Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages401-450

La auzul vorbelor din urmă, Pic sări în picioare, ră- 
mânând câteva clipe, fără să poată spune un cuvânt. Apoi 
vorbi aproape în șoaptă: „Zici că are nasul rupt şi strâmb? 
O, roagă-l să vie mai repede la mine!” 

Sfetnicul regelui veni, iar Pic îl recunoscu numai de- 
cât că este fratele său Lic. Acesta intră şi după ce închise 
ușa închisorii, povesti lui Pic cum de a ajuns Fa o slujbă 
aşa de înaltă, apoi îi zise: „Printr'o întâmplare fericită, 
am aflat că unul din prizonieri are nasul rupt şi strâmb 
şi că prizonierul acesta are să fie dus la ștreang mâine 
dimineaţă. Deaceea, am venit să te scap. N'ai decât să faci 
un jurământ de credinţă față de regele meu, şi ţi se var 
deschide îndată porţile închisorii. 

— Vai! răspunse Pic. Imi este cu neputinţă să fac aşa 
ceva, pentrucă aceasta înseamnă să fiu un trădător față 
de regele meu. 


— Dar, îi întoarse vorba Lic, eu nu pot primi ca tu, 
iubitul meu frate, să fii spânzurat. De aceea, dacă nu vrei 
să eşi din închisoare pe ușă, trebue să eşi pe fereastră. Iată 
o frânghie şi un cuţit şi după ce se înoptează mai mult, 
fugi şi scapă așa cum poţi mai bine”. 

~ Pic i-a mulţumit lui Lic şi după ce sa înoptat, a eşit 
pe fereastră, lăsându-se pe frânghie. A putut scăpa şi s'a 
întors teafăr acasă la el. 

Insă, după o trecere de câtăva vreme, iarăşi s'a pornit 
înitre cele două țări un răzoiu, care se ducea acum atât pe 
uscat, cât și pe mare. La înapoiere. Pic fusese primit ca 
un erou, iar regele îl numise în noul războiu comandant 
al flotei. De rândul acesta se schimbase soarta războiu u. 


fiindcă ţara lui Pic era acum biruitoare. 


In fruntea flotei sale, Pic câștigase biruinţe strălucite 
asupra flotei dușmane și scufundase multe din coră- 
biile ei. 

Şi iată că într'o zi, o luntre dușmană, dar care avea 
steagul alb — semn de împăcare — se apropie de cora- 
bia lui Pic. Cei din luntre ziseră: „Suntem trimişi de co- 
mandantul flotei noastre să supunem regelui vostru un 
tratat de pace, căci nu mai putem duce înainte războiul. 
De aceea, te rugăm să ne laşi să trecem şi să mergem la 
regele vostru. 


— Nu, nu se poate! răspunse Pic. Am poruncă să nu 
las să treacă nici o corabie şi nici o luntre dușmană”. 

Cei din luntre erau gata să se înapoieze, când Pic îi 
întrebă: „Cum se numește corabia comandantului flotei 
voastre? 

— Nasurile rupte”, îi răspunseră cei din luntre. 

Lui Pic mai să-i vie leșin, când auzi numele corăbiei. 

„Dacă-i aşa, lucrul se schimbă, zise el. Vreau să fac 
numai decât o vizită comandantului flotei voastre”. 

Comandantul corăbiei Nasurile rupte era Lic, care 
simţi o nespusă bucurie, văzând că primeşte vizita frate- 
lui său Pic. lar Pic i-a zis că este mai bine să meargă a- 
mândoi împreună la rege şi să încheie pacea, care să pun’ 
pentru totdeauna capăt războiului dintre cele două ţări 
vecine. Aşa s'a şi făcut, spre marea mulțumire şi bucurie 
a celor două popoare. 

Insă fiecare din cei doi regi avea câte o fată, fără să 
afbă alți copii. Zi 

Domniţele acestea au fost măritate — una după înţe- 
leptul sfetnic Lic, iar a doua după viteazul căpitan Pic. 

Şi iată cum nasurile rupte mau fost nici o piedică în 
viaţă, ci, din potrivă, le-au adus celor doi frați mult no- 
roc şi mare cinste. 

DINU PIVNICERU 


Toţi şcolarii citesc in vacanţă 
Aventurile 


lui Paturel 


Cel mai frumos şi ma) 
distractiv roman 


Un volum de 450 pagini format mare cuprin- 
zând peste 100 desene costă numai 50 le. 


DE VÂNZARE LA TOATE LIBRARIILE 


AVENTURILE LUI NEA GHITA 


Text şi desene de TILLY-JEANNE GHIULEA 


2 


Nenea Ghiţă la plimbare, Dar cum stă şi socotește, 


Intâlnește un şarpe mare. A Drept în coardă-l nimereşte 
la de grabă un pietroi Şarpele se "'ntoarce "'ndată, 
Să omoare pe şerpoi. Scoate o limbă 'nveninată, 


La Nea Ghiţă sare puşcă Apoi pleacă trist și plânge 

Şi de nas cumplit îl muşcă. 9 Că-i cu nasul cât o minge. 

Stă Nea Ghiţă aiurit Dar, de-acum, Nea Ghiţă știe = 
Şi cu păru’n cap sburlit. Vânător de şerpi să fie ! 


14 
(a IL S 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


SERIA |l 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Vânturi 


VERTICAL: 1 Apă stătătoare. 5) Zăpadă. 9) In pre- 
zent. 10) Jud. în Basarabia. 12) Vânt ce bate dinspre Ru- 
sia. 14) Despica. 15) Fir. 17) Uragan care înaintează în- 
vârtindu-se, ca un vârtej. 19) Inceput de „rimă”. 20) Pro- 
nume. 21) Notă muzicală. 22) Hoţ fără cap. 23) Masă de 
aburi în vârtej. Face multe pagube atât pe uscat ca şi pe 
mare. 26) Acum. 27) Sau. 28) Furtună puternică. 29) Vânt 
uşor. 30) Lucra pământul. 

ORIZONTAL: 1) Vânt care bate dinspre balta Ialo- 
„miţei, producător de ploi pe munţi. 2) Obiect casnic. 3) 
Nume de fetiță. 4) Campioni. 5) Vorbitori în public. 6) 
Cotoi. 7) Ca la 2 vert. 8) Pronume. 11) In formă de ou. 13) 
Paradis. 16) Vânt puternic însoţit de ploaie. 18) Conjunc- 
ţie. 21) Apă stătătoare. 24) Sau. 25) Sfârşitul unui „tam- 
bun”. 26) Comisar turc. 22) Calif arab. 

JANY KIRIŢA 
Craiova 


ŞARADĂ 


Patru părți compun şarada, 
Ce-o propun spre deslegare. 
Nu e grea. Luaţi aminte 
Ş'ascultaţi-o cu răbdare: 
Palid, galben este prima, 
lar a doua răsărit. 


O textilă e a treia 

Şi o vocală la sfârşit. 
Toate patru vă arată, 
Ţara udată de Iordan, 
Care mai era numită 
Şi ţara lui Canaan. 


DAGOBHERT NACHT 


N. R. — Jocul „Intrebare” aparţine cititorului Dagobhert 
Nacht. 


Premianţii concursurilor pe Aprilie și Mai 


Un ab. pe timp de un an la „D.C.”: Iacob I. Lazăr- 
P.-Olt; George Valentin Albulescu, str. D. Racoviţă 1-Loco. 


Ab. pe 6 luni la „D C.”: Lucienne Griffoin, b-dul Ber- 
thelot 21-Timişoara; Travios Panaghi, str. Hepites, No. 11, 
Brăila; Nathan Kaufmann, Burdujeni, jud. Suceava 
Cristiana Gheorghiu, Comana-Vlașca; Monica Fărcășanu, 
str. Vasile Conta No. 11, Loco; Silvia Taubmann, str. Anas- 
tase Panu, 38, Loco. 

Ab. pe 3 luni la „D. C.”: Avramescu lancu, str. Negru- 
Vodă 6, Loco; Hary Zissermann, str. Dr. Iuliu Barasch 14, 
Loco; Cernătescu Corina, str. Curelari, 16 Loco; Marcela 
şi Virginia lonescu, str. Tăuni 41, Galaţi; Aida şi Olga 
Petcoff, str. Drăcea No. 15, T.-Severin; Olga Maria Mutiu, 
str. Principele Nicolae 7, Sibiu; Bombonel Frâncu, str. 
General Angelescu, 145, Vila No. 7, Loco; Gigel Popp, str. 
Louis Blanck No. 5 Loco. 

Vor primi cărți în val. de 80 lei, următorii deslegători : 
Mihail M. Gujbă, str. A. No. 79, cartierul C. F. R.Steua- 
Loco; Petrică Spanache, str. Veniamin Costache, 8 Bârlad; 
Valeria şi Mircea Aniţei, str. Lungă 8, Braşov; Sanda Coroi 
Păcurari 21, laşi; Dancu Ana, str. Tribunei No. 24, Sibiu; 
Elvira şi Virginia Raiculescu, str. Speranţei 31, T.-Severin; 
Rădulescu Niculina Verona, str. Filaret 60, Loco; Vlad 
Zănescu, Banca Naţională, Sighişoara; Maria H. Berariu, 
b-dul Kogâlniceanu 3, Pitești; Ada Constantinescu, Dara- 
bani, jud. Dorohoi; Constantin Sârbu, Cocorozeni-Orhei ; 
Bârlea Victor, str. Gh. Gr. Cantacuzino 54, B. Loco; Singer 
David, str. Plevnei 153, Brăila; Dagobert Nacht, str. Mihai 
Viteazu, Chișinău; Tănţel Nanes, str. Victor Emanuel 17, 
Loco; Lora Lift, str. Sft. Ion Nou 38, Loco; Boris Lerner, 
str. Dr. Felix 35 Loco; Sofica şi Dodo Antonescu, str. Ro- 
mană, 22 Loco; Nicolae S. Gheorghe, str. 'Bateriei 29, Foc- 


şani; Sachelarescu Despina, str. Prof. Al. Locusteanu 34, 
Loco. 


Premianţii din Capitală se vor prezenta personal, spre a 
lua premiile în cărţi. 


Deslegătorii concursurilor pe Aprilie şi Mai 
PROVINCIE 


(Urmarea din numărul trecut) 


Lechinţan Mircea (6). Răcăytie: Baciu Maria (6). Sălcuța: Larisa 
Spiner (6). Salonta: Marius Gal (9). S-ta Maria: Stelian Ivaşcu (6). 
Sibiu: Marius Alexiu (10); Silvia Munteanu (6); Enache Virgil 
(6); Dancu Ana (14); Bucşa Emil (6); Chealda Const. (6); Ada 
Guşu (15); Maria Muţiu (15). Sighet: Romeo Chiş (6); Sanda Cio- 
botaru (6). Sighișoara: Cornelia Georgescu (6); Vlad Zănescu 
(13). Simeria: Ganea Aureliu (6); Sinaia: Corneliu Dragomirescu 
(6); Opran Aniela (7). Slatina: Estera Cpt. Harciu (15); Ionescu 
Eugen (14). Soroca: Gheorghe Ursu (8). Smărdioasa: Lulu Costin 
(6). Strehaia: Brezoescu Viorica (6). Ştefăneşti: Ghiţa şi Beca 
Wechsler (6). Suceava: Radu Dan (14). Sulina: Gavril Macriş 
(14). Târgovişte: Nellu Col. Rogoz (6); Bonbonel Dobrică (15). 
Taşlâc: Ribca Craiz (7). Tg.-Mureş: Moraru Balş (6); Iuliu Peter 
(6). Tg.-Neamţ: Carol şi Anuţa Schăchter (6). Tg.-Ocna: Jeana şi 
Lenuca Zâmbatu (6); Mihăiluţ M. Mihailov (4). Tighina: Creangă 
Tamara (6); Marietta Vizireanu (11); Lizică Vizireanu (9). Timi- 
şoara: Lucienne Griffoin (15); Andrei Repca (6); Poponete Do- 
rina (6); Popa Constanţa (6). Turda: Mioara Pălăcean (15); Mir- 
cea Raţiu (13). T.-Severin: Aida şi Olga Petcov (15); Elvira şi 
Virginia Raiculescu (14); Ionel Chivu (6); Rozy Eliezer (6); Ju- 
gescu Elena (6). T.-Măgurele: Necşulescu Matilda (6). Urechești 

Lucreția Apostol (6); Urziceni: Irena Mochi (6). Vaslui: ina 
Stummer (6). Verseşti: Gavrilescu Ionel (6). Videle-Vlaşea: Ste- 
luţa şi Victoria Constantinovici (15). Zorleni-Tutova: Mioara şi 
Nelly Drugescu (6). Firiteaz: Nora Serdincanţu. 


(Dau 


Gimnastica copiilor Mâncăcioşii 


. AY 


La plajă cu păpuşa 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IULIE 


'Mă odihnesc acuma, pentrucă la toamnă mă înscriu la liceu! Preţul 5 lei 
RE NN Rt RIA UI E NR CA Pui, iu 


E-ALE_INCEDPATORILOR 


„Mama“ 
n —— _ o 


Cu ocazia sărbătorirei „Ziua Mamei” în acest an, 
de către Soc. Ortodoxă a femeilor Române de sub preșe- 
dinția d-nei Al. Cantacuzino, s'a ţinut un concurs cu ele- 
vele din clasa III-a curs inferior și clasa V-a curs supe- 
rior, Institutul ortodox internat şi externat la care a luat 
parte şi d-ra Răducanu Graţiela din clasa III-a secundară 
şcoala ortodoxă Internat. 

La întrebarea „(e simți când pronunţi cuvântul 
„Mamă”, ce sentiment trezește acest cuvânt în amintirile 
tale? răspunsul dat de d-ra Răducanu, pe care îl publi- 
căm mai jos, a obţinut premiul întâi. 


Ah!.. ce-aş putea eu spune despre mama mea? căci 
nu o mai am. 

Cuvântul „mamă” pentru mine cât şi pentru ceilalți 
oameni este, desigur, cuvântul cel mai sublim, dar acum 
el nu mai răsună în inima mea decât răscolind amintiri 
din timpul trăit alături de aceea pe care Atotputernicul a 
chemat-o la Cer. 


O văd mereu înaintea ochilor ca o icoană, cu părul 
blond şi ochii căprui și adesea noaptea ea vine în vis spre 
a mă mai săruta odată și spre a o mai îmbrăţişa. Mi-o a- 
mintesc destul de bine, cum ea mă desmierda duios şi cum 
ruga pe bunul Dumnezeu să-i ajute, să trăiască să mă vadă 
mare. Dar drumul durerii i sa deschis prea curând şi a 
trebuit să ne despărțim. 

Mama era pentru mine cea mai scumpă fiinţă ce cu- 
noşteam şi care de mică ma îngrijit cu o dragoste nespusă, 
ma scăpat de atâtea pericole, fiind chiar ea în primejdie. 
Micile dureri suferite de mine, provocau în inima scumpei 
mele mame, mari griji. 

Tot mama este aceea care sa chinuit să mă crească de 
la mișcarea leagănului şi până la drumul şcoalei. Ei îi îm- 
părtăşeam toate micile mele taine, la care ea îmi dădea 
multe sfaturi şi-mi deschidea calea spre tot ce e frumos. 

Mi-aduc aminte cu multă duioşie de-o mică întâm- 
plare în care eu, fiind lovită la amândoi ochii și plângând 
de durere, pe lângă ajutoarele urgente date, mama mă 
desmierda cu aceste cuvinte: „Ochii mamei cei din frunză, 
unde-i maica, să-i ascunză ?” Aceste cuvinte mi-au rămas, 
şi-mi vor rămânea mereu în minte. 


Dar când totul era pe sfârșite, mama mea, pe patul 
suferinţei era îndurerată, fiindcă nu-și mai putea săruta 
copila pe care avea s'o lase. In sufletul său era desnădej- 
dea, iar într'al meu durerea că nu am s'o mai revăd. Deci, 
pot zice : 


DIMINEAȚA 


C OPEFEOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


„16 PAGINI DCERA 


O! mamă, dulce mamă, 
Te-ai dus dintre cei vii, 
Lăsând în a ta urmă 
Plângând cei doi copii. 
Te duci. Ii laşi, dar cui? 
Şi pe a cui nădejde? 

Tu nimănui nu spui. 

GRAȚIELA RĂDUCANU 


In amurg 


Soarele asfinţeşte după ruinele din mal, înconjurân- 
du-le într'o văpae roșcată. Amurg |! Clopotele bisericii sună 
jalnic pentru un copil ce a închis ochii pe vecie pentru a 
nu mai vedea frumoasa orânduire a lui Dumnezeu. Bro- 
tăceii şi greerii şi-au început cântecul lor plăcut. 

Oamenii se întorc voioși şi flămânzi dela sapă. Câte o 
căruţă sau vreun trecător se mai rătăcește pe drumul pră- 
fuit. Dar ce se aude în depărtare ?... Un sunet slab şi pre- 
lung ce devine tot mai tare, până când la cotitura drumu- 
lui apăru o turmă de oi care lăsă în urmă o pulbere de 
praf. 

Pe câmpul înflorit, un prun tânăr își clatină uşor ra- 
murile. Iazul se îndoaie liniștit, tăindu-și albia între câmp 
şi drum, iar deasupra i se oglindește o salcie plângătoare 
şi falnică. 

Dar deodată o lumină puternică se răspândi peste lu- 
mina adormită. Era luna ce venise spre a fi stăpână peste 


tăcerea nopții. 
FLORICA DUMITRESCU-OLARU 
cl. II-a secundară, şc. Centrală 


Toţi şcolarii citesc in vacanţă 
Aventurile 


lui Paturel 


Cel mai frumos şi mai 
distractiv roman 


Un volum de 450 pagini format mare cuprin- 
zând peste 100 desene costă numai 50 lei. 


DE VÂNZARE LA TOATE LIBRARIILE 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an aaa - Lei 200 
Pe şase luni . A 
Pe trei luni . 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
o 20000 E PURĂ A i ei p 3 — 84 — 30 


(9 PONTA 


REDACȚIA ȘI 


18 Iulie 1934 — Nr. 545 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
6 LUNI 


200 LEI 


AB + 
ONAMENTE 100 , 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR F z 
ESTE STRICT epret m Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Nepotul me 
Armand 


L cunoașteţi pe Armand?... Nu?! Se poate? Ei, 
bine, să vi-l recomand. 


ligent, dar asta nu-l împiedică să nu fie şi ne- 

bunatic, chiar prea nebunatic uneori. 

Insă sburdălnicile sale îl fac mai drăgălaş şi mai plă- 
cut oamenilor veseli aşa cum sunt eu. 

3 Este un copil slăbuț, fiindcă tot ca şi voi nu vrea să 
mănânce, e brunet la chip și nu i sau schimbat încă toţi 
dinţii. 

Este în clasa Il-a primară și învaţă foarte bine. 

Când merg cu el în oraş, mă distrează cu întrebări 
naive, încât râd mult. 

Deseori mă pune în mare încurcătură. 

Intâi, că trebue să-i răspund la toate întrebările ce mi 
le pune și asta este greu, fiindcă, tăcând, ar stărui atât de 
mult și gălăgios, încât m'ar privi toată lumea. 

Şi ce credeţi că mai face? 

Ar vrea să citească din fuga tramvaiului toate firmele 
magazinelor şi nu se'ncurcă aşa cu una, cu două, şi citește, 
știți, tare, de aude toată lumea. 

Situaţia este şi mai hazlie, atunci când le citește gre- 
şit, de ies niște bazaconii cât el de mari. 

Aşa cum mi s'a întâmplat mai zilele trecute. 

Mă duc la el acasă şi-l găsesc foarte ocupat... Desena 
un tren. 

Am uitat să vă spun că de câte ori mă vede, mă roagă 
mult și nu mă lasă până ce nu-i desenez fel de fel de dră- 
cii: ba tunuri, ba avioane și automobile de toate mărimile 
până când mă plictisesc. 

Şi cum vă spuneam, desena un tren. 

Lăsă lucrul baltă şi mă rugă să-l iau în oraş cu mine. 

Şi l-am luat!... Plecăm, luăm tramvaiul, şi mi-a citit 
toate afişele de teatru, de cinema, reclamele luminoase, 


Nepotul meu este un copilaş adorabil și inte- - 


pentru care are o deosebită plăcere să le strige în gura 
mare, încât lumea în tramvai se uită la noi ca la niște 
măscărici de bâlciu. La un moment dat, numai ce îl văd 
că-și sucește gâtul și deodată aud că spune tare de răsună 
tot tramvaiul: „Fly-tox, bun pentru tuse”. 

Nu vă mai spun că asta a căzut ca o bombă, de râdea 
toată lumea cu hohote şi se uitau să-l vadă mai bine la 
faţă. 

Bietul Armand! Tramvaiul mergând prea repede, nu 
putuse termina prima reclamă şi se și trezise spunând pe 


a doua. 
VERGI PALLADA 


Dansul şoriceilor 
ol Arania Zi 


a PUTINE ATA 


DOCTORUL MITITELU 


Roman englez 
„RI PS ae PSR stea e 


MEDICUL ANIMALELOR 


Traducere de N. Batzaria 


6) Uu mare şiretlic al Polinesiei 


După ce doctorul Mititelu și animalele, care îl înso- 
teau, au mers o bucată de drum, trecând printr'o pădure 
deasă, au eşit la un loc larg şi deschis. Au văzut că acolo 
este palatul regelui, un palat făcut din noroiu. 


In palatul acesta locuia regele cu regina Ermintruda 
şi cu fiul lor, prinţul Bumpo. La ora aceea, prinţul Bumpo 
cra dus la pescuit, vrând să prindă somni dintrun râu. 
Insă regele și regina şedeau sub o umbrelă înaintea por- 
ţii palatului. Regele era treaz, pe când regina Ermintru- 
da dormea în scaunul ei. 


Când doctorul Mititelu, adus de Negru, veni înaintea 
regelui, acesta îl întrebă ce caută pe aici, iar doctorul i-a 
povestit pricina pentru care venise în Africa. 

„N'ai voe să călătorești prin ţările mele, îi zise regele. 
Mai mulţi ani acum în urmă, un om alb, ca şi dumneata, 
a venit prin părţile acestea, iar eu m'am purtat foarte 
drăguţ cu el. Insă, după ce a scăpat şi a făcut găuri în 
pământ, ca să scoată aur, şi după ce a omorît toţi elefan- 
ţii, ca să le ia dinţii, a fugit pe furiș în corabia sa, fără 
măcar să-mi spună un „mulțumesc”. De atunci, am hotă- 
rit să nu mai dau nici odată voe unui om alb să călătoreas- 
că prin regatul meu”. 


După aceasta, regele se întoarse spre câţiva Negri, 
care stăteau aproape de el, și le zise: „Luaţi-l pe acest om 
alb, care spune că e medic, şi împreună cu toate dihăniile 
sale închideţi-l în închisoarea mea cea mai aspră”. 


Numai decât, şase Negri l-au luat pe doctorul Mititelu, 
au luat și animaele sale și i-au închis pe toţi într'o tem- 
niță de piatră. Temniţa aceasta avea o ferestruică, așeza- 
tă sus în zid și întărită cu drugi de fier. Uşa de asemenea 
-era tare groasă. 


Atât doctorul Mititelu, cât și animalele sale, erau foar- 
te amărîți din pricina că fuseseră închişi; iar porcul Gub- 
Gub se porni să plângă şi să ţipe. Insă maimuța Ci-Ci l-a 
ameninţat că-i trage o bătae, dacă nu tace din gură şi nu 
se opreşte din groaznicul guițat. De teama de bătae, a tă- 
cut și Gub-Gub și s'a liniştit. 

„Suntem cu toţii aicea? întrebă doctorul Mititelu, du- 
pă ce a început a se obişnui cu lumina aşa de slabă din 
temniţă. 

— Da, cred că suntem cu toţii, răspunse rața Dab- 
Dab — și-a început să-i numere, 


— Dar unde-i Polinesia? întrebă crocodilul. Văd că 
nu-i aici. 
— Eşti sigur că nu e? zise doctorul. Ia mai vezi oda- 
Apoi, strigă el însuși: „Polinesia! Polinesia! Unde 


=» 


tă”. 
eşti? 

— Mi se pare că a şters-o, zise crocodilul bombănind 
nemulțumit. Aşa ceva i se potriveşte! O şterge și fuge în 
pădure tocmai când prietenii ei se găsesc la un necaz așa 
de greu. 


— Eu nu sunt așa cum ţi-ai închipuit tu, strigă Poli- 
nesia eşind din buzunarul din spate al hainei doctorului 
Mititelu. Vezi, eu sunt așa de mică, încât pot trece printre 
vergelele de fier ale ferestrei. De aceea, mă temusem ca 
Negrii să nu mă închidă într'o colivie. Şi așa, pe când re- 
gele stătea de vorbă, eu m'am ascuns în buzunarul din 
spate al hainei doctorului, — iar acum iată-mă aici! lată 


ce va să zică să fii deștept, zise Polinesia, potrivindu-și cu 
ciocul penele, care i se cam ciufuliseră. 

— Mulţumesc lui Dumnezeu, zise doctorul. Să ştii, Po- 
linesio, că ai avut mare noroc, că nu m'am aşezat pe tine, 
fiindcă sar fi putut întâmpla să te strivesc. 

— Acum, ascultați! vorbi din nou Polinesia. In seara 
aceasta, după ce se înoptează, eu mă strecor printre ver- 
gelele ferestrei şi sbor drept la palatul regelui. După a- 
ceea, veţi vedea că am să găsesc eu un mijloc oarecare, 
pentru ca regele să ne dea la toți drumul din închisoare. 

— O, ce poţi face tu, ca să scăpăm de aici? zise Gub- 
Gub, ridicând botul în sus şi pornind să guiţe din nou. Nu 
vezi că nu eşti decât o pasăre? 

— Foarte adevărat! răspunse Polinesia. Dar nu uita 
că, deși nu sunt decât o pasăre, eu știu să vorbesc și ca un 
om. Apoi, îi cunosc eu bine pe Negrii aceştia”. 

Și aşa, în noaptea aceea, pe când de sus, din cer, luna 
își trimitea razele printre curmali, iar toți oamenii rege- 
lui dormeau, Polinesia se strecură printre vergelele dela 
fereastra închisorii şi sbură drept la palat. 

Fereastra dela cămara palatului regesc fusese spartă 


cu o săptămână mai înainte de o minge de tenis. Prin 
spărtura aceasta Polinesia intră în palat. 


A 
At 
a 


Haplea ne scrie: 
lar cine mu mă citeşte, 
E semn că nu mă iubeşte 
Noua-mi carte o citesc 
„Cei ce mă iuberc, 


ARRUN 


Auzi cum prinţul Bumpo sforăe în camera sa de dor- 
mit, care era în partea din spatele palatului. După aceea, 
umblând în vârful picioarelor, urcă treptele scării și a- 
junse la camera de dormit a regelui. O deschise încet şi 
se furişă înăuntru. 

Regina nu era în cameră, fiind dusă la balul pe care 
un văr al ei îl dedea în noaptea aceea; însă regele era în 
pat, fiind gata să adoarmă. 

Polinesia înaintă în cameră încet, încet, şi se băgă 
sub pat. Apoi tuşi, întocmai cum doctorul Mititelu avea o- 
biceiul să tuşească. In adevăr, Polinesia ştia să imite de 
minune pe orişicine. 

Auzind tușşitul, regele deschise ochii şi întrebă aproa- 
pe adormit: „Tu ești, Ermintruda?” (Credea că este regi- 
na, care se întorsese dela bal). 


Insă Polinesia tuşi din nou, de rândul acesta, tare şi 
întocmai ca un om. lar regele, trezindu-se deabinelea, se 
ridică în pat şi întrebă: „Cine-i? 

— Sunt doctorul Mititelu, răspunse Polinesia, vor- 
bind așa, ca şi cum ar fi vorbit doctorul însuşi. 

— Dar ce faci aici, în camera mea? strigă regele. Şi 
cum de ai îndrăznit să eşi din închisoare? Dar unde ești, 
că nu te văd?” : 

Papagalul răspunse râzând — un râs lung, adânc şi 
vesel, așa cum râdea doctorul Mititelu. 

„la nu mai râde în felul acesta şi vino încoace numai 
decât, ca să te pot vedea! strigă regele din nou. 

— Ce rege nebun! răspunse Polinesia. Ai uitat oare 
că stai de vorbă cu doctorul Mititelu, omul cel mai năz- 
drăvan de pe toată fața pământului? Se înţelege că tu nu 
mă poţi vedea. M'am făcut eu însumi așa, ca să nu pot fi 
văzut, pentrucă nu există ceva, pe care eu să nu o pot 
face. 


„Şi acum ascultă, vorbi mai departe Polinesia, pe 
când regele credea că vorbește doctorul Mititelu. Am ve- 
nit la tine în noaptea aceasta să te înştiințez că dacă nu 
ne dai voe mie și animalelor mele să călătorim prin re- 
gatul tău, să ştii că am să te îmbolnăvesc pe tine şi pe toţi 
supușii tăi de aceiaşi boală, de care s'au îmbolnăvit mai- 
muţele. Pentrucă eu îi pot face pe oameni sănătoși, dar 
îi şi pot face bolnavi. Pentru așa ceva, îmi este deajuns 
să ridic degetul meu mic. Trimite, aşa dar, numai decât 
pe soldaţii tăi să deschidă ușa închisorii. Altfel, să știi că 


ți se va umfla nasul și ți se vor umfla și urechile, mai în- 


nainte ca soarele să fi răsărit deasupra dealurilor din re- 
gatul tău”. 

La auzul acestei ameninţări, regele a început să tre- 
mure ca varga, fiind foarte speriat. 

„Doctore, răspunse el, voi face aşa cum îmi spui. Te 
rog însă, fii bun şi nu ridica degetul. tău mic!” Zicând a- 
cestea, sări din pat şi alergă afară, ca să dea poruncă sol- 
daţilor săi să meargă şi să deschidă ușa închisorii. 

Indată ce regele a eşit din cameră, Polinesia a eşit și 
ea, a coborit scara, apoi a plecat dela palat, sburând prin 
crăpătura dela fereastra din cămară. Insă regina, care 
tocmai atunci se întorcea dela bal și deschidea cu cheia 
o uşă din dos, îl văzu pe papagal, când eşi sburând prin 
fereastra spartă. Iar când regele s'a întors în cameră, ea 
i-a povestit ceeace văzuse. 

Atunci regele, înțelegând că a fost tras pe sfoară, s'a 
înfuriat grozav de mult și a dat fuga la închisoare. 


AINUN 


Era însă prea târziu. Uşa închisorii stătea deschisă, 
iar închisoarea era goală. Doctorul Mititelu şi toate ani- 
malele sale o şterseseră de acolo, 

(Va urma) 


In N-rul viitor: „Vestitul pod viu de maimuțe”. 


De vorbă cu cititorii 


AD. TOM.-Loco. — „Țara mea”. Dragul meu, poeziile 
în genul patriotic sunt printre cele mai de greu de făcut 
şi nu le reuşesc decât poeții adevărați. „Poezia” d-tale însă 
aproape că nu este poezie. Eşti prea tânăr, aşa că nu cu- 
noşti încă tehnica versurilor, adică încă nu ştii cum tre- 
bue făcut un vers, ce este rima etc. Apoi, nu uita că nu se 
spune „ogoare auriți”, ci ogoare aurite. 

