Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages601-650

> ОК, быу, PERA тт "СҰ = w 27 CT r 7 >: жұғу Сай а... ta 9 
es H | 
- DIMINEAȚA COPIILOR ФФФФФФОФФФФОФФФФФОФФФФФФФФФФЦОФ0ФФФФФФФ9ФФ0ФФ PAG. 0. 
| 
š ғ es ы = = с. = 
25) 'N vremea-aceasta domnul doctor 26) Dar nu vede ce-i la scară 
Se trezeşte buimăcit, Şi pe Haplea îlizbeşte 7... _ 
Ë umblând pe intunerec, Cu piciorul, că biet Haplea У: 
se-afară prea grăbit, Până jos se pomeneşte. 
+ ! 


27) „Ce-am făcut 2“ strigă Sterpelea, 
A „Pe bolnav l-am omorît t“ 
la o lampă si си dânsa 
Fuga jos s'a coborit. 


9 522%; 


29) N'are'ncotro şi-l ridică 
Şi'n odaia sa îl duce, 
Când nevastă-sa îl vede, 
ingrozită, 'şi face cruce. 


28) „Da, e mort“ îşi zice singur, 
„Vai de mine, ce-am ра ! 
E de vină ticălosul 
Ce din somnu-mi ma trezit“, 


š 522200 


30) „Piei, Satano, dar ce-i asta ? 
Ce mi-aduci tu morţi în casă? 
Du-l afară, ia-l de-aicea 14 


Dar bărbatul zice : „Lasă!“ 
(Va urma). 


— 


РАО. 10. 


À = @ У Qs ° 
) ‚ {27 % : f ⁄ 
>С. 2} ОА Ы ж 2” sli 
K ; ЖУ d, ЖЫ 4 т. > 74 > 
, >Ç “7 / г să, /; 21 
ДІ Z Ж.Т етте ТІ wii | 
M жи А, #3 № A /0 lat ІШ 


5. ўз 


ры h || 


ІІ) 
JI ША аш], 


PORCARUL 


Basm din Elveţia de Sutermeister 


cum câteva veacuri trăia într'o ţară depăr- 
tată un mic porcar. Іпіго zi cum sta pela 
; prânz, pe câmp, obosit, văzu cum în apro- 
piere nişte plugari întinseseră masa şi beau 
şi mâncau sdravăn, iar е] lihnit de foame 

abia scara avea să îmbuce ceva. 
— Ah, îşi zise el, de as fi plugar, ce fericit as fi! 
Şi mapucă să-şi isprăvească bine gândul că pe 
loc, ca în vis, toate se schimbară în jurul lui, cât ai 
clipi din ochi. In locul holdei era o grădină cu pomi 
roditori şi alături o curte mare ţărănească, plină 


de tot felul de păsări şi porumbei, iar în mijlocul ` 


curţii sta el, fostul porcar, îngândurat, căci tocmai 
sta să-şi facă socoteală de produsul holdelor şi li- 
‹ vezilor sale. 

In clipa aceasta trecu pe la poarta lui ип ne- 
gustor de grâne călare, care trezi pe ţăran din 
gândurile lui; căci cam se chirchilise, era cu chef 
şi zângănia banii din chimir. 

— "Ei, vere, cum dai baniţa? 

“Țăranul răspunse: 

— Nu pot să o dau mai ieftin, ţi-am ріні; пе 
prăâpădim, dacă nu vom prinde mai multicel. 

Grânarul îşi netezi însă burta şi rânjind batjoco- 
ritor plecă înainte, cântând. 

— Аһ, de aş fi şi eu un grânar ca acesta, oftă 
En ce fericit aş fi! 

N'apucă să isprăvească bine vorba, că se pomeni 

{алой un hambar mare plin cu grâu, proprietatea 


lui, scărpinându-şi părul din сар. Războiul ajun- 
sese іп toiul său si armata ducea lipsă. Nu pi 
tuse Ба prinză pe grâul său cât ceruse, iar acum 
o ceată de soldaţi spărseseră cu sila hambarul şi 
cărau saci Ја furgonul din drum, înjurând si ghion- 


tind pe bietul grânar, apoi plecară chiuind şi ră- 


zând batjocoritor, în frunte cu un colonel burtos бі 
rumen la faţă, care venise călare. 

: — Ah, de aş fi un colonel de aceştia, ce mulţu- 
mit aş fi! strigă grădinarul. 

Şi pe loc se pomeni colonel în faţa unui tribu- 
nal militar, ministrul îl osândi la închisoare pe 
viaţă pentru că cu sila şi împotriva legii şi a drep- 
tului răpise averea poporului său. In zadar se des- 
vinovăția colonelul că mar fi executat de cât un 
ordin înscris, pe care l-a pierdut în timpul răs- 
boiului. Ca militar era dator să asculte şi să facă 
ce i-se poruncia. 

Ministrul nu vru să ştie de nimic şi porunci 
paznicilor să-l ducă la închisoare. 

‚ — Ah, de aş fi un minsitru de aceştia, strigă co- 
lonelul, ce mulţumit aş fi! 

Şi cât te ai şterge la ochi, se pomeni într'o ca- 
leaşcă proastă cu soția sa, care plângea $; си 
copiii săi, cari scânciau. 

Caleaşca îi scotea pe o poartă dosnică, iar mul- 
țimea îi improșca cu ouă clocite şi mere putrede. 


Un ofiţer se apropie de р. strânse din ц- 
тегі si zise: 


Е: 


{т 


DIMINEAŢA COPIILOR660000000000000000000000000000000000000004 РАО. 11. 


— De, domnule ministru, drept că numai minciu- 
nile şi uneltirile josnice au stârnit mânia regelui îm- 
potriva dv. Vă sfătuesc însă să părăsiţi neintâr- 
ziat {ага şi doisprezece ani să nu mai călcaţi pe 
aci, de oarece vi-se ia moşiile şi casele. 

— Ah, de aş fi rege! gemu ministrul. 

» Şi cât ai clipi din ochi, se pomeni rege, dar 
bolnav într'un jâlţ aurit ре care servitorii se căz- 
niau să-l coboare ре о scară tainică. 

Răsboiul ţinuse mult, regele se dusese şi el pe 
câmpul de luptă şi se îmbolnăvise de oboselile cu 
cari nu era obişnuit şi acum oamenii lui căutau 
să-l scape să nu саға în mâinile duşmanului, саге 
era aproape. Atunci în culmea desnădejdii strigă: 

— Аһ, de aş fi cel mai sărac рогсаг din ţara 
mea, dar sănătos şi scăpat din primejdia  acea- 
sta! Ce mulţumit aş fi! 

Şi pe loc regele se pomeni iar porcar la margi- 
nea țarinei; se recunoscu іп sdrenţele sale şi de 
bucurie făcu un salt peste porcul cel mai mare, 
căci acum ега cu adevărat mulţumit. 

In româneşte де Ludovic Lelst 
——— k= N 


Petrică si раға necoaptă 


Tatăl lui Petrică avea o grădină cu tot felul de 
pomi roditori, cu cele mai gustoase fructe — dela 
сігеаѕа cea mai mică, până la mărul cel mai mare. 

Nu e de mirare dacă Petrică se ducea foarte des 
prin această grădină, pentrucă domnişorul пи ега 
câtuşi de puţin duşman al fructelor gustoase. 

Dar dacă ar fi mâncat numai fructele coapte, n'ar 
fi fost mare lucru, însă domnişorul Petrică nici 
celor necoapte nu le da pace. Intr'o zi Petrică 
văzu în vârful unui păr o pară necoaptă. 

Numaidecât» îi zise: 

— "Dă-te jos, pară frumoasă, să te mănânc! 

— "Nu viu, răspunse para, fiindcă sunt încă ne- 
coaptă şi aş dori să mă bucur şi eu de tinereţea 
mea. 

— Am să-ţi dau ец tinereţe! zise Petrică, — 
Şi luă о prăjină lungă şi începu să lovească para. 

De odată, para rupându-se depe creangă, căzu 
cu putere drept pe nasul lui Petrică. 

Wa aceasta nu se aşteptase el. Para ега mare şi 
foarte tare. In clipa aceia, de durere, Petrică văzu 
stele verzi, iar din nas începu să-i curgă sânge. 

Dommişorul Petrică se sperie foarte rău şi fugi 
plângând în casă. 

A doua zi, când Petrică se duse în grădină, i 
se păru că toţi pomiii se uită Ia el şi-şi bat joc de 
ce i-se întâmplase lui; iar cână găsi în iarbă para, 
pe care o trântise ieri din pom, veştejită şi sbâr- 
cită, făgădui că nici odată în viață пи se va mai 
atinge de fructele necoapte. 


Din ungureşte de T. Păsculescu-Orlea 
DOC [s 


Păcatul mărturisit... 


„Este pe jumătate iertat, spune о zicătoare. 

lată acum şi o scurtă poveste adevărată, care 
arată că cel ce a greşit câştigă mai mult măr- 
turisindu-şi în mod cinstit greşala, decât ascun- 
zând-o şi tăgăduind-o. 

Un împărat, după câteva zile dela urcarea sa 
pe tron, se duse să viziteze puşcăriile, hotărit să 
dea drumul acelora dintre puşcăriaşi cari, deşi vi- 
поуай, ‘аг fi arătat că se căesc şi că merită о 
astfel de binefacere. Dar care nu-i fu mirarea îm- 
păratului, când întrebându-i unul după altul pe 
puşcăriaşi, toți oameni osândiţi pentru greşeli foarte 
grele, auzea din gura lor că sunt nevinovaţi, că 
au fost inchişi pe nedrept şi că, prin urmare, tre- 
buie să fie puşi în libertate. 

Erau acolo puşcăriaşi, cari făcuseră moarte de 
ош, alţii cari dăduseră foc la casele vecinilor, alţii 
cari furaseră. Cu toţii, însă se jurau că mau nici 
о vină şi că sunt oamenii cei mai сигајі și mai 
cinstiţi de pe pământ. 

Intr'un colţ al puşcăriei stătea retras un puşcă- 
riaş tânăr, саге nu venise să se roage, са şi cel- 
lalţi, să i-se dea şi lui drumul. 

Dar pe tine dece te-au închis?” îl întrebă îm- 
păratul. ң : 

— „Majestate, îmi merit soarta, făcu el. Into- 
vărăşindu-mă, pentru nenorocirea mea, cu nişte oa- 
meni răi, n'am ascultat de părinţi, am dus o viaţă 
stricată şi am săvârşit multe fapte rele. Deaceea, 
pedeapsa се mi-s'a dat, o meritam pe deplin”. 

Impăratul care ştia că şi ceilalţi puşcăriaşi sunt 
vinovaţi, fu plăcut impresionat de sinceritatea cu 
care tânărul acesta îşi mărturisea greşeala şi îşi 
zise că dacă i-ar da unui astfel de om drumul, 
s'ar indrepta şi n'ar mai cădea în ispita răului. 

Deaceea grăi şi zise, arătând spre tânărul puş- 


„căriaş: „Cum е cu putinţă ca un criminal şi un 


ticălos ca acesta, să stea laolaltă cu atâţia oa- 
meni cinstiţi şi cumsecade? Luaţi-i, dar, lanţurile 
de pe cl şi goniţi-l de аісеа, ca să nu-i strice 
şi pe ceilalţi!” 

Numaidecât tânărului puşcăriaş îi se dete dru- 
птш si fu pus în libertate. Cât despre ceilalți puşcă- 
riaşi, cari făceau ре nevinovaţii şi pe îngerii, au 
rămas şi mai departe în pușcărie, ispăşindu-şi gre- 
şelile pe cari nu vroiseră să le mărturisească. 

Viad Niooară 
———— coc km 

Profesorul (explicând fracțiile ordinare): 

„Іопеѕсше, închipuieşte-ți că am ре o farfurie 
un covfig. O cincime din el о dau lui Alexaridrescu, 
încă o cincime lui Petrescu, Заг trei cincimi le о- 
presc pentru mine. "Се ţi-a rămas ţie?” 

Elevul: „Fartfuria, d-le profesor.” 

Trimise de Petre Gebotaroneo-Hotin 


după Zinger'e 


шіоага şi frăţiorul nu semănau deloc unul cu 
altul. Surioara era cuminte,  ascultătoare, 
harnică la muncă şi nu lipsea nici odată 
dela slujba dela biserică. Frăţiorul, din po- 
trivă, ега neastâmpărat, nu-i plăcea пісі 
munca, nici învăţătura, nu dădea decât foarte rar 
pela biserică şi făcea mari supărări părinţilor săi. 

Intr'una din zile, surioara şi frăţiorul se duseră 
împreună la pădure, ca să strângă fragi şi căp- 
şuni şi pătrunseră foarte adânc în pădurea cea deasă. 

Frăţiorul, care mai era şi un băiat lacom, mânca 
toate fragile şi căpşunile ce găsea şi nu se gândea 
să mai ducă şi mamei sale. Surioara, însă, punea 
în со$ше{, gândindu- se la “bucuria ce-i va face 
mamei, când îi va duce coșuleţul plin. 

Şi pe când ei umblau aşa prin pădure, iată că 
pe -neaşteptate se ivi inaintea lor o femeie de o 
frumuseţe fără pereche. Era întăşurată toată într'o 
lumină vie, iar cununa de lumină ce o avea în jurul 
capului strălucea mai puternic decât soarele. 

Surioara, văzând-o, lăsă culesul fragilor şi căp- 
şunilor şi stătu dreaptă şi smerită înaintea., ei. 
Frăţiorul, însă, nici nu-şi dete osteneala să-şi în- 
toarcă măcar capul, ci rupea înainte fragi şi căp- 
şuni şi le şi mânca pe loc. 

„Ce faci aicea, copila mea?” întrebă zâmbind 
femeia cea frumoasă. 


Іп româneşte de Marcu Ionescu 


— „„Culeg fragi şi căpşuni, ca să le duc mamei, 
răspunse surioara, roşindu-se de sfială şi ruşine. 

Frumoasa femeie zâmbi din nou şi îi puse suri- 
oarei іп mână о cutiuţă de aur, zicându-i: ,Fetițo 
dragă, fii şi de acum înainte tot aşa de bună 
şi cuminte! lar când vei deschide această cutie, să 
te gândeşti şi la mine. Să ştii că o să ne întâlnim 
din nou.” 

Se duse după aceea la frăţiorul, care nu se 
oprise o clipă din mâncat, şi-l întrebă şi pe dânsul: 
„Ce faci aicea, băeţaşule?” 

— „Uite, vezi că mănânc!” răspunse frăţiorul 
bombănind. 

Din ochii femeiei frumoase curseră două lacrimi, 
prelungindu-se са nişte mărgăritare pe obrajii ei 
strălucitori. Mâhnită şi îndurerată, îi dete frăţiorului 
celui rău crescut o cutiuţă neagră. ,„Gândeşte-te la 
mine, când vei deschide cutia”, îi zise ea foarte 
tristă şi apoi pieri strălucind după arbori, aşa 
cum piere soarele îndărătul pădurei. 

Femeia cea frumoasă nu era alta decât Maica 
Domnului. 

Dar се.ршіеа fi în cutia cea neagră? Frăţiorui 
nu avu răbdare, сі o deschise numai decât. Ce а 
eşit dintr'însa? Doi viermi negri — negri са păcura! 
Şi viermii aceştia se făcură lungi, tot mai lungi. 
se іпсоійсігі în jurul frăţiorului şi-l duseră mai 


k. 


< 


DIMINEATA COPIILOR ееФФФоеФФОФФОФФФ0900Ф00%9%990699099%9%6909960 PAG. 13. 


departe, tot mai departe în pădurea întunecoasă, 
aşa că de atunci nimeni пи l-a mai văzut pe frăţior. 
Surioara nu băgase de seamă са frăţiorul se 


făcuse nevăzut, ci îşi zicea în gând: „Nu deschid 


“cutia, până ce по arăt întâiu mamei.” 


Şi cu gândul acesta culese fragi şi căpşuni. 

Acum era vorba să se intoarcă acasă. Se uită 
în jurul ei,-ca să-l іа pe frăţior, dar nu-l văzu. Il 
căută la dreapta, la stânga, în sus, în jos, îl chemă, 
îl strigă cât o ţinea puterile, dar de frăţior nu ега 
nici о urmă. і 

Incepuse să se însereze, întunerecul se lăsă іп 
pădure, aşa că surioarei îi era frică să mai în- 
târzie. „Se vede treaba, îşi zise ea, că frăţiorul s'o 
fi dus înaintea mea acasă sau că-mi face în necaz.” 

Isi trecu, aşa dar, la braţ coşuleţul plin şi ți- 


‚ папа în mână şi cutiuţa de aur, se duse drept acasă 


la mama ei. 

Pe frăţior, însă, nu-l găsi acolo şi după ce îl 
aşteptă mult şi е] tot nu venea, surioara îi povesti 
mamei sale despre femeia cea frumoasă şi-i arătă şi 
cutiuţa de aur. 

„1а-о, mămico, şi păstrează-mi-o zise еа adău- 
gând: „Баг îmi dai voe să o deschid?” 

Mama îi dete voe şi fetiţa o deschise. -Ce а eşit 
însă din cutie? Doi îngeraşi drăguţi, cari se făcură 
mai mari, tot mai mari, о apucară ре surioară fie- 
care de un braţ şi sburară cu dânsa mai sus, tot 
mai sus, până се pieriră în înălțimile cerului. 

Biata ei mamă se uită după surioară şi după în- 
gerii cari o duceau drept la raiu şi îşi zise: ,,Ой4о- 
rul meu, tu mergi înaintea mea în cer, sper-ca în 
curând să ne vedem din nou acolo!” 


IN CANCELARIA SCOALEI 


VEM d şcoală... А sunat derecreatie... Cancelaria 
mică dela şcoală e plină de lume... Sunt doamnele 
profesoare şi părinţii... Zilnic sunt chemați la şcoală. 
Au vesh triste: despre copiii lor. Ele le chinue 
sufletul muncit, de viaţa grea... Topiii -nu înțeleg 
aceasta şi nu sunt cuminţi, nu-şi fac datoria. “Toţi 
se supără, de la şcolarul leneş şi rău, până la 
d-na directoară а “şcoalei, dorită numai de eleve 
silitoare... In recreaţia aceasta, însă, toate feţele 
sunt senine... . 

Sunt chemate la cancelarie: eleva cea mai bună 
din clasa П-а şi cele mai puţin silitoare colege 
ale еі. — Nici unele nu înțeleg, de се? Nedumbrire 
în ochii lor, pe feţele lor îngrijorate... La şcoală 
a venit mama celei mai bune fetițe. Ea mare dece 
să roşească, căci silința ei е o frumoasă răsplată 
pentru părinţii ei, ce muncesc din greu pentru ea... 
Şi doar se chiamă la şcoală părinţii leneşelor, pentru 
ca ele să Не dojenite în faţa lor! De ce acum s'a 
întâmplat contrariul? 

„„„Deodoată vocea blândă a profesoarei celei mai 
severe, се chemase mama fetiţei bune, începe să 
spună că ea e cea mai cuminte, cea mai silitoare 
şi cea mai bună şcolăriţă... N'a adus nici odată 
nici un пог de supărare nimănui!... Cuvinte dulci 
curg potop cu laude bine meritate... Mângâe blând 
fetiţa, care privea cu râsul în ochii umezi de mulţă- 
mire... Atunci ea înţelege bine, de ce a fost chemată 
la cancelarie. şi. vede că еа е exemplul bun pentru 
celelalte colege, pe care le iubeşte... Mama ei s'a 
înduioşat,... S'a apropiat de copilul scump şi Га 
sărutat din suflet... 

Munca nu e zadarnică, пісі cuminţenia, пісі si- 
linţa!... 7? i j 

E dulce sàrutarea mamei totdeauna, dar mai ales 
ca răsplată... si la scoa!á!. Dar mângâerea pro- 
fesoarei “severe e aproape unică!... Fetiţa e imbu- 
jorată de fericire... Nu va uita nici odată aceasta!... 
Celelalte colege au ochii umezi de boabe mari de 
lacrimi, ce curg ploaie, fără de voe... De ce plâng? 
Le pare rău de fericirea veselă a colegei lor? Nu, 
că doar ea le face numai bine şi acum le desmeardă 
cu privirea!.. 


| 


Durerea lor e alta şi mare!.. Ele supără amar- 


pe părinţii lor dragi şi osteniţi de muncă şi pe 
d-nele profesoare, ce le vor numai binele!.. Şi ele 
au înţeles aceasta acum! Dece mar avea şi ele 
frumoasa bucurie a colegei lor dezmerdată de toți 
şi mulțumită de ea însăşi? Vor încerca şi poate 
nu va й aşa de greu aceastal.. 

.-бі cu jurăminte tăcute şi ascunse între suspine, 
pleacă din cancelarie cu exemplul bun în sufletul 
lor. 

Mia Dan 
—— s 


- 


ж. 


РАО, 14. 


Petre Ispirescu 


е < s 
` 


Petre Ispirescu (1838—1877) s'a născut la Bu- 
cureşti din oameni nevoiaşi şi ca meserie a fost ti- 
pograf. 

Om foarte modest, el publica, fără să-şi dea seamă 
de importanţa lor, basme, snoave, poveşti şi ghi- 
citori prin diferite reviste. Acestea au atras însă a- 
supra lui Ispirescu atenţia celor mai mari scriitori 
români, aşa că atunci când în anul 1872 a publicat 
primul său volum de „„Basme”, prefața la cartea a- 
ceasta a fost scrisă de vestitul filolog şi istoric B. 
P. Hașdeu, iar în ediţia care a apărut după zece 
ani, prefața a fost scrisă de nemuritorul nostru poet 
Vasite Alecsandri. 

Legendele şi basmele lui Ispirescu au apărut de 
curând în ediţie nouă şi ele se pot citi cu mult fo- 
los şi cu plăcere. 


е 


Vindecarea tuberculozei. 


Mai întâiu trebue să ştim că boala aceasta, ca 
şi de altfel cele mai multe boli, provine dintr'un 


nsemnari si cunostini 
folositoare 


DIMINEAȚA COPIILOR 


microb, numit baccilul lui Koch, după numele u- 
nui învăţat german care l-a descoperit şi l-a stu- 
diat. 
Dar este si mai bine să ştim că microbul tu- 
berculozei nu este aşa de grozav cum se сгейе de 
multă lume si cà putem, prin urmare, sà ne apă- 
răm foarte lesne de dânsul, asa ca să nu ne poată 
face nici un rău. Pentru aceasta e de ajuns să du- 
cem о viaţă regulată şi să nu comitem imprudenţe, 
expunându-ne, de exemplu, la curente şi răceli, bând 
apă rece când suntem transpiraţi etc. 

Când boala aceasta пи е destul de înaintată, са 
se vindecă şi chiar radical. > 

`Nu de mult, sa găsit însă mijlocul de a o pre- 
veni. Anume, marele învăţat francez Calmette а 
descoperit un vaccin cu care dacă se vaccinează 
copiii a doua zi după naşterea lor, ei sunt feriţi 
pentru toată viaţa de a mai fi atacați de tuberculoză. 

Precum vedeţi, este o descoperire din cele mai 
folositoare pentru societatea omenească. | 


Povestea regelui Lear 


„Povestea regelui Lear” (citeşte Lir), ce publi- 
căm în numărul de față este rezumată după ves- 
tita tragedie în cinci acte „Regele Lear” de celebrul 
scriitor dramatic englez Shakespeare (citeşte $ес$- 
pir), care a trăit între anii 1564—1616. 

Insuşi Shakespeare a luat subiectul acestei tra- 
gedii, care este una din cele mai frumoase şi mai 
sguduitoare tragedii din câte există, dintr'o lucrare 
intitulată „Istoria regilor Britaniei” şi scrisă în vea- 
cul al 13-lea. 

Acum, iubiţi cititori, vă întrebăm: Vă plac povești 
іп genul „„Povestei regelui Lear”, adică ргеѓасегеа 
în poveşti a dramelor celebre şi a altor capo d'opere 
din literatura universală? 

Dacă пе răspundeţi că vă plac şi că nu le găsiţi 
prea grele, noi vom putea publica şi altele. 


ALI-BABA, vrând să arate că sunt poveşti, cel puţin 
tot aşa de frumoase ca „Povestea Regelui Lear“, va 
publica іп n-rul viitor al revistei povestea cu titlul 
„ACI NU SE MOARE NICIODATĂ”. Precum se vor 
încredința şi cititorii, noua poveste a lui Ali-Baba, este 
minunată din toate punctele de vedere. 


—s 00 


CONCURSUL 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii : 
PREMIUL I, — Una frumoasă căllmară de metal, 
PREMIUL II. — 20 volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“, 
PREMIUL lil. — Trel co'ecţii broşate din „Dimineața Copiilor“. 


