Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages501-550

DIMINEAȚA COPIILO R YxFe6eeeoeeoeoooooooo0000000000000004000000oeoeo0ee PAG. 13 


După botez, nasa se întorcea dela biserică, du- 
cându-şi finul în braţe. Insă la poarta bisericii, o 
babă, încovoiată de vârstă, o apucă şi întinzând 
mâna, š se rugă zicându-i: „Copila mea, fă-ţi milă 
şi pomană cu o biată cerşetoare!” 

Fata îi dete un ban de argint. Cerşetoarea zâmbii 
şi îi zise: „Dumnezeu să-ţi răsplătească însutit! Insă, 
bagă de seamă la cele ce îţi spun: la palat, îți 
vor da aur şi argint. Să nu te atingi de el, căci 


altfel! să ştii că vei fi prefăcută în broască. După. 


ce vor căuta să-ţi dea tot feul de lucruri de preţ, 
tu să nu le ceri decât un pumn de gunoiu de sub 
mătură. Altceva să nu primeşti, căci în chipul acesta 
te scapi pe tine şi scapi şi pe mama finumui tău”. 

Aşa vorbi cerşetoarea şi apoi pieri, parcă ar fi 
înghițit-o pământul. 

Fata se intoarse la palat cu finişorul ei. Inaintea 
porții fu întâmpinată de mama copilului — ştiţi că 
ea era broasca. Veselă şi fericită, îi zise: „Bine 


ai venit, frumoasa mea naşe! Dar cu ce te pot 
răsplăti? la aur, ia argint, ia tot ce îţi doreşte 
inima!” i să); 

Fata însă nu vroi să primească nimic. La urmă 
de tot, fiindcă era îndemnată într'una, zise: „Dacă-i 
aşa, dați-mi ca amintire un pumn din gunoiul strâns 
sub mătură”. 

Vorbe'e acestea nu fură de loc pe placul tinerei 
femei, care mei întâiu nici nu vroia să audă de 
aşa ceva. La urma urmelor, însă, fu nevoită să-i 
dea ceeace ceruse naşa. 

Abia părăsi-e tânăra fată palatul, că gunoiul pe 
care îl ducea întăşurat într'o basma, se porni să 
sune foarte plăcut. Fiecare grăunte de praf se schimba 
întrun mare şi strălucitor bolovan de aur. Indărătul 
ei, văzduhul răsuna de cântecul păsărilor de aur. 
cari ziceau în graiul lor: „Ne-ai scăpat, ne-zi scăpat!” 


Marcu Ionescu 


mnuuuwunaunununannanunuasunuuuaunnununananaunanaqqsaieunununnanuunzsanaswans" căi  munnunaanunsuuususnananau, awnuananuúu 'munGununaq 


SURDUL 


Un ofițer de marină se intoarse dintr'o călătorie 
făcută într'o insulă foarte depărtată. Adusese cu dân- 
Sul şi un tânăr sălbatic, care din cauza unei boli ce 
avusese în timpul călătoriei, devenise cu totul surd. 

Intro seară, mai mulţi prieteni se strânseseră la 
ofișerul de marină, ca să facă muzică. Tânărul săl- 
batic, care mavea nici o ideie de instrumente de 
muzică pe cari le vedea pentru întâia oară, urmărea 
cu privirii şi foarte curios diferitele mişcări ale mu- 
zicanțivor, cari cântau cu violoncelul, cu vioara, cu 
trompeta şi cu flautul. 

Deodată, izbucni întrun hohot de râs. 

„Oamenii aceştia, zise el, nu sunt în toate minţile, 
căci nu pot să-mi închipui ceva mai de prisos decât 
ce fac ei. Cu toate că se muncesc atâta, văd că nu se 
aege nimic din munca lor”. 

Cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin 
ştiinţa unui medic priceput, tânărul sălbatic, îşi că- 
pătă din nou auzul. 

Mare şi nespusă îi fu mirarea când, intrând în 
sala de concert, observă că fiecare mişcare a degete- 
lor, fiecare lovitură din arcuş sau suflare din gură isi 
aveau rostul lor şi scoteau sunetele cele mai plăcute. 

„Cât eram de nebun, strigă el, când îmi râdeam de 
artiştii aceştia! Şi ce mare plăcere produce arta lor! 

— Noi, oamenii, zise ofiţerul de marină, semănăm. 
uneori cu tânărul acesta sălbatic. Judecăm căile şi fap- 
tele lui Dumnezeu, fără să cunoaştem exact motivele 
pentru cari Tatăl ceresc face cutare sau cutare lucru. 


după Schmid 


Dacă reuşim vreodată să cunoaştemi aceste motive, 

vom vedea că în tot ce face, e aceiași anmionie ca 

şi în cea mai minunată muzică”. 
OS k =o 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


După Fraţii Grimm 


casa în care locuia îi era toată averea. 
Fiecare din fiii săi dorea să fie stăpânul 

P casei, însă omul nu ştia cum să facă ca 
să nu nedreptăţească pe nici unul. 

Cel mai nimerit lucru ar fi fost să vândă casa şi 
prețul să-l împartă de o potrivă la toţi, dar nu 
se putea hotâri, deoarece o avea dela strămoşii săi. 

Intr'o zi, îi luă de o parte şi le zise: „„Mergeţi 
în lumea largă, a'egeţi-vă câte o meserie, învăţaţi-o 
bine, şi când o să vă întoarceţi, acela care va fi 
mai meşter în meseria lui, va fi stăpânul casei”. 

Gândul acesta le plăcu şi astfel cel mai mare 
zise că se face potcovar, mijlociul bărbier, iar ål 
treilea maestru de scrimă. Se despărțiră apoi, după 
ce se inteleserá ca la ziua hotărâtă să se întâlnească 
acasă la tatăl lor. 

Fiecare dintr'inşii isi alese un bum profesor, care il 
invăță meseria dorită, cum nu se putea mai bine. 
Băiatul cel mare ajunse potcovarul cailor împărăteşti 
şi era foarte sigur că el va fi stăpânul casei. Bär- 
bierul bărbierea pe boerii dela Curte şi credea dea- 
semenea că el va lua casa. Cel mare primi mi 
multe lovituri de sabie în vreme ce învăţa mânuirea 
armelor, dar îşi zicea scrâşnind din dinţi, fără să-şi 
piardă curajul: „Dacă-mi va fi teamă, casa no să 
fie a mea”. 


j fost odată un om care avea trei fii, iar 


CEi TREI FRATI 


Când se implini vremea sorocită, cei trei fii ve- 
niră la tatăl lor, dar nu găseau prilejul ca să arate 
ceeace ştiau. In timp ce vorbeau între dânşii foarte 
nedumeriţi de feul cum îşi vor arăta meseria, iată 
că zăriră un iepure, care alerga în spre ei. „Ha, 
strigă bărbierul, iepurele pică tocmai întrun ceas 
bun”. Şi mai înainte ca iepurele să ajungă în dreptul 
lui, îşi pregăti briciul de ras şi săpunul, iar in 
clipa în care iepurele trecea alergând pe dinainte-i, 
se luă după el, îl săpuni din fugă şi îi rase mustaţa, 
fără să-l oprească şi fără să-i atingă um fir din 
părul celălait. „Aceasta e ceva nomaivăzut, zise tatăl, 
dacă fraţii tăi nu fac şi mai bine, să ştii că ata e 


sa 


casa”. 
"O clipă mai târziu trecu pe acolo o caleascà in 
goana cailor. 

„Tată, zise potcovarul, ai să vezi ce ştiu să fac”. 
Și alergând după trăsură, scoase unui cal, aşa cum 
fugea, toate patru potcoavele şi îi puse altele în 
loc. „Eşti un viteaz fără de pereche, îi spuse tatăl, 
l-ai întrecut pe fratele tău şi mi-e foarte greu să 
aleg între voi doi”. 

Dar al treilea zise: „Tată, dă-mi voie să-ţi arăt 
la rândul meu ce pot să fac”. Şi cum tocmai începuse 
să plouă, el scoase sabia, o ridică deasupra capului 
şi o mânui astfel că nici o picătură de ploaie nu-l, 
atinse. Ploaia se mări în aşa fel, parcă ar fi turnat 
cu găleata, însă băiatul se udă tot aşa de puțin, 


DIMINEAȚA COPIILO Reeeeeoeooe0000000000000000000e0oçoçeee00e0eeo0oeo PAG. 15 


ca şi cum ar fi stat toată vremea in odaia lui. 
Tatăl văzând aceasta, nu-şi putu ascunde mirarea; 
„Tu ai biruit, îi zise, şi casa este a ta”. 

Ceilalţi doi fraţi, nu mai puţin uimiti de dibăcia 
fratelui lor, găsiră că judecata tatălui este foarte 
înțeleaptă. Şi cum se iubeau foarte mult între dânşii, 
rămaseră cu toţii să locuiască impreună cu tatăl lor 
în casă. Câştigau mulţi bani cu meseriile lor, aşa 
că trăiră fericiţi până la o vârstă înaintată. Unul 
dintr'înşii muri, iar ceilalţi doi, de durere, se îm- 
bolnăviră şi nu mult după aceea muriră şi ei. 

lar din cauză că s'au iubit atât de mult, au fost 
puşi tustrei în acelaş mormânt. 

In româneşte de Anicuţa Cărbuneanu 
———vy=R= 


Cine gráía adevărul? 


Un băiat se juca odată cu un şarpe imblânzit. 
„Prietene şarpe, îi zise băiatul, aş fi, fugit departe 
de tine, dacă nu ştiam că ti sa scos otrava din 
dinţi. Voi şerpii sunteţi făpturile cele mai rele şi 
ma nerecunoscâtoare. 

„Da, am citit în cartea în care o învăţ la 
şcoală cum un ţăran, om bun şi milostiv, a găsit 
într'o zi de iarnă un Sarpe înghețat de frig şi cum 
l-a pus în sân, ca/să-l încălzească. 

„Sarpele, însă îndată ce sa simţit mai bine, l-a 
muşcat pe ţăran, aşa, că bietul om a murit. Vedeţi 
ce răi sunteţi voi şerpii. 

— Cunosc şi eu povestea aceasta, grăi şarpele 
la rândul său, şi mă mir cât de mult au schimbat-o 
şi pocit-o oameriii, fiindcă ea sa petrecut cu totul 
altfel. Anume, “țăranul pe care îl lauzi pentru bună- 
tatea şi mila lui, crezuse că şarpele era în adevăr 
îngheţat şi de oarece era un şarpe "frumos colorat, 
îl ridică de jos cu gândul să-l ducă acasă şi să-l 
jupoaie de piele”. St. Pr. 

——k h 


Doriţi să vedeţi cât de destepte 
Haplea al nostru, atunci când vrea 
să facă în necazul cuiva ? Citiţi 
anecdota „Ce a visat Haplea“ din 
n-rul viitor şi vă veţi convinge. 


In n-rul viitor veţi găsi şi alte 
bucăţi frumoase şi interesante. 
De ex.: ,Paulică pe vapor" de 
distinsa noastră colaboratoare şi 
talentată scriitoare, d-ra Alice 
Gabrielescu. De asemenea, o du- 
ioasă poveste populară rusească 


întitulată Maruşca, efc., etc. 
——— =n — 


Pentru pisoiul lui Moş Nae 


Mai doresc să fie nasi, “pentru pisoiul lui Moş Nae 
Si următorii: 

D-ra Gaby Hasan din Capitală, care propune nu- 
mele de Mișşulina, fiindcă mama d-sale i-a spus o 
poveste frumoasă cu această pisică; d. Nathanson 
N. Henric din laşi, numele de Micadoli; d-ra Vale- 
rica Berechet din Caracal, numele de Pussy; d-ra 
Mirela şi frățiorul ei Doly Franco, Loco numele de 
Tesy sau Tesu; d. Alexandru Paleologu dela laşi nu- 
mele de Pussy Gray; d-ra Maria Friedman, Loco, 
numele de Chichi-Michi sau Buyriş. 

Mă încerc şi eu acuma 
Poate că voiu reuşi 

Să botez pisoiul care, 
Nimeni nu-l poate numi. 


Missi, nume ce-o să-i placă 
Acestui cotoi poznaş 
Si "'ncheind cu incercarea, 
Eu desigur voiu fi nas. 
ILIE M. REI-Ploeşti 
———o k= nn, 


DUMNEZEU SI OAIA 


După Lessing 


Sărmana oaie îndură multe din partea celorlalte 
animale. Se duce deci la Dumnezeu, rugându-L să-i 
mai uşureze soarta. 

Dumnezeu o primi cu bunătate şi îi grăi în felul 
următor: „Văd, blânda mea făptură, că nu ţi-am dat 
ceva cu care să poţi să te aperi. De aceea, vrei oare 

să-ţi pun în gură nişte dinţi sfâşietori şi ghiare 
tari la picioare? 

— O, nu, zise oaia, nu vreau să seamăn cu fiarele 
de pradă. 

— Sau vrei să-ţi pun otravă în “scuipatul tău? 

— Nu, nu, se împotrivi oaia, nu vreau să seamăn 
cu şerpii, cari sunt vietăţile cele mai groaznice. 

— Atunci, să-ţi pun coarne pe frunte şi să-ţi 
întăresc spinarea. 

— Nici aceasta, bunule Părinte, aş fi ca un k 
şi nu-mi place de loc. 

— Dar trebue să alegi ceva din toate acestea, 
pentruca şi tu să poţi face rău- acelora, care vor să-ţi 
facă rău. 

—  Trebue oare să pot face rău? grăi oaia of- 
tând. Dacă e aşa, mai bine lasă-mă cum, sunt, căci 
mi-e teamă că gândul că pot face rău, să nu se deş- 
tepte în mine, pofta de a-l şi face. Şi e mai bine să 
indur o nedreptate din partea altuia, decât să fac al- 
tuia nedreptate”. 

Dumnezeu o binecuvântă, iar din ziua aceea oaia 
nu se mai plânse de soarta ei. 


F — CN | PP TIPI ITI ERIN 


TER A r Ñ T i $ 


Eio 


PAG. J6 - seee 
DE VORBĂ CU CITITORII 


Al. BR. Sărat. — Anecdota cu „Pălăria lui Tănase“ re- 
fă-o mai scurtă şi introducând ceva dialog. Nu e nevoe ca 
scena să se petreacă neapărat la Hăpleşti, de oarece nu 
poţi caracteriza, aşa cum sunt edate de Moş Nae, perso- 
nagiile de acolo. In afară de aceasta, evită prea deasa în- 
trebuinţare a gerunziilor. Poezia „Plouă“, fiind lipsită de ac- 
țiune, nu prea se potriveşte cu programul revistei noastre. 

P. Căr. Del.-Loco.— „Ionel şi Radu“. In toate cărţile de 
citire găseşti bucăţi în genul acesta, un gen de care sa a- 
buzat aşa de mult, încât a ajuns banal. Unde mai pui că o 
bucată de publicat nu poate servi drept pretext de reclamă 
pentru persoana sau pentru scrierile cuiva, oricine ar îi el. 
Sunt mijloace cari nu pot fi recomandate. De aceea regre- 
tám că nu putem să-ți publicăm bucata trimisă. 

Porumbița-Loco. — D-ta, mică şi drăguță domnişoară, 
caută să nu fii ca fetița aceea, care, din pricină că a tost prea 
curioasă, a căzut la examen. Iti vom pubiica proverbele tri- 
mise, cu toate că—lie vorba între noi—amândouă sunt pro- 
verbe populare şi destul de bine cunoscute. Te stătuim ca 
până ce cresti mai mare, să citeşti ce scriu oamenii mai în 
vârstă şi cu mai multă experienţă. Iti mai dorim multă să- 
nătate şi voe bună. 

Al. N. Vas.„Loco.— Poezii ca „Ploaia de vară“ şi „Pâ- 
râul“, trimise de d ta, pentru a fi reuşite, trebue să se pre- 
zinte ca un tablou pe care îl cuprinzi dintr'odată şi în între- 
gime cu privirile. A enumera, însă, cum începe întâiu ploaia, 
cum tună şi fulgeră şi după aceea cum încetează din nou, 
înseamnă a povesti un fapt întrun mod care nu e poetic. 
D-ta eşti la o vârstă şi într'o clasă, câud nu poţi să-ţi dai 
încă în deajuns seamă de cum trebue concepută şi scrisă o 
poezie de genul descriptiv, un gen greu de tratat. 

I. B. Dragoş.—ln poezia .Mă tot gândesc“ vorbeşti me- 
reu de d-ta, de visurile şi gândurile d-tale. Am spus însă 
şi repetăm că propria noastră persoană interesează puţin pe 
ceilalţi. Iar în revistă ne silim să pubiicăm bucăţi, cari să 
intereseze pe toţi cititorii. In genul poeziei „Ciobănaşul“ am 
publicat destule. Poezia „Plugarii“ ţi se publică, tăindu-se 
cele doua strofe de la sfârşit, cari cam schiopătează. Nici 
noi nu ținem minte cari anume din poeziile trimise de d-ta 
au fost publicate. 

G. P..-Urlueni.— Tăind două strofe, îţi publicăm poezia 
„Ingeiaşul tatei“. In poezia „Dorul“, observăm că te lasi 
ispitit şi fermecat de cuvinte răsunătoare, dar cari nu spun 
mare lucru. De pildă, nu înseamnă mai nimic „un dor“ care 
„din noianul de durere îşi cântă jalea dureros“. Te stătuim 
să te fereşti de asemenea înşirare şi inutilă repeţire de cu- 
vinte, cari nu lămuresc nimic şi nu deşteaptă în noi niciun 
sentiment, nici o imagine. 

Nat. N. Nic.-Loco. — Există o poveste orientală—dacă 
nu ne înşelăm, chiar am şi publicat-o — asemănătoare cu 
„Apa fericirei“ trimisă de d-ta, numai că povestea orientată 
este mai complectă. Totuşi, ca o încurajare şi recunoaştere 
a talentului, care nu-ţi lipseşte, am fi dispuşi să publicăm 
şi povestea d-tale, însă pentru aceasta ar trebui să schimbi 
unele expresiuni ca „provocată“, „întreținerea“, „regretau“, 
„brimele ajutoare*, etc. cari nau ce căuta în poveşti cu ca- 
racter popular. Acelaş lucru să faci cu unele fraze cari nu 
sunt în deajuns de literare. 

I. M. R.-Ploesti.— Iti publicăm poezioara despre pisoiu 
şi tcei hazuri. Poezia „Grija fratelui“ lasă de dont. Te sta- 
tuim să observi :egulele de ortografie şi de punctuație şi 
să nu scrii pe ambele fețe ale hârtiei. š 

T. M. Cat.-Dragoslavele. — ,Epurasul şi ariciul“. Cu- 
vânt-l „răspuns“ rimează greu cu „răpus“, iar „ariciul“ nu 
rimează de loc cu „stârşitul“. In atară de aceasta. lauda de 
sine a ariciului este cam lungă şi are, deci, versuri de um- 
parina, O fabulä e cu atât mai frumoasă, cu cât e mai con- 
cisă, 


4 
DIMINEAȚA COPIILOR 


Anunţăm pe cltitorii cari doresc să se aboneze 
la „DIMINEAȚA COPIILOR“ că vor primi la fiecare 
abonament câte un supiiment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“, 

Preţul abonamentului a rămas acelaş, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de şase luni. 

Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat poştal pe adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
tală pot achita chiar ei însăși la administraţia re- 
vistei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 

Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediază prin pachet poșta!. 


.—— kr o—Ə 
Copii! 


Voi ştiţi că azi „SUCHARD™ Ags 
E cea mai bună ciocolată 
Şi nu te poţi lipsi de ea 

Când ai gustat din ea odată. 


AAAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAA AAA AAAAAAAAA4 


NOI VREM 
EXCELENTA 


CACAOo:OVAZ 


tmununnnununununananasunnanunnunnanasnunununnaunaananunaanuúunnanuan, 


COLECȚIONARI DE MARCI POȘTALE! 
Cereţi cu toţii noul „Super Asortiment“ conţinând următoa- 
rele: 60 buc. colonii Franceze, Engleze, Portugheze, Spa- 
niole, Italiene. Mărci de peste Ocean, state indiene, etc, etc. 
1 carnet pt. 196 mărci, o măsurătoare şi 200 buc. Charniere 
pt. lipit mărci. Preţ de reclamă lei 65. Mărciie se expediază 
imediat după primirea costului. Banii prin mandat postal. 
Tiimete|i Jei 25 şi veţi primi regulat 3 luni din interesanta 
revistă „Bazarul îilatelic“. 
Leon Kreiss, Str. Plevnei No. 5l-Câmpina 

uunnnununúuunnúussnsanúanassunanasnwanr Li Lil ll LL 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S. A. 


" DIMINEATA 
|234 COPIILOR 


REVISTĂ SAPTAMÂANALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARA: 


© 


@ 
© 
s. 
© 
i © 
© 
o 
© 
6 
© @ 
3 @ 
5 9 
s 
© 
3 
Q 


O drăguță cititoare eŭreia îi plac florile şi îngrijeşte de ele. Pro Eet: s 


PAG. 2 "' 


Cari sunt strămoşii noştri ? 


lată o întrebare al cărei răspuns se găseşte, de 
sigur, şi în cărţile de şcoală. Cu toate acestea, sunt 
destui cititori mai ales dintre cei mai micuţi, cari mar 
putea să-i dea wr răspuns mulțumitor. 

Ca să ştim cine sunt strămoşii noştri şi cum s'a for- 
met poporul român, trebu2 să ştim cine locuia în 
România în timpurile vechi, adică mai înante de a 
se fi format poporul român. 

Stim din Istorie că România de astăzi se numea 
în timpurile vechi Dacia, iar poporul se numea Dacii 
sau Geţii. Să-şi însemne bine cititorii că Daci şi Geţi 
sunt unul şi acelaş lucru, fiind două cuvinte cari nu- 
mesc pe unul şi acelaş popor. 

Tot de aceea, când spunem Dacia sau Getica, a- 
rătăm una şi aceiaşi țară. 

Românii îi numeau Daci, iar 
numea Geji. 

Aceşti Daci sau  Geţi ocupau întinderea de pă- 
mânnt dintre Nistru şi Tisa. 


De ce origină erau Dacii sau Geţii ? 


Grecii din vechime. ii 


Poporul acesta făcea parte din popoarele de ori- 
gină tracică şi se înrudea de aproape cu vechii 
Iliri. 

Tracii si Ilirii ocupau în vremea veche toată Pe- 
ninsula Balcarică, adică Bu garia, Iugoslavia, Albania 
şi o parte din Grecia. 

Vechii Macedoneni, de pildă, aceia cari sub Alexan- 
dru cel Mare au cucerit împărţia persană şi au pă- 
truns până în India, erau un popor de origină trecică, 
deci, un popor frate cu Dacii sau Geţii. 

