Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages651-700

DIMINEAȚA COPIILOR 


Petru Maior (1760—1821) 


In trecut, frații noştri, Românii din Ardeal, au 
dat — cum dau şi astăzi — mulţi oameni învăţaţi, 
patrioţi de frunte şi cari cu condeiul, cu graiul şi 
cu fapta s'au luptat viteieşte pentru apărarea 
drepturilor poporului român — un popor care 
veacuri întregi a îndurat suferințe cumplite din 
partea străinilor ce-l subiugaseră. 

. Printre aceşti bărbaţi, cărora le suntem datori 
o neştearsă recunoştinţă, un loc de frunte ocupă 
şi Petru Maior, istoric şi filolog foarte învăţat. 

Studiase la Universitățile de la Roma şi de la 
Viena, cunoştea mai multe limbi, dar toată dra- 
gostea lui mergea spre limba română şi spre tre- 
cutul poporului român. 


Aşa, el este cel dintâi istoric român, care în lu- . 


crarea sa „Istoriă pentru începutul Românilor în 
Dacia” a dovedit origina noastră latină şi adevă- 
rul că noi suntem cei mai vechi locuitori ai Daciei, 
pe care n'am părăsit-o nici odată. 

De asemenea, într'o altă lucrare a sa Petru Ma- 
ior a arătat că limba română nu-şi trage origina 
din limba latină literară (limba din cărţi), ci din 
graiul vorbit de poporul roman. 

Tot de la el ne-a rămas şi o importantă „Istorie 
a Bisericii române”. 

Mai spunem că Petru Maior a fost preot, pre- 
cum au fost şi sunt atâţia din bărbații de seamă 
ai Ardeâlului românesc. 


o. [m aii t eaa 


= 35 


Însemnări și cunojtin 
folositoare 


PAĜ. 1]. - 


Cum se formează „curcubeul“? 


E întrebarea d-rei Mar. Truș., care, în treacăt fie 
zis, a ghicit cine este Moș Nae şi va avea în 
curând ocazia să afle şi care este adevăratul nume 
al lui Ali-Baba. | 

Venind la chestiunea curcubeului, răspundem că 
el se formează din răsfrângerea razelor solare pe 
picăturile de apă din nouri. Culorile aşa de fru- 
moase ale curcubeului sunt culorile luminei des- 
compuse. 

Cât despre întrebarea aceleiaşi cititoare în le- 
gătură cu vântul, răspundem că vântul nu se simte 
numai din mişcarea frunzelor sau crăcilor arbo- 
rilor, ci îl auzim şi îl simţim noi înşine. I] simţim 
pe obraji şi pe corpul nostru. i 


Cine a fost Tolstoi? 


E întrebarea cititorului nostru Riz. Cor. dela 
Cavama. 

Răspundem. Tołstoi (numele lui întreg este Leo 
Nicolaevici Tolstoi), coboritor dintr'o familie de 
nobili, fost unul din cei mai mari povestitori şi 
romancieri ruşi şi un scriitor vestit în toată lumea. 
După ce în tinereţele sale a fost câţiva ani ofiţer 
în Caucaz, Tolstoi s'a retras la ţară, la moşia sa 
Jasnaia Poliana, unde a stat mai toată viaţa, trăind 
şi îmbrăcându-se ca un țăran simplu. 

Tolstoi a scris o mulţime de poveşti şi fabule 
(mai toate bune şi pentru copii), nuvele şi admira 
bile şi celebrele sale romane „Războiu şi Pace”, 
„Ana Karenina”, „Invierea”, etc. 

De asemenea, lucrări religioase şi drame, dintre 
cari una din cele mai bune este „Puterea intune- 
ricului.” 

Acest scriitor vestit a murit în anul 1910. 


Cititori, citiți 


Almanahul $colarilor pe anul 1927 


care este minunat. 
LAA AA AAAA AAAA AAA AAA AA A AAA AAA AA AAA 


Citiţi şi răspândiţi 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


j 


PAG. 12, 


DIMINEAȚA QOPILLOR 


ntr'o ţară depărtată, trăia cândva un împărat 
a cărui inimă bună bătea numai pentru fe- 
ricirea poporului său credincios. 
Intr'o seară, după ce umblase mult prin 
împărăţia sa, împărțind tuturor fericire, obosit, 
impăratul se culcă pepatullui simplu, închise ochii 
ca să nu-i mai deschidă niciodată. 

Stăpânirea ţării fu încredinţată atunci singurei 
lui fiice, Krimhilda, care nu avea mai mult de 
cinsprezece-şaisprezece ani. 

“Nu “trecu mult la mij.oc şi poporul începu să 
tremure şi să-şi îndrepte gândul către bunul Dum- 
nezeu, ca să-i mântue de mânia acestei regine, a 
cărei: cruzime. străbătea împărăţia în lung şi în lat. 
Lacrimi şi sânge împrăştia cuvântul ei şi din fe- 
ricirea de altădată nu mai rămăsese de cât o a- 
mințire. 

Dar pe cât -de crudă la suflet era regina, pe + 
atât era frumoasă. 

Pielea ei mai albă ca marmora o îmbăia numai 
în picături de rouă, adunate de către slujitorii săi 
din: potirele florilor mirositoare. 

Din această cauză, în timpul zilei când soarele 
imprăştia căldura înăbuşitoare, flori:e erau lipsite 
de puterea rouei, care le da viaţă. Mai ales când 
nu cădea de sus nici un strop de ploae, în mij- 
locul verii, florile stau plecate, obosite, slăbite şi-ţi 
venea să le plângi de milă, în loc să te înveselească 
cu frumusețea pe care le-a dat-o Dumnezeu. 

Dar intr'o noapte liniştită, pe când regina dor- 
mea” în pătuţul ei de mătase, iar visele o purtau 
prin împărăţia lor, câmpul întins, pădurea toată şi 
luncile au început să prindă viaţă şi florile ne- 
mulţumite şi oropsite au ceai să Srilencă aşa ca 
oamenii. | 


Adaptare de T. Păsculescu-Oriea 


— Această regină crudă, ne fură viața, luându-ne 
în fiecare dimineață roua pe care bunul D-zeu ne-o 
dă ca să ne fie de folos în timpul zi.ei, zise 
Crinul de câmp, care de-abia mai putea să-şi des- 
chidă gura. 

— Aşa e! aşa el ziseră toate deodată. 

— Ea ne fură roua ca să se facă mai frumoasă, 
pe când miilor ‘noastre de surori le răpeşte viața, 
strigă trandafirul. 

— De azi înainte să nu-i mai dăm nimic! pro- 
puse Ochiul boului. 

— Nimic! nimic! şi vesele de hotărîrea luată 
plecară la culcare. 

A doua zi de dimineaţă, când de abia se iviseră 
zorile, o mulţime de slujitori, umplură câmpul, 
_ pădurea, şi luncile, după cum făceau în fiecare 
„dimineaţă, ca să strângă în cupe mici de marmoră, 


picăturile de roua care străluceau în cafe flo- 


ricelelor. | | NE | 

Lucrul acesta era, foarte greu de făcut şi A meni 
nu era doritor să-l facă, însă în fața ordinului 
trebuia să se plece oricine. 


De abia -ajunseră oamenii reginei în mijlocul 
luncilor şi miraţi observară că toate florile ţineau 
petalele inchise strâns, în tocmai cum ţine omul 
mâna făcută pumn. 

— Dar ce-aveţi astăzi, florilor? — le ttrebă 


unul dintre oameni. 


— Spuneţi reginei voastre că de astăzi înairite 
nu-i mai îndeplinim dorinţa. Nu-i mai dăm pică- 
turile noastre de rouă, căci acestea sunt hrana 
noastră, viața noastră, — răspunse tristul măceş, 
în locul f.oricelelor. 

Când auzi tânăra regină, această veste se făcu 


DIMINEAŢA GOPIILOR +000000000000000000000000000000000eeeeeeeee4 PAG, 13. 


neagră de mânie şi porunci ca toate florile din 
Impărăţia sa să fie nimcite. 

Florile ştiind că şi într'un fel şi intr'a!tul tot 
acelaş sfârşit vor avea mau cerut îndurare şi cu 
mândrie şi-au plecat capul înaintea coasei nemi- 
loase care pretutindeni a împrăştiat jale şi pustiu. 


| ] |: 4 i j 

Zâna florilor văzând puterea crudă a acestei re- 
gine,- îşi puse în gând s'o pedepsească. Ea avea 
şapte voaluri vrăjite şi după fiecare rău pe care 
îl făcea această regină, îi punea peste noapte câte 
un voal vrăjit pe față, făcând-o din ce în ce mai 
urită. 

Când zâna florilor îi puse cel din urmă voal, 
fața reginei se făcu neagră ca şi cărbunele şi sbâr- 
cită ca o bunică de o sută de ani, părul îi căzu, 
se gheboșă, picioarela i se strâmbară încât din fata 
frumoasă de odinioară, ajunse o urâciune pe care 
supuşii săi o alungară cu pietre: depe scaunul dom- 
nesc. Umbla pe străzile cetăţii ca o cerşetoare. Ţi-era 
mai mare mila când o vedeai în această grea pe- 
deapsă. Nimeni n'o mai cunoştea şi nici nu-i mai 
înţelegeai ce vorbea, fiindcă era apucată de su- 
ghiţ. Mintea însă îi era întreagă şi-şi da seama că 
suferinţa ei era o pedeapsă pe care o merita pentru 
păcatele şi cruzimea ei. Trăia din mila drumeţilor 
si de multe ori împărțea hrana cu câinii depe mai- 

ne. 

“Văzând că aşa va suferi toată viaţa, fugi departe, 
: departe, în fundul unei păduri unde se hrănea cu 
rădăcinile ierburilor. 

Aci, în liniştea aceasta, îşi aduse aminte de toate 
cruzimile pe care le făcuse, se căi amar şi începu 
să plângă cu lacrimi adevărate. 

Işi ridică privirea către Dumnezeu de care abia 
acum îşi aducea aminte, şi pe deasupra copacilor 
văzu o ciocârlie mică plângând. 

— De ce plângi aşa de amar, mică ciocârlie? 
o “întreabă fosta regină. 

— Cum să nu plâng, — ciripi mica pasăre — 
căci abia acum scăpai din mâinile unui copil rău- 
tăcios şi în clipa scăpării mi-a rupt fragedul meu 
picioruş. 

— Şterge-ţi lacrămile, mică ciocărlie şi coboară-te 
cu încredere la mine. Te voiu vindeca eu. Mica cio- 
cârlie se lăsă jos şi fosta regină cu sucul unor 
ierburi fermecate i-a uns picioruşul şi cu coaja 
verde de copac i-a legat rana. Două zile a ţinut-o 
în palmele ei şi cu suflarea gurii a încălzit-o. Mica 
ciocârlie s'a vindecat şi i-a mulţumit călduros pen- 
tru bunătatea ei, apoi scuturându-se de trei ori se 
prefăcu în zână, zâna care o schimbase pe regină 
într'o urâciune. 

— Când faci bine, poţi aştepta şi tu bine! zise 
zâna şi îi smulse de pe faţă al şaptelea voal care 
era cel mai urât. 

Fosta regină nici navu vreme să-i mulțumească 
pentru această bunătate, căci Zâna se făcu nevăzută. 


De-atunci fosta regină făcu numai bine. Ingrije 
păsările şi animalele, uda florile şi făcea muşu 
roae furnicilor. Şi după fiecare bine pe care il 
făcea, Zâna florilor îi smuigea depe faţă câte un 
voal fermecat. Când mai avea pe faţă un singur voal, 
veni la ea un lup fiămând, cu ochi sticloşi, des- 
chise gura lui mare şi sbieră: 

— Dă-mi să mănânc, căci altfel te- mănânc pe 
tine! 

— Ce-aş putea să-ți dau! zise blând şi cu vo- 
cea duioasă fosta regină. 

— Dacă mai ce să-mi dai, îți mănânc un picior 
şi pentru astăzi mi-e destul 

Şi aşa se întâmplă. 

Sărmana fostă regină sta acum în pădure mai 
nenorocită ca oricând, fără nici-o putere. 

— Inainte de a mă mânca de tot, zise ea către 
lup, ascultă-mi ultima dorință: După moartea mea, 
du-te şi caută pe zâna florilor şi mulţumeşte-i în 
numele meu că a învăţat inima mea să simtă du- 
rerea şi să facă binele. In clipa aceia lupul se făcu 
nevăzut şi iarăşi zâna florilor sta în faţa ei şi 
atingând-o cu o mânuţă mică, făcu să crească la loc 
piciorul pe care i-l mâncase lupul şi în momentul 
acela şi cel din urmă văl pieri de pe fața ei şi 
fosta regină, acum iarăşi tânără şi frumoasă, cu co- 
roana de diamant pe cap sta alături de zână în 
mijlocul pădurii. 

Zâna o luă de mână şi o conduse acasă până la 
treptele tronului, unde supuşii săi văzând-o fru- 
moasă şi pocăită, o primiră cu bucurie şi alai mare. 
Odată cu venirea ei, se întoarseră iarăşi vremurile 
bune pentru tot poporul, iar ea făcea acum bae în 
apa râurilor şi isvoarelor făcându-se din zi în zi 
mai frumoasă. iz i 

T. Păseulescu-Orlea 
OPSANNDUNGOSENDESGURNERERSOSEGSEOORECANNNNESANNNRUNRRNEANn 


Povestea din numărul viitor, scrisă pentru 
ca toți cititorii să-si dea părerea asupra «i, 
este de MARCU IONESCU si are ca titlu 


. „FRUMUŞICA ȘI PRIVIGHETOAREA“, 


Reamintim că până acum au apărut pen- 
tru acest concurs: 1) „Povestea regelui 
Lear“; 2) „Omvl care nu vroia să moară“; 
3) „Urâţica şi Drăguţțai'i; 4) Războiul cu ani- 
malele‘; 5) Pisica bunicului meu. 


[PPP PPP PIPI PPP PPE PEPI PEPP PPP) 
„Dece râde și e asa de mulţumită lumea. 
care trece pe str-:dă? 
„Fiindcă a cumpărat și a citit foarte fru- 
mosul volum è 

„Haplea — Pățanii şi năzdrăvănii“! 
de MOŞ NAE 


Vo'umul care nu costă decât 50 de 'ei 
şi se găsește de vânzare la toate librăriile“. 


PAG. 14. 


, f 
Mareg 
PAM, 
ARY 


P 
| | | 
| | 
| 
N || 
Ifl 
H | | 


[| 


ANII 
sil 


Ul, 


A 


vezile ce se întindeau până sus, pe dealurile 

care înconjurau satul, ţâşnea câte-o floricică 

una mai vioaie decât alta. Cum ar mai fi 
alergat ea, culegându-le pe toate din prejur şi cum 
sar mai fi plimbat cu picioarele goale prin cărarea 
de flori parfumate. Dar trebue să stea acasă, căci 
mamă-sa îi spusese la plecare: 

„Florico, fata mea; fii cuminte şi ascultă-mă ce-ţi 
spun. Bunică-ta e bolnavă în pat. Gândeşte-te că 
ea te-a legănat şi te-a purtat în braţe cu nespusă 
dragoste până când te-ai făcut mare. Eu trebue să 
plec în oraş cu trăsura şi nu mă voi înapoia decât la 
noapte. Până la intoarcerea mea, tu să stai tot 
timpul acasă. Din oră în oră trebue să-i dai ma- 
mei mari câte o lingură de doctorie. S'o ingrijeşti 
bine, copilă dragă, deoarece de-ar fi lumea încă 
odată atât de mare, tot nai putea găsi o a doua 
fiinţă care să te iubească mai mult ca bunica!” 

Acum în mintea Florichii se îngânau două gân- 
duri: Să facă întocmai ce i-a spus maică-sa, sau 
să dea o fugă pânăn livada ce parcă-i tot făcea 
Semn, ispititor. Dar mavu vreme să ia o hotărâre 
și de-odată auzi un glas cunoscut: 


lorica stătea pe prispa casei, în bătaia soa- 
IE relui de primăvară. Din toate colțurile li- 


de Alexandru Biloluresea 


— Nu vii cu noi, Florico? Mergem prin livadă. 
După ploaia de astă noapte, trebue să fi eșit mulți 
melci la plimbare! 3 

— Sunt atâtea flori! glăsuiră alţi trei ştrengari 
de băeţi. Şi apoi fluturi! Fluturi!.. Eii 

— Dar trebue să stau acasă, le răspunse Florica. 

Mama-mare e bolnavă în pat şi n'are cine s'o 
îngrijească. 

— E, răspunse unul dintre ei, dacă se află în 
pat, atunci desigur că doarme! Şi dacă doarme, 
somn uşor, şi hai cu noi să prindem fluturi!... 

— Dar cum s'o părăsesc pe bunica! Ea oare m'ar 
lăsa singură acasă când aş fi bolnavă? le răspunse 
Florica. 

— Noi îți zicem să nu mai stai pe prispă ca o 
babă şi nici să nu ne mai ţii de vorbă aci. Vino 
cu noi, strigară de odată cu toții într'un cor! 

— Uite ce de mai fluturi! zise unul dintre băeţi. 

— După ei! După ei! strigară din nou, cu toţii. 
Un grup de fluturi se năpusti asupra copiilor apoi 
o luă în sbor, uşor, ca un foşnet de primăvară, pier- 
zându-se în depărtare. Copiii rătăciră până seara, 
după fluturi. Florica se afla în mijlocul lor. Din 
când în când se oprea. Gândurile ei iarăşi se în- 
gânau: 

„Mama mare... Bolnavă... Singură... Fluturii pes- ` 
triţaţi... aurii... Numai unul! Ah! numai unul să 
prindă şi apoi se va întoarce acasă la mama mare...” 
Şi, todmai când ar fi vrut să se înapoeze, flu- 
turii îi scăpau din nou, trecându-i pe sub nas. 
Dar iată că se înserase. Şi seara ii apucă pe co- 
pii, departe de sat. Până se dădură jos în livadă, 
se înoptase de-abinelea. Ei trebuiră să treacă pe 
lângă o stână de oi, care se afla în popas. Dulăii 
ciobăneşti auzind gălăgia lor, săriră să-i întâm- 
pine harnici, ca întotdeauna. 

Copiii, când îi văzură, se bizuiră pe iuțeala pi- 
cioarelor lor şi o luară la fugă, ca şi cum le-ai fi 
pas jăratec la tălpi. Fiorica, cea mai mică dintre 
toți, şi Andrei — băiatul care o îndemnase să 
plece de acasă — rămaseră prada câinilor ciobă- 
neşti. Dacă n'ar fi sărit ciobanii să-i scape, lă- 
sându-şi mămăliga să dea în foc, ar fi fost vai de 
ei. Şi Florica, atunci, înţelese greşeala pe care o 
făcuse părăsindu-şi bunica în loc s'o îngrijească, 
şi privi această întâmplare ca o pedeapsă meritată... 

Alexandru Bilolurescu 
———e— 5 

Doi bețivi se certau. Unul zicea că planeta care 
strălucia în acel moment era soarele. Celălalt spunea 
că e luna. Un alt trecător fu întâmpinat: 

— Ce este aceea care străluceşte acolo? 

— Nu ştiu; nu sunt din oraş, răspunse acesta 

Trimisă de Eugenia':Amuday-Looo 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15. 


DACĂ TE-AI SCHIMBA INTR'UN ANIMAL 


— MONOLOG — 


tim din cărţile sfinte că morţii vor învia 
o dată şi odată, cu toate că nici un om nu ne 
poate spune când se va întâmpla aceasta. 

Dar deocamdată vreau să vorbesc de alt 
ceva. Acum câteva zile am citit într'o carte 
de istorie un lucru, care mi-s'a părut destul de 
hazliu. Anume, vechii Egipteni credeau că sufletul 
omului, după ce ese din trupul ceiui care a murit, 
trece intrun animal şi trăeşte într'insul. Cu alte 
cuvinte. morţii înviază în chip de animale. 

Din nenorocire, însă, animalele nu vorbesc, aşa 
că nu ne pot spune ce au fost ele mai înainte. 

Ei, dar ce am zice, dacă bunăoară, ar, veni la 
unul din noi un elefant și ne-ar spune: „Bună 
ziua, dragă, ştii că eu sunt unchiul tău!” 

Dacă m'ar întreba pe mine cam în ce animal 
vreau să înviez după moarte, zău că aş fi în in- 
curcătură. 

Ce să mă fac? Muscă, pasăre, şarpe, câine, cal? 

Decât e vorba: întoarcerea pe lume într'un ani- 
mal este ca o răsplată sau o pedeapsă? Dacă e o 
răsplată, ar trebui să ne prefacem întrun animal 
fericit. Dar dacă e o pedeapsă?! 

Hai să zicem să înviez în chip -de peşte! Asta 
înseamnă că sunt nevoit să trăesc numai în apă. 
Bine, decât eu nu ştiu să înot. Unde mai pui că 
peştii se mănâncă unul pe altul, până la balenă, 
pe care nu o poate mânca nici un peşte. 

Dată-i așa, hai să mă fac balenă. Ca pe urmă 
oasele mele să sfârşească într'o umbrelă sau in- 
tr'un corset? Nu, mulţumesc! 

Dar n'o fi, oare, mai plăcut să mă prefac intr'o 
muscă? Pot să mă plimb în voie pe nasurile oa- 
menilor, pe chelia bătrânilor. 

Ei, dar mă poate prinde vreun copil şi mă bagă 
in cerneală sau îmi rupe aripile, capul, picioruşeie. 
Sau te pomeneşti că mă încurc într'o pânză de 
păianjen. 

Mă gândesc însă ce pedeapsă mare ar fi pentru 
un om leneş să invieze în chip de albină sau de 
furnică. Ştiu că va avea de muncit din greu. Din po- 
trivă, ar fi o răsplată pentru un om muncitor să 
fie prefăcut într'un animal, care ni-e drag tutulor. 

Şi ar fi o pedeapsă meritată pentru acela căruia 
nu-i tace gura să fie prefăcut într'un peşte, fiind 
osândit la o veşnică tăcere. 

Ar fi, însă, o fericire pentru un mut să învieze 
în chip de papagal vorbitor sau chiar într'o co- 
'țofană. 

Dar dacă m'aş preface într'o pasăre cântătoare? 
Din zori şi până noaptea târziu aş ţine-o într'un 
cântec. Decât... staţi! Dacă sunt canar, mă prinde 


(să 


şi mă ţine în colivie și nu-mi place de loc să stau 
închis toată viaţa. 


Pentru un biet chiriaş, dat afară de proprietar, 
culmea fericirii ar fi să fie prefăcut întrun melc. 
Işi are omul casa lui și nu duce grija chiriei. 


Dar dacă inviez în chip de şarpe veninos, de 
viperă, bunăoară? Nu, nul Mi-e frică de aşa ceva. 

Insă nu e rău să mă prefac intrun animal do- 
mestic. Dar nu în curcă şi nici în gâscă sau găină. 
Nu de altceva, dar te taie şi te mănâncă. 

Aaa! Am găsit! Asta e! Mă prefac într'o pisică. 
Toată ziua nu faci decât să mănânci, să bei, să 
te joci şi să dormi, torcând sfâr, sfâr! Da, mai 
bine ca aşa nici mare cum să fie. 

Hotărit mă prefac într'o pisică şi am să viu 
pe la d-voastră şi am să miaun frumos, frumos. 
lar voi mă veţi recunoaşte după mustăţile mele, 
cari vor fi roşii ca focul. 

Adaptare de El:a Glasberg 


„Nicuşor, dece nu vii să ne jucăm ?” 

—Să mă joc acum când am de citit „HAPLEA“, 
PĂȚANII ŞI NĂZDRĂVĂNII şi ALMANAHUL 
ŞCOLARILOR PE ANUL 1927 ? 

Nici nu se poate închipui o distracţie mai plăcu- 
tă de cât citirea acestor cărți. 


—— > ——— 


PAG. 16. 


DE VORBĂ CU CITITORII 
A incuraja nu Înseamnă a nu spune adevărul 


Cuvintele acestea le spunem pentru aceia dintre ci- 
titorii noștri cari, trimițându-ne manuscrise, ne roagă 
să le publicăm, spunând că în felul acesta îi vom im- 
curaja. Drag lor mei, se încurajează talentul şi munca, 
dar e o neiertată greşali să încurajezi slăbiciuni şi 
czpricii trecătoare. Când constatăm un început de talnt 

de pricepere, pentru noi este o adevărată bucurie. 

cazuri de acestea îndemnăm, încurajăm, dăm îndru- 
mări, scri'ndu-le unor astfel de colaboratori câte odată 
scrisori foarte amănunțite, k 

Dar a-i spune unui copil, care abia cunoaşte forma 
literełor, că el par fi de pe acum scriitor, înseamnă 
a-l minți și a-i face un mare rău pentru viitor. Re- 
petăm, ceeace am spus şi altă dată, că arta scrisului 
mu pică din cer şi mu e ca un şoarece care poate fi 
prins în cursă, ci se capătă prin muncă stăruitoare, 
prin cultură şi experiență. 