PREMIUL |V. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copliior“. 


“PREMIUL V. — п abonament gratuit ре 3 luni la „Dim. Сор.“ 
И ж * ж 


tată jocurile: 


1) Ghicitoare 


Ghici ghicitoarea mea: 
Deși nu sunt animal, am pulsul regulat şi ferm, 
Desi nu sunt o roată, totuşi oamenii mă 'ntorc fără jenă, 
Deşi nu sunt prizonier, totuși sunt purtat cu lanțuri. 
Iar е de merg bine sau rău, în cutie, ca închisoare 
[sunt închis. 


—— 


2) Joc criptolog 
BA+OR+5UHICHIDHIFHIM 


Găsiţi un vechiu proverb românese 


РАО, Ià ` 
PAGINA DISTRACTIVA 
LUNAR No. 13 Жы 


3) Enigmă 


Cine sunt de mă arată fiecare mereu cu vartul 
degetului? 


m. 


4) Joc literar 
da V. Turoulescu 


1 

IL PTI Ú | Seriitor român 
ййатпкикипш m sa > > 
ипип m шаа > > 
s sa » э 
samms RÉ > > 
maan a saa » э 
mulmimmma 9. Кый 
z Deia 1—2 == seriitor român 


Rugăm pe deslegători a trimite deslegările la re- 
dacţie CEL MAI TÂRZIU după 20 zile de la apariţia 
revistei, cunoscând că deslegările sosite după a- 
cest timp nu vor fi luate în seamă, 

Rugăm pe cititori ca odată cu deslegările să tri- 
теа!& si CUPONUL DE CONCURS No. 13, care sə 
găsește în pag. 16-a jos. 


Rezultatul concursului lunar No. 12 


DESLEGĂFILE JOCURILOR 


1) Joc aritmetic, 
12, 15, 18 21, 24, 27 


Жо ЕЕ" 5" 9 
3) Joe тот 


МАС 
МАНОС 
CARACAL 
COCOS 
GA$ 


2) Enigmă. 
TIMPUL 


4) Saradă 
LA-VIT Á 


- 


IN NUMARUL VIITOR VOM PUBLICA NU- 
MELE DESLEGATORILOR CONCURSULUI No. 12 
PRECUM ŞI PREMIANȚII ЕЅІТІ LA SORŢI. 


РРР ГАРЕТ ЕЕРЕЕ ЕЕЕ ВЕТ 


Citiţi 


Inchisoarea de flori 
Preţul 20 LEI 


_ u shak . U аьлаа. — - 


Citiţi şi răspândiţi 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


PAG. 16. 000000000000000000000000000000000060000000Ф6 Г Г MI VE AT À COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


С. D. Z.-Colentina. — „Piticuţa”. N'ai spus din се 
Hmbă şi din ce carte ai tradus-o şi cum este titlul bu- 
саф în limba din саге аі tradus-o. Aşa fiind, regretăm, 
dar nu o putem publica. 

Ch. G.-Bistriţa. — Povestea „Omul din lună” e tradusă, 
fără să ţii seamă de punctuație, de ordinea frazelor, de 
despărţirile dintre dânsele, etc. Fii pe pace, că noi avem 
complectă opera Fraţilor Grimm, aşa că ştim ce si când 
să alegem. 

Агт. Fel.-Cernăuţi. — La rubrica „De toate şi ames- 
tecate” ţi-am răspuns la toate întrebările. lar acum 
să-i dăm şi un sfat: Fii cititor şi lasă grija de а cola- 
bora. Nu ducem nici o lipsă de materie. 

Man. Gh.-Constanţa. — „Copilul şi păsărica” slăbuţă. 

R. I Ai.-Loco. — Іпідін învaţă să scrii mai callgrafiç, 
al doilea, învaţă mai bine punctuaţia şi ortografia, al 
treilea, învaţă шаі multă carte, aşteaptă să creşti mai 
mare şi după aceea să te gândeşti să fii scriitor. 

Aur. M.-Ruginoasa. — Poezia „Linişte”, cu tendinţe 
de literatură pură, nu întră în programul revistei noastre. 
Noi publicăm de preferință poezii de acţiune şi scrise 
simplu, nu poezii de descrieri si impresii. 

Aur Mol.-Bistriţa. — i-am publicat bucata „Се zice 
rândunica”. Insă а trebuit să-i facem mai multe în- 
dreptări, ca să vezi şi d-ta că nu e aşa de lesne să 
faci traduceri bune şi că, prin urmare, nu trebue să te 
grăbeşti. 

Gh. Mil.-Ploeşti. — Nu e cititor, care să nu fi auzit 
şi să пи cunoască glumele ce ai trimis. 


mele nu este o revistă pentru copii, aşa că glum 


„rugați să гӣѕрип 


Care. poveste v'a plăcut mai mult! 


mama 


La întrebarea aceasta sunt rugaţi să răspundă cititorii 
51 cititoarele. : 
lată cum. Redactorii şi colaboratorii noştri ALI-BHABA, 
VASILE STĂNOIU, М. MACEDONEANUL, MARIN О- 
PREANU, STAN PROTOPOPESCU şi MARCU IONE- 
SCU, vor să se ia la întrecere cu „Povestea Regelui 
Lear”, publicată în numărul de față, publicând fiecare 
dintr'înșii, pentru acest concurs cam original, câte о 
poveste, pe care se vor sili să o aleagă cât mai frumoasă. 
In  mumărul viitor Ali-Baba, va publica, în sco- 
pul acesta, povestea „Aci nu se moare nici odată”. 
Poveştile celorlalți colaboratori, numiți mai sus, vor 
fi anunţate fiecare cu un număr mai înainte. 
După ce vor aparen toate, cititoarele $1 cititorii sunt 
ă pe o cartă poştală care dintre a- 
ceste poveşti le-a plăcut mai mult. (Din poveştile a- 
cestea face parte $1 „Povestea Regelui Lear”). 
inem să rugăm ре cititoare şi cititori să Не cât 
mai drepți şi mai nepărtinitori în răspunsurile lor, mai 
ales că oricare va fi povestea socotită ca cea mai 
bună, autorii celorlalte poveşti nu numai că пи se vor 
supăra, сї vor fi tot aşa de mulțumiți, ca şi cum еі 
înșiși ar fi fost cei aleși de cititori. | 
Те dânşii sunt legături de o prietenie asa de strânsă, 
în cât bucuria unuia este bucuria tutulor celorlalţi. 
` —A: 


O cutie de bonboane 


Жет rye ss TA sfânt 
H. Urs.-Cernăuţi. — Revista din care ai copiat A БЕ ° 
т % 


acestea nu se potrivesc pentru revista noastră. 11 
Т. Mih.-Loco. — Poezia „A plouat la munte” е 9“ 

modestă încercate a unui începător căruia nu-i lipseşt 

talentul, dar care ar face mai bine să muncească înaint 


şi să nu se grăbească а cere de pe acum publicarea lori” ` 


Pet. Cer.-Corjenţ. — ІН publicăm glumele trimise, dar 
vezi de învață mai bine limba română şi observă mai 
ales са expresiunea rusească „п menia est” se traduce 
prin verbul „am”, iar nu prin „la mine este”. 

Er. Pas.-Loco. — Ме scrii că пе trimiți o poveste 
„furnizată” de d-ta. Dragul meu, chiar cuvântul acela 
arată că eşti prea mic. Se „furnizează? mărturi, pe 
când poveştile se scriu, se trimit sau se citesc, mai ales 
se citesc, -ceeace îţi recomandăm şi d-tale. Lasă pentru 
mâi târziu împlinirea dorinţei dd a fi scriitor. 

Auiş. F.-Loco. — Bună domnişoară, nu este bine să 
publicăm glume cari sunt mai de grabă о încurajare 
pentru elevii leneşi. 

Nu mita că un elev „şmecher” nu este un elev „deş- 
Тері”, сі ‘ип trântor şi un mincinos, саге nu trebue 
imitat. Г ( 

Stef. Ur.-Buzău. — Мат înţeles bine explicaţia ce 
doriţi privitoare la ceasuri. E ип cuvânt (,,а5сопа?”) 
pe care nu l-am putut сій. Cât despre portretul lui 


Moş Nae sau al scriitorului acestor rânduri, nu-l pu- : 


blicăm, fiindcă suntem împotriva oricărei reclame per- 
sonale, А ! 

Ir. Tod.-laşi. — Ne rogi să publicăm cât mai puţine 
poezii şi cât mai multe poveşti. Chiar aşa şi facem, 
poezii propriu zise, nu publicăm decât într'o singură 
pagină. Ce te faci, însă, că primim zilnic — toate cu 
rugămintea de а fi publicate — о grămadă de poezii? 
Nici noi nu mai ştim ce să ne facem cu ele. 

Zar. N. Afr.-Loco. — Trebue să ne spui de unde ai 


„luat glumele. ce ai trimis şi să-ţi dai şi adresa. 


CUPON PENTRU CONCURS 13 


> 


„i De „SUCHARD” mă încântă 


- Precum şi ciocolata lor 
„„ E — pentru mine sfântă. — 
——o6kz=[ x— 
La ceasornicar. ` 
— Cat costă acest ceas? 
— 5000 de lei. 
— Foarte scump! cel puțin merg: bine? 
— Minunat. Trebue să ştiţi însă cum să-l în- 
trebuințaţi. ` 2 С 
Când, de exemplu, bate 12 şi arată 5, să ştiţi 
că este 3. Incolo e foarte bun. - 
Trimisă de Spiridon N. Vultepsis-Brăi!a 
кжж 
Orbul vână un iepure, schiopul îl prinse si cel 
gol îl puse .în buzunar. Ce-i asta? 
:(титәики O) |! 
жәе 
Саге-і lucrátorul cel mai һагпіс? ë 
(248әи asv} әз 22 ЮЧ pzpə242n) әри }710$070) 
Trimise de Frederic Hauben-Cernšuti 
ж ж ж 
De ce е zăpada albă? 
i (048рәи ә ти рлциәд) 
ж * ж 
Cu се se incepe vara? 
(A 04271) nO ) 
Trimisă de loan C. Popescu-Ploesti 


` Atelierele „ADEVERUL« S. A. 


—& 
А 


> 


u DIMINEATA 
COPIILOR 


REVISTA SAPTAMANALA 


DIRECTOR: 


N. 


BATZARIA 


DIN POVESTEA „OMUL CARE NU VOIA SĂ MOARĂ“ (PAG. 3). PREŢUL 4 LEI 


РАО. 2. 


Un nou gen de povesti. 


In numărul- de față, cititorii vor găsi o poveste 
intitulată „Cartea isi spune povestea” 
anume pentru dânşii de bunul nostru prieten V/a- 
dimir Astronomul. Cu aceasta începem publicarea 
“unui nou gen de poveşti: povești de știință popu- 
larizată. ` 

Rugăm pe micii cititori să nu se sperie de cuvântul 
„ştiinţă”. Poveştile acestea vor fi scrise, într'o limbă 
aşa de simplă şi de uşoară, іп cât suntem încre- 
dintati că le vor citi cu plăcere şi le vor înţelege 
fără nici o greutate. 

Scopul nouilor poveşti este са printr'o lectură 
distractivă să împărtăşească si cunoştinţe folosi- 
toare. 

Povestea de ştiinţă popularizată din numărul vi- 
itor va avea ca titlu; „Orașe îngropate în pământ.” 


27 ЧЕМУ чайы 5 


2 


„impărat“ şi „rege“. 


Nu-i aşa că un împărat e mai mare decât un 
rege şi că o împărăție e mai puternică decât un 
regat? É 

Aşa ne întreabă draguta noastră cititoare, 4-ға СЇ. 
At. dela Brăila. š - 

Răspundem îndată că în realitate nu e tocmai asa. 

Mai întâiu în ce priveşte puterea, nu este nici o 
legătură între titlul unui suveran sau forma de gu- 
vernământ a unei ţări şi. puterea acelei ţări. De 
exemplu Franța, care nu е nici imperiu, nici regat, 
ci republică este mult mai mare şi mai puternică 
decât multe regate. De asemenea, regatul Angliei а 
fost mult mai tare decât răposata împărăție a Aus- 
fro-Ungariei. 

Pentru acele state din Europa, cari au fost îm- 
ратарі (căci astăzi nu mai există nici una) ti- 
tlul de împărat are explicația următoare: 

In vechime imperiul roman se despărţise în două: 
imperiul roman de Apus cu capitala Roma şi impe- 
riul roman de Răsărit cu capitala Constantinopol. 
După distrugerea lor, suveranii Austriei şi, mult 
mai târziu, suveranii Germaniei şi-au dat titlul de 
împărat (în limba germană Kaiser), pretinzând cà 
ei ar fi moştenitorii împăraţilor romani de Apus. 

La rândul lor farii Rusiei (şi cuvântul far în- 
seamnă tot împărat) şi-au luat acest titlu, zicând 
că ei sunt moştenitorii împăraţilor romani de Ră- 
sărit. 


—s——— 


ТӘМЕ 9 AMESTECE 


şi scrisă, 


7799 
DIMINEAȚA GOPIILOR 


ү” 


Origina Albanezilor. 


Cititorul nostru Ec. Chir. dela Constanța doreşte 
să ştie origina Albanezilor şi cauza pentru care 
ei n'ar fi putut forma o ţară. š 

Азирга acestui din urmà punct ràspundem са 
existá Albania si сй еа este un stat independent. 

Intru cât priveşte origina lor, Albanezii, unul 
din cele mai vechi popoare din Europa, fac parte 
din familia fraco-ilirică, adică sunt de aceiaşi ori- 
gină cu strămoşii noştri Dacii, Tracii, şi vechii Ma- 
cedoneni. Іп vechime li se ziceau Ziri. 

In limba albaneză, care e o limbă aparte, sunt 


' foarte multe cuvinte din limba latină. (Cal, piscă, 


(peşte), mbret (împărat), etc. 
Ca religie, cei mai mulţi sunt mahometani, o 
parte ortodoxi şi o parte mai mică sunt catolici, 


` Sš nu publicăm poezii? 


Distinsa noastră abonată şi cititoare, d-na Euf. 
Sim. ne trimite o scrisoare, foarte frumos făcută, 
în care ne propune să nu mai publicăm poezii, 
aşa cum facem іп pagina. a treia a revistei, сі іп 
locul lor să dăm mici articole de ştiinţă practică. 

Mulţumind şi aici distinsei doamne pentru inte- 
resul ce poartă revistei noastre, spunem că şi alţi 
cititori sunt împotriva poeziilor, mai ales împotriva 
acelor poezii pe сагі еі le gustă sau le înţeleg 
mai greu. Ce te faci, însă, că e mult mai mare nu- 
mărul cititorilor, cari ne trimit еі însişi poezii şi 
cari cer, prin urmare, ca revistă să le publice? 

lată ce credem noi că ar fi mai bine de făcut. ” 
Să nu suprimăm cu desăvârşire poeziile, dar să 
publicăm poezii uşoare, cari pot fi învățate lesne 
pe din afară şi cari pot fi recitate la diferite -ser~ 
bări şcolare sau în familie. ) > 

Să ne ferim însă de a publica poezii în cari ni-se 
spune cum e afară vremea, sau dece am fost trişti 
sau veseli. 

Sunteţi de aceiaşi părere, iubiţi cititori? 


----- П 


Unei ,,devotate cititoare“! 


Ат răspunde bucuros la întrebările „„devotatei 
cititoare”, care e în curent şi cu ce scrie scriitorul 
acestor rânduri şi în alte publicaţii, dar mai întâiu 
să binevoiască a-şi da numele şi adresa, respectând 
regula ce am stabilit, anume să nu răspundem ano- 
nimilor sau celor ce semnează cu un pseudonim. 
v>“, — r Nq.—n 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


db (ы BUCUREŞTI. — Str. SARINDAK 9—11, — TELEFON 6/67 
% 1 S . ABONAMENTE: 1 АМ 150 LEI | 
, 


6 LUNI 80 , 


24 OCTOMBRIE 1926. — Nr. 141 


Director: М. BATZARIA 


UN NUMAR 4 LEI 2 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manusoriseie nepublicate пи se Inapolazš, 


Reproducerea bucâţilor este strict int. кті» 


OMUL CARE NU VROIA SĂ MOARĂ 


— Poveste din Corsica - 


fost odată un mare cărturar, om aşa de 
învăţat, că nu găseai un al doilea pe lume, 
care să fie ca dânsul. De altfel, şi num2'e 
ce purta, era ales înadins, ca să-i arate 
marea şi adânca sa învățătură. li zicea 
Grantesta, adică om cu. capul mare. 

După ce umblă pe la cele mai înalte şcoli din 
lume, Grantesta se întorcea acasă, vrând să-şi vadă 
pe maică-sa, care rămăsese în sat. 

Umblând el aşa pe drum, dete peste un moş- 
neag sărac -care îl întrebă: „Incotro mergi?” 

— „Се te priveşte pe tine?” răspunse Grantesta 
răstit. 

— „Раса aveam acelaş drum, doream să mergem 
impreună, îi întoarse moşneagul vorba. 

— „Nu merg la drum cu un cerşetor zdrenţeros 
ca tine! Oare nu ştii că eu sunt vestitul Gratesta ?” 

— „Te ştiu, om îngâmfat ce eşti, îi grăi din 
nou moşneagul. Află, însă, că învățătura ta nu-ți 
va folosi la nimic. Iti bati joc de săraci, despretuesti 
pe oamenii bătrâni! Dar să ştii dela mine că nu 
eşti nemuritor şi că din numele tău пи va rămânea 
măcar o amintire.” 

— „Се spui? strigă Grantesta supărat foc. Să 
mor eu, să pier ca toți oamenii de nimic, eu care 
m'am ridicat deasupra tutulor? Nu, aşa ceva nu 
se va întâmpla! Mă duc să caut chiar acum o ţară 
unde nu se moare şi unde totul e veşnic.” 

— „„Grantesta, vei muri!” 

"Decât Grantesta nici nu mai auzea. Uită şi de 
mamă şi de casă şi porni in căutarea ţărei 
unde nu se moare, umblând fără să se oprească 
săptămâni şi luni de zile. In sfârşit, ajunse într'o 
vale înconjurată de munţi înalți şi unde văzu în 


Prelucrare de Ali-Baba 


timpul nopţii următoarele cuvinte, scrise cu litere 
de foc: „Aici nu se moare nici о dată!” 

— „Am găsit, strigă bucuros Grantesta, pământul 
pe саге îl căutam! lată-mă nemuritor!” 

Treceau zilele, lunile, anii şi Grantesta, fericit, 
credea că nu mai moare. Dar într'o dimineaţă fu 
trezit de o furtună groaznică. 

In acea vale încântătoare şi până atunci atât 
de liniştită, arborii trozneau şi, suflaţi de vijelie, 


se plecau până la pământ, iar. cerul era „acoperii. | 


de nouri negri şi înfricoşetori. Se părea сёге, 
sfârşitul lumei. ж 


Deodată, însă, furtuna se opri, cerul se іпѕей і 727 


şi soarele se ivi din nou în toată strălucirea sa. 
Dar iată că o dihanie uricioasă veni în sbor cu 
iuţeala fulgerului. Dihania aceasta avea aripi de 
vultur, cap de leu şi picioare de tigru. 

Se lăsă la pământ drept în faţa lui Grantesta, 
luă în cioc un grăunte de nisip şi pieri tot aşa 
de repede сит venise. 

„Cine este monstrul acesta şi de ce a luat un 


“grăunte de nisip?” se întrebă Grantesta mirat şi 


speriat. £ ! 

Dar o stâncă mare îi răspunse: „Vine să să- 
vârşească opera de nimicire şi să împrăștie la cel 
patru colţuri ale pămintului rămăşiţele acestor 
munți. Tot ce vezi aicea va pieni în ziua în care 
munţii, ale căror creştete se pierd în nouri, vor 
fi făcuți una си şesul, саге e Ја poalele lor.” 

— „Cum?! strigă uimit Grantesta. Nici aicea nu 
e totul veşnic?” 

— „Nu! Dar fii liniştit: vor trece milioane şi 
milioane de ani până când să piară totul şi să 
închizi şi tu ochii.” 

— „Nu mă mulţumesc cu atâta! zise Grantesta 


supărat. eu vreau sà trăesc pe vecie, iar nu câteva 
milioane de ani.” ` 

Părăsi, asa dar, locurile acelea şi umblă multă 
vreme, până ce ajunse la ţărmul unui lac întins, 
mai întins decât o mare. 


Nici nu se poate visa ceva mai frumos decât acele 
ţărmuri fericite. Peste tot era numai verdeață şi 
flori şi pomi încărcaţi cu fructele cele mai gustoase. 
Ceva mai departe se înălța un stejar aşa de таге, 
că ar fi putut umbri un oraş întreg. 


O cracă din stejarul acesta îi zise lui Grantesta: 
` „Cum cutezi, tu om muritor, să calci aicea unde 
totul este neschimbat şi nemuritor ?” 

— „Dacă totul e nemuritor, eu пісі пи mă misc 
din locul acesta”, răspunse Grantesta. 

Dar nici nu isprăvise bine vorba, că cerul se 
întunecă, se dezlănțui o furtună puternică şi pă- 
mântul se cutremură din temelii. Таг o pasăre neagră 
şi îngrozitoare la vedere se opri pe ţărmul lacului, 
luă în cioc o picătură de apă şi se pregătea să 
sboare din nou şi să se ducă. Dar Grantesta o 
întrebă: „Се cauţi tu, singura fiinţă vie ре me- 
leagurile acestea, să iei din lac o picătură de apă 
şi de ce sosirea ta e vestită în chip aşa de groaznic?” 


Pasărea răspunse: „sunt vestitorul Morții. Viu la 
o mie de ani odată să iau câte o picătură din apa 
aceasta şi stă scris că tot ce e viu aici nu va 
pieri decât în ziua în care in lac nu va mai rămâne 
apă. Decât, adăugă pasărea, nu te tem2: vor trebui 
să treacă sute şi mii de.miloane de ani, până ce 
voiu izbuti să iau toată apa din lac.” 

— „Nu stau nici aicea! zise hotărit Grantesta. Mă 
duc să caut locul unde nu se moare nici o dată, 
nici după mlioane de mlioane de ani.” 

Grantesta străbătu drum lung, umblând şi ziua 
бі noaptea. Іп sfârșit, într'o seară întâlni o femeie, 


DIMINEAŢA COPIILOR 


= —Ae 


încântătoare la vedere. Era o zână care îl întrebă: 
„Incotro, omule?” 

— „Să găsesc Ме/лшгігеа, să găsesc {ага unde 
nu se moare nici o dată.” 

Zâna îi zise: „Vino cu mine, că eu te pot duce 
acolo.” Şi cât ai clipi din ochi, apăru o trăsură 
nespus de frumoasă, trasă de şapte cai іпагірай. 
Se urcă zâna, se urcă şi Grantesta, şi trăsura se 
іпа{а în văzduh, făcându-se nevăzută. 

„Unde mă duci, frumoasă şi puternică zână?” 
întrebă Grantesta. : 

— „In tara unde nu se moare. 

— „Dar țara aceasta nu e pe pământ, ci în 
cer ?” 

— „Da, 
fi găsit-o.” 

Grantesta şi zâna sosiră, în sfârşit, in tara unde 
nu se moare nici о dată. 

Vedeai acolo tot felul de animale blânde si 
foarte inteligente. Veneau alergând la cel mai mic 
semn si te duceau in toate părțile acelor locuri fer- 
mecătoare. 

Multă vreme Grantesta si zâna trăiră pe deplin 
fericiți. Intro zi, însă, Grantesta îşi aduse aminte 


făcu запа, şi fără ajutorul meu m'ai 


DIMINEAȚA СОР111.О ® Ф®%0%0%0%0%%%Ф%%ФФ%%%%Ф%%%%%Ф%%Ф%Ф%Ф%Ф%ФФФФ%Ф%ФФФФФФФФФ РАО. 5. 


de maicà-sa şi dori să o vadă. In zadar încercă 
zâna să-l îndepărteze dela acest gând. La urmă, 
când văzu că omul e hotărit să plece, îi zise: „la 
calul acesta înaripat, e cel mai frumos din câţi 
am. Iute ca fulgerul te va duce pe pământ până la 
maică-ta. Bagă însă bine de seamă să nu descaleci, 
căci în clipa în care te-ai dat jos, să ştii că vei 
pieri.” 

