Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages601-650

ANUL 12 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 150 -- 


DIMINEATA 
COPI1L09 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


18 Septembrie 1935 No. 606 


~ 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


GHINIOANELE 00 TUCIA 


şteptam să sosească răspunul la scrisoarea ce 
trimisesem soţiei lui Uitucilă. Un răspuns în care 
să ni se spună adresa locuinţei lui Uitucilă, pen- 
tru ca acesta să poată pleca dela mine şi să stea 
acasă la el. 

Insă, ziua în care aşteptam acest răspuns, era o zi 
foarte caldă. Am simţit deci nevoia de a eşi din Bucureşti 
şi de a merge, fie şi pentru o singură zi, undeva la țară, la 
răcoare. Mi-am adus atunci aminte că un prieten al meu 
are o moșşioară la câțiva chilometri de Bucureşti. „Merg, 
mi-am zis eu, să petrec ziua de astăzi la prietenul meu”. 

Dar nu puteam pleca singur, fiindcă n'aveam unde 
să-l las pe Uitucilă. Dacă l-aș fi lăsat, cine ştie ce pozne ar 
mai fi făcut. De aceea, i-am spus şi lui să vie, ceeace a pri- 
mit cu plăcere. 

Ca să mergem la moșioara prietenului meu, trebuia 
să luăm trenul și să ne dăm jos la a treia staţie. Din gara 
de Nord ne-am scos fiecare câte un bilet... de clasa a treia. 

„Dă-mi, i-am zis lui Uitucilă, să-ţi țiu și biletul tău, că, 
poate, tu îl pierzi”. 

Dar Uitucilă se supără de această propunere, răspun- 
zându-mi că nu-mi dă voe să-l cred aşa de prost şi de nă- 
tâng, încât să nu fie în stare să-şi păstreze biletul. Eu n'am 
mai stăruit şi ne-am urcat în tren. Ne-am urcat în acelaș 
vagon, dar n'am putut găsi pentru amândoi loc în acelaș 


compartiment, așa că eu am stat la un capăt al vagonului. . 


iar Uitucilă la capătul celălalt. 

Nici n'am ajuns la prima stație, că aud ceartă și sgo- 
mot în vagonul nostru. Es din compartiment și recunosc, 
după voce, că unul din aceia care striga, era Uitucilă. 
Oare, ce să se fi întâmplat? 

Se întâmplase, ceeace nu e de mirat cu Uitucită: își 
pierduse biletul de tren, iar controlorul îi cerea să plă- 
tească biletul și, pe deasupra, o amendă. M'am amestecat 
şi eu în ceartă, asigurând pe controlor că Uitucilă şi-a scos 
bilet. „Le-am cumpărat împreună”, i-am zis eu. Insă con- 
trolorul cerea bilet şi nici nu vroia să asculte de spusele 
mele. 

Ce era de făcut? Nu era de făcut altceva, decât ca Ui- 
tucilă să plătească şi biletul şi amenda, care era de trei ori 
cât costul biletului. 

„Dacă-i aşa, plătesc!” zise el la sfârşit. Insă, când băgă 
mâna în buzunarul dinlăuntru al hainei, ca să scoată por- 
tofelul, din portofel nu era nici urmă. Il uitase în buzuna- 
rul altei haine. Văzând așa, a trebuit să plătesc eu în lo- 
cul lui, fiindcă, altfel, l-ar fi dat jos la prima staţie şi l-ar 
fi arestat. 


„„ Dar e bine să pomenesc şi amănuntul ce urmează. 
Pe când Uitucilă se căuta prin toate buzunarele, ca să-și 
găsească biletul — ba îl căută și în pălărie, şi în pantofi, 
şi în ciorapi — iată că scoase ceva dintr'un buzunar al ve- 
stei şi întinzându-l conductorului de tren, îi zise: „L-am gă- 
sit! Poftim biletul!” 

Era în adevăr un bilet, dar ştiţi ce fel de bilet? Un bi- 
let de tramvaiu! Faptul acesta îl supără foc pe conductor. 
„Domnule, îi strigă el răstit, îţi baţi joc de mine?” 

Din pricina aceasta, era să fie un scandal și mai mare, 
mai ales că toţi ceilalţi călători isbucniră în râs, făcând un 
haz nespus de biletul de tramvaiu al lui Uitucilă. Cu chiu, 
cu vai, am isbutit să potolesc scandalul. 

In sfârșit, am ajuns la staţia la care trebuia să ne dăm 
jos. Ne-am coborit şi am luat-o pe jos, fiindcă mai erau 
vre-o doi chilometri până la casa dela ţară a prietenului 
meu. Cum mergeam așa pe câmp, Uitucilă vede la dreapta 
drumului o casă țărănească în a cărei grădină erau mai 
mulți stupi de albine. Şi — nici una, nici două — intră ne- 
poftit în grădina omului şi merge drept la stupi, zicân- 
du-mi: 

„Vreau să mă înfrupt cu un fagure de miere”. 

S'a înfruptat frumos de tot, de oarece roiuri de albine 
se vepeziră asupra lui. Speriat, Uitucilă se întoarse şi o 
rupse la fugă, însă albinele îl ajunseră şi unele din ele îl 
înţepară, care pe obraji, care pe mâini. Ba chiar o albină 
i sa aşezat tocmai în vârful nasului și i-a tras o înțepătură 
zdravănă. 

Uitucilă a început să urle şi să se vaete de dureri. In 
mai puţin de două minute, i se umflaseră obrajii, însă mai 
mult decât obrajii, i se umflase nasul, care arăta ca o pă- 
tlăgică din cele mari. 

In halul acesta ne-am dus la moșioara prietenului meu. 


VINTILA BRATU 


= 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. A 


QITUR 


Ra . i CERB da 


„re N, 


e micul Ticu îl apucă dorinţa să pornească sin- 
gur în lumea largă. „Vreau, îşi zise el, să cutreer 
toate ţările şi să cercetez toate oraşele de pe pă- 
mânt”. 

Şi aşa, într'o dimineaţă, când cerul era senin, iar 
soarele lumina mai frumos, Ticu o şterse de acasă, fără să 
fie văzut de părinţii săi ori de alt cineva... Ba nu: a fost vă- 
zut de credinciosul câine Spirt, care încercă mai întâiu 
să-l oprească. Dar văzând că Ticu e hotărit să plece, Spirt 
se luă după dânsul, ca să-i fie tovarăş de drum şi la nevoe 
să-l apere. 

Insă Spirt nu însoţi pe Ticu decât o mică bucală de 
drum. Aceasta pentrucă se întâlni pe stradă cu un alt câine. 
cu care era prieten, aşa că se porniră amândoi să se joace 
şi să alerge. 

Ticu merse, aşa dar, singur înainte. Străbătu străzile 
oraşului şi eşi afară pe câmp. Inaintea lui se întindeau li- 
vezi frumoase, împodobite cu mii şi mii de flori. Ticu se 
opri şi culese mai multe, făcând un buchet mare. 

„Pentru mămica, îşi zise el. Am să i le dau la îna- 
poiere”. Nu se gândi că, dacă ar fi fost să cutreere toate ță- 
rile şi să cerceteze toate oraşele de pe pământ, așa cum 
spusese când plecase de acasă, nu numai că florile sar fi 
vestejit, dar n'ar fi rămas nici urmă din ele. 


După ce isprăvi cu culesul de flori, Ticu își văzu înainte 
de drum. Drumul îl duse într'o pădure. Era o pădure cu 
arbori înalţi, umbroşi și aşa de apropiaţi unul de altul, că 
nu lăsau să pătrundă razele soarelui. In pădure era, prin 
urmare, aproape întunerec. 

Intunerecul acesta îi tăie curajul lui Ticu, iar picioa- 
rele îi se înmuiară. Ba chiar începură să-i tremure. Dacă 
l-ai fi întrebat, n'ar fi spus, însă adevărul este că lui Ticu 
începuse să-i fie frică. li era frică de pădure, de întunerec 
şi tresărea la cel mai mic sgomot. 

Se opri un moment, neștiind ce să facă: să meargă îna- 
inte ori să se întoarcă? Insă, iată că îi eşiră înainte, răsă- 
rind dintr'un desiş, doi iepuraşi frumuşei şi drăgălaşi. Cu 
iepuraşii aceştia Ticu se cunoscuse de mai înainte. 

„Ticule, îi ziseră iepuraşii, nu te speria, că avem noi 
grije de tine. Hai, vino la căsuţa noastră să te odihnești și 
să te ospătăm cu toate bunătăţile ce avem”. 

Ticu merse la căsuţa iepurașilor. Era o căsuță mică, 
aşa de mică, încât Ticu a trebuit să se încovoaie și să se 
plece până la pământ, ca să poată intra. lepuraşii scoaseră 
din cămară bunătăţile ce aveau şi le aşternură înaintea lui 
Ticu, poftindu-l să mănânce. 


PLIMBAREA 
LUI TICU 


LA 
“re 


“s 


Sos +o 


„Mănâncă, Ticule, îi ziceau ei. Vezi, avem nuci proa- 
spete, avem alune, pe care le-am cules abia ieri”. 

Bune şi gustoase erau şi nucile și alunele, dar lui Ticu 
i se făcuse par'că un nod în gât. Il apucase dorul de casă şi 
mai cu seamă dorul de mămica. Il apucase aşa de tare 
acest dor, că Ticu isbucni deodată în plâns. Până să-l în- 
trebe iepuraşii dece plânge, el fugi de acolo, alergând, fără 
măcar să ştie încotro merge. 

Aşa se face că ajunse la un râu. Râul era mare şi nu 
se zărea nici un pod. „Ce să mă fac? Ce să mă fac?” începu 
Ticu să se vaete. Dar veniră câteva lebede, care trăgeau o 
luntre mică 

„Ticule, îi ziseră lebedele, intră în luntrea noastră, ca 
să te trecem în partea cealaltă a râului”. 

Ticu intră în luntre şi lebedele îl trecură în partea cea- 
laltă a râului. Insă, când eşi la țărm, văzu acolo mai mulți 


4 


A DIMINEATA 
COPIILOR 


= ez e 


boboci de gâscă. Bobocii îi ziseră: „Ticule, hai să te joci cu 
noi”, 

Ticu începu să se joace cu bobocii de gâscă și aşa uită 
din nou de casă şi de mămica. Dar obosi de atâta joacă şi 
pleoapele începură să i se închidă. Atunci se întinse pe 
iarba verde și adormi. Când se trezi, se uită de jur îm- 
prejur şi văzu că este singur, singurel. Nu mai era nici un 
boboc de gâscă, nici o lebădă şi nici vreo altă fiinţă yie. 

„Ce să mă fac? Ce să mă fac?” începu iarăşi să se 
vaete, iar ochii se umplură de lacrimi. 


je i 

Dar pe când se văeta şi plângea, veni o gâscă, îl apucă 
de cămășuţă şi-l duse peste câmpuri şi livezi până acasă la 
mămicuţa lui. Mămica lui Ticu era foarte îngrijală că Ticu 
pierise fără urmă. Il căuta peste tót şi-l striga pe nume. 

De aceea, când l-a văzut că se întoarce, l-a luat în braţe 
și tot certându-l, l-a acoperit de sărutări. 

Din ziua aceea, Ticu nu sa mai gândit să plece singur 
în lumea largă. 


FLORICA 


TRUP ŞI SUFLET 


Azi noapte a căzut din cer o stea 

Și-un suflet chinuit a luat cu ea. 

Era un suflet gingaş de copilă, 

Un suflet bun, şi blând şi plin de milă. 

Sa înălţat la cer pe- aripi de îngeri, 

S'a dus unde nu sunt nici griji, nici plângeri 
Şi-un rece trup în urma-i a lăsat, 

Cu faţa albă, părul bucălat. 

A lunei rază-i este lumânare; 

Şi-un vânt pribeag i-a prins în păr o floare. 


La căpătâi un înger stă de pază 

Pe manta-i lunecă a lunei rază 

Inmarmorată faţă albă are, 

Și'n părul bucălat și-a prins o floare... 

E sufletul acelei din sicriu, 

Dar moartă-i ea, el fi-va vecinic viu! 
TILLY-JEANNE GHIULEA 


Codrul de aramă 


Noapte limpede şi caldă. 
Ceru-i pulbere de stele. 
Depe munte cad în vale 

Umbre negre de castele. 


Codrul verde se întinde 
Peste tainicele creste; 
Apa-i murmură, aproape, 
Somnoroasa ei poveste. 


O făptură 'n straie albe 
Trece sprintenă poiana. 
Păr bălai, vărsat pe umeri... 
Nu cumva e Cosânzeana? 


Făt-Frumos cu plete negre 
Dintre arbori îi apare, 

Si "mpreună-acum se plimbă, 
Plini de drag, pe o cărare. 


lar pe cerul cel albastru 
Luna razele-şi destramă — 
Si, sub vraja de lumină, 
Codrul pare de aramă. 
VICTOR ADRIAN 


BUNICA 


Bunica înălbită și bătrână, 
Mai are glas şi ochi, dumnezeeşti; 
Cum fusul toarce fire lungi de lână 
Ea-mi împletește basme si povești 


E înţeleaptă și nespus de bună 

Şi nu își pierde vremea ei degeaba 
Şi ştie câte ?n lume sunt, să spună: 
Poveşti şi basme dragi de Ali-Baba. 


De multe ori se-aşează lângă mine 
Şi-mi culcă căpşoru "n poala-i lată, 
Mă leagănă — şi somnul parcă vine 
LIVIU DELEANU 


Armm 


LY CEA MICĂ 


Sub cerul palid mărea visează legănându-şi ritmic va- 
lurile. 

Ly stă pe țărm şi se gândește. 

Ly e o sirenă mică, cea mai mică 
Neagră. 

Priveşte în larg, strângând în pumn un inel: i l-a dat 
de dimineaţă delfinul bătrân care a cerut-o de soţie şi i-a 
spus că pe cercul mic de aur e scris numele ei. 

„Nu-i adevărat! Pe ea n'o cheamă Lya. O cheamă nu- 
mai Ly... 

Chiar de ar fi fost 
acela urit”. 

:..0 rază de lună alunecă pe buclele ei ude până la 
inel... Fiindcă străluceşte aşa frumos, şi-l pune în deget, cu 
toate că pe ea n'o cheamă Lya 

Apoi priveşte în întuneric... 

E prima noapte în care ese pe pământ, printre oa- 
menii despre care a auzit spunându-se că sunt aşa răi... de 
aceea i-e frică să se depărteze de mare. 

Și mai e ceva... 

Ly surâde, scuturând picăturile de apă din păr. 

Mai e ceva... 

Când se juca într'o noapte cu valurile, a văzut un pes- 
car tânăr care cânta. 

Cântecul era minunat şi vocea atât de caldă, încât de 
atunci dorea un singur lucru: să iasă pe pământ, să-l vadă... 

Căci Ly e mică... și visătoare. 

„Stelle picură în mare stropi de aur.. 

Sirena ştia că dacă răsare soarele inainte de a intra în 
apă, moare acolo, pe plaja pustie. 

Dar nu-i e frică ! 

Il aşteaptă. 

„„Până ce în aerul sărat răsună cântecul iubit. 

E târziu! 

Privind spre zarea însângerată, Ly se sperie. 

„Vino! Vino!” o strigă sirenele, scoțând capul din un- 
dele reci. 

Şi peștişorii de argint o prives rugători... 

Dar cald, copleşitor, cântecul se apropie... Uitând de 
moarte, sirena îi întinde braţele, deschizând buzele pentru 
un sărut. 

Atunci prima rază de soare îi răni pieptul, ca o să- 
geată aurită. 

„Și tânărul pescar rămase înmărmurit, când o găsi 
moartă, așa micuță şi goală, cu păr de aur și ochi albaștri 
de copil. 


sirenă din Marea 


altfel, tot nu se mărita cu moşul 


MARGARETA PETCU 
== 


Sa aduce la cunoștința premianților din Capitală 
că pot fi fotografiați în mod gratuit de către 
STUDIO WELLS, Calea Victoriei 43 etajul Il, arătând 
adeverinţa dela școală că sunt în adevăr premianți 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


= sat te. 


Tai IX > = — 
Lia La [E PI 


+ 


TEI TYPE PPE EET SIRE IEȘI 


Prietenia dintre Frusinica şi Haplea 


Masa, pe care unchiul Stroe, Frusinica, tatăl lui Ha- 
plea şi Haplea au luat-o împreună în baraca din bâlciul 
dela Blegești, sa prelungit până aproape de apusul soare- 
lui. De sigur, în toată vremea aceasta oamenii n'au stat să 
se privească unii pe alţii ținând braţele încrucișate şi gu- 
rile închise. 3 

Cei mari, adică unchiul Stroe și tatăl lui Haplea stă- 
teau de vorbă, povestindu-și unul altuia întâmplări din 
viaţă. Vorbeau, dar la fiecare două, trei minute se opreau 
din poveste şi îşi ziceau: „Şi acum să mai bem un pahar 
pentru prietenia noastră. 

— Şi pentru frăţia noastră. 

— Pe viaţă şi pe moarte. 

— Şi să ne îmbrăţișem. 

— Şi să ne pupăm.” 

„Ce bună e prietenia! zicea unchiul Stroe, vărsând şi- 
roaie de lacrimi. 

— Ce dulce e frăţia!” răspundea tatăl lui Haplea, plân- 
gând ca un vițel. 

Și iarăşi pupături, şi iarăşi îmbrăţișări, şi iarăşi urări 
de „noroc!” şi iarăși pahare golite. 

„Ce ar fi să-i tragem şi un cântec! zise apoi unchiul 
Stroe. 

— Că bine te gândiși!” îi întoarse vorba tatăl lui Ha- 
plea. 

Și începură să cânte amândoi cu 
hodorogite : 

„Totdeauna, totdeauna, 

Să bem vinul ca ş'acuma. 
Câite-un pic, câte-un pic, 
Păn n'o rămânea nimic!” 


glasuri răgușite şi 


Dar la bâlciu erau și lăutari, care umblau după muş- 
terii mai veseli şi mai trecuţi prin via Domnului. Un taraf 
din aceşti lăutari, auzind cântecul dela baracă, veni în 
grabă. Insă când văzură că acela care cântă și face chef; 
este unchiul Stroe, se opriră nehotăriţi. Il cunoșteau și se 
cam temeau de el, findcă era primar. 

Insă unchiul Stroe le strigă, vorbindu-le cam încurcat, 
fiindcă limba începuse să i se încâlcească: „lan veniţi încoa, 
ciorilor, și trageţi-i ceva de inimă albastră!” 

Atâta aşteptau şi lăutarii. Intrară în baracă şi se por- 
niră să cânte şi din gură şi din instrumente. Atrași de aceste 
cântece, veniră la baracă mulţi oameni din bâlci. Când un- 
chiul Stroe văzu că se strânsese mulțime așa de mare, în 
loc să se supere, strigă lăutarilor: „Să-i ziceţi o sârbă, sârba 
dela Blegești!” 

Se ridică apoi de pe scaun, îi spuse şi tatălui lui Ha- 
plea să se scoale şi el, eşi din baracă şi chemând pe mai 
mulţi din cei ce veniseră să privească, se porni o sârbă, de 
se sgudui tot bâlciul. 

Insă, pe când unchiul Stroe şi tatăl lui Haplea petre- 
ceau în felul acesta, ce făceau cei doi copii, ce făceau, adi- 
că, Frusinica şi Haplea? 

Stătură şi ei la masă, cât stătură, dar pe urmă începură 
să-și piardă răbdarea. Mâncaseră, se săturaseră, mai bău- 
seră câte un păhărel, două de vin, dar după acea, simțeau 
nevoia de a se mai mișca, de a-şi mai desmorţi picioarele. 
De acca, Frusinica zise unchiului Stroe: „Unchiule, dă-ne, 
te rog, voe să mergem cu Haplea și să ne mai plimbăm 
prin bălciu. 

— Mergeţi și vă plimbaţi, drăguțţilor! îi răspunse un- 
chiul Stroe. Lite, ia şi zece lei, ca să vă cumpăraţi tot ce vă 
dorește inima. 

— 'Tăticule, dă-mi şi mie bani să-mi cumpăr ceva!” se 
rugă Haplea de tatăl său. Acesta se scotoci prin toate buzu- 
narele, pentru ca la urmă să găsească un leu. Il dete lui 
Haplea şi îi zise: „Na şi să-ţi cumperi de toate bunătăţile!” 

Haplea cam strâmbă din nas, văzând că nu-i dă decât 
un leu, cu care mar fi putut să-și cumpere multe bunătăţi, 
dar tăcu și puse leul în buzunar. 

„Hai să mergem!” îi zise Frusinica, deschizând umbre- 
luţa-i verde cu cap de gâscă şi apropiindu-se de Haplea, 
pentru ca şi el să se adăpostească sub umbreluţă. Dar Ha- 
plea îi zise: „Păi, nici nu plouă şi nici soarele nu arde, așa 
că dece să mergem sub umbrelă? ăi 

— Fiindcă aşa ne stă frumos”, îi răspunse Frusinica, a- 


8 


dăugând: „Aşa mă vede toată lumea că am umbreluță. 

— Dar mie îmi este ruşine să merg sub umbrelă, îi în- 
toarse Haplea vorba. Au să-şi râdă toți cei dela Hăpleşti, 
care au venit la bâlciu. 

— Lasă-i pe proştii dela Hăpleşti să râdă şi tu vino 
sub umbreluţă !” îi zise Frusinica, vorbindu-i cu un aer po- 
runcitor. 

Haplea se cam sperie de felul cum i-a vorbit Frusini- 
ca. Nu mai zise nimic, ci merse să se adăpostească sub um- 
brelă. Frusinica mai făcu ceva: îl apucă de braţ, ţinân- 
du-l cât mai strâns. Bine că Haple aavea libere gura şi o 
mână. Cu gura îi trăgea din când în când câte un căscat, 
iar cu mâna liberă se scobea în nas, așa cum îi era obiceiul. 

Așa merseră să se plimbe ei singuri prin bâlciu și să-şi 
cumpere — Frusinica, orice i-ar fi dorit inima, cu zece lei, 
ce îi dăduse unchiul Stroe, iar Haplea, „toate bunătăţile, 
cu leul ce-i dăduse tatăl său. 

Insă Frusinica îl mai certa pe Haplea, atunci când. 
acesta căsca mai tare, şi îi zicea: „Nu căsca așa, că nu şade 
frumos!” Dar Haplea știa una şi bună: că la Hăplești te 
laudă lumea, când te vede că ştii să caști așa, ca să se audă 
cât mai departe. 

„Hapleo, îl întrebă Frusinica, pe când se plimbau prin 
bâlciu, când ai să fii flăcău și ai să câştigi bani mulţi, ce 
cadou ai să-mi faci mie?” 

La această întrebare, Haplea nu răspunse numai de- 
cât, ci stătu să se gândească. Se gândi mult, scobindu-se 
mereu în nas şi căscând într'una. După ce se gândi mult, 
mult, după ce se scobi în nas şi după ce căscă de mai multe 
ori, găsi, în sfârșit, răspunsul. „Când am să fiu flăcău 
mare, zise el, şi am să câştig bani mulţi, am să-ți cumpăr un 
măgar frumos. 

Şi în mijlocul bâlciului Haplea se pornise să sbiere ca 
măgarii. 

„Mă, ce bine sbiară măgărușul ăsta!” strigară mai 
mulţi, care îl auziră. Haplea se bucură, auzind astfel de 
cuvinte de laudă, însă Frusinica să moară de rușine şi mai 
multe nu. 

„Taci! Taci!” îi zise ea şi-l ciupi tare de braţ, ceeâce-l 
făcu pe Haplea să dea un țipăt şi să i se răstească, zicân- 
du-i: „Dacă mă ciupeşti, să știi că îţi trag câţiva pumni, 
de îţi sar toţi dinţii! 

— Eşti un prost şi un mojic!” fu răspunsul Frusinicăi. 

Precum vedem, între ei doi nu prea se închega priete- 
nie. Ba chiar Haplea își trase braţul de sub braţul Frusini- 
căi şi se depărtă de ea și de umbrelă. Acum mergeau deci 
despărțiți, nu-şi vorbeau și nici nu se uitau unul la altul. 

Dar iată că un miros plăcut îl făcu pe Haplea să se în- 
senineze la faţă, să-şi scoată degetul din nas și să priveas- 
că cu ochi de lăcomie spre partea de unde venea mirosul. 
In acelaş timp, se apropie de Frusinica și îi zise, vorbin- 
du-i acum cu blândeţe: „Nu vrei să cumpărăm şi să mân- 
căm câte una? 

Ce să cumpărăm şi ce să mâncăm? întrebă Frusinica . 
îmbufnată. 

— Uite, gogoși calde, răspunse Haplea, arătând cu de- 
getul o grămadă de gogoși. 

— Acum n'am poftă de gogoși, îi zise Frusinica, vor- 
bindu-i tot supărată. Dacă vrei, n'ai decât să-ți cumperi tu 
şi să mănânci câte poftești”. 

Haplea merse la negustorul de gogoşi şi îl întrebă: 
„Câte gogoşi dai la un leu?” Negustorul se uită nedumerit 
la Haplea şi îl întrebă la rândul său: „Măi băete, nu cumva 
ei fi dela Hăpleşti? 

— Da, sunt dela Hăpleşti și mă cheamă Haplea. 

— Dacă-i aşa, îi zise negustorul, să cumperi gogoși, când 
te întorci la Hăpleşti. Aici pentru un leu nu capeţi nici o 
jumătate de gogoaşe”. Ia E ; 

Haplea plecă în jos capul şi se îndepărtă ruşinat, dar 
îi veni în ajutor Frusinica. Ei nu-i păru bine că negustorul 
îşi bătuse joc de Haplea. De acea, merse ea şi întrebă: „Cât 
ceri pe două gogoşi? i Să 

— Patru lei”, răspunse negustorul și îi vorbi politicos, 
mai ales că o cunoştea. 

Frusinica plăti patru lei, luă două gogoși și dete una 
lui Haplea. Aşa se împrieteniră din nou și se plimbară prin 
bâlciu până seara târziu. NOŞ NAE 


Arra 


ÎN A a 


PI aa Pee ee tt că 


E era 


Fotografii de la cititoarele şi 


- - EAA i h 
Jeanna Porjés Aneta M. Rosenberg Hary M. Rosenberg Constantiniu Eugenia 
„l-a cl. I-a Un cititor al „Dimineţii Copiilor” cl. II-a 
Scoala primară de fete „„Mecet” Școala primară de fete No. 1 Buzău Şc. primară de fete „Pitar-Moși” 
București Buzău București 


o...” 


Velceleanu Marioara Sylvia Neumann Apostolescu I. Mihail Sarica Pamfil 
A „cl. Il-a cl. IV-a Clasa II-a Clasa III-a 
Şcoala primară de stat No. 1 Şcoala primară de fete Şcoala primară de băeţi No. 2 Şcoala primară de fete No. 7 
Timișoara-Cetate Galaţi i Câmpina Iaşi 


a |! E 


Zaitev Ilia Goldştein Mira Drăgănescu Florica Nina Gh. Zberea 


Clasa Il-a Clasa l-a Clasa IV-a Clasa IV-a 
Şcoala primară de băeţi No. 4 Școala de fefe No. | Popa Rusu Şcoala primară de fete No. 3 Şcoala primară de fete 
Huși București Giurgiu Păpuşoi-Cetatea Albă 


Gheorghe Popazu Căcilia Hochmann Moise Chisliuc Gela Finkelştein 
Clasa III-a Clasa III-a Clasa III-a Clasa II-a 
Şcoala primară mixtă Şcoala primară mixtă No. 15 Şcoala primară „Mogheu David” Şcoala primară de fete No. 9 
Vortingeni-jud. Soroca Cernăuţi Chişinău Bucureşti 


a 


Silvia Paula Pamfil „Elena Gh. Bărbulescu Lidya Partenie Nicolaescu V. Silvya 


Clasa I-a Clasa Il-a Clasa II-a Clasa IV-a 
Scoala primară de fete No. 7 Scoala primară de fete Liceul Iulia Hajdeu Nicolaescu V. Remus 
laşi Comana-Vlașca Vasile Partenie Clasa l-a 
Clasa IV-a Şc. primară mixtă I. G. Duca 
Scoala primară de băeţi No. 2 Brezoiu-Vâlcea 
Cahul 


7 
Apra S 


Cum s'a pricopsit Haplea 


Å 
Tr 
Haplea-al nostru-a moştenit D ta a ai 
Şapte cai de călărit sete caii toți cei șapte Trece-așa vr'o săptămână 
Ši zicându-și: „N'am ce face, irp te vacă să-i dea lapte. Vaca-i pare cam bătrână, 
lar călare nici nu-mi place”. cât de bine-a socotit! Cam urită, chiar e şchioapă 
Și ce rău i-a păcălit. Cât de lapte, par'că-i apă. 


„Văd mai bine , zice el, Vine iarna, geru-i mare, Sau îl schimb eu p'o pisică 
E să-mi cumpar un vițel . Vrea vițelul de mâncare. Ce mănâncă mai ial "4 
Mult pe gânduri nici na stat,  Fân, tărâţe şi mălai: i Bravo mie şi tară >! E 
Vaca p'un vițel a dat. „De-i aşa mai bine-l tai. ATA cu cine sta în ici d 


Dup'o săptămână două Insă știți ce s'a 'ntâmplat? Arse casa toată scrum, 

li veni trăznaie nouă: Coada foc că i-a luat Că rămase Haplea 'n drum 
O schimbă p'un şoricel, Şi fugind el speriat, lată, nene, pricopseală 
Drăgălaş și mititel. Foc la casă că i-a dat. Când lucrezi cu socoteală.” 


ATEN 


Cangurul care făcea pe orbul 


O maimuţă milostivă 

De pomană bani le-a dat, 

Dar un vânt, suflând puternic, 
Pălăria i-a luat. 


Cu un cangur sa 'nvoit, 
Cangurul făcând pe orbul, 


Să cerşească au pornit. 


A uitat că-i orb cangurul Și luând de gât pe cangur, 
Și so prindă se repede. Dă cu băţul, dă de zor. 
„M'a'nșelat, strigă maimuța, Ci-că de atunci cangurul 

Asta-i orbul care vede! Nu-i nici orb, nici cerşetor. 


