Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages351-400

: 6 LUNI 100 
29 MAI 1927 - Nr. 172 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
LAAAAAAAAAAAAAAAJ 


Fericirea greeraşului 


Greeraş micuţ şi vesel, văd că sbori din floare în 
(floare. 
Cu ghitara ta, prin iarbă, cânţi cu-atâta nepăsare! 
Şi în nopţile senine pline de parfum şi vrajă 
Cântul ţi-l ascult pe gânduri, ceasuri lungi şezând 
[de strajă! 
E frumos! Sunt flori pe câmpuri, cer senin şi plin 
[de stele! 
E frumos să stai pe iarbă şi să cânţi privind la ele!.. 
Dar mai bine tengrijeşte! Iarna iarăşi va să vie! 
Și atunci plângând de foame, vei muri prin vreo 
[câmpie!... 
— Nu, copile! Via!a-mi scurtă e nespus de'ncântătoare! 
Scurt e timpul — fericirea zilelor pline de soare!... 
Dar ce bine e în iarbă, şi să cânţi noaptea pe lună... 


Cu-al meu cânt — vrăjesc o lume! Viaţa le arăt 
[mai bună!... 
Mă admiră, mă iubeşte, şi chiar de va fi să mor, 
Voi muri fără durere — căci plăcut-am tuturor! 
l-am făcut mai buni — o clipă, cu-al meu cânt 
[tremurător, 


M'am apropiat de oameni. Le-am mişcat sufletul lor! 

Şi atâta îmi ajunge!... Mi-am îndeplinit menirea — 

Voi muri, dar — poate'n urmă, semănat-ari fericirea!... 
Lucreția Dăscălescu-Grebăn 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR 9—11. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


PLOUĂ 


Pică ploaia asprăn geamuri, 
Plouă de trei zile, 

Si copii pe afară 
Numai joacă'n bile... 


-Pe zăplazuri apa rece 
Curge în şiroaie 

Și ogoarele uscate 
Prins-a să înmoaie... 


O frumoasă rândunică 
Puii mici îşi strânge 

Şi privesc apoi cu toții 
Streaşina ce plânge... 


Vântul, crai bătrân şi aprig, 
Bate prin obloane 
Şi un greer cu durere 
Cântă sub icoane.... 
N. G. Mihăescu-Râmnic 
———— cr ——— 


FRUMUSEȚE, BUNĂTATE 


Este-o scumpă, dulce floare 
Ce pe frunți ades străluce, 
Ca o stemă lucitoare 

Cu răstrângeri care-aduce 
Pe-a lor raze srațioase 

Cu petale 'n pline fețe 
Delicate, zâmbitoare, 

Cu colori fermecătoare,.. 3 
Floarea asta-i FRUMUSEȚE! 


lar parfumul ei ne place 

Ca mireasma din grădină, 

Căci din simplă floare tace 

Tutulor în ochi — divină:. 

Cu arome, cu miroase, 

Cu balsamuri delicioase 

Roze, crini la ceruri — toate, 

Işi înalță sfânt parfumul 

Cum tămâia 'nalță fumul... 

Şi parfumu-i — BUNĂTATE ! 
P. Truş 


PAG. 4. 


ià Sueilu 


— ADAPTARE — 


DIMINEAŢA. COPIILOR 


de Marcu lonescu 


iță Sucitu... dacă nu-l cunoaşteţi, să vă spun 

mai întâiu cum este. Mărunt, slab de-i nu- 

meri toate oasele, cu obrajii supți, ciupit de 

vărsat, cu ochii mici şi vârîți în fundul ca- 

pului, cu părul rar şi cărunt. Când te uiţi 
la dânsul, tot ce te isbeşte mai întâiu, este na- 
sul — un nas lung, subţire, eşit afară şi „ascuţit 
la vârf. „Nas de om rău”, se zice de obiceiu. 

Nu ştiu dacă toţi câţi au astfel de nasuri sunti 
răi, cât despre Nea Niță, însă, vă spun că un om 
mai rău şi mai cu seamă mai sucit decât dânsul nu 
găseşti, ori cât ai umbla şi ai căuta. 


De felul lui e cizmar, dar credeţi că face vre-o 
brânză cu meseria lui? Nu, pentrucă, între alte cu- 
sururi, Niţă Sucitu are şi pe acela că nu poate 
sta două minute întrun loc. Nare astâmpăr şi nu 
vrea să scape nici un prilej de a vorbi de rău des- 
tot şi toate. i 7 

Nu-i place nimic, nu zice nici odată de ceva că 
e bine şi îşi închipuie că afară de dânsul, care se crede 


fără cusur, toată lumea cealaltă merge pe dos şi 
munceşte pe dos. 

lată, acum s'a aşezat pe scăunelul său de cizmar şi 
sa apucat, chipurile, de treabă. Dar nici n'apucase 
să bată măcar un cuiu în ghetele ce avea de făcut, 
şi deodată sare în sus, par'că l-ar fi împuns cineva cu 
vre-un cuţit. Auzise că nevastă-sa umblă la bucătărie 
şi vrea să vadă ce-i pe acolo. 

Femeia făcuse focul şi pusese să fiarbă o cratiţă cu 
mâncare. „Asta-i foc, îi strigă Niţă supărat, şi aşa 
se pune cratița?” Şi vrând să-i arate cum trebue să 
facă, scăpă cratiţa din mâini şi vărsă toată mân- 
carea în foc şi pe jos. 

De acolo se repede la spălătorie, unde servitoa- 
rea spăla nişte rufe. „Aşa se spală rufele?” răcneşte 
Niţă ca scos din minţi. Vrea să o înveţe şi pe dânsa 
cum trebue spălate rufele, dar răstoarnă albia cu 
rufe şi apă fierbinte, opărindu-se şi el pe un pi- 
cior. 

Furios, iese în stradă. O femeie mergea înaintea lui, 
purtând pe cap o doniţă cu apă. Niţă Sucitu, însă, 
când merge pe stradă, dă din brațe şi înainte şi 
îndărăt, par'că ar fi ceva. aripi de cine ştie ce di- 
haine. Te miri chiar cum de nu i-se rup dela umăr 
de atâta mişcare şi legănat. 

Şi cum mergea el aşa, izbeşte cu un braţ în do- 
nița de pe capul femeiei, doniţa cade, toată apa din- 
trinsa vărsându-se pe Niţă şi udându-l leoarcă din 
cap până la picioare. 

„Proasto, îi strigă el femeiei, nu puteai să vezi 
că eu veneam după tine?” 

Se întoarse acasă, şezu la foc în bucătărie, ca 
să se usuce, apoi intră în atelier, vrând să se a- 
puce de lucru. Dar nici nu luase bine în mână o 
gheată, la care lucra de vre-o lună, şi îşi aruncă pri- 
virile peste drum. Văzu că în vecini se clădea o 
casă nouă şi că se făcea schela. 

„Proştii, fac totul deandoaselea!” strigă Nea Niţă, 
sărind în sus şi dând fuga afară, ca să-i înveţe 
pe meşteri cum să lucreze. Se duse la clădire, luă 
fără multă vorbă, unui tâmplar. ferestrăul din mână 
şi-i zise: „lată cum se taie grinda!” 

Insă, în loc de grindă, se tăie el la un deget, 
trânti ferestrăul jos şi o rupse la fugă. Pe stradă, 
dă peste un ţăran, care venea cu o căruță încăr- 
cată cu lemne. „Bine, mă, nenorocitul, se apucă 
Niţă să i-se răstească din senin, aşa se încarcă lem- 


DIMINEAȚA COPIILOR eeemevoetevrerieboeboboeveivrbvorbovoverrorooore PAG. 5. 


nele şi aşa se înhamă caii? Stai să te învăţ eu.” 

Şi vru să deshame caii şi p'urmă să dea jos şi 
lemnele din căruţă, ca să le aşeze el mai bine şi 
mai potrivit. „Mă, Sucitule, caută-ţi de drum şi nu 
te amesteca în treaba mea”, îi zise ţăranul îmbrân- 
cindu-l. 

Se întoarse din nou la prăvălie şi-i ceru uceni- 
cului său să-i dea gheata, la care Niţă Sucitu lucra 
de vre-o lună de zile. 

Nea Niţă, însă, văzând că tocul dela gheată e 
pus strâmb şi că talpa e rău tăiată, cât p'aci să 
i-o asvârle în capul ucenicului. „Aşa te-am învăţat 
eu să lucrezi? Să pui tocul strâmb şi să tai tal- 
pa în halul acesta? Ruşine să-ţi fie, nătângule şi 
nătărăule!” 

— „Jupâne, îi răspunse ucenicul liniştit şi abia stă- 
pânindu-şi râsul. Gheata, aşa cum o vezi, este lu- 
crată numai de d-ta. D-ta i-ai pus tocul, d-ta i-ai 
tăiat talpa, d-ta i-ai bătut cuiele. Eu unul mam 
făcut altceva decât că am luat-o de jos, unde o 
aruncaseşi, când ai eşit din prăvălie şi ţi-am dat-o 
în mână”. 

— „Să taci din gură, când vorbeşti cu mine! îi 
urlă Niţă, că de unde nu, îţi înmoiu oasele mai 
rău decât talpa de pe gheată.” 

Acesta e Niţă, căruia toată lumea nu-i zicea altfel 
decât „Niţă Sucitu” şi de care fug toţi din dru- 
mul lui. 


dar credem că 


Intro noapte Niţă- Sucitu visa că,... 
e mai bine ca despre visul lui să povestim în schiţa 


viitoare. Marcu lonescu 


ll LL LL LL LILI LL LL LL LL Lelia LL 


MIOZOTISELE 


„. E primăvară. Soarele luminează cerul albastru 
şi pământul înflorit... E dimineaţă. Tinica a scăpat 
singură în grădiniţa împodobită cu miozotize albas- 
tre foarte frumoase. Vântul cel şiret i-a deschis por- 
tita! Nimeni nu ştie!... Ea e numai de trei ani şi ceva 
şi în rochiţa ei albastră, pare o floricică mai mare, 
căzută din cer printre celelalte... Din toate colţurile 
florile de miozolise o strigă la ele: „Nu mă uita, nu 
mă uita!” Cu ochişorii ei căprui, ca doi gândăcei lumi- 
naţi de strălucire de soare, le mângăe pe toate... 


De odată un gând ca un fulger străbate prin că- 
puşorul ei mic şi nevinovat... Se repede la floricele, 
le rupe pe toate, nu uită nici una! 

. O mare albastră e în poala ei. Se joacă cum 
vrea cu ele, le vorbeşte, le sărută... Sunt aşa de 
frumoase!... 

Apoi se grăbeşte să le sădeziscă din nou în pă- 
mântul moale şi umed, cum a văzut ea pe alţii... 


Mâne va veni să se joace din nou. Poate va lua şi 
epuraşul cel alb, dacă el va vrea să vină! 

Se întoarce veselă în casă... Nu spune nimic nimă- 
nui... Mama mo lasă singură în grădinăl... 

Dar mâne, când se duce din nou Tinica, găseşte 
grădina tristă, florile n'o mai strigau „nu mă uita!” 
cu culoarea lor albastră, dulce ca cerul... Toate erau 
veştede... Ele muriseră din joaca ei nevinovată şi 
îndrăzneață. Ea nu-şi dă seama bine ce e cu ele, 
dar plânge şi nu uită miozotizele albastre, deşi mă- 
mica ei scumpă îi sădeşte altele... Pentru acestea le 
priveşte numai cu drag şi le dezmiardă de departe, 
mai ales că nici nu mai e singură, numai cu ele!... 


„Să nu uităm niciodată că jocurile noastre ne- 
socotite pot aduce durerea şi chiar moartea a ce ne 


e drag. 
Mia Dan 
——— eon k 


PAG. 6. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


CREDINŢA IN DUMNEZEU 


n valea satului C... se vedea de pe podul râului 
ce curgea vijelios, o căsuţă albă cu brâul co- 
lorat: 
Cum o vedeai, îți puteai uşor închipui că a- 
parţine unui gospodar. Bine înprejmuită, cu pomi 
roditori, coteţe de pasări, grajduri de vite şi cerdacul 
plin cu flori, îţi făceau impresia unui colţ de raiu. 
In această căsuţă locuia o familie de oameni mun- 
citori, cinstiţi, dar necredicioşi. Aceşti oameni nu 
se duceau niciodată la biserică. Copilul lor dea- 


semenea urmând pilda părinţilor, nu se ducea să 
asculte Sfânta slujbă şi nici nu se ruga lui D-zeu. 

- Dar iată că "'ntr'o noapte pe când dormeau duşi cu 
toţii, un sgomot neobişnuit ii trezi din somn. 


Ce era? Un huruit asurzitor venea de undeva, din 
depărtare. Toţi ascultau cu atenţie încordată şi chiar 
cu frică. 

— Sunt nişte căruţe pe şosea, spuse copilul, după 
câteva clipe de ascultare. 

Nu cred, răspunse gospodarul! 
Ce să fie, atunci? întrebă femeea, îngălbenin- 
du-se de teamă. 

Gospodarul deschise uşa şi eşi să vadă ce se în- 
tâmplase. 


Apa râului din cauza ploii crescuse mare şi 
se umila din ce în ce mai mult. In goana ei, huruia 
ca şi cum ar fi trecut sute şi sute de căruțe pe o 
şosea de piatră. 

— Ce ne facem? zise gospodarul către femeea 
şi copilul său. Apa e atât de mare şi-i încă în 
creştere. 

Groaza creştea în inima lor din ce în ce mai 
mult. Nu mai era timp de pierdut. Trebuia să incerce 
să-şi salveze vitele şi lucrurile mai de preţ, ca să 
nu rămână săraci lipiţi pământului. Un puhoi de 
apă le zădărnici însă toată munca. Apa pătrunse 
din plin în toată curtea. Clăile de fân, coteţele, gar 
dul şi butucii de prin bătătură erau luaţi de apă şi 
duşi rând pe rând. 

Inebuniţi de groază, gospodarul cu femeea şi co- 
pilul său, se urcară întrun arbore mare pentru a-şi 
salva viaţa. 

Dar apa creştea mereu. Pomul începu să se des- 
rădăcineze. Copilul începu să ţipe de spaimă. 

— Mai e un singur lucru ce ne-ar putea salva, 
strigă deodată femeea gospodarului. 

— Spune, spune mai iute care e, o întrebară co- 
pilul şi tatăl lui. 

— Credinţa "n D-zeu! răspunse ea, ridicând o- 
chii mari către cer şi făcându-şi semnul crucii. 

— Ai dreptate, femee, noi am fonst necredin- 
cioşi! grăi gospodarul. Şi apoi îşi împreună mâi- 
nile, începând să rostească tare crezul, privind spre 
cer. Copilul îşi făcea semnul crucii, rugându-se lui 
D-zeu să le erte păcatele. 

Uitaseră de primejdia care-i păştea, înălţân- 
du-se cu gândul şi cu sufletul spre culmile unei 
alte vieţi. 

Când priviră în jos, la rădăcina arborelui, văzură 
cum se îngrămădiseră fel de fel de butuci şi de scân- 
duri, care sporind mereu împiedicau copacul să cadă 
şi să fie dus de apă. 

In sfârşit după câteva ore, apa scăzu simţitor şi 
gospodarul împreună cu familia sa se putu da jos 
din arbore. Când povesti sătenilor ce i se întâm- 
plase, nimeni nu voi să-l creadă. 

Toţi îi spuneau: — Dacă ai fost întradevăr în- 
trun pericol atât de mare, cum ai mai putut scăpa 
cu viaţă?... 

— Numai D-zeu ma scăpat, răspundea gospo- 
darul, altfel sunt sigur că n'aş mai fi scăpat cu 
viaţă. 

Alexandru Bilolurescu 


Cu totii citim E frumoasă, minurată, 
ŞI ne'nveselim Este splendid colorată, 
„Comoara cu povești“, Opizeoi de lel am dat. 
Cum alta nu găsești, Dar sunt încântat. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ăpârca pedepsită 


Puiule, ai fost şi tu de faţă, 
când. sau întâmplat cele ce am 
să povestesc în istorioara a- 
ceasta. 


tu, tăindu-mi vorba. 

Stai, nu te grăbi, Puiule, căci 
cine se grăbeşte, mai de vreme 
'mbătrâneşte. 

Ţii minte, când ne am dus 
întro Duminică în excursie? Şi ne am dus departe: 
am călătorit întâiu cu trenul, de care tu făceai mare 
haz, mai ales când se oprea şi auzeai maşina stri- 
gând: „put! put!” 

„Trenul a obosit şi acum oftează”, ne spuneai tu. 
Dar nu făcea aşa, fiindcă obosise, căci trenul nu e 
o fiinţă vie. Sgomotul acela de „put! puf!” venea 
dela aburi şi dela fumul ce eşea din coşul maşinei. 

Mai ţii minte că, după ce ne am dat jos din 
tren, am mers- vreun sfert de oră — sau poate 
şi mai mult — cu o căruţă ce am găsit în gară şi ne 
am dus până la mănăstirea „Pasărea”, iar acolo... 

„Stiu, ştiu, îmi aduc aminte şi de excursiunea la 
mănăstirea Pasărea şi de năpârcă.” 

Dacă îţi aduci aminte, povesteşte tu. 

„Da, după ce am- intrat în biserică şi am stat 


„Când am fost?” mă întrebi 


până ce sa sfârşit sfânta slujbă, am mers cu; toţii 
la lacul din apropiere. Am început să culegem flori, 
când deodată auzim un orăcăit puternic de broască: 
„coa! coa! coaaa!” 

„Am alergat într'acolo-şi am văzut cum o năpârcă 
prinsese în gură o broască. 

„Biata broască! ai zis tu, Moş Nae, hai să o scă- 
păm dela moarte!” 


„Cu bețele ce aveam în mână, am început să 
speriem năpârca şi chiar să dăm întrinsa. lar nă- 
pârca s'a speriat şi a lăsat să-i scape din gură 
broasca vie şi teatără. Broasca a fugit şi s'a ascuns 
în fundul apei. Noi, însă, mam lăsat-o pe năpârcă, 
ci am lovit-o, până am omorât-o, căci ne ai spus 
tu, Moş Nae, că năpârca e o fiinţă răufăcătoare.” 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


“La o casă din Orient 


E casa, iar în curte lângă 
dânsa şade o cămilă culcată, 
pe când ceva mai încolo stă 
un cal în picioare. 

Desenul acesta e lesne de co- 
piat. Se poate, însă, ca în ce 
priveşte coloratul lui cititorilor 
să le pară ceva mai greu. A- 
ceasta din cauză că nu prea au 
avut ocazia să vadă cămile vii. 
Le spunem că, în genere, că- 
mila are părul de o culoare 
cafenie închisă, uneori bătând 
în ga'ben. 

Cât despre casă, fiindcă e 
vorba de o casă din ţările din 
Orient, ea trebue colorată în 
culori cât mai vii şi izbitoare, 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


(ee ar Z 


1) Frosa-mi zice: „Hai, Moş Nae, 2) Rochie nouă-şi pune Frosa, 
Să eşim să ne plimbăm, Pălăria cea cu flori, 
Să-mi mai vadă toaleta, Cu dantele garnisită, P 
La Hăpleşti cum ne'mbrăcăm“. Pălăriu cu trei ciori. 


3) Iar de gât îşi trece Haplea 4) Hăplişor nu vrea să meargă, 
Traistan care îşi ținea Căci ne cere să-l luăm 
Pâine, ceapă. „De ni-i foame, Pe drăguţul Urechilă, 


= . A n éé >s ss A 
„Să avem noi ce mânca“. La „traivan“ să-l înhămăm,. ig 


DIMINEAŢA COPIILOR'eeese 


5) Promiţăâăndu-i că-l iau mâine, 
Am eşit toţi din odaie, 
Frosu-mi dete pe Hăplina: 


„Poart-o'n braţe, scump Moş Nae!“ 


?) „Vai, ce prost sunt îmbrăcate! 
Ti-i ruşine să priveşti!“ 
li şoptesc eu: „Coană F'roso, 
Asta-i modan Bucureşti“. 


UN, 

9) Frosæntreabă, stă uimită, 
Insă Haplea ce făcea? 
Pe sub bănci şi pe sub geamuri 
Tot plecându-se privea. j 


= 
> 


IOTECA 


UNIVERSITĂŢI 


6) Am pornit aşa pe stradă, 
Admiraţi de lumea toată, 

Dar cum vede rochii scurte, 

Strigă Frosa de-odată: 


8) In tramvai intrăm acuma, 
Mai în fată s'a-aşezat 
O cucoană, care-i tunsă: 
„Este fată sau băiat?“ 


10) „Ai pierdut ceva, măi Mapte 
—- „Nu, Moş Nae, mi-a răspuns, 
Cai, măgari ce trag „traivanul“, 
Oare unde i-au ascuns ?“ 
(Va urma) 


PAG. 10. 


piine eee DIMINEAȚA COPIILOR 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


11) Boaia lui Moș lon. 


a începutul iernei, care se lăsase foarte aspră, 
acoperind cu o zăpadă adâncă- munţii şi 
văile, Moş lon se îmbolnăvise deabinelea. 


Marioara îl rugase să-i dea voe să cheme 

pe un medic din orăşelul vecin, iar bunul 
țăran, stăpânul casei, se duse îndată cu sania, ca 
să-l aducă. 

Medicul îi dete lui Moş Ion diferite doctorii, 
la plecare, Marioara îl însoţi până afară, Kandr] 
dacă sunt speranțe ca tatăl ei să se facă din nou 
bine. Medicul îi räspunse că deocamdată nu e vre- 
un pericol, dar că treptat, treptat, bolnavul va cădea 
întrun fel de lâncezeală, aşa că, mai ales la vârsta lui 
înaintată, nu se poate aştepta la o însănătoşire 
deplină. 

La cuvintele acestea, Marioarei îi veni aproape le- 
şin, plânse şi oftă. Işi şterse însă lacrimile şi se 
sili, mai înainte de a se întoarce la tatăl său, să-şi 
ia o înfăţişare mai veselă, pentru ca să nu-l neliniş- 
tească şi mai rău pe bolnav. 

Marioara îngrijea de Moş lon cu dragostea cea 
mai mare. li citea în ochi dorinţele şi veghea la 
căpătâiul lui. Când ceilalţi din casă vroiau să-i mai 
ție locul, pentru ca să nu cadă bolnavă ea însăşi şi 
când după multe stäruințe o hotărau să se mai culce 
şi ea puţintel, Marioara nu dormea decât, cum se 
zice, închizând un singur ochiu. 

Tresărea, când auzea că tatăl său tuşeşte. La cea 
mai mică mişcare a bolnavului, se apropia de pat, 
mergând în vâriul picioarelor, ca să vadă ce face. 
li pregătea mâncările cari i-ar fi plăcut mai bine 
şi îi le dedea cu toată dragostea. li aranja pernele, îi 
citea din vreo carte şi. se ruga necontenit pentru 
dânsul. Deseori îngenuchia lângă patul lui şi, înăl- 
țându-şi mâinile şi privirile spre cer, zicea: „Dum- 
nezeule, dărueşte-mi-l încă o dată, cel puţin pentru 
câţiva ani!” 

Cu munca şi sârguința sa, stând de multe ori 
până la miezul nopţii, cusând şi împletind, Marioara 
izbutise să-şi pună ceva bani de o parte. Acum 
însă îşi cheltuise şi cel din urmă ban ca să-i cumpere 
tatălui ei tot ce i-ar fi putut aduce vreo uşurare. 

Moş lon se făcuse, ce-i drept, ceva mai bine; 
totuşi simţea că nu e chip să scape de boala ce-l 
doborâse la pat. Cu toate acestea era liniştit şi 
nu-şi pierdea curajul. De aceea, vorbea despre moar- 
tea sa cu cea mai mare linişte. Marioara însă îi 
zicea, vărsând şiroaie de lacrimi: „Te rog, tată, nu-mi 
vorbi despre astfel de lucruri. Mi e teamă să mă gân- 


desc măcar la moartea ta. Ce am să mă fac sin- 
gură, eu, care nu mai am pe nimeni pe lume?” 

— „Nu plânge, iubita mea copilă, îi răspundea 
Moş Ion, întinzându-i mâna. Iți rămâne Tatăl cel 
bun din ceruri, după ce eu, tatăl tău depe pământ 
voiu părăsi lumea aceasta. 

„Nu-ţi. duc grija cum şi din ce ai să trăeşti. Dacă 
păsările îşi găsesc hrana lor, dece nu ţi-ai găsi-o 
şi tu? Pe mine mă frământă alte griji. Mă frământă 
gândul şi dorinţa să rămâi pururi bună, cinstită şi 
inocentă, aşa cum eşti şi astăzi. 

„Tu, iubita mea copilă, încă nu ştii cât de rea 
şi stricată e lumea şi ce oameni răi sunt pe pă- 
mânt. Oamenii aceştia vor râde de tine şi vor zice că 
spui copilării, când le vei vorbi de frica de Dumnezeu, 
de conştiinţă şi de poruncile dumnezeieşti. Fugi 
de dânşii, nu pleca urechea la linguşirile lor, nu primi 
darurile lor şi nu crede în promisiunile lor. 

„Marioaro! Păstrează bine şi adânc în inima ta 
cuvintele spuse de tatăl tău în ajunul morţii! Să 
nu faci nimic, să nu vorbeşti şi să nu gândeşti ni- 
mic de care ai putea să roşeşti şi să te ruşinezi, 
când aş afla eu. Nu după mult, ochii mei se vor 
închide pentru totdeauna, aşa că nam să mai pot 
veghea asupra ta. Gândeşte-te numai că Tatăl tău 
ceresc te vede pretutindeni şi citeşte în inima ta. 

„Uită-te bine la mine, Marioaro! Dacă vei cădea 
vreo dâtă în ispita de a face rău, gândeşte-te la 
chipul meu palid, la lacrimile ce curg pe obrajii mei 
stinşi! 

