Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages701-750

Fotografii dela cari au luat premiul l-in 


= $ 
Marghit Liucher Olga Rozalia Covaci Corneliu Vasilescu Elena Bellu 
Clasa IV-a Clasa I-a Clasa I-a Clasa I-a i 
Şcoala primară de fete Şcoala primară Sft. Andrei Şc. pr. de aplic. „Florica Niţă” Sc, primară de fete „Bărăţia” 
Suceava Bucureşti Chișinău Bucureşti 


Pn 
Rădulescu L Olga Sufrin Cella Vasilescu : Mariana Dinu Chirilovici 
Clasa IV-a Clasa II-a Clasa II-a Clasa I-a 
Şcoala primară mixtă Sc. primară „Domnița Maria” Şc. primară de fete „Silvestru Scoala primară de băeţi No. 1 
Sileştea-Vlaşca Bucureşti Bucureşti Dorohoi 


Sa. 


w) 
Capmare Hana Cesar A. Nedelcu Vasiliu N, Ioan Furcă D. loan 
: Clasa II-a B. Clasa II-a A. Clasa III-a B. Clasa II-a 
Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala primară de .băeţi No. 14 Şcoala primară de băeţi No. 3 . Scoala primară de băeţi Mo. 3 
Chişinău Bucureşti laşi Alexandria 


AP £ aa à haa 
To S H E h A `J N 


“a a 
Puiu L Madeleine Aurelia Smilar Magda Horomoiu Letiţia 
___ Clasa l-a ` Clasa IV-a Clasa IIl-a Clasa II-a 
Şc. prim. de fete „Ossey Tow Şcoala primară de fete No, 38 Şoala primară No. 1 Cugir Şcoala primară de fete No. 3 
Vaslui Bucureşti Jud. Hunedoara Ismail 


Lya Sotie Costescu Viorica A. Rădulescu Igor Sevianu Mircea Th. Mariu 
i ; Clasa II-a F Clasa Il-a Clasa Woa Clasa Ill-a 
Şc. primară de fete „Silvestru Şcoala primară de fete „l:ucaci” Şc. pr: „Enăchiţă Văcărescu“ Şcoala primäră de băeţi 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Romėù Th. Marin 


Grădina dë copii No. 5 
Brăila 


Quay 


Ce mai prinți dela Hăpicşti!.. 


Apucaţi pe drum de noapte, Ca să ceară găzduire „E Alteta Sa Printesa 
Rupţi de foame, obosiţi, Dela cârciuma „Nea Chibrit“. Şi cu P rinju dë = aro 
Haplea, Hăplişor şi Frosa — „Cine e? strigă cârciumarul Hai, mişcați-vă mai iute, 
Sunt bieții nevoiţi, Cu un glas cam răguşit. 


Că nu cerem de pomană“ 


In odaia cea mai mare Dar a doua zi văd că Frosa 
â nar s l Sunt, fireşte, găzduiţi, Este cam dela Hăpleşti 
Alergând vin să deschidă Cu mâncare, băutură Haplea, Hăplişor nu TAPE 
Şi se'nchină zece ori. Cât mai bună sunt cinstiți. Strae scumpe şi verii. pe 


Ta 


Zice Haplea: „Ce-are-aface ! Dar la plată, Haplea spune : „Bogdaproste! Ce zici, Froso? 
Impărat sunt eu acasă, „Zău, mă credeţi, n'am un leu!“ Ce noroc pe noi a dat, 
Hăplişor e prinţ, iar Frosa „Dacă n'ai, făcu cârciumarul, Om drăguţ, vrea să ne ție, 
Din poveşti e o crăjasă“ Nu te las să pleci nici eu“. Pe băut şi pe mâncat“. 

Ce-a mai fost, ghiciți,cred lesne: De poftiți şi altădată, 

„Măi golani, hai vă cărați ! Vii de-aicea nu scăpaţi“. 


DIMI 
(ema 


Ce a _pățiţ_ pălăria lui Bocrilă 


Boerilă, cum se știe, 
Totdeauna-i îmbrăcat 

Cu mult lux şi eleganţă, 
Este doar un om bogat. 


ili 


ZS 


$ 


Știind bătaie că mănâncă, 


Când în mână Boerilă 


Pân'zici trei, o şi tuliră: la jobenul şa văzut 
Şi în podul casei noastre Că-i stricat, că jale. a 
Şi în p e ricat, că e o jale. TUŞA- NICULINA 


Intr'un colț se-adăpostiră. Foc și pară sa făcut. 


Steaua 


Loretei = 


— POVESTE ITALIANĂ = / 
7E 


fost odată o fetiță care trăia din vise. Dacă o 
chema cineva şi îi vorbea, tresărea : „Ce ? Cum? 

Cu mine vorbiţi ?“ 
Lumea râdea şi spunea: Loreta cade din 
nouri !“ i 
Dar trebue să ştiţi că Loreta era singură pe lume 
şi că era atât de săracă, încât nu putea să-și cumpere 
nici măcar o bucăţică de pâine. Trăia din ceiace aruncau 
alţii, Totuşi, ştia să viseze cu ochii deschişi. Vorbea cu 
florile, cu păsărelele şi i-se părea că e bogată ca o re- 
gină. Ştia şi un cântec, pe care nu-l învățase dela ni- 
meni și pe care îl cânta în pădure, disdedimineaţă, când 

roua mai lucea pe iarbă: 


„Cine spune că-s săracă ? 
Toată lumea îmi zâmbeşte; 
Și cerul îmi pregăteşte 

Un dar minunat!" 


Atunci se întâmpla ceva ciudat; părea că mii de 
voci şoptesc în cor: 


„Și cerul îți pregățeşte 
Un dar minunat !" 


Apoi ore întregi, Loreta se gândea la ceeace auzise 
şi văzuse în pădure şi timpul trecea, fără ca ea să-şi 
dea seama. ` d i 

Insă într'o zi se întâmplă ceva, care-i strică mul- 
ţumirea. Țaţa Ileana, fructăreasa cea bogată, îi spusese: 

„Vrei să duci coșuleţul acesta cu fragi Prinţişorului, 
care'e boluav şi mare poftă de mâncare? Iţi dau în 
schimb două cireşe !“ 

Loreta l-a dus. Nu pentru cireși, căci păsărelele îi 
aduceau câte poftea, dar fiindcă Prinţișorul era bolnav! 

Ajungând la palat, dăduse fragii unui servitor, care 
o lăsase să intre în parc, spunându-i să aștepte, până-i 
aduce înapoi coşuleţul gol. s 

Fetiței i-a părut tare bine ; erau atâtea lucruri fru- 
moase de văzut! 

Flori diferite de cele din pădure, răzoare înmires- 


QITNUN 


mate, cascade care murmurau prin verdele ierbei.... şi.... 
Doamne! Ce strălucea acolo, în bătaia soarelui ? O oglindă 
nesfârșită ? Loreta se apropie şi inima îi bătea tare, 
tare : apă! Era apă limpede şi înăuntrul ei înotau mulţi 
peştișori de aur și de argint!, Şi în pădure era un 
pârâu... dar acesta! Vai ! Ce minunat! 

O voce o făcu să tresară: „Ei? Şi aşa? Iţi place 
lacul ?* 

Loreta se întoarse speriată şi se înroși : „Ce e asta?“ 

Servitorul o privea surâzând: „Lacul! N'ai mai 
văzut lacuri ? Uite, acolo e și o. bărcuţă. Dar numai 
prinţișorul are voie să se plimbe în ea! 

w * e 7 

Din ziua aceea Loreta nu mai râdea și nu mai cânta. 
Se plimba prin pădure şi ofta: „Aş vrea să mă suiu 
într'o bărcuţă ca aceia a Prinţişorului... şi să alunec pe 
oglinda de apă....şi să mă las alintată... 

— De cine ? De ce ? întrebau păsărele. 

— Nu ştiu... De un cântec, pe care nu-l cunosc“... şi 
plângea. $ 

Intr'o noapte Loreta se trezi, tresărind. O cucoană 
blondă înconjurată de lumină, îi întindea braţele, spu- 
nându-i : „Vino ! Sunt Domnița Lună.....vino ! 


„Căci Cerul îți pregăteşte 
Un dar minunat |“: 


O luă de mână și o duse afară, unde aştepta un 
nor de argint, gata de plecare. Se urcară pe el....și por- 
niră ! Loreta credea că visează! Pământul se îndepărta, 
încetul cu încetul.... Imprejur nu era decât senin și multe, 


- multe stele, care deveneau mai palide, când trecea Dom- 
` mița Lună. Deodată norul se opri. 


;;Coboară. Asta e „steaua ta“. 
Cel mai frumos lac e pentru tine. 
Du-te şi fii fericită !“ 

- Loreta era singură, la marginea unuilac strălucitor, 
de o mie 'de ori-mai frumos decât acel al Prinţișorului. 
Pe apă se legăna un nor trandafiriu, ca o bărcuţă. 

Cu un strigăt de bucurie, fetiţa se sui pe el și se 


lăsă în voia fericirii, pe care, până atunci, o visase 
zadarnic. 

Şi astfel, timpul trecu.... 
Domnița Lună : 

„Eşti fericită, Loreta ? 

— Tare fericită !“ 

Domn ţa Lună clătina din cap şi șoptea: 
mea, tu ești din altă lume“ 

Ce vrei să spui ? 

— Vreau să spun că lumea ta te va chema din nou!“ 

Loreta râdea şi visa mai departe, pe nourașul tran- 
dafiriu. 

Şi timpul trecea... 

Intr'o zi, copila băgă de seamă că rochiţa ei era 
mult prea scurtă. 

„Domniţă Lună ! Dă-mio rochie lungă, terog! 

— Ce să faci cu ea? Aici nu te vede nimeni! 

— Vai! Domniţă Lună! Nu vezică sunt aproape 
goală ? Mi-e frig ! 

Domnița Lună clătină din cap: „Ah ! tu ești din altă 
lume !,...* şi făcu un semn cu mâna. 

Loreta se privi şi văzu că e îmbrăcată cu o rochie 
minunată, ţesută din fire de argint. 


Din când în când, apărea 


„„Copila 


Acum, din când în când, Loreta își amintea de pă- 
durea în care alerga, când trăia printre oameni... 

Ce or fi spus sign ei, păsărelele ? Plecase fără 
să-și ia măcar rămas bun... 

Tot fericită era, dar... 

Păcat că în „steaua ei“ era numai apă! Era așa 
de dulce parfumul florilor ! Şi ce frumoase erau ! 

Şi-le impletea în păr şi își închipuia că e regină. 

Intr'o zi, aplecându-se afară din nor, se văzu oglin- 
dită în apă. Stând aşa, aplecată. i-se păru că aude o 
tânguire. Loreta tremură. : 

Ce putea să fie? Ascultă mai bine....acum auzea 
mai lămurit. 

Un cântec trist, care venea de departe, de departe... 

Un cântec lin, pe care îl auzea pentru prima oară 
şi care totuși î-se părea cunoscut! Dar cuvintele ? Ce 
spuneau ? Nu le pricepea....trăise prea mult timp în cer! 
Acolo sus, se uită graiul oamenilor ! 

Loreta era desnădăjduită. Ce să facă? Se gândea 
că ar fi murit de durere, dacă nu izbutea să priceapă... 
Atunci se rugă fierbinte : „Inimă | inimioara mea ! As- 
cultă ! Ce spune vocea asta ? Ce doreşte ?“ 

Inimioara tremură de încordare... 

Apoi, cu teamă, vorbele îndepărtate răsunară în 
sufletul copilei.... 


„Nu simți că sunt nenorocit, 
Departe de tine ? | 

Că toată viața, am dorit 
Să fii lângă mine ?" 


. s 
+ 


Acum Loreta nu mai era fericită. Loreta ofta: 
„Domniță Lună... Domniță Lună.. Prințişorul suferă ! 

— “Drăguţă, şi ce-ţi pasă ție? 

— Imi pasă ! Aș vrea.....Iată.... 

— Ce ai vrea? Ce? 

— Să fiu lângă el...Ca să nu mai sufere! Ca să 
ascult melodia glasului său ! 


Aș vrea.... 


— Dar. „steaua ta“? Dar visele tale? Dar norul 


trandafiriu ? 

— Vai! Domniţă Lună.... Nu-mi mai sunt deajuns, 
dacă Prinţişorul mă cheamă !.. 

— Intoarce-te atunci în lume, dacă lumea te vrea!“ 

Domnița Lună îşi desprinse un fir lung de păr stră- 
lucitor şi îi dădu drumul în noaptea care se lumină. 

— „Adio, Loreta ? Nu uita că „steaua ta“ ţi-a dat 
un dar minunat... 

— Ce, Domniţă Lună ? 

— Darul de a şti să te trezești din vise, spre a găsi 
fericirea cca adevărată! Adio !“ 

Loreta alunecă pe firul luminos şi peste pnţin timp 
era în mijlocul pădurii, unde păarelele au sărbăto- 
rit-o, cântând toate în cor. 


Dar ea nu auzea decât o voce tristă, o voce dragă, 
care îi spunea rugătoare : 


„Te-ai ascuns în noaptea brună ? 
Unde ești, mireasa meta? 

Tu ce ai obraji de lună, 

Și în ochi, sclipiri de steal" 


Copila dădu” un strigăt: „lată-mă! lată-mă !* Şi 
alergă la palat. Pe scări o aștepta Prinţişorul cu tot 
alaiul. O întâmpină, îngenuchie şi şopti : „In sfârşit ! 
Te aştept de atâta timp!“ 

Şi îi sărută mânuţa rece. Toate Hiie de onoare 
şoşoteau, privind-o, palidă în rochia țesută din fire de 
argint : 


„Pare o zână! Ce mâini mititele ! 
„Şi are în ochi, sclipiri de stele!" 


+ 
» 


In seara nunții, Prințişorul se plimba cu ea prin 
grădină. „Loreta mea ! Spune-mi dacă ești fericită ! Nu 


"ai nici o dorință ?* 


Mica Regină răspunse: „Aș vrea ca lacul să aibă 
forma unei stele și barca să pară un nouraș trandafiriu... 

— Aşa va fi! Și apoi? 

— Apoi... aş vrea să mă urc în ea, să alunec pe 
oglinda: de apă.... și să mă las alintată....“ 

Se. priviră în ochi, fericiţi. Din cer, Domnița Luna 
surâse şi îi binecuvântă, luminându-i cu cele mai fru- 
moase raze, 


In româneşte, 


de Margareta Petcu 


Pe marginea bazinului din grădină. 


Comoara lui Sărăcilă 


i-că, atunci când s'a născut Sărăcilă, una din 
ursitori îl ursise să aibă parte de găsit comori; 
iar cea din urmă, adăugă: „Dar să nu se fo- 
losească de ele”. 

Așa că într'o zi, pe când se culcase flămând 
şi obosit de alergătură zadarnică, la umbra unui copac, 
i se făcu un vis ciudat: Se făcea că era băgat grădinar 
la un boer mare din satul vecin și pe când săpa gtopi ca 
să pună pruni, cazmaua se ciocni de ceva tare. Mai dădu 
să afunde cazmaua, pace; cazmaua nu se lăsa dusă. Ocoli 
împrejur, dădu de o piatră lată; descoperi piatra.... dede- 
subt, o căldare cu bani de aur. 

Bucuria lui: „Deacum voiu fi și eu bogat și voiu trăi 
ca un boer în palatul ce-mi voiu face”, îşi zise Sărăcilă 
şi deșertă căldarea cu bani în traista ce avea pentru de- 
mâncare. 

De aci, nu ştie nici el, în vis ce mai făcu cu banii, căci 
Țepeluș, tovarășul de necazuri și bucurii, sări dela căpă- 
tâiul lui hăucăind. 

Desmeticit din somn, văzu un om strein, ce se apro- 
pie de el: „Bună ziua!” 

— „Bună ziua!” 

Şi din vorbă în vorbă, Sărăcilă află că boerul din 
satul vecin ar avea nevoe de un om în curte şi că ar face 
bine, dacă sar băga el; că cine știe: boerul va prinde 
milă de el şi cum e singur, s'o căpătui la curte. 

Sărăcilă își aduse aminte de visul ciudat şi hår, mâr, 
se 'nvoi să 'ncerce, că : va sta o săptămână două, de probă; 
şi, dacă i-o plăcea, bine; de nu, al lui e drumul, că doar 
n'o fi legat de picioare. 

Pasă-mi-te, norocul umbla după el. 

Ajuns la curte, Sărăcilă trebui şi el, ca să-şi mulţu- 
mească stăpânul. Vezi, el tot cu ângdul la comoara visată, 
că altfel, nu prea se prăpădea cu munca. Şi apoi, nu vi- 
sase că era argat chiar la boerul ăsta? Acum, nu știa, dacă 
boerul avea loc de desfundat, pentru pus vie, ca să i se iz- 
bândească visul; la urma urmei: p'aci'ţi-e drumul, băete, 
că doar n'o cânta cocoșul boerului pe gardul lui. 

Stăpânul începu să se mulțumească bine de slujba 
lui Sărăcilă, că într'o zi îl chemă la el şi-i zise:a 

„Ascultă, băete, eu sunt mulțumit de tine și vreau să 
te am omul meu în curte. Ţi-ai arătat vrednicia și cinstea. 
Eu nu ţi-oiu mai da drumul, decât numai dacă nu-ţi va 
place în slujba mea. Tocmai pentrucă mi-ai dovedit cre- 
dinţă, te pun logofătul meu”. 

Sărăcilă abia se mai ținea pe picioare de vesel ce era. 

— „Chiar de mâine te vei duce cu oamenii să des- 

fundaţi două pogoane de pământ pentru vie, pe moșia 
mea”; 
Lui Sărăcilă mai să-i vină rău. Se clătină pe picioare, 
dar se ținu și boerul neștiind de ce logofătul se schimbase 
la faţă, îl trimise în magazie să se întremezc cu câteva [ui- 
ci de rachiu, iar jupâneasa îi dădu demâncare. 

Sărăcilă se cam întrecuse cu firea la băut, că se duse 
pe două cărări la culcare. 

Cum se culcă, adormi buştean până la ziuă, că se scu- 
lă abia când veni stăpânul să-l deştepte. 

Sărăcilă își puse tovarășii în lucru, dar nici el nu 
şedea cu mâinile în sân. Desfunda pământul de zor, ală- 
turi de ceilalți. 

Veni prânzul, trecură nămiezii și oamenii lucrau me- 
reu. Era soarele ca de o suliță către apus, când ajunseră 
cu desfundatul pe la capătul sforii. 

Când să apese cazmaua, Sărăcilă simţi ceva tare. 

„Ei, comedie, n'o fi taman aci?” gândi el. Dă în sus, 
dă în jos, scormone prin prejur cazmaua să intre în pă- 
mânt, pace. 

„Aici trebue să fie, mi-a pus Dumnezeu mâna în cap”, 
și fără să spună ceva cuiva, puse semn și-și văzu de 
treabă. 

A „doua zi, se înfăţișă boerului cu căciula în mână: 
„Boerule, așa și pe dincolo; eu plec dela curte pentru câ- 


teva zile și de m'ăi mai primi în urmă, bine, de nu: m'oiu 
duce şi eu unde m'o milui Dumnezeu”. 

Boerul, sucită, învârtită, trebui la urmă să dea voe lui 
Sărăcilă, că-i venise damblaua să plece. 

Era pe înserat. De unde găsise Sărăcilă o cazma, nu 
ştiu; poate că chiar dela boer, că se duse glonț la locul cu 
pricina. 

Scormoni împrejur şi găsi comoara, taman cum o vi- 
sase. Știu şi eu ce să mai zic de el? O fi fost om bun la 
Dumnezeu: nu înjura, nu vorbia de rău pe altul, nu minţia 

O turnă zornăind în traistă şi plecă nebun de bucurie, 
s'o schimbe la oraş. 

Ajuns acolo, căscă ochii pe la bolte şi intră unde văzu 
la geam niște monede de metal și hârtii. 

„Bună ziua! 

— Bună ziua, nene, ce vânt te-a adus pe la noi?” 

— Uite așa și pe dincolo, am găsit o comoară și vreau 
so schimb. 
` — Unde e ?” 

— Uite-o aici”, şi dădu traista unui coconaş pudrat ca 
o paiaţă: „Ad'o 'ncoace, trebue s'o drămăluim şi-ţi dăm pe 
ea, atâta cât face. Până una alta, d-ta poţi să-ţi mai faci 
„treburile prin oraş, iar când vii, iei banii”, mai zise cel ca- 
re luă traista şi dispăru pe o ușă cu ea. 

„Bun ! își zise Sărăcilă ieşind în stradă.. De acum bine 
că am găsit nişte oameni cumsecade să mi-o schimbe. Au- 
ziam că-i mare lucru, că trebue forme și una și alta. Uite, 
acești băeţi, mi-o schimbă fără forme. Pesemne că's eu no- 
rocos”. . 

Şi după vreun ceas, iacă-tă și pe Sărăcilă pe uşă. 

„Ce e cu d-ta, bade ? Pe cine cauţi ?” întrebă un domn 
venind către el. 

— Păi, am venit să-mi daţi banii pe comoară. Să vină 
domnul căruia am dat-o”. 

- — Şi cum zici că era domnul căruia ai dat-o ?” 
— Uite-așa cu părul creţ, cun ochiu așa și altul pe din- 
calo. 

— „Te înşeli, bade, aici nu e nici un domn cum spui 
d-ta. Şi dacă mai faci vorbă multă, chem poliţia să te în- 
chidă. Eşti nebun ?”. : 

— „Săriţi, hoţii” începu Sărăcilă a răcni „mi-au furat. 
comoara”. 

Câţiva poliţişti veniră şi înhăţară pe bietul Sărăcilă : 
„Duceţi-l de aici, că e nebun săracul!” 

Sărăcilă se sbătea şi răcnea ca în gură de şarpe. Gar- 
dienii îi astupară gura cu câţiva pumni. Sărăcilă, plin de 
sânge și necăjit ca vai de el, fu dus pe sus la poliţie! 


de MINERVA ALEXANDRESCU 


Socoteală ușoară 

„Nina, întrebă doamna învăţătoare pe o fetiţă drăguță 
din clasa întâia primară, dacă ai cinci bonboane de cio- 
colată și prietena ta Sanda îţi cere două, câte bonboane îţi 
rămân ție? 

— Mie îmi rămân tot cinci bonboane, se grăbi Nina 
să răspundă. 

— Cum se poate ?! Ai avut cinci bonboane și i-ai dat 
Sandei două, aşa că nu mai ai cinci. 

— Ba am tot cinci, stărui Nina, pentrucă Sanda poate 
să-mi ceară, dar eu nu-i dau nici una. Nici ea nu mi-a dat 
mie, atunci când a avut”. 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


QUTI 


NY 


fost o dată un lup bătrân și foarte învăţat. 
Era, cum se spune, tobă de carte. Şi cum să 
nu fie aşa, când în vizuina sa avea o bilbiotecă 
bogată, plină cu cărţi mari şi groase ? Insă, 
dintre toate cărţile, aceea pe care o citea mai 
mult, era cartea despre Scufița Roșie. O citise și o răs- 
citise de atâtea ori, că ajunsese să o știe pe din afară. 

In cartea aceasta se arăta cum ar putea el mai 
bine să prindă pe Scufiţa Roşie și să o pape. 

Insă, bătrânul şi învățatul lup era frământat de 
un gând, care îl neliniștea. „E aproape sigur, își zicea 
el, că și Scufiţa Roşie a citit această carte. De aceia, 
ori nu va mai trece prin pădure, ori, drăcoasă cum este, 
va căuta să mi întindă vreo cursă şi să mă păcălească, 
așa că trebue să mă gândesc bine cum trebue să pun 
laba pe dânsa și să o mănânc. Să nu pățeșc și eu ruşinea 
ce a păţit strămoșul meu din poveste“. 

Bătrânul şi învățatul lup se gândi, cât se gândi, apoi, 
într'o frumoasă zi cu soare, îşi puse ochelarii pe nas şi 
porni pe poteca din pădure. 

Și iată că din partea cealaltă a potecii văzu venind 
pe Scufiţa Roşie, cu chipul ei dulce și cu ochişorii ce-i 
străluceau ca două stele. Lupul o privi printre ochelari 
și i se păru mai bună şi mai gustoasă decât oricând. 

Scufiţa Roşie venea înfășurată într'o măntăluţă sta- 
cojie și încălţată cu o pereche de cismuliţe ce-i treceau 
de genuchi. „Hm! Hm ! își zise lupul bombănind, mi 
se pare că a încălțat cismele motanului din poveste“. 

Și ea văzu pe jupânul lup, dar nu se sperie, ci zâm- 
bind, îi zise cu glas tare: „Bună ziua, lupuşorule, nu-i 
așa, că ştiai că ai să mă întâlneşti ? 

— Hm! Hm ! bombăni din nou lupul. Acum nu mai 
încape îndoială că şi ștrengărița aceasta a citit vestita 
carte ! Apoi răspunse tare, silindu-se și el să zâmbească, 
numai că, în loc de zâmbit, eşi un rânjet. „Bună să-ţi 
fie inimioara, Scufiţă Roșie. Nu-i așa, că şi tu știai că 
ai să mă întâlneşti ?“ 

Drept răspuns, Scufiţa Roşie râse veselă. 

„la'n spune-mi, îi vorbi mai departe lupul, cine ţi-a 
dat aceste cismulițe năzdrăvane ? 

— Lupule, cismuliţele mele nu sunt năzdrăvane. In 
ziua de astăzi, cine e grăbit, nu mai pune cismele mo- 
tanului încălțat, ci merge cu automobilul, cu aeroplanul. 
“Astăzi cismele se încalță, ca să ne apere de frig, de 
ploaie și de noroiu. Cismuliţele acestea mi le-a pus 
mămica, fiindcă în pădure este umed.“ 

Lupul fu foarte mulţumit, aflând că cismuliţele 
Scufiţei Roșii nu sunt năzdrăvane. „Dacă-i așa, își zise 
el în gând, cu cele patru labe ale mele pot alerga mult 
mai iute decât ea cu cele două picioruşe ale ei“. 

Apoi, vorbi din nou cu voce tare și o întrebă :“ Şi 
în coşulețul ce porţi tu la braţ, ai tot bunătăţi pentru 
mămica ta ? l 

— Se înțelege ! Tocmai la dânsa am pornit să merg. 

— Drum bun ! „ii zise lupul cu şiretenie și se prefăcu 


13 


cu Scuiița Rosic 


Pentru cititorii mai micuţi 


că apucă pe drumul pe care venise Scufița Roşie. Dar 
la o cotitură, se întoarse și porni alergând spre casa în 
care locuia bunica Scufiţei Roşii. | 

Alerga și își zicea în gând: „Fiindcă Scufiţa Roşie 
a citit cartea în care este vorba despre dânsa, ea n'o 
să se mai apropie de pat, de teamă că mă găsește pe 
mine în locul bunichii sale. Eu însă am să mă ascund 
după uşă. Am să o las să vadă că nu sunt în pat şi 
p'urmă poc! am să sar pe ea și am să o mănânc. N'am 
să fac, așa cum a făcut strămoșul meu, care și-a umplut 
burta cu carnea tare și cu oasele bunichii. Am să 
mănânc mai întâiu pe Scufiţa Roșie, care este grăsuță 
şi fragedă ca un purceluș de lapte. Apoi, dacă mai am 
loc în burtă, am să mă gândesc și la bunică-sa“. 

Așa își vorbea lupul. Insă nu ştia că Scufiţa Roşie 
îl văzu că merge şi el spre casa bunichii sale. „Lasă, 
lasă, îşi zicea ea în gând, tu vrei să mă păcălești, dar 
ai să vezi ce am să-ţi fac eul“ 

Adevărul este că lupul ajunse cu mult înainte la 
casa în care locuia bunica Scufiţei Roşii. Se uită pe 
fereastră și văzu că bătrâna doarme. Atunci crăpă pu- 
țintel ușa, atâta, ca să se poată strecura înlăuntru și 
se ascunse îndărătul ei. 

După vreun sfert de oră, veni și Scufița Roşie, fără 
să fie auzită de lup. Aruncă și ea o privire pe fereastră 
şi văzând că în pat e tot bunică-sa, își zise : „Dacă ble- 
stematul de lup nu e în pat, înseamnă că stă ascuns 
după ușă.“ 

Zicându-și acestea, dete fuga la tăetorul de lemne, 
căruia îi povesti toată întâmplarea. Tăetorul de lemne 
merse numai decât cu Scufiţa Roşie. Pașii săi răsunau 
pe drum, însă lupul credea că este Scufiţa Roşie, şi își 
lingea botul de bucurie şi lăcomie. 


(Citiţi continuarea la pag. 14-a 


QNEN 


Urmarea din pag. 13 la: .,0 poveste cu Scufiţa Roșie“ 


„Mamă mare |!“ „strigă Scufiţa Roșie, -bătând in 
poartă, Bunica se trezi, dar nu băgă de seamă că jupânul 
lup stă ascuns în odaie după ușă. „Vino înlăuntru, dră- 
guţă !“ Ii răspunse ea. 

Uşa se deschise încet, încet. Lupul scoase afară 
capul, cuprins de nerăbdare, însă în aceiași clipă se 
pomeni. că un nod de frânghie îi strânge gâtul. 

„Mi-ai făcut-o ! Mi-ai făcut-o !“* mârâia el, privind 
pe Scufiţa Roșie cu ochii săi insângeraţi. 

Dar tăetorul de lemne îi înfăşură capul într'un sac, 
apoi îl târă, pe când lupul urla înfuriat. 

Cât despre Scufiţa Roșie, intră la bunică-sa cu ini- 
mioara, care îi tremura puţin. Nu e lucru ușor să scapi 
teafără din ghiarele lupului. - ; 

Care a fost sfârşitul acestui lup ? Trăeşte încă, fiind 
închis la o grădină zoologică, unde am putea merge și 
noi să-l vedem. 


Povestită de Marcu lonescu 


Multe, plăcute şi diterite 


ssa 
S Ja 


lată o distracție plăcută. Tăiaţi cu atenție capetele 
din acest desen, urmând liniile albe. In felul acesta veți 
avea 12 bucăţi. După ce le-aţi tăiat, amestecați bucățile 
între ele, apoi încercaţi să faceţi din nou patru capete. 
Repetaţi jocul și veţi obține mereu capete foarte comice. 


Unde-i pu:celul ? 


Un purcel a fugit, scăpând de sub supravegherea 
porcarului, şi s'a ascuns printre casele din acest desen. 
Cine-l vede şi cine poate spune unde-i ascuns purcelul ? 


Un joc greu 


Luaţi o sfoară lungă de aproape un metru şi puneţi-o 
pe jos bine întinsă. Ţineţi strângând tare, un capăt al 
sforii între degetul mare şi degetul arătător dela mâna 
dreaptă, iar capătul celălalt între degetul mare şi de- 
gelul arătător dela mâna stângă. 