TUŞA NICULINA 


Amun 


A fost odată o fetiţă. Dacă m'aţi întreba: „Era frumoa- 
să fetița aceasta?” vă răspund numai decât: „Da, era fru- 
moasă, era chiar foarte frumoasă!” Nu se gândea însă la 
altceva, decât cum să se împodobească mai bine, ca să 
arate şi mai frumoasă de cum era din naștere. 

Cel puţin de douăzeci de ori pe zi se privea în oglindă 
zâmbindu-și mulţumită sau încruntându-se supărată. Aceas- 
ta, după cum se vedea frumoasă sau mai puţin frumoasă. 

Intr'una din zile, fetiţa aceasta — hai să-i dăm un nume 
cam străin şi să zicem că o chema Mirela — văzu la gea- 
mul unei prăvălii un colan făcut din niște mărgele albastre, 
care străluceau. Mirelei, colanul acesta i se păru o minune 
de frumuseţe. Ce bine i-ar sta, dacă și l-ar trece în jurul gå- 
tului ! 

Insă colanul costa o sută de lei, iar toată averea Mire- 
lei era de zece lei. Să-i ceară mamei sale nouăzeci de lei, 
pentru ca să împlinească suta? l-ar fi cerut de geaba, pen- 
trucă mamă-sa nu i-ar fi dat, mai ales că era o femeie să- 
racă. Dar chiar să nu fi fost săracă, şi tot nu i-ar fi dat pen- 
tru ceeace vroia să cumpere Mirela. 

Mirela ardea de dorinţa de a avea colanul de mărgele 
albastre. Căută să se poarte cât mai bine cu mamă-sa. li 
ajuta la trebile din casă şi făcea numai decât tot ce îi po- 
runcea. De asemenea, când mătușa sa venea în vizită, Mi- 
rela se linguşea pe lângă dânsa, o îmbrăţișa, o întreba de 
sănătate. 

Atât mamă-sa, cât şi mătuşă-sa erau mirate, dar şi 
mulțumite de această schimbare a Mirelei şi din când în 
când, îi dădeau câţiva lei ca bani de buzunar. Așa putu 
Mirela ca într'o lună de zile să strângă suma de o sută de 
lei. A fost pentru dânsa ziua cea mai fericită din viaţă. 


māagar - 


A doua zi, spuse mamei sale o minciună oarecare și 
porni glonţ să cumpere colanul cel mult dorit. Insă, când să 
treacă de colțul străzii, auzi un plânset, care o făcu să se 
oprească. O fetiţă ceva mai mică decât dânsa, dar îmbră- 
cată foarte sărăcăcios, plângea vărsând şiroaie de lacrimi. 
Mirela, care n'avea suflet rău, o întrebă: „Dece plângi, mi- 
cuţo ? 

— Am pierdut, îi răspunse fetiţa, banii cu care vroiam 
să cumpăr o doctorie pentru mama. 

— Intoarce-te acasă, o sfătui Mirela, spune-i mamei 
tale ce s'a întâmplat și cere-i să-ţi dea alţi bani. 

— Dar mama nu mai are nici un ban, fiindcă suntem 
foarte săraci”, zise fetița printre lacrimi. 

Mirela îngălbeni la față. Intrebă, ceeace nu dorea să 
întrebe, dar inima îi porunci, așa că zise: „Câţi bani costă 
doctoria? 

— O sută de lei 

Cum ardeau bani, pe care Mirela îi strângea în mână! 
Ai fi zis că sunt de foc! Inima o îndemna spre o faptă de 
milă și de bunătate, dar în acelaş timp vedea strălucind. 
înaintea ochilor ei colanul de mărgele albastre. Ispita fu 
mai puternică decât glasul inimei. Mirela fugi alergând, ca. 
să cumpere colanul şi lăsă să plângă şi să se vaete în stradă 
pe fetița cea săracă. 

E drept că, ajungând la prăvălie, se opri şi avu câteva 
clipe de şovăială. Ba chiar avu un moment gândul să se 
întoarcă la fetiţă şi să-i dea suta de lei. Dar şi acum ispita 
eşi biruitoare: Mirela cumpără colanul şi şi-l trecu de gât. 

Aşa eşi din prăvălie, când sa întâmplat o ` minune, 
cum nu cred să se mai întâmple. Tocmai în momentul acela 
trecea pe acolo un măgar. Nu era un măgar mare, ci un 
măgăruş destul de drăguţ.. 

Măgărușul dete un sbieret aşa de tare, că Mirela a- 
proape să asurzească. Se întoarse spre măgăruș, dar în a- 
ceiași clipă se simţi sguduită de fiori puternici. 

Şi ce să vezi? Să vezi şi să nu crezi! Colanul de mărgele 
albastre pieri, iar pe fruntea Mirelei apăru lipită o. coadă 
de măgar, o coadă lungă și groasă, care se mişca încoace şi 
încolo. 

Nici nu ne putem închipui durerea şi desperarea de 
care a fost cuprinsă Mirela. Plecând în jos capul şi căznin- 
du-se să acopere cu mâinile coada de măgar, dete fuga 
acasă, plângând şi țipând. 

Această coadă de măgar era o pedeapsă nu numai pen- 
tru purtarea ci faţă de fetiţa cea săracă, ci și pentru ză- 
dărnicia şi îngâmfarea ei. Şi mama ei plânse, când văzu 
nenorocirea ce i se întâmplase. 


m 


Treptat, treptat, frumosul nume de Mirela a fost uitat 
de toată lumea. A sosit o zi, când nu i se spunea într'altfel 
decât Coadă de măgar. 

Mirela nu mai stătea acum în faţa oglinzii, căci ce ar 
fi văzut? O coadă de măgar, care îi ajungea până la cingă- 
toare. De asemenea, nu se mai îmbrăca în rochiţe frumoase, 
fiindcă acum i s'ar fi potrivit așa de puţin. 

Amar şi dureros era traiul ce ducea acum sărmana 
Mirela. Nu eşea din casă decât seara târziu, pentrucă numai 
aşa putea să scape de râsetele şi de batjocurile copiilor şi 
chiar ale oamenilor mari. Muncea toată ziua, doar, doar, 


(Citiţi continuarea în pag. 11-a) 


10 
tiv 


Vasul chinezesc 


e o masă de marmoră stătea de mai mulţi ani 
un vas de porțelan adus din China. Cu toate a- 
cestea, între vas şi masă nu se legase nici o prie- 
tenie. Insă, într'o zi, masa, fiindcă se plictisea 


grozav, îi vorbi vasului, zicându-i: „Domnule 
vas, nu mai pot de plictiseală! Spune-mi, te rog, o poveste, 
ca să mă mai distrez. 

— Bucuros!” răspunse vasul şi începu povestea ce ur- 
mează: 

„In copilăria mea locuiam în palatul împăratului din 
China; într'un salon, unde erau puse unul lângă altul pa- 
truzeci de vase care de care mai minunate .Impăratul che- 
mase pe un mandarin, ca să le păzească, spunându-i că-i 
taie capul, dacă se sparge vreunul din vasele acelea. Insă, 
după vreo lună, pe când într'o zi mandarinul le curăța de 
praf, nu ştiu cum se făcu, că scăpă din mână vasul cel mai 
preţios. Îndată după aceasta, împăratul a poruncit să i se 
taie mandarinului capul. 

„Un alt mandarin a fost pus la paza vaselor. Dar și 
pe acesta îl pândea nenorocirea: nu trecură la mijloc nici 
două săptămâni, că și el sparse un vas. I sa tăiat şi lui 
capul. 


= 
Urmarea din pag. 10 la povestea: Coadă de măgar 


mai uită nenorocirea. Precum vedem, nu mai era Mirela 
de mai înainte. Se schimbase şi se schimbase în bine. 

Dar într'o după amiază Mirela a trebuit să iasă ziua 
din casă. Trebuia să meargă la mătuşa ea. La înapoiere, 
văzu stând la poarta casei lor o fetiță, care părea. că aş- 
teaptă pe cineva. Fetiţa aceasta ținea mâna dreaptă în- 
tinsă, ca una care cere de pomană. 

Când se uită la fetiţă, inima Mirelei svâcni puternic în 
piept. Da, era ea, era tot fetiţa, care îi eşise în drum îi ziua 
cea nenorocită. Acum însă era îmbrăcată în sdrențe, iar 
fața îi era mai galbenă decât turta de ceară. 

In gândul Mirelei, se născu o întrebare, dar de teama 
răspunsului, nu îndrăznea să o facă. Totuși, inima îi po- 
runci. „Ce face mama d-tale? întrebă ea pe fetiţă. 

— Mama a murit!” răspunse fetiţa. 


Mirela nu mai întrebă nimic. Intr'o clipă fu în casă, 


„Impăratul alese atunci pe omul cel mai isteţ din împă- 
răţie, crezând că acesta va păzi mai bine vasele preţioase. 
Insă noul paznic, îndată ce intră în salonul unde erau va- 
sele, luă un băț mai gros şi le sparse pe toate, prefăcându-le 
în țăndări. Se înfăţișe apoi împăratului şi îi zise: „Am 
spart treizeci şi opt de vase preţioase, ceeace înseamnă că 
am scăpat viața la treizeci şi opt de supuși. Cât despre 
viața mea, sunt gata.să o jertfesc. Așa dar, aştept porunca 
Măriei Tale, ca să mi se taie capul”. 

„Spre nespusa mirare a celor de faţă, împăratul nu se 
înfurie, nu porunci, așa cum era de așteptat, să i se laie o- 
mului capul şi nici nu răspunse numai decât. Stătu mai 
multe minute pe gânduri, apoi vorbi, zicând noului paznic: 
„Ceeace ui făcut, a fost o faptă foarte înţeleaptă. Nu numai 
că te iert. dar te însărcinez să vinzi toate vasele prețioase 
din palat, iar banii ce vei lua, să-i împarţi la oamenii să- 
raci. Viaţa unui om este mult mai prețioasă decât toate va- 
sele pretioase de pe pământ”. 

„Aşa se tace, își încheie vasul preţios vorba, că eu am 
părăsit palatul împărătesc din China și am nimerit toc- 
mai în salonul acesta”. 

- FLOREL 


De vorbă cu cititorii 


I. I. O. V.-P. Neamţ.—Iţi publicăm schița d-tale la rubrica 
„De-ale începătorilor”. l-am schimbat însă titlul şi am şters 
două, trei rânduri dela început, aceasta ca să-ţi arătăm şi 
d-tale că trebue să te fereşti de a descrie pe larg frumuseţile 
naturei. Pe cititorii noştri îi interesează mai mult acţiunea 


Gecât descrierea. 

LUC. — L. CHIȘINĂU. — „Muntele Carpat”. 
Drăguţă cititoare, află mai întâiu că se spune „munții 
Carpaţi”, la plural, nu la singular. al doilea. In încerc- 
carea d-tale în versuri  întrebuințezi cam greşit unele 
cuvinte. Spui, de exemplu, 'că barbarii au năvălit îm- 
bălsămați cu fapte rele”. Cuvântul „îmbălsămaţi” n'are 
aci nici-un înțeles şi nici un rost. 

MIH. SM.-SIBIU. — „Legenda ploii”. Scrii frumos şi în- 
florit — ba chiar n'ar strica, dacă ai întrebuința mai puţine 


_înflorituri de stil. Insă „Legenda ploii” nu poate fi publicată 


pentru ca o clipă mai târziu să se întoarcă, aducând toate . 


rochițele sale frumoase, toți pantofiorii săi, toate jucăriile 
sale, ba, pe deasupra, şi pâine, şi brânză şi o bucată mare 
de prăjitură. Dete totul fetiţei, apoi o strânse în braţe şi o 
sărută pe frunte, ca şi cum ar fi vrut să-i ceară iertare. 

Şi să vedeţi minune! Când s'a întors acasă, Mirela nu 
mai avea nici urmă. din coada de măgar şi era tot așa de 
frumoasă, cum fusese odinioară, ba chiar era şi mai fru- 


„moasă, de oarece chipul îi era luminat de o lumină nouă : 


de lumina bunătăţii. 


DINU PIVNICERU 


11 


(Nora 


— şi ne pare foarte rău — pentru următoarele două motive: 
a) nu era nevoe să fie aşa lungă, adică nu era nevoe să în- 
cepi cu întâmplarea din grădina Getsemani, ci puteai începe 
cu scena răstignirei. 

Al doilea. Ploaia cade pe pământ încă dela începutul în- 
ceputurilor, iar nu numai dela patimile Mântuitorului. Te 
sfătuim să încerci cu alte bucăţi, pentrucă vedem cu plăcere 
că talentul nu-ți lipseşte. 

COLABORATORII REVISTEI. — Cititorului dela Con- 
stanta, care ne cere să-i dăm numeie colaboratorilor „Dimi- 
netii Copiilor”, îi răspundem că poate vedea aceste nume, ur- 
mărind n-rele revistei. 

V. P. D. O.-FILIPEŞTI. — lată că îţi facem plăcerea şi 
îti publicăm încă o bucată: „Zorile pe mare”. La înapoierea 
d-tale la Bucureşti ai face însă bine să treci într'o după a- 
miazi la Redacţie, ca să ţi se dea îndrumări. Cât despre poe- 
zie, pe de o parte, este cam grea pentru cei mai mulţi din ci- 
titorii noştri, iar, pe de altă parte, suntem siguri că d-ta n'ai 
văzut pustiul, care nu se prezintă chiar aşa cum l-ai descris. 

AD. T.-MARAȘŞEŞTI. —. Istorioara „Turcu” se publică la 
rubrica „De ale începătorilor”. 


- 


e mult, foarte de mult, trăia într'o țară dincolo 
de mare un rege al cărui nume era René. René 
luase de soție pe frumoasa prințesă Imogen, 
care venise de departe şi fusese primită cu mul- 
tă bucurie de toţi supușii regelui. 

„Ce pot face astăzi, ca să-ţi fiu pe plac?” o întreba 
regele în fiecare dimineaţă. Intr'una din zile Imogen îi răs- 
punse zicând că doreşte să asculte pe toţi cântăreţi din îm- 
părăţie. 

Regele René chemă îndată pe crainici şi le spuse să cu- 
treere ţara, să sune din trâmbiţi şi să strige tare: „Ascultaţi, 
cântăreților! Stăpânul nostru, regele René, vă poruncește 
ca în ziua de întâiu Mai să veniţi cu toţii la palat şi să cân- 
taţi în cinstea şi lauda reginei Imogen”. 

Unii cântăreți cântau frumos din gură, iar alţii cântau 
tot atât de frumos din harpă. Acum foarte mulţi ani în ur- 
mă ei cutreerau ţările, mergeau cântând din palat în palat, 
din casă în casă, din colibă în colibă și erau primiţi pretu- 
tindeni cu multă bucurie. 

Cântau faptele vitejeşti ale cavalerilor, războaiele şi 
luptele, apoi povesteau despre vânătorii curagioşi, care să- 
pau în pădurile mari, despre zâne şi pitici, mai bine decât 
o carte de poveşti. Şi fiindcă în vremea aceea nu erau cărți 
de poveşti, fiecare, dela copiii mici până la regi, era mul- 
tumit, când vedea că vin cântăreții. 

Și acum, când cântăreții auziră porunca regelui, se gră- 
biră să meargă la palat, ca să fie acolo în ziua de întâiu 
Mai. S'a întâmplat ca mai mulţi dintr'înșii să se întâlnească 
pe drum, aşa că au hotărit să facă drumul împreună. 

Unul din cântăreții aceştia era un tânăr pe nume Har- 
monius. Pe când ceilalți cântăreţi vorbeau despre cânte- 
cele ce ar cânta la palat, Harmonius culegea flori sălbatice, 
care crescuseră dealungul drumurilor. 

„Eu, spuse cântărețul cel mai bătrân, căruia îi albise 
părul, am să cânt despre războaie şi lupte. 
lar eu am să cânt despre femei şi despre darurile 
lor”, zicea cântăreţul cel mai tânăr. Insă Harmonius le 
şopti: „Ascultaţi! Ascultaţi! 

— N'auzim altceva decât vântul, care suflă în vârful 
arborilor, îi ziseră ceilalţi cântăreţi, aşa că nu ne pierdem 
vremea să stăm și să așcultăm”. 

Ei merseră înainte, lăsând pe  Harmonius singur. El 
însă stătu sub arbori şi ascultă, fiindcă auzea ceva foarte 
plăcut. Auzea cum vântul cântă despre călătoriile sale dea- 
curmezișul pământului. 

Il auzea povestind cum sburdă deasupra mărilor, cum 
ridică valuri furioase, cum răstoarnă corăbiile, cum apoi 
dă fuga în munți şi pe dealuri, făcând harpe din ramurile 
arborilor, cum după aceea suflă jos în văi, unde florile dan- 
sează vesel după aria ce le cântă el. Harmonius putea chiar 
înţelege cuvintele: 


„Să mă ajungă nimeni nu poate, 
Străbat eu și marea și văile ioate. 
Nimeni nu vede încotro pornesc, 
Nimeni — afară de Tatăl ceresc”. 


Aşa cântă vântul. Harmonius stătu să asculte, până ce 
invăţă pe din afară toate cuvintele. Apoi alergă și ajunse 
pe tovarășii săi de drum, care vorbeau despre ceeace au 
să vadă la palatul regelui. 

„Vom vedea şi coroana sa de aur şi giuvaericalele re- 
ginei”, zise din partea sa cântărețul cel mai tânăr, aşa că 
Harmonius nu le-a putut povesti despre cântecul vântului. 

Acum drumul lor ducea printr'o pădure. Pe când ei stă- 
teau de vorbă, Harmonius le zise: „Tăcere şi ascultați!” Dar 
ceilalţi cântăreți îi răspunseră:: „O, nu se aude decât mur- 
murul râului, care curge printre pietre. Hai mai bine să 
ne grăbim și să ajungem mai repede la palatul regelui”. 

Insă Harmonius se opri să asculte ce cântă râul despre 
călătoriile sale printre flori şi verdeață, printre cărări um- 


2 e ci 
a] 


Poveştile mamei 


ântecul cântărețului 


broaste, peste stânci în căderile de apă strălucitoare, pe când 
își merge pe drumul său până la marea cea întinsă. 
„Umblând și curgând la umbră şi soare, 
Alerg mereu până la frumoasa mare. 
Și ziua și noaptea cânt cântecul meu, 
Şi știu că m'ascultă din cer Dumnezeu”. 

Așa cânta râuleţul. Harmonius ascultă, până ce învăţă 
cuvintele, apoi fugi să ajungă pe ceilalţi cântăreţi. Când 
i-a ajuns, aceștia vorbeau despre rege şi regină, aşa că n'a 
putut să le povestească despre cântecul râului. Insă iată că 
Harmonius auzi iarăşi ceva minunat de frumos, de aceea 
strigă: „Ascultaţi! Ascultaţi! 

— O, nu e decât o pasăre, care cântă! îi răspunseră cei- 
lalți cântăreţi. Hai mai bine să ne grăbim, ca să ajungem 
mai repede la palat”. 3 

Dar Harmonius se opri, fiindcă pasărea cânta nespus 
de frumos. Cânta un cântec despre arborii verzi, despre 
cuiburile din fiecare arbore şi despre ouăle din fiecare 
cuib. Şi era aşa de veselă pasărea când cânta: 

„Cu inimă veselă în juru-mi veniți 
Şi cântecu-mi dulce frumos auziti. 
Eu sbor fără teamă pe uscat și mare, 
Cerescul Părinte în grijă mă are”. 

— ţi mulţumesc, păsărică frumoasă, îi zise Harmonius 
că m'ai învăţat încă un cântec. Se grăbi apoi să ajungă pe 
ceilalți cântăreţi, fiindcă nu mai era mult până la palatul 
regelui. 

La palat li s'a făcut o primire frumoasă şi au fost os- 
pătaţi în sala cea mare, mai înainte de a se înfăţişa re- 
gelui. 

Regele şi regina îi aşteptau în scaunele lor regeşti. Re- 
gele se gândea la regină și la cântăreţi. Insă regina se gân- 
dea la casa părintească, la livezile şi grădniile ce o încon- 
jurau şi la fluturii după care alerga, în anii când era o 
fetiţă mică. 

Unul după altul, cântăreții cântară înaintea lor. Cân- 
tăreţul cel mai bătrân cântă, aşa cum spusese, despre lupte 
şi războaie, iar cântărețul cel mai tânăr cântă despre femei 
şi darurile cu care sunt înzestrate, ceeace plăcu mult cu- 
coanelor dela palat. i 

La urmă veni rândul lui Harmonius. Când atinse stru- 
nele harpei şi începu să cânte, cântecul său glăsuia ca vån- 
tul, care suflă, ca marea, care spumegă, și ca arborii, care 
trosnesc. Apoi cântecul se făcu mai blând, semănând cu 
râul, care curge printre pietre şi pietricele. lar când regele, 
regina și toți curtenii ascultau în uimire „cântecul lui Har- 
monius se făcu mai dulce, tot mai dulce. Se părea că auzi 
toate păsările cântând într'o dimineaţă de primăvară. Cu 
partea aceasta, Harmonius își încheie cântecul. 

Incântată, regina bătu din palme, iar damele de onoare 
din jurul ei fluturau batistele. Insă regele se cobori de pe 
tron, se apropie de Harmonius şi-l întrebă dacă n'a venit 
cumva din Ţara zânelor cu un cântec aşa de minunat. Har- 
monius răspunde: 

„Trei cântăreţi dealungul drumului au cântat, 
lar eu dela dânșii cântecul am învățat”. 

Când auziră aceasta, ceilalți cântăreți se uitară mirați 
la Harmonius, iar cântărețul cel bătrân zise regelui: „Har- 
monius visează! Nam auzit nici o muzică dealungul dru- 
mului ce am făcut împreună”. 

La rândul său, zise şi cântărețul cel mai tânăr: „Nu 
'ncape îndoială că Harmoniul e nebun! Noi nici n'am în- 
tâlnit pe cineva pe drumul ce am făcut împreună”. 

Dar regina se aruncă în vorbă, zicând: „Ceeace a cântat 
Harmonius, este un cântec vechiu, foarte vechiu. Il auzeam 
pe când eram o copilă. Şi știu şi numele celor trei cântă- 
reţi”. Şi regina îi numi: vântul, râul şi păsările cerului. 


Povestită dețjORINA GRAĂDINARU 


AA 


frig. Dar trecătorii nu 
simțeau frigul. Bătea vântul, cădeau frunzele. 


e strada Toamnei, era 


Dar trecătorii nu se întristau pentru vânt şi 
frunze. Era o zi mohorită, cer înnorat. Doamne. 
vai de soarta săracilor! 

Am intrat într'o curte lungă, de parcă nu se mai sfârșea. 
Eram însărcinat, împreună cu doamna Pericari, să împăr- 
tim ajutoare din partea unei societăţi de binefacere. O fe- 
meie bolnavă ceruse sprijinul şi acum i-l aduceam. Nu 
ştiu de ce, dar sufletul îmi era plin de mulțumire. O mul- 
țumire nouă, neîncercată. Simţeam că o fiinţă nefericită ne 
așteaptă să venim. Doamna, care mă însoțea, mergea tă- 
când. O urmam cu acest simţimânt, pe care vream să nu 
mi-l tulbure o întrebare. 

Ce curte tristă! De-o parte şi de alta, odăi mici, în care 
nu se vedea pic de viaţă. Imi veni un gând: ce fac aceşti 
oameni pe această vreme rea? Ce pun la cale, cum așteaptă 
iarna care bate la ușa fiecăruia, ce griji au? 

„O fi stând în fund? întrebă însoţitoarea, după ce a- 
junserăm în mijlocul curţii. 

Știu eu? Ar fi bine să întrebăm pe cineva” 

Doamna găsi, probabil, că aveam dreptate, deoarece 
se duse să sune la prima-uşă. Un domn în vestă ieşi su- 
părat. 
„Căutaţi pe cineva? Sunteţi din provincie, rude? 

— Nu, domnule. Căutăm pe Elena Simigiu, bolnavă. 
Vreți să ne arătaţi unde locueşte?” 

Domnul în vestă începu să râdă. 

„Ha, ha, ha! Oţi fi vrând să iau şi târnăcopul cu mine, 
nu-i așa? 

— Nu înțeleg, şopti doamna. Te rog să ne lămurești. 

Ce să mai lămuresc, cucoană, rânji omul s'a lămurit-o 
ăl de Sus. A murit alaltăieri. Ba mi-a rămas și datoare pen- 
tru chirie, că — ştii — eu sunt proprietarul... Nu cumva 
o fi avut să vă dea şi d-voastră ceva? Ha, ha, ha! Să fiți 
sănătoasă! Au și 'ngropat-o...” 

Mă uit la tovarăşa mea, cu o privire tristă. Nu spune 
nimic. Stă așa, izbită de tragica întâmplare. O văd fără 
grai, împietrită. E o doamnă din lumea mare, are o casă 
cât un palat. Nu-mi place starea ei. 

„Vezi? Am venit târziu. Intotdeauna binefacerile vin 
târziu... îi şoptesc. 

— Da. Dar nu credeam. 

— Toți oamenii mor... 

— Şi ce-i cu asta? 

— Poate e mai bine pentru ea... Ajutorul nostru sar 
fi terminat într'o bună zi. Dumnezeu s'o ierte...” 


O sprijin de braţ, este prea abătută. Ne îndreptarăm 
spre ieşire, străbătând iarăşi curtea. 

„Trebuia să venim mai din timp, şopti ea, dar abia 
înţelesei. 

Lasă! O să ajutăm pe alţii”. 

Ajunsesem la poartă. Deodată omul în vestă mă strigă. 

„Hei, domnule! Numai pentru Elena Simigiu aveaţi bu- 
zunarele pline? Pentru alţii, nu?” 

Ghicise că suntem dela o societate de ajutorare. 

„Ce vrei să spui? îl întreb, oarecum supărat, pentrucă 
își bătea joc de misiunea noastră. 

— Vreau să spun că mai este o nenorocită aici, în curte, 
care nare ce mânca, fata Simigioaicei... 

— Ah, dar asta n'o ştiam! îşi arată mirarea tovarăşa 
mea de drum. Nu știam c'avea o fată. 

-- Eh! Parcă ştiţi d-voastră tot ce en lume, râse el 
pentru a doua oară. oar n'aţi fi Dumnezeu şi Sfântul: 
Petru!” 

Și râse din toate puterile de gluma lui. 

„Vrei să ne-o arăţi? îl rugai. 

Poftiti! Cu mare plăcere! Am luat-o la mine, să mă- 
ture. Doar şi eu am suflet... 

- Mă rog, n'a spus nimeni că nu”. 

II urmarăm. Intrarăm într'o cameră strâmtă. Nu ne 
trebui mult ca să ghicim că era o bucătărie. 

O fetiţă ca de cinci ani spăla mozaicul. Ingenunchiase 
pe piatra rece, luase o găleată cu apă şi-un țol. Ii sta bine 
hărnicia de gospodină, dar era prea mică gospodina asta. 

„Bună ziua, drăguţo, i se adresă doamna. Ce faci? 

— Spăl pe jos, să fie curat, răspunse fetiţa. 

— Dar, nu e prea greu pentru tine? 

— Nu! Domnul Tache îmi dă mâncare pentru asta. 
Toată lumea trebuie să muncească. 

— Iti dă mâncare bună, sau...? 

— De sigur. Din care mănâncă şi dumnealui. Mâncăm 
împreună. 

— Atunci... îți place la domnul Tache? 

— Da. Mi-a spus c'o să mă crească până mă voi face 
mare, mare de tot...” 

Doamna Pericari suspină. Proprietarul zâmbea blând, 
aproape prosteşte. Ghicii după zâmbet, sufletul lui. Nu, nu 
era om rău, cu toate glumele. Un om rău nu râde sănătos. 
așa sănătos ca el. li lăsarăm fetiţei un pachet. 

„Mulţumesc, domnule Tache, pentru inima dumitale. 
La început, am crezut că ești rău...” 


Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


13 
DIMINEATA 
AeTLLOS 


pe 


"i 


N TARA- COPIILOR 


Era în mea examenelor. 

Ce cald! Ce frumos era afară! Toate florile de mii de 
culori străluceau în verdele mătăsos al ierbei. 

Soarele în înaltul cerului albastru fără sfârşit surâdea 
invitându-te parcă să sburzi niţel pe câmpiile pline de mi- 
TOS... 

Nelu stătea la geam. 

Era singur în toată casa şi privea la aceste minunăţii 
ale naturii pe fereastra deschisă şi... Doamne! Cum ar fi 
eşit şi el acum afară la joc. Cât-de fericit s'ar fi simţit în 
grădina plină de flori din faţa casei! 

Dar Nelu trebuia să înveţe. Mâine avea loc examenul 
şi acum în loc să se ducă să sburde pe afară, în fața lui se 
găsea o carte, „Cartea de cetire” pe care trebuia s'o înveţe 
din scoarță până în scoarță şi asta până diseară. 

Doamne! şi ce groasă mai era cartea de cetire! 

„Cine a mai inventat şi şcoala cu toate examenele ei? 
Oare n'ar fi mai bine ca timpul acesta atât de frumos şi 
plăcut să-l petrec altfel decât învățând? La ce foloseşte 
învățătura? 

Cam așa gândea micul nostru prieten Nelu, privind pe 
geam afară. Adevărul e că acestui copil atât de drăguţ şi 
inteligent nu-i prea place învăţătura. Lucru trist nu? Foar- 
te, foarte trist... 

Musculiţele bâzâiau în jurul lui şi păsărelele îi făceau 
parcă în necaz sburând pe afară cu strigăte vesele. Soarele 
îl privea râzând pe geam şi zmeul lui părăsit în fundul 
grădinii sbârnâia în bătaia vântului, parcă l-ar fi poftit la 
joacă: „Ce mai stai? Hai vino de mă înalţă!” 

Toate astea se amestecă în capul lui Nelu. O muscă 
mare i se aşează pe nas. El n'o vede. Căldura îl moleșeşte. 
Pleoapele îi cad grele... 

Nelu se scoală încet de pe scaun. Câţiva paşi şi e la 
ușe. Nu-i mai rămâne decât să apese pe clanţă şi să treacă 
pragul. E în grădină. 