De aceea, copiii să continue a fi cititori și să ne 
lase nouă celor mai bătrâni grija scrisului. | 


Lămuriri privitoare la a doua întrebare a d-tale, aceea 
cu negii, at putea avea dela un medi 


ic. 
La întrebarea despre „somnabulizm” ţi-se răspunde se- 
| 3! 


parat. 

` D-rei El. Cost.-Gura-Ocniței. — Precum am dat de 
veste prin revistă, cititoarele cari poartă numele de Elena 
găsesc în „Almanachul şcolarilor pe anul 1927”, explicaţia 
privitoare la Sfânta Elena, aşa că nu e nevoe să o re- 
petăm şi aicea. 

Har. Tom.-Loco. — Am văzut cu plăcere că pentru mica 
d-tale vârstă de 10 ani, ai copiat destul de bine poezia 
ce ne-ai trimis. De asemenea, suntem mulţumiţi că ţi-a 
plăcut povestea „Surioara şi frăţiorul”, dar ai răbdare până 
ce se termină seria poveştilor despre cari i-am rugat pe 
cititori să ne spună care anume le-a plăcut mai mult. 

Cos. Ion.-Ploești. — ,„Gluma” e cunoscută. 'Bucata „Căci 
cititorii mei” e o reclamă pentru revista noastră, iar noi 
ne ferim de altfel de reclame. 

In afară de aceasta, eşti încă prea mic, pentru ca să 
poţi face depe acum poezii reuşite. Ţi-se răspunde la în- 
trebări, dar ai pus dintro dată prea multe, iar unele 
dintr'însele, precum vei vedea la rubrica „De toate şi 
amestecate” sunt de prisos. 

A.. Sp'r.-Chişinău. — Fiind-că nu ne-ai spus de unde 
ai luat ołumele trimise, regretăm. dar nu le putem publica. 

N. Ed.-Loco. — „Dimineaţa”. Decât să ue căznim a 
spune în versuri, nu totdeauna reuşite, cum este dimi- 
meaţa, mu e oare mai bine să ne sculăm nol înşine mai 
de. vreme si să o vedem şi admirăm cu ochii noştrii? 

I. Col.-Fălciu. — „Banul furat”. Povestea aceasta, pe 
care o semnezi ca fiind originală, nu este de d-ta, ci 
se găceste în colecția de poveşti a Fraţilor Grimm. 

B. Roz.-Loco. — „„Nerecunoştința pedepsită”, de altfel 
destul de bine scrisă. e o poveste de subtilităţi advocă- 
teşti, aşa că nu credem să intereseze pe cititorii noştri. 
Pe viitor vom avea grije ca numele d-tale să fie tipărit 
aşa cum doreşti. 

Mar. Șer.-Chit'la. — După felul cum scrii, se ou- 
moaşte că eşti încă prea mică. De aceea, te sfătuim 
să mai aştepţi până ce creşti mai mare si să înveți 
mai multă carte şi după aceea ne vei trimite bucăți 
cpre . publicare. Până atunci, citeşte, învaţă şi fii să- 
nătoasă. E 
D. D.- Nicol.-Olt, care ne-a trimis povestea „Lupta 
lui Făt-Frumos” e muaât să-şi dea adresa, având a 
face comunicări în legătură cu bucata trimisă. 


Pai PP Deep ea aie ct IES aa 


DIMINEAȚA Contan 
Citiţi, cititi, citiți! | 
Almanahul Şcolarilor pe anul 1927 


care a apărut şi se găseşte de vânzare la toate li- 
brăriile şi chioșcurile de ziare. 

Almanahul acesta este minunat din toate punc- 
tele de vedere. Tipărit cu toată îngrilirea pe hâr- 
tie bună, în 


Almanahul $colarilor pe anul 1927 


găsiţi o comoară de bucăți cari de cari mai plă- 
cute de citit şi cari de cari mai variate. 

Şi poveşti admirabile, şi lămuriri despre tot fe- 
lul de chestiuni folositoare şi interesante, şi bucăţi 
glumeţe, printre cari „Călătoria la Londra” a ves- 
titului „Haplea” şi o mulţime de jocuri şi distrac- 
ţii, şi articole scrise cât mai pe înțelesul tutulor 
despre diferitele invenţțiuni din zilele noastre, şi 
viețile pe scurt ale principalilor sfinţi de peste an, 
şi piesete pentru copii şi tineret, totul se găseşte 
din belşug în. 


Almanahul $colarilor pe anul 1927 


Cât despre desene, aproape nu e pagină care să 
nu fie ilustrată. 
Cu toate acestea şi cu toate că are 130 de pagini 


Almanahul $colarilor pe anul 1927 


nu costă decât 20 de lei volumul 


Grăbiţi-vă, deci, să-l cumpăraţi, la orice librărie. 


şi chioşc de ziare. 
TITI III TITI TITI TITI LI LITITITITITT TITI ITI] 
Premiul 


La examen cu succes, 

Am trecut o clasă, 

Premiul meu a fost „SUCHARD” 
De alt-ceva nu-mi pasă. 


| În lll n n bbd Înb bb bb d 


La administraţia revistei, strada Sărindar 
9—11, se găsesc colectii broşate a câte 10 
exemplare din „DIMINEAŢ: COPIILOR“ — 
toate numerile. Preţul unui volum brosat 
este de lei 40 și se expediază franco la 
primirea costului. 


Biroul filatelic Louis Vermont, gara Elie Radu, jud. 
Bacău, Orice filitelist care trimete 70—100 lei. primest: «pre 
alegere frumoase mărci. Contra referințe trimit spre alegere.. 


AAAA A AAAA AAAA AAA AAAAAA AAA AAA AAAA AAA AA AAAAAMAAA AAA AAA A AAA 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


“ DIMINEATA 
AGA 


„REVISTA SAPTAMANALA 


minti e 


ipaa D'Recroan: N. BATZARIA 


m na. 


Pa 
r 


„lLasă-mă, Dorel, că ţi-o dau, după ce o citesc!“ PREŢUL Lei 4 


per — 0 


PAG. 2. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


9 


O întrebare interesantă. 


Cititorul nostru Dim. Con. dela Craiova ne pune 
următoarea întrebare interesantă: 

„Dece în trecut Românii au trăit despărțiți în 
două ţări — Muntenia şi Moldova — şi nu S'au 
unit întrun singur stat? Nu ştiau ei că sunt de 
acelaş neam şi de aceiaşi limbă?” 

Răspundem. Fireşte că ştiau că sunt fiii ace- 
luiaş popor şi că vorbeau acelaş graiu, înțelegând 
bine că deosebirea dintre graiul muntenesc şi graiul 
mo.dovenesc este absolut neînsemnată, totul mär- 
ginindu-se la unele cuvinte, cari nu sunt la fel, şi 
la mici deosebiri de accent. 

Se ştie că Românii, ori de unde ar fi, se înţeleg, 
când vorbesc româneşte .perfect între dânşii, ceeace 
nu se întâmp.ă cu alte popoare în a căror limbă 
sunt mai muite dialecte foarte diferite unele de 
altele. 

De asemenea, atât Românii din Muntenia cât. şi 
cei din Moidova îşi dedeau bine seama că sunt 
frați de sânge, de una şi aceiaşi origină. 

Insă în vremurile trecute statele erau socotite ale 
Domnitor, cari le stăpâneau, iar nu ale poporului, 
care nu se bucura de drepturile de cari se bucură 
în zilele noastre. 

Aşa era pe atunci la noi şi la fel era şi în cele- 
lalte ţări din Europa. De aceea, fiecare Domn res- 
pecta drepturile celuilalt Domn. 

Când aveau războaie între dânşii, Domnul care 
eşea biruitor, nu ocupa pentru dânsu! statul celui 
învins, ci ori îl lăsa pe acesta să domnească mai 
departe, ori, în cazul cel mai rău, îl înlocuia prin 
atul 


Unirea Românilor. 


In veacurile trecute singurul Domn român, care nu 
s'a ţinut de regula arătată mai sus, a fost Mihai Vi- 
teazul (a domnit între anii 1593—1601). In ade- 
văr, acest mare Domn şi erou, bătând în războiu 
pe Domnul Moldovei, i-a ocupat el tronul, după 
aceea bătând şi isgonind pe principele Ardealului, 
a intrat în triumf în oraşul A/ba-/ulia, liberând 
în chipul acesta Ardealul de sub jugul: străin şi 
unindu-l cu Muntenia şi Moldova. - 


De aceea, Mihaiu Viteazul a fost cel dintâiu 
Domnitor, care în trecut a făcut unirea tutulor 
Românilor. 


Din nenorocire, unirea aceea a ţinut prea puţin. 


Ardea'ul a căzut din nou sub stăpânire străină, 


TCAE și AMESTE(AIE 


—- 


iar Muntenia şi Moldova au continuat să trăiască 
despărțite, având fiecare Domnul ei. 

Aşa au mers lucrurile până în anul 1859, când 
sa făcut prima unire definitivă a Munteniei cu 
Moidova. Această unire a fost făcută de nemuri- 
torul Domn A/exandru Cuza-Vodă, care a fost ales 
întâiu ca Domn a! Moldovei şi puţin după aceasta 
şi ca Domn al Munteniei. 

Șapte ani după aceasta, Cuza-Vodă a abdicat, 
iar în locul său a fost a'es Caro! J-iu din marea 
şi nobila familie /7ohenzo.I rn-Sigmaringen. Sub Ca- 
rol I-iu România şi-a câştigat independența (în 
anul 1878), iar sub actualul Rege, Majestatea Sa 
Ferdinand l-iu, al cărui nume va rămânea neperitor 
în istorie, au fost dezrobiţi şi Românii subjugaţi 
din Ardea!, Banat, Bucovina şi Basarabia, înfăp- 
tuindu-se marea şi adevărata unire a Românilor. 


Unitatea poporului român. 


Noi Românii suntem Neolatini, fiind fraţi de ori-. 
gină cu Francezii, Italienii, Spaniolii şi. Portughezii. 
Se ştie de asemenea că America din centru şi Ame- 
rica de Sud este locuită de Neolatini, aşa că numărul 
tota! al Neolatinilor trece de 150 de milioane. 

Spre deosebire de ceilalţi fraţi Neolatini, noi Ro- 
mânii suntem singurii dintr'înşii, cari am pă- 
strat numele strămoşilor noştri Remanii. Şi Românii, 
ori de unde ar fi ei, poartă cu toţii ace'aş nume, 
adică numee de „Roman”, de popor al cărui leagăn 
a fost în vechea şi vestita cetate Roma. 

Nu e la fel şi cu alte popoare cari, deşi de 
aceiaşi origină şi de aceiaşi limbă, poartă totuşi 
nume diferite după ţara în care se găsesc. 

De asemenea, spre deosebire de alte popoare, 
limba română este aceiaşi peste tot, neavând decât 
un singur dialect: dialectul macedo-român. 

Mai suntem de aceiaşi credinţă şi ne leagă pe 
toţii aceiaşi dragoste: dragostea de Patria română, 
pe care o dorim cu toţii să fie una şi nedespărţită, 
cât mai puternică şi cât mai înfloritoare. 


Cititori, 
66 vă face o mare și 
„Haplea foarte plăcută sur- 
priză. 


A apărut în volum de toată frumu- 
seţea. Preţul 50 lei. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAKE 9— 11, — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI UN NUMAR 4 LEI > p 
6 LUNI W , | IN STRAINATATE DUBLU y 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepubiicate nu sa înapolază 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


21 NOEMBRIE 1926. — Nr, 145 


CÂNTEC DE TOAMNĂ 


Azi, cocor lângă cocor, 
Pleacă'n zare... 

Un Şir negru — călător — 
'Ti umple sufletul de dor, 
Când se strigă ei cu zor, 
Pribegind spre mare... 
Seara-i tristă, seara-i rece, 


Şi tot plouă până'n seară... 
>ântătorii 'ncep să plece, 
Lasă 'n urmă doruri sece, 

Dorurile nu ne-or trece — 
Pân' la primăvară... 


Mor şi florile 'n câmpie, 
Tremurând uscate, 

Peste sat şi peste vie, 

A 'nceput din zări să vie 
Jalea toamnei, prea pustie 
Și singurătate.... 


Frunzele foşnind, în stoluri 
Se desprind de ramuri, 

Se avântă toate'n soluri, 
Fac prin aer largi ocoluri, 
Şi-apoi moarte cad în stoluri, 
Triste lângă geamuri... 


Picurând pe geamuri lin, 
Ploaia-şi cântă cântul ; 
Nu e soare, nici senin, 
Nu mai sunt cântări pe vale, 
Totul e cuprins de-o iale 
Tristă ca mormântul.... 
Zaharia George Buruiană 
me m DOD e a M 


“Domnu Sfânt, să fie ! 


O PĂPUŞE... 


O păpuşe am şi eu, 

Şi-o iubesc — 

Ca pe mama, ca pe tata, ca pe Dumnezeu ! 
E firesc, 

5'0 iubesc — 

Că n'am frati, cà tar. surori : 

Au plecat, cu toiii îr cor, 

Sburători 

Pe aripi senine 

De mister... 


„Au plecat de lângă mine. 

Unul, şi-altul, şi-altul... t 
Au plecat la 'naltul 

Dmnezeu... 


O păpuşe am şi eu — . 

O minune ! 

O păpuşe am — atât — 

Şi-o iubesc — cât 

Nu pot spune !... Cridim 


———— oe k EÁ “i 


RUGĂCIUNEA COPILULUI 


Doamne Siinte, Doamne sfinte !. 
Ține-mi sănătoşi părinţii : 

Să fiu bun, să fiu cuminte 
„Doamne Sfinte !. 


Doamne plin de bunătate... 

Mângăe copii bolnavi : 

La orfani dă-le hăinuțe t 
Dă-le Doamne sănătate !... 


y 


Pretutindeni bucurie 
Çonst, Goran 


PAG. 4 00000000000000000000000000000000oooooeeeoeoeD/ MINEAȚA 


COPIILOR 


HAHI 


e] oA bită şi cea mai frumoasă fată din câte 
W se văzuse până atunci. Intrebaţi soarele şi 
vă va spune pălind de ciudă şi necaz: „Pă- 
rul Frumuşichii întrece în frumuseţe şi în 
strălucire aurul ce iese din mine, iar razele mele 
mau mângâiat până acum obraji mai trandafirii 
decât obrajii acestei fete.” 

Luna, când o vede, se ascunde după un nour, 
şi plânge de invidie la gândul că pe pământ trăeşte 
o făptură aşa de frumoasă. 

Aşa îi fusese sortit Frumuşichii să fie. Ursifoa- 
rele — ştiţi că sunt trei la număr — veniseră, cum 
fac ele cu toţi copiii, a treia seară dela naşterea 
ei şi-i hotăriră soarta. 

Cea mai în vârstă dintre Ursitoare zise: „Să 
fie frumoasă, cum n'a mai fost nici o fată până 
acum şi cum nu va mai fi alta pe faţa pământului!” 

— „Şi să se poată preface în floare, în iarbă 
şi în orice fiinţă ar voi!” grăi a doua. 

— „Numai în pasăre să nu se poată preface!” 
hotări la rândul său a treia Ursitoare. 

Şi cu cât creştea, cu atât Frumuşica se făcea mai 
frumoasă. Când ajunse în vârsta de măritat, toţi 
flăcăii din sat, tinerii din celelalte sate şi chiar 
mulţi feciori de Domn şi de Impărat veniră dela 
depărtări mari, cerând-o de nevastă. 

Ce mândră şi bucuroasă era mama ei! şi îi zicea: 
„Frumuşico, odorul meu, alege-ţi un tânăr, care îți 
place mai mult, şi să facem nunta.” 

Insă într'o zi o privighetoare veni pe nucul din 
grădină şi cântă frumos, aşa de frumos şi de duios, 
că Frumuşica se simţi năpădită de o dragoste ne- 
bună pentru privighetoarea aceasta. 

Işi întoarse, aşa dar, privirile dela toţi tinerii, 
cari roiau în jurul ei, şi îi zise maică-sei: „Mamă, 
nu mă mărit, ci mă duc să trăesc cu privighetoarea 
şi să-mi fie tovarăşe nedespărţită în viaţă.” 


d Na ii Îi ie 


AAA | ; “ VU | 


EDER rumuşica era fata mamei — cea mai iu- 


de Marcu Ionescu 


Maică-sa, mirată şi speriată de astfel de cu- 
vinte, o încuie din ziua aceea pe Frumuşica într'o 
odaie şi nu-i mai dedea voe să-şi scoată măcar 
capul pe fereastră. Frumuşica, însă, zărind o cră- 
pătură în uşe, zise: „Să mă prefac în muscă!” 

Se prefăcu în muscă şi eşind din odaie, zbură -și 
fugi de acasă. Când ajunse pe câmp, zise din nou: 
„Să mă prefac iarăşi în Frumuşica!” După ce îşi 
reluă chipul de fată, porni căutând peste tot pri- 
vighetoarea, care cântase aşa de frumos şi-i rănise 
aşa de adânc inima. 

Iar wmaică-sa, văzând că nu mai este în odaie, 
trimise pe bărbatul ei, tatăl Frumuşichii să o caute 
şi să o aducă acasă. 

Omul umblă mult, dar cam pe înserate văzu pe 
Frumușica stând la marginea unui râu. „„Frumuşico, 
îi strigă el de departe, vino să ne întoarocim! acasă!” 

Insă Frumuşica, îndată ce-i auzi glasul, se pre- 
făcu într'un peşte şi sări în apa râului. Tatăl ei fu, 
aşa dar, nevoit să se întoarcă acasă fără vreo is- 
pravă. „Am găsit-o şi chiar i-am vorbit, îi spunea 
el nevestei sale, dar deodată a pierit din ochii 
mei şi după aceea, apropiindu-mă de râu, nam mai 
văzut decât un peşte care juca şi sărea în apă.” 

—  „„Peştele era Frumuşica, îi zise nevastă-sa, 
dacă îl prindeai, Frumuşica era nevoită să-şi ia 
din nou chipul de fată.” 

A doua zi omul a plecat iarăşi în căutarea Fru- 
muşichii. O zări într'o câmpie, dar până să se 
apropie de dânsa, văzu răsărind de odată o pă- 
dure deasă din care abia putu eşi şi nimeri din 
nou drumul spre casă. 

„Pădurea era Frumuşica, îi zise nevastă-sa. Dacă 
ai fi rupt o cracă şi ai fi adus-o acasă, craca s'ar fi 
prefăcut în Frumuşica.” 

Tatăl Frumuşichii plecă şi a treia zi în cău- 
tarea fetei. Când ajunse la poalele unui munte, 
văzu un pustnic, care citea într'o carte sfântă. „Nu 


DIMINEAȚA COPIILORe000000000000000000000ooteteteeooeteoteeeeee PAG. 5. 


cumva a trecut pe aicea o fată?” întrebă el pe 
pustnic. 

Dar pustnicul, încruntându-se la față, făcu un 
semn de respingere cu mâna şi grăi supărat: „Ochii 
mei nu sunt făcuţi decât ca să privească minunile 
cerului, iar nu ispitele pământului.” 

„Pustnicul acela era Frumuşica”, îi zise ne- 
vastă-sa, când omul, întorcându-se acasă, îi po- 
vesti cele întâmplate. 

Ziua următoare, maică-sa porni ea singură să-şi 
găsească pe Frumuşica. După ce umblă trei zile 
şi trei nopţi, o văzu şezând la umbra unui arbore 
şi vorbind drăgăstos cu iubita sa privighetoare. 

Dar şi Frumuşica văzu pe maică-sa şi se pre- 
făcu îndată “într'un trandafir înilorit. Decât de 


rândul acesta nu avu noroc, fiindcă maică-sa rupse 
trandafirul şi porni cu el înapoi spre casă. 
Privighetoarea sbura în jurul ei şi îi se ruga, 


vărsând lacrimi, să o lase pe Frumuşica să tră- 
iască cu ea în pădure, căci altfel va muri şi ea şi 
Frumuşica. 

Femeia, însă, nu pleca urechia la rugăminţile şi 
plânsetul privighetoarei, ci se grăbea să ajungă 
mai repede acasă, unde ştia că Frumuşica îşi va 
lua din nou chipul de fată. 

Dar pe drum foile trandafirului au început să pă- 
lească şi să cadă una după alta. Când ajunse acasă 
nu mai rămăsese nici o floare şi nici o frunză şi 
frumosul trandafir se uscase şi se veştejise. Biata 
Frumuşică murise, sfârşindu-se de dorul privighe- 
toarei. s 

La înmormântare, privighetoarea îi cântă cântecele 
cele mai triste şi mai duioase. Şi cântă încă trei zile 
pe migdalul din grădină, iar în ziua a patra căzu 
şi ea moartă de durere şi mâhnire. 

Marcu lonescu 


POVESTEA ANOTIMPURILOR 


upä ce Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul 
cu toate ce se văd şi nu se văd şi după ce 
rostise toate la locul lor, rămase a da şi 
celor patru fice ale anului câte un rost, 
pe care le lăsase la urmă dinadins, fiindcă 
aceste rosturi erau din cele mai însemnate. 

Aşa dar A-tot-stăpânitorul împărţi cele două-spre- 
zece: lui în patru părţi, voind ca fiecare soră să 
ia câte o parte egală. 

Sosi şi ziua împărţelii. 

La impărţeală, Iarna, sora cea mai mare, se ne- 
căji foarte mult spunând către Domnul că ea fiind 
cea mai mare, trebuie ca ei să i se dea şi cea 
mai mare parte, lucru care supără pe Dumnezeu şi 
Care hotări ca lunile ce s'au dat fiecărei surori 
să fie după icoana firii lor. 


Astfel Jarna fiind atât de rea şi de imbutnată, 
lunile ei rămaseră reci, urite şi posomorite ca ea. 
Toamnei, a doua soră mai mare, îi rămăseseră 


lunile cele mai bogate, dar după cum se ştie, că 
cel ce are bogăţie multă, are şi supărare multă, 
Dumnezeu îi dete toamnei tot atâta tristeţ> câtă 
bogăţie. 

Cele două surori mai mici, Vara şi Primăvara, 
fiind cele mai bune, mai blânde, mai cuminţi, mul- 
ţumite de cele ce li s'a dat, avură norocul de a se 
bucura de cele mai frumoase luni şi fiindcă s'au 
iubit atât de mult una pe alta, Dumnezeu a lăsat 
ca nici să nu se cunoască vremea când se schimbă 
lunile Primăverii cu ale Verii. 

Totdeaceea a lăsat Dumnezeu ca lunile Primă- 
verii să vină după lunile /erni:, ca să se cunoască 
mai bine bunătatea şi frumuseţea celei dintâiu, faţă 
de răutatea şi urăţenia celei de-adoua, ceeace a 
făcut ca Primăvara să fie atât de mult aşteptată, 
când întreaga Natură se înveşmântă în straie de 
verdeață şi flori, şi păsările slăvesc prin cântece 
pe bine-voitoarea primăvară a copiilor. 

i Stellan Constantin 


PAG. 6. 


Dracul păcălit de Oltean 


Un ţăran dintr'un sat din Oltenia venia dela pă- 
dure cu un car cu boi încărcat cu lemne. Pe drum, 
boii se opriră dintr'o dată şi oricât de mult îi 
îndemna Olteanul şi-i lovea cu biciul, nu fu. chip 
ca boii să se urnească din loc. 

Bietul om nu mai ştia ce să se facă. Se sucea, 


se „învârtea, mai impingea carul, îl mai uşura de 
de lemne, însă totul “era în zadar. Boii stăteau, 
par'că îi bătuse cineva în cuie. 

Olteanul începu acum să ocărască şi să blesteme, 
răstindu-se şi zicându-le: „Să vă ia mama dracului!” 

— „Mama nu poate veni, că are treburi acasă, 
dar în locul ei am venit eu”, auzi Olteanul un glas. 

Se întoarse, când ce-i fu dat să vadă? Colo, 
lângă dânsul stătea Necuratul în carne şi în oase. 

