Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages451-500

Concursul de jocuri pe luna August 


SERIA III 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


PRUCT ELE 
EN E o a 
47 |alziE nA 
Š PATE, 

SA 


-ALTIN 
an ERE, 


Se: 
m mp 
JANDARM AE AMAA 


ORIZONTAL : 1) Fructe acrişoare, cari se găsesc la 
bou. 6) Fructe mediteraniene. 13) Tăblie mare care apără 
ferestrele şi uşile. 14) fruct mic, acrişor. 15) Afirmație. 16) 
Literă grecească. 17) Munceai. 18) Bărbierit. 19) Astfel de 
fructe nu sunt bune de mâncat. 20) Măsură chinezească. 


De vorbă cu cititorii 


=> SYL. H.-laşi. — „Un copil nenorocit”. Scriem mereu 
la rubrica aceasta că pe copiii orfani și nenorociți să-i aju- 
tăm cu fapta şi să nu ne servim de nenorocirea lor pentru 
a face istorioare ce întristează fără folos pe cititori. 

In afară de aceasta, observăm că d-ta pui mereu ă 
acolo unde trebue pus â. De pildă se scrie când, gând, cât, 
stăpân, plângând, iar nu „cănd, gănd, stăpân, plăngănd, 
cum scrii d-ta. 


C. V. S.Olteniţa. — Condiţiuni de natură tehnică nu 
îngădue reproducerea fotografiei fiului d-tale după foto- 
grafia apărută în revista din care ne-ai trimis o foaie. A- 
vem nevoie de o fotografie originală și de adeverinţă din 
partea şcoalei. Regretăm că nu putem publica o scrisoare, 
deoarece urmarea va fi că vom fi copleșiți în fiecare săp- 
tămână de sute de scrisori în acelaș gen. 


S. BAR.-Loco. — „Vara la ţară”. Poeziile în genul des- 
criptiv nu prea plac cititorilor noștri. Noi publicăm de pre- 
ferinţă poezii cu acţiune, poezii care povestesc ceva. Cum 
e o zi de vară, o vedem cu toţii. 


Z. SUL.Loco. — „Recunoştinţa privighetorii”. Bucăţi 
în felul acesta se potrivesc mai bine pentru cărţile de 
şcoală. 

J. BOL.laşi. — „Găina fermecată”. Revista noastră 


place așa de mult cititorilor și pentru poveştile frumoase 
c? publică în fiecare număr. Aceste poveşti sunt însă scrise 
de persoane care nu mai sunt începătoare în ale scrisului 
şi nici copii nu mai sunt. De aceea, dacă ţinem ca revista 
să fie mereu frumoasă, e mai bine să lăsăm pe vechii noş- 
tri colaboratori să scrie povești. 


De altfel, se ştie că pentru ca o poveste să fie frumoa- 
să, nu este de ajuns să aibă subiect frumos, ci trebue să fie 
şi frumos povestită. Pe d-ta te sfătuim să colaborezi la re- 
vistă cu lucruri mai mici ca: glume scurte, ghicitori, o mică 
traducere, etc. 


21) Notă. 23) Nume masculin. 25) Notă. 26) Salutare ! 27) 
Ceas. 29) Afirmaţie. 30) Cum pot fi unele cireşi (sing.) 
31) Parte din corp. 34) Militar începător. 35) Cereală. 37) 
Conjuncţie. 38) Pronume. 39) Pronume relativ. 40) A se 
dărâma.. 43) Paradis. 45) In acest fel se pot păstra fruc- 
tele şi iarna. 51) Măsură. 52) Magiun. 54) Negaţie. 55) 
Fructe de toamnă. 


VERTICAL : 1) Fructe înrudite cu prunele. 2) Târg 
de vite. 2) Articol. 4) Produsele muncii cuiva. 6) Victoria 
lui Ştefan cel Mare asupra lui Radu cel Frumos. 7) Fruct. 
8) Măsură de greutate. 9) Pom fructifer. 11) Iarăşi, 12) 
Lucră ceva. 14) Un fel de pahar. 18a) Aşa este portocala 
la miros. 18b) Nevoiaş. 22) Apucă. 24) Insă (poet). 26) 
Fruct. 28a) Fruct ce-i place şi lui Moș Martin. 30) Ring. 
loc de luptă. 30a) Munţi în America de Sud. 32) Obiect cas- 
nic. 33) Ne imbolnăvim de răceală. 36) Notă. 41) Apă curgă- 
toare. 42) Sui. 44) Măsură. 48) Conjuncţie. 49) Măsură de 
timp. 50) Pronume. 19) Oraş în Babilonia. 


IACOB I. LAZAR şi GH. UNGUREANU 


} Soluțiile acestei serii se primesc la sfârşitul concursu- 
lui, împreună cu celelalte. Concursul are cinci serii. 


îi aa rr a E E 


Aducem la cunoștința cititorilor noştri că 
s'au mai tipărit câteva sute de volume din 
romanul „LIR ŞI TIBIŞIR“ de Moş Nae, şică 
se află de vânzare la principalele librării cu 
preţul de 09 de lei volumul. 


a a a a a a a a a n. 


Observăm cu plăcere că fotografiile cele mai fru- 
moase ale premianților din Capitală sunt făcute de Studio 
Wells, Calea Victoriei 43, etaj. 

i iei i e a a a a a a a a a a a a a a 
Haplea ne scrie: 
„Cei ce mă iubesc, 
Noua-mi carte o citesc 


lar cine nu mă citeşte, 
E semn că nu mă iubeşte 


nici ii i a aaa a 
Toată lumea ia parte la 
Demonstraţiile aero-chimice şi serbările populare 
pe terenul municipal din Bulevardul Brătianu No. 2 


organizate de „Centrul de propagandă al Comisiunei 
Organizat SO i Oe CS i DioDagondă tă VODE 


Superioare de Apărare Pasivă din Ministerul de Interne“ 


De e e e e ză 
MARI SERBAĂrI 
POPULARE. Nu- 
meroase atractiuni 
aduse din străină- 
tate. Curse de cai 
în miniatură. Mon- 
te-Carlo sub bom- 
be, Foot-ball me- 
canic. Looping a- 
merican. Jimmy, 
precum şi alte nu- 
meroase distracţii! 
Á- 


IEEE EISI IIR 
Demonstratii pt. 
apărarea populáți- 


IN FIECARE ZI 


mari concerte populare, 


ei. Expoziție com- spectacole grataite, jazz 


plectă de material 
demonstrativ. Mu- 
zeu Național, Cru- 
cea Roşie. Crucea 
Albastră. Salvarea. 
Camera de gaze. 
Pompieri, etc. ctc. 
IOD 


dans, music-hall, restau- 
rant şi berării, canal 
venețian cu surprize. 


Deschis rola orele 
9 dimineaţa până la 
orele 2 noaptea, 


| fără întrerupere | 


ARPHN 


F otografiile 


3 e * 
Ioan V. Cosmescu 
clasa I-a 


Școala primară Sft. Andrei 


Bucureşti 


Leibovici M. Sucher 


clasa I-a 
Şc. prim. de băeți B. Golesman 
3 Galați 


Marioara N. Rădulescu 
Clasa III-a 
Şcoala primară de fete 
R.-Sărat 


ad Pa 
Jack David 
clasa I-a 
Şcoala primară mixtă 
Predeal 


Teodor Vieru 

clasa III-a 
Şc. primară din com. Mârzescu 
Tg. Copou laşi 


r T 
wsio oca o a 


TTCUPON DE JOCURI 


O.: amn 


cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul I-iu 


soy 
Popescu I. Margareta Ioan Popescu Kern S. Herman 
clasa IV-a clasa III-a clasa II-a 
Şcoala primară de fete No. 9 Şcoala „Regina Elisabeta” Şc. primară de băeţi Sft. Andrei 
Bucureşti Bucureşti București 
| e 
j 
j 
z \ 
Ileana C. Bellu Dimitrescu G. Decebal Lazăr Marcu . 


clasa II-A i clasa III-a clasa III-a primară 
Şcoala primară de fete din Scoala primară No 5. Şcoala „Ronetti Roman” 
Abrud Ploeşti București 


Raula Wexler 


Terzi Deogan Hilda Wallet 
clasa I-a clasa I-a clasa II-a 
Şcoala No. 1 de băeți Liceul „Notre Dame” Şcoala primară „Lucaci 
Cahul Timişoara Bucureşti 


u Rie- 
+ 


Şvedchi Raisa 


Klein L Constantin Tabacu Silvia 
clasa III-a clasa Il-a clasa II-a 
Şcoala primară de fete No. 4 Şcoala primară de băeţi No. 9 Şcoala de fete No. 5 
Suliţa jud. Hotin București Bacău 


Dumitriu G. Pavel Elias M. Rossin 


Miron N. Paulina 


clasa II-a clasa Il-a clasa IV-a A . 
Şcoala primară de fete Scoala primară de băeţi No. 1 Elias M. Cerbo 
„Maria I. Saragea” Cahul clasa Il-a i SĂ 
Com. Jarniștea jud. Putna : Şcoala prina de băeţi Nu. 
ași 


SFERIA III 


Dai? 


frumoși-copilași japonezi 
PARERE DE PACII ERE ZE MEEDE 


Preţul 5 lei 


Puiul de vrabie 


Eram în odaia mea, citind o carte de povești, când aud 
pe frăţiorul meu Nelu, ţipând prin curte. Am coborit scă- 
rile şi ajungând în curte, am văzut că frăţiorul meu ţine 
în mână un puiu de vrabie. L-am întrebat ce sa întâm- 
plat şi el mi-a spus că pisica noastră avea în gură puiul 
de vrabie. 

L-am adus sus şi l-am arătat mamei. Mama mi-a spus 
să-l ținem câteva zile, până să-şi recapete puterea şi după 
aceia să-i dăm libertatea. 

L-am ţinut şi l-am îngrijit opt zile. 

In dimineața zilei a noua, eu şi frățiorul meu am luat 
colivia unde era închis puiul de vrabie şi ne-am dus în 
grădină. Am deschis uşa coliviei şi am luat vrabia cu bă- 
gare de seamă. Am sărutat-o amândoi şi i-am zis: 

„Du-te cu bine şi Dumnezeu să aibă grijă de tine!” 
Puiul de vrabie a zburat cu bucurie, la un pom din gră- 
dina noastră, unde era cuibul din care căzuse: 


ANNA THEODOSSIADES-Brăila 


Noaptea în sat 


Toate frumuseţile naturii se pot vedea seara într'un 
sat. 

Soarele se lasă spre culmile munţilor depărtaţi ce se 
văd în zarea întinsă. 

Fetele şi flăcăii vin cu  coasele pe umăr, cântând şi 
veselindu-se. Vitele se întorc spre sat şi tălăngile lor se aud 
bătând rar şi regulat, din ce în ce mai aproape. Intr'o 
parte cerul e minunat, sub o haină trandafirie, care îşi 
trimite lumina ei roză pe căsuţele risipite din sat. Ulti- 
mile raze de soare tivesc nouraşii cu un voal subţire aurit. 
Zefirul trece mângâind spicele de grâu. care se clatină 
ușor. Floricelele câmpului se leagănă şi ele, desfătându-se 
în lumina orbitoare trimisă de soare. Și pe munţi, sunt 
multe flori colorate, dar numai una se distinge dintre ele, 
prin măreţia ei, 

Aceasta e floarea reginei, cu o coroană catifelată, fru- 
moasă şi delicată. Fluturaşii se joacă zglobii cu razele de 
soare, care feso pânză ca de păianjen. Puțin mai târziu, 
razele dispar complect și treptat le iau locul steluțele lică- 
ritoare, care îşi scot căpşoarele din cerul albastru. senin. 
Luna apare şi ea, mare, rotundă şi luminoasă... Astfel cerul 
pare îmbrăcat cu o haină regească, cusută cu fire rupte 
din lună şi din stele. 

In sat domneşte o liniște adâncă. La un geam se ză- 
reşte pâlpâind o lampă la lumina căreia lucrează o fată 
frumoasă. 


DIMINEAȚA 


CO P LI LOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 _ PAGIN) DIE 


Āu w 


REDACŢIA ŞI 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TAEGU E, FAR 


e-ale începătorilor 


La aaa aaaaaaaă 


Din depărtare se aud câinii lătrând, singuri în liniştea 
nopții. Fluturii dorm... Gângăniile dorm... numai licuricii 
ies cu făcliile aprinse, şi se aşează pe florile adormite... 

Ce poate fi mai frumos?... mai atrăgător, decât natura, 
lăsată şi rânduită de Atotputenicul Dumnezeu. 

In cel mai simplu sat, în cel mai mic colţişor, natura 
îşi poate arăta mai bine, mai măreț, cu mai multă simpli- 
citate, splendorile ei... 


MARIANA FIRICĂ-Chişinău 


Amurg pe mare 


Amurgul se lasă pe întinderea nemărginită a mărei. 

Pe cerul albastru vioriu plutesc norişori albi, rotunzi 
ce în ultimile raze de soare par insule plutitoare acoperite 
de trandafiri... 

Marea îşi leagănă uşor undele sale de jăratec. La apus 
cerul e o văpaie. Nisipul pare mici pilituri de aur. 

Deodată pe întinderea albastră apare ceva alb... e o 
pasăre sau o corabie de pescari?... Dar a dispărut ca un 
vis, nerămănând decât seninul mării. 

Pojarul cerului începe să se stingă încetul cu încetul, 
nelăsând în urmă decât un văl trandafiriu ce se pierde în 
albastru presărat de norișori purpurii tiviți cu aur. Inse- 
rarea se lasă tot mai mult şi umbrele nopții se lăţese me- 
reu... şi iată că din minunata înflăcărare a apusului a ră- 
mas albastrul închis al nopţei dar acolo, departe, unde 
pare că cerul se uneşte cu marea mai tremură încă o gea- 
nă trandafirie. 

Și deodată în întunericul adânc apare falnică regina 
nopții, luna; înconjurată de micile ei copilițe cu părul 
de aur. 

Şi pe nemărginirea albastră a apei steluţele tremură- 
toare presară pulbere de aur pe mișcătoarele unde ale 
mărei, 

ZOE FIRICĂ-Chişinău 
De mi 

Noua carte „NOUILE PAŢȚANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mai hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărţi sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 


toată frumuseţea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la librării, 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


Lei 200- 


ADMINISTRAŢIA 


Η. 9430 


QNEN 


ANUL. 


22 August 1934 — Nr. 550 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 


ABONAMENTE. 
100 „ 


DIMIINIEA 
COPIILOR) 
i i 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


Y 
UN EXEMPLAR 5 LEI a 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+» 


FLUOR 


LE 


si URSITORILE 


ele ce urmează sau întâmplat la începutul înce- 
puturilor lumei. Dumnezeu făcuse Pământul, 
pe care după câtăva vreme crescu cea dintâi 
floare. Se bucură mult pământul. Și avea drep- 
tate: floarea aceasta era cel dintâiu copil al său. 

De sus, din cer, priveau însă cele șapte zâne ursitoare. 
Una era zâna. Soarelui, a doua, a Lunei, iar celelalte erau 
ale celor cinci planete, pe ale căror nume le vom auzi mai 
jos. 

Aceste şapte zâne  vroiră să fie toate nașele primei 
flori ce răsărise pe pământ. Se coboriră, așa dar, din cer, 
călătorind fiecare pe câte o rază de lumină. 

Zâna Soarelui, care era îmbrăcată numai în aur stră- 
lucitor, grăi şi zise: „Vei fi o floare nobilă şi mândră, cu 
flori galbene şi cu suc îmbelşugat”. 

Zâna Lunei, care era îmbrăcată într'o haină argintie, 
zise: „Vei fi palidă și vei da flori plăpânde”. 

A treia la rând venea zâna planetei Saturn. Zâna a- 
reasta era rea la suflet, așa că îi făcu bietei flori urări de 
rău şi nenoroc. 

Zâna planetei Mercur, îi ură să fie delicată şi fină şi 
si aibă şi puterea de a-i vindeca pe oameni de diferite 
boli. 

Zâna planetei Marte, iute şi aprinsă cum o ştim, îi 
spuse să aibă coloarea roşie. 

Zâna planetei Jupiter îi dori, din potrivă, să dea flori 
albastre curate şi foarte liniştite. 

Zâna planetei Venus sau, cum îi mai spunem, Lucea- 
fărul, care este totdeauna veselă şi zâmbitoare, îi ură să 
dea flori de coloarea albă şi să fie plină de dragoste pen- 
tru toate făpturile de pe pământ. 

Pământul, care auzise tot ce au grăit zânele, se găsea 
în mare încurcătură. Dorinţele şi urările celor şapte zâne 
nu se potriveau de loc unele cu altele. De aceea, toate nu 
puteau fi naşe în acelaș timp. Şi dacă ar fi fost să aleagă 
pe una din ele, celelalte, cuprinse de invidie, s'ar fi supă- 
rat rău de tot. 


tn E re DESI m «aie abată FE 
Repetiţia unei piese de teatru 


O legendă veche 
E e n E >, 18 


Mica şi tânăra floare îşi îndreptă atunci căpşorul ei și 
grăi zicând: „Voi creşte şi voi face şapte seminţe. Din fie- 
care sămânță se va naște o floare deosebită, iar fiecare 
din aceste 'flori își va avea ca naşe câte o zână din cer”. 

Aşa se şi întâmplă. Floarea crescu, făcu şapte seminţe, 
fiecare sămânță căzu în pământ şi prinse rădăcină. Prin 
această rădăcină pământul îi dedea putere să crească şi să 
ajungă o nouă floare. Așa crescură șapte flori deosebite, 
care primeau în timpul nopții raza dela nașa lor din cer. 
Numai floarea soarelui îşi închidea ochii şi dormea toată 
noaptea. f 

Şi aşa au răsărit pe pământ flori de tot felul şi au 
putut fi împăcate cele şapte zâne ursitoare. 


MARIA SOREL 


j 
= 
4 
| 
st: 
tă 


zi 


doctorul MITITELU 


MEDICUL ANIMALELOR 


Roman englez 


„La marginea râului de graniţă, doctorul Mititelu şi 
sirmi sale s'au oprit, ca să-și ia rămas bun dela mai- 
mute. 

Despărțirea a ținut mult, din pricină că toate maimuțele 
vroiau să strângă mâna doctorului și să-i ureze drum bun. 

După aceea, când doctorul şi animalele sale au rămas 
singuri, papagalul Polinesia a vorbit zicând: „De acum, 
trebue să umblăm încet, cu băgare de seamă şi să vorbim 
în şoaptă, cât timp trecem prin țara regelui din Joliginki. 
Dacă regele prinde de veste despre noi, va trimite pe sol- 
daţii săi să ne prindă din nou, fiindcă sunt sigură că el 
este încă supărat din cauza șmecheriei ce i-am făcut eu. 

— Ceeace mă pune în mirare şi în încurcătură, zise 
doctorul, este că de unde o să găsim noi o altă corabie, ca 
să ne întoarcem acasă... sau, poate, găsim la țărm vreo co- 


| P + 


i. 
TE: 
ye 
BEA 
+ 
dih 
Ad 

4 


pi 
bth 


rabie părăsită, pe care nu o întrebuințează nimeni. Să nu 
care cumva să lăsați în drum merindele noastre, până ce 
nu ajungem la capăt”. 

Intro zi, pe când treceau printr'o parte foarte deasă a 
pădurii, maimuța Ci-Ci merse Înainte, ca să caute nuci de 
cocos. Pe când ea era plecată, doctorul Mititelu și celelalte 

imale, care nu cunoşteau așa de bine cărările din pă- 
dure, s'au rătăcit şi au nimerit într'un desiș fără eșire. Vau 
învârtit mereu în jurul lor, dar wa fost cu putință să gă- 
sească drumul, care ducea la mării. 

Ci-Ci, văzând că nu mai poate da de dânşii, era foarte 
speriată. Se cățăra pe arborii cei mai înalți și privea de 
acolo, doar, doar o i pălăria cea înaltă a doctorului. Se 
frământa, striga, chema pe toate animalele pe nume. Insă 
totul era în zadar. Se părea că doctor şi animale pieriseră 
fără urme. 

Adevărul este că doctorul Mititelu și animalele sale se 

_rătăciseră rău de tot. Se depărtaseră foarte mult de căra- 
rea cea bună, iar pe alocuri pădurea era așa de deasă, 
așa de încâlcită şi împletită cu tot felul de arbori, de ier- 
buri și de plante agăţătoare, că se întâmpla să nu te mai 


á 


Traducere de N. BATZARIA 
SCEZPEA IPN a E Pa E PIE PIERDE ED a De 


1 1) Dorul prințului Bumpo 


poţi mişca de loc. Atunci doctorul scotea briceagul, ca să-și 
taie un drum. 


Uneori, alunecau şi cădeau în locuri umede şi în mlaș- 


tini. Alte ori, se prindeau şi se încurcau într'o reţea deasă: 


de crăci şi de ierburi. S'au sgâriat rău de spini și mără-. 


cini şi de două ori erau cât p'aci să piardă geamantanul 
cu doctorii. Se părea că necazul lor nu va avea sfârșit,. 
mai ales că din nici o parte mu se zărea o cărare cât de 
mică. 

In sfârșit, după ce sau chinuit şi au rătăcit în felul 
acesta mai multe zile, doctorul Mititelu lăsând făşii din 
hainele sale pe spini şi, pe mărăcini şi având cu toţii obra- 
zul plin de noroiu, din greșală, au mers, nimerind la gră- 
dina din dos a palatului regesc. (Oamenii regelui, îndată ce 
i-au văzut, au dat fuga şi au pus mâna pe dânșii. 

Insă Polinesia a sburat întrun arbore din grădină, 
fără să fie văzută de cineva, şi sa ascuns acolo. lar doc- 
torul şi cu celelalte animale, au fost duși înaintea regelui. 

„Ho ! ho ! strigă regele. Va sèi zică, aţi fost prinşi din 
nou ! De rândul acesta nu mai scăpaţi ! Duceţi-i din nou 


- la închisoare şi puneţi două rânduri de lacăte la ușă. Omul 


acesta alb, va trebui să frece și să curețe scândurile dela 
bucătăria mea câte zile mai are de trăit !” 

Şi așa, doctorul şi animalele sale au fost duse din nou 
la închisoare şi încuiate cu două rânduri de lacăte. lar oa- 
menii regelui i-au spus doctorului că începând din dimi- 
neaţa zilei următoare, va trebui să frece şi să curețe scân- 
durile din bucătărie.. 

Şi doctor şi animale 'se simțeau cu toţii nenorociți. 

„Greu necaz a dat pe noi, zicea doctorul. Eu trebue să 
mă înapoez negreșit în oraşul Păunești. Bietul acela mari- 
nar o să-și închipuie că i-am furat corabia, dacă nu mă 
întorc mai repede. i 

„Nu ştiu cum are să se sfârșească cu aceste necazuri”. 
Uşa închisorii era solidă şi bine încuiată. Se vedea că nu 
e chip să o poată deschide și să fugă. Atunci porcul Gub- 
Gub sa pornit să guiţe și să ţipe. 

In timpul acesta, Polinesia şedea mereu în arborele 
din grădina palatului. Nu zicea nimic, ci clipea într'una 

` Aceasta era totdeauna un semn foarte rău pentru Po- 
linesia. Ori de câte ori nu zicea nimic, ci clipea din ochi, 
era semn că este ceva care o încurcă şi că se gândeşte la 
vreun mijloc de a eşi din necaz şi din încurcătură. De alt- 
fel, toți câţi au necăjit vreodată pe Polinesia sau pe prie- 
tenii ei, la urmă, se căiau aproape totdeauna de lucrul 
acesta. 

Deocamdată, Polinesia urmăria cu privirile pe mai- 
mufa Ci-Ci, care sărea printre arbori în căutarea doctoru- 
lui. Când Ci-Ci a văzut-o, a mers în arborele unde stătea 
şi a întrebat-o ce-i cu doctorul. 

„Doctorul și animalele sale, îi spuse Polinesia, şoptin- 
du-i la ureche, au fost prinși de oamenii regelui şi au fost 
închişi din nou. Ne-am rătăcit în pădure şi, din greşală, 
am nimerit în grădina palatului. 

— Dar de ce n'ai știut să fii o călăuză bună şi să-i duci 
pe drumul drept ?” Şi Ci-Ci a început s'o certe pe Poline- 
sia că i-a lăsat să se rătăcească, pe când ea mersese să 
strângă nuci de cocos. 

- „Tot răul a venit din greșala tâmpitului de porc, zise 
Polinesia. Lacom cum este, se abătea mereu din drum și 
umbla să caute ghindă, ca să mănânce. Eu una trebuia să 
mă țin mereu după el și să-l aduc din nou îndărăt, aşa că 
am apucat la stânga, în loc să o iau la dreapta, când am 
ajuns la mlaștină... Dar, sst! Priveşte! Iată prinţul Bum- 


ArTuR 


s. > 


po, care vine în grădină! Nu trebue să ne vadă. Stai și să 
nu faci nici o mișcare!” 

Ai După puțin, prințul Bumpo a pus cartea jos și a oftat 
adânc. 

„Oh, dacă aș fi un prinț alb !” zise el cu o privire 
pierdută şi visătoare în ochii săi. 

Atunci Polinesia, vorbind cu o voce slabă şi subţire, 
aşa cum ar vorbi o fetiţă, zise, ca să fie auzită de el: 
„Bumpo, este cineva, care poate să te prefacă pe tine în- 
trun prinţ alb”. 

La auzul acestor vorbe, prinţul a sărit în sus de pe 
banca de piatră şi a privit de jur împrejur. 

„Ce aud ? strigă el. Mi s'a părut că aud cea mai dulce 
muzică, răsunând din vocea argintie a unei zâne şi ve- 
nind de colo, din tufiş. Ciudat, foarte ciudat! 

— Frumosule prinţ, zise Polinesia, ascunzându-se însă 
cât mai bine, pentru ca Bumpo să nu o poată vedea. Ai 
spus cuvinte cu aripi de adevăr, pentru că sunt eu, Trip- 
sitinca, regina zânelor, care stau de vorbă cu tine. Iți vor- 
besc, stând ascunsă întrun boboc de trandafir. 


— O, regină a zânelor, strigă prințul Bumpo, de bucu- 
rie, bătând din palme, spune-mi te rog, cine este acela care . 
m'ar putea preface în om alb ? e 

— In închisoarea tatălui tău, zise mai departe Poline- 
sia, a fost închis un vrăjitor vestit — Ion Mititelu pe nume. 
Ştie o grămadă de leacuri pentru tot felul de boli şi este 
fără de pereche în meșteșugul vrăjitoriei. Până acum, omul 
acesta a făcut adevărate minuni. Insă regele, tatăl tău, îl 
lasă să zacă şi să sufere în închisoare. Viteazule Bumpo, 
aşteaptă să apună soarele și mergi la omul acesta, dar fără 
să te vadă altcineva. Şi să ştii că ai să fii prefăcut în prin- 
țul cel mai alb, cù care s'a măritat vreodată o zână fru- 
înoasă. Ţi-am spus în deajuns. Sunt grăbită să mă întorc 
în ţara zânelor. Rămâi cu bine ! 

— Să auzim de bine ! Strigă prinţul nebun de bucurie. 
Mii şi mii de mulțumiri, bună regină Tripsitinca!” 3 

Bumpo se aşeză din nou pe banca de piatră, cu faţa-i 
strălucind de fericire și aşteptă să apună soarele. 


(Va urma) 


COCOȘUL ŞI 


Intr'o zi un cocoș căuta de mâncare. Eşi din curte și 
porni să umble de jur, împrejur, căutând peste tot boabe 
ori firimituri de pâine. Trebuia să caute, de oarece găinile 
de sub grija sa erau flămânde. 

„Co-oco-oco-ocoș! strigau găinile nerăbdătoare. Găse- 
şte ceva mai repede, că nu mai putem de foame”. 

Tocmai atunci cocoşul găsi pe drum un obiect mic 
şi strălucitor. 

„Ce-ai găsit?” îl întrebară găinile, apropiindu-se cu- 
rioase, ca să vadă ce găsise stăpânul lor cocoșul. 

„E un diamant, pe care l-o fi pierdut cineva, răspunse 
cocoşul. Oamenii spun că diamantul este un lucru de mare 
preţ. 

— Oare, putem să-l mâncăm? întrebară găinile. 

— Nu, nu se poate mânca! răspunse cocoșul. 

— Păi, dacă nu se poate mânca, îi întoarseră găinile 
vorba, ce scurţi la minte trebue să fie oamenii, ca să spună 
de fleacul acesta că e lucru preţios?” Zicând acestea, găi- 
nile se depărtară, împrăştiindu-se care încotro. 

Rămas singur, cocoșul înclină capul într'o parte. Tot 
privind la diamant, căzu pe gânduri. „Ce lucru ciudat! își 
zicea el singur. Dacă l-ar găsi cel ce l-a pierdut, ar simţi o 


CÂINELE CEL 


A fost o dată un câine, care avea o mulțime de locuri 
frumoase, unde să se culce și să doarmă. Insă, fiind un 
câine care se mulțumea cu greu cu ceeace are, căuta în- 
totdeauna un loc mai bun, cât mai bun. Așa se face că în- 
tr'o zi intră în staulul vacilor și se culcă în ieslele cu fân. 


DIAMANTUL 


_nespusă bucurie şi sar grăbi să-l ia. Insă, fiindcă l-am gă- 


sit eu şi fiindcă n'am ce face cu acest diamant, pentru 
mine n'are nici un preţ. Aş fi fost mult mai bucuros să 
fi găsit un singur bob de grâu,decât toate diamantele de 
pe pământ.” 

ST. PR. 


RĂUTĂCIOS 


Când veniră vacile şi vroiră să mănânce fânul din 
iesle, câinele nu le lăsa să se apropie. „Nu vedeţi, le zicea 
el supărat, că vreau să fiu singur? 

— Dar stai culcat pe fânul nostru, iar noi suntem flă- 
mânde, îi se plângeau vacile. Oare n'ai putea găsi un alt 
loc unde să te culci şi să dormi? 

— Nam nici o poftă să plec de aicea şi să merg să 
caut alt loc, răspundea câinele mârăind şi arătându-și col- 
ţii. Şi am să stau culcat aicea atâta timp, cât îmi place. 

— Ce făptură încăpăţânată şi egoistă! îi ziseră vacile. 
Tu nu poţi mânca fân, dar nu ne lași să mâncăm nici noi. 
cu toate că ştii că fânul este hrana noastră”. 

Văzând că nu e chip să o scoată la căpătâiu cu încăpă- 
ţânatul câine, sărmanele vaci au trebuit să iasă din staul 
şi să stea flămânde. 

ST. PR 


ORTEN 


CEAI DANSANT 
pentru COANA FROSA 


u mai ştiu nici eu ce păcate grele oi fi făcut în 
viaţă, ca să pătimesc așa de mult de pe urma 
coanei Frosa. De pe urma ei şi din pricina bles- 
tematului de Blegilă, pe care, acum, îl urăsc şi 
eu mai tare de cum îl urăște Haplea. Căci e sigur 
că el este acela, care i-ar fi vorbit că la Bucureşti se dau 
ceaiuri dansante. 
Ba chiar e sigur de tot, fiindcă iată ce mi-a spus acum 
trei zile coana Frosa: „Moş Nae, fii bun şi pofteşte ceva 
lume la un ceaiu îndesat. 


— Să poftesc lume la ceaiu îndesat?! am întrebat-o eu 
cuprins de mirare, fiindcă nu înţelesesem ce este ceaiul în- 
desat. 

— Ei, da, îndesat, zise coana Frosa, aşa, un ceaiu la 
care pofteşti lumea și p'urmă încep cu toţii să joace. 

— A, vrei să zici ceaiu dansant, i-am răspuns eu lă- 
murit. 

— E, nasdant ori cum aiba îi spune, fiindcă voi aici 
la Bucureşti nu știți decât să spuneţi cuvinte pocite. Mi-a 
spus Blegilă, zise ea mai departe, că i-ai spus tu că ai obi- 
ceiul să chemi lume la tine şi să le dai ceaiu nasdant, das- 
nant, că nu pot să-l nimeresc bine. 


— Coană Froso, m'am grăbit eu să-i răspund, Blegilă, 


te-a minţit. Jur că în viaţa mea n'am dat niciodată ceaiu 
dansant. Să se facă aşa care minte! 

— Fi, lasă, nu te mai jura atâta, îmi întorse coana 
Frosa vorba. Eu ştiu că tot ce spune Blegilă, e adevărat. 
Dar, dacă ţii măcar atâtica la mine, vreau negreşit să dai 


de hatârul meu un ceai sandant — vezi că acum am ni- 


merit, am spus bine? 

— Dar, coană Froso, m'am împotrivit eu, mai 'ntâiu 
'şi întâiu, un ceaiu sandant, ca să spun şi eu cum spui dum- 
niata, costă parale cam multișoare. 

Dece să coste parale, zise ea mirată, dacă îi pofteşti 
pe oameni să joace şi să sară? 

— Dar nu e vorba numai de jucat şi de sărit, ci oa- 
:menii, ca să joace şi să danseze, trebue să aibă o muzică să 
le cânte. Aşa că trebue să tocmim nişte lăutari. 

— Nu-i nevoe de nici un fel de lăutari, îmi reteză ea 
vorba. Uite, mai întâiu avem dario (coana Frosa încă n'a 
învăţat să spună radio). Apoi, nu sunt eu aici? Am să le 
cânt eu din gură şi o să le placă aşa de mult, că o să-mi 
“strige cu toţii : „Bravo, coană Froso! Halal să-ţi fie!” Ştii 
«doar că eu era cât p'aci să mă fac artistă”. 

Și ca să-mi arate ce voce are şi cât de frumos cântă, 
i-a şi dat drumul şi a început să cânte „Sârba dela Hă- 
jpleşti”. Cânta aşa de frumos, adică ţipa aşa de tare, că 
vecinii au eşit din case şi au venit să întrebe: „Ce's'a în- 
tâmplat? Pe cine îl înjunghie aici, de urlă aşa de tare?” 

Insă coana Frosa credea că în adevăr cânta ca o pri- 
vighetoare. „Nu-i aşa că ţi-a plăcut?” mă întrebă ea, după 
ce isprăvi. 

Ce puteam să-i răspund? l-am zis şi eu că, da, are 
voce frumoasă, dar am adăugat: „Dacă vei cânta numai 
domniata, nu e deajuns. Mai întâiu, că ai să oboseşti de 
atâta cântat, căci nu poţi să cânţi ceasuri întregi, fără să 
răsufli. AI doilea. Când vrei să dansezi şi domniata, cine 
«o să cânte ? 

— Atunci punem să ne cânte dario, răspunse ea. Vezi, 
Moş Nae, că eu mă gândesc la toate. N'avea nici o grije, 
că o să iasă foarte bine”. 

Nu ştiu cum ar eși, dar nu-mi convenea de loc. De 
ceaiuri dansante îmi arde mie, om bătrân şi cu atâtea 
treburi pe cap? : 

De aceea, mă suceam, mă învârteam, gândindu-mă 
la ce aş putea găsi, ca să scap de beleaua aceasta. 

„Uite ce e, coană Froso, i-am zis eu pe lăutari nu dăm 
parale, dar tot o să ne coste mult băutura şi mâncarea. 


— Ce băutură şi ce mâncare?” mă întrebă ea. 