Din colțul unde a fost aruncat, zmeul îl mai chiamă, şi 
acum şi când îl vede apropiindu-se, pare şi mai vesel. Işi 
agită coada lungă, pe care Nelu i-a făcut-o rupând pe furiș 
fâşii din cârpele de praf ale mămichii, şi sbârnâe cu putere. 
Nelu a uitat cu totul cartea de cetire care a rămas tristă 
pe geam. 

lată-l acum pe Nelu alergând vesel prin livadă. Smeul 
lui s'a ridicat sus de tot. Lui Nelu i se pare că e printre 
nouri sus, su... până la soare. 

Deodată un nour l-a învăluit și Nelu nu-l mai vede, 
dar în acelaşi timp-un vânt puternic l-a smucit și Nelu se 
vede ridicat în văzduh. Casele şi tot ce era pe pământ îi 
apar mici de tot ca niște jucării de copil; în urmă nu le. 
mai vede deloc. Pământul îi apare ca o minge uriașe ce se 
învârteşte repede, repede. 


-LENEȘI 


Nelu se uită cu spaimă în juru-i. 

Deasupra lui se afla o întindere nesfârşită albastră. 
Noruleţi albi îi gâdilau picioarele. Ce plăcut! 

Intorcându-și privirea în dreapta, Nelu vău un nour 
uriaș de nu i se vedeau marginile şi tot deodată simţi că 
e atras de nişte puteri nevăzute în spre acel nor. 

Curând se cobori în mijlocul norului. 

Nelu rămase încremenit de ceeace vedea! 

Se găsea în mijlocul a câtorva mii de copii ce-și petre- 
ceau ziua în cele mai frumoase jocuri şi distracţii. Unii să- 
reau capra, alții se jucau eu mingea, alţii se plimbau cu bi- 
cicleta, se jucau de-a baba oarba, mâncau dulciuri, se ju- 
cau cu cercul, mă rog, făceau tot ceeace poate înveseli şi 
distra pe copii. 

Nelu se apropie cu 
zise : 

„Dacă eşti bun,domnule, te rog să-mi spui unde mă 
găsesc acum. Ce ţară e asta?” 

Copilul se uită cu mirare la el. Era cu nasul jupuit şi 
hainele murdare şi rupte. Părul său roșu ca morcovul era 
încălcit şi nepieptănat. In starea în care se găsea numai a 
„domn” nu semăna. 

„Aici e Țara copiilor, răspunse el după un timp. Se 
vede că eşti un nou venit. Ei bine, ascultă-mă, vericule. Ai 
dat în fine de fericirea cea mare. Aici e țara cea mai mi- 
nunată de pe pământ. Pe toată întinderea ei cea mare, nu 
se găsește nici o şcoală, nici un învăţător, nici o carte. Aici 
e veşnic vacanţă. Tot felul de jocuri şi distracţii ne sunt în- 
găduite şi nimeni nu ne obligă să învăţăm câtuși de puţin. 
Mâncarea ne cade din cer, cum cade şi ploaia. Cât despre 
îmbrăcăminte, aceea creşte în copaci deagata. Nu-ţi rămă- 
ne altceva de făcut decât să te obosești niţel pentru a o cu- 
lege şi altceva nimic” 

— O! Ce fericire! — strigă tare Nelu. — Doamne cât 
sunt de mulţumit că am venit şi eu aici. Dar spune-mi, te 
rog, cât ne e îngăduit să stăm în această ţară minunată? 

— Stai aici cât vrei... Adică nu — spuse ce lălalt copil. 
— Aici stau numai copiii. Indată ce unulždin noi a devenit 
mare, e trimes înapoi pe pământ. Inţelegi? lată dece se 
chiamă această ţară „Țara copiilor”. Băiatul se depărtă pu- 
țin, apoi se întoarse: 

— lată. Uitasem să-ţi spun că noi avem voie să mergem 
şi să ne plimbăm unde ne place în afară de un loc care e 
înconjurat cu gard şi care se cheamă „locul secretului” 
Cine calcă această poruncă e asvârlit de aici, imediat, îna- 
poi pe pământ”. 

Copilul se depărtă si în curând nu se mai văzu ameste- 


teamă de unul dintre copii şi-i 


(Citiţi continuarea în pag. 15a) 


QNEN 


j- 
fă 


III BI a ii i 


file 


SERIA Ill 


Fundația 
"n 3. SEI 
Air a ) Ca 


Y 
UA 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor". 


Romb  silabic 


1) Cuvânt neschimbător (II întrebuinţezi când faci comparații). 
2) Galbenă la faţă. 

3) în America de Nord. 

n e E că Prepeleac, erou al lui Creangă. 


Vertical la fel. . ue 
x Margareta Kahane 


| Triunghiu-Logogrif 


1) Strat de flori. 2) Nume de câine. 3) Grabă. 4) Sau. 5) Con- 


soană. 
Puiu, Bebe, Nellu 
Sinaia 


E 
Urmarea din pag. 14 la: In ţara copiilor leneşi 


cându-se printre ceilalți ştrengari. Nelu începu să se joace 
cu o minge mare de gumă. Se jucă până obosi. 

Atunci se aşeză la umbra unui salcâm şi începu să se 
gândească. 

Trebue să știți însă că Nelu era un mare curios. De- 
aceia acum nu se gândea decât la „locul secretului” şi se 
muncea să afle cam ce lucru minunat se afla ascuns acolo. 

li era teamă să nu fie asvârlit înapoi pe pământ, dar cu- 
riozitatea lui era şi mai mare decât teama și în cele din 
urmă o învinse așa că, pe când ceilalţi copii obosiţi se du- 
seseră la culcare, el păși în vârful degetelor către „locul 
secretului”. 

„Locul secretului” era un lac cu unda limpede ca cri- 
stalul. Atât de limpede îi era unda, încât Nelu vedea fun- 
dul lacului. 

Doamne! Ce grozăvie îi fu dat să vadă! Se văzu pe el 
om ajuns mare. Se întorsese din Țara copiilor şi acum îşi 
căuta de lucru. Dar el nu putea fi nici slujbaş la vreo ban- 
că, nici funcţionar, avocat, doctor ofițer şi toate astea din 
pricina că nu ştia carte. | 

Ajunsese un om sărac, neştiutor, sălbătăcit cu totul. 

Peste tot în jurul lui numai nenorociri. Părinţii lui mu- 
riseră de durere, văzând că toată munca le era spulberată, 
căci singurul lor copil ajunsese atât de rău. 

Lumea nu-i da nici o atenţie. Foştii luj colegi de școa- 
lă îl priveau cu dispreţ şi nu voiau să-l ajute, fiindcă ştiau 
că numai din lene ajunsese aşa rău. 

Nelu privea toate astea cu groază când se simţi ridicat 
în aer de cineva nevăzut şi până să se desmetecească auzi: 

„Pentru ceeace ai făcut, vei fi pedepsit”. 

Apoi acel cineva nevăzut îi dete drumul în văzduh. 

Nelu veni de-a berbeleacul în aer și căzu buf!... de pe 
scaun... pe podea... 

Se frecă uluit la ochi... Unde se găsea? In mijlocul ca- 
merei întins pe podea, cu cartea de cetire alături de el.. 

Totul nu fusese decât un vis... 

CORINA CONSTANTINESCU 
Chişinău 


15 
> AC (Omar 


Proverb ascuns 


„lonele, tu ai să paşti astăzi calul? 
- „Da tată! De azi înainte, numai eu am să-l pasc. 
„Dacă ai să faci aşa, îţi dau în dar un pachet de ciocolată. 
„Chiar dacă nu-mi dai nimic, tot am să te ascult. 
„Bravo! Nici frăţiorul tău nu se uită la daruri. El îşi caută 
de treabă, fără să se gândească la răsplată. 
— „Voiu face şi eu la fel, ca să fi mulţumit de mine. Şi apoi 
acum mă cam dor niște dinţi, aşa că nu pot mânca nimic. 
Luându-se câte un cuvânt din fiecare frază sau propozițiune, se 
va găsi un cunoscut proverb potrivit dialogului de mai sus. 
ANA MOSES 
Galaţi 


Hila 


Omonime 


M’au ţinut strâns de.... unui cal, călărind pe... muntelui. 
Elvira Orza 


Premianţii jocurilor pe luna lulie 


Ab. la „D. C.” pe 1 an: Dragoş M. Bonis. Steaua Română. Medea 
Constanţa. 3 

Ab. la „D. C.” pe 6 luni: Mironescu Marioara, str. colonel Băl- 
tăreț 37; Târgoviște; Sipoş Elalka, str. Atelierului No. 19 Loco; Io- 
nescu C. Viorel, str. Şt. Minculescu No. 19, T. Măgurele-Teleorman. 

Ab. la „D. C.” pe 3 luni: Ileana Călinescu, str. Austrului 5, 
Loco; Rente Stellon, str. Hotin No. 40, Loco; Livia Spânul, Se- 
letin-Rădăuţi; George Lorenian, str. Anastase Simu No. 6, et 6 Loco. 

Cărţi din ed. „Adeverul” în valoare de 80 lei: Cincinat Boca, 
Părteşti de jos Bucovina; Brandmann Chaim, str. Unirei 26, Gura 
Humorului; Mioara şi Ileana Teodorescu, str. Unirii 186, Craiova; 
Niculae Pătrâniche, com. Mândăr of. Târnova-Soroca; Siunea şi 
Linzea Rozen, cal. Moşilor No. 340, Loco; Eugen Chicoş, str. Nicolae 
Loco; Velicu R. Mircea str. Bibescu Vodă 10 Loco; Iulia Corgoja, 
str. Mihaiu Viteazu No. 34 C. Albă; Nora lgner, str. 14 Martie 35 


Loco, 
Câştigătorii din Capitală, sunt rugaţi să se prezinte personal şi 
cei din provincie să trimită adresa exactă. 


=== 
Urmarea din pag. 13 la: Poveste pentru copii bogaţi 


De astădată, omul în vestă nu mai mă luă în râs. 
Fiindcă nu mai era în stare. I se umeziseră ochii... 

„Credeţi că numai d-voastră aveţi suflet? Că nu mai 
sunt oameni pe pământ?” 

Şi vru să plângă. = 

li strânserăm mâna cu căldură. Nu mai găsirăm -— 
peste aceasta — nimic de spus. 

„Dar de ce ne-a chemat, când ne-a vorbit de buzuna- 
rele pline? mă întrebă doamna după ce ieșirăm. O fi vrut 
să-i plătim pentru îngrijirea fetiţei... 

— Aşi, cu neputinţă! răspunsei. Omul a vrut numai să 
nu-l credem rău... 

— Are multă inimă. Chiar dac'o pune să muncească. 
Are s'o obişnuiască în curând cu munca. Și nu văd în asta 
niciun rău... 

— Dacă n'aş fi sigur că o iubeşte, aş lua-o imediat de 
aci. Dar ochii aceia... l-au trădat mai mult decât vorbele...” 

Strada Toamnei era tristă. Cădeau frunzele. Bătea vân- 
tul. leşia fum din cămine. Dar nu le simţiam. Mi-era inima 
plină de ceva bun, cald, necunoscut. Doamna Pericari tăcea. 

MARIN RADU VOINEA 


ON DE JOCURI 
SE LUNA sesremBrie SERIA Ill 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


Fotografii de la cititoarele și cititorii noștri cari au luat premiul l-iu 


k d w 

Di DY. 
Harald Wolf 
Clasa III-a 


Saul Abramovici Dan Tailler 
Clasa I-a 


Cristiana V. Gheorghiu 


Clasa IV-a Clasa III-a 
Şcoala primară de fete Şc. „T. T. Malbin Mishonsnicky' Scoala de băeţi „Spiru Haret” Şcoala primară „Mântuleasa” 
Bucureşti București București 


Comana-Vlasca 


Horia Socianu Doriana Polinger Teya Cohen Cornelia Eugenia Colomietz 
Clasa III-a Clasa II-a Clasa l-a B Clasa III-a 
2 Scoala primară de fete No. 2 Şcoala primară de fete No. & 


Şcoala primară de fete No. 2 
Hotin 


Bucureşti Bucureşti 


Şcoala primară „Silvestru” 
București 


ia 


Dumitrescu I. Maria Frederica Kamenitzer Lia Şechtmann Sotiţa Grünberg 
Clasa IV-a Clasa Il-a Clasa IV-a Clasa I-a 
Şcoala primară de fete No. 1 Scoala primară „Instrucţiunea ” Şcoala primară „Tarhut” Şcoala de fete No. 1 
Buzău Bucureşti Secureni-Hotin Galaţi 


Heinric şi Emil Bittman Gheorghe Ursu Pătrămichi Neculai Eugenia D. Caşu 
Clasa III-a şi clasa IV-a Clasa III-a Clasa I-a A. Clasa II-a 
Scoala primară de băeţi Şcoala primară de băeţi No. 8 
Galaţi 


Şcoala primară de băeţi 


Soroca Mândâr-Soroca 


Şcoala Jeanne d'Arc 
Chişinău 


£ an 
— bé n 4% 
Klein I., Constantin Vera şi Marta Seuleanu 
Clasa III-a Clasa IV-a 


Scoala primară de băeţi No. 9 Școala primară de fete No. 2? 
Bucureşti Focşani 


Marcel Molho Traian Dimitropol 


Clasa III-a Clasă II-a 
Școala primară evanghelică Se. primară Româno-Catolică 


Galaţi Galaţi 
16 


Trei prieteni. Preţul 5 lei 
SR CEI RI EEE 


e toate și 
Să învăţăm puţin englezește 


Ştim că foarte mulţi din cititorii noştri, ba și multe 
din drăguțele noastre cititoare se interesează de aproape 
de sport, adică de tot felul de jocuri sportive. Sportul este 
doar astăzi la modă. Ba chiar trebue să spunem că deseori 
se face cu sportul un abuz nepermis. Bunăoară, de dragul 
sportului, mulţi își lasă lecţiile neînvăţate. 

In speranţa însă că iubiții noştri cititori mau să-şi ne- 
glijeze, pentru sport, datoria ce au de a învăţa carte și de 
a-și lumina mintea, ţinem aci să spunem alt ceva şi anume: 
în jocurile sportive şi mai cu seamă în jocul numit „foot- 
ball”, se întrebuinţează o mulţime de cuvinte engleze. Insă, 
din câţi le întrebuinţează, nu credem să fie cinci la sută, 
care să cunoască limba engleză, să ştie deci adevărata în- 
semnare a acestor cuvinte. 

De aceea, am crezut că este bine să dăm în rândurile 
de mai jos explicaţia cuvintelor englezeşti, care se întrebu- 
ințează la jocul de foot-ball. 


amestecate 


Când citim manuscrise 


Când ni se trimit dintr'odată prea multe manuscrise şi 
mai ales când nu sunt scrise destul. de citeţ, citirea lor, bine 
înţeles, ne obosește. Ba unii au obiceiul că ne trimit caiete 
întregi, a căror citire ne răpeşte un timp foarte prețios, 
timp pe care noi dorim să-l întrebuinţăm tot în folosul 
revistei. 

Uneori însă, scrisorile ce însoțesc manuscrisele, ne fac 
să zâmbim. Bunăoară, mulţi dintre începătorii în ale scri- 
sului ne scriu în felul ce urmează: „Dacă îmi publicaţi 
poezia (sau povestea) aceasta, vă promit că voi trimite 
altele mai frumoase”. f 

Acestora le răspundem: „Dece n’ați trimis mai întàiu 
bucățile, despre care credeţi că sunt mai frumoase, mai 
cu seamă că este şi în interesul vostru? Dece să trimiteţi 
bucăţi mai slabe, când ziceţi că aveţi bucăţi mai bune?” 

Alţi copii sau tineri, care ţin să devie colaboratori, ne 
recomandă ei înşişi bucata trimisă, spunându-ne că este 


` - frumoasă, ba chiar că este foarte frumoasă. Aceștia uită 


Explicații de cuvinte 


Incepem cu cuvântul foot-ball. Este, precum se vede, 
compus din două cuvinte: foot, care în limba engleză în- 
-seamă picior şi ball, care înseamnă minge... Deci foot- 
ball” înseamnă „minge de picior”. 

Match în limba engleză înseamnă luptă, partidă (de 
joc); shoot (se citeşte şunt) înseamnă lovitură; goal în- 
seamnă țintă, termen; leader (se citeşte lider) înseamnă 
conducător (to) knock out (se citește noc caut) este un verb 
şi înseamnă „a scoate pe cineva din luptă prin puterea lo- 
viturilor date”;penaliy înseamnă pedeapsă, amendă; start 
înseamnă pornire, plecare; score înseamnă la joc „număr 
de puncte făcute”; referec înseamnă arbitru; team în- 
seamnă echipă de joc. 


Nu supărare, ci mulțumire 


Ştim că printre cititoare şi cititori, care ne trimit ma- 
nuscrise spre publicare, sunt unii care se supără, văzând 
că manuscrisele trimise de dânşii nu se publică. Acestora 
le spunem că, în loc de a se supăra, ei trebue să ne mul- 
țumească. Să ne mulțumească, pentrucă le spunem ade- 
vărul şi nu-i lăsăm să cadă în greșala de a se crede că au 
ajuns scriitori, atunci când ceeace scriu ei sunt încercări 
foarte slabe, aşa că nu merită să fie publicate. Ar însemna 
să le dorim răul, dacă ar fi să le încurajăm slăbiciunile și 
capriciile. Când vor crește mari, își vor da seama că le-am 
dorit binele şi că nu le-am publicat încercări, de care mai 
târziu să le fie ruşine. 

Mai spunem că nu sunt puţini din vechii noștri cititori, 
astăzi ajunşi scriitori, care ne mulțumesc că le-am dat la 
timp sfaturi şi îndrumări, arătându-le greșelile și îndem- 
nându-i să se îndrepte. 


DIMINEAȚŢ 


vechia zicătoare: „lauda de sine nu miroase bine”. 

- Totuşi, noi continuăm să citim cu toată atenţia și cu 
toată bunăvoința manuscrisele ce ni se trimit spre publi- 
care şi să dăm trimiţătorilor sfaturile ce credem că le sunt 
de folos. 


Scopul revistei 


„Dimineaţa Copiilor” nu apare cu scopul ca să pu- 
blice orice i se trimite şi să măgulească ambiția şi slâbiciu- 
nile câtorva, ci ea urmăreşte să dea cititorilor o lectură cât 
mai plăcută şi mai interesantă. Şi aceasta nu se poate face, 
decât publicând bucăţi alese cu toată grija. Aşa a făcut 
încă de acum aproape doisprezece ani, când a apărut, și așa 
a continuat până astăzi. 

Această grije în alegerea materiei ce se publică este 
cauza pentru care „Dimineaţa Copiilor” a ajuns să fie re- 
vista cea mai iubită şi citită de copii şi tineret. Şi numai 
aşa va merge ea mereu înainte. 

Aci este locul să mai spunem că, ori de câte ori desco- 
perim un început de talent, ne bucurăm și ne silim să-l 
încurajăm. 

Aceasta este mai ales scopul pentru care avem și ru- 
brica „De ale începătorilor”. 


= 
Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neiîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 


ini 
Hobit cu o mec reg ma at şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 

De vânzare la toate librăriile. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


EEREN ENE S T 290 
100 
50 


Pe un an 
Pe sase luni 


E a A A ERa 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30 


2 


ANUL 12 


REDACŢIA ŞI 


25 Septembrie 1935 No. 607 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 38430. 


REPRODUCEREA BUCÂĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


100 „ 


200 LE 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


: x i MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
Director: N. BATZARIA NU SE INAPOIAZĂ 


NEDUMERIRILE 


ia 


Severică se juca în grădină, lângă o movilă de nisip. 
Avea căldărușa și lopata, dar nu ştia să le folosească. Ro- 
tea mereu ochișorii mari să vadă ce fac alţii. Alţii aveau 
forme de tablă şi făceau prăjituri frumoase. El însă nu 
putea face la fel. Plictisit, lăsă căldăruşa și se întinse fru- 
mușşel pe movila de alături, în bătaia soarelui. Cum se tă- 
vălea el în nisip, deodată pică o mingișoară verde, care se 
crăpă şi din ea ieşi o castană. Alături de movilă era un 
castan mare. Severică scrâșni supărat, pentru că îl lovise 
pe gură castana. Vroia să plângă, dacă nui-ar fi suflat 
castana în ureche: „lartă-mă, n'am vrut. Şi eu m'am lovit 
şi mă doare! — Dar de ce mai rămas sus ?, o întrebă Se- 
verică sughiţând și o luă în mână s'o alinte. Ai fost obraz- 
nică! 

; — Nu, nu sunt eu de vină, E de vină castanul că m'a 

bătut și am căzut. Dar de ce te-a bătut castanul ? Pentru 
că era supărat. Plângea şi el, pentrucă Va bătut- vântul. 
— Dar vântul de ce l-a bătut pe castan? întrebă grăbit Se- 
verică, nerăbdător să știe răspunsul. — Eu ştiu dece?... Nu 
ştiu ! 

Severică nu mai contenea cu întrebările. Toate vroia 
să le ştie. 

— Cum nu ştii ?... Dar cine e vântul ? E mare el ? 

E mare vântul. Nici nu se ştie cât e, răspunse cas- 
tana: — Dar cum e el? Unde stă, ca să-l văd!” Castana 
şovăi. 

— Nu ştiu. El nu stă... Nu se vede vântul! — Cum nu 
se vede? El nu este ceva, de văzut? — Ba este ceva, dar nu 
se vede. Eu nu ştiu cum. Așa mi-a spus şi mie castanul. In- 
treabă-l pe castan. je 

Severică se duse la trunchiul castanului şi îl văzu 
foare zbârcit. „E mai zbârcit decât bunicul, se gândea el. 
Trebue să fie tare bătrân ! Câţi ani ai, castanule ?” Nici 
un răspuns. De ce ai bătut castana? Şi câţi ani ai? Şi cine 
e vântul” Castanul tăcea. Severică luă un băț şi îl ame- 
ninţă: Spui ori nu ? Spune că te bat !” Dar nu-l bătea. Cas- 
tanul foşnea și lui i se părea că plânge. II luă cu binișorul, 
dar tot nu răspundea. 


CA 


tu şi de ce ai bătut castana ?” Nici un răspuns. Se întoarse 
la movila de nisip şi căută castana. Dar o găsi fărămițată . 
de călcatul cuiva. A murit castana, înţelese el și vroia s'o 
facă la loc; dar firește, nu se putea. 

Se făcea întuneric, — Haide acasă, Severică, nu vezi 
că e noapte? — Unde e noaptea? Stai că vreau să o văd. 
Lasă-mă! Ce mă tragi de mână, că trebue să văd noaptea 
ţi vântul... Şi cine a omorât castana şi câți ani are casta- 
nul şi de ce a bătut castana? Vântul nu se vede, Seve- 
rică. Hai acasă”. El nu se lăsa. — Şi cine a omorâta casta- 
na, şi de ce nu vo te castanul.... unde e vântul și vreau 
să văd noaptea ! — Haide, Severică. Noaptea nu se vede 
aşa. Noaptea este numai când nu e ziuă și se vede şi a- 
casă 


In sfârşit, cu deasila şi cu făgăduinţa că o vede acasă, 
sa lăsat dus. 

„De ce sau supărat toţi pe mine și nu-mi răspund ?”, 
se întrebă el, întins pe pat. Dar obosit cum era, închise 
ochii şi visă tot castani și castane, vânt și noapte. 

Când s'a trezit, era mulțumit. Văzuse toate în somn, 
dacă nu cumva uitase de ele, 


PRIETENUL COPIILOR 


= 


CITIŢI, CITIŢI: 
CARTEA 
RILĂ IEPURILĂ 
de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


= 
Sa aduce la cunoștința premianților din Capitală 
că pot fi fotografiați în mod gratuit de către 
STUDIO WELLS, Calea Victoriei 43 etajul il, arătând 
adeverinţa dela şcoală că sunt în adevăr premianți 


ra 


Poveste după Caylus 


dată zânele trebuiră să-și aleagă o regină. După 
multă bătae de cap, rămaseră două care ar fi 
putut ocupa locul de stăpână a lor. Pe una o 
chema Surcantina iar pe cealaltă Paridamia. 
Dar drepturile şi puterile lor erau aşa de ase- 
mănătoare, căci nimeni nu se putea hotărî pe care din cele 
două zâne să o aleagă ca regină. Atunci se gândiră ca să le 
pue să facă un lucru minunat şi aceea care va fi mai tare, 
aceea să ocupe tronul. Aşa că Surcantina le spuse că va 
aduce pe Prinţul cel mai necredincios iar Paridamia cea 
mai frumoasă prinţesă pe care nimeni nu ar putea să o 
vadă fără s'o iubească pentru totdeauna. 
- Şi acum, să le vedem cum își îndepliniră ele pro- 
misiunile. 

Paridamia cunoștea un rege pe care îl chema Bardon- 
don. El era însurat cu o regină blângă şi cuminte se iubeau 
foarte mult și aveau o fetiţă, Rozanela, pe care o chema aşa, 
pentrucă se născuse cu un trandafir desemnat pe pielea de 
la gât. Rozanela era cea mai înţeleaptă şi frumoasă dintre 
fetele și toţi curtenii o iubeau foarte mult. 

In noaptea care urmă adunării zânelor, regina se de- 
şteptă tresărind şi văzu, îngrozită, cum un vultur luase din 
leagăn fetiţa ei, care se prefăcuse întrun buchet de tran- 
dafiri şi fugea cu el pe fereastră. 

Supărare mare domni la toată curtea. Regina plângea 
toată ziua, iar Regele era tare amărât, numai că nu putea 
să arate așa mult, el fiind bărbat. Şi ca, să facă pe regină 
să mai uite de necazuri, Bardondon o rugă să meargă cu 
el la un palat ce-l avea în munţi. 

Intro seară călduţă de vară, pe când regina stătea pe 
o pajişte din care porneau douăsprezece cărări. de parcă 
cra o stea, iată că pe fiecare cărare se apropie câte o ță- 
rancă drăguță, fiecare cu câte un coșuleţ în mână. 

Când se apropiară de regină, cele douăsprezece fete îi 
puseră coşulețul la picioare, spunându-i: „Scumpă Regină. 
credem că acest dar o să-ți mai aline dorul” şi. minunăţie, 
în fiecare coşuleţ era căte o fetiță și fiecare fetiţă avea un 
trandafir pe gât. 

Regina era încântată şi numai ştia ce să le facă să le 
crească mai frumos. lar, pentrucă toate se asemănau așa 
de bine, ca să nu le încurce, le dădu la fiecare o întbrăcă- 
minte de altă culoare, aşa că atunci când erau împreună, 
păreau un buchet de flori. Cu timpul însă, crescând. cu 
toate că rămăseseră neschimbate și asemănătoare; li se 


schimbaseră firile, aşa că Regina nu le mai striga după nu- 
mele lor de culori, ci: „Unde este Blânda, sau Frumoasa, 
sau Vesela”? 

Dar să vedem ce a făcut şi Surcantina. Ea se hotări să 
preschimbe în prinț necredincios pe Mirliflor, care era cam 
rudenie cu Bardondon. 

La botezul lui Mirliflor, zâna fu de faţă şi îi dădu o 
mulțime de daruri, ale trupului şi ale minții. şi când crescu, 
era așa de frumos și de grațios, că orice ar fi făcut sau îm- 
brăcat, îi stătea tare bine. Vă puteţi închipui că un ase- 
menea prinţ era iubit de toate fetele din regat. el era însă. 
schimbăcios ca vântul şi ajunsese de nu-i mai plăcea 
niciuna. 

Pe când lucrurile stăteau așa, Mirliflor fu poftit la 
curtea regelui Bardondon și vă gândiţi cum rămase Mirli- 
flor cel schimbăcios, când văzu douăsprezece din cele mai 
frumoase prințese şi fiecare cu firea cea mai aleasă. De 
toate se îndrăgosti pe loc, căci cum putea să nu fie încântat, 
când stătea de vorbă cu Inţeleapta, râdea cu Veselie și se 
uita la Frumoasa și chiar Surcantina fu de părere că aceasta 
este culmea necredinţei. Dar nimeni nu putea să-l smulgă 
pe Mirliflor de lângă cele douăsprezece frumoase. 

Intro zi, la o serbare măreaţă. pe care o dăduse Regina 
şi pe când prinţul era lângă prințese, apăru un nor de muște 
care, de ce se apropiau, de aceea se făceau mai mari, și 


cari se repeziră la cele douăsprezece prințese înspăimân- 
tate şi, spre groaza celor de faţă, le apucară cu labele şi 
sburară cu ele în înaltul cerurilor. 

Această întâmplare mâhni aşa de mult pe Mirliflor, că 
zâna Surcantina nu ştia ce să mai facă pentru alesul ei. Şi 
aşa de rău ii mergea prinţului, că zâna, de supărare, era 
gata să-și piardă minţile. 

Intr'o zi, pe când umbla scufundat în gânduri prinţul 
auzi un sgomot şi, ridicând ochii, văzu în văzduh o trăsură 
de cristal purtată de şase zâne cu panglici albastre şi peste 
tot ghirlande de flori. Trăsura sclipea în bătăia soarelui, iar 
înăuntru. alături de zâna Paridamia, stătea cea mai fru- 
moasă fată ce-şi poate cineva închipui. Tot alaiul se în- 
drepta spre palatul Reginei şi, printre mulțimea care se în- 
ghesuise să vadă această minunăţie, trecu Paridamia cu 
fata de mână şi se îndreptă către Regină. s 

„Inţeleaptă Regină, iată aci pe Rozanela ce ţi-a fost 
furată din leagăn!” 

După prima izbucnire de veselie, Regina întrebă: 

„Dar celelalte douăsprezece sunt pierdute? Nu am să 
le mai văd niciodată? 

— Curând nu-ţi vor mai lipsi”, răspunse Paridamia. 

Când Mirliflor se apropie de Rozanela, i se păru că are 
întrunite toate calităţile prinţeselor dispărute, pe care el le 
plânsese așa de mult şi, văzând că e chiar mai bine să iu- 
beşti o singură fată, decât douăsprezece, se îndrăgosti dea- 
binelea de Rozanela și îi ceru să-l primească de bărbat, 

Tocmai când spunea aceste vorbe, apăru, învingătoare 
şi zâmbind, Paridamia, în carul reginei zânelor, căci, între 


timp, acestea auziseră de cele întâmplate și socotiseră că . 


ea merită să fie aleasă regină. Paridamia trebui să poves- 
tească cum îi trecuse prin gând să fure pe Rozanela, să o 
prefacă în douăsprezece părți, care fiecare să încânte pe 
Mirliflor şi, odată unite, să-l vindece pe acesta de meteahna 
schimbării. 