„Vino, pune-ţi mâna în mâna mea rece şi slabă, 
în această mână care se va preface în curând în 
praf şi ţărână. Promite-mi că nu 'vei uita cuvintele 
mele! In ceasul de ispită să ţi se pară ca şi cum 
eu cu mâna mea cea rece caut să te trag îndărăt 
din prăpastie. 

„Ştii, Marioaro, că şi eu am avut parte în viaţă 
de suferinţe mari şi grele. Când a murit maică-ta, 
inima îmi semăna cu o grădină arsă de soare şi 
uscată de o secetă lungă. Mângăierea am găsit-o, 
însă, în Dumnezeu. Vor veni şi pentru tine 'astfel de 
zile: şi tu tot în Dumnezeu să-ţi cauţi mângăiere. 
Să ai toată încrederea în Dânsul şi să fii con- 
vinsă că El ajută pe ceice-L iubesc şi preface în 
bucurie durerile lor. 

„lţi aduci aminte ce durere a fost pentru tine, 
atunci când în pribegia noastră căzusem bolnav la 
drumul mare? Dar vezi că Dumnezeu s'a folosit de 
boala aceea, ca să găsim la gazdele noastre un 
locşor liniştit, unde am trăit în fericire mai bine 
de trei ani de zile. Fără această boală sau mam 


DIMINEAȚA COP11L0 R9000000000000000000000000000000000e00909se PAG. 11. 


fi găsit locuința lor, sau s'ar fi mărginit să ne dea 
ceva de ale mâncărei şi apoi să ne lase să mergem 
mai departe pe drumul pribegiei. Fără această boală, 
nu i-am fi cunoscut de aproape pe aceşti oameni aşa 
de buni şi n'am fi legat cu dânşii o prietenie aşa 
de strânsă. Toate bucuriile de cari am avut parte 
aci, toate zilele plăcute ce am trăit le datorăm nu- 
mai îmbolnăvirei mele. In chipul acesta, în zilele 
cele mai triste ale vieţii putem să vedem bunătatea 
lui Dumnezeu. 

„Adu-ţi aminte că cea mai mare durere din viaţa 
noastră a fost atunci când te au învinuit de hoţie, 
când, amenințată cu moartea şi pusă în lanţuri, ge- 
meai în fundul temniţei, unde plângeam şi oftam 
împreună. Cu toate acestea, sunt încredinţat că su- 
ferinţa cumplită prin care ai trecut, va îi poate 
tine un izvor de binecuvântare. 

„Buna mea copilă! Văd că îndată ce caciuli cu- 


vântul „moarte” ţie îți curg din nou lacrimile. Nu” 


mai plânge şi nu crede că moartea e cine ştie ce 
lucru groaznic! 

„Nu plânge, copila mea, ci gândeşte-te numai că 
eu am să trec la o viaţă mai bună şi mai fericită. 
Cât despre partea mea, eu mă bucur că voiu merge 
la Domnul Dumnezeu. Iţi mai aduci aminte de bucuria 
nemărginită ce aveam, când în grădina noastră ve- 
deam florile deschise în frumoasele dimineţi de primă- 
vară. Şi cerul e comparat cu grădina cea mai fru- 
moasă, cu raiul în care domneşte o primăvară veş- 
nică. Fii, aşa dar, bună şi umblă pururi pe dru- 
mul drept al vieţii, pentru ca într'o zi să ne întâlnim 
din nou colo sus în cer. Aicea, pe pământ, am fost 
împreună împărtăşind atâtea suferințe şi necazuri şi 
ne curg lacrimi acum când e vorba să ne despărțim. 
Acolo, însă, vom fi împreună în bucurie şi în în 
fericire şi nimic nu ne va mai despărţi. 

„Cât mă bucur, gândindu-mă că am să întâlnesc 
din nou pe maică-ta! Iți spun, dar, încă o dată, 
Marioaro, fii pururi bună şi nu părăsi drumul drept, 
şi dacă în viaţa depe pământ îți va merge bine, 
nu uita bucuriile trecătoare pentru veşnica bucurie, 
care ni e pregătită în cer. lar maică-ta şi eu, plini 
de fericire, îţi vom eşi întru întâmpinare atunci când 
va veni ziua să părăşeşti şi tu pământul acesta, şi te 
voim lua în mijlocul nostru.” 

In felul acesta îşi întrebuința Moş len cele din 
urmă zile ale vieţii sale, silindu-se să consoleze pe 
Marioara, pe care o lăsa acum singură pe lume. 
Aşa o povăţuia, ca să o ferească de ispitele şi 
relele din lume. Fiecare din cuvintele lui era un gră- 
unte bun, care cădea în pământ bun şi primitor. 

„Văd că te am întristat şi te am turburat mult, 
copila mea, şi te am făcut să verşi multe lacrimi, 
dar lacrimile acestea sunt binefăcătoare. Insă, ceeace 
este sămănat cu astfel de lacrimi, prinde rădăcini 
mai lesne şi creşte mai bine, ca şi grăuntele care 
e pus în pământ după o blândă şi folositoare ploaie 
de primăvară.” (Va urma) 


Din minunile de construcție ale lumel 


dD . . 
Cel ma: mare teatru din lume 

Acest teatru este, fără îndoială, Coloseum-ul dela 
dela Roma, început de împăratul Vespasian şi ter- 
minat de împăratul Titus în anul 80 după lisus Cristos. 

Milioane de spectatori au asistat în decursurile 
veacurilor trecute la reprezentațiile ce se dedeau la 
Coloseum, reprezentații cari, ce-i drept, ar fi fost bar- 
bare pentru noi cei ce trăim în timpurile de față. 
In adevăr, reprezentațiile dela Roma erau luptele 
dintre gladiatori, lupte cari se încheiau cu moartea 
celor mai slabi, luptele gladiatorilor sau ale celor 
osândiți la moarte cu fiarele sălbatice sau luptele 
fiarelor sălbatice între ele. 


~ 


Aşa, când sa terminat construirea Coloseum-ului 
şi i-sa făcut inaugurarea, reprezentațiile au ţinut o 
sută de zile fără întrerupere în timpul cărora vre-o 
5000 de fiare sălbatice şi-au găsit moartea. 

Ca să ne facem o ideie despre dimensiunile Co- 
loseum-ului, clădit pe un lac artificial lângă vila au- 
rită a împăratului Nero, ar fi deajuns, credem, să 
spunem că cu pietrele şi cărămizile ce s'au 
scos  dintrinsul s'au clădit următoarele palate, 
toate foarte mari: „Palazo di Venezia, Cance- 
laria, Palazzo Farnese şi Ripetto. Cu toate acestea, 
aşa cum a rămas, stă şi astăzi în proporţii foarte 
impunătoare. Spunem că a pierit aproape o jumătate 
dintr'însul, 

Circonferinţa Coloseum-ului, clădit în forma eliptică, 
era de o jumătate de kilometru. Intr'însul erau 85 
de mii de locuri şi avea 80 de porţi. Toate băncile, 
erau pardosite cu marmoră, din care ma rămas astăzi 
nici o bucăţică. 

Săpăturile ce s'au făcut sub Coloseum au scos la 
iveală maşini puternice, cu ajutorul cărora arena era 
umplută cu apă, pentru a se putea da lupte navale, 
cari plăceau aşa de mult Romanilor. z 

Sau mai găsit şi cuşti în cari erau ţinute fiarele 
sălbatice, până ce li-se dedea drumul, ca să se lupte. 


Spicultor 
—— ocan 


PAG. 12. 


PRINȚESA CEA FRUMOASĂ 


este o ţară bogată, cu locuitori buni şi harnici, 
domnea odată un împărat şi o împărăteasă. 

i je Amândoi erau tineri şi frumoşi; dar trişti 
din cale-afară. Niciodată nu i-ai îi văzut 
zâmbind sau vorbind lucruri vesele. Impăratul 

se mai dedea după treburi şi uita supărarea care-l 
chinuia; dar împărăteasa, cât e ziua de mare îşi purta 
tristețea din odae în odae, gonind de pretutindeni 
veselia şi bucuria. Totdeauna îmbrăcată în negru şi 
ascunzându-şi fața îndurerată sub văluri negre, ea 
făcea să îngheţe chiar zâmbetul de pe gura copiilor. 
Totuş poporul o iubea, căci era bună şi milostivă 
şi apoi nu fusese totdeauna aşa. Oricine îşi aducea, 
cu drag, aminte de minunatele serbări ce se de- 


deau la curtea tinerilor împărați, unde împărăteasa 
strălucea de frumuseţe şi veselie. Orice durere pierea 
în faţa chipului ei luminat de bunătate. 

Din ziua când împărăteasa născuse o fetiță, pa- 


DIMINEAŢA COPIILOR 


de Zoe V. Lecca 


latul se transformase întrun mormânt de tristeţă. 
Nimeni nu putea pricepe schimbarea aceasta, căci 
ştia oricine cu câtă dragoste şi nerăbdare era aştep- 
tată venirea pe lume a tinerei domniţe. 

Când se născu, tot poporul era nebun de bucu- 
rie; toţi i-au adus “daruri bogate, dar nimeni nu fu 
lăsat s'o vadă. 

Mica domniţă creştea; totuşi poporul nmo cunoş- 
tea, căci era ţinută închisă într'o odae a palatului 
şi fața ei era totdeauna acoperită cu o ştofă groasă 
ţesută din aur. Deşi n'o văzuse niciodată, poporul 
o iubea tot mai mult, cum o iubeau şi părinţii ei, căci 
bunătatea şi mila ei se revărsau din belşug asupra 
nevoiaşilor ţării. 

Se spunea despre ea că ar fi foarte frumoasă, 
cum ochii omeneşti nu mai văzuseră încă şi că pă- 
rinţii ei o ţineau ascunsă şi cu faţa acoperită de 
teama de a nu îi deochiată. Şi nimeni nu putea 
pricepe pentruce împărații erau totdeauna îndure- 
raţi. 

Cu cât creştea domniţa, cu atât devenea şi ea mai 
tristă. Când împlini 20 de ani, veniră împărați şi fe- 
ciori de împărați din lumea toată, s'o ceară de so- 
ție. Ea nu se arătă la nici unul; dar alese trei. A- 
ceştia veniră împreună cu împărăteasa în odaia ei 
şi tânăra domniţă le spuse: 

„Dacă vreţi, cu tot dinadinsul, să mă luaţi de soţie, 
vă voi pune la o încercare. Care dintre voi va avea 
curajul să înfrunte groaza prin care vă voi face să 
treceţi acum, mă va lua de soţie”. 

Şi tremurând din tot corpul de grijă şi durere, 
domniţa îşi smulse stofa care-i acoperea obrazul. 

Un țipăt de groază eşi atunci din gura celor trei 
împărați, căci domniţa avea un chip îngrozitor de 
urât. Cu ochii înfundaţi în orbite, cu gura de hipo- 
potam şi dinţi de porc mistreţ, era ingrozitoare la 
privit. Insăşi împărăteasa, care o văzuse de atâtea 
ori, se întioră de groază. Doi dintre împărați o luară 


DIMINEAȚA COPIILOR —"0eeeenoveoeteveoeeob9000000000000900evee PAG. 13. 


la fugă ţipând şi rostogolindu-se pe scări; dar unul 
“rămase, îngenunche în fața domniţei şi-i spuse: 

„Un chip urât se poate ascunde, dacă mu vrei să-l 
vezi; dar un suflet rău, nu. Pentru sufletul tău bun, 
vreau să fii soţia mea!” 

Un strigăt grozav de bucurie eşit din pieptul dom- 
` niței, făcu pe tânărul împărat să ridice capul. Şi 
minune! In faţa lui, în locul chipului atât de slut ce 
te făcea să tremuri de groază, stetea cea mai fru- 
moasă zână. Lacrimi de fericire curgeau şiroae pe 
fața ei şi a împărătesei, apoi aceasta zise: 


„O zână rea a blestemat-o să fie atât de urâtă, 
până în ziua când, cu tot chipul ei pocit, s'ar găsi 
cineva s'o ia de soţie. D-ta ai făcut să dispară bles- 
temul, spre fericirea noastră şi a dumitale”. 

Şi bătrânele ziduri ale palatului, îngropat în tris- 
teţe, se luminară din nou de razele bucuriei ce domnea 
pe fețele împărăteşti. lar poporul putu să admire 
acum chipul atât de aşteptat al domniţei, alături 
de frumosul ei mire, cu care se cunună în aceeaşi 
zi, domnind apoi în pace şi fericire până la adânci 
bătrâneţe. 

Zoe V. Leoca 


p- 


ZAVANPUSSEARCBENCLUSEEROOMOTARANACANDANRRRLIUNTAFINNDANUSGONPVRAFEVP PASI - SMOYDEVOVSSESNUSOSARDNCOUSRNONEBEREARADGA 


ISTETIME LA VORBĂ 


— fPoveste populară din Norveg'a — 


n împărat avea o fată, frumoasă cum sunt toate 

fetele de regi şi împărați, dar mai ales aşa 
de isteață şi de iscusită la vorbă, că nu era 
nimeni să o întreacă şi să izbutească aşa 
ca ea să nu mai aibă ce răspunde. 

Impăratul, care ținea să o mărite, vesti în toată 
împărăţia că Domnița şi împreună cu ea şi jumătate 
din împărăție vor fi date flăcăului, care ar fi mai 
vrednic şi mai istet decât dânsa la vorbă. 

Trei fraţi, tustrei tineri şi necăsătoriți, auzind des- 
pre aceasta, se hotăriră să-şi încerce norocul. Se du- 
seră mai întâiu cei doi mai mari, fiindcă se credeau 
că sunt şi mai deştepţi. Insă, n'au putut să o scoată 
la căpătâiu şi au fost alungaţi cu ruşine şi după ce 
li-s'a dat câte o sută de bețe pe spinare. 

După aceea merse şi fratele mai mic. Acesta, după 
ce făcu o bucată de drum, găsi o nuia -de salcie şi 
o luă cu dânsul. Ceva mai încolo găsi un ciob din- 
tro strachină spartă şi-l puse în buzunar. Rând pe 
rând, găsi apoi o vrabie moartă, un corn strâmb de 
tap, ceva mai departe încă un corn strâmb de tap 
şi la urmă mai găsi în nişte gunoaie o bucată veche 
de talpă, căzută din vreo gheată. 

Luă cu dânsul toate lucrurile acestea şi merse a- 
poi drept la palatul împărătesc, unde să înfăţişe Dom- 
niţei. „Bună vremea”, îi zise el, făcând o plecăciune. 

„Bună să-ţi fie”, îi răspunse ea strâmbând din 
nas. [| 

„N'aş putea, oare, să-mi frig aicea o vrabie ce am 
adus cu mine?” o întrebă flăcăul nostru. 

„Mi-e teamă că plezneşte în două”, îi 
Domnița vorba. 

„Nu te teme, făcu el, fiindcă o leg de jur împrejur 
cu nuiaua aceasta” — şi îi arătă nuiaua de salcie. 

„Da, decât grăsimea din vrabie curge afară”, grăi 
Domnița. 

„Nu curge afară, fiindcă pun dedesubt ciobul a- 
cesta”, îi răspunse flăcăul, scoțând ciobul de stra- 
chină ce găsise. 


întoarse 


i> 


Prelucrare dełVintllă Bratu” 


„la nu te mai strâmba atâta!” îi zise Domnița 
cam supărată. 

„Eu nu mă strâmb, îi se impotrivi el, dar e strâmb 
ce am la mine” — şi îi arătă unul din cele două 
coarne de tap. 


ka AS 
„Nu, aşa cevă n'am văzut de când “sint strigă 
Domnița şi mai supărată. 
lar deşteptul tânăr, scoțând şi al doilea corn de 


tap, zise zâmbind: 
ai văzut acum”. 

— „După cum Văd, îi strigă Domnița, ai eşit de 
acasă, pentru a mă întrece la vorbă şi a mă face 
să tac”. 

— „Nu, eu mam eşit, dar a eşit din gheată bucata 
aceasta de talpă”, fi întoarse el liniştit vorba, a- 
rătându-i talpa cea veche ce găsise în drum. 

Domnița îşi dete acum seama că flăcăul acesta este 
mai iscusit la vorbă decât dânsa şi de aceea îi zise: 
„Ai câştigat! M'ai câştigat pe mine de nevastă şi ai 
câştigat şi o jumătate din împărăție”. 

Şi aşa se şi făcu. 


„lată ceva, care e la fel cu ceeace 


Vintilă Bratu 
—— —— 000 —— 


— i 


PAG. 14. 


COPIILOR 


O DESCOPERIRE MINUNATĂ 


Trăiau de mult, în sudul Italiei trei frați. Toţi 
jer lucrau împreună, iar câştigul şi-l împărțeau fră- 
teşte. 

Dar într'o zi, fură chemați de primarul satului, 
care le spuse că un unchiu al lor murind, le lăsase 
ca moştenire pe o insulă nu departe de satul lor, o 
livadă foarte mare, cu tot felul de pomi roditori. 


Din clipa aceia, cei doi frați mai mari se trudeau 


cu gândul, cum ar putea face mai bine, ca averea ră- - 


masă să o împartă numai între ei, depărtând pe 
cel mai mic. 

Livada moştenită era cale de un ceas cu barca, 
deci hotărâră să plece toţi trei într'acolo; dar mai îna- 
inte, fratele cel mai mare, înțeles fiind cu cel de al 
doilea, spuse celui mai tânăr: 

„Ştii bine ce ne-a rămas ca moştenire, dar nu ştii 
care a fost dorinţa unchiului în ce priveşte impăr- 
teala; fructele mi-au fost lăsate mie ca frate mai 
mare, frunzele fratelui nostru mijlociu, iar scoarța po- 
milor ţie”. 

Băiatul nu zise nimic şi tustrei porniră la drum. 

In curând ajunseră la insulă, dar care nu le fu 
mirarea, văzând în loc de lămâi, portocali, smochini 
şi alți pomi, o pădure mare de stejari frumoşi şi 
plini cu ghindă. 

Foarte amăriţi, cei doi fraţi mai mari, luară cei 
câţiva saci aduşi pentru fructe şi-i umplură cu ghindă, 
ca să nu se întoarcă cu parca goală, iar cel mai 
mic tăie şi el câteva făşii de şcoarţă, pe care şi le în- 
făşură în jurul mijlocului, apoi plecară. 


Cerul însă se întunecase prevestitor de furtună şi 
valuri din ce în ce mai mari se ridicară. 

Deodată un vârtej de apă acoperi barca, răs- 
turnând-o. 

Fiecare se agăţă cum putu, căci nici unul din ei 
nu ştia să înoate; numai cel mai mic simţi că fără 
să fie nevoit să se prindă de ceva, plutea deasu- 
pra apei. 

Văzându-şi fraţii în primejdie, se repezi către ei 
şi apucându-i cu putere, îi trase cu mare greutate 
la mal. 

După ce îşi mai veni puţin în fire, băiatul încă 
nedumerit de minunea care se petrecuse, cercetă de 
aproape scoarţa ce-şi prinsese de brâu şi băgă de 
seamă că avea un ţesut des, dar uşor şi că numai 
datorită ei plutise. 

Deci fără să vrea, descoperise stejarul din care se 
scoate pluta şi care mai târziu a fost pentru cei 
trei fraţi, acum strâns uniţi, un prilej de îmbogăţire. 

Totuşi, cei doi frați mai mari socotiră această în- 
tâmplare, ca un semn al Celui de Sus, care a vrut să 
le arate că nu e bine să râvneşti la avutul altuia şi 
că fraţii trebue să se aibă întotdeauna bine între ei. 

Dorina E. Kogoa 
———— oo = ———— 

Domnul învăţător către Manciu: — Să-mi spui tu, 
Manciule, cu ce se mărgineşte Asia la răsărit? 

Manciu, care nu fusese atent la explicaţie, răs- 
punde: — Asia, domnule învăţător, se mărginește 
la răsărit cu... am uitat! 

Trimise de Aurel |. Codreanu-Bacău 


o~ 


DIMINEAŢA: COPIILOR 


PAG. 15. 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 17 


DESLEGARILE JOCURILOR 
2) Aritmogrif muzical! 


1) Joc magic 


OCA 
PROBĂ 
OPINCAR 


4) Joc silabic în triunghiu 


CO LO RA DO 
LO PA TĂ. 
RA TĂ 

DO 


DO 
SI 


lar 
am 


LA fontaine 


soL 


icita - 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat patru jocuri urmă- 
torii cititori din 


CAPITALA 


Domnica  Nedioglu, Popovici Gh. 
Leontina, Herşcovici Aron, Harth Lupu, 
Ionescu F. Maria, Mircea F. Mihăi- 
lescu, Regina Marian, Orlea Ion, So- 
fica Panaitescu, Leddy Silbermann, 
Florica Ettinger, Grecu R. Ştefan, Nicu 
Constantinescu, B. Almasi:no, Bătinescu 
Henri, Dumitriu P. Cristea, Adolf M. 
Lobelsohnn, Braunstein Aşer, Eugenia 
Amuday, Octavia N. Petrescu, Alexan- 
drina şi. Fănică Georgescu, Avner 
Carol, Florica Vasiliu, Petre N. Lupea, 
Hedviga; Tanach, Solomon Breiman, 
Birnbaum S. Berdardo, Dodu Seciu- 
reanu, Puşa Maiorescu, Radu R. Panku 
Gaston Menahim, Şela Blumenfeld, 
Focşaner Sofia, Ionel Slăvescu, Bea- 
trice Dragu, Maria Georgescu, Aglae 
V. Metaxa, Ştefănescu St. Ilie, Mia 
Brociner, Corneliu-Sylviu Ştefănescu, 
Cohn H. Simion, Diaconu Niculae, Be- 
atrice Spinner, Georgescu N. Gheor- 
ghe, Ioan Hodoş, Constantinescu A. 

„ Ecaterina, Begu I. Ştefan, Loria 
Maior Cristea, Sima Grigore Zamfir, 
Elena V. Bica, Sava P. Ioan, Alexan- 
dru Ferrowatt, Emilia Cohn, Eskenazy 
Carol, Lică Lazarovici. 


a! = N e É d 
a EP SE EP RIP RE RI PRE 


Au deslegat trei. jocuri, urmă- 
torii cititori din 


CAPITALA 


Cleopatra I. Brumărescu, Zozo Li- 
braih, Anghelovici Louis, Isidor Mos- 
ovitz, Corneliu Temenschi, Pârvulescu 
D. Valeriu, Elena Mosscu, Jeanrenaud 
Alfred, Flavius A. Scobai, Stella Sil- 
berştein, Teodorescu Titi, Elena Gh. 
Costescu, Georgette Kästenbaum, Mar- 
cel Kraweţ, Noaghin Eleonora, Mircea 
M. Vrâncianu, Armand M. Vrânceanu, 
Jean Iosefsohn, Cosulet Şt. Eugen, 
Coca Ardeleanu, Evelinne şi Fanhette 
Wechsler, -Clemenţa Popescu, Bibica 
Nicolaide, Dasy- şi Raymond Kamer- 
ling, Edgar Eihorn, Anghel Niculae, 
Dumitrescu C. Gheorghe, Ameli Sil- 
berman, Costea Maria, Niculescu D. 
D-tru, Constantinescu Vasile, Papadi- 
sea Elefteriu, Ella Blitz, Lenuţa A. 
Andreescu, Dragon S. Constantin, An- 
dreescu Victoria, Elena T. Dimitrescu, 
Rodica T. Dimitrescu, Petre T. Di- 
mitrescu, Mariange şi Rigeta Călciu- 
rescu, Simu Gheorghe, Partheniu C. 
Alex., Calef M. Isidor. 
| 


Au deslegat două jocuri urmă- 
torii cititori din 


CAPITALA 


Marcu loan, Aureliu A. Tunsu, Triş- 
că Graziella, Bischoff Sergiu, Natalia 
„Kişş, Emil Heskia, Ionel Georgescu, 
Gabriel L. Gabriel, Gaby şi ircea 
Cretzu, Alfred Reinştein, Sylvia Stra- 
della, Moise Tinichigiu, Jose. Goldring, 
M. Schwarz, Louisi Copandi, Schmidt 
Constantin, Craioveanu Aurel, Nitescu 
Gr. Angela. 


Au  deslegat un joc, următorii 
cititori din 


CAPITALA 


Stoenescu Tanchy, M. I. Agapin, Mia 
Conu, Sylvia şi Leontina Pauker, R. 
Stradella, Fany Weissbrich, Eraldo 
Pintori, Jean Saidman. 


POTTERER 
In numărul viitor vom publica nü- 
mele deslegătorilor din Provincie, al 
premiaţilor precum şi un NOU CONCUrs. 


Pui 


BIBLIOTE i 
UNIVERSITĂŢII 


LA y1 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Pop. And.-Loco. — „Primăvara“. Dragul meu, ne-ar fi 
apucat, de sigur, toamna, dacă publicam toate poeziile ce ni-s'au 
trimis despre „Primăvară“. Iar a d-tale e slăbuță,- ceeace e fi- 
resc, dată fiind vârsta mică a d-tale. 

Le chat-Fâlticeni.— S'a publicat o mulțime de poezii des- 
pre sărbătorile naţionale, iar ca să mai publicăm la fel; ar tre- 
bui să fie cât se poate de reușită, 

Bart. Em.-Loco.— Se înţelege că un elev, care abia a is- 
prăvit clasa a patra primară, este incă prea mic, pentru a fi 
scriitor și a învăţa pe alţii lucruri, pe cari nu le cunoaşte el 
însuşi. Rabdă, învaţă, crește, fii sănătos și îţi va veni şi d-tale 
rândul să fii scriitor. 

iv. Sav.-Brăila. — lti publicăm bucata „Turcul și Engle- 
zul“. A doua (Zdraveo) este mai nemerită pentru o. carte de 
şcoală, decât pentru o revistă. In afară de aceasta şi traduce- 
rea ei cam lasă de dorit. 