Din vechii Iliri se trag Albanezii de astăzi. Este, 
din această familie de popoare singurul popor care 
sa amestecat mai puţin cu alte popoare străine, ră- 
mânând cam la fel cum erau şi strămoşii lor. Nuinai 
că limba albaneză de astăzi a primit foarte multe 
cuvinte latine — aproape uz sfert din tota'ul cuvin- 
telor câte are. 

Aşa dar, prin origina lor Albanezii sunt -poporu!, 
care se înrudeşte mai de aproape cu poporul român. 


Cum erau Dacii ? 


Ne grăbim să răspundem că se înşeală cei cari 
îşi îmchipue că Dacii erau un popor barbar şi că 
au început să se civilizeze după ce tara lor a fost 
cucerită de Romani. O asemenea credință este cât 
se poațe de greșită, 


— FT 


De TOATE 9 AMESTEGTE 


— - 


DIMINEATA COPIILOR 


E adevărat că Grecii vechi le ziceau „barbari”, 
numâi că în vechea limbă elenă cuvântul barbar nu 
însemnă, asa cum înseamnă astăzi, om seu popor 
înapoiat, necivilizat, ci „străin, azela care nu e Grec”. 

Săpăturile şi descoperirile cari seu făcut în cu- 
prinsul Daciei — adică al României — şi cari, mai 
cu seamă de câţiva ani încoax, se fac cu atâta spor, 
au dat la iveală !ucruri minunate despre starea de 
de înaintare in care se găseau Dacii. 

Şi în Dacia, ca şi în restul Peninsulei Ba!canice, 
eră, mai inainte de cucerirea acestor ţări de către 
Români, o organizaţie foarte bună de stat, o cuitură 
şi o civilizaţie. 

„Dar parcă aud pe unii cititori intrebându-mă: 
„Ce avem noi cu Dacii? Nu suntem noi Românii ur- 
mâşii coloniştilor aduşi în Dacia de către împăra- 
tul Traian?” 

Mai domol, dragii mei, căci... „uite, vă spun de 
acum că noi Românii suntem mai mult Daci decât 
Români, adică avem în vinele noastre mult mai mu't 
sânge dac, decât sânge roman. 

Cum si în ce fel? Răbdare, căci explicația ur- 
mează numai decât. 


Romanii cuceresc Dacia 


Românii, sub impăratul Traian, au cucerit Dacia, 
aşa cum ştim din Istorie. A adus după aceea şi 
colonişti, de sigur, nu prea mulţi, întâiu, pentrucă, 
Dacia nu era o ţară pustie şi, al doi'ea, pentrucă 
nici mu prea avea de unde să-i aducă. In vremea 
împăratu:ui Traian, în Italia popuiația de'a ţară nu 
era aşa de deasă. Ba se simțea chiar lipsa de braţe 
de muncă. 

De asemenea, Daoii mau fost nici măce'ăriţi, nici 
alungaţi din ţara lor. Romanii nu făceau niciodată 
astfel de sălbăticii. 

De aceea, Dacii au continuat să locuiască mai de- 
parte în Dacia. Treptat, treptat, ei au început să 
se „românizeze”, adică să înveţe limba vorbită de 
Romani, o limbă mai cultă! decât a lor şi — pe urmă 
— limba statului. 

Şi aşa, Dacii romanizați şi cu atâţia colonişti, câţi 
adusese impăratul Traian, amestecându-se, au dat 
naştere unui nou popor, care este poporul român. 

lată din ce cauză noi Românii, ca sânge, suntem 
mai mult Daci decât Romani. 

Dar despre poporul român şi limba română avem 
de povestit şi în numărul viitor. 


5 AUGUST 1928. — No. 234 


I 6 LUNI 100 


N DIMINEATA 
COPIiiL.OR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


-... nt... 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 


Direc'or: 


BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Mamă... iubire divină, 
Ce lumea întreagă o sustii, 
Mamă..., tu, rază de soare, 
Căzută aci făr' să Ştii. 


Mamă..., tu floare aleasă, 
Crescută din lacrimi şi cânt, 
Scânteia dumnezeirii, 

Altar de credință, prea stânt. 


Mamă..., tu cupă de aur, 
Plină cu-a vieții durere, 
Mamă... izvor de speranță, 
De muncă şi de putere. 
Eufrosina Simionovici-Cernăuţi 
———UAo k= o d ha 


IONICĂ HOTUL 


Ca să fure prune, mere, 
Ionică a sărit 
La vecinul in grădină, 
Insă rău s'a păcălit... 
Căci vecinul făr' să ştie 
lorica, sta culcat 
Printre ierburi — bănuise 
C'o să vină la furat. 
Să se urce, să culeagă, 
Il lăsă; când s'a dat ios, 
L-a'nhățat de ceată bine 
Si mi l-a legat frumos, 
L-a bătut şi-acum. îl plimbă 
Satuntreg cu sânul plin, 
Ca să-i piară toată pofta 
Să mai sară la vecin... 

Petre 'Gârciumaru-Delaneaga 


LA AAAAAAAAAAAAAAĂ 


INGERAȘŞUL 


Are tata-un ingeras, 
Frumuşel, cum altul nu e, 
Sare, cântă drăgălaş, 

Pe genunchi când mi se sue. 


Se aprinde ca buiorul 
Când se joacă cu Filita, 
Sare, strigă, puişorul, 

Să vin Să-i deschid portita. 


Searu-şi face-o rugăciune, 
„Tatăl nostru“ — la culcare, 
Si e plin de voiciune 

Când soseşte mama mare. 


George Preoţescu-Urlueni-Teleorman 
———— k= 


FLUTURELUI 


Din floare "n floare shori 

Ca fulgul de petală, 

Cu aripi de culori ' 
Si trupul de beteală. 


Sub razele de soare 

Te 'nalti şi te cobori, 

Intocmai ca o floare Š 
Svârlită către nori. l 


N'ai când simţi povara 
Furtunilor în viață : 
Te nasti cu primăvara 
Si mori cu iarna "n brață. 
I. C, BÂGU 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


PAULICĂ PE VAPOR 


ămăsese vorba, încă dn toamna 
trecută, că Peuică al nostru isi 
va vedea îndeplirită în vara asta 
marea lui dorinţă de a se p'imba 
cu vaporul. Anul trecut, nu visa 
decât să meargă şi el odată la 
vânat şi, după cum şiiţi, unchiul 
Damian i-a făcut pof:a. Acuma, de 
când a isprăvit şcoala, nu-l auzeai vorbind decât 
de vapoare, de valurile mării şi firește, de unchiul 
Panait, ofiţerul de marină, căci acesta îi făgăduise 
să-l plimbe cu vaporul. 
Si într'o zi, iată-l pe ofiţerul Panait: un bărbat 
chipeş, ars de soare, cu şapca de marinar dată pe 
ceafă: ° 


— Gata bagajele, Paulică? 

Mama băiatu'ui se tot gândise: „Poate s'o răsgândi 
Panait!” — căci tare îi era frică, săraca, numai gân- 
dindu-se că băeţelul ei drag va înfrunta primejdiile 
unei călătorii pe apă. 

Insă, ea a rămas cu spaima şi Paulică a plecat 


de Alice Gabrielescu 


cu unchiul Panait. Până la Constanţa la amândoi 
li sa părut un an: Paulică, de nerăbdător ce era, 
iar ofițerul Panait, cum îl adusese obişnuinţa: 

— De zece ani, spunea el, de când umblu pe mare, 
m'am făcut un fel de peşte. Cum rămân pe uscat, 
mă înăbuşi 

De-aceea, când au ajuns, au pornit de la gară 
deadreptul în port. Era sărbătoare şi vaporul „Ro- 
mania” tocmai încărca pasageri peniru o plimbare în 
largul mării. Nu vă mai spun uimirea lui Pamiică în 
fața frumuseţii mării şi a atâtor vapoare, unele mari 
cât um hotel, — ancorate în port. Mă grăbesc să-l 
urc pe vapor, iar el, credeţi-mă, se grăbea şi mai 
mult încă. 

Mama spusese la plecare: „Dragă Panait, să nu-mi 
slăbeşti băiatul din ochi nici o clipă!” 

Dar unchiul acesta, ca şi celalt, se duse în treaba 
lui : 

„Am de vorbit cu ofiţerii. Cred că nu te temi să 
rămâi singur aci pe punte?” 

Chiar aşa de-ar fi fost, mar fi mărturisit Paulică, 
fudul cum îl ştiţi. Noroc că marea era liniştită şi era 
o plăcere cum a'uneca vaporul, aproape fără legă- 
mări. Ba, mai departe, marea era şi mai lină, ca 
un lac fără margini, şi din pricina asta, lui Pau- 
lică i se păru de la o vreme că plimbarea lui era 
fără nici un merit de vitejie. Să fi fost furtună 
şi vaporul clătinându-se în primejdii de fiece minut 
pe o mare înfuriată, aşa cum văzuse el în poze 
prin cărţi, atuncea da! Ar îi uimit lumea cu curajul 
lui, ar fi înbărbătat pe îricoşi, ar fi autat pe cei 
loviți de „răul de mare...” In sigurania în care se 
scurgea plimbarea, Paulică îşi făurea mii de bravuri 
posibile, pe cari, din nefericire, nimeni nu i le 
cerea, RES 

Cum şedea pe punte, privind apa, văzu departe 
trei făpturi înotând iute spre vapor. 

— Poate sunt rechini, se gândi Paulică, sperând 
o primejdie, gata să atace fioroşii peşti cu bastona- 
şul său de lemn. 

Erau oameni însă, trei înotători care se luaseră 
la întrecere. Se apropiară, înotând pe lângă vapor şi 
Paulică îi privea fermecat: 

— Aşa înţeleg şi eu plimbare pe apă! Să despici 
vitejeşte valurile singur, nu să te ducă vaporul pe 
sus. La urmă parcă-i greu de înotat? Văd foarte bine, 
dai din mâini pe rând şi apa te duce. 

Nici una, nici două, Paulică isi desculță pantofii, 
îşi scoase pălăria şi se azvârli în apă pe deasupra 
balustradei. 

Dar ce-i asta? Dădea el din mâini întocmai ca 
îmotătorii şi... Abia avu vreme să tipe de două ori, 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 5 


şi leşină, cu capul în apa care-l trăgea la fund. 

Noroc că cei trei inotători văzuseră tot: 

— Un băiat care vrea să se înece! Uite-l colo! 
Să-l scăpăm! 

Şi-l scăpară, prinzându-l de sub apă şi zvârlin- 
du-l înapoi pe punte celor cari priveau, întinzând 
braţele. 

Țipetele şi zarva care s'a iscat pe vapor, au ajuns 
până la unchiul Panait: 

— Un băiat a vrut să se înece? Cine oare? 

Şi când a dat cu ochii de Paulică, trezit greu din 
leşin, vă închipuiți spaima şi supărarea lui. 

— Am vrut să înot, nu să mă înec, îl lămuri 
băiatul. 


— Bată-te să te bată, viteazule! Toate se fac pe 
lumea asta cu socoteală, vitejia n'ajumge! Dar de 
înotat te învăţ dacă vrei, mâine la mal, nu aici! 

Şi întradevăr, în cele două săptămâni cât l-a ţinut 
musafir pe nepot, unchiul Panait l-a învăţat iute să 
înnoate ca un peşte. lar în schimb, s'a înţeles ca nici 
unul, nici altul, să nu sufle o vorbă mamei despre 
vitejeasca încercare de înot a lui Paulică, atunci când 
unchiul îl lăsase de capul lui pe puntea vaporului. 

Ca să vă spun drept, nu ştiu care din ei doi se 
temea mai mult de dojenile şi de plânsetele mamei. 


Alice Gabrielescu 


wmusnuununnacrnusnúunúu-anuúunuanusunúuuuunnusncaanúusnsúunsuusussanunúnananúnaurusasanpa=s="üú LL bal bl bee n ball 


GLASUL MĂGARULUI 


Un leu luă odată pe un măgar, ca să-i dea ajutor 
la vânătoare. Il acoperi cu frunze şi crăci de ar- 
bori şi-i spuse să sbiere cât mai tare, ca să sperie 
fiarele pădurei. El însuşi se puse la pândă în partea 
cealaltă a pădurei, pentru ca acolo să prindă vânatul. 

Rânduiala izbuti de minune şi foarte multe fiare, 
îngrozite de glasul măgarului, căzură în ghiarele leu- 
lui, care le şi sfâşie pe loc. 

„Ei, ce zici de glasul meu? începu măgarul să se 
laude, după ce se sfârşise vânătoarea. Nu-i aşa 
că ţi-a adus servicii din cele mai mari? 

— Sunt încântat, îi răspunse leul. Şi maş fi spe- 


riat şi eu de glasul tău, dacă naşi fi ştiut că nu 
eşti decât un măgar”. 

Vorbăria răsunătoare, dar goală poate înşela pe 
un necunoscut, însă acela care ştie de unde vine, 


râde de dânsa. 


EAR 


St. Pr. 


F 
= 
| 4 


F: 7» 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


COTOIUL COTOFEI 


— Poveste populară rusească — 


. Uoto 


care-i. făcea atâtea 


avea un cotoiu 
pagube, încât ajunsese o adevărată pacoste. 
Intr'una din zie omul puse cotoiul întrun 
sac, 'egă bine sacul şi ducându-l în pădure 
îl aruncă întrun tutiş zicând: „Să nu rămâie 
nici o urmă din tine”. 


n ţăran 


Cotoiul făcu ce făcu şi eşi din sac. După aceia 
umblând încoace şi încolo nimieri la coliba unui pă- 
durar, se furişe în tavan şi işi făcu acolo locuinţa. 
De câte ori îi era foame, miergea în pădure şi prin- 
dea ba un şoricel, ba o pasăre, iar după ce „se 
sătura, se intorcea din nou la locuinţa sa. In chipul 
acesta lui Cototei al nostru nu-i mergea deloc rău. 

Intruma dim zi'@ pe când Cotofei se plimba prin 
pădure, iată că îi eşi înainte cucoana vulpe. Vulpea 
se uita la Cototei şi îşi zicea: „Trăesc de atâţia ani 
in pădure, dar mă jur că până acumi nam văzut o 
făptură ca aceasta. Oare ce să fie?” Făcu o pie- 
căciune frumoasă înaintea lui Cototfei şi îl întrebă: 
„Fiăcăule, mi-ai putea spune cine eşti, de unde si 
venit aicea şi cum te cheamă?” 


Prelucrare de Dinu Pivniceru 

Cotofei îşi sbârli părul şi zise încruntat: „Viu toc- 
mai din pădurile Siberiei şi am fost trimis aicea, 
ca să fiu domnul şi stăpânul vostru. Numele meu 
este Cotoiul Cotofei 

— Dragă Cototei, îi intoarse vulpea vorba, de când 
sunt nam zuzit nimica despre tine; deaceea, rogu-te, 
vino la mine şi fii oaspetele mew”. 

Cotofei porni cu jupâneasa vulpe, care îl duse în 
vizuina ei unde îl ospătă cu tot felul de bunătăţi 
şi îl întrebă: „Spune-mi, dragă Cotofei, eşti căsă- 
torit sau flăcău? 

— Sunt încă flăcău răspunse Cotolei. 

— Şi eu sunt încă domnişoară, asa că dacă vrei, 
ia-mă de nevastă”. 

Cotofei primi şi se porni numgaidecât nunta şi pe- 
trecerea. 

A doua zi vulpea eşi prin pădure ca să caute de 
ale mâncărei şi să-i aducă şi bărbăţelului ei; Cototei 
însă rămase acasă. Pe când vulpea mergea aşa prin 
pădure, iată că îi eşi înainte jupânul lup care o 
întrebă: „„Cumătră dragă, unde ai perit? Te-<m căutat 
peste tot şi n'am putut găsi nici o urmă de tine. 

— Mare nebun mai eşti, cumătrule, îi răspunse 
vulpea. Eu nu mai sunt aşa cum mă ştiai, fiindcă 
astăzi Sunt o persoană căsătorită. 

— Şi pe cine ai luat in căsătorie?” 

Vulpea, umilându-se şi ridicându-şi în sus coada, 
răspunse îngâmiată: „Pe cotoiul Cototei, care a fost 
trimis din pădurile Siberiei, ca să fie aicea domn şi 
stăpân, aşa că acum sunt şi eu stăpâna voastră”. 

Lupul se cam sperie şi deaceea îi răspunse cu 
blândeţe: „„Cumătră dragă, unde las putea vedea şi 
eu pe báàrbàte'ul d-tale? 

— Hm, făcu vulpea, Cotofei al mew este iute şi rău. 
Dacă nu-i place cineva, îl stâşie şi-l mănâncă pe loc. 
Deaceea, caută să-l iai cu binele; vezi să-i aduci vreun 
miel mai gras, să-l pui înaintea casei noastre, iar tu 
să te ascunzi ca să nu te vadă, fiindcă aitfel nu ştiu 
ce ţi se poate întâmpla”. 

Lupul: dădu fuga să găsească un miel. Vulpea merse 
mai departe şi întâlni pe urs care deasemenea îi dete 
bineţe şi o întrebă că pe unde a fost de na văzut-o 
de atâta vreme. 

„Acum sumt cucoană măritată, ia bărbatul meu 
este vestitul Cotofei care a venit din pădurile Siberiei. 

— Şi nu e oare îngăduit să-i fac o vizită? 

— Hm, de! grăi vulpea, Cotofei e iute şi rău, dacă 
se întâmplă ca cineva să nu-i fie pe plaz, îl sfâşie 
şi-l mănâncă numeidezât. Deaceea du-te, fă rost de 
un bou mai gras şi să il aduci îndată. Insă bagă de 
seamă să nu te vadă, fiindcă altfel nu cred să scapi 
cu cojocul negăurit”. 


DIMINEATA COPIILOR eeçoe00000000400004004900040000090000e0e0oeooo PAG. ? 


Moş Martin dete fuga să găsească un bou mai 
gras. Intre acestea lupul adusese un miel, îl jupuise 
de piele şi se puse jos să aştepte. Se uită de jur 
imprejur şi vede că vine ursul cărând in spinare 
un bou gras: „Bumă vremea, Moş Martin, grăi lupul 
— Bună să-ţi fie inima, vecine lup, răspunse ursul. 
N'ai văzut oare pe cucoana vulpe cu bărbatul ei? 
— Nu „dragă ursule, stau şi ii aştept de atâta vreme. 
— Du-te şi cheamă-i. — Nu, eu mu mà duc, dacă vrei, 
mergi tu, fiindcă eşti mai tare decât mine. — Nu, 
dragă lupule, nu merg nici eu”. 

Deodată răsări nu mai ştiu de unde un epure. 
Ursul, cum îl zări, îl chemă întrebându-l: „lan spune, 
măi strâmbu'e, ştii tu unde stă vulpea? — Ştiu, Moş 
Martine, — Dacă e aşa, dă fuga până la dânsa şi 
spune-i că Moş Martin şi cu prietenul său lupul o 
aşteaptă de multă vreme pe ea şi pe bărbatul ei 
şi că i-am adus eu un bou gras, iar prietenul 
meu un miel”. 

Epure'e alergă glonț la casa vulpi, iar ursul şi lupul 
se gândiră cum şi unde ar putea să s2 ascundă maj 
bine. Ursul zise: „Eu unul mă sui în copacul acesta. 
— Dar eu ce mă fac? începu lupul să se tânguiască, 
fiindcă nu pot în ruptul capului să mă catár pe un 
abore. Dragă Moş Martine „lie-ţi milă şi scapă-mă”. 

Ursul îl ascunse pe lup într'un tuliş şi-l acoperi cu 
frunze uscate, iar el se sui întrun stejar până sus în 
vârf, de unde privia dacă nu cumva vine Cotofei cu 
vulpea. 

In vremea aceasta epurele se dusese la vizuina vul- 
pei şi bătând în poartă, strigase: „Dragă vulpe, Moş 
Martin şi cu prietenul său jupânul lup vă aşteaptă 
de mult pe tine şi pe bărbatul tău căruia i-au adus 
un miel şi un bou gras. 

— „Du-te, că venim numaidecât”, răspunse vu'pea. 

Şi iată că vine Cotofei cu vulpea. Moş Martin din 
vârful stejarului îi zări înqă We departe şi ji spuse 
incet lupului: „Vecine, bagă de seamă că vine vulpea 
cu bărbatul ei, dar tare mic este Cotofei acesta”. 

Cotofei, indată ce zări boul înjunghiat, îşi sbârli 
părul, se aruncă asupra lui, începu să-l sfâşie cu 
dinţii şi cu ghiarele şi să mârâie ca şi cum! ar fi 
fost foarte nemultumit. „Aoleu, îşi zise ursul din 
copac, ce dihanie mai e şi Cotofei ăsta! Nu e mul- 
tumit şi zice că e prea mic boul ce i-am adus, pe 
când pentru mine ar fi deajuns şi un sfert dintr'insul. 
Te pomeneşti că mă zăreşte şi pe mine şi mă mă- 
nâncă”. 

Insă lupul ardea de dorinţa de a vedea şi el cum 
e Cotofei la faţă. Deaceea, începu să dea la o parte 
„frunzele care ii acopereau ochii. Dar Cotofei auzind 
că toşneşte ceva in tufiş, isi inchipui că e un 
şoarece. Sări prin urmare si nimeri au ghiarele tocmai 
în coada lupului. Bietul lup, apucat de groaza morţii, 
o rupse la fugă atât cât îl ţineau puterile. La rândul 
său însă se sperie şi Cotofei, care de spaimă sări 
sus în stejar unde era ursul. „Vai de mine, strigă 
Moş Martin, acum mi-a venit rândul să mă mănânce”. 


e. Oka = > 


Si de sus din vârful arborelui se aruncă jos, de-i 
trozniră toate oasele şi o luă şi el la sănătoasa. 
Vulpea striga după dânsul: „Staţi, hoţilor, că vă a- N 
rată Cotofei al mew”. 


Din vremea aceea toate fiarele pădurei tremurau 
la auzul numelui lui Cotofei şi ca să-l împace, îi a- 
duceau in toate zilele carne grasă şi proaspătă. Aşa 
se făcu că vuipea şi Cotofei duseră un trai din 
belşug şi dacă meu murit, trăesc până în ziua de 
astăzi. Dinu Pivniceru 

NO XD — —— 


NOU CONCURS LITERAR 


La concursul acesta pot lua parte toți 
cititorii, indiferent de vârstă sau de 
clasa în care se găsesc. Lăsăm dease- - 


- menea la libera alegere a fiecăruia su- 


biectul bucății cu care vor să ia parte 
la concurs, Subiectul, de exemplu, poa- 
te fi luat din viaţa de şcoală, sau poate 
fi e poveste, sau descrierea unei loca- 
lităţi din țară, a unor obiceiuri româ- 
mesti, sau poate fi o fabulă, etc. 

De asemenea participanţii pot să 
scrie în proză sau în versuri, aşa după 
cum crede fiecare că va reuşi mai bi- 
ne. Însă, bucăţile în proză să nu fie 
mai lungi de trei sferturi de pagină 
din revistă, iar cele in versuri să m'aibă 
decât cel mult zece strofe de patru ver- 
suri fiecare. 