Și ca să vă probez cât era Rozanela de încântătoare, 
vă voi spune că însăși Surcantina cea învinsă îi trimise un 
dar la nuntă. 

Prinţul Mirliflor fu cel mai credincios dintre soţi, iar 
Rozanela îl iubi cât douăsprezece frumuseți împreună, așa 
că domniră în pace și fericire până la sfârșitul vieţii lor. 


Din englezește de LELIOARA 


Povestea lui Făt-Frumos 


Prinţesa din castelul fermecat 


Am plecat în lumea largă dus de dorurile dragi, 

Am plecat în lumea largă ca să caut fericirea, 

După cum — cu daruri scumpe — s'au pornit cândva 
trei magi 


Să găsească pruncul care va aduce mântuirea. 


Strecuratu-m'am prin codri şi-am plutit în larg de mări, 
M'am iuptat cu gerul, ploaia, cu zăduful şi furtuna; 
Tălpile îmi sângerează pe atâtea căi din zări, 

Dar am mers cu voe bună, șuerând c'totdeauna. 


Şintr'o zi văzui castelul înălțat p'un vârf de munte 
Şi castelul era fără lacăt sau zăvor la poartă. 

Cu speranță nouă'n suflet am pâşit atunci pe punte — 
Şi năuntru sta prinţesa, pe un pat de roze, — moartă. 


Braţele cu dor întinse mi-au căzut îndurerate 
Și cu jale sărutat-am sânu-i alb dintre dantele. 
Pleoapele prinţesei moarte tresăriră'nfiorate, — 
Ochi'ncet i se treziră, luminoşi ca două stele... 


VICTOR ADRIAN 


De vorbă cu cititorii 


FER. M.-MOINESTI. — „Visul Tiei” se publică la rubrica 
„De ale începătorilor”. 

P. V. L.-TELEORMAN. — „Legenda Dunărei şi a Elbei”. 
Ne pare rău că nu-ţi putem publica această legendă. Fiind o 
legendă Străină, ar fi trebuit să spui din care limbă ai tra- 
dus-o sau din, care carte ori revistă ai luat-o. 

In afară de aceasta, legendele străine interesează mai 
puţin pe cititori. 

CL. W.-LOCO. — Dece nu spui de unde ai luat poeziile ce 
ne-ai trimis? 

P. FL.-LOCO. — Jti publicăm,, ca încurajare, la rubrica 
„De ale începătorilor” poezia „Căţelul năşicăi”. Să-ţi dăm şi 
o mică lecţie de limba română. Un director de revistă nu „pa- 
tronează” revista, cum ai scris d-ta, ci o conduce. 

N. A. G.-BARLAD. — „Calul şi porcul” (iar nu „Calu şi 
porcu”, cum ai scris d-ta) este bună, însă par'că am mai ci- 
ti-o undeva sau am auzit-o spusă la o şezătoare. Eşti sigur 
că această fabulă este făcută de d-ta? 

COR. CON.-CHIŞINAU. — ţi publicăm povestea trimi- 
să, însă i-am schimbat titlul. Te rugăm, când ar fi să mai tri- 
miti, să te sileşti a îi mai concisă şi a face bucăţi mai scurte. 

M. A. MAG.-LOCO. — Ca să-ţi facem plăcere, îţi pu- 
blicăm la rubrica „De-ale începătorilor” bucata pentru care 
doamna învățătoare ţi-a pus pe caet menţiunea „foarte bine”. 

M. R.-CHISŞINAU. — Dragul nostru „fidel cititor”, ne 
trimiţi o poezie în care ne spui „Primăvara a sosit”. Uiţi însă 
că suntem cam la sfârşitul verei şi că mai e mult până la so- 
sirea primăverii viitoare? lar până atunci, poate scrii alta 
mai reuşită. 

EUG. B.-CHIŞINAU. — „Orfanul”. Am scris de nenu- 
mărate ori ca pe copiii orfani şi nenorociţi să-i ajutăm, dacă 
ne este cu putinţă, dar să nu scriem despre dânşii. amintin- 
du-le mereu — ceeace nu le face vreo plăcere —că sunt or- 
fani şi nenorociti. 


AINUN 


DAR N 


ŢI 


irițel era un şoricel mititel, frumușşel şi — să 
vă spun drept — era şi tare deștept. Fusese doar 
crescut, cum vă este cunoscut, de bunică-sa ve- 
stită, de toți şoarecii iubită. 
Dimineaţa când se scula, bunică-sa îl spăla şi- -l 
îmbrăca, apoi lecţia îi dedea și 'n felul ăsta îi vorbea: 
„Ţiţirel. Țiţirel, odorul meu cél frumuşel, de pisici să 
te ferești, dar și vulpi să nu "'ntâlneşti. Că şi vulpile — vai 
de mine! — prea sunt rele şi haine. Insă, dacă soarța-ţi rea 
le va scoate 'n calea ta, tu să nu fii speriat, ci să flueri 
ne'ncetat. Să te'nvăţ eu flueratul, cum îl ştiu dela răposa- 
tul, dela bunicu-tău, ierte-l Domnul, că doarme-acum de 
veci el somnul”. 

După asta-i mai spunea: „Dacă tu vei fluera, vulpile 
s'or bucura, vor începe ca să joace şi te vor lăsa în pace”. 

lar deșteptul Ţiţirel, cum nu-i șoarece ca el, într'o lună 
a'nvăţat, ca să fluere minunat. Când fluera, de-l auzeai, să 
te-astâmperi nu puteai, ci îndată te-apucai, de jucai şi de 
săreai. 

Multă vreme a trecut și bolnavă a căzut bunica lui Ţi- 
țirel, ce trist e sărman de el! Şi de plâns s'a prăpădit, când 
bunica-i a murit. Până astăzi o jelesc toţi din neamul şori- 
cesc, căci a fost mult înțeleaptă, iar la inimă prea dreaptă. 

După şase luni îmi pare, într'o caldă zi cu soare, Ți- 
țirel, cam plictisit, să se plimbe a eşit. A luat-o prin pădure, 
mai mâncând la fragi şi mure, când deodată — vai, ce-i 
asta! Dădu peste el năpasta. Din desiş, vezi, răsăriră două 
vulpi, care-l priviră cu ochi plini de lăcomie şi rânjeau de 
bucurie. 

La Țiţirel pe când priveau, una alteia ziceau: „O s'a- 
vem azi o friptură, ca să se topească 'n gură. E cam mic, 
dar cum arată, are carne minunată”, 

Țiţirel când auzea, din tot trupu-i tremura şi să fugă 


se gândea. dar s'alerge nu putea. Incet, încet, doar s'a târi!, 
sub o piatră s'a vårît. 

Vulpile la el. veniră, dinți lungi şi-i ascuţiră. Şi în- 
cepură să rânjească și într'astfel să-i vorbească: „Haide, 
vino, te grăbeşte, foamea de ne „potoleşte, nu mai e nici o 
scăpare, te vom pune la frigare”. 

Insă, iată că 'n sfârșit, gândul bun că i-a venit. Se- 
apucă, dar, Țiţirel, ca să fluere frumuşel, deși bietul tre- 
mura, dar să fluere se căznea. 

Să vedeţi acum minune! Vulpile ca două nebune, în 
două labe se săltară 'şi îndată se apucară de sărit și de ju- 
cat, tocmai după fluerat. Sar în sus şi sar în jos, Ţiţirel 
ii dă frumos, când încet şi când mai tare, flueră fără 'n- 
cetare. 

Ele joacă prinse 'n horă, dar când trece cam o oră. 
Tiţirel își zise ?n sine: „Totuşi, n'o să iasă bine, simt că'ncep 
să obosesc, trebue deci să mă opresc, iar când nu voi fluera, 


CN CEL 


—DEȘTEPT 


vulpile asupra mea vor veni, mă vor lua şi fiert sau fript 
mă vor mânca” 


Dar gândul bun iar i-a venit, gândul bun şi fericit. 
Căci începe "'ncetinel să se miște Țiţirel, din fluerat nu în- 
cetează, spre căsuța-i înaintează. lar căsuţa- i, cum o ştiţi 


sau cum lesne o ghiciţi, este doar o găurică, foarte mică, 
mititică. 


Vulpile nu 'nţelegeau, ci jucau şi tot săreau şi în ur- 
ma-i se țineau. La căsuţa-i când ajunse, Țiţirel în ea pă- 
trunse, dintr'o dată a pierit, zici pământul l-a 'nghiţit. 


Acum nu mai fluera, ci în sineași își zicea: „Slavă, Doamne, 
cam scăpat teafăr, viu și nemâncat”, 

Cât de vulpi, ce-aș mai putea să vă spun din partea 
mea? Peste tot l-au căutat, dar văzând că le-a scăpat, ni- 
căieri că nu-l găsesc, că degeaba obosesc, amândouă ne- 
căjite, că au fost rău păcălite, își luară coada "ntre picioare 
şi-o porniră pe cărare. 


—INCHINARE— 


Au tras bătrânii brazdă în adânc, 
Au tors bunicile în Sânziene 

Să-ţi făurească albe Cosânzene 

Şi Feţi-Frumoși cu spade la oblânc. 


Au strâns în strungă oile păstorii, 
Pe timp de vijelie și de moină, 
Ți-au împletit din buciume și doină 
Armură grea, călităn veac de glorii. 


Au râs năzuitorii frânţi pe roate 

Și-au revenit pământul, ca să crească, 
Din glia sfântă îndârjite gloate ; 
Făcându-ţi scut din fruntea strămoșească. 


Eri năvălind voinicii de prin sate 
Și dărâmând nedrepturi seculare, 
Ti-au făcut o stemă din dreptate 

Şi brâu de fer din sfintele hotare. 


Căci azi din munţi când slobode izvoare 
Pornesc însuflețite spre câmpii, 

Icoana Tan speranţe aurii 

Smuncește-un neam din beznă către soare. 


ILIE 1. ANESIEA 


*) Din vol. de versuri „Inchinare” sub tipar; închinat Mare- 
lui Voevod Mihai. 


ru 


Fotografii de la cititoarele și i cari au luat premiul l-iu 


Melania Oprescu Radu Roşu 


cl. l-a cl. I-a cl. Il-a cl. II-a 
Scoala primară de fete No. 14 Şcoala primară de Stat. Scoala primară Sf-ta Ecaterina Şcoala primară Ana şi Baruch 
București Câmpia-Turzii București Kahane 


Ploeşti 


Voiculescu Elisabeta Georgeta Șerbănescu Amelia Tudic 
cl. Ii-a cl. I-a 5 ci. IV-a A cl. H-a 
Şcoala primară de fete No. 4 Şcoala primară Lucaci Scoala primară Floreasca Școala primară Progresul 


Bucureşti Bucureşti „Bucureşti București 


S Erna Taler 
cl. H-a cl. Ii-a cl. I-a 
Şcoala primară Sft. Andrei Scoala V. Alexandri Şcoala primară de fete 


Bucureşti București Babadag 


Trandatfirescu M. Gabriela 
cl. Il-a cl. I-a A. cl. I-a 
Scoala primară Romanescu Scoala primară de fete Lucaci Şcoala peren mixtă 
aşi 


Bucureşti 


Bucureşti 


Formescu 
ci. Hi-a 
Şcoala primară de fete 
Com. Micfalau jud. Trei Scaune 


Ar 


Nu-ţi dau samarul 


Intr'o caldă zi de vară 

Haplea "n vie tot săpa, 
Mai încolo măgăruşu-i, 
Stând la umbră, cugela. 


„Uf! da cald e!” zice Haplea 
De suman se dezbrăcă. 
„Urechilă, mi-l păzeşte” 

Şi "n spinare-i aruncă. 


Iuuus 
SPD amiavasasanii 


Obosit de-atâta muncă, 
Hop şi Haplea se trânti 
Cam la marginea de vie, 
Trei minute şadormi. 


„Ce noroc!” își zice Haplea, 
„Ce mai trai am să trăesc, 
Când i-oi duce la plimbare, 
Cum mă umflu, mă mândrese!” 


Şi visează că ograda-i 
Este plină de măgari 
Sprinteni, foc, nevoe mare, 
Parcar fi toți armăsari. 


SA 


r tsi f . 
? i epic 
Ci op posi AY 


„Urechilă să-mi trăiască!” 
Şi se duse drept la el, 

Ca spre casă să pornească... 
Dar sumanul nu-i de fel. 


Dar în juru-i când se uită, 
Nu-i nici unul. „Ptiu, drăcie! 
Cine naiba mă minţise, 

Mă umplu de bucurie? 


Şi de marea-i bucurie, 
Care atâta măgăret, 
Se trezeşte şi se scoală 


Mai cu grije, mai încet. 


„Mi-ai pierdut sumanul, neică, 
Stăi că-ţi iau samarul tău; 
Nu ţi-l dau, măi Urechilă, 

Pân' n'aduci sumanul meu”. 


 Leagănul periculos 


Doi Chinezi stau în grădină, 
Un citeşte liniștit, 


Leagă coadele Chinezilor Şi spre spaima lor prea mare, 
Şi un leagăn şi-a făcut, - Să se legene a "'ncepul. 


Dar pedeapsa își primește, pre ia iiloe 
Coadele s'au despărțit, - arni 4 nietas 1e: mij 


Uşa care nu se închidea 


Povestile mamei 


fost o dată o fetiţă, căreia nu i se spunea altfel 
decât Mititica. Şi avea Mititica o odăiţă, care era 
numai pentru dânsa și era plină cu tot felul de 
jucării care de care mai frumoase. Nici nu v'aţi 
putea închipui o odăiţă mai drăguță decât odăiţa 
Mititicăi. Era albă, toată albă şi strălucea de la parchet 
până la tavan. Tavanul se părea că este făcut din nouri 
albi. Perdelele dela ferestre erau par'că făcute din flori de 
crin, iar pătucul părea că e făcut din puf de lebede. 

La ferestre erau pansele albe şi un porumbel al cărui 
gungurit era dulce ca un cântec dulce. Insă, din tot ce Mi- 
titica avea mai frumos, era un şir de perle albe, pe care 
trebuia să le poarte la gât şi ziua şi noaptea. Aşa trebuia să 
o găsească fiul împăratului în ziua în care, aşa cum făgă- 
duise, ar fi trimis să o ducă la palat. 

Pe măsură ce creştea Mititica, şirul de perle se făcea 
tot mai lung şi mai frumos. Aceasta, pentrucă în fiecare di- 
mineaţă i se adăuga o nouă perlă, care era trimisă în dar 
de fiul împăratului. 

Mama Mititicăi îi ajuta să ţie perlele și toate lucrurile 
din odăiță cât mai curate. Amândouă aveau grije ca în 
odăiţă să nu fie măcar un fir de praf. 

In odăiță erau mai multe uși şi ferestre, pe care Mi- 
titica putea să le închidă ori să le deschidă, după cum i-ar 
fi plăcut. Era însă o ușă, care stătea mereu deschisă: ușa 
aceasta ducea în odaia mamci Mititicăi. 

Mititica nu se simţea mai fericită decât atunci când 
mamă-sa era lângă dânsa. lar când stătea în odăiță și se 
juca singură, alerga numai decât, îndată ce o chema ma- 
mă-sa și i se arunca în brațe, cuprinsă de bucurie mare. 

Insă, într'una din zile, se întâmplă ceva ciudat de tot. 


Pe când Mititica se juca singură în odăiţă, se pomeni pe 
neașteptate că intră cineva, care nici nu-şi dăduse măcar 
osteneala să sune. Acest cineva era un omuleţ, adică un 
pitic mic, mititel, însă aşa de negru la chip, că era mai ne- 
gru decât un cărbune. Când îl văzu, Mititica se sperie aşa 
de tare, că nici n'avu curaj să-i spună ceva, să-l întrebe 
cine este şi ce caută, precum n’avu putere să cheme pe 
mamă-sa, care era în odaia de alături. 

Ba se mai întâmplă ceva ce Mititica nu băgă numai de- 
cât în seamă. Se întâmplă că, puţin după venirea piticului, 
toate lucrurile din odăiță, din albe ca zăpada cum erau 
până atunci, începură să înegrească, adică să capete ço- 
loarea piticului. : 

Insă, cum am spus, Mititica nu băgă aceasta în seamă. 
ci, după ce îi trecu teama, îi zise piticului să se joace cu 
dânsa. 

„Tocmai pentru asta am şi venit, îi răspunse el. 

— Dar să chem şi pe mama, îi zise Mititica. 

— Nu e nevoe să o chemi, îi întoarse el vorba, fiindcă 
singuri ne jucăm mai bine”. `- 

Şi aşa, Mititica nu chemă pe mamă-sa, care în odaia 
de alături îi făcea ei o rochiță toată cu dantele şi nici nu 
visa despre vizita piticului. ; 

Piticul nu făcea nici un sgomot, ci mergea umblând în 
vârful picioarelor. Altcum, era un pitic vesel, așa că Mi- 
titica era mulțumită că venise să se joace cu dânsa. 

In odăiță însă, totul se înegrea din ce în ce mai mult. 
Perdelele îşi pierdură frumoasa lor coloare albă, parchetul 
se umplu de praf, iar tavanul părea făcut din nouri mo- 
horîți de ploaie. Se vestejiră și panselele, iar porumbelul 
îşi ascunse capul în aripi şi se porni să geamă. Şi perla, pe 
care Mititica o căpătase în dimineaţa aceea se înegri, îndată 
ce piticul o atinse cu degetele. 

. „Vai, ce s'a întâmplat! strigă atunci Mititica. Trebue să 
chem pe mama, fiindcă eu trebue să port aceste perle şi să 
fie toate albe în ziua când voi fi chemată la palatul împă- 
rătesc. . 

— Nu o chema! o sfătui piticul. Spălăm noi înşine a- 
ceastă perlă. Apoi, nu e cine știe ce, chiar dacă o perlă ră- 
mâne mai închisă la coloare. 

— Insă mama mi-a spus că trebue să fie toate albe. Şi 
ce o să zică atunci când vede că perla aceasta e neagră? 

— Inchide uşa, care duce la odaia mamei tale, îi zise 
piticul, iar eu am să spăl perla”. 

Mititica merse să o închidă, însă uşa aceea stătuse des- 
chisă aşa mult timp, că se mișca foarte greu. Când Mititica 
o împingea, căznindu-se să o închidă, ușa scârţâi din toate 
încheieturile. 

Mama Mititicăi auzi acest scârțâit şi sări în sus spe- 
riată. Ştia că dacă se închide ușa aceea, nu mai poate fi 
deschisă, de oarece era uşa între inima ei şi inima Miti- 
ticăi. Sări în jos, lăsă rochiţa, la care lucra, şi întinse mâi- 
nile, ca să oprească închiderea uşei. In acelaș timp strigă: 
„Mititico, Mititico, unde ești?” 

Dar Mititica, îndată ce auzi glasul mamei sale, răspunse 
strigând la rândul său: „Mamă, mămică, vino mai repede! 
Perla de astăzi s'a făcut neagră şi totul este negru la mine 
în odăiță. „Deschise apoi ușa, aşa cum fusese mai înainte, 
şi alergă în braţele mamei sale. 

Când amândouă intrară în odăiţă, piticul fugise. Pan- 
selele au înflorit din nou şi porumbelul a început să gun- 
gure iarăşi dulce şi plăcut. Insă Mititica și mamă-sa au 
trebuit să muncească mult, ca să facă odăiţa albă și curată, 
cum fusese din totdeauna. Numai perla n'a putut să © 
facă din nou albă. 

Cât despre ușă, ca ma mai fost închisă niciodată. De 
uşa aceasta, Mititica și mamă-sa agățară două inimi de aur, - 
așa că nimeni n'a mai putut să o închidă. 


cr / 


p- O x O 3 ia păpEE Sia. AOC 


Vânătorul de diavoli 


ICĂ a fost odată un om pe lume cu numele de 

Sisoe, astăzi trecut de Dumnezeu în rândul sfin- 

ților şi pe care orice creştin cu frica lui Dumne- 

zeu îl prăzmuește cu mare cinste, în ziua bine- 

cuvântată a Domnului, la 6 ale lunei Iulie, sub 
numele de „cuviosul părinte Sisoe cel Mare”. 

Legenda spune că Sisoe ştia pe de rost toate numele 
pe care le purta şi sub care se ascundea adeseori Diavolul, 
când vrea să facă vreun rău cuiva. Pentru această cunoaş- 
tere Diavolul avea mare teamă de Sisoe și fugea de el ca 
de tămâe. 

Povestea spune iarăși că cine ar putea să cunoască, a- 
semeni sfântului Sisoe, numele cele multe ale Necuratului, 

“mare putere ar avea asupra lui și oriunde l-ar întâlni, l-ar 
alunga fără nici-o primejdie, numai să aibă grijă să-l stri- 
ge la rând, pe toate numele lui spurceate și multe la nu- 
mar. 

Eu unul am reușit să aflu până acum o seamă de nu- 
me, dar mai am până să le aflu pe toate și tare aș vrea să 
le știu pe de rost. L-aș prinde pe diavol şi l-aş svârli toc- 
mai în focul Gheenei, de unde să nu se mai întoarcă, deoa- 
rece prea și-a vârât coada în toate trebile lumești, prea a 
cumpărat multe suflete pe pământ și cu ajutorul lui ne- 
curat, viclean şi fără de cinste, prea sau înmulţit hoţii, 
şarlatanii, păgânii şi netrebnicii şi, mânaţi de diavol, asu- 
presec pe cei mulţi, pe cei obidiţi, pe cei drepți şi cinstiţi. 

laca de pildă lui, Necuratului, mai știu că i se zice 
Scaraoschi, Zarzavela, Tricolici, Ucigă-l Crucea, Ucigă-l 
Toaca, Michiduţă, Sarsailă, Dracul, Satan, Moroiu şi câte 
alte nume pe care tot umblu să le aflu ; ca să-i vin de hac 
spurcatului. 

Povestea spune că odată diavolul care. precum am 
spus, avea o frică grozavă de Sfântul Sisoe, ca să se răz- 
bune de toate neajunsurile ce i le făcea Sfântul pe pământ, 
s'a dus la casa sorei sfântului, la cuvioasa Meletia şi i-a fu- 
rat cei doi copii, pe care îi avea. 

Auzind fratele său, Sisoe, a pornit pe urma diavolului, 
să-l găsească și să ia copiii înapoi. A mers el, a mers şi a 
cercetat toate ascunzișurile, vreme de doi ani, dar n'a dat 
de urma Necuratului. 


11 


Intr'o seară se opri la casa sorei sale și bătu în ușe. 

„Cine e acolo? întrebă cuvioasa Meletia. 

— Eu sunt Meletie, Sisoe, fratele tău ; deschide să in- 
tru că sunt frânt de oboseală. 

— Nu deschid la nimeni, căci mi-e frică de diavol. Tot 
așa ma minţit şi altă dată de mi-a luat copiii din leagăn. 
Dacă tu eşti fratele meu cu adevărat, du-te de găseşte urma 
diavolului și adu-mi copiii înapoi. Pe tine te-a numit Cel 
de sus „Vânătorul de diavoli” şi sunt sigură că ai să-l gă- 
sești şi să-l pedepseşti cum se cuvine”. 

Auzind vorbele acestea, Sisoe a pornit iar la drum. In 
calea sa a întâlnit o salcie şi s'a odihnit sub umbra ei răco- 
roasă. Când fu să plece iar la drum, a întrebat sfântul pe 
Salcie: 

„Salcie, sălcioară, nu ştii tu oare unde stă ascuns dia- 
volul ? 
Nu ştiu, sfinte, dar du-te la fratele meu Măslinul ; 
el ştie toate cele şi îți va spune. 

— Binecuvântată să fii, Salcie, şi umbra ta deasă s'adă- 
postească totdeauna pe cei obosiţi de drum”. 

A mers iarăși sfântul cale lungă și a ajuns la Măslin. 

„Măsline, frățioare, ştii tu unde se ascunde oare Uci- 
gă-l Toaca ? 

— Ştiu, prea sfinte ! El se află colo în balta ceia mare. 
Stă acuma în fundul ei şi se joacă spureatul cu peștii. 

— Binecuvântat să fii în veci, Măsline! Rodul tău să 
dea roadă bună și gustoasă. Din rodul tău să pice unide- 
lemn şi candelele să ardă cu el, întru sfințirea Domnului”. 

Oprindu-se sfântul la marginea bălții, a început să 
strige, la rând, toate numele Necuratului. După cum era 
dat, diavolul n'a avut ce face şi a eşit din baltă. 

„Ce ai cu mine, sfinte Sisoe, că nu ţi-am greșit cu ni- 
mic ? 
— Alelei, spureatule! Da copiii soră-mii Meletia cine 
i-a furat ? Să mi-i dai numai decât înapoi ! 

— Nu pot, fiincă i-am mâncat ! 

— Să-i verşi îndărăt din burta ta stricată, Nichiperceo, 
că altfel o pățeşti cu mine. 


(Citiţi continuarea la pag. 13-a 


Qpan 


Ai, 
ERIA 


upân Iftimov nu e cine ştie ce. Nu e prefect al 

judeţului. Aşi! Nu e nici primar al comunei Zi- 

bovca. Nu e! Dar ceva tot trebuie să fie. Şi este! 

Jupând Iftimov, jupân Dimitrie Opustin Iftimov, 

este... pândar! Să nu credeţi că glumesc. Mese- 

ria lui este tot pe atât de însemnată cât şi a domnului pre- 

fect şi a domnului Zimbal, căpitanul de grăniceri, care pă- 

zește apa Nistrului în această parte de ţară. De ce? Vreţi 

să ştiţi de ce? Ei — vedeți — asta nu v'o poate spune de- 

cât jupân Iftimov, jupân Dimitrie Opustin Iftimov, în per- 

soană. Este atât de „secretă” însemnătatea slujbei, încât 

nici membrii familiei sale n'o știu. Şi n'o ştiu, vă pot în- 

credința, doar i-am descusut ca pe rufe, să-mi spună ne- 

deslegata taină. Din acest refuz, m'am ambiţionat! Adică 

m'am hotărît să aflu eu însu-mi ceiace nu găsiam cale de 

aflat la alţii. Şi rezultatul, neaşteptatul, neprevăzutul, ciu- 
datul rezultat îl redau mai jos. 

Aşadar comuna Zibovca sau Ţibovca pe limba popo- 
renilor, are o întindere cam de vre-o şase kilometri. Așa 
am apreciat-o eu cu ochiul şi cu pasul, deoarece, dintre ei, 
nimeni nu s'a gândit vreodată să facă treaba asta necesară. 
Casele sunt puţine — nici două sute aruncate ici-colo, 
ca din întâmplare sau — mai bine zis — ca din joacă. Pe 
mijlocul satului, taie un drum pe care se scurg puţinele că- 
ruţe şi mai puţinii trecători 

Zibovcenii au vite, au grâu, au porumb — dar nu cine 
ştie cât! In orice caz, nu-i dă afară din casă bogăţia. Dar ce 
au ei, în schimb, de pot — totuşi — trăi? Au Nistrul. lar 
Nistrul, înseamnă pește, păpuriș, apă pentru grădinari şi — 
mai ales — linie de legătură. Fiecare Zibovcean are la casa 
lui o barcă — nu o barcă asemenea celor din Cişmigiu -- 
ci una mare, cu pânze și cu cârmă adevărată, cu vâsle 
serioase şi cu lărgime pentru transport de marfă. 

In prima noapte, jupân Dimitrie. Iftimov scăpă prin 
plasa spionilor pe cari prefectura mi-i dăduse în vederea 
prinderii contrabandiștilor ce mișunau dealungul coastei 
Nistrului. Supărarea îmi fu mare. Mă văzu făcând obser- 
vaţie celor trei agenţi, pentru „neatenţie” și „lipsă de in- 
teres”. Oamenii încercară să se apere, îmi spuseră că au 
veghiat cu vigilență, dar nici-un contrabandist n'a atins în 
astă-noapte vâslele pe apa Nistrului. Nu voiam să aud ni: 
mic. Atunci cum se face că Dimitrie Iftimov n'a fost găsit 
astă-noapte acasă de patrula grănicerilor domnului Zimbal? 

Nevastă-sa şi Vasia, băiatul cel mare al „pândarului” 
(nume după care se ascundea cel mai mare bandit al re- 
giunii — îmi ziceam) nu putură spune mai mult decât că 
Iftimov munceşte în fiecare noapte undeva — nici ei nu 
ştiu — pentru câţiva gologani, cam vre-o 40 lei, pe care-i 
aduce regulat acasă, legaţi în colțul batistei sale murdare. 

— Numai atât? întrebai, privindu-le tremurul cu o vă; 
dită mulțumire. 


INTR'O ' NOAPTE. PE -NISTRU 


— Atât... Atât... tot... domnişorule! Mai mult nu spus... 
nu ştim.. 

— Bine! Las’ că o să spuneți voi și restul! îi ameninţai. 
Şi dădui ordin să nu-i lase liberi până în noaptea urmă- 
toare. 

De supărare, nu mâncai nimic. Aşteptam, aşteptam ro- 
dul misiunei mele — doar nu degeaba mă trimisese cen- 
trul pentru intensificarea poliţiei de vamă. Din această 
cauză, noaptea fu ca un balsam. Pornirăm fiecare la locu- 
rile dinainte stabilite, tăcuţi, dornici de prada cea mare. 

Din stufărișul în care mă așezai, observai că — la că- 
derea nopții — nu se mai vedea nimic. Fusei nevoit deci să 
mă schimb, deşi riscam să fiu confundat de tovarășii de 
eroism şi împușcat ca un bandit oarecare. Se vedea apa 
Nistrului, liniştită, curgând în valuri de argint, spre Li- 
man. Dincolo, în ţara fără margini, întunericul ascundea 
orice semn de viață. Fără să vreau, căzui pe gânduri. Stă- 
tui aşa, cu capul între palme, multă vreme „cu urechile pre- 
gătite să recepteze cel mai mic zgomot. 

Deodată mă simţii prins de somn, lăsai capul pe braţ, 
mă culcai într'o rână şi aşteptai. Nu, nu era frumos să mă 
las cuprins de toropeală. Ce-ar zice oamenii de sub ordi- 
nele mele văzându-mă mâine căzut în asemenea greşeală? 
Dar întâmplarea îmi veni într'ajutor. Urechea, lipită de 
pământ, prinse înlăuntru un zgomot ciudat. Cineva săpa, nu 
încăpea îndoială, dar unde? Mi se părea că sapă sub mine, 
dar nicăeri nu se vedea măcar o groapă. Atunci? Mintea 
mi se frământă o clipă, două, mai multe. Ascultai iarăși. Era 
precis un om care săpa dedesubt. Imi trecu prin eap ideia 
că în păpuriş s'a introdus cineva, apoi... 

