Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages151-200

DIMINEAȚA COPIILOR 


MOS NAE LA HĂPLEŞTI 


9) Intoarcerea£zla București. 


Invitaţi suntem să mergem 
La prieteni din Blegesti, 
La Татрет şi la Párlifii, 
La frumoşii Prostileşti. 


Insă ninge, viscoleşte, 

Nu e vremea de plimbare, 
Dar promitem за ne ducem 
Vara la vacanța mare. 


E destul atátea zile 

Câte am stat noi la Háplesti, 
lar acum ni-i dor de саза, 
Dor de mers la Bucuresti. 


CASA LUI HAPLEA 


Haplea, Frosa tot se roagă 
Să nu fim aşa grăbiţi: 


x“ 


„Таи, mai staţi o săptămână“. 


Zic prietenii iubiţi. 


lar în ziua de plecare 

Ce mai lacrámi in siroae. 
Haplea, Frosa si Háplina 
Plâng cu toții. Eu, Mos Nae, 


Tot oftez si pláng intr'una, 
Trei batiste am udat, 

Căci e grea doar despărțirea 
Si má jur саз fi mai stat. 


УУ PAG. 7. 


Dar m'aşteaptă şi pe mine 
Treburi multe la revistă 
„Rămâneţi deci toți cu bine" 
Zic şi ud înc o batistă. 


Totuşi iau drept amintire 
О vedere din Hüplesti, 

O vedere generală, 

Ca s'o arăt la Bucureşti. 


lau ş'o poză de pe casa 

Cea frumoasă unde-am stat 
lan privi(i-o şi să-mi spuneți: 
Nu-i aşa că-i un palat ? 


Insă poza cea mai bună 
Este acea cu Háplina, 

Cánd o (ine in brate Haplea, 
Ce drăguță, zău, e fina. 


Si pornim acum spre gară 
C'un alaiu ne pomenit, 


'N clipa când ne-am despărțit. 


Si-am vărsat noi s'alte lacrăr 
MOŞ NA 


(Sfârşit). 


ni 


PAG, 8. 950559499999 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRÁVILE LUI GIGI 


Oesene'de GEO 


1) Gigi nu se las 


ja 


Cititori, vá dau de veste 
Са se'ncepe o poveste 
Nou noufá. Prin urmare, 
Sá asculte fiecare. 


'Localizare de MOŞ NAE 
à păcălit. 


Cic'a fost un bàefel, 
Gică, Gigi sau Gigel, 
Tot асећа5, dar spun drept, 
Мат văzut aga destept, 
Mic şi mare se mirau, 
Unii chiar il deochiau. 
Gigi-avea şi-o surioará, 
Mult dráguta Marioará, 
О fetiţă mititică, 

Mai avea şi pe Dorică, 
Pe Dorică, zis Dorel, 
Mult simpaticul căţel. 


In odaie şi citeau, 
Si Dorel? Ei, da, fireşte, 
Stă şi dânsul şi citeşte. 


Dar părinţii lui Gigel, 

Vrând să-l sperie niţel, 

Саз copil neastâmpărat, zi 
Uniforma i-au luat —_ / 


DIMINEAŢA COPIILOR РАО. 9. 


Unui vechiu sergent de stradă 
i pe gânduri fár? să şeadă, 
u făcut un manechin 

Şi de zidul cel vecin 


Cum stă treaba. S'ajutat 
De ceilalţi a şi'mbrăcat, 
Un al doilea manechin 
Ce diferă prea puţin. 
De Gigel. De l-ai vedea 
De departe, ai jura 
Chiar că-i Gigi. lar acum 


ers" 
— asta, 


Ë Bibiloteca Unlversitztil 
| — т m 


fin] S 
Вав 


H lipiră. „Măi Gigel!“ 
Zice ta-su către el, = 
= sergent te chiamă-acum, П aruncă ei in drum. 

ite-l colo peste drum !“ : Biefi părinţii când văzură, 
Că e Gică chiar crezură, 
„Vai, băiatul!“ au fipat, 
Tremurând au alergat, 
Văd acum sau păcălit 
Şi că Gică i-a minţit. 
Râd, ridică manechinii, 
Căci li-i teamă că vecinii 
Află, râd apoi de ei, 
Gică, plin de bucurie, 
Seara in caetu.i scrie; 


El răspunde: ,Hine tată! 
Dar, deştept, pricepem dată, 


„Bine е să fim cuminţi, 
ar şi scumpii de părinţi; 
De таг face manechine, 
Zău саг fi chiar şi mai bine", 
(Va urma). 
– Dc a 


ROMAN PENTRU TINERET 
16) Cum faci, așa găsești. 


u trecuse пісі o săptămână dela fericitele 
întâmplări de (тај sus şi iată са intr'o 
după amiazi curtea conacului boeresc se 
umplu de oameni inarmafi. 

Erau oamenii trimişi de boerul Neacşu 
în urmărirea Бапа ог cari atâţia ani de zile ţinu- 
seră ascuns pe Pârvu în întunecoasa peşteră de 
sub pământ. 

In ceasul când se aşteptau mai puţin, tâlharii 
aceştia se pomeniră înconjurați din toate părţile 
în ascunzătoarea lor. Văzând că nu e chip de scă- 
pat, se lăsară să fie prinşi şi puşi în lanţuri. 

Legaţi doi câte doi, îi vedeai acum în mijlocul 
voinicilor trimişi de boerul Neacşu. Printre dânşii 
era, bine înţeles, şi figanca cea bătrână, aceea саге 
răpise pe Pârvu şi îl chinuise aşa de mult. 

Ea şi toţi tovarăşii ei de rele stăteau acum poso- 
тогай si cu capetele plecate in jos. Insă, mare si 
nespusă le fu mirarea când deteră ochii cu Pârvu 
şi-l văzură stând teafăr şi sănătos alături de tatăl 
său. Ei îl credeau тог! şi iată de ce. In ziua în care, 
întorcându-se la peşteră, nu l-au găsit acolo pe 
Pârvu, nici nu şi-au închipuit că eşise şi scăpase. 

In adevăr, poarta de fier era tot aşa de bine 
încuiată, cum о lăsaseră, iar despre vreo altă ie- 
sire din peşteră n'aveau nici ei înşişi cunoştinţă. 
De aceea, au crezut că Pârvu ar fi alunecat în vre- 
una din prăpăstiile adânci din jurul peşterei sau că 
vreo galerie s'ar fi prăbuşit asupră-i şi l-ar fi zdro- 
bit. Insă în nici un caz nu Sau gândit cá ar fi 
putut eşi din peşteră. 

Din pricina aceasta, nici nu l-au căutat şi nici 
mau intrat la ceva griji, сшт că li s'ar putea în- 
tâmpla vreo neplácere. Iar acum! îl vedeau pe Pârvu 
la casa-i părintească, plin de viaţă şi de sănătate! 

Unul din tâlhari zise încet, vorbindu-şi parcă sie 
însuşi: ,Furasem copilul acesta, pentru са să пе 
servească drept garanţie pentru siguranţa noastră 
şi acumi iată că acelaş copil ne-a dus la peire. Se 
pare că au dreptate cei ce zic сај orice faptă rea 
işi găseşte pedeapsa.” 

Printre bandiți, însă, şi pus în lanţuri ca si dân- 
sii, se găsea si Vase, tânărul care făcea parte din 
bandă, dar care avea inima bună şi se purtase aşa 
de bine cu рио tot timpul cât dráguful de copil 
a stat în 

Vasile i 5 za în gând: ,Dumnezeu a ocrotit 
fuga lui Pârvu şi prin aceasta ne-a arătat marea 


(Adaptare de N. BATZARIA) 


Sa putere şi hotărirea Sa de a apăra nevinovăția 
şi de a pedepsi crima.” 

La rândul său Pârvu, văzând că Vasile e pus 
în lanţuri şi e legat cot la cot de un alt tâlhar, 
se rugă de tatăl său să-i ia lanţurile depe el, să-l 
dezlege şi chiar să-l ierte deabinelea, spunându-i 
că Vasile sa purtat foarte blând cu dânsul şi l-a 
învăţat o mulţime de lucruri folositoare. 

Boerul Neacşu promise să Таса tot ce-i stă în 
putinţă, dacă în adevăr se dovedeşte că Vasile 
este aşa cum îl descrie Pârvu. 

Câteva zile după aceasta începu judecata bandiți- 
lor. Despre Vasile se dovedi că el nu făcuse nici 
o moarte de om, nu luase parte la nici o vărsare 
de sânge, că fusese mai mult servitorul tâlharilor 
decât părtaşul lor la crime şi rele şi că intrase în 
banda lor întrun moment de rătăcire a judecății 
sale. De aceea fu osândit la o pedeapsă mică şi îi 
se promise să-i fie chiar iertată cu desăvârşire, 
dacă dă dovezi de purtare bună. 

Adevărul este că după câteva luni, Vasile fu scos 
din închisoare şi iertat de toată pedeapsa. 

„Vezi,, îi zise boerul Neacşu, nici o faptă bună 
nu rămâne fără răsplată, precum, de asemenea, mai 
curând sau mai târziu faptele rele îşi primesc pe- 
deapsa cuvenită. 

Pentru purtarea bună ce ai avut faţă de fiul meu, 
am! făcut să ţi se ierte totul şi să fi-se dea voe să 
te întorci acasă la tine, unde te aşteaptă bătrâna 
ta mamă. Caută să nu mai. greşeşti în viaţă şi să 
nu te mai abaţi din calea binelui.” 

Cât despre ceilalţi bandiți, ei fură osândiţi la 
moarte şi spânzurați fără amânare. 

Bătrâna țigancă n'avu parte de aceiaşi pedeapsă, 
ci fu osândită să stea închisă câte zile mai" avea 
de trăit. 

Din lucrurile furate de tâlhari, multe au fost îna- 
poiate stăpânilor lor. Cele ai căror 'stăpâni n'au 
fost găăsiţi au fost vândute si la banii ce s'au că- 
pătat, boerul Neacşu a pus din partea sa o sumă 
tot aşa de mare şi a întemeiat un azil de orfani. 

Smărăndiţa fu primită din nou în slujbă; su- 
ferinţele îndurate o cuminfiserá si o făcuseră să fie 
cu băgare de seamă şi să nu se ia după vorbele 
unuia şi altuia. 

Atât boerul Neacşu, cât şi jupăneasa Stanca si 
mai ales micul Pârvu se rugară foarte mult de 
pustnicul Daniel să nu-i mai е сеч дыы ci să stea 
pentru totdeauna cu dânşii. _ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


j 


„Imi pare foarte rău cá nu pot să vă îndeplinesc Totuşi, primi să тај stea câteva zile ca oaspete al 
dorinţa, le răspunse el adânc mişcat de prietenia familiei, care era acum o familie fericită. Când sosi 
şi dragostea се i-se arată. Am ajuns la o vârstă, când însă ziua plecărei, despărţirea fu foarte mişcătoare 
trebuie să mă pregătesc pentru viaţa cealaltă şi şi din ochii tutulor curgeau lacrimi din belşug. Mai 
nu pot face mai bine aceasta decât în singurătatea cu seamă nu era chip ca Pârvu să se potolească şi 
chiliei mele din coasta muntelui. Acolo mă simt mai să se smulgă din braţele lui. 
aproape de Dumnezeu şi în mai strânsă legătură Pustnicul Daniel, căruia lacrimile îi curgeau de a- 
cu Dânsul. Pe lângă aceasta, tot acolo vin păstori ` semenea in şiroaie, sărută si îmbrăţişă pe Pârvu, 
săraci, cari au nevoie de un sfat, de un cuvânt de је dete tuturor binecuvântarea şi-şi luă rămas bun 


sprijin şi de mângâiere. | zicându-le: „Dumnezeu să vă aibă în sfânta Sa 
„De aceea, vă mulțumesc cu recunoştinţă penty pază!” 
propunerea ce-mi faceţi, dar vá rog să nu-mi cereţi (Sfârşit). 


să fac ceeace nu pot face.” 


пияшнийшишйппышнипыяшишшиввктлыпишышишип пинишшшкишшининшинииниининипиппииинникнннийпинииипнииниппявияпаиципнинипвппапиг 
> 


FETITA SI PU ISORII лев oras, văzui o curticică in рон caselor 


„ln curte era o cloşcă cu unsprezece  puigori. 
Prelucrare de Danlela () fetiță blondă alerga după ei са să încerce să-i 


Luna ce răsare in fiece seară, îndată ce apune  Prindă. e x А 
soarele, si care se plimbă în jurul pământului, vede - „Cloşca, cáreia-i era frică pentru puişori, începu 
multe în cursul călătoriei ei. să tipe: „Cot! cot! cot! deschizându-şi aripile sub 

Ascultaţi ce a povestit odată unui sárman poet care micuţii se pitulară. КЕЛҮ НЕ 
care trăia singur intr'o odăiţă din podul unei case „Auzii atunci puţin zgomot. Tatăl micutei esia 


х & : A ст à , 
de unde nu vedea decât un colt de cer şi coşurile din casă şi venea so certe. "$t 
caselor vecine. „In timpul acesta eu- imi urmai drumul, căci nu 


Deci luna, care venea în fiecare seară, să-l m4 opresc mciodată, şi: curân€ nu mai văzui nimic, 
nici curte, nici fetiţă, nici cloşcă, nici puişori, nici 
dată furios. Ма nu та mai gândeam la ei, сай 
am prea multe lucruri de văzut în drum. 

„Dar în seara asta, acum câteva minute, am 
trecut deasupra aceleaşi curţi, căci am recunoscut 
curtea de păsări. 

„Totul era nemişcat şi liniştit. Dar curând fetiţa 
eşi din casă, alergă binişor spre curtea de păsări, 
desfăcu incuietoarea şi se strecură lângă găină si 
puişori. 

„Aceştia începură să bată din aripi йрапа ca şi 
cu ar fi zis: 

— „Мата! mamă! fetiţa cea răutăcioasă iar vrea 
să ne facă rău! 

„Ат văzut bine toate astea, căci priveam prin- 
tro crăpătură. Eram supărată pe fetiţă şi fui mul- 
[umitá văzând pe tatăl ei mai тата! încă decât eri. 

„Vorbi tare scuturând de braţ pe răutăcioasă. 
Era atât de nemulţumit car fi avut poftă s'o bată. 
Dar nu făcu asta. 

„Priveam pe fetiţă. Plecase capul în jos şi lacrimi 
mari îi curgeau din ochi albaştri. 

— „Се voiai să faci? Haide, spune! zicea tatăl.” 

„Şi micuța răspunse plângând: 

— „Voiam să intru, să imbráfisez clogca şi să-i 
cer iertare de ceeace făcusem eri. Dar voiam să 
fac asta fără să ştii tu! 

ala е У ; арта ; „Atunci tatăl se aplecă spre fetiţă, o luă în braţe 
mângâie că e atât de singur şi de mâhnit, îi povesti şi 'о sărută pe amândoi obrajii. Aşi fi vrut şi eu 
acestea: : să-i sărut buzele si ochii!” 
. — Еп, tocmai răsărisem când, trecând deasupra ' ~ '.. Daniela 


РАО. 12. 


| 


Prichindel împărat 


aşteptau în linişte sfârşitul. Feciorii lor, сат 
răi la suflet, îi ajutau cam puţin dar bă- 
trânii se mul[umeau mai cu nimica toată 
şi nu luau în seamă răutatea copiilor. Intr'o zi 
— се să vezi! — când baba se aştepta та! mult 
la mourte decât la viaţă, dădu naştere unui pri- 
chindel de băiat mai cât pumnul de mic. Ce să facă? 
Dumne: 2и l-a dat, ei să-l crească. Peste câteva zile: 

— Cioc, cioc, cioc! s'aude la uşe. Intră doi dru- 
теў si cer găzduire. Era Dumnezeu şi Sit. Petre. 

— Să vă trăiască. 

— Să dea Dumnezeu. 

— De nu vi-i cu supărare — zise D-zeu — iaca 
vi-l botez eu. Şi l-a botezat. Pentrucă era aga mic 
i-a pus numele de Prichindel. Când plecă, D-zeu 
dădu babei o cutioară şi-i zise: 

— Асі e norocul copilului. S'o desfacă atunci 
cana о împlini 20 de ani. 

Au trecut anii şi a venit timpul să deschidă cu- 
tia. | 
In vremea asta câte năzbătii şi năzdrăvănii n'a 
făcut Prichindel. Se luase lumea de gânduri. 

Fraţii lui nu-l puteau suferi. : Vezi, că băga- 
seră de seamă că Prichindel cât era de mititel 
le dădea mult înainte şi aşa, din răutate se hotă- 
râră să-l piardă. Se duserá la Impăratul finutuuli 
acela şi-i зризега: 


n moş şi o babă aveau doi feciori. Ajunse- 
| seră oamenii la bătrâneţe mulţumiţi şi-şi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


~ 


da: D, Const, YMersanu 


— nálfate Impárate, Prichindel s'a lăudut cá 
e in stare să fure calul cel názdrávan al. Măriei 
Tale. Impáratul il chemá pe Prichindel. 

— Dacă nuu faci ce te-ai lăudat, te osândesc la 
moarte. : 

— Nu m'am lăudat, Impărate ,dar Тас. S'a dus 
Prichindel acasă, a deschis сичоага şi a eşit din ea 
un отшеј mai mic ca el. Omuleţul i-a dat o bu- 
cată de cârpă neagră şi i-a spus ce să facă, apoi a 
intrat iar în cutie. Seara, a pornit Prichindel către 
grajdul calului năzdrăvan. Acolo o sumedenie de 
slujitori şi oaste sta de pază. Prichindel dădu foc 
cârpei incepu să afume cu ea şi pe dată paznicii 
calului adormiră tun. Luă calul şi plecă. 

Văzând fraţii că nu-l pot pierde, se duseră din 
nou la împărat. 

— Inălţate Impárate. Prichindel s'a mai lăudat 
că е în stare să aducă pe Domnița — fata Мале 
Tale — pe care au furat-o Zmeii. 

Impăratul chemă pe Prichindel. 

— Dacă nu faci ce te-ai lăudat, moartea ţi se 
trage. ; r sal I-] 
— Nu m'am láudat, dar fac. Dá-mi impárate, un 
car cu smirná şi unul cu tămâe şi cât de curând 
sunt înapoi cu Domnița. 

A doua zi porni la drum. Peste puţin timp a- 
junse în ţara Zmeilor. Se opri pe un câmp aproape 
de palatul Zmeului Zmeilor, scoase сица şi po- 
гипсі omuleţului. 


DIMINEAŢA COPIILORe69909000900900990090900000900900000000€920909000000009 PAC. I3. 


— Cât ai clipi să-mi faci pe locul ăsta o mân- 
drefe de biserică cu clopote mari de argint. Abia 
spuse porunca şi biserica răsări ca din pământ. 
Prichindelul, aprinzând smirna şi tămâia, începu să 
tragă clopotele. Zmeii, cum auziră clopotele şi sim- 
firá mirosul de tămâe şi smirnà іпсерига să se 
dea de ceasul morţii. 

Numaidecât, ştiind pentru ce a venit Prichindel 
dădură drumul din închisoare Domniței şi i-o adu- 
seră lui Princhidel. 

Când şi-a văzut Impăratul odrasla, mai-mai să 
moară de bucurie. 

— Fata mea — zise el apoi — eu sunt bătrân 
şi nu te mai pot apăra de duşmani. Trebue să-ţi 


alegi un sot viteaz care să-ţi fie pavăză la primejdii. 

— Tată — zise fata — nimeni nu mă poate apăra 
mai bine decât cel care m'a scăpat din inchisoarea 
Zmeilor. Il iau pe Prichindel. 

— Domniţă — zise Prichindel — ca să fiu vred- 
nic de tine, dă-mi răgaz numai о clipă. Şi scoțând 
cutiufa nu ştiu ce şopti, ce făcu, că deodată se 
schimbă într'un fecior chipeş şi voinic cum nu se 
mai afla altul. Şi aşa s'a făcut nunta mare şi bo- 
gată după care Impăratul lăsă domnia în grija lui 
Prichindel, care astfel ajunse. Impărat, în ciuda 
fraţilor săi şi spre bucuria bătrânilor lui părinţi 
cari mai trăiau încă şi au mai trăit multă vreme 
de atunci. D. Const. Mereanu 


CĂUTĂTORII DE COMORI 


După Schmidt 


га ora când începuse să se insereze, un străin, 
îmbrăcat intr'un chip destul de ciudat şi 

purtând la subsioară o carte mare şi groa- 

să, intră în casa unui ţăran anume Гепаг. 

„Am venit, îi zise străinul cu un aer 

misterios, să-ţi destáinuesc un secret. In farina ta, 
intr'un loc pe care îl ştiu numai eu, e ascunsă in 
pámánt o ladá mare pliná cu galbeni de aur. Dacá 
imi promifi că-mi dai a zecea parte din banii a- 
cestia, eu îţi arăt locul şi chiar ifi găsesc comoara. 
Gândeşte-te bine, căci pofi dintr'odată să te îm- 
bogáfesti aşa cum nu e nimeni în satul acesta.” 

Lienar, încântat де cele ce auzea, consimţi sà 
dea necunoscutului a zecea parte din comoară. Pe 
la miezul nopţii se duseră amândoi pe câmp, a- 
vând cu ei sape si lopeti. Sápará o gaură în pă- 
mánt si in adevár cá deterá peste о ladá аза de 
mare şi de grea, încât abia puturá să o scoată din 
pământ şi să o ducă până la casa lui Lienar. 

“Acolo străinul începu să cerceteze lada din toate 
părţile, să o atingă pe ici, pe colo си бајт, să dea 
din cap şi să bcombáüneascá cu jumătate de gură 
tot felul de cuvinte din cari nu se înţelegea nimic şi 
pe cari, chipurile, le citea în cartea sa. 

După aceea zise: „Dacă nu vroim ca banii din 
Јада aceasta să se prefacá în cărbuni. trebue ca, mâl 
înainte de a o deschide, să intrebuinfám unele mij- 
loace cu totul secrete. Avem anume nevoe de o 
apă care nu se găseşte decât la bătrânul farmacist 
din oraş şi care nu dă о sticluţă dintr'insa pen- 
{ги mai puţin de zece galbeni.” 

Intâmplarea făcuse ca ţăranul Lienar să fi vân- 
dut cu o zi mai înainte un cal tocmai pe preţul de 
zece galbeni din cari nu cheltuise încă nici unül. 
In bucuria că va fi stăpânul unei comori aşa де 
bogate, se grăbi să-i dea străinului, ca să meargă 
şi să сшпоеге dela bătrânul farmacist apa cea năz- 
drăvană. Străinul luă banii şi plecă, dar... Radu 


=ась 


l-a chemat: nu s'a întors şi ni-i n'a dat vreo veste. 

După o lungă şi zadarnică aşteptare, Lienar se 
hotări să deschidă lada. Insă, în loc să găsească 
aur, argint sau măcar cărbuni, nu găsi decât pie- 
tris strâns din râul care curgea pe lângă tarina sa. 
Ce-i drept, mai găsi ceva: un bileţel pe care erau 
scrise următoarele patru versuri: 


„Cine vrea comori de-a gata, 

Vremea-și pierde. chiar prostegte; 

Cine umblă după ele, 

Cel mult pietre de găseşte.” 
DOC ri 


PAG. 14. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


“Rezultatul concursului lunar No. 15 


— — m ы ~ 


Au deslegat patru jocuri, următorii 
cititori din 
PROVINCIE: 
BACAU: Marcel St. Calciu, Moritz 
Marcus, Hulubei Alexandru, Victoria 


5. Paraschiv. 

BALCIC: Traian Niculescu, Savin Ni- 
culescu, Atanasof Atanase, Atanasof 
Mihai. ' 

BALTI: Solomon Breiman, St. Brei- 


man. 
M eis sss Florica Vasiliu, Kitzler M. 


aum. 
BOLGRAD: Caraculacu Vladimir. 
Mie: paie i Monca 1. С. Atanasiu, 
im H. Melania, 

SESRASOV: Furnicá Ionel, Iosif Fisca, 
Grigorescu Nículae, Мегер Virgil, Goi- 
cea Gheorghe, Repanovici Niculae, Mir- 
cea Mihăi 

BRAILA: Dragoş Florea, G. Pan- 
tazi, Tudorel Ionescu, Iancu Cohn, Vir- 
gil B. Dumitrescu, L. Lăzărescu, Cor- 
nelia Sternberg, Olivia Gabe, Gogu 
Petrovici, Mimy Emanuella Guttman, 
TA Barasch, V. Lazar, Dumitriu T. 
Vasile, Alfredo N. Hirschfeld, Dumi- 
trescu A. Nicolae, Bebe şi Ricu Ser- 
mann, Adriana şi Jean Steriade, Elvira 
Dumitrescu, Arnold G. Schonfeld, Mar- 
cel şi Felicia Rigicovici, Gicá M. Vul- 
tepsis, Licá Gold. 

BRANISTEA: Emi I. Stanciu. 

BUFTEA: Titica Moscovici. 

BUZAU: Marg Dobrinescu, Silvia 
lonescu, Mircea D. Răşcanu, Pádurá- 
leanu Mihail, Vladimir Prialnik. 
ue. Romulus  Grăjdărescu, 
Flore , Torel Şişman. 

САМА ŞTI: M. E 

CAMPINA: Sandu Rei 

CAMPULUNG: Anghel ) AI. Valeriu. 

ЕТЕ Zeno Moldovan, 

ERNAT: Abramovici Clara. 

CERNAUTI: Victor Chelariu, Ema- 
nuil Palievici, Ши Dragoş, Frederic 
Hauben, Ghinţorin Eugeniu, Şuţu Radu. 

