Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages601-650

"m DIMINEATA 
|188 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
F ra + ) т м 
IPILOTELA © | А 3 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 
iE ей 


NIVERSITAȚI 
ai Ж S +” 


ИКЕ! е: 
= У 


4 
= 
е. 
R 

[/ 


— „BROSCUTO DRAGĂ, AM SĂ FIU CUMINTE, DAR NU МА MÂNCA!“ PREŢUL, LEI 5 


РАС. 2. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ТЕТІ 


О rugăminte cititorilor 


Rândurile de faţă sunt scrise în localitatea de 
munte, unde ne-am retras şi noi pentru câtăva vre- 
те. având absolută nevoe de aer mai sănătos şi ră- 
coritor şi de puţină odihnă. Aci am primit o bună 
parte din manuscrisele trimise revistei din partea 
cititorilor şi colaboratorilor. 

Insă, de aci ni e greu să răspundem la toate în- 
lrebările, aşa cum obişnuiam când eram la Bucu- 
reşti, cari privesc rubrica „De toate şi amestecate“. 
Lipsa noastră dela Bucureşti a fost cauza pentru ca- 
re această rubrică n'a apărut în două numere. De a- 
ceea, rugăm pe toţi câți ne-au făcut diferite între- 
bări — bine înţeles, întrebări cari merită răspuns — 
să fie aşa de drăguţi şi să aibă puţină răbdare. In- 
cepând cu n-rul viitor, vom răspunde treptat, treptat 
la întrebările се ni sau adresat şi rubrica „De toate 
şi amestecate“ va apare cu aceiaşi regularitate ca şi 
până acum. 

Pentru n-rul de față, scriem la această rubrică u- 
nele observaţii şi impresii ce am cules din cerceta- 
rea manuscriselor ce ni s'au trimis. 


Prima compoziţie 


Printre manuscrisele primite am găsit de acelea 
în cari trimiţătorii lor spun că bucata scrisă de dân- 
şii fiind prima lor compoziţie, ea trebue să fie pu- 
blicată. 

Nu, dragilor mei, din potrivă. Adică tocmai fiind- 
că e cea dintâiu încercare a unui elev care n'a ter- 
minat încă şcoala primară sau care a păşit abia în 
cursul secundar, ea nu poate fi reuşită, deci ea nu 
trebue publicată. 

Nu trebue nici în interesul revistei, nici în intere- 
sul trimiţătorului ei. 

Nu trebue, pentrucă il facem pe autor să aibă о 
părere greşită despre dânsul şi despre puterile lui. 
П facem, adică să se creadă scriitor, când el nu cu- 
noaşte încă ortografia şi punctuaţia şi când cercul 
lui de cunoştinţe este foarte mărginit. 

Cu alte cuvinte, ЇЇ inducem în eroare şi facem din- 
tr'insul un om superficial, care îşi închipue că totul 
este foarte uşor şi se capătă fără muncă multă. O 
astfel de închipuire poate să-i facă însă mare rău în 
viitor, când va vedea că în viaţă e cu totul altfel şi 
că succesul nu se obţine decât prin muncă stăruitoa- 
re şi de ani îndelungaţi. 

Intre altele, noi urmărim să facem din cititorii no- 
ştri tineri, cari să se obişnuiască cu munca serioasă, 
să fie modeşti şi să nu încerce să se întindă mai 
mult decât le ajunge plapoma. 


Literatura pentru copii 


O greşală în care cade multă lume — şi chiăr din 
lumea acelora cari nu mai sunt copii — este credin- 
{а că a scrie pentru copii e ceva foarte simplu şi u- 
şor şi că literatura pentru copii ar fi un gen de lite- 
гайга inferioară. Mulţi îşi închipuese, de sigur foär- 
te greşit, că ajungi a scrie literatură pentru oamenii 
mari „începând a serie pentru copii şi tineret şi că o 
bucată, în proză sau în versuri, care nu e bună pen- 
tru o revistă de ceeace se numeşte „literatură pură“ 
poate merge foarte bine pentru o revistă, destinată 
în primul rând copiilor. 

Repetăm că aceste credinţe sunt cât se poate de 
greşite. Literatura pentru copii nu este un gen de 
literatură inferioară, ci un gen de literatură a parte. 

Al doilea. Nu numai că nu e mai uşoară, ci, din 


potrivă, în multe privinţe este mai grea decât lite- 


ratura cealaltă. 

Ca o dovadă este şi faptul că adevărații scriitori 
pentru copii sunt puţini în toate literaturile şi la 
toate popoarele. 


Ce se cere unui scriitor pentru copii 


x 


In primul rând, să aibă dragostea de copii şi să 
facă din munca lui un apostolat. 

In al doilea rând să nu se gândească numai la 
mijlocul de a câștiga şi atrage cât mai mulţi cititori, 
ci să aibă mereu înaintea ochilor educarea şi buna 
îndrumare a sufletelor tinere. Să nu le ascundă co- 
piilor adevărul asupra ceeace pot şi ceeace nu sunt 
încă în stare să facă, să nu le încurajeze slăbiciunile 
şi trecătoarele capricii, să nu-i laude fără/rost şi să 
nu-i resfeţe. Să-i lase pe copii să-și trăiască frumoa- 
sa lor viață de copii, să le atragă mereu atenţia că ei 


trebue să fie modeşti, că nu le şade bine dându-și . 


aere de oameni mari şi că datoria lor este să asculte 
de sfaturile ce li se dau. 

In al treilea rând, scriitorul pentru copii trebue să 
cunoască bine sufletul copilului, să aibă marele dar 
de a scrie limpede şi uşor şi să se priceapă să se co- 
boare la nivelul inteligenţei copiilor. 

Pentru toate aceste cauze cei mai buni scriitori 
pentru copii nu sunt începătorii, ci, în genere, oa- 
menii la сагі darul de a scrie, precum ara arătat este 
întregit de experienţa câștigată cu vârsta. 

ат E e e 


Care moară nu are stăvilar ? 
(зира әр D4V0W) 
Dă * ж 
Care stea пи аге stălucire? 
(рә әр эшо] и олорәуиг) 


18 SEPTEMBRIE 1927 — Nr. 188 


€ LUNI 100 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisa 


CÂNTEC DE LEAGÂN 


Mare capul сіт să-ți culce 
şi la sân te lului. 

Мате cine-ți picui, 

тоте сіт te adormi. 


Şi te chinui cumințel, 
fără plâns, fără jelanii, 
ochii doar resfrâng litanii, 
de-ar veni vre-un vânticel 
să-ți şoptească nani, nani. 


Şi cum stai în cerbi culcat 
iarba firile-şi îndoae 

51-і apleacă pe copae 

puf de păpădii — ce droaie 
vor să-ți fure-un sărutat. 


Tu scânceşti a râs încet, 
mâna mişti de bucurie, 
că un fir de păpădie 

[i Sa aşezat şiret 
tocma'n colțul de bărbie. 


Dacă mamă wai тісі fraţi, 
nici surori să te alinte, 
vin să te binecuvinte 
adieri de vânturi sfinte, 
fi-s obrajii mângâiați 

de al florilor cuminte 

şi sfios desmierd ; — părinte 
[безде cerul sineliu ; 
mamă-ți este-un vânticel 
ce hoinar adie-alene, 

te sărută lin pe gene 

şi apoi întrun lârziu 
ochişorii ca să-ți culce 
şopleşte tot mai dulce: 


Lu lu lu... 
С Camil Baltazar 


>а 
a 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA 81 ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


‚+4 oio ois ore 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI || UN NUMAR 5 LEI 


IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu sg înapoiază 


„Cântece pentru pănuşe“ 


GHICITORI 


— Să-ţi spun, mamă, ghicitori, 
„Să-mi ghiceşti tu de trei ori. 
„5% de fiecare dată 
„Те sărut pentru răsplată... 
Şi 
„Ghici, ghicitoarea теа! 
„„Subțirica, vai de еа, 
„Şade'ntrun vârf de пиеа ?” 
—- „Се să fie ?... E aluna !” 
— „At ghicit acuma, una... 
„Spune : 
„Ce e mic mititel 
„Șingrădeşte frumuşel ?“ 
— „Се să fie? Știu, e acul! 
„Și acum deschide sacul, 
„24, pe-a treia să-ți răspund...“ s 
— „Asta e mai grea ca toate | 
„Stii cine-a mâncat dulceața 
„Toată, toată, până *n fund P 
Niculae N. Manolescu 
———%®ос==Жж=—о———— 


Cântecul ciobanului 


Mi-a plăcut viața de munte, . 

La umbra "'nalților brazi — 

Stăpânesc noroade multe — 

Domn am fost ieri, Domn sunt azi. 

Mă cunosc cu văile 

Şi mi-e drag al mierlei şuer, 

Vieţii mele, oilor, 

Le doinesc uşor din fher ! 

— „Bâr, ое, bâr, bâr, bår“. 

Mi lendemn pe drum întruna. 

Frate-am ziua, soarele, 

Noaptea stelele şi luna... 
1. 1, Alexandrescu 


PAG. 4. 


= —-———-Ҥ—  — а —— 
= >= анч алаа Е коса аа а 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CUM SĂ FII FERICIT 


POVESTE 


rei fraţi, tustrei săraci şi orfani de părinţi, 
porniră odată în căutarea norocului. Străbă- 
$ tură ei şi munţi şi văi, colindară multe ţări, 
dar sărăcia se ţinea scaiu de dânşii, iar de 

noroc nu găseau nici o urmă. 
Insă, într'una din zile, pe când şedeau amărâţi şi 
“obosiţi la umbra unui stejar, îşi aduseră aminte de o 
vorbă a bunicii lor. „Cine poate să meargă, povestea 
ea, până la locul de unde porneşte curcubeul din cer, 

arela să ştie că a dat de noroc”. 


| 


„Să mergem şi să găsim locul acela“, îşi ziseră ei. 
Zăriră înălțându-se în depărtare un munte păduros 
şi îşi ziseră că în vârtul lui trebue să fie locul unde 
porneşte curcubeul. O luară, aşa dar, din nou la 
drum şi merseră multe zile şi multe nopţi, până ce 
ajunseră la muntele cel înalt. Porniră apoi drept în 


Prelucrare de Ali-Baba 


sus, căţărându-se pe stânci, agățându-se de rădăci- 
nile arborilor. Dar nu putură ajunge până la vârf, ci, 
din pricina oboselii, se trântiră la pământ şi ador- 
miră numai decât. Când, în sfârşit, se deşteptară din 
somn, în jurul lor era noapte şi întunerec beznă. 

Dar iată că dintre stânci răsări un băeţaş drăguţ, 
îmbrăcat în haine de şapte culori diferite. Băeţaşul 
acesta era Curcubeul. Curcubeul îi duse pe cei trei 
fraţi într'un palat de sticlă, luminat mai bine ca ziua, 
şi-i întrebă : z 

„Care vi-e păsul şi ce doriți dela mine ?“ 

— Dorim să fim fericiți, îi răspunseră ei. 

— Dacă-i aşa, să-mi spue fiecare pe rând cum do- 
reşte să fie fericit.‘ 

Mai întâi grăi fratele mai în vârstă şi zise: „Eu u- 
nul doresc un măgăruş încărcat си doi saci cu gal- 
beni de aur”. 

La cuvintele acestea Curcubeul bătu de trei ori în- 
tr'o poartă şi strigă : 

»Măgăruş cu aur încărcat, 
Aleargă şi vino 'ndal“. 

Şi eşi un măgăruş cu о păreche de urechi lungi de 
trei coţi şi încărcat cu doi saci plini cu galbeni de 
aur. 

Al doilea frate zise: „Eu doresc să fiu tânărul cel 
mai chipeş şi mai frumos din toată împărăția“. 

Curcubeul cufundă pe fratele acesta într'o bae de 
apă aurită şi când omul eşi dintr'însa, un tânăr mai 
chipeş şi mai frumos ca dânsul nu găseai, oricât a 
fi căutat şi umblat. 

Al treilea frate zise: „Cât despre mine, nu doresc 
altceva decât să trăesc mulţumit pânăn ceasul 
morţii”. ý 

— „Аза va fi!“ îi răspunse Curcubeul, îmbrăţişân- 
du-l şi sărutându-l pe frunte. 

Indată după aceasta, palatul de sticlă pieri, iar bă- 
ețaşul cel drăguţ se prefăcu într'un adevărat curcu- 
beu, întinzându-se pe cer ca o cingătoare minunat de 
frumoasă. 

Rămânând singur, fratele care ceruse pentru dân- 
sul Mulţumirea, le zise celorlalţi: „Acum când sun- 
tem fericiţi, haidem să ne întoarcem acasă şi să tră- 
im în linişte şi mulţumire”. 

Dar fratele, care avea măgăruşul cu sacii de aur, 
îi întoarse vorba cu dispreţ: 

„Ce casă şi ce linişte! Eu unul merg să cutreer 
câteva ţări, ca să văd ce mai e prin lume şi să mă 
vadă şi oamenii cât sunt de bogat”. 

— „Viu şi eu cu tine“, se grăbi să zică fratele саге 
ceruse pentru dânsul P'rumusefea. 

Și aşa cei trei fraţi se despărţiră. Bogatul şi cu 
frumosul o porniră în lumea largă, iar cel mulțumit 
luă drumul-înapoi spre casă. Trecând însă printr'o 


DIMINEAŢA COPII LO Кефофооъеоовоффвефоњооовооооъооооооооотооофооњ PAG. 5. 


pădure, acestuia din urmă îi veni gândul să-şi clă- 
dească acolo o colibă şi să se apuce de făcut cărbuni. 
Era un meşteşug greu şi obositor, omul muncea şi se 
trudea din zori şi până noaptea târziu şi câştiga în 
schimb puţin de tot, abia cu ce să-şi apuce gura. Cu 
toate acestea, se simţea mulţumit şi fericit. 

Dimineaţa. se scula cântând şi era vesel toată ziua, 
iar seara când se culca, se ruga lui Dumnezeu şi zi- 
cea : „Mulţumescu-Ţi, Doamne, că mi-ai dat o zi bu- 
nă şi fercită.“ j 

Lumea credea despre dânsul că găsise vreo comoa- 
ră, fiindcă aşa e lumea: îşi închipue — şi se înşeală 
rău de tot — că numai banii şi bogăţia te pot face să 
fii vesel şi fericit. 

Trecu aşa la mijloc vreme multă, puţină, când în- 
tr'o seară de iarnă doi drumeţi bătură la uşa dela co- 
Пра cărbunarului mulţumit. Drumeţii aceştia erau 
amândoi îmbrăcaţi іп zdrențe, galbeni la faţă şi 
morţi de oboseală şi de foame. 

„Cine sunteţi voi, nenorociţilor şi de unde veniţi?“ 
îi întrebă cărbunarul cuprins de milă.. 

„Suntem cei doi fraţi ai tăi, răspunse cel care pă- 
геа mai în vârstă. Eu sunt fratele tău, căruia Curcu- 
beul îi dăduse măgăruşul cu sacii de galbeni de aur. 
In nesocotinţa mea îmi închipuisem că având bani, 
voiu. fi fericit. Vai, cât m'am înşelat şi cât de scurtă 
a fost fericirea mea! Intr'o zi, pe când treceam prin- 
tro pădure, nişte tâlhari au năvălit asupra mea şi 


mi-au luat toţi banii, ba şi hainele de ре mine. Acum 
sunt mai sărac decât un cerşetor şi nu mai ştiu ce să 
mă fac”. 

— „Nici mie nu mi-a mers mai bine, grăi la rândul 
său fratele, care credea că fericirea stă în frumuseţe. 
Când mă găseam întrun oraş, m'am molipsit de 
boala de vărsat, care mi-a găurit tot obrazul, aşa că 
mi-am pierdut pentru totdeauna frumuseţea, Ca şi 
fratele nostru mai mare, aşa şi eu nu mai ştiu înco- 
{го să dau cu capul”. 

Cărbunarul îi cuprinse pe amândoi în braţe şi le 
zise : „Rămâneţi aicea cu mine şi aflaţi că adevărata 
fericire stă în muncă şi mulţumire. 

— Dar cum putem fi fericiţi în sărăcia în care 
trăeşti tu însuţi ? П întrebară ei. А 

— Taina fericii е simplă de tot, le întoarse el 
vorba. Mulţumeşte-te cu puţin, iubeşte munca şi fii 
om drept şi cinstit : în aceste trei lucruri vei găsi fe- 
ricirea”. 

Cei doi fraţi rămaseră la fratele 
se puseră şi ei pe muncă. 

Dintru început le era cam greu să se obişnuiască 
cu traiul sărăcăcios din pădure. Treptat, treptat, însă, 
văzură şi înțeleseră şi ei că omul care е cumpătat, 
iubeşte munca şi e om drept şi cinstit, a găsit dru- 
mul care duce la adevărata fericire. 


m cărbunarul şi 


Ali-Baba 


Яииншиишяпипиппининшявнвншнпипаняаянвнппивяапннпвайпананнияявашипазза ялипаанзга? 


ех үу 


Ё n poet tânăr, plin de iluzii, dar sărac de bani, 
ţinea cu chirie o odăiţă la mansardă. Odăiţa 
|] poetului nu era luminată cu lumină electri- 
că şi nici măcar cu o lampă cu petrol. In fie 
care zi poetul îşi cumpăra câte o lumânare 
şi la lumina, ei slabă şi tremurândă umplea foi în- 
tregi cu versuri în cari cânta frumuseţea nopţilor cu 
lună, preamărea libertatea sau se ridica împotriva 
bogaţilor lumei acesteia. A 
Intruna din seri poetul nu se întoarse încă la o- 
айа sa, iar pe masa de lucru stăteau una lângă alta 
o cutie de chibrituri deschisă şi o lumânare nouă 
pusă într'un sfeşnic vechiu. 


| 
TI 


de Vladimir Astronomul 


In cutia de chibrituri nu era decât un singur băț, 
din vreo cincizeci, câte fuseseră la început. Celelalte 
pieriseră făcându-şi datoria, adică fiecare dintr'însele 
serviseră ca să aprindă câte o lumânare. Pieriseră 
fără părere de rău, ba chiar cu mulţumirea că au 
fost de folos: cu preţul vieţii lor au împrăştiat întu- 
nerecul din odăiţa cea scundă şi sărăcăcioasă şi au 
făcut să fie lumină. A 

Băţul de chibrit care rămăsese singur, așteptând 
să aibă parte de aceiaşi soartă ca şi ceilalţi fraţi ai 
săi, se simţea plictisit şi vroia să mai schimbe o vor- 
bă cu cineva. Privind în sus, zări lumânarea şi-i 
grăi zicând: ФА 


PÀG. 6. 


„Daţi-mi voe să mă prezint. Mă numesc Chibrit. 
Sunt născut dintr'un brad înalt din munţii Carpaţi. 
Tatăl meu bradul s'a unit apoi cu nişte pucioasă şi 
fosfor şi aşa am căpătat eu forma mea de astăzi. Іег- 
taţi-mă că vă vorbese culcat, dar пи mă pot scula, 
fiindcă n'am decât un picior — şi acela е de lemn. 
Sunt cel din urmă din neamul meu, căci viaţa noa- 
stră este foarte scurtă“. 

Lumânarea stătu puţin pe gânduri, neputându-se 
hotări dacă îi şade bine sau nu să intre în vorbă cu 
un fleac de chibrit. „Oare nu mă înjosesc ?” îşi zicea 
ea singură. La urma urmelor, binevoi să răspundă şi 
grăi cu un ton plin de semeţie: 

„Numele meu e Lumânarea. Nu uita însă că nu pot 
fi deopotrivă cu tine, deoarece tu eşti pus aicea, ca să 
fii servitorul meu. Mai află că eu una sunt de neam 
mare. Tatăl meu a fost vestitul boer Seu-de-vacă, iar 
mama е din familia bogaţilor negustori Bumbăcescu. 
Un văr primar al meu e lumânare la biserică, iar 
una din surorile mele a fost pusă tocmai în vârful 
pomului de Crăciun. Vezi, prin urmare, cu cine ai 
de a face. 

— Toate bune, îi întoarse chibritul vorba, dar în 
nici un caz eu nu sunt servitorul tău. 

— Cum nu eşti servitorul meu ? strigă lumânarea 
supărată. Treaba ta e să mă aprinzi pe mine şi apoi 
să mori. 

Pe când eu! he-he-hei! Eu luminez toată încăpe- 
rea şi {іп locul soarelui. Fără lumina mea, poetul cel 
tânăr n'ar vedea, aşa că n'ar putea scrie un singur 
vers. Unde ma ~иі că pe când tu, biet băț de chibrit, 
îndată ce te apr, zi, te prefaci în serum şi cenuşe, eu, 
care sunt soarele nopţii, luminez într'una şi trăiesc 
cât o mie din cei uk felul tău. 

— Fii mai puţin semeaţă şi n'o lua aşa de sus, îi 
zise chibritul. Mai întâi ia aminte că fără mine tu 
nai putea lumina de loc. Dela flacăra mea primeşti 
tu lumină. Mă aprind eu şi îmi dau viaţa, pentru ca 
şi ta să-ţi poţi face datoria. 

De altfel, grăi mai departe рафи] de chibrit, e ade- 
vărat că viaţa ta e ceva mai lungă decât viaţa mea, 
decât vorba e că şi tu ai să mori. De aceea, lucrul de 
рге; nu este cât trăeșşti, ci cum trăeşti, cum îţi faci 
datoria şi cum să ştii să mori. Eu unul ştiu că voiu 
muri ca fraţii mei: voiniceşte aşa ca un soldat care 
moare pe câmpul de luptă. Voiu lua foc, voiu scă- 
păra o flacără, te voiu aprinde pe tine şi după aceea 
voiu muri zicând : „Mi-am făcut datoria!” 

Tu însă, lumânare îngâmfată, te vei stinge sufe- 
rind, plângând, vărsând şiroae de lacrimi şi la urmă 
umplând odăiţa de fum. 

Şi ce va rămânea din tine ? Câteva pete ре sfeşnie 
şi pe masă şi atâta tot“. 

Aşa vorbi sprintenul şi v iteazul băț de chibrit. Lu- 
mânarea ar fi vroit, poate, să răspundă, dar în mo- 
mentul acela intră în odaie, bâjbâind prin întuneric, 
poetul cel tânăr. Pipăind cu mâinile, dădu peste cu- 
tia de chibrituri şi văzu că nu е într'insa decât un 


_——————————————_———————————————————————_———————————м—————————————————————————————————————- 
' С тү Wer 


DIMINEAȚA COPIILOR 


singur băț. „Ce mă fac dacă chibritul acesta пи е 
bun şi nu ia foc ?” îşi zise poetul. 

Dar frecându-l de cutie, chibritul se aprinse şi dădu 
o flacără vie şi puternică. Mulţumit, poetul aprinse 
lumânarea cea nouă şi se aşeză apoi la masa de 
lemn, fără să audă că chibritul îi strigase în clipa 
morţii „Rămâi си bine!“ şi fără să observe cât de 
mândră era lumânarea că împrăştiase întunericul 
din odăiţă. 

Poetul scria într'una, umplând coale întregi cu 
versuri, iar lumânarea ardea. Ardea, dar mereu se 


„micşora. 


Ba dela o bucată de vreme începuse să lumineze 
mai puţin şi să facă fum mult. „Proastă lumânare!” 
zise poetul, scurtându-i fitilul. 

Auzind astfel de ocară, lumânarea se simţi rău jic- 
пий şi se porni să plângă topindu- se. Curgea pe sfeş- 
Nic şi curgea şi pe masă. 

„Proastă lumânare!” zise din nou poetul, care în- 
cepu să tuşească din cauza fumului ce eşea din- 
tr'însa. li mai scurtă fitilul, care înegrise la vârf, îl 
mai potrivi şi continuă cu scrisul versurilor. 

Aşa îl apucă miezul nopţii. Ar mai fi stat, dar din 
lumânarea cea dreaptă şi zveltă rămăsese acum un 
muc nu tocmai curat şi care făcea mai mult fum de 
cât lumină. 

„Proastă lumânare!“ zise poetul pentru a treia 
oară. Văzând apoi că rămăsese prea puţin dintr insa, 
o stinse, o scoase din sfeşnic şi o asvârli după sobă în 
colţul odăiei. , 

Poetul se culcă, visând că lumea se bate la librării, 
ca să-i cumpere versurile şi că i se ridică statui în 
toate pieţele oraşelor. я 

Dar ре când el călătorea în impărăţia unor astfel 
de visuri aurite, trei şoareci se puseră să гоп{йе mu- 
cul de lumânare. П mâncară tot, afară de fitil care 
nu era pe gustul lor. х 

Aşa sfârşi îngâmfala lumânare се se lăuda că е din 
neamul boerului Seu-de-vacă şi al negustorilor Bum- 
băceşti. 