Th. G. $.. Fălciu. — „După ploaie“. Am dat de veste de 
nenumărate ori că nu ne trebue poezii în cari sunt numai de- 
scrieri— şi acelea nu totdeauna reuşite. Noi publicăm de pre- 
„ferință poezii de acţiune, cari povestesc ceva şi din cari ese o 
învăţătură bună. Scopul nostru nu e să ajungem ca poeziile să 
fie citite numai de autorii lor, 

Gh.-Câmpina.—In cele două poezii trimise de d-ta («Scopul» 
şi «Naivitate») ai versuri slabe, prozaice şi destule cuvinte de 
umplutură. («Scopul venirei la scoală», Mama... «Veni la el 
numai îndată» etc.). Caută să dai versului mai multă vigoare 
şi ferește-te de cuvinte de prisos, cuvinte cari îi slăbesc efectul. 

Mir, N. Il.-R. Sărat.— «Hai, copii!» — Dacă urmărești ru- 
brica «De vorbă cu cititorii», ai. văzut, credem, că am seris 
în câteva rânduri că până la anul viitor nu mai publicăm nici 
o poezie despre „Primăvară“, Cât despre glumă, ea cam lasă 
de dorit. 

R. P. N. şi C. C.-Loco. — Nu ne-aţi spus de unde ați 
„cules“ ghicitorile şi cele două glume trimise, aşa că regretăm, 
dar nu le putem publica. Ne am plictisit noi înşine, scriind 
mereu că nu e deajuns să se zică «trimise» sau «culese», ci 
trebue să se arate de unde, din ce carte sau revistă au fost 
luate, 

M. M. I„Loco. — «Arabul şi diavolul». Aceiaşi observaţie 
ca mai sus, nefiind destul să spui «tradusă din franţuzeşte» Pe 
lângă aceasta, subiectul anecdotei este foarte cunoscut și > fost 
publicat în repeţite rândori. 

Ot. C.-Câmpina.— „Poveste tristă“, cam lungă pentru spa- 
tiul de care dispunem, arată ce-i -drept, un prowuițător talent 
literar, dar nu e scrisă în genul și în stilul potrivit revistei 
noastre. «Orfanul» e o poezie slăbuţă şi arată că nu cunosti 
încă tehnica versiticării. Te sfătuim cu ocazia aceasta să eviti 
astfel de subiecte triste, căci s'a abuzat de ele şi nu mai sunt 
primite cu plăcere de cititori. 

E. C. 1.-Galaţi. — «Legenda animalelor», Te asigurăm că 
sunt legende mai frumoase, mai bine scrise, ferite de neolo- 
gisme, de repetarea «în fine» și altele. Despre „primăvară“ 
vezi mai sus. „Proverbe“ în genul trimis de d-ta, avem nenu- 
mărate dela Anton Pann. 

I. L.„Loco.—«Castelul fermecat». Dragul meu, un basm nu 
se scrie cu înflorituri de stil și nici nu e îngăduit să întrebuin- 
tezi într'insul neologisme şi termem tehnici. Basmul povestește 
simplu, firesc, cu o limbă, poate mai săracă, dar uşoară, lim- 
pede şi înțeleasă lesne de oricine. Chiar în aceasta stă şi una 
din deosebirile dintre basmele și poveştile populare și bucăţile 
de literatură cultă, 

I. B. Felmer.— N'ai spus de unde ai luat «gluma» trimisă, 
așa că ne pare rău, dar nu o putem publica. In afară de a- 
ceasta, cuvinte cum e «companist> nu sunt la locul lor. Ar fi 
trebuit să zici «tovarăș de drum». 

G. Ber.-Chişinău.— Iţi publicăm anecdota, făcându-i însă 
câteva îndreptări de limbă, Nu e deajuns să cunoşti limba din 
care traduci, ci trebue să mai cunoşti— și chiar mult mai bine— 
limba română în care faci traducerea, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Concurs de poveşti glumeţe 


In n=rul viitor seva publica, pentru Concursul 
de poveşti glumețe, povestea , Niţă Suitu în 
rain“ de Marceu lonoscu. Povestea aceasta, tiind 
o urmare a povestei „Nită Suciiu', apărută în 
n-rul prezent, se va socoti ca o singură bucată. 


Când e şi Haplea deştept 


Intro zi, trei tineri, tustrei foarte închipuiţi şi cari 
se credeau grozav de deştepţi, mergeau călări afară 
la câmp, când iată că-l zăresc pe Haplea, strângând 
dintro grădină nişte căpăţâne de varză. 

Cei trei tineri se apropiară de Haplea, vrând să 
mai facă haz pe socoteala lui. 

„Hapleo, ce ne dai, îl întrebară ei, dacă îţi do- 
vedim că şi capul tău e o căpăţână de varză?” 

Haplea se scărpină puţin pe ceată, ca să-i vie un 
gând mai bun, şi apoi le întoarse vorba zicându-le: 
„Asta o ştiam de mult eu însumi, dar ce-mi daţi 
d-voastră, dacă vă dovedesc numai decât că şeaua 
pe care stă fiecare din voi este un catâr?” 

La răspunsul acesta, cei trei tineri râseră cu ho- 
hote şi-i ziseră: „Mult te-ai gândit, măi Hapleo, 
până să spui o astfel de prostie? Cum se poate 
ca o şea să fie catâr?” 

— „Foarte lesne, răspunse liniştit Haplea, şi n'am 
spus nici o prostie, căci de când e lumea şi pământul, 
tot ce este între cal şi catâr, e un măgar”. 


Notă. — Precum se ştie, catârul este un animal 
născut din tată măgar şi mamă iapă. 
"5 uPMRBERRODBRERINIIIDOGENDaaoaa 


„Comoara cu poveşti“ nu trebue 
să lipsească din nici o bibliotecă şi din 
nici o casă. Până acum wa apărut în 
limba română o carte cuprinzând aşa 
de multe poveşti, toate alese, şi fiind 
dela început până la sfârşit împodo- 
bită cu o framusete de desene în culori. 
ÎNUNERINRRURana aaa 


Ce conţine noua carte „EVREICA ?* 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile 


NUMAI 


Eu când sunt cam indispus 
imi-iau o ciocolată 
De m'ar exista „SUCHARD” 
Alta, — niciodată. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


= 
= 


Dorel : citeşte-mi despre nouile isprăvi ale lui Haplea la Bucuresti. PREȚUL 5 LEI 


iaca teii da Da ii iti ARI DOI ANN 0 ia IARNA TO iu 2 0 a, Ai 


wo DIMINEAȚA COPIILOR 


Birourile Redacţiei și Administraţiei Revi- 
stei noastre s'au mutat în strada Sărindar 
la n-rul 7, parter. 


Jocul de gâscă. 


Cititorul nostru Marc. Ciun. din Galaţi ne cere 
explicaţii despre jocul de gâscă, inventat, ne spune 
el, de greci şi având 63 de căsuțe. „Ştiu, ne scrie 
drăguţul cititor, că în căsuţa 58 se află un cap da 
mort şi că de acest joc a pomenit şi Jules Verne în 
romanul său „Testamentul unui excentric”. 

Cititorul nostru îşi încheie scrisoarea, spunând „vă 
mulţumesc”. 

Din potrivă, noi trebue să mulţumim, pentru că 
ne a spus lucruri despre cari până acum nu ştiam 
mai nimic noi înşine. Nu cunoaştem jocul de gâscă 
indiferent de cine l-a inventat, şi nici vre-un alt joc 
de pe fața pământului şi n'avem nici înclinarea, nici 
vremea să învăţăm jocuri. 

Insă, dorind să te lămurim, am deschis şi noi o 
carte în care am găsit următoarea definiţie: „joc 
de gâscă”, joc care se joacă cu două zaruri pe um 
carton, pe care sunt figuri de gâscă, aranjate din 
9 în 9 căsuțe.” Am văzut şi figura jocului, dar lucru 
mare nu am înţeles. E tot ce putemi spune în chestiu- 
nea aceasta. 


A. M. D. G. 


Unul din cititorii noştri a văzut pe coperta unei 
cărți franceze literele de mai sus şi doreşte să ştie 
ce însemnează. 

Răspundem în mod excepțional, fiindcă, precum se 
va vedea îndată este vorba de o expresiune latină, 
care nu se întrebuințează în limba sau în literatura 
română, că A. M. D. G. sunt inițialele următoarelor 
cuvinte latine: Ad majorem Doi gloriam, ceeace în- 
seamnă: „Spre mai mare slavă a lui Dumnezeu”. 

Expresiunea aceasta este în genere pusă la înce- 
putul cărţilor scrise de preoţii catolici din ordinul Je- 
Suiţilor, fiind deviza adoptată de dânşii. 


Cereţi la toate librăriile: 


„„ Copilul crescut în peşteră “ 
de N. Batzaria 


Preţul, Lei 50 


DE VORBĂ CU CITITORII 


ome -aee e 


P. Oct.-laşi. — Dece ne trimiți bucăți pe care le semnezi 
cu numele d-tale, dar despre cari ştii bine că nu sunt de d-ta ? 
Gândește-te -că şi timpul nostru e prețios, așa că nu-l putem 
pierde fără folos. s 

L. Mar.-Dorohoi — Tinerilor cari ne trimiteţi spre publi- 
care «ghicitori», «întrebări cu păcăleli» sau «glume», înțelegeți 
odată că nu le publicăm, până când nu ne spuneţi în mod cin- 
stit de unde anume le-aţi luat, 

Liv. T.„Braşov. — «Din nou la muncă. .» e povestea unei 
întâmplări personale, aşa că nu poate prezinta vreun interes 
pentru lumea cealaltă, care e puțin doritoare să știe ce se pe- 
trece zilnic cu fiecare din noi, 

V. Motrului. — „Ca să mai râdem“. Publicând astfel de 
încercări poetice, cititorii vor face, poate, haz. Sigur e însă că 
îşi vor râde de Revistă, fiindcă le publică, iar lucrul acesta 
nu-l poti dori nici d-ta. 

J. Găr.„Loco.—,„Ghicitorile* trimise de d-ta le am citit noi 
înşine, publicate în diferite colecţii de literatură populară, așa 
că sunt în deajuns de cunoscute. 

Chir. Ec -Constanţa.—„Dan și Stan“. Tocmai acum, când 
începem să ne plângem de căldură, să publicăm o bucată, în 
care e vorba de frig şi ger; par'că nu se potriveşte, 

Gr. Ştef.-Loco. — Se vede, după felul cum scrii, că ești 
încă prea mic. Invaţă mai întâiu mai multă carte, învaţă or- 
tografia, pentru ca să nu mai scrii „gicitoare“ în loc de ghi- 
citoare sau „dădeţim“, pe când trebue seris despărțind verbul 
de pronume, adică daţi-mi sau dădeți-mi şi numai după a- 
ceea să te gândeşti a trimite ceva spre publicare, 

E. C. T.-Craiova.—Ne ai trimis spre publicare două poezii: 
una în care spui că «E primăvară» şi a doua că «S'a dus iarba 
din pădure». Despre cea dintâiu cred că şi d-ta ai citit de 
câteva ori până acum, că nu mai publicăm până la anul viitor 
în genul acesta. lar a doua e slăbuţă. Te sfătuim să nu te 
grăbești să trimiţi poezii spre publicare. 

N. C. T.-Mărghita. — „Ruga unei rândunici“, Cuvântul 
„biserică“, având accentul pe antepenultima, nu poate rima cu 
crândunică», acest cuvânt având accentul pe penultima silabă. 
De altfel, întreaga poezie e cam slăbuță. 

I. Găr.-Loco. — «Primăvara a venita. Știm, dragul meu, 
nu e unul care să nu ştie că a venit primăvara. De aceea, nu 
mai e nici o nevoe să dăm această veste în versuri, mai ales 
când versurile sunt făcute de începători, cari cred că «numele» 
poate rima cu «pădurile», ceeace nu e cu putință, 

Gh. Zăv.-R. Vâlcea.—Bunule cititor, cam exagerezi crezând 
că la ridicarea unei ţări contribue cu ceva publicarea unei poezii 
care cam lasă de dorit, Chiar versul al doilea «Satul doarme 
"n adâncire» nu e tocmai corect. Snntem folositori țărei, dân- 
du-i ceeace stă în puterea noastră să-i dăm, nu silindu-ne să 
facem ceeace Frei sm încă puterile noastre, Mai târziu vei 
reuşi să faci versuri reuşite, 

Til.„Slobozia. — «Eroilor». 7ărişoare nu poate rima cu 
piere şi nici smei cu României. Mai află că ați luptat se scrie 
aşa cum l-am scris noi, iar nu «a'i luptat», cum scrii d-ta. 
Poeziile cu caracter patriotic sunt—am spus de mai multe ori— 
cele mai greu de reușit şi dacă nu sunt viguroase, nu dau im- 
presia la care te aștepți. 


——— = => -——— 


Popp PIPER pe — te 


MINE AA 
COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 

ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% » N STRĂINĂTATE DUBLU 


5 IUNIE 1927 Nr. 173 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
AAAA AAAA AAAA AAAA 


LIMBA NOASTRĂ 


FĂ RÅ CAP 


eeann 
Nihei pree reem 
Limba noastră S iR f BIBLIOTE DA 
Românească — „Micuța mea iubită, UN | VERSI7 mi 


E frumoasă 

Ca o pasăre albastră; C 

E duioasă, 

Ca o doină strămoşească... 


Limba noastră 
Românească 

Este plină 

De lumină, 

Ca o luminoasă 

Astră, 

Ca o pildă 'nţeleptească... 


Limba noastră 
Românească 

E o limpede fereastră 
Către cer şi către soare; 
Este uşe 'mpărătească 
De altare... 


Limba noastră 
Românească 

Nu e castră 
Ostăşească; 

E jertielnic, e pristol, 
E Simbol 

De gândire, 

De iubire 
Creştinească... 


———dc N ———— 


Cridim 


„Te rog ceva acuşi: 
„Vreau să mă duci deseară, 
„La teatrul de păpuşi“... 


— „Aşi merge Tudorifo, 
„Dar vezi că mă gândesc: 
„Intrarea este scumpă şi azi, 
„Nu vreau să cheltuiesc“, 


— „Da, dar pentru mine 
„La teatru nu plăteşti; 

„Eu intru gratis mamă“... 
— „Ce gratis, ce vorbeşti ?“ 


— „Ascultă 'ncoa, la mine 
„Căci am să-ți lămuresc, 
„Şi ai să vezi mămică, 
„C'aşa e cum vorbesc: 


„Cinci lei de CAP e taxa 

„La teatru, nu-i aşa ? 

„Dar când mă cerți, nu spui: 

„Tu wai Cap fetița mea?"... 
Zaharia George Buruiană 


——— O 0 


“PAG. 4. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


NIȚĂ SUCITU IN RAIU 


_ADAPTARE — 


ntr'o noapte, Niţă Sucitu visă că a murit. Işi luă 
într'o traistă nişte scule de cizmărie şi porni pe 
lumea cealaltă. Dar abia eşise din casă, că Sca- 
raoţchi — piară-i numele şi urma! — îi aţinu 


drumul şi-i zise: „Sucitule, hai cu mine la iad, 
că te aşteaptă acolo o căldare cu smoală ce am pre- 
gătit-o numai pentru tine.” 

Dacă în loc de Scaraoţchi i-ar fi eşit în drum în- 
gerul Domnului şi l-ar fi poftit să meargă la raiu, 
nu încape îndoială că Niţă Sucitu ar fi luat drumul, 
care duce drept la iad. Dar fiindcă fusese chemat 
la iad, el, numai ca să-i facă lui Scaraoţchi în ciudă 
şi să nu zică aşa cum zicea acesta, se smuci din 
brațele lui şi-i strigă răstit: „Nu, locul meu este 
în raiu şi chiar în mijlocul raiului.” 

Porni, aşa dar, pe drumul care duce la raiul lui 
Dumnezeu. 

Ajungând la poarta raiului şi văzând că este în- 
cuiată, bătu tare şi răstit, ca să i-se deschidă îndată. 

Veni sfântul Petru cu cheile în mână şi privi prin- 
tro gaură, ca să vadă cine cutează să ciocănească 
în felul acesta în porţile raiului. Văzând că e Niţă 
Sucitu, îi zise: „A, tu eşti, Sucitule! Omule, păcatele 
tale sunt multe şi grele. Cu toate acestea, am să-ţi 
dau voe să intri în raiu, însă cu o condiţie: să nu 


găseşti cusur la nimic, aşa cum îţi este obiceiul, 
şi să nu spui o singură vorbă rea despre orice ai 
să vezi aicea. Altfel, să ştii de pe acum că o să-ţi 
iasă rău de tot.” 

— „Bine, bine, fie şi aşa”, bombăni printre dinţi 
Niţă Sucitu. Apoi adăugă: „Nu era nici o nevoe să 
te oboseşti cu vorba şi să-mi dai sfaturi. Ştiu şi 
eu atâta lucru că în raiu totul e desăvârşit şi în cea 
mai bună orânduială, pe când pe pământ, află dela 
mine, sfinte Petre, totul e rău şi pe dos.” 

— „Aşa li-se pare oamenilor suciţi”, îi răspunse 
sfântul Petru, zâmbind şi apoi îi dete drumul în 
raiu. 

Niţă Sucitu păşea acum pe nesfârşitele şi stră- 
lucitele cărări ale întinderilor cereşti. Se uită la dreapta 
şi vedea că totul este dumnezeesc de frumos şi în 
ordinea cea mai desăvârşită. Se uita la stânga şi 
vedea că totul e la fel ca în partea dreaptă. N'avea 
prin urmare, prilejul să cârtească, să critice şi să 
se amestece, vrând, chipurile, să dreagă ceeace îşi în- 
chipuia el că nu e bine şi la locul său. 

Dar tocmai faptul acesta îl supăra, îl făcea să 
dea din cap şi să bombănească nemulţumit prin- 
tre dinţi. 

In sfârşit, zări ceva, care îl făcu să tresară de bu- 


- -——- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


curie, căci putea să-şi spuie cuvântul de critică şi 
să dea drumul limbei sale cele rele. Văzu anume doi 
îngeri, cari duceau o grindă. Era a omului care, pe 
pământ, vedea paiul din ochiul vecinului, dar nu 
vedea grinda din ochiul său. 

Cei doi îngeri, însă, în loc să poarte grinda în lun- 
gime şi mergând unul după altul, o purtau în lăţime, 
mergând alături unul de celalt. 

Niţă Sucitu nu putu să tacă şi le zise îngerilor: 
„Dar cum se poate să fiți aşa de stângaci şi să mu 
ştiţi cum se poartă o grindă? Nu vedeţi că aşa 
puteţi izbi pe cineva sau intraţi în vre-o stradă în 
care nu încăpeţi?” 

Unul din cei doi îngeraşi îi răspunse zâmbind: 
„In cine să izbim şi unde vezi vre-o stradă? Nu 
uita, Sucitule, că eşti în raiu şi că aicea e loc pentru 
sute şi sute de milioane de grinzi ca acestea.” 

Niţă Sucitu văzu că este așa cum spunea îngerul 
şi că lui nu-i rămânea altceva de zis şi de criticat. 
Tăcu din gură, decât asta îl supără şi mai mult. 

Ceva mai încolo Niţă Sucitu întâlni alţi îngeraşi, 
cari scoteau apă dintr'un lac mare. Apa, însă, o 
scoteau în nişte găleți cu fundul găurit şi fugeau cu 
dânsele, sburând cu aripioarele lor. 

„Da bine, îngeraşilor, le strigă Nea Niţă, s'a pomenit 
vre-o dată să cari apă cu găleți ciuruite? Nu vedeţi 
că se varsâ toată?” 

— „Dar vezi mai întâiu unde se varsă”, îi răs- 
punse râzând un îngeraş, care rămăsese mai în ur- 
mă. 

Niţă se uită şi atunci îşi dete seama că ar fi tăcut 
mai bine, dacă tăcea şi nu se amesteca unde nu-i 
fierbe oala. 

In adevăr, cu găleţile ciuruite în cari cărau apa, 
îngerii stropeau frumuseţea de flori din grădina ra- 
iului. 

„Şi de rândul acesta mam avut dreptate, îşi zise 
Niţă Sucitu, dar ia să vedem ce e mai departe”. 

Mai făcu câţi-va paşi şi văzu o căruţă care căzuse 
întro groapă adâncă. 

„Uite, uite, îşi zise Niţă frecându-şi mâinile de 
bucurie, nici căruţaşii de aicea nu sunt mai îndemâ- 
nateci decât cei de .pe pământ.” 

Dar nici nu sfârşise bine vorba, că iată veniră 
doi îngeri, aducând fiecare căte o pereche de cai 
înaripaţi. Caii aceştia fură iînhămaţi la căruţa din 
groapă, cu deosebirea însă că doi cai fură înhămaţi 
în partea dindărăt a căruţei. 

Niţă Sucitu nu mai putu acum să rabde şi să tacă: 
„Asta nu se face! izbucni el strigând cât îl ţineau 
puterile: De când există cai, nu s'a văzut cå ei să fie 
înhămaţi în partea dindărăt a căruţei. Luaţi-i de a- 
colo şi-i...” 


Dar un înger îl luă de braţ şi-l asvârli cu toată 


puterea jos pe pământ. Insă, mai înainte de a cădea, 
văzu că în adevăr caii scoaseră căruţa din groapă şi 
fiindcă aveau aripi, ei sburau în sus, 


ls W Pij s 
AY yP “ 


E Eh h r pe PEJ | E 


p T aR 
FEES A 


f N h) 

a: 

T pp pen ema, 
ED. eTii 


í p ae 


Tocmai atunci se trezi din somn şi Niţă Sucitu şi 
înțelese că totul ma fost decât un vis. 

„Bine, zise el, că am văzut, fie şi în vis, cum este 
raiul. Nici acolo nu e totul cum trebue să fie. De aceea, 
când mor deabinelea, merg drept la iad şi nu mai 
bat pe la porţile raiului”. 

Marcu ionescu 
E ai ai 


După învoială 


La o serbare un student sărac s'a adresat oaspe- 
ţilor cu întrebarea următoare: 

„Domnilor! Am să vă propun o ghicitoare. Cine 
nu va putea s'o deslege, plăteşte 10 lei... 

Toţi primiră propunerea şi studentul întrebă: 

„Ce este mai cald decât soarele şi mai rece decât 
ghiaţa?...” 

Pentru ghicirea acestei întrebări s'a dat o jumătate 
de oră. După ce timpul trecu, sa văzut că nimeni 
na putut să dezlege ghicitoarea şi studentul primi dela 
30 de persoane, cari se aflau la serbare 300 de lei. 

„Acum, să ne spui d-ta deslegarea”, îi ziseră cei- 
lalţi studentului. 

— Domnilor, nu ştiu nici eu, şi după cum ne-am 
învoit, iată că dau şi eu 10 lei”. 


Din ruseşte de George Berghiner-Chişinău 


———— 00 RI 


———— 


El RER Loatae eee 


PAG. 6. 90900000000009000000000000000000000000000000 DIMINEAȚA COPIILOR 


enise Primăvara. 

Cuburile pentru întocmit căscioare şi cas- 
tele, ca şi poeziile şi cântecele ce învățau 
la Grădina de copii, par'că nu mai aveau 
niciun farmec pentru Sandu şi prietenii lui. 

Cum să mai stai în clasă, când afară au înflorit mai 
toţi pomii, când toate dealurile sunt pline de viaţă, 
când pe iarba cea verde vezi mieii sburdând şi când 
mai ales, păsările, parcă te îndeamnă, te chiamă afară 
la joc cu cântecele lor? 

Toate acestea le simţia Sandu, încât într'o bună 
zi se învoi cu Mirea, cu Dan, cu Florian şi Ionel, 
s'o lase focului de „Grădiniţă” şi s'o pornească peste 
dealurile din apropierea oraşului „unde florile şi pâ- 
râurile îi aşteaptă pe ei — zicea Sandu. La „Gră- 
diniţă” tot nu se pune absenţă, zicea el, şi mor să 
ştie cei de acasă dacă am lipsit sau nu. Ba să fim şi 
mai siguri după masă, când trebuie să venim la 
şcoală, să stăm pitiţi după ghereta vardistului şi să 
le spunem celor ce nu vor să meargă cu noi că 
dacă ne-or pâri acasă de lipsă, vor mânca. bătaie 
straşnică din partea noastră. 

Zis şi făcut. După masă făcură cum se plănuise; 
hoinărelele făcute au fost atât de minunate, încât 
băieţii noştrii lipseau acum în fiecare zi. 


| AN. | 


Erau 
două tabere şi se jucau pe coline „de-a războiul.” 
Pentru aceasta adunau cutii de conserve în care pu- 
neau mormolocii de broască de prin lacuri şi aruncau 
cu acestea sus încât când cutiile picau la pământ, 
mormolocii săreau cu toţii şi făceau impresia unei 


mai. mulți tovarăşi, se împărţiau în 


bombe ce explodează. Şi fiindcă războaiele erau 


 NEASCULTĂ TORII 


„crâncene? şi mai ales numai cu bombardament de 
broaşte, băeţii dădură numele de Broscăneşti, acelor 
coline. 

Dar într'o bună zi se întâmplă că pe Florian îl 
muşcă un şearpe; după desnădejduitele stărninţe ale 
părinţilor el spuse în ce împrejurări a fost muşcat şi 
astfel venind cazul şi la urechea Domnişoarei învă- 
ţătoare, hoinarii fură daţi de gol. 

Când veniră la şcoală cu toţii, Domnişoara le spuse 
că nu e frumos ceeace au făcut şi că puteau face 
aceste plimbări mult mai bine în timpul vacanței de 
Paşti, când nici nu mai îngrijorau pe nimeni şi nici 
nu mai erau siliți să mintă. 

Totuşi, după câtăva vreme, ei iar au început hoi- 
năreala, până ce într'o după amiază când se aflau 
pe colnice, cerul se acoperi deodată cu nori negrii 
şi groşi, începură apoi fulgere şi trăsnete îngro- 
zitoare, încât ei începură să ţipe cât îi luau gura. 
Avură noroc că-i auzi ciobanul şi îi luă la el la 
stână. 

După ce se potoli ploaia, o porniră spre casă. 
Dar când fură văzuţi de către părinţii lor, aşa pa- 
lizi la faţă şi plini de noroi, ei spuseră totul mai 
înainte de a fi întrebaţi şi cerând ertare, promiseră 
că nu vor mai face nimic fără ştirea părinţilor. 