Vrând să o speriu și în chipul acesta să o fac să-și 
mute gândul dela ceaiul ei snadant, am început să-i Înşir: 
„Trebue să cumpărăm mai multe feluri de băuturi. E ne- 
voe, în afară de vin, de vermut, de coniac, de rom, de 
coantro, de wisky, de şampanie, de cock-tail, de...” 

Dar coana Frosa nu avea răbdare să asculte până la 
sfârşit nume de băuturi ce-mi treceau prin gând şi despre 
care nici eu însumi nu prea ştiam ce sunt, ci îmi tăie 
vorba zicându-mi: „la slăbește-mă cu toate „cocurile” şi 
„mocurile” tale! Ne trebue două chilograme de ţuică şi o 
vadră de vin. Atât şi nimic mai mult! 

Insă nici eu nu m'am lăsat. „Fie şi aşa, i-am zis, dar 
tuica şi vinul nu se pot bea pe stomacul gol. Trebue să le 
dăm musafirilor şi să îmbuce ceva. 

— Şi ce zici tu că trebue să le dăm? mă întrebă ea cu 
un aer de dispreţ. | 

— Păi, trebue să le pregătim nişte sandviciuri cu icre 
negre, niște sandviciuri cu şuncă şi cu unt, pâte de foa 
gras, salade de boeuf, cremă å la... 

— Moş Nae, Moş Nae! făcu răstilă coana Frosa. Văd 
că vrei să-ţi baţi joc de mine, când spui astfel de cuvinte, 
care trebue să fie cuvinte de rușine. Fii bun şi nu mai 
mai spune astfel de nume, că numai auzindu-le, mi se taie 
pofta de mâncare. Ştiu eu ce le trebue musafirilor noştri. 
Le fac eu niște mămăligă și le mai frigem câte o bucată 
de pastramă, să-şi lingă degetele, nu altceva. Las’ pe mine, 
că văd că nu te taie capul”. 

Zău, că strașnic o să fie ceaiul nostru dansant sau 
snadant, cum crede coana Frosa că e mai bine! Cu mămă- 
ligă şi cu pastramă friptă! Dar au să-şi pâdă şi curcile de 
mine. 

Insă eu mai păstram ceva în gând. Păstram tocmai 
pentru la sfârșit. De aceea, văzând că nu mi-a mers cu tot 
ce spusesem până acum, m'am prefăcut cu sunt și eu de 
părerea coanei Frosa și i-am zis: „Bine, coană Froso, fie 
aşa cum spui, că văd că domniata te pricepi la toate. Cu 
lăutarii, cu băutura şi cu mâncarea um isprăvit, adică am 
aranjat cum nu se poate mai bine şi mai frumos. Acum 
mai rămâne de făcut un lucru şi purmă dăm drumul la 
ceaiul snadant. 

Ce mai rămâne de făcut? mă întrebă ea. 

— Musafirii, adică pe cine poftim, că doar n'o să stăm 
noi doi singuri, domniata să cânţi şi eu să joc. Aşa dar, să 
ne înţelegem: pe cine chemăm şi câţi chemăm? 

— Pe cine zici tu să chemăm? mă întrebă coana 
Frosa. 

— Mai întâiu, eu zic să pftim pe nepoatele mele Alisa 
şi Tanța, pe... A 

— Nici pe Silasa, nici pe Taranța! imi tăie ea scurt 
vorba. Nici o nepoată şi nici o nepoţică. Cine are nevastă, 
să vie cu nevastă-sa, cine n'are, să vie singur. Domni sin- 
guri poți chema câţi poftești, însă cucoane și domnișoare 
singure, nici una. 

„lată cum o să facem, zise mai departe coana Frosa. 
Când au să înceapă să vie musafirii, eu um să stau jos, la 
poarta de afară. Care domn e singur. să poftească înlăun- 
tru. Care e cu nevastă-sa, iar să poftească. Insă, care cu- 
coană sal domnişoară vine singură. afară cu ea. Nu le 
dau voe să se atingă măcar de clanța uşei. 

— Dar dacă vin copii,dela „Dimineaţa Copiilor”? 

— Aceștia să vie — să vie chiar cât mai mulţi, că tare 
îmi sunt dragi... Când îi văd, par'că văd pe Hăplişor şi pe 
Hăplina”. 

Cum vedeţi, cam greu să scap de ceaiul dansant sau 
snadant. 


MOŞ NAE 


AINUN 


Boeangiu Roza Socianu M. Horia 
Clasa Il-a Clasa Il-a „Clasa II-a 
Şcoala de rit spaniol Şcoala primară evanghelică Școala primară de băeţi No. 17 
București C. A. Galaţi „Silvestru”, Bucureşti 


Şcoala primară de fete 
Dej 


Angelica I. Tritan Grünfeld Gigel Radu-Valentin-Constantin 


Clasa IV-a Clasa Il-a Clasa l-a C. Georgescu 
Şcoala primară „Voinţa” Şcoala de fete No. 28 (Elefte- Școala primară de băeţi No. 1 Clasa I-a 
Bucureşti rescu, București Focşani Şcoala primară No. 15 (Zalomit) 


Bucureşti 


ÎN mii N de 


Steiner Natalia 


Ericha Zucker Toni şi Branuţa Löebel Emilia Şmilovici 
Clasa Il-a Clasa I-a şi I-a Clasa Il-a B. Clasa Il-a 
Şcoala de aplicaiţe de pe lângă Şcoala Ana Conta Nicolina 1 Şcoala primară de fete No, 7 Şcoala primară de fete No, 2; 
şcoala Normală d re și laşi Bucureşti Bucureşti 
ernău r5 = 2 


Cristescu St. Paul Ghizela Davidner Rabinovici Ionescu N. Carmen 


s Clasa II-a Clasa IV-a Clasa IV-a 
Şcoala de aplicaţie depe lângă Şcoala primară de băeți Şcoala de fete No. 4 Şcoala primară de fete No. 1 
şcoala normală dă ma Târgovişte Botoşani Câmpina 
ernăuţi : a vea 


YA 


Ea a 


Buton D. Sandy 


„iii 


Moscovici Paul Raisa Necşutu Victoria Šenoter 


Clasa IV-a : Clasa IV-a i Clasa III-a Clasa III-a 
Şcoala Israelită Română Gheorghe Necşutu Şcoala primară de fete Şcoala primară de băeţi No. 2 
Moscovici Pincu Clasa I-a Tg.-Jiu Corabia 
Grădina de copii Şcoala primară din Comrat i 
Botoşani Jud. Tighina 


U fost odată patru iepuraşi, care se numeau 
aşa: Flicu, Micu, Coadă-de-bumbac şi Rilă lepu- 
rilă. Locuiau tuspatru cu mama lor în căsuţa 
de sub rădăcina unui stejar înalt. 

„Dragii mei, îi povăţuia într'o dimineaţă d-na 
lepurilă, mama lor, puteţi să vă plimbaţi pe câmp şi în 
pădure, dar să nu intraţi cumva în grădina lui Moș Grigore. 
Acolo şi-a găsit moartea răposatul vostru tată, care a fost 
gătit şi mâncat de Moş Grigore. De aceea, nici să nu vă 
apropiaţi de grădină. Să fiţi cuminţi, până mă întorc”. 

Apoi, doamna lepurilă luă un coşuleţ, își luă umbrela 
şi merse la brutăria lepurescu. De acolo a cumpărat o 
pâine mai mărișoară şi patru bucăţi de turtă dulce. 

După plecarea ei, Flicu, Micu şi Coadă de bumbac 
sau dus la marginea pădurii, ca să culeagă mure. Acești 
trei iepuraşi erau cuminţi şi ascultători. Insă Rilă lepurilă, 
care era răutăcios şi neastâmpărat, porni glonț la grădina 
lui Moş Grigore şi intră, strecurându-se prin gaura de sub 
poartă. 

Mai întâiu mâncă lăpturi și nişte fasole verde, apoi 
mâncă ridichi. Dar simțind că i se apleacă la stomac, mer- 
se să caute niște pătrunjel. Insă, tot umblând prin grădină 
iată că dete peste moş Grigore, care şedea plecat în ge- 
nunchi și scotea din pământ niște căpăţâni de varză. Moş 


Grigore îl văzu și se luă după el. Ținea în mână o greblă 
şi striga: „Stai, hoțule!” r 

Pe Rilă Iepurilă îl trecură fiori de spaimă. Fugi aler- 
gând în neștire prin grădină, fiindcă uitase drumul care 
ducea la gaura de sub poartă. In fugă, un paitof îi ieşi din 
picioare în căpăţânele de varză, iar al doilea în cartofi. 

Acum, când era desculț, începu să meargă pe patru 
lăbuţe, așa că putea să alerge mai iute. Poate, ar fi scăpat 
dacă, din nenorocire pentru el, nu s'ar fi încurcat în unele 
împletituri de coacăze, în care i s'a prins un nasture dela 
hăinuţa sa. Rilă lepurilă avea o hăinuţă roşie şi cu totul 
nouă. > . 


Dar iată că veni Moş Grigore, ţinând în mână un ciur 
sub care voia să-l prindă pe Rilă lepurilă. Insă acesta iz- 
buti să scape tocmai la timp, lăsându-și în coacăze hăi- 
nuţa sa roșie. Fugi, intră în coliba din grădină şi intră în- 
tr'o găleată mare. Ar fi fost un loc bun de ascuns, numai că 
în găleată era apă cam multă. 

Moş Grigore era acum încredinţat că este ascuns un- 
deva în grădină după vreun ghiveciu de flori. Incepu, așa 
dar, să-l caute. 

Dar iată că Rilă lepurilă strănută puternic: „hupșș!” 
Moş Grigore auzi de unde vine strănutul și alergă la gă- 
leată. Dar Rilă lepurilă sări din găleată şi ieși pe o feres- 


"truică, după ce răsturnă trei ghivece de flori. Ferestruica 


era prea mică, pentru ca să poată eşi pe ea și Moș Grigore, 
care, pe deasupra, obosise de atâta alergătură. De aceea, 
merse să-și vadă din nou de treabă. 

Rilă lepurilă a şezut jos, ca să se odihnească. Abia 
mai răsufla, tremura tot de spaimă şi nu ştia pe unde eşi 
din grădină. In afară de aceasta, era ud tot de șederea ce 
făcuse în găleată. 

După câteva minute se sculă și porni să umble din 
nou, încet, cu băgare de seamă și privind în toate părțile. 
A găsit o uşă într'un zid, însă uşa era încuiată și dedesupt 
nu era nici o gaură prin care sar fi putut strecura. 

Văzu însă un şoarece bătrân, care alerga pe o scară 
de piatră. Şoarecele acesta culesese boabe de mazăre şi de 
fasole, pe care le ducea copiilor-săi din pădure. Rilă lepu- 
rilă rugă pe şoarece să-i arate drumul la poarta grădinei. 
Insă şoarecele avea în gură un bob așa de mare de mazăre, 
că n'a putut-să-i răspundă. A dat numai din cap şi şi-a vă- 
zuf mai departe de drum, iar Rilă lepurilă s'a pornit să 
plângă din nou. 

Apoi încercă să-și găsească singur drumul, mergând 
deacurmezișul grădinei, dar sa zăpăcit şi s'a rătăcit din 
ce în ce mai mult. Ajunse la o baltă, din care Moş Grigore 
lua apă pentru stropitul florilor şi legumelor. Acolo văzu 
o pisică albă, care stătea la pândă, așteptând să-i pice vre- 
un peştişor. Pisica stătea aşa de nemișcată, că ai fi crezut 
că e moartă. Mișca numai vârful cozii și după aceasta în- 
țelegeai că este vie. 


Rilă lepurilă își zise că e mai bine să se depărteze, 
fără să stea de vorbă cu pisica. Auzise dela un văr al său 
lucruri nu tocmai plăcute despre pisici şi despre purtarea 
Jor cu iepurii. 

Luă iarăși drumul îndărăt spre colibă, dar, deodată, 
-auzi foart aproape de el un sgomot: „serr! scrr!” Ingrozit, 
se ascunse într'un tufiş. Văzând însă că nu se întâmplă ni- 
mic, eşi din nou şi sări pe o roabă. De acolo îl văzu pe 
Moş Grigore, care plivea niște ceapă. Moș Grigore stătea 
întors cu spatele la Rilă lepurilă, iar după el era poarta 
grădinii. 

Rilă lepurilă nu stătu să se gândească mult, ci sări 
jos din roabă şi o rupse la fugă, îndreptându-se spre poar- 
tă.. Moş Grigore se luă după el şi încercă să-l prindă, dar 
ma fost cu putință. Rilă lepurilă sa strecurat prin gaura 
de:sub poartă şi s'a pomenit teafăr şi întreg în pădurea din 
partea cealaltă a grădinii. 


Atunci Moş Grigore puse pe un stâlp din grădină hăi- 


i nuţa roşie şi pantofii lui Rilă lepurilă, făcând cu el o spe- 


ritoare de păsări. 

Cât despre Rilă lepurilă, nu s'a oprit din fugă şi nu sa 
uitat îndărăt, până ce n'a ajuns acasă, la locuinţa dela ră- 
dăcina stejarului din pădure. 


Era aşa de obosit, că se trânti jos, fără să poată spune 
o vorbă, şi închise ochii. 

În vremea aceasta, doamna lepurilă, mamă-sa, era ò- 
cupată cu gătitul mâncării. Se supără foc, când îl văzu că 
se întoarce fără hăinuţa roşie și fără pantofi. Era a doua 
hăinuţă și a doua pereche de pantofi, pe care Rilă Iepu- 
rilă le pierdea în nu mai mult de două săptămâni. 

In seara aceea Rilă lepurilă nu s'a simţit bine. Mamă- 
sa îl culcă în pat şi îi dete să bea numai ceaiu de mușeţel. 
Insă Flicu, Micu şi Coadă-de-bumbac se îndopară cu lapte, 
cu mure, cu turte dulci și cu alte bunătăţi. 


ALICE DELEANU | 


ATAA 


VISUL UINE 


NOPTI DE VARA 


Poveste după comedia-feriei a lui Shakespeare 


N timpurile vechi era in orașul Atena ,o lege 
care dedea tatălui dreptul a cere condamnarea 
la moarte a fiicei sale, dacă aceasta nu consim- 
tea să se mărite cu bărbatul ales de dânsul. Ce-i 
drept, această lege aşa ce crudă nu era pusă în 
-aplicare aproape niciodată. 

Iată însă că într'una din zile, bătrânul Egeu se înfă- 
“țişa lui Teseu, care era căpetenia orașului, şi îi ceru ca 
fiică-sa Hermina să fie osândită la moarte. „Nu mă ascul- 
tă, se plânse Egeu, și nu vrea să ia în căsătorie pe Deme- 
trius, un tânăr dintr'o familie nobilă, ci îmi spune că vrea 
să se mărite cu un alt tânăr, pe nume Lisandru”. 

Chemată înaintea lui Teseu, Hermia spuse că Deme- 
trius iubise mai înainte pe Elena, cea mai bună prietenă 
:a ei, iar Elena ţine şi acum foarte mult la dânsul. „Din a- 
ceastă pricină, zise Hermia, eu nu pot lua în căsătorie pe 
Demetrius”. 

Insă Egeu, tatăl Hermiei, nu vroia să asculte nimic: 
ori Hermia ia în căsătorie pe Demetrius, ori, de unde nu, 
să fie osândită la moarte. 

Cât despre Teseu, acesta era un om bun la suflet, dar 
m'avea puterea să schimbe sau să nesocotească legile ora- 
şului. Fi dete însă Hermiei patru zile de gândit, spunându-i 
că dacă la sfârșitul acestor zile nu se supune voinţei tată- 
lui ei, va fi neapârat omorâtă. 

Plecând dela Teseu, Hermia merse pe furiș la Lisan- 
'dru şi îi povesti primejdia ce o ameninţă, dacă nu se mări- 
tă cu Demetrius. După ce se gândi la ceeace este de făcut, 
Lisandry zise Hermiei: „Afară de Atena, într'un loc unde 
legea crudă și barbară n'are nici o putere, locueşte o mă- 
tuşe a mea. Să fugim la ea și să ne căsătorim acolo”. 

Şi aşa, s'au înţeles ca chiar în noaptea aceea să fugă 
amândoi din Atena şi să se întâlnească într'o pădure, care 
eră în apropierea oraşului şi în care se plimbaseră de câte- 
va ori împreună cu Elena, prietena Hermiei. Dela pădure 
vor merge apoi la satul, unde locuia mătușa lui Lisandru. 

Hermia consimţi bucuros, însă, mai înainte de a fugi 
de acasă, se destăinui prietenei sale Elena, în care avea 
teată încrederea. 

Elena nu păstră pentru ea secretul, ci merse şi îi spu- 
se lui Demetrius, cu toate că acesta nu mai ţinea de loc la 
dănsa. 
După ce se lăsă noaptea, Lisandru și Hermia fugiră, 
fiecare dela casele lor, ca să se întâlnească la pădure. Dar 


aai de Vasile Stănoiu 


la aceiaşi pădure se duse după dânșii şi Demetrius, supărat 
că Hermia nu vroia să se căsătorească cu el, iar după else 
duse şi Elena. 

Insă, în pădurea aceea se întâlneau în toate nopţile 
spiridușii și zânele. Oberon era regele spiriduşilor, iar Ti- 
tania era regina zânelor. Intre ei doi era mare ceartă 
şi neînțelegere din pricină că Titania nu vroia să-i dea lui 
Oberon pe un copil de zână. Mama acestui copil fusese cea 
mai bună prietenă a Titaniei. Insă mama copilului muri, 
iar Titania îl luă şi-l înfie. 

„Chiar de mi-ai da tot regatul tău, eu nu-ţi dau în 
schimb pe copilul aceasta”, îi spunea lui Oberon Titania. 
In noaptea în care cei patru tineri de mai sus merseseră la 
pădure, cearta şi gâlceava între Oberon şi Titania era mai 
aprinsă ca oricând. 

Infuriat, Oberon hotări să se răsbune. Chemă, aşa dat, 
pe Puc, sfatnicul său cel mai bun, dar şi spiriduşul cei 
mai deștept şi mai răutăcios din câţi spiridușşi au fost vre- 
odată. Câte nu pătimeau țăranii din împrejurimi de pe ur- 
ma farselor ce le juca Puc! 

„Puc, îi zise Oberon, mergi și culege floarea vrajei. 
Dacă verşi două, trei picătur. din sucul acestei flori pe 
pleoapele celor ce dorm, aceştia se îndrăgostesc la nebunie 
de cea «dintâi fiinţă, pe care o văd. Vreau să torn câteva 
picături din sucul acesta pe pleoapele Titaniei când doar- 
me. Când se va deştepta, se va îndrăgosti de prima făptu- 
ră pe care își va arunca ochii, chiar de ar fi un leu, un 
urs, o maimuţă caraghioasă sau orice altă dihanie. Şi n'am 

să o scap din vraja aceaşta, până ce nu-mi dă pe copilul” 
prietenei sale”. 

Pe când Puc, bucuros că o să ia parte la o nouă farsă, 
merse să culeagă floarea, Oberon stătu să-l aştepte. Insă, 
iată că zări pe Demetrius și pe Elena, care intrau în pădu- 
re şi auzi cum Demetrius o certa pe Elena că se luase 
după el şi îi spunea tot felul de vorbe puţin politicoase. 
Oberon mai auzi cum Elena îi amintea, cu lacrimile în 
ochi, că mai înainte ţinea așa de mult la ea, iar acum n 
mai vrea să ştie de dânsa. 

Insă Demetrius nici n'a vrut să ó asculte, ci a intrat 
alergând în pădure, iar Elena s'a luat după el, alergând 
şi ea atât cât o ţineau puterile ei mult mai slabe. 

Lui Oberon i se făcu milă de Elena. De aceea, când 
Puc se întoarse cu floarea, îi zise: „Puc, ia cu tine câteva 
din aceste flori. In pădure este o frumoasă fecioară atenia- 
nă, îndrăgostită de un tânăr, care o disprețuește. Dacă-l 
vezi pe tânăr că doarme, stropește-i pleoapele cu sucul 
florii. Fă însă așa ca atunci când se trezeşte, fecioara a- 
ceea să fie prima fiinţă, pe care să o vadă. Pe tânăr ai să-l 
cunoşti după îmbrăcămintea lui de Atenian”. 

Puc merse să îndeplinească porunca, iar Oberon, fă- 
cându-se inwribil, se duse că găsească pe Titania. O găsi 
tocmai când zânele, care o serveau, îi pregătiseră patul de 
floarea vrajei. 

Oberon aşteptă ca Titania să se culce și să adoarmă, 
iar după aceea îi turnă pe pleoape câteva picături din 
floarea vrajei. PR 

In vremea aceasta, Hermia, întâlnise în pădure pe Li- 
sandru, care o luă de mână, ca să o ducă la casa mătușii 
sale. Insă nici nu trecuseră de jumătatea pădurei, că Her- 
mia se simţi foarte obosită. Atunci hotăriră să stea şi să 
se odihnească în pădure, până ce se luminează de zi. 

Lisandru pregăti, aşa dar, Hermiei un așternut de 
frunze, iar el merse să se culce ceva mai încolo. Acolo fu 
găsit de Puc, care văzând că e îmbrăcat ca Atenian, crezu 
că el este tânărul despre care îi vorbise regele Oberon și că 
Hermia este fecioara pe care o dispreţuia. 


10 
zor 


wr 


Și așa, fără să mai stea la îndoială, Puc stropi ochii lui 
Lisandru cu sucul floarei. 

S'a întâmplat însă o adevărată nenorocire. Precum am 

„arătat mai sus, Elena se lyase după Demetrius, dar îl pier- 
duse din vedere, fiindcă Demetrius alerga mult mai iute. 
Rătăcind singură şi disperată prin pădure, ajunse la locul 
unde Lisandru dormea, culcat pe pământul gol. „Doarme 
ori e mort?” se întrebă ea. Și scuturându-l încet de braţ, îi 
zise: „Lisandre, trezeşte-te!” 
____ Lisandru se trezi, deschise ochii şi fiindcă văzu mai 
intăiu pe Elena, uită numai decât de dragostea sa pentru 
Hermia şi se îndrăgosti ca un nebun de Elena. Incepu să-i 
înşire verzi și uscate, să o laude peste măsură. Fiind sub 
vraja sucului de floare, îi spunea, între alte nebunii, că ea 
este ca o porumbiţă, pe când Hermia n'ar fi faţă de dânsa 
decât o cioară. 

Insă Elena își închipui că Lisandru își bate joc de 
dânsa, fiindcă ştia cât de mult ţine el la Hermia, cu care 
fugise, ca să se căsătorească. De aceea, se supără grozav, 
îl certă aspru pentru această purtare a lui și se îndepărtă 
de el, alergând în fuga mare. Dar şi Lisandru se luă după 
ea, uitând cu desăvârşire de Hermia. 

Când în sfârşit, se trezi şi Hermia din somn, se sperie 
nespus de mult, văzându-se singură în pădure. Incepu să 
rătăcească încoace şi încolo, căutându-l pe Lisandru, des- 
pre care nu ştia ce se întâmplase. 

Intre acestea, Demetrius, obosit de alergătura ce fă- 
cuse în căutarea Hermiei și a dușmanului său Lisandru 
şi văzând că nu poate să-i găsească, se lungi la pământ, 
ca să se odihnească, dar adormi îndată. Aşa îl găsi Oberon, 
cure aflase dela Puc, că acesta greșise cu sucul de floare. 

Atunci Oberon vărsă pe pleoapele lui Demetrius câteva 
picături din sucul floarei pe care o ştim. Insă, când sa 
trezit, prima ființă, pe care a văzut-o Demetrius, a fost 
Elena. Şi iată că el, care până atunci nu o putea suferi, se 
îndrăgosti îndată ca un nebun de dânsa şi începu să-i vor- 
bească, aşa cum îi vorbea şi Lisandru, fiind amândoi stă- 
pâniţi de aceiași vrajă. 

Veni şi Lisandru și între cei doi tineri era o întrecere 
care de care să laude mai mult pe Elena și să spună că o 
iubeşte mai mult. 

Pe când ei vorbeau în felul acesta, veni şi Hermia, 
„care umbla după Lisandru, numai că acum nici Lisandru, 
nici Demetrius nu se mai uitau la dânsa. 

Insă Elena își închipui că Lisandru şi Demetrius își 
bat joc de ea, fiind înţeleşi cu Hermia. De aceea, se repezi 
cu vorbe de ceartă şi ocară la biata Hermia, care, precum 
ară n'avea nici o vină. Nici Hermia nu mai putu răbda 
n tăcere, așa că între ele două se porni o ceartă înverșu- 
nată. 

Dar Lisandru şi Demetrius se înţeleseră să meargă 
raai departe de locul acela şi să se lupte între dânşii, până 
ce unul din ei cade mort. Esia şi Hermia, văzând că ei 
au plecat, sau luat după dânşii. 

Atunci Oberon zise lui Puc: „Totul se întâmplă din 

“greşala ta. Acum, ca să o îndrepți, iată ce ai de făcut: 
du-te la cei doi tineri, fără să fii văzut de dânşii, și înfă- 
şoară locul acela într'o ceață cât mai deasă, așa ca ei să 
nu se poată vedea unul pe altul. Apoi, imită, când vocea 
unuia, când vocea celuilalt, spunând şi vorbe de ocară, și 
fă aşa ca ei să alerge mereu după tine, crezând că aleargă 
după duşmanul său. Aşa vor obosi, vor cădea la pământ 
şi vor adormi. Când vezi că dorm, varsă pe pleoapele lui 
Lisandru câteva picături din floarea, care face să piară 
vraja. Așa îi va pieri dragostea pentru Elena și va iubi din 
nou pe Hermia, pe când Demetrius va rămânea îndrăgos- 
tit de Elena. 

„In chipul acesta, continuă Oberon, vom face două 
perechi fericite. lar eu voi merge să văd dihania de care 
s'a îndrăgostit Titania mea”. 

Titania dormea încă, iar Oberon văzu că aproape de 
dânsa se tot învârtea un pitic bătrân și urit, care căuta dru- 
mul să iasă din pădure, fiindcă se rătăcise. Şi ce făcu 0O- 
beron? Potrivi piticului un cap de măgar, dar îl potrivi 
aşa de bine, încât credeai că bietul pitic se născuse cu ca- 
pul acesta. Apoi, el rămânând invizibil, trase încetişor de 
un braţ pe Tiania, care se trezi. 

„Ah, ce înger de frumuseţe văd înaintea ochilor mei!” 
strigă ea, deschizând braţele și rugându-se de piticul, care 


O drăgălașă cititoare a câștigat această frumoasă cupă 


era groaznic la vedere cu capul de măgar, să vie, ca să-l 
îmbrăţişeze. Şi începu să-i spună vorbe dulci şi să-l încre- 
dinţeze că ea este gata să-și dea viaţa pentru fericirea lui. 

Până la urmă, piticul, care nu se 'dumerea în nici un 
fel, fu cuprins de somn și adormi în braţele Titaniei. A- 
tunci Oberon se ivi înaintea ei şi îi zise vorbindu-i cu un 
aer de batjocură: „Pentru dihania aceasta m'ai părăsit şi 
m'ai trădat pe mine? Dacă vrei să te iert şi să nu te fac 
de râs la toate zânele, să-mi dai numai decât pe copilul 
prietenei tale”. 

Titania, care încremenise de ruşine, n'a avut încotro, 
şi i-a dat copilul. 

Acum lui Oberon i se făcu milă de starea Titaniei şi 
de aceia, o stropi pe ochi cu câteva picături din floarea, 


care făcea să piară vraja. Titania se îngrozi de scârbă, 


când văzu pe dihania ce ţinea în braţe şi o împinse cât 
colo. - 

După aceea, Oberon îi povesti tot ce se întâmplase cu 
cei patru tineri şi merseră împreună, vrând să vadă ce mai 
este cu dânşii. l-au găsit adormiţi aproape unul de altul 
şi chiar la locul de unde pornise cearta, fiindcă aşa potri- 
vise lucrurile deșteptul și răutăciosul Puc. 

Cea dintâi se trezi Hermia, care, văzând pe Lisandru 
că doarme, îl privea şi nu se dumerea cum a fost cu pu- 
tinţă să se schimbe aşa de rău faţă de dânsa. Dar Lisan- 
dru, deschizând ochii şi văzând-o, îşi căpătă din nou min- 
tea ce-i întunecase vraja floarei şi îşi căpătă din nou dra- 
ostea pentru iubita sa Hermia. 

Au început să vorbească amândoi despre ciudatele 
întâmplări din noaptea aceea și şi-au zis că totul a fost 
un vis — visul unei nopți de vară. 

După puţin, se treziră Elena şi Demetrius, care, pre- 
cum știm, a fost lăsat sub vraja dragostei sale pentru 
Elena. 

Acum erau tuspatru prieteni buni, fără nici o urmă 
de dușmănie. Ba chiar Demetrius luă asupra sa să meargă 
la Atena și să convingă pe Egeu, tatăl Hermiei, să se lase 
de gândul de a osândi la moarte pe Hermia, mai ales că 
ei, Demetrius, s'a lăsat de gândul de a o lua în căsătorie, 
fiind hotărît să se căsătorească cu Elena. 

Dar tocmai când se pregătea să plece, iată că Egeu 
veni în persoană. Se luase şi el în urmărirea Hermiei. 
Când află din gura lui Demetrius că acesta nu mai cere 
în căsătorie pe Hermia, Egeu o iertă și consimţi la căsăto- 
ria ei cu Lisandru. 

lar regele Oberon şi regina Titania, care, fără să fie 
văzuţi, erau de faţă la împăcarea şi la bucuria celor două 
perechi de tineri, au simţit o mulțumire așa de mare, că 
au hotărît să se căsătorească şi ei și să facă o nuntă cu 
adevărat împărătească. 


VASILE STĂNOIU 


ATINA 


oA 


FRKOSILA 


oana Miţa, o pisică dolofană cu blana tărcată, 

avea gospodărie înstărită în marginea unei pă- 

duri dese. Dela o vreme, însă, era tare necăjită, 

că nu ştiu cine îi tot mânca verzele din grădina 

cu zarzavaturi. Azi aşa, mâine aşa, — până 
când ce-i trece odată prin minte pisicii, şi pune o cursă, 
ca să-l prindă pe hoţ. 

Mâncătorul de verze era un iepure, domnul Fricoșilă 
Urechiatul. Fără să bănuiască de cursă, vine şi în noaptea 
asta. Roade o varză, roade două, — însă numai miezurile, 
că era de felul lui cam boier şi nu-i plăcea decât miezul 
de varză; roade el așa, până ce dă în cursă: clac! isa 
prins piciorul. 

Dimineaţa, îl găseşte pisica. 

„Aha, jupâne, dumneata îmi pustiai grădina! Acum 
trebue să mă despăgubeșşti! Tot n'aveam eu câine, că nu 
vrea niciunul să se facă paznic la mine; o să fii câinele 
meu. Decâte ori o intra în curte, să latri! Ai înţeles?” 

l-a pus un lanţ după gât şi l-a băgat în coteţul câine- 
lui. Dar iepurele ţi-ai găsit să latre! Pela miezul nopții, 
vine un şobolan mascat, tâlhar de meserie, cu două pis- 
toale în brâu și cu un cuțit în dinți; pătrunde nesupărat 
pe ferestră în casa pisicii, șterpeleşte ce şterpeleşte, iar pe 
urmă o zbugheşte. 

Când vede pisica paguba, a doua zi, — se ia cu labele 
de păr! 

„Câine nemernic ce ești, — strigă ea bietului iepuraș, 
— te-ai întovărăşit cu hoţii să mă prădaţi! Ce ţi-au dat, 
cu ce te-au momit, de nu ţi s'a auzit gura deloc? 

i — Ba eu nici nù i-am văzut, stăpână! — răspunse Fri- 
coșilă cu glas smerit. M'am culcat aseară devreme şi nu 


Sein ks 
x 3 “a + 


a e i dai în 
GAINILOR 


de Victor Adrian 


ADT S SPERIE NS AIBE CE PI 


m'am sculat decât azi de. dimineaţă, după răsăritul soa- 
relui. 

— Cum! — strigă pisica înnecată de mânie, — vasă- 
zică dumneata sforăiai boiereşte, în loc să stai de pază! Nu 
eşti bun de nicio ispravă! O să te bag, la un loc cu găinile, 
la îngrăşat, şi să vezi ce mai fripturică o să iasă din 
dumneata!” 

Zis şi făcut. Il scoase numaidecât din slujba de care 
nu se arătase vrednic, şi-l duse în curtea găinilor, unde îl 
legă de gât cu o funie groasă de cânepă, iar funia o înnodă 
de un par din gard. r 

„Aici să-mi stai, până te-o chema frigarea!” — strigă 
ea la urechea iepurașului. 

Apoi, luând o mutră cuvioasă, se întoarse către găini 
şi le vorbi pe limba lor: 

„Uite, drăguţelor, — zise ea, — vam adus pe dumnea- 
lui, domnul Fricoşilă Urechiatul, să vă păzească de tâlhari 
şi de dihori, că s'au înmulţit grozav în ultimul timp!” 

Şi, încheiându-și spusele, coana Miţa a plecat liniştită, 
la treaba ei, fără să-i dea prin gând că şi iepurașul cu- 
noaşte limba găinească, pe care o învățase la pension, îm- 
preună cu alte multe lucruri, fiindcă era — după cum am 
mai spus — un iepure de viţă boierească. 

Rămânând singure cu iepuraşul, găinile începură să 
râdă de el, cât le ţinea... ciocul! Cocoşul strigă ăl mai tare: 
„Cu-cu-cucurigu, cu-cu-cucurigu! — adică: Hahaha, haha- 
ha! Cine a mai văzut iepure paznic la găini!” lar găinile 
îi ţineau isonul: „Cot-cot-cotcodac, cot-cot-cotcodac! — a- 
dică: Hihihi, hihihi! Aşa e, aşa e!” 

— Lasă, râdeţi voi! — zise iepuraşul supărat. Să ve- 
deţi însă cum o să vă mănânce pisica pe toate, găini fără | 


E- 
pr 
(~ 


X 
1 


i NOS 


minte ce sunteţi, și chiar pe dumneata, domnule Pintenogu/ 
— l-auzi vorbă! — răspunse cocoșul în bătae de joc. 
Coana Miţa e prietena noastră. Mai "nainte să ne fi cum- 
părat ea, abia primeam de mâncare câțiva pumni de gră- 
unţe, pe când aici nici nu putem prididi cu toate bunătă- 
tile câte ne aduce!” 
In timp ce vorbeau ei așa, veni pisica, prinse o puică 
şi plecă. 
„Vedeţi? — zise iepuraşul. Se duce s'o taie și s'o gă- 
- tească. 
— Aşi! — chicotiră găinile. Parcă nu ştim noi! Se duce 
s'o mărite. 

— Sigur! — întări şi cocoșul. Nimic nu-i face mai 
mare plăcere coanei Miţa, decât să vadă pe fiecare găină 
la căminul ei! Cică nu se lasă până nu le-o mărita pe 
toate P 

Acum fu rândul lui Fricoşilă să râdă. 

„la du-te niţel după iubita dumitale stăpână, domnu- 
le Pintenogu, — zise el, — și uită-te ce face!” 