Grantesta se aruncă ре cal şi repede de tot 
ajunse pe pământ. Calul îl duse drept іп satul 
unde se născuse cărturarul nostru. Dar satul era 
aşa de schimbat, că nu se mai cunoştea. Grantesta 
întrebă, stând călare, de maică-sa: nimeni n'auzise 
măcar de dânsa. Intrebă de familia Grantesta. 

I s'a răspuns că oamenii aud pentru întâia oară 
de numee acesta. 

„Dar nu vă aduceți aminte de marele cărturar 
Grantesta, саге cu foarte mulți ani înainte s'a 
născut în satul acesta?” . 

— „Vrei să râzi de noi, îi întoarseră oamenii 
vorba, un astfel de cărturar nici па existat vre- 
odată.” 

Amărât şi mâhnit, Grantesta luă drumul înapoi, 
ca să meargă la тапа. La intrarea într'o vale, 
întâlni un ţăran, care se căznea în zadar să scoată 
din погоіц o căruţă încărcată foarte greu. Văzând 
pe Grantesta, ţăranul îi strigă: „О călăreţule, fii 
bun şi dă-mi о mână de aujtor.” 

— „Bucuros!” îi răspunse Grantesta, care fără 
să se gândească la sfatul ce-i dăduse zâna, descă- 
lecă de pe cal. 

Dar abia călcă pe pământ, că văzu înaintea sa 
Моа еа ca un schelet, ţinând іп mână coasa şi 
strigându-i cu un glas ascuţit: „In sfârşit, te-am 
prins. E о veşnicie de când alerg după tine. Ia 
te uită numai să vezi câte perechi de încălțăminte 
am rupt, urmărindu-te.” 

Şi Moartea îi arătă căruţa, care era plină de 
ghete rupte. 

— „Lasă-mă să-mi văd de drum, îi se rugă Gran- 
testa. Ce rău ţi-am făcut eu ţie?” 

— „Cel mai mare rău! Ai îndrăznit să іс îm- 
potriveşti puterei mele.” 


cărturar şi Grantesta muri, pierind pentru totde- 
Ali-Baba 


auna. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


опе] avea de învăţat la Aritmietică. Stand înaintea 
cărţii şi a caetului, îşi ţinea capul între mâini 
şi se tot frământa cu gândul, că nu putea să 
dea de rostul unei probleme care îi se părea 
foarte încâlcită. 

„Carte şi hârtie, strigă el supărat, dar de unde 
ati mai venit si voi, ca să ne chinuiti atâta pe noi, 
bieţii copii?” 

Şi iată că dintre foile cărții se auzi mai întâiu 
aşa ca un zumzet uşor, iar după aceea se desluşi 
un glas lămurit. Cartea vorbi zicând: „Ionel, as- 
cultă să-ţi spun o poveste ce am auzit vara trecută. 
Mă luase în pădure fratele tău mai mare Gică. 
Şedeam amândoi la umbra unui molift tânăr, Gică 
ținându-mă ре genuchi. 

„De odată moliftul cel tânăr, fără să-l întrebe 
cineva ceva, se îndreptă spre mine şi-mi zise: 
„Carte dragă, ştii că suntem! neamuri de aproape?” 

Еш mirată de cuvintele acestea şi іпіогсапди-і 
şi eu vorba, îi grăii cam necăjită; „Dar de unde 
până unde să fiu rudă eu carte, care stau în saloane 
şi în odăile cele mai bune, cu un copac sălbatic 
din pădure?” 


— „Nu te supăra şi nu te aprinde, încercă mo~ - 


liftul sà mă domolească. Ascultă si ai să vezi cà: 
pot zice că suntem chiar frate cu soră. 

„La câţiva paşi mai încolo, era- tatăl meu. Acum 
na Tămas dintr'insul decât ип. biet buştean uscat. 
Să-l fi văzut însă pe: când- trăia! Nu--găseai in 
toată pădurea un той mai înalt, mai drept şi 
тізі falnic decât tatăl meu. 

„Şi cât de mult era cercetat şi de păsările cerului 
şi den anipalele, oaspeţii pădurei şi chiar Че oa- 
meni 

„Ре vârfurile. lui, cari se pierdeau în înălțimile 
cerului, venea şi se aşeza vulturul cel puternic, 
în crăcile lui îşi făceau cuibul şi graurul şi gheo- 
noaia şi alte păsări, iar săltăreţeie şi neastâmpă- 


ratele veveriţe se jucau într'însul 4е-а-уа -азсиле- 
lea. . 


„In vara din anul trecut, veniră drept la dânsul 


un imoşneag si o babă, ţinându-se de mână. „„Acesta: 


e arborele nostru!” zise moşneagul. oftând. 

--, „Da, răspunse baba ştergându-şi o lacrimă, 
sunt'miai. bine de patriizeci. de ani, când, amândoi 
în vârstă: cea. mai: frumoasă, аш venit асі, а doua 
zi după. 


„făcu pe tatăl meu două 


А): şi ne-ami-scris cu cuțitul ` 


numele nostru în moliftul acesta. Oare o mai fi 
rămas vre-o urmă dintr'însele?” 

„In zadar căutară moşneagul şi baba să-şi gă- 
sească numele. Vremea le ştersese, iar scoarţa tatălui 
meu se schimbase şi se scorojise. Şi bătrânii plecară 
amărâţi şi cu capul în jos. 

„Nu trecu mult la mijloc şi într'o zi veni pă- 
durarul, însoţit de doi oameni dela oraş. Pădurarul 
gruci cu creta şi după câteva 
zile veniră lucrătorii cu un ferestrău şi cu topoare 
şi îl tăiară şi îl prăvăliră la pământ pe bietul 
meu tată. A căzut şi a murit, plâns de toate pă- 
sările şi de toate animalele pădurei. 

„Trunchiul lui a fost târât şi dus la nişte ferestraie 
din vale — dare-ar Dumnezeu să nu rămâie nici 
urmă dintr'insele! Acolo a fost tăiat mai întâiu 
în scânduri şi apoi trecut printr'o maşină, care l-a 
făcut praf şi fărămituri. 

„Fărămiturile acestea au fost duse după aceea la 
fabrică, unde se face hârtia — hârtie de scris şi 
hârtie din care eşti făcută tu, carte dragă. 

„Am aflat apoi că la fabrica aceea fărămiturile 
au fost aruncate în nişte cazane mari de tot şi 
au fiert până ғап prefăcut întrun fel de zeamă 
groasă. Zeama aceasta a fost tescuită prin ciururi, 
până ce sa stors toată apa, rămânând o pastă 
groasă. Pasta a fost colorată în alb, a fost băgată 
sub diferite suluri şi piese, făcându-se subţire, tot 
mai subțire, până се a fost transformată în hârtie.” 

„Vezi dar, carte dragă, îşi încheie vorba mo- 
liftul cel tânăr, că am! avut dreptate când am spus 


că suntem neamuri de aproape şi că putem fi chiar 
frate. şi soră” 


Aceasta e povestea ce chiten îi spuse lui Ionel 
care află cu mirare că hârtia se face din lemn si 
din arborii pădurei. Şi cum au să fie arbori câtă 
vreme are să fie Si pământul, mai înțelese Ionel, 
care stătea încurcat în fața unei probleme că nu 
e altceva de făcut decât să muncească si să dea de 
rostul problemei de Aritmetică. 

) Vladimir Astronomul 
111111111114411111111114, 


Cititori, pregàtiti-và să citiţi 


ALMANAHUL ȘCOLARILOR pe anul 1927 


care este minunat. 


Li 


e- 
DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 7. 


MOŞ МАЕ LUI HĂPLIŞOR 


Hăplişor, îți spun pe tată, 

Meriţi aspru să te cert 

Pentru tot ce-ai scris de Haplea— 
Asta, dragă, nu ţi-o iert. 


Să fii mândru, măi băete, 

C'ai un tată — aşa vestit — 
Când îi merse, când nu-i merge, 
El e veşnic mulțumit. ` 

Zici mereu că el se bagă 

Şi pe dânsul 1-і necaz? 

De таг îi deşteptul Haplea, 
Mai nimica таге haz. 


lan întreabă ce gândeşte 
Orişicare cititor, 

Intr'un glas îți vor răspunde : 
„Taci din gură, Hăplişor! 


„ЕІ ne-aduce bucurie 
Şi ne face să trăim 
Clipe vesele „senine, 
Şi de-aceea îl iubim“. 


Cât de rândul tău, aşteaptă 
Nu da zor, nu Hi grăbit, 

Eu atât їі spun din рагіе-ті 
Că la tine m'am gândit. 


Ci ne lasă-acum în pace, 
Căci drăguții cititori 

Vor să ştie ce-i cu Haplea, 
Tare sunt nerăbdători. 


Ce-a pățit şi ce-i си moartea-i? 
Oare се se va "'ntâmpla ? 

Unde-l duc şi unde-l poartă 

Şi °п се zi va învia? 


Altcum, dragă, 'mi pare bine, 
Că ai fost inteligent 

Numai doi ani într'o clasă 

Ai rămas tu repetent. 


Ştiu că asta-i o minune, ` 
Cum nu vezi ре la Hăpleşti, 
Bucuroşi, strizăm cu toții: 
„Hăplişor, să пе trăeşti!“ 


Si prin mine cititorii ` 
“Ғас о sinceră urare: 

Ca în zece ani să termini 
Toate clasele primare. 


La Hăpleşti să Hi întâiul, 
Om vestit cu falnic пите i 
Să-l întreci şi chiar pe Haplea, 
Si la minte şi la glume. 


Eu cu toată bătrânețea, 
Chiar de-acuma îți promit 
De isprăvile-ți frumoase 
Ca să scriu necontenit. 


Insă tu să-mi dai cuvântul, 
Ca de grab' să-i ceri iertare 
Lui tăticu-to iubitul, 
Şi să nu-i faci supărare. 


MOŞ NAE 


пвииппининипипиинивиппишыиипвиппишпяпинипвпк i NR RR RR CINA RE E e i A A 
Poezie de învăţat pe din afară - 


DINU E BĂIAT MARE 


/ 


In pătucu-i drept se scoală 
- Micul Dinu... ce gândiţi? 
E voinic, îlăcău de seamă, 


Are doi ani împliniți. 


Cu pantofii însă treaba 


Se încurcă — nu-i uşor, 


Supăraţi, nu vor să intre 


Іп picioru-i rotunjor. 


Zice: „Astăzi vreau eu singur 
„Să mă ерді şi să mă 'mbrac, 
Căci vedeți cât sunt de mare, 
Pot dar totul ca să fac“. 


Din pătucu-i sare Dinu, 
Se loveşte, chiar îl doare, 
Insă rabdă şi e mândru 
De isprava lui cea mare. 


'Ntâi ізі trece ciorăpiorii, 
Cum se'ncalță nu prea ştie, 
Dar la urmă reuşeşte -- 
Dinu-i plin de bucurie. 


Căci bătaie, zău, тапсай“2 > 


Se căzneşte bietul Dinu 
Şi le strigă: „Hai, intrați! с 
„Hai mai iute, fiți cuminte, ` 


Dar pantofii nu-l ascultă, = 
Micul Dinu, mániat, > 
li asvárle în ligheanul, АЎ 


ү з 


Unde-i ара de spălat. оваа не; 


енеке SA 

к 526 1 # s ra 

Se deşteaptă-acum şi тата. 7: 2-71 
„Ce-i, băiete, ce-ai tăcut? + 5,3 
El răspunde mândru, уеѕеі:= : 1067 


„Uite, тато, сат crescut !“ 
Mosulet 


PAG. 8. eee 


“Um. 


tea și invierea-tui 


= 


31) „Stai, nevastă, сат păţit-o, 32) Tot femeia mai deşteaptă, 
Omoriît e chiar de mine, Ba se-arată curagioasă. 
Cum: scăpăm însă acuma „Pune mâna, zice dânsa 
De pedeapsă şi ruşine ?“ Şi să-l ducem pe terasă. 


33) „Şi legându-l Со frânghie, 34) Т făcură chiar întocmai 
rept în coş îl aruncăm, ui Nea Staicu, ce-i cizmar, ` 
La vecinul, la Nea Staicu, Pe sărmanul Haplea-al nostru, 


Doar aşa de el scăpăm“, П trimiseră іп dar. 


M 
М 


ж 
си 


м 


іп gură. 
leste. 


3 
se 


ажык 


aşteaptă-acum 
y ştreangul, 


tură 


jos se prăvă 


| toarce Stai 
în mână, 


95222668 
23212332 


ТЕЛІП 
УЕ 


ш 


» 


š 


šu 
1а 
аф 


b 
foart 


tà e 
š incà una, 


şi 
şi 
ân 


а ае b 


ап 
а trag 


a 


36) După 
i tot с 


Două zdravene-=l croeste 


Dela chef 
Afumat 

$ 

Pân's 
Haplea 


38) S 


? 


piete 
Haplea, 
t. 
ine 


it, 
vede 
t. 


ipi 
isca 


am 
a nimeri 

1 

га 


А 
- 

м 

а 


înt 
de 
i la m 
fur 


cas 
tă nem 
n 


iar 
în 
3 


d 
ăin, s 
ă fur 
icu 


i ch 
iu cum 5? 


2 
з 
=~ 


ioare са 
ân 
it s 


- 
š 
3 
> 
a 


na 
ж» 
aa 
2:2 
юк 
ча 


ic 
tré 
Sta 


edet 
Nu st 
in 
igă 


rig 


za 


De perete stând | 
t 


Om str 


Сап р 


DIMINEAȚA COPIILOR ФОФОФОФОФФФ0Ф00999999%0000000000909000000%0Ф0% PAG. 0. 


35) Ba v 
37) Dar 


өз 


ре тіпе 
puşcăr 


„Ce т 


40) 


ipă cizmaru 
să fie 


ў 


càlosul 


39) ;Асіеш! 


parte 


(Va urma) 


ia ? 


u cam de 


tul şi mânia”, 


ат mers е 


Văd 
Cu lov 


Fire-ar dracului 
Uite ma nenorocit !“ 


| DIMINEAŢA COPIILOR 


— Poveste italiană — 


dale gustoase!” 
Şi luându-se de braţ, se duseră amân- 
- doi în cămară. „„Mustacina, îi zise din nou 
Pedilestu, bagă de seamă să nu mănânci nuci şi 
migdale, fără să le spargi!” 

Dar Mustacina nu băgă de seamă şi înghiţi о 
migdală, fără să-i spargă coaja. Migdala îi se opri 
în gât şi Mustacina va muri, dacă Pedilestu nu 
găseşte ceva slănină, ca să-i înmoaie gâtlejul. 

Pedilestu dete fuga la dulap, ca să ia de acolo 
Slănina, dar dulapul era încuiat. „,„Dulăpiorule dră- 
guţ, zise Pedilestu, deschide-te să iau slănină, 
ca să înmoiu gâtlejul Mustacinei, care s'a înecat 
cu о migdală!” 

Dulapul îi răspunse: „Du-te la meşterul lăcă- 
tuş să-ţi facă o cheie!” - 

Pedilestu se duse la meşterul lăcătuş: ,,Мезете 
lăcătuş, îi se rugă el, fă-mi o cheie să deschid: du- 
lapul, ca să iau slănină, ca să înmoiu gâtlejul Mus- 
tacinei, care s'a înecat cu о migdală!” 

— „Dă-mi bani, îi zise meşterul lăcătuş; dacă 
wai, du-te şi cere-i negustorului de brânză.” 

— „„Negustorule de brânză, zise Pedilestu, dă-mi 
bani să-i dau meşterului lăcătuş, ca să-mi facă o 
cheie, ca să deschid dulapul, ca să iau slănină şi 
să ітоіш gâtlejul Mustacinei, care s'a înecat си 
о migdală.” 

— „Spune mai întâiu vacilor să-mi dea mai mult 
lapte.” е 

Pedilestu dete fuga la vaci şi le zise: „Vacilor, 
frumoaselor, daţi mai mult lapte negustorului de 
brânză, ca să-mi dea bani să-i dau meşterului lă- 
cătuş, ca să-mi facă o cheie, ca să deschid dulapul 
şi să iau slănină, ca să îmboiu gâtlejul Mustacinei, 
care s'a înecai cu o migdală.” 

— „Spune livedei să ne dea mai multă iarbă! ” 
îi răspunseră vacile. 

— „„Livede verde şi frumoasă, dă mai multă iarbă 
vacilor, ca să dea mai mult lapte negustorului de 
brânză, са să-mi dea bani să-i dau meşterului lä- 
cătuş, ca să-mi facă o cheie să deschid dulăpul, 
ca să iau slănină şi să îmoiu gâtlejul Mustacinei, 
care s'a înecat cu о migdală.” 

— „Spune mai întâiu lui Dumnezeu să-mi trimită 
ploaie!” răspunse livedea. 

— „Dumnezeule bun şi milostiv, se rugă Pe- 


isoiul Pedilesfu zise micei pisici Mustacina : 
Haidem în cămară să mâncăm nuci. şi mig- 
Të 


dilestu, dă mai multă ploaie, pentru ca râul să 
dea mai multă apă livedei, pentru ca livedea să 
dea mai multă iarbă vacilor, pentru ca vacile să 
dea mai mult lapte negustorului de brânză, pen- 
tru ca negustorul de brânză să-mi dea bani, ca să-i 
dau meşterului lăcătuş, ca să-mi facă o cheie, ca 
să deschid dulapul şi să iau slănină, că să îmoiu 
gâtlejul Mustacinei, care s'a înecat cu о migdală.” 

Lui Dumnezeu îi fu milă de bieţii pisoi. Trimise 
ploaia, ploaia umflă râul, râul dede livezii mai multă 
apă, livedea dete vacilor mai multă iarbă, vacile 
dederă negustorului de brânză mai mult lapte, ne- 
gustorul de brânză îi dete lui Pedilestu bani, Pe- 
dilestu dete banii meşterului lăcătuş, care făcu o 
cheie, cu care Pedilestu deschise dulapul şi luă slă- 
nina. Dete apoi fuga în cămară, dar іп. vremea a- 
ceasta Mustacina murise. 

Supărat de moartea prietenei sale, Pedilestu plânse 
mult, foarte mult. Apoi, ca să-şi răzbune, nu mai 
prinse şoarecii din casa meşterului lăcătuș. 

Şoerecii se ішті ігі aşa de tare, că într'o noapte 
îl mâncară pe meşterul lăcătuş. Acesta murind, nu 
mai era cine să cumpere brânza negustorului, iar 
liegustorul de brânză sărăci, prăpădindu-se cu de- 
săvârşire. Vacile nu mai erau îngrijite, aşa că slă- 
biră şi se „prăpădiră şi ele. Ploaia nu mai căzu şi 
de atunci şi livedea se uscă şi nu mai dete iarbă. 

Prelucrare de Stan Protopopescu 
—— o= 


Concursul de desemn, pentru. copii până la vârsta 
de 13 ani, organizat de pictorul N. N. Tonitza, s'a 
închis cu următorul rezultat: 

PREMIUL 1 DE 1500 (una mie cinci sute lei) 
copilului Dan Dobrotineanu, elev clasa I primară, 
Bucureşti. 

PREMIUL П DE 1000 (una mie lei) copilului 
Neagu G. Gheorghe, elev clasa IV primară, co- 
muna Colibaşi, jud. Ilfov. 

PREMIUL III DE 500 lei (cinci sute) copilului 
Lemnaru Vasile dela şcoala de aplicaţie din Piatra 
Neamţ. I 


Citiţi 


Inchisoarea de flori 
Preţul 20 Lei 


DIMINEAȚA COPIILOR ө%4 


„mu PAG. 11. 


JUPITER 


Părinţii lui Jupiter 


Cititorul nostru С. Riz din Cavarna doreşte să 
ştie cine şi din се пеат a fost Jupiter. 

Răspundem. Jupiter a fost cel mai mare zeu, 
însă trebue să se ştie că atât е) cât şi toţi zeii 
şi zeițele în cari credeau popoarele din vechime, 
mau existat nici odată, ci erau simple închipuiri 
ale celor din vremurile vechi. 

Despre Jupiter se credea că este fiul Іш Saturn 
şi al zeiței Rea. Saturn, însă, căruia vechii greci 
îi ziceau Cronos (Timpul) îşi înghiţea copiii, mân- 
cându-i îndată după naşterea lor. Dar zeiţa Rea 
1-a scăpat printr'o înşelătorie. După се năştea un 
copil, înfăşura în scutece un bolovan de piatră şi-l 
dedea lui Saturn să-l mănânce, spunându-i că este 
copilul nou născut. Saturn nu observa înşelătoria, 
ci înghiţea dintr'o dată bolovanul. 

Aşa au putut scăpa teferi copiii, сагі au fost în 
număr de trei: Jupiter, Neptun şi Pluton. 


Vârsta de aur 


După се crescu mare, Jupiter, ajutat şi de frații 
săi, răsturnă pe Saturn de pe tronul zeilor şi-i 


Însemnări și сипо; іп 
folositoare 


luă locul, devenind el cel dintâiu zeu. Saturn, care 
dorea să domnească în pace şi linişte, căută adăpost 
la relege /anus din Latium (Italia). 

Acolo. Saturn şi -lanus au făcut să domnească ce- 
eace se cunoaşte în istorie sub numele de vârsta 
de aur. Făcură adică mai întâiu ca toţi oamenii 
să se iubească între dânşii şi са să nu mai fie 
lupte si certuri. Ci-că nimeni nu ауса пеуое să 
muncească. Pământul dedea din belşug şi cereale 
şi fructe şi flori. Prin livezile pururi verzi curgeau 
râuri de lapte şi de o băutură foarte plăcută, пц- 
mită nectar, iar din arbori curgea o miere de- 
licioasă. ; 

Văzduhul era parfumat de un zefir dulce şi tot 
anul nu era decât un singur anotimp: o primăvară 
eternă. | 

In amintirea acestei vârste de aur, Romanii săr- 
bătoreau Saturnaliile, sărbători, cari ţineau trei zile, 
şi în care vreme domnea între toţi oamenii o egali- 
tate desăvârşită. | 


Cum era Jupiter 


După răsturnarea lui Saturn, Jupiter şi frații săi 
îşi împărțiră domnia lumei. Neptun, căruia greci 
ii ziceau Poseidon, luă împărăţia mărilor, Pluton 
(în greceşte Hadis) Тий împărăţia subpământeană а 
Infermuilui, iar Jupiter (іп greceşte Zevs) se aşeză 
în palatul zeilor de pe muntele 'Olimp şi se proclamă 
şeful şi stăpânul tutulor. 

Dar giganții, nişte monştri cu coadă de şarpe, cu 
o sută de braţe şi cincizeci de capete fiecare, se 
răsculară împotriva lui Jupiter. Giganţii aceştia 
aveau o putere aşa de mare, că ridicau muriţi în- 
tregi, punându-i unul peste altul. Jupiter, însă, fă- 
când numai un singur gest, îi birui nimicindu-i cu 
desăvârşire. i 

După această biruintá, Jupiter se aşeză în toată 
majestatea pe tronul său de fildeş. 

Jupiter era închipuit în felul următor: un aer 
nobil şi mândru, părul lung, barba deasă şi mătă- 
soasă? Ține într'o mână sceptrul, iar în cealaltă 
fulgerul cu care nimiceşte pe duşmanii săi. La pi- 
cioarele sale stă un vultur puternic. 

Aşa îşi închipuiau popoarele vechi că este zeul 
care stăpâneşte Universul întreg. 


— += 


PAG. 12. 


JERTFA 


n vremea de demult un împărat al Indiei avea 

un fiu ci: numele de Gimutava. Când băiatul 

acesta împlini vârsta de 12 ani, ştia cum să 

se închine zeilor, ştia să citească toate cărţile 

sfinte şi nu după mult, ajunse unul din cei 
mai mari cărturari de atunci. Rugăciunile sale plă- 
cură puternicului zeu Siva care, într'o bună zi, îi 
zise: . 


„Сеге-ті ceva si iti voiu da.” 


— Dacă eşti mulţumit de mine, răspunse tână- 
rul, fă ca nici unul din supuşii mei să nu cunoască 


ce e sărăcia şi ca toţi câţi trăesc sub stăpânirea 


mea să fie la fel de bogaţi.” 

Zeul îi împlini dorinţa aceasta; toţi supușii îm- 
păratului se îmbogăţiră până într'atâta, încât ћісі 
unul dintre ei nu mai vru să lucreze, şi nici unul 

să asculte de celălalt. 
`- Сапа lucrurile ajunseră în punctul acesta, fami- 
lia împăratului începu să facă planuri: 

„Е drept că stăpânitorul nostru se închină zei- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LUI GIMUTAVA 


— Poveste din Indochina — 


lor, dar ordinele sale nu sunt luate în seamă; ne 
va fi deci foarte uşor să-l detronăm şi să cărmuim 
în locul lui.” i 

După ce gândiră astfel, imconjurará cu o armată 
numeroasă palatul. Indată се Gimutava fu înştiin- 
tat de toate acestea, stătu la sfat cu tatăl său. 