Incercaţi acum să treceţi peste sfoară, fără să o 
atingeţi şi fără să lăsaţi din mâini capetele. Veţi vedea 
că este o încercare nu tocmai ușoară. 


ani 


Mare fericire! 


7 A 


| 


Tache lui Matache: „Ce fericit ești, măi Matache, 
că ai căzut bolnav și ai călduri! Afară e un frig, de 
crapă pietrele !* 


Dintr'o singură trăsătură 


Portretul acesta este al vestitului scriitor italian Dante. 
Este făcut, fără ca acela care l-a făcut, să fi ridicat 
măcar o singură dată peniţa de pe foaie. Să încerce şi 
iubiții noştri cititori să-l facă la fel. 


PI DE ON RUE ERE SN EI E Rae 

in m-rul de față începem publicarea foarte înduioșă- 
torului roman „DAVID COPPERFIELD" de vestitul scriitor 
englez DICKENS. Aşa cum am dat de veste într'unul din 
m-rele trecute ale revistei, acest roman a fost adaptat în 
româneşte anume pentru cititorii „DIMINEAŢII COPIILOR “ 
de către harnica şi talentata noastră colaboratoare, D-ra. 
LELIA BĂRBULESCU, 

Suntem încredințați că toate cititoarele şi toți cititorii 
fi vor citi și urmări cu tot interesul şi cu toată atenția 


14 
A DIMINEATA 


„REGELE FCADUI AD | lasi 
Intrati la, Eibiictecă 


mult Lu Jox : 193 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 puai în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 ră la „Dimineața Copiliare. pe 1 an, 3 


Omonime 


1. Am... trei zile în acest... străin. - 
MAR 


2. Am plecat să mă recreez între săteni la... în frumoasa 
noastră... -. r 
3. Mă uit din curte prin... cum măturătorul.. grija ca strada 


să fie curată, 
, > LAZARESCU M. 
4. Astăzi, la ora de muzică, intonând fals 0..., profesoara mi-a 


dat o... mică. 
ANDREI M. PETRUȚA 


5. Intr'o apă care curgea.. , am văzut un... care înota foarte fru- 


mos. 
BEBE ŞI PUIU TUDOR 
6. A venit... care ne va însoţi în plimbarea ĉ& o vom face pe... 
unul din piscurile Bucegilor. 
7. Mătuşa mi-a scris să mă duc la..., să fac o cură de struguri, 
însă eu aştept să... toamna. - 


Uria 
8. Doi spărgători, stând pe o... hotărăsc să jefuiască 0... 


„RĂFAEL ERVIN 


Triplu pătrat 


N. R. Desenul 'din numărul trecut a fost aranjat greşit; aran- 
jamentul corect e acesta: 


Deslegările acestor jocuri se primesc 20 de zile dela apariţia nu- 
mărului de faţă. Pe plic se va scri: pentru Moş Cinel. 


d v T s r . 

Deslegătorii . jocurilor pe. luna Septembrie 
: COPITALA 

Mihăescu Florica (17); Baier Michel (13); Klein Ana (2); Za- 
haria M. Constantin (16); Mara şi Mozia Fridgant (12); Mauriciu 
Lăzărescu (17); Poppa M. Millena (18); Lolly Bercovici.(18); Si- 
„berstein Arginteanu Mihail (17); Georgetta Dumitrescu (18); Gio- 
vanidis Niculae (17); Vintilescu A. Gheorghe -(18); Igner Nora (17); 
Sorinel Octave Gottesmanu (17); Bădulescu P. Nicolae (11); Elise 
Avram (16); Baiculescu G. Emilian (18); Viorica Maxim (8); Ioniță 
Constanţa (18); Lizica Ardeleanu (17); Georgeta şi Mircea Urzică 
(17); Dana Zaharescu (17); Călinescu Vlad (16); Marioara. Arde- 
leanu (16); Mariana Chicoş (18); Eugenia și Florea Georgescu (16); 


Trandafirescu Gaby (16); Siunea şi Liuzea Rozen (14); Magaziner 
Miriam (16); Beer Sonia (2); Livia Receanu (1); Nuca Brandes 
(2); Malvina Vurgaft şi Lobelsohn Ghertruda (3); Florenţa Brătucu 
(3); Iana Stoicescu (2); Grigore E. Micşunescu (3); Gela şi Osias 
Finkelstein (17); Grozavu Constantin (18); Mela Bercovici (17); 
Sofica Alcalay (18); R. Dinescu (18); Madeleine Sapianu (18); Vic- 
tor Schwartz (18); Bombonel Frâncu (15); Cornel Şarf (17); Adela 
şi Cici Schwartz (6); Stoicescu Alice (16); Puiu, Tudor, Bebe Mi- 
hăilescu (18); Constantin şi Savin Georgescu (13); Sipoş I. Etelka 
(17); Pauly K. (5); Rizea Const. (18); Paul Ghelber (12); Leonida 
Loebel (15); Dică Schien (18); Petre P. Petre (17); Căzan Matei 
(2); Vicny S. Brociner (2); Hava Guttmann (16); Nelu Vătaru (3); 
Florica Kellerman (3); Edith Khalier (2); Aurel şi Ştefan Apostel 
(13); Elena Sonia Grigorescu (17); Marius Filimon (16); Mihăi- 
lescu ]. Mihai (17); Duţu N. Ştefan (18); Georgeta Zaharescu (17); 
Florentza Georgeta-Marincu (17); Irina Dr. Chircă (18); Gamper E. 
(17); Ileana I. Danciu (17); Silvin şi Harry Schiffer (3); Gaby Be- 
ligrădeanu (18); Eduard Melconian (18); Emil T. Pantazopol (17); 
Cristodor S. Victoria (18); Simona Adania (15); Ney Dimitriu (17): 
Mimi I. Țeţu (2); Comănescu M. Victoria (17). 


PROVINCIA 


Abrud: Ileana şi Emil C. Bellu (17); Alexandria: Titi Călinescu 
(3); Michail S. Doru Paul (17); Arad: Gabriella Jana Georgescu 
(17); Aradul Nou: Mihaiu Cohan (3); Bacău: Țicu V. Craiu (2); 
Villi Simon (10); Bălți: Vova Şulmeister (10); Elena Ghineraru 
(11); Bârlad: Didicuţa Iudith Margulies (18); Chirtoiu Sandrela 
(18); Vlad Z. Veronica (17); Margareta Kahane (18); Chicoş Eu- 
gen (17); Băneasa-Teleorman: Popescu I. Vinge (4); Botoşani: 
Michaela C. Ciulei (18); Steinberg Ely (3); Margenia şi Traian 
Ganeevici (18); L. V. Pilat (18); Bonţida: Rafael şi Zoe Ervin (14); 
Brabova: Silvia Vităşescu (17); Burdujeni (16); Buzău: Cuta Reit- 
tmann (18); Câmpina: Ecaterina Magda (18); Cernăuţi: Weinraub 
Wilhelm (3); Chişinău: Angela - Captarenco (17); Camboli 
Dimitrie Eugen (12); Ana G. Diana Cordoneţ (10); Dag Nacht (17); 
Cliscănţi: Aurica Bordeianu (16); Cluj: Şuten Livia Veturia (15); 
Comana: Elena Bărbulescu (18); Constanţa: Perjescu: Puiu (16); 
Bebi Navon (17); Dumitru I. Silvestru (10); Tiberiu. Anastasescu 
(15); Dragoş M. Bonis (17); lean Stamatiade (17); Cieaștiţa: Ger- 
truda Sawall (2); Costieni: Ionescu M. Dumitru (17); Craiova : 
Sandy Eliezer (18); Recha Weinberg (17); Victor Stefanovici (17); 
Ciobanu Eugenia (18); Stănculescu I. Marinel (18); Tinica Lewy 
(16); Dej: Stanciu M. Mihai (16); Dochin: Zoe E. Vasilov (15); Dră- 
găneşti: Puiu Voloşin-Frunzescu (17); Elie Radu: Sili și Avram 
Libu (15); Filipeştii de Pădure: Stelian şi loan Popescu (18); Foc- 
şani: Klein Avram (10); Petrescu D. Aurel (16); Bebeluşa Floriana 
Finkelstein (17); Puiu I. Gruenfeld (17); Galaţi: Mioara Marinaș 
(15); Cozma Corneev (10); Giurgiu: Piepteanu A. Elvira (17); 
Andrei M. Petruţa (17); Călinescu D. Cornel (18); Huşi: Renée Z. 
Rubinstein (17); Leon Gh. Const. (16); Jași:. Ana şi Sabina Asche- 
nazy (18); Aurora Barbu (10); Mioara-Caraman (17); Ema Braun- 
stein (17); Sabinette g Faniline Zentmer (18); Ismail: Dalila şi 
Letitia Hornoiu (17); 
gela (15); Lefcani: Popovici Ângela (18); Mediaş: Viorica Vereş 
(17); Mislea: Madia Lupescu (7; Năsăud: lonel Bichigean (16); 
Orhei: Ilie Titov (17); Aurel Stoica (3); Pantelimon: Nuţa şi Tia 
Mârzanca (17); Părteşti de jos: Cincinat Boca (18); Pecica: Dimi- 
trie A. Ardeleanu (17); Piatra Olt: Bombonica Cunescu (10); Pi- 
teşti: Meculescu Constanţa (17); Ploești: Topciu D. Dumitru (16); 
Angela Iacoblovici (3); Rodica Edith Roman (16); Ioana şi Bu- 
jor Stănescu (13); Râșca: Lilly Mihlstein (2); Sibiu: Ana Făttu 
(15); Sinaia: Trandafirescu Gaby (16); Slatina-OU: Estera şi Ta- 
nia Harein (16); Jenel I. Stăncescu (8); Strehaia: Brezoescu Doina 
(17); Tg. Neamţ: Anuţa şi Carol Sechter (14); Târnova: User şi 
Miriam Brofman (2); Tecuci: Ecaterina Lucănescu (18); Diamant 
Eliza (16); Teregova: Liviu Feneșan (18); Todireni: Armand Doi- 
ban (16); Traian Val: Alphonse şi Beatrice Leibovici (18); T. Mă- 
gurele: Ionescu C. Viorel (16); T. Severin: Puica şi Gina I. Răicu- 
lescu (16); Silvia Cherata (17); Emilia Dincă (3); Marlalog Leo- 
nard (17); Urlaţi: Savu Avramescu (17); Vâlcov: Mişu şi Şura 
Miaşnicov (14); Vulcan : Lucia Mihali (16); Turda : Mioara Pă- 


tăceanu (17); ë 


Numele și pronumele 


Adresa: 


AITEN 


ula Vârşand: Hotăran Moise şı Luchesi An- . 


i ai 


| Fotografii de la 


sH La h in l Fé sn $ 
Morel Bandel 


Sterie C. Licea Segal Osias Salļman Alexandru 


Clasa III-a Clasa III-a Clasa l-a ' Clasa Il-a 
Școala primară de băeţi No. 2 Liceul „:Cultura” Şcoala primară „Spiru Haret" Școala primară „Floreasta” 
Silistra București Bucureşti Bucureşti 


RA 


Sachinian Melcomian V, Ed. Pincovici P. Robert Lora Bercovici Constanța Şt. Dima 
Clasa IV-a Clasa III-a Clasa IV-a Clasa IV-a A. 

Şc. pr. de băeţi „Sft. Iosif” Şcoala primară Mixtă No. 1 Şc. primară „Domnița Maria” Şcoala primară de fete No. 51 
București Bazargic București Bucureşti 


fe 


Nicu Găinescu Marcuşor Veizbruch Laurenţiu Călinescu Elena Diner Esfira 


Clasa l-a i Clasa Il-a Clasa II-a Clasa IV-a 
Şcoala primară „Carmen-Silva” Şcoala primară de băeţi No. 30 Şcoala primară „„Poenărescu” Şcola -pțimară de fete 
Sinaia Bacău București Tg. Făleşti-Bălţi 


Steru Goldeanu Adolf Feller Renée Stanciu M. Mihai Torcătoru Ramiro 
l Clasa IV-a Clasa IV-a Clasa I-a - Clasa I-a 
Şcoala primară „Spiru Haret” Şcoala primară de fete.No. i Liceul Mureşanu Şcoala primară de băeţi No. 1 
Bucureşti 3 Alexandria Dej Ploești 


Li 


Elena Braşoi Iupceanu M. Mihai Sergiu Weiss Poldi Iositescu 
Clasa III-a Clasa IV-a Clasa I-a Clasa I-a 
Şcoala primară de Btat Școala primară de băeţi No. 29 Şcoala primară Tăbăcari No ii  Șc. pr. G. G. Costa Foru No. À 
Orăştie București Bucureşti Bucureşti 


16 


8 Noembrie. Să trăiască întru mulți ani Preţul 5 lei 
Marele Voevod Mihai! 


UN DUEL 


Azi dimineaţă un cocoşel 
mititel 
şi frumușel, 
se luase în duel 
cu o rață, 
prea isteaţă. 
Şi se băteau amândoi 
pentru'n bob de păpuşoiu, 
cu o mare dușmănie, 
fiecare crezând 
că va câştiga în bătălie. 
Insă un copil mic, 
cât un pilic, . 
a eşit în stradă, 
ca să-i vadă. 
Atunci vitejii noştri luptători 
sau speriat 
şi la fugă 
s'au luat, 
lar bobul de păpuşoiu, 
pentru care sau bătut amândoi, 
de un cocoș fu ridicat 
şi la găini aruncat. 
lar acel cocoşel 
mititel 
şi frumuşel,. 
şi această 
rață 
prea isteață 
au privit 
cu ochi înlăcrămaţi 
cum o găină 
bobul l-a înhăţat 
i l-a și mâncat. 
ORALA : 
Când doi se bat pentru mămăligă, 
Intodeauna al treilea câștigă. 


ROMÂNII 


Dela Nistru până la Tisa și dela Tisa până la Marea 
Neagră, pe o întindere de 295.000 km. p. se află un 
popor muncitor de plugari, strănepoţi de-ai Romanilor 
şi Dacilor, cu credinţă şi frică în Dumnezeu şi cu da- 
tini foarte vechi, în număr de peste cinsprezece mili- 
oane de oameni. Aceştia poartă frumosul şi mândrul 
nume de: ROMÂNI. Toţi aceşti oameni (Muntenii, 
Moldovenii, Oltenii, Ardelenii, Bănăţenii, Basarabenii, 
Bucovinenii, Maramușenii, Crişenii și Dobrogenii) formea- 
ză un tot unitar în jurul Regelui lor scump, potrivindu-se 
prin graiul şi datinele lor strămoșești, care fără nici o 
îndoială sunt moștenite dela Romani şi Daci. Românul 
e bun, ospitalier şi primitor şi îngăduitor faţă de străini. 


DIMINEAT 


COPIILOR 


de LIBI ȘERF 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 5 LEI 


De-ale începătorilor 


Românii se deosibese puţin prin portul ținutului din 
care fac parte. In unelej locuri, unde agricultura este 
imposibilă (în. munţii Apuseni, Moţii), omul lucrează 
mai cu seamă lucruri de lemn (donicioare, cercuri, 
buţi, butoaie, etc...), ducându-se cu mai multe într'un 
oraș mai apropiat spre a le vinde și a lua în locul lor 
cele trebuincioase pentru viaţa de toate zilele, pentru 
soţia și copilaşii lui. Românul are faţa deschisă, ochi 
mari şi senini, e glumeţ, voinic şi sincer. In timpul 
când ţara e în primejdie,luptă vitejeşte întocmai ca 
Romanii cari au ajuns să stăpânească pământul, spre 
a-și apăra pământul scump lui. Acesta e poporul Român 
şi poate întradevăr să se fălească şi să se mândrească 
cineva, când spune: SUNT ROMAN ! 


LĂZĂREANU M. cl. V-a secundară București 
TOAMNA 


Văl de bumă se aşterne 
Peste câmpul ruginit, 

Au murit florile mele, 
Frunza'n pomi s'a 'ngălbenit 


Numai este atâta soare, 
Totu-i mort şi veştejit, 
lar mândrele călătoare, 
S'au pierdut în asfințit 


Peste câmpul ars de soare 
Nu mai cântă ciocârlii, 
Vântul bate prin ogoare, 
Frunza rugineşte'n vii. 


S'a dus viaţa, veselia, 

Ce s'a dus nu mii revine, 
Nu mai e verde câmpia, 
Este toamnă ; iarna vine! 


Costel Matei-Roşi 


bube în cap, infec- 
iuni, rosături, 
opăreli, mâncărimi, 


BUBE DULCI sai 


„SERGENT" Higienic dispar, 
20 LEI CUTIA LA FARMACII ȘI DROGUERII 
Depozit „SERGENT“ Brăila 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
50 


un an 
șase luni 
trei luni 


oie e . . . . . . e. 
. r . . . . . . . .. 


. . .. .. . .. . . . . LL) 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


R G ARI Mo. 6 Noembrie 1935 No. 613 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430. 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
6 LUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUC ĂȚILOR pi; căi MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
priză STRICT TEATIS Director : N. BATZARIA NU SE INAPOIAZĂ 


ABONAMENTE : 


itucilă mare obiceiul să se scoale cu noaptea'n Dar, deodată sare din pat. Sare ca unul, care și-a 

cap. Nu doar că ar fi un somnoros aşa de mare amintit că a întârziat să facă o treabă urgentă. Să vedeţi 

şi un trântor, ci pentrucă uită că trebue să se însă scrânteala ce i-a trecut prin cap. 

scoale din pat. Din pricina aceasta i se întâmplă „Ce am făcut ? zicea el vorbindu-și singur, pe când 

deseori să stea culcat până la ora prânzului, se îmbrăca în toată graba. In loc să fiu la spital, unde 
când, răzbit de foame, cheamă pe servitoarea lor şi o trebue să stau, fiindcă sunt bolnav, eu am fugit de acolo 
întreabă : „Lino, dece m'a apucat foamea așa de di- şi am venit acasă! Ce o să zică doctorii, când vor vedea 


mineaţă ?“ că eu nu mai sunt în patul meu dela spital ?* 

De sigur, Lina râde auzind asemenea întrebare şi Așa îşi vorbea Uitucilă şi îi dădea zor să se îmbrace 
îi răspunde: „Ce dimineaţa, conașule, că au bătut orele cât mai iute. Apoi, eşi din casă, lăsând deschise și ușa 
12 de amiazi ?“ şi poarta de afară, şi merse glonţ la spital. Acolo, fiind- 

Atunci Uitucilă îşi zice: „„Aoleu, am uitat să mă că îl cunoşteau — doar nu eşise decât în ajun — l-au 


scol şi am uitat că pe ziua de azi am atâtea treburi de lăsat să intre, fără să-l întrebe ce mai caută. Intră drept 
făcut !“ Se scoală, se îmbracă repede, își ia pălăria și în camera unde se găsea patul, în care zăcuse, se des- 
vrea să iasă, dar se oprește la ușă și se întreabă: „Ce  brăcă și se culcă din nou în pat. 


treburi am de făcut astăzi și cu care treabă să încep ?“ In vremea aceasta, nevastă-sa s'a întors dela piață 
Stă, se gândeşte, dar nu-și aduce aminte de nici o treabă şi a rămas mirată, văzând că Uitucilă eşise. Inchipuin- 
din multele treburi ce ar fi avut să facă. du-și însă că a venit la mine, de oarece aproape nu era 


Insă, începe să-i chiorţăe în stomac. Stomacul îi dă zi în care să nu primesc vizita lui Uitucilă, nu și-a făcut 
de veste că e ora să stea la masă. „Bine, își zice Uitu- inimă rea, ci și-a zis: „Vine el la masă“, Dar când'a 
cilă, stau mai întâiu la masă şi pe urmă mă apuc de văzut că aproape se înserase, iar el nu se mai întorcea, 
treabă“. Se înţelege că, după ce a isprăvit cu masa, se trimise la mine pe Lina să întrebe. „Astăzi n'a venit“, 
întreabă din nou: „De care treabă mai mare şi mai i-am răspuns eu Linei. 
urgentă să mă apuc mai întâiu ?* Dar ca și mai înainte S'a înoptat deabinelea. Uitucilă nu dădea semne de 
de masă, tot aşa şi după masă nu-și aminteşte de nimic viață. Dar iată că tocmai când mă pregăteam să stau la 
şi, prin urmare, nu face nimic până seara, ceeace este masă, aud bătăi în poartă. Deschid, şi văd că este Uitu- 
mai bine decât atunci când, închipuindu-şi că şi-a adus  cilă, însoţit de un servitor dela spital. 


aminte, se apucă şi el de făcut ceva. „Ce-i cu tine şi unde ai dispărut toată ziua ? l-am 
Ceeace face, îi ese însă pe dos, adică, Uitucilă al întrebat eu. 
nostru este un meşter-strică şi nici o dată un meşter-drege. — Păi, la spital, unde vrei să fiu, mi-a răspuns. 


Nevastă-sa, care ştie cât îl taie capul, este mai mul- Dar nu știu ce au avut cu mine, că m'au dat afară și 
țumită, când îl vede stând în casă şi nefăcând nimic, chiar mi-au zis că maş fi în toate minţile“. 


decât atunci când, chipurile, merge şi el după treburi. lar servitorul dela spital se plecă la urechea mea şi 

De aceea, dimineaţa nici nu-i spune că e timpul să se îmi şopti: „Mi se pare că în adevăr domnul acesta nu 

scoale, ci îl lasă să stea în pat oricât pofteşte. este în toate minţile. A uitat că se făcuse bine şi a venit 
Insă, a doua zi după eșşirea lui din spital, s'a intâm- să stea din nou la spital“, 

plat ceva ce s'ar părea de necrezut, dar care e foarte VINTILA BRATU 


adevărat. lată ce anume s'a întâmplat. 


Erau orele 9 dimineaţa, iar el se găsea încă în pat. sss 


Nevastă-sa, care se sculase cu două ore mai înainte, 


făcuse toate treburile prin casă, apoi plecase cu servi- MARTINICĂ ŞI PUKY 

toarea Lina după târguieli. Aşa dar, Uitucilă a rămas Q povestire cu multe peripeții 

singur în casă. Nu dormea, ci stătea lungit în pat, așa localizare de MOŞ NAE 

cum avea obiceiul aproape în toate zilele. Preţul lei 40 


3 
DIMINEATA 
COPLILOR 


Calul căruţașului era animalul cel mai leneş ce 
văzusem în viaţa mea și mergea agale, cu capul în jos. 
Cât despre căruţaș, avea și el un fel deal lui dea mâna, 
cu capul în jos, cu coatele pe genunchi și moţăind. Din 
când în când, fluera. 

Peggotty ţinea pe genunchi un coșuleţ cu mâncare 
așa de multă, că ar fi ajuns şi pentru un drum până 
la Londra. Ne trecurăm timpul dormind şi mâncând, 
iar Peggotty, câteodată, adormea cu bărbia pe mânerul 
coșului și, dacă nu aș fi auzit-o, n'aș fi crezut niciodată 
că o femeie poate să sforăie aşa de tare. 

După ce făcurăm o mulțime de ocoluri şi ne opri- 
răm prin o mulțime de locuri, de chiar mă plictisisem, 
fui bucuros când Yarmouth începu să se vadă şi îi spu- 
sei lui Peggotty că este satul cel mai frumos din lume. 

„Dar uite şi pe Ham, strigă Peggotty. Ham care a 
crescut cât toate zilele !“ E 

Era un băiat mare şi puternic, dar care păstrase 
o figură de copil puţin cam prostuţ, cu părul blond şi 
creţ ca o oiţă. Era îmbrăcat cu o haină din pânză de 
corăbii şi cu un pantalon așa de scorţos, că ar fi stat 
drept chiar fără picioarele lui Ham înăuntru. Cât despre 
şapca lui, credeai mai de grabă că este un acoperiş de 
pânză gudronată pentru magazii vechi. 

„Uite casa noastră, domnișorule David !“ 

Privirea mea răscoli toată întinderea. Mă uitai 
înspre mare, pe urmă înspre râu, dar nu văzui nici o 
casă. Puțin mai departe era o corabie neagră, înţepenită 
în nisip şi împodobită cu un coș, care fumega liniştit, 
dar nimic care să fi semănat a casă. 

„No fi asta, care seamănă a corabie ?! 

= Ba da, domnişorule, e casa noastră“, spuse Ham. 

Palatul lui Aladin să-mi fi apărut, că nu aș fi fost 
mai încântat să locuiesc mai bine decât aci. Corabia 
aceasta avea o ușe tăiată în una din părţi, un acoperiș 
şi două ferestre. Dar ce era cu adevărat plăcut, e că 
era o corabie adevărată, care fusese pe mare şi nu care 
trebuia să servească de locuinţă pe pământ. Din cauza 
aceasta, mi se păru casa cea mai plăcută. 


- 


David Copperfield 


de CHARLES DICKENS 
E 2) Schimbări 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 


in viote meo IRI III E IER 


Inăuntru totul era curat şi în bună rânduială. Peg- 
gotty deschise o mică ușă, ca să-mi arate odăița mea. 
Era cea mai drăguță pe care poţi să-ţi o închipui, cu o 
mică fereastră, pe unde altă dată trecea cârma, cu o 
oglindă cu ramă de scoici și un pat atât cât să poţi în- 
căpea. Pereţii erau daţi cu var alb ca laptele și acoperi- 
toarea depe pat făcută din mii de bucăţi de toate culorile, 
ce-mi luau ochii. Dar, ceeace mă izbi mai ales, fu mirosul 
de peşte. Era așa de tare, că atunci când scosei batista, 
mirosea de parcă ar fi acoperit un rac. Spunându-i 
aceasta lui Peggotty, îmi răspunse că fratele ei se ocupă 
cu negoţul peştelui, racilor şi homarului. 

O doamnă foarte primitoare ne întâmpină. O văzu- 
sem făcându-ne plecăciuni, când eram încă departe. 
Ţinea de mână o fetiță foarte drăguță, care avea un 
șirag de mărgele albastre şi care alergă să se ascundă, 
când vroii să o îmbrăţişez. è 

Tocmai isprăveam o masă bogată, unde mâncasem 
lin fiert şi cartofi cu unt şi pe deasupra pentru mine, 
şi o costiță, când apăru un om bărbos cu figura plăcută. 
Pentrucă o strigă pe Peggotty „Drăguţo“ şi o sărută cu 
sgomot pe obraz, îmi închipuii că este fratele ei. Şi în 
adevăr, mi-l numiră : domnul Peggotty, stăpânul casei. 

„Imi pare foarte bine că te cunosc, domnule, îmi 
zise d. Peggotty, suntem oameni simpli, dar îndatoritori.* 

Ii mulțumii şi îi răspunsei că sunt sigur că are 
să-mi placă mult într'un loc așa de fermecător. 

„Cum îi merge mamii d-tale ? Voinică, sănătoasă?“ 

Il încredintai pe d. Peggotty că maică-mi îi merge 
foarte bine şi că îi trimete salutări, ceeace era numai 
o născocire politicoasă a mea. 

„Sunt foarte măgulit. Ei bine, domnişorule, o să 
fim foarte încântați, dacă are să-ţi placă să stai cu noi 
câteva zile“, şi arătă pe soră-sa, pe Ham și pe mica 
Emily. 


Apoi d. Peggotty eşi să se spele într'un lighean cu 
apă caldă, spunându-ne că numai apa caldă „poate să 
scoată tot“. 

Se întoarse curând, mult mai frumos, dar aşa de 
roşu, că nu putui să nu mă gândesc că el semăna cu 
racii și cu homarii, prin aceia că îi băgai în apa fiartă 
negri şi îi scoteai roşii. 

După ceai, ne așezarăm tihnit, cu uşa bine închisă 
— nopţile fiind cam răcoroase şi ceţoase. Imi părea că 
şunt în Jocuinţa cea mai plăcută. Mica Emily, care nu 
mai era aşa de ruşinoasă, se așezase lângă mine, pe un 
cufăraş strâmt, chiar lângă vatră. 

Simţii că acum puteam vorbi în voe, 

— Domnule Peggotty, d-ta l-ai botezat așa pe Ham? 

— Nu, domnule, nu eu! 

— Cine atunci ? urmai eu. 

— Tatăl lui, răspunse dl. Peggośty. 

— Credeam că d-ta eşti tatăl lui, 

— Nu, fratele meu Joe a fost tatăl lui. 

— A murit, domnule Peggotty ? întrebai după o 
scurtă tăcere. 


grnun 


— Sa înecat în mare, răspunse d. Peggotty. mână, pe plaja dela Yarmouth. Nimic nu se întâmpla. 


Fui foarte surprins. 


Dar Emily este fiica d-tale ? întrebai, uitându-mă 
a ea. 

— Nu, domnule, e fiica fratelui meu Tom. 

— Mort şi el? 

— Inecat în mare, spuse dl. Peggotty. 

Asta era grozav, dar vroiam să știu totul. 

- Dar d-ta nu ai copii, domnule Peggotty ? 

— Nam, răspunse el râzând, eu am rămas flăcău 
bătrân. 

— Da! ? Dar, atunci, doamna aceasta cine este? 
și arătai spre doamna cea bună, care ne întâmpinase. 

— Este doamna Gunmmidge“, răspunse d. Peggotty. 

Aici Peggotty — adică Peggotty a mea — îmi făcu 
atâtea semne să nu mai pun întrebări, că mă mulțumii 
să privesc adunarea, până veni timpul de culcare. Atunci, 
în taina odăiţei mele, Peggotty îmi spuse că Emiliy şi 
Ham erau înfiaţi de fratele ei, pentrucă erau orfani şi 
d-na Gunmmidge era văduva unui pescar, cu care lu- 


crase împreună şi care murise sărac, „Nicei el nu este 
bogat, îmi spuse Peggotty, dar e bun ca pâinea caldă 
şi tare ca fierul“. Astea sunt chiar vorbele lui Peggotty 

Pe când somnul începu să mă cuprindă, auzii vân- 
tul mugind în largul mării şi izbind coasta cu atâta 
furie, că mă întrebam dacă marea nu are să vină 
să înghită pământul. 

Nimic nu se întâmplă. Deabia atinse soarele rama 
cu melci a oglinzii, că şi sării din pat şi plecaicu Emily 
-să strângem melci din nisip. 

. „Imi închipui că eşti un adevărat marinar, îi spusei 
lui Emily, 

— Nu, scutură ea capul, mi-e frică de mare. 

— Ei, aşi | zisei eu cu un aer mândru. 

— Oh! Ba este rea, Am văzut-o sfărâmând-o co- 
rabie mare cât casa noastră. 

— Cred că nu era corabia cu care s'a înecat tatăl 
dumitale ? 