Timem să se ştie de pe acum că ru 
vor fi luate în cercetare bucăţile scrise 
cu creionul sau pe ambele feţe ale hâr- 
tiei, precum şi cele scrise neiîngrijit, 
cu ştersături şi pete de cerneală. 

Pentru bucăţile cele mai bune dăm 
trei premii în bani şi anume: un pre- 
miu de 200 lei, unul de 150 şi al treilea 
de 100 lei. 

Bucăţile trebuesc trimise cel mai târ- 
ziu 20 de zile după apariţia numărului 


de față. 
DIRECȚIUNEA 


PAG. $ i ++ _— DIMINEATA COPIILOR 


Ex 


2 
AA, +: 
AOR zi 


LIT SĂ 
Vrei ae 


Intro dimineață Haplea „Se făcea că tu cu mine „Am eşit, dar vezi ce poznă : 
La primarul drept porneşte, Intr'o groapă-am nimerit, Eu din cap pânăn picioare 

Ca să-i spună ce visase. — Groapă mare şi adâncă, De noroi sunt plin cu totul, 
Auziţi cum povesteşte : Greu-a fost pân'am esit. Mirosea chiar rău şi tare. 


„Când mă uit apoi la tine, „la explică-mi, rog, ce'nseamnă, „Cum se face deci ca unul 
Am rămas încremenit, Visul ăsta cam ciudat. Aibă miere-tot pe el, 
N'ai noroi, nici murdărie, Căci îți spun că împreună lar al doilea murdărie, 


Eşti cu miere-acoperit. Intr'o groapă am picat. Zău că nu'nțeleg de fel“, 


DIMINEATA COPIILORe 


= Gf gh u S” ¿>> 
E j; 
B 
š 
B 
° 


PI, 


Cam umilându-se în pene, „Lămurit el doar ne-arată, „In noroi şi murdărie, 

Don primar aşa-i vorbeşte : . Cum suntem noi din născare, Te-ai visat aşa cum eşti, 
„Hapleo dragă, visul nostru Cum ni-i firea, cum ni-i portul, Căci aşa ti-i dat, măi Hapleo, 
Prea uşor se tălmăceşte. Cum e dat la fiecare. In viață să trăeşti. 


„Dar firesc era ca'n miere — Mulţumesc, ii zice Haplea, „Când văzurăm dar că suntem, 
Tu pe mine să mă vezi, Insă stai că am uitat, Cum am spus, acoperiţi, 

Cum e omul, cum e gustu-i, Ca să-ți spun şi mai pe urmă Am vorbit că nu e bine, 

Tot asa ai să-l visezi. Cu noi doi ce s'a întâmplat. Să ne "'ntoarcem murdăriți. - 


£ 


i 
x 


< 
w 
| 


AY š 
H 
Sa. 
Cry 
mñ 
=a 
mü 
= 


a 


B 


iza 
z 


FA L— 
FII LA 


„Să ne linsem urn pe altul.“ „Tâlmăceşte-mi dar ce 'nseamnă Numai râde-acum primarul, 
Tu mi-ai zis şi ne-am pornit Ce-am mâncat noi amândoi ? Nici nu este multumit, 

Tu să-mi lingi, să "'nghiți noroiul, Cum ni-i gustul, cum ni-i felul, Căci văzu că Haple-al nostru 
lar eu mierea ta să 'nghit. După miere şi noroi ?“ Mai deştept s'a dovedit. 


P ÀG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ȘORICELUL ALB 


URMARE) 


4) In căutarea copiilor 


Isi pune hăinuţeie — dar nu-s hăinuţele lui... Uite 
cu ce grabă ia... Vai! Nu mai văd nimical... 

— Nu mai vezi nimica? (Şi baba a început şi ea 
să tremure...) Zici că nu mai vezi nimica? 

— Nu, mătuşă; mu mai văd nimica şi mam să-l 
mai găsesc! 

— Stăi, maică, 5tăi, că nici eu nu-mi dau seama 
de una ca asta. Zici, că nu mai vezi în ea? Atunci 
nu mai inteleg nimica... Oglinzile mele sunt făcute 
aşa, că trebue să vezi pe cine-l cauţi; mumai a- 
tunci nu maj vezi, când părechea ei e în mâinile ace- 
luia, pe care-l cauţi şi când şi el se uită în oglinda 
lui, cu tot atât interes. Dacă tu muti vezi băiatul, 
înseamnă, că oglinda moşneagului meu e în mâna 
băiatului tău... Cum se poate una ca asta? la mai, 
uită-te. 

— Nu, nu văd nimica... şi mama lui Georgică iar 
a izbucnit în plâns... 

— Nu îi copilă şi nu plânge. Gânedşte că te vede 
băiatul şi rupi inima copilului. la mai bine să soco- 
tim noi liniștite, şi mare lucru, să nu ne găsim odată, 
tu copilaşul şi eu unchiaşul. la să vedem. De când 
zici tu, că e dispărut copilul? 

— eri la amiază. 

— leri la amiază; şi zici că acuma Lai văzut scu- 
lându-se din pat. Prin urmare el nu poate să fie de- 


de Lo. Pa. 


parte. Ce-a putut să meargă un copil într'o jumă- 
tate de zi?... Da, casa aceia, în care lai văzut, n'ai 
cunoscut-o? Nu ştii, avea fereşti, uşă?... 

— Nu ştiu... Mu se pare, că nu avea. 

— Şi zizi, că erau copii mulți... şi zici, că s'au furat 
din târg mai mulţi. copii?... Ei, atunci sunt toţi la 
un loc... Pe-aici, pe-aproape, mu ştii vre-o casă pă- 
răsită, vre-o peşteră? Nu-i vre-un han în câmp? 

— Nu ştiu... Nu-i... Sunt livezi, semănături; nici 
măcar păduri nu sunt, decât una mică, spre Boroaia. 

— Mare lueru!... Unde să fie ei?... 

— Adică, stai... Este chiar la Boroaia un tunel pă- 
răsit. i; ' 

— Acolo-s! Hai să mergem!... E departe? 

— Ştiu eu cât? Cale de 3—4 ceasuri. 

— Bun. Hai să mergem Cu baba tot ajungi până 
spre seară. 

Și ceaiul a rămas nebăut. Cât numeri cinci, mama 
lui Georgică şi-a tras o fustă, şi-a pus pe umeri un 
sal; baba şi-a strâns în grabă catratusele, şi pe când 
lumina zi'ei intra în târg, ele ieşeau pe barieră. Dar 
nu se potriveau la mers. Mama lui Georgică ar îi 
vrut să fugă, dar biata babă, tot atâta de grăbită 
la început, ma putut ţine pasul prea mult timp. 

— Ce frumos e în livada asta!... Să ne oprim puţin... 

= Hai-hai, mătuşă. Ne oprim mai încolo. 

Mai merg, ce merg, şi baba iar: 


— Altă poznă: mi s'au desfăcut şireturile... 
Şi se şi pune jos, desfăcându-și şi inodându-şi şi- 


AR Gu DUR dea e Da AA SER Ç PL tei ` 


DIMINEAȚA COPIILOReee000000000000000000.0.0000000oeoeoooeeooooo PAG. 11 


returile dela ghete, unul câte unul si tacticos, in 
în timp ce femeia tânără îşi mai aruncă ochii in 
oglindă. 

— Mătuşă, văd iar. E în altă cameră... ou mulţi 
copii... îmbrăcaţi toţi la fel. Stau la nişte mesute, 
"şi beau ceva de dimineaţă... Pe masa lui mișcă ceva 
mic şi ab... 

— Muc şi alb... repetă mătuşa, ca să-şi lungească 
vorba. 

— Mătuşă, dar de ce ama băeţelul îmi pare mai 
mare? 

— Asta înseamnă, că suntem pe drum bun: îl 
vezi mzi-de-aproape. .. 

— Hai să mergem. 

— la stai pulin (se roagă baba). Ce ai spus a- 
dimecârea, că vezi p2 masă? 

Ceva mic şi alb, care mişcă. Par'că era un şoricel!... 

—- Par'că era un şoricel!... Meică-mea!... Se poate”. 

Si baba începe să povestească femeci, ce a păţit 
ea acum trei ani, tot prin locurile acestea, cu un 
copil obraznic. La început femeia a crezut, că e ò 
şmecherie de-a babei, ca să se mai odihnească; dar 
după puţine cuvinte sa pus şi ea jos şi se uita în 
gura babei, parcă îi vrut, să-i vadă cuvintele, înainte 
de a le rosti... 

„Eram tot pe locurile acestea — povesteşte baba 
— cu oginjioara asta în mână îmi ceutam românașul 
meu şi eram nebună de bucuiie, că'l vedeam mare- 
mee, de puteam să pun mâna pe el... Aşa de a- 
proâpe nu-l mai văzusem niciodată, deşi îl căutam 
de mai bine de 25 de ani... Când eram miai grăbită, 
răsare în calea mea un băețel obraznic, care țupăia 
în jurul meu şi cânta: 


Sunt vestita! şoricel, 

cu păr ab şi botul roz... 

Babo, nu ai dinți de fel? 
Ti-asi da coada, să mi-o rozi!... 


— Vai!.. Era Şo-ricelul meu!.. El cânta aşa!.. Si 
ce-i făcut cu el? Spune repede!.. 

— Ce-am făcut!.. Eram atâta de mecăjită pe el, că 
Pam biestemat, să se facă şoricel alb pe trei ani... 

— Si pe urmă, ce-ai mai făcut? 

— Nu ştiu... Abia am rostit cuvintele, că nu l'am 
mai văzut. Parcă întrase în pământ! — Nici eu 
nu credeam în blestemul meu, că ştiam că nu se 
prinde la străini. Numai când un copil e blestemat 
de părinţii lui, sau de bunici, se prinde. Dar atunci 
se vede, că eram eu prea necăjită şi am rostit vorbele 
cu prea mult foc — că sau prins. Nu le-aşi mai 
fi rostit Doamne, iartă-mă! 

— Şi pe urmă? 

— Văzând ce poznă am făcut, m'a cuprins frica. 
M'am îndepărtat grăbită pe o uá dosnică, şi când 
m'am întors peste puţin timp, nu mai era nimeni, 
jar moşneagul meu dia oglindă se făcuse iarăşi mic, 
şi mic a rămas! — ...Dar, hai să mergem. 

(Va urma) 


LACRIMILE UNEI MAME 


După Schmid 
O fată tânără primi întro zi o scrisoare scrisă 
cu cuvinte din cele mai măgulitoare şi mai ispiti- 
toare. Piină de încrederea, care este o datorie de că- 
petenie a copiilor, dete numaidecât fuga, ca să-i a- 
rate mamei sale scrisoarea primită. 


__Mamă-sa, care işi iubea foarte mult fata, se neli- 
mişti aşa de tare la citirea acestei scrisori, că se 
schimbă la față, iar lacrămile se porniră să-i curgă pe 
scrisoare. Atunci fata cea bună îi zise: ,,Scumpá 
mămă, fii liniştită. Lacrimile tale au şters până la cel 
din urmă cuvânt linguşirile şi comiplimentele din a- 
ceastă scrisoare”. 

Auzind că vorbeşte in feul acesta, mamă-sa o 
imbrăţişă şi îi dărui un ine. împodobit cu mai mute 
diamante, ca-i răspândeau o strălucire mai puternică 
decât pizături'e de rouă la razele soarelui. 

„Ori de câte ori, îi zise ea fetei sale, vei primi 
scrisori cu cuvinte de linguşire, aruncă-ţi privirile a- 
supra acestor pietre şi închipueşte-ţi că sunt lacri- 
mie mamei tale”. 

——— k= [s 


a A m 


PAG. 12: 


ra odată, într'o pădure, o colibă 
în care trăia un ţăran, cu fem-ia sa. 
Toată ziua, bărbatul tăia lemne pe 
cari femeea le vindea la oraş. Noap- 
tea amândoi se închideau în co- 
libă, îşi făceau de mâncare şi se 
culca. Câteodată se vâiau că 
maveau qui läsa cele câteva ruble 
pe cari le agonisiseră; dar fiind buni la suflet D-zeu 
se milostivi de ei şi le dărui o fică pe care o bo- 
tezară Maruşca. 

In ziua când se născu Marușca, pădurea se lumină 
toată şi din mijlocul ei ieşiră ursitorile îmbrăcate 
în haine albe. Veneau abia atingând pământul să 
aducă daruri şi urări, fetiţei ce se năştea atunci. 
Una îi dărui frumuseţe şi păr de aur, alta îi ură să 
ajungă prinţesă; iar cea de-a treia, zâna zăpezei, 
care era mai mică, dar mai înţeleaptă, îi dărui su- 


de Zoe V. Lecca 


flet bun şi înţelept şi-i prezise că numai prin bu- 
nătate va câştiga fericirea. 

După câtva timp, soţia pădurarului muri şi acesta, 
rămas singur, nu ştia cum să îngrijească de mica 
Maruşca; deaceea se găndi să se însoare din nou. 
Isi căută deci o femee tânără şi bogată şi o luă 
de soție. Dar mama vitregă a Maruşcăi era plină de 
răutate; toată ziua găsea pri.ej s'o bată, căci îi era 
necaz că fetița creştea şi se făcea, pe fiecare zi, 
tot mai frumoasă şi mai înţeleaptă. Şi biata Maruşca 
se ascundea p2 unde putea, ca să scape de lovituri. 

Intro zi Maruşca văzu, din ascunzătoarea ei, cum 
mama sa vitregă bătea un biet câine îngheţat şi 
mort de foame ce venise să caute adăpost în curtea 
lor. Eşi din ascunzătoare, chemă câinele, îl mângâe, 
îl încălzi şi-i dădu de mâncare partea ei. De atunci 
câinele era nedespărțit de fetiţă. Intr'o : dimineaţă, 
femeea păduraru'ui luă iarăşi la bătae pe fica a- 


DIMINEATA COPIILOR 


cestuia. Câinele, cum văzu aceasta, se repezi şi o 
muşcă de picior. Feimeea se făcu foc de mânie şi 
porunci unui servitor să omoare câinele chiar în 
seara aceea. 

Biata Maruşca se mâhni foarte tare şi ca să-şi 
scape prietenul de moarte, hotări să fugă cu el. 

Era o iamă grozav de aspră. Maruşca mergea 
repede prin pădurea cea întunecoasă, trecea prin ză- 
padă şi nu simţia vântul tăios ce-i pătrundea prin 
haine şi-i îngheţa trupul; nu se gândea decât să 
scape dela moarte pe bietul câine, care-o urma cu 
credinţă. 

Spre seară, zăriră o colibă şi Maruşca, sfârşită 
de oboseală şi amorţită de ger, se trânti jos. Za- 
darnic câinele căuta s'o scoale, trăgând-o de haină 
şi urlând, căci ştia că dacă ar fi adormit, biata 
fetiță nu s'ar fi mai deşteptat; până dimineaţa ar fi 
fost îngheţată. Maruşca, însă, care nu-şi dedea seama 
de nimic, se trânti şi adormi. Toată noaptea câinele 
îşi văzu prietena cu ochii închişi, rece şi ţeapănă: 
îngheţase. 

Nebun de durere, se porni să alerge în jurul co- 
libei, urlând sfârşietor; apoi o luă în goană spre 
muntele din apropiere, se urcă în vârful lui şi începu 
să se roage lui D-zeu să se îndure şi să trimită 
razele soarelui peste trupul îngheţat al Maruştei. Și 
minune: razele soarelui năvăliră în colibă paste tru- 
pul îngheţat şi-l încălziră făcând să circule din nou 
sângele şi să se coloreze obrajii îngheţatei. Incet, 
încet Maruşca începu să se mişte, apoi deschise ochii. 

„Ah! se gândi ea, zâne!e cari mau ajutat totdeauna, 
au făcut şi acum o minune cu mine”. 

Sări în picioare şi vroi să plece; dar deodată 
se uită mirată în jurul său: în locul hainelor ce purta, 
se văzu îmbrăcată într'o: rochie strălucitoare, cumi 
nu mai văzuse decât la icoane şi pe cap avea o 
coroană ca acelea p2 cari le vedea pe pozele prin- 
cipeselor ruse. Maruşca însă se văzu singură, fără 
prietenul său care îi era mai scump decât orice. Dis- 
perată, îl căută în toate părțile şi începu să-l strige 
cu glasul înecat de lacrimi. 

Deodată auzi o muzică ce se apropia din ce în 
ce şi văzu o armată strălucitoare, în fruntea căreia 


se afla un prinţ tânăr şi frumos. Prințul se apropie 
de Maruşca şi închinându-se în fața ei, îi zise: 
„Wai strigat şi am venit. Pentrucă într'o zi am 
omorât un câine nevinovat, ami fost blestemat să 
rămân câine până când voi scăpa pe cineva dela 
moarte. Zânele bune meu trimis în calea ta. Ştii 
ce sa mei întâmplat. Acum însă maş mai putea trăi 
fără tine şi deaceea am venit să te rog să primesti 
să fi soţia mea.” 
` Maruşca se înroşi şi luă de mână pe prinţ care 
o conduse în palatul său, unde făcură nuntă mare. 
Zoe V. Lecca 


'1wuanununununansunnaanror'unuanuunaqasspusssnanwanusanasauusannasnanusnuanaunuununsasq zaannsuununúnunuunr;nannuaaarnaananusaasúsa a 


Leul bătrân şi vulpea 


Un leu îmbătrânise, slăbise, asa că nu mai putea 
alerga în căutarea hranei. 

Culcându-se deci în peştera sa, se prefăcu bol- 
nav de moarte şi trimise tuturor animalelor de veste 
să vie, ca să-şi ia rămas bun dela ele mai înainte 
de a-şi da sufletul. 

In loc de rămas bum, însă, leul le sfâşia şi le 
mânca pe toate câte aveau nmesocotinta să-i intre 
în peşteră. 

lată că veni şi vulpea, însă, oprindu-se la in- 


trare, îl întrebă de acolo: „Cum îţi mai merge, înăl- 
tate stăpâne?” 

Leul îi răspunse cu un glas, chipurile, slăbit de 
boală: „Dece nu vii înlăuntru, o regină a frumuseței? 

— Aş fi venit, zise vulpea, dacă naş fi văzut 
urme aşa de multe de animale cari veneau la peş- 
teră pe când nu văd nici o urmă de animale cari 
au eşit din peşteră”. 

Fabula aceasta ne învață că nu trebue să în- 
treprinzi ceva până ce nu cântăreşti bine urmările 
întreprinderei tale. 

St. Pr. 
——ck=s— 


PAG. 14 


SGÂRCITUL 


os Andres Cojocaru era un sgârcit fără pe- 
L reche. In fiecare seară chema copiii şi le da 
l sfaturi cum să trăiască, luând ca model viața 
lui. 
„Somnul, dragii mei, este un mare duş- 
mamn al omului. Buna stare şi bogăţia nu se pot 
căpăta decât prin muncă. 


Deaceca noi trebue să muncim şi noaptea ca să 
câştigăm bani, bani mulţi şi frumoşi”. 

Când supnea cuvântul bani, se aprindeau ochii 
sgârcitului. 


„Un ceas este deajuns pentru somn, spunea el. 


Priviţi-mă pe mine! 

Disdedimineaţă mă scol, imi iau sapa şi 
toată ziua. 

Mâncarea este cea mai mare nenorocire a ozme- 
nilor. O bună. parte din vogăţii se cheltuesc pen- 
tru mâncare, adică, fără nici un folos. Voi să nu 
fiti mâncăcioşi. La masă este deajuns să gustaţi de 
câteva ori şi să vă săturaţi. Vedeţi ce fac eu. Mai 
mult îmi închipui că mănânc şi mă satur.” 

Sgârcitul care îşi închipuia că mănâncă era spaima 
casei. 


lucrez 


DIMINEATA COPIILOR 


Din spirit de economie şi sgârcenie isgonise ne- 
vasta. 

Copiii erau galbeni la faţă, murdari şi bolnavi. 

El însuşi deabia se târa. Intr'un colţ a! casei avea 
o oală în care strângea zi cu zi banii al căror rob 
nefericit era încă de mic copil. 

Noaptea când toţi dormeau se furişa ca un hoţ 
şi strângea la piept oala cu bani. 

Rămăsese ca o umbră: dela un timp mânca din 
două în două zile şi-afunci cu mare băgare de 
seamă tăia o felie de pâine peste care presăra sare... 

Primăvara, când copiii din întâmplare aduceau flori 
în casă, le svârlea inciudat spunându-le: 

„Nu umblaţi, niciodată, cu lucruri de'a cari nu pu- 
teți trage folos. 

Dacă puteţi — viadeţi-le şi luati baqi.. bani mulţi 
şi frumoşi”. 

Slăbit de foame, de nesomn şi de grija de a 
strânge bani, abia mai vorbea. 

Intro noapte sgârcitul se duse ca de obiceiu la 
oala cu bani... dar nu mai găsi nimic. 

Cineva îi furase averea, banii — viaţa lui. 

H cuprinseră frigurile. Boa'a îl tranti la pat. Aiura 
şi la fiecare minut striga cu mare durere: banii! 
banii! 

Si impietri cu ochii dusi spre colțul casei, unde 
sclipeau odinioară banii lui! 

Const. Goran 
DOO *k=—oo— ——.=h, 


MELCUL SI IEPURELE 


„Lăudărozule iepure, îi zise intr'o zi iepurelui melcul, 
vrei să te iai în alergat la întrecere cu mine?” 

lepurele izbucni în hohote de râs la întrebarea 
aceasta şi-i răspunse: „,Vecine melcule, văd că nu 
eşti în toate minţile, când ai îndrăzneala să te com- 
pari cu mine, pe care nici vântul nu mă poate 
ajunge. 

Cu tcate acestea, se înţeleseră să alerge până in 
vârful unui deal. 

Insă, când să pornească, iepurele isi zise în sinea 
sa: „Nam de ce să mă grăbesc. H las să plece, 
fiindcă îl ajung din trei sărituri”. Se culcă si adormi. 

Dimpotrivă, melcul, care se ştia că nu este iute la 
picior, o porni intins la drum si nu se opri si nu se 
odihni, până ce nu ajunse în vârful dealului. 

Tecmai atunci se trezi din somn şi iepurele. Când 
văzu că melcul ajunsese la ţintă, se căi că se cul- 
case, decât pocăinţa sa venea prea târziu. 

Aşa se întâmplă des şi cu oamenii cari, prea 
încrezători în puterea lor, se poartă cu dispreţ, față 
de cei pe cari îi socotesc mai slabi şi nu-şi iau mă- 
surile din vreme. Rezultatul este că cei slabi izbutesc, 
iar cei tari sunt înfrânți. 

St. Pr. 
———=S y.” 