Cocoșul îl ascultă, dar numai cu gând să-i dovedească 
iepurașului că n'are dreptate. Se duse la portiță şi privi 
printre nuielele gardului, când ce să vezi! Pisica tocmai 
își ascuţea cuțitul de o piatră din bătătură, iar după ce ter- 
mină cu ascuţitul, tăiă gâtul puicii. 

La priveliștea aceasta grozavă, bietul domn Pintenogu 
căzu jos leșinat. „Aaal...” — mai putu el zice și dădu ochii 
peste cap. Îşi veni însă numaidecât în simţiri şi alergă la 
iepuraş, povestindu-i tot ce se întâmplase. 

„Domnule  Fricoşilă, dragă domnule  Fricoşilă, sca- 
»ă-ne că ne mănâncă pisica pe toţi şi pe toate! — se văită 
el şi căzu în genuchi, sărutându-i lăbuţele. 

— Fii bărbat, domnule Pintenogu! — îl îndemnă iepu- 
rașul. E înalt gardul coanei Miţa, dar tot o să fugim noi de 
aici | 


— Ajută-ne, domnule Fricoşilă, ajută-ne! — începură 
să se roage şi găinile, pline de spaimă. 
— Bine, bine! — răspunse  iepurașul. Naveţi nicio 


grijă, că nu vă las eu pradă pisicii! Mai întâi, însă, trebue 
să mă scăpaţi din afurisita asta de funie!” 

Găinile se apucară în grabă să ciugulească funia de 
cânepă care încercuia gâtul iepurașului, — și, după caznă 
multă, izbutiră s'o rupă. 

. „Aşa! — zise Fricoşilă mulţumit, când se văzu liber. 
Acum să așteptăm până ce înoptează bine, ca să se culce 
coana Miţa, apoi o ștergem pe-aici încolo, nesupăraţi de 
nimeni!” : 

Așteptară ei ce aşteptară, iar pela miezul nopții iepu- 
rașul porni cu tot norodul după el; deschise cu băgare de 
seamă portița găinăriei, și — pâș, pâș! — se îndreptară 
spre poarta cea mare. 

„Atenţie! — șopti iepurașul deodată. Niciun zgomot 
acum, că trebue să trecem pe sub fereastra coanei Miţa, 
iar ea are somnul ușor!” 

Se strecură ușor, cu răsuflarea oprită, — şi în cele din 
urmă, trecură cu bine. lată însă că tocmai la poartă, pe- 
când se căzneau so deschidă fără să scârțâe, — pe o 

(E, o apucă strănutul: „Coo-coo-cococooo! — Haap- 
cinu 


Coana Miţa dormea cu ferestrele deschise, că era 
vară, cald. Când auzi zgomotul de afară, se trezi îndată — 
şi ţâşt! pe geam după fugari, numai în pijama. 

Să te ţii atunci goană! Dintrun salt, iepurele fu la 
şapte poştii; dar găinile, mai greoaie, nu se puteau ţine pe 
urma lui. Oricât fugeau ele de zor, pisica tot prinse vreo 
două, trei. Celelalte se afundară în pădure şi pieriră, iar 
coana Miţa trebui să se oprească, fiindcă își scrântise un 
picior. 

Găinile scăpate însă nu băgară de seamă, ci alergau 
de mama focului, înainte, tot "nainte, coteodăcind pline 
de frică. Deabia întrun târziu, văzând că nu le mai urmă- 
reşte nimeni, îndrăzniră şi ele să poposească și se cocoţară 
întrun stejar rămuros. 

„Uf, suratelor, că era să-mi iasă sufletul de atâta aler- 


gătură! — zise Mofata gâfâind. 

— Ba eu, gata, gata să cad în cioc! — făcu Roșcata, cu 
limba scoasă de un cot. 

— Eu mi-am pierdut un pantof! — se plânse o puică 
încălțată. 

— Mie mi s'au risipit mărgelele! — spuse madam Gât- 


Gol, care era — între noi fie zis — foarte decoltată. S'au 
agăţat în fugă de un tufiș şi sa rupt aţa! 

— Şi toate astea din cauza coanei Miţa, buna noas- 
tră prietenă! — încheiă cocoșul cu amărăciune. 

— Vedeţi, avea dreptate domnul Fricoşilă! — își a- 
minti Gălbuia. Şi noi, care nu vream să-l credem! 

— In loc să se supere, el ne-a mântuit viața! —adăugă 
Pestriţa. 

-—Știţi ce, suratelor?-— strigă cocoșul deodată, inspi- 
rat. Eu zic, drept mulţumire, să-l alegem rege pe domnul 
Fricoșilă ! 

— Da, da, da! — încuviințară găinile, încântate de 
planul ăsta. Trăiască Măria Sa Fricoşilă I, regele nostru! 

— Ba nu! — încercă să se împotrivească un puiandru 
golaș, cu idei mai noi. Eu cred car fi mai bine să facem 
o republică!” 

Păererea puiandrului nu avu însă niciun răsunet, căci 
mulțimea tăbări cu ciocurile pe el şi-l ciuguli atâta, până 
ce-l schimbă în cel mai înfocat „monarhist”. 

Insfărșşit, nimeni ne mai fiind împotriva hotărîrii luate, 
găinile se împrăştiară prin pădure, ca să-l găsească pe ie- 
puraș şi să-i împărtășească voința poporului găinesc. Dom- 
nul Fricoșilă se odihnea în vizuina lui, iar când află des- 
pre ce e vorba, primi cu bucurie. Cocoșul fu numit maies- 
tru de ceremonii şi însărcinat să pregătească serbările în- 
coronării. i 

_ A doua zi, Fricoșilă Urechiatul fu încoronat rege, pu- 
nându-i-se pe cap o coroană de trifoi şi pătrunjel, pe care 
— la sfârşitul solemnităţii — Măria Sa o ronţăi cu o deo- 
sebită plăcere, fiindcă — după varză — trifoiul și pătrun- 
jelul erau mâncările lui preferate.- 

Şi astfel iepurașul nostru ajunse un suveran iubit și 
respectat. care domni în pace şi cu înțelepciune ani înde- 
lungaţi, iar dacă wo fi murit sau n'o fi nimerit în frigare, 
mai domneşte și astăzi. 

VICTOR ADRIAN 


IN CÂMPUL VĂRATIC 


Ce mândreţe peste fire 
Prepeliţe dau bineţe 
Precum scrie la Psaltire 
E la fel ca 'n omenire 
șin fânețe... 


„Ce mai faci tu? — zice una 
— Treaba mea! — răspunde alta 
— la nu face pe nebuna, 
Ce-ţi tot fulgeră şi tună 
Ce e asta?..” 


Cearta ameninţă tot lanul 

Intervine şi-un brotac, 

Apoi sare și decanul 

Dintr'un stuf cu tot elanul: 
— Pitpalac!... 


Au nu știți că prin zăvoiu 
Umblă razna o puşlama 
Care seamănă a copoiu? 
Vreţi să facă el din voi 
Ciulama?... 


G. KIVARAN-RAZVAN 


: Aducem la cunoştinţa cititorilor noştri că 
s'au mai tipărit câteva sute de volume din 
romanul „LIR ŞI TIBIŞIR“ de Moş Nae, şică 
se află de vânzare la principalele librării cu 
preţul de 60 de lei volumul. 


ArmA 


2) Vizita la castel şi darul Ileanei 


In vremea când se întâmplau cele ce povestim aici, o 
ceată numeroasă de tâlhari băgase spaima şi groaza în lo- 
cuitorii din întregul ţinut. Insă boerul Tudor, ne mai pu- 
tând răbda fără-de-legile săvârşite de aceşti tâlhari şi în- 
durându-se de plângerile locuitorilor, alese dintre oamenii 
săi o mână de viteji şi porni pe drumuri de munţi în ur- 
mărirea cetei de tâlhari. 

Mulţumit de isprava făcută şi pe care o dusese la bun 
sfârşit, se întoarse acasă după o lipsă de câteva săptămâni. 

Aci povestea cum izbutise să prindă de vii pe mai 
mulţi tâlhari, cum unii au fost omoriţi, pe când prea pu- 
tini au putut să scape, fugind departe de locurile acelea. 

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, spunea boerul Tudor, am 
curăţat țara de acei nelegiuiţi, aşa că oamenii paşnici pot 
să-şi vadă în linişte şi în siguranţă de treburile lor”. 

Soţia sa, cucoana Oltea, şi fiică-sa Ancuţa ascultau cu 
toată băgarea de seamă, fără să-și lase lucrul. 

Se înserasc și la Cuibul Șoimilor se aprinseseră lumi- 
nile, când iată că în cameră intră o doamnă îmbrăcată în 
negru. Doamna aceasta, care era palidă și trasă la faţă, 
ținea de mână pe o fetiță, îmbrăcată de asemenea în hai- 
ne de doliu. Poerul Tudor, cucoana Oltea și Ancuţa se 
sculară să ureze bun sosit acestei doamne, pe care nu o cu- 
noscuseră şi nu o văzuseră până atunci. 

Ea însă, după ce mulțumi de buna primire ce i s'a fă- 
cut, se apropie de boerul Tudor şi cu ochii plini de lacrimi, 
îi vorbi în felul ce urmează: 

„Dumnezeu să te ocrotească pe -domniata și să ocro- 
tească familia domniei tale! Cu toate că nu vam văzut şi 
nu vam cunoscut, vin totuşi să vă cer adăpost și ajutor. 
Numele meu este Ruxandra Vultureni, iar copila aceasta 
este fiică-mea Ileana. Aţi aflat, poate, din care pricină 
sunt îndoliată şi îndurerată. Soţul meu, bunul şi viteazul 
Vasile, a murit de rănile ce căpătase în războiul împotri- 
va Tătarilor. 

„Boerule Tudor, l-ai cunoscut pe soțul meu Vasile, aşa 
că ştii cât era de bun și darnic cu cei săraci şi nevoiaşi. 
Drept moştenire, nu ne-a lăsat, afară de numele său cin- 
stit, decât o moşioară. Insă, doi boeri din vecinătate şi-au 
pus ochii pe moşioara aceasta, aşa că vor să ne-o răpească 
şi să ne lase în sărăcie cumplită. 

„Unul din ei caută să pună mâna pe ţarinile care 
sunt în jurul conacului nostru, pe: când celălalt umblă să 
ne răpească pădurile, care sunt ale noastre. Aceşti doi ve- 
cini puternici şi hrăpăreţi s'au înţeles să mă nenorocească 
pe mine și pe fiică-mea. Odinioară erau prieteni ai soțu- 
lui meu, iar acum au devenit dușmanii mei cei mai înver- 
şunaţi. 

„Soţul meu, care îi ştia că au suflet păcătos, mi-a zis 
mai înainte de a muri: „Vei avea, poate, supărări din par- 
tea celor doi vecini ai noștri, să ai însă speranţă în Dum- 
nezeu şi încredere în boerul Tudor”. 

„Acestea au fost cele din urmă cuvinte ale soțului meu 
Vasile. De aceea, mi-am luat inima ’n dinţi și am venit 
să-ți cer ajutor. Ce s'ar alege de mine şi ce sar alege de 
fiică-mea, dacă ni se răpeşte toată averea şi ni se lasă nu- 
mai zidurile casei?” 

Aşa vorbi doamna Ruxandra Vultureni. Fiică-sa Ilea- 
na, care era cam de aceiași vârstă cu Ancuţa, se apropie 
de asemenea de boerul Tudor și îi zise plângând: „Boe- 
rule viteaz şi bun, fii pentru mine ca un tată şi nu mă 
alunga!” 

Pe când era rugat în felul acesta, boerul Tudor stătea 
nemișcat şi tăcut în picioare. Stătea gânditor, ţinând o 
mână sub bărbie și cu privirile ţintite la pământ. 

Ancuţei i se păru că această tăcere a tăticului ei este 
semn că n'ar vrea să ajute pe doamna Ruxandra și pe 
Ileana. 

De aceea, îi cuprinse genunchii cu imânuţele sale şi se 
rugă plângând: 


14 


„Iubitul meu tătic, fii aşa de bun, cum ai fost tatdea- 
una, şi ajută-le. Vezi, când porumbița mea, care era ur- 
mărită de pasărea de pradă, veni să găsească adăpost şi 
scăpare lângă mama şi lângă mine, mămica îmi zise: „Nu 
trebue să alungăm dela noi pe nenorociţii, care vin să ne 
ceară adăpost şi ajutor”. Şi mămica sa bucurat foarte 
mult, când ma văzut că îmi era milă de sărmana poruni- 
biţă. Dar doamna Ruxandra şi Ileana merită mai multă 
milă și ajutor decât o porumbiţă”. 

Boerul Tudor, foarte mişcat de felul de a vorbi al An- 
cuţei, se grăbi să răspundă: „Scumpa mea copilă, șterge-ți 
lacrimile şi fii pe pace! Cu sprijinul lui Dumnezeu, le voi 
apăra şi le voi da tot sprijinul de care au nevoe. Insă, dacă 
am tăcut până acum, este că mă gândeam cum aş putea 
face mai bine, ca să le fiu de folos. Acum știu ce am de 
făcut. De aceea, continuă el, stimată doamnă, linişteşte-te 
şi ai încredere, mai întâiu, în ajutorul lui Dumnezeu şi 
apoi în ajutorul meu. lar tu, micuță şi drăguță Ileană, să 
ştii că de azi înainte, eu am să-ţi țiu loc de tată și am să 
te iubesc așa cum iubesc pe scumpa mea Ancuţa”. X 

Răspunsul aşa de frumos al boerului Tudor umplu din 
nou cu lacrimi ochii celor de față. Acum însă erau lacrimi 
de bucurie și de recunoștință. 

Doamna Ruxandra şi Ileana fură oprite seara.la co- 
nac, iar în timpul mesei căută să afle amănunţit purtarea 
celor doi boeri vecini, de care se plânseseră. După ce a 
ştiut tot ce îi trebuia să ştie, le spuse încă odată să fie 
fără grijă, fiindcă chiar de a doua zi va merge să facă 
rânduială bună. Le rugă însă să stea amândouă la Cuibul 
Şoimilor şi să aştepte acolo înapoierea lui. 

In dimineaţa zilei următoare, nici nu răsărise bine 
soarele, că boerul Tudor porni la drum. Fireşte, nu plecă 
singur, ci însoţit de vreo sută din cei mai viteji războinici” 
ai săi. 

Ancuţa nu mai putea de bucurie că Ileana, pentru 
care prinsese îndată o dragoste deosebită, va petrece câte- 
va zile cu dânsa. Nu mai ştia cum să o mulțumească mai 
bine şi ce să-i arate mai întâiu. li arătă toate jucăriile, o 
plimbă prin grădină, arătându-i florile cultivate de dânsa, 
şi mai ales — îi arătă porumbiţa. 

Boerul Tudor se 'ntoarse după vreo cinci zile. „Aduc | 
veşti bune, zise el. Dușmanii voştri s'au potolit şi s'au le- 
pădat de gândul de a vă răpi pământurile și pădurile. Nu 
prea ar fi plecat ei urechea la sfaturile mele, dar s'au spe- 
riat de amenințările mele. Le-am spus că ar avea de aface 
cu mine acela care ar pune mâna pe un petec din pămân- 
tul vostru. De aceea, stimată doamnă Ruxandra, fii pe de- 
plin liniștită: nimeni nu se va atinge de moştenirea ce va 
Rei răposatul şi atât de bunul meu prieten, boerul Va- 
sile”. 

Doamna Ruxandra şi Ileana i-au mulţumit mai mult 
prin lacrimi, decât prin cuvinte, fiindcă erau așa de miş- 
cate, că aproape nu puteau să vorbească. 

In sfârșit, sosi și ziua plecării lor. Ancuţa şi Ileana 
țineau mereu îmbrăţișate şi vărsau şiroae de lacrimi. Insă 
Ancuţa vru să-i dea ceva lleanei ca amintire. lar acest 
„ceva” a fost porumbiţa, fiindcă văzuse că şi Ileana ţine 
mult la porumbiţă. li dete și colivia. 

Dar după plecarea doamnei Ruxandra şi a Ileanei, 
Ancuţa se căi că dăduse pe porumbiţa, care îi era aşa đe 
dragă. „Mai bine, zise ea, îi dedeam cerceii mei din ure- 
chi”. Insă mamă-sa o certă, zicându-i: „Să nu te căești ni- 
ciodată de lucrul dăruit şi de binele făcut. Ai dovedit cât 
de mult ţii la Ileana, dându-i porumbiţa. Apoi, nu uita că 
ceeace ai dat tu, este mult mai puţin decât ceeace a fost 
gata să dea tatăl tău. El era gata să-și dea viața, ca să a- 
pere pe prietena ta şi pe mama ei. Din potrivă, să te bu- 
curi că, pentru a face plăcere unei prietene, ai putut să te 
lipseşti de lucrul la care ţineai aşa de mult”. 

(Va urma) 


Concursul 


SERIA IV __= 


de jocuri pe luna August 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Dreptunghiu silabic 


„Complectaţi astfel rândurile de mai jos așa ca silaba 
ultimă a unui cuvânt să fie prima silabă a celui următor. 


De vorbă cu cititorii 


ZAMF. I. M-Loco. — „Micul patriot padovan”. Bu- 

"cata aceasta a fost publicată de mult în „Dimineaţa Co- 
“piilor”. De altfel, precum credem că ştii, vestita lucrare 
„Cuore” este tradusă în întregime în limba română. Dacă 
d-ta cunoşti bine limba italiană şi doreşti să colaborezi cu 
traduceri din aceustă limbă, ai putea trece într'o după a- 
“miază, orele 5—7, la redacţia revistei noastre, unde ți se 
vor da îndrumări și scrieri în limba italiană. 

MOŞ NAE mulţumeşte din suflet micilor şi drăguților 
ăi prieteni şi cititori Rodica şi Duţu Naş dela Oradea şi 
le doreşte să crească mari, sănătoși și veseli. 

HAB. L.-Loco. — „Fluerul fermecat”. Ai scris cu cre- 
ionul, ai scris pe ambele feţe ale hârtiei şi ai scris o po- 
veste, care a apărut în „Dimineaţa Copiilor”, numai că a 
apărut într'o formă mai frumoasă. Te sfătuim să continui 
a fi bunul nostru cititor. 

V. T.-Loco. — „Finul lui Dumnezeu”. Ne spui că ne 
trimiţi „manuscrisul scris” al unei poveşti. Află mai întâiu, 
drăguță domnişoară, că „manuscris” nu înseamnă altceva 
decât „ceeace este scris cu mâna”, aşa că nu se poate spu- 
ne „manuscris scris”. - 

Al doilea. Nu uita că eşti încă în clasele primare, așa 
că e prea de vreme să scrii și să ceri să ți se publice po- 
veşti lungi și în genul poveştilor populare. Continuă a fi 
drăguța noastră cititoare. 

V. U. F.-Ţândărei. — Iți publicăm povestea „Arhan- 
ghelul Mihail; şi poezia „Vai, ce jale!” D-ta scrii drăguţ. 

M. 0. BL.-Brăila. — „De demult”. Dragul meu, cre- 
de-ne că ne pare rău că nu te putem satisface nici acum, 
publicându-ţi bucata trimisă. Insă, d-ta faci neiertate gre- 
şeli de ortografie, de punctuație şi chiar de construcţie. 

De exemplu, în loc de a scrie du-te, ia-o, ia-mă, urcă-te, 
aşa cum trebue să scriem, d-ta scrii „du-te, iauo, iamă, ur- 
căte”. 

Insă, aceluia care vrea să scrie pentru alţii, i se cere 
să cunoască __ şi chiar să cunoască bine — regulele așa 
de simple şi uşoare ale ortografiei şi punctuaţiei. In afară 


De pildă: cod-ru+ru-ga; ga-ta + ta-ra; ra-za + za-re. 

1) Locuinţă. 2) Apă în Jugoslavia. 3) Anotimp. 4) Stai 
pe loc. 5) Obiect care ne face de necunoscut. 6) Baie de 
zinc. 7) Bir. 8) Inapoiat, dat din nou. 


SCHOR ARTUR 


ŞȘARADĂ 


Prima parte o să ai, 
Băutură pusă ’n ceai. 

lar a doua: nu e mare 
Şi-i de timp măsurătoare. 
Amândouă dau o carte, 
Un popor sau un oraş, 
Care nu este departe, 

De bătrânul nostru laşi. 


DOGOBERT NACHT şi LEONID POPOVICI 


Soluţiile acestei serii 
cursului. 


Concursul are cinci serii. 


se primesc la sfârșitul con- 


de aceasta, mai trebue să fie un bun cunoscător al limbei 
române. 

B. I.-Loco. — „Legenda cascadei Urlătoarea”. Ne scrieți 
că „ne autorizați să prescurtăm sau să prelungim” bucata 
trimisă de d-voastră. Ne pare rău, dar nu putem face uz de 
această autorizaţie. Ne lipseşte şi timpul şi nici nu credem 
că e bine să schimbăm prea mult o bucată scrisă de alţii. 

In afară de aceasta, aţi scris rândurile aşa de îndesale 
unele într'altele, că nu e loc măcar pentru o îndreptare cât 
de mică. De altfel, avem materie mult mai multă decât pu- 
tem publica. 

D. N. ZL.-T.-Măgurele. — Slăbuţă de tot, dragul meu, 
poezia „Călăreţul”, făcută de d-ta. Așa de slăbuţă, că aproa- 
pe nu e poezie. 


Pentru colaboratorii noştri 


Pe măsură ce cercetăm manuscrise ce ni se trimit spre 
publicare, simțim nevoia de a atrage atenția acelora care 
doresc să fie colaboratorii revistei noastre, asupra unor lu- 
cruri, de care trebue ținut seamă. 

Mai întâiu asupra faptului celui mai important, anume: 
oricine, fie copil, tânăr ori persoană mare, vrea să colabo- 
reze, trebue neapărat să citească regulat revista noastră. 
Numai aşa va şti mai bine ce tebue scris şi se va pătrunde 
de spiritul şi de programul revistei noastre. Aceasta este o 
condiție strict necesară. 

Al doilea. Toţi colaboratorii au datoria să scrie: cu or- 
tografia ce  întrebuințăm la „Dimineaţa Copiilor”, orto- 
grafie care nu este alta decât ortografia Academiei Ro- 
mâne. 

Al treilea. Să lase mai mult spațiu între rânduri, ca să 
putem face îndreptările, pe care le socotim trebuincioase. 

Al patrulea. Să nu scrie cu creionul și nici pe ambele 
feţe ale hârtiei. 

Al cincelea. Să fie atenți la punctuație și la întrebuin- 
{area cuvintelor. Mai ales, să se ferească de neologisme, a- 
tunci când scriu poveşti cu caracter popular. 


ATEN 


bgo opm — e 


D e a a 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul I-iu 


UL. «ii 


Simovici Adela 


Hartia A. Victor 
Clasa II-a Clasa Il-a Clasa III-a 
Scoala primară de băeţi No. 1 Şcoala primară de băeţi No. 1 Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala primară de fete No. 3 
Cahul Cahul Mizil Brăila 


Tania Cpt. Hareim Jean Klein Zmeu Gh. Maria 
Clasa l-a Clasa Il-a Clasa III-a 
Scoala primară de fete No. 1 Şcoala prim. spaniolă de băeţi Şcoala pr. de fete din Comana Şcoala profesională „Gh. Chițu: 


„lonaşcu”, Slatina Bucureşti Jud. Vlaşca Bucureşti 


Puiu Goldenberg Alexandru Weinberg 


Clasa Il-a Clasa Il-a Clasa III-a 
Scoala pr. de hăeţi „Sft. Andrei” Şcoala primară „Mântuleasa” Şcoala mixtă Voința Şcoala primară „Mântuleasa” 


Bucureşti Bucureşti Bucureşti București 


Elisabetha Voiculescu Cici Krük Lucia Eskenasy 


Clasa Il-a Clasa I-a Clasa III-a Clasa I-comercială 
Scoala primară No. 2 „Lucaci” Şcoala primară de fete No. 44 Şcoala prim. „Choisy Mangâru” Şcoala Focşăneanu 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti = Bucureşt: 


Clasa IV-a Clasa IV-a Clasa Il-a A. 
Şcoala primară din Vrânceni Şcoala primară de băeţi No. 7 Georgeta Crăciun Mattes Tania 
Jud. Cernăuţi Constanţa Clasa I-a Clasa l-a 
Şcoala primară de fete „Scoala primară mixtă 
Bucureşti „Elena Doamna”, laşi 


i CUPON DE JOCURI 
PE BUNA AUGUST SERIA IV 


ina es linivog 


Preţul 5 Lei 


Ce fetiţă vrednică ! 


Câteva orc în mijlocul copiilor 


In frumoasa comună Breaza 


Eu, Moş Nae, care scriu rândurile de faţă, am avut în 
dimineaţa zilei din Joia trecută o mare plăcere şi bucurie 
în frumoasa comună Breaza din judeţul Prahova. Despre 
comuna Breaza şi despre lucrurile minunate ce am văzut, 
am să povestesc pe scurt ceva mai jos. Deocamdată, să 
spun ce am căutat în acea comună. 

Mai întâiu dau de veste iubiţilor mei cititori că de cå- 
teva luni încoace, eu sunt şi consilier comunal la Bucu- 
reşti, la Sectorul I de Galben. Impreună cu d. inginer lon 
Săbăreanu, primarul acestui sector şi cu alți consilieri co- 
munali ne-am dus la Breaza ca să vedem pe copiii din ćo- 
lonia școlară, copii trimiși de Primăria sectorului nostru. 
Ei sau bucurat că ne-au văzut, iar noi ne-am bucurat şi 
mai mult, văzând că sunt cu toţii sănătoşi, veseli şi foarte 
bine îngrijiţi. Din peste 70 de copii, câţi au fost trimiși în 
colonia școlară dela Breaza, unul nu era bolnav. 

Am stat de vorbă cu ei, le-am împărțit mici daruri — 
așa, câte o punguliță cu bomboane — şi pe urmă ne-am 
pregătit să plecăm, după ce le-am urat multă sănătate și 
după ce am felicitat pe doamnele învăţătoare pentru buna 
îngrijire şi dragostea ce le arată. 


Colonia școlară C. F. R. 


Dar la Breaza era încă o colonie şcolară de eleve. Erau 
fiice de funcționari, dar mai mult de lucrători dela Căile 
Ferate. Această colonie era, cred, una din cele mai nume- 
roase din Ţară: peste 250 de eleve. 


Când aceste drăguţe eleve au aflat că la Breaza a ve- 
nit Moș Nae dela „Dimineaţa Copiilor”, şi-au exprimat do- 
rința să mă vadă și m'au rugat să merg şi să stau puţin de 
vorbă cu ele într'o sală mare, unde erau strânse. Mar dus 
şi am fost primit cu cântece şi cu strigăte de bucurie şi cu 
urale, de care am fost foarte mișcat. 

Cei mai mulți din copiii aceia aşa de drăguţi nu mă 
văzuseră până atunci. Se așteptau să vadă un Moş Nae bă- 
trân, foarte bătrân, având o barbă lungă şi albă, sprânce- 
ne groase şi mergând sprijinit pe un băț. De aceea, nici 
nu le venea să creadă că aș fi Moș Nae, fiindcă eu n'am 
barbă, nici sprâncene aşa de groase, nu merg sprijinit pe 
er, şi, foarte subţirel de felul meu, n'arăt a fi aşa de bă- 
rân. 


Nici nu-mi venia să mă despart de acești copii, pe ale 
căror feţe citeam mulţumirea şi bucuria că stau de vorbă 
cu directorul revistei „Dimineaţa Copiilor”, care le place 
așa de mult. 

„In adevăr, mulți dintr'inșii aveau ultimul număr din 
„Dimineaţa Copiilor” și-l citeau cu toată plăcerea. 


DIMINEAŢA 


„A e Mle ee a DRE a i 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
| e E E E E, a E 


16 PAGINI) pi 
CO 


O scrisoare drăguță 


Ziua următoare, am și găsit la înapoierea mea la Bu- 
cureşti o scrisoare drăguță, scrisă în numele coloniei șco- 
lare C. F. R. dela Breaza, de domnişoarele Elena B., elevă 
la școala comercială dela Galaţi, şi Lilica E., elevă la li- 
ceul de fete dela Oradea. , A 

Aceste drăguţe cititoare mă roagă să public scrisoarea 
lor. Le fac plăcerea, însă taiu din scrisoare cuvintele în 
care îmi aduc laude, pentrucă mie nu-mi place să fiu lău- 
dat. 

lată cuprinsul acestei scrisori: 

„Scumpe Moș Nae. Am simţit o foarte mare bucurie 
când ni sa anunțat sosirea d-voastre. Dar şi mai mare a 
fost bucuria, când v'am văzut în mijlocul nostru. Ne a pă- 
rut foarte rău că a fost timpul urât şi n'am putut să vă fa- 
cem o primire mai frumoasă. Credem însă că nu vaţi su- 
părat. Inimile noastre au fost străpunse de un fior cald de 
bucurie. Când veţi mai avea puţin timp, vă rugăm, scum- 
pe Moş Nae, să vă duceţi și prin alte orașe, ca să vă vadă 
şi alți copii. i s 

„Vă mulțumim foarte mult de mica atenție ce ne-ați 
dat-o, vizitând colonia C. F. R., Breaza”. 


La aceste rânduri aşa de frumos scrise și aşa de sin- ~“ 


cer simțite, nam de adăugat decât că, în loc de supărare, 
am avut o mulțumire și o bucurie, pe care nu le voi uita. 
Mai am de exprimat și părerea de rău că timpul nu-mi 
permite, ca să colind țara şi să văd și să cunosc pe mult 
iubiții şi numeroșii mei cititori. 


Despre ce am mai văzut la Breaza 


Aşa cum am pomenit mai sus, la Breaza am mai vă- 
zut o mulţime de lucruri minunate. Societatea numită Ca- 
sele Naţionale, a făcut sub conducerea marelui Român d. 
general 1. Manolescu, care este întemeietorul, preşedintele 
şi sufletul Caselor Naţionale, adevărate minuni. 

D. general Manolescu a înfiinţat la Breaza școli prac- 
tice şi foarte folositoare, a mai făcut săli de gimnastică, 
de şezători şi spectacole, a întemeiat societăţi, care lucrea- 
ză pentru propășirea industriei şi gospodăriei române etc. 

Dar d. general Manolescu mai are şi comanda cerce- 
tașilor, iar pentru o mai bună pregătire a lor a făcut la 
Breaza ceva care trebue văzut. 


Aducem la cunostinţa cititorilor noştri că 
sau mai tipărit câteva su:e de volume din 
romanul „LIR ŞI TIBIŞIR“ de Moş Nae, șică 
se află de vânzare la principalele librării cu 
preţul de 60 de lei volumul. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . . . . Lei 200 
Pe şase luni . . . - s„ Too 
Pe trei luni . . .. . s So 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELE FO Sco 


errun 


ANUL 11 


29 August 1934 No. 551 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


200 LEI 


BONAMENTE, 
ABONAMENTE 100 „ 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


COP PLIL OR) 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


DIMINEATA 4 Q 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+ 


Spovedania lui irma 


Ă chiamă Irme. Sunt o gâscă. Nu mă credeți? 
Vă spun pe onoarea mea! Ce o să vă arăt? Pene- 
le mele, pliscul meu galben ca galbenul tricolo- 
rului sau talpa picioruşelor la fel? Să vă spun 
că părinții mei tot gâşte erau, ba au fost ei şi 
prin alte părți — zic unii că şi în alte țări! N'o să vă po- 
vestesc despre asta, să nu ziceţi că mă laud. Eu n'am ne- 
voie să mă laud. Vă povestesc numai câteva pozne din câte 
se pot întâmpla -unei gâște. 

Poje a spus că să mergem în apă. Eu nu vroiam să mer- 
gem în apă. Dar staţi, că am uitat, să v'o prezint! Poje e 
soră-mea, care a văzut lumina cu o secundă înainte de 
mine. O secundă după mine, a văzut-o Barno, gânsacul, 
dar el a murit de plăcerea oamenilor. Să-l lăsăm. Dumne- 
zeu să-l ierte, că m'a lovit odată zdravăn pe mine. 

Aşa, bun! Eu nu vroiam să intru în apă, dar vroia 
Poje şi am ascultat-o. „E bună apa, Irme? — Bună, Poje. 
— Bea, Irme, că Jie uscat în gât, — Beau Poje”. 

Numai ca să nu ne certăm am băut. Mie nu-mi era 
uscat în gât, nu! Mie îmi era foame. 

„Te cred, Poje, surioară, dacă tu mi-ai luat musculița 
de sub cioc, te cred că tu eşti sătulă. Eu ies din apă, Poje. 
Ba hai să privim pe mal! Fie!” 

Ne apropiem noi de mal şi privim. Uite nişte mătăha- 
le, se desbracă să intre în apă. Vai nouă, că trebuie să ne 
depărtăm. Oamenii ăștia ne pot înșfăca... O, o! Ce cruzime! 
Şi nu-i înghite mânia lui Dumnezeu... O furnică și încă 
una, încă, iarăși. Pe toate, mătăhala le calcă şi le strivește. 
Se uită în altă parte și nu vede, dar ştiu ue, se face numai 
că nu vede şi calcă de plăcere. 

Ah, a! Bravo! Harnică furnică! „Uite şi tu, Poje, vezi? 
Ce zici?” 

O furnică vine dintr'o tufă de buruiană și trage, șchio- 
piş-șchiopiș, un păianjen molău, mare hăt cât o furnică și 
__ încă una, încă, vreo cinci împreună. Aşa e păianjenul și 
furnica tot îl trage. li mort. 

„Eu ies din apă, Poje, să văd deaproape. — leşi! Tu 
ești copilăroasă, Irme. Te pierzi cu firea pentru o furnică”. 

Dar mie nu-mi pasă. Eu ies... O, ah!... A scăpat păian- 
jenul! S'a împleticit furnica de hainele matahalei, arunca- 
te pe mal, şi păianjenul s'a răvășit între ele. Cum aș mai 
ajuta-o! Dar nu pot. Ar fugi, cum m'aș apropia... „Uite-o 


colo, furnică băi! N'o vezi?” Furnica, ba! Nimic. Ca şi cum 
eu aș tăcea, 

Țip ce mai ţip, dar dacă e în zadar, tac. Deschid gura. 
Dece am deschis-o?.. Ei, aşa, ca să treacă timpul. Deschid 
gura şi când s'o închid, numai ce simt o zumzăială înăun- 
tru, şi sfârr! și bârr!... huoop!. 

A trecut prin gât şi s'a dus în pântecul meu. N'o mai 
simt... 

Vă „spun pe onoarea mea, uite mă şi jur! N'am știut 
de nimic, până n'am simţit-o în gură. Mi-a povestit Poje, 
care văzuse totul, răutăcioasa. O furnică mi s'a suit până 
la pliscul galben. S'a suit şi o muscă. Eu sunt de vină dacă 
s'au suit? Spuneţi, vă rog! S'au suit și eu am deschis gura. 
Eu am ştiut că ele sunt acolo? Furnica a intrat înăuntru. 
A vrut să intre şi musca, dar eu închideam gura și atunci 

a zburat. Dece n'a zburat şi furnica? Eu sunt de vină dacă 
nu ştie să zboare? Eu am închis gura. De unde să fi ştiut 
că intră înăuntru? 

Gata. Nu mai vorbesc. Asta mi-i spovedania, faceţi ce 
vreţi cu mine”. 