Şi de atunci s'au făcut cu toţii copii cuminţi. 

Stelian Constantin 
——— — OEE SK 0 

Fata din casă către cerşetor: 

„Dece nu vrei să iai paltonul acesta? Poate să-ţi 
prindă bine la iarnă. 

— Mulţumesc, dar eu iarna cerşesc în ţările calde.” 

Trimisă de Rozi Suli Feianu-Loco 
e.e 

Viața mi se scurge mereu, 

Dar tot tânăr e sufletul meu. 


"(eama ) 
**x 
Cine 'se vaită zi şi noapte 
= Că mare de odihnă parte? 
i (mmga) 


Trimise de Aurel |. Codrsanu-Bacău 


Povestea care va apare în n-rul viitor pentru „Con- 
cursul de poveşti glumețe”, poartă titlul de „ȚIGANUL 
IN RAIU ŞI IN IAD” şi e scrisă de colaboratorul 
nostru MARIN OPREANU. 

Să nu se uite că până acum au apărut „NOROC, 


SĂ-MI FIE DE BINE!” de VASILE STĂNOIU, „NI- 


ȚĂ SUCITU” şi NIŢĂ SUCITU IN RA!” (aceste două 


din urmă socotite ca o sin veste) de MARCU 
IONESCU. zice i 


o a a tii 


CUOPIILO 


aia bolnavă 


Nici nu te mai întreb, Pu- 
iule, dacă ai văzut până acum 
vreo oaie. Nu te mai întreb, 
pentrucă iar ai să-ţi râzi de 
mine şi ai să-mi zici: „Dar 
bine, Moş Nae, cine na văzut 
oi? Uite, pe maidanul din fața casei noastre stau 
în toate zilele oi — şi oi şi capre”. 

Şi un măgăruş printre ele. „Da, şi un măgăruş 
slăbuţ, neîngrijit, dar care, când sbiară, răsună toată 
mahalaua de glasul lui”. 

O oaie eră bolnavă. Era bolnavă şi de boală şi 
de mâhnire. De boală, fiindcă mâncase o buruiană 
rea şi se umilase. Dar sar îi făcut, poate, bine, dacă 
nu-i venea sărmanei pe cap o mare mâhnire. lată ce: 

Oaia aceasta fătase un mieluşel negru, dar pentru 
dânsa el era mai alb şi mai frumos decât toţi mţeii 
de pe fața pământului. Aşa sunt oile şi aşa sunt 'şi 
mamele noastre. Pentru fiecare mamă, copilul său este 
cel mai deştept, cel mai drăguţ şi mai frumos. Dar 
tu, Puiule, eşti şi deştept şi drăguţ şi frumos, chiar 
fără să zică mămica ta. 

Oaia, despre care ţi-am spus, îşi iubea mielul, mult, 
foarte mult. li dedea să sugă regulat din laptele ei, 
îl lingea şi îl făcea curat, avea grije să,nu cadă în vre- 
un şanţ sau să nu i-se întâmple alt ceva rău şi-l 
alinta, jucându-se şi sărind cu dânsul. Ştii, Puiule, 
cât de drăguţ sar mieii: „hop! hop!” 


Biata oaie se simţea fericită, văzând că mieluşelul 
creşte din zi în zi, se face voinic şi ascultă de dânsa. 


Dar după ce trecu vre-o lună de când îl născuse, 
veniră nişte oameni dela târg, îl prinseră pe mieluşel 
şi, despărţindu-l de oaie, îl luară cu dânşii. 

Din ziua aceea sărmana oaie se simţea mai rău, 
tot mai rău. Nu mai mânca nimic şi plângea toată 
ziua: „bea! bea! beea!” Adică: Unde e mieluşelul 
meu? Unde e copilul meu?” 

Să nu-i spunem, Puiule, căci e grozav ce sa în- 
tâmplat cu dânsul. A fost, biet de el, înjunghiat, făcut 
bucăţi, gătit şi mâncat, că n'a rămas dintr'insul decât 
pielea din care un blănar vrea să facă o căciulă. 

Să nu-i spunem, Puiule, căci nenorocita de oaie 
este din zi în zi mai bolnavă şi dacă mai află ce i-s'a 
întâmplat mieluşelului ei, moare pe loc şi e păcat. 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Modelul acesta, fără să fie din 
cele mai lesne de făcut, nu e, to- 
tuşi, cine ştie ce greu, ca să-i des- 
curajeze pe tinerii noştri desena- 
tori. Un băiat, după ce şi-a în- 
văţat lecţiile, stă în grădină, pri- 
vind în zare. După dânsul sunt 
flori, înaintea lui e verdeață. Are 
pantaloni de o coloare şi haina 
de altă coloare. Să zicem că are 
şi ghete galbene. Vedeţi, prin ur- 
mare, că e destul de colorat în 
culori diferite. 

Să se observe bine la copiat ex- 
presia figurei şi mâinile cari îi sunt | 
împreunate. 


Băiatul în grădină 


> EI ac, 


PAG. 8. od iad béo | se DIMINEAȚA COPIILOR 


7 


BULRESTI 


~ Vinni de MONAL. 


7) Din tramvai când să cobaore, 2) De noroi e plină toată, 
Frosa nu ştiu cum făcu, Pălăria-i e turtită 
Că se'mpiedică şin stradă Rupte-s florile ş'o cioară -— 
Mare, lată buf! căzu. Frosa rău e necăjită. 


2) Eu şi Haplea tot o ştergem, 4) Totuşi mergem, însă Haplea, 
Zar Măplina se porneşte Vrea să umble tot pe şine 
Ca să ţipe şi să plângă, Tot prin mijlocul de stradă — 


Că pe toţi ne asurzeşte. Un tramvai acum ce vine 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PE LL 0 
3 ECE 
N LL 


5) Sună, strigă: La o parte, 


„Măi Surzilă din Hăpleşti !“ 
Haplea zice: ,„Strada-i largă, 
Poţi la stânga să cârmeşti:“ 


6) La un cinematograf pe seară 
Am intrat, dar ce-am păţit ? 
Ni-i ruşine chiar să spunem, 
Căci nu e de povestit. 


i 


g 
«d 


j 
X / G 


ap “ml 


7) Intunerec esten sală, 


8) Filmu-arată nişte curse, 
Cade Haplea, peste el Cai ce fug în goana mare, 
Cade Frosa, peste dânsa Şi din fund cum ei porniră, 
Hăplişor cel mititel. Drept la tine vin, îţi pare. 


AA E Vh 


n 


'ntocmai, 10) Râde lumea, râd copiii, y 
Chiar că vin cu-adevărat : Eu, bietul, ruşinat AFRA 

„Fuga, Froso, că ne calcă“ Plec din sală — după mine 

Strigă dânsul speriat. Şi prietenii au plecat. 

ji Aa AG (Va urma) 


PAG. 10. 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


12) Moartea lui Moş lon. 


arioara, văzând că boala tatălui său se în- 
răutăţeşte, se duse la târgul vecin şi îi 
b dete preotului de acolo de veste, rugân- 
du-l să vie şi să cerceteze pe bolnav. 
Preotul, un om bun şi respectabil, veni 
din ziua aceea de mai multe ori, silindu-se prin 
vorbe de alinare să întărească curajul lui Moş Ion şi 
să consoleze pe Marioara. 

Intro după amiazi văzu, însă, că starea bolnavului 
se înrăutăţise şi Moş Ion slăbise foarte mult. Moş 
lon rugă chiar pe Marioara să iasă puţin din odae, 
având, zise el, să vorbească ceva în particular cu 
preotul. După ce Marioara intră din nou, Moş Ion îi 
zise: „Copila mea? Mi-am orânduit trebile sufletului 
şi ale conştiinţei mele, iar Sfinția sa va veni mâine 
ca să mă împărtăşească”. 

Marioara se sperie şi începu să verse lacrimi, gân- 
dindu-se că tatăl său se găseşte în primejdie de 
moarte. Numai decât însă îşi făcu curaj şi îşi înghiţi 
lacrimile. 

Ziua aceea şi până noaptea târziu, Moş lon nu 
făcu decât să se roage şi să se gândească la cele 
veşnice. Chipul său era luminat de bunătate, de dra- 
goste şi de speranţa în viaţa de dincolo de mormânt. 
Lacrimi calde îi curgeau dealungul obrajilor slăbiţi 
de boală. lubitoare şi devotată, Marioara stătea ne- 
despărțită de lângă dânsul, unindu-şi rugăciunile şi 
lacrimile cu rugăciunile şi lacrimile lui. Şi stăpânii 
casei veniră în odaia bolnavului, fiind şi ei foarte 
mişcaţi şi înduioşaţi. 

Sfârşitul lui Moş lon se apropia din ce în ce 
mai mult. Stăpânii casei, cari ţineau aşa de mult la 
dânsul, căutau să-i dea tot ajutorul cu putinţă. In- 
trau în tot momentul în odaie, întrebând cum îi 
mai merge. lar Marioara îi întreba la rândul său: 
„Oare nu credeţi că se poate face din nou bine?” 

Stăpâna casei îi zise întrun rând: „„Copila mea, 
îmi dau cu gândul că nu o poate duce mai mult, de 
cât până ce înfrunzesc arborii”. 

Din momentul acela Marioara privea cu teamă pe 
fereastra care dădea în grădină. Până atunci ea aş- 
teptase cu bucurie sosirea primăverei. Acum însă. ve- 
dea cu mâhnire cele dintâi frunze ce dăduseră pe 
un coacăz şi mugurii arborilor şi se cutremura când 
auzea cântecul vesel al cintezoiului. li dedeau lacri- 
mile în ochi, când vedea că răsăriseră ghioceii şi 
brânduşile. „Dumnezeule, zicea ea, acum totul capătă 
o nouă viaţă şi o nouă speranţă. Dece numai bietul 
meu tată să moară fără vreo speranţă?... Dar, a- 


dăugă ea, îndreptându-şi privirile spre cer, adevărul 
este că, după cuvintele Domnului nostru lisus Cris- 
tos, nu moare, ci merge colo sus, unde va începe o 
nouă viaţă”. 

In timpul zilei şi în nopţile în cari Moş Ion nu putea 
să doarmă, Marioara îi citea ore întregi din cărţile 
sfinte, iar Moş lon asculta cu băgare de seamă şi 
simţea multă uşurare. 

Intruna din astfel de nopţi, pe când razele lunei, 
pătrunzând prin fereastră, luminau odaia, după ce 
Marioara îi citise frumoasa rugăciune ce ne-a în- 
văţat lisus Cristos, Moş Ion luă cartea în mână şi 
zise: „Ascultă, Marioaro, cea din urmă rugăciune ce 
o fac pentru tine”. 

Şi Moş Ilon începu cu glasul slab şi stins: „Pă- 
rinte ceresc, eu nu mai am mult de stat pe pământ! 
Copila mea, însă, are înaintea ei o viaţă lungă. Pă- 
zeşte-o, Te rog, de orice rău, de orice greşeală şi ră- 
tăcire. Câtă vreme am fost eu pe pământ, am pă- 
zit-o în numele Tău cel sfânt. Acum însă eu viu 
la Tine. Fă ca să nu se îndepărteze niciodată din 
drumul dreptăţii şi al adevărului. Amin!” 

Cu glasul întretăiat de lacrimi şi oftaturi, Marioara 
răspunse şi ea: „Amin!” 

Moş Ion îşi puse din nou capul pe pernă, vrând să 
se mai odihnească. Ţinea în mână cartea, care nu 
era alta decât Sfânta Scriptură. O cumpărase, după 
ce fusese gonit dela vechea sa locuinţă şi pentru a 
strânge banii cât costa, îşi rupsese, cum se zice, în 
toate zilele câte o bucăţică dela gură. 

După un răstimp, Moş Ion grăi din nou şi zise: 
„lubita mea copilă, îţi mulţumesc încă odată pentru 
dragostea ce mi-ai arătat în tot timpul boalei mele. 
Te las singură şi săracă şi nu pot să-ţi dau altceva 
decât binecuvântarea mea şi această carte sfântă. 
Fii pururi bună şi cu credinţă în Dumnezeu şi bine- 
cuvântarea nu va rămânea fără folos. Păstrează car- 
tea ca o amintire din partea tatălui tău. Păstrează-o, 
citeşte-o şi căută să te ţii de sfintele ei învățături”. 

Pe la orele trei după miezul nopţii, Moş Ion zise: 
„Marioaro, mă apasă greu pe piept, deschide pu- 
țin fereastra”. 

Marioara deschise fereastra, iar Moş lon, văzând 
cerul plin de stele, grăi din nou: „Vezi cât de fru- 
mos este cerul! Ce sunt florile pământului faţă de 
neperitoarele stele? Acolo merg eu! Caută să te porţi 
în viaţă în aşa fel, ca şi tu să poţi veni în cer”. 

Spunând aceste cuvinte, Moş lon căzu din nou 
în pat şi adormi senin şi liniştit — dormind somnul 
fericirei veşnice. 


pm — a 


DIMINEAȚA COPIILORe000000000000000000000000000000000000000000e PAG. 11. 


Dintru început Marioara crezuse că Moş Ton le- 
şinase. Până atunci ea nu văzuse pe cineva să moară. 
Fiind însă cuprinsă de teamă şi nelinişte, se duse 
de trezi şi chemă pe -stăpânii casei, cari se gră- 
biră să vie în odaie şi văzură că Moş Ion încetase din 
viaţă. Marioara, înțelegând şi ea adevărul, îmbrăţişe 
în hohote de plâns trupul mort al tatălui ei şi-i să- 
rută obrajii îngălbeniţi. 

„Tată, bunul meu tată, zicea ea, vărsând şiroaie 
de lacrimi, cum să-ţi răsplătesc tot binele ce mi-ai 
făcut, toată înţeleapta învăţătură ce mi-ai dat? Cu 
cea mai adâncă recunoştinţă îți sărut această mână 
îngheţată, mâna care a lucrat toată viaţa pentru mine 
şi ma umplut de binefaceri. Şi iartă-mă, dacă vreo- 
dată te-am supărat şi. te-am mâhnit!” 

Stăpânii casei plângeau şi ei foarte mişcaţi şi în- 
dureraţi. 

Toată ziua şi noaptea următoare, Marioara nu se 
despărţi o clipă de trupul tatălui său. Plângea şi 
se ruga pentru dânsul. lar mai înainte ca Moş lon 
să fie închis în sicriu, Marioara luă o ramură de 
rozmarin, câteva brânduşi şi micşunele, făcu un bu- 
chet şi-l puse în mâna lui Moş Ion, care în viaţă 
semănase şi îngrijise aşa de multe flori. Dar când 
au început să bată cuiele în sicriu, fiecare lovitură 
de ciocan îi pătrundea până în adâncul inimei, în 
cât sărmana fată aproape îşi pierdu cunoştinţa. 

Stăpâna casei o luă atunci din odaie şi o rugă să 
se culce puţin în patul său, ca să se mai odihnească. 

Imbrăcată într'o rochie neagră, ce-i împrumutase 
o fată din satul vecin, Marioara, mergând după si- 
criu, însoţi pe tatăl său până la mormânt. Era ea 
însăşi slabă şi palidă ca un mort. Toţi câţi o vedeau, 
o compătimeau pe această orfană, care nu mai avea 
pe nimeni şi nici un sprijin pe pământ. 

Moş Ion, fiind străin de locul acela, fu înmormântat 
întrun colţ al cimitirului, aproape de zidul de îm- 
prejmuire. Mormântul său era umbrit de doi brazi 
înalţi. Preotul ţinu o cuvântare înduioşată, tâlmă- 
cind următoarele cuvinte ale lui lisus: „Dacă bobul 
de grâu nu cade în pământ şi nu putrezeşte, nu 
dă rod; însă, dacă putrezeşte, va da roade din bel- 
şug.” Lăudă răbdarea şi smerenia cu care Moş Ion 
îndură toate încercările şi suferinţele din viaţă, ară- 
tând că lasă o pildă foarte frumoasă de urmat. Avu 
cuvinte de mângăere pentru atât de întristata şi a- 
mărâta Marioara. Mulţumi oamenilor, cari primiseră 
şi adăpostiseră pe Moş lon şi pe Marioara, pentru 


toată grija şi dragostea ce au arătat, îndemnându-i - 


ca de azi înainte să ţie ei locul de tată şi de mamă 
pentru Marioara, care rămânea lipsită de orice spri- 
jin şi de orice ajutor. 

Marioara cerceta foarte des mormântul lui Moş 
Ion, plângea şi se ruga acolo ceasuri întregi. „Nică- 
eri nu mă pot ruga mai bine şi mai din inimă, decât 
aicea la mormântul tatălui meu, îşi zicea ea. Aicea, 
în mormântul acesta, stă pentru mine lumea întreagă 
şi toată consolarea”. (Va urma) 


Din minunile de construcție ale lumei 


` Sfinxul cel mare din Egipt 


In apropierea Piramidelor, în ţinutul unde începe 
pustiul, se vede şi astăzi pe locul unde a fost aşezat 
acum câteva mii de ani, chipul imens al marelui Sfinx 
din Egipt. Şi de mii de ani Sfinxul îşi păstrează 
acelaş zâmbet misterios. : 

Sfinxul reprezintă un leu, dar capul său este chi- 
pul unui vechiu rege egiptean, probabil al faraonului 
Chefren, care l-a şi clădit, precum tot acest faraon 
a clădit a doua Piramidă mai mare. 


IA. 


mA 


Sinxul are o lungime de 55 de metri, iar înălțimea 
până la creştet de 20 de metri, pe când lărgimea 
figurei sale trece de 4 metri. E săpat în stâncă na- 
turală şi p'aici, pe acolo a trebuit să fie întregit prin 
adausul de alte pietre. 

Cu toate că în cursul atâtor mii de ani figura 
Sfinxului a suterit foarte mult, aşa că îi lipseşte o 
parte din nas şi toată barba, totuşi îți produce şi 
astăzi o puternică impresie. Măreţia şi misterul pri- 
virilor sale mau pereche pe lume. 


Spicuitor 
———— OR ———— 


Ce se naşte cu luna, şi piere cu soarele? 
(eumig) 
*** 
Stejar verde, Vârfu-i arde? 
"(mao(ng) 
Trimise de Jean Gărcineanu-Laco 
*** 
IN TREN. 
Şeful de tren: „Dece mai strigat, când hoțul ţi-a 
scos ceasul din buzunar” 
Călătorul: „Mam temut să deschid gura, fiindcă 
am dinţi de aur care costă 10.000 lei. 
Trimisă ds Petre Cebotarenco-Lipcani 
DOC SK 0 


c 


PAG. 12. 


[| 


ha ns 


DIMINEAȚA COPIILOR 


VÂNĂTORII IMPĂRA TULUI 


-- Poveste populară din Danemarca — 


Pi ea n împărat avea la Curtea sa un bucătar şi 
i | un vânător, cari se duşmăneau de moarte 
între dânşii. Bucătarul învinui pe vânător că 
nu-i aduce vânat în deajuns. 

Vânătorul, însă, nu prea îşi făcea sânge 
rău. Numai într'o zi, nu ştiu cum îl luă gura pe 
dinainte şi zise supărat: „Dacă vreau, aş putea îm- 
puşca în toate zilele câte un car plin de vânat.” 

Bucătarul navu ceva mai bun de făcut, decât să 
dea fuga la împărat şi să-i spue cum se lăudase 
vânătorul. 

Impăratul îl chemă pe acesta din urmă şi-i zise: 
„Ai spus, aşa dar, trebue să o faci; altfel, te mă- 
nâncă puşcăria. Insă, dacă mi-aduci numai o singură 
zi un car plin de vânat, să ştii că te scutesc de a 
mai merge la vânătoare, te ţiu pe lângă mine şi 
iți dau o plată bună.” 

Bietul vânător, care se lăudase de pomană, nu 
mai avea acum încotro. Dar umblând el aşa încoace şi 
încolo, iată că zări, asvârlit întrun tufiş un corn 
vechiu de vânătoare. Il luă şi suflă într'insul... Dar, 
ce să vezi? Din cele patru părţi ale pământului ve- 
niră alergând tot soiul de fiare şi dihănii. Vână- 
torul duse puşca la ochi şi trase, şi trase, până 
ce împuşcă şi culcă la pământ două grămezi. 

Era acolo vânat să încarci două care pline. 

Vesel şi mulţumit, vânătorul se duse să găsească 
un car, pentru ca să poată căra vânatul la palat. 
Pe drum văzu câţiva cărăbuşi, cari se munceau şi 


Prelucrare de Vlad Nicoară 


se trudeau în tot felul. „Ce-i cu voi?” îi întrebă 
vânătorul, 

„Facem pentru tine un car, ca să poţi căra vânatul 
acasă”, îi răspunseră cărăbuşii. 

„Dacă-i aşa, vă mulţumesc, fiindcă m'aţi scăpat 
de o grije.” 

Mai încolo întâlni doi păiajeni, cari lucrau de zor. 
„Pentru ce vă daţi atâta osteneală?” îi întrebă el. 

„Facem o pereche de hamuri pentru carul cu care 
vei căra vânatul ce ai împuşcat”, îi răspunseră cei 
doi păiajeni. 

„Dacă-i aşa, vă mulţumesc, fiindcă m'aţi scăpat 
de încă o grijă.” 

Mai merse cât merse şi zări două muşte, cari ve- 
neau spre dânsul, sburând în fuga mare. „Incotro, 
musculiţelor?” le întrebă el. 

„La tine, ca să fim înhămate la carul cu care 
vei căra vânatul împuşcat”, îi răspunseră cele două 
muşte. 

„Dacă-i aşa, vă mulţumesc, fiindcă m'aţi scăpat 
de cea din urmă grije”. 

Se întoarse din drum, luând cu dânsul muştele, 
trecu pe la păiajeni, cari făcuseră hamurile gata, mai 
trecu pe la cărăbuşi, cari isprăviseră de făcut carul, 
puse vânatul în car, înhămă muştele şi o porni re- 
pede spre palatul împărătesc. 

Impăratul fu foarte mulţumit, văzând că vânătorul 
se ţinuse de cuvânt şi-i grăi zicându-i: „De azi 
încolo vei sta toată vremea pe lângă mine şi nu vei 


DIMINEAȚA COPIILOR ~ en tener tei rin ete i tea adina 0eeseteetee PAG. 13. 


mai fi nevoit să mergi la vânătoare, însă vezi de-mi 
găseşte alt vânător în locul tău.” 

Vânătorul găsi un ciobănaş, căruia îi spuse să in- 
tre ca vânător în slujba împăratului. Ciobănaşul însă 
îi zise: „N'am fost nici odată la vânătoare şi nici nu 
prea ştiu să trag cu puşca. š 

„Nu-i nimic, îi răspunse vânătorul, dacă nu 
poți să împuşti ceva, nai decât să născoceşti în 
toate zilele câte o minciună şi împăratul are să fie 
mulţumit.” 

— „La meseria aceasta mă cam taie capul”, zise 
deşteptul ciobănaş şi intră ca vânător în suja îm- 
păratului. 

In ziua dintâi se duse la vânătoare, dar se în- 
toarse seara, fără să fi împuşcat măcar o cioară. 
„Ai adus vânat?” îl întrebă împăratul, eşindu-i în- 
tru întâmpinare. 

„Nam adus, îi întoarse ciobănaşul vorba, dar ştiu 
ceva nou şi frumos de tot”. 

„Spune mai iute!” îi porunci împăratul, care 
din fire era doritor să afle tot ce se petrece. 

„Mi-au povestit, începu ciobănaşul, că mai acum 
zece zile Marea Nordului a luat toată foc şi că focul 
mau putut să-l stingă decât aruncând peste el paie 
de ovăz.” 

A doua zi ciobănaşul se întoarse iarăşi cu mâi- 
nile goale şi de rând acesta spuse minciuna ur- 
mătoare: „Am aflat că o pasăre ne mai pomenit 
de mare a sburat peste târgul din vecini şi din sbor 
a dat drumul unui ou, care a căzut în mijlocul pieţii. 
Oul s'a spart, iar în zeama lui s'au înecat toţi oa- 
menii din târg şi cei din câmpia din prejur.” 

Impăratul, însă, cam mirosi că ciobănaşul. acesta 
îşi bate joc de dânsul. De aceea, îi întoarse su- 
părat spatele şi chemând pevechiul său vânător, îi 


zise: „Ce mai prămatie de vânător mi-ai găsit şi tu! 
Nu mi-aduce nici un vânat, iar de minţit, minte cât 
şapte mincinoşi la un loc”. 

— „Dar în ce a minţit?” întrebă vânătorul, fă- 
când pe omul, care nici usturoiu n'a mâncat, nici, gura 
nu-i mirose. 

— „Uite, aseară mi-a spus că ar fi luat foc Marea 
Nordului şi că ar fi stins-o cu paie de ovăz.” 

— „A, da! grăi vânătorul, acum înţeleg şi eu 
de unde vin corăbiile pline cu peşte fript, cari trec 


pe aicea.” 
„Care va să zică, e adevărat?” întrebă îm- 
păratul. 
„Fireşte că e adevărat!” îi întări vânătorul vorba. 


„Astăzi, spuse mai departe împăratul, mi-a povestii 
că o pasăre mare ar îi dat drumul unui ou în târgul 
vecin şi că sar fi înecat toţi oamenii în zeama 
oului.” 

— „Asta e! strigă vânătorul, de aceea s'au trimis 
crainici în toată ţara, ca să-i cheme pe dulgheri şi 
tâmplari. E vorba să facă mii şi mii de cosciuge, în 
cari să puie pe cei înecaţi în zeama oului. Am auzit 
chiar că aceste cosciuge vor fi ascuţite la un capăt, 
ca să fie puse în picioare în pământ, fiindcă în ci- 
mitir nu este atâta loc, pentru ca să poată încăpea 
toţi morţii, dacă îi pune în lungime.” 