L. D. RAD.-Diţeşti. — Iți publicăm poezia „Şcoala” şi 
ne bucură, văzând că ai un talent literar promiţător. Și 
poezia „Seara” e frumoasă, însă prin forma în care este 
scrisă, se adresează 'mai de grabă altui public, decât mici- 
lor noștri cititori. Istorioara cu „Micul erou din Haarlem” 
a fost de mult publicată în „Dimineaţa Copiilor”. Despre 
povestea „Butoiul diavolului” te rugăm să o scrii într'o 
formă mai simplă şi în afară de aceasta, să nu scrii pe am- 
bele feţe ale hârtiei. 

V. GEOR.-T.-Măgurele. — „Viaţa de şcolar”. Este 
foarte frumos că îţi place cartea şi învăţătura, numai că 
poezia făcută de d-ta lasă cam mult de dorit. Scrii în ver- 
suri — să ne crezi că sunt slăbuţe — despre chestiuni, care 
n'au nimic comun cu poezia. Chestiuni ca plata sau ne- 
plata taxei de şcolari nu sunt subiecte pentru poezii. 

AD.-Seletin. — „„Primăvara”. — Ar trebui să ne tri- 
miţi spre cercetare şi alegere poezii scrise într'o limbă mai 
simplă, mai uşoară, adică mai pe înţelesul micilor noștri 
cititori. De asemenea, versurile să fie mai scurte, pentru a 
fi mai lesne de citit şi, eventual, de învăţat pe din afară. 
Poezia trimisă de d-ta cam depăşeşte genul literaturii pen- 
tru copii. 


Păpuşi japoneze 
DEE a SER 


vizita lui Dicgilă la Bucureşti 


redeam că scăpasem și de Haplea şi — mai a- 
les — de coana Frosa.Credeam că prinsese bine 
minciuna că mi-a ars casa până la temelii. Un- 
de să vie ei, dacă nici eu insumi n'aveam unde 
sta decât doar pe la prieteni şi pe la cunoscuţi? 

Insă, văd că m'am înşelat. Văd că inteligeanta coana 
Frosa nu este numai potilicoasă şi aligantă, dar mai e și o 
încăpăţânată, cum nu-i găseşti perechea. Când şi-a pus ce- 
va în gând, nu se lasă nici moartă. Greu, greu de tot să 
scap de ea. 

Trecuseră trei zile dela înapoierea mea dela Hăpleşti. 
Eram mulțumit că pot să-mi caut din nou în toată liniștea 
de treburile mele, care nu sunt puţine, nici uşoare. Ba 
chiar, ca să fac atât pe coana Frosa, cât şi pe Haplea, să 
mă creadă și mai bine că în adevăr mi s'a întâmplat neno- 
rocirea cu casa, m'am grăbit să le scriu o scrisoare destul 
de lungă şi în care m'am silit să le arăt că sunt zdrobit de 
durere, fiindcă am rămas fără casă, fără nici un fel de lu-. 
cruri şi numai cu hainele de pe mine. 

„Să-mi plângeţi de milă — nu altceva — şi să-i plân- 
geţi şi casei mele de milă, le scriam eu. Din frumuseţea de 
casă ce am avut, acum n'a rămas decât o grămadă de rui- 
ne negre şi mohorîte. Au ars până și cărămizile şi ţiglele”. 

Le dedeam și alte amănunte. „Am căutat printre dă- 
rămături, în speranţa că, poate, găsesc scăpate dela foc ce- 
va lucruri din casă sau ceva crătiţi şi farfurii. E adevărat, 
am găsit ceva, însă ce? O strachină în care dedeam pisici- 
lor de mâncare, o păpuşă ce cumpărasem mai de mult 
pentru Hăplina şi pe care, nu știu cum se face, că am uitat 
să i-o trimit. Am mai găsit câţiva nasturi dela haine şi un 
topor, căruia i-a ars coada”. ; 

lată însă că s'a întâmplat ceva ce nu mi-ar fi trecut 
prin gând. Acum câteva seri, aşteptam la o stație tram- 
vaiul, ca să mă înapoiez acasă. Așteptam gândindu-mă la 
ce am de scris și de citit în seara aceea. La un moment dat, 
simt însă că mă bate cineva pe umeri. Am întors capul şi 

-am văzut... pe cine credeţi? Pe Blegilă, pe notarul Blegilă 
dela Hăpleșşti, pe acel notar din pricina căruia a isbucnit 
cearta şi neînţelegerea între coana Frosa şi Haplea. 

„Ce vânt bun te aduce pe la noi, la București, prietene 
Blegilă? l-am întrebat eu. 

— Dragă Moş Nae, îmi răspunse el, mai întâiu dă-mi 
voe să-ţi spun că sunt încântat, că sunt fericit, că am avut 
norocul să te întâlnesc. 

— Şi eu nu mai puţin, i-am zis eu printre dinţi. 

— Al doilea, să-mi permiţi să-ți mai spun, continuă 
Blegilă, că am nevoe, că am mare nevoe de ajutorul și de 


sfatul dumitale. Am venit la Bucureşti într'o chestiune : 
foarte importantă, dan și foarte secretă, aşa că nu putem 


sta de vorbă aicea, pe stradă. 

— Poftim acasă la mine, i-am răspuns eu. 

— Dar unde stai acum? mă întrebă Blegilă. 

— Unde am stat din totdeauna, acasă la mine”, i-am 
zis eu, uitând cu desăvârșire în momentul acela minciuna 
cu telegrama dela Hăpleşti şi cu scrisoarea ce trimisesem 
coanei Frosa şi lui Haplea despre casa care mi-ar fi ars 
până în temelii. lar Blegilă m'a pus în mare încurcătură, 
când m'a întrebat: „Mai ai și altă casă, în afară de aceea, 
care ţi-a ars? 

— Da, zic eu, adică, nu, n'am altă casă, însă, vezi, pri- 
etene Blegjlă, casa nu mi-a ars chiar toată, a ars așa, pu- 
țin, cum să-ţi spun... 

— So fi aprins vreun coș, zise Blegilă râzând. 

— Da, da, s'a aprins un coş, m'am grăbit eu să-i răs- 
pund. S'a aprins un coş, a vrut să se aprindă şi acoperișul, 
a mai vrut să ia foc și tavanul, însă toate au fost stinse 
repede, așa că aproape nici nu se cunoaşte că vroiseră să 
se aprindă. 

— Dar telegrama ce ai primit, când erai la Hăplești? 
Dar scrisoarea ce ai trimis de aicea coanei Frosa și lui 
Haplea? 

— Hm, da, telegrama! Hm, da, scrisoarea! zic prefă- 
cându-mă că râd cu poftă. A fost o glumă, adică, au fost 
două glume, prietene Blegilă. 

— Apoi, dacă ai casă, îmi întoarse Blegilă vorba, pot 


să fiu în seara aceasta musafirul tău, mai ales că așa pot 
să-ți vorbesc mai bine despre chestiunea foarte importantă 
şi foarte secretă, pentru care am venit la Bucureşti”. 

Ce puteam spune din parte-mi? L-am poftit să-mi fie 
musafir în seara aceea şi aşa să putem vorbi mai în liniște. 
Imi venea însă să-mi muşc degetele de necaz că am fost, 
prins cu minciuna. 

„Dar să-l ascultăm pe Blegilă, care, îndată ce ne-am 
dus acasă, a și început să-mi vorbească despre „foarte im- 
portanta şi foarte secreta” sa chestiune. 

„Moş Nae, îmi zise el, ai să te miri, când am să-ţi spun 
ce mi-am pus în gând. 

7 — Şi ce ţi-ai pus în gând, prietene Blegilă? l-am între- 
at eu. 

— Mi-am pus în gând să mă însor. Nu fe miri? 

— Nu mă mir de loc, i-am întors eu vorba, ba chiar 
îți spun sincer că te-ai gândit foarte bine să te însori acum 
când eşti tânăr. Dar mi-ai putea spune cine este aleasa ini- 
mei tale?” de de TE Ea A TE 

La întrebarea această! 'Blegilă își dete ochii peste cap 
şi scoase un oftat adânc. Și după ce tăcu câteva clipe, vor- 
bi din nou zicând: „ţi, spun dumitale ca la un prieten și 
ştiu că ai să păstrezi secretul. Vreau ca prin căsătorie să 
intru în familia coanei Frosa. 

. — Da, zic eu, o familie mai bună și mai de neam nici 
wai putea găsi. 

— Nu-i aşa?” făcu Blegilă încântat de vorba mea. A- 
poi adăugă: „Ah, de-ar fi fost Hăplina cu vreo 15 ani mai 
mare! 

— Ai fi ajuns ginerele coanei Frosa şi a lui Haplea și 
finul meu, i-am răspuns eu râzând. Dar vezi că drăguța 
Hăplina este o fetiță mititică. 

— Da, aşa este, îmi întări Blegilă vorba. Insă coana 
Frosa are o soră mai mare, măritată la Blegeşti. Numele 
ei este coana Smaranda. lar coana Smaranda are o fată 
în vârstă de măritat. 

— Şi cum îi spune acestei fete? am întrebat eu. 

— Gherghina, însă toată lumea îi spune Pătlăgica. Ii 
spune așa, ca să o alinte, fiindcă şi nasul ei este ca o pătlă- 
gică. De altfel, e fată frumoasă, seamănă foarte mult cu 
coana Frosa. 

~ — O, dacă seamănă cu coana Frosa, nu mai încape 
vorbă că trebue să fie foarte frumoasă”, i-am răspuns eu, 
silindu-mă să nu mă pufnească râsul. După aceea, i-am 
zis: „Dar ce mai stai să te gândeşti, prietene Blegilă? Du- 
te, cere-i mâna şi noroc să vă dea Dumnezeu. 

— Mi-e ruşine și mai ales mi-e teamă, că, poate, nu“ 
mă primesc părinţii Pătlăgicăi, că, poate, zic despre mine 
că nu sunt om cu avere sau că nu sunt pereche potrivită 
pentru o mândreţe de fată, cum este Pătlăgica. De aceea, 
am venit să te rog pe dumneata să-ți dai osteneala, să 
mergi la Blegeșşti cu coana Frosa şi să cereţi pentru mine 
şi în locul meu mâna frumoasei Pătlăgica. 

„Aceasta este chestiunea foarte importantă și foarte 
secretă, pentru care am venit la București, ca să-ţi cer spri- 
jin şi ajutor”. 

Atunci m'am gândit ca, pe de o parte, să-i dau lui Ble- 
gilă o mână de ajutor, ca să poată lua în căsătorie pe Păt- 
lăgica, iar, pe de altă parte, să nu fiu dat de gol la coana 
Frosa şi la Haplea cu minciuna despre casa ce mi-ar fi 
ars. 

De aceea, i-am zis lui Blegilă: „Bine, prietene, fiind- 
că este vorba despre fericirea ta, am să fac şi eu tot ce îmi 
stă în putere. Peste o lună, după ce mă mai ușurez de tre- 
bile ce am aicea, merg la Hăplești şi de acolo mergem cu 
toţii la Blegeşti. Şi cred că o să-i convingem pe părinții 
domnișoarei Pătlăgica sau Gherghina, că un ginere mai 
bun ca dumneata mau cum să găsească. Insă, îţi cer şi eu 
din partea mea să juri că n'ai să spui nici coanei Frosa, 
nici lui Haplea, nici la nimeni altul, că ai fost acasă la mi~ 
ne şi ai văzut că nu mi-a ars casa. 

— Să se facă așa care o scoate o vorbă!” zise Blegilă, 
îndoind degetul arătător dela mâna dreaptă. 

A''doua zi, plecă la Hăpleşti plin de speranță și bu- 
curie. MOŞ NAE 


ANTEN 


E z N 


DER 


eni, fusese 


munte. Tanti Sia, văduvă fără copii, ţinea așa 

de mult la nepoţeii aceştia, că ar fi fost bucu- 
roasă să-i aibă pe lângă ea tot anul. De aceea, mare fu bu- 
curia ei, ştiind că au de stat la dânsa cel puţin două luni 
de zile. 

Intr'o zi, cei doi copii merseră cu Lina, fata din casă, 
care avea de făcut nişte târgueli. Lina intră la un măcelar, 
iar Dida și Lică stătură să o aștepte lângă o farmacie. 

„Dida, îi zise sorei sale Lică, ştii că poimâine Tanti își 
serbează ziua onomastică sau de naştere. Și ştii că trebue 
să-i facem şi noi un cadou. Ai tu ceva bani? 

— N'am nici un leu, răspunse Dida. 

— lar eu am şi mai puţin”, zise Lică râzând. 

Dar Lina întârzia să iasă dela măcelărie, iar Dida și 
Lică au început să se uite la vitrina farmaciei. Deodată, 
Lică strigă: „Mi-a venit un gând — un gând minunat pen- 
«ru cadoul nostru. 

— Ce gând? îl întrebă Dida curioasă. 

— Vezi tu, îi răspunse Lică, sticla aceasta pe care stă 
scris Apă de văpsit părul? Cu această apă de păr o să-i 
facem lui Tanti un cadou ce va fi pentru dânsa surpriza 
cea mai mare. 

— Dar Tanti nu vrea să-şi vopsească părul, i se îm- 
potrivi Dida. 

— Nu e vorba despre Tanti, zise Lică, însă...” însă 
wavu vreme să isprăvească, deoarece veni Lina, care le 
zise: „Haideţi, copii, că am întârziat şi aproape a trecut 
ora de masă”, ; 

După masă, Lică povesti sorei sale ce era cu gândul 
său minunat şi cu apa de văpsit părul. 

„Câinele Top, zise el, la care Tanti ține aşa de mult, 
are părul alb, aşa că se murdăreşte numaidecât. Tanti îi 
face,bae foarte des, însă după câteva minute, el este din 
nou murdar. Noi însă îi vom da lui Tanti de ziua ei un 
Top nou-nouţ şi care să nu se murdărească nici o dată”. 

Dida privea la Lică mirată, fiindcă nu înţelegea. 

„Il vom face negru, zise Lică mai departe. N'o să fie 
aceasta o surpriză pentru Tanti? Să vadă un Top negru, 
în locul lui Top, care acum este alb şi murdar. Cumpă- 
răm mâine dela farmacie apa de văpsit părul şi... 

— Dar nu uita că n'avem nici un ban, îi tăie Dida 
vorba. : 

— Ştiu că mavem, zise Lică, însă mâine merg eu la 
farmacie şi îi zic farmacistului: „Vă rog, daţi-mi pentru 
Tanti Sia o sticlă cu apă de vopsit părul în negru şi trece- 
ţi-o în socoteala ei”. 

= lar de îndată ce primim banii dela mama, îi plătim 
farmacistului, mai înainte ca Tanti să afle ce am făcut”. 

A doua zi, spunând că vrea să-și cumpere un creion 
dela librărie, Lică o șterse de acasă şi dete fuga la farma- 
cie. Farmacistul rămase foarte mirat, auzind că Lică îi 
cere apă de văpsit părul. 

„Cum, îl întrebă el, doamna Filescu, — fiindcă acesta 
era numele de familie al lui Tanti Sia — vrea să-și vop- 
sească părul? 

— Nu e pentru Tanti, răspunse Lică încurcat şi năs- 
cocind o minciună, ci vrea să-l trimită unei nepoate a ei”. 

In sfârşit farmacistul îl crezu pe cuvânt, şi dete sticla 
cerută, iar Lică, ascunzând-o bine în buzunarul dela pan- 
taloni, se întoarse acasă mai mult sărind decât umblând. 

Dar sa întâmplat ceva. Anume, toată ziua aceea, Di- 
da şi Lică nau putut fi un moment singuri. Era cu ei me- 
reu ba Lina, ba mătușa lor. Aşa i-a apucat noaptea, când 
au trebuit să meargă la culcare. In camera lor îşi vorbiră 
să se scole a doua zi disdedimineaţă şi să-l văpsească pe 


„că rămaseră câteva clipe 


Le mai surpriză sau 
ştrengării de vacanţă 


Top în negru. „E şi mai bine, zise Lică, fiindcă tocmai 
mâine e ziua lui Tanti”. 

Abia erau orele şase de dimineață, când Lică sări din 
pat şi după ce trezi şi pe Dida, spunându-i să-l aştepte, 
eşi din cameră desculț şi îmbrăcat numai în cămaşa de 
noapte. Merse drept la bucătărie, unde ştia că Top îşi pe- 
trece nopțile culcat întrun coşuleț. Se apropie de el şi vor- 
bindu-i cu cuvinte de mângâiere, căută să-l ridice pe bra- 
te. Insă lui Top lucrul acesta nu-i făcu plăcere. Incepu să 
mârâie, pentru ca mai pe urmă să-i scape lui Lică din 
yvâini şi să fugă să se ascundă sub masa din celălalt colț 
al bucătăriei. Insă nici Lică nu se lăsă, până ce nu puse 
mâna pe el şi nu-l duse în camera unde îl aștepta surioa- 
ra sa Dida. 

„Repede pune, îi zise el Didei, ligheanul în mijlocul 
camerei, ia sticla cu apa de văpsit părul şi pe când eu îl 
țin pe Top, tu toarnă peste el apa, însă vezi să meargă 
peste tot, ca să-l facem negru cum trebue”. 

Dida făcu întocmai, iar Lică puse pe Top în lighean, 
ținându-l cât mai bine. Numai că lui Top nu-i plăcea de 
loc operaţia aceasta. Abia vărsase Dida o parte din conți- 
nutul sticlei, că Top se sbătu şi se cutremură așa de tare, 
încât apa de văpsit, ce trebuia să fie numai pentru el, îi 
stropi rau pe cei doi copii pe cămășuţele de noapte, pe o- 
braji şi pe mâini. 

Dar s'a întâmplat ceva și mai rău. Lică vru să-l în- 
toarcă pe Top pe spate, ca să-l văpsească și pe burtă. Insă 
Top făcu o mișcare aşa de puternică, încât răsturnă li- 
gheanul. Aşa dar, toată apa de văpsit curse pe covor, stro- 
pind şi paturile şi celelalte mobile din cameră. 

Top mai făcu ceva. Scăpă din mâinile lui Lică şi se 
băgă sub patul acestuia. 

Văzând cum le eşise „operaţia de văpsit”, Dida şi Li- 
tăcuţi și speriaţi, pentru ca, 
după aceea, să se ia la ceartă. 

„Tu eşti de vină, că n'ai știut cum să umbli cu apa din 
sticlă! strigă Lică. 

— Ba tu eşti de vină, că n'ai putut să-l ţii pe Top!” 
îi întorcea Dida vorba. ` 

Cearta se întețea. Ba cât p’aci, Dida şi Lică, deși frați 
şi chiar gemeni, erau să se încaere. S'ar fi încăerat, dacă 
nu intra în camer( Lina, care auzise cearta lor şi venise 
să vadă ce se petrece cu dânșii de se ceartă la o oră, când 
în celelalte zile nici nu se trezeau încă din somn. 

Dar Lina rămase uimită de ceeace i-a fost dat să vadă. 
li vedea pe amândoi negri pe faţă, pe mâini, pe cămășu- 
tele de noapte. Mai vedea ligheanul în mijlocul camerei şi 
o baltă de apă neagră în jurul lui, precum vedea peste tot 
pete negre. 

„Ce este aceasta? Ce aţi făcut?” întrebă ea. Insă mai 
înainte de a căpăta un răspuns, câinele Top, văzând că uşa 
camerei este deschisă, fugi afară și merse drept la Tanti 
Sia, care la ora aceea își lua ceaiul în pat. Top sări şi cl 
în pat şi începu să se tăvălească și să se întoarcă pe toate 
părţile, vrând să se şteargă de vopseaua ce avea în păr. 

De uimire, Tanti Sia scăpă di nmână ceaşca de ceaiu. 
Nu înţelegea nimic şi nu se putea dumiri în nici un fel. 

Insă uimirea ei n'a ţinut mult, fiindcă iată că în came- 
ră intră Lina, care ţinea cu o mână pe Dida şi cu mâna 
cealaltă pe Lică, amândoi în cămăşuţele de noapte şi ne- 
gri, precum îi ştim. 

„Am vrut, îi mărturisiră ei, plângând de ruşine, să-ți 
facem azi, de ziua dumitale, o surpriză: să-l facem pe Top 
degru. Dar... dar... - i 

— Dar tot a fost o surpriză, răspunse Tanti Sia, numai 
că surpriza n'a fost tocmai plăcută. Să fie însă cea dinlâi 
şi cea din urmă surpriză de felul acesta”. 


VINTILĂ BRATU 


? 
Court 


H G 


Visu 


So 


N st 


fetiţelor 


Merg fetiţe la culcat, 


Insă, ce văd lângă pat? 
Vreun şarpe? Vrun balaur? 
Văd o pângă plină de-aur. 
lar mai sus stă cocoțat, 


Tot în aur ferecat, 


Un fazan ce se mândrește, 


Căci de aur strălucește, 


Şi mai sus iar au zărit 


Un canar tot aurit, 


Cântă cântece frumoase. 


Fetijele somnoroase, 


Pân'zici patru, adormiră. 


Dimineața nu găsiră 


Nici o pungă, nici fazan, 
Nici canarul cel bălan. — 
Cineva, precum mi-a zis, 
Fost-a totul doar un vis. 


MARIA SOREL 


Doina şi fluturele 


E'n vacanţă Doina noastră. s 
Gânditoare, la fereastră 
Stă şi singură se'ntreabă: 
„Ce mă fac eu fără treabă?” 
Dar veni un fluturaș 
Şi-i şopteşte drăgălaş: 
„Hai la flori și hai la soare, 
Hai, că-i zi de sărbătoare, 
Hai, că vărul meu se'nsoară, 
C'o vecină bălăioară. 
S'am tocmit ca lăutari, 
Doi sticleți şi trei canari, 
Iară greieri o grămadă 
Cântă veseli în livadă. 
Licuricii i-am chemat 
Noaptea la iluminat. 
lară Vântul colo, sus, 
Va veghia, precum ne-a spus, 
Pic de ploaie să nu cadă, 
Nici un nour să nu se vadă, 
Ci frumos, senin să fie 
Numai râs şi veselie”, 

ST. PR. 


SOLDATUL DE LEMN 


Soldatul de lemn 
Ca băţul stă drept 
Şi crede sărmanul, 
Că-i tare deştept. 


Soldatul de lemn 

In alb e'mbrăcat, 
Doar coiful e negru, 
Pe cap îndesat. 


Soldatul de lemn 
Grozav e semeț. 

Se crede că-i straşnie, 
Viteaz şi istet. 


Soldatul de lemn 

De vânt fu suflat, 

De sus, de pe masă, ` 
La uşă-a picat. 


Soldatul de lemn 
Sărmanul de el! 
Păpat a fost totul 
De răul Dorel. 
MOȘULEȚ 


F otografiile cititoarelor şi cititorilor care au luat la şcoală premiul l-iu 


Gheorghiu Si. Mircea Ovidiu-Tiberiu Locot. Cristea Silvia Pascaru Miorica Rotărescu 


lasa II-a primară clasa I-a clasa III-a clasa IV-a 
ic aa „Pet Maior” Şcoala primară Regele Carol I Scoala primară de fete - Şcoala primară de fete 
București } Iaşi Caransebeș R. Vâlcea, 


Marius Einhorn Elvira Curiş Niculescu G. Aurelia . Leibovici Zoza 


clasa III-a B. clasa IV-a clasa I-a A. clasa I-a A. 
> Scoala Lucaci, Bucureşti Şcoala primară de fete Şcoala primară de fete No. 22 Şcoala primară de băeţi No. 37 
Caransebeş „Carmen Sylva”, București Bucureşti 
F SE EEF Sa 


Pancer M. Izu Drăgănescu Petre Marius Fahrer 


clasa III-a clasa II-a clasa III-a A. clasa I-a A. 
Şcoala primară „Cuibul cu Şcoala primară de băeţi Scoala primară No. 43 Şcoala primară „Sft. Andrei” 
Barză”, Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


București 


— 


Ih 


E y y LRN Pi _ 
jipe a, a AI i 4- z: = 2. 
= Kimmel Beatrice Spanache Şt. Petru - Laura Lăwenştein Negulescu D. Constantin 
clasa II-a clasa Il-a clasa I-a clasa Il-a A. 
Şcoala primară de fete Şcoala primară de băeţi No. 1 Şcoale primara „Ana și Baruch Şcoala primară de băeţi 
„Bărăţiei”, București Bârlad Kahane”, Ploești Bucureşti 
p r- ri ] <À ae a =a 
ar m Tea arm ns ez Gheorghe Ionescu Florin I. Ionescu 
_ clasa III-a clasa II-a clasa I-a Şcoala primară No. 4 „Cui 
Scoala primară de băeţi Lucaci Şcoala comunităţei israelite Școala de băeţi „V. Alexandri” cu Parză”, so ce 
Bucureștii Buzău București 


ATRN 


VIU $1 PUY 


O poveste cu multe peripeții 
RI l E Da se DEA o a aa E EE E ERE 


Localizare de Moş Nae 


15) Un ospăț şi un cadou pentru Martioică 


„Puky, i-am zis eu drăgălașului Puky, ţi-am spus eu, 


oare, povestea despre ospățul ce a dat Puky din pădure 
în cinstea lui Martinică şi despre cadoul ce a primit Marti- 
nică dela Puky? 

— Nu, nu mi-ai spus-o, se grăbi Puky să-mi răspundă 
şi să-mi zică: 

Spune-mi-o mai repede, spune-mi-o acum îndată!” 

lar eu i-am spus povestea ce urmează. 

Intro zi frumoasă și cu soare strălucitor, Puky a che- 
mat pe coana Bufnița şi i-a zis: „Coană Bufniţă, vreau 
să dau un mare ospăț în cintea lui Martinică, pentrucă 
Martinică l-a scăpat pe Ghiţulică dela înnec. De aceea. 
sboară numai decât şi mergi mai întâiu la Martinică, spu- 
nându-i că îl invit la ospăţul ce dau în cinstea lui, pentru 
că l-a scăpat pe Ghiţulică dela înnec, apoi mergi şi la toţi 
ceilalți prieteni ai noştri din pădure şi spune-le şi lor că 
îi invit la ospăţul ce dau în cinstea lui Martinică. Dar 
grăbește-te, coană Bufniţă, fiindcă ospățul îl dau mâine 
la prânz”. 

Mai înainte de a porni, coana Bufniţă stătu să se gân- 
dească, voind să răspundă, aşa cum avea obiceiul, cu cu- 
vinte mari, cu cuvinte alese ca să invite pe musafiri la os- 
păţul dat de Puky. Cea dintâi persoană, pe care o întâlni, 
a fost Martinică. 

„Martinică, îi zise ea, Puky te invită la un ospăț ce-l 
dă mâine la prânz. 

— Ho-ho! răspunse Martinică. Şi nu-i așa că la ospă- 
tul acesta o să fie turtă de miere și plăcintă de miere şi 
prăjituri de miere?” 

Coana Bufniţă nu vroi să-și piardă vremea cu expli- 
caţii despre ce fel de mâncări şi ce fel de prăjituri au să 
fie la ospăţul dat de Puky. Ii spuse numai să ospăţul e dat 
în cinstea lui, fiindcă l-a scăpat pe Ghiţulică de la înnec şi 
că la ospăț sunt invitaţi toți ceilalţi prieteni din pădure. 
După aceea, sbură, mergând drept la Urechilă. 

Am uitat să spun că atunci când coana Bufnița s'a 

us la el, Mărtinică făcea gimnastică înaintea oglinzii de 
ı locuinţa sa. Dar îndată ce află despre ospăţul dat în 


cinstea sa, se lăsă de făcut gimnastică, începu să sară de 
bucurie prin odaie şi să-și vorbească singur, zicându-și: 

„Un ospăț pentru mine, un ospăț în cinstea mea! Ce 
bine! Ce frumos! Ce lucru minunat!” Apoi se porni să se 
întrebe, dacă toate celelalte animale din pădure au să ştie 
bine că ospăţul acesta este pentru el, este ospăţul dat în 
cinstea lui Martinică. Apoi se mai întreba, dacă Puky le-a 


“povestit despre Ursul plutitor, despre Deșteptul Martinică, 


precum și despre toate isprăvile sale și despre marea sa 
pricepere. 

„Cât de grozav are să fie, îşi zicea Martinică, dacă ră- 
mâne vreun animal, care să nu afle sau care să uite tot 
ce am făcut eu pentru Ghiţulică şi ce corăbii minunate 
am născocit! O să fie grozav, nemaipomenit de grozav!” 

Şi Martinică se lăsă dus pe gânduri. Se gândea la un 
cântec ce trebuiau să-i cânte la ospăţul dat în cinstea sa. 
„Trebue să-mi cânte un cântec în cinstea mea!” îşi zicea 
Martinică. 

Tot gândindu-se la cântecul acesta și fot cântându-l 
printre dinţi, Martinică făcu poezia ce urmează: 


„Ura! Ura! Ura! de trei ori 
Strigăm toţi recunoscători. 
Să trăiască Martinică, 
Ce-a scăpat pe Ghiţulică. 
Să înoate n'a știut, 

Dar să-l scape, a putut! 
Martinică e viteaz 

Și e vesel, plin de haz. 
Priceput ce toate ştie, 

De deochi, zău, să nu-i fie! 
Ura! Ura! Ura! 

Strigăm cât ne fine gura”. 

Pe când Martinică făcea poezia și-i potrivea şi o me- 
lodie, coana Bufnița merse la Urechilă. „Urechilă, îi zise 
ea, Puky te invită mâine la un ospăț. 

— Pe mine? întrebă Urechilă, care pricepea aşa de 
greu orice i se spunea. 

— Da, pe tine, căci doar tu ești Urechilă, îi zise coana 
Bufnița nerăbdătoare. 

— Ştiu că eu sunt Urechilă, dar ştiu că Puky nu m'a 
invitat pe mine, ci l-a invitat pe Ghiţulică. Bine, am să-i 
spun lui Ghiţulică. 

— Nu! Nu! îi strigă coana Bufnița supărată. Te-a in- 
vitat şi pe tine — pe tine, Urechilă! , 

— A, zici că m'a invitat şi pe mine! făcu Urechilă cu 
un aer tâmpit. Trebue să fie o greşală. Am să viu, însă 
spune-i lui Puky să nu se supere că nu viu, dacă plouă”. 

In ziua următoare, adică în ziua ospăţului, n'a căzut 
o picătură de ploaie. Puky făcuse o masă lungă din scân- 
duri şi câteva bucăţi de lemn. La un capăt al mesei şedea 
el, iar la capătul celălalt, Martinică. Intre ei, de o parte, 
era coana Bufnița, Urechilă şi Ghiţulică, iar de partea cea- 
laltă Iepurilă, Ro și cangar cu buzunar. In jurul mesei, pe 
iarba verde, şedeau toţi prietenii şi toate neamurile lui 
Iepurilă. ; 


Era cel dintâiu ospăț, la care lua parte Ro și de aceea, 
drăguţul de el nu-și găsea astâmpăr și mai ales nu tăcea o 
clipă. Il auzeai strigând: „Pa, Martinică! — Pa, drăguțule 
Ro!” îi răspundea Martinică. 