„Ştii ce? îi zise acesta rânjind de bucurie şi dând 
din coada-i păroasă. Dacă îmi dai o bucăţică din 
trupul tău, eu îţi ajut să pornească boii şi să nu 
se mai oprească până acasă la tine”. 

Olteanul nostru, văzând că m'are încotro, promise 
să-i facă în voie, adică să-i dea o bucăţică din trup. 
Și atunci Scaraofchi — departe de noi şi de casele 
roastre — ce făcu, ce drese, că boii porniră. 

„Ei, acun plata!” îi zise Olteanului /mpelițatul. 

Dar nici pe Oltean nu-l făcuse maică-sa prost 
şi nătâng. „Bine zise el, stai puţin, că-ţi plătesc 
şi-ţi dau o bucăţică din trupul meu”. 

Scoase din buzunar un briceag şi îşi tăie dela 
cegetul mare vârful unghiei, pe care nu o tăiase 
ce luni de zile. „Poftim, grăi el din nou, întinzând 
li Aghiuță vârful unghiei. Vezi că m'am ţinut de 
cuvânt şi iată că iţi dau o bucăţică din trupul meu”. 

„Dar ce să fac cu murdăria această de unghie?” 
strigă dracul foc şi pară de necaz. 


DIMINEAȚA. COPIILOR 
CINE SAPA GROAPA ALTUIA.... 
dată, trei prieteni porniră în lumea largă, 
vrând să-şi caute norocul. Penserat, ajum- 
seră la o pădure, unde se opriră să mă- 
nânce şi să se odihnească. Şi fiindcă n'a- 
veau nimica de mâncare, făcură o turtă, în- 
voindu-se însă să o mănânce a doua zi acela 
dintr'inşii, care va vedea peste noapte visul cel 
mai frumos. Tot el să bea şi vinul ce-l aveau 
cu ei. 

Doi din aceşti tovarăşi, cu gândul de a-l păcăli 
pe al treilea, se înţeleseră în ascuns ca să spuie 
de visul unuia din ei doi că e cel mai frumos şi 
în felul acesta să mănânce numai ei turta şi să ri 
vinul. 
Insă al treilea tovarăş, pe care ei îl credeau io. 


„era mult mai deştept decât şi-au închipuit. A mi- 


rosit el că prietenii săi umblă cu gânduri necurate. 
De aceea, prietenul nostru a aşteptat. ca tova- 
răşii să se culce şi când a auzit sforăelile, s'a 
sculat, a mâncat turta şi a băut tot vinul. 
Dimineaţa, ceilalţi doi işi povestiră visele. Cel 
dintâiu începu: 


„Eu, măi. fraţilor, am visat cum nu se poate mai 
frumos. Se făcea că eram sus de tot... în al şaptelea 
cer, şi acolo era raiul lui Dumnezeu, Care sta 
pe un tron de aur, iar sfinţii şi îngerii Il înconju- 
rau.. Pe sub copacii înalţi se intindea o masă mare, 
încărcată cu tot felul de bunătăţi, şi la masa aceea ` 
se ospătau toţi cei din raiu. Insfârşit -şi alte multe. 
lucruri minunate, că n'am. cuvinte- să vi le spun.” 

Al doilea povesti la rândul său, zicând: 

„Ba eu, m'am visat în iad. Şi acuma mă cutremur 
de cee ce am văzut. In nişte cazane mari cât 
casa fierbea smoală; păcătoşii din iad plângeau şi 
se văicăreau de ţi se rupea inima de milă, căci fier- 
beau în aceste cazane; dihăniile cele mai groaznice 
forfoteau de colo până colo, iar sgomotele te asur- 
zeau...” 

Al treilea spuse: 

„E adevărat ce spuneţi voi; eu vam văzut, fiindcă 
n'am dormit toată noaptea de părere de-rău că m'aţi 
părăsit. Şi dacă am văzut aşa, am mâncat turta 
şi am băut vinul, ca să nu se strice, căci mi-am zis: 
Cine merge în raiu şi în iad, nu se mai întoarce 
niciodată.” 

Marioara Popa-Loco 


— „Să te scarpini sub ureche, când te mănâncă”, 
îi întoarse vorba Olteanul râzând şi văzându-şi in- 
nainte de drum. 

Dracul, văzându-se păcălit de deşteptul Oltean, 
fugi să-şi ascundă ruşinea în fundul iadului. 

De atunci dracii nu mai dau prin Oltenia şi se 
feresc din drumul Oltenilor. 

Marin Opreanu 


DIMINEAŢA COPIILOR 


| 
Scump Moş Nae, mă grăbesc, 
Veste mare să-ți vestesc, 
Nici prin gând c'ai să ghiceşti, 
Căci nai stat tu la Hăpleşti. 


lar sunt tată! Asta este 
Marea şi frumoasa veste 
Drag prieten, iar sunt tată! 
Frosa mi-a născut o fată. 


O fetiță, un odor, 
Rumenă ca un bujor. 
Durdulie şi grăsuţă, 

Ca să ştii căt e drăguță, 


Este chipul meu leit, 

Are nasul meu vestit 

Ochi la fel, urechi c'a mele, 
E ca luna printre stele. 


Să-mi trăiască! Mulţumesc 
Şi la rându-mi îți doresc 
De copii să ai o clae... 

Dar mă iartă, scump Moş Nae, 


Cititori şi cititoare, 
Spuneţi voi din toate care 
Mai frumos îl socotiți ? 
Dar vă zic să vă grăbiţi. 
Căci de Sfântul Niculae, 

E botezul. Tu, Moş Nae, 
Rog pe toți ca să-i vesteşti 
Să poitească la Hăpleşti. 


„Insă, plânge... Mă grăbesc 
Să mă duc s'o potolesc, 
Deci, mă 'nchin Ş'am iscălit : 


tată fericit. 


Eu acum mi-am amintit 
Că eşti singur şi mâhnit. 
Cititorii să-ți trăiască, 
Zi de zi să tot sporească. 


Dar la noul înseraş 

Te poftesc ca să-i fii naş 
C'o drăguță cititoare 
Ș'o să fie zarvă mare. 


Cum s'o cheme pe fetița ? 
lar Tănase — Tănăsuca 
Insă Frosa vrea Frusina 

Eu sunt Haplea, ea Hăplina, 


Zic „Hăplina“-ar îi mai bine. 
Zău nu-mi place! Despre mine 
Lina, Leana, Smărăndița ? 

Şi Prostilă — Prostiluca 


Fără. de oase sunt născut 

Din carne şi pieje făcut; 

Cap am, dar n'am picioare, 
Pentru toţi sunt o p.ăcere; 

Când caid, când rece 

O lume întreagă cu mine petrece. 


(miou) 
t.» 


A către B: „Spune-mi te rog, te bâlbâi tot-dea- 
una? ; 

B: Nu, numai când vorbesc”. 

s... 

lonică a lipsit mult dela şcoală. In ora de is- 
torie profesorul il întreabă: 

— „Când ai fost ultima oară aice?” 

— „Când am omorât pe Cezar, d-le profesor!” 


Trimise de Frederic Hauben-Cernăuţi 


Puica (de 3 ori) scapă jos un pahar, care se 
sparge în două bucăţi. Se uită speriată, apoi se 
luminează deodată, ridică hârburile şi vine, lipa, 
lipa, cu ele la bunica: 

— „Coase, mamă-male, — coase!” 

Trimisă Rizopol Corneliu-Cavarna 
> * 


Ce nu face umbră pe mare? 
(maung) 


<a. 
Ce-i mai dulce şi mai dulce şi pe taler nu se 
tae? 
uiuos) 
Trimise de lonel Boboc-Lopătari 
INBUGDERASEEOSDECTANERENDONNBESOSEDRENENANDRANCCCBEREENNN 


„Haplea — Pățanii şi năzdrăvănii“ 


PAG. B. Pee DIMINEAȚA COPIILOR 


CE MA! MEŞTER FOTOGRAF! 


í) Portretescu fotograful $ : | Şi se uită 'n dreapta, 'm stânga, 
A eşit pe câmp afară, E Ca să ia vederi de țară. 


iţi plătesc eu, dacă-mi place, 
ă mă faci frumos să vezi“, 


2) lar țăranul Stan îi zice: 
„Hai să mă potigrafezi, 


3) Dar din spate vine 'n fugă Portretescu nici nu-l vede, 
Bran ce'n mână ţine o furcă, Să vezi treaba cum se 'ncurcă. 


4) Când e poza scosă gata, Căci pe capuni vede coarne: 
Stan priveşte aiurit. “Oare când mi-au răsărit?“ 


Ei 
i 
i 


DIMINEAȚA COPIILOR 900%000000000000000000000000000000000000t00e PAG. 9. 


1) O veste tristă și o despărțire dureroasă 


Acum câteva sute de ani, lângă o pădure mare 
de brazi din munţii Carpaţi se ridicau mândre şi 
bine întărite vechile, dar bogatele case ale boe- 
rului Neacşu de Șerbănești. Precum ştim, pe vre- 
mea aceea România de astăzi era despărțită în două 
Principate — Muntenia şi Moldova — mici şi să- 
race şi neavând parte de o zi liniştită din pricina 
numeroşilor duşmani cari năvăleau într'insele, ar- 
zând, jefuind şi măcelărind totul în drumul lor. 

Cu toate acestea, poporul român, condus de vi- 
tejii Domni şi boeri ai ţării, ţinea piept tuturor 
şi făcea minuni de vitejie. 

Intr'o vreme ca aceasta trăia tânărul, bogatul şi 
viteazul boer Neacşu de Şerbăneşti, pogorotor din- 
tr'o veche şi vestită familie românească. 

De vre-un an şi ceva, Turcii, Tătarii şi alţi duş- 
mani de atunci se astâmpăraseră, lăsând nesupă- 
rate graniţele ţării. Boerul Neacşu putea, prin ur- 
mare să se bucure de o viață liniştită în sânul 
familiei compusă din frumoasa şi nobila sa soţie 
jupâneasa Stanca şi din fiul lor unic Pârvu, un co- 
pilaş pentru care se făceau pregătiri mari, ca să-i 
sărbătorească şase luni dela naştere. 

Insă, cu câteva zile mai înainte de serbarea a- 
ceasta boerul Neacşu primi dela Domnul Ţării po- 
runca să plece numaidecât la războiu, el şi cu oa- 
menii săi, deoarece Tătarii năvăliseră din nou în 
pământul românesc. 

Orcât de mare a fost mâhnirea viteazului boer 
să se despartă de soţie şi de iubitul său copil, nu 
stătu însă nici o clipă la îndoială, ci înarmându-se 
şi strângându-şi ţăranii de sub ordinele sale, plecă 
îndată, ca să respingă pe duşmani. 


Din ziua aceea singura mângâere şi bucurie a 
jupânesei Stanca era copilul ei, era acel odor de 
Pârvu, aşa de mic, sărmanul de el, că nici nu 
putea să spue încă cuvintele mamă sau fată. Cu 
gândul la soţul ei, jupâneasa Stanca nu se des- 
părţea o clipă de Pârvu, îngrijindu-l aşa numai 
cum mamele adevărate ştiu să îngrijească de copiii 
lor. Şi mama mititelului Pârvu se gândea cu bu- 
curie la ziua în care soţul ei se va întoarce dela 
războiu, iar ea îi va eşi întru întâmpinare, a- 
vând în braţe pe Pârvu, crescut, frumos şi sănătos. 

Intr'o seară jupâneasa Stanca şedea în odaia ei 
cu copilul. Lângă dânşii stătea Smărăndița, fata din 
casă, jucându-se cu Pârvu şi întinzându-i în glumă 
un buchet cu flori, culese proaspete. Vesel şi zâm- 
bitor, drăguţul de Pârvu întindea braţele sale pline 
şi rotunde, ca să apuce florile, pe când jupâneasa 
Stanca râdea şi ea mulţumită şi fericită de bucu- 
ria lui. 

Pe neaşteptate, însă, intră în casă Dinu, un ar- 
gat tânăr care plecase cu boerul Neacşu la războiu 
şi aduse o veste tristă şi sfâşietoare. Boerul Neacşu 
a fost rănit de un glonte al duşmanului şi trimitea 
vorbă soţiei sale să vie, unde zăcea el, dorind să o 
vadă mai înainte de a-şi da sufletul. Ii spunea chiar 
să se grăbească, fiindcă nu mai are multe zile de 
trăit. 

De aceea, spunea Dinu, jupâneasa Stanca tre- 
buia să plece numai decât şi să călătorească ziua 
şi noaptea, căci numai aşa ar putea si-l găsească, 
încă în viaţă pe boerul Neacşu. 

La primirea acestor veşti, jupâneasa Stanca să 
moară şi nu altceva. Se făcu la faţă galbenă ca 
turta de ceară şi scăpă din mâinele ce-i tremurau 
pe micul Pârvu, care se porni să plângă. 


"æ 


1. 10. 900000000000000000000000000000oteooceoooooee DIMINEATA COPIILOR 


Jupâneasa Stanca îşi iubea însă mult bărbatul 
şi era o femee care ştia să-şi păstreze curajul şi 
sângeie rece în zile de primejdie. Aşa dar, îşi 
reveni în fire şi se hotări să plece chiar în seara 
aceea. 


Dădu ordin să fie gata trei cai de cătărit — unul 


pentru dânsa şi ceilalţi doi pentru doi din servitorii 
în cari avea mai mută încredere. 

Insă, când să-şi ia rămas bun dela Pârvu, o nă- 
pădiră lacrimile, cari curgeau ca un izvor din fru- 
moşii ei ochi. 

„Iubitul meu copil, odorul meu, îi zicea ea ți- 
nându-l strâns în braţe, nici nu ştii măcar de ce 
piânge mămiţica ta! Sărmanul meu copil, îţi pierzi 
pe tatăl tău, fără să-l vezi şi fără să-l fi cunoscut 
bine. O, cât mă doare şi cât mă apasă pe sufiet 
că nu te pot lua cu mine în lunga şi pr:mejdioasa 
călătorie ce trebue să fac până la lagărul unde 
tăticul tău zace rănit de moarte, dar cu gândul 
la noi!” 

Intorcându-se apoi spre fata din casă, îi zise: 
„Smărăndiţo, ţie care ai crescut de mică în casa 
aceasta iţi încredințez pe Pârvu. Să ai ai toată 
grija de dânsul şi nici ziua, nici noaptea să nu-l 
laşi o clipă singur. In zilele cu vreme frumoasă 
să-l duci în grădină şi să-l plimbi, ca să se în- 
tărească la soare şi să respire aer curat. Să-i cânţi 
din cântecele ce ştii şi să stai de vorbă cu dânsul. 

Arată-i cât mai des fiori şi alte lucruri frumoase 
Nu-l lăsa să pue mâna pe ceva care-i poate face 
rău, să bagi bine de seamă să nu se înţepe sau 
să nu înghită ceva. 

„Mai caută să nu-l necăjeşti, să nu-l faci să su- 
fere, ci gândeşte-te mereu că el e mic, e fără pu- 
tere şi nare pe părinţii săi, ca să-l apere şi să-l 
ocrotească. 

„Smărăndiţo, fii îngerul bun, îngerul păzitor al 
bietuiui meu Pârvu! Dacă îmi dai cuvântul că 
ai să te porţi aşa cum ţi-am spus, voi avea pe 
drum o grijă mai puţin. Dacă la inapoere îl gă- 
sesc din nou vesel şi sănătos, aşa cum este acum, 
să ştii că răspiata ta va fi foarte mare. Şi am 
să-ţi aduc ceva care sunt sigură că îți va face o 
mare bucurie”. r 

Aşa vorbi jupâneasa Stanca, acoperindu-şi co- 
pilul cu lacrămi şi sărutări. 

La rândul ei, Smărăndiţa, care de asemenea vărsa 
şiroaie de lacrămi, promise şi jură că va avea toată 
grija de Pârvu, câ nu se va despărţi o ciipă de 
dânsul şi că, la nevoe, îşi va da viaţa, ca să-l apere 
de orice primejdie. 

Jos, în curte caii şi oamenii stăteau gata de 
plecare. Insă jupâneasa Stanca mai avea ceva de 
făcut. Se opri smerită la icoana Maicii Domnului 
înaintea căreia candela ardea ziua şi noaptea îşi 
făcu rugăciunea şi apoi eşi din odaie. Bietul Pârvu 
se uita nedumerit la mama sa şi nu pricepea ni- 
mic din cele ce se întâmplă. 


După câteva minute, jupâneasa Stanca, urmată 
de cei doi servitori şi de tânăru. argat Dinu, pieri 
în pădurea neagră. Era un întunerec de nepătruns 
şi p.oua, vărsând cu găleata. Insă jupâneasa Stanca 
nu se speria de întunerecul nopţii şi nu băga în 
seamă p.oaia ce o răzbise până la piele. 

Cu gândul la copilul pe care-l lăsa în urmă şi 
cu gândul la bărbatul ei spre care mergea, dădea 
mereu pinteni calului, vrând să scurteze cât mai 
mut. din drum. 

In vremea aceasta Pârvu dormea somnul lui de 
îngeraş, sub supravegherea S:nărăndiţei, care îşi fă- 
cuse un aşternut lângă pătucul lui. 

(Va urma) N. Batzaria 


Citiţi, citiți, citiţi! 
Almanahul Şcolarilor pe anul 1927 


care a apărut şi se găseşte de vânzare la toate li- 
brăriile şi chioșcurile de ziare. 

Almanahul acesta este minunat din toate punc- 
tele de vedere. Tipărit cu toată îngrijirea pe hâr- 
tie bună, în 


Almanahul $colarilor pe anul 1927 


găsiţi o comoară de bucăţi cari de cari mai plă- 
cute de citit şi cari de cari mai variate. 

Şi poveşti admirabile, şi lămuriri despre tot fe- 
lul de chestiuni folositoare şi interesante, şi bucăți 
glumeţe, printre cari „Călătoria la Londra” a ves- 
titului „Haplea” şi o mulţime de jocuri şi distrac- 
ţii, şi articole scrise cât mai pe înțelesul tutulor 
despre diferitele invențiuni din zilele noastre, şi 
viețile pe scurt ale principalilor sfinți de peste an, 
şi piesete pentru copii și tineret, totul se găseşte 
din belşug în 


Almanahul Şcolarilor pe anul 1927 


Cât despre desene, aproape nu e pagină care să 
nu fie ilustrată. 


Cu toate acestea şi cu toate că are 130 de pagini 


Almanahul $colarilor pe anul 1927 
nu costă decât 20 de lei volumul 


Grăbiţi-vă, deci, să-l cumpăraţi, la orice librărie 
şi chioşc de ziare. 


CDI opo poor poe rr rprrrerrrpprreeeeee) 
Eu cinzeci de lei am dat 
Pe „HAPLEA“ l-am cumpărat 


Cu „PĂŢANII ŞI NĂZDRĂVĂNII“ 
Ce mi-aduce bucurii. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Însemnări 


| O boeroaică din veacul al 17-lea 


George Șincai (1754—1816) 


Ca şi Petru Maior, tot aşa şi George Șincai este 


unul din cei mai de seamă bărbaţi din trecutul fra- 
titor noştri din Ardeal. 

Pogerâtor dintr'o veche şi nobilă familie română, 
George Şincai se căiugăreşte la vârsta de 2U de ani 
şi merge la Roma, unde studiază filosoha şi teo- 
logia. 

Bun creştin, Şincai a fost însă mai presus d2 
orice un Român, cu care se poate mândri neamul 
nostru. Treizeci şi patru de ani în şir a cercetat 
numeroase biblioteci, a cutreierat oraşele şi sa- 
tee Transilvaniei căutând şi strângând tot felul 
de documente şi hârtii privitoare la trecutul, la 
-origina Românilor şi la vechimea lor pe pământul 
Daciei. 

După o astfel de muncă supraomenească, Şin- 
cai a scris neperitoarea sa operă, căreia i s'a zis 


ri i cunoștințe 
folositoare 


PAG. ił, 


II) 


cu drept cuvânt că este ca o „Evanghelie a poporu- 
lui român.” 

Titlul acestei lucrări este: „Cronica Românilor 
și a altor neamuri...” 

Intr'însa Şincai arată, an cu an, tot trecutul po- 
porului român dela colonizarea Daciei de către 
Traian şi până în anul 1739, dovedind că Românii 
sunt cei mai vechi locuitori ai Daciei şi că origina 
lor este latină. 

Această lucrare aşa de serioasă şi de patrio- 
tică n'a putut fi publicată în întregime decât foarte 
mu'ţi ani după moartea lui Şincai. Pricina este că 
censura maghiară a oprit pubiicarea ei spunând că 
„lucrarea e vrednică de a jfi aruncată în foc, iar 
autorul ei bun de a fi pus în furci.” 

Bine înţeies, Ungurilor, cari stăpâneau pe ne- 
drept Transilvania, nu le convenea o lucrare în care 
se spunea tot adevărul şi se apărau drepturile Rc 
mâni.or. 


„Ştiinţă popularizată“? 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Emilia Mih. din 
Capita.ă doreşte să ştie ce înseamnă exact expre- 
siunea „ştiinţă popularizată.” 

Răspundem. Articoie de ştiinţă popularizată sunt 
ace-e articole în cari autorul lor, ferindu-se de 
cuvinte şi expresiuni grele, tehnice, scrie aşa, ca 
să poată fi bine înţeles şi de persoanele cari nau 
pregătirea necesară şi cunoştinţe speciale. 

De exemplu, în „Dimineața Copiilor” prietena) 
nostru V/adimir Astronomul a scris multe articole 
despre Astronomie. Articolele acelea erau de „ştiinţă 
popuiarizată”, ca şi articolele pe cari cuatinuă să 
le publice în legătură cu alte chestiuni. 


Ce înseamnă „morfologie“ ? 


E întrebarea cititorului nostru I. Ed. din Capi- 
tală. 

Cuvântul morfologie e de origină grecească şi e 
compus din două cuvinte: morii, (formă) şi logos 
(cuvânt), însemnând ştiinţa care tratează despre 
forme. Anume: în gramatică morfologie este par- 
tea aceea care se ocupă cu studiul părţilor de cu- 
vânt, a formelor cuvintelor. In ştiinţele naturale 
morfologia se ocupă cu studiul formelor exterioare 
ale fiinţelor vii. 


2 dz 


Din minunata poveste a lui Nils Holgerson 


seara şi-şi căutau loc de popas. Se gă- 

seau întrun ţinut -sărac şi pustiu din nor- 

dul Smalandului; totuşi puteau găsi un loc 

de odihnă cum le trebuia lor, căci nu erau 
nişte papă-lapte răsfățați, care să caute paturi moi 
şi camere bine mobilate. 

Doi dintre călători îndată după apusul soare- 
lui deveniră atât de somnoroşi, încât abea se mai 
puteau ţine pe picioare. Al treilea, care putea ră- 
mâne treaz şi noaptea, devenea tot mai neliniştit. 
Se uita în toate părţile, dar nicăiri nu se vedea 
vreun loc care să-i pară potrivit. 

Mare nenorocire, îşi zise el, an. ajuns în- 
irun ţinut unde lacurile şi mlaştinele sunt încă 
acoperite cu gheaţă, aşa încât vulpile pot ajunge 
peste tot. 

Când se făcu atât de întunerec încât abea se 
mai vedea o fâşie de lumină pe cer, cei doi som- 
noroşi nu se mai putură împotrivi somnului, ci 
începură să meargă moţăind. 

In cele din urmă ajunseră la o fermă izolată, 
departe de alte ferme, care părea chiar nelocuită. 
Nici un sul de fum nu eşea din coş, nici o zare 
de lumină nu se vedea la geamuri, nici un om nu 
se zărea în curte. Acela dintre călători care putea 
sta treaz şi noaptea işi zise: 
` — Fie ce-o fi, trebue să încercăm aici. 
mai bun n'o să găsim. 

Curând toţi trei erau în curte. Cei doi somnoroşi 
adormiră de îndată ce se opriră, pe când al trei- 
lea cerceta stăruitor lecul ca să găsoască adăpost, 


TE rei călători obosiţi se aflau pe drun: târziu 
$ 


Ceva 


de Selma Lagerlöff 


Hambarele, curţile şi şoproanele păreau toate sără- 
căcioase şi ruinate. Zidurile 'cenuşii, strâmbe, ` a- 
coperite de muşchi, amenințau să se prăbuşească. 
HAcoperişurile  căscau găuri în -toate părţile, uşile 
se ţineau numai într'o ţâţână. După cât se vedea, 
de multă vreme nimeni nu-şi dăduse osteneala să 
bată măcar un cui. 