Scris de mine cu pană de gâscă, aşa cum a dictat Irme 


Eu o iert. 
PRIETENUL COPIILOR 


In grădină 


Aeros 


Aora 
MEDICUL 


Roman englez 


MITITELU 


animalelor 


Traducere de N. BATZARIA 


12) Cum a scăpat iarăşi din inchisoare doctorul Mititelu 


După ce vorbi prințului Bumpo în felul în care am 
văzut în capitolul de mai înainte, Polinesia, încredinţân- 
du-se că nu o vede nimeni, a sburat drept la închisoare. 

Acolo găsi pe porcul Gub-Gub, care îşi vâra botul prin 
tre zăbrelele dela fereastră și se căznea să aspire mirosul 
de mâncare ce venea dela bucătăria palatului. Polinesia 
îi zise lui Gub-Gub să-l cheme la fereastră pe doctorul Mi- 
titelu, fiindcă are ceva de vorbit cu dânsul. Gub-Gub mer- 
se şi trezi pe doctor, care aţipise. 

„Ascultă, îi şopti Polinesia, când doctorul veni la fe- 
reastră. Prinţul Bumpo va veni să te vadă în noaptea a- 
ceasta. lar domniata găsește un mijloc, ca din negru să-l 
faci alb. Dar mai întâiu pune-l să promită că o să-ţi dea 
drumul din închisoare şi că o să-ți găsească o corabie, cu 
care să te întorci acasă. 

— E frumos ceeace îmi spui, îi răspunse doctorul, 

însă nu este aşa de ușor ca pe un negru să-l faci alb. Vor- 
bești, ca şi cum ar fi vorba de văpsit o haină. Treaba nu 
este așa de simplă. Nu ştii, oare, că nu poţi schimba pe- 
tele leopardului şi piele:. unui Negru din Abisinia? 
— Pe mine, zise nerăbdătoare Polinesia, nu mă taie 
capul la astfel de lucruri. Insă trebue neapărat ca pe Bum- 
po, care este o adevărată pocitanie, să-l taci alb. Gândeş- 
te-te la un mijloc. Gândeşte-te bine. In geamantan ai o gră- 
madă de sticle cu tot felul de doctorii. Bumpo are să facă 
mult, dacă îi schimbi coloarea. Apoi, nu uita că acesta este 
singurul mijloc, pentru a scăpa din închisoare. 

— Ei bine, Polinesia, hai să zic şi eu că lucrul ar fi cu 
putinţă! îi întoarse vorba doctorul Mititelu. Lasă-mă să mă 
gândesc”. Merse și deschise geamantanul în care îşi ţinea 
doctoriile și începu să-și vorbească singur, zicându-și în- 
cet: „Poate că trebue să amestec o soluţie de clorină cu 
pigmeţi animalici sau, poate, unsoare de zinc şi să o fac 
cât mai deasă”. 

Insă iată că, după puţin, prinţul Bumpo veni pe furiș 
la închisoare și îi zise doctorului Mititelu: „Omule alb, eu 
sunt un prinț nenorocit! Acum câţiva ani, mersesem să 
caut pe Frumoasa Adormită, despre care citisem într'o car- 
te de poveşti. După ce am colindat prin lume mai multe 
zile, la sfârşit am găsit-o. Aşa cum citisem în carte, am să- 
„rutat-o pe frunte şi foarte încet, ca să o trezesc. Adevărul 
e că.sa trezit. 


„Dar când mi-a văzut chipul, a strigat îngrozită: „Oh, 
tânărul acesta este negru!” N'a vrut să se mărite cu mine, 
ci a rupt-o la fugă, mergând să doarmă undeva aiurea. Şi 
așa, m'am întors, amărât și necăjit, în ţara tatălui meu. 
Am aflat însă că domniata ești un vrăjitor fără de pere- 
che şi că ai leacuri făcătoare de minuni. De aceea, am ve- 
nit să mă ajuţi. Dacă mă faci alb, așa ca să pot merge din 
nou la Frumoasa Adormită, îţi dau o jumătate din împă- 
răția mea și orice mi-ai cere. 

— Prinţule Bumpo, îi răspunse doctorul. privind gân- 
ditor la sticlele cu doctorii din geamantan, să ne închi- 
puim că părului tău negru, pot să-i dau o frumoasă culoa- 
re blondă — îţi ajunge, oare, atâta, ca să te simţi mulţu- 
mit şi fericit? 

— Nu, zise Bumpo. Nimic altceva nu mă poate mul- 
jumi, decât să mă faci să fiu un prinț alb. 

— Ştii, îi întoarse doctorul vorba, că este greu de tot 
să schimbi coloarea unui prinţ. Este cel mai greu lucru ce-l 
poate face un vrăjitor. Insă, nu-i așa că ai nevoe să fii alb 
numai la faţă? j 

— Da, totul este să fiu alb la față, răspunse Bumpo, 


fiindcă, după aceea, am să mă îmbrac în zale strălucitoare 
am să-mi pun mănuși de oţel, aşa cum fac prinții albi, şi 
am să merg călare pe un cal frumos. ; 

— E oare nevoe ca fața să fie albă peste tot? îl mai în- 
trebă doctorul. 

— Da, albă peste tot, răspunse Bumpo. Aș mai dori 
să-mi faci şi ochii albaștri, dar îmi închipuiu că așa ceva 
trebue să fie foarte greu. 

— Da, e foarte greu, zise liniștit doctorul Mititelu. In 
sfârşit, voi încerca să fac tot ce pot. Trebue însă să ai mul- 
tă răbdare, fiindcă sunt leacuri de care mai nici odată nu 
eşti sigur. De aceea, aș vrea să încerc de două ori şi chiar 
de trei ori. Ai o piele zdravănă — nu-i așa? Bun, aceasta 
e bine. Acum, vino la lumină. 


„»INSă, stai! Mai întâiu trebue să mergi la ţărmul 
mării, să-mi pregăteşti o corabie, cu care să pot trece ma- 
rea, şi să pui în ea mâncare îndeajuns. Dar să nu spui o 
vorbă la nimeni. lar după ce te fac alb la faţă, jură pe co- 
roana regală din Joliginski că ai să ne dai — mie și ani- 
malelor mele — drumul din închisoare”. 

Prinţul Bumpo jură şi merse la țărmul mării, ca să 
pregătească o corabie. După ce se întoarse şi zise că e gata 
corabia, doctorul spuse raței Dab-Dab să aducă un lighean 
Apoi, doctorul amestecă în lighean câteva feluri de docto- 
rii şi îi zise lui Bumpo să-și vâre capul tot înlăuntru. 

Bumpo şezu jos şi își vâri capul în lighean până peste 
urechi. 

Il ţinu aşa mult, foarte mult, încât doctorul Mititelu 
începu să fie îngrijorat. Stătea întrun picior, apoi într'al- 
tul, se uita la sticlele din care pusese doctorii în lighean 
şi citea mereu etichetele de pe ele. Un miros tare umplea 
închisoarea, un miros ca de hârtie arsă. 

In sfârșit, Bumpo şi-a scos capul din lighean, respi- 
rând foarte greu. Toate animalele au dat un țipăt de mi- 
rare. In adevăr, Bumpo se făcuse alb la faţă, alb ca zăpa- 
da, iar ochii săi, care erau mai înainte galbeni, căpătaseră 
acum o culoare cenușie. - i 

Când doctorul îi dete o oglindă mică de buzunar, ca 
să se privească în ea, Bumpo începu să cânte de bucurie, 
să sară și să joace în închisoare. Insă doctorul îi spuse să 
nu facă atâta sgomot şi după ce închise geamantanul cu 
doctorii, îi mai spuse să deschidă repede poarta închisorii. 

Bumpo îi ceru doctorului să-i lase oglinda, spunându-i 
că era singura oglindă în tot regatul Joliginschi şi că el do- 


ATEN 


1 


rea să se privească în oglindă toată ziua. Dar doctorul i-a 
răspuns că are nevoe de oglindă pentru bărbierit. 

După aceea, Bumpo scoțând din buzunar o legătură 
de chei de aramă, deschise cele două lacăte dela poarta în- 
chisorii. Fără să piardă o clipă, doctorul și animalele sale 
fugiră alergând la țărmul mării. 

Cât despre Bumpo, rezimându-se de zidul închisorii, 
le zâmbea fericit, fața sa albă şi lustruită ca fildeșul stră- 
lucind la lumina lunei. 

Când au ajuns la țărm, doctorul a văzut că Polinesia 
şi maimuța Ci-Ci îi așteaptă pe stâncile din apropierea co- 
răbiei. 

„Imi pare foarte rău de Bumpo, zise doctorul. Tare 
mi e teamă să nu se trezească mâine dimineaţă tot negru, 
— şi aceasta e pricina pentru care n'am vrut să-i las o- 
“glinda. Insă, iarăși este cu putință să rămână pururi alb. 
Da, până acum n'am schimbat nici odată coloarea vreu- 
nui om. Spun drept că am fost mirat eu însumi când am 
văzut cât de bine reușiseră doctoriile mele. Oricum, eram 
nevoit să fac ceva, ca să scăpăm din închisoare, fiindcă nu 
doream de loc să mătur şi să curăț toată viaţa mea bucătă- 
ria regelui. 

Mai ales că era o bucătărie aaş de murdară! O vedeam 
dela fereastra înehisorii. In sfârşit, bietul Bumpo! 

— 0, la urma urmelor, zise Polinesia o să înțeleagă 
că am vrut să glumim cu el. 

— Dar ei n'aveau dreptul să ne închidă, zise Dab- 
Dab, de supărare dând din coadă. Noi nu le făcusem nici 
un rău. De aceea, să-i fie de bine lui Bumpo, dacă se face 
iarăș negru. Doresc chiar să se facă și mai negru de cum 
a fost. 

— Insă Bumpo n'are vreo vină, îi întoarse doctorul 
vorba. Nu el, ci tatăl său ne-a închis... Ba chiar mă întreb, 
dacă nu este mai bine să mă întorc și să-i cer iertare... In 
sfârşit, îi voi trimite câteva cutii de bonboane, după ce 
sosim acasă... Apoi, cine știe? Te pomeneşti că rămâne alb 
toată viaţa. 

— Chiar dacă ar fi să rămână alb, zise Dab-Dab, Fru- 
moasa Adormită n'o să vrea nici o dată să se mărite cu el, 
pentrucă Bumpo o să fie totdeauna urit și pocit, în orice 
coloare şi-ar schimba faţa. 

— Nu mai vorbi așa, mustră doctorul pe rața Dab- 
Dab, căci bietul Bumpo are suflet bun. 

— Eu unul, se aruncă în vorbă câinele Jip, nici nu 
cred ca Bumpo să fi găsit, așa cum spunea el, pe Frumoa- 
sa Adormită. Poate că aceca pe care a văzut-o dormind sub 
un arbore, era nevasta grăsulie şi durdulie a vreunui plu- 
gar alb. Și nu putem da vina pe ea că s'a speriat, când l-a 
văzut, şi a rupt-o la fugă. Mă întreb însă pe cine va putea 
Bumpo să mai găsească. Proastă treabă”. 


După aceea, bicefalul, șoarecele alb, porcul Gub-Gub, 
rața Dab-Dab, câinele Jip şi bufnița Tu-Tu au intrat în co- 
rabie cu doctorul Mititelu. Insă maimuța Ci-Ci, Polinesia 
şi crocodilul au rămas pe uscat, din pricina că în Africa 
erau acasă la ei, acolo era ţara în care se născuseră. 

Doctorul Mititelu a eşit pe puntea corabiei şi sa uitat 
în largul mării. Atunei și-a amintit că n'au pe cineva, care 
să-i călăuzească și să le arate drumul spre casă. 

La lumina lunei, marea cea largă şi întinsă părea ne- 
sfârşită şi pustie. Doctorul Mititelu se întreba singur, dacă 
nu vor rătăci drumul, de îndată ce vor pierde uscatul din 
vedere. 

Insă, tocmai când se întreba ce este de făcut, de sus, 
din văzduh, se auzi, străbătând întunerecul nopţii, un fel 
de şoaptă, un fel de sgomot foarte ciudat. Atât doctorul, 
cât şi animalele, au stat nemișcate, ca să asculte. ; 

Sgomotul se auzea din ce în ce mai puternic. Părea că 
se apropie mereu — asemenea vântului de toamnă suflând 
printre frunzele plopilor sau ca o ploaie mare ce cade pe 
acoperişul caselor. 

Câinele Jip, ridicând drept în sus și botul şi coada, zi- 
se: „Sunt păsări! Sunt milioane de păsări care sboară!” 

Doctorul şi animalele priviră în sus. La lumina raze- 
lor lunei văzură, asemeni unui nesfârşit stol de rațe săl- 
batice, mii şi mii de păsări mici. In curând, tot cerul părea 
că este plin de ele — şi veneau, veneau mereu, mai multe, 
tot mai multe. Erau în adevăr aşa de multe, că au acoperit 
toată luna, aşa că lumina ei n'ajungea jos, iar marea se 


i. eat i QIT 


făcu neagră și întunecoasă — asemenea unui nour negru, 
care acoperă faţa soarelui. 

Acum, toate păsările acestea se lăsară în jos, atingând 
cu aripile lor marea și oprindu-se o clipă şi pe uscat. Ce- 
rul nopții se însenină din nou și luna putu să lumineze ca 
și mai înainte. 

Păsările nu cântau şi nu scoteau nici un strigăt, ci tot 


“sgomotul venea dela fluturarea aripilor lor. lar când au în- 


ceput să se aşeze, unele pe nisipul dela țărmul mării, al- 
tele pe frânghiile dela corabie, altele pe unde au putut să 
găsească un locşor, doctorul Mititelu a văzut că au aripi 
albastre, pieptul alb și picioarele foarte scurte. 


Indată ce toate păsările au găsit un loc să şadă, a în- 
cetat orice sgomot, orice fluturare. S'a lăsat o liniște şi o 
tăcere desăvârșită. ine 

In această tăcere a nopții şi la lumina lunei doctorul 
Mititelu a vorbit precum urmează: „Nu-mi închipuiam -că 
am stat aşa de mult în Africa: Trebue să fie aproape vara, 
când ne întoarcem acasă, pentrucă aceste păsări sunt rân- 
dunicile, care se întorc în ţările noastre. Vă mulţumesc, 
drăguţelor rândunici, că ne-aţi aşteptat. Acum nu mai te- 
mem să ne putem rătăci pe mare... Să ridicăm ancora şi 
să pornim!” 

Când corabia s'a pus în mişcare, maimuța Ci-Ci, Poli- 
nesia şi crocodilul. care au rămas în Africa, au fost cu- 
prinşi de o nespusă mâhnire. Nici odată în viaţa lor nu cu- 
noscuseră pe altcineva pe care să-l fi iubit aşa de mult, 
cum îl iubiseră pe doctorul Mititelu. 

După ce au strigat de nenumărate ori „drum bun și la 
revedere!” au stat pe stânci, plângând amar. şi nu s'au miş 
cat, până ce corabia s'a depărtat şi s'a pierdut din vedere. 


(Va urma) 


În numărul viitor: „RÂNDUNICILE SCAPĂ CORA- 
BIA DE PIRAȚI”. 


Când coana Frosa n'are poftă 


E înserase. Adică, trebue să fi fost cam orele 
opt seara, când m'am întors acasă, venind dela 
redacţia „Dimineţii Copiilor”. 
De obiceiu, mă întorc mult mai târziu, însă 
acum, ca să mă scap de „guriţa” coanei Frosa, 
las neisprăvite treburile dela revistă și mă grăbesc să mă 
duc mai de vreme acasă. 

Şi aşa, cu toate că nici nu bătuseră încă orele opt, coa- 
na Frosa m'a luat la ceartă. „Aşteptai, îmi zise ea, să se 
facă miezul nopții şi pe urmă să vii? Leşinam de foame, 
- însă, fiindcă ai întârziat, mi sa tăiat toată pofta, așa că 
nici nu-mi vine să stau la masă. Totuşi, mai zise ea, am 
să stau, ca să-ți țiu de urât şi să nu te las să mănânci sin- 
gur. 


— Lasă, coană Froso, i-am răspuns eu, poate că mai 


ciuguleşti ceva”. Şi în adevăr a ciugulit. Mai înțâiu, a dat 
gata două farfurii pline cu ciorbă de borş de vițel. Era o 
ciorbă așa de acră, că îţi tăia maţele şi așa de piperată, că 
o lingură era deajuns să-ţi aprindă și gura și gâtlejul. 

lar dacă mă întrebaţi cum am putut eu să gust din 
ciorba aceasta, vă răspund numai decât spunându-vă că 
încă de a doua zi dela venirea coanei Frosa, ea şi eu a- 
vem fiecare felurile noastre de mâncare. Doar atât că stăm 
la masă împreună. Ea mănâncă din ceeace își găteşște sin- 
gură, iar eu mănânc ceeace îmi găteşte bucătăreasa, pe 
care n'am voit să o dau afară, deşi coana Frosa nu o poate 
suferi. în 


Şi așa, coana Frosa, care, mai înainte de a sta la masă. 


spunea că-i pierise pofta cu desăvârşire, a dat mai întâiu 
gata două farfurii pline cu ciorbă de borş de vițel. Desigur 
cu muzică. Adică, sorbea fiecare lingură cu atâta sgomot, 
că se auzea prin vecini. j 

„Ştii, Moş Nae, îmi zise ea că această ciorbă mi-a des- 
chis puţintel pofta de mâncare? Am să mai ciugulesc ce- 
va”. 

Şi s'a pus să „ciugulească” o farfurie mare de tocană 
de carne de vacă. Sa dus și tocana, fără să rămână un 
pic. 

„Bună a fost, zise apoi coana Frosa, adăogând: Cum 
să nu fie bună, dacă a fost gătită de mine?... Insă, par'că 
aş mai gusta ceva. 

— Mai ciuguleşte, am îndemnat-o eu râzând, vreo două 
trei sărmăluțe cu carne da purcel. 

— Bine te-ai gândit, îmi întoarse ea vorba, aş mai ciu- 
guli două, trei sărmăluțe, că le-am nimerit tocmai cum 
trebue. Păcat că în seara aceasta n'am de loc poftă!” 

Fiindcă în seara aceea n'avea poftă, coana Frosa „n'a 
ciugulit” decât vreo douăzeci de sarmale și un castron de 
mămăligă, pentrucă sarmalele fără mămăligă n'au nici un 
gust. 

„Să-ţi fie de bine!” i-am zis eu, după ce dăduse pe gât 
cele din urmă sarmale. l-am zis așa, fiindcă îmi închipu- 
iam că isprăvise cu masa. Dar, staţi că mai avea ceva „de 
ciugulit” coana Frosa, căreia nu-i era de loc foame. 

„După sarmale, zise ea, nimic nu e mai bun şi mai po- 
trivit decât o bucată de pastramă friptă la grătar. Să frig 
două bucăţi, mă întrebă ea, ca să fie una și pentru tine ? 

— Mulţumesc, coană Froso, i-am răspuns eu, dar mai 
întâiu ştii că eu nu mănânc nici odată pastramă, iar, al 
doilea, am şi isprăvit cu masa”. 

Coana Frosa se sculă dela masă, se duse la bucătărie 
şi după puţin se întoarse cu o bucată mare de pastramă 
friptă și cu ceva ce ținea bine înfășurat într'un şervet. Nici 
n'am întrebat-o și nici n'a vrut să-mi spuă ce are în şerve- 
tul acela. 

Mâncă și pastrama toată, plescăind mereu din buze şi 
zicând: „O, ce bună! O, ce dulce şi gustoasă!” 

Acum credeam că isprăvise deabinelea. Insă, staţi că 
mai este! In şervet trebue să fi fost ceva de mâncare. 

Și aşa, după ce isprăvi cu pastrama, din care nu lăsă 
măcar o fărâmă, luă şervetul înaintea ei şi zise: „Ştii tu, 
Moș Nae, ce e bun după pastramă? 

— O cafeluţă, am răspuns și eu la întâmplare. 


— Lasă cafeluţa, îmi intoarse ea vorba, că mai e până 
atunci. După pastramă, mă lămuri coana Frosa, nimic nu 
este mai bun decât să manânci puţin porumb fiert”. 

Desfăcu, aşa dar, şei vetul şı văzui că în şervet era po- 
rumb fiert, — patru bucăţi mari și groase. Imi întinse şi 
mie unul, zicându-mi: „Mânâncă-l, Moş Nae, că porumbul 
te ține în putere și în sănătate. 

— Mo fi ţinând, coană Froso, dar eu am isprăvit, așa 
că nu mai pot mânca nimic. x 

— Nu ştii ce e bun!” făcu ea strâmbând din nas. Şi, de 
sigur, în dorinţa de a fi mereu în putere şi în sănătate, „a 
ciugulit”, adică a mâncat toate cele patru bucăţi de po- 
rumb, fără să lase măcar un bob. Și se mai plângea că în 
seara aceea îi picrise pofta de mâncare! 

Dar după porumb, mi-am închipuit că nu mai poate 
ciuguli nimic. De aceea, i-am zis: „Acum, coană Froso, să 
luăm câte o cafeluţă. j 

— Stai, Moş Nae, dece ești așa de grăbit? Nu ştii tu că 
ți se apleacă la stomac, dacă după porumb, nu iei puțină 


brânză? Nu ştii tu că brânza la sfârşitul mesei este ca un 


fel de capac? 

— Dar, i-am întors eu vorba, par'că spuneai că în sea- 
ra aceasta n'ai poftă de loc. 

— Adevărat că n'am. Nu vezi că n'am mâncat aproa- 
pe nimic?” 

Avea dreptate! Nu mâncase aproape nimic, decât 
două farfurii de ciorbă, o farfurie de tocană, douăzeci de 
sarmale, o bucată mare de pastramă şi patru bucăţi de po- 
rumb fiert. Se cheamă un fleac, aşa cum ar mânca o pă- 
sărică. De aceea, văd că am greșit, când i-am spus să ne 
sculăm dela masă şi să luăm cafeaua. 

Coana Frosa a început, așa dar, să-şi aşeze un capac 
la mâncare. Şi, fireşte, ca să țină cât mai bine, i-a pus mân» 
cării un capac mare de tot. A mâncat, adică, trei felii mari 
de pâine şi aproape o jumătate de chilogram de brânză 
albă de Brăila. 

„Ce bună e brânza, zise ea apoi mulțumită, şi ce gust 
bun îţi lasă în gură! 

— Care va să zică, i-am răspuns eu, nu mai iei cafea, 
ca să nu strici gustul brânzei. 

„— Dar mai slăbește-mă cu cafeaua ta! îmi zise ea 
cam răstită. Să isprăvim mai întâiu bine cu masa și p'ur- 
mă luăm noi şi cafeaua. 

— Păi, eu am isprăvit de mult, i-am întors şi eu vorba 
cam înţepat, iar acum ai isprăvit şi domniata, care în sea- 
ra aceasta te plângeai că n'ai poftă. 

— Chiar că n'am avut poftă, răspunse foarte serios 
coana Frosa. Insă, după brânză, dacă n'ai mâncat o felie, 


<) 


două de pepene verde, se cheamă că n'ai mâncat nimic şi 


că n'ai ştiut ce e lucrul bun”. À 

Şi coana Frosa mâncă un pepene întreg, fiindcă mie 
pepenele verde nu-mi place de loc. 

„Parcă avem nişte pere şi niște prune? întrebă ea, 
după ce dăduse gata cea din urmă felie de pepene. 

— Da, zic eu, avem, dar le lăsăm pentru mâine. 

— Până mâine se strică, îmi răspunse ea, mai bine le 
mâncăm acum”. 

Le-am mâncat, adică a mâncat ea singură trei pere 
mari și zece prune. N'a mâncat mai multe, fiindcă nu mai 
erau. 

In sfârșit, am auzit-o că spune: „Moş Nae, ajunge a- 
tâta mâncare! Eu nu mănânc mult, fiindcă nu vreau să 
mă îngraș. Acum, hai să ne luăm cafeaua şi să vorbim des- 
pre ceaiul nostru snadant”. ESETI 

Vedeți, coana Frosa nu se lasă nici moartă de ceaiul 
dansant. 

Dar pe când ea își sorbea cafeaua cu un sgomot de 
răsuna toată casa, auzim bătăi puternice ła poarta de a- 
fară. 

. Mam dus să văd cine bate în felul acesta, când, pe 
cine am văzut? Nu spun decât în numărul viitor. 


MOŞ NAE 


G 


» 


ra, 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul l-iu 


„ 


Mina Weimberg 


Clasa I-a 
Şcoala primară de fete „Lucaci” 
București 


Clasa 
Școala primară „Voința“ 
Bucureşti 


å i i 
Mendelovici Lewis Emanoil Lucia 
D-a 


Clasa I-a Clasa 
Scoalele Unite de băeţi Şc. primară „Știbery Doamna” Şcoala primară de preng No, 1 Școala primară de fete No. 2 
Bucureşti Bucureşti ba Iulia Alba Iulia 


Puica-Margaretta C. Dolinescu - Sorin Forst 
Şc. primară Ana Syl Şcoala primară de stat No. 1 Şcoala PR er fete primară i 
š y va” pr e 0. e No. 1 de băeţi No. 9 
București Tg. Briceni, jad. Hotin Bârlad aibă f Iaşi 


Dan Mizrachy 


Clasa, II-a 
Şcoala primară Floreasca 
București 


Mady Roman 
cl. I primară 
A Gasa II-a Premiul Ata cans 
emenţe 
Școala. primară & ir Sulina Bucureşti 


PTA rauri 


IN ziua în care era cât p'aci să fie prins de Moș 
Grigore, Rilă lepurilă își băgase minţile la cap, 
se astâmpărase şi se hotărise să nu mai facă ni- 
ci o nebunie. 

Şi era să se ţină de cuvânt, dacă nu se în- 
tâmpla ceva. Sa întâmplat anume ca într'o zi vestitul lepur 
lepurescu să treacă pe drumul, care ducea la târgul Ni- 
căerești. lar când trecea pe drum, toţi iepuraşii se opreau 
din joacă şi se uitau la el minunați şi încântați. Căci unul 
era lepur lepurescu. 

Imbrăcat ca un clovn, mergea cântând dintr'o armo- 
nică mare, scuturându-şi mereu pălăria cu clopoței şi bă- 
tând tot timpul toba mare. 

Văzându-l, Rilă lepurilă îşi zise, fără să stea mult pe 
gânduri: „Vreau şi eu să fiu ca lepur Iepurescu!” 

Şi aşa, în ziua în care lepur lepurescu trecea pe dru- 
mul ce duce la târgul Nicăereşti, Rilă lepurilă, fără să fie 
văzut de cineva, se luă după el. 

Acum, toţi ai casei și altă lume porniră să-l caute pe 
Rilă lepurilă. Așa, pasărea numită ciocănitoare merse la 


1 Aela 
IR Ă 
f - Bo „Trebue să ştie cineva!” zise deşteptul Viezure, care 
È P 


era sergent de stradă. 

Şi porni să-l caute. Pe toți iepurii ce întâlnea pe drum 
îi oprea şi întreba pe fiecare: „Nu cumva tu ești Rilă Ie- 
purilă? lar dacă nu ești Rilă lepurilă, nu știi cumva unde 
este Rilă lepurilă?” 

Insă, nici unul din iepurii întâlniți nu era Rilă lepu- 
rilă şi nici unul nu ştia unde este Rilă Iepurilă. Mai la 
urmă, întâlni şi pe coana Veveriţă, pe care, de asemenea 
o întrebă. Nu ştia nici coana Veveriţă, numai că sergentul 
Viezure nu o crezu. 


„Dacă nu mă crezi, îi zise coana Veveriţă, putem să 
mai facem ceva: să mergem la moşia Aricești, unde sunt 
sunt câţiva iepuri. Se poate ca şi Rilă lepurilă să fie acolo. 

— Da, și eu mă gândisem la fel !” răspunse sergentul 
Viezure şi merse glonţ la moșia Aricești. Acolo găsi trei 
iepuri, care se jucau. li prinse şi îi întrebă pe rând, dar 
nici unul din ei nu era Rilă lepurilă și nici nu știau unde 
este Rilă lepurilă. 


Atunci, Arici Aricescu, stăpânul moşiei, a început să 
râdă tare, iar coana Veveriţă şi alte veveriţe, care erau 
cățărate în crăcile arborilor, s'au pornit să râdă și mai tare. 
Râdeau de sergentul Viezure, care stătea plouat. 

Ziua următoare, coana Veveriţă îşi zise, vorbindu-și 
singură: „Ar fi mai bine să merg şi eu în căutarea lui Rilă 
lepurilă. Am să întreb pe toţi câţi întâlnesc. Poate, aşa am 
să dau de el”. - 

Plecă şi după puţin întâlni pe flăcăul Fazan. „Oare 
nu știi unde s'a dus Rilă lepurilă ? îl întrebă ea. 
locuinţa coanei Veveriţe, care ţinea foarte mult la Rilă Ie- 
purilă. Când a ajuns la această locuinţă, care era într'o 
cracă de arbore, ciocănitoarea ciocăni o dată, ciocăni de 
două ori, însă tocmai când era să ciocănească a treia oară, 
eşi coana Veveriţă și o întrebă: „Ce veşti bune îmi aduci, 

sita mea vecină? 

— Dimpotrivă, aduc veşti rele, răspunse ciocănitoa- 
rea. Rilă lepurilă a fugit de acasă şi nimeni nu ştie înco- 
tro a apucat”. 

Coana Veveriţă dete din cap în semn că nici ea nu 
ştie. Atunci ciocănitoarea se întoarse la Bumbăceşti şi 
aus că nici coana Veveriţă nu ştie unde s'a dus Rilă Ie- 
purilă, : 


ATHA 


Do ir au - gi si 


— Nu ştiu!” răspunse scurt Fazanul, care tocmai mân- 
ca nişte ghindă. 

lată însă că pisica Miau-Miau puse pe coana Veveri- 
ță pe drumul cel bun. „Rilă lepurilă, îi zise ea, este acolo 


unde sunt pălării cu clopoței, armonici şi tobe, care fac 


bum! bum! 

— Aha! răspunse coana Veveriţă. Aha! Am înţeles!” 
Şi porni glonţ vrând să găsească pe Iepur lepurescu, pen- 
trucă, deșteaptă cum era, înțelese că Miau-Miau vorbise 
despre lepur lepurescu. Şi mai înţelese că Rilă lepurilă se 
luase după lepur lepurescu. 

„Doamne, Doamne! ziseră toţi locuitorii din Bumbă- 
cești şi toate veveriţele, crucindu-se de mirare. Mai întâiu 
a dispărut Rilă lepurilă, iar acum s'a dus şi coana Veve- 
riță. Oare, ce are să se mai întâmple?” 

Numai sergentul Viezure nu era supărat, că fugise 
coana Veveriţă. „Călătorie sprâncenată!” zise el, care nu 
o iubea de loc. 

Coana Veveriţă s'a dus departe, foarte departe şi a în- 
trebat peste tot dacă l-au văzut pe lepur lepurescu. Unii 
îl văzuseră, alţii auziseră de el, însă nimeni nu-şi amintea 
să fi văzut pe Rilă lepurilă. 

Ea merse înainte, căutând şi întrebând mereu. Dar cu 


greu să-l ajungă pe lepur lepurescu, care mergea mai iute. 


decât oricare altă făptură. 

Dar acum să povestesc ce s'a întâmplat cu Rilă lepu- 
rilă. lepur lepurescu a văzut că Rilă lepurilă se ține după 
el. Nu s'a supărat, ci 1-a zâmbit, i-a cântat şi i-a dat voe să 
danseze în acelaş timp cu dânsul. lar Rilă lepurilă era 
foarte mulțumit, - 

Insă, într'una din zile, Iepur lepurescu, privind soa- 
rele, care se pregătea să se culce, zise: „Trebue să mă gră- 
besc, fiindcă nu vreau să mă apuce noaptea pe drum!” Și 
porni, fugind ca vântul. 

Sărmanul Rilă lepurilă se căzni să se ţie după el, dar 
cum ar fi putut să alerge aşa iute ca Iepur lepurescu? Ii 
pierdu, așa dar, urma și rămăse singur. „Vai, cât sunt de 
nenorocit!” îşi zicea el. Si-l apucă dorul de casă. Se învâr- 
tea în jurul lui, căutând drumul pe care sar putea în- 
toarce. Uitase repede de lepur lepurescu. Acum nu dorea 
alteva decât să fie acasă la mamă-sa şi la fraţii săi. 

Aşa se face că a putut să fie întâlnit de coana Veve- 
riță. Coana Veveriţă se cățărase într'un arbore înalt, de 
unde privea de jur împrejur. Deodată, auzi o voce, care 


era un plânset. Privi în jos şi văzu pe Rilă Iepurilă. Toc- 
mai în clipa aceea o văzu pe ea şi Rilă lepuiilă. 

„Coană Veveriţă, îi strigă el, dar la ora asta trebuia 
să fii acasă. 

— Trebuia să fiu, îi răspunse ea, dacă un iepuraș ne- 
astâmpărat şi fără minte n'ar fi lugit de acasă”. 

Se înţelege, Rilă Iepurilă era foarte mulțumit că a vă- 
zut pe coana Veveriţă, precum şi coana Veveriţă era mul- 
țumită că l-a găsit pe Rilă lepurilă. Dar tocmai pentrucă 
erau amândoi mulţumiţi, au crezut că e bine să se ia pu- 
țin la ceartă. 

Insă, după aceea şi-au zis: „Hai să ne luăm la între- 
cere şi să vedem care din noi doi va ajunge mai repede 
acasă!” Pe când alergau, Rilă Iepurilă îi povesti tot ce i 
se întâmplase cu lepur lepurescu, iar coana Veveriţă nu 
sa îndurat să-l certe din pricina aceasta. 

Când ajunseră acasă, văzură că toţi locuitorii din o- 
rașul Bumbăcești le eşiseră întru întâmpinare, deoarece pi- 
sica Miau-Miau mersese înainte și dăduse de veste peste 
tot. 

Coana Veveriţă a fost lăudată de toată lumea, iar ser- 
gentul Viezure, căruia îi trecuse supărarea, i-a dat o de- 
coraţie frumoasă. 

Cât despre Rilă Iepurilă, lui nu i s'a făcut o primire 
tocmai frumoasă. A fost certat, pus să se culce și multe 
seri la rând, când era ora de culcare, mamă-sa nu-i spu- 
nea nici o poveste. 

Insă, păţania din urmă l-a cumințţit, aşa că s'a lăsat 
de gândul de a mai fugi de acasă şi de a o lua razna pe 


drumuri. 
ALICE DELEANU 


X 29, nN 


U fost odată doi cârciumari. Să zicem că pe unul 
îl chema Stan, iar pe al doilea Bran, Să zicem 
aşa, fiindcă am uitat numele lor adevărat. Câr- 
ciuma lui Stan era peste drum de cârciuma lui 
Bran. 


Stan era om bun la suflet, Bran insă era rău şi invi- 
dios așa că, în ce privește firea fiecăruia, se deosibeau 
mult unul de altul. Aveau însă ceva, prin care semănau. 
Atât nasul lui Stan, cât şi nasul lui Bran erau niște nasuri 
lungi, groase și roşii ca pătlăgelele roșii. 

