ştefan S. Stănescu 


Şi scapă-ne de plânsuri şi de chin, 
Căci pururi fi-om slăvi înduioşarea 
La Tine, ni-i nădejdea şi scăparea 
> In zâmbetu-Ți de bunătate plin... 
——— ODER: A IE — m — 


Prelucrare de Dinu Pivniceru 


i icraul Sro2 Cib ăcscu avea avere destulă şi 
avea şi o fată, pe nume Marioara, cum nu-i 
găseai pereche în frumuseţe. 

Flcrca, vecisul lor, un flăcău voinic dar 
sărac lipit şi căruia inima nu -prea îi dădea 
brânci la muncă, se duse intr'o zi la fierar şi-i zise: 
„Nea Stroe, am venit să-ţi cer pe Marioara de ne- 
vastă”. 

La cuvintele acestea Stroe încruntă din sprâncene 
şi-i răspunse: „Fata mea nu e de nasul unui om 
care mare după ce bea apă şi pe care nu-l -taie 
«apul la nimic, 

— Oi îi sărac, îi întoarse Florea vorba, dar am 
o meserie cu care m'aşi putea inbogăţi până clipeşti 
din ochi. 

— Şi ce-i această meserie năzdrăvană ? întrebă 
Stroe Ciocănescu neincrezător şi curios ? 

— Ştiu să cânt ca cel mai bun cocoş”, îl lămuri 
Florea. 

Auzind răspunsul acesta, izbucniră în hohote de 
râs şi Nea Stroe şi nevastă-sa şi fata lor, frumoasa 
Marioara. 

„Straşnică meserie mai ştii! la cântă odată să 
vedem cât eşti de meşter cocoş”. 

Florea dădu din braţe, aşa cum dau cocoşii din 
aripi, întinse gâtul şi îi trase un „cucurigul” de ră- 
sună tot satul. Dar era un „cucurigu” aşa de reuşit, 
că o clipă după aceea toţi cocoşii din sat se porniră 
să cânte, luându-se de zor la întrecere. 

„Văd, măi Floreo, îi zise Nea 'Stroe, că în adevăr 
eşti un mare meşter în cântecul cocoşesc. Dar mai 
văd ceva: că cu meseria asta poţi muri în toate 
zilele de foame, 


ay 


— Ba mă pot îmbogăţi numai decât, îi întoarse 
vorba Florea adăugând: Dacă mâine dimineaţă îţi 
clădesc în nisipul de lângă râu un palat, cum să 
nu fie altul, şi înconjurat din toate păriile d2 o gră- 
dină, cum nu s'a mai văzut până acum, îmi dai atunci 
pe Marioara de nevastă ? 

— “Ţi-o dau cu toată dragostea, îi răspunse Stroe 
Ciocănescu, dar nu văd cum ai să faci o minune 
ca aceasta. . i 

— Ai să vezi îndată !” zise Florea. După aceea 
nu ştiu ce boscorodi, ce deszântă el, că în mai puţin 
de două minute, hop şi Ucigă-l crucea se ivi acolo, 
par'că răsărise din pământ. 

„Ce-i porunca ?” zise el, rânjind de bucurie. 

Toţi ai casei fură apucaţi de o nespusă groază. 
Tremurând, s'au grăbit să-şi facă semnul crucii şi 
să scuipe de trei ori în partea stângă. Toţi — afară 
de Florea,. care îi întinse mâna şi-i zise zâmbind: 
„Bine ai venit, prietene! Vrei să facem o învoială? 
- — Ce învoială ? întrebă Talpa iadului. 

— Uite ce: să te legi că până mâinen zori, 
mai înainte de a cânta primul cocoş, că “îmi vei 
face gata un palat. şi o grădină frumoasă pe nisipul 
dela marginea râului. Dacă isprăveşti, eu sunt al tău 
cu trup şi cu suflet, aşa că mă poţi lua de pe acum. 
Insă, dacă atunci când cântă cel dintâiu cocoş din 
sat, nu e totul isprăvit gata, adică dacă lipseşte 
dela palat măcar o singură piatră, să te lingi pe 
bot de mine, iar palat şi grădină să rămâie de 
veci ale mele. 

— Bine, mă învoesc! zise: Aghiuţă şi bătură laba 
amândoi. 


Şi unde îmi strânse Impelițatul pe toţi dracii şi 


vârcolacii, că era azolo o puzderie de smoliţi. Şi s'au 
pus unii să sape temelia palatului, alţii să care var 


TF 


E a 
FIE . 


PENT Ip — 


DIMINEAȚA COPIILOR 1009999099900000000000000000000000000000000 PAG. 5. 


şi cărămidă, alţii să zidească, alţii să care arbori şi 
flori pentru grădină. Şi palat şi grădină răsăreau 
şi creşteau văzând cu “ochii. 

Stroe Ciocănescu, nevastă-sa şi Marioara nu mai 
puteau de frică, fiindcă tot li era milă de bietul 
Florea. . 

„Sa dus, la câştigat Incornoratul!” îşi ziceau ei. 

Numai Florea stătea liniştit şi fără grije. Se uita 
cum se ridică palatul, cum se împodobeşte grădina cu 
tot felul. de arbori şi flori, în mijlocul ei cu un eleşteu, 
pe care înotau lebede îrumoase, şi zâmbea de plăcere 
şi mulţumire. Din când în când îi zicea lui Scaraojchi: 
„Mare meşter mai eşti, prietene, halal să-ţi fiel” 

Trecuse de miezul nopții şi toată oastea diavo- 
lească lucra de zor înainte. lată că în spre soare ră- 
sare cerul începuse să se cam lumineze. Era semn 
de crăpatul zorilor. Dar grădina era gata, imprejmui- 
rea ei toată făcută. Dar şi palatul era aproape gata. 
Nu-i lipsea decât o singură cărămidă, iar de cântat de 
cocoş nici pomeneală. 


„A păţit-o Florea!” ziceau jeluindu-l cei de faţă. 
Insă, în clipa în care Aghiuţă vroia să așeze cea 


din urmă cărămidă, Florea dede din braţe, întinse 
gâtul şi-i trase un „cucuriguul” de se auzi la zece 
poştii depărtare. 

Ingrozit, Scaraoţchi se dădu câţiva paşi îndărăt, 


“răstit: 


lăsând să-i cadă cărămida din mână. Insă, sinţelegând 
că Florea fusese acela care cântase ca cocoş, îi strigă 
„Nu se prinde! Invoiala noastră a fost să 
cânte cocoşii adevăraţi, nu oamenii. 


— Bine, zise Florea, dacă nu se prinde, stai şi _ 


ascultă. » 

In adevăr, treziţi de cântecul lui Florâa, toți cocoşii 
din sat începură să cânte care de care mai puternic. 
` Din toate părţile nu se auzea decât: „Cucurigu! cu- 
curiguuu!” 

„ &caraoțtchi, urmat de toată puzderia de draci şi 
drăcuşori, o rupse la fugă, de le răpăiau la toţi 
tălpile. 

Stroe Ciocănescu, văzând isprava lui Florea şi în- 
țelegând că un tânăr deştept ca el va putea duce la 
bun sfârşit şi alte isprăvi-tot aşa de mari, îi dete de 
nevastă pe Marioara, cu care Florea se mută în pala- 
tul zidit de Ducă-se pe pustiu. 

Cei ce l-au văzut, ne mai spun că se cunoaşte 
încă locul unde urma să fie pusă cea din- urmă 
cărămidă. Florea s'a încercat de câteva ori să pue 
alta, dar n'a ost chip: cărămida cădea şi se rostogolea 
îndată. Dinu Pivniceru 

i -ok E 


SĂNĂTATEA 


Moş Mihai ostenit, isi o muncă istovitoare, s:ă- 
tea dinaintea mesei unei cârciumi. 

Lângă un pahar cu vin îşi mânca pâinea uscată. 
Nu peste mult timp vine o trăsură boerească şi se 
opreşte în faţa cârciumii. 

Boerul din trăsură comandă un pahar cu vin şi-o 
bucată de friptură, pe care so mănânce în tră- 
sură. 

Moş Mihai priveşte toate acestea cu lăcomie şi se 
gândeşte în sine; 

„Ei, dază şi altul ar avea aşa luzru bun ca tine!” 

Domnu! din trăsură observă pe faja lui moş Mikai 
nemul'umirea şi lăzomia -apoi îi zise: 

„N'ai avea cumva chef, piietene, să -schimb: toiul 
cu mine? 

— „Cred”, zise Moş Mihai, iără să se gândeas.ă. 

La aceste vorbe, boerul porunci .servitorului -său 
să-l dea jos din trăsură. 

Dumnezeule s.inte, ce privelişte! x 

Picioarele îi erau para izate şi nu putea sta pe 
dânsele de-ât propi: în câziji. 

„Mai ai încă chef să schimbi cu mine? 

— Să mă ferească Dumnezeu, zise Moş Mihai, nu 
mi-aş da pi.ioarele mele pentru toţi banii 
tului. Mai bucuros rămân la pânea mea neagră şi 
uscată, decât să mănânc fripturi şi să fiu în aşa 
stare nenorocită. 