„Fătul meu, îi zise împăratul, trupul nostru este 
pieritor, iar averea trecătoare. Omul, născându-se, 
aduce şi moartea cu el impreună; pentru a păstra 
corpul acesta, nu trebue să săvârşim crime. Deci, 
nu avem altceva de făcut, decât să ne lepădăm 
de tron şi să ne închinăm zeilor toată viaţa noastră.” 
După ce luă această hotărire, impăratul chemă pe 
fraţi, pe nepoți, şi le lăsă împărăţia; apoi se re- 
trase întrun munte îndepărtat, aci, împreună cu 
fiul său, îşi făcu un bordeiu care să-i fie, de 
acum înainte, locuinţa. 

Intr'o zi, în timp ce împăratul decăzut petre- 
cea timpul în rugăciune, fiul său se îndreptă spre 
vârful muntelui unde era zidit templul închinat zei- 
ісі Durga. Intră, şi văzu, înconjurată de mai multe 
însoţitoare, o prinţesă de o frumuseţe rară, care 
îi aducea zeiţei jertia sa. 

Ochii tinerilor se încrucişară şi, fără nici un cu- 
vânt, prinţesa plecă ruşinată, Gimutava, la rândul 
său, se întoarse la colibă Şi tinerii petrecură noaptea 
fără să închidă ochii. ; 

A doua zi, se întâlniră din nou la templu si 
Gimutava întrebă pe una din insoţitoare cine este 
tatăl prinţesei. 

„E împăratul nostru, răspunse ea; şi, împinsă 
de curiozitate adăogă: 

„Dar tu, tinere, cine eşti şi de unde vii?” 

— Mă numesc Gimutava; după ce am pierdut îm- 
părăţia, ат venit împreună cu tatăl meu, să ne 
adăpostim асі.” 

Prinţesa se mâhni foarte mult de o astfel de 
nenorocire şi se întoarse la palat mai zăpăcită ca 
oricând. 

Când înţelese împăratul cum stau lucrurile, înso- 
țitoarea vorbi şi еа: 

„Inalte stăpâne, fiica ta e în etate de măritat; 
dece nu-i cauţi un soţ?” 

Şi-i vorbi de prinţul Gimutava; împăratul primi 
propunerea, şi se făcu nuntă mare. 


După câteva zile, Gimutava se duse să se plimbe 
cu cumnatul său. Cum se suiau pe o culme, văzură 
o grămadă de oseminte. 

„Ce sunt acestea?” întrebă Gimutava. 

— Garuda, spiritul cel rău, vine aci în fiecare 
zi să ucidă câte un om din popor; uite, aci sunt 
miile de schelete ale victimelor. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Dragul meu, zise prinţul cumnatului său, a- 
ceasta e groaznic. Intoarce-te la palat, iar eu mai 
stau puţin aci, ca să mă spovedesc. Se despărţiră 
şi prinţul îşi urmă calea. Auzi deodată plânsete 
şi suspine; înaintând spre locul de unde veneau 
văzu o bătrână care părea pradă unei dureri mari. 

„Maică, dece plângi?” o întrebă el. 

— „Plâng soarta fiului meu, Sanktaşa, răspunse 
femeia. Astăzi e ziua când Garuda trebue să vină 
să-l omoare.” 

— „Maică, zise prinţul, nu mai plânge, mă voiu 
jertfi eu іп locul lui. Datoria mea este să-mi dau 
viaţa atunci când trebue. Intoarce-te de unde ai ve- 
nit şi lasă-mă singur.” In curând, Garuda, cu ari- 
pile desfăcute, se cobori din cer. 

Labele îi erau de o mărime colosală, pliscul, ca 
de vultur, un cap negru în care licăreau doi ochi 
roşii de fiară. Se aruncă asupra lui Gimutava, îl 
prinse din fugă şi-l ridică în sus. Dar o brățară, 
pe carc era scris numele nenorocitului, se desprinse 
şi căzu, plină de sânge, în mâinile prinţesei care, 
la această vedere, leşină. 

Sanktaşa insă văzu toate acestea şi, ieşind din 
ascunzătoare, strigă: 

„„Garuda, ce faci nenorocitule? Ai să omori un 
prinţ!” 

Auzind aceste cuvinte, Garuda rămase nedume- 
rit şi adresându-se victimei îi zise: „In lumea asta, 
puţini oameni am văzut să-ţi semene ţie, să-şi jert- 
fească astfel viaţa; dar gestul e frumos, mă mişcă, 
şi vreau să-ţi fac o favoare. Ce-mi ceri?” 

— Duh rău, ce eşti; răspunse prinţul, încetează 
de a mai ucide atâţia oameni pentru singura ta 
mulţumire, şi redă viaţa acestor oseminte.” 

Garuda îi împlini dorinţa şi, în mijlocul veseliei, 
Gimutava îşi strânse soţia în braţe; cunoscuse fe- 
ricirea jertfei. 

Traducere de Eugenia Amuday-Loco 


PAG. 13. 


Sfaturi bune 


Cum să meryem pe stradă 


Buna creştere a unui om se cunoaşte şi după 
modul cum se poartă pe stradă. Şi acolo are da- 
torii de îndeplinit. 

Aşa, când întâlneşti o persoană în vârstă, o fe- 
meie care poartă un copil în braţe, un beteag care 
merge іп cârji, un от саге е încovoiat sub о po- 
vară, fă-i loc să treacă ei mai întâi. 

Nu râdeţi niciodată, când întâlniți un om cu ceva 
defecte fizice: să vă faceţi chiar că nici nu le-aţi 
văzut. 

Luaţi de jos şi daţi omului bătrân bastonul ce 
i-ar fi căzut. 

Dacă întâlniți un copil singur, care plânge, si- 


liţi-vă să-l mângâiaţi şi daţi-i o mână de ajutor. 

Nu îmbrânciţi pe nimeni. 

Răspundeţi politicos trecătorului, care vă întrea- 
bă de drum sau de altceva. 

Nu murdăriţi zidurile, scriind pe ele cuvinte gro- 
solane sau desenând. Sunt rău crescuţi copiii, cari 
au urâtul obiceiu de a murdări şi de a strica tot ce 
le pică în mână. Cu un cărbune sau cu o bucată de 
cretă, îndată ce descoperă o clădire nouă şi abia 
tencuită, se apucă şi desenează pe ziduri fără pri- 
cepere, fără spirit, fără talent caricaturi din cele 
mai idioate sau scriu cuvinte grosolane. Copii, nu 
faceţi ca dânşii! 

Un şcolar nu e judecat numai după progresele 
ce face la scris sau la citit, ci mai ales după .fe- 
lul cum ştie să se poarte. 

Copii, purtați-vă bine pe stradă! 

(După Amiois) 


PAG. 14. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Cele douăsprezece viclenii 


upânul Corb şi cu cumătra Vulpe au legat 
o prietenie strânsă. Prin păduri şi câmpuri, 
© umblau împreună, împreună luau masa, (dacă 
“aveau ce lua) o vorbă ca o sută. Multe ţări 
şi mări am mai umblat, dar о asemenea prie- 
tenie mare n'am mai văzut. 

Dar се sa întâmplat odată? 

S'a întâmplat, că un cotoiu a adus o scrisoare cu- 
metrei vulpi, prin care un prieten bun al d-ei, o 
invita să viziteze pădurea unde locuia el şi o asi- 
gura că va afla acolo bucate bune pentru masă. Cu- 
mătra Vulpe a alergat îndată la jupănul Corb să-l 
cheme şi pe dânsul. 

— „Vino să mergem în preumblare, jupâne Corb, 
prin pădurea vecină, unde sunt invitată de un prie- 
ten şi unde vom avea o masă excelentă!” 

Şi се sa întâmplat? S'au dus apoi spre pădurea 
vecină la preumblare, dar jupânul Corb deodată 
strigă: 

— „Priveşte acolo, cumătră Vulpe, vin vânăto- 
rii! Vai de noi, ce facem? Unde să fugim?” 

— „Ми te teme, jupâne Corb, — zise cumătra 
Vulpe, — am eu în mine douăsprezece viclenii, şi 
îi voi păcăli pe vânători! Să fugim mai repede la 
vizuina mea!” 

Apoi au şters putina şi întrun minut au fost la 
vizuina cumetrei Vulpe unde s'au ascuns. Insă vâ- 
nătorii au văzut şi s'au îndreptat spre vizuină, (a- 
veau la dânşii unelte de săpat), şi au început să 
sape vizuina cumetrei Vulpi. 

— „Тї — zise cumătra Vulpe, — asta pare 
a nu fi glumă. Ascultă, jupâne Corb, câte viclenii 
mai ai d-ta?” 

— „Eu m'am decât una — răspunse jupânul Corb. 
Si d-ta câte mai ai?” 

Vulpea răspunse: 

— „Mai înainte avusei douăsprezece, dar acum 
nu mai am decât şase din ele.” 

In timpul acesta vânătorii, săpaseră până la ju- 
mătatea vizuinei şi cumătra Vulpe se retrăgea tot 
mai afund în vizuină. 

-- »Әрипе, dragă prietene, nu cumva ţi-sau în- 
mulţit vicleniile?” — întrebă cumătra Vulpe. 

-- „Zău nu, — răspunse cumătrul Corb,:— încă 
tot o viclenie am, ce am avut-o şi înainte.” 


— „Hm, hm, — тагаі cumătra Vulpe — mie. 


mi-au rămas numai trei. 

Vânătorii săpau mereu, mereu şi cumătra Vulpe 
se retrăgea încet spre fundul vizuinii, apoi întrebă 
din nou: 

— „Dragă prietene, încă nu ţi-s'au înmulţit vic- 
leniile?” 

-- „Zău, zău, încă tot pe aceea singură viclenie 
о mai am”, — zise jupânul Corb — și sfârșind 


după Benedek Elek 


aceste vorbe s'a trântit pe pământ, prefăcându-se 
ca şi când ar fi mort. 

Tocmai atunci au ajuns vânătorii cu săpatul până 
în fundul vizuinii. Unul dintre vânători zise: 

— „Să aruncăm afară din vizuină stârvul acesta 
de corb, ce să facem cu dânsul? Indată l-au şi a- 
runcât. Cum l-au aruncat, dintr'odată a şi înviat ju- 
pânul Corb, care avea numai o viclenie, apoi a sburat 
pe ип copac. Ре cuniătra Vulpe care avea două- 
sprezece viclenii, însă au prins-o şi au ucis-o. 

In vremea aceasta corbul, care sburase pe craca cea 
mai înaltă a unui copac, începu să croncănească 
vesel cântecul acesta frumos: 


E deajuns o viclenie, 
Și ajungi mai mult cu ea, 
Decât cel ce are o mie 
Ей? a şti a le uza! 


de Patrinca Petre 


Când Grivei se dă în leagăn 


Lui Grivei îi veni într'o zi pofta să se dea în 
leagăn. Legă, aşa dar, o frânghie de nucul din 
grădină şi chemă o capră din vecini să vie şi să-i 
ajute. 

Capra veni bucuroasă. Il împingea си coarnele 
şi-l dedea în vânt, iar Grivei nu mai putea de 
bucurie. Insă, la un moment dat, frânghia se rupse 
şi bietul Grivei căzu la pământ, se izbi cu ca- 
pul de o piatră şi rămase mort pe loc. 

Atunci capra chemă şi alte capre ca să-i facă 
o groapă şi să-l înmormânteze. Pe când îl duceau 
la groapă, caprele se porniră să-l bocească şi să 
cânte în limba căprească un cântec саге în- 
cepea aşa: ,„„Me6-Mecc!” 

Dar cântecul acesta e foarte lung, aşa că noi 
trebue să aşteptăm până se isprăveşte, ca să po- 
vestim mai departe се sa întâmplat. 

——— k= ҚҰ? 

Cine се cautá, аїа айа. 

«ж.ж 


Omul prost nu vede pădurea din cauza РЕ 


= 


PAG. 15. 


КЫРШЫН concursului lunar Мо. 12 


—— 


EGĂTORII JOCURILOR 


Hu аума 3 jocuri următorii сі- 


CAPITALA: 


Alexandru Kestler, Jenică Ripan, 1о- 
nescu I. Basile, Fedora Perlman, Banu 
N. Constantin, Gheorghe şi Тота Scri- 
beanu, Melanie Berman, Paul Gabriel 
Ripan, Damian Gheorghe, Hauler A. 
Teodor, Rachel şi Sabina Segall, Lud- 
wig Marcus, Palic Cecilia, P. B. Far- 
loc, Sylvia Spiegler, Lică Lazarovici. 


Au deslegat 2 jocuri, următorii ci- 
titori din 


CAPITALA: 


Varinka şi Irina Bacan, Eugenia А- 
muday, Marcu Chr. Boris, Cleopatra 
Brumărescu, Marie Săbulescu, Адаріп 
І. Mircea, Lina Aronovici, Nicu T. 
Manolescu, Constanţa Gregorian, Radu 

. Brăiloiu, Belimace G. Dumitru, lo- 
жы E. Maria, Zarzaropol N. Nicolae, 
А. Bolintineanu, Margareta Petrescu, 
Schwartz Izi, Gascu 5. Ion, Ionescu 
L, Condrea Marius, Maria Bănescu, 
Ionel Haim, Renée şi Ficou Campus, 
Mircea M. Vrânceanu, Titu Ştefănes- 
cu, Aurelia R. Tone, Ştefănescu Cleo- 
patra, Ştefănescu V. loan, Marin V. 
Ştefănescu, Hurel V. Ştefănescu, Elena 
şi Ştefania Omăt, Osias Abramovici. 


Hu deslegat 1 joc, următorii ci- 
titori din 


CAPITALA: 


” David ане Petre” 87 Мұ “А: 
Snastasia Georqescu, Otto Grinberg, 
Georgescu N. Gh., Marcel Păunescu, 
Avidiu Arianu, Focşaner Sofica, Апа 
Spinner, Maddy şi Pussy Kominc, 
Liza Edelştein, Sonia Camerman, Du- 
mitrescu М. Gheorghe, Niculescu D. 
Ştefan, Voineagu D. Lizica, Alexan- 
drina Georgescu, Ioniţă T. C-tin, A- 
nuta Gologan, Coca Ardeleanu, Klain- 
man Stela, Nicu Constantinescu, Adolf 
Izzi Klein. 


Au deslegat 3 jocuri, următorii ci- 
titori din 


N PROVINCIE: 


SARLAD: Geta Munteanu. 
BUZAU: Elena P. Marinescu. 


1: ask i cmt 


CERNA-VOA: Hack V. Ernest. 

CERNRUTI: Mihalcea I. Ioan. 

ISMAIL: Alisa Nemirovschi, Arcadi 
Nemirovschi. 

Roman: Radu Incas. 

TG.-JIU: Stănciulesou Gh. Adrian. 

TG.-MUREŞ: Romeo A. Rusu, Vio- 
rel si Victor Comes. 


Au deslegat 2 jocuri următorii ci- 
titori din 
PROVINCIE: 
BACAU: Toto si Marcel Calciu. 
BRAŞOV: C. Mihai. 


BRAILA: Ionescu B. Elena. 
BARLAD: Elena Stănescu. 


BORCA: Iosif У. Dăscălescu. 
ВОСЕСЕА: Ghingold Апа, Ghin- 
gold Israel. 

BUZAU: Ionel Mihăescu, Michel 
Prudhone. 


CARACAL: O. Minoescu, E. Rädu- 
сап, С. Ràducan, Tinică şi Felicicuta 
Ionescu. 

CAMPINA: Nicolai Dogărescu.. 

CERNAUȚI: Radu Economu. 

CHIŞINAU: 'Bogdan Moucha. 

CONSTANŢA: : George Р. Веѕпеа, 
Victoria 'Bădulescu. 

CRAIOVA: Jana Condulescu, Raşela 
M. Moisescu, Rembrand M. Moisescu, 
Dumitru  Pisoschi, Mişu Ştefănescu, 
Mişu Nicolae. 

GALAŢI: Eva Kessler, Cleopatra 
Craniclioţi, Stamatiade M., Mandy şi 
Moise Leibovici, N. С. Georgescu, S. 
şi M. Schwarzenberg. 

HAȚEG: Octavian Şerbănescu. 

IAŞI: Fifi şi Marcel Cristian, Vil- 
helm şi Eduard 'Blascioc. 

ISMAIL: Marcu 'Motniac, David şi 
Marica Şteiner, 

MISLEA: Ѕигагіц V. M. 

ODOBEŞTI: Costel Mihai, Leibovici 
Herşcu. 

“PANCIU: Valeria Manoliu. 

PITEŞTI: Belly şi Lică Davidescu, 
Leibovia №. Mauriciu, Lică şi Isac 
Grun. 

PLOESTI: Gh. V. Nacu. 

POEANA: Іогіёсһеѕси С. Stelian. 

R.-SARAT: Mioara Diamancescu, lu- 
lia Dora Diamancescu, Alex. Baicu- 
lescu. 

TG.-JIU: Ionel Vâlceanu. 

TECUCI: Rodica Stanciu, lulica Ni- 
colau. 2. Ж 


Hu deslegat 1 joc, următorii citi- 
tori din 


PROVINCIE: 


ABRUD: Gogu Popescu, Puiu Ro- 
senştein. 

BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 

BUZAU: Radu şi Mircea Petroniu, 
Nicu şi Frosica Anghel, Cezar N. Ni- 
tulescu. 

CARACAL: loan N. Ungureanu. 

CAINARI: Rotaru Diomid. 

CERNA-Vodă: Mircea R. Popescu, 

CLUJ: Magdalena şi Vasile Târ- 
noveanu. 

. COMANEŞTI: Const. Nedelcu. 

CONSTANȚA: C-tin Economu, Elef- 
terie şi Chirilă Есопоти,  Veissen- 
berg Mron. 

CRAIOVA: Marioara Florescu, Gică 
1. Pârvulescu, Alisa Natalia şi Trossy 
Rădulescu, Marietta şi S'ela Marinescu, 
Elisabeta Olaru, Paula Diaconescu. 

DOROHOI: Silviu Oişiovioi. 

GALATI: 'Brandes М. Iosef. 

MIHAI-BRAVU: Grigorescu S. lone.. 

ОВАЕА: Nicu С. Teodorescu. 

PLOEȘTI: Alexandru I. Stâncescu, 
> Ouaisci, М. 'Ballif. 

ROMAN: Popa Stefan, I. P. Flo- 


resou. Avramică Froimovici. 


R.-VALCEA: Popa C. Gh., Popescu 
Gh. Hurel. 

SLATINA: Tantzi V. Ploeşteanu. 

TG.-NEAMŢ. — Cuty S-hneiberg. 

TIBANEŞTI: Costin Gh. Alexandru. 

VALENI DE MUNTE: Nicolae С. 
Onciul. 


PREMIANŢII 


ы eşit la sorți următorii 5 pre- 

mianți: 

PREMIUL 1. — Lică Lazarovici, Bu- 
cureşti. 

PREMIUL ІІ. — Stănciulescu Gh. А- 
drian, Tg.-Jiu. 

PREMIUL ІП. — Ştefănescu Cleo- 
patra, Bucureşti. 

PREMIUL IV. — Nicolae Dogărescu, 
Câmpina. 

PREMIUL V. ғ” Munteanu, Bâr- 


Premianţii de mai sus sunt rugați а 
ne trimite adresele complecte pentru 
a le expedia premiile. 

Câştigătorii din Capitală se pot pre- 
zenta personal la redacție spre a le 


a aa 


—————rearrÇc sss 


> 


PAG. 16. Ф®ФФ9%%Ф%%%%%%Ф%%%Ф%4%%%Ф%Ф%%Ф%9%ФФ0949ФФФФФ9ФФФФФФеФФ2/М/\УЕА]А COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


H. Gh.-Bârlad. — „La şcoală”. Fiind una din pri- 
mele d-tale încercări, de sigur că nu poate fi bine reu- 
şită. Ai inutile înflorituri de stil (,,51-51 murmură glasu'n 
câmpii”) şi repeţiri, cari îi slăbesc efectul. 

N. D.T.-R.-Sărat. — „Plec cocorii”. Titlul е gre- 
sit. Se zice „pleacă” la persoana a 3-a plurală, nu 
plec”. Altcum, poezia е destul de bună, numai că a- 
vem prea multe în genul acestora, iar- cititorii se plâng, 
când publicăm poezii, cari nu sunt tocmai potrivite pentru 
o revistă destinată copiilor. 

Riz. C.- Cavarna. — Ti-se răspunde la întrebare, 
dar glumele, cu toate că au spirit, povestesc fapte cari 
nu e bine să fie date ca exemplu. 

Vrei să încurajem pe copii să nu se spele sau să stea 
cu degetul іп nas? 

St. T.-Călăraşi. — Gluma „реја recrutare: Se po- 
triveşte pentru oameni mari. „Scrisoarea de pe front” 
se potriveşte şi mai puţin pentru copii. Ti-am publica 
„ldeie de copil”, dar nu ne-ai spus de unde ai luat-o. 

Son. Cam.-Loco. — „Unde duce silinţa”. După scris, 
înţelegem că eşti încă o domnişoară mică, pe care o 
rugăm frumos să ne lase pe noi oamenii în vârstă să 
serein poveşti, iar d-sa să ne fie drăguța noastră citi- 

e. 

Neg. Pet.-Loco. — „Uriaşul”. Te rugăm să nu-ţi mai 
dai osteneala să пе trimiţi bucăţi ce copiezi din cărţi, 
fiindcă п”аует ce face cu ç 

Р. Cer.-Corjenţi. — „Proverbe” la fel avem si în limba 
română, aşa că nu е nici о nevoe să le traducem din 
limba rusă. 

L S. Ps.-laşi. — ,,Моҙ Vasiliu cel sfătos”. Aşa cum 
e concepută, bucata aceasta e mai de grabă o schiţă 
cu tendinţi de literatură pură. Aşa fiind, regretăm că 
nu о putem publica. 

C. Al.-Loco. — „Eroilor necunoscuţi”. Nimic nu e 
mai greu decât să reuşeşti în poeziile cu caracter pa- 
triotic. Când nu sunt reuşite, sunt o declamaţie căreia 
îi lipseşte vigoarea şi viaţa. 

L. W.-Brăila. — Din cele două glume trimise de d-ta, 
prima nu е bună să fie dată ca exemplu, iar a doua e 
şi la поі, aşa că n'avem nevoe să о traducem din 
reviste străine. Nu uita că „Uik” nu e o revistă pentru 
copii. 

. С. R.-Craiova. — „Trec vânturile”. Vânturi cari 
„trec peste frunzişul gândurilor mele” sau „neguri cari 
cresc în înserarea sufletului”, sunt versuri din cari nu 
se înţelege lucru таге. Те sfătuim să renunţi la acest 
mod de a scrie, îngrămădind cuvinte cari nu prea au 


. li L. 
t. M. Alb.-Loco. — ,Proverbele” trimise de d-ta, 
sunt proverbe populare, culese de mult si din cari 
publicăm si noi în revistă, arătând însă că sunt populare 
şi fără să poarte vre-o semnătură. 

Al. şi Iah.-Odobeşti. — ,,/Тоатпа”, poezie destul de 
reuşită, e mai la locul ei într'o revistă de literatură. 
De altfel, în versul al doilea din ultima strofă se spune: 
„Toate gândurile mele”, pe când poezia e semnată de 
doi, ceeace nu se cam obişnueşte. 


Cititori, 

6% vă face o mare și 
„Haplea foarte plăcută sur- 
priză. Apare în volum de toată frumu- 
setea. | 


Povestea pe care Ali Baba о publica in пиша- 
rul de față, pentru a îi apreciată si judecată de ci- 
titori, aşa cum am scris în numărul trecut al re- 
vistei, poartă ca titlu „Omul care nu vrea să moa- 
ră”, pe când cuvintele „Aci nu se moare nici o- 
dată”, arată una din scenele povestei. 

In numărul viitor vine la rând Marin Opreanu 
cu povestea „Urâţica“ şi „Drăguţa“. 

——— k= | 


GLUME 

Mama. — Toto, ce faci acolo?” 

Toto. — „Invăţ un verb тата.” 

Мата. — „Dar te văd că te joci.” 

Toto. — „Da, mamă, dar învăţ verbul mă joc.” 

жж 
LA ŞCOALĂ: 
Profesorul. — „De când lipseşti aşa, Dumitres- 
сце?” 

