Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages451-500

Fugărit de-un şarpe, Bimbo La un şanţ ajunge Bimbo 


F uge iute prin pustiu ; mm Şi rămâne îngrozit, 
Şarpele din urmă-i strigă : Căci adânc şi larg e şanţul, 
„Am să te înghit de viu!“ Imposibil de sărit. 


Tremurând, umbrela 'ntinde, Mort e şarpele cu toiul. 
Să se apere cu ea, PR Insă Bimbo ce făcu? 
Ce mai lacom e cel şarpe ! Aşezându-l ca o punte, 


Hop, umbrela înghiţea. Șanțul lesne îl trecu. 


TUŞA NICULINA 


u sunt multe zile de când a închis ochii 

pe vecie buna şi neuitata noastră Lina. A 

murit la frumoasa vârstă de 75 de ani, 

după ce o viaţă întreagă, adică timp de 64 

de ani. a muncit şi a servit încasa noastră 
cu o credinţă şi cu o- dragoste. cum întâlneşti rar 
de tot în ziua de astăzi. 

Lina nu era socotită ca o servitoare. Aşa ceva 
nici nu ne trecea măcar prin gând. Lina.... era Lina 
noastră. Era aceea, pe care o iubeam cu toții şi de 
ale cărei poveşti ascultam cu toţii. 

Tot ce a avut Lina. toţi banii ce strânsese şi 
toate lucrurile ei. ni le-a lăsat nouă, fiindcă, afară 
de noi, ea nu mai avea pe nimeni pe lume. Incă 
un lucru, despre care ne-a rugat cu lacrimile în ochi, 
ca să-l păstrăm ca-o amintire din partea ei, a fost 
o rochiţă roşie, o rochiță veche de tot. Se rupea, 
dacă o atingeai puţin mai tare. 

Totuşi, Lina ne-a chemat lângă dânsa mai îna- 
inte de a-şi da sufletul şi ne-a zis printre lacrimi. 
Vă rog, să n'aruncaţi această rochiţă, ci să o păs- 
trați, ca să vă aducă aminte de mine şi de viaţa 
fericită ce am trăit în familia voastră.“ 

Eu una nu știam nimic despre această rochiţă, 
însă mama ştia dela tata mare povestea rochiţei. 
O scriu şi eu aci. fiindcă mi sa părut destul de 
interesantă. 

Prima linie ferată, care a fost construită în 
România veche a fost linia dela Bucureşti la Giur- 
giu. Pe linia aceasta era un canton, care există şi 
astăzi, la un loc unde calea ferată se încrucişează 
cu şoseaua. 

Incă de când începuse să circule trenul, tatăl 
Linei a fost numit cantonier. Slujba ce avea de 
făcut, nu era grea şi îi răpea prea puţin timp, însă 
era o slujbă importantă. Cu o jumătate deoră mai 
înainte de a trece trenul, trebuia să închidă bariera, 


Armea 
ficoPiiu 


10 


Povestea unei rochite roşii 


lăsând în jos doi stâlpi de lemn, şi să oprească în 
felul acesta circulaţia pe şosea. Şi cum în vremea 
aceea, nu circulau între Bucureşti şi Giurgiu decât 
două trenuri pe zi. — unul de persoane şi unul de 
marfă — vedem că tatălui Linei îi rămânea destul 
timp liber, ca să-şi vadă şi de treburile sale. îngri- 
jindu-şi grădina şi puţinele vite ce avea. 

- Insă din pricina unei răceli dintr'o zi geroasă 
de iarnă, tatăl Linei muri, pe când Lina era încă 
un prunc în faşe. In locul lui, a fost numită mama 
Linei, ca să aibă grijă să lase jos şi apoi să ridice 
bariera dela canton. 

Ori de câte ori mergea să facă treaba aceasta, 
mama Linei lua şi pe Lina, mai ales că n'avea cu 
cine să o lase în casă. Aşa cunoscu Lina şi aşa în- 
văţă şi ea slujba de pe linia ferată. 

Când ajunse o fetiță în vârstă de zece ani, Li- 
na îi spunea deseori mamei sale să o lase pe dânsa 
să aibă grije de barieră, iar ea să-şi vadă înainte 
de gospodărie. „Știu ce am de făcut, zicea Lina. Cu 
o jumătate de oră mai înainte de trecerea trenului, 
las în jos bariera, apoi stau în picioare lângă şine 
şi țin în mână steguleţul alb, în semn că linia este 
liberă şi că trenul poate să treacă. După ce trece, ` 
ridic din nou bariera şi duc în casă steguleţul“. 

De sigur, treaba era uşoară şi Lina se pricepea 
să o facă bine. Totuşi, mamă sa nu vroia să o lase 
singură. „Se poate nimeri un ceas rău, zicea ea, şi 
se poate întâmpla ca fetiţa să se piardă cu firea“ 

Parcă femeia avusese o presimţire. In adevăr, 
într'una din zile, ea trebuia să meargă în satul 
vecin, unde fusese chemată de o măluşe a ei, care 
căzuse greu bolnavă. Aşa dar, cu ziua aceea a tre- 
buit să fie înlocuită de Lina, căreia, mai înainte 
de plecare, îi spuse din nou şi în deamănuntul tot 
ce are de făcut. „„Laşi jos bariera şi stai până ce 
trece trenul, ţinând în mână stegulețul alb. Insă, 


A 
oR 


dacă este vreo piedică sau vreo primejdie, ţii. în 
mână stegulețul roşu, mişcându-l mereu în semn 
că trenul să se oprească. 

— Lasă, mamă, că ştiu bine totul“ ! îi răspunse Lina. 

Mamă-sa plecă, iar Lina rămase singură. Când 
era vremea să treacă trenul, lăsă în jos bariera şi 
stătu lângă şine cu steguleţul alb în mână. 

Insă, nu trecuseră nici trei minute la mijloc şi 
iată Moş Neacşu un ţăran bătrân se apropie de li- 
nia ferată, venind pe şosea cu un car tras de doi 
boi şi încărcat până sus cu porumb. Moş Neacşu 
strigă Linei, pe care o cunoştea de mul: „Fetiţa mo- 
sai fii bună şi deschide-mi bariera să trec, fiindcă 
sunt cam grăbit. 

— Dar, moşule, îi răspunse Lina, 
deschid, până nu trece trenul. 

— Mai e mult până la trecerea trenului, îi în- 
toarse Moş Neacşu vorba, aşa că avem toată vremea“. 

Adevărul este că mai era un sfert de oră până 
la trecerea trenului. Aşa fiind, Lina crezu că nu 
face rău, dacă îi dă lui Moş Neacşu drumul. Ridi- 
că deci bariera şi zise: „Hai, moşule, treci. dar 
grăbeşte-te!:, 

Moş Neacşu îndemnă boii, care porniră din 
nou cu pasul lor, dar nu tocmai grăbit. Insă.. iată că 
a fost ceasul rău și s'a întâmplat nenorocirea. Toc- 
mai când carul se găsea pe şine, s'a rupt osia, iar 
o roată s'a desprins şi s'a rostogolit departe. Va să 
zică, linia era închisă, aşa că trenul n'avea cum 
să treacă. 

Pe Moş Neacşu întâmplarea această îl supără 
tare, pe când biata Lina se zăpăci rău de tot. Mi- 
nutele treceau şi se apropia- sosirea trenului. Linei 
nu-i rămânea alt ceva de făcut, decât să se repeadă 
în casă, să ia stegulețul roşu, şi să facă trenului 
semne că linia este închisă şi că, prin urmare, tre- 
bue să se oprească. 

Dar în spaima şi zăpăceala de care fusese su- 
prinsă, în loc să facă aşa, ea o luă înainte, aler- 
gând în direcţia dinspre care era aşteptat trenul. 
Şi iată că se zări fumul locomotivei şi începu să se 
audă pufăitul ei. Stând în picioare între cele două 
şine, Lina se îndreptă cu fața spre tren şi începu să 
facă cu amândouă mâinile semne dezordonate şi 
desperate. 

„Insă, fu străfulgerată de un gând: dacă me- 
canicul trenului nu înțelege rostul acestor semne şi 
nu ține seamă de ele ? Dacă îşi închipue că e un co- 
pil, căruia îi place să se amuze sau să se afle în 
treabă ? Dece n'a luat ea steagul roşu, fiindcă aşa 
mecanicul de pe locomotivă ar fi înţeles şi ar fi 
oprit trenul. 

Acum însă era prea târziu... Atunci Lina văzu 
altceva. Văzu anume că rochiţa cu care era îmbră- 
cată, este de coloare roşie. Fără să mai stea pe 
gânduri, îşi scoase rochiţa şi o luă în mână, miş- 
când-o aşa cum ar fi trebuit să facă cu steagul. 

Datorită acestui gând fericit, mecanicul de pe 
locomotivă înţelese şi 'opri brusc trenul tocmai în 
ultima clipă. Altfel, ar fi dat peste carul lui Moş 
Neacşu. trenul ar fi deraiat şi cine ştie câţi călă- 
tori nu şi-ar fi găsit moartea. Aşa dar, curajul şi 
gândul fericit al Linei scăpase atâtea vieţi omenești. 

Călătorii au pus mână dela mână şi au strâns 
o sumă frumuşică de bani, pe care i-au dat-o Li- 
nei ca o răsplată ce i se cuvenea. 


n'am voie să o 


Tata mare nu sa mulţumit să-şi dea şi el partea 


11 


Pj: Ioa STA E a. Tie ei RIERA Pat lt 
gi i AEP e - 25 coajă Aa a — - 2 0 iii 


Insă printre călători era şi tata-mare al meu. 


sa de răsplată, ci i-a propus Linei să vie în servi- 
ciul familiei noastre. Lina a primit bucuros, Nu 
împlinise atunci nici vârsta de 11 ani, ca să moară 
tot în casa noastră la vârsta de 75 de ani. 
Dintr'o fetiţă cam pirpirie, cum era când ve- 
nise, Lina se făcu cu trecerea anilor o fată voinică 
şi drăguță, pentruca, după trecere de mulţi ani să 
ajungă o femeie bătrână. Ea însă aavuttoată viața 
o grijă mare de rochiţa roşie, care îi trezea amin- 
lirea celei mai însemnate întâmplări ce i-a fost dat 
să trăiască. Am hotărât şi noi să păstrăm înainte 
această rochiţă roşie. DORINA GRĂDINARU 
= 
O POVESTE CARE NU SE SFÂRŞEŞTE 


Continuare din pagina 5-a 


Aşa dar. a intrat mai întâi o lăcustă — a in- 
trat lăcusta cea mai bătrână, aceea care spusese 


să se facă o gaură în zid. A intrat în grânar, a 
luat în gură un bob de grâu şi a eşit cu el. După 
aceea, a intrat a doua lăcustă, a luat şi ea în gură 
un bob de grâu şi a eşit cu el. Insă, după lăcusta 
a doua a intrat lăcusta a treia, a luat şi ea în gură 
un bob de grâu şi a eşit cu el. 

Dar acum, împărate, vine ceva mai frumos de 
tot După lăcusta a treia, iată că a intrat lăcusta 
a patra,a luat şi ea în gură un bob de grâu şi a 
eşit cu el... Dar povestea se face din ce în cemai 
frumoasă, fiindcă după lăcusta a patra a venit la 
rând lăcusta a cincea. A intrat şi ea în grânar, a 
luat în gură un bob de grâu şi a eşit cu el,.. 

„O, dar povestea se face acum minunată de 
tot, fiindcă..., fiindcă... dar vă rog, să ascultați, împă- 
rate ! fiindcă după lăcusta a cincea, a intrat lăcusta 
a şasea, a luat şi ea un bob de grâu şi a eşit cu 
el... Insă nici nu vaţi putea gândi ce sa întâm- 
plat pe urmă... P'urmă — a, zău, ce frumoasă e 
partea aceasta ! a intrat lăcusta a şaptea, a luat 
şi ea în gură un bob de grâu şi a eşit cu el... Dar 
când a venit la rând lăcusta a opta! Aici e chiar 
minunat de tot. Când a venit la rând lăcusta a 
opta, a intrat şi ea, a luat în gură un bob de grâu 
şi a eşit cu el. Insă acum e acum! Acum vine 
ceva şi mai frumos. După lăcusta a opta, a intrat 
lăcusta a noua, a luat şi ea în gură un bob de 
grâu şi a eşit cu el. 

„Dar câd a fost rândul lăcustei a zecea ?“ 

Impăratul nu mai putu răbda. Sări în sus şi 
strigă aproape scos din fire: „Dar cât o să mai 
ție plictiseala aceasta cu lăcustele care intră una 
după alta? 

— Până când au să intre, una câte una, toate 
lăcustele şi până când în grânare n'o să rămână 
nici un bob de grâu“, răspunse liniştit ciobănaşul. 

Impăratul înțelese că îşi găsise naşul cu deş- 
teptul ciobănaş. Inţelese că dacă ar fi povestit cum 
a intrat fiecare lăcustă în grânar, cum a luat în 
gură un bob de grâu şi cum a eşit cu el, povestea 
nu s'ar fi sfârşit nici în o sută de ani. De aceea, vă- 
zând că n'are încotro, întinse ciobănaşului mâna 
şi-i zise : „Ajunge ! Ajunge, că nu mai pot să as- 
cult! Mă apucă nebunia ! Ai câştigat! Iţi dau de 


nevastă pe fiică-mea domniţa Florina şi te las şi 


urmaşul meu la domnie. Numai lasă încolo şi lă- 


custe şi boabe de grâul!“ 
Ciobănaşul a lăsat lăcustele, pentru ca să ia 


de soţie pe domniţa Florina şi să ajungă după 


câţiva ani împăratul acelei ţări. 
DINU PIVNICERU 


Da de 
/ Es pa an a DS 
ANA CDa n a a e ARE 


oş Gheorghe priceput și harnic gospo- 
dar, — oprise dela cloşcă un cocoşel, fru- 
mos, pintenat şi cu gâtul gol, şi-l îngrijea 
cu trudă, să crească şi să-i împodobească 
ograda. 

Ceasuri întregi sta bătrânul şi-şi privea pasărea 
cum se îmbulzea printre celelalte, vioae, să apuce cât 
mai multe grăunţe; şi-i creştea inima şi-l sorbea 
din ochi, când se învârtea printre orătăniile ogrăzii, 
mândru, îngânfându-se în faţa boboceilor aurii 
de rață. 

Nu se mai afla în toată mahalaua altul tot la 
fel de drăguţ şi sprinten. 

Cuteurigul lui răsbătea limpede până departe 
şi însenina vieaţa bătrânului gospodar. 

Das — şiret -— cocoşelul băgase de 
Moş Gheorghe nu mai poate după el şi 
să-şi cam dea aere de stăpân. 

Alerga rațele, se lua la hartă cu gâscanii, lo- 
vea cu ciocul în creştetul capului pe bieţii boboci 
şi aproape toate păsările îi luaseră frica sau îl ocoleau, 
numai şi numai să nu aibă de-aface cu el. 

Insă i se urâse cu binele. 

Gândea în căpşorul lui mic, cu mintea lui mică, 
necoaptă, că de vreme ce era atât de prețuit de 
Moş Gheorghe, putea să fie la fel de prețuit şi în 
altă parte. 

De altminteri dorea să cunoască şi altă lume. 

Se cam plictisea — ocolit de toţi — şi gândul 
plecării începuse să-l muncească zi şi noapte. 

„Poate — îşi spunea în sine — mă aşteaptă 
aiurea cine şitie ce noroc !?“ 

Și într'o dimineaţă când Moş Gheorghe plecase 


seamă că 
începuse 


NESOCOTINTA 


12 


la târg, de cu noapte, cocoşelul trufaş, strânse toate 
găinile, rațele, gâştele, porumbeii şi bibilicile din 
ogradă, le făcu semn cu aripa să facă tăcere şi le 
vorbi pe limba lor păsărească, despre amărăciunea 
care-l frământa şi care nu se putea stinge, decât 
cu pribegirea lui spre necunoscut. 

Sugrumat de emoția despărțirii, îşi luă rămas 
bun dela tovarășii săi şi le promise, cu jurăminte, 
că necontenit va fi cu gândul numai la ei şi le va 
trimite veşti de pe unde avea să ajungă. 

Atât le-a spus. 

Zadarnic se ridicară măcăieli, 
guite suspine de bibilici, rugându-l să 
tre ei. 

Zadarnic au lăcrimat ochişorii găinilor. 

N'a vrut să asculte nimic. 

A bătut din aripi, a strigat cutcurigu puternic, 
apoi a ieşit în drum. 

Şi-a rotit privirile într'o parte şi într'alta, să 
se dumirească pe care drum să apuce şi-a pornit, 

Incotro ? 

Nu ştia. 

Hoinărea fără ţintă. 

Șoseaua largă, străjuită de salcâmi pe margini, 
l-a ispitit. Prin colb gros, a călcat mândru, hotărât. 

El mergea, dar cu el odată şi soarele mergea 
pe cer spre asfinţit. 

Se arătase câtva timp, neobosit, însă spre seară, 
oboseala i-a încătuşat picioruşele şi trupul s'a do- 
vedit greu, ca de plumb. fără putinţa să și-l mai 
poarte. 

Sa ghemuit lângă tulpina unui pomişor, isto- 
vit, să-şi caute odihna, apoi s'o pornească mai de- 


gâgâieli şi tân- 
rămână prin- 


parte... tot mai departe. spre necunoscutul în care 
nădăjduia să atle norocul. 

Ploapele ochişorilor ca două mărgele negre, 
peste priviri i se lăsară... 

Acolo, în drum deschis, pe marginea șanțului, 
se lăsă cotropit de somn. 

Un sătean cu coasa pe umeri, trecând pe a- 
colo şi zărind lângă pomişorul subţirel, cocoşelul 
dormind tun, se apropie tiptil, îl prinse vârtos de 
aripi, să nu sboare şi cu el la subsioară, porni mai 
înainte, râzând în mustață de aşa berechet nea- 
şteptat. 

Cocoşelul se trezise şi nu ştia ce se petrece cu el. 

Un fel de teamă începuse să-l furnice prin 
piele. 

Și teama i se dovedi adevărată, când săteanul, 
din poartă încă, strigă către nevastă-sa : 


Minciuna cea mai mare 


Era o zi caldă de lulie, 

Costică, Mişu şi Sandu stăteau de vorbă sub 
un pom în grădină, așteptând cu nerăbdare să vină 
vremea scăldatului, 

Şi fiindcă apa era încă rece şi timpul trecea 
foarte încet, pun prinsoare fiecare, care-i mai di- 
baci să spună minciuna cea mai mare. Cel care va 
câştiga, va avea dreptul să intre primul în râu. 

„Noi avem. zise Costică, un vițel care vorbeşte 
de vreo cinci ori pe an şi o găină care cântă toată 
ziua la pian..! 

— Asta nu e nimic! răspunse Mişu, Noi avem 
o pisică şi care joacă hora cu toţi şoarecii la rând şi 
spre hazul tuturora se'nvârteşte miaunând, iar Azor 
cățelul nostru cântă în fiecare dimineaţă: „Cucurigu!:: 

— Să vă spun şi eu o minciună, spuse Sandu, 
dormitând: 

— Mam spălat astăzi, măi fraţilor, de vreo 
şaşe ori la rând, într'o apă fermecată. Insă nu ştiu 
zău cum sa întâmplat, că în loc să mă curăţească, 
mai rău ma murdărit. Speriat, alergai la mama 
cerându-i un săpun care, minune mare... se prefăcu 
în cărbune şi mai rău mă murdări Și vedeţi voi, 
deaceia sunt eu aşa murdar pe mâini, încheie Sandu 
âzând. 

— Bravo, bravo, strigară 
e cea mai mare. 

— Hai la gârlă iute, iute să te spălăm şi noi puţin! 


băieţii, minciuna ta 


CREŢȚEANU MARGARETA 


Bucure -. 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. . 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


3 


—- „la ieşi, Smarandă,. să vezi colea ce mai 
cocoșel ţi-aduc“. 

Femeia i l-a luat din mână şi-a râs când o- 
mul i-a istorisit cum îl găsise ghemuit pe şosea, 
lângă pomişor. 

— „Ei, ce facem cu el, bărbate ? 

-— „Păi ce să facem, nevastă... Adă-l încoace, 
să-l tai.. Să-mi faci o ciorbuliţă acră şi-o fripturică, 
‘să mă ling pe buze!“ 

— „„Bineee !“ 

Şi totul s'a întâmplat chiar aşa. 

Neascultătorul... 

Sa lăsat mânat de mândrie şi— orb — a 
pornit din beişug din curtea lui Moş Gheorghe care-i 
prețuia frumuseţea, să îşi caute singur pieirea ! 


ZAHARIA G. BURUIANĂ 


De vorbă cu cititorii 


DAL. A., Huşi. 
scris prea mult despre primăvară în felul în care serii şi 
d-ta. Se ajunge acolo că astfel de poezii nu se mai citesc. 

EL. PROV., Loco. — „Osul glăsuitor”. O poveste ase- 
mănătoare, dar — te asigurăm — mai frumoasă am tradu- 
s-o din limba rusă şi am publicat-o de mult în biblioteca 
„Lineretul”. In afară de aceasta, află că manuserisele tri- 
mise spre publicare nu se scriu pe ambele feţe ale hârtiei. 

L. AR., Loco. — „Primăvara”. Să ne bucurăm de fru- 
museţea primăverii, iar d-ta, micuţule cititor, distrează-ie 
citind Dimineațu Copiilor, fără să fie nevoe să colaborezi 
de pe acum. N'avea nici o grijă, căci avem noi materie de- 
stulă și bună. 

COR. DRAG., Loco. — „Despre sfârşitul iernei”. Dra- 
gul meu, este aşa mult de când a trecut iarna, așa că nu e 
acum timpul potrivit să pomenim din nou de ea. 

DORA, Timișoara. — Schița „Zi ploiasă” se publică. 
Serii drăguţ, însă nu uita să pentru o revistă destinată mai 
ales copiilor este de preferat stilul simplu 


R. M. H., Briceni. — Ne pare rău că din lipsa de spa- 
tiu nu sa putut publica poezia d-tale „Zece Maiu”. 
EM. KL., Loco. — „Deşteptarea primăverii”. Mai în- 


tâiu ai scris pe ambele feţe ale hârtiei, ceeace nu se obiș- 
nueşte. Al doilea, faci cam multe descrieri. Insă bucăţile 
destinate copiilor trebue să cuprindă mai multă acţiune 
decât descriere. Pentru aceste două motive, ne pare rău 
că nu-ţi putem publica schiţa trimisă. 

DAR. P. POP., Craiova. — „„Hoţ prost” se publică. 

S. L., Loco. — „Dragostea de fiu” este o bucată cunos- 
cută şi care se găseşte în cărţile de școală. De aceea, nu o 
putem publica. 

POP. I. E., Loco. — „Seara” se publică. 

AD. HUT., Fălcău.— „Răsplata unui băiat rău”. Dragul 
meu, istorioara d-tale este în genul bucăţilor din cărțile de 
de şcoală. Este însă o deosebire între astfel de bucăţi şi bu- 
cățile ce publicăm în Dimineața Copiilor. De aceea, ne 
pare rău că nu o putem publica. 

POD. G. T., Piteşti. — Poezia „Mama” se publică. 

I. BER., Lencăuţi. — „Piticii”. Chiar aşa cum ai pre- 
făcut-o, ai expresiuni greşite ca limbă și cuvinte ce se în- 
teleg greu de către mulţi din cititorii noștri. Expresii gre- 
şite: „Să scoată tezauri bănoase”, „stejari se risip”, „piti- 
cii se prip” „şi-l fac mormanii mari”, etc. In afară de a- 
ceasta, este prea lungă pentru spaţiul de care dispunem. 

ZAMNY, Loco. — „Ghicitorile” sunt cunoscute, iar ce- 
lelalte două bucăţi, fiind scrise pe ambele feţe ale hârtiei, 
nu pot fi publicate. 

I. OHL, Loco.— „Fierul, Vântul şi Peștele” este un în- 

` ceput rezumat al unei povești lungi şi frumoase. Continuă 
a fi drăguțul nostru cititor şi nu-ţi da de pe acum osteneala 
de a colabora. 


DIMINEATA 


VEI COPI 


- „Primăvara”. Ne pare rău. dar sa, 


„„Intuneric şi desnădejde“ 
Dragă Moş. Nae, 

Grozav aş fi vrut să-ţi istorisese mai departe 
cele ce nu-a spus marinarul despre nenorocita că- 
lătorie a fratelui său la Polul Nord. Dar iată ce s'a 
întâmplat. Eschimoşul căruia noi i-am scăpat viaţa, 
drept mulţumire ne-a dat un sfat. 

De oarece noi eram înconjurați de urşi — bine 
nu ştiam nici noi de sunt mulţi sau puţini —ar fi 
fost mai bine să încărcăm tot ceia ce am fi putut 
duce cu noi şi să plecăm acolo unde se află toţi 
Eschimoşii care sunt în aşteptarea lor. 

Oamenii -depe vapor în frunte cu căpitanul, 
mulţumiţi de acest sfat, s'au pus pe lucru. Din lip- 
să de sănii au luat fiecare cam cât a putut duce 
şi iată-ne cu toţii porniţi la drum. 

Mersul prin zăpadă şi viscol nu ne plăcea de- 
loc, dar n'aveam încotro. 

După câteva ceasuri de mers, am ajuns într'un 
loc adăpostit de doi ghețari cari parcă încremeni- 
seră acolo. Intre ei în zăpadă era săpată o colibă 
„care pe dinafară semăna a muşuroi. 

Intrarăm noi cu toţi înăuntru. Era cald şi era 
bine acolo. 

Văzurăm pe jos în jurul unui toc, stând mai 
' mulți bărbaţi care ne pr.miră cu bucurie făcându- 
ne loc lângă dânşii. 

Deacuma numai avem dece 
siguranţă. 

Puteau să vie oricât de mulţi urşi, le-am fi a- 
rătat noi ce putem. Dar nu veni nici unul. 

Cum stăteam noi în jurul focului, numai ce 
vedem că intră un alt Eschimoş suflând greu. 

„Frig mai este astăzi — spuse el — şi bine 
mai e aici la căldură!“ Zicând acestea, îşi făcu loc 
şi se aşeză şi dânsul lângă noi. 

Ceilalţi se uitau curioşi la el, căci se vede că 
nu-l cunoşteau. Dar dânsul, fără să-i pese, zise: 

„Nu sunt om rău, nu vă fie teamă. Vin de 
departe, unde am văzut şi am auzit lucruri minu- 
nate. Caut pe cineva printre Eschimoşi şi am ni- 
merit aici. N'am găsit printre voi pe acela pe care 
îl caut, nu pot merge acuma mai departe la drum 
fiindcă sunt ostenit, lăsaţi-mă să mă odihnesc 
lângă voi ca mâine să pot merge mai departe!“ To- 
ţi ceilalţi îl primiră atunci bine şi îi dădură să må- 
nânce căte ceva. Afară se pornise un viscol grozav, 
încât ne era teamă să nu neridice cu colibă cu tot. 

Nici unuia dintre noi nu-i era somn, aşa că 
stăteam şi ne uitam la foc, fără să spunem un sin- 
gur cuvânt. 

Deodată noul venit spuse: 

„Dar dece să tăcem când suntem adunaţi atâ- 
tia? Desigur că fiecare din voi a umblat şi a vă- 
zut multe lucruri: la să povestim fiecare ceia ce 
crede că merită să fie cunoscut şi de ceilalți: Ast- 
fel ne va trece timpul mai repede“. 

La auzul acestor cuvinte toţi ceilalţi recunos- 
când că noul sosit are dreptate, se îndemnau unii 
pe alţii să înceapă. 

Văzând că n'o să iasă nimica din acest îndemn, 
streinul mai zise: 


ne teme, eram în 


p 


ini 


Mikişor la Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


„Fiindcă eu am dat ideia şi pentruca să nu 
mai vă certați, voi începe eu să povestesc cele ce 
mi s'au întâmplat sau mai curând -cele ce am au- 
zit eu istorisindu-mi-se anul trecut pe când mă af- 
lam în ţara ce se chiamă Norvegia şi pe care o cu- 
noaşteţi şi voi tot atât de bine ca mine. După ce 
voi sfârşi eu de povestit, va începe cel din dreapta 
mea, apoi vor urma toţi ceilalţi la rând“. 

Toţi fură de părere că avea dreptate, aşa că el 
începu astfel: „Se împlineşte tocmai un an de când 
niște treburi m'au dus la nordul Norvegiei ce ştiţi 
că se chiamă Laponia. După ce o zi întreagă aler- 
gasem după tot felul de trebi, mam gândit spre 
seară să mă duc puţin la malul mării să admir 
valurile argintate de lună. Luând această hotărâre, 
mă îndreptai spre mare. Pe țărm nu era nici ți- 
penie de om. Foarte mulţumit că eram singur, mă 
aşezai pe nisip privind valurile care se rostogoliau 
vijelios. Cât timp am stat privind apa, nici eu sin- 
gur nu ştiam. Destul că deodată, fie că era vis sau 
adevăr, am văzut cum apa mării începe să se agite 
din ce în ce mai tare. Valurile se loveau furioase 
unul de altul stropind ţărmul până departe. Era ca 
şi cum o furtună se deslănţuia în fundul ei. Deo- 
dată văzui ceva selipind la suprafaţa apei, ca şi 
cum se oglindeau în ea sumedenie de becuri şi îna- 
inte ca să-mi dau seama de cele ce se întâmplaseră, 
mă trezii în mijlocul unui oraş măreț cum nu mai 
văzusem până atunci. 

Peste tot erau străzi largi bine pietruite, ca- 
se mari luminate bogat, prăvălii cu tot felul de 
mărfuri unele mai mândre ca altele. Nemulțumit 
cu cele ce vedeam înaintea mea stând pe loc, în- 
cepui să merg în dorința de a vedea cât mai mul- 
te lucruri, Umblam repede, fiindcă vream să văd 
tot oraşul acesta de vis. 

Deodată câţiva oameni dintr'un magazin cu 
bijuterii mă zăriră şi atunci unul din ei luând un 
vas preţios de aur împodobit cu pietre scumpe, mă 
îndemnă să-l cumpăr. Mă oprii, privii vasul care 
strălucea dar când vrui să-liau, băgai de seamă că 
n'aveam nici un gologan la mine. Din celelalte prâ- 
vălii ieşiră alţi vânzători cu mătăsuri în culorile 
curcubeului, cu broderii de aur şi argint, îmbiindu- 
mă toţi să iau câte ceva. 

Feţele lor arătau mare mâhnire, când, le ară- 
tai că n'am la mine ce să le dau în schimb. 

Pe când mergeam astfel pe străzile largi ale 
oraşului, o vijelie puternică se stârni şi iarăşi în- 
inte ca să-mi dau seama de cele ce s'au întâmplat. 
m'am trezit din nou pe ţărmul mării privind valu- 
rile spumegânde. ` 

Nu ştiam dacă am visat sau dacă am fost treaz. 
Până la ziuă n'am putut adormi deloc. Cum sau 
ivit zorile, m'am dusla un bun prieten al meu ca- 
re locuia în acel oraş şi îi povestii cele ce văzusem. 

„Sunt sigur că ai visat cu ochii deschişi“ îmi 
râspunse el, după ce ascultă cu aţenţie cele ce-i 
spusesem eu „Totuşi — continuă el — am auzit pe 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


SERIA li 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


10 premii în cărți în valoare de 800 


Ezra aa 


Fundaţia 


n REGELE FERDIN RND f” IAŞI 


lei, 1 abonament pe 1 an, 


abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luui la „Dimineaţa Copiilor” 


DUBLU PĂTRAT 


ARTIMOGRIF GEOGRAFIC 
AND I E 
5 61-87 


9670771 
1410 2 12.8 138 7? 
118 18: A 1682 
6 7 7720417570 
219703 1593. 2 


Inlocuind cifrele cu litere veți obţine numele unor state 
A-B Continentul în care se află statele. 

Când se repetă numărul se repetă și litera. 

Pentru ușurință A=—2, I=8. 