— Nu, pe tatăl meu nici nu l-am cunoscut.“ 

li arătai cum nici eu nu cunoscusem pe tatăl meu 
şi trăiam cu mama în fericirea cea mai desăvârșită. 
Dar sărmana Emily pierduse pe mama ei cu mult înain- 
tea lui taică-su, iar mormântul acestuia nimeni nu știa 
unde este, undeva departe, în adâncul mării. 

„Afară de aceasta, spuse Emily tatăl şi mama d-tale 
sunt boeri, pe când părinţii mei și unchiul Dan nu sunt 
decât pescari. 

— E bun unehiul Dan, nu-i așa ? o întrebai. 

— Bun? Dacă vreodată am să deviu cucoană, am 
să-i dau o haină albastră cu nasturi de diamant, o vestă 
de catifea, un bicorn *) un ceas de aur şi o ladă cu bani“. 

Ii spusei că d. Peggotty are să fie foarte încântat, 
cu toate că nu prea mi-l închipuiam cu bicornul pe cap. 

„i-ar plăcea să fii cucoană ? o mai întrebai. 

— Mi-ar plăcea foarte mult. Am fi cu toţii oameni 
de lume şi nu ne-ar mai păsa de timpul rău. Totuși 
am avea grije de pescarii sărmani'. — 

Acest plan mi se păru foarte frumos și, deci, nici- 
decum de neînchipuit. 

După ce ne încărcarăm cu o mulțime de lucruri, 
ce ni se părură mai ciudate, luarăm drumul spre casă, 
plini de sănătate şi bucurie. 

Zilele se scurgeau vesele, pe când ne plimbam de 


1) Bicorn, pălărie cu două colțuri cum se purta mai de mult. 


[i 
- 


decât schimbările vântului, care orânduiau venirile şi 
plecările d-lui Peggotty şi ale lui Ham, Când acesta 3 
avea puțin timp, se preumbla cu noi să ne arate coră- 

biile, şi, odată sau de două ori, ne scoase în larg cu barca. 

Insfârşit, veni şi ziua când trebuia să mă întorc la 
Blunderstone. Mă simţiam cu destul curaj să mă despart 
de d. Peggotty şi de d-na Gummidge, dar la gândul 
că părăsesc pe Emily, mi se rupea inima. 

Ne duserăm de braţ la hanul unde se oprise că- 
ruțașul şi, în drum, îi promisei că îi voi scrie, ceeace 
am și făcut, cu niște litere mari ca cele depe afişe. 

In timpul vacanței mele aproape nu mă gândisem 
acasă, dar în drum spre ea, îmi dădui seama că este 
adevăratul meu cuib, unde voi găsi din nou pe mama, 
care mă mângâia şi-mi era prietenă. 

Cu ajutorul şi după placul calului, ne apăru și 
casa însfârşit. Uşa se deschise, jumătate râzând, jumătate 
plângând. Privii, așteptând să-mi văd mama, In locul ei 
apăru o servitoare necunoscută, 

„Dar, Peggotty, spusei cu teamă, mama nu s'a întors ? 

— Ba da |! Așteaptă puţin, domnişorule David. Am 
să-ți spun ceva.“ 

Mă luă de mână şi mă duse în bucătărie, 

„Peggotty, spusei înspăimântat. Ce s'a întâmplat ? 

— Dar nimic, domnișorule David ! 

— Este ceva, sunt sigur. Unde este mama ? 

— Unde este mama ? ! repetă Peggotty. 

— Da ! De ce nu a venit la poartă ? oh ! Peggotty..,, 

Ochii mi se umplură de lacrimi şi credeam că voi 
cădea jos. 

„Comoara mea, strigă Peggotty luându-mă în braţe. 

Ce ai, spune, dragă ? 

— Nu a murit și ea?... Peggotty nu a murit mama ?“... 

Peggotty strigă „nu !* din toate puterile şi se așeză, 
fără suflare, spunând că asta a fost o lovitură. 

O sărutai în grabă, ca să-i dau o altă lovitură, care 
să îndrepte pe prima și rămăsei uitându-mă la ea cu 
curiozitate. 

„Uite ce e, dragă, trebuia să-ți spun mai de mult. 

Trebuia, dar nu am putut. 

— Dar ce e, Peggotty ? o întrebai înspăimântat. 

— Domnişorule David, spuse Peggotty, desfăcând 
fundele dela pălărie cu mâini care tremurau. Inchipue-ţi 
ce s'a întâmplat. Ai un tată.“ 

Tresării şi devenii galben. 

„Unul nou, spuse Peggotty. 

— Unul nou ?“ 

Peggotty întinse gâtul ca şi când ar fi înghiţit ceva 
şi mă luă de mână: 

„Vino să vezi“. 

Merserăm în salon, unde mă lăsă. De o parte a focului 
era mama ; de cealaltă dl. Murdstone. 

Când mă văzu, mama scăpă lucrul şi se ridică 
repede. 

„Clara, draga mea, spuse dl. Murdstone. Aminteşte-ţi 
ce ţi-am spus. Stăpâneşte-te. Invaţă să te stăpâneşti : Ce 
mai faci David ?*, 

Ii întinsei mâna și, după un timp, mă dusei să sărut 
pe mama. Mă sărută și ea îmi mângâie umărul şi își 
luă din nou lucrul. Nu puteam să mă uit la ea, nici la 
el, dar simțeam cum el ne priveşte pe amândoi. 

Mă îndreptai spre fereastră şi mă uitai la pomii 
din curte, care îşi plecaseră capul de frig. 

Cum putui să scap, fugii sus. Vechea mea odaie, 
ce mi-era aşa de dragă, era schimbată şi trebuia să lo- 
cuiesc mai sus. 

Totul mi se părea altfel. Umblai prin curte, dar 


tare 


CITIŢI, CITIŢI: 


CARTEA 
RILĂ IEPURILĂ 
de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


mliiiz 


ei mai mnlți dintre drăguţii mei cititori nu știu 

ce înseamnă să te scoli dimineaţa din pat după 

o noapte în care n'ai închis ochii şi aiavutsă 

înduri atâtea neplăceri. Nu știu, de oarece, din 

` fericire pentru dânşii, adorm de îndată ce pun 

capul pe pernă şi nu se trezesc decât după ce au făcut 
un somn bun și sănătos. 

Apoi, lor nu li s'a întâmplat să doarmă într'o cameră 
şi întrun pat, cum au fost camera şi patul dela „Grand 
Hotel“ din Blegeşti. 

De aceea, ei vor înţelege mai greu starea în caremă 
găseam, când, dimineaţa, părăsind acest hotel(?), m'am 
îndreptat spre casa părintească a coanei Frosa, ducân- 
du-mă să văd pe coana Frosa şi să-i spun să facă bine 
să se întoarcă la Hăpleşti şi să se împace cu Haplea. 
lar dacă ea, încăpăţinată cum este, n'ar fi vroit să se împa- 
ce și să se înapoieze la Hăpleşti, unde o mai aşteptau şi 
Hăplişor cu Hăplina, să facă orice doreşte, dar pe mine 
să mă lase în pace. Mai ales, să mă scutească de o nouă 
vizită la București şi de toate plictiselile şi neplăcerile 
ce am avut cu dânsa. 

La urma urmelor, nu mi-e nici soră, nici vreo rudă, 
fie cât de îndepărtată. Toată rudenia dintre noi este că 
am fost naşul de botez al Hăplinei. Aceasta însă nu 
înseamnă ca toată viaţa coana Frosa să se ţie scaiu 
de mine şi să nu mă lase să-mi văd în linişte de trebu- 
rile mele și de bătrâneţele mele. 

Treaba ei, dacă s'a scrântit şi dacă a crezut tot ce 
i-a îndrugat tâmpitul şi nesuferitul acela de Blegilă, care 
i-a umplut capul de gărgăuni, făcând-o să se creadă că 
este aritistă, că are o voce de păsărică şi că este gean- 
tilă, cilifişată şi bine ecudată. 

lată cam cu ce fel de gânduri pornisem să întânesc 
pe coana Frosa și iată felul în care mă hotărâsem să-i 
vorbesc. E adevărat, că dacă aş fi dormit noaptea, aş fi 
fost mai bine dispus şi m'aş fi gândit să-i vorbesc mai 
delicat şi să o iau mai cu binișorul. 

Insă — mărturisesc — acum eram ursuz, nervos şi 
mi se părea că totul e pe dos şi că toată lumea miarfi 
greşit cu ceva. 

M'am dus, aşa dar, la casa lui Stan Pârlează. Vă 
aduceţi, poate, aminte că așa îl chema pe tatăl coanei 
Frosa. Zic „îl chema“, pentrucă — fie-i ţărâna ușoară! — a 
murit mai de mult. Trăia însă Madame Pârlează, coana 
Smărăndița, adică mama coanei Frosa. 

Erau orele zece dimineaţa, când am intrat în curtea 
casei Pârlează. Veţi vedea îndată pentru ce am spus 

“cât era ora. 

Nici nu făcusem doi pași în curte, că un câine—o 
javră slabă și jigărită — se şi repezi la mine, gata, gata 
să-și încerce pe piciorul meu puterea dinţilor. Insă, în 
aceiași clipă se auzi o voce: „Leu, fii cuminte !“ 

Aceea care strigase, era coana Smărăndiţa, care, deşi 
cu vederea slăbită din pricina bătrâneţilor, m'a recunoscut 
şi atâta cât o ajutau puterile, a venit alergând la mine. 

„Sărut mâiniie, coană Smărăndiţo“, i-am zis eu şi 
am vroit să-i apuc mâna dreaptă şi să i-o sărut. Insă 
coana Smărăndiţa nu mi-a lăsat timp, ci şi-a trecut bra- 
tele in jurul meu și, sărutându-mă pe obraji, mi-a zis: 
„Moş Nae, cât ești de drăguţ că ai venit să iei la Bucu- 
reşti pe biata Frusinica !* (Vedeţi, pentru mamă-sa coana 
Frosa, deşi — asta v'o spun la ureche ca un mare se- 
cret — a trecut de patruzeci de ani, era încă Frusinica, 
Frusinicuţa). 

Eu unul am rămas cam încurcat, văzând felul cum 
mă primeşte şi cum îmi vorbește bătrâna. Totuşi, în loc 
să răspund şi eu cu bucurie, m'am mărginit să o întreb: 
„Coana Frosa este acasă ? 

— Da, e acasă, îmi răspunse ea, Mititica nu s'a sculat 
încă din pat, pentrucă de când a venit aci la mine, 
doarme mai mult, nu ca la Hăpleşti unde păcătosul 
de Haplea nu o lăsa să închidă ochii toată noaptea. Dar 
poftim în casă, Moş Nae, că merg să o trezesc şi să-i 
dau vestea bună că ai venit să o iei la Bucureşti“. 

Zicând acestea, coana Smărăndița ma şi luat de 
mână şi ma dus în casă. Apoi, a intrat în odaia 

ji 


Intâlnirea cu coana Frosa 


în care coana Frosa dormea încă, deşi, uitându-mă la 
ceas, am văzut că trecuse de zece şi jumătate. 

De altfel, faptul acesta nu m'a mirat, de oarece 
ştiam eu bine cât este de somnoroasă. 

Din odaia în care mă găseam, auzeam conversaţia 
dintre coana Frosa și mamă-sa. Aceasta îi zicea, pe 
semne, scuturând-o de braţ: „Scoală, Frusinico, haide, 
Frusinicuţo, scoală, că ai dormit destul !“. 

Coana Frosa răspundea bombănind: „Lasă-mă să 
mai dorm o oră, două. Lasă-mă, că mi-e somn“. 

Insă, când mamă-sa i-a zis: „Frusinicuţo, în odaia 
de alături este Moş Nae, care a venit să te ia la Bueu- 
reşti“, o dată am auzit cum coana Frosa sare din pat. 
Am auzit, pentru ca trei secunde după aceea să vie 
glonţ la mine. 

Vă spun drept, că dacă n'aș fi ştiut că este coana 
Frosa, aș fi fugit, aș fi sărit pe fereastră, fiind încredinţat 
că e o nebună, care se repede la mine, ca să mă sugrume. 

In adevăr, ştiţi cum era coana Frosa în momentul 
când a intrat ca o vijelie în odaia în care fusesem pus 
să o aştept? Curat ca vreuna scăpată dela balamuc. In 
cămaşa de noapte, desculță, — și ştiţi ce mai piciorușe 
are ea — cu părul nepieptănat și căzându-i în neregulă, 
pe ceafă, pe frunte și pe ochii ei umflați de somn. Şi 
mi s'a părut că este de două ori mai grasă de cum era, 
când o văzusem cu câteva luni mai înainte, 

La vederea ei, vrând să-i arăt că şi eu sunt bine 
ecudat și potilicos, m'am ridicat în picioare, am făcut 
o plecăciune adâncă şi m'am pregătit să-i sărut mâna. 
Dar mi s'a întâmplat şi cu dânsa, aşa cum mi se întâm- 
plase cu mama ei. Nu mi-a dat răgaz, nici să-i sărut 
mâna, nici să-i spun măcar o vorbuliță. M'a cuprins cu 
braţele ei groase şi puternice şi m'a strâns așa de tare, 
că mi s'a tăiat respiraţia. Apoi, poc, poc ! şi iarăşi poc! 
m'a sărutat pe obraji de nenumărate ori. 

Când s'a mai potolit și mi-a dat drumul din brațe, 
a început să-mi vorbească şi să-mi zică: „Dragă Moş 
Nae, eram supărată foc pe tine, Acum însă mi-a trecut 
toată supărarea şi te-am iertat. Am văzut că tot ţii la 
mine, dacă ai venit până aici să mă iei. Să trăeşti, 
Moş Nae !“ 

Şi am văzut-o că se pregăteşte iarăşi să mă îmbră- 
țişeze și să mă sărute, în marea bucurie de care fusese 
cuprinsă. Dar m'am dat în lături și m'am ferit. 

După aceea, fără să mă lase să scot măcar o vorbă 
din gură, ea îmi mai zise: „Fii bun şi mă așteaptă vreo 
două, trei minute, până mă imbrac“. Chemă apoi şi pe 
mamă-sa, căreia îi şopti ceva la ureche, şi eşi cu dânsa, 
lăsându-mă iarăşi singur în odaie. 

Cele două, trei minute au ținut vreo jumătate de 
oră. După această jumătate de oră, coana Frosa veni 
din nou. Acum era îmbrăcată în rochia ei cu picăţele, 
iar pe braţul drept își trecuse evantaiul. Se apropie de 
mine, îmi întoarse braţul și îmi zise : „Poftim !“ 

Fără să întreb unde mă poftește, mi-am trecut și eu 
braţul de braţul ei şi am eşit din odaie, ca să intru în 
altă odaie, unde era întinsă o masă acoperită cu multe 
„bunătăţi“. Intre altele, am văzul un castron mare cu 
ciorbă de borş, un ceaun cu mămăligă, ceva acoperit, 
care se cunoștea după miros că este pastramă friplă, 
gogoși, varză călită şi un bucăţoiu mare de brânză. 

„Moş Nae, îmi zise coana Frosa, pe când mamă-sa 
mă privea zâmbind, ştiu că n'ai mâncat nimic de aseară — şi 
eu la fel. De aceea, să luăm acum o gustare, ca să ne 


-deschidă pofta pentru masa dela prânz. Ştii, zise ea mai 


departe, că mie încă nu mi-a venit pofta bine şi de 
aceea, sunt încă slabă şi subţirică. Insă acum, când ai - 
venit să mă iei la Bucureşti, simt că am să pot mânca 
mai binișor*. | RR 

Tot îmbiindu-mă să mănânc și eu, coana Frosa se 
îndopă cu două farfurii pline de ciorbă, cu o strachină 
de mămăligă, cu trei bucăţi mari de pastramă şi cu o 
coșcogemite bucată de brânză. Cât despre ardei şi go- 
goşari, nici n'am stat să număr câţi a înghi it. lar aceasta 
nu era decât o gustare! 

MOŞ NAE 


ARTHA 


Fotografii de la 


cititoarele şi cititorii nostri cari 


au luat premiulli 


CHIMEL NUHĂM 
CI. IV-a 
Şcoala primară „Voința“ 
București 


IONEL I. MORARU 
Cl. I-a 
Şcoala primară de băeţi No. 1 
- Ploeşti 


CLARA ABASY 
Cl. I-a 
Şcoala primară „Cultura“ 
Bucureşti 


ALICE IONESCU 
Cl. I-a 
Şcoala primară de fete No. 16 
București 


B E: T 


ALEXANDRU BARBU 
Ci. IV-a 

Şcoala primară „Clemența“ 

Bucureşti 


XI 


DOV. SCHOSS GETRUDA FIEDERER 


CI. III-a Cl. III-a 
Şcoala „Roneti Roman“ Şcoala primară „Lucaci“ 
Bucureşti Bucureşti 


ROSNER EDMOND 


SOFIA ŞT. ŞTEFANSCHI 


|. IV-a Cl. IV-a 
Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala primară „Clemenţa“ 
Comrat-Tighina București 


A 


sii îi: MIRON 
1 


LIA PANTAZI 


. I-a CI. I-a 
Şcoala primară „Lucaci“ Şcoala .„Aşezământul Ştirbey“ 
București Bucureşti 


SYLVIA BRAUN GERIG MARIA 


Cl. IV-a Ci. Ill-a 
Şcoala primară „Lucaci“ Şcoala primară de fete 
Bucureşti 


București 


PINKELŞTEIN NATALIA 


REBECA WARTMAN 
Cl. IV-a Cl. I-a 
Şcoala „Avântul Patriei“ Şcoala primară „Lucaci“ 
Bucureşti București 


7 
| A: DAIA 


GRUKER SOLIN 
CI. II-a 
Şcoala primară „Voința“ 
București 


GEORG BREITNER 
Cl. IV-a 

Şcoala primară „Lucaci“ 
București 


IUDA KAHANE 
Cl. II-a 
Şcoala primară „Horia 
Bucure ti 


Ei 


AMELIA BRAUNŞTEIN 
Cl. I-a 
Şcoala primară „Lucaci“ 
Bucureşti 


SILBERŞTEIN MIHAI 
CL. IV-a 
SILBERŞTEIN CORINA 
Ci. I-a 
Şcoala primară „Voința“ 

București 


oral 


La Hăplești se duse vestea Hăpleștenii merg de grabă, „Când e zi d imă 
— 0, ce veste'ngrozitoare ! — g Merg la Haplea cel deştept : Cand pământ Na moare. 
Cică lumea se sfârşeşte, „Tu ce ştii așa de multe, $ Se sfârșesc și se sfărâmă, 
Tot cei vin înt ——. Hapleo dragă, spune drept : Când în lume totul moare ? 


— Eu cam ştiu, le zice Haplea, Vreţi să ştiţi sfârşitul lumei — Se'nţelege că sunt două, 
Şi prin cărţi am cam citit, E] Cel mai mare sau cel mic ? E3 Vă mai spun să nu uitaţi, 
Dar nu pot a vă răspunde, — Car fi două, până astăzi, Cum e unul, cum e altul. 


Pân' nu-s bine lămurit. N'auzirăm mai nimic. Ia, tăcere ş'ascultaţi : 


Când îmi moare Frusinica E 
Eia Cel din urmă ceas când sună, 

aeea pyi p eiv , „ Ceasul cel îngrozitor, Nici nu este de'ndoit. 

Jumătate se sfârşeşte Când viaţa mi-se stinge, Că-i prăpădul cel mai mare 
Fog: Şi plecând din lume mor, Şi că lumea s'a sfârşit“. 


O, atunci nu'ncape vorbă, 


să 


te. ze 
TUŞA NICULINA 


AINUN 


Ghem Ghemuleţ, Mitu, Pac şi alții 


m Povestire cu pisici și cu câini 


— 12. Pac și noul său prieten Chit — 


De câteva zile, cățelul nostru Pac a făcut o cuno- 
ștință, Noua cunoştinţă poartă numele de Chit şi este 
un căţeluş din rassa numită Erder. Ca vârstă, e foarte 
tânăr: abia săptămâna trecută a împlinit cinci luni dela 
naştere. I s'a făcut şi o mică serbare: i s'a cumpărat o 
sgardă nouă şi frumoasă şi i s'a dat o mâncare mai 
aleasă şi mai gustoasă. 


Sunt unii care au spus despre Chit că mar fi un 


căţel frumos. Aceştia sunt, de sigur, oameni, care nu se 
pricep la câini sau care sunt obişnuiţi numai cu câini 
de rasă ordinară. „Pe javra aceasta, a zis unul, vorbind 
despre Chit, p'aș da nici zece lei.” 

Adevărul însă este că Chit e un câine de preţ. Am 
spus că e din rassa numită Erder. Câinii din această rassă, 
adusă din Anglia, sunt socotiți de neam foarte bun, iar Chit 
este unul din cei mai buni, adică din cei mai bine re- 
uşiţi din rassa lui. Are chiar dreptul să se ţie mândru 
şi să se uite de sus şi cu un fel de dispreţ la ceilalţi 
câini. 

Ştiţi dece are acest drept? Il are, pentrucă Chit este 
nobil cu acte şi hârtii în regulă. Iată, am zis mai sus că 
săptămâna trecută a împlinit cinci luni. Ei bine, lucrul 
acesta nu-l ştim așa, din auzite, ci pe baza unui act de 
naștere, scris în limba engleză, fiindcă actul acesta a 
fosi făcut în Anglia. In acest certificat stă scris că Chit, 
„câine de sex masculin,” s'a născut în oraşul Glascow 
din Scoția (partea de nord a Angliei) în ziua de 23 
Iunie, anul 1935, părinţii săi fiind Ryna şi Jack. Se 
mai spune în certificat că tatăl său Jack este un pedigri, 
adică un câine, care a luat premiul întâi la expoziţia 
de câini şi că pe urmă a fost vândut pentru suma de 
50 de lire sterline, ceeace în banii noștri face aproape 
30- de mii de lei. 

Spun în treacăt că această sumă nu trebue să vă 
sperie. O cunoştinţă a mea are un câine, care a fost 
cumpărat din străinătate cu suma de 70 de mii de lei. 
Vi se pare prea mult? Se poate, dar acesta e adevărul: 

l-a cumpărat cu 70 de mii de lei şi nici un ban mai puțin. 
i Insă, ca să ne întoarcem la Chit, din cele ce am 
arătat mai sus, aţi văzut că Chit este de neam nobil. 
- Cu toate acestea, spre deosibire de mulţi oameni, nu se 
ține de loc mândru şi nu umblă, cum spune o vorbă, 
cu nasul în sus. lată, din prima zi, când a fost adus la 
noi, ca să se cunoască cu Pac, el nu sa apucat să în- 
trebe, dacă şi Pac este din neam tot așa de mare, nici 
nu i-a cerut să-i arate certificatul de naștere, ci i-a 
întins botul, s'au pupat şi apoi... aţin-te. Au început să 
alerge şi să se joace ca nebunii, de credeai că și-au pus 
în gând să dărâme casa. 

Tot aşa de drăguţ sa purtat Chit şi cu noi. Cu 
toate că ne vedea pentru prima oară în viața sa, a venit 
la fiecare din noi, îndată ce l-am chemat, ne-a lins pe 
mâini, ba a sărit, punându-și labele pe umerii noștri şi 
vrând să ne lingă şi pe obraz. 

Să vă mai spun că este foarte blând și că nu se 
dă la nimeni, ci dorește să fie prieten cu toată lumea. 
“Este aşa de blând, că i-am dat şi numele de Mielu, nume 
care i-se cuvine cu toată dreptatea. 

Mai ales .are niște ochi aşa de buni, așa de dulci 
şi cu o privire atâta de nevinovată! Voi toţi, care citiţi 
această povestire și aveţi câini, fiţi buni şi uitaţi-vă cu 
atenţiune la ochii lor. Veţi vedea că au cu toţii ochi cu 
priviri prietenoase, ochi de fiinţe credincioase și devo- 
tate până la moarte. 

Nu vă sfătuesc însă să vă uitaţi cu aceiași atenţie 
la ochii tuturor oamenilor, pe care îi întâlniți, căci nu 
veţi întâlni în ochii tuturor oamenilor privirile de bună- 
tate, de credinţă şi devotament, aşa cum este privirea 
din ochii câinilor. Şi când ştim că așa sunt câinii, nu-i 
aşa că sunt niște răi, că sunt fără milă şi fără suflet 
oamenii, — fie ei copii, fie persoane mari — care bat şi 
zhinuesc pe bieţii câini? 

E bine să ne ferim de astfel de oameni, fiindcă 


10 


“de MARIA SOREL 
ATRI eee ae E 


dela ei ne putem aștepta și noi la ceva răutăţi. 

.. Dar iarăși mă îndepărtez dela povestea cu Chit. 
Nu vă spun cum este făcut Chit, de oarece am de gând 
să rog pe cineva să-l fotografieze şi apoi am să-i public 
portretul în „Dimineața Copiilor". Am să mă rog să fie 
fotografiat și Pac şi am să-i public şi portretul lui. Des- 
pre Pac, par'că am spus într'unul din capitolele dela - 
început că este din rassa Dobermann și că, așa cum e 
Chit, este şi el un căţel tânăr — a împlinit vârsta de opt 
luni — şi foarte frumos, numai că e prea jucăuş şi 
neastâmpărat. | 

Pac și Chit au alergat, s'au jucat și au făcut nebu- 
nii, până ce au obosit. Acum sau așezat fiecare întrun 
fotoliu, vrând să se odihnească. Răsuflând -puternic, 
amândoi stau cu limba scoasă afară. lar după două, trei 
minute, iată că încep să stea de vorbă, Pac povestește, 
iar Chit ascultă. 

Pac povesteşte despre tot ce auzise dela adunarea 
pisicilor şi despre d. Cotoi Cotoievici, vestitul profesor 
dela universitatea din Pisicești. Cred că ştiţi despre câini 
că nu vorbesc numai cu gura, ci și cu ochii, cu botul și 
chiar cu coada. De altfel, oricine ştie că un câine, când 
vede pe stăpânul său, își arată bucuria, dând din coadă. 
Intre ei însă, câinii se înţeleg mai bine după felul cum 
mișcă botul, ochii şi urechile. Cu fiecare mișcare ei 
spun ceva, numai că noi oamenii nu-i înţelegem. 

„Adică, nu ca să mă laud, dar vă spun că eu una. 
fiindcă îmi plac foarte mult câinii, m'am căznit și am 
izbutit să pricep destul de bine graiul lor. lată acum, 
când Pac şi Chit stau de vorbă, înţeleg ce îşi spun unul 
altuia. 

Aşa, Pac îi zice: „Măi, Chit, păcat că n'ai fost şi tu 
în ziua când sa ţinut în grădina casei noastre, marea 
adunare a pisicilor. 

— Şi pentruce s'au adunat pisicile? întrebă Chit 
curios. Nu cumva vroiesc să găsească un mijloc, ca să 
prindă cât mai mulţi şoareci? 

— Nu, cu totul pentru alt ceva, îi întoarse Pac vorba. 
Se gândesc cum să facă şi să dreagă și să ajungă 
ele stăpâne pe pământ.” 

La auzul acestei veşti, Chit, izbucni într'un hohot de 
râs. „Aa, ha! zise el, pisicile stăpâne pe pământ! Le 
arăt eu ce stăpâne au să fie!” Și Chit se ridică deodată 
în picioare şi privi în toate părţile, doar vede vreo pi- 
sică. Insă în momentul acela nici o pisică nu era de faţă. 

In afară de aceasta, Pac îl potoli zicându-i: „Stai 
liniştit şi ascultă mai departe, ca să vezi cum le-am 
arătat eu că au să fie stăpâne. 

Venise un cotoi ursuz și urât, care se lăuda spunând 
că ar fi profesor la nu mai ştiu care școală de pisici. 
Cotoiul acesta ursuz şi urât le spunea pisicilor să se 
împace cu şoarecii și să le ceară ajutor să se răscoale 
împotriva oamenilor. 

— Impotriva oamenilor?! Impotriva stăpânilor noștri? 
făcu Chit, sărind din nou în sus, cuprins de mare mânie. 

— Stai Chituleţ, și ascultă totul, îl păvăţui Pac.. 
„Şi aşa cum îţi spun, nesuferitul acela de cotoi venise 
cu gânduri din cele mai rele. Ştii ce mi-a spus mie? 
Ca şi noi, câinii, să ne unim cu pisicile și să facem 
împreună răscoală împotriva oamenilor. 

— Şi nu te-ai repezit la el, ca să-l sfâșii? îl întrebă 
Chit din ce în ce mai înfuriat. 

— Ba bine că nu! îi răspunse Pac. Las'că i-am tă- 
băcit eu bine blana și că abia a scăpat viu din colții 
mei. A fugit şi de atunci nici nu s'a mai văzut pe aici. 

— Cât aş dori să-l văd și eu și să-i arăt că și colții 
mei ştiu să tăbăcească bine cojoace de pisici obraznice!** 
zise Chit, arătându-și colții, care în adevăr sunt lungi . 
şi ascuţiţi ca nişte ace. 

După aceea, Pac și Chit veniră la noi gudurându-se 
şi lingându-ne pe mâini. Prin aceasta vroiau, pe semne, 
să dovedească încă o dată dragostea și credinţa ce ne 
poartă. Va urma 


Găinuşa care știa multe 


fost odată o găinuşe, care ştia multe, multe, 

fiind numită în poiată „,găinuşa cea ințeleaptă“. 

Inteligentă şi cuminte, studiase în cartea vieţei, 

de unde se alesese cu atâtea învățăminte. Mii 

era şi tare, tare bătrână, găinuşa cea înţeleaptă. 
Toate tovarăşele ei trecuseră prin crătiți şi din crătiți în 
stomacul stăpânilor, însă găina noastră scăpa mereu... 
nu degeaba, era ea înțeleaptă şi ştia de toate. Ea presimțea 
zilele în care în casă era o sărbătoare. 

„Nu-mi place de loc larma ce se face ; miroase a mare 
bucurie ; desigur, că mâine vor avea masă mare, însă las'că 
ştiu eu ce înseamnă masă bogată : ni se curmă viața uneia 
dintre noi, pentru lăcomia stăpânilor; deci, să mă pregătesc“. 
Indată, îşi lăsă să cadă aripile, care se târau pe pământ 
aproape desfăcute, îşi: strâmbă picioarele şi umblă cu 
greutate, ba chiar schioapătă ; când li se dădu hrana, în 
loc să se arunce pe mâncare ca de obiceiu, sta de o parte, 
cu toate că murea de foame. 

Mulțumită, o auzea apoi pe Jacoba, bucătăreasa, spu- 
nând : „Păcat, că găina aceasta e bolnavă ; aş fi tăiat-o 
mâine... Sper că se va face bine, voi tăia însă alta acum“. 