— Aha, dumneata erai jupân Iftimov, jupân Dimitrie 
Opustin Iftimov? mă adresai omului cu barba neagră care 
săpa de zor sub pământ la un tunel lung, enorm de lung. 
Şi-l fixai cu revolverul, silindu-l, batjocoritor, să ridice 
mâinile. Faci şanţuri de comunicaţie, pe unde să se stre- 
coare dușmanii şi să ne surprindă? Nu te-ai gândit c'o să 
te prindem, cau să te judece și-au să... (şi-i făcui gestul 
pe care-l face gospodina cu gâtul găinii, când îl desprinde 
de trupul tăiat). Omul se înfricoşă... 

— Nu, fac altceva! îmi spuse el bâlbâindu-se. (li era 
teamă, sărmanul!) O gheţărie pentru pescari... Ştiţi, unde 
să se păstreze peştele și de unde să se trimită mai departe. 
în sus și în jos... Mă plăteşte domnul Şişman, negustorul din 
Tighina... Şi lucrez noaptea ca să nu se ştie... să nu facă și 
alţii... Mai târziu n'au decât să facă, dar nu înaintea noa- 
stră... Cherhanaua noastră îngheţată va fi cea dintâi... și 
cea mai mare... 

Cuvintele omului îmi căzură în auz ca nişte ciocane, 
neplăcute, grozav de neplăcute. 

- Cum? Nu eşti... contrabandist? Eşti muncitor? Sim- 


AENUN 


plu muncitor? Haide, lasă gluma... (Voiam să-l iau iarăși 
în zeflemea, dar aveam gura acră). 

— Hă, hă! râse Iftimov de bănuiala mea, doar nu veți 

- fi crezut că un pândar... un băiet pândar ca Dimitrie Opu- 
stin este în stare să-şi vândă pământul... copiii... 

— Are dreptate! gândii. 

Dar ca să mă încredinţez mai bine, pornii prin tunel, 
luând făclia se lumina pe marginea grotei. 

— N'ai ascuns nimic p'aici? 

— Nimic, stăpâne... Poftim de te încredințează, îmi 
răspunse el, urmându-mă... 

— Bine! O să mă conving dacă... 

Dar nu mai putui continua. Jupânul sărise asupră-mi 
pe la spate şi mă apucase de gât. Dădui să strig ajutor, 
poate mar fi auzit cineva, dar nu fusei în stare. Slobozii 
revolverul, măcar detunetul lui să cheme pe ceilalţi. N’auzii 
încă nici-o detunătură, ca şi când încărcătura cartuşelor lui 
ar fi fost de vată, de aer, de mai ştiu eu ce. Degetele se în- 
figeau în gâtlej mai tare, mereu mai tare, până când în- 
cepui să-mi dau seama că mă înnec... 

„„Când mă deșteptai, cei trei „agenţi” erau lângă mine, 
drepţi, smirnă. Nici-unul nu îndrăznia să mă trezească. Mă 
frecai la ochi, înţelesei ce mi se întâmplase și regretai că 
m'am făcut de râs faţă de inferiori. 

— Ei, aţi prins ceva? întrebai, să curm tăcerea. 

— Nimic, domnule inspector. 

— Nici pe Iftimov, banditul acela?... 

— Ba pe el da. Dar este pândar la pescării... 

— Aha!... Atunci trebuie lăsat... 

— Da trebuie lăsat... aprobară agenţii. 

— Frumos e Nistrul..., mă prefăcui iar, ca să schimb 
vorba. 

Dar, deastădată, rupţi de oboseală, oamenii tăcură. 
După un ceas, eram în drum spre Capitală. 

MARIN RADU VOINEA 


——————————————_—__——>> 
Urmarea dinr pag. 11-a | : Vânătoul de diavo 


— Varsă şi sfinţia ta laptele care l-ai supt la maică-ta 
şi atunci oi vărsa şi eu copiii”. 

Sfântul Sisoe s'a rugat lui Dumnezeu şi de îndată a 
vărsat tot laptele ce-l supsese dela sânul maicei sale. 

Când a văzut Satana minunea asta, sa cutremurat de 
frică şi a vărsat şi el pe cei doi copii ai Meletiei. De frică 
să nu mai păţească cine știe ce, dracul a tulit-o binișor spre 
împărăţia sa întunecată şi n'a mai furat de atunci nici un 
copil. 
, Sfântului  Sisoe i-a rămas numele de „Vânătorul de 
diavoli” şi de atmmci şi până în zilele noastre. în credința 
noporului, el e cel ce ne apără de uneltirile spurcate ale 
Necuratului . ; 

Iaca asta e povestea şi dacă va plăcut, să-mi spuneți, 


ă mai ştiu o grămadă de poveşti cu Sfântul Sisoe. 
zu x 5 D. MEREANU 


Ce vedem iarna 


Cad fulgii ’ncet, în zări sburând, 
Purtați de-a vântului suflare. 
Câmpii și dealuri îmbrăcând, 
In haina lor de sărbătoare. 

Și tot văzduhu-i plin de ciori, 
Ce croncănese; încet sburând, 
lar satul pare adormit sub nori, 
In somnul iernii greu căzând. 


Spre sat se văd copii venind, 
Cu strigăt depe dealul mare; 
Se'mpiedecă șapoi căzând 

Se scoală, strigând şi mai tare. 
lar sara friguroşi apoi, 

Se bat pe lângă soba cladă. 

Și biruiţi de somn, purcoi, 
Adorm cu gândul la zăpadă. 


GOGU MUŞCELEANU 
Vârşolţ (Jud. Sălaj) 


Cântec pentru somnul tău 


S'adoarmă Mircea 


Cu nuiaua dintr'un singer 
Ruptă'n pragul blândei seri, 
Te-a atins pe gene-un înger 
Astă seară, ca şi eri. 

Şi la fel ca eri, măicuţă, 
Ai sadormi cuprins de vis, 
Cu căpşorul pe pernuţă 

Şi cu gându'n Paradis 

Tot ca eri, cu grijă multă, 
Stau şi-ţi lului cântec mic, 
Bucuroasă că m'ascultă, 
Inger blond de borangic. 


Nani nani.... dintrun sânger 

Am cules un vis sfios, 

Şi pe părul tău de înger 

Eu l-am presărat frumos. 

Dintre visele de seară 

Care picotese pe prag, 

Purtător de primăvară, 

Tu mi-eşti visul cel mai drag! 

Cel mai drag mi-eşti tu, copile, 

Şi mă sbat să mi-te cresc, 

Ca pe-un lujer de zambile, 

Mlădios... şi te iubesc... 

Te iubesc cum fiecare 

Mamă pruncul şi-l iubește. 

Nani bobocel de floare... 

Doamne, mare tu mi-l crește. 
Nani, nani, strop de rouă, 

Floare rară de lumină, 

Dormi, că seara visuri plouă 

Pe privirea la senină. 

Nani, nani, dintrun sånger 

Am cules o viaţă eu, 

S'o trăieşti ca şi un înger, 

Numai tu copilul meu. 


ZAHARIA G. BURUIANĂ 


Arpan 


ia i 


=m Ce bine e să speli pe altul pe cap. mmm 


f’ E, 5, E 
z E À > f- Le 3 
ii: ai S P e z r 
Ji să 
d a? f 


i 


UNT sigur, dragi cititori, că fiecare dintre voi 
a văzut, fie pe un câmp, fie pe marginea unui 
drum de ţară, niște mușuroae presărate din dis- 
tanţă în distanţă, ca niște grămezi de pământ fă- 
rămiţat. 
Muşuroaele acestea sunt făcute de un animal mititel 
„ cât un şoarece, care se numeşte Cârtiţa sau Sobolul. Tru- 
pul acestui animal esie acoperit cu o blană neagră și lu- 
cioasă foarte moale şi fină la pipăit. 

Sobolul trăește sub pământ în nişte şanţuri înguste şi 
întortochiate ca nişte galerii. El singur, cu botişorul lui 
mic şi ascuţit, îşi sapă căsuţa, ca un arhitect priceput, în- 
tocmai cum ar fi o casă cu etaje. Micul animal nu se mul- 
țumește numai cu un apartament. După ce şi-a săpat o ca- 
să, îşi mai face alta şi alta câte cinci, șase căsuțe şi mai 
multe chiar, pe care le uneşte cu câte un tunel îngust, prin 
care numai trupul luj subțirel se poate strecura. 

Pământul rămas din săparea galeriilor îl scoate la su- 
pri aţă şi-l aşează frumos în mușuroae, așa cum cred că 
aţi văzut şi voi pe câmpii. 

Povestea Sobolului am auzit-o cândva de la un ţăran 
bătrân şi vo spui şi vouă acum, așa cum am auzit-o: cu 
vorbele şi tâlcul moşului acela. 

„Hei, taică, zicea el, mari şi nenumărate sunt minunile 
Domnului ! 

Dumnezeu, în marea Lui bunătate, rabdă şi iartă multe 
din păcatele oamenilor. 

Oamenii însă s'au înrăit foarte şi multe păcate grele să- 
vârşesc, fără frică de Dumnezeu, de aceia, câteodată şi Cel 
de sus pedepseşte cu asprime pe cei răi pe cei ce râvnesc 
avutul aproapelui şi nesocotese numeie Domnului. luân- 
du-i în deşert. 

„Astfel. cică era odată un om rău şi hrăpăreţ nevoe marc. 
Alături de casa lui sta un vecin, om de treabă și cinstit. 
Omul cel rău căuta mereu pricină vecinului și lăcomia 
care îl stăpânea, îl făcuse să răvnească la un petec de pă- 
mânt al vecinului, ţinând morţiș că locul acela e al lui; 

moştenire din tată în fiu. 

Ca să nu mai umble pe la judecătorii, fiindu-i teamă 
că wo să-i dea dreptate, se gândi la un vicleșug, prin care 
să capete locul vecinului. 

Chemă pe vecin la dânsul și îi zise, prefăcându-și gla- 
sul a blândeţe, ca un om cumsecade: 


14 


Povestea sobolului 


„Prea cinstite și iubite vecine, nu vreau să umblăm pe 
la judecătorii pentru un petec. de pământ. Ca să vedem care 
din noi doi are dreptate, hai să mergem chiar acum la locul 
cu pricina şi să ne rugăm cerului, să ne facă dreptate. Dum- 
nezeu ne va asculta ruga şi va sălta pământul în sus, acolo 
unde cu dreptate va fi hotarul”. 

Vecinul cel bun se învoi şi porniră amândoi spre locul 
cu pricina. 

Iaca aici mă întorc cu povestea, ca să vă spun că pă- 
gânul cel lacom şi viclean săpase noaptea un tunel, pe sub 
locul vecinului, până la punctul de unde voia să şterpe- 
lească pământul, zicând că acolo e hotarul cel adevărat. 

„In tunelul acela vârâse pe fecioru-său și-l învățase ca 
atunci când el va striga tare: „Doamne fă-ne dreptate!” fe- 
cioru-său să salte cu spinarea pământul. 

„Vezi dumneata cât de nelegiuit era păgânul şi cum nu 
pregeta şi mavea teamă să ia în deşert numele Domnului! 

„Aşa dar, spune povestea mai departe, lucrurile s'au 
întâmplat întocmai cum chitise păgânul. Ajungând la locul 
cu pricina, el a strigat odată tare: „Doamne fă-ne drep- 
tate!” Fecioru-său a auzit strigătul și s'a săltat cu spinarea, 
ridicând pământul în sus ca un mușuroi. Păgânul a mai 
strigat odată şi pământul s'a săltat iar, ceva mai încolo, fă- 
când încă un muşuroi. 

— Ei, văzuşi vecine! strigă el biruitor. 

Dumnezeu a scos dreptate la lumină, ca untdelemnul 
deasupra apei!” 

„N'a apucat însă să sfârșească bine vorba, că deodată 
tăriile cerești se luminară de o lumină puternică şi un glas 
de tunet bubui în văzduh: 

„ „Blestemat să fii tu şi neamul tău în vecii vecilor! Să 
umbli pe sub pământ şi să nu mai vezi lumina soarelui, 
până ce nu vei putea să faci nouă mușuroae in rând drept, 
deasupra pământului! Numai atunci păcatul tău va fi certat 
şi vei putea eşi la lumină!” 

In clipa aceea şi el şi feciorul său se prefăcură în câr- 
tițe şi se furișară în adâncul pământului. 

De atunci, spune povestea, cârtița sau sobolul, cum i 
se msi zice, sapă mereu, făcând toi câte nouă muşuroac de 
pămâni, dar niciccată nu le poste face în linie dreapta şi 
blestemul ceresc stărue, cum a fos! zis, în vecii vecilor. 


rau 


s aae aaan 


Fundaţia 
„REGELE FERDINAND |” IAȘI 


Bibiictecă 


Concursul de jocuri pe luna*Septembrie 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament 1 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor". En 


ehas e e ț (9); Valentina Taslagian (3); Câlnic: Sinius şi Steluţa Bădilă (2): 

Ghici ciuperca : Câmpina: Apostolescu L Mihail (5); Ceadar-Liy Pina Ceai 

ai eu Cp muia ară (4) i Lilly st (12); Veisner 
egarea acestui joc se cuprinde chiar într’ Fi Ri ga ; Cetatea : Alvențina nisova = Corgoja 

3 inna bec pă oete aaa maaea a (13); Iaroslavschii Nisanel (12); Natalia Petrușeviei (13); Chi- 
Cu ce se măsoară pământul? Răspunsul e ar care se află în cu-  $inău: Ana Georgeana, Diana Cordoneţ (10); Costin Georgescu 


vântul măsoară. Ludmila Leagul Valentin (13); Craina Boincaner (11); Luchian 
1) Ce se întâmplă când e furtună? Liuba (13); Sonia Cogan (11); Haia Cervani (13); Boris Pocorschi 
2) Ce găsiţi la Tănase mai deosebit? (12); Angela Captarenco (12); Frima şi Monia Blinder (10); Mila 


Vasserman (3); Cișmele: lrigori Crasnov (3); Clişcăuţi: Aurica 
Bordeianu (13); Cluj: Laszlo Adrienne (2); Coca Vişan 12); Con- 
O = e, M. mira (13); Brebi Navon (13); Sandu F. Maria 
mo 3 eorghiu gen (4); Jean Stamatiade (13); Martin N. Ni- 

nime cole (13); Cereala: Narcue Theam am Costieni: Ionescu 

4 ta ; M. Dumitru ; Covasna: Papadopol Iustin (13); Craiova: Edith 

Am să... mamei voie să mă urc în bătrânul..., ale cărui ra- Rădulescu (4); Ciobanu Eugenia (12); Tinca Levy (11); Mioara 


Suzanne Sorocher-Bălți 


muri se ating parcă de... i i iti i 
= G şi Leana Teodorescu (13); Sandi Elezer (13); Titi Constantinescu 
Un... de apă duce un... de pânză. ea (15); ere „Petrila (12); Cicova: Victer Marinescu (5); Dej: 
A Stanciu M. Mihaiu (13); Deva: Luca Raissa (4); Doclin: >i 
In această... Ionel și-a petrecut vacanța a N EL ia Vasilov (13); Dondușani: Porucic Lily Eforie-Constanţa: Lily Re- 
z i TEER d eanu (12); Fălești: Fira Diner (13); Filipeştii de târg: Viorica 
Vitându-mă prin... uşii, văzui o ... ZET „borcan cu apă. Paula Dumuiivenea Diet (11); poi: | Marcel! Leibovici (12); Cos- 
Ai dig iat ali ca o. cana begurtiaiă ea I. Eivira tel N. Dobrescu (12); Cocuţa şi Lenuţa Mihăilescu (13); Puiu 
rău .-. e- s.e » GAT no să-mi...  Griinfeld (13); Petrescu D. Aurel (13): Galaţi: Georgeta Niculescu 
š Múralog. pă d si Mi Mari (4); Spano Elisabetha (5); Gina Bercovici (13); Marcela și Vir- 
IENEI EIT A aet fe SERE Îi ircea Marinescu  ginia Ionescu (13); Rita Laubmiiller (12); Cosma Corneev (13); 
Pe p ela pescărie un..., dar n'am mâncat fiindcă Hermina și Mirela Leibovici (9); Mioara Marinaş (13); Monica Ba- 
3 S A ron (12); Ghimbav: luliu şi Elena Szabo (3); Giurgiu: Sovărel Plia 
avu Avramescu-Urlaţi (11); Nicolau A. Corneliu (13); Pepteanu A. Elvira (13); Andrei 


N. Petruța (13); Gura Humorului: Branman Haim (13);; Herculane: 
Saradă Martolog Leonard (13); Huşi: Leon G. Const. (13); Renée Z. Ru- 
binstein (12); Idolina Nachim (1); Jaşi: Gilly Sabaresse (13); Au- 
rora Barbo (12); Cernățescu Corina (12); Zalman Beru (1); Au- 


e DE e ri pai rca îndată binette şi Taniline Zeutner (13); Hodoreanu Traian (4); Ismail: 
Partea treia este un pronume masculin capii Nico, 09): Leptait. SETER SA) At: 
Si Nda ac ÎN bine ca basi ki DO pă > Niculae Pătraniche (13); Mislea: Madia- Lupescu (13); Moreni Sil- 
gu e n “n ri TE CB via G. Râvoianu (13); Olteniţa: Mircea R. losef (11); Oradea: Ma- 
RE ae elin riane Leitner (13); Straut Eugenia (11); Orăștie: Elena Brasoiu 
E AE PEP : x á ae Ee (6); Părteştii de jos: Cincinat Boca (13); Pecica: Dimitrie Arde- 
Desiegările acestui concurs se primesc 15 zile dela apariția nu- leanu (13); Petroşani: Sugar Heda (12); Piteşti: Nicuşor Drago- 
mărului de faţă, împreună cu cipoanele, scriindu-se pe plic: pen- mirescu (13) ; Ploeşti : Steluţa St.- ist (12) : Silvia Ma- 
tru Moş Cinel. teescu (13); Rodica Edith Roman (13); Viorica şi Mioara 


Ştefănescu (13); Pesti: pati: pura ra pe (2); greon 
ari H H H apului: Leontina Supeală ( ; Principele ai: Nicuşor eo- 
D e si e g a ri | e jocurilor pe luna | u i i e (mater (12); Prosila do sus: Maria pormepre -s. (1); ama maia San 
; E bd 2); Salonta: Marius şi Olimpae Gal (13); Segarcea: Darius şi Vi- 
Triplu pătrat: rege, egal, gaze, elefant, amor, naşa, trântor țară, min P, Popescu ( 13); Seletin: Livia Spânul (13); Selemet: Ser- 
oraş, rasă. Lliescu R. Pascal, Aritmogrif: Canada, Mexic, Peru, Bra- phei Zavitchi (4); Sibiu: Palade Valerian (13); Lulu Tomaide (1); 
zilia, Bolivia, Ecuador, Argentina. A—B=America. Marcel Leibovici, Ovidiu Alexiu (1): Sighişoara: Vlad A. Zănescu (13); Sinaia: Ionek 
Carte de vizită: Stan Protopopescu Omnim: Banul, A. #aber-Husi. — pumenteld (3); Gică Strassman (1); Haria Sfetescu (13); Bebe 
Dublu pătrat Stal, Toma, Amic, Lăcătuș, Țară, Ural, Salt. Gh. Sco- Nelu. Puiu (13); Radu Al. Bonache (10); Margareta Elena Ange- 
dihor, Joc în zig-zag, Orizontal: Cat, Nil, Mac, Lin, Nas, Cot, Aur, Jescu (12); Slatina: Estera şi Tania Harein (13); Marcussohn Lia 
Orb, Oră. Vertical: An. Timişoara, Lan, Tub, Or. Valerian Palade, (33). Târgovişte: Mironescu Marioara (13); Tg. Jiu: Cont. Do- 
Pătrat magic: Cahul, Bacău, Turda, Roman, Argeș, Mircea Bărbu- rina (12); Crăiniceanu V. Cornelia. (1); Tașlăc: Rebeca Craiz (12): 
tescu, Jocul notelor, Silistra.. Ionel Cartianu, Carte de vizită, D. C. Tecuci: Ecaterina Lucănescu (10); Liviu Feneşan (12); Timişoara: 
Mereanu de Alecsiu Nicolae. Aritmogrif Sicilia, Cuba, Malta, lamai- iain Po onete (13); And Châcian (4); Țintea: Popescu I. Stelian 
ca, Tasmania, Creta, Sardinia. A— B=Sumatra S. Itchis Omonim. (13); Todireni: Aah Doiban (13); Turda: Mioara Pătăceanu 
Capră Leonard Martalog Ligamente: Carol, Mircea, Ştefan, Mihai, (3): n ema Măgurele: Necşulescu V. Matilda (12); Ionescu C. Vio- 
Rareş, Nicolae S. Gheorghe. Mură'n gură: Luptă, Umbră, Sac. Spor- ve] (13); Turnu Severin: Silvia Cherata (12); Mihai D. Sbenghe 
tul. Nic. S. Gheorghe-Focşani. (8); Puica şi Gina Răiculescu (13); Uioara: Cornel N. David 
(13); Urlați: Mateescu I. Nicolae (4); Vâlcov: Mişu şi Şura Mias- 
Rectificare: In rebusul din concursul acesta, cuvântul perie nicov (13); Vida: Nineta şi Nela Constanda (12); Văleni: Lucia 

nu se citeşte în îniregime, ci se şterge ultima literă, citindu-se nu- Mihali (4). 

mai peri. 


PA na Pc Vă a treia din „rombul silabic” e: „Regiune în Ame- Poșta joc uril Or 


Deslegătorii jocurilor pe luna lulie ai adi ra lac EE ADINA E pi 
| : i S. şi R. Bol-Asău. — 1) Două jocuri sunt simple. 2) În cartea 
PROVINCIE i de vizită ai un nume care nu există. be i Er 
3 f; D. O-Burdujeni. — Jocurile trimise sunt nepublicabile din o 
Adjud: Alphonse şi Beatrice Leibovici (13); Alerandria: Mi- mie şi una de motive: 1) Sunt slabe... : 
hail S. Doru (13); Alexandru A. Miriam (13); Asăn. Raul şi Sorin 
Balaban (12); Arad: Gabriela Jana Georgescu (12); Bacân: Ray- 
monde Weiss (13); Ciupan V. Vasile (11); Bălţi: Asoeiaţia Cinel 
(12); Vova Schulmeister (4); Billa Gherşenson (12); Băileşti: Cio- 
banu G. Gheorghe (11); Bârlad: Margareta Cahane (13); Puica Mar-- CUPON DE JOCURI SERIA IV 


gareta, C. Dolinescu (13); Sergiu Maloman (9); Eugen Chicoș (13); 
Ciad Z. Veronica (13); Sandrela Chirtoiu (12); Didicuţa Margu- PE LUNA SEPTEMBRIE 


lies (13); Botoșani: Constantin Duda (12); Mihaela C. Ciulei (13); 

Lucreția V. Pilat (13); Braşov: Zaharia D. Theodora (12); Muscalu Numele și pronumele 
Ana (13): Brăila: Nicolau D. Simoneta (10); Anna Theodosiades 
(13); Georgescu lonel (13); Bușteni: Baier Michael (13); Burdu- 
jeni: Danil Clein (13); Ileana şi Emil C. Bela Ahrud (12); Carto- 
jan: Constantinovici Victoria lulia (12); Călărași: Miuhiștein Adolf Adresa: 


15 


ititorii 


a A 


Georgeta I. Georgescu Jean Klein Dobrinescut M. Georgeta 
prem. I, cl. IV-a cl. Il-a cl. l-a 
Şcoala primară de fete No. 17 Scoala primară spaniolă Şcoala primară mixtă 
Bucureşti Bucureștii-Noi 


București 


Puiu Goldenberg Angela Sălceanu Angela Sultănescu 


cl. Il-a cl. III-a cl. Il-a 
Şcoala primară Voința Scoala primară de fete No. 47 Şc. primară Choisy Mangâru 
Bucureşti București 


Bucureşti 


Leibovici M. Şucher Maria Marinaş Mioara Rădulescu 


Clasa IV-a cl. Il-a A. cl. IV-a $ 
Şcoala primară de băeţi No. 1 Scoala primară de fete No. 7 Şcoala primară de fete No. 9 
Galați Galați Bucureşti 


Predescu Ştefania u Nicolae 
cl. Il-a cl. IV-a cl. I-a 
Scoala primară de fete Şcoala primară Sft. Treime Şcoala primară Voința 
Sibiu Bucureşti Bucureşti 


Florica Tarabega Bălănescu Silva Silviu Algnetti 
cl. l-a B. cl. H-a B. cl Hi-a 
Şcoala primară de fete Scoala primară de fete Şcoala primară de băeţi No. 45 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


au luat premiul l-iu 


Iosif Lica 
cl. l-a 
Şcoala primară de fete Lucaci 
București 


ss 


Delioara Ionescu 
cl. IV-a 
Scoala primară de fete 
Bucureşti 


No. 16 


Scoala Avântul 
Bucuraşti 


Cultural 


cl. Ti-a 
Şcoala primară Lucaci 
București 


al 2 dă 
Licurici P. Gheorghe 
cl. IV-a 
Licurici P. Elena 
Clasa l-a 
Şcoala primară mixtă 
Poiana-Mare Dolj 


Un echilibrist pe cântar! Preţul 5 lei 
APAR ST E E CZ IEEE E EOE PE SEES Eco Sa R 


B asm 


turcesc 


fost odată de mult în timpuri vechi într'un oraş 
din Turcia un om sărac, că mavea nici ce mânca. 
Dar pe cât era de sărac, tot pe atâta era şi de 
înţelept. Săturându-se el odată de necazurile lui, 
își luă traista la spinare și porni la Sultan să-i 
ceară ajutor. 

Merse el cât- merse, până ce într'o zi ajunse la palatul 
sultanului, rugând pe slujitori să-l lase - înăuntru. Când 
omul nostru fu în fața sultanului, căzu la picioarele lui 
zicându-i: „O! Mărite stăpâne! Ai milă de un slujitor cre- 
dincios şi sărac. Nevoile m'au impins să-mi părăsesc casa 
şi să viu să te rog, să nu mă laşi să pier. Tu mă poţi 
ajuta”. 

Sultanul îl ascultă cu bunăvoință, și după ce săracul 
sfârşi plângerea, îi răspunse: 

„Dar cum şi cu ce vrei să te ajut?” 

„lată, stăpâne, ce să faci — răspunse săracul. Să-mi 
dai o împuternicire ca, oricine se teme de nevasta lui, să-mi 

„plătească o para”. 

„Dar la ce crezi tu că îţi va folosi asta?” Intrebă sul- 
tanul în culmea mirării. 

„Bunule stăpân — răspunse săracul — fă-mi mie pe 
plac şi în urmă vei vedea la te îmi va folosi”. 

Atunci Sultanul, fără să mai stea pe gânduri, îi dădu 
o împuternicire care însă trebuia iscălită şi de cadiu. 

Omul nostru, după ce mulțumi cu multe plecăciuni 
Sultanului pentru bunătatea lui, luă împuternicirea şi 
merse întins la cadiu. 

„Care ţi-e păsul? 
in faţa lui. : 

„Vreau, bunule cadiu — să iscăleşti această împu- 
ternicire dată de sultan şi să-mi plătești o para”, răspunse 
cu îndrăzneală săracul. 

Cadiul însă nu vru să-i plătească şi-i spuse: 

„Dar cum îţi închipui tu că un cadiu puternic ca mine 
se teme de nevasia lui?” 

„ți voi dovedi totuşi că te temi de nevasta ta. Te rog 
numai să-mi răspunzi la cele ce te voi întreba”. 

Cadiul se arătă gata să facă săracului pe plac iar a- 
cesta îl întrebă: 

— „la să-mi spui, te rog — începu el — dacă nu eşti 
acasă, femeia ta poate sau nu poate să greșească?” 
să-ţi veteme cinstea?” 

„Ba poate s'o facă” — răspunse cadiu: cam neliniștit. 

„Dar dacă în lipsa ta femeia ascultă de cuvintele ne- 
chibzuite ale unui vagabond care o îndeamnă să-ţi ia avu- 
tul şi să fugă, poate s'o facă sau nu?” 

„Ba poate — răspunse iarăşi cadiul cam îngălbenind. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


întrebă acesta când văzu pe sărac 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


Prelucrare de Puica Teianu 


„Dar dacă noaptea îi vine chef femeii tale să ie su- 
grume când tu dormi, o poţi tu opri?” 

„Ba nu pot” — mai răspunse cadiul care tremura de 
frică. 


„Apoi vezi — mai zise săracul — şi avutul şi 


-cinstea şi viaţa ta sunt în mâinile femeii tale care poate 


face orice cu ele, mai poţi spune că nu ţi-e frică de ea?” 

La aceste cuvinte cadiul se dete bătut. 

„Dai ai dreptate, spuse el — are dece să-mie fie frică 
de nevasta mea”. Şi zicând acestea iscăli împuternicirea 
săracului dându-i şi paraua cuvenită. 

Astfel mergea omul nostru din sat în sat, din casă în 
casă şi fiecare îi dădea câte o para, căci nicăeri nu era 
vre-un om care să poată spune că nu se teme de nevasta 
lui, căpătând de aici o para, de dincolo alta, ajunsese să 
nu mai poată purta atâţia bani şi îşi cumpără doi saci pe 
care-i umplu cu paralele căpătate. 

Incărcând sacii pe unh măgar se întoarse la 
să-i mulțumească. . 

Ajungând în faţa sultanului, îi căzu la picioare zicân- 
du-i: 

„Iti multumesc din tot sufletul — mărite stăpâne, pen- 
tru ajutorul ce mi l-ai dat odinioară, căci iată acuma am 
atâţia bani încât pot să trăese liniștit până la sfârșitul 
zilelor mele”. 

Sultanul zâmbind îl întrebă: 

„Dar mie nu mi-ai adus nimic în schimbul acelei îm- 
puterniciri ce ţi-am dat şi care azi te-a făcut bogat?” _ 

„Ba da, stăpâne, — răspunse el — ţi-am adus o fe- 
meie frumoasă de tot, pe care am întâlnit-o în drum”. 