MARCEL LEIBOVICI 


CARTE DE VIZITĂ 


| mea S AET A 
| STAN POPESCU 
| PORTO 


| 
| 


Formaţi din literile de mai sus numele unui cuuoscut colabo- 
rator al revistei „Dimineaţa Copiilor“. 


OMONIM 


In timpul acesta de sărăcie, . . . . se câștigă mult mai greu, 
decât pe timpul când Mihai Viteazulera . .  . Craiovei 


A. HELLER-HUŞI 


= 
Urmarea din pagina 15-a: „„Mikişor la Polul Nord“ 


un bunic al meu istorisind că pe vremuri fusese 
pe țărmul mării un oraş strălucit ca nici un altul 
pe pământ. Dar oamenii, cari îl locuiau, erau răi, 
aşa încât Dumnezeu pedepsi oraşul ca să fie înghi- 
țit de valurile mării. Odată într'o mie de ani re- 
vine la suprafaţă pentru un ceas şi dacă atunci se 
găseşte vre-un pământean care să fie pe acolo şi 
să cumpere ceva dela ei, oraşul rămâne pe pământ, 
iar oamenii devin muritori ca şi noi. Altfel oraşul 
se cufundă din nou pentru încă o mie de ani“. 
Spunând acestea prietenul meu tăcu, iar eu 
până în ziua de azi sufăr, pentru că n'am avut nici 
un gologan la mine, să cumpăr ceva dela acei ne- 

cunoscuţi şi să desleg oraşul de blestem.“ 
lată, dragă Moş Nae, ce ne-a povestit streinul. 
Cu toţii rămaserăm pe ai întristaţi de această 

intămplare. 
Al dumitale, 
MIKIŞOR, 


15 
kotti ; 


1) Loc la teatru. 2) Nume. 3) Prieten 4) Cel care repară la- 
căte. 5) Stat. 6) Fluviu european. ?) Săritură. 
Verticnl la fel. 


GH. SCHODIHOR 


Deslegările acestei serii se primesc la sfârşitul lunii. 


DESLEGĂRILE JOCURILOR PE LUNA APRILIE 


OUL DE PASTE TRIPLU Pa iba 
x Lar sauant IEPURASUL i DE ROMB SILABIG 


GUS GORDO 
Dug Fli {ejufR]A] 


A 
OBE A ESITI 
INA Li ela ufslelal Je] 


Şaradă; Lingerie; Beatrice Livedario; Carte de vizită, Moş 

Nae, Şerban Corâciu; Palindrom; Cazac; Sabina şi Taniline 

Zentner; Carte de visită; Artistă-Roman; Constantinescu V. Draogş. 

Omonime Cerul, cocoşul, sare, lună, pânză, războiu, minte, 

podul, cască. Schoss-Roman:; Metogramă, Lava, tava, Sava, lava; 

Mirasa Teodorescu-Zig; Ligamente de Paşti; Paşte, M. C. Omonim 
Pască, Schoss-Roman. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IULIE 


Numele şi pronumele 


SERIA II 


Adresa: 


n CINEL 


3 


_ mm Fotografii dela cititoarele și cititorii care au luat premiul l-iu rm 


i î WECHSLER L. HARAY 


` Ci. I-a gres 
RAPAPORT EVELINE LAHOVARY G. PAUL SANDU M. ECAT.-VICTORIA 
C1. III-a B. PA CI. ia A d ud ETENE NECHALI Ci. I-a primară 
l imară de fete „Lucaci“ Şcoala primară de băeți No. E er coala de aplicație depe lângă 
e trol Becir ya Bucureşti Şcoala po tt Speranţa gena Pate. - iuas Doamna“ 
Bucureşti 


MANDEL D. MIRYAM PERETZ HENRIETTE PLATAREANU M. MIHAIL ALEXANDRU CRISTESCU 


CL Iil-a i CI. Dau CL. I-a Cl. II-a 
Şc. primară de fete „Clemenţa“ Şcoala a pa e OTE Spanip Şcoala primară de băeţi No. 17 Şcoala primară de băeți No. 12 
Bucureşti ucureşti Bucureşti Bucureşti 


aa i 


FAHRER MARIUS i 
CHIGHELI B. TAMARA THEOHARI N. LILIANA 


MARIETA G. IONESCU c 
„CL. IV-a N 7 Şcoala r T Andrei Şcoala aas ua Ai Lucaci“ CI. II-a 
Şcoala primară de fete No. 1 TN primară de tete „Lu 1 imară „Bărăția“ 
Bacmeji Bucureşti Bucureşti Şcoala ueirai Sp 


si 


MARGULIU IONESCU I. MARIA 
MONI MIHAIL CL III-a KENEL E BERERE WECHSLER D` LAZAR 
coala PT. Maibi 3 $ 1 lak de teto D 3 E . -a i ft Cl. IV-a primară 
Ș a acei irma ere aa ră ete omniţa Şcoala primară de fete „Bărăţia Şcoala Sit. Andrei 
Bucureşti București 


București 


PAER M IZU ET tu VLAD SILVIU A. ATANASESCU CORNEA COSTEL 
„CL. III-a À „Cl. 1-a A CI. IV-a CL II- 
Şcoala primară „Şcoalele Unite“ Şcoala primară „Sft. Andrei‘ Şc. primară „Vasile Alexandri“ Şcoala primară de băeţi No. 1 


Bucureşti București Bucureşti Bucureşti 


= 


Drăguţ e că 


ii DE 


în a ca AMR 
=.. E 


NEERA LAS rai 


telul 


iid 


ma 


i dră 


guță cititoarea noastră! m Preţul 5 lei 


ciry 


De ale începătorilor 


Ce este Țara pentru mine și ce trebue să Vorbe cu miez. 


fac eu pentru ea. 


La concursul regional dela Cluj, organizat de „Fineri- 
mea Română”, dintre 218 candidate a luat premiul l-iu 
d-ra Ștefana Kernbach cl. IV-a primară dela Şcoala de A- 
plicație de fete Cluj, cu bucata pe care o publicăm mai jos: 


Doamne! cu ce nerăbdare am așteptat această zi, când 
trebue să ne adune atâţia copii să ne încercăm deșteptă- 
ciunea. 

Acest titlu trezeşte în sufletul meu o licărire de lumină 
şi căldură. Ce este Tara pentru mine? 

Este îngerul meu păzitor, este scutul meu, e mama 
mea ocrotitoare. Oh! lubită ţară! Românie! Tu eşti. țara 
cea mai binecuvântată! Ce trebuie să fac pentru tine? Pen- 
tru tine mă voi arunca în foc! 

După D-zeu primul lucru pentru mine este Patria! 
Patria e zâna cea mai bună care mă ocrotește. 

Pentru Patrie voi învăţa eu bine, pentru Patrie mă 
voi ruga lui D-zeu, pentru Patrie voi asculta pe părinții 
mei. Da! Pentru Patrie şi Rege! 

Pentru toţi eroii şi vitejii acestei țări! 

Sfântă Ţară Românească! 

Când văd drapelul, inima mea bate să se spargă. O 
căldură sfântă şi binecuvântată face să-mi bată inima. A- 
ceastă căldură e patriotismul. 

Eu sunt mândră că sunt Româncă. Câte suferințe au 
trecut peste capul Românilor şi ei mai sunt încă. Și n'au 
pierit. Şi nu vor pieri în vecii vecilor. Românul ca şi ghio- 
celul care cu toate că frigul nu a plecat şi zăpada nu s'a to- 
pit de tot, şi-a scos căpuşorul alb cu pălăriuţa verde pe vår- 
ful capului. 

Când văd în sfânta zi de 10 Mai Românii defilând, îmi 
vine să strig: „Trăiască România, trăiască! Trăiască vitejii 
ei! Trăiască. Trăiască!” Şi ochii mi se umplu de lacrimi. 


ȘTEFANA KERNBACH 


Grădina mea ! 


Este mică, 'ncântătoare, 
Şi prea mult atrăgătoare. 
Gardul plin e de zorele, 
Stânjenei şi micșunele. 


Leandrul este majestos 

Şi are ’n vârf un „glob” frumos, 
Roşul aprins de mușcată 

Cu al ei miros ne "'mbată. 


In fund crinul mititel 
Dă plăcut miros şi el. 
Iar floarea albă de tabac, 


L te tuturor pe plac. 
A pe PAS SIVLIA KAISER 


DIMINEAŢA 
COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
16 


PAGINI SESE 


Nu te speria că'n lume oameni buni nu prea găseşti; 

In tot lacul lipitori sunt mai multe de cât pești. 

Unde nu îţi fierbe oala, tu să taci şi să te-astâmperi, 
Câte spui; le vinzi degeaba, şi, de taci, mai multe cumperi 
Fericirea după care mulţi aleargă până mor, 

E o pasăre frumoasă, ce nu stă s'o prinzi uşor. 

Gura lumii să nu cauţi s'o astupi când te bârfeşte, 

Căci din câţi suntem pe lume, doar pământu-o amuţeşte. 
„Om să cauţi şi nu aur, aurul ca mâine piere; 

De cât prost cu bogăţie, un deştept fără avere. 

Gluma ta să fie 'ntocmai cum e sarea în bucate, 

Căci altfel e ca măciuca ce te-atinge pe la spate. 

de DOBRE PANAIT-Ciorani 


Noapte de vară. 


O seară blândă se coboară! 
Flori de salcâm, pe drum 
Sburate 'n vânt călduţ de vară 
Imprăștie parfum. 

Şi vântul suflă prin poieni 
Frunzelor pe strună, 

lar codrul doarme răsfățat 
Sub polen de lună. 


Şi-un cânt de bucium sună lin, 
Din plaiuri s'aud şoapte, 

lar pădurile suspin 

Până târziu... în noapte! 


JULIETTA MOLDOYVANU, Bucureşti 


Mama mea 
(După Ratisbonne „La Comedie enfantine)- 


Când eram mică de tot, 
Cine laptele îmi da 
Şi la pieptu-i mă strângea, 
Mama mea! 
Cine "n leagăn m'așeza 
Şi cu dulce vocea sa 
Ca "'ntr'un cuib mă adormea? 
Mama mea! 
Dacă eu eram bolnavă 
„La_pătuţ cine veghea? 
Cu ochii plânşi mă desmerda, 
Mama mea! 
Bătrâneţea, mamă scumpă 
Când viața-ţi va "ntrista, 
Lângă tine eu voi sta, 
Totdeauna, mama mea! 


Trad. AL. MAR. CANTORICHI 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an. Lei 200 
Pe șase luni ... «e. 100 


Pe trei luni TE 50 
Pa 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84-—30O 


REDACȚIA ȘI 


17 Iulie 1935 No. 597 


~ 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
100 „ 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


CA SA SCAPE DE MUSAFIR 


N ziua aceea, tatăl lui Uitucilă era miai ocupat 

decât oricând. Găsise o broască, despre care cre- 

dea că nu este alta care să-i semene. Bucuros 

de această descoperire, omul îşi zise: „Am să 

scriu un articol în „Revista broaştelor și şopâr- 
lelor, în care am să arăt ce fel este această broască şi cum 
eu sunt cel dintâiu care am găsit-o. In felul acesta am să 
ajung un om vestit, despre care toată lumea va vorbi cu 
respect şi admiraţie”. 

Și aşa, tatăl lui Uitucilă sa apucat să scrie articolul. 
Una după alta, umplea pagini întregi. Insă, tocmai când 
ajunse cam pe la mijloc, iată că se auzi soneria dela poar- 
tă. „Uf! îşi zise el, vine vreun pisălog!” 

Chemând apoi pe Uitucilă, îi zise: „Uitucilă băete, 
du-te şi spune persoanei, care a sunat la poartă, că eu am 
eşit în oraş”. 

Uitucilă merse şi văzu că persoana, care sunase la 
poartă, era d. Nărescu, un prieten al tatălui. său, dar un 
adevărat pisălog. „Tata, îi zise deşteptul nostru Uitucilă, 
mi-a spus că a plecat în oraş. 

— Nu-i nimic, răspunse d.-Nărescu, intru în casă şi-l 
aştept să se întoarcă. 

— Dacă-i așa, îi întoarse vorba Uitucilă, stai puţin să 
merg să-i spun tatălui meu că vrei să-l aştepţi.” 

Omul zâmbi, auzind un astfel de răspuns, dar nu se 
mişcă dela poartă. Uitucilă merse la tatăl său şi îi zise: 
„Lăticule, a venit d. Nărescu şi mi-a spus că o să te aş- 
tepte până ce te înapoiezi din oraş”. 

Ce să facă tatăl lui Uitucilă, ca să se scape de acest 
musafir plicticos? Se gândi puţin, apoi zise: „Eu es pe 
scara din dos. După ce es, tu pofteşte-l în casă, dar să stai 
toată vremea la fereastră. După câteva minute, eu voi trece 
pe dinaintea casei. Dacă a plecat, să mă chemi, iar dacă 
n'a plecat încă, să-mi faci semn cu mâna, dar aşa, ca să 
nu înţeleagă el.” 

Omul eşi, Uitucilă pofti în casă pe d. Nărescu, apoi se 
aşeză la fereastră. 

După vreun sfert de oră, iată că tatăl lui Uitucilă veni 
înaintea casei şi se uită la Uitucilă. Uitucilă îi făcu semn 
cu mâna şi cu capul. Insă d. Nărescu îl văzu și-l întrebă: 
„Cui faci semne? 

Lui tăticu, răspunse Uitucilă, ca să-i spun că dom- 
niata încă n'ai plecat. 


Din copilăria lui Uitucilă 


— Văd că eşti deştept”, îi zise musafirul şi se așeză și 
mai bine în scaun. 

Insă vremea se schimbă, cerul se acoperi cu nouri și 
se. porni o ploaie. Tatăl lui Uitucilă, care eşise fără um- 
brelă, veni din nou înaintea casei şi se uită la Uitucilă. A- 
cesta îi făcu iarăşi semne cu mâna și cu capul, ba chiar, 
scoțând capul cât mai afară, îi zise: „N'a plecat!” 

Tatăl lui Uitucilă se îndepărtă supărat pe ploaia, care 
se înteţise, pe când d. Nărescu zicea: „Mi se pare că ploaia 
aceasta o să ție toată ziua, aaş că nici cu n'am să mă pot 
mișca de aici până diseară”. 

Şi aşa, tatăl lui Uitucilă umbla prin ploaie, pe când 
musafirul stătea la adăpost în casă. Dar după vreo trei 
ore, tatăl lui Uitucilă n'a mai putut răbda, ci sa întors 
acasă ud leoarcă. 

„Pentru ce ai venit aşa de dimineaţă la mine?” întrebă 
el pe d. Nărescu. 

Acesta îi răspunse: „Ca să-ţi dau îndărăt suta de lei 
cu care m'ai împrumutat săptămâna trecută”. l-a dat banii, 
apoi a plecat, fiindcă poaia încetase. 

VINTILA BRATU 


E di 


Un dans executat de elevele şcoalei de copii mici, comuna 
Suburb. Militari 


ntr'o seară caldă de vară, stam singur în grădina 
din faţa casei noastre şi priveam cerul, care se în- 
tuneca clipă cu clipă mai mult, lăsând steluţele 
să sclipească, una câte una cu luminiţele lor plă- 
pânde. 

Din când în când fălfăia în sbor câte un liliac: pasă- 
rea ne-pasăre; cum îi zice bunica şi eu svârleam tu pălă- 
ria după el, cum văzusem şi pe alţi copii făcând. 

Bunicul, care sta pitulat în pridvorul casei, începu să 
râdă cu hohote. ` 

„Geaba te munceşti, că pai să-l prinzi! Vino mai bine 
să-ți spun povestea lui”. 

Ca un vârtej am sărit pe genunchii bunicului, care 
numaidecât începu să-mi povestească. 

„Cică a fost odată un om sgârcit şi lacom nevoe mare! 
li plăcea să adune averi peste averi şi mai ales îi plăceau 
lucrurile scumpe. Bijuteriile, stofele rare cum e hermina şi 
purpura şi alte scumpeturi nefolositoore, care nu-s pe lume 
decât nimicuri şi deşertăciuni. 

Lăcomia lui mergea până acolo, încât îşi pusese în 
gând să intre noaptea în biserică şi să fure odoarele scum- 
pe; icoanele de aur şi argint şi pietrele rare de safir, de 
rubin, de onix, peruzelele şi diamantele care împodobeau 
catapiteazma altarului. Biserica aceia era zidită de veacuri 
multe de un voevod puternic, bogat, dar cu credință pen- 
tru cele sfinte. Tot povestea spune că după moartea lui au 
purces la tron alţi Voevozi, tot aşa de credincioși şi fie- 
care dintre ei a căutat să împodobească cât mai frumos bi- 
serica şi s'o dăruiască cu daruri bogate. 

Omul cel lacom se ducea în fiecare Duminică la bise- 
rică, dar nu ca să se roage, ci ca să spioneze şi să afle pe 
unde ar putea intra noaptea, să fure odoarele sfinte. Bise- 
rica însă era numai din piatră zidită. Uşile grele de fer 
erau ferecate cu lacăte mari. Ferestrele cu geamuri colo- 
rate, pe cari erau zugrăvite chipurile Sfinţilor, aveau gratii 
dese şi groase de oţel. Pe nicăeri n'ar fi putut intra. Laco- 
mul pleca întotdeauna abătut spre casă şi nu mai avea as- 
tâmpăr şi nici somn din această pricină. 

Intr'o zi se luă pe urma lui un strein, care nu intrase 
în biserică, ci stătuse deoparte, în grădina sfântului lăcaş. 
Când ajunseră aproape de casa lacomului, streinul se a- 
propie de el și-i grăi: „Dacă mă asculţi pe mine şi-mi ur- 
mezi sfaturile, vei putea cu mare uşurinţă să-ți împlineşti 
dorinţa care te paşte de atâta vreme.” 

Când auzi lacomul aceste vorbe, îl pofti pe strein în 
casă şi încuind uşile, ca să nu-i tulbure nimeni, zise: 


de D. MEREANU 


„Fac tot ce mă vei sfătui, numai s'ajung odată în stă- 
pânirea acelor scumpe lucruri al căror preţ mă face să nu 
mai pot dormi. 

— Vei merge 'n noaptea asta cu mine în pădure. La 
peștera fermecată în care stă Mahrum, vestita vrăjitoare 
ce ştie să fure sau să prefacă totul în pulbere și fum. 

Să nu ai nici o teamă! Bătrâna vrăjitoare va face cum 
eu însumi poruncă îi voi da. Ea-mi dă întotdeauna deplină 
ascultare, căci vraja ei şi viaţa îi stă în puterea mea”. 

Streinul vorbi în aşa fel, că omul lacom se simţi fer- 
mecat de cuvintele lui, care îi sunau ca o muzică dulce pe 
la urechi. Cum se făcu noapte, fără nici o şovăire porni cu 
el spre peştera vrăjitoarei. Au ajuns acolo cam pe la mie- 
zul nopţii. Vrăjitoarea, o babă hâdă ca o arătare, sta ghe- 
muită în gura peşterii şi ațâța cu un băț focul care mocnea 
sub cenuşă. 

Cum văzu pe strein apropiindu-se, începu să facă niște 
temeneli ca în fața icoanelor. Se ploconea şi din gură bos- 
corodea: 

„Bun sosit, prea Intunecate, pe la noi în miez de noap- 
te. Ce gând rău te mai aduce din lupta cu Sfânta-Cruce? 
Sau ţi-e nasul înfundat de mirosul prea curat ce se 'nalţă 
din altare în zile de sărbătoare? 

— Taci, spureată "'nveninată! Inchide-ţi clonțul odată 
şi să nu mi te dai lenei, că ţi-arăt focul Gheenei! 

— Ştiu, stăpâne "ntunecate, pe la mine ce te-abate. 
Asta-i omul cu pricina? Il ajut eu, bată-l vina!” 

Zicând vorbele acestea, baba întări focul şi puse de- 
asupra lui o ulcică de pământ. Când apa din ulcică porni 
să fiarbă, unde începu vrăjitoarea să o descânte cu un glas 
pițigăiat ca de cucuvea: 


„Trei căţei de usturoi 

Am să-i fierb şi să-i descânt, 
Trei căţei proaspeți şi noi, 
Scoși acuma din pământ. 
Peste ei să pui cuculă, 

Flori de spini şi flori de mac 
Și cu apă ne'ncepută 

Leacu 'ndată am să-ți fac.” 


După ce puse buruenile în apa clocotită şi le fierse 
bine, le mai descântă odată, apoi turnă fiertura într'o sti- 
clă şi o dădu streinului. Streinul luă de mână pe omul cel 
lacom și plecă repede de acolo zicându-i: 

„Să plecăm de-aici îndată, pân” ce zorile nu-s roşii: cât 
e noaptea 'ntunecată, până nu cântă cocoşii.” 

Lacomul mergea dus de strein cuprins de vrajă şi fă- 
cea tot ce îi poruncea. Nici nu-și dădu seama când ajun- 
sese în curtea bisericii. : 

Aci streinul îl opri şi scoțând sticluța cu apa descân- 
tată de vrăjitoare, o dădu lacomului şi-i spuse să bea de 
trei ori din ea. 

Lacomul sorbi trei înghițituri şi pe dată i se strecu- 
rară prin sânge nişte furnicături. Trupul i se sgârci, făcân- 
du-se din ce în ce mai mic. 

In scurtă vreme își dădu seama că se preschimbase în- 
trun șoarece. 

„Lângă ușa altarului, îi spuse streinul, se află o gău- 
rice mică prin care, în chip de şoarece, te vei putea stre- 
cura cu ușurință în biserică. Cu dinţii tăi ascuţiţi și tari 


Aa 


ai să scoţi, piatră cu piatră, bogăţiile din năuntru gai să le 
aduci afară. Eu stau aici şi le păzesc”. 

Şoricelul ascultă întocmai cele spuse de strein. Işi dă- 
dea seama bine acum că streinul nu e altul decât Ucigă-l 
Toaca, adigă diavolul, dar pentrucă nu îi ceruse nimic în 
schimbul ajutorului ce i-l da, lacomul om, preschimbat în 
şoarece, gândea cu mintea lui păcătoasă la zicătoarea ve- 
che: „Te faci frate cu dracul, până treci punt: œ `. 

Prinzând curaj, se strecură prin gaura dela uşa alta- 
rului în. biserică. Razele lunei străbăteau prin ferestrele 
colorate, făcând să sclipească pietrele încrustate pe cata- 
piteasmă. Lacomul se repezi să scoată cu dinţii o piatră 
mare de rubin. Când atinse însă piatra, o lumină de foc 
arzătoare scăpără din ea și îi fripse botul. 

„ Lacomul voi să țipe de durere, dar din gâtul lui nu eşi 
decât un chiţăit de şoarece, Pietrele altarului, de care se 
atinsese necugetatul şoarece, scăpărau toate scântei, iar el 
fugea de colo până colo văicărindu-se: chiț, chiţ, chiiiţ, 
chiiiiț!!!! 

De afară se auzi un râs puternic. Era râsul lui Satan, 
care îşi bătea joc de prostia omului. 

Printre hohote de râs auzi vocea, care îl vrăjise, 
grăind în bătae de joc: 

„Aceasta-i soarta, fătul meu, când vrei să furi pe Dum- 
nezeu! N'ai să mai scapi de-aici cu anii; vândut ţi-e sufle- 
tul Satanii!” 

Şoarecele, înfricoșat, dădu fuga să iasă pe gaura dela 
ușe. Satan avusese grije s'o astupe şi râdea de cazna za- 
darnică a şoarecelui care:se muncea cu ghiarele și botul să 
destupe deschizătura. Vocea lui se auzi iarăşi: 

„Dar ca să vezi că sunt şi bun, o taină mare am să-ţi 
spun. Vezi că pe-o masă învechită se află anafură sfințită. 
Din ea de vei mânca puţin, poţi ca să scapi de acest chin. 
Şi vei putea eşi îndat' din cursa ?n care ai intrat”. 

Șoarecele găsi uşor anafura şi se înfipse cu botul în ea, 
mâncând cu lăcomie, căci lacom fusese toată viaţa lui. De- 
odată simţi nişte dureri grozave prin tot corpul său șori- 
cesc şi văzu că încep să-i crească dealungul coastelor un fel 
de aripi de piele. : 

Cocoţat sus pe masă, simţi la un moment că nu-l mai 
doare corpul. 

„la să-mi încerc aripile!” zise el şi îşi dădu drumul de 
pe masă în jos. Aripile îl susținură prin aer și ocolind 
în sbor biserica, găsi în turla clopotniţei, un ochiu de geam 
spart şi se furişe afară, sburând în bezna nopții. 

Satana, care-l urmărea pretutindeni, strigă după el 
în râs: i : 2 

„Aşa ai să rămâi pe veci: un şoarec cu aripi de piele. 
Vei naşte pui de lilieci şi-ţi vei trăi zilele grele printre 
ruini, — ascuns din zori, — clopotniţe și turnuri goale. Așa 
„ţi-e scrie pân'ai să mori să-ți duci viaţa ta de jale”. 

laca-asta e povestea liliacului şi acum... hai să ne 
culcăm că e târziu şi ne-apucă, te pomenești, vremea când 
se culcă liliecii. 

D. MEREANU 


Toţi muncesc 


— Unde pleci, tată? copilu ntreabă; 
Tata răspunde: — Mă duc la treabă. 

— Mamă iubită, stai lângă mine! 

— Bine, dar casa cine-o va ţine? 

— Pasăre dragă, de ce tot sbori? 

— Aduc mâncare la puişori. 

— Atâţia oameni unde mai pleacă? 

— In câmp, la muncă vor să se'treacă. 
Când toţi lucrează, plec şi eu la şcoală; 
Nu vreau ca mintea să-mi fie goală. 
(Adaptare). Gr; T; 


= 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


QITEN 


Legenda sticletelui 


Cand Dumnezeu din slava Lui înaltă 
A poruncit să vină laolată 

In cer, norodu'ntreg de păsărele, 
Veniră struzi, veniră rândunele 
Veniră potârnichi şi berze mari, 
Privighetori şi soiuri de sitar. 
Veniră păsări de uscat și mare 

Și toate celelalte sburătoare. 


Lipsea doar nebunaticul sticlete 
Dar nimănui de el prin gând nu-i dete. 


Și luând apoi văpsele Domnul sfântul 
La fiecare le boi vesmântul: 

Când roș-aprins, când alb ca de zăpadă 
Când galben-auriu de spice coapte 
Când negrul sburătoarelor de noapte. 


Destul că fiecare ins, în sine, 
Se bucura că-i şade cel mai bine. 


Când toată sărbătoarea se sfârşise, 
Prin ușa raiului ce se deschise, 
Sticletele zbură adus de vânt 

Și se opri la tronul Celui Sfânt 
Apoi rămase 'n faţă-l, umilit. 


Rău supărat Stăpânul i-a grăit: 

„Păi bine, domnişorule, se poate 

— Când ascultară pasările toate — 
Doar tu să nu-mi asculți a mea poruncă 
Și să te plimbi ca un boer prin luncă?” 


Cum dojenirea 'n suflet îl pătrunse, 
Sticletele, sfios şi trist, răspunse: 

„Vai, Doamne, iartă-mă căntârziai, 

Dar vrând să-mi cat seminţe într'un scai, 
M'am încurcat în spini așa de rău 

Că n'am putut să vin la glasul Tău, 
Decât acum, în clipa cea târzie... 
Văpseşte-mi haina, rogu-Te, şi mie, 

Să fiu cu fraţii mei deopotrivă 
Invesmântat de mâna-Ți milostivă! 


— Ei, fie! zise bunul Dumnezeu 

Tu singur de-ai lipsit la glasul meu, 
N'a fost din lene sau voință rea. 

Dar, vezi, acum eu nu mai am văpsea! 


Sticletele sărmanul, auzind 

Indurerat tot repeta jelind: 

„Că, de n'a fost şi el la timp să vină, 
Scaeţii doar, scaeții-au fost de vină!” 


Văzând îndurerarea lui și plânsul 
Și Dumnezeu sa 'nduioșat de dânsul 
Și răscolind pe funduri de ulcele 
Văpsi vesmântul micei păsărele. 


Dar cum n'avea culori de-ajuns de-un fel, 
L-a zugrăvit pe micul sticleţel 

Cu alb, cu roș, cu negru şi gălbui 

Incât pestrit ca el un altul nu-i. 


De-atunci „scăet” numire-ai mai rămase 
Căci încurcat în „scai” — întârziase, 

Și tot de-atunci pe-alocurea poporul 
S'a fost deprins a-i zice „domnișorul”. 


ŞTEFAN ŞTEFANESCU 


Frusinica si Blegina domnisoare de onoare 


De câteva zile, la Blegeşti era zarvă mare. Se făceau 
pregătiri pentru o nuntă. Un nepot al lui Stan Pârlează, 
tatăl Frusinicăi, lua în căsătorie pe Răduța, o nepoată a 
nevestei lui Voicu Sfârlează, tatăl Bleginei. Aşa dar, fami- 
liile Pârlează şi Sfârlează trebuiau neapărat să ia parte la 
această nuntă, ba chiar să fie, cum se zice, în fruntea 
mesei. 

Ceva mai mult. Se hotărise ca Frusinica şi Blegina să 
fie împreună domnișoare de onoare. „Numai să nu se ia 
la bătae”, zise unchiul Stroe, adăugând: „Sunt sigur că 
Frusinica o să stea cuminte, dar tare mi-e teamă că răută- 
cioasa de Blegina să nu facă vreo poznă.” 

Insă, fiindcă nu se putea ca Frusinica să fie singură 
domnişoară de onoare, iar Blegina să fie lăsată la o parte, 
Sa hotărît să fie amândouă, însă să fie supraveghiate de 
aproape. 

Mamele celor două fetițe sau luat la întrecere, cău- 
tând care de care ca fetiţa sa să fie îmbrăcată mai bine şi 
mai elegant. Adevărul este că Frusinica a reuşit mai bine. 
Rochiţa' făcută la cea mai mare croitoreasă din Blegeşti o 
prindea de minune. Şi cum se putea să nu-i șadă bine, 
când, precum ştim, ea era grăsulie şi durdulie, pe când ve- 
rișoara sa Blegina era uscată ca un țâr? In afară de aceas- 
ta, Frusinica avea o față veselă și zâmbitoare, pe când Ble- 
gina era acră şi ursuză. Ştia numai să plângă şi să mârâe 
şi nu râdea niciodată. Cu toate acestea, părinţii Bleginei 
spuneau despre Blegina că este o mândrețe de fată, iar 
de Frusinica spuneau că e o pocitanie fără pereche. 

Insă, tutulor locuitorilor din Blegeşti Frusinica li era 
dragă, pe când pe Blegina nu o putea suferi nimeni. Dar 
când e nuntă şi veselie, trebue să arăţi că ţii la toată lu- 
mea. De aceea, a fost primită şi Blegina ca domnişoară de 
“onoare la nunta Răduţei. 

Mai înainte de a se face cununia la biserică, trebuia să 
se facă, aşa cum stă scris la lege, căsătoria civilă la pri- 
mărie. : 

Unchiul Stroe, care era consilier comunal, sa rugat de 
primar să-l lase pe el să fie pentru căsătoria aceea ofiţer a! 
stării civile, adică el să căsătorească pe Răduţa cu /rișcă, 
fiindcă așa îl chema pe soțul Răduţei. Primarul consimți. 

Unchiui Stroe era foarte mulțumit că o să fie şi el o 
dată ofiţer al stării civile. Din ajun pregăti un discurs, pe 
care să-l ţie nouilor căsătoriţi. Un discurs lung şi care, 
după credința lui, trebuia să stoarcă lacrimi din ochii tu- 
tulor celor ce l-ar fi ascultat. 

In sfârşit, iată pe Trișcă, pe Răduța şi pe toți nuntașii 
la primărie. După miri veneau numai decât Frusinica și 
Blegina, cărora li se spusese că trebue să se ție de mână. 
Dar ce făcu răutăcioasa de Blegina? Tocmai când să intre 
la primărie, își înfipse unghiile ce erau ca niște ghiare în 
mânuţa grăsuță a Frusinicăi, de o făcu pe aceasta să țipe 
şi să sară în sus de durere. Bine înţeles, Blegina a fost cer- 
tată şi despărțită de Frusinica. 