Dar găinuşa aceasta cunoştea toate limbile şi înțelegea 
tot ce vorbeau oamenii şi ce ziceau animaiele. Ințelegea 
zbieretul măgarului, cântecul privighetoarei, ciripitul tur- 
turicii, lătratul câinilor, miorlăitul pisicilor, găinuşa noastră 
pricepea totul de minune. Ceva mai mult ; scotea ea însăşi 
nişte sunete deosebite, pentru ca la rândul ei să fie inţe- 
leasă de celelalte vietăți. 

Era şi nemai pomenit de şireată. Jacoba arunca la 
toate găinile porumb din belşug, pentru ca ouăle lor să 
fie cât mai mari, dar cum găinuşei deştepte îi venea mai 
uşor să facă ouă mititele, nici nu se atingea de boabele 
de porumb, ci îşi astâmpăra foamea cu grăunțe şi iarbă 
verde, care de alt fel îi plăcea foarte mult. Vedeţi, prin 
urmare, cât era de şireată. 

Când intra în poiată un pui tânăr, ea era însărcinată 
să-i dea sfaturile trebuincioase şi adesea se întâmpla ca 
elevul să fie atât de bine îndrumat, încât să încerce să 
o înşele apoi chiar pe dânsa. Ce-i drept, încerca numai, 
dar nu reuşea nici odată. Ea ştia întotdeuna să iasă cu 
bine din orice încurcătură. Dădea poveţe bune, învățăminte 
folositoare, dar nu destăinuia tot ce ştia, toate şirete- 
licurile ei, căci cunoştea şi înşelătoria şi nerecunoştința, 
ştiind prea bine, că va trebui cândva să se apere d: aceia 
pe care îi ajuta şi ocrotea. Dar veni şi ziua, — orice se 
poate întâmpla pe lumea aceasta — în care, găinuşa nu 
se mai putu folosi de înțelepciunea ei. Nu se mai afla 
altă găină bună de tăiat în poiată şi bucătăresei îi trebuia 
neapărat una, fiindcă stăpânii ei făceau în ziua următoare 
o excursie şi vroiau să aibă friptură rece la prânz. 

Dintr'o dată şi ca din senin, găinuşa, care ştia de 
toate, căzu bolnavă. Jacoba fiind şi ea şireată şi deşteaptă, 


l1 


POVESTE SPANIOLĂ 


începu să se îndoiască de boala găinuşei. Ridicând din 
umeri, îşi zise: „De câte ori mă gândesc să taiu această 
găină, se îmbolnăveşte, par'că are o preşimțire, dar astăzi 


nu mai scapă. N'am alta bună de tăiat şi nu e rost de 


cumpărat la ora asta“. Intr'adevăr, Jacoba intră în poiată 
şi prinse la iuțeală pe găinuşa cea deşteaptă, care-şi târa 
aripile şi picioarele, de-ți era mai mare mila. 

— Dar ar trebui să mă cruți, se văita găinuşa, Sunt 
atât de bolnavă şi aşa de bătrână !.... 

— Tu nu ştii că găina bătrână face supa bună? Cu 
siguranţă ai să fii tare gustoasă. Părând resemnată, găinuşa 
se lă;ă dusă în bucătărie şi privi împietrită de spaimă la 
pregătirile ce se făceau. O lăsă pe Jacoba să se aşeze 
pe un scăunel, ca să-i țină cu un picior aripile şi cu celă- 
lalt picioarele, dar când o văzu că apucă cuțitul, se scu- 
tură cu putere, şi o sbughi pe uşe ca o săgeată. Jacoba, 
care nu se aptepta la aşa ceva, se posomori, iar cândo 
văzu că dispare, ridică din umeri şi-şi zise: „Nu-i nimic 
de făcut, va trebui să ne lipsim de găină în excursia de 
mâine ; trenul pleacă foarte devreme şi nu e timp să cum- 
păr alta“. 

Fără să mai piardă vremea, începu să gătească altă 
mâncare. Găinuşa înțeleaptă alerga, alerga fără suflare în 
căutarea altui adăpost. 

Iată că sunete cunoscute o fac să înțeleagă că se gă- 
seşte în apropierea altei poiate. Se îndreptă într'acolo şi 
se rugă să fie primită. Intră bucuroasă, dar nu se simți 
bine între atâtea vietăți străine. Se trase într'un colțişor, 
dar îndată îi şi ajunse la ureche conversaţia unor găini, 
din apropiere care vorbeau tocmai despre dânsa ; 

„Nu înțeleg pentru ce ai lăsat-o să intre aci. Este o 
străină ! j 

— Da, dar o străină care ne poate scăpa. 

— Pe noi? Cum şi de ce? 

Eşti o proastă ! Nu ştii ce zi este mâine ? 
Nu. Ce zi este? 4 

— Mâine este ziua onomastică a stăpânului nostru. 

Iţi amintesc banchetul pe care-l vor da... 

— În adevăr, ca în toţi anii... Şi tu crezi ?... 

— Cred că o vor tăia pe ea în locul nostru. Noi ne-am 
născut aci, pe cândea fiind o străină, va fi aleasă şi tăiată 
cu siguranță“. 

Găinuşa înţeleaptă tăcu, se făcu că nu auzise nimic 
şi aşteptă. In clipa în care se văzu neobservată, făcu un 
salt şi o luă la sănătoasa. Alergă fără să se odihnească 
pe câmp şi găsi în curând altă poiată mult mai frumoasă 
decât cea dintâi. Fu găzduită cu bunăvoință. Dar aci erau 
numai găini de rasă şi înțelese repede că atunci când va 
trebui tăiată vreuna din ele, ea va fi cea aleasă, ea 
care prețuia mai puțin... Iarăşi vru să scape şi din nou 
alergă pe câmp toată noaptea. 

Zorile o găsiră mai mult moartă şi când o dobori 
somnul, adormi tocmai pe şina drumului de fier. Deodată 
se aude un sgomot asurzitor, pământul se cutremură... dar 
găinuşa, biata nu aude nimic, doarme atât de bine. Și 
trenul trecu peste ea, împreună cu Jacoba care se âşezase 
comod într'unul din compartimente, gândindu-se cu frun- 
tea încrețită : „A naibii, găină ! Unde s'o fi ascuns? Vai 
de ea, dacă o prind “...... 


Din limba spaniolă de Lena Semora 


ARTEN 


mPO VESTEA 


ntr'o ţară, nu prea îndepărtată, trăia de mult 

un popor de o statură mijlocie, însă de o vi- 

tejie cum rar ne-a fost dat să întâlnim. Răs- 

boaiele ce le-a purtat cu _ vrăjmașşii, au fost 

toate câştigate, încât nimeni din împrejurimi 
nu mai cuteza să-i atace. Şi pentrucă învinsese multe 
popoare bogate, ale căror averi le fuseseră luate de 
Leomani — așa se chema acest popor — toţi duceau o 
vieaţă plină de belșug şi fericire. 

Doar împăratul eră supărat că n'are un băiat, căruia 
să-i lase domnia. Chemase pe mulţi ghicitori, care erau 
rugaţi să-i spună dacă va avea sau nu, copii. Insă toţi 
i-au spus că în curând, fața i se va lumina, când va 
afla că împărăteasa va naște o fată. Deşi dorinţa împă- 
ratului era să aibă un băiat, sc mulțumi, totuși, gândin- 
du-se că'n jurul lui va sburda un copilașş. 

Intr'adevăr, nu trecu mult timp şi împărăteasa născu 
o fetiță de o frumuseţe răpitoare. Gingășia micuţei prin- 
țese umplu inimile tuturora, dela micpână la mare, de-o 
bucurie ce se arăta prin serbările ce se ţineau în tot 
cuprinsul împărăției. 

Dar pe semne că i-a fost dat împăratului să fie toată 
vieața mâhnit, căci la botezul micuţei prințese, Ursitoa- 
rele i-au hărăzit un viitor cam neplăcut. Una din ele a 
prezis că, odată ce va veni timpul ca fata să se mărite, 
se va da o luptă puternică între vânturi şi că la urmă, 
prințesa se va mărita cu Zefir, Şi-au plecat Ursitoarele, 
lăsând într'o adevărată nenorocire pe bătrânii împărații. 
Ce puteau face ? Ei amândoi nu știau. De acea, împă- 
ratul chemă la sfat pe toţi marii dregători, pentru a 
găsi, în minţile lor luminate, scăparea fiicei lui. 

S'au strâns toți curtenii ca s'asculte dorinţa împăra- 
tului. După ce le spuse amărăciunea sufleiului său, îm- 
păratul le ceru o povață ; dar nici unul din curteni nu 
voia să dea vr'un sfat greşit, care să supere și mai mult 
pe viteazul lor împărat. După multă chibzuială, unul 
mai bătrân se apropie de tron şi, închinându-se : 

„Măria Ta, singurul lucru ce-l puteţi face, e ca să 
nu gândiţi niciodată la măritișul fetii voastre“. 

Şi se'ncruntă împăratul la auzul acestei veşti, dar 
pentrucă altă scăpare nu mai era, aplecă încet capul şi 
părăsi sala. 

Trecură mai mulţi ani. Prinţesa se făcu măricică. 
Era însă foarte cuminte şi bună la suflet, ajutând tot- 
deauna pe cei săraci. Toţi o iubeau şi-i doreau sănătate 
şi fericire ?n vieaţă. 

Impăratul, slăbit de puteri, simţindu-şi sfârşitul 
aproape, chemă iarăși pe bătrânul sfetnic, pentru a-i 
cere din. nou o povaţă. Dar şi de data aceasta, sfetnicul 
îl povăţui la fel. 

In cazul acesta, n'avea cine să rămână la cârma 
statului. 

Impărăteasa, care era de altă părere, dădu sfoară 'n 
țară, că voeşte să mărite pe fiică-sa cu unul din cei mai 
viteji tineri, care se va încumeta să străbată o pădure 
întunecoasă, ce se află în jurul palatului. S'au încercat 
mulţi tineri dintre cei mai curagioși însă, nici unul n'a 


LUI ZEFIRms 


reuşit să mai vadă lumina zilei. Deci, o nouă întristare 
pe capul bieţilor părinţi... 

Dar într'o dimineaţă de toamnă, când împăratul se deș- 
teptă, fu uimit de schimbarea neașteptată a timpului. 
Un viscol puternic se deslănţui cu atâta furie, încât nimeni 
nu mai cuteza să iasă afară din casă. Doar domniţa sta 
la fereastra palatului și privea nourii ce se alungau unul 
pe altul, mânaţi de vântul rece ce înfricoşase pe toţi. 

Cum ţinea aţintită privirea spre un nour cei se 
păruse mai aparte de ceilalţi, un uriaş se lăsă cu furie 
spre ea, voind s'o răpească.: Era Crivățul. Numai decât, 
prinţesa se retrase din faţa uriașului, a cărui suflare 
rece ar fi îngheţat-g pe loc. Văzându-se respins, Crivăţ 
bătu la fereastră, până când împăratul, dornic a-l vedea, 
apăru la geamul prin care putu să zărească figura groaz- 
nică a uriașului. Cum îl zări pe împărat, Crivăţ îi se 
adresă cu următoarele cuvinte : 

„Am venit să-mi iau mireasa, prea înălțate împărat, 

Care vântului fu dată, chiar de când s'a botezat..,, 

Speriindu-se, împăratul se grăbi să fugă cât mai 
curând din faţa acelei namile, fără ca să poată da 
vr'un răspuns. 

Dar Zefir, aflând de îndrăzneala lui Crivăţ, reuşi să 
îndepărteze nourii, cu ajutorul soarelui, isgonindu-l şi 
pe uriaş, care, căţărat pe nouri, se sbătea, neștiind unde-l 
alungă frumosul Zefir. 

Apărând la poarta palatului, Zefir se duse drept la 
împărat, spunându-i că, împlinindu-se proorocirea ursi- 
toarelor, a venit să ceară în căsătorie pe fiică-sa. Impă- 
ratul, bucuros că Zefir e un adevărat Făt-Frumos, ce ar 
face cinste şi fală regatului său, primi această căsătorie. 
Trebuia însă ca şi Zefir să încerce străbaterea pădurii, 
care înghiţise atâţia tineri îndrăsneţi. Zefir primi această 
propunere a împărătesei. Copacii, când îl văzură, se în- 
doiră în calea lui, făcându-i loc să treacă. 

Se 'ntoarse înapoi la palat. Sau bucurat cu toţii, 
văzându-l sănătos. Deci, începură să pregătească nunta. 
Au ţinut mult timp pregătirile, pentrucă împăratul dorea 
să sărbătorească această cununie, așa cum se cuvine, 
dorind ca nunta să fie așa cum n'a mai fost alta în 
toată lumea. Şi dorinţa împăratului s'a împlinit. 

Soarele, care-i ajutase lui Zefir să gonească pe Crivăţ, 
dușmanul său, a fost poftit la nuntă, înconjurat de mii 
de stele, care mai-de-care mai strălucitoăre- şi mai fru- 
moase. Alte stele înconjuraseră fruntea lui Zefir>şi-a, fru- 
moasei prințese. picta 

Și a ţinut mult timp această petrecere, fiindcă nimeni 
nu se"'ndura să părăsească pe miri. 

Dar întru târziu, soarele, care nu mai apăruse pe 
cer, își aminti de treaba ce are de făcut și luându-și 
rămas bun dela nuntaşi, s'a ridicat la cer — împreună 
cu stelele ce-l însoţiseră la nuntă — pentru a mulţumi, 
cu razele sale fierbinţi, pe toată lumea ce nu putuse să 
ia parte la nuntă. 

lar împăratul, gârbovit de ani, s'a retras dela domnie, 
urcându-l pe Zefir pe tronul de aur, pe care stătuse 
atâta vreme. THEODOR STOICESCU Ploesti 


teaua norocului 


ouă fetiţe, Maria și Viorica, rămase orfane de 
mici copii, erau atât de frumoase și bune la 
suflet, încât flecare le ajuta cum putea mal 
bine, 

Un vecin le repara acoperișul, care înce- 
puse să se găurească, altul le spoia coliba, al treilea le 
aducea lemne din pădure; dar şi ele în schimb căutau 
să aducă foloase binefăcătorilor, ocupându-se de copiii 
mici când femeile erau plecate la câmp, sau pregătind 
mâncare gustoasă şi deretlcând prln casă. Astfel s'au 
făcut mari cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor. 

Maria și Viorica erau întotdeauna vesele şi deaceea 
erau iubite. 

Oricât de necăjiţi erau sătenii, când se întorceau 
obosiţi de „muncă şi întâlneau feţele surâzătoare ale 
fetelor, par'că li se descreţeau frunţile și-și uitau amă- 
răciunile. 

Maria, cea mai mare, era înaltă, blondă cu ochii 
mari albaştri, iar Viorica avea cozile negre și ochii 
cafenii, strălucitori. 

Drept orice moştenire, mama lor le lăsase un sfat: 
Să nu piardă niciodată speranţa, căci Dumnezeu a dat 
fiecărui om o stea norocoasă. Ele să fie întotdeauna 
blânde şi ascultătoare şi steaua se va ivi. 

Deseori se uita Viorica la cer şi-i spunea Mariei: 

„Cât am aşteptat, surioară !... Tu ai șaptesprezece ani 
şi eu cincisprezece şi steaua noastră nu s'a arătat încă. 
Trăim tot în sărăcie, în coliba asta veche... 

— Să nu păcătueșşti, Viorico, răspunse Maria. Trebue 
să avem răbdare, să nu uităm de vorbele mamei şi 
steaua va veni pe neaşteptate“, 

Un domn bogat, care auzise vorbele fetelor și era 
tocmai în trecere prin acel sat, se opri în faţa colibei 
şi voind să facă o faptă bună, zise: 

„Eu sunt un om bogat; am case multe și moşii. 


Dar sunt mereu trist, căci mare cine să le îngrijeasc:, 
şi să se bucure de ele. Vreţi să fiţi voi fetele mele 
Eu tot n'am copii“. 

Fetele rămaseră uimite ! 


de elegant ? 
„Dar noi în schimb ce serviciu vă putem fa 


domnule ? răspunse Maria. 

— Eu am auzit de voi, căci tot satul nu vorbe: 
decât de veselia şi hărnicia celor două orfane. 

Văzând în jurul meu chipurile voastre frumoa 
şi vesele, voiu avea parte de o bătrâneţe mai bună, că. 
să ştiţi de la mine că bogăţia nu aduce întotdeauna 
fericirea !“ 

Şi cu lacrimi în ochi, domnul cel bogat aștepta 
răspunsul. 

Maria și Viorica nu știau ce să facă. Dar cum se 
ădunaseră mai mulţi oamenl în jurul lor şi auzind 
despre ce vorba, acei cari le-au ajutat la nevoie, au știut 
şi acum să le îndrumeze pe calea cea bună spre feri- 
cireá lor. 

Cele două orfane sunt fericite, Au profesori, care 
le învaţă cunoșştiinţe folositoare, au bogăţie şi dragoste 
părintească, 

lar seara când stau amândouă în grădină lângă 
binevoitorul lor, care zâmbește mulţumit, Maria îi spune 
Vioricăi : 

Vezi, surioară, că trebuia să avem răbdare? Avea 
dreptate mama, când spuneo că fiecareom are câte o 
stea norocoasă. 

— Adevărat, răspunse Viorica. 

ȘI ridică spre cer capul privind punctele luminoase 
şi aurii. Şi în copilăria ei se gândeşte că par'că... 
par'că... a zărit mai mult ca două... sunt, de sigur, 
stelele lor. 


Glumea acest domn ai 


Adriana Bucşa. 


Arpa i 


ulie, plăcute şi diicrite 


Vulpea şi broasca țestoasă 
— Fabulă indiană — 


Coana vulpe, fiind rău flămândă, văzu într'o zi o 
broască ţestoasă, care stătea la soare aproape de o baltă. 
Nici una, nici două, se aruncă asupra ei, vrând să o 
mănânce. Insă, oricât se căzni cu labele și ghiarele, nu 
fu chip să o scoată din căsuţa ei osoasă. 

„Coană vulpe, îi zise atunci broasca ţestoasă, vor- 
bindu-i cu un aer smerit, dacă ţii așa de mult să mă 
mănânci, trebue mai întâiu să mă cufunzi în apă, pentru 
ca să se înmoaie căsuţa mea“. 

Vulpea o duse la baltă, o cufundă întrun loc, unde 
apa era puţin adâncă, iar ea se așeză deasupra, ținând-o 
strâns cu labele. 

Apoi, o întrebă: „Nu s'a înmuiat îndeajuns căsuţa ta? 

Nu, încă nu, răspunse broasca ţestoasă, pentrucă 
acolo unde ţii tu labele, căsuţa e încă tare“. 

Vulpea — se vede treaba că era o vulpe puţin deş- 
eaptă — s'a dat la o parte, dar în aceiași clipă broasca 
ţestoasă se îndepărtă și dispăru în baltă. 

Văzând că a fost păcălită, vulpea se porni să ocărască 
pe broasca țestoasă. Insă aceasta, scoţându-și din apă 
căpşorul, îi zise: „Pentru ziua de astăzi, coană vulpe, 
pune-ţi pofta’n cuiu !“ 


Doi veri de-ai lai Uitucilă 

Un văr de-al lui Uitucilă mersese întrun oraş de 
provincie, unde întâlni pe un vechiu prieten. „Te rog, 
îi zise acesta, să pofteşti mâine seară la mine la masă“. 

Seara următoare, omul nu-şi aduse aminte de invi- 
taţie, decât după ce stătuse la masă. Totuşi, dete fuga 
la prietenul său şi fu silit să stea încă o dată la masă, 
cu toate că se îndopase bine singur. i 

După câtva timp, cei doi prieteni se întâlnesc din 
nou. „Ştii, îi zise acela care fusese invitat, că n'am putut 
dormi toată noaptea, din cauză că mâncasem mai înainte 
de a veni la tine? Mă umflasem, aşa că nu-mi mai 
găseam astâmpăr. 

— Dece nu mi-ai spus chiar atunci? îi întoarse 
al doilea prieten vorba. M'ai fi scăpat de chinul de a 
mânca incă odată, pentrucă şi eu, uitând de invitaţia 
ce-ţi făcusem, am stat la masă şi am mâncat. Isprăvisem 
tocmai când ai venit“. 


Unde sunt? 


Domnița Mirina s'a dus în grădină, ca să culeagă 
flori pentru soţul său, care va sosi peste puţin, Nu e 
singură, cum se pare, ci este însoţită de doi paji, un 
cavaler şi un servitor bătrân. Unde sunt? Căutaţi-i în 
desenul de faţă şi îi veţi găsi, ; 


Din isprăvile lai Uitucilă 


Uitucilă jumuleşte o găină de pene. După ce o ju- 
muleşte, aruncă pe fereastră găina, iar în cratiţă pune 
să fiarbă penele. Să-i zicem: ;Poftă bună !“ 


Dintr'o minge, un clovn 


Desenul de faţă ne arată cum dintro minge putem 
face, cu puţine trăsături, un clovn. Incercaţi și veţi vedea 
că puteţi reuși. 


/4103-NĂ4/N7d 
37V/9395-1A0SăN2 


i Str. Amiral Urseanu, 4 
(Bd. Lascăr Catargiu) Tel. 201.16 


ATHAN 


Concursul de 


SERIA iI 


ii dia di 


ep să 
JAND l RAS | e 
aN 


embrie 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor". . 


a e 
Omonime 
1) Când am trecut ... . Turnul Roşu am făcut un. 


şi era să-mi scrintesc piciorul. 
x AURELIA IONESCU, Loco 


„ n’a cheltuit niciun ... 
MĂRGELUŞ ZAMFIRESCU 


. greşit 


2) Cât timp a stat Byrd la... 


Joc geografic 


lectaţi careul în aşa fel încât să obţineţi pe fiecare rând 


ocinoatal numele unor judeţe din România. 
AURELIA IONESCU 


Joc compus 


Coloana a. 1) Adunare de oameni cari cântă 2) Băutură 3) Epoci 
4) Posedă 5) Fecior în Banat 6) Servește la lampă 7) Nume. 

Coloana b. 1) Apă în rusia 2) Diviziuni de timp 3) Nume de 
fată 4) A rămâne 5) Dușmănie 6) Măsurători de pământ 7) Organ 
al fetei. Unind cuvintele din coloana a şi b şi veţi obţine cuvintele 
depe coloana c, care le cuprinde pe amândovă 1) Un fel de curea 
2) Strămoșii noştri 3) Proroc care a plâns lângă zidurile Ierusa- 
limului. 4) A opri în închisoare 5) Creaţia lui Dumnezeu 6) Vân- 
zători de gaz (cam greu) 7) Fruct din țările calde. 

Dela A la B numele unui povestitor român. 

EMILIAN BACIU 


SERIA | 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA NOEMBRIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


Qun 


Premianții jocurilor pe luna Septembrie 


Abonament pe un an la „Dimineaţa Copiilor“ : Nuţa şi Tia 
Mârzanca, Pantelimon, jud. Ilfov. 

Ab. pe 6 luni la „D. C.“: Mioara Caraman, Str. Aurora No.4— 
Iaşi; Meculescu Constanţa, Str. Craiovei No. 73 — Piteşti; Rizea 
Constantin, Str. Bogdan Vodă No. 2 — Loco. 

Ab. pe 3 luni la „D. C.“: Giovanidis Niculae, Intr. Herăstrău 
No. 7 — Loco; Stănculescu I. Marinel Str. Banu Mărăcine No. 40— 
Craiova; Grozavu Constantin, Str. Şcoalei No. 45 — Loco; Cuţa 
Reittmann, Str. Cuza Vodă No. 33 — Buzău. 

Câştigătorii abonamentelor vor trimite din nou adresa exactă, 
menționând pe plic „pentru abonamente“. 

Au câştigat cărți în val. de 80 lei: 

Călinescu D. Cornel, Str. Ion T. Ghica No. 18 — Giurgiu; Po- 
povici Angela, com. Letcani, gara Cucuteni, jud. Iaşi; Luţu N. 
Ştefan, Str. C. C. Arion No. 6, sect. II — Loco; Lăzărescu S. Mau- 
riciu, Str. Barierei No. 17 — Loco; Mihăilescu IL, Mihai, Bul. Regina 
Maria, Sem. Central No. 75 — Loco; Lizica Ardeleanu. Str. Carol 
No. 9 — Loco; Viorica Vereş, Mediaş — Târnava Mare; Elena Sonia 


„Grigorescu, Str. Delea Nouă No. 7 — Loco; Georgetta Dumitrescu, 


Str. Economu Cezărescu No. 73 — Loco; Gaby Beligrădeanu, Str. 
Porumbaru No. 7 — Loco. 

Câștigătorii cărților vor trimite din nou adresa exactă, scriind 
pe plic „pentru librărie“. Cei din Capitală se pot prezenta personal. 


Deslegările jocurilor pe luna Septembrie 


CAREO - ROMB: Pătrat- 1 Isac, sodă, Adam, câmp 2) cern, 
erau, raci, nuia 3) Ural, Radu, adun, lung 4) Vodă, oraş, daci, asin 
romb: Ali, uliţă, iţă. A-B = Câmpulung C-D = Cernavodă. 

TILLY JEANNE GHIULEA 

Rebus: E mare pericol pe mare. 

VICTORIA COMĂNESCU 

Omonim: pui. 

MARGARETA ANGELESCU 

Pentru începători : Ocăram, baba, m morăriţă, aramă, ar, ci, t, 
năsuc, har, senini, ani, câta, a, aţin, ac, ţi, amu, a, |, bivol, re, cea, 


ac, mira, a, nănaşi, acu. 
ANDREI M. PETRUȚA, Giurgiu 
Aritmogritf: Predeal, Govora, Călimăneşti, Slănic, Tușnad, Si- 


naia, Sovata. 
MATILDA I. BERMAN 


“Carte de vizită: Vintilă Bratu. 
SAVU AVRAMESCU, Urlaţi 
Romb silabic: Ca, palida, California, Dănila, a. 
MARGARETA KAHANE 
Logogrif: Răzor. 
PUIU BEBE, NELU, Sinaia 
Proverb ascuns. Calul de dar nu se caută la dinţi. 
Omonim. Coamă. 
ELVIRA ORZA 
Ghici ciupercă: 1) Tună 2) Nas. 
SUZANNE SOROCHER, Bălţi 
Omonime: 1) Cer 2) Val Ferera Măgură; 3) Vară, lustin Pa- 
padopol 4) broasca, Simionescu G. Elvira 5) para. Martolog Leonard 
şi Mircea Marinescu 6) somn. Savu Avramescu-Urlaţi. 
Şaradă: Portofel. 
ILEANA și EMIL C. BELLU Calafat 


Poşta jocurilor 


TR. IVIESCU — Aveţi nişte jocuri admirabile. Mai trimiteţi. 

LEONARD MARTALOG. — Prea grele pentru cititorii noștri. 

I. BICH-NAS. — Mai încercaţi. 

Salvina. — Prea simplu. 

FR. LAZ. — Cam încâlcit. 

SAVU AVRAMESCU-Urlaţi. — Reţinem omonimele. Şarada are 
rime prea cunoscute; dacă o refaceţi, se publică. 

RAFAEL ERVIN. — Reţinem un omonim. 

Andrei M. Petruţa. — Publicăm triplul pătrat şi omonimul. 
Rombul istoric e bun, dar greu pentru cititorii noştri. Cărţile de vi- 
zită au numiri care nu există. 

Irina Dr. Chircă, — Publicăm şarada. 

; Publicăm rombul silabic. 

B. P. T.-Loco. — Publicăm omonimul. 

C. T. D.-Loco. — Slăbuţ. 

Mend. A. M.-Focşani. — Nu se publică. 

L. S. şi 1. R. — Să vă vedem la lucru. 

A. şi R. Doiban. — Jocul vostru vrea, dar nu reușește să fie si- 
metric, Incercaţi un joc cu subiect. 


Fotografii dela 


cititoarele şi cititorii nostri cari au luat premiul ÍI 


BOBI SCHERIL 
Ci. I-a 
Şcoala primară „Mântuleasa“ 

București 


îi 
ia RE 
i 


MIRCEA M. GHEORGHIU 
Cl. III-a 


Li 


Şcoala primară „Cuibul cu barză“ 


București 


Cl. IV-a 


Şcoala primară de băeţi No, 13 


București 


TTR 
| 
d 


HENRIC ROSENBLUM 
„I-a 
Şcoala primară „Slobozia“ 
București 


MARCEL WEINSTOCK 
Cl. II-a 

Şcoala primară Isdraelită 
Bucureşti 


MICU GH. CONSTANTIN 
Cl. III-a 


Şcoala primară de băeți No. 45 


Bncurești 


ADRIANA ABRAMOVICI 
CI, Il-a 


Şcoala primară „,Fraternitatea“ 


Bucureşti 


HALPERN SERGIU 
Cl. I-a 


Şcoala primară de băeţi No. 14 


București 


MIHAILOVICI LUCIA 
Cl. I-a 


Şcoala primară de fete No. 17 


București 


SONIA GRIGORESCU 
Cl. I-a 
Şcoala „Carmen Sylva“ 
Bucureşti 


E îi? 


BRĂTĂNESCU St. TEODORA 


ERNESTA FENERŞTEIN 


LEOPOLD SATTINGER CONSTANTIN LĂSĂREANU 


. II-a Cl. I-a . 
Şcoala primară Malbim Şcoala primară „Golescu“ 
București 


București 


MIRA EISENBERG IOAN VLADIMIR STANESCU 


CI. III-a CI. Il-a 
Şcoala „Iancu Zalomit“ Şcoala „Schewitz Thiervin 


Bucureşti Bucureşti 


MARC BROITMAN SEGAL AUREL 


Cl. IV-a Cl. III-a 
Şcoala „Mihail Eminescu No. 1 Şcoala primară de băeți No. 44 
Bălți Bucureşti 


MARCELA BRAUNSTEIU 


Cl. II-a C1. III-a 
Şcoala primară de fete „Bărăţia“ Şcoala primară de fete No. 13 
București Bucureşti 


ARMANTT S. PUIU 


Cl. II-a CI. I-a 
Şcoala „Progresul Cultural“ Şcoala primară de băeți 
Bucureşti Burdujeni 


In curând am să citesc şi eu „Dimineața Copiilor" Preţul 5 lei 
TAARE CEI CA 20 335 2208 EBEA ET RER N, Re TE E E TE EAS ENEE METERTE OUTE T 


De-ale începătorilor 


Vârsta literelor 


Profesorul: „Nicolae, când mai înveţi tu să scrii?! 
Uite, ai făcut pe ł ăsta aşa de cocoșat, încât pare de 
100 de ani!“ 

Elevul (puţin cam timid): Domnule profesor, vă rog, 
foarte mult să-mi spuneţi : ce vârstă au celelalte litere ?“ 


BĂDESCU VERONICA 
Măândica ! 