Lă 


—. Ai dreptate, prietene, întoarse vorba boerul, de 


mi-ai da numai picioarele dumitale, ţi-aş da bucuros 
caii mei, trăsura mea şi toate bogăţiile mele”. 


Din ungureşte de Petrinca Petre l 


a ia i test al mal si = n. 


impăra- . 


Puţină Mitologie 


LEGENDA LUI FILEMON ŞI BAUCIS 


i-că odată Zeus, stăpânul zeilor, însoţit de 

fiul său Mercur, care era şi postaşul zeilor, 

se cobori din vârful muntelui Olimp, unde 

îşi avea reşedinţa, şi porni prin lume, ca să 

încerce pe oameni. Mai cu seamă Zeus do- 
rea să vadă dacă oamenii sunt primitori şi ajută- 
tori faţă de cei săraci şi nevoiaşi. 

Imbrăcându-se deci amândoi în haine vechi şi 
ponosite, într'o seară Zeus şi Mercur se opriră în- 
tr'o cetate bogată din ţara Frigiei (Asia Mică). Dar 
de geaba bătură ei la toate porţile, căci nicăiri nu 
găsiră primire din partea locuitorilor cari erau cu 
toţii oameni închişi şi împietriţi la inimă. 

La marginea cetăţii se găsea însă o colibă mică 
şi sărăcăcioasă cu acoperişul de paie şi de trestie. 
In coliba aceasta locuia Filemon şi soția sa Baucis, 
amândoi bătrâni înaintați în vârstă, dar cari de 
când se luaseră trăiseră în cea mai desăvârşită în- 
țelegere şi mulţumiţi de viaţa săracă şi simplă pe 
care o duceau. 

Şi la coliba acestor oameni Zeus şi Mercur cerură 
găzduire pentru la noapte. Filemon şi Bancis îi pri- 


miră cu toată dragostea şi cu o nespusă bucurie. 
Nu șțiau bieţii oameni că cei doi drumeţi erau zeii 
cerului, ci îşi închipuiau că au de a face cu doi ne- 
voiaşi, lipsiţi de adăpost. 

Totuşi, Baucis le aşternu piei de oi şi covoare, a- 
prinse focul şi încălzi întâiu apă, cu care drumeţii 
să-şi spele picioarele. 

După aceea, pe o masă veche şi cam şchioapă Fi- 
lemon şi Baucis puseră măsline, brânză, ouă coapte 
în cenuşe şi nuci, şi smochine, şi mere şi curmale. 

Şi mai umplură şi o cană de vin dulce şi gustos. 

Nespusă fu însă mirarea, celor doi bătrâni, că din 
cană tot turnau vin, dar ea nu se golea. Intrară 
atunci la bănuieli şi îşi şoptiră unul altuia că cei 
doi drumeţi nu sunt oameni de rând, ci niscaiva 
trimişi ai zeilor, dacă nu chiar zei. De aceea fură 
cuprinşi de o teamă respectuoasă şi hotărâră să în- 
junghie şi o gâscă, pe care o ţineau ca într'o zi de 
sărbătoare să o aducă zeilor jertfă. 

Dar oricât alergă şi se trudi bătrâna Baucis, nu 
fu chip să o prindă. 

Ba gâsca fugi din curte, intră în casă şi se vâri 


DIMINEATA COPIILOR 


sub picioarele zeilor, punându-se sub ocrotirea lor. 
Şi în adevăr, Zeus întinse mâna spre gâscă şi zise: 
„Să fie cruțată! Zeii ocrotese pe cei ce se roagă de 
dânşii”. à 

După aceea, Zeus îşi luă înfăţişarea sa de zeu şi 
le zise celor doi bătrâni: - „Noi ceştia doi drumeţi 
suntem zei, cari am venit să încercăm bunătatea 
oamenilor. Cetatea aceasta va fi nimicită cu toţi lo- 
cuitorii ei. De aceba, ca să nu pieriţi şi voi cu cei 
vinovaţi şi păcătoşi, urmaţi-ne până în vârful mun- 
telui”. 

Când ajunseră aproape de creştetul muntelui, Fi- 
lemon şi Baucis îşi întoarseră privirile îndărăt, dar 
ce le fu dat să vadă ? Toate casele cetăţii pieriseră 
şi în locul lor se întindea o. mlaștină puţin curată. 
Numai coliba lor stătea neatinsă de apă. 

Dar mai văzură ceva, care îi puse în cea mai mare 
uimire: coliba se prefăcuse într'un templu de o 
măreție fără păreche. Avea acoperişul aurit şi stål- 
pii din marmora cea mai curată. 

lar Zeus, întorcându-se spre cei doi bătrâni, cari 
tremurau, le zise: „Spuneţi-mi, ce doriți? 

— Slăvite Zeus, îi răspunseră ei, dorim două lu- 
cruri : întâiul, să fim paznicii şi îngrijitorii minu- 


baG. 3, 


natului templu, iar al doilea, ca eu şi Baucis să mu- 
rim în aceeaşi zi, pentru ca nici eu să nu plâng pe 


Aşa s'a şi făcut. Amândoi păziră şi îngrijiră tem- 
plul mai mulţi ani de zile, până când într'o seară, 
pe când se găseau înaintea lui, văzură că în aceeaşi 
clipă şi unuia şi altuia începură să le crească din 
braţe şi din corp frunze verzi şi ramuri. In mai pu- 
țin de două minute Filemon fu prefăcut întrun 
stejar, iar alături de el buna şi credincioasa sa soţie 
Baucis fu prefăcută într'un teiu. 

Din măreţul templu n'a rămas nici o urmă. Oa- 
menii din_partea locului povestesc însă că ştiu de 
la moşii şi strămoşii lor că pe vârful unui deal au 
stat veacuri multe un stejar şi un teiu, unul lângă 
altul, şi că aceştia ar fi fost Filemon şi Baucis. 

Vintilă Bratu 
———— onn k MM 

Venind dela medic 

„Vezi, Mircică, nici medicul nu ştie nimic, mi-a 
spus că m'am-rănit lângă coastă şi doar ştii tu 
bine că m'am rănit lângă „Liceul de băeţi”. 

Trimisă de Minodora Munteanu-Deva 


SNAURASSGANASNANNEN, NNDENSN)NANNANRANSDAADANEA SSONREUEDONNEAEDNENGDNDNNNESEESSEESESNNBSRANERNVENU BANBESLECONDFENNANURE! 


O INIMĂ DE FRATE 


La câteva zile, Moş Radu a fost la oraş. A adus 
mai multe prăjiturı şi jucării. A chemat pe Mircea 
` la o parte şi i-a dat pachetele cu bunătăţi. 

— „Le-am adus din oraş numai pentru tine. Să le 
mănânci singur şi să te joci numai tu cu ele”. 

— „Dar mamei, tatei să nu-i dau? Mata, buni- 
cule, nu mănânci, că aici sunt multe de tot”. 

— „Suntem mari. Nouă nu ne trebue”. ` 

— „Dar Sandei ?” 

— „l-am dat şi Sandei un pachet la fel cu al tău“. 

“ Mirceä luă pachetul şi se duse în casă. Căută pe 
Sanda. Aceasta era în grădină. 

— „Ce ţi-a adus bunicul ?” 

— Nimic ;. Di : 

— „Cum nu ţi-a dat un pachet de prăjituri şi ju- 
cării ?” > 

— Nu”, 

— „Sando, mie mi-a dat un pachet. Hai în casă 
să-l împărţim. Nu pot mânca fără tine”. Se duseră 
în casă. Impărţiră totul frăţeşte. Moş Radu care ur- 
ma pe Mircea să vadă ce va: face, îi surprinse. 

— „Păi bine; Mircea, ţi-am dat numai ţie 1?” 

— „Nu puteam mânca fără Sanda. Ei nu i-ai dat”. 

— „Eşti un băiat bun”. Il sărută pe frunte. 

„Ai o inimă de frate. Iţi iubeşti surioara. Te-am 
încercat, Mircea. M'am încredinţat de sufletul tău 
frumos. lată şi pachetul Sandei. Impărţiţi-l cum 
stiti voi”. 


Moş Radu plecă. Două lacrimi mari şi fierbinţi 
isvorâseră din ochii lui. De copilul bun îţi este drag ! 
l Const. Şoituz 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 8. 


Azor el şi cu Dorică „Hai s'o PSESE 3 strigă ei De Posea ce-au păţit, 
Sus în pom văd o pisică. Şi se-agaţă cei căţei ste lesne de ghicit. 