Din pricina acestor nasuri, toţi câţi treceau pe la câr- 
ciumile lor, își râdeau de dânșii. Azi aşa, mâine aşa, până 
când într'o zi Stan zise lui Bran: „Nu mai pot răbda să fiu 
batjocorit mereu din pricina blestematului de nas. Plec în 
lumea largă să găsesc vreun mijloc şi să mă scap de el. 
Până la înapoiere, fii bun și ai grije și de cârciuma mea”. 

Stan plecă a doua zi. Merse, cât merse, până ce ni- 
meri într'o pădure mare, unde îl apucă noaptea. De frică, 
se căţără într'un arbore, pentrucă își zicea, vorbindu-și 
singur: „Dacă mă culc pe jos şi dau hoţii peste mine, au 
să mă creadă om bogat şi au să mă omoare”. 

Aproape de arborele în care se cățărase Stan, era o 
peşteră. Tocmai la miezul nopţii, din peşteră eșiră trei 
vrăjitoare — bătrâne și urâte, urite şi bătrâne. Fiecare 
vrăjitoare ţinea în mână câte un felinar aprins. 

Aceste vrăjitoare se porniră să joace, să se învârteas- 
că în jurul stejarului în care Stan stătea căţărat şi să cân- 
te zicând: 


„Duminica e sărbătoare 
lar Lunea este... 
lar Lunea este” 


10 


Poveste italiană 


Spuneau mereu și cu necaz: „lar Lunea este”... și nu 
găseau cuvântul potrivit cu sărbătoare. Auzindu-le așa, 
Stan, fără să-și dea bine seama de ceeace face, strigă din 
stejar: „lar Lunea este lucrătoare”. 

— Cine a zis aceasta? Cine a zis aceasta?” începură 
să strige cele trei vrăjitoare, şi să caute peste tot cu feli- 
narele. Până la urmă, îl văzură pe Stan şi îi ziseră, vor- 
bindu-i cu blândeţe: „Dă-te jos, că te vom răsplăti pentru 
binele ce ne-ai făcut!” 

Cu toate că tremura de spaimă, Stan se dete jos din 
stejar. 

„Sunt o sută de ani, îi zise una din vrăjitoare, care 
părea mai bătrână şi mai urîtă decât celelalte două, de 
când căutam in toate nopţile un cuvânt potrivit cu cuvân- 
tul sărbătoare şi nu-l găsim, așa că nu puteam cânta în- 
treg cântecul nostru. Aceasta era pentru noi chinul și ne- 
cazul nostru cel mai mare. Tu ai găsit cuvântul potrivit 
şi ne-ai scăpat de toate chinurile și necazurile. Acum cere 
tot ce dorești, că putem să-ți dăm numai decât. Vrei, bu- 
năoară, trei saci plini cu galbeni? 

— Nu vreau bani, răspunse Stan, însă puteţi să-mi 
e sia nasul și să-mi puneţi în locul lui un nas fru- 
mos 

— Bine înţeles, putem, îi răspunse vrăjitoarea. Aşteap- 
tă aici câteva minute”. $ 

Cele trei vrăjitoare intrară în peştera lor şi eşiră după 
puţin cu un nas făcut de ele. Un nas de toată frumusețea, 
numai că era făcut dintr'un fel de aluat. Apoi, vrăjitoarea 
cea mai bătrână şi mai uriîtă îi smulse lui Stan nasul cel 
lung şi gros, iar în locu-i îi lipi nasul făcut de ele. Acest 
nas, care, cum am spus, era dintr'un fel de aluat, se prefă- 
cu în câteva clipe în nas de carne, așa cum sunt toate na- 
surile. Și se lipi aşa de bine, că nu se cunoștea măcar 
că nu fusese al lui Stan încă dela naștere. După aceea, li- 
piră de stejar și adevăratul naș al lui Stan. 

Incântat, mulţumi de mai multe ori vrăjitoarelor, a- 
poi luă îndărăt drumul spre cârciuma sa, mai mult sărind 
decât umblând. - 


Bran rămase uimit de mirare și se frecă de mai multe “ 


ori la ochi, când văzu că Stan se întoarce cu un nas așa de 


frumos. Nu-i venea să creadă, până nu-l pipăi de câteva 


ori. 

Dar din ziua în care Stan se întorsese cu nasul său 
frumos, — şi cât de mândru era Stan și cum căuta să fie 
văzut de toată lumea! — Bran nu-și mai găsea o clipă de 
liniște. Murea de necaz și-l rodea invidia. 

La urmă, își zise: „Am să merg şi eu la vrăjitoare şi 
am să le cer şi eu să-mi schimbe nasul”. 

Intrebă, așa dar, pe Stan despre drum, despre stejar, 


atti 


a 


ca să-l poată găsi şi el, și despre ce are de făcut. Stan îi 
zise: „Nu cred să-ţi meargă bine. Cele trei vrăjitoare sunt 
mulțumite că îşi pot cânta cântecul lor întreg și nu mai au 
nevoie de nimic”. 

insă Bran nu vru să asculte. „Mai bine mor, strigă el 
mâniat, decât să port toată viaţa păcătosul acesta de nas”. 

De aceea, lăsă lui Stan cârciuma în grije şi plecă la 
drum. După un mers de mai multe zile, ajunse, în sfârşit, 
la ştejarul de lângă peştera vrăjitoarelor. Când s'a lăsat 
noaptea, s'a suit în stejar, stând în aşteptarea vrăjitoare- 
lor. Tocmai la miezul nopţii, veniră cele trei vrăjitoare cu 
felinarele aprinse şi începură să sară, să se învârtească în 
jurul stejarului şi să cânte, zicând: 


„Duminica e sărbătoare, 
lar Lunea este lucrătoare. 


— Și noi suntem vrăjitoare!” strigă de sus nesocotitul 
de Bran. 

Când auziră aceste cuvinte, vrăjitoarele se făcură foc 
de mânie. 

„Cine a spus aşa? Cine a spus aşa?” strigau ele şi cău- 
tau prin toate părţile, ca să descopere pe cel care spusese 
cuvintele „şi noi suntem vrăjitoare”. 

In sfârşit, îl găsiră pe Bran, care stătea cocoţat în ste- 
jar. „Dâ-te jos! Dă-te jos numaidecât! îi strigară ele în- 
trun singur glas. 


— Nu mă dau, că vreţi să mă omorâţi. Sunteţi niște 
făpturi pocite și rele! le răspunse Bran, care, fiind om rău, 
nu știa să scoată din gură decât cuvinte de ocară. 

— Nu te omorâm, ci o să-ţi dăm ceva, îi ziseră vrăji- 
toarele. Insă, dacă nu te cobori numaidecât, să ştii că dăm 
stejarului foc şi arzi ca un şoarece”. 

Speriat de această ameninţare, Bran se dete jos tre- 
murând ca varga. 

Cele trei vrăjitoare îl înconjurară și îl strânseră de a- 
proape, așa că Bran nu putea scăpa prin fugă. Apoi îi zi- 
seră: 


„De o sută de ani cântam în toate nopţile un cântec, 
care nu era întreg. Insă, un om bun la suflet ne-a spus cu- 
vântul potrivit, pe care noi nu-l păseam, așa că acum cân- 
tecul nostru se făcuse întreg. Dar ai venit tu şi ne-ai spus 
cuvintele: „Și noi suntem vrăjitoare” şi cu aceasta ne-ai 
stricat din nou frumuseţea cântecului. Cu toate acestea nu 
te omorîm, ci lângă nasul tău vom lipi nasul omului, care 
ne întregise cântecul. Până la sfârșitul vieţii tale, vei purta 
avuă nasuri lungi și groase”. 

Zicând acestea, vrăjitoarele îi lipiră şi nasul lui Stan, 
nas, care, cum am spus, era lipit-de-stejar. După aceea, se 
întoarseră la peştera lor. 

De atunci, nimeni n'a mai auzit de Bran cu cele două 
nasuri. Unii spun că, de rușine şi de mânie, s'ar fi aruncat 
într'o prăpastie, unde și-ar fi găsit moartea. 


VINTILA BRATU 


LPP... J.J. Pe 


CASTELUL 


COLO, la marginea mării care se alinta în valuri albastre, 
era un castel minunat, înconjurat de ape. 

Pe turnurile sale dantelate, poleite de lumina soare- 
lui, străjuiau ostaşi închipuiţi şi prin odăile căptuşite cu 
zeana, răpită de balaur. 

Căci întruna din camere, la o fereastră cu gratii de 
argint fata din poveşti plângea privind în zare, doar, doar 
l-o vedea venind pe Făt Frumos călare pe aripa vântului. 

El, ștrengarul, cine ştie prin ce ţări hoinărea cu alte 
fete frumoase, cu ochi de mure; dar Ileana nu știa şi de 
aia sirenele care îi împleteau mărgăriiare în părul mătă- 
sos, încercau zadarnic s'o mângâie. 


lar rândunelele, care săgetau cerul senin, nu îndrăz- 
neau să-i spună ce face iubitul ei, de teamă să n'o mâh- 
nească mai rău... 


Vântul, trecând nebun, ducea până departe sus inele 
Cosânzenei şi soarele cobora încet spre marea catifelată, 
îmbrăcând turnurile în aurul roşu al asfinţitului, 


„Era nu castel minunat la marginea mării, care se a- 
linta în valuri albastre... 


Dar peste noapte, apa l-a dărâmat. Căci castelul era 
de nisip... şi restul închipuire! , 


MARGARETA PETCU 


Jocul soriceilar 


Castelul de nisip 


ai S Sl, 


După piesa lui Shakespeare „Povestea Iernii“ (The Winter's Tale) 


Povestită de Vasile Stănoiu 


n vremea de demult, domnea în insula Sicilia 
dela Sudul Italiei un rege pe nume Leontes. El 
şi soţia sa, regina Hermione, o femeie pe cât de 
frumoasă, pe atât de plină de însuşiri alese, tră- 
iau în cea mai bună înţelegere. 

Insă Leontes avea ca prieten din copilărie pe Polixe- 
nes, regele Bohemiei. Şi fiindcă nu-l văzuse de mult, îi se 
făcu dor de el. li scrise, aşa dar, rugându-l să vie şi să stea 
câtăva vreme împreună. Polixenes veni şi fu primit cu ne- 
spusă bucurie de Leontes şi de Hermione. 

Dar venirea lui fu pricina de mari nenorociri. Lui Le- 
ontes i se păru — părere ce era o închipuire cu totul gre- 
şită — că reginei Hermione îi place să stea mult de vorbă 
cu Polixenes. De aceea, cuprins de o adevărată nebunie, 
Leontes chemă pe sfetnicul său Camillo şi îi spuse să otră- 
vească pe Polixenes. 

Camillo era un om cu suflet bun. Apoi mai ştia că Le- 
ontes se înşeală în bănuelile sale. Aşa că, în loc de a-l otră- 
vi, îndemnă pe Polixenes să plece îndată din Sicilia. Poli- 
xenes fugi pe ascuns, luă însă cu dânsul şi pe Camillo, din 
care făcu cel mai bun sfetnic şi prieten. 

Infuriat de această fugă, Leontes se duse în camera 
reginei Hermione, unde această femeie aşa de bună stătea 
cu fiul său Mamillus, un copil în vârstă mică. Şi nici una, 
nici două, îi smulse copilul din braţe, iar pe ea o trimise la 
inchisoare. i 

Pe Mamillus, care îşi iubea respus de mult pe mămică- 
sa, purtarea tatălui său îl tulbură aşa de tare, că din ziua 
aceea, îi pieri şi pofta de mâncare şi pofta de somn. Slăbea 
şi pierea văzând cu ochii. 

După ce Leontes aruncă pe regina la închisoare, trimise 
doi nobili dela Curtea sa la vestitul oracol dela Delii din 
Grecia, ca să întrebe dacă Hermione — adică regina 
este sau nu este vinovată. 

Puțin timp după aceea, Hermione a născut la închisoare 
c fetiţă. Fetiţa aceasta era pentru dânsa o mare mângâere 
in nenorocirea ce o lovise pe nedrept. „Micuța şi sărmana- 
na mea prizonieră, îi zicea ea, şi eu sunt tot aşa de nevino- 
vată cum eşti şi tu”. 

Hermione avea o prietenă foarte bună şi devotată. A- 
ceasta era Paulina, soţia lui Antigonus, un nobil din Sicilia. 
lar Paulina îi ceru Hermionei să-i încredinţeze pentru câ- 
teva ore pe fetița nou-născută. „Vreau să o duc, zise ea, 
regelui Leontes, ca să o vadă. Văzând-o, sunt sigură că în 
inimă i se va strecura mila, mintea i se va lumina şi se va 
grăbi să îndrepte marea greşală ce a făcut, aruncându-te la 
închisoare pe tine, ființă curată şi nevinovată.” 

Hermione îi încredinţă fetita, iar Paulina se duse cu 
ea la regele Leontes. Insă, în loc să se înduioşeze la vede- 
rea micuţei, care era fiica sa. Leontes se înfurie şi mai tare. 
Ba chiar făcu ceva, care face să ţi se sburlească părul în 
cap de groază. Anume, porunci lui Antigonus să ia pe feti- 
tă, să o pună într'o corabie şi să o ducă undeva departe, lă- 
sând-o singură într'un loc pustiu. 

Din nenorocire, Antigonus nu semăna luj Camillo. Inde- 
plini întocmai porunca lui Leontes şi porni cu fetița pe o 

„corabie. Dar Leontes, om a cărui inimă se împietrise şi a 
cărui minte se turburase cu desăvârşire, nu se potoli şi 
nu se mulţumi cu atâta, ci strânse pe toţi sfetnicii săi şi 
pe nobili, ca să judece pe Hermione şi să o osândească 
la moarte. 

Tocmai când să înceapă judecata, iată că se întoarseră 
şi cei doi nobili, care fuseseră trimişi să întrebe oracolul 
dela Delfi despre vinovăția sau nevinovăția Hermionei. Se 
întoarseră, aducând răspunsul, care glăsuia în felul ce ur- 
mează: „Hermione este inocentă, Polixenes n'are nici o vi- 


nă, Camillo e un supus credincios, iar Leontes un tiran ge- 
los şi va trăi fără moştenitor, dacă nu găseşte ceeace a pier- 
dut”. 

Leontes n'a vrut să creadă în răspunsul oracolului, ci 
porunci ca Hermione să fie judecată. Insă primi altă veste: 
îiul său Mamillus, zdrobit de durere şi ruşine că „mamă-sa 
are să fie judecată şi osândită, se prăbuşi la pământ şi ră- 
mase mort pe loc. 

La auzul acestei veşti, aşa de zdrobitoare pentru dân- 
sa, nenorocita Hermione căzu leşinată. Leontes porunci a- 
tunci ca Paulina şi celelalte femei care o serveau, să o ia 
de acolo şi să caute să o aducă din nou în fire. După puţin, 
Paulina se întoarse şi îi spuse că Hermione a murit. 

Când Leontes a aflat despre moartea Hermionei, a în-. 


_ ceput să fie chinuit de remuşcări. I se lumină mintea şi văzu 


12 


că săvârşise păcate şi crime groaznice. Acum cel puţin 
vroia să găsească pe fetiţa sa, pe care o dăduse lui Antigo- «s 
nus, ca să o piardă. Pentru dânsa ar fi dat bucuros tot re- ` 
gatul său şi toate averile sale. Dar Antigonus mu se întor- 
cea — şi nici nu s'a mai întors. Căci iată ce s'a întâmplat cu 
dânsul. 


Corabia pe care plecase cu micuța prinţesă, a fost a- 
runcată de o furtună pe coastele Bohemiei, adică pe coas- 
tele regatului unde domnea bunul rege Polixenes. Aci de- 
barcă Antigonus şi lăsă pe prinţesă, care era îmbrăcată în 
haine scumpe şi era împodobită cu giuvaericalele mamei 
sale Hermione. Antigonus o puse într'un loc pustiu, îi agă- 
tă de hăinuţe o hârtie, pe care scrise numele de Perdita şi 
mai scrise în cuvinte puţin lămurite despre soarta-i tristă. 

După această ispravă, porni îndărăt spre corabie, dar. 
un urs ieşi din pădure, se aruncă asupra lui şi-l sfâşiă în 
bucăţi. A fost ca o pedeapsă, pentrucă ascultase de porunca 
nelegiuită a lui Leontes. 

Sărmana fetiţă, care nu era decât un prunc, a fost gă- 
sită de un păstor. Suflet milostiv, păstorul o duse la coliba 
sa, unde soţia lui o îngriji şi o crescu. Insă păstorul, fiind 
om sărac, vându o parte din giuvaerurile cu care fusese îm- 
podobită Perdita şi ca să nu dea de bănuit, se mută în altă = 
parte a ţării, unde cumpără o turmă de oi, ajungând să fie 
înstărit. 

Perdita creştea în credinţa că nu este decât fiica 
păstorului. Pe măsură ce creştea, se făcea tot mai frumoasă, 
iar în felul ei de a vorbi şi de a se purta era ceva deosebit, 
ceva care arăta că în vinele ei curgea alt sânge decât sân- 
gele unor păstori simpli. 

Polixenes, regele Bohemiei, avea un singur fiu pe nu- 
me Florizel. Intr'o zi, când Florizel vâna prin părţile acelea, 
văzu pe Perdita şi se îndrăgosti de frumuseţea ei, dar mai 
ales de vorba cuminte şi de purtările ei alese. Deşi Florizel 
era încredințat că Perdita nu este decât o fiică de păstori, 
se hotări totuşi să o ia în căsătorie. 

Insă ca să nu se ştie cine este, se îmbrăcă şi el ca un păs- 
tor şi spunând că-l cheamă les, mergea în toate zilele 
Ja coliba păstorului, ca să stea de vorbă cu Perdita. 

Neliniştit de lipsa aşa de deasă dela palat a fiului său, 
Polixenes ceru sfat dela bunul şi înțeleptul său prieten 
cC „Să mergem, zise Camillo, la tunsul oilor, ceeace“ 
este pentru păstori o zi de petreceri şi serbări.. Insă, să ne 
îmbrăcăm şi să ne schimbăm la Chip în aşa fel, încât ni- 
meni — chiar şi Florizel — să nu ne poată recunoaşte. Aco-, 
lo vom vedea ce-i de făcut”. 

Merseră şi găsiră pe Florizel, stând de vorbă cu Per- 
dita. Regele Polixenes, după ce urmări puţin pe Perdita cu 
privirile, zise încet lui Camillo: „Este cea mai 
păstoriţă ce am văzut în viaţa mea. Arată însă a fi de un 
neam mult mai mare decât neamul din care face parte”. 


Qnn 


Camillo răspunse râzând: „Prin urmare, este adevă- 
rata regină a brânzeturilor şi a smântânii”. 

După aceea, Polixenes zise fiului său Florizel: „Ascul- 
tă, tinere! Văd că inima ţi-e plină cu ceva, care îţi ia orice 
gând dela sărbătoarea de astăzi. Când eram şi eu tânăr, a- 
veam obiceiul să-i fac prietenei mele tot felul de cadouri. 
Insă până acum, tu nu i-ai cumpărat păstoriţei tale măcar 
o jucărie cât de mică. 

— Nobile domn, răspunse Florizel, care nici nu bănuia 
_ că vorbeşte cu tatăl său, Perdita nu dă un ban pe astfel de 


nimicuri; darurile ce aşteaptă dela mine, sunt păstrate în - 


inima mea. Fii însă aşa de bun şi semnează ca martor ac- 
tul nostru de căsătorie. 

— Ba am să semnez actul vostru de despărţire!” strigă 
furios Polixenes, dându-se pe faţă şi arătând cine este. Şi 
după ce-l certă aspru şi îi spuse şi cuvinte grele pentru 
biata Perdita, plecă de acolo, poruncind lui Camillo să vie 
după dânsul şi să-l aducă şi pe Florizel. 

După plecarea regelui, Perdita, în care se trezise firea 
de prințesă la auzul cuvintelor grele ce-i spusese Polixe- 
nes, zise lui Camillo: „Nu m'am speriat aşa de mult de su- 
părarea regelui. Vroiam chiar să-i spun că şi soarele, cât 
este de măreț, îi luminează palatul regesc, dar nu-şi >scun- 
de faţa nici de coliba noastră, ci priveşte deopotrivă şi la 
palat şi la colibă. Dar, adăugă ea tristă, văd că m'am trezit 
dintr'un vis frumos, în care nu vreau să mă leagăn mai de- 
parte, ci voi merge să mulg oile şi să-mi plâng durerea”. 

Insă bunul şi inimosul Camillo, încântat de inteligenţa 
Perditei, se gândi la un mijloc prin care să facă pe regele 
Polixenes să consimtă la căsătoria lui Florizel cu Perdita. 

Propuse, aşa dar, celor doi tineri, care primiră cu bu- 
curie, să meargă cu el la Leontes, regele Siciliei, pentru a 
face din acesta un mijlocitor şi un împăciuitor faţă de Poli- 
xenes. Cu dânşii venise şi bătrânul păstor, care luă cu el 
piuvaericalele Perditei, hăinuţele ei de prunc şi hârtia ce 
găsise atârnată de hăinuţe. 

Regele Leontes, care trăia tot trist şi nemângâiat, fu 
foarte mulțumit de vizita lui Camillo şi primi, de asemenea, 
cu toată cinstea şi bucuria pe Perdita şi pe Florizel, care 
spunea că Perdita este logodnica sa. 

Insă Leontes nu-şi mai lua ochii dela Perdita. Găsea 
că la chip şi.la vorbă seamănă cu Hermione. Şi zise cu la- 
crimile în ochi: „Şi eu aş fi avut astăzi o fată tot aşa de 
mare şi drăguță, dacă n'aş fi săvârşit crima, pentru care nu 
mă iert pe mine însumi, de a o trimite, pe când era încă un 
prunc, într'un loc pustiu „unde, de sigur, a pierit de foame, 
sau a fost sfâşiată de fiarele sălbatice”. Şi povesti tot ce 
stim că făcuse. 

Dar bătrânul păstor, auzind toate acestea, fu străbătut 
de un gând: „Nu cumva, îşi zise el, Perdita este fiica rege- 
lui Leontes?” Se apropie de rege şi de faţă cu toată lumea 
— acolo era în momentul acela şi - Paulina, credincioasa 
prietenă a Hermionei — povesti la rândul său cum a găsit pe 


Perdita, cum a văzut că Antigonus fusese sfâşiat de un urs 
şi cum a crescut-o pe Perdita. lar după ce arătă hăinuţele, 
giuvaericalele Perditei şi hârtia cu numele ei, nu mai încă- 
pea îndoială că Perdita era fiica regelui Leontes. 

Ne închipuim uşor bucuria fără de margini a lui Leon- 
tes. 

Insă Paulina îi zise: „Un mare sculptor italian a făcut 
de mult statuia Hermionei. O am acasă la mine, unde te rog 
să vii şi să o vezi, fiindcă vei crede că este Hermione în- 
săşi”. 

Regele vru să meargă numai decât, iar cu el merseră 
şi ceilalţi... Paulina îi duse într'o cameră dela casa ei, unde 
stătea ceva ascuns îndărătul unei perdele. Când Paulina 
dete perdeaua la o parte, regele Leontes rămase înmărmu- 
rit: ceeace vedea înaintea ochilor săi, nu părea fi o statue, 
ci Hermione însăşi, atâta de mare era asemănarea. 

Ba chiar la un moment dat statuia se mişcă, iar din ochi 
se porniră să-i curgă lacrimi. Regele şi ceilalţi mai văzură 
ceva. Văzură că statuia ridică mâna dreaptă în semn de 
binecuvântare. Binecuvânta pe Leontes şi binecuvânta pe 
Perdita şi pe Florizel. 

O minune, nu-i aşa? N'a fost însă o minune, de oa- 
rece statuia nu era statuie, ci Hermione în persoană. Pauli- 
na minţise, când spusese de Hermione că a murit. Hermio- 
ne nu murise, iar Paulina o ținuse atâţia ani de zile ascunsă 
în casă la ea, aşteptând ziua ca regele Leontes să se con- 
vingă pe deplin de nevinovăția ei şi să o plângă. Şi iată 
cum devotamentul Paulinei făcuse ca Leontes să-şi găseas- 
că din nou pe credincioasa şi iubita sa soţie, tot aşa cum 
devotamentul lui Camillo şi bunătatea bătrânului păstor îl 
Fesa să aibă şi bucuria de a-şi vedea pe fiică-sa Per- 

ita. 

Şi iată cum prin atâtea întâmplări minunate şi aproape 
de necrezut fericirea a venit să se aşeze în inimi care pâ- 
nă în ajun erau zdrobite de durere. 

Insă, îi aştepta pe toţi încă o bucurie mare.. lată că 
regele Polixenes, tatăl lui Florizel, intră pe neaşteptate la 
la palat. Aflând despre fuga lui Camillo cu Florizel şi cu 
Perdita, venise cuprins de mânie, să-i urmărească şi să-i 
pedepsească. Bănuia că s'ar fi dus la regele Leontes, de- 
oarece ştia despre Camillo că dorea de mult să meargă şi 
să viziteze pe Leontes. 

Cum am spus, regele Polixenes venise cuprins de mâ- 
nie. Dar când a văzut atâţia fericiţi şi când a aflat că Per- 
dita nu este, cum credea el, o păstorită de rând, ci chiar 
fiica regelui Leontes şi, prin urmare, moștenitoarea tro- 
nului Siciliei, mânia lui Polixenes se schimbă în bucurie. 

Se înţelege, consimţi numai decât la căsătoria lui Flori- 
zel cu Perdita şi stătu şi el să ia parte la nuntă. 

Aşa a biruit binele asupra .răului şi adevărul asupra 
minciunii şi în felul acesta a fost răsplătită şi suferința Her- 
mionei, care mai trăi mulţi ani, fiind o regină fericită şi o 
mamă şi mai fericită. 


VASILE STĂNOIU 


In excursie pe biciclete + 7 i 


pa 


A 
î) 


ET 
KADVARL 


Fiind scăpată de duşmani, doamna Ruxandra Vultu- 
reni trăia acum liniștită şi mulțumită cu fiică-sa Ileana în 
conacul bătrânesc, zidit pe o coastă a munţilor Carpaţi. 

Dela întâmplările despre care am povestit în capito- 
lul de mai înainte, trecuseră câteva săptămâni. Dar iată 
că într'o seară, noaptea târziu, doi drumeţi bătură la poar- 
ta conacului, cerând găzduire. Amândoi erau îmbrăcaţi în 
haine de culoare neagră, purtau opinci, iar în mâini ți- 
neau câte un băț lung noduros, așa cum au obiceiul să 
poarte oameni, care fac pe jos drumuri lungi. 

„Cine sunteţi? îi întrebă paznicul porţii. 

— Suntem, răspunseră ei cu o voce smerită şi ținând 
ochii plecaţi în jos, doi bieţi creștini, care, pentru iertarea 
păcatelor noastre, am fost la Locurile Sfinte şi ne-am în- 
chinat la mormântul Domnului şi Mântuitorului nostru 
lisus Cristos. Ne întoarcem acum de acolo, făcând atât la 
dus, cât și la înapoiat, drumul pe jos, aşa cum se cuvine 
unor creștini, care se pocăesc şi caută să capete iertarea 
de greşeli şi păcate. 

— Aşteptaţi puţin aicea”, le zise paznicul, care merse 
şi spune doamnei Ruxandra despre cei doi drumeţi, „doi 
oameni aproape sfinţi”, adăugă el. 

Doamna Ruxandra porunci ca drumeţii să fie primiţi 
şi duşi într'o cameră mare dela etajul de jos al conacului, 
acolo unde erau găzduiţi străinii, care veneau să ceară a- 
dăpost. 

„Să li se dea îndeajuns de mâncare, că trebue să fie 
flămânzi”, mai zise buna doamnă Ruxandra. lar paznicul 
porţii făcu întocmai, purtându-se față de cei doi drumeţi 
cu un respect deosebit. 

După vreo jumătate de oră, doamna Ruxandra, înso- 
țită de fiică-sa Ileana, merse să-i vadă pe cei doi drumeţi 
şi să stea puţin de vorbă cu dânşii. Ba intrară în camera 
în care drumeții erau găzduiţi şi mai mulţi oameni de ser- 
viciu. Erau cu toţii doritori să asculte povestea lungei lor 
călătorii și mai ales să afle cât mai multe lucruri despre 
Locurile Sfinte. 

In adevăr, cei doi drumeţi povesteau lucruri minuna- 
te dela Locurile Sfinte pe care, spuneau ei, le cercetaseră 
cu deamănuntul. Spuneau că fuseseră la Betleem, cetatea 
-în care se născuse Mântuitorul, că se botezaseră în râul 
lordan, că cercetează Nazaretul şi lacul Genezaret şi că 
facuseră o şedere mai lungă la Jerusalim, unde este mor- 
mântul Mântuitorului, unde se rai grădina Măslinilor, 
Muntele Golgota, în vârful căruia Fiul lui Dumnezeu a 
fost răstignit, precum și atâtea alte locuri și amintiri din 
cele mai sfinte. 

Ascultătorii erau foarte  miscaţi și din ochii tutulor 
curgeau lacrimi. La un moment dat, unul din cei doi dru- 
meți, pe când povestea despre Locurile Sfinte, schimbă 
dintr'odată vorba şi întrebă: „Oare este departe de aicea 
castelul „Cuibul Şoimilor” al boerului Tudor? Dacă nu 
este prea departe din drumul nostru, am face bucuros un 
ocol, ca să mergem și să vedem pe boerul Tudor, un băr- 
bat viteaz și mai cu seamă un creștin bun, cum nu se gă- 
sește un al doilea”. : 

Drumeţul vorbi despre boerul Tudor cu cuvinte de 
mare laudă, ceeace făcu o nespusă plăcere doamnei Ruxan- 
dra şi fiicei sale Ileana. Ba chiar doamna Ruxandra îi în- 
demnă să meargă negreșit și să facă boerului Tudor o vi- 
zită, povestindu-i şi lui despre cele văzute la Locurile 
Sfinte. „Ocolul ce aveţi de făcut nu este mare, le zise ea. 
Apoi am să vă dau un om al meu, care să vă însoţească. 
F1 cunoaște bine drumul cel mai scurt ce duce la „Cuibul 
Şoimilor”. De aceea, să mergeţi negreşit la boerul Tudor 
și să-i spuneţi atât lui, cât şi vrednicei sale soţii, coana Ol- 


tea, precum şi drăguţei lor fiice Ancuţa, că ne gândim me- - 


"eu la dânşii cu toată recunoştinţa și că în toate zilele și 


3) Gânduri de omorârea boerului Tudor 


T 
PORU) IDI F pl 


Localizare de DINU PIVNICERU 


în toate serile ne rugăm de Dumnezeu să le dea numai bi- 
ne și sănătate. 

— lar din partea mea, adaugă Ileana, să spuneţi An- 
cuţei că porumbiţa ce mi-a dat-o este sănătoasă și că s'a 
obișnuit cu mine”. 

Îleana le dete apoi câte un ban de argint ce-l căpătase 
dela mama. ei. 

Cei doi drumeţi fură încântați că pot să meargă şi să 
viziteze pe boerul Tudor, mulţumiră pentru găzduire şi 
pentru tot ce au făcut pentru ei doamna Ruxandra şi Ilea- 
na și hotărîră să plece în dimineaţa zilei următoare, fiind 


Na 


= 


soţiți de omul, care să le arate drumul. Şi în adevăr. di- _ 


mineaţa, îndată ce s'a luminat de zi, porniră la drum, in- 
soţiți de Șerban, căci aşa se numea omul ce le dăduse d-na 
Ruxandra, ca să le fie călăuză. 

Şerban era un tânăr pe cât de sprinten și voi..ic, pe 


atât de bun şi îndatoritor. Așa, ca să-i ușureze pe cei doi w 


drumeţi, le zise să le poarte el traistele în care îşi ţineau 
merindele. Cei doi drumeţi însă nici nu-l prea băgau * 
seamă. 

O bună bucată de drum merseră în tăcere, fără să. 
schimbe între ei o vorbă. Bucata aceea de drum era o că- 
yare ce se făcea printre stânci și deasupra unor prăpăstii, 
aşa că toată băgarea de seamă și privirile drumeţilo» erau 
îndreptate numai spre drumul cel periculos. 


Insă, după ce au ieşit din cărare, au început să vorbeas- < 
că... Dar, lucru ciudat! In loc să vorbească românește, aşa — 
cum vorbiseră tot timpul cât au stat la conac, acum au în- 


ceput să vorbească ungurește. Faptui acesta mai întâiu îl 
miră pe Şerban, pentru ca apoi să-i dea de bănuit. 

Bănuelile sale se întăriră, când auzi că unul din cei 
doi drumeţi întrebă încet pe tovarășul său: „Nu cumva în- 
soţitorul nostru pricepe limba ungară?. 

— De unde să știe ungureşte țărănoiul acesta? răspun- 
se celălalt drumeţ. Totuşi, adăugă el, war fi rău să-l în- 
trebăm”. 

„1 întrebară, iar Şerban răspunse că nu pricepe boabă 
ungurește. 

Nu era adevărat. Şerban ştia foarte bine ungureşte, 
fiind de fel din Ardeal și anume dintr'o comună, în care 
locuiau şi Unguri, așa că învățase limba maghiară încă 
din copilărie. Insă, precum am spus, fiindcă intrase la bă- 
nuieli despre cei doi drumeţi, a răspuns înadins că nu știe, 
ca să-i poată înţelege ce au să-și vorbească. 

Acum cei doi drumeţi dădură vorbei drumul, iar Şer- 
ban trăgea cu urechia şi-i asculta cu toată atenţia. Nu nu- 
mai cu atenţie, ci şi cu o spaimă ce creștea într'insul, 
măsură ce auzea ceeace își vorbiau sfinții (?!) drumeţi. 

, Şerban putu să afle că ei nu veneau dela Locu- 
rile Sfinte, despre care nici nu știau pe unde se că 
nu erau de loc oameni cu gânduri smerite și creştine, ci cu 
totul dimpotrivă. Și unul şi celălalt erau doi tâlhari din 
ceata tâlharilor, pe care boerul Tudor parte îi omorise, iar 
parte îi împrăștiase. Acești doi, scăpând cu viaţă, umblau 
acum cu gândui de răzbunare cumplită. Vroiau să omoare 
pe boerul Tudor, pe soţia acestuia, cucoana Oltea, pe An- 
cuţa. Apoi, după ce ar fi jefuit castelul, aveau de gând să-i i 
dea foc şi să-l prefacă în scrum și'n cenușă. 

„lată cum vom face, lămurea tovarăşului său drume- 
țul, care arăta mai deştept, mai curajos, dar în acelaş , 
timp mai crud la inimă. Spunând, așa cum am mai spus, 
că venim dela Locurile Sfinte vom cere să fim găzduiți la 
noapte, iar după miezul nopţii ne vom scula şi vom face 
aşa precum ne-am înţeles”. 

lată ce puneau la cale cei doi păcătoşi, iar Şerban au~ 
zea, înţelegea şi se îngrozea. 

(Va urma) 


— 


Li 


x 


N 


ERA = 


Concursul de jocuri pe luna August 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Puţină geografie 
2 


>> 


ORIZONTAL: 1) Provincie românească. 5) Oraş în 
Moldova, victorie a lui St. cel Mare asupra ungurilor. 9) 
Auxiliar dela verbul „a avea”. 10) Localitate în Dobrogea. 
12) Oraș în Moldova, renumit pentru zahăr. 10) A veni în- 
dărăt (despre glonte). 15) Exclamaţie Mold. 16) Conjunc- 
ție. 18) Conjuncţie. 19) Două litere din „tipografie”. 20) 
Calapod. 21) Apă în Franţa. 22) Mineral. 24) Tun fără 
gaură. 25) Acum (Mold.) 26) Ceas. 27) Judeţ în Moldova. 
28) Numeral. 