CETATEA ALBA: Rutcovschi 'Boles- 


lav. 
“CHIŞINĂU: Fritz Sternberg, Maria 
Sanielevici. 


ds Alex. Mircea Bolcas, Vaianu 
Armand. 


CONSTANTA: Felicia Auslender. 
Costin si Marioara Bádescu. 

COSTESTI: Simiona Odobescu. 

CRAIOVA: Cristescu Eugenia, Misu 
Cnobloch, Ramiro Delamare, Reli Ul- 
rich, Berta Blanc, Minel Váduvescu, 
р, I. Dumitrescu, Costăchescu Alexan- 


DEZLEGÁTORII JOCURILOR 


аги, Ploesteanu №. Silvyu, Раш S. 
Brădişteanu, Georges Pârvulescu, Şte- 
fan Stoica, Petrică P. Becherescu, Vic- 
Jr şi Cleo N. Rădulescu, David si 
Herman M. Sternberg, Angheloff Ca- 
rol Marcu lancu, Varu Elisabeta, 
Haimoovici A. Marcu. 

СЕМА: Leonas Levifc 

CURTEA DE AGRES: co N. Flo- 
rea, Coca Feldstein, Michel Ernestina. 

DEVA: Cornel Datca. 

: Israel Pincas, Zauber Ci- 
Eugeniu, Ficu Korn- 
blum, Mihalcea P. Constantin, Gh. S. 
Niculescu. 

FRUNZANESTI: Costică Răduţă. 

GALAŢI: Sarah Goldring Mondy si 
Moritz Leibovici, Iosef Grunberg, Roş- 
ca Dumitru, I. C. Chirştein, L. Guttman, 
Sucman Iulius, Lili Grigorescu, Fima N. 
Goldfarb, George Ungureanu, P. Me- 
chefor, Iulian Vania, Ismaileanu Geor- 
ge, Elena şi Theodor G. Culian, Ar- 
miflur, Stefan şi Vasile Oancea, Fany 

Grunteld, Neculai Pivniceru, Nedelcu 
Alexandru, Lucia Ionescu, Paltin si 
Mina Goldring. 

GHERLA: Maria Ciplea. 

GIURGIU: Teodor Simionescu, Stá- 
nicá I. Petre, Láceana A. Tudor, Cio- 
banu Marin, Vasile Bratiloveanu, Zissu 
C. Aurel, Mogâldea Maria. 

HARLĂU: Micu Ostfeld. 

IAŞI: Carol Cahane, Negrescu Petre, 
Dinu Bastaky, Coifman su, Al si 
Selly Haber, Alfons si Artur Lorber, 
Eugen si Gertruda Marcovici, Aristide 
Ranch, Avram Muhlberg, Rodica Sutzu, 
Ecaterina si Elena Gherasim, Iancu 
Simon, Solomon Simon. 

LITENI: Tita Tucluri. 

LITENI: Tita Tucluri. 

MOINEŞTI: Leon Rosenthal, 
gold Gustav. 

ODOBEŞTI: Corneliu D. Constan- 
tinescu, Iosif şi Iacob Avram. 

PĂTĂRLOAGE: Jitian Vlad. 

PIATRA.-N.: Corina Mohnblatt. 

PITEŞTI: Elias I. Mayer, Pilea St. 
Valeriu, Gh. Mihăilescu, Miron Tudose. 

PLOEŞTI: Sabaru A. Magdalena, 
Costin Frotescu, Alexandru G. Fro- 
tescu, Rusenescu Cyril, Frăţilă 5. Уа- 
lentin, Florica Georgescu, Ilie Vasilescu, 
Ionescu D. Virgil, Lola Constantinescu, 
Venera şi Viorica Pinosanu, Magda- 
lena G. Ваш, Sidonia R. Quaiser. 

PARLITA: Crivătz Mircea. 

PODUL-ILLOAIEI: Carol şi Esterica 
Schor, 


Fein- 


PREDEAL: Henriette Grazzella, Dan 
Copăcianu. 

ROMAN: Raluca David, Mişu Strich, 
Paula şi Nicoliţă Rămniceanu, Viorica 
Cpt. Ionescu, Răsvan Bm. Bădărău. 

ROŞIORI: "Mişu şi Petruş Nicolaescu. 

R.-SÁRAT: Anghelache R. Gh., Prif- 
Átis A. Gh., Mişu Spiegelmann, Necu- 
lai Mihăilescu. 

R.-VALCEA: Manda 1. loan, Jean 
şi Mişu Constantinescu, Coca Toma lo- 
nescu, Durghinescu D. Ioan, Const. Fiş- 


ner. 
SASCUT: Ticu Laupes. 
SIBIU: Constanfa Petrescu, R. Bo- 
teran, Bebe Gabriel Florescu. 
SILISTRA: Cuzmanof Zdrávcu, Po- 
pescu G. Mihai. 
SIMERIA: Dáscálescu Gh. A. 
SUHULET:- V. V. Petra, D.. D. 
Timofte, Victor Popa, Maricica Conoro. 
TARGU-]IU: Lazăr si Jenica . Alad- 


jeni. 
E aos: Viorica Edelstein, Nicu Bel- 


ie. 
TIMISOARA: Lavinia Bardosy. 
TOHANUL-VECHI: Thomas Lucia. 
TURNU-MĂGURELE: Nelu Zamfir, 
Avram Alb. Asendorf, Marinescu P. 
Costicá. 
T.-SEVERIN: Шезси A. Mihail, Nicu 
Boceanu. 
VASLUI: Gior 
VATRA-DOR 


icá Corciovescu. 


I: Vera Ivanovici. 

Hu deslegat trei jocuri următorii 
cititori din 

PROVINCIE: 
ADJUD: Eugen P. Francisc. 

ALBA-IULLIA: Bozdog Emil, 
Basarabescu. 

ALEANXDRIA: Nelu Iatan, Dumi- 
trescu M. Alexandru, Сорапи F. М- 
-colae, Săndulescu Constantin, Gica T. 
Gheorghiu. 

ARAD: 
Milescu. 

BACAU: Jean V. Luca, Catz Iosif, 
Ioana V. Nicolau. 

BALCIC: Georgeta Papadopol. 

BAZARGIC: Hurica si Felicia Blum. 

BĂICOI: Mircea А. Dobrescu. 

BĂLȚI: Viaceslov Hâncu. 

BARLAD: George Gh. Ursu, Getta 


Elena 


lonel St. Boboc, Ecaterina 


Munteanu, Grigore 5. Costescu, H. 
Ştefănescu, Segall Veniamin, Juliette 
Veintraub. 


BISTRIŢA: Aurel Moldovan, Chibul- 
cuteanu Ştefan. 
BRAŞOV: Gheorghe Ardeleanu, Pe- 


~ 


DIMINEAŢA CUPIILORe99999999999999999999999990999099909999099999999 PAG. 15 


Ша Cojocaru, Nicuşor Cojocaru, Stoia 
rmn Cocias Radu. 

BRAILA: Cernescu L. Constantin, 
Nicolae Bárátescu, David 5. Fried- 
man, Breazu D. Топ, Lică N. Ва!- 
cescu, Claudiu E. Bejan, Babi Cam- 
buris, Felicia Vidas, Tocilescu P. Emi- 
lian, Velica G. Sáulea, Spiridon N. 
Vultepsis, Ghica P., Horia Radu. 

BUZĂU: Тога Cernătescu, Florica 
S3. Mihalcea, Valeriu Drăgoiu, Natan 
şi Dorel Borştein, Firea 1. Eugen, 
Jonel St. Boboc, Ionel C. Milescu, Eca- 
terina Sburlan, Puiu Rosenstein, Ma- 
nólicá Rosenstein, lulica Segall, Ғапу 
Ursea, Mimy Bădulescu. 

CARACAL: Valerică Berechet, Mihail 
Berechet, Timica si Felicia Ionescu, 
Harian D. Marinescu, 

Pc adu Eugeniu Alexe, Marcu Golţ- 


"CALAFAT: Eracle D. Popescu. 
CAMPINA: Titty Silberman, Solo- 
mon si Simion Kreiss, Dorel C. Mi- 
hăilescu, Vlaheli D. loan. 
CAMPULUNG: Ionel Landu. 
CERNATU: M. Abramovici. 
CETATEA ALBĂ: Dimitriev Boris, 
Florica Oancea, Vespasian D. D. Po- 


pescu. 
CHISINAU: Penina Rosenhaupt, Ag- 
neza Culinschi, Rotaru Diomid, Ema- 
noil M. Seinbaum, Valentina Мећра, 
Husárescu, Mágárdici Artinian. 
„CHITILA: Anghel D. Niculae. 
CLUJ: Tămaş Horaţiu. 
.COMANESTI: Ana А. Münster. 
CONSTANŢA: Constantin Economu, 
Zarcuzane У. Theodor; Dădârlat D. 
Dumitru, lonescu St. loan, Georgică 
Georgescu, Vissarion Vasile, Bercu La- 
zăr, Dode Gheorghe, Caranian У. 


Const., Stavru 1. Mellaş, Goldştein 
Moise, Costică Bogatu, Popovici Va- 
leriu, Popovici Dumitru, Eugenia şi 
Zoica Rottânder, Aureliu І.  Páláu, 
Chiril Econom, 

CRAIOVA: Aurel Kendler, Ion C. 


Radu, Ргеојезси Stefan, Petrică Dumi- 
trescu, Dragotă Gh. Ştefan, Jeana Con- 
dulescu, Alexandru Ullrich, Bernhard 
D. Moisescu, Av. Gherfovici, Costică 
Dáscálescu, Filip Margulius. 

DOLHASCA: Cráciun C. Petru. 

DOROHOI: Baer D. Vasile. 

DRĂGĂŞANI: Wilhelm Lajos. 

DRAGOMIRESTI: Costel Bercescu. 

FĂLTICENI: Charas Adolf. 

FELDIOARA: Const. 1. Ciurea. 

FOCŞANI: Nicolaevici Vladimir, E- 
milia Raisel, Calmanovici Jean, lancu 
si Dumitru Teodorescu. 

GALAŢI: V. N. Lăzărescu, B. L 
Svartman, Haim Feldstein, Iacov Lor- 
berblat, Teodor M. Tudorache, Nico- 
lau Gh. Niculae, Partenie Vasile, Da 
vidson Isidor, M. T. Stefánescu, Gi- 
gel G. Sávulescu, Frida Han, Edy 
Bercovici, Corneliu Rosca, Stefan Po- 


povici, Canelide А. George, Mariette 
Capoianu. 
GIURGIU: Valeriu C-tin Bulibasa, 


"X 


S -——— 


Petru геройа Costică Florescu, а 
giná C. loan, Carol Aschennbrenn 

GOVORA: Iorgu i Aaa 

HARMADIA: Nicolae Popovici. 

HAȚEG: Zeno Зизтап. 

IAŞI: Ramiro Pondichy, Unterman 
Zissu, Faibiş Lupu, Veinştein Sloim, 
Schcolnik. Meer, Margareta I. Vifelaru, 
Pântea Octav, Beatrice si David Her- 
şcovici, Dolfi Grunberg, Ella Тећапо- 
v Jorj Buguţchi, x. Polak. 


: Ionescu Victor. 

: Ozias Steinberg. 

: Hary Taxon. 
MĂRCULEŞTI: Traian Bránzei. 
MISLEA: Mircea V. Şurariu. 
MIZIL: Nicolae N. Teodorescu. 
MOINESTI:  Becuţa Miselsohn. 
OCNA-SIBIU: Marcela Vidrighinescu. 
ODOBESTI: Зегршеј A. Stefan, Cos- 

tel Mihai. 
PIATRA- N М: 

Vasile. 

PITEŞTI: Atanasiu N. Maria, Pom- 
газ І. Bratu, Betty si David Н. Io- 


sef. 

PLOEŞTI: Negrea Traian, Ghifescu 
M. Ortansa, Dorel Em. Trovian, Gh. 
V. Nacu, Camelia Dem. Şerbănescu, 
lonel Bărbulescu, Grişoganov Mihail, 
George А. Mihail, Iliescu D. Elena, 
Olga V. Bălan, lIalomifeanu I Mircea, 
Alexandrina V. Ioanid, Stelian Creifaru, 
Ciugudeanu A. Gheorghe, Lygi Ciurea, 
Teodor D. Ionescu. 

PODUL-ILOAEI: 
N. Conitz. 

POIANA-MARE: Marioara şi Dora 
Popescu. 

PRUNDU: Vergiliu Barbu, Barbu 
Marin, Barbu Топ, Dinescu Топ, Ion 
А. Dumitrescu 
i PUŞCAŞI: Sandu şi Vladimir Ange- 
escu. 

RENI: Mimica Stalbovski. 

REŞIŢA: Alex. Sever Urláfeanu. 

ROMAN: Pavalachi Victor, Isac Her- 
şcovici, Hardy Kopolovitz, Coca C. 
Popescu, Surica Froimovici. 

ROSIORI: Frafii Aristide si Stelicá 
Oprescu, Bucur si Didi Вгапезси, Gicá 
A. Dumitrescu. 

R.-SÁRAT: Anagnosti! Niculae, A- 
lexandrina şi Ionel M. Butoescu, Ste- 
lian Preot Th. Iliescu, Graziella Pella, 
Mircea M. Iliescu. 

R.-VALCEA: Puchiu I. Ioan, Pâr- 
vulescu D. Ioan, Dâlban C. Maria. 

SATULUNG: Ioan Câmpeanu. 

SATU-MARE: Andrei Tarkos. 


Herşcovici, Găucan 


Mimişor si Саша 


- SIBIU: Pessarov Iordan. 


SINAIA: Nicu 1. Marinescu. 
SLATINA: Amelia Dănescu. 
SLOBOZIA: Bogdănescu D. Dumitru. 
SOROCA: Larissa Rusnac. 
STRUNGA: Aurora M. Tomescu. 
TARGOVIŞTE: Mareş Victor. 
TELEGA: Nicolae N. Constantinescu, 
Апија Leibovici. 
TG.-NEAMT: Simion Grosman. 
TIMIŞOARA: Constantin Bugeanu, 


ж; 


y же, E 
: ө, 


Viţan Aurel. 

T.-MAGURELE: Andreescu С. Ап- 
drei, Săndulescu koe Constantin 
Sturescu, Puiu P. 

RR. „MURES: Conte. Viorel si 


V T-SEVERIN: Băltăneanu M. Vin- 
tilä, vi, Nicu Moceanu. 
TURTUCAIA- Iuju Brill. 

TIFESTI: N. Bunghez. 


Hu deslegat două jocuri următorii 
cititori din 
PROVINCIE: 
ALEXANDRIA: G. Paraschivescu, G. 


Odoroagă. 
азаеп DE JOS: Dumitrescu 


. Elena. 
БАП; ped e T V. icu 
novici, Leon r AM - 
za, Brates Gh. Maria, los Leibovici, 
Corneliu Chipa. - 
BALCIC: Leescu C. Lazár. 
BAZARGIC:  Calvocorescu Аигена, 
Maier Heiblum 
BALTI: Gheorghe А. Hn 
BOLGRAD: Petru Mance 
0996 Alex. Ivan, Drăghici Mir- 


“BRAILA: Niculae 1. Popescu, Mimicu 
Caraiaropol, Aurora Pavel Mihăilescu, 
Serghe Hatchikoff, Cosovliu D. Ştefan, 
Odolică Oliver, Nicolae C. Roca, Ata- 
nasiu N., Cristescu G. Teodora. 

BROŞTENI: Sofia Ciuta. 

BUDEŞTI: Gornescu M. E 

BUICESTI: Marioara P. N Ды 52 

BUZĂU: Schartotte Popper, Nedel- 
covici C. George, Valeria Movileanu 
Nicu Anghel, Rădulescu 1. Virgil, Mar- 
covici 5. Aron, Pompiliu У. pescu. 

CARACAL: Georgescu 1. Paul, fraţii 
Linica, E crea şi Titi Moga, Ungu- 
reanu Ioan. 

CALARASI: Ion V. Moroianu. 

CAMPINA: Gigiu Cavaropol, Carol 


Saicovici. 

. С. Burgheanu, Rău- 

{а I. Aurel, В. Dumitrescu. 
CERNĂUȚI: Elena Silvia Botner. 
IM Шезси Dumitru, эр С 


Y ONSTANTA: Gherocopol N. ' Gheor- 
ghe, Gh. Al. Rosculef, Theodosiu P. 
Dorina, Marioara S. Borcea, M. Іап- 
covici. 

CORABIA: 
Florescu. 

CRAIOVA: Marioara Ionescu, Marin 
Floacă, Paul Enescu, lonel T. 
Anastasescu, Mircea Báncioiu, Eugen 
şi Titel-Petrovici. 

DOROHOI: Mihail Cuşmaru, Marco- 
vici Leon, Abramovici Isidor. 

FAGĂRAŞ: Rădulescu N. 

FĂLCIU: Emilia  Crancea, 
Blanck, A. Cocindáu. 

FOCSANI: Vasilica I. Theodorescu, 
Kócner Marta, Emil Vain А 

GALAŢI: Eliade Р. Cohn, Jean Gold- 
nian, Jeanette No aces be ер 

, H. Smilovici, B. Bittman, D. Rabi- 


Ше Listeveanu, Nikolau 


Iosub 


РАО. 16. 


novici, Stoica loan, Alexandru Chiriac, 
Nanu D. Dimitrie, Samy Davidovici, 
Verginica Florea, Renée Abramovici, 
C. Hâncu, Mihail Lulu, Gicu Stoian 
Popa; Ecaterina Zane:e, Emil Mocanu, 
Р. N. Stoicescu, Ana Lucaci. 

IAŞI: Savel Thierer, George Sch- 
vartz, Mimi Atanasiu, Cecilia si Pau- 
lina Ncustaht, Silivestru G. T. 

MISLEA: C. Roscu. . 

ODOBESTI: Isac Zingher; Ionel Eis- 


ner. 

ORHEIU: Alexandru Miliuţiu, 
PANCIU: Burdea Gh. Marcel. 
PAŞCANI: Froim Elias. 

PITEŞTI: Hack У. .Ernest, Bettu 
şi Lică H. Davidescu. 

PLENITA: Anghel I. Tapelea. 
PLOESTI: Ivan M. Pantelimon, Con- 
stantinescu I. Ioan, Stella Theodorescu, 
Rădulescu C. Mihail, losef Davidescu, 
Samuel 1. Wertzman. 

PIATRA-N.: Vizenfeld Lupu. 
PRUNCU: Emilia N. Gheorghiu. 
ROMAN: Melica Rosenberg, Hers- 
covici David, Aurel Luca, Baingold 
Şapse, Carol Beinisch, Ninel Virginia. 
ROŞIORI: Coppatos C. Nicolae. 
R.-SARAT: Henriette Wertenstein, 
Lenuţa Damian. . 

R.-VALCEA: Mimy lonescu, Bádes- 
cu C. Ioan. 

SAVENI: Gh. A. Voicu. 

SILISTRA: Viorica Gurgu. 
SIRET: Masagiuc Teofil. 
SLATINA: Tantzy V. Ploeşteanu. 
SLOBOZIA: Alexandru Cristescu. 
SOROCA: Victor 5асага. 
SULINA: Aron -Naiman. 

TAMPA: Elvira I. Schlesinger. 
TARGOVISTE: Cornelia şi Natalia 
Listurzi. 

TARGU-JU: Justina Troy, Ungu- 
reanu lonică. 

TECUCI: Izu Eşanu. 

TEIUS: lonescu Petre. 
LS айры Angelescu C. Flo- 
an. 


d 


€ — 
ит Pte. 


T.-SEVERIN: Juju Медо, 
P. Pârvulescu. 

TURDA: Lucia Popa. 

TURTUCAIA: Hagi Т. Denca. 

VALCELE: Mihai M. Toneanu. 

VERNEŞTI: Gheorghe Marinescu. 

ZIMNICEA: Costică Miulescu, 
Zamfir. 


Hu deslegat un joc următorii citi- 
ri din 


PROVINCIE: 
ARAD: Claruţa Held. 
BACAU: Adolf Aighes. 
BANAT: Агсап А.. Albert. 
BALTI: Victor Sotropa, Oslas Fih- 


an. 
BARLAD: I. Stănculescu. 
BRAŞOV: Const. Tufescu. 
BRAILA: Aldea D. Mircea, Апдгее- 
scu S. Nedeicu, Lupovici Betty, Tichel 
Clara. 
BUHUSI: Beni Iscovici. 
BUZAU: Marcu S. Toma. 
CALARASI: Costicá Oprescu, llie- 
scu O., Abram Goldur. 
CAMPINA: Costty Săvulescu, Jean 


Bocşu. 
CAMPULUNG: Viorel Bujoreanu, Ma 
па 1. Săndulescu. 
CHILIA-NOUA: 5. Essayan. 
CHIŞINAU: Covaci Nicolae, Isac Mo- 
scovici. 
CERNAUTI: Eugenia Ostropolsca. 
CONSTANTA: Haralambie Eugen. 
CRAIOVA: Gavriloiu Marcel, Modo- 
ran Nicolae, Raselica Elias. 
DOROHOI: Marioara Groza, Cohn 


Ştrul. 

FAGARAŞI: Bâlbă Gheorghe. 

FAGET: lonel Martinescu, 

FALEŞTI: N. Barac. 

GALAŢI: Stama'icá У. Polizu, Vir- 
gil G. Poenaru, Bombonel Munteanu, 
Suzana Chefner, Lazarus Oscar, Маг- 
cel Herscovici, Nicusor Macovei, Gh. I. 
Dumitrescu, lulius Fróh'ichman. 

GIURGIU: Ivănescu Elena. 


Elena 


m 


* 


DIMINEAȚA COPIILOR 


IAŞI: Бейтап Gh., Levi-Seriţeanu, 
Rebeca si Izu Leibovici, Henry Brill, . 
Horovitz Leonciu. 

ISMAIL: Cresin Alla. 

LIPCANI: Petre Cebotarenco, Gh. 
Chelaru. 

PETROSENI: Virgil Onofre.” ` 

PLOESTI: Elena Bianchi, Demo- 
stene C. Marin, Nicu Stoica. 

PODUL-ILOAEI: losub Buium. 

ROMAN: Haimsohn Réné, Milu A- 
bramovici, Nivel Virginia. . 

R.-VALCEA: Popescu Vartolomer. 

SLATINA: lonel Seratin. 

TG.-OCNA: Leon Dolingher, Naghee 
Iosif, Eleonora Alex. Grefier. 

T.-SEVERIN: Victor Cepleanu, 

VASLUI: Bercovici M. Dorel. 


Deslegători din CAPITALA cari au 
trimis deslegárile cu întârziere: 

^ jocuri: Petrică Dumitriu, Gh. Mi- 
ronescu, George C. Cristescu. 

3 jocuri: Stoenescu G. Elena. 

2 jocuri: Valentin Ciutac, Matilda 
Kahane. 


PREMIATII 


Prin tragere la sorți au esit urmă- 
torii premiaţi dintre deslegátorii con- 
cursului lunar No. 15: 

PREMIUL I. — Elena I. Pavelescu, Ba- 


- curești, 
PREMIUL II. — Мїһа!сеа P. Constan- 
tin, Focşani. 
PREMIUL III. — Rodica Stanciu, Tg.- 


Mureş. 
PREMIUL IV. — Mircea Mihăilescu, 


Braşov. 
PREMIUL У. — Jeana Michelsohn, Bu- 
curcsti. 

Premian(ii din Provincie sunt rugați 
a ne trimite adresele lor exacte, iar 
acei din Capitală se pot prezenta 
personal la redacţie spre a-şi ridica 
premiile, 


паипраинипаининнппиникпиинвпипишниннинипин цхиинпининиининиинпининиыянипнишляпвиияицивииинынвивавикяликинпиявнининнвиншнинщ 


Nu-i аза că v'a plăcut romanu! „COPILUL СПЕ5- 


CUT IN PEȘTERĂ“, care se sfârşeşte în numărul 
de față? Ei bine, suntem siguri cá о să vă placă si 
mai mult noul roman ce vom publica în „Dimineaţa 
Copiilor“, 

Titlul noului roman va fi „INELUL PIERDUT“ și 
este una din cele mai induiesetoare povestiri. 

Din pricina unui inel care s'a vierdu', o biată fată 
a avut parte de suferinti cari storc lacrimi ori cui 
le citeş e. 

Fiind o adaptare după SCHMIDT, vestitul scriitor, 
după care a fost adaptat si „Copilul crescut în pes- 
terá*, noul roman ігесе cu drept cuvânt, drept una 
din cele mai bune scrieri ale sale. E deajuns sá 
spunem cá a fost tradus si prelucrat de nenumá- 
rate ori în toate limbile din Europa. 

Citindu-l, cititoarele si cititorii se vor convinge 
că in adevăr le-am dat un roman care va fi urmá- 
rit ou cel mai mare interes. 


—oc ==200-— — — 


Către drógutele cititoare | 
=== De 1 MARTIE nici una dintre dum- 
neavoastră nu trebue să rămâe fără de un fru- 
mos mártisor. le găsiţi 1 
Cele mai frumoase e gás a 
şi mai eftine Mártisoare magazinul 
PAX, calea Griviței No. 107 si 212. 


тасеге 


De е frig, sau de е cald 

Am o singură plăcere; 

Cumpăr un pachet „SUCHARD” 
Savurându-l în tăcere. 


Atelierele „ADEVERUL« S. A. 