Şi iată că a început săvârşirea căsătoriei civile. Apăru 
unchiul Stroe, încins cu o eşarpă, adică cu un brâu trico- 
lor, așa cum se obișnuește la astfel de ocaziuni. Numai că 
brâul tricolor, cu care se încinsese unchiul Stroe, era așa 
de lat, că îi acoperea tot pieptul şi tot stomacul. 

Văzând aceasta, Frusinica se apropie și-l întrebă: „Un- 
chiule, nu cumva te doare burta?” 

La această întrebare, toată lumea din sală izbucni în 
hohote de râs. Râdeau Trișcă şi Răduțţa, râdeau naşii şi râ- 
deau toţi nuntașşii. Numai unchiul Stroe n'ăvea poftă de 
râs, ci, dimpotrivă, se încruntă şi se răsti la Frusinica, zi- 
cându-i: „Să taci din gură. 

— Bine, tac, răspunse Frusinica, dar am vrut să știu, 
dacă nu te doare burta.” 

Apoi, unchiul Stroe, după ce citi din cartea cea mare 
de legi tot ce privea pe nouii căsătoriţi, întrebă pe Trișcă 
așa cum cere legea: „Vrei să iei în căsătorie pe Răduţa? 


— De sigur că vrea, se grăbi, să răspundă Frusinica, 
fiindcă dacă nu vroia, nu venea aici.” 

Iarăşi toată sala isbucni în hohote de râs, auzind acest 
răspuns al Frusinicăi. Insă unchiul Stroe se supără foc, a- 
pucă pe Frusinica de braţ şi sguduind-o tare, îi zise: „Să 
ştii că dacă mai deschizi odată gura, îți rup urechile şi te 
dau afară. 

— Bine, unchiule, n'o mai deschid”, răspunse Frusi- 
nica, mirată că unchiul Stroe îi vorbeşte în felul acesta, el 
care ştia numai să o resfeţe şi să-i facă toate plăcerile. 

Acum, Frusinica tăcea, pe când Blegina se scobea cu 
degetul în nas şi privea spre pământ. 

Când unchiul Stroe văzu că toată lumea din sală tace 
şi stă liniștită, tuşi de două, trei ori, ca să-şi dres agă vocea, 
apoi îşi începu discursul, pe care şi-l scrisese acasă, dar îl 
învățase pe din afară. Il învățase, însă nu chiar așa de bine, 
pentrucă începuse să se cam încurce, să spună de mai 
multe ori aceleiași cuvinte, ba chiar să facă fraze ce nu 
prea aveau legătură între ele. 

Insă Frusinicăi, care, de altfel, nici nu prea înțelegea, 
îi se păru că ceeace spunea unchiul Stroe, este ceva 
foarte mişcător și mai ales întristător. Şi iată că se porne- 
şte să plângă, dar să plângă tare, de credeai că o înjunghie 
cineva. Cei din sală, văzând-o că plânge, se porniră să 
plângă şi ei. Plângeau și îşi țineau cu toţii batistele la ochi. 

De ‘data aceasta, unchiul Stroe nu se mai supără pe 
Frusinica. Din potrivă. Incredințat că lumea plânge din 
pricina că discursul său ar fi foarte mişcător și foarte bine 
făcut, se înduioşe şi se porni să plângă, așa cum plângeau 
ceilalţi. Plângea, dar tot îi dedea înainte cu discursul, spu- 
nând cuvintele pe jumătate şi oprindu-se uneori la mijlo- 
cul unui cuvânt. 

Frusinica se uită la el şi văzându-l cum plânge şi cum 
se strâmbă, o podidi acum râsul. Râdea mai tare de cum 
plânsese. 

De râsul ei se molipsi, de asemenea, toată sala. Işi 
şterseră cu toţii lacrimile şi se porniră să râdă în hohote. 
Unchiul Stroe rămase acum zăpăcit. Se opri şi el din plâns, 
dar nu ştia ce să facă: să se supere sau să râdă? 

Nici nu se supără, nici nu râse, ci îi dete înainte cu dis- 
cursul. Vorbea el, dar nu era cine să-l audă, fiindcă lumea 
din sală râdea mereu și râdea din ce în ce mai tare. Vă- 
zând aceasta, îşi lăsă discursul pe jumătate și zise: „Căsă- 
toria civilă s'a isprăvit, aşa că puteţi pleca”. 

Au plecat, continuând a râde tot drumul până la casa 
mirilor, unde îi aștepta masa pusă gata. La masă, Frusini- 
ca s'a purtat destul de bine şi cu vorbele sale glumețe a în- 
veselit pe toată lumea. Insă Blegina, care, pe lângă multe 
alte defecte, mai era o lacomă fără pereche, mâncă și se 
îndopă aşa de mult, că la sfârșitul mesei începu să se tăvă- 
lească pe jos și să se vaete de dureri la stomac. 


MOŞ NAE 


BON 


Pentru fotogafiat cititori premianți 
l și Il la 


Studioul Foto Luvru 


Cal. Victoriei 24 


CITIŢI, CITIŢI: 
CARTEA 
RILĂ IEPURILĂ 
, de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


AnTuUN 


Fotografii dela cititoarele şi cititorii noștri cari au luat premiul l-iu 


Udubăsceanu Dorina 


Şcoala 


cl. l-a A. 
„Maşina de pâine” 
București 


Elena Marinescu 
Grădiniţa de copii 
București 


E., 
A) 


t 


Julieta Vasiliu Răşcanu 


Scoala 


cl. IV-a B. 
primară de fete 
Calafat 


Drimer L. Maurice 


Scoala primară No. 2 de băeți 


Şcoala 


cl. IV-a B. 


Galaţi 


Altman Ides 
cl I-a 
lcomercială 
țiunea Goldfarb” 
Bucureşti 


„Insiruc- 


Leonel Waismaân 
cl. II-a 
Şcoala primară de băcţi No. 1 
Piatra-Neamţ 


Brandes Nuca (Bina) 
Şcoala primară de fete No. 24 
Bucureşti 


Aurelia Popescu 
cl. I-a 
Scoala primară de fete No. 13 
București 


Weiner Hedviga 
cl. I-a A. 
Şcoala primară de fete No. 17 
Bucureşti 


Ionescu Onorina 
cl. IV-a 
ortodoxă națională a 
femeilor române 
Bucureşti 


Scoala 


Şcoala primară de băeţi No. 


Bălescu Lucian 
cl. III-a B. 
Scoala primară de băeți No. 45 
București 


Sara Fidelman 
cl. IV-a 
Scoala primară de fete 
Soroca 


Creţu Gheorghe Harein Tania 
cl. l-a A. Şcoala primară de fete No. 1 
Scoala Sft. Iosif Slatina Olt 


Bucureşti 


Cosmescu V. Ioan Poplicher I. Mariane 


cl. Il-a B. cl. II-a 
Scoala primară „Sft. Andrei” Scoala primară de fete No. 1 
Bucureşti Botoşani 
Marinescu M. Ana Nuţa Tatar 
cl. Il-a A. cl. I-a 
Şcoala primară de fete No. 1 Scoala primară de stat Dr. C. 
Roșiori de Vede Angelescu 
Bistriţa 


Leiba Nehama 


Nelu D. Berbec cl, IIl-a 
cl. Il-a Leiba Hana 
Gigi D. Berbec cl. I-a 
cl. l-a Şcoala primară „Fraternitatea 


44 Zion” 


Bucureşti Bucureşti 


Haplea stafie 


Haplea zice: „Hăplişoru-mi, 
Ţine-l Domnul sănătos — 
E deştept nevoe mare, 

Doar păcat că e fricos. 


„Sunt vampirul care noaptea 
Pe copii îi fur din pat, 

Cine plânge şi n'ascultă, 

Eu pe dată l-am luat”. 


„Stai că-l fac eu să priceapă 
Că năluci, stafii, vampiri, 
Cum prin basme se tot spune 
Sunt curate născociri.” 


Tot umblând aşa prin casă 
De Frusina se izbeşte. 
„Piei, Satano!” strigă biata, 
Și "'ngrozită se cruceşte. 


Se "noptează, iară Haplea 
C'un cearşaf mi-se 'nveleşte 
Şi mergând ca o stafie, 
Auziţi cum trăncăneşte: 


la pe urmă măturoiul, 
Trage zdravăn în stafie. 
„Aoleu !” se vaită Haplea, 
„Stai, nu da că sunt piftie!” 


Coana Frosa nici n'aude, 
Dă "nainte, dă de zor, 

Ba şo oală ’n cap îi vâră, 
Tot strigând ea „Ajutor!” 


„Oameni buni, săriţi cu toţii 
O stafie mi-a venit, 

Mă sugrumă, mă omoară, 
Mai de grabă, cam murit”. 


DIM 
ArmA 


— Ba murit-am eu sărmanul, 
Haplea singur se jeleşte, 

Și văzut-am că Frusina 

Nu e glumă când loveşte”. 


——————CASTANELE LUI MICHI-MAUS 


Intr'o caldă zi de vară 
Michi-Maus întristat 
Se tot plimbă prin livede — 
De trei zile n'a mâncat. 


Dar din druimmu-i se opreşte; 
Căci pe jos el a zărit 
Trei castane mari, rotunde —-- 
Michi mult s'a "'nveselit. 


Dar sări de groază Michi, 
Căci castanele erau 

Trei arici, care''n livede 
Stând la soare, se 'ncălzeau. 


TUŞA NICULINA 


Michi ia pe cea mai mare, 
Dar înțeapă pân” la sânge. 
„Nu-i nimic!” își zice singur. — 
De durere dinţii strânge. 


POVEȘTILE MAMEI 


Mâinile urâte ale mamei 


„Mamă, zicea copilul, ești o mămică foarte frumoasă”. 

_ Mama copilului a zâmbit mulţumită, fiindcă simţi o 

plăcere, când eşti lăudat de fiinţele, pe care le iubeşti, iar 
lauda copilului este mai dulce decât toate. 

„Da, zise mai departe copilul, eşti o mămică foarte 
frumoasă, afară de mâinile tale.” 

Un nour trecu pe chipul mamei, însă ea zise: „Dacă 
mâinile mele sunt așa de urite, m'ai decât să nu te,„uiţi 
la ele. 

— Dar nu pot să nu mă uit, răspunse copilul, fiindcă 
de câte ori le ating, văd că sunt roşii şi sbârcite. Aş fi do- 
rit ca şi ele să fi fost tot așa de frumoase, ca și chipul tău”. 

Tocmai atunci, tatăl chemă pe copil la o parte şi-i 
zise: „Ascultă să-ţi spun-o poveste adevărată. Intro noap- 
te, un copil mic de tot, dormea în pătucul său. Cine ştie 
din ce pricină, perdelele din jurul pătucului luară foc. In- 
tro clipă, camera întreagă era în flăcări. Servitoarea tipa 
şi alerga de colo până colo zăpăcită, dar mama copilului 
dete năvală în cameră, cu mâinile ei albe și delicate, stinse 
flăcările şi scăpă pe copil dela moarte. Aceste mâini arse- 
seră rău de tot, aşa că multe săptămâni mama copilului 
nu se putea servi de ele şi se chinuia în dureri groazniec. 
Când, în sfârşit, s'au vindecat...” 

Dar copilul n'a vrut să asculte povestea mai departe. 
Merse fuga la mamă-sa, îi căzu în genunchi şi apucându-i 
bietele mâini arse, le sărută de mai multe ori, apoi îi zise: 
„Mamă, mâinile tale sunt cele mai frumoase mâini-de pe 
pământ!” 


Povestită de DORINA Aaa, n 


AZI ŞI MÂINE 


Bietul Azi dorea grozav să se întâlnească cu ruda sa 
Mâine. 


Auzea mereu vorbindu-se de dânsul şi știa că toţi au 
pentru el multă simpatie şi respect. 

„Mâine e vacanţă! striga Dinu vesel. 

— Mâine am teză... ofta Ancuţa. 

— Dacă nu plouă, mâine, mergem la ţară”, spunea 
Sanda. ` 

Şi nu numai copiii, dar chiar persoanele mari din casă 
vorbeau des de Mâine. 

E drept că uncori şi-l aminteau cu grije. 

„Ce ne vom face mâine?” 

— Mâine e ziua ceea păcătoasă”... 

Ca să-şi satisfacă curiozitatea, Azi întrebă pe un ca- 
lendar vechiu, care văzuse trecând toate zilele anului: 

„la spune-mi şi mie, cine e Mâine?” 

Faţa galbenă a calendarului surâse şi îi răspunse: 

„E ziua care vine totdeauna după Azi. 

— Foarte bine. Acum pricep dece nu-l întâlnesc nici- 
odată! 

Dar cine e mai de seamă, Azi, sau Mâine?” 

Calendarul răspunse, grav şi serios: 

„Fără Mâine. Azi nu face doi bani, iar fără Azi, nu 
există nici Mâine, 

Trebue să se facă zi de zi ceeace e de făcut, dar toți 
să-şi aducă aminte că zilele sunt în şir şi că fiecare le pre- 
găteşte pe cele următoare”. 

Apoi calendarul tăcu şi nu mai spuse nimic, fiindcă 
răcise prin Decembrie şi dacă vorbea, răguşea mai rău. 


Din italienește de MARGARETA PETCU 


De vorbă cu cititorii 


VIZ. I. Loco. — „Lecţia de geografie”. Aşteptăm să te ţii 
de promisiune, să te vindeci de lenea de care te plângi 
tu însuţi, așa ca la toamnă să ne spui că te-ai împăcat cu 
geografia. In așteptarea acestei vești plăcute, credem că e 
mai bine și pentru-d-ta să nu-ți publicăm versurile ce ne-ai 
trimis. : 

MIGN, Loco. — „Judecata Califului”. Drăguţă colabo- 
ratoare, te sfătuim să nu te apuci de acum de scris poveşti 
în genul oriental, fiindcă astfel de povești nu sunt tocmai 
uşor de scris. Cer şi experienţă în arta de-a povesti şi cu- 
noașterea adevăratului Orient. Ți-o spune aceasta Moş Nae, 
care a trăit o viaţă întreagă în societatea şi în țările din 
Orient. 

La poezia „Viorica”, scrisă cu o colegă, „dulap” nu 
poate rima cu „raft” şi nici „bătut-o” cu „ciufulit-o”. 

JUL. MIL. Loco. — Poezia „Noapte de vară” se publi- 
că la rubrica „De-ale începătorilor”. 

L. STR. Loco. — E slăbuţă fabula „Șoarecele neascul- 
tător”, repeţi cuvintele, care au aceiași însemnare — de ex. 
„cu teamă şi cu frică” şi mai ai cuvinte de umplutură. Află 
că fabulele se scriu de obiceiu de oameni mai în vârstă. 

D. PAN. Ciorani. — Iți publicăm câteva „Vorbe cu miez”. 

SIL. I. Oradea. — „Vara” pe care o chemi în versurile 
tale, a venit şi ne-a adus şi căldură şi bucate. Mulţumim 
pentru urările ce. faci revistei şi te sfătuim să continui a fi 
drăguţul nostru cititor. 

N. BER. Buzău. — Drăgulă cititoare, primele încercări 
nu se trimit spre publicare, căci, în regulă generală, nu 
sunt reuşite. Mai încearcă, dar alege-ţi subiecte mai puţin 
triste. € 

IAN. L. L. Loco. Dragul meu, ești încă prea mic, ca 
să ştii de pe acum ce este viața. Ai să creşti, ai să trăești 
şi ai să o vezi cum este. Deocamdată, bucură-te că te gă- 
seşti în vârsta fericită a copilăriei. zi 

MIH. T. Braşov. — „Visare”. Dragul meu, dacă în poe- 
zia ce ne-ai trimis, te-ai fi mărginit să descrii frumusețea 
naturei şi dacă ai fi făcut-o mai scurtă, am fi publicat-o. 
Insă d-ta te-ai avântat în chestiuni abstracte ceeace nu 
era nevoe şi ai depăşit genul literaturii pentru copii. 
Pentru aceste motive, ne pare rău că n'o putem publica. 

SIL. K. Loco. — Iti publicăm la rubrica „De ale înce-, 
pătorilor” poezia „Grădina mea”, dar nu este nevoe ca 
după aceasta să te grăbeşti să trimiţi alte poezii, deoarece 
avem prea multe și n'avem ce face cu ele. 

KR. I. Galaţi. — „Pilda cercetașului”. Dragul meu, d-ta 
spui că eşti acum elev în clasa a treia de liceu, aşa că nu 
poţi avea mai mult ca 14 ani. Aşa fiind, cum poţi povesti 
că ai fi fost martor ocular al unei scene de războiu, când 
dela războiu au trecut 18 ani? Schița d-tale e scrisă bini- 
şor, numai că trebue ca pe d-ta să te scoţi din poveste. 

L. D. R. Prahova. „Micuţele orfane”. Ştii că ţi-am 
publicat cele mai multe bucăţi ce ne-ai trimes. Facem a- 
cum o excepții aceasta pentru două motive. Primul 
motiv e că începi aṣa: „Era o friguroasă zi de iarnă”. Noi 
însă suntem în || verei şi nu mai putem de căldură. Al 
doilea motis tul- schiţei este trist. 


RATA 


„Ce faci, rață ? 
— Ce să fac? 
Ia mă plimb şi eu pe lac 
Şi mă scald... Ce vrei să fac? 
Mac! Mac! Mac! 


„Un gâscan cu chip de drac 

Spunea ’n taină unui rac 

C'o să-mi vie el de hac... 
Mac! Mac! Mac! 


Ştiu dece nu-i sunt pe plac: 
Vrea să fiu ca el, posac, 
Să mă uit doar şi să tac... 
Mac! Mac! Mac! 
ELENA KIVĂRAN-RAZVAN 


tiv 


Cei doi 


Sn 


De o săptămână de când mă găsesc la Mangalia, a- 


proape nu este după amiază în care să nu întâlnesc doi 
băeți, pe care nu i-am văzut nici o dată să nu fie împreu- 
nă. Mi s'a spus că nu sunt fraţi, nici măcar neamuri. In ce 
priveşte vârsta, deosebirea dintre ei doi trebue să fie destul 
de mare. Unul pare a fi de vreo optsprezece ani, pe când 
al doilea nu arată a avea mai mult ca unsprezece ani. Cu 
toate acestea, sunt mereu împreună. `i 

Am fost curioasă să aflu ce-i cu aceşti doi băeți. De 
aceea, acum două zile le-am cerut să mă plimbe cu barca 
lor, fiindcă ei au o barcă în care plimbă pe vizitatorii Man- 
galiei. Când n'au clienţi, îşi iau barca şi merg la pescuit. 

Le-am cerut, aşa dar, să mă plimbe vreo oră şi după 
ce ne-am îndepărtat puţin de țărm, i-am întrebat să-şi 
spună povestea prieteniei dintre dânşii. Am văzut că a- 
mândoi se codeau și că o roșeaţă le acoperă obrajii. „Dece 
vă codiţi şi dece vă rușşinaţi?” am stăruit eu. 
| Până la urmă, băiatul cei mai mic se hotări să vor- 
bească şi îşi începu povestea precum urmează: 

„Anul trecut, tot în luna aceasta, mă rugasem de tata 
să-mi dea voe să merg singur cu barca la pescuit. Până a- 
tunci, tata mă lua cu dânsul, îmi dădea lopeţile să vâslesc, 
îmi dădea să arunc în apă plasa de prins peşte, dar singur 
nu mă lăsa.nici o dată. Zicea că sunt prea mic şi că mi se 
poate întâmpla o nenorocire. Dar într'o zi tata avea treabă 
în oraş, aşa că nu putea merge la pescuit. Sa mai întâm- 
plat ca ziua aceea să fie o zi frumoasă. Nu adia nici un 
vânticel, iar marea era liniștită ca o oglindă. 


` „Atunci tata îmi zise: „Petrică — fiindcă aşa mă 
cheamă — astăzi îţi dau voe să mergi singur cu barca la 


pescuit. Numai să fii cu băgare de seamă şi să nu te'nde- 
părtezi mult de țărm”. 

„Eram mulțumit că tata avea încredere şi că nu mă 
mai socotea ca un copil mic. Totuşi, vroiam să mai am un 
tovarăş cu mine, dar n'am putut întâlni pe nici unul din 
prietenii mei. De aceea, am pornit singur, vâslind vesel. 
Insă, când am ajuns în dreptul stâncilor...” şi aci Petrică 
se opri dintr'o dată şi plecă în jos capul. Nu înţelegeam ce-l 
făcuse să se oprească şi să arate chiar că e încurcat. Dar 
iată că prietenul său mai mare se aruncă în vorbă şi po- 
vesti mai departe zicând: 

„Când Petrică ajunse cu barca în dreptul stâncilor, mă 
ivii eu în vârful unei stânci și ținând în mână un bolovan 
le piatră, îi strigai ameninţător: „Dacă nu te apropii nu- 


orieteni 


maidecât cu barca de țărm, să ştii că arunc piatra şi îţi 
zdrobesc capul”. Petrică ştia că nu glumesc, fiindcă o săp- 
tămână mai înainte spărsesem capul unui alt băiat, care, 
plimbându-se cu barea pe mare, nu vroise să se apropie de 
țărm, când l-am chemat. 

Şi dece erai aşa de rău? l-am întrebat eu mirată şi 
chiar speriată. 

— Eram rău, răspunse el, din pricina că îmi era foa- 
me și din pricina că oamenii mă făceau să fiu rău”. După 
ce se opri puţin și după ce îl văzui că îşi şterse cu mâneca 
dela cămașă două lacrimi, băiatul cel mare continuă zi- 
când: „Luna viitoare se împlinesc trei ani de când părinţii 
mei au fost măcelăriți într'o noapte de nişte hoţi, care 
nu știu dece — m'au lăsat pe mine în viaţă. 

„Am rămas, aşa dar, singur pe lume și fără nici un 
mijloc de traiu. Trăiam din pomana lumei, dar întâlneam 
puţini oameni cărora să le fie milă de mine. Mă alungau 
de peste tot şi asmuţeau câinii împotriva mea. Dormeam 
prin şanţuri şi pe margini de drum şi se întâmpla să trea- 
că două zile, fără să am cu ce să-mi potolesc foamea. Din 
pricina aceasta, am devenit şi eu rău la suflet şi împietrit 
la inimă. 

„In ziua în care îl zărisem pe Petrică mergând cu bar- 
a la pescuit, eu nu mâncasem de două zile. De aceea, 
dacă nu se apropia de țărm, e sigur că aş fi aruncat cu pie- 
tre într'însul. 

Dar Petrică sa apropiat, eu am sărit în barcă şi i-am 
cerut să-mi dea o bucăţică de pâine. El mi-a dat toată pâi- 
nea şi toată mâncarea ce-și luase de acasă. Apoi mi-a zis: 
„Sandule fiindcă Sandu e numele meu — nu vrei să 
vorbesc cu tata şi să te ia să-i ajuţi la trebile ce are?” A 
vorbit şi chiar de a doua zi am intrat în slujba tatălui lui 
Petrică. 


Şi de atunci nu mai arunci cu pietre în nimeni? 


l-am întrebat eu. 
— Nu, n'arunc, zise el, însă sunt gata să zdrobesc capul 


aceluia care sar atinge de prietenul şi binefăcătorul meu 
Petrică”. 


MARIA SOREL 


Moartea gândacului 


Cu aripioare de şmalț punctat în culori 
Pe câte cărări din lumea lui va fi fost; 
Pe câte cărări va fi avut o bucurie, un rost 
Micul gândac, astăzi, mort între flori! 


Familia lui trebue că plânge 

Indoliată între macii vestejiţi; 

Şi prietenii lui adânc mâhniţi 

De bună seamă la fel îl vor plânge... 

“Eu nu ştiu cum de moare un gândac 

Cu strălucirea lui de aur şi sidef pe aripioare... 
Ori poate drumurile de sub soare 

Nu-i mai plac!... 


Și cred că vor veni gândacii toţi 

Să-i fie de priveghe-o noapte'ntreagă 

Şi mâini în zori la cimitirul lor să-l tragă 

Jelit de moși și de cumnați şi de nepoți. 

Şi funerariile vor.avea, eu cred, noroc 

Să fie Soare, ca pe cel din urmă drum, 

Să mai strălucească minunat ca până acum 

Să li se pară și înmormântarea ca un joc. 
LICURICA 


CARTEA 


Nepotului meu Mircea 


Nepotul meu, tu nici nu bănuiești 

Ce luminoasă floare-ţi. crește 'n minte, . 
De câteori te văd, — cu luare-aminte — 
Cum stai cu cartea 'n mână şi citeşti! 


E rodnică sămânța ce o sameni 

Căci cartea poartă 'n paginile sale, 

Cu mult folos pe-ogorul minţii tale; 
Adânca "nţelepciune-a multor oameni... 


Imi place cum întorci cu grijă pagini 
Pe care le aduni în tine 'ntregi, 

Și cum pătrunzi şi cauţi să "'nţelegi 
Ideile cuprinse în imagini. 


Eşti încă slab, micuțul meu nepot, 

Dar mâine ’n lupta vieţii, vrând o forţă, 
Atunci-abia vezi cartea — ca o torţă — 
Cum — plin — îţi luminează drumul tot! 


Invaţă-te de-acuma s'o iubeşti 

Ca pe un soţ, un frate... cu căldură; 
Că-ţi dăruie comori de învăţătură 
Și-alăturea cu ea, prin ea, să crești! 


lar daco fi cândva, să-ți năzărească 
Hainul gând de-a alunga departe 
Tovarăşul pe care-l ai în carte, 

Te vei simţi o ruină omenească... 


ZAHARIA G. BURUIANĂ 


NOAPTEA 


Noaptea s'a lăsat tăcută 
Peste plaiurile 'ntinse 
Şi-apele de-o vrajă mută 
Intre maluri au fost prinse. 


Printre miile de astre 
Luna lunecă molatec 
Ca şi visurile noastre 
Pe oceanul singuratec. - 


Trist de veacuri stă conacul 
In ruini, plini de misteruri, 
Totul doarme, numai lacul 
Scaldă stelele din ceruri 
LELIA D. RĂDOLESCU 
Elevă — Diţeşti 


ÆA DIMINEATA 


12 


Jucăriile 


Ce mai filosof! 


Apoi cică-a fost odată, 
Unul care tot zicea, 
Că-are-o minte înteleaptă 
Cum nu are nimenea ; 
Și-și creiase singur nume, 
Că-i deștept nevoe mare, 
Și că, în întreaga lume 
N'are nici asemănare. 
„Filosofi, savanți, poeţii 
Burueni, ce cresc tot locul 
lar eu, înalt! ca plopul!”” 
Și, veni într'o zi la dânsul, 
Un cioban ca să-i vorbească. 
Și ca să-i asculte glasul, 
Veni mulțimea „prostească” 
„Uite, începu ciobanul 
Cu glas hotărit și tare, 
Am venit şi eu ca prostul 
Ca să-ți pun o întrebare. 
„Când mă'ntore seara acasă, 
Toţi ai mei vin de mă pupă. 
Câinii sar să mă miroasă 
Dând din coadă, mai s'o rupă 
Asta n'o pricep eu, iată, 
Bate-mă de mă desnoadă, 
Și tot n'am să ştiu vreodată : 
„ De ce dau câinii din coadă ?” 
Stă ilustrul nostru soare, 
Ca o curcă ce-i plouată; 
Dă din mâini, dă din picioare 
Și se înveseli deodată. 
Işi ridică sus el capul 
Cu urechile-i de bleg, 
Și-arătând în sus cu mâna, 
Incepu-așa : „Te 'nțeleg! 
„Când din coadă dă un câine, 
Ea-i mai scurtă decăt el; 
Poţi vedea şi azi şi mâine, 
La toți câinii e la fel. 
Căci mai lungă de ar fi coada, 
Decât câinele ar fi, 
Atunci coada-ar da din câine, 
Asta spun ! Asta să știi !” 


NICU NICULESCU-NICKY 


Graţielei 


Ţela s'a dat jos din pat 
Și de joc s'a apucat. 

Ce de jucării pe masă, 
Și pe podina din casă. 


J 


Și păpuși, tot una şi-una, 
Ca soldaţii înşirate 
O privesc voios pe ela, 
Rumene şi bucălate. 


— Asta-i Titi; ba-i Doiniţa ! 
Asta-i Nina; ba-i Domnița ! 
Asta-i Tanda; ba nu... Manda! 
Păpuşele mult iubite; 

Asta-i domnul Ursulică, 

Cu picioarele tocite. 


Dincolo-i o pisicuţă 

Albă şi cu ochii verzi; 

Stă pândind o vrăbiuță 

— Vezi. leliţă, să n'o pierzi! 


Ea le-așează, le găteşie, 
Le sărută, le vorbeşte; 
Sunt păpuși ori fiinţe vii, 
De le spune ghidușii? 
GRIG. TEODOSIU 


Lenuta și-a îmbrăcat rochiţa albă de mătase. Se uită 
în oglindă și zâmbeşte mulţumită. Decând așteaptă să-și 
serbeze onomastica! 

Astăzi împlineşte opt ani şi mămica i-a invitat câteva 
prietene şi colege de şcoală cu care să se distreze. 

Lenuţa e nerăbdătoare și priveşte mereu pe fereastră. 
Vor fi chiar şi câţiva băeţi care au rugat-o pe Lenuţa să-i 
lase să se joace cu ea. E Gigel, băiatul chiriașului, un co- 
pil foarte bine crescut și mai mare decât toți musafirii. 
Are nouă ani şi jumătate. 

Mai vine şi Tică, vecinul din colţ cu care merge Lenuta 
mereu împreună la şcoală și Nelu, vărul Lenuţii. 

In sfârșit copiii vin pe rând şi aduc daruri sărbătoritei. 
Un plic cu bomboane, o carte de povești, un creion frumos 
sau chiar nimic. 

Lenuţa e fericită! Imbujorată la faţă, mulţumeşte tu- 
turor şi rămâne stingherită, căci nu mai știe ce trebue să 
facă. 

Copiii se privesc unii pe alţii... ar vrea să se joace a- 
fară, dar cum să-și murdărească hainele de sărbătoare... 

Chiar Tică se uită la cravata nouă pe care a pus-o azi 
pentru prima oară. Jocul de-a prinselea ar fi prea pericu- 
los... 

Doamna Ionescu, mama  Lenuţei, salvă situația și îi 
pofti la ceai. 

Toţi mâncară frumos, servindu-se din bunătăţile înși- 
rate pe masa împodobită de cofeturi. 

— Mergem afară? întrebă Lenuţa. 

— Mai bine stăm în casă şi vă spun eu o poveste, răs- 
punse Gigel, 

— Nu vreau poveşti, zise Margareta. Tot cu împărați, 
cu smei și balauri. Mam plictisit. 

— Ba vă povestesc una fără toate astea. 

Dacă nu vă place, îmi spuneţi şi mă opresc. Copiii se 
priveau întrebători. 

— Gigel e mai mare şi are dreptate, zise Sultănica, o 
fetiță drăguță, cu bucle negre. Câte unul, câte unul tiptil 
copiii îşi apropiară scaunele în jurul lui Gigel și așteptară. 
După ce se făcu linişte, Gigel începu: 


Lenutei 


Cică a fost odată un sat în care toți locuitorii erau 
pescari. Plecau două, trei zile pe mare şi nu se întorceau 
până când nu aduceau provizii multe de peşte, ca să le 
vândă în toată țara. 

Şi nu ştiu cum se făcu, că trecuse o săptămână, două 
şi chiar trei şi nici un pescar nu adusese nimic acasă. 

— O ştiu, strigă Lili. E basmul cu pietrele preţioase 
şi cu fata de împărat. 

— Ba nicidecum, răspunse Gigel. 

— Lasă-l să isprăvească, spuse Sultănica. 

Și, urmă Gigel, era o jale. Femeile plângeau, copiii 
țipau de foame toți erau trişti. 

După vreme îndelungată, pescarii au prins un pește 
mare, mare de tot. Era atât de greu, încât au trebuit să se 
adune toţi pescarii la un loc, să-și unească puterile, ca la 
urmă să-l poată aduce la mal. 