„Pa, Ghiţulică!” Insă Ghiţulică îi răspunse, ridicând 


puţin un picior. N’avea vreme de vorbit, fiind ocupat să 
mănânce. 

Ro îi dădea înainte. „Pa, Urechilă!” Urechilă dete din 
cap și răspunse” Să ştiţi că în curând o să plouă! 

— Pa, coană Bufniţă! se auzi din nou glasul subţirel 
al lui Ro. 

— Pa, drăguţule Ro!” îi răspunse bucuroasă coana 
Bufniţă, pe când lepurilă, care şedea lângă ei, îl acoperea 
de sărutări. 

„Ro, puiule, îi zicea cangar cu buzunar, bea mai în- 
tâi ceașca de lapte și pe urmă stai de vorbă”. 

După ce au mâncat şi au mâncat cu toţii în deajuns, 
Puky lovi de câteva ori în masă cu lingura, apoi se ridică 
în picioare. Era semn că voia să vorbească. Tăcură cu to- 
ţii, afară de Ro, care fusese apucat de un strănut puternic. 
Totuși, Puky începu precum urmează: 

„Ospăţul acesta, zise el, este dat în cinstea unuia din- 
tre noi, care a făcut ceva mare de tot. Ştim cu toţii cine 
este acela care a făcut ceva mare de tot şi ştim ce anume 
a făcut. Dar eu, în afară de ospăț, am să-i dau chiar acum 
un cadou frumos. Hai, spuneți, cine este acela care va pri- 
mi cadoul?” 

Dar pe când Puky privea la musafiri și aștepta răs- 
punsul, sări dintr'o dată Urechilă, tuși, vrând să-şi dreagă 
vocea, şi începu ca un prost. 

„Prieteni, zise el, mi-aţi făcut o mare plăcere, că aţi 
venit la ospățul meu. Ce am făcut eu, e aproape nimic. 
Oricare din voi, afară de lepurilă, de coana Bufnița, de 
cangar cu buzunar și de Martinică, ar fi făcut la fel. Bine 
înțeles şi afară de Ghiţulică și de Ro, fiindcă sunt foarte 
mici. Aşa că, voi toţi ceilalți aţi fi făcut, ceeace am făcut 
şi eu. S'a întâmplat însă să fiu eu care,... eu pe care..., eu 
căruia...” 

Dar în clipa aceasta se auzi un hupș! răsunător. Stră- 
nuta Ro. 

„Ce tot trăncăneşte Urechilă despre ospăț? şopti Ghi- 
țulică la urechia lui Martinică. 

— Nu știu, nu înţeleg, răspunse Martinică, cu un aer 
de adâncă mâhnire. 

— Eu ştiam, zise Ghiţulică mai departe, că ospăţul a- 
cesta este al tău. 

— Şi eu așa ştiam, dar acum încep să cred că nu este 
al meu, îi întoarse Martinică vorba. 

— Dar este mai de grabă ospăţul tău, decât ospăţul 
tâmpitului de Urechilă, zise iarăși Ghiţulică. 

— Şi eu aș dori să fie aşa!” făcu Martinică suspinând. 

Urechilă se pregătea din nou să vorbească, însă Puky 
nu-i lăsă vreme. Scoase de sub masă, unde o ţinea ascun- 
să, o cutie mare şi frumoasă și apropiindu-se de Martinică, 


i-o dete, zicându-i: „Acesta este. cadoul meu şi îl dau ace- 
luia în cinstea căruia am dat și ospăţul: Martinică, tu cel 
mai drăguţ urs de pe pământ şi cel mai bun prieten al 
meu, hai să ne îmbrăţișem!” 

Se îmbrăţișară, iar din ochii lui Martinică se porniră 
să curgă lacrimi de bucurie. 

Urechilă, fiindcă era prost sau, mai bine zis, din pri- 
cina că era prost, era şi un încăpățânat fără de pereche, 
vru să vorbească din nou. Insă, nu-l asculta nimeni, fiind- 
că se strânseră cu toţii în jurul lui Martinică. li vorbeau 
şi-l întrebau în acelaș timp. 

„Martinică, deschide cutia! — Martinică, ştii ce este 
în cutie? 

— Martinică, eu ştiu ce este în cutie. — Nu, tu nu știi, 
eu știu!” Așa vorbea și întreba fiecare. 


Martinică deschise cutia, însă fără să taie sau să rupă 
sfoara, fiindcă ai mereu nevoe de o sfoară. Când văzu ce 
este în cutie, îi veni să cadă jos, aşa de mult se bucură. 
Era o cutie de creioane, de multe creioane în tot felul de 
culori. Pe unele era scris cuvântul „Martinică”, pe altele 
„Ursul plutitor”, pe altele „Drăguţul Martinică”. Mai era 
în cutie un cuţitaș pentru ascuţitul creioanelor, o bucată 
de gumă pentru şters literele sau cuvintele ce n'ai scris 
cum trebue, o linie, pentru făcut linii drepte, ca să nu scrii 
strâmb. 

„O! fu primul cuvânt de bucurie ce putu să spună 
Martinică. 

— O, Martinică!” ziseră toţi ceilalţi, afară de Urechi- 
lă, care făcea pe supăratul. 

Pe înserate, se întoarseră cu toţii la locuinţele lor, du- 
pă ce mulţumiră lui Puky pentru ospăţul dat. 


„Dar era așa de frumoasă cutia ce Puky i-a dat lui 
Martinică?” mă întrebă Puky al nostru. 

Nu i-am răspuns numai decât, ci am scos dintr'un ser- 
tar al biroului meu o cutie şi i-am dat-o, zicându-i: „Uite, 
la fel ca aceasta! Am luat-o, ca să ţi-o fac cadou. 

— La fel, la fel?” mă întrebă Puky, privind cutia pe 
toate părțile. Apoi o deschise şi văzu că era o cutie cu 
multe creioane, cu un cuţitaș, cu o bucată de gumă şi cu 
o linie. 

Lui Puky cutia îi plăcu foarte mult. Totuşi, mă între- 
bă din nou: „Dar este la fel cu cutia ce i-a dat lui Marti- 
nică Puky din pădure? 

— E așa la fel, i-am răspuns eu râzând, în cât mi se 
pare că este aceiași... Insă, acum, drăguţule Puky, du-te, 
că e vremea să faci baie. 

— Dar am să-l iau şi pe Martinică al meu. 

— a-l şi pe Martinică al tău”. 

După puţin, am auzit bum! bum! Puky se suia pe sca- 
ră, trăgând pe Martinică de un picior. 


— SFARȘŞIT — 


Z 


prefăcut NS 


NI 
A E m 
Ţ AN 


Pi t 


-Ay 


Legendă 


cum câteva mii de ani, pe când oamenii nu pur- 
tau încă haine pe ei, trăia în fundul pământu- 
lui un pitic. Dar în fund de tot, așa că nimeni 
nu ştia de el. Şi nici el nu ştia că vor fi fiind 
oameni pe lume, căci tare avea mult de lucru. 
Piticul acesta era rege peste ceilalți pitici și pusese să se 
curețe şi să se împodobească cinci peşteri mari de tot. A- 
tâta treabă avea cu poruncitul, încât îmbătrânise şi se po- 
somorise de tot. 

In peșterile acelea însă nu era întuneric, ci una lucea 
mai tare decât cealaltă, aşa de multe nestemate îngrămă- 
diseră piticii în ele. lar pereţii erau făcuţi din cristal stră- 
lucitor, fiecare de altă culoare. Regele piticilor, îmbrăcat 
într'o manta de mătase neagră, şedea pe o piatră mare şi 
verde de smaragd, ținea un deget la nas şi se gândea me- 
reu dacă e destulă lumină în peşteră. Şi tot i se părea că 
nu e deajuns. 5 

Atunci se puseră piticii şi-i mai făcură o a şasea peş- 
teră cu pereții numai şi numai de rubine, care scânteiau 
ca o flacără; o mie de ani ținu peşterea aceasta cu rubine. 
Şi cum se făcea din ce în ce mai trist în mantaua lui nea- 
gră de mătase, se adunară toți piticii la sfat şi cei mai ti- 
neri ziseră celor bătrâni: „Hai, lăsaţi-ne să facem încă o 
peşteră !” 

Insă piticii ceilalți începură să-i ocărască grozav, căci 
până în ziua aceia neamul piticilor nu putuse suferi coloa- 
rea albastră. Cum însă în celelalte șase peșteri încercase- 
ră toate culorile, nu mi avură încotro şi chiar cei mai bă- 
trâni pitici ziseră da, şi-i lăsară pe tineri să facă cum or 
crede ei de cuviiinţă. Aşa că se apucară toţi de lucru şi îm- 
podobiră în taină o a şaptea peşteră cu pereţii de turcoază 
adevărate, cum e cerul senin. 

Peştera aceasta îi plăcu regelui într'adevăr, iar cel 
mai bătrân dintre pitici, care era aproape tot atât de bă- 
trân ca şi regele, se dete peste cap de bucurie. Aduseră şi 
piatra cea mare de smaragd în peşterea cea nouă şi regele 
se aşeză pe ea, bucurându-se de felul în care mantaua lui 
neagră de mătase se potrivea cu pereţii azurii. Stătu el 
așa vreo cinci sute de ani, până ce într'o zi începu să i se 
pară că nici peştera aceasta nu e destul de luminoasă. A- 
tunci se întristă mai tare decât oricând şi nasul i se ascuţi 
şi mai rău. 

Mai stătu însă încă cinci sute de ani și tot clocindu-și 
necazul, se îngrășă peste măsură. Până când într'o bună 
zi nu mai putu răbda, chemă la sine pe cei mai mici din- 
tre pitici şi le zise: „Să-mi faceţi o peşteră luminată de o 
coloare în care să fie topite laolaltă toate celelalte culori!” 
Nici cei mai iscusiţi dintre pitici nu fură în stare să pri- 
ceapă ce vrea el şi crezură că regele a înebunit. 

Atunci regele se hotări să-i lase în plata Domnului și 


de Dehnel 
„APE E E 


să plece singur să-și caute lumina limpeae la care visa. 
Cobori de pe piatra de smaragd, își tăie poalele mantalii de 
mătase, ca să-și poată mișca mai cu ușurință mâinile și pi- 
cioarele și începu să sară. Cum însă piticii căutaseră tot 
în jos în pământ, s'a gândit el, că de bună seamă lumina, 
pe care atât de mult o dorea, trebue să se găsească deasu- 
pra lui şi începu să sape în sus; neamul piticilor nu năs- 
cocise încă lopata, așa încât regele trebui să sape cu mâi-, 
nile. Şi îl dureau mâinile foarte tare, căci nu era obișnuit, 
dar îi era atâta dor dë lumină! 

Trei mii de ani săpă regele piticilor și se ridică sus, 
tot mai sus. Pielea degetelor i se făcuse atât de subţire, în 
cât mâinile lui mici apăreau aproape roşii din mantaua lui 
neagră de mătase; dar lumina tot nu vedea. Numai de jos 
de tot mai venea o mică licărire albăsturie din cea de a 
șaptea peșteră; în jurul lui însă şi deasupra lui, totul era 
negru. Mai slăbise puţin şi nasul i se ascuţise și mai tare. 

Şi se gândi regele dacă n'ar fi mai bine să se întoarcă 
iar la supușii lui; se temea însă că-l vor da jos de pe tron 
şi-l vor închide la casa de nebuni. Așa încât se apucă din 
nou de lucru cu mâinile sale mici şi roșii, mai săpă încă 
trei mii de ani şi în jurul lui se făcu din ce în ce mai întu- 


~ 


neric, până când și punctişorul cel albăsfrui, care lucise “- 


de departe de tot, pieri şi el. Iar când nu mai văzu nimic, 
încetă să mai sape şi sări în sus, voind să-și sfarme capul, 
atât de îngrozitor de trist era 

Dar iată că pământul de deasupra lui se rupse în 
două. Regele piticilor scoase un strigăt de încântare și în- 
chise ochii de durere; era așa de multă coloare acolo sus, 
de parcă i-ar fi înfipt cineva mii de cuțite colorate în ini- 
mă. Căci colo sus, în albastrul de deasupra pământului, 
mult mai sus decât săpase el, văzu un cerc mare şi stră- 
lucitor, în care erau topite toate culorile într'o singură lu- 
mină. 

Când voi însă să vadă şi deschise iar ochii, orbi 
căzu cu fruntea în țărână. 


In clipa aceia simţi cât de slabă e inima lui de rege, 
cum mantaua lui neagră creşte din pricina groazei ce-l 
cuprinsese, cum se face mai mic, tot mai mic, nasul i se 
face din ce în ce mai ascuţit, și apoi deodată alunecă ia- 
răși înapoi în pământ. 


şi 


Din ziua aceia s'au ivit cârtiţe pe lume şi de aceia sunt 


ele învelite într'o piele neagră şi mătăsoasă, au mâini roşii 
și mici ca de pitic și sunt oarbe. 

Și uneori, când soarele încălzește mai tare pământul, 
împing în sus o mică grămăjoară de pământ şi-şi scot a- 
fară nasul lor ascuţit, fiindcă li-e dor de lumină. 


In românește de ROZINA FIEDERER 


Oa 


Pasărea de aur 


Poveste 
Retea deea 
n voevod bogat, care avea trei fii, căzu greu 
bolnav. Doctorii cei mai iscusiţi nu  putuseră 
să-i găsească leac şi să-l vindece. Un doctor bă- 
trân însă îi zise: „Dacă vrei să te faci iarăşi bi- 
ne, trimite să ți se aducă pasărea de aur năz- 
drăvană. Este deajuns ca această pasăre să te atingă cu 
ciocul ei, pentru ca să-ți ia toată boala cât ai clipi din 
ochi”. 

Voevodul chemă atunci pe băiatul său mai mare şi îi 
zise: „Mergi şi găseşte pasărea de aur. Dacă mi-o aduci, 
să ştii că am să-ți dau cea mai mare parte din averea 
mea”. 

Flăcăul porni la drum și merse multe zile şi multe 
nopți. Intr'una din zile sosi însă la o răspântie, de unde se 
făceau patru drumuri. Neștiind pe care drum să apuce, 
asvârli căciula în aer și zise: „Voi merge pe drumul, în 
care va cădea căciula”. Așa și făcu. 

Drumul acesta îl duse la o cârciumă, unde erau 
strânși mulţi tineri veseli, care beau și chefuiau. Flăcău- 
lui nostru îi plăcură și cârciuma, şi vinul şi prietenia cu 
tinerii cei veseli. Se opri deci şi el la cârciumă, fără gând 
de a merge mai departe. Ba chiar își zise: „Ce să mai bat 
drumurile și să mă ostenesc de pomană? Te pomenești că 
toată vorba despre pasărea de aur este o poveste născocită 
de doctori. Apoi, tatăl meu e bătrân, aşa că mai bine aş- 
tepi aicea vestea că a murit, după aceea mă întorc și îmi 
iau partea mea de moştenire”. 

Vremea trecea, iar voevodul bolnav, văzând că nu se 
întoarce fiul său mai mare, spuse celui de al doilea fiu 
al său să meargă şi să caute pasărea de aur. 

Tânărul acesta porni la drum, însă nimeri și el la 
cârciuma unde se oprise fratele său, ca să petreacă şi să 
chefuiască. Făcu și el la fel, bând şi chefuind cu fratele 
său şi cu tinerii veseli de mai înainte. 

Insă, cei doi fraţi au cheltuit toţi banii ce luaseră de 
acasă, așa că acum mâncau și beau pe datorie. Numai că 
stăpânul cârciumei îi ținea acolo, fără să le dea drumul 
să se înapoieze acasă ori să meargă înainte. „N'aveţi voe 
să vă mișcaţi de aicea, le spunea el, până ce nu-mi plătiţi 
toată datoria”. 

Acasă, tatăl lor, tot aşteptându-i, se îmbolnăvea din 
zi în zi mai rău. Atunci trimise pe fiul său mai mic să-i 
aducă pasărea de aur, promiţându-i să-i lase lui toată 
averea. 

Flăcăul porni la drum şi ajunse și el la răspântia de 
unde se făceau patru drumuri. Aruncă şi el căciula în 
aer, ca să vadă pe care drum trebue să apuce. Intâmpla- 

„rea făcu să apuce pe acelaş drum, pe care  merseseră 
“mai înainte cei doi fraţi ai săi. Şi așa, ajunse şi el la câr- 
ciumă, dar nu se opri, cu toate că fraţii săi îl îndemnau 
să intre şi să stea cu dânșii. 

j „Nu mă opresc nicăeri, până ce nu găsesc pasărea 
“de aur”, zise el, văzându-și înainte de drum. 

Merse încă multe zile şi multe nopţi. Insă, într'una 
din zile, iată că îi ieși înainte un iepuraş. „Incotro, flă- 
căule? îl întrebă iepuraşul. 

— Nici eu nu prea știu bine încotro, răspunse flăcăul. 
Merg să găsesc pasărea de aur și să o duc tatălui meu, 
care zace greu bolnav. 

— Pasărea de aur, îi întoarse iepurașul vorba, este 
foarte departe de aici, tocmai la celălalt capăt al pă- 
mântului, aşa că îţi trebue mulţi ani de zile, ca să ajungi 
acolo. Insă, fiindcă te văd că ești un fiu așa de bun, am 
să-ți dau' eu o mână de ajutor. Sue-te deci în spinarea 
mea și să mergem la palatul unde este această pasăre”. 

Tânărul se sui în spinarea iepurașului, care se făcu 
dintr'odată mai mare decât un vultur, se săltă în aer şi 
porni cu iuţeala vântului. In mai puţin de două ore, a- 
junse la poarta palatului, unde se găsea pasărea de aur. 

Tânărul se dete jos din iepuraș, iar acesta îi zise: 


de Ali-Baba 
în MISI ARDERE 73 i 


„Bagă bine de seamă la tot ce am să-ţi spun, fiindcă dacă 
nu faci întocmai cum am să te povăţuesc, să știi că no 
să-ţi meargă bine. Intră în curtea palatului cât mai în- 
cet şi fără să fii văzut de cineva. Vei vedea în fundul gră- 
dinii un chioşe aurit. In chioșcul acesta este pasărea de 
aur, care stă nemișcată într'o colivie veche de lemn. 
Lângă ea, atârnă o frumoasă colivie de aur. Să nu care- 
cumva să pui pasărea de aur în colivia aceasta, fiindcă 
să știi că o pățeşti. Să o iei cu colivia de lemn în care se 
găseşte. Apoi să vii din nou aicea unde te aştept”. 

Tânărul intră în curtea palatului şi merse, fără să fie 
văzut de cineva, în chioșcul aurit din fundul grădinii. In- 
tră şi în chioșc. Acolo văzu că într'o colivie de lemn ve- 
chiu și putred stă pasărea de aur. Stătea nemișcată și 
părea a fi amărâtă. Privea însă ţintă spre colivia de aur, 
ce era alături de colivia de lemn. 

Atunci, tânărul nostru, uitând ce-i spusese iepuraşul, 
fu cuprins de milă pentru pasărea cea nespus de fru- 
moasă. O scoase deci din colivia de lemn și vru să o pu- 
nă în colivia de aur. Insă, îndată ce pasărea atinse coli- 
via de aur, dete un țipăt aşa de puternic, încât răsună 
tot palatul şi răsunară toate împrejurimile. 

La ţipătul acesta, veniră alergând paznicii şi servi- 
torii palatului şu puseră mâna pe tânărul nostru. „Hoţule, 
îi strigară ei, ai venit să furi pasărea de aur! Să vezi 
acum ce ai să pățești. 

— Nam venit să o fur, răspunse 
duc tatălui meu, care e bolnav şi moare, 
pasăre nu-l atinge cu ciocul. 

— Dacă-i aşa, îi zise stăpânul palatului, iată ce ai de 
făcut. Mergi și adu-ne aicea pe Frumoasa Pământului, 
iar în schimb, eu îți voi da pasărea de aur”. 

Tânărul eşi dela palat şi merse plângând la locul 
unde îl aștepta iepurașul. „Am înţeles, îi zise acesta, în- 
dată ce-l văzu. N'ai făcut aşa cum te povăţuisem. To- 
tuşi, te iert. Suie-te din nou în spinarea mea şi să mer- 
gem să căutăm Frumoasa Pământului”. 

Frumoasa Pământului locuia departe, foarte de- 
parte. Insă, nu degeaba iepurașul sbura cu iuţeala vântu- 
lui. In mai puţin de o oră, ajunse la marginea unui lac, 
unde se opri, spunând tânărului să se dea jos. Apoi îi 
mai zise: 

„Eu merg 'să mănânc puţin cimbru sălbatic, ca să 
mai prind puteri. In vremea aceasta, Frumoasa Pămân- 
tului va veni cu mai multe prietene, ca să se scalde. Tu 
ascunde-te întrun tufiș. După ce vezi că își scoate ro- 
chia — ea poartă o rochie albă — și intră în apă, eşi în- 
cet din tufiș, ia-i rochia şi  întoarce-te la locul tău. 


tânărul, ci să o 
dacă această 


(Nor 


Când, după ce va fi isprăvit de făcut bae, Frumoasa Pă- 
mântului își va căuta rochia și se va porni să plângă, 
fiindcă nu o găsește, tu să-i zici că îi poţi da rochia, însă 
mai întâi să jure că va veni cu tine”. 

După ce spuse acestea, iepurașul se îndepărtă, ca să 
caute cimbru sălbatic, iar flăcăul nostru se ascunse în- 
trun tufiș ce era aproape de marginea lacului. N'a fost 
nevoe să aștepte mult şi iată că Frumoasa Pământului 
veni însoțită de mai multe prietene. 

Şi ce minunat de frumoasă era Frumoasa Pămân- 
tului! Intrecea, se zice, și pe vestita Ileana Cosinzeana. 
Iși scoase rochia, É Sao sale făcură la fel și intrară 
cu toate în apă, sburdând şi stropindu-se una pe alta. 

Atunci tânărul eşi din tufiș, încet şi târându-se, pu- 
se mâna pe rochia albă a Frumoasei Pământului, apoi 
se întoarse în tufiș, ascunzându-se cât mai bine. 

După vreo oră, Frumoasa Pământului și prietenele 
sale se săturară de scăldat şi de sburdat în apă și eșiră a- 
fară, ca să se îmbrace. Se îmbrăcară toate celelalte, nu- 
mai Frumoasa Pământului nu-și găsea rochia. O căută 
peste tot, însă știm că mavea cum să o găsească. Priete- 
nele sale, ne mai vrând să o aştepte, o lăsară acolo și 
plecară la casele lor. 

După plecarea lor, flăcăul eşi din tufiș şi îi zise: 
„Ii dau eu rochia, însă dacă mai întâi juri că ai să vii 
cu mine”. > 

Frumoasa Pământului jură — mai ales când văzu 
că tânărul este o mândrețe de flăcău. Tânărul îi dete ro- 
chia, Frumoasa Pământului o îmbrăcă şi apoi porniră 
amândoi la drum, vrând să găsească pe iepuraş, care să-i 
ducă la palatul păsării de aur. Insă, mai înainte de a 
găsi pe iepuraș, ei întâlniră pe un om, care avea de vân- 
zare un cal mic de statură, dar un cal ciudat de tot. Se 
hrănea numai cu foc şi cu flăcări. 

Tânărul îl cumpără pentru „Frumoasa Pământului; 
iar cel care îl vindea, zise căluțului: „Să ştii că de azi 
încolo, vei asculta numai de noul tău stăpân şi de nime- 
ni altul”. După ce sspuse acestea, omul, care vindea ca- 
lul, pieri, par'că l-ar fi înghiţit pământul. 

Frumoasa Pământului, care mergea acum călare, şi 
tânărul nostru, mai făcură o bucată de drum, când iată 
că le eşi înainte iepurașul. „Am găsit'şi am mâncat, zise 
el, un ‘cimbru așa de bun, că simt în puteri să duc 
„0 povară cât de grea. Suiţi-vă deci amândoi în spinarea 
mea și puneţi şi căluțul vostru”. 

lepurașul, săltându-se în aer, îi duse iute de tot på- 
nă la poarta palatului, unde se găsea pasărea de aur. A- 
colo, după ce se opri, iar ei se deteră jos din spinarea 
lui, îi zise tânărului: „Știu că îți place Frumoasa Pă- 
mântului, precum mai știu că şi tu îi placi ei. Insă, dacă 
vrei să mo pierzi şi pe urmă să te căsătorești cu dânsa, 
caută ca de rândul acesta să fii mai deştept, decum ai 
fost întâia oară. Du-te, aşa dar, la chioșcul din fundul 
grădinii, fără să fii văzut de cineva dela palat. Ia pasărea 
de aur, fără să o scoţi din colivia cea veche de lemn, iar 
în mâna cealaltă ia colivia de aur. In chipul acesta, pa- 
sărea nu va da niciun țipăt, iar tu nu vei păți nimic”. 

Tânărul făcu întocmai şi, în adevăr, de rândul aces- 
ta, izbuti pe deplin. Insă, după ce eşi din palat şi merse 
la locul unde îl așteptau Frumoasa Pământului și iepu- 
rașul, acesta îi zise: „Şi acum noroc și să auzim de bine!” 

Şi pieri dintr'o dată, făcându-se nevăzut. Dar căluţul 
cumpărat de tânăr vorbi cu graiu omenesc și zise: „Sui- 
De amândoi în spinarea mea, că şi eu merg destul de 
iute”. 

„Incălecară. Adevărat că și căluţul mergea foarte iute, 
deși nu aşa iute ca iepurașul. Oricum, în câteva zile a- 
junseră la cârciuma unde cei doi frați mai mari ai tână- 
rului erau ţinuţi iai de cârciumar, fiindcă făcuseră 
multe datorii. Tânărul le plăti datoriile şi îi luă cu dân- 
şii. Porniră, aşa dar, cu toţii împreună. 

Insă pe drum, cei doi fraţi mai mari, oameni răi la 
suflet, aruncară întrun lac, pe la marginea căruia tre- 
ceau, pe fratele mai mic, iar ei luară pe Frumoasa Pă- 
mântului și pasărea de aur și căluțul năzdrăvan şi mer- 
seră înainte spre casa părintească. 

Din fericire, tânărul, când fu aruncat în lac, izbuti să 
se agaţe de crăcile unui arbore ce crescuse în apă, așa 
că nu se înecă și eşi teafăr la țărm. Acolo îi fu dat să 
za Aaaa din nou pe iepurașul, care îl ajutase aşa de 
muit. 


lepurașul îi zise: „Să știi că frații tăi vor plăti scump 
ticăloşia lor. Deocamdată, eu am să te îmbrac în haine 
țărănești şi am să te schimb la față, ca să arăţi cu un ar- 
gat sărac. Aceasta, pentru ca să nu fii recunoscut. Aşa te 
vei duce la palatul tatălui tău și vei cere să fii tocmit ca 
slugă la grajd. Vei vedea apoi tu însuţi ce mai ai de 
făcut”. 

Tânărul merse la palatul voevodului adică, la palatul 
tatălui său, unde în adevăr nu-l recunoscu nimeni. Voevo- 
dul zăcea mereu bolnav, de oarece nu fusese chip ca pasä-* 
rea de aur să-l atingă cu ciocul. 

La cererea lui, voevodul primi să-l tocmească slugă 
la grajd, însă îi zise: „Să nu te apropii de un căluţ ce au 
adus fiii mei. E mic, dar foarte rău. Muşcă şi loveşte pe 
oricine vrea să-l atingă. 

— Am să încep cu căluţul acesta”, răspunse tânărul 
zâmbind. S 

Căluțul fu scos în curte sub fereastra dela care privea 
voevodul. Când îşi văzu stăpânul, căluțul se făcu mai 
blând decât un miel. Se lăsă să fie pieptănat, ţesălat și 
mângâiat în tot felul. . 

„Mare minune! strigă voevodul dela ferestră. Dar 
cum e cu putință așa ceva? 

— Se poate că pe mine mă cunoaște”, răspunse tână- 
rul zâmbind din nou. | 

Atunci voevodul îi mai zise: „Cei doi fii ai mei au a- 
dus cu dânşii pe Frumoasa Pământului şi pasărea de aur. 
Dar Frumoasa Pământului plânge într'una și nu scoate o 
vorbă, iar pasărea de aur nu e chip să mă atingă cu cic> 
cul, ca să mă fac iarăşi bine de boala de care sufer de a- 
tâta amar de vreme. 

— Se poate să se poarte într'altfel cu mine”, răspunse 
tânărul. 

Şi în adevăr, îndată ce tânărul a intrat în camera în 
care erau ţinute Frumoasa Pământului şi pasărea de aur, 
cea dintâi a dat un strigăt de bucurie şi s'a repezit la tå- 
năr, cu care s'a îmbrățișat. Iar pasărea de aur se porni să 
cânte un cântec dumnezeiesc de frumos. 

Tânărul o scoase din colivie și o duse la voevod, pe 
care îl atinse de câteva ori cu ciocul. lar voevodul se vin- 
decă, făcându-se mai bine şi mai sănătos, de cum fusese 
mai înainte de a se îmbolnăvi. x 

„Cine eşti tu? îl întrebă voevodul. Eşti un om de pe 
pământ sau vreun trimis din cer de Dumnezeu Sfântul? 

— Cheamă, răspunse tânărul, pe Frumoasa Pământu- 
lui, ca să-ţi spună cine sunt, iar eu es pentru câteva mi- 
nute”. 

Frumoasa Pământului povesti voevodului tot ce ştim 
de mai sus. In timpul când ea povestea, tânărul merse în 
camera în care locuia mai înainte de a pleca dela palats 
îşi lepădă straele vechi şi țărănești, se îmbrăcă în hainele 
sale de fiu de voevod, apoi se spălă bine pe față, până ce 
îşi luă din nou vechia sa înfățișare. 

Când intră iarăşi în camera voevodului, acesta îl luă 
în braţe, îl sărută de mai multe ori pe obraji, scăldându-i 
în lacrimi, apoi îi zise: „Tu ești fiul meu adevărat, fiul 
care m'a iubit şi a avut grije de mine. Tu vei fi, aşa dar, 
singurul moștenitor al numelui meu și al întregei mele a- 
veri”. 

Sfârșitul povestei se înţelege lesne. Cei doi frați mai 
mari au fost izgoniți dela palat şi au mers să se tocmească 
slugi la cârciuma, unde așteptau, bând și chefuind, moar- 
tea tatălui lor. 

Tar bunul şi viteazul nostru tânăr a luat în căsătorie 
pe Frumoasa Pământului, ca care a trăit ani mulţi și feri- 
ciți. _ 

ALI BABA 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


SERIA Il 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, £ abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor“ 


Silabe încrucişate 


f Q 
D 


ORIZONTAL: 1) Căsătorită. 5) Notă. 6) Butoiu în care 
se transportă apă. 8) Capitala Olandei. 10) Drug de fer. 
12) Zeul soarelui. 13) Notă muzicală. 14) Umbrelă salva- 
toare. 16) Animal din ţinuturile calde, înrudit cu câinele. 
17) Rudă. 18) Neastâmpărată şi rea „(se zice despre o ia- 
pă). 20) Coloana vertebrală. 22) Interjecţiepentru adormit 
copiii. 23) Abătute din calea dreaptă. 25) Instrument mu- 
zical. 27) Urme rămase, în urma unor grăsimi, pe haine. 
28) Lipsă mare de cele trebuincioase. 30) Nu. 31) Notă 
muzicală. 32) A trece peste. 33) Fără valoare. 34) Zor. 36) 
Notă muzicală. 37) Monument egiptean. 