— „Uite, şi vestea aceasta a fost adevărată, iar 
eu până acum n'am ştiut nimic”, zise împăratul con- 
vins că totul sa întâmplat, precum îi -se povestise. 

Din ziua aceea totul a mers bine. Impăratul era 
mulțumit, când se întâmpla şi i-se aducea ceva vâ- 
nat, dar era şi mai mulțumit, când în loc de vânat 
i-se povestea câte o minciună, pe care se grăbea 


să o creadă. ; 
Vi:d Nicoară - 


Îi belele ele e ll LL bla 3 CITITI ITITTrrrrr rii rr rr re per er rr rr rr rrrrrrrrrrris 


de Sașa Clornâi 


Papagalul. Aljo! Treizeci şepte pe doi. 

Valerica. Allo! Cine-i la aparat? Allo! 
lo-lo!?! 

Papagalul. Stai! Lasă-mă să-ţi răspund. Aici e 
Zum. Papagalul Zum. 

Valerica. A, Zum! Ce bine îmi pare! Ce mai faci, 
dragă? 


Allo- 


— Convorbire ia telefon - 


Localizare; de lg. Miasnikofi 


Zum. Prost de tot, Valerico. De când am fost dă- 
ruit mătuşei tale, ca şi când aş fi fost o simplă 
scrumieră, nu mai pot de durere şi dor. 

Valerica. Dar tu singur eşti de vină, Zum. Tăticu 
se juca cu tine, şi tu i-ai muşcat degetul până la 
sânge. El, săracu, i-a spus atunci mămicăi: „Sau 
eu, sau Zum!” Mămica te-a dăruit mătuşei. Ce era 


a de tie 


PAG. 14. €..000oooeoooooooooooooooooooeoooooooeoeooeD/ MINEAȚA COPIILOR 


să facem? Nu puteam doar să dăruim pe tăticu 
şi să te ţinem pe tine! 

Zum. Cruc! Tăticu tău are 32 ani, iar eu am 98, 
Cum a îndrăznit el să mă necăjească?! Să-mi dea 
în nas cu fum de ţigară? Asta e culmea! Cruc! 
Crix! Crum-burum-hix! 

Valerica. Stai, stai, Zum! Nu ţipa aşa, te rog! 
Nu-mi plac scene de astea. Spune-mi mai bine cum 
te împaci cu mătuşa? 

Zum. Pentru tine e mătuşa şi pentru mine e o 
femeie oarecare. Nu pot s'o sufăr. Se parfumează cu 
un soiu de parfum oriental care miroase aşa de 
tare... parcă ar fi o girafă năduşită. Nu-mi dă voie 
să cânt. Când încep „Pe-al nostru steag”, numaidecât 
mă umple cu apă de Colonia din pulverizator. 

Valerica. Poate cânţi seara târziu când nu e voie 
să se cânte? 

Zum. Rix! Nu e voie! Da pe mine m'aţi întrebat? 
Ce plicticoşi sunteţi voi, oamenii! Nu ştiţi să fa- 
ceți nimica! Nu ştiţi să cântaţi cum se cade, nu 
ştiţi să sburaţi. 

Valerica. Ba da, Zumică, ştim. O prietenă a mea 
are un unchiu aviator care sboară. 

Zum. Are aripioare? i 

Valerica. Vai, ce prostuţ eşti, Zum! 

Zum. Cum îndrăzneşti tu să spui unui papagal 
de 98 ani „prostuţ?” Rix! 

Valerica. lartă-mă, te rog. Aviatorul sboară cu 
aeroplanul. E o maşină de aluminiu. 

Zum. Ceainic? 

Valerica. Nu! In spate are un şurub şi la dreapta 
şi la stânga câte o scândurică. 

Zum. Tirbuşon? 

Valerica. Lasă-mă în pace! Ai 98 ani şi nu pri- 
cepi nimic! Allo! Zum! De ce nu răspunzi? Am 
glumit! Eşti foarte deştept. Mai deştept decât cor- 
bul, decât bufnița, decât cucuveaua. Mai deştept 
decât vulturul. Allo?! Mai deştept decât struţul! 

Zum. Aşa, da! 

Valerica. Zum, cum ai putut să mă chemi la te- 
lefon? Eşti doar legat de länțişor? 

Zum. Când mătuşa pleacă, mă desleg şi mă plimb 
prin toate odăile. La bucătărie mănânc orz şi prune. 
In sală patinez pe parchet. In dormitor rup perde- 
luțele de tul. Mătuşa ta le cârpeşte şi se miră de 
ce se rup aşa? lar când o aud că descuie uşa 
mă reped la locul meu, bag picioruşul în lănţişor şi 
închid ochişorii: parcă aş dormi. 

Valerica. Ce şiret eşti! Ascultă, Zum. Nouă ni 
sa întâmplat ceva. 

Zum. Sa înecat pisica în bae? 

Valerica. Vai, ce rău eşti! Dece să se înece? 
Altceva. Mămica mi-a cumpărat un canar, ca să fie 
în locul tău. 


Zum. Bşaaa? Rix-rix! La revedere! 
Valerica. Zum! Allo! Zumică! Ascultă întâi ce 
vreau să-ţi spun. Ştii că eşti nostim?! Nici nu mă 


uit la canarul ăla. Tu eşti primul şi ultimul meu 
prieten! Iți strâng prin telefon ghieruţa ta ayie: 
Allo! | d 

Zum. Aşa, da! Ei şi? Cred că cavalerul ăla cântă 
toată ziua? 

Valerica. Nu prea. Da’ cum te împaci cu cățeluşa 
Fişca? 

Zum. O mecăjesc. Când mătuşa se duce la 
bucătărie sau iese în curte, îndată încep: „ham- 
ham! tiaj-tiaf-tiaj”” Exact cu aceiaşi voce ca şi 
Fişca. Fişca începe să latre din răsputeri, parcă i-a 
pus cineva piper în nas: „Hrer ham-ham!” Mătuşa 
vine în fugă, face nod la o batistă şi o bate pe 
Fişca peste urechi... Fişca latră mai tare, şi mătuşa 
o bate şi mai tare... Şi pe urmă încep să plângă 
amândouă şi se ling. E bine? 

Valerica. Ce răutăcios eşti, Zum! Dece superi pe 
toată lumea? Deaceea nu te iubeşte nimeni. 

Zum. Şi nici n'am nevoie. Să mă iubeşti numai tu, 
Valerico. Nu te-am supărat, cred, niciodată? Ce mă- 
nânci tu acolo? Alune? 

Valerica. Da. Da' de unde ştii? 

Zum. Se aude. Ascultă, Valerico, când vine tă- 
ticu-tău pe la noi, pune-i în buzunarul paltonului 
pentru mine... = i 

Valerica. Ce? 

Zum. O bucată de... Stai Mătuşa descuie uşa. 
O să te chem la telefon peste o jumătate de oră. 

(Sfârşitul în n-rul viitor). 

—— oen k 00 


IN TRECE 


Am mâncat in a mea viață 
Fel de fel de ciocolate . 
Dar m'am convins că „SUCHARD” 
Le întrece azi pe toate. 
—— — ock 
LA ŞCOALĂ. 
— „Apollo era zeul soarelui, deci zeul luminei 
zilei. Dar Iliana? 
— Zeița luminei nopţii... 
sos 


Copilărie. 

Maria, într'o mare învălmăşeală fusese despărțită 
de fratele ei. Ea se apropie deci de un domn 
întrebându-l: 

„Domnule, maţi văzut dv. un tânăr fără o fe- 
tiţă?1..” 

Trimise de Elsa Glasberg 
ZGODNSAEADDFARNSISERAANARHVASNESUENNSSNNARNAEEOAPANNENENZR RA 


Cititori, citiți 


EVREICA 


Şi alte povestiri de ANDERSEN 
Traducere de N. BATZARIA 
Preţul 30 Lei 


Deer 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Au deslegat patru jocuri urmă- 
torii cititori din 


PROVINCIE 


ARAD: Tănase Gh. Dumitru. 
BALCIC: Georgeta Papadopol. 
BARLAD: Grigore Costescu, Const. 
I., R. Georgescu, Cecilia Săndulescu, 
Kitzler M. Naum, Gisel, Raşella şi 
Semelia Gallvanitos, Geta Munteanu. 
BOTOŞANI: Melanie Spodheim. 
BRABEȚI: Marietta şi Stella Mari- 


nescu. 

BRAŞOV: Cociaş G. Dudu, Fritz 
Gustav şi Michael Nechville, Cociaş 
Gh. Ionel, Toma R. Ioan, Gheorghe 
Panaiteanu, Ivan Alexandru Maria 
Pârvulescu, Coca Costinescu. 

BRĂILA: Virgil B. Dumitrescu, Cla- 
udiu E. Bejan, Iancu Cohn, Ada şi 
Jean Steriade, Jean Sandu, Panagaki 
Traulos, Haimsohn B. Iancu, Aldea 
G. Mircea, Mimicu Caraianopol, Elena 
Weber. 

BUZĂU: N. G. Tomescu, Fany Ur- 
sea, Ştefan Ursea, Borştein Lazär, Ni- 
colae şi Marioara Caravan, Ionel St. 
Boboc, Ecaterina C. Milescu, Mihail 
Gh. Băjan, Florica G. Mihalcea, Mar- 
covici S. Aron, Lilly şi Lutzi Berman 

CAHUL: Goltman Marcu. 

CARACAL: Pomponica Maior Flo- 


rescu. 

CAMPINA: Const. P. Horjea, Do- 
rel C. Mihăilescu, Nicu C. Slavcu, Tu- 
dor Mocorăscu, Sandu Reiter, Vlaheli 


D. Ioan. 

CĂPĂLNAŞI: Zeno Moldovan. 

CERNĂUŢI: Barbu Grigoroviţa, E- 
manoil Palievici. 

CLUJ: Titus I. Şahan. 

CONSTANŢA: Mihăileanu N. Nico- 
lae, Pălău I. Niculae, Chiril Economu, 
Constantin M. T. Economu, Lefka E- 
conomu, Tinel Alex. Stătescu. 

CORABIA: Val Deladunăre, Fleury 
Coräbianu. 

CRAIOVA: Dumitru Pisoschi, Corne- 
liu Puțureanu, Paul Enescu, Aurora 
Gheorghiu, Ionel Popescu, Mişu Şte- 
fănescu, Iulia scu. j 

CRĂCĂOQANI: Gheorghiu Mircea. 

CURTEA DE ARGEŞ: Mişu C. Io- 
nescu, Coca Feldştein. 

DOROHOI: M. Cuşmaru, Cohn Strul, 
Abramovici Isidor, Br. Bercovici, Ber- 
nard Cotter, Leon Marcovici, Avram 


Buräh. 
FĂGĂRAŞ: Victor Mareş, Ionel I. 
Țirmanea. i 
FILIAŞI: Racoţeanu Gr. Ion. 
FOCŞANI: Israel Pincas, M. Pon- 


PAG. 15. 


Pagina distractivă 
| Rezultatul concursului lunar No. 17 


DESLEGATORII JOCURILOR 


chelly, Apostol Emil, Eugen S. Mano- 
lescu, Mihalcea P. Constantin. 

GALAŢI: Eustate M. Ioan, Ionescu 
N. Mihail, Sande N. Mihail, Negru V. 
Niculae, Lothar Braunştein, Panait şi 
Fița Palade, Andreescu A. Vasile, 
George Canelide, Sarah şi Paltil Gol- 
dring, Cazil Vasile, Costel Melişa- 
ratu, Iulian Vania, Cicerone Al. Pa- 
lade, Carolina Chirştein, Mondy şi 
Moritz Leibovici. 

GALAȚI: Ionescu Th. Jenică, Rică 
Nicolau. 

GIURGIU: Popa Gh. Ion, Manu M. 
Gheorghe, Bratiloveanu Vasile, Rugină 
C: Ion, Aurel M. Mazilu, Stela Vio- 
rica Mazilu, Teodor Simionescu. 

GOVORA: Iorgu M. Săndulescu. 

GURAHUMORULUI: Claudiu Patraş, 
Octavian Patraş. 

ISMAIL: David şi Maria Şteiner. 

IAŞI: Negrescu Petru, Popovici Mi- 
hai, Basarab Sion, Valentina Sion, 
Nachman şi Paulina Raissman, Aurel 
Iosipovici, Rodica Şuţu, Mitică Go- 
vaş, M. Andrieş, Al. şi Selly Haber. 

LESPEZI: Iancu Moses, Ozias Ştein- 
berg. 

LIPCANI: Petre Cebotarenco. 

LITENI: Crăciun C. Petru, Th. Dăs- 
călescu. 

LOPĂTARI: Zamțirica St. Boboc. 

LUDUS: Olivia Popa. 

ODOBEŞTI: Costel Mihai, Ionel şi 
Arnold Eisner, Ionel şi Dorel Teodo- 
rescu, Iosif şi Iacob Avram.» . 

PITEŞTI: Betty şi Lică H. Davi- 
descu, Angela C. Dionisescu, Florica 
P. Nicolescu. 

PLOEŞTI: Viorica şi Flavy Ivănescu, 
Schwartz M. Eugeniu, Elena Dobrescu. 
POIANA: Iordăchescu C. Stelian. 

PREDEAL: Maria, Louise şi Viole- 
tera Lt. Copăcianu. 

ROMAN: Marta şi Nicoliţă Râmni- 
ceanu, Dănilă I. Târnaru, Mişu Ştrich. 

R.-Vâlcea: Durghinescu Ioan, Bellu 
Vasile, Mişa N. Pleşoianu, Artemiza 
Opreanu, Coca Tănăsoiu, Genel M. 
Săndulescu, Puchin Gh., Puchin Ioan. 

SOROCA: Larissa Rusnac. 

TARGU FĂLCIU: Fetiţa Hanganu. 

TÂRGU MUREŞ: Rodica Stanciu. 

TEIŞANI: Clemence N. Vasilianu. 

T.-.MĂGURELE: Angelescu C. Flo- 
rian, Angelescu C. Dumitru, Laurenţia 
C. Axinte, Avram Aşendorf, A. G. 
Săndulescu-Elisabeta. 

VĂLENI DE MUNTE: Gheorghe, A- 
da şi Ana Papazol. 


Au deslegat trei jocuri, urmă- 
torii cititori din 


PROVINCIE 
ALEXANDRIA: Mărunțelu T. An- 


hel. 

3 BACĂU: Moritz Marcus, G. şi Mi- 
hai Stoican. 

BARLAD: Raufman Louis, Groper 
David, Beatrice, Silvia, Marcel Buri- 
chovici, Melania Chicoş, Mimi Roth, 

BARLĂDENI: Navruc Vladimir, Lily 
şi Bébé V. Păslariu. 

BOLGRAD: Vladimir şi Valintin Ca- 


raculacu. 
BOTOŞANI: Alice Tauber. 
BRAŞOV: Getta D.  Basarabescu, 
Mitică D. Basarabescu, Iacşa Bucur. 
BRĂILA: Ţicu Emilian, Corneliu E. 
Hcikgheozian, Dorothée şi Estrella 
Thierer, Mariette G. Popa, Budescu N. 
Gheorghe. 
BURDUJENI: 
driana Mateescu. 
BUZĂU:  Ortanţa  Jarnea, Rosen- 
ştein M. Leon, Borştain Lazăr, Mo- 
ritz Bercovici, Nicuşor G. Georgescu, 
Constantinescu B. Petre. 
CĂLĂRAŞI: Ştefan A. 


vescu. 
CAMPINA: Neculae Dogărescu. 
CHILIA-NOUÄ: Zahin Ioana. 
CHIŞINĂU: Schomorovschi Mihail, 
George Berghiner, Emanuel M. Şein- 
baum, Barkev Artinian. 
CONSTANŢA: Nicu Poppa, Mihăi- 
leanu, N. Lucia, Costică Bogatu. 
CORABIA: Val Demare, Bebe Grui 


Pârlică. 
CORBEANCA: Nedelcu F. Alexan- 


ru. i 

CRAIOVA: Pârvulescu I. Georgeş, 
Florica I. Radu, Getta D. Basarabescu, 
Mitică D. Basarabescu, Bernard M. 
Moisescu. 

DOROHOI: Baier D. Vasile. 

DRĂGĂŞANI: Gicu Curechianu, Clara 
şi Isidor Marcovici. 

FĂLTICENI: Martin Vexler. 

FOCŞANI: Florian N. Milea, Ficu 
Kornblum, Iolanda Nicoarä. 

GALAŢI: Iancu Marcovici, Oprea I. 
Ghiță, Ellysan Ucsenoiy, Seoma A. 
Han, sac re ie că vale 

IAŞI: Eugen Stegăr ; 3 - 
aiig iar Bădărău, Sau Fischer, 
Gică Schwartz. 

MOINEȘTI: Faingold Gustav. 

MOŢĂŢEI: Constanţa Alexandridi. 

PAŞCANI: Faibis Pincu. 

PETREŞTI DE Jos: Gingaşul Că- 
lin, 


Popescu Bălaşa, A- 


Paraschi- 


Pa cp ES 


A 


- P. Mihail, Parisianu 


PIATRA-N.: Nicu Silvian - 

PITEŞTI: Tity, Gică şi Loly Ujvary, 
Atanasiu Maria, 

PLOEŞTI: Paulik I. Alfred, Ionel 
A. Georgescu, G. V. Nacu, Focşăneanu 
Antonia,  Focşăneanu Cornelia, Ghi- 
țescu M. Ortansa, Stella Theodorescu, 
Quaiser Sidonia. 

RENI: Mimica Stalbovschi. 

ROMAN: Manoliu Petru. 

ROŞIORI: Alex. Popescu. 

R.-SĂRAT: Grâjdeanu Traian, A. 
Fbramovici, Filotti Gheorghe. 

R.-VALCEEA: Florian Florescu. 

SILISTRA: Popescu G. Mihai. 

SUHULEŢ: Dimitrie P. Victor. 

SULINA: Kiril Mateef. 

TÂRGOVIŞTE: Ştefania Cosma, Ni- 
culina Aldescu, Ştefan Aldescu. 

TG.-OCNA: Ionel C. Frunzelţi. 
_T.-MĂGURELE: Traian şi Mihail 
Gh. Christodorescu. 


Au deslegat două jocuri urmă- 
terii cititori din 


PROVINCIE 


ADJUD: Octav Simovici. 

ALEXANDRIA: Fugen:a Pârvulezcu. 

A DE ARAMÄ: Pereanu Gh. Ni- 
culai. 

BALŞ: Constantin I. Stănciulescu. 

BAICOI: Savel Ich'mescu. 

BARLAD: Anuţa I. Iţicsohn, Betty 
Bernacic. 

BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 

BRĂILA: Henize St. Alexandru, Du- 
mitru C. Ţalichis, Rozica Weissmann, 
Ionescu C. Dumitru, Fanny Florescu. 


BUZĂU: P. Cafongropol, Parisianu 
„ Niculai, Atena 

Bădărău, Fănică Sain. 
CHILIA-NOUĂ: Israel R. Safir, Iu- 
liu Litvin, Meier Vaisman, Rabinovici 


Doctor. 
CONSTANȚA: Florica Hagiescu, I0- 


nesou St. Ion, Eftighia M. Economu. 
CRAIOVA: Marioara Filipescu. 
FĂLEŞTI: Osias Fihman, Avram 
Şnaider. 
FOCŞANI: Candelatto S. Aurelia. 
GALAŢI: Raşela Wertenştein, Jean 
Goldsman, Mariette Capoianu. 
GIURGIU: Buduru Alexandru, Mi- 
rescu R. Nicolaie. 
IAŞI: Dăscălescu Dumitru, 
Naiman. 
LITENI: Lazăr Iancu. 
MOINEŞTI: I. Maftei. 
PAŞCANI: Anuţa şi Pincu Mosco- 
vici. 
PIATRA-N.: Herşcovici Iancu. 
PLOEŞTI: Spachner Milia. 
RĂDUCĂNENI: Stuleanu Aurelia. 
REŞIŢA: Pliniu Oance, Ciuti Enric, 
Dalea Nicolae. 
R.-SÄRAT: Cărăbuş şi Nathan 
Schwartz, Popescu C. Soare. 
ROMAN: Laiman Israil. 
R.-VALCEA: Jenică Constantinescu, 
Trifan V. Costin, Veteleanu N. Costică. 
RĂŞCANI: Victor Şotropa. 
SIBIU: Cicilia Ba'culescu. 
TĂTĂREŞTI: Alexandru Melcnciuc. 
TG.-FRUMOS: Dărângă Florica. 
TIGHINA: Ion Ceraniuc. 
TIMIŞOARA: Costantin Pugeenu. 
T.-SEVERIN: Marioara Kiser, Eu” 
gen Pamaja. 
TURDA: Alexandru Czitter. 


Simon 


Au  deslegat un joc, următorii 


cititori din 
PROVINCIE 


ARAD: Claruţa şi Mitică Held. 

BANAT: Marişa Lambdz, Matieş Şa- 
pira. 

BÂRLAD: Benjamin şi Lily Segall. 


BRAILA: George P. Serafimoff, Mu- - 


siu G. Constantin, Aurel Boboc. 
CARACAL: Titi Moga, Petricä 
Moga. 


PREMIAȚII 


DIMINEAŢA COPIILOR 


CALAFAT: Eracle D. Popescu. 

GALAŢI: Heinrich Feidştein. 

IAŞI: Hodoroabă Cornelia, Scholnik 
Meer, Cauşansky Rudolf, N. Golden- 


berg. 
LIPCANI: Hcherman Iosif. 
PARLIŢI: Al. Coryman, N. Şinder. 
PIATRA-N.: L. Bercovici. 
PLOEŞTI: Spachner Solon. 
RENI: Boris Haimovici. 
R.-VALCEA: Ve'e'eanu N. Constan- 
tin, Trifan V. Costin. 
SCANTEEFA:  Veinştein E. Heim, 
Weiss Froim. 3 
TĂTĂREŞTI: Nicolai Şik rliiscii. 
TÂRGOVIŞTE: Copel Paula. 
TG. CĂRBUNEŞTI: Bellu Dumitru. 
ZORLENI: Costel Butunoiu. 


CAPITALA 


Au mai deslegat ‘patru jocuri: 


Vojta Scopold, Anton Dănciulescu, 
Gilterte  Nachmias, laroslavsky Ru- 
dolf, Edu Gh. Dumitru, Ciocârlan D. 
Dumitru, Nuşa şi Biţi Sărăţeanu, An- 
drei Tudor, Zalmanovici Valentin, Con- 
stanţa Gregorian, Şubăşeanu Elena, 
Alexandru Kestler, Ţicu Vâlcea Gol- 
denberg, Ştefan C. 
Clemence Melanie Moisescu. 


Trei jocuri: 


Emanuel Cappon, Tică  Dulberger, 
Dulberger Iulian, Rozalia Goldenberg, 
Corenbera Jean, Moscovici Moritz. 


Două jocuri: 


Samy I. Berschodscky, Friederica 


Thomas. 


Un joc: 
Odette Sisi Iosef. 


Antal, Edgar şi 


Prin tragere la sorți au eşit următorii premianţi 
ai concursului lunar No. 17. 
PREMIUL I. — Aglae V. Metaxa, Bucureşti. 
» H. — Marcovici S. Aron, Buzău. 
= III. — Hedviga Tanach, Bucureşti. 
i IV. — Rugină C. loan, Giurgiu. 
* V. — Elena Dobrescu, Ploeşii. 
a. VI. — Costică Bogatu, Constanţa. 
fz VII. — Costea Maria, Bucureşti. 
5 VIII. — Petre N. Lupea, Bucureşti. 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


Nici n'a apărut până acum o carte cu toate pagi- 
niile cu iiustraţii în culori și cu povești aşa de fru- 
moase cum e COMOARA CU POVEȘTI de ALI-BABA. 

Preţul unui volum format mare, Lei 80 


PREMIUL IX. — Laddy Silberman, Bucureşti. 
” X. — Zeno Moldovan, Căpălnaşi. 


Premiații din Provincie sunt rugați a ne trimite 
adresele complecte din nou, spre a li se expedia pre- 
miile, iar acei din Capitală se pot prezenta personal 
la redacţie, în orice zi, între orele 9—12 a. m. şi 
3—6 p. m. spre a-şi ridica premiile. 


NOUL CONCURS LUNAR (No. 18) VA FI PU- 
BLICAT IN NUMĂRUL VIITOR AL REVISTEI. 


Cereţi pretutindeni 
„Haplea— Păţănii şi năzdrăvânii” 
Ediţia a Il-a Preţul Lei 50 
Atelierele „ADEVERUL“ S, A. 


wv DIMINEATA 
|174 COPIILOR 


„REVIBTĂ săerâtânată 
D'nectoan: N. BATZARIA 


IOAN CREANGA, nemuritorul povestitor român PREŢUL 5 LEI 


lon Creangă: 


Ion Creangă, cel mai mare povestitor român, pe 
al cărui portret îl dăm pe coperta n-rului de faţă, 
sa născut la 1837 în comuna Humuleşti (judeţul 
Neamţu) şi a murit în anul 1889. . 

Despre nemuritoarele sale lucrări am mai scris 
atât în revistă, cât şi în „Almanachul Şcolarilor“. 
Pomenim că „Basmele“ şi „Amintirile din copilă- 
rie“ sunt lucrările cari -áu făcut ca lon Creangă să 
fie cel mai mare povestitor al nostru. 


Ce este Republica Liberia ? 


Aşa ne întreabă cititorul nostru Pet. Mar. dela Ga- 
"aţi. i ? 
Cu toate că i-am putea spune că mare decât să 
caute lămuriri întrun manual de geografie, îi răs- 
pundem, totuşi, că Liberia este o republică situată 
în Africa de Vest pe coasta Guineei şi că a fost în- 
temeiată în anul 1822 de către .negrii liberaţi din 
America de Nord şi de indigeni negri din Africa. 


Aşa dar, Republica Liberia este un stat indepen-" 


dent cu o populație de Negri. Are o suprafaţă de 
aproape 100 de mii chilometri pătraţi, cu o populaţie 
peste un milion şi jumătate de locuitori. Capitala ei 
este Monrovia, un orăşel cu 6— 7 mii de loçuitori. 