DIMINEATA COPIILOR"%@e 


PAG. 15 


Pagina distractivă 


CONCURSUL LUNAR No. 26 


La acest nou concurs oferim următoarele premii : 


PREMIUL |. — Un toc rezervor elegant în valoare de Lei 200. 


PREMIUL II. Un ercion fin cu mecanism ,, s” Sa LA 


PREMIUL lll. — Un volum „Comoara cu Poveşti“ şi 1 volum 

„I-chisoarea de flori“ 

PREMIUL IV. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor“. 

PREMIUL V. — > e š = s 


lată jocurile ce trebuesc deslegate :— 


1) Aritmogrif literar 
Trimis de |. M. Fuchs si P. Matias 
Li 
16 13 14 21 315 6 1) 
8 312 6 519 2) 
10 3 4131420 3 714 5 3 


2. 3.10 1. 5.21.-1'19: 4) 

21 3 61324 6 314 19 5) 
16 19 21 21 12 6) 

15 7 18 5 1010 520 7) 

144 5 11910 15 8) 


Ii Dela l Il: scriitor român (1834-1895) 

1) poet francez (1524-1585), 2) scriitor rus (1836-1207), 3) 

fabulist francez seco.ul XVII, 4) scriitor român (1819-1852, 

5) nuvelist şi romanc er român, 6) scriitor român (1817-1874), 

7) istoric francez (1728-1874, 8) cronicar român (1672-1744). 
2) Jocul dreptunghiurilor 


Trimis de Licu-Roman 


O animal domestic 
[1 vu'can în sudul Italiei 
râu în Franţa ê 
corp ceresc 
unde trăim 
podiş 
oras în Transilvania 
Dela 1-2 port la Marea Adriatică 


oo 
oo 
oono 


opoo000a0 
oo 


yXy0o000000m+»+ 


(m| 
(m| 


3) Joc polindromic 


Cuvântul de ghicit este o casä în care se adun 
comercianții pentru a-şi face tranzacțiile. Schim- 
bând o literă de la locul ei veți găsi un oraş isto- 
ric în Asia. 

4) Triplu patrat 
de A. A. Alexandrescu-Loco 

in poezie 

nume bărbătesc 
capitală de ţară 
oraş în România 
aviator antic legendar 
fire omenească 
personagiu legendar 
punct cardinal 
număr 
rege antic 
la fel 


DOO 
OTTAA 
gogua 
uaa 

pugggog 
AELTIE 


SEAE 
D000 


mimimim 
DOD 


= 


Vertica 


Odată cu deslegările cititorii trebue - să trimeată 
şi cuponul de concurs No. 26 din pag. 16. 


snunununuwauunusunanaasasananunununuaununanaqucicmanunununúunüasanuqunuunasamumt¿snunnanusunqsununúunassanan) belle ele nl belle 


Câinele lui lang Bu. 


long Giu avea un frate mai tânăr, pe care îl chema 
long Bu. Intro zi long Bu eşise de acasă îmbrăcat 
în haine albe. Dar fiind apucat de ploaie, a trebuit 
să-şi Schimbe costumul şi să se îmbrace în haine 
negre. Din pricina aceasta, la înapoere, câinele nu l-a 
recunoscut şi a început să-l latre. Mâniat, long Bu 
ridică băţul, ca să-l lovească. 

Fratele său long Giu îl opri zicându-i: N'ai drep- 
tul să-l loveşti, fiindcă şi tu ai fi făcut la fel. 
Dacă bunăoară, câinele tău ar fi plecat de acasă 
alb şi sar fi întors negru la păr, te-ai fi mirat 
şi l-ai fi luat drept alt câine”. 


— ks —— 


St. Pr. 


„Dece eşti aşa negru, lonele? 

— Dacă ma născut mama noaptea!” 
x * * 

„Mă mănâncă nasul, Costele! 

— Mănâncă-l şi tu pe el, Ionel!" 
*** 


„Vasile Ion! — ce-ai făcut, mă?” 
Un alt băiat îi ţine parte: 
„Na făcut nimic, d-le supraveghetor!” 
— Tu stai jos! Ce, eşti avocat? 
— Nu, dar am de gând să mă faç”. 
Trimise de Ilie M. Rei-Ploeşti 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


PAG. 16 


DE VORBĂ CU CITITORII 


In numărul de faţă, cititorii vor vedea că publicăm 
un nou concurs literar. Aşa dar, toţi câţi vor să-şi arate 
hărnicia la scris, sunt rugaţi să ia parte la concursul 
acesta, iar nu să ne trimită separat altfel de bucăţi 
spre publicare. 


Repetăm ceeace am spus de nenumărate ori că ni se 
răpeşte un timp foarte prețios cu citirea şi cercetarea 
încercărilor trimise de începători sau, mai bine zis, de 
copiii, cari până ce nu cresc mai mari şi nu capătă mai 
multă învăţătură, au datoria să înveţe şi să citească 
lucruri scrise de cei cari se pricep, dar n'au încă drep- 
tul să pretindă a fi scriitori. 


Gândiţi-vă că şi pentru noi e vară cu zilele ei calde. 
De aceea, toţi câţi vor să ne facă şi o plăcere şi un 
serviciu, să citească revista şi să o răspândească, dar 
să colaboreze cât mai puţin la dânsa. Nu mai ştim 
cum să spunem cât mai lămurit că nu ducem nici o 
lipsă de materie. 


FI. Lal.-Loce. Moş Nae, care iti doreşte mul'ă sănă- 
tate, e incredinţat că „Frătiorul bolnav“ s'a făcut până acum 
bine de tot, aşa că din nou .casa ţi-e casă şi masa ţi-e 
masă“. De asemenea, Moş Nae te roagă, mai ales în lunile 
acestea de vară şi căldură, să citeşti revista, fară să duci 
grija scrisului. Gândeşte-te că şi el are nevoe să răsufie pu- 
țin, că cercetarea manuscriselor îl oboseşte şi-i răpeşte foarte 
multă vreme. 

Am. I. C.-Urzica-Mare.- Cele trei poezii, trimise de d-ta, 
sunt simple şi mod ste încercă ale unui începător. Aşa 
tiind, cel mult ele se păstrează ca aminttre în caetul per- 
sonal, dar nu se trimit spre publicare. De altfel, rugăm me- 
reu pe cititori să nu ne mai tr mită versuri, căci nu mai ştim 
ce să facem cu ele. Chiar dacă toate paginele revistei ar fi 
ocupate numai cu poezii şi încă nise trimet mult mai multe 
decât am putea uwblica. 

Ioan Vasilescu-Ploeşii.— De ce ne faci să ne pierdem 
vremea. citind o anecduiă, pe care d-ta ai «opiat-o—şi chiar 
copiind-o ai făcut greşei de ortogralie ? Nu e lucru cirstit 
să semnezi d-ta o bucată a! cărei autor este d. Th. D. Spe- 
1antiá. Nimeni n'are voie să-şi însuşească munca altuia. 

1. Dum.-Găeşti — „După ploae“. Nu e tocmai reuşită 
poezia d-tale. Aproave în liecare strofă repeţi cuvântul „iar“, 
ceeace produce la ureche un efect neplăcut. Apoi ai între- 
buințat o formă de verb care nu există. Se zice „se des- 
meardă“, iar nu „se desmerdează“, cum scri! d-ta. Avem aşa 
de multe poezii, că te scutim de osteneala de a ne mai 
trinute. 

Aur. şi Dan-Loco.— Credeţi că păţania ce povestiți voi 
este prima şi cea mai amuzantă întâmplare de la Moşi? La 
Mosi s'au văzut şi se văd năzdrăvănii şi mai mari, dar nu 
. menită de loc să fie scrise şi mai ales publicate într'o revistă. 

I. C. B.-Loco. — Iti publicăm, ca o încurajare, poezia 
„Flutuielui“. Afla însă că nu e nici o legătura între a te a- 
bona la revistă şi a cere să ţi se publice manuscrisele ce 
trimiţi. O bucată se publică, atunci când e gástá bună, in- 
diferent dacă trimițătorul ei este abonat. Redacția nici nu 
ştie măcar nume'e abonaților. ° 

Al. Pav.-Loco.—Răbdare, că îţi va veni rândul să citeşti 
n rubrica „De toate şi amestecate“ răspuns la întrebările 

-tale. 

M. Bin.-Dorohoiu. — It publicăm bucata „Izbândă“. A 
doua cu „Plopul“ e prea impresionistă şi nare simplitatea 
şi claritatea necesară. 

—— = 


DIMINEATA COPIILOR 


Im numărul viitor Ali-Baba ne dà o 
poveste, asa cum stie sà scrie el, cu tit- 
lul „Fata cea deşteaptă a moşului“. 
Tot în numărul viitor, pe lângă multe 
alte bucăţi, veți citi şi veți face haz de 
dânsa povestea „Proust. dar norocos“. 

Cât despre Haplea se înţelege că şi 
în numărul viitor vine cu o nouă năz-=- 
drăvănie, 

DHU so SRaCoBDruanooBDaNencUP-aNINNRNERNNNINONRREa aaa ai 
Ascultă-mă 
mititico, 

Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veţi cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
'rebue ceci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 


Knor dimineața si pe care tu o savurezi cu 


multă poftă, fiind de gust excelent. 
Ai putea dori ceva 


mai delicios de cât Ron? 


o CACAO 


De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 
TYuwwmuwusunuwnuquuwununananamnmnusunnuunmanwununanunusnuununannunu 


T ăcere 


De e frig, sau de e cald 
Am o singură plăcere; 
Cumpăr un pachet „SUCHARD” 


Savurându-l în tăcere. 
mmnunuununaumwusnususnanaunasununmusunsustumuwmunnunaunsunansauuu 
Anuntàm pe cltitorii càri doresc sà se aboneze 
la „DIMINEAȚA COPIILOR“ că vor primi la fiecare 
abonament câte una supliment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“, 
Preţul abonamentului a rămas acelaș, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de șase luni. 
Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat poştal pe adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
tală pot achita chiar ei însăşi la administrația re- 
vis'ei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 
Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediază prin pachet postal. 
TITI TELL LELE LL ELL bebele bell ale alle d] 


Cereţi pretutindeni 
„PLICI SI PLUM“ 


PRETUL 20 LEI 


CUPON PENTRU CONCURS 26 


. K. 1 
ATELIERELE „ADEVERUL“ S. A. 


w DIMINEATA 
|935 COPIILOR 


“REVISTA SAPTASANALA 
DIRECTOR: N. BATZARIA, 


LA MUNTE 


— Să mai lucrăm Marioaro, până ne-o sosi „DIMINEAŢA COPIILOR". Preţul Lei 5 


DIMINEATA COPIILOR - 


Cine a fost Bernard Palissy ? 


E întrebarea cititorului nostru Pop C. S. dela R.- 
Sărat, 

Răspundem- că Bernard Palissy (născut la 1510, 
mott la 1589), Francez hughenot (adică protestant,) 
a trăit mulţi ani în provincie. A fost mai intâi lucră- 
tor în pictatul sticlelor, apoi a lucrat în mine. De ase- 
menea, a călătorit mult. Om foarte onest şi de o 
stáruintá neşovăitoare, B. Paissy a găsit după 20 
de ani de muncă şi de tot felu! de încercări, secretul 
smialţului său. Intre anii 1575 şi 1576, a ţinut la Pa- 
ris mai multe conferințe ştiinţifice. 

Bernard Paissy este mai de grabă un om de cer- 
cetări de ştiinţă şi artă practică şi aplicată, aşa că lu- 
crări'e sale (în număr de două) se raportă la modul 
de .a face o agricultură științifică, la întrebuințarea 
mai folositoare a apelor naturale şi artificiale, la 
modul de a pregăti smalțul, etc. 

Aceste lucrări practice sunt scrise însă într'o limbă 


frumoasă şi cuprind înalte idei filozofice. Pentru ca- ` 


Jităţiie acestea Bernard Palisşy trece printre bunii 
scriitori francezi din veacul al 16-lea. 

Bre cât se pare, a murit în închisoarea Bastilia, unde 
fusese aruncat din cauză că era un hughenot fanatic. 


Cine a fost Xavier de Maistre? 

La această întrebare a cititorului nostru Aur. Mol. 
dela Bistrița (Năsăud), răspundem că Xavier de Ma- 
istre a fost un scriitor francez, născut în anul 1763 
şi mort în anul 1852. Dela dânsul ne-au rămas două 
luϊri literare: a) Voyage autour de ma chambre 
(Călătorie în jurul odăiei mele) şi b) Le Lepreux de la 
cité d'Aoste (Leptosul din oraşul Aosta), Din aceste 
două, cea dintâi este mai reuşită şi se poate citi şi 
astăzi cu+pläcere şi folos. 

Adăogăm, pentru a nu se întâmpla vre-o încurcă- 
tură de nume, că Xavier de Maistre a avut un frate 
mái mare, anume Joseph de Maistre (1754—1821). 

cesta şi-a petrecut o bună parte din viaţă în 
exil şi anume la Petersburg în Rusia, unde a scris 


lucrarea sa întitulată „Soirées de Saint-Pâtersbourg,” 
o lucrare cu caracter mai mult politic, autorul ei fiind 
un partizan îndârjit al absolutismului. 


Origini de cuvinte 


Cititorul nostru Aur. Mol. dela Bistriţa (Năsăud) 
doreşte să cunoască originea cuvintelor ce urmează: 

a). Ficat. Cuvântul acesta este de origină latină. In 
limba latină ficatum însemna propriu zis ficat de ani- 
mal îngrăşat cu smochine. 

b). Arteră. E un cuvânt împrumutat din limba fran- 


_ceză şi are două însemnări. Intâiu, artere sunt vi- 


nele cari duc sângele dela inimă la plămâni şi în 
celelalte părți ale corpului. Al doilea, arteră mai ìn- 
seâmnă o mare şi principală cale de comunicaţie, de 
circulație a unei ţări sau a unui oras. 

c). Antropofag. Cuvânt grecesc, compus din două 
cuvinte: antropos (om) şi fago (mănânc), adică o- 
mul care mănâncă oameni, care se hrăneşte cu carne 
de om. š 

In ziele noastre sunt incă antropotagi şi anume 
printre sălbaticii din insulele Oceaniei. 

“Un cuvânt ce are aceeaşi însemnare cu cuvântul 
antropofag este cuvântul canibal. 


INTREBĂRI CU RĂSPUNS 


Unde vorbesc animale'e? 
'(əmqe; up 
* * * 
Este pisică, dar se cheamă a'tfel? 
-"(n4070)) 
x % % 
Cu ce-se. termină comuna noastră? 
(e ewp no) 
* * x 
Dece a descoperit Columb America? 
“(eyrodoosapou gə poəopuir.) 
3% * 3 
Când se coseste fânul? 
'(29Sasoo əs eqr “piepoDIN) 


Trimise de AL Rottman--Loco 
:%— 


N DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREŞTI — Str. PANNE d parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 


12 AUGUST 1928. — No. 235 


1 AN 
6 LUNI 100 „ 


Direc'or: N. BATZARIA 


200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Asta seară 
Tu eşti foarte supărat 
Și cu pumnul ridicat 

De mânie 
La sprinceana aurie, 

Sezi în pal. 

Somnul, moş cu o cunună 

Si cu-o mantie de Domn, 

Se coboarăncet din lună, 
Nici un om să nu-l audă; 
Larga mantie şi-o "*ntinde, 

Te cuprinde 

Și fi-e ciudă, 
Si nu vreai să-ți fie somn. 
Nu beai lapte : nu-ți mai place 
Ceașca albă cu chenar 
Și cu flori necunoscute, 
Dar mi-ai spus năvalnic : „Du-te !“ 
Când am vrut cu buna pace 
Să ti-o iau uşor din mână... 


LA CULCARE 


Vezi, ai fost atât de rău! 
Şi un pui din cuibul său 
A venit în -curtea noastră, 
La fereastră, 
Pui de vrabie bătrână, 
Indrăzneț şi mărunţel, 
Cu codita răsfirată, 
Umbra-i joacă 'naripală 
Lângă el. 
Și în geamul din afară 
A bătut cu micu-i cioc: 
„Toc, toc! 
Vreau să beau în astă seară 
Din ceşcuța lui Mitel !“ 
Nu te teme! 
Eu voi sta pe lângă pat 
Cu sprinceana încruntală, 
(Mă voi face supărată), 
Şi-i voi spune 
Vorbe bune, 
—— =s. 


Tot cu glasul imgrosat: 
„Noi nu facem astăzi praznic, 
Pui obraznic! 
N'auzi ciripit de mamă, 
Cum te cheamă 
Să mănânci o turtă dulce, 
Să te culce 
Cu alți pui! 
Sboară iute şi ne lasă, 
Noi suntem stăpâni în casă, 
Nu dăm ceaşeca nimănui“. 
Cum sa liniştit băetul | 
Și în ceaşca ridicată 
Faţa toată. 

Isi ascunde *'ncet cuncetul 
Doar un ochiu mirat şi mare, 
Pe sub marginea albastră, 

Cată cu îngrijorare 
Spre fereastră. 
Olga Vrabie 


TRÂNTORUL LA STUP 


A plecat 

Trântorul infometat, 

Nemâncat ca după post, 

Către stup să facă rost 

De un strop de suc de miere. 

Si zorind să fie acolo mai curând 
Isi zicea tăcut în gând : 

„Cine cere nu piere“... 

„Baten uşa stupului 

Dela umbra nucului, 


— Fabulă — 


lese o albină 'n poartă 

„Către noi ce gând te poartă ?“ 

— Ce să fie, verişoară, 

Foamea rea mă înfioară, 

Dă-mi şi mie un strop de miere 

Căci, cine cere nu piere !“ 

lar albina milostivă 

Dintr'un fagure i-a dat 

Si cu vorba ei subtire 

Abitir decât cu acul la 'ntepat : 
——r uav—nck= 


„Cum de flămânzeşti tu care 
Niciodată nu munceşti, 

In ce fel te osteneşti ?“ 

Trântoru 'nghiti în sec. 

— „Multumesc! Cât să mă'nnec!" 
Si sburând peste cărare 

Se gândea cu jind la miere 
„Cine, cere, nu piere 


„Dar nici nume bun nu are !“— 
Niculae N, Manglescu 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


FATA CEA DES TEAPTÀ A MOSULUI 


Poveste populară 


fost p. dată un împărat. Aşa in- 
cepe povestea. Numai că împăra- 
tul din povestea aceasta nu era un 
bătrân cu barba lungă şi care ar 
îi avut o fată frumoasă, mai fru- 
moasă decât Ileana Cosinzeana. 

Era un impšrat tânăr şi necăsă- 
f torit. Si deştept nevoe mare. A- 
vea însă şi un cusur. Acela dz a-i necăji pe oamenii 
din jurul său şi de a le cere să fază treburi ce nu 
erâu lesne de făcut. 

„Aşa, întro zi chemă la dânsul pe sfetnicul săw 
şi îi zise: „la galbenul acesta d2 au: şi cu e! să-mi 
cumperi u berbec, care să preyuiască tocmai un gal- 
ben. Să-mi mai cumperi tot cu el o pătură, ca să 
o pun pe şeaua calului. Şi pătura azeasta să nu fie 
nici mai scumpă, nici mai eitină decât un galben. 


Ai să-mi aduci şi berbece şi pătură, dar ai să-mi 
aduci înapoi şi galbenul ce ţi-am dat. Să-ţi mei spun 
un lucru: mai voe să cheitueşti dela tine pentru 
cumpărarea berbecelui sau a păturii nici un ban”. 

Când sfetnicul uzi ce i se cere să facă, îşi zise 
in sinea sa: „Fără doar şi poate că împăratul e rău 
scrântit. Să cumpăr cu galbenul lui tot ce mi-a spus 
şi pe urmă să-i adu: galbenul înapoi!” lar împăra- 
tului îi zise cu glas tare: „Stăpâne, aşa ceva nu e 
cu putinţă”. š 

— „Eu vreau să se poată! răspunse împžratul bă- 
tând din picior şi adăugând: Hi dau vreme un an 
de zile să te gândeşti şi să duci treaba la bun 
sfârşit. Dacă te întorci fără ispravă, să ştii că ţi-a 
sburat capul de pe umeri”. 

Ce să facă bietul sfetnic? Amărât şi mâhnit, o 
porni la drum în nădejdea că dozr-doar întâineșzie 


d de ALI BABA 


pe cineva, care să-i dea un sfat,- ca să poată eşi 
din încurcătură. 

Şi cum mergea aşa încotro îi vedeau ochii, iată 
că se întâlni cu un moşneag, care avea de făcut 
acelaş drum. „Bună ziua, moşule”. 

— „Bună să-ţi fie inima, voinice”. 

Si porniră împreună. Pe înserete. sosiră la satul 
de unde era de fel mosn agul. „Stai până mâiae 
dimineaţa casă la min>”, îl poit) acesta. 

Sfetnicul împărătesc primi şi intră în casă. 

Acolo văzu pe fata moşuui, o îaă de toată fru- 
museţea, dar care mergea şchiopătând puţin. De o 
dată sfetnicul, măsurând-o cu privirile, zise: „Casa 
e bună şi frunoacă, numai păcat că are coşul strâmb”. 

Auzind cuvictele acestea, moşnrexgul, căci el ştia 
bine că coşul ca. ei sa'e nu este d2 loc strâmb, cătină 
din cap şi îşi zise în gând: „„Musaflirului acesta ii 
cam lipseşte o doagă”. 

Insă fata, care auzise şi ea ce spusese sfetnicul 
şi pricepuse unde vroia să bată „se grăbi să răspundă: 
„Până mâine n'are să mai fie strâmb”. 

— Deşteaptă fată ai, să nu-i fie de deochiu! zise 
moşneaguiui sfetnicul împărătesc. 

— Să-mi trăiască, răspunse moşn=agul, fiindcă ea 
este sprii-ul şi mângiierea bitrâ: e'eor mele. 

Tot stând ei aşa de vorbă, moşneagul îi spuse 
sfetnicului că în ziua aceea murise cel mai mare bo- 
gătaş din sat. 

„A murit viu sau a murit mort?” întrebă sfetnicul. 

„Cum să moară viu şi cum să moară mort? îi în- 
toarse vorba moşneagul, iar în gând îşi zicea: „Nu 
încape îndoială că omul e rău lovit la cap”. 

Insă fata, care auzise, se aruncă şi ea in vorbă 
şi zise: „A murit viu”. 

— Deşteaptă fată ai, să nu-i fie de deochiu!' 
grăi din nou sfetaicul. 

Moşneagul însă îşi chemi fata in odaia de aături 
şi-i zise: „Să ştii că musâi:ul nostru nu e om în 
toate minţile, fiindcă ucu. cu scaun 'a cap mar vorbi 
aşa cum vorbeşte el: ba că e <trâmb coşul casei, 
ba că bogătaşul a murit viu sau mort. 