Pr A 


cj a Rec DN 7 = RSA 0 IE E al E 25 ARSE EEE ia | 
i RE E TA SIP A ra Aae tipi s i 3 Mi Era 


- a SP” i y EA, 
DIMINEATA COPIILO Re | . sei PAG. 9. A 


< sq 3 


` o 4 oy yo ` : 
; = 5 E . p- 
; ; oQ) o ă 
Qe E: 
5 o z o 4 
ji 204) P 
(O) É: 
BOS RE 
o o A e 
p (J z [:) 3 
. o S o $ 
- Ei i 
AG 2, F 
olo 
© © č iC o bi 
r o 3 o = A z 2 $- 
à SY7Y5 sŢio K k 
* j PI W 
SEG o0loj- 1 
o o o 9 
o ; o ; o % 
j o o o o d, 
` g S į i 
na aeg = 
D ` L y N 
o o 2 9 9 i 
DOL y E f 
je Doi 
o o s 
< Sura SX o + i 
BOS OS ză 
o o dC = 
: E): z i 
+ (J o Ps 7 
. Qe oy yo 
5 . Sa > . S w 
o o o o 
o 3 o pa x > i 
o o oo 
o x o ah 5 
o o o o p 
e s o 3 o f E 
Qeg ACA $ k 
LJ > o fs gi d A 
ogo o o . 
OS B a 
: S © j 5 ey y 
7 s a DS 
o Q (=) o A 
- WILHELM TELL i = $ 
Fotografia de mai sus e reproducerea unui tablou, Tell a fost silit să tragă cu arcul într'un măr care | 
care reprezintă pe vestitul erou legendar. elveţian era pus pe capul fiului său. Wilhelm Tell a nimerit - "i 
Wilhelm Tell şi pe fiul său. După tradiție, Wilhelm drept în măr, fără să-l atingă pe băiat. -A 
i i N : i 1^ e ; ; il a TOF E 
Era - aaa T CETA oa E DEE KATOR uitai 4 T TETEA MĂ Ş sa raad 


PAG. 10. 


X 
Troancă găsește un dușman 


Dă în sus, dă în jos,... cată,... strigă,... răscoleşte 
pădurea, dar sluga par'că intrase în pământ. Vă- 
zând că n'o scoate la capăt, punându-și amândouă 
mâinile la gură, începu să-l cheme pe nume: 

— 'Tăgârţă... mă... Tă-gâr-ţă... mă 1... doar ecoul pă- 
durii îngâna şi el, Tăgârţă, mă Tăgârţă... 

Unde eşti mă... ă... ă...?... 

— Unde eşti mă... ă... ă...?... îi răspunse ecoul. Ne- 
înțelegând ce poate fi, începu să strige mai tare, dar 
ecoul în bătae de joc, îl îngâna mereu. 


— Cine nu mă lasă în pace,... strigă iarăşi 
Troancă ?... 

— Cine nu mă lasă în pace,... îi răspunse. pă- 
durea ?... 


— Mă, tu, ăla!... Viu la tine,... şi Troancă puse 
mâna pe hanger... 
— Mă, tu, ăla,... viu la tine... 


— Eşti un prost... 
— Eşti un prost!... 
— Vino aici să te văd la faţă... 
— Vino aici să te văd la față 1... 


ae IMPRO 
de V PETREVCUV 


DIMINEAȚA COPIILOR 


N a Mie, ION T 55 

— "'Ţi-e frică ?... 

— Unde eşti mă,... să te omor ?! 

—Unde eşti mă,... să te omor ?!... Şi feciorul lui 
Sboinea, văzând că se îngroaşe gluma, că ăla ce-i 
răspunde nu se lasă mai pe jos decât el, o sfecli. De 
bună seamă, îmi cată pricină, şi fără să se mai uite 
înapoi, o rupse la fugă, pe unde a venit. Inima îi 
bătea să se spargă. In urmă-i foşneau frunzele căl- 
cate, şi crezând că celălalt se ţine după el, fără să 
întoarcă capul, începu să strige şi să gonească mai 
tare. 

Ajunse frânt de oboseală şi cu -sufletul la gură, 
în locul de unde plecase. Cu mâna tremurându-i pe 
hanger, cu ochii ţintă în spre pădure, aştepta duş- 
manul care nu mai da semne de viaţă. Ce fac, gândi 
prostul ?... . 7 

De bună seamă că a luat la bătae întâi pe Tăgârţă 
şi de-o isprăvi cu el, va veni la mine, şi ştergându-şi 
cu dosul mânei fața roşie, asudată, tremurând ca 
după altă aia, aşteptă în genunchi, să-i spună duş- 
manului, că de l-a făcut prost, sau l'a ameninţat n'a 
făcut-o dinadins, şi că el e om paşnic. Nu vrea văr- 
sare de sânge; nu vrea luptă, şi a plecat d'acasă 
în lume, să-şi găsească tovarăşe, după cum vrea 
ta-su. Gândind că va putea înbuna duşmanul, spu- 
nându-i verzi şi uscate,... câte `n lună şi'n soare.... 
răsuflă mai uşurat, iar ca să-i mai treacă de urât, 
trântit pe brânci în iarba moale, începu să numere 
florile câmpului. 

Se gândea la fraţii săi.... la Sboinea şi la mă-sa. 
Un nod i se puse în gât, începu să tuşească, şi două 
lacrimi mari,... două boabe de rouă, se rostogoliră 
la vale pe obrajii palizi. De ce am plecat d'acasă ?... 


Mai bine m'aşi fi băgat slugă la tata, căci se găsea 


Citiţi urmarea în pag, 11 jos. 


i 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 11. 


Bucata care a meritat premiul al doilea la Concursul literar din No. 181: 


UN VIS DIN COPILĂRIE 


In odaia în care locuiam, pe când eram elev, 
atârna în perete un tablou, reprezentând o femeie 
tânără şi frumoasă, cu un copil în braţe. O lacrimă 
îi luneca pe obraz şi sta, par'că gata să cadă pe căp- 
şorul blond. Priveam adesea acest tablou şi în o- 


rele târzii, când matematica şi geografia nu-şi mai 


găseau loc în capul meu, doldora de atâta învăţat, 
îmi plăcea să compun diferite poveşti, despre mama 
şi copilul din perete. Nişte poveşti copilăroase pe 
care, dacă le-aş fi istorisit colegilor mei, ar fi râs 
cu Siguranţă de mine. 

Dar iată că într'o noapte se întâmplă ceva foarte 
ciudat. 

Eram obosit, căci trebuise să învăţ mult, stăteam 
rezemat de speteaza scaunului şi mă uitam fix la ta- 
blou, când privirea îmi fu atrasă de o cărticică ro- 
şie ce se afla printre alte cărţi. Imi era cu totul ne- 
cunoscută şi o deschisei, mirat şi bănuitor. Pe pri- 
ma pagină era un desen ce reprezenta tocmai tabloul 
din perete. Mă adâncii, înfrigurat, în cetirea cărţii, 
în timp ce un orologiu începu să bată încet şi bat- 
jocoritor, miezul de noapte. Literele erau ca de foc 
şi-mi jucau înaintea ochilor, totuşi cu mare greutate 
reuşii să citesc următoarele: ` 

„Mama îşi strânse cu duioşie copilul la sân ; o la- 
crimă îi alunecă de-alungul obrazului şi căzu pe căp- 
şorul blond, pierzându-se între bucle. . 

— Mamă, dar tăticu nu mai vine? 

— Vine, odorul meu, în curând. 

— Dar de ce a plecat ? 

— Pentru că n'avem pâine. A plecat în ţări stră- 
ine, departe, peste mare, ca să câştige mulţi bani. 

— Şi cum e tăticu nostru, mamă? 


— Frumos, puişorule, aşa ca tine, cu ochii albaş- 


tri şi părul blond. Și e bun, mai bun ca toţi. 
— Mamă! 
Şi ochii albaştri ai- copilului se umeziră. Era un 
băeţaş de trei ani, frumos ca un înger şi totul în 
el era ca un vis. Ca un vis luminos într'o zi de pri- 
măvară. Era iubit de toată lumea, căci cine nu iu- 
beşte visurile ? 


— Cum zici că e, mamă ? 

— Frumos, puiule, aşa ca tine şi bun, cum nu e 
altul. 

Şi copilul adormea fericit, cu zâmbetul pe buze 
şi cu imagina tăticului în suflet. In fiecare seară, 
înainte de culcare, mama îi povestea despre tăticul 
său şi copilul nu ostenea, ascultând-o. De, povestea 
despre tătic era frumoasă şi ademenitoare ! Işi în- 
chipia că într'o bună zi va sosi de pe cine ştie ce 
tărâmuri, un făt-frumos, călare pe un armăsar năz- 
drăvan şi acesta va fi tatăl său. 

Dar într'o noapte sosi tăticul din ţările străine, de 
peste mare. Bucuria tinerei sale sâţii nu avu mar- 
gini. Deşteptă şi pe băiatul, ca acesta să-şi vadă tă- 
ticul cel mult aşteptat. 

Copilul se uita însă cu ochii larg deschişi la băr- 
batul străin, ce sta dinainte-i. Nu, acesta nu poate 
fi tăticul său. Acela e ca un împărat şi vine călare 
pe un armăsar, -ce varsă foc pe nări. 

Când tatăl vroi să-l îmbrăţişeze, copilul îl res- 
pinse cu frică şi adormi din nou, visând despre cel- 
lalt tătic, din închipuirea sa: ă 

Bărbatul se uită cu mâhnire la el şi se aplecă să-l 
sărute pe furiş. 