VI. Astronomul 
———— cc = 


Proverbe populare 


Cinstea cântăreşte mai mult decât banul. 

Omul cinsteşte haina, nu haina ре om. 

Un nume cinstit e Рун nepreţuită. 

Decât un an йы; К bine trei zile ciocan. 


' * „+ 
Domnul nu bate си ciomagul. 
„te 
Cinstea fără bani e sărăcie goală. 


DIMINEAȚĂ COPIILOR %%%9%%4%54%0%%ӧәӧфәФәәффоӧф PAG. 7. 


Sfârşitul Gălbenuşei Cum veni seara, Moş Radu prinse o bibilică albă 


ce umbla numai prin sat, — o legă la uşa cotețului 
şi din casă, — cu fereastra deschisă se puse la pân- 
dă. Тгесиѕе de miezul nopţii. 

— Poate nu vine în seara aceasta. Nu mai aşteptă 
însă decât câteva clipe, că deodată îşi făcu apariţia 
N cucoana vulpe. 

ҮТ реш _Оййрепида moşului, gălbenuşă, tare eşti mân- 
pini \\ =, Р dră şi frumoasă blană ai. 

ia: Н AZ ТЕ Vulpea dădu peste bibilică. О înşiă 
! ПИО: | Я fără să aibă aceasta vreme să cârâie, îi тапса capul 
TONES ; йн > şi-o aripă. Stătea cu faţa drept în spre Moş Radu. А- 
ДҮ cesta ochi. O detunătură. Fumul se risipi. Se uită la 
vulpe. Stătea tot în picioare, cu faţa spre Moşul şi 


că de gât şi 


ЇЇ 


W aminami mnene 


cu pasărea în gură. 

— Să n'o fi nimerit ? Să observ ce face. Se uită, 
uită Moşul, dar vulpea nici nu mişcă. Aceiaşi po- 
ziție. 

— Par'că'i încremenită. Să ies afară să văd се e. 

тшу 2 Eşi. Vulpea tot nemişeată. Se apropie încetişor de 
ÎTI | ua чы" ea. O atinse. Ега rece şi {еарйпй. 

“(| a Ж, $ — Тї sau scurtat drumurile, cucoană. Eşti a mea. 

O luă şi-o duse într'o şură. Acolo її luă blana; iar 

trupul îl îngropă adânc în pământ, — tocmai la 


marginea grădinei. Pe blană luă 1500 lei, despăgu- 
u uitase bine Moş Radu de рё апіа териге-  bindu-se astfel de perderile suferite. 

lui cu trei picioare, că dăduse peste altă po- 

veste. O hoaţă de vulpe se înădise la coteţul 

cu păsări şi aproape în fiecare noapte їі 

şterpelea câte una: ba o găină, ba о gâscă, ba о 

rață. Numărul victimelor se măria spre disperarea 
moşului. 

Făcu о capcană mare. Lăsă puţin uşa coteţului 
deschisă şi-o puse lipită de perete. Gaura de deasu- 
pra capacului căpcănii ce era ridicat, — o astupă cu 
o scândură. In două nopţi la şir stătu capcana, fără 
să fie mişcată, dar şi fără nici o pagubă la coteţ. 

„So fi dus prin alte părţi, nevoia. S'o mai pun 
şi diseară“. O puse. In mijlocul nopţii, vulpea veni 
Văzu cursa. Luă în gură de un capăt un băț lung 
şi-l purtă prin toată capcana. Limba şi aţa fură a- 
tinse, capacul căzu, prinzând un băț în loc de vulpe. 

Prin căderea capacului se făcu un loc de intrare 
іп coteţ. Vulpea nu stătu mult la gânduri. Intră. 
Inşfăcă um curcan, cel mai gras şi-o tuli la pădure. 

A doua zi, când stăpânul văzu paguba şi mai ales 
capcana, nu se putu stăpâni şi zise: 

— Deşteaptă dihanie. Auzi, — un animal să în- Aşa îi fu sfârşitul Gălbenuşej, — ce vârâse groa- 


х oa 


chidă capcana cun băț. Ii fac eu însă felul. ză în tot satul cu prădăciunele ei. Const. Şoltuz 


———————————————— m ——— - 
иг У — —— ааа ici ттт —— о: 
>) 


* 


АФ. 


HS 


f 


PAG. 8. 9949 DIMINEAȚA: COPIILOR 


DIN ISPRĂVILE MAIMUTII FIPS 
Desene şi text de W. BUSCH диз Prelucrare ае MOŞ МАЕ 
VIII. Lupta lui Fips си Miţoi şi Fidel 
In ogradă sau pridvor, Coada-i muşcă, rău o strânge — 

Fips găseşte un oscior, Тіра bietul Fips şi plânge. 

Nu-i prea gol şi nici uscat, Tot se sbate, se căzneşte 
Căci în carne e'mbrăcat. Si să scape isbuteşte, 
Si se pune са să-l roadă — Гак” pe gânduri пісі wa stat, 
Crede nimeni wo să-l vadă, - Ctu dulap sa căţărat, 
Q Nici Miţoi şi nici Fidel 
4 Ми se pot sui la el. 


Capwn jos şi ruşinaţi, 
Pleacă dânşii са plouaţi. 


n 


Dar Miţoi şi си Fidel 

Tot se uită rău la el 

Şi şoptindu-şi mai încet, 
Cum ar spune un secret, 
Sar odată amândoi 

Drept la Fips, acum Miţoi 
Ca un tigru п cap îi sare 
5-1 sfâşie си-а lui ghiare. 


Fips acuma ce făcea? 
Ghem de aţă că lua, 
De un capăt îl lega, 
Osciorul şi-l trecea 


Na se lasă mai pe jos 
Nici Fidel, ci furios 7 A ч 
Printr'un coş — sa nimerit, 
Са să fie găurit. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Pe dulap apoi se-aşează, 
Stă cu spatele — să crează 
Că nu vede chiar de fel 
Се fac Міфи şi Fidel. 

Äştia doi când mirosiră 
Osciorul se grăbiră 

Să semntoareă, să-l apuce 
Simpreună să-l îmbuce. 
Ва Miţoi întâi începe 

Si prostuţul nu pricepe 
Că-i o cursă ce sentinde, 
Carsăn care el se prinde, 
Căci mergând tot după os, 
Nimereşten coş frumos. 


а Yad S J y p 
= Ее АУ, = // Р Pe. A 
SI CAP 
| СУ» 4 z N 
же С о а) 
^ AP 


„Asta vreau!“ Fips îi grăeşte, 
Calcă, zdravăn îl turteşte, 
Dar cu-atât nu-i multumit 
Si nu-l lasă liniştit, 


Pune mâna pe un cleşte 
Rând pe rând apoi porneşte 
Toate ghiarele să-i scoată, 
Să nu sgârie vr'o dată. ` 


Biet Miţoi, vai, ce-a păţit, 
A rămas nenorocit. 


ee rupea 


f Bibiloteca Unlveraltați 


Тат apoi s'a сосо{а 


—— = ——- 


BIBLIOTECA Я. 


Я 


A в е Alea 
Insă, str tă ai scăpat, 
Fips văd moartea ţi-a jurat. 
Căci priviți cam ce-i făcu 
Coada prin coş i-o trecu, 
Тат apoi luând un cleşte, 
Сағ mai tare-o 'mţepeneşte. 


beci Miţoi e osândit, 

Са să stea nedespărţit 

De procletul coşuleț — 
Vezi că Fips e mai istef. — 
Tar Fidel "n vremea-această 
Vrând să scape de năpastă, 
Osciorul ia ş'o şterge, 


Insă patru paşi nu merge, 
Fips la el năvală-a dat 

Si de coadă l-a 'nhăţat. 

„Mai domol, măi Fedelaş, 
Căci acuma eu ţi-s naş!“ 

Il suceşte şinvârteşte, 

De Fidel, sărman, gândeşte. 


Că cu dânsul s'a sfârşit, 
Ceasul morţii i-a venit. 
Insă încă-i în viaţă, 

Fips си coada-i îl înhaţă, 
54-1 trânteşten lung şi lat. 


ЁТ, 


(Ма игта) | 


Altă luptă a lui Troancă, pe viaţă, şi pe 
moarte. 


.Ņi timpul trecea ca dus de vânturi. Veni iarăşi 
vara, şi Troancă într'o zi, după ce dormise bine, ne- 
mişcându-se din pat, cam pe la nămezi, se sculă. Dar 
ochii parcă nu voiau să se deschidă. I se lipiseră 
pleoapele, şi biet „neavând altceva de făcut, începu să 
caşte. Şi dă-i căscat,... şi dă-i, şi а&-1.., Intr'un târziu 
vru să se ridice; cu picioarele bălăgănindu-i іп јо- 
sul patului, începu cât ега de lung, să se întindă, 
işi роспі toate degetele la mâini, apoi uitându-se 
chiorâş pe fereastră, şi văzând că-i soare afară, porni 
să coboare scările de marmură a palatului. 

Era zarvă mare. La curte veniseră câţiva străini 
cari erau găzduiţi şi ospătaţi de Sboinea, şi neavând 
ce face, o luă aşa în neștire, spre poartă. Dar nu 
merse decât câţiva paşi şi se întoarse îndărăt, luân- 
du-şi seama... 

— Să mă duc la етаја!... Ba nu, la cunie... ba nu, în 
poiată să văd de n'au ouat rațele, dar cum пісі el nu 
ştia unde anume să se ducă, şi căldura soarelui mo- 
leşindu-l, fiindu-i iar somn, о luă înapoi în camera 
lui. x 

— Aici е de mine.... şi se întinse іп pat cât era de 
lung, vrând să doarmă. Dar ţi-ai găsit?.. O muscă, din 
acelea ce le vezi cu miile, într'o zi de vară, nu-i dă- 
dea pace. Ciupindu-l de nas, fugea apoi bâzâind să se 
aşeze pe frunte, şi când Troancă credea că о va о- 
mori, când aducea palma s'o lovească, musca sbura 
pe pereţi, iar palma cădea пӣргаѕпіса pe fruntea 
prostului. Musca de, ca muscă,.. nu şedea, locului!... 
Sbura ba pe mână, ciupindu-l, ba pe-o ureche,... ba 
pe picior,... ba pe bagdadie... Dacă văzu şi văzu 
'Troancă că n'o poate prinde, nici în ruptul capului. 
un gând îi veni în minte, un gând ce-l făcu să se 
înfioreze de plăcere. 

— Să vezi acum, işi zise el, şi... prefăcându-se că 
doarme, sforăind ca s'o înşele, căscă gura mare, mare 
de tot, ca musca doar, doar, se va păcăli, să intre înă- 
untru. Dar ţi-ai găsit?!.. 


ФЕВ a. ПШ бйр 
de V PETRE/CUN 


Șireata пісі ea nu era aşa proastă, să cadă în cap- 
cană, să se dea prinsă, şi nu se lăsă de loc, până nu-l 
făcu pe Troancă, să se' scoale în picioare. 

Dacă văzu flăcăul că i-a stricat somnul, în atât se 
mânie, încât jură răzbunare la tot neamul museălesc 
şi repezindu-se prin odae, începu să întindă brațele 
pe- pereţi, să se deşire cât ега de lung, să lovească 
în dreapta şi stânga, fără vreo pricopseală. 

Musca şireată, văzând, se aşeză pe sfeşnicul cel 
таге din perete, dar şi flăcăul о ochise. Era сеа mai 
mare din toate, un bărzăune, verde şi sticlos, cu nişte 
mustăţi, cât toate zilele de mari; un muscoi din cei 
care de te ciupeşte odată, îl ţii minte. 

Troancă se ridică în vârful picioarelor... aduse un 
jeţ din odaia vecină... dar zădarnic. N'o putea ajunge 
şi pace! Era prea sus.... apoi repezindu-se afară, cu 
gând să то scape, se întoarse gâfâind c'o scară. О re- 
тета de perete!.. Acuşi e acuş, gândi prostul, şi cu 
ochii la muscă, începu 5й ве urce. 

Pe faţă i se vedea bucuria. Ochii îi luceau vii, şi un 
zâmbet îi încolţi în colţul gurii. Binişor întinse må- 
na, dar tocmai când zicea Doamne ajută, când-er a s'o 
înfaşte, scara alunecă şi prostul ca să nu cadă, se 
prinse şi cu cealaltă mână ce-i era slobodă, de sus.. 
Rămase atârnat !...Musca fugise tocmai їп colţul ce- 
lălalt al camerei şi Troancă, văzând că acum i se în- 
fundase; ca dat cinstea pe ruşine, că picioarele îi 
bălăngănese în aer, că nu poate nici să se scoboare. 
incepu să strige... 

Slujitorii cari altă treabă n'au decât să păzească u- 
şile odraslelor împărăteşti, dădură busna înăuntru, 
să vadă ce sa întâmplat. Il luară binişor jos, dar nu-l 
liniştiră,decât doar numai atunci, când se învoiră cu 
toţii, să-i dea ajutor. Şi astfel se încinse o luptă nă- 
praznică, între ei şi muştele din castel; o luptă cum 
n'a văzut pământul... 


+ 


DIMINEAȚA COPIL O Reeteeete0t00t06000d66660000000006090000006e PAG. 11 


Innarmaţi cu furci, coase şi {ероае, la îndemnul 
stăpânului înfuriat, începură să lovească, iar când o 


biată înnaripată zăpăcită de atâta zbor, era prinsă, а- - 


lunci servitorii i-o întindeau lui Troancă, саге era a- 
tât de înciudat, că pe loc îşi sucea gâtul, sau о fă- 
cea mii şi fărâmele, sub călcâie. 

Era o zarvă în tot palatul, că-ţi venea să te iei cu 
mâinele de cap, să fugi mâncând pământul, şi ar fi 
mers lupta strună, mult şi bine, dacă nu pica tocmai 
atunci împăratul cu fii şi oaspeţii străini, de la 
plimbare, ca să-i oprească. 

Când bătrânul află ce este, ce se întâmplase, plecă 
capul ruşinat, în faţa străinilor, cari nu mai puteau 
să se ţină de râs, şi pentru а nu rămâne de ocară, şi 
pentru a nu afla celelalte ţări vrăşmaşe de nenoro- 
cirea care se abătuse pe el, dădu straşnică poruncă, 
ca fii-su să nu mai plece din odae şi să fie bine pă- 
zit. „Calea, valea, gândea Sboniea; când suntem sin- 
guri mai merge cu poznele lui Troancă, dar când 
sunt şi străini, e prea“, prea, şi uitându-se crunt la 
prost, vru să plece, dar 'Troancă саге nu se aştepta 
la una ca asta, plângând începu să-şi smulgă părul, 
să se bată cu pumnii іп cap, şi printre sughiţuri 
îngână: 

— Dar cum, tată?... Nu se poate!... Eram să mă las 
mâncat de lighioanele acelea?... Eram să mă las în 
voia lor ?... Fă dreptate, tată, căci nu înţeleg de loc 
râsul tuturor, şi mânia ta! 

Impăratul plecă cu ceilalţi cum a venit, lăsându-și 
feciorul cu gura căscată, strângând în mâini coada 
unei mături, neînduplecata armă а viteazului, con- 
tra muştelor supărătoarel!... 


Dar feciorul nu se lasă, şi fugind de sub 
pază, mai face încă o posnă. 


A doua zi, uitând totul, i se făcu iar de boroboaţe. 
Atât îl ducea capul şi pace!.. Văzând că ре изе nu-i 
chip de plecat, deschise o fereastră, şi lăsându-se în 
grădină, binişor- să nu cadă, apoi са un tâlhar, să 
nu-l vadă nimeni, eşi pe poarta cea mare a palatu- 
lui. Odată scăpat, o гирѕе la fugă, hoinărind vre-un 


ceas, fără vre-o ţintă, şi cum alta mai bună n'are de 


făcut, nici ună тісі două, şe duse drept la căpetenia 
“oastei, şi-i dădu poruncă-ca din-partea împăratului, 


să veştească prin crainici norodul, că Sboniea dore- 
şte ca cel mult într'o săptămână, $ nu se găsească 
picior de. muscă — fie cât de mică — în nici о 
casă sau-loc din împărăție... Şi astfel toţi supuşii, 
vrând, nevrând, declarară război. înverşunat; zbură- 
toarelor.. Uitase săracul ce-i păţise pielea, când cu is- 
prava din castei, uitase.că tot pentru muşte îşi atră- 
sese mânia lui Sboniea. N'avea'ce face, şedea ca pe 
ghimpi şi tăciuni aprinşi, îl mânca spinarea şi în- 
văţat cu bătaia, ca ţiganul cu scânteia, puţin îi păsa 
lui. dacă numai nemulțumiri lasă în urmă. з 
Cartea nu-i plăcea de fel. Cărturarii şi dascălii îm- 


părăţiei, erau socotiți de el nişte proşti, găsise cu- 


sururi pentru toţi numai pe el nu se vedea, Şi ni- 
meni din bătrânii aceştia, ce purtau în cap toată 
ştiinţa, iar pe umeri, povara zilelor grele de sbu- 
cium şi casnă, nu găseau ac de cojocul lul Troancă. 

Cartea nu-i plăcea prostului; nu-i plăcea nimic, şi 
când ajungea la asbuchi, şi când începea „să silabi- 
sească, atunci se pornea pe râs, şi nimic nu-i intra 
în glagorie, nimic, măi băeţi, nici măcar о iotă. Cât 
a tras şi а pătimit cu el, când l-a învăţat Tatăl nostru; 
d'apoi când ajunsese la numărătoare? Broboane mari 
de sudoare ii cădeau pe obrajii roşii ca bujorul; îşi 
muşea buza şi plescăia din limbă. Numai el ştia ce 
tot boscorodea din gură, că bătrânii dascăli nu pri- 
cepeau de fel. Dar să-l lăsăm în pace pe bietul Troan- 
că! Tivda lui nu era făcută pentru învăţătură, şi pu- 
țin îi păsa lui Sboinea dacă nu i-o ieşi băiatul căr- 
turar. Avea nădejde mare în cei doi, cari erau de 
ispravă, şi-l lăsase în plata Domnului pe neisprăvit. 

'Troancă se întoarse la palat cu mâinele în buzuna- 
rele nădragilor, şi mulţumit avan de cele ce făcuse, 
se abătu prin grădină, unde dădu drumul din coli- 
viile de aur, 1а toate păsările adunate de Sboinea, cu 
trudă de ani şi ani... şi cari făceau fala împărăției. 
Apoi, şuerând o doină printre dinţi, şi uitându-se cu 
coada ochiului spre palat să nu-l zărească nimeni, 
strigă: ; 

— Sburaţi асит!.. Sburaţi acum... şi-şi flutură 
cuşma în vânt, chiuind de bucurie. Sburaţi că sun- 
teţi libere ca mine, apoi tot ре unde a fugit, porni 
cu gândul să se culce, căci drumul îl obosise. | 

y (Va urma) 

эшм! 


Сеге{ї la toate librăriile: 


„„ Copilul crescut în peşteră“ 
de N. BATZARIA Preţui lei 50 


Cu totii citim 

ŞI ns'nveselim 
„(Comoara cu povești“, 
Cum alta nu găseşti, 


E frumoasă, minunată, 
Este splendid colorată, 
Optzeci de lel am dat, 
Dar sunt încântat, 


de Viadimir Nicoară 


vocatul Tudor Vianu aruncă ţigara pe cimen- 
| tul terasei lângă oala verde a unui olean- 
| dru şi clipind şiret, se uită lung la nepoți. 

„la veniţi încoace, уоіпісіПог!“ 

Lenuta îşi ridică pe rând ciorăpiorii, scu- 
tură capul ca să-şi îndrepte pletele ce-i căzuse pe ochi 
şi си paşi mărunți se apropie de masă. Victor făcu 
un salt şi se aruncă de gâtul unchiului.. 

„Aici suntem, unchiule!“, ziseră de-odată amân- 
doi. 

Tudor Vianu îi cuprinse pe amândoi şi plecându-şi 
capul între ei, le spuse cu mare taină. 

„Facem o plimbare іп parc?“ 

Lenuta îşi ţugue gura şi răspunse încet: 

„Mi-e frică! 

— Cum ţi-e frică? E lună ca ziua! . 

— Tocmai daia! Maria ne-a spus că noaptea pe lu- 
пй se plimbă stafiile. Тїе nu ţi-e frică de stafii, un- 
chiule? 

— Nu sunt stafii! Numai proştii se tem de stafii. 

— Ви nu mă tem, zice Victor, privind furiş spre 
parc. 

— Da, nu te temi. mincinosule, răspunse repede 
Lenuţa. N'ai spus şi tu aseară cai văzut o stafie?!” 

Tudor Vianu îi privi lung şi lăsându-se pe spate, 
ii întrebă serios: 

— In ce clasă eşti tu, domnule? 

— In clasa a III-a. 

— Dar tu, domnişoară? 

—1п clasa a II-a. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Și nu vi-i ruşine să spuneţi prostii? 
— Ce prostii, unchiule? întrebă Lenuţa. 

— Stafiile sunt cea mai mare prostie, pe care o pu- 
leţi spune. Să vă intre în сар că nu sunt nicăiri sta- 
fii. 

— Dar... Maria spune c'a văzut. 

— N'a văzut nimic; îşi face spaimă singură. 

Tudor Vianu îşi ridică nepoţii pe genunchi. 

„Ca să vedeţi voi cum îşi face omul spaimă singur. 
am să vă povestesc o întâmplare veche. O spaimă ce 
am tras odată, de demult, şi de care am râs grozav 
când i-am aflat taina. 

— Hai, copii, la culcare! se auzi un glas din dor- 
mitor. 

— Nu ne culcăm, mămică! Unchiul Tudor ne spu- 
ne... ce ne spui, unchiule? O poveste? 

— Nu-i poveste, voinicilor. E lucru adevărat. 

— Da povestea nu-i lucru adevărat? întrebă Le- 
nuta. 

— Fireşte că nu-i adevărat, dacă îi poveste, lămu- 
reşte Victor. 

— Еі, unchiule, cum a fost? 

— Era în ajunul bacalaureatului... 

— Ce-i asta, unchiule? zice Lenuţa. 

— Asta e un examen mare şi greu pe care o să-l 
dai şi tu, domnişoară, când vei termina liceul. 

— Va să zică erai mare, unchiule. 

— Se 'nţelege; aveam aproape 19 ani. 

— Тасі, broască, să povestească unchiul, zice răs- 
tit Victor. 

— Auzi cum îmi zice, unchiule?“ 

Tudor Vianu îi strânse lângă el şi-i sărută pe rând, 
apoi începu. 

„Aveam mare grijă, căci vre-o câţiva între cari eram 
şi eu, nu prea învăţasem în timpul anului, şi-acum 
se apropiase ziau socotelii. 

— Nici Lenuţa nu prea învaţă, zise apăsat Victor. 

— Vai, cât eşti de mincinos! Vezi, unchiule, cum 
nu te lasă să povesteşti? 

— Şi cum vă spun, copii, pentrucă în timpul anu- 
lui fusesem cam leneş, acum tremuram de grija exa- 
menului. Іп internatul în care învăţam, dormitoarele 
erau pe clase şi noi, băeţii mari, studenţii de mâine, 
luasem prostul obicei să fumăm ре ascuns. Intr'o 
noapte, pe la sfârşitul lunei Mai, cum nu puteam dor- 
mi de grija examenului, doi prieteni veniră la patul 
meu şi după vorbă multă ne veni poftă de o ţigară. 


DIMINEAŢA COPIILOR ъзеөөес®зө®®®®®®®%®%®%Ф%%%%®®%®0®0Ф®0Ф®%ФФ%%Ф%Ф@000Ф0ФФФ PAG. 13. 


„Haidem în sala de gimnastică să fumăm în li- 
nişte,“ le zic eu. 

Ne luăm tunicile în spate, papucii în picioare, sco- 
borâm scara dela dormitor şi eşim afară. Sala de 
gimnastică era într'o curte pavată cu piatră şi încon- 
jurată pe trei laturi c'o clădire nouă nelocuită, că nu 
era terminată încă. Când am eşit la aer, am băgat de 
seamă că cerul era înourat şi'n depărtare scăpărau 
câteodată fulgere lungi. Am intrat în sala de gimnas- 
tică, am aprins un capăt de lumânare şi am început 
din nou să ne plângem de lenea noastră, făgăduind 
că de-acum înainte o să ne facem băeţi de treabă. 