Era o zi ploioasă de Septembrie. Pe stradă, abia 
zăreai picior de om. Doar câte un câine zgribulit, cu 
coada între picioare, se încumeta să străbată strada, dea- 
lungul zidurilor. 

Se înoptează. Pe la colţuri se aprind felinarele. Şi 
ele ard palid. Totul e trist. 

Din spre bariera Raionului, vine pe Popa Nan vân- 
zătoarea de ziare, Măndica. O fetiță de opt ani, bălae, 
cu ochii spălăciţi şi privirea pierdută. Merge cu capul 
plecat, prin mijlocul străzei și strigă titlurile ziarelor ce 
le vinde. 

Glasul îi 
o vede! 

In dreptul unei cârciumi, ea este atrasă de mirosul 
grătarului. Se opreşte o clipă, In ochii ei se citeşte foamea. 

In acel moment, un muncitor ameţit de băutură, dă 
să iasă. Se împiedică de fată şi scrâșnind din dinţi, îi 
face vânt tocmai în mijlocul străzei. 

Măndica, zdrobită, cade într'o băltoacă şi ziarele — mi- 
cul ei capital— se împrăștie prin noroiu. 

In cădere, s'a lovit la frunte. Din rană se prelinge 
pe obraz sânge. N'are putere nici să se vaite, nici să 
se ridice. 


e stins. Nimeni nu o aude. Nimeni nu 


Târziu de tot, un trecător inimos o găseşte în ne- 
simţire. E dusă într'o farmacie şi apoi cu „Salvarea“, la 
Spitalul de copii. Acolo, un medic bătrân se înduioșează 
şi face toate sforţările ca să o salveze. Zadarnic. Fata 
scuipă sânge, aiurează şi se zbate în ghiarele morţii. 
Vorbeşte de neînțeles, Glasul ei stins, repetă : „Mămico, 
mămico !“ 

Ochii ei spălăciţi şi pierduţi în fundul capului, se 
închid. Se închid pe vecie... 


* 
> . 


Undeva, într'o cocioabă, mămica ei așteaptă fata cu 
cei câţiva gologani, care, poate, vor fi hrana pe a doua 
zi a celorlalţi copii. Dar mama va aştepta în zadar. 
Măndica s'a dus în lumea îngerilor, de unde nimeni nu 
se mai întoarce, Acolo, va trăi fără griji şi nu va suferi 
de foame. Nimeni nu-i va da cu piciorul. 


SYLVIA KAISER 


elevă cl. IV Sec. 
Liceul „Choisy-Mangâru“ 
București 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 5 LEI 


De vorbă cu cititorii 


Sal. N. H. — T.-Severin. — „Cântec de leagăn“. Drăguţă 
cititoare, în felul „cântecului“ trimis de d-ta sau seris 
prea multe, ba chiar cu versuri la fel. De aceea, un 
cântec de leagăn, ca să intereseze, trebue să spună ceva 
nou. Apoi, precum spui și d-ta, acum începi, aşa că este 
bine să mai încerci şi în alte genuri şi să nu te grăbeşti 
a da poeziei sau bucății în proză forma definitivă. 

Riri M.— Loco. — Moş Nae este încredințat că chiar 
a doua zi, după ce i-ai trimis scrisoarea în versuri, te-ai 
făcut iarăşi bine şi sănătoasă. de aceea, îţi doreşte multă 
sănătate şi te sfătueşte să te fereşti de răceală. 

Pr. I. |.—Loco— „Vine iarna !“ Dragul meu, iarna 
n'a venit încă, tot aşa cum mai e mult, până să vie Moş 
Crăciun cu darurile sale. Poezia ta e însă slăbuţă, ceeace, 
pentru un începător cum eşti d-ta, nu este de mirare. 
Citește din nou prima strofă şi ai să vezi că n'are nici 
o rimă, deoarece „mici“ nu poate rima cu „cuminţi“. 
Cuvântul „mici“ rimează, de exemplu, cu „zici, pitici, 
furnici etc.“, iar cuvântul „cuminţi“ rimează cu „fier- 
binţi, rugăminţi, sfinţi etc.“ 


E 


CONCURSUL DE DRĂGĂLĂSENIE 
AL „DIMINEȚII COPIILOR" 


Incepând din numărul viitor „Dimineaţa Copiilor“ 
publică un concurs de fotografii ale copiilor de la 
vârsta de doi ani până la vârsta de patru ani. 

Condiţiunile concursului sunt următoarele: 

1) Ceeace interesează fiind numai capetele copiilor 
cu expresiunea feţei şi mai ales voiciunea ochilor, ni . 
se vor trimite fotografii, format cartă poştală, având 
doar capul sau bustul copilului. 

2) Pe dosul fotografiei se va nota vârsta, numele - 
şi local.tatea. 

3) Celor mai drăgălaşi cinci copii li se v r acorda 
cinci premii, şi urm torilor 20 de copii 20 de menţiuni. 

4) Premiile şi menţiunile vor fi acordate de o co- 
misiune prezidată de Moş Nae. 

5) Termenul până la care se primesc fotografiile 
este până la finele lunei Decembrie a. c. 

6) Fotoyrafiile se vor publica în ordinea primirii lor. 

opăreli, mâncărimi, 


BUBE DULCI Si iam 


„SERGENT" Higienic dispar. 
20 LEI CUTIA LA FARMACII ȘI DROGUERII 
Depozit „SERGENT“ Brăila 


bube în cap, infec- 
țiuni, rosături, 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


Și aae Tia e 69 pi pe 
(EEr .. . . . . . . -. 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3— 84—30 


A NUL. 12. 


REDACȚIA ŞI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 
100 „ 


ABONAMENTE 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


DIMINEATA 
OPILIL 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


La ziua de nastere a lui Uitucilă 


ITUCILĂ. îi zise nevastă-sa, știi că Duminică 
este ziua ta. 

— Este ziua mea ? întrebă el mirat și fără 
să se gândească la ceeace spune. Dar de când 
este a mea şi cine mi-a dat-o? 

— Nu ţi-a dat-o nimeni, îi răspunse nevastă-sa cam 
supărată, dar ţi-am spus că e ziua ta, fiindcă Duminică 
este ziua în care te-ai născut. Ai înțeles ? 

— Se înţelege că am înţeles, îi intoarse el vorba. 
Am înţeles că m'am născut într'o zi de Duminică. Şi ce 
ai vrut să spui cu asta? 

— Am vrut să spun că trebue să sărbătorim ziua ta 
de naştere, trebue să invităm câţiva prieteni la masă, 
trebue să mai invităm lume la ceaiu. 

— Invită-i, zise el, dar tu ştii că mie nu-mi place 
ceaiul, așa că este mai bine ca în loc de ceaiu, să ne 
faci cafele sau să ne dai câte un păhărel de ţuică“. 

Auzind astfel de răspunsuri, nevasta lui Uitucilă 
începu să se supere deabinelea. „Nu e vorba, îi zise ea, 
despre ceeace îţi place sau nu-ţi place ţie, ci cu totul 
despre alt ceva. Aşa, mai întâiu să vedem pe cine invi- 
tăm la masă şi pe cine invităm numai la ceaiu. Al do- 
ilea, să vedem ce le dăm musafirilor la masă şi ce pre- 
gătim pentru ceaiu. 

— Ştiu ce trebue pentru ceaiu, se grăbi să răspundă 
Uitucilă: apă, ceaiu, zahăr și lămâie, iar dacă mai e și 
ceva rom, cu atât mai bine. 


— Te ştiam că ești numai uituc, îi zise nevastăsa,. 


dar acum 'văd că ești și nătâng. Dar decât să stai aici 
de pomană şi să mă superi cu prostiile ce spui, fă mă- 
car o treabă. Mergi și invită pentru Duminică la prânz 
pe prietenul tău Vintilă, spunându-i .că Duminică e ziua 
ta de naştere. Ai să ţii oare minte pân'acolo ?* 

Acum a fost rândul lui Uitucilă să se supere. „Să 
am iertare, zise el, dar nu-ţi dau voe să crezi despre 
mine că aş fi un uituc, adică un om care uită dela mână 
până la gură. Merg numai decât la Vintilă şi îl invit“. 

Zicând acestea, plecă de acasă, uitând să-şi pună 
pălăria, şi veni glonț la mine. Ziua aceea era o zi de 
Vineri. 

„Vintilă, îmi zise el, fără să-mi dea măcar „bună di- 
mineaţa“, mi-a spus nevastă-mea să vii astăzi la masă 
la noi. 

— Dar astăzi e Vineri, i-am răspuns eu, iar în zi- 
lele de Vineri eu mănânc de post, pe când la voi se 
găteşte de dulce. 


— Cum, azi e Vineri? mă întrebă Uitucilă mirat. 
Dacă e Vineri, adăogă el. înseamnă că nu este Duminică. 

— Nu este nici Duminică, nici Luni şi nici vreo 
altă zi a săptămânei. E Vineri şi numai Vineri, i-am 
zis en râzând. 

— Fie şi Vineri, făcu el, dar atunci, dece mi-a spus 
nevastă-mea să te invit la masă ? 

— Nu cumva ţi-o fi spus pentru Duminică? l-am 
întrebat eu. Ia gândește-te puţin, că, poate, ai uitat pe 
drum“. 

Uitucilă se gândi puţin, apoi strigă, luminându-se la 
față: „Da, ai dreptate, aşa este! Eşti învitat la noi Du- 
minică seara la masă, pentrucă Duminică serbăm ziua 
de naştere. 

— Ce zi de naştere serbați? l-am mai întrebat. 

— Păi, răspunse el cam şovăind, serbăm... asta... 
serbăm ziua ta de naştere. 

— Măi, Uitucilă, i-am zis eu cum serbați voi ziua 
mea de naştere? Asta mi-o serbez eu, nu alții. Apoi, eu 
nu sunt născut nici într'o zi de Duminică și nici în luna 
Noemvwrie, ci într'o Miercuri, 18 Martie anul... 

— A, stai, stai, îmi tăie Uitucilă vorba, stai că mi-am 
adus aminte: Duminică e ziua de naştere a nevestei mele. 

— Eşti sigur? 

— Sunt sigur, sunt foarte sigur!“ mă încredinţă el. 

Duminică dimineața am socotit de datoria mea să 
trimit soţiei lui Uitucită un frumos buchet de flori, iar 
seara m'am dus, aşa cum mă invitase Uitucilă, să iau 
masa la dânșii. Nam găsit însă decât pe servitoarea lor 
Lina, care îmi zise: „De ce n'aţi venit azi la prânz pen- 
tru sărbătoarea conaşului? Aţi fost aşteptat cu masa 
până la orele două“. 

Dela Lina am înţeles toată încurcătura ce făcuse 
Uitucilă. „Dar unde sunt acum stăpânii tăi? am întrebat-o. 

— Au luat masa de vreme şi s'au dus la cinemato- 


graf“, îmi răspunse ea. 
VINTILĂ BRATU 


COPII: 


Dacă sunteți ascultători și silitori, veți fi răsplătiți. 
Părinții voştri vă cumpără mobile colorate dela magazinul de specialitate, 


„DORMITORUL'“, S. A. R., Bucureşti 
Calea Victoriei 115, Telefon 4.51.03. 


Furnizorul „Palace 


Hotel", Sinaia. 


de CHARLES DICKENS 


- 


D 


zZ 
D LW 


77 


Ni 


X% | 
N 
IN 
Li 


jr 


Dacă odaia în care fusesem mutat, ar fi putut vorbi, 
ar mărturisi cu ce suflet încărcat am intrat în seara 
aceea. Urcai scara urmărit de lătrăturile câinelui şi mă 
aşezai pe pat plin de gânduri triste. Mă uitam la zugră- 
veală, la geamurile neregulate, care prefăceau vederea 
de afară, la spălătorul vechi, rămas în trei picioare. 
La sfârşit, mă învelii în plapomă şi adormii în mijlo- 
cul lacrimilor. 

Fui deşteptat de o voce, care spunea: ,„Uite-l“, în 
timp ce o mână îmi descoperea capul ce ardea. Văzui 
pe maică-mea şi pe Peggotty, care mă căutaseră. 

„David, ce ai ?* mă întrebă mama. 

Intorsei capul, ca să ascund tremurătura buzelor şi 
răspunsei: „Nimic. 

— David, David, copilul meu!“ 

Nimic nu ar fi putut să mă miște mai adânc, decât 
aceste cuvinte: „Copilul meu“. Imi ascunsei capul sub 
pernă şi respinsei mâna mamei, care mă atrăgea. 

„Asta-i numai vina ta, Peggotty, reauo, strigă mama! 
Cum poţi să îndemni copilul împotriva mea sau împo- 
triva cuiva care mi-e scump?“ 

Săraca Peggotty ridică numai ocbii la cer şi zise: 

„Cerul să te ierte, doamnă, şi să facă aşa că nicio- 
dată să nu-ţi pară rău de ce ai spus acum, 

— Am să înebunesc. Ah, Doamne! Copil rău! Peg- 
gotty, eşti o rea!“ 

Simţii atunci o mână necunoscută, care mă atingea, 
şi mă dădui jos din pat. D. Murdstone mă ţinea de 
braţ. 

„Clara, nu ţi-am spus, fii mai stăpână? Scoboară, 
dragă, David şi cu mine vom veni numaidecât“. 

Când rămăserăm singuri, d. Murdstone se așeză şi, 
ținându-mă în picioare în faţa lui, își înfipse ochii în 
ai mei. Și acum, când mi-amintesc, simt parcă bătăile 
repezite ale inimii. 

„David, zise el, când am de-aface cu un 
câine încăpățânat, ştii cum mă port? 

— Nu, domnule. 

— Ill bat. Il fac să simtă arsura biciului și, chiar de 
şi-ar da sufletul, tot trebue să mi se supună. Ce ai pe 
obraji? 

— Praf“. 

Ştia foarte bine că erau urmele lacrimilor. 

„Eşti prea deştept pentru vârsta ta, zise el cu un 
zâmbet. Spală-ţi obrazul şi scoboară cu mine”. 

Cerul mi-e martor că o vorbă bună în ceasul acela 
ar fi fost deajuns să mă prefacă pentru toată viaţa. 
im  Cinarăm toţi trei şi din vorba lor înțelesei că o soră 
mai mare a d-lui Murdstone trebuia să sosească. Pe când 
mă gândeam cum aș fi putut s'o şterg la Peggotty, în 
bucătărie, o trăsură se,opri în faţa porții. 

Miss Murdstone sosise și ce aer drăcese mai avea! 
Neagră că frate-său, avea niște sprincene dese, care se 
îmbinau mereu deasupra ochilor. Aducea cu ea două 
cufere mari și, ca să plătească vizitiului, scoase banii 


cal sau 


4 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 
D 


E 3. Nu mai sunt pe placul nimănui memme 


dintro pungă de oțel, pe care o puse într'o geantă a- 
târnată de cingătoare cu un lanț de fier. Numai văzu- 
sem niciodată o cucoană cu aşa multe fierării, 

„Acesta e băiatul d-tale, cumnată?” Mama răs- 
punse da. 

„Nu prea îmi plac băeții. Ce mai faci, mititelule ?” 

In asemenea împrejurări, nu prea mă simțeam bine 
şi, fireşte, că am răspuns cam morocănos, că mă ju- 
decă în trei cuvinte: 

„Lipsit de creştere!“ 

După ce spuse această frază cu voce tăetoare, ceru 
să fie dusă în camera ei. 

Inţelesei că venise pentru totdeauna, fără gând de 
a mai pleca. A doua zi, începu să o ajute pe mama şi 
îşi petrecu timpul stricând toată orânduiala de până 
acum, 

Se scula cu noaptea în cap și chiar Peggotty spu- 
nea că doarme cu un ochi deschis; dar, nu-mi veneasă 
cred, căci, vrând eu singur să încerc, văzui că nu era 
deloc cu putinţă. 

A doua zi, la ceai, Miss Murdstone dădu, cu buzele 
țuguiate, mamii o sărutare, care semăna mai mult ca o 
ciocnitură de plisc. 

„Ştii, dragă Clara, că am venit aci numai ca să-ţi 
înlătur orice grije. Eşti prea drăguță, dar prea uşura- 
tecă tu, ca să te ocupi de greufăţile casnice. Dacă vrei 
să-mi dai cheile, mă voi ocupa în viitor de menaj.“ 

Și, din această zi, Miss Murdstone păstră cheile în 
închisoarea genţii ei ziua, iar noaptea sub pernă şi nici 
maică-mea, nici eu, nu mai puserăm mâna pe ele. 

Se vorbise de mai multe ori, că ar îi bine să fiu 
internat într'o școală. Părerea plecase dela d. Murdstone 
şi sora sa şi, bine înţeles, mama nu a zis nimic. Totuşi, 
nimic nu se hotărise şi lucram acasă. 

Niciodată nu voi uita aceste lecţii. 

Când mama şi cu mine trăiam singuri, învăţam uşor 
şi fără să fiu rugat. Imi aduc încă aminte cum am în- 
văţat să citesc pe genunchii ei. Parcă şi acum văd lite- 
rele groase și negre ale alfabetului şi aerul drăgnț și 
bun a lui O, S şi C. 

Dar lecțiile ce urmară erau lungi, grele, numeroase 
şi de neînțeles; mamei îi era, tot atât cât şi mie, frică 
de ele. 

Scoboram după masă cu cărţile. Mama mă aștepta 
să mă asculte, în timp ce d. Murdstone, care se făcea 
că citește şi Miss Murdstone, care înșira mărgele de oţel, 
nu mă scăpau din ochi. 

Numai la vederea lor, şi tot înţelesul cuvintelor dis- 
părea, că şi acum mă mir unde puteau să se ducă. 

Intind mamei o carte: o gramatică, sau poate o is- 
torie sau geografie, Arunc o privire de om pierdut pe 
foaia deschisă și încep să repet iute, cât timp lecţia este 
proaspătă în minte. Mă poticnese la un cuvânt. D. 
Murdstone ‘ridică ochii. Mă înroşesc, încure încă vreo 
zece cuvinte şi mă opresc. Cred că, dacă mama ar în- 
drăzni, mi-ar arăta cartea; dar nu îndrăzneşte, ci spune 
numai blând: 

„Oh! David, David! 

— Clara, întrerupe d. Murdstone, fii puţin mai stă- 
până cu el. Nu spune: oh, David. E copilăros, își ştie 
lecţia, sau nu o știe. 

— Nu o ştie, svârle Miss Murdstone. 

Și mie mi-e teamă, spune mama. 
Atunci, răspunde Miss Murdstone, dă-i cartea îna- 
poi, ca s'o înveţe, 

— Sigur, draga mea. Haide, David, şi nu fii prost“. 

Dar, dece încere mai mult, de aceea mă încurc mai 
tare şi grămada de cărți cu lecţii neştiule crește ame- 
nințătoare în faţa mamei. Atunci d. Murdstone se ridică 


Qennn | 


din scaunul său, ia cartea şi mi-o aruncă în cap, sau se 
serveşte de ea să-mi tragă o palmă, pe urmă mă apucă 
de umeri şi mă dă afară. 

Sfârşitul acestei purtări fu dea mă preface într'un 
copil morocănos, trist şi şovăitor. Toată mângâerea 
mi-era o grămadă de cărți, rămasă dela tatăl meu, gă- 
sită în pod şi pe care le citeam cu nesaţ. Eroii cărţilor 
fură singurii mei prieteni şi astfel îmi trecui timpul cu 
Vicarul din Wakefield, Don Quichotte, Gil Blas şi Ro- 
binson Crusoë. Aveam o plăcere deosebită pentru căr- 
țile cu aventuri şi, zile întregi, îmi amintesc, alergam 
prin strâmta mea odae, înarmat cu un calapod de cizme, 
închipuind pe deantregul pe căpitanul Cutare din ma- 
rina engleză, înconjurat de sălbateci şi hotărît -să-şi 
vândă scump viaţa, Faptul că acest căpitan primea lo- 
vituri în cap cu gramatica, nu-i micşora cu nimic dem- 
nitatea şi căpitanul rămânea un viteaz în ciuda tuturor 
gramaticelor din lume. 

Intr'o dimineaţă, pe când intram în salon cu căr- 
tile, surprinsei la mama un aer îngrijorat, la Miss 
Murdstone un aer serios,iar d. Murdstone legă la capul 
bastonului o biciușcă, pe care o plesni în aer, spunând 
mamei: 

„Clara, îţi spun din nou că şi eu am fost deseori 
biciuit. 

— Şi crezi că asta i-a făcut vreun rău lui Eduard?“ 
spuse şi Miss Murdstone. 

D. Murdstone mai plesni de câteva ori biciul, îl 
puse lângă el, cu un aer plin de subințelesuri şi 
vorbi. 

„Ei, David, încearcă să fii mai atent astăzi (şi îl 
văzui cum ochii îise făcură sașii, când spuse aceste 
astea). i 

Un asemenea început nu preaera bun ca să-mi îm- 
prospăteze ținerea de minte. Simţeam cum vorbele fu- 
geau una câte una, de parcă ar fi avut aripi şi mă căz- 
neam degeaba să alerg după ele. Inceputul era rău, dar 
urmarea şi mai proastă, Venisem în dimineaţa aceia cu 
gândul că ştiu perfect lecţiile. Se pare că a fost o gre- 
şcală din partea mea. 

Mama izbucni în lacrămi. 

„Clara? spuse Miss Murdstone. 

— Nu mă simt aşa bine, dragă“, răspunse mama. 

D. Murdstone schimbă o privire cu soră-sa, se ridică 
şi luând biciuşca: 

„Jane, nu ne putem închipui că Clara are să îndure 
cu tărie chinul şi grija pe care David i le aduce zilnic. 

„David, o să ne urcăm amândoi.“ 

Pe când mă lua, mama se repezi spre mine. Miss 
Murdstone, îi zise: „Clara, ce ai înebunit?* şi o împiedică. 
Văzui pe mama acoperindu-și urechile şi plângând. 

D. Murdstone mă duse cn încetul în odaia mea şi, 
odată acolo, îmi vâri capul sub braţul lui. 

„Domnule Murdstone, strigai, te rog nu mă bate. 
Am încercat să învăţ dar nu știu să spun când sunteţi 
acolo. 

— Nu ştii, zău? O să vedem“. 

Și numaidecât îmi trase una cu biciul. Atunci, îi 
'apucai mâna care mă ţinea și o muşcai din toate pu- 
terile. Şi acum scrâşnesc din dinţi, când îmi amintesc. 

Mă bătu după aceea, ca şi când ar fi vrut să mă 
omoare. Cu tot sgomotul ce-l făceam, auzii pași şi ți- 
pete pe scară şi recunoscui vocea mamei şi a lui Peg- 
gotty. Apoi d. Murdstone eşi, închise uşa cu cheia și ră- 
măsei întins pe jos, arzând, sgâriat, cu vânătăi, scutu- 
rat de o furie neputincioasă. 

Spre seară, Miss Murdstone intră cu pâine, lapte şi 
o bucată de carne, le puse pe masă uitându-se cu as- 
prime lu mine şi eşi încuind din nou. 

Incarcerarea mea ținu cinci zile, în care gândul că 
eram foarte vinovat apăsa pe inima mea mai tare decât 
dacă aş fi fost un mare criminal. 

Zilele mi se păreau foarte lungi, cât anii, şi sgomo- 
tele ce îmi veneau de afară, mi se păreau, în singu- 
rătatea și ruşinea mea, mai îngrozitoare ca orice... 

In ultima noapte a închisorii, fui deșteptat de o 
şoaptă. 

„Tu eşti, Peggotty? şi mă înfricoșai, până îmi dădui 
seama că vocea venea prin gaura cheiei. 

— Da, David, comoara mea. Nu face sgomot nici câi 


Mea | 


un șoarece, să nu ne audă pisica, şi știui că vorbea de 
Miss Murdstone. : 

— Cum îi merge mamei? E supărată tare pe mine? 

— Nu, nu prea tare, o auzii plângând. 

— Ce o să facă cu mine, Peggotty, ştii? 

— „Școală... Lângă Londra, răspunse Peggotty. 

— Când? 

— Mâine. . 

— Am s'o mai văd pe mama? 

— Da! Dimineaţa. David, drăguţule. Dacă în toate zi- 
lele acestea nu m'am ocupat. prea mult de tine, e că 
m'am gândit că era mai bine; pentru tine și pentru 
altcineva. David, drăguțule, mă auzi, mă înţelegi? 

— Da-a-a, plângeam eu. 

— Comoara mea, șopti Peggotty cu multă milă, uite 
ce vroiam să spun: nu trebue să mă uiţi niciodată; nici 
eu nu am să te uit... și voi avea mereu grije de mama 
şi am să-ţi scriu, cu toate că nu sunt aşa de învățată... 
şi apoi...“ 

„„ Aici, Peggotty, neputând să mă sărute, sărută broasca 
uşii. 

„Mulţumesc, buna mea Peggotty, mulţumesc. Vrei 
să-mi promiţi că vei scrie d-lui Peggotty, micuţei Emily 
şi lui Ham să le spui că nu sunt chiar așa de rău șică 
am să le păstrez toată prietenia mea, vrei?“ 

Buna fiinţă îmi făgădui şi ne sărutarăm prin gaura 
cheii; chiar mângâiai clanţa, ca şi cum ar fi fost obra- 
zul cinstit al lui Peggotty şi ne despărţirăm. 

A doua zi de dimineaţă, Miss Murdstone apăru ca 
de obicei și mă anunţă că voi pleca la școală, ceeace 
nu era pentru mine o noutate așa mare cum credea ea. 

Jos găsii pe mama foarte palidă, eu ochii roşii şi 
mă asvârlii în braţele ei, cerându-i iertare din fundul 
inimii mele zdrobite. 

„Oh! David, Caută să devii mai bun. Roagă-te la 
Dumnezeu să te facă mai bun. Eu te iert, dar îmipare 
aşa de rău că porţi în suflet porniri aşa de rele“. 

li băgaseră în cap, mi-am dat seama cu tristeţe, că 
aveam o fire rea şi aceasta, mai mult decât plecarea, 
o mâhnea. 

Incercai să mănânc, dar lacrimile îmi cădeau pe 
pâine şi curgeau în ceai. Vedeam, din când în când, pe 
mama aruncându-și privirea spre mine şi apoi întor- 
când-o spre Miss Murdstone, care veghea, apoi plecân- 
du-şi ochii în jos. 

O căutai din ochi pe Peggotty, dar nu era nici ea, 
nici d. Murdstone. 

„Scoborâţi cufărul domnișorului Copperfield, spuse 
Miss Murdstone, când se auzi un sgomot de roţi la 
poartă. 

Bătrâna mea cunoştinţă, căruțașuly era la poartă. 
Luă cufărul şi îl încărcă în căruţă. 

„La revedere, David, spuse mama, pentru binele tău 
pleci. Ai să vii în vacanţă şi ai să fii mai cuminte. 

— Clara, o strigă Miss Murdstone. 

— Bine, draga mea, răspunse mama, care mă ţinea 
în braţe, te iert, copilașul meu. Dumnezeu să te binecu- 
vânteze. 

— Clara!“ strigă din nou Miss Murdstone. 

Miss Murdstone avu bunătatea să mă conducă până 
la căruţă, spunându-mi în drum că nutreşte speranţa 
că am să mă îndrept înainte de a ajunge rău. Mă ur- 
cai în căruţă, iar calul cel leneș o porni, 


(Va urma) 


=Uriașul rapunuoR= 


POVESTE ITALIANĂ 


ine merge în pădure să caute fragi sau bureți 
şi o ia drept înainte pe cărare, ajunge la o că- 
suță atât de albă, încât pare de făină, cu trei 
să ferestruici, un horn şi 0 cocină. 
In cocină, în loc de purceluşul trandafiriu, 
e capra Dede, cu un clopoțel la gât şi cu părul mai lucios 
şi mai des, decât al reginei din Madagascar. 
In pragul uşii, ese o femeie şi strigă: „Ubi! Ubi!“ 
Un băeței de opt ani, sare afară: 
„Iată-mă, sunt aici ! 
— Când o duci pe Dede la iarbă grasă ?“ 
Şi Ubi pleacă la păşune cu Dede. 
Se aude departe securea tatălui, care taie lemne. Pă- 
durea e răcoroasă, pătată de soare şi răsună de cântece. 
Copacii şi păsărelele îi cunosc bine pe Ubi şi pe Dede: 
îi văd trecând aproape în fiecare zi, din Martie până în 
Octombrie, şi îi primesc cu semne şi cu cântece. E aşa 
de frumos să vezi trecând un copil nevinovat şi o căpriță, 
care gustă cu atâta băgare de seamă. ierburile cele mai 
sărate, ca să facă un lapte plăcut stăpânilor ! 
Iată-i pe Ubi şi pe Dede în poiană, la iarbă grasă. 
Lăsaţi căprița să aleagă: 
„Tu îmi placi, tu nu; tu îmi placi, tu nu“ 
Şi în timp ce muşcă florile, sună clopoțelui. 
Ubi şi-a făcut un fluer de soc şi orchestra e complectă. 
Pui de păsări privesc afară din cuib şi le vine poftă să 
cânte : dar nu ştiu decât să silabisească. 
Deodată, iată că vine Uriașul pădurilor. Brazii, cas- 
tanii şi stejarii îl cunosc de mult. Il aud sforăind în vi- 
zuina plină de frunze uscate ; îl văd trecând noaptea pe 
potecile ascunse, întorcându-se cu miei furaţi dela păstori, 
agățând de crengi pieile însângerate : aprinzând focul sub 


frigare, cântând ca o orgă dezacordată cântecul vârcolacilor. k 


„Simt miros de miel 
Şi mă ling pe buze, 
Căci nu mă înşel" 


Ubi cască gura la uriaş. E un om păros, înalt cât 
un mnnte. In mâna noduroasă ca o buturugă, învârteşte o 
măciucă, Unde calcă, iarba nu se mai ridică. 

„Cine eşti mata ? îl întrebă Ubi, nu te-am văzut nicio- 
dată prin părțile astea. Poate te-ai rătăcit ? 

— Imi place căprița ta, răspunse uriaşul. 

— Dede place la toți şi dă atâta lapte, încât ne mai 
rămâne şi ca să facem brânză şi smântână. 

„Dacă treci prin partea aceea, o să vezi o casă mică şi 
albă. Să strigi „Argia”!. Și mama mea o să te poftească 
înăuntru şi o să-ţi aducă pâine din cuptor şi lapte dela 
căprița noastră“. 


` 
Deme 


Uriaşul hohoti din râs: .Căprița ta îmi place şi o să 
o iau !“ 

Zicând aşa, apucă pe Dede de sgardă şi plecă cu ea. 
Ubi începu să se vaete şi să zică: 

„Vai ! Dar căprița e a mea ! N'o avem de cât pe aceasta. 
Unde mergi, om rău şi urâcios? Nu auzi că Dede plânge 
şi nu vrea să meargă cu tine? Dă-mi-o înapoi!. Nu se 
face aşa ceva unui copil, te vede Dumnezeu !“ 

Dar uriaşul era departe. Behăitul lui Dede nu se mai 
auzea. Sunetul clopoțelului se pierdea printre copaci. 