Sfântul loan Gură-de-Aur. 


Cititorul nostru Tib. M. dela Timişoara ne întreabă - 


dece Sfântului Ioan îi zice „Gură-de-Aur” şi dacă 
acest sfânt e una şi aceiaşi persoană -cu sfântul 
loan Evanghelistul. 

Răspundem mai întâiu că sunt două persoane di- 
ferite şi că sfântul loan Gură-de-Aur a trăit vre-o 
trei veacuri mai târziu decât autorul Evangheliei a 
patra, care poartă numele său. 

Sfântul loan Gură-de-Aur, trecut printre Părinţii 
Bisericii creştine, a trăit între anii 347—407, a fost 
patriarh la Constantinopol şi a devenit celebru prin 
discursurile şi predicele sale, rostite cu un strălucit 
talent oratoric. Din cauză că avea acest frumos dar 
al vorbei, i-s'a zis: „„Gură-de-Aur”, în greceşte Chri- 
sostomos, iar în slavoneşte Zlatonst. 


Birourile Redacţiei și Administraţiei Revi- 
stei noastre s'au mutat în strada Sărindar 
la n-rul 7, parter. a 


-> 


~ Numele de „Vladimir“. 


Bunul nostru cititor Vlad. Ciorn. din Basarabia ne-a. 
rugat cam de mult să-i spunem ce a fost sfântul 
pe al cărui nume îl poartă, adăugând că îşi ser- 
bează onomastica în ziua de 15 Iulie. 

Răspundem, spunând mai întâiu că sfântul Vla- 
dimir nu figurează în calendarul ortodox român şi 
că Vladimir e socotit ca sfânt numai de biserica 
ortodoxă rusă. 

Vladimir, supranumit cel Mare, sau sfântul Vla- 
dimir, a fost un prinţ rus, care a domnit la Chiev 
şi a pus primele baze ale imperiului rusesc. Vla- 
dimir a murit în anul 1015. 


De unde vine „dopul de plută“? 


Aşa doreşte să ştie mica şi drăguţa noastră’ citi- 
toare, d-ra Gil. lon din Capitală. 

Răspundem că pluta, din care, afară de dopuri, 
se mai fac şi alte articole, ca tălpi pentru încălţă- 


- minte, linoleum, bucățele cari se pun pe năvoadele 


de pescuit, etc. este coaja unor arbori şi mai ales a 
arborelui numit stejarul-plută. Stejarul acesta creşte 
în ţări cu o climă mai caldă, ca Spania, Portugalia, 
Corsica, Algeria, Sudul Franţei şi al Italiei, etc. 

Recolta plutei se face primăvara prin tăieturi, cari 
împărțesc coaja în plăci. 

Povestea care va apare în n-rul viitor pentru „Con- 
cursul de poveşti glumeţe”, poartă titlul de „HAINA 
DE PĂMĂNT” şi e scrisă de colaboratorul nostru 
VINTILĂ BRATU. 

Să nu se uite că până acum au apărut „NOROC, 
SĂ-MI FIE DE BINE!” de VASILE STĂNOIU, „NI- 
ŢĂ SUCITU” şi NIŢĂ SUCITU IN RA!” (aceste două 
din urmă socotite ca o singură poveste) de MARCU 
IONESCU, „ȚIGANUL IN RAIU ŞI IN IAD” de MA- 
RIN OPREANU. 


Mai frumoasă nu găseşti, 
Decât „Comoara cu poveşti“, 
Poveştile sunt minunate, 
Toate paginile colorate, 
Desene sute şi sute, 
Splendide, ncîntrecute, 

Să o ei, deci. te grăbeşte, 
Pe deplin te mulţumeşte. 


E Doi „iu 
RE 


12 IUNIE 1927 -— Nr. 174 


ABONAMENTE : 


DIMINEATA | 
COPIILOR | 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 
200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 

| IN STRĂINĂTATE DUBLU 


1 AN 
6 LUNI 10 „ 


Director: W. BATZARIA 


RES 


Da YAY 


“5 
2 


YA 
S 


Ip 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


$ 
d 


> 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


Mâna dreaptă, supărată, 
Se răstea la mâna stângă: 
„lan ascultă, fă surată, 
Toată ziua ca nătângă 
Stai şi nu faci mai nimic, 
Doar te uiţi cum eu, biata, 
N'am odihnă nici un pic, 
Să-ţi dau ție totul gata. 
De-i aşa, te'nvăț eu minte, 
Pentru lenea ta am leac, 
Na, să ştii că de-azi ‘nainte 
Nici o muncă nu mai tac. 
Nu mă mişc şi nici nu-mi pasă, 
Meargă treaba cum o vrea, 
Ori ce-ar fi să fie 'n casă, 
Imi văd de odihna mea“, 

x 
Rău jignită-i mâna stângă 
De-aste vorbe de dojană. 
„Să mă facă ea nătângă! 
Stai să vezi acum, cucoană!“ 


Te văd, bunico dragă, 


Cum stai şi torci la masă — 


Cum razele se joacă 
Pe fața ta pioasă. 


Te văd spunând povestea 


Cu vocea lină, dulce, 
Ce numai ea în casă 
Putea ca să ne culce. 


Şi se pune ca sănvețe 

Mâna dreaptă tot ce ştie, 

Desetele să-şi dezghețe, 

Să se mişte 'n hărnicie. 

Nu-i prea lesne, ca sănceapă, 

Umblă greu, nu nimereşte, 

Ba se taie, ba se'nțeapă 

Ba de multe ori greşeşte. 

Dar încet şi cu răbdare, 
——————— 0 k 


BUNICEI 


CELE DOUĂ MÂINI 


Zi cu zi înaintează, 
Ce-a fost greu, uşor îi pare, 
lan priviți-o cum lucrează. 
A'nvățat acum Să coasă, 
Ba chiar poate şi să scrie, 
lar în trebile din casă 
Are multă dibăcie. 
Mânei drepte-atunci îi spune: 
„Pot şi ştiu tot ca şi tine, 
Deci ca două surori bune 
Să muncim noi cât mai bine.“ 

x 
Se'nțelege că-i poveste 
Tot ce-am spus eu pân'aci, 
Dar o pildă bună este 
S'o putem noi folosi. 
Nu există nici o ştiinţă, 
Cât să pară ea de grea, 
Când muncind cu stăruință, 
Să nu poți a'nvăța. 

Moşuleţ 


Te văd de daruri plină 


Cu bratele ncărcate, 


Intrând pe uşa noastră, 
Ca să le 'mparți pe toate. 


Te văd, bunico dragă, 


Şi să te uit nu pot; 
Căci tu mi-ai dat în lume 
Secretul de-a şti tot. 


Demetrlan Ben. Cârâg. 


CÂNTĂREȚUL DIN FLUER 


è fost odată un flăcău, care cânta din fluer 
cu multă măestrie, hoinărind prin lume, prin 
sate şi oraşe, ca să-şi câştige pâinea de 
toate zilele. Astfel aujnse într'o seară la 
o moşie -şi poposi acolo, peste noapte. Stă- 

pânul moşiei îl primi cu prietenie, luară masa împreună 
iar după aceea cântăreţul cel iscusit cântă câteva 
cântece din fluer. Intrun târziu, însă, privind pe 
fereastră zări la lumina lunei, la o mică depărtare, 
o cetate veche şi dărăpănată. 

„Este oare acolo vreun castel vechiu, întrebă îlă- 
căul pe moşier, şi cine l-a stăpânit?” 

Moşierul îi povesti, că de mulţi, foarte mulţi ani, 
l-a locuit un boer foarte bogat, însă nespus de sgâr- 
cit. Boerul acesta şi-a chinuit pe supuşii săi foarte 
rău, ma făcut pomană cu nici un sărac, şi înstârşit a 
murit fără să lase moştenitori, căci de sgârcit ce era, 
nici nu se căsătorise. Rudele sale mai apropiate voiră 
să împartă averea între ele, însă mau găsit nici un 
ban. Se spune că boerul acela ar îi îngropat banii, 
aşa că, adăugă moşierul, se poate că aceşti bani 
mai stau şi azi ascunşi în pământ. Mulţi oameni s'au 
dus la castelul acela, ca să caute comoara, dar n'au 
descoperit-o. De atunci nimeni ma îndrăznit să se 
ducă şi drumeţii se feresc să treacă pe acolo. 

Tânărul cântăreţ ascultă spusele acestea cu toată 
băgarea de seamă: 

„Eu nu maş teme să mă duc şi nimeni nu mă 
poate opri de la aceasta.” Moşierul îi răspunse: 

— „„Cruţă-ţi viaţa ta tânără şi nu te duce acolo, 
că nu-ţi va îi bine.” 


-Din nemţeşte de Mariozra Popa 


Dar cântăreţul nu se lăsă înduplecat de rugămin- 
tile stăruitoare ale moşierului. 

Doi argaţi îl iînsoţiră cu lumânări aprinse, până 
la bătrânul şi înfiorătorul palat. Acolo, flăcăul sui 
o scară, pe care o lumina cu o lumânare, şi ajunse 
într'o sală mare, cu uşi de jurimprejur. Deschise una 
şi intră într'o odaie, puse lumânarea pe masă, se 
aşeză pe un scaun şi începu să cânte- din fluer. 

Moşierul nu dormi toată noaptea din pricina gri- 
jilor, ci privea adesea pe fereastră afară. Se bu- 
cura însă nespus, la fiecare dată, când auzea din- 
colo la castel, pe oaspetele său cântând. 

Insă, când ceasornicul cel mare bătu 11 ore, cân- 
tecul din fluer amuţi, iar moşierul se sperie, pen- 
trucă îşi închipui că năluca boerului mort sau a Ne- 
curatul, sau, poate, altcineva care locueşte în palat, 
a răsucit gâtul drăguțului flăcău. 

Cântărețul cântă din fluer până când i se făcu 
foame, fiindcă nu mâncase îndeajuns la mboşier, şi 
începu să se plimbe prin odaie în sus şi în jos. In 
vremea aceasta zări o oală cu linte nefiartă, pe o 
masă un vas plin cu apă şi un alt vas cu gare, şi 
o sticlă cu vin. Cântărețul puse apă peste linte, puse 
şi sare, făcu focul în sobă, în care erau pregătite 
lemnele mai dinainte, şi fierse o ciorbă de linte. 
In timp ce lintea fierbea, bău vinul, apoi cântă din 
nou din fluer. Când lintea fu gata, o luă dela foc, 
o puse într'o strachină şi începu să mănânce. Pe 
când mânca, uşa se deschise, şi intrară înăuntru doi 
oameni înalţi şi îmbrăcaţi în negru, cu o targă, pe 
care se afla un sicriu şi-l aşezară în fața cântăreţului, 


DIMINEAȚA COPIILOREO0e000000000000ohotooooooooeoooeooeeoeeeoee PAG. 5. 


fără să scoată un cuvânt. După aceea plecară aşa 
cum veniseră. Când cei doi oameni se îndepărtară, 
tânărul nostru se sculă grabnic şi deschise sicriul. 
Un omuleţ bătrân şi urât, cu păr şi barbă albă sta 
înăuntru. Cântărețul nu se sperie, ci îl scoase afară 
şi-l puse lângă sobă, ca să se încălzească. Şi par'că 
viaţa îi revenea. li dădu să mănânce linte, întoc- 
mai ca o mamă, care îşi hrăneşte copilul. Acumi 
omuleţul din sicriu îşi căpătă cu totul viaţa şi zise 
cântăreţului: 

„Urmează-mă!” 

Omulețul eşi afară, iar flăcăul cel curajos îl urmă 
şovăind. Scoboriră pe o scară dărăpănată şi ajun- 
seră într'o pivniţă adâncă şi înfiorătoare. Aci se afla 
o grămadă mare de bani. Bătrânul zise flăcăului: 

„Impărţeşte această grămadă de bani în două părţi 
de o potrivă, dar dacă rămâne ceva, să ştii că te 
omor.” 

Flăcăul râse cu hohote la auzul acestor cuvinte, 
şi începu să numere banii, făcând două grămezi. 
La urmă găsi o cruce, şi fără să stea mult pe gân- 


duri, scoase briceagul, o tăie în două şi aruncă o 
bucată pe o grămadă de bani, iar cealaltă pe alta. 
După aceea strigă voios omuleţului: 

„Vino să-ţi vezi comoara ta împărţită în două 
părți destul de o potrivă.” 

Omuleţul îl îmbrăţişă zicându-i: 

Tu, om trimis de Dumnezeu, tu mai scăpat! De 
o sută de ani îmi păzesc comoara, pe care ami 
strâns-o din sgârcenie, până ce vine unul şi izbuteşte 
să împărţească pe din două banii dintr'insa. 

O parte din bani este a ta, iar o parte pentru 
săraci.” După aceea omuleţul se făcu nevăzut. Tâ- 
nărul se sui în odaia sa şi cântă vesel din fluer. 

Moşierul se bucură, când îl auzi cântând din nou. 
A doua zi se duse cu noaptea în cap la palat, unde 
găsi pe cântăreţ plin de bucurie. Acesta îi povesti 
totul din fir a păr şi îl duse jos la comoară. Vechiul 
palat se dărâmă, iar în locul lui se ridică în curând 
unul nou şi frumos, în care locui curagiosul şi bo- 
gatul cântăreţ. 

Marioara Popa 


EPUNSONNOUNNOSRZRESENPRNNENESEERNNENANCAL FANRRNNASENCCNNNNESANNENRRRANNANCONNERENANRNARENEANRNRRENUERRNNDASDENDASENAL 


PROSTUL CU GREU SE SCHIMBĂ 


femeie bogată din China avea un fiu, care 

era un prost şi un nătâng, aşu cum nu se 

mai văzuse. Cu toate acestea, îi căută de 

nevastă o fată din cele mai bune familii. O 

găsi, dar se înțelese cu părinții fetei ca fiul 
ei, despre care mersese peste tot vestea că îi lip- 
seşte o doagă, să facă o vizită la casa fetei, pentru ca 
şi părinții fetei să-l vadă şi să-l cunoască mai de 
aproape. 

Mama prostului se puse acum să-l învețe pe a- 
cesta în ce fel trebue să se poarte şi cum să vor- 
bească, pentru ca să nu se dea de gol. li dete să aibă 
în mână, aşa. cum e obiceiul în China, un evantaliu 
pe care era pictată o frumoasă vedere dela ţară. 

Crezând că părinţii fetei au să-l întrebe mai întâiu 
despre evantaliu şi că au să laude pictura de pe 
el, maică-sa îl dăscălea zicându-i: „Să vorbeşti cât 
mai puţin şi să fii cât mai modest la vorbă. De a- 
ceea, primele tale cuvinte să fie acestea: „Nu mai 


vorbii, vă rog, de dânsa, fiindcă e ceva foarte de 
rând şi mi-e ruşine chiar să pomenesc de ea.” 

Inchipuindu-şi- că după evantaliu, părinţii fetei vor 
vorbi despre calul pe care era să meargă băiatul ei şi 
că au să-i laude frumuseţea, femeia îl învăţa pe 
prostul şi nătângul ei de fiu, zicându-i: „Este un 
animal, care sa născut şi a crescut în grajd la noi 
şi e aşa de prost, că nici nu merită să-ţi arunci O- 
chii asupra lui”. 

După ce îl puse să spue de câteva ori cuvintele 
acestea, maică-sa îl găti cât mai frumos, îi dete în 
mână evantaliul, îi ajută să încalece şi aşa dichisit 
şi dăscălit, îl trimise la părinţii fetei. 

Aci, însă, se întâmplă o adevărată nenorocire. Oa- 
menii nu-i vorbiră nici de evantaliu, nici de cal, ci 
mai întâiu îl întrebară: „Cum este mama d-tale?” 

lar prostul de colo repede, repede, ca să nu. uite 
vreun cuvânt: „Este un animal, care s'a născut şi a 
crescut în grajd la noi şi e aşa de prost, că nici 
nu merită să-ţi arunci ochii asupra lui”. 

Auzind astfel de vorbe, părinţii fetei să leşine 
şi alta nu. „Cum? îi strigară ei supăraţi, noi ştiam 
că este dintr'o familie bună şi acum ne spui că...” 

—  „Aoleu! îşi zise în gând prostul, văd că am 
greşit rândul răspunsurilor, dar stai că-l spun acum 
pe cel dintâiu”. 

Și iute, iute, se grăbi să zică: „Nu mai vorbiţi, 
vă rog, de dânsa, fiindcă e ceva foarte de rând 
şi mi-e ruşine chiar să pomenesc de ea”. 

Auzind şi această frumusețe de răspuns, părinţii 
fetei nu mai stătură o. clipă- la îndoială, ci îi des- 
chiseră uşa şi-l poftiră afară. i 

Vlad Nicoară 


PAG. 6. 


PRINTRE FLORILE DIN IUNIE 


ntr'o dimineaţă strălucitoare de Iunie, o mică 
zână pe care o chema Inflorita, iubitoare de 
joacă şi plină de viaţă, eşi din leagănul ei de 
flori odată cu soarele şi stură pe nesimţite de 
lângă tovarăşele ei încă adormite. „Tocmai bi- 

ne, îşi zise dânsa. Mă bucur că voiu rătăci prin lu- 
me înainte ca ea să se deştepte. Vreau să văd dacă 


(ii 


pp 


în scurt timp, pot învăţa ceva. Dar -— biata de mine! 
Ce dimineaţă caldă! Dacă m'aş scălda în râul răco- 
ros...“ Şi se şi aruncă în râul limpede spre marea 
mirare a unei gingaşe Veronică şi a unei: Libelule. 
Văzând însă nişte Nu-mă-uita, îşi aduse aminte c'a 
venit să înveţe, nu să se joace. 

„Bună dimineața, drăguţe floricele albastre. A- 
veţi bunăvoință să mă învăţaţi ceva ? 

— „Despre ce ?” întrebară ele mirate. : 

— „O, despre voi. Spuneţi-mi, cum aţi ajuns să 
aveţi aşa rochii frumoase ? 

— „Bine, dar noi nu le zicem rochii, răspunse Nu- 
mă-uita. Dacă te uiţi bine la una din noi, îţi voru 
spune numele părticelelor din care suntem făcute”. 

Imflorita prinse un fir de Nu-mă-uita, ce-i păru 
cam răsucit, cu o singură floare înflorită în vârf, îl 
aplecă spre ea şi spuse: „Sunt gata!“ 

— „Dacă te uiţi, începu un Nu-mă-uita mai mare, 
sub rochia albastră, cum o numeşti d-ta, găseşti 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Din englezeşte 


cinci foi verzi, subţiri, împreunate toate mai jos. Pe 
acestea noi le numim sepale. 

— „Care e rostul sepalelor ? Pentru ce sunt a- 
proape ascunse ?“ întrebă Inflorita. 

„Pe când noi eram încă boboci, ele nu erau as- 
cunse, din polrivă, ne acopereau şi ne păzeau răs- 
punse Nu-mă-uita. Acum uite, rochia cea albastră e 
făcută din cinci petaie. 

— „Eu le-am zis totdeauna frunze” grăi zâna. 

„Acum că ştii să nu le mai zici astfel“. 

— „Vă rog, urmaţi” zise Inflorita. 

— „Inăuntrul petalelor ai văzut ce se găseşte ? 
Cinci stamine. 

—- Micile codițe cu nişte gămălii galbene în vârf, 
sunt s/aminele ? întrebă mica elevă, uitându-se 
drept în mijlocul floarei. 

„Ce zână pătrunzătoare eşti! răspunse marele 
profesor. Tocmai gămăliile acelea galbene sunt pline 
de un praf galben care se numeşte polen. Dacă do- 
reşti să vezi polen în cantitate mare, fă o vizită u- 
nui crin din grădină. 

— „Care este folosul polenului ?“ întrebă zâna. 

— „Se lipeşte de albinele care adună mierea din 
flori. Purtate astfel de ele, pe pistilul altor flori, 
produce fructul. 

— „Ce mai e şi pistilul ?“ 

—,„Uită-te la floare, chiar in mijlocul ei. Acolo e 
ceva care seamănă cu o coadă şi care. n'are polen ca 
staminele. Coada aceea, adică pistilul, poartă fruc- 
tul plantei“. Í 

— „Cum, un măr rumen, o pară zemoasă ?“ zise 
Inflorita cu mirare. 

— „Nu, fructul unei plante este partea aceea care 
conține seminţele, fie că e mare şi bună de mâncat, 
fie că e mititică de tot“. 

— „Inţeleg, făcu zâna. Vă mulţumesc, drăgălaşe 
Nu-mă-uita. Trebue însă să plec“. Şi sbură, repe- 
tându-şi intr'una „Sepale verzi — petale drăgufe — 
stamine cu polen — pistil cu fruct“ până ajunse 
lângă nişte purpurele sau degetărițe, care o priviră 
de sus — cu mândrie, ca pe o fetiță neştiutoare. Mi- 
titica zână care le ghici gândul, le lăudă petalele 
lor strânse în formă de deget. Când văzură că ştie 
cum se vorbeşte despre o floare — deveniră mai 
prietenoase. 

„Vedem că eşti o zână înțelegătoare. Sigur că ai 
să ţii minte că noi numim calice, întreaga coroană 
de sepale şi corolă întreaga coroană de petale. 

Inflorita sbură mai departe, vioaie şi mulţumită 
spunând mereu : 

„Calice-sepale — Corolă-petale, stamine-polen — 
pistil-[ruct“ şi nu mult după aceea, ajunse într'o 
grădină în fața unor crini cari se certau. Vrând să 
fie auzită, le strigă cu glas tare: 


DIMINEAȚA  COPIILO Reeececeeseeeeeeeeaere 


scape din greaua situaţie în care te găseşti. In vre- 
mea aceasta am să caut şi eu din parte-mi să-ţi gă- 
sesc un serviciu într'o familie bună şi cum se cade. 
Ai încredere în Dumnezeu, rabdă şi încercarea a- 
ceasta şi Dumnezeu va schimba totul în bine“. 

Marioara mulţumi preotului pentru aceste sfaturi, 
promiţându-i că le va urma intocmai. 

Pentru dânsa locul cel mai iubit de pe pământ 
era mormântul lui Moş Ion. Sădise acolo un tran- 
dafir. „Ah ! zicea ea plângând, pe când îl punea în 
pământ, dece nu pot sta aci toată vremea? L'aş 
stropi cu lacrimile mele, aşa câ în curând să înver- 
zească şi să dea flori“. 

Trandafirul acesta se acoperise de frunze verzi şi 
bobocii de roză incepură să se deschidă. Marioara 
îşi zicea: „Tata avea dreptate când spunea că viaţa 
omului seamănă cu un trandafir. Trandafirul este 
uneori uscat şi pleşuv şi nu vezi pe dânsul de cât 
numai spini. Insă, dacă ştii să aştepţi, soseşte din 
nou vremea când se îmbracă în frunze verzi şi se 
împodobeşte cu rozele cele mai frumoase. Pentru 
mine, acum e vremea spinilor, dar n'am să-mi pierd 
curajul şi tăria. Cred în cuvintele tale, iubitul meu 
tată, şi voiu apuca, poate, şi eu vremea, ca să văd 
că în adevăr răbdarea duce la bun sfârşit”. | 

(Va urma) 


—— — ec kk 


CĂMAŞA LUI HAPLEA 


Cucoana Frosa avea obiceiul să întoarcă pe dos 
toate cămăşile lui Haplea, după ce le spăla şi călca 
frumos, ca să nu se murdărească. 

In fiecare Duminică, pe lângă hainele de sărbă- 
toare îi pregătea şi o cămaşă curată. 

Haplea, insă, distrat, cum îl ştim, uita s'o întoar- 
că pe partea cealaltă şi umbla toală săptămâna cu 
cămaşa pe dos. 

De câte ori nu-i spunea biata Frosa să-şi îmbrace 
cămaşa ca lumea, dar lui, pe-o ureche îi intra şi pe 
alta îi ieşea. 

Plictisită de atâta vorbă, Frosa se hotări într'o 
Duminică să-i o întoarcă singură cămaşa pe faţă. 
Aşa şi făcu şi-o puse alături de celelalte haine. 

In dimineaţa aceea, Haplea se sculă mai voios ca 
întotdeauna. Pe semne că visase pe prietenii dela 
Bucureşti. Dând cu ochii de cămaşă, îşi aduse a- 
minte de povaţa nevesti-sei şi-o întoarse repede (că- 
maşa, nu nevasta), pe partea cealaltă. 

Se îmbrăcă şi se găti ca un tinerel, de-ţi era mai 
mare dragul să-l priveşti. Când îl zări, Frosa se 
cruci de mirare şi zise: „Ce-i cu cămaşa ta, bărba- 
te dragă ? Păi am întors-o pe față.” 

Haplea o privi nedumerit şi apoi zise: A 

— „Minunea lui Dumnezeu! Tu ai întors-o, eu 
am întors-o şi tot pe dos a rămas!“ 


Mira Hen-Galaţi 
——— ocn 


ee: PAG. 11. 


Din minunile de construcție ale lum-i 


Turnuri înclinate 


Am citit sau cel puţin am auzit cu toţii de vestitul 
turn înclinat din oraşul Pisa din Italia. Acesta însă 
nu este singurul turn înclinat. Chiar în Italia şi a- 
nume în oraşul Bologna sunt două turnuri înclinate 
făcute aşa înadins de arhitecţii cari le-au construit. 

Turnul înclinat dela Pisa este însă cel mai vestit 
prin frumuseţea, mărimea şi măestria cu care a 
fost clădit. Ridicându-se aproape de catedrala ora- 
şului, după cum se vede din ilustraţia ce dăm, acest 
turn are o înălţime de 54 de metri şi jumătate. Este 
împărţit în opt etaje şi e înconjurat de arcade foarte 
frumoase. Sus de tot atârnă şapte clopote, cari, când 
sună, produc o muzică plăcută şi perfect de armo- 
nioasă. 