Un ropot de ploae repede răsună de odată pe aco- 
perişul de tablă al sălii de gimnastică. Din când în 
când, un tunet puternic făcea să zurnue geamurile 
mari. Ploaia trecu repede, cum a venit. Tunetele se 
depărtară şi tocmai când ne aşteptarăm mai puţin, 
o pocnitură grozavă răsună pe acoperişul de tablă şi 
o huruitură lungă urmă îndată. Am rămas cu gura 
căscată. Unul dintre noi îşi duse ţigara la gură şi-o 
vâri cu focul între buze, după care scuipă bleste- 
mând.-Când începusem să пе liniştim, altă pocnitură 
mai cumplită; şi-apoi alta şi alta. Am înlemnit. 

„Să ştiţi, măi, că sunt stafii în clădirea cea nouă“, 
şopteşte unul cu ochii holbaţi de groază. 

Cât ai clipi, o luarăm la fugă. Eu nu credeam în 
stafii, dar fugeam tot aşa de tare, că mi-am pierdut 
şi-un papuc urcând în goană scara dormitorului. 
Când am ajuns sus, ne-am oprit într'o săliţă fără lu- 
mină chiar la uşa dormitorului nostru. In săliţa asta 
era o uşă care da într'un coridor de la clădirea cea 
nouă. Uşa ега încuiată. Cum şedeam noi, tremurând 
de frică, şi ne întrebam ce-o fi fost în sala de gim- 
nastică, vedem că uşa dormitorului se deschide şi o 
arătare albă ese din dormitor. Apoi uşa se închide 
la loc. Noi credeam că-i vre-un băet de-ai noştri, şi 
unul dintre noi zice răstit: * 

„Care-i acela, măi?“ , 

Nici un răspuns şi nici o mişcare. 

„Nu-i nimeni“. zic eu şi aprind un chibrit. In ade- 
văr că пи era nimeni în săliţă. 

„раг naţi văzut, mai zice unul, că а eşit cineva 
din dormitor?“ 

Pe când ne ciorovăiam: ba că a eşit cineva, ba că 
n'a eşit nimeni, о bufnitură cumplită în uşa care da 
în clădirea cea nouă ne îngheţă. După o pauză scur- 
tă, în care timp noi nu mişcam пісі dintr'un deget, o 
altă izbitură mai grozavă scutură uşa din toate în- 
cheieturile, după care izbucni o larmă înspăimântă- 
toare: urlete de câine, grohăeli de porc, miorlăituri 
de pisică, cotcodăcit de găină, o hărmălaie cumplită. 
Şi izbiturile în uşă urmau tot mai puternice. Ne-am 
pierdut capul. Scuturaţi de fiorii spaimii, am intrat 
vălătuc în dormitor şi clănţănind din dinţi, ne-am 
prăbuşit pe pat. E adevărat că spaimă ca aceia n'am 
avut până atunci şi пісі de atunci încoace." 

Tudor Vianu îşi aprinse o ţigară. Lenuţa cu ochii 
spăimântaţi îşi lipi capul de pieptul unchiului, iar 
Victor cu privirea încruntstă, întrebă: 


= 


„Va să zică, unchiule, tot sunt stafii? 

` — Ba tocmai nu sunt, voinicule, zise Tudor Vianu 
râzând cu hohote. Stai puţin că acuma vine partea 
frumoasă. 

Ре când şedeam ре pat, înlemniţi de frică şi пе 
uitam unul la altul cu ochii holbaţi, Gheorghiu A- 
drian, un coleg al nostru, se apropie de patul pe care 
tremuram. 

„Da ce, voi nu ӣогті{1? ne întrebă râzând. 

I-am spus întâmplarea dârdâind de groază. El a- 
scultă toată patarama şi izbucni întrun hohot de 
râs. 

Eu îi zic таӣпіоѕ:. 

„Aş vrea să te văd pe tine. 

— Sunteţi trei proşti, zice Gheorghiu de-abia o- 
prindu-şi râsul. Am să vă spun toată întâmplarea: 
Când am văzut lumina în sala de gimnastică, mi-am 


` 


dat seamă că voi sunteți acolo. Mam dat jos şi mi- 
am luat câteva pietre. M'am urcat în dormitor şi 
cum fereastra e puţin mai jos ca acoperişul sălei de 
gimnastică, am aruncat pietrele pe tablă. După ce 
vam văzut fugind, am venit la paturile voastre şi 
m'am dus să vă caut. Când am deschis uşa, vam 
văzut în sălița întunecoasă. Am închis uşa la loc 
şi-am fugit prin curte în clădirea nouă la uşa în care 
m'am repezit cu umărul.“ 

— Va să zică, unchiule, arătarea cea albă care е- 
şise din dormitor era Gheorghiu, zice Victor. 


Citiţi urmarea în pag, 14 jos. 


СУ 


РАС. 14. : 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PENTRU COPII ŞI PĂRINŢI ` 


Jalea în familia lui Ionel 


Georgică, foarte speriat, dă fuga în casă, unde la 
lumina lămpii, d-nul şi d-na Popescu, părinții lui 
Georgică, citesc ziarele. 

„Mamă, mamă... de ce plânge тата lui Ionel? 
Am vrut să intru la doamna Petrescu şi să mă joc 
cu Ionel, şi nu mi-a dat drumul. Mama lui lonel era 
supărată, plângea şi spunea să nu mai viw la ei. 

— Foarte bine ţi-a făcut, dragul meu. Nu trebue 
să-l mai vezi pe Ionel, până nu se va îndrepta. E greu 
bolnav. 

— Dar ce are, mamă ? 

— Are paralizie infantilă. 

— Palalizie ? fantilă ? Dar ce boală e asta, mamă? 
Și de ce plânge madani Petrescu ? O să moară Ionel? 

— №о să moară, dar e boală grea. Are dureri în 
gåt, dureri de сар, şi пи mai poale mişca o mână. 

— Şi de се sa îmbolnăvit, mamă? а 

— De се? Fiindcă ега neascultător. N'a vrut să 
тате acasă, când madam Petrescu se ducea la 
plimbare sau la cinema. Se lua şi el după ea. Şia- 
colo erau şi alți ċopii bolnavi # а luat boala dela 
dânşii. ё 

Dacă nu eşti cuminte şi nu stai acasă, o să te. im- 
bolnăveşti şi tu şi o să plâng şi еи şi tăticu ca: şi d. 
Petrescu. 

lacă, acum ai băgat groaza a die 

Ai fost lângă uşa odăiei-în care zace Ionel, şi cine 


(Urmare din pag. 13) 


— Se'nțelege. Abia acum ne-am adus aminte şi 
поі că Gheorghiu putea imita toate animalele. Da:i 
vorba că el ne-a înspăimântat grozav şi dacă пи 
ne-ar fi spus toată istoria, am fi rămas cu credinţa că 
în clădirea cea nouă sunt stafii. 

Am să vă spun altă dătă cum i-am înşelat ре alţi 
colegi tot cu stafiile din sala de gimnastică. Dar nu 
erau acolo stafii, cum nu sunt eu mitropolit. Vedeţi, 
voinicilor, cum se sperie omul de nimicuri. Şi acum, 
pentrucă nu sunt stafii, să mergeţi cu mine în parc.“ 

Tudor Vianu luă de mână pe Lenuţa şi pe Victor 
şi coborând treptele terasei, se îndreptară spre par- 
cul umbros în care razele lunei zugrăveau pe alei 
mici pete de lumină. 


Vladimir Nicoară 


% 


ştie dacă wai luat boala! Doamne, Doamne, се о să 
mă јас? 

— Eu пи mă îmbolnăvesc, тата, că eu Sunt cu- 
minte, ascultător. 

— Dacă eşti ascultător, dragul meu, ascultă ce 
spune mama. la şi fă galgară, clăteşte-te în gură си 
doctoria din sticla de pe masă. Este apă oxigenată, 
nu e rea la gust. Dacă s'a întâmplat să-ți fi intrat în 
gåt vre-un viermişor care dă boală, atunci ара oxi- 
genată î! omoară şi nu te mai îmbolnăveşti. 

— lată mă galgarisesc, mamă. 


— Nu aşa, Georgică ! Nu numai să-ți clăteşti gura, 


ci cată să-ți laşi capul pe ceafă, pe spate, şi spune 
tare cu gura deschisă mult: a, а... ааа... Aşa, apa se 
duce în gåt şi-l spală. j 

— Uite, mamă... aşa o să fac... dar dacă inghit ni- 
Гіса doctorie ? 

— Nu-i nimic | Dar vezi că şi prin nas întră vier- 
mişorii cei răi. Vino 'ncoa să-ți pun şi picături de 
gomenol în nas. 

— Ні, ce frumos miroase, mai pune-mi, mamă | 


—— Ajunge. lată aşa. Să te galgariseşti de 10 ori pe 


zi şi să te laşi să-ți pun gomenol în nas. Şi înainte 
de masă să te speli totdeauna cu săpun şi apă pe 
таті... şi то să te 'mbolnăveşti ca Ionel. 

Și тата пи va plânge şi Georgică va creşte mare 
şi frumos. 

— Bine, mamă, şi cât o să stau în casă ѕаи în curte 
şi n'o să mă mai duc la Cişmigiu sau la cinema- 
tograf ? 

— Dacă toți copiii vor fi cuminţi şi vor asculta de 
sfaturile părinţilor, — molima neîndrăznind să in- 
tre nepojtită în casele oamenilor, unde copiii fac gal- 
gară şi se spală şi-şi pun gomenol în nas — va pieri 
dintre noi, şi se va duce în alte meleaguri, unde 
copiii sunt răi şi nesupuşi. Şi atunci iar vom merge 
la plimbare, la cinema, la tanti Maria şi la Cişmigiu. 

Doctorul copiilor 


пвавпаашишвиви=пишиншававанизтьппивапавпавтизтетевашчер” > 


Citiţi şi răspândiţi 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15. 


Pagina distractivă 


CONCURSUL LUNAR No. 20 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii: 


PREMIUL 1. — Csete, creloane, toc, peniţe, gumă şi oălimară, 
în valoare de lei- (Premiu special pen- 
tru începutul anului şcolar). 


PREMIUL il. — Volume alese din editura „Adeverul'' în valoare 
de lei 150. ә 


PREMIUL Ill. — Un volum „Comoara ои Poveşti“, şi un volum 
„Haplea“ (ediţia Il-a) 

PREMIUL IV. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineața Copilior“. 


PREMIUL V. — 10 volume alese din „Bibiloteca Dimineața“. 


lată jocurile: 


1) Jocul distanțelor 
de Florian Florescu-R. Vâlcea 


B M 
о а п 
со a 04 a ED Ооо 
ADE0- 070-010 з DA a S = 0а 
оп 005 D а ав «у, 
п 13 о зо 
3 9 o 10 14 
з о 
«АЖ m Җ =>] 
Кен [шк з: ы й-{э ш. 
коп 0 pon 
HOLS 
2 


Complectați pătratele dintre distanțele indicate, cu cuvinte 
în așa fel са să vă dea cele ce urmează: De la 
А-1 Poet român, a-2 Огав în Spania. B-3 Piele, C-4 Muzică 
D-5 Animal din Asia, E-6 Lichid, F-7 La car. G-8 Armă 
veche. H-9 Cuvânt de îndoială, I-10 Oraş. Ј-11 Rărire (veşte- 
jire). K-12 Jelit. L-43 In apă. M-14 Otravă, 


Odată си deslegările cititorii trebue să tri- 
meată și cuponul de concurs No. 20 din pag. 15. 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


| CUPON PENTRU CONCURS 20 | 


2) Joc muzical 
de Chiril Economu-Constanţa 


A 
1) = 900 = liniştită 
2) — О Ө — îndoelnic (oare?) 
3) — © O = a-şi face renume 
4) = Ө О = desfacere, balanțare 
2) = O Ө = pofticoşi = 
6) = © O — acțiune făcută fără învoire 
7) = O Ө — uşoară 
8) = @ OO = serobeală 
9) = O 9 — pahar (la bere) 

B 


Explicațiune. In locul liniuţelor se vor pune note muzicale, 
iar în locul punctelor din fiecare rând câte o silabă (la. două 
puncte o singură silabă). Citindu-se literile din cercurile negre 

) de sus în jos (de la Ala R) vor da un instrument 


3) Jocul pătratełor 


muzical, 


1 
шиш О joc йз». 
ШЕ ШШ nume masculin тш 
ШЕШШ pentru boli 
ИП ШЙ E insulă їп Europa 
nana oraş în Romånia 
LALA, peşte 
BRD SERI grad in armată 
ПЕШИ а carte 
ШШЕ EI росі grec 
[A Я animal mic de tot 
BOR ЕЕ plantă 


2 Dela i —2 oraş în Europa 
4) Şaradă 


Intâia parte, inversată 
Nume de plantă vă arată, 
lar a doua, de-o căutați 
Numai iarna o aflați. 
Cuvântul tot de-l veți uni 
Un fluviu mare veți găsi. 


Veritabii 


Un tango e frumos 

Un Blus e adorabil 

Dar eu doresc „SUCHARD” 
Că este veritabil. 


= = — = - ” y —_— ы э Өн рр ы 
ж: == ка н со Ауган а па ЧЕ ла а у Ва 


~ 


PAG. 16. 0000090000000000000000000000000000000000000017) Г MIN 


—— E PARE ŞI CE ESTE 


М | у т 


ЕАТА COPIILOR 


НИ 


— Vai! sărmane copil, da се vârstă аі? — Bogda proste !.... 75 de апі! 
var ; * 
Atelierele .„ADEVERU:" S А. 1 А 


аё 


(4 
me 


e 


— Aoleu! Bestemato, care muşti cu coada! 


PAG. 2. 


еллерине ла А E a ia i 


зоро Л а А44 Е 


тии ЧТО 7; = 
ЕТ, Ma М 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ТИШЕ 


$ Cum se face o fabrică? 


Cititorul nostru Sima H. din Tătăreşti (Basarabia), 
care după scris şi din cele ce ne scrie, se vede că 
e în vârstă mică, ne întreabă cum se face o fabrică, 
adăugând că el ştie că maşinile se fac la o fabrică 
şi că această fabrică ar fi în Germania. 

Răspundem са o fabrică se construeşte aşa сит 
se construesc în general clădirile. 

Dar ceeace ţinem să-l lămurim mai bine pe prea 
tânăru: nostru cititor este că, în neştiința sa, se 
înşeală când îşi închipue că mar fi pe lume decât 
o fabrică în Germania şi că această fabrică ar face 
toate maşinile. 

Fabricile, dragul meu, sunt numeroase, sunt de 
tot felul şi nu se găsesc numai їп Germania, ci în 
toate ţările din lume. Şi la noi în Ţară — mai a- 
les în Ardeal şi în Banat — avem foarte multe fa- 
brici, cari fabrică tot felul de maşini, şi vagoane, 
şi lomocotive şi alte diferite obiecte.. 

Acelaş cititor ne mai cere să-i arătăm cum îi 
spune pe latineşte la unele cuvinte româneşti. Nu, în 
revistă nu putem introduce şi un curs de ae 
latină. 


Cine au fost sfintele Minodora și Elpida ? 


Răspundem abia acum la o întrebare ce ne-a fost 
pusă mai de mu!t de gentilele noastre cititoare, d-rele 
Minodora şi Elpida Crist. din Capitală. 

Minodora locuia cu- surorile sale Mitrodora şi 
Nimiodora într'o localitate situată aproape de ce- 
tatea Pitia (Grecia). Fiind însă pârâte pentru cre- 
dinţa lor creştină la Fronton, guvernatorul cetăţii, 
au fost supuse la chinuri grele, din pricina cărora 
şi-au dat sfârşitul în ziua de 10 Septembrie. 

Tot pentru credinţa creştină au fost chinuite şi au 
suferit martiriul la Roma sub domnia împăratului 
Adrian sfintele Elpida, Agapi şi Pistis, trei surori, ale 
căror nume de origină greacă înseamnă Speranţa, 
Iubirea şi Credinţa. Toate trei au fost proclamate ca 
sfinte de Biserica creştină şi pomenirea lor se ser- 
bează în ziua de 17 Septembrie. 


Două întrebări. 


Răspundem d-rei Аиќ5йе Gol. din Capitală, că cele 
mai bune traduceri în limba română ale Iliadei şi 


‚ Odiseei lui Omer sunt cele făcute în versuri de d 


- profesor G. Murnu. 

La a doua sa întrebare îi răspundem că legile lui 
Solon, prin faptul că au fost legi mai înțelepte şi 
mai civilizate, au fost mult mai bume decât legile 
‚ foarte aspre ale lui Licurg. 


Cine a fost Wilhelm Hauff ? 


E întrebarea cititorului nostru Edg. Buiu din Ca- 
pitală. 

Răspundem că Wilhelm Hauff este un scriitor ger- 
man, născut la Stuttgart în anul 1802 şi mort la 1827, 
adică în vârsta de 25 de ani. Dela dânsul au rămas 
mai multe lucrări : „Memoriile lui Satan”, romanul 
istoric „Lichtenstein” şi „Fantezii, versuri, nuvele, . 
precum şi mult cunoscutele sale basme şi poveşti 
cu caracter popular dintre care mai frumoase sunt. 
Caravana, Califul Cocostârc, etc. 

In „Dimineaţa Copiilor n'am putut da din povaş- 
Ше lui Hauff, din cauză că sunt mult mai lungi de 
cât ne permite spațiul.. 


Cine a fost Socrate? 


E întrebarea „devotatei cititoare”, d-ra Leonora 
Lup. din Piatra-Neamţ. 

Socrate a fost unul din cei mai mari filozofi ai Gre- 
ciei antice. Născut în anul 470 înainte de Cristos la 
Atena, а murit іп anul 399 în împrejurarea urmă- 
toare: Adversarii săi îl pârâseră pe nedrept că el ar 
îi vrut să introducă alţi zei în locul zeilor la cari se 
închinau vechii Greci şi că ar strica tinerimea си 
învăţăturile sale. Pe baza acestor acuzațiuni a fost 
aruncat la închisoare şi condamnat la moarte prin o- 
trăvire. Socrate, cu toate că se ştia nevinovat, a 
băut cu tot sângele rece cupa de otravă, care i-a pri- 
cinuit moartea. 

Socrate n'a scris nimic, ci învăţăturile sale au fost 
culese de discipolii săi şi în deosebi de marele filo- 
zoi Platon. 

Răspundem aceleiaşi cititoare că cuvântul „cân- 
tar” este de origină turcească. 


——_— 


Vârsta lui Haplea. 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Cezarina Stoic. din 
Capitală îl întreabă pe Moş Ма? să-i spue ce vârstă 
are Haplea. 

Moş Nae, la rândul său, l-a întrebat pe Haplea 
şi a căpătat din parte-i răspunsul următor: „Wam 
născut în noaptea în care a ars grajdul tatălui lui 
Prostilă. Două zile după naşterea “mea, a murit por- 
cul nostru cel mare, iar după şapte zile ni s'a îne- 
cat măgarul în balta din Hăpleşti”. 

Acestea sunt informațiile ce пе au fost date de 
Haplea în privinţa anului naşterei sale. 


in n-rul viitor vom publica rezultatul 
„concursului literar“. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


sv. taie. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 ,, IN STRĂINĂTATE DUBLU 


25 SEPTEMBRIE 1927 — Нг. 189 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublloate nu se înapolază 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
ЖҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮТҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ? 


Cântec la cules de vii 


Toamnă... 


Frunze moarte, vreme rece... 


Incepură °п zări să plece, 
Strânşi în şir pribeag, 
Cocorti... 

La cules de vie, 

Plini de veselie 

Vin culegătorii, 
Hăulind си drag 

De răsună valea... 

Vin flăcăi şi fete 

Şi bătrâni cu plete... 

Toţi cu zor se 'ndeamnă, 
Strângând bucuroşi 


Rodul dai de Toamnă... 
Strâng cu toți în coşi 
Strugur mult de coarnă, 
Si-apoi la povarnă 
Сатиш! greu îl cară... 

lar când-seara tainic 
Peste vii se lasă, 

Ceata muncitoare 


"De flăcăi şi fete 


Și bătrâni cu plete, 
Stau voioşi la masă, 
Sus la crama veche... 
Oala cu must dulce, 


Printre toți dă raita, 
Tofi se 'nfruptă bine ` 
Și râzând voioşi 

O dau mai departe... 
lar târziu, 

Când somnul pe la gene vine, 
Lăsând mustul dulce, 
Obosifi de muncă, 
Incep ca să plece 
Veseli să se culce... 

Și afară-i Toamnă, 
Florile sunt moarte, 
lară vremea rece... 


Zaharia George Buruiană 


І 


Seara a 'ncepul să vină, 

Să se lase jos din codru, 
Blând şi lină. 

A trecut peste grădină 

Cu o droaie de zefiri 

Și la crini şi trandafiri 

Le-a şoptit încet şi dulce 
Să se culce... 

Hoaţă, mi-a intrat şi 'n casă 

Pe fereastra (nu ре uşe) 

Și trecând pe la păpuşe 

A "*nvățat-o са să plângă 

Şi să-mi spuie că '1-е somn 
Și s'o-adorm... 


Lui Ginica 
II 


„„Jată-acum şi luna plină, 
Lin pe cer a prins să suie... 
Uite, acuma prin grădină, 
Orice-alee, cărăruie, 

Par bogat ninse cu nea... 

Ce frumos este prin eal ғ 
Printre flori blânzii zefiri 
Au pornit să se alunge 
Deşteplând pe trandafiri. 
Ce frumos este prin еа! 
Mâine am să-mi scol păpuşa 
Și-o să-alerg şi eu cu еа! 


Ion Livadă 


—— ——— DOC kn 


PAG. 4. 


Tiida 


Poveste 


Prelucrare de ALI-BABA 


i-că а fost odată un om aşa de drept şi curat la 
suflet, că nu se găsea un al doilea ca dânsul 
pe toată fața pământului. lar ca să-l răsplă- 
tească, Dumnezeu cel mare şi sfânt i-a dat un 
fel de iarbă, pe care nu creştea decât o frunză 
la o sută de ani. Insă, dacă o mâncai, frunza aceasta 
avea darul să-ţi prelungească viaţa cu o sută de ani. 

După trecerea acestui timp, mâncai frunza сеа 
nouă ce crescuse şi trăiai alţi o sută de ani. 

In chipul acesta, omul cel drept şi bun putea гај 
oricâte sute de ani ar fi dorit. Şi aşa şi făcu. Se năş- 
teau copii, creşteau, îmbătrâneau, alţii le luau locul 
piereau ţări şi popoare, ivindu-se altele, omul că- 
ruia Dumnezeu îi dăduse iarba cea atât prețioasă 
trăia înainte şi era teafăr şi sănătos ca un flăcău de 
douăzeci de ani. 

Dar după ce trecură aşa multe sute de ani, îi se uri 
şi lui cu viaţa. Se simţea cu totul singur şi străin pe 
lume şi an de an îi se amăra mai rău sufletul, vă- 
zând cum Oamenii se ceartă şi se sfâşie între dânşii 
şi cum “ве dezlănţuiesc războaie сагі pustiiau şi ni- 
miceau ţări şi popoare. 

„Vreau să mor şi să-mi găsesc liniştea în mormânt, 
îşi zise el, însă mai înainte de a închide ochii pe ve- 
cie, doresc să las comoara ce mi-a fost dăruită de 
Dumnezeu unuia, care să fie vrednic de dânsa”. 

Şi aşa, omul cel drept şi sfânt puse iarba viefei 


МКГ 


într'un ghiveciu plin cu pământ, ascunse bine ghive- 
ciul sub haină şi luându-şi păţul de drum, porni în 
lumea iargă în căutarea omului, căruia să-i facă pre- 
țiosul dar. Umblând el aşa prin sate şi prin oraşe, 
întâlni o muţime de oameni, doritori de a avea parte 
de o viață cât mai lungă. Numai că unii dintr'înşii 
erau porniţi pe petreceri, alţii pe beţie, alţii erau 
trântori sau trăiau minţind şi înşelând. 

„Oamenii aceştia nu sunt vrednici de iarba vieţei”, 
îşi zise stăpânul ei, văzându-şi mai departe de drum. 

In sfârşit, într'o zi cam pe înserate, pe când trecea 
printr'un sat cam sărăcăcios, văzu la o fierărie pe un 
biət fierar care muncea din greu, dar care, în loc să 
sə vaete. cânta un cântec foarte vesel. 