$ 


IMINEATA 
COPIILOR 


TH; 


REVISTĂ SÁPTAMANALA < 
О!пкстой: N. BATZARIA 


ШКЕ КМЖ ОЛДА УЛУУ ' 
\ s КД ГАТА H 


I 


ма 


SS 


` 


* ~~~ 
МАС 


` м. 
ММУ 
У УУ УК УМ 


Мо УММА 


Jl 
() 


-< 


D em 


NS 
SSS 


== ә; 


RIS 


ЕД 
ЕЈ 


о văzul, mia spus, dute, să zic,” etc., 


-PAG. 2. 


Ceva despre cum să scriem. 


Adică să scriem fără mari şi nepermise greşeli de 
ortografie şi punctuație. Aproape nu e număr in care 
să nu atragem atenţia colaboratorilor asupra gre- 
şelilor ce fac la scris şi să nu dăm îndrumările 
necesare, pentru ca astiel de greşeli să nu se re- 
pete. Totuşi, constatăm că cei mai mulţi nu-şi dau 
silinţa са să fie seamă de observațiile noastre si 
să scrie aşa сит trebue scris. Lucrul e cu atât 


mai de mirat, cu cât limba română are o orto- ` 


grafie foarte simplă şi uşoară, precum пісі intre- 
buinţarea la locul potrivit a semnelor de punctuație 
nu prezintă cine ştie ce greutate. E de ajuns puţină 
atenţie, pentru ca să poţi scrie bine şi corect. 


Greșeli cari se repetă mai des. 


Una din greşelile ortografice саге se repetă тај 
des este modul de: scriere a verbelor. Asa, sunt 
foarte numeroşi cei cari ne scriu ,Füspunde-fi, а- 
ve-(i, scrie-țb” etc, ceeace este o mare si пејегјаћа 
gresealá. Nu e та un тону pentru “despărțirea 
printr'o liniufá a acestor verbe, cari sunt formate 
dintr'un singur cuvânt şi trebué, prin urmare, scrise 
aşa: „răspundeți, aveți, scrieţi.” 

asemenea trebue scris într'un singur cuvânt şi 
fără nici un semn de despărţire. verbul auxiliar 


prescurtat ați, care nu este decât o prescurtare din ` 


verbul aveți. Prin urmare, se va scrie: „Afè fost, 
afi adus, etc., iar nici de cum a-fi. Sá sperám cá de 
aci incolo cititorii si colaboratorii nostri se vor 
feri de greşelile de mai sus. 


Pronume si verbe. 


O altá gresalá tot aga de mare ca si cele de 
mai sus, este scrierea intr'un singur cuvânt a рго- 
numelor prescurtate cu verbul ајш ог. De exemplu, 
foarte mulţi ne scriu în felul următor: „/а adus, la 
pe când tre- 
bue neapărat scris: 7-a adus, l-a văzut, mi-a spus, 
du-te, să-i zic” еіс. De asemenea, se va scrie: 
„Să-mi, să-l, sau dus, s'a făcut, iar nici de cum 
smi, s, sau dus, sa făcut.” 

Repetăm, ceeace am spus şi cu altă ocazie, că 
a scrie cu astfel de greşeli de ortografie este ca şi 
când te-ai duce la cineva nespălat, nepieptănat şi 
cu hainele necurate, ceeace, desigur, numai frumos 
. nu este. 


TOATE 9 AMESTECE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


De ce refuzăm? 


La întrebarea ce ni-se face cam des că dece 
refuzăm publicarea atâtor manuscrise reproducem aci, 
fárá.sá schimbăm ceva, primele patru versuri dintr'o 
poezie ce ni s'a trimis, bine înţeles cu rugămintea 
de-a fi publicată în n-rul viitor al revistei. 

lată aceste versuri: 

„larna noastră iar venise 
Și tot câmp sa pustiit 
Toate flori se veştejise 
Toat pământul sa albit.” 

Precum vedeţi, nu e vers fără greşeli: greşeli de 
limbă, de acord, de genuri, de intrebuinfarea tim- 
purilor verbelor, de ortografie, fără să mai pomenim 
de punctuație, care е nesocotitá cu desăvârşire. 

Suntem încredinţaţi că autorul versurilor de mai 
sus e un copil de clasele primare şi că limba lui ` 
maternă nu e limba română. E frumoasă dorinţa ` 
lui de a se vedea scriitor, dar ar însemna să-l 
inducem în eroare şi să-i facem, deci, un ráu ser- 
viciu, publicàndu-i depe acum manuscrisul si fă- 
cându-l să se creadă scriitor, ceeace nu poate fi 
decât mult mai târziu. 


` CET d 
O întrebare simplă... 


..Dar cu: un răspuns nu tocmai simplu. Este , 
întrebarea pusă de cititorul nostru Pef. Ceb. din 
Lipcani. 


„Care este cel mai mare poet al lumii şi care este · - 


cea mai bună scriere?” Aceasta este întrebarea. Pre- 
cum se vede, e foarte simplă şi lămurită, dar пи - 
tot aşa e cu răspunsul ce i se poate da. Cauza 
este că din timpurile vechi şi până astăzi au trăit 
la diferite popoare poeţi mari şi de geniu, distin- 
gându-se fiecare întrun anumit gen şi lăsându-ne 
scrieri cari sunt obiect de admiraţie pentru toată 
lumea. Aşa poeţi de geniu au fost Omer la Grecii 
din vechime, Virgiliu la Români, Dante la Italieni, 
Shakespeare (citeşte Secspir) la Englezi Victor Hugo 
la Francezi, Goethe la Germani, Eminescu la Români 
etc. etc. 

De aceea nu-i lesne de răspuns la întrebarea 
pusă de bunul nostru cititor din comuna Lipcani, 


Cine ia „CA SĂ МА! RÂDEM“ 
Este vesel, mulţumit 

Pentr'un pol ce-a dat pe dânsa, 
Din belșug e răsplătit. 


" 


13 MARTIE 1927 — Nr. 181 


Reproducerea bucâţiior este «strict initiere 
ҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 


BUNICULUI MEU 


Am ascultat dela bunic 
Мите de poveşti.. . 
Spunea frumos, incetinel 
Si cu zâmbiri cereşti. 


E timp... bunicul meu s'a dus, 
S'a'nstrăinat de mult. 

De-atátea nopti l-astept, l-astept 
Un basm sá mai ascult 


Sunt singurel, si nici nu pot 
In locul lui să spun — 
Povestile ce mi le-a spus 
Din minte imi apun 


Atâta ştiu, şi-mi place mult : 
— Ега un împărat... 
Mai stiu atát, cà el era 


Un împărat... bogat. 
Costin Fáget 
— = — —— 


CÁNTEC DE LEAGÁN 


Dormi icoana mamei sfântă, 
Somn bun şi liniştit. 

Să-ţi astearnă visuri bune 
Moşul şubred a sosit. 


Nani fă, si 'nchide ochii, 
Ochi-(i dulci si visători... 
Mama stă să-ți coasă rochii, 
Rochii impletite'n flori. 


Nani fd, cât stau de pază 
Lângă asternutul tău, 
Şi cât Domnul bun din slavă 
Te-o feri de rău ! 
Lenoi N. D. Demetrescu-Pitegti 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA 
BUCURENTI. — Str. BARINDAR 9—11. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 200 LKI 


z UN NUMAR 5 LEI 
> 6 LUNI 100 ,, 


IN STRAINATATE DUBLU 


Ce seamănă cu găina şi nu e găină? 


Director: N. BATZARIA Manusorisale nepublicate nu se înapolază 


ҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 


RĂCHITA ŞI COPACUL 


— Fabulá — 


О răchită mlădioasă 

De pe malul unui lac 

Spuse într'o zi зРоаза 

Către-al său vecin copac : 

„Nu mai râde că sunt mică 

„Și sunt slabă — că măndol — 
„Cel ce râde fără frică 

„De un altul, plânge-apoi! 


Dar conacul, făr's-asculte 

Vorbele spuse cu rost, 

Incepu să spue multe 

Si sd râdă ca un prost... 

Aspru find si-asa de mare 

Cu tot ce-l inconiura 

Intr'o zi јата de soare 

Suferi batiocura... 

Căci un trăsnet pe cel mare 

Il întinse la pământ 

Fără nici-o ezitare 

5; chiar fără vre-un cuvânt... 
Morala e : 

Că în lumea asta toată 

Fapta are-un căpătâi. — 

După faptă şi răspla:ă; 


După rău cu rău тата ! 
Petru Basillu 
——— c =n 


Dece poartă morarul pălărie albă? 


('a209d [1 080 рәп иә) 
+. > 


Dacă mà numeşti, má 'ntrerupi. Ce sunt? 


(72422 L) 


ыч) 


i-că au fost odată doi fraţi, al căror tată le 
lăsase la moarte o avere destul de însemnată. 

Aceşti fraţi erau amândoi oameni muncitori 
şi harnici şi nici unul din ei nu se lăsa mai 
pre jos decât celălalt. 

Dar vezi că nu e deajuns munca şi hărnicia, 
ca să ai în маја spor şi belşug. Ifi mai trebue 
să-ți ajute şi norocul, căci dacă te părăseşte no- 
rocul, zadarnică ţi-e toată truda şi osteneala. 

Iar norocut se dăduse de partea fratelui celui 
mai tânăr. De orice treabă se apuca, ii eşea in 
bine. Vorba ceea: şi pe piatră să fi pus mâna, 
că piatra se prefăcea în mâinile lui în aur şi ar- 
gint. Şi aşa în scurtă vreme el îşi îndoi şi îşi 
intrei partea ce-i rămăsese dela tatăl sáu şi ajunse 
omul cel mai bogat din satul acela şi din satele 
din prejur. 

De frate-său dimpotrivă nenorocul se ţinea ne- 
despărţit ca umbra de om. La el ploua, când era 
nevoie de soare şi era secetă atunci când avea 
nevoie de ploaie. 

Totul ii eşea deandoaselea şi se usca şi se prá- 
pădea în mâinile sale. 

Şi muncea doar biet de el din zori şi până 
noaptea şi nici om rău sau nedrept nu era. Dar 
aşa îi fusese scris: să nu aibă spor în munca sa. 

Azi aşa, mâine aşa, până ce ajunse la sapă de 
lemn şi să nu aibă altceva decât doar hainele de 
pe dânsul. 

Atunci nu mai avu încotro şi se băgă slugă la 
fratele său mai tânăr. Muncea Ја rând cu toți 
muncitorii şi nu era mai bine plătit decât dânşii 

Intr'o seară se întorceau cu toţii dela munca 
câmpului. In fruntea tuturor mergea călare pe un 


COPIILOR 


de ALI-BABA 


cal iute şi sprinten fratele cel bogat şi de mare 
bucurie şi mulţumire, ţinea capul în sus şi cânta 
un cântec vesel. 

Fratele cel sărac mergea la urma muncitorilor 
şi era obosit şi amărit. Era încărcat cu saci în 
cari ţinuseră pâinea şi cu vasele de apă. Si mer- 
gea bietul om încovoiat în două şi ştergându-şi 
intr'una năduşelile. 

După ce merseră aşa mai bine de jumătatea dru- 
mului, frate-sáu se întoarse sore el zicându-i: „Frate, 
am uitat ре câmp о secere. Du-te si іа-о”. 

Omul se duse inapoi la câmp, са să caute se- 
cerea. Când colo ce să vadă? Un necunoscut, un 
străin оаге-саге, strángea snopii si îi făcea clae. 

Dintru început crezu că e vr'un hoţ. De aceea, 
se repezi la el şi-i strigă răstit: „Се cauţi pe 
aşa vreme în farina fratelui meu?" Si ridică mâna 
să-l lovească. 

Străinul nu se sperie şi nici nu se opri din 
treabă, ci îi grăi cu voce liniştită: „Отше, dece 
te aprinzi, până nu má întrebi cine sunt eu?” 

— Dar cine eşti? îl întrebă fratele cel sărac. 

— Eu sunt Norocul fratelui tău, îi răspunse cel 
întrebat. 

Pe când frate-tău se odihneşte şi doarme, eu 
muncesc înainte pentru dânsul şi veghez ca din 
averea lui să nu se prăpădească măcar un fir de 
iarbă. Ili dau la toate mână de ajutor şi fac să-i 
sporească totul.. t 

— Nu mi-ai putea da şi mie o mână de ajutor? 
îi zise atunci omul cel sărac. Vezi că şi eu mun- 
cesc şi chiar mai mult decât frate-meu şi nu 
sunt mai puţin priceput decât dânsul. Cu toate 
acestea, pe când el nici nu-şi mai ştie numărul 


DIMINEAȚA СОР!110 ровове Фе PAG. 5. 


Бода ог sale, eu sunt о biată slugă care mun- 
cesc pentru un codru de pâine. 

— Ai dreptate, făcu Norocul, decât dela mine 
să nu te aştepţi la vre-un ajutor. Aşa e porunca 
ce ті-ѕа dat: să ajut numai pe fratele tău şi 
să muncesc numai pentru el. Vezi aşa dar că eu 
sunt numai Norocul fratelui tău şi cá nu pot fi 
şi altora de vreun folos. 

— Dar unde stă ascuns Norocul meu şi cum 
să fac să-l găsesc? întrebă din nou omul cel sărac. 

— Еі, atâta bine pot să-ţi fac şi eu. Norocul 
tău, fiind-că n'a muncit de loc pentru tine şi nu 
şi-a dat nici о osteneală, de când eşti tu pe pă- 
mânt, s'a ingrăşat aşa de mult, incât abia dacă se 
poate mişca. Toată ziua şi toată noaptea stă lungit 
la umbra- brazilor din „Pădurea zânelor”. Dacă 
vrei să dai de el, porneşte mâine înainte de a se 
стара de zi şi. du-te în pădurea aceea. Ai să-l 
găseşti dormind sub. bradul cel înalt care este lângă 
izvorul unde zânele vin să se scalde їп timpul 
nopţii. la cu tine un sac mare şi gol şi vâră 
pe Norocul tău in sac. După aceea, tără să stai 
mult pe gânduri ia un băț mai gros şi trage-i си 
nemiluita. Sá nu te- opreşti decât atunci când s'o 
hotărî să-ţi dea puşca cea fermecată. 

Cum ai pus mâna pe puşcă, poji să  deslegi 
sacul Si să-i dai Norocului drumul. Cu această 
puşcă porneşte-o în spre „Palatul Fericirei”. Ai să 
ajungi acolo după ce umbli şapte zile şi şapte 
nopţi şi după ce străbaţi şapte păduri dese si 
şapte văi adânci. Când ajungi la poarta palatului, 
să ceri să fii infăţişat regelui Noroacelor. Oştenii 
şi paznicii n'au să-ţi dea drumul dar descarcă odată 
în vânt puşca cea fermecată şi atunci ei au să se 
sperie şi au să te lase să intri în palat. 

Când ai să fii înaintea regelui Noroacelor, el 
о să-ţi făgăduiască о тиште de lucruri. Tu însă 
să m'asculţi de vorbele lui şi să nu-i ceri alt ceva 
decât găina care face ouă de aur. Dacă nu ţi-o dă 
cu binele, sperie-l cu puşca cea fermecată şi trage 
chiar odată, dar tot în vânt. 

Din clipa in care capeţi găina cu ouă de aur, totul 
are să-ţi meargă bine şi în scurtă vreme ai să-l 
întreci în bogăţie pe fratele tău. 

Omul îi mulţumi pentru toate acestea iar a două 
zi, înainte de a se ivi soarele, incàltá o pereche 
de opinci care să ţie mai mult la drum şi o porni, 
intài ca să-şi găsească Norocul sáu şi după aceea 
ca să ajungă la Palatul Fericirei. 

Totul se implini aşa cum fusese învăţat şi sfătuit. 

Isi găsi Norocul sub bradul cel inalt dela iz- 
vorul unde veneau zânele să se scalde în timpul 
nopţii. Norocul dormea dus şi era aşa de gras, 
în cât n'ai fi crezut că e făptură omenească, ci 
vre-o dihanie. 

„Te trezesc eu acuma”, îi zise omul cel sărac 
Se apropie încetişor de el şi îl vâri în sac. Rupse 


apoi o cracă mai groasă şi mai noduroasă şi își 
vărsă tot necazul şi amarul pe acest Noroc așa 
de leneş, trăgându-i fără să socotească 51 fără să-i 
fie milă. 

Norocul începu să tipe ca din gură de şarpe, 
să i-se roage de iertare şi să-i pedum tot felul 
de bunătăţi. | 

„Ми má lovi, striga el, dă-mi drumul, „că te fac 
om bogat, îți dau bani câţi poftesti, te fac boier 
mare, iţi dau...” 


Dar omul nu auzea de urechia aceea. „Ол puşca 
cea fermecată, ori nu mai scapi cu zile din máj- 
nile mele”, îi zicea omul trăgându-i înainte cu craca 
cea groasă şi noduroasă. 

Văzând că nu e alt chip de scăpare, Norocul îi 
făcu în voie şi îi dete puşca cea fermecată. 

„Ei, şi acum, făcu omul, cautá-[i înainte de som- 
nul tău şi de lenea ta.” 

Umblă el după aceea şeapte zile şi şeapte nopţi, 
străbătu şeapte păduri dese şi şapte văi adânci 
şi în ziua a şeaptea ajunse pe înserate la „Раја- 
tul Fericirei.” Vru să intre, dar mulţimea de 05- 
teni şi de paznici ii afinurá drumul şi porunciră 
cu glas aspru să plece şi să se depărteze de acolo. 

Diumeţu: nostru nu-şi pierdu vremea să se roage 


РАД. б. 00000000600000000000000000000000000eceeeeee0 DIMINEATA COPIILOR 


IARBA PREȚIOASĂ 


După Schmid 


de ei şi să-i ia cu binele. Scoase de sub haină 
puşca cea năzdrăvană şi o întinse spre dânşii. 

La vederea ei oştenii 51 paznicii se făcură gal- 
beni ca turta de ceară, iar când îi auziră роспе- 
tul, care făcu să se zguduie palatul din temelii 
şi să răsune ecourile munţilor şi văilor celor mai 
depărtate, căzură cu toţii la pământ şi leşinară. 

Ţinând puşca in mână şi făcând pe cel ce nu 
vrea să stie de nimeni, omul cel sărac intră in 
palat şi se duse drept їп sala cea mare în care 
regele Noroacelor şedea pe un scaun de aur. 

Auzise şi el pocnetul pustei fermecate si nu se 
simţea de loc in largul sáu. Fiori reci ii treceau 
prin tot corpul si ii tremura barba. 

Totuşi, se cázni să-şi ascundă frica, îşi încruntă 
sprâncenele şi ii grăi drumeţului cu glas mânios 
zicându-i: „Cum de ai cutezat să intri în palatul 
meu şi să ieşi înaintea mea, care pot să te pră- 
pădesc ridicând numai degetul cel mic?” 

De cât şi-a găsit şi el naşul. Omul cel sărac 
nici nu clipi măcar din ochi, ci zâmbind îndreptă 
spre el puşca cea fermecată. 

Regele Noroacelor incepu să tremure şi mai tare 
şi i se stinse toată mânia. 

„Ce vrei, prietene?” zise el luându-l cu bini- 

şorul. 
„Fiindcă ţi-ai dat osteneala să vii până la mine, 
iată că nu te las să pleci de aicea cu mâinile 
goale. Vrei bani? Spune-mi numai de câţi ai ne- 
voie. Vrei să te fac stăpân pe turme de oi şi 
herghelii de cai? 

„Ori ai dori, poate, să fii un boer mare şi să 
ai moşii întinse? iti dau tot ce doreşti, pentrucá 
văd că eşti om harnic şi de treabă.” 

—  Păstrează-ţi banii şi păstrează-ți şi oile si 
caii şi toate moşiile tale. Mie nu-mi trebue alt 
ceva decât găina care face ouă de aur. Aceasta 
să mi-o dai şi incolo nu-ţi mai cer nimic. 

„Că hâr, că mâr, că aşa ceva nu e cu putinţă, 
că nu аге de cát o singură găină care face ouă 
de aur, cá ea e norocul său de rege, că dacă i-o 
dă îşi pierde şi scaun şi viaţă, că să-i ceară tot 
ce vrea, dar numai găina să i-o lase..", intr'un 
cuvânt regele Noroacelor nu se îndura câtuşi de 
puţin să-i dea găina. 

Dar şi omul nostru nu se dete bătut. 

„Ori imi dai găina care face ouă de aur, ori 
de пи, за ştii cá trag cu puşca”, îi zise el şi 
puse degetul pe trăgaciu. 

Regele n'a mai avut încotro. Aduse găina pe 
care o ţinea într'o mare colivie de aur şi i-o dete 
cu colivie cu tot. 

Din ziua aceea belşugul şi bogăţia au început 
să se reverse asupra omului sărac. Nu trecu mult 
şi ajunse nu numai mai peri decât fratele său, 
ci intrecu în avere şi ре toţi regii şi împărații 


din vremea aceea. 
Ali -Baba 


Două fete de grădinari, Jeana şi Ruxandra, mer- 
geau împreună la oraş, purtând fiecare pe cap câte 
un coş plin cu fructe. 

Ileana se plângea şi mormăia mereu; Ruxandra, 
din potrivă, o ţinea într'un râs şi glume. 

„Сит poţi să fii aşa de veselă? o întrebă Ileana, 
căci şi coşul tău este tot aşa de greu ca şi al 
meu, iar tu nu eşti mai tare decât mine.” 

Ruxandra îi răspunse: „Ат pus într'însul o iarbă, 
care îl face aşa de uşor, că nici nu-l simt. 

— Zău, de bună seamă, trebue să Не o iarbă 
foarte prețioasă! strigă Ileana adăogând: Aş da 
ori cât ar fi, numai să pot să o capăt şi să-mi 
uşurez povara. Spune-mi, te rog, cum îi zice la 
iarba aceasta?” 

Ruxandra îi întoarse vorba, zicându-i: „Iarba 
prețioasă, care are darul să ugureze toate greu- 
ша ео, ca şi toate necazurile, poartă numele de 


răbdarea.” 


\ 


E 


DIMINEAȚA COPIILOR 


E pelo 


~ 


Мци, таг întâi de toate 

Iti doresc eu sănătate, ` 
Зоатес mulți şi mai gustosi 
Si pisioi cát mai frumoşi. 
Dacá 'ntrebi tu despre mine 


Nu mi-a fost, zău, tocmai bine, 


Căci prin multe am trecut, 
Griji, necazuri am avut, 
Dar mai mult m'am. supărat 
Cu Moş Nae. Ai aflat 

De o lună că-i bolnav 

Si c'a fost chiar foarte grav, 
Vai ce rău s'a chinuit, 

Ce dureri a suferit ! 

Lângă el eu tot am stat 

Si din pat nu mam mişcat. 
Biet Mos Nae imi zicea, 
Păru-mi când îmi тапгаа: 
„Măi Sosoiu, să trăeşti! 
Văd de mine cá'ngrijesti, 
Dar mai plimbá-te- niţel, 
Poate prinzi vr'un soricel, 
Poate-l vezi pe Mifisor, 

Sau găseşti vr'un oscior" 
Vorbe de-astea îmi spunea 
Să mai ies mă îndemna, 
„Nu, nu, nu!“ îi răspundeam 


P4 
Si din loc nu má miscam 
Mai ales că.... ce să zic? 
N'am dus lipsá de nimic. 
Cáci Mos Nae se narijea 
De máncare si-mi dedea 


E Bunătăţi tot fel şi fel, 
Md'niruptam mai mult ca el. 
E 


Insá acuma, dragul meu, 
Slavd dau lui Dumnezeu, 
Cá Mos Nae a scápat 

Si din patu-i s'a sculat 
Cum mai bine s'a simţit 
'Ntâi la noi el s'a gândit, 


` A'nceput cu bucurie 


Tot ce-i spun eu са să scrie, 
Povestesc eu pisiceşte, 
El traduce româneşte. 

* 


Nu ştiu, Мци, de-ai aflat, 
Ce-am pățit, ce s'a 'ntâmplat? 
Dragă, nu ştii ca murit, 
Turcu, câinele iubit ? 

Turcu, paznic credincios, 
Сате mare şi frumos, 
Lăudat şi cunoscut, 

De pungasi şi hoti temut. 


lar Moş Nae tot plângea, 
Printre lacrimi îmi zicea: 
„Bietul Turcu! Măi Sosoi, 
Câini ca dânsul nu sunt doi, 
Un viteaz „deştept, frumos, | 
Pân'la moarte credincios. 
Bietul Turcu! Te gândeşte, 
Cine noaptea ne păzeşte ? 
Este Pind, zis Cuculic, 

Dar e încă foarte mic, 

Un căţel neastâmpărat, 

Ce de toți e p 


Dragă Mitu Mifisor, 
Oare nu-i vr'un cititor, 
Ca la noi sá se gándeascá 


'"S'un căţel să dăruiască > 


Nu уго јауга, ci de rasă, 

Bun de curte şi de casă, 

De nimic să nu se teamă, 
Tare'n col(i, dar mai cu seamă, 
Pe pisici să nu gonească 

Si să nu le necăjească. 
Pán'atunci îți cer iertare 
Pentru lunga mea scrisoare, 

Si te pup pe botisor, 


“Dragă Mitu Miţişor. 


limba pisicească de Moş Nae 


wunuwuswamanumusnaunacnumwsawansa изинини ИЕНЕН 541 Мае ak 


„INELUL PIERDUT“ 


Dacă am întreba: ce este „INELUL PIERDUT“? sun- 
tem siguri că toţi cititorii vor răspunde intr'un glas : 
„INELUL PIERDUT“ este titlul noului roman ce va 
apare în „DIMINEAȚA COPIILOR“. 

Aşa este. Iar doritorilor de a şti când începe publi- 
carea acestui roman, le răspundem : chiar în numá. 
rul viitor. Prin urmare, pregátiji-vá cu toţii să înce- 
peli citirea acestui roman, care este, fără îndoială, u- 
nul din cele mai frumoase, din cele mai înduieşetoare 