Copilul călătorea prin întinsa împărăție a lui moş 
Ene. Visa. Deodată chipul său se lumină de un 


“zâmbet drăgălaş şi întinse mănuţele, cuprinzând 


de după gât pe tăticul său, iar buzele sale se miş- 
cară, pentru a şopti, abia lămurit: tăticule drag”. 

Și niciodată nu vroi să-l recunoască. Deaceea 
mama plânge mereu, tatăl însă se mulţumeşte cu 
această iluzie şi e fericit. Copilul său îl recunoaşte 
şi-l iubeşte, fie numai în vis”. ` i 


Cartea îmi căzu din mâini şi auzii lămurit, cum. 


ceasornicul sună a douasprezecea bătae.. ~ 
Totul n'a fost decât unul din visurile mele din 
copilărie, visuri scurte, dar fermecătoaretşi n'a du- 
rat decât acele câteva clipe, cât bătea orologiul mie- 
zul de noapte. 
Mira Han, Galaţi 


PITT III ITI LUP LILI ALL LL LL LL LL LL Lele leii elenalalla 14 VABBEBEUNUUSNG PE oana aaa! 


(Urmare din pag. 10) 

şi pentru mine un boţ de mămăligă, decât să-mi 
prăpădesc oasele departe pe meleaguri necunoscu- 
te,... şi făra sta pe gânduri, şi repezindu-se la cal, 
după ce-l deslegă, se avântă în şea. 

— Mă duc la ei!... Mă întorc acasă !... şi făr'să 
întoarcă capul, dădu pinteni calului. 

(Va urma) 


Intre proprietar şi chiriaş 

„Când o să-mi plăteşti? 

— Imediat, când am să iau cekul, pe care editorul 
meu o să mi-l dea, pentru romanul ce am intenţie 
să scriu, îndată ce o să-mi vină inspiraţia!” 

*** 
„la spune-mi, Nae, ce timp. avem azi dimineață? 
— Nu știu, domnule. Este ceaţă şi nu pot să văd”. 
Trimise de René Theodosiadis-Brăila 
—— KM 


: 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


BUCATELE LUI PROSTILĂ 


e câţiva ani îi murise lui Prostilă soţia şi 
acum ce se gândi omul nostru, că, de, o 
J) gospodărie „oricât ar fi omul de priceput, 
= tot mai bine se poate duce în doi decât singur 
şi aşa, dădu sfoară între peţitori şi nu după 
multă -vreme plocoanele de nuntă porniră cu îmbel- 
şugare dela casa îinului la casa nașului; curcani, dul- 
ceţuri, vinişor portiriu, azime îndulcite cu miere şi 
câte şi mai câte bunătăţi. Se făcu şi nuntă mare cu 
lăutari vestiți, aduşi tocmai dela oraş, cu acareturi 
împodobite cu flori şi panglici bătătoare la ochi şi cu 
trei popi în odăjdii scumpe de fir. Şi cheful? Doamne, 
Doamne! A ţinut trei zile ca la curţile boereşti, că, mă 
rog d-stră prostului îi face Dumnezeu parte şi lui 
Prostilă al nostru îi pusese Dumnezeu mâna 'ncap, 
Luase omul o gospodină cum iny i se mai găsea pe- 
reche de vrednică ce era, ba, pe lângă toate astea 
avea şi stare bună. Pe lângă averea ei, luată moşte- 
nire dela părinţi, averea lui Prostilă nu făcea nici cât 
bobul de mei pe lângă bostan şi se mira lumea cum 
de l-a luat femeia pe unul mai sărac de cât ea şi pe 
lângă toate astea şi prost de-şi merita numele cu 
vâri şi 'ndesat: Dar, cum îi vorba bătrânească: Pro- 
Stului îi poartă D-zeu de grijă sau „tot prostul are 
noroc” aşa şi cu Prostilă; avu noroc şi pace, ce 
să mai lungim vorba. 


Acum, după ce se termină bairamul cu nunta, 
începură oamenii să-şi vază de grijile casei, Prostilă 
cu munca la câmp, (dar mai mult cu somnul la 
umbra deasă a copaiilor) femeia cu gospodăria casei 
pe care o ţinea curată şi îngrijită de-ţi era mai mare, 
dragul. Bătătura gemea de orătănii:. Curcani, gâşte, 
rațe, găini, cloşca cu câte douăzeci-treizeci de pui 


` după el, porci dolofani grohăiau in coteţe bine în- 


grijite, mă rog, casă nu glumă. Toate bune, toate 
la locul lor, numai una nu o'nţelegea femeia şi, vezi, 
asta era paiwn ochi pentru toată casa şi munculița 
ei. Cât se muncea biata femee, cât învârtea să-l mul- 
țumească pe Prostilă şi mai bine ar fi primit săraca 
s'o bată decât să-l vadă la fiecare masă strâmbând 
din nas când gusta din bucate şi zicând: 

— Geaba, femee, oi fi tu gospodară vrednică, 
oi îi, dar, bucate ca răposata D-zeu.-s'o erte, nu faci. 

Ei, uie vezi, asta nu putea s'o auză biata iemee. 
Ce fel de bucate să fi făcut oare cealaltă ca să 
întreacă pe-ale ei? Azi aşa, mâine aşa, se luase 
femeea de gânduri. Incercase ea fel şi chipuri să 
schimbe mâncărurile, le punea mirodenii din belşug şi 
de geaba. Lui Prosiilă nu-i plăceau. 

Intro zi, nu ştiu cum se'ntâmplă, că, ducându-se 
după niscai treburi la o vecină şi dându-se in vorbă, 
mai de una, mai de aita, când veni acasă, femeea, 
găsi bucatele pe foc afumate.. Când văzu aşa ceva,- 
să se dea de ceasul morții şi mai multe- nu. 

— Vai, vai, se veta ea, ce-o să-mi zică bărba- 
tul acum? Dacă nu-i plăceau Jui bucatele când i le 
găteam ca lumea, dar acum când îs afumate. Se 
bocea şi tânguia de parcă intrase în ceasul morţii 
şi când îl văzu pe Prostilă intrând în bătătură, a- 


- muţi de frică. 


— Dă-mi iute să mănânc femee — zise el — 


„că azi am o foame de lup. . 


Tremurând toa.a de spaimă, îi aşeză bucatele pe 
masă şi cu inima cât un purice aştepta să-l audă 
iar văetându-se şi de data asta pe bună dreptate. 

Spre marea ei mirare însă, văzu că Prostilă îm- 
bucând odată din mâncare rămase încremenit o clipă. 

— Bravo — zise el vesel — halal de tine, fa femee 
că ajunseşi şi tu să ştii a face bucate ca lumea. Tii, da 
gustoase mai sunt! Parcă nici răposata care era atât 
de meşteră fierturi nu mi le brodea aşa de bune. 
Halal de-aşa mâncare! Vino să te pup, nevastă, că de 
azi în colo ştiu că n'o să mai avem de ce ne certa. 

Şi în adevăr că de atunci între ei doi na mai fost 
prilej de ceartă pentru că femeia — deşteaptă — a 
priceput totul şi-i gătea bucatele numai afumate așa 
cum le gătea răposata Dumnezeu so erte. 

D. Const. Mereanu 
——._————— 


i 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 13 


ea ar fi văzut-o şi sar fi ferit de dânsa. 

Pădurarul Băloiu făcuse, ascunzând-o prin- 

tre frunzele şi iarba din pădure, o cursă cu 
totul nouă şi meş.eşugită. Era făcută din curele şi 
sfori în cari, dacă era prinsă o dihanie, nu mai era 
chip să scape. 

Cu cât se sbătea şi se smuncea, cu atât curelele 
şi sforile se strângeau mai tare. 

Intro asifel de cursă fusese prinsă jupâneasa vulpe 
pe când îşi făcea plimbarea ei de dimineaţă. 

Şi pe când ea se sbătea şi se văeta, ia:ă că aude 
trecând în sbor jupânul corb. Şiiji care corb: acela 
pe care jupâneasa vulpe îl păcălise, şterpelindu-i 
bucata de brânză. 

„Prietene „dragă prietene, îi strigă vulpea cu gla- 
sul sugrumat de o curea care o strângea tare de gât. 
Fii aşa de drăguţ, cum te ştiu din totdeauna, dă 
îuga acasă la mine şi spune la ai mei să vie mai 
de -grabă să roadă cu dinţii curelele şi sforile în 
cari am fost prinsă. Jur că,după ce scap cu zile, 
am să-ți răsplătesc însutit binele ce-mi faci.” 

Corbul croncăni de câteva ori şi răspunse zicând: 
„Imi pare rău de ce ai păţit, dar eu am altceva 
mai bun de făcut. Mă grăbesc să merg acasă la mine, 
unde nevasta a făcut rost de o bucată de brânză, 
mai bună chiar. decât aceza pe care mi-ai şterpelit-o. 
După ce mă ospătez cu brânză, îi trag un pui de 
somn şi apoi, dacă o mai fi vreme, merg, poate, 
şi până a-asă la tine.” 

Şi corbul o şterse, fără să-şi ia măcar rămas 
bun. 