Omul cel drept şi sfânt îi dădu „bună seara” şi-l 
întrebă dacă cu meseria lui câştigă aşa de bine, ca să 
fie aşa de vesel şi mulţumit. 

Fierarul îi răspunse: „Câştig abia atâta cât ne a- 
junge să trăim eu, nevasta şi cei patru copii ai noş- 
tri, dar sunt vesel şi muţumit, fiindcă trăiesc şi sunt 
sănătos“. 

Răspunsul acesta fu pe placul omului nostru. „Mă 
primeşti şi pe mine în seara aceasta la masa ta 51 la 
casa ta ?“ îi zise el. 

„Fii bine venit !“ îi răspunse fierarul. 

A doua zi, mai înainte de a-şi lua rămas bun, omul 
care avea iarba уіе{еі, chemă pe fierar şi îi zise: „Fi- 
indcă m'ai primit аза de bucuros şi ca răsplată pen- 
tru bunătatea sufletului său, îți dăruiesc această iar- 
bă care este iarba vieții. Vezi că n'are decât o frunză, 
însă dacă o mănânci, să ştii că vei trăi încă o sută de 
ani cu începere de astăzi. 

In vremea aceasta va creşte altă frunză, pe care, 
dacă o mănânci peste o sută de ani, vei trăi alți o su- 
tă şi aşa mai încolo. 

„Ţine minte însă două lucruri: întâiu, să o păzeşti 
bine, ca să nu ţi-o fure cineva. Al doilea, să fii, cum 


DIMINEAȚA СОРІІІ О Көче чооон йараррар ы» PAG. 5. 


eşti şi acum, bun 1а suflet şi om cinstit, căci dacă te 
îndepărtezi din calea dreptăţii şi a cinstei, iarba vieţii 
se va veşteji şi nu va mai creşte pe dânsa frunza ce-ţi 
prelungeşte viața“. 

Aşa vorbi drumeţul. Işi luă apoi rămas bun dela 
fierar şi se duse la coliba sa din pădure, unde închise 
ochii şi adormi pe vecie. 

Rămas singur, dintru început fierarul şi-a închi- 
puit că drumeţul făcuse о glumă. „Ce iarbă a vieţii 
şi cum e cu putinţă să trăesc sute şi sute de ani!“ îşi 
zicea el singur. La urmă însă se gândi-că poate е a- 
devărat, mai ales că drumeţul, care arăta а fi un om 
bun şi drept, n'avea dece să-şi râdă de dânsul. 

„Da, da, e adevărat! Am pus mâna pe iarba vieţii! 
„Voi trăi... ce voi trăi ? Nici gând n'am de moarte!“ 
striga el, sărind în sus de bucurie şi fericire. Şi fără 
să mai stea pe gânduri, rupse frunza cea verde şi o 
şi înghiţi pe loc. „Bun, îşi zise el, ne-am asigurat de 
o sută de ani. Cei mulţi înainte!“ 

Luă apoi ghiveciul la subţioară şi eşind din sat, 
găsi un loc foarte potrivit printre crăpăturie de stânci 
şi îl ascunse acolo. 

Treceau anii, Moartea venea, şi secera multe vieţi 
omeneşti, dar la poarta casei fierarului nu îndrăznea 
să bată. E adevărat că se duse într'un rând, dar fie- 
гаги], cum о zări, îi strigă: „la poftim să-ţi încerci 
puterile cu mine !“ Şi Moartea se depărtă rușinată. 

Mai încercă ea şi în alte câteva rânduri, dar fu ne- 
voită să plece tot aşa cum venise. 

De necaz că sa găsit un om mai tare decât dânsa, 
Moartea se aşeză pe o piatră şi scrâşnind din dinţi şi 
troznindu-şi oasele, chemă ре Necuratul în ajutor. 

Ucigă-l crucea — departe de noi şi de casele noas- 
tre — se ivi numai decât şi făcu o învoială cu Moar- 
tea, ca al lui să fie sufletul fierarului, dacă izbutește 
să facă aşa ca fierarul să moară. 

Ce credeţi că făcu 5сатаојсћі ? Luă chip şi înfăţi- 
ѕаге de un boer tânăr şi bogat, îşi clădi un palat ma- 
re şi frumos în apropierea locuinţei fierarului şi după 
aceea căută să se împrietenească cu dânsul. Se pre- 
făcu chiar că îi este aşa de drag fierarul, că se ducea 
în toate zilele să-l cerceteze şi să-l cheme la palat. 

După ce se legă între dânşii o bună prietenie, Ne- 
curatul se căzni să afle dela fierar unde ţine acesta 
ascunsă iarba vieţii, dar nu fu chip să-i smulgă 
taina. к 

Când văzu că пи izbuteşte pe calea aceasta, Aghiu- 
fă se gândi la alt mijloc. „Văd, îi zise el fierarului, că 
eşti fericit, dar ai putea fi mult mai ferict. 

— Cum e cu putinţă să fiu mai fericit? 
fierarul. 

— Iată cum, îi lămuri Talpa iadului. Să nu fii aşa 
de cheltuitor, ci sileşte-te să pui cât mai mulţi bani 
la o parte. 

Econoimisnd şi strângând bine, în douăzeci de ani 
vei putea să-ţi faci o casă frumoasă ca palatul meu. 
In alţi douăzeci de ani, poţi să ai turme de oi şi graj- 
duri pline de cai. După aceea, tot strângând mereu, 


întrebă 


să te pui să cumperi pământ. Să cumperi cât mai 
mult. In o sută de ani — fiindcă tu nu mori, aşa că 
ai vreme — poţi să cumperi o întreagă împărăție şi 
să te faci împărat peste dânsa. Vezi, aşa dar, ce soar- 
tă frumoasă te aşteaptă, dacă începi să fii cât mai 
strângător“. 1 


Poveţile acestea diavoleşti îi plăcură mult fieraru- 
lui. Mai cu seamă gândul că într'o zi — fie peste o 
sută de ani, fie peste două sute de ani — va putea să 
ajungă împărat, îl făcea să tresară de bucurie. 

Din ziua aceea se puse, prin urmare, să strângă 
bani şi iar bani. Lucrul acesta ajunse pentru dânsul 
o boală, o patimă nebună. Până atunci nu era sărac 
şi nevoiaş, care să bată la poarta lui şi să nu pri- 
mească un ajutor, o pomană. Acum însă fierarul se 
prefăcu într'un sgârcit, într'un maţe-fripte, cum nu-i 
mai găseai perechea. Nu numai că n'ajuta pe nimeni, 
dar deseori se culca el însuşi flămând. Fugea de oa- 
meni şi stând toată ziua încuiat în casă, îşi făcea, so- 
coteala banilor ce strânsese. 

„Sgârcitul“, aşa îi zicea acum toată lumea care 
uitase de adevăratul lui nume. 

Sgârcenia îi împietri inima şi-l făcu să-se îndepăr- 
teze din calea cinstei şi dreptăţei. Ii pieri toată veseia 
şi zi de zi, an de an se făcea mai posomorât, mai a- 
cru la suflet. 

Iar în ziua când se încheie cea dintâi sută de ani 


p НЫННАН. 
Citiţi urmarea în pag. 6 los. 


_———————— 


PAG. ô. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


CE MAI HAPLEA! 


— Poveste populară giumeaţă — 


n Oarecare morar, саге, dacă пи era chiar 
Haplea, dar îl înţrecea în deşteptăciune, ре 
prietenul nostru, avea o moară şi o nevastă. 
Dela moară nu câştiga nimic, în schimb 
nevastă-sa îi dădea totdeauna dreptate şi-l 
lăuda, orice ar fi făcut el. 

Intr'o zi, morarul îi zise nevestei sale: „E mai 


(Urmare din pag. 5) 


de când mâncase frunza, vieţii, fierarul se îndreptă 
spre stânca unde ascunsese ghiveciul cu iarba cea 
prețioasă. 

Insă, cât p'aci să-şi piardă minţile, văzând că ghi- 
veciul nu ега la locul său. П căută peste tot, dar za- 
darnic; ghiveciul cu iarba vieţii pierise fără urmă. 

Cu capul în jos şi amărât peste măsură, fierarul 
luă înapoi drumul spre casă, dar abia făcuse câţiva 
paşi şi înaintea lui se ivi Moartea, ţinând în mână 
coasa ei tăioasă şi rânjind de bucurie. 

„Sgârcitule, acum nu mai poţi să-mi scapi !“ îi zise 
ea şi pe dată 11 luă sufletul, nu са să-l ducă la Dum- 
nezeu, ci, aşa cum ега învoiala, să-l dea lui Sca- 
raoţehi. 

Iată ce făcuse sgârcenia dintr'un om, care mai îna- 
inte era așa de bun și de milostiv faţă de cei săraci! 

ALI-BABA 


de Vasile Stănoiu 


% 


bine să vindem moara, că nu facem nici o brânză 
cu dânsa. Cu banii ce luăm pe moară cumpără о 
vacă şi de... vaca е cu totul altceva. Ne dă lapte, 
ne dă în toţi anii câte un vițel, pe care îl vindelm; 

„Ai dreptate, îi răspunse femeia, să vindem 
moara”. 

Morarul vându moara şi cu banii ce luă pe dânsa, 
cumpără dela un bâlciu o vacă. Insă, pe când se 
ducea acasă cu vaca, se simţi obosit şi îşi zise: 
„Am fost un prost şi un gogoman că am cumpărat 
o vacă. Se prea poate să mă împungă cu coarnele 
şi să mă omoare; aş fi făcut mai bine, dacă lua: 
un cal. N'aveam nevoie să merg pe jos şi nici che!- 
аа calului nu e таге” 

Tocmai atunci trecea un om călare, venind din par- 
tea cealaltă а drumului. „Vrei să-mi dai calul şi 
să-ţi dau vaca?” îl înhebă Haplea a! nostru. 

— Vreau”, zise omul şi schimbul se făcu. 

Insă, după ce тсггги! merse o bucată de drumi 
câlare, se căi că lvase un cal şi îşi zise din nou: 
„Dar mam să fiu toată vremea теа pe drumuri, 
aşa că va trebui så hrănesc calul de pomană. Mult 
mai bine dacă îmi cumpăram o capră! Capra, domnule, 
ці dă lapte şi dimineaţa, şi seara şi, din când în când, 
îți mai face şi iezi. Apoi, ce mănâncă o capră? Mai 
nimic, 


i i 


чч 
ЕУ, м 


DIMINEAŢA СОРІ110К000060000000060000600000000000000000000000000 PAG. 7. 


Intâlnindu-se, aşa dar, cu unul care ducea la târg 
nişte capre de vânzare, morarul îi zise: 
capră mai bună şi îţi dau în schimb calul.” 


Fireşte, omul se grăbi să facă un astfel de schimb. 


Morarul merse, cât mai merse cu сарга şi în- 
cepu iarăşi: „Cine naiba ma împins să iau o ca- 
юта? Capra е о dihanie încăpăţânată, nărăvaşe, se 
caţără pe stânci şi cade de 'acolo de-şi rupe, gâtul: la 
să caut să mă scap mai Че grabă de еа” 

Se întâlneşte cu un drumeţ şi-l întreabă: "Vrei să-ţi 
vând capra şi cât îmi dai pe ea? 

— „Cinci poli”, îi zise drumeţul. i 

Morarul luă cinci poli şi se scăpă de capră. 

Mergând el aşa, începu să se socotească şi să-şi 
zică: „Dar par'că vândusem moara mai Scump, şi 
cum se face că m'am decât cinci poli? Insă, stai: е 
mai bine cu banii aceştia să-mi cumpăr о cloşcă cu 
pui. Am ouă proaspete în toate zilele şi din. când 
în când mai рип la frigare câte un puişor.” 

Dete, aşa dar, cinci poli, câţi avea, şi cumpără 
dela un ţăran o cloşcă cu vre-o zece puişori. 

Ei, dar nu e lesne să ai de аѓасе cu găini şi puişori 
şi să-i duci pe drum așa cum vrei tu. Fug, se îm 
prăştie, merge care încotro. 

„Văd că Necuratul ma pus să-i cumpăr ре bles- 
temaţii aceştia, îşi zise morarul, decât lasă că mă 
scap şi de dânşii!” 

Intră la o cârciumă şi-i zise fârciumarului să-i 
vândă. 

„Ті-і cumpăr, îi răspunse cârciumarul, însă fiindcă 
mam bani, îţi dau pe ei un sac plin cu cartofi. 


„Dă-mi o ` 


— Primesc!” zise morarul şi luând în spinare 
sacul plin cu cartofi, o porni în spre. casă. 

Dar sacul era greu de purtat, 'aşa că în curând deş- 
teptul de morar nu mai putea să-i ducă. Obosise aşa 
de rău, încât se supără şi aruncă sacul cu cartofi cu 
tot întrun râu ce curgea prin partea locului. Uşurat, 
se întoarse acasă cu moara vândută şi fără un ban 
în buzunar. 

„Unde e vaca?” îl întrebă nevastă-sa. 

„Am dat-o pe un cal. 

— Şi unde e calul? р 

— L-am schimbat ре о capră. | 

— Şi ce ai făcut cu capra? 

— Ат vândut-o pentru cinci poli. | 

— Şi unde-s banii? 

— Am cumpărat o găină cu zece puişori. 

— Şi unde e găina cu puişorii? 

— l-am schimbat ре un ‘sac plin cu cartofi. 

— Аі făcut foarte bine, îi zise femeia, vino să te 
îmbrăţişez, deşteptule bărbăţel. Nu-i aşa că аі pus 
cartofii în pivniţă ? 

— Nu, i-am aruncat în râu, fiindcă nu mai pu- 
team să-i duc. Erau 'aşa de grei, că să-mi rupă cât 
p'aci şira spinărei. 

— Să-ţi rupă şira spinărei? Doamne apără şi 
păzeşte! zise femeia, făcându-şi semnul crucii. Cât 
eşti de deştept, bărbăţele, şi ce bine ai făcut că te-ai 
scăpat de dânşii! Vino să te mai $mbrăjisez о 
dată.” [| 

Se îmbrăţişară şi apoi merseră la culcare, fără să - 
îi avut се mânca, dar veseli, mulţumiţi şi încântați 
unul ge altul. Vasile Stănoiu 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


lată un model în care vedem 
po lângă alte 


cum unii câini, 


multe foloase ce ne aduc, şi pe 
cari desigur că le ştiţi — ne'aju- 


tă şi la transportat diferite lu- 
cruri, atunci când noi avem prea 
multe de dus. 

Inteligentul câine din model 
face parte dintr'o rasă rară fran- 
ceză. Are părul lung numai la 
gât şi la sfârşitul cozii, în cât îţi 
dă impresia că e un leu, numai 
că e cam mititel şi prea bun pen- 
tru a putea îi comparat cu fioro- 
sul rege al animalelor. 

După cum vedeţi poartă în 
bot un созше} al stăpânului, 
care desigur că vine dela piaţă 
cu dânsul. 

Culorile pot fi: cenuşiul pen- 
tru trupul câinelui şi ceva mai 
închis pentru păr. Cât priveşte 
coşuleţul, n'aveţi decât să vă ui- 
taţi la coşurile cari se găsesc 
prin casă, ca să-i daţi o culoare 
naturală. 


DIMINEATA COPIILOR. 


DIN ISPRĂ VILE MAIMUȚII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH 


Prelucrare de MOŞ МАЕ 


VIII. Lupta lui Fips cu Miţoi şi Fidel 


Sus ре puf şi pe Fidel — 
Vai, bietul de căţel! — 
Capwn jos l-a spânzurat 
Bine că nu l-a scăpat. 
Iac'aşa el l-a ţinut, 

Câtă vreme i-a plăcut, 


lar de-acolo-apoi luându-l — 
Şi-a schimbat, se vede, gândul, — 


Ştiţi voi unde să-l fi dus? 
„Sus pe casă, cât mai sus. 
Si pe coşul plin de fum 
П legă, 'şi văzu de drum. 
Stă Fidel în fum şi foc, 
Ca să scape nu-i mijloc. 


Latră, urlă şi tot geme, 
Dar nu trece multă vreme 
Si Miţoi în coş apare 

Asta fuse-a lui scăpare. 


Coguleţaul tot târând, 
Tot plângând şi miaunând, 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 9. 


- Biet Miţoi înebunit, 
Drept în coş a nimerit. 


Şi eşind acum pe casă, Е | 
Си puterem jos se lasă, (= 
Pe Fidel îl îmbrânceşte, [е 


54-1 deslege isbuteşte, 

Si vedeţi сит s'a 'ntâmplat, 
*N coşuleţ el a picat. 

Zice Miţu: „Aoleu! 


După aceasta ce-a urmat? 
Ei cu Fips sau împăcat. 


Ca stăpân chiar ган Беи 

L i de-atunci wau îndrăznit 
„Coşuleţul e mai greu“. Şi > > 
Nevăsând vre-o scăpare, е еи gri жүн, ă 
De pe casă Miţu sare, a sunt gata să-l servească. 
Intrun рот drept nimereşte 

Şi de-o creangă se opreşte. - 
Iatacum s'au despărţit, 

Dar de loc сит wau dorit. 

Coada-i lungă e tăiată 

Şi rămâne со bucată. 


ё 
№ 


\\ 
Na, Miţoi şi си Fidel, N A bsi | 
Fiecare-i pentru el, М 
Se văd singuri, despărțiți, 
Dar sunt rău nenorociţi. (Va urma) 
În ini babi Lai libian пааяашпинишпиввинивнинияииианшивзавпапвшианяи 


Care regi nu au ţări? Cu minciuna prânzeşti, dar de cinat ba. 


Gol әр a1lip3 up 16337) *** 
+394 Отепіа omenire сеге, şi cinstea cinste. 
‘Care ac nu are ureche? Ж жж 
(ә140)01 әр 1n9y) Cinste dai, cinste găseşti. 


РЕ 
«4 


v` 


РАС. 10. 


tii 
Cum împarte mâncarea fraților. 


A doua zi fu sculat cu noaptea 'n cap. Sboinea era 
foc de supărat, dar când îl văzu tremurând în faţa 
lui, i se muie inima, căci de, era tată, şi-i grăi cu 
blândeţe. 

— Mă băete!.. Ти eşti bun numai de răutăţi. Atâta 
Ştii... atâta faci. Ce dracu? Cum întorc capul, aud 
doar de tine, şi luându-l cu binişorul, lăsând muştru- 
lueala pe altă dată, îl apucă de mână. 

— Fraţii tăi sunt de trei zile la vânătoare. Ei fac 
ceva, tu nimic!. Te voiu pune la încercare!.. Vreau să 
văd dacă ţi-a venit glagoria la cap; dacă eşti bun de 
vreo ispravă, sau mânânci mămăliga degeaba!.. Azi, 
bucătarul găteşte ceva minunat. Să iei şi să le duci 
şi lor din bucate, căci or îi, flămânzit săracii, tot hoi- 
nărind p'acolo. Ei spune?... Laie sau bâlaie? Te duci, 
ori nu te duci?... 

— Da tată,... поі duce... zise си jumătate de gură 
Troancă... Le-oi duce ce vrei, dar nu acum. Mă сат 
ţine un junghiu în coşul pieptului, şi de,... паі luat 
cu nepusă masă, şi mi-ai stricat somnul!.. 

— Mă nevolnice!.. Te mai întreb încă 
prinzi să duci mâncarea fraţilor?.. 

— ра tatăl. 

— Atunci găteşte-te!.. şi Sboniea plecă zâmbind, 
gândindu-se că cu chipul acesta putea să răsuile în 
voie. 

Şi zis şi făcut: Inaintea prânzului... încărcat de bu- 
nătăţi, ieşi pe poarta cetăţii, apucând calea pădurii. 
Pământu-i fugea sub picioare, Сайса grăbit căci ma- 
vea. vreme de pierdut şi privind înnălţimile cerului, 
flueră din frunze un cântec haiducesc. Cine mai era 
са el?! Parcă se ducea la război, la cine ştie ce bătă- 
lie, şi nici de cum ca ori ce slugă, cu mâncare la 
fraţii săi. 

Şi merse şi merse, măi copii,... cale lungă, să-i a- 
jungă. Trecu cinci râpi şi cinci ape, două dealuri şi 
patru văi, şi când soarele era d'asupra capului, când 
ardea mai tare, Troancă aruncându-şi ochii pe po- 
tecă, văzu că cineva se {іле după el. Cine să fie? se 


odată. 'Te 


PIE as 00IRAPBR 
de V PETRE/CUN 


întreba mirat prostul. Dela curte nu plecă decât el 
singur; pe drum până aici nu se întâlnise cu nimeni. 
Nu se dumirea de fel. 

Şezu pe loc... Işi luă inima în dinţi intoarse capul, 
nu văzu pe nimeni. Se sculă, plecă înainte,.. se uită 
din nou îndărăt, dar iar cineva era în spatele lui. 

ine să fie; cine oare?... De bună seamă că au râv- 
nit la mâncarea fraţilor, gândi prostul, şi o rupse la 
fugă înainte. Dar cel din spate, se ţinea ca scaiul în 
urma sa. ы 

Dacă văzu şi văzu, că n'o scoate la capăt,.. că nu-i 
dă pace, svârli din braţe o friptură, ca în chipul ace- 
sta să scape, şi .înciudat strigă: 

— Mănâncă, mă calicule!... Satură-te, şi se avântă 
mai mult în inima codrului. Soarele se аѕсипѕеѕе 
după nişte dealuri, іаг vântul adiea printre frun- 
zele copacilor. Se lăsă pe o rână să se odihnească, se 
uită pe jos, în urmă, nu se mai ţinea după el nimeni, 


у УУ 
рУ 


şi răsuflând uşurat, începu să caşte. Il prinse som- 
nul. Căldura era prea mare, şi iarba prea verde şi 


DIMINEAȚA COPIILOR90090900000900000000000000000000000000000000 PAG. 11. 


prea, răcoroasă, să nu-l ispitească. П vrăjise cântecul 
privighetoarei, îl vrăjise apa isvorului care curgea la 
picioarele lui, la rădăcina unui falnic stejar unde se 
trântise Troancă. Şi cât a dormit, nu pot şti, dragi co- 
pii, atâta doar vă pot spune, că deodată prostul sări 
ars de unde se aşezase, ţinându-se си mâna de nas. П 
lovise cineva în somn, şi uitându-se împrejur să-şi 
vadă duşmanul, care nu era nicăiri, îi mai veni ini- 
та la loc... 
jungă Ја fraţii săi, luându-şi ce brumă îi mai rămă- 
sese din mâncarea lor, călcă mai apăsat pe covorul 


verde de mătase. Era mai vesel, mai fericit căci scă- . 


pase de năpastă. Dar nu pricepea ce avusese acela cu 
el, de nu-i dăduse pace , nici când să doarmă: 
Nu ştia Troancă, că o ghindă desprinsă din locul 


ei, de vânt, căzuse jos, şi-l lovise; nu ştia nimic fe- 


ciorul lui Sboniea. 

Incepuse parcă să se mai răcorească. Pădurea bă- 
trână făcea umbră soarelui, care lucea са un, foc de 
aur pe cer; isvorul printre pietre ca un balaur, se tot 
{ага la vale, iar mii de stropi țâşneau din unda cum 
e cristalul. Dar dând de-o poiană, soarele apăru ia- 
răşi, şi cel din spate iar nu-l slăbea. Se opri pe loc; 
se opri şi cel ce-l urmărea... Merse înainte... şi celă- 
lalt Ја el. O luă la dreapta, la stânga, să scape, duş- 
manul care-i mâncase friptura, nici mort să se lase. 

Ce să facă?.. Crezând de bună seamă că vinovaţi 
sunt fraţii, care n'aveau noroc de bucate, le asvârli 
pe toate, şi cu sufletul la gură, începu să fugă. 

— Но, nemâncatule!.. Satură-te, strigă el. A fost 
mâncare pentru trei, acum о mânânci singur, dar cel 
din spate, nu vrea să ştie, nu-l auzea, nu-l slăbea de 
loc. 

Dacă văzu şi văzu că atât se ţine de el, că nici în 
ruptul capului, nu-l lasă, o băgă prostul pe mânecă, 
şi strigând înspăimântat, alergă pe poteca şerpuită, 
gândind să scape de cel din spate. Dar zădarnic!... 
Parcă era un făcut! Nenorocirea se abătuse pe capul 
lui Troancă; o pacoste, саге îl făcea să-şi iese din 
minţi. Ce să facă, ce să facă, se tot gândea bietul de 
el, şi ghicind că singura scăpare, nu i-a mai rămas 
decât în fugă, şi având picioare bune, unde mi se 
porni, măi copii, să alerge, mai dihai ca o căprioară, 
un epure sau cal, şi d'abea trăgându-şi sufletul, şi cu 
limba scoasă, ajunse la fraţii săi, cari se odihneau 
într'o colibă, şi cari văzându-l aşa de înspăimântat, 
săriră să vadă ce i sa întâmplat; săriră să-i ajute. 