Lui Ubi îi fu teamă de singurătate. Incercă să cheme 
căpriţa : nu răspunse nimeni. 

„Vai !, începu băețelul să plângă, cum o să mă întorc 
eu acasă fără Dede!' 

Atunci brazii cei mai înalți, mişcați de vânt, se aple- 
cară un pic şi îi ziseră: „Fugi şi prinde-l, noi îl vedem; 
acum trece vadul“... & 

Şi Ubi o luă la fugă, pe urmele uriaşului. 

„Acum se urcă pe dealul mesteacănilor... 

— „Nu-l mai vedem... 

— „Jată-l: s'a oprit să răsufle...“* 

Şi Ubi fugea, cu sufletul la gură. 


* * 
x 


Uriaşul ajunse într'o cârciumă. 

Era obosit de drumul pe care-l făcuse. Se trânti pe 
un scann şi bătu cu pumnul în masă, strigând cârciumarului: 
„Adu-mi o pâine de şapte kile, o pulpă de berbec şi un 
butoiaş de vin. Bani nu am, dar îți dau în schimb capra 
aceasta“. Şi arătă pe Dede. 

In timp ce o servitoare îi aducea mâncarea, el îşi legă 
de picior căprița, ca să nu fugă. 

Pulpa de berbec era bine friptă, pâinea proaspătă şi 
vinul minunat. 

„Cârciumare, căprița pe care o să ţi-o dau, e grasă şi 
bine îngrijită şi dă mai mult lapte decât o vacă“. 

Mişcând piciorul, suna clopoțelul lui Dede, culcată 
sub scaun. 

„Nu face încă două butoiaşe ?“ 

Şi cârciumarul mai aduse două butoiaşe. 

Intre timp, ajunsese şi Ubi la cârciumă şi ascuns a- 
proape de uriaş, îl auzea cum mestecă fără răgaz şi bea 
fără măsură. 

Vedea ochii speriați ai lui Dede, închizându-se şi des- 
chizându-se în umbră. Ă 

Cu băgare de seamă, se strecură printre scaune, ajunse 
lângă Dede şi sărutând-o pe ureche, îi şopti ; .,Taci, pen- 
tru Dumnezeu !“ 


6 
Pewi KLOS 


poue a = 


O deslegă binişor şi ca să nu fie auzită, lăsă clopoțe- 
lul legat de piciorul uriaşului. 

Iată-l pe Ubi fugind cu căprița în pădure. printre 
brazi. Păsărelele din cuiburi, îşi strigă din cracă în cracă: 
„L-a păcălit ! L-a păcălit !“ 


* x 
> 


După ce goli cel din urmă butoiaş, uriaşul deveni 


Doui copii și doui pui de lei în grădina zoologică din 
Boston (America). 


„+a 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pnei, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 

it cu o mulțime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


melalconic. Era încredințat că făcuse o treabă proastă şi 
se gândea că e timpul să o îndrepte. O căpriţă cu clopoțel, 
ca aceea pe care O avea legată de picior, prețuia mai mult 
decât o pâinică, o costiță sărată şi trei butoiaşe de vin. 

Limba i-se împleticea şi mintea i-se întuneca. Chemă 
pe cârciumar: “O capră ca a mea costă o avere, iar masa 
ta se plăteşte cu un ban.“ 

Cârciumarul făcu socoteala : 

„Să vedeți, domnule, vă mai 'dăm o prăjitură. Capra 
dumitale nu e aşa grozavă. Dar unde este?“ 

Uriaşul mişcă piciorul şi clopoţelul sună: „O auzi? 
E obosită de drumul pe care l-am făcut. Mai adu-mi o 
înghițitură de vin bun şi vino să ţi-o iei“ 

Cârciumarul aduse vinul şi se aplecă să caute ceeace 
i-se cuvenea. 

„Și. mă rog, unde e capra asta, pe care nu o văd? 

Dacă dumneata eşti animalul, cu clopoțelul la picior, 
atunci ai greşit cârciuma“ 

Uriaşul se aplecă şi el şi rămase mirat, privind în 
toate pătțile : „Acum era aici, acum era aici !“ Cârciu- 
marul ridică vocea şi se strânse lumea de pe stradă. 

„Mi-a mâncat o pulpă de berbec, făgăduindu-mi o capră 
cu lapte şi, ca să mă păcălească, şi-a legat de picior clo- 
poţelul acesta şi a sunat în timp ce mânca. 

— Ce hoţ! 

— Ce măgar! 

— E viclean ca o vulpe! 

— Eu îl cunosc! 

— Şi eu! E vrăjitorul care trăeşte din hoţii şi atacă 
turmele, în pădure.“ 

Oamenii alergară să-şi ia ciomegele şi îl bat fără milă. 
Iar el o ia la fugă, urmărit de ei şi de n'ar fi fost pă- 
durea, care să-l ascundă, povestea se sfârşea cu o înmor- 
mântare, 


In româneşte de 
MARGARETA PETCU 


TOAMNA 


Trec călători întârziaţi 

Cu aripile întinse 

Şi zboară în stol peste Carpaţi, 
Ce-au piscurile ninse. 


Din vânt îmi vine pe obraz 
Un strop de ploaie rece, 
Privesc, ușor pe sus plutind 
O frunză care trece. 


S'au scuturat copacii toţi, 
lar frunzele-au țesut covoare 
Şi calde lacrimi mi-au picat 
Privind natura care moare. 
CONSTANTIN CAȚARU 


== 
O clasă întreagă conjugă un verb 


Profesorul : lonescule, ce este un substantiv ? 

Elevul: E un nume de ființă sau de lucru. 

Profesorul: Ai putea să-mi dai un exemplu ? 

Elevul: Tonoglobine Irraddiâ vinul tonic pe care-l iau de trei ori pe zi 
este un substantiv. 

Profesorul: Și încă unul din cele mai substanțiale substantive. Bine 
lonescule. Dar fiindcă veni vorba de Tonoglobine, ai putea să-mi spui din ce 
se compune acest cuvânt? 

Elevul: Numai din două părți: din „Tonic" și „Hemoglobine”. Tonic 
fiindcă întărește corpul slăbit de muncă sau de boală. Hemoglobine, fiindcă 
această substanță care formează 90%/, din trupul globulelor roșii din organism, 
constitue baza însăși a Tonoglobinei. 

Dar dacă cuvântul se compune numai din două părți, Tonoglobine ca 
preparat e format și din alte substanțe, toate menite să vindece radical anemia, 
să redea pofta de viaţă și de muncă, să stimuleze creșterea la copii și adolescenți. 

Profesorul: Eşti un mic savant. Constat cu plăcere că nu ţi-ai pierdut 
vremea la lecţia de igienă. Și iei de mult Tonoglobine ? 

Elevul: De aproape 5 luni. Eu il iau sub formă de vin— delicios domnule 
Profesor — iar sora mea de 5 ani sub formă de sirop. 

Profesorul : Perfect. lată o excelentă lecție de gramatică și de igienă 
în acelaș timp. Bine, lonescule. Pentru data viitoare, toată clasa îmi va conjuga 
verbul : „Eu iau Tonoglobine" la toate persoanele și la toate timpurile. 


pa = 


a 


DEŞTEPTUL DE HĂPLIŞOR 


„Hăplişor“, îi zice Haplea, „Vezi ca toate să se-aprindă, . Hăplişor în drum ce face 
„La băcan dă fuga drept, E De-s stricate, nu lua! aa Cu chibrituri cumpărate? 
Du-te cumpără chibrituri, — Inţeles-am, taică dragă, Tot le freacă de cutie 

Insă fii băiat deștept. Cât îți seamăn vei vedea“. De se-aprind, le'ncearcă toate, 


Ș'auziţi-l: „Bun e ăsta, Pân'acasă toate-s gata, Mai târziu, cam pe Vamiază 
„O, ce flacăr'a făcut! pi N'a lăsat un băț întreg. Frosa-i zice: „Hăplişori 
Ba şi ăsta, ba și ăla, „Mă'ntrecuși, îi zice Haplea, ii Nee bine ss asa bolnavă 
ret aos j ; Eşti de zece ori mai bleg“ T)ă_mi erei RE - 
Bravo mie-s priceput! $ e ori mai bleg“. Dă-mi o mână de-ajufor. 


Pipi 


„la trei ouă și le fierbe Când le-aduce-s tari ca piatra. „Fost-au trei, deci nouă minute, 
Trei minute, nu uita, „Ce-ai făcut cu-aceste ouă?“ E Nouă'n cap au stat pe foc. 
Vreau să fie mai zemoase Æ ’Ntreabă Frosa, iar băiatul: — Aoleo, ce mai odraslă! 

— Lasă mamă, vei vedea“. „Trei ori trei fac tocmai nouă; Zece Haplea la un loc“. 


MINEATA 
Ae PLILOR 


MAIMUŢA_M 


1) Pelicanul cel prea lacom 
Stă la lac,la pescuit, 


Şi 'ntr'o oră sau chiar două, 
Peşti cam mulţi a înghiţit. 


3) Când îl vede că-i aproape, 
Coada "n gâtu-i învârtește, 
De nevoe el deschide 
Ciocul, care-i plin de peşte. 


OINEN 


ILOSTIV 


2) Plin e ciocu-i—şi se 'ntoarce 
Pelicanul dela lac, 

Dar maimuța zice’n gându-i: 
„Ai să vezi ce am să-ți fac!“ 


4) Peştii sar şi es afară, i 
lar maimuța cea de treabă 
li culege şi în ma i 
li aruncă mai de grabă. i : 
TUŞA NICULINA 


Don Quijotie e făcut cavaler de un cârciumar despre a 
cărui cârciumă credea că este un castel. 


UNTEM încredinţaţi că foarte mulţi tineri au 

citit nemuritoarea carte Don Quijotte de ne- 

muritorul scriitor spaniol M. Cervantes. Au 

trecut peste 320 de ani, de când a apărut 

-acest roman. Totuși, el se citește şi astăzi şi se 
va citi mereu cu plăcere, cu pasiune şi cu folos. 

Ce este Don Quijotte? Este tipul omului bun, cinstit, 
foarte curajos, dar cu capul în nouri și... cam scrântit 
la minte, Nu vede lucrurile aşa cum sunt, ci așa cum 
şi le-a făurit în închipuirea sa. lar la Don Quijotte 
(citește: Chihote) o ia razna în tot momentul. 

E un om, care mănâncă puţin, dar citește mult. E 
slăbit trupește, este lung şi deșirat, dar capul îi este plin 
de romanele de cavalerie ce a citit. Sub influenţa acestor 
romane, se scrânteşte la minte şi ia o hotărâre: să por- 
nească prin lumea largă şi să repare toate nedreptăţile, 


Don Quijotte convinge pe țăranul Sancho Pancia 
fie scutierul său și să meargă cu el. 


ocrotind pe cei slabi şi prigoniţi, pe orfani şi pe văduve 

Pleacă deci de acasă, înarmat ca un cavaler din 
Evul Mediu şi. călare pe Rosinanta, o mârţoagă lungă și 
deşirată, ca- şi el şi căreia îi puteai număra toate coastele, 

Insă un cavaler trebue—așa cum stă scris la romanele 
de cavalerie—să-și aleagă o prinţesă sau o doamnă ori 
domnişoară de familie mare, în numele căreia să lupte 
şi să înfrunte toate primejdiile. Neavând alta la îndemână, 
Don Quijotte alege pe o ţărăncuţă din satul vecin Toboso 
şi o numește cu numele romantic de Dulcinea de Tóboso. 
Partea amuzantă este însă că țărăncuţa aceasta habar 
n'avea că devenise aleasa gândurilor lui Don Quijotte. 
Nu ştia, de pildă, că Don Quijolte ofta şi ziua şi noaptea 
după dânsa și că în numele ci dădea toate luptele, cerând 
dela toţi pe care întâlnea în drum, să declare că fiinţa 
cea mai frumoasă, cea mai nobilă şi mai inteligentă este 
ea şi numai ea. 


Din cărțile celebre pentru tineret 


de Cervanics 


După ce a mâncat bătae, Don Quijotte e pus într'o 
căruță-cușcă şi dus din nou acasă la el. 


Tot la romanele citite de Don Quijotte stătea scris 
că un cavaler nu poate purta acest nume, dacă nu este 
icā, dacă nu este făcut cavaler de un alt ravaler. 


NA AS 
ENIAD Wa ni 


NE ; ) pIE să iv 
SN | an fă 
; > LAN 


Ş 
N 
(4 
IAN DA JE 


Pa 
pă 
EQ 


Sancho Pancia, făcut în glumă guvernatorul unei insule, 
e oprit de un așa zis medic să mănânce. 


Insă pe vremea lui Don Quijotte nu exista nici o urmă 
din cavalerii rătăcitori din Evul Mediu. 
Totuşi, Don Quijotte ia drept castel prima cârciumă 


> Zr Da 


D 


() 


Vestita luptă a lui Don Quijotte împotriva morilor de vânt, 


Qira 


Don Quijotte silit să se întoarcă pentru totdeauna acasă, 
după ce fusese învins în luptă. 


la care se abătu şi cere cârciumarului, despre care e 
convins că e cavaler şi stăpân al castelului, să-l bo- 
teze cavaler. 

Incă ceva: îi trebue şi un scutier, așa cum aveau toți 
cavalerii. Drept scutier, Don Quijotte ia pe Sancho Pancia, 
un țăran bondoc din acelaș sat şi căruia, ca răsplată, îi 
promite prima insulă ce va cuceri. 

Nu se putea o deosebire mai mare, decât deosebirea 
dintre aceşti doi oameni. Don Quijotte e lung, deșirat, 


șircală 


NTR’O zi de toamnă, un ţăran zise soţiei sale: 
„Pune-mi în traistă ceva de-ale mâncării, că 
merg la pescuit“. 

Țăranul merse la un râu în apropiere şi 

prinse atâţia pești, că umplu căruţa. Dar o 

vulpe, șireată cum sunt toate vulpile, îl văzu când se 

întorcea seara acasă. “Ce bine mi-ar prinde mie peştii 
aceştia!“ își zise vulpea. 

Şi ce făcu? Se lungi în mijlocul drumului şi stătu 
nemișcată, prefăcându-se că e moartă, Când o văzu, țăranul 
îşi zise: „Ce cadou frumos am să fac nevestei mele cu 
blana acestei vulpi!“ 

Ridică, aşa dar, vulpea de jos, o puse în căruță şi 
își văzu înainte de drum. Insă, încet, încet, vulpea aruncă 
din căruţă toţi peştii apoi sări şi ea, fericită că s'a ales 
cu o mâncare așa de bogată. 

Când sosi acasă, ţăranul zise nevestei sale: „Dacă 
ai şti ce blană frumoasă ţi-am adus!“ 

— Unde este? întreabă ea. 

— Im căruţă la un loc cu peștii.“ 

Dar în căruţă nu mai erau peşti, precum nu era 
nici urmă de vulpe. Țăranul văzu, dar prea târziu, 
că fusese păcălit de vulpe: acum nu mai era nimic 
de făcut. s 


Sancho Pancia, dinpotrivă, e mic de statură, îndesat şi 
gras, par'că l-ar fi umflat cineva. 

Don Quijotte e un idealist, hrănindu-se mai mult cu 
închipuiri, decât cu mâncare. Sancho Pancia nu se gân- 
deşte decât la mâncare şi la somn. 

Acești doi oameni pornesc dealungul Spaniei. In 
lipsă de cal, Sancho merge călare pe măgar. Don Quijotte 
atacă pe nişte trecători, fiind convins că sunt cavaleri 
duşmani, Dar e dat jos de pe cal. bătut măr,apoi pus 
într'o căruţă-cuşcă şi adus acasă la el. 

Fuge din nou şi are o mulţime de peripeții, printre 
care vestita sa luptă împotriva morilor de vânt. Despre 
aripile morilor de vânt credea că sunt brațe de uriaşi, 
veniţi să-l înfrunte. Tot așa cum despre o turmă de oi 
el a crezut că este o armată duşmană. 

La urmă e învins de un concetăţean de al său, care 
se îmbrăcase în haine de cavaler şi silit să se întoarcă 
acasă, unde moare după puţin timp. Mai înainte de a 
muri. își revenise în fire şi își dăduse seamă de nebunia sa. 

ȘTIE TOT 

Singura datorie a copilului e să-și mulțumească părinții cu 
purtarea frumoasă și învățătură bună, iar marea datorie a părinților 
e să-și îmbrace copilul curat și frumos, ceeace va contribui mult 
la desăvârșirea educației și a caracterului său. 

Veniţi deci cu toții la magazinul „PARIS" unde veți găsi cu 
prețuri fixe și extrem de eftine cea mai elegantă imbrăcăminte 
pentru copii de toate vârstele. 


Magazinul „PARIS" 


STR. SMARDAN No. 30 


Singura și cea mai mare specialitate în confecțiuni pentru copii. 
Lada adadaaaaă 


Și lupul prostul 


Pe când vulpea mânca pești, iată că veni şi jupânul 
„Bună seara şi poftă bună, cumătră. 
Bnnă să-ţi fie inima, jupâne lup, îi răspunse vulpea. 

— Nu-mi dai şi mie câțiva peşti? 

— Mergi şi prinde singur. 

— Dar eu nu ştiu cum se prind peștii, îi zise lupul. 

— Mergi la râu, pune coada în apă şi ai să vezi 
câţi ai să prinzi.“ 

Prostuţul de lup crezu, merse la râu şi îşi vâri coada 
cât mai adânc în apă. Se înoptă, se lăsă un frig groaznic, 
iar apa râului îngheţă. Coada lupului rămase prinsă în 
ghiaţă ca într'un cleşte, 

Lupul simţi că i se face coada din ce în ce mai 
grea şi zise în sinea sa: „De sigur că de coadă saa-. 
găţat un peşte. mare !“ Insă, când voi să se întoarcă pe 
partea cealaltă, văzu că nu se mai poate mişca. Dispe- 
rat, se porni să urle. Auzind urletul, oamenii din sat 
alergară înarmaţi, care cu ciomege, care cu coase şi 


lup. 


furci. Lupul când îi văzu, se smunci puternic, lăsă coada 
în apă și numai aşa putu să scape. 

lar vulpea, care, pitulată după un copac, văzu tot 
ce se întâmplase, s'a pornit să râdă și se zice că râde 
pănâ în ziua de astăzi. 


— 


STAN PROTOPOPESCU 
p = 


Ghem Ghemuleţ, Mitu, Pac şi alţii 


Povestire cu pa si cu câini 


de MARIA SOREL 


A 12. Trista moarte a doi câini memme 


N'am să uit așa de repede ceeace am văzut şi auzit 
acum trei seri, când ne întorceam acasă cu Moş Nae. 
Veneam dela un cinematograf. unde văzusem filmul 
David Copperfieid. Ne interesa filmul acesta cu atât mai 
mult. cu cât înduioșătorul roman cu acelaş titlu se publică 
în „Dimineața Copiilor". 

Din pricina că filmul e trist, tot aşa cum e şi roma- 
nul, nici Moş Nae, nici eu nu eram veseli. Ne gândeam 
şi unul şi celălalt la multele şi grelele necazuri de care 
David Copperfield avusese parte-în copilărie. 

Dar când ne-am apropiat de casa noastră — am 
spus şi altă dată că eu stau la Moş Nae — ne-a fost dat 
să auzim ţipete şi plânsete, care ne-au făcut să ne oprim 
locului grozav de speriaţi. Oare, ce nenorocire să se fi 
întâmplat în timpul când am lipsit de acasă? 

Venindu-ne din nou în fire şi făcându-ne curaj, am 
intrat în casă. Am răsuflat mai ușuraţi, când am văzut 
că ai noștri sunt bine şi sănătoşi — şi oamenii, şi căţeii 
Pac şi Chit, şi pisicile Ghem Ghemuleţ și Miţa, Cu toate 
acestea, Florica, Jenny şi fata din casă plângeau, pe când 
cei doi căţei, ridicaţi în două labe, se uitau pe fereastră 
şi lătrau, dar un lătrat ce semăna mai de grabă a plânset. 

„Ce este şi dece plângeţi?* am întrebat noi pe 
Florica şi pe Jenny, pe când Ghem Ghemuleţ venise să-l 
mângăiu şi mai ales să-l scarpin, ceeace lui îi place foarte 
mult. Ele ne-au arătat cu capul şi cu mâna spre curtea 
casei de alături și abia au putut să ne spună printre 
lacrimi: „l-au otrăvit pe amândoi! Acum amândoi se 
sbat de moarte! A venit un medic veterinar, însă a spus 
că n'are ce le face şi că nu-i poate scăpa“. 

A fost deajuns să ne uităm şi noi în curtea casei, 
care este alături de casa noastră, ca să înţelegem despre 
ce este vorba. Am înţeles, dar în aceiași clipă ni sau 
umplut şi nouă ochii de lacrimi. 

In curtea aceea am văzut doi câini, pe care îi cu- 
noşteam aşa de bine. Erau doi câini lupi, câini frumoşi, 
inteligenţi, foarte buni de pază, dar care nu făcuseră ni- 
mănuia nici un rău. Nu muşcaseră pe nimeni şi nicinu 
speriaseră măcar pe cineva. Aceasta, pentrucă zi şi noapte 
erau ţinuţi în curte şi nu li se dedea nicio dată drumul 
pe stradă. 

Insă acum, unul dintr'inşii stătea lungit şi mort, pe 
când al doilea se sbătea în ghiarele morţii. Se cutremura 
tot, făcea spume la gură și se tăvălea pe jos, cuprins de 
dureri groaznice. In jurul acestui câine, stătea stăpânul 
lui, stătea medicul veterinar şi altă lume. 

La un moment dat, medicul veterinar, care îi dăduse 
să înghită lapte şi niște doctorii, zise cu uu aer trist: 
„Nu e nimic de făcut. Stricnina i-a ars intestinele“, Şi 
in adevăr, după două, trei minute Şi câinele acesta se 
lungi alături de tovarășul său și rămase nemișcat, după 
ce se zguduise de câteva ori. 

Va să zică, sărmanii câini au murit otrăviţi de cine- 
va în al cărui snflet nu licăreşte măcar o scânteie de 
milă, de cineva cu o fire mai sălbatecă decât a fiarelor 
din păduri. Un lup, un urs sau oricare alt animal săl- 
batec nu sfâșie și nu omoară decât atunci când este tare 
flămând. Foamea — şi numai foamea — îl constrânge 
să se arunce asupra altor vietăţi şi să Je mănânce. 

Dar otrăvitorul celor doi câini n'a săvârşit această 
crimă revoltătoare, fiind împins de vreo nevoie, căcinu 
Sar fi gândit să-i mănânce. A otrăvit pe cele două ani- 
male așa de bune şi devotate, numai din plăcerea săl- 
batecă de a pricinui suferinţe şi nenorociri. E o ticăloşie 
şi în acelaș timp o lașitate. Să ne ferim cu toţii de a 
a semăna cu astfel de oameni şi să ţinem şi mai mult 
decât până acum la câinii noștri, la pisicile noastre şi, 
în genere, la orice alt animal. 

„Dar văd că în chestiunea celor doi câini otrăviţi 
n'am spus totul, iar partea ce mai rămâne de povestit 
este tot aşa de tristă, este, poate, și mai tristă. 

Cei doi câini aveau, de sigur, un stăpân, fiindcă nu 
erau câini de stradă. Ceva mai sus am pomenit chiar 
de stăpânullor. Și acum să povestesc ceva despre dânsul, 


e 


Fiu unic la părinți, şi-a pierdut de mult pe tatăl său, 
încă de când era copil în vârstă mică. Rămăsese deci 
numai în grija mamei sale. Dar acum câteva luni, a 
încetat din viaţă şi mamă-sa după o lungă suferință. 

Sărmanul tânăr era, prin urmare, singur pe lume. 
O singurătate cu atât mai dureroasă, cu cât el însuşi 
este suferind. Este o suferinţă, care îl silește să stea - 
mereu în casă. N'are prieteni, în copilărie n'a sburdat 
şi nu s'a jucat, aşa cum sburdă și se joacă toţi copiii 
sănătoşi. Stă mereu singur, gândindu-se la soarta, care 
a fost așa de crudă pentru dânsul, 

Singurii săi prieteni erau cei doi câini. Cu ei stătea 
de vorbă, așa cum noi oamenii stăm de vorbă unii cu 
alţii. Câinii îl înțelegeau, precum și el îi înţelegea pe 
dânşii. Când în zilele cu vreme frumoasă: stătea în gră- 
dină, câinii veneau şi punându-și fiecare cele două labe 
de dinainte pe genuchii lui, îl priveau drept în ochi cu 
acea privire sinceră și prietenoasă și aveau aerul să-i 
zică: „Povestește-ne ceva!“ lar el le spunea poveşti cu 
câini şi.cu pisici sau le destăinuia necazul şi greul 
amărâtei sale vieţi. 

A doua zi după moartea mamei sale, puţin noroco- 
sul tânăr zicea, cuprinzând cu braţele pe cei doi câini: 
„De acum, voi sunteţi singurii mei prieteni în viaţă. 
Afară de voi, eu nu mai am pe nimeni pe lumea aceasta!“ 
Şi de atunci îi iubea şi mai mult și trăia nedespărţit 
de dânşii. 

Incă ceva, care arată inteligenţa deosebită a câinilor. 
Precum am povestit mai sus, când ne-am întors acasă 
cu Moş Nae, unul din cei doi câini murise, iar al doilea 
se sbătea de moarte. Insă stăpânul lor, când mersese să 
le dea de mâncare, nu văzuse pe câinele mort. De aceea, 
întrebă pe celălalt câine: „Dar unde e Lola?“ (Lola era 
numele unuia din câini). Drept răspuns, câinele care 
mai trăia, înțelegând ce-l întreabă, îl apucă de haină 
cu dinţii şi trăgându-l, îl duse la câinele, care zăcea 
mort. 

Văzând aceasta, bietul tânăr sa pornit să plângă. 
A plâns toată noaptea aceea și toată ziua următoare. 
Acum s'a mai potolit, dar stă amărât și zdrobit de du- 
rere. Acum se simte că este cu totul singur şi părăsit în 
lumea aceasta mare și largă. 


In seara acelei zile şi în casă la noi am fost cu toţii 
trişti şi amărâţi, iar Moş Nae, întorcându-se spre noi, 
ne zise: „Simt cu atât mai mult durerea tânărului nos- 
tru vecin, ai cărui câini au fost ctrăviţi, cu cât şi noi 
am pierdut rând pe rând atâţia câini, morţi cu toţii de 
otrava aruncată de oameni răi şi ticăloși. Aşa, cred că 
nu l-aţi uitat pe viteazul nostru Turcu. Ştiţi că într'o zi 
Turcu s'a bătut cu şapte câini şi că i-a pus pe toţi pe 
fugă, după ce le tăbăcise bine cojoacele. Vă aduceţi, de 
asemenea, aminte de Haiduc, minunatul câine ciobănesc, 
care putea lua premiul întâiu la orice expoziţie de câini. 
Apoi, n'aţi putut uita pe atât de simpaticul Lăbuş, nici 
pe bătrânul și cumintele Bubi, pe care îl aveam de doispre- 
zece ani. îl ţineţi minte şi pe Togo, acel buldog, care 
ne păzea așa de bine, că nici un om cu gânduri rele 
nu s'ar fi putut apropia nici de noi, nici de casa noastră, 
Dar Malec, dar Jap, unde sunt? Au murit cu toţii otră- 
viţi. Ce oameni răi mai sunt pe lume! Acum însă să 
avem toată grija de Pac şi de Kit, ca să nu pățească şi 
ei la fel. Să nu-i lăsăm singuri pe stradă şi chiar când 


„îi luăm cu noi, să le punem totdeauna botniţă“. 


12 


In noaptea aceea, n’a fost chip ca Pac să meargă 
şi să se culce la bucutărie, unde îşi are patul, ci a dor- 
mit la picioarele patului meu. 


(Va urma) 


ANA 


TRAINEE -j 


Reproducem schița de mai jos din „Almanahul $co- 
larilor pe anul 1936", care va apare peste câteva zile și 
va fi de o deosebită bogăţie şi variație, 


ra o zi mohorâtă, aproape întunecoasă, ziua 

în care locuitorii Brăilei, cu inima cernită de 

durere şi cu lacrimile în ochi, văzură trupe 

dușmane intrând în orașul lor şi ocupându-l. 

Ai fi zis că falnica noastră Dunăre şi oraşul 
sel atât de frumos şi întreaga întindere de jur împrejur 
se rugaseră de Dumnezeu să le trimită de sus o ceaţă 
cât mai deasă, care să le servească drept îmbrăcăminte 
de doliu şi să le acopere, pentru ca dușmanul să nu 
vadă cum îşi plâng durerea. 

Și aşa, în zăbranicul negru în care se înfăşurase 
natura, cavaleria duşmană, urmată de infanterie şi de 
artilerie își făcură intrarea în mândrul nostru port du- 
nărean. Oştenii României, striviţi de numărul copleşitor 
al dușmanului, se văzură siliți, după o împotrivire eroică 
şi după ce văzură că rândurile le sunt rărite cumplit, 
să se retragă în Moldova. Aci, arzând de focul răzbunării 
şi îmboldiţi de dorul de a fi din nou stăpâni pe pămân- 
tul cucerit provizoriu de dușmani, aveau să pregătească 
ei strălucitele victorii dela Mărăști şi Mărăşeşti şi să 
deschidă drumul care a dus la liberarea fraţilor subju- 
gaţi şi la alipirea de trupul Ţării a provinciilor ce ne 
fuseseră răpite în vremile de restriște pentru poporul 
român. 

Insă, deocamdată, vitejii noștri se retrăgeau, pe când 
duşmanii intrau în oraşul Brăila. 

Multe zile la rând pe străzile oraşului nu se auzea 
decât răsunetul de paşi al soldaţilor dușmani şi tropotul 
cailor lor. Locuitorii își plângeau încuiaţi în casă jalea 
şi durerea ce-i cuprinsese şi căutau să se ferească de 
orice atingere cu năvălitorii. 

Numai un preot cutreera, cât era ziua de mare, 
străzile şi intra pe rând prin casele oamenilor. Acest 
preot, om căruia vârsta înaintată îi încovviase trupul, 
dar nu-i slăbise câtuși de puţin dragostea de neam şi 
țară, era preotul Grigore Balaban. 

Preotul Grigore Balaban cerceta pe locuitorii orașu- 
lui şi se silea să le susțină curajul și să le întărească 
încrederea în victoria finală a armatei române. 

