Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages151-200

Si înadins spunea că este rău şi fără suflet, ca să audă 
despre dânsul cuvinte frumoase de laudă. 

După ce se despărți de cei doi cavaleri, Britomart 
merse înainte, urmată de credincioasa sa doică. După un 
drum de câteva zile, ajunse la un loc, unde erau strânși 
mai mulţi cavaleri, veniţi să se lupte intre dânşii. Răsplata 
pentru cavalerul, care ar fi esit biruitor, era o cingătoare 
de aur, încrustată cu diamante. 

De trei zile de când se luptau, tot locul acela era aco- 
perit de lănci si săbii rupte. Dar iată că în ziua a patra 
veni un cavaler necunoscut prin părțile acelea. Nu i se 
spunea altfel, decât Cavalerul sălbatec. Armele acestui ca- 
valer nu străluceau nici de aur, nici de argint, cum erau 
ceilalţi cavaleri, ci se părea că sunt făcute din trunchiu de 
arbore bătrân, acoperit cu muschiu. Și calul lui era aco- 
perit cu frunze de stejar. 

„Cavalerul sălbatic” se bătu de dimineața până seara 
cu toţi cavalerii pe rând şi îi birui pe toţi. Tocmai atunci 
pică şi Britomart în îmbrăcămintea sa strălucitoare. Se luă 
şi ea la luptă cu Cavalerul sălbatic si izbindu-l cu lancea-i 
vrăjită, îl trânti la pământ. 

Ceilalţi cavaleri vrură să-şi încerce si ei norocul, dar 
pe aceștia Britomart îi birui si mai lesne. Aşa rămase ea 
biruitoare si câştigă cingátoarea de aur, încrustată cu dia- 
mante. 

Acum e timpul să spunem că acela căruia i se spunea 
„Cavalerul sălbatic”, nu era altul decât viteazul Artegal, 
numai că Britomart nici nu bănuia cine este. Artegal, ru- 
sinat şi furios c? fusese biruit, — ceeace i se întâmpla pen- 
tru prima oară în viaţă — se duse în pădurea vecină, mâ- 
nat de un gând rău. 

„Voi aştepta, îşi zicea el singur, plimbându-se printre 
arborii pădurei, pe cavalerul care m'a biruit, şi-l voi che- 
ma din nou la luptă „Nu mă las, până ce nu-l străpung cu 
lancea sau cu sabia”. i 

Si iată că pe la apusul soarelui, Britomart ińtra in pă- 
dure, urmată de doica sa. Cum o văzu, Artegal se repezi 
asupra ei cu lancea întinsă. Dar Britomart nu se sperie şi 
nu se pierdu cu firea, ci il aşteptă gata de luptă şi lovin- 
du-l cu lancea vrăjită, îl trânti din nou la pământ. Artegal 
se ridică numai decât de jos, aruncă lancea şi smulse sabia 
din teacă. 

Văzând aceasta, Britomart aruncă și ea lancea, sări de 
pe cal şi scoase sabia. Așa se porni cu săbiile o luptă, cum 
nu se văzuse până atunci printre cavaleri. Săbiile amân- 


dorura se incrucisau, se ciocneau si străluceau în lumina 
soarelui, care se pregătea să se culce. 

Si iată că Britomart, lovind cu toată puterea, tăie 
drept în mijlocul pieptului îmbrăcămintea cavalerului Ar- 
tegal si îi făcu pe piept o lungă tăietură de sus în jos. Fu- 
rios de lovitura primită, Artegal apucă sabia sa cu ambele 
mini şi izbi pe Artegal în cap, vrând să-i despice capul în 
două. Însă, nu izbuti decât să-i taie coiful şi partea care 
acoperea obrajii frumoasei Britomart. 

In aceiaşi clipă, părul, frumosul, bogatul păr auriu al 
domnifei Britomart, care până atunci era ţinut strâns sub 
coif, i se lăsă în jos pe umeri şi pe spate şi se ivi şi chipul 
ei minunat. 

Atunci văzu Artegal că el se lupta cu o fecioară, cu 
cea mai frumoasă fecioară ce văzuse în viaţa sa. La aceas- 
tă vedere, Artegal aruncă sabia din mâini, căzu: in ge- 
nunchi şi se rugă de Britomart să-l ierte pentru purta- 
rea sa. 
= Dar Britomart îi strigă: „Ridică-te în picioare, fiindcă 
vreau să te omor în luptă dreaptă!” Și învârtea mereu sa- 
Bia deasupra capului lui. Artegal însă stătea în genunchi si 
i se ruga de iertare. 