Călătorul care putea rămâne treaz îi zgudui pe 
ceila'ţi doi ca să-i deştepte şi-i duse până la uşa 
grajdului. Inăuntru se auzi mugetul unei vaci. 

— In sfârşit ai venit, stăpână? zise vaca. In- 
cepusem să cred că azi nu-mi-mai aduci.-mâncare. 

— Nu este stăpâna ta, suntem trei bieţi călători 
care-şi caută un adăpost pentru noapte, unde să 
nu-i poată ataca vulpea şi nici să-i prindă oa- 
menii. Putem oare rămânea aici? 

— Cred că da, răspunse vaca. In toată ferma 
nu locueşte decât o femee bătrână, care nu e în 
stare să prindă pe cineva. Dar cine sunteţi? 

— Eu sunt Nils Holgersson care am fost pre- 
făcut în pitic, răspunse unul din călători. Am cu 
mine o gâscă domestică pe care călăresc deobicei, 
şi o gâscă cenuşie. 

— Musafiri aşa de plăcuţi mau fost încă în graj- 
dul meu, zise vaca. Fiţi bine veniţi, deşi poate mai 
mare plăcere mi-ar fi făcut să fi venit gospodina 
cu mâncare pentru mine. 

Băiatul băgă gâştele în grajd şi le aşeză într'o 
despărțitură goală, unde adormiră îndată. Pentru 
el, adună o grămăjoară de pae şi nu se mai gândi 
la nimic altceva decât să adoarmă repede. 

Dar vaca nu stătea o clipă locului. “Trăgea de 


` 


DIMINEAȚA COPIILOR 909900009000000000990009000ocooococoooooceoe PAG. 13. 


lanţ, se frământa şi se văita că-i e foame. Băiatul 
nu putea închide ochii. Deodată vaca începu să 
vorbească cu băiatul. . 

— Nu spunea unul din voi mai înainte că e pitic? 
Dacă este aşa, atunci trebue să se priceapă să în- 
grijească o vacă. 

— Dar ce-ţi lipseşte? întrebă băiatul. 

— Tot ce vrei, răspunse vaca. Nam fost nici 
mulsă nici îngrijită, n'am nutreţ pentru noapte şi 
nici pae sub mine. Gospodina a venit pe întunecate 
la mine în grajd să mă îngrijească ca deobicei, 
dar se simţea aşa de rău, încât a trebuit să plece 
numai decât şi de atunci nu s'a mai arătat. 

— E rău că sunt aşa de mic şi de slab, zise 
băiatul. Nu cred să te pot ajuta. 

— N'o să mă faci să cred că eşti slab, cu toata 
că eşti aşa de mic, zise vaca. Toţi piticii de care 
am auzit vorbindu-se vreodată sunt aşa de puter- 
nici, încât pot duce sarcini mari de fân şi pot 
ucide o vacă dintr'o lovitură. 

Fără să vrea, băiatul începu să râdă. 


— AĂştia erau altfel de pitici, strigă el. O să-ţi ! 


desieg lanţul şi o să-ți deschid ușa grajdului, ca 
să poţi eşi să-ţi potcleşti setea în curte.. Pe urmă 
o să încerc să mă urc în pod şi să-ți svârl fân 
în esie. 

— Da, ar fi ceva, zise vaca. 

Băiatul făcu cum spusese şi speră că în sfâr- 
şit va putea dormi, dar abea se aşeză cum se cade 
in culcuş şi vaca începu iar să vorbească. 

— De sigur -că te supăr dacă te mai rog ceva, 
zise ea. 

— Ba nu, răspunse băiatul, numai dacă. e ceva 
care pot să fac. 

— Fii bun şi du-te în casă să vezi ce-i cu 
gospodina. Mă tem să nu i se fi întâmplat vreo 
nenorocire. Pcţi să te uiţi prin crăpătura uşii. 

— Asta pot să fac, zise băiatul, şi eşi afară, 
în noaptea neagră, şi furtunoasă. 

— Cine-i mic ca mine e de plâns, îşi zise el 
şi avea dreptate, căci de două ori fu răsturnat de 
furtună înainte de a ajunge lângă casă. Odată o 
trâmbă de vânt îl asvârli într'o băltoacă în care fu 
cât pe-aci să se înece. 

In sfârşit îşi ajunse ţinta. 

Când ajunse în faţa casei, se cățără pe câteva 
trepte, trecu cu mare greutate pragul şi ajunse în 
tindă. Printr'o crăpătură a uşii putu vedea înăun- 
tru. Dar abea aruncă o privire, şi-şi trase capul în- 
spăimântat. Pe podele zăcea o femee bătrână cu 
părm cărunt; nu se mişca şi nu gemea, iar fața 
ii era ciudat de albă. Părea că o lună nevăzută 
arunca asupra ei raze palide. 

Atunci băiatului îi răsări în minte o amintire. 
Când murise bunicul lui, faţa lui fusese tot aşa 
de ciudat de albă. Bătrâna care zăcea pe podele 
desigur că era moartă. Desigur că fusese lovită de 
dambla şi moartea o surprinsese aşa de repede, 


încât nici nu avusese timp să se urce în pat. 

Băiatul se sperie îngrozitor. Era singur cu moarta 
în noaptea neagră. Se repezi peste prag şi peste 
scări şi alergă în goana mare înapoi în grajd. Când 
auzi ce văzuse el în casă, vaca încetă de a mai 
mânca. 

— Stăpâna e moartă, zise ea. Atunci se ispră- 
veşte şi cu mine. 

— S'o găsi cineva care să te ingrijească, zise 
băiatul. 


| 


| |” 
Vl. lu mai 


- Tu nu ştii că sunt de două ori mai bătrână 
decât vacile care sunt duse la trunchiul măcelarului. 
Dacă stăpâna mea cea bună nu mă mai poate în- 
griji, nici nu doresc să mai trăesc. 

După un timp, vaca începu iarăşi: 

— Zace pe jos? 

— Da, în mijlocul odăii. 

— Când venea aici în grajd, imi vorbea despre 
tot ce o privea. Tocmai în ultimele zile îmi spunea 
că se teme că în clipa morţii mo să fie nimeni 
lângă ea. N'ai vrea tu să te duci să-i închizi ochii 
şi să-i încrucişezi braţele? 

Băiatul şovăi. Ii era frică. 

Vaca nu-şi mai repetă rugămintea, dar începu 
să-i povestească băiatului despre stăpână-sa. 

Şi câte avea de povestit! In primul rând des- 
pre toţi copiii pe care-i crescuse. Vaca îi cunoscuse 
pe toţi. Ferma fusese pe vremuri o moşioară destul 
de întinsă, deşi cam mlăştinoasă, fără prea mult loc 
pentru agricultură, dar cu păşuni minunate pentru 
vite. 

Stăpânul murise când copiii erau încă mici şi 
stăpâna trebuise să ia asupra-şi şi ferma. Uneori, 


PP = 


PAG. 11. 00000900000000000000000000000000000000000000 DI MINEAŢ A COPIILOR 


când venea seara în grajd, să ne mulgă era obosită 
şi plângea, apoi zicea: : 

— Dar nu-i nimic, cum s'or face copiii mari, 
o să văd iarăşi zile frumoase. 

Dar îndată ce se făceau mari, copiii erau cu- 
prinşi de un dor ciudat şi plecau în ţări străine. Unii 
din ei se căsătoriseră înainte de a pleca şi-şi lä- 
sară copiii la bunica. Tocmai cum o  însoţiseră 
copiii ei în grajd, tot aşa o însoțeau acuma ne- 
poții. Seara, când stăpâna era aşa de obosită că 
aproape adormea la muls, se scutura şi căpăta cu- 
raj când se gândea la nepoți. 

— O să mai văd zile bune, zicea ea, când sor 
face ăştia mari. 

Dar când crescură şi copiii ăştia, plecară şi ei 
la părinţii lor în străinătate. Nici unul nu se mai 
întoarse şi nici unul nu rămase acasă. In cele din 
urmă biata bătrână rămase singură la fermă. 

Când plecă şi cel din urmă, bătrâna era isto- 
vită de puteri. Dintr'odată spatele i se încovoie, pă- 
rul îi încărunţi şi începu să umble anevoe, ca şi 
când nici nu s'ar mai fi putut mişca din loc. Lăsă 
clădirile să se dărăpăneze şi vându boii şi vacile, 
numai vaca cea bătrână o păstră. Numai de 
una se temea: să nu afle copiii ce rău îi merge. 

Copiii îi scriau mereu și o rugau să vie la ei, 
dar ea nu voia. Nu voia să vadă ţara care îi luase 
copiii. Ii era necaz pe ea. 

In seara din urmă fusese mai slabă ca oricând. 
Nu avusese putere nici să mulgă vaca. Plecată peste 
primez, povestise că veniseră doi ţărani şi voi- 
- seră să-i cumpere mlaştina. Voiau să sape şanţuri 
de scurgere şi pe urmă să semene grâu. 

— Ascultă, Rujano, zise ea vacii, au spus că 
pe mlaştină ar putea creşte secară. O să le „scriu 
copiilor să se întoarcă. Dacă-i așa, nau nevoe să 
mai stea în străini. 

“Intrase în casă ca să scrie scrisoare. 

Băiatul nu ascultă ce mai povestea vaca. Des- 
chise uşa grajdiului, străbătu curtea şi intră în 
odaia moartei, de care se temuse atâta cu puţin 
înainte. Căută o cutie de chibrituri, aprinse două 
lumânări, apoi se apropie de moartă, îi închise 
binişor ochii, îi împreună mâinile pe piept şi îi 
dădu la o parte şuviţele cărunte. In urmă căută 
cartea de psalmi şi ceti în şoaptă câteva cântece. 

Prin odae, de jur împreujr, se vedeau chipurile 
copiilor plecaţi departe. Bărbaţi şi femei înalţi şi 
voinici, cu înfăţişare serioasă, mirese cu văluri lungi, 
domni bine îmbrăcaţi, copii cu păr buclat şi cu 
haine albe, frumoase! 

— Bieţii de voi, zise băiatul. Mama voastră a 
murit şi nu mai puteţi îndrepta greşala că aţi pă- 
răsit-o! 


Traducere de A. C. 
YYYYYYYYYYYYYYYYY 


v AAAA AAAAA AAAA AAAA AAAA 


Almanahul Şcolarilor pe anul 1927 


Câinele cel mare 


de Andersen 


Era întrun mic orăşel de provincie, în cârciumă 
şedea un Țigan ursar şi mânca; ursul era în curte, 
legat de un stâlp, sărmanul Moş Martin, care nu 
făcea nimănui nici un rău, cu toate că avea o în- 
făţişare destul de înfricoşetoare. Sus într'o odăiță 
se jucau trei copilaşi; cel mai mare putea să aibă 
şase ani, cel mai mic doi. Deodată auziră paşi 
grei pe scară; cine oare putea să fie? Uşa se 
deschise — era Moş Martin. Se plictisise jos în 
curte şi văzând scara, porni în recunoaştere. Copiii 
se speriară grozav de dihania aceasta. Fie-care 
se ascunse într'un colț; ursul însă îi găsi pe tustrei, 
îi mirosi şi nu le făcu nici un rău; 

„Cu siguranță €e un câine mare,” işi ziseră ei 
şi apoi îl mâingâiară. Ursul se aşeză pe podea, 
băeţaşul cel mai mic se aşeză pe el călare, şi îşi 
ascunse căpuşorul blond în blana lui neagră şi 
deasă. Băiatul cel mare luă trâmbiţa şi începu să 
sufle într'insa. Atunci ursul se ridică şi începu să 
joace, de-ţi era mai mare drag să priveşti. Apoi 
băeţii luară fiecare câte o puşcă mică şi îi deteră 
şi ursului una, pe care acesta o ţinea cât se poate 
de bine. Era un camarad minunat, pe care il gă- 
siseră pe neaşteptate, apoi porniră toţi în marş ca 
soldaţii. EREA 

Deodată cineva deschise uşa; era mama copiilor. 
Să fi văzut spaima ei mută, fața albă ca varul, 
gura căscatä şi privea îngrozită! t 

Dar băețaşul cel mai mic zise, privind-o plin 
de bucurie: „Ne jucăm d'a soldații!” 

Apoi. veni şi ursarul. 

Traducere de Sofia Auerbaoh-Balaţi 


—— — ODC E 00 


Ce-i mai lung decât drumurile 
Şi mai lat decât mările 

Mai frumos decât florile 

Şi mai urât decât babele 

Mai drag decât icoanele 

Şi mai rău decât tunurile 

Şi mai întunecos decât pivnițele? 


(m4129) 
Trimisă de Gheorghian |. Gheorghe-Loco 


— De ce ești așa de vesel, Petrică? 

— Pentrucă tocmai acum am cumpărat 
„HAPLEA — PĂŢANII ŞI NĂZDRĂVĂNII« de 
MOȘ NAE și n'am dat decât 50 de lei pe 
cartea aceasta, care este un volum mare 
de toată frumusețea. 

— La revedere, Petrică, mă duc să-l cum- 
păr şi eu. 


Rezultatul concursului lunar No. 13 


1) Ghicitoare 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


CEASORNICUL 


2) Joc criptolog 
Rău cu rău dar mai rău fără rău 


3) Enigmă 
UNGHIA 


Au desizgat 4 jocuri următorii ci- 
titori din 


CAPITALA: 


Dumitrescu Eugen, Ludvig Marcus, 
Simion Cohn, Sirena Penchas, Euge- 
nia Amuday, "Moscovici Albert, Mi he= 
ine Delage, Paul Gabriel R:pan. 

Au deslegat 3 jocuri, următorii ci- 

ori din 


CAPITALA: 


Clecpatra Brumărescu, Petre N. Lu- 
Focşaner Sof.ca, Jac ques şi Olga 
echsler, Edu G. Dumitru, N. D. Tor- 
ceanu, lonel D. Torceanu, Damien 
Gheorghe, Hauler iaa i Rachel şi 
Sabna Segal, Adriana A. Gheorghiu, 
lonel Ripan. 


Au deslegat 2 jocuri următorii ci- 
titori din 


CAPITALA: 


Georgescu N. Gheorghe, Ionel Haim, 
Nicoară G. loan, Hortensia Bi insky, 
Rucu D. N.colae, Florica Stănescu, Ana 
Sp.nner, Michelsokn Jeana, Popescu 
A. Ilarie, Stoicescu I. Ernest, loniţă 
T. Constantin, Natan Simon, M. Lucian, 
Melan.e Corpus, Rosman A. Tiberiu, 
Dobre Dumitru. 


Au deslegat un joc următorii ci- 
titori din 


CAPITALA: 


Ţincă St. Iosif, Daniel Guttman, Aga- 
oin I. Mircea, Drăghici S. Stan, Mihail 
P. Popescu, Ionescu Gh, Dumi: ru, Otto 
Ptfennings, Margareta Lepădaiu, Liza 
Edelşte.n, Miţi Aricu, Tilică Rigler, Me- 


CEZLEGĂTORII JOCURILOR 


no Frankel, Jean Edelşte'n, Bartoluzzi 
Emilio, Silvia Coman, loan M. Chris- 
tescu, Orlea I. Ion. 


Au derlegat “4 jocuri următorii ci- 
titori din 


PROVINCIE: 


CAMPINA: Săvulescu St. Constantin, 
Const. P. Horjea, Alexandru Căpăţână, 
H. Mazametto. 

CAPALNAŞ: Zeno Moltovan. 

CRAIOVA: Harry Orizaba. 

FALTICENI: Cias Adolf, Sofica 
We'ssman. 

GALAŢI: Roşca Dumitru, Stancu Enă. 

GIURGIU: Dida Rădulescu, Sichitiu 
I. Stelian. 

ISMAIL: David şi Marica Şteiner. 

MISLEA: Şurariu V. Mircea. 


Hu deslegat 3 jocuri, următorii citi- 
tori. din 


PROVINCIE: 
BAIA DE ARAMA: Talucu D. Teo- 
dor 


BARLAD: Izu Segail. 

CERNAUȚŢI: Beniamin  Meihes. 
CONSTANŢA: C. Sivridis,  Bercu 
Lazar, Elefteria şi Chiril Economu, 
Constantin Economu., 

CRAIOVA: Pârvulescu I. Georges, 
Dumitrescu I. Pierre, Marietta şi Stella 
erele Ramiro Delamare, Reli Ul- 


A LEŞT I: Avram Şnaider. 
FALTICENI: Anăstăsoaei loana. 
GALAŢI: Mondy şi Moise Leibovici. 
GIURGIU: Stănică I. Petre, Virgil 
Grigoriu, Marin Ciobanu. 
AŢEG: Octavian Şerbănescu. 
HARLAU: Ostield Micu. 


ALEXAND|R 
EMINIE|ISCU 


BOLI 
CARAIG 


m me m 


4) Joc literar 
4 
$ o$BUC 


H|A|SDEU aR 
NÍTINEANU 
IALE 
VLIAlHUŢĂ 


2 1—2 = CREANGĂ 


ISMAIL: Marcu Motneac, Arcadi Ne- 


mirovschi. 
MORENI: Barbu Predescu. 
ODOBEŞTI: Costel Gr. Mihai. 
ORAVIȚA: Nicolae Mănescu. 
SIRET: Belţa loan. 
T.-MAGURELE: Marioara şi Costică 
Marinescu. 
TG.-NEAMŢ: Zotner lancu. 


Au deslegat 2 joacuri, următorii ci- 
titori din 


PROVINCIE: 
BACAU: Moritz Marcus. 
BALŢI: O. Fihman. 


BARLAD: Capelovici H., Capelovirci 
O., Raufman Louis, Geta Munteanu. 
BRĂILA: Thierer Dorothée şi Es- 
e 


BUFTEA: Popescu Traian. 

BUZAU: Fraţii Elena şi loan Pascu. 
CAMPULUNG: Gabriel Borcănescu. 
CERNAUȚI: Antonovici Lazar, Pau- 


lovici r. 
CONSTANŢA: Popovici Valeriu. 
CORABIA: Valentin Deiacorabia. 
CRAIOVA: Ştefănescu Mişu. 
DOROHOI: Cuşmaru “Mihail, Sigmund 


Oişiovici. - 

DRĂGĂŞANI: Val. Mihuţescu. 
GIURGIU: Costică Florescu. 
GALAȚI: Vasile Ambrosimof, Ari- 
saldo  Vusbulini. 

ILORCEA: Paulovici Gheorghe. 
ORADEA: Teodor Radu. 

PLOEŞTI: Salomea Lazăr, Gh. V. 
Nacu. 
P.-ILOAEI: Gicuţa N. Contz. 
R.-VALCEA: Doryna Dincă. 
SLOBOZIA: Tomescu Elena. 
TALMAŞU-SIBIU: 1. I. Pârpâlea. 
TG.-MUREŞ: Viorel şi Victor Co- 
meş. (urmează în pag. următoare) 


TG.-NEAMŢ: Cuty şi, -Gavoi 


„)JSEVERIN: Vasiliu Al. 
ZIMNICEA: Grossu Petre. 


Pang deslegat 1 joc următorii cititori 
n 


PROVINCIE: 


BACEŞTI: Petrescu loan. 

BALŢI: Abram Viner. 

BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 
BOLGRAD: Caraculescu Vladimir. 
BOTOŞANI: Herman Faerştein. 
BRAILA: Costică Nistor. z 
BUFTEA: Voicu Florea, Tocilescu 


Emilian. 
BUZAU: Puiu Rosenştein, Bobea St. 
lonel, Frasică Anghel. 


ALAFAT: Fuiorea Nicolae. 
CAMPINA: G. Macri. 
CAVARNA: Rizopol Corneliu. 

CERNAUŢI: Cligher Frederic. 

CHIŞINAU: V. Culinschi, Al. Medz- 
vetchy. 

COMANEŞTI: Ştefan St. Maran, Gri- 
gore St. Maran. 

CORABIA: Florescu P. Ion. 

CORJEUȚI: P. A. Cebotarenco. 

CONSTANȚA: Gheorghe I. Mano- 
lescu. 

CRAIOVA: Eugenia Sechel. 

IAŞI: Mircea şi lonică Al. Dabija, 
Vlad şi Rodica Anghel, Mihail An- 
dreiaş, Raşela şi Adela  lancovici, 
Schnürer S. Raul, Emanuella Can- 
Bio, Henry Brill, Blumenfeld So- 
lomon. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


MIZIL: Nicolae N. Teodorescu. 

PARLIŢI: Dreşer Buca. 

P.-NEAMŢ: Paul Zomer, Carol Pu- 
schiasis. 

PLOEŞTI: Baron George. 

ROMAN: David Herşcovici, Ernest 


ic vrei P. Roşcul 
ip, eţ. 
SOROCA: Larisa Rusnac. 


Li 


In numărul viitor vom publica un 
NOU CONCURS DE JOCURI CU MARI 
PREMII. 

De asemeni şi numele premianţilor 
eşiți la soți la CONCURSUL No. 13, 


DE VORBĂ CU CITITORII 


N. Prundu. — In „Darul lui Ionel” versurile nu sunt; 
destul: de bine - îngrijite. Repeţirea inutilă a pronumelui 
„el” serveşte ca umplutură şi slăbeşte efectul. Mai tri- 
„miteţi să mai cercetăm şi alte producţii de ale d-tale. 
Te sfătuim, însă, să faci versul mai condensat şi ferit 
de cuvinte de prisos. 

St. En.-Galaţi. —  „,Ghicitorile” şi „proverbele” tri- 
mise de d-ta sunt foarte cunoscute. Cât despre „poveste” 
e scrisă cu nepermise greşeli de ortografie. Scrii, de 
exemplu, „vânătoria”, „todiauna”, pe când trebuie scris 
vânătoarea, totdeauna, cu e, nu cu i. Continuă să fii 
cititor. 

Pu. Ma.-Roman. — Un elev de clasa doua primară 
are el însuşi multe de învăţat, mai înainte de a se 
gândi să înveţe pe alții şi să scrie pentru alţii. Află 
acum că numele proprii Roman, Elena se scriu aşa, iar 
nu cum ai scris d-ta cu literă mică (roman, elena) 
ceeace nu este permis. 

N. C. T.-Oradea-Mare. — „Neascultarea”. Te sfătuim 
să te sileşti a-ţi îndrepta scrisul şi a nu te grăbi să 
trimiţi de pe acum versuri spre publicare. Mai află 
că numele propriu Marioara se scrie aşa, iar nu „ma 
rioara”, cum scrii d-ta chiar în primul vers. 

b sat ari — Anecdota „„Nedumerirea lui Nicu”, 
deşi destul de bine versificată, nu o publicăm, fiindcă 

l bunicii nu e de loc potrivit cu adevărul. 

H. Papad.-Galaţi. — „Povestea celor trei fluturi“ 
_ Dragul meu, cum vrei să fii scriitor, când nu e rând 

fără mari greșeli de limbă, când, de exemplu, serii 
„calben” în loc de galben. când nu cunoşti încă genu- 
rile cuvintelor și când nu faci încă deosebirea între li- 
terile majuscule și minuscule ? Invaţă întâiu româ- 
_meşte d-ta și după aceea gândește-te să scrii și pentru 

alţii. 

Icad. G. Băn.-Loco. — Ti-am scris la Constanţa pe 
adresa dată de d-ta pe plic, dar poşta ne-a înapoiat 
scrisoarea cu menţiunea „Necunoscută la adresă”. Ru- 
găm, dă-ne adresa exactă a d-tale. 

Ant. Gh.-Horecea. — Se vede că eşti încă mic, aşa 
că nu poţi face încă glume și ghicitori originale reu- 
şite. 
De altfel, noi rugăm mereu să nu ni se trimită glume 
în cari se vorbeşte în bine de elevi leneşi şi mincinoşi. 
Faptele sau glumele nesărate ale unor astfel de elevi 
nici nu trebue să fie pomenite, iar necum lăudate. 

Alex. L.-Arad. — Te rugăm să fii şi de aci încolo un 
bun cititor al nostru şi iubitor al revistei noastre. Cât 


despre scris, fii liniştit: avem noi destule poveşti și 
poezii, ca să publicăm. 

Nic. Teod.-Oradea-Mare. — Un copil e dator să fie 
cuminte și să asculte de părinţii săi, fără să aştepte să 
fie răsplătit pentru buna lui purtare. 

T. şi B. St.-L.oco. — Drăguţelor cititoare, gluma cu 
„polii“ e publicată de mult, iar cealaltă cu umbrela 
nu e tocmai hazlie. Poate altădată să aveţi noroc să 
trimiteţi ceva mai bun și care n'a mai fost publicat. 

Gh. I. Gh.-Lioco. — Iţi publicăm ghicitoarea cu ,„Ce- 
rul“. E tot ce am putut alege. 