din câte am publicat până acum. 51 în aceşti trei ani 
şi ceva de când ese „Dimineaţa Copiilor“ am publicat 
doar destule romane: „Suflete de viteji“, „Călătoriile 
unchiului шей“, „Intr'un cuib de rândunică“, ,Riki- 
Tiki-Tavi" şi „Copilul crescut în peşteră“. 

Acum vine la rând „Inelul pierdut". Sunteţi mulju- 
шій, dragi cititori ? Dacă "> noi suntem şi mai mul- 
шін. ` 


Pentru elevi şi elevele de curs “secundar 


Dela cititoarele şi cititorii noştri, cari sunt în cursul 
secundar, primim deseori scrisori prin cari suntem 
prios cam ce cărți ar putea citi cu folos pentru 
dânşii. 

Dacă e vorba de cărţile apărute în editura noastră 
pentru tineret, le spunem că ele pot її citite toate şi 
cu plăcere şi cu folos. In special, însă, ,Evreica" de 
Andersen şi „Inchisoarea de flori“ de Мах Nordau. Po. 
veştile din aceste cărţi sunt minunate din toate punc- 
tele de vedere: prin idei, prin frumuseţea stilului şi 
a limbei si prin înălțătoarea morală ce se desprinde 
dintr'insele. |, 

Pe lângă aceasta, sunt foarte eftine. 


Mai recomandăm din scrierile originale pentru ti- 
neret ale d-lui N. BATZARIA, între altele şi romanul 
„Suflete de viteji“, precum şi lucrarea „România vă- 
zută de departe", r 


Pn 


1) 


2) 


PAG. 8. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRĂVILE LUI GIGI 


Desene de GEO 


Localizare de MOŞ NAE 


2) Gigi primeşte lecție!de muzică. 


Vine I ulisca şi zice: 

„Eu trimis cucoana-aice, 
Se pofteşte domnişor, 
Che venit don profesor, 
Che muzic la piano face 
Si la mine che nu place“, 


Merge Cigi, дира el 
Marioara si Dorel, 

In salon se duc tustrei, 
Unde.i domnul Domirei, 
Care-i vár cu Tirimant 
Si e straşnic muzicant. 
„Haide, Gigi, sá'ncercám 
Gama bine sá'nváfám 1 


á 


= - ‚ 
| tame === С 0 Ж 
| — = ze | 


3) ,4Do-re-mi-sol-la-si-fa !“ 


Domirei tot repeta, 
Insă Gigi nici gândeşte 
Са să'nveţe, ci priveşte 


La Dorel şi Marioara. 


ent == 
== 


4) Şi văzu că surioara 


Pregătit-a un bilet 

Şi se-apropie 'ncet 

De profesor să-l lipească 
Când dă Cigi să-l citească, 
Ce să vadă? Aoleu ! 

Pe bilet stă scirs: „Chiar eu! 
Sunt vestitul Pisălog !“ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


QJ 
Do» 
CN pm = 


5) — „Marioaro, zău, te rog 7) Dar văzând pe Domirei 
Fugi 'ncolo, că-i ruşine Р Supărat, întrebă: ,,Ce-i ?* 
= să fie rău de тіпе !“ А Ei încearcă să zâmbească 

ar fetifa—vai ce rea !— Şi răspunde: „Să trăiască, 
De Gigel nici m'asculta, Gigi. Eu sunt încântat, 
Ci umblând încetişor, Că-i aşa de talentat“ 
Vine drept la profesor — E pe dracu! „Marioara 
i biletul îi lipeşte Zice 'n gándu-i, iară seara 


hiar în spate. Izbucneste 
In látrat şi'n râs Dorel, 
Sare spuriat Gigel, 


8) In caetu-i Gigi scrie: 
зіп zadar m'a lăudat, 
Căci nimic mam învăţat, 
Nw's născut ca pianist, 
Insă pot să fiu artist, 


6) Domirei se face foc ` 
баа c'aci ма batefi joc, — Bunioară 'n gramofon, 
hiar de mine, profesor ! Poate chiar în saxofon, 
i-i repede un picior 


p Deci îl rog pe scumpul tată 
ui Dorel. „Hai, mars, potae 1“ Ca să-mi cumpere îndată | 
Asta latră. Din odae Şi să-auzi apoi, Dorel, 
Vine mama lui Gigel 


E Muzică de-a lui Gigel“, 
„Oare ce-a рані Dorel ? е (Va urma). 


РАД. 10. 


at — 7^ 
DIMINEAȚA. COPIILOR 


ORÂNDUIALĂ ŞI NEORÂNDUIALĂ 


Prelucr are din engiereqie: 


de кол Бара 


` Julieta era о fetiță drăguță, indemánaticá, dar 
neîngrijită şi nu tocmai curată. Ştia să-şi facă lec- 
{Ше foarte bine, numai că de obiceiu pierdea mult 
timp pentru a-şi găsi cărţile. Tot astfel când voia 
să împletească, servitoarea răscolea toată casa ca 
să dea de cârlige; la fel se întâmpla cu mosorelul 
cu aţă, cu foarfecile, pe cari le uita sus pe scară 
pe când punga de lucru era jos, degetarul se rosto- 
golea pe podele. La scris, caetele erau intotdea- 
una lipsă, cerneala vărsată, penifele noi şi vechi 
risipite prin dulap, niciodată nu găsea táblija si 
condeiul. Adesea nimerea dicţionarul, în locul gra- 
maticei, când avea de citit la Religie, lua pe Ro- 
binson Crusoe în locul citirei. 

Mama Julietei mavea timp ca s'o înveţe, aşa са 
o trimesela oraş, la o învăţătoare bătrână, care era 
aspră cu copiii. Aici, Julieta,. era închisă într'o ca- 
тега, unde trebuia să stea toată după amiaza, сз 
să-şi termine lecţiile. 

In această casă însă, se petrecea ceva neobişnuit: 
era cercetată adesea de zâne. Una dintre ele, nu- 
mită „„Weorânduiala” avea mare trecere la învăţă- 
toarea cea bătrână. Acoestă zână avea o deosebită 
plăcere 54 necăjiască pe загтапа Julieta, care se 
speria adesea de înfăţişarea ei urâtă. In. adevăr, 
zâna se prefăcea intr'o babă incovoiată, саге se 
uita chiorâş, cu părul atârnându-i pe față, hainele 
îmbrăcate pe dos şi plin de petece si zcienţe. 

Intro dimineaţă, Veorânduiala se duse 13 Julieta 


cu o pungă plină cu aţă şi mătase, ` în Wak culorile, 
dar amestecate si incurcate, şi pe cari trebuia să le 
descurce, iar apoi să brodeze o floare. 

„Uite, Dommnişoară, zise ea, profesoara d-tale ţi-a 
trimes ceva de lucru care trebuie să fie gata ina- 
inte de „prânz. In această pungă vei găsi tot ce-ţi 
trebuie.” 

Julieta luă punga şi floarea, după саге trebuia 
să brodeze alta, şi risipi pe- masă toată mătasea. 
Trase incetigor un fir roşu, unul albastru, unul ne- 
gru, galben, verde, şi începu să lucreze cu ele. 
După ce luă două trei ace şi privi la model, văzu 
că nu зе potrivesc culorile. Scoase firul, puse al- 
tul, şi altul, rupse un ac, strică mătase şi timpul 
trecea, iar floarea ñu ега încă începută. Necăjită, 
aruncă ace, аја, degetar, şi începu să tipe. 

Deodată auzi pe podea nişte paşi mărunți si 
uşori, îşi luă batista dela-ochi şi văzu o fiinţă mică 
şi drăguță înaintând spre dânsa. Hainele zânei stră- 
luceau de: curate ce erau, părul frumos. pieptánat 
şi faţa albă ca zăpada. 

„Draga mea, zise ea, când ajunse în Таја Julie- 
tei, te-am auzit ţipând şi ştiind cá te afli într'o 
mare încurcătură ţi-am venit în ajutor. Numele meu 


i офа 
este „Orânduiala” şi mama ta mi-a spus că acuma 
este prima dată când mă vezi, dar sper ч за пе си- 
noaştem mai bine: їп viitor.” 


| "T — 


DIMINEAȚA COPIILORe99999909999900900000900900990009900099090990909090900909090 PAG. 11. 


Apoi sări pe masă şi atinse cu шп beţişor grá- 
mada de mătase. 

Numaidecât mătasea se descurcă şi se aşeză în 
fire lungi, culoare la culoare. După aceea zâna se 
făcu nevăzută. 

Julieta rămase o clipă înmărmurită de cele vă- 
- zute, apoi începu să lucreze cu hărnicie la floare, 
pe care о isprăvi înainte de prânz. Invăţătoarea 
o lăudă pentru curăţenia cu care lucrase. 

In ziua următoare, zâna cea răutăcioasă veni ia- 
răşi la Julieta. 

„Uite, zise ea, profesoara d-tale mi-a dat o carte 
plină cu exerciţii şi probleme, pe cari trebuie să 
le faci. Iată şi o cutie cu peniţe şi un caet." 

După ce privi cu răutate, pe mica Julieta, se 
duse clătinându-se. 

Julieta, palidă, începu să întoarcă foile cărţii, 
scrisă aşa de mărunt. Citi o problemă, două, trei, 
dar toate i se părură аза de neinjelese şi aşa de 
încurcate, încât începu să tremure la gândul că 
nu le va putea duce la un sfârşit bun. Gândul îi 
zbură atunci. la гапа Orânduiala şi îşi zise: „Unde 
eşti mica mea ființă, cu bunătatea ta?" 


Nu sfârşi bine aceste cuvinte şi micuța zână se 
şi află în faţa ei. 

„Nu te speria, draga mea, zise ea, ştiu dorința 
ta şi deaceea mam grăbit să ţi-o îndeplinesc. Lasă- 
mă să-ţi văd cartea.” 

Zâna întoarse câteva foi, apoi strigă: 

„Văd că sora mea cea răutăcioasă a vrut să te 
păcălească, ţi-a adus o carte cu socoteli pentru oa- 
meni mari, nu pentru copii, dar mă duc să-ţi aduc 
cartea cu probleme pentru copii.” 

Peste puţin zâna se întoarse cu altă carte, gi ii 
arătă Julietei cum să facă problemele şi exerciţiile 
aşa cá la prânz toate erau gata. 

Invăţătoarea cea bătrână o sărută şi îi spuse cá 
de acum încolo să nu mai fie certată cu Orânduiala, 


' care e atâta de folositoare, şi ii făgădui să n'o та 


închidă singură în cameră, ci să stea cu dânsa 
toátá ziua. у 
Din ziua aceea, Julieta se făcu о fată îngrijită, 
curată şi cuminte, aşa că buna ei profesoară o 
trimese acasă, încărcând-o cu daruri şi laude. 


Marioara Popa 


UN NOU CONCURS LITERAR 


Uitaţi-vă cu bágare de seamă la desenul de mai sus, 
căci el trebue să vá dea subiectul pentru noul con- 
curs literar. 

Ce vedeţi ? Un рдејаз stând la rădăcina unui ar- 
bore. Tine în mână o ramură, iar alături de el e as- 
vârlită cartea, aşa cum a căzut. Băeţaşul acesta se ve- 
de bine cá e supărat. Insă e vorba dece e supăratt? 

L-o fi certat părinţii, fiindcă n'a fost ascultător 
sau a făcut ceva rău? L.o fi certat d. învăţător, fiind- 
că n'a ştiut lecţia sau n'a fost cuminte la şcoală 7 S'o 


fi certat cu prietenii ? 0 fi vroit să se joace în orele 
de lucru şi n'a avut cu cine? Sau poate e supărat 
pentru alte motive. Sau poate nu e supărat, dar se 
gândeşte la cine ştie ce. 

Noi nu ştim. N'au decât să ne spue cei cari doreso 
să ia parte la concursul literar. Fiecare va face câte 
o istorioară, având ca subiect desenul de mai sus. 
Istorioara poate fi în proză sau în versuri, după cum 
vrea fiecare. Bine înţeles, trebue să fie absolut ori- 
ginală, iar ca mărime să nu treacă, atunci când va fi 
tipărită de o jumtate de pagină din revistă. 

Concursul se va închide după 20 de zile dela apa- 
гіна numărului de faţă. 

Tinem numai să se ştie bine depe acum că nu vom 
lua în vedere manuscrisele ai căror trimiţători nu ne 
dau numele, adresa, şcoala la care urmează, clasa în 
care se găsesc, precum şi vârsta. 

Pentru concursul acesta vom da trei premii şi a- 
nume : 

PREMIUL 1-1п де 150 de lei în numerar sau o co 
lecţie legată pe anul 3 а ,Diminejii Copiilor“, după 
alegerea câştigătorului. 

PREMIUL AL II-lea cărţi pentru tineret, apărute în 
editura noastră în valoare de 100 de lei. 

PREMIUL AL III-lea cărți pentru tineret, apărute 
în editura noastră în valoare de 80 de lei. 

Alegerea cărţilor rămâne să fie făcută de câştigători. 

Adăugăm că bucăţile premiate vor fi publicate. 

DIRECTIUNEA 


Ce contine noua carte „EVREICA Y а. 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


PAG. 12. 


n moş şi o babă aveau o pereche de boi 

şi cum sărăcia, mânca-o-ar pustiul, nu le da 

pace, porniră cu boii la târg să-i vândă. 

Acolo dădură peste un negustor pişicher 

şi cum îl văzu pe moş, hai să-l înşele şi 
să-i i-a boii pe nimica toată. 

— Mă moşule cu cât vinzi berbecii ăia? 

— Ce berbeci, bre omule, nu vezi că-s boi. 

— Ba sunt berbeci toată ziua. 

— Or fi pentru cine 'nu vrea să cumpere boi 
— zise moşul — şi porni mai încolo. 

Pe de altă parte negustorul care mai avea doi 
tovarăşi se duse la ei şi-i invá[á се să facă să 
păcălească pe mos. 

— De уапгаге-5 berbecii ăia mogule? se rásti 
al doilea negustor. 

— Câte parale berbecii ăia? — zise şi al treilea. 

— Fa babo — zise moşul — tu să taci din gură 
la tot ce oi face eu şi numai la urmă ai să vezi 
care-i pácálitul. Până atunci să zici şi tu ca mine. 
Intorcându-se către negustori moşul grăi: 

— De vânzare sunt, măi taică, dar când plecai 
de acasă erau boi sadea. Se vede treaba că necuratul 
mi-a esit in cale şi mi-i prefácu în berbeci. Acum, 
ce să fac: i-oi vinde de berbeci că пат încotro. 
Zis şi făcut. Dădu boii pe preţ de berbeci şi 
când să plece zise moşul: „Ма taică siaţi aci o 
leacă cu baba mea. Am nişte treabă prin târg, 
mă 'ntorc numai decât şi om merge să ne cinstim 
niţel că doar am făcut târg.” Negustorii, cari la 
aşa chilipir şi pe deasupra şi cinste nu se aşteptau, 
primiră bucuroşi. Moşul se duse la o cârciumă, 
plăti negustorului câteva sticle cu vin şi-i spuse: 
Uite, jupâne, eu am să viu cu nişte negustori aici 
şam să beau vinul ăsta. Când o fi să plece, d-ta 


S 


DIMINEAŢA COPIILOR 


de D. Const. Mereanu 


să 'ntrebi cine plăteşte şi la ce fi-oi răspunde eu 
să zici: Bine. Dela acest cârciumar moşul porni 
la încă doi şi făcu acelaş lucru, apoi întorcându-se 
la locul unde lăsase pe negustori, ii luă să se cin- 
stească. La prima cârciumă băură vinul plătit de 
nainte şi când să plece cârciumarul întrebă: 

— Măi moşule, cine plăteşte vinul? 

— Сааша mea taicá, n'avea nici o grije. 

— Bine — zise cârciumarul şi-i lăsă să plece. 
Pe drum, moşul îi abătu şi pe la celelalte două 
cârciumi unde se petrecură lucrurile la fel ca la 
întâia. Negustorii, uimiţi peste măsură, crezând că in 
adevăr căciula e fermecată, se sfătuiră să i-o cum- 
pere si tura-vura, со fi, со раў, dădură moşului 
pe căciulă o pungă cu galbeni (preţ de zece boi, 
nu de doi berbeci) si o sbughiră iute, iute ca nu 
cumva moşul să se răsgândească şi să le ia 'napoi 
chilipirul, dar ori cât ar Н fugit el de repede, 
tot mai repede o şterse moşul cu baba. Cum ajunse 
acasă — moşul tae un purcel, îi luă básica şi о 
umplu cu sânge apoi îi zise babei: 

— Babo, pune-ţi asta la brâu cá acu trebue să 
vie negustorii noştri infuriaji. Tu când vei vedea 
са scoţ cuțitul şi lovesc básica de porc, să te 
prefaci moartă, că numai aşa scăpăm de şarlatanii 
aceia. Nu după multă vreme se şi iviră în ograda 
moşului negustorii amăriţi şi făcuţi foc. Puseseră 
şi ei la 'ncercare căciula şi mâncaseră o chelfán»alá 
sdravănă dela un cârciumar şi veneau acum cu o 
falcă în cer şi una 'n pământ ca să-i întoarcă 
moşului chelfáneala. 

Cum îi văzu moşneagul, luă un cuţit şi repezin- 
du-se la babă începu să fipe: 

— Am să te omor! Numai “tu m'ai făcut să vânz 


Citiţi urmarea în pag. 13 jos. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


PAG. 13. 


_UN BASM DE ACUM CÂTEVA МИ DE AN! 


asmul ce publicăm mai jos îl găsim la isto- 

треш grec Eroco! care а trăit acum vre-o 

2500 de ani. El l-a cules in Egipt, unde 

se povestea de alte mii de ani. Precum vor 

vedea cititorii, acelaş basm se găseşte şi 

astăzi într'o formă puţin schimbată la Români, pre- 

cum şi la multe alte popoare. Aceasta este o dovadă 

de vechimea basmelor şi în acelaş timp de origina 
comună a celor mai multe basme şi poveşti. 

Titlul basmului pe care îl reproducem după Erodot 


este: 
HOTUL ISCUSIT 


Regele egiptean Rampsiniț avea, precum se po- 
vesteşte, bogății aşa de mari in bani, că пісі 
unul din regii cari îi-au urmat та putut să-l 
ajungă, necum să-l întreacă. Insă ca să-şi poată 
păzi mai sigur comorile sale, Rampsinit  cládise 
încăperi de piatră, cari aveau în partea dinspre 
afară numai un. singur zid. 


кан. рэт ме ое са м.ѕиегпа se micsoreezáa 


Insă arhitectul făcuse си gând rău următoarea 
orânduială: în zidul de care am pomenit o piatră 
era pusă în aşa fel în cât doi oameni sau chiar 
unul singur o putea scoate din zid cu toată inles- 
пігеа. Când încăperile acestea au fost gata. regele 
isi puse intr'insele toate bogăţiile sale. 

Dupá trecere de cátáva vreme arhitectul, sim- 
find că-i se apropie sfârşitul, chemá pe lângă dânsul 
pe cei doi fii ai săi şi le destăinui secretul cu 


(Urmare din pag. 12) 


căciula. Cu ce o să trăim de-acum încolo? Şi zi- 
când aşa, dădu una cu cuțitul in básica de porc 
ascunsă la brâul babei şi sângele ţâşni gâlgâind. 
Baba căzu jos şi se ргетаси moartă. Când vázurá 
una ca asta, negustorii o rupseră la fugă inspái- 
mântaţi şi nici са mai dădură pe acolo. 

Şi aşa rămase moşului punga cu galbeni din care 
îşi та: întări şi el gospodăria. 

Şi astfel se adeveri incă odată că: 

Cine sapă groapa altuia cade el intr'insa. 

D. Const. Mereanu 


piatra din zid. După moartea lui fiii săi se duseră 
noaptea la palatul regelui, scoaseră din zid piatra 
cu pricina şi luará din vistieria regelui grămezi 
întregi de galbeni de aur. După câteva zile însă, 
Rampsinit, cercetând visteria, rămase foarte mirat 
văzând cá se impufineazá; cheile şi peceţile dela 
intrare erau neatinse, aşa că nu ştia pe cine să 
dea vina. 

Dar după a doua şi a treia vizită, văzând că 
bogăţiile sale se micşorează mereu (de oarece cei 
doi hoţi furau aproape în toate nopţile,) Rampsinit 
puse în jurul vaselor în cari erau păstrate comorile 
mai multe curse. Cei doi fraţi venirá ca şi mai 
nainte, însă cel care intră întâiu, fu prins numai 
decât în cursă. Când îşi dete seama că nu e chip 
de scăpare, ii spuse fratelui său să-i taie capul şi 
să fugă. In felul acesta nimeni таг fi ştiut cine 
este. Fratele său făcu întocmai şi fugi ducându-i 
acasă capul. 

A doua zi regele ducându-se să vadă ce sa 
întâmplat, fu cuprins de groază şi de mare ne- 
dumerire. Vedea în cursă un om fără cap şi nici 
un semn car fi fost deschisă vre-o use sau c'ar 
fi fost găurit zidul. Şi fiindcă nu putea da 
de rostul acestui lucru, porunci ca leşul hofului să 
fie spânzurat de zid şi orândui paznici, cari aveau 
porunca să prindă şi să ducă în faţa regelui pe 
oricine s'ar fi oprit înaintea leşului si ar fi plâns 
sau ar fi oftat. 

Aflând de aceasta, mama hofului îi spuse celui 


е њи w а dI dits 


I 


Fiica regelui Rampsinit. 


š 4 
Ы 


PAG. 14. €49999090999909099000990909090000000000000000090900 DI MINE ATA. COPIILOR 


d'al doilea fiu al ei cá ori ii aduce асаза trupul 
celui spánzurat, ori de unde nu, ea se duce la rege 
si dă totul pe Таја. Văzând aceasta, fiul ei luă 
câţiva măgari şi ii incárcá cu burdufuri pline de 
vin. Când trecu pe la locul unde stăteau paznicii 
făcu fără să fie văzut de dânşii, câteva găuri în 
două, trei burdufuri, aşa că vinul începu să curgă 
pe jos. Hoţul începu Sá tipe şi să facă pe zăpăcitul 
ca şi cum nu ştia la care burduf să se ducă mai 
întâiu. 

Insă paznicii, îndată ce văzură curgând vinul, 
se repeziră cu oale şi căni pe cari le umpleau cu vin. 
Dintru început hoţul îi ocări şi căută 'să-i oprească, 
făcându-se tot odată că e foc de supărat. Dar 
după ce paznicii îl luară cu binele, se potoli şi el 
şi le dărui chiar un burduf plin, pe care îl băură 
împreună. Le mai dărui încă unul, până ce se inop- 
tă de abinelea, iar paznicii bând fără întrerupere, 
se imbátará, căzură în nesimţire, si adormiră cu 
toții. Hoţul se folosi de aceasta, luă trupul fratelui 
său, îl încărcă pe măgari şi îl duse acasă dându-l 
mamei sale. Сапа a doua zi regele află că şi trupul 
hofului fusese furat, nu-şi mai găsea astámpár де 
mânia ce-l cuprinse. Chiar în aceiaşi zi dete poruncă 
să se clădească la marginea oraşului o casă în 
care puse pe fiică-sa, spunându-i să oprească pe 
toţi câţi intră sau ies din oraş, punând pe fiecare 
„să-şi povestească întâmplarea cea mai interesantă 


din viaţă. Dacă vreunul din trecători ii povesteşte_ 


întâmplarea cu hoţul, fiica regelui avea poruncă 


NNENEEDSSSEBUENNBSZEZESESEEEEESGENEPSENEBZESZEP пааоаивинввоввои инвазивни: CSOMESERNRESEOESENSNEEOOOwe-- 


„toţi Egiptenii. 


să-l oprească pe acesta, şi să-l dea pe mâna ta- 
tălui ei. 

Ce făcu însă hoţul cel iscusit? Tăie de pe trupul 
unui om care murise în ziua aceea un braţ, îl puse 
la subţioară şi înfăşurându-se într'o manta, se duse 
tocmai pe înserate la casa unde stătea fiica regelui. 

Intră şi îi povesti totul, fără să ascunză ceva. [i 
spuse că e frate cu hoţul care a fost găsit fără cap 
în vistieria regelui, că el i-a tăiat capul, că el i-a 
îmbătat pe paznici şi a luat trupul fratelui său. 

Auzind aceasta, fiica regelui întinse mâna să-l 
prindă. El însă îi dete braţul ce tăiase şi cum în 
odaie era intunerec, putu să iasă fără să fie văzut 
de prinţesă. 

Când regele Rampsinit luă de veste şi de noua 
şiretenie а hofului, rămase minunat de atâta deş- 
teptăciune şi nu se mai gândi să-l pedepsească. 
Ba făcu cu totul altceva. Puse crainici cari să dea 
de veste în toate orașele regatului sáu cá hofului 
nu i-se va da nici o pedeapsă şi că din potrivă 
va fi răsplătit, dacă se înfăţişează regelui. 

Hoţul avu încredere în cuvintele acestea şi se 
duse numai decât la palat. Rampsinit îl luădă pentru 
deşteptăciunea lui şi îi dete pe fiica sa de nevastă, 
spunând cá acest tânăr este mai iscusit decât toţi 
oamenii de pe suprafaţa pământului. 