Clădit cam în jurul anului 1100, dintru început 
intenţia arhitectului a fost să-l facă drept. Insă, când 
s'a ajuns la etajul al treilea, turnul sa înclinat de 
la sine şi atunci sa continuat aşa cu clădirea lui 
până la etajul al optulea. Deosebirea maximă de li- 
nia verticală este de 4 metri şi 3 decimetri. Totuşi, 
turnul este foarte solid şi nu e nici o primejdie să 
se prăbuşească. Numai ca măsură de prevedere, nu 
se dă voie să se suie în acelaş timp mai mult de trei 
persoane. 

Adăugăm că vestitul învăţat Galileu sa folosit de 
înclinarea turnului de la Pisa pentru a studia legea 


căderei corpurilor pe pământ. 
Spicuitor 


Din lipsa de spațiu, urmarea la bucata „VALERICA 
ȘI PAPAGALUL: se amână pentru n-rul viitor. 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


am 


PAG. 12. 


Poveste populară glumeaţă — 


Prelucrare de Marin Opreanu 


an TŢigan şi doi Români — şi ei oameni săraci 

j $ į şi necăjiţi — merseră într'o zi împreună, ca 
; să strângă vreascuri din pădure. Pe când 
strângeau, unul din cei doi Români zise: „Aş 

dori ca la înapoiere să găsesc acasă o ciorbă 

bună, o mămăligă grasă şi o sticlă cu vin vechiu.” 

— „Eu, zise al doilea Român, aş dori să găsesc 
o găină friptă şi două sticle cu vin vechiu”. 

— „Cât despre mine, grăi la rându-i Ţiganul, 
vreau ca, întorcându-mă acasă, să văd că nevastă- 
mea a născut doisprezece Ţigănuşi.” 

Pe  înserate, fiecare găsi acasă aşa precum 
dorise. Să vedeţi, însă, ce păţi Țiganul. El îşi în- 
chipuia că făcuse o glumă şi uitase chiar de dânsa. 
Dar când vru să pue vreascurile ce adusese în- 
trun colț din odaie, nevastă-sa îi strigă: „Nu acolo, 
că doarme un copil!” Incercă să le pue în colţul 
celalt, nevastă-sa îi strigă din nou: „Nu acolo, că 
dorm doi copii!” Vru să le pue pe cuptor, iar se 
auzi glasul neveste-si: „Nu acolo, că dorm trei co- 
piil” Şi nu găsea nicăieri loc în casă. 

„Dar câţi copii ai născut?” întrebă el supărat. 

„Doisprezece, doisprezece în cap!”.îi strigă ea bu- 
curoasă. 

Ţiganul se îngrozi, auzind vestea aceasta. „Pentru 
ca eu să nu fiu al treisprezecealea bărbat în casă 
— fiindcă numărul acesta aduce nenorocire — mă 
duc mai bine în iad, ca să aprind acolo focul.” 

Aşa grăi Ţiganul. Şi iată că veni un drăcuşor 


şchiop, îl luă şi-l duse drept la iad, ca să aprindă 
acolo focul. 

Trecu vreme la mijloc şi cei doisprezece Țigănuşi 
se făcuseră flăcăi în putere. Intr'o zi cel mai tânăr 
dintre dânşii zise mamei sale: „Merg să-l caut pe 
tata şi să-l aduc acasă.” 

Flăcăul acesta plecă la drum, cutreieră tot pă- 
mântul, dar nu dete nicăieri de urmele tatălui său. 
Insă, într'o seară, pe când trecea printr'o pădure, 
văzu un brad, al cărui vârf atingea cerul, iar ră- 
dăcinile i-se întindeau până la iad. 

„Dacă tata nu e nicăieri pe pământ, trebue să 
fie sau în cer sau în iad. Hai să-l caut întâiu în 
cer.” Aşa îşi zise Țigănuşul şi o porni drept în 
sus, căţărându-se pe bradul cel înalt. 

Când sosi în cer, merse drept la poarta raiului şi 
ciocăni să-i deschidă. 

„„Deschide-mi, sfinte Petre, că îmi caut pe tata!” 
Dar nu era chip să-l înduplece pe sfântul Petru. 

Ce făcu atunci deşteptul Țigănuş? 

Peste zid, îşi asvârli cât mai departe căciula în 
raiu şi îi strigă sfântului Petru: „„Deschide-mi să-mi 
iau căciula, că mi-a sburat-o vântul, şi p'urmă plec 
din nou.” 

Sfântul Petru îl crezu pe cuvânt, îi deschise, dar 
după ce puiul de Ţigan intră în raiu, uită de cuvântul 
dat, pătrunse bine înlăuntrul raiului, căutându-şi peste 
tot pe tatăl său. 

Cum mergea el aşa, ajunge la un deal înalt în 


Ey 


DIMINEAȚA COPIILOR ere teii Pta bedeo0-90v90000000000evee PAG. 13. 


vâriul căruia era un tron făcut numai din aur şi 
pietre preţioase, iar în jurul tronului o mulțime de 
scăunele. Flăcăul nostru se urcă în vâriul dealului, 
de unde se vedea pământul în toată întinderea, şi de 
acolo văzu că un Țigan din vecini umbla tocmai a- 
tunci să fure purcelul de acasă dela ei. 


„Stai, hoţule, că te bag eu în toţi sperieţii!” Puse 
mâna pe un scăunaş şi-l azvârli în jos drept la Ţi- 
gânul, care vroia să fure purcelul. Dar văzând că nu 


la nimerit, luă un al doilea scăunaş, 
şi încă unul, 
zece scăunele. 

„Ce faci aicea, nesocotitule?” se auzi glasul Dom- 
nului Dumnezeu. 

„Vreau să-l lovesc în cap pe vecinul nostru, care 
umblă să ne fure purcelul.” 

Dumnezeu, însă, îi întoarse vorba zicându-i: „Dacă 
am asvârli câte un scăunel după fiecare hoţ de pur- 
cei, toți tâmplarii de pe pământ mar prididi să facă 
atâtea scăunele. Decât, hai te cară din raiu, că de 
unde nu, bine mare să-ţi meargă.” 

Se sperie Țigănuşul şi o şterse din raiu. Dar după 
ce ieşi afară, îşi zise: „Dacă tata nu e nici pe pământ, 
nici în raiu, trebue să fie în iad. Merg să-l caut acolo.” 
Pe drum se întâlni cu un pâlc de soldaţi, cari îi 
ziseră: „Baţi drumul de pomană, căci împieliţaţii de 
acolo mau să-ţi dea pe tatăl tău. Şi noi ne-am dus 
să cerem pe fata împăratului, răpită de Scaraoţchi, 
dar na fost chip să o scăpăm. lar împăratul nostru 
făgăduise să o dea de nevastă şi pe deasupra o 
jumătate de împărăție aceluia, care ar scăpa-o din 
iad.” 

— „Cu mine e alt ceva”, le răspuse Țigănuşul, 
care, ajungând la poarta iadului, începu să bată tare 
într'însa şi să strige: „Ei, Scaraoţchi, dă-mi pe 
tata!” 

— „Căpetenia noastră Scaraoţchi nu e acasă, îi 
răspunseră încornoraţii, iar pe tatăl tău nu ţi-l dăm.” 


apoi încă unul 
aşa că aruncă unul după altul vre-o 


— „Vom vedea”, zise puiul de Țigan. Luând apoi 
o sapă, începu să sape, să facă semne înaintea porţii 
iadului şi să măsoare cu o sfoară în lung şi în lat. 

„Ce faci acolo, Ţigane?” îl întrebară diavolii cam 
neliniştiţi. 

„Vreau să clădesc o biserică, pentru ca să nu 
vă puteţi mişca din iad până ce nu-mi daţi pe tata.” 

Când auziră de biserică, dracii se îngroziră rău 
de tot şi-i aduseră numai decât pe bătrânul Ţigan. 

„Să-mi daţi acum şi pe fata împăratului”, le zise 
Țigănuşul. 

„Dar nu se poate, flăcăule, că nu e Scaraoţchi 
acasă şi fără el nu avem voe să-i dăm digul din 
iad.” 

— „Dacă nu se poate, le întoarse el pn, mă 
apuc iar de treabă şi îmi clădesc aicea biserică.” 

Din nou se speriară fiii iadului de biserică şi 
îi aduseră şi pe fata de împărat. Cu tatăl său şi cu 
Domnița, flăcăul luă acum drumul spre pământ. 

Nu după mult, se întoarse şi Scaraoţchi la iad 
şi se făcu foc de mânie, aflând că dracii dăduseră 
Domniței drumul. 

„Poştaşule, porunci el unui împelițat care era mai 
iute la picior, dă fuga după Țigănuş şi să nu te 
întorci aicea fără Domnița.” 

Poştaşul iadului o luă la fugă şi-l ajunse pe Ţi- 
gănuş. „Dă-mi pe Domnița! îi strigă el, că la aler- 
gare nu te poţi lua la întrecere cu mine.” 

Țiganul, însă, văzând întrun tufiş un iepure, îi 
zise încornoratului: „Cu -un fleac de diavol ca tine, 


nici nu mă înjosesc să alerg; de aceea am să-i zic 
fratelui meu mai tânăr, care stă aicea în tufiş, să 


se ia el la întrecere cu tine.” Isbi după aceea cu un _ 
băț în tufiş, iar iepurele, speriindu-se, o luă la sä- 
nătoasa, fugind aşa cum numai iepurii ştiu să fugă 
Poştaşul iadului se căzni să se ţie după dânsul, 
dar nu fu chip să-l ajungă. De aceea, se întoarse 


PAG. 14. corveeevovovrvvvivtbibivivboovrbbwvoevevoove: DIMINEAȚA COPIILOR 


ruşinat şi fără nici o ispravă la iad, unde povesti 
lui  Scaraoţchi cele întâmplate. 

„Nătărăule, te-a prostit Țigănuşul, îi strigă Sca- 
raoţehi supărat. Iepurele nu era nici un fel de neam 
cu dânsul. Să meargă acum măciucaşul şi să-mi a- 
ducă îndărăt pe Domnița.” 

Diavolul, căruia îi zicea măciucaş, luă o ghioagă, 
aşa de grea, că nici şapte oameni mar fi putut-o ri- 
dica dela pământ, şi în curând îl ajunse pe Tigan, 
cerându-i pe Domnița. „lar dacă nu mi o dai cu 
binele, îi zise diavolul, hai să vedem care din noi 
doi poate să arunce mai sus ghioagha ce am în 
mână.” 

O asvârli întâiu diavolul şi ghioaga se duse în 
sus, pierzându-se în nori, iar când căzu jos, intră 
mai bine de jumătate în pământ. 

Când văzu Țigănuşul cum stă treaba, ridică spre 


cer capul şi începu să strige cât putea mai tare: 


„Nene! Nene!” 

— „Pe cine chemi aşa?” îl întrebă măciucaşul. 

„Pe un frate mai mare al meu, care este fierar 
sus de tot în cer. Vreau să-i spun să prindă ghioa- 
gha şi să o păstreze, că are nevoe de fier.” Şi Ţi- 
gănuşul puse mâna pe ghioaghă, vrând, chipurile, 
să o arunce fratelui său din cer. 

Diavolul, însă, se sperie şi-i zise: „Lasă, n'o mai 
arunca! Văd că eşti mai voinic decât mine. Dă-mi 
ghioaga şi păstrează-ţi Domnița.” Işi luă ghioaga 
şi se întoarse cu coada între picioare la iad, unde 
Scaraoţchi îl certă rău de tot şi îl făcu prost şi 
nătâng. 

Din porunca lui Scaraoţchi, merse acum pocnitorul 
de biciu. Il ajunse şi el pe Ţigănuş şi-i zise: „Dom- 
nița va fi a aceluia dintre noi doi, care va pocni mai 
tare din biciul meu.” 

Pocni întâiu diavolul şi biciul răsună, parcă ar 
fi fost un tun din cele mari. 

Ce făcu însă puiul de Ţigan? Luă trei doage, 
trecu una în jurul capului Domniței, cu a doua doagă 
înfăşură capul tatălui său, iar pe a treia şi-o trecu 
în jurul capului său. E ; 

„Ce faci?” îl întrebă Ducă-se-pe-pusti. 

„Am să pocnesc aşa de tare din biciu, că au să 
plesnească în bucăţi toate capetele, dacă nu sunt 
strânse bine în doagele acestea.” 

Auzind astfel de vorbe, diavolul nu mai vru să 
se ia la întrecere şi se întoarse şi el ruşinat la stăpânul 
său din iad. 

Mâniat peste măsură, Scaraoţchi porunci vizitiului 
său să meargă după Țigănuş. Vizitiul luă o furcă de 
fier şi ajungându-l pe Ţigănuş, îi zise: „Ori îmi 
dai pe Domnița, ori hai la luptă cu mine.” 

„Să ne luptăm!” făcu şi Țigănuşul, punând mâna 
pe o suliță bine ascuţită la vârf. Zărind apoi un 
gard, grăi din nou zicând: „Ei, încornoratule, treci 
tu de o parte a gardului, iar eu stau în partea cea- 
laltă. Aşa să ne luptăm.” 


Impieliţatul avea, însă, o furcă de fier cu doi dinţi, 
aşa că de câte ori lovea, se oprea în gard şi nu 
ajungea până la Ţigan, pe când sulița ascuţită a 
acestuia îl împungea peste tot, făcându-i numai răni. 

Se întoarse, aşa dar, şi vizitiul lui Scaraoţchi pe 
drumul pe care se întorseseră şi ceilalţi tovarăşi ai 


„săi de. rele. 


La urma urmelor, Scaraotchi trimise pe porcarul 
său. Porcarul îl ajunse pe Ţigan, tocmai când acesta 
era gata-gata să treacă granița împărăției iadului. 
„Ştii ce-i, Ţigane, îi zise el, uite aicea mai încolo este 
un grajd plin cu sute şi sute de porci. Care din 
noi doi scoate întro oră mai mulți porci din grajd, 
a aceluia să fie Domnița.” 

— „Bine, făcu şi iganul, însă eu am să scot 
din cei cu coada ca stredel, iar tu să scoţi din cei 
cu coada dreaptă.” . 

Deşteptul de Ţigănuş scoase din grajd vreo două- 
zeci-treizeci de porci şi după aceea se culcă să se 
mai odihnească. Diavolul scoase mai multe sute, dar 
când să-i numere, ce să vadă? Nici un porc nu 
era cu coada dreaptă. Aşa dar, porcarul iadului pierdu 
şi el prinsoarea şi o şterse şi el ruşinat şi cu capul 
în jos. 

Până să ajungă el la iad şi până ca Scaraoţchi 
să se gândească pe cine să mai trimită, îlăcăul no- 
stru împreună cu tatăl său şi cu Domnița trecuseră 
de graniţa împărăției iadului. Nu după mult sosiră 


“chiar la palatul împărătesc. 


Impăratul fu aşa de bucuros că şi-a văzut din 
nou fiica, încât se grăbi să-şi ţie promisiunea. Vreau 
să zic, i-o dete Ţigănuşului de nevastă şi-i mai dete 
şi o jumătate de împărăție. 

In curând împăratul muri, iar Țigănuşul se urcă 
în scaunul împărătesc. Şi aşa, a fost cândva o îm- 
părăţie, peste care a domnit un puiu de Țigan. Numai 
că nici eu nu ştiu în ce parte a pământului se găsea 
împărăţia aceea. 

Marin Opreanu 
——— DOC RR ——— 


Ticu sparge o farfurie pentru care este foarte ne- 
căjit. Atunci mama lui pentru a-l înbuna îi zice: 

— „„Ticule, nu fi supărat, de oarece cioburi în- 
seamnă noroc.” 

Peste câteva zile, Ţicu vine foarte vesel la mama 
lui zicând: 

— „Mamă, avem noroc. Chiar acum am spart 
şase farfurii mari!...” 


Cereţi pretutindeni 


„Haplea—Păţănii şi năzdrăvânii”' 


Ediţia a Il-a Preţul, Lei 50 


DIMINEAȚA COPIILO 


CONCURSUL LUNAR No. 


PAG. 15. 


Pagina distractivă 


18 


— m 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii: 


PREMIUL |. — Un volum „Comoara cu Poveşti“, un volum 
„Haplea“ (ediţia Il-a) şi un volum „Evreloa“. 

PREMIUL ||. — Un abonament gratuit pe timp de un an la „DI- 
mineaţa Copiilor“. 

PREMIUL Ili. — 20 volume alase din „Bibiloteca Dimineaţa“. 

PREMIUL VI. — Un volum „Haplea“ (ediţia Il-a) [şi un volum 
„Ca să mal râdem“, 

PREMIUL V. — 10 volume alese din „Bibiloteca Dimineața“. 


lată jocurile: 


1) Jocul pictorilor faimoşi 


de C. Eugeanu-Timișoara 


I 
10/200- 0309 Pictor olandez 
1131 000 10 » flamand 
1100000086 > italian 
9|1100006 > > 
51 0000006 » » 
L e E 000008 » spaniol 
2000| 6 00003 » român 
Ii Dela i -il. pictor spaniol 


Se vor pune litere în locul pătratelor şi numerelor. 


3) Joc polindromic 
de S. și M. Breiman-Bălți 


Direct, invers, cum nimereşti 
O vopsea, tot mă găseşti. 


2) Joc în triunghiu 


, de Georgette Soutzu-laşi 


EI BI Floare de câmp 
E Simbol de credință 
Instrument muzical 
In deşert 
Nume de fată 
Notă muzicală 
Vocală 


Vertical la fel. 


4) Joc muzical 


1 de S. Grunberg-Piatra-N. 
Li] 
A- In locul pătratelor din fiecare rând 
ag orizontal se va pune câte o notă 
= muzicală (în două pătrate o sin- 
un gură notă) apoi citind dela 1 la 2 
Să veţi da de un frumos oraş din Ro- 
Li mânia-Mare. 
2 


Odată cu deslegările cititorii trebue să trimeată 
şi cuponul de concurs No. 18 din pag. 16. 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Un coteţ de porumbei 


„Şi cu porumbei, cu atât de 
prietenoşii şi drăgălaşii porumbei. 

Porumbei am văzut cu toţii şi 
nu sunt puţini cei cari au. Aşa fi- 
ind, nu ne va fi greu să-i desem- 
năm şi să-i colorăm. Şi de oarece 
nu toţi porumbeii au penele la fel, 
putem să-i colorăm şi noi în cu- 
lori diferite şi variate. 

Dar nici coteţul lor, pe care 
suntem datori să-l ţinem cât mai 
curat, nu trebue să-l lăsăm aşa 
numai din scânduri. Şi lui îi tre- 
bue o văpsea, mai cu seamă că 
văpseaua fereşte scândurile de 
putrezit. 


DE VORBĂ CUCITITORII 


S. N. V.-Brăila. — „Orologiul  Chinezilor“ Dă-ne adresa 
d-tale, ca să-ţi arătăm prin scrisoare că traducerile d-tale au 
prea multe neologisme și că, traducând, te ţii prea strâns de 
textul francez. 

S. Gh. Av.-Ploeşti. - «Când bate vântul lin». Poezii în ge- 
nul acesta ar merge pentru o revistă destinată altui public ci- 
titor, decât marei majorităţi a cititorilor noștri. Am spus şi re- 
petat: noi publicăm de preferinţă poeziile de acţiune, cari po- 
vestesc un fapt din care ese şi o învățătură morală și folosi- 
toare, 

M. S. N.-Loco. — «Jurământul lupului». Cu redactarea fa- 
bulelor în proză e însărcinat colaboratorul nostru Stan Proto- 
popescu, care e specialist în materie și de care. cititorii sunt 
mulţumiţi, iar d-sa ne dă așa de multe, că nu mai putem pu- 
blica pe ale lui, necum să mai aşteptăm să ne vie de afară. 

D. Rizopol-Corneliu-Cavarna, este rugat să-și dea a- 
dresa, având a-i face comunicări cari îl privesr. 

Movz. I1.-Soroca.—Dar d-ta nu citeşti revista şi n'ai văzut 
că am dat de zeci de ori de vestecă nu publicăm nicio glumă 
și nici o ghicitoare, până nu ni se spune de unde anume este 
luată ? 

Mos. S. Ig-Loco.— Acelaş răspuns ca mai sus în ce pri- 
veşte ghicitorile și glumele trimise. Cât despre întrebările d-tale 
ți se va răspunde la timp la rubrica respectivă. 

C. VL.-Lipcani.— Acelaş răspuns ca mai sus în ce priveşte 
ghicitorile trimise. 

Dumbravă-R. V. — Anecdotu cu «Voltaire» e dintr'o curte 
de şcoală. Presupunem acelaş lucru și: pentru legenda „Noe și 
via“, despre care d-ta nu arăţi dn ce carte sau revistă ai tra- 
dus-o, iar «Frânturelele» au fost publicate. Aşa fiind, regretăm 
că nu putem publica nici una din aceste bucăţi. De altfel, a- 
vem, atât in versuri, cât şi în proză, materie mult mai multă 
decât ne trebue. 

O. I. Ch.-Roşiori. — «Ciocârlia». Inchei aşa: „Se înalță 
către soare / Ce cântă adesea pe câmpie“, Aşa cum e construită 
fraza, înseamnă că soarele cântă pe câmpie, Apoi diminutive 
puțin potrivite ca „pomişor“, interjecţiuni ca «Vail» slăbese 
efectul încercărei d-tale poetice, De alttel, te sfătuim să nu zici 
d-ta însuţi de propria d-tale poezie că «e foarte frumoasă și 
plăcută». Nici scriitorii cei mari nu se laudă pe ei înșiși. 

R. S.-Loco.— lți publicăm gluma tradusă. Cât despre cea- 
laltă, a lua dintr'o revistă nu înseamnă a «culege», ci pur și 
simplu a «copia». 

Ad. C.-Stânişeşti. - Pentru un începător, versurile d-tale 
sunt destul de drăguţe, ceeace nu înseamnă că sunt și publi- 
cabile, Inversiuni «în a lor limbă», versuri: «Cei-l dete mama 
lui» şi alte imperfecţiuni, arată că d-ta nu cunoşti încă teh- 
nica versului. Munceşte înainte, dar nu te grăbi să trimiţi spre 
publicare şi nu te grăbi să dai poeziei forma definitivă, ci re- 
vino asupra ei până ce găsești versul cel mai nimerit, 

Rox.-Petreştii-de-jos. — Moş Nae, având prea mult de 
lucru, regretă că n'are vreme să se ocupe şi de șurade şi ghi- 
citori. Le a încredinţat însă redactorului special, rugându-l să 
le cerceteze cu toată bunăvointa. 

Ar. T.-Oradea. — Evităm să publicăm poezii despre orfani 
cari tri bue ajutaţi cu fapte, iar nu luali ca subiect de poezii. 
De altfel, poezia d-tale, fiind, precum spui, o simplă încercare, 
nu e tocmai reuşită. Aşa, după ce scrii că se gândeşte mereu 
la părinţii săi, spui — şi chiar de două ori — că nici nu-şi dă 
seamă că e orfan, Mai ai și cacofonii. Iti mai spunem că ver- 
bul ajutător vefi se scrie- aşa, într'un singur cuvânt, iar nu 
ve-ți cum l-ai scris d-ta. 


———— o k ———— 


| CUPON PENTRU CONCURS 18 | 


TI 


a | - 


DIMINEAŢA COPII LOR: 
Intrebări şi răspunsuri 


Când se poate căra apă într'o sită? 
j „“evelouGm ə pugj) 
*** 
Care om merge mai întâi la biserică? , 
*(eșaeod aprposap ILI LJH) 
*** 


Câte pere intră întro oală? 
“(md ə; gs ənqəy 1 ‘gay, nu əmmGms) 
* ** 


Dece sboară pasărea peste stradă? 
"(əd gyer ad əy gs geasa gonyuag) 
X ** 


Dece aleargă iepurele peste munte? 
(pes gs aod nu ponațnad) 
u.s 


Cine vine cu o pălărie pe lume? 
"(edaadnţ)) 
Culese de Wodan 
—— so ko ———— 
Lui Stan Căldăraru îi veni timpul să se ducă la 
recrutare. , 
Acolo, domnul colonel îl întrebă: 
— La ce armată vrei să te duci voinicule? 
— La bucătărie, să trăiţi!.... 
Xe 
Cine este lung, subţire şi iute 
Şi ne ajută la treburi multe? 


“(mog) 
Trimise de Aurel |. Codreanu-Bacău 
————_— "= 
BUCURIE... 
Am fost la teatru, — cinema, 


Şi nu m'am bucurat prea tare 
Luându-mi un pachet „SUCHARD” 
Avui o bucurie mare... 
ICE LL LL LL LL LL el ell lila ee bel dlee lelă 
Să nu lipsească din nici o casă şi din nici o bi- 
bliotecă următoarele cărţi: 
1. COMOARRA CU POVEŞTI; 
2. HAPLEA. — Păţănii şi năzdrăvănii, ediţia II-a; 
. EVREICA; 
4. CA SĂ MAI RÂDEM; 
. INCHISOAREA DE FLOBI şi celelalte numere 
„BIBLIOTECA „TINERETUL”; 
„ COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ; 
7. SUFLETE DE VITEJI. 
De vânzare la toate librăriile. 


Ce conţine noua carte „EVR EICA ?“ 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


Atelierele „ADEVERUL“ S, A. 


3 

5 
din 

6 


ri 
roi 


~ EMO 


iz LAgi | 
| o O ta 


À 


Ă 
AUD W 


NY 


PAG. 2. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Invenţia cernelei. 


Cititorul nostru Mos. S. Is. din Capitală doreşte 


să ştie cine a inventat cerneala. 

Spunem că cerneala — desigur, preparată altfel 
— se întrebuințează încă din timpurile vechi, iar 
numele celui dintâiu om căre a fabricat-o nu este 
cunoscut. Un progres mare în modul de pregătire a 
cernelei s'a realizat, însă, din anul 1855 după invenţia 
substanţei numită alizarină, cu ajutorul căreia s'a 
putut obţine o cerneală, care să nu fie turbure şi 
să nu se întindă pe hârtie. 