— Te înşeli, tăticule, îi se împotrivi faʻa. Musa- 
firul acesta nu e prost de loc, aşa că ce a spus ei 
e cu rost şi cu tâlc. Vorba lui cu coşul strâmb era 
o piatră aruncată în grădina mea. A spus despre 
mine că sunt bună şi frumoasă, dar că şchioapăt. 
El nu ştie că nu sumt şchioapă şi că merg schiopă- 
tând, fiindcă m'am înţepat de un cwu. De aceea i-am 
răspuns şi cu: „Până mâine mare să mai fie strâmb”. 
Am vrut să-i spun că până mâine îmi trece pi- 
ciorul, iar el ma inte'es. 


DIMINEATA COPIILOR 


— Hai să zicem că asta e asa, făcu moşneagu!, 
dar ce rost avea întreba-ea, dacă bogătaşul a mu- 
rit viu sau a murit mort? 

— Şi întrebarea aceasta îşi are rostul ei. A vrut 
să ştie dacă a lăsa! sau nu copii după dânsul. 

Şi dacă a lăsat copii, înseamnă că a murit viu, 
dacă na lăsat, înseamnă că a murit mort”. 


PAG. 5 


poţi scăpa din încurcătura în care m'a băgat stăpânul 
meu împăratul”. Si îi spuse toată poves.ea cu gal- 
benul cu care trebuia să cumpere un berbece, o 
pătură şi cu toate acestea să ducă iar inapoi galbenul. 
„Nimic mai lesne decât asia, îi răspunse fata. Mergi 
şi cumpără ua berbece, dar vezi să fie cu lână mai 
multă pe el. Tunde-l şi adu-mi mie lâna, ca să-ţi fac 


Din odaia în care rămăsese, sfetnicul trăgea cu 
urechea, auzea totul şi se minuna de de;teptăciunea 
fetei. 

Putin după aceasta au stat la masă, iar fata a 
adus găină friptă. A rupt-o în bucăţi şi a dat moş- 
neagu'ui capul şi trunchiul, mu:atirului picioarele, iar 
pentru dânsa şi-a păstrat Xripile. 

„Dece ai făcut împărțeala în fe'u! acesta? întrebă 
sfetnicul. 

- Pentrucă, răspunse ea, tata e capul şi temelia 
casei şi de aceea i-am dat capul şi trunchiul; du- 
mitale ţi-am dat picioarele, pentrucă mâine pezi din 
nou, aşa că ai nevoe dz picioare, ca să ţii la drum. 
Pentru mine mi-am păstrat aripile, fiindcă în zuza 
în care mă mărit, am să sbor din casa aceasta”. 

Din ce în ce mai mirat, sfetnicul împărătesc îi 
zise: „Deşteaptă cum te văd că eşti, numai tu mă 


dintr'însa două pături. Vindem una şi luăm un ga- 
ben pe ea. Aşa că poţi să duci împăratului şi ber- 
becele, şi pătura şi să-i dai înapoi galbenul”. 

Sietnicul sa grăbit să facă întocmai şi totul a 
eşit precum spusese fata cea deşteaptă. 

Insă, când s'a dus îndărăt la impára u, acesta căzu 
numai decât la bănuială că sfetnicul nu făcuse aceasta 
din capul său şi că trebue să fie cineva, care l-a 
învăţat. 

La urmă, sfetnicul a mărturisit, spunând că totul 
fusese făcut de fata moşului. 

Povestea se încheie aci. Cum se încheie, mu e, 
tocmai aşa greu de ghi.it. Impăratul, dezpre care am 
spus la început că era tânăr şi necăsătorit, luă de 
nevastă pe fata moşului şi trăi cu dânsa ani mulți 
şi fericiţi. 

ALI-BABA 
—— oy Vk 


PAG. 6 


n oarecare Tănase, de fel de prin Tâmpeştii 
„de jos, avea un bou bătrân şi aşa de slab, 
că abia se mai ţinea. pe picioare. Ba deia o 
vreme încoace nu se mai ţinea de loc. Căzuse 
bolnav şi nu se mai mişca din grajd. 

„Dacă nu mai vrei să umbli şi să munceşti, îi zice 
Tănase, să-ţi iai rămas bun dela viaţă”. EOS 

Si nici una, nici două, îi împlântă cuțitul în gât 
şi îl înjunghie. După aceea îl jupui de piete, vrând 
ca din piele să-şi facă opinci, iar carnea o cără în 
spinare şi se duse la târg să o vândă. 

Numai că nimeni nu era poftitor de a:ea carne 
neagră, urâtă la vedere, bătrână şi care se lipea 
de oase. Degeaba o lăuda Tănase şi scădea me- 
reu din preţ: nu-i cumpăra nimeni, măcar un chi- 
logram. Târgul aproape se sfârşise şi el stătea tot 
acolo cu carnea nevândută. 

Insă, câinii din târg îi dădeau mereu târcoate. 
„Vroiţi să o cumpăraţi? îi întrebă Tănase. 

— Hmm! făcură câinii în graiul lor. 

— Bine, vă o vând şi vouă, grăi din nou Tănase, 
dar scoateţi banii şi plătiţi. 

— Hmm-hmm! făceau câinii, învârtindu-se în jurul 
cărnii. 3: i ai x. 

— Ce? zise Tănase, spuneji cá n'aveţi acum si 
îmi plătiţi mai târziu? Fie şi aşa! lată că vă aştept 


see DIMINEATA COPIILOR 


PROST, DAR NOROCOS 


de Dinu Plivniceru 


o săptămână. Dar dacă nu-mi plătiţi nici atunci, să 
ştiţi că o să fie vai şi amar de voi. 

— Hmm! îi dedeau înainte câinii, 
colții. 

— Bine, ne-am înţeles, le întoarse vorba deşteptul 
de Tănase: viu să-mi daţi banii după o săptămână”. 

Se apucă, tăie carnea în mai multe bucăţi şi aruncă 
fiecărui câine câte o bucată. După accea piecă dea 
târg şi se intoarse acasă, încredinţat că făcuse o vân- 
zare în toată regula. 

După trecere de o săptămână, veni din nou, che- 
mă câinii şi le zise: „Ei, acum banii! 

— Hmm! tăcură câinii. 

— Ce? strigă Tănase -rästit. Imi spuneţi că iar 
n'aveti? Nu, nu vă mai aştept, căci n'am poftă să 
stau şi să mă joc cu voi”. 

Şi ce făcu Tănase ah nostru? li strânse pe toţi, 
îi duse afară pe câmp şi făcând acolo un fel de 
țarc, îi închise înlăuntru, zicându-le: „Nu vă dau 
drumul, până ce nu-mi plătiţi banii pe carne”. 

Isi aduse apoi de acasă mâncare pentru câteva 
zile şi se aşeză şi el acolo, ca să-i păzească. 

Trecură aşa vreo trei, patru zile. Bieţii câini, lăsaţi 
flămânzi, urlau de răsunau munţii şi văile. 

„Urlaţi cât aveţi poftă, le zicea Tănase, dar nu 
eşiți de aicea până nu-mi daţi banii. pe carne”. 


arătându-şi 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


DIMINEAȚĂ COPIILO Reeetoooo0o0o00oo00000000oveootooeeeooooeoeoc. PAG. 7 


CERŞETOAREA 


Pe o vreme de foamete, intr'o zi rece şi aspră de 
iarnă, o biată femee străină intrase întrun sat şi 
mergea cerşind din poartă în poartă.- Hainele îi erau 
curate, însă vechi şi cârpite. Deoarece ningea şi vân- 
tul sufla tare, îşi strânse în jurul capului o basma, 
aşa că nu i se vedea decât o parte: din figură. 
In mâna dreaptă avea un bát, iar în mâna stângă 
purta un coşuleţ. 

Deta cele mai multe case abia dacă i se dădea 
câte o bucăţică de pâine; şi aceasta i-o asvârlaau 
pe fereastră. Insă mulţi şi mai cu seamă dintre cei 
cu dare de mână, o-aungau cu cuvinte aspre. Un 
Singur ţăran, om destul de sărac, o pofti in casă, 
îi spuse să stea lângă foc şi îi dete să mănânce o 
bucată de plăcintă pe care nevastă-sa o făcuse chiar 
atunci. 

Ziua următoare toţi aceia dela cari cerşetoarea 
ceruse de pomană, au fost pofti'i la masa boerului din 
sat. Oamenii nu se aşteptau la atâta cinste şi erau 
foarte mirati, Când intrară în sala de mâncare, vă- 
zură cà în sală erau două mese: una încărcată cu 
fel de fel de mâncări şi prăjituri; a doua, mult mai 
mare, avea farfurii în cari nu vedeai decât o bucăţică 
de pâine neagră şi. uşcată sau un cartof sau un pumn 
de tărâţe; ba chiar în câteva farfurii nu era nimic. 

Soţia boierui'ui, îndreptându-se către cei poitiţi la 
masă, le grăi în felul următor: „Eu sunt cerşetoarea 
care a colindat pe ziua de eri pe la porţile caselor 
voastre. In vremi!e de lipsă ce trăim, în aceste vre- 
muri “în care omul sărac abia găseşte cu ce să tră- 
iască, am vrut să pun la încercare bunătatea inimei 
voastre. Aceşti doi țărani pe cari îi vedeţi aicea, mau 
primit lä casa şi la vatra lor şi mi-au dat să mănânc 


(Urmare din pag, 6) 


Ne mai ştiind ce să facă de foame, câinii începură 
să sape cu botul şi cu labele şi să scormonească 
pământul. Dar tot săpând şi scormonind, iată că 
eşi o oală plină cu ga'beni. 

Cum o văzu, Tănase se repezi la ea şi o luă. 


„Uite, neică, zise el, câinii sunt cinstiţi, iar nu aşa 
cum i-am crezut en”. A 
Aşa dar, le dete numai decât drumul, ba le mai 


ceru şi iertare, fiindcă se purtase cam rău cu dânşii. 
lar el se întoarse acasă cu oala plină cu ga'beni. 
Dinu Pivniceru 
————o =. -x.o 


După Schmid ; 


tot ce au avut ei mai bun. Deaceea, astăzi ei vor lua 
masa cu mine şi de azi încolo am să le duc de. grije 
toată viața lor. 


Cât despre voi ceilalți, mâncaţi -din pomana ce 
mi-ai dat-o; o veţi găsi în farfturiile depe masa cea 
mare. 

Ceeace vi se întâmplă astăzi, să fie o învățătură 
folositoare şi să vă gândiţi că şi pe lumea cealaltă 
vi se va face aşa cum aţi făcut aci pe pământ şi cum 
v'ali purtat cu semenii voştri”. 

— — .rso—o o. V 

Unul care toată ziua nu făcea decât să bea şi să 
joace în cărţi, întrebă în glumă pe un cunoscut al 
său ce depărtare e până la ţara unde sar putea 
îmbogăţi. 

Cel întrebat răspunse: „Nu ştiu cât e dog te. tara 
unde ai putea deveni om bogat. Ştiu însă cu sigu- 
rantá că, dacă nu-ţi schimbi felul tău de a trăi, ai şi 
sosit in ţara în care vei deveni şi vei rămânea un 
cerşetor de rând”, 


PAG. 8 DIMINEATA COPIILOR 


Intr'o caldă zi de vară Călăreşte p'Urechilă, Pe când Haplea merge 'n soare, 
Pleacă Haplea din Hăpleşti, lar de coadă-i a legat Auziți cam ce-şi şoptesc 

Ca să-şi vândă vițeluşa. C'o frânghie vițeluşa Trei tâlhari de drumul mare, 
Hat la târgul din Blejeşti. Ce-are-un clopot atârnat, — Şi lui Haplea ce-i croiesc. 


„Eu mă prind, grăeşte unul, — Iară eu, făcu al doilea, — Despre mine, zise-al treilea, 
De nu credeți, chiar mă jur, De nu-i şterpelesc măgarul, Nu mai e alt ce să fac, 
Că lui Haplea vitelusa, Să nu-mi ziceți de-azi încolo Ci pe Haplea, făr' să simtă, 


Făr' să simtă, să i-o fur. Lae Şterpelici tâlharul. Pân' la piele să-l desbrac”. 


DIMINEATA COPIILOR 


Uite-asa-si vorbesc tálharii, 
P'urmă S'au împrăştiat, — 
Pe furiş, tárás de Haplea 
Primul hot s'a-apropiat. 


'Ncet dezleagă vițeluşa, 
Scoate clopotul uşor 

Și de coada lu-Urechilă 
Il atârnă binişor. 


Şi, fireşte-apoi o şterge, 
Incântat c'a izbutit, — 
Moțăind pe Urechilă, 
Haplea chiar că n'a simţit. 


Merge Haplea, se socoate 
Şi-şi vorbeşte tot în gând: 
„Sapte mii pe vițeluşe 

Cer — mai ieftin nici n'o vând. 


„lar cu banii facem chefuri, 
Cu Tănase, cu Prostilă, 

Ba mai chem şi alți prieteni... 
Mergi mai iute, Urechilă”. 


Insă capul când intoarce, 
Strigă: „Vai, ce am pățit ! 
Văd un clopot, dar stăpâna, 
Vițeluşa-mi a pierit”. 


Şi descalecă, priveşte, 

Cată'n sus şi cată'n jos: 
„Nicăeri nu-i — arză-o focul !"— 
Zice Haplea mânios. 


lar când stă pe drum, se vaetă, 
Hoţu-al doilea vine'ncet: 

„Ce-ai pățit şi cei cu tine ?“ 

Il întreabă el şiret. 


„Măi creştine, zice Haplea, 
Vifeluşa mi-au furat. 
Ai zărit cumva pe hoțul 
Cam pe unde-o fi luat ? 
(Va urma) 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


ŞORICEL UL ALB 


(URMARE) 


— Nu, (Se roagă acuma femeia tânără). Să mai 
stăm. 

Copilaşul blestemat- sărăcuțul, 
toată viaţa? 

— Nu. Dacă nu Po îi mâncat vre-o pisică, după trei 
ani se face iar copil, mai mare cu trei ani de cum a 
fost. 

— Bine, mătuşa dracului, dar chiar azi sunt trei 
ani. 

— Nu ştiu; poate... 

— Dar ştiu eu, cá era Soricelul meu. 
sunt trei ani. 

— Cu atâta mai bine. Dacă nu Lo fi mâncat vre-o 
pisică, se face azi copil. Dar cine ştie pe unde va îi. 

— Hai, scoală”. 

Si au pornito iar la drum. Dar mama lui Georgică 
nu mai era aceiaşi. Nu mai cruța bătrâna. După 
câțiva paşi, a prinso de mână şi aproape o târa 
silind'o să ţie pas cu ea, iar dânsa însăşi aproape 
aerga. 


rămâne şoricel pe 


Chiar azi 


*** 

Când s'au sculat copiii a doua zi dimineață, si 
s'au îmbrăcat înumuşei, ñumai o deosebire era de 
cum fuseseră ei de cu sezră: cei mai curați genunchi îi 
avea un băiat de vre-o 10 ani, care nici nu mai 
semăna cu giganul murdar de cu seară. Se rusinase 
şi el, şi acuma putea fi dat de model. Indată după ca- 
fea (bine'nţăles: cu cornuri de cozonac, cu nuci şi 
mac) au reinceput jocurile. Mai cu seamă oglinzile 
treceau furios din mână în mână, şi fiecare se silea 
să-şi facă faţa, aşa cum o arată oglinda. După vre-o 
două ceasuri, când a apărut în mijlocul lor şi Şoricelul 
— devenit iar copil, şi pentru totdeauna — se făc''se 
o larmă, ca în. curtea unei şcoli. primare. t: ` timpu’ re- 
creației: nu se mai auzia nici în cer, nici pe pamânt. 
Singur Georgică sta cuminte pe pătişorul lui, şi nu-şi 
mai lua ochii din oglindă — iar ceilalți nu înțelegeau, 
ce poate vedea el într'o oglindă, în care nu se vedea 
nimica? Şi parcă dacă a venit moşneagul, sa făcut 
linişte? Nu! Cui îi mai era frică de el? 

Linişte nu s'a făcut, decât atunci când a Imtrebat 
mosul. ` - 

— Care vrea să meargă acasă? 
Eu! 
Si eu... 
— Cu jucăriile... 
Si cu băeţeiul... 
Şi să mai venim... 
Eu mai am. un frate. 
Şi să ne mai spui o poveste. 

— Sfârşeşte-o întâi pe cea de-aseară... 

— Ba nu — a zis Georgică, apropiindu-se de 
moşneag, suindu-i-se pe un genunchi, şi sărutându-l 


de Lo. Pa. 


— în loc de poveste, să ne spuie, de unde ă luat 
Șoricelul. 

Moşneagul, înduioşat, a păstrat pe TSA d pe 
un genunchi, iar pe celalt Va încălecat pe Aurel. Abia 
acuma se putea observa cât de bine semănau amândoi. 


„Povestea de aseară — a început moşneagul — 
mu e o poveste; e chiar viața mea. Eu am avut o 
babă şi o fetiță; eu m'am înbolnăvit, şi m'am milai 
ştiut cine sunt, mai mulţi ani — nici nu ştiu câţi. 
Am tot rătăcit din loc în loc, şi mâncan, ce'mi dădeau 
oamenii de prin satele, prin care treceam. — Intr'o 
zi, trecând printr'un sat, pe unde nu mai fuseselm, 
mă minumâm eu singur, cum de cunosc şcoală, şi 
primăria din vale, fântână cu cumpănă, care, în loc 
de butuc, avea legată cu lanţ o piatră de râşnilă, 
şi biserica cu trei turle verzi? Am stat şi m'am 
gândit, si de-odată mi sa luminat mintea, mi-an 
dat seama cine sunt... Wam dus spre casa mea, 
dar mam mai găsit'o — în locul ei era acuma o gară. 
Am întrebat de danii cei mai bătrâni, pe care 
eu îi ştiam flăcăi, şi am aflat, că baba a plecat în 
lume, şi că fata mea, crescută de o vecină, sar 
îi măritat şi că ar fi prin Broşteni. — Am fost 
pe la Primărie şi de-acolo mi s'a spus, că sunt mulţi 
bani depuşi de stăpânire pentru casa mea. — Eu 
am luat banii şi am! plecat, să-mi caut fata. — Când 
am ajuns în Broşteni, sunt trei ani de-atunci, n'am 
găsit fata, că nu ştiam cum îi zice acuma... 


DIMINEAȚA CÒ PILLO R0000000000004000040004000440490000409oeoeooooo PAG. 11 


— Da cum îi zicea de-acasă? 
— Tincuta. 

— Tincuta e tot una cu Ecaterina? 
— Da. 

— Ca pe mămica! 

..Umblând eu prin Broşteni, văd un copilas, care 
semăna mult-mult cu Tincuţa mea. Copilaşul țupăia 
in jurul unei babe şi tot cânta: 

Sunt vestitul şoricel, 

cu păr alb şi botul roz; 

babo, nu ai dinţi de fel? 

să-ți dau coada, să mi-o rozi... 

Când m'am apropiat de el, aproape să-l prind de 
mână, odată senfurie baba şi ţipă la el: şoricel 
alb să fii trei ani şi numai două ceasuri pe an să 
mai fii copil!... Şi copilul a dispărut... Când mă uit 
eu bine, numai ce văd pe jos un şoricel alb, care 
fugea. Fug şi eu după el, dar până sä’! prind, baba 
dispăruse şi nici de fetița mea n'am mai avut de la 
cine afla — Acuma, eu ştiam, că şoricelul acela e 
suflet de om, şi pare că-mi spunea inima, că mi-i 
şi nepot. Şi m'am hotărât, să-l cresc şi să-l păzesc 
aceşti trei ani. Bani aveam — berechet! — dar îmi era 
frică, să stau la târg, să nu i se întâmple ceva 
nepoţelului. Şi uite-aşa, am găsit adăpostul acesta, 
im care trăim noi de trei ani, iar in fiecare an, când 
veniau cele două ceasuri de copilărie, aduceam câte 
mn copil, să-i fie de joacă... Acuma, la sfârşitul 
blăstămului vam adus pe toţi. 

— Dar de ce ne-ai adus cu de-a-sila? 

— Pentrucă ştiam, că nu vă aduc la rău şi pentru 
că, dacă v'asi fi întrebat, nici unul n'aţi fi venit. 

—  Moşule (întreabă un copil), dar Dumnezeu se 
potriveşte la toate babele şi pedepseşte aşa de rău? 

— Nu se potriveşte. Dar dacă copiii supără pe 
părinţi, sau pe bunici, şi ei, la supărare, zic o vorbă 
rea — aceia se prinde. 

— Atunci, zice Şoricelul, baba era bunica mea? 

— Se vede că ea era; dar dacă mam mai găsit'o... 

— Atuncea era mama mămicăi şi... 

— Si baba mea. Aşa cred şi eu. 

— Atâta-i povestea? 

— Atâta, 

— Eu, zice Georgică, mai ştiu ceva, ce nu ştie 
nici moşul!... 

—  Măi-măi-măi!.. (Se miră moşul). Ce ştii tu, 
țâncule ? 

— Eu ştiu că baba aceia a dormit astă noapte la 
noi şi că azi dimineață a plecat cu mămica... Mie 
întâi mi-a fost frică: am crezut, că aşa oum m'a 
furat pe mine un moşneag, a furat pe mama o 
babă; dar am văzut in oglinda mea, că amândouă 
vin aici, şi acuşi trebue să ajungă. 

— Nu se poate, zice moşneagul mişcat. E drept, 
că baba trăeşte incă şi mă caută (pentru că altfel 
s'ar fi stiicat oglinjoara asta), dar nu mă poate găsi 
mai înainte de a găsi fata... 

— Ştiu eu? Se vede, că a găsit-o. N'ași vrea să 


treacă pe aici cu mamica şi să nu ne găsească... 
Nu vreau! 

— Bunicule, zice Aurel, dar dacă mămica lui Geor- 
gică e fetița ta? : 

— Atunci, zice mosul, tu eşti fratele lui. 

— Fratele lui Georgică? Ce bine imi pare! 

Fe) amândoi copiii s'au apropiat şi s'au luat de 
mână. 


— Hai înaintea mămicăi, se roagă Georgică. 

— Da, hai inaintea mămicăi, stăruie şi Aurel. 

Dar când moşul sa sculat (copiii săriseră de 
pe genunchi) de-odată se aude la uşă: cioc-aioc! 

Când a deschis bunicul, ma intrat însă decât mama 
lui Georgică; baba era slăbită rău şi rămăsese în 
urmă. De cum a intrat, fata moşneagului şi-a cu- 
noscut ambii copii si i-a strâns în brațe deodată, 
topindu-i in sărutări. Bunicul sa dus înaintea ba- 
bei şi abia a mai pututo aduce înăumtru. Baba pă- 
rea fericită, dar abia mai bolborosia încet: „In sfârşit 
te-am găsit... în sfârşit te-am găsit...” lar când mama 
copiilor le-a dat drumul din strânsoarea braţelor, 
sa auzit un zăngănit uşor: oglinjioara băeţelului se 
spărsese — şi baba a închis ochii pentru totdeauna. 