Egiptenii, zicea regele, întrec pe ceilalţi oameni 
în deşteptăciune; tânărul acesta însă întrecea pe 


In românește de |. Bura 
7^"""EESENERNI 


„Clap! Clap! Clap!" cle- 
раде barza din ciocu-i lung de 
un metru. Si barza nu clepáe 
asa de florile márului sau 
fiindcá n'are ce face, ci spu- 
ne ceva, isi povesteste o pá- 
јаше a а. Uite, Puiule, eu 
care pricep graiul berzelor, am 
să-ţi spun ce povesteşte bar- 
za. Ascultá: 

„Clap! Clap! Clap!" Ai înţeles? А, am uitat са 
tu, Puiule, n'ai învăţat încă limba berzelor. Adică 
barza spune aga: Acum trei zile má plimbam prin 
livedea dela marginea pádurei. De o datá din pá- 
dure a egit, alergánd in fuga mare, un lup groaz- 
nic la vedere. Eu m'am speriat si am vrut să 
Sbor si sá fug de acolo. 

„Insă lupul sa apropiat de mine. Tinea gura 


deschisá, si din ochi ii curgeau lacrimi, iar cu o labà 
imi arăta mereu cá are ceva în gât. Wam uitat 


şi am văzut cá i-se prinsese un os destul de mare. 


~ 


DIMINEAȚA COPIILORee09000090000000000000000000000000000000000000 PAG. 15 


Era un os dela vreo biată oaie ce o mâncase. 
Şi. acum. lupul îmi făcea semne şi se гида să-i 
scot osul. Ştiţi са eu sunt bun doctor vestit în 
tot neamul berzelor si al celorlalte vieţuitoare. 

„Сар! Clap! Clay!" i-am zis eu lupului, adică: 
„ЈЕ scot osul din gât, însă dacă mă plăteşti bine." 
Lupul dădu din cap şi îmi făcu; semne, vrând să-mi 
arate că mă va plăti împărăteşte. 


„Eu l-am! crezut ре cuvânt. Mi-am vârât ciocul 
în gâtul lui, am apucat osul şi trăgându-l cu pu- 


tere, l-am scos afară. Aşa a scăpat lupul de la 
moarte. 

„Insă, când a fost vorba să-mi plătească, el, răul 
şi uriciosul, mi-a arătat colții şi mi-a zis: „ш 
loc să-mi mulţumeşti cá nu ţi-am rupt capul a- 
tunci când erai cu ciocul în gura теа, mai ceri si 
plata? Piei dinaintea ochilor mei, fiinţă nerecunos- 
cătoare ce eşti!” 

„Clap! Clap! Clap!" îşi încheie barza vorba. A- 
dică: „Ми faceţi bine celor răi, fiindcă ei şi binele 
tot cu rău îl plătesc” 


CONCURSUL | 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 S crm 
PREMIUL І. — Оп toc rezervor elegant, în valoare 
de Lei 200. 
= IL — Cărţi în valoare de Lei 150, alese 
dintre volumele apărute în editura 
„Adevărul“, 
» . IIM — Una colecţie de 30 numere alese din 
publicaţia „bectura“. 
7 ІУ. — Douăzeci numere alese йіп „Biblio- 
teca Dimineaţa“. 
= V.—Un volum „Haplea“, un volum „E- 
t vreica" 51 un volum „Са sá mai га- 
dem“, 
lată jocurile: 


1) Aritmogrif muzical de silabe 


"'1—— "– – — 4 Trásuricá 
2————— 5 Oraş în Italia 
3—————— 6 In armatá 
1————— 7 La ministere 
1————-— 8 Jale, máhnire 
3 — — — — — 9 Leatá, plată 
2 —— — — 10 La nuntă 

1 — — —— 11 Zestie 


Inceputul fiecărui cuvânt este o notă muzicală. 


2) Enigmă 
La vederea mea şi cel mai curagios tremură, se 
sperie sau rămâne neplăcut impresionat. Schimbaţi 
doar locul la două litere şi veţi da de un lucru 
de mărire — pe care il găsiţi la regi. 


3) Joc infinit 


de P. Drăgănescu-Bârlad 


is locul liniufelor se vor pune litere, astfel ca 
pe porțiunile dintre diversele cifre, să se obfie cu- 
vinte cu următoarele semnificaţii: 

Реја: 1—2 la cor (muzică); 2—3 fruct; 4—5 
fruct; 6—7 fruct; 8—9 lucru (Pepe la haine); 
10— 11 la jocul de şah. 


L LU N A R "Мо. 1 6 
de Rotloă 
4) Carte de vizită magică 


4 


МОТ! C. FARAON 


Găsiţi profesiunea acestei domnişoare. 


Rugám pe deslegători a trimite deslegările la re- 
dactie CEL MAI TÂRZIU după 20 zile de la apariţia 
revistei, cunoscând cá deslegările sosite după a- 
cest timp nu vor fi luate în seamă. 

Rugám pe cititori ca odată cu deslegările să tri- 


meat si CUPONUL DE CONCURS No. 16, care ве _ 


găseşte în pag. 16-a jos. 
хех 

Rugăm cu insistență pe ciitorii cari ne trimit des- 
legările, să nu uite a adăuga pe lângă numele lor 
complect şi localitatea unde domiciliază, pentrucă la 
concursurile anterioare am primit multe deslegări din 
provincie şi nu le-am dat urmare negăsind indicate 
localităţile. 

De asemeni ti mai rugăm са să nu adauge alte со- 
respondenje pe aceeaşi foae pe care scriu deslegările 
— şi mai ales este de preferat ca să trimeată desle- 
gările pe cărți postale. HOD 


Tuturor trimifátorilor de jocuri le răspundem cá a- 
cele găsite bune şi cari mau mai fost publicate prin 
alte reviste, vor apărea în mod treptat în revista noa- 


stră, iar celelalte copiate, precum. 51 cele prea uşoare 


nu sunt luate în seamă. Ç 

Jocurile originale admise vor apărea cu semnătu- 
rile autorilor lor. 

хх ж 

Din eroare au fost uitaţi următorii deslegători ai 
concursului lunar No. 15: 

4 Jocuri: Aurel N. Simionovici, Cernăuţi ; Leon Sa- 
fris, Chilia Nouă; I. Safris, Chilia-Nouă; I. şi Fina 
Rabinovici, Chilia Nouă ; Fernanda Grossman, Bucu- 
resti. 


3 Jocuri: Neculai Dumbravă, Ismail ; Carol Covo si - 


I. Sufrin, Bucuresti ; Marcus Motneak, Ismail. 
2 Jocuri: Leon Sneer, lași. ~ 


РАД. 16. 19000000000000000000000000000000000000000000D | MINE ATA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


D. N. BATZARIA, directorul revistei noastre, resta- 
bilindu-se, aduce la cunoştinţa colaboratorilor şi tu- 
tulor persoanelor, cari şi-au exprimat dorința să-l 
vadă, că va fi bucuros să-i primească la redacţie în 
orice zi de lucru între orele 5—7 după amiază. Cu a- 
ceastă ocazie repetă chiar rugămintea adresată cola- 
boratoarelor şi colaboratorilor din Capitală să-şi a- 
ducă personal manuscrisele, pentru că aşa li se pot 
face numai decât observaţiile cuvenite şi li se pot da 
lămuririle şi îndrumările necesare. 

Mămica Iosef este rugată să treacă într'o după a- 
miazi pe la Redacţia revistei noastre, având a i se 
face comunicări în legătură cu bucata „Poveste ade- 
váratá". 

Fr. M.-Loco. — In loc de a ne trimite glume copiate si 
a voi să fii, d-ta care arăţi a fi foarte mic, depe acum 
scriitor, mai bine sileşte-te să capeţi un scris mai ca'igrafic 
şi să înveţi şi biata ortografie, pentru ca să nu mai scrii 
am-i, ci a-mi. Cât despre numele d-tale, ar trebui să ne 
spui ziua şi luna când îţi serbezi onomastica după calen- 
darul ortodox. Lucrul acesta l-am spus până acum de 
câteva ori. i 

I. Bar.-Felmer. — Ce nevoe să citim o poezie destul 
de lungă despre ,larná", când e deajuns o privire în jurul 
nostru, са să vedem numai decât cum este iarna? 

Şi scriem mereu să nu ni-s2 trimită poezii cu descrieri 
şi impresii, căci astfel de poezi nu plac cititorilor nostri. 
Iti publicăm ghicitorile. 

M. Chr. B.-Loco. — Ai semnat numai cu іліНа'е, deci 
manuscrisul trimis de d-ta n'a fost luat in cerce'are. 

Bor. Chr. M.-Loco. „Prințesa dispărută”. Chiar 
titlul acesta, compus din două neologisme, arată că povestea 
роты trimisă de d-ta, va lăsa de dorit în ce priveşte 

mba şi stilul. Lasá-ne, te ruqăm, nouă qriia poveştilor, 
căci avem de unde alege şi ştim ca să alegem, iar d-ta 
continuă a fi bunul nostru cititor, căruia i-am putea pu- 
blica o glumă sau ceva ghicitori. 

Vic. Ion.-Craiova. — „Caprele”... Dece nu spui cá bu- 
cata e de Alphonse Daudet şi că ai luat-o dintr'o carte 
de şcoală? De altfel, traducerea d-tale lasă mult de dorit 
şi vedem cu părere de rău cá n'ai ţinut de loc seamă de 
observaţiile ce am făcut şi de sfaturile ce am dat necon- 
tenit celor cari se încearcă să traducă din limba franceză. 
; m D. Ion. — De cánd a copia poezii inseamná a le 
ace 

Seb. Sam.-Loco. — Am citit povestea ta sl îţi dorim 
sănătate şi voe bună. 

Топ М. Crist.-Loco. — Nu ne-ai putea spune şi nouă, 
drăguţule cititor, dece numerot:zi scrisorile şi cărțile 
poştale ce ne trimiţi? Se numerotează hârtiile oficiale 
ale autorităţilor, iar nu simple scrisori în cari nu e vorba 
decât de dezleaarea unor jocuri sau de ceva întrebări pri- 
vitoare la revistă. 

Avkit.-Loco. — „Prima zăpadă”. Am stabilit de mult o 
regulă, dela care nu ne abatem, anume să nu luăm în 
cercetare şi să nu dăm curs manuscriselor, cari nu poartă 
semnătura întreagă, adevărată, precum şi adresa trimifá- 
torilor. Totuşi, recunoaştem. bucuros că bucata „Prima 
zăpadă” este o compoziţie de clasă bine reuşită, dar între 
astfel de bucăţi si cele ce publicăm noi, este o importantă 
deosebire. 

Gh. C.-Suhuleţ. — Regretám că nu putem publica bas- 
mul „Zâna frumuseţii”. In afară de neologizme ca ,e- 
conri cari repeta” „dispe-ată”. „castel” (în basme'e populare 
se spune totdeauna ,palat")chiar fondul basmului nu este 
nou, 2 sunt elemente din alte basme publicate si cu- 
noscute. у 


| CUPON PENTRU CONCURS 16 | 


Teod. Nic.-Loco. — Am fi publicat poate ceva din bu- 
сіе trimise de d-ta, însă, nu ne-ai spus cari sunt+cele 
Opta e а cari sunt cele copiate din revista de care ai 
pomenit. 

Aur. Dum.-Constanţa. — Prietene, ultimele d-tale poezii 
arată а ен îmbucurătoare în ce priveşte frumuseţea 
lor literară, totdeodată, însă, prin genul acesta te îndepăr- 
tezi de simplicitatea care se cere poeziilor destinate co- 
piilor. Rugăm a scrie pentru noi poezii simple şi în cari să 
povesteşii ceva. 

D. I. Ch.-Loco. — Basme cu Făt-Frumos şi cu Smei 
sunt aşa de numeroase, în cât ca să mai publicăm în genul 
acesta, ar trebui să fie ceva nou şi mai frumos decât ceeace 
sa publicat până acum. Basmul trimis de d-ta nu este 
decât o prescurtare a unor basme asemănătoare. De a- 
ceea regretăm că nu-l putem publica. 

Ed. Em.-Loco. — Traducerea d-tale lasă de dorit, mai 
ales prin deasa şi inutila întrebuințare a pronumelor per- 
sonale, precum şi р multele neologisme. 

Dr. G. Pan.-Braila. — Am citit bucata „„Goaga” al 
cărui autor este d. Speranfá şi am văzut са începi să ai un 
scris destul de bun. Iti urăm sănătate şi te sfátuim să nu te 
te mai osteneşti a ne trimite bucăţi copiate. 

Iosip M.-Galaţi. — ,Hazul" trimis de d-ta a si fost 
publicat, într'o formă puţin schimbată, în revista 
noastră. 

Carol А. Bal.-Loco. — „Мија si Azor". Am văzut cu 
plăcere cá pentru un elev de clasa а 3-а nrimară ai 
un scris frumos şi caligrafic 51 că atunci când vei cre- 
ste mai mare, vei fi şi un bun scriitor, bine înțeles 
dacă muncesti si continui a fi un cititor sârguincios. 


— = 

Autorul povestcl în versuri „Dece таге ursul urechi 
si coadá'', pubiicatà in n-rul 159, nu este d. Nicolae С. 
Mihăescu, cum din greşală s'a trecut, ci d. Dimitrie 
Nichifor. 


ALI-BABA a! nostru pnblică în n-rul viitor o ferme- 
cătoare poveste din Corsica. Povestaa este 'ntitu- 
lată „DITU MIGNIULELU“, ceeace înseamnă ,Dege- 
tul cel тіс“, acesta fiind numele fetiţei de carele 
vorba în poveste. 


225009— ——— 1:55 
Premiul 
La examen cu succes, 
Am trecut o clasă, . "4 


Premiul meu a fost ,,SUCHARD" 
De alt-ceva nu-mi pasă. 


Către drágufele cititoare | 


De 1 MARTIE nici una dintre dum- 
neavoastră nu trebue să rămâe fără de un fru- 
mos mártisor. 


Cele mai frumoase le gásiti la 
şi mal eftine Màrtisoare magaz nul 
PAX, calea Griviței Мо. 107 şi 212. 


7 


Citiţi şi răspândiţi | 
„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


þu DIMINEATA 
NI 162 GOFUR 


REVISTA SAPTAMANALA 
D'necroa N. BATZARIA 


bie» КЫ 
A | 7, gjin” ~ 
fj, PTS | ALAS ; 
TUA 
“ч PNS 

I" 


` 


„Şi spuneţi dacă mai doriți una la fel. PREȚUL 5 LEI , 


Părinţi si copii. 


Unii dintre cei cari ne trimit manuscrise spre 
publicare ne scriu că dacă le publicăm, le facem 
părinţilor lor o deosebită plăcere. 

Lăsând de ocamdată la o parte faptul că noi 
nu publicăm măcar un rând de hatârul cuiva, ci 
numai atunci când ceeace ni se trimite merită să fie 
publicat, finem să spunem că după credinţa noastră 
un părinte nu poate dori să se încurajeze slăbiciunea 
şi un capriciu al fiului său, căci în felul acesta îi 
se face mult rău şi nici un bine. 

Răul este că publicând copilului lucruri cari nu 
merită, il faci să se creadă ceeace nu este şi il 
obişnueşti cu ideia greşită că nimic nu e mai lesne 
decât să fii scriitor şi că e deajuns pentru aceasta 
să cunoşti formele literelor. 

Copilul însă trebue să fie convins de adevărul 
că arta scrisului este o artă grea şi care nu se 
capătă decât дира. ani de muncă, de învăţătură, 
şi de experienţă. Iar cel care ii iubeşte pe copii, 


Ce-i cu colaborarea. 


Să lămurim încă un punct. Mulţi ne întreabă: 
Dece nu primim decât foarte cu greu colaborare de 
afară? 

Răspundem. Colaborarea scriitorilor formaţi şi, 
în genere, a tinerilor la cari descoperim un talent 
şi o voinţă, o primim cu dragă inimă şi ca dovadă 
este că în fiecare număr publicăm, în proză sau 
în versuri, bucăţi trimise de afară. 

Nu primim însă cu aceiaşi plăcere colaborarea 
celor cari sunt încă prea mici sau prea lipsiţi de 
cultură şi de experienţă, pentru ca să poată fi scrii- 
tori. Unul care are el însuşi totul de invááfat, tre- 
bue să fie atâta de modest, incât să nu încerce 
să înveţe pe alţii. 

„In afară de aceasta, noi ne gândim numai la 
binele revistei si la folosul general al cititorilor, 
iar nu la incurajarea de slăbiciuni şi la indeplinirea 
dorințelor unor copii capritiosi sau prea nerăbdători. 


Ca să fii scriitor. 


La cele ce am scris până aicea să se gândească 
mai ales aceia dintre tineri cari фи cu orice chip 
să le publicăm manuscrisele. Aceştia trebue să-şi 
zică aşa: „Ca să învăţ ceva pe alţii, trebue ca mai 
intâiu eu însumi să ştiu ceva mai mult şi mai bine 


TOATE $ AMESTECATE 


DIMINEAŢA COPIILOR 


decât aceia pe cari vreau să-i învăţ. Insă, cum să 
pretind să mi-se publice manuscrisul meu şi, deci, 
să fiu socotit ca scriitor, atunci când Тас atâtea 
greşeli la scris şi când nu cunosc nici regulele 
cele mai elementare ale ortografiei si punctuaţiei. 
Sá mă silesc, prin urmare, să scriu eu întâiu bine 
şi fără greşeli şi numai după aceea să am pretenţia 
să mi-se publice şi mie din cele ce scriu.” 

Аза trebue să-şi zică tinerii noştri, căutând să 
fie modeşti, sârguincioşi şi cât mai băgători de 
seamă. 51 să nu uite că arta scrisului nu se capătă 
aşa dintr'o dată, ci ea e rezultatul muncei stărui- 
toare, culturei serioase, şi a unei experiențe ре 
саге n'au сит să o aibă drăguţii, dar micuţii nostri 
cititori. 


Intrebările cititorului Scarlat А. 


а) Te interesează lista întreagă a lucrărilor astro- 
nomului francez Camille (nu cu doi m, cum ai scris 
d-ta) Flammarion? Adreseazá-te unei librării ca să-ţi 
pună la dispoziţie un catalog de cărţi franceze si vei 
găsi intr'insul ce doreşti ‚си toate са nu prea vedem 
folosul ce l-ai avea dintr'o înşirare de titluri de cărţi. 

b) Cesar Lombroso a fost un medic şi celebru cri- 
minalist italian, născut la Veneţia; Suvarof а fost un 
vestit general rus, care a zdrobit o revoluţie polonă 
(1794) şi care a fost bătut mai târziu de generalul 
francez Masséna la Zürich; Abd-el-Kader а fost un 
vestit emir (prinj) arab, care ani de zile a luptat im- 
potriva Francezilor in Algeria. А murit in anul 1883. 

c) Psihologie, cuvânt grecesc, este acea parte a fi- 
lozofiei care se ocupă de suflet si de facultăţile si 
lucrárile sufletului. 


Origini și însemnări de cuvinte. 


Ráspundem ,devotatei cititoare” Ной. R. dela Lip- 
сат că cuvintele fenomen şi mimetism sunt de ori- 
gină greacă. 

„Fenomen” vine dela arátare, се se vede, iar „mi- 
metism" dela imitare. 

Ráspundem cititorului Acker. 105. dela Lipcani cá 
şi cuvintele lampă si epidemie sunt greceşti. Cuvân- 
tul „epidemie” e compus din prepoziţia epi (peste) si 
substantivul dimons (popor). 


Citiţi și răspândiţi 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


DiMiNEA'TA 


COPIILOR 


REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA 


BUUUREŞTI. — Str. BARINDAR 9 — 11, — TELEFON 6/01 а А 
[AM У ABONAMENTE: 1 AN Eee 5 - Ф 
- Ë € LUNI 100 „ || IN STRAINATATE DUBLU AE e f 
20 MARTIE 1927 — Nr. 182 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepubiloate nu se Înapolază 


Reproducerea bucófilor este strict interzisă 
ТҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 


LULEAUA CHELNERULUI RUGĂCIUNE 


Ninei Dumnezeule Prea Sfinte, 
In cârciuma „Dor de Ducă“, ' Tie'ti mulțumesc frumos 
A intrat un om odată Că та cresti copil cuminte 
Şi-a cerut să i s'aducá Si voinic. şi sănătos. 


Nişte ciorbă ardeiată... i Na. 
+ 1997 Mititel cum sunt, pe Tine | 


Te rog din sufletul meu, 
Să (ii ochii Tdi spre mine 
Si să mă păzeşti mereu. ` 


Tot mâncând си poftă mare 
Si aiurea cum gândea, 
Vede-odată cu mirare 


'N farfurie о lulea!!.. xr 
In genunchi má rog cu teamá 


Si cu mine'n gând se'nchin 
Si tăticul şi-a mea тата 
Să-mi ајиіі тегеп... 


Chemă chelnerul îndată 
Si i-a zis сип ton răstit : 
— „Chelnăre, în ciorba dată, 


„la priveşte ce-am găsit“!!.. Amin. 
pă Раш Constant-Caracal 
Chelnerul i-o luă din mână ODC e 00 


Si zicându-i : — Domnul meu, А 
„О găsişi 2 — De-o săptămână 
„Eu o tot cătam mereu“... МЕ С N T EC U L M E U 
Zaharia George Burulaná ; @ 
— ky Eu sunt băiat cuminte, 
La şcoală merg voios 


E L 5 T I E T О Т | Şi "nváj cu luare-aminte 


Cuvinte de folos. 


Ochiul Sfânt Eu sunt băiat de treabă, 
Priveşte veşnic La carte silitor; 
Peste marele pământ, Si 'п clasă, de má'ntreabá, 
In biserică-o lumină pâlpâe 'n steșnic. Ascult pe profesor. 
El vede orice faptă Eu sunt băiat cuminte, с 
Şi la judecata mare, Părinţii mă iubesc, 3 
După faptă dă răsplată Р Şi-mi spun mai dinainte 
Ştiind tot, din cartea ce-o are. zal Cum маја s'o trăesc. 
Eug. 1. Constantinescu George |. Breazu 


А onk о , снова 


Poveste роршегт ап C 


femeie, măritată de mult, nu mai putea де 
supărare că nu născuse şi ea un copil. „Cât 
de fericită aş fi, zicea ea, dacă aş avea о 
fetiță, Не ea mică cât degetul cel mic." 
„Peste nouă luni vei naşte”, se auzi un glas 
care părea că vine din acoperiş. 

In adevăr, după nouă luni femeia născu o fetiţă, 
dar.o fetiţă аза de mică, аза де măruntă, că până 
atunci nu se văzuse alta ca dânsa. Din pricina aceasta 
i-au dat numele de Ditu Migniulelu, ceeace înseamnă 
în graiul corsican „degetul cel mic." 

In seara naşterei, odaia se umplu de zâne şi de 
ursitoare. Cea dintâiu ursitoare grăi şi zise: „Vreau 
ca Ditu Migniulelu să fie aşa de frumoasă, cum să 
nu se mai găsească alta pe Таја pământului.” 

„lar eu, zise a doua ursitoare, ii dau o voce аза 
de plăcută, în cât atunci când va cânta, să fie ad- 
mirată de toată lumea.” 

„lar eu, grăi a treia ursitoare, vreau ca Ditu Mig- 
niulelu să poată vorbi chiar din clipa aceasta!” 

— „lți mulţumesc, ursitoare drăguță”, răspunse nu- 
mai decât Ditu Migniulelu. 

Cea mai frumoasă ursitoare grăi la rândul său şi 
zise: „Deocamdată, eu nu-i dau nimic; am să-i viu 
însă în ajutor ori de câte ori mă va chema şi va 
avea nevoe de mine.” 

După plecarea zânelor şi ursitoarelor, Ditu Mig- 
niulelu se întoarse spre- maică-sa şi-i zise: „Mămiţico 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Prelucrare ·де?А!і-Вађа 


dragă, nu vrei să-mi pui pe cap scufi[a cu panglici 
roşii?” 

- „Vreau, odorul meu”, îi răspunse maică-sa. Insă 
când să i-o pună, Ditu Migniulelu pieri toată în scu- 
ја. Atunci maică-sa îşi dete seama că uitase să le 
ceară ursitoarelor să o facă mai mare pe Ditu Mig- 
niulelu. 

Cu toate acestea, 151 zise: „Ei lasă, că abia sa 
născut, cu vremea va creşte şi dânsa.” 


Ditu Migniulelu rămânea însă mereu mică şi mă- 
runtă. Implinise vârsta de şaisprezece ani şi nu cres- 
cuse şi nu răsărise mai de loc. Din pricina aceasta, 
mamá-sa îşi pierduse toată dragostea pentru dânsa, 
ajungând chiar că пи mai putea să о vadă. „Се 
să fac, 151 zicea ea, cu о fată аза де mică? Nu 
ştie să lucreze si s'ar îneca întrun pahar си ара." 
Şi nici una, nici două, o aruncă într'o oală veche ce 
era în grădină. 

„Mămico răutăcioasă, strigă Ditu Migniulelu, scoa 
te-mă din oală, căci mă simt aşa de rău într'insa!” 

Mama ei însă se îndepărtă şi nici nu vrea să mai 
audă de dânsa. 

Şi ce gândiţi că făcu Ditu Migniulelu? Incepu să 
cânte, ca să-i mai treacă vremea. 

Tocmai atunci fiul împăratului trecea pe acolo. 
„Cine cântă aşa frumos?” strigă el mirat de fru- 