Dumitrescu — „Ре când n'am venit la şcoală.” 
Trimisă de Іопезси F. Maria-Loco ` 
tfs е 

ІМ ТВЕМ: 


A. (curios către un alt călător) „Unde mergeţi? 
B. La Galaţi. f 1 
А. Aşa? Şi се faceţi acolo? 

A. Mă dau jos.” 


ж 

Cârciumarul. La mine nu se găseşte o muscă măcar 
prin odaie. | гу) ЗА 

Muşteriul. Nu mà mir; sunt doar toate în ciorbă. 

Trimisă”de Adela Kieinman-Loco 
————n k — 

Se aduce la cunostinta colaboratorilor, precum 
şi a cititorilor din Capitală, сагі şi-au exprimat 
dorinţa să vadă pe MOŞ NAE, că pot veni în orice 
zi de lucru la redacţia revistei noastre între orele 
5--7 după amiazi. 

Pentru colaboratorii din Capitală e chiar mai 
bine să-şi aducă ei înşişi manuscrisele, pentru ca 
să li-se dea îndată lămuririle necesare. 

———— Ek ÁJ 


Copii! 
Voi ştiţi că azi „SUCHARD” 
E cea mai bună ciocolată 
` Si nu te poţi lipsi de ea 
Când ai gustat din ea odată. 
—— A == =, 

Toate manuscrisele si scrisorile ce privesc Re- 
dactia se vor trimite pe adresa d-lui N. Batzaria, 
directorul revistei, iar tot ce priveste partea dis- 
tractivă, deslegările, precum si cereri sau recla- 
тайі privitoare la neprimirea revistei sau la a- 
bonamente se adresează administraţiei revistei. 


Atelierele „ADEVERUL'“ 5. A. 


s 


. W 


+- 


 BIMINEATA 
COPIILOR 


REVISTA SAPTAMANALA 
DIRECTOR: 


N. BATZARIA, 


m a ү К 
М! ШІ ІІ |” 


ШІ! 


DOREL: „CUM AS VREA SĂ ȘTIU CÂND INVIAZĂ HAPLEA 1“ Тар PREŢUL 4 LEI 


+ asa д: 


PAG. 2. 


Cum sà scriem si cum sà semnàm. 


Când scriem cuiva, o facem cu scopul ca să in- 
țeleagă bine се vroim să-i comunicăm, citind lesne 
scrisul nostru şi nefiind în îndoială asupra înţe- 
lesului unor fraze sau cuvinte. 

De aceea, scrisul nostru trebue să fie cât mai 
citeţ, iar fraza cât mai lămurită cu putinţă, fe- 
rindu-ne сп grije de orice cuvinte de prisos sau 
de tot ce-i poate întuneca înţelesul. 

La fel şi cu semnătura. Nu o fantezie cu linii 
trase în toate direcţiile, ci o semnătură în care 
fiecare literă să fie desluşit scrisă şi lesne de citit. 

Spunem acestea, pentrucă unii dintre cititori sau 
colaboratori ne trimit scrisori, cari foarte cu greu 
pot fi descifrate şi semnează în aşa fel, că nu 
e cu putinţă să ştii cum îi cheamă. E un obiceiu 
rău, de care ar trebui să ne desbărăm cu toţii. 
Să ne silim a vorbi clar şi a- scrie şi mai ciar. 


Ce sunt „fakirii“: ? 


E întrebarea cititorului 
Craiova. 

Mai întâiu origina cuvântului. Cuvântul fakir 
este de origină агара, însemnând propriu zis „Sărac”. 
Fakirii sunt un fel de călugări, mai a'es din India, 
сагі cutreieră ţara, trăind din pomana lumei. De- 
prinşi cu lipsurile şi în deosebi cu foamea, mulţi 
fakiri pot să rabde zile întregi, fără să bea şi 
să mănânce. Unii dintr'înşii fac chiar in această 
privinţă Јасгигі aproape de necrezut. 

Consimt, de pildă, să fie puşi în pământ. sau 
închişi într'o ladă mare săptămâni de zile, fără 
са în vremea aceasta să pri:noască vre-o mâncare. 
Totuşi, ез din astfel de încercări vii şi teferi. 

Unii dintre Їаңїгїї indieni aparţin rel'giei mahome 
tane, iar alţii religiei brahmane sau budiste. Ба- 


nostru M. Cioc. “dela 


kirilor indieni nemahometani li-se zice şi Giogii,- 


adică aceia cari isi impun lipsuri pentru ispăşi- 
rea păcatelor. 


„Egumen“ şi „starej“ 


Cititorul nostru М. Cons. din Capitali ne scrie 
că aude cam des cuvintele acestea, dar bine, bine 
nu ştie ce înseamnă şi care este deosebirea între ele. 

Răspundem. Ca însemnare, ambele au acelaş în- 
teles. Intr'adevăr, egumen sau stareț înseamnă şeful, 


“% 


К. 
DIMINEAŢA 2 
А, 


superiorul unei mânăstiri de călugări. Bine înţeles, 
21 însuşi e un călugăr. 

Deosebirea nu е alta decât in origina lor. Egu- 
men este un cuvânt de origină grecească, ре când 
stareț este de origină slavă. In limba slavă stareț 
înseamnă propriu zis bătrân, тоѕпеар. 

De altfel şi cuvântul călugăr, cuvânt de origină 
greacă, are cam aceiaşi însemnare. E compus din 
două cuvinte calos. (cu accentul ре ò) și gheron, 
adică bătrânul cel bun. 


Explicații de cuvinte. 


Explicaţiile cuvintelor ce urmează sunt cerute tot 
de cititorul M. Cioc. dela Craiova. 

Sugestiune. E un cuvânt împrumutat din limba 
franceză şi înseamnă însuflarea unei idei 'sau un 
îndemn din partea altuia. Bine înţeles, indemnul 
aceasta poate să fie în bine, dar poate să fie şi în 
rău. Іп legătură cu „,sugestiune” este şi cuvântul - 
autosugestiune, atunci când cineva se îndeamnă sin- 
gur pe sine însuşi şi se hotărăşte la ceva. De exem- 
plu, sunt anumite boli de nervi de cari te poţi vin- 
deca prin autosugestiune. | 

Magnetizm (nu în Fizică). E o influenţă pe care 
unii cred eà o pot exercita asupra unei регѕогле pe care ` 
о pot face să adoarmă, cufundând-o într'un somn arti- 
ficial, şi aceasta cu ajutorul privirilor din ochi sau ` 
al unui fluid magnetic се ar emana dintr'înşi. 

Таг ipnotizm (nu е nici о пеусе să scriem hipno- 
tizm) este tocmai starea de adormire sau somnul 
artificial în сае a fost cufundată persoana mag- 
netizată. ; 

Telepatie. Este un fel де presimtire când, de 
exemplu, cineva — ceeace s2 întâmplă foarte rar 
—— prinde de vesie, fără са si 1-52 fi comunicat ртіп 
grai, prin scris sau prin vreun alt mijloc cum că 
undeva, departe de dânsul, a avut loc în aceiaşi 
clipă un eveniment oarecare, înseamnă că acel ci- 
neva are simţul telepatiei. | 

Magnetizm, ipnotizm, telepatie sunt cuvinte de 
origină greacă. | 

——— k= 
Cine umblă cu gura căscată, îi intră muste!e. 
i ... 
Negustorul fricos nu face câştig. 
св %- 
E mai uşor a mânca, decât a câștiga. 


31 OCTOMBRIE 1928, — Мг. 142 


DIMINEATA 
Ө Ө 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDANK 9— 11 — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI 
6 LUNI 80 ,, 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapolază. 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


E, E N E S üu L 
după Geibel 
„гей ca azi să теге la şcoală, 
Când e timp aşa frumos ? 
Ce să faci cu 'nvățătura, 
Căci o uiţi şi та! folos ? 


„Dar aş vrea să-mi treacă timpul 
Cât se poate mai plăcut. 
„Bijulică, vin la mine... 

Vai, ce leneş te-ai făcut ! 


„Câini ca tine ştiu să facă 
Sluj, în apă ştiu să 'noate, 
Să-ţi aducă ce le-ai сеге, 

In sfârşit ei ştiu de toate. 

t 

„Dar їй spun că de-azi încolo, 
Мо să-ți meargă-aşa uşor, 
Bijule, să-ți bagi în minte, 
Fă-te câine silitor. 


š 
„Stai colea lângă părete, 
Adă laba, nu îi rău, 

Că de nu, әй ştii băiete, 
Bătăiță máhánci, zău ! 

ү č 

„Ce tot mărâi şi faci nazuri ? 
'Nvățătura zici nu-ți place ? 
Cine-i leneş şi nu 'nvață, 

El cu bățul are-a face“. 

Құлақ. 


Poezie de învăţat ре din afară 


Soldat român 


n 


„Soldat român, ia spune-mi, 
Ce stai tot înarmat ? 
Ce gânduri te frământă, 

la spune-mi, brav soldat ?“ 


— „Eu stau, căci la hotare 
Duşmanii ne pândesc, GE реу 
Şi neamul, țara 'ntreagă юр 7 

Eu stau ca să păzesc. d 


| КЕЖИР КУ. 
„Aştept cu агта?п mână, ы! А 


Eu trámbita aştept й =. 


Să sune doar chemarea. 
Pornesc atuncea drept. 

" 1344 
„Alerg unde-i duşmanul, 7 
Să-l bat să-l biruiesc, ! 
Să-i spun că nu se °псаїсй 
Pământul românesc. 


„De-i scris să cad în luptă, 
Muri-voi mulțumit, 

Căci sfânta datorie 

Frumos mi-am împlinit“. 
Mosulet 


--2 


———— kI 


Cititori, 


| @ уа face о mare și 
Cine intră ? Vai, e tata, „Нар!еа foarte plăcută sur- 


Care strigă supărat : priză. 
„Biju merită bătaie, ж А 
Ша амана ШШ A apărut în volum de toată frumu- 
Sofia Auerbaoh-Balaţi  Sețea. 
———— km ; 


———— km Y 


РАС. 4. 9%9999999999%9999999999999999999999999999999 DIMINEATA COPIILOR 


— Poveste popular din Norvegia — 


Prelucrare _de Marin Opreanu _ ; 


povestea теа Incepe, asa сит іпсерфтпи e decât о cersetoare de rând?” întrebă împă- 


pentru dânşii era o mare nenorocire. Im- 

părăteasa mai ales era nemângâiată şi ofta 

şi plângea de câte ori vedea copii străini jucându-se 
pe stradă sau mergând de mână cu mama lor. 

lar cu trecerea anilor, pierzând nădejdea de a 

avea unul, impăratul şi împărăteasa luară de su- 

flet o fetiță străină, ре саге о creşteau la palat, 
îngrijind de dânsa ca de copilul lor adevărat. 


Intr'una din zile, fetiţa aceasta se juca în grădina 


palatului cu o minge de aur. Nu trecu mult, şi 
intră în grădină o cerşetoare bătrână cu o fetiţă 
а ei care, precum lesne înţelegeţi, era îmbrăcată nu- 
mai іп zdrenţe. 

Dar fetiţa luată de suflet se apropie de copi- 
lul cerşetoarei, o pofti să se joace împreună şi în 
mai puţin de două minute se făcu bună prietenă 
cu dânsa. Se supără însă foc împărăteasa, când, 
privind pe fereastră, îşi văzu fetiţa jucându-se cu 
un copil de cerşetoare. Ii strigă poruncindu-i să 
vie numai decât. 

Dar fetiţa de suflet nu se duse singură, ci merse 
ţinându-se de mână cu fetiţa cerşetoarei. Сапа a- 
junseră înaintea împărătesei, copilul cerşetoarei grăi 
cel dintâi şi zise: „Dacă ai şti binele ce poate 
să-ţi facă mama, пи m'ai goni şi nu te-ai supăra 
pe fata ta că se joacă cu mine.” 

— „Şi ce bine poate să-mi facă mama ta, care 


“răteasa mirată de cuvintele acestea. 


e: 

©” multe poveşti: Au fost odată un împărat 

9 şi o împărăteasă şi maveau copii — ceeace ` 
J 


— „Маша poate să te facă să nasti un copil, 
îi întoarse vorba fetiţa cerşetoarei. N'ai decât să 
o chemi, să o iai cu binişorul, să-i mai dai să 
bea un pahar două de vin, iar după aceea să faci ce 
are să-ţi spună еа.” 

— „Du-te şi spune-i să vie numaidecât!” se grăbi 
să-i zică împărăteasa. 

Bătrâna cerşetoare veni şchiopătând şi sprijinin- 
du-se pe un băț noduros. 

După ce тапса bine şi bău şi mai bine, îi se 
dezlegă limba şi grăi zicând: 

„Să umpli dela „Fântâna Zânelor” două strachini 
cu apă în noaptea în care e lună plină. Să te speli 
cu apa aceasta şi apoi să pui strachinile sub pa- 
tul tău. Când te scoli dimineaţa, vei găsi într'însele 
două flori: una е o floare frumoasă, iar а doua e 
urâtă. Să mănânci pe cea frumoasă, dar să nu te 
atingi de floarea cea urâtă. Nu uita să faci întocmai 
cum ţi-am spus.” 

Aşa făcu şi împărăteasa,... adică nu făcu tocmai 
aşa. In adevăr, când se sculă dimineaţa din somn, 
găsi în cele două strachini două flori. Una dintr'- 
însele era urâtă, cu spini ascuţiţi şi cu foi negre. 
A doua, însă, era frumoasă, cum nu se mai văzuse 
până atunci altă floare. 

Impărăteasa se grăbi să mănânce floarea cea fru- 
moasă, dar după ce o înghiţi, nu mai putu răbda şi 
o mâncă şi pe cealaltă. 

Nouă luni după aceasta împărăteasa născu. Născu 


= 


DIMINEAȚA COPIILOR еФФФОФФО999999999999%9999999999%9990%999009000ө РАО. 5. 


intáiu о fetiţă, dar o pociturá cum nu se mai po- 
тепіѕе. 

Era groaznică la vedere, iar ре cap avea о că- 
ciulă mare de păr de capră. In mână ţinea un 
linguroiu de bucătărie şi era călare pe un tap, care 
începu să sară şi să ţopăie prin odaie, de se cu- 
tremura tot palatul. 

„Nu te speria şi пи іс mâhni, mămiţico, grăi 
fetița cea urâtă, căreia din pricina aceasta i-s'a 
dat numele ае „Urâica”. 

Ai să naşti acum pe soră mea, care o să fie foarte 


. frumoasă”. 


Şi în adevăr, după vreo jumătate de oră împă- 
răteasa născu încă o fetiță, care era frumoasă, dar 
cum frumoasă? Cel puţin atâta cât cea mai frumoasă 
dintre drăguţele noastre cititoare. 

Numele еі a fost „„Drăguţica.” 

Бе Drăguţica o iubeau şi о alintau toţi cei din 
palat. Pe Urâţica însă o certau, о iîmbrânceau şi 
căutau să o ţie departe de soră-sa. Dar nu era 
chip: еа nu se despărţia nici о clipă de Drăguţica. 
Şi ziua şi noaptea mergea călare ре фарш ei şi 
nu lăsa niciodată din mână linguroiul cu care se 
născuse. 

Dar iată că în noaptea de Moş-Ajun răsună deo- 
dată la palat un sgomot şi o zarvă, de credeai că 
năvălise vreo oaste duşmană sau că se întâmplase 
cine ştie ce nenorocire. 

tri sgomotul acesta?” întrebă Urâţica. 

„Sunt blestematele de vrăjitoare, cari au venit 
să "МШ таса aicea Moş Ajunul”, îi lămuri im- 
părăteasa, care, de frică, tremura ca varga. 

„Stai că le arăt eu lor!” strigă răstită Urâţica. 
Şi dând pinteni ţapului, şi strângând în mână lin- 
guroiul de bucătărie, se repezi pe uşă afară şi în- 
cepu să dea în ele cu linguroiul, pe când арш le 
izbea şi le împungea cu coarnele. 

Dar Drăguţica deschise şi ea uşa, ca să ай се 
se petrece afară. Atunci una din vrăjitoare se ге- 
pezi la ea şi cât ai clipi din ochi, îi tăie capul cu o 
lovitură de sabie, îl băgă în traistă, îi lipi la loc 
un сар de vițel şi după această ispravă toate 
vrăjitoarele рісгігі şi se făcură nevăzute. 

Vă іпсһірші ce jale şi durere era la palat, când 
au văzut că Drăguţica nu mai е ceeace a fost, 
ci аге un сар de vițel. Urăţica, însă, căută să-i li- 
niştească, zicându-le: „Lăsaţi pe mine, că eu am 
să-i găsesc capul surioarei. Pregătiţi-mi o corabie 
în care voiu pleca eu şi Drăguţica, fără să ne în- 
soţească alt cineva.” 

Corabia porni şi după un drum de vre-o trei luni 
de zile ajunse la o insulă în care se găsea palatul 
vrăjitoarelor, 

Călare pe tap şi ţinând strâns în mână linguroiul 
de bucătărie, Urâţica eşi singură din corabie şi 
porni glonţ spre palatul acela. Ре o fereastră des- 
chisă stetea capul bietei Drăguţica. 


Urâţica, nici una nici două, îl luă şi se іпароіе 
în goana mare spre corabie. 

Vrăjitoarele о văzură, dar n'avurá curajul să o 
urmărească, fiindcă se temeau de loviturile lingu- 
roiului şi mai cu seamă de împunsăturile ţapului. 

Ajungând la corabie, Urâţica tăie numai decât 
capul de vitel de pe trupul Drăguţichii şi-i lipi 
la loc frumosul ei cap, furat de vrăjitoare. 

Drăguţica se făcu, prin urmare, la fel, vreau să 
spui se făcu din nou fata cea frumoasă ре care о 
cunoşteam. 

Cele două surioare luară acum drumul înapoi spre 
casă, dar vântul duse corabia în portul unei cetăţi 
în care domnia un împărat tânăr şi necăsătorit. 


“Impăratul acesta, aflând de sosirea corabiei, veni 


să vadă ce-i într'insa. Văzu mai întâiu ре Urâţica 
stând călare ре фарш ei şi se miră de о ciudățenie 
ca aceasta. Când o văzu însă pe“Drăguţica, îi căzu 
cu tronc şi o ceru numai decât în căsătorie. Dar 


Urâţica îi zise: „Ştiu că ai un frate mai tânăr. Dacă 
fratele tău mă іа pe mine de nevastă, ţi-o dau 
şi eu pe Drăguţica. Altfel nu se poate.” 

Impăratul îl îndemnă ре frate-so şi se пи aşa 
de mult de capul lui, că la urma urmelor, bietul 
flăcău consimţi, cu inima frântă de durere, să ia 
de nevastă pe Отаўса de a cărei urâţenie se spe- 
riau până si ciorile. 

Veni si Duminica nunții si se porni dela palat un 
alaiu mare şi frumos. Inainte mergea împăratul 
cu Dràgutica si era nespus de vesel si de fericit. 
După el venea fratele său amărât şi ținând capul în 
jos, iar alături de dânsul mergea călărind ре фарш 


Taa Se ——— 


—- — 


Ққ ба, жала. 


——— —---- 


PAG. 6 0000000000000000000000000000000000000000000eD/ MINEAȚA COPIILOR 


ei -Urâţica, având, fireşte, într'o тапа linguroiul 
de bucătărie. 

După се merseră aşa o bucată de drum, Urâţica 
se întoarse spre mirele ei şi îi zise: „Intreabă-mă 
dece călăresc eu pe un tap?” 

— „ре се călăreşti pe un tap?” o întrebă şi б 
cu jumătate де gură. 

— „Acesta e un tap?” strigă Urâţica răstindu-se. 
„Nu vezi că e calul cel mai frumos pe care a în- 
călecat vre-o dată o mireasă?” 

Şi să vezi minune! Nici nu isprăvise bine vorba 
că фарш se prefăcu întrun armăsar cum nu se 
mai văzuse. 

Mai încolo Urâţica îi zise bărbăţelului еі: „Шш- 
treabă-mă dece port în mână un linguroiu de bu- 
cátárie ?” 

— „ре ce porţi іп mână ип linguroiu de bucă- 
tárie?” intrebá si е]. 

— „Ăsta e un linguroiu de bucătărie? Nu vezi că 
e cel mai frumos eventaliu de aur?” răspunse Urâ- 
tica. 

Şi adevărul е cà linguroiul se ргеїйсизе la mi- 
nut intr'un evantaliu de aur. 

Mai merserá puţin si Urâţica îi zise din nou 
mirelui еі: „Intreabă-mă dece ат ре cap o căciulă 
de păr de capră?” | 

— „Dece ai o căciulă de păr de capră?” 

— „Ми vezi că aceasta e cea mai frumoasă co- 
roană de aur şi de briliante?” 

Din nou o minune: Căciula cea urâtă şi grosolană 
se prefăcuse într'o coroană cum nu purtase până 
atunci vre-o fată de împărat. 

Iar când să se apropie de biserică, Urâţica grăi 
din nou şi-i zise tânărului prinţ: „Intreabă-mă dece 
sunt aşa de urită?” 

— „Dece eşti aşa de urită?” 

— „Eu urită? strigă Urâţica, privind drept іп 
ochi pe bărbatul ci. Nu vezi că sunt mult mai 
frumoasă decât soră-mea?” 

Şi în adevăr că acum s'a întâmplat minunea cea 
mai mare. Urâţica, pocita şi groaznica de (тайса, 
se prefăcu într'o fată frumoasă, dar aşa de frumoasă 
că nu-i mai găseai pereche pe lume. 

Vă închipuiţi bucuria fratelui de împărat. Era 
mai vesel şi mai mândru decât împăratul. 

Şi se făcu o nuntă, despre care se vorbeşte prin 
partea locului până în zilele noastre. 

Prelucrare de Marin Opreanu 
1111111111111111111111111111111111111211111111 21211111121 

— De се ești așa de vesel, Petrică? 

— Pentrucă tocmai acum am cumpărat 
„HAPLEA - PĂŢANII ŞI NĂZDRĂVĂNII“ de 
MOȘ NAE și n'am dat decât 50 de lei ре 
cartea aceasta, care este un volum mare 
de toată frumuseţea. 

— La revedere, Petrică, mă duc să-l cum- 


păr şi eu. 


Тгерпе să spui orice adevăr? 


Răspunsul la întrebarea de mai sus ni-l va da їп- 


“tâmplarea ce urmează: 


Intr'o seară rece de toamnă, un ţăran întorcân- 
du-se acasă, văzu stând pe un bolovan de piatră 
un călător, care tremura de frig. După ce-i dete 
„bună seara”, ţăranul îi zise: ,,Оптше, се stai afară 
pe о vreme ca aceasta? Dece nu te duci la cârciumă 
sau nu ceri adăpost la o casă de creştini?” 

- „Pe mine nu mă primeşte nimeni, răspunse 
călătorul, pentru că am un obiceiu urit: spun la 
toată lumea adevărul”. 

— „Din potrivă, făcu ţăranul, ai un obiceiu foarte 
bun şi mie îmi place să-mi spună cineva adevărul. 
Vino, dar, la mine şi fii în seara aceasta oaspetele 
meu.” 

Călătorul se duse, dar după ce se aşezară la 
masă, observă că ţăranul era numai cu un ochiu, că 


şi nevasta ţăranului e la fel şi că — poftim în- 
tâmplare! — şi pisica din casă era chioară de 
un ochiu. 


După ce s'a terminat cu masa şi au mai stat de 
vorbă, ţăranul se întoarse spre călător şi îi zise: 
„Fii bun şi spune-mi şi mie un adevăr.” 

- „Ті las spune, răspunse călătorul, dar mi-e 
că te vei supăra.” 

— „Nu, nu mă зират de loc; din potrivă, îmi 
va părea foarte bine.” 

- „Dacă-i aşa, grăi din nou călăterul, în casa 
aceasta văd un lucru destul de ciudat: d-ta, ne- 
vastă-ta şi pisica aveţi tustrei la un loc numai 
trei ochi.” 

— „Acesta e un adevăr саге nu е nici o. nevoe 
să-l spui!” strigă mânios țăranul şi-l dete afară 
din casă pe călător. 

Țăranul avea dreptate. A-i aminti cuiva de un 
defect fizic, despre care el ştie mai bine 
că-l are, nu înseamnă a spune un adevăr, ci a 
fi nepoliticos sau mai bine zis necuviincios. 

Vintilă Bratu 
———nP k= 
Unde au crescut cele dintâi flori? 


(zumupa ш) 


... 

Сапа e vulpea, vulpe? 
(dina juns 

зо] ип DP] Imu тш 29240 әр бте ә рир) 


жж 
Ce trebue să aibă un artist cu el, când vine pe 
scenă? 
(212400114 ) 
* * + 
Câte litere sunt în Biblie? 