Men. Fr.-Loco. — Ne-ai trimis „glume“, fără să 
spui de unde le-ai luat. Regretăm, așa dar, că nu vi le 
putem publica. N'ai citit că am dat de veste de nenu- 
mărate ori să nu ni se trimită glume şi ghicitori, fără 
să ni se spue de unde au fost luate? 

——— DOC kn r 


Tāticule 


Eu voi fi sârguitor 

Voi învăța mereu za 
Să-mi ei un pachet „SUCHARD” : 
Favoritul meu. 


-Povestea din numărul viitor, scrisă pentru 
ca toți cititorii să-şi dea părerea asupra el, 
este de VASILE STĂNOIU şi are ca titlu 


„CUM O SORĂ ÎȘI SCAPĂ FRAŢII“, 


Reamintim că până acum au apărut pen- 
tru acest concurs: 1) „Povestea regelui 
Lear“; 2) „Omul care nu vroia să moară“; 
3) „Urâţica și Drăguţa'“; 4) Războiul cu ani- 
malele“; 5) Pisica bunicului meu; 6) Fru- 
mușica și privighetoarea“. 


AAAAAAAAAAAA AA AAAA AAA AAA AAA AAA A AAA AAA AA AA AA AAĂAAAAAAAAAA 

Colecţionari de mărci. 

Nou! Colecţii frumoase de mărci Transoceanice. Cole- 
cţia de 100 mărci lei 30. — Franco rec. Stoc restrâns. Pro- 
fitaţi de ocazie. Lică Şternberg— Roşiori 36--Botoşani,— 
AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AA 1 i 


Atelierele „ADEVERUL« S. A, 


m 


h a + 


di 


E DE 
REVISTA SAPTAMANALA 


Director: N. BATZARIA 


LUPUL RĂPIND PE COPILUL ILEANEI (Vezi povestea pag. 4-5-5). } PREȚUL 4 LEI 


PAG. 2. 


Cum s'a format limba română. 


Ştim că poporul român s'a format din amestecul 
coloniştilor romani cu viteazul popor al Dacilor. 
In ce priveşte insă limba română, ea nu este un 
amestec de limbă latină şi limbă dacă. A biruit 
limba vorbită de coloriiştii romani, pe care au pri- 
mit-o şi Dacii, lepădându-se treptat, treptat de 
graiul lor, așa că în limba română avem prea puţine 
cuvinte. de origină dacă. ) 

Se prea poate ca sub influența limbei dace noi 
să fi primit ca articolul propriu să fie pus la sfâr- 
şitul cuvintelor, în loc de a-l pune la început, cum 
este în ceiela'te limbi neolatine. 

Aşa dar, temeiul şi țesătura limbei noastre a 
fost şi este limba latină, adică graiul poporului 
roman, iar nu limba literară din cărţi. 

Cu trecerea de timp s'au amestecat însă în po- 
porui român şi părţi din popoare străine, dela cari 
au rămas în limbă multe cuvinte. Ce:e mai multe cu- 
vinte străine le avem din limbile slave, mai ales că 
sute de ani în biserici.e româneşti s'a siji în 
limba slavă. 


Să ne cunoaștem pe noi înşine. $ 


Tot ce am scris până aci, am făcut-o gândia- 
du-ne la marea datorie ce avem fiecare din noi să 
cunoaştem cât mai bine şi mai. exact trecutul popo- 
ru.vi nostru şi tot ce este in legăiură cu neamul 
românesc şi cu limba română. 

E bine şi folositor să aven cunoştinţe şi despre 
ate ţări şi popoare. Insă, mai înainte de orişice 
datoria noastră este să ne cunoaşten pe mi înşine, 
cu tot trecutul nos ru şi tot ce este în legătură cu 
țara şi poporu. nostru. 

De aceea, nu e vrednic de :audă acel Român, care 
ştie tot ce s'a întâmpia: şi se întâmplă la alte ţări şi 
popoare, dar care ştie prea puţin despre propriul 
său popor. 

Tot aşa, nu e bun Român acela care cunoaşte 
bine vreo limbă străină, dar care face mari şi neier- 
tate greşeli, când vorbeşte sau când scrie în limba 
română. 

Mai scump şi mai presus de orice trebue “să 
fie pentru noi Patria română, neamul românesc. şi 
limba română. 


TCAE Și AMESTECAIE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ezplicaţii de cuvinte 
1). Ce inseamnă „dialect? 


&.- întrebarea cititorului nostru Eug. M. din Capi- 
tală. 

Răspundem. Cuvântul „dialect” e de origină grea- 
că şi înseamnă un graiu, un fel de a vorbi, care 
diferă întru câtva de limba literară sau de limba 
vorbită de majoritatea unuia şi acelaş popor. De 
exemplu: limbu română literară, care e şi limba 
vorbită de cei mai muţi Români, e aceea a gru- 
pului „Daco-român”. 

Românii Macedoneni, însă, cu toate că vorbesc 
şi ei româneşte, au un graiu cam diferit de al 
ce-orlalţi Români. Aşa că graiul vorbit de dânşii 
se numeşte „dia'ectul macedo-român”, despre care 
cititorii noştri găsesc lămuriri în „Almanahul Şco- 
larilor pe anul 1927”. 


2). „Acustică” şi „veac”. 


Abonatu. nostru Pet. Ceb. dela Hotin doreşte ex- 
piicarea acestor cuvinte. 

Cuvântul „acustică” l-am putea traduce mai bine 
prin cuvântul „răsunet”. De exemplu, când o sală 
e făcută aşa că vocea celui care cântă se pierde, 
nu se aude bine, se zice că sala ace>a n'are acustică. 

»Veac” e un cuvânt aşa de bin? cunoscut, că 


“ne mirăm cum de nu-l ştie cititorul nostru. In- 


seamnă o perioadă de o sută de ani şi se mai 
zice şi secol. 


3). „Ipoconcru”, 


Despre cuvântul acesta ne cere lămuriri citi- 
toarea noastră d ra Al. C. Răd. dela Craiva, care 
îi scrie cu un k la început, ceeace nu e nevoe. 

„Ipocondru” sau „ipchondru” este un cuvânt de 
origină greacă şi inseamnă omu. care e atins: de 
boala ce-l face să fie mereu trist, dus pe gânduri şi 
cam ciudat in apucături. 


„Dece râde și e așa de mulțumită lumea 
care ţ:=ce pe str-dă? 


„Fiindcă a cumpărat şi a citit foarte fru- 
mosul volum 


„Haplea - Pătnii şi năzdrăvănii'* 
de MOȘ NAE 


Vo umul care nu costă decât 50 de lei 
și se gasește de vânzare la toate librăriile“, 


A Rt 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAH 9— 11. — TELEFON 6/61 


N e 
E. 


ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI UN NUMAR 4 LEI 5 7 > 
6 LUNI 0 „|| IN STRAINATATE DUBLU LÀ , 
28 NOEMBRIE 1926. — Nr. 146 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
m mama t a me Te meat Rt ORI RET e aaa a II a e IP cae aaa a 


—— —. .——_ 
Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


TOAMNĂ CÂNTEC DE LEAGĂN 


. 


De ce se duc cocorii, mamă, i Dormi copile !... şi să-ți fie 
Şi rândanelele în stol s - Somnul înflòrit cu vise ; 
Şi våntwn codrul de aramă | . lar luceatărul să-ţi ție 
Tot fluer'a pustiu şi-a gol ? bam Strajă ploapelor închise. 
lar cântecele dela cramă Dormi copile !... blânda lună 
De ce atât de mult mă dor ră Să-ţi zâmbească prin perdele 
Şi tu de ce eşti tristă — mamă, Și a mamei vorbă bună 
Și-ai ochiul blând rătăcitor ? Să te apere de rele |... 
Hei, veselia-i strânsă n soare Dormi copile !... vraja sării 
Şi uite soarele s'a dus Să-ţi mânsâe fruntea lină, — | 
Și după el păsări şi floare 3 Şi pe aripa visării $ 
Toate s'au dus, toate-au apus. Fie-ți viata mai senină... A i 
Dar să nu plângi; căci vine iară sd ră re 
Mai sfânt, mai bun în Primăvară. Dormi copile !... peste noapte 
Sp Sela scai Ingerii din cer coboare, B 


Să alinte 'n calde şoapte 
Tinerețea ta în floare... 


M | [= A $ ak ha Breazu-Lourdani 


Cică Stan şi Bran găsiră : 
Povestea cândva Moş Nae — ; FETIȚA CĂTRE SORICEL 
Pe o cale părăsită CORSES R 
Un chimir tără'o lescae. 


„„Şoricel Te pândeşte... 

— „Ce ai îi făcut oare“, Mititel... Orişiunde... 
Spuse unul dintre ei, Decuseară Mergi... te-ascunde 
„De chimiru-avea într însul Pânăn zori In tăcere... 
Vre-un sutar sau doi de lei 2" ` Ronțăi Altfel, vere, 
— „Ce să iac ? de ! mi-era milă. Tu din dințişori.. - Te dă huta 
De sărmanul pierzător — Le paagi a ii E 
Şi-i duceam de voie, barem CA pisica Oră 
Vre-o lulea — de-i fumător... deea d ititel !. 

Spătarul Măgură : Const. Goran 

Eta NETED IER 


PAG. 4 


Poveste populară 


i 
t 
T murise soția. 

Intro zı împăratul, luându-se în “pădure 
după un cerb, se rătăci şi nu-i fu cu putință să 
iasă din pădure. Vremea era pe inserate şi cădea 
o p.oaie rece şi măruntă de toamnă. Impăratul era 
foarte necăjit, când iată că înaintea sa se ivi o 
babă, care mergea sprijinindu-se pe un băț şi clă- 
tinând mereu capul. Baba aceasta era o vrăjitoare. 

„Te scot eu din pădure şi îți arăt drumul cel 
bun, îi zise ea, însă dacă juri că chiar în seara a- 


Prelucrare de Vasile Stănoiu 


SN E 


e sora din povestea aceasta o chema Ileana 
şi avea şase frați, toți mai mari decât 
dânsa. Tată! lor era un împărat, căruia îi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ceasta vei lua pe fiică-mea de nevastă. O să mer- 
gem la coliba mea şi o să vezi că fiică-mea este 
o fată de toată frumuseţea. Insă, dacă nu o iai de 
nevastă, să ştii că vei pieri în pădurea aceasta.” 

Bietul împărat mavu incotro şi jură să ia de 
nevastă pe fiica vrăjitoarei. 

Vrăjitoarea il duse atunci la coliba ei şi acolo 
împăratul văzu că în adevăr fata era frumoasă, dar 
in ochii ei se vedea o răutate, care te făcea să n'ai 
incredere într'insa. Chiar în seara aceea se făcu lo- 
godna iar a doua zi nunta. 

Impăratul, insă, înţelese îndată că noua sa ne- 
vastă pusese gând rău copiilor săi. 

De teamă că li-se poate întâmpla vreo- nenoro- 
cire, îi îndepărtă dela palat şi le făcu o casă în 
mijocul unei păduri în care nu călcase până atunci 
picior de om. 

Numai e) şi un servitor credincios ştiau drumul 
care ducea acolo. 

Dar impărăteasa cea rea izbuti cu daruri şi mo- 
meli să câştige de partea ei pe servitor şi să afle 
deia dânsul pe unde se putea duce la locuința din 
pădure a ce.or şase fii şi a fetei de împărat. Şi 
după ce făcu şapte cămăşi vrăjite de mătase aibă, 
merse în pădure şi suflă de trei ori intrun corn de 
vânătoare, asa cum făcea impăratul când se apropia 
de casa copiilor săi. 

Cei şase fii de împărat, crezând că vine tatăl 
lor, îi eşiră întru întâmoinare. alergând de bucurie. 
Impărăteasa, insă, care îi pândea ascunsă după niște 
arbori, aruncă pe dânşii una după ata cămăşile 
vrăjite şi deodată cei şase băieţi se prefăcură din 
oameni in lebede albe. > 

Nu scăvă decât Ileana sinaurä, care rămăsese 
stând la fereastra casei din pădure. De acolo văzu 
biata de ea toată nenorocirea ce se intâmplase fra- 
țior ei. 

Aceştia, prefăcuţi acum în lebede, sburară in ju- 
rul ei, se gudurară pe lângă dânsa şi apoi, înălţân- 
du-se ‘in văzduh, pieriră în zare. 

A douz zi impăratul, care nu bănuia nimic, se 
duse la locuinţa din pădure, unde nu găsi decât 
pe lieana, care îi povesti totul. spunându-i că îm- 
părăteasa săvârşise această faptă rea şi că ea, Ileana, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


e hotărită să piece singură şi să-şi găsească fraţii. 

Şi cu toate că n'avea decât paisprezece ani, cura- 
gioasa I'eana porni singură în căutarea iubiţilor ei 
fraţi, pe când împăratul se întoarse amărit la palat 
şi isgoni pe împărăteasa. 

Nici nu eşise încă din pădure, că Ileana fu 
întâmpinată de o zână, care îi zise: „lieano, eu 
sunt zâna care ocrotesc pe cei slabi şi năpăstuiţi. 
De aceea, vreau să-ţi dau şi ţie o mână de ajutor. 
Să ştii că tu, îi poţi scăpa pe fraţii tăi făcând să-şi 
ia din nou chipul lor omenesc, dar numai după 
ce vei trece prin încercări şi suferinţi din cele 
mai cumplite. 

Mergi, aşa dar, drept înaintea ta, până ce vei 
da de un e.eşteu la marginea căruia este o colibă 
părăsită. In jurul colibei acesteia cresc urzici săl- 
batice, cari îți însângerează mâinile, când te atingi 
de ee. Va trebui să culegi din aceste urzici, să le 
torci şi să faci dintr'insee şase cămăşi. Nu vei 
putea face decât o cămaşă pe an, aşa că îţi va 
trebui şase ani de zi.e însă mai voe — orice s'ar 
întâmpia — să vorbeşti şi să spui măcar un sin- 
gur cuvânt. Dacă nu faci, cum îţi spun, fraţii tăi 
sunt osândiți să rămâie toată viaţa prefăcuţi în 
lebede.” 

Aşa vorbi zâna cea bună şi după aceea se făcu 
nevăzută. Iar curagioasa I eana îşi zise: „Voiu face 
în tocmai cum mi-a spus!” 

Umbiă mereu înainte-i, până ce dete de eleşteu 
şi de co-iba dela marginea lui, colibă în jurul căreia 
nu vedeai decât urzici sălbatice. Soarele era pe 
scăpătate, când I:eana ajunse acolo. De odată, şase 
lebede mari şi frumoase se lăsară din văzduh, o0- 
prindu-se lângă dânsa. Se scuturară de pene şi 
se prefăcură în şase tineri, cari nu erau alţii decât 
fraţii Ieanei. 

Ce să vă mai spun eu de bucuria lor şi a sorei 
lor! Numai că bucuria aceasta nu putea ţine mai 
mut de un sfert de oră, căci numai un sfert de 
oră pe zi aveau voe sărmanii fraţi ai l:eanei să-şi 
recapete chipu: lor omenesc. Mai ales ei erau foarte 
nedumeriţi şi amărâţi că lą toate întrebările lor 
lieana nu răspundea nimic. Tăcea şi nu vorbea 
a-tiel decât prin şiroaie de lacrimi ce-i curgeau din 
frumcşii ei ochi. A 

Sfertu: de oră trecu repede şi frații Ilzanei, pre- 
făcuți din nou în lebede, îşi luară sborul în văz- 
duh, zicând că vor veni să o vadă în fiecare zi 
după apusul soarelui. A 

După ce Ileana petrecu cea dintâiu noapte în 
coliba de lângă e'eşteu, a doua zi, sculându-se în 
zori, se puse pe cujes urzici. Mâinile şi braţele îi 
se umpiură de sânge, o bătea ploaia, pe când un 
vânt rece care sufia dinspre eleşteu, îi îngheţa tru- 
pul. 

Totuşi, l'eana muncea înainte cu toată -râvna şi 
dragostea. 


PAG. 5. 


Insă într'o după amiazi de toamnă, Ileana vărsă 
lacrimi de durere, când frații ei veniră vestindu-i 
că a doua zi ei pleacă în ţările calde de unde nu se 
întorc decât peste şase luni, o dată cu sosirea 
primăverei. 

Aşa trecură patru ani, în care vreme lieana fă- 
cuse patru cămăşi. Intr'una din zile însă trecu pe 
la coliba ei un tânăr călare, îmbrăcat în haine 
scumpe. Tânărul acesta, care era un fiu de împărat, 
atras de frumuseţea Iieanei, o luă şi o duse la 

„pa:atul tatălui său, unde se căsători cu dânsa. 

Zi de zi creştea dragostea fiului de împărat peri- 
tru frumoasa Ileana. Numai un lucru îl întrista şi 
îl amăra: acela că Ileana nu vorbea, iar el îşi în- 
chipuia că e mută din naştere. 


In vremea aceasta Ileana muncea înainte la lă- 
cutu! cămăşilor de urzici. După un an dea căsă- 
torie era gata şi cămaşa a cincea. In ziua în care 
o isprăvise, l'eana dete naştere unui copil, un băe- 
taş de toată frumusețea. Era şi ea fericită, gân- 
dindu-se mai aies că peste un an va fi gata şi că- 
maşa a şasea şi că, prin urmare, şi fraţii săi vor 
putea să fie scăpaţi şi prefăcuţi din nou în cameni, 
cum fuseseră. 

Insă, o nenorccire neaşteptată şi nebănuiti căzu 
pe capu. bietei Ileana. Fiica vrăjitoarei, aceza: care 


PAG. 6. 


se măritase după tatăl Ileanei, era nemângâiată că 
uu putuşe preface şi pe Leana în lebădă. Prinzând 
de veste unde se găseşte, se schimbă la chip şi în- 
tăţişare şi prefăcându-se într'o bătrână, care ştie 
să îngrijească de copii, izbuti să fie primită la 
palat şi chiar să aibă ca slujbă să stea pe lângă 
lieana. 

Rămăseseră încă" trei zile până la implinirea celor 
şase ani. Ileana avea încă de isprăvit o mânecă 
deia cea din urmă cămaşe de urzici. Dar într'o zi 
pe când se găsea in grădină, plimbându-şi copilul, 
vrăjitoarea îi dete să bea o băutură, de care Ileana 
adormi numai decât. Vrăjitoarea îi luă atunci co- 
pilul şi porni să-l ducă la un râu, ca să-l înece. Ii 
eşi însă înainte un lup îngrozitor, care îl räpi şi 
fugi cu el în pădure. 

Crezând că micul copilaş va îi sfâşiat de lup, 
vrăjitoarea se întoarse mulţumită şi rupând gâtul 
unei găini, dete cu sângeie ei pe buzele Ileanei, 
care dormea dusă. 

După aceea, începu să ţipe, să-şi rupă părul şi 
să zică, făcându-se că e îngrozită din cale afară: 

„Impărăteasa şi-a mâncat copilul! Impărăteasa € 
o căpcăună!” 

Biata Ileana fu osândită să fie arsă de vie. Ea 
plângea într'una, totuşi nu se hotăra să vorbească. 
Se înăiţă, aşa dar, un rug mare şi fu dusă acolo. 
Pe drum, lucra într'una la cea din urmă cămaşe, 
pe când pe celelalte cămăşi, le purta la subsioară. 

Insă, în clipa în care călău era gata să dea rugu- 
lui foc, şase “lebede mari şi albe se lăsară din 
văzduh, oprindu-se în jurul rugului. Ileana recu- 
noscu că lebedele erau fraţii ei şi. de odată le aruncă 
rând pe rând cămăşile de urzici. Cât ai clipi din 
Ochi, lebedele se prefăcură în şase, tineri de toată 
frumuseţea. Numai cel mai mic, a cărui cămaşe 
nu era bine isprăvită, avea o aripă în loc de o 
mână, 

Ileana înţelese că acum avea voe să vorbească. 
„Sunt nevinovată, strigă ea! Să vie aicea împăratul 
soţul meu!” 

Imipăratul veni, dar tot atunci se ivi şi zâna 
cea bună, care aducea în braţe pe copilul Ileanai. 
Zâna povesti toate nelegiuirile vrăjitoarei, spunând 


că ea este aceea care se pretăcuse în lup şi ră- 
pise opilul, vrând să-l scape. dela moarte. 


E lesne acum de înţeles ce a urmat şi. in ce 
fel se încheie povestea. Ileana a rămas în viaţă 
şi a trăit foarte fericită inconjurată de dragostea 
soţului, a copilului şi a fraţilor ei, iar pe rug a 


fost pusă vrăjitoarea din care sa ales scrum și- 


cenuşe. 
Vasile Stănolu 


Cititori, citiţi 
„Haplea — Păţanii şi năzdrăvănii“ 


Din isprăvile Lorichei 

orica avea cinci. ani împliniţi. Faţa ei era 
fo. roşie, pufoasă şi plină de gropițe ca şi mâi- 
l nile-i mici de gospodină „sparge tot”, Lo- 

rica era cuminte, dar numäi până când intra 

în curtea păsărilor. li plăcea mult să prindă 
puii şi să-i strângă în şorţ până când îi înăbuşea. 
Puii de găină, fiind mai iuți la fugă, scăpau în- 
totdeauna de sub mâinile ei, tocmai când ai fi 
crezut că nu-i ma! scapă niciodată. Astfel că Lo- 
rica se vedea mereu căzând în nas, umplându-se 
de praf, iar puiul ia-l de unde nu-i! Dar bieţii bo- 
boci de rață şi de gâscă, cu mersul mai domol 
din pricina pântecelului lor ca o ghighilice de pe- 
pene galben, erau mult mai oropsiţi. Ei nu puteau 
să facă altceva, spre a putea scăpa din mânile Lo- 
richei, decât să se răspândească speriaţi prin. curte, 
părând un buchet de sulfină, scuturată de vânt. 

Lorica nu putea înţelege cât de marei era păca- 
tul, canonind o pasăre sau un animal nevinovat. 
Cu toate poveţile părinţilor săi şi cu toate pedep- 
sele ce i se dădeau, ea tot continua să chinuiască 
bieţii boboci atât de blânzi şi de drăgălaşi. 

Dar iată că într'o zi, Lorica îşi primi pedeapsa 
cuvenită. Pe când se repezi întrun cârd de bo- 
bocei galbeni-gălbiori, se simţi trasă cu putere de 
rochiţă şi tot în acelaş moment, îşi simţi şi nasul 
înfäşcat de ciocul unui gâscân gras şi gălăgios, 
cum nu mai văzuse vre-odată. Lorica încercă să 
se apere, dar nu fu chip. Gâscanul — împreună cu 
o gâscă ce-i venise într'ajutor — începu s'o ciugu- 
lească cu furie. Ţipă Lorica, ţipă, şi dacă ar fi avut 
şi ea şapte guri, ca balaurul din poveşti, desigur 
Car fi tipat cu toate odată, numai să vie cineva s'o 
scape mai repede din pericolul în care se găsea. Dar 
cine era s'o scape? 

Părinţii săi nu erau acasă. Tocmai târziu, o auzi 
o babă de prin vecini şi sări cât de iute putu (cam 
un pas pe oră!) ca so scape. Trebui să zacă în 
pat câteva zile până ce se vindecă de spaima pe 
care o suferise. Apoi se rugă lui Dumnezeu so 
erte că putuse să canonească atât de mult pe bieţii 
bobocei. : 
Alexandru Biloiurescu 


: -— cec XS 
La piață 
— Peştele care mi l-ai vândut eri nu a tost 
proaspăt deloc! 
— Păi, doamnă, eu vi l-am oferit toată săptă- 
mâna, dece nu l-aţi cumpărat mai devreme? 


t.. 
La examen. 


„Dece împăratul Napoleon I nu-i putea suferi pe 
Englezi? 
Pentrucă l-au omorâţi 
Trimisă de Eugenie Amuday-Looa 


DIiMINPAȚA COPIILOR - 


Lá 


DIMINEAŢĂ COPIILOR0000hb000000000000eteceereteeetteeeevoceetee PAG. ?. 


Dorel- 


Din Italia frumoasă, 
Azorică, am primit 

O scrisoare şi c'o poză, 
Dela cine n'am gândit. 

Dela Miza cățeluşa, 

Nici nu ştii tu cine-i asta, 
Pe stăpână-sa o chiamă 
Signorina Tecla Basta. 
„Signor na” — Domnişoara 
E pe italieneşte, 

Şi-i drăguță şi e bună, 
Foarte mult pe câini iubeşte 
lară Miza'mi scrie astfel: 
„Carissimo Dorelică, 


Eu prietena ta mică. 