% % * 

Poate că povestea mea nu e adevărată. Se poate. 
Eu însă n'am schimbat nimica in ea; aşa mi-au spus'o 
mie albinele — așa v'ami spus'o. 


(Sfârşit) 


PAG. 12 


DIMINEATA cOPIILOR 


COPILUL MĂRII 


area forioteşte, îşi tremură undele 
sale cenuşii, e neiiniştită. Din a- 
dâncurile ei, din minunatele petale 
de sub apă se iveşte luna, domniţa 
blândă a nopţii. Fermecător de îru- 
moacă, în haina de purpură roşie, 
se înnalţă, mai sus, tot mai sus şi 
se îndreaptă către bolta înstelată 
ce o aşteaptă ca pe o adevărată regină. 

Stelele de dragul ei pălesc, iar noaptea se lumi- 
nează. Privirea ei cuprinde întreg pământul. Luna 
cunoaşte toate tainele pământului. Colo în palate e 
petrecere şi bucurie, în cocioabe sărăcie şi amără- 
ciune. La unii plâns de moarte, la a'tii o viață nouă 
se trezeşte. 


Luna pătrunde pretutindeni. lată, în căsuţa mică 
de la marginea mării a venit pe lume un copilaş. 
Va fi numit „Copilul Mării”. La naşterea lui au ve- 


de Lili Stere-Beldie 


nit ursitoarele şi toate i-au urat câte ceva: „Vei 
fi frumos ca nimeni atul” a spus cea dintâi. 

„Vei creşte ca din apă” a adăugat a doua. 

Cea de a treia i-a sortit: „Vei fi logodnicul lunei 
şi te vei scufunda în mare”. 

La aceste cuvinte ursitoarele pieriră lăsând spaimă 
şi nelinişte în sufletul bieţilor părinţi. 

„Noi îl vom păzi şi nu va vedea niciodată luna”. 

Copilul creştea într'o zi cât creşteau alţii întrun an. 
De multe ori luna îl găsea adormit la marginea apei, 
Şi-i era drag, nespus de drag băiatul. 

„Copilul acesta nu e sortit pământului, el va fi 
nemuritor, îl voi lua cu mine”. 

Mititelul simţea căldura drăgăstoasă a lunei şi zâm- 
bea prin somn. Părinţii cu dragoste nespusă îl culcau 
în pătucul lui, bucuroşi că odrasla lor adormia în- 
totdeauna înainte de răsăritul lunei. 

Intro noapte, când somnul stăpânea întreg pămân- 
tul, băiatul, flăcău acum, fu trezit de că'dura lumei 
ce-i dogorea obrajii. Razele de lună ce pătrundeau 
pe fereastră îl uimiră. Eşi la marginea mării. Luna 
privea de sus, frumoasă, în mantia de aur. La ve- 
derea ei, băiatul încremeni de uimire. Ea îl aiinta 
cu razele ei şi ii spuse poveşti din lumea toată. 

De atunci... în fiecare seară se furişa îlăcăul no- 
stru şi aştepta nerăbdător să iasă luna. Stăteau a- 
mândoi de vorbă până târziu în noapte. Luna ii 
vorbea de necazurile pământeşti, de viața asa de 
trecătoare, de răutatea oamenilor. 

„Lasă pământul şi vino la mine”. Vrăit de fru- 
moasă domniță, se hotări să se despartă de pământ, 
de oameni. 

Si... într'o seară, când luna strălucea mai frumos 
ca oricând, băiatul, păşind pe podul de aur făcut din 
razele de lună, se scufundă în mare. Noaptea se 
întunecă, stelele se aprinseră de mânie, căci sim- 
țiră că şi-au perdut stăpâna. 

Şi cu adevărat, domniţa nu se mai arătă pe cer, 
se scufundă în Mare să-şi întâlnească prințul iubit... 

In palatul din fundul mării era mare veselie. Se 
sărbătorea muta fiului mării cu 'una. Puternică le-a 
fost dragostea, dar scurtă le-a fost fericirea. Domnița 
nemuritoare nestatornică şi rece, tâniea după cerul 
instelat. Ardea de dorinţa să cuprindă ia: cu privirea 
întreg pământul, să stăpânească iar mii şi mii de 
oameni; nu numai unul singur. 

Din clipă în clipă, domniţa devenea mai tristă, mai 
tăcută şi mai rece. Dorul ei pentru înă'ţimi era maj 


presus de dragostea ei peniru fiul mări. Na răbdat 


multă vreme, a părăsit paiatul, şi-a părăsit logod- 
nicul, ca să se înaiţe iar în nemărginitul cerului. 


DIMINEATA COPIILO RY6666660000000000000000000000000000000%,ooo* PAG. 13 


Marea forfoteşte bucuroasă. Vaiurile spumoase isi 
întind braţele lor tremurătoare, aşieptând să se i- 


vească iar domniţa nopţii. Ele sunt liniştite şi zgo- 
motoase, îşi adună puterile ca prin legănările lor 
să poată arunca pe scumpa lor domniţă în memăr- 
ginitul cerului. 


lat-o. Se arată frumoasă şi mândră în mantia de 
purpură roşie. Fahnic se ridică spre cer regina nopţii. 
Stelele sclipesc de bucurie, noaptea se luminează. 
A doua zi marea nemiloasă a aruncat cu dispreţ 
la mal pe fiul pământean ce n'a putut câştiga ne- 

murirea. 
Lili Stere-Beldie 


suuunususunuasusunsnunusuunnanumasasassnusnasusassumaqquaitqnsasunuaanasasnsusunnuq"saqunut LILI ITIII PIIILITISIIIITIITIT] 


VULPEA MILOASĂ 


După Crilov 


Cu câtă bucurie se indrepta prepelita spre cuibul 
în care o aşteptau trei puişori. Se întâmplă însă 
că într'o zi pe când venea încărcată cu de ale mân- 
cării, cineva o prinse şi o puse într'o colivie. 

Ce jale pe bieţii puişori! Erau gata să moară de 
foame. Şi pe când ei se svârcoleau strigându-şi mama, 
o vulpe care stătea alături pe o piatră zicea: 

„Ce fel de suflet trebue să ai, ca să nu te mişte 
o aşa nenorocire. S'ar părea că toţi au inimi de pia- 
tră. Apoi întorcându-se către pasările cari sburau 
prin prejur le zise: 

„Păsărelelor, ascultați rugăciunea mea. Fie-vă 
milă de aceşti puişori care sunt aproape de mbarte 
fiindcă şi-au pierdut mama. Dacă fiecare ar da câte un 
mic ajutor i-ai scăpa. 

Cucule, iubitul meu prieten, decât să laşi să ia 
vântul penele care îţi cad, mai bine strânge-le şi 
fă un pat caid bieţilor orfani. 

Si tu, ciocârlie, decât să sbori prin nori, mai bine 
du-te colo în lanul cel de grâu si adu-le câteva 


grăunţe. 

Blândă turturică, părăseşte-ți puţin cuibul şi vino 
de ţine locul mamei pierdute. Daţi fiecare o mână de 
ajutor şi astfel vom dovedi oamenilor că inimile no- 
bile mau dispărut dintre moi”. 

Pe când vulpea ţinea, acea ti frumoasă predi à, p ri 
tot svârcolindu-se în cuib căzură jos. 

Atât aştepta şi coana vulpe. Cum era moartă de 
foame, îi înghiţi unul câte unul în câteva clipe, in- 
cheindu-şi astfel predica cea frumoasă. 

Sunt mulți oameni cari ajută p2 cei nenorociti nu- 
mai cu vorbe bune, sau cu bami altora. 

Mi se pare că azeștia sunt rude cu coana vulpe 
cea miloasă. 


Romaniţa 
LL LL LL LL LL LL ll ll ll a.s... 


PĂZIŢI COPIII 


Cel mai eficace preventiv pentru paralizie 
infantilă este tratamentul razelor ia plaja 
artificială str. Mircea Vodă 44, suprave- 
ghiați de medici specialişti, precauţiuni 
strict higienice. 

—————— DOC RI — — — 


PAG. 14 


j ` ijf 
>, e 
= N 


frumoasă cum nu era alta. Domnița împlinise 

optăsprezece ani, aşa că împăratul se gândi 

să o mărite. Dete sfoară în ţară şi iată că 

veniră trei feciori de împărat, frumoşi, toţi 
înţelepţi, toţi tineri. Pe care să-l aleagă? Domnița 
era încurcată, când de o dată impăratul zise: 

„Ascultăţi, fe'ii mei. Plecaţi încotro vc4ti şi să vă 
intoarceţi după o lună. Fiecare să aducă Domniței 
câte un dar şi acela al cărui dar se va dovedi 
mai bun, va câştiga mâna ei. Porniţi deci, la drum, 
şi Domnul fie cu voi”. 

Plecată. Unul din cei trei prinți întâlni în drumul 
său un bătrân care vindea o rochie minunată. Era 
din pânză de păianjen, atât de fină, atât de frumoasă, 
încât ochii îţi rămâneau la ea. Ce mai vorbă? Prin- 
tul o cumpără, fiindcă un at dar mai frumos decât 
acesta nu poate îi. 

Al doilea prinţ merse mut. Intâlni în drumul său 
un pustnic, care îi dete o piatră. Dar ce piatră? 
Dacă o puneai la pământ, răsăreau palate nenumărate. 
Plin de bucurie, prinţul luă piatra, mu'ţumind pustni- 
cului pentru darul acesta. 

Ce! de-al trei'ea prinţişor merse aproape o săp- 
tămână. Ajunse la marginea unei păduri, unde văzu 
o biată femee care se căznea să ridice o povară de 
lemne. Prinţul alergă repede, îi ajută să o ridice 
şi i-o duse până acasă. Femeea, care era o zână, 


N| ma de mult un impárat, care avea o fiică 


CEL MAI BUN DAR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


îi mulţumi foarte mult şi îi dete o floare albă ca 
zăpada. 

„Primeşte această Po-re, fătul meu, căci cine o 
are, e fericit. Fie el cât de supărat, e destul să 
o miroase şi supărarea îi piere ca prin farmec. la-o!” 

Cu o bucurie nespusă, prințul luă floarea, multu- 
mind de nenumărate ori. Apoi cu pas grăbit se in- 
toarse la împărăția Domniței. 

Când cei trei prinți veniră din nou, împăratul che- 
mă pe cel mai mare şi ii zise: 

„E frumoasă rochia ce-ai adus. 

E scumpă piatra, zise celui de-al doilea. 

Dar, dragii mei, zise el din nou, luând floarea din 
mâna prinţului mai mic, ce-mi foloseşte rochie fină, 
ce-mi folosesc pa'atele, dacă îmi lipseşte fericirea? 
Fericirea e totul, căci printr'insa am tot ce doresc. 
Tu capeţi mâna fiicei mele, dragul meu”, spuse el 
sărutând pe tânărul prinţ. 

Şi astfel al treilea prinţ se căsători cu frumoasa 
Domniţă, şi au trăit fericiţi până la sfârşitul vieţii, 
mulţumită f'oarei neprețuite. 

Elsa Glasberg 
Ok 0 ———— 

Un om cumsecade a fost întrebat într'o zi: „Care 
sunt după părerea ta cei mai mari nebuni?” 

Cel întrebat răspunse: „Aceia cari isi închipuie că 
ei sunt cei mai miari înţelepţi”. 

DOC k 


DIMINEATA COPIILOR 000000000000000000004000000000000000000eeee PAG. 15 


DE VORBĂ CUCITITORII 


P. C. S.-R. Sărat.— Din cele trei glume trimise de d-ta 
îi publicăm două, pentru că aceea cu profesorul nu e toc: 
mai bună. Iti mai publicăm şi anecdota „Brutarul şi ţăranul“. 
Acum eşti mulțumit? Cât despre întrebări, răspuusul lor va 
mai întârzia, de oarece şi scriitorul acestor rânduri pleacă 
din Bucureşti pentiu câtăva vreme. 

Cr. Men.-Podui! lioaei.— Noi credem că ai vrut să faci 
o glumă, scriindu-ne — cu destule greşeli de limbă şi orto- 
grafie — să-ţi trimitem carnet de colaborator, să-ţi fixăm o 
Jeafá, etc. Dacă d-ta citeşti revista noastră, ai foarte des o- 
cazia să vezi că noi ne rugăm de cititori să nu ne trimită 
materie, fiindcă personalul nostru de redacţie pregăteşte 
chiar mai multă decât ne trebue. De aceea, ne pare rău, 
dar nu putem publica nici ceeace d-ta numeşti „Roman de 
aven uri“. Dacă ai şti cât de slăbuţe sunt versurile d-tale şi 
câte greşeli de limbă şi construcție sunt întinsele, nici n'ai 
insista. 

Al. Rot.-Loco. — Iti publicăm câteva din ghicitorile tri- 
mise. Aceasta pentru stăruința d-tale şi cu rugămintea de a 
lăsa pentru mai târziu — atunci când vei reuşi să scrii lără 
greşeli de ortografie si punctuație — întăptuirea gândului de 
a fi scriitor. Bucata despre care ţi-am amintit în No. 230 al 
revistei, chiar şi originală, nu înseamnă că e bună de pu- 
blica!. De ce nu vrei să înţelegi, dragul meu, că arta scri- 
sului nu se capătă decât prin cultură serioasă şi experienţă ? 

Fi. Nic.„Balş. — Rasputin a fost un călugăr rus, om ig- 
norant, dar despre care o parte din poporul din Rusia cre- 
dea că e făcător de minuni. A izbutit să tie primit la Curtea 
fostului împărat al Rusiei şi să capete o inlluentá loarte 
mare, atât asupra familiei imperiale, cât şi asupra guvernan- 
ților Rusiei. In timpul războiului mondial, a fost asasinat de 
prințu! rus lusupov. Credem că lămuririle acestea iti sunt 
de ajuns. 

I. Tur.-Loco.— Poezia „Copilul şi fluturele“ ţi se publică. 

St. Bi„Loco. — Drăguţei şi „devotatei cititoare“ ii răs- 
pundem că atât revistele cât şi ziarele obişnuesc să pună 
data mai înainte. E un obiceiu cam greu de părăsit. 

N. N. Mar.-Mihăeşti. — „De ce nu mai cântă cucul“?, iar 
nu „cucu“, cum greşit scrii d-ta. Văd că îl amesteci şi pe 
Moş Nae, care mărturiseşte că nu cunoaşte povestea acea- 
sta. Mai constată că d-ta nu cunoşti regulele rimei. Intr'o 
strolă de patru versuri poti introduce una din următoarele 
patru rime: sau faci să rimeze versurile la rând (primul cu 
al doilea, al treilea cu al patrulea), sau faci să rimeze pri- 
mul cu al treilea şi al doilea cu al patrulea; sau faci sà ri- 
meze numai al doilea cu al patrulea, primul şi al treilea ne- 
rimând sau, în sfârşit, faci să rimeze primul cu al patrulea. 
In bucata trimisă de d-ta nu e nici una din aceste patru íe- 
luri de rimă. 

P. Ned.-Focşani, — Fabula „Fluturele şi omida“ este 
mult mai lungă decât e nevoe. Fă-o mai concisă şi lereş- 
te-te de inutile înilorituri de stil. Aceiaşi observaţie pentru 
„Măi Murgule, măi“. 

Am. Her.-Loco. — Micul meu prieten, eşti încă mititel, 
aşa că nu te grăbi de acum să trimiţi bucăţi spre publicare. 
Invaţă mai întâiu ortografia, punctuaţia, după aceea aşteaptă 
să creşti mai mare, să înveţi mai multă carte şipe urmă să 
te gândeşti a scrie pentru revistă. Până atunci lasă-ne pe 
noi cei bătrâni. š 

G. Tr.-Hàriáu.—Anecdota ,Tiganul bucătar“ e scrisă cu 
atâtea greşeli de punctuație şi ortografie, că nu ne vine să 
credem că e făcută de d-ta. 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


n Ze Biel Miau muie eee în ee 


SACUL CU GLUME 


Cineva întreabă: „Care este deosebirea între un 
înțelept şi un nebun?” 

„Două sticle cu vin” răspunse cel întrebat. 

„Măi Nicule, am citit într'o carte că o cămilă poate 
lura o săptămână, fără să bea. 

— Ei şi? Parcă vecinul nostru nu poate să bea o 
săptămână fără să lucreze?” 

Clientul: — E bună umbrela aceasta? 

Vânzătorul: — Eu v'o garantez pe zece ani, însă 
cu o singură condiţie: so feriţi de umezeală! 

Trimise de Soare Popescu-R.-Sărat 
——— coc ro ———— 


a ST t L 


„SUCHARD” e cea mai veche marcă, 
O ştiu de când eram copil, 
Are o aromă delicioasă, 
Si e gustul meu subtil. 
masnnunanananaunausunnnuúnananms 'wasapgasnúunsnununmnawunununnun;, 
Mai 'nainte de-a pleca 
Pe la băi, rog, nu uita 
Prima grije-a ta să fie, 
De la chioşc sau librărie 
Ca pe „PLICI SI PLUM” să iai 
Şi douzeci de lei să dai. 
III LL LL lili li 


NOI VREM 
EXCELENTA 


CACAO: OVĂZ 


ATELIERELE „ADEVERUL“ S. A. 


Š k w 
ma < h 


e i i Y Ñ 
PAG. 16 $+ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


IDEEA LUI IONEL 


g 
y. - 
tat j 
é] ` í 
b —* 
>” 


— 


"w DIMINEATA 
|936 COPIILOR 
ag REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 

ra | DiRECTOR: N. BATZARIA. 
£ _ ko 


/ 
PA 


PREȚUL LEI 5 


PÀG. 2 '@@0@*0000900%06600000000000000o 


Cum sa format limba română ? 


Cele ce scrim acum sunt o continuare a celor 
scrise la această rubrică în n-rul trecut al re- 
vistei. Atunci am arătat pe scurt cum sa for- 
mat poporul român, astăzi vom spune cum Sa 
format limba română. 

Dacă poporul român sa format din ameste- 
cul Dacilor cu coloniştii romani, nu sa întâm- 
plat acelaş lucru si cu limba română. Adică 
limba română nu este un amestec de limbă da- 
că cu limba vorbită de coloniştii romani. 

Adevărul este că limba dacă a pierit. Ince- 
tul cu încetul, Dacii îşi lăsau graiul lor şi între- 
buințau limba Romanilor. Limba dacă era o 
limbă mai puţin cultă, mai puţin bogată decât 
limba romană. 

(Seriem înadins limba romană, nu limba lati- 
nă, pentrucă e vorba de limba vorbită de po- 
porul roman, iar nu de limba literară din 
cărți). 

S'a întâmplat în Dacia, în ce priveşte limba, 
?eeace sa întâmplat şi în alte țări. Pretutin- 
deni, un popor mai puţin cult şi cu o limbă mai 
puţin bogată si frumoasă, când vine în contact 
cu un popor superior ca progres si cultură, este 
înghițit de acesta. 


Limba română e o limbă neolatină. 


Aşa dar, limba română este o limbă, bine în- 
teles, oarecum schimbată, este o limbă neola- 
tina, adică o limbă care sa format din limba 
vorbită de poporul roman. 

Spunem mereu „limba vorbită de poporul 
roman”, pentrucă era o oarecare deosebire în- 
tre această limbă si cea literară, scrisă de poeţi 
si profesori. 

După cum s'a format limba română, sau for- 
mat și celelalte limbi neolatine, cari, precum 
ştim, sunt următoarele : franceză, italiană, spa- 
niolă si portugheză. 

Mai sunt trei, cari pot fi socotite ca limbi neo- 
latine a parte şi anume: limba provensală, 
vorbită de o parte din Francezii dela Sudul 
Franţei, limba catalană, vorbită de Spaniolii 
dela Răsăritul Spaniei şi limba romanșă, vor- 
bită de vreo 50 de mii de Elveţieni din canto- 
nul muntos al Grizonilor. Toate limbile neola- 
tine se numesc limbi surori. 


VE TOATE 9 AMESTECE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Amestecul limbei române. 

La începutul formaţiei sale, limba română 
navea întrinsa cuvinte străine sau, chiar dacă 
avea, acestba erau prea puţine la număr. 

Cu timpul, însă, poporul român a intrat în 
contact cu alte popoare. Primul popor cu care 
a fost în legături mai apropiate sunt Slavii. Ba 
chiar o bună parte din Slavi s'a românizat, a- 
mestecându-se cu poporul român. 

Mai târziu, în țările Româneşti au venit mulţi 
Slavi cărturari, preoţi, călugări, goniti mai în- 
tâiu de Bizantini, după aceea de către Turci, 
cari le cuceriseră tara (adică Bulgaria şi Ser- 
bia). In bisericile române sa introdus limba 
slavă, ca limbă de slujbă. De asemenea, Dom- 
nii Țării scriau în limba slavă. 

Pentru toate cazurile acestea, o mulţime de 
cuvinte slave au intrat în limba română, asa că 
astăzi aproape un sfert din cuvintele limbei ro- 
mâne sunt de origină slavă. 

Lucrul acesta nu trebue să ne sperie sau să 
ne neliniştească. Să se ştie că nu există în lu- 
me limbă cultă, care să nu fie amestecată cu 
cuvinte din alte limbi. 


Alte cuvinte străine. 

Mai multe secole Ţările Române au fost su- 
puse Impăraţilor Turci. Din cauza acestui con- 
tact al Românilor cu Turcii, au intrat în limba 
română si destule cuvinte turcești. 

Unele dintr'însele și anume cele privitoare 
la administraţie si la diferitele slujbe au pierit, 
așa că astăzi nu se mai întrebuinţează. 

Au intrat apoi şi câteva cuvinte de origină 
germană, în deosebi cuvinte întrebuințate în 
arta tipografiei si în unele meserii. De aseme- 
nea, au intrat şi câteva cuvinte — prea puţine 
la număr — de origină ungurească. 

Cuvintele din limbile enumărate până acum 
au intrat, ca să zicem asa, pe cale populară si 
bisericească. Adică ele au fost primite direct 
de popor sau au rămas în limbă prin influența 
Bisericei — a Bisericei slave. 

Când a început să se formeze, însă, limba li- 
terară română, s'a simţit nevoie de îmbogățirea 
ei. Scriitorii au trebuit, aşa dar, să împrumute 
cuvinte din alte limbi. Asemenea cuvinte nu- 
mite neologizme au fost împrumutate mai ales 
din limba franceză. 


-[ —— s. a 


U 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


-.........:. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


19 AUGUST 1928. — No. 236 Direc'or: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Păţania lui Costică 


„Mamă, n'am mâncat eu tortul, Eu mănânc bătăi degeaba, 

Nu mă bate — iți spun drept; Căci pisica=i cu beleaua; 

Dacă nu mă crezi, mămico, Rog, mămico, nu mă bate 

Jur cu mâinele la piept ! Stii, ce ustură nuidua ?!” 