Dar, cel puţin merita osteneala, căci ce credeţi voi că 
avea peştele acela uriaş? Copiii rămaseră uimiţi! Ce putea 
să aibă un peşte atât de mare, după cum l-a descris Gigel? 

— Ei, ştie cineva să răspundă? 

Nu? atunci să vă spun eu: solzi, avea peştele. 

Și Gigel izbucni într'un hohot de râs. 

— Ne-a păcălit, zise Tică, supărat că copiii râdeau cu 
poftă şi că povestea lui Gigel a plăcut. 

— Cu ce vam păcălit? întrebă plin de 
Avea basmul meu smei, zâne balauri? 

— Vă distraţi bine? întrebă doamna Ionescu. V'am 
adus niște alune prăjite. Auzind poveşti, se mănâncă mai 
bine. Şi bucuroasă că Lenuţa e mulțumită, doamna lones- 
cu eşi, ca să nu deranjeze oaspeţii ce începuseră să mă- 
nânce cu poftă spunând și mai departe, ghicitori, făcând 
jocuri distractive şi istorisind snoave. 

Nici mau simţit cum s'a întunecat. Cu multă părere 
de rău, la ora opt şi-au luat rămas bun de la Lenuţa şi de 
la doamna Ionescu, mulţumiţi că au petrecut o zi minu- 
nată, de care își vor aminti desigur cu plăcere. 


ADRIANA BUCȘA 


veselie Gigel. 


13 
ATA 


Mikişor la Polul Nord 


Visul 


Dragă Moş Nae, 


Nici cele povestite de mine nau lăsat nepăsători pe 
ascultătorii cari se gândeau la ţara aceia frumoasă şi de- 
părtată ce-i zice România. Ba cred că în mulţi din ei s'a 
născut dorința s'o vadă. 

Dar Eschimosul străin care începuse cu poveştile nu 
dădu răgaz mult de gândire, căci curând rupse tăcerea zi- 
când: 

„In adevăr, frumoasă trebue să fie țara despre care 
sau povestit asemenea lucruri, însă cum noi nu putem să 
mergem acolo s'o vedem, cred că tot ceia ce ne rămâne 
mai bun de făcut, să urmăm cu istorisirea întâmplărilor 
interesante. 

Dacă nu mă înşel, e rândul dumitale, — zise el vor- 

bind către cel din dreapta mea — să ne istorisești o întâm- 
plare interesantă”. 
Intâmplare interesantă nu prea aş avea de spus, 
căci puţine lucruri mi Sau întâmplat în viaţă, dar poate 
vreo legendă, sau vre-o credinţă din țara mea, care să vă 
placă şi vouă”. 

— De! Lucrul acesta nu promite să fie cine știe ce inte- 
resant...” nu-şi sfârşi vorba fiindcă îl întrerupse eel al că- 
rui rând era să povestească, „dar poate un vis frumos aţi 
vrea să ascultați”. 

— Da, vrem să auzim ce ai putut tu să visezi”, răspun- 
seră cu toții în cor, fără să ție seama cineva de părerea 
străinului. 

— Ei bine, atunci ascultați cele ce am visat mai acum 
câțiva ani, poate pentru că mă culcasem gândindu-mă la 
Laponia”. 

Inainte însă de a istorisi visul povestit, trebuie să-ți 
spun, dragă Moş Nae, că cel care urma să povestească era 
unul din marinarii depe vapor. Astfel îşi începu el istori- 
sirea: ` 

„De mult doriam să vizitez Laponia, țara pe care mi-o 
închipuiam frumoasă ca nici o altă țară pe pământ. Toți 
însă din jurul meu îmi spuneau că este țara cea mai fru- 
moasă cu cerul vecinic acoperit de nori plumburii, prin 
vare razele veselului soare nu trec niciodată spre a încălzi 
si bucura pe oameni. Dar eu nu voiam să ştiu de asemenea 
lucruri. Oricum zăpada îmi plăcea, cu toate că iubeani 
foarte mult şi soarele. Intro noapte am adormit cu gândul 
ia Laponia, când avui un vis foarte curios. Se făcea că mă 
aflam pe ò câmpie întinsă acoperită cu verdeață minunată 
și eu mergeam mereu înainte pe acea câmpie verde. Dar 
nu eram singur. Lângă mine mergeau stejarul pletos, bra- 
dul cel mândru, plopul cel înalt, iar pe lângă ci se strecu- 
rau grâul, orzul, ovăzul, întovărășiţi de păpădie, albăstrea, 
trifoi, nu mă uita. Cu toţii mergeam voiniceşte, căei în frun- 
tea noastră era însuși soarele. 

„Unde mergem?” întrebai mirat pe grâu? 

„In Laponia, unde regele Soare vrea să învingă pe 
Gerilă cel Bătrân”, răspunse grâul cu foarte multă bună- 
voinţă. 

„Dar oare este departe până acolo?” mai întrebai eu. 

Soarele, care pare că auzise întrebarea mea, îmi răs- 
punse în locul grâului: „Ce-ţi pasă de e aproape sau de- 
parte. Odată ce merg eu în fruntea voastră nu trebue să 
aveţi nici o grije”. 

„Are dreptate soarele, — zise stejarul — şi noi îl ur- 
măm cu multă plăcere”. Dar pe măsură ce înaintam, în- 
cepeam cu toţii să simţim o boare răcoroasă. 

„Ne apropiem de împărăţia lui Gerilă” — zise albăs- 
trita — şi cu toate că grozav aşi vrea să merg și eu, dar în- 
cepe să-mi fie frig, aşa că eu rămân pe loc”, mai spuse ea 
şi se opri în drum. 

Nouă ne părea rău că pierdem tovărăşia ei, dar n’a- 
veam încotro. N'o puteam sili să meargă fără voia ei mai 
departe. 

Dar încetul cu încetul grâul, porumbul, ovăzul începu- 
ră şi ei să tremure. 


l4 


de` Zinca Milcovici 


„E frig, nu putem merge mai departe” 
şi se opriră în loc. 

„Dar ce grijă puteți voi avea când sunt eu lângă voi? 
spuse soarele mergând mereu mai departe — iată în cu- 
rând ajungem în Laponia în țara lui Gerilă și îi vom arăta 
noi că nu e atât de puternic să ne ţină piept”. Cu toate a- 
cestea stejarul, bradul şi ceilalţi copaci rămaseră şi dânşii 
pe lac. Nu îndrăzneau deloc să se apropie de ţara lui Ge- 
rilă de teamă să nu-i îngheţe. La urmă rămăsesem numai 
eu singur care mergeam credincios după soare. Apoi aveam 
şi prilejul să văd Laponia cea mult dorită. 

După puţin timp am văzut ridicându-se înaintea noa- 
stră un zid înalt de tot. 

Când ne apropiarăm de el, văzurăm că nu e zid, ci o 
stâncă înaltă care ajungea cu vârful în nori. 

„lată în vârtul stâncei locuiește Gerilă. Haide sus la 
el”, spuse soarele zâmbitor. Fără nici o teamă şi cu o uşu- 
rință de care eu singur am fost mirat; am urcat stânca înal- 
tă şi râpoasă acoperită cu zăpadă, până ce am ajuns la o 
peştere întunecoasă. Intrând în ea am văzut un bătrân cu 
barba de țurţuri, cu hainele de zăpadă stând pe un tron de 
ghiaţă. La picioarele lui stăteau doi urși albi mari cum nu 
mai văzusem în viaţa mea. 

Soarele se opri în faţa peşterii şi începu să-și trimită 
razele călduroase spre Gerilă — căci el era bătrânul depe 
tron. 

Acesta când văzu pe mosafirul nepoftit în pragul ușii 
lui, se încruntă, începu să -ningă fulgi mari şi deşi de ză- 
padă peste dânsul, iar urşii urlară fioros. Soarele nu se îns- 
păimântă, ci mereu îl lovia cu razele lui călduroase. De- 
odată în ajutorul lui Gerilă veni şi Crivăţul care până a- 
tunci stătuse nemișcat şi neobservat într'un colț al peșterii. 

Când soarele văzu pe Crivăţ, începu să pălească din 
ce în ce până ajunse galben, apoi razele lui pierzând pute- 
rea, soarele plecă repede din uşa peşterei. 

„Aici nu este de tine — zise Gerilă urlând furios — în 
împărăția mea sunt eu singur și vecinic stăpân”, mai spuse 
el prăvălind în urma soarelui o avalanșe de zăpadă mare 
cât o casă. ` 

„Au avut deci dreptate cei cari mi-au spus că pe ce- 
rul Laponiei soarele nu lucește niciodată” —gândii eu în 
vis — atunci cum...” 

Dar nu putui sfârşi gândul, căci mă trezii din somn. 
M'am sculat cu sufletul greu, fiindcă în Laponia cea iubită 
de mine soarele nu pătrundea niciodată fiind izgonit de 


» 


ger”. 


spuseră ei 


MIKIŞOR 


Un grup de eleve și elevi ai grădiniții de copii dela Institu- 
tul Negoescu București 


Concursul de 


SERIA Jit 


La acest concurs oferim următoarele premii 


jocur 


= 


pr îs 
m 


| una ia 


» REGELE. FERDINAN] 


np a siiUN e 
Zia A.P Lona 5 WYN.. 


lulie 


CINEL 


10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 


ii: 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Joc în zig-zag 


ORIZONTAL: 1) Etaj 4) Fluviu în Africa 6) Floare 7) Peşte 
8) Organ al feţei 9) La braţ 11) Metal 12) Fără vedere 13) Ceas 
VERTICAL: 2) 365 de zile 3) Oraş în România 5) Ogor întins 
7) Apă stătătoare 10) Teavă 12) Sau. 
VALERIAN PALADE 


Dreptungiu silabic 


1) Obiect şcolar 2) Invelişul unor animale 3) Vapor 4) Ano- 
timp 5) La tablou 6). Hrana Evreilor în pustiu 7) La nas. 
Ultima silabă a unui cuvânt e prima în cuvântul următor. 


ARISTIDE ROSMAN-P. Neamţ 


Pătratul magic 


Se va înscrie pe fiecare rând orizontal câte un nume de judeţ, 
astfel ca diagonala A. B. să dea numele unui judeţ. 


MIRCEA BĂRBULESCH 


. Cetatea Albă: 


' Sandi Eliezer (17); 


Deslegătorii jocurilor pe luna Aprilie 
PROVINCIE 


Abrud: Ileana şi Emil C. Bellu (17); Adjud: Rica şi Eugenia 
Săvescu (14); Alphons Leibovici (17); Alba Iulia: Teodor Nicolae 
(16); Arad: Mircea N. Ardeleanu (16); Florea Cornelia Nelly (4); 
Gabriela Georgescu (17); Arionești: Larisa Constantin Otel (17); 
Bacău: Ticu V. Çraiu (14); Paulette Robinsohn (17); Raymonde 
Weiss (5); Puiu şi Gretta Drimer (17); Grazziella Béatrice Ada 
Slavu (17); Turcu Ionel (17); Băicoi: Madia Lupescu (17); Băi- 
tești: Tiişoara Crăciunescu (8); Elvira Pelea (18); Ciobanu Gheor- 
ghe (15); Balotina: Larys Albot (17); Balş: Iacohescu Teodor (17); 
Bălţi: Marcu Broitman (16); Rahil Gherşensohn ¢9); Billa Gher- 
şensohn (17); Band: Puiu Olteanu (17); Bărlad: Puica Margareta 
C. Dolinescu (17); Sandrela Chirțoiu (17); Sergiu Maloman (17); 
Ovidiu Ilie Dobranici (17); Ellenbogen Aron (17); Didicuţă Mat- 
gulies (17); Abramovici Lilly (17); Wilder Avram (17); Pupa şi 
Puia C. Dolinescu (14); Wissenfeld Carol (17); Cornelia și Lucia 
Iancu (17);  Bechet-Dolj: Dody Dima (17); Bicaz: Aurora Busoiu 
(17); Bistriţa: Iulia Tătar (5); Blaj: Pop Grigore (17); Bolgrad: 
Feiga Silberman (10); Botoşani: L. V. Pilat (17); Michaela C. Ciu: 
lei (17); Teodora Zaharia (17); Segall Carol (17); Brăila: Zinger 
M. David (17); Tony Gaby Varveri şi Karechin Aznavorian (17); 
Paulica Schaier (17); Rădulescu Ionel (17); Mazur Paulina (19); 
Niculescu Mircea (17); Spiridon Frangopol (17); Kanner Victor 
(5); Stelian Papadopol (5); Zizi Leibovici (17); Olteanu Lucian 
(17); Grunberg Dora (17); Nora Halpern (17); Braşov: Zena Scur- 
tu (17); Crăciunescu Valentina (17); Muscalu Nicolae (17); Maria. 
şi Cornelia Croitoru (16); Briceni: Victor Bridchi (17); Bumă- 
ceni: Constantin Livadariu (17); Bușteni: Cornelia şi Octavian 
Mănescu (4); Buzău: Eugenia Paraschiv (17); Harry Wintner (4); 
Bruno Costici (4); Costel N. Vlădescu (17); Ricu Adler (17); Cos- 
lică Morcovescu (17); Culufat: Marius C. Popescu (17); Călărași: 
Aurelia Ceauşoglu - (15); Mihai Apostolescu (15); Camcic: Vasile 
P. Rusu (17); Câmpia-Turzii: Augusta Barbu (4); Câmpina: 
Sandy Wohl (5); Șerbănescu E. Paula (17); Ileana Ruzica (15); 
Câmpulung-Muscel: Dan Marinescu (17); Lucia Ionescu (5); Bă- 
canu Mircea (17); Caracal: lonel şi Maria Stoicescu (17); Ileana 
Căpitănescu (16); Cârnești: Bara Francisc şi Petru Laţa (15); Car- 
tojan-Videle: Constantinovici Victoria (17); Cazaci: Zina Braver- 
man (10); Cavarna: Elena Sotelcă (17); Cernăuli: Ştefan Gutter 
(17); Alex. Volschi (17); Nahum Bacal (10); Mare Aurel Mitric 
(17); Blum Beatrice (14); Retter Dina (17); Nataniel Feuerştein 
(17); Dumitru şi loan V. Caulea (9); Cetate: Tufi Grămescu (17); 
Ani Andre! (5); Nora Țipruş (16); Milman Milea 
(17); Jeana Steinberg (16); Chişinău: Margareta Sachelarie (17); 
Angela Captarenco (17); Alex. Rosenfeld (17); Badea I. Antonie 
(17); A. Serghiei Omelianof (17);  Țucărhalfen Malea. şi Rozner 
Aron (16); Elvira Orza (17); Paulina Schwalboim (11); Dagobert 
Nacht şi Asociaţia Cinel (16); Olga şi Petru Derevenco (16); Igori 
şi Alexei Zavoicinski (17);  Ceadar-Lunga: Cozma Corneev (4); 
Cleaştita: Gertruda Sawall (2); Clişcăuţi: Lazăr Exelrud (17); Cluj: 
Zoe Jumanca (16); Georgetta Beby Popoviciu (17); Suteu Veturia 
(17); Marică Mioara (17); Lucia Vlad (17); Elena Câmpeanu (17); 
Comana-Vlaşca: Elena Bărbulescu (17); Cristiana Gheorghiu (17); 
Zmeu Maria (16); Coeorozeni: Constantin Sârbu (17); Constanta: 
Martin N. Nicolae (17); Tiberiu Anastasescu (16); loan Petrescu 
(17); Bârzan Ioan (2); Sandu M. TPârpa (17);  Roşculeţ Nicolae 
(16); Lucia Stănescu (17); Dumitru Silvestru (17); Beby Navon 
(17); - Corabia: Florian Florea Bădescu (17);  Cornereva: Mircea 
Băgăianu (17);  Cotiugenii Mari: Silvia Petruşcu (16); Covasna: 
Sanda Săveanu (16); Papadopol Justin (17); Craiova: Mateescu 
Scarlat (17); Rodica Teodoru (17); Lelia Petrulian (17); Klein Mir- 
cea (17); Geormănianu Dunăre (17); Liuba G. Dan (15); Preda I. 
Marin (17); Lazăr H. Filip (17); Radu Chiriacescu (17); Ciobanu 
Eugenia (17); Titi Constantinescu (17); Jety Bercovici (16); Lilly 
Răzeanu (17); Ducu Prişcu (13); Darius şi Vicenţiu Popescu (17); 
Octavian Popescu (17); Viorica Stravrache 
ăpârdea loan (2); Costel şi Corina Popa (14); Criuleni: 


(16); 
rasnoveţ (13); Deva: Lucia Dinu (17); Difeşti: Lelia şi Or- 


Buma 
tansa Rădulescu (17); Dorohoiu: Baier loan (17); 


€ re S Mircea 
Pop (4); Fălești: Fira Diner (17); Valerian Bucşan (4); Fălticeni: 


Schönfeld Tili şi  Verdeş Maria (17); Beer Frida (17); Ruși Ber- 
diveski (17); Rica Hutman (17); Focşani: Marcel Leibovici (17); 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IULIE SERIA II 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


era 


Fotografii de la cititoarele si cititorii nostri cari au luat premiul l-iu 


Lăzărescu P. Dimitrie Jucov Grigore 
cl. I-a cl. Il-a 
Şcoala primară No. 28 Scoala primară mixtă No. 1 
București Bucureşti 


Nina Finţescu Popescu I. Venera 

cl, Ill-a cl. l-a 
Şcoala primară „Sft. Anton” Scoala primară de fete No. 9 
Bucureşti București 


Petrescu G. Viorica 


Sarah Adler 

cl. IV-a e OP II-A A; 
Şcoala primară de fete No. 30 Şcoala Israelită-Română 
Bucureşti Botoşani 


Drăgănescu Petre Sternbaum Isabela 


cl. IV-a Şcoala primară de fete „Pro- 
Şcoala mixtă Dămăroaia gresul Culturii” 
București Bucureşti 


Ea y 


Vasilescu Virginia Ionescu Traian 
cl. Il-a cl. Il-a 
Vasilescu Iulia Scoala primară de băeți a So- 
cl. II-a cietăţii pentru cultură poporu- 
Scoala primară de.fete No. 3 lui 


Piteşti București 


lė 


Constantinescu Bădiu I. Ion 
cl. IV-a 
Şcoala primară de băeţi No. 3 
Ploești 


Bally L. René 
cl. I-a 
Şcoala comunității spaniole 


Bucureşti 


Lovenştein Laura 
ch I-a 
Şcoală primară de“fete „Ana şi 
Baruch Kahane” 
Ploești 


Grunberg Surica 
cl. IV-a 


Şcoala primară de fete „Ana 
şi Baruch Kahane” 
Ploești 


cl. l-a 
Eleonora G. I. Dobrescu 
cl. III-a 
Școala primară din Băneşti 
jud. Dâmboviţa 


Lya Androniu 
cl. I-a 
Scoala primară Lucaci No. 2 
Bucureşti 


Grăjdeanu Margareta 
cl. Il-a 
Şcoala - primară de fete 
3 Soroca 


Olguța Coca Miscovici 
cl. Il-a 
Şcoala primară de fete „Alex. 
Lambrior” 
laşi 


Şerbănescu Georgete 
cl. IV-a 
Şcoala primară de fete No. 31 
Floareasca 
Bucureşti 


Malcoci. Cornelia 
cl. IV-a 
Şcoala primară de fete No. 4 
„Cuibul cu barză” 
București 


24 Iulie 1935 No. 598 


i 


DIMINEATA 
COPIL 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
SLUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR A á i SCRISEL BLIC 
ESTE STRICT iaca Brion Director: N. BATZARI e ES wa a cae li 


Lampa lui Aladin 


ABONAMENTE : 


— O poveste orientală cu multe peripeții — 


fost o dată în China o femeie săracă şi vădu- 
vă. Muncea de dimineaţa până seara, torcând 
bumbac, pentru ca să poată câștiga o bucată de 
pâine pentru. dânsa şi pentru fiul ei, care era un 
leneș și un trântor. Numele acestui băiat era A- 
ladin. 

Intr'una din zile, pe când Aladin se juca în stradă, un 
bărbat, care nu era din partea locului, se apropie de el şi-l 
întrebă: „Băete, nu cumva ești fiul croitorului Mustafa? 

— Da, răspunse Aladin, însă tata a murit de mult”. 

Auzind această veste, străinul îşi trecu braţele în ju- 
rul lui Aladin. 

„Vai de mine și de mine! începu el să se vaete; se 
cheamă că am venit prea târziu. Eu sunt fratele tatălui 
tău şi viu qe departe, mânat de dorul de a-l vedea. Insă 
sunt zdrobit de durere, aflând că a murit. Mergi, dragul 
meu, la mama ta și dă-i din parte-mi . această pungă cu 
bani. Arată-mi unde staţi și spune mamei tåle că am să 
viu mâine să o văd”. 

Aladin făcu întocmai. Insă mamă-sa rămase foarte 
mirată de povestea aceasta, de oarece, atâta vreme cât a 
trăit soţul său, ea n'auzise nici o dată că el ar avea vreun 
frate. Dar când văzu banii ce trimisese, se convinse şi ea 
că omul trebue să fie unchiul lui Aladin şi pregăti chiar 
un ospăț pentru ziua următoare. 

Adevărul este că străinul nu era de loc fratele tatălui 
lui Aladin şi nici măcar vreun neam cât de îndepărtat. 
Nu era altul decât un vrăjitor din Africa, dar un vrăjitor 
foarte iscusit şi foarte răutăcios. Venise tocmai din Africa, 
vrând să găsească pe cineva care să-l ajute să pună mâna 
pe. o comoară, de care n'avea voe să se atingă el însuși. 

Ziua următoare, vrăjitorul merse la mama lui Aladin, 
îi zise că de acum încolo îi este ca o soră și îi dete mai mul- 
te daruri. Intrebă apoi pe Aladin cam ce treburi învârteş- 
te, iar când Aladin plecă în jos capul şi mărturisi că nu 
face nimic, vrăjitorul îi spuse că îl va duce să lucreze la o 
prăvălie din cele mai bune, care era a unui prieten al său. 
Pentru aceasta, îl îmbrăcă mai întâiu în haine noui, după 
aceea îl luă în oraş, unde trebuia să se întâlnească — spu- 
nea el — cu alţi negustori, 

După ce îl plimbă prin mai multe străzi, îl duse și la 
marginea orașului, unde îi arătă mai multe grădini fru- 


Area 


moase, apoi, încântându-l cu vorbe dulci şi înșelătoare, îl 


duse afară şi departe de oraș. 

In sfârșit, sosiră la o vale, care era între doi munţi. A- 
colo vrăjitorul se opri şi îi zise: „Nu vom merge mai de- 
parte, însă aci îţi voi arăta ceva minunat. Strânge câteva 
vreascuri, ca să facem puţin foc”. 

După ce s'a aprins focul, vrăjitorul a aruncat înăun- 
tru nişte tămâe. Dintro dată, se ridică un fum gros; vrăji- 
torul bombăni câteva cuvinte de neînțeles, care erau un de- 
scântec, Pământul a început să se cutremure, iar în faţa 
lor se ivi o piatră netedă, de care era agăţat un belciug de 
aramă. 

Văzând aceasta, Aladin s'a speriat aşa de tare, că ar fi 
vrut să o rupă la fugă, dar vrăjitorul îl apucă strâns de 
braţ şi chiar îl lovi. 

„Să stai aici! îi porunci el. Sub piatra aceasta se găse- 
şte o comoară bogată. Să ştii că o jumătate e pentru tine, 
dacă mă asculţi. Hai, apucă belciugul și ridică piatra!” 

Deşi tremura mai rău decât varga. Aladin p'avu înco- 
tro, ci ridică piatra. Şi iată că se ivi o uşă cu trei sau pa- 
tru trepte, care duceau în jos. 

„Coboară-te pe aceste trepte, îi zise vrăjitorul, şi ai să 
găseşti trei săli mari, având de jur împrejur oale pline cu 
aur şi argint. Să nu te atingi de nimie,fiindcă, altfel, ai să 
pici mort pe loc, ci să mergi drept înainte. Ai să treci prin- 
tro grădină și ai să ajungi la capătul sălii a treia. Ai să 
întâlneşti cinci trepte. Urcă-te pe ele, şi ai să eşi la o terasă. 
Acolo, pe o policioară, ai să vezi o lampă aprinsă. Stinge-o 
şi adu-mi-o. Dacă îţi place, mai decât să culegi fructe din 
grădină, afară de fructe, să nu iei alt nimic”. 

După aceea, îi puse în deget lui Aladin un inel, despre 
care îi spuse că are darul de a-l apăra împotriva duhuri- 
lor rele. 

Aladin sări în deschizătura din pământ şi făcw întoc- 
mai cum îi poruncise vrăjitorul. Luă lampa și văzând că 
toți pomii din grădina aceea erau încărcaţi cu fructe ciu- 
date, străvezii și de mai multe culori, își umplu buzuna- 
rele cu ele. Aladin nu știa că fructele acelea nu sunt 
fructe adevărate, ci pietre scumpe, care aveau uif preţ 
foarte mare. 

Vrăjitorul îl aștepta cu nerăbdare la intrarea pivni- 


“ 


. Y 


ţei. „Unchiule, îi strigă 
pol eşi. 

— Dă-mi mai întâiu lampa, îi zise vrăjitorul. 

— Nu pot să ţi-o dau, îi răspunse Aladin, fiindcă sunt 
încărcat cu aceste fructe. Ajută-mi să es şi p'urmă iţi dau 
ampa. 

— Nu, dă-mi mai întâiu lampa!” stăruia vrăjitorul. 
DI! A, ce iy Y 


Aladin, dă-mi te rog, mâna, ca să 


N 


Insă Aladin nu vroia să dea lampa, până ce mai în- 
tâiu nu ese el afară. Din pricina aceasta, vrăjitorul se fă- 
cu foc de mânie. Aruncă în foc o grămadă de tămâie; pă- 
mântul se închise din nou deasupra pivniţei, aşa că Aladin 
rămase înlăuntru, osândit să moară. 

Două zile și două nopți stătu sărmanul de el, fără să 
se poată mişca şi fără să aibă de mâncat sau de băut. Sim- 
tind că i se apropie moartea, își împreună mâinile ca să-și 
facă rugăciunea. 

Făcând această mișcare, frecă inelul ce-i pusese vrăji- 
torul în deget. In aceiaşi clipă, spre nespusa mirare a lui 
Aladin, un Harap groaznic de urât şi nesfârşit de mare se 
ivi din pământ. 

„Ce doreşti? întrebă Harapul pe Aladin. Sunt gata să 
te ascult, fiindcă sunt robul tău și robul tuturor acelora 
care au inelul în degetul lor, eu și ceilalți robi ai inelului”. 

Aladin, care, precum am văzut, se găsea în primejdie 
de moarte, nu se sperie acum de dihania aceea de Harap, 
ci îi zise: „Oricine ai fi, scoate-mă și scapă-mă de aici, da- 
că eşti vrednic”. 

Nici nu spusese bine Aladin aceste vorbe, că s'a şi po- 
menit în partea cealaltă a muntelui, la locul unde vrăji- 
torul îl dusese mai întâiu. Se întoarse acasă, fugind cât îl 
țineau picioarele, dar căzu leşinat de foame chiar în poar- 
ta casei. 

Mamă-sa se bucură foarte mult, văzându-l că se îna- 
poiază. Îndată ce Aladin îşi veni din nou în simţiri, îi 
dete să mănânce, iar el, după ce îşi potoli foamea, îi po- 
vesti toate extraordinarele aventuri prin care trecuse. A- 
dusese cu el atât lampa, cât și giuvaericalele ce găsise în 
pivniţa dinlăuntrul pământului, însă mamă-sa, ca şi el în- 
suşi, credea că pietrele preţioase n'ar fi decât sticlă colora- 
tă. De asemenea, amândoi nici nu bănuiau prețul lămpii. 

Ziua următoare, fiindcă nu mai aveau în casă de ale 
mâncării, mama lui Aladin vroia să meargă şi să vândă 
bumbacul ce torsese, însă Aladin i-a zis: „Păstrează bum- 
bacul pentru altă zi: voi merge eu ca să vând lampa ce 
am adus aseară”. 


Mama lui Aladin, văzând că lampa era murdărită de 
pământ, o luă să o curețe, pentru ca în chipul acesta să 
poată fi vândută pe un preţ mai bun. Insă, îndată ce înce- 
pu să o frece, un Harap şi mai groaznic la înfăţişare decât 
Harapul ce eşise din inelul lui Aladin, apăru înaintea ei. 
„Ce doreşti? o întrebă Harapul. Sunt gata să te ascult, fiin- 
că sunt robul tău şi robul tuturor acelora-care au lampa 
în mâinile lor; eu şi ceilalți robi ai lămpii”. 

Mama lui Aladin se sperie aşa de tare, că leșină nu- 
mai decât, însă Aladin luă lampa în mână și strigă: „Mi-e 
foame! Adu-mi de-ale mâncării!” 

Harapul pieri, „dar se întoarse după câteva clipe cu o 
tavă mare de argint, pe care erau douăsprezece farfurii, 
tot de argint, pline cu mâncăruri din cele mai gustoase, 
şase pâini albe, două sticle de vin şi două pahare de ar- 
gint. Puse toate acestea pe masă, pe urmă se făcu din nou 
nevăzut. 

Aladin și maică-sa mâncară, până ce nu mai putură. 
Totuşi, prisosise mâncare şi pentru a doua zi. După aceea, 
Aladin vându tava şi farfuriile de argint şi cu banii ce luă 
pe ele, cumpără merinde şi lucruri pentru casă. 

Aşa au trăit ei mai mulţi ani, chemând în toate zilele 
pe Harap, mâncând mâncarea ce le aducea, iar după a- 
ceea, vânzând farfuriile in care era mâncarea. Insă, în- 
truna din zile, pe când Aladin se plimba prin oraş, se în- 
tâmplă să vadă pe fiica sultanului, pe frumoasa prinţesă 
Badrulbudur. O văzu în momentul în care prinţesa își pe- 
trivea vălul de pe faţă și îndată se îndrăgosti de ea. 

Când se întoarse acasă, Aladin era aşa de frământat 
de gânduri, că mamă-sa îl întrebă ce-i cu dânsul. Aladin 
ii răspunse: „Mamă, eu nu mai pot trăi fără frumoasa 
prinţesă Badrulbudur; de aceea, fii bună, du-te la sultan 
şi cere-o în căsătorie pentru mine”. 

La auzul acestor vorbe, mama lui Aladin isbucni în 
hohote de râs. „Ai uitat, zise ea, că tatăl tău a fost croitorul 
cel mai sărac din oraș? De asemenea, nu trebue să uiţi că 
sultanul aşteaptă să-i duci daruri bogate. Insă, ce poţi tu 
să-i dai? Nu, fiule, nu-mi este cu putinţă să cer mâna prin- 
esei pentru tine”, 

par Aladin nu se lăsă înduplecat de aceste vorbe. 
Spuse mai întâiu mamei sale că fructele aşa de ciudate ce 
adusese acasă, erau adevărate pietre preţioase şi chiar de 
un preţ foarte mare. Stătuse de vorbă cu giuvaergii din 
oraş şi aflase despre prețul lor. De aceea, stărui ca ma- 
mă-sa să ducă sultanului mai multe pietre din acestea şi 
în acelaș timp să ceară mâna prinţesei Badrulbuldur. 


O micuță chinezoaică 


AZAA 


sa 


La urmă, ca să-i facă pe plac, mamă-sa se duse. Puse 
pietrele preţioase într'o farfurie de porțelan, le acoperi cu 
un şervet şi merse la palatul sultanului. Stătu şi aşteptă 
ore întregi în camera în care aşteptau cei ce vroiau să fie 
primiţi de sultan. Insă nimeni nu-i spuse un cuvânt. Fe- 
meia plecă, dar se întoarse a doua zi. 

Aşa făcu ea mai multe zile la rând, până când, în sfâr- 
şit, sultanul întrebă ce dorește bătrâna, care stă mereu în 
acelaş loc şi ţine în mână o farfurie acoperită. Mama lui 
Aladin fu adusă în faţa sultanului, ea în căzu în genunchi, 
îi dete pietrele preţioase şi îl întrebă cu teamă şi bâlbâ 
indu-se, dacă n'ar vrea să dea de soţie fiului ei Aladin pe 
prințesa Badrulbudur. 