(911418 :2svS) 
Culese de Wodan 


——ss=Jenməss— — — 


КА к 


DIMINEAȚA COPIILORa 


RUGĂCIUNEA UNUI 


Doamne mare, bun Părinte, 
Viu să-ți fac o rugăminte, 
Căci cu neamul pisicesc 
Rău de tot mă chinuiesc. 
Mă cunoşti, sunt şoricelul, 
Care-mi zice Ronţănelul, 
Coada lungă, bot trumos, 
Părul fin şi mătăsos. 

Sunt orfan, căci Misiloi, 
Urâciosul de cotoi, 

Pe părinţi i-a sugrumat 

Şi pe loc chiar i-a mâncat. 
Ат avut surori şi frați, 
Dar pierit-au sldşiaţi 

S'am rămas eu singurel, 
Eu, sărmanul Копійпеі. 
Ştii că sunt їйрішга Та. 


О, ce bine dac'ui da 

Boli, prăpăd să nimicească 
Toată rasa pisicească 

Şi ca noi să mai trăim, 

Zile bune să simţim. 

Noi „bieții şoricei, 

Slabi, plăpânzi şi mititei 
Stăm ascunşi şi pitulați, 
Stăm flămânzi şi insetati, 
Traiul nostru e un chin, 
Râsul nostru e suspin. 

Noi suntem de гей goniți... 
Când de foame chinuiți, 
Chiar un pas de indrăznim, 
Drept în curse nimerim, 
Ori în ghiare de cotoi, 

Că e vai şamar ae поі! 


PAG. 7. 


SORICEL 


Rău nu facem nimănui, 
Cu un Неас suntem sătui, 
Cât mănâncă-un om odată, 
Ne ajunge luna loulă. 
De агйвий, се să mai spun, 1! 
Tu, Părinte drept şi bun, | 
Ai făcut din şoricei 
Feţi-Frumoşi şi paralel. 
Dar acum пе типеҙіе, 
De pisici ne ocroteşte, 
Dă la oameni gânduri bune, | 
Şi din cerul Tău le spune, 
Că şi noi suntem pe lume, 
Са slăvind тагіш-Ті пите, 1 
Să trăim mai linistiti 
Si să nu fim nimiciti. 

Din timba $әгісваѕса de MOŞ МАЕ 


ППТ... Ж nannaasananuaunanacranananarzusunanaunanamúuu 


Copiii bine crescuţi 


Piesctă pentru copii 


PERSOANELE 


Marica. — Ştefan. — O doamnă bătrână. — 
Mihnea. — Silvia. — Profesoara. 

(Scena reprezintă fațada unei şcoli, înconjurată 
de câteva case). 

SCENA l-a 

Mariuca: Vino mai repede, Stefane. E târziu. D-na 
profesoară ne va certa. 

Stefan: Du-te tu. (se joacă си bile, în timp ce 
pe drum se vede o doamnă bătrână, purtând о 
umbrelă şi un coş). 

D-na bătrână (către Marica): Fetiţa mea, acesta 
e drumul ce duce la oraş? 

дызы dà din cap şi pleacă repede) 

D-na bătrână: Ce fetiță nepoliticoasă! lată colo 
un băiat. Sper că va fi mai politicos. (către Ştefan) 
Fiul meu, acesta e drumul ce duce la oraş? 

(Ştefan se face că nu aude). 


D-na bătrână: O ce copii rău crescuţi! Ce să 
mă fac еп că nu ştiu drumul? în acest timp intră 
Mihnea, ţinându-se de mână cu Silvia. 

Mihnea şi Silvia (salută frumos, spunând într'un 
glas) Bună ziua, doamnă. 

D-na bătrână: Bună ziua dragii mei. Suntceti buni 
să-mi faceţi un mic serviciu? 

Mihnea: Da, d-nă, dar daţi-mi vă rog umbrela 
şi coşul dv. Vi le voi duce eu. Sunt destul de 
voinic. (Ja umbrela şi coşul din mâna а-пеі,) 

D-na bătrână: Mulţumesc, dragul meu. Mergeţi la 
şcoală? Şi eu mă duc tot acolo; sunt mama pro- 
fesoarei voastre. Iat'o, ne-a zărit deacuma. 

(Profesoara vine alergând şi îmbrățișează ре ma- 
ma-i.) 

Projesoara: O! mamă! Ce surpriză plăcută! Nici 
nu mă aşteptam la asta. Ai găsit drumul? 

D-na bătrână: Da, mulțumită acestor doi copii 
buni şi politicoşi. , 

Projescara: Vă mulțumesc, dragii mei (îi îmbră- 
țişează şi întră cu toţii în şcoală.) 

(Marica şi Ştefan au privit scena dinir'un colț). 


Marica: Era mama d-nei profesoare! Dacă aş 
fi ştiut! 
Ștefan: Şi eu! Da, dar mă jucam... 


“Marica: Nam răspuns, de oarece пи ştiam cine 
este. N'am Tost cuminţi, Ştefane. D-na profesoară a 
îmbrăţişat pe Silvia şi Mihnea. Ai văzut? 

Ştefan: Altădată vom Ті şi noi aşa, da+Marico? 

Marica: Da, Ştetane, vom îi şi noi politicoşi cu 
toată lumea. (es ţinându-se de mână). Cortina cade. 


Din franţuzeşte de Elsa Glasberg 


——— onm 2209 ——————— 


РАО. 8. 


(ză 


DESENE DE- M: IORDACHE: TEXT:DE :MOŞ:NAE 


(5) Шама (URMARE) 


поле зор” 
nm 
Sanum 
DRD. 
manag- 
Е р 


мю м э бо 
Ксы 
LLL ир фур 
RH 
Seas: 


Шығысы Асы ыы x? < ANA ў сай ЕОР seen TIR aere 
41) „Insă stai, că unu-i Staicu, 42) II ridică, -! ia іп cârcă, 

Nu mă las eu păgubaş, i în moaptea 'ntunecoasă, 

II arunc, îl scot afară I lipi de-o prăvălie, 

Şi mă scap de-acest pungaş”. Fuga-apoi se'ntoarse-acasă. 


43) Se iviră zorii zilei, 44) Dar văzând pe Haplea, crede 
Umblă lumea iar pe drum, Că e hoţ şi ma mai stat 
š: stăpânul prăvăliei 54-1 întrebe, să-i vorbească, 
а deschidă vine-acum. < Ci doi pumni Ға şi umflat. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


45) Cade Haplea jos în stradă, 
Negustorul, speriat: 
На! te scoală !” îl îndeamnă, 
Ori se vede că eşti beat?” 


47) „Аі comis o crimă mare, 
Uite omul a murit, 
Hai acum la judecată, 
Căci cu tine s'a sfârşit !” 


49) Chiar în mijlocul pieţei 
Se'nălţă spânzurătoare, 
ЭМ tot oraşul merse vestea, 
Vin să vadă mic şi mare, 


PAG. 9. 


46) Insă gluma-acum se'ngroaşe, 
Vin іп pas alergător 
Doi sergențţi şi ţi-l înhaţă 
Pe bietul negustor. 


55 9% А 


48) Zic seryenţii,-l leagă cobză, 
Şi-l duc la judecător, 
Ce la Menang îl osândeşte 


Pe sărmanul negustor. 


50) Negustorui pus în lanţuri, 
De jandarmi înconjurat, 
Este dus acum Іа piaţă, 
Ca să fie spânzurat. 


(Va urma). 


— rc PEPE 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ORAŞE INGROPATE IN PĂMÂNT 


os Nae, căruia copiii ii sunt aşa de dragi, 
strânse în juru-i pe micii săi prieteni şi 
IA le zise: „Astăzi, comii, vreau să vă po- 
vestesc ceva din cele ce am văzut în călă- 


toriile mele. Aţi fost vreunul din voi în 
Italia de Sud? Nu? Ei bine, când veţi fi mari, să 
mergeţi şi în Italia, căci multe lucruri frumoase 
şi interesante aveţi de văzut în acea ţară unde 
au trăit vitejii noştri strămoşi Romanii. 

„Astăzi, însă, am să vă vorbesc despre o ade- 
vărată minune ce am văzut în Italia de Sud. Ştiţi 
din geografie că la Sud-Vestul Italiei este portul 
Neapole, oraş vechiu şi mare. In dosul acestui oraş 
şi nu departe de el, se ridică în spre cer vulcanul 
Vezuviu, stând са о sentinelă sau, mai bine zis, 
са un duşman amenințător. Cred că ştiţi cu toţii ce 
este un vulcan.” 

— „E ші munte care fumează,” grăi Victor cel 
іѕіе la vorbă. . 

— „Е un munte găurit şi ре unde ese fum şi 
cenuşă aprinsă,” îi întregi vorba Dorina cea cu 
părul buclat şi cu ochii negri şi mari. 

— „Dar de unde vine cenuşa aceasta şi dece 
este aprinsă?” întrebă din nou Moş Nae. 

Acum copiii se cam încurcară în răspunsurile lor, 
cu toate că ei citiseră ceva despre vulcani în „Di- 
mineața Copiilor”, dar nu-şi aduceau bine aminte. 

Dar Moş Nae îi scoase din încurcătură, povestind 
mai departe şi zicând: „Pământul are numai dea- 
supra o coaje întărită şi care este destul de sub- 
Өте. Inăuntrul lui, însă, e aprins, căci acolo arde 
fără întrerupere un foc, dar ce foc? Să se strângă 
toți pompierii din toate ţările şi oraşele lumei şi 
să toarne într'insul toată apa mărilor şi oceanelor, 
că nu e chip să-l stingă. In focul acesta apa se face 
numai decât în aburi şi se topesc toate pietrele 
şi toate metalele. 

„Aceste materii topite imping şi apasă coaja pă- 
mântului, vrând să iasă deasupra. Din cauza puterei 
cu care împing, coaja crapă, se sgudue şi se pro- 
duc cutremurele de pământ, cari sunt mai dese lângă 
țărmul mărei, unde se găsesc, de asemenea, cei 
mai mulţi vulcani. Vulcanul este, aşa cum a zis 
foarte bine Dorina, un munte găurit. 

Cât de adâncă е gaura vulcanului, gaură care 
se numeşte crater? E aşa de adâncă în cât putem 
zice că n'are fund. Merge, până în centrul pămân- 
tului, de unde vine fumul şi cenuşa cea aprinsă 
pe care ese prin craterul vulcanului.” 

енді acum să ne întoarcem la vorba noastră 
dela început. Când eram la Roma — ce oraş măreț 
mai e şi Roma! — un prieten, om învăţat, mi-a 
zis: „Du-te şi vizitează cetăţile Pompeii şi Hercu- 
lanum, cetăţi cari pieriseră şi cari au fost scoase 
la iveală, după ce au stat vre-o 1800 de ani în- 


lăuntrul pământului.” Fireşte, că m'am grăbit să 
mă duc şi am rămas minunat de tot ce am văzut 
acolo.” 

— „раг când şi cum au pierit cetăţile acestea?” 
întrebă Silvia. 

-- „Răbdare, Silvio, că am să spui totul la rând.” 

-Şi Moş Nae îşi luă din nou firul povestei. 

„Intro zi caldă de vară — în Italia de Sud 
zilele de vară sunt mult mai calde decât la noi — 
un ţăran italian ara pe câmp nu departe de poalele 
Vezuviului. Țăranul fuma, şi fuma şi Vezuviul, la 
care se uita din când în când. 

— „раг nu fumezi şi dumniata, Moş Nae?” îi 
zise Titel, 

— „Fumatul, copii, nu e bun nici pentru cei mici 
şi nici pentru oamenii în vârstă... Şi aşa, cum vă 
spuneam, ţăranul ara pe câmp, De odată însă plugul 
se izbi de ceva tare. „Țăranul se aplecă şi văzu 
că în pământ era un ibric de bronz. După ce-l 
scutură de prat şi de pământ, văzu că este un 
vas foarte frumos lucrat şi foarte vechiu, cum nu 
se mai face astăzi. 

Ceva mai încolo plugul: se opri din nou. De 
rândul acesta norocul ţăranului fu şi mai mare, 
căci din pământ scoase un candelabru de metal 
cu cinci sfeşnice şi cu picioare de leu. Candelabrul 
acesta, lung de un metru, era aşa de greu, că ţăranul 
abia putu să-l ridice. 

„Ei, dar pe ziua de astăzi eu sunt un descope- 
ritor de comori!” isi zise ţăranul foarte mulţumit 
de lucrurile găsite, cu toate că nu putea sä- în- 
ţeleagă de unde sunt şi mi ales nu-şi dedea seama 
cam ce valoare pot să aibă. Acum, însă, se puse 
să caute de zor. In sfârşit, găsi încă un obiect: 
o foarte elegantă oglindă de mână. 

„Omul nu-şi mai găsea astâmpăr. Căuta, ara cu 
plugul şi săpă peste tot în țarina sa. Dar nu mai 
găsi altceva decât un zid gros, băgat înlăuntrul 
pământului. Totuşi, se întoarse acasă vesel şi în- 
cântat de cele trei obiecte. 

„Nu trecură multe zile la mijloc şi un funcţionar 
al statului italian intră în casa ţăranului, ca să 
se mai odihnească şi să bea un pahar си vin. 
Funcţionarul rămase mirat şi uimit de forma şi 
frumuseţea ibricului de bronz, a: candelabrului cu 
cinci sfeşnice şi a oglinzii de mână, 

Intrebă pe ţăran de unde are așa lucruri de preţ, 
iar ţăranul îi povesti întâmplarea de pe câmp. 

„Funcţionarul plecă, pentru ca să se întoarcă din 
nou cu profesori de istorie şi alți oameni învăţaţi. 
Aceştia, după ce examinară bine cele trei obiecte 
şi făcură şi cercetări pe câmp, îi ziseră ţăranului: 
„Щі cumpărăm pe socoteala statului lucrurile ce ai 
găsit precum şi tarina ta, care este peste unul din 
= — — ns Fr s 


(Citește urmarea în pag. 11 Jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. IÍ. 


CREASTĂ-ROŞIE ŞI МОТАТА 


геаѕій Roşie ега cocoşul cel mai mândru şi 

mai frumos din tot satul, iar Mofata ега 

găina la care el ţinea mai mult. Toată ziua 

ii vedeai nedespărţiţi, iar când el găsea 

vreun bob sau vre-o fărămitură de pâine, 
se grăbea să cheme ре Мофайа şi să i-o ofere. Seara 
se culcau unul lângă altul pe aceiaşi ramură а 
nucului din grădină. 

Dar într'o seară, după се se culcaseră şi adormiseră, 
Creastă-Roşie tresări speriat şi dete un țipăt înă- 
buşit, par'că l-ar îi strâns cineva de gât. 

„Ce este? Ce ţi s'a întâmplat?” îl întrebă îngri- 
jorată Moţata. 


— „Am visat ceva groaznic de tot, îi răspunse ` 


Creastă-Roşie. Se făcea că ne plimbam în curte, 
când deodată se repezi asupra mea o dihanie, care 
mă strânse de gât şi îmi rupse capul. Dihania aceasta 
era mare cât un câine, avea părul roşu bătând în 
galben, coada iufoasă, botul ascuţit, iar ochii ei 
erau са doi cărbuni aprinşi. O, nu ştii, Moţato, 
cât de mult m'am speriat!” 


— „Ruşine să-ţi fie, fricosule, care te sperii de 


un vis. Aşa ai să mă păzeşti tu pe mine, când o 
fi vreo primejdie adevărată?” Cu astfel de cuvinte 
îl certă Moţata şi nu-i mai vorbi până a doua zi. 

Trecu la mijloc aşa ca o lună două, când într'o 
după amiază, tocmai când Creastă-Roşie se pre- 
gătea să cânte, zăreşte, ascunsă după nişte foi de 
varză, dihania ce văzuse în vis. Dihania aceasta 
nu era alta decât jupâneasa vulpe. 

Bietul Creastă-Roşie сит о zări, cum se pregăti 
să o rupă la fugă. Dar şireata vulpe îl luă cu 
=ст=н qÍ aa 


(Urmare din pag. 10) 
cele douá orase ce au pierit acum 1800 de ani, fiind 
acoperite de /ava, adică de cenuşa Vezuviului. 

Fii liniştit, căci îţi vom plăti un preţ cu care să-ţi 
рой cumpăra de zece ori mai mult pământ decât 
ai astăzi.” 

„Țăranul primi cu bucurie şi ajunse от bogat, 
iar oamenii învăţaţi tocmiră o mulţime de lucrători, 
ca să facă săpături şi să scoată din pământul şi 
cenuşa ce le acopereau, cetăţile Pompeii şi Hercula- 
num. După o muncă de ani de zile, s'a izbutit ca tot 
ce era ascuns, să fie dat la iveală şi ca astăzi să 
ne putem plimba prin străzile acelor două oraşe 
moarte, să vedem vechile case ale Romanilor, 
teatrele, circul, pieţele, să vedem cum trăiau oamenii 
din vremea aceea. 

„Cum s'a întâmplat nenorocirea de au pierit Pom- 
peii şi Негсшапит? 

„Acum îşi încheie vorba Moş Nae mă simt cam 
obosit, dar rândul viitor ат să vă povestesc despre 
aceasta si despre alte lucruri foarte importante.” 

Vladimir Astronomul 


< 


glasul ei cel mai dulce şi îi zise: ,,Cocoselul maichii, 
dece fugi şi dece te sperii? N'am venit să-ţi fac 
vreun rău, ci numai să te ascult şi să-mi desfătez 
sufletul cu vocea ta, care e fără seamăn pe lume”. 


"кыне. г. голуну руд 


` 


` Frumosul, dar puţin deşteptul Creastá-Rosie, în- 
cântat de astfel de laude, se opri, bătu din aripi 
şi îşi drese glasul, ca să-i facă vulpei pe plac. Vul- 
pea, însă, se folosi de momentul acesta, se repezi 
asupra lui, îi înfipse dinţii într'o aripă şi... paci 
ţi-e drumul. 

Nenorocitul de Creastă-Roşie nu putu să facă alt 
ceva decât să tipe şi toate găinele ţipau cu el. 

La ţipetele acestea, stăpâna lor, o femeie văduvă, 
eşi afară din casă şi zărind cum vulpea îl răpise 
pe cocoş, ducându-l spre pădure, se luă după dânsa 
cu mulţi alţi oameni din sat. Dar mai iute ca toţi 
fugea jupâneasa vulpe. ЕТИН 

Pentru Creastá-Rosie nu mai era nici o speranţă 
de scăpare. Văzându-se pierdut, îi dete ceva prin 
gând: ,,Сисоапа vulpe, zise el, eu să fi fost aşa 
voinic şi tare, cum eşti tu, m'aş fi întors şi aş 
fi luat la goană pe toţi cei ce te urmăresc.” 
„— „Şi eu am să fac aşa”, grăi vulpea. Dar 
când spuse vorbele acestea, Creastă-Roşie îi scăpă 
dintre dinţi şi sbură pe un arbore înalt. 

Văzând că i-a scăpat, jupâneasa vulpe саша să-i 
înşele din nou. ,„„Drăguţule Creastă-Roşie, îi zise 
ea, ce am făcut cu tine, n'a fost decât o glumă. 
Jur pe toţi sfinţii noştri că nam avut nici un 
gând rău. Coboară-te, dar, şi vino.” 

— „Mai vezi de altul”, îi strigă de sus Creastă- 
Roşie, fără să se mişte. „O dată am fost nebun, 
acum m'am cuminţit.” 

Flămândă şi ruşinată, vulpea intră în pădure şi 
se ascunse în vizuinea sa, unde îşi vorbi singură: 
„lată се păţesc vulpile, când nu ştiu să-şi йе дига!” 

Cât despre Creastă-Roşie, el trăeşte şi astăzi şi 
e tot aşa de mândru si de frumos. 

Stan Protopopescu 


PAG. 12. 


DIMINEATA COPIILOR 


Vânzătorul de ziare 


Petrache era un bàetel din mahalaua Banu Manta, 
cu picioarele goale şi prăfuite, си nasun vânt şi 
cu ochii şireți ca de vulpe. De-abea avea 7 ani. 
Era deci încă mic, dar avea inima atât de cura- 
gioasă de par'că ar fi fost de pirat. Nu se lăsa 
bătut pentru nimic în lume. Maică-sa, femee vă- 
duvă şi suferindă, nu-l putuse da la şcoală, de- 
oarece Petrache trebuia să'nceapă să-şi câştige sin- 
gur existenţa. Aşa dar, de la o vârstă atât de 
fragedă, el începu să vândă ziare pe străzile Ca- 
pitalei. 

Era atât de drăguţ când alerga cu părul ciu- 
fulit şi cu braţul plin de ziare, făcând o gură 
atât de mare, că parcă ar fi vrut să înghită pe 
toți oamenii întâlniți în drum: „Ediție Specială! 
Specialăăăăă M” 

Bucuria lui era când se întâmpla vre-un eve- 
niment -mai de seamă în ţară. Atunci striga atât 
de tare, de parcă ar fi vrut să nu se mai audă în 
tot Bucureşiiul alt glas decât al lui! Intr'o zi se 
întâmplă se isbucnească un incendiu. 

Acest eveniment îi dădu mult de lucru. Insemna 
să-şi poată vinde ultimul număr din ziarele sale. 
Aşa dar pe la orele 5 după masă, se repezi pe 
străzile mahalalei sale, strigând aşa cum ştia el: 
„Ediţie Specială!” Nişte foşti tovarăşi de joc de-ai 
lui, fără de inimă, îi puseră piedică să cadă. Pe- 
trache, grăbit cum era, nu putea să vadă piedica, 
şi căzu. Se ridică însă cu iuţeala unei sfârleze, 


de Alexandru'Bilclurescu 


înfășcând de guler pe cei doi mici duşmani, cărora 
le spuse, ţinându-i strâns салп cleşte: 

— Vedeţi, dacă ar fi alt băcat în locul meu, lipsit 
de judecată, ar însemna să ne luăm la bătae până 
când ne-am sparge сари!!... 

— Şi, ce, crezi că nouă ne e frică de tine? îi 
răspunseră cei doi băeţi, smucindu-se. 

—  Staţi pe loc, le răspunse Petrache. Eu nu 
vreau să-mi pierd vremea, bătându-mă ca nebunii. 
Eu ат alte treburi. Acum, ascultați: 

Voi mi-a-ți pus piedică spre a face haz, văzân- 
du-mă căzând. Acest râs vă va costa scump. Ori îmi 
plătiţi cele 10 ziare care s'au murdărit căzând în 
băltoaca de lângă trotuar, ori chem îndată ser- 
gentul... 

Cei doi nesocotiţi vrură s'o ia la fugă, dar nu 
isbutiră, fiindcă nu puteau scăpa din mâinile lui Pe- 
trache. 

Pe când se certau, iată şi un sergent de stradă 
care se apropie de ei. Băeţii când îl văzură, păliră 
de frică. Fără să mai zică un cuvânt, ei scoaseră 
banii din buzunar, pe care îi aveau pentru cumpărat 
caete şi creioane, dându-i pe toți, şi fugind speriaţi 
de teama sergentului şi mâhniţi că rămăseseră fără 
lăscae. Petrache luă banii, vesel că vându-se 10 
ziare dintr'o dată. 

Intr'altă zi se întâlni cu nişte băeți mai mari 
din mahala ce veneau de la şcoală. 

— Mai încet, mă, îi spuseră cu toții lui Petrache, 
strigă mai încet că ne înghiţi cu- ghiozdane си 
tot, făcând gură atât de mare! 

— Puneţi-vă vată în ureche, dacă nu puteţi su- 
feri sgomotul „le răspunse Petrache. Şi apoi ştiu eu 
de ce vi se pare că strig atât de tare: de necaz! 
Voi vă arătaţi mândri față de mine, fiindcă veniţi 
de la şcoală, dar vă este necaz văzându-mă făcând 
о negustorie şi pentrucă ştiţi bine Со să ajung 
om bogat. 

— Dar cum vrei s'ajungi negustor bogat, dacă 
nu ştii carte? răspunseră băieţii, râzând cu poftă. 
Petrache deveni trist şi gânditor. Dar vesel şi cu- 
ragios cum era întotdeauna, le zise numai decât: 

— Cum? Foarte bine. O să vorbim noi la vară, 
pe vremea când veţi da examenul... 

Intr'adevăr, Petrache învăţă carte tot aşa de bine 
ca cei care mergeau la şcoală. Cumpărându-şi cărțile 
de citit, învăţa sau seara cu mâică-sa, sau Ziua, 
când avea un pic de vreme. Intre timp se luă bine 
pe lângă băeţii mai mari, rugându-i să-i arate când 
era câteceva mai greu de învăţat. 5 

Astfel Petrache isi ajunse scopul. Нагпіс şi сич 
гадіоѕ cum era, deveni peste câţiva апі un ne- 
gustor cu obrajii roşii şi cu ceas de aur la brâu... 