VERTICAL: 1) Cartier mărginaș, la oraşe. 2) Capitala 
unei țări baltice. 3) Pronume posesiv. 4) Lagăr. 5) Con- 
juncţie. 6) Posesiv. 7) Oraş în România. 11) Se producea 
ecoul. 14) Lăsată în părăsire. 15) Pământ. 16) Locuitoare 
-—de un anumit neam— din Transilvania. 17) Lac în Africa. 
19) Mirodenie ce servă la aromat. 21) Devenise rece (a-e). 
23) Inlesniri de plată. 24) Acoperiş neted, în loc de bal- 
con, 26) Ca la 12 oriz. 27) Boală provenită din cauza măla- 
iului stricat. 29) A grăi ca păsărelele. 30) Poezie epică. 33) 
A boteza. 35) Nu. 36) Prepoziţie. 38) Zeul soarelui. 


IACOB I. LAZ, P.-Olt 
N. B. — Se va pune în fiecare căsuţă, câte o silabă. 


A „Deslegările acestui concurs se primesc la sfârșitul 
unii. 


Poşta jocurilor 


Ileana şi Emil C. Bellu. — Şaradele trimise, lasă de dorit ca 
versificaţie. Mai trimiteţi. 

Dancu Ana. —- Se publică doar „Dublu pătrat”. 

Niculae S. Gheorghe. — Se publică numai „Capitale”, deși nu 
au fost lucrate — complect — în tuş. 

B, şi T. Navon, — Am mai publicat un asemenea joc. 

Ruth. Weid., Şili Leibu. — Mai încercaţi. 

Cet. Cic. Cosmin. — „Cartea de vizită” s'a publicat sub altă 
formă, iar jocul „Vara” e cam slăbuţ. 

Moscovici Avram. — Se publică numai „Triplu pătrat”. 

Iacob S. Lazăr şi Gh. Ung. — Se rețin cuvintele încrucişate. 

Rectificare: A se înlocui în numărul trecut, numai cuvântul 
„vertical” cu orizontal!” și invers. 

lac. 1. Laz. — Jocurile trimise sunt cam slăbuţe. Nu vom pu- 
plica niciodată jocuri grele. Un joc poate fi prezentat într'un chip 
isteţ, şi totuși să fie ușor. 

Const. Sârbu. — Desenul lasă de dorit. Incrucişarea deși e co- 
rectă nu corespunde subiectului. 

N. Wolk. — Reţinem numai şarada. 

M. Hor. Ach. Nars. Liud, Oghin. — Mai încercaţi. 

Dog. Nacht. — Reţinem numai „întrebare”. Aveţi talent la ver- 
suri. In privința asociației vom mai sta de vorbă. 


De vorbă cu cititorii 


ZISSU AL.-Loco. — Moş Nae îți mulţumeşte pentru com- 
plimente, îți urează sănătate şi îți răspunde că i-a spus ne- 
despărțitului său prieten Vasile Stănoiu că ți-au plăcut po- 
veştile scrise de el şi că îl rogi să mai scrie şi altele la fel. 
lar Vasile Stănoiu, care este întotdeauna cu Moş Nae, a 
promis că în curând va începe să scrie o altă serie de po- 
veşti tot aşa de frumoase cum au fost cele ce a publicat în 
„Dimineaţa Copiilor”. 

HAR. WOL.-Loco. — „„Sărmana broască”. Pentru un 
elev de clasa a doua primară, cum ne scrii că ești, vedem 
că ai scris foarte frumos şi regulat. Până ce creşti mai 
mare şi înveţe mai multă carte, mulţumeşte-te să fi dră- 
guţul nostru cititor. Va sosi și pentru d-ta timpul când vei 
fi scriitor. 

S. GER.R.Sărfat. — „Visul lui Nicuşor”. — Schița 
d-tale scrisă, de altfel, cu destulă pricepere, are un de- 
fect: este prea lungă pentru ceeace formează adevăratul 
ei subiect. Intri în amănunte ce puteau lipsi privitoare la 
serbarea aviaţiei, la sborul avioanelor, la atitudinea asis- 
tenţilor etc. Din această cauză, regretăm că nu o putem 
publica. 


DESLEGRRILE JOCURILOR PE. APRILIE Și MAL 
LA SCOALA DREPTUNGHIU SİLABİC 


SCRIITORII NOSTRI 


i ea e 
Stim latu 
A FI TIE i MB] 
3 


malima 


: 
p 
ză 
Bi 


RI 
i SCOALA 
SARADA „n imnan 
Fi PATRIOT 
SARADA SARADA 
„EUROPA. TUI UN 
SAARDA . 
FRAMACIE 


Apear y i PIANO 


HUI | 
(v [R] 
Ba 
IP ei 


T incon. Cozia 


OUL PASCAL 


a|- Ola -] 
APRA SEJ 
EI GUERE 
[mi DoDN] 
BEJ 
EOE 
EE p 

EEE EEE 


[2 
Imi EEZISI ES EEE 


EEE 
> r-] 
[OT] 
RES 


stelaalolei n ca 
5 y Et = 
VISTA DIMINEAȚA COPIILOR. 
AISITIAIZ|T] E. [D|U|C! ride TUTUROR . COLABORATORI 
A u eA Ma oR Si CTITORILOR SÀi SÀR BATOR 
UIR] Pi ficiTE si Dai „SANĂTATE în 
viit 
n aiieos j Lazit 
a puri GEOGRA 


R| 
E] 
[3] 
D 


Ca 
H 
H 
T] [i 
i 
[i 
Li 


au on < 
[zi] 


Fotografiile 


Adriana Bucătara 
clasa Il-a 
Şcoala de fete No. 1 
Comuna Năduşita, jud. Soroca 


Janola Căciulescu 
clasa III-a primară 
Şcoala C. Romanescu, 
Bucureşti 


Rodica Hotimann 
clasa Il-a primară 
Scala C. Romanescu No. 3 

București 


Crişan D. Cantea 

clasa I-a primară 

Şcoala I. Heliade Rădulescu 
Bucureşti 


Sarah Adler 
clasa I-a B. 
Scoala Israelită Română 
Botoşani 


> DusstnS asa 


| Bibliote verității is 


Zoe Jarosewskaya Adolf Grill 
Şcoala Lucaci clasa IV pri- Clasa Il-a B. 
mară, Bucureşti Liceul Matei Basarab 
Bucuresti 


Eugenia Zarafu 
clasa I-a primară 
Şcoala Golescu, Bucureşti 


Mand Moerdler 
clasa I-a primară 
Şcoala Ştirbey Doamna 
Bucureşti 


Dorina Rappaport 
clasa III-a primară 
Şcoala No. 3 C. Romanescu 
București 


Elise Davidson 
clasa III-a primară 
Şcoala Instrucţiunea Goldfarb 

Bucureşti 


Cornelia Davidson 
clasa I-a primară 
Şcoala Aug. Laurian 
București 


to 


Tărărăscu H. Mircea 
clasa I-a primară 


Evutza Lehrer 
clasa II-a primară 
Şcoala de aplicații „Mihai 
Sturza”, Iaşi 


Lepădatu S. Victoria 
clasa II-a 
Şcoala primară de fete „Man- 
gâru”, Bucureşti 


Sternbaum Isabella 
clasa I-a 


Şcoala Silvestru, Bucureşti 


Şcoala primară de fete 
„Progresul Culturei” Bucureşti 


Felicia Lasl6 
clasa II-a primară ʻ 
Scoala No. 43, Bucureşti 


Taler Erna 
clasa I-a primară 
scoala de fete No. 1, Babadag 


Lilica şi Gicu Licurici 
cl. I-a şi cl. III-a primară 
Şcoala No. 4 Poiana Mare, Dol; 


Lenuja Popazu- 
clasa III-a 


Şcoala primară Mixtă Nicolina 
Iaşi 


16 C 
FE LUNA 1ULIESERIAIII 


an 


| 


Preţul 5 lei 
PTAS e S 


De toate și 


„In închisorile turcești“ 


Acum vreo 13 ani, adică într'o vreme, când n'apărea 


“Încă „Dimineaţa Copiilor” şi când directorului acestei re- 


viste nu i se spunea încă Moș Nae, a apărut cartea cu titlul 
„In închisorile turceşti”. 

In această carte, autorul ei, care este tot Moș Nae, dar 
pe atunci semna numai cu vechiul și adevăratul său nu- 
me de N. Batzaria, papap pățaniile sale în zilele în ca- 
re a stat în închisorile din Macedonia turcească, fără să fi 
avut nici o vină. ; 

De sigur că în anul în care a apărut cartea, cei mai 
mulți din cititorii de astăzi ai revistei „Dimineața Copii- 
lor” nici nu erau născuți, aşa că ei mau avut cum să afle 
despre această carte, care este epuizată de câțiva ani. 

Insă, Moş Nae a crezut că o parte din cuprinsul ei ar 
putea interesa pe cititori, cu atât mai mult, cu cât se po- 
vestesc lucruri adevărate. De aceea, acum când sa termi- 
nat povestirea „Martinică şi Puky”, în locul ei se vor pu- 
blica unele capitole din lucrarea „In închisorile turceşti”. 
Inceputul se face cu capitolul al II-lea. 


Câteva _explicaţiuni 

Lucrarea „In închisorile turceşti” a fost scrisă, ca să 
fie citită mai ales de persoanele mari sau de tineri, care 
au câteva clase de liceu. De aceea, într'insa se găsesc cu- 
vinte ceva mai grele, cuvinte pe care Moş Nae nu le. între- 
buinţează, atunci când scrie pentru copii. Totuşi, crede 
că şi aceste cuvinte vor fi înţelese uşor de către cititori. 

nevoe, cititorii mai micuţi ar putea întreba pe o su- 
rioară, pe un frate mai mare sau pe părinţii lor despre în- 
semnarea unor cuvinte al căror înţeles nu le este bine cu- 
noscut. 


Aci, dăm explicaţiile ce urmează. Cuvântul Alah, pe 
care cititorii îl vor întâlni în capitolele din „Inchisorile 
turcești”, înseamnă Dumnezeu. Arabii şi după ei, Turcii 
lui Dumnezeu îi spun Alah. 

Sultan este un cuvânt, care are aproape aceiași în- 
semnare ca impărat. Se ştie însă că astăzi Turcia nu mai 
are Sultan, iindcă nu mai este o împărăție, adică un stat 
monarhic, ci o republică. lar o republică, precum se ştie, 
are, în loc de rege sau împărat, un președinte. i 
tele Republicii Turcești este vestitul Gazi Mustafa Kemal 
Pașa. 

Insă, în vremea când se întâmplă cele povestite în 
„Inchisorile turceşti”. Turcia era o împărăție, așa că avea 
în fruntea ei un Sultan, iar Macedonia făcea parte di 
împărăţia turcească. 

Turci au pierdut Macedonia în anul 1913, în urma răz- 
boaielor balcanice. 


DIMINEAȚA 


C O P ErFrLCOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi “tineret 


16 PAGIN) 


e 3. E] 


FEDACTIA ŞI 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TEREE ORR 


amestecate 


Poveşti mari scrise de cei mici 


Ni se trimit deseori la redacție, cu scop de a fi publi- 
cate, poveşti mari, adică lungi, scrise însă de cititori mi- 
cuți, adică de cititori, care sunt încă în clasele primare. 

In interesul lor, le spunem acestor prieteni, care sunt 
așa de' grăbiţi să ajungă scriitori, că, precum spuneuo zi- 
cătoare populară, graba strică treaba. 

Le mai spunem, așa cum, de altfel, am spus de nenu- 
mărate ori, că a povesti este un meșteșug greu, este un 
dar, care nu se poate desvolta decât cu vârsta, cu expe- 
riența și cultura. Cei prea tineri nu știu încă să povesteas- 
că. Nu ştiu, pentrucă încă mau avut când să înveţe, nici 
limba ce se potriveşte pentru poveştile populare şi nici 
forma în care trebue îmbrăcată o poveste. Povestitorii 
buni sunt, în genere, oameni mai în vârstă, oameni care 
au o cultură, au obișnuința scrisului și mai au și darul de 
a povesti. 

De aceea, micuţii şi drăguţii noştri cititori să nu 
grăbească a scrie povești lungi, ci mai de grabă să se mul- 
țumească a fi bunii noștri cititori. . 


Tot despre fotografii 


Reamintim că fotografiile elevilor premiaţi nu se pri- 
mesc spre publicare decât cel mai târziu până în ziua de 
15 August viitor. Nu putem publica tot anul astfel de fo- 
tografii. 

Al doilea. Reamintim că este de prisos să ni se scrie și 
să se pună stăruinţe pentru publicarea unei fotografii mai 
înainte de a-i veni rândul. Fotografiile se publică în ordi- 
nea în care sunt primite la redacţie. Peste această regulă 
nu se trece. Nedreptăţi și favoruri nu putem face, nu este 
permis să facem. Toţi cititorii noștri, indiferent că sunt 
copii de părinţi bogaţi ori săraci, sau copii de prieteni sau 
necunoscuţi, ne sunt deopptrivă de dragi. Intre ei nu facem 
nici o deosebire. 

Al treilea. Spunem încă odată că fotografiile celor 
care au luat premiul al doilea, vor fi publcate, după ce se 
va termina cu publicarea fotografiilor elevelor şi elevilor, 
care au luat premiul I-iu. 


RD II SD 55 USE TNI E ZE IEEE Pine DI RUDA OS aia E 


Haplea ne scrie: 
„Cei ce mă iubesc, Pn 
Noua-mi carte o citesc 
lar cine nu mă citeşte, 
E semn că nu mă iubeşte 


PREŢUL ABONAMENJULUI 


Pe un an . . . . Lei 200 
Pe şase luni . . . - „ 1oo 
Pe trei luni . . . - ss So 


ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


E e 


ANUL 11 25 Iulie 1934 — Nr. 546 


MR DIMINEATA EA 
WI COPILiLoB) 
AR REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Ve 


; TAN 200 LEI JUN EXEMPLAR 5 LEI le 
ARONAMENTE. 6 LUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 3 

REPRODUCEREA BUCĂŢILOR : 7 MANUSCRISELE NEPUBLICATE 

ESTE STRICT INTERZISĂ Director : N. BATZARI NU SE INAPOIAZĂ 


LEGENDE 


fost odată, pe când pământul nu era locuit de 
oameni, o împărăție mare şi frumoasă, împă- 
răţia uriaşilor. Aceasta se afla dincolo de nouri 
şi toţi supușii ei locuiau în palatele de cristal 
ale cerului. Împăratul acestei fericite ţări avea 
o fată minunat de frumoasă. Dar ea lâncezea și era tristă, 
că nu putea să se ducă pe pământ. Nu-i mai plăcea în pa- 
latul de nouri şi voia să vadă şi alte ţinuturi. Tatăl ei însă 
nu-i da voie şi ca s'o înveselească, îi dărui o minge de aur 
mare şi grea, ce sclipea așa de tare, încât numai ea se pu- 
tea juca fără să fie orbită. 

Intr'adevăr, domniţa aceea îşi uită năzuinţele şi se ju- 
ca toată ziua, sglobie. Odată, însă, privind printr'o deschi- 
zătură a cerului, zări de departe pământul. De atunci iar 
nu mai avu pace cu gândul mereu la sfera învăluită de 
mister ce i-se părea așa de atrăgătoare. Intr'o noapte ea 
se furişe la porţile cerului, le deschise în grabă și se avântă 
spre pământ. Ce trist i-se păru însă de aproape! Nici pomi, 
nici flori, nici fiinţe. 

Sus în palat împăratul își dădu repede seama de lipsa 
fiicei sale și uitându-se cu ochianul, o văzu cum se juca ia- 
răşi cu mingea de aur. Infuriat, se cobori şi ca s'o pedep- 
sească, îi luă mingea și o isbi de norii cerului. Aceasta se 
sparse în mii de stropi de aur ce se împrăştiară pe toată 
bolta: erau stelele şi la mijloc un bulgăre mai mare, luna. 

Impăratul își dojeni fiica: „Pentrucă ai fost neascultă- 
toare, te urgisesc să rămâi pe pământ”. El îşi luă sborul 
spre împărăţia nourilor şi lăsă pe domniţa singură să-și 
plângă nenorocirea. 

Lacrimile ei se prefăceau în isvoare, apoi în râuri ce 
se prelingeau pe pământul uscat. Tatăl ei își mai domoli 
mânia şi veni să spue domniţei că dacă va aduna stele și 
luna într'un singur bulgăre, o va lua din nou în cer. 

De atunci domniţa lucrează mereu, culegând în tot tim- 
pul nopţii stelele și luna, iar dimineaţa ea făurește un soare 
înare: mingea cu care se juca înainte. Il ridică pe cer în sus 
tot mai sus, până când ajunge la mijlocul clopotului azu- 
riu. Dar acolo mingea totdeauna lunecă în jos şi lovindu-se 
de pământ, se desface iar în stele și luceferi. 

Iar fata cea frumoasă adună mereu noaptea fărâmele 

aur ce se aprind şi se sting, rând pe rând... 


SANDA KARAMAN-ZAHARESCU 


qomen 


„La fåântană” 


vr Find e 


Doctorul Mititelu 


Roman englez 
ce 2 


icul animalelor 


Traducere de N. Batzaria 


7) Vestitul pod viu de maimuțe 


iciodată regina Ermintruda nu-l văzuse pe soțul 

său așa de înfricoșat cum era în noaptea aceea. 

Scrâşnea dinţii, parcă ar fi fost apucat de tur- 

bare. Le striga tuturor că sunt nebuni. Asvârli 

cu peria de dinţi în pisica dela palat. Alergă 
peste tot, îmbrăcat numai în cămașe de noapte, sculă din 
somn toată armata și o trimise în pădure, ca să urmărea- 
scă și să prindă pe doctorul Mititelu. 

După aceea, porunci şi servitorilor dela palat să 
meargă și ei, porunci la fel și bucătarilor şi grădinarilor 
săi şi bărbierului său şi profesorului prințului Bumpo. Ba 
şi pe regina, care se întorsese foarte obosită dela bal, 
mai ales că dansase încălțată în pantofi ce o strângeau, a 
trimis-o să fie de ajutor soldaţiolr în urmărirea doctorului 
Mititelu. 

In toată vremea aceasta, doctorul şi animalele sale 
străbăteau, alergând cât puteau mai mult, pădurea și se 
îndreptau spre „Tara maimutelor”. 

Insă porcul Gub-Gub, cu picioarele sale scurte, obosi- 
se repede. 

Văzând aceasta, doctorul l-a luat în spinare, ceeace 
i-a făcut o mare greutate, fiindcă mai era împovărat şi cu 
o parte din bagaje. 

Infuriatul rege din Jolijinki credea că soldaţii săi au 
să găsească și au să prindă lesne pe doctor şi pe animale, de 
oarece doctorul se găsea într'o ţară străină, aşa că n'avea 
cum să şti drumul. Insă regele se înșelase, fiindcă maimu- 
ta Ci-Ci cunoștea toate drumurile şi cărările prin pădure, 
ba chiar mai bine decât soldații regelui. 

Şi aşa maimuța Ci-Ci a condus pe doctor şi pe anima- 
lele doctorului în partea cea mai deasă din pădure — un 
loc unde până atunci nu călcase nici un picior de om — 
şi i-a ascuns în scorbura mare a unui arbore ce crescuse 
printre stânci înalte. 

„Am face mult mai bine să stăm și să așteptăm aicea, 
zise Ci-Ci, până ce soldaţii regelui au să se întoarcă, 
mergând să se culce din nou. După aceea, putem merge 
în Ţara maimuţelor”. 

Şi aşa, au stat în scorbură toată noaptea. De acolo, au- 
zeau destul de des pe soldaţi cum alergau și căutau, răs- 
colind și străbătând pădurea în toate părţile şi cum stă- 
teau de vorbă între dânșii. Insă doctorul Mititelu și ani- 
malele erau în siguranţă şi la adăpost, de oarece nimeni 
nu ştia despre ascunzătoarea din scorbură — nici chiar ce- 
lelalte maimuțe, afară de Ci-Ci. 

In sfârșit, la ora când lumina zilei a început să stră- 
bată printre frunzele dese ale arborilor, au auzit că regina 
Ermintruda spunea soldaţilor cu o voce foarte obosită că 
degeaba caută și se ostenesc și că ar face mai bine să se 
întoarcă și să se culce din nou. 

Indată ce soldaţii au pornit să se întoarcă, doctorul 
Mititelu și animalele sale au eşit din scorbură şi, călăuziţi 
de maimuța Ci-Ci, au luat drumul, care ducea în Țara 
maimuţelor. 

Drumul acesta era un drum lung. Doctorul şi anima- 
lele oboseau foarte des — mai cu seamă porcul Gub-Gub. 
Când se pornea să ţipe, îi dedeau lapte de nuci de cocos, 
care lui Gub-Gub îi plăcea nespus de mult. 

Aveau cu toţii din belşug de mâncat și de băut, de 
oarece Polinesia și Ci-Ci cunoșteau bine toate felurile de 
fructe şi verdeţuri ce creșteau în pădure, ca smochine 
curmale, alune, ghimber și altele. Și mai ştiau în ce loc 
anume pot fi găsite. 


De câteva ori pe zi făceau limonadă cu zeama de porto- 
cale sălbatice, îndulcită cu miere, pe care o luau dela fa- 
gurii făcuţi de albine în scorburile arborilor. Partea fru- 
moasă era că, orice ar fi cerut, Polinesia şi Ci-Ci găseau 
aproape totdeauna dacă nu la fel, dar, oricum ceva care 
să semene. Ba i-au făcut doctorului rost şi de niște tutun în 
ziua în care doctorul Mititelu, isprăvind tututnul ce luase 
de acasă, avea poftă de fumat. 

Noaptea dormeau în corturi făcute din frunze de 
curmali și se culcau în aşternuturi groase şi moi de iarbă 
uscată. După o bucată de timp, s'au obişnuit foarte bine 
să călătorească în felul acesta. Nu se mai simțeau obosiţi, 
ci dimpotrivă, se bucurau că au parte de asemenea viaţă. 

Insă simțeau o mulțumire și mai mare, când se lăsa 
noaptea, iar ei se opreau pentru somn și odihnă. In 
fiecare seară, doctorul Mititelu avea obiceiul să facă pu- 
ţin foc de vreascuri, şi după ce luau cu toţii masa, se aşe- 
zau în forma de cerc şi ascultau pe Polinesia cântând cân- 
tece despre mare sau pe maimuța Ci-Ci spunând povești 
din jungla Africei. 

Multe din poveştile spuse de Ci-Ci erau foarte intere- 
sante. In adevăr, cu toate că maimuţele n'aveau cărți de 
istorie, mai înainte ca doctorul Mititelu să fi scris pentru 
ele și în limba lor, maimuţele însă țineau minte tot ce se 
întâmplase dela începutul lumei. Aceasta pentrucă, de 
când există maimuțe, părinţii povesteau copiilor, și așa 
treceau din tată în fiu. 

Şi aşa, Ci-Ci spunea povești, pe care le știa dela buni- 
că-sa. Erau poveşti de demult, de foarte de mult, poveşti 
de mai înainte de Noe şi de Potop, din vremea când oamenii 
mergeau îmbrăcaţi în piei de animale, locuiau în peșterile 
stâncilor şi mâncau carne crudă, de oarece nu ştiau ce 
este gătitul, fiindcă nu văzuseră nici odată foc. 

Ci-Ci povestea despre mamuţii mari, nişte dihănii nes- 
pus de mari, mai povestea despre șerpii uriași, lungi cât 
un tren, care cutreerau munții în acele vremuri îndepăr- 
tate și ajungeau să muşte pe cei ce treceau pe jos, stând 
doar cătăraţi în vârful arborilor. Deseori, ascultau cu to- 
ţii prin pădure, strângeau vreascuri și apindeau alt foc. 

Insă, când soldaţii regelui din Joliginki s'a întors şi 
au spus să mau putut să-l găsească pe doctorul Mititelu, 
regele, supărat, i-a trimis din nou îndărăt, poruncindu-le 
<ă stea în pădure până ce găsesc și prind pe doctor. 


at 


(VIOI 


Şi așa în vremea în care doctorul Mititelu şi animalele 
sale mergeau spre Ţara maimuţelor, crezând că acum sunt 
cu desăvârșire în siguranţă, ei erau urmăriţi de soldaţii 
regelui. 

Dacă maimuța Ci-Ci ar fi prins de veste, ea ar fi pu- 
tut să ascundă din nou pe doctor și pe celelalte animale. 
Insă Ci-Ci nu ştia și nu bănuia nimic. 

Intr'una din zile, Ci-Ci se căţărase în vârful unei stânci 
înalte, de unde putea să privească peste creştetele arbori- 
lor. Când s'a dat jos, a spus că acum sunt aproape de 
tot de Țara maimuţelor și că în curând au să fie acolo. 

In seara aceleiași zile, au văzut pe un văr al maimu- 
ței Ci-Ci şi pe alte câteva maimuțe, care nu căzuseră încă 
bolnave, stând în nişte arbori dela marginea unei mlaștini, 
de unde priveau şi așteptau să sosească doctorul Mititelu. 
Iar când au văzut că vestitul doctor a şi venit cu adevărat, 
maimuţele acestea de bucurie, au început să ţipe, să 
urle, să sară din cracă în cracă şi să pună în mișcare frun- 
zele arborilor. După aceea, sărind din arbori, i-au urat 
„bun sosit” doctorului Mititelu. 

Au mai făcut ceva. Vrând să-i mai ușureze pe mu- 
safiri, au luat ele să care toate bagajele. Ba o maimuţă 
mai mare a luat în cârcă pe Gub-Gub, care obosise din 
nou. Alte două maimuțe au pornit înainte, alergând cât 
le ţineau picioarele, ca să dea maimuţelor bolnave de 
veste, că, în sfârşit, a sosit marele şi mult așteptatul doc- 
tor. 

Insă soldaţii regelui, care urmăreau pe doctorul Miti- 
telu, au auzit strigătele de bucurie ale maimuţelor. Așa 
au putut să știe până la urmă unde este doctorul și s'au 
pornit cu mare grabă, ca să-l prindă. 

Maimuţa cea mare, ce ducea în cârcă pe porcul Gub- 
Gub, mergea în urmă şi mai încet. Mergând așa l-a văzu! pe 
căpitanul soldaţilor, strecurându-se priziire arborii pădu- 
rei. Atunci ea a dat fuga la doctor şi i-a spus să alerge 
mai iute. 

Sau pornit să alerge cu toţii așa de iute, cum maler- 
gaseră nici o dată în viaţa lor. Dar şi soldaţii, care îi ur- 
mărea, au început să alerge tot așa de iute — ba chiar 
căpitanul alerga mai iute decât toți. 

Insă doctorul Mititelu, împiedecându-se de cufărul în 
care își ținea doctoriile și sculele, a alunecat şi a căzut în 
~ noroiu, iar căpitanul crezu că acum nu-i scapă şi că îl 
prinde la sigur. 

Dar căpitanul acesta avea urechi foarte lungi, cu toate 
că părul îi era foarte scurt. Așa că, în momentul când sări, 
ca să pună mâna pe doctor, una din urechile sale i se 
prinse zdravăn în craca unui arbore. Toţi soldaţii s'au 
oprit să-l ajute şi să-i scoată urechia din craca arborelui. 

In vremea aceasta, doctorul Mititelu s'a ridicat singur 
de jos şi din nou au pornit cu toţii la drum, alergând, a- 
lergând mereu. 

„Iar maimuța Ci-Ci îi îndemna, zicându-le: „Curaj! 
Țineţi-vă bine, că nu mai avem mult!” 

___ Insă mai înainte de a intra în Țara maimuţelor, au 
ajuns la o prăpastie stâncoasă, fn josul căreia curgea un 
râu. Acolo era graniţa regatului Jolijinki, iar Țara maimu- 
telor era în partea cealaltă a râului. 

Câinele Jip, privind în jos, în prăpastie, zise: „Aoleu! 


Cum.o să trecem în partea cealaltă? 

— Vai de mine și de mine! se tângui la rându- Gub- 
Gub. Soldaţii regelui sunt aproape de tot. Priviţi î! Tare 
mi-e teamă să nu ne prindă și să ne-aducă din nou la în- 
chisoare!” Şi se porni să plângă. : 

Insă maimuța, care îl ducea în cârcă, îl puse jos pe 
Gub-Gub, apoi strigă celorlalte maimuțe: „Copii, un pod! 
Numai decât un pod! Intr'un minut trebue să fie gata! Sol- 
daţii au scos urechia căpitanului din craca de arbore, iar . 
căpitanul vine acum ca o fiară sălbatică. Un pod, un pod!” 

Doctorul Mititelu se mira și nu înţelegea ce fel de pod 
au să facă maimuţele, cum au să-l facă ~i privea de jur 
împrejur, ca să vadă nu cumva au ascunse undeva ceva 
scânduri. 

Dar când se uită din nou la stânca de graniţă, rămase 
uimit cu desăvârșire. Văzu că deasupra prăpăstiei atârna 
un pod, că podul era gata făcut, ca să se poată trece peste 
el și că podul acesta era făcut din maimuțe vii! In adevăr, 
pe când el era întors cu spatele la prăpastie, maimuţele, cu 
iuţeala fulgerului, s'au prefăcut ele însele în pod, ţinân- 
du-se de mâini și de picioare. 

Maimuţa cea mare îi strigă doctorului: „Treci peste 
pod! Treceţi cu toţii, dar grăbiţi-vă!” Ă 

Gub-Gub o cam băgase pe mânecă, fiindu-i frică să 
treacă peste o punte așa de îngustă, deasupra unei pră- 
păstii şi la o înălțime de unde îţi venea ameţeală. Totuși, 
trecu şi el teafăr în partea cealaltă — şi la fel trecură şi 
celelate animale. ; 

Cel din urmă trecu doctorul Mititelu. Şi tocmai în 
clipa în care puse piciorul în partea cealaltă, soldaţii re- 
gelui veniră alergând la marginea prăpăstiei. = 

Văzând: că doctorul le scăpase, se izbiră cu pumnii 
în cap şi urlară de furie. Insă doctorul și animalele sale 
erau acum în siguranţă în Țara maimuţelor, iar podul viu 
de maimuțe a fost, de asemenea, tras în partea cealaltă. 

Atunci, ‘maimuța Ci-Ci se întoarse spre doctor și 


zise: ; 
„Mulți descoperitori mari de ţări și oameni învățați 
cu bărbi lungi şi cărunte au stat la pândă săptămâni în- 
tregi, fiind ascunși în junglă și așteptând să vadă vestitul 
pod de maimuțe. Insă noi niciodată n'am dat vreunui om 
alb voe să vadă podul nostru. Domniata eşti cel dintâiu 
om alb care îl vezi”. i 
Faptul acesta făcu doctorului 
plăcere. 