Nu trecu mult la mijloc şi vulpea, căreia îi mer- 
gea din ce în ce mai rău, auzi un tropăit uşor. 
Ridică aşa cum putu capul şi văzu venind un tap 
cu o barbă lungă şi cu o păreche de coarne de 
un metru. 

„Țapule dragă, i-se rugă vulpea cu lacrimile în 
ochi, vino de mă scapă. Vâră-ţi coarnele printre 
curele, cu labele de dinainte ridică sforile şi fă loc, 


[Į] ulpea, şireata, drăcoasa de vulpe, căzuse în 
V cursă. Nu era aşa, o cursă obişnuită, căci 
\ 


pentru ca să pot eşi. Jur că am să-ți răsplătesc: 
însutit binele ce-mi vei face. 

— Nici nu mă îndoesc de răsplata ta, răspunse 
țapul batjocoritor. Ții minte, când m'ai făcut să mă 
cobor în puț şi după aceea mai lăsat acolo? Aşa 
că te cunosc şi ştiu la cemă pot aştepta. Totuşi ţi-aş 
fi dat o mână de ajutor. Decât, sunt grăbit. Merg la 
o mătuşă a mea, care implineşte astăzi cinci ani şi 
o să fie acolo praznic mare”. 

Vulpei i se apropia sfârşitul, când mai auzi um- 
blând cineva prin apropiere. De rândul acesta era 
jupânul lup. 

„Cumetre, iubite cumetre, îl chemă vulpea cu un 
glas, care se stingea mereu. Scapă-mă, vino de mă 
scapă, cât mai e vreme. Cu ghiarele tale desfă no- 
durile, iar cu dinţii tăi puternici rupe curelele şi sfo- 
rile, cari mă gâtue. Jur să-ţi plătesc îndoit binele 
ce-mi vei face”. 

Lupul rânji şi-i răspunse: „Ştiu cât eşti de recu- 
noscătoare şi de cinstită. Cred că mai uitat când por- 
nisem impreună la vânătoare şi când ne-a eşit în 
drum un cal. 

Tu te-ai dat frumos la o parte şi m'ai trimis 
pe mine să-l dobor. 

Calul mi-a tras una cu copita, că mi-a sfărâmat 
zece dinţi. Tu râdeai, iar eu urlam de durere. 

Vezi, prin urmare, că din pricina ta am pierdut 
atâţia dinţi, aşa că nu mai pot acum să rup curelele 
şi sforile în cari eşti prinsă. 

Unde mai pui că zăresc doi oameni venind încoace. 
Unul are în mână o furcă, iar al doilea un băț gros, 
aşa că nu e de stat pe aicea. Aşa dar, la revedere... 
pe lumea cealaltă”, îi zise lupul ştergând-o de acolo. 

Cei doi oameni, pe cari îi zărise, erau pădurarul 
Băloiu şi băiatul său. Veniră drept la cursă, văzând ` 
că se prinsese vulpea, care le prăpădea coteţele. Şi 
fără să stea mult de vorbă cu dânsa, îi deteră câte 
una în cap, lăsând-o moartă pe loc. 

Din această fabulă mai învăţăm că cei răi, atunci 
când sunt la strâmtoare, nu mai au parte de mila 
şi ajutorul altora. Stan Protopopescu 


PAG, 14. -9209 


DIMINEAȚA. COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


VIEI. — O mare victorie câştigată de Mitică. 


ceia cari păreau a fi sfetnici şi căpetenii de 
oştire din „Insula Crinilor” vroiră să-l e- 
chipeze şi. să-l înarmeze pe Mitică. 
li întinseră adică cu toate semnele de res- 
pect um scut făcut din trestii împletite, o 
lance şi un arc cu săgeți. Mitică însă făcu un gest 
prin care arătă că mare nevoe de astiel de arme şi, 
păstrându-şi puşca şi revolverul, îi poiti pe dânşii 
şi pe regină să-l urmeze. 

Insoţit deci de regină, care mergea alături de dân- 
sul, şi de ceilalţi, cari mergeau în urmă la o distanţă 
de câţiva paşi, Mitică se duse drept la locul unde îşi 
lăsase aeroplanul şi pe „Uragan”, ca să-l păzească. 

La vederea stăpânului său, Uragan, care toată 
vremea dădea târcoale aeroplanului, păzându-l cu 
toată străşnicia, începu să latre de bucurie, să sară 
asupra lui Mitică şi să-i lingă mâinile. Celorlalţi însă 
şi chiar Majestății Sale Reginei măslinii, Uragan le 
arăta colții şi îi privea întrun chip puţin liniştitor 
pentru dânşii. 

Dar atât regina, cât şi suita ei, nu-şi mai puteau re- 
veni de mirare şi nedumerire la vederea aeroplanului, 
care li se părea o pasăre uriaşe venită drept din 


cer. Ba regina dând cea dintâi semnalul, începură cu . 


toţii să se închine înaintea aeroplanului şi să-şi arate 
prin tot felul de gesturi şi mişcări respectul de care 
erau cuprinşi. E 

Mitică, râzând de simplicitatea acestor oameni aşa 
de naivi, duse binoclul la ochi, vrând să vadă în 
care parte a insulei au de gând să. debarce năvăli- 
torii din insulele vecine. După ce îu lămurit asupra a- 
cestui punct, făcu semn la doi din sfetnicii reginei ca să 
ridice pe mâini mitraliera care era pe „Noroc”. Tot 
prin semne le arătă şi locul unde să o aşeze. Locul 


7 


acesta era o mică ridicătură de pământ, de unde se 
puteau observa bine toate mişcările duşmanului. 

Tot prin semne le dădu să priceapă că nu mai 
are nevoe de dânşii, că pot prin urmare, să se 
întoarcă la colibele lor şi că el vroia să se lupte 
singur cu toţi duşmanii, cari se pregăteau să de- 
barce în insulă. 

Oamenii însă nu primiră o asemenea propunere, 
iar regina, apucându-l de braţ îl lămuri în graiul ei 
că ea nu înţelege să se despartă o clipă de dânsul. 

Văzând aceasta, Mitică nu mai vroi să-i jignească. 
De aceea, bine înţeles, tot prin semne şi gesturi, îi 
spuse reginei că poate să stea cu el, iar stetnicilor 
şi căpeteniilor de oştire le lămuri ca ei, după ce îşi 
vor strânge pe luptătorii din insulă, să se inşire în 
dosul ridicăturei de pământ, pe care Mitică aşezase 
mitraliera şi să nu facă nici o mişcare, până ce 
nu le dă el cuvenita poruncă. 


Aşa sa şi făcut. Culcaţi în trestii şi în iarbă, stă- 
teau vreo trei sute de măslinii, ţinând cu toţii arcurile 
întinse şi gata să tragă în duşmani. Mitică râdea 
de pregătirile acestea şi nu-şi lua dela ochi bino- 
clul cu care urmărea toate mişcările năvălitorilor. 

Aceştia se apropiaseră acum de insulă şi începuseră 
să debarce. Mitică îi lăsă, mărginindu-se numai să 
vadă cam câţi puteau să fie. După socotelile sale, 
vedea că sunt vreo patru sute la număr. 

Oamenii debarcară, lăsară câte unul din ai lor în 
fiecare barcă şi după aceea începură să ca es 
scoțând strigăte sălbatice. 

Când erau însă la o depărtare cam de cinci sui 
de metri de locul unde se găsea Mitică, acesta, vrând 
numai să-i sperie, descărcă în vânt câteva focuri 
de puşcă. 


DIMINEAȚA COPII LO-R 000009e0000000%000000000000020099000000e0t PAG. 15. 


Doamne, Doamne, ce nespusă groază ii cuprinse 
pe năvăiitori la auzul detunăturilor de puşcă! Trân- 
tiră la pământ şi arcuri, şi lănci, şi scuturi-şi făcând 
„stânga împrejur”, o rupseră la o fugă nebună, cău- 
tând scăparea în bărcile cu cari veniseră. Mulţi din- 
triînşii, în loc să nimerească în bărci, nimeriră în 
apă şi se înecară. 

Dar se vede treaba că şeful lor nu era om, care 
să se sperie aşa cu una, cu două. 

Se auzea cum se răsteşte la fugari, cu ajutorul bi- 
noclului Mitică vedea chiar cum îi loveşte cu biciul, 
îndemnându-i să se întoarcă din nou şi să nu pă- 
răsească insula. In chipul acesta vreo douăsute din- 
trînşii căpătară curâjul să înainteze din nou în inte- 
riorul insulei. 

„Nu vroiţi să vă astâmpăraţi? le zise Mitică. 
Dacă-i aşa, sta'i că vă cuminţesc eu”. 

Lăsă puşca şi ducându-se la mitralieră, o îndreptă 
spre gloata năvălitorilor şi, învârtind-o, începu să 
tragă într'inşii. Primele două rânduri fură doborâte 
la pământ, par'că ar îi fost nişte spice tăiate de 
securi. 