Nici nu m'am atins, mă crede, Si, trezit din somn, micuțul, 

Poate l-a mâncat pisica... Plin de bucurie-a zis : 

De mi-ai cade 'n mână, javră, Bine-mi pare, Doamne Sfinte, 

Ce te-aşi bate acuşica! Că ma fost decăt un... vis !... Mircea Ciobanu 


——— r ——— 


ESTE MAMA 


Când drăsuțul de Moş Ene Când nu vreau sà merg la şcoală, De nu spuneți, mă grăbesc, 
Vine seara pe la gene Sau când fac vreo greşeală, Cu eu însumi să vestesc, 
Și "n pătucu-mi tu mă culci, Cine oare încet mă ceartă Si vestesc cu bucurie, 
Cine-mi spune vorbe dulci ? Si de grab’ apoi mă iartă. Lumea "'ntreagă vreau să ştie 
Cine-mi zice: „Puişor, Si vorbindu-mi cu blândețe, Si să afle cum o cheamă : 
Nani, scumpul meu odor ?“ Imi dă sfaturi şi poveţe ? Este mama. scumpa-mi mamă”. 
ay sas. mă i I iron siR Cine 'ntr'una se trudeste, Müamilico, îți dau cuvântul — 
Mee a rata Š, Ste, Şi-mi dă tot ce-mi trebueşte, Martor lie Domnul Sfântul — 
Şi-mi dă primul sărutat Griji. necazuri cine 'ndură, Când tu vei îmbătrâni, 
Şi mă "treabă ce-am visat ? Dă char pâinea dela gură Zi şi noapte voi munci, 
Cine este, nu ghiciţi? ` Cine este, nu ghiciţi ? Binele să-ți răsplătesc, 
Haide spuneţi, dacă ştiţi ! Haide spuneți, dacă ştiţi. Să te-ajut şi fericesc.  Moşuleţ 
— 00 kM 
FIŢI MILOSTIVI 

Un cerşetor, bătrân neputincios Nu-l întrebaţi, dece pomană cere 

De 'ntinde mâna, milă implorând Și nu 'ncercati, copii, a-l condamna 

Copii, să-i daţi, precum a spus Hristos Ci vorbe dulci, măcar cu mângăere 

Căci Dumnezeu iti va plăti la rând. Să-i spuneți, dacă, un ban nu-i puteți da. 


Teodor Şovăilă-Fălciu 
——— On = 


PAG, 4 


SĂRMANUL VITEA 


iteaz nu era om, dar ar {i de dorit 
ca mulţi oameni să aibă credinţa 
şi devotamentul dulăuiui, care purta 
numele acesta. 
Viteaz era un câine de soldat, 
ba chiar putem spune că era el în- 
258 suşi un soldat în toată puterea cu- 
vântului. Să spun pe scurt povestea 
viGţii lui, o viaţă, dim nenorocire, destul de scurtă. 
In toamna anului 1916, pe când armata română, 
copleşită de numărul covârşitor al duşmanilor, se re- 
trăgea îndurerată, dar fără să-şi piardă speranţa în 
zile mai bune, din frumoasele văi ae Ardealului, 
un căţel slab şi jigărit se a'ipi de o companie de 


soldaţi români. Căţelul acesta de rasă ciobănească- 


era dintr'un sat românesc aproape pustiu. Nu se 
despărţea de soldaţi, ţinându-se pas cu pas de dânşii. 


5 = zi 

Dintru început, soldaţii nu-l băgară in seamă. A- 
veau ei alte chinuri şi necazuri, decât să se gân- 
dească la un căţel fără stăpân. Dar zilele treceau 
şi cățelul nu se despărțea de trupă. Mai ales ţinea 
să fie bun prieten cu plutonierul Iie Brad, un ro- 
mânaş sprinten şi deştept de prin părțile Musce- 
lului. 

Intr'una din seri, pe când trupa se găsea în apro- 
piere de Predeal, la acea fostă graniţă, care sa 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Z! 


de Dinu Pivniceru 


şters pentru vecii vecilor, Ilie Brad, văzând că sär- 
manul căţeluş se tot gudură pe lângă dânsul, îl mân- 
gâie, îi făcu parte din mâncarea sa şi adresându-se 
apoi spre ceilalți soldaţi, le vorbi în felul următor: 

„Măi băeţi, cățelul acesta nu vrea să rămâie în 
mâinile duşmanilor şi de aceea se ţine de noi. Simte 
şi el că sub duşmani n'o să-i meargă bine. Avem, 
prin vrmere, datoria să nu-l lăs:m. Aşa da, din sea a 
aceasta il adoptăm. Să fie al nostru, numai că mie 
să-mi daţi voe să-i fiu naş şi să-i găsesc un nume 
potrivit. lar numele să-i fie Viteaz. Mă pricep la 
căini şi ştiu că ăsta o să fie vrednic de numele ce-i 
dau”. 

Si asa, cáàtelusul, slab şi jigărit, care părăsise odată 
cu oastea română Ardealul cotropit pentru câtăva 
vreme de duşmani, căpătă un nume frumos, un nas 
şi mai mulţi stăpâni, cari îi duceau de grije. li du- 
ceau chiar aşa de bine de grije, că peste o săp- 
tămână, două, aproape nici nu-l mai recunoşteai. Se 
umpluse, se îngrăşase, părul începuse să-i stră'u- 
ciască — un păr negru ca pâna corbului. 

Pe lângă aceasta, zi de zi se vădea cât de inteligent, 
cât de înţelegător era Viteaz de felul său. Fiindcă 
soldaţii şi mai cu seamă plutonierul Ilie Brad, care 
il socotea ca al său şi spunea că dacă scapă cu 
viață din războiu îl duce acasă la el, nu-l lăsa să 
trândăvească. 

Indată ce avea puţină vreme liberă, şi se apuca 
să-l înveţe pe Viteaz, să-l învete milităria. H au- 
ziai repetând întruna şi arătându-i cum să facă: 
„La stânga! La dreapta! Inainte! Pe loc!” 

Ba, după ce Viteaz învăţă bine să facă aşa cum 
îi se poruncea, plutonierul Ilie Brad merse mai de- 
parte cu învăţătura. Il punea să ţie cu labe un 
bát, ca în loc de puşcă şi apoi începea: „Puşca 
la umăr! Drepţi, pentru onor! La ochi! Foc!” 

Azi mai bine, mâine şi mai bine, în curând Viteaz 
învăţă toată instrucţia militară. 

Stăpânul său, însă, care din ce în ce căpăta mai 
multă dragoste pentru dânsul, nu se mulțumi cu atâta. 

„Viteaz al meu, spunea el cu mândrie, are mii 
multă pricepere şi inteligenţă decât trei oameni la 
un loc. Să vedeţi acum ce are să mai înveţe”. 

HArătându-i apoi lui Viteaz o capelă de soldat român 
şi un chipiu al unui ofiţer duşman, pe care Ilie 
Brad îl trimisese pe lumea ceaaltă, îi vorbi pre- 
cum urmează: „Ascultă, dragul meu Viteaz. Când 
vezi militari că au pe cap chipiu ca acesta — şi aci 
llie Brad făcea un gest de mânie — să ştii că sunt 
duşmani, cari voesc moartea noastră şi a ţării noa- 
stre. Să nu primeşti nimic din partea lor, ci să te 
dai la ei, să-i muşti şi să-i sfâşii”. 

După aceasta, Ilie Brad îşi punea pe cap chipiul 
ofițerului duşman, se încrunta şi-l îndemna pe Vi- 


DIMINEATA 


teaz să iatre si să se repeadă. Făcea aşa de câteva 
ori, apoi îşi punea capela sa, s2 potoiea şi se în- 
senina la față, mângâia pe Viteaz şi îi vorbea cu 
blândeţe zicându-i: Viteze, ăştia cu capelă ca a mea 
sunt Români, sunt prietenii şi traii noştri. Să nu te 
dai la dânşii, ci să-i iubeşti şi să-i aperi”. 

După destulă caznă, lie Brad izbuti ca Vitea' să 
facă bine şi lămurit deosebirea între so'daţii români 
şi soldaţii duşmani, între uniforma română şi uni- 
forma duşmană. 

Succesele la învăţătură a'e lui Viteaz şi tovărăşia 
cu dânsul era, atât pentru Ilie Brad, cât şi pentru 
ceilalți soldaji, un prilej de mulţumire, făcându-i să 
mai uite grelele lipsuri şi necazuri de toate zile. 

Intr'o zi, lui Ilie Brad îi mai veni un gând pentru 
Viteaz: „Să-l mai învăţăm ceva, zise el. Să-l- în- 
văţăm să salute şi să stea drept, când îi vom siriga: 
„Trăiască România!” şi să nu se mişt> din loc, ba 
să se încrunt> şi să lare, cârd vom spue: ,Trà. 
iască duşmanii! ’ 

Ilie Brad a izbutit şi la aceasta. Care va să zică, 
Viteaz cunoştea acum instrucţia militară, ştia să facă 
deosebirea între soldații români şi soldaţii duşmani 
şi, pe deasupra, mai ştia să salute şi să stea drept, 
ridicându-se pe cele două labe dindărăt, când au- 
zia „Trăiască România”. lar când i se spunea „Tră- 
iască duşmanii”, nu numai că nu se mişca din loc, 
dar se înfuria şi lătra ca unul scos din minţi. 

llie Brad, încântat de Viteaz al său, spunea: „Nu 
Pas da, chiar de a: -fi să-mi dea pe dânsul patru 
„părechi de, boi”. 

Dar oştile dușmane năvăleau din ce în ce mai 
` numeroase. Făcând minuni de vitejie, răbdând si 
foamea şi frigul, soldaţii români se vedeau nevoiți 


COPIILOR 10000000000000000ooooe 


PAG. 5 


să dea mereu înapoi. Bine înțe.es, nu toți, căci foarte 
mulţi cădeau răpuşi de gloanțe şi de obuze — şi 
acestia se socoteau cei mai fericiți. Scăpau de du- 
rerea de a vedea pământul ţării cutropit de duş- 
mani şi mureau cu mulțumirea că şi-au făcut da- 
toria față de ţară. 

Ilie Brad, şi cu plutonul său, din care nu rămăsese 
nici pe jumătate în viaţă, sv reirăgea luând dru- 
mul Moldovei. Se înţe'ege dela sine că Vitoaz era 
nedespărţit. 

Intr'o seară, însă plutonul acesta fu pus să acopere 
retragerea celorlante trupe, fiind însărcinat să oprea- 
scă, pe cât va fi cu putinţă, înaintarea dușmanului. 

In seara aceea Ilie Brad fu lovit în piept de un 
glonte. Camarazii şi soldații îl duseră la casa unui 
țăran, de oarece nu-l puteau lua cu dânşii. După ce 
îşi luară rămas bun dela dânsul, vărsând şiroaie de 
lacrimi, ei părăsiră satul în întunericul nopţii, mer- 
gând înainte pe durerosul drum al retragerei. 

Şi aşa rămase în sat Ilie Brad şi cu Viteaz, care 
nu se nai clintea de lângă dânsul, ci îi lingea mereu 
mâinile. 

In zorii zilei însă oastea duşmană pătrunse în sa. 
Câţiva soldaţi intrară chiar în casa în care zăcea, 
sbătându-se în ghiarele morii, plutonierul Ilie Brad. 

Dar Viteaz, îndată ce-i văzu, se repezi la dânşii. 
Pe unul din soldaţi îl muşcă aşa de tare la picior, 
că soldatul, dând un țipăt, se prăbuşi la pământ. 

Văzând aceasta, ceilalți soldați duşmani  traseră 
asupra lui Viteaz şi-l omorâră pe loc. 

Câteva clipe mai târziu, îşi dete sufletul şi plu- 


tonierul Ti? Brad. 
Dinu Pivniceru 


PAG. 6 


DIMINEATA COPIILOR 


GEORGICĂ... ROBINSON CRUSOE 


ult face o lecţie binemeritată pentru un 
AYA copil neascutător, obrasni: si care, E dea- 
ə Supra, mai are şi amarnicul nărav, al lenei. 
ú ARE. Tie mai mare necazul, mai ales, când 
toate aceste păcate îşi găsesc culcuşul în 
sufletul unui copil cu mintea destul de ageră si 
chipul frumos cum e al lui Georgică Dumbrăveanu, 
băiatul comnului Dumbrăveanu, grefier la tribunal şi 
care şade alături de noi. 


Nu era zi dela Dumnezeu în care Georgică să 
nu spargă un geam, sau capul vreunui copil, să nu 


rupă gardul vecinului, sau crăcile vreunui pom. 
Nuemşa de alun, pe care tată-său o adusese special 
pentru Georgică, intra foarte des în funcţie, der 
degeaba; învaţă de poţi pe diavol să-şi facă cruce. 
Aşa şi cu Georgică. Se învățase cu nueluşa şi o primea 
pe spinare cum primea cafeaua cu lepte la patru. 
Mintea lui nu se ocupa cu ate probleme decât cu 
cele poznaşe şi stricătoare. Acum, dacă ar fi fost 
numai asta, treacă-meargă; dar, lenea, bat-o pustiul 
îl prinsese vârtos în ghierele ei şi nu-i mai dădea 
drumul. La şcoală era modelul... lenei şi nea:cultirii. 


de D. Const. Mereanu 


In sfârşit, ce să vă mai spun: halal de aşa poamă! 
Vorba bătrânească însă nu greşeşte niciodată. Aşa, 
de pildă, se zice că tot năravul işi are leac şi leacul 
lui Georgică şi l'a găsit singur; nu că lar fi căutat. 
dar a dat fără să vrea peste el şi să vedeți cum. 
Mai în silă, mai de nevoie, a trebuit să citească 
pe Robinson Crusoe. Vezi însă, că în loc să ia poveţe 
bune din carte, ce credeţi că s'a gândit Georgică? 
— Mă... — zicea el — ce fericit a fost Robinson 
ăla! Auzi d-ta, să stea el singur pe o insulă, să 
fie stăpân, să naibă grijă de şcoală, să se ducă 
la vânătoare şi la pescuit! Tii! Ce frumoasă viaţă! 
Azi aşa, mâine aşa, tot gândindu-se la Robinson, 
i-a intrat în cap să se fază şi el un Robinson Crusoe. 
Şi-a făcut o puşcă de lemn, un arc din sârme de 
umbrelă, o traistă dintr'o faţă de pernă şi gata echi- 
pâmentul, ba, cotrobăind printr'un serta: a găsit nişte 
căartonaşe pentru cărți de vizită şi a scris câteva 
cu litere mari: 


Georgică Robinson Crusoe 


Insula Fericită Oceanul Pacific 


Până acuma toate bune numai un uru îl mai supăra 
şi încă rău de tot. Ce folos că eşti Robinson când 
încă simţi nueluşa de alun pe spinare, când trebue 
să te duci la şcoală şi când mai găsit încă nici insula 
fericită în care să fii stăpân? Pe bunica, mai ales, 
avea mult necaz, fiindcă-i ascundea armee şi nu 
i le dădea până nu-şi făcea lecţiile: 

— Să fiu eu pe insula mea — gândea el — as prin- 
de-o-pe bunica prizonieră, aş face-o şciavă şi toată 
ziua i-aşi da să facă probleme la aritmetică. 

Intr'o seară, pe când se juca în stradă cu mai mulţi 
copii, îşi destăinui gândurile unuia din ei, lui Vlă- 
dupu, băiatul cismaru'ui din colțul străzii, um vlăjgan 
Slăbănog şi care nu făcea nimic a'tceva decât bătea 
toată ziulica maidanele. Se învoiră amândoi să por- 
nească chiar in seara aceia în căutarea insulei feri- 
cite. Zis şi făcut. Luându-şi pe furiş armele de lemn. 
porniră afară prin oraş, către margine. 


— Eşim la cheiul gârlii — zise Georgcă — şi 
de-acolo o luăm pe mal înainte, pentrucă, vezi măi 
Vlăduţule, — toate gâriele se varsă în mare şi pe 


mare sunt o gtămadă de insule. Vlăduţu asculta ca 
un Vlăduţ ce era şi se mulțumia să dea din cap, în 
sem» de pricepere. ` 

Au mers ei, şi cu cât mergeau mai mult se făcea 
mai întuneric. Incepu să le cam fie teamă fugarilor 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. ? 


prin întunericul acela şi pe străzile necunoscute. Pe 
deasupra o foame chinuitoare îi cuprirsese şi în traistă 
n'aveau nici o fărămitură de pâine. Somnul, se cam 
invârtea pe la gene mo'esindu-i şi când ajunseră 
la cheiu, în dreptul ha!ei de peşte, erau prăpădiți 
de foame, somn şi oboseală. Se traseră ceva mai la 
o parte după nişte lăzi de peşte cari pațeau îngro- 
zitor şi se aşezară jos să se mai odihnească. Som- 
nul care nu te 'ntreabă dacă vrei sau nu, mi-i 
cuprinse curând şi-i adormi tun. Mirosul greu 
de peşte îi dădu lui Georgică visuri ciudate. Se făcea 
că cineva îi dădea să mănânce, cu sila, nişte peşte 
stricat şi de frică trebuia să mănânce. Vlăduţu, nu 
ştiu dacă visa ceva, în schimb, sforăia ca w1 pur- 
celuş în nămol. 

Către miezul nopţii, co'ac peste pupăză, veni o 
ploae repede şi deasă şi până să se desmeticească 
fugarii noştri şi să caute un adăpost, îi udă ciu- 
ciulete, apoi, vorba proverbului: un necaz nu vine 
niciodată singur; după ploae, veni şi sergentul din 
post şi dând peste ei, sgribuljți sub o strașină, îi 
ri frumuşel de gulere şi... hai cu Robinson la po- 
iţie...! 3 

Restul aventuritor lui Geong:că Robinson Cruso2 cred 
că vi-l închipuiți. A fost chemat d-nul Dumbrăveanu 
la poliție impreună cu cismarul şi şi-au găsit fiecare 
odrasla în arestul poliției, mâncând cu lăcomie pâine 
neagră cu măsline. Pentru Georgică na mai fost 
nevoe de nueluşe; spaima, ploaia rece, mirosul de 


peşte, l-au imbo'năvit greu. După două luni de boali, 
sculându-se din pat sănătos, a lăsat toate apucă- 
turile reie; le luase boala cu ea să le ducă pe 
cele pustii locuri, iar Georgică s'a tăcut băiat cuminte 
şi silitor. 
D. C. Mereanu 
——ossk= —— — 


CEI DOI PEŞTI 


După Esop 


Din pricina că râul în care locuiau aproape secase, 
doi peşti porniră în căutarea unui alt loc cu apă mai 
îmbelşugată. Aşa ajunseră ei până la marginea unui 
put adânc. í 

„Prietene, zise unul din cei doi peşti, în puțul, a- 
cesta este apă în deajuns; hai să sărim intr'insul! 
Loc de traiu mai bun decât aicea nu e chip să 
găsim. 

— Nu, îi întoarse vorba tovarăşul său, mie pu- 
tul acesta nu-mi place de loc. E adevărat că acum 
are apă destulă, dar dacă se întâmplă şi seacă, spu- 
ne-mi, cum vom putea eşi dintrinsul ?” 

Invăţătura fabulei este că mai inainte de a în- 
treprinde ceva, gândeşte-te la urmări. 


——— 


St. Pr, 


Á 
z A 


— s Sara 


` CARBO qo sss 


Desene, de IORDACHE (URMARE) ea Text de MOŞ NAE 


— Mai acum vr'o trei minute, „A cârmit-o pe cărare Si tâlharul, se'nţelege, 

Am văzut eu că ducea Şi pe-acolo a pierit, Nu-i arată drumul drept, 

Un drumeț, o vițeluşe Dacă fugi, alergi mai iute, Ci pe dos — dar crede Haplea, 
Si să-alerge-o-zorea. Il ajungi tu negreşit”. Nu degeaba e deştept. 


Mâna-i strânge, "i mulţumeşte, Râde'n gând şi-i zice hoțul: Fuge Haplea pe cărare, 
Că i-a fost de dânsul milă, „Las' pe mine, că-l păzesc, Fuge-aleargă nebuneşte, 
Insă-i spune: „Pân'atuncea Stau pâr vii cu vițeluşa, Noul hot cu Urechilă 


Cum să las pe Urechilă ?” Nu-i nimic, că zăbovesc”. Și mai iute o tuleşte. 


DIMINEATA COPIILOR 


Dup'un ceas, chiar şi mai bine, Căci e dus şi Urechilă. Amărât, plângându-şi soarta, 
lată Haplea prăpădit, Pune-i cruce, Hapleo dragă, La un put a poposit: 

Urmă nu-i de viteluşe, Şi pe jos, apostoleşte, „Am călcat, cum văd, cu stângul, 
Dar priveşte, stă tâmpit. Ai să mergi tu viața'ntreagă. Când de-acasă am eşit“. 


Dar la put mai e şi altul, Haplea'ntreabă, iar drumeţul, 
Care plânge şi mai tare, Zice: „N apă mi-a căzut 

. Tot privind spre-adâncul apei Punga cu şaizeci de galbeni 
„Ai pățit ca mine, oare ?“ Este tot ce am avut. 


„De mi-o scoţi, împart cu tine, „Ține-mi hainele !“ lar hoțul, 
Căci mi-e frică şi nu pot Căci al treilea hoț era, 

Ca să intru. Haplea zice: Fuge'ntins cu haine, Haplea 
„Mă dezbrac eu şi ţi-o scot. Când prin apă tot căuta. 


(Stârșit) 


— — — ——r 


PAG. 10 


£a 


Y J: 
Q EN 

š t 

ică intr'o împărăție întinsă, departe ,deparie 

de noi, trăia un om tânăr şi chipeş. Era singur 

pe lume, neştiind niciodată ce e aiintare de 

mamá, sau dragoste de soră. Nu avea măcar 

un căţeluş sau o pisică. Cea mai plăcută o- 
cupatie a sa era să crească flori, pentru cari prinse 
o dragoste mare. Avea o grădină întinsă, plină cu 
mii de flori, care de care mai frumoase şi mai miro- 
sitoare. Parfumul acestor flori se ridica la cer ca un 
îum de tămâie, arsă în onoarea îngerilor. 

“Intro noapte de vară, plăcută şi răcoroasă „cerul 
îşi aprinse mai multe lumini ca de obiceiu; unii zic 
că aceste lumini sunt ochii îngerilor, cari atunci, când 
totul doarme, se strecoară tiptil dim aşternut şi pri- 
vesc cu ochi mari jos, pe pământ, pe care şi-l închipue 
nespus de frumos. 

In această noapte, tânărul nostru nu putu să doarmă 
liniştit. Se sculă, se îmbrăcă şi eşi afară. Indată 
aerul răcoros şi îmbălsămat îl cuprinse şi-l învălui, 
ca într'o vrajă. 