Alexandru Bilcluresou 


DIMINEAŢA COPIILOR 


tost odată o babă si un moşneag. Şi unul 

şi altul aveau câte ип fecior,- din prima 
„lor căsătorie. Nu trecu mult timp după 

ce s'au cununat şi femeea muri, iar bă- 

iatul ei rămase pe lângă tatăl său vitreg. 
Şi a rămas băiatul, ca singur pe lume, fără mân- 
gâieri şi fără iubire, căci tatăl cel vitreg, când se uita 
la el se întuneca la “faţă, iar când se uita la cellalt, 
fruntea îi se discreţia. Băiatul moşneagului era tru- 
faş şi rău, iar cel mai mic (căci mai mic era bă- 
iaul babei) era frumos şi blând. 

Au trăit împreună ani de zile şi cuvânt 
din аша urgisitului n'a eşit. 

Intr'o bună zi, tatăl se îmbolnăvi. La patul mor- 
ţii, chemă pe cei doi băeţi şi le spuse: „Ти, fe- 
ciorul meu cel drept, vei moşteni tot ce am eu, 
iar tu ce mi-ai fost amarul іпігедеі mele vieţi, 
să пи te atingi de nimic. Munceşte să câştigi. Ia-ţi 
doar pisica cea neagră, care ţi-a fost întotdeauna 
tovarăşa zilelor. taie.” După aceste cuvinte, bătrâ- 
nul muri. 

Băiatul izgonit -plânse mult la căpătăiul aceluia, 
căruia îi zicea tată, isi luă rămas bun dela locurile 
dragi, îşi luă ріѕісија şi plecă. Merse се merse, 
până ce ajunse la o pădure. Se aşeză pe o buturugă 
de copac, îşi luă tovarăşa în brațe şi începu să 
plângă. — „Tu să nu mă părăseşti, pisicuţa mea, 
să fim întotdeauna alături şi la bucurie şi la nevoie.” 

De odată, spre marea mirare a băiatului, pisica 
începu să vorbească: „Stăpâne, nu plânge, fii fără 
grijă, eu nu te voi părăsi niciodată! Dumnezeu, 
care are grijă de oameni buni, nu te-a uitat nici 


A 


rău 


A. Q sQ si 


PAG. 13. 


Poveste de Lili Beldie 


pe tine. Odihneste-te şi eu voiu veghea să-ţi Не 
somnul liniştit.” 

Noaptea începea să cadă Băiatul isi făcu un 
culcuş de frunze şi de flori şi adormi. Pisica se 
aşeză pe o creangă, privind cu ochi sticloşi noaptea 
care îşi întindea aripele ci, pe întreg pământul. 

La miezul nopţii începu o adiere uşoară şt se 
auzi muzică dulce, cântată parcă de mii de viori. 
lar din bolta instelată începu să cadă o ploaie de 
stele, cari se prefăceau pe pământ în licurici. De- 
odată, izvoriră ca prin minune o sumedenie de fete 
frumoase, cu plete lungi şi negre, cu faţa са de 
ceară, îmbrăcate іп vestminte de pânză de,paianjen 
şi se porniră pe o horă sălbatecă la lumina lunei. 
Florile se treziră, răspândind іп răcoarea nopții 
adieri parfumate. 

De odată, zânele nopţii zăriră pe băiatul ador- 
mit. Rămaseră vrăjite de frumuseţea lui şi se în- 
dreptară spre el, când pisica le sări înainte şi 
le opri. | | 

-- „Nu-i fac nici ип rău, e prea frumos са să 
mă ating de dânsul, spuse Zâna nopții, cea mai 
frumoasă dintre zâne. El е acel ce soarta mi Га 
hărăzit — el va fi mirele meu, atunci când, în- 
drăgostit de mine, soarta îl va îndrepta spre pa- 
latul meu. Dă-i acest inel şi spune-i că s'a logodit 
cu zâna nopţii”. Primele licăriri de ziuă străbătură 
noaptea. | Іш ӘТЕР 

Zânele dispărură. Muzica tainică încetă. Luna se 
ascunse. Soarele se deşteptă. Vietăţile se treziră 
şi odată cu ele şi băiatul. „Ce somn am mai dormit! 
Ştii tu ce am visat, pisicuță dragă? Se făcea о 


| = — 


Г PAG. 14, eeoe0000ee0000000000000000000000000ooooooooo D] /INEATA COPIILOR 


noapte parfumată şi o ploaie de stele cădea pe pă- 
mânt, o muzică dulce îmi alina sufletul, iar o zână 
frumoasă, izvorâtă din noapte, îmi spunea că-i lo- 
godnica mea. Mi-a dat un inel şi mi-a spus să о 
caut pretutindeni. Nu mai am linişte, vreau să-mi 
găsesc logodnica”. 

Atunci pisica îi arătă inelul şi îi spuse: ,,Tot 
ce ai visat e adevărat, stăpâne. Eu am vegheat şi 
am văzut totul. Să plecăm. Credinţa şi iubirea ne 
va duce până la dânsa.” 

Şi plecară. Merseră, merseră până ce ajunseră 
în împărăţia fluturilor albi. Băiatul întrebă pe îm- 
părăteasa fluturilor, dacă nu ştie unde locueşte тапа 
nopţii. Ea adună pe toţi supuşii ei, dar nimeni nu 
ştia să-i răspundă. Prietenii noştri plecară mai 
departe şi ajunseră іп împărăţia fluturilor roşii. 
Nici aceştia nu i-au putut îndrepta pe cei doi to- 
varăşi. Dar сапа au ajuns în împărăţia fluturilor 
albaştri, un fluturaş ca o viorică le spuse că ştie 
unde-i palatul zânei nopţilor. Impărăteasa albastră 
dădu băiatului o cupă vrăjită şi îi spuse: „Сапа 
vei bea dintr'insa, te vei preface în fluture şi vei 
pătrunde ori unde, iar când vei vrea să te faci iar 
ош, să te dai de trei ori peste сар”. 

Mulţumiră călduros împărătesei, băură din cupa 
vrăjită, se prefăcură în fluturi, şi împreună cu că- 
lăuza lor, fluturaşul ca о viorică, plecară. Si mer- 
seră, merseră peste mări şi ţări, peste dealuri şi 
câmpii, peste munţi şi văi, până ajunseră în ţinutul 
nopţii, unde era întotdeauna noapte şi soarele nu 
se mai vedea nicioadată. Iar luna şi stelele luminau 
cărările. 


Băiatul şi pisica se dădură de trei ori peste сар 
şi se făcură iar са mai înainte. 

Pătrunseră în noapte. Deodată fură izbiți de о 
lumină strălucitoare. Era palatul zânei. Intrară înă- 
untru. Nu le eşi nimeni înainte. Totul dormea. Des- 
chiseră o uşă de fer, pe urmă una de argint, iar 
când deschiseră uşa de aur, văzură ре zâna nopţii 
adormită pe un pat în care sclipeau numai stele. 
Băiatul se apropie tiptil şi îi puse inelul în deget. 
Zâna deschise ochii. Deodată un zgomot puternic 
răsună şi se făcu lumină. 

Noaptea fugi şi în locul ei apăru ziua. Soarele 
străluci vesel pe cer, iar pământul se acoperi de 
verdeață şi flori. Oraşe şi sate apărură ca prin 
farmec. Era numai viaţă, lumină şi veselie. 

Băiatul rămase în împărăţia zânei, se cunună cu 
ea şi trăiră fericiţi până muriră. 

Dumnezeu nu uită pe oamenii buni. 

Lili Beldie 
ЧҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮТҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 


Cine pe Haplea îl iubește, 
Її cumpără şi-l citeşte, 

Dă cincizeci de lei îndată 

Pentru _cartea-i minunată, 


CUM SA NE JUCĂM 
mmm ra ar e a 


Соѕшеје din castane 


lată timpul сапа castanele coapte scuturate din 
copaci pocnesc ре astfaltul bulevardelor, Invelişul 
lor verde cu spinişori, par'car ЇЇ un ariciu verzui, 
în miniatură, iar castana brună e o minunată jucă- 
rie, din care se pot face multe: mobile pentru pă- 
pusa, fotoliuri, mese, cărucioare, coşuleţe... Să 'n- 
cepem cu acestea. 

Luaţi о castană, ре cât se poate mai netedă, 
având cercul sau ovalul cenuşiu, care se observă 
la orice castană cât mai la mijloc (nu pe o coastă) 
şi mai bombat. Faceţi apoi cu А. două cres- 
tături, precum vo arată desenul şi tăiaţi liniile 
punctate —  semicercurile A—B—A şi C—D-—C. 


Apoi lăsaţi castana să se usuce câteva ceasuri. Ре · 


urmă scoateţi cu un briceag tot miezul, având grijă 
să nu rupeţi bucăţica A—B şi C—D rămasă, căci va 
fi mânerul coșului. După ce aţi scos tot miezul 
(tăindu-l în bucățele, altfel iese greu)  coşulețul 
vostru е gata. Il puteţi polei cu praf de bronz st 
lega cu o panglicutá de mâner — iar in Decem- 
brie îl puteți atârna asa în pomul de Crăciun. Până 
atunci va fi ип sàculet modern pentru păpuşa, sau 
lăsând castana naturală, nepoleită, un cosulet de 
mers la piaţă. Incap tocmai două mure intr'insul, 
sau opt boabe de porumb. Straşnică târguială, nu-i 
aşa, dragele mele nepoate? vă previu, că pentru 
a reuşi, vă trebue răbdare. Primele coşuri le veţi 
strica, rupând mânerul; dar şi acestea le puteţi 
utiliza, făcând un alt mâner din sârmă subţire, le- 
gată cu lână la culoare. Capetele sârmei le pe- 
treceţi, prin coaja castanei, găurită- în acest scop 
cu un ac. 

51 acum, la lucru — си ип briceag mai vechiu si 
mai puţin ascuţit, ca să nu vă tăiaţi degetele. 

Tug'ca 


Toate manuscrisele şi scrisorile ce privesc Re- 
dacţia se vor trimite pe adresa d-lui N. Batzaria, 
directorul revistei, iar tot ce priveşte partea dis- 
tractivă, deslegările, precum şi cereri sau recla- 
шайі privitoare la neprimirea revistei sau la a- 
bonamente se adresează administraţiei revistei, 


қысы 


дее 


DIMINEAȚA COPIILOR 


lon Creangă_ 


lon Creangă (1857—1889), născut în comuna Hu- 
muleşti, județul Neamţu, nu este numai cel mai 
bun povestitor, dar este unul din cei mai mari pro- 
zatori din literatura română. In deosebi „Amintirile 
din copilărie” sunt un model neintrecut de limbă 
românească neaoşe, frumoasă, de admirabilă măestrie 
în arta de a povesti, de putere de viaţă şi de meşte- 
şug superior în alcătuirea frazei. 

Creangă а fost bun prieten cu Eminescu, cel mai 
mare poet al nostru, şi a trăit mai mult la laşi, unde 
se găsea societatea Junimea”, o societate literară 
vestită pre vremuri şi unde apărea vechea revistă 
„„Convorbiri literare” unde Creangă publica basme, 
istorioare şi amintiri. 

Dintre basmele şi poveştile sale cităm, ca mai 
frumoase, ре „Harap Alb”, „Ivan Turbincă”, „ра- 
nilă Prepeleac”, etc. 

Astăzi nici nu se poate închipui scriitor român 
care să nu fi citit şi studiat scrierile nemuritorului 
lon Creangă. 


Cele trei „,Graţii“. 


Cine şi ce au fost cele trei Graţii? Aşa пе în- 
treabă harnica noastră cititoare, d-ra Aglaia Mih. 


„Însemnări și cunostini 
folositoare 


PAG. 15. 


dela Galafi. (Vedeţi ce potriveală: ea însăşi poartă 
numele uneia din cele trei Graţii). 

„Cele trei Grafii (vechii Greci le ziceau Harites) 
erau — bine înţeles numai în închipuire — erau 
trei surori, fiice ale Zeus, deci zeițe şi ele, şi 
сагі înfățişau tot ce e mai frumos, mai plăcut. 
Mergeau de obiceiu cu Venus, zeiţa Frumuseţei, 
ţinându-se îmbrăţişate şi purtând sîn mână flori, 
zaruri de joc sau instrumente de muzică. Erau 
trustrei fecioare de toată frumuseţea şi răspândeau 
în drumul lor bucurie şi fericire. 

Numele lor sunt: Aglaia, Eufrosina şi Talia. Ves- 
titlul pictor italian Rafael a făcut cu „cele trei 
Graţii” un tablou, care este celebru. 

Adăugăm, însă, că atât ele, cât şi ceilalţi zei 
sau zeițe m'au existat nici о dată în realitate. Tot 
ce credeau popoarele din vechime despre zei şi 
zeițe erau simple închipuri, cari arată bogata ima- 
діпайе a strămoşilor noştri. 


` Raiul si iadul 


Cititorul nostru Jor. М. Săn. dela Govora. ne 
scrie că e nedumerit asupra noţiunilor de „rai” şi 
„iad” şi ne cere, prin urmare, lămuriri. 

Mai înainte de a da aceste lămuriri, ţinem să 
spunem că acest cititor e încă prea tânăr, deci e 
prea de vreme pentru dânsul, ca să aibă depe a- 
cum „,nedumeriri” asupra unor astfel de chestiuni. 

Despre „rai” şi „iad” şi despre existenţa lor пе 


“vorbesc cărţile noastre sfinte, atât Noul cât şi Ve- 


chiul Testament. Insuşi Domnul şi Mântuitorul nos- 
tru lisus Cristos ne spune că oamenii buni şi drepţi 
vor fi răsplătiți, după moarte, cu primirea în rai, 
pe când oamenii răi vor fi pedepsiţi, fiind trimişi 
în iad. Iar un creştin care nu crede în cuvintele 
lui lisus Cristos încetează de a fi creştin. 
ламшшивршшшвпишвашивинишшшштитвипниыншвшыийннишяпиннишыишиитиви 
Povestea din numàrul viitor asupra сагеїа 
cititorii sunt rugaţi să-și dea părerea, va fi 
de STAN PROTOPOPESCU. Titlul ei este 
„RAZBOIUL CU ANIMALELE“ 
Rugăm să nu se uite că până acum au 


apărut pentru originalul concurs, ai cărui ` 


judecători vor fi cititorii noștri, poveştile 
următoare: 1) „Povestea regelui Lear“; 2) 
„Omul care nu vroia să moară“; 3) „Urâţica 
si Drăguţa“. 


нй 
| ы 


х» SB 


te e oc sss 


PAG. 16. 9090000000000000000000000000000000000000e00e DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII - 


B. I. Cod.-Bacău. — Dacă ai fi citit regulat revista 
noastră, ai fi văzut că noi am dat deseori de veste că 
nu primim spre publicare bucăţi în cari cuvintele sunt 
schimonosite. Intre alte scopuri revista noastră urmă- 
reşte să dea copiilor o limbă cât mai corectă, iar nu 
să-i obişnuiască a o imonosi. 

А. М. Lib.-Bălţi. — „Orice а fost?” Chiar primul 
cuvânt din titlu arată că nu cunoşti în deajuns Imba 
română, fiindcă ai scris „ori”, când trebuia „oare”. Scrii 
apoi mereu „tată-l”, ре când se scrie tatăl, fără nici о 
despărţire. 

Dar în afară de greşelile de limbă şi de ortografie, 
durerile şi necazurile noastre personale interesează ри- 
țin pe cititori. 

І. Teu.-Loco. — „Fecioraşul popei? e о schiţă destul de 
bine scrisă, dar e prea lungă, mai ales pentru spaţiul de 
care dispunem, şi, în afară de aceasta, alături de bune 
expresiuni româneşti, аге şi neologisme sau expresiuni 
puţin literare („refuză”, ordin urgent, „imediat”, etc.) cari 
й slăbesc efectul. Regretăm, deci, că nu o putem publica. 

P. Gh.-Horecea-Mânăstirei. — Iti publicăm două ghi- 
citori. Glumele sunt puţin reuşite. 

Gh. Gh. Ur.-Bârlad. — „Vine iarna”. Date fiind nume- 
roasele plângeri ce primim din partea cititorilor, am 
hotărit să publicăm cât mai puţine poezii de impresii, 
de descrieri de anotimpuri, înlocuindu-le prin uşoare poezii 
de acţiune. А$а fiind, regretăm că de rândul acesta nu 
te putem satisface. 

Riz. Cor.-Cavarna. — După cum recunoşti şi d-ta, po- 
vestea „Pantofii răzbunători”, o poveste care nu e aşa 
de puţin cunoscută, cum îţi închipui, este aşa de lungă, 
că nu e cu putinţă să-i facem loc. Am dat, de altfel, de 
veste că nu avem nevoie să ni-se trimită poveşti, având 
noi înşine la redacție un număr foarte mare dintr'însele. 
Anecdota cu ,„Тідапші” e cunoscută şi nu е în genul bu- 
căţilor ce publicăm. 

Nu se scrie pe ambele fețe ale hârtiei, pentrucă, între 
altele, a doua faţă se mânjeşte de cerneală la tipografie. 

Ad. K..-Loco. — Iti publicăm două glume. Nu-i adevărat 
că la şcolile dela (ага ar fi colecţii de bastoane, cum 
spui d-ta într'o glumă pe care, din cauza aceasta, n'o 
publicăm. 


O DIFERENŢĂ: 
Care pictor zugrăveşte cel mai iute? 


(vpu1130) 
жж ж 
Iti vorbeşte, 
Si turceste 
S'orce limbă nimereste. 
(21029) 


Trimise de Рашоү!о1 Gheorghe-Horecea 


Cititori, pregàtiti-vë să citiţi 
ALMANAHUL ȘCOLARILOR ре anul 1927 


care este minunat. 


Citiţi 


Inchisoarea de flori 
Preţul 20 Lei 


Cititori, 
„Haplea“ а eşit în volum. 
А eşit cu toate păţaniile și năzdrăvăniile 
sale. De aceea și voiumului, care a apărut 
zilele acestea, îi zice: 


„Haplea - Păţanii şi năzdrăvănii“ 
de MOŞ NAE. 

Este cea mai amuzantă și cea mai bogat 
ilustrată carte din câte au apărut până a- 
cum. Nici un Album таге atâtea sute de 
ilustrații, cum e volumul „HAPLEA—PĂȚANII 
ŞI NĂZDRĂVĂNII“. Coperta este de aseme- 
nea minunată. 

„HAPLEA — РАТАМ! ŞI NĂZDRĂVĂNII“ 
este în format mare de tot, e tipârit cu în- 
grijire pe hârtie bună şi are peste 130 de 
pagini. Cu toate acestea „Haplea“ nu сеге 
mult pe prima sa lucrare. а 

„HAPLEA“ - PÁTANII ȘI NĂZDRĂVĂNII“ 
nu costă decât 50 de lei exemplarul, care 
va face de iciul tutulor cititorilor, fie tineri, 
fie oameni mai înaintați în vârstă, 

Cereţi, aşa dar, la toate librăriile 
„HAPLEA - PÁTANII ŞI NAZDRĂVĂNII“ de 
MOŞ NAE. 


ҮТҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮТҮҮҮҮҮҮҮТҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 
тасекге 


De е frig, sau de е cald 

Ат о singură plăcere; 

Cumpăr un pachet „SUCHARD” 
Savurându-l în tăcere. 


— r= i 


Micul Aurel e supărat că nu este luat de pă- 
гіпіі săi la o petrecere. 

— „Dar, puiule, eşti prea mic pentru a merge 
la petrecere!...” 

— „Aşa? Bine. Când voiu fi şi eu mare, voiu 
da o petrecere şi nu voiu invita pe nimeni...” 


* 


жж 


La şcoală. 

Profesorul: „Cine cânta din harpă când Roma 
ardea?” 

Elevul: , Hector”. 

Profesorul: „Aşi! Gândeşte-te”. 

Elevul: „„Nero”. 

Profesorul: „Acuma e bine”. . п 

Elevul: Mi-am închipuit еи. Tot un nume de 
câine este!....” 


Atelierele „ADEVERUL“ 8. A. 


ы DIMINEATA 
4-СӨРІП OR 


` ті „ыз ж ii 
ER [ТАТ , 


REVISTA SAPTAMANALA 
Dingcron: N. BATZARIA 


SOARECELE SI GRAMATICA DIN „POVESTEA BUNICULUI MEU“, PRETUL 4 LEI 


~ PAG. 2. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Noul roman al „Dimineţii Copiilor“ 


Incepând cu numărul viitor, cititorii vor găsi іп 
paginile revistei noastre noul roman al cărui titlu 
este „Copilul crescut în peşteră“. 

Romanul acesta, care este o adaptare de N. Ba- 
tzaria, a fost ales си o deosebită îngrijire şi scris 
aşa ca să placă, să induioşeze şi tot deodată să 
dea învățături bune şi morale. 

Aşa fiind, suntem siguri că toţi cititorii vor ur- 
mări cu un înteres din ce în ce mai viu scenele du- 
ioase, întâmplările extraordinare ale lui Pârvu— 
căci aşa se numeşte copilul din roman — şi vor 
plânge la suferințele lui cumplite. , 

Incepând un nou roman, „Dimineaţa Copiilor“ 
își înfrumuseţțează cuprinsul şi îşi dezvoltă din ce 
în ce programul, introducând mereu îmbunătăţiri 
si căutând să fie cea mai bună revistă pentru co- 
pii si tineret. 


Fata dela Cozia şi fiica lui Decebal. 


Printr'o carte poştală pe care o primim cu o ne- 
obişnuită întârziere, cititorul nostru 1. Gh. E. din 
Capitală ne cere să-i spunem cine a fost „Fata de 
dela Cozia“ şi ce-a făcut еа şi fiica lui Decebal 
pentru binele Ţării. 

Răspundem că „Fata dela Cozia“ a fost o flință 
legendară, iar nu o figură istorică. In biblioteca 
„Minerva“, o colecţie de cărţi mici şi cu copertă 
albastră, se găseşte o broşură cu titlul de mai sus 
şi care poate ЇЇ citită şi consultată cu folos. 

De asemenea în istorie nu se cunosc ceva fapte 
deosebite despre fiica lui Decebal, pe când despre 
Decebal se ştie că a fost cel din urmă, dar şi cel 
mai viteaz rege al poporului dac. 


Răspuns la diferite întrebări, 


1) De ce lămâii, portocalii, curmalii şi smochinii 
nu cresc şi la noi în țară ? 

Aşa ne întreabă cititorul 
Ploeşti. 

Răspunsul e scurt şi simplu: pentru са la поі 
sunt ierni cu ger şi frig, iar pomii aceştia nu pot 
creşte decât acolo unde e cald în tot timpul a- 
nului. 

2) Din ce sunt făcute aeroplanele şi . zepelinu- 
rile ? 

Din diferite materii : 


nostru C. lon dela 


pânză, scânduri, fer şi o- 


TOATE 9 AMESTECATE 


țel. lar numele de „zepelin“, vine dela germanul 
Zeppelin, care a inventat sistemul său de baloa- 
ne cu cârmă, adică baloane pe cari le poţi conduce 
în orice direcţie vrei. 

3) De ce marele învățat român В. P. Hajdeu s'a 
ocupat, după moartea fiicei lui, numai cu spiritism? 

La această întrebare, pusă de cititorul nostru 
Sol. Os. din Capitală, nu prea avem ce răspunde. 

Explicaţia ar îi că durerea ce i-a pricinuit moar- 
tea unicei şi mult talentatei sale filc®a fost aşa de 
mare, în cât inconsolabilul tată a căutat ca prin a- 
jutorul spiritismului să poată vorbi cu sufletul ei. 


Numele de „Chiril“, 


Cititorul nostru Chir. Iv. dela Silstra пе scrie 
că el serbează (în ziua de 11 Mai, nu-i аза ?) ре 
sfântul Chiril şi vrea să ştie cine a fost sfântul a- 
cesta. 

Răspundem: Chiril si cu fratele său Metodiu au 
fost doi călugări originari din oraşul Salonic (Ma- 
наи şi cari au predicat creştinismul printre 

av 

Până atunci (cam jumătatea veacului al 9-lea) 
Slavii erau în cea mai mare parte de religia pă- 
gână, adică se închinau la idoli. . 