musefea glasului ce auzea. „Dacă e о fatá, jur s* 


DIMINEAȚA 


o iau de nevastă!” Si se îndreptă spre partea de 
unde venea vocea. 


„Sunt eu, sunt eu, 
Ce cânt mereu, 

Sunt o fetiţă frumoasă 
De mămica răutăcioasă 
Intro oală's aruncată. 


Vino să mă scoţi îndată” 


„Ce glas minunat! zicea vorbindu-şi singur fiul 
împăratului. Dar de unde vine, cá nu văd pe nimeni 
pe aicea!” 


„Sunt eu, sunt eu, 
Ce cânt mereu, 

In oală de priveşti, 
Indată mă găseşti” 


„Ce oală!” strigă prinţul supărat. Şi izbind-o cu 
piciorul, o' sparse. Dar acum eşi din oală şi Ditu 
Migniulelu. „Bună ziua, îlăcăule, îi zise еа feciorului 
іе împărat, şi îți mulţumesc că m'ai scos din oală.” 

Tânărul prinţ, mirat că vede înaintea sa o făptură 
aşa de pufinticá la trup, o întrebă: „Dar cine cântă 
aşa de frumos?” 

— „Ви, Ditu Migniulelu; nu-i aşa că în toată im- 
părăţia nimeni mare o voce са a теа?” 


СОРІ11 О Коееевееое оф еј PAG. 5. 


— „раг cum e cu putinţă să cânţi аза de frumos, 
tu care nu eşti toată nici cât un deget а! meu? 
Văd că vrei să-ţi râzi de mine”, îi zise feciorul de 
împărat. 

„Nu mă crezi? îi întoarse vorba Ditu Migniulelu; 
dacă-i aşa, stai şi ascultă.” 

Si Ditu Migniulelu începu: , 


„Sunt eu, sunt eu, 

Ce cânt mereu, 

Sunt o fetiţă frumoasă, 
De mămica răutăcioasă 

In oală fui aruncată, 
Dar de tine fui scăpată.” 


— „А! dreptate, ii zise. prinţul, acum văd cá tu 
esti aceea care cánta asa de frumos. Dar ia spu- 
ne-mi: cum te cheamá?" 

— Ditu Migniulelu, ţi-am mai spus. 

— Ei bine, Ditu Migniulelu, eu sunt fiul impáratului 
şi. mi-am dat cuvântul să te iau de nevastă. 

— О, ce bine їшї pare, făcu Ditu Migniulelu; care 
va за zică am să fiu împărăteasă? Iti mulţumesc din 
inimă şi te incredinfez că totdeauna voiu căuta să... 

—  Ajungă-ţi atâta vorbă!” făcu feciorul de îm: 
părat, care îşi cam pierduse răbdarea. 


ВАС. б. €999999999999909999090900909000990066004909090000009099 D МГ МЕАТА COPIILOR 


Puse apoi în buzunar pe Ditu Migniulelu şi porni 
spre palat. 

„Bărbăţele, scoate-mă din buzunar, că mă inăbuş!” 
strigă Ditu. Migniulelu. 

Prinţul о seoase si o puse in palma тате. О 
duse la palat si o arătă împărătesei тате, zicân- 
du-i: „Aceasta va fi nevastă-mea, căci mi-am dat 
cuvântul. 

- Dar ce fel de nevastă are să fie această pă- 
puşe care abia se vede, de mică ce este? răspunse 
mirată împărăteasa mamă, adăugând: Dacă vrei, pă- 
strează-o ca păpuşe, că nu ia loc mult.” 

Asa făcu şi prinţul, care zi de zi era mai supărat, 
văzând cát e de mică Ditu Migniulelu. Intr'una din 
zile, prinţul îşi zise: „Am să dau un bal, care să 
ție trei zile si trei nopţi şi acolo am să-mi aleg де ne- 
vastă o fată ca lumea.” 

In seara balului Ditu Migniulelu se ţinea scaiu de 
prinţ, rugându-l să o ia şi pe dânsa şi jurându-i că 
are să fie drăguță si că паге să-i facă nici o supă- 
rare. Dar prinţul îi zise: „Dacă nu te astâmperi şi 
nu stai acasă, să şti că te bat!” Şi ameninţă să o 
lovească cu frâul calului. 

Cu ochii plini de lacrimi şi amărâtă foc, Ditu 
Migniulelu îugi în odaie, ca să plângă mai departe 

Şi iată că în odaie se ivi ursitoarea care nu-i dă- 
duse” nimic la naştere şi-i zise: „Ми plânge, copila 
mea, că eu am să-ţi dau о mână de ajutor.” După 
aceea o atinse cu beţişorul si o prefácu în fata cea 
mai frumoasá ce se vázuse vreodatá. . 

' Era inaltá, zveltá si imbrácatá numai in aur si 
mătăsuri. О puse apoi intr'o trăsură trasă de mai 
muti fluturi din cei mai frumoşi. 

Când sosiră la sala de bal, ursitoarea îi zise: „Dacă 
mai ai nevoe de mine, n'ai decât să baţi de trei 
ori in palme si eu viu îndată. lar când vrei să te 
faci iarăşi mică, aşa cum ai fost, n'ai decât să zici: 
„Să mă fac din nou Ditu Migniulelu!” 

Buna ursitoare pieri, iar Ditu Migniulelu intră la 
bal. Prinţul, îndată ce o văzu, (bine înţeles, el nu ştia 
cine este) rămase uimit de frumuseţea ei şi îşi zise: 
„Aceasta şi nu alta imi va fi nevastă!” Se apropie 
de dânsa, îi vorbi cât mai dulce şi mai plăcut şi apoi 
întrebă: „Dar de unde eşti, frumoasă duduiţă?” 

— „Sunt de departe, sunt din „Тага Doe răs- 
punse şireata de ea. 

— Si nu vrei să dansezi cu mine? 

— „Vreau cu plăcere. Dar în mijlocul dansului 
ea îşi zise: „Să mă fac din nou Ditu Migniulelu!" 
Se fácu, se strecurá nevázutá si pieri din ochii prin- 
tului, care o căuta in zadar. 


Văzând аза, prinţul părăsi balul si ducându-se in 
încăperile sale, trezi din somn pe maicá-sa împără- 
teasa тата, chemá de grabă pe toţi inteleptii şi 
cărturarii şi-i întrebă unde vine „Тага Frâului” де 
unde era fata cea frumoasă. Insă nimeni n'auzise 
până atunci de o astfel de ţară. 


Prinţul citi apoi din scoarță până în scoarță toate 
cărţile din biblioteca împărătească, însă nu găsi nici 
un cuvânt despre vreo ţară a Frâului. 

In seara următoare, Ditu Migniulelu se rugă din 
nou de feciorul de împărat ca să о ia şi pe dânsa la 
bal, dar nu numai cá.nu о luă, ci o îmbrânci şi 
о lovi cu pintenii dela cizme. 

Dar după plecarea lui, veni ursitoarea şi prefăcu din 
nou pe Ditu Migniulelu într'o fată cum fusese cu o 
seară mai înainte, numai că de rândul acesta a îm- 
brăcat-o într'o rochie de culoare roză. 

Aşa merse la bal Ditu Migniulelu, iar feciorul de 
împărat, apropiindu-se de dânsa, ii zise cu glas tre- 
murător: „Dece ai pierit aseară şi dece nai vrut 
să-mi spui din care {ага eşti?” 

— „Sunt din „Тага Pintenilor”, răspunse ea. 

— „Bine că mi-ai spus, fiindcă am să viu să te cer 
în căsătorie. Deocamdată, ia inelul acesta. 

— Păi eu te credeam căsătorit, îi zise Ditu Mig- 
niulelu, trecându-şi- în deget inelul. 

— E adevărat că i-am promis lui Ditu Migniulelu 
să o iau Че nevastă, dar ea este aşa de mică, in 
cât o să o păstrăm ca pe o păpuşe, mai ales că şi 
cântă aşa de frumos.” 

In mijlocul dansului ea îşi zise: „Să mă fac din 
nou Ditu Migniulelu!” şi pieri ca şi rândul trecut. 

In seara a treia, când ea îi se rugă să o ia la 
bal, feciorul de împărat o lovi cu biciul şi o lăsă 
acasă. 

Dar veni dráguja de ursitoare, o prefácu din nou 
în fată mare şi frumoasă, îmbrăcând-o de rândul a- 
cesta într'o minunată rochie albastră cu cingătoare de 
aur şi cu un colan de mărgăritar si o trimise iarăşi 
la bal. Acum îi spuse prinţului că este din „Таға ` 
Biciului.” 

Dar după ce dansă puţin cu dânsul, se schimbă din 
nou în Ditu Migniulelu şi pieri ca şi în serile trecute. 

Din seara aceea feciorul de împărat căzu greu 
bolnav de dorul fetei celei frumoase. Nu mai mânca, 
nu mai bea şi se topea văzând cu ochii. 

Dar veni la el Ditu Migniulelu şi-i zise: „Am 
să-ţi fac eu о plăcintă, dar dacă îmi dai cuvântul cá 
o mănânci, să şti că ai să găseşti pe Tata după саге 
plângi şi oftezi." 


Prinţul jură cá va mânca, iar Ditu Mignilelu făcu 
o plăcintă în care puse inelul ce-i dăduse el la bal 
cu două seri mai înainte. 

Prinţul începu să mănânce, dar cam pe la jumă- 
tate inelul căzu din plăcintă iar el, văzându-l, sări 
în sus nebun de bucurie şi strigând: „Мата, тата, 
vino, vino numai decât!” 


Si când împărăteasa mamă veni alergând, peluiul 
zise: „Ат găsit inelul ce-i dádusem la bal fetei. fru- 
moase, aşa cá si ea trebue să fie aci la palat. 

Porunceşte, rogu-te, să o caute peste tot.” 

Insă, în vremea aceasta Ditu Migniulelu, schimbată 


DIMINEAȚA COPIILORee09000000900900009009009000000900000000000000000. PAG. 7. 


din nou de ursitoarea cea bună intr'o fată de о fru- 
musefe fără păreche, se înfăţişe înaintea prinţului. 

„Ah, iată-o! strigă acesta adăugând: Frumoasa mea 
Domniţă, te rog cu lacrimile în ochi, nu та mai 
părăsi!” 

— „Mă iubeşti oare aşa de mult? 

— Nu pot spune în cuvinte cât de mult te iubesc. 

— Си toate acestea, ii zise ea, te-ai purtat rău 
cu mine şi chiar m'ai bătut”, 

Feciorul de împărat nu înţelegea nimic. Atunci ea 
grăi mai departe zicând: „M'ai amenințat cu аш 
şi m'ai lovit cu pintenii şi cu biciul”. 

— „Dar nu cumva eşti Ditu Migniulelu?” întrebă 
el din ce їп се mai nedumerit. 

— „ра, sunt Ditu Migniulelu cam schimbată. Cred 
însă că schimbarea aceasta nu te supără. 

— Şi cânţi tot aşa de bine? 


— Şi cânt tot aşa de bine”. 

Ce a urmat, se înțelege lesne. Chiar în ziua aceea 
feciorul de împărat se cunună cu Ditu Migniulelu, 
care, atâta cât trăi, nu se mai făcu mică şi mă- 
runtă. Şi trăiră amândoi un traiu cum nu se poate 
mai fericit. 

кил Ali-Baba 
——ek= 

Unul care fusese păcălit de altcineva, ara luat 
în bătaie de joc de acesta cá n'a fost destul de deş- 
tept. U | i 

Cel păcălit îi răspunse cu sânge rece: „Află dela 
mine că oamenii pe cari ii pofi înşela mai ușor 
sunt aceia cari nici nu se pricep şi nici nu se gân- 
desc să înşele pe alţii.” 


smunsnanunununausanasunananunusnununusuasunausa ининннавннвививаннннвнннннвивнннвннк muusunananasusnaassunanaaananasuGnuna 


Cum primeam aceste ránduri, 
Alergam noi си Frusina, 

Cu Tănase, си Prostilă, 
Aduceam şi pe Hăplina. — 4 


I 


Vai, Mos Nae, scump prieten, 
Dac'ai sti cát m'am mâhnit, 
Сапа scrisoarea lui Sosoiu 
Către Mitu am citit! 


Mă 'ntrebam eu cum se face 
Dela tine că пат veşti, 

Că n'ai scris nici două rânduri 
De când fost-ai la Hăpleşti? 


Ba ziceam — te rog, mă iartă — 
„Froso, văd că ne-a uitat, 

Că Moş Nae nu ne scrie, 

Sau pe noi e supărat“. 


Insă tu, amicul nostru, 

Ai zăcut în pat bolnav — 

Din scrisoarea lui Sosoiu 

Văd c'ai fost chiar foarte grav. 


Dar dece n'ai scris îndată, 
Sau depeşe să-mi ћ dat: 
„Hapleo dragă, nu mi-e bine, 
Uite, sunt bolnav în pat“. 


Te 'ngrijeam şi zi şi noapte 

Ba-ti făceam ş'o doctorie 

Cu ardei şi ţuică veche, 
„Ce şi топи să-i învie. єї 


Dar te rog de-acum încolo, `j? 
larăşi când te 'mbolnăveşti, ——. 
Cu vro lună mai 'nainte 

Nu uita să má vestesti. 


lar prezenta cum soseşte, 
Tu pe gânduri să nu stai, 
Ci să-mi scrii scrisoare lungă 
Si de tine veşti să-mi dai. 


Cum te simți şi cum îți merge? 
Cum e pofta de mâncare? 
Câte ore dormi pe noapte? 
Dacă mergi pe la plimbare? 


Е 


Noi cu Frosa iti trimitem 
Varză acră şi cu zeamă, 
Usturoi o legătură, 

Patru chile de раѕігатӣ. 


Випага ce dau putere, 

Deci, mănâncă-le voios, . " 
і urăm поі „poftă bună“ 

Si te fă iar sănătos. 


<= 


К P 


m 


PAG. 8. 4999999999999999099099999990999999099099090000099€9 DIMINEATA COPIILOR 


DIN ISPRÁVILE LUI GIGI 


Desene de GEO Localizare de MOŞ МАЕ 
3) Cum Gigi mănâncă prăjituri. 


H ШШШ ШП || er. 

1) „„Gigi-şi zice“: Uite, mie 3) In grădină о zbugheşte 
'Mi vine din bucătărie, Şi pe bancă o goleste. 
0 aromă, un miros ~ P'urmă plin de bucurie, 
Cam de dulce şi gustos”. Fuga dă'n bucătărie, 
Zău că tare i-a plăcut. „Strigă: lulişco şi Lină, 
Merge-acolo.... ce-a văzut, Hai veniţi voi în grădină, 
Pe o masă înşirate Ştiu o fabulă să spun, 
Vede torturi minunate, E ceva frumos şi bun", 
Cozonaci şi prăjituri, Merge lulişca şi Lina, 
De-ai avea vr'o zece guri, Drept pe banca cu pricina, 
Să mănânci necontenit, Frumuşel s'au aşezat— 
Eşti atuncea fericit, Ce-au páfit, vedeţi indat. 
Când Gigică le zăreşte, La fereastră stă Dorel 
Servitoarelor grăeşte: Şi începe-acum Gigel: 


2) „Daţi-mi mie prájitura, 4) Broasca mare cât un bou, 
Căci îmi lasă apă gura, „A văzut píscánd un ои... 
lar c'un tort mai mititel, Boul mare... broasca mică” 
Rog cinstiţi-l pe Dorel”. Nu mai ştie ce să zică... 
Lasá'n pace, te rugăm”. "Stati, le spune, fuga dau 
— „Оотпи Gigi — acum nu dàm, In odaie, ca să iau 
Insă Gigi ce-a făcut? Cartea, căci m'am încurcat 
— Ce strengar, ce rău creseut!— Şi niţel am cam uitat”. 

Să vedeţi ce-i dete'n gând: Nu se duce el la carte, 


Gumă-arabică luând, Merge drept în altă parte, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| 3 [A ca б D 


5) Cam pe unde, cred, ghiciţi, 
Васа пи, và rog, priviti 
Ce-are 'n тапа don Gigel, 

Ce тапапса don Dorel. 
Gigi tortul a luat, 

lar Dorel mai delicat, 
A inháfat o prájiturá, 
Dând-o repede la gură. 


6) Lina, lulişca Брага 
Şi grăbite se sculară, 
Dar de bancă sunt lipite, 
Stau o clipă zăpăcite, 
După Gigi apoi porniră, 
Dar la uşă când veniră, 


7) Dau să intre... nu se poate, 
Largă-i banca ce-au în spate. 


8) Dar prin minte-apoi le-a dat, 
S'au întors şi s'au strâmbat. 
In odaie-aşa intrará, 
lute-apoi se dezbrăcară. 
lulişca şi biata Lină, 
lar duc banca în grădină, 

li trecură-apoi o sfoară 


<S 
AN 5 
WS A 


9) Vântul să o aerisească, 
Soarele să o 'ncálzeascá, 
Ele aşa cred, socotesc. 
Rochiile se dezlipesc. 


— e Ñ r 


10) In vremea aceasta don Gigel 
Gata dă cu don Dorel 
Tortul tot şi prăjitură 
Şi se ling apoi pe gură. 


{Ма urma). 


PAG. 10 


cç есе n'a avut si са parte să şi-l vadă întors 

acasă, ca să se bucure împreună de tihna 

unor zile mai bune, după amarul atâtor 

zile grele! Par'că îi vine să-şi plângă de 

milă, când o poartă gândul prin câte a 
trecut... 

O vede pe cucoana aceea gătită, spelcă şi care a 
îmbrâncit-o cât colo, strigându-i în obraz: 

Eşti chioară? Се te freci aşa de mine netoato? 

Şi cu palma înmănuşată şi-a netezit de câte-va 
ori blana, în locul unde se atinsese de sdrenfele ei 
de broboadă, де par'că s'ar fi scuturat de cine 
ştie ce. 

Iar ei ii venea să-i zică: 

Ei cucoană dragă, de geaba te îngreţoşezi de 
trenfele mele, cá de n'ar fi fost Ionică al meu, 
Dumnezeu să-l ierte! şi alţii ca el, aşternuţi puz- 
derie tărânii, n'ai mai fi ajuns să-ţi porţi fala 
şi podoabele. 

Dar a'nghiţit un nod, si nu i-a spus nimic. 

Ba, i-a şoptit numai: 

lertaţi-mă, că trebuie să duc pe ăsta micu de 
mână. 

Şi a trecut mai departe, prin puhoiul acela de 
lume ce forfotea pe trotuare $i prin mijlocul străzii, 
spre inima piaţii. 


DIMINEAȚA COPIILOR 
Ferindu-se şi umblând pe lângă trotuar de teamă 

să nu mai supere şi alte fefe alese cu sărăcia ei 

şi a copiilor, a rázbit până'n „Piaţa de flori." 
Intro mână, pitită sub cafaveicá hărtănită de 


ani, ţine strâns ghemotocul de hârtii, — pensia 
ei de văduvă de război. : 
Aici, maică flori frumoase şi ieftine! — о imbie 


o babă. 


— О stea luminoasă: 
dincolo адајапа ре copii. 

Şi са se uită, ca o năucă, şi la stea şi la flori, 
ingheţându-i inima, când socoteşte in gând cât are. 

„Să le ја stea copiilor, bucuria lor! Să colinde 
şi ei, după datină. Dar o stea costă parale multe... 
şi de unde? Са еа mare toţi banii, mari si Јан, 
decât opt zeci de lei. 

„Ce duci mortului? Cu ce mai iei pâine şi un pic 
de carne şi legumă, са să faci o fiertură? Că 
mâine-i o zi mare şi e păcat de Dumnezeu să n'aibă 
copiii un blid de mâncare...... 

Lásá capun piept, ca amefitá, şi, dând drumul 
piciului, pe care-l ţine de mână, îşi та! potoleşte 
vâlvoarea sângelui, strângându-şi broboada pe la 
tâmple. 

А intrat la tocmeală cu cea cu florile. Şi cu chiu 
şi vai, de abia sa învoit din preţ: 

Ti le las în treizeci şi cinci de lei, că te văd a- 
márátá! 

Si numărând gologanii, baba de colo: 

— Da mânzoii ăştia ai cui îs! 

— Ai cui să fie decât ai mei? 

— Păi cin'te-a pus să ai atâţia? 

— Dacă a vrut'Mnezeu! 

— Da'omul tău ce face ? - 

Ei i sau păienjenit iarăşi ochii, si suspinánd: 

— El, săracu, face bine ce face, acolo unde 
l-a nimerit adormitoarea cea bună, in război... 

— Ehe! — făcu baba — mai bine stătea gi 
el colea şi-i ега bine. 

Ea n'a crácnit o iotá. De drept, parcă avea drept 
baba. Da Ionică al еі, când a plecat cu flori la 
capelă şi la puşcă, i-a vorbit atât: 

— PD'acuş, Sando, сео vrea Dumnezeu cu voi, 
că eu sbor la datorie. Şi dac'o fi să-mi las opin- 
cile p'acolo, tu să nu ai nici-o grije: ţara o să 
aibă milă şi-o să vă poarte de grije şi de tine şi 
de copilaşii noştri! 

lar prâslea, atunci, pentru întâia oară, a svâcnit 
în adâncul fiinţei ei, ca şi cum ar fi vrut, fărâma 
aceea de viaţă, să întărească spusele celui ce-i dă- 
duse zilele. Д 

Când а ajuns acolo, în grădina таге, troenitá 
şi presărată numai cu plante şi când a suit trep- 
tele ce duc la mormânt, nu şi-a dat seama. 

S'a pomenit lângă piatra aceea frumos cioplită, 
desmeticindu-se deabinelea, când auzi pa ostagul 
de зігејә la marele mormânt: 


— о momeşte alta, de 


1 


DIMINEAȚA СОР111 О Reeee0000000000te00000000000600000000000eee0e РАО. 11. 


— Aicea-i eroul necunoscut! З 

Iar ea, strápunsá'n suflet de aceeaşi simţire ce 
o îndemnase să vină acolo, cu picioarele moi se 
prăvăli la pământ şi lăsă florile să picure pe les- 
pede, împreună cu lacrimile ei, dându-şi seama, 
inima ei i-a spus'o, cacolo-i el Ionică al ei! . 
Au îngenunchiat şi copiii, câte trei, după ce au 
presărat florile pe mormânt; iar ea, aprinzând o 
lumánáricá si lipind-o pe piatra rece, l-a bocit 
şi l-a plâns gemând ca o eşită din minţi. 

lar flăcăul, strângându-şi scurt arma de coapsă, 
Sa întors cu Таја încolo, pornind cu pas rar şi 
oprindu-se apoi şi ducând mâneca mantalei la ochi. 


ocoşul lăudăros 


Cocoşul se plimba în curte, 
urmat de Gălbinuşa, Crestata, 
Moţăţica şi celelalte găini cari 
erau sub ascultarea şi supra- 
vegherea sa. 

»Co-co, Со-со-сооо!” tot 
spunea el dând din апр si 
umflándu-se in pene. 

Ai infeles, Puiule, ce poves- 
; tea găinilor cocoşul cel mân- 
dru şi frumos? ...А, dar am uitat că tu nu ştii limba 
cocoşească. Stai să-ţi explic eu, fiindcă eu ştiu şi 
cocoşeşte. Le spunea aşa: 

„lan priviţi la mine! Nu-i aşa că nu se află pe 
toată faţa pământului un cocoş mai frumos şi mai 
voinic decât mine? Vedeţi ce creastă roşie şi fru- 
moasá imi impodobeste capul! Nici o coroană de 
rege sau de împărat nu e aşa de frumoasă. Dar 
ce ziceţi de penele mele aurite, de coada mea aşa 
de bogată, de pintenii dela picioarele mele şi de 
glasul meu, саге rásuná mai puternic decât trâmbiţa 
cea mai puternică? 

„Zău, să nu-mi ће de deochiu, dar chipes mai 
sunt! 

„Ce să mai zic de vitejia mea? Nimeni, dar ni- 
meni nu poate să-mi stea împotrivă! Sá pofteascá să 
stea de vorbă cu mine o vulpe, de care ai noştri — 
ruşine să le Не! — fug şi se sperie. Sá vie, nu una, 
ci zece vulpi şi le arăt eu. Să vie şi lupfii şi urşii 
la mine; nici de lei nu mi-e frică!” 

Aşa se lăuda cocoşul, umflàndu-se in pene, dând 
din aripi şi făcând pe grozavul pe lângă toate găinile. 

Dar nu isprăvise bine vorba şi iată că din casă 


MUN 


Se innoptase când a ajuns acasă, iar їп ogradă, 
când să treacă pragul coşcovitei lor одане din casa 
derăpânată, băeţelul cel mai răsărit indrázni: . 

Da'steaua noastră, mamă? 

Parcă ar fi strápuns'o cun junghiu în inimă, 
deabia putu să ingaime: 

— De unde, puiu'mamii, сат aprins-o acolo, 
lui tăticu... Nu mi-a ajuns pensia. 

Păi pensia de ce-i aşa de mică, mamă? mai 
îngână piciul. š ⁄ 

lau ea, strângându-i la piept, pe câte trei: 

— E mică pensia, puii mamii, cinstea-i mare. 

š N. Pora 


esi Pic. Ştii, Puiule, са Pic este un cáfelug de vreo 
trei-patru luni şi care nici nu face, nici nu poate 
să facă cuiva vreun rău. 

Pic însă este şi el, aşa cum sunt copiii, foarte 
jucăuş. Dete „аза dar, fuga în spre partea unde se 
plimbau cocoşul şi дате, ca să se mai joace puţintel. 


Şi ce să vezi, Puiule? Mai mare ruşinea. Cocoşul 
care zicea că e grozav şi că dă gata toate vulpile 
şi toţi lupii si urşii, îşi băgă coada între picioare, 
lăsă în jos şi aripi şi creastă şi o luă la sănătoasă, 
fugind să se ascundă în fundul cote[ului. Toate acestea 
de frica mititelului de Pic. 

Găinile şi Mifu Miţişor, care era pe acolo, îşi rå- 
seră de cocos, strigând în сог: „Се fricos! Ce lăudă- 
ros!” 

—— — oc km 


Stăpâna. — (Папа servitorului 2 monete de câte 
шп leu) Gheorghe, du-te la băcănie şi-mi cumpără 
Че un leu ceaiu şi de un leu piper. 

(Gheorghe se duse până mai aproape de băcănie, 
dar se întoarse înapoi, numaidecât.) 

Gheorghe (către stăpână). Coniţă, dar nu mi-ai 
spus de care leu să iau piper şi de care ceaiu. 

Trimise de Harl Taxon-Com, Liteni. 
ODC —— — —— 


— 


PAG. 12. 


RĂSPLATA 


n vremurile de demult se aflau odată la mar- 
ginea unui sat două mori. 

Morarul uneia dintre ele pe care-l chema 

Ion, era rău, ursuz şi fără milă pentru cei 