„Sst, — făcu sultanul uitându-se în jurul lui — vor- 
beşte mai încet să nu te audă nevasta mea. 

„Va să zică ţi-e frică şi ţie de femeia ta — răspunse 
omul — apoi să faci bine şi să-mi dai şi tu o para”. 

Sultanul începu să râdă la aceste cuvinte şi îl încărcă 
cu daruri, iar săracul care acuma nu mai era sărac trăi 
mulţumit tot restul vieţii. 


sultan 


PUICA TEIANU 


= 


Moş Nae, Vintilă Bratu şi Maria Sorel au lipsit câtva 
timp din Bucureşti. Din această cauză, în două numere 
n'au apărut bucăţi scrise de dânșii. Acum însă sau întors 
și şi-au luat din nou colaborarea. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


oe e e solora p o 'lei::200 
100 
50 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30O 


2 


D 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


200 LEI 


aicea ul: 100 „ 


REPRODUCEREA BuCĂȚILOR Director: N. BATZARI 


ESTE STRICT INTERZIS 


COPIILOR 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


2 Octombrie 1935 No. 608 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


> 


De ce n: AM scris despre———— 


Despre Uitucilă n'am scris nimic de două săptămâni. 
Aşa fiind, cititorii ar putea să-şi închipu,e că m'aș fi cer- 
tat cu el și că m'am hotărît să nu-l mai văd. Mă grăbesc să 
spun că așa ceva nu sa întâmplat și nici nu sar fi putut 
întâmpla. Uitucilă, cu toate 'borobaţele şi încurcăturile ce 
face, îmi este un prieten vechiu, aşa că nu e chip să mă 
cert şi să mă despart de dânsul. 

S'a întâmplat însă altceva. Moş Nae se hotărise să mear- 
gă pentru luna Septembrie la Băile Herculane, având şi el 
nevoe să se mai odihnească, iar eu l-am însoțit. Aşa se fa- 
ce că, pentru câtăva vreme, n'am avut prilej să mă întâl- 
nesc cu Uitucilă. Acum m'am întors, așa că am din nou 
destul de povestit. 

N'aţi uitat, cred, că Uitucilă uitase unde stă la Bucu- 
rești, și că, din pricina aceasta, se mutase la mine. Vă a- 

- duceţi, cred, de asemenea aminte că nevastă-sa era la băi 
— la Govora — şi că i-am scris acolo să ne trimită adresa 
locuinţei lor de aici, pentru ca Uitucilă să se poată muta 
acasă la el. 

Până nu primisem această adresă, eu unul nu puteam 
pleca din București, de oarece. nu-l puteam lăsa singur. 
Cine ştie ce încurcături ar mai fi putut face! 

In sfârşit, iată că într'o seară am auzit că un automo- 
bil se oprise la poarta casei mele. Din automobil s'a dat 
jos o doamnă tânără, care nu era alta decât soţia lui Ui- 
tucilă. 

Când am văzut-o, am răsuflat uşurat. Se sfârșeau chi- 
nurile mele, își găsea şi el locuinţa. Soţia lui Uitucilă a in- 
trat în casă la mine, mirată, supărată și nedumerită. Dar 
când a dat ochii cu soțul său, mirarea și nedumerirea ei 
s'au schimbat în uimire şi chiar în spaimă. A rămas uimită 
şi speriată, văzând halul în care era Uitucilă. 

Ca să înțelegeţi mai bine halul în care îl găssie, trebue 
să pomenesc despre ultima întâmplare, mai înainte ca eu 
să plec din București. Soţia lui Uitucilă soise chiar în sea- 
ra zilei în care fusesem cu Uitucilă la o moşioară pe care 
un alt prieten al meu o are nu departe de București. Am 
povestit atunci cum Uitucilă fusese atacat şi înțepat de un 
roiu de albine şi cum din pricina înțepăturilor i se umfla- 
seră obrajii, iar nasul i se umflase mai mult decât obrajii. 
Era așa de umflat și pocit bietul Uitucilă, că arăta mai de 
grabă a dihanie decât a om. 


De aceea, nevastă-sa a “avut dreptate să rămână ui- 
mită și să se sperie. 

„Ce ai păţit? Cine te-a făcut în halul acesta?” îl în- 
trebă ea. 

Acum însă mi-a venit şi mie rândul să fiu nedumerit 
și uimit, căci iată ce a răspuns Uitucilă la întrebările ne- 
vestei sale. 

„Am căzut, zise el; am căzut şi m'am lovit pe nas şi pe 
obraji!” 

Nu, zău, zise da prietenul meu Uitucilă este adorabil 
de uituc, este neîntrecut. Să uite în aceiași zi că fusese în- 
tepat de albine şi să-și închipuie că i se umflase nasul și 
obrajii, fiindcă ar fi căzut. La un astfel de răspuns, măr- 
turisesc, nu mă puteam aștepta. 

l-am lămurit însă eu soţiei sale toată întâmplarea. După 
puţin, ea îi zise: „Acum, haidem să mergem acasă, 

— Ce, iar ne mutăm? întrebă el mirat. 

— Nu ne mutăm de loc, îi răspunse ea, 
la casa noastră: 4 

— Păi aicea nu suntem acasă la noi?” o întrebă el 
din nou. 

Va să zică, altă scrânteală din partea lui Uitucilă. In- 

Va să zică, altă scrânteală din partea lui Uitucilă. Ia- 
răşi uitase că stă de atâta timp acasă la mine şi iarăși își 
închipuise că locuința mea este locuinţa lui. 

In sfârșit, i-am explicat, iar el a înţeles că este musa- 
firul meu. Şi-a luat, aşa dar, rămas bun de la mine şi a ple- 
cat cu nevastă-sa. 

A doua zi am părăsit şi eu Bucureştii, mergând, pre- 
cum am spus, cu Moș Nae la Băile Herculane. 


VINTILĂ BRATU 


ci ne ducem 


CITIŢI, CITIŢI: 
CARTEA 
RILĂ IEPURILĂ 
de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


QITEN 


Povestile mamei 


ranel şi un caţe 


Fănel stătuse toată după amiaza la fereastră, privind 
afară în stradă. Privea ţintă la locul unde automobilul, cu 
care părinţii săi plecaseră la oraş, pierise din vedere. 

Intunericul se lăsa din ce în ce mai mult. Fănel însă 
şedea nemișcat la fereastră, când iată că auzi un glas plân- 
gător. 

Cu băgare de seamă cobori pe scară şi prin poarta pe 
jumătate deschisă eşi în stradă. lată, colo la colţul zidului, 
era un căţel, care plângea şi schelălăia încet. 

Fănel se aplecă asupra sărmanului căţeluş. „Și pe tine 
te-au părăsit părinţii tăi?” îl întrebă el cu înduioşare. 

Căţelușul dete un plânset slab, iar Fănel îl luă în 
braţe şi-l duse în casă. Acum se gândea unde ar putea face 
pentru căţel un aşternut mai bun. A, iată: întrun colţ al 
dulapului, Fănel zări un leagăn de copil. Adică era lea- 
gănul în care dormise, atunci când era încă un prunc. 

Nu se putea un pătuc mai'potrivit pentru căţel. In acest 
leagăn culcă Fănel pe căţelușul, care îi lingea mâinile în 
semn de mulțumire şi recunoștință. 


Ceasornicul din perete bătea tocmai orele 11 noaptea, 
când Fănel urca din nou scările. Acum era îmbrăcat în 
pijamaua cu care doarme, fiindcă ar fi trebuit să se culce 
şi să doarmă de mult. 

Se plecă încet asupra leagănului: cățelul dormea li- 
niştit ca un copilaș cuminte. Fănel se ferea să se miște, 
de teama că-l trezeşte. Dar cum stătea aşa, se simţi obosit. 
iar ochii începură să i se închidă. Atunci, aproape fără să 
vrea; puse capul pe perna, pe care era şi capul căţelului. 
Aşa adormiră amândoi cu capetele lipite unul de altul. Și 
aşa îl găsiră părinţii săi, când se întoarseră din oraș. 

Fură însă nespus de miraţi, văzând că Fănel doarme 
lângă un căţel, care era în leagăn. Totuşi, nu-l treziră şi-l 
lăsară să doarmă aşa până dimineaţa. 

Ziua următoare, Fănel le povesti unde găsise cățelul 
şi îi rugă să-i dea voe să-l păstreze pentru totdeauna. Pă- 
rinţii săi îi făcură. în voe. ‘ 

Căţelul mic şi părăsit de altă dată este astăzi voinicul 
şi credinciosul câine Fulger, spaima hoţilor şi a oamenilor 
răi. 


Povestită de DORINA GRĂDINARU 


Fănel făcu ceva mai mult. După ce îl culcă şi-l înveli 
cu o păturică, — era tot pătura cu care mămica sa îl în- 
velise şi pe dânsul — începu să-l legene şi să-i cânte: 


„Nani, nani, puișor, 

Fie-ţi somnul mai uşor! 
Vino, curcă, de mi-l culcă 

Și tu rață, de-l răsfață 

Și tu, pește, de mi-l creşte 
Și tu soamne, de-l adoarme!” 


Dar pe când cânta așa, Fănel auzi că este chemat. „Fă- 
nel, nu vii odată la masă; că sa făcut târziu?” 

In chema Ileana, o femeie bătrână. care crescuse şi în- 
grijise şi pe tatăl lui Fănel. Fănel tresări speriat. Insă ve- 
nindu-şi din nou în fire, se aplecă spre căţeluș şi îi şopti 
la ureche: „Să nu-ţi fie frică singur, că mă întorc numai 
decât”. Ii puse lângă leagăn o farfurioarsă cu lapte și mer- 
se jos în sufragerie, unde mâncă în toată graba. 


ANEN 


N 


N NU AD DACILOR 


Poveste macedoneană 


fost odată un păstor pe care îl chema Dinu. 

Păstorul acesta avea o mică turmă de oi pe 

cari de- obicei le păştea aproape de ţărmul 

mărei. Acolo îi plăcea să se cațere pe vr'o stâncă 

şi să se uite cum plutesc bărci şi corăbii pe ma- 
rea cea întinsă 

Intr'una din zile, așa cam pe înserate,-aude că cineva 
storăe puternic nu departe de dânsul. 

„Cine să fie ăsta care s'a culcat tocmai aicea o dată 
cu găinile?” Aşa își zise Dinu şi se duse să vadă pe neaş- 
teptatul vecin. Când îşi aruncă însă privirile asupra celui 
ce dormea dus, îngălbeni ca turta de ceară și începu să 
tremure din tot trupul. 

„Piei drace!” strigă Dinu, făcându-și de trei ori semnul 
crucii. „Păi ăsta e chiar Satana în carne şi oase”. 

Nu era tocmai Satana, adică mai marele şi stăpânul 
diavolilor, ci un alt Ucigă-l crucea din neagra şi numeroa- 
sa oaste drăcească. 

li trebui multă vreme bietului Dinu până să se du- 
mirească şi să-şi vină cât de cât în fire. Mai făcu de câteva 
ori semnul crucii, zise în gând „Tatăl nostru” şi după 
aceea se ascunse după o stâncă. 

După câteva minute auzi pași cari se apropiau. Ridică 
aşa dar capul şi văzu un lup mare, dar cât de mare... 

— Cât un lup, îmi tăie vorba Mitică. 

— Nu, Mitică, nu cât un lup, dar cât trei, cât cinci lupi 
la un loc, așa era de mare. Era din lupii aceia cari mănân- 
că numai diavoli. 

Dinu, însă, în loc să se bucure că lupul vroia să-i facă 
impeliţatului de petrecanie şi să nu se amestece, el, care 
avea suflet bun, îl trezi pe Ucigă-l crucea, zicându-i: „Prie- 
tene, scoală-te şi şterge-o,, că vine lupul şi are să fie rău 
de cojocul tău”. 

Diavolul sări în sus și cât ai clipi din ochi, se aruncă 
în mare unde lupul nu putea să-l prindă. 

A doua zi acelaș diavol veni la Dinu şi-i zise: „Ciobane, 
aseară m'ai scăpat de la moarte. Cu toate că nu e în obi- 
ceiul nostru să răsplătim binele ce ni se face, de data acea- 
sta vreau să fiu drăguţ cu tine. Cere-mi, aşa dar, tot ce-ţi 
trece prin gând, că l-ai şi căpătat numai de cât. 

— Păi, uite ce aş vrea, zise ciobanul, fără să se gân- 
dească muli. -Vreau ca vre-o dată, când aş merge şi eu 
pe mare, să nu fiu înecat de furtună. 

S'a făcut, zise diavolul şi pieri din ochii lui Dinu. 

Toate ca toate, dar din ziua în care dăduse ochii cu Ne- 
curatul, lui Dinu îi mergea din ce în ce mai rău. Azi, una, 
mâine alta, în câteva zile îi muriră toate oile. Nu scăpară 
nici câinii şi nici măgăruşul care însoțea turma. 

„Văd că norocul m'a părăsit în ţara aceasta”, îşi zise 
Dinu. „la să mai merg eu în lumea largă”. 

Se îmbarcă pe o corabie și porni spre o, ţară depăr- 
tată despre care auzise tot felul de lucruri minunate. Nu 
trecu însă multă vreme la mijloc şi marea din liniştită ce 
era, se încruntă de odată, se sbârci și deveni neagră la 
față. Şi începu să geamă, să urle și să izbucnească în va- 
luri aşa de mari și de turbate, de ziceai că vrea să înghiţă 
pământul cu tot ce se găseşte pe dânsul. 

Călătorii de pe corabie plângeau, se văetau şi se ru- 

. gau lui Dumnezeu și Sfintei Fecioare, ca să aibă milă de 
dânşii şi să le cruţe viaţa. Zadarnic fu totul.: Corabia fu 
prefăcută în țăndări:. de valurile . furioase şi cu toţii se 
înecară. Zi era a af 

Cu toţii afară de Dinu al :nostru. De cum izbucni fur- 

tuna, el își zise: „Ştiu că Scaraoţchi. mi-a dat cuvântul să 
mă scape de înec. Ce să-mi mai fac inimă rea!” Se arun- 
că, aşa dar, pe a bucată de scândură şi o porni înainte. 

Rătăci două zile şi două nopţi pe întinsul mării, când, 
în sfârșit, în seara zilei a treia bucata de scândură pe care 
călărea, se opri la ţărmul unei insule. Dinu se dete jos în 
această insulă mulțumit că scăpase de fa moarte. 

Când privi însă de jur împrejur, ca să-și dea seama 


N 
\ 


o a „4 


de N. MACEDONEANUL 
BD PETRAS TEME ei 


în ce loc se găseşte, se cutremură de ceea ce văzu. Erau 
acolo şi arbori şi livezi cu flori şi iarbă și în depărtare se 
zăreau nişte case, dar totul, totul era negru. Negre erau şi 
frunzele arborilor şi florile câmpului și iarba livezilor. 

Rupse de pe un pom un fruct şi vru să-l mănânce, ca să- 
şi potolească foamea. Când muşcă, văzu că din fruct curge 
o zeamă neagră, aşa ca sânge închegat. 

Nu după mult, săriră din niște tufișuri trei fiinţe la a 
căror vedere lui Dinu îi se strânse inima cât un purice. 

Erau negre la față, purtau coarne în frunte şi aveau 
o coadă lungă de trei metri. La mâini, în loc de unghii, 
aveau nişte ghiare lungi şi ascuţite. 

Aţi înţeles cam ce erau aceşti Ucigă-i crucea. Puseră 
mâna pe Dinu și-l întrebară răstiţi: „Ce cauţi aici în „Insu- 
la Dracilor?”. După aceea îl duseră în sat la mai marele 
lor căruia îi zice Satana — departe de noi şi de casa 
noastră. 

Satana era aşezat pe un tron făcut din hârcile oame- 
nilor ce-şi vânduseră sufletul. Din ochii acelor hârci 
curgea sânge negru şi dinţii le rânjeau. 

Satana întreba pe fiecare diavol ce făcuse el peste zi, - 
câți oameni înşelase, pe câţi îi împinsese la fapte rele, câte 
suflete cumpărase. Diavolul care făcuse un rău mai mare 
era lăudat şi răsplătit, iar cel ce nu putuse să facă ceva 
era ocărât şi pus în lanţuri. 

Pe Dinu a vrut să-l pedepsească cu moartea, când 
iată că din mulțimea cea neagră, sări un diavol şi arun- 
cându-se la picioarele Satanei îi grăi zicând: „Prea Intu- 
necate Stăpâne! Vă rog să-i cruţaţi viața acestui om, căci 
el ma scăpat de la moarte în ziua în care era să fiu sfâ- 
şiat de un lup”. 

Dinu recunoscu în diavolul acesta pe cel ce în adevăr 
îl scăpase de la moarte. 

— „lertată să-i fie viața!” zise Satana, „dar mă tem 
că are să ne iasă în rău binele ce-l facem pentru întâia- 
oară”. 

După ce Dinu stătu vre-o trei zile la prietenul său, 
diavolul, Satana strânse din nou pe toți dracii, ca să alea- 


gă dintrinșii o călăuză care să-l ducă pe păstor până 
acasă. 
 Chemându-i pe toţi în piața mare, îi întrebă care 


dintr'înşii poate sà alerge mai repede. 

„La alergare eu întrec vântul, zise unul din ei”. 

— Eu fug tot aşa de repede ca şi văzul, zise altul. In 
clipa în care îţi arunci privirea pe muntele cel mai de- 
părtat, pe mine ai să mă vezi cocoţat în vârful muntelui. 

— Eu, făcu un al treilea diavol, fug tot așa de repede 
ca gândul. Ori unde te-ai gândi şi ori cât de departe ar fi 
locul acela, în clipa în care te-ai gândit, am şi ajuns acolo”. 

Satana alese pe acest din urmă diavol, ca să-l ducă 
pe păstor acasă. Şi Dinu sosi la coliba sa cea sărăcăcioasă, 
mai înainte chiar de a-şi fi dat seama că pornise la drum. 

Pustia de sărăcie se ţinea însă scai de bietul om. Pe 
ce punea mâna, se alegea praf şi cenușe. 

Intruna din zile, pe când şedea amărât la umbra 
unui arbore, îi se înfățişă un bătrân cu barbă albă ca 
zăpada. 

„Fiule”, îi zise moșneagul, „până ce nu te lepezi de 
diavol şi de ajutorul său, nu vei avea parte de bine pe 
lumea aceasta, iar pe lumea cealaltă te așteaptă toate chi- 
nurile iadului. 

„Du-te, aşa dar, la vechea mânăstire a Sfintei Fecioare 
din vârful muntelui şi roagă-te acolo trei zile și trei nopţi, 
ca să ți-se ierte păcatul cel greu şi să te curețe de toată 
spurcăciunea diavolului”. 

Dinu făcu aşa cum îl sfătui moșneagul și din ziua . 
aceea avu spor în totul şi trăi o viaţă liniștită şi fericită. 


N. MACEDONEANUL 


AITEN 


"1" 


Veşti neplăcute dela coana Frosa 


Ja SN ENE E SN CR AZS DO RU PSR SE RY E PE E SERI SED CS ESTERI EREE EEE 


Am găsit la înapoierea mea un teanc de scrisori. Adi- 
că la înapoierea mea dela Băile Herculane, urde am stat, 
pentru odihnă, cea mai mare parte din luna Septembrie. 
Scrisorile de care am pomenit, sunt dela cititoare şi citi- 
tori de ai revistei. 

„ In toate aceste scrisori, văd aceleași întrebări: „Ce-i cu 
coana Frosa? Ce s'a 'mai întâmplat cu prietenia dintre Fru- 
sinica şi Haplea ? De ce mai scris timp de două săptămâni 
despre coana Frosa ?” lar o drăguță cititoare dela Braşov 
mă întreabă: „Moş Mae, nu cumva te-ai certat pentru tot- 
deauna cu coana Frosa și te-ai hotărît să nu mai povesteşti 
- nimic despre dânsa ?” 

Răspund mai întâi acestei din urmă cititoare, spunân- 
du-i că nu m'am certat cu coana Frosa, mai ales că nici 
n'am avut cum să mă cert. Este atâta vreme de când n'am 
văzut-o. Şi fiindcă nu ne-am certat, de sigur că am să pœ 
vestesc şi de acum înainte despre dânsa. Am să povestese 
întâmplări din copilăria ei și întâmplări mai noui. 

Alta este însă pricina pentru care am întrerupt — nu- 
mai un număr din revistă — povestirile -despre coana 
Frosa, de care văd că aproape toţi cititorii şi toate cititoa- 


rele se interesează mai mult decât de Haplea. In adevăr,- 


Haplea începe să fie cam uitat, pe când toată lumea vrea 
să ştie desprepotilicoasa, aliganta şi bine educata coana 
Frosa. | 
Scriind acestea, îmi vine un gând. Imi vine gândul să 
încep şezători, atât aci, la Bucureşti, cât și în celelalte ora- 
şe din țară. La fiecare din șezătorile acestea să ia parte și 
coana Frosa. Nu să stea așa, fără să facă nimic, ci să spună 


câte o poezie şi să cânte ceva. Mai ales să cânte cântecul, 
care îi place mai mult: 


„Foae verde de spanac, 
Nu știu, zău, ce să mă fac, 
Că mi-e dor şi de Hăpleşti, 
Că mi-e dor și de Blegești”. 
lar dacă publicul din sală va aplauda mult şi va cere să 
mai cânte, ea ar putea să cânte şi cântecul ce urmează: 


„Foare verde de măslină, 
Sunt ca floarea din grădină. 
Roae verde tiparoasă, 

Eu sunt Frosa cea frumoasă”. 


Ştiţi că aceste două cântece ea le-a cântat la radio, a- 
dică la dario, cum spune ea. 

Ei, ce zic cititoarele și cititorii de gândul meu de a o 
plimba pe coana Frost prin Țară şi de a o ruga să spună 
la şezători poezii şi să cânte? In chipul acesta au să o 
vadă şi să o audă toți şi toate. Mai cu seamă, este foarte bine 
să fie văzută şi auzită de către aceia — foarte puţini la 
număr — cărora, nici eu nu ştiu cine le-a spus, că pe coa- 
na Frosa aş fi născocit-o eu. Moş Nae, că, adică ea mar 
exista. 

Auziţi vorbă: să nu existe coana Frosa! Atunci ar în- 
semna ca bietul Haplea să n'aibă soție şi ca iubita mea fi- 
nișoară Hăplina şi drăguțul Hăplişor să n'aibă mamă. Se 
` poate, oare, să le dorim o nenorocire mai mare? Dar coana 
Frosa a fost de atâtea ori la București, a stat acasă la mine 
luni. de zile, aşa că a putut fi văzută şi cunoscută de o mul- 
time de cititoare şi cititori, mai ales de aceia care au venit 
atunci când am dat vestitul ceaiu snadant, la care s'a pe- 
trecut aşa de bine. 

“Așa dar, cum să nu existe coana Frosa? De aceea, fac 
foarte rău cei ce spun că nu există, pentru că spunând așa, 
înseamnă că-i doresc moartea. Coana Frosa însă trebue 
să trăiască și — şi cât mai mult. A 

Aceasta spre fericirea lui Haplea, a Hăplinei și lui Hă- 
plişor, precum și spre bucuria noastră a tuturor, care ne 
înveselim, aflând despre isprăvile ei. : 

„„Insă, cu partea aceasta, văd că am uitat ceeace înce- 
pusem să povestesc. Vroiam anume să spun pricina pentru 


ma 
Dayo ANEI 


care în numărul din urmă n'am scris despre coana Frosa. 
Povestesc numii decât, dar vă rog-să păstraţi secretul şi 
mai ales să nu spuneţi nimic coanei Frosa. Nu de alt ceva, 
dar, poate, se supără, iar eu nu vreau să o supăr. Mi-a tre- 
cut tot necazul ce am avut o.dată pe dânsa. Așa sunt eu: 
mă supăr repede, dar îmi trece și mai repede. lar acum, 
dați-mi voe să povestesc întâmplarea. 

In timpul din urmă, mă simțeam foarte obosit. Aveam 
mare nevoe de a mă retrage undeva pentru două, trei săp- 
tămâni. Să mă retrag, fără să scriu, fără să citesc şi chiar 
fără să aflu veşti despre orişice şi despre orișicine. De ace- 
iaşi odihnă aveau nevoe și alţi colaboratori ai revistei. 

Aşa fiind, Vintilă Bratu, Maria Sorel şi eu ne-am ho- 
tărît să plecăm din Bucureşti şi, fără să dăm cuiva de 
de veste, să mergem la Băile Herculane. Eu unul am făcut 
ceva mai mult. Am spus să nu mi se trimită nici o scri- 
soare, ori dela cine ar fi fost. Numai așa puteam să am 
parte de odihnă şi linişte desăvârşită şi să-mi caut puţin de 
sănătate. 

Adevărul este că m'am bucurat şi eu de câteva zile de 
odihnă. Ba au fost şi zile în care sa petrecut bine și sa 
râs mult. Ce bine ne-am distrat mai ales cu iubitul meu 
nepoțel Mirciulică şi cu tăticul său! Nu vom uita așa de 
repede frumoasele zile petrecute împreună și multele glu- 
me ce am făcut. 

Insă, iată că zilele acelea au trecut şi că a trebuit să mă 


întorc la Bucureşti, unde mă așteptau o mulţime de treburi 


şi un teanc de scrisori Am recunoscut printre aceste scri- 
sori două, care erau dela coana Frosa. Le-am recunoscut 
îndată după scris, adică după cum era scrisă adresa pe 
plic. > z 


Mai înainte de a le deschide, am văzut ceva care m'a 


impresionat. Pe plicul uneia din scrisori era scris Hăplești, 
iar pe plicul celeilalte, Blegești. Din aceasta am înţeles că 
una din scrisori era trimisă dela Hăpleşti, iar a doua dela 
Blegeşti. Am rupt mai întâiu plicul dela scrisoarea trimisă 
din Hăpleşti. Mai înainte de a o citi, m'am uitat la iscăli- 
tură. Era semnată. „A ta cu tot dragul, Madame Eufrosina 
de Hăplești”. Cum vedeţi, coana Frosa nu și-a uitat nu- 
mele ei franțuzit. Dar să citim ce scrie. 

„Moş Nae scump şi drag, începe ea. Află că iar au dat 
necazurile peste mine și iar am slăbit și. am ajuns ca un 
târ. Iarăşi am ajuns să nu mănânc decât numai de patru 
ori pe zi. Toate acestea -din pricina păcătosului de Haplea, 
care nu ştie să se poarte aşa cum trebue cu o femeie ali- 
gantă şi delicată, cum sunt eu. Ce păţesc dela el, am să-ţi 
spun cu gura, personal și verbal, cânt viu la București. 
Atunci ai să-mi plângi de milă și ai să-mi zici: „Biată Ma- 
dame Eufrosine de Hăpleşti! Ce tristă -e soarta destinului 
tău şi ce amar e traiul vieţii tale!” 

„Dar acum, Moş Nae scump şi drag, dacă nu vrei să 
mă vezi în mormânt, grăbește-te și vino să mă iei la tine la 


` Bucureşti. : ; 


Lasă toate treburile ce ai, ia Rapidul de Hăpleşti şi 
vino numai decât. Să ştii că toate zilele acestea eu stau la 
gară şi aştept sosirea ta. Vino, vino, vino!” 

După acest de trei ori „vino”, venea semnătura, aşa 


„cum am arătat mai sus. 


Aceasta a fost scrisoarea dela Hăpleşti. Cât despre 
scrisoarea dela Blegeşti, voi povesti în numărul viitor. 


MOŞ NAE 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 


localizare de MOŞ NA 


Preţul lei 40 


Fotografii de la cititoarele și cititorii noștri cari au luat premiul l-iu 


5 ai UOS 5 s ` 
Abramovici Tomaşch Chirică Irina Eugenia Dimitriu Lunica-Maria FL Tudor 
Cl. II-a, A Ci. HI-a HFS: CI. IV-a Cl. I-a 
Şcoala primară de băeţi No. 8 Şcoala primară de fete No. 17 Scoala primară de fete No. 1 Gimnaziul „Andrei Barseanu” 
laşi Bucureşti Tulcea Diciosânmartțin 


Hurting AL Sergiu Berştein Pincas Lichtənberg Hermann 
z CI. HI-a y CI. I-a CI. HI-a CI. I-a 
Şcoala primară de fete No. 2 - Şc. primară de băeţi „Costaforu” Şcoala primară de băeţi Şc. primară „Ripiceni-Fabrică” 
București Bucuresti Tg. Briceni jud. Hotin Jud. Botosani 


Vasilescu FI. Elena Š Renea Lerner Oscar 
Ci. I-a x CL Il-a CL. Ml-a A Cl. I-a 
Şcoala profesională de fete Şcoala primară de fete Scoala primară de fete No. 2 Şcoala primară de băeti 
Alexandria Siret - Bucureşti Chişinău 


Feller Renée Renée Z. Rubinştein Distelfeld Alice Horovitz 
Ci. IV-a CI. IV-a - CL. IV-a $ CI. I-a 
Şcoala primară de fete No. 1 Şcoala primară de fete No. i Şc. primară „Fraternitatea Zion” Şcoala primară de fete „Lucaci” 


Alexundria Huşi București Bucureşti 


Steluţa A. Ungureanu Catz L. Malvina ; Leibovici N. Solomoä į Plorică Şuriea 


5 sa = I-a IC ) CL IV-a i CL H-a P CL Il-a 
nstitutul Sft. Maria (Călugăriţe Scoala. primară de fete No. Şcoala primară de băeţi No: Š 7 x i No. 30 
"rai i E Şcoala primară de băeti No. 
Craiova Piatra-Neamţ Galaţi 4 Bu-ureşti 
7 


ArT 


URI Š y oyy 
Pis A ai ` +, p 
A 


Haplea la bal mascat 


Spate - 0 ? Merge “ros ` p3 i T ică, i 
„Mergem, Hapleo ? — Mergem Froso, — Eu mă'mbrac ca o turcoaică Pu turcoaică, iar eu turcul 
Haplerim ăl barosan, 


Ştii, mă prinde că-s subțire. 
Em  — Mai e vorbă? zice Haplea, WE Când mă ’ncrunt odată, Froso, 
Vine lumea să te-admire. Strigă toți AMAN, AMAN ! 