— Fraţilor!.. strigă Troancă. Luaţi-l după mine că-l 
omor! Luaţi-l odată! Nu staţi cu mâinele în sân!.. 

— Pe cine mă?.. Pe cine... se răstiră ei, şi apucară 
hangerele?... 

— Pe cel саге а mâncat,.. mâncarea... 

— Ce mâncare! Ce tot trâncăneşti?... 

— Da, mâncarea voastră... bucatele ce mi le-a dat 
tătuca, să vi le aduc. Şi, flăcăii. punându-l să poves- 
tească, cum s'a întâmplat, şi făcându-şi semn cu о- 
chii, înţeleseră cum stau lucrurile, şi se porniră să 
râdă, Dar rămaseră cu râsul, şi cu тае goalel., 


Apoi aducându-şi aminte că trebue să а- = 
la bătaie!... 


Intrun târziu, cel mai mare fecior al lui Sboniea, 
amărât de cele întâmplate, „Si că acum е flămând, 
zise: 

— Prostule,.. a fost umbra ta!... - 

— Umbra mea,.. se minună Troancă?.. Ce-i aia?... 
Şi nu se putu de fel dumeri, prămatia împărătească, 
cum îi zicea bătrânul, decât doar atunci, când fraţii 
гирі de oboseală, şi morţi de foame, fiindcă nu u- 
ciseseră nimic în ziua aceia, tăbărâră pe el, şi-l luară 

(Va urma) 
——— ock 


FRICOS UL 


ай e un băjat foarte fricos. Când vine noaptea, 

îl apucă o teamă nebună. Pentru nimic în lume 

n'ar sta într’o odaie, unde ar fi întuneric. Dacă 

e pe afară, la cel mai mic sgomot dă buzna'n 

casă ca un nebun. Peste tot îi se pare că vede 
fantome sau ceva hoți şi ucigaşi. 

Deunăzi, fu trimes de mama sa în sat, unde petre- 
cu atâta timp, încât îl apucă noaptea pe câmp. 

Cum văzu că sa înoptat, Ionel se porni să fugă 
fără să-şi dea seama încotro. Ajungând înaintea unui 
gard, văzu cu groază că n'avea de făcut decât una, 
din două: sau să rămâie acolo, sau să se întoarcă 
îndărăt. Nici n'avu timp să se gândească şi auzi un 
cântec singuratec. Iar deodată zări de-asupra gar- 
dului un cap, cu doi ochi sticloşi, care-l priveau, о 
barbă incâlcită şi două coarne ре сар. 

— „E dracul strigă el, e dracul !“ 

De frică începu să fugă cât îl ţineau picioarele. 
Totuşi, nu se putu stăpâni să nu întoarcă înapoi ca- 
pul. Dar ce-i fu dat să vadă? 

Dracul sărise gardul şi se puse să-l. urmărească. 

In acelaş timp răsună sunetul unui clopoțel şi se 
auziră ţipete grozave. 

lată ce se întâmplase : 

Ionel, ре care nici o locomotivă nu-l întrecea în 
fugă, se împiedică de niște rădăcini de arbori şi că- 
zând, închise ochii şi începu să strige: 

„Tăticule ! Mămico! sunt pierdut. 

Un hohot de râs răspunse la, această chemare. 

„Cum d-ta, domnule Ionel, o iei pe Florica drept 
dracul ?“ zise o voce de fetiţă. Băiatul ridică în sus 
capul, în faţa lui se afla Safta, păstoriţa, urmată de 
capra cea mai dragă. 

— „Ce ега Florico? bâlbâi el sculându-se ruşinat. 

„Da, ea era, zise fetiţa râzând din nôu. Şi tu ai fost 
aşa de fricos, tu un bărbat? ... 

Dar eu care nu sunt decât o fetiţă şi totuşi nu sunt 
aşa de їгісоаѕё. Ah! Ah! Ah! tare ești fricos, d-le 
Ionel. Vrei să te duc până acasă? 

— „Nu, răspunse băiatul. 1 mulţumesc, байо, 
dar nu mai mi-e frică“. Şi întradevăr, după această 
întâmplare Ionel se îndreptă. 

Din fraţuzeşte de Adina Mina Moscovici 


ppu- N e me 


РАС. 12. 


Г уе E 
© А a ace А. 


fost odată un împărat bătrân, care avea mai 
multe fete, dintre cari cea mai mică era 
mai frumoasă. 

Intro zi caldă de vară, Domnița aceasta porni în 
pădure unde se aşeză la umbra unui tei mare, la 
marginea unui lac. 

Acolo începu să se joace cu o minge de aur, la care 
tinea foarte mult; dar deodată, alunecându-i din 
mâini, mingea se rostogoli în apă. Atunci biata Dom- 
niţă se puse pe un plâns grozav. Nu trecu însă mult 
şi se auzi un glas: 

„Се ai, drăguţa mea, de plângi cu atâta foc ? 

— А! tu eşti care vorbeşti, zise Domnița către о 
broască care îşi scosese capul afară din apă. Mi-a că- 
zut mingea în lac şi de aceea plâng. 

— Ce-mi dai, frumoaso, dacă ţi-o aduc eu? 

— Ce-ţi дап? Cere-mi tot ce vrei, broscuţo bună, 
îţi pot da inelele şi brăţările mele sau şiragul meu de 
mărgăritare, cere-mi orice“. 

Dar broasca răspunse. 

„Nu-mi trebue nimic din toate astea, doresc însă 
un singur lucru: să mă iei la tine acasă, să mă aşezi 
pe scaunul tău, să-mi даі să mănâânc din farfuria ta 
şi să beau din petimul tău de aur. 

— Щі făgăduiesc tot ce vrei, numai adu-mi mingea 
mai repede“. 

Atunci broasca pieri în apă, după o clipă însă se 
ivi aducând şi mingea de aur pe care o întinse Dom- 
niţei. 

Când Domnița se văzu cu ea în braţe, începu să 
fugă, fără să se mai uite înapoi. 

Biata broscuţă striga din toate puterile, dar în za- 


Фе9ФәФФ DIMINEAȚA COPIILOR 


dar, căci Domnița nu o mai auzea. Văzând aceasta se 
scufundă amărâtă în apă. 

A doua zi dimineaţa, pe când Domnița se aşezase 
la masă împreună cu părinţii şi surorile sale, se auzi 
pe scări un plescăit uşor, iar peste puţin şi un ciocă- 
nit în uşă. Cu toate că Domnița nu prea ега mulţu- 
mită atunci când trebuia să se scoale dela masă, to- 
tuşi se duse să vadă ce este. 

Când deschise uşa, dete cu ochii de broscuţă care 
încet, încet găsise drumul palatului şi.care acum aş- 
tepta să i se deschidă. 

Infuriată, Domnița trânti uşa şi se aşeză din nou 
la masă, povestind părinţilor săi întâmplarea din 
pădure, aşa cum îi veni ei mai bine. Impăratul care 
era om drept, îi zise: 

„Ai făgăduit, copilul meu, deci trebue să faci аза 
cum ţi-ai dat cuvântul. 

La cuvintele acestea Domnița se sculă şi deschise 
uşa. broscuţei, care aştepta nemişcată afară. 

„Aide, căci tata doreşte să te vadă“, îi zise Dom- 
niţa. 

Broasca sări încet, dar mulţună, însă biata copi- 
lă, galbenă la faţă, se aşeză pe scaun, fără să se mai 
uite la broască. 

Aceasta însă îi zise : „Aide ! ia-mă acum lângă tine 
pe scaun să mâncăm împreună“. Asta însă era prea 
mult, să mănânce alături de o broască urâcioasă ! 
Scoasă din fire, Domnița se plecă jos, luă broasca şi 
o isbi de perete, dar deodată ruşinându-se de ceeace 
făcuse, începu să plângă. 

Nu veţi ghici niciodată sfârşitul acestei poveşti. 

Pentru răsplata ei, această Domniţă ar fi trebuit să 


Citiţi urmarea în pag, 13 jos. 


/ 


DIMINEAŢA СОРІІІ О Коффоффооооӯфоӯоооооофовоооовооооооовофоофоое PAG. 13. 


Isvorul din piatră seacă 


n învălmăşeala luptelor grozave pentru des- 
robirea neamului de sub jugul turcesc, trei 
voinici români, de a căror vitejie se'ngro- 
zise duşmanul, căzură prinşi în tabăra tur- 
cească. 

Mânia căpeteniilor duşmane era atât de mare că 
se gândeau fel şi chip cum să osândească mai crunt 
pe aceşti luptători şi cum să le facă mai grele chinu- 
rile morţii. 

In cele din urmă, ducându-se într'un loc stâncos, 
unde nici un fir de iarbă nu creştea ci numai piatră 
seacă, îi legă de stânci în lanţuri grele şi dându-le la 
fiecare câte о daltă şi un ciocan, căpetenia oştiriilor 
le zise: 

— lată. veţi avea în fiecare zi câte o bucată de pâi- 
ne şi sare. Apă însă nu veţi căpăta nici un strop. Să- 
paţi în această stâncă şi când veţi da de apă, atunci 
vă voi scoate din lanţuri şi veţi fi liberi să mergeţi 
iar. în tabăra voastră. 

La auzul acestor cuvinte, toată oastea păgână râse 
cu poftă împrăştiindu-se prin: corturi. Bieţii români 
erau. osândiţi să moară de sete căci, cum să scoţi apă 
din piatra seacă? Cu credinţă în Dumnezeu, însă, 
se apucară să cioplească cu dălţiel, piatra tare, o 
muncă grea, fără spor şi chinuiţi pe zi ce trecea de 
o sete arzătoare. A treia zi, cerul se milostivi de ei şi 
începu să cearnă о ploae deasă, care tinu о săptă- 
mână în şir. 

Intr'una din seri, pe când dormeau toţi trei un 
somn adânc, i se arătă, celui mai tânăr, în vis, Dum- 
nezeu şi-i zise: Sapă cu credinţă la răsărit în mar- 
ginea stâncii 51. уеі da de apă. Tânărul oştean, se 
trezi numai decât din somn. Cerul se înseninase şi 
luna lumina ca ziua. Cu credinţă, fără pic de îndo- 
ială în cuget, luă dalta şi ciocanul şi începu să sape 


în marginea de răsărit a stâncii — şi nu după multă 


(urmare din раа. 12) 


fie pedepsiită, nu-i aşa ? Ei bine, nu a fost şi asta se 
mai întâmplă adesea şi altora, o ştim bine. 

Când tânăra fată ridică ochii de jos, nu mai era 
nici o broască, ci în faţa ei stătea un tânăr îmbrăcat 
în haine de catifea, verde, lucrate cu fir de aur. 

O salută frumos şi îi zise: 

„Nu mai plânge atâta, căci îmi face foarte rău. 
Am fost destul de nenorocit până acum din pricina 
unei vrăjitoare, care m'a ursit să trăesc ca broască, 
mi-ai făcut şi tu destul rău adineauri, totuşi m'ai scă- 
pat de blestem; iar dacă tu eşti о Domniţă, află că şi 
eu sunt un fecior de împărat. 

Apoi tânărul se întoarse către împărat şi îi ceru pe 
Domnita în căsătorie. Atât împăratul, cât şi Domnița 
primiră. Peste puţin se făcu nuntă mare şi frumoasă, 


unde toată lumea petrecu de minune. 
Prelucrare de Dorina E. Koşca 


muncă minunea se împlini. Deodată începu să ţâş- 
nească o apă limpede şi rece ca ghiaţa şi stropii ei 
udând pe ceilaliţ doi voinici, îi sculă din somn. Маге 
le fu bucuria când văzură minunea şi tustrei îşi pe- 
trecură restu nopții în rugăciuni către atotputernicul 
Dumnezeu. A doua zi, văzând şi căpeteniile oştirilor 
păgâne minunea, mai mult de frica mâniei lui Dum- 
nezeu, decât de cuvântul dat, dădură drumul celor 
trei voinici, cari se întoarseră plini de veselie în rân- 
dul tovarăşilor lor, spre a lupta din nou, cu mai mul- 

tă bărbăţie, contra păgânului cotropitor. 

D. Constantin Mereanu 
————-с=—жж—5%— 
Cine mare suflet, dar ştie să vorbească? 

(опојошело) 


* * ж 
Cine au fost oameni odată, iar acuma nu mai sunt? 
(по) 
. * è ә + м 
А cui pânză nu se întrebuinţează? 


“(mynno(uered ezued) 


» ov» 
Ce nu poate îi cald niciodată? 
“(ejeru5) 
de Сог. С. Р. Teodorescu-Marghiia 
——— x шо —— 


PAG. 14. 905505066â5606 ә о обадете Г) 1 МТМ 


EAȚA COPIILOR 


ând Titirez împlinise nouă ani, se rugă de ta- 
tăl său să-l dea la aviaţie. › 
Căpătând bine cuvântarea şi învoirea pă- 


rinţilor, fu angajat ca ajutor de piot pe ae- 
roplanul Aventura. 

Intr'o zi, iată-l plutind în » văzduh, eu inima cât ип” 
purice. 

Aeroplanul, ca un erete,, spinteca văzduhul, ridi- 
cându-se deasupra norior albi ca puful de lebădă. 
Cerul era limpede şi soarele dogorea ca un cuptor a- 
prins. 

In urma aeroplanului, rămâneau câmpii întinse, 
parcurile încărcate cu flori, dealurile şi munţii ca 
nişte pitici; apele ce-şi revărsau undele spumoase, u- 
dând întinsele ţinuturi, cari sub razele soarelui pă- 
reau panglici de argint ce se desfăşurau sgomotos 
dealungul oraşelor şi satelor. 

Pilotul virând greşit; aeroplanul, se înclină pe o a- 
ripă şi Titirez, ca o minge căzu în mare. Cum ştia să 
înoate, tăie valurile voiniceşte. Simţind că puterile îl 
părăsise fu cuprins de spaimă, care îi fu mărită vă- 
zând că din valuri i se arată un pește nespus de ma- 
re, care, de cum îl văzu, îl înghiţi. 

In pântecele peştelui Titirez se porni pe plâns şi se 
sbătu cât putu, dar totul era zadarnic. 

Peştelui i-se făcu milă şi îi zise că nu îi va face 
nici un rău. 

Titirez îl rugă să-l scoaţă la suprafaţă să respire, 
că se înăbușe. 

Implinindu-i dorinţa, peştele eşi deasupra apei şi 
căscă gura. 

Atât aştepta şi Titirez care făcându-şi vânt dinr'un 


salt, uşii! sări în mare şi înotă spre malul de саге 
îl despărțea câteva lovituri de lopată. 

Peştele păcălit rămase în apă, iar Titirez, dupi ce 
îi mulţumi că-l scăpase dela înec, îi dădu cu tifla şi 
se depărtă. f 

Marea se linişti şi cerul căpătă culoarea safirului. 
Titirez străbătând insula ce-l adăpostea de valurile 
mărei, îi ѓи dat să afle că nu era locuită, cu toate că 
o plantație bogată de роті fructiferi şi întinse lanuri 
de grâu, porumb, o acopereau în întregime. 

Astâmpărându-şi foamea cu fructe, adormi sub un 
copac bătrân. Când se deşteptă, se pomeni că ега le- 
gat cobză şi că se afla închis sub pământ, într'o sub- 
terană, luminată ca ziua de milioane de pietre 
scumpe. - 

Ре un tron de aur şedea Impăratul insulii în mi- 
jlocul sfetnicilor şi curtenilor adunaţi la sfat să ho- 
tărască de soarta lui Titirez. Un ostaş înarmat cu o 
furcă, păzitorul lui Titirez, îi spuse că se află în im- 
părăția furnicilor. 

El luându-și inima în dinţi, înaintă spre împăra- 
tul furnicilor şi făcând o plecăciune până la pământ, 
îi povesti vitejiile şi isprăvile sale rugându-l să nu-l 
omoare. 

In timp ce adunarea asculta cu gura căscată mi- 
nunatele lui povestiri, intră un străjer aducând ves- 
tea că insula va fi cotropită de lăcuste, cari vor ni- 
mici şi prăda toate avuţiile adunate .си atâta trudă 
de furnici. 

Impăratul se învoi să dea libertatea lui Titirez, du- 
pă ce va alunga duşmanii. Furnicele se orânduiseră 
în linie de bătae, pornind în fruntea lor Impăratul 
şi viteazul Titirez. 


DIMINEAȚA COPIILOR 1900060400000000000000000000000000000000000e РДС. 15. 


Pământul se făcuse negru de furnici сагі гйзйгеа 
ca frunza şi ca iarba. Spre insulă înaintau în bărci 
de plută lăcustele, îmbrăcate în tunici verzi şi înar- 
mate cu coase de argint. Cât cuprindeai cu ochiul, 
pe mare plutea norul des de lăcuste. Titirez cum le 
văzu, puse să se aprindă focuri pe mal, ca insula să 
fie învăluită într'un nor de fum. 

Lăcustele avântându-se la atac, fură ameţite de fu- 
mul înecăcios al erburilor cari ardeau. Lupta ţinu 
trei zile şi trei nopţi şi furnicile, câştigând victoria, 
răsplătiră împărăteşte pe Titirez, care se întoarse în 
satul părintesc acoperit de glorie, de unde se duse 
vestea în toată lumea de războiul lăcustelor cu fur- 
nicile. 

Pavel Al. Macedonski 
—_— > —— 


Pentru cititorii din Capitală 


Regretând că nu putem face la fel şi cu iubiții noştri 
cititori din provincie, dăm cititoarelor şi cititorilor no- 
ştri din Capitală o veste, despre care credem că va fi 
primită cu plăcere, şi totodată le facem o întrebare, la 
care îi rugăm să răspundă. 

Vestea este că am hotărât — data o vom anunţa în- 
trun număr viitor — са în fiecare săptămână, ,într'o 
zi după amiazi, să ţinem cu colaboratorii, cititoarele şi 
cititorii noştri о şezătoare de copii în localul Redacţiei 
revistei noastre. 

Programul acestor şezători va fi cât mai variat, si- 
lindu-ne a-l face şi distractiv şi instructiv. Ba chiar el 
va її alcătuit împreună cu cei cari iau parte la şezători. 

Acum întrebarea. Rugăm să ni se răspundă care zi 
— afară de ziua de Duminică — convine mai bine ci- 
titorilor, adică în care după amiazi sunt ei mai liberi 
pentru a putea veni la şezătoare. 

Aşteptăm răspunsul lor, pentru ca să hotărâm ziua 
şi să începem. 


Nu-mi place shimmy 

Nici fox-trotul nu-mi place 

Imi place ciocolata 

Deci vreau „SUCHARD” şi pace. 


БЫТ 88 


Cititori, citiţi 


EVREICA 


Şi alte povestiri de ANDERSEN 
Traducere de N. BATZARIA 
Preţul 30 Lei 


Cereţi pretutindeni 
„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii“* 
Ediţia a Il-a Preţul, Lei 50 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Маг. Dum -Măgura (Buzau). — Poţi trimite poezii spre 
cercetare, fără să ceri voe de mai înainte. Ії spuuem numai 
дере acum că nu ducem nici o lipsă de poezii şi că după fe- 
lul cum sorii d-ta, se vede că nu cunoşti încă regnlele de or- 
tografie şi de punctuație, aşa că te cam grăbești, vrând să fii 
scriitor, 

Ior. Pet.-Loco. — In cAlmsnahul şcolarilor ре 1926» este 
un întreg articol despre „Steagul nostru“. Acolo găsești răs- 
puns amănunţit la întrebarea pusă de d-ta prin carta postală 
ce пе ai trimis. Regretăm, dar nu putem scrie de două ori în 
aceiaşi chestiune, 

P. Каа -Buzău. — Cele două poezii, «România» și «După 
coarne», trimise de d-ta sunt slăbnte, cu inversiuni supărå- 
toare («Ai ваі fii», «ЛІ său neam» еіс.) și cu cuvinte cari nu 
pot гіта („crâng-cântând“, „neam-roman“, etc.). Nu te grăbi 
să trimiți versuri spre publicare şı mai ales convinge-te de a- 
devărul că uu e deajuns să înșiri rânduri ale căror cuvinte 
de la sfârşit rimează, pentru ca bucata scrisă în felul acesta 
să merite numele de poezie, _ 

Gigi Râp.-Slobozia. — Scrii „trimisă“ de anecdota „De 
солі» тїсї nu-mi раза“. Pe semne, ui uitat să adaugi şi cu- 
vântul «copiată», dar а1 avut grija să о semnezi cu numele 
d-tale. Nu ştii, tinere, că a semna bucăh făcute de alții, nu- 
mai pentrucă ţi-ai dat osteneala să le copiezi, înseamnă а să- 
vârşi un furt, căci iți însuşeşti un lucru, la care a muncit a:t- 
cineva ? Те sfâtuim să te laşi de astfel de obiceiuri. 

Mar. D.-Craiova. - «Ucenicul vrăjitorului», N'ai citit oare 
ce am scris de nenumărate ori că nu se iau in cercetare bu- 
саўе scrise cu creionul și pe ambele feţe ale hârtiei? In ab- 
sența noastră din Bucureşti s'au strâns aşa de multe manu- 
scrise, іп cât n'am dat încă peste «Povestea gropaşului» de 
care pumeneşti în scrisoarea d-tale. О vom cerceta, îndată ce-i 
vine rândul. Rugăm numai trimite mai puțină materie, căci a- 
vem prea multă la Леда’ ție. 

Lut. T.-Constanţa. - Poezia «Ploaia» arată un talent pro- 
mitător, dar sunt unele expresiuni cam forţate („De - oameni 
muritori“) şi ai versuri de umplutură. In afară de aceasta, poe- 
тла, prin factura ei, tinde mai. mult spre literatura pură, decât 
spre literatura pentru copii. 

Seg. Ar.-Lespezi — «Anecdota» trimisă de d-ta este mai 
de grabă o încurajure pentru pungași. Aşa fiind, nu e bine să 
publicăm astfel de anecdote. 

Ant. An.-Voineşti.-— Bucăţi scrise cu creionul şi mai ales ` 
copiate, nu se iau în cercetare. 

Gr. Con.-Ismail. — Ne scrii aşa: «Ат Onoarea a-mi bu- 
blica»! ре când trebuia scris: „Am onoarea să vă rog să bine- 
voiţi a-mi publica“ (iar nu раа) De aceea, te sfătuim să 
înveţi întâi mai bine româneşte şi după aceea să te gândești 
a trimite bucăți spre publicare. De altfel, te asigurăm că пи 
ducem пісі о рза de materie, 

Car. Bal.-Loco. — Fabula „Vulpea şi varza“ e foarte cv- 
noscută de copii, de oarece se găseşte în- toate cărţile de şcoală, 
iar în revistă noi, pe cât putem, ne ferim să dăm bucâț: din 
cărțile de şcoală. Drăguţule cititor, eşti încă prea mic, pentru 
a fi de pe acum scriitor. Așteaptă, că va sosi și vremea aceea. 

Vior.An.-Deva. — Poezia trimisă de d-ta este prea lungă, 
pentru ceeace vrei să spui și foarte multe versuri dintr'insa nu 

rea se potrivesc. In afară de aceasta, i-a şi trecut vremea. 
rin urmare, regretăm că nu o putem publica. 

I. С. Pop.-Ploeşti. — Pentru ca să-ți putem publica din 
glumele trimise de d-ta, trebue să ne spui cinstit de unde le 
ai luat, Deocamdată avem la redacţie destule povești, cari їл 
aşteaptă rândul să fie publicate, aşa că te scutim de osteneala 
de a ne trimite altele, 

G. І. Toria. Ne scrii așa: „Үй trimit şieu o poezie, ştiind 
c'aveți nevoe de ea“ Nu, dragul meu, te-a! înşelat. Poezii a- 
vem mult mai multe decât ne trebue. 


г чаъ аі * —— = -— — — и 
ч i PETITIE PPP PI EPOPS PI 
d Ei = З А 


КТУ. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


СЕ A РАТІТ DOREL 


PAG. 16. 


A: 
Atellereie „ADEVERUL” Э, А. 


wu DIMINEATA 
100 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ ~, 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


g” ж 22 


р пи at; -e ruşine ! Ti- am găsit ceva în cap“, PREŢUL LEI 5 


„Cine este Paul Bourget ? 