Mititelu o  nespusă 


(Va urma) 


In N-rul viitor: „ANIMALELE CA INGRIJITOARE ȘI 
SURORI DE CARITATE”. 


Noua carte „NOUILE PAŢANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mai hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărţi sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 
toată frumuseţea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la librării. 


mea 


Tradarea lui gilă 


oftim să mai ai încredere în prieteni şi în ju- 

rămintele lor! Ştiţi din ceeace povestisem -săp- 

tămâna trecută ce mi sa întâmplat cu Blegilă, 

notarul dela Hăpleşti și om despre care credeam 

că îmi este prieten. Ştiţi că l-am primit acasă 
la mine, l-am ospătat și l-am găzduit, i-am promis că voi 
merge şi eu la Blegeşti şi că voi da o mână de ajutor, 
ca să poată lua în căsătorie pe domnișoara Pătlăgică, ne- 
poata coanei Frosa. i 

Pentru toate aceste servicii, ce-i cerusem eu în schimb? 
Să nu-spună nici coanei Frosa, nici lui Haplea, nici altui 
cuiva, că nu mi-a ars casa. Blegilă a jurat, spunând „să 
se facă așa, care o scoate o vorbă!” Şi — ce prieten fals 
şi ce om rerecunoscător! — nu sa ţinut de cuvânt. Ma 
trădat şi ma făcut de râs la toți prietenii și cunoscuțţii 
dela Hăpleşti. 

Dacă mă întrebaţi de unde ştiu aceasta, vă dovedesc 
numai decât. Fac dovada, publicând cele două scrisori 
ce am primit dela Hăpleşti două zile după plecarea de aci 
a lui Blegilă. 

Cum lesne 'se înțelege, una e dela coana Frosa, iar a 
Sotie este dela Haplea. lată, mai întâiu, ce-mi scrie coana 

rosa. | 


„Moş Nae, Moș Nae! 

„Care va să zică, de ăștia mi-ai fost! M'aş fi aşteptat 
eu la multe, dar la asta nu. Să ne spui că ţi-a ars casa 
până în temelie, să ne scrii că ai rămas pe drumuri, de 
m'ai făcut să plâng trei zile și trei nopţi şi să nu mănâne 
decât de patru ori pe zi, că slăbisem și mă prăpădisem 
rău de tot, că îmi zicea Madam Tănase: „Coană Froso, 
coană Froso, gândește-te la tinerețele tale și la frumuse- 
tea ta și nu te prăpădi aşa cu firea!” 

„Când colo, a venit drăguțul Blegilă şi mi-a spus că 
Li râs de noi și că nu ţi sa aprins m un coș dela 

. Ruşine, zău de trei ori ruşine! Şi pentru ce ai făcut 
minciuna acceasta? lată, eu una, cât sunt de inteligeantă şi 
tot nu pot să pricep. 

„Ştii ce îţi trebue după minciuna aceasta? Să nu-ţi 
mai scriu şi să nu-ți mai vorbesc. Ba chiar meriţi o pe- 
deapsă și mai mare și mai grea. Meriţi pedeapsa să-mi 
schimb gândul și să nu mai viu la Bucureşti, ca să stau la 
tine toată viaţa și să te îngrijesc ca pe un frate mai mare. 

„Insă, ce să fac, dacă pe mine mama m'a făcut atâta 


să ştii că ai să o păţeşti rău de tot, dacă te mai prind 
u o minciună. Ştii ce ai să păţeşti? Iți spun de acuma, 
nu zici că mai știut. 
„Dacă te:mai prind cu o minciună, să ştii, Moș Nae, 
şi sare nu mai mâncăm împreună. Să ştii că 
ma sorti pe Se gi i ara aaa tă la 
eles? Nu mai viu niciodată la Bucureşti! 
u 
Par'că te văd cum vii fuga la mine, cum îmi cazi în ge- 
şi cum mă rogi cu lacrimile în ochi: „lartă-mă, 
i bună și mă iartă, că altă dată am să 
fiu emabil și n'am să-ţi mai spun nici o minciună!” 


şi ne-am făcut i prieteni buni, așa cum eram și mai 
i un ceas bun! 


„Despre partea asta, nu este între noi nici o neînțe- 


Aţi văzut ce bucurie (?!) mare mă așteaptă din par- 
tea coanei Frosa. Acum să ne vedem ce ne scrie şi prie- 
tenul Haplea. , 

__„Ştii, Moş Nae, — își începe Haplea scrisoarea — că 
ești dat dracului? La ce te-ai gândit, ca să te scapi de noi 
şi să nu te călcăm la București! Să spui că ţi-a ars casa şi 
că nu mai ai unde sta! 

„Când tâmpitul și nesuferitul ăsta de Blegilă îi po- 
vestea Frosei mele, fiindcă eu nici nu-l ascult, că a fost 
la tine acasă, că ţi-a văzut casa întreagă și neatinsă, mie 
mai întâiu nici nu-mi venea să cred. Imi închipuiam că 
minte el, păcătosul, ca să pună între noi intrigi şi zizanii. 

„De aceea, ca să mă încredințez mai bine, am mers 
şi l-ăm întrebat pe Trişcă Spânu, directorul poştei şi te- 
legrafului de la Hăpleşti. L-am întrebat ce-i cu telegrama 
ce ai primit, pe când erai la noi, la masă. lar Trişcă mi-a 
spus că a fost o glumă și o născocire. 

„Crezi că m'am supărat, când am ştiut aceasta? Câ- 
tuși de puţin! Din potrivă, mi-a plăcut, mi-a plăcut foarte 
mult. Mi-am zis singur: Sunt şi eu deștept, dar şi de rân- 
dul. ăsta Moş Nae a fost mai deştept decât mine. Apoi, 
m'am bucurat, aflând că nu ţi-a ars casa, fiindcă nu e vreo 


“hăcere să rămâi pe drumuri şi numai cu hainele de pe 


„Insă, îţi dau un sfat: să nu mai umbli cu minciuni, 
că nu te mai crede nimeni. Eu unul nu te mai cred, chiar 
dacă ţi-ar arde casa cu adevărat. 

„Dar mă grăbesc să-ți dau o veste, despre care știu 
că o să-ți facă mare bucurie. Ştii ce veste? Până mai 
deunăzi, eram hotărât să viu la tine şi să nu stau decât 
cel puţin șase luni de zile. Acum însă văd că trebue să 
stau mai mult, ca să ne bucurăm și mai bine că... ţi 
scăpat casa dela foc. De aceea, îţi scriu că am să viu și că 
am să stau cel puţin un an de zile. 


„Îți mai scriu că nu e nevoe să mergi în toate zilele 
la gară și să mă aștepți, fiindcă știu eu drumul dela gară 
până acasă la tine 


O elevă silitoare 


“a 
1 E 
= 
= 
Di 
a. 
a 
3/ 
j 
S 
d 


i câinele a fost om, Şi încă ce om? Om tare 
2 afurisit. Era pândar pe o vale, îi zicea „Valea 
N lui Câine”, după numele lui. O păzea straşnic. 
Ziua, ca ziua, mai da şi el geană de geană, la 
umbră, când era zăduful prea mare. Dar noap- 
ica. ferit-a Sfântulețul s'ațipească el o clipă. Bătea câm- 
purile, cerceta dumbrăvile, se aținea la drumuri. Cât era 
hotarul satului şi pământul larg al câmpului, nu rămânea 
păşitură necutreerată. Şi nu scăpa aimeni de cicălelile lui: 

„Unde mergi? — De unde vii? — Ce cauţi noaptea 
pe luncă, pe deal?” 

Se ţinea scai după om, trăncănea în urma lui, îl ju- 
deca, îl mustra, îl zburăturea adesea ori, îi mai ciupea 
câte odată şi nu rar îl cotonogea. 

Acu era pe vremea, când umbla pe pământ Ziditorul 
Lumii, cu mâna lui dreaptă, Paznicul Cerului. Cerceta 
făptura Lui, să vadă cum se poartă ea, de-i ține poruncile 
ori de se abate dela ele, de le calcă? 

Şi, de umblet mult ce umblau, de multe ori picau de 
trudă şi erau dornici să găsească un pic de hodină. 

Intr'o seară târziu au nemerit Ei şi 'n „Valea lu’ 
Câine”. El i-a fost simțit numai decât, că avea un miros 
grozav. li aduce vântul în nări dela depărtări mari mirosul 
de om şi de dobitoace stricătoare. Şi într'o fugă, că fugea 
îndrăcit, a fost lângă Ei: 

— Cine sunteţi voi? 

— Oameni buni! 

— Auzi vorbă? Oameni buni noaptea pe câmp? Cui 
spuneţi asta? 

— Adică ce, n'ai mai văzut una ca asta? 

— Văzut pe dracu’? 

— Numa” pe el. pe altcineva nu? 


— Vezi bine că nu! Pe Dumnezău știu doară că nu' 


l-am văzut şi nu l-oiu vedea! 


7 


— Da’ de ce nu? 

— Că El nu sa tocmit cu pământul, să-l cutreere, 
să bată drumeagurile și cărăruile lui. Are el alte lucruri 
mai bune de făcut! Asta e treaba necuratului și a slugilor 
lui. Să umble pe 'ntunerec, tot pe furiș, să fure, să prade! 

— Şi nu cumva ne-i fi bănuit şi pe noi ca fini ale lui? 

— Ba bine că nu! Ia să veniţi cu mine! 

— Unde? 

— La jitărie! Şi de aci la sfatul satului. Să vedem ce 
şi cum? 

— Dar noi avem alt drum! 

— Aşa? Lăsaţi-l pe alt'dată. Acu să faceţi ce zic eu! 

Şi-i ia după urmă. Sânţii drumeţi, trudiţi cum erau, 
mergeau greoiu, pășeau silnic, abia de se târau. Şi el îi 
îndemna mereu cu bâta, îi atingea la picioare, să le iu- 
țească, îi lovea peste mijloc, îi dojenea mereu. 

— Măi, că rea făptură mai e şi jigania asta de om! 
vorbi sân Petru. 

— Rea, Sânte! E nevoeie şi de aşa ceva pe lume. Să-l 
lăsăm în voia lui. Să fie așa toată viața şi neam de nea- 
mul lui. 

Şi l-a făcut dobitoc cu patru picioare, păros, lătrând 
foc şi mușcând nevoie mare. 

l-a urmărit el aşa mult şi bine, până i-a scos din ho- 
tarul satului, nedându-le pace o clipă. 

> Prea sântele feţe mau avut încotro, au tot fugit, s'au 
ferit şi sau apărat de el într'una. 

Ş'aşa a rămas el câine, iute la pas, rău la gură și 
tăios la colț. Şi aşa o sta să fie, cât o dura lumea şi pă- 
mântul. Mai cearcă ei oamenii să-l înblânzească, dar gea- 
ba, a lui asta e, să fie ce a fost şi cum a fost când l-a lăsat 
El A Tot Puternicul, să fie: câine, nu om. 


MIHAIL LUNGIANU 


ATAN 


Nicolae lorga 


n ziua de Duminică, 15 Iulie, a avut loc la Vă- 
lenii de Munte, orășel din judeţul Prahova, con- 
gresul anual al Ligii Culturale şi deschiderea 
cursurilor Universităţii Populare N. Iorga. 
Președinte al Ligii Culturale este d. profe- 
sor N. lorga, despre care se ştie că este cel mai mare învă- 
țat din ţara noastră şi din multe alte ţări. Este un istoric, 
cum cu greu se găsesc în orişi care ţară, fie ea cât de în- 
naintată în cultură, precum mai este un scriitor literar, 
autor dramatic, ziarist de talent neîntrecut, etc., etc. Să 
nu se mire cititorii noștri, dacă le spunem că d. profesor 
N. Iorga a scris și a publicat până acum aproape 2000 (ci- 
tește: două mii) de volume. Şi d-sa este încă foarte depar- 
te de a se opri cu scrisul, 

Cât despre „Universitatea Populară N. Iorga”, această 
Universitate a fost înființată de d-sa — cu cheltuiala d-sale 
şi cu munca d-sale — acum 25 de ani. De atunci şi până 
astăzi, d. profesor lorga se ocupă de Universitatea 
Populară, așa cum un părinte iubitor se ocupă şi îngri- 
jeşte de un copil al său. 

„„Dar să spunem ceva atât despre Liga Culturală, cât 
şi despre Universitatea Populară N. Iorga. 

Liga Culturală — titlul ei întreg este „Liga pentru u- 
nitatea culturală a tuturor Românilor” — este o societate 
întemeiată mai înainte de războiul cel mare, războiu din 
care a eşit România Mare, adică țara noastră întregită. A 
fost întemeiată de oameni din cei mai de seamă, cu gân- 
dul de a face o faptă măreaţă și naţională. 

Anume, dacă ar fi să judecăm numai după titlu, Li- 
ga Culturală are drept scop răspândirea culturii a în- 
văţăturii de carte. Insă, altul era mai înainte de războiu 
scopul adevărat. Liga Culturală se lupta pentru a se a- 
junge la ^ cât mai strânsă apropiere sufletească între taţi 
Românii —- adică, între Românii din Vechiul Regat şi cti 
Ardeal şi din celelalte provincii românești, care se găseau 
însă sub stăpinirea străinilor. i 

Prin această muncă şi trudă. Liga Culturală căuta 
pregătească pe Românii de pretutindeni, să întărească su- 
fletele lor pentru ziua în care vor fi uniţi cu toţii în ace- 
iaşi țară, sub acelaș steag și sub acelaș rege. $ 


Populară dela Văleni 


Despre lucrurile bune din Țară 
SPIRE ARII EAI PDA DRE | 


Serviciie aduse de Liga Culturală în această privinţă 
sunt foarte mari. 

După războiu, Liga Culturală, sub luminata și devo- 
tata conducere a d-lui profesor N. Iorga, urmăreşte sco- 
puri, care, de asemenea, sunt de cea mai mare însemnă- 
tate. Scopul ei de căpetenie este să asigure printre Româ- 
nii din toate provinciile româneşti unitatea culturală, în- 
temeiată pe o cunoaștere cât mai bună a Țării şi a trecu- 
tului poporului român. . 

In acelaș timp, Liga Culturală luptă pentru răspân- 
direa dragostei de învățătură de carte serioasă şi luptă 
împotriva ideilor, care sunt păgubitoare pentru întărirea 
şi propăşirea neamului românesc. 

La Bucureşti, Liga are un foarte frumos palat, care 
este proprietatea ei, iar în ţară are o mulţime de secţiuni. 

In fiecare an, Liga ţine câte un congres general, care. 
precum am spus, în anul acesta, s'a ținut la Vălenii de 
Munte. 


* 


La Vălenii de Munte funcţionează de 25 de ani încoa- 
ce „Universitatea Populară N. lorga”. 

Să spunem câteva cuvinte şi despre această .Univer- 
sitate. 

Ideia de a o întemeia a fost a d-lui profesor N. Iorga. 
Anume, o lună pe an — de la 15 Iulie până la 15 August 
— d-sa, ajutat de alţi profesori și conferenţiari, ţine con- 
ferinţe cu subiecte, care interesează viața poporuhui ro- 
mân. 

La aceste cursuri veneau înainte de războiu — și con- 
tinuă să vie şi astăzi — Români din toate provinciile ro- 
mâneșşti. Cei din ţinuturile, care erau încă subjugate, sc 
întâlneau şi se cunoșteau cu Românii din Vechiul Regat. 
adică din România liberă. 

Din această întâlnire și cunoaştere, precum și din 
cele auzite și învăţate la cursurile Universităţii, se forma 
şi se întărea dragostea de unire şi de libertate. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul l-iu 


Arminiu Cassvan Miltiad-Roger Gh. 
clasa I-a clasa I-a Constantinescu 
Şcoala primară de fete No. 31, Şcoala Golescu, Bucureşti Clasa Vl-a A Şcoala de fete No. 18, Precupeţi: 
(Floreasca), București Școala de băieţi „Sft. Iosif”, Noi, Bucureşti 
Bucureşti 


Gheorghe Berbec Şmilovici A. Nipel Steluţa Gh. Muşetescu E Popovici Constantin 
clasa I-a clasa IV-a clasa IV-a clasa Il-a A. 
Şcoala primară de băeţi No. Şcoala primară Israelito-Româ- Şcoala primară de fete No 3, Şcoala primară de băeţi 
44, Bucureşti nă, Piatra-Neamţ Galaţi „Tunari”, Bucureşti 
Ionel Berbec Şmilovici A. Sima 
clasa Il-a clasa III-a 
Şcoala primară de băeţi No. Şcoala primară Isr.-Română, 


44, București Piatra-Neamţ 


Dumitrescu Zoe s Gabriela Malinescu Rosenberg Alexandru Lazarovici A. Hermina 
clasa I-a A. clasa I-a clasa III-a clasa III-a 
Şcoala primară de fete No. 33, Şcoala primară No. 15, lancu Şcoala primară de băeţi No. 1, Şcoala de fete No. 2 (Lucaci! 


„Spiru Haret”, Bucureşti - Zalomit, Bucureşti București Bucureşti 


Einhorn Iosephina Radu Vero Ionescu G. George 


„clasa I-a clasa II-a clasa I-a clasa III-a 
Şcoala primară No. 5. Ploești Şcoala No. 2 de fete Lucaci, Şcoala primară „Cuibul cu Şcoala de băeţi No. 1, Bucureşti 


Bucureşti barză” Rnonracti 


1 a 
Eliezer L Sandy Vasilescu V. Iuliea Aner Rita-Paula Bhun Lya Alexandro 
clasa III-a clasa Il-a clasa Il-a A. Clasa III-a 
Școala primară Isr.-Română Şcoala primară de fete No. 3, Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala primară Ștefan Golescu 
„Lumina”, Craiova Nicolepol, Piteşti (Lucaci), București Na. 8, București 
Vasilescu N. Virginia 
' clasa I-a 


Şcoala primari de fete No3, 
icolapol, Piteşti 


pltiutii 


Din lucrarea ‚In închisorile turcesti“ 


fost odată şi nu e mult de atunci. A fost odată 

în centrul Macedoniei un oraş aşezat la înce- 

putul unei câmpii roditoare și la poalele unui 

munte înalt. Orașului îi zice Bitolia, sau după 

vechiul lui nume oficial Monastir, clădit în ime- 

diata apropiere a cetăţii romane Heraclea și cam pe'la 

jumătatea vestitei şosele romane Via Egnatia, care înce- 

pând dela Durazzo sfârşia la Salonic, legând Marea Adria- 

tică de Marea Egee. Câmpia, înconjurată din toate păr- 

țile din munţi și străbătută de mai multe cursuri de apă, 

e vechia câmpie a Pelagoniei. Inaltul şi frumosul munte, 

care stă ca o strajă lângă Bitolia, e muntele Peristera pe 

coastele căruia erau atâtea mari şi bogate comune româ- 

neșşti. > 

Câmpia e şi astăzi, aşa cum a fost acum două ori trei 

mii de ani. Nici un coş de uzină nu trimite fumul, ca să 

strice aerul curat și sănătos, nici o treierătoare mecanică 

„n-ţi supără neplăcut auzul. 

auzit pe un Turc lăudându-se că numai Turcii au 

Line-meritat dela Alah, pentrucă i-au păstrat neatinsă 

opera sa. Natura a rămas în țările de sub administraţia 

lor aceiași cum a fost în ziua Facerei lumei. Doar pe ici 

pe colo câte un arbore răsărit dela sine însuşi a venit să 
ma ceva lucrului eşit din mâinile lui D-zeu. 

untele Peristera, al cărui profil pare cizelat de mâna 

un sculptor dibaciu, stă neclintit la locul lui, păzind ora- 


şul și câmpia şi oferind ochilor o privelişte nespus de fru- ` 


moasă. 

Numai Bitolia, odinioară zâmbitoarea Bitolie, Bitolia 
cea cufundată în verdeață, orașul cu împrejurimi aşa de 
pitoreşti, cu casele ei curate și vesele, cu populaţia ei har- 
nică și inteligentă, Bitolia unde viaţa curgea liniștită şi 
plăcută, unde nu se cunoștea nici lipsa, nici scumpetea, 
nu mai este astăzi ceia ce a fost odinioară. 

Bitolia a fost odată un oraș înfloritor de peste 70 de 
mii de locuitori și a cărui populaţiune creştea într'una. 
Dar au trecut asupra lui revoluțiile bulgăreşti, războaele 
balcanice, războiul mondial, foametea şi epidemiile, mii 
de ghiulele şi gazele asfixiante şi din mândra şi vesela 
Bitolie, cum era ea până la 1912, au făcut azi un oraș 
aproape în ruine, unde mai duc o viață amărâtă vr'o 15 
mii de locuitori, gata ca la cel întâi prilej să se împrăștie 
şi ei la cele patru vânturi. 

Simt, că mi se strânge inima de durere și de mâhnire, 
gândindu-mă la trista soartă 'a acestui oraş, unde am pri- 
mit şi eu învăţătura românească și am petrecut cei mai 
preţioşi .ani ai tinereţelor mele. 

Acum îmi dau seama, că scurgerea cu care am înce- 
put această scriere e adevărată, însă întoarsă pe dos. A- 
nume, că plăcutele amintiri din trecut sunt suferinţele de 
astăzi. 

Imi trăiam, aşa dar, și eu viața de toate zilele ca pro- 


Intrun laborator la școala de fete de lângă Istambul 


„Sultanul este lampa lui Dumnezeu““ 


de Moș Nae 


fesor la liceul din Bitolia, acest liceu, care era — căci nici 
el nu mai funcţionează astăzi — cea mai înaltă instituţiu- 
ne a Românilor de peste Dunăre. 

Dar la Bitolia clima e destul de aspră în timpul ier- 
nei şi destul de caldă în timpul verei. Mai ales pentru noi 
Românii Macedoneni născuţi și creşcuţi în comunele de 
munte — comuna mea natală e situată la o înălţime de 
1200 metri deasupra nivelului mărei — era o adevărată 
nenorocire să rămânem vara (la şes. Cântecele noastre 
populare îi plâng pe cei ce sunt osândiţi să-şi petreacă ve- 
rile sub soarele arzător al câmpiei. 

Mă pregăteam, prin urmare, să merg pentru vacanţele 
de vară în comuna mea natală Crușova, când un prieten 
al meu îmi propune să mă duc pentru câteva zile la dân- 
sul în micul orășel Chicea, dela graniţele Albaniei şi unde 
era el stabilit de multă vreme. 

„Drumul e sigur, îmi zise el, şi ai să vezi ceva nou”. 

Drumul ca drum, dar noutatea, necunoscutul: iată 
ce m'a atras toată viaţa și m'a hotărât, ca fără să mă gân- 
desc mult, să primesc propunerea prietenului meu. 

In fară de aceasta drumul nu era nici lung și nici o- 
bositor. O brișcă (un fel de căruţe uşoare) cu cai buni te 
duce dela Bitolia la Chicea într'o zi şi jumătate, iar şoselei 
nu-i lipsesc decât podurile. 

Am pornit a doua zi în zori, căci chiar când ai un 
drum scurt de făcut, e mai bine să porneşti cât mai de 
vreme. Câte nu se pot întâmpla? Ba se rupe o osie la că- 
ruţă, ba dai peste ceva oameni, care nu te lasă să-ţi cauţi 
liniștit de drum, ba ai norocul să întâlneşti vrun post de 
jandarmi, care te ţin ceasuri întregi, până ce reuşești să-i 
convingi prin argumente sunătoare ce le strecori în mână 
despre nevinovăția ta și curăţenia gândurilor tale. 

In căruţă luaseră loc pe lângă prietenul meu şi eu şi 
reprezinta bine tipul rasei sale. Inalt, uscăţiv, cu nasul 
de vultur, veşnic tăcut şi posomorât şi purtând pe dânsul 
un întreg arsenal. 

Dintre ceilalţi doi, unul pretindea că e Sârb, iar celalt 
~ Bulgar. Zic pretindea, căci în adevăr erau şi unul şi altul 

de aceiași rasă, Slavi Macedoneni, pe cari noi îi numim 
în deobște Bulgari, născuţi în acelaș oraș, şi chiar erau 
şi neamuri între dânșii, după cum mi-au spus ei mai 
târziu. a 
Nu e rar, însă, în Macedonia ca tatăl să-și zică Grec 
(fără să fie şi fără să ştie măcar un cuvânt grecește), unul 
—din fii lui-să devină un Bulgar fanatic, iar alt fiu să fie 
un mare mâncător de Bulgari. 
Dar răul n’ar fi fost tocmai mare, dacă cei doi to- 
varăşi ai noștri de drum şi-ar fi păstrat pentru dânșii 
sentimentele şi convingerile lor. | 


10 


Doua 


+ 


Insă, nici nu ieșirăm bine din Bitolia, când o discu- 
țiune aprinsă se încinse între pretinsul Sârb şi pretinsul 
Bulgar. 3 

„Macedonia e o ţară curat sârbească, striga cu ochii 
injectaţi cel care pentru sezonul acela era Sârb. 

— Ba e cel mai adevărat pământ bulgăresc”, răcnea 
făcând spume la gură fanaticul Bulgar. 

Şi discuţia continua pe acelaș ton. 

Pentru prietenul meu şi pentru mine, această discu- 
ţie, care luase încă dela început caracterul unei certe și 
căreia nu-i lipsea mult să degenereze într'o încăerare în 
toată regula, era o adevărată distracţie, care mai scurta 
din lungimea drumului și varia monotonia lui. 

Nu de aceiași părere era, însă și veșnic încruntatul 
călător albanez. Pentru dânsul Macedônia, Albania ca și 
toate țările peste care domnia Sultanul, erau cucerite cu 
sabia ş şi trebuiau să rămână pentru vecii vecilor proprie- 
tatea netăgăduită a Sultanilor. 

„Ori vă astâmpăraţi şi închideți gura, ori de nu, vă 
şi arunc din căruţă”, le zise el pe un ton, care madmitea 
nici o replică, celor doi campioni înflăcăraţi a două cauze 
opuse. 

Şi mărturisesc, că nu era om, care să se laude în deşert. 

Acelaș sentiment l-au avut, de altfel, şi oratorii noștri, 
căci îndată au și tăcut molcom... 

Văzând că sau cuminţit; Albanezul cel tăcut găsi cu 
cale, că e bine pentru data aceasta să iasă din rezerva lui 
firească și să ne expună şi nouă, dar mai ales celor doi 
neastâmpăraţi, care îi provocaseră mânia şi îi descleşta- 
seră limba, vederile sale politice, arătându-ne totdeodată 
şi calea cea dreptă pe care trebue să mergem. 


PPR TRE a SSE 
Scoala de fete de lângă Istambul 


Sultanul, zise el, după ce-i ură viață lungă și fericire 
nesfârșşită, — este ca o lampă, trimisă de D-zeu, ca să ne 
lumineze în întunerecul nostru. Dacă se stinge această 
lampă, va fi vai şi amar de noi. N'o să mai ştim încotro 
să apucăm, o să tăbăriîm unul asupra altuia şi o să ne 
sfâşiem între noi. De aceea Ahah a hotărât ca această 
lampă să fie veșnic aprinsă și să lumineze cât mai pu- 
ternic pentru fericirea noastră. 

— Amin!” am răspuns prietenul meu şi eu, ceeace ne 


atraseră un zâmbet de mulţumire şi un gest prietenos din 
partea Albanezului. 


(Va urma) 


= R N-rul viitor: „IN MAINILE COMITAGIILOR BUL 


` 


EI > ea a SE 4 pia 3 
Cea mai mică orchestră 
FREAR E R E NE 


VA 


$ N | 
A 


N 


vrăjitoare avea trei fete. Cea mai mare avea 

părul auriu, a doua avea părul roşu, iar cea 
mai mică avea un păr negru ce-i cădea în bu- 
cle bogate pe umerii albi. 

Vrăjitoarea iubea mai mult pe fata cea 
mare, simțindu-se foarte mândră de dânsa. Ii făcu, așa 
dar, o pereche de pantofi din razele stelelor. Când fata, 
încălțată în pantofii aceştia, trecea pe stradă, toți câți o 
vedeau, ziceau: Ce drăguță este!” 

Auzind mereu că lumea spunea de ea că este fru- 
moasă, fata ajunse să fie o îngâmfată și o semeaţă, cum 
nu găseai alta. - 

Dar vrăjitoarea ţinea și la fata sa mijlocie, de care 
era, de asemenea, destul de mândră. Ii făcu şi ei o pe- 
reche de pantofi de piele de coloare stacojie. Când fata, 
încălțată în pantofii aceştia, trecea pe stradă, toţi câţi o 
vedeau, ziceau: ce drăguță este!” 

Auzind mereu că lumea spune de ea că este drăguță, 
ajunse şi ea să fie foarte îngâmfată şi semeaţă. 

Insă vrăjitoarea nu ţinea de loc la fata sa cea mai 
mică. Nu-i făcu nici un fel de pantofi, ci o lăsă să meargă 
desculţă. Când trecea pe stradă, toți câţi o vedeau, îşi 
râdeau de dânsa și ziceau: „Trece Golașa! Trece Golașa!” 
Așa că biata de ea n'avea dece să fie mândră şi îngâm- 
iată. Cu toate acestea, Golașa era mult mai frumoasă decât 
celelate două surori ale ex. - 

Şi iată că într'una din zile, vrăjitoarea închise ochii 
şi muri. Cele trei surori erau acum destul de mari, aşa 
că puteau merge în lumea largă să-și caute norocul. Nu- 
mai că tot ce le rămăsese dela mama lor era un măturoiu 
năzdrăvan, o lance vrăjită şi un flueraș de argint. Fata 
cea mai mare îşi alese măturoiul, fata cea mijlocie își 
alese lancea, aşa că pentru Golaşa rămase fluerașul de 
argint. 

Intro bună zi, au pornit toate trei în lumea largă. 
Au mers cale lungă să le ajungă, până ce au ajuns la o 
pădure aşa de deasă, că nu era chip să o străbaţi. Insă fata 
cea mai mare putu să-și deschidă drum cu ajutorul mă- 
turoiului năzdrăvan. Tot aşa și fata cea mijlocie îşi tăie 
o cărare, ajutându-se cu lancea vrăjită. 


Numai sărmana Golașa n'avu cum să poată străbate 
prin pădure. De aceea, a șezut jos la umbra arborilor și 
a început să cânte din flueraşul de argint. Și iată că au 
venit alergând şi sburând toate fiarele şi toate păsările 
din pădure şi sau pornit să joace de bucurie în jurul 
Golașei. 

Jucau şi elefanții și girafele. lar maimuţele, prinzân- 
du-şi coada cu mâinile, jucau sărind mai sus decât toate. 
Insă ipopotamii erau cei ce jucau cu mai mult haz. 

Tocmai atunci trecea pe acolo fiul împăratului, care 
pornise singur la vânătoare. Văzu mai întâiu pe fata cea 
mare și zise: „E frumoasă, dar prea este îngâmfată”. 
Văzu după aceea pe fata cea mijlocie şi zise: „Şi aceasta 
e semeaţă, cu toate că nu este așa de frumoasă”. 