Poşta jocurilor 


Dag. Nacht. — Un cititor care vă admiră talentul a observat 
în jocurile trimise un vădit „spirit de imitație” indicându-ne chiar 
„muza” (Rev. Jocurilor). Vă sfătuim să părăsiţi această imitație, 
căci altfel nu veţi mai fi socotit colaborator. 

Rest. Fr. — Ce înţelegeţi prin „rege rus"!? Poate e ceva ase- 
mănător cu „preşedinte român”!? 

Darius Popescu-Segarcea. — Adresa exactă? ; 

Sing. David. — Mariana Firică; Sili și A. Leibu. Brust; Gall 
St. Traian, Clara Wolff; Klein Avram; Mircea Exergian; Gheoghe 
P. Mircea, Ricu Fonciotti; Cohn Paul; Alexandru Ciocâlteu. — Mai 
încercaţi! i 

Iacob L Lazăr. — Vă urăm succes. In ce priveşte reclamaţia, 
cerem dovezi. Spuneţi că până şi virgulele se aseamănă. Dacă 
cele spuse se dovedesc adevărat, îl vom pune la punct! 

Florica Jitariu. — Noi nu protejăm decâ meritele. 


veşte jocul, vă rog să ni-l trimiteţi din nou. 


Cât pri- 


De vorbă cu cititorii 


SP. B.- Bârlad. — Drăguţule cititor, „legenda” ce ne-ai 
trimis, am întâlnit-o şi în cărți de școală şi în alte reviste, 
aşa că este bine cunoscută. 

ŞT. C.-Roman. — Versurile trimise de d-ta nu se po- 
trivesc cu programul revistei noastre. Nu uita, te rugăm, că 
revista noastră este „Dimineaţa Copiilor”. 


Deslezătorii concursurilor pe lunie și Iulie 
SAP IFA A 


Zoica şi loneluș Dumitrescu (15); Ionel S. Rosenfeld (8); A- 
lice Pantilie și Bella Dascălu (3); Mazilu Sofia (8); Mariana Ca- 


VERTICAL: 1) Localitate istorică în Moldova. 2) Pri- 
vitor la Turci. 3) Lac care comunică cu marea. 4) Râu în 
Elveţia. 5) Judeţ în Moldova. 6) Mijlocul unui „cadou”. 7) 
Oraş însemnat în Moldova. 8) Mânăstire vestită. 11) Râu 
şi pas în Moldova. 13) Judeţ în Moldova. 17) Insectă. 23) 
Fluviu în Franţa. 25) Posedă. 26a) Zeul soarelui. 


CONSTANTIN SARBU 


Dublu pătrat 


aan 1) Oraș în Europa 

2)aa am 2) Program de lucru 

da aa 3) Ce e mai scump pe lume? 
da aaa nm m 4) Locarat 

5) m m m m 5) Neplăcut la vedere 

6) a m m m 6) La fotografie 

7) m m m m 7) Asediu, asalt 


Verificat la fel. DANCU ANA 


Soluţiile acestui concurs se primesc 15 zile dela apa- 
riţia numărului de faţă. Mai mulţi deslegători pot trimite 
soluţia la un loc având însă cupoanele respective. Orice 
colaborare va purta menţiunea „pentru Cinel”. 


ramlău şi Sanda Ghemuleţ (3); Strausser Leopold (1); Pardos 
Safta (9); Ionel G. Pogonat (5); Solo Iacob (15); Tiberiu Anas- 
tescu (8); Rudu Vizanti (5); Herşcovici lad (8); Segal Osias (8); 
Musafia Ficu şi Musafia Julien (8); Iolanda Vora (8); Crişan Can- 
tea )8); Berta şi Leon Marcoveanu (15); Dan C, Atanasiu (8); 
Marioara Angheliu (8); Georgescu Ovidiu (8); Cohn Paul și Gol- 
denberg Marcell (43);  Sachelarescu Despina (7); Liviu Nicolae 
Voicu (3); Ciofu Elena (8); Leniy Băleanu (7); Muşeteanu Ştefan 
(8); Lula Ludatscher (7); Bombonel Francu (15); uard Melco- 
nian (6); Petrescu Paulina (3); Eugenia Ene (14); Nataliţa Rado- 
vici (15); Desiree Atias (12); Teodor Constantinopol (9); Jeny şi 
Neli Basilescu (7) ; Popescu S. Mihail (3) ; Gall St. Traian (8); 
“Suzi şi Michel Baier (7); Mihail H. Leibovici (4); Marie Grunberg 
(4); Merovici Vega (8) ; Alexandru Herdan (7) ; Chicoş Mariana 
(16); Riri Litman (3); Buchman Roza (8); Klaiman Goldița şi 
Hari Rubinstein (8); Gropeanu V. Silviu (3); Mariora Bărbulescu 
(7); Suzi Ştefănescu (2); Marilena Popescu (3); Grherg Sami 
(8); Tomescu Elisabeta (2); Alex. Cioculten (1); Didina Plotina 
(8); Norlent Goldenberg (2); David Marioara (2); Sorinel Gottes- 


man (8); Marilena C. Epure (3); Leibovici Dan (8); Diaconescu 
Marcella (5); Mircea Georgescu (8); Dumitrescu Niculina (1); 
Mela Hirch (3); Marinesen I. Constantin (3); Lazăr Marcu (8); Gh. 
Naunie (14); Eugenia S. Gross (8); Silvia Ferrowatt (8); Coman 
D. Vasile (8); Rudi Braunştein (16); Sanda Feruşanu (8); Ivone 
Frauko (10); Emil Constantinescu (8); Elena Draguşin (8); Ri- 
chard Fliuker (10); C. Ghindea (8); Viorica Zaiţ (7); Cela Gabai 
(15); Hari şi Adriana Abramovici (3); Herman Segal (1); E. Su- 
hoi (5); Adolf Lauhmann (8); Maria şi Cornelia Croitoru (8); 
Constantinescu Dragoş (8); Stern Mişu (8); Iosif Esaru (3); Io- 
nescu Elena (8); Marius Filimon (3); Navrea G. Rica (3); Veis- 
blüth Marie Amée (8); Pompilia şi Romea Rades (6); Puica Pri- 
beagu (4); Natansohn Ştefania (3); Mircea Leibovici (15); Geor- 
gel Diaconescu (3); Moldoveanu V. (4); Cohn Lucia 7(); Mela 
Zană Bercovici (10); Panku G. (3); Sofia Niculescu (2); Millcovi- 
canu Elena (7); Tinetta Similovici (6); Ioniță Constanța (5); E- 
lena Palița (6); Țicu.Niculescu (5); Avramescu lancu (16); Del 
Pincas (7); Const. şi Marijana Petrescu (7); Lucia Dumitrescu 
(4); Vladimir Feodoroff (4); Cleo şi Verginel Exergian (6); Bom- 
bonica V. Fussu (19); Lora Lift (8); Yoji, Harry și Tica (3); Ne- 
umann Noémie (6); Gheza Semo (6); Stoica Adriana (6); Mirescu 
Tatiana (4); Ghetler Dinel (4); Adriana H. Gheorghiu ($); Băde- 
scu Veronica (8); Valentina Tăriceanu (1); Dan C. Brumăreseu 
(7); D Georgesca (1); Ivonne Constantinescu (4); Lucian 
Zalcovici (1); Răduleseu Niculina Verona (6); Sandvein și Mih- 
nea Bergheanu (5); Hacker Maria (8); Vasile Coman (7); Axente 
Jana (8); Jean G. Ionescu (15); Dragomirescu Ştefan (8); Mitrea 
Nicolae (10); Lică Saidufis (15); Geta Chicoş (15). 


AIHA 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul l-iu 


Calu Elvira Sombaihy Maăgdalena Amelia M. Farchy Haimovici pragne 


Clasa I-a B cl. I-a B. Şcoala „Natalia Clasa Il-a 3 -a 
Şcoala primară de fete No. 36, Penozzi No. 19 fete Şcoala primară No. 13 „Regina Școala primară de fete No. 4 
e d: d Duca București Maria“ - Focșani 


București 


'TPrudick Otilia (Coca) Dreuthel O. pamen 4 Dorian Osias Constantinescu pescari 
Clasa II 


Clasa I-a Clasa II-a Clasa I-a 
Şcoala primară de fete No. I Şcoala primară de pad No. 21 Școala primară „Voința“ Şcoala rei g de fete 
Buzău București București Pitești 


Meilich Eugen Renè Şerbu Iosef Weidenfelg Vernescu I. Georgel 
Clasa IV-a Clasa Il-a Clasa I-a Clasa III-a 
Şcoala primară de băeţi No. 14 Școala primară de băeţi No. 10 Şcoala primară de băeți „Trei Școala primară de băeţi No. 4 
Chișinău Galaţi Erarch!” Bârlad 


M A, 
Sanse. Răţoi 


Clasa IV-a 
Școala primară No. 1 de băeţi Şcoala ra e i fete „Vasile 
Piatra-Neamţ, 


CUPON DE 
FE LUNA AUGUST SERIA V 


592 


Cemultimiplac poveştile din Dimineaţa Copiilor! Preţul 5 Lei 


pe 


De toale 


i 
Numele județelor 


O drăguță cititoare dela Focşani ne întreabă, dacă n'ar 
îi mai bine cu numele județului Putna să fie schimbat şi în- 
locuit cu numele de județul Milcov sau Focşani. Aceasta, zi- 
ce ea, pentru a nu avea două judeţe cu acelaş nume: județul 
Putna din Vechiul Regat şi județul Putna din Bucovina. 

Să o lămurim, adică să-i spunem numai decât că drăguța 
noastră cititoare se înşeală. Nu sunt în ţară două județe cu 
numele de Putna, ci numai unul: judeţul a cărui Capitală 
este oraşul Focşani. In Bucovina nu există vreun judeţ cu 


- numele de judeţul Putna, ci în județul Rădăuţi se află mâ- 


“năstirea Putna, unde este înmormântat vestitul Domn Şte- 


fan cel Mare al Moldovei. 

lată, de altfel, numele celor cinci judeţe, câte sunt în Bu- 
covina: Cernăuţi, Rădăuţi, Storojineț, Câmpulung şi Su- 
ceava. 


Oraşe cu acelaș nume 


In ţară avem, ce-i drept, două oraşe: care sunt capitale de 
judeţ şi au acelaş nume. Sunt oraşele Câmpulung, unul în 
Bucovina şi capitala judeţului cu acelaş nume, iar al doilea 
în Muntenia, fiind capitala județului Muscel. 

Se mai găsesc, de asemenea localităţi mai mici, comune 
rurale, care au acelaş nume. Aşa, de pildă, avem comuna 
Tăndărei din județul lalomiţa şi comuna Țândărei din ju- 
dețul Prahova. La alte localităţi cu acelaş nume deosebirea 
se face spunând, dacă ele sunt aproape unele de altele, că 
una este „de sus” şi alta e „de jos” ori că una este „de deal”. 
„de munte” şi că alta este „de vale”. 

Aşa, bunăoară, în judeţul Prahova avem Breaza de sus 
şi Breaaza de jos. 


Însemnări de cuvinte 


Un cititor a cărui limbă maternă nu este limba română, 
dar care ne scrie că urmărind şi citind regulat „Dimineaţa 
Copiilor”, a învăţat destul de bine româneşte, ne cere -să-l 
lămurim asupra înţelesului unor cuvinte, care îl cam în- 
curcă. Mai ales deosebirea dintre astiel de cuvinte. 

„Care este deosebirea de înţeles dintre cuvintele vreme şi 
timp, cinste şi onoare, nădejde şi speranță?” 

li dăm mai întâiu un răspuns foarte scurt: în fond, nu este 
nici o deosebire, numai că vreme, cinste şi nădejde sunt cu- 
vinte de origină slavă, pe când timp, onoare şi speranță sunt 
de origină latină. Înţelesul însă este acelaş. 

Totuşi, pentru motivul că „vreme”, „cinste” şi „nădejde” 
au intrat mai de mult în limba română, au mai multe între- 
buinţări decât celelalte trei cuvinte de origină latină. Se în- 
trebuințează în anumite expresiuni şi în formarea de prover- 
be populare. Să dăm exemple. 

Se spune: m'am sculat de vreme, pe când nu se poate 


DIMINEAȚA 


Cui LE Om 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 
nel 


amestecate 


spune: m'am sculat de timp. Se mai spune: de vreme ce (in 
loc de deoarece), pe când nu se poate spune: de timp ce. 
Din aci se spune timpurile verbelor şi nici odată vremu- 
rile verbelor 


De asemenea, se spune: fac cinste, iar nu fac onoare. Tot 
aşa, avem proverbul popular: „trage nădeide ca spânul de 
barbă”. Nu se poate spune „trage speranță ca...” 

Incheiem aceste lămuriri, adăugând că este o greşală să 
se spună: am cinstea şi onoarea sau am speranța şi nădej- 
dea. In astfel de cazuri întrebuinţezi pe unul din cele două 
cuvinte, care au acelaş înţeles, iar nu pe amândouă deodată. 


Ce nu putem fece: 


Nu putem face, aşa cum ne roagă un cititor dela Galaţi, 
să înşirăm numele cu data de naştere şi origina artistelor şi 
artiştilor de cinematograf, despre care se aude vorbindu-se 
mai mult. Ba acelaş cititor ne mai roagă să-i spunem şi care 
sunt numele adevărate ale acestor artiste şi artişti, de oare- 
ce a aflat şi el că numele din filme nu sunt totdeauna cele 
adevărate. 

Ne pare rău, dar nu putem să îndeplinim rugămintea citi- 
torului nostru. Intâiu, pentrucă nu le ştim nici noi. Al doilea. 
pentrucă nu ne interesează şi nu vedem folosul pentru orişi- 
care din noi, dacă ne pierdem timpul să aflăm anul în care 
S'a născut sau care este numele de botez şi numele de fami- 
lie al cutărui artist sau cutărei artiste de cinematograf. Nu-i 
oare mult mai bine ca timpul nostru să fie întrebuințat, pen- 
tru a învăţa lucruri mai folositoare şi mai importante? 


Filme pentru copii și tineret 


Am fost întrebaţi — acestă întrebare ne-a fost făcută 
de către părinți de-ai cititorilor noştri — care sunt filmele 
potrivite pentru copii şi tineretul şcolar. 

Intrebarea este foarte importantă. Spunem însă cu toată 
părerea de rău că e foarte greu să-i dăm un răspuns multu- 
mitor. Mai întâiu, pentrucă astfel de filme sunt aşa de puţi- 
ne şi se dau aşa de rar. Ba chiar am auzit din gura directo- 
rilor de cinematografe plângeri că atunci când aduc un ast- 
fel de film, nu vine public şi sala este aproape goală. 

Al doilea, ar trebui ca noi înşine să vedem de mai înainte 
toate filmele dela toate cinematografe, ceeace nu ne este 
cu putinţă. 

De aceea, noi organizăm şezătorile şi serbările „Dimineţii 
Copiilor”, unde drăguţii noştri cititori au un spectacol 
foarte potrivit pentru dânşii. 

Di e e e G a a a a a 


Aducem la cunoştinţa cititorilor noştri că 
sau mai tipărit câteva sute de volume din 
romanul „LIR ŞI TIBIŞIR“ de Moş Nae, şi că 
se află de vânzare la principalele librării cu 
prețul de 60 de lei volumul. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
700 
So 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


ss 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE LE FO N 3—84— 30 


2 


[fiti d 


ANUL 11 


——— 
~ 


5 Septembrie 1934 No. 552 


—— 


> de 


| 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


B % 
ABONAMENTE 100 „ 


EATA 4 
OPLILOR) 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI : UN EXEMPLAR 5 LEI e 


Director: N. BATZARIA 


+ 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


EA MAIL FRUMOAS/A 
LOARE DE PE PAMAN 


ica fost cândva un împărat, care se numea 
Soare Răsare şi care era vestit în toată lumea pen- 
tru înţelepciunea cu care cârmuia trebile împără- 
tiei. 
Si avea împăratul o fată, pe care o iubea ca 0- 
chii din cap, pe Domnița Brânduşa. 

Era frumoasă Domnița cu ochii ei mari, negri, şi părul 
castaniu. Atât de frumoasă, încât veneau îii de Domni şi îm- 
păraţi de peste mări şi țări, ca s'o ceară în căsătorie. Dar 
cum veneau, aşa se şi'ntorceau, căci Brânduşei nu-i plăcea 
niciunul. Fa era mereu îngândurată şi Soare Răsare băga 
de seamă că, adeseori, lacrimi mari isvorau din colţul ochi- 
“lor şi i se rostogoleau pe obraji; şi văzând-o pe ea tristă, 
se întrista şi el şi-l durea inima că nu-i stă în putință s'o în- 
veselească. 

Intr'o seară, pe când se plimba prin grădina palatului 
mai supărat ca oricând, auzi un fâşâit prin aer. N'apucă să 
se'ntoarcă bine să vadă ce-i, că un porumbel alb i se aşeză 
pe umăr, zicându-i: 

„Impărate, stăpâna mea, zâna Zorina, s'a înduioşat de 
mâhnirea ta şi ma trimes să-ţi spun că Domnița Brânduşa 
nu-şi va căpăta din nou veselia decât atunci când cineva îi 
va aduce în dar cea mai frumoasă floare de pe pământ”. 

După ce rosti acestea, îşi luă sborul şi se înălţă din ce în 
ce, până când împăratul îl pierdu din ochi. 

O rază de speranță încolţi în sufletul lui Soare Răzare şi 
dădu sfoară'n tară că va da jumătate de împărăție şt pe 
Domnița de soţie aceluia care îi va aduce cea mai frumoasă 
floare de pe pământ. 

Mulţi voinici se perindară pe la palat aducând fiecare 
câte o floare, care de care mai frimoasă, dar Brânduş.. tot 
nu se înveselea. Până când, într'o zi un păstor veni la îm- 
părat şi-l rugă să-i deie şi lui voie s'u vadă pe Domnița. Soa- 
re Răsare nu se împotirvi, cu toate că era sigur că nu va 
face un cioban ceeace n'au putut face atâţia fii de regi şi 
de'mpăraţi. 

Intră păstorul în foişorul în care se afla Domnița şi îi în- 
tinse un bucheţei de flori mici de câmp. Brânduşa se uită 
lung în adâncii lui ochi albaştri şi cu un surâs pe buze luă 


Copii în jurul unui aeroplan 


de Tilly-Jeai:ne Ghiulea 
De EEr TATE 


din mâna lui florile: era un buchet de nu-mă-uita. Il luă apoi 
de mână şi se duse la tatăl ei, zicându-i: 

„Tată, el mi-a adus cea mai frumoasă floare de pe pă- 
mânt, ţine-ţi cuvântul!” 

Dar împăratul se mânie foarte, văzând că trebue să-şi 
deie fiica după un păstor şi-l goni de la palat. In zadar se ru- 
gă Brănduşa să nu-i sfarme fericirea, în zadar îi ceru să 
nu-i alunge veselia pe care a căutat-o atât, în zadar îl rugă 
să-i dea de soţ, pe alesul inimei sale: Impăratul rămase ne- 
înduplecat. 

2 ca o zi, două, trei şi Domnița se prăpădea văzând cu 
ochii. 

Intr'o seară când stătea la fereastra iatacului său, strân- 
gând la piept bucheţelul de nu-mă-uita, auzi o doină cântată 
din caval. Deschise fereastra şi zări o umbră care se a- 
propia: era păstorul. 

„Vino cu mine în munţi! grăi el. Acolo ai să fii regină 
peste păduri şi isvoare şi ai să cunoşti farmecul libertăţii. 
Acolo nu sunt nici griji şi nici nevoi. Vino cu mine în munți”. 

Brănduşa, mută de bucurie, se furişă pe gangurile palatu- 
lui şi printr'o uşă dosnică ieşi în grădină. Se apropie de păs- 
tor, care o cuprinse în brațe. Ochii ei erau umezi de lacrimi. 
dar erau lacrimi de bucurie. 

Şi două umbre se pierdură în noapte.... 


TILLY-JEANNE GHIULEA 


- 


doctorul MITITELU 


MEDICUL ANIMALELOR 


Roman englez 
13) 


Indreptându-se spre casă, corabia d-rului Mititelu avea de 
trecut pe lângă Africa şi anume dealungul coastelor Bar- 
bariei. Aceste coaste sunt țărmurile pustiului celui mare al 
Saharei. E o parte de pământ sălbatică şi singuratică, având 
numai nisip şi pietre. Şi tocmai acolo îşi aveau locuinţele şi 
ascunzătorile lor vestiţii pirați ai Barbariei. 

Piraţii aceştia erau oameni foarte răi şi foarte sălbatici. 
Uneori, când era furtună pe mare, aşteptau la țărm corăbii, 
care erau sparte de furtună sau împinse înspre partea aceea. 
Insă foarte des, chiar pe vreme liniştită, când zăreau tre- 
când în larg vreo corabie, porneau cu corăbiile lor iuți şi u- 
şoare şi o urmăreau, ca să o prindă. 

Când o prindeau, furau mai întâiu tot ce găseau înlăun- 
trul ei, Apoi după ce luau în corăbiile lor şi pe oamenii din 
corabia prinsă, o scufundau, iar ei se întorceau în Barbaria, 
cântând cântece sălbatice şi simțindu-se: foarte mândri de 
ticăloşia făcută. 

Duceau la casele sau, mai bine zis, la vizuinile lor pe oa- 
menii din corabia prinsă şi scufundată, apoi îi sileau pe a- 
ceşti nenorociţi să scrie la familiile şi la prietenii lor să le 
trimită sume mari de bani, ca să fie răscumpărați din robie. 
Dacă familiile sau p:ietenii nu trimiteau bani sau trimiteau 
mai puţini decât li se ceruse, piraţii omorau pe prizonieri sau 
îi aruncau de vii în mare, după ce le legau câte un pietroiu 
de fiecare picior. 

Si aşa, într'o frumoasă zi cu soare, doctorul Mititelu şi 
rața Dab-Dab se plimbau, mergând dela un capăt la celălalt 
al corăbiei, ca să-şi mai desmorţească picioarele. Sufla un 
vânt lin şi răcoritor şi atât doctorul, cât şi animalele sale se 
simțeau mulțumiți şi fericiți. 

lată însă că rața Dab-Dab a zărit departe, îndărătul lor, o 
altă corabie, ce mergea pe acelaş drum. Corabia aceasta a- 
ve pânze roşii. 

„Nu-mi plac aceste pânze roşii, zise Dab-Dab. Am o pre- 
simtire că oamenii din corabia cu pânze roşii nau gânduri 
bune şi curate. Mi se pare că vin înspre noi şi că vor să ne 
facă rău”. 


Câinele Jip, care, lungit la soare, ii trăgea un puiu de 
somn, începu să mâriie şi să vorbească în somn. 

„Imi vine un miros de carne friptă. Imi miroase a carne 
friptă cu un sos tare şi iute. 

— Pentru Dumnezeu, dar ce-i cu Jip? strigă doctorul Mi- 
titelu. li miroase în adevăr ori aiurează în somn? 

— Cred că îi miroase în adevăr, răspunse Dab-Dab. Toţi 
câinii pot ca în acelaş timp să doarmă şi să simtă mirosul: 

— Dar ce tot spune că îi miroase carne friptă? întrebă 
doctorul. De trei zile noi n'am fript pe corabie o bucăţică de 


carne. 

— Mirosul, răspunse Dab-Dab, despre care Jip spune că-i 
vine, trebue să fie dela corabia aceea cu pânzele roşii. Se 
vede că oamenii de pe corabia aceea au fript ceva carne. 

— Dar corabia cu pânzele roşii este aşa departe! zise doc- 
r Se e cu putință ca Jip să simtă mirosul ce ar veni de 
acolo: 

— Poate să-l simtă, răspunse Dab-Dab. N'ai decât să-l 
întrebi”. 

Tocmai atunci Jip, care încă nu adormise deabinelea, în- 
cepu să mâriie din nou şi deschizându-şi supărat buzele, 
să-şi arate dinţii curați, albi şi bine ascuţiţi. 


Traducere de N. BATZARIA 
„RPR PEPE EC OR ORI tie 


Rândunicile scapă corabia de pirați 


„Imi miroase a oameni răi, zicea Jip mâriind înainte, îmi 
miroase a oamenii cei mai răi ce am mirosit vreodată. Şi îmi 
miroase a necaz şi supărare. Imi miroase a luptă. Şase ti- 
căloşi, care năvălesc asupra unui singur om aşa de bun cum 
este doctorul nostru. Nu-l las, trebue să-l ajut. Ham, ham, 
ham!” Lătrând puternic, Jip se trezi singur de lătratul său 
şi făcu o mutră foarte mirată. 

„Priviţi! strigă Dab-Dab. Corabia cu pânzele roşii este a- 
cum mai aproape de noi. lată, puteţi vedea că are trei pânze 
mari şi toate roşii. Oricine ar fi ei, oamenii, din corabia a- 
ceea vin după noi şi ne urmăresc... Mă întreb însă ce fel de 
oameni să fie. 

— Sunt oameni răi, zise Jip, iar corabia lor este foarte 
iute. Fără doar şi poate, ei sunt pirați din Barbaria. 

— Dacă-i aşa, zise doctorul Mititelu, să punem şi noi 
mai multe pânze la corabia noastră. Aşa vom putea merge 
mai iute şi ne vom îndepărta de dânşii. Jip, repede-te jos în ` 
iundul corăbiei şi adu-mi de acolo toate pânzele ce găseşti”. 

Jip merse repede jos şi se întoarse, aducând toate pânzele 
ce a putut găsi. 

Insă, deşi pânzele acestea au fost puse toate pe catargul 
corăbiei, aşa ca vântul să sufle mai puternic în corabie şi 
să o facă să meargă mai iute, totuşi corabia piraţilor mer- 
gea şi mai iute, aşa că din ce în ce se apropia tot mai mult 
de corabia doctorului Mititelu. 

„Prințul Bumpo ne-a dat o rablă de corabie, care nu face 
o ceapă degerată, zise supărat porcul Gub-Gub. Este corabia 
cea mai proastă ce a putut să fie. Merge aşa de încet, parcă 
ar fi o broască ţestoasă. Mai de grabă sper să câştig la o a- 
lergare de corăbii, mergând într'o strachină, decât în ve- 
chitura aceasta. Şi priviţi ce mult s'au apropiat piraţii de 
noi! Sunt şase la număr şi li se văd şi mustăţile. Oare. ce 
ne vom face?” 

Atunci doctorul Mititelu rugă pe rața Dab-Dab să sboare 
şi să spună rândunicilor că piraţii îi urmăresc într'o cora- 
bie, care merge foarte iute, şi să întrebe pe rândunici ce 
este de făcut. 

Când rândunicile au aflat această veste, au venit toate în 
sbor la corabia doctorului şi i-au spus să desfacă două 
frânghii: făcând mai multe sfori subţiri. l-au mai spus să se 
grăbească, fiindcă nu era timp de pierdut. 

Câte un capăt al acestor sfori a fost legat de corabie în 
diferite părţi. Rândunicile s'au prins cu picioarele de sfori şi 
au sburat, trăgând corabia după ele. 

Cu toate că rândunicile sunt făpturi plăpânde, aşa că n'au 
putere, când sunt câte una sau două, este însă cu totul alt- 
ceva când sunt foarte multe împreună. lar de corabia doc- 
torului Mititelu erau legate o mie de sfori şi de fiecare sfoară 
trăgeau două mii de rândunici — cu toate sburătoare neîn- 
trecute în iuţeaiă. . 

Doctorul Mititelu-yăzu ca acum corabia merge aşa de iu- 
te, încât el trebuia să-şi țină pălăria cu amândouă mâinile. 
Se vedea că şi corabia nu pluteşte, ci sboară și ea, despicând 
valurile şi-umplându-le de spumă. 

Toate animalele de pe corabie s'au pornit acum să râdă. 
să joace şi să sară în aerul, care le biciuia. Când priveau 
spre corabia piraţilor, o vedeau că se face mai mică, tot mai 
mică. Pânzele roşii au fost lăsate în urmă, departe, foarte 
departe. 


(Va urma) 


AHN 


Călătorii în stratosferă 


xn 


punem mai întâiu că „stratosferă” este partea 
( din atmosferă, care începe dela 11 mii de metri în 
sus. Este foarte greu şi foarte periculos, să te urci 
în stratosferă. Intâiu, pentrucă e un frig, aşa cum 
nu se pomeneşte pe pământ nici în iernile cele mai 
aspre din Siberia. 

In stratosferă e un frig de crapă pietrele, când pe pământ 
suntem în toiul verei. 

Al doilea. E prea puţin aer, aşa că nu ajunge pentru respi- 
raţia noastră. Din această pricină, cei care s'au urcat până 
acum în stratosiră, şi-au luat aer de pe pământ. Şi-au luat 
aer, aşa cum ne-am lua noi de-ale mâncării, când ar îi să 
plecăm într'o excursie. 

Tot din pricina frigului şi a lipsei de aer din stratosferă, nu 
se poate merge acolo cu aeroplanul deschis, ci numai cu 
balonul, de care, precum se ştie, atârnă o nacelă. Insă nacela 
aceasta este ca o cabină închisă din toaet părţile. Are doar 
ferestre, prin care privesc călătorii. 

Până acum, s'au făcut şapte ascensiuni, adică suiri sau 
călătorii în stratosferă. Primul care s'a suit este vestitul 
profesor Piccard, elveţian de origină, dar profesor la Uni- 
versitatea dela Bruxel. Acest prim călător în stratosferă s'a 
suit în ziua de 27 Mai 1931 şi a stat în stratosferă aproape 
24 de ore. Balonul în care se găsea Piccard şi asistentul 
său inginerul Kipier, sa ridicat din apropierea oraşului 
Augsburg din Germania, iar în dimineaţa zilei următoare a 
căzut pe un ghețar din munţii Tirol în Austria. In această 
călătorie, Piccard a ajuns la o înălţime de peste 15.000 de 
metri, înălțime la care nici un om n'ajunsese până atunci. 

A doua călătorie în stratosferă a făcut-o tot profesorul Pic- 
card. In dimineaţa zilei de Joi, 18 August 1932 s'a ridicat din 
apropierea oraşului Ziirich din Elveţia şi după 12 ore s'a co- 
borit la maginea lacului Garda din Italia de Nord. In acea- 
stă călătorie, în care a avut ca însoțitor pe asistentul său, 
profesorul Cosyns, Belgian, balonul a ajuns la înălţimea de 
peste 16.000 de metri. 

Călătoria aceasta a fost foarte folositoare pentru studie- 
rea şi mai buna cunoaştere a stratosferei. 

De atunci trecuse mai bine de un an, fără să se mai facă 
o călătorie în stratosferă. A încercat un American la Chi- 
cago, dar balonul său a căzut numai decât pe acoperişul unei 
gări. Balonul s'a sfărîmat, iar Americanul din el a scăpat cu 
viaţă, alegându-se cu câteva răni uşoare. 

Insă, în ziua de 30 Septembrie 1933, trei savanţi ruşi, a- 
nume: Procopief, Birnbaum şi Godunoff s'au ridicat în 
stratosferă, ajungând la o înălţime de 19.000 de metri. 


Un balon sburând 
De i 


Marele învăţat belgian Cosy s lângă balonul săuu 


După o călătorie puţin reuşită din punctul de vedere ştiin- 
tific a doi Americani, care ajung la o înălţime de 18.500 de 
metri, în ziua de 30 Ianuarie 1934, alţi trei savanţi ruşi se 
ridică până la o înălţime de 22.000 metri. Este cea mai mare 
înălțime, la care s'a ajuns până astăzi. Insă, la coboriîre, na- 
cela s'a rupt de balon şi a căzut la pământ, prefăcându-se în 
țăndări. Călătorii au căzut şi ei morți. 

După câteva luni — în lulie 1934 — trei ofiţeri americani 
se ridică în stratosferă cu balonul numit „The Explorer” 
No. 2 şi ajung la înălţimea de 18.000 de metri. Insă balonul 
s'a spart acolo sus şi au putut scăpa cu viaţă, servindu-se de 
paraşute. Aşa dar, pentru progresele ştiinţei, adică pentru 
o mai bună cunoaştere a stratosferei, şi această călătorie a- 
mericană n'a avut niciun rezultat. i 

Ultima călătorie în stratosferă a avut loc în ziua de 18 
August trecut. Această călătorie a fost întreprinsă de pro- 
fesorul Cosyns, acela care însoţise pe Piccard în a doua că- 
lătorie. De rîndul acesta, profesorul Cosyns a avut ca înso- 
titor pe un alt profesor, anume Van der Elst. 

Balonul lor s'a ridicat dis de dimineaţă din apropierea o- 
raşului Bruxel şi după un sbor de 15 ore, s'a coborit lângă un 
sat din lugoslavia, situat aproape de graniţa dintre lugos- 
lavia şi Austria. 

Când balonul a căzut pe pământ, profesorul Cosyns leşi- 
nase, pe când însoţitorul său nu-şi pierduse cunoştinţa. 

Cu balonul acesta, cei doi savanţi au aiuns la o înălţime 
între 16—17.000 de metri, deci mai puţin decât înălțimile la 
care se ajunsese mai înainte. Insă, scopul lor nu era să 
sboare cât mai sus, ci să facă studii şi cercetări cât mai se- 
rioase despre tot ce trebuie să ştim în privința stratosferei. 
Din acest punct de vedere, călătoria lui (Cosyns şi a lui 
Van der Elst a reuşit pe deplin. După această călătorie — 
căreia, de sigur, îi vor urma multe altele — stratosfera se 
cunoaşte mult mai bine. 


VLADIMIR ASTRONOMUL 


DIMINEATA 
COPLILOR 


Hapica, Hăplina și Hăplișor 


a poarta locuinței mele este, aşa cum e la cele 
mai multe case din Bucureşti, o sonerie. Totuşi, 
noul venit, despre care am amintit în capitolui tre- 
cut, nu apăsa pe sonerie, — pe semne, nici nu ştia 

ce este soneria, — ci bătea în poartă cu un ciomag. Bătea 
aşa de tare, încât îţi venea să crezi că vrea să o spargă. 

Dela casele vecine, oamenii eşiseră la ferestre, ca să vadă 
ce s'a întâmplat. Auzind bătăi aşa de puternice, îşi închi- 
puiau că se întâmplase vreo nenorocire sau că veniseră hoţii 
să mă calce. 

M'am grăbit, aşa dar, să merg să deschid. Pe când cobo- 
ram treptele scării, bătăile continuau în poartă. In acelaş 
timp, auzeam o voce mai groasă strigând puternic: „Moş 
Nae, deschide!” lar alte două voci mai subţirele repetau: 
„Moş Nae, deschide! 

— lată că deschid, am răspuns eu, dar nu mai ţipaţi aşa 
şi nu mai bateţi în poartă! 

Am deschis. Cine erau musafirii? Cred că i-aţi ghicit, fără 
să-i numesc: o voce groasă şi două voci mai subţirele. Par'că 
aud că îmi răspundeţi cu toţii: „Haplea cu Hăplina şi Hăpli- 
şor!” 