„Ai noștri şi aliaţii noştri, zicea el, luptă pentru 
dreptatea lui Dumnezeu. Luptă, pentru ca să nu mai 
fie apăsare pe pământ şi pentru ca toţi cei de un neam 
și de un sânge să fie la un loc intro singură ţară și 
sub o singură stăpânire, Dar Tatăl din cer, care ştie și 
vede totul, nu va părăsi pe cei drepţi, ca să ocrotească 
pe cei ce luptă împotriva dreptăţii. De aceea, să spunem, 
așa cum spunem la slujba dela biserică “Sus să avem 
inimile“ şi să nu ne pierdem cu firea.“ 

In felul acesta vorbea bătrânul preot Balaban, um- 
blând din casă în casă şi din om în om. Fireşte, dacă 
s'ar fi aflat de comandantul armatelor dușmane cam ce 
rost au vizitele zilnice ale preotului prin casele locuito- 
rilor, este sigur că l-ar fi arestat şi supus la chinuri 
incă din prima zi. Insă, trebue spus spre lauda Brăile- 
nilor, că nu s'a găsit nimeni, care să-l denunțe, iar el, 
când a fost chemat şi întrebat de comandantul dușman, 
“a mărginit să răşpundă : .„Merg cu botezul sau cercetez 
pe oamenii bolnavi. care au nevoe să le citesc câte o 
rugăciune sau să se spovedească.“* 

Dar într'o zi de Duminică, pe când vrednicul şi 
atât de inimosul preot slujea la biserică, iată că văzu 
intrând în biserică doi ofiţeri duşmani, însoţiţi de două 
loamne. Doamnele acestea locuiau de mult în orașul 
Brăila, însă erau de origină străină, deşi se ţineau și 
ale, ca şi cei doi ofiţeri, de religia ortodoxă. 

Să îndrăznească a eşi pe stradă şi a veni la sfânta 
ujbă braţ la braţ cu ofiţerii care Saps oraşul şi ne 
spurcă pământul țării! Nelegitimele !„ Așa își zise în 


DOAMNE 


Fapte frumoase din răsboiul nostru frumoase din răsboiul nostru 


sinea sa preoiii Badia emiirind ai de AA a Balaban. tremurând tot de mânia ce-l 
cuprinsese. Totuşi merse înainte cu slujba bisericească 

Insă, când ajunse la rugăciunea „Apără, mântueşte, 
păzeşte şi ne milueşte pe noi, Doamne!" preotul Balaban 
nu se mai putu stăpâni, ci zise, strigând cu glas tare: 
„Şi trăzneşte, Doamne, pe toți dușmanii Ţării şi pe toți 
câți li ce fac lor părtaşi!" 

Corul bisericii, ori cât de mult nu s'ar fi așteptat 
la o astfel de rugăciune, care nu stă scrisă la cărțile de 
sfânta slujbă, pătruns însă de un fior patriotic, răspunse 
prin cel mai bine simţit, prin cel mai puternic şi mai 
înălțător „Amin! ce cântase vreodată. 


O asemenea faptă de curaj nu putea fi iertată şi tre- 
cută eu vederea. Îndată după terminarea slujbei, preotul 
Balaban a fost arestat și dus ca să fie judecat de co- 
mandantul armatei dușmane de ocupaţie. 

„Ce rugăciune neobişnuită ai spus astăzi la biserică? 
l-a întrebat acesta încruntându-se. 

— Am cerut lui Dumnezeu, se grăbi să răspundă 
preotul, fără să clipească măcar din ochi, ca să trăz- 
nească pe duşmanii Ţării noastre și pe toţi câţi li se 
fac lor părtaşi.,, 

Această nouă dovadă de curaj produse asupra co- 
mandantului dușman o impresie foarte adâncă. Ba chiar 
un sentiment de bunătate îi pătrunse în suflet. De aceea. 
zise preotului : „Vreau să te scap, mai ales că ești om 
bătrân. Imi trăeşte şi mie tata, care trebue să fie cam 
de aceiaşi vârstă. Spune, aşa dar, că n'ai rostit cuvintele 
pentru care ești învinuit, şi îți dau numai decât drumul“. 

Dar părintele Balaban nu primi propunerea. „Eu, 
răspunse el, nu pot tăgădui ceeace am cerut lui Dum- 
nezeu în auzul tuturor credincioşilor din biserică. Nu 
tăgăduiesc şi nici nu mă căesc de fapta mea.“ 

Se stinse numai decât scânteia de bunătate din su- 
fletul camaradului dușman, care încruntându-se rău de 
tot, porunci ca preotul Balaban să fie pus în lanţuri şi 
aruncat în închisoare. Când i se puneau lanţurile, preotul 
ridică din nou glasul şi zise: .,Lrăzneşte, Doamne, pe 
dușmanii Ţării şi pe toţi câţi li se fac lor părtaşi !* 

Răspunsul dușmanilor a fost că, până l-au dus la 
închisoare, l-au ocărât, l-au seuipat şi l-au lovit cu pa- 
turile puștilor, El însă nu îeceta zicând: „.Lrăzneşte, 
Doamne, pe duşmanii Țării...!“ 

La inchisoare, părintelui Balaban i-a mers rău de 
tot, Nu i-se dădea decât la donă zile o dată o bucăţică 
de pâine neagră. In schimb, era bătut şi chinuit în toate 
felurile. El însă nu se văeta, nu se ruga de iertare, ci 
își repeta mereu rugăciunea: Trăzneşte, Doamne, pe 
dușmanii Tăril !“ 

După câteva zile. căzu greu bolnav. Atunci fu luat 
din închisoare şi dus la infirmerie. Dar cu acest prilej, 
dușmanii deteră dovadă de o răutate şi de o cruzime 
fără seamăn. Bătrânul preot, care era așa de bolnav, a 
fost culcat în adins într'un pat în care în ajun murise 
unul de tifos exantematic, iar patul nu fusese curățat și 
desinfectat. 

Aceasta însemna că preotul fusese pus să moară, 
fără speranţă de scăpare. Totuşi, nu se plânse și nici 
nu se înjosi să ceară să fie dus în alt pat şi în altă 
cameră. Se mărgini numai să le zică: „Stiu că m'aţi 
pus în patul acesta, ca să vă scăpaţi de mine, însă ni 
veţi scăpa de mânia şi de pedeapsa lui Dumnezeu. Du 
aceea, zic din nou: „Trăzneşte. Doamne, pe duşmanie 
Ţării !“ 

Cu aceste cuvinte, vreduicul preot îşi dete sufletul, 
care merse drept la Raiul lui Dumnezeu. De sigur, că 
acolo a tresărit de bucurie, când a văzut că rugăciunea 
i-a fost ascultată şi că sfânta dreptate românească a 
eşit biruitoare. 


N. BATZARIA 


MEA 


-y "TA 


PE diicrite 


Esculap, părintele medicinei 


— Poveste mitologică — 


Esculap era fiul zeului Apolo (zeul soarelui) şi al 
nimfei (oronida. Insă Coronida, căreia îi plăcea mai 
mult să sburde şi să se joace, decât să îngrijească de 
copil. îl uită într'o livadă. Esculap fu luat şi crescut de 
păstorul Epidaur, căruia îi fusese adus de câinele său 
şi de o capră. 

Capra se oprise lângă Esculap, care ţipa de foame, 
şi îi dăduse să sugă din laptele ci; iar câinele, care pier- 
duse urmele caprei, conduse pea mândoi la stăpânul său. 
Aşa se face că Esculap a crescut printre păstori, a în- 
ceput să cunoască ierburile și să scoată din ele leacuri 
de boli. Pe de altă parte, centaurul Chiron îl învăţă 
ştiinţa medicinei. Când Esculap crescu mare, deveni un 
medic minunat, care vindeca pe toţi bolnavii. 

Tocmai în vremea aceea izbucni în Italia o ciumă 
groaznică, de care oamenii mureau ca muștele. Oraşul și 
satele erau pustii, iar oamenii în disperare. Atunci, O 
delegaţie merse din Italia în Grecia și se rugă de Esculap 
să vie în Italia şi să pună capăt ciumei. 

Esculap nu se îndura să părăsească Grecia. Totuși, 
spuse delegaților din Italia că s'ar putea ca într'una din 
zile să meargă şi să-i scape de ciumă. 

In adevăr, câtăva vreme după aceea se răspândi în 
Italia vestea că Esculap a venit, dar că a venit în chip 
de şarpe. 

Nu se ştie cum de s'a putut răspândi asemenea veste. 
Fapt este că ciuma încetă și că de atunci până în zilele 
noastre farmaciile au ca simbol un şarpe în jurul unui băț. 


V. St. 


Jocul cu Sultanul 


Jucătorul, care trebue să facă pe Sultanul, stă serios 
şi măreț având un turban sau o pălărie caraghioază, iar 
în mână un sceptru. Sceptrul poate fi un măturoiu sau 
un linguroiu. Ceilalţi jucători îngenuchiază unul câte 
unul înaintea lui şi privindu-l în față, declamă, căznin- 
du-se să fie cât mai serioşi: 


„O Sultane măreț, 

Ce te fii așa semef, 
Inainte-fi eu mă 'nchin 

Nici nu râd, nici nu suspin“ 


In timpul acesta, Sultanul va face strâmbăturile cele 
mai caraghioase, ca să-i. facă pe jucătorii ce stau înaintea 
lui să râdă. Cel ce râde, plăteşte o amendă, iar cel ce 
stă tot timpul serios, devine la rândul său Sultan, 


Să-i găsească mingea! 


mititelule ?**, à 
„Mi-a fugit mingea în sus şi te rog să 


Aviatorul, „Ce vrei, 
Copilul 
cauţi printre nouri“; 


mi-o 


Unde-i zâna? 


= 
FD RX g 


Cei doi copii. „Aci locueşte zâna copiilor? 

— Da, dragii mei, şi locuește pe undeva aproape. 
Căutaţi o și o veţi găsi“. 

Să o caute şi cititorii noştri, că o vor găsi în de-t 
senul de faţă. 


O muscă din cifra 8 
3 
8 JA 
Vedeţi că cu puţine trăsături, puteţi face o muscă 


din cifra 8. 


Drumul la cămilă 


Nina şi Titel au mers să viziteze animalele dela uti 
circ. li interesează însă mai mult o cămilă cu două co- 
coaşe şi doresc să o vadă de aproape. Dar de unde stau 
ei şi până la cămilă drumul este cani încurcat, Cine le 
poate arăta acest drum, fără să se înfunde ?, 

Să încerce drăguţii cititori şi Îl vor găsi, 


Cifre vegetale 


lată un nou fel de a serie cifrele cu flari, verdeață 
şi legume, 


14 


Concursul de jocuri pe luna Noembrie 


SERIA Il 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 


abonamente pe 6 luni și 4 abonamente 


Romb geografi 


+ 


1) Consoană 2) Apă în Rusia 3) Jud. în Basarabia 4) Fluviu 
în Egipt 5) Consoană. 
Vertical la fel 


BEBE, TUDOR, PUIU 


Omonime 


1) Moşia fiind . „„ boierul . . . . . fiilor săi brazdele 
făcute de pluguri. 

2) Un .... ., fiindcă așa i-se zice ţiganului, bând prea 
mult .. . s'a îmbătat. 

3) Deşi areo ... care macină bine, el o să 
sărac, fiindcă nu prea are de lucru. 

4) Radu întâlnindu-se cu un prieten şi vrând să facă pe 
se opri înaintea lui şi se prefăcu că-şi încheie ... . 

5) Când am fost în .. . . . Constanța am văzut o minune 
mare: toți marinari au acelaş. .... Fiindcă mi-a plăcut foarte 
mult m'am gândit să. . . . şi euacelașfelde costum 6) Banul . . 
i-a făcut cadou lui Mihai Viteazul o . . cu nasturi de aur. 

Omooime sunt cuvinte cu înţeles deosebit. 


BEBE, PUIU, TUDOR 


A. e o o 


OFRI R 


Joc combinat 


T i 


Coloana a 1) Mă duc în jos 2) Regesc 3) Băşică mare umplută 
cu gaz, cu ajutorul căreia străbatem aerul. 4) Nestatornic ca ţiganul 
5) Amânare, păsuială. 6) Defect 7) Cartea sfântă a turcilor. 

Coloana b 1) Pasăre cântăreaţă 2) a adormi puţin 3) Diavoli 
4) Inalţ 5) Caturi 6) Plantă care se întrebuințează mult la gătit. 
7) Pantaloni ţărăneşti. 

Coloana c 1) Vas de sticlă 2) Port în România 3) Capitală în 
în Europa 4) Capitală în Europa 5) Ziar 6) Aşchie 7) Sac de soldat. 


X. Y. Z. 
auuu 


CUPON DE JOCURI SERIA Il 


PE LUNA NOEMBRIE 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


Li iri LU 


Intgajă lad 
4 A 
i JU- e LUIG ---- pozat? 


pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. ; 
Cuvinte încrucişate 


= EAD i 


L dI pA 


sE 
SR 
& 
2 
ha 
= 


Orizontul 1) Capitală în Europa 5) A lovi 8) Posed 10) Judeţ 
în Bucovina 12) Unsoare (Mold.) 14) Oraş în Italia sau, dacă vi 
se pare greu, a fărimița 16) Aliment animal 17) Bandă de fier pe 
care umblă vagoanele 19) A lucra pământul 20) Cu iuțeală mică 
22) Cum e capul, lui Haplea? 23) Copăcel care face niște fructe 
înrudite cu nucile şi migdalele 25) Fluviu în Rusia 2?) lustrument 
muzical din biserică 28) Traversez 29) Persoane 31) Cuvânt nes- 
chimbător 33) Paradis 34) Plimbare 37) Trec cu vederea o gre- 
şeală 39) A face uscat 41) A rămâne pe loc 42) La tablou 43) Notă 
44) Ţară în Europa 47) Obiect casnic 48) Serveşte la ras 49) Baie, 

Vertical: 2) Ceas 3) Pronume familiar 4) Fac o lucrare de 
aritmetică 5) Repede 6) Tăcere! 7) De două ori (La teatru) 8) Li- 
chid 9) A se uimi 11) Nume de fată 12) Cerculeţ de aur 13) Animal 
de apă 15) Localitate în macedonia 18) Localitate în Dobrogea 
20) Fiinţă care ocrotește copiii cuminţi 21) Oraş în Transilvania 
24) Animal 26) Răutăcioasă 29) Oraş în România 30) Strecurătoare 
32) Instrument de luptă 33) Popor european 35) Varietate de stru- 
guri 38) Nu vorbesc 40) A lucra pământul 42) Mă bărbieresc 45) 


Fiinţă 46) Apucă! | 
TRAIAN IVESCU, Brăila 


Nota autorului. Desenul e din revista vieneză „Orakel“, 


Posta jocurilor 


M. Zamf.-Piteşti — Ne pare rău, dar nu primim decât un sin- 
gur omonim. 
A. Ion-Loco — Ca să nu mă crezi hain, două jocuri eu rețin. 


Istr. Gh. — „Păsări“ nu se bucură de publicare, fiindcă acum, 
sunt la plimbare. i 
N. Berc.-P. N. — Carte de vizită are un nume inexistent şi 


omonimele s'au mai publicat. Al doilea omonim „Noi avem în gră- 
dină un păr mic cât un fir de păr“ are şi cusurul că e cam tras 
de... păr. 

J. M. Ion — Labirintul e aşa de uşor, 
chior. 

KI. A.-Focşani — Nu se publică fârtate, aceste jocuri nesărate. 

Gh. Petre — Cam slăbuţ. 

Ş. L. Ilie Radu — La toţi revista o să arătați, când veţi vedea 
„mai încercaţi“ 

R. T. C.T. C. — Jocurile de astă dată ce cuprind „emetic, hasa 
și asanată“, nu e nevoe a vă mai spune că pentru voi nu-s tocmai 

une. 

Arm. D. Tod. — Jocurile astea toate, să le public nu se poate 

Vint. A. Gh. Loco — Să nu mai faci această crimă să trimiţi 
şarade cu așa o rimă. 

M. Tr. Gan. — Nu se publică acest joc, căm revistăn'are loc 

Ias. B. P. Loco — Cu muntele dumitale meriţi să te iau la vale 

O. M. M. Sibiu — Avem prea multe aritmogrife. 

Lelia Petrulian Craiova — Facem cunoscut pe această cale că 
aţi deslegat toate jocurile pe August și S rie. 


că-l pătrunde chiar ş'un 


15 


SIET - 


Fotografii dela cititoarele şi cititorii noștri cari au luat premiul Íl 


f Vo e 


ALEX. IONESCU CORNEL BERGER SAFIANU SIPOS YVONN IACOB MANDEL 
CI. l-ə CI. Il-a CI, Ill-a CI. Ill-a 
Școala primară „Maşina de pâine" Școala primarii „Mântuleasă“ Școala de fete Evanghelică Școala primară da băeți No. ! 
București București București Bucureşti 


p- 


MARINESCU GENOVEVA MIOARA CRISTESCU GUTTMAN HAWA ALBERT BRUNER 
CI. Ill-a B CI. Ill-a Ci. Ill-a Ci. Il-a 
Școala primară de fete No- II Şcoala primară „Spiru Haret" Școala „Fraternitatea Zion" Școala primară de băeți No. 44 
Bucuresti București Bucureșii București 


GRIGORE |. CLAUDIU IOAN P. POPESCU IONESCU V. CONSTANȚA KLEIN ȘTEFAN 


CI. Ill-a CI. tl-a CI. l-a CI. Il-a A. 
Școala primară „Cuibul cu Barză" Școala primară de fete No. 5I Școala primară de fete No. 22 Școala primară No. 24 
Bucureşti București Bucureşti Bucureşti 


ASS PI 


2: 


FIRA TIKINOVSKY 


ti-a „a 


HORTANSE HERMELIU DOROTHEA WEISMAN MONICA BUNGER CI. IV-a 
CI. I-a CI. l-a B. CI. IV-a Școala primară „Lucaci" 
Şcoala pirmară „Lucaci" No. 2 Școala primară „Regele Ferdinand" Școala „Const. Romanescu" No. 3 București 
București Bucureşti București 


= 0 0 DEI ERIE . ` <. ran l LUCIAN ȘTEINBERG OTTILIA LITTMAN 
SEBASTIAN BERGER SAFIANU EUGENIA GHEORGHIU CI. Il-a CI. IV-a 
CI. l-a CI. Ill-a A Şcoala „lacob și Caroline Löbel" Școala primară „Bărăția“ 
Şcoala primară „Mântuleasă" VIRGINIA GHEORGHIU MONICA ȘTEINBERG FENIGO LITTMANU 
București CI. Il-a A. CI, la CI. l-a 
Școala primară ,,Carmen Sylva" Școala „Fraternitatea Zion" Școala primară „Sft. Andrei" 
București Bucureşti București 


16 


Li 


Un şofer foarte priceput Preţul 5 lei 


De-ale încenpătorilor 


Căţelul fermecat 


E mult d'atunci—Era o familie de boeri ce trăia din 
belşug, având toate mulțumirile din viață.. Şi aşa şi-au 
dus ei viața, până ce într'o zi, sau pomenit oameni bă- 
trâni. Nemulţumirile au început însă încet, încet, a-şi face 
loc şi în palatul lor, până când într'un amurg de toamnă, 
boerul luă şi spuse că amărâtă-i viața fără decopii, că nu 
are pe nimeni care să le vadă de bătrâneţe. 

Şi cum stăteau bătrânii la una din ferestrele palatu- 
lui şi priveau în strada ce forfotea de lume, iată că ză- 
riră o zgripţuroaică bătrână, care ducea în cârcă un copi- 
laş de 4—5 ani, urmată de un cățeluş slăbănog şi şchiop. 

Soţia boerului, cu gândul că poate încă nu-i trecută 
vremea de-a mai avea copii, ceru soțului său, să chemepe 
zgripţuroaica din stradă, ce. credea că e o ghicitoare şi să 
le sorocească şi lor dacă bunul Dumnezeu le va împlini 
dorința ca, pe lângă avere, să aibă şi un copil. 

Boerul, care parcă atâta aştepta, puse şi aduse în gra- 
bă pe zgripțuroaică în palat. Aceasta, fără a aştepta multă 
rugăminte, spu:e că vremea boerilor e trecută şi că dacă 
vor să aibe o bucurie, să ia de suflet copilul ce-l ținea ea 
în cârcă. 

Privind copilul, părea drăgăntoa. 
copilul a fost lăsat în palat. 

Dar din ziua aceea şi sluțenia de cățeluş părăsi pe 
stăpâna lui, zgripțuroaica cea bătrână, rămânând şi el tot 
în palat. 


Primiră târgul şi 


Trecură anii. Copilul răsfățat: creştea văzând cu ochii 


şi frumos şi cuminte şi adusese atâtea raze de bucurie în 
această casă. 

Dar iată că într'o zi, pe când copilul răsfățat sta pe 
genunchii mamei lui celei noui şi ea îi trecea mâna prin 
părul lui mătăsos, lumina se stinse dintr'odată şi un pe- 
rete se surpă cu un sgomot asurzitor. Când lumina sa a- 
prins din nou, soția boerului fu găsită leşinată, iar copi- 
lul în înfăţişarea în care fusese adus de zgripţuroaică. 

Când s'a trezit cucoana din leşin, mărturisirea ce făcu, 
îngrozi toată casa. Găsise în capul copilului de suflet două 
cornişoare ce creşteau parcă văzând cu ochii. Dar nu is- 
prăvi bine vorba, că un fâlfâit uşor se auzi în cameră şi 
dintr'un nor alb se desfăcu zgripţuroaica. In cuvinte ce 
abia s: înțelegeau, luându-şi odrasla de. mână, . spuse că 
blestemul s'a împlinit, copilul ce-l creşteau nu era decât 


Satana, care aci împlinise vârsta de 7 ani: şi care tr. buia: 


să se întoarcă iar la iad. 

O altă trosnitură puternică şi un trăsnet căzu peste 
o parte din casă. O ploaie ce ţinu zile întregi, făcu parcă 
să se uite această grozăvie. Boerul şi cucoana, înspă'imân- 
taţi şi retraşi într'o altă aripă a palatului, stăteau ghemu- 
iţi în jeţurile lor. când şi aci un scâncet de câine le a- 
trase băgarea de seamă : era cățelul adus de zgripțuroaică 
şi care după întâmplarea cu descoperirea . Satanei, nu se 
mai luase după fosta lui stăpână. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


Eşi de sub un scaun şi cu cât priveau înspăimântați 
la el, cu atâta cățelul îşi schimba forma, încet, încet, creş- 
tea şi creştea, dar urechile, coada şi botul se schimbau. 
Bătrânii amuţiseră. Schimbarea căţelului ce ținuse numai 
câteva minute. se isprăvise. In fața lor văzură de astădată 
un copilaş ca de 8—9 ani de o frumusețe răpitoare, iar la 
picioarele lui o blană de câine. Și luă a vorbi, spunând 
că el e copil adevărat, că el nu e diavolul, n'au decât să-l 
caute în cap. Că el a fost la părinţii lui, oameni sărmani 
din capul oraşului, dar că urmând unui blestem, fusese 
prefăcut în căţel, de către zgripţuroaică. 

Acum s'a împlinit sorocul, aşa că ea nu mai are pu- 


- tere asupra lui. Boerii opriră copilul la palat, îl crescură 


în bucuria lor, ba aduseră şi pe părinții lui adevăraţi. 

Şi astfel un copil de nevoiaşi, care după puterea pă- 
rinților nu putea ajunge ceva mai de seamă în viață, a 
avut norocul să înveţe carte, să ajungă om şi să mulțu- 
mească două case de oameni : o casă de oameni săraci şi 
una de bogați. 

Eliodor P. Dem. Șurculescu 


Lămurit buștean 


„Bună ziua. 

— Bună ziua. 

— Imi dați voe să vă întreb unde locueşte un domn 
Vasile Ionescu ? 

— Dece nu, cu plăcere. 

— Unde locueşte ? 

— Nu ştiu“, 
"Savu Avramescu-Urlați 


CONCURSUL DE DRĂGĂLĂȘENIE 
AL „DIMINEȚII COPIILOR" 


Dăm părinţilor de veste că „Dimineaţa Copiilor“ 
publică un concurs de fotografii ale copiilor de la 
vârsta de doi ani până la vârsta de patru ani. 

Condiţiunile concursului sunt următoarele: 

1) Ceeace interesează fiind numai capetele copiilor 
cu expreșiunea feţei şi mai ales vioiciunea ochilor, ni 
se vor, trimite fotografii, format cartă poștală, având 
doar capul sau bustul copilului. 

2) Pe dosul fotografiei se va nota vârsta, numele 
şi localitatea. 
. . 3) Celor mai drăgălaşi cinci copii li se v.r. acorda 
cinci premii, şi următorilor 20 de copii 20 de menţiuni. 

.4) Premiile şi menţiunile vor fi acordate de o co- 
misiune prezidată de Moş Nae. 

5) Termenul până la care se primesc fotografiile 
este până la finele lunei Decembrie a. c. 

6) Fotografiile se vor publica în ordinea primirii lor. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84-—30O 


A 


REDACȚIA ŞI 


200 LEI 
100 „ 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE : 


INEATA, 
OPILLOR) 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


[4 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+ 


UITUCIL 


itucilă şi-a cumpărat un aparat de radio, iar 
nevastă-sa a dat afară pe .servitoarea Lina, 
care era în acelaş timp și bucătăreasa lor. A 
dat-o afară, fără să se grăbeeseă a o înlocui 
prin alta. 

„Am să gătesc eu însămi“, hotărâse doamna Ui- 
tucilă. 

Adevărul e că ştie să gătească destul de bine, dar 
gătitul îi dă mult de lucru, rămânând ca partea cealaltă 
din timp, să o întrebuinţeze cu direticatul casei. 

Insă într'o după amiază îşi făeu şi ea puţin timp 
şi merse la o mătuşă, care o invitase la ceaiu. „Mă îna- 
poiez, îi zise ea lui Uitucilă, pe la orele 8 şi pentru 
masa de seară ne mulţumim cu nişte ouă fierte“. 

Ea plecă, iar Uitucilă rămase acasă lângă aparatul 
său de radio, de oarece, din ziua în care l-a cumpărat, 
Uitucilă stă până noaptea târziu nemișcat de lângă a- 
paratul de radio. Ba deseori se trezeşte din somn după 
miezul nopţii şi se apucă de învârtit butonii dela apa- 
rat în căutarea de posturi cât mai îndepărtate. 

Bucuria lui e nespusă, când se nimerește să prindă 
posturi din Africa, din Asia şi mai cu seamă din Ame- 
rica. Atunci se porneşte să sară, să strige şi să cânte. 

Prima dată când l-a auzit nevastă-sa, trezindu-se, a 
sărit speriată din pat şi l-a întrebat: „Nu cumva ţi-ai 
pierdut minţile, de sari şi ţipi în toiul nopţii ca un ne- 
bun ? 

— Am prins un post din America! Am prins un 
post din America !“ răspunse el, ţopăind prin casă des- 
culţ și numai în cămaşa de noapte. 

In după amiaza zilei în care nevastă-sa, plecâud 
de acasă, îi spusese că se întoarce pela orele 8, Uitu- 
cilă stătea, ca de obiceiu, nemișcat lângă aparatul de 
radio, învârtind mereu butonii, Şi iată că nimeri un post 
care la ora aceea dădea reţete de bucătărie, arătând 
cum trebue gătită o supă de legume. 

„O idee ! strigă Uitucilă. Mi-a venit o idee mare, 
maare de tot! 

„Mă apuc să fac pentru astă seară o supă de legu- 
me, așa după cum spune cucoana aceea dela radio. 
Când se întoarce nevastă-mea şi vede supa făcută de 
mine, cum o să rămână cu gura căscată şi cum o să 
mă laude pentru hărnicia mea !“ 

Şi Uitucilă se puse să asculte cu toată atenția. „Dacă, 
se punea la radio, persoana, care găteşte, este un domn, 


bucătar 


să-și scoată haina şi să-şi suflece până peste cot mâne- 
cile dela cămaşă“. Repede, Uitucilă se desbrăcă şi de 
haină şi de vestă —ba era cât p'aci să-şi. scoată şi că- 
maşa — şi le aruncă pe jos în mijlocul camerei. 

„Pe cap să-şi pună un basc şi să-şi treacă un şorț. 
Aceasta ca să nu se murdărească și să nu pătrundă în 
el mirosul dela bucătărie“. 

Aşa se spunea mai departe la radio. Insă Uitucilă 
care, în momentul acela n'avea la îndămână nici basc, 
nici șorţ, văzu în cuier o pălărie şi o rochie de-a ne- 
vestei sale. Iute îşi puse pălăria pe cap, iar din. rochie 
îşi făcu un şorţ. 

Persoana, care vorbea la radio, zise mai departe: 
„Pune mai întâiu pe foc o cratiţă, umplând-o cu apă 
până la trei sferturi“. Uitucilă dete fuga la bucătărie. 
Crătiţile erau înşirate deasupra raftului cu farfurii. Ui- 
tucilă, care de statură e cam mic, se sui pe un scaun, 
ca să ia o cratiţă. 

Dar, pe semne, n'aşezase bine scaunul; care se răs- 
turnă. Ca să nu cadă şi el, Uitucilă se agăţă de raftul 
cu farfurii. Urmarea ? Se pomeni la pământ cu raft cu 
tot. El se lovi, iar vre-o zece farfurii se prefăcură în 
țăndări. > 

. Totuşi, nu se lăsă. Ridicându-se de jos, luă o cra- 
tiță şi o puse pe foc. „Lăsați apa, se. spunea la radio, 
să fiarbă douăzeci de minute“. Uitucilă scoase ceasul şi 
stătu nemișcat, până ce au trecut douăzeci de minute, 
cá să vadă... ce anume ? Că uitase să pună apă în cra- 
tiță și că, din pricina aceasta, arsese şi se stricase tot 
fundul cratiţei. l ” 

El nu-şi pierdu curajul. Luă altă cratiţă şi o puse 
pe foc, umplând-o cu apă până la vârf. „Puneţi în apă 
două linguri de...“, aici niște paraziți îl împiedicară să 
audă. Uitucilă aruncă însă în cratiţă două linguri, ba 
mai aruncă şi ceasornicul, pe care îl ţinea în mână. 

Când se întoarse nevastă-sa, îl găsi stând înaintea 
cratiţei, în care fierbeau două linguri şi ceasornicul. 


VINTILA BRATU 


= 
MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
XE Preţul lei 40 


PINTEA 


David Copperfield 


de CHARLES DICKENS 
AREA ERE E Pe es 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 
2 II EEAS SONN ETS SEEE E 


4. Sunt alungat de acasă. 


Mergeam de vreun sfert de ceas şi batista mi-era 
udă de tot, când căruţașul opri deodată căruţa. Mare îmi 
fu mirarea, când descoperii pe Peggotty, care eşea dintr'un 
tufiş şi se urca în căruță. Mă luă în braţele ei și mă 
strânse aşa tare la piept, că-mi turti nasul ; chiar atunci 
nu-mi dădui seama, dar am văzut mai târziu, când am 
simţit cât mă durea de tare. 