Şi aş vrea să vin la tine 

Cu stăpână-mea iubită 

Să vă văd pe toţi de-acolo 
Ş'am să fiu eu mulțumită. 
Auzeam dela Florica, 

Cum spunea stăpânei mele, 
Că la voi e frig, zăpadă 

Şi că iernile sunt grele. 

Zău că asta nu prea-mi place, 
Căci eu sunt cam friguroasă, 
Invățată's la căldură, 

Dar mă'mb ac c'o hcină groasă. 
Până'atunci să-mi scrii de Turcu 


DI SI ae camee 


ŞI de Pind zis Cuculucu, 
Cățeluşul mititet. 

Cică Pind į prea cuminte, 
Dar vă rog să nu-l certați, 

Ci să-i fiți cu toți prieteni 

Şi de câini să-l apărați. 

lar acum închei scrisoarea, 
Căci m'aşteaptă-o prăjitură, 
Mare, rumenă, gustoasă, 

Ca să-ți lase apă gura. 

Aşa dar, la revedere 

Şi să-mi scrii neapărat. 

Şi să fim noi buni prieteni, 
Deci, mă "'nchin—ş'am salutat, 


P cil ace se cva mai latini EN i d til die? 


Ifi trimit o salutare 


Și de-amicul Azorel 


Eu DOREL, al tău căţel. 


POVESTEA UNEI FLORI 


fost odată o floare crescută pe margini 
de prăpastie. Răsărise împreună cu mii de 
al e surori în dimire ţa în care glasu: lui Dum- 
nezeu porunci: „Să fie lumină. Deşteptat 

i pământul vibra împrăştiindu-şi seva lumei 
chemată la vi:ţi. După a.est strigăt ce brăzdase 
nestrăbătutele carări ale haosului, s'au născut florile 
şi au rămas mulă vreme, privind uimite la vârful! 
înalt de stâncă ce părea că sparge albastru: cerului, 
Fa adâncul prăpastiei negre, spre care nu-şi pu- 
teau arleca trupul sutţre şi tremurător, fără să 
simtă groaza ce 'ncearcă orice fiirţi privind. 

Ar fi vieţuit mereu aşa, dacă n'ar fi suflat vân- 
tul. Une'e veneau blânde ca o adiere de parfum, 
aducând şoapte minunate, poveşti... Bietcl> îl.ri su- 
fereau de dorul lumei aceleia depărtate, pe care 
niciodată n'o vor străbate. Câteva muriră chiar de 
doru! zărilor nesfârşi!e. 


Apoi, a venit furtuna: urlînd, le-a smu's şi-a 
plecat mai dejarte, în timp ce 'n prăpastia adâncă 
se legănau în cădere petale de fiori; albe, roşii, 
albastre... 

Numai ea singură rămase să-şi împrăștie par- 
fumul dătător de fiori la poa'ele stâncei, deasupra 
prăpăstiei. Era cea mai frumoasă dintre toate, şi 
avea petalele atât de albastre şi atât de străvezii, 


că razele soarelui nu îndrăzneau s'o atingă, ci tre- 
ceau numai, înconjurând-o de lumină. 

Ea creşiea siioasă şi mândră, parcar fi simțit 
că e singura năde,de a. colțilui de pământ care o 
hrăr.ea. 

Poaie n'ar fi murit, dacă nu s'a: fi rupt capătul 
de stâncă pe care crescuse, și dacă nu s'ar fi 
rostcg.lit in prăpastie. 

Se născuse îintr'o lume ce.nu era a ei, căci 
mavea nici trufia zalarnică a stân:ei ce se 'nălţa 
S'atirgă cerul, nici ;osnicia abisului care amăgea 
cu misterul lui, pentru a ucide mai s gar. Era mică, 
albastră şi nevinovată. 

Pretutindeni cresc flori... 

Pe pământ sau în su.l2te, ele mor dacă nu şi-au 


„ales bine locul. Şi când cea din urnă piere, rămâne 


în urma ei ceva ce va sta de-apururi să stră,uiască 
acolo unde au plâns, murind întâia oară. E amin- 
tiiea. In no le târzii, chemându ţi gândul spre 
locul acea, ea rostește cu glas mustrător: 
— „Aici a murit o floare!” 
Coca Davidescu 
Dopnanoasoaasase 
Dela Tiza pân'la Nistru, 
Dela mic pân'la minis ru. 
Toţi pe „HAPLEA“ îl citesc, 
Râd și mult se'nveselesc. 


A PA EA a Si NT EATE ú e O nn, 


E E '+ orale dea 


Ma batai Cect: = xi ai Aia 


i 
+ y 


PAG. 8. 


CUM A SCĂPAT BUBI DE HINGHERI 


Desene de W. BUSCH 


1) „Bubi dragă, este vremea 
Să te-apuci şi de'nvăţat, 
Nu mai merge tot cu lenea 
Şi destul te-ai răsfăţat“. 


2) Carn aşa grăi stăpânul, 
Insă Bubi — ţi-ai găsit.— 


Zice. „Nu vreau !“ dar cu băţul 


Două, trei când l-a croit, 


3) Şade smirna'n nemişcare, 
Şi-i atent, ascultător, 
lar stăpânu-so începe, 
Ca să-i fie profesor. 


Localizare de MOŞ NAE / 


4) „Uite Bubi, întâi învaţă 
Pătăria tu să-mi scoţi. 
Hop! voinice, sare sprinten, 
Una, două! vezi că poţi ? 


vt s.“ 


5) „Bun ! Acuma vine alta 
Eu aport ! când îţi voi zice, 
Tu bastonul ce! de colo 
Fuga»! iai, l-aduci aice. 


6) „S'a făcut! Acum învaţă 
Să deschizi tu porţi şi uşi . 
Brave Bubi ! Asta-mi s i 
Văd deştept că te făcuşi. - 


DIMINEAȚA COPIILOR 


A 12| 
DIMINEAȚA COPIILORe00e000000000ÂÂoÂ...0o000000o000ÂooooÂoooe PAG. 9. 


7) Când îl lasă să răsufie 10) ia de spaimă lasă sfoara, 


dz Bubi tot sărind. 
Bubi singur se gândeşte: ugo 
„La ce bune-s toate astea lar hingherul după dânsul 


i dece mă chinueşte ?“ Zice : „Stai, mă, să te prind !“ 


Í 


Ii) — „Ba nu stau !“ răspunde Bubi 
Şi se-afundă într'o apă. 
Dar hingherul zice'n gându-i: 
„Să vedeţi că tot nu scapă !“ 


8) intr'o zi se duce Bubi 
Cu stăpân'so la plimbare, 
Dindărăt veni hingherul, 
Ş'aruncă o sfoară mare. 


| 


j 
pi 


3) „Haide, Bubi! Una, două! 12) Şi c'o plasă de prins peşte 
Šapca E Pa tu din cap.“ um îl prinde, ian priviţi. 
ău se sperie hingherul : „Hai s'a dus bietul Bubi !“ 
„Vai de mine, cum să scap!“ Mai încet, nu vă grăbiţi. 


13) „Haide, Bubi, la cutie, 
Pân'acuma, zău, ţi-a fost. 
Marş, năuntru şi să afli 
Că hingherul nu e prost.“ 


15) Binişor deschide uşa 
Şi o şterge frumuşel 
u-i degeaba ce'nvățase — 


Fuge-acasă drept la el. 


14) Dus e Bubi, dus departe, 


Dincolo de abator 


Să-l jupoaie, însă Bubi 
E deștept, guitor. 
INDREPTARE 


In numărul trecut, versurile dela duuă strofe 
din scrisoarea lui Haplea către Moş Nae au 
tost culese greşit. 

lată cum trebuie citite versurile acestea. 


Cum s'o cheme pe fetița? 
„Lina, Leana, Smarăndiţa ° 

Zău, nu-mi placc! Despre mine, 

Zic Hăplina — ar fi mai bine. 


Eu sunt Haplea, ea Hăplina, 
Insă Frosa vrea Frusinu 
lar Tănase — Tânâsuca 
Şi Prostilă — Prostfluca. 


—————....Xk = ——— 


18) Foarte vesel e stăpânu»i, 
Mângâindu-l îi grăește : 
„Bubi, vezi că'nvățătura 
Chiar la câini le folosește.“ 


„Vino repede, doctore, am înghițit cheia casei.” 
— Fii pe pace, o să-ţi deschidă pofta de mâncare. 
Spiridon N. Vultepsis-Brăila 


AAAAAAAAAAAA 


Cu povestea „CUM O SORĂ Își SCAPĂ 
FRAŢII“, publicata în numărul de taţa, se 
închee seria poveștilor despre cari ciil:oril 
sunt rugaţi! să-și dea părerea, spunând pe o 
carta poștala care anume din cele șapte 
poveşti le a plăcut mai mult. 


Cele șapte povești sunt următoarele: 1) 
pt Ovestea regelui Lear“; 2) „Omul care 
nu vroia să moară“; 3) „Urâţica şi Drăguţa'“; 
4) Războiul cu animalele“; 5) Pisica buni- 
cului meu; 6) Frumușica şi privighetoarea“, 
7) Cum o soră își scapă fraţii. 


x 


DIMINBAȚA COPIILOR 


Ce e „sabia lui Damocles“? 


E 
Aa Al 


ZE MEIR 


senn pat oda BP a 


A j 


Räspundem. În vremea veche domnea în cetatea 
Siracuza din Siciiia un tiran cu numele Denis, despre 
care scrie şi prietenul nostru Vladimir Astronomul. 

Ca și oricărui tiran, așa şi lui Denis îi se părea 
că toată lumea umblă să-l omoare. De aceea, odaia 
in care dormea era înconjurată de un şanţ plin cu 
apă, iar fiicele sale îi ardeau barba cu nişte coji 
de nucă, neavând încredere ca un bărbier să-l radă 
cu briciul, 

Totuşi, unul din sfetnicii săi, anume Damocles, 
zicea de tiranul Denis că este omul cel mai fericit. 

„Vrei să vezi cât de fericit e un tiran? îi zise 
Denis. Să vii astăzi să iei masa la mine,” 

Damocies se duse şi i se servi un prânz foarte 
bogat. Insă, când din întâmplare îşi aruncă pri- 
virile in sus, încremeni de groază. Drept deasupra 
capului său atârna o sabie ascuțită, care nu era 
ținuţă decât de un fir foarte subțire de păr de cal. 


Însemnări și cunostin 
folositoare 


PAG. îi. 


„Sabia aceasta, îi zise Denis, este primejdia care 
ameninţă zi şi noapte viaţa unui tiran. Vezi, prin 
urmare, că nu sunt de loc fericit.” 

De atunci a rămas expresiunea „sabia lui Da- 
mocies,” pentru a însemna o mare primejdie ce 
ameninţă pe cineva. 


Sunt rămășițe omenești la Pompei? 


E intrebarea drăguţei noastre cititoare, dra B. Al. 
Loco, care scrie că a citit şi cunoscuta carte „Ul- 
timile zile ale cetăţii Pompei”. 

De sigur că sunt, carbonizate şi în forma de 
schelete. Sunt rămăşiţe şi de oameni şi de animale. 

De aitfel, Vladimir Astronomul, în interesante:e 
saie articole, a spus lămurit lucrul acesta. 

Aceia dintre cititorii noștri, prinre cari sperăm 
să fie şi d-ra B. Al, când vor fi mai mari 
şi vor avea putinţa să facă o căătorie în Italia, 
se vor fowosi foarte mult, mergând să viziteze în 
cee două oraşe, cari au fost nimicite şi îngropate 
de vulcanul Vezuviu. 


o aea ae 


Numele de Eugenia (24 Decembrie) 


Cititoarea noastră d-ra Eugenia Coj., vrea să ştie 
cine a fost sfânta, pe al cărei nume îl poartă. 

Spunem mai întâiu că origina numeiui e grecească, 
insemnând „Nobila, cea de neam bun.” 

Sfânta Eugenia e fiica lui Filip, care fusese numit 
de împăratul roman Comod ca eparh (guvernator) 
peste ţara Egiptu-ui. Filip acesta era om învăţat şi o 
învățase şi pe Eugenia învăţătura latină şi elenă. 
Şi el şi toată familia sa erau păgâni. Eugenia însă 
citind epistolele Sfântului Apostci Pavel, a prins 
mare dragoste de religia creştină şi ducându-se ia 
o mânăstire de călugări ce se găsea în apropierea 
oraşului Alexandria din Egipt, se imbrăcă în haine 
bărbătești, îşi tunse părul şi zicând că e băiat, 
se că:ugări. Mai mulţi ani locui în acea mânăstire, 
fără să se ştie că e fată.” 

Mai târziu, după ce a fost descoperită, intemeie o 
mânăstire de călugărițe şi reuşi ca şi pe părinţii 
şi pe cei dol frați ai ei să-i convertească la religia 
creştină. 

A trăit toată viaţa ca fecioară, a făcut mute fapte 
bune şi a murit cu moarte de martiră. Adică a 
fost aruncată în temniță şi omorâtă. Amintirea ei se 
cinstește în ziua de 24 Decembrie. i 


> Dic -i 


i 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


VREME BUNĂ, VREME REA 


— Legendă mitologică — 


iar copacii şi câmpiile pururi verzi, florile 
înflorite, cerul albastru, Ceres, zeiţa lanu- 
rilor de grâu, născu o fată de toată îru- 
museţea, pe care o boteză Proserpina. Pe 
zi ce trecea, Proserpina se făcea tot mai înaltă şi 
tot mai încântătoare. Părul îi era galben ca spicul 
grâului şi ochii mai albaştri decât cerul. = 

Intro zi, pe când alerga împreună cu alte fete 
prin câmpie, după flori, ca să le împletească în 
cunună, apăru în faţa ei Pluton, zeul Internului și 
al întunericului, care o răpi în carul său, tras de 
patru cai înaripaţi şi iuți ca fulgerul. Ingrozită, 
Proserpina chemă în ajutor pe maică-sa, stri- 
gând : ă 

„Mamă, mamă, vino şi mă scapă de acest mon- 
stru, care vrea să mă răpească... Şi voi, prietene- 
lor, nu mă lăsaţi, scăpaţi-mă, scăpaţi-mă“... 

Dar strigătele frumoasei fete se pierdeau în 
văzduh, fiindcă zeul da bice cailor, cari vărsau îoc 
pe nări, de credeai că nimenea nu i se poate îm- 
potrivi. = 

Totuşi, în împiedicat în drumul său de un râu, 
care îi zise: 

„Opreşte-te, prietene Pluton, nu te las să mergi 
mai departe, şi nici să fii cu dasila soţul Proser- 
pinii. Mai bine i-ai fi cerut mâna dela maică-sa, 
care ţi-ar fi dat-o, poate, bucuroasă“. | 

Zeul, temându-se de acest martor îlecar, îl opri 
pentru totdeauna să mai vorbească, şi cu o lovi- 


(3 dinioară, când pe pământ era vară veşnică, 


tură de toiag îşi desehise un drum prin mijlocul 
pământului, spre împărăţia sa. 

Mama Proserpinei cutreeră in zadar mări şi 
țări, dela soare răsare până la soare apune, între- 
bând de soarta fiicei sale, căci nimeni nu-i putea 
spune unde se află. 

In rătăcirea ei întâlni râul, peste care trecuse 
Pluton şi îl întrebă, zicându-i : 

„Nu mi-ai văzut fata zăbovind pe undeva, râu 
călător ?“ 

Râul, ne mai putând vorbi, scoase la iveală din 
undele sale cristaline brâul Proserpinei, pe care 
aceasta îl pierduse în fuga sa pe acolo. Nenorocita 
mamă îl recunoscu, dar acum era mult” mai în- 
curcată ca mai. înainte, neștiind ce să creadă şi 
încotro s'o apuce. In durere sa, îşi smulse părul 
şi blestemă lanurile de grâu să nu mai rodească. 

Din ziua aceea holdele pieriră arse de para soa- 
relui, de puvoaiele de ploaie, sau înăbuşite de ne- 
ghină, scaiu şi alte buruieni. 

Atunci, o femeie îşi scoase capul din undele reci 
ale apei şi îi grăi: 

„Stăpână a holdelor, nu mai blestema pământul, 
căci el nu e devină, şi nu mai căuta în zadar pe 
fiica ta, căci acum se află în fundul pământului, 
căsătorită cu zeul Infernului“. 

La aceste cuvinte mama Proserpinei rămase în- 
mărmurită. După ce se desmeteci, plecă mai de- 
parte şi cutreeră din zori şi până 'n seară, văi şi 
"(Gitește urmarea în pag. 13 los) 


Syz À 


DIMINEAȚA. COPIILOR 


PAG. 13 


_BOGATUL C CREDINCIOS 


sfârşiseră patimile, 
Mântuitorului şi bieţii creştini erau sur- 
W ghiuniți şi chinuiți cu cele mai îngrozi- 
: toare pedepse, pe vremea aceea trăia în 
apropierea Ierusalimului un om bogat şi 
foarte credincios într'ale Domnului. Intr'o zi, pe 
când tocmai isprăvise de împărţit săracilor hrană 
(Urmare din pag. 12) 
câmpii, dealuri şi munţi, până când dete- de cră- 
pătura pe unde zeul intrase în pământ .Intră şi 
ea pe acolo, până în adâncul pământului, unde 
domnește întunericul veşnic. Acolo găsi pe Pros- 
perina, tristă şi întunecată la față. Ceres îşi 
ceru lui Pluton fiica, dar acesta nu voi să i-o dea. 
La urmă s'au învoit ca frumoasa fată să stea o ju- 
mătate de an la mama sa, iat o jumătate de an la 
bărbatul său. 

In timpul celor şase luni, pe cari Proserpina şi 
le petrecea pe pământ, zeița lanurilor era vo: oasă, 
soarele strălucea, timpul era frumos şi călduros, 
ploile cădeau din belşug şi holdele rodeau : iar 
celelalte şase luni, pe cari şi le petrecea sub pă- 
mânt, mama sa era posomorâtă, timpul era urât 
şi rece, soarele se arăta foarte rar, holdele nu mai 
rodeau şi Zăpada acoperea tot cuprinsul. 

Astiel s'a făcut vremea bună şi vremea rea. 
Mignon 


bmp € vremea când abia 


de D. Const. Mereanu 


şi bani veni la el un sărac, bolnav prăpădit şi-i 
zise: „Tu care faci numai bine şi împarți cuvântul 
Domnului îndură-te şi de mine şi roagă-te lui 
Cristos să-mi redea sănătatea. Bogatul răspunse : 
„Dacă Domnul Dumnezeul nostru vrea şi ascultă 
ruga mea, facă-se voia Lui spre ruga noastră“. Cum 
sfârşi bogatul de zis cuvintele acestea pe dată să- 
racul se şi făcu sănătos şi plecă mulţumind ceru- 
lui. Despre vindecarea săracului se duse numai de 
cât vestea, iar în seara aceia lisus i se arătă bo- 
gatului în vis şizi zise : Mergi după aceasta în 
lume şi lecueşte în numele meu pe cei bolnavi şi 
ajută pe cei sărmani. 

A doua zi, sculându-se bogatul dis de dimineaţă 
îşi strânse toate bogătiile şi porni în lume împăr- 
tind din avutul său săracilor şi tămăduind bolna- 
vii. Mergând asa aiunse într'o bună zi în capitala 
unei mari împărăţii păgâne și începu şi aci să 
vindece bolnavii în numele Domnului. Invăţaţii a- 
celei țări păgâne temându-se ca nu cumva strei- 
nul acesta să le știrbească faima prin minunile lui 
se duseră la împărat şi prin vorbe meşteşugite îl 
convinseră să prindă pe strein şi să-l omoare ca 
pe unul ce venise să sdruncine credința strămo- 
şească în zeii atotputernici. 

.— O împărate nesocotit — zise creştinul când 
fu adus înaintea păgânului — dacă Domnul Dum- 
nezeul meu vrea ca de mâna ta să se sfârşească 
zilele mele mă vei putea omori, iar de nu vrea, za- 
darnice vor îi încercările tale, ci mai de grabă a- 
supra ta va cădea pedeapsa. 

La aceste vorbe împăratul răspunse: 

— Dacă tu zici că cel în care crezi e atotpu- 
ternic, fă-mi o dovadă despre aceasta şi eu îţi voi 
da libertate. 

— lată dar, zise creştinul — dacă Dumnezeu 
vrea, mâinile tale se vor lipi de trunchiu, picioarele 
de scaunul pe care şezi, ochii tăi nu vor mai vedea 
lumina zilei şi aşa vei rămâne tu si vracii tăi până 
ce nu veţi crede în Dumnezeul adevărat care îm- 
preună cu fiul şi cu Duhul Sfânt este închinat și 
mărit. 

Deodată toţi cei ce erau de față cu împăratul 
rămase pe scaunele lor şi fără de vedere. De gea- 
ba se rugară la zeii lor păgâni, geaba îi jeliră că 
nu era chip să se mişte şi nici să vadă. Atunci îm- 
păratul zise către creștin: „hedă-mi mie şi supuşi- 
lor mei fața din nainte și toți vom crede ín 
D-zeul tău“. 

s— Facă-se voia Domnului — zise creştinul şi pe 
dată toți au văzut şi s'au putut mişca şi de atunci 
întreg poporul acela păgân a crezut în Cristos şi 
i s'a închinat lui. 

- D. Const. Mereanu 


Ey 


PAG. 14. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ 


"ROMAN PENTRU TINERET (2) 


2) O nenorocire mare 


Smărăndiţa veghia acasă de micul Pârvu, 
îngrijindu-l cu toată dragostea. 
Smărăndiţa aceasta era o fiică de ţărani 
dintr'un sat de munie,. Incă de copilă mică îşi 
pierduse părinţii, rămânând săracă şi lipsită de 
ocrotire. Sărmana de ea, ar fi pierit, poate, pe 
drumuri, dacă jupâneasa Stanca, în bunătatea ei, 
mar fi luat-o şi nu i-ar fi dus de grije. O socotea 
ca făcând parte din famiie, o ţinea curat îmbrăcată, 
nu o pnuea, la munci prea grele şi căuta chiar 
să-i dea şi ceva învăţătură de carte. Iar după ce 
s'a născut Pârvu, toată treaba Smărăndiţei era să 
îngrijească de copil şi să fie mereu pe lângă dânsul. 

Din fericire, Smărăndiţa era o ființă, care ştia să 
recunoască binele făcut. Hrănea pentru stăpânii săi 
o dragoste nemărginită, şi un devotament neclintit. 
Deseori îşi zicea chiar în gândul său de copil: 
„Cum aş dori să se întâmp'e ceva, ca să vadă 
iubiții mei stăpâni cât de mult ţiu la dânşii! Aşa 
o nenorocire din care să-i scap eu, jertfindu-mi 
viaţa.” 

Aşa ceva nu sa întâmplat, Acum când lipseau 
de acasă şi boerul Neacşu și jupâneasa Stanca, 
Smărândiţa despre care am uitat să spun că era 
o fată voinică şi plină de sănătate, stătea împle- 
tind lângă pătucul lui Pârvu. 

Pârvu dormea, iar Smărăndiţa, aruncându-şi pri- 
viriie asupra lui, îşi zicea singură: „Ce frumos e 


e- când jupâneasa Stanca străbătea păduri 
P întunecoase şi înfrunta ploi şi vânturi reci, 


(Adaptare de N. BATZARIA) 


odorul nostru! Ce mânuţe frumoase şi ce obraji 

trandafirii! Şi ce voinic flăcău are să se facă!” 
Şi adăuga îndată după aceea: „Ptiu, să nu-i fie de 
deochiu!” : 
-© Deasupra patului lui Pârvu atârna un coşuleţ, 
iar în coşuleţul acesta Smărăndiţa pusese trandafiri, 
pentru ca atunci când mititelul s'o trezi din somt, 
priviri.e să-i cadă pe ceva frumos. Un văl de pânză 
fină şi subţire îl acoperea pe copil, pentru ca să-l 
apere de muşte. Şi când te uitai prin vălul acesta” 
şi-i vedeai obrăjorii şi după aceia priveai tran- 
dafirii din coşuleţ, ziceai că obrăjorii mititelului 
sunt mai fragezi şi mai frumoşi decât -trandafirii 
pe cari Smărăndiţa îi cu:esese abia de o jumătate 
e oră. 