La această întrebare a cititorului nostru Pet. Ceb. 
din Lipcani (jud. Hotin), răspundem că Paul Bourget 
(citeşte Pol Вшјё, cu accentul pe e), este un poet şi 
romancier francez, născut în localitatea Amiens, anul 
1852. Sa distins mai ales prin romanele sale psi- 
hologice, romane a căror citire este, de altfel, cam о- 
bositoare. Dintre aceste romane cele mai însemnate 
sunt: Le Disciple, L'étape, L'emigre, etc. 


Răspunsuri scurte. 


Răspundem cititorului nostru Ştei. Const. din Ca- 
pitală că despre drumurile de fier şi despre Sfân- 
tul Constantin am scris în „Almanahul Scolarilor ре 
anul 1927”, iar despre Turnul Eiffel întrun număr 
nu întocmai depărtat din „Dimineaţa Copiilor”, aşa că 
nu putem scrie de două ori în aceleiaşi 'chestiuni. 

Cât despre „maşina cu vapori” -să aibă răbdare 
până la apariţia ,„,Almanahului Şcolarilor ре anul 
1928”. 


Cititorului Kir. lv. dela Silistra. 


Sfătuindu-l din nou a-şi îndrepta scrisul, îi răs- 
pundem pe scurt la lista sa de întrebări, că în 
revistă dăm destul de des bucăţi cu subiecte din 
Mitologie, că povestirea „Troancă” se şi publică în 
fiecare număr, că nu putem da explicaţii despre re- 
дие gramaticei turceşti, aceasta nefiind treaba noas- 
tră, că despre Hasdeu am publicat un lung articol 
în revistă, că atât în revistă, cât şi în „„Almanahul 
Scolarilor” am scris şi vom continua să scriem şi 
despre alţi scriitori români, şi că, în sfârşit, cărţi 
cum sunt „Comoara cu poveşti”, „Haplea”, „Evreica”, 
„Copilul crescut în peșteră” etc., etc. fac parte tot din 
„Biblioteca Tineretul”. 


A existat Nick Pinkerton ? 


Aşa ne întreabă cititorul nostru Is. Sai. din Chilia. 

Răspundem, tot aşa cum am răspuns şi despre 
Sherlock Holmes, că Nick Pinkerton este un perso- 
nagiu închipuit şi că, prin urmare, sunt tot aşa 
de închipuite şi isprăvile ce i se atribue. Aşa fiind, 
cetirea unor asemenea scrieri este o pierdere de vreme 
nu numai nefolositoare, dar deseori vătămătoare din 
cauza relei influenţe ce o au asupra imaginaţiei ti- 
nerilor. 


Karl May şi Darvin. 


E cititorul nostru lonel $. din Capitală, care doreşte 
lămuriri despre aceşti doi scriitori. 

Incepem cu Karl May, scriitor german, născut în 
anul 1842 (a fost orb până la vârsta de 6 ani) 
şi mort în anul 1912. 

Scriitorul acesta a scris vreo 30 de volume de 
călătorii fantastice, pline de aventuri închipuite. Scrie- 
rile lui Karl May se citesc cu pasiune, dar fără vreun 
folos, deoarece datele се dă el asupra diferitelor ţări 
nu sunt de loc exacte. Scrie despre ţări şi popoare, 
pe cari nici nu le-a văzut, dar nici nu şi-a dat măcar 
osteneala să le studieze din alte scrieri. 

Dacă memoria nu ne înşeală, ni se pare că am 
scris despre Darvin. Spunem aci în câteva cuvinte 
că Darvin (Carol), născut la 1809, mort la 1882, a 
fost un vestit naturalist englez, ale cărui scrieri se 
găsesc traduse în' mai toate limbile. Teoriile lui Darvin 
despre „origina omului” şi „origina speciilor” au fost 
şi sunt combătute, arătându-se că ele sunt departe 
de a exprima adevărul. 


- Lipsă de modestie. 


Un cititor — e de prisos să-i dăm nuemele — ne 
serie că desenele de Busch sunt „oribile”. 

Bietul Busch ! Bine că nu va afla el de această pă- 
rere a unui copil care, scriind în felul arătat, păcă- 
tueşte prin lipsă de modestie, săvârşind totodată şi 
alte două greşeli. Intâiu greşala, că se grăbeşte să se 
pronunţe într'o chestiune la care nu se pricepe încă 
şi, al doilea, pentru că îşi închipue că toţi câţi îl a- 
preciază, îl laudă şi chiar îl admiră pe Busch sunt 
niște nepricepuţi, cari nu-şi dau seama de ce е fru- 
mos şi. de ce nu este. 

Busch, dragul meu, în genul desenelor pentru со. 
pii, este unul din cei mai mari,-mai talentaţi şi mai 
bine cunoscuţi desenatori din Europa. 

Desenele lui Busch sunt reproduse pretutindeni, 
iar unele din lucrările lui (cum е, de pildă, „Мах 
und Moritz“, după саге am făcut „Lir şi Tibişir”) 
au avut peste o sută de ediţii. 

Frumuseţea şi arta superioară a acestor desene 
stă în faptul că autorul lor reuşeşte ca în câteva linii 
simple să dea expresie şi viaţă fiinţelor pe cari le 
schiţează. 
ю›юппшюәкаевишаншвәкриштисишаякцшцашанаишивжи 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


„ante... 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 ,„ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


2 OCTOMBRIE 1927 — Nr. 190 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapolază 


tepruducerea bucății or este strict interzisă 


TARA MEA FĂGĂDUINȚA LUI IONEL 


Unde luna străluceşte sus pe bolta cea senină, „Mamă, de-am greşit cândva 
Unde soarele trimite blânde raze de lumină Cu vreo faptă sau cuvinte, 
Şi-unde se înalță'n nouri ciocârlia cea voioasă, E că vreau de-acum încolo 
Este ţara mea iubită, ţara mândră şi frumoasă... Să mă fac de tot cuminte. 
Unde munţii sunt mai îalnici, stâncile ca de opale, E păcat că şcoala noastră 
Unde cântecul e-acelaş: doina dulce din cavale S'a închis pentru о vreme... 
Şi-unde apele albastre trec prin holdele de aur, Insă nu voiu pierde-o, mamă, 
Este ţara mea bogată, ţară plină de tezaur... Din vedere, nu te teme! 
Unde plaiurile'ntinse sunt smălţate numan flore, Voiu citi poveşti de celea 
Unde fetele din sate spală lâna la izvoare, i Ce bunicul ieri mi-a spus ; ч 
Şi-unde-amurguri minunate auresc livezi, vâlcele..., ч lar la treburi, de-ai петое, 3 
Este țara mea vitează си'п trecut de zile grele... Mă arăt şi-atunci supus“. 
Unde toți aceiaşi limbă mlădioasă о cuvântă, — „Bine, cere-mi pentru asta 
ta Unde-şi are rădăcina din credințe, cea mai sfântă, O răsplată, се voeşti... 
#% Şi-unde au murit strămoşii apărând cu drag moşia — De, răsplată... să-mi mai cumperi 
Este {ага mea frumoasă ce se chiamă România... Și „Comoara cu poveşti“. 
Neculai Gh. Mihăescnp Costin Făget 
ос ki — co K 
VINE TOAMNA 
Cu cânt de vânt în frunze veştejite, Şi toţi s'opresc vrăjitul cânt s'asculte — 
Cu rod destul butucilor din vie, Când pustiind de păpădii câmpia, 
Toamna ’n ‘noian de flori îngălbenite Adunăn zori flăcăi şi fete multe 
А început încet, încet să vie. La cramă — sus — ca să culeagă via. 
А desbrăcat pădurea de frunzişuri, Şi iarna va veni după aceia... 
A copt porumbun boabe mari de aur Cu viscolul năprasnic pe afară, 
Şi ca o vijelie prin deşişuri Cu basmele mătuşii Filofteia 
Usucă tot cu gura-i de balaur. Şi dorul după draga primăvară. 


D. Constantin Mereanu 
——— cz kM 


PAG. 4. 


— 


+ е®отөе DIMINEAȚA COPIILOR 


TĂNASE МАІДІАТА 


POVESTE 


ncă de când era în vârstă mică, Tănase Mălă- 
iață era un trântor şi un Piopde vară fără pă- 
reche. 
Stătea toată ziua lungit la soare şi nu-şi dă- 
dea măcar osteneala să gonească muştele care 
roiau pe dânsul. 
„Mă Tănase, închide, mă, gura că îţi intră muş- 
tele 1“ îi ziceau trecătorii, râzând de el. 
La şcoală nu se ducea, iar acasă părinţilor nu le 


era de nici un ajutor. Numai la o singură treabă era 
priceput ca nimeni altul: să mănânce cât şapte şi să - 
nu fie nici odată sătul. 
Văzând că nu se alege nimic de dânsul, părinţii 
îl alungară de acasă şi nu mai vrură să ştie de el. 
Ca să poată trăi, Tănase al nostru se apucă de fu- 
rat. Pătrunde noaptea prin casele şi prin curţile oa- 


menilor şi fura pe ce punea mâna... Prins, bătut şi 
închis de câteva ori, la urma urmelor Tănase Mălă- 
iaţă fu alungat şi din comună. 

Nătărăul acesta îşi căută atunci un adăpost în pă- 
dure. Dar veni iarna cu frigul şi zăpada ei. Tănase 
cât p'aci să degere şi să moară de foame. Atunci îşi 
dădu în sfârşit seama că toată nenorocirea i se tra- 
ge din pricina lenei şi trândăviei. 

„Oh, îşi zise el amărât şi pocăit, dacă ar fi cineva 
să mă primească şi să-mi dea adăpost, jur că voiu 
munci de dimineaţa până seara şi că voiu fi băiat 
cinstit şi cuminte !”. 

Nici nu sfârşise bine vorba, că un pitic cu o barbă 
albă şi lungă până la pământ răsări înaintea lui. 
„Vino să fii slugă la noi piticii, îi zise piticul. Dacă 
munceşti şi te porţi cum se cade, vei fi bine răs- 
plătit. Să ştii numai aceasta ; dacă pui mâna şi furi 
cel mai mic lucru, te aşteaptă o mare nenorocire”. 

Tănase primi cu bucurie să fie slugă la pitici şi a- 
mândoi luară drumul care ducea la un munte înalt. 
La poalele acestui munte era o stâncă mare. „Stâncă, 
deschide-te!” porunci piticul şi stânca se deschise, iar 


Prelucrare de Dinu Pivniceru 


Tănase şi piticul intrară într'o peşteră adâncă. De o 
parte şi de alta a peşterei Tănase văzu — şi rămase 
ca orbit de strălucirea lor — o mulţime nenumărată 
de p:ehe preţioase, luminând mai puternic de câte 
suarele. Foarte mulţi pitici lucrau de zor la şlefuitul 


- şi lustruitul altor grămezi de pietre preţioase. 


Tănase intră acum în slujbă, numai că treaba ce 
avea de făcut nu era nici puţină, nici uşoară. Câteva 
ore pe zi lucra şi el la şlefuitul şi lustruitul pietre- 
lor. După асееа trebuia să măture şi să facă peste tot 
cuvat, să dea ajutor la bucătărie, să îngrijească de 
hainele şi ghetele piticilor. 

Invăţat până atunci cu lenea şi trândăvia, Tăna- 
se Mălăiaţă se oprea des din lucru şi se aşeza jos of- 
tînd, bombănind şi ştergându-şi năduşala, care îi 
curgea în şiroaie. Dar din colţ, o nuia subţire şi lun- 
gă se pornea singură şi-l izbea peste degete, până се 
îi le іпуіпеќеа. т 

Pe lângă aceasta, în zilele în care nu muncea cum 
se cade, piticii nu-i dădeau de mâncare. 

In schimb, în zilele în cari se arăta harnic şi vréd- 
nic, era poftit la masa piticească. Şi ce fel de masă 
era aceasta ? Nu vedeai pe dânsa nici un fel de mân- 
care, пісі o farfurie şi nici un cuțit sau furculiță. In 
mijlocul mesei se găsea însă un clopot mare de ar- 
gint, iar lângă el ип beţişor. 

Piticul cel bătrân lua bețişorul şi lovea de câteva 
ori în clopotul de argint. Clopotul începea să se în 
vârtească. Cum se învârtea, cum vedeai că pică din- 
tr'însul tacâmuri de aur şi argint şi mâncări cum 
Tănase nu văzuse nici în vis. 


Lângă masă era un butoiu mare. Dacă deschidea! 
cepul, întorcând spre dreapta, curgea apă, dacă în- 
torceai spre stânga, curgea un vin cât se poate de 
gustos. Nu e nevoe să vă spun că Tănase îl întorcea 
mai mult spre stânga. In zilele acelea Tănase zicea 
că viaţa la pitici e o plăcere, o bucurie. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Intr'una din seri şi anume în ajunul sărbătoarei 
naţionale a piticilor, piticul cel bătrân scoase din- 
trun dulap vechiu о carte şi mai veche şi întinzân- 
а-о lui Tănase, îi zise: „Citeşte-ne dintr'însa minu- 
natele isprăvi ale lui Bar-Bir, vestitul împărat al pi- 
ticilor”. 

Tănase luă cartea, {іпапа-о pe dos. 

„Тіпе-о drept şi citeşte odată !” îi porunci piticul. 

„Dar eu nu ştiu să citesc”, răspunse Tănase ruşi- 
nat şi zăpăcit. 

La răspunsul acesta, piticii râseră cu hohote şi îşi 
bătură joc de dânsul. 

Dar începând din ziua următoare, Tănase fu dat 
pe mâna lui Car-Cor, piticul care era doctor în litere 
dela Universitatea Piticeştii de Sus. Ёё 

Invăţătura mergea greu de tot. A trebuit un an şi 

- mai bine, până ce Tănase a putut să înveţe literile 
alfabetului şi să poată silabisi. 

„Acum, îi zise Car-Cor, fiindcă de bine, de rău ştii 
să citeşti, vom începe cu lecţiile de Istorie şi de Geo- 
grafie. „Istoria precum, poate, ai auzit, este ştiinţa 
care...” dar Tănase nu-l lăsă să-şi sfârşească vorba. 

„Imi ajunge atâta învăţătură, strigă el plictisit şi 
supărat. Ba chiar vreau să mă întorc în sat la mine. 
De aceea, daţi-mi ce mi-se cuvine pentru câtă vreme 
am muncit şi lăsaţi-mă să plec“, 

Atunci piticul cel bătrân băgă mâna într'o ladă şi 
scoase dintr'însa un pumn plin cu diamante şi alte 
pietre preţioase. 

„a-ţi plata, îi zise el lui Tănase, 
nătos". 

Tănase luă toată frumuseţea aceea de diamante 
şi pietre preţioase şi porni să plece. Dar mai înainte 
de a eşi din peşteră, zări întrun colţ al peşterei o 
minge mare de aur. Se uită îndărătul său şi văzu că 
nici un pitic nu e prin apropiere. „Cu mingea aceas- 
ta, îşi zise el, aş putea cumpăra un sat întreg cu pă- 
mânturi, cu case, cu tot“. Şi împins de duhul cel 
rău, Tănase luă mingea de aur şi o ascunse în bu- 
zunar. leşi apoi din peşteră şi nu se opri din mers, 
de cât după ce o pierdu din vedere. 

„la să mai vedem bunătăţile се am la mine!” îşi 
zise Tănase şi se aşeză la umbra unui arbore. Scoase 


şi umblă să- 


din buzunar си о mână diamantele şi pietrele pre- 


țioase, cu mâna cealaltă mingea de aur şi începu să 
le privească cu ochi de lăcomie. 

Dar să vedeţi minune neașteptată! 

Atât pietrele preţioase, cât şi mingea de aur se a- 
prinseră, se topiră şi îi arseră nenorocitului de Tă- 
nase amândouă mâinele. 

Aceasta i-a fost pedeapsa pentru furtul ce săvârşi- 
se şi aşa sau împlinit şi cuvintele piticului bătrân, 
care îi zisese: „Dacă pui mâna să furi cel mai mic 
lucru, te aşteaptă о mare nenorocire!” 

Din ziua aceea Tănase, care nu mai era bun de ni- 
mic, se făcu cerşetor, trăind din mila şi pomana lu- 
mei. 

Dinu Pivniceru 


PAG. б. 


ra un circ mare ce-şi flutura pânzele sub a- 
= ripile uriaşe ale vântului. 
9 es Circul ajunsese de curând întrun oraş 
ШЕ mare. 

Locuitorii se grăbeau să cumpere bilete 
pentru reprezentațiile pline de interes ce aveau să 
urmeze. Кл 

Intradevăr aveai de ce să te minunezi!.. 

Cai împodobiţi cu panglici dansau, făceau sărituri 
şi salutau plecându-şi capetele în ropotele de aplau- 
ze ale spectatorilor. х 

O capră se ѕша ре o sticlă mică, şi-şi împreuna 
picioarele într'un singur punct la gâtul sticlei. 
© Clovni îmbrăcaţi în haine roşii, întretăiate de 
dungi negre, spuneau poveşti pline de haz şi din 
când în când se dau tumba făcând gesturi сага- 
ghioase în râsetele publicului. 

Tot în acest circ se aflau şi câţiva lei mari, dre- 
saţi, cari stau într'o cuşcă puternică... Ў 

In preajma lor sta întotdeauna paznicul şi dreso- 
rul lor. жт, ; ў 

Intr'o seară, unul din lei se înfurie ; paznicul în- 
cercă în zadar să-l îmblânzească. 

Leul răni pe paznic şi în urlete înspăimântătoare 
eşi din cuşcă în tipetele de groază ale spectatorilor. 

Publicul se împrăştie ; personalul circului fugi... 

Numai într'un colţ al circului „un băeţaş de vreo 
Pa 
Citiţi urmarea în рад: 6 Јов. 


PAG. 6. 


- 


H egele Armus avea doi valeți. Unul totdeauna 
ACO) trist cu figura lungă şi sprâncenele încrun- 
9) tate; celălalt. vesel, râdea şi cânta toată 


ziua. Primul se numea Oigaru; al doilea 
Ragodin. Işi făcea fiecare serviciul în aşa 
fel “ca niciodată să nu se vadă, pentrucă se urau, 


întratât încât аг fi fost în stare să se omoare într'o 


bună zi. 

Regele Armus — cu câţiva ani înainte de a-i avea 
pe lângă el — promisese că va da jumătate din bu- 
nurile lui*aceluia care-i va aduce, o pălărie, o haină 
şi ciorapi în culoarea primăverii — lucru la care 
ținea aşa de mult, încât veşnic era mâhnit la gân- 
dul că are să moară fără să le fi avut. 

Veniseră ei mulţi să aducă regelui hainele acestea, 
dar fuseseră toţi isgoniţi, regele nefiind mulţumit; 
stofa era ori. prea aspră, sau prea moale, ori cu- 
loarea era prea moartă. 


(Urmare din pag. 5) 
şase ani, care nu avusese timp să fugă, privea în- 
mărmurit cum se plimba leul înfuriat... 

Dar încetul cu încetul, leul se apropie de copil, îl 
privi, o clipă încruntat, apoi se lungi lângă el pri- 
vindu-l cu ochii lui mari, blânzi. 

Era o frumuseţe, să vezi leul cu trupul uriaş, lân- 
gă un copilaş mititel... 

Copilul îl privia mirat; mai întâi cu oarecare tea- 
mă, apoi, se apropie de el şi-i mângâe coama bogată 
са pe-o jucărie ce-l încânta. 

Incetul cu încetul, personalul circului 
sosească. 

Priveau de departe 
gâia liniştit leul. 

Intr'un târziu, copilul îi zări şi le făcu semn să se 
apropie. 

Leul îmblânzit fu adus în cuşea lui, în timp ce 
copilul îi făcea semne prin gratii, cu ochii plini de 
bucurie. 


începu să 


îngroziţi, cum copilul mân- 


Const. Goran 


DIMINEAȚA COPIILOR 


AMINTE. ЇЕ 


95 


REA ІЭрімамерії 


Traducere де С. G. R. 


Oigaru şi Ragodin erau şi еі іп căutarea hainelor 
acestora. Muncit mereu de dorinţa vestmintelor cari 
Par fi putut îmbogăţi, figura lui Ofgaru se lun- 
gise şi mai mult, nasul îi căzuse aproape їп gură, 
făcându-l să semene си un curcan; Ragodin însă 
pe care nimic nu-l descuraja, vesel mereu, căuta 
să se poarte cât mai bine cu zânele pe cari le în- 
tâlnea destul de des şi pe cari le ştia supărăcioase, 
dar bune față de oamenii cumsecade. Şi afară de 
asta Ragodin nici nu ţinea să plece dela palat, pen- 
trucă toţi acei cari aduceau ştofe proaste, deveneau 
nesuferiţi Regelui. 


Aveţi să mă întrebaţi: şi Ragodin ţinea aşa de 
mult să rămână la palat? PaE 
Desigur, şi pentru mai multe motive. Să nu uitaţi 


DIMINEAȚA СОР111.ОК%%%%9%%%9%%0%9%09%%9%%000%00000909%009000ФФ@9е9Ф999Ф99 PAG. 7. 


că era un biet copil găsit aşa că n'avea la cine să 
se ducă. Pe rege ЇЇ iubea foarte mult, asemeni mân- 
cările cari erau aşa de bune şi hainele aşa de fru- 
moase ! 


Lui Ragodin îi plăcea să-şi închipuiască totuşi că. 


e fiul cine ştie cărui nobil bogat, care într'o zi are să 
vină să-l caute şi dela care fusese de bună seamă 
furat. Şi, tot gândindu-se aşa ajunsese până acolo 
că îndrăznise să-şi arunce ochii pe propia fiică a re- 
gelui Armus: prințesa Tinegrela. 

Dacă prinţesa lăsa să-i cadă batista, Ragodin era 
cel dintâi care i-o ridica, dar nu era băgat în seamă. 

Ragodin se plimba într'o seară în pădure, visând 

la Tinegrela şi văzu o femeie ‘bătrână care se lupta 
cu un teanc de vreascuri. Cum ега bun, i se făcu; 
milă şi luă greutatea bătrânii pe umerii săi. Nu 
făcuse пісі doi paşi; când bătrâna se transformă 
întro zână cu părul lung, îmbrăcată си о rochie 
verde care se întindea până pe pământ în forma 
unui râu limpede şi liniştit. Ea spuse cu o voce 
dulce: „Sunt zâna Babiela. Fapta bună а ta vreau 
să ţi-o răsplătesc aşa după cum se cuvine. Cere-mi 
се vrei Ragodin”. Atunci zise: — „Vreau o haină, 
o pălărie şi ciorapi în culoarea primăverei”. Zâna 
răspunse: „Le vei avea. Mâine dimineaţă ai să le 
găseşti toate în camera ta!” Şi dispăru. Bucuria 
li Ragodin nu avea margini; se vedea în fine în 
ajunul zilei іп care va fi b şi în care va putea 
cere mâna prinţesei Tinegrela. 
‚‚ Era aşa de zăpăcit de fericirea aceasta, că aproape 
se rătăcise prin pădure în timp ce noaptea venise. Nu 
departe de el însă zări o lumină; apropiindu-se 
văzu că lumina venea dela ferestrele unei case. Pru- 
dent, înainte de a intra, se uită pe gaura cheii şi 
ceiace văzu îl umolii de o mare frică. 

Ascultaţi mai departe. Era în faţa lui o sală mare 
în care erau strânse toate animalele pădurii, dela 
cerbi până la риѓпіје, cârtițe şi şoareci. In mijloc 
stă Ofgaru el însuşi. Stătea în picioare în faţa unui 
cerb cu cinci coarne şi repetă: „Mă oblig să nu se 
mai vâneze їп pădure, timp de un an, dacă Pyra- 
mis imi aduce vestmintele de culoarea primăverii”. 
După ce a spus de trei ori, cea mai mare dintre but- 
пе închise ochii, apoi а doua, a treia, până la 
a zecea. Sala se făcu mai neagră decât un tunel; 
o voce de cerb, care era desigur а hü Pyramis spuse : 
„Оѓдаги, uite stofa cerută. Să n'o desfaci însă decât 
înaintea regelui, pentrucă de îndată ce va vedea 
lumina, se va face toată neagră. Şi adu-ţi aminte de 
promisiunea făcută lui Pyramis.” 

In acelaş timp se porni un vânt care-l luă pe 
Ragodin şi-l aruncă tocmai aproape de palat. A- 
junse teafăr, gândindu-se că fusese zâna Babiela, 
care îl scăpase astfel. 