Şi petrecem minunat. 
Ca de pomină rămâie 
Că ne-am dus la bal mascat. 


Şi vorbim noi tot turcește : Ese Frosa, Haplea 'ncearcă Nu-i rămâne decât masca 
„Ah efendi Haplerim”, O pereche de şalvari, m Şi e gata de plecat 
Se Dar Dorel ia masca n gură 


Pune fes, la brâu pistoale, 


— Bre. frumos la tine, Froso, 
latagane de-alea mari. 


Marafaet, bre aferim !” K 
i Ș'o sbughește ca turbat. 


D q 
PI > 
VA 


Fuge’n stradă, iară Haplea „Cine-i ăsta ? zice lumea, Noapt sea bi 
Ca un turc cum e gătit, mm Vrun scăpat din balamuc? I I a Politi gat arii ct 

Cu şalvari, cu fes, pistoale, Hai, sergenţi, pe el de grabă, al put ale E fi ai Keu 
Căci ne dă de vr'un bucluc”. A rămas dusi în and Art sai 


După el s'a repezit. 


DIMINEATA 
VI CoPI1u0' 


Dune 
Am păţit-o!” 
r după 


i, vătit-o!” zice Nela, 
Dar după gândire multă, 


v 
N foi d u ’n lived Ş pâlnie pe capu, 
| lată [22] Nela la copii se 'ndreaptă, 
S 1 ele, Care râd şi sunt prea veseli 
la Į t e'mbrăcat Zău, că Nela e deşteaptă. 


TUŞA NICULINA 


0 floare, o broască, un copil... 


RESCUSE pe malul râului, stingheră şi rătăcită 
printre ierburi şi burieni, o floricică parfu- 
mată. 

Pe lujerul ei plăpând, se legănau flori dră- 
gălaşe, aidoma unor clopoței 

Sfioasă, parcă surâdea tuturor vietăţilor, de teamă să 
nu-i se pricinuiască vreun rău, nădăjduia să înbuneze pe 
oricine cu gingășia ei. 

O broască verde, cu ochi boboșaţi, sburdalnică, dar tot 
singură şi ea în întinderea de apă limpede, sări pe mal, la 
soare şi se apropie de floricică. 

Şi amândouă au făcut cunoştinţă. Până târziu au stat 
de taifas, cu vorbe frumoase, cu șoapte mângâietoare. 

Prietenia lor a prins rădăcini din zi în zi şi nu era 
seară în care broasca să nu vie pe mal, la floare, să-i spuie 
poveşti și să se joace cu ea. 

Ba de multe ori dormea noaptea sub frunzele şi flori- 
celele ei. 

Visau acelaş vis şi nu se mai temeau de singurătatea 
apăsătoare. 

Insă, un copil cu ochii mari şi părul mătăsos, un copil 
care iubea florile, se plimba cândva. Trecând pe malul râu- 
lui, zări floarea. 

Plăcându-i mult, a îngenunchiat binișor, a scos bricea- 
gul din buzunar, a săpat pământul ușor în jurul ei şi-a sco- 
s-o cu rădăcina întreagă, s'o ducă — vrând — acasă la el 
şi s'o răsădească într'un ghiveci ales. 

Broasca sări din undele reci ale apei și — nedumerită, 
— urmări cu atenţie lucrul copilașului. 

Lacrimi de tristeţă îi încețoșară văzul ochilor mici, 
bulbucaţi. 

Nu se gândise şi nu se așteptase ca cineva s'o despartă 
de prietena sa, așa pe negândite. 

lar când copilul a pornit la drum, cu floarea în mână, 
broasca s'a luat grăbită după el, îngrijorată, să afle unde-i 
duce tovarăşa de joc. 


jo 


Ajuns acasă, când să urce treptele de piatră dela uşă, 
copilul se opri în loc, fiindcă în urma lui auzi un plescăit 
ușor, un plescăit așa cum l-ar face o mână udă ce-ar lovi 
în scară. O pliciuială. 

Intorcând căpşorul, zări broasca verde, căsnindu-se ne- 
putincioasă să urce şi ea treptele de piatră, prea înalte 
însă pentru micimea ei. 

Copilul zise: 

— Aşteaptă puţin; te voiu lua şi pe tine în casă, pen- 
tru că îmi vei fi de folos. 

Și, într'adevăr, broasca se instală într'o locuinţă nouă; 
un borcan mare de sticlă, cu pereţii pictaţi în diferite cu- 
lori. 

Inăuntru avea apă multă, mâncare şi o scăriță pe care 
putea să se urce, să iasă la suprafaţă şi să vorbească, la ne- 
voie, cu floarea aşezată într'un ghiveci, alături de borcan. 

Și copilul se bucura mult. 

Se bucura, fiindcă broasca îi arăta starea timpului, în 
fiecare zi; când soarele răsărea şi era cald, broasca ieşea 
la suprafaţă să soarbă lumină cu ochii, iar când se apro- 
pia ploaia, prevestea, afundându-se şi jucându-se numai 
pe fundul borcanului. 

Truda aceasta îi era răsplătită cu îndestulătoare hra- 
nă, compusă din muște, viermişori și râmulițe adunate cu 
răbdare de copil. 

Ei, dar parcă tot floarea îi fura copilului întreaga pri- 
vire şi atenţie pe care și-o revărsa cu prisosință pe frăge- 
zimea clopoţeilor înfloriţi mai minunat ca niciodată. 

Astfel, fără să bănuiască măcar, copilul a respectat şi 
a îngrijit trainica legătură de prietenie făurită între broas- 
că şi floare. 

Vezi, micuţule, câtă dragoste curată palpită în sufle- 
tele unor fiinţe mai mici ca noi? 


ZAHARIA G. BURUIANĂ 


10 
DIMINTA) 
Aer ELOS 


«U E cazi 
RA într'o seară ploioasă de toamnă. Pe străzile 
pustiite de ploaie, un trup plăpând de copil 
înainta desculț în mijlocul picăturilor de apă. 

Era Sandu, orfan de mamă şi de tată, abia 
de doisprezece ani, îşi câştiga cu greu singur c- 
xistenţa, vânzând ziare pe străzile Capitalei. 

Ploaia, care ținuse de câteva zile, stricase mult „co- 
merțul” lui Sandu. 

De două zile, din cauza ploii nu luase ziare să vândă 
şi n'avea cu ce să-și cumpere un codru de pâine. Tot îna- 
intând prin mijlocul ploaiei, Sandu căuta cu ochii una din 
construcţiile: noi ce se clădesc, pentru a-și adăposti trupul 
firav şi înmuiat de ploaie, de frig, de foame şi de obo- 
seală. 

Incercase al până acum să intre în vreo două clădiri. 
dar fu alungat de paznici. Cerul se lumina din ce în ce mai 
des şi fulgere brăzdau întunericul însoţite de tunete. Cu 
mâna înmuiată Sandu îşi făcea mereu semnul crucii. 

Apa curgea şiroaie pe trupul plăpând al copilului. 

Strada pe care se găsea, era pustie. Doar din când în 
când, trecea câte o mașină în goană, fără ca celor din lă- 
untru să le pese de suferința copilului din ploaie 

Deodată Sandu căzu pe marginea trotuarului, istovit 
de foame şi de frig Dinţii începură să-i clănţăne în gură. 
Trecu astfel mai bine de jumătate oră, de când Sandu se 
găsea lungit în mijlocul ploaiei în stradă, când un câine 
lup eşi dintro curte, luând-o razna în mijlocul potopului 
de apă. h 

Câinele se apropia de Sandu, care se găsea la margi- 
nea trotuarului. . : 

Il mirosi de câteva ori, apoi ca o nălucă fugi dispărând 
în curtea de unde .eşise. 


li 


4 f 
T% jer y NE 
| Adaptare din grecește 


Câinele alergă în fundul curții, se ridică în două labe 
şi împinse ușa deschizând-o, apoi se repezi în salon, unde 
în jurul unei mese stăteau un domn, o doamnă şi o fetiţă. 

Câinele se apropie de fetiță şi începu să latre furios, 
trăgând-o de rochie. 

Apoi alergă spre ușă, unde se opri uitându-se înapoi 
şi văzând că nimeni nu se scoală dela masă, se întoarse 
lângă fetiţă lătrând. Acest joc se repetă de câteva ori, până 
ce domnul dela masă zise: 

„S'o fi întâmplat ceva cu Puiu. Mă duc să văd ce este!” 

Câinele, văzând că stăpânul său sa sculat dela masă, 
începu să latre vesel şi porni glonţ înainte, urmat de stă- 
pânul casei, care luase o umbrelă. 

La câţiva metri departe de casă, găsi trupul îmbibat de 
apă a lui Sandu, pe care îl luă în braţe aducându-l în 
casă, în timp ce câinele sărea în sus de bucurie. 

Domnul, care era doctor, constată că Sandu era grav 
bolnav. 

Dacă mai rămânea câteva ore în bătaia ploaiei, viața 
copilului era ameninţată. 

După mai multe zile de îngrijire, în care timp câinele 
stătu de veghe lângă patul bolnavului, Sandu se însănătoşi 
şi povesti salvatorilor săi viața pe care o ducea. Induioșat 
de cele auzite, stăpânul lui Puiu — salvatorul adevărat al 
micuțului Sandu — interveni la un birou, unde Sandu fu 
angajat comisioner. 

Cel mai fericit însă din toţi ai casei era Puiu, câinele 
cu suflet de om, care scăpase pe Sandu dela moarte. 


ELENA THEO 


IA 


Dune NONICUL 


de P. Ispirescu 


P. Ispirescu 


Basmul acesta este reprodus din volumul „Basme ale- 
se” de P. Ispirescu, apărut în interesanta și folositoarea co- 
lecţie „Biblioteca şcolară”. 


A fost odată ca nicodată... 

A fost odată un pustnic. El trăia într'un codru pe unde 
trecea o apă mare, Şezând el acolo singur, i se urâse tot 
având a tace numai cu fiarele sălbatice. 

Dorul lui era să aibă un copil ca alți oameni, și odată 
hotări să se ducă la râu, şi ceace a găsi să fie copil al său. 

A doua zi. sculându-se cu noaptea în cap, şi mergând 
la râu, găsi un coş la margine. abătut de apă; îl luă şi în- 
trinsul află un copil de lemn, pe care l-a adus la coliba 
lui. Se bucură sihastrul de aceasta; dară bucuria nu era 
desăvârşită, fiindcă lemnul este tot lemn, nu mișcă. Se pu- 
se deci pe post şi pe rugăciune. Trei zile şi trei nopţi în- 
cheiate nu se ridică dela pământ, că doar va arăta Dumne- 
zeu vre-o minune cu dânsul. 

In ziua a patra, pela cântători, când se revarsă de zori, 
se pomeneşte că intră la dânsul doi moşnegi cu bărbile på- 
nă la brâu, şi albe colilie. Pasămite era Dumnezeu cu Sfân- 
tul Petre. Bietul pustnic rămase uimit de mirare, el care 
nu văzuse pui de om străin prin preajma locului, de când 
trăia p'acolo. 

— Bun găsit, bătrânule, îi ziseră ei. 

Bună să vă fie inima, tătişorilor; dar ce vânt vă 
aduce pela mine, nevoiaşul? Căci nu mai țiu minte de când 
n'am mai văzut nici urmă de dobitor p'aci, necum de om. 
Nam un topor la îndemână, că aş face un semn în pragul 
de sus, ca să-mi aduc aminte că m'au cercetat în viața mea 
oameni de felul alor nostru. 

— Şi fără să te oşteneşti, semnul se va face. Dară de 
ce-ţi toceşti genunchii rugându-te și te usuci postindu-te? 
il întrebară ei. 

Atunci sihastrul, sculându-se, le povesti toată întâm- 
plarea, cum găsie copilul cel de lemn, și sfârşi zicând: 

— Acum mă rog și postesc, ca doar văzând Dumnezeu 
râvna mea, se va indura să facă vre-o minune însuflețind 
acest lemn, ca să-mi fie toiag bătrâneţelor; că iată picioa- 
rele și mâinile îmi slăbănogese, văzul a început să-mi 
piară şi în curând are să mă cuprinză nemernicia cea mai 
de pe urmă a vieţii omenești. 


. Rugăciunea ta s'a auzit la cer. Râvna ta este cunos- 
cută acum. Fii pe pace. Mâine de dimineaţă, la mânecate, 
Dumnezeu are să-ţi trimiţă sprijinitor “'bătrâneţelor tale 
pe Dunăre Voinicul. 

Cum isprăviră de vorbit, moșnegii pieriră ca o nălucă 

Pustnicul rămase ca un căzut din cer, când nu mai 
văzu înaintea lui nimic. Se frecă la ochi, se mai uită odată, 
cătă prinprejurul colibei, spre a se încredința de n'a fost 
vre-o ispită da necuratului. Aș! ce era să vază, dacă nu a- 
vea ce. Atunci şi el începu să scuipe în toate părțile, ca să 
se depărteze duhurile cele rele. 

Apoi, aducându-și aminte de rostul cel blând ce aveau 
acei moşnegi în graiul lor, i se mai alină oarecum frica. 

Toată noaptea următoare, orbăcăind sihastrul, dete târ- 
coale colibei ca să vază dincotro parte are să- i vie voinicul 
ce-i spusese unchieșii, când în zori, la mânecate, auzi în co- 
libă un glas mângâios de copil că-i zice: 

— Tată, măi tată! mi-e foame; dă-mi 
care! 

Se sperie bietul pustnic şi nu-i venea să intre în colibă. 
El aştepta minunea de aiurea. Copliaşul, ieşind, stete în 
pragul colibei, și mai zise încă odată: 

— Totă! tată! mi-e foame; dă-mi ceva să mănânc. 

lară pustnicul, întorcându-se şi văzând un copilaș, 
frumos ca un bujor, îi pieri frica şi îi răspunse şi el: 

— Copil să-mi fii, să te numești Dunăre Voinicul 
şi să nu te biruiască nimenea, nici la luptă, nici la iste- 
time. 

Dumnezeu, care asculiase şi primise rugăciunile cele 
fierbinţi ale sihastrului. trimisese duh de viaţă şi însufleţi- 
se pe copilașul de lemn, pe care locuitorul codrului îl gă- 
sise în coş, venind pe gârlă. 

Se puse deci bătrânul de îngrijit de copil su crescu 
până ce se făcu mare. 

De ce creştea, se făcea mai trupeş şi mai voinicos co- 
pilul; iară dupăce se mări, începu a ieşi şi dânsul la vână- 
toare. Pe unde umbla el, nu se stăveau pasări ori dobitoa- 
ce. Unde să mai vie fiare sălbatice pela coliba tatălui său, 
tii! că era pieire de cap. Se bucura tătâni-său şi îi creștea 
inima când vedea pe fiu-său așa de viteaz. 

Intr'o zi, Dunăre Voinicul, ieşind la vânătoare, intră 
întrun codru, ‘vecin cu acela în care trăia el cu tată-său; 
p'acolo dete el preste un tontolete de om, care lua copacii 
de vârf şi îi încovoia. 

— Ce faci tu mă, aici, Strâmbă-Lemne? îi zise el, 

Ce să fac? îi răspunse Strâmbă-Lemne, iacă îmi 
fac şi eu meseria. Daca vrei, aide să ne facem tovarăşi! 

— Aide, îi zise Dunăre, cam în dorul lelii, poate vei 
fi şi tu bun la ceva. 

Şi plecară împreună. 

Merg sând ei prin codru, deteră de o apă ce venea tul- 
bure. Se mirară ei cât se mirară de una ca aceasta, apoi 
merseră mai înainte. In drumul lor deteră de un om care 
sta cu un picior pe un mal şi cu altul pe celălalt mal al 
gârlei. El spărsese un munte, și dintr'însul lua bolovani şi 
colţi de piatră, îi freca în palme și praful îl da pe gârlă. De 
aceea venea apa tulbure. Cum îl văzu Dunăre Voinicul, îi 
zise: 

— Dar tu, mă? Ce-ţi este de freci ale pietre şi nu le 
laşi în firea lor, așa cum le-a făcut Dumnezeu? 

— Aşa mi-e orânda, răspunse Freacă-Pietre. 
unde vă duceţi? 

— lacă unde om vedea şi noi cu ochii, 
scoate drumul pe care am apucat. 

— Vrear ați să mă luați şi pe mine tovarăș? Pot să vă 
fiu şi eu de vr'un ajutor. 


ceva de mån- 


Dar voi 


şi unde ne-o 


QITUR 


ra 


— Aide şi tu, neiculiță; că doar nu vom avea să te du- 
cem în cârcă. 

— Da cum păcatele să fie una ca asta? M'oi târi şi eu, 
iaca, după voi, şi n'oi rămânea mai pejos decât tovarăşii 
mei. 

Și câte trei voincii purceseră mai departe. 

Merseră ei ce merseră, şi ajunseră la un munte. Acolo 
poposiră. Iar dacă văzură că este vânat mult şi bun, se așe- 
zară acolo, şi îşi închelbăiră şi un adăpost. Se dedulciseră, 
vezi, la vânat bun. Şi ca să nu li se întâmple vre-un nea- 
juns, ei îi făcură şi rând: doi se duceau la vânătoare şi 
unul rămânea de îngrijea de adăpost şi mai vedea şi de 
ale mâncării, ca să fie gata când s'or întoarce cei duşi 
în vânătoare. 

Intr'una din zile, când era de rând Strâmbă-Lemne 
și gătea bucate pentru dânsul şi pentru tovarăși. veni Tar- 
ta-Cot Barbă-d'un-cot, îi trase o palmă de-l zăpăci, îi mân- 
că bucatele şi-l lăsă kăbăuc. 

Acest Tarta-cot era o stârpitură de om cu barba de 
un cot, cu trup cu tot. El era arțăgos, să ferească Dum- 
nezeu! Nimenea nu scăpa necicălit de gura lui, care puru- 
rea fleoncănea. Umbla mai iute decât o sfârlează, şi nici 
nu-i prindeai de veste când venea şi se ducea. 

Ţanţoş ca un ţânțar, și cârcotaş de voe, nu se putea 
să nu pişte el în vrun chip pe oricine întâlnea. Şi apoi 
avea niște fiori, de băga pe om în groazele morţii. 

Când se dezmetici Strâmbă-Lemne, ia pe Tarta-Cot 
de unde nu e. Bucate, nici de leac, şi vasele întoarse cu 
gura în jos. Se puse să-gătească alte bucate, iute, iute. Dar 
nu mai-fu destulă vreme. 

Negăsind verdeţuri fierte când se întoarseră tovarășii 
săi dela vânat, şi auzind ce păţise bietul Strâmbă-Lemne, 
făcură haz de dânsul, și începură a-l cam lua în zeflemea. 

roen Lemne înghiți ruşinea că n'avea' încotro. 

A doua zi rămase de rând Freacă-Pietre ca să pă- 
zească. Păți şi el dela Tarta-Cot „Patarama lui Strâmbă- 
Lemne. Râseră şi de dânsul tovarășii. Apoi mâncară ce 
putură şi ei, şi se culcară. 

A treia zi rămase de pază Dunăre Voinicul. Gătea şi 
el bucate ca tovarășii lui, îngrijea şi el de cele de prin 
preajma adăopstului; dar se întorcea într'un călcâi, şi era 
cu ochii'n patru. Când, iată şi pe Tarta-Cot Barbă-d'un-cot. 
El credea că are aface cu d'alde tontoletele de Strâmbă- 
Lemne ori Freacă-Pietre, şi veni drept la Dunăre Voini- 
cul. Acesta, mai iute decât ai gândi, unde îmi întoarse 
mâna, şi cu dosul palmei îl izbi atât de tare, încât ameţi 
pe Tarta-Cot. A poi Dunăre crepă un copaci mare, ținu 
crăpătura căscată cu o pană, băgă barba lui Tarta-Cot în 
crepătură şi, scoțând pana, copacul veni la loc şi ținu de 
barbă strâns pe Tarta-Cot. Dunăre îl lăsă locului, se în- 
toarse la treabă şi se puse a găti demâncarea fluerând, ca 
şi când nu sar fi întâmplat nimic. 

Când se întoarseră tovarășii de la vânat, începură să 
răză de departe, cu gând că şi Dunăre a păţit-o dela Tarta- 
Cot. Dar când văzură mâncarea fiartă și masa pusă, se 
ruşinară. 

— Da ce, fărtate, ţie nu ţi s'a întâmplat nimic? îl în- 
trebară cei. 

— Nimic alt, răspunse Dunăre, fără decât numai că 
am prins un vânat și l-am pus la coteţ. Aidem să mâncăm 
acum, și apoi să vi-l arăt. 

Se puseră la masă şi râseră şi-şi povestiră fel de fel 
de snoave, ca să se veselească. 

După ce se seculară dela masă, merseră să vadă vâna- 
tul. Când colo, se cruciră ca de altă aia, când nu zăriră 
nimic. Tarta-Cot se făcuse nevăzut. Păsămite el, tot zmu- 
cind în dreapta și în stânga, se zbătu, hâţâi copaciul până 
ce-l scoase din rădăcină, şi cu el târâş-grăpiș, bălăbăni şi 
fugi acasă la dânsul. 

Dunăre Voinicul nu se lăsă numai aşa, ci porni cu to- 
varăşii săi ca să pue mâna pe sluţenia pământului, stârpi- 
tura ceia de om, spaima lumii. 

Se luară deci după dâra ce făcuse copaciul pe care-l 
târise Tarta-Cot, şi ajunseră la o gaură mare făcută în 
munte. Intrând ei acolo, deteră peste Tarta-Cot dormind pe 
pajiştea cea verde ce era acolo, cu un urcior la cap şi cu 
altul la picioare. Ce vă gândiţi că era în acele urcioare! 
Apă vie și apă moartă. Dunăre Voinicul, ce-i trăsni lui 


prin cap, că numai puse mâna, şi-i schimbă urcioarele. 
Puse pe cel dela cap la picioare; iar pe cel dela picioare 
la cap. Apoi îl deşteptă, zicându-i: 

— Scoală, stârpitură, voinic care dă dosul, să ne luăm 
la luptă dreapiă. dacă eşti om de omenie! 

— Nam vreme de luptă acum, răspunse Tarta-Cot, mi-e 
somn şi voi să dorm. 

Nu că Tarta-Cot se codea de luptă, ci vru să-şi râză de 
dânşii. pentru că se semeţea în puterea lui. 

După ce-l mai deşteptară încă odată, zicându-i că este 
fricos, el le răspunse: 

— Dacă voi sânteţi voinici, şi nu niște mişei, loviţi-mă 
pe rând ca să ştiu cu care din voi să mă lupt, care adică 
este mai vrednic . 

— Noi nu ne luptăm cu duşii după lume, îi zise Du- 
năre Voinicul, scoală şi nu mai umbla cu şotia, cum ești tu 
învăţat. 

— Eu vă dau voe să mă omorâţi, daca puteţi şi sânteţi 
voi voinici; iar de nu, sânteţi balele dracului, niște buni de 
gură şi nişte codaci de treabă. 

Dunăre nu mai putu suferi ocările lui Tarta-Cot, şi 
văzând că nu e chip a se lupta cu dânsul, puse pe Strâmbă- 
Lemne să-l lovească el întâi. Acesta îi dete ună cu sete: dar 
Tarta-Cot îi răspunse: 

— Dă mai bine, tontolete ce ești! căci lovitura ta nu 
fu nici cât o pişcătură de purice măcar. 

Se minunară toţi de atâta tărie pe o astfel de lăpădă- 
tură a firii, şi puseră pe Freacă-Pietre ca să-l lovească şi el. 
Dete şi acesta de credeai că Tarta-Cot are să intre în pă- 
mânt; dar el, aşi! nici habar n'avea, ci îi răspunse și lui 
somnoros, şi fără măcar să deschiză ochii: 

— Lovi-te-ai cu capul de toate pietrele, om de nevoie 
ce eşti. Invaţă-te a da cum se dă. Lovitura ta o simţii ca o 
pişcătură de purice. 

Se îndârjiseră acum vitejii, văzând cum îi ia în râs o 
stârpitură. şi pocitură ca aceea pe care o aveau dinaintea 
ochilor, şi fără să se ridice de jos a se lua la luptă. Şi unde 
mi se puse, neiculiță, ăl Dunăre Voinicul, şi când îi dete 
una d'ale sănătoasele, odată sări Tarta-Cot drept în sus, 
dar căzu numaidecât şi strigă: 

— Mai mâncat fript, păgânule! Stai, măi, ţi-oi arăta 
eu ţie acum! 

Și luând urciorul pe care-l avea la căpătâi, bău 
tr'însul. Ce credeţi că mi-ţi bău, boeri d-voastră ? 

In urciorul ce-l avea la căpătâi era apă vie şi în cel de 
la picioare, apă moartă. 

Dunăre Voinicul schimbându-i urcioarele, Tarta-Cot 
bău apă, moartă, crezând că bea apă vie. 
cealaltă, strigă cu grai de moarte: 

Simţind că are să se sfârșească, şi să se ducă pe lumea 

— Tu mi-ai venit de hac! Te jur pe ce ai în piept, tu 
să-mi ei şi fata de soţie, căci ştiu bine că vei putea să o a- 
peri de rele, 

Zise şi-şi dete sufletul. 

Când se duseră la sălașul lui Tarta-Cot, bunurile de pe 
lume găsiră ei acolo. Dar la toate aste bunuri, fata lui le 
punea vârf. Era așa de frumoasă şi de drăgălașă, încât se 
pierdea cu firea cel ce o privea. Dară-mite când auzi ea de 
moartea tatălui său, unde mi se porni pe un plâns, de ar fi 
înduioşat chiar pietrele şi lemnele. Şi nimeni nu o putu po- 
toli, fără decât numai Dunăre Voinicul, pe care ea, după 
ce îngropă pe tată-său, îl alese de bărbat, şi se cununară 
amândoi. Tot celălalt coprins al lui Tarta-Cot îl împărțiră 
între odânşii Strâmbă-Lemne şi Freacă-Pietre. Dar Dunăre 
Voinicul se alese cu fata, care luase din casa părintească 
numai o minge a ei, dar dela naşu-său. 

Şi plecând cu dânsa la sihastrul, tată-său, acesta muri 
şi învie de bucurie, când îi văzu pe amândoi ca o pereche 
de telegari d'ăi buni, dându-i târcoale. Vezi că nici el nu 
mai văzuse în viața lui așa frumuseţe. 

-~ Jar dânsa trânti jos mingea, şi odată ieşiră ca din pă- 


din- 


- mânt niște palaturi, împodobite numai cu aur, cu rubinuri 


şi cu smaranduri, şi strălucea de-ţi lua văzul. La soare te 
puteai uita, dar la palaturile astea ba. 
Şi trăiră în fericire şi în frica lui Dumnezeu, până la 
adânci bătrâneţe, şi or fi trăind şi azi, de nu or fi murit. 
lar eu  încălecai p'o şea ruginoasă, spuindu-vă o po- 
veste mincinoasă. 


13 


ATHA 


==POVESTE 


NCEPE cum încep toate poveştile... 

A fost odată un împărat mare şi puternic, 
care n'avea decât o singură fiică. Şi ținea la ea 
ca la ochii din cap. Nu-l învrednicise Dumnezeu 
să aibă un fecior, dar se mulțumea și cu atât, 

pentrucă împăratul era tare credincios şi cu frica lui Dum- 
nezeu. 

Creştea copila împăratului întrun an, cât creșteau al- 
tele în zece şi se făcea tot mai frumoasă. O iubia împăra- 
tul, o iubea împărăteasa, o iubea toată împărăţia şi dorin- 
ţa tuturor era să-i găsească un mire tot așa de frumos şi de 
viteaz, cum fusese împăratul în tinereţele lui. Dar, nu e 
după cum vrea omul, ci după cum vrea Domnul.. 

Cum ajunse la vârsta măritișului, începură să vină 
toţi fiii de împărat ca s'o ceară în căsătorie. Care cum ve- 
nia însă, nu-i putea câştiga inima Domniței şi se întorceau 
supăraţi acasă. Dela un timp se cam luase și împăratul de 
gânduri, văzând că nu-i poate găsi un mire pe placul ei. 

lată că sosi într'o bună zi şi unul care-i plăcu. Era un 
peţitor chipeș şi voinic, venit de departe, care se da drept 
fiul unui împărat vestit, dar despre care nimeni n'avea 
vre-o cunoștință. Imbrăcat în haine strălucitoare și încins 
c'o sabie bătută cu pietre nestamate, noul peţitor câștigase 
şi pe părinţii Domniței, aşa că nu mai rămânea decât să 
se înţeleagă asupra zilei când trebuia să aibă loc, nunta. 

In ziua hotărită pentru aceasta, îşi luară toţi sfetnicii 
locurile lor pe jelţuri aduse într'adins în grădină, unde 
avea loc cununia după dorinţa mirelui. In faţa lor, aștep- 
tau mirii binecuvântarea, iar poporul ardea de nerăbdare 
în jurul palatului să-i vadă. 

Incepură mai întâiu printr'o scurtă rugăciune. In tim- 
pul ei însă, toţi cei de faţă văzură la mire o purtare neo- 
bișnuită, care făcu pe împărat să-l întrebe cu nedumerire. 
„Bine, fiule, dar dece ţi-ai astupat urechile, când am rostit 
numele bunului Dumnezeu? i 

— Vreţi să ştiţi anume dece? —răspunse mirele. lată 


ie A 


de D. Nicolescu- Olt 


pm 


pentru asta !” Și cât ai clipi, se dădu peste cap de trei ori, 
In fața lor apăru un smeu și până să se desmeticească, ră- 
pise pe Domnița și-și luase sborul făcându-se nevăzut... 

In urma acestei nemaiauzite întâmplări, o jale mare 
cuprinse toată împărăţia. Impăratul făgădui tronul şi pe 
Domnita de soție aceluia care va isbuti s'o scape din robia 
smeului. Dar nimeni nu cuteză să facă acest pas. Fiii de 
împărat, care fuseseră refuzaţi, nici nu voiră s'audă de-aşa 
ceva, ba chiar se bucurau de nenorocirea ce lovise pe nefe- 
ricitul părinte. 

Totuşi, se găsi şi-un mântuitor. Era un voinic, care 
colinda mult prin lume şi cunoștea locul unde se afla îm- 
părăţia smeilor. Plecă deci la drum lung, în urările de is- 
bândă ale împăratului și-ale tuturor supușilor săi. 