Mergea prin grădină şi nu mai avea nevoe să se 
plece, cum faci când vrei să miroşi o floare, căci 
florile îi trimiteau singure parfumul. Tânărul ajunse 
în mijlocul grădinii, de unde cuprindeai cu ochiul 
întreaga mare de flori — şi se culcă pe o bancă. 

Nu trecu decât o clipă şi iată că florile începură 
să se mişte, să-şi întoarcă căpşoarele una către ata 
şi să-şi şoptească nişte cuvinte, cari păreau o me- 
lodie dulce. Dar, pasămi-te noaptea aceea era vră- 
jită căci vorbele ajungeau la urechea tânărului şi 
acesta le pricepea. Inţeiese că florile îşi aleg o regină 
şi pentru a şti, care e cea mai vrednică, îşi spun 
fiecare povestea vieţii. 

Toate aveau de spus câte ceva, căci în fiecare 
floare se ascunde sufletul unui om care a trăit odaă. 
Ultimul îşi spuse povestea trandafirul, care strălu- 
cea de frumuseţe şi ale cărui petale erau ca muiate 
în sânge. In acest trandafir se ascundea sufletul curat 
al unei fete, care trăise odinioară pe pământ. 

Venise pe lume în pa'atul unui împărat, vestit prin 
cruzimea sa şi care, din această pricină, băgase groază 
în toţi. 

Supuşii tremurau la auzul numelui său. f 3 


è++++++4440 DIMINEATA COPIILOR 


în INTRO usi 


Dar iată că soţia îi născu un copilaş, o fetiță, 
frumoasă ca în poveste. Fu înconjurată de griji şi 
alintări şi nu ştiu ce e suferința. Când se făcu mai 
mare, pricepu că nu va putea fi fericită, din cauza 
cruzimii tatălui său. Işi petrecea timpul în rugăciuni, 
pentru ca Dumnezeu să-l ierte pe crudul împărat. 
Intr'o zi, află că tatăl ei osândise la moarte pe o 
tânără nevinovată. Urma să lie legată de coada unui 
cal sălbatec, căruia să-i se dea drumul pe câmp. 
Atunci în sufletul prinţesei izbucni o furtună: trebuia 
să scape pe nevinovată. Apoi, prin moartea ei, îm- - 
păratul va îi îndeajuns pedepsit, asa că bunul Dum- 
nezeu nu-i va ierta păca:e.e. 

Cu multe greutăți izbuti să scoată din închisoare 
pe fata osândită, şi în zorii zilei a doua, fu legată 
de coada calu'ui, în văzul mulţimii, o fată al cărei corp 
şi față erau ascunse sub un văl ab. Cu lovituri de 
biciu, se dădu drumul caului care o luă razna pe 
câmp, târând după dânsul victima. Curând vălul alb 
se muiă în sânge. Sufletul tinerei fete de împărat, 
căci dânsa era, care se jertfise, se întruchipă într'o 
floare şi această floare este trandafirul. 

Trandafirul îşi isprăvi povestea, care era cea mai 
frumoasă din toate. Si florile îşi a'eseră regina. | 

Dar, deoarece ele nu ştiu să cânte, îşi desfăcură 
larg peta'ele şi un miros îmbătător, cum ma fost nici- 
odată, umplu toate colţurile grădinii. Aceasta cra 
imnul de slăvire pentru regina florilor. lar omul care 
era de față la această alegere, fu îmbătat de mirosul 
pătrunzător şi-şi perdu cunoştinţa. 

Se trezi când cele din urmă stele se stingeau, 
oglindindu-se în boabe'e de rouă. Florile stăteau cu- 
minţi pe la locurile lor, ca şi cum nimic nu s'ar 
fi întâmpiat. Ca să nu-i se şteargă în minte această 
întâmplare, cea mai minunată din câte s'au întâm- 
plat şi, pentru ca s'o cunoască şi oamenii de mai 
târziu, tânărul puse s'o scrie cu un vârf ascuţit, p2-o 
placă de metal. Apoi o închise într'o lădiţă şi-o în- 
gropă la rădăcina trandafirului. O sută de ani după 
moartea sa, oamenii săpară în acele locuri şi găsiră 
lădiţa de metal. O deschiseră şi aflară ast'el minunata 
poveste a unei nopți de vară, în care un om pricepu 
graiul florilor, Mira Han 


DIMINEATA COPIILOReeeseoe0000000000000000000000000000oo0o0oeoeoeooee PAG. 11 


SOARELE 


după Schmid 


Intro seară, la ora când incepuse să se lase în- 
tunericul nopţii, o gospodină harnică se întorcea cu 
cei doi copii ai ei dela grădina în care lucraseră tustrei. 

La intrarea în casă, văzură, spre marea lor mi- 
rare, că în odaie era o lampă aprinsă. 


Gică, unul din cei doi copii, zise foarte nedumerit: 
„lată ceva ciudat de tot! Acasă nu era nimeni, aşa că 
cine a putut să aprindă lampa? 

— Cine altul decât tata, răspunse Margareta, su- 
rioara sa mai mică. S'o fi întors dela oraş, unde se 
dusese, pe când noi lucram încă în grădină”. 

După aceasta cei doi copii începură să-şi caute pe 
tatăl lor. Spre marea lor bucurie, îl găsiră în odaia 
de alături. 

A doua zi, toţi ai casei erau la livede unde strân- 
geau fânul. Soarele strălucea în toată frumuseţea sa. 
Incântaţi, Gică şi Margareta îi admirau măreţia. 

„Copiii mei, le zise atunci tatăl, ieri aţi ghicit lesne 
că eu aprinsesem lampa din odaia noastră. Astăzi, vă- 


zând colo sus această frumoasă şi măreață lumină, 
care este soarele, oare nu puteţi ghici cine a aprins-o? 

— Desigur că putem, răspunse Margareta: a a- 
prins-o bunul Dumnezeu. Nici lampa cea mai mică nu 
poate să se aprindă singură. De aceea, trebue să lie 
cineva, care a aprins şi soarele. i 

— E adevărat! strigă la rândul său Gică. Dumne- 
zeu este Creatorul tutulor lucrurilor. Soarele, luna, ste- 
lele, iarba, îlorile şi arborii, întrun cuvânt, tot ce 
vedem în jurul nostru este lucrul mâinilor Sale”. 

———rÇ DO Y 


1 ZB ÂN DA 


Copilul se ridică mirat... Ridică ouşorul şi îl puse 
cu băgare de seamă în palmă, cercetându-l p2 toate 
părțile cu luare aminte. Era mic „mic, cu coaja sub- 
tire, şi uşor, de parca'ar îi fost gol. 

Un ciripit jalnic, îl făcu să-şi ridice capul. Atunci, 
copilul pricepu totul, văzând, chiar deasupra capu'ui, 
în locul unde se oprise, pe rămurică unui copac, 
un cuib cu o păsărică ce îşi căuta zadarnic oul. 
Copiluiui îi trecu un gând: să-l pună la loc, de unde 
căzuse. Incet, cu grijă, începu să urce tulpina, ți- 
nând uşurel, cu stânga, ouşorul. 

Anevoioasă cale! El mic, cât schioapa, tulpina 
dreaptă şi ghimpoasă şi pe deasupra gingaşa povară. 

Incet, în sus, tot mai sus... 

Şi ce-i dacă genunchii s'au sgâriat, şi brațele s'au 
imroşit? Pumnişorul stâng nu e în primejdie. 

Incă un pic, şi gata... Copilul se încleştă tare”de 


. tulpină, cu amândouă braţele. A ajuns. O clipă 


stătu aşa, fericit. Cu dreapta, luă ouşorul din 
palma stângă, desfăcută puţin, cu frică. Intinse 
mâna spre cuibul ce se zăria între rămwele şi 
între degete ţinea, uşurel şi cu grijă, povara pentru 
care se urcase. O ţinea atât de uşurel, că o scăpă 
tocmai când era cu mâna lângă cuib. 

O clipă rămase gol, pironit, fără suflet. Jos, pe 
pământ, lângă tu'pina copacului, o zeamă subţire se 
prelingea din găoacea. străvezie. 

Magda Binder 
—— ock 


Anunţăm pe cltitorii cari doresc să se aboneze 
la „DIMINEAŢA COPIILOR“ că vor primi la fiecare 
abonament câte un supliment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“. 

Preţul abonamentului a rămas acelaș, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de şase luni. 

Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat poștal pe adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
tală pot ac ita chiar ei însăși la administratia re- 
vistei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 

Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediază prin pachet poșta!. 


——— k= T 


PAG. 12 


MAMA AAGAAAAAĂ A AAA AA AAA AAA AAA AAAAAAA AAA AA AAAAAAAAAAAA 


DIMINEATA COPIILOR 


AAAAAAAAAAAAAAAA AAAAA AA AAAAAAAAAAA AAA AAA 


i  Bucăţi alese din marii scriitori streini 


Yvvrvvvyyvyyvvyvyyvvyvyryyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyvyryyyyeyyyyyyyyyyryyyyvvyyvvvyyvv YVYYVVYYYVVYYYYYYVYVVVYYYVYYVVVVYYYVVYVVVYYVYYV) 


$s | hi. š 
WI 
pia GAV 


t 


după Henriette Waltz 
scriitoare franceză pentru copii si tineret 


răia odată întrun oras din Răsă- 
rit, un bătrân foarte învăţat care 
se numea Abu-ben-Kalif. Era aşa 
3 de bătrân, încât nimeni nu-şi a- 
mintea să-l fi văzut tânăr. Dar ve- 
nise şi pentru el sfârşitul zilelor. 
aa: Simţind că moare, a chemat la 
dânsul pe cadiu, adică pe judecă- 


torul orașului. 

„„Cadiule, deschide lada aceea şi ce vei găsi înnăun- 
trul ei, să fie al tău”. 

Cadiul a făcut întocmai. Mare i-a fost mirarea 
când a găsit pe fundul acelei lăzi un cântar cu 
talere. 


„la această balanţă, continuă bătrânul; vei ve- 
dea îndată că e fermecată. Cu ea vei putea cântări 
nu numai lucruri dela cele mai uşoare până la cele 
mai grele, nu numai lucruri de negustorie, ci vei 


cântări şi faptele şi gândurile oamenilor, precum şi. 


vorbele şi făgăduinţele lor. Trebue numai să fii cu 
băgare de seamă, că... 

— Numai atât ?” întrebă cadiul. 

Dar sărmanul bătrân făcu semn cu mâna că nu 
mai poate vorbi. In adevăr, cuvintele din urmă i 
se înnecaseră în gât. După o clipă a murit, fără să 
îi isprăvit de spus cadiului, ceeace începuse. 

Cadiul se simţea foarte fericit, dar şi încurcat. Se 
simţea fericit, fiindcă iubia gloria şi dreptatea. lar 
cu balanța aceia fermecată putea împărţi adevărata 
dreptate, făcându-şi astfel un nume strălucit pe lângă 
ceilalţi judecători. Se simţea însă încurcat, fiindcă bă- 
trânul murind, mapucase să-i spună secretul ba- 
lanţei. 

Cadiul a plecat la dânsul acasă, luând sub braţ 
mica balanţă. i 

La câteva zile după această intámplare, doi ne- 
gustori veniră la cadiu. Unul dintre ei care se nu- 
mea Mohamed, împrumutase celuilalt care se numea 
Omar, o sumă de bani. 

Neinţelegerea dintre ei era aceasta: Omar spunea 
că a înapoiat lui Mohamed toată suma, pe când Mo- 


RTT 


DIMINEAȚA COPIILOR 


hamed jura că n'a primit decât a treia parte şi cerea 
restul. Cadiul i-a ascultat pe amândoi. Şi-a luat apoi 
balanţa şi aşezându-se jos pe pământ, puse intr'unul 
din cele două talere ale balanței suma împrumutată, 
iar în cellalt taler vorbele şi jurămintele lui Omar, 
care spunea că a înapoiat întreaga sumă. Dar acest 
din urmă taler era mai uşor. Atunci cadiul a început 
să scoată din talerul cu bani atâtea monede, până 
când cele două talere ale balanței s'au potrivit. Si 
suma rămasă era tocmai aceea înapoiată de Omar, 
adică numai a treia parte din banii luaţi dela Mo- 
hamed cu împrumut. Cadiul a cerut lui Omar să 
inapoeze tovarăşului şi restul din datorie, ceeace a 
şi făcut. Cei doi oameni s'au împăcat şi au ieşit 
dela cadiu adânc mirați de înţelepciunea acestuia. 

Peste câteva zile, alţi doi oameni se opriră la casa 
cadiului. Erau roşii la faţă şi cu hainele aproape 
sdrențuite. Unul îşi ţinea mâinile amândouă la gură, 
celălalt îşi acoperea cu o bucată de pânză ruptă 
din cămaşa sa, o rană la braţul drept din care se ros- 
togoleau picături de sânge. 

„Inţeleptule cadiu, omul acesta mi-a făcut la braţ 
o rană adâncă, lovindu-mă cu un cuţit. Rana îmi sân- 
gerează şi durerea îmi slăbeşte puterile. 

— Prea înjeleptule cadiu, începu celălalt, omul a- 
cesta nu-ţi spune că el a fost cel dintâi care a în- 
ceput gâlceava şi ma lovit aşa de puternic peste 
gură, încât mi-a căzut un dinte. 

— Şi ce voiţi ? întrebă cadiul. -+ 

—  „Dreptate”, răspunseră cei doi oameni într'un 
glas. | 

Cadiul isi luá balanta si puse intr'un taler dinte 
şi în celălalt taler lovitura de cuţit. Lovitura era mult 
mai grea decât dintele. Cadiul, pentru a potrivi cele 
două talere ale balanței, punea o lovitură de pumn, 
de baston, peste aceea de cuţit, dar tot atât de uşor 
era talerul în care pusese dintele. Atunci, cadiul a 
mai pus încă un dinte şi cele două talere ale balanței 
erau egale. 

Atunci cadiul a zis: 

„lată sentința mea: fiecare ati făcut rău ceeace 
ati făcut. Dar omul acesta rămas pentru totdeauna 
fără dinte, are dreptul să-ţi ia un dinte şi atunci 
dreptatea e făcută.” 

Cei doi oameni plecară adânc mirați de înţelep- 
ciunea acestui judecător. Renumele lui mersese foarte 
departe. ZA S ñ W. 

Insusi cadiul se socotea foarte înţelept şi credea 
că bătrânul care îi dăduse balanţa, nu mai avusese 
nimic de spus şi că vorbele pe care moartea i le 
tăiase, fără să fi putut isprăvi ceeace ar fi avut 
de spus, erau vorbe fără nici um rost. Cadiul era 
plin de mândrie, fără să gândească o clipă că poate 
e o dreptate mai mare decât aceea pe care o îm- 
parte el şi o dreptate pe care o faci cu foarte multă 
greutate. 

Au trecut multe zile şi cadiul ajunsese aproape 
de sfârşitul vieţii. Pe când sta aşezat într'una din 


PP pp | 


PAG. 13 


zile în poarta casei sale, văzu că se apropie de dân- 
sul un tânăr foarte frumos, înalt şi bine făcut. 
Tânărul îl salută pe bătrânul cadiu. 


„Bine ai venit prin locurile noastre, răspunse bă- 
trânul ! Călătoriile sunt pentru tineri. Ei învaţă multe 
din Cartea lumii întregi”. 

Călătorul, scoțând de sub îmbrăcămintea sa um fel 
de cutie de os, de formă lunguiaţă, zise: 

„Am venit înadins pentru a te vedea şi pentru 
a-ţi aduce aceasta.” 

Din cutie, tânărul scoase o balanţă care semăna 
foarte bine cu balanța după care bătrânul cadiu îm- 
părțise atâţia ani dreptatea între oameni. 

„Am una la fel, zise cadiul. 

— Crezi ?” răspunse tânărul. 

A două zi, era o zi de târg. Ca de obiceiu, bă- 
trânul cadiu se aşeză la poarta casei sale şi lângă 
dânsul puse balanţa. De dimineață până'n seară, cân- 
tări şi făcu dreptate împricinaţilor. 

Deodată apăru tânărul ; salută cu respect pe cadiu 
şi se aşeză la câţiva paşi de el. Inaintea picioarelor 
sale încrucişate, tânărul îşi puse balanţa sa. La bă- 
trân se înfăţişară doi oameni, cari lucrau în grădina 
bătrânului şi îi cerură bani pentru munca lor. Să- 
paseră, udaseră şi îngrijiseră de grădină. Cadiul puse 
in cele două talere ale balanței două sume de bani 
egale şi apoi le dădu celor doi oameni. Aceştia mul- 
țumiră şi plecară. 


PAG. 14 e@e@eéeee@e@e%eeé0o00000000000000000000000oeoeooeoee DIMINEAȚA COPIILOR 


„Veniţi şi la mine, cu voia bătrânului vostru 
cadiu”, zise tânărul. 

Bătrânul primi, fiind sigur că el împarte cea mai 
sfântă dreptate. 

Tânărul puse într'o parte a balanței banii primului 
grădinar, iar în partea cealaltă a balanței femeea 
şı cel trei copii ai grădinarului. Partea aceasta din 
urmă a balanței atârna mult mai greu decât cea din- 
tâiu. Pentru a potrivi balanța, tânărul puse mai multe 
monede în talerul uşor, până ce amândouă talerele 
ajunseră la acelaş nivel. După aceea, tânărul dădu 
grădinarului toţi banii aceia. 

Bătrânul cadiu rămase înmărmurit. 

„Wam înşelat? 

— Trebue să o crezi aceasta”, răspunse tână- 
rul şi începu să cântărească şi banii primiţi dela al 
doilea grădinar. 

„Acestuia atâţi bani i se cuvin câţi i-ai dat”, grăi 
tânărul. 

Şi bătrânul cadiu se simţi puţin uşurat că barem 
faţă de acela a ştiut să fie drept. In fața bătrânului 
cadiu, veni un stăpân întovărăşii de „sclavul său. 

„Lumină, judecătorule, strigă stăpânul. N'am voit 
să dau pedeapsă sclavului, înainte de a te întreba pe 
tine. 

— Foarte bine ai tăcut, răspunse judecătorul. Pe- 
deapsa venită dela judecător e dreaptă; venită dela 
împricinat e răsbunare. 

— Acest sclav, începu stăpânul, s'a purtat neas- 
cultător față de mine; când am încercat să-i arăt a- 
ceastă greşală a lui, sa aruncat asupră-mi şi uite 
mi-a scos ochiul drept”. 

Bătrânul judecător începu să cântărească, punând 
intr'o parte ochiul scos, iar în cealaltă parte ochiul pe 
care lau scos sclavului. De mai bine de o sută de 
ori a tăcut aceasta şi echilibrul balanței era desă- 
vârşit. 

„La rândul men”, zise tânărul, şi puse întw'o parte 
pedeapsa dată sclavului, de a i se scoate un ochiu, 
iar în partea ceailaltă toată viața sclavului plină de 
suferințe, de mizerii de tot soiul, zilele lui de lucru 
fără răsplată; această din urmă parte a balanței a- 
târna mult mai greu. 

„Vezi? zise tânărul. $ 

— enili peste opt zile!” Acesta fu răspunsul bă- 
trânului judecător, faţă de cei doi impricinati. Era 
pentru prima oară când judecătorul dădea o sen- 
tintá după atâtea zile de gândiri. 

Bătrânul cadiu făcu semn tânărului şi acesta îl 
urmă acasă. 

„Tinere, balanța ta mi se pare mult mai Wë 
decât a mea. Nu vrei să mi-o vinzi?” 

Tânărul izbucni în hohote de râs. 

„Balanța d-tale e foarte bună, nici nu vei găsi o 
alta mai bună. Lucrul e să ştii ce să pui în cele 
două talere. 

— Lămureşte-mă zise cadiul. 


— Cand pui intr'un taler plata servitorului, ce 
pui in celalt taler? 

— Lucrul său, zise bătrânul. 

— N'ai gândit niciodată să ţii seamă de greutăţile 
tamiliei, de. numărul copiilor cărora bietul servitor 
trebue să le aducă mâncare şi imbrăcăminte? 

— Nu, răspunse cadiul. 

— Data pui într'un taler pedeapsa şi în Okai 
ce pui? 

— Greşala. Totdeauna se ia dinte pentru dinte şi 
ochiu pentru ochiu. 

— N'ai cântărit niciodată simplitatea celui vinovat, 
nedreptăţile suferite de el? 

— Nu... răspunse cadiul. Şi acum încep să-mi dau 
seama că bătrânul Abu-ben-Kalii, care mi-a încre- 
dințat pe patul de moarte balanţa, avea încă ceva 
să-mi destăinuiască prin acele cuvinte pe care moar- 
tea i le-a tăiat. Totuşi, dacă mam ghicit cum să 
mă servesc mai bine de balanță, am iubit în viaţă 
Dreptatea; şi-acum în clipele din urmă ale vieţii nu-mi 
pare rău că toată viaţa mi-am cheltuit-o în slujba 
dreptăţii. Alţii vor şti mai bine decât mine să îm- 
pârtă dreptate şi eu n'am decât să mă bucur. 

— Mai poţi încă multă vreme să serveşti Drep- 
tatea, răspunse tânărul. 

— Nu, zise bătrânul. Simt că sfârşitul vieţii e 
cât mai aproape. Cred că Alah te-a trimes aici pentru 
a mă învăţa inainte de a fi murit, ceeace eu singur 
mam găsit şi pentru a mă înlocui pe mine în aceste 
locuri în cari îmi las doar truditul meu corp. Tu vei 
deveni cadiul înţelept; tu vei cântări mai bine decât 
mine, tu vei găsi adevărata dreptate! 

Un lucru îţi cer: să nu faci aşa fel ca oamenii să 
nu mă cinstească şi după moarte. Eu am făcut pen- 
tru dreptate tot ceeace am putut .Cel puţin am a- 
ceastă mângâere. 

— Ai tăgăduiala mea, reluá tânărul. Când vo! ju- 
deca şi voi cântări în viaţa mea, poate că un altul va 
veni să-mi spună că trebue să pun altceva în talerele 
balanței, decât ceeace pun eu. 

— Dar, începu bătrânul cadiu, ceeace mă umple de 
durere, e că văd că Dreptatea e schimbătoare. Eu 
mi-o închipuiam eternă şi totdeauna la fel. 

— Este aşa, răspunse tânărul; dar — noi n'o des- 
coperim decât puţin câte puţin şi încet, încet. Ceeace 
e schimbătoare, nu e Dreptatea, ci ideia pe care ne-o 
facem noi despre ea. Noi suntem aceia care ne în- 
şelăm, nu dreptatea. 

— Iubesc dreptatea, văd că ai dreptate in tot 
ceeace mi-ai spus: Dreptatea este nemuritoare şi ne- 
schimbătoare. 

Si zicând aceste vorbe, bătrânul cadiu í îşi plecă pe 
piept capul îmbătrânit de vremuri "şi scoase um ultim 
suspin. 

“Murise. 

In-românește de Marg. Hurezeanu 
——— k=