sărmani pe când celalt, Niculae, era bun ca 

pâinea caldă şi nu pleca om nemiluit de la casa lui. 

Pesemne, însă, că omul n'avea noroc, căci intr'o 
noapte, pe o furtună grozavă, trăznetul se abătu 
asupra morii şi o arse până 'n temelie. 

Bietul Niculae deabia scăpă cu viaţă, dar sărac 
lipit pământului. Omul îşi luă atunci inima 'n dinţi 
şi porni la oraş să se roage de nişte prieteni să-l 
ajute cu ce-or putea, ca să-şi facă moara la loc. 
drum, iată un отшеј mititel în cale. 

Bună vremea, măi morar, 
Bună să dea Dumnezeu. 
Da 'ncotro? 

La oraş. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PITICILOR 


de Lia Hârsu 

— Măi morar, te ştiu milostiv şi darnic cu cei 
săraci. Dă-mi, rogu-te, o bucată de pâine, că n'am 
mâncat de ieri. i 

— Bucuros ti-as da, dar пат nici pentru mine, 
că mi-a ars azi noapte moara şi dram de făină 
ma rămas. Da ti-oi da doi gologani din ăşti patru 
pe care-i mai am şi du-te cu Dumnezeu că oi 
găsi pâine 'п sat. 

— Bogdaproste, făcu omuleful şi Dumnezeu să-ţi 
plătească. 

Niculae porni mai departe şi de amărit ce era 
nici nu luă în seamă vorbele piticului. 

Ine vremea asta pornise si Ion, celalalt morar 
la oraş după treburi. Ii ieşi şi lui in cale piticul. 

— Bună vremea, măi morar. Da 'ncotro? 

— Та dă-mi pace şi nu mă ţine în loc că mi-i 
de grabă. 

— Dă-mi, rogu-te, un codru de pâine că n'am 
mâncat de ieri, 

— Ba să-mi dai bună pace că pâinea mea nu-i 
pentru golani. Hai, cară-te că te croiesc acu şi 
ridică băţul să dea în pitic. Dar acesta pieri ca 'n 
pământ si Ion porni mai departe. 

Acu, Niculae, ajungând la oraş se rugă ba de 
unul, ba de altul să-l ajute cu ce poate să-şi Таса 
moara la loc, dar nimeni nu-i dădu ascultare. 

Se întoarse omul acasă şi mai amărât precum 
plecase, dar când s'apropiá de casă, ce-i văzură 
ochii? In locul unde fusese moara lui sărăcăcioasă, 
vazu o moară mare şi frumoasă care-şi înălța falnic 
acoperişul în bătaia soarelui. Şi auzia moara mă- 
cinând ae zor. Niculae îşi freca ochii socotind că 
visează, dar când ajunse în faţa uşii, ii egi inainte 
piticul pe care-l miluise în drum. 

— Ei, Niculae, îţi place moara? 

— Place, cum să nu, dar oare a cui să fie? 

— A ta, a cui alt, că eu sunt împăratul piticilor 
şi am vrut să te cerc dacă eşti milostiv aşa precum 
auzisem, jar acu te-am răsplătit pentru inima ta 
cea bună. Să-ţi stăpâneşti sănătos moara şi să faci 
bine oamenilor ca şi până acum. 

Асц, Топ se întoarse şi el acasă. Dar în locul 
morii care mişuna de oameni când plecase, văzu 
uşile deschise, sacii cu făină şi grâu spintecafi şi 
făina şi grâul risipit pe jos, moara stricată şi nici 
Бреше de om. Prápád — nu alta. 

La urmá dádu de o slugá pititá sub o ladá. 

— Ce-i asta, má, се afi făcut cu avutul meu? 
incepu el a rácni la slugá. 

— ]artá-má, stăpâne, dar nu suntem noi vinovaţi. 
Dupá ce ai plecat, a dat návalá pe ugá o droaie 
de pitici, a risipit făina şi grâul, a luat oameni 

Citiţi urmarea în рад. 13 Jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


I 


10147. 3 


LM б: Foy 


1) Mos lon si fiică-sa Marioara ` 
Š D moşia boerului Veverifá, moşie care sc gä- 


sea intr'un ţinut muntos din Nordul Olte- 
niei, trăia acum vreo sută şi ceva de ani, un om 
cuminte si de treabá, cáruia toatá lumea nu-i 
zicea altfel decât Moş Ion. Incă de când era 
copil în vârstă mică venise la această moşie, ca să 
înveţe grădinăritul. Inteligența sa aleasă, inima sa 
bună, îndemănarea cu care făcea totul şi înfăţişarea 
sa distinsă, făcură ca stăpânii moşiei să prindă o a- 
deváratá dragoste pentru dânsul. 

Era însărcinat cu diferite treburi de încredere, iar 


(Urmare din pag. 12) ` 
la goană şi pe noi la bătae. De frică ne-am ascuns 
care pe unde am nimerit. 

Pe când povestea el aşa, iacă şi pe împăratul pi- 
ticilor — căci el fusese cel pe care îl luase la 
goană cu bâta când se ducea spre oras. 

— Ei, văzuşi loane, moara lui Niculae? Asta 
îi e răsplata pentru inima lui cea bună. Şi pe a 
ta o vezi? Asta ţi-e plata pentru răutăţile tale. 

După ce zise vorbele astea piticul pieri iar Ion, 
sărăcit la bătrâneţe, se băgă slugă la Niculae. Dar 
acesta se milostivi de el şi-i dădu bani cu ce să-şi 
ridice moara la loc şi de atunci trăesc amândoi 
ca frații si fac bine la oamenii sărmani. 


| i a RA 
пиг 
1991511 


сапа boerul Veveriţă, pe atunci от în vârstă tânără, 
întreprinse o călătorie, Топ fu unul din însoțitorii săi. 

In călătoriile acestea Ion îşi ascuţise si mai bine 
spiritul, îşi imbogáfise cunoştinţele si îşi insugise u- 
nele purtări mai rafinate, dar fără ca inima sa no- 
bilă şi curată să fi suferit cea mai mică stricăciune. 

Boerul Veveriţă voi să-l răsplătească pe Ion, pentru 
credinţa cu care îl servea. 

Ion căruia îi plăcea aşa de bine viaţa liniştită şi 
aerul sănătos dela ţară, nu ceru altceva decât ca 
boerul Veveri(á să-i arendeze lui nişte pământ се 
era aproape de oraş. Boerul însă făcu ceva mai mult: 
îi dete lui Топ pământul acela să se folosească pe 
viață şi fără nici о plată. Ba pe deasupra ii mai 
hotări са Топ să primească regulat în fiecare ап 
lemne şi grâu cât îi trebuie pentru viitoarea sa gos- 
podărie. 

Ion se căsători şi muncind împreună cu nevastă-sa, 
putea să trăiască destul de bine din produsele gră- 
dinei sale, căci pământul dat de boier era în rea- 
litate o grădină mare şi frumoasă, având pe o ju- 
mátate din întinderea ei arbori roditori, iar cealaltă 
jumătate fiind grădină de zarzavaturi. In mijlocul 
acestei proprietăţi era o foarte drăguță casă de locuit. 

După un traiu fericit de mai mulţi ani cu nevas- 
tă-sa, această femeie, harnică şi bună din toate punc- 
tele de vedere, muri din pricina unei boli care îi veni 


— P 


PAG. 14. €9999999999999999999999999909090999099999999999 DIMINEATA COPIILOR 


pe neaşteptate. Топ fu cuprins де o durere fără mar- 
gini. li albi părul şi imbătrâni mai înainte de vreme. 
Unica lui mângăiere era fiică-sa, o fetiţă de şapte апі 


şi singura care rămăsese. in viaţă din mai mulți. copii- 


ce avusese. Când a murit maică-sa, -această fe- 
ща, pe care o chema Marioara, avea vârsta de cinci 
ani şi semăna întru totul mamei sale. 

Incă de când era copil mic, izbea prin frumuse- 
{еа ei. Insă, pe măsură ce creştea, smerenia ei, mo- 
destia şi aerul de nevinovăție, precum şi bunăvoința 
ei sinceră Таја de ceilalți oameni, dedeau frumusefei 
sale un farmec cu totul deosebit. Chipul Marioarei 
exprima o bunătate aşa de mare, încât credeai că ai 
înaintea ta un înger, atunci când te uitai la dânsa. 

Fetiţa. aceasta nici nu împlinise cinsprezece ani, 
că luă asupră-şi toată gospodăria casei. In odăile 
de locuit nu vedeai nicăeri o urmă de praf, vasele 
din bucătărie străluceau, ca şi cum ar fi fost noui, 
toată casa era un model de bună rânduială şi cu- 
rátenie. In afará de aceasta, îi ajuta tatălui sáu la 
grădinărit, muncind cu о загашија neobosită şi orele 
petrecute în grădină erau printre cele mai fericite 
din viaţa ei. Pricina e că tatăl său, om priceput, ştia 
printr'o conversaţie atrăgătoare, dar şi folositoare, 
să prefacá orele de muncă in ore de adevărată plăcere. 

Şi aşa, Marioara, ca una care crescuse printre 
plante si flori şi pentru care grădina ei era întregul 
univers, prinsese încă de copilă mică o nespusă dra- 
goste pentru flori. 

In fiecare an Moş lon îi aducea seminţe, cepe şi 
butaşi pe cari ea nu le cunoştea, şi-i dedea voe să 
semene flori dealungul rázoarelor. In chipul acesta 
Marioara avea în orele sale libere o ocupaţie foarte 
plăcută. Isi îngrija florile cum nu se poate mai bine; 
la fiecare mugur ce nu-i era cunoscut se uita gândi- 
toare şi căznindu-se să ghicească floarea ce ar eşi 
dintr'insul. Nu mai putea de nerăbdare până ce mu- 
gurul se deschidea, iar când, în sfârşit, apărea floa- 
rea în toată frumuseţea şi strălucirea ei, bucuria Ma- 
rioarei era de nedescris. 

„lată о bucurie curată şi nevinovată, zicea Moş 
lon zâmbind. Pentru seminţele de flori eu unul dau 
mai puţini gologani de aramă, decât galbenii de aur 
ce cheltuesc alţii pe giuvaericale şi mătăsuri. Cu toate 
acestea, nu fac copiilor lor bucuria ce fac eu Ma- 
rioarei mele”. 

Adevărul este că fiecare lună, chiar fiecare săptă- 
mână aducea Marioarei alte plăceri şi bucurii. Dese- 
ori zicea în entuziasmul ei: „Ма raiul mar putea fi 
mai frumos decât grădina noastră!” De altfel, toţi 
trecătorii se opreau să admire frumusețea aceea de 
flori. Copiii din sat priveau mereu printre uluci şi 
regulat Marioara le dăruia flori. 

Podoaba cea mai frumoasă a grădinei era însă 
un măr, care nu crescuse mai înalt decât un tran- 
dafir şi care se găsea în mijlocul grádinei. Moş lon 
îl sădise în ziua їп care se născuse Marioara şi în 


toţi anii mărul acesta dădea cele mai frumoase mere, 
pe jumătate galbene ca aurul, iar pe cealaltă jumătate 
roşii ca purpura. 

Intr'un an, însă, mărul acesta înflori şi mai frumos, 
fiind încărcat cu totul de flori. Marioara il admira 
în toate dimineţile: „О, cât e de frumos, zicea ea 
încântată, ce minune de flori roşii şi albe! Se раге 
са tot pomul e un singur buchet”; 

Dar. într'o dimineaţă, când se duse din nou, văzu 
cá îngheţul nimicise toate florile. Erau veştede, iar 
soarele le usca şi le prăpădea cu totul La acest 
spectacol aşa de trist, pe Marioara o podidiră la- 
crimile. Insă tatăl ei îi zise: „La fel şi floarea tinerefei 
e prăpădită de plăcerile vinovate. Copila mea, fere- 
şte-te de ispită! Priveşte pomul acesta: dacă ar fi 
să se întâmple tot aşa şi cu tine, dacă frumoasele 
speranţe ce pun în tine ar pieri, nu pentru un ап”, ci 
pentru toată viaţa, atunci eu aş plânge cu lacrimi şi 
mai amare de cum plângi tu acum! N'as mai avea 
ore de bucurie şi cu lacrimile în ochi maş duce 
în mormânt”. 

Cuvintele acestea făcură asupra Marioarei o im- 
presie foarte adâncă. 

Sub ochii unui tată aşa de cuminte şi de iubitor 
crescu Marioara printre florile din grădină — fru- 
moasă ca un trandafir, inocentă ca un crin, mo- 
destă ca o viorea şi dătătoare de speranţe ca un 
pom înflorit. 


(Va urma). 
< " D. 


^ ° 
Câinele si luna 

Un câine mare şi gras... staţi, acum mi-am adus 
aminte că-l chema Nero — porni într'o noapte cu 
lună plină să se mai plimbe pe câmp. Insă, fiindcă 
nu se uita înaintea sa, căzu într'o groapă adâncă 
din care, cu chiu, cu vai, abia putu să iasă. 

Când se văzu din nou pe drum, îşi îndreptă 
botul spre lună şi începu să latre furios zicând: 
„Lună tu eşti de vină că am căzut în groapă, 
tu care eşti o proastă şi jumătate şi dai o lumină 
aşa de slabă si de înşelătoare! Ori luminează aşa, 
cum luminează soarele, ori dacă nu eşti capabilă, 
mai bine nu lumina de loc şi lasă-ne în pace să 
ne descurcăm aşa cum putem fiecare.” 

Şi câinele îi dedea înainte, lătrând şi iue 
luna. 

Се. făcea în vremea aceasta luna? Zàmbea Bist 
căuta liniştită de drum, fără să-i pese de loc de 
látratul si strigătele câinelui. 

Ca si câinele din poveste, aşa si mulţi oameni in- 
capabili cautá sá arunce азирга altora vina ne- 
ргісерегећ lor. Decât oamenii cuminţi fac aşa cum 
a făcut şi luna: îşi văd înainte de drum şi lasă pe 
nebuni să tráncáneascá cât poftesc. 

— k= ied 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PÁPUSA 


Poveste adevărată de Соса Virgi 


Am văzut o fetiță plângând. Plângea cu lacrimi 
fierbinți gândindu-se câtă răutate este pe lume. 

Primise o păpuşe minunată, о păpuşe cum nu 
mai avusese nici odată: ochi albaştri, păr castaniu 
buclat, cu obraji ca două persici coapte şi cu dinţi 
albi şi mici ce se aáreau printre buzele întredeschise 
ale guriţei. Oh! păpuşa cea frumoasă! 

Dar fraţii răutăcioşi ai fetiţei luară păpuşa, o 
сосојага întrun pom din grădină şi fugirá fără 
să le mai pese de lacrámile micufei surioare. 

Fetiţa nu putea ajunge la раризе, nu se putea 
sui in pom ca s'o caute şi începu să plângă. Desigur 
că şi păpuşa plângea. Isi întindea mâinile printre 
crăcile acoperite cu frunze, verzi şi părea foarte 
nenorocită, 


ee PAG. 15 


„Da, da! zicea micuța, lumea е rea şi este aşa 
cum spune mămica în fiecare zi, eşti prea nenorocit!” 

Si se făcu noapte. Sármana păpuşe, trebuia ca 
să rămână singură afară, toată noaptea? 

„Nu, nu! gândi micuța. Ат să rămân aproape 
de еа!” 

Şi cu toate astea era. fricos, sărmanul copil. 
Şi se şi părea că zăreşte, din dosul tufişurilor, 
vârfurile ascuţite ale scufelor piticlor. 

Se apropiau mereu mai mult, îşi întindeau mâi- 
nile lungi spre pomul in care era agáfatá sărmana 
păpuşe, râdeau şi şi-o arătau cu degetul. 

Ah! ce frică îi era sărmanei тісије. 

„Dar dacă nai făcut nimic rău”, se gândea 
fetiţa „nu ţi se poate întâmpla nimic!- Dar даса 
am făcut ceva rău?” 

Şi începu să se gândească, 

„Uite, ştiu. Da, am făcut rău. Mi-am bătut joc 
de загтапш răţoiu care are o cârpă roşie la labă. 
Schiopáteazá atât de caraghios cá nu m'am putut 
împiedeca să пи râd. Da, da, e foarte rău să-ţi baţi 
joc de animale!” 

Ridică în spre păpuşă ochii plini de lacrimi şi 
o întrebă: 

„Haide spune: Si tu ţi-ai bătut joc de animale?" 

Ili păru că păpuşa răspunde ла clătinând ca- 
pul. 

Tocmai atunci fraţii cei răutăcioşi ai fetiţei, care 
se cáiserá de farsa lor, se intoarserá înapoi în 
grádiná se suirá in pom si cáutará рариза ca s'o 
dea înapoi micufei lor ѕигіоаге: 

Şi de atunci fetiţa se poartă bine cu animalele 
care o recunosc de prietenă. Fetiţa nu mai plânge, 
pentrucă animalele au spus şi fraţilor ei ce surioară 
bună au. 

———-оос= %# ==е–——=——— 


~ 


Nu te băga între cei răi! 


Un mieluşel blând, drăguţ, dar cu totul nestiutor 
de răutatea ce este pe pământ, văzu într'o zi doi 
lupi, cari se repeziră unul asupra altuia, muşcându-se 
şi sfâşiindu-se. 

Cuprins de milă, mieluşelul nostru alergă la dânşii 
şi începu să-i roage şi să-i stătuiască să se astâm- 
pere şi să se împace. 

Dintru început, lupii fură foarte тігаў de ame- 
stecul mielului, şi se opriră o clipă din luptă, ceeace 
făcu mare bucurie mielului, care îşi închipui că lupii 
au ascultat de sfaturile lui. Pe neaşteptate însă, 
se întoarseră amândoi înfuriaţi asupra mielului şi 
îi ziseră: „Пе ce te amesteci unde nu-ţi fierbe 
oala şi ce-ţi pasă de cearta şi bătaia noastră?” 
Şi fără să-i dea răgaz să răspundă, îl şi sfâşiară 


pe loc. 


жый; At ma ov E TS = 


| B!BL!OT?0A 


РАО. 16. *e999€6090996000000000009000000000060000000094D | MI NE AT.A- COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


H. Mih.-Suceava. — Povestea ,Vestitorii morţii” a 
fost publicată de mult în revista noastră. „Lupul și 
cei şapte iezi“, cu toate că e o poveste destul de cu- 
noscută, totuşi o vom publica — aceasta si ca încura- 
jare pentru d-ta, care ţi-ai dat osteneala să faci о 
traducere destul de bună. 

O mică observaţie. Să scrii 
Grimm“, nu ,Brüder Grimm". > 

Con. Ian.-Loco. — „Iarna“ nu e scrisă în genul poe- 
ziilor destinate unei reviste pentru copii. In afară de 
aceasta, ai versuri neobişnuit de lungi şi cuvinte cari 
nu se întrebuințează în forma ce le-ai dat d-ta. De ех.: 
,negrie", ,sticlinzi", etc. 

De asemenea, îngroşând (nu îngroşind) nu poate 
rima cu sclipind. Munceşte înainte, dar nu te lăsa a- 
metit de cuvinte mari şi de înflorituri de stil. 

Ha. Тар Неш. — Iti publicăm două din cele patru 
glume originale trimise de d-ta. Credem că vei fi 
mulţumit . 

Sam. Galb.-Tătăreşti. — „Iarna“. Ne scrii că ne tri- 
miti o poezie „făcută de mine însuşi“. Se zice „de 
mine însumi“, nu „де mine însuşi“. Cât despre poezia 
d-tale, ea arată că ai nevoe să înveţi serios limba ro- 
mână, pe саге nu o cunoşti, precum si ortografia în 
care faci greşeli nepermise. Continuă să fii cititor. 

AL Mel.-Tătăreşti. — Ne scrii aşa: „Vă mai trimit 
si nişte întrebări cu păcăleli, pe cari i-am cules, însă 
i-am refăcut... si vă rog a-i publica". Atât cuvântul 
„întrebări“, cât şi „păcăleli“ fiind de genul femenin, 
numărul plural, trebue zis: „le-am cules, le-am refá- 
cut, a le publica". Invaţă mai întâiu aceste lucruri 
аза de simple si după aceea să te gândești a ne tri- 
mite materie spre publicare. 

Fl FL-R..Válcea. — „Viaţă patriarhală“ se va pu- 
blica, dar cu titlul schimbat. 

Fil D. Con.-Constanja. — i-ai dat osteneala să ne 
trimiti mai multe bucăţi publicate în alte reviste. Nu 
uita însă că nici navem dreptul să reproudcem bu- 
са, fie în proză, fie în versuri, pe cari alţii le-au pu- 
blicat înaintea noastră. In afară de aceasta, nici nu 
simţim nevoia de aşa ceva. Totuşi, mulţumim pentru 
interesul ce porţi revistei noastre. 

Bic.-Fălticeni. — Regretím că nu-ţi putem publica 
ghicitorile. Motivul e că nu suntem de aceiaşi părere 
cu d-ta în ce priveşte aprecierile d-tale despre om 
sau despre fericirea omenească. 

Toma Jel.-Ploeşti. — Dar de când revista noastră 
și, în genere, oricare revistă pentru copiii se ocupă 
cu chestiuni de felul celor ce ne scrii ? ; 

Cos. Е. — Cele trei poezii trimise de d-ta se vor pu- 
blica treptat. Boala de care continuăm să suferim ne-a 
împiedicat să ne ocupăm de poezia „lisus“. Te rog, 
trimite-o din nou. : 

Riz. Cor.-Cavarna.— lti publicăm «Un domn miop», «Po- 
vestea Ticutei» si «Ghicitorile». Deci, fii mulţumit, însă te ru- 
găm stăruitor fii mai puţin zelos cu colaborarea si nu trimite 
aşa des si aşa de multă materie. Nu putem să sacrificăm noi 
atâta vreme cercetând mulţimea de bucăţi се trimiti si, în al 
doilea rând, trebue să mai facem loc şi altor colaboratori. 

І. Gh. St. Cap.-Tighina. — Rugăm, dati-vá numele şi a- 
dresa si trimiteţi negresit si originalul turcesc al bucății tra- 
duse, vrând să-l comparăm cu traducerea făcută de d-voastră, 
mai ales că ştim si noi turcește, Mai aflați că manuscrisele 
trimise spre publicare nu se scriu pe ambele fete ale hârtiei. 

Мау. Iac.-Soroca.—Prima glumă— aceea cu degetul inco- 
voiat—e foarte cunoscută, iar a doua e mai puţin o glumă si 
mai mult o răutate. 

————ос—:к———о———— 


româneşte „Fraţii 


Cum s'a făcut perla 


" (Legendă orientală) 


O picătură de ара căzu într'o zi din nouri 
în mare. Era o picătură de apă curată şi limpede 
ca lacrima. Decât picătura aceasta de apă avea şi 
o altă calitate prețioasă: nu ştia ce-i îngâmfarea 
şi lauda de sine care, precum se ştie, nu miroase 
de loc bine. 

Din potrivă, biata picătură, văzând în jurul ei 
atâta apă, se ruşină şi plecând în jos capul îşi 
zise: „Се sunt eu Таја де apa în care am căzut? 
Nimic, chiar mai puţin decât nimic!” 

О scoică auzi vorbele acestea, se deschise 
primi intr'insa pe modesta picătură de apă. In- 
scoică picătura de apă fu prefăcută cu vremea in- 
tr'o perlă de toată frumuseţea. Perla aceasta împo- 
dobeşte astăzi prin strălucirea ei coroana - unui 
împărat puternic. 

Din întâmplarea cu perla învăţăm că cel care 
simte şi îşi recunoaşte modestia, deseori e ajutat de 
soartă şi ajunge la locuri înalte şi aducătoare de 
cinste. 


Un domn miop - 


Sub umbrelá stá cu ciudá 
Chifcánescu de vre-un ceas, 
Stă şi nu mai face-un pas —. 
Strâmbă doar ursuz din nas 
Plin de ciudă că se udă 
Pantalonul cel cu dungă, 
Şi tot zice: „Но, ajungă! 
Bre, de-unde-atâta ploaie? 
Ploaie, prea o faci de oaie!” 
.. Şi de-ar sta аза şi-un ап, 
N'ar vedea că-i sub burlan! 
Rizopol Corneliu-Cavarna 


Fie iarna cát de asprá 
Gerul nu má sinchiseşte 
Când iau un pachefel „SUCHARD” 
Sufletul mi-l încălzeşte. 


Cereţi pretutindeni 


CA SĂ MAI RÂDE 


kumi sawa 
„Printre deslegătorii concursului lunar No 15 a fost omisci- 
titorul Aurelian D. Popescu din Cetatea Albă, 


Următorii premiaţi ai concursului lunar No. 15 sunt rugaţi a 
ne trimite adresel* complecte: Elena 1. Pavelescu, Bucureşti 
şi Mircea Mihăilescu, Braşov. - 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


Si. 


| 


| 


| 


\ 


ilil 
му 
Să 


E 


А: 

— 
== 
Ке» 


~ 


MOŞ ION şi MARIOARA | радо ако 
; 4 
/ УРА 25: 


(Vezi „INELUL PIERDUT“) 


- — 


AEN NIE NI. | у 
i MINE ATA 
v · || || = ДА S 
63 COPIILOR 
= 