Sultanul se uită la pietrele preţioase, fiindcă până & 
lunci nu văzuse giuvaricale aşa de fine şi strălucitoare, 
„Ce frumoase sunt!, Cât de puternic strălucesc!” zicea el, 
Apoi, întorcându-se spre marele său sfetnic, îl întrebă da 
că mar fi bine să mărite pe prințesă după un tânăr, care 
îi trimite daruri aşa de hogate. 

Marele sfetnic se cutremură, auzind această întreba- 
re, de oarece el avea de gând să ceară mâna prințesei pen- 
tru fiu său. 

De aceea, răspunse sultanului, zicându-i: „Inalte stă- 
pâne, e adevărat că darurile trimise sunt foarte bogate, 
dar cred că e mai bine să lăsați să treacă trei luni de zile, 
mai înainte de a lua o hotărirc. 

— Te-ai gândit bine!” îi întări sultanul vorba. Insă 


fiindcă dorea să păstreze pietrele preţioase, zise mamei . 


lui Aladin: „Spune fiului tău că primesc cererea lui, dar 
că nu pot mărita pe fiică-mea mai înainte de trei luni. A- 
cum du-te şi vino din nou la sfârşitul celor trei luni”. 

Mama lui Aladin se întoarse acasă cu vestea cea bună. 
despre Aladin, îi venea să înebunească de bucurie, când 
auzi vestea adusă de mamă-sa. 

Insă. după ce trecuseră două luni, mama lui Aladin 
merse într'o zi în oraş, având de făcut nişte târgueli. Dar 
văzu că străzile sunt pline de lume, care se bucura de ce- 
ve. Intrebând ce se întâmplase, i s'a spus că se făceau pre- 
gătiri ae nuntă pentru căsătoria prințesei Badrulbudur cu 
fiul marelui sfetnic. Se întoarse acasă și îi povesti lui Ala- 
din, însă acesta, în loc să se lase de orice nădejde, zise: 
„Asta nu trebue să se întâmple!” Spunând acestea, luă nu- 
mai decât lampa cea vrăjită. 

Când se ivi Harapul, Aladin îi povesti întâmplarea, a- 
poi îi porunci să-i aducă pe prinţesă şi pe fiul marelui 
sfetnic. Harapul răspunse că va face întocmai şi în ade- 
văr, cu meșteșugul vrăjitoriei, îi aduse pe amândoi acasă 
la Aladin. Atât prinţesa, cât şi fiul marelui sfetnic se spe- 
riaseră şi se zăpăciseră cu desăvârşire şi cų toate că Ala- 
din îi zise prinţesei: „Nu te teme, frumoasa frumoaselor, 
că nu ţi se întâmplă nimic rău!” ea nici nu-l auzea, atât 
era de îngrozită. 

Cât despre fiul marelui sfetnic, Aladin porunci Hara- 
pului să-l ducă undeva departe și să-l ţie acolo până a 
doua zi, când să-l ducă din nou la palatul împărătesc. Tot 
atunci trebuia să ducă la „palat şi pe prințesa Badrulbu- 
dur. ; 

După această întâmplare aşa de ciudată, fiului ma- 
relui sfetnic îi pieri dorința de a lua în căsătorie pe prin- 
¿esa Badrulbudur. Insă nici prințesa nu-l mai vroia de 
bărbat, aşa că serbările începute au trebuit să fie" oprite. 

Aladin aşteptă, până ce trecuseră cele trei luni, apoi tri- 
mise pe mamă-sa la palat, ca să reamintească sultanului 
de promisiunea dată. Sultanul se uită la mama lui Aladin, 
care era îmbrăcată foarte sărăcăcios. Se gândea că fiul 
unei femei aşa de sărace nu poate fi un bărbat ponrivit 
pentru fiică-sa prințesa, In acelaș timp, îi venea peste må- 
nă să-și calce cuvântul dat. La urmă, puse o condiţie, des- 
pre care credea că n'ar fi cu putință ca Aladin să o îndepli- 
nească. 

„Spunei fiului tău, zise sultanul, că dacă ţine: să ia în 
căsătorie pe fiică-mea, trebue să-mi trimită patruzeci de 
tave de aur, pline cu pietre preţioase la fel cu acelea care 
mi-ai adus acum trei luni. Fiecare tavă trebue să fie pur- 
tată de un rob negru, înaintea căruia să meargă o sclavă 
albă şi frumoasă „1 să fie toate și toţi îmbrăcaţi în haine 
strălucite. Aşa - - şi numai aşa — am să-* dau pe fiică-mea 
în căsătorie”. 

Femeia se întoarse acasă şi povesti totul lui Aladin. zi- 


o i Pa POS va 


5 


enun 


an 
. 
. 


cându-i că n'are altceva de făcut decât să se lepede de gån- 
dul de a luu în căsătorie pe fiica sultanului. 

„Nu numai că nu mă las de gândul meu, îi răspunse 
Aladin, dar am să fac mai mult decât mi se cere”. Zicând 
acestea, luă lampa vrăjită şi o frecă. 

Când se ivi Harapul, Aladin îi spuse ce doreşte, iar Ha- 
rapul, plecându-se până la pământ, răspunse că va face 
totul întocmai. Plecă, dar se întoarse după puţin, aducând 
cu el patruzeci de sclavi negri, fiecare purtând tave de aur 
pline cu perle, diamante, rubinuri şi smaralde. Mai aduse 
patruzeci de sclave albe, frumoase şi îmbrăcate în rochii 
din stofele cele mai scumpe. Casa şi grădina lui Aladin se 
umplură de toţi sclavii aceştia, că nu mai era loc unde să 
arunci un ac. 

„Mamă, zise Aladin mamei sale, care nu mai putea de 
mirare, trebue să duci sultanului aceste daruri, mai înainte 
de a se începe sfatul împărătesc”. Orândui apoi pe toţi 
sclavii — mai întâi o sclavă albă, după ea un sclav negru, 
care purta tava cu giuvaericale, iar după cel din urmă 
sclav negru mergea mama lui Aladin. 

Lumea se strânse în gloate mari pe străzi, ca să vadă un 
convoiu, aşa cum nu se mai văzuse nici odată până atunci. 
Cât despre sultan, rămase așa de plăcut impresionat, că 
nu mai stătu o clipă la îndoială, ci zisei mamei lui Aladin: 
„Mergi şi spune fiului tău, că aştept să-l primesc cu bra- 
tele deschise”. e 

Mama lui Aladin se întoarse acasă mulțumită, iar cât 
Aladin chemă atunci din nou pe Harapul din lampă și îi 
spuse că doreste să facă o baie şi să se pregătească pen- 
tru a merge la palat. Harapul îl puse într'o baie de mar- 
moră cu apă parfumată. La eşirea din baie, Aladin găsi, 
în locul harmeior cu care fusese îmbrăcat până atunci, un 
rând de haine de o frumuseţe cum nu se mai văzuse. Afară 
de aceasta îi mai dete un armăsar minunat, precum si 
douăzeci de sclavi, iar pentru mama lui Aladin, două- 
zeci de sclave. Fiecărui sclav, Harapul îi dete câte o pungă 
plină cu bani de aur. 

Așa porni Aladin spre palatul sultanului. Tot drumul 
până la palat, sclavii săi aruncau pumni de bani în mul- 
țmea de popor ce se strânse. Sultanul l-a primit cu nes- 
pusă bucurie, a dat în cinstea lui o serbare măreaţă, însă 
când să încheie contractul de căsătorie, Aladin îi zise: 
„Mărite stăpâne, aș dori să amănâm căsătoria până în ziua 
în care o să am și eu un palat vrednic de prințesă. Rogu-te 
numai să-mi dai aproape de palatul Mărie: Tale un loc pe 
care să clădesc palatul meu. 

— Fiule, îi răspunse sultanul, alege-ţi locul, care îţi Bte 
pe plac”. 

Atunci Aladin se întoarse acasă la el şi chemă îndată pe 
Harapul din lampă. „Doresc, îi zise el, să-mi clădeşti pen- 
tru prinţesă un palat cum să nu fie altul. Te las pe tine să 


faci planul acestui palat. Vreau însă ca în etajul de sus 


să-mi faci o sală boltită şi cu patru fețe egale. In loc de 
cărămidă, vreau ca pereţii să fie de argint şi de aur; la 
fiecare perete să fie câte şase ferstre, împodobite cu dia- 
mante şi smaralde”. 

Se înseră, până ce Aladin a isprăvit cu poveţele ce a 
dat Harapului despre palatul ce dorea. In zorii zilei ur- 
mătoare, Harapul se înfățișă lui Aaldin, fără să fi fost che- 
mat. „Stăpâne, îi zise el, palatul e gata. Vinc să-l vezi şi 
să-mi spui, dacă îţi place”. 

Aladin se sculă din pat şi merse după Harap. Nimeni 
până atunci nu văzuse un palat aşa de măreț. Harapul 
conduse pe Aladin prin toate încăperile. Peste tot erau 
sclavi. îmbrăcați fiecare după sluiba ce avea de făcut. Ii 
mai arătă visteria, unde erau grămezi mari de bani de au, 
şi de argint. În grajduri erau cai din cei mai buni, iar că- 
mările pline de provizii. 

„Harapule, îi zise Aladin, totul este cum nu se poate 
mai bine. Nu lipsește decât un singur lucru: un covor de 
mătase, pe care să meargă prințesa dela palatul sultanului 
până la palatul acesta, care este al ei”. 

Intro clipă, apăru şi covorul, iar Harapul duse pe Aladin 
din nou acasă, mai înainte de a se deschide porţile dela pa- 
latul sultanului. 

Când sultanul se trezi şi află că noul palat — și ce palat 
încă! — este gata, rămase uimit. In seara aceleiași zile, se 
făcu căsătoria prinţesei Badrulbudur cu tânărul Aladin. 

In româneşte de ALI BABA 
(Sfârşitul în n-rul viitor) 


dee 


, 


lată că cele două verişoare au crescut — adică nau 
crescut tocmai la fel. Frusinica, bunăoară,şi a crescut și 
sa îngrăşat. Blegina însă sa săltat în înălțime, dar a ră- 
mas slabă ca un ţâr. 

Oricum, vorba e că au împlinit amândouă vârsta de 
şase ani. e 

Părinţii lor sau hotărît atunci să le dea la şcoală. E 
adevărat că părinții Bleginei vroiau să o ţie pe aceasta în- 
că un an, pentru ca să mai prindă puteri. Insă, când au 
prins de veste că Frusinica va fi trimisă la școală, s'au gră- 
bit şi ei să facă la fel. Se putea ca fiica lor să rămână mai 
pre jos decât Frusinica? 

Aşa dar, amândouă au fost duse la şcoală în una şi a- 
ceiaşi zi. Bine înţeles, mai întâiu au fost spălate, pieptă- 
nate şi îmbrăcate cu tot ce fetiţele aveau mai bun. Nù nu- 
mai atât. Stan Pârlează, adică tatăl Frusinicăi, i-a cumpă- 
rat acesteia un ghiozdan peniru cărţi, un ghiozdan așa 
-de mare, că încăpeau cel puţin douăzeci de cărţi. Deocam- 
dată însă, Frusinica n'avea nici o carte, ba nici măcar o 
foaie de hârtie. Dar în loc de cărți sau caete își umplu 
ghiozdanul cu bucăţi de pâine, cu mere şi cu nuci. Când 
mergea pe stradă — şi mergea așa de mândră! — nucile 
se rostogoleau, se loveau una de alta, făcând un sgomot, 
care atrăgea pe trecători. 

Bleginei. părinţii săi, care erau oameni sgârciţi, nu 
i-au cumpărat ghiozdan, ci dintr'un sac vechiu şi rupt ta- 
tăl ei i-a făcut o traistă, pe care i-a trecut-o de gât. Blegi- 
na, a cărei lăcomie era cunoscută, şi-a umplut această tra- 
istă cu mămăliguţă, cu căpăţâni de ceapă, cu urdă de vaci 
şi cu câteva mere și pere. Umpluse traista până la vârf cu 
toate aceste „bunătăţi”, de credeai că-și luase merinde pen- 
tru toată săptămâna. 

Aşa au fost duse la şcoală Frusinica şi Blegina. Doam- 
na învăţătoare le-a pus într'o bancă una lângă alta, închi- 
puindu-și că, fiindcă sunt verişoare, ar ţine una la alta și 
ar dori să fie împreună. Insă, nu trecuse la mijloc nici un 
sfert de oră, că a trebuit să le despartă, aşezându-le cât 
mai departe una de cealaltă. Aceasta din pricina că ráu- 
tăcioasa şi lacoma de Blegina nu lăsa în pace pe Frusi- 
„nica. 

Așa, cu toate că, precum am văzut, avea traista plină 
de-ale mâncării, în lăcomia ei fură din ghiozdanul Frusi- 
nicăi un măr şi trei nuci. Când vru să mai fure, Frusinica 
o prinse cu mâna în ghiozdan. y 

„Nu ţi-e ruşine, hoaţo?” o certă Frusinica,vorbindu-i 
însă cât mai încet, ca să nu fie auzită de doamna învă- 
ţătoare. . 

In loc să se ruşineze, Blegina se porni cu gura, strigând 
cât mai tare: „Tu ești o hoaţă şi o proastă! Tu eşti o gås- 
că!” Şi nu se mulțumi cu atâta, ci o apucă de braţ și o ciu- 
pi așa de rău, că biata Frusinica dete un țipăt de durere şi 
sări în sus. 


„Ce este? Ce s'a întâmplat”? întrebă doamna învăţă- 
toare, mergând îndată la banca în care ședeau cele două 
verișoare. 

Frusinica îşi arătă braţul, care era vânăt la locul unde 
fusese ciupită. 

„M'a ciupit Blegina”, zise ea cu ochii plini de lacrimi. 

Dar Blegina de colo: „Nu, n'am ciupit-o! Minte! S'a 
ciupit singură! E o proastă și o mincinoasă!” 

Doamna învăţătoare înţelese însă îndată că Blegina 
minţea şi că Frusinica spunea adevărul. De aceea mângăie 
frumușel pe Frusinica, îi vorbi cu blândeţe și zise: „Nu 
mai plânge, fetiță bună! Las că trece. Văd că ai verișoară 
şi răutăcioasă şi mincinoasă”. 

Așa îi vorbi Frusinicăi, dar nu şi Bleginei. Din potrivă, 
o certă foarte aspru şi o puse chiar să stea o oră la colț. 

După ora aceea, se dete recreaţie și toate elevele, deci 
şi Frusinica şi Blegina, eşiră în curte, ca să se joace. Insă 
Blegina, care nu mai putea de necaz, se repezi la Frusini- 
ca şi începu să o sgârie cu unghiile — niște unghii care nu 
erau tăiate de două luni de zile. Ar fi sgâriat-o rău, ba — 


EA ra 


Doamne fereşte — ar fi fost chiar în stare să-i scoată o- 
chii, dacă nu săreau celelalte eleve să o oprească şi să o 
despartă. O apucară mai multe, ţinând-o strâns de mâini. 

Blegina se sbătea şi țipa ca din gură de şarpe. Văzând 
aşa, elevele o lăsară, dar avură grija să ia pe Frusinica în 
mijlocul lor, ca să o apere. Ce făcu însă Blegina? Se repezi 
din nou la Frusinica, dar fiindcă nu era lăsată, se aruncă 
asupra unei alte eleve, vrând să o sgârie şi pe aceasta. A- 
cum nu i-a mers bine. „Pisică sălbatecă!” îi strigară ele- 
vele și câteva mai mari o trântiră jos şi îi traseră o bătae, 
așa cum Blegina nu mâncase până atunci. 

Ea începu să ţipe, de gândeai că o înjunghie. La ţipe- 
tele ei eşi din cancelarie şi veni alergând doamna învăță- 
toare. Pe Blegina o găsi jos, ţipând şi urlând. Dar când a- 
flă cum se petrecuseră lucrurile, nu pedepsi pe nici o ele- 
că, ci certă din nou pe Blegina, spunându-i că dacă se mai 
poartă așa, va fi dată afară din școală. 

„Nici nu-mi place să viu la şcoală!” se. grăbi să răs- 
pundă Blegina, arătând cu răspunsul acesta că, pe lângă 
rea și hoață, mai este și obraznică. „ Bine, am să vorbesc 
cu părinţii tăi”, se mulţumi să-i zică doamna învăţătoare, 
întorcându-i spatele. 

Recreaţia se isprăvi şi elevele intrară iarăşi în clasă. 
Blegina fu pusă să şadă singură într'o bancă din fund, pe 
când Frusinica a fost aşezată în banca din faţă. Doamna 
învăţătoare scrise pe tabla neagră cele cinci vocale: a, e, i, 
o, u. Arătă mai întâiu cu băţul la litera a şi zise: „Aceasta 
este litera a. Spuneţi toate după mine a”. 

Toate elevele se porinră să zică tare; „A-a-a-a!” Ba 
chiar dintre toate Frusinica striga mai tare. Numai Ble- 
gina nu zicea nimic şi nici nů se uita măcar la tablă. Ea 
avea alt ceva de făcut: scotea din traistă mămăligă, brân- 
ză, ceapă şi mânca pe nerăsuflate. Mânca așa, par'că ar fi 
flămânzit de trei zile. Doamna învăţătoare o văzu, dar o 
lăsă, prefăcându-se că nu o vede. 

Dela vocala a, doamna învățătoare trecu la vocala e. 
Elevele repetară după dânsa, luându-se la întrecere, cău- 
tând, adică, să strige care de care mai tare. Insă, tot glasul 
Frusinicăi se auzea mai mult. Dela e se trecut la i, apoi la 
o şi, în sfârşit, la u. La fiecare vocală elevele strigau așa 
de tare, că se auzea departe de tot. 

Frusinica aproape că răguşise. Totuşi, nu vroia să se 
lase mai pre jos. In acelaş timp, se gândea şi își zicea în si- 
nea sa: „Dacă țip aşa acasă, mama și tata m'ar lua la bă- 
tae. Aci însă, doamna învățătoare nu numai că nu se su- 
pără şi nu mă bate, ci se bucură și îmi spune bravo! Zău. 
că e bine la școală! Am să viu în toate zilele”. 

Dar în clasă erau eleve ceva mai mărişoare decât Fru- 
sinica, eleve care începuseră să înveţe a scrie şi a citi. 
Scrieți acum în caetele voastre şi cât mai frumos aceste 
cinci vocale”. 


Să mai spunem ceva. Auzind mereu pe doamna În- 
văţătoare -că spune cuvântul vocală, Frusinica îşi zise: 
„De ce nu m'a botezat şi pe mine Vocală? Ce nume frumos! 
Și ce-bine mi sar fi potrivit!” 

Insă doamna învățătoare, luând o foaie de hârtie şi 
un creion, se apropie de Frusinica şi-i zise: „Pe foaia a- 
ceasta eu am să fac sus un rând de bețe. Priveşte, ca pe 
urmă să faci și tu la fel și să umpli toată foaia cu bețe. 

— Bine, răspunse Frusinica, le aduc mâine de acasă”. 

După ce se întoarse acasă, îi zise mamei sale: „Mămi- 
co, dă-mi, te rog, un cuțit mai mare şi două, trei lemne, ca 
să taiu niște bețe, că mi-a spus doamna învăţătoare să-i 
umplu o foaie cu bețe. Dar eu am să-i duc mai multe și 
am să umplu tot ghiozdanul”. 

Vedeţi ce deşteaptă a fost Frusinica noastră şi ce bine 
a înțeles ea ce-i spusese doamna învăţătoare! Și în toată 
ziua aceea şi până seara târziu a tăiat şi a cioplit bețe. 
Când a doua zi s'a dus cu ele la școală, doamna învățătoa- 
re a rămas mirată, iar toate elevele sau strâmbat de râs. 


MOŞ NAE 


ema 


» 


> 


Nicușor V. Carp Ovidiu P. Chiraţa 


XxX 


Nathansohn Stela 


CI. IV-a „CL. I-a Cl. III-a 
Şcoala primară de fete No. 8 Şcoala primară mixtă Şcoala primară „Madona Dulu" 
lași Constanţa Craiova 


Weissman S. Iosef 


Dumitru L Silvestru Adam Sigismond Demant 
Cl. I-a B. Cl. IV-a B. K CI. III-a 
Liceul „Mircea cel Bătrân” Şcoala „Sf-ta Maria” Școala Israelită-Română 
Bucureşti Dorohoi 


Constanţa 


Ionescu G. Gheorghe Wasserman Rita Larissa Druja 
i „CI. Ma să Cl. Il-a Cl. II-a 
Şcoala primară de băeţi No. 1 Școala Israelită Română Şcoala primară de fete 
Soroca 


Mihăileni-Dorohoi 


Bucureşti 


ia în - AR E = 


= s £ ai 


Niculescu Alexândrina Mircea Marinescu Nedler L. Morelly 
CL. IV-a Cl. IV-a A. Cl. II-a 
Şcoala primară No. 10 „Spiru Școala primară „Calist Archie Şcoala primară „Maria A. 
Haret” reul” Gaster” 
Brăila - Bucureşti Bucureşti 


Lenuţa Gheorghiu 
CL. III-a 
Şcoala primară de fete No. 1 


Wechsler Clara 
Mişu Gheorghiu 


Cl. l-a B. 


Cl. Ia 
Şcoala primară „Nicolae Fili- Şcoala primară de fete „Instruc- . Cl. I-a 4 
pescu” tiunea Goldfarb". Scoala primară dè băeţi No. 4 
Bucureşti Bucureşti Brăila 
7 
ù r aa JL Paa A EA OO E 


Dragomir Victoraş 


p CEES 


Sever Cupă 
Cl. I-a 
Scoala primară mixtă Lugova 
Jud. Mehedinţi 


Moscovici M. Rozi 
Cl. III-a 


Institutul ,Sf-ta Maria” 
București 


Vasilică V. Roman 
Cl. III-a 
Scoala primară Sălişte 
Jud. Sibiu 


Radu L. Vers 


Cl. Il-a 


Şcoala primară „Cuibul cu 
Barză” 
Bucureşti 


i 
A g 
Rodescu Bertha 
Cl. III-a 
Școala primară de fete „V. Bou 
rescu” No. 10 
Rodescu Mauriciu 
Cl. Il-a A. 
Liceul „Matei Basarab” 
Bucureşti 


scuns de ruşine - 


Hoţii încă toţi n'aflase E za e er s A 
a, ri cât stai Și'ntr'o seară iacă unul Nu se-aude nici un sgomot, 
De f 4 fă. H: lea i casă — ME Că tiptil se furişează, Tot în somn e adâncit: 
Un hib Pa AR cpt se Mergencet şi tot ascultă: DN O Asta-mi place”, zice hoţul 
» P gé E - w. . . 
n chibrit nu pof găsi. Doarme Haplea sau veghează? Şi se pune pe ciordit. 


Răscoleşte prin dulapuri, „Ei halal de casă, nene, Pleacă hoţul!..., ce să facă? 
Prin cămară şi sertare, Haplea-i straşnic gospodar! Când prin cap ce-i mai trâzneşte 
Dar nimic nu-i... cum nimica? E De-aia doarme fără teamă, = „la să merg să-i fur măgarul”. 
3 a» . . . s. . = 
Nu-i măcar o scobitoare. Că de hoţi n'are habar.” Și la grajd drept o porneşte. 


Dar a cepe retrag er unul. Dintre paie ese... Haplea M'am ascuns, zău, de ruşine 
Uite, parc a strânutat m Hoțu-i zice: „Ce-ai câtai, „wm Căci odată ne-ai cinstit, 
„Cine-i colo? strigă hoțul, 'N miez de noapte-ascuns aicea? Ca să furi din casa noastră 
lasă, căci l-am împuşcat! —Badeo-, nu fi supărat! Și nimica p’ai găsit”. 


Altă pățanie a lui Michi Maus = 


1) Prin pustiul cald, fierbinte, » 2) Dar mergând aşa, zăreşte — 
Merge Michi gânditor e Ce noroc neașteptat! — 
Si dei site: De caldură >. Nuci grămadă, nuci gustoase, 
ŞI de foame aar oh Por, z „De tot chinul am scăpat!” 


ni SAE 7 4) Din copacul de aproape 

3) Zice Michi, dar o nucă O maimuță se coboară. 
Drept în capu-i l-a sebit „Eşti un hoț, strigă lui Michi, 
„Aoleu şi vai de mine! Hai mai repede te cară!”. 
Capul rău mi l-a zdrobit”. 


TUŞA NICULIN 


"Pow ep —, -— 


Povestire cu pisici 


. A» 


si cu cain 


de MARIA SOREL 


1. Ghem-Ghemuleț și Mițu stând de vorbă în grădină 


Era întro dimineață de primăvară, o dimineaţă de- 
stul de rece. Cu toate acestea, Ghem-Ghemuleţ, frumoasa 
noastră pisică persană, eşise în grădină, vrând să respire 
un aer mai curat şi să vadă ce se mai petrece. Eşi, aşa dar, 
în grădină şi se aşeză pe zid lângă liliacul, care începuse să 
înflorească. 

Insă Ghem-Ghemuleţ era nemulțumit, ba chiar şi su- 
părat că în dimineaţa aceea soarele nu trimitea raze de- 
stul de calde. Işi ridică spre soare căpșorul şi îi vorbi în 
graiul pisicesc, zicându-i: „Ce tot te uiţi la mine şi nu-mi 
trimiţi căldură? Nu vezi că tremur și că pe jos totul este 
umed, aşa că n'am unde să-mi pun lăbuţele?”. 

Dar se vede treaba că soarele nu pricepe graiul pisi- 
cilor, fiindcă, în loc de a-i trimite lui Ghem-Ghemuleţ mai 
multă căldură, se ascunse după un nour şi îşi luă îndărât 
şi razele ce trimisese pe pământ. „Ce mofturos şi ce ursuz 
mai e şi soarele acesta!” mormăi Ghem-Ghemuleţ, strân- 
gându-se colac în jurul său. i 

Insă nu trecu mult la mijloc şi iată că Marga şi Sanda, 
două nepoţele ale mele dela Galaţi, eșeau. din casă unde 
veniseră să mă vadă. Până atunci nu se cunoscuseră cu 
Ghem-Ghemuleţ şi nici nu-l văzuseră. Sanda, care îl zări 
cea dintâi, strigă tare: „la te uită ce pisică frumoasă !”. 

Lui Ghem-Ghemuleţ cuvintele acestea îi făcură mare 
plăcere, fiindcă așa este el: îi place să fie lăudat şi răsfă- 
tat. De aceea, ca să le arate şi mai bine celor două fetiţe cât 
este el de frumos, sări de pe zid, se apropie de ele și ridi- 
când în sus coada, începu să se alinte şi să se frece de pi- 
cioarele lor. 

„Da, e o pisică drăguță, zise şi Marga, dar păcat că 
mare o coadă mai frumoasă”. e 

Auzind aceste cuvinte, Ghem-Ghemuleţ se sburli, se 
supără şi începu să pufăe: „Miau! Miaau! Miaauuu! zise 
el, adică să-i fie ruşine să spună aşa de coada mea! A- 
deastă fetiţă trebue să fie o proastă! Ea nu știe că nici o 
altă pisică n'a avut o coadă aşa de mare şi aşa de stufoasă. 
Insă, a început să-mi cadă, de când am născut pe iubiții 
mei copii Pussy şi Puffy. Dar ştiu că o să-mi crească iarăși 
şi o să se facă din nou mare și frumoasă”. 

Ghem-Gemuleț își întoarse coada, ca să o vadă mai 
bine, apoi suflă în ea, ca să o mai resfire şi să pară mai 
groasă. „Nici acum nu este chiar așa de subțire”, își zise el. 

Insă, pe când era ocupat cu coada, auzi că în apropiere 
îl cheamă cineva. Se întoarse și văzu că era Miţu, pisica 
din vecini.. Miţu era o pisică slabă, prost hrănită şi nu 
tocmai frumoasă. Mai ales, ceeace îi strica mult, era că pe 
cap, între cele două urechi, avea o pată fără un fir de păr 
pe ea. Era așa ca o pată roşie-vânătă. Pata aecasta îi fusese 
făcută de bucătăreasa Sifa, care o opărise cu apă clocotită, 
din pricina că Miţu luase fără să întrebe o bucăţică de 
carne. 

„Ce-i cu tine, Miţule?” îl întrebă Ghem-Ghemuleţ vor- 
bind așa cum o pisică de neam mare ar vorbi unei pisici 
dintro familie săracă şi pe care nu o răsfaţă nimeni. 

„Ce să fie? răspunse Miţu, miorlăind jalnic. lată, mi-e 
frig şi mi-e foame. 

— Dacă ţi-e frig şi ţi-e foame, îi întoarse Ghem-Ghe- 
muleţ vorba, de ce nu intri în casă la tine să te încălzeşti 
şi să ceri să-ţi dea de mâncare? 

— Aș intra, răspunse Miţu, dar vezi că..., sa întâmplat 
că...” însă în momentul acela se opri din vorbă speriat şi 
sări iute pe zid. 

Văzu pe câinele nostru Pac apropiindu-se de ea şi lă- 
trând. Miţu sări pe zid, unde nu putea să fie ajunsă de 
Pac, pe când Ghem-Ghemuleţ nu numai că nu fugi şi nu 
se sperie, ci se apropie de Pac, se gudură şi chiari se 
băgă între labe. Precum vedem, Ghem-Ghemuleţ şi Pac 


erau prieteni buni şi nu se certau nici o dată. Adică se cer- 
taseră ei intr'o zi când Pac vroia să bea laptele din farfu- 
rioara lui Ghem-Ghemuleţ, însă acesta l-a sgâriat așa de 
tare pe bot, că de atunci, Pac îi ştie de frică şi nu i se a- 
tinge de mâncare. 

Acum sunt, precum am spus, prieteni buni. Deseori 
vezi că Ghem-Ghemuleţ se culcă între labele lui Pac, își 
pune capul pe burta lui şi dorm așa împreună. Insă.nu e 
chip ca Pac să se împrietenească cu Miţu. : 

„Dece nu-l lași în pace pe Miţu? îl întrebă Ghem- 
Ghemuleţ. 

— Pentrucă e o pisică urâtă şi hoaţă, îi răspunse Pac. 
Nu stă acasă la ea, ci toată ziua se învârteşte pe la noi, ca 
să fure”. 

Apoi Ghem-Ghemuleţ îl întrebă altceva: „Pac, ţi sa 
făcut astăzi bae? 

— Nu încă”, răspunse Pac posomorându-se, fiindcă 
baia nu-i făcea plăcere mare. Totuşi, după ce îl punea în 
lighean, stătea liniștit să-l spele, să-l dea cu săpun, să-l 
frece cu peria şi nu se mișca până la sfârșit. 

Pe când stăteau ei doi de vorbă, se auzi din casă: „Pac! 
Pac! vino încoa! 

— Mă cheamă Florica, zise Pac, Cred că mă cheamă 
să-mi facă bae”. 

Şi Pac plecă nu mai decât, ca să meargă în casă. 

Atunci Sa dat şi Miţu jos de pe zid şi a zis: „Uf ce 
câine urâcios mai e şi Pac al vostru! 

— Pac e un câine frumos, îi întoarse vorba Ghem- 
Ghemuleţ, însă nu vrea să vie la noi pisici străine. 

— Dar eu nu sunt o străină, făcu Miţu,fiindcă ne cu- 
noaștem de mult și suntem chiar prieteni. 

— Ne cunoaștem, dar nu suntem prieteni așa cum 
spui tu”, răspunse Ghem-Ghemuleţ, care era cam îngâmfat 


ARN 


| í WY V 
SI i i 


SLAS 


E SSI 
SER 


and ganen 


NY X Z 
A N DaN 
yy 


şi nu vroia să i s€ spună că c prietenă cu pisicile de neam 
prost. Ba chiar îngâmfarea îl făcea să fie şi răutăcios. „Ce 
urât îți stă cu această pată roşie pe frunte! îi zise lui Miţu, 
vrând să-l jigne: ască şi să-l amărască. Şi ce slabă şi jigă- 
rită mai eşti!” adăugă el. 