Insă, când ajunse la Golașa, o văzu cât este de fru- 
moasă şi auzind cât de minunat cântă din flueraşul de ar- 
gint, strigă plin de bucurie: „Aceasta este aleasa inimei 
mele!” O luă, aşa dar, pe calul său şi străbătu cu ea pă- 
durea cea mare și deasă. 

Dar când ajunseră la capătul celălalt al pădurei, Go- 
lașa, fiindu-i teamă să meargă mai departe cu fiul de îm- 
părat, sări de pe cal și se ascunse, așa că fiul de împărat 
n'a putut să o găsească. 

Fiul de împărat se întoarse, aşa dar, acasă trist și 
amărât. Avea o singură mângâiere, o singură amintire de 


G OLASA, 
etita vrajitoarei 


de Marin Opreanu 


la Golașa: fluerașul de argint, pe care izbutise să i-l fure 
Golașei, când aceasta sărise de pe cal. 

Intre acestea, Golaşa şi celelalte două surori ale ei 
au mers la cetatea de scaun a împăratului. Acolo, fata cea 
mare și fata mijlocie, fiindcă erau bine îmbrăcate şi în- 
călțate, precum le știm, au fost găzduite la palatul împă- 
rătesc. Toată lumea dela palat se purta cu ele, aşa cum 
sar fi purtat cu două Domniţe adevărate. Numai la Go- 
lașa n'a vrut să se uite nimeni ci a fost pusă la bucătărie, 
ca să spele farfuriile și crătiţele. 

Dar iată că sosi vremea ca fiul împăratului să se 
căsătorească. Tatăl său îi dete voe să-și aleagă singur so- 
ţia, sare să-i fie pe plac. Și aşa, cu încuviințarea tatălui 
său, fiul de împărat trimise în toată ţara crainici, care să 
aducă la palat pe toate fetele, pentru ca să poată alege 
pe una din ele. 

Fiul de împărat punea fiecărei fete o ghicitoare — 
mereu aceiaşi — și trimitea îndărăt acasă la ele pe acelea 
care nu puteau să ghicească. Şi n'a fost măcar una singu- 
ră, care să poată ghici. S'au încercat şi cele două surori ale 
Golașei, însă ele au ghicit şi mai puţin decât celelalte. 

Dar iată că fiul de împărat auzi niște ţipete ce veneau 
de afară. 


(NOTA 


13 


Cel mai mie automobilist 


„Ce este? Cine ţipă?” întrebă el. I -se răspunse că ți 
pă servitoarea de la bucătărie, fiindcă soldaţii nu o lasă 
să intre şi ea la fiul de împărat. Fiul de împărat merse şi 
deschise el însuși ușa, iar în cameră intră Golașa, căreia 
Îi punea Aa neam nicitoarea. 

. ~ turat?” întrebă el. 

Plângând, Golașa răspunse: „Fluerașul meu 
gint”. 

Fiul de împărat o întrebă pentru a doua oară: „Ce ţiu 
ascuns în buzunarul dela haină? — Fluerașul meu de ar- 
gint”, răspunse din nou Golaşa. 

Fiul de împărat o întrebă pentru a treia oară. „Ce 
doreşti să găsești din nou? — Flueraşul meu de argint. 
Dă-mi-l, rogu-te, și să plec în lumea largă”. 

Atunci, fiul de împărat scoase din buzunar flueraşul 
de argint, i-l dete şi îi zise: „Ai ghicit ghicitoarea mea, în- 
să n'am să te las să pleci în lumea largă, fiindcă tu ești a- 
lensa inimci mele, așa că ne vom căsători chiar astăzi”. 
` Şi s'a făcut o nuntă mare și frumoasă, numai că au ui- 
tat să mă poftească și pe mine. 


de ar- 


MARIN OPREANU 


România Mare 


Scumpă patrie frumoasă, 
Totdeauna glorioasă, 
Ce frumoasănfățişare 

Ai tu, Românie Mare! 


Soarele, mărețul craiu, 
Incălzește al tău raiu 
Mai cu înfocare, 
Scumpă Românie Mare! 


ădurite tale umbroase, 
Cu isvoare răcoroase, 
Munţii cu crestele ridicate 
Dau priveliști fermecate 


Lanuri "'ntinse şi ogoare 
Podgorii tot renumite 
Se zăresc din depărtare, 
Lasă privirile uimite. 


Tara mea este brăzdată, 
Formând o rețea de ape, 
Și de râuri *nconjurată, 

- Infrumusețând totul aproape. 


Scumpă Românie Mare, 
Te iubesc din suflet tare 
Și mă rog lui Dumnezeu 
Pentru binele tău. 


Să iubim toți România 
Şi în veci $o respectăm, 
România noastră scumpă 
Pururea so apărăm! 


MARGARETA SACHELARIE cl V-a 
Liceul „Principesa Dadiani" 
Chişinău 


Qmm 


Castanul 


$i dul 
'cercetăşească 
Copacul şi gardul locuiau pe aceiaşi stradă, unul în 


“a celuilalt, Ii despărțea doar trotuarul de asfalt. Copa- 
cului îi zicea castan şi gardului nu mai știu cum; uitase și 
el din ce neam se trăgea atât de mult se înstrăinase. Avea 


Tabăra 


o culoare albastră deschisă, cum n'are nici un copac. Şi se De două ore am ajuns 
întindea în lăţime, în loc să crească în înălţime, ca arborii In tabără la mare. 
cer re : Sti NA initalaltit Și oboseala ne-a răpus, 
„Ruşine să-ţi fie! Ne faci de noi ăstialalţi! i se i la culcare. 
adresează castanul pe ton de ceartă. Noi am venit să adu- OPET PRI Are OERE. 


cem aici în oraș fala neamului nostru şi tu ne faci de ru- - i mâi îmbăi 
şine cu schimonosirea ta. Ce fel de creștere ai tu? Ce fel în ee finită 
de viaţă? Şi -unde ţi-s frunzele, unde ţi-s ramurile unde e 


podoaba ta? PZE Şi până 'n cer s'ar ridica 
— Podoaba mea?! Frunzele şi ramurile?!” | Mărimea-i nesfârșită. 
In loc de răspuns gardul ,'arcă făcu o sforțare şi 

oftă. Și pe urmă o să ne așezăm 
„In zadar oftezi tu acum. E prea târziu. Trebuie să Sub arzătorul soare. 


fi păcătuit mult, dacă ai ajuns aşa de rău. Abia îţi mai 


l A Prin munca noastră o să trăim 
recunosc neamul când mă uit la tăietura pe care a făcut-o 


azi dimineaţă băieţelul acela obraznic. Acolo se vede al- O lună de distrare, 
i a T Dar pe mine nu îndrăzneşte Şi o să 'nvățăm spe ci alităţi 
— Au!, strigă deodată castanul. Tocmai atunci băie- Ce folosesc în viaţă. 
țaşul de azi dimineaţă îi făcuse o rană adâncă în coaja Şi o să aflăm doar noutăți 
trunchiului. : i Ce mintea ne deşteaptă. 
„Nu-i nimic — urmă castanul — se vindecă rana mea. VICTOR LUPAȘCU 


Dar tu... unde ti-s frunzele, unde e podoaba ta... și să crești 
în lăţime! Asta n'am mai văzut!”. 

Se bătea pe burtă şi râdea, de se tăvălea. Dar o adiere 
cumplită ca un val, care își zice vânt. se abătu peste po- 
doaba lui şi îi smulse o-“crenguţă cu frunze. Crenguţa des- 
prinsă se jucă puţin în aer, apoi se aşeză încet între ză- 
brelele gardului. * 

Gardul zâmbi fără voie şi se uită cu milă la castan. 

„Nu-i nimic, zise castanul. Sunt eu destul de bătrân. 
Am mai trecut şi prin alte nenorociri. Mai bine mulțumeş- 
te-mi că te-am înzestrat și pe tine cu ceva, auzi? 

— Aud — şopti gardul — dar, mai încet, să audă nu- 
mai el: să tot fii tu bătrân, dar până la bătrâneţea mea îţi 
mai trebuie!” 

Au mai trecut câteva zile şi gardul a primit un dar: o 
pensulă deasă și moale îl mângâia pe tot corpul. Mai târ- 
ziu observă el că mângâierea asta l-a făcut verde, verde 
ca grădina, verde ca pădurea. Și se bucură. Se uită la 
castan și îl văzu de data asta tăcut, cu frunzele rărite. 
Era toamna şi vântul scutura nemilos podoaba copacilor 
Ramuri întregi se odihneau între zăbrelele gardului. 

„De ce eşti trist, prietene? Ce ţi sa întâmplat? îl între- 
bă mieros gardul. 

— Ce mi sa întâmplat?!” oftă castanul lăcrămând. 
Şi îi arătă întâi înspre coroana lui: „Vezi ce-mi face vân- 
tul? Nu mai e tare... Dar asta încă n'ar fi nimic!” 

Privirea castanului se îndreptă înspre stânga, unde la 
câţiva paşi se înălța alt castan. Şi mai încolo, alții. Se uită 
şi gardul într'acolo. 

„Vezi? îi zise castanul sughițând printre lacrimi. 

— Văd, frate, dar nu mai plânge”. 

Mai încolo, câţiva oameni cu securi zdravene, culcau 
la pământ castanii. 

Peste câteva ceasuri, castanul din dreptul gardului 
era și el trântit la pământ și gemea. 

„Degeaba mai plângi!, îi șopti gardul. Toţi suntem 
făcuţi pentru asta. Mai târziu ai să fii și tu gard, ca mine. 
Să nu crezi că e aşa rău”. 

Castanul, rănit se uită la gard. Il văzu verde şi drept. 

„Bine e să fii grad!” — îngână el şi adormi ca să mai 
uite de necazuri. Nu ştiu unde îi fugiseră mândria şi 
disprețul de altădată. Se lecuise de ele. 


PRIETENUL COPIILOR 


Mâncând înghețată 
PERIE I TEEDE 


Elevii şcoalei primare mixte din Dămăroaia 


Concursul de jocuri pe 


SERIA IV 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Triplu pătrat 


1) Peraj biblic. 2) Instrument agricol. 3) Divinitate egip- 
_teană. 4) Cădere de apă. 5) In prezent. 6} Transportă. 7. Conti- 


nent. 8) Loc de păscut. 9) Locuinţă. 
imperiului româno-bulgar. 
Vertical la fel. 


Unul din întemeietorii 


MOSCOVICI AVRAM 


1. Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela apariția 
numărului de față. y 
2. Deslegările se pot trimite „imprimat” având soluțiile å mai 
! maltor deslegători. : 
j i colaborare sau deslegare va purta mențiunea: 
Cinel”. 


„pentru 


1) Şaradă 


Şarada ce se propune, 

Din patru părți se compune: 
Prima parte, mi se pare, 

E băutură foarte tare. 
Partea doua, — de gândiţi 
Vocală o să găsiți. 

Partea treia inversată, 

O textilă vă arată. 

Iar a patra e vocală, 

Ce răsună mult în sală. 
Toate de le veţi uni, 

Țară mândră veţi găsi. 


STĂNESCU $. STELIAN, Brăila 


2) Şaradă 


Prima parte de voeşti, 
La tot omul o găseşti. 
Cea de-a doua, din mijloc, 
Ca pronume e în joc. 
Iar a treia ce-i finală. 

Dă o notă muzicală. 

Tot cuvântu'mpreunat ~ 
Pe la haine e aflat. 


D. NACHT şi |. POPOVICI 


De vorbă cu cititorii 


L. BER. Loco. — Moş Nae a cetit cu atenţie cele două 
poezii trimise de d-ta — „Pace şi „Trenul” și îi pare rău, 
fiind nevoit să-ți spună că sunt slăbuţe, așa că nu pot fi 
publicate. Insă, care este nevoia să facem cu toții poezii? 
Deocamdată, domniata citeşte, învaţă și mai târziu, gân- 
deșşte-te să scrii, ba chitar e mai bine să te gândeşti a scrie 
în proză. 


L. ZEN.-laşi..— „Unsoarea fermecată” drăguță citi- 
toare, într'o poveste populară n'au ce căuta cuvinte ca: 
„neglijare, imediat, reținu, boxeur, spectatori” etc. Citeşte 
cu atenţie poveştile ce pubicăm în „Dimineaţa Copiilor” și 
ai să vezi că nu vei găsi astfel de cuvinte. Incă ceva. Po- 
veştile noastre mai lungi sunt scrise de seritori formaţi, 
care au şi experienţă şi cultură. D-ta eşti prea tânără, 
pentru ca să reușeşti de acum în genul acesta. 


STE. SEK -Cernăuţi. — „Mamei”. — Drăguţă domni- 
şoară, este cât se poate de bine că ai sentimente aşa de 
frumoase pentru „mama”, însă, în versuri, nu le exprimi 
cu aceiași frumuseţe. 

Incepi de pildă, așa: „Ce este mai scump pe lume, ce 
poate fi mai fin 2” Mai „fină” poate fi o stofă, un lucru 
oarecare, dar nu mama. D-ta, pe semne, te-ai gândit la cu- 
vântul german fain, dar în lima română nu se potriveşte. 

„Apoi, prea este mare nepotriveală între numărul de 
versuri din strofa a treia și celelalte două de mai înainte. 


DAGOBERT NACHT. Rămâne să ne indicaţi, când veţi 
veni, spre a stabili data vizitei. In privinţa asociaţiei, vom 
vorbi la redacţie. Trimiteţi colaborări prea multe, și poate 
din cauza asta, cam slăbuţe. Genul „enigmelor” dvs. sunt 
prea grele. „Cuvintele încrucișate” se desenează frumos, în 
tuş. Altfel, nu vor fi luate în seamă.: 


SAB. BERGH-Loco. — Bebi şi T. Nav.-Constanţa. — 


“Gh. Aiz-Loco. — Mai încercați. 


PN 
Cereţi la librării 


„Nouile păţănii ale lui Haplea” 
de MOȘ NAE 


„„Nouile păţanii ale lui Haplea” este o carte 
a cărei citire trezeşte râs şi veselie dela înce- 


put până la sfârşit. 
i pre, aceea este de format mare 
cu toate inile împodobite cu numeroase 
d E Kiano” d airam Taaa sarie dimai 
frumos despre are 7 a şi nenumărate păţanii 
şi aventuri ale lui Haplea. 
Din câte cărți a scris Moş Nae despre Ha- 
era „„Nouile păţanii ale lui Haplea” ar ata 
ndoială, cea mai frumoasă şi mai reuş 
Moş Nae nu putea face cititorilor săi o sur- 
priză mai plăcută de Paşti, decât scoțând 
tru dânşii „Vouile pățanii ale lui Haplea”. 
Cartea va avea, desig 
aceea, sfătuim pe cititori să 
cumpăra. 


De vânzare la toate librăriile. Preţul unui 
volum lei 60. 


Fotografiile cititoarelor şi cititoriior care au luat la școală premiul l-iu 


a 


Grigorescu C. Ana Popescu A. Constantin Herland Alexandru 
clasa Il-a clasa II-a clasa III-a 
Scoala primară Choasy Şcoala primară No. 9, Costaforu Şcoala primară de băeţi No. 3, 
Mangaru, București București Bucureşti 


Andrei G. Ciocoiu Dumitriu L Lucia-Morella Friedman I. Scheina 
clasa II-a clasa IV-a clasa III-a 
Scoala primară Arhiepiscopală Şcoala primară de fete No. 8 Şcoala Israelito-Română 
Sf. Iosif, Bucureşti Bucureşti „Unirea-Paşcani” 


Adam Sigismund 
clasa III-a B. 
Şcoala primară S-ta Maria, 
Bucureşti 


- 
Marinescu M. Ana 


clasa I-a A. 


Şcoala primară de fete No. 1, 


Roşiori de Vede 


Locolik Olga Modaska Constantin Tilly Jeanne Ghiulea 
clasa Il-a B. clasa III-a clasa III-a 
Scoala primară de fete No. 22, Şcoala primară de băeți Şcoala de fete „Elena Odobescu” _ 
„Carmen Sylva”, Bucureşti Târgoviște Iaşi 


» 3 P i 


# a 


E E k bra . — 
Felicia dr. Solomon Popescu Pompiliu René Ginsberg 
clasa l-a clasa Il-a B. clasa IV-a 
Şcoala primară de fete No. 4, Şcoala primară de băeţi No. 36, Scoala primară de fete Roşiorii 
Focşani Bucureşti de Vede 


Ornştein Avram 
clasa IV-a să 
- Scoala primară de băeţi a 


Comunităţii Evreilor, Focșa! 


Silvestru Mihail 
clasa III-a 
Şcoala primară de băeţi din 
Slobozia jud. Ialomiţa 
Haralambie Valeriu 
3 clasa III-a 
Şcoala primară de băeţi din 
Slobozia. iud. Ialomita 


Manole N. Maria Volcinschi Lidia Sigmund Herşcovici Liftan Iulian 
_ clasa I-a A clasă IV-a clasa III-a clasa Il-a 
Scoala primară No. 1, Roşiorii Scoafa primară No. 1. de fete Şcoala primară de băeți No. 1, Scoala primară de Aplicaţie 
de Vede Botoşani Bacău Botoşani 
Amaraude Florica 
cìasa IV-a s 
Scoala primară de fete No. 1,  — 
Botosani 
A CUPON DE JOCURI SERI À IV 
' 16 PE LUNA IULIE 


DIMINEATA 


„Acesta-i Puky cel dulce și drăguţ ! Preţul 5 lei 


De toate şi 


„Scrisoarea porumbiţei“ 


Precum vor vedea drăguţele cititoare şi iubiții noştri 
cititori, în n-rul de față începem o nouă povestire cu 
titlul, „Scrisoarea porumbiţei”. Această povestire ce va apa- 
re în mai multe capitole, este o localizare după marele 
scriitor german Cristophe von Schmid, autorul a o mulți- 
me de poveşti şi de romane pentru copii și tineret. 

Pent.u a se înțelege mai bine genul şi frumuseţea po- 
vestirii „Scrisoarea porumbiţei”, credem că este deajuns 
să spunem că după acelaş scriitor au fost localizate de că- 
tre Moş Nae romanele Copilul crescut în peșteră, Inelul 
pierdut şi Jertfa Lilianei, care au plăcut aşa de mult citi- 
torilor noştri. 

Nu spunem şi nici nu e bine să spunem de acum subi- 
ectul duioasei povestiri „Scrisoarea porumbiţei”, localizată 
de vechiul nostru colaborator Dinu Pivniceru, autorul ro- 
manului „Aventurile lui Făcăleț”, roman care a fost publi- 
cat de curând în „Dimineaţa Copiilor”. 

Suntem însă siguri că şi povestirea „Scrisoarea porum- 
biţei” va place foarte mult cititorilor noştri. 

Povești după piesele lui Shakespeare. 

Reamintim că acum câţiva ani Moş Nae a scris în for- 
ma de poveste, pe care a publicat-o în „Dimineaţa Copiilor” 
„una din dramele vestitului scriitor englez Shakespeare 
(citeşte Șecspir, cu accentul pe i) şi cel mai mare autor 
dramatic din toate timpurile şi din toate literaturile. Po- 
vestea aceea a plăcut foarte mult, aşa că mulţi cititori ce- 
ruseră şi alte poveşti în acelaş gen. Irisă bietul Moş Nae nu 
poate face singur de toate. 

Acum dăm de veste că bunul nostru colaborator Vasile 
Stănoiu, care a publicat atâtea poveşti engleze, s'a hotărît, 
la rugămintea noastră, să scrie el în forma de poveşti mai 
multe din dramele, adică din piesele de teatru ale lui Sha- 
kespeare. 

Prima va fi povestea cu subiectul vestitei comedii „Visul 
unei nopți de vară”. Dacă va fi loc, povestea aceasta va a- 
pare chiar în n-rul viitor al revistei noastre. Zicem „dacă 
va fi loc”, pentru că această poveste va ocupa cel puţin 
două pagini de revistă. 

Şi despre aceste poveşti suntem încredințaţi că vor fi 
urmărite de cititoare şi cititori cu toată atenţia şi plăcerea. 

In afară de frumuseţea şi de partea lor instructivă, ele 
ajută la desvoltarea cunoştinţelor, prin cunoaşterea mari- 
lor capo d'opere ale literaturii universale. 


Silinţele noastre spre mai bine 


Precum văd cititorii, ne dăm toate silinţele să facem 
din „Dimineaţa Copiilor” o revistă cât mai bună, din ce în 


DIMINEAȚA 


C ORFE E O 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 __PAGINI 


DL. El 
n 


amestecate 


ce mai bună, o revistă care să poată fi citită cu toată plă- 
cerea şi cu tot folosul atât de copii, cât şi de întreg tinere- 
tul şcolar. 

Alegem cu toată grija orice bucată ce publicăm, intro- 
ducem mereu rubrici noui și ne ferim de publicarea de 
povești într'un gen prea cunoscut sau cu subiecte prea cu- 
noscute, cum ar fi, bunăoară, poveştile cu Feţi-Frumoși, cu 
Ileana Cosinzeana, cu zmeii şi balaurii, etc. 

Insă, pentru ca revista noastră să fie mereu bună, aşa 
cum o dorim şi cum ne silim să o facem, avem nevoe și de 
sprijinul iubiţilor noştri cititori. lar sprijinul ce le cerem 
este foarte simplu: să o citească, să o răspândească şi să... 
să colaboreze cât mai puţin la ea. 

Pentru colaborare, au rubrica jocurilor şi concursu- 
rile ce anunţăm din când în când. Să se gândească, îi ru- 
găm, că o bucată slabă strică frumuseţea revistei. 


Incă un cuvânt despre fotografii 


Am dat de veste la timp că fotografiile premianţilor 
nu se primesc decât până la 15 August. Insă, fiindcă ni se 
scrie că sunt premianţi plecaţi la ţară, unde n'au cum să 
se fotografieze, prelungim cu zece zile termenul. d 

Aşa dar, fotografii de ale elevelor și elevilor, care au 
obținut la finele anului şcolar premiul I-iu sau al II-lea, 
se pot primi cel mai târziu până în ziua de 25 August. 

Peste această dată, nu se mai primeşte spre publicare 
nici o fotografie de elev premiant. 


Colonia şcolară a Sectorului 1 Galben, 
Bucureşti 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an Lei 200 


Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACŢIA. ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE LE F- ONM 3 — 84 — 30 


ANEN 


—  - e 


REDACȚIA ŞI 


15 August 1934 — Nr. 549 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI 


ABONAMENTE. 6 LUNI 100 „ 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


Director: N. BATZARIA 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+ 


Vrând Jsă scape 


DE UN ȘOARECE 


vârstei. Inâlt, bine făcut, e voinic şi trece drept 
un om curagios. 
Insă — lucru aproape de necrezut — se teme 
grozav de șoareci. Este deajuns să zărească bo- 
tul unui şoricel, ca să tremure și să-și piardă cumpătul. 

De sigur, e un lucru de râs și chiar de rușine să te 
sperii de un şoarece. Un şoarece este doar o făptură așa de 
mică, aşa de slabă și plăpândă, că nu poate să-ţi facă nici 
un rău. Cu toate acestea, d. Ion Bărbilă, bărbat voinic și 
curajos, tremură de un şoarece. 

Ba chiar, dacă i se întâmplă să întâlnească într'o 
carte chipul vreunui șoarece, întoarce repede foaia, ca să 
nu-l vadă 

Intro după amiază, d. Ion Bărbilă, lungit pe sofa, citea 
o carte. La drept vorbind, mai mult moţăia, decât citea. Şi 
iată că i se pare că aude venind din celălalt colţ, al came- 
rei, un sgomot slab, un ţâriit ușor. Se poate să fi fost vreun 
gândac sau se poate să nu fi fost nimic şi să i se fi părut 
numai că se aude un sgomot. 

Insă, d. lon Bărbilă trânti careta jos, sări în picioare 
şi tremurând din tot corpul, se porni să strige: „Un soa- 
rece! Un şoarece!” 

Câinele său Fedor, care dormea într'un fotoliu, şi-a a- 
rătat prin mârâituri nemulţumirea că a fost trezit din 
somn. A mârâit, dar nu s'a sculat. Dar Bărbilă se răsti la 
el, zicând: „Eşti un trântor și un nemernic! Dormi toată 
ziua, în loc să prinzi șoreci”. 

Nu se ştie ce a răspuns Fedor, fiindcă Bărbilă n'a stat 
să-l asculte, ci a sbughit-o pe ușă afară. Nu numai că n’a- 
vea curajul să stea în cameră, ci vroia să plece, să o ştear- 
gă de acasă. Dacă i-ar fi stat în putere, s'ar fi dus să che- 
me pompierfii sau poliţia, ca să prindă pe șoarecele pe care 
nici nu-l văzuse. 

Insă, la eşirea din cameră, iată că întâlnește pe pisica 
sa Musi. 

Spun în treacăt că Musi era una din cele zece pisici, 
câte ținea d. Ion Bărbilă. Seara nu se culca, până ce n’a- 
ducea în camera de dormit cel puţin cinci din pisicile a- 
cestea. 

„Musi, strigă el, în tine îmi este nădejdea şi scăparea! 
Haide, intră în cameră și prinde numai decât blestematul 
acela de șoarece”. 


D OMNUL Jon Bărbilă este un bărbat în puterea 


Jocuri de vacanţă 


Musi intră, numai că d. Bărbilă uitase ceva foarte im- 
portant. Uitase anume că Musi n'avea mai mare dușman de 
cât pe câinele Fedor. Fedor nu se dedea la celealte pisici 
şi le lăsa în pace. Pe Musi însă nu o putea suferi. 

Şi așa, îndată ce a văzut-o că intră în cameră, se și re- 
pezi la ea, hotărît să o sfâșie. Musi sări pe o oglindă mare 
Fedor voi să sară şi el, dar nu o ajunse. In schimb, izbuti 
să răstoarne oglinda, care căzu jos, prefăcându-se în țăn- 
dări. 

De acolo, Musi sări în dulapul în care erau pahare și 
farfurii. 

Dulapul era deschis. Vru să sară și Fedor. Pe Musi 
n'a putut să o prindă, a putut însă să spargă vre-o şase far- 
furii şi vreo zece pahare. 

Lupta, adică, goana mergea înainte, din ce în ce mai 
înverşunată. După farfurii şi pahare, cei doi luptători au 
reuşit să trântească o statuetă şi să o prefacă în bucăţi, să 
verse sticla de cerneală pe cărţile şi pe hârtiile d-lui Ion 
Bărbilă. 

Când d. Ion Bărbilă, neliniștit de sgomotul ce auzea. 
avu curajul să deschidă ușa și să intre în cameră. Musi, 
speriată şi voind să scape, îi sări în obraz, făcându-i două 
sgârieturi adânci. 

lată ce a păţit d. Ion Bărbilă, fiindcă vroia să se scape 
de un şoarece, pe care nici nu-l văzuse. 


— - .. .—p 


MARIA SOREL 


doctorul MITITELU 


MEDICUL ANIMALELOR 


Roman englez 


Traducere de N. BATZARIA 


10) Cel mai rar animal de pe pământ 


Bicefalul este un animal care a dispărut. Insă, cu 
mulți ani în urmă, în vremea când trăia doctorul Miti- 
telu, se mai găseau câţiva bicefali în părţile cele mai a- 
dânci ale junglelor din Africa; dar şi acolo erau puţini, 
foarte puţini. 

Bicefalii, după cum le arată şi numele lor, care este 
un cuvânt grecesc, erau animale cu două capete. Capul al 
doilea era acolo unde celelalte animale au coada. Fiecare 
zap avea câte o pereche de coarne ascuţite. 

Bicefalii erau foarte sperioşi şi aproape cu neputinţă 
de prins. í 

Negrii din Africa prindeau alte animale sălbatice în 
felul următor: se târau după ele, când aceste animale erau 
întoarse cu spatele la dânşii. Dar un bicefal nu putea fi 
prins în felul acesta, de oarece din oricare parte te-ai fi 
îndreptat spre el, bicefalul avea întotdeauna o față întoar- 
să spre tine. In afară de aceasta, numai o jumătate din el 
dormea. Celalt cap era totdeauna treaz şi ținea ochii des- 
chişi. 

Din această pricină, ei nu puteau fi prinşi nici o dată, 
aşa că nu se găsea un singur bicefal la vreo grădină zoolo- 
gică. Mulţi dintre vânătorii cei mai mari şi dintre proprie- 
tarii cei mai iscusiți de menajerii, au umblat ani întregi 
prin junglele Africei, ca să prindă un bicefal, însă n'au 
izbutit nici o dată. lar bicefalul despre care va fi vorba, 
era pe atunci singurul animal cu două capete pe toată faţa 
pământului. 

Cu toate acestea, maimuţele au pornit prin pădure, ca 
să vâneze. După ce au străbătut o mare parte din pădure, 
au ajuns la marginea unui râu, unde au găsit în iarbă 
niște urme, din care au înţeles că bicefalul trebue să fie 
aproape de locul acela. 


Au mers o bucată de drum de-alungul râului şi au so- 
sit la un loc, unde iarba era înaltă și deasă. Au ghicit că 
bicefalul trebue să fie în iarba aceasta. .. 

Atunci s'au apucat cu toate de mâini, formând un cere 
mare în jurul locului cu iarba cea înaltă şi deasă. Bicefa- 
lul le-a auzit că vin şi că se apropie şi a încercat din răs- 
puteri să scape, rupând cercul de maimuțe. Insă, n'a pu- 
tut. Când a văzut că în zadar încearcă să scape, s'a așezat 
jos, așteptând să vadă ce vor dela el. 


Maimuţele Pau întrebat, dacă n'ar vrea să meargă cu 
doctorul Mititelu şi să fie arătat în ţara oamenilor albi. 
Bicefalul clătină puternic amândouă capetele și zise: „Bi- 
ne înţeles că nu vreau !” 

Maimuţele îi explicară că n'o să fie închis la vreo me- 
najerie, ci o să fie numai arătat oamenilor, ca să-l vadă. 
li mai spuseră că doctorul era un om foare bun și drăguţ, 
numai că n'avea bani. Insă oamenii albi au să plătească, 
pentru a vedea un animal cu două capete, și așa doctorul 
o să poată câștiga bani, ca să plătească preţul corăbiei pe 
care o împrumutase, când a venit în Africa. 

Insă bicefalul a răspuns: „Nu ! Voi ştiţi cât sunt eu 
de sperios şi cât nu-mi place să fiu văzut”. Şi se porni să 
plângă. 

Trei zile în şir maimuţele sau căznit să-l convin- 
gă. La sfârșitul zilei a treia, bicefalul a consimţit să mear- 
gă cu ele şi să vadă mai întâi ce fel de om este doctorul 
Mititelu. s 

Şi aşa, maimuțele s'au întors, având cu ele pe bicefal. 
lar când au ajuns la căsuţa de verdeață a doctorului, au 
bătut în poartă. 

Rața Dab-Dab, care împacheta lucrurile, strigă: „In- 


p 


tră ! 


Maimuţa Ci-Ci duse foarte semeață pe bicefal înlăun- 
tru şi-l arătă doctorului Mititelu. 

„Pentru Dumnezeu ! ce făptură este aceasta ? întrebă 
doctorul, privind la ciudatul animal. 