Cei rămaşi în viață, väzând prăpădul acesta, nu 
mai avură curajul să susție lupta cu un duşman, care, 
fără doar şi poate, adusese din fundul iadului o ma- 
şină ce vărsa foc şi moarte. Se speriară chiar într'a- 
tâta că li se împleticiră picioarele şi nu mai pu- 
teau să fugă. Miiică porunci atunci oştirei din „Insula 
Crinilor” să înainteze. 

Rezultatul a fost că duşmanii cari au scăpat de 
înec sau de gloanţele mitra'ierei, arumcară armele şi 
ridicând braţele în sus, se rugară de milă şi cruţare. 

Oştenii reginei măslinii vroiau însă să-i măcelă- 


lărească pe toţi până la unul. Şi aşa sar fi întâmplat, 
dacă nu i-ar fi oprit Mitică, Românaşul nostru, care 
trebui să-i amenințe şi pe dânşii cu puşca şi cu mi- 
traliera, dacă nu cruță pe duşmanii ce sau predat. 

Această mare victorie câştigată de Mitică se sfârşi - 
prin azeea că locuitori idin insuleţele vecine au declarat 
că se supun reginei din „Insula Crinilor” şi că de 
acum încolo ea le va fi doamnă şi stăpână. 

După ce a mai stat acolo două zile şi două nopţi, 
în care timp au avut loc mari serbări de bucurie, 
Mitică se pregătea să părăsească din nou insula şi 
să-şi vadă mai departe de drum. Insă treaba nu fu 
tocmai uşoară. In adevăr, regina, a cărei admiraţie 
pentru viteazul Român nu mai avea margini, nici 
nu vroia să audă de o plecare a lui Mitică. Ţinându-l 
necontenit la palat, Majestatea Sa plângea şi făcea 
gesturi de disperare ori de câte ori Milică îi dădea a 
înţelege că e hotărât să plece şi să-şi continue călă- 
toria în jurul pământului. 

In ultimul moment regina îi făcu chiar o propu- 
nere, pe care înadins Mitică se făcu că nu' pricepe. 
li propuse anume să se cunune cu dânsul şi el să 
fie regele „Insulei Crinilor” şi a insuleţelor ce cucerise. 

Dar stăruinţele şi propunerile reginei, ca şi lacri- 
mile ei, nu-l Clintiră pe Mitică din hotărârea sa. 
A treia zi după victoria câştigată, Mitică, având . 
alături pe Uragan ,se înalță în aeroplanul său şi se 
avântă mai departe pe întinsul Oceanului Pacific. 

Vasile Stănoiu 


— o XD —— 


In numărul viitor: „Mitică printre mâncătorii de 
oameni”, - 


EI ILIA LILI ALL LILLE LL LL LL LA LL den nl ll nul n nn nn adn n nu 


DE VORBĂ CU CITITORII 


V. G.-Horodnic.—lţi publicăm poezia «Ţigunii». D-ta esti 
prea tânâr ca să scrii de pe acum „Cugetări“. De aceea, mai 
bine lusâ-te de ele, precum ş de glume omgina e, cari se reu- 
şesc aşa de greu, In poezia „ånd mama“ ai mu te inversiuni, 
de cari ar trebui să ie tereşti, căci sună urât şi construcția nu 
e rom 'neazcă, 

D. I. Paş.-Loco.— In «Frumus'ţe şi belşug» se constată o 
îndeinanure în arta versificăre: şi o respectire a accentului 
ritmic, însă, în acelaș timp. o tendinţă, de care t'ebue să te 
fereşti, spre o îngrămăhre de epitete şi imagini. Nu te lăsa 
amețit numai de muzicalitatea cuvintelor şi evită cugeiări o- 
bişnmte ca «Juneţea e prim: vara vieţii» şi altele. In „Noapte 
de toamnă“ ai versiuni («A e1 lumină vie»), cari nu sună 
plăcut la ureche. : 


E stânt 


O cutie de bonboane 

De .„SUCHARD” mă încântă 
Precum şi ciocolata lor 

E — pentru mine sfântă. — 


Recomandăm călduros tuturor d-lor institutori şi în- 
vățători, pentru a le introduce în şcoli, următoarele 
cărţi di iactice, cari au apărut acum: 


Carte de Cetire pentru lasa a H-a primară de 
N. Batzaria, DÐ. Stoica şi P. Puchianu, Preţul Lei 42. ~ 


2) Carte de Cetire peniru clasa a Il-4 primară 
de aceiaşi, Preţul Lei 48. á 

3) Carte de Cetire pentru clasa a IV-a primară 
de aceiaşi, Preţul Lei 58, 

Aceste trei cărți, aprobate de Onor. Minister al 
Instrucţiunei, sunt tipărite foarte îngrijit pe hârtie de 
calitate bună, sunt bogat ilustrate de cei mai talen- 
taţi desenatori români, iar în ce priveşte conținutul 
lor- se caracterizează prin claritatea, originalitatea 
bucăţilor alese, satisfăcând totodată cele mai îndrep- 
tățite cerinţe pedagogice. 


Atelierele „ADEVERUL“ $. A. 


Xe 


PAG. 16..* 


CÂ TI VA DIN MARII SA VAN T, | AIL UMEI .” 


1. In ilustrația No. 1 este fotografia vestitului sa- 
„vant bacteriolog francez L. Pasteur, care a găsit 
leacul pentru vindecarea turbărei. 

Acest leac este un serum, cu care se injectează 
cei mușcaţi de câinii turbaţi. Ilustraţia de faţă re- 
prezintă pe Pasteur în laboratorul său. 


3. Ilustraţia No. 3 ne arată pe profesorul Mecini- 
cof, de asemenea un bacteriolog din cei mai mari. 

Mecimicof, care trăeşte şi acum la Paris, a consta- 
tat ce se întâmplă în corpul nostru şi omul îmbă- 
trâneşte. Dar încercările sale de a opri îmbătrânirea 
wau dat rezultatul la care se aştepta. 

Mencicof este scoborâtorul vechei familii româ 
neşti, familia hatmanului Spadă, din Basarabia. 


2. In ilustraţia No. 2 vedem trântit. la pământ şi'n 
nesimţire savantul englez James Simpson, cel dintâi 
care a descoperit că cloroformul adoarme pe om, a- 
meţindu-i simţurile. El însuşi a făcut experienţă asu- 
pra persoanei sale, aşa că servitorul său, care e în 
picioare, l-a găsit adormit în odaia de lucru. 

Cu ajutorul cloroformului bolnavii, cărora li se 
face operaţie, nu simt nici o durere. 


4. In ilustraţia No. 4 vedem pe profesorul german, 
d-rul Koch, examinând la miscroscop diferiţi mi- 
crobi. 


D-rul Koch este acela care a beige bazeilul 
(microbul) tuberculozei. 


Tot el a crezut că a descoperit şi leacul pentru 
vindecarea tuberculozei, însă, din nenorocire, spe- 
ranțele puse: în această din urmă ia daia a sa, 
nu saui 


a. miri 


DIMINEATA COPIILOR 


ANUL d DIMINEATA 
| 197 COPIILOR 


» 


DIMIN —. 

Cornee A =x 
© a 

li 


„Numai să mu se teprăveaacă repede cu povestea lui „Troancă“! | Preţul Lei 5 


A? 


ia aa. 


Oameni mari 


Răspundem cititorului nostru Con. Ec. din Con- 
stanța, că Wonwerman a fost un pictor Olandez 
care a trăit prin secolul XVIII, dar care nu ne-a lăsat 
tablouri prea cunoscute. ; 

Cât despre Charles François Dumuriez, 
fost un mare general francez de -pe urma căruia 


avem o carte de memorii, sau amintiri, în care a 
făcut descrierea luptelor la care a luat păârte. <- 
Jean Baptiste Carpeaux, sculptor francez, a dat 


numeroase capod'opere realiste, adică Spdipiiei cari < 


reproduc exact natura. 


—— — — 


Scriitori slavi 


Inainte de a răspunde cititorului nostru Car. -A 


Bal. din Capitală, dacă mai trăesc sau nu, vom lă- - 


muri cititorilor noştri că Sienkiewicz este unul din 
cei mai mari romancieri, 
polonez, care a murit în anul 1916.. Cel mai cunoscut 


roman al său este Quo vadis (Incotro- mergi), tradus 
în toate limbile moderne, apoi o trilogie compusă ` 


din Prin foc şi sabie, Potopul şi Domnul Wolody- 
jowki. 


adică scriitor de romane, 


lar Dostoiewsky, mare scriitor rus, a murit: 


Drăguţei noastre cititoare Tan. Sto., din Capitală, 
îi comunicăm că, dacă ar fi urmărit cu atenţie re- 


„Vista, ar- fi Văzut că „despre Magelan sa mai. scris 


acesta a 


în 1881. Printre cele mai de seamă scrieri ale sale, - 


ne-au rămas: Crimă şi Pedeapsă, Fraţii Karamazow, 
şi Idiotul. 


——_—————_ 


Intrebări diferite } 


Intrebărilor aceluiaş cititor îi răspundem că Argen- 
tina, situată în America de Sud, îşi are povestea ei, 
ca orice ţară. Descoperită la începutul secolului XVI, 
a stat multă vreme sub stăpânire spaniolă, Bântuită 
mereu prin sec. XIX de lupte intern, după ce tre- 
cuse prin stăpânirea mai multor popoare, Argen- 
tina s'a menţinut republică până. în ziua de azi, 
fiind condusă de un preşedinte. 