Miţu oftă amărâtă şi se făcu că n'aude ori că nu înţe- 
lege. Se vede că nu vrea să se certe cu Ghem-Ghemulet. 
De aceea, schimbă vorba și zise: „Nu ştii ce mi s'a întâm- 
plat aseară — ceva ce nu sa văzut şi nu sa mai auzit. 

— Ce ţi sa întâmplat? întrebă Ghem-Ghemuleţ cu un 
aer de nepăsare. 

- Ascultă să te minunezi și să te cruceșşti, începu Miţu 
să povestească. 

Intrasem în sufragerie în speranța că găsesc ceva de 
mâncare. Îmi ziceam că, poate, Siţa o fi uitat vre-o farfu- 
rie cu brânză sau cu carne, Am intrat, am mirosit, dar 
nu-mi vena nici un miros de ceva plăcut. Am căutat peste 
tot, dar n'am văzut ceva bun de mâncat. Mă pregăteam să 
es, când... ce-mi întâlniră ochii? Ps un scaun văd nişte 
pene mari, strălucitoare, ba mai văd şi un cap de pasăre 
— de o pasăre cum nu mai văzusem până atunci. 

„Pasărea aceasta o să-mi prindă bine”, mi-am zis eu, 
mai ales că nu mai puteam de foame. M'am lungit pe jos 
şi fără să-mi iau ochii dela ea, m'am apropiat încet, ca să 
nu mă simtă. 

„Când am ajuns lângă scaunul în care şedea, am să- 
rit dintr'o dată pe dânsa și am început să-i smulg penele. 
Insă, ceva ciudat, ceva ce n'am văzut la nicio pasăre — şi 
știu că în viața mea eu am prins și am mâncat destule pă- 
sări. 

- Ce era aşa ciudat? întrebă Ghem-Guhemuleţ, pe 
care “povestea incepuse să-l intereseze. 

— Să vezi ce, răspunse Miţu mulţumit că Ghem-Ghe- 
muleţ îl ascultă. Smulgeam eu penele una câte una, dar 
nu zăream nici urmă de carne şi nu vedeam să curgă mă- 
car o picătură de sânge. Mi-am înfipt dinţii şi în capul a- 
cestei păsări ciudate şi i l-am retezat dintr'o dată. „Acum, 
imi ziceam eu, trebue să dau de carne şi trebue să curgă 
sânge.”. Dar n'a curs nici o picătură de sânge, iar în loc de 
carne, n'am pomenit în gură cu nişte cârpe şi cu un fel de 
tărâţe. 

Cu cârpe şi cu tărâțe?! întrebă  Ghem-Ghemuleţ 
foarte mirat. 

— Da, cu cârpe şi cu tărâțe!” îi întări vorba Miţu, 
care povesti mai departe zicând: „Nu înţelegeam nimic şi 
nu mai puteam de necaz. Mi-am înfipt şi ghiarele și dinții 
şi m'am apucat să o sfâşiu toată. Dar afară de cârpe şi tă- 
râţe, nu eşea nimic. 

„Insă, tocmai când rupeam şi sfâșiam cu mai multă 
putere, iată că blestemata aceea de Siţa, dușmanca mea 
de moarte, a intrat în sofragerie. Când m'a văzut ce fac, a 
dat un țipăt, par'că aş fi sfâşiat-o pe dânsa. 

„Vai! strigă ea, afurisita de pisică a rupt toată pălăria 
cea nouă a Domnișoarei!”. 

— Care pălărie? întrebă nedumerit Ghem-Ghemuleţ. 
Par'că spuneai că găsiseşi o pasăre, nu o pălărie. 

— Ei, vezi, aicea e ciudăţenia, .de care îţi vine să te 
crucești, îi întoarse vorba Miţu. Pasărea nu era pasăre, ci. 


era pălărie. Scoseseră- penele - dela o pasăre, luaseră și 
capul unei păsări și le puseseră pe niște cârpe umplute 
cu tărâţe. Toate acestea la un loc erau cică o pălărie. Dar 
de unde să știu eu şi să ghicesc așa ceva? Am văzut pene 
de pasăre, am văzut cap de pasăre şi mi-am zis că nu poa- 
ie fi decât o pasăre, care așteaptă să fie mâncată de mine. 

— In adevăr, e o întâmplare ciudată, zise şi Ghem- 
Ghemule. Și wai păţit nimic din pricina asta? 

- Cum n'am păţit, că încă mă dor toate oasele, îi răs- 
punse Miţu văitându-se. Tot ţipând şi urlând, afurisita de 
Siţa a pus mâna pe măturoiu și a început să dea în mine. 
Eu, sărmana, nu mai ştiam unde să mă ascund. Bine că a 
venit Nelu, băiatul stăpânilor mei, şi a deschis ușa sofra- 
riei. Aşa am putut să o sbughesc pe ușe afară şi să scap cu 
zile. Altfel, sunt sigură că Sița m'ar fi omorât. 

— Şi de aseară n'ai mai fost acasă la tine? 
Ghem-Ghemuleţ. 

Am încercat eu să merg, mai ales că mi se făcuse 
foame, insă Siţa, îndată ce m'a văzut, s'a şi repezit la mă- 
turoiu şi s'a pornit cu gura: 

„Fugi de-aci, pisică blestemată!” Am fugit şi am stat 
toată noaptea pe acoperiş, dârdâind de frig şi leşinând de 
foame. Zău, ce noroc ai tu. Ghem-Ghemuleţ, că stăpânii 
tăi se poartă aşa de drăguţ cu tine! 

- Să mă ierţi, îi întoarse Ghem-Ghemuleţ vorba. 
Stăpânii mei se poartă drăguţ cu mine, nu din pricina vre- 
unui noroc al meu, ci din pricina că, mai întâiu, sunt o pi- 
scă frumoasă, aşa cum nu se găseşte alta, iar, al doilea, 
din pricnia că sunt o pisică deşteaptă și care ştiu cum să 
mă port. Eu n'aș fi făcut, ceeace ai făcut tu. Aș fi înțeles 
numai decât că pasărea de pe scaun nu este o pasăre ade- 
vărată și nu m'aş fi atins de dânsa. Insă tu te-ai grăbit, iar, 
aşa aum spune o vorbă, graba strică treaba. 

Dacă-i vorba de deşteptăciune, zise Miţu, nu cred să 
fie altă pisică mai deşteaptă decât mine. Care pisică a 
prins și a mâncat atâtea păsări, câte am prins şi am mân- 
cat eu? Care pisică prinde mai mulţi şoareci decât mine? 

- Şoareci?! Pfiu! făcu Ghem-Ghemuleţ strâmbându- 

„Eu nici o dată nu-mi dau osteneala să umblu după 
șoareci. Apoi mi s'a spus că nici nu-mi face bine carnea de 
șoareci: îmi strică stomacul. 

— Q pisică, răspunse Miţu, nici nu e pisică, dacă nu 
prinde şoareci şi nu-i mănâncă”. 

— Nu ştiu cât ar mai fi durat această conversaţie. Toc- 
mai când Ghem-Ghemuleţ se pregătea să răspundă cam 
înțepat la observaţia lui Miţu, Florica eşi din casă şi strigă: 
„Ghem, Ghem-Ghemuleţ! Vino să-ţi bei porţia de lapte!”. 

— Te las, zise lui Miţu, Ghem-Ghemuleţ. E ora când 
îmi iau cafeaua cu lapte. 

- la-mă şi pe mine, i se rugă Miţu, însă Ghem-Ghe- 
muleţ îi răspunse cu un aer de dispreţ: „La noi în casă nu 
sunt primite pisici de neam prost”. Şi întorcându-i spatele 
se grăbi să meargă să-și ia cafeaua cu lapte. 


întrebă 


(Va urma) 


O lecție de bor 


ci 


Poveştile mamei 


Când suflă vântul 


N dimneata aceea, Jonel sa trezit de vreme şi 
cel dintâiu lucru ce a văzut, când a deschis o- 


chii, a fost smeul său, care era într'un colț al o- 

dăei. I-l făcuse fratele său mai mare și i-l făcu- 

se cu o faţă care zâmbea, şi cu o coadă aşa de 
lungă, încât ajungea de la pat până la uşe. 

Insă, în dimineaţa aceea, smeul nu-i zâmbea lui Ionel, 
ci îl privea trist, având aerul că-i zice: „Pentru ce am fost 
făcut? Cred că n'am fost făcut, ca să stau aruncat întrun 
colţ”. Dar smeul nu ştia că de două zile nu suflase, nu a- 
diase măcar un vânticel cât de uşor, ca să-l facă să sboare 
și el în văzduh, așa cum sburau păsările. 

Ionel a sărit din pat, sa îmbrăcat la repezeală şi s'a 
grăbit să deschidă fereastra. Vroia să vadă, dacă nu cumva 
merge moara de vânt din vârful dealului, sperând că în 
timpul nopţii vântul incepuse să sufle. Insă moara stătea 
tăcută, iar aripile ei stăteau nemișcate și nici o frunză nu 
se mişca în pomii din grădină. . 

Această moară era așezată, precum am spus, în vâr- 
ful dealului, așa că putea fi văzută de departe de toţi lo- 
cuitorii. lar când o vedeau că merge şi că aripile i se în- 
vârtesc, se bucurau, fiindcă știau că au unde să-și macine 
grâul, aşa că nau să rămână flămânzi. 

lar acum morarul stătea cu braţele "'ncrucişate în 
poarta morii şi își zicea singur( de sigur, că Ionel nu pu- 
tea să-l audă): 

„Vino, Vânt, și voiniceşte 

Suflă, moara-mi învârteşte, 

Dacă tu nu vei sufla, 

Nu mai am ce măcina, 
Rău de tot ne-om chinui 

Şi de foame vom pieri”. 


Și morarul amărit, mai ales că, privind jos în sat, vă- 
zu că bnutarul stă, și el. cu braţele încrucișate în poarta 
brutăriei. Cuptorul brutăriei era rece, iar brutarul prives 
la cei şi zicea: 

„Vino, vânt, voiniceşte 
Suflă, moara învârteşte, 
Să am făină şi să fac 
Pâine bună, cozonac. 
Dacă moara-i nemişcată, 
Flămânzeşte lumea toată”. 

Ionel auzea tot ce spuse brutarul, fiindcă locuia în ca- 
sa de alături. Vroia să meargă și să-i spună că şi el este 
foarte trist că nu suflă vântul. Insă, mai înainte de a mer- 
ge, auzi că în stradă cineva zicea: 

„Vântule, să suflindat, 
C'am pus rufe la uscat. 

De cu noaptea sunt sculată 
S'am spălat eu ziua toată. 
Dacă tu nu vei sufla, 

Ele nu se vor usec”. 

Era spălătoreasa, care atârna rufele pe frânghie. Prin- 
tre aceste rufe, lonel își văzu şi cămaşa sa de Duminică, 
albă ca zăpada. 

Insă spălătoreasa îl chemă, zicându-i: „Drăguţule Io- 
nel, vino şi dă-mi o mână de ajutor!” Ionel merse numai 
decât să-i care spălătoresei coșul cu rufe. Coșul era foarte 
greu, aşa că Ionel abia putea să-l ridice. Dar pe când cău- 
ta să ajute spălătoresei, auzi un alt cântec răsunând dea- 
lungul străzilor. 

„Dacă vântul va sufla, 
Dragii mei, hi-ha-ha! 

Cu corabia vom porni, 
In largul mării vom pluti, 
Hăt departe vom pleca, 
Dragii mei, hi-ha-ha!” 


12 


(a iza 


Ionel şi spălătoreasa şi toţi vecinii se uitară să vadă 
cine cântă așa frumos. Era căpitanul unei corăbii, pe care 
Ionel o văzuse stând nemişcată în port. Corabia era încăr- 
cată cu stofe, pânzeturi şi dantele fine pentru cucoane și 
dudui, însă nu putea porni până ce vântul nu sufla şi nu-i 
umfla pânzele. Căpitanul era nerăbdător şi de aceea cu- 
treera străzile oraşului, cântând un cântec vesel, pentru ca 
în chipul acesta să fie el însuși vesel. 

Lui lonel, cântecul acesta îi plăcu mult şi când se in- 
toarse acasă, încercă să-l cânte şi el. Nu ştia toate cuvin- 
tele, dar punându-și mâinile în buzunare şi umflându-și 
micul său piept, cântă, îngroşându-și vocea: „Dragii mei, 
hi-ha-ha!” A 

Pe când cânta, simţi că îl sărută cineva pe obraz. Se 
întoarse să vadă cine este, dar în aceiaşi clipă pălăria îi 
sbură din cap, par'că ar fi fost vrăjită. Alergă s'o prindă, 
dar auzi un tăşâit şi un vâjâit străbătând oraşul. Privi în 
sus, privi în jos, privi la dreapta, privi la stânga, dar nu 
văzu pe nimeni. 

Insă un cocoș, care era pe gard, bătu din aripi, apoi îi 
zise în graiul său: „Cucurigu! Nu vezi că suflă vântul?” 

Cei dintâi care aflară despre sosirea vântului, au tost 
arborii. Ei își plecară crăcile în semn că-i urează „bun ve- 
nit”, pe când frunzele dansau şi multe din ele sburau din 
arbori şi mergeau să se rostogolească pe pământ. 

Aripile morii se porniră să se învârtească cu o iuţea- 
lă nebună și să macine făină albă pentru brutar. Brutarul 
aprinse cuptorul și începu să bată ouă pentru cozonaci și 


(Citiţi continuarea în pag. 13-a) 


TA i 


O întâmplare din copi-/ 


9 


lăria lui Washington 


EEE > stii! 

Născut în anul 1732 și mort în anul 1799, George Wa- WURA ` 
shington a fost numit cu drept cuvânt „liberatorul poporu- 
lui american”, adică al populaţiei din Statele Unite ale 
Americei de Nord. 

Statele Unite se găseau sub stăpânirea Englezilor. Insă 
locuitorii se răsculară împotriva Angliei şi după ani de 
grele lupte şi de mari suferinţe, reuşiră — ajutaţi fiind şi 
de Francezi — să-și câştige independenţa. 

George Washington a fost acela, care sa pus în frun- 
tea răsculaților, i-a organizat militărește şi i-a condus la 
victorie. După ce sa terminat războiul, el, cel dintâiu, a 
fost ales preşedinte al Republicei Statelor-Unite. Precât se 
dovedise ca un bun general în timpul războiului, pre atâta 
arătase că în timp de pace este un gospodar foarte pri- 
ceput. . 

Drept recunoștință, Americanii au dat Capitalei Sta- 
telor-Unite numele de Washington. 

Şi acum să povestim întâmplarea de care am pomenit 
în titiul bucății de faţă. b 

In ziua în care George Washington împlinise vârsta 
de zece ani, tatăl său îi făcu cadou o secure mică, pe care 
copilul dorea de mult să aibă. Incântat, fericit şi doritor 
de a se folosi de secure, micul George dete fuga în grădină 
şi fără să stea pe gânduri, se apucă să taie pomi de jur îm- 
prejur, adică să le facă la fiecare câteun cerc. Tăind în 
dreapta şi în stânga, nici nu-i trecea prin gând că strică și 
prăpădeşte pomii, la care tatăl său ţinea așa de mult. Nu 
se lăsă de treaba aceasta, decât atunci când se simţi obosit. 


După câteva ore, tatăl său merse în grădină și se făcu 
foc de mânie, văzând tăieturile din jurul pomilor. Nici nu 
bănui măcar pe fiul său George, ci îşi închipui că vreunul 
din servitori ciopârţise pomii din răzbunare sau din rău- 
tate. De aceea, începu numai decât să facă cercetări, ca să 
descopere pe vinovat, spunând şi chiar jurând că-l va pe- 
depsi în chipul cel mai sever. 

Precum vedem, George Washington n'avea decât să 
tacă, findcă nu era bănuit, şi să scape de orice pedeapsă. 
Insă gândul că un altul, adică un nevinovat, poate fi pe- 
depsit, îl făcu să ia îndată o hotărire. Merse la tatăl său 
şi-i zise: „Tată, eu sunt vinovatul. Eu am ciopârţit pomii”. 
Și stătu drept şi nemișcat, așteptând să-și primească pe- 
deapsa. 

Auzind această mărturisire, tatăl său, om, de altfel 
foarte sever, îl privi câteva clipe în tăcere. Lui George, ace- 
ste clipe i se părură ca o pregătire de pedeapsă... Dar, în 
loc de aşa ceva, tatăl său îl cuprinse în braţe şi vorbi în- 
duioşat, zicându-i: 

„Fiul meu, cu mărturisirea ta, mi-ai făcut o bucurie 
de o sută de ori mai mare decât supărarea ce avusesem. 
Sunt mândru şi fericit că am un fiu, care, mai presus de 
orice interes al său, pune cu atâta curaj adevărul şi sim- 
tul de dreptate”. 


ȘTIE-TOT Un recital de dans şi gimnastica ritmică la Craiovo 


RRAPAVAPU RNP NN NO NPNE NP PEELE UPNPPONPE V NR E PAPNAIUAPA 
Urmarea la povestea din pag, 12-a: „CÂND SUFLĂ VÂNTUL" 


prăjituri. Căpitanul corăbiei desfăcu frânghiile cu care vârfurile arborilor, peste clopotniţa bisericii şi chiar peste 
era agățată corabia în port și porni iute pe marea întinsă. moara de vânt din vârful dealului. 

Ionel privi, ca să vadă cum porneşte corabia şi dete Smeul sbură şi se înălță sus, tot mai sus, ca şi cum ar fi 
fuga să-şi ia smeul din colţul odăei, mai ales că văzu cum avut aripi. Până la urmă, rupse sfoara de care era legat și 
Antul sufla în rufele spălătoresei și le umfla ca pe nişte pieri în depărtări. Ionel nu-l mai văzu de atunci, aşa că 


< 


baloane. numai vântul ştia în care parte a pământului s'a coborit 
„In sfârşit, iată că şi eu sunt ia iocul meu adevărat!”  neastâmpăratul smeu. > 
zise smeul, care se ridică peste acoperișurile caselor, peste ; Povestită de DORINA GRADINARU | 
13 
DIMINEATA 


SilcoPI1uo0p 


ihare a > 


r- 


Fluerul fermecat 


Străinul isprăvise de mult cu povestea. Noi încă tă- 
ceam, gândindu-ne la soarta orașului cufundat, când deo- 
dată tot străinul rupse tăcerea. 

„De ce nu mai spuneți nimeni niciun cuvânt? Iată: 


acum e rândul dumitale — zise el adresându-se Eschimo- 
sului din dreapta sa — ca să ne povesteşti o întâmplare. 


— Da. Ai dreptate, răspunse acesta. Vă voi povesti un 
lucru, care e de necrezut și totuşi l-am văzut cu ochii mei”, 

Şi începu să povestească cele de mai jos. 

„Sunt câțiva ani de atunci. Mă aflam în partea de Mia- 
ză-noapte a țării ce se chiamă Finlanda şi care se află lân- 
gă Rusia. Era o zi călduță de primăvară în care soarele ve- 
sel strălucea voios, răspândind raze calde ce făceau florile 
să se deschidă. Mergeam spre un sat unde trebuia să cum- 
păr nişte lucruri. De o parte şi de cealaltă a drumului se 
intindeau ogoarele negre de zăpadă topită şi care aştep- 
tau să fie lucrate. 

„Deodată zării în mijlocul drumului aşa ceva, ca şi 
cum pământul ar fi început să se mişte, apropindu-se de 
mine. La început, m'am speriat, neștiind ce poate fi, apoi, 
cu cât m'am apropiat mai mult, cu at;ât nu vroiam să 
cred cele ce vedeam. 

„Inchipuiţi-vă că o turmă de... şoareci cenușii, care 
mergeau strânși unul lângă altul. In fruntea lor era un pi- 
tic, un omuleţ de o șchioapă, care cânta dintr'un fluer. 

Dar fluerul era atât de mic, încât abia îl vedeai, iar 
cântecul ce-l auzeam era așa de dulce şi frumos, încât îmi 
venea şi mie să mă iau după pitic. 

„Mam dat la o parte din drumul lor, lăsându-i să 
treacă. Erau cam la vreo două sau trei sute de şoareci. 

„Mult timp am stat locului, uitându-mă după ei, până 
ce nu-i mai zării de loc. 

Apoi îmi continuai drumul. Eram nerăbdător să ajung 
în sat și să întreb ce era cu aceşti șoareci. Nu după mult 
timp am ajuns în sat. M'am dus la casa prietenului meu 
şi mai înainte de a-i vorbi de treburile mele, l-am întrebat 
dacă ştie ceva despre şoarecii pe care i-am văzut. 

„Desigur că ştiu, răspunse el, căci acum două ceasuri 
au plecat de aici. 

— Dar ce căutau șoareci aici şi de ce au plecat?” 

Prietenul mă luă de mână şi ducându-mă în curte, 
îmi zise: 

„Vezi colo în zare un castel cenușiu ce își înalță frun- 
tea în nori? 

— Da, văd, îi răspunsei eu, ei, şi? Ce e cu asta? 

— Castelul acesta își are o întreagă poveste pe care 
ţi-o voi spune numai decât. 


„Din timpuri vechi de tot, de care nimeni nu-şi mai 
aduce aminte, locuia aci un prinţ tânăr cu soţia sa. Ale lor 
erau moșiile pe care le vezi de jur împrejurul satului, al 
lor era tot satul. Au trăit ei'mulți ani fericiţi şi iubiţi de 
toți sătenii, dar o singură durere avea şi anume: nu era 
numeni care să le moștenească averea, căci n'aveau copii. 
Au trecut ani după ani și ei nemai putând trăi singuri, 
sau gândit odată să ia vreo vietate s'o crească pe lângă 
dânșii. Astfel se făcu că odată, mergând prinţesa prin par- 
cul castelului, întâlni în calea ei doi șoareci albi de toată 


frumuseţea. Ea îi luă cu dânsa la castel. și hotărî să-i 
crească, ceeace şi făcu. Aceşti șoareci, cum intrară în 


castel, aduseră norocul cu dânșii. Prinţul și prinţesa erau 
mai veseli, holdele dădeau grâne mai bogate şi toţi țăranii 
erau mulțumiți. 

Șoarecii aceia albi crescură în castel şi se înmulțiră, 
iar cu cât ei deveneau mai numeroși, cu atât lucrurile mer- 
geau mai spre bine. Când prințul și prinţesa îmbătrâniră, 
au hotărit ca nimeni să nu locuiască în castel după moar- 
tea lor, numai şoarecii să fie stăpâni acolo. Oamenii le vor 
da de mâncare, aşa ca să nu ducă lipsă de nimic, iar șoa- 
recii vor aduce noroc satului. Cum hotăriră ei, așa se făcu. 


TIPI E 


Mikisor la Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


Prinţul şi prințesa muriră de mult, iar şoarecii albi 
trăiau nestingheriţi acolo. 

Intr'o bună zi iată că un flăcău din sat veni în goană 
să spună oamenilor că de departe pe câmpii se vede ve- 
nind mulţime mare de şoareci cenușii, mari cum n'au mai 
văzut ei. Aceştia năvăliră în satul vecin, mâncară toate 
grânele şi acuma se îndreptau şi în spre satul acesta, ca 
să-l pustiască şi pe el, Nu numai atât, însă desigur că ei 
vor pătrunde în castel, unde după ce vor omori pe şoa: 
recii albi, vor mânca hrana lor. Toţi locuitori erau foarte 
necăjiţi, neștiind ce să facă. Deodată îi veni unuia o idee. 

„Cunosc, zise el. o femee bătrână, uitată de tot, care 
trăeşte în becurile castelului. Pe vremuri îi mergea ves- 
tea de foarte înţeleaptă. Mă duc la ea s'o întreb ce e de fă- 
cut”. 

Când omul spuse păsul tuturora, bătrâna îi răspunse: 

„La câţiva kilometri depărtare de aici, în fundul unei 
peşteri, locueşte un pitic care ar putea goni şoarecii. Eu 
mă voi duce la el să-i vorbesc şi aşa vă voi scăpa de griji”. 

In adevăr, bătrâna se duse la peştera piticului şi 
vorbi cu el. Acesta avea un fluer vrăjit, care putea înde- 
părta prin cântecul lui orice animal. Când auzi despre ce 
este vorba, spuse că va veni în ajutorul oamenilor, cu con- 
diţia însă ca ei să aibă de acum încolo grije de el şi să nu 
mai fie nevoit să se hrănească cu burueni, pentru ca să-și 
țină zilele. 

Bătrâna promise că voia îi va fi îndeplinită și se în- 
toarse în sat, spunând oamenilor să n'aibă nici o grijă, 
căci piticul îi va scăpa. 

A doua zi în zori, sătenii fură deșteptaţi din somn, de 
o melodie pe care în viața lor n'o mai auziră. Privind pe: 
fereastră, văzură pe pitic în fruntea mulțimii de şoareci 
cenuşii, care stătea ca vrăjită ascultând cântecul. Piticul 
zicea într'una din fluerul lui fermecat și cântând, porni 
să se depărteze de sat. Șoarecii îl urmară supuşi, fără să 
se poată opri locului. Unde îi va fi ducând piticul, numai 
el singur știe. 

„Ceeace ne priveşte pe noi, e că am scăpat de aseme- 
nea belea”, îşi încheie prietenul meu povestea, zise al 
doilea Eschimos, sfârșind astfel cele ce avea de povestit. 

Şi după acest basm tăcurăm cu toţii, căci vedeam în 
mintea noastră pe pitic depărtându-se cântând, cu șoarecii 


BON 


Pentru fotogafiat cititori premianți 


| și II la 
Studioul Foto Luvru 


Cal. Victoriei 24 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60 

De vânzare la toate librăriile. 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


14 
DIMINEATA 
P3 i x 
—— (zei IET SA 


SERIA IV 


Fundația 
„REGELE FERDINAND 1» IAȘI 


r 


= CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Jocul notelor 
A 


Se dau următoarele note: a 
MI, UT, SI, LA, FA, RE, SI, MI. 
Să se aranjeze în aşa fel încât rândul A-B să dea numele unui 


oraş din România. 
IONEL CARTIANU 


Carte de vizită 


DEM U. CERNA 


Cine colaboratorul din cartea de vizită? 
ALECSIU NICOLAE 


Aritmogrit 


Să se înlocuiască cifrele cu litere astfel ca pe fiecare rând ori- 
pans să obţineţi numele unor insule. Dela A la-B numele unei 
insule. > h 

Spre ușuriță A = 2,1= 3, C=4. = Ši 

S. ITCHIS 

Acest concurs are cinci serii. 

RECTIFICARE: Anulăm jocul „dreptunghiul silabic” din seria 
III-a, desenul fiind greşit. 


: 
E ESRA ILIV 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


QENE 


„iii: A.” IE 


Deslegătorii jocurilor pe luna Aprilie. 
PROVINCIE 


FOCŞANI: | 
Nicolae S. Gheorghe şi Niculescu Ştefan (17); Bela Haimovici (17); 
Puiu Griinfeld (17); Petrescu Aurel (17); Ornstein A. (17); Iuda 
Samuel (3); Fundeni-Frunzăneşti: Angela Ganea (17); Galaţi: Va- 
lentin Săpuna (17); Marcela şi Virginia Ionescu (17); Lilly şi Gina 
Bercovici (17); Sisi şi Reta Goldfracht (16); Iancu Manes (17); Co- 
setta Beer (17); Paula şi Sergiu Grünblatt (16); Billy Beno (16); 
Mioara Marinaş (17); Popovici Georgică (17); Stoica Vasile (17); 
Boris Grünberg (5); Gheorghe Şerban (4); Geamăna: Olga Braga 


(9); Gherla: Emil Ungur (17); Maria Procopovici (16); Mişu şi Mir- ` 


cea Păsculescu (17); Ghimpați: Paul Până (17); Ghimbav: Szabo 
Iuliu (17); Ivan Suraru (17); Giurgiu: Camil Pantelimonescu (17); 
Lucia Selagianu (17); Florica Drăgănescu (17); Nicolau A. Corne- 
liu (16); Mariana Țaranu (17); Greceşti: lonaşcu Florian (11); Hal- 
mei: Aurel şi Ion Doboş (3); Heci-Lespezi: Schiller Frantz (4); 
Huşi: Renée Rubinştein (17); Ilia Zaițef (17); Mioara Goldenberg 
(15); Leon Const. (17); Iași: Mélanie Cohn (17); Cernătescu Co- 
rina (17); Turel Apostoiu (17); Sabina Aschenazi (11); Tilly Jeanne 
Ghiulea (17); Gilly Sabaresse (17); Hudici Mircea (17); Lazăr Lei- 
bovici (16); T. şi Z. Zentner (17); Aurora Barbu (17); Puiu Ne- 
greanu (5); Volschi Marie-Jeanne (4); Hodoreanu Traian (5); Emi- 
lia Klait (5); Mie-Radu: Sili Leibu (15); 1. G. Duca: Mihaiu Mus- 
teață (2); Ismail: Laurențiu Nicodim (16); Berfeld Leon (1); Dalila 
şi Letiiţa Hornoiu (17); Lăsău: Filip St. Marcu înv. şi elevii clasei 
a VI-a şi VII-a (17); Lehliu: Spiru Cosma (17); Picu Papadiseia 
(17);  Lefcani: Popovici Sava (16); Lugoj: Dorin Secoşanu (5); 
Mâneciu: Ada şi Tilică Popescu (17); 


MORENI : Constantin Minoiu (17) ; Toto Caffé (17); Silvia 
Răvoianu (17). MURGENI: Kanner Harry (4).  NOUA-SULIȚĂ : 
Sara Vaşilovschi (17). OLTENIȚA: Mircea Iosif (16). ORADIA: A- 
delaida Capitanopol (17); Nadiş Nicolae (16). ORHEIU: Valeriu 
Săndulescu (10); Debora Tabacinic (17); lie Titov (17); Samuel 
Livsin (5); Pecica: G. Vasilevici (17); Dorel Ardeleanu (17). PE- 
TROŞANI: Natalia Popescu (17). PETROAIA-Vâlcea: Justin şi Lidia 
Petroşeanu (17). PITEŞTI: Nelu Podgoreanu (15); Nicuşor Drago- 
mirescu (17). PLOEŞTI: Georgescu Maria (17); Stănescu Eugen 
(17); Voinescu Liviu (16); Radu şi Sandu Bellu (17); Herman şi 
Dorina Gutman (14); Andreescu Nelu (16); Pârvan Const. (16); 
Stănescu Rosin (17); Mateescu Silvia (5). PODUL-TURCULUI : 
Adelstein Irina (4). POTCOAVA: Aurora Dinescu (5). PREDEAL : 
Weber Otto (4). PRINCIPELE MIHAI: Nicuşor Teodorescu (17). 
PUI-HUNEDOARA: Ilie Vonica (17). PUTILA: Manfred Winkler 
(17). RĂDĂUȚI: Damian Rente (5). R.-SĂRAT: Virgil Brădăţaru 
(17); Nicu Filoti şi Mihăilescu Gh. (17); Ionescu Dumitru (16); 
Costel Lupescu (17. R.-VâÂLCEA: Ionescu Dumitru (16). ROMAN: 
Florin Herşcovici (17). SALONTA: Marius, Aurel, Miron şi Olim- 
pia Gal. (8). SÂNTA MARIA: Stelian Ivașcu, (17). SATUL- 
LUNG: Petcu Sasu (4). SECELEANU: Georgel Constantinescu (17). 
SIBIU: Palade Valerian (17) Ovidiu, Marius şi Lidia Alexiu (17; 
Liviu şi Elvira Chira (17) Fifi Frunzeti (17); Doina Drăgan (17); 
Sădean Octavian (17); Cristea Mariana (4); Eugenia şi Liviu Du- 
şleag (5); Munteanu Silvia (1): SIGHIŞOARA : Vlad Zănescu (16). 
SILISTRA: Valeriu Georgescu (17). SINAIA: Victor Ionescu (17); 
Paul şi Niculae Mihăilescu (16); Ilie Stoenescu (17). SIRĂUȚI: Au- 
rica Bordeanu (17). SIRET: Alfred Popovici (14); Samy Adler 
(4). SLĂNIC-PRAHOVA: Eugeniu şi Dimitriu G. Tufcea (10); Geor- 
gescu Constanţa (17). SLATINA-OLT: Cleopatra liesc u(17); Es- 
tera şi Traian Harein (17); Greceanu Constantin şi Ignat Petre 
(17); Marcussohn Í. Lya. ŞTEFĂNEŞTI: Einstein Marcel (4). STOI- 
(17). STREHAIA:  Brezoiescu Viorica (17); Neculescu Constanţa 
CANI: Gheorghe Popazu (17). STOROJINEŢ: Ipatia Ştefan Ghiuţa 
(17); Maria H. Bidilici (17). SUCEAVA: Alexandru lonescu (5): 
Aurel Rusu (17). TÂRGOVIŞTE: Gabriela Spireanu (17); Voicu și 
Qpriţescu Viorica (17); Mina şi Dora Arendt (17). T.-MUREŞ: 
loneluș Căpitan Dumitrescu (17); Despina Petrescu (17). T.-JIU : 
Moldovan Miara (14). T--NEAMȚ: Anuţa şi Carol Sehcter (17). T.- 
OCNA: Mitică Soroiu (3); Laetiţia şi Rodica Cernat (17). TECUCI: 
Ecaterina Lucănescu (4); Catighera Octavian (17). 'TEREGOVA: 
Liviu Feneşan (17). TERPEŞIȚA-DOLJ : Voiculescu Mihai (4). 
TIGHINA: Cleiman Marcus (4). TIMIŞOARA: Dorina Poponete 
(17); Băleanu Elvira (17); Doina Livea (16);  Cloaşe Constanţa 
(1). TODIRENI: Armand Doiban (17).. TURDA: Mircea D. Ratiu; 
Doina Murgău (17); Eugen Marinca (17); Mioara Pătăceanu (17). 
T.„MĂGURELE: -Ionescu E. Viorel (17). T.-SEVERIN: Mihai D. 
Sbenghie (13); Jujescu C. Elena (1:); Puica şi Gina T. Răiculescu 
(17).UlOARA: Codnel N. David (17)). URLAŢI: Savu Avramescu 
aor VĀLCOV: Mişu Miasnicov (17). VĀRŞAND: Sferle Florea 

BRĂILA: Dodica D. Gonescu (15). 