Dar pe când Pârvu dormea, iar Smărăndiţa im- 
pietea lângă dânsul, se auziră de afară cântece şi 
muzică. Bucătar, grădinar, îngriijtori şi slugi işi 
lăsară treburile și deteră cu toții fuga în curte, 
ca să vadă ce este şi cine cântă. Erau un taraf 
de lăutari Ţigani şi vre-o câteva Ţigănci, cari se 
întorceau dela un bâlciu. 

„Naţi vrea să veniţi în casă şi să me cântaţi 
şi nouă puţin?” îi întrebă grădinarul. 

Tiganii nici nu doreau a!tceva, ci deteră cu toții 
năva.ă în curte, cântând şi chefuind. 

„E mai bine să-i ducem în casă, zise bucătarul. 
Să mergem în sala cea mare de jos, să destupăm şi 
un butoiu din pivniţă şi să încingem o horă, ca 
să rămâie de pomină.” 

Vorba ceea: Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă 
pe masă. 


e m E a RI 


DIMINEAȚA COPIILOR 0004+000000000000000000000000000000000000000e PAG, 15. 


Aşa şi cu slugi'e boerului Neacşu și ai jupânesei 
Stanca. Uitară de treburi şi de datorie, uitară că 
stăpânul lor zace undeva rănit greu şi luptându-se 
cu moartea şi se puseră pe chef, pe joc şi băutură. 

Dintre toţi, numai Smărăndiţa nu se mişcă şi 
nu-şi părăsi locul ei de lângă Pârvu. Nu doar că 
nu i-ar fi plăcut şi ei să mai cânte un cântec 
şi să mai invârtească o horă. Era fată tânără, 
veselă şi dornică de petreceri. Dar işi zicea: „Stă- 
până-mea mi-a poruncit să nu mă mişc de lângă 
Pârvu şi eu mam voe să es din vorba ei.” 

Şi lucra mai departe, veghind asupra copilului. 

Nu trecu însă mult la mijloc şi iată că intră în 
odaie grădinarul. Pe grădinarul acesta il chema 
Ghiţă şi era cunoscut ca un tânăr nebunatic. 

„Smărăndiţo, zise el, cum de te rabdă inima să 
stai liniştită aicea, pe când la noi jos este chef 
şi petrecere la toartă? 

Vino numai să priveşti şi E dit să-mi spui dacă 
iți piace sau nu. Să vezi, Smărăndiţo, ce mai lă- 
utari, cum n'am pomenit până acum! Mai aies Ti- 
ganul cel bătrân, deşirat şi lung ca o matahală, 
când ii trage odată cu arcuşul, apoi de piatră să 
fii, că tot îți vine să sari şi să te dai în vânt. 

Haida, Smărăndiţo, nu mai sta, ci vino să te 
înveseieşti şi tu puţin, că de! la noi nu e Paşti 
in toate ziele.” - 

— „Nu pot, Ghiţă, îi intoarse Smărândiţa vorba, 
nam voe să-l las pe Pârvu singur. 

— „Dar nu vezi că Pârvu doarme? Lasă-l să 
doarmă liniştit, că doar n'ai să-i ajuţi tu în semn. 
Doarme &. şi fără să stai lângă dânsul. Haide, 
nu fi proastă şi nu te mai faso.i atâta, ci vino 
jos să-i tragem împreună o horă. Aşa, câteva mi- 
nute şi după aceea te întorci iarăşi la copil:” 

Smărăndiţa se lăsă induplecată de aceste îndem- 
nuri ispititoare. Conştiinţa îi zicea să nu meargă, 
dar inima ei tânără şi doritoare de veseie o îm- 
pingea pe catea ispitei. Ascultă de glasul inimei 


„şi lăsându-se convinsă de grădinar, se- duse cu 


dânsu: la petrecerea din sala de jos, unde hora 
era în toiu, iar butoiul cu vin se golea văzând 
cu ochii. 


Smărăndiţa stătu acolo un sfert de oră şi apă: 


vru să piece, dar ceilalţi o opriră. Stătu că un 
sfert şi iarăşi încercă să se ducă la Pârvu, dar nu 
i-se dete voe. 

In sfârşit, după ce mai stätu puțin, se smu.se 
aproape cu forţa şi dete fuga sus, urcând câte trei 
trepteie scărei. 

Insă, când întră în odaia în care dormea copiiul 
Smărăndiţa rămase parcă ar fi fost trăsnită de 
un fu:ger: patul lui Pârvu era gol, Pârvu nu era 
în pătucul săn! Se făcu la faţă galbenă ca turta de 
ceară şi negru îi se făcu înaintea ochilor. Unde e 
Pârvu? Unde e copilul? 


Biata Smărăndiţa stătea aşa, fără să se poată 


hotări la ceeace avea de făcut. La urmă, mai re- 


venindu-și în fire, se gândi că, poate, vreuna 

din slugi l-o fi luat pe copil aşa în giumă şi ca 

e o mnecăjească pe dânsa şi l-o fi dus în altă 
aie. 

Consoiată oarecum de gândul acesta; luă odălle 
la rând, căutând şi răscolind peste tot. Insă de 
găsit, nu-l găsi nicăieri. 

„Dar unde să-l fi ascuns oare?” işi zicea Smă- 
răndița, căutând prin dulapuri, prin lăzi, pe după 
sofa:e. 

Văzând că nu e chip să-l găsească, alergă jos 
ca scoasă din minţi şi strigă, întrebând pe cei 
cari jucau şi petreceau: „Spuneţi-mi mai de grabă, 
unde l-aţi ascuns pe Pârvu şi care din voi a vrut 
să mă sperie şi a tăcut o giumi aşa de proastă, 
luându-l din patul în care dormea?” 


Intrebarea rămase fără răspunsul dorit. Nimeni | 


nu fusese sus, aşa că nimeni nu-l văzuse pe Pârvu. 

„Nici nu ne-am mişcat de aicea!” ii spuneau 
ei Smărăndiţei. 

„Dacă-i aşa, unde este Pârvu?” ţipă Smărăn- 
dița, apucată de groaza morţii. 

La vestea că s'a pierdut Pârvu, a inceţat dintr'o 
dată şi hora şi petrecerea, iar lăutarii o şterseră, 
fără să ceară vreo piată. 

Acum s'au pus cu toţii să caute Pârvu. L-au 
căutat în „casă, în grădină, în pivniţă, în grajduri, 
peste tot. De Pârvu însă nu era nici o urmă, 

Pârvu se pierduse, dar s'a văzut că pe lângă 
dânsul, mai lipseau din casă şi tot felul de.lu- 
cruri de preţ. Aşa dar, le furase cineva şi acel 
cineva îl furase şi pe copil. 

„Pârvu a fost furat de Țiganii pe cari i-aţi adus 
aicea!” strigă desperată Smărăndiţa. Gândul că stä- 
până-sa, întorcându-se nu-l va găsi şi că va da 
vina pe dânsa, că mu l-a păzit şi l-a lăsat singur, 
o făcu pe Smărândiţa să ia o hotărâre îngrozitoare. 

„Nu mai vreau să trăesc!” zise ea, cuprinsă de 
desperare, şi se repezi să se arunce în fântâna 
din curte. Şi e sigur că sar fi aruncat, dacă nu 
era oprită la timp de slugile din casă. 

Şi s'a pornit în toată casa plânsete şi ţipete, 
de ziceai că e o înmormântare. i 

(Va urma} 


———— 00 kM 
— Măi Ştefane! 
— Aud cucoane! 
— Da ce faci în şopron? 
— Ii ajut lui Ion 
— Da tu ce faci, Ioane? 
— Păi, mai nimic, cucoane. 


k+ i 
Moşnegel, găurel face gard impletice]. 
(my) 


* 
. * + 1 
Uşurica dracului şezi în folul patului. 


{vund ) 
Trimise de Paulovici Gheorghe-Horecea Mânăstire! 


| PTRLIOTEOĂ i 


"UNIVERSITĂȚII, 
asi 


A) net ce Laiu o NE mm: 23 


PAG. d ESA ai A a COPIILOR 


96 


PAGINA DISTRACTIVA 


CONCURSUL 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii 
PREMIUL |. — Un abonament gratult pe un an la „Dim. Copiilor.“ 
PREMIUL ||. — Un volum „Hap!ea', un volum „Almanahul Şoo a- 

4 rilor“ pe 1927 şi un volum „Inchisoarea de flori“. 
PREMIUL i:l. — 15 volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“. 
PREMIUL |V. — Un abonament gratuit pe timp de 8 luni la 
= „Dimineaţa Copilior“. 
PREMIUL V — Zece volume alese pentru tineret. 
Ș „Ye 
lată jocurile: 


1) Joc zig-zag 


LUNAR No. 14 


1 
LELE Peşte 
uoan La boli 
aunn Piipaptie 
D528 Fluvi 
pann Ascu tit 
anan Nag masculin 
uona Oraş în România 
Baa 
BARRA ae RI în Asia 
apua Poet dese 
I-II) Anim 
TEI] Târg 
unga Fire omenească 
2 


Dela 1-2 = Rege Asirian 


2) Anagramă 


Direct de mă citeşti 
Sunt ceva de mâncare, 
Invers ai să mă găseşti 
Inainte de culcare. - 


3) Şaradă 


Din nou vă roz acum să ghiciţi : 

Sunt crescută în țara cu mult soare, 

lar carnea ce 'nchid miroase ca o floare 

Sub haina pe care prea bine o ştiti, 

De indată ce sfârşitul care mă 'nsoteşte, . 

Voi mi-l tăiaţi, devin pentru fiii cerului 

Persoana cu mai mari puteri decât ale ministerului. 


AVERE 


N'am parale, — n'am nimica 
Am o singură plăcere 
Când mănânc puţin „SUCHARD” 
Mi-se pare cam avere. 

——— — DOC RD e e 


de Rotică 
4) Triplu pătrat 


Fluviu în Europa 
Fluviu în Asia 
Oraş în Europa 
Râu în Polonia 
O Oraş în România 
© Pom fructifer 
Unealtă de cusut 


orizontal şi vertical la fel 


Rugăm pe deslegători a trimite deslegările ia re- 
dacţie CEL MAI TÂRZIU după 20 zile de la apariţia 
revistei, cunoscând că deslegările sosite după a- 
cest timp nu vor fi luate în seamă. 

Rugăm pe cititori ca odată cu deslegările să tri- 
mea ă şi CUPONUL DE CONCURS No. 14, oare se 
găsește în pag. 16-a jos. 


ÎL aaa ia anii d 


PREMIAŢII LA 
CONCURSUL LUNAR No. 13 


Au eşit la sorţi următorii cinci premiaţi la con- 
cursul lunar No. 13: 
Premiul 1 Ludwig Marcus — Bucureşti 

îi l} Roşca Dumitru — Galaţi 

„ UH Damian Gheorghe — București 
IV Anăstasoaiei loana — Fălticeni 

E V de visare: şi Costică Marinescu — T. 

[Măgurele 

Premiaţii dia ete sunt rugați a n2 trimite 
adrese'e complecte spre a le expedia premiiie, iar 
acei din capitală sunt rugați a se prezenta personal 
la redacție. 


Citiţi, citiți, citiți! 
Almanahul $colarilor pe anul 1927 


care a apărut şi se găseşte de vânzare la toate li- 
brăriile şi chioscurile de ziare. 


nu costă decât 20 de lei volumul 
| CUPON PENTRU CONCURS 14 | 


Ateliereie „ADEVERUL“ S. A, 


ANUL II DIMINEATA 
GO ra ORN 


REVISTA SAPTAMANALA 
Director: N. BATZARIA 


panciu 


DIMINEATA, 
COPIILOR 


Cititorii: lar noi ne vom grăbi so citim!“ PREŢUL 4 LEI 


PAG. 2 


intrebările darei Virg. Cristol. 


Această „devotată şi nedespărţită. cititoare” cum 
semnează ea, e cam nedumerită, întrebând cum se 
face că pisica din povestea „Pisica bunicului mew” 
să mu mănânce şoareci. 

Răspundem că e o pisică din poveste, Apoi mai 
sunt pisici cărora li e cam frică de şoareci, mai 
ales de guzgani. 

Cât despre autorul povestei de care e vorba, nu- 
mele cu care semnzază e un pseudonim. 

Adresa — la nedacţie — a directorului revistei 
noastre este aşa cum stă scris pe pagina a treia 
a revistei, 


Ce înseamnă literile greceşti ? 


Aceiaşi cititoare şi încă vre-o doi cititori ne au 
întrebat ce înseamnă Cele trei litere greceşti, cari 
sunt pe coperta din numărul 144 al revistei. 

Răspundem. Litera dela mijloc, acea care seamănă 
a furcă este litera ps. Litera ca triunghiu este 
delta, pronunțându-se ca ‘h. (Nu putem da exact 
sunetul, acest sunet neexistând în limba romană). In 
sfârşit, a treia literă este O mare (Omega în gre- 
ceşte). Toate trei sunt majuscule. 


n cm ei 


Ce este cu „spiritismul“ ? 


Cititorul nostru D. Gh. din Secon ne intreabă 
ce înseamnă ,„spiritizm”? 

Par'că am răspuns în alt pii la întrebarea 
aceasta, spunând că Spiritizmul face parte din- şti- 
ințeie oculte crezându-se că cu ajutorul ei se poate 
vorbi cu sufletele ce! or morţi. Nu este, însă, o şti- 
ință adevărată, ci mai de grabă o credință greşită. 

Cu ocaziunea aceasta răspundem şi cititorului no- 
stru M. H. Cioc. dela Craiova, care ne face a- 
ceiaşi întrebare, că noi nu credem în spiritizm, 
aşa că n'avem ce să-i arătăm cum să facă şi el. 

Cât despre existența sufletului după moartea o- 


muluj,. chestiune pusă de acelaş cititor, bine înţeles, 


că sufletul fiecăruia din noi continuă să trăiască 
şi că nu moare nici odată. De altfel, scrierile 
sfinte, în cari suntem datori să credem, mărturi- 
sesc şi întăresc adevărul acesta. 

Intrebarea cu Eusazia Paizdno nu prezintă im- 
portanță pentru cititori. 


-~e am o — 


TOATE Și AMESTECATE 


Cine a fost Puşchin? 


E tot: întrebarea cititorului D. Gh. dela Secureni. 

Răspundem. Pușchin (numele lui întreg este A- 
lexandru Serghievici Puşchin) este unul din cei mai 
mari poeţi ai ruşilor şi totdeodată un puternic scriitor 
în proză. S'a născut la Moscova în anul 1799 şi a 
murit la Petrograd în anul 1837 dh „cauza uiui 
duel. ' 

A lăsat mai multe lucrări în versuri şi în proză 
dintre cari cele mai însemnate sunt: „Ruslan şi 
Ludmila”, Boris Godunov”, „Prizonierul din Cau- 
caz”, „Fata căpitanului”, ete. 

Sunt şi în româneşte traduceri din  operile hi 


Puşehin. : 


Adăugăm că Puşchin a stat. câțiva ani şi. în. Ba- 
sarabia şi cu ocaziunea aceea a scris şi el adevărul, 
anume că Basarabia este o provincie locuită de 
Români, 


Ce este „ozonul“ ? 


E întrebarea cititorului nostru Jolasco (?) dela 
Sasca. (Am pus semnul întrebărei după numele său, 
fiindcă l-a seris aşa că nu-l putem citi desluşit). 

Răspundem că ozonul feste un gaz care provins din 
modificarea şi condensarea oxigenului. Anume, când 
prin oxigen trec scântei electrice sau raze ultra- 
violete, în cazul acesta oxigenul se condensează, 
îşi schimbă natura şi se obţine un gaz cu o mare 
putere activă, care gaz este ozoaul, având şi un 
miros particular. f 

De-exemplų după o furtună şi după descărcări de 
fulger în vadu se formează ozonul. 

La alte întrebări ae aceluiaş cititor nu răspun- 
dem — la unele, pentrucă sunt inutile (cum e, 
bunăoară, întrebarea despre cei 50 de fii ai lui 


Priam, regele Troiei), la atele (cum e întrebarea | . 


că dece în lună nu se găseşte aer şi apă), pentrucă 
despre această chestiune s'a scris amănunțit atât 
în revistă, cât şi în „Almanahul Şcoiarilor”. Şi 
n'avem nici loc, nici timp să seriem de mai multe 
orl în aceiaşi chestiune. 

Răspundem numai la âlță întrebare a sa că nu 
există o planetă cu numele de Piuton, 


BURNRANUANZHAZEDSTEORNAANDUNARSNNEGANONO 
Dragii mei, să nu mai staţi, 

Ci chiar azi mă cumpăraţi, 

Căci de no să vă grăbiţi, 

Mai târziu nu mă găsiţi. HAPLEA 


5 DECEMBRIE 1928. — Nr. 147 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 

BUUURHENTI. — Str. SARINDAE 9— 11, — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI 
6 LUNI W „ 


Director: N. BATZARIA 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepubiicate nu se înapoiază 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


MARIOARA 


Mărioara-i mititică, 

Are şapte anişori. 

Ziua 'ntreagă socoteşte, 

Mereu scrie: Zac, zic, zor. 

lară Pisi şi cu Azor 

li vorbesc: — „Miau, miau, ham-ham, 
„Las” că-i scrie şi la noapte, 
Căci la joc tovarăş n'am!” 

— Cum, la noapte, eşti smintit? 
Nu știi vorba care spune: 

Nu lăsa de azi pe mâine 


Lucrul tău neisprăvit! 
Eufrosina Simionovioi direotoare-Cernăuţi 


Ea ———— o u 00 ———— 
PORCUL JUDECĂTOR 


În ogradă-i zarvă, ceartă "ntre găini, — 

Au venit cocoşii toți de prin vecini — 

Gâştile şi ele tot la fel se bat 

Rațele cu toate, luptă nverşunat. — 

Sgomotul e mare, până ce-a trezit 

Pe curcanul care a plecat grăbit. 

Porcul din băltoacă, câtu-i de greoiu 

O luă în fugă, înspre tărăboiu. 

— „Păi nu vi-i ruşine ? — începu să zică 

„Și de mine poate, nu vă este frică ? ? 

la spuneți şi mie, pe ce vă certați 

Să vă fac eu parte, ca să vë mpăcați !“. 

Câinele spuse, cau găsit mâncare 

Şi când s'o împărțească între fiecare, 

Mosafirii ăştia, care nau mâncat 

Au vrut să ne-o iee, dar nu i-am lăsat. 

Şi atunci războiul, toți am început, 

—.„„E de-ajuns atâta! tot ce am priceput 

Şi ca judecată, zic să vă 'npăcaţi 

Şi mâncarea toată, mie să mi-o dafi... 

„Să Naud în urmă că iar vă certaţi.... 
Teodor, Gh. Sovălată 


POMPIERU L 


Intr'un birt odată, 

Intră un om grăbit, 

Şi-a cerut cwn ton pripit, 
Să-i se aducă "'ndată 
Două porţii de mâncare, 
La o masăn aşteptare. 
Lângă el — din întâmplare 
Sta — gândind la câte’n cer 
Stan Bondoc, un pompier... 
După ce-a mâncat cu poftă, 
Muşteriul nou venit, 
Fiindcă îi venise gustul 

Să fumeze o ţigară, 

Scoase una şi-un chibrit. 


"Puse țigareta 'n gură 
Şi chibritul îşi aprinse, 


Dar de colo, pompierul 


“Suflă-odată şi i-l stinse. 


Muşteriul — om de treabă — 
Nevoind să facă ceartă, 
Liniştit din nou aprinse 

Alt chibrit; dar pompierul 
Fără un pic de zăbavă, 

Și pe-acesta i l-a stins. 

Tot aşa — fără de vorbă — 
Pompierul înnadins, 

Zece baţe de chibrituri 

Rând pe rând i le-a tot stins. 
Pân' ce 'n urmă muşteriul 
Supărat şi plictisit, 

S'a sculat în sus de-odată 

Şi-a strigat la: pompierul 

Ce sta foarte liniştit: 

— Domnule, i-a zece oară 
„De când tot îmi stingi chibritul,” 
— „Aaaa. Pardon: Iertare cer, 
li răspunde Stan Bondoc, 
„Dară eu sunt pompier 


„Şi nu pot ca să văd foc”... 
Zaharia George Burulană 


ARIN era un băiat, căruia îi muriseră pă- 
rinţii. Rămânând singur şi fiind sărac de 

U tot, bietul Marin îşi părăsi satul de naş- 
MERRY tere şi se duse la o curte boerească, unde 
a fost tocmit ca păzitor de gâşte. 

Cât era ziua de mare, Marin stătea afară pe 
câmp cu cârdul de gâşte. Insă băiatul era deştept 
şi sârguitor, aşa că ştia să se folosească de vremea 
petrecută afară. ` 

Aşa, începu să asculte cu toată băgarea de sea- 
mă cum îşi vorbesc gâştele una alteia şi să caute 
a le prinde graiul. In scurtă vreme Marin învăţă 
cum. gâgâie mama-gâscă, atunci când îşi cheamă 
bobocii, în ce fel gigâie gâscanul, când le dă gâş- 
telor de veste că se apropie un uliu sau vreo 
altă pasăre de pradă. Intr'un cuvânt, Marin în- 
vâţă graiul gâştelor. 

Nu se mulţumi cu atâta, mai ales că vreme avea 
din belşug. Treptat, treptat, izbuti să priceapă ce 
zumzue albinele, ce înseamnă orăcăitul broaştelor, 
ce spun păsările în cântecele lor. Marin era bu- 
curos de învăţătura aceasta, iar stăpânul său era 
mulţumit de dânsul. : 

Veniră însă zilele reci şi ploioase de toamnă şi 
lui Marin îi pieri acum voia bună. „In curând ză- 
pada va acoperi pământul, iar eu va trebui să stau 
o iarnă întreagă întins în grajd sau în bucătăria 
dela curtea boerului.” 

Aşa îşi vorbea Marin, dar o rândunică îi zise 
în graiul ei: „Vino cu mine în ţările, unde nu e 
iarnă şi nu e zăpadă!” 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Prelucrare de Ali-Baba 


— „lată un gând bun!” îşi zise băiatul. Se duse 
la curte şi-i ceru boerului voe să-l părăsească. Bo- 
erul consimţi, mai cu seamă că mavea la ce treabă 
să-l pue în timpul iernei. 

Luându-si traista în biţ, Marin porni pe drumuri 
depărtate. Merse aşa multe zile şi multe săptă- 
mâni, până când dete de o cetate, în care era primă- 
vară şi zile cu soare. 

Când ajunse în piaţa acestei cetăţi, Marin văzu 
lume multă strânsă în jurul mui om, care sufla 
din toate puterile într'o trâmbiţă. Intrebă şi îi se 
lămuri că este un crainic al împăratului şi că cheamă 
la palat pe toți câţi ştiu poveşti frumoase, ca să 
le povestească Domniței. Domnița, fată unică a îm- 
păratului, nu făcea altceva decât să asculte de 
dimineaţa până seara, spunându-i-se poveşti. Când 
îi se spunea o poveste nouă şi care îi plăcea, Domi- 
niţa răsplătea cu dărnicie pe povestitor. 

Auzind acestea, Marin se duse glonț la palat 
şi se înfăţişe Domniței zicându-i: „Eu nu ştiu po- 
veşti, dar te pot învăţa graiul păsărilor şi al altor 
animale.” 

Domnița bătu în palme de bucurie şi-i zise: 
„Haidem numai decât în grădină, ca să începem 
lecţiile!” 

In. grădină, Domnița zări mai întâiu o vrabie, 
care ciripea pe o cracă. „Ce spune vrabia?” întrebă 
ea pe Marin. 

„Se bucură că e zi cu soare. şi că verdeaţa e aşa 
de frumoasă şi-i cântă lui Dumnezeu un cântec 
de laudă”, îi lămuri băiatul. 


DIMINEAŢA COPIILOR 9000000000000000000..oooooooooooooeooeeeoee PAG. 5. 


„Vrabia are dreptate, făcu Domnița adăugând: 
Primăvara e minunată, dar până acum eu una nu 
m'am gândit să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru 
aceasta. Dar ce spune privighetoarea, care cântă în 
vârful mărului?” întrebă ea mai departe. 

„Işi “învaţă: puişorii în graiul privighetoresc şi 
se roagă de oameni să nu-i strice cuibul.” 

“Domnița şi Marin merseră mdi departe, până la 
marginea: unui eleşteu. 

En cârd de rațe înota pe apâ, orăcăind într'una. 
„Marine, ce-tot orăcăie rațele acestea?” întrebă din 
nou Domnița. 

„Rațele spun aşa: Aceasta e Domnița, care, în 
loc :să înveţe ceva de folos şi să mai muncească, 
nu face decât să se.plimbe şi să asculte tot felul 
de poveşti”, îi tălmăci Marin orăcăitul rațelor. 