— Dumnezeu să ne aibă în paza sa ! strigă rața spe- 
riată. Dar ceeace văd, e lucru ce nu sa mai văzut. 

— Eu unul, zise la rându-i câinele Jip, nici nu ştiu cum 
să mă uit la el, fiindcă nu ştiu cu ochii din care cap se uită 
la rine”. 

„să maimuța Ci-Ci vorbi iarăşi zicând: „Doctore, 
ac. „ia este vestitul bicefal, cel mai rar animal din pădurile 
Atricei, singura făptură cu două capete de pe fața pămân- 
tului ! la-l acasă cu domniata și norocul tău este asigurat. 
Oamenii au să plătească bani, ca să-l vadă. 

— Dar eu n'am nevoe de bani, răspunse doctorul. 

— Da, ai nevoe de bani, zise rața Dab-Dab. Iţi aduci 
aminte ce rău ne frământam şi ne chinuiam, ca să plătim 
datoria măcelarului dela Păunești ? Și de unde vei găsi să 
dai marinarului o corabie nouă, despre care ai vorbit, dacă 
n'ai bani să o cumperi ? 

— Aveam de gând, răspunse docterul, să-i fac eu în- 
sumi o corabie. 


— O, dar gândeşte-te bine la ce spui, doctore! îi zise 
Dab-Dab. De unde ai să găseşti toate scândurile, toate lem- 
nele, toate cuiele şi tot ce mai trebue, ca să faci o corabie ? 
Afară de aceasta, cu ce vom trăi noi, când ne întoarcem 
acasă ? Nu vezi că vom fi mai săraci de cum am fost vreo- 
dată ? Ci-Ci are toată dreptatea: ia negreşit cu domniata 
acest animal așa de poznaş şi așa de ciudat la vedere. 

— Hm, făcu doctorul, văd şi eu că este ceva adevărat 
în tot ce ai spus. De sigur, bicefalul acesta este un animal 
cu totul nou și frumos. Insă e vorba: vrea şi consimte el 
să vie cu mine ? 

— Da, vreau și consimt ! răspunse bicefalul, care văzu 
numai decât că, așa cum arată, doctorul este un om în care 
se poate avea toată încrederea. Ai fost, zise mai departe 
bicefalul, așa de bun și drăguţ cu animalele din ţara noas- 
tră, iar maimuţele mi-au povestit că eu aş fi singurul, care 
pot să-ţi fiu de folos. Insă trebue să-mi promiţi că dacă 
nu-mi va plăcea să stau în țara oamenilor albi, ai să mă 
trimiţi îndărăt aici. 

— De sigur, fără îndoială ! îi întoarse doctorul vorba. 
Insă, iartă-mă că te întreb: nu-i așa că te înrudeşti cu fa- 
milia căprioarelor ? 


— Da, răspunse bicefalul, mă înrudesc cu gazelele 
din Abisinia şi cu căprioarele din Asia — din spre partea 


mamei. lar străbunicul tatălui meu a fost cel din urmă - 


unicorn. 

— Foarte interesant !” zise încet doctorul. Scoase apoi 
o carte din bagajul pe care îl împacheta rața Dab-Dab şi 
începu să-i întoarcă foile. „Ia să vedem, zise el, dacă scri- 
itorul francez Buffon, care a scris aşa de mult despre ani- 
male, spune ceva despre ceeace mi-ai spus. 

—Bag de seamă, îi zise bicefalului rața Dab-Dab, că 
tu vorbeşti numai cu una din cele două guri ale tale. Oare, 
nu pofi vorbi şi cu gura dela capul celălalt ? 

— O, da, pot vorbi și cu gura cealaltă, îi răspunse bice- 
falul. Insă, a doua gură o ţin mai mult, ca să mănânc cu 
ea. In chipul acesta, pot vorbi pe când mănânc, fără să 
vorbesc cu gura plină — ceeace nu şade frumos. In nea- 
mul nostru am fost din totdeauna bine crescuţi”. 

Când s'a isprăvit cu strânsul şi împachetatul lucruri- 
lor şi când totul era gata de plecare, maimuţele au dat un 
mare banchet în cinstea doctorului Mititelu, iar la banche- 
tul acesta au venit toate animalele din pădure. Maimuţele 
aduseseră curmale, banane, ananas, miere şi multe alte 
bunătăţi gustoase de mâncat ori de băut. 

Când s'a isprăvit cu masa, doctorul Mititelu s'a ridicat 
şi a vorbit precum urmează: 

„lubiţii mei prieteni ! Eu nu ştiu să spun vorbe multe 
după masă, așa cum se pricep unii oameni. Ştiu numai că 
am avut o masă, pe care n'am so uit. M'am îndopat cu a- 
tâtea fructe aşa de gustoase și am băut multă miere. Ţin 
însă să vă spun că sunt foarte trist că sunt nevoit să plec 
şi să părăsesc frumoasa voastră țară. Am însă niște treburi 
de făcut în țara oamenilor albi, și de aceea mă văd silit să 


EL O'RILE 


A plâns noaptea peste flori 
Lacrimile ei de rouă, 
S'au trezit cu ele'n zori 

i Par'că le-a trecut sudori 


Că nu plouă.... 


Sunt dureri în lume multe 
Că nu poți să le inumeri, . - 
Noaptea știe să le-asculte 
Tu, pe lângă chipuri supte 


Dai din umeri... 


Un zefir ce lin adie 
Mângâie duios pe-o geană 
Un puf fin de păpădie 
E o dulce melodie 
In poiană... 


Un buchet de margarete 
Cu petalele o spumă 
Spun şi ele pe'ndelete 
Numai ca să se desfete, 
Câte-o glumă... 


Când un sânge de voinic 
Face galeş dintr'un ochiu: 
— Fugi de-aci că eşti calic |... 
— Vino să-ți descânt un pic 
De deochiu !.. 


Tare mândră o sulfină 
Il priveşte cu dispreț: 
— Ce ești tu ? Eşti o neghină 
Că te tăvălești prin tină 
Nătăfleţ !... 


i 


plec. După plecarea mea, amintiţi-vă că nu trebue să lă- 
saţi nici o dată muștele să se aşeze pe mâncarea voastră, 
mai înainte de a fi mâncat-o. Şi să nu dormiţi pe pămân- 


- tul gol, când vedeţi că vine ploaia. Am speranţa, că şi du- 


5 


ANNATA 


“a mâncat cu noi, aicea, sub arborii aceştia ! 


pă plecarea mea, veţi trăi pururi sănătoși și fericiţi”. 

Când doctorul a terminat de vorbit şi a șezut din nou 
jos, toate maimuţele au bătut din palme timp de mai multe 
minute, apoi şi-au zis una alteia: „Să facem în așa fel, ca 
să se pomenească pururi în neamul nostru că el a stat și 
Căci, fără 
doar şi poate, el este cel mai mare şi cel mai vestit din- 
tre oameni !” i 

Iar gorila cea mare, care avea o putere de șapte cai 
în brațele-i păroase, aduse rostogolind o stâncă și aşe- 
zând-o acolo, unde era capul mesei, zise: „Piatra aceasta 
să fie pentru toate timpurile semn că aici, în locul acesta, 
a stat la masă cu noi doctorul nostru”. 

Și până în ziua de astăzi, în inima junglei din țara 
maimuţelor piatra stă nemișcată la locul unde a fost pusă 
de gorila cea mare. lar când maimuţele mame trec prin 
pădure cu familia lor, se opresc pe crăcile arborilor din a- 
propiere şi le spun copiilor lor, aproape şoptindu-le: „Sst! 
Ascultaţi ! Aicea este locul unde marele om alb a stat cu 
noi şi a mâncat cu noi în anul boalei celei mari !” 

Apoi, după ce sa isprăvit cu banchetul, doctorul Mi- 
titelu şi animalele sale au pornit la drum, ca să meargă din 
nou la țărmul mării. lar toate maimuţele l-au petrecut de- 
parte, însoţindu-l până la graniţa ţării lor şi cărându-i în 
spinare toate bagajele. 

(Va urma) 


In n-rul viitor: „Dorul Prințului Bumpo“ 


CAMPUL 


In rochițe diafane 

Albăstrele simplu cresc, 

Nu-și pun nici decum zorzoane, 
Căci au sânge de cucoane 


Boeresc... 
G. KIVĂXRAN-RĂZVAN 


Invățând boxul 
e i 


PRIMA GUSTARE 


ZI dimineaţă am fost trezit din somn de niște 

fluerături ciudate ce veneau din camera de ală- 

turi. Fluerături puternice și însoţite de nişte of- 

taturi tot atât de puternice de ușurare, de voe 

bună. In primele momente m'am cam speriat, 
fiindcă nu înţelegeam cine flueră și cine oftează în felul 
acesta. 

Pe urmă însă mi-a venit în minte că nu mai sunt sin- 
gur acasă şi că am ca musafir pe coana Frosa. Totuși, nu 
mă puteam dumeri: ce are coana Frosa de flueră şi oftea- 
ză ? l-am strigat, aşa dar, din camera mea: „Ce faci, coa- 
nă Froso? 

— A, bună dimineaţa, somnorosule, îmi răspunse ea. 
Uite, iau şi eu o cafeluţă, că, poate, îmi mai face poftă de 
mâncare. 

— Dar de ce flueri şi oftezi ? am întrebat-o eu din nou. 

— Nici nu fluer, nici nu oftez, îmi întoarse ea vorba. 
Ţi-am spus că iau o cafeluţă. Ți se pare însă că fluer, a- 
tunci când o sorb şi ţi se pare că oftez, atunci când am dat 
pe gât o înghiţitură”. 

Am înțeles. Coana Frosa lua cafeaua, cum se zice, cu 
muzică. Dacă-i aligantă şi bine ecudată, mai ce-i face! 

După puţin, au încetat fluerăturile şi oftaturile. Semn 
că îşi băuse cafeaua. Atunci îmi vorbi din nou, zicându-mi: 
„Hai te scoală, că este gata gustarea și că nu mai pot de 
foame !” 

Ce gustare o fi gata, pentru că eu unul, de când mă 
»omenesc, nu iau dimineaţa decât o cafea cu lapte ? To- 
tuși, m'am sculat, mai ales că aveam treabă, aveam de 
scris pentru „Dimineaţa Copiilor”. 

l-am dat coanei Frosa „bună dimineaţa”, spunându-i 
„sărut mâna”, dar ea nu s'a mulțumit cu vorba. Mi-a băgat 
sub nas cele două „mânușiţi” ale ei, mânuşiți mari şi grăs- 
cioare, şi mi-a zis: „Hai, pupă-le, îţi dau voe!” I le-am să- 
rutat, iar ea m'a sărutat pe frunte. 

„Acum, haidem să stăm la masă, îmi zise ea. 

— Apoi, trebue ca mai întâi să fac baie şi pe urmă 
să-mi iau gustarea, i-am răspuns eu. 

— Baie ?! făcu coana Frosa privindu-mă cu ochi 
de nespusă mirare. Ce te-a apucat să faci baie tocmai as- 
tăzi ? Lasă, că faci baie la Crăciun sau, mai bine, la Paşti, 
fiindcă la Crăciun este frig şi poate că răceşti. 

— Ce Crăciun? Ce Paşti? Coană Froso, trebue să fac 
bae cel puţin de trei ori pe săptămână”. 

Par'că i-aș fi spus că trebue să mă spânzur de trei ori 
pe săptămână, aşa de mirată şi de uluită a rămas coana 
Frosa, când a auzit răspunsul meu. După ce şi-a mai venit 
în fire, a ridicat braţul în sus și a strigat: „Sfinte Dumne- 
zeule ! Să ştii Moş Nae, că nu ești în toate mințile ! Auzi 
vorbă: bae de trei ori pe săptămână ! Mă mir că nu te-ai 
topit tot până acum. Dar de-aia ai ajuns slab ca un ţâr. Bae 
de trei ori pe săptămână |! Să-ţi vie nebunia şi mai multe 
nu ! Bine că am venit eu să te scap de scrânteala asceasta ! 

— Dar nu e nici o scrânteală, coană Froso, i-am întors 
eu vorba. Dinpotrivă. Trebue să facem hae, să ne fie cor- 
pul curat. 

— Ce corp ! Ce curat ! Imi strigă ea. Uite, mă vezi tu 
pe mine: nu fac bae decât cel mult la doi ani odată și, sla- 
vă Domnului, sunt și curată și aligantă. Eu, Moş Nae, am 
pielea fină și delicată, așa că se roade și se tocește, dacă o 
pun mereu în apă. „Haide, lasă încolo baia şi vino, că ne 
așteaptă gustarea”. 

> Ce puleam face ? Zicându-mi că fac bae mai târziu, 
m'am dus să iau gustarea, așa cum mă tot îndemna coana 
Frosa. 

2 „„Insă, am uitat ceva, care, cred, că trebue spus: Am 
uitat să spun despre „toaleta” de azi dimineaţă a coanei 
Frosa. Avea capul înfășurat într'o basma mare şi de mai 
ua culori. O basma cam la fel își trecuse şi în jurul gâ- 
ului. 


„Aceste două basmale, mă lămuri ea, mi-au fost făcute 


6 


CU Coasa FRO SA 


cadou de drăguţul de Blegiiă. Le-a cumpărat la bâlciul 
dela Blegeșşti şi mi-a spus că sunt alea mai la modă. Ştii că 
pe el îl taie capul pentru lucruri de modă. Au multe cu- 
coane din București aşa basmale ? mă întrebă ea. 

--- Până acum n'am văzut la niciuna, i-am răspuns et. 

— Dacă-i aşa, strigă ea bucuroasă, eu am adus mai 
întâiu moda aceasta la Bucureşti. Să vezi, Moş Nae, cum 
au să se ia toate după mine. 

— Hm, da, se poate”, i-am răspuns eu cu jumătate de 
gură. 

Dar mai mult decât basmaua din cap şi basmaua dela 
gât, mai de văzut şi de admirat era rochia ce îmbrăcase 
coana Frosa. Adică, zic eu „rochia”, însă nu era chiar ro- 
chie. Aşa, un fel de capot, un fel de halat, făcut dintr'o 
stofă, cum, de sigur, nu se găseşte decât la Hăplești sau la 
Blegești. Era o stambă, care avea pe ea şi flori şi păsări şi 
tot felul de zarzavaturi. 

„Şi asta, am întrebat-o eu, tot Blegilă ţi-a adus-o ? 
Nu, îmi răspunse ea, stofa am cumpărat-o la 
„Grand Bazarul dela Hăpleșşti”, însă Blegilă i-a arătat ero- 
itoresei cum s'o facă. Nu-i aşa, că-mi stă bine această robe 
de chamber, cum îi spune pe franţuzește ? mă întrebă ea. 

Şi ca să-mi pot da mai bine seama cum o prinde, coa- 
na Frosa se învârti de două-trei ori. 

„Iți stă de minune, i-am răspuns eu, ținându-mă să nu 
pufnesc în râs... Dar, ce-i asta ? Aruncându-mi din întâm- 
plare privirile la picioarele ei, am văzut că în loc de cio- 
rapi, coana Frosa încălțase ciorăpiori scurţi, foarte scurţi, 
șosete, cum spun unii. 

Numai că „şosetele” coanei Frosa erau făcute de ea. 
Și erau făcute din lână groasă, însă împodobite cu cocoșei 
şi cu un fel de păsări ce semănau a ciori. Văzând acea- 
sta, nam mai putut să mă ţin, ci i-am dat râsului drumu. 

„Ce te-a făcut să râzi şi să te înveseleşti ? m'a între- 
bat ea. 

— Bucuria că suntem împreună”, 
glumind. 

După aceea am intrat în sala de mâncare, coana Fro- 
sa mergând înaintea mea și arătându-și pulpele ei gros- 
cioare. Credeam că pe masă am să găsesc obișnuita mea 
cafea cu lapte... când colo, nici pomeneală de așa cexa. 
Am văzut însă, spre mirarea mea, un castron mare acope- 
rit şi două străchini mari, de asemenea acoperite. Nu le 
înţelegeam rostul. Insă coana Frosa s'a grăbit să mă lă- 
murească. 

` Descoperi castronul şi zise: „Aicea e o ciorbă de borş, 
dar, ştii, bine sărată și bine piperată. In strachina aceasta 
am gătit nişte ardei și roşii cu ceapă prăjită, iar în stra- 
china cealaltă sunt două felii mai măricele de pastramă. 

— Şi ce să facem acum dimineaţa cu bunătățile aces- 
tea ? am întrebat-o. 

— Să le mâncăm, ce vrei să facem altceva”, îmi răs- 
punse coana Frosa mirată de întrebarea mea. Apoi adăogă: 
„Nam încă de toate, așa că astăzi nam putut să gătesc 
decât prea puţin pentru gustarea de dimineaţă. Insă, p'ur- 
mă eşim în oraș şi cumpărăm tot ce ne trebue. 

— Dar eu nu iau dimineaţa decât o cafea cu lapte. 
i-am întors vorba. 


— De-aia ești slab ca un ţâr, îmi răspunse ea foarte 
potilicos. Decât, hai, mănâncă și nu mai face mofturi”. 

Am luat o lingură de ciorbă şi am sărit în sus. Par'câ 
îmi luase foc şi gura şi gâtlejul, aşa de iute era. Am încer- 
cat să gust din mâncarea cu ardei, roșii şi ceapă, dar nici 
ea nu era mai puţin iute. Cât despre pastramă, nicimu 
m'ar tins, fiindcă nu-mi place de loc. 

„Moş Nae, Moş Nae, mă certă coana Frosa, nu ştii ce 
e bun şi gustos ! Dar lasă, că te învăţ eu !” Până să mă în- 
veţe, a mâncat ea singură tot ce gătise, iar eu am stat să c 
privesc și am rămas flămând. 

Aceasta a fost prima gustare ce am luat cu coan? 
Frosa. MOŞ NAE 


i-am răspuns eu 


Ann 


E greu îi venea lui Dinu să stea lungit pe cana- 


pea cât era ziua de mare! Insă, mavea încotro. 
Doctorul, care îl îngrijea, spusese că dacă se ri- 
dică şi face mișcări, nu se va putea vindeca şi va 
rămâne șchiop de piciorul, la care se lovise. 

Fiindcă aceasta era pricina pentru care Dinu trebuia 
să ctea, cel puţin două luni de zile, lungit și nemișcat pe ca- 
napea. La urma urmelor, era din vina lui, cu toate că el 
zicea că este din vina surioarei sale Sisa. 

Anume, într'o după amiază de vară, pe când amândoi 
se jucau în curte, Sisa văzu căzând din pom un graur, care 
avea o aripă ruptă. Graurul căzu pe o grămadă de lemne. 
Sisa se repezi şi-l prinse. Insă Dinu alergă după ea, vrând 
să i-l smulgă din mână. Dar se împiedecă de un buștean şi 
căzu lovindu-se rău la piciorul drept ceva mai jos de ge- 
nuchi. Se lovi așa de rău, că nu se mai putea ridica singur, 
ci a trebuit să fie luat pe braţe şi dus în casă. 

Din ziua aceea, Dinu stă mereu lungit, noaptea, în pat, 
iar în timpul zilei pe canapea. Așa a poruncit doctorul, 
câre vine în toate zilele. 

S'a nimerit însă ca nenorocirea aceasta să se întâmple 
tocmai trei zile după ce Dinu isprăvise cu şcoala și intrase 
în vacanţa de vară. Ce planuri își făcea el de Petreceri, de 
plimbări şi de alergări şi ce vedea acum că a eşit! Dar, cum 
am mai spus, n'avea încotro: trebuia să stea şi să rabde, 
pentrucă nici şchiop n'ar fi vrut să rămână. 

Insă afară era aşa de frumos! Dinu vedea cât este de 
îri.mos afară, deoarece i se pusese canapeaua lângă fe- 
reastră. Şi tocmai vederea aceasta îl făcea să fie şi mai trist, 
ba uneori să plângă deabinelea. 

Tovarășul său nedespărţit şi aproape singura sa dis- 
tracţie era graurul cu aripa ruptă, prins de surioara sa 
Sisa. Graurul acesta fusese închis într'o colivie, care a fost 

„aşezată pe o masă aproape de canapeaua lui Dinu. In fie- 
care dimineaţă, mama lui Dinu punea mâncare, schimba 
apa şi curăța colivia. 

„Graurul acesta, zise doctorul, care de asemenea îl în- 
grijise de rana dela aripă, nu va putea sbura niciodată. 
Insă, se poate simţi foarte mulțumit cu traiul ce duce în 
colivie. Tu, Dinule, caută să te împrieteneşti cu el. Invaţă-l 
să-ți mănânce din palmă şi să nu se sperie de tine. Ba ai 
putea să stai cu el de vorbă. Cine ştie, s'ar putea ca, dacă ai 
răbdare şi îi repeţi mereu aceleiaşi cuvinte, să le înveţe să 

„le spună şi el şi aşa să puteţi avea împreună o conver- 
sație.” 

Lui Dinu, gândul doctorului îi plăcu foarte mult. Zi- 
lelo nu-i mai păreau lungi și plicticoase. Dinu era ocupat 
cu graurul. Vroia să fie cât mai bun prieten cu el și mai 
vroia să-l înveţe să vorbească. Să vorbească — adică să 
poată spune și graurul cuvintele ce spunea el. 

“Treaba începuse să meargă destul de bine. Așa, după 

o săptămână, graurul se obişnui să-i mănânce lui Dinu din 

- palmă. După o altă săptămână, graurul se îmblânzise aşa 
de mult, că nu-i mai închideau uşa coliviei. Se plimba liber 
prin cameră, se așeza pe anahi lui Dinu. Când îi mânca 


din palmă, îl mai ciupea puţin și de degete, însă nu ca să-i 
facă rău, ci, aşa, în glumă. 

Dinu îi dăduse numele de Gigi. Și „Gigi” azi, „Gigi” 
mâine, până la urmă, graurul își învăţă numele. De câteori 
Dinu îl striga: „Gigi!” îl vedeai că vine numai decât, aşe- 
zându-se drept în faţa lui Dinu şi aşteptând par'că să-i dea 
vreo poruncă. 

Precum vedem, Gigi ajunsese pentru Dinu un prieten 
foarte preţios. Păcat numai că Dinu nu se vindeca de picior 
şi nu putea să umble. Trecuse mai bine de o lună de când 
i se întâmplase nenorocirea și Dinu stătea tot lungit şi ne- 
mişcat. Ce sar fi făcut însă fără tovarășul şi prietenul 
său Gigi! 

Dacă Dinu nu putea să umble, nici Gigi nu putea să 
sboare. Ce-i drept, Gigi izbuti să poată sări din loc în loc, 
mergând peste tot prin cameră şi cercetând totul cu ochi- 
şorii săi negri și inteligenți. 

Era însă ceva, care îl supăra pe Dinu. Anume, că Gigi 
nu învăţa să vorbească. De nenumărate ori pe zi, Dinu îi 
spunea şi îi repeta mereu aceleaşi cuvinte. Gigi îl privea cu 
un aer foarte serios, dar nu răspundea nimic, nu scotea nici 
o vorbă. 

Insă, într'o după amiazi de August, pe când Dinu, lun- 
git pe canapea, era pe jumătate adormit, auzi că îl strigă 
cineva: „Di-nu! Di-nu!” Era o voce care semăna cu vocea 
mamei sale. 

Dinu deschise ochii, dar rămase foarte mirat, văzând 
că în cameră nu era nimeni, care ar fi putut să vorbească. 
Oare cine l-a chemat? 

Pe când Dinu se gândea la lucrul acesta, auzi din nou 
vocea răsunând: „Di-nu! Di-nu!” Pe urmă, mult mai re- 
pede: „Dinu, Dinu, Dinu!” 

Spre nespusa-i bucurie, Dinu văzu că acela care îl striga 
pe nume, nu era altul decât Gigi. „Gigi, drăguţule, vino în- 
coa!” îi strigă el la rândul său. 

Insă Gigi îi dete înainte: „Dinu! Gigi!” Dinu se simți ` 
așa de fericit, că, dacă ar fi putut, s'ar fi sculat, ca să joace 
şi să sară de bucurie. In seara aceleiași zile, doctorul văzu 
că lui Dinu ii merge mult mai bine. 

De atunci, graurul, adică Gigi, învăţă să spună şi alte 
cuvinte. 

Dinu nu se mai plictisea acum. lar de bucurie că prie- 
tenul şi nedespărțitul său tovarăş Gigi știe să vorbească, 
boala i se ducea văzând cu ochii. 

Cam pe toamnă, Dinu a putut să se scoale și să facă 
prin cameră câţiva pași. Gigi era mereu lângă el, i se aşeza 
pe umeri şi îi vorbea de dimineaţă până seara. 

Au trecut câţiva ani dela această întâmplare. Astăzi 
Dinu este un flăcău voinic şi nu mai simte vreo durere sau 
vreo slăbiciune la piciorul de care fusese bolnav. 

Trăeşte încă și graurul Gigi. E bătrân, dar de vorbit, 
vorbeşte mereu, repetând tot ce aude. Din pricina aceasta, 
locuitorii orașului, în care locueşte Dinu, i-au dat numele 
de Gramofonul înaripat. 


Localizare de VINTILA BRATU 


Qanun 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul I-iu 


Beer M. Sonia 
Clasa IV-a 
Şcoala primară de fete 
„Fraternitatea Zion” 
Bucuresti 


Eugenia Dimitriu 
clasa III-a 
Şcoala primară No. 1 

Tulcea 


Tili Şapira Irina şi Andrei Galia 

Casa Il-a clasa III-a şi I-a 
Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala No. 1 (Popa Rusu) 

Bucureşti Bucureşti 


Iancu Lazăr Nathansohn Stella 
clasa II-a clasa III-a - 
Scoala Iacob şi Carolina Lâbel Şcoala primară de fete No. 1 
București = Cetatea Albă 


Bercovici Lily Bejan 
clasa III-a 
Şcoala primară de fete No. 
Bucureşti 


p__ 1088 
Katz L. Malvina 
clasa III-a 


Scoala primară de fete No. 


P.-Neamț 


Nadler L. Morelly 
clasa I-a 
Şcoala primară de băeţi 
„Maria A. E. Gaster” 
Bucureşti 


15 


= 


Cornescu Mircea Hana Haritiş 


clasa II-a clasa III-a 
Şcoala primară de stat din Şc. primară de fete Tg. Făleşti 
Cernatu, jud. Brașev Jud. Bălți 


Zinaida Neguleanu Silberman I. Ionel 
clasa III-a clasa III-a 
Şcoala primară de fete No. 4 Scoala primară „Luca Moise” 
Bălţi Ploești 


Gheorghe-Bonifaciu Georgescu Mitica Iezover 


Clasa II-a B. clasa Il-a 
Şcoala primară de băeți C.F.R. Scoala primară de fete No. 1 
Bucureşti Bârlad 
8 


AENA 


Sara dr. Gorenbuk 
clasa III-a 
Şcoala primară mixtă Costiceni 
Jud. Hotin 


Spilberg Roza 
clasa Il-a 
Şcoala primară de fete No.“ 
Chişinău 


Ivette Braunştein 
clasa IV-a 
Şc. primară de fete Tg. Făleşti 
Jud. Bălți 


KA bgy pei a p 


Aurelia Elvira 
clasa Il-a 

Şc. nrimară din com. Căldăraru 

Jud. Ilfov 


Missirliu Elena 
clasa IV-a ~ 


Şcoala soc. Ortodoxe Naționale . 


a femeilor române 
Bucureşti 


Doi prieteni 


Doi prieteni mult iubiţi 
Sunt mereu nedespărțiți. 
Unu-i câinele Fidel, 
Altu-i micul porumbel, 


Cel dintâi e mult voinic, 

Nu i-e teamă de nimic, 

Hoţii noaptea de-l zăresc, 
lute, fuga, o tulesc, 

Căci Fidel i-ar sfâşia, 

Unun viață rar lăsa. 

Dar de mergi cu gânduri bune, 
Este blând cum nu se spune, 
Poţi, de vrei, să mergi pe el, 
Căci cuminte e Fidel. 
Porumbelului îi place 

Toată ziua să se joace, 

Dar plăcerea lui mai mare 
E pe cap să-i stea călare 

Nu se supără Fidel, 

Nu-i alt câine, zău, ca el. 


MOŞULEȚ 


Cele două vecine 


Rața, bună gospodină, 
Pe prietena Găină 

La un ceai a invitat 

Și frumos sau ospătat. 


Cu un tort de ciocolată, 

Cu pișcoți și cu 'nghețată, 
Prăjituri și cu dulceaţă, 
Ce-i făcută chiar de Raţă. 


Beau, mănâncă şi vorbesc 

Despre puii care-şi cresc, 
Că-s deștepți nevoie mare, 
Și frumoşi... picaţi din soare. 


lar Găina încântată, 
C'a fost bine ospătată, 
„Coană Raţă, mulțumesc 
Şi la mine te poftesc. 


„Rog să vii, că-mi faci plăcere. 
Pa ! şi-ţi zic la revedere 

Și din parte-mi să săruți 
Pe copiii tăi drăguţi”. 


ST. PR. 


e ai 


POVESTEA UNUI INGER 


Un înger mic cu aripi roze Dar n'a fost auzit de nimeni: 
S'a coborit din cerul galben, Avea un glas străin şi mic, 
a dă d lar rugăciunile din ceruri 
Alunecând în marea verde. r rugăciunile din ceru 
E ia Atât de greu se aud prin valuri. 
Oh, îngerul cu aripi roze! 
Și când cădea amurgul galben 
Se se ruga de vaporașe Pe marea jalnică şi verde, 
J $ 


Să stea o clipă de zăbavă Muri 'n adânc, cu aripi roze, 


Să-l smulgă undelor. Micuţul, Un înger mic din cerul galben. 


Cum se ruga de vaporaşe! ȘTEFAN STĂNESCU 


Qan 


IC ISOAREA 
> PORUMBIILI 


O povestire duioasă după Christophe von Schmid 


Localizare de DINU PIVNICERU 


1) Cum Ancuta a găsit o porumbiţță 


Acum mai multe sute de ani, se ridica pe un deal, care 
stăpânea toată valea Oltului, vechiul castel numit Cuibul 
Șoimilor. Era un castel mare, cu ziduri groase, cu puter- 
nice tunuri de apărare. Nici o dată vreo oaste dușmană nu 
putuse s'ajungă la castel şi să-l cucerească. 

In vremea când începe povestea de faţă, stăpân al cas- 
telului era boerul Tudor pe atâta de bun, pe cât de viteaz. 
Insă vitejia nu o întrebuința pentru a săvârşi fapte rele, ci 
totdeauna pentru a ocroti pe cei slabi şi nedreptăţiţi şi pen- 
tru a pedepsi pe cei răi. Boerul Tudor nu simţea plăcere 
mai mare decât să răspândească binele în jurul său şi să 
ajute pe nevoiaşi. 

Tot aşa de bună era şi soţia sa cucoana Oltea de veche 
şi mândră viţă boerească. In toate zilele cucoana Oltea cer- 
ceta pe săracii şi bolnavii care locuiau în satele ce erau pe 
moşiile boerului Tudor. Toţi aceştia găseau la dânsa spri- 
jin şi alinare, iar porţile castelului erau deschise şi ziua şi 
noaptea, pentru oricine ar fi venit în casă, un adăpost şi 
un ajutor. 