Pentru ca Slavii să poată citi şi pricepe sfintele 
cărți creştine, Chiril a născocit alfabetul, care 
poartă şi azi numele său şi pe care l-au întrebuin- 
tat şi Românii până mai acum vre-o 60 de ani. 
Sunt şi astăzi în România destule biserici şi mănă- 
stiri unde preoţii şi călugării se slujesc încă de 
cărți bisericeşti, scrise în limba română, dar tipă- 
rite cu alfabetul chirilic. 

Tot Chiril a tradus în limba slavă Noul şi Ve- 
chiul Testament, precum şi cărtile bisericeşti. In 
această limbă, care este o limbă veche şi nu se 
mai vorbeşte, se slujeşte şi astăzi în toate biseri- 
cile Slavilor ortodocşi. 

Spunem cu prilejul acesta că printre toți cresti- ` 
pii ortodocşi, Românii sunt singurii la cari slujba 
bisericească se face într'o limbă, care e limba vor- 
bită şi astăzi şi, deci, înțeleasă de tot poporul. 
YYYYYVYYVYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY 

Cine pe Haplea її iubeste, 
ÎI cumpără şi-l citeşte, 

Dă cincizeci de lei îndată 

Pentru cartea-i minunată. 


DIMINEATA 


RY 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


i (ы BUCUREŞTI — Str. SARINDAH, 9 — 11. — TELEFON 6/61 а „и 
[A TA - ABONAMENTE: 1 АХ 150 LEI || UN NUMAR 4 LEI К A 5 
9 Е 6 LUNI во „ || IN STRAINATATE DUBLU # zp И 


NOEMBRIE 1926. — Nr. 144 


2 PREFERĂ GICU 


— Monolog — 


Se cerne °п picuri deasă ploaie, 

Cum cerne-acuma — pe o foaie 
Mălai din sită, 

Mămica mea care îmi strigă: 

„Mănânci la masă mămăligă 
In unt pripită!” 


Și fiindcă-i ploaie, Stau în са” 
Citind poveste... 
Din când în când mă uit la ceas 
f Să уйа cât este. 
E-aproape prânz si cat ascund 
O poftă mare, 
Mă simt asa că sunt flămând, 
; Si mam răbdare... = 
Și singur eu ce ат nu ştiu 
| Că ?лсер să plâng.. 
Tot ті se pare că-i târziu, 


51 nu mănânc. — 
Mă uit apoi dela fereastră 
! Cum este-ajară, 
- Cum a "nverzit grădina noastră 
1 S: râde iară... 


Vezi! stete ploaia de-adineauri 
n Ce bine-mi pare! 
Şi cânt prin pomi sticlefi si grauri 
š 51 este soare... 
Ah! uite şi copii la Stradă, 
. Mereu sadun. 
Mă duc şi eu — de ce să creadă 
Că sunt bătrân... 
‚ Ат stat în casă doar destul 
54 merg la joacă! 
Nu-mi este foame... sunt sătul. 


) Si Gicu pleacă. 
ғ” Бу ж | 


| 
| 


Petru Basiliu 


Director: N. BATZARIA 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


Manusorisele nepublicate nu se înapoiază 


іп poiana înverzită, sub bătrânul teiu în floare, 

Satu 'ntreg venit-a iarăși, căci e zi de sărbătoare. 
Vin flăcăi cu plete negre, cu mijlocul prins. în bete, 
Si mai vin apoi în cârduri blânde şi nflorite fete... 


Chiote răsună *n vale, pretutindeni veselie; 
Toată lumea e cuprinsă de-o nespusă bucurie, 

51 țambalele întruna cu-alăutele se ?пейпй, 

Pe când toți îşi сай ochii, шдпаи-ѕе apoi de mână. 


Pe covorul de verdeață, în avântul tuturora, 
Saltă ritmic, când la dreapta, când la stânga toată 
/hora... 
Dar de-odată se opreşte şi se prind numai flăcăii, 
Jucând „deasa” şi „bătuta”, de răsună ?n fundul 
[văii.. 


Astfel hora de trei palme saltă sub bătrânul tei, 
Care-și scutură podoaba, — floare galbenă, — ре ei... 


N. G. Mihăesou-R,-Sărat 


Ce lume plină de viață, 
De nebunii, de gingăşie, 
Fermecător, îmi pune ?п faţă 
Senina mea copilărie, 
Cu-a amintirilor comoară... 
Se umple *ntregu-mi suflet, iarăşi, 
De-acele vremuri, când cu jocul 
Eram atâta de tovarăşi... 
O, Doamne sfinte, unde-i focul 
Din mine, de odinioară)... а 

Gh. G. Ursu 


лар 
ам іш... ws $ 


РАО. 4 


ра 


—— a 


| = а; 
T E 
жь? 

Е 

4 


ucštii acesteia i-am putea da si alt titlu 
zicându-i, bunăoară, „Sintaxa bunicului 
meu”, căci dela un Manual de sintaxă au 
„pornit întâmplările de mai jos. 

Ba i-am putea zice şi altfel: „„Bunicul 
meu profesor de pisici” sau „Disperarea bunicului 
meu.” 

Şi, precum veţi vedea, toate titlurile acestea se 
potrivesc tot aşa de bine, ca şi cel pus în fruntea 
bucății. 

Să lăsăm, însă, titlurile la o parte şi să spu- 
nem despre ce este vorba. 

Intâiu e vorba de bunicul meu, care timp de 
vreo 40 de ani a fost profesor de vechea limbă 
greacă. Şi astăzi, cu “toate că e om de 80 ani, iți 
spune pe din afară poemele lui Omer şi ştie pe de- 
gete toate verbele neregulate. Mai ales verbele né- 
regulate! Când pomenesc de aceste verbe, mă trec 
şi acum toate năduşelile. Dar dece nu se găseşte 
un om de bine şi un prieten âl tineretului, ca să 
рие odată ordine şi în ele şi ca toate уегре:е acestea 
să se.ţie de aceiaşi regulă, fără să o mai іа razna 
la dreapta şi la stânga? 

Bunicul meu е, însă, de altă părere. Cică fără 
verbele neregulate greceşti nu s'ar putea trăi pe 
lume, iar când nu le ştii pe de rost, înseamnă că eşti 
un nenorocit, care faci numai umbră pământului. 

Şi de teama ca nu care cumva îi scapă din me- 
төле vreo formă, vreun gerunziu sau vreun par- 
Нсіріп al vreunui astfel de verb, bunicul meu nu 


DIMINEAȚA COPIILE 


de N. Macet 


se despărțeşte.o clipă de „Manualul de с 
şi sintaxa vechei limbi greceşti şi а dialec d 

Intr'o diminecţă, însă, când se pregătez 
şi pusese mâna pe acest „Manual de...”, buri: 
dete un țipăt de groază: 

„Lino, strigă el, са şi când sar fi întâmp! f 
ştie ce nenorocire, cine a rupt pagina dek 
neregulat „orâo- оғд?” 

— „Se vede că e mâncată de şoareci |” fă 
după се examină Manualul” şi văzu că 
roseseră perfectul al treilea şi viitorul at 
dela verbul de mai sus. 

— „Dar n'avem o pisică, pentru са с 
белый ре blestematii de şoareci, cari іпс 
о, Doamne, се neruşinare! — să se atiri 
tea сез mai prețioasă din câte există?” = 

„Avem, uite că doarme în fotoliul à; 
un ger pisoi jigărit şi care n'a împlinit 


O T aman 


luni, asa că 'nu ştie să prindă șoareci.” 

Bunicul meu se uită disprețuitor la piso, 
du-i în gând nota unu la prinsul şoareci!o: 
apoi supărat, dar fără să uite „Manualul său 
vedeţi mai sus cum îi zice іп întregime. ~ 

Pe la amiazi se întoarse, aducând o cursă 
prins şoarecii. Infiose іп cârligul cursei о fe'ic 
de carne şi o aşeză apoi lângă o gaură dela b 
liotecă. 

Ne am aşezat la masă, când, deodată, ama. ~ 
ип sgomot, care ne-a făcut să tresărim: în cursă s 
prinsese un şoarece! 


DIMINEATA СОРІ110к9006600006006000000600000000000600600000000000000 РАО. 5. 


„Lino, strigă bunicul meu, vino Indatš si adu 
şi pisoiul!” 
Lina veni cu pisoiul, iar bunicul meu, luând cursa 


In care se sbâtea un biet şoricel, grái din nou zi- · 


când: „Acum să-i dăm prima leje acestui nătă- 
rău de pisoiu, Lino, pune-l lângă cursă şi lasă-l să 
se obişnuiască puțin cu vederea şoarecelui!” 

Lina făcu întocmai, iar bunicul meu, vorbind а- 
cum pisoiului, îi zicea: „Тїпе-{ї gata ghiarele şi 
fii cu băgare de seamă! Eu îi aau acum şoarecelui 
drumul, iar tu repede-te asupra lui şi trimete-l pe 
lumea cealaltă şi apoi în burtă.” 

„Unu, două, trei!” şi bunicul deschise uşa cursei. 
Şoricelul eşi mai întâiu nedumerit şi şovâitor, dar 
după aceea făcu un salt şi o luă la fugă spre gaura 
dela bibliotecă. In aceiaşi clipă, pisoiul, vărându-şi 
coada intre picioare, o rupse la fugă şi se ascunse 
sub sofa, care ега în partea cealaltă а odăiei. 

„Ticălosule!  nătărăule!” izbucni bunicul meu. 
„Eşti... un păcătos, eşti mai prost decât cel mai 
prost elev al meu la limba оспа.” 

A doua zi se prinse iarăşi un şoarece în cursă. 
„Lino, mai adă-l pe pisoiu, poate de rândul acesta 
să fie mai puţin nătâng.” a 

Rezultatul? Acum şoarece'e, căruia bunicul îi dă- 
duse drumul. a fugit sub sofa, iar pisoiul s'a ascuns 
sub bibliotecă. . 


{ 
% 
- 
i 
Ё 
7 


Peste noapte şoarecii, îndârjiţi, pe semne, de ur- 
mărirea деа ţuită impotriva ior, roaseră incă trei 
timpuri dintr'un verb neregulat din „Manualul de...” 
al bunicului meu. 

Insă, la ora de masă un al treilea şoarece a căzut 
prins în cursă, 

„Să-l opărim си apă fierbinte!” zise Lina. Dar 
bunicul meu de colo: „Nu, să facem încă o încercare 
cu pisoiul. Trebue să-l obişnuim. să prindă şi să 
mănânce şoareci.” | EE 

Rezultatul acestei noui încercări a fost că piso- 
soiul, care tremura tot, a rupt-o la fugă, sărind de 
data aceasta pe fereastra deschisă. 

Bunicul meu, disperat, zise: „Nu-i nimic de fă- 


cut cu pisoiul acesta! I$! seamänă ție, care n'ai fost 
in stare să înveţi verbele neregulate aie limbei 
elene!” E З 

Trecuse la mijloc vreme de un an de zile. In 
cursă se prindeau mereu şoareci, cari erau incre- 
dintati Linei să-i opărească си apă ferbinte. 

Din pisoiul cel jigărit şi fricos se făcuse a- 
cum un motan de toată frumusețea. Intr'o zi şe- 
deam în curte la soare, iar el lângă mine. De odată 
vedem venind din spre grajd un guzgan. Motanul 
nostru, cum l-a zărit, s'a cštirat pe nuc, de pe 
пис a sărit pe acoperişul casei din vecini, iar de a- 
colo a fugit mai departe, făcându-se nevăzut. 

De atunci, nu s'a mai întors. Se vede treaba că 
s'a dus undeva unde nu sunt şoareci şi пи sunt 
guzgani. N. Macedoneanul 


Puţină Mitologie 


A Ft AS 


Atlas, fratele lui Prometeu, se uni dusmanilor 
lui Jupiter în războiul Titanilor, deşi fratele său 
îl înştii. ţase de partea cui va й izbânda şi-l sfă- 
tuise să fie prudent. Ailas — învins — fu trans- 
format întrun munte şi osândit să [е veşnic ре 
umerii săi bolta zdrobitoare a cerului. 

Nepoatele lui АҒав, numite Esperide, locuiau în 
Mauritania la unchiul lor şi îngrijeau o grădină 
minunată ai cărei pomi, іпсагсай cu mere de 
аш, atrâgeau pe oameni şi pe Zei. Un balaur си 
şapte capete, aşezat pentru paza frucielor, avea 
deschişi fără incetare ochii spre intrarea in gră- 
dină. 

Se întâmplă însă că unui viteaz erou — Hercule —i 
se porunci să se ducă să aducă trei din aceste 
mere. Intreprinderea era grea, şi lui Hercule її era 
teamă că nu va reuşi. Se adresă deci zeului-munte, 
rugându-l să se ducă el singur să se lupte sau să 
adoarmă balaurul şi să culeagă fructele. Atlas primi 
cererea, dar numai cu condiţia că, în timpul expe- 
іеі, Hercule să poarte pe umerii săi greutatea 
cerului. Eroul primi şi iată-l pe Atlas — care nu 
se grăbise deloc să reia o slujbă atât de obositoare 
-- intorcându-se. El spuse lui Hercuie că doreşte 
să se ducă el singur să ducă merele de aur şi rugă 
pe atletul puternic să-şi continue fun t ипга de pie- 
destal al cerului şi'n timpul călătoriei sale. Her- 
сше înşeiat se servi, la rându-i, de-o şiretenie, şi-i 
spuse lui Atlas că primeşte cu plăcere să-i facă 
serviciul acesta numai să-l lase să-şi facă, pentru 
spatele rănit, un fel de pernţi. Atlas, încrezător, 
îşi reluă sarcina cerească şi aşeză cele trei n.ere 
pe nisip: pentru a le lua ca să dispară cu ele, nu-i 
trebui lui Hercule mai mult de o secundă. 

Daniela 


SUB CIUPERCA DIN PĂDURE 


se'ntorcea dela bâlciul din Fuzniceștii de sus, 
unde vânduse nişte ouă. Furnicuţa îşi pusese 
banii ce luase pe ouă într'o punguliţă, ре care o 
purta trecută de gât. 

Drumul furnicii era printr'o pădure. De о dată, 
însă, se porni o ploaie, aşa cum se întâmplă cam 
des în zilele de toamnă. 

Biata furnicuţă se plângea şi se văita. „„Mi-s'a 
ptrăpădit rochiţa şi s'a dus pălăriuţa! Dece nu mi-am 
luat umbreluța şi dece nu mi-am încălţat cizmuli- 
tele?” 

Dar ре când isi vorbea in felul acesta, zări la 
rădăcina unui stejar o ciupercă mare şi bine boltită. 

„Slavă Domnului, strigă furnica bucuroasă, că 
am unde mă adăposti! Stau sub ciuperca aceasta 
până trece ploaia. Si văd că nu e nimeni. Cu atât 
mai bine!” 

Dar pe când se scutura de ploaie şi işi scotea 
apa din pantofiori, iată că veni un greere, care isi 
purta vioara în spinare. „Furnicuţă dragă, îi zise el, 
nu-mi dai şi mie voe să mă adăpostesc sub ciupercă? 
Vin dela nunta fluturaşului, unde am fost lăutar, şi 
m'a apucat ploaia pe drum”. 

„Poftim, vino!” îi răspunse furnica, o fiinţă 
care este foarte bine crescută. 

Nu trecu mult şi veni un licuriciu care mergea 
cu lampa aprinsă. 
22 бі licuriciul fu primit să se adăpostească sub 

ciupercă. După licuriciu veni un cărăbuş, care intră 
Рата să ceafă voe şi fără să zică mcar „buna 
seara”. Ісі alese chiar locul cel mai bun, par'că аг 


[= după amiază de toamnă, o furnică mititică 
A 


Prelucrare de Vintilă Bratu 


fi fost acasă la el, isi scoase dintr'o batistă niste 
merinde, тапса, fără să dea celorlalți o fărămitură, 
apoi îşi luă luleaua, o aprinse la lampa licuriciului 
şi începu să fumeze ca un paşă turc. 

Se lăsa o noapte rece şi întunecoasă, iar ploaia 
se intetea. Musafirii de sub ciupercă auzeau ve- 
nind din depărtare un gâtâit şi un sforăit cam ciu- 
dat. O oră mai târziu se pomeniră cu un musafir 
nou: era un melc, care, după ce îşi ceru voe să 
intre şi el sub ciupercă, incepu să povestească şi 
să se laude spunând că are de dus într'un sat ve- 
cin o scrisoare urgentă, că l-au ales tocmai pe el, 
fiindcă merge mai іше decât toate celelalte animate, 
că până асі a umblat, parcă аг fi avut o mie 
de picioare, dar că acu nu mai poate şi că o să por- 
nească mâine din nou la drum. 

După ce se strânseră toți ре cari i-am înşirat, 
furnica luă cuvântul şi zise: „,Greieraşule, drăgă- 
laşule, ia cântă-ne din vioară să jucăm o horă”. 
бі se “prinseră în horă cu toţii, afară de melc, care se 
plângea că e rupt de oboseală. Şi săreau şi cântau şi 
chiuiau, de se auzea departe, foarte departe, chiar... 
până la trei paşi. 

Pe neaşteptate, însă, toată veselia fu stricată de 
o întâmplare groaznică. Tocmai când hora era in 
toiu, se pomeniră cu un nou musafir: era o broască 
bătrână, sbârcită şi foarte urâcioasă. Pasă-mi-te, ciu- 
perca era а сі şi acolo isi avea ea locuința. Peste zi, 
insă, urâcioasa de broască fusese în vizită: la nişte 
nepoate de ale ei şi acum se intorcea să se culce. 

Ce groază pe Мейі prieteni de sub clupercă! 
Cărăbușul căzu pe spate și îi trebui vreme multă, 


—— > ——< an ka rT 


ур рр n ae e "ее. -. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


așa vreo cinci minute, ca să se poată întoarce din 
nou pe partea cealaltă. Licuriciul îşi stinse lampa 
şi căută să o şteargă ре іпішпегес. Greierul scăpă 
de frică vioara din mână, pe când furnica leşina 
Іпіг ила. 

Până şi melcului, care nu prea е fricos, îi bătea 
inima. Găsi însă repede mijlocul de scăpare: se 
vâri întreg în casă şi іпсиіе poarta. 

Dar să fi auzit cum se răstea broasca la dânșii: 
„Afară, calicilor! Afară, һо ог şi pungaşilor! Lua- 
ți-vă ţoalele şi căraţi-vă numai decât că de unde 
nu, @ vai si amar de pielea voastră!” 


PAG. ?. 


Ce era de făcut? Cu toate că ploua par'că vărsa 
cu găleata, fură nevoiţi 58 părăsească în noaptea 
cea întunecoasă adăpostul de sub ciupercă. Prin 
gaura broaştei dela poarta casei melcului, îi stri- 
gară şi acestuia să plece şi el şi porniră cu toţii. 

Inainte mergea licuriciul, luminându-le drumul. 

După multă trudă şi alergătură, găsiră, іп sfâr- 
şit, un adăpost sub un stejar, unde petrecură noap- 
tea, tremurând şi de їгід şi de frică. 

De atunci se jurară cu toţii ca în zilele de toamnă 
să nu mai întârzie pe drumuri. | 
Vintilă Bratu 
пипипаппивпиппшпппивапапцпшншипапвяшпагтанп 


TÁRANUL DEŞTEPT 


acasă și-i povesti şi nevestei sale întâmplarea, zi- 
cându-i însă nu care cumva de spune la cineva. 

Decât nevastă-sa păstră aşa de bine secretul, că 
in mai puţin de o oră știa toată lumea din sat că 
Stan Bădoiu găsise o comoară. 

Vestea ajunse şi la urechile primarului, care che- 
mând îndată pe Stan Bădoiu, îi zise: ,,Меуавій-іа а 
spus la toată lumea că аі găsit o-comoară. Așa dar, 
potrivit legei, trebue să o aduci numaidecât aicea.” 

— „Nam găsit nici o comoară, domnule primar, 
iar nevastă-mea, din nenorocire pentru mine, nu 
prea este în toate minţile, aşa că nu se poate pune 
nici un temelu ре ce spune dânsa”. 


Primarul nu mai ştia ce să creadă şi dete lui 
Stan Bădoiu drumul, zicându-şi să o cheme şi pe 
femeie şi să o întrebe cum stă cu treaba aceasta. 

Mergând -spre casă, Stan Bădoiu cumpără dela 
cârciumă vreo treizeci de covrigi şi după ce se 
înseră, îi aruncă fără să fie văzut de nevastă-sa, 
în curtea casei sale. 

La noapte se porni o ploaie саге ţinu până іп 
zori. Dimineaţa, nevasta lui Stan Bădoiu eşi сеа 
dintâiu în curte, dar se întoarse numaidecât foarte 
mirată şi-i strigă bărbatului ei. 


„Bărbate, vino să vezi ceva de necrezut: curtea - 


noastră e plină de covrigi. De unde oare o îi picat?” 

— „Din cer, de unde vrei să pice”, îi/răspunse 
foarte liniştit Stan Bădoiu, adăugând: /,,N'auzeai 
cum pleoscăia azi noapte? Ploua cu covrigi şi de 
aceea se făcea atâta sgomot.” 

Femeia crezu totul, se bucură foarte mult şi se 
grăbi să strângă covrigii. 

Câteva zile după aceasta, femeia fu chemată de 


primar, căruia nu-i eşea din gând chestiunea си. 


comoara. 

„E adevărat că bărbatul tău a găsit o comoară?” 
о întrebă el. 

— „Da, e adevărat”, răspunse femeia. 

— бі când a găsit-o?” 

— „In ziua din ajunul nopţii în саге a plouat 
cu covrigi.” 

— La răspunsul acesta, primarul avu о tresă- 
rire. „Dar eşti în toate mințile, femeie, când spui 
că д plouat cu covrigi? Când s'a întâmplat acea- 
sta?” 

— „In noaptea în care curtea noastră se umpluse 
de covrigi.” 

„Stan Bădoiu are dreptate, îşi zise primarul în 
gând, nevastă-sa nu е în toate minţile.” 

O trimise, aşa dar, acasă, iar deşteptul de Stan 
Bădoiu rămase cu comoara găsită. 

Viad Nicoară 


Almanahul 5со larilor 


— 


РАО. 8. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


pa 7 
ШИ 


IZA 


61) Rândul ăsta-i croitorul, ; 62) Spuse chiar cum cu онаи 
lată că mărturiseşte, РапЛа doctor l-au purtat, 
Cum i-a spus cel mort norocul Cum ps scări apoi urcându-l, 

are l-a lăsat. 


Si cum s'a'necat си-ип рор La іп 


63) „Cum vedeţi, nu-i bietul doctor 64) Stš'ncurcat Тшей. 
Nici atáta vinovat, Numai ştie ce să facă, 
Ghicitorul e de vină, Când norocul vru pe-acolo, n 
Că de seamă ға băgat“. Chiar Tănase ca să treacă. 


3 
| 


DIMINEAȚA COPIILOR м РАО. 0. 


65) Ştiţi Tănase ce-i cu Haplea 
n amic nedespărțit, 
Când văzu că mort e Haplea, 


Stă bietul ca trăznit. 


Vai, prietene prea scump 
ai, tu Hapleo, dragul meu 
Cum să mori tu, fala lumei, 
Cum se'ndură Dumnezeu!“ 


67) Tot îl plânge şi-l jele 


68) Toarnă bine, dar de-odată 
Dar ре urmă-i toarn 


Răsună un strănutat, 
Şi din gât sări osciorul: 
Mortul Haplea а’пміаї. 


те, 
n gură 


Dintr'o sticlă nişte ţuică, 
Mult iubita-i băutură, 


sărută, 'mbrăţişează, | 
apleo dragă, ce-ai ра}! 

De mureai de veci, măi Hapleo, 
Nu ştiu cum aş fi trăiti“ 


69) „Unde oare sunt aicea?“ 
Se tot freacă el la ochi. 
„Te-am scăpat, grăi Tănase, - 
Să nu-ţi fie de deochi!“ 


PAG. 10. 


71) Lumea’n juru-i se cruceşte: 
„Ce minune, Doamne stânti 
Un om m ca să'nvieze, 
N'am văzut pe-acest pământ“. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


72) Insă Haplea si Tănase 
Мин acolo nici mau stat, 
Ci se'ntoarseră de grabă 
La Hăpleşti, vestitul sat, 


13) lar de-atunci drăguţul Hapiea 
Se legă cu jurământ 
Să nu moară nici odată, 
Ci să fie pe pământ 


74) Veşnic vesel, veşnic tânăr, 
М jurul lui să răspândească 
Bucurie, voe bun 
Ca pe toţi să'nveselească. 


75) Cât de noua-i meserie, 
Arta ceea de-a ghici, 


Zice: „Nu m'apuoc de dânsa 
„Chiar de foame de-aş mur 


js, 
SFARȘIT