Peggotty nu zise o vorbă. Trăgând un braţ, şi-l în- 
fundă până la cot într'unul din buzunarele ei, de unde 
scoase mai multe pachete cu prăjituri şi o pungă, pe 
care mi-o vâri în mână. Mai strângându-mă odată în 
braţe, scobori din căruţă alergând. 

Căruţaşul se uită la mine, ca şi când m'ar fi întrebat 
dacă se mai întoarce. Dădui din cap şi spusei nu. 

„Atunci, haide !“ zise calului leneș, care o luă din loc. 

După ce am plâns, până n'am mai putut, m'am gândit 
că ar fi mai binesă mă opresc. Văzând această hotărâre, 
căruțţașul îmi spuse să întind batista la uscat pe spinarea 
calului, ceeace primii cu recunoștință. 

Aveam acum timp să mă uit la pungă. Era din piele 
groasă şi plină cu trei șilingi 1) lucitori, pe care sigur 
Peggotty îi frecase cu sclip și pe deasupra două jumă- 
tăți de coroană °), înfăşurate într'o hârtie pe care sta 
scris de mama : „Pentru David cu toată dragostea“. Am 
fost aşa de mișcat, că m'am rugat din nou de căruțaş 
să-mi dea batista, dar îmi răspunse, că, după părerea 
sa, e mai bine s'o las acolo. Luându-mă după el, îmi ştersei 
“ochii cu mâneca şi încetai de a mai plânge. 

După ce umblarăm o vreme, îl întrebai pe căruţaș 
"dacă mă duce chiar până la școală. 

„Unde e şcoala ? 

— Lângă Londra. 

„— Ei, zise el, calul ăsta o să fie mai mort decât un 
purcel fript, dacă ar merge numai jumătate de drum. 
Te duc numai până la Yarmouth, de acolo te pun în 
diligenţă şi diligenţa te va lăsa... acolo unde vrei să mergi“. 

Toată vorbăria asta fuseseo muncă pentru d. Bar- 
kis, — așa îl chema pe căruțaş — om mai mult tăcut, 
după cum am arătat. Ca să-i mulţumesc, îi dăruii una 
din prăjiturile mele, pe care o înghiţi deodată, fără să 
lase nimic să se vadă pe faţă. 

„Vasă zică, ea le-a făcut ? întrebă d. Barkis, stând 
cu coatele pe genunchi şi mânând aplecat. 

— Vrei să spui Peggotty, domnule? Da. Ea face toate 
prăjiturile şi mâncările la noi acasă“. 

Işi ţugui buzele ca și cum ar fluera, dar nu flueră. 

„Atunci am să-ţi spun ceva. Sigur că îi vei scrie. 

— Da, răspunsei. 

— Da ? atunci, dacă îi scrii, să spui aşa : Barkis vrea. 
Da. Da, mai zise el gânditor, Barkis vrea ! 

— Dar te vei întoarce la Blundestone mâine, d-le 
Barkis, am răspuns cu inima strânsă că mâine am să 
fiu așa departe, şi ai să poţi să-i spui mai bine din gură“. 

Cum dădu din cap că nu vrea, așa şi repetă dorința: 
„Barkis vrea, e destul“. Il asigurai că am să scriu, ceeace 
am şi făcut. 

După această făguduinţă, d. Barkis căzu din nou în 
muţenia sa. lar eu, frânt de toate supărările, mă întinsei 
pe un sac şi adormii. 

Mă deșteptai în curtea hanului din Yarmouth. Dili- 
genţa era acolo, curată şi strălucitoare, dar neînhămată 
şi nu prea avea aerul s'o pornească la Londra. Mă gân- 
deam la aceasta, întrebându-mă ce are să se întâmple 
cu lădiţa mea, pe care d. Barkis o pusese în curte și 
chiar ce o să se întâmple cu mine, când o cucoană apăru 
la o fereastră: 

„D-ta eşti domnul cel mic dela Blundestone ? 


1) Bani de argint englezeşti. 
:) Bani de aur. 


— Da, doamnă“. 

Atunci sună şi strigă : 

» William, du muşteriul în sala de mâncare“. 

Și un băiat veni alergând din bucătărie, foarte mirat 
că fusese luat dela treabă numai pentru unul ca mine. 

Cu o mulţime de șiretenii, îmi mâncă el tot prânzul 
și, pe deasupra, îmi luă și un şiling, pe care îl bătu pe 
unghie să vadă dacă banul e bun. 

Plecarăm la trei din Yarmouth şi trebuia să fim a 
două zi dimineaţă la Londra. N'am dormit toată noaptea, 
înghesuit de ceilalţi. Insfârșşit, soarele răsări. Ne apropia- 
răm din ce în ce şi ajunserăm la Londra. 

Conductorul mă văzu scoborând şi întrebă la han: 

„Nu e nimeni care să întrebe de un băiat, înscris 
sub numele de Murdstone, dar care răspunde şi la cel 
de Copperfield ? Nu e nimeni“ ? 

Nu, nimeni nu întreba de mine. 

Mai singuratec chiar decât Robinson Crusoë, intrai 
în han şi mă aşezai pe un cântar de bagaje. 

Mă gândeam : socotind că nimeni nu are să vină să 
întrebe de mine, cât timp o să vrea aceştia să mă ţină 
aci ? Dar dacă am să isprăvesc paralele şi am să fiu 
silit să dorm printre bagaje ? Dacă plec, am să știu singur 
să nimeresc îndărăt acasă ? 

Grija mea era nemărginită, când intră un domn 
care spuse câteva cuvinte funcţionarului, care mă dădu 
jos depe cântar şi mă împinse spre noul venit, ca și 
cum aş fi fost eu însumi un bagaj. 

Pe când eşeam, de mână cu noua mea cunoştinţă, 
aruncai o privire spre el. Era un om slab, galben, cu 
obrajii scofâlciţi. Purta o haină cu mânicile prea scurte 
şi cravata nu-i era prea albă. 

„D-ta eşti noul elev ? mă intrebă. 

— Da, domnule răspunsei. 

— Eu sunt unul din profesorii dela Salem House +)‘, 

Salutai foarte ruşinat şi întrebai dacă mai e mult 
până la şcoală. 

„Incă un drum bunicel, răspunse. Vom lua diligenţa“. 

Am găsit diligența câţiva pași mai departe şi ne-am 
suit. 

Dar mi-era aşa de somn, eram așa de obosit, că ador- 
mii îndată. Când mă deșteptai, diligența urca un deal 
înverzit. Curând se opri; ajunserăm unde trebuia, 

Incă vreo câţiva pași şi am ajuns la şcoala Salem, 
care era împrejmuită cu un zid mare şi avea un aer 
foarte trist. 

Când am bătut în poartă, apăru un om gras, care 
avea un picior de lemn, gât de taur și părul tăiat scurt 
pe cap. 

„Este elevul cel nou“, spuse însoţitorul meu. 

Omul cu piciorul de lemn se uită la mine din cap 
până în picioare şi închise poarta cu cheia la loc. 

Ne îndepărtam, când îl auzii strigând pe profesor. 

Intorcându-ne, îl văzurăm cu o pereche de cizme 
în mână. 

„Ascultă, domnule Meli, cismarul a spus că nu-ţi 
mai drege cismele. Na mai rămas nimic din vechea 
piele ; toată e numai petice“. Și spunând așa, svârli cis- 
mele spre d. Mell, care se aplecă să le ia, uitându-se 
la ele cu jale. Văzui atunci că şi cele din picioare nu 
erau mai bune, şi că, din loc în loc, îi apărea ciorapul, 
ca un mugure care împunge scoarţa. 

Şcoala era o clădire mare de cărămidă, cu un aer 
foarte trist şi gol. Totul era așa de liniștit, că îmi închipuii 
că şcolarii erau la plimbare. Ii spusei aceasta d-lui Mell, 
care păru mirat de neștiința mea şi îmi răspunse că e 
vacanţă, că toată lumea e plecată împreună cu d. Crea- 


1) Salem House, şcoala unde trebuia să se ducă David Cop- 
perfield. 


QIMEN 


kle, directorul, cu d-na şi d-ra Creakle şi că, drept pe- 
deapsă pentru răutatea mea, am fost trimes la școală 
în timpul vacanței. 

Clasa în care mă duse, mi se păru tristă şi singu- 
ratică. Era o cameră lungă, cu rânduri de bănci, 

Caeté vechi erau răspândite pe podea;; doi nenoro 
ciți şoareci albi, băgaţi și uitaţi într'o cutie de carton, 
alergau de colo până colo după puţină mâncare. In aer 
era un miros de stofă udă, mere stricate şi cărți mu- 
cegăite. Dacă această clasă nu ar fi avut acoperiş încă 
dela începutul ei şi dacă din cer nu ar fi plouat decât 
cerneală, încă nu ar fi fost aşa de murdară. 

D-nul Mell, părăsindu-mă, înaintai puţin, ca să pri- 
vesc în jurul meu. Deodată văzui un carton, pe care 
era scris cu litere cât o şchioapă: 

„Feriți-vă. Mușcă |!" 

Mă urcai repede pe catedră, crezând că am de a 
face cu un câine, dar nu descoperii nici un animal. 

Când veni d. Mell, mă întrebă ce caut. 

„Scuză-mă, domnule, mă uit după câine. 

— Care câine? 

— Acela de care trebue să mă feresc, că muşcă. 

— Nu, Copperfield, răspunse el serios, nu este un 
câine, e un băiat mic. Trebue, Copperfield, să-ţi atârn 
acest carton în spate. Imi pare rău să încep cu d-ta 
tocmai aşa, dar n'am ce face“. 

Mă dete jos şi mi-l agăţă în spate, ca o raniță. 

Cât m'a făcut să sufăr acest carton, nimeni nu poate 
să-și închipue. Mereu mi se părea că cineva se uită la el. 

Omul cel rău cu piciorul de lemn mă chinuia şi 
mai tare. Dacă se întâmpla să mă vadă sprijinit de un 
pom, striga : 

„Ei ! Copperfield ! arată-ţi cartonul, sau te spui.“ 

In fiecare zi trebuia să fac lecţii mari pentru d. Mell, 
dar, cum d. şi Miss Murdstone nu mai erau lângă mine, 
le făceam foarle bine. 

D. Mell, stând lângă mine, lucra tot timpul la nişte 
socoteli de anul trecut, cum am aflat. Seara, după ce 
termina tot, își lua un flaut și sufla aşa mult în el, că 


mă aşteptam, să scape prin gaura lui și să iasă pe partea- 


cealaltă. 

Incolo, nu era prea rău cu mine, dar nu vorbea 
prea mult. Cred că ne ţineam de urât, unul altuia. 

Şi parcă mă văd şi acum, coborând scara în dormi- 
tor, aşezându-mă pe pat şi plângând că nu o am pe 


Peggotty, care să mă îmbărbăteze. 


(Va urma) 


De vorbă cu cititorii 


L. Şer. — Suceava. — Dragul meu, din cele patru poezii 
trimise de d-ta, am ales poezia „Un duel“, care se publică 
la rubrica „De-ale începătorilor“: Cele două poezii în 
gen patriotic sunt slăbuţe. Să știi, de altfel, că poeziile 
în genul acesta se reușesc foarte cu greu. In cele două 
strofe, câte are poezia „Inceput de școală“, întrebuinţezi 
prea des cuvântul „iar“. Moş Nae îţi mulțumește pentru 
fotografii şi când i se va întâmpla să mai meargă la 
Suceava, — căci a mai fost — va veni să te vadă. 

Cos. M. — Roși. — Poezia „Toamna“ s'a publicat la ru- 
brica „De-ale începătorilor“. 

Cear. Roz. — Drăguţă cititoare, ne-ai trimis trei poezii 
şi ne pare rău că n'am avut ce alege. lată, să lăsăm „O 
seară de vară“. Vara, cu zilele ei calde și frumoase, a 
trecut. A doua poezie are ca titlu „„Reamintiri din co- 
pilărie“. Mai întâiu, trebuia spus „amintiri“, iar nu „re- 
amintiri“. Apoi, chiar în prima strofă ai nepermise 
greşeli de limbă. De exemplu, scrii așa: „Apoi cei doi 
chipuri“. Cuvântul „chipuri“ fiind de genul femenin, 
trebue spus „cele două chipuri”. Apoi, un plural în forma 
de „vecii“ nu există. In poezia „In zori de zi“, între alte 
greşeli, faci să rimeze „trestie“ cu „legene“. ceeace nu 
se poate. Te sfătuim să continui a fi buna noastră cititoare 


| 


Cel mai mic pescar japonez 


UN JOC CU MERE 


Nu este char așa de greu să mergi de la un capăt la 
celălalt al unei camere sau al unui salon, purtând pe cap 
un măr, care să nu cadă — bine înţeles, fără să-l ţie cu 
mâna. Insă, nu mai e uşor, când este vorba de a sosi la 
țintă înaintea altor jucători. 

Pentru a face jocul, jucătorii se aranjează doi câte 
doi. Cei doi din prima pereche, având fiecare pe cap câte 
un măr, trebue să facă ocolul camerei sau al salonului, si- 
lindu-se să întreacă pe celălalt. Pierde cel care sosește al 
doilea sau âl cărui măr i-a căzut din cap. 

După prima pereche, aleargă a doua şi așa mai departe. 
Apoi învingătorii sunt împărţiţi şi ei în perechi şi jocul 
continuă până ce rămâne un singur învingător. Acestuia i 
se dă titlul de Rege al merelor şi dreptul de a mânca o ju- 
mătate din merele ce au fost întrebuințate la joc. Restul de 
mere este împărţit între ceilalţi jucători. 


CITIŢI, CITIŢI: 


CARTEA 
RILĂ IEPURILĂ 
de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


QHA 


'am întors dela Blegești, după ce, bine Înţe- 
les. am trecut din nou pe la Hăplești, mai ales 
că nici nu este alt drum. De mai multe zile 
sunt iarăşi acasă. Cu toate acestea, nu m'am 
grăbit să scriu şi să vă povestesc cum şi în 
ce fel m'am scăpat de coana Frosa şi am putut să mă 
înapoiez singur. N'am scris, pentrucă nu-mi trecea su- 
părarea. 

Dacă aţi ști cât de rău ma supărat coana Frosa! 
Şi dacă aţi şti cât de rău ne-am certat şi ce cuvinte 
ne-am spus unul altuia ! 

M'am căznit să fiu şi eu, cum spune ea, potilicos, 
geantil și să o iau cu binișorul, vorbindu-i cu blândeţe, 
dar până la urmă n'am mai putut răbda, fiindcă, aşa 
cum spune o vorbă, m'a scos din ţâţâni. E 

- Aşa dar, am plecat dela Blegești, fiind certaţi şi 
supăraţi cu coana Frosa, aşa cum n'am mai fost nicio 
dată. Certaţi şi supăraţi, ca să nu ne mai întâlnim și 
să -nu ne mai vorbim toată viaţa. 

Așa m'am întors dela Blegești. Luasem chiar o ho- 
tărâre strașnică : să nu mai scriu nici un cuvânt despre 
coana Frosa, să nu mai povestesc nimic din viaţa şi în- 
tâmplările ei. La despărţirea de dânsa mi-am zis : „Pen- 
tru mine de azi înainte coana Frosa nu mai există ! Am 
şters-o din inimă și am şters-o din gând! Dacă sar în- 
tâmpla vreodată să o întâlnesc undeva, am să întorc 
în altă parte capul, prefăcându-mă că nuo văd“. 

Vedeţi, prin urmare, cât eram de supărat. Acum însă, 
după ce au trecut la mijloc câteva zile, mi-a trecut su- 


părarea. Acum pot scrie liniştit ce s'a întâmplat când 


am fost la Blegești, Așa dar, să luăm din nou firul po- 
vestirei de acolo. unde l-am lăsat acum două săptămâni. 


Vă aduceţi, cred, aminte că povestisem cum ne-am - 


văzut cu coana Frosa la Blegeşti şi cum am statla masă 
să luăm o gustare — o gustărică. aşa cum spunea ea. 
O gustărică, la care ea a mâncat atât cât eu unul nu 
pot mânca în trei zile. 

După ce am isprăvit cu această gustărică, ea mi-a 
zis : „Moş Nae, ce bine o să trăim noi la Bucureşti și 
"ce bine o să ne înţelegem !“ 

Apoi, fără să aștepte să spun şi eu vreo vorbă, a 
adăogat : „Eu zic să plecăm chiar mâine dimineaţă. Știu 
că ai treburi la Bucureşti, așa că nai vreme de pierdut. 
Ai fost foarte foarte drăguţ, că ai venit să mă iei. Acum 
„văd şi eu că ţii la mine. Pentru aceasta meriţi chiar 
să te îmbrăţișez“. Şi fără să am timp să mă feresc, 
sări dela locu-i, mă cuprinse cu braţele și... „toc ! poc !“ 
mă sărută pe obraji. 

După aceea, îi dete înainte cu vorba. „Poate că era 
mai bine să stai aci şi să mă aștepți cel puţin două 
săptămâni, ca să-mi fac două rochii după moda de acum 
dela Blegeșşti, însă nu, nu! Mai bine plec în cămaşă, 
decât să-ţi lași din pricina mea treburile tale. La urma 
urmelor, cred că putem găsi şi la București o croitoreasă, 
care să ştie să-mi facă rochii să se potrivească pentru 
o cucoană subțirică și sveltă, așa cum sunt cu. Ce zici, 
Moș Nae, nu-i aşa că o să găsim o croitoreasă bună ?* 

N'a așteptat răspunsul meu, ci a pornit-o din nou 
cu guriţa. „Vreau ca rochiţele ce-mi vei face la Bucu- 
reşti, să fie de sus până jos cu dantelă, apoi o să-mi 
aleg o stofă de mătase, care, când o să merg cu ea pe 
stradă. să facă „fâș | fâş !*, aşa ca să crape de necaz câte 
mor vedea: trecând. Şi mai vreau, dragă Moș Nae... 

Dar aci mi-am eşit şi eu din sărite, și tăindu-i sait 
i-am zis : „Ascultă, coană Erosă, ei vrea multe domniata, 
dar pai decât să ţi le faci aicea ori la Hăplești. 

— Păi, şi la Bucureşti găsim, poate, o -croitoreasă 
bună“, îmi zise ea, fiindcă n'a înţeles unde vroiam să 
aduc vorba. De aceea, am întrerupt-o din nou, zicându-i: 
„Cred şi eu că la Bucureşti se poate găsi o croitoreasă 
bună, dar eu am venit să-ți spun că nici gând n'am să 
te iau cu mine, ci să te sfătuesc să faci bunătatea să te 
întorci la soțul tău, Haplea, și la copiii tăi, Hăplişor și 
Hăplina“. 

Auzind aceste cuvinte, coana Frosa stătu câteva clipe 
tăcută și uimită. După aceea însă, isbucni răstindu-se 
la mine : „Cum ?! Ai venit să-mi spui că nu mă iei la 
București ? Ai veuit să-mi spui că... mamă ! mamă !“ Și 
o dată cu strigătul acesta, se prăbuși întrun scaun. 


Ne-am certat cu coana Frosa 


Din odaia de alături veni alergând speriată mamă- 
sa, despre care am spus că o cheamă coana Smaranda. 
„Ce-i, Frusinico? Ce-i, Frusinicuţo? Ce-i puişorul mamei?“ 

lar puişorul, — ce mai „puișor“ este şi coana Frosa! 
— făcând aşa ca şi cum sar trezi din leşin, răspunse 
cu o voce stinsă: „Mamă, mămicuţă! Uite, Moş Nae mi-a 
spus că..., mi-a zis că...“, dar nu putu să-și isprăvească 
vorba, fiindcă isbucni într'un potop de lacrimi. Plângea, 
suspina și ofta aşa de tare, că se auzea, cred, în toată 
comuna Blegeşti. 

Atunci coana Smaranda se tatoarse spre mine şi mă 
întrebă cam încruntată: „Dar ce vorbe i-ai spus, că ai 
făcut-o să plângă şi să leşine? Să faci să plângă pe 
Frusinicuţa mea, pe odorul meu! Vai, Moş Nae, cum 
te-a lăsat inima ! După ce că este aşa de slăbuţă și plă- 
pândă, să mai vii şi domniata să o necăjeşti, domniata, 
la care ea ţine aşa de mult! 

— Ascultă şi 'mneata, coană Smărăndiţă, i-am întors 
eu vorba. Nu i-am spus ceva coanei Frosa, care să o 
facă să plângă şi să ţipe. l-am spus numai să facă bine 
şi să se întoarcă la Hăpleşti, să se împace cu Haplea şi 
să-şi vadă de copii. Sau, dacă nu vrea şi nu vrea, n'are 
decât să stea aici la domniata, însă eu unul nu o pot 
lua la București. Imi este peste putință. Am treburi 
multe şi trebue să fiu neapărat singur, Asta este totul ! 

— „Asta este totul ! Mojicule !“ strigă deodată coana 
Frosa sărind în sus şi având aerul că ar vrea să se re- 


„peadă la mine şi să mă strângă de gât. Dar se opri, 


vrând să- şi verse necazul cu vorbe grele şi care nu pu- 
teau să mă măgulească şi să-mi facă plăcere. Unde e 
potilicoasa şi bine ecudata coana Frosa ? N'a rămas nici 
urmă din această coană Frosa. 

Și de aţi fi văzut-o ce urâtă se făcuse! Nici când 
se găteşte în rochia cu picăţele şi îşi pune pe cap pă- 
lăria cu trei ciori, coana Frosa nu este o frumuseţe. Ce 
este însă, când se aprinde de mânie şi îi dă gurii dru- 
mel ? Să fugi de ea şi mai multe nu, 

Aşa am făcut şi eu. Am fugit, dar nu înainte de a-i 
spune ce aveam pe suflet. Cât despre venirea ei la Bu- 
cureșşti, i-am retezat-o pentru totdeauna. Fiindcă şi eu — 
vorba ceea — îmi eșisem din pepeni, i-am zis pe șleau 
că mi-e rușine să merg cu ea pe stradă și că nu o 
vreau, chiar dacă ar vrea să se bage la mine ca servi- 
toare. l-am mai spus eu şi altele, dar nu le mai ţiu 
minte. Vorba e că am plecat dela Blegeşti supărat foc 
şi că am lăsat-o pe ea furioasă, țipând şi urlând. 

E adevărat, ne mai certasem noi și altă dată, dar 
așa cum ne-am certat și supărat acum, înseamnă să nu 
ne mai împăcăm şi să nu ne mai vorbim cât om fi și 
om trăi. Cât despre mine, spun că am plecat dela Ble- 
geşti hotărât să nu mai dau ochi cu coana Frosa, să 
nu-i mai scriu şi să nu mai vreau să ştiu de dânsa, 

Insă, iată au trecut câteva zile la mijloc, iar acum, 
după ce mi-a trecut supărarea, îmi cam pare rău de 
ceeace s'a întâmplat. De sigur, nu mi-ar fi plăcut să-mi 
vie din nou pe capul meu la București, dar văd că nu 
e bine să mă cert aşa, pentru totdeauna, cu coana Fro-. 
sa, cu care ne cunoaştem de vreo doisprezece ani de 
zile, Decât, mă mângăiu cu speranța că sar putea să 
se întâmple ceva şi să ne împăcăm din nou. 

. Țiu să mai spun că dela Blegeşti m'am dus drept 
la Hăpleşti. Acolo trebuia să-l văd pe Haplea şi tot de. 
acolo puteam: lua „Rapidul“, cu care să mă întorc la 
Bucureşti. 

Când m'a văzut, Haplea a isbucnit în râs şi m'a 
întrebat: „Nu-i așa, că Frosa s'a scrântit cu totul şi că 
trebue dusă la balamuc? Nu-i aşa, că am avut drep- 
tate ? Acum însă, când te-ai scăpat de dânsa, cred că o 
să-ți pură bine să merg şi eu la București, ca să stăm 
împreună câteva luni de zile. 

— Hapleo dragă, i-am răspuns eu, mă ştii că țiu 
mult la tine, dar, deocamdată, te rog să stai la Hăpleşti. 
Am nevoe să fiu- singur şi mă aşteaptă la Bucureşti o 
grămadă de treburi. Mai încolo, aşa, să zicem la Cră- 
ciun, poţi veni şi poţi sta cât pofteşti“. 

Haplea n'a mai stăruit. In dimineaţa următoare am 


luat şi eu „Rapidul“ şi m'am întors la Bucureşti. 
MOŞ NAE 


Se va sfărâma Luna! 


DEIMOS FOBOS 


OM scrie înadins cuvântul Luna cu Ł mare, ca 
să nu se confunde cu luna, care este a douăspre- 
zecea parte dintr'un an. 
Aşa dar, în zilele acestea oamenii s'au cam 
speriat de cele spuse de un mare astronom 
englez, directorul Observatorului astronomic dela Londra. 

Astronomul acesta a spus că chiar în anul viitor 
— 1936 — Luna se va sfărâma în bucăţi, dacă nu toată, 
dar cel puţin o parte din ea. Dacă bucăţile acestea — şi 
e vorba de bucăţoaie mari cât munţi întregi — ne cad în 
cap pe pământ ? Cine ştie ce prăpăd au să facă? 

Dar din cauza sfărâmărei Lunei, cine poate ști ce 
se mai întâmplă pe pământ? Poate, ceva cutremure 
groaznice, poate, alte nenorociri tot atât de îngrozitoare, 

Dar oamenii s'au speriat de pomană. Astronomul 
englez se înşeală. E adevărat că, odată şi o dată, Luna 
se va sfărâma, decât, până să se întâmple nenorocirea 
aceasta, au să treacă sute și sute de milioane de ani, 
aşa că noi, cei care trăim astăzi, precum și copiii co- 
piilor copiilor copiilor noştri, putem fi liniștiți. 

Al doilea. Luna nu se va sfărâma dintr'o dată în- 
treagă, ci treptat, treptat, se vor rupe din ea bucăţi mai 
mari şi mai mici. Aceste bucăţi nu vor cădea pe pă- 


mânt, ci vor începe să se învârtească în jurul restului 
din Lună, devenind sateliții ei, așa că, despre partea 
aceasta, strănepoţii strănepoţilor strănepoţilor noştri vor 
putea trăi liniștiți. 

Dar să fie, oare, adevărat că Luna se va sfărâma, 
fie şi peste mai multe sute de milioane de ani? Da, este. 
adevărat şi în privinţa aceasta nu încape nici o îndolală. 
Ba chiar mai este ceva tot atât de adevărat, 

Va sosi anume vremea — de sigur, mult mai înde- 
părtată — când nu se va fărimiţa numai Luna, ci aceiaşi 
soartă o vor avea şi Soarele, şi Pământul, și planeta 
Marte şi celelalte stele și planete. Va sosi o vreme, — după 
miliarde de ani — când toate acestea vor pieri, ca și 
cum n'ar fi fost. 

Dece ? Pentru o pricină foarte simplă. Afară de 
Dumnezeu. care este fără început şi fără sfârşit, tot ce 
se naşte sau tot ce a fost făcut, moare, trebue să moară. 
Soare, Pământ, Lună şi celelalte stele și planete au 
fost făcute de Dumnezeu. Deci, ele au un început. Având 
un început, trebue să aibă şi un sfârşit. 

Dar dece Luna să se fărimiţeze mai înainte decât 
alte corpuri cereşti ? Pentrucă ea este mai mică. Este de 
48 ori mai mică decât pământul şi de 81 de ori mai 
ușoară. Tocmai pentrucă e mai mică, ea a murit de mult, 
adică e multă vreme de când nu mai are aer, nu mai 
are apă și, prin urmare, nu este acolo nici o fiinţă vie 
și nici măcar- un fir de verdeață. 

De asemenea, planeta Marte va muri şi se va fără- 
miţa înaintea Pământului, pentrucă și planeta Marte este 
mai mică decât Pământul — de 8 ori mai mică. In pri- 
vința aceasta, astăzi Pământul se poate compara cu un 
bărbat tânăr şi plin de putere. Dar, cum am spus, va 
îmbătrâni şi el, va muri, va îngheţa şi într'o bună zise 
va fărămiţa, 

Dăm aci un desen, în care se vede mărimea Pămân- 
tului faţă de planeta Marte şi de Lună. Aproape de 
planeta Marte vedem că sub două puncte mici stă scris 
Deimos și Fobos. Deimos şi Fobos se numesc cei doi sate- 
liţi ai planetei Marte. 


VLADIMIR ASTRONOMUL 


= 
D-le Redactor, 


Câteva cititoare ale „Dimineţii Copiilor“, din Craiova, din pro- 
prie inițiativă au format o societate numită „Clubul Vesel“; şi 
pentrucă suntem toate prietenele şi cititoarele revistei D-voastre, vă 
rugăm dacă se poate pune și fotografia noastră în paginele revistei 
noastre iubite, făcându-ne cu aceasta o deosebită bucurie. 

Mii de mulțumiri din partea „Clubului Veset“. 

Cu stimă 
Şefa „CLUBUL VESEL“ 
Craiova 


Frățiorii 


Haplea sc ceartă cu Frosa 


De o vreme nu ştiu ce are, 


Haplea stă morocănos, - Dl auzi din zorii zilei : „Casa stă nemăturată, 

Nu mai râde, nu e vesel, „Froso“ ! strigă el răstit, Vac aei de gr bara 

Vede totul că-i pe dos. s „Hai te scoală-aprinde focul, Moare ea, măgarul, porcii, 
Văd că rău te-ai lenevit! Nu rămâne nici o vită“. 


Biata Frosa — vai de dânsa! — 


E IRBE 3 get „Mai domol, mai blând, bărbate, Insă Haplea-i tot acelaş. 
Nu mai ştie ce să-i facā, Ce-i cu tine ? Ce-ai păţit? T i : i | 
Cât de mult ea se trudește E : i EE ot ursuz, posomoràt, 
si praf Ptr Unde-i Haplea de altă dată ? Până când îi zice Frosa: 
In zadar, nu-i chip să-i placă. Nu t iile aaa uatetit rea ea 1 Zice, r rosa: 
A r u te prinde așa sucit”. „Uf, nu pot, mi sa urât! 


. „Fă tu treaba mea din casă,. „Fii tu Frosa, eu, în locu-ţi, Foarte bine, zice Haplea 
Tu să mături, să găteşti, Sap la vie pân'diseară Dar să ştii te-ai ăcălii Aat 
Spală rufe, cară apă, Imi vei spune tu pe urmă È Fleac e treaba PEFEA 
Vitele să le hrăneşti. Care treabă-i mai uşoară“. In cinci minute — am isprăvit“ 


QITEN