In pribegirile sale prin lume, acest vrednic fiu de plu- 
gar legase prietenie c'o vrăjitoare vestită. Scăpând-o odată 
dela moarte, aceasta îi făgăduise că-l va ajuta oricând va 
avea nevoe de sprijinul ei şi-acum venise timpul. Merse 
drept la ea şi-i spuse ce-l aduce așa de curând în pribegie. 

„O să fie cam greu, fătul meu, zise vrăjitoarea, când 
auzi despre ce-i vorba. Smeul nu-i ca toţi smeii, ci-i chiar 
fiul împăratului lor şi numai cu sabia vrăjită, pe care-o 
poartă, ai putea să-i vii de hac, după ce vei isbuti să-i iei 
prada înapoi. Smeul n'are să se lase cu una cu două, când 
va simţi răpirea Domniței. Ştii ce? lată,.am să-ţi dau o 
tichie, care te va face nevăzut ori de câte ori vei pune-o 
pe cap. Cu ajutorul ei cred că vei putea să-i furi sabia. 
Restul e uşor”. 

Voinicul mulţumi vrăjitorului și porni la drum până 
ajunse la poarta împăratului smeilor. r 

Când văzu cine îi tulbură liniştea, smeul se mânie 
grozav şi porunci să i-l aducă numaidecât în față. 

„Cum îndrăznești, băiete, să calci fără frică prin îm- 
părăţia mea? 

(Citiţi continuarea în pag.15a) 


14 


QTEK 


+ iru PO . 


Concursul de jocuri pe luna 


SERIA | 


EET Fundația 
„REGELE FERDINAND 1» 1.7 | 
Intraiă ia Bibliotecă 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe l an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Ghici Ciupercă 


1) Câţi lei costă toptanul de struguri? 

2) In ce apă s'a înnecat domnul Şoltuz? 

3) Cu ce se presare salata? 

4) Ce băutură are o aromă plăcută? 

Răspunsul se află chiar în cuprinsul unui envânt din întrebare. 


T. IVESCU 


Metagramă 


as se afle 8 cuvinte a câte 4 litere cu următoarele 
cații: 

1) Indoituri la stofe. 2) Examen vorbit. 3) Taxă pusă pe unele 
mărfuri la intrare în. ţară. 4) La mână. 5) Bubă. 6) Intinsă. 7) 
Duşmăneai. 8) Nume de fată. i 

Schimbându-se inițialele vom obţine alte 8 cuvinte cu urmă- 
toarele semnificaţii: ; 

Repede. 2) Lac în Asia. 3) Serveşte la ras. 4) Calif arab. 
5) Hrana evreilor în deşert. 6) lacă! 7) Viaţă. 8) Puşcă. 

Iniţialele primelor cuvinte vor da numele unui judeţ, iar ini- 

țialele celei de a doua serii vor da numele altui judeţ. 


BACAL AURA AT. 


Poşta jocurilor 


Mare Leibovici. — Cu „apele românești” ai intrat la apă, căci 
sa mai publicat un astfel de joc. 
Silb. Arg. Mihail-Loco. - 

sole?! 
Mari. V. Mochi. — Prea simple, 
Mih. 1. M.-Loco. — Cititorii sunt sătui de romburi. 
M. M. Codea. — Prea simplu. 
M. E. Gamp. — Vezi răspunsul dat cititorului D. O. Burdujeni. 
R. Liti.-Moineşti; S. Av.-Uriaţi; Mart. L. şi M. Mar.; Suz. Sor- 
Bălţi; Sim. Elv.-Loco; Inst. Pap.-Covasna; Marg. Aug.-Loco. — Se 
publică un joc. 
:I. BIEN-Loco. — Pătratul e simplu, dublu pătrat e greşit şi 
şarada s'a mai publicat. 
A. CLEIN. — Cam slăbuţ. 
VL. ZĂU-Sigh. — Prea simple. 
ERN. RUD.-Cern. — Un aritmogrif e prea simplu şi celălalt 
conține cuvinte puţin cunoscute. 


semnifi- 


Am mai publicat insule. Tot fa- 


CORN V. A.-ŢȚintea. — Pomii fructiferi supt cam  întârziaţi, 
palindromul „copac” îl cunoaşte toată lumea și omonimul nu e... 
omonim. Intrebuinţezi acelaş cuvânt de două ori cu acelaş. Omo- 
nime sunt cuvinte cu două sau mai multe înţelesuri. 


Deslegătorii jocurilor pe luna August 
‚CAPITALA 


Gela şi Osias Finkelstein (12); Izu Spiegler (14); Florentza- 
Georgetta Marincu (13); Hary Kimmel (14);  Bombonel Frâncu 
(14); Marioara Chicoş (14); Halpern Bertina (14); Popescu T. 
Elena (13); Rovena Herşcovici (13); Abramovici Beatrice (14); 
Silberstein Arginteanu Mihail (14); Titel şi Nelu Stănescu (14); 
Carolina Liber (13) ; Dana Zaharescu (14); Ruse Niculina-Liliana 


(13); Nelu Vătaru (3); Baier Michel (14); Ileana I. Danciu (14); 


Elise și Avram Schvartz (1); Trandafirescu Gaby (12); Adela şi 
Cici Schwartz (3); Mihaela Creangă (8); Christache Catana (3); Ni- 


culae Giovanidis (3); Giovanidis Vasile (3); Anatol Herşcovici (2); . 


Traian Bigan (3); Ionescu Victoria (2); Simion Adrian (4); Ma- 
rinescu Em. Gabriella Margareta (4); Victoriţa Danale (2); Ion Ra- 
doslav (4); Ida Altmann (14); Vintilescu A. Gheorghe (14); Vio- 
rica Bosinceanu (14); Rădulescu Niculina-Verona (14); Irina Dr. 
Chircă (14); Teodosiu Constantin (13); Pegy şi Dorian Blumenfeld 
(6); Georgescu M. Mihail-Savin (8); Nuca Brandes (2); Simona A- 
dania (12); Pompiliu M. Drăgușin (19); Georgescu Elena (12); 
Eduard Melconian (14); Ney Dimitriu (14); Elena şi Smara Geor- 
gescu (14); Abişor- Rivenzon (14); Kahane Moses (14); Constan- 


tinescu V. Dragoș (14); A. S. Weinștein (14); Bercovici Leon (14); _ 


Georgescu-Tistu Iulia (11); Georgeta şi Mircea Urzică (13); Şte- 
fania Petrescu (13); Mina Lewy (14); Lucia-Maria N. Enache (9); 
Poteca Stefania (14); Maria M. Codea (3); Micaela Nicolau (4); 
Vasilica Otopeanu (11); Marius Filimon (13); Constantinescu Şer- 
ban (14); Millena Popa (14); Cornel Şarf (14); Jeana Biener (10); 
loan D. Constantinescu (4); Adriana Revici (14); Aurel Herşcovici 
(12); Schapira Anton (14); Marcel Weissbrod (14); Lucia Mihali 
(4); Floarea Georgescu (14); M. E. Gamper (13); Marioara C. Ar- 
deleanu (9); Sipoş I. Etelka (12); Andrei Spiner (14); Mircea N. 
Esergian (13); Gigel Popp (14); 

(Continuarea in numărul viitor). 


CUPON DE JOCURI  CERIA | 
PE LUNA oc omu SERIA 


Numele și pronumele 


Adresa: 


Urmarea din pagina 14-a la povestea : „POVESTE“ de D. Niculescu-Olt 


— Măria Ta, zise liniștit voinicul, n'am venit cu gân- 
duri rele. De meseria mea sînt grăjdar și cu oamenii nu 
mă pot înţelege. Am venit să te rog, dacă mă poţi primi 
printre slujitorii tăi. 

— Numai să fii în stare, pentrucă am niște cai foarte 
nărăvași cari te vor înghiţi, dacă uiţi să le dai mâncare 
la timp. 

— N'avea nici-o grijă. Măria Ta”, și voinicul nostru a 
şi intrat grăjdar la curtea împăratului smeilor. . 

Prin purtarea lui şi prin îngrijirea deosebită pe care 
le-o dădea cailor — cai înaripaţi cum sunt ai smeilor — 
voinicul câștigase încrederea, atât a împăratului, cât şi-a 
fiului său. Acesta din urmă îi dăduse pe mână calul său 
şi pe cel al Domniței — doi cai gemeni și de toată frumu- 
seţea. 
? Intruna din zile, când, Domnița venise să vadă cum 
îngrijeşte de cai noul grăjdar, acesta îi spuse în şoaptă 
pentru ce venise în slujba smeilor. Când auzi Domnița, nu 
mai putu de bucurie și se înţeleseră cum să facă spre a 
pune mâna pe sabia vrăjită. 

Nici nu le-a fost greu, de altfel. Știind unde-o pune 
smeul când nu-i trebue, s'a furişat cu tichia pe cap, când 
acesta era lipsă, a luat sabia şi-a ascuns-o până când i-a 
venit bine să poată fugi. 


15 


. Intro bună zi s'a dus la grajd, a luat caii smeului, i-a 


făcut semn Domniței că sunt gata de plecare și pe-aci ţi-e . 


drumul !... 

Când a prins smeul de veste, s'a făcut foc de mânie. 
In grabă a şi uitat că mare sabia cu el, așa că sa trezit 
tocmai în clipa când îi prinsese din urmă. 

„Dacă nu opriţi, va fi vai şi-amar de voi! sa răstit 
smeul mânios. i xi 

— Ba să-ți vezi de drum, i-a răspuns voinicul nepă- 
sător. 

— Aşa ţi-e vorba, câine de om?” Şi smeul s'a repezit, 
apucându-i calul de căpăstru cu gând să-l răstoarne jos. 5 

„Dă-te la o parte, smeule, că intru în păcate cu tine! 
zise voinicul, trăgând sabia vrăjită, ca să se apere. „Aș pu- 


"tea să te străpung pe loc şi să scap lumea de tine”. 


Văzând smeul una ca asta, a lăsat-o mai domol. 

„Şi zi, m'ai păcălit, voinice ? Nam ce să zic... Ferice 
de ţara, care te va avea împărat. Mergi sănătos. 

Bietul smeu a făcut cale întoarsă, iar voinicul și-a ur- 
mat drumul unde-l aştepta tronul unei împărății mari şi 


puternice. Dar să nu mă mai întrebaţi de rest... S'a ispră- . 


vit povestea şi-am uitat și eu... 
D. NICOLESCU-OLT 


RuN 


-ERR a 


„RE = 


Fotografii dela cititoarele şi cititorii noștri cari au luat premiul l-in 


7: > 


z ERR SN PE G i 
Popovici Angela Manfred Bechner Medi Leibovici Elisa Asderbam 
CI. I-a Cl. I-a CI. Hl-a CI. Il-a 
Şcoala primară de fete Liceul de băeţi Şcoala primară de fete „Lucaci” Şcoala primară „Carmen Sylva” 
Com. Letcani jud lasi Cernăuţi București Bucuresti 


Krestel Erik Bertnoli Menoti Leonida Loebel Damaschin Olga 
€l. Il-a Ci. I-a Cl. III-a Cl. I-a 
Şcoala primară de băeți Şcoala de băeți No. 1 Şc. primară de băeţi „Tunari“ Şcoala primară -mixtă No. 18 
Com. Clit jud. Suceava R.-Vàålcea Bucureşti Chişinău 


; Bar 3 


Călinescu C. Constantin Ecaterina Feneşan Rodica Maria Ionescu Emilia T. Tricup 
CL. HI-a CI. H-a 4 CL. II-a Cl. I-a 
Şcoala primară de băeţi No. 3 Școala primară de Stat Scoala primară de fete No. 13 Şcoala primară de fete „Polizu” 
Alexandria Teregova Bucureşti București 


Popovici Sava Brezoescu P. Viorica Ana Klein Alexandru Lilienfeld 
d Cl. IV-a Ci. II-a CI. IV-a Cl. Il-a 
Şcoala primară de băeţi Școala primară de fete Şcoala primară de fete No. 45 Şcoala primară de băeţi 
Com. Leţeani jud. laşi Strehaia București t Bucureşti 


“Fenesau Liviu Brezoescu P. Alexandrină Drabec N. Liuba Er D. 
Cl. IV-a ; Cl. l-a ; S S . Il-a 
Sahi r AE TOA Scoala primară de fete Şcoala primară a fabr. de postav Angheluţă Ion 
Sea) free de "Strehaia Buhuși clasa INI primară 
a ; Şcoala primară üe băeți No. 3 
Bucureşti 
16. 


A y 


Prețul 5 lei 
De sei 


Drăguțul ciobănaș cu un flueraș! 
ZEI DIE IE DCI E Pre Io A PETITIE STEMA ONS Eee 


De-ale începătorilor 


ROZAMUNDA 


Ce frumoasă e ţara visurilor!... Ea este departe, de- 
parte, nimeni nu ştie cât de departe!... 

Peste țara aceasta, așa de fericită, cu meri de aur şi 
frunze de smarald, domnea odată un împărat bătrân, 
foarte bătrân... 

„Și împăratul acesta avea o fată frumoasă, așa de 
frumoasă, încât cine o vedea zicea: „Frumoasă, minunat 
de frumoasă este țara visurilor, dar mult mai frumoasă 
este prințesa Rosamunda!” 

Când trecea pe stradă călare pe un cal alb, în costum 
alb brodat cu aur, argint şi diamante, parcă soarele se sco- 
bora- pe pământ!... 

„Ce fericită trebue să fie!” ziceau fetele cele tinere, 
privind cu dor la diamantele cu care era împodobită prin- 
tesa Rozamunda. 

Totuşi, Rozamunda nu era fericită, ba era chiar tristă 
de tot. 

li plăcea foarte mult să stea pe o stâncă de cleştar a- 
proape de palat, să asculte marea și să o privească. 

Stătea astfel ceasuri întregi nemișcată, ca statuile de 
marmoră roză din mijlocul pareului! 

Marea îi amintea mii şi mii de lucruri din copilărie. 
Printre acestea era ca o icoană vie, dulce, chipul mamei 
sale. li amintea de poveştile ei multe,... multe... și fru- 
moase. 

Apoi deodată nu şi-a mai văzut mama. Deabia după 
ce s'a făcut mai mare, tatăl ei împăratul i-a povestit că 
împărăteasa, mama ei, se suise într'o corabie, care s'a îne- 
cat!... Deabia atunci a simţit ea adevărata durere!... 

Deatunci, îi place să stea ceasuri întregi, să privească 
marea, care i-a răpit-o pe mama ei!... aștepta ceva... nici 
ea nu știa ce... să se întâmple ceva!... Şi, iată că ea n'a aṣ- 
teptat degeaba, căci într'o zi, când sta ca totdeauna privind 
marea, văzu cum deodată dintre valuri, se ridică un chip 
dulce, al mamei sale. Vroi să se ridice, să vadă mai bine, 
dar chipul pieri. i 

Intr'o zi veniră fii de împărați s'o ceară în căsătorie. 
Ea l-a ales pe „Zefir”, fiul împăratului mării, care avea 
ochii albaştri închiși, bătând în verde, ca marea... Nunta 
sa făcut cu mare veselie. Apoi, după obiceiu, mireasa sa 
dus la mare și a sărutat-o de trei ori. Atunci din valuri iar 
a răsărit chipul dulce al mamei sale! 

Au trecut astfel câţiva ani. Rozamunda a avut doi 
copii ca doi îngerași: un băeţel şi o fetiță. Băiatul semăna 
cu Zefir: dimpotrivă, fata semăna Rozamundei: năsuc fin, 
guriță roşie, sub care se întrezăresc două șiruri de mărgă- 
ritare, ochi albaştri melancolici umbriţi de gene lungi, ne- 
gre, sprâncene negre, frumos arcuite, răsfrânte spre tâm- 
ple şi un păr des, auriu, buclat, revărsat pe umeri. Dar, în- 
tr'o zi, Rozamunda, a primit vestea că corabia pe care 
era Zefir s'a înecat!... 


DIMINEAT 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LE 


| Ea n'a zis nimic; sa suit pe stâncă, aşa ca deobiceiu. 

De data asta, dintre valuri i s'au arătat două chipuri. 
Acel al mamei sale şi al lui Zefir... păreau că o cheamă... 
„Viu”... zise ea. 

După câteva minute, locul unde fusese Rozamunda, 
era gol... lar. marea îi cânta un cântec de adio... 

GILDA CERKEZ 
Satu-Mare 


Inceput de an școlar 


Vacanţa a trecut 

Tocmai ca un vis, 
Şcoala s'a deschis, 
Lucrul a 'nceput. 


Școlarii buni trec 
Voioşi al şcoalei prag. 
Și zilele-și petrec 
Invăţând cu drag: 


Tot ce li-se spune 

Şi ce-i scris în carte, 
Numai lucruri bune 
Și frumoase fapte. 


Cei ce iubesc școala, 
Merg tot mai departe 
Şi cum e zicala: 

„Ai carte, ai parte”. 


ILEANA C. BELLU-CALAFAT 


Rugăciune de seară 


Ziua, înger, s'a sfârşit, 
Noaptea iarăşi a venit, 
Peste zi mi-ai ajutat, 
De-am lucrat şam învăţat. 
Tu şi noaptea priveghezi, 
De noi nu Te depărtezi. 
Cei ce Te iubesc pe Tine, 
Şi ce fac în cale bine, 

Tu şi noaptea-i răsplăteşti, 
Dându-le visuri can poveşti. 
Roagă-te de Dumnezeu, 

Să mă apere de rău. 


POPA FLORIAN-Bucureşti 
= 
Cumpăr căţel tânăr rassă Spitz (părul creţ). Adresaţi: 
Felicia T. Popescu. Şirul Spitalului No. 10, Brașov. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


piu et dia o atăt DI 
100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 38-84-30 


2 


Arpa 


N . 


ANUL 12 


9 Octombrie 1935 No. 609 


REDACŢIA ȘI 


1AN 200 LEI 
ABONAMENTE. «UN 100 i 
REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 


ESTE STRICT rider biet 


COPLIL 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


NEATA 4 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


UITUCILA < 


Precum am spus în numărul trecut, vreo douăzeci de 
zile, cât am stat la Băile Herculane, nici nu l-am văzut pe 
Uitucilă şi nici n'am primit ceva veşti dela dânsul. Insă, 
chiar a doua zi după întoarcerea mea la București, m'am 
grăbit să merg acasă la el şi să-i fac o vizită. 

M'am dus, aşa dâr, la ultima locuinţă pe care o luase 
cu chirie..., pentruca acolo să mi se spună că s'a și mutat. 
S'a mutat, însă fără să- -şi dea noua adresă. Văzând acea- 
sta, mi-am zis: „Las' că trebue să vie el la mine” 

In adevăr, ieri am și primit vizita lui. Când l-am văzut, 
mi-am închipuit mai întâiu că nu este el, ci e cineva care 
seamănă cu dânsul. Seamănă cu Uitucilă, însă era așa de 
palid la faţă, așa de slab şi așa de deșirat, că nu-mi venea 
să cred că această umbră de om poate fi prietenul nostru 
Uitucilă, pe care la plecarea mea din Bucureşti îl lăsasem 
grăsuliu şi roşcovan. 

De aceea, am stat câteva clipe nedumerit, neștiind ce 
trebue să fac. Insă el se apropie de mine, mă îmbrăţişe şi 
îmi zise plin de bucurie: „Ce bine îmi pare că te văd! 

; — Dar tu eşti Uitucilă? l-am întrebat eu. 

—De sigur că eu sunt. Cine vrei să fie? îmi întoarse 
el vorba. 

— Ai suferit de vreo boală grea, de ai ajuns ca o um- 
bră, ca un schelet? l-am întrebat eu din nou. 

— Nam suferit de nici o boală și nu ma durut nici de- 
getul cel mic, îmi răspunse el adăogând: Nici o dată nu 
m'am simţit mai bine și n'am fost mai voinic şi mai să- 
nătos decât acum. 


— Da, voinic și sănătos, i-am zis eu râzând, că abia te 


ţii pe picioare şi arăţi ca unul, care ar fi eşit din mormânt”. 

Insă aceste spuse ale mele nu făcură asupra lui nici o 
impresie, ci continua să fie vesel și mulțumit. După o 
scurtă tăcere, vorbi din nou, zicând: „Dacă vrei, să-ţi spun 
şi ție secretul, ca să ajungi și tu, așa cum am ajuns să 
fiu şi eu astăzi. - 

— Să mă ferească Dumnezeu de aşa ceva!” m'am gră- 
bit să-i răspund. Totuşi, l-am întrebat: „Dar cum ai ajuns 
să fii ca un ţâr? 

— Nu ca un ţâr, mă îndreptă el, ci svelt şi cu siluetă, 
lar acum, ascultă să-ți destăinuesc secretul meu. 

„Mai întâiu, m'am hotărît să nu merg niciodată cu 
cu tramvaiul, cu trăsura sau cu automobilul, ci pe jos, nu- 
mai pe jos. Pe fiecare zi, fie că e timp frumos, fie că e 
ploaie și timp urît, umblu câte patru până la cinci ore. 

— Şi unde ai atâta drum de făcut? l-am întrerupt eu. 

— Nicăieri, umblu aşa pe străzi, ca să-mi întăresc pi- 
cioarele, care mi s'au făcut ca de oţel. Mă simt așa de tare, 
că aş putea face pe jos ocolul pământului. 


A 
A UN TA 


— Şi nu te rătăceşti? l-am mai întrebat eu. 

— Da, mi se întâmplă să mă rătăcesc, dar nu prea des, 
nu mai mult de două ori de trei ori pe zi. Insă, mai întreb 
pe sergenții de stradă, pe trecători şi nimeresc iarăşi dru- 
mul spre casă. Dar altul e mijlocul principal cu ajutorul 
căruia am ajuns aşa cum mă vezi. Ca să ştii ce anume fac, 
fii aşa de bun şi vino astăzi la noi la masă” 

l-am făcut în voe şi am mers acasă la Uitucilă, Acolo 
am văzut că şi nevastă-sa slăbise ca și dânsul, ba şi servi- 
toarea lor ajunsese de abia își târa picioarele. Dar ce or fi 
păţit oamenii aceştia? 

Răspunsul l-am avut, când ne-am așezat la masă. Se 
aduse primul fel de mâncare: fasole verde fiartă în apă 
chioară. Al doilea fel: morcovi fierţi tot în apă chioară. 
Al treilea fel și ultimul: struguri acri. lar drept băutură, 
numai apă chioară. 

„Nu mai mâncăm carne, nici pește, nici ouă, iar în 
mâncare nu punem nici unt, nici vreo altă grăsime. Ne 
hrănim numai cu legume fierte în apă și cu fructe. lată se- 
cretul, încheie Uitucilă bucuros, că şi eu, și nevastă-mea -şi 
servitoarea am ajuns să ne simțim așa de bine şi să fim 
aşa de sănătoşi”. 

Iar eu m'am întrebat: „Cât o să ţie această scrânteală?” 

VINTILA BRATU 


In parcul central din Moscova, copiii sunt instruiți de către 
agenți de circulație. 


ANEN 


Ghem-Ghemulet, Mitu, Pac și altii 


Povestire cu pisici și cu câini 


de MARIA SOREL 


— 9. Pentru o împărăție a pisicilor — 


AD Cotoi Cotoievici lămuri pisicilor adunate în gră- 
dina casei noastre hotărîrea ce se luase de către marele 
sfat al profesorilor dela Universitatea din Pisiceşti. Hotă- 
rirea era, precum am amintit și în capitolele trecute, ca 
pisicile, ajutate şi de celelalte animale, să se răscoale în 
una şi aceiași zi împotriva oamenilor, să le ia acestora stă- 
pânirea din mână, apoi să întemeieze din nou împărăţia 
pisicească, acea împărăție peste care ci-că domnise nu știu 
când vestitul împărat Mot Motanovici. 

„Deschideţi bine urechile, le spunea d. Cotoi Cotoie- 
vici, ascultați și ţineţi secretul până în ziua în care noi și 
toate celelalte vietăţi de pe pământ ne vom răscula împo- 
triva oamenilor. 

„Noi, profesorii dela Pisicești, am hotărît ca între toate 
vietăţile de pe pământ — bine înţeles, afară de oameni — 
să domnească pace și bună înţelegere. De aceea, să știți că, 
începând de astăzi, nici o pisică nu mai are dreptul să 
prindă șoareci şi să-i mănânce. Din potrivă, când vedeţi 
că vreun şoarece se găsește la nevoe, datoria voastră este 
să-i săriţi în ajutor. 

— Dar tu însuţi ne-ai cerut mai adineauri să-ţi adu- 
cem un şoarece, ca să-l mănânci, îi tăie vorba Ghem Ghe- 
muleț, care nu ştie niciodată să-și ție gura. 

Adineauri nu este acum!” răspunse supărat d. Co- 
toi Cotoievici. Apoi, după ce îşi netezi blana cu limba, con- 
tinuă în felul ce urmează: 

„Aşa dar, voi care sunteți aci, să mergeţi la şoareci şi 
să le duceţi vestea cea mare: vestea împăcării și înfrăţi- 
rei. După ce le veţi duce această veste şi după ce se vor 
încredința prin purtarea voastră că nu mai au dece să se 
teamă de noi, să le spuneţi să se pregătească şi ei, ca să 
ia parte la răscoala împotriva oamenilor. Să le lămuriţi că 
dacă noi, pisicile, îi urmărim şi îi mâncăm, pricina este că 
oamenii ne îndeamnă şi ne silesc să facem lucrul acesta. 
Să le mai spuneţi că oamenii — şi numai oamenii — sunt 
dușmanii lor de moarte, că oamenii pun curse ca să-i prin- 
dă, că tot ei pun otrăvuri să-i otrăvească și că, dacă vor să 
se scape de prăpăd şi nenorocirea de astăzi, trebue să ție 
cu noi şi să ne ajute să întemeiem împărăţia pisicilor. 

— lar când vom fi noi stăpâne, nu va rămânea un 
şoarece. viu şi nemâncat”, îi întregi vorba neastâmpăratul 
Ghem Ghemuleţ. 

Toate pisicile isbucniră întrun hohot de râs, auzind 
aceste vorbe. Toate — afară de d. Cotoi Cotoievici, care se 
încruntă rău de tot. Se încruntă. şi se supără aşa de tare, 
că două, trei minute nu putu spune o vorbă. După ce se 
mai potoli puţin şi după ce aruncă asupra lui Ghem Ghe- 
muleţ nişte priviri de foc, vorbi din nou zicând: „Eşti un..., 
ești un... dar cum ai spus că te cheamă? 

— Ghem Ghemuleţ! Ghem Ghe-mu-leţ! 
până acum de vreo zece ori. 

— Ei bine... ăsta... Ghem Ghemuleţ, sau cum îţi mai 
spune, eşti un prost, care faci de râs şi de rușine neamul 
nostru pisicesc. De altfel, dacă n'ai fi un prost, nu ţi-ar fi 
trecut de gât o sgardă. S'a mai văzut până acum pisică să 
poarte sgardă? 

— Port sgardă, fiindcă sunt o pisică de neam mare și 
fiindcă sunt o pisică frumoasă”, răspunse Ghem Ghemu- 
leţ, care, la rândul său, începuse să se supere. Ba chiar in- 
toarse spatele d-lui profesor Cotoi Cotoievici, părăsi adu- 
narea și intră în casă, alintându-se cu noi mult mai mult 
ca de obiceiu. 

Celelalte pisici rămaseră însă în grădină, ca să asculte 
mai departe “pe d. Cotoi Cotoievici, pe care purtarea lui 
Ghem Ghemuleţ îl supărase şi mai rău. 


Ţi-am spus 


„Să ştiţi, zise el, că această pisică este o trădătoare. Ne 
putem aștepta ca ea să spună stăpânilor ei tot ce vam de- 
stăinuit şi tot ce am pus la cale până acum. De aceea, vă 
cer vouă, care sunteţi aci de faţă, să juraţi numai decât că 
veţi rupe orice legături cu dânsa, că nu-i veţi mai vorbi şi 
mai ales — n'o să-i spuneţi nici un cuvânt din tot ce vom 
hotărî acum. lar în ziua în care vom birui şi vom ajunge 
să fim noi stăpâne pe pământ, pisica aceea..., dar cum a 
spus că o cheamă? 

— Ghem Ghemuleţ, Ghem Ghe-mu-leţ! strigară întrun 
glas mai multe pisici. 

— Ei bine, Ghem Ghemule|, zise Cotoi Cotoievici, vor- 
bind cât mai apăsat, în ziua biruinţei noastre îşi va primi 
o pedeapsă straşnică: va fi judecată de tribunalul nostru 
şi va fi osândită la moarte. Insă, până atunci, voi să faceţi 
așa cum vam explicat: să spuneţi la toate pisicile, pe care 
le veţi întâlni, să se pregătească de răscoală împotriva oa- 
menilor și în acelaș timp, să duceți și șoarecilor vestea că 
noi nu-i mai mâncăm, că nu mai suntem dușmanii lor şi 
că vroim să trăim cu dânşii ca fraţii”. 

Dar la adunarea aceasta se găsea, precum ştim, şi 
frumosul cotoi Mucu, care era dintro familie nobilă din 
neamul pisicesc. Mucu nu era numai frumos și nobil, ci 
totodată un cotoi cu multă pricepere. Aşa, după ce se gândi 
bine la tot ce spusese d. profesor Cotoi Cotoievici, ceru cu- 
vântul şi vorbi în felul ce urmează: 

„Să zicem că avem dreptul să ne plângem de oameni. 
care nu se poartă cu noi, așa cum trebue. Să mai zicem 
că vom izbuti — ceeace mie unuia- mi se pare aproape cu 
neputinţă —să ne înțelegem și cu celelalte animale, ca să 
ne răsculăm împreună împotriva oamenilor. Și să mai zi- 
cem — ceeace iarăşi mi se pare că nu se va putea — că 
vom câștiga biruința și că vom întemeia pe pământ împă- 
răţia pisicilor. 

„Se pun însă câteva întrebări importante. Așa, mai în- 
tâiu, vor consimţi oare celelalte animale, mai ales anima- 
lele, care sunt mai mari şi mai puternice decât noi, să fie 
sub ascultarea și stăpânirea noastră? Dece, bunăoară, nar 
cere câinii să fie ei stăpâni? Sau lupii sau leii sau tigrii? 
Şi ce putem face noi, pisicile, dacă aceste animale nu ne 


OI 


Ae : DE re