Boerul Tudor şi cucoana Oltea aveau un singur copil: 
pe mica şi drăgălașa Ancufa în vârstă de opt anişori.. In 
privinţa frumuseţii semăna cu mamă-sa, care trecea drept 
femeia cea mai frumoasă din tot ţinutul. Dar semăna atât 
cu mamă-sa cât şi cu tatăl său în ce priveşte bunătatea 
sufletească, mila faţă de săraci, dorinţa de a face fapte bu- 
ne, alinând cât mai multe suferinţe şi ştergând cât mai 
multe lacrimi. 
~ De aceea, atât Ancuţa cât şi părinţii ei, erau iubiţi şi 
ţinuţi în mare cinste de către toţi locuitorii ținutului. Ori- 
care drumeţ, de îndată ce zărea turnurile dela castelul 
„Cuibului Şoimilor”, făcea urări pentru sănătatea și ferici- 
rea celor ce-l locuiau. Se știe că Dumnezeu răsplăteşte tot- 
deauna faptele bune și gândurile curate. Şi Dumnezeu răs- 
plătea pe stăpânii castelului, ţinându-i în sănătate, în bună 
înţelegere şi veghind să nu ducă lipsă de nimic. 

Intro după amiază de August, cucoana Oltea şi Ancuţa 
s'au scoborit pe o scară de piatră ce era în dosul castelului 
şi care ducea la grădinile ce se întindeau pe povârnișul 
dealului. După ce au ajuns acolo, cucoana Oltea, așa cum 
făcea foarte des, dete Ancuţei tot felul de explicaţii despre 
ceeace priveşte grădinăritul. li arăta cum trebue să fie să- 
dite şi îngrijite legumele, cum se sădesc şi se altoesc pomii 
roditori, cum se cultivă florile. 

Se opriră apoi câteva minute lângă un basin din care 
țâşnca apă, ridicându-se la o înălțime mare. Apa aceasta 
resfrângea strălucirea soarelui, după aceea, cădea ca o 
ploaie fină, în care vedeai apărând culorile curcubeului. 
La urmă, merseră să şeadă întrun chioșc de verdeață, 
unde începură să lucreze la o haină ce o pregăteau pen- 
tru o fetiţă orfană și săracă. 

La ora aceea, în grădină domnea o liniște desăvârşită. 
Nu se auzea decât ciripitul unei pitulici, care sburase în 
vârful unui arbore din apropiere și a cărei voce plăcută se 
potrivea aşa de bine cu murmurul dulce al apei ce ţâşnea 
din basin. 

Dintr'odată, cucoana Oltea şi Ancuţa auziră că în 
chioșcul de verdeață în care se găseau, ceva se mișcă re- 
pede. In primele momente n'au putut să vadă ce era acest 
ceva, care se mișca aşa de repede. De aceea, s'au cam spe- 
riat şi au început să se uite una la alta. Insă iată, că dea- 
supra lor și foarte aproape de ele, se lăsă din sbor o pasăre 


Care bicicletă să aleg ? 


10 


mare, care, cu aripile deschise, voia să intre în chioșc. Dar, 
văzându-le, pasărea se sperie la rândul ei. Ridicându-se din 
nou în văzduh, sbură, pierind în depărtări. 

Ancuţa tremura toată de frică și nu avea curajul să 
se uite în jurul său. Insă cucoana Oltea îi zise zâmbind: 
„Linişteşte-te, că n'ai de ce să-ţi fie teamă. Pe semne, a ve- 
nit să se ascundă aci vreo pasăre mică, urmărită de şoi- 
mul, care sa apropiat de noi și apoi sa îndepărtat din 
nou”. 

Aceste cuvinte goniră teama din Ancuţa. Se sculă 
chiar, vrând să găsească în chioșc pe pasărea care venise 
să se ascundă. O şi găsi numai decât şi strigă: „Vezi, ma- 
mă, e o porumbiţă albă ca zăpada |! Iat-o, stă ascunsă după 
tine”. 

Cucoana Oltea luă în mână pasărea, care era în adevăr 
o porumbiţă, şi zise Ancuţei: „Am să-o pun la frigare şi am 
să ţi-o dau să-o mănânci diseară. 

— Să-o pui la frigare şi să-o mănânc ! strigă Ancuţa 
mirată şi îndurerată şi luând din mâna mamei sale porum- 
biţa, ca şi cum ar fi vrut să-o scape dela moarte. O, nu, 
mămică dragă; Sunt sigură că n'ai să faci așa ceva. Sunt 
sigură că ai vrut să glumeşti. Sărăcuța de porumbiţă a că- 
utat la noi un adăpost, vrând să-și scape viaţa. Şi acum să-o 
omorîm tocmai noi ! Așa ceva nu este cu putinţă. 

Apoi,, priveşte-o cât e de frumoasă. Este albă ca zăpa- 
da, iar picioarele îi sunt roşii ca mărgeanul. Şi vezi cum îi 
bate inima ! Sărmana porumbiţă ! Cum mă priveşte cu un 


În e e e e e e e e e e e e si 


si 


aer rugător ! Cu ochişorii ei blânzi par'că vrea să-mi zică: 
„Cruţă-mă şi nu mă omori !” Nu, drăguța mea, n'am să-ți 
fac nici un rău. Din potrivă. Am să-ţi duc de grije mult, 
foarte mult. 

« — Foarte frumos din partea ta, îi răspunse cucoana 
Oltea. Văd că mi-ai ghicit gândul, fiindcă am vrut numai 
să te pun la încercare, când ţi-am spus despre porumbiţă 
să-o tăiem și să-o frigem. Du-o în camera ta și dă-i să mă- 
nânce. Nici o dată nu trebue să respingem pe nenorociţii, 
care caută la noi adăpost şi scăpare. Trebue să avem milă 
de toţi câţi suferă — chiar şi de animale”. 

In aceeaşi zi, cucoana Oltea spuse unui tâmplar, care 
lucra la castel, să facă o colivie mai încăpătoare și mai 
frumoasă. Ancuţa o aşeză într'un colț al camerei sale, iar 
colivia aceasta trebuia să fie de acum încolo locuinţa po- 
rumbiţei.In toate zilele, Ancuţa avea grije să-i dea de mân- 
care, să-i schimbe apa și, din când în când, să-i schimbe 
şi nisipul ce-i aşternuse pe jos. 

Porumbiţa se obişnui repede de tot cu tânăra sa stă- 
până şi chiar se împrieteni cu dânsa. Indată ce Ancuţa 
deschidea ușa coliviei, îi sbura pe braţ și îi ciugulea din 
palmă boabele ce erau pentru ea.. După vreo săptămână, 
nici n'a fost nevoe să-i țină închisă uşa coliviei. 

Dis de dimineaţă, la o oră când Ancuţa dormea încă, 
porumbiţa îi sbura în pat, voind să o trezească şi nu-i de- 
dea pace, până nu o vedea că se scoală şi că-i dă şi ei să 
mănânce. Insă lucrul acesta nu prea îi era Ancuţei pe plac. 
Ba chiar se plânse mamei sale că porumbița nu o lasă să 
doarmă în deajuns. 

„Incepând de astăzi, zise ea, am să-i închid în fiecare 
seară ușa coliviei ca să nu poată ieşi şi să nu-mi strice 
somnul. 

— Nu, drăguța mea, îi răspunse cucoana Oltea, să nu-i 
închizi uşa coliviei, ci e mai bine să înveţi dela ea să te 
scoli dimineaţa de vreme. Sculatul de vreme ajută la în- 
tărirea sănătăţii şi ajută să munceşti cu voe bună toată 
ziua. N'ar fi oare o ruşine ca tu să fii mai leneşă decât o 
porumbiţă ?” 

Ancuţa se folosi de această lecţie şi de atunci se obiş- 
nui să se scoale de vreme. 

Intr'o zi, Ancuţa şedea citind o carte la fereastra ca- 
merei sale. Fereastra era deschisă, porumbiţa se plimba 
prin cameră, căulând boabe de grâu şi firimituri de pâine, 
însă tocmai când Ancuţa se aştepta mai puţin, își luă sbo- 
rul, eşi pe fereastră şi merse pe acoperişul unei clădiri din 
vecinătate. 

Speriată, Ancuţa dete un țipăt. Mamă-sa veni alergând 
şi o întrebă ce'i se întâmplase. „Porumbiţa! Porumbiţa 
mea !” răspunse Ancuţa plângând și arătând acoperișul, 
unde porumbiţa se plimba la soare. 

„Cheamă-o!” îi zise cucoana Oltea. Ancuţa o chemă şi 
porumbița veni numai decât, așezându-i-se pe mână. An- 
cuța se miră nespus de mult de ascultarea ei. Insă mamă- 
sa îi zise: „Fii și tu față de mine tot așa de ascultătoare, 
cum este porumbiţa față de tine !” 

Ancuţa promise și se ținu de cuvânt. 

Intr'altă zi, Ancuţa stropea florile şi legumele din 
grădină. Obosită, se așeză lângă mamă-sa pe banca de 
verdeață din faţa basinului cu apă. 

In jurul lor sbura porumbiţa, care merse apoi să bea 
apă. „Vezi, mamă, cu câtă grijă sare de pe o piatră pe 
altă piatră, ca să nu se murdărească ? O, ce curată e dră- 
guţa mea porumbiţă ! 

— Dar Ancuţa este uneori mai puţin curată şi mai pu- 
țin atentă”, îi răspunse cucoana Oltea, arătându-i rochiţa, 
pe care Ancuţa o cam udase şi o cam murdărise, pe când 
stropea florile şi legumele. Fetiţa se roşi toată şi de atunci 
avu mai multă grijă să-și ţină hainele totdeauna curate. 

După câtva timp, Ancuţa făcu cu mamă-sa o scurtă 
călătorie, care îi plăcu nespus de mult.La înapoiere, po- 
rumbiţa îi eşi întru întâmpinare, dând semne de mare bu- 
curie. 

„Cât timp ai lipsit, îi zise servitoarea, porumbiţa stă- 
tea mereu tristă şi căuta peste tot. Mă mir că un animal, 
care nu ştie să judece, așa cum ştim noi oamenii, să recu- 
noască pe binefăcătoarea sa şi să-i fie aşa de credincios. 

— E adevărat, răspunse Ancuta, că porumbiţa îmi este 
mai recunoscătoare decât merit, pentru că eu nu fac alt- 
ceva, decât să-i dau în fiecare zi câte puţină mâncare. 


— Şi din această purtare a ei poţi să iei pildă şi învă- 
țătură, îi zise cucoana Oltea. Caută și tu să fii recunoscă- 
toare pentru binefacerile ce primeşti. Mai ales nu uita că 
în fiecare dimineaţă, când te scoli, şi în fiecare seară, când 
te culci, să te rogi lui Dumnezeu şi să-l mulțţumești pentru 
grija ce-ţi poartă”. 

Intro zi, Ancuţa lucra la masa ei din cameră, fiind 
povăţuită şi ajutată de mamă-sa. Porumbiţa se aşezase în 
faţa ei, privind-o cu ochi plini de blândeţe şi de duioşie. 

„Iubita mea porumbiţă, îi zise Ancuţa, multe lucruri 
bune am învăţat eu dela tine şi m'am folosit mult din fe- 
lul tău de a te purta. De aceea, eu îţi datorez ție mai multă 
recunoştinţă, decât îmi datorezi tu mie. 

— Mai ai ceva de învăţat dela porumbiţă, îi zise ma- 
mă-sa. Ba chiar acest ceva este lucrul cel mai însemnat. A- 
ceastă porumbiţă de un alb așa de curat este o icoană fru- 
moasă a nevinovăţiei. O vezi cât e de simplă, cum n'are pic 
de răutate şi nu ştie ce este fățărnicia. Fii şi tu tot aşa de 
curată la suflet și la gând, nu-ţi întina nici o dată inima 
cu otrava răutăţii, nu fi nici o dată falsă şi fățarnică! 
Așa ca Dumnezeu să poată spune despre tine: „Ancuţa este 
curată și nevinovată ca o porumbiţă”. 

Dorinţa cucoanei Oltea fu îndeplinită, fiindcă Ancuţa 
rămase așa toată viaţa. 


(Va urma) 


Cei mai mici Cow-boy 
o- DEEE LRA Te 


ARPE 2 


doilca vis 


RED că voi toţi care citiţi cu drag „Dimineaţa 
Copiilor”, ştiţi că am şi eu o fetiţă, care se nu- 
mește Veronica. Vă aduceţi aminte ce vă spu- 
neam de ea? In fiecare diniineață când se 
scoală, îmi povesteşte ce-a visat peste noapte. 
Dar trei dimineți la rând n’a vrut să-mi spună ce vi- 
sează. Şi ştiţi de ce ? De ruşine! Furase, acum trei zile, 
niște prune din coşul unui Oltean. N'a văzut-o nimeni, iar 
pe mine m'a minţit că i le-a dat o vecină. Dumnezeu însă 
care e sus şi vede tot, a pedepsit-o. 


Al 


După obiceiul ei, Veronica se juca singură “în grădină. 
Cum soarele era prea fierbinte, ca să se răcorească, sa 
întins pe iarbă, la umbra unui gard. Cum sta așa, întinsă, 
simți o durere în stomac. Vru să se scoale, dar cu mirare 
văzu că nu se poate mișca. Ce putea să fie? Incercă a 
doua oară să-și miște mâna dreaptă (mâna cu care furase 
prunele din coș). Cu multă greutate reuşi să o ridice drept 
în sus şi apoi s'o pună pe stomac. Ce ? Simţi,.că drept la 
mijlocul stomacului, creşte ceva ! Era un mugure. Cât ai 
clipi din ochi, mugurele crescu şi se făcu cât o muşcată. 

Aşa întinsă cum era, putu să vadă după frunzele mici, 
verzi şi lunguieţe, că-i creştea un prun. 

Doamne! Vru să plângă şi nu putu! Incercă să strige, 
dar glasul îi era așa de stins, încât abia ea singură putea 
să-și audă sunetele. Se căzni şi ridică din nou mâna dreap- 
tă dealungul tulpinei, ca s'o pună sus pe vârful prunului şi 
să-l oprească de a mai creşte; dar mânuţa ei nu putu să 
mai ajungă vârful lui. Prunul crescuse cât o floare a soa- 
‘relui. Se uită la el îngrozită. - 

Tot uitându-se, privirile începură să i se îndrepte tot 
mai sus, sus, spre cer, căci pomul acesta creştea într'o cli- 
pă cât alți pomi creșteau în zece ani. Şi pe măsură ce creş- 
tea, dădea ramuri, frunze și flori. 

Cum stătea aşa speriată, auzi împrejurul ei glasuri de 
copii. Erau: Sanda, Gică și Matei, copiii vecinului de peşte 
drum, care, jucându-se, zăriseră şi ei minunea și acum ve- 
neau s'o vadă de aproape. Săriră gardul şi se apropiară cu 


al Veronicăi 


ochi miraţi de Veronica, vrând să o întrebe ce i sa întâm- 
plat. 

Intre timp, pomul care creștea, creștea, făcu nişte pru- 
ne mari şi galbene (întocmai ca prunele pe care Veronica 
le furase din coșul Olteanului). 

Sanda, Gică şi Matei uitară s'o mai întrebe ceva. Pof- 
ticioşi, începură să se caţere pe prun, ca să-i culeagă fruc- 
tele. In dorinţa lor de a culege cât mai multe şi cât mai re- 
pede, rupeau fără milă frunze şi ramuri, iar în locul de 
unde acestea se desprindeau, curgeau picături mari de sân- 
ge. Vezi că pomul acesta răsărise dintr'un sâmbure de pru- 
nă pe care Veronica în „grabă îl înghiţise. Acum se hrănea 
cu sângele ei. Simţea, sărmana, cum tot sângele din apa 
ei trecea în vinele pomului. Când copiii rupeau crăcile, 
durea tot trupul aşa de tare ! Incercă din nou să strige şi 
să plângă, dar nu putu. 

Din spre Răsărit se stârni un vânt puternic, care şue- 
rând se apropia de prunul acesta uriaș. Suflând printre 
ramurile lui, făcu ca frunzele să foșnească şi foșnind aces- 
tea spuneau: 

„Veronica a furat prune dela Oltean şi a minţit pe ma- 
ma ei... Veronica a furat prune de la... Veronica a furat... 
Veronica...” 

Copiii vecinului, de frică, din cauza vântului şi a şoaŢ- 
telor frunzelor, se dădură jos şi cu buzunarele pline de 
prune, o luară la fugă spre casă. Numai sărmana Veronica 
nu se putea mişca din loc! 

Vântul şuerând, ducea cu el, spre rușinea ei, în lumea 
largă, șoaptele frunzelor. lar prunul creştea, creștea mereu. 

Și, tot crescând, vârful lui ajunse în cer. Din cauza 
vântului, începu să se izbească de poarta Raiului. Sfântul 
Petre, crezând că bate cineva la poartă, întrebă: „Cine e”? 

Dar, cum bătăile se repetau şi nu-i răspunse nimeni, 
dschise poarta. Se miră când văzu că cel ce bătea, în loc 
de suflet omenesc, era vârful unui prun. leşi afară să vadă 


(continuere în pag. 13) 


12 
(O DIMINTATA 


e . 


IRUETA era foarte bogată, însă ce folos că avea 
o fire aşa de rea şi sucită, că traiul cu dânsa era 
un chin adevărat. Mai ales servitoarele sale nu 
aveau din partea ei măcar o clipă de liniște. 
: Oricât de mult munceau şi se trudeau, totuşi, 
n'auzeau din gura Miruetei decât cuvinte de ceartă şi oca- 
ră. De dimineaţă şi până noaptea târziu, casa răsuna de 
strigătele Miruetei, care nu era niciodată mulțumită. 

Răbdară ele ani mulţi traiul acesta, însă, când văzură 
că Mirueta se făcea zi de zi mai rea şi mai nesuferită, ho- 
tăriră să nu mai stea în slujba ei, ci să plece toate, lăsân- 
d-o pe Mirueta să se descurce singură, așa cum ar putea. 

Se înțelege că Mirueta se supără grozav, când, trezin- 
du-se dimineaţa din somn, văzu că nu este cine să-i aducă 
gustarea. Cuprinsă de mânie, îşi rupse hainele, sparse 
ceaşca şi ibricul de cafea cu lapte, trânti jos şi sparse sca- 
une şi mese, aşa încât casa semăna cu o corabie după 
furtună. 

Când, în sfârşit, se mai potoli din furie, luă condeiul 
şi scrise o scrisoare împăratului, rugându-l să trimită pe 
soldaţii săi de pază, ca să prindă şi să pedepsească pe ser- 
vitoarele, care fugiseră, să le aducă înapoi şi să le pună să 
muncească, aşa cum munceau și mai înainte. 

Insă, după ce făcu scrisoarea, văzu că mare prin cine 
să o trimită. Eşi în grădină, alergă de jur împrejur, strigă 
cu glas tare, dar nu o auzi nimeni, fiindcă servitoarele fu- 
giseră de acasă cu noaptea în cap, așa că la ora aceea erau 
departe. Merse apoi la grajduri, dar le găsi goale, fiindcă 
şi caii fugiseră. Ştiau ei că Mirueta avea obiceiul să-i bată 
cu biciul, ori de câteori îi se părea că nu merg destul de 
iute. 

„Ce să mă fac ? Ce să mă fac ?” se tânguia Mirueta. 
"Din fericire pentru dânsa, își aminti că un bunic al ei 
povestea foarte des că piticii sunt gata să vie în ajutorul 
oricăruia din familia lui, de oarece odată el scăpase pe un 
pitic, care fusese închis pentru o mie de ani într'o bucată 
de fier. Şi aşa, ea merse la un puț părăsit de multă vreme 
şi plecându-se înlăuntrul lui, strigă cu glas puternic: „Pi- 
ticilor, sunt la grea strâmtoare, veniţi să mă ajutaţi !” 

Abia spusese aceste vorbe, că înaintea ei se ivi un pi- 
tis cu barbă lungă. 

„Ce-ai păţit ?” o întrebă el. 

Mirueta începu să-i povestească toată întâmplarea, 
însă, tot povestind, se aprinse și se înfurie din nou. S'a por- 
nit iarăşi să țipe şi să spună vorbe de ocară. Piticul a as- 
cultat-o cu răbdare, iar după ce Mirueta a terminat de po- 
vestit, i-a zis: „Am înţeles ce-ţi trebue. Am să-ţi trimit mai 
multe servitoare, pe care n'ai să le poţi vedea, dar care îţi 
vor sluji cu credinţă şi îţi vor aduce tot ce le vei cere”. 

Mirueta răspunse că nici nu se putea ceva mai frumos 
decât să aibă servitoare, pe care să nu le vadă, aşa că se 
întoarse acasă veselă şi mulțumită. Stătu puţin, apoi strigă: 
„Am poftă de cireşi ! Vreau un coșuleţ de cireşi !” 


AL DOILEA VIS AL VERONICAI; 


ce s'a întâmplat. Işi puse mâna streaşină la ochi și zări, 
jos de tot, la rădăcina prunului, într'o cutie, la umbra unui 
gard o fetiță. Deabia atunci și-a adus aminte că aceea era 
Veronica, fetița care furase prune și pe care o pedepsise 
Dumnezeu. Privirea lui întâlni ochii trişti ai Veronicăi, 
care păreau că-l roagă s'o scape de acest prun uriaș. Sfân- 
tului Petre i se făcu milă de ea și-i zise: „Veronica, Dum- 
nezeu n'are să te scape de acest prun decât mâine, când ai 
să te scoli şi ai să-i spui mamei tale că nu vecina voastră 
ţi-a dat prunele, ci tu le-ai furat din coșul Olteanului, care 
venise la voi”. Zicând acestea, intră în Rai și închise poarta. 


A doua zi, când 'se deşteptă, Veronica se gândi : „Ei, 


Poveste engleză 
a a, a 


= MIRUETEI 


Nici nu isprăvi bine vorba, că văzu înaintea ei un co- 
şuleț plin cu cireșile cele mai gustoase. După câteva mi- 
nute, zise: „Vreau un coşuleţ de caise !” Şi văzu pe masă 
înaintea ei un coșuleț plin cu caise coapte şi dulci. 

Apoi ceru bonboane, ceru ciocolată, ceru prăjituri şi 
căpătă de toate într'o clipă. A mâncat și s'a îndopat, până 
n'a mai putut. Era încântată și îşi zicea că nici o dată în 
viaţa ei nu fusese atât de fericită. 

Insă la sfârșitul zilei a doua a început să se simtă nu 
tocmai bine — și aceasta, poate, din pricină că abia atunci 
îşi dete seama că nu vorbise cam de mult cu cineva, care 
i-ar fi putut răspunde şi ar fi putut sta de vorbă cu dânsa. 
In adevăr, servitoarele trimise de pitic, nu numai că nu 
puteau fi văzute, dar nici nu scoteau o vorbă. 

In dimineaţa zilei a treia. Mirueta se sculă din pat tot 
așa de supărată, cum era mai înainte de întâmplarea cu 
piticul din fundul puţului. 

Cu toate că îi se îndeplineau pe loc toate dorinţele, s'a 
pornit cu gura pe servitoare, certându-le și ocărându-le 
așa cum certa şi ocăra pe fostele ei servitoare. Dar obosi 
în curând, văzând că ceartă pe niște fiinţe, pe care nu le 
vedea și care nu spuneau nimic. 

In ziua a patra, şedea plângând întrun colţ al odăiei. 
iar în ziua a cincea se duse din nou la puţul părăsit şi che- 
mă pe pitic. 

„Ce, aşa de repede te-ai plictisit de servitoarele, des- 
pre care spuneai că ai să fii încântată ?” o întrebă piticul 
râzând. 

Insă  Mirueta îi răspunse cam rușinată și încurcată: 
„Ar fi foarte frumos, dacă aş avea ca servitoare fiinţe o- 
menești cu care să pot schimba o vorbă, fiindcă e foarte 
plicticos să nu văd pe nimeni, cât e ziua de mare”. 

Piticul îi zise că el n'are nici o putere asupra oameni- 
lor. Atunci Mirueta i se rugă să o povăţuiască şi să-i spu- 
nă cum ar putea face să găsească ea o servitoare. „E foarte 
greu, răspunse piticul. Ţi-a mers peste tot vestea că eşti 
rea şi sucită, aşa că nici o servitoare n'ar vrea să vie la 
tine din dragoste ori pentru bani”. 

Mirueta nu putea spune că toate acestea sunt minciuni. 
De aceea, plecă în jos ochii şi suspină amărită. Piticului i 
se făcu milă de ea, aşa că îi vorbi din nou zicându-i: „Am 
să-ţi dau sfatul cel mai bun ce-ţi pot da. Dacă dorești să 
trăești iarăși printre oameni și cu oamenii, îmbracă-te în 
haine vechi de țărancă şi mergi de te tocmește undeva ca 
servitoare. Numai să bagi de samă să te porți drăguţ și să 
fii ascultătoare, fiindcă, altfel, vei fi alungată din ori şi ce 
casă”, = 

Spunând acestea, piticul pieri în fundul puţului, iar 
Mirueta rămase singură. Dintru început, nu-i făcu nici o 
plăcere gândul că va trebui să muncească şi ea cu mâinile 


Pa XaXXXXaXXXXXXXXXXXXXXXaaaaaaaaaaa 
(continuare în pag. 14) 


a i a a a a a a a a a 
(CONTINUARE DIN PAGINA 12) 

n'a fost decât un vis urit ! Nu m'a văzut nimeni când am 
furat, iar mămica m'a crezut, când i-am spus că mi le-a 
iat mătuşa Mia”, 

Dar, în noaptea următoare, visul se repetă! Şi, când 
şi în a treia noapte avu acelaș vis, îngrozită, îşi dădu sea- 
mă că în vis a văzut cu adevărat pe Sfântul Petre, așa că 
trebuia să-i urmeze sfatul. 

Aşa se face, că abia după trei dimineţi am aflat ce 
visase ea în timpul nopţilor, iar Veronica sa convins că 
dei de câte ori ești gata să faci o faptă rea, să-ţi aduci amin- 
e că: 

„De nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu”. 

ANA CIUMETTI 


ARREN 


ES 


sale albe şi delicate. Gândindu-se însă cât de singuratică și 
pustie era viaţa ce ducea, îşi zise că orice e mai bine decât 
să trăiască în felul acesta. 

Se întoarse, aşa dar, acasă şi găsi acolo un rând de 
haine, uitate în grabă de una din servitoarele, care fugise. 
Servitoarea aceasta venise nu de mult dela ţară, aşa că şi 
hainele erau ţărăneşti. 

Imbrăcată în aceste haine, Mirueta porni pe drumul 
care ducea la oraş. Avea un drum lung de făcut, iar servi- 
toarele ce-i trimisese piticul nu mai ascultau de poruncile 
ei de îndată ce plecase de acasă. Aşa se face că Mirueta in- 
tră în oraş moartă de foame şi de oboseală. 

Bătu la poarta celei dintâi case şi întrebă dacă n'au 
nevoe de o servitoare. Oamenii din casă îi spuseră să in- 
tre şi-i făsură mai multe întrebări. O întrebară mai cu sea- 
mă dacă ştie să spele şi să curețe vasele de aramă, aşa ca 
să strălucească. 

Auzind o astfel de întrebare, Mirueta se făcu foc de 
mânie și eşindu-şi din fire, le spuse cum de îndrăznesc să-i 
ceară ei, Miruetei, să spele şi să curețe vase de aramă. Insă, 
când stăpânii casei au auzit cine este şi cum o chiamă, nu 
o mai ţinură în casă, ci o alungară numai decât. Ştiau ei 
destule despre dânsa și despre firea ei rea şi sucită. 

Mirueta plecă mai departe, plină de ruşine şi de mâ- 
nie. Se făcuse târziu şi se pornise să plouă. Ea însă mer- 
se acum în partea cealaltă a oraşului, fiindcă se temea să 
mai bată la poarta vreunei case din apropiere. Se gândea 
că oamenii din casa din care fusese alungată, ar putea să 
spună celorlalţi cine este ea. 

După ce merse o bună bucată de drum şi se udă până 
la piele, se opri înaintea unei brutării mici și întrebă pe 
nevasta brutarului, dacă n'are nevoe de o servitoare. Fe- 
meia o întrebă ce ştie să facă, dacă ştie să spele şi să cu- 
reţe vasele de aramă, ca să strălucească. 

De rândul acesta, Mirueta răspunse  smerită că încă 
nu ştie, dar că o să-şi dea toate silinţele să înveţe. 

Nevasta brutarului o luă în casă, îi dete să mănânce 
pâine cu brânză, îi dete şi un rând de haine uscate, ceeace 


„e 


Micii actori Jackie Cooper și Robert Coogan 
n en mă e 5 Za IRI Te i acte eee E i i e o AIR i a abili 


14 


i făcu Miruetei mare plăcere, fiindcă hainele ei erau rău. 
udate de ploae. 

Se puse să muncească, 
greu, foarte greu. 

Totuşi, treptat, treptat, se obișnuia şi munca i se pă- 
rea mai ușoară. Dacă se întâmpla să simtă că o apucă ia- 
răși firea sa rea şi sucită, își amintea că tocmai din prici- 
na purtării sale din trecut ajunsese să fie acum o servi- 
toare de rând. Dealtfel, brutarul şi soţia sa, care nu ştiau 
că ea este Mirueta, povesteau deseori despre o fată bogată, 
pe nume Mirueta, şi despre firea ei groaznică. 

După ce sluji un an întreg, Mirueta spuse nevestei, 
brutarului că vrea să plece acasă, însă o rugă să-i dea un 
certificat scris, în care să arate cum s'a purtat. Nevasta 
brutarului îi răspunse că-i pare foarte rău că pleacă, dar 
că-i dă bucuros certificatul de bună purtare. Scrise deci pe 
o coală de hârtie că a fost o servitoare harnică şi că a fost 
pe deplin mulţumită de purtarea ei. 

Atunci Mirueta îi spuse cine este, adăogând că speră 
cu ajutorul certificatului, să-i înduplece pe oameni să nu 
mai fugă de dânsa. 

Se rugă însă de nevasta brutarului să caute şi să-i gă- 
sească pe fostele ei servitoare şi să le spună că ea, Mirueta, 
se va purta de acum încolo cu ele cu totul altfel, mai ales 
că a fost ea însăşi o servitoare. 

Nevasta brutarului le-a găsit pe toate, iar servitoarele 
au crezut-o, când le-a povestit despre schimbarea în bine 
a Miruetei. S'au întors deci din nou la vechea lor slujbă și 
au fost așa de mulţumite, că, la nevoe, și-ar fi dat şi viața 
pentru buna lor stăpână Mirueta. 


dar în primele ze îi venea 


In salonul unde venea acum multă lume, Mirueta atâr: 
nă certificitul, frumos încadrat, pe de o parte, ca să-l poată 
vedea oricine, iar, pe de altă parte, ca să-i amintească 
mereu să fie vrednică de laudele ce-i adusese nevasta bru- 
tarului. 


Din limba engleză de VASILE STĂNOIU