Cum se văzu liber, Ragodin se duse în camera 
sa şi pe pat găsi un coş deasupra căruia scria: 
„Nu-l deschide decât înaintea regelui”. După acea- 
sta se furişă până în camera lui Oigaru. Aici саша 


mai mult până când găsi sub o draperie stofa dată 
de Pyramis. Măinile îi tremurau când о destăcu şi 
rămase încremenit їп fața frumuseții țesăturii. О finu 
astfel până când se făcu neagră, o strânse uşor şi 
o aşeză la locul în care fusese. 

De-abia apăruseră zorile, că şi dăduse de ştire tu- 
turor că el a găsit stofa cerută de rege. La 
prânz amândoi valeţii veniră în fața regelui, fiecare 
cu ce găsiseră. Oigaru începi să деѕѓасӣ pachetul 
cu mare băgare de seamă. Tinegrela aplecă încet 
capul curioasă; fiecare îşi ţinea respiraţia şi căuta 
să fie cât mai aproape, să vadă cât mai bine. Dar 
stofa nu era încă destăcută, că Оїдаги căzu fără 
cunoştinţă pe podele ; în timp ce din gura fiecăruia 
ieşise un strigăt. Stofa. era complect neagră. 


Atunci Ragodin înaintă. Se opri aproape de rege 
şi cu mişcări sigure destăcu haina, pălăria şi cio- 
rapii. Se făcu linişte; niciodată nu fuseseră văzute 
pe pământ lucruri aşa de frumoase. ў 

Regele Armus era fericit. Strânse la piept pe Ra- 
godin şi-i spuse: „Graţie ţie, „copilul meu, am să 
pot purta înaintea morţii vestmintele pe cari le do- 
ream atât. După cum ţi-am promis, jumătate din 
averea mea îți aparține, dar sunt aşa de mulțumit, 
că-mi poți cere ce vrei şi-ţi voi dărui, într atât da- 
rul tău mi-a întrecut aşteptările.” Ragodin se ză- 
păci, roşi, plecă un genunchi şi spuse : „Nu doresc 
în toată lumea alt bun, decât pe prinţesa Tinegrela”. 

Se căsătoriră după puţin timp. - 

Ragodin urmă regelui Armus şi fu mult timp fe- 
a Traducere de б, G. R. 


PL SIR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRĂVILE МАІМОТІ FIPS 


ЕХ. Fips pianist 


Саз? care Fips slujea 

In salon un pian avea, 

Iară Fips cel nărăvaş, 
*Ncurcă lume, buclucaş, 

Tot privindu-l, îşi zicea: 

„„Pot şi eu, pe legea mea! 
Pot să cânt şi chiar mai bine, 
Toţi rămâie de ruşine“. 


Bine că wam auzit, 

Zău, pe toţi ne-ar fi-asurzit! 
Dar nu tace, nu'mcetează, 
Ci se ţine de spetează 

Si cu coada tot loveşte, 
Trage-i, cântă maimuţeşte. 


Si momentul Fips pândeşte, 
Când stăpânu-so lipseşte, 

Ia un scaun şi șezând, 

Il vedeţi acum cântând, 

Dă cu laba din'napoi, 
Cântă-un marş de maimuţoi. 


Iar Dorel şi си Miţoi 
Alergară amândoi, 
Vin de-afară, de departe, 
La concert са să ia parte. 


Nici atâta nu-i destul, 

Cum e lacom, nesătul, 

Tot cântând el se'ndopa,. 
Cu ип măr сеп тӣпӣ-аъеа. 
Ca să fie zgomot mare, 

Dă cu labe şi picioare — 


$ та y Li 9 = ae ae ai де г> саа: 
Р | Г ВВІТОТЕСА | 
і ТТІ 
ТА PUN VERSITAȚII, 
121 i ЖА Жуст ка 


Fips cu labe, cu picioare, 
Dă şi sună cât mai tare. 
Trăncăneşte ca turbat, 
De prieteni ajutat. 


Un concert mi se porneşte, 
Că pe вита chiar îi trezeşte. 


Povestir' cu tâlc 


FRAGILE 


Copilul alerga voios după fluturii zburdalnici, în 
lung şi în lat, prin crâng. Soarele primăverii se 
juca prin buclele părului său bălan. Uneori, se o- 
prea sub vreun pom şi asculta vrăjit cântecul măestru 
al păsărelelor. 

.. Şi pornea iarăşi, mai departe, în goana lui ti- 
nerească. 

Câte un gândac îl mai oprea şi-l făcea să-l pri- 
vească curios, cum se lupta să treacă dupe un pai 
pe altul. 

„„lată, că lângă o tufă, a zărit prin iarbă roşul a- 
prins al fragilor coapte... Păreau o fată tare frumoasă, 
cu câmpul verde -— iarba — şi cu râurii roşii şi 
încâlciţi — fragile —... 


n ibhilntara 
роса у 


cre ми лына вка г: язга 


pauna 
ў int 


Cei din casă de-auziră, 
Fuga, repede veniră. 

„Ce-i aicea? Balamuc? 
Fips făcut-a vrun bucluc!“ 
Chiar аза e, dar vedeți 
Cum sfârşesc cei cântăreți, 
Căci stăpânul foc şi pară, 
Ii dădu pe toţi afară. 

Nu-i luă cu binişorul, 

Ci lovindu-i cu piciorul: 


„Marg de-aicea, blestemaţi! 
Marş, mai iute vă căraţți!“ 
Si concertul cel frumos, 
Cum vedeţi, sfârşi pe dos. 


(Va urma) 


Ce covor minunat al naturii... Le ştia gustul fra- 
gilor, căci cu mare lăcomie năpusti mâna în tufe 
să-le culeagă. Dar un țipăt şi apoi plânsete şi sus- 
pine urmară. Crescuseră pe lângă fragi şi tufe de 
urzici. 

Copilul fără să se uite, nerăbdător îşi urzicase 
mâna, acum toată băşici... 

+. Micule, sunt multe lucruri aşa în viaţă. 

Lucrurile bune se capătă totdeauna cu puţină greu- 
tate, muncă şi chibzuinţă. 

Nu e bine să fii lacom şi nerăbdător; să vrei să 
cuprinzi toate dintr'odată. 

De eşti aşa, de multe ori în loc de fragi, o să ne- 
mereşti cu mânile în ţepoasele urzici... 

Nicolae N. Manolescu 
—— ОСЕ n 

Care câine trebue să păzească oile la gura lu- 
pului ? 

(9saupqo? 2124499) 


AP... ИҢ sat ial месу 


РАС. 10. 


Troancă seamănă 


A doua zi, supărat peste măsură de ceeace i se în- 
tâmplase, şi vrând 5'ө dreagă, o luă prin cetate. Căs- 
când gura, se minună foarte, că toţi fac câte ceva, şi 
doar numai el nimic şi tot gândind că mai bine sar 
apuca d'un meşteşug, se opri la uşa unei potcovării. 
Văzând flăcările focului, începu să râdă, dar mult 
se mai minună Troancă, când văzu sărind din fie- 
rul roşu scânteile în toate părţile, şi tot uitându-se 
se apropie de făurar. 

— Ce faci d-ta, aici ?... 

— Lucrez |... 

— Ce, întrebă prostul ?... | 

— De toate!... Fac potcoave, cercuri, săbii, buz- 
dugane... 

— Се-ѕ alea potcoave, întrebă Troancă?... Zău spu- 
ne-mi şi mie,... şi apropiindu-se mai mult de foc, о 
scânteie îi sări pe mână. 

— Valeu !... senvârti prostul... Cum arde!... Ma 
fript... 

— Nu-i nimica, trece... 

— Aşa?... Bine, zise prostul, dar mă ustură. Şi vă- 
zând un cal, priponit d'un copac afară, şi care şedea 
în trei picioare, iar la unul îi tot bătea ceva, uită de 
arsură, şi iar întrebă. 

— Ce-i faceţi săracul ?... 

— П poteovim !... 

— Dar nu-l doare ?... 

— De fel... 

— Cum asta ?... şi după ce făurarul dădu din сар, 
înţelese că аге d'aface cun tont, şi neștiind că-i fe- 
ciorul lui Sboinea, ca să scape, îi spuse cum. 

— Dar oamenii se poteovesc, adaugă prostul ?... 

— Mai e vorbă, zâmbi ţiganul... Cum nu... Acum 
n'am timp, dar dacă vii mâini pe vremea asta, te 
înnoesc. 

— Şi la mâini, se bucură prostul?... 

— Şi la mâini şi la picioare... Să fii mai sprinten. 
Ці pui şi-un сеге la сар... Şi belciugu'n nas, adause 
calfa, fără vreo carboavă. 


PIE a. IMPOR 
ale N PETERA CAIN 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Aşa ?... 

— Mai e vorbă !... Rămânem înţeleşi... şi bătând 
dreapta spre învoire, Troancă se îndepărtă mulţu- 
mit, că d'acum va fi şi el în rândul oamenilor. Apoi 
tot socotind şi gândindu-se la câten lună şi'n soare, 
o luă razna, peste câmp. 

Măceşii şi coarnele începuseră să înflorească, să 
lege fructul. Pe priporul din vale, crescuse bozul şi 
cucuta, mai mai să întreacă omul, şi tot uitându-se 
când în dreapta când în stânga, se pomeni trecut de 
Balta Baciului, şi că ajunse la țarină. Haturile verzi 
tăiau în linie dreaptă tot câmpul, despărţind semă- 
năturile cu grâu de toamnă; pe alocuri se vedeau câ- 
teva prăjini de lucernă, înverzind în miriştea ră- 
masă de ре urma secerişului, iar mai la deal po- 
rumbul dat în copt, se legăna la orice adiere a vân- 
tului. 

De departe văzu un om. Ce-o fi făcând şi ăsta, şi 
o luă aşa agale, cu mâinele bălăngăindu-i în josul 
picioarelor ?... Dar, se opri. 

— Mă... Ce-o fi astăzi ?... De-i Duminică, apoi е 
rău, căci sărbătoarea e făcută pentru odihnă. De bu- 
nă seamă că-i Luni, că de-ar fi altfel, ar fi auzit şi 
toaca şi clopotul mânăstirii. Dar mai bine să fie 
Marţi, căci Luni dacă nu s'o putea stăpâni, şi-o face 
iar ceva ; cum Luni i-a mers anapoda toate, va mân- 
ca iar bătaie, şi toată săptămâna iar îi va merge rău. 

Mai bine să fie Sâmbătă... Dar de се ?... Sâmbăta, 
sunt trei ceasuri rele. El nu-i norocos. Va face iar 
ceva, şi tot gândind ce zi e mai bună, şi uitându-şi 
acasă răbojul, pe care tot cresta vremea, se întunecă. 

Miercuri să fie, gândi el. E zi de post... E zi mai 
bună, şi mai uşurat, ridică ochii. 

Ajunse lângă acel din țarină !... Un flăcău voinic, 
voinic nu glumă. Roşu la faţă şi lat în spete, cari de 
frică să nu rămână şin ăst an fără grâu, începuse 
cam în vară să-şi are şi semene pământul. 


Nu-i vorbă că nu era singur: Alături de ogorul lui, 
mai erau câteva pământuri, răscolite de fierul plu- 
gului ; mai era câţiva români, cari sileau acum să 
nu piardă ca în celalt an, semănatul. Dăduse gata o 
postaţă, şi acum pentru că soarele se lăsase după 
dealuri, grăbea, grăbea de zor. 

Troancă rămase locului. Nu putea pricepe nimic... 


Până acum nu văzuse pe nici un supus de ai lui. 


Sboinea arând, căci nici nare de unde... Se învârtise 
atâla amar de vreme prin cea curte a palatului şi 
crescuse vlajgan mare, fără să ştie măcar din ce se 
face pâinea pe care о mânca la masă, şi pe саге n'o 
merita. 

— Mă, ce dracu o face, de tot bagă mâna goală şi-o 
scoate plină ?... Asta nu-i a bună... şi ferindu-se să 
nu i se întâmple ceva, punându-şi mâinile în şol- 
duri, şi pregătindu-se la o adică-te de fugă, se răsti 
la țăran. х 

— Mă... т 

— Се mă... răspunse flăcăul ?... 

— Ce faci ?... 

— Ce eşti prost!.... Ai orbu găinilor;; nu vezi,... se 
răsti ţăranul ?!... 

— Ba văd,... dar,... nu pricep... 

— Seamăn, mă!... se încruntă îlăcăul, crezând că 
feciorul lui Sboinea îl ia în râs... Ѕеатаӣп,... şi dacă 
nu-mi dai pace... Nu ştia el că Troancă аге о me- 
teahnă, e prost din născare... 


Е 


тшпипшювишшиявичыякпавиввтситынаапазеашшытыкн: латшишитияндынакшынщийишшпинэвтшх2 пщшш=шинишпк 


— Nu te supăra !... Te-am întrebat !... Am vrut să 
ştiu!... Тагій-та, bădie... Am vrut să ştiu ce semeni... 

— Atât ?... 

— Da... 

— Atunei,... şi crezând că i-a ieşit Luni tontul în 
faţă; şi fiindu-i milă de el căci era prea tânăr, îi răs- 
punse : 

—- Nu vezi, creştine... Aur ?... 

— Aşa,... făcu ochii mari Troancă ?... 

— Da, aur,.. Crește... суез\е şi sporeşte... 


(Va urma) 


MODELE DE COPIAT 51 COLORAT 


Fricoasa! 
Ileana se dusese înir'o zi la 


Е. Оѕзум саһ о 910 


gârla din apropierea satului. Nici 
n'ajunsese 


însă bine acolo, că 


două broaşte verzi şi lucioase îi 
săriră de o parte şi de alta a dru- 
mului. 

„Coac! Соас!“ adică: „Bună 
ziua, Пеапо!“ îi zise una din 
broaşte. 

„Соа-соа-соас !“, adică: „Dece 
te-ai speriat de noi, Пеапо ?“ în- 
trebă mirată broasca a doua. 

Ileana însă, care nu le price- 
pea nici graiul, se sperie rău de 
tot şi începu să tipe: „Ajutor !“ 
Ce fricoasă! 

Decât acum e vorba să copiem 
şi să colorăm desenul acesta. I- 
leana, de pildă, poate avea o ro- 
chie albastră cu o cingătoare ro- 
şie. Broaştele sunt verzi. Să nu 
se uite însă şi celelalte detalii. 

Nu e nevoe, credem, de mai 
multe explicaţii, ci să lăsăm pe 
tinerii desenatori să facă după 
priceperea şi după gustul lor ar- 
tistic. 

ec / осад na 


РАС. 12. 


ү А 
{ CIELO 
Wer? 
(după Max Dauthendey) 


AN 


(Se recomandă tuturor să citeaască această sceri- 
soare către micuța Valerica din Bucureşti, scrisă de- 
parte de România pe insula Java). 


Scumpa mea Valerical 


'Ți-aduci aminte cum tu şi cu mămica ta m'aţi în- 
tâlnit acum un an la gara de Nord din Bucureşti. 
'Ți-aduci aminte ce mi-ai răspuns când te-am între- 
bat ce fel de cadou ai vrea să capeţi pentru ziua ta 
onomastică ? Mi-ai spus: „Vreau să scrieţi pentru 
mine o carte de basme”. | 

— „Bine, Valerico, vei primi de la mine o carte de 
basme”. 

Erai foarte încântată şi când eu plecam, tu, uitân- 
du-te la mine cu ochii tăi veseli şi dulci, de cu- 
loare închisă, ca două bucăţi de ciocolată, mi-ai a- 
dus aminte: „Vezi să nu uiţi de basmele mele !‘ 

Din partea mea, era desigur nechibzuit ca să nu 
mă gândesc mai bine şi să promit unei fete caprici- 
oase un volum întreg de basme. Nici nu ştiam а- 
tunci de unde le voiu scoate. 

Mâine se împlineşte un ап de când hoinăresc prin 
India, unde oamenii au nu numai ochii de ciocolată, 
ci parcă toţi de la cap până la picioare, sunt făcuţi 
de ciocolată. La fiecare prăvălie de-aici întrebam : 
„Domnule, vă rog, unde pot să găsesc în India bas- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


(localizare de Ig. М-Н.) 


me, aceste basme celebre din India ? Acasă, la Bu- 
cureşti am o fetiţă cu păr bogat şi am făcut pros- 
tia de i-am făgăduit o carte întreagă de basme. Unde 
aş putea, să le găsesc ? Venii aicea la oamenii de cio- 
colată cu un vapor mare care s'a legănat mult mult 
timp între cer şi pământ; venii numai ca să găsesc 
prin dumbrăvi de palmieri nişte basme bune şi nouă 
pentru micuța Valerica сеа oacheşe”. 

Mi se răspunse că basmele sunt scrise acolo pe 
frunzele verzi şi late ale palmierilor, cari cresc dea- 
lungul marginii pădurii unde locuesc păsările para- 
disului. Când pasărea pierde o pană din frumoasa ei 
coadă, această pană, nimerind pe-o frunză de pal- 
mier, începe să scrie singură un basm, — nu degea- 
ba sunt ele pene de pasărea paradisului. Furnicile 
îndată ung frunza cu acid de furnică şi literele scri- 


se pe pana păsării paradisului rod în frunză. Atunci 


rămâne numai să rupi frunza şi să citeşti basmul, 

„Ei“, îmi spusei eu, „o să fac şi eu la fel“. Mă ho- 
tărîi să pui frunze una peste alta până voiu culege 
pentru tine, scumpa mea Valerico, un volum întreg 
de basme. 

Ah, ce uşor mi se părea s'o fac. Speram că până la 
ziua ta onomastică mă voiu întoarce la Bucureşti şi 
îți voiu aduce cartea promisă. 

Dar niciodată în viaţă nu se întâmplă nimic aşa 


DIMINEAȚA СОР111 ОЮ®Ю%#9%##%#Ф%%0%%040%490000Ф94%%0Ф0ФФ0Ф0Ф9Ф90ФФФФФ0Ф0Ф0Ф0ФФ9Ф9ФФФ PAG. 13. 


cum noi ne închipuim ! Şi chiar viaţa însăşi este un 
basm fermecat, plin de minuni şi lucruri neaştep- 
tate. Şi omul nu ştie nicodată ce basm îi va povesti 
viaţa lui proprie. Omul îşi pune seara capul obosit 
ре o pernă, iar viaţă îi născoceşte în timpul nopții 
un lucru neaşteptat oarecare. Şi ca să nu se plicti- 
sească omul, viața niciodată nu ticlueşte lucrurile 
tocmai aşa cum şi le închipue el culcându-se. 

Pe nici o frunză de palmier nu găsii nici urmă de 
vreun semn scris. Toate frunzele, dar toate, erau al- 
be ca hârtia nescrisă. De се? Foarte simplu! Păsă- 
rile paradisului, câte fuseseră pe acolo, fuseseră îm- 
puşcate de mult, căci doamnele din întreg univer- 
sul poartă pene de pasărea paradisului pe pălăriile 
lor şi coafurile de bal. 

Amărât de astfel de nenoroc, mă hotărâsem chiar 
să plec acasă, când mă vizită Sfântul Nicolae îmbră- 
cat cu o mantie groasă pe o tavă de argint. Sfân- 
Nicolae deschise cartea înaintea mea, şi — închi- 
puie-ţi — era o carte mare de basme scrisă cu cer- 
neală roşie. 

„Ah”, spusei — „dragă Sfinte Nicolae, pot să iau 
chiar acuma această carte pentru Valerica?” Şi 


chiar apucasem cu amândouă mâinile de cartea de 
basme. 

Dar Sfântul Nicolae mă lovi peste mâini cu scep- 
trul său de aur şi zise: „Dă-te la o parte! О voiu 
trimete prin poştă la „Dimineaţa Copiilor” ca s'o 
publice acolo şi s'o citească nu numai Valerica, 
dar şi toţi copiii ре сагі îi interesează basme fru- 
moase. 

— „Dar cum are să publice o carte aşa de groasă 
„Dimineaţa Copiilor“, care are numai 16 pagini? 

—. „О va publica treptat-treptat, în fiecare număr 
câte un basm”. . 

Incepui să mulțumesc bătrânului şi bunului Sf. 
Nicolae cu părul alb ca argintul, şi, plin de recunoş- 
tinţă, apucai în pripă în loc de mantia-i roşie mar- 
ginea bărbiei sale albe, o dusei la buze şi o sărutai e- 
vlavios. El nu se supără, închise cartea scrisă cu 
cerneală roşie, luă loc împreună cu servitorul său 
întrun automobil luxos şi, salutându-mă încă odată, 
plecă acasă. 

Ei bine, dragă Valerico, citeşte „Dimineaţa Copii- 
lor” şi vei găsi poate acolo basmele din cartea cea 
roşie, dacă Sfântul Nicolae nu a glumit şi le-a tri- 
mes într'adevăr la redacţie. 


Mitică face ocolul pământului 


I.- Peste Europa în Oceanul Atlantic 


îtică „Aviatorul“ izbutise, în sfârşit, să con- 
struiască aeroplanul „Noroc“ la care mun- 

| cea de atâţia ani de zile. Era un aeroplan 
AJAA mai perfecționat decât cele mai perfecționa- 
te aeroplane ce se construiseră până atunci. 

Putea merge cu aceiaşi iuțeală şi fără пісі o teamă 
pe orice vreme. Nici furtunile cele mai mari nu e- 
rau în stare să-l răstoarne, să-l oprească sau să-l a- 
bată măcar din drumul său. Sbura cu aceiaşi uşu- 


rinţă cât de sus şi cât mai aproape de pământ. Era 
tot aşa de bun ca să sboare cu el în văzduh sau să 
plutească pe suprafaţa apei, unde se lua la întrecere 
cu vapoarele cele mai iuți la mers. 

După ce făcu mai multe sboruri de încercare şi 
văzu că „Noroc“ al său funcţionează de minune, Mi- 
tică se hotărî să facă cu el înconjurul. pământului, 
ca să afle toate țările şi toate continentele cât de har- 
nic şi de priceput este un puiu de Român. 


PAG. 14. Ф®9Ф%09Ф0Ф0Ф@%ФФ0Ф9Ф9%Ф90%0Ф00Ф%®000ФФФ0000ФФФФФ9 DIMINEATA COPIILOR 


Il încărcă, aşa dar, cu merinde, dar mai ales cu 
benzină şi uleiu, mai puse într'însul două puşti şi o 
mitralieră şi zicând: „Doamne, ajută !“, Mitică sări 
în „Noroc“, se înălţă în văzduh în uralele entuziaste 
ale numeroşilor săi prieteni şi admiratori şi porni să 
ducă în toată lumea faima numelui său şi a nume- 
lui de Român. 

'Trecu, mai iute ca vântul şi fără să se oprească, 
deasupra Jugoslaviei, Ungariei, Austriei, Germaniei, 
dar când văzu că este deasupra Parisului, îşi înce- 
tini mersul, făcu mai multe „viraje“ şi de sus din ae- 
roplan aruncă un frumos buchet de flori, culese din 
grădinile Тагеі Româneşti. De buchet legase о pan- 
glică pe care Mitică scrisese cuvintele următoare : 
„Mitică Aviatorul trimite salutul său frumoasei Ca- 
pitale a fraţilor Francezi“. 

Continuându-şi apoi sborul, se pomeni deasupra 
întinderei ce pare fără margini a Oceanului Atlantic. 

Se lăsaseră umbrele serei, iar lui Mitică începea 
să-i fie somn şi se simţea cam obosit. „In noaptea 
aceasta dorm pe apa Oceanului“, îşi zise el. Se lăsă, 
aşa dar, pe suprafaţa apei, opri mersul lui „Noroc“ 
şi se culcă să doarmă. 

Am uitat însă să spun că Mitică luase cu dânsul 
şi pe credinciosul său câine „Uragan“. „Nu de alt- 
ceva, zicea el, dar să am un tovarăş de drum, cu care 
să pot schimba o vorbă. In afară de aceasta, un câi- 
ne nu-i nici odată de prisos“. 

Mitică se culcă, dar mai înainte de a adormi, avu 
grijă să-i zică lui Uragan : „Măi, Uragane, dacă vezi 
că se apropie vreo dihanie de noi, trezeşte-mă. Ci-că 
ar fi prin oceanul acesta nişte peşti, cari pot să ne 
înghită, aşa întregi cum suntem, şi pe mine şi pe 
tine. Şi e mai plăcut să călătorim ре aeroplanul 
nostru, decât în burta unui peşte”. 