Aşa este. Haplea — bată-l norocul — bătea aşa de tare în 
poartă şi țipa să-i deschid, Haplea în carne şi'n oase. Ţinea 
în brațe pe drăguța mea fină Hăplina, iar de mână, pe Hă- 
plişor. 

Când i-am văzut, mi-am zis numai decât în gând: „„Aoleu, 
ce mai ceaiu dansant o să fie acum!” Insă Hăplina mi se a- 
runcă de gât, bucurându-se că a venit la naşul”, pe când 
Haplea, după ce ma îmbrățișat, mi-a zis: „Aici e nebuna? 

— Care nebună? am răspuns eu, făcând pe miratul, deşi 
înțelesesem îndată despre cine mă întrebă. 

— A fugit de acasă şi m'a lăsat să îngrijesc singur de copii, 
par'că aş fi o doică. Dar îi arăt eu acum! 

— Ce mai ceaiu dansant o să avem! mi-am zis din nou 
în gând, pe urmă i-am zis lui Haplea, silindu-mă să fiu foarte 
serios: Coana Frosa este la mine. M'am bucurat mult de 
vizita ei şi de aceea, te rog şi pe tine să te porţi şi să vorbeşti 
aşa, ca să nu-mi strici bucuria. 

— „Ai să vezi şi o să-ţi placă!” Atâta îmi răspunse Ha- 
plea. 

Am intrat în casă cu toţii şi ne-am dus drept la sofragerie, 
unde o lăsasem pe coana Frosa, sorbindu-şi cafeluţa. Dar 
coana Frosa nu era acolo. 

„Coană Froso! Coană Froso!” strigam eu pe când Ha- 
plea îmi zicea: „Dă-o încolo, Moş Nae, că n'am nici o poftă 
să o văd! O nebună şi o scrântită!” 

Insă, iată că auzii glăsciorul coanei Frosa: „Moş Nae, vi- 
no niteluş încoa!” Mă chema în odaia ei, unde se retrăsese 
şi se încuiase. Dar eu i-am răspuns: „Poftim, coană Froso, 
că a venit Haplea cu Hăplina şi Hăplişor. 

— Nici nu vreau să-l văd pe nătărăul de Haplea şi nici nu 
vreau să aud de el! Pe Hăplina şi pe Hăplişor adu-i încoa. 
“să-i sărut si să-i îmbrăţişez”. Şi nu era chip să iasă din ca- 
mera în care se încuiase. 

Insă Haplea îşi pierdu răbdarea. Se duse deci la uşa ca- 
merei şi de acolo începu să-i spună coanei Frosa vorbe de o- 
cară: „Proasto! Nebuno! Smintito!” la care ea răspunse, 
nelăsându-se mai pe jos: „Dobitocule! Tâmpitule! Nătă- 
răule!” 

Auzind cum „se alintă” părinţii lor, Hăplişor şi Hăplina s'au 
nart să plângă cu glas tare şi să strige: „Mămicule! Tăti- 
cule!” 

Cât despre mine, spun drept că mă fâstâcisem cu totul. 
Mă căzneam eu să-i potolesc, zicându-le: „Tăceți, că e ru- 
şine, că ne aud vecinii, că nu şade frumos!” dar de geaba. 
„Ceaiul dansant” se pornise deabinelea. 

Aşa a mers o oră şi mai mult. Când am văzut că încep să 
obosească, l-am întrebat pe Haplea: „N'ai vrea să stai la 
masă? Poate, li e foame şi copiilor. 
mâncat noi bine, pe drum, îmi răspunse Haplea, 
însă de hatârul tău, par'că aş îmbuca un pic şi aş bea şi un 
păhărel de vin”. 


6 


Stiam eu ce înseamnă „un pic” la Hăpleşti şi mai cu sea- 
mă, acasă la Haplea. Am chemat-o, aşa dar, pe bucătăreasă 
şi i-am zis să facă iute nişte mămăligă, să frigă trei bucăți 
mai măricele de pastramă, să aducă toată brânza şi tot ce 
prisosise dela masa de seara. 

După ce Haplea a gustat „un pic”, adică după ce a dat 
gata ce era pe masă şi după ce a repetat vre-o zece ori „pă- 
hărelul” de vin, am deschis eu vorba despre coana Frosa şi 
i-am zis: „Haplea dragă, ştii cât de mult ţiu eu la tine. Si 
fiindcă ţin aşa de mult, sunt foarte supărat, când văd că 
sunteți certaţi cu coana Frosa. Nu şade frumos să nu vă a- 
veţi bine. Sunteţi amândoi chipeşi, mai ales coana Frosa... 

— Ar fi bună de pus în grădină, ca să sperie ciorile, îmi 
tăie Haplea vorba. 

— Nu vorbi aşa! i-am răspuns eu cam răstit. Una doar e 
coana Frosa! Durdulie, grăsulie şi foc de deşteaptă. 

— Moş Nae, mi se împotrivi Haplea, nu mă “îmbeţi tu pe 
mine cu apă rece. Frosa e o proastă şi o mojică. Alt ceva nu 
este.” 

După felul cum vorbeşte Haplea despre cana Frosa, ar 
trebui ca eu să mă lepăd de gândul ce-mi pusesem să-i îm- 
pac şi să-i trimit împreună la Hăpleşti. Insă, mi-am zis: 
„Câte nu spune omul la supărare!” Apoi, trebuie să-i împac, 
pentrucă trebuie să-i hotărăsc să plece şi să mă lase din 
nou singur şi liniştit. 

De aceea, prefăcându-mă că n'auzisem cuvintele din ur- 
mă ale lui Haplea, i-am vorbit iarăşi, zicându-i: „Ascultă, 
prietene, că m'am gândit la ceva bun de tot. Acum când 
sunt deputat... 

— Deşteapta mea de Frosa zice că eşti ditopat, mă între- 
rupse Haplea râzând. 

— Ei, lasă asta, zic şi mă ascultă. Acum când sunt depu- 
tat, pot face aşa ca pe păcătosul acela de Blegilă, din pri- 
cina căruia ai pătimit atâtea, să-l mute dela Hăpleşti şi să-l 
trimită ca notar undeva departe, ca să nu-l mai vedeţi şi să 
nu mai auziti de el. Atunci o să fie iarăşi linişte în casa voa- 
stră şi o să cânte iarăşi cocoşul, vreau să spun, o să fii ia- 
răşi tu domn şi stăpân. 

La mine în casă, zise Haplea, de când mă pomenesc. 
nu cântă decât găina, vreau să spun, nu cântă decât gâsca, 
pentrucă Frosa mea e o gâscă şi jumătate. 

— Lasă-o pe coana Frosa să fie cum este, i-am răspuns 
eu, însă ce zici? Dacă Blegilă se duce dela Hăpleşti, nu-i 
aşa că ai să te împaci cu coana Frosa şi că o să vă întoar- 
ceţi acasă împreună? Apoi, gândiți-vă şi la copii, la Hăplina 
şi la Hăplişor. Nu ţi-e milă, când îi vezi că plâng şi se amă- 
răsc? De aceea, piară duhul rău din voi, fiți iarăşi aşa cum 
ați fost în vremurile bune de mai înainte şi... întoarceţi-vă la 
Hăpleşti.” 

Cuvintele mele l-au cam mişcat pe Haplea. Nu răspunse 
numai decât, însă îl vedeam că se gândeşte şi să frământă. 
După ce se gândi şi se frământă câteva minute, îmi răs- 
punse, zicând: „Haide, Moş Nae, mă împac de hatârul tău 
şi uit tot ce a fost şi ce zile fripte mi-a făcut Frosa. Insă 
iată cum: chiar mâine sau, cel mai târziu, poimâine, ea va 


lua pe Hăplişor şi pe Hăplina şi se va întoarce la Hăpleşti. 


Eu însă am să stau la tine cel puţin şase luni de zile, aşa cum 
îmi pusesem de mult în gând şi cum îţi dădusem de 'veste 
prin scrisoare. Dacă Frosa primeşte să facă aşa cum spun, 
iată că şi o iert.” 

Nu-mi convenea câtuşi de puţin condiţia lui Haplea, ca să 
stea şase luni la mine. Apoi, eram aproape sigur că nu va 
primi coana Frosa să plece şi să-l lase pe el aici. Cu toate a- 
cestea, am început să am puţină speranţă. Speranţa era că 
am izbutit să-l mai potolesc, să-l mai înmoiu pe Haplea. 

„Mâine, mi-am zis în gând, voi încerca să-i vorbesc la fel 
şi coanei Frosa. Poate, ajută Dumnezeu să-i împac şi să mă 
scap de amândoi.” 

l-am dat apoi lui Haplea odaia mea, ca să doarmă, iar eu 
m'am culcat pe o canapea din salonaş. 

MOŞ NAE 


MIA 


=< 


Portretul unui profesor 

Am trecut nu de mult, pe lângă școala mea primară. 
Reparată, văruită şi cu grădină mare, nouă, parcă era 
alta. Rând pe rând îmi treceau prin minte amintiri plă- 
cute. Grădina d-lui Director de unde mâncam primăvara 
cireşi, locul favorit din mijlocul curţii unde iarna făceam 
uriași de zăpadă, la capul cărora ne suiam cu scara, să le 
punem pipe în gură şi cărbuni în locul ochilor şi altele, 
Dintre toate mă înduioşează mult amintirea fostului meu 
Director. 

Era potrivit la înălțime, cu ochi negri plini de bună- 
tate, nălbit de bătrâneţe. Ne învăța cu multă tragere de 
inimă și nu de frica celor mai mari decât el. 

Intotdeauna blând cu toţi, dojenindu-ne fără răutate, 
se ținea să ne facă băeţi de treabă. 

Mi-aduc aminte cu plăcere de-o întâmplare din cl. 
IV-a primară când am putut vedea bunătatea „d-lui Direc- 
tor ”: 

Doi dintre cei mai nebunateci colegi m'au înduplecat, 
într'o zi de Mai să mă duc la gârlă. Era așa de cald că am 
uitat de școală şi de tot și am stat până pe seară, de ne-am 
jucat. 

„Domnul” cum îi ziceam noi, aflând de ce am lipsit, 
m'a spus mamei, care m'a pedepsit ca de obiceiu luându- 
mă de urechi. 

- Pedeapsa aceasta nu m'a lecuit, și m'am dus iarăși la 
gârlă, lipsind dela şcoală. Atunci „Domnul” a venit în per- 
soană la gârlă să ne ducă la şcoală. 

Ne aşteptam la o pedeapsă aspră și tremuram toţi de 
frică şi rușine. 

Care nu ne-a fost mirarea când am văzut că „Dom- 
nul”, așteptând să ne îmbrăcăm, ne-a luat cu cuvinte 
blânde arătându-ne cât de rău este să fugim dela școală 
şi să nu ascultăm de părinţi și de profesori. Mamei nu m'a 
mai spus și nici altă pedeapsă_nu ne-a_dat. 

De-atunci n'am mai fugit nici odată dela școală și nici 
n'am mai ieşit din cuvântul „Domnului” nostru. 

` Aşa plină de bunătate a rămas în sufletul meu icoana 
directorului dela clasele primare. 

GARNEŢIU ION 


De ce iubesc eu pe mama? 


Iubesc pe mama, pentru că ea s'a sacrificat și sa devo- 
tat pentru mine. In lungile nopți de nesomn, când, aproa- 
pe sfârşită de puteri, mă legăna ca să adorm. Adesea, ea 
adormea de oboseală, sprijinindu-se de căruciorul meu. 
O iubesc pentru grija cu care m'a crescut nelăsând ura și 
răul să pătrundă în sufletul meu. 

O iubesc, pentru grija nemărginită ce avea, ca să nu 
cad la examen și atenţia cu care mă asculta la lecţie ca nu 
cumva să nu o știu a doua zi. Acest devbtament al mamei 
a făcut din ea o fiinţă sfântă, ale cărei sacrificii nu se pot 
răsplăti şi nici nu vor putea fi răsplătite. Cât despre cu- 
vântul „mamă”, el este cel mai scump şi mai divin cuvânt 


de pe lume. 
LUCIAN BERCOVICI 


Domnița Mioara 


A fost odată un împărat foarte puternic, pe care îl 
chema Brad împărat. Impăratul acesta avea o împărăție 
mare și întinsă. Supușii lui erau cu toţii mândri de el, fi- 
indcă era un om bun, înţelept, milos și drept. 

Toate ar fi mers bine, dacă Domnița Mioara, fiica îm- 
păratului, nu suferea de o boală grea și anume nu putea 
să vadă pe nimeni. De aceea, bietul împărat era foarte 
mâhnit. Domnița împlinise vârsta de măritat și nu se ho- 
tăra să ia pe nimeni. 


nu 
Ana, care o crescuse de mică de tot, Altfel 


= . 
` 


e-ale începătorilor 


7 


stătea tot singură, se plimba prin grădina palatului into- 
vărăşită de bătrâna Ana, numai când se însera. Aceasta, 
ea să nu vadă pe nimeni. Aşa se scurgeau zilele ei. 

Intr?o zi veni la împărat un moșneag, care îi zise că 
flăcăul său Lisandru ar avea un leac pentru domniţa Mi- 
oara. Împăratul răspunse: „Au fost atâţia medici, vraci și 
fii de împărați, care s'au trudit s'o facă să vadă pe cineva, 
dar să se mai şi mărite. Oricum, dacă vrei să încerci, vino 
şi încearcă”. Moșneagul plecă mulţumind împăratului. 

Pe seară veni şi flăcăul nostru Lisandru și rugă pe îm- 
părat să-l lase să doarmă la palat într'o cameră alături de 
camera domniţei, dar să nu spue nimănui. 

In timp ce domniţa era cu împăratul la masă, Lisan- 
dru chemă pe doica Ana şi după ce îi spuse dece a venit, 
o rugă să-i spue ce face seara la domniţa în odaie. Bătrâ- 
na zise că stă cu ea şi îi spune o poveste până ce adoarme. 
Flăcăul o mai rugă să-i-dea niște haine de-ale ei şi să stea 
la el în odaie până ce se întoarce. 

Când s'a întors domniţa dela masă, chemă pe Ana. In 
locul Anei veni flăcăul nostru, ca să-i spună o poveste cu 
zmei şi pitici. Când o văzu ce frumoasă este, Lisandru a 
rămas încremenit. Avea un păr de aur, niște ochi mari și 
frumoși şi o gură dulce cu un glas duios. 

După ce îi spuse povestea și domnița adormi, Lisan- 
dru îi puse la căpătâi niște buruieni. Apoi eşi din cameră. 
Așa au mers câteva seri, iar domniţa era din ce în ce mai 
vioaie și nu se mai ascundea de oameni. Intr'o seară, când 
domniţa mergea în cameră, în loc să deschidă ușa camerei 
sale a deschis ușa flăcăului care tocmai se îmbrăca. Il vă- 
zu domniţa ce frumos este şi îl plăcu. 

A doua zi toată împărăţia se pregătea de nunta dom- 
niţei Mioara cu flăcăul Lisandru. Împăratul sui pe tronul 
împărăției pe Lisandru. 

Așa au trăit împreună ani mulţi și fericiţi. 


KUKY de HERZ 


Copiii petrecând la Tuşnad 
E E a aa E 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul I-iu 


A 
Anatolie Corello Horovitz Solomon Nicolau Dan Grossman Ernestina 
Clasa II-a Clasa II-a Clasa Il-a B. Clasa IV-a i 
Scoala primară de băeţi No. 2 Școala primară de băeţi No. 1 Şcoala primară de băeţi No. 45 Şcoala primară de fete No. 2 
Reni P.-Neamţ Bucureşti - Bârlad F 
Itchis Esfir Lieberman Sergiu Goldenberg Ernesta Ovidiu Gavrilescu 
Clasa I Clasa Il-a Clasa II-a Clasa Il-a ~ 
Şcoala primară de fete No. 4 Şcoala primară de băeți No. 19 Şcoala primară de fete No. 2 Şc primară „Sfinţii Apostoli” 
Chişinău Bucureşti Bucureşti Bucureşti 3 
Baí 
Eugenia G. Popa Ana Mezger Velicov Th. Manta Maria 
„Clasa I Clasa II-a i Clasa I Clasa III-a 
Şcoala primară de fete No. 25 Şcoala primară de stat No. 7 Școala primară de băeţi Şcoala primară de fete 
Bucureşti Oradia Buhuși Com. Proviţa de jos, Prahova 
+ 
Dorel Schwartz Georgeta Ivănescu Steluţa Cazacu 
Clasa III-a liceală Clasa III-a Clasa Il-a 
Liceul „Libros” Scoala primară de băeţi No. 44 Şc. primară de fete No. 2 Lucaci Şcoala primară de fete No. 4 
Bucureştii București București Chişinău 
l k a 7 = 
Fotiana Ficiuc Lilly Lebas Iosupovici Cecilia Rubens (Nelu) Malter 
À Clasa IV-a Clasa IV-a Clasa I Clasa III-a A. 
Șe. primară din com. Vlăsineşti Şc. primară de fete „Bărăţia” Şc. israelită-română mixtă Şc. primară „Sft. Andrei” 


Jud. Dorohoi București Podul-lloaei Bucureşti 


sm atăl lui Toma şi al Mariei s'a mutat în locuința 
sa dela țară, împreună cu copiii şi o pisicuță foar- 
te drăguță şi deşteaptă. 
Pussi, aşa se numea pisicuța, care crescuse la 
oraş se obişnui repede la ţară. Chiar părea că se 
simte foarte bine în noua locuință. Devenise prietena devo- 
tată a copiilor, se amesteca la jocurile lor, se ducea cu ei 
la plimbare, încât Toma şi Maria nu se mai despărțeau de 
mica lor prietenă. 

Dar copiii trebuiau să meargă la şcoală, iar Pussi se în- 
văță repede să se plimbe singură prin pădure. Acolo văzu 
viezuri, epuri de casă şi sălbateci, pescăruşi, sitari, chiar şi 
peştişori, care înotau fără zgomot în apă şi multe alte mi- 
nunății. 

Tatăl copiilor observă că Pussi lipseşte deseori de acasă: 
dar îşi zise: „O fi pe câmp, ca să prindă şoareci”. 

Intr'o zi, când Toma şi Maria şedeau pe o bancă la mar- 
ginea unui râuleţ, observară că  Pussi se cățărase pe o sal- 
cie care îşi îndoia crăcile peste apă. „Priveşte, zise Toma, 
Pussi vrea să prindă peşte”. 

Deodată Pussi zări un peştişor, care înota în spre el, fără 
a bănui ce pericol îl aştepta. Pussi întinse lăbuţa, îl înhăţă şi-l 


ar CI || | 


a El! 


Maria luă peştele şi fugi la tatăl său să-l arate. Acesta se 
miră foarte mult cum se poate că Pussi, o pisică atât de 
mică, a prins un peşte aşa mare . Luă peştele şi-l trimise lå 
bucătărie. 

Pussi nu mai căpătă peştele înapoi. In schimb, Maria, îi 
dete multe alte bunătăți. 

Pussi se mai duse să prindă peşte, dar niciodată, nu mai 


aruncă la mal. Era un peştişor alb cam de mărimea unei 
scrumbii. aducea vreunul acasă. 


d Toma şi Maria povestiră acasă întâmplarea din pădure, 
iar tatăl lor zise: „Aha, care va să zică, asta face Pussi când 
prd de acasă. Foarte bine, de acum încolo vom şti unde 
se află”. 


De multe ori Pussi sta la pândă toată ziulica, dar nu se 
arăta nici un peşte. Intr'o dimineaţă, pe când îşi pierduse 
răbdarea şi tocmai voia să plece, zări că în apă mişcă ceva. 
Intinse lăbuţa şi îşi înfipse bine ghiarele într'un peşte foarte 
mare care să sbătea. Pussi se lupta cu peştele, căci şi acesta 
era puternic şi ar fi putut să o arunce în apă. Dar pisicuta 
îşi adună toate puterile şi aruncă peştele în iarbă. Pussi se 
gândi să arate la toţi prada ei, aşa că începu să-l târască cu 
greu până acasă. 

Pe când era aproape de casă, ciorile văzură peştele şi fă- OP 
cură roiu în jurul pisicii, aşa că biata Pussi nu putea merge - 
mai departe. 

Toma şi Maria, care auziră sgomotul, eşiră afară şi go- 
niră ciorile. 

„lată! zise Mariei, Toma. Pussi a prins iar un peşte. 

„Ce mare e!” răspunse Maria. 


Din limba germană de FRANŢA GHETLER 


{ 


le 
pă 4 f 


— 
_— 


9 


ra 


ESTE BINE 


—TOT CE SFAR$ 


ARSESTE 
BINE____ 


După piesa de teatru a lui Shakespeare „„All's Well that ends Well“ 


Contele de Roussillon, un Francez dintr'o familie ve- 
che şi foarte nobilă, încetase din viaţă, lăsând pe soţia sa 
şi pe fiul său Bertram, care luase acum titlul de conte de 
Roussillon. Regele Franţei care ţinea foarte mult la răpo- 
satul conte, trimise pe un nobil dela Curtea sa, pe nume 
Lafeu, ca să-l invite pe Bertram la palat, unde regele avea 
„de gând să-l țină pe lângă persoana sa. i 

Bertram locuia cu mamă-sa într'o localitate din pro- 
vincie. Nu s'ar fi îndurat să plece la Paris şi să se despartă 
de mamă-sa, însă invitaţia regelui era un ordin, căruia nu 
putea să i se împotrivească. De asemenea, pentru mamă- 
sa, plecarea lui Bertram era o lovitură foarte dureroasă. 
De curând pierduse pe soțul său, iar acum trebuia să se 
despartă şi de unicul ei fiu. Insă, cum am spus, invitaţia 
regelui era un ordin, care trebuia îndeplinit. 

De altfel, bătrânul și nobilul Lafeu, care era foarte 
bun la suflet, se sili să aline durerea contesei, promitân- 
du-i că el va avea de aproape grije de Bertram și spu- 
nându-i că pe acest tânăr îl așteaptă din partea regelui o- 
noruri şi slujbe mari şi frumoase. 

După aceea Lafeu povesti contesei că dela o vreme în- 
coace, regele căzuse bolnav de o boală despre care medi- 
cii spuneau că nu poate fi vindecată. 

„O, zise contesa cu tristețe, dacă ar fitrăit vestitul doc- 
tor Gerard de Narbon, tatăl iubitei mele Elena, sunt sigură 
că el ar fi găsit un leac pentru boala regelui”. 

Fiindcă veni vorba despre Elena, contesa povesti lui 
Lafeu că Elena este fiica unică a doctorului Gerard de 
Narbon și că acesta i-o lăsase în grije. „De atunci, zise mai 
departe contesa, Elena trăește în casa noastră, iar eu o iu- 
besc, ca și cum mi-ar fi fiică adevărată”. 

Şi îi aduse Elenei laude mari pentru cuminţenia şi 
multele şi alesele ei însușiri. Elena, care era de faţă, plân- 
gea tăcută şi amărită, iar contesa crezu că plânge numai 
din pricina că se vorbea despre tatăl ei. 


Dar iată că sosi ora, la care Bertram trebuia să plece. 
Işi luă rămas bun dela mamă-sa, care îl îmbrăţise, îl să- 
rută, scăldându-i obrajii în lacrimi, și îi dete binecuvân- 
tarea. Işi luă rămas bun și dela Elena, vorbindu-i politicos, 
dar rece, şi zicându-i la despărţire: „Fii drăguță cu mama, 
stăpâna ta !” 

Insă Bertram nu ştia că Elena îl iubea de multă vreme. 
De altfel, Elena avea toată grija să-şi ascundă sentimen- 
tele sale. Ştia că iubeşte fără sporni că ea, deşi fiica 
unui doctor vestit, dar săracă și dintr'o familie de origină 
modestă, n'ar fi fost luată în căsătorie de Bertram, tânăr 
bogat şi dintr'o familie aşa de nobilă. I se părea că distan- 
ţa între ei doi este aşa de mare, că îşi zicea singură: „Este 
ca și cum aş vrea să ajung la o stea strălucitoare, de care 
m'aș îndrăgosti”. 

Cu toate că n'avea nici o speranţă, Elena, după ple- 
carea lui Bertram, îi ducea şi mai mult dorul și plângea 
şi ziua şi noaptea. 

Tatăl ei, doctorul Gerard de Narbon, nu-i lăsase vreo 
avere, ci câteva reţete de doctoriile cele mai bune şi mai 
rare, doctorii pe care el le încercase cu succes de mai mul- 
te ori cu bolnavii. Acum, când Elena află din gura lui Laf- 
eu că regele este bolnav şi că medicii n'au nici o speranță 
să-l vindece, se trezi într'însa un gând îndrăzneţ. 


< 


Povestită de Vasile Stănoiu 
IARASI JES 20 IEEE i AEE EFB 


Gândul de a merge la Paris și de a căuta să-l vindece 
pe rege, dându-i din doctoriile pe ale căror reţete le avea 
dela tatăl ei. j 

De sigur, nu era îndemnată să facă pasul acesta nu- 
mai de dorința de a-l vindeca pe rege. La Paris plecase 
Bertram. Deci, avea prilej să-l vadă. Se mai gândea la ce- 
va. Dacă izbutește să-l facă bine pe rege, va fi răsplătită 
cu dărnicie, îi se va da, poate, și un titlu de nobleţe, așa 
că va ajunge, poate, să fie vrednică de a se mărita cu Ber- 
tram, conte de Roussillon. lată ce gânduri mari şi frumoa- 
se frământau pe Elena. 

Intre acestea, un servitor merse şi povesti contesei de 
Roussillon, mama lui Bertram, că el a auzit cum Elena, 
vorbindu-și singură, spunea că iubeşte pe Bertram și că de 
dorul lui, va pleca şi ea la Paris. La auzul acestor veşti, în 
loc să se supere, își aminti şi ea de tinereţele sale, când și 
inima ei era frământată de aceleaşi sentimente. Chemă, 
aşa dar, pe Elena şi vorbindu-i cu toată blândeţea, îi zise: 
„Elena, ştii că îţi sunt mamă. 

— Sunteţi onorata mea stăpână, îi răspunse Elena, a- 
dăugând: „Bertram, contele de Roussillon, nu poate să-mi 
fie frate și nici domniata mamă”. 

Insă contesa, după ce îi spuse că o socotește ca pe o 
fiică, o întrebă: „lubeşti pe Bertram?” După multe șo- 
văeli, Elena îşi mărturisi dragostea, adăugând însă numai 
decât că își dă bine seama că dragostea sa este o nebu- 
nie, fiindcă ştie că nu-i cu putinţă să se mărite cu Ber- 
tram, care, de altfel, nici nu bănueşte ce simte ea pentru 
dânsul. 

„Sunt, zise Elena, ca un biet Indian, care adoră soa- 


rele. Soarele priveşte la adoratorul său, dar nu ştie nimic 


despre dânsul”. 


lar la întrebarea contesei despre motivul de căpete- 


nie pentru care vrea să meargă la Paris, Elena mărturisi. 
de asemenea, că merge mânată de dorința de a vedea pe 
Betram și că boala regelui și doctoriile ei sunt mai de 
grabă un pretext. 


Contesa nu se supără aflând și această mărturisire 
sinceră. Din potrivă, ajută pe Elena cu bani şi îi dete şi 
servitori să o însoţească. 

Elena sosi la Paris și cu ajutorul lui Lafeu putu să 
ajungă până la rege. Insă acum se ivi partea cea mai grea 
a lucrului. Regele n'avea încredere în priceperea și în 
doctoriile ce-i dedea. 

Atunci Elena îi zise: „Daca nu vă fac bine în două 
zile, sunt gata să mi se taie capul”. 


In sfârșit, regele se lăsă înduplecat. Ba chiar, ca răs- 
plată, îi promise Elenei că, dacă îl face bine, îi dă voie 
să-și aleagă de soț pe oricare tânăr i-ar fi plăcut, fie tână- 
rul acesta din familia cea mai nobilă și mai bogată. 

Elena era în culmea fericirei, auzind răsplata ce o aş- 
teaptă, mai ales că avea toată încrederea în reţetele de 
doctorii ce-i lăsase tatăl ei. Şi adevărul este că regele se 


vindecă şi se făcu pe deplin sănătos în mai puţin de două” 
zile. Fericit că şi-a căpătat din nou sănătatea, regele strân- 


se îndată pe toţi tinerii nobili necăsătoriți dintre care Ele- 

na avea dreptul să-şi aleagă pe soțul, care i-ar fi plăcut. 
Insă Elena n'avea nevoe să aleagă și să se gândească. 

Printre tinerii adunaţi în sala palatului era şi Bertram. 


10 


QUEREN 


= 


= pa 
& meargă şi să se închine la moaște 


' 


Merse. drept la el şi zise regelui: „Majestate, acesta este tâ- 


nărul, pe care l-am ales ! 
~w Foarte bine, răspunse regele, adăugând: Bertrame, 
ia-o: este soția ta”. 

Dar Bertram nu ținea de loc la Elena. De aceea, nu-i 
făcâ nici o plăcere că Elena îl alese pe el. Ba chiar, nu-și 
putu ascunde supărarea și zise, vorbind cu dispreț, că. nu 
este pentru dânsul nici o fericire să ia de soție pe o fată 
de doctor şi mai ales pe o fată, care a fost crescută în casa 
şi pe socoteala famili iei lui. 

Elena nu-și pierdu cumpătul, auzind felul disprețuitor 
şi jignitor în care a vorbit Bertram. Zise numai regelui : 
„Sunt mulțumită cu ceeace a făcut Măria Voastră. Ceeace 
mai rămâne de făcut, se va face dela sine”. 

Insă regele nu putea suferi ca o poruncă a sa să nu fie 
îndeplinită. Intre alte drepturi, regii Franţei mai aveau 
dreptul să poruncească tinerilor nobili să ia în căsătorie pe 
fata aleasă de el. De aceea, porunci ca Bertram și Elena 
să fie cununaţi numai decât — ceeace s'a şi făcut. 

Elena își putea spune acum că dorința cea mai arză- 
toare a vieţii sale fusese indepiinită: Bertram era soţul ei. 
Numai că soțul acesta, care nu ținea de loc la ea, era pen- 
tru dânsa mai de grabă o umbră, decât un om. 

Insă, îndată după cununie, Bertram se rugă de Elena 
să ceară dela rege învoirea ca el să plece dela palat. Re- 
gele, care nu putea să o refuze, îi dete învoirea cerută. 
Când se văzu cu învoirea în mână, Bertram îi mărturisi 
că el pleacă pentru totdeauna, ca să se scape de ea, iar ei 
îi spuse să se înapoieze la casa mamei lui. 

Ce putea face sarmana Elcna ? Il lăsă să plece, iar ea 
se întoarse la contesa de Roussillon, care o primi cu o dra- 
goste şi mai mare decât îi arătase până atunci. „Acum, îi 
zise ea, eşti adevărata mea fiică, pentrucă ești soția fiu- 
lui meu”. 

Nefericită soţie, carc, abia se întorsese, că a şi primit 
din partea lui Bertram o scrisoare, ce i-a zdrobit şi mai 
rău inima. In această scrisoare erau, între altele, cuvintele 
ce urmează : „Când ai să poți lua din degetul meu inelul, 
pe care nu-l scot niciodată, ai să poți spune că îmi ești so- 
ție”. Ba în scrisoarc mai erau și cuvintele acestea : „Până 
când n'am o soțic adevărată, nam ce căuta în Franța”. 

In zadar se si:ca contesa să-i aline durerea și o În- 
demna să aibă răbdare. De asemenea, în zadar îi spunea 
TE et când a plecat Bertram, ea îi este singurul ei co- 
pil. Biata Elena nu-și găsea nici un fel de mângâiere. 

In dimineața zili următoare, Elena dispăru de acasă. 
Lăsă numai o scrisoare. ca să fie înmânată contesei după 
plecarea ei. In scrisoarea aceasta Elena îi spunea că este 
aşa de îndurerată că din pricina sa Bertram și-a părăsit 
casa și patria, că, peutru a-şi ipia păcatul, s'a hotărît să 

e Sfåntului lacob cel 
Mare. O mai ruga pe contesă să trimeată veste lui Ber- 
tram, că ea, Elena, a părăsit casa pentru totdeauna. 

Cât despre Bertram, după p;ecarea sa dela Paris, s'a 
dus în Italia, a intrat ca ofițer în armata ducelui de Flo- 
rența şi s'u distins prin vitejia sa în războiu. In timpul a- 
cesta a primit dela mamă-sa scrisori în care îi spunea că 
Elena a plecat, așa că nu va mai avea nici o supărare din 
partea ei. Se mai pregătea, aşa dar, să se înapoieze în 

ranţa, când tocmai atunci sosi !a Florenţa şi Elena. 
ena trase în gazdă la o văduvă, o femeie foarte bu- 
nă şi primitoare. Delu femeia aceasta Elena află veşti, ca- 
re au interesat-o foarte mult. Află anume că Bertram se 
îndrăgostise de fiica ei Diana, care nu răspundea la drago- 


_„ stea lui, mai ales că îl ştia că este căsătorit. 


„Nu e nici o jumătate de oră, îi mai spuse ea, de când 
Bertram a trimis Dianei mele vorbă, rugând-o să-l pri- 
mească în scara accasta târziu şi asigurând-o că vine cu 
gândul de a o cere în căsătorie. Insă Diana, care a avut o 
creştere foarte bună, nici nu va răspunde la această rugă- 
minte”. 

Aflând acestea, Flena nu mai putu răbda, ci se dete 
pe faţă. Adică, îi spuse gazdei sale că ea este soția nenoro- 
cită a lui Bertram. Ba o mai rugă să facă două lucruri. In- 
tâiu, să răspândească vestea, care să ajungă cât mai repe- 
de la urechile lui Bertram, că ea, Elena, a murit. Al doi- 
lea, să-i răspundă să vie la întâlnirea din seara aceea, însă 
să-l primească într'o cameră întunecoasă și să o lase pe ea 
să meargă la întâlnire în locul Dianei. 


Femeia  consimţi, iar Bertram, la care ajunsese în 
cursul zilei vestea despre moartea Elenei, veni la întâlni- 
rea de seară. 

Ceasuri întregi stătu Bertram de vorbă cu Elena, fi- 
ind încredinţat că vorbeşte cu Diana. Era încântat de con- 
versaţie și nici nu-i venea să plece. Iar când făcu cererea 
de căsătorie, Elena, care, după credinţa lui era Diana, îi 
zise: „Primesc, dar să ne schimbăm inelele. Dă-mi inelul 
din degetul tău şi eu îţi dau inelul meu”. 

Bertram scoase din deget inelul, despre care scrisese 
Elenei, dar Elena îi dete inelul, ce-l primise cadou dela re- 
gele Franţei. Se mai înţeleseseră că Bertram să se înapo- 
ze numai decât la locuinţa sa din Franţa, unde urma să 
vie și ea. 

După plecarea lui Bertram, Elena convinse pe Diana 
şi pe mama ei să meargă cu ea la Paris. Insă, când au so- 
sit aci, au aflat că regele, însoţit de lafeu şi alți nobili, 
plecase să facă o vizită contesei de Roussilon. 