REVISTĂ SAPTAMANALA ` x 
i" DinEcron: N, BATZARIA ` 


„INELUL PIERDUT“. Cine începe să-l citească, пи»! mai lasă. PREȚUL 5 LEI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dante și Medicis. 


Răspundem cititorului Co. Flor. dela Giurgiu că 
Dante — numele întreg este Dante Alighieri — este 
cel mai vestit poet italian, adevăratul creator al poe- 
zici şi al limbei poetice italiene. 
^ eut la Florenţa, Dante a trăit intre anii.1265 si 

21. 

Capod'opera sa este ,,Divina Comedia", una din cele 
mai frumoase poeme epice din câte există in lite- 
raturile tutulor popoarelor, 

Medicis este o familie celebră dela Florenţa ai 
cărei diferiţi membri au jucat roluri importante in 
istoria Italiei şi chiar a Franţei. 

Răspundem aceluiaș cititor că savantul care, el 
cel dintâiu, a reuşit să descifreze ieroglitele (cuvântul 


înseamnă scriere sfântă) egiptene a fost Francezul 


Champollion (1790—1832) 


D-ra Magd. D. dela Cluj... 


. ne întreabă: 
America?" 

Răspundem cá am auzit si noi cá ar fi Rockieller, 
dar bine-bine nu ştim. Nu i-am făcut socoteala a- 
verei si nici nu ne a interesat chestiunea aceasta. 

`Асеіа;і domnişoară ne mai întreabă: „Dece sa 
păstrat origina poporului latin tocmai în România?” 
Mărturisim că nu prea am înţeles ce anume doreşte 
să ştie дгадија noastră cititoare şi de aceea o rugăm 
să ne scrie mai lămurit. 


Intrebárile cititorului |. M. Crist. 


Acest cititor, care are curiosul obiceiu de a nume- 
rota scrisorile si саге poştale ce ne trimite, par'cá 
ar fi ceva acte oficiale ne roagá sá-i spunem ce 
inseamná si de ce originá sunt cuvintele ce urmeazá. 

Miscelanee înseamnă amestecate, un amestec de 
lucrări sau de însemnări de artă, de ştiinţă si lite- 
ratură. 

Сотеодтаће с arta de a nota, de a învăţa paşii şi 
figurile dansului. 

Demonomanie este acea manie în care bolnavul 
îşi închipue că e stăpânit de demoni (diavoli). 

Eclesiastul este acea carte din Vechiul Testament, 
despre care se crede că a fost scrisă de regele 

mon. 

Diapasonul este un mic instrument де oţel cu două 
braţe, care, când vibrează, dă nota la. Diapason mai 
înseamnă întinderea până la care poate ajunge vocea 


„Care este cel mai bogat om din 


şi mai înseamnă în infeles figurat nivel, mod general 
de a fi. 

Cronometru este un instrument de preciziune pen- 
tru másurarea timpului. 

Onomatopee inseamnă formarea unui cuvânt, care 
imită sunetul lucrului pe care il reprezintă. De exem- 
plu, cuvintele: „bubue, vâjie, sâsâie, etc. sunt cu- 
vinte onomatopeice. 


Dece nu răspundem? 


Nu răspundem cititorului nostru Cam. Perl. (Loco) la 
intrebarea ce ne face. despre insemnarea cuvântului 
„Diaspora” până nu ne spune unde, în ce carte sau 
revistă a întâlnit cuvântul acesta. Bănuim că nu l-a 
întâlnit nicăieri, ci întâmplător l-a auzit dela cineva 
şi ne-a întrebat, aşa... ca să intrebe ceva, nu са 
să-şi înmulțească cunoştinţele cu un се de folos. 

Rubrica aceasta insă nu e o rubrică de distracţie 
şi curiozităţi. 


Cei cari ţin la Moş Nae. 


Nu е zi dela Dumnezeu să nu se primească la 
Redacţie scrisori їп cari autorii lor îl asigură pe 
Moş Nae sau pe directorul revistei noastre — ceeace 
este una şi aceaiaşi persoană — de simpatia şi de 
prietenia lor. Moş Nae e mişcat şi foarte mulţumit 
де aceste dovezi de dragoste a micilor săi prieteni. 
Ar її însă şi mai mulţumit, ba chiar încântat, dacă 
„dacă aceste scrisori mar fi însoţite de manuscrise, 
de bucăţi în proză şi în versuri — mai ales în ver- 
suri — toate trimise cu scopul de a fi cercetate, la 
nevoe îndreptate „Фаг după aceea neapărat publicate. 

Ei bine, ţineţi în adevăr la Moş Nae? Nu-l mai 
supăraţi cu atâtea manuscrise, crufafi-i şi lui timpul 
şi scutiţi-l de osteneala de a sta uneori nopţi întregi, 
ca să citească tot felul de lucruri nu tocmai aşa de 
interesante şi mai cu seamă nu tocmai bine scrise. 

Mos Nae vă roagă să citiți revista, să o răspândiţi, 
dar să vă lăsaţi de grija de a colabora, atunci când 
nu vi se cere lucrul acesta. 


Dintr'o greşală a personalului de expediţie, їп e- 
xemplarele din numărul trecut al revistei noastre s'au 
introdus, fără voia şi ştirea Direcţiei, imprimate din- 
tr'o lucrare ce пи era destinată cititorilor nostri. 

"Regretánd faptul acesta, am luat măsuri ca pe 
viitor să nu se repete. 


27 MARTIE 1927 — Nr. 163 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA 
BUUURENȘTI. — Str. BARINDAR 9 — 11. — TELEFON 8/61 

ABONAMENTE: 1 AN 200 LEL 

6 LUNI 100 , 


Director: N. BATZARIA 


UN NUMAR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se Tnapolazá 


R -producerea oucátil or este strict interzisă 2 m 


PANTOFUL PÁPUSEI 


Cu párul blond, 
Cu pantofiorii ei 
E inger din rai, 
Pápusa Dorinei — 


Dar azi 0 vázui, i4 
Cu lacrimi pe gene; sid 
— „Nu poți să-mi spul 

„Unde e „nene ?“ 


„Păpuşa tot scânce. 
„Și mie, la fel“ 
„Imi vine a plânge, 
„Cu gândul la el“. 


„Era la fereastră, 
„Cu fundá pe el, 
„Cu fundă albastră 
„Și mic-mititel". 


,Si-acuma, durere, 
„Nu ştiu unde-i? 
„Şi păpuşa imi cere 
,Pantofiorul ei!...“ 


loan Splo 


— oe pc — — —— 


PREZENŢĂ DE SPIRIT 


YYYYYYYYYYYYYYYY 


La-un vestit hotel din New-York, _ 
Intr'un zgârie-nouri, lireste, 
Tocmai în mijlocul nopții, 

Un incendiu isbucneşte. 


Fuge paznicul să scoale, 
Pasagerii care dorm. 
Se produce gălăgie, 
Este un tumult enorm. 


Tocmai în etajul şapte, 
Doarme un englez bogat, 
Intră paznicul şi iute, 

Vrea să-l tragă jos din pat. 


Sare'n sus speriat, englezul, 
Deabia zice: — „Ce e măi?“ 
— ,Scoalá, domnule, că arde, 
Focu-i la etaju' ntái" ! 


Linistit se culcă iarăş, 


Si-i ráspunse — cu curaj — 
— „Să та scoli, când о să ardă, 
La al şaptelea etaj. 
da Pit Ei Glumistul 


— — - 


BROASCA TESTOASÁ 51 VULTURUL 


Vulturu 'ntre ghiare a prins-o şi-o duse 
Spre turbatul vânt; зе 
Iar apoi, din slavă, dintre ghiare-i dete, 
Drumul spre pământ... 

Ea, căzând pe-o piatră, moartă a rămas... 


O broască ţestoasă s'a rugat de-un vultur, 
S'o 'пуеје să sboară... 

Vulturul îi spuse că, nu o să poată, 

Căci ea, aripi паге... 

Broasca ţestoasă însă, nu şi nu, 


Că el, dacă vrea, Deci aci morala, 
Poate să-i о'пусје — chiară foarte iute — Toţi o înţelegem: „Să nu te bagi unde, 


Să sboare şi ea... „Nu îţi fierbe oala”... Ме em 
È ° Zaharia George Burulană 


PAG. 4. 


T 


№ 


== 


— Poveste dela Românii din Moravia — 


n tată avea trei copii: doi băeţi şi о fată. 

După moartea mamei lor adevărate, copiii 

aceştia căpătară o mamă vitregă, care nu-i 

iubea de loc, mai ales pe cei doi băeţi. 

De cáte ori ii vedea, le dedea nume de oca- 

ră si ii blestema, zicându-le intr'una: „Corbi să 
vă faceţi!” 

Tatăl băieţilor ii zicea: „Muiere, nu-mi blestema 
copiii! Te pomeneşti că blestemul tău se prinde!” 
Ea, însă, nu ţinea de loc seamă de sfatul acesta, 
ci blestema mereu: „Corbi să vă faceţi!” Si aşa 
а fost să fie că la urma urmelor cei doi băeţi 
fură prefăcuți in corbi. Sburară pe un arbore de 


DIMINEAȚA COPIILOR 


dinaintea casei şi státurá acolo aşteptând să vic 
surioara lor. După ce veni, croncăniră jalnic şi işi 
luară rămas bun dela dânsa, sburând departe. 

Surioara lor află cá au sburat la „Muntele de 
sticlă”, decât nu ştiu unde anume se айа muntele 
acesta. Porni cu toate -acestea la drum să-i caute. 

Merse cale lungă până ce ajunse la locuinţa Soa- 
relui şi întrebă pe Soare dacă nu cumva ştie unde 
este „Muntele de sticlă” pe care o vrăjitoare rea 
a fermecat pe frații ei, prefăcându-i in doi corbi. 

Soarele îi răspunse: ,Luminez pământul de di- 
mineafa până seara, cu toate acestea până acum 
lumina mea n'a ajuns până la „Митеје de sticlă”. 
Decât, du-te la soră-mea /шла şi întreab-o pe dân- 
sa, iar din partea mea primeşte ca aducere aminte 
această haină pe care să o păstrezi într'o coajă 
de nucă.” 

Fata mulţumi, luă haina, o închise intr'o coaje 
de nucă şi se duse drept la Lună, pe care o in- 
trebă de asemeni despre ,„Митеје de sticlă.” 

Luna îi răspunse: ,Luminez noaptea peste locuri 
frumoase şi peste locuri urâte, peste stânci înalte 
şi peste prăpăstii adânci, dar despre „Muntele de 
sticlă” nu ştiu nimic. Te sfătuesc insă să mergi 
la vărul meu Vântul şi să-l întrebi pe dânsul. Din 
parte-mi primeşte ca aducere aminte o haină şi păs- 
treaz-o intr'o coaje de nucă.” 

Fata cea bună mulţumi, luă haina şi se duse la 
Vântul, tot drumul fiindu-i luminat de lumina Lunei. 

Vântul îi zise: „Sunt atâtea veacuri de când suflu 
fără să mă opresc, dar până acum Шат putut să 
ajung aşa departe până la „Мштеје de sticlă”. 
Decât, stai puţin să mai încerc odată”. 

Apoi pieri şi se întoarse după o bucată de vre- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


me zicând: „Am suflat până acolo şi i-am văzut pe 
frații tăi: trăiesc şi sunt sănătoși amândoi. Poţi 
să mergi şi tu până la dânșii, numai dacă faci 


7 
2; 


aşa cum te voiu povăţui. Iată о sea de vânt: înca- 
lecă pe dânsa, iar eu am să suflu din urmă. Iată 
şi câteva pietre rotunde. Când vezi că sunt obosit 
si nu mai pot sufla, aruncă o piatră pe „Миштеје 
de sticlă”, şi piatra se va lipi; calcă apoi pe dânsa, 
căci altfel îţi alunecă piciorul. După ce та mai 
odihnesc puţin, călărim noi mai departe. Ifi mai 
dau şi o haină depe urma căreia să ştii că vei avea 
foloase bune. Păstreaz-o într'o coaje de nucă!” 

Fata puse şi această haină într'o coaje de nucă, 
apoi încălecă pe şea şi porni la drum prin văzduh, 
flind suflată de Vânt. Trecu mult, puţin la mijloc şi 
Vântul începu să se simtă obosit. Fata aruncă a- 
tunci pe „Muntele de sticlă”, o piatră şi şezu pe 
dânsa, până ce se mai odihni Vântul. Aşa făcură 
ei de câteva ori, până ce se isptăvită toate pietrele. 
Vântul se plânse că nu mai are puteri să sboare 
mai departe, dar în clipa aceea ajunseseră în vâr- 
ful „Muntelui de sticlă.” 

Fetiţa mulțumi Vântului, care se întoarse acasă 


ee РАО. 5. 


la el. Tot atunci cei doi fraţi, prefácufi їп corbi, 
își recunoscură pe sora lor şi strigară: „lubita noa- 
stră surioară, cum ai putut să vii până aici?” 

— „Mam dus, le întoarse ea vorba, la Soare, 
la Lună şi la Vânt, iar Vântul m'a suflat până aicea. 
Am venit să vă întreb cum pot să vă scap”. 

— „N'ai să pofi, îi ziserá ei, fiindcă scăparea 
noastră este un lucru foarte greu.” 

— „Jur, grăi ea, să-l duc la bun sfârșit.” 

Văzând aceasta, cei doi fraţi її deteră о blană 
din piei de şoarece şi-i ziserá: „,Trei ani de zile 
în şir n'ai voe să vorbeşti şi să scoţi un singur 
cuvânt din gură. Trebue să stai mută şi să înduri 
orice; chiar dacă te ar duce la ştreang, tot n'ai 
voe să vorbeşti. Iar acum îmbracă-te în blana се 
ţi-am dat şi mergi în lume са o cerşetoare”. 

Surioara cea bună cobori muntele, ajutată fiind 
de fraţii ei. Merse aşa, până ce ajunse la un palat 
unde forfotea o mulţime de servitori şi unde se 
dedea un ospăț strălucit. Se dedea ospáful, fiindcă 


împăratul care locuia їп palat vroia să-şi aleagă 
о soţie. Abia se stránseserá oaspeţii, că pică şi еа 
la palat, îmbrăcată ca о сегзефоаге în cojocul făcut 
din piei de şoarece. Fu primită şi ea їп slujbă 
şi îi se dete să îngrijească de găini şi де cele- 
lalte păsări din curte. Când а fost intrebatá dacă 
primeşte slujba aceasta, drept răspuns se mărgini 
să dea din cap în semn că primeşte. 

Veni şi seara in care împăratul era să-şi alea- 
да o nevastă. Ре fată o cuprinse dorința să ја 


PAG. б. v€9999999999999999999999999999999909099990900099 D/MINEAȚA COPIILOR 


parte la serbare. Deaceia, se îmbrăcă în haina stră- 
lucită ce-i dăruise Soarele şi intră în salon. 

Indată ce o văzu împăratul, zise sorei sale: „Prin- 
{еза aceasta îmi place! Oare fata cărui rege poate 
să fie?" Decât nu după mult fata pieri din salon, 
şi se duse la даше din curte. 

Se mirará cu toţii, neputând să înţeleagă unde 
oare a pierit aşa dintr'o dată. Impăratul insă po- 
гипс! ca a doua oară toată lumea să Не cu bă- 
gare de seamă. 

In seara aceea fata îmbrăcă haina dăruită de 
Lună şi aşa se duse din nou la ospăț si la petrecere. 
Impáratul o recunoscu îndată, îi întinse paharul să 
bea, lăsând să cadă într'insul inelul său. Decât 
fata pieri şi de rândul acesta, se înfăşură din nou 
în cojoc şi se duse la găinile din curte. 

lar împăratul porunci: „Fiţi mai cu băgare de 
seamă în seara a treia! Ea şi nu alta trebue să бе 
soţia mea!” 

‚ — „li vom face cu ceva un semn, zise unul din 
servitori, aşa că nu ne mai poate scăpa.” 

_In seara a treia ea imbrácá haina cea mai fru- 
moasá ce-i fusese dăruită de Vânt şi se duse din 
nou în salonul împărătesc. Insă servitorul o în- 
semná, fără ca еа să-l vadă sau să-l simtă, cu 
o coloare pe mână. 

După ce pieri, ca şi în celelalte seri, şi o căutară 
peste, tot, se duserá în sfârşit şi la coteţ unde ea 
dormea. infáguratá in blana din piei de şoarece. 
Pe mână purta tocmai semnul ce-i făcuse servi- 
torul. Ea era, prin urmare, aceea pe care impăratul 
şi-o alesese de soţie. 

Impăratul se şi cunună cu dânsa, fără să plece 
urechia la murmurile curtenilor, cari nu erau mul- 
tumiti de alegerea tăcută. 

"Trecurá aşa vreo nouă luni de zile, fără ca noua 
împărăteasă să scoată din gură un singur cuvânt. Şi 
iată că împăratul trebui să plece la războiu, iar 
în-lipsa lui ea născu un băiat. 

Insă moaşa luă pe noul născut şi-l duse la râu, 
cu gândul să-l înece. Pe craca unui arbore de lângă 
râu şedea un corb şi croncânea. Văzându-l, moaşa 
strigă: „Ма bine îţi dau ţie copilul decât să-l 
arunc in apă; ştiu că tu nu má vei tráda.", 

Corbul acesta era unul din cei doi fraţi vrájifi 
de mama lor vitregă; luă pe prunc şi sbură. 

Mamei copilului i s'a spus cá ar fi născut o 
dihanie ce nu i se poate arăta şi chiar şi-au bătut 
joc de sărmana femeie. La fel i sa povestit şi 
împăratului când s'a întors din război. 

Câtăva vreme după aceasta împăratul a trebuit 
să meargă din nou la răsboiu. Nevastă-sa plângea 
temându-se ca în lipsa lui să nu fie omorâtă. Născu 
şi acuma un băiat, pe care moaşa îl duse din nou la 
râu си gândul să-l înece. Dar ре craca arborelui 
de Mus. râu şedea un alt corb, care era al doilea 
frate al împărătesei. 


„De minune, strigă moaşa, văzându-l. Mănâncă 


şi tu, corbule, pruncul acesta, după cum un alt 
tovarăş al tău a mâncat celalt prunc.’ 


Corbul luă copilul şi sbură departe. Mamei co- 
pilului i s'a spus si de rândul acesta cá ar fi 
născut o dihanie si Ја fel i-s'a scris şi împăratului 
Impăratul se întoarse din rázboiu mâhnit si aniărit; 
privea întunecat şi nemulţumit în jurul său şi fiindcă 
i se tot spunea că nenorocirea i se trage din pricina 
că a luat de nevastă o cerşetoare mută şi fără 
căpătâiu, o osândi şi el la ştreang. 

Ea însă stătea mereu tăcută şi mută pregătindu-se 
cu răbdare să meargă la moarte. A şi fost dusă 
la streang şi i-s'a trecut fringhia de gât, dar in 
clipa aceia cei doi fraţi ai ei veniră pe neaşteptate 
сајам, fiecare dintr'înşii ţinând în braţe câte un 
copil cu o stea în frunte. Se apropiară de ştreang şi 
strigară cu glas tare: „Оргій, nu omoriţi pe о ne- 
vinovată!” şi întorcându-se spre sora lor ii ziserá: 
„Cei trei ani au trecut şi cu ajutorul tău ne-am 
scăpat şi noi de blestemata de vrajă. Aceştia sunt 
cei doi copii ai tăi pe cari noi i-am. scăpat, când 
aveam chip de corb, de mâna moasel celei rele. 
lar acum, deschide gura şi vorbeşte!” 

Impărăteasa mulţumi fraţilor ei, apoi. se aruncă 
la picioarele împăratului şi începu să vorbească. 
Ii spuse Impăratului tot adevărul, iar Impăratul 
o ridică de la pământ şi o strânse cu toată dragostea 
la pieptul sáu. Cát despre moaşe, ea fu arsă pe 
un rug şi o soartă la fel avură gi cei cari ţinuseră 
cu dânsa. 

Prelucrare de Ali-Baba 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ulăul cel bun. 


A fost odată, Puiule, un co- 
pil şi un câine. Copilul era 
mic-mititel, aşa cum eşti tu, 
Puiule. Câinele însă era mare 
şi de aceea îi zicem duláu. 

Pe copilul acela il chema 
Puiu, tot aşa cum te cheamă 
şi pe tine. El însă era băiat, 
iar tu... adică ce eşti tu, Pu- 


iule: fată sau băiat? 

„Eu sunt Puiu mamei!” ne zici tu. Aga este: tu 
eşti Puiu mamei. 

Pe dulául cel mare il chema Vârtej şi era iute si 
rău cu oamenii răi şi cu hoţii, dar era un prieten şi un 
păzitor foarte bun al copiilor buni şi cuminţi. 

Căci să vezi ce s'a întâmplat într'o zi, când încă 
era iarnă şi zăpada nu se topise. Puiu, după се ve- 
nise delà şcoală, — fiindcă am uitat să-ţi spun că 
el mergea la grădina de copii — a trântit ghiozdanul 
cu cărți si a şters-o pe furiș, pentru ca să nu-l vadă 
mămiţica lui. 

Ştii unde s'a dus? La un eleşteu, care nu era de- 
parte de casa lor. S'a dus să se dea pe ghiajá. Insă 
nu s'a uitat să vadă cá ghiaţa slábise şi chiar crápase 
în câteva locuri. Vezi, el nu e ca tine, căci tu nu te 
duce nicăieri fără ,,mámifica". şi nu te dai singur 
pe ghiaţă. 

El însă şi-a incáljat patinele si..ffrr! a vrut sà 


patineze. Dar nu făcuse câţiva paşi, că se pomeni 
în apă până la gât. 


»Ajutor!" strigă Puiu acela cât il ţineau puterile. 
Ajutorul îi veni. Dulăul Vârtej, care se luase după 
el, se aruncă în apă, îl apucă de haină şi-l scoase 
din elesteu. Il lăsă apoi pentru câteva clipe singur 
şi dete fuga acasă, unde, lătrând şi sărind, o făcu 
pe mama lui Puiu să priceapá că s'a întâmplat ceva. 

Mama lui Puiu se duse după Vârtej, care alergă, 
oprindu-se tocmai lângă Puiu. Puiu їп dus acasă 
şi fu îmbrăcat din nou, căci era ud până la piele 
şi tremura, uite aşa: Brr! Brr! Brrr! 

Dulául cel bun fu rásplátit cu o zgardá nouá si 
cu o porţie bună de oase cu multă carne pe ele. 


MOS NAE LUI HAPLEA 


Cu scrisoarea mea de Таја, 
Scumpe, Hapleo, mă grăbesc 


Pentru dragostea ta cea mare 


Mii de ori să-ţi mulțumesc. 
Cu nespusă bucurie 

Am citit tot ce mi-ai scris.. 
Fără margini e plăcerea-mi 
Pentru tot ce mi-ai trimis. 
Altădată am eu grije ` 
larăşi când mă 'mbolndvesc, 
Mai "пате cu o lună, 

Cum doreşti să te vestesc. 
Pentru astăzi. află, Hapleo, 
Că mă simt mai binişor, 
Pofta *ncepe iar să vie, 
Зотпи-тр este mai uşor.: 


Ba mai merg pe la revistă, 
Ba mai scriu câte ceva, 

Ba văzând că-i vremea bună, 
Chiar încep a mă plimba. 
In sfârşit, acum când este 
Primăvară, timp frumos, 
Sper, prietene, mai iute 

Să mă fac iar sănătos. 

Dar acum рготіѕіипеа-іі 
Imi permit să-ți amintesc 
Si de Pasti, ce nu-i departe, 
Pe la: noi să te poftesc. 
Coana Frosa si Hăplina, 
Háplisor şi Urechilă, 

Rog să vie şi Tănase 

Si дгагићи de Prostilă. 


Vreau să staţi o lună, două, 
Până 'n vară când intrăm 
Să-ţi ardt ce-avem pe aicea, 
Peste tot să ne plimbăm. 
lar apoi tot împreună 

Vom pleca din Bucureşti, 

Si vom merge de vacanță 

Să petrecem la Hăpleşti. 
Vor veni de rândul ăsta 
Cititori şi cititoare 

Mult mai mulți ca la botezul 
Scumpei mele finişoare. 
Insă acum nu sta pe gânduri , 
Hapleo dragă, ci porneşte, 
Te-aşteptăm cu nerăbdare, 
Te primim împărăteşte. 

RO. pag Rae MOŞ N 


PAG. 8. «444999999 о DI МЕАТА COPIILOR 
DIN ISPRÁVILE LUI GIGI 


Desene de GEO 


Localizare de MOŞ NAE 


4) Cum sperie Gigi pe servitoare. 


I) Intro zi de sărbătoare, 
Merge Gigi la plimbare, 
Nu e singur, cáci cu el 
E strengarul de Dorel. 
Si mergând pe la Sosea, 
Gigi-acolo ce vedea? 

Un bătrân сат jerpelit, 
Stă p'o bancă ghemuit. 


| 
|; 


| 
| 


| me 
Р) 
y F 


* 
= 
— 


2) ,,Mosulicá, Gigi zice, 
Văd nu faci nimic aşa, 
Hai la noi, şi dacă vrei 


Să câştigi treizeci de lei 1^ 


lar acasă când veni, 
Gigi 'n poartă îl opri 
Să-i explice lămurit 
Ce-are omul de muncit, 


„Să nu crezi că:treaba ta 


Cine ştie câtu-i grea. 


3) Ca oucoaná să te'mbraci, 
Este tot ce ai să faci“, 


Ca Тетее. Zău, fi-i 
Să tot stai şi să-l priveş 
i de râs chiar să pu пој 
ar gândiţi са sa sfârşit? 
Stati, mai e де pov | 
Din одаје Gigi-o şterge 
Pe furiș, de-acolo merge, 


4) Merge la bucătărie, 
+ priviţi acum drăcle: 
e un scaun leagă-o sfoară 
Si esind tiptil afară,