Mitică dormea liniştit, legănat uşor de valurie o- 
ceanului. Insă, cam pe la miezul nopţii fu trezit de 
lătrăturile furioase ale lui Uragan. 

„Ce-i, Uragane, ce sa întâmplat ?“ întrebă Mitică 
sărind în sus şi punând mâna pe una din cele, două 
puşti. 

Era o noapte cu lună plină, aşa că se vedea ғ a- 
proape ca ziua, mai ales că răsfrângerea razelor. lu- 
nei pe luciul apei făcea ca lumina să fie şi mai pu- 
ternică. 

Mitică putu, prin urmare, să desluşească bine 
cum doi rechini mari dădeau târcoale aeroplanului. 

„Uragane, rechinii aceştia sunt nişte peşti pericu- 
loşi şi se vede că ne-au pus gând rău. Dar stai să le 
arătăm noi că şi-au găsit naşul“. 

Aşa zise Mitică, duse риѕса la ochi şi trase într'un 
rechin. Se vede că-l nemerise bine, căci rechinul, în 
jurul căruia se făcuse o mare pată de sânge, se svâr- 
coli, se întoarse de câteva ori pe o parte şi pe alta şi 
după aceea rămase întins pe spate la o depărtare de 
câţiva metri de aeroplan. 

„Uragan, aport!“ porunci Mitică. Iar Uragan, care 
era un minunat câine de vânătoare şi obişnuit să în- 


. cădeau drept în obraji. 


noate ca un peşte, sări din aeroplan, se aruncă în 
apă, se apropie de rechinul împuşcat şi apucându-l 
de cap, începu să-l tragă spre „Noroc“. 

„Bravo, Uragane !“ îi zise Mitică, dându-i o mână 
de ajutor, ca să poată mne în aeroplan rechinul cel 
mare 51 greu. 

Mitică vroise să tragă cu puşca şi în al doilea re- ` 
chin, dar acesta, cum auzise detunătura de puşcă, se 
scufundase în apă şi pierise. 

„Ne ajunge unul, zise Mitică adăugând: Blestema- 
tul acesta vroia să ne mănânce; acum îl vom pe- 
depsi mâncându-l noi pe dânsul. Vezi, prietene U- 
ragane, cât e de dreaptă zicătoarea că cine sapă groa- 
pa altuia, cade el într'îinsa? Dar acum, hai să mai 
dormim câteva ceasuri, căci avem 51 mâine un drum 
destul de lung. Mâine vom fi musafirii Americei. 
Măi, Uragane, tu ai ochi mai buni decât ai mei, аза 
că vezi mai departe decât mine. Când vei zări conti- 
nentul Americei, să-mi faci semn, ca să punem pe 
„Могос” steagul mare. Să vadă Americanii cât e de 
frumos tricolorul nostru şi să ştie că е un Român 
care sboară peste ţările lor. Deocamdată, îţi zic din 
nou noapte bună şi să sperăm că rechinii n'au să ne 
mai strice somnul“. 

In adevăr, până când sa luminat bine de zi, Ura- 
gan nu mai avu motiv să latre, căci nimic nu mai 
tulbură liniştea şi tăcerea din jurul aeroplanului. 

A doua zi Mitică fu trezit de razele soarelui ce-i 
„Poftim,  Uragane, azi пи 
mai e azi, ci e mâine“, zise Mitică sculându-se vesel 
şi bine dispus. 

Intoarse apoi nişte butoane, dete helicii drumul, 
„Noroc” se înălţă în văzduh şi porni mai departe, 
îndreptându-se spre America de Nord. In după a- 
miaza aceleiaşi zile Mitică şi Uragan zăriră іп de- 
părtare o îngrămădire Се case. 

„Dacă busola nu mă înșeală — şi n'are de ce să 
mă înşele — ne apropiem de oraşul New-York. Măi, 
Uragane, la New-York casele sunt înalte de ajung 
până în. nouri. Bagă bine de seamă să nu- -ti turteşti 
botul de vârful vreuneia din ele“. 

— „Нат! haml“ răspunse Uragan în limba sa. 
Iar Mitică înţelese că i-a spus: „Fii pe pace, stăpâne, 
că nu sunt eu aşa de prost“. А 

Când s'au apropiat de port, Mitică se lăsă în jos şi 
încetini mersul lui „Noroc”. Insă Uragan, văzând la 
intrarea portului New-York о femeie mare cât trei- 
zeci de femei la un loc, se sperie, își zbârli părul şi 
începu să latre furios la dânsa. 

„Ce faci, Uragane, îi zise Mitică râzând, te dai la 
„Statuia Libertății?“ Femeia aceia nu e vie, ci, cum 
ţi-am spus, e „Statuia Libertăţii“, ridicată de State- 
le-Unite în cinstea libertăţii şi independenţei lor. 
Aşa, dar, nu mai lătra, ci fii cumnite, căci aicea vom 
face un scurt popas, ca să mai vedem şi noi minu- 
năţiile din oraşul New-York“. 

Citiţi urmarea în pag, 15 jos. 


DIMINEAȚA COPIILO 


PAG. 15. 


Rezultatul concursului literar din No. 181 


Dintre bucăţile în proză şi în versuri, trimise pen- 
tru concursul literar din No. 181 — numele trimiţă- 
torilor se publică mai jos — au fost găsite mai multe 
cari meritau să fie premiate. 

Neavând, însă, decât trei premii, am procedat în 
felul următor : 

D-nii Ioan І. Alexandrescu, (R. Vâlcea) ; N. G. Mi- 
hăescu (К. Sărat) şi Zaharia George Buruiană (Bu- 
сигез), meritând în mod egal premiul I-iu, am 
tras la sorţi şi а eşit numele d-lui I. I. Alexandrescu, 
căruia i se acordă premiul I-iu. 

Pentru premiul al 2-lea au fost găsite ca bune 
bucăţile trimise de d-ra Mira Han (Galaţi) şi d-nii 
Aurel Marin (Bucureşti) şi Nicolae N. Manolescu 
(С. Lung). Prin tragere la sorţi а eşit numele d-lui 
Aurel Marin, căruia i se acordă premiul al .ПЈеа. 

Pentru premiul al III-lea au fost găsite ca bune bu- 
căţile trimise de d-rele Răileanu Elena (Tighina), So- 
fia de Виѕіескі (Bucureşti) şi d. Virgil Bulz (Gura- 
honţ, Arad). Prin tragere la sorţi a eşit numele d-rei 
Sofia de Rusiechi, căreia i se acordă premiul al III-a. 

Au obţinut menţiune onorabilă următorii: Vasile 
G. Bratoloveanu (Т. Severin), Anibal Dăscălescu (De- 
va), Dan St. Faur (Bucureşti), d-ra Minodora Mun- 
teanu (Deva), d-ra Ana Gomboş (Dumbrăveni), loan 
Colceru (Fălciu), Aurel Moldovan (Bistriţa), d-ra 
Sara Singer (Bucureşti) şi Ștefan 1. Stănescu (Bu- 
cureșşti). 

In numărul de faţă publicăm bucata căreia îi s'a 
acordat premiul I-iu. 

In n-rele viitoare vom publica la rând bucăţile că- 
гога li s'a acordat premiile al II-lea şi al III-lea, pre- 
cum şi bucăţile, cari au meritat unul din cele trei 
premii. 

Felicitând pe harnicii colaboratori, cari au trimis 
lucrările cele mai reuşite şi spunând un cuvânt de 
încurajare pentru ceilalţi, cărora le dorim succese în 
viitor, comunicăm că în curând vom anunţa un nou 
concurs literar. 

Premiaţii din Capitală sunt rugaţi să se prezinte 
în persoană la administraţia Revistei noastre, pentru 
a-şi lua premiile ce au obţinut. 

Iată şi numele tutulor câţi au luat parte la con- 
cursul literar. 


(Urmare din pag, 14) 


La aerodromul dela New-York, unde s'a coborit 
Mitică, aşteptau mai multe zeci de mii de oameni, 
cari îl primiră cu un entuziasm ce nu se poate des- 
crie. 

„Trăiască marele aviator român! Trăiască Ro- 
mânia |“ striga mulţimea entusiazmată. 

Vasile Stănoiu 


In n-rul viitor: „Primejdii şi peripeții în America“ 


DIN CAPITALĂ 


Aurelia. Condelatto (versuri), Cornelia Liskeu (pro- 
ză), Aurel Marin (versuri), Tecucianu D. (proză), Pe- 
tre Eteneanu (proză), Letiţia Penescu (proză), Dan 
St. Faur (proză), Grigorescu Toma (proză), Florescu 
Alexandru (proză), Alpern August (versuri), Sara 
Singer (proză), Nineta Dumitrescu. (versuri), Zaharia 
George Buruiană (versuri), Sofia de Rusiecki (proză), 
Angella Băluţă (proză), Nolli Marcovici (versuri), 
Rosner І. Aimé (proză), Grigorescu Petcu Тота (pro- 
ză), Ştefan І. Stănescu (versuri), Griimberg Bern- 
hardt (proză), Ştefan І. Stănescu (versuri), 


= 


DIN PROVINCIE 


Alba-lulia : Negrea Mihai (proză). 

Balcic : Cezar Buciu (versuri). 

Bistrița : Moldovan Aurel (proză). 

Brăila: D. şi M. Steiner (proză); Sp. N. Vultepsis 
(proză şi versuri). 

Câmpulung : Manolescu Niculae (versuri). 

Cernăuţi : Tofan Gheorghe (proză). i 

Chilia-Nouă : Konstantinowsky lehuda (proză). 

Chişinău : Ureche Gr. (proză). 

Craiova : Ignătescu Aurelian (proză). 

Constanţa : Economu Chiril (proză). 

Deva: Munteanu Minodora (proză şi versuri). 

Drochia : Dăscălescu Anibal (proză); Breiman M. 
(proză). 

Dumbrăveni : Gomboş Ana (proză). 

Făleşti : Berghiner G. (proză). 

Fălciu: Iosif 'Tihman. (proză). 

Colceru loan (proză). 

Galați: Han Mira (proză). 

Georgescu Hristodor (proză). 

Petrescu Zdup T. Aurel (proză). 

Elena Marg. Culicea (proză). 

Mişurnor A. Ana (proză). 

Giurgiu : Grigoriu Virgil (proză). 

Gurahonţ: Bulz Virgil (proză). 

Lipcani : Cebotarenco Petre (proză). 

Plenița : 'Tapela І. Anghel (proză). 

Răducăneni : Blanck 'Tullyu (proză). 

Râmnicu Sărat: Lessitimann L. (proză). 

Mihăescu G. Niculai (versuri). 

Năstăsescu 1. (proză). 

R. Vâlcea : Alexandrescu I. loan (proză). 

Marcovici Cezar (proză). 

Reni: 'Troşin Valentina (proză). 

Simeria : Dăscălescu Viorica (proză). 

Tighina : Răileanu Elena (proză). 

Timişoara : Mihăescu G. (versuri). 

Turnu Severin : Bratoloveanu Gh. Vasile (proză). 


> Ф С ЧИЧРЧРРРЧ СРИ 


РАЗ; 
| pact 


ERS mA i 
AB \ 


Fi 


Doi copii, Petre şi Pavel, fii de-Olteni ţărani săraci, 
Intr'o caldă zi de August, merg să pescuiască гасі 

Şi să facă bae'n gârla ce curgea 'n apropiere. 

Se plictisiseră bieţii, în odihnă şi tăcere. 

Petre, rămas fără tată — mort la şapiezeci şi şapte — 
Era bun, milos, destoinic, săvârşia frumoase fapte. 
Pavel însă dinpotrivă se purta tiran, călău. 

Nu ştia de omenie, binele'l plătia cu rău... 

Iată-i... au ajuns la gârlă. Se desbracă, sar în apă, 
Valurile iepureşte le despică şi le sapă. 

Ce bine se simt copiii]... Cald în apă, — afară iarăşi; 
Soarele zâmbeşte tainic fericiţilor tovarăşi 1... 
Nebunaticului Pavel îi trăsni în gând să treacă 

Gârla înnotând pe spate. Apa, ca pe-o nucă seacă, 

П întoarce şi îl mână. Se crede voinic acuma ; 

Dar un val venind mai iute îşi loveşte de el spuma 

Şi cum face şi cum drege, îl răstoarnă, vai! săracul... 
Nu e de glumit, copile, unde'şi bagă coada dracul. 
Тірӣ, strigă bietul Pavel, înghițind într'una apă., 

In primejdie văzându-l, Petre — suflet bun — îl scapă 
Din a morţii ghiară crudă... Când îşi mai veni în fire, 
Pavel mulţumi lui Petru, pentru fapta-i de iubire, 
Sărutându-l ca pe-un frate. Şi-au pornit tăcuţi acasă. 
Soarele-arunca pe dealuri raze de-aur şi mătasă.. 


II 


Douăzeci de ani în urmă. Faţa lumii mult schimbată. 

Pavel, Petru! — au ajuns oameni, copiii de altădată I 

Numai că, Pavel de astăzi nu-i cum trebue să fie. 

Fură, bate şi huleşte; nu e om de omenie. 

Copilandrui Petre însă a rămas tot bun şi mare. 

Consătenii şi vecinii îl privesc, ca pe un Soare, 

Căci e milostiv şi dornic, e deştept, ştie de toate. 

Şi la toţi câţi îi cer sfaturi, el le dă cu bunătate... 

Azi, nenorocitul Pavel îl urăşte ne'ncetat, 

Că prin muncă şi răbdare a ajuns fruntaş în sat. 

Intr'o noapte, pe'ntuneric, dela crâşmă se'ntorcea ; 

Era beat de vin şi ură. Răutatea "1 îndemna 

Să stârşiască-odat' cu Petre, cel bogat şi respectat, 

Vrea să-l aibă de tovarăş şi-acum la cerşit prin sat... 

Pe ascuns se duce-acasă, ia petrolul şi chibrite 

Şi venind... dă їос1.. tiranul, caselor nelocuite, 

Flacăra se'ntinde iute în toată gospodăria... 

Speriaţi, în miez de noapte, ies afar’: Petre, Maria, 

Chiamă ajutor, sărmanii !... Copilaşii plâng cu toţii; 

„Загін... oameni buni... ne arde! Ne-au lăsat De ТАЕ 
4 ойі I... 

Scrum, cenuşe lasă 'n urmă... Şi s'au dus cu Dumnezeu.. 

Unde-or fi? Mai trăesc încă?... Asta n'o pot şti пісі eu; 

Dar de-atunci a rămas vorba, scrisă 'n inimi româneşti: 

„Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăeşti 1“... 

IOAN І. ALEXANDRESCU 
R.-Vâlcea 
дос k 


NUMAI 


Eu când sunt cam indispus 

Іті-іац o ciocolată 

De mwar exista „SUCHARD” 

Alta, — niciodată. 
——— = x ——— 


po i Pa ps i ач 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


М.М. Mar -Băicoiu Poezia «Se apropie fartana», trimisă 


de d-ta, «ste destul de drăguță, dar fiind o poezie de impresii 
şi descrieri, nu e în genul poeziilor, cari fac parte din htera- 
tura pentru copii. Hecunoaştem de altfel cu plăcere că d-ta ai 
taient. 

Ios. Nir.-Chişinău. — Dece n'ai luat parte la concursul 
literar, în loc de а ne trimite Басай de cari nu duce m lipsâ? 
Al домеа, te stățuim să înveți mai bine limba română, pentru 
са să nu scrii „anegdotul“ (ci anecdota). De asemenea nu zi- 
cătvară la plural, ci zicători. Nu era nici o nevoe de a trimete 
timbru fiscal, care se pune numai pe cererile adresate autori- 
tătilor stat .lui.. Ue 

Sam. G.-Ch şinău. - Aceleaşi sfaturi și observațiuni ca mai 
sus, Poezule, ìu numâr de 10, trimise de d-ta sunt — пе раге 
гаа că trebue să ţi-o spunem—toate slâbuţe. Lasă pentru mai 
târziu, când vei creşte mai mare şi vel іпу, ѓа та multă carte, 
arta de a face versuri. Acum continuă ва fii cititor. 

Aur. Мо!.- Bistriţa. Giumele {1 se publică. Trimite adresa 
d-tale exuctă şi ți se vor expedia, fără să mai trimiți şi bani, 
numerile cerute. Te mai rugăm nu scrie pe aceiaşi pagină 
chestiuni diferite, de oarece ne încurcă la tipar. 

В. Bul.-Craiova.  Regretăm, dar navei ce face cu de- 
senele trimise de d-ta. Pentru cât ne trebue, avem pe desena- 
torii noştri, de сагі suntem ре dephn mulțumiți. 

E). 1. PL hl u.—ln poezia «Stânca» ai cacofomii. герен 
aceiaşi ideie în diterite strofe, заг unele rime nu sunt potri- 
vite. Asa fiind, ne pare rău, dar nu o putem publica. 

М. Mar.-Băicoiu. — „Departe de sat“ reamintește cunoscuta 
şi frumoasa poëzie че Coşbuc, 

Gheorghe Vas.-Lipcani. — Te tehcităm că ai terminat 
clasa a paira primară, dar în acelaş timp iţi spunem că ţi-ai 
dat osteneala de prisos să пе trimiţi spre publicare bucăți pe 
cari le ai copiat din alte reviste. Ba chiar copiindu-le, ai făcut 
гезе 

Fech.Ad.-Loco. — «Povestea Craiului...» dovedeşte că ui 
talent poetic, dar acest talent trebue cultivat.  Intâiu, ca să te 
scapi de influenţa de a serie după un calapod obişnuit şi al 
doilea, pentru ca să nu mai: scrii versuri сагі au nevoe de 
interpretări şi adnotăr . 

М. G. Vas.-Lipcani. — Se cunoaste şi după aeris că ești 
їпсї foarte mic şi de aseea ai făcut greşeli chiar copiind glume 
pub icate. Nu te grăbi să fii scriitor, с› acum să citeşti, să în- 
veţi si să cresti mare şi sănătos. 

Gh. Huj.-Călimăneşti.— «Ariciul şi calicii> dovedește ta- 
lent şi uşur:nţă la versificare, însă morala e forțată faţă de 
fapta povestită, Găsi u că nu e tocmai potriveală între a fi de 
folos Т'агїї şi a nu bate aricii. 

A. R.-Hotin.  Repetăm că пи se iau în cercetare manu- 
scrisele сагі nn poartă semnătura întreagă și adresa exactă а 
trimiţătorilor lor. 


Să nu lipsească din nici o casă şi din nici o bi- 
bliotecă următoarele cărți: 

1. COMOARRA CU POVEŞTI; 

2. HAPLEA. — Păţănii şi năzdrăvănii, ediţia II-a; 

3. EVREICA; 

4. CA SĂ MAI RÂDEM; 

5. INCHISOAREA DE FLORI şi celelalte numere 
din „BIBLIOTECA „„TINERETUL”; 

6. COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ; 

7. SUFLETE DE VITEJI. 

De vânzare la toate librăriile. 


Ateneraie „ADEYERUL* S. A. 


ттлт ИНЕЛЕР 
- 2 > же ЖА Л 


w DIMINEATA 
| 1901 ашу Йй «В 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


JE 
А \ 
Ф 
pă: 
Йй: 


Rog, nu-l deranjaţi ре Miţu Miţişor, când îşi ia gustarea. PREŢUL 5 LEI 


РАС. 2. 


Despre cuvântul „panică“, 


„Cititorul nostru Al. Mih. dela Galaţi пе сеге li 


muriri despre cuvântul panică. In dicţionar acestui 
cuvânt i se dă explicaţia următoare ; „Panică : spai- 
mă neatşeptată şi fără temeiu“. 

Origina acestui cuvânt vine dela zeul Pan, un zeu 
pe care Grecii din vechime şi-l închipuiau cu picioa- 
re de {ар. Pan, care mai era şi un zeu răutăcios, a- 
vea puţin plăcutul obiceiu ca, din când în când, să 
iasă pe neaşteptate înaintea călătorilor şi să-i sperie. 
Dela numele şi obiceiul acestui zeu s'a format cu- 
vântul panică, adică o spaimă în felul celei provo- 
cate de zeul Pan. 


Ceva daspre „Nibelungi“. 


Cititorul nostru Cos. F. Trif. dela Balş ne cere lă- 


muriri despre Nibelungi. 

După legendele populare «germane, căci în realita- 
te un popor cu numele acesta n'a existat niciodată, 
Nibelungii au fost un popor de pitici, cari posedau о 
comoară foarte preiţoasă, aşa numita „comoara Ni- 
belungilor““. Comoara trece în stăpânirea eroului 
Siegfried (citeşte: Zigfrid), după ce acesta răpune 
pe piticul Alberich, care o păzea. După ce Siegfried 
e asasinat, fiind lovit pe la spate de şeful burgund 
Hagen. (citeşte Haghen), comoara devine proprieta- 
tea Burgunzilor, iar la sfârşit e înecată în Rin de 
Hagen. 


„Niebelungenlied“, 


Ceeace înseamnă „Cântecul Nibelungilor“ şi este 
cea mai însemnată poemă epică germană din Evul 
Mediu. Ea se compune din două părţi. In prima par- 
te se cuprind legendele şi isprăvile vitejeşti ale lui 
Siegfried, căsătoria lui cu Cremhilda, sora regelui 
burgund Gunther, constrângerea Brunhildei de că- 
tre Siegfried, ca să ia în căsătorie pe Gunther, cearta 
dintre Cremhilda şi Brunhilda şi asasinarea lui 
Siegfried de către Hagen, îndemnat de Brunhilda. 

In partea a doua „se povesteşte căsătoria Crem- 
hildei cu Efel (Atila), regele Hunilor şi răzbunarea 
Cremhildei, care îndeamnă pe Atila să cheme la 
curte pe Burgunzi. La curtea lui Atila Burgunzii, 
cari veniseră ca musafiri, au fost măcelăriți cu toţii. 

Răspundem  aceluiaş cititor că despre „Sfântul 
Constantin“ am scris în „Almanahul Şcolarilor ре 
1927“, 


m ЕЕЕ 


Insemnări” де cuvinte. 


Răspundem 
titori. 

Deja, cu accentul ре а, este cuvânt de origină fran- 
ceză. In limba română e mai bine să nu fie între- 
buinţat nici o dată. ` 

Anacronism (de origină greacă) 
sau vorbă căreia i-a trecut timpul. 

Nostalgie, cuvânt grecesc, înseamnă dor de locul 
de naștere, de patrie şi suferinţa cauzată de acest dor. 

Rapsodie, cuvânt grecesc, înseamnă un fragment 
dintr'o epopee sau un cântec dintr'o epopee, recitat 
de un rapsod. La Grecii din vechime rapsozii erau 
cântăreţi ambulanți. 

Palatinat, în limba germană Pfalz, este numele a 
două state din vechiul Imperiu german: Palatina- 
tul de Sus: şi Palatinatul de Jos, situate pe ambele 
ţărmuri ale Rinului, 

Spontan, cuvânt francez, înseamnă care se face 
de bună voie şi fără vreo gândire sau pregătire de 
mai înainte. 

Sufragiul sau votul universal este dreptul pe care 
îl au toţi cetăţenii majori dintr'un stat constituţional 
de a alege pe membrii Adunărilor Legiuitoare (A- 
dunarea Deputaţilor şi Senatul). In România cetă- 
{епіі se bucură de votul univresal. 

Caricatură înseamnă reprezintarea chipului unei 
persoane, exagerându-i unele trăsături ale feţei sau 
expresiunea. 

Mai înseamnă -o imitație sau o exagerare ridiculă 
a cuiva sau a ceva. 


aci la întrebări puse Яе diferiţi ci- 


înseamnă faptă 


Cine a descoperit Australia ? 


Е întrebarea gentilei noastre cititoare, d-ra Au- 
ra Can. din Focşani. 

Răspundem că Australia, care, precum se ştie, este 
continentul cel mai mic (vre-o 8 milioane de kilo- 
metri pătrați, în cari intră şi Tasmania şi alte insule), 
ma fost descoperită de сип singur om şi nici în a- 
celaş timp. Aşa, descoperirea ei începe cu puţini ani 
după 1600 cu lansz şi Torres şi se termină abia la 
1842, când ajunge să fie bine cunoscut întregul ei 
contur. Ba chiar şi astăzi se mai găsesc în interiorul 
Australiei întinderi pustii, cari nau fost încă ex- 
plorate. 

Unul din cei mai de seamă exploratori ai Australiei 
este Englezul Cook (citeşte Сис), care a descoperit, 
pela 1770, coasta ei de răsărit.