De atunci s'au făcut şi alte progrese şi aşa sa 
ajuns că astăzi avemi mai multe feluri de cerneală: 

Adăugăm că cuvântul cerneală este de origină 
slavă, însemnând ceeace este negru. 


De ce origină sunt Dacii? 


E întrebarea aceluiaş cititor. 

Răspundem. Dacii, aşezaţi în aceste locuri încă din 
timpuri străvechi, făceau parte din marea familie a 
popoarelor de origină tracă, popoare cari în vechime 
ocupau toată partea Europei dela Nistru până la 
Marea Adriatică şi Marea Egee. Inrudiţi de aproape cu 


Dacii, erau Tracii propriu zişi, vechii Macedoneni şi 


Iliri Urmaşii acestora din urmă sunt Albanezii de 
astăzi, cari au primit însă în limba lor p puternică 
influenţă romană. 

Cât despre urmaşii vitejilor Daci, se ştie că suntem 
noi Românii, eşiţi din amestecul Dacilor cu coloniştii 
romani. 

Prima şi cea mai veche patrie a popoarelor de 
origină tracă (deci şi a Dacilor) a fost platourile din 
Asia Centrală, de unde rând pe rând au venit în 
Europa popoarele de origină ariană sau indo-eu- 


“Afară de Traci, de origină ariană mai sunt vechii 
Latini, vechii Greci, Celţii, Germanii şi Slavii. De 
aceea şi multe cuvinte din limbile acestor popoare 
seamănă între ele. 


Tizian 


Cititorul nostru Cos. FI. dela Giurgiu doreşte să 
ştie ceva despre Tizian (citeşte Tiţian). 

Tizian (numele său întreg este Tiziano Veccelio) 
este cel mai mare pictor din şcoala venețiană. Năs- 
cut la 1480 în localitatea Pieve di Cadore din Nor- 
dul Italiei şi mort în anul 1576 la Veneţia, Tizian a 
pictat cu acelaș succes strălucit tablouri în mai toate 


genurile adică: (peisagii, subiecte, istorice, religioase, 
portrete, etc.). Dintre tablourile sale religioase cele 
mai celebre sunt Madona Pesaro (Maica Domnului) 
şi Inmormântarea Mântuitorului. 

Tizian este socotit şi astăzi printre cei mai mari 
pictori ai lumei. - 


Cine a fost Spinoza ? 


E întrebarea aceluiaş cititor. 

Răspundem. Spinoza” (numele său de botez este 
Baruh) a fost un filozof, născut la Amsterdam (O- 
landa) în anul 1632 şi mort tot acolo în anul 1677. 
Evreu de origină, Spinoza a fost isgonit din comu- 
nitatea evreiască din cauza părerilor sale antireli- ` 
gioase şi şi-a câştigat traiul netezind sticle optice. Spi- 
noza a fost un filozof învăţat, însă un om greşit 
în ce priveşte părerile sale despre Dumnezeu şi re- 
ligie. A scris în limba latină şi dintre scrierile sale 
cea mai însemnată este Etica. 


Guinea, cameleon 


/ 

E tot cititorul Cos. FI. dela Giurgiu care cere lă- 
muriri şi asupra acestor două cuvinte. 

Guinea (în limba engleză se pronunţă Ghini) este 
o monedă de aur engleză, care a fost în circulaţie 
între anii 1662—1816 şi avea o valoare de 21 de 
şilingi. Astăzi, în locul Guineei Englezii au lira ster- 
lină, valorând 20 de şilingi, ceeace în timp normal 
era egal cu 25 de lei aur. : 

Cameleonul este o reptilă din familia şopârlelor. 
Se caţără şi se târăşte încet printre ramuri şi prin- 
de insecte, cari formează hrana lui. 

Cameleonul are în corpul său unele substanţe co- 
lorate, numite cromatofore, graţie cărora la bătaia 
razelor. solare el apare în culori diferite. 

Despre un om schimbăcios se zice că este un 
cameleon. 

Incheiem, spunându-i aceluiaş cititor că ne inte- 
resează prea puţin ce face sau ce nu face Malec 
în orele sale libere şi că n'avem nici o nevoie de a 
ni se- trimite poveşti. 
COSNONUUNVUAASPESCONAANEMEZENNEEDERAGCASERNNGUNRERSDENRTGS 

Ce să citim? 

1) Comoara cu poveşti, de Ali-Baba ; 

2) Haplea — ediția a doua cu portretul lui Moş Nae; 

3) Copilul crescut în peşteră de N. Batzaria; 

4) Evreica.de Andersen; 

5) Ca să mai râdem; 

De vânzare la toate librăriile, 


19 IUNIE 1927 — Nr. 175 


6 LUNI 10 „ 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
AAAA AAAA AAAA AAAA 


DIMINEATA 
GO BIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


PUIŞORUL 


Intr'un cuib şedeau odată 
Patru puişori micuți. 

Şi când rândunica, mama 
Copilaşilor drăguţi 

Se ducea după mâncare, 
Ciripind duios şi blând 

Le zicea: „Drăguţii mamei, 
„Eu am să mă 'ntorc curând 
„Voi să staţi cuminte—acasă 
„Și să nu vă 'ncumetați 
„Peste marginea căsuții 
„Să ieşiţi, să vaplecați 
„Stă motanul sur la pândă, 
„E cu ochii tot pe voi 
„De-aţi ieşi din cuib afară, 
„Cum sunteți micuţi şi goi, 
„Ați cădea de bună seamă, 
„Că voi nu puteți zbura, 
„Și motanu-afurisitul, 


„lute-iute var păpa.“ 

Trei din pui, pătrunşi de frică 
Stau cuminţi, la adăpost; 

Dar al patrulea, săracul, 

Mai obraznic sau mai prost 
Hohotind de râs, deschise 
Cioculețul plin de caş | 
Şi crezând că-i vitejie | 
Pentru-un puişor olaş, 

Tup! din cuib deodată afară! 

El credea că zboară, biet... 

Dar căzu aproape-aproape 

De motanul cel şiret. 

Şi-a pățit-o, vai de dânsul 

Vezi? de ce n'a ascultat ? 

Că motanu — aturisitul 

lute-iute l-a păpat. 


A. Niculescu-Codreanu 


— eck 


ŞOARECELE IN BRÂNZĂ 


In bucata mea de brânză 

Şoricelul a intrat 

„Ai pățit-0!“ — şi pe Miţu 

Mişişor eu lam chemat. 

Vine Mitu, "1 prinde 'ndată 

Și pe loc îl şi mâncă, 

Dar şi brânza-i pare bună — 

Nici fărâmă nu lăsă. 

Pe străin ca să-ți ajute, 

Dacă-l chemi, aşa pățeşti, 

Cu puterea ta, deci caută 

Treaba singur s'o sfârşeşti, 
MOȘULEȚ 


INDEMN 


Copile, iubind țara, eşti demn de o răsplată 

Căci transpuindu-ți gândul cu lumea de-altădată 
Iti prețueşti străbunii ce fură-odată'eroi 
Luptând spre bunul tău în lipsă şi nevoi 


Inveți să crezi izbânda de partea ta mereu 
Credințe-având că'n tine e veşnic Dumnezeu ; 
Cu dreptul țării 'n gură, Sslăvit de-atâția inşi 
Să mori pentru hotare, căci răii sunt învinşi ! 


Costin Făget 


v 


DAG. 4. 9956505909659006000000000000000000eeeveeoooo DIMINEATA 


upă prohod, când a ieşit preotul din odaia cu 
mortul, Petrişor „care plângea după tăticu-său, 
fu luat în braţe de soţia primarului şi aplecat 
spre crucea ce era aşezată pe pieptul mor- 
tului, e 

„Petrişor, grăi ea, sărută crucea şi-apoi mâna tatii 
şi-ţi ia rămas bun dela el, căci deacum nu-l vei mai 
vedea. Te voiu lua la mine, numai să fi ascultător.” 

La început, când au scos cosciugul afară, Petri- 
şor credea că cosciugul se va ridica în văzduh cu 
prapuri, cu tot..... şi că tăticu se va întâlni cu mă- 
mica acolo sus la Dumnezeu..... dar mare-i fu mira- 
rea, când văzu oamenii înşirându-se cu prapurile pe 
marginea drumului, sicriul aşezat pe năsălii, iar el 
ridicat în braţe şi pus pe-un covoraş ce era aşternut 
peste fânul mirositor din fundul unei trăsuri. Şi în 
vreme ce convoiul înainta spre cimitir, Petrişor a- 
dormi în coşul trăsurii. 

Când s'a trezit din somn, nu mai era în curtea pă- 
rintească „ci în casa primarului, casă cu fereşti mari, 
cu tindă largă şi pridvor. li veni să plângă, dar pri- 
marul ştiu numai decât cum să-l mângăie. „la fă-te 
'ncoace, Petrişor”, zise el şi luă din punga de piele 
ce purta la chimir un îluieraş mic de zahăr, flu- 
ieraş roşu ca floarea macului ce creşte pe răzoare 
şi i-l dete orfanului. Petrişor îl puse la gură şi scoase 
un fluierat straşnic... şi mai scoase altul şi mai as- 
cuţit şi tot aşa până, i se topi în guriţă; numai limba 
şi buzele îi rămaseră roşii şi dulci. 


COPIILOR 


de Eufrosina Simionolvici 


Şi l-au ţinut bine ca pe copilul lor, dar şi băiatul 
nu eşia din cuvântul părinţilor săi adoptivi. Era 
harnic şi ascultător. 

lar când s'a făcut îlăcău, primarul i-a dăruit o bu- 
cată de ogor şi un colţ de ţarc, să-l vadă şi pe 
Petre în rând cu lumea. 

Petre s'a pus pe muncă, a arat ogorul, a sămănat 
pepeni de cei dulci ca mierea şi şi-a clădit o colibă 
în dreptul ţarcului. Din banii câştigaţi de pe pepeni 
avea de gând să-şi dureze o casă şi-apoi ce-o da 
Dumnezeu. 

Umblând într'o dimineaţă printre straturi, văzu o 
mulţime de pepeni mâncaţi şi stricaţi. Deaceea, când 
inseră deabinelea, se puse la pândă cu o prăijnă. 
Cum sta aşa pitit şi nemişcat, iată că vede o vulpe 
strecurându-se printre pepeni. Atunci Petre o croi 
odată peste şale şi-o prinse de coadă. 

„Nu mă bate, se rugă vulpea, căci am. să te sfă- 
tuiesc cum să iai fata împăratului. Ştii, sau poate ai 
ai auzit, că fata impăratului şi-a pierdut graiul şi 
a amuţit aşa din senin şi nici un învăţat din lume nu 
nu poate s'o vindece. E frumoasă ca o zână, numai ce 
folos că nu aude şi nici nu vorbeşte. Toată ziua 
stă şi plânge; iarna în foişor, vara în grădină cu ochii 
rătăciţi în zare. Dacă îmi dai drumul şi mă laşi să 
plec, o- vei lua de soţie, căci împăratul a juruit-o a- 
celuia, care o va face să vorbească.” 

— „Rău mar fi şi asta ,zise Petre, însă nu-ţi dau 


aan E i 


- 


DIMINEAȚA COPIILORe000009400466060500090v00096ud06ttăesttute PAG. 5. 


drumul, până nu-mi şpui cum aş putea-o vindeca.” 

Vulpea grăi: „Vezi mesteacănul cel mare din lumini- 
şul țarcului? In coroana lui e un cuib de pasăre, iar 
în cuib un ciocănaş de os. Să-l iai şi să te duci la 
impăratul. Să-i spui că ai venit să-i vindeci fata şi să-ţi 
ceri răsplata. lar când împăratul se va învoi, tu s'o 
atingi cu ciocănaşul pe la urechi şi pe la gură şi va 
auzi şi va vorbi.” 

— „Numai să nu fie aşa cum spui, “apoi mai încapi 
tu pe mâna mea”, se răsti Petre şi-i dădu drumul 
vulpii, i 
- A doua zi îşi umplu traista cu merinde, cobori 
ciocănaşul de os din copac şi se duse glonţ la curtea 
împăratului. 

y Impăratul sta la masă şi se ospăta cu fiică-sa. Cum 
îl văzu pe Petre așa chipeş, şi curăţel, împăratului îi 
plăcu flăcăul şi-l întrebă numaidecât ce doreşte. 


FLOAREA SOARELUI 


— Legendă — 


Sunt mulţi ani de atunci, într'o ţară depărtată 
domnia un împărat vestit, care avea un singur copil, 
o fată minunat de frumoasă. Se dusese vestea în 
lume de bunătatea şi drăgălăşenia acestei Domniţe; 
de aceia se grămădeau feciori de domni şi voevozi din 
toate ţările, ca să o ceară în căsătorie. 


Impăratul ar fi dorit ca băiatul ales să-i poată fi 


urmaş în scaun, însă nu întotdeauna e aşa precum 
gândeşti. , 

Domnița nu vru să primească drept tova:ăş decât 
Soarele, care venise în chip de Făt-Frumos din ţara 
lui atât de depărtată. 

Era frumos şi el ca şi Domnița şi nu ar fi avuu 
nici împăratul nimic de zis, dacă flăcăul acesta ar 
fi putut rămâne cu dânşii pe pământ. Insă odată 
nunta făcută, trebuia să plece departe în ţara lui. 
Din pricina aceasta, împăratul se împotrivi şi Făt- 
Frumos plecă amărât. 

Domnița fu năpădită de o adâncă mâhnire şi sin- 
gura-i mângăiere, erau florile. Se cobora în grădină 
şi toată ziua stătea printre ele. Cât priveşte Soarele, 


„Am venit, luminate împărate, să-ţi vindec fiica 
şi s'o iau de soţie, aşa după cum ţi-ai dat cuvântul şi 
după cum mi s'a spus şi mie”, răspunse Petre. 

Impăratul zâmbi şi dădu din cap în semn că se 
învoeşte, iar Petrişor se apropie de fecioară şi atin- 
gând-o încetinel cu ciocănaşul pe la urechi şi pe la 
gură , făcu să-şi recapete graiul. Şi încă ce graiul 
Ciripea ca o păsăruică, de-ţi era mai mare dragul 
s'o asculți. 

lar împăratul s'a bucurat mult şi sa ţinut de cu- 
vânt, astfel cum se cuvine unui împărat. Au făcut 
huntă, de i s'a dus vestea până şi în Ţara Româ- 
nească, iar după moartea împăratului s'a suit Pe- 
trişor pe tron şi a împărăţit mult şi bine. 

Şi cine nu crede, nare decât să-l întrebe. 


Eufrosina Simionovici-Cernăuţi 


mâhnit şi el, se ascunse în palatul său dintre nori şi 
nw se mai arată. 

In acest timp, sosi la curte un fecior de împărat 
bogat care plăcu foarte mult împăratului şi fără să 
mai întrebe pe Domniţă „hotărâră amândoi ziua nun- 
tei; apoi împăratul trimise trâmbițáşi în ţară să 
vestească poporului bucuria cea mare. Sosi şi ziua 
nunţii, zi întunecată, căci Soarele zăcuse bolnav până 
atunci. 

Se făcuseră toate pregătirile. N'aşteptau decât să 
vie Domnița, care îmbrăcată în rochie de mireasă 
purta pe cap, peste buclele ei negre, o: cunună scli- 
pitoare de beteală. Inainte de a pleca la biserică, 
Domnița vru să-şi mai ia din grădină câteva flori. 
prietenele ei bune cari: o mângâiaseră în zilele de 
necaz. 

Dar deodată Soarele, care o zări de acolo unde sta 
ascuns, eşi iute şi aruncă un val de căldură şi sclipire 
asupra Domniței, care, uimită, se uită ţintă la el 
şi încet sub razele lui se prefăcu în floare. . 

De atunci răsări Floarea Soarelui, a cărei tulpină 
subțire este trupul mlădios al frumoasei Domniţe, 
iar capul ei cu beteala aurie, este floarea însăşi care 
cată mereu către soare, 

Dorina E. Koşca 


e aieiaa 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de Saşa Clornâi . j 


Zum. Centrala? Treizeci şepte pe doi. Te rog, du- 
duie, treizeci şepte pe doi. Cum? Treizeci şepte pe doi! 

Valerica. Allo! Tu eşti Zumică? 

Zum. Eu, eu. A plecat mătuşa cu Fişca la un fri- 
zer de câini să facă lui Hişca o coafură modernă. 

Valerica. Ce ai rugat să pui lui tăticu în buzunar? 

Zum. O bucăţică de ciocolată cu alune. Da so 
bagi sub căptuşală, ca să n'o găsească tăticu. Şi 
mai pune acolo şi o carte pentru copii. Mă plictisesc 
aici singur. De plictiseală au început să-mi cadă şi 
penele din coadă. 

Valerica. Săracu! Incearcă să dai cu tinctură de iod, 

Zum. Cruc! Ca să mă usture pielea? Mulţumesc! 
Spune-mi mai bine: ai avut pom de Crăciun? 

Valerica. Sigur! Foarte bun. Erau cinci băeţi şi 
vreo... nu-mi aduc aminte căte fetiţe. Ne-a dat voie 
să ne jucăm până la ora zece. Am răsturnat toate 
scaunele în sufragerie: ne-am jucat de-a nautragiul. 

Zum. Hu! A început să-mi bată inima de invidie. 
La noi nici vorbă de Pom de Crăciun; nici o pereche 
de biscuiţi nu mi-au dat peste porţie. Fişca sfărâia, 
mătuşa moţăia, iar eu şedeam nemişcat. De ce am 
muşcat pe tăticu-tău? Ce cadouri ai avut? 

Valerica. Un automobil pentru păpuşă, un omuleţ 
care merge singur pe o scândurică în sus şi în jos şi 
un papagal albastru. 

Zum. Aşaa? 

Valerica. Zumică, să nu fii gelos, dragă! El nu e 
pagal adevărat! Capul se demontează şi înăuntru e o 
călimară. O să se spargă repede, e de porţolan. Te 
iubesc mai mult, nu te teme... Chiar de ţi-ar cădea 
toate penele din coadă, tot aşa de drăguţ rămâi. Allo? 

Zum. Te aud, Valerico! Mulţumesc. Ai mai primit 
cadouri? 

Valerica. Cadouri... Da, tăticu mi-a spus că fiindcă 
am fost cuminte toată luna Decembrie — închipueş- 
te-ţi: toată luna Decembrie — mi-a făgăduit afară 
de cadou, să-mi împlinească orice dorinţă a mea care 
poate fi îndeplinită. De trei zile mă gândesc ce să-i 
cer, şi nu pot să născocesc nimic. 

Zum. Ciudat!.. Chiar foarte ciudat! 

Valerica. Ce e ciudat? Dece parcă ţi-e vocea su- 
părată? 

Zum. Mă mai întrebi de ce am vocea supărată? 


— Convorbire la telefon — 


Localizare de lg. Miasnikoff 


N'ai putut să-l rogi pe tăticu să mă ia înapoi acasă? 
Sigur! Dacă ai acasă un canar şi un papagal de por- 
telan cu o călimară în burtă „ce să te mai gândeşti la 
un amic bătrân de 98 ani?! 

Valerica. Zum, dragă! l-aş spune. Zău, i-aş spune. 
Vreau foarte-foarte mult... Dar cum poate să te ia 
înapoi tăticu, dacă te-a dăruit mătuşei? 

Zum. Asta nu te priveşte, Valerico! Rix! O să mă 
dea ea singură. Ai să vezi. O să se roage, ca să fiu 
luat îndărăt. 

Valerica. Te-ai hotărât să-i îaci ceva rău? Să-i 
scoţi fulgii din perne? Să-i scoţi un ochiu lui Fişca? 

Zum. Ce vorbeşti? Ce-s bandit? O să fac atceva. 
Chiar de astă seară, când mătuşa o să se desbrace, 
o să încep... 

Valerica. Ce o să începi, Zumică? Allo? Vrei să 
mor de curiozitate? 

Zum. Uite ce. După ce se va desbrăca, voiu în- 
cepe să strig: „Vreau la Valerica, vreau la Valerica!” 
De trezeci, de nouă zeci de ori. Până o voiu scoate 
din pepeni. N'o să mănânc, n'o să beau, va rămâne 
numai o umbră de papagal din mine. Dimineaţa, 
când va bea cafea, iarăş am să strig: „Vreau la 
Valerica!”, şi la prânz am să strig, şi la cină am 
să strig. O să se facă verde de supărare şi o să 
alerge la tăticu-tău: „Te rog, ia-ţi înapoi cadoul, 
sau mă arunc de la etaj în stradă!” E bine? 

Valerica. O! Minunat. Da’ dacă se supără şi îţi dă 
cu umbrela în cap? 

Zum. Nu cred să îndrăznească. Am să fac atâta 
gălăgie ca au să vină toţi vecinii şi un sergent de 
stradă. Şi voiu chema numai decât la telefon „,So- 
cietatea pentru ocrotirea papagalilor.” I-am notat eu 
numărul de telefon pe tapet sub cuier. 

Valerica. Dar dacă tăticu nu vrea şi spune să te 
trimeată la grădina zoologică? 

Zum. Nu cred. Dacă el este un tătic cum se cade, 
trebuie să se ţină de cuvânt şi să-ţi îndeplinească do- 
rinţa. Şi apoi... no să-l mai muşc niciodată de deget. 
Şi voiu cânta numai atunci când se va duce la ser- 
viciu. Poţi să-i spui aşa. Rix! La revedere, Valerico, 
mătuşa urcă scara şi-şi şterge picioarele de preş. 
Allo! Auzi? Incep chiar acuma... „Vreau la Valerica! 
Vreau la Valerica! Vreau la Valerica!” 


e m a I _ -— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 7. 


Sosoiu Sosolici lui Mitu Miţişor 


Dragă Mitu, mă grăbesc 
Veste bună să-ți vestesc. 
După cele ce-am păţit, 
După câte-am suferit, 
Domnul fie lăudat, 

lar de mine S'a ndurat. 
Mi-a trimis o bucurie, 
Cum doresc aşa şi ţie. 
Iarăşi mamă m'am tăcut, 
Trei pisoi ieri am născut. 
Trei pisoi, trei Feţi-Frumoşi, 
Vai ce sprinteni şi voioşi ! 
Toată lumea de-ai umbla, 
Zău, ca dânşii woi afla. 
Unul este cenuşiu, 

E mai mare, grăsuliu, 

lar al doilea e vărgat, 

Ca un tigru lăudat. 

Cât de-al treilea scump- odor, 
Nesru-i tot, strălucitor. - 
Asta-mi este mai iubit, 
Căci îmi seamănă leit. 

x Ea 


Vai, prietenă iubită! 
Nu ştii cât sunt fericită ! 


Dragi îmi sunt copiii mei, 
Nu mă mişc de lângă ei, 
Tot îi ling şi-i fac curați, 
Văd să fie săturați, _ 
Şapte şoareci de-aş vedea, 
Zău că nu mă voi-mişea. 


“Stau culcată în odae, 


lar Florica şi Moş Nae, 

Şi cu Tanti tot mă 'ndoapă 
Cu mâncare, lapte, apă, » 
Eu frumos le mulțumesc, 
Căci de mine se 'ngrijesc. 


w 


Insă Pind, zis Cuculuc 

Şi prietenul Haiduc, : 
Doi căţei neastâmpăraţi, 
Fiindcă sunt prea răstățaţi, 
In odaie mi-au venit, 

La pisoi s'au repezit, 


„Au crezut că-s jucărie, 


Dar de bine să le îie, 
Peste “tot i-am sgăâriat, 
I-am rănit şi 'nsânseral. 
Şi cu coada 'ntre picigare, 
Au fugit în goana mare. 


- Rău e neamul câinese! 


Deseori chiar mă gândesc, 
Câinii, oare, la ce-s buni ? 
Urlă, latră ca nebuni, 

Tot mănâncă, murdăresc, 

La nimic nu folosesc. 


Ei 


Vin să-ți fac o rugăminte, 
Dragă Miţu, ține minte, 
Ca Duminica ce vine 
Negreşit să vii la mine, 
Pe pisoi să-i botezăm, 
Nume bune să le dăm, 

Vor veni de prin vecini, 
Rafe, gâşte şi găini, 

Trei pisici şi cinci cotoi, 


Vor veni şi mulți pisoi. 


Va îi chef şi veselie, 
Cum na fost şi mo să fie. 
Deci, îți zic la revedere 

Şi te-aştept eu cu plăcere. 


Din limba pisicească 
de Moş Nae 


` MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Un şoarece, o vrabie, un fluture. 
„Și o cracă de pom înflorit. - 


Ye 
mara CD5%w Aa. 


Vedem. că şoarecele stă de 
vorbă cu vrabia, pe când ceva 
mai sus sboară un fluture. Co- 
piatul modelului nu e greu, arta 
tinerilor noştri desenatori:se va 
arăta, însă, la colorat, căci a- 
vem şoarecele, trunchiul: pomu- 
lui, îlorile lui, vrabia, cari, pre- 
cum se ştie, nu este de o sin- 
gură culoare. Mai avem de 
colorat şi fluturele, care are 
culori aşa de pestriţe. 

Credem, însă, că cu atenţie 
şi bunăvoință, artiştii noştri, 
cari până acum au făcut des- 
tule progrese, vor izbuti să facă 
ceva frumos. 


PAG. 8. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


9 p 


ZULURESTI 
= insi de MNAL. 
Desene de Ged — 


1) Drept pe scenă vine-acuma iari ai S adinda păţ it 
a E DE O să-mi fure pălăria, 
ai pe loc! îi strigă hoţii, : 5 t PS 
Că să ştii că te omor !“ Vai, leşin, m'am prăpădit! 


ma 


EY 
l ii 
pi 

0 o 


= 
=) 
= 
€ 
Pete 


SIL LL 


sårt 


3) Pe jandarm ce stă la uşe 4) Lumea toată en pieioare, 
Haplea 'ndată ce-l zăreşte: Ce mai sgomot, hărmălae 1 
„Ce caşti gura ?, îi strigă dânsul, „Ce mă fac?, îmi zic eu singur, 


Pe tâlhari hai de-i goneşte.“ Ai păţit-o, măi Moş Nae!“