In Portugalia, despre care credem că se ştie în ce, 


parte a Europei se, află, nu domneşte acum nimeni, 
pentru simplul motiv” că de mai mulţi ani ificoace e 
republică. 

Despre Iichel-Angelo s se “vor. găsi lămuriri în Al- 
manahul Aga pe 1928. 


e 


prani  putrezeste datoria creşte. 


“până: acum. pa ţi | 


Scriitori cunoscuţi 
Cititorului nostru Pet. Ceb. din Lipcani, îi răspun- 


„dem - că Walter Scott a fost un romancier englez 


cate a trăit pe la 'stârşitul secolului XVIII. Fiind un 
scriitor atât de -mare, desigur că unele din lucrările 
sale au fost traduse şi în româneşte. Printre altele, 
avemi “tradus în româneşte şi Ivanhoe. 

I. Fenimore Cooper, scriitor american, a scris prin- 
tre “alele Pilotul. Cele mai multe dintre scrierile sale 


„sunt traduse în limbile occidentale. și 


Despre Schmid trâbuia să ne spui cum îl: mai 
Cheamă, căci. aw fost “mai mulți oameni mari, 


deci “Cumoscuţi, Cu „acelaş nume. -Cel despre care cre- 


dem. că ne. întrebi, Erich Schmid, a fost un scrii- 


tor “cunoscut; care a trăit dela 1853 până la 1913 
“care sa ocupăt.. mult de “scriitori germani cunoscuti, 
„dându-ne. o: seamă. de. scrieri care „vorbesc despre ti, 


x a, 


Fumul de tămâe şi fumul 


Fumul de tămâie se ridica- depe sfântul altar, In 
aer se întâlni cu fumul negtu de: fierărie, care se 
înălța într'o coloană neagră. din coşul unei fierării. 

„Nu ştii, —. zise fumul ‘de ;tămâie, — că eu mă 
urc în sus la Dumnezeu? La o patte din calea mea, 
necuratule!” ` 

La aceste vorbe, dicer se: auzi o voce: 

„lmpreunaţi-vă frăţeşte, “tu care vii din mijlocul 


muncitorilor şi tu, care vii de. pe“locul sfânt”. 


Munca - şi rugăciunea sumt“ deopotrivă plăcute lui 


j Dumnezeu., 


A 


Din ungureşte de Petrinca Petre 
n i PS 
XX 


„Cine: se joacă 'cu dracul, dă şi peste tată-său. 


ER 


„Nu umbla. cu crucea în “sân: şi cu draci în inimă. 


Met pt MERE E y 


“COPIILOR 


——— C 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


m. .rnnre.. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


20 NOEMBRIE 1927 — Nr. 197 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapolază. 


veoroducerea bucaţilor este sirict interzis Ă 
LO AAA NAARARRAAAARARARAAAAAAAAAAAARAARAAAAAAAAARARAAAAAAARARAAAAAARAAAAAAAAAAARAA AA AAAAAAAAAAAAAAAĂAA A AAAAAA AA AAA AAAAAAAAAARAA AARAAAAAAAARAA A AAA Aaaa tă 


MUSCA ȘI PURECELE 


O muscă şi un purice s'au dus „Eu la oraş n'am ce mai face; > 
Ca să petreacă, într'o vară, „Rămân la el că'i prost; — şi'mi place. 
La ţară. TE REN 
: > > - -— te Purice, e bine 
Şi puricele tot sărea în sus, „Da, frate me 
lar musca flutura din aripioare . „Și peniru: mine i 
Mici şi uşoare. „Aici e bea lui curată, 2 
Pi „Căci viața mi-i asigurată. 
i i „Am colindat prin multe oale 
Aicea dacă, au venit 7 „Cu supă, cu smântână, cu sarmale; — 
La un ţăran bogat au conăoit... „Şi am mâncat, 
A doua-zi când s'au sculat, „Până când mi sa umflat i 
Sau pus la sfat: : i „Flămânda burtă, ca o tobă... i 
„Ascultă, Muscă, pentru noi e trai „Pe urmă am dormit pe sobă, — 
„Aici la ţară, ca la rai. Si am văzut cămn casa lui 
„Eu toată noaptea mi-am ciupit » „Hârtie pentru muşte” mri. 
„Țăranul adormit. f „Cu tine deci rămân în sat, 
„L-am supt de sânge, lam mâncat, — „Căci locul este minunat.” 
„Si nici nu s'a mişcat... * 3 
„Cu toate că e om cu stare Leneşul trăi-va veşnic fără rost 
„Dar „prafuri peniru purici” n'are. Din sudoarea muncii unui trântor prost. 
a Alex. Gh. Doinaru 
—— SOCI kM 
E TOAMNĂ 
I III 
Al cerului senin s'a şters, Pe când PERT ENIES de ploae 
Şin cârduri rândunele Trist lovesc 'n geamuri, 
Se'nalță grabnice în zbor, Vântul trece ca nebunul 
Pugind de vremuri grele. Tot rupând la ramuri. 
II XS 
Şi eu de frica vremei rele 
E toamnă darl... Şi totu-i trist, A toamnei de afară, 
lar frunzengălbenite, ` Lângă mama'scult poveşti 
Se văd trecând şireag pe drum Petrecute'n zi de varăl... 


In roiuri mari zorite ; | Ioan N. D. Demetreseu-Pitești 


e mult, tare de mult, trăiau un împărat şi |o 
împărăteasă, cărora nu le plăceau basmele 
şi cântecele. De aceia nimeni în intreaga ţară 
A nu avea voe să cânte sau să spună o poveste, 
ceiace era foarte trist, mai ales pentru copii. 
Aceştia nu erau veseli cum sunteţi voi, şi nu se 
pricepeau la jocuri. Dar cel mai trist din toţi era fiul 


f 
[$ 


împăratului. Pe acesta nu-l văzuse nimeni răzând. In~- 


schimb, era deştept şi învăţa cu sârguinţă, ceiace mul- 
țumea nespus de mult pe părinţii săi. Dar într'o bună 
zi, prințul se îmbolnăvi şi medicii cari fură chemaţi în 
grabă, spuseră că are nevoe de aer şi îl stătuiră să petrea- 
că în fie-care zi câte-va ore în pădure. Ca să nu se plic- 
tisească în pădure, prinţul încercă să vâneze, dar ne- 
fiind priceput în mânuirea armelor, nu aduse nicio- 
dată vreun vânat. Intr'o zi, urmări o căprioară şi 
când îi se păru că e indeajuns de aproape, descărcă 
arma de două ori. Dar care nu-i fu uimirea, când în 
loc de căprioară, zări o fată nespus de frumoasă, care 
il privea cu şăgălnicie; „Ai vrut să mă prinzi! zise 
ea râzând. Prinde-mă. dacă poţi!” Şi iute ca o ve- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


veriță se sui pe arborele cel mai apropiat, se că- 
țără până în vâri şi începu să se legene pe o creangă. 

„Dă-te jos!” strigă prințul supărat. „Eşti prea mare 
ca să te caţări pe copaci”. 

„Eu sunt mai bătrână decât copacii din pă- 
dure! strigă ea veselă.Sunt totuşi mai tânără decât 
mugurii de pe crengi! Tu însă nai fost niciodată 
tânăr!” Zicând acestea rupse o mulțime de frunze 


„şi le imprăştiă peste capul şi umerii prinţului. „Uite 


cum plouă! ziseeea voioasă. Numai de nai fi atât 
de prost! Pe fiece frunzuliță e scris un basm mi- 
nunat, păcat însă că nu poţi să-l citeşti”. 

„Vino jos şi învaţă-mă!” strigă prinţul. Dar 
ea începu să sară de pe un pom pe altul, până 
când pieri din fața prinţului înmărmurit 

In noaptea aceea, prințul nu putu să închidă ochii 
multă vreme şi când adormi însfârşit, nu visă decât 
minunata fată din pădure. De atunci o căută în fie- 
care zi prin pădure; într'o zi, ajunse la o căsuţă, în- 
conjurată de flori şi verdeață, pe care mo văzuse încă. 
Dinăuntru se auzi sgomot şi râsete de copii. Prinţul 
se apropie de uşă şi rugă să îi se deschidă. „Cine-i 
acolo? intrebă un glas pe care-l recunoscu numaidecât. 

„Sunt eu, fiul împăratului” zise el. 

Ha, ha, râse fata. „Nu eşti decât un băiat sărac. 
„Cel mai sărman copil e mai bogat şi mai fericit ca 
tine”. Fata îi deschise uşa şi prințul se văzu incon- 
jurat de o mulţime de copilaşi, în mijlocul cărora stă- 
tea fata cu părul de aur, pe care o întâlnise în 
pădure. 

* „Cine eşti? o întrebă el. Eşti cu totul altfel decât 
oamenii pe care îi cunosc.” 