Aflând aceasta, Elena şi prietenele ei plecară, de ase- 
menea, cu toată iuțeala spre castelul contesei, dar când so- 
siră acolo, Elena se ascunse, iar la castel merseră numai 
mama Dianei şi Diana. ` 

Tocmai atunci, regele şi bătrânul Lafeu stăteau de 
vorbă cu contesa. Erau cu toţii foarte întristaţi, aflând de 
la Bertram vestea despre moartea Elenei. Şi o lăudau cu 
toţii, care de care mai mult. 

Insă, pe când stăteau așa de vorbă, regele văzu că 
Bertram poartă în deget inelul, pe care el îl dăruise Ele- 
nei. Lucrul acesta îl puse cu atât mai mult în mirare, cu 
cât îşi amintea că. Elena jurase înaintea lui că nu va 
scoate niciodată inelul din deget, decât numai să! trimită 
îndărăt regelui, dacă ar fi să dea peste ea vreo nenorocire 
mare. 

Il întrebă deci pe Bertram de unde îl are, iar Bertram 
răspunse cu o minciună, zicând că o cucoană oarecare i 
l-ar fi aruncat dela fereastră. Mai spuse că din ziua căsă- 
toriei, nici nu o mai văzuse pe Elena. 


Regele nu crezu, ci intră la bănueli. La bănuiala că 
Bertram ar fi omorât-o pe Elena şi i-ar fi luat inelul. De 
aceea, porunci ca Bertram să fie arestat. Insă, iată că în 
momentul acela intră mama Dianei, având în mână o hâr- 
tie. Hârtia aceasta era o cerere către rege, prin care era 
rugat să poruncească lui Bertram să ia în căsătorie pe 
i-am ei Diana, aşa cum îi promisese într'o seară la Flo- 
rența. 

Temându-se de mânia regelui, Bertram răspunse că 
nu-i adevărat. 

Atunci veni Diana și arătă ca dovadă inelul lui Ber- 
fram. Ştim că Bertram, în noaptea dela Florenţa, dăduse 
acest inel Elenei, crezând că-l dă Dianei, iar Elena îl dă- 
duse — vom vedea cu ce scop — Dianei. Şi dânsa mai spu- 
se că ea i-a dat lui Bertram inelul ce are în deget. 

Dar regele începu să bănuiască şi pe Diana. De aceea, 
o întrebă: „Dar de unde ai găsit inelul ce i-ai dat lui Ber- 
tram ? 

„— L-am cumpărat dela un giuvaergiu, care a venit cu 
noi răspunse Diana, aşa că pot să-l chem să vie numai de 
cât să spună el însuși”. 

Merse și se înapoiă cu giuvaergiul..., care nu era de 
cât Elena. 

k Mare şi nespusă fu bucuria regelui şi a contesei, când 
văzură că Elena este în viață. „Așa dar, zise regele încân- 
tat, eu văd aicea pe soția lui Bertram ? 

— Nu, Măria Voastră, răspunse tristă Elena, 
numai umbra unei soții și auziți numai un nume”. 

Insă Bertram se grăbi să o întrebe: „Oare, cu tine am 
stat eu de vorbă în noaptea dela Florenţa ?” 

Nu-i fu greu Elenei să facă dovada că ea și nu Diana 
îl primise pe Bertran şi vorbise cu el atâtea ceasuri. De 
altfel, Diana şi mama ei erau martore. Atunci Bertram 
ceru Elenei iertare pentru purtarea sa de până acum şi 
jură că va fi un soț cât mai bun și mai iubitor. Și adevă- 
rul este că sa ţinut de cuvânt. 

Regele mai făcu ceva: căsători pe Diana cu un tânăr 
nobil, pe care şi l-a ales ea însăşi. 

Şi aşa Elena a ajuns fericită și s'a împlinit vorba că 
„este bine, tot ce sfârșește bine”. 

VASILE STANOIU 


vedeți 


Din lucrarea „In închisorile turcesti“ 


STATU-PALMA 


BARBA-COT 


De jur împrejurul unei curţi pavate era o serie de clă- 
diri, care se uitau mirate una la alta, cum de se mai ţin pe pi- 
cioare. Nu era prudent să te sprijineşti aşa mai cu putere de 
zidurile lor, căci ele nu aşteptau de cât un astfel de prilei, 
ca să se năruie. 

Agentul de poliţie, care mă riidcase dela casa prietenului 
meu, făcea acum pe călăuza. „lată, îmi zise el, arătând cu 
mâna spre una din aceste clădiri, acesta e conacul, reşedinţa 
caimacamului”. 

O clădire, care se deosebea de celelate prin aceea că era 
spoită cu var. 

Drept în fața clădirei celei albe era una cu o înfăţişare 
foarte tristă. Zidurile ei fuseseră odată de coloarea pămân- 
tului, acum însă erau negre deabinelea. 

„E închisoarea”, găsi cu cale să-mi lămurească călăuza 
mea benevolă. 

E închisoarea! Fă, Doamne, ca să nu o pot vedea cum e 
şi pe dinăuntru, m'am rugat eu în gându-mi. 

Deocamdată ne ducem la Caimacam. Iţi trebuia, însă, şi 
curagiu şi multă agilitate, ca să poţi urca fără accident scă- 
rile, care duceau la odaia din care înaltul funcţionar admi- 
nistrativ menținea ordinea în plasă şi împărțea dreptatea. 

In adevăr, două din trei trepte erau putrezite şi rupte, iar 
cele care treceau încă drept bune, nu erau mai sigure. 

Totuşi am reuşit să le urcăm, agentul de poliţie, prietenul 
meu şi eu fără accident. Aveam cu toţii sprintenia oamenilor 
de munte. 

Intrăm într'un salon şi agentul de poliţie, făcând mai în- 
tâiu o temenea turcească cât mai respectuoasă, grăi: „Cai- 
macam Bey, iată musafirul care a venit astăzi de la Monas- 
tir. 

— Dar ce naiba, zic eu, poliţaiul vorbeşte singur”? căci un 
fum gros provenind din multe ţigări ce s'or fi fumat, învă- 
liua aşa zisul salon şi te oprea să poţi distinge ceva. 

Din fund, însă, se auzi o voce, care zise: „Deschide fe- 
reastra, căci nu văd nimic”. 

Care vasăzică, era cineva acolo şi acest cineva vedea tot 
aşa de puţin, ca şi mine. 

După ce agentul de poliţie deschise fereastra, zării, în 
sfârşit, o figură omenească la a cărui vedere cât p'aci să 
exclam: „Statu-Palmă Barbă-Cot!...” 

In adevăr, fumul care se risipise scoase la iveală un omu- 
let, purtătorul unei bărbi din care puteai face lesne şapte 
bărbi destul de prezentabile. Se vede, că această barbă îl 
împiedicase pe purtătorul ei să crească ceva mai mare. 

După ce la un semn al acestui omuleţ care era însuşi cai- 
macamul în persoană, agentul de poliţie şi prietenul meu 
părăsiră salonul, înaltul funcţionar administrativ, sforțându- 
se să-şi îngroaşe vocea şi să o facă cât mai impunătoare, 
îmi zise brusc în turceşte: „De ce ai venit la Chicea?” 

Deşi îl înţelesesem destul de bine, totuşi cum mă -aştep- 
tam ca convorbirea dintre noi să nu se reducă la această în- 
trebare şi la răspunsul meu şi cum pe vremea acea eu nu 
vorbiam decât foarte puţin şi greşit limba turcă, i-am răs- 
puns, că nu ştiu turceşte şi că, prin urmare, cer să fiu între- 
bat prin interpret. 

„Dar ce limbă cunoşti, mă întrebă şi mai răstit, dacă nu 
cunoşti limba statului?” 

E adevărat, că nu ştiam turceşte, însă, după accentul cai- 
macamului, după felul piţigăiat şi şuerător cum pronunța 
cuvintele, am putut înţelege uşor, că şi dânsul era tot aşa 
de puțin Turc, de origină, ca şi mine. 

Socotind, prin urmare, că pe de o parte, îi fac mai multă 
plăcere şi că, pe de alta, îmi uşurez oarecum vinovăția mea, 
care nici nu ştiam din ce constă, i-am răspuns că ştiu gre- 
ceşte, de oarece după accent înţelesesem, că aceasta era 
limba maternă a reprezentantului guvernului turc. 


„Hm! ştii greceşte, zise el răspunzând în această limbă 
şi vorbind cu o volubilitate proprie rasei greceşti. Grec nu 
eşti, aicea nu e Grecia, totuş ţi-e plăcut să înveţi grecește, 
pe când pentru frumoasa noastră (?) limbă turcă mai vrut 
să-ţi baţi capul. Ruşine să-ţi fie!” 

Ruşinea, ca ruşine, dar acum ştiam cel puţin, că am o vi- 
nă: nu ştiam turceşte. Şi am numărat în gând: una. 

După aceia caimacamul, uitând de prima sa întrebare a- 

supra scopului venirei mele în localitatea unde el era cel 
mai înalt personagiu, mă măsură cu privirile de sus până 
jos şi îmi zise încruntând din nou sprâncenele: „De ce ai 
crescut aşa de înalt? 
Două”, mi-am zis eu în gând, adică mi-a găsit încă o 
vină, deşi, fără a fi un pitic, nu sunt aşa de înalt, în cât să 
impresionez prin statura mea. Drept e, însă, că faţă cu dâr.- 
sul putem trece drept un uriaş. 


„Este, oare, oprit de lege, i-am răspuns eu, ca cineva să 
crească mai înalt decât unul, care rămâne mic de tot?” 


El trase de vre-o câteva ori de nesfârşita-i barbă, 


ceea ce, după cum am aflat mai târziu, exprima culmea in- 
dignărei, şi îmi zise, adică mai de grabă sbieră: „Ai venit 
de la Monastir, ca să mă înveţi pe mine legile? 

— Mai am o vină, mi-am zis eu, mi-am permis să fiu pro- 
fesor de legi”. Şi numărând trei în gândul meu, i-am răs- 
puns: „N'am venit pentru asta, mai ales, că nici nu mă aş- 
teptam să vă întâlnesc. 


Copiii învățând să înnoate 


— Acum am înţeles, răcni omuleţul cu vocea piţigăiată. 
Nu ţineai să mă întâlneşti, te fereai de mine, ceea ce însem- 
nează, că aveai ceva de ascuns, că n'ai venit aicea cu gân- 
duri curate. 

— Patru!” mi-am zis eu în gând şi încă un patru, care 
trăgea greu în cumpănă şi care dacă nu mă urca până la 


înălțimea unui ştreang, mă cobora, însă, cu siguranță până 


în fundul închisoarei. 

De cât Caimacanul nu era numai purtătorul unei bărbi, pe 
i “e i-ar fi invidiat-o cel mai mare patriarh. Nu era numai 
omul priceput în rânduiala administativă, ci se dovedi în- 
dată, că posedă şi calităţile unui iscusit financiar. 

Am scotocit toate buzunarele şi punând pe masă tot ce 
aveam, s'a stabilit că eram posesorul sumei de 40 de piaş- 
tri (mai puțin ca 10 lei româneşti, bine înţeles fără să se 
țină seama de valuta de astăzi, cuvânt de care nici n'auzi- 
sem). - 

— „Numai atâta, zise el, aruncând asupra celor câteva 
monezi de argint o privire disprețuitoare? 

— Nam mai mult, răspund, ce să-i fac, 
sărac. 

— Dacă eşti om sărac, de ce nu stai acasă, de ce o iei 
aşa razna prin lume?” 

A cincea vină. Meritam, pe toată dreptatea, câţiva ani de 
muncă silnică. 

Caimacamul se trase de câteva ori de barbă. Era semn 
rău, prevestitor de furtuni şi mai mari. Deocamdată făcu 
un gest brusc, cu mâna, care se opri tocmai deasupra bani- 
lor. Când o retrase, banii dispăruseră, trimiţându-mi prin 
sui.etul lor un ultim adio, când se rostogoleau în buzunarul 
noului lor stăpân. 

„Să am iertare, zic eu, văzând că piere unicul meu avut, 
dar banii sunt ai mei. 

— Nimica nu e al tău, răspunse furios călăul. Totul este 
al Sultanului, iar omul şi reprezentantul Sultanului aicea 
sunt eu”. 

Un argument în faţa căruia n'aveai decât să te închini. 


dacă sunt om 


Interogatorul era acum pe sfârşite, iar vinovăția mea 
complect stabilită. Nu ştiam turceşte, avusesem neruşina- 
rea să cresc mai înalt ca dânsul, cutezasem să-i vorbesc de 
legi, n'avusesem de gând să-i fac vizită, iar, culme, eram 
om sărac. Pentru toate aceste fără-de-legi nu meritam, oare, 
să fiu trimis la ocnă? 


Interogatorul, era, prin urmare, sfârşit, iar caimacamul 
bătu de două ori din palme. Doi jandarmi intrară respec- 
tuos în sală. 

„Să-l duceţi la 
spre mine. 

— Protestez,, strigai eu, cum mă închizi, după ce m'ai 
jefuit şi de bani? 

Am să mă plâng guvernatorului general. 

— Să-l închideţi în subterană”, porunci el drept răspuns 
la protestarea mea. 


închisoare, le zise el, arătând cu mâna 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „ARUNCAT IN SUBTERANĂ”. 


Vai, ce jale!... 


A trântit-o sărăcuța, 
De perete şi de pat 
Până ce i-a rupt tot părul 
Vai, așa frumos buclat!... 


Azi păpuşa, mititica, 
Cocoțată sus pe pat, 
Cu pisica cea bălțată 
Tare rău s'a supărat! 
Ah, pisică arțăgoasă, 
Doar de rele mai ești bună. 
Nu te-oi prinde eu odată 
Pe la oala cu smântână... 
„„C'apoi lasă!! 


VLĂDESCU U.-TELTGA 


Trei călăreți pe broaște țestoase 


13 


(O PMINIATA 


T4 
(RDVARLCA 


4) Planul groaznic al celor doi bandiți 


In sfârșit, iată că în depărtare se zărea, ridicându-se 
mândru şi semeţ, castelul Cuibul Șoimilor. Se zărea ivin- 
du-se între doi munţi, ce păreau a fi doi străjeri falnic:. 
Atunci, banditul, care era mai în vârstă și al cărui nume 
era Lupu, zise tovarăşului său, care se numea Ursu: 

„Ursule, acolo e vizuina boerului Tudor, tâlharul care 
a omorit atâţia din tovarășii noştri! Dar se apropie ceasul 
răzbunării. Nu va trece mult şi își va primi pedeapsa ce 
i se cuvine. Il vom face să moară în chinurile cele mai 
groaznice. Il vom lega de mâini şi de picioare şi-l vom 
arunca să ardă de viu în focul ce vom aprinde în curtea 
castelului său. 

— Gândul nostru e un gând foarte îndrăzneţ, îi în- 
toarse vorba Ursu. Dacă, cine ştie prin ce întâmplare, nu 
vom izbuti să-l înfăptuim, o să fie rău de noi. Se poate să 
fim aruncaţi noi înşine în focul în care vroim să aruncăm 
pe boerul Tudor... Insă, adăugă Ursu, când mă gândesc la 
averea pe care urmează să punem mâna, zic şi eu că face 
să ne punem viaţa în primejdie. 

— Cât. despre mine, zise Lupu, care ardea de patima 
răzbunării, țiu mai mult să-l văd pe el mort şi ars pe rug, 
decât la averile sale, cu toate că nu mă supără deloc nici 
bogăţiile pe care neapărat vom pune mâna. 

„Dacă izbutim, — și trebue să izbutim — vorbi mai 
departe Lupu, vom ajunge să fim amândoi oameni foarte 
bogaţi. Ne vom lăsa de meseria noastră de bandiți şi vom 
incepe să ducem o viaţă liniștită și îmbelşugată... Uite, 
Ursule, că mi-a venit un gând bun. Vom îmbrăca fiecare 
din noi câte un rând din hainele cele mai frumoase ale 
boerului Tudor. Tu vei purta la gât lanţul lui de aur, iar 
eu, crucea de cavaler, cruce împodobită cu pietre pre- 
țioase. Vom merge în ţări străine, unde lumea va crede 
despre noi că suntem boeri mari. Acolo vom petrece de 
minune, cheltuind din banii ce vom găsi la „Cuibul Şoi- 
milor”. 

— Tot ce spui tu, e foarte frumos, îi întoarse Ursu 
vorba, însă, par'că mă străbate o îndoială și o teamă. Mă 
tem că n'o să iasă bine. 

— Ce? Nu cumva ţi-e frică? i se împotrivi Lupu. Oare, 
tot planul nostru n'a fost pus foarte bine la cale? Oare, 
n'avem în părţile acestea pe oamenii noştri de încredere? 
Ştii şi tu că, îndată ce vom pune trei lumânări aprinse la 
fereastra camerei de musfari, cameră în care este sigur 
că vom fi găzduiţi, au să vie alergând în ajutorul nostru 
şapte prieteni, cu toţii oameni hotăriţi şi voinici, care aş- 
teaptă de mult semnalul cu lumânările aprinse. li vom 
introduce în castel prin portița din grădină, portiţă care, 
pe dinăuntru, este uşor de deschis. Unul din oamenii aceş- 
tia cunoaște foarte bine încăperile și toate ascunzișurile 
castelului. Când vom fi nouă la număr, n'o să ne fie greu 
să biruim şi să răpunem pe cei câţiva paznici, care la ora 
aceea vor dormi buștean. Ursule, nu te speria, ci fii tare 
de înger. Să ştii că lovitura ne va izbuti din plin.” 

Tânărul Şerban, care precum știm, îi însoțea, ca să 
le arate drumul, încremeni de groază și de spaimă la au- 
zul celor ce-și vorbeau cei doi bandiți. Se prefăcu însă că 
nu înţelege nici un cuvânt. Mergea după dânșii, culegând 
flori şi fluerând, pe când înlăuntrul său se ruga lui Dum- 
nezeu din tot sufletul, ca să zădărnicească planul ticălos 
al acestor tâlhari. Se hotări chiar să-i însoţească până la 
castel şi acolo să spună boerului Tudor ce auzise. 

Insă, pe când cei doi bandiți puneau la cale fapta lor 
ticăloasă, cel mai în vârstă dintre ei, adică Lupu, alunecă 
şi era cât p'aci să cadă în fundul unei prăpăstii, dar se 
agăță într'un tufiş de mărăcini. 

Hainele sale de om sfânt, care spune că se întoarce 


ORUMBITE! 


i 4 
dela Locurile Sfinte, se rupseră în mărăcini. Atunci Şer- 
ban văzu că tâlharul poartă cămașă de zale, iar la brâu 
are un pistol și un pumnal. Totuşi, se prefăcu că war fi 
văzut nimic. 

Lupu, ridicându-se din tufișul de mărăcini, se înc. eie 
repede la haină și aruncă asupra lui Şerban niște priviri 
fulgerătoare, că pe bietul Şerban îl trecură fiori de 
spaimă. 

După ce mai merseră tustrei o bucată de drum, ajun- 
seră deasupra unei prăpăstii îngrozitoare. In fundul acestei 
prăpăstii curgea spumegând și urlând un râu, umflat de 
ploile ce căzuseră mai multe zile la rând. Două stânci lu- 
cioase şi alunecoase se ridicau înclinate la marginile pră- 
pastiei, iar un trunchiu de brad, foarte îngust şi cioplit 
numai pe o singură parte, fusese pus deasupra prăpăstiei, 
servind ca punte de trecere în partea cealaltă. 

La locul acela, banditul Lupu zise tovarăşului său 
Ursu, vorbindu-i ungurește: „Se poate ca băiatul acesta 
să fi văzut armele mele, când căzusem în mărăcini, și “să 
i? intrat la bănuială. De aceea, când treceam pe punte, am 
să-i dau un brânciu și am să-l trimit în fundul prăpăstiei, 
unde va fi prefăcut în bucăţi. E mai bine să ne scăpăm 
de el și să fim mai siguri.” 

Când a auzit aceste vorbe, Șerban fu cuprins de groza 
morţii. Se opri la câţiva paşi de puntea cea atât de peri- 
culoasă şi zise cu un aer speriat: „N'am curajul să tree 
puntea. Simt de acum că-mi vine ameţeală.” 

Insă bătrânul bandit Lupu îi răspunse: „Flăcăule, să 
nu-ți fie deloc teamă! Vino, că te iau în brațe, ca să te tree 
dincolo”. Spunând acestea, înainta cu braţele întinse, ca 
să prindă pe Şerban. Dar Șerban se trăgea mereu înapci» 
strigând şi plângând. La un moment dat, îi veni chiar 
gândul să o rupă la fugă şi să se ascundă în pădurea ve- 
cină, fiindcă banditul îl ajunsese, fiind gata să pună mâna 


pe el. 

„Ah! zise bietul Șerban, tremurând din .tot corpul. 
Lasă-mă, te rog! Lasă-mă! Sar putea întâmpla să cădem 
amândoi de pe punte. Apoi, chiar dacă m'ai trece cu bine 
înr partea cealaltă, cum aș putea să mă întorc, fiindcă sim 
gur nu îndrăznesc să trec pe puntea aceasta? De aceea, 
rogu-te, dă-mi drumul să mă înapoiez acasă. De altfel, 
nici nu mai aveţi nevoe de mine. Castelul e aproape şi se 
vede bine drumul, care duce până acolo.” 

Al doilea bandit, adică Ursu, crezu că Șerban vorbește 
așa numai din pricina că se temea să treacă deasupra 
prăpăstiei, mai ales că şi pe el însuși îl cam treceau fiorii. 
De aceea, îi zise lui Lupu, vorbindu-i, deasemenea, ungu- 
reşte : „Primesc să fiu aruncat eu însumi în prăpastie, 
dacă îmi vei dovedi că nătărăul acesta a observat ceva sau 
a înţeles ceva. Şi, hai să zicem că ţi-a văzut cămașa de 
zale, pistolul și pumnalul. Dar el nu pricepe boabă din 
limba noastră, așa că nu ştie nimic despre tot ce avem de 
gând să facem. Lasă-l, așa dar, să meargă în drumul său! 

— Bine, răspunse Lupu, am să te ascult și am să-l las 
să se întoarcă. Insă, pentru pai mare siguranță, îndată 
ce trecem în partea cealaltă, aruncăm puntea în prăpastie, 
așa că, chiar dacă nătărăul acesta ar fi ghicit ceva din pla, 
nurile noastre, nare cum să ne împiedice să le aducem la 
îndeplinire. lată că se vede bine castelul Cuibul Şoimilor. 
De jur împrejur, pe o distanţă de mai mulți chilometri, nm. 
e altă punte peste râul din fundul prăpăstiei. Așa dar, nu 


14 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


ARTEN 


jocuri 


luna Septem 


cent concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abona- 
rnt pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor“ 


1) Triunghiu 


şte a Dana aaa. 
afie, vedenie. da aa aa. n 
ant mulţi în război. »a aaa a a 

eful Hunilor. Das aa a 

ăuta. D)a aa. 
vepartament în Elveţia 6) m m m 

repoziţie. Dam 

'ocală. 8) m 


tical la fel 
Nacht şi L. Popovici 


2) Dublu pătrat 


1) Gard, ocol. 


jesam 

2) en mm 2) Isteţ, vioiu. 
daaa m 3) Oraș în Basarabia. 
Ma usm pmu m 4) Provincie românească. 
5) a a a m 5) Oraș în Transilvania. 
6) w u m m 6) La botez. 

7) a n m m 7) Primul om. 


Vertical la fel. $ 
Soluţiile acestei serii se primesc la sfârșitul concursu- 


lui. 


e a i 


~ 


Deslegătorii concursurilor pe lunile Iunie şi Iulie 
L PROVINCIE 


ibrud: Ileana și Emil C. Belul (15); Alexandria: Elly Panai- 
(1). Alba lulia: Sanda Puşcariu (8), Bacău: Sigmund Hers- 
i (3). Gaston Filderman (8); Paul Haber (8); Turcu Ionel 
Rica Tecuceanu (7), Băicoi: Gh. Marinescu (7); Valerica şi 
ţa Petrescu (5); Gogu Marinescu (7). Băneasa: Iliescu Pascal 
Baraoncea: Adriadna Bucătaru (8). Barlești: I. Brunstein (4); 
«d: Cocuţa FI. Jitariu (16); Petrică Spanache (13); Sandrela 
wiu (7); Puica, Pupa şi Puiu Dolinescu (11); Abramovici Li- 
3); Faibis Natalia (8). Blaj: Margareta Pădureanu (3). Bel- 
: Slavov Fany (8); Victoria larcov (8); Botoșani: Reichman 
us (5); Mihail -Kirițescu (3); Mihaila Ciuleiu (15); Lucreția 
(15); Teodora Zaharia (13); C. lonel (1). Brăila: David Zin- 
(16); Mihail Sofonia (15); Elisabeta Boanca (7); Gh. Dumi- 
(13); Stănescu A. (8); St. Dumitrescu (8); Travlos Panaghi 
B Aurel Petrescu (4); Viorica Manu (3); Felicia Po- 
u (8). Mircea și Valeria Aniţei (8); Broasca: Gigel 
tantinescu (3); Gigel Popescu (3);  Brusturuoasa: Sili 
u (9). Burdujeni: Natha Kaufmann (8). Buzău: Elena 
canu (8); Călărași (jud. Ialomița): Rica  lonescu (16). 
fat: Julieta Vasiliu Rășcanu (15). Câmpina: Cr. Corneliu 
Câmpulung: Ervin Schneller (1). Caransebeş: Dan Petre 
Caracal: Puica Brumăşescu (8). Cernăuţi: Schor Arthur (8); 
Linder (7); Dregis Hrincu (3). Chişinău: Nicu Morian (4); 
bert Nacht (15); Leonid Popovici (15); Eugen Profir (1); 
'venco Olga (8); Suhai O. (8); Corneliu Bresniceanu (2); Rot- 
d G. (8); Alexandrescu Al. (8); Eugen Birar (3); Munteanu 
Ida (8). Cisnădie: Pitis Emil (7). Ciulniţa: Eug. Vijelie (8). 
ozeni: Constantin Sârbu (14). Comana: Cristiana Gheorghiu 
; Florica Drăgănescu (15); Zmeu Maria (4). Comrat: Ruzea 
adelman (7). Constanţa: Nicolae Martin (3); Bebi şi Țuțu Na- 
(16); Constantin Vasiliu (4); Dan şi lţa Kivănescu (4); Aline 
Toma (3); Tiberiu Anastasescu (16); Cheli Hananel (8); N. 
escu (2); Tily Marton (5); Cernescu I. (3); Murăraşu M. (8); 
u col. Cândea (8). Corabia: Crin şi Narcisa Teodorescu (8). 
ova: S. Neuman (2); Sandy Eliezer (15); Darius, Nicoletta și 
nțiu Popescu (16); Rodica Teodoru (8); $milovici Reţi (4); 
an Eugenia (7); Rezeanu Elena (7); Ivanovici N. (1); Petres- 
Mitică (8); Iacob Gr. (2); Popescu Octavian (8). Darabani: 
Constantinescu (16); Constanțiu Faur (8). Dej: Stanciu Mi- 
ı (14). Domnita Maria: Artemona Flovina Florea (8). Dorohoi: 
altchi Olga (2). Drăgăşani: E. Marcovici (9). Eforie: Ferentz 
lae (3). Făgărași: Alexandrina Cornea (2). Focșani: Orenstein 
15); Nicolae Gheorghe (13); Klein A. (1); Puiu Grunfeld (16) 
sel Leibovici (16); Galaţi: Florin Manea (3); Viorica Küre (8) 
scher I. (15); Irina Roman (8); M. si V. Ionescu (8); B. 
randa (8); Lili şi Gina Bercovici (6); Mioara Marinas (7); L 
. Goldfracht (8); Mondin şi Zuga Waserman (16). Geamăna : 
Bragă (3). Gherla: Felicia Procopovici (8). Giurghiu Titi Ia- 
țian (2). Herța: C. şi Gh.Aioanei (3). Janca: Micu Constanţa 
laşi: Tity Janne, Ghiulea (14); Aurora Barbu (14); Antonia 
ac (12); Pincu Benovici (13); Boris Mrener (13); I. Boldescu 
MAnijareta Vasiliu (2); Filip Eugen (8); Vieru Th. (8); Sanda 
viu (8); Silvia Teper (8); Irving Țeper (8); Nimovitz Ana (7); 
ir Leibovici (8); Gh. şi |. “riese (3); J. și G. Zamfirescu (3); 
ucian (8). Iveşti: Bebe Goldenberg (3); Sică și Surica Aizic 
Lina, Noe şi Moise Epştein (6);Bebe Kaufman (8). Lefcani: 
ovici Sara (14). Mărăşeşti: Bebe şi Gaby Lâduzcă (14). Mihai 
u: Felicia Dumitriu (8). Mogoşoaia: Magdalens și Lucia Alexe 
Noua Suliţă: Onu Isabela (5); Niculescu Ecater..... /8) Oka 
istra: Livia Fen (8). Orăştie: Iolanda  Ivaneli {5 )- Par- 
de Sus: Narcis Olinici (8); Piatra-Neamţ: Mircea Roic (5); 
t Mendel (4). Piatra Olt: Iacob I. Lazăr (16); Gh. Ungureanu 


EA ; 15 


> : AIMATA 


(16). Pitești: Mihai loan (1); Simionescu Elvira (8); Vrăbiescu N. 
(16); Maria Beraru (7). Ploești: Stănescu Roşu (5) Voinescu Li- 
viu (15); Hilde şi Beatrice Gutfreund (5); Tilly şi Noel Moise (3); 
Hariton loan (8); Henriette Leibovici (8). Predeal: Mioara şi Nelu 
Bontaş (8). Rădăuţi: Carmen Elena Huţulescu (8). Recita: Cior- 
man Silvia (2). Reghin: Lenuţa Maloş (7). Risipiţi: Emilia Gămă- 
nescu (2). Roman: Olga Jaz (5). (Sibiu) Săbăreni: N. A. F. Pavel 
şi Constantin Dumitrescu (2). Săliște Octavian B. (4); Martin Nì- 
colae (3). S. Maria: Stelian Ivaşcu (8). Satu Mare: Aurel Petrescu 
(8) (S. B.). Sebis: Gusti, Costea şi I. Gavră (3). Șeilin: Maria Ziusz 
(1). Sibiu: Virgil Enache (14); Ada Gusu (7); Umzunof Al. (4): 
Dancu Anca (7); Korn Cornelia (1); Popa Luca (2); Olga M. Muţiu 
(8); Marius Ovidiu şi Lidia Alexiu (16); Grăţiela Gheorghiu (8); 
Bucşa Emil (8); Munteanu S. (7). Sighisoara: Zănescu Vlad (14) 


Sinaia: C. Dragomirescu (14); M. Apostoliu (3); Aniela Opran 
(8); Siret: Drob Adrian (10). St. Ott: Estera Harein (16); Liu 
(14); Strehaia 


Marcuzon (8). Soroca: George şi Georgeta Ursu 
Brezoescu V. (12); A. Felscher 8). Storojineţ: Iulian Gabe (1); C. 
N. lacomin (8). Suceava: Dan Radu (8); Nimeş Ivan (8)( Sulina: 
ileana Tănăsescu (8). Târgovişte: Petrescu Despina (3). Tg.-Mu- 
reș: Avramescu I. (2). Țăndărei: Dragoş T. (4).Tașiăc: R. Creis 
(4). Teregova: Liviu Feneşanu (15). Tighina: Nun Tiron (6); M. 
Vizorian (8). Timişoara Olariu Gh. (8); Luciana Griffoine (6); M. 
R. Cândea (3); Simone Boullen (8); Darina Poponente (8). Tin- 
ca: Lucia Vicaşiu (8). Țintea: P. Rădulescu (8). Toplița: Schauer 
Theofil (1). Turda: Mioara Pătăceanu (14); Mircea Raţiu (5), 


MRAROPAPRIPPPPIRPREOA PPP PPP PP OAPEE IP PINVIPO PEPIN 
Scrisoarea porumbiţei 
(Continuare din pag. 14-a) 


e cu putinţă să i se dea de veste boerului Tudor, mai îna- 
inte de a fi îndeplinit toate planurile noastre.” 

Cei doi tâlhari îl lăsară, prin urmare, pe Şerban să 
plece, fără să-i spună măcar un cuvânt de mulțumire pen- 
tru osteneala ce-şi dăduse bietul tânăr, ca să le arate 
drumul. 

Când au trecut în partea cealaltă a prăpăstiei, Lupu îi 
strigă lui Şerban. zicându-i: „Ai avut dreptate, flăcăule. 
Trecerea este foarte periculoasă. Puntea e toată putredă, 
așa că se poate rupe, când treci pe ea. Dar ca să nu se în- 
tâmple vreo nenorocire, o vom arunca în prăpastie. Oame- 
nii de prin partea locului ar putea face una mai bună.” 

Cei doi bandiți, opintindu-se din greu. izbutiră să 
arunce în prăpastie trunchiul de brad, care căzu. făcând un 
sgomot de speriat. 

Insă Şerban urmărea pe bandiți cu, privirile. Indată ce 
văzu că, depărtându-se de prăpastie, dispărură îndărătul 
unei stânci, pe unde se făcea o cărare îngustă şi întorto- 
chiată, Şerban porni într'o fugă nebună. Fugea, ca să 
ajungă mai repede şi să ducă la Vultureni doamnei Ruxan- 
dra veștile groaznice se aflase dela cei doi bandiți. 

(Va urma) 


adie 30 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor care au luat la școală premiul l-iu 


Stoicescu I. Z. Valentina Eugenia Taşcă Gheorghiu Mihaela-Coleta 
Clasa II-a Clasa III-a trice 
Scoala primară de fete No. 1, Scoala primară mixtă Şc. primară de fete Com. Grigore Clasa Il-a 
„Principesa Mamă Elena” Dămăroaia Ghica Vodă, jud. Cernăuţi Scoala primară de fete D 
Bucureşti Ora 


Ivoneta Mihăilescu Elişor Beer Mimi L Stănescu Dumitrescu Zoe 
Clasa II-a Clasa I Clasa II-a Clasa I-a A. 
Scoala primară de fete No. 38 Sc. primară israelită română Sc. primară de fete „Silvestru” Şcoala primară de fete Ni 
București Fălticeni București Bucur: 


Roşianu C. Gheorghe Amalia Bercovici Gabriela Lt. colonel C. Nicolescu 
Clasa III-a Clasa Il-a Mihail Lt. colonel C. Nicolescu 
Şcoala primară de băeţi No. 25 Şcoala primară de fete „Luocaci” Scoala primară „Otetelişanu” Şcoala primară „Otetelișa 
Bucureşti Bucureşti Craiova Craio 


Răducu G. Aronovici Puica Elvira Mărgărit Edmund Rosner 
Clasa Il-a Clasa I-a Clasa III-a 
Şc. primară de băeţi din Periş Şc. prim. de fete „Iancu Zalomit” Şc. primară No. 1 „Mântuleasa” 
ud. Ilfov București Bucureşti 


Scoala primară „Otetelişan 
Craiov 


Elena L Ardeleanu Herşcovici Florin Maria Perry-Porutiu 
Clasa I-a Clasa III-a Clasa I-a 


Şcoala primară de fete No. 31 Şc. prim. a comunităţii evreilor Şcoala primară di «<< 
lu 


Alexandru L Ardeleanu 


Roman 
Şcoala primară de fete No. i Clasa l-a : 
=y P.-Neamţ Scoula primară de băieţi No. 31 
$h iagt striuri SD CUPON DE JOCURI SERIA i 


PE LUNA SEPTEMBRIE