RR a n = S 


dis a 


Fotografii de la cititoarele și cititorii noştri cari au luat premiul l-iu 
„NR E E RD ROI O Ec ES CE O CT) CI STR RAD DOR IESITE ET E PET DAE A cel, 


>! 
= 
S 


Boverman Juzea Roşu D. Ştefan Anişoara Bârzeanu Claudia Stefu 
CI. II-a A. Cl. III-a 3 Cl. I-a Cl. I-a 
Şcoala primară de băeţi No. 14 Şcoala primară de băeţi Școala primară de fete No. 6 Institutul Sf-ta Maria 
Chișinău Com. Bârca jud. Dolj Craiova Pitar-Moșş Bucureşti 


să „Să 
Madeleine Diana Roman Krasnauscky Meely 
Teodorescu Olimpia Nicolau A. Dan CI. II-a CI. I-a 
Cl. II-a Cl. IIl-a Şcoala primară de- fete „Cle- Şcoala primară mixtă „Israelită 
Scoala primară de fete No. 35 Scoala primară mixtă No. 1 menta” Română” 
București Bazargic Bucureşti Bârlad 


ZAY 


Goldenberg Surica Leibovici David Eliu Rahil î Virginica Tomescu 
Cl. IV-a Cl. I-a k „Clasa Il-a Cl. III-a 
Scoala de fete No. 43 Şcoala primară „Esraelită Ro- Şcoala primară de fete „Regina Şcoala primară de fete No. 2 
București mână” Maria” „Lucaci” 
Dorohoi Cetatea Albă ; Bucureşti 


á É? 
Hoffmann Adriana Mendelsohn David Bina Brandes Oprişân P. Constanţa 
Cl. I-a Cl. IV-a CI. III-a CL Il-a A. 
Scoala primară „Spiru Haret“ Şcoalele Unite Şcoala de fete No. 26 „Frații Şcoala primară de fete „Carmen 
Bucureşti București Rădulescu” Sylva” 
Bucureşti Bucureşti 


Schiopu Vasilica Ecaterina Lucănescu 


Sima Rudic Cl. IMa CI. [l-a Şaraga Sorin 
Cl. Il-a Neagu Cornelia Scoala primară de fete No. 2 CI. I-a 
Şcoala primară Israelită Ro- CI. III-a Gheorghe Lucănescu Şcoala primară mixtă „Știrbey 
mână Scoala primară de fete No. 43 Scoala de copii mici No. 3 Doamna, 
Mihăileni-Dorohoi Bucureşti Tecuci Bucureşti 
à l6 
A ” 


Ta ii ri [| F 
f j 


Il! 


AL 


Ce frumos se petrece la țară! Preţul .5 lei 
ARIEI IRI RESET 


De ale începătorilor 


Pe un drum de țară Lenuta cea cuminte 
nina Bend Ee apad i icter, i 

Era o zi de vară. Pe un drum prăfuit de ţară mergeau „Bine te-am găsit, Lenuţo! 
trei țărani, care se duceau la târg cu niște marfă de vån- Ştii avem şi azi serbare? 
zare. Drumul până la târg era cam de 27 kilometri. Deace- Păpuşica face nuntă... 
ea, fiecare dintr'înșii purta în spate o traistă cu merinde. Şi tu să-i fii „mamă mare”, 
Unul din ei avea un puiu fript, al doilea o bucată de II 
brânză, iar al treilea o plăcintă, care răspândea un miros — Astăzi te-ași ruga, Lizico, 
foarte plăcut. AV ELE : Ca să vii tu pe la mine, 

„Când ultimile sclipiri de soare dispăreau după deal, * Că iar a plecat mămica 

cei trei călători poposiră la umbra unui stejar umbros. Şi nici nu mi-a spus când vine. 
Işi scoaseră merindele și începură să mănânce. Plăcinta III b 


însă o păstrau pentru după masă. Unul dintre ei, care era 
un mâncăcios fără pereche, îşi făcea fel de fel de planuri, 
cum să mănânce singur plăcinta. 

Şi cum se gândea el așa, îi veni o ideie și zise tovară- 
şilor săi: 


Mi-a spus numai să am grijă 
De păsări şi de grădină, 
Ca nu cumva s'o mai supăr 
Acasă când o să vină. 


„Ar fi păcat să împărţim plăcinta asta, să luăm fie- IV 
cure câte o bucăţică şi să nu se aleagă nimic din ea. Hai- — Dar când n'ai fost tu cuminte 
deţi mai bine să ne culcăm sub copacul ăsta şi mâine di- Să-i aduci vre-o supărare? 
mineaţă, când ne-om scula, să povestim fiecare ce-am vi- Căci şi-acasă, şi la şcoală 
sat. Şi care din noi va visa mai frumos, acela să mănânce Nu eşti rea deloc... îmi pare... 
singur toată plăcinta. : š y 
“ — „Că bine ziseşi, tovarăşe!” îi întăriră ceilalți doi 


— Bine zici! dar vrei, Lizico, 
Să-mi ajuţi să ud grădina? 

Că văd eu cât'mi-ești de dragă 
Mai mult azi ca "ntotdeauna. 


“vorba. 

„Aşa şi făcură. 

Cel ce făcuse propunerea, abia aşteptă să adoarmă to- 
varăşii săi, că se sculă și mâncă plăcinta, iar când văzu 


că n'a rămas nici o fărămitură, se culcă şi el lângă tova- VI 

răși. Şi-apoi ştii că navem şcoală 
Dormiră ei până dimineaţa și când se treziră, înce- Și ziua-i destul de mare, 

pură să povestească fiecare ce visase. Ne vom juca până ’n seară 
Stăpânul plăcintei începu. Când ne ducem la culcare. 
„Cică se făcea că o pasăre măiastră m'a luat pe aripi VII 


şi m'a dus tocmai la poarta Raiului. L-am văzut pe Sf. = o LA EE A ca E sait 

Petru cum îmi zâmbea cu bunătate, iar nişte îngeri sburau Nae darza ete -äi dulceaţă? 

în jurul meu, cântând cântece îngerești și... Şi-mi mai spui să-ţi ud grădina TA 
— Qi fi visat tu ce îi fi visat, zise celălalt tovarăş, Char dana de dimineață? 


luându-i vorba din gură, da să vă spun eu ce-am visat. IX 

„Eram parcă într'o pădure. De odată apăru în fața e sa spe 
mea o groapă adâncă și fără să-mi dau seama, căzui înă- Paa! că plec, m'așteaptă Nina, 
untru. Şi unde credeţi că mă pomenesc? Chiar în împă- Marioara şi Lilica, 
răţia lui Scaraoschi. Și să fi văzut, Doamne, ce de dihănii Fiindcă azi e sărbătoare... 
drăceșşti se învârteau în jurul meu! Când am căzut așa, Are nuntă... păpuşica. 
am început să fug şi.. mam trezit din somn. VIII 

— Eu, zise cel ce mâncase. plăcinta, am văzut cum tu — Paa, Lizico! vii şi mâine? 
pe aripele păsării sburai spre iad, iar eu care rămăsesem Că azi văd că nu-ţi mai place, 
pe pământ, m'am trezit, am mâncat plăcinta, şi să-ţi tră- Vrei să mă bată... mămica 
iască nevasta, că tare gustoasă a mai fost!” Pleacă... şi mă lasă 'n pace...” 

COLETTE ELISIEVICI 
clasa a II-a secundară, Liceul Regina Maria ELENA ȘŞATELU 
Bucureşti. ~ Cavarna 


DIMINEATA [rr monie 


Pe sa am anslo a 


COPIILOR beiim i re 


Revistă săptămânală pentru copii şi-tineret REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
e e București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


16 PAGINI 5 LEI TELEFON: 3—84—30 


ANUL 12 


31 [Iulie No. 599 


n 


1935 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 


ABONAMENTE: 
ia 6 LUNI 


E UDREA 


REPRODUCEREA -BUCĂŢILOR s è 
esre strict INTERZISĂ Director: N. BATZARI 


DIMINEATA 
COPIL1L 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Uitucilă se mută 


M povestit cred, în deajuns din isprăvile 

din copilărie ale lui Uitucilă. De sigur, n'am 

spus totul, dar pe măsură ce ne vom aduce a- 

minte, vom povesti şi tot ce n'am povestit până 

acum. Insă, deocamdată, vreau să povestesc o 

seric din isprăvile sale mai noui, adică din vremea de când 
este şi el om căsătorit. 

Nu ştiu dacă am spus până acum că, printre multe alte 
beteșuguri, Uitucilă mai are și beteșugul de a se muta me- 
reu cu locuința. Abia se mută într'o casă, că se şi gândește 
să caute alta. E o adevărată minune, când i se întâmplă să 
stea trei luni în aceiaşi locuinţă. i 

La început e încântat de noua locuință ce închiriază. 
Insă, abia stă câteva zile şi începe să-i găsească tot felul 
de defecte. Ba că mare lumină destulă, ba că are prea 
multă lumină. Ba că e prea mult sgomot pe stradă, ba că 
e o stradă prea liniștită și pustie. Ba că odăile au prea 
multe ferestre, ba că au prea puţine. Ba că tavanul e prea 
înalt, ba că e prea scund. Mereu găseşte el că ceva nu este 
cum trebue să fie. 

Işi ia bastonul şi-l vezi pornit în căutarea altei case, iar 
după două, trei zile; îl-vezi-mergând după- camionul ce-i 
cară mobilele. Bietele mobile ale lui Uitucilă s'au plimbat 
aproape prin toate străzile orașului. 

Acum, iată-l mutat în noua locuinţă ce a închiriat mai 
la margine. Aşa cum îi este obiceiul, în prima zi spune că 
este încântat, că nu mai poate de mulţumire și bucurie. 
„Să ştii, îi zicea el soţiei sale, că în această casă ne apucă 
bătrâneţea. De aci, nu ne mai mutăm niciodată”. 

Şi căuta să explice de ce e mulţumit și nu se mai mu- 
tă. „Uite, casa nu e înghesuită, așa că avem aer şi lumină. 
In două odăi bate soarele dimineaţa, iar în celelalte două 
bate numai după amiazi, ceeace e foarte plăcut, atât în 
timpul verii, cât şi în timpul iernei. In faţă avem o grădi- 
niţă, în care am de gând să seamăn flori din cele mai fru- 
moase. Ba am să sădesc şi câțiva pomi. Fiindcă, așa cum 
am spus, aci o să ne trăim toată viața, avem tot timpul să 
aşteptăm, până ce cresc şi dau fructe. O să fie bine, o să 
fie foarte bine!” îşi încheie Uitucilă vorba. 

Insă, chiar în seara aceleiași zile, se întâmplă ceva, 
care făcu să i se mai potolească bucuria şi să i se cam 
schimbe gândul de a nu se muta niciodată. Pe stradă trecea 
un flașnetar, care cânta din flașnetă. La auzul muzicei, din- 


Copiii Emirului din Katsima petrec vacanța lu Londra 


tro curte vecină eşiră doi câini, două javre, care, reprzin- 
du-se la flașnetar, începură să latre ca nişte turbaţi. Ba 
lătrară cu un glas ascuţit, ce-ţi rupea urechile, și mult timp 
după ce flașnetarul se depărtase. d 

Ceva mai mult, adică, mai rău. In noaptea aceea, Ui- 
tucilă a fost trezit de câteva ori din somn de lătratul celor 
două javre care lătrau când trecea cineva pe stradă, dar 
lătrau şi când nu trecea nimeni. „Proastă treabă! îşi zise 
Uitucilă supărat. Văd că nici aci n'am să fac pureci”. 

Insă, deocamdată, trebuia să se gândească la altceva: 
pentru seara următoare invitase mai mulţi prieteni. Ii in- 
vitase, ca să vadă şi să admire și ei noua sa locuinţă. Du- 
pă masă, soţia lui Uitucilă se aşeză la pian, ca să cânte ni- 
şte bucăţi, pe care le învățase de când era internă la pen- 
sionat. 

E drept că musafirilor cântatul la pian nu le-a făcut 
vreo plăcere deosebită. „Cine ştie cât o să ne piseze cu 
zdrăngănitul la pian!” îşi şopteau ei unul altuia. 

Dar... ce-i asta? Abia începuse soţia lui Uitucilă, că 
cele două javre, intrând în curte şi apropiindu-se chiar de 
fereastră, se porniră dintr'odată: „Ham! Ham, ham, ham!” 

Ce figură a făcut biata doamnă Uitucilă! Se sculă de 
la pian galbenă la faţă şi tremurând de mânie. Să-i strice 
javrele bunătate de cântec! 

A doua zi, Uitucilă dete la toate ziarele anunţul ce ur- 
mează: 

„Caut casă într'o stradă unde nu se găsește 
câine”. Şi o caută mereu. 


nici un 


VINTILA BRATU 


Ghem-Ghemulet, Mitu, Pac şi alt 


Povestire cu pis 


ICI ȘI cu ZOE mee a. 


de MARIA SOREL 


2. Vizite în grădină — Baia lui Pac 


Afară, în grădină, se făcuse frumos. Mai ales, nu era 
de loc umed și nu se mai cunoştea că, cu câteva ore înainte, 
grădina fusese stropită. Soarele uscase și cea din urmă pi- 
cătură de apă. 

Văzând aceasta, Ghem-Ghemuleţ eşi în grădină. Alt- 
fel, dacă ar fi fost ud pe jos, sar fi ferit să iasă. Nu-i plă- 
cea să-şi ude blana şi lăbuţele. Ba chiar se cutremură, 
când cade pe el, fie şi o singură picătură de apă. Aceasta 
însă nu înseamnă că Ghem-Ghemuleţ e o pisică despre care 
sar putea spune că nu e curată. Nu, nu sar putea spu- 
ne aşa ceva, fiindcă, îndată ce are puţin timp liber, adică, 
mai toată ziua, Ghem-Ghemuleţ își înmoaie cu limba lăbu- 
ta dreaptă, apoi începe să se frece şi să se spele. Se freacă 
şi se spală pe ochi, pe obraz, pe gură, după aceea, îşi linge 
blana, vrând să o facă să fie cât mai netedă şi mai lu- 
cioasă. 

Dar acum este vorba despre altceva, decât despre gris 
ja sa de curăţenie. 

Şi aşa, Ghem-Ghemuleţ, văzând că în grădină e fru- 
mos şi e uscat peste tot, eşi, ca să mai vadă ce se petrece 
pe acolo. Primul lucru ce-i atrase băgarea de seamă, a fost 
o frunză cam uscată şi care căzuse dintrun pom. Indată 
ce o zări, îşi zise în gând: „Să ne închipuim că frunza 
aceasta este un şoarece şi să ne jucăm putintel cu ea”. 

Se opri din mers, se întinse pe jos, lungindu-se cât mai 
mult, apoi îşi îndreptă privirile asupra „şoarecelui”, adi- 
că, asupra frunzei. Stătu aşa câteva clipe, după aceea, din- 
tro săritură, nimeri pe frunză cu ambele lăbute de dinain- 
te. Nu-şi înfipse ghiarele în ea şi nu o strânse mult, fiind- 
că Ghem-Ghemuleţ, ca o pisică deşteaptă ce este, ştia că 
frunza se rupe. 

Şi începu jocul „de-a șoarecele”. Se ridica în două lă- 
buţe, arunca frunza în sus, apoi sărea să o prindă. Fiind 
cu gândul numai la joc, nu vedea că îl priveşte cineva şi 
chiar că râde de el. Acest „cineva” era Miţu, pisica pe care 
am cunoscut-o din capitolul de mai înainte. 

Miţu privea, râdea şi se întreba mirată cum este cu 
putinţă ca o pisică aşa de grasă şi nu tocmai tânără, cum 
e Ghem-Ghemuleţ al nostru, să se joace cu o frunză şi să 
facă astfel de sărituri. Se apropie, așa dar, de el şi îi zise: 
„Bună ziua, Ghem-Ghemuleţ!” 

Ghem-Ghemuleţ auzi, dar se prefăcu că n'aude. Insă, 
se necăji şi se supără tare, fiindcă fusese văzut de Miţu că 
se joacă, aşa cum sar juca un pisoiu de câteva luni. Dete 
deci frunzei o lovitură cu lăbuţa, aruncând-o cât mai de- 
parte de el, apoi, prefăcându-se că atunci vede pe Miţu, o 
întrebă: „A, Miţule, de unde ai răsărit?” 

Insă Miţu îi întoarse vorba, zicându-i: „Nu ştiam că 
îţi place încă să te joci, aşa cum te-am văzut că te jucai 
cu frunza. Credeam că de astfel de jocuri, care plac numai 
pisoilor mici, te-ai lăsat de ani de zile. 

— De sigur că m'am lăsat! De sigur că nu-mi place să 
mă joc cu frunzele şi să alerg după ele!” se grăbi să răs- 
pundă Ghem-Ghemuleţ, bombănind supărat. Apoi adăugă: 
„Ai văzut greşit, aşa că ţi s'a părut numai că mă jucam cu 
frunzele. Alergam pe această cărare, ca să văd dacă este 
vreun prieten pe zid. Să mă joc cu frunze!-Cum ţi-ai putut 
închipui aşa ceva? 

— Să mă ierți, îi răspunse Miţu, care ținea foarte mult 
să fie prieten cu Ghem-Ghemuleţ. Să mă îerţi, dar aşa mi 
se păruse”, 

In momentul acela se auzi din spre stânga un miorlăit 
mai ascuţit. „Miau-Miaaauu! Ghem-Ghemuleţ n'ar putea 
să se joace. E bătrân şi e prea gras. Este aşa de gras, că 
ubia se poate mişca”. 

Atât Ghem-Ghemuleţ, cât şi Miţu, se întoarseră să va- 


dă care pisică vorbeşte în felul acesta așa de puţin politi- 
cos. Mai ales Ghem-Ghemuleţ era supărat de cuvintele au- 
zite. Văzură că era Rorona, o pisică rea de gură şi cu care 
Ghem-Ghemuleţ se certa mai totdeauna. Şi acum Ghem- 
uhemuleţ, nu înghiţi în tăcere spusele Roronei, ci îi răs- 
punse răstit: „Chiar dacă sunt bătrână, cu toate că nu sunt, 
n'am îmbătrânit la poarta stăpânilor tăi. Şi decât să fiu 
slabă şi jigărită, aşa cum ești tu, mult mai bine să fiu pli- 
nuță şi grăsuţă. Insă tu ești o pisică prost crescută şi care 
faci de râs tot neamul pisicesc. 

— Bă tu eşti o îngâmfată şi o proastă!” îi întoarse 
vorba Rorona, care nu “vroia să se lase mai pre jos. 

Infuriat peste măsură, Ghem-Ghemuleţ se pregătea să 
răspundă cu cele mai grele cuvinte de ocară, ba chiar îşi 
pregătea ghiarele să le înfigă în obraznica aceea de Roro- 
na. Dar un miros de peşte, care îi sosi pe neașteptate la 
nas, o făcu să se oprească. Se mulțumi, aşa dar, să o scuipe 
şi să-i întoarcă spatele. Apoi, adresându-se lui Miu, îi zise: 
„Miţule, am mirosit că a venit Olteanul cu peşte. Merg să 
văd, dacă a adus în adevăr şalău, așa cum îi comandaseră 
stăpânii mei”. ii $ 

Zicând acestea, Ghem-Ghemuleţ plecă grăbit din gră- 
dină. După plecarea lui, Rorona îi zise lui Miţu: „Eu cred 
că Olteanul a intrat cu şalăul în casă şi a lăsat în curte 


coşurile cu alţi peşti. Haidem să mergem şi să ne înfrup- 
tăm, mai ales că peştele este o mâncare ce convine pentru 
stomacul meu delicat”. 


ATHEN 


Dar Miţu îi întoarse vorba: „Şi mie îmi place peştele, 
insă nu vreau să fiu o pisică hoaţă. De câte ori am vrut să 
fur ceva, de atâtea ori am mâncat bătae. Apoi, ce o să zică 
de mine Ghem-Ghemuleţ, dacă mă vede? 

— Eşti o proastă şi o fricoasă! îi răspunse Rorona. Pe 
nesuferitul acesta de Ghem-Ghemuleţ eu nu dau nici un 
os de peşte şi nici nu-mi pasă de ce o să zică şi o să crea- 
dă el. ; 

3 Ai necaz pe Ghem-Ghemuleţ, îi zise Miţu, fiindcă 
nu vrea să stea de vorbă cu tine și nu te pofteşte niciodată 
la jocurile sale. Află însă că Ghem-Ghemuleţ este o pisică 
de neam mare. Un bunic al său este dela Angora, adică de 
acolo unde sunt pisicile cele mai frumoase, iar bunică-sa 
a fost adusă dintr'o țară îndepărtată, despre care am auzit 
că-i spune Persia. Mi sa povestit că bunica aceasta a lui 
Ghem-Ghemuleţ s'a născut la palatul împăratului de acolo. 
Vezi, prin urmare, că Ghem-Ghemuleţ nu este o pisică de 
rând. 

— la slăbește-mă cu Ghem-Ghemuleţ al tău!” îi  răs- 
punse răstită Rorona. Și fără să-și mai ia rămas bun, plecă 
în spre casa la care locuia. 

In vremea aceasta, Ghem-Ghemuleţ intră în bucătărie, 
unde văzuse că Olteanul dusese peştele. Sița bucătăreasa 
închise peştele în dulap, până să vie ora să-l gătească. Du- 
pă plecarea Olteanului, Ghem-Ghemuleţ începu să se lin- 
guşească de bucătăreasă şi să-i zică în graiul pisicesc: 
„Nu-mi dai să gust puţin, ca să văd dacă e bun şi proas- 
păt?” 

Insă bucătăreasa nu prea era cu chef în ziua aceea. In 
loc să-l mângâie, aşa cum avea obiceiul să facă, şi în loc 
să-i dea o bucăţică de peşte, aşa cum făcea regulat, se 
mărgini să-i zică: „Văd că ai mirosul fin, aşa că ai simţit 
că am cumpărat peşte. Dar deocamdată pune-ţi pofta "n 
cuiu şi şterge-o din bucătărie”. Şi-l dete pe uşă afară. 

Ghem-Ghemuleţ plecă tare supărat şi amărât. Să-i fa- 
că lui o ruşine ca asia! Să nu-i dea să guste peştele, ba 
chiar să-l dea afară! Las'că o să i-o plătească el Siţei! A- 
cum însă eşi din bucătărie şi se îndreptă spre camera unde 
ştia că găseşte pe stăpână-sa Florica. Vroia să i se plân- 
gă de purtarea aşa de puţin frumoasă a Siţei. Ba chiar, 
dacă Florica l-ar fi înțeles, i-ar fi cerut să dea numai de- 
cât afară pe Siţa şi să ia altă bucătăreasă. 

Dar când urca pe scară, văzu pe Florica purtând în 
brațe pe căţelui Pac şi coborând treptele scării. „Il duce 
să-i facă bae, îşi zise Ghem-Ghemuleţ. Merg să mă uit şi 
eu şi să râd, văzând cum se sbate Pac în apă”. Şi porni du- 
pă Florica. 

In adevăr, Florica merse cu Pac în camera de baie. 
Pe o măsuţă puse un lighean mare şi îl umplu pe trei sfer- 
turi cu apă căldicică. După aceea, zise lui Pac: „Hai, dră- 
gutule Pac, intră în lighean, că rău te-ai murdărit zilele 
acestea”. 

„Drăguţul de Pac” nu prea se grăbi să asculte; ci se 
dedea la o parte şi făcea mofturi. Ce-i drept, nu se supăra 
şi nu mârâia, ci se ruga, aşa cum ştia el să se roage. Lin- 
gea cu limba mâinile Florichii şi o privea cu ochii lui de 
câine credincios şi devotat. Cred că îi zicea: „Lasă-mă și 
nu-mi fac ae pe ziua de astăzi! Uite, nu sunt murdar”. 

Insă, de geaba, nu era chip să se scape de bae. De a- 
ceea, când Florica îl ridică în braţe, Pac nu se mai împo- 
trivi, ci intra singur în lighean. Ghem-Ghemuleţ privea și 

N 


zâmbea mulțumit la gândul că lui nu i se face nici odată 
bae. „Ce bine să fii pisică! își zicea în sinea sa. Stăpânii 
nu te stropesc măcar cu o picătură de apă, stai în casă şi 
ziua şi noaptea, iei masa împreună cu dânşii”. 

Baia lui Pac începu. Nu ştiu dacă vam spus până a- 
cum că Pac, un căţel frumos şi deştept cum puţini mai 
sunt, era un duşman de moarte al pisicilor. Cum zărea că 
o pisică străină a intrat în curte, se şi repezea la ea, o lua 
la goană şi era gata să o sfâşie. Numai cu Ghem-Ghemuleţ 
se avea bine, ba chiar îi mai ştia şi de frică. Pe Ghem-Ghe- 
muleţ îl lăsa să se culce lângă dânsul şi chiar să-şi pună 
capul pe burta lui. Cu toate celelalte pisici însă era la cu- 
tite. De aceea, Miţu şi Rorona, de câte ori îl vedeau că se 
plimbă prin curte sau prin grădină, o şi rupeau de fugă. 

Alteum, cu stăpânii şi cu prietenii Pac era cât se poate 
de drăguţ, numai că nu-și găsea astâmpăr, plăcându-i să 
sară, să alerge şi să se joace mereu. Ai zice că Pac, în loc 
de sânge, are în vine argint viu. 

Dar în bae stătea nemișcat. Florica luă peria şi să- 
punul ce cumpărase pentru Pac şi începu să-l săpunească 
şi să-l frece. Il săpunea, îl freca şi îi vorbea, zicându-i: 
„Lite, pe spate eşti tot murdar. Văd că iar ţi-a plăcut să te 
tăvăleşti în noroiu. Ce căţel neastâmpărat și  neascultă- 
tor!... Dar ce este această sgârietură pe ureche? A, înţeleg! 
Mi se pare că te-ai luat iarăşi la bătae cu Ursei, câinele din 
vecini şi că el te-a sgâriat. Bine ţi-a făcut! Aşa meriţi, dacă 
nu stai cuminte!” 

Florica îi vorbea înainte, săpunindu-l și  frecându-l 
cu peria. Dar când ajunse la urechia sgâriată, Pac se 
smuci şi dete un schelălăit. Vroia să arate că-l doare şi că, 
prin urmare. Florica trebue să umble mai încet. Din pri- 
cina mișcării ce făcuse, câţiva stropi de apă ajunseră på- 
nă la Ghem-Ghemuleţ, udându-l, ceeace lui Ghem-Ghemu- 
leţ nu-i făcu nici o plăcere. 

„Miau-miaauu! zise el, adică: „Fii cu băgare de sea- 
mă şi nu mă stropi. Nu ştii că mie nu-mi place să fiu udat?” 

Baia lui Pac a ţinut aproape o jumătate de oră, mai 
ales că după bae a trebuit să fie şters bine cu două prosoa- 
pe, cumpărate anume pentru dânsul. Adică, a fost șters cu 
un prosop, iar în celălalt a fost înfășurat și dus în camera 
Flaricăi, unde a fost pus întrun colţ şi lăsat să stea până 
se usuce bine. 

Intre acestea, s'a întors şi.... iată că am să-i spun pe 
numele lui adevărat. Sa întors şi Moș Nae, venind dela re- 
dacţia revistei „Dimineața Copiilor”. Când Pac a văzut 
că Moş Nae intră în cameră, a sărit din colțul unde şedea 
întășurat în prosop şi s'a repezit, gudurându-se. Moş Nae 
l-a mângâiat și i-a zis: „Bravo, Pac! Să fii totdeauna cu- 
rat, așa cum ești acum”. 

Dar de Moş Nae s'a apropiat şi Ghem-Ghemuleţ, care 
este cam invidios. Moş Nae a mângâiat și pe Ghem-Ghe- 
muleţ şi i-a zis: „Frumos mai eşti, să nu-ţi fie de deochi! 
Te vom duce la expoziţia de pisici, ca să ţi se dea un pre- 
miu de frumuseţe”. j 


(Va urma) 


ema l SOCiCLClC veseli a 


recum s'a văzut din cele ce am povestit săptă- 

mâna trecută, Blegina, pentru purtarea ei aşa de 

rea cu Frusinica, a fost dată afară din şcoală. E 

adevărat că Voicu Sfârlează, tatăl Bleginei, a um- 

blat şi a stăruit peste tot. A stăruit pe lângă pri- 
mar, pe lângă preot, pe lângă doamna învăţătoare, pentru 
ca Blegina să fie iertată şi primită din nou. 

„De acum încolo, spunea el jurându-se, Blegina o să 
fie foarte cuminte, o să se poarte ca un mieluşel şi o să 
muncească aşa de mult, că nici o altă fetiță n'o să o în- 
treacă la învăţătură”. 

După atâtea stăruințe şi asigurări, doamna învățătoa- 
re a consimţit să ierte pe Blegina şi să o primească iarăşi. 
I-a spus însă că dacă o mai prinde o singură dată că nu se 
poartă cuminte, o va da iarăși afară din şcoală şi nu o va 
primi, oricât de mult s'ar ruga și ar stărui părinții ei. 

Şi așa, Blegina a început să meargă iarăşi la şcoală. 
Ce-i drept, în primele zile s'a purtat destul de bine. Na 
supărat-o cu ceva pe Frusinica, ba nici nu i-a vorbit mă- 
car. Cât despre celelalte eleve, p'avea cum să le supere, de 
'oarece, îndată ce o vedeau că se apropie de ele, îi întor- 
ceau toate spatele şi nu-i vorbea nici una. 

Din pricina aceasta, Blegina nu-şi făcea tocmai inimă 
rea. 

Şezând singură într'o bancă din fund, aşa cum o pu- 
sese doamna învăţătoare, stătea mereu ursuză şi nu era de 
loc atentă la lecţii. Pândea momentul când credea că doam- 
na învăţătoare nu o vede şi punându-și înainte traista în 
care îşi aducea merinde, se îndopa într'una, ca o lacomă și 
nesătulă ce era. 