- „Cred şi ew”, zise ea râzând. Eu sunt „Fan- 
tezia” şi dacă vrei să mă urmezi, vei fi mai fericit 
decât în palatul tatălui tău”. 

Copiii înceopură să se joace, prințul se amestecă şi 
el în jocurile lor şi fu atât de vesel şi mulțumit, cum 
mu mai fusese niciodată în viața lui. Apoi fiecare tre- 
bui să povestească o poveste, copiii povesliră despre 
zâna păsăărilor, a florilor şi a pădurii. Prinţul ascultă 
încântat. O lume necunoscută până atunci, îi se des- 
chise în fața ochilor. Fantezia văzându-l atât de 


DIMINEAȚA COPIILO-ROOOeeeeeooooooooooooooooooeeeooeeooooeeeeee PAG. 5. 


fericit, ii dete voe să vie în fiecare zi. Când se în- 
torcea acasă, vâjăitul pomilor. îi aduse aminte de po- 
veşti din ţări depărtate, şi se oprea cu plăcere să 
asculte cântecul păsărilor, căci acum le înțelegea limba. 
De atunci prinţul se duse în fiecare zi, la căsuţa îm- 
podobită de flori şi verdeață şi când se întorcea la 
palat, obrajii îi erau îmbujoraţi şi ochii îi străluceau. 
De multe ori, noaptea, când palatul era cufumdat în 
intuneric şi tăcere, el se furişă în pădure şi Fantezia 
îl duse să asculte melodia minunată, pe care o cântă 


în fiecare seară „zâna seri” sau îl lua sub mantia-i 
vrăjită şi îl purta în sbor spre ţărmuri necunoscute. 
După ce muriră împăratul şi împărăteasa, prinţul 
se căsători cu Fantezia. Noua regină răspândi pre- 
tutindeni comorile dătătoare de fericire. De atunci, 
întreaga ţară, răsună de cântece de veselie, iar cine 
din. voi, dragi copii, vrea să petreacă bine, mare 
decât să plece în ţara basmelor unde domneşte re- 
gina „Fantezia”. 
Sotia Auerbach 


ll ăi lili i d di CE a E ERIE i Dai li 03 20-A 


POVESTEA ARICIULUI DE AUR 


n n rr .——— 
ntr'o grădină frumoasă, dintro ţară depărtată, te, vreme de două zile — în fundul grădinii, într'o 


locuia un ariciu cu ţepii de aur. 

El era cel mai mic dintre cei patru pui pri- 

păşiţi în grădină... 

Fraţii săi priveau ca la o minune la frăţiorul 
lor, norocos, care se plimba, mândru, dealungul că- 
rărilor albite de flori... 

Noaptea, mai aes, era o frumuseţe să-l fi văzut 
cum se făcea ca o minge, se desfăcea, se lungea cu 
blana ţepoasă de aur — de credeai că soarele şi-a lă- 
sat toate razele pe fruntea lui. 

Era mândru: nu vorbea cu frăţiorii lui şi dela o 
vreme — părăsi locuinţa din gard şi se duse depar- 


mică vâlcea înconjurată de pomi miti... 

Acolo îşi pregăti noua locuinţă — privind cu mân- 
drie la celelalte gângănii din jurul lui. 

Guşterii se uitau la el ca la o minune, se apropiau 
de ariciu ca să-l vadă mai bine, — dar el se ghe- 
muia îndată și bieţii guşteri priveau în zadar minu- 
nea ariciului de aur. 

Dar într'o zi, pe când ariciul se simţea mai bine şi 
mai mândru ca oricând, câţiva copii răutăcioşi îl 
zăriră pitulat lângă un pom... 

— „Uite mă!!! strigă unul... uite un ariciu de aur”. 

Toţi se îngrămădiră să-l vadă; unul începu să-l 
lovească cu un băț, să-l întoarcă şi bietul ariciu se 
rostogolea ca un ghem de aur dela unul la altul. 

— „Să-l omorâm şi să-i luăm pielea... 

— Să-l omorâm... strigară cu toţii în cor. 

Şi deodată,-o ploaie de pietre căzu asupra bietului 
ariciu. 

Căpşorul îi fu sfărâmat şi încetul cu încetul nu 
mai rămase din el decât o pată de sânge şi pielea 
zdrenţuită... 

Dar când se apropiară să ia pielea de aur, răma- 
seră uimiţi văzând că îşi pierduse culoarea, iar te- 
pii nu erau de aur... ` 

Şi plecară cu toţii, înspăimântați, privind cu groa- 
ză înapoi. 

Const. Goran 
——— ocko 

Mama: „Toto, ţi-am interzis să mai tragi pe pisică 
de coadă. i 

Toto: Nu o trag eu mamă, eu o țin numai... ea 
trage!!!” 


* 


* * 


Intre prieteni 
„Aşa dar, ne-am înţeles. Diseară veniţi să cinăm 
împreună! 
- Nam să pot. Mă duc să văd pe „Hamlet”. 
- Ce are atace? aduceţi-l cu d-tră, o să cinăm toţi 
trei împreună...” 
Trimise de Ren6 Theodosiadis-Brăila 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


URASHIMA 


— Poveste japoneză — 


oum multă, ` multă vreme, trăia pe ţărmul 
mărei Japoniei un pescar tânăr numit Uras- 
hima, băiat îndemânatec şi dibaciu. 
Intr'o zi, se duse cu barca la pescuit. Dar 
în loc să prindă vrun peşte, ce credeţi ca 
prins? O broască ţestoasă mare de tot, ou o cara- 
pace tare, ou obrazul ciudat şi sbârcit şi cu o coadă 


r 


II 


Maa 


FIII 
EANO 


ARTUS 


AAN a Ad AS 

N Sun 

AN me 
=ă = SI 


Si 
W 
W 


subțire. Acum, un lucru pe care voi desigur că nu-l . 


ştiţi, este că broaştele țestoase din Japonia trăiau 
odinioară o mie de ani. Aşa că Urashima işi făcu 
următoarea sôcoteală: „Un peşte va fi cel puțin tot 
atât de bun ca şi broasca asta țestoasă pentru masă, 
ba chiar mai bun. Dece să omor pe biata ființă, şi 
s'o lipsesc să se bucure de alţi nouă sute nouăzeci şi 
nomă de ani? Nu, nu! Nu vreau să fiu atât de rău. 
Sunt sigur că mama mă va certa”. Şi cu cu- 


vintele acestea aruncă broasca ţestoasă înapoi în mare. . 


Se întâmplă însă că Urashima să se culce în barcă; 
căci era una din acele zile fierbinţi de vară în care 
toată lumea îşi permite să tragă câte un somnişor 
după masă. Şi când adormi, veni deasupra valu- 
rilor o fată îmumoasă care intră în luntre şi zise: 

„Sunt fiica Zeului Mărei, şi trăesc cu tatăl meu 
în Castelul Zmeului, dincolo de valuri. Nu o broască 


țestoasă ai prins tu adineauri, şi ai aruncat cu a- 
tâta bunătate înapoi în apă, în loc s'o omori. Eram 
eu. Tatăl meu, Zeul Mărei, ma trimis să văd dacă 
eşti bun sau rău. Ştim azum că eşti un băiat bun, 
căruia nu-i place că facă lucruri rele, aşa că am 
venit să te iau. Daţă îți plac, te insori cu mine, 
şi vom trăi fericiți o mie de ani în Castelul Zmeu- 
lui, dincolo de adânca mare albastră”. 

Urashima apucă atunci o lopată, fiica Zeului Mă- 
rei o luă pe cealaltă, şi vâsliră şi vâsliră, şi vâs- 
liră până când ajunseră la Castelul Zmeului unde 
trăiă Zeul Mărei, şi domnea ca un rege peste toţi 
zmeii, broaştele țestoase şi peştii. 

Ah dragii mei! ce locuri minunate! Zidurile Cas- 
telului era făcute din mărgean, pomii aveau frunze 
de smarald şi fructe de rubin, solzii peştilor erau de 
argint şi cozile zmeilor de aur. Gândiţi-vă la cele 
mai frumoase şi mai strălucitoare lucruri pe care 
le-aţi văzut vre-odată, puneţi-le împreună, şi veţi 
şti cum este Castelul acesta. Şi toate acestea erau 
ale lui Urashima; căci nu era el ginerele Zeului Mä- 
rei, soțul frumoasei Domniţe? 

Trăiră ei aşa, viaţă fericită, timp de trei ani în- 
cheiaţi, rătăcind în fiece zi printre pomii minunaţi 
cu frunze de smarald şi fructe de rubin. Dar într'o 
dimineaţă Urashima zise soţiei sale: 

„Sunt cât se poate de fericit aci. Dar vreau să mă 
duc acasă să-mi văd părinţii, fraţii, surorile. Lasă-mă 
să mă duc pentru scurt timp, căci mă întorc în- 
dată înapoi”. 


— „Nu-mi prea place că te duci, zise ea; mi-e 
tare frică să nu se întâmple ceva rău. Totuş, ducă 
ţii să te duci, nu te opresc. Numai va trebui să iei 
cutia aceasta și să bagi de seamă să n'o deschizi.