„Rațele acestea sunt nişte mojice!” strigă Dom- 
niţa supărată şi se depărtă de eleşteu. 

Câţiva paşi mai încolo auziră zumzetul unei al- 
bine. „Ştii, Marine, ce spune albina, care zumzue?” 
întrebă Domnița. 

„Da, ştiu, răspunse Marin. Spune că e nevoită 
să' umble din floare în floare, ca să strângă miere 
şi să aibă- din ce trăi la iarnă.” 


„Ce lucru de mirat când vezi că o albină, este 
aşa de sârguincioasă, pe când atâţia oameni îşi 
petrec viaţa în trândăvie!” zise Domnița, dusă pe 
gânduri. 

„De fapt, toate animalele- muncesc şi sunt sâr- 


z 


guincioase şi au mereu câte ceva de făcut”, îi lămuri 
Marin. Păsările mai bătrâne, de pildă, îşi fac cui- 
bul, alte animale îşi pregătesc vizuinile, şi cu toa- 
tele aduc puilor lor de mâncare. In vremea aceasta, 
animalele tinere trebue să înveţe cu toată sârguinţa, 
pentru ca mai târziu să-şi poată face rost singure 
de hrană. Să fi avut şi eu părinţi, aşa cum au ani- 
malele din câmpie şi din păduri, cu ce dragoste 
aş fi învățat şi eu carte şi vreo meserie, decât, 
orfan cum sunt, nimeni nu-mi poartă de grije”, zise 
Marin, izbucnind în lacrimi. 

„Săracul Marin!” făcu Domnița cuprinsă de milă. 
Teodată îi veni, însă, şi un gând foarte bun: să 
se roage de tatăl ei împăratul să-l ia pe Marin 
sub_ocrotirea lui şi să-l dea la şcoală. 

Impăratul, care era bun la inimă, îi împlini bu- 
curos dorirța, mai ales că, odată cu Marin, începu 
şi Domnița să muncească şi să înveţe. 

Ce a urmat, se ghiceşte lesne. Marin i-a întrecut 
pe toţi la învăţătură, iar după ce a crescut mare, 
a fost numit de împărat cel dintâiu sfetnic. 

Şi a mai făcut ceva împăratul. Văzând cât de 
harnic şi de priceput este Marin, i-a dat în căsă- 
torie pe Domnița, care ţinea aşa de mult la dânsul. 

lar când s'a împlinit vremea şi împăratul a în- 
chis ochii pe vecie, Marinică al nostru i-a luat locul 
pe scaunul împărătesc. 

Şi iată cum prin hărnicie, cinste şi muncă, Ma- 
rin, dintr'un biet păzitor de gâşte ce era, a ajuns 
să fie împărat, stăpân pe o ţară mare şi întinsă. 


LL LILI LILLE LILI] 
Toată lumea mă citeşte, 
Zice și se'mveseleşte : 
„Hapleo, măi, halal să-ţi fie, 
Ne faci mare bucurie ! 
Cartea mea, deci, vă grăbiţi, 
S'o luaţi şi s'o citiţi, 


Citiţi, citiţi, citiţi! 
Almanahul Şcolarilor pe anul 1927 


care a apărut şi se găseşte de vânzare la toate li- 
brăriile şi chioşcurile de ziare. 

Almanahul acesta este minunat din toate punc- 
tele de vedere. Tipărit cu toată îngrijirea pe hâr- 
tie bună, 

nu costă decât 20 de lei volumul 


ÈÀĜ. 6. 


DIMINBATA COPIILOR 


PRIETENI PÂNĂ LA MOARTE 


— Poveste istorică — 


de Vladimir Astronomul 


itel, băiat mare, căci este în clasa a treia 
de liceu, se întoarse acasă cam supărat. 


$ I-se dăduse ca pedeapsă să scrie de cinci 
zeci de ori propozițiunea: „Nu voiu mai 
á vărsa cerneala.” 


— „Dar dece să o verşi?” îi zise mustrător 
tatăl său. 

„Nam vărsat-o eu, tăticule, răspunse Titel adă- 
ugând: O vărsase colegul meu Georgică, dar n'am 
vrut să-l denunţ, aşa că m'am ales eu cu pedeapsa.” 

— „Ai făcut bine, îi zise tatăl său, că ai vrut 
să scapi pe un prieten, primind să fii pedepsit tu 
în locul lui. Pretenii adevăraţi trebue să se jertfească 
la nevoe unul pentru altul. 

„Purtarea ta față de Georgică îmi reaminteşte 
o poveste din timpurile vechi, o poveste adevărată, 
Ascult-o, că nu e rău să o ştii.” 

Tatăl lui Titel începu să povestească în felul 
următor : 

„In vremile din vechime, tiranul Denis domnea în 
cetatea Siracuza din Sicilia. Tot atunci trăiau şi 
tinerii Damon şi Pitias, doi prieteni cari ţineau aşa 
de muit unul la altul, că nu-i vedeai niciodată des- 
părţiţi. 

„Intr'una din zile, tiranul Denis arestă pe Pitias 
şi-l osândi la moarte prin răstignirea pe cruce, 
învinuindu-l că ar fi urzit un complot împotriva sa. 

„Pitias, la auzul acestei veşti, grăi precum ur- 
mează: „Sunt cu desăvârşire nevinovat, cu toate 
acestea, nu-ţi cer iertare, ci te rog numai să-mi 
îngădui trei zi.e, ca să merg până acasă la mine. 
Prietenul meu Damon rămâne ca chezaş, aşa că dacă 
se întâmplă să nu mă întorc, el stă gata să fie 
spânzurat în locul meu.” 

— „Bine, răspunse tiranul zâmbind în bătaie de 


joc, îţi dau termen de trei zije, nu uita însă că 
dacă nu te întorci a treia zi până la apusul soa- 
relui, pietenul tău Damon va pieri în locul tău.” 

Damon primi îndată ca, până la înapoierea de 
acasă a lui Pitias, să fie închis în temniță şi să 
fie chiar spânzurat, la caz de Pitias nu se mai 
întoarce. TS 

„In zorii ziei a treia, Pitias, care mersese în 
sat la el, îşi văzuse părinții şi işi orânduise tre- 
burile, porni înapoi spre Siracuza. Din nenorocire, 
se dezlânțui o ploaie şi o furtună îngrozitoare. Dru- 
murile se desfundă, micile cursuri de apă se 
prefac în torente. Bietul Pitias nu poate înainta 
decât cu foarte mare greutate. 

„Culmea nenorocirei a fost când, ajungând 18 
un râu mare, văzu cum apa acestui râu luă podul 
şi-l duse. Nici nu era de gândit, ca să poată trece 
printr'însul. Dâr Pitias mu stătu la îndoială: tre- 
buia să ajungă cu orice chip la Siracuza mai înainte 
de apusul soarelui şi să-şi scape prietenul dela 
moarte. Se aruncă, aşa dar, in valurile turbate ale 
râului, ca să treacă înnot. Se găsi de mai multe 
ori în primejdia de a fi înecat, dar nu-şi pierdu 
curajul. i 

„In sfârşit, izbuti să iasă de partea cealaltă a 
râului. Era aşa de obosit şi de istovit, că abia 
îl mai ţineau picioarele. Cu toate acestea, nu stătu 
să se odihnească. Vedea cu groază că soareie se 
înăţa din ce în ce mai sus pe cer şi că ziua 
înainta. Sprijinindu-se pe un băț, care era o ade- 
vărată măciucă, merse înainte pe drumul, care ducea 
acum printr'o pădure. In pădurea aceasta fu atăcat 
de trei hoţi. 

„Vreţi să-mi luaţi viaţa? le zise el. Nu wo dau, 
pentrucă cu prețul ei trebue să scap viața prietenului 
meu.” 

Ridicând măciuca, îi lovi pe hoţi, omorându-i 
pe câteşi trei. 

Soarele cobora din nou cerul, pregătindu-se să se 
culce. Pitias nu mai umbla, ci sbura. Pe drum în- 
tâlni doi călători, pe cari îi întrebă: „Ce-i cu D 
mon?” | | py 

— „Se fac pregătiri să-l răstignească”, îi răs- 
punseră aceştia. 

„In sfârşit, iată că ajunse înintea porţilor ce- 
tății Siracuza. Aci îi eşi întru întâmpinare Fi/ostrat, 
păzitorul casei sale, care îi zise: „Stăpâne, fugi 
şi scapă-ţi ce! puţin viața ta. Vii prea târziu. In 
clipa aceasta Damon, care te-a aşteptat, fără să-și 
piardă speranţa, îşi dă sufletul pe cruce.” 

— „Ei bine, răspunse Pitias, dacă am venit prea 
târziu, aşa că nu-l mai pot scăpa, mă duc să-i 


Chiar întoemai cum qi Scris. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cer tiranuui să mă răstignească şi. pe mine alături 
de Damon. Să mor şi eu şi să nu se poată spune 
că mi-am trădat prietenul.” 

„Şi - Pitias, aiergând cât îl mai țineau puterile, 
se duse drept la locul de osândă: Tocmai atunci 
Damon urma să fie pus pe cruce. „Opriţi! strigă 
el și lăsaţi pe prietenul meu. lată, am venit ca să 
fiu osândit la moarte.” 

„Toată mu'ţimea .de oameni fu cuprinsă de milă 
şi de admirație, văzând pe aceşti doi prieteni, cari 


PAG. Ș. 


se îmbrăţişau şi vărsau lacrimi de bucurie, fiindcă 
se întâiniseră din nou. 

„Vestea ajunse până ia urechile tiranului Denis, 
care se înduioşe şi porunci ca atât Pitias, cât şi 
Damon să fie lăsaţi liberi şi să nu li se facă 
nici un rău. 

„Ba chiar din ziua aceea se împrieteni şi el cu 
dânşii şi tormară tustrei un grup de prieteni ne- 
despărțiți. 

Vladimir Astronomul 


Hapleo dragă, nu pot spune 
Cât sunt vesel, mulțumit, 
De scrisoarea şi de vestea 
Dela tine ce-am primit. 


Să-ţi trăiască dar fetița ! 
lti urăm de mii de ori 
Eu, Moş Nae, împreună 
Cu iubiții cititori. 


Şi nu ştii, prea scum prieten, 
Cât de mult m'am supărat, 
Când văzut-am că scrisoarea- ti 
A eşit cam încurcat. 


Dar de vină-i tipogratul, 
Insă acuma mi-a promis 
Altă dată să culeagă 


lar de numele fetiţei, 

Zic din parte-mi ca şi tine 
Mai frumos ar îi Hăplina 
Dulce e şi sună bine 


Tănăsuca, Prostiluca 
Dă-le *neolo, nu-s frumoase, 


De botez, îți cer iertare. 
Dar de Sfântul Nicolae 
Nu e chip, căci este ziua-mi — 
Ai uitat că sunt Moş Nae ? 


Şi că-mi vine mie lume, 
Cititori şi cititoare, 

$'o să facem noi cu toții 
O drăguļă sărbătoare? 


De Crăciun e mult mai bine 
Să-mi botez pe scumpa tina, 
Mulţi veni-vom şi cu daruri 
Căci ce dragă ni-i Hăplina ! 


Ba s'o rogi pe coana"Frosa 
De Frusina să se lase. 


Pâr atunci găsesc ş'o naşe, 
Ba mă rog de cititoare, 

Să-mi vestească mai de grabă 
Cine este doritoare. 


S'o să fie, Hapleo dragă, 

Doamne sfinte, ce-o să fie ! 

Numai cântece şi jocuri, 
-. Numai râs şi bucurie. 


Aşa dar, te pregăteşte, 
De Crăciun să ne primeşti 
Deci, îți zic la revedere 
La palatu-ți din Hăpleşti. 


“i “ 
Cara N ET N i a 2 


Ende a văl dt 


A at et 


PAG. 8. 


1) 


2) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CÂND NU LAŞI MAIMUȚA’N PACE 


Desenə de W. Busch Dea 


Pe un stâlp de o statue 
Stă maimuța gânditoare, 
Când pe-acolo trece Tică, 
Tot fumând dintro țigare. 


i ştrengar, cum ştim că este, 
u ţigara îi dă foc, 
Drept în coada cea păroasă, 
Sare biata ea din loc. 


Localizare de MOŞ NAE 


3) Tică râde, iar maimuța 
Dând un țipăt de durere 
Coada-şi duce pân'la gură, 
Suflă într'însa cu putere. 


4) Dar pe urmă 'nfuriată 
Drept spre Tică se-aruncă, 
Păru-i smulge, 'n ghiare-l strânge 
La bătaie mi-l luă, 


btaa O ai 


a Dc 


5) Ba din mână-i smulge sticla 


ipă Tică şi de fapta-i 


i mi-i calcă şi-l turteşte 
ea neroadă se căeşte. 


DA 
Ar anA 


Nias. 


6) Şi văzând că sticla-i plină 
De un vin cam turburei, 
Cum vedeţi, pe gât o dete, 
Ba vărsând şi pe Titel. 


7) Tică vrea să-şi scape vinul 
i de coada ei se-agaţă, 
ar maimuța cam cheflie 

. Altă lecţie-l învaţă. 


8) După ce băuse vinul, 
N cap cu sticla îl izbeşte: 


gaju or! că mă omoară !“— 


n drumeţ acum s'oprește. 


(Va; 


PAG. 9. 


urma) 


4, 10. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


POVESTEA PURECELUI 


tru nimic în lume mar fi făcut cuiva cel 
, mai mic rău sau n'ar fi zis o vorbă rea, ci 

numai cu bunătatea şi credința nestră- 

mutată în Cel de sus trăia pe lume. 

Odată se duse dracul la Dumnezeu şi-i zise: 
iată omul acela credincios care nu ese din cuvân- 
tul tău, eu îl voi face să păcătuiască şi măcar că 
asta mă va costa multă muncă tot voi isbuti. 

— ţi ingădui — zise Dumnezeu — să pui la 
incercare pe acest om, dar să ştii că nu-ţi va fi de 
folos munca şi iarăş îţi spui ori cum vrei vei face, 
numai să nu ceri ajutor dela oameni, căci altfel 
să nu-ți mai calce pe aci picioarele că pui de te 
stropeşte cu aghiasmă. 

Dracul făgădui şi făcând o tumbă sprijinit în 
coastă se dădu de-a rostogolul până pe pământ. 
Aci scărpinându-se 'n ureche cu pămătuful cozii 
incepu să se gândească în ce fel să tragă în păcat 
creştinul. 

După nițiçă chibzuinţă se repezi cu un tăciune a- 
prins şi-i dădu foc casei. Bietul om cercă să-şi sca- 
pe ce brumă de lucruri a putut şi apoi închinându- 
se către ceruri grăi: dacă Dumnezeu o vrea îmi 
va ajuta să-mi agonisesc la loc ceeace am pierdut. 
Dracul crăpă de ciudă şi-şi muşca coada de mai 
mai s'o rupă, aşa într'altă zi îi fură un copil, în 


A fost odată un om așa de credincios că pen- 
AN 


de D. Const. Mereanu 


alta se schimbă în lup şi-i omori toate oile creşti- 
nului. Altă dată îi omori vitele de muncă, însă ori 
ce făcea la nimic nu-i folosea; omul nostru nu 
eşea din credinţa lui. Plin de ciudă Nichipercea 
se dădea cu capul de toate stâncile că doar, doar 
o găsi ceva cu care să scoată pe om din credinţa 
lui. Cum sta el aşa gânditor iată că vine o babă 
la el şi-i zise : geaba îţi baţi căpăţâna ta seacă, 
Nichiperceo, că n'ai să isbuteşti niciodată. Dacă 
îmi dai mie niţică smoală din focul iadului am 
să-ți fac eu ceva cu care să poţi isbuti. Dracul, 
care uitase făgăduiala dată lui D-zeu, se învoi cu 
baba şi îi aduse smoala cerută. Baba, care era o 
vrăjitoare afurisită luă smoala o împărți în bucă- 
tele mici „mici de tot şi suflând peste ele le dădu 
viaţă şi se schimbară în nişte vietăţi mici şi ne- 
gre cari săreau de colo până colo cu o sprinteneală 
uimitoare. 

— la puricii ăştia (— zise baba — şi du-te la o- 
mul cu pricina. Dă-i înapoi tot ce i-ai luat şi atunci 
când o îi mai mulţumit în adăpostul lui şi când 
o fi mai dornic de odihnă, aruncă-i în pat lighioa- 
nele acestea. 

Aşa făcu dracul. Dădu 'napoi omului casa, oile, 
vitele de muncă, însfârşit tot ce îi luase şi când 
bietul om era mai mulțumit şi se 'nchina cerului 
că l-a ajutat, se pomeni că ceva îi pişcă grozav 
trupul. Nevastă-sa, copiii, slugile, toți se învâr- 
teau de pişcături. Când veni noaptea, barem, nu 
mai era de.trăit. Omul nostru uită de toate şi în 
culmea disperării zise: 

— Dar ce „dracu“ lighioană o mai fi şi asta ? 

— Ura ! strigă Nichipercea. Am câştigat! omul 
a uitat numele lui D-zeu şi l-a pomenit pe al meu. 
Plin de bucurie porni către rai dar în drum îl opri 
D-zeu şi-i zise: Stai, Necuratule, căci altfel ne fuse 
vorba. Ai uitat când ţi-am spus că să nu ceri a- 
jutorul oamenilor ? Dacă nu era baba ceea, oare 
făceai vreo procopseală ? Piei din 'naintea mea şi 
să nu te mai văd vreo dată pe aci. 

Dracul plecă cu coada între picioare înciudat 
că nu făcuse nici de data asta nimic. De necaz 
lăsă purecii pe pământ cari de-atunci sau înmul- 
tit şi ca lighioane ale diavolului supără lumea cu 
ciupiturile lor îndrăcite. 

D. Const. Mereanu 


N4AAAAAAA AAA AAAAAAAAAAAAA AAAAAA AAAA AAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAA 
Ah, cât sunt de mulțumit, 
Pe „HAPLEA“ că l-am citit, 
Cartea nouă și frumoa:ă 
Nu lipsească din vr'o casă. 


-a 


PâG. îi. 


DIMINEAȚĂ COPIILOR ee 


Cine e flăcăul de mai sus? 


Aţi crede, judecând după costum şi mai ales 
după turbanul din cap, că e vreun Turc, Persan, 
Indian sau cine ştie ce neam de oameni. i 


Ei bine, vă înşelaţi. Tânărul de mai sus este un » 


Român neaoş, care nu s'a îmbrăcat aşa ca pentru 
vre-un carnaval sau bal mascat ci este în portul 
lui de toate zilele, aşa cum mergea el pe stradă. 

lar, dacă ţineţi să ştiţi unde sunt Românii, cari 
merg îmbrăcaţi în felul acesta, vă spun că e un 
port de “aci din Bucureşti. Mă grăbesc însă să 
adaug că de atunci au trecut mai bine de o sută 
de ani. 

Flăcăul din portretul de față este un fiu de boer, 


Însemnări si cunoştin 
folositoare 


care a terminat şcoala, învățând, cum se zice, 
cartea din scoarță până în scoarță. Scăpat de grija 
şcolii şi a învăţăturei, el e vesel şi mândru. 

Trebue să mai știm însă că pe vremea aceea şcoli 
româneşti erau prea puţine şi la ele nu se în- 
vâţa carte multă, aşa cum se învaţă în zilele noastre. 

De o sută de ani încoace România şi poporul 
român au făcut, în ce priveşte învăţătura, pro- 
prese uimitoare. 


— — — — 


Cine a fost „Stradivarius“? 


E întrebarea cititorului nostru (un cititor ,pa- 
sionat”, cum scrie e.) K. Mih. dela Craiova, care 
ne mai scrie că a citit în ziar că o vioară cu nu- 
me: lui Stradivarius ar avea un -preţ de sute de 
milioane de lei. 

Fără să fie chiar aşa de necrezut de scumpă, e 
adevărat că viorile „Stradivarius” au prețuri foarte 
mari şi se găsesc cu greu, fiind puține la număr. 

Stradivarius (nume'e său întreg şi exact este An- 
tonio Stradivari) e Italian, născut în oraşul. Cre- 
moha, in anul 1644. A învățat să fabrice cu mâna 
viori şi violonceluri la vestitul pe atunci fabricant 
de viori Nicola Amati. 

După ce a stat mai mulţi ani ca ucenic, şi-a 
deschis atelier propriu, făcând viori şi violonceluri 
cu o grije şi artă desăvârşită, ca să dea sunete.e 
cere mai plăcute şi mai armonioase. 

Astăzi, bine înțeles, nu se fac viori Stradivarius, 
aşa că nau rămas decât cele făcute de dânsul 
şi cari sunt neintrecute. De aceea au şi preţuri 
aşa de urcate şi nu se găsesc decât în mâinile 
ce-or mai mari artişti. O vioară „,Stradivarius” este 
o întreagă avere. 

Intr'unul din numerile noastre viitoare vom pu- 
blica o poveste în care e vorba de o vioară „Stra- 
divarius”. 


Copii buni și s'tiori! 


r R paie voştri ca de Stin- 
telo Sarh intii Anul Nou să vă 
cumpere drept cadou, un ceasor- 
nic de mână brățară sau de buzu- 
nar, eftin și frumos cu mersul ga- 


rantat în scris 3 ani, de la 


Ceasornicaria PAX 
din Calea Griviței No. 107, unde se 
găsesc şi instrumente muzicale. 


PAG. 12. 


DIMINcAȚA COPIILOR 


— Poveste populară rusesscă — 


n olar mergea încet cu oale de-alungul 
unui drum, moţăind. Impăratul Ivan Va- 
silievici îl ajunse din urmă: ` 

— Călătorie bună, olarule!.. 

Olarul se uită înapoi. 

—  Adormiseşi? 

— Da, Măria Ta, adormisem. Să nu te temi de 
cel care cântă, ci de cel care doarme. 

— Eşti îndrăzneţ; îmi plac oamenii ca tine. Că- 
răușule, lasă caii la pas. Ei bine, voinice, de mult 
timp trăeşti cu meseria asta? 

— Din tinereţe, şi iată-mă acum om bătrân. 

— Iți ajunge ca să-ţi poţi creşte copiii? 

— Da, Măria Ta, şi cu toate astea nu ar, nu 
secer, nu strâng de pe câmp şi îngheţul nu-mi 
strică lanul. 

— Bine, meştere olar, care va să zică nu este 
nici un rău în lume? 

— Ba da, Măria Ta, în lume sunt trei rele. 

— Şi cari sunt aceste trei rele, moşule? 

— Cel dintâi, este vecinul cel rău; cel de al 
doilea, femeia rea; cel de al treilea, sufletul rău. 

— Hm! Ia spune-mi care din toate este mai rău? 

— Pot să mă depărtez de un vecin rău, şi pot 
lăsa femeia cea rea; dar nu pot să mă desfac nici- 
odată de sufletul cel rău: el este totdeauna cu mine. 

— Ai grăit adevărat, moşule; eşti înţelept. Dar 
ia să-mi spui tu, dacă îţi cade în mână o gâscă 
de jumulit, îi mai laşi barem penele dela aripi? 


— Dacă-mi vine la socoteală, da; asta-i după cum 
stau lucrurile... Dacă nu, o jumulesc până la cel 
din urmă fulg. 

— Bine, olarule, stai acum şi-mi arată olăria ta. 

Olarul se opri şi începu să-şi arate marfa. Impă- 
păratul o privi şi arătând trei farfurii de lut, 
îi zise: „Poţi să-mi faci mai multe de acestea? 

— Da, Măria Ta; câte doriţi? 

— Vreau douăsprezece cărucioare. 

— In cât timp să vi le fac? 

— Intro lună, 

— Cred că aş putea să vi le fac în 
săptămâni. 

— Mulţumesc, moş olarule. 

— Dar unde va fi Măria Ta, când voi aduce 
marfa în oraş? 

— Voi fi la un negustor. 

Impăratul se întoarse în oraş şi porunci ca Ja 
nici o masă mare să nu se mai servească decât în 
vase de lut. Să nu se mai vadă nici de argint, nici 
de cositor, nici de aramă. 

Olarul făcu oalele Impăratului şi porni cu marfa 
la târg. Un boier veni şi-i zise olarului: — „Vin- 
de-mi mie aceste oale.” 

— Nu se poate; le duc la cel care mi rca 
poruncit. 

— Asta-i acum! ia banii şi taci; nici nu șia 
dat arvună. Cât ceri pe ele? 

— Să-mi umpli fiecare oală cu bani. 


două