Zilele treceau, iar ea pleca dela școală tot aşa cum ve- 
nise, adică, fără să înveţe ceva, fără să poată citi sau scrie 
măcar o singură literă. 

Frusinica — zău, să nu-i fie de deochiu! — era cu to- 
tul din potrivă. Mai întâiu, căuta să fie prietenă bună cu 
toate celelalte eleve. Din „bunătăţile” de mâncare ce adu- 
cea de acasă în frumosul ei ghiozdan, dădea bucuros şi 
celorlalte. Apoi, era iubită de colege, fiindcă era bună de 
gură şi chiar glumeaţă. Mai avea un dar, care plăcea mult 
şi stârnea râsul și veselia colegelor: ştia să imite glasul a- 
nimalelor. 

De pildă, la ora de recreaţie, când elevele se strângeau 
în jurul ei, Frusinica începea: „Avem acasă un cocoșel, 
care acum învaţă să cânte: Cucuriguuu!” Și Frusinica fă- 
cea aşa cum cântă un cocoşel tânăr şi neînvățat. Mai știa 
să facă „mac! mac!”, aşa cum fac rațele, ba mai putea să 
orăcăe ca broaștele: „coac! coac!” 

Iar când venea vorba despre măgari, Fusinica noastră 
se umfla în pene şi zicea: „In toată comuna Blegeşti nu 
este alt măgar, care să sbiere aşa de puternic şi așa de fru- 
mos, cum sbiară măgarul nostru. 

— Ia să te auzim, ştii să sbieri ca el?” o întrebau râzând 
colegele sale. 

Frusinica nici n'aştepta să fie rugată, ci se pornea nu- 
mai decât: „Hi, ha! Hi, ha!” Şi sbiera așa de tare, că aler- 
gau și vecinii în curtea şcoalei, ca să o vadă. Ba în prima 
zi a eşit din cancelarie şi doamna învăţătoare, crezând că 
vreun măgar o fi intrat în curte. Dar râse cu poftă, când 
văzu că măgarul sau mai bine zis, măgărușul nu era altul 
decât drăguța noastră Frusinica. 

Printre râsete, îi zise: „Frusinico, nu şade frumos u- 
nei şcolăriţe să sbiere ca măgarii!” 

Dar Frusinica, închipuindu-şi că va fi lăudată, se 
grăbi să răspundă: „Doamnă învăţătoare, eu pot să ne- 
chez așa cum nechează caii, pot face și ca porcii, pot mu- 
gi şi ca vacile”. 

Şi era gata să necheze, să grohăie, să mugească, dacă 
nu o oprea doamna învățătoare. „Mai bine ai face, îi zise 
ca, să înveţi să scrii, să citeşti şi să socoteşti”. 

Ei, cu scrisul, cititul și socotitul treaba .mergea mult 
mai greu decât cu sbieratul, nechezatul sau grohăitul. Se 
căznea biata Frusinica să înveţe alfabetul şi să deosebea- 


Din intâmplările dela scoală ale Frusinicăi 


scă una de alta literele, dar nu le putea da de capăt. „Prea 
sunt toate la fel!” zicea ea necăjită. Totuşi, muncea, mun- 
cea de zor, aşa că doamna învăţătoare nu se supăra și nu 
o certa, când vedea că Frusinica încurcă una cu alta litere- 
le sau că înţelege pe dos, ceeace îi spunea doamna învăţă- 
toare, care era foarte iubită de eleve pentru răbdarea şi 
marea ei bunătate. 

Aşa, într'o zi, doamna învăţătoare, scrise pe o foaie 
de hârtie în partea de sus un rând numai cu vocala o, a- 
poi zise Frusinicăi: „Vezi, litera aceasta este o. Se ţine uşor 
minte, fiindcă seamănă cu un ou, iar oul ştii ce este. 

— Da, răspunse repede Frusinica, ieri am avut la ma- 
să jumări de ouă. Şi ce bune au fost! Mi-am lins şi degetele. 

— Bine, bine, zise doamna învățătoare, lasă acum ju- 
mările şi ascultă ce-ţi spun. Ai să umpli această hârtie, 
scriind litera o, aşa cum am scris-o. Ai înțeles? Ai să umpli 
foaia de hârtie scriind, iar nu cu bețe de lemn, aşa cum fă- 
cuşi rândul trecut. 

— Am înţeles, doamnă, îi întări Frusinica vorba. Tre- 
bue să scriu şi să nu taiu bețe”. 

Cu toate acestea, Frusinica n'a înțeles bine, ceeace îi 
spusese doamna învățătoare, fiindcă vedeţi ce a făcut, 
când a rămas singură la locul său din bancă. Puse înaintea 
sa foaia de hârtie, apoi luă tocul în mână. Insă, când să-l 
înmoaie în cerneală, își zise: „Nu e bine să scriu cu peniţa, 
fiindcă litera o să-mi iasă subţire. Mai bine scriu cu partea 
groasă a tocului”. 

Inmuie, aşa dar, în cerneală capătul gros al tocului şi 
începu să scrie... Dar ce serise? Făcu pe toată lungimea şi 
lăţimea hârtiei un singur O, un O mare şi cât mai gros. 
Văzu însă că pe foaia de hârtie mai rămăsese mult loc alb. 
Rămăsese şi înăuntrul literei o şi în partea de afară. 

„Doamna învăţătoare, zise deşteapta noastră Frusini- 

ca, vorbindu-și singură, mi-a spus să umplu toată foaia 
de hârtie, dar iată că a rămas atâta loc alb”. Se gândi pu- 
țin la ceeace are de făcut, după aceea își zise mulțumită: 
„Am găsit, am să umplu cu puncte de cerneală locurile 
albe”. 
Infipse din nou capătul gros al tocului în cerneală, 
apoi începu să facă pe foaia de hârtie cât mai multe pete. 
Adică, dacă ar fi să spunem tot adevărul, o murdări așa 
de rău, că nu se mai cunoştea nici litera o, făcută de dân- 
sa, nici rândul scris de doamna învăţătoare. Ba nu scăpă 
teafără nici ea însăși, fiindcă se murdări toată de cerneală 
pe obraz, pe mâini şi pe rochiţă. 

Totuşi, era mulțumită, fiind încredințată că făcuse 
bine, așa cum făcuse. Se grăbi deci să meargă la doamna 
învățătoare şi să-i arate foaia de hârtie. „lată, îi zise ea. 


299 


n'am lăsat nici un loc alb şi am umplut-o toată”. 

Doamna învăţătoare nu o lăudă pentru isprava făcută, 
dar nici nu o certă. -li zise doar, vorbindu-i cu blândeţe: 
„Mai înţeles greşit, Frusinico. Dar acum du-te să te speli 
pe mâini şi pe obraz. Să sperăm că mâine o să ne meargă 
mai bine”. 

Când Frusinica 'se întoarse acasă, părinţii ei o întreba- 
ră: „Ce ai învăţat astăzi la şcoală? 


x» 


— Am învăţat să fac ouă”, răspunse ea. 


MOŞ NAE 


BON 


Pentru fotogafiat cititori premianți 
l şi Il la 


Studioul Foto Luvru 


Cal. Victoriei 24 


luat premiul l-iu 


s 


VENA 


Li 
Eugenia Lucacescn Florentina Stoianovici Rozica Bercovici Ionescu Horia-Traian 
cl. I-a cl, III-a cl. IV-a A cl. I-a A. f 
Scoala -mixtă Balta Albă Scoala primară de fete No. 18 Şcoala primară de fete No. 30 Şcoala Fraţii Rădulescu No. 24 


Bucureşti Bucureşti Bucuresti Bucureşti 


E EEza) 


Q 
Rachela Lusthaus Goldştein M. Elly Stoenescu Teodora Copelotina Mateescu 
cl. IV-a cl. Jl-a cl. I-a ci. IIl-a 
Scoala Instrucţiunea Goldfarb Sc. prim. de băeţi „Sf. Andrei Liceul de fete „Sita Elena" Şcoala primară de fate Liteni 
Bucureşti București í jud. Baia 


Ioana Georgescu Pitchis Sase Jarosevsky Emilica ` Georgescu Saviana 
cl. Ii-a cl. IV-a B. cl. I-a cl. Il-a 
Şc, prim. de fete „Ion Creangă Școala primară de fete No, 2 Şc. prim, de fete No, 2 „Lucaci Şc. primară de fete Clemen,a 
București București Bucureşti București 


E OA 


Rocah Izrael Eliad Berenstein Cora Smilovici = Evutza Lehrer 
cl. H-a cl. l-a cl. Il-a cl. Ill-a 
Şcoala primară de băeţi „V Şcoala primară de băeţi No 7 Şcoala primară de fete „Ştir- Şcoala de aplicaţie „Mihai 
Alexandri” „Silvestru” bey Doamna” Sturza” 
București Bucureşti . București lași 


3 Cornelia Lenda Darmian Stoenescu T. Magdalen 
Mircea Lucacescu Josefina Lehrer cl. IV-a cl. Ti-a 
cl. I-a r tl. II-a B Lucia Elena Damian Stonescu T. Costel 
Şcoala primară de băcţi Balh: Şcoala primară de fete No. 2 ci. I-a cl. la 
bă „Aug. Trib. Laurian” (Lucaci Şcoala primară de fete No. 19 Şcoala primară de băeţi No. ] 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Caracal 


SR 


Pantalonii_lui Haplea 


„Frusinico, zice Haplea, „Căci diseară..., hei, diseară Insă-aude si băiatul 
„Pantalonii ăștia-i vezi? Este mare tămbălău Doa îl ti i “Häpli i 
, ze 4 RU, oar îl ştiţi pe Hăplişor — 
Hai le-apucă ȘI de grabă Merg la nunta lui Tănase Pe id re cpr. ce 
Ca o mână să-i scurtezi. Şo să fie lată, zău”. Merge p eet, la cinotăcie 


Și-dădu ca să-i scurteze. Croitorul, se "nţelege, Aşteptând să-i dea răsplată 
M'a trimis, îi zice tata I-2 scurtat. i-: “ivi In cui i A TEEN 
nM a tT S, d ata. -ə scurtat. i-a potrivit, n cemer i-a atârnat, 

Ca să-i tai un lat de mână HÌ. plişor îşi zice: „Tata Când îi vede, Haplea zice 
Si'ntr'un ceas să fie gata” Pa ip nn bsi : SE at AS 

> as St gata . „O sa fie mulțumit”. „Frosinica i-a uitat”. 


Se-apucă să-i facă singur, Mai târziu Frusina-şi zice: Imbrăcându-i Haplea vede 
Ş auziţi-l: „Să poftească „Pantalohii i-am uitat!” De genunchi că i-au trecut: 
Croitorul cel mai meșter E Şi sculându-se grăbită, „Frusinico!” strigă dânsul, 
Mai frumos să-i potrivească Inc'odată i-a scurtat. „Vin să vezi cât am crescut”. 


Ce mai vânătoare de fluturi 


ay - — 


Intro zi porneşte Ticu „Llată-l! Tată-l! Haide-l prinde!” 
Cu cățelul său Azor, lar Azor, vijelios, 

Merge la vânat de fluturi, Latră tare, se repede 

Umblă, caută ei de zor. La un fluture frumos. 


Y 


ÎL en m e ama a a a 


N n a a a e S M 


Si vedem că 'n loc de fluturi, 
Ticu-al nostru a pescuit 


La un bazin ce-i plin cu apă 
Fluturaşul se-oglindeşte. 
Hop! Azor, fără să vadă, 
In bazin drept nimereşte. 


Pe Azor udat leoarcă, 
Și e tare necăjit. 


TUŞA NICULINA 


ATEN 


Pag 


Poveştile mamei 


i Gungurică 


pereche de porumbei locuia într'o căsuță din 

curtea palatului împărătesc. Perechea aceasta a- 

„vea doi pui, doi porumbei foarte frumoşi: Săgeți- 

că şi Gungurică. Atât părinţii, cât şi aceşti copii 

--ai lor, sburau în fiecare dimineaţă, mergând să 

se plimbe, însă îndată ce se apropia seara, se întorceau 

cu toţii la căsuţa lor, unde fiecare povestea ceeace văzu- 
se în timpul zilei. 

„Astăzi, povestea înt'o seară tatăl lui Săgeţică și Gun- 

gurică; m'am coborit la râuleţul, care curge prin pădure. 

De o parte şi de alta crește o ferigă verde, iar apa râulețu- 


lui este rece, nici nu vă închipuiţi cât este de rece! Am 
stat cu picioarele în ea şi am simţit o plăcere mare. Cât 


de mult doream să fi fost şi voi acolo! 

— Cunosc râulețul acela, îi răspunse gungurind soţia 
sa. Apa lui învârteşte roțile morii, apoi curge grăbită, ca să 
se verse în râul cel mare. 

— Eu, zise la rândul său Gungurică, am stat astăzi de 
vorbă cu câteva păsări din pădure, care veniseră în gră- 
dină. Ele cântau, iar eu gunguream. Aşa am făcut împre- 
ună un concert vesel. 

— V'am auzit, îi întoarse vorba fratele său Săgeţică. 
Şedeam în vârtul clopotniţei şi vă ascultam. Mai întâiu mi 
s'a părut că nimic nu este mai înalt decât vârful clopotni- 
tei, dar privind în sus, am văzut soarele strălucind pe cer 
şi am văzut nouraşii albi, care călătoreau peste capul meu. 
Insă, privind în jos, am văzut căsuţa noastră albă şi mam 


bucurat, fiindcă nimic din tot ce văzusem nu e mai fru- 
mos şi mai plăcut decât căsuţa noastră. 
Eu una nu sbor niciodată departe de casă, vorbi 


gungurind mama porumbeilor. Astăzi am stat de vorbă cu 
găinile din curte şi am mâncat din boabele de porumb ce 
le-a fost adus de o fetiţă... Insă acum vă zic „noapte bună”, 
fiindcă e vremea să dormim cu toţii. 

— Gu-gu! — „Noapte bună”, răspunse ceilalţi porum- 
bei şi se făcu liniște în căsuţa lor. 

Insă palatul în care locuiau împăratul, împărăteasa 
şi mica-şi drăguța domniţă răsuna de cântece şi de răsete 
de veselie: Numai domniţa era tristă şi amărâtă, de oare- 
ce a doua zi dimineaţa tatăl ei, împăratul, trebuia să ple- 
ce la drum lung, iar ea îl iubea așa de mult, că nu se în- 
dura să rămână fără dânsul. 

Domnița aceasta nu putea merge să se plimbe la lu- 
mina soarelui, aşa cum făcea Săgeţică şi Gungurică, ci stă- 
tea toată ziua culcată pe perne de mătase. Avea picioruşe- 
le slabe, iar chipul îi era alb ca floarea de iasomie. 

Când împăratul, care, de asemenea, o iubea foarte 
mult. văzu cât e de tristă, se gândi la ceva, care să-i facă 
bucurie după plecarea sa. Chemă, aşa dar, pe marele sfet- 
nic şi-i şopti ceva la ureche. Marele sfetnic eşi şi merse să 
dea o poruncă unui servitor din curte. 

A doua zi, servitorul prinse pe Săgeţică şi pe 
Gungurică şi-i puse pe amândoi întrun coșuleţ. Sărmanii 
Săgeţică și Gungurică! Se speriară așa-de tare, că nici nu 
mai puteau să gungurească. Stăteau lipiţi unul de altul în 
coşuleţul acoperit, întrebându-se când or mai putea să-și 
vadă părinții şi căsuţa. . 

Dar unul din oşteni, care pleca la drum cu împăratul, 
luă coşuleţul pe calul său. Au mers aşa mai multe ore, 
până ce împăratul a dat poruncă de oprire şi a cerut coșu- 
lețul cu cei doi porumbei. 

I-a scos din coşuleţ unul câte unul, le-a vorbit dulce 
şi frumos şi i-a mângâiat. Văzând aceasta, Săgeţică și 
Gungurică sau mai liniștit, înțelegând că o să li se ducă 
de grije şi că n'o să li se întâmple ceva neplăcut. 

Dar mai văzură ceva. Văzură că împăratul scoate din 
buzunar două scrisori mici, legate cu panglici albastre. 
Prinse de câte o aripă a fiecăruia dintr'înşii aceste scrisori, 
apoi, mângâind încă odată pe Săgeţică și pe Gungurică, le 


10 


zise: „Sburaţi, drăguţilor porumbei, şi duceţi aceste scri- 
sori, micei şi iubitei mele fetiţe!” 

Săgeţică şi Gungurică îşi întinseră aripile, se ridicară 
în văzduh şi porniră într'un sbor iute şi vesel. Erau fericiţi 
că se văd din nou liberi şi că pot să sboare înapoi la pă- 
rinţii lor. 

Sburară peste păduri verzi, la a căror vedere Gungu- 
rică se cam sperie. Insă Săgeţică îi zise: „Aceste păduri 
îmi sunt cunoscute, fiindcă le-am zărit din vârful clopot- 
niței. E semn că nu suntem departe de căsuţa noastră” 

Pe când sburau, auziră cum jucăuşele veverițe, care 
săreau din copac în copac, îi cheamă să se joace cu ele. 
Mai auziră cum porumbeii sălbatici le strigă: „Verişorilor, 
poftiți la noi!” Dar Săgețică şi Gungurică își văzură înain- 
te de drum. 

Insă Gungurică se simți obosit şi de aceea zise lui Să- 


gețică: „Eu mă cobor să mă odihnesc, sboară tu singur 
înainte”. 


Dar iată că au zărit râuleţul, care curgea în pădure 
printre feriga verde, acel râuleţ despre care le povestise 
tatăl lor. 

La vederea acestui râuleţ, şi Gungurică prinse curaj. 
Acum ştia că trebue să fie aproape de căsuţa lor. Se lăsară 
amândoi î în jos şi îşi răcoriră picioruşele în apa râulețului, 
apoi îşi luară din nou sborul. 

Văzură după aceea clopotniţa bisericii şi înțeleseră că 
în adevăr sunt aproape de căsuţa lor. Când soarele se pre- 


(Citiţi continuarea la pag. 11-a 


ma 


m m RR date e ea e 


Lampa lui Aladin 


2. URMARE 


Aladin şi soţia sa au trăit fericiţi mai mulţi ani în 
mărețul lor palat, pe când în Africa, vrăjitorul cel rău, 
care fără ştirea sa, îi adusese lui Aladin noroc și bogății aşa 
de mari, se îndeletnicea mai departe cu meșteșugul vrăji- 
toriei. Bine înţeles, îşi închipuia că Aladin pierise în pivniţa 
de sub pământ. 

Totuşi, într'una din zile, a vrut să ştie cu siguranţă, 
care a fost sfârşitul lui Aladin. Luă, aşa dar, o cutie mică, 
plină cu nisip, cu ajutorul căreia vedea norocul oamenilor. 
Nespusă i-a fost mirarea, când a văzut că Aladin scăpase 
din pivniţă, că trăia în belșug și bogăţie, că era iubit şi 
cinstit de toată lumea şi că luase în căsătorie o domniţă. 

„Va să zică, bombăni el supărat foc, fiul de croitor a 
găsit secretul lămpii!” Se aruncă în şeaua unui cal înari- 
pat şi porni spre capitala Chinei. Aci, află totul despre 
Aladin, despre palatul acestuia, despre domnița Badrul- 
budur. Ba mai află că Aladin plecase la o vânătoare de 
opt zile. 

După aceea, vrăjitorul se căzni să afle unde este lam- 
pa vrăjită. Cu ajutorul cutiei sale cu nisip, află că lampa 
este undeva în palat. Știind aceasta, cumpără de grabă 
douăsprezece lămpi noui şi frumoase de aramă, le puse 
întrun coșuleț și o luă razna pe străzile oraşului, dar o- 
prindu-se mai ales înaintea palatului lui Aladin şi stri- 
gând: „Cine vrea să schimbe lămpi vechi pe lămpi noui?” 

Copiii se luară după el râzând. De asemenea, toţi câţi 
îl auzeau, ziceau de el că e nebun, însă vrăjitorul nu-i. 
lua în seamă. 

„Cine vrea să schimbe lămpi vechi pe lămpi noui?” 
striga mereu. Trecu așa de multe ori prin faţa și prin par- 
tea din spatele palatului, că la urmă domnița Badrulbu- 
dur întrebă cine strigă în felul ocesta. Una din servitoare 
merse în stradă şi se întoarse râzând. „E un nebun. pove- 
sti ea, care zice că schimbă lămpi vechi pe lămpi noui”. 

lar o damă de onoare auzind ce spune servitoarea, 
zise: „Domniţă, în dulapul acela este o lampă veche şi 
ciudată. Oricine o fi stăpânul ei, sunt sigură că o să fie 
mulțumit să aibă în schimb una nouă; ia să încercăm, da- 
că nebunul acela ar vrea să facă schimb”. 

Domnița, căreia îi plăcea să se mai distreze, trimise 
pe servitoarea, care îi adusese vestea, să încerce să schim- 
be lampa cea veche pe una nouă. Vrăjitorul — se înțelege 
— se grăbi să facă schimbul. 

După aceea, fugi cât mai repede de acolo, asvârli în- 
trun şanţ celelalte lămpi noui şi eşi afară din oraş în- 
trun câmp singuratic. Acolo, frecă lampa şi în aceiași cli- 
pă se ivi Harapul. 

„Ce doreşti? întrebă Harapul. Sunţ gata să te ascult. 
Sunt robul tău și robul tuturor „câţi au în mâinile lor a- 
ceastă lampă, eu şi ceilalţi robi ai lămpii. 

— Să-mi duci în Africa, îi răspunse vrăjitorul, palatul 
ce ai clădit în acest oraș cu toţi câţi se găsesc în el”. 


RARARARARPAARRPARRARRP RARA AR AARAARRRP RAR APAREA 


poveste orientală cu multe peripeții — 


ŞI SFÂRȘIT 


Nici nu spusese bine aceste cuvinte, că palatul şi dom- 
nita au fost duşi departe în Africa. A doua zi, când Sulta- 
nul s'a sculat din somn, a rămas înmărmurit, văzând că 
nu mai e nici urmă din palatul lui Aladin și nici urmă de 
fiică-sa, domniţa Badrulbudur. 

Dar sultanul nu stătu să se vaete, ci, cuprins de må- 
nie, porunci numai decât soldaţilor săi să meargă, să gă- 
sească pe Aladin, care, precum ştim, era la vânătoare şi 
să-l aducă pus în lanţuri. Ba chiar vroia să dea poruncă 


r 


Continuarea din pagina 10-a la povestea: „Săgețică și Gungurică" 


gătea să se culce, Săgețică şi Gungurică ajunseră la margi- 
nea oraşului. Copiii, care se jucau pe străzi şi pe maidanu- 
ri, le strigau: „Veniţi să vă jucaţi cu noi, frumoşilor porum- 
bei!” Dar ei nu s'au oprit, până ce nu sau dus la căsuţa 
lor, unde părinţii îi aşteptau nerăbdători şi îngrijoraţi. 

Dar îi aştepta și servitorul, care îi pusese în coșuleţ. 
Servitorul îi prinse din nou şi îi duse la domniţa. Când 
domniţa a găsit scrisorile, pe care Săgeţică şi Gungurică le 
aduseseră sub aripile lor, a bătut din palme şi a sărit în 
sus de bucurie. Cât despre Săgeţică şi Gungurică, erau a- 
mândoi mândri şi mulţumiţi că au putut aduce Domniței 
lor veşti plăcute. 


11 


Când au fost puși din nou în căsuță, nu se mai săturau 
povestind şi iarăşi povestind tot ce li se întâmplase şi tot 
ce făcuseră, iar părinţii lor se simțeau, de asemenea, mân- 
dri şi mulțumiți. 

In dimineața zilei următoare, Săgeţică şi Gungurică 
merseră să povestească păsărilor din grădină minunatele 
lor întâmplări. Păsările se mirară, auzind despre astfel de 
isprăvi — şi nu mai puţin se mirară găinile şi puii de găină. 

Mierla şi cintezoiul răspândiră mai departe vestea 
printre păsările din pădure, iar ciocârlia făcu despre a- 
ceasta un cântec nou şi foarte frumos. 

Povestită de DORINA GRĂDINARU 


QNU 


să i sc taie îndată capul, bănuind că Aladin e vinovat 
că a pierit și palatul şi domnița. Insă poporul din oraş 
iubea aşa de mult pe Aladin, că era hotărât să năvălească 
la palat şi să sfâăşie pe acela care l-ar fi omorât. De accea, 
sultanul se văzu nevoit să cruțe viaţa lui Aladin, cu con- 
diția ca acesta să găsească pe domniţa Badrulbudur în cel 
mult patruzeci de zile. 

Cât despre sărmanul Aladin, el aproape să-şi piardă 
minţile de supărare şi durere. Porni în lumea mare, cău- 
tând peste tot pe domniţă, dar, bine înţeles, fără să o poată 
găsi. 

Până la urmă era aşa de nenorocit, că hotărî să-și 
facă moartea singur. Insă, fiind om cu credința în Dum- 
nezeu, vroi ca mai întâi să-și facă rugăciunea. Merse, prin 


urmare, la un râu, ca să se spele pe mâini şi pe față, aşa 
cum cere religia mahomedană. Insă țărmul râului era 


alunecă. Ba chiar ar fi că- 
nu era acolo o stâncă mică, 


râpos, din care pricină Aladin 
zut în râu şi s'ar fi înecat, dacă 
eşind din apă. 

Aladin se apucă, pe când aluneca, de stânca aceasta.. 
Spre norocul lui, inelul ce-i dăduse odinioară vrăjitorul 
şi pe care îl avea încă în deget, se frecă de stâncă. Deoda- 
tă se ivi Harapul din el. 

„Ce doreşti? îl întrebă Harapul. Sunt gata să te as- 
cult. Eu sunt robul tău şi robul tutulor acelora care au în 
degetul lor inelul, eu și ceilalţi robi ai inelului”. 

Aladin, încântat de această apariţie neașteptată, îi 
zise: „Harapule, scapă-mi pentru a doua oară viața, du- 
cându-mă la locul unde este palatul meu sau aducând îna- 
poi palatul la locul unde a fost mai întâiu. 

` — Nu pot să-l aduc înapoi, îi răspunse Harapul, fiind- 
că eu sunt numai robul inelului. Trebue să ceri robului 


lămpii să-ţi aducă înapoi palatul. Eu însă te pot duce la 
locul unde se găseşte acum palatul tău”. 

“In câteva clipe, Aladin se văzu dus pe sine însuşi în 
Africa lângă palatul său. Era noaptea, aşa că Aladin se 


culcă sub un arbore şi adormi. A doua zi dimineața, merse 
să se plimbe sub ferestrele dela camera de dormit ale 
domniţei, în speranța că domniţa îl va vedea. 

Una din selavele domniţei îl văzu şi alergă să ducă 
domniţei vestea. Domniței aproape nu-i veni să creadă, 
dar, nebună de bucurie, alergă la fereastră, privi şi îl văzu 
și ea. Îndată i se deschiseră porţile palatului, Aladin intră 
și se îmbrățişe de mai multe ori cu domniţa, căreia lacri- 
mile îi curgeau în şiroaie -— numai că erau lacrimi de bu- 
curie şi de fericire. 

După ce li se mai potoli bucuria, Aladin zise: „Dom- 
niță, pentru binele tău şi al meu, spune-mi, te rog, ce sa 
întâmplat cu o lampă veche, pe care o lăsasem întrun du- 
lap, mai înainte de a pleca la vânătoare. 

— Vai! răspunse domnița, mi se pare că această lam- 
pă este pricina tuturor nenorocirilor noastre, iar vinovata 
sunt eu și numai eu”. li povesti apoi cum schimbase lam- 
pa cea veche pentru o lampă nouă, cum a doua zi diminea- 
ţa se pomenise adusă în Africa şi cum omul, care o adu- 
sese cu meșteșugul său vrăjitoresc, era acelaș om, care fă- 
cuse schimbul cu lampa, deoarece fusese recunoscut de 
una din roabele sale. , 

„Domniţă, îi mai zise Aladin, eu unul ştiu cine este 
acest păcătos. Spune-mi numai, unde ține el lampa? 

— O poartă la sân, îi răspunse Domnița. Vine să mă 
vadă în toate zilele, iar odată mi-a arătat-o, spunându-mi 
că a eşit biruitor. Mă îndeamnă să te uit pe tine şi să-l iau 
pe dânsul de bărbat”. 

Aladin stătu pe gânduri. Se gândi, cât se gândi, apoi 
îi destăinui domniţei planul ce făcuse ca să o scape. După 
aceea, plecă în oraş, schimbă hainele sale cu hainele unui 
țăran şi cumpără nişte doctorii dela o spiţărie. Când se 
întoarse la palat, spuse domniţei să se îmbrace în rochii 
bogate şi să se porte drăguţ cu vrăjitorul, când sar întoar- 
ce acesta. Puse apoi întrun pahar doctoria ce cumpărase 

- doctorie ce era o otravă omorâtoare — și spuse domni- 
ei să umple paharul cu vin şi să-l dea vrăjitorului, când 
au să stea la masă, fiindcă ea, aşa cum se înțelesese cu Ala- 
din, trebuia să ceară vrăjitorului ca în seara aceea să ia 
masa împreună. 

Domnița făcu totul întocmai. Se linguşi pe, lângă vră- 
jitor şi îi dete să bea din paharul cu otravă. Vrăjitorul bă 


12 


şi în aceeaşi clipă se prăbuşi mort. Aladin intră numai de- 
cât şi rugând pe domniţa să meargă pentru câteva minu- 
te în încăperile ei, luă lampa dela vrăjitorul, care zăcea 
lungit pe jos, o frecă şi făcu să se ivească îndată Harapul 
lămpii. 

„Să duci palatul acesta în China!” îi porunci Aladin, 
iar Harapul îndeplini numai decât porunca. Tot ce simţiră 
cei din palat, au fost două mici sguduituri — una când pa- 
latul a fost ridicat, iar cea de a doua, când a fost aşezat din 
nou pe pământ. 

In seara aceea, prințesa Badrulbudur şi Aladin au 
stat la masă împreună, foarte bucuroşi că se găsesc iarăşi 
în ţara lor. Când împăratul, sculându-se din pat, a privit 
trist pe fereastră, așa cum privea în toate diminelele, a 
rămas uimit de mirare, văzând că palatul, care pierise, se 
întorsese din nou la locul unde fusese clădit. Când merse 
acolo și zări pe fiică-sa, bucuria sa a fost nespus de ma- 
re. Imbrăţişe de mai multe ori, atât pe dânsa, cât şi pe Ala- 
din, și porunci să se pregătească mari serbări şi petreceri. 

Insă, vrăjitorul, care murise, avea un frate mai tânăr 
tot aşa de priceput şi viclean. Aflând cu meșteșugul vrăji- 
toriei că fratele său fusese omorât de un om de neam de 
jos, căsătorit cu o prinţesă din China, porni la drum, vrând 
să-l răzbune. Merse, aşa dar, în capitala Chinei și în cu- 
rând află că Aladin era omul, care otrăvise pe fratele său. 

Pe când stătea să se odihnească la o cârciumă, auzi pe 
câțiva Chinezi vorbind despre o femee, socotită de popor 
ca o sfântă. Despre femeea aceasta, al cărei nume era Fa- 
tima, se spunea că face minuni și că mai ales te poate vin- 
deca de orice dureri de cap. 

Aflând acestea, fratele vrăjitorului mort puse la cale 
ceva groaznic de tot. Cam pe la miezul nopţii, merse la co- 
liba în care locuia Fatima şi o găsi pe aceasta dormind pe 
o saltea şi cu capul sprijinit de perete. O trezi din somn Și 
îndreptă spre dânsa un pumnal ascuţit. Sărmana Fatima, 
deschizând ochii, rămase îngrozită, văzându-se ameninţată 
în felul acesta. i 

„Dacă tipi, să ştii că te omor, îi zise vrăjitorul. Nu-ţi 
cer altceva decât să-mi dai hainele tale și să mă văpsești la 
faţă în aşa fel, ca să-ţi seamăn”, 


mn //ecarea la vânătoare aam 


| A PIMINEATA 


oam