In timpul acesta, doica domnifei Britomart, cuprinsă 
de o bănuială, se încercă să-i potolească şi să-i împace. Se 
apropie, asa.dar, de ei doi si zise domnifei: „Stai puţin si 
te odihneşte si lasă-l si pe cavaler să mai răsufle”. 

Brtomart se învoi si se așeză pe o buturugă. Artegal, 
la rândul său, se ridică de jos şi vru să-şi şteargă de su- 
doare fruntea si faţa. Aşa se descoperi si el cu totul la față 
şi aşa putu si Britomart să-i vadă chipul. 

„E cavalerul din oglindă!” strigă ea, tremurând toată 
si asvârlind cât colo sabia. li venea să plângă si să fipe de 
durere la gândul că rănise cu mâna ei pe cavalerul, care 
era alesul inimei ei și după care umbla de atâta vreme. 

Ca să ascundă ceeace simţea în adevăr, Britomart se 
căzni să-i vorbească aspru, dar gura ei n'a vrut să spună 
astfeT de cuvinte. 

In loc de vorbe aspre, i-a întins mâna și i-a întins și 
fruntea, pe tare cavalerul Artegal a depus sărutul de lo- 
godnă. Şi au pornit împreună la palatul regesc al tatălui 
domnitei Britomart, 

In curând s'a făcut o nuntă ca în povești şi Artegal cu 
Britomart au fráit ani lungi şi fericiţi. 


VASILE STĂNOUI 


o: © x ie 
ění meta: sarm 
- ta aa 


Copii de oameni și copii de lei jucându-se împreuna 


DIN VIATA 
ALEXANPU 


POVESTIRI ISTORICE 


Alezandru cel Mare călare 


lezandru, supranumit mai târziu čel Mare, era 

fiul lui Filip, regele Macedoniei. Alexandru sa 
A născut în anul 356 mai înainte de lisus Cristos, 

în orașul Edessa (astăzi numit şi Vodena), oraş 

din Macedonia, cam la jumătatea drumului din- 
ire Salonie si Bitolia si a murit la Babilon în anul 323, adi- 
că în vârstă de 33 de ani. 

Tatăl său Filip a fost un rege viteaz. A avut mai 
multe războaie si a cucerit mai multe țări. Cât despre A- 
lexandru, se vedea încă de când era copil, că are însușiri 
preţioase și că îl va întrece pe tatăl său. Era un tânăr voi- 
nic, de un curaj fără pereche, de o îndemânare rară în 
mânuirea armelor, vânător si călăreț neintrecut. 

Ce-i drept, era si foarte semef şi încăpățânat, dar tot- 
odată un prieten credincios, silindu-se să fie bun si drept 
cu toată lumea. Dacă se ocupa mult cu sporturile, vână- 
toarea şi călăritul, întrebuința o bună parte din timp să 
înveţe și să câștige cunostiinfe cât mai multe, ştiind că in- 
tro zi are să fie rege si o să aibă nevoe să știe cât mai 
multe lucruri. 

Să povestim unele din faptele sale din copilărie şi din 
tinereţe. 

Intruna din zile, a fost invitat să ia parte la jocurile 
şi luptele tinerilor, aşa cum se obişnuia în vremea aceea. 
Alexandru nu primi, ci zise: „Ea nu pot să mă iau la ia- 
trecere decât cu fii de regi, udică cu tineri de seama mea”. 

Răspunsul acesta ar arăta cât era el de îngâmfat. A- 
devărul însă era altul. Ştia că din pricina că este fiul re- 
gelui, lui i ar da premiul, fie că l-ar fi meritat ori nu l-ar 
fi meritat. Dar în chipul acesta li s'ar fi făcut celorlalți ti- 
neri o nedreptate, ceeace Alexandru nu vroia să primească. 

Intr'altă zi, tatăl său Filip primise dela cineva un cal 
de o rară frumuseţe si de o sprintenie fără seamăn. Calul 
acesta, al cărui nume era Bucifal, a fost scos pe câmpul 
de alergări din faţa palatului, ca să fie încercat. Regele 
Filip s'a dus cu Alexandru şi împreună cu ei sau dus 
multi curteni și ofiţeri, doritori de a vedea cum merge si 
cum se înfățișează calul acesta. 

Dar Bucifal era așa de sălbatec şi de sperios, că nu 
era ahip să fie călărit. Călăreţii cei mai buni erau numai 
decât trántiti la pământ. Se ridica pe picioarele dindărăt, 
<ărea, se sbătea si se speria tare. 

Din pricina aceasta, regele Filip era foarte supărat. 
li plăcea mult Bucifal, dar văzând că nu e nimic de făcut 
cu el, zise: „Dafi-l înapoi aceluia care l-a adus!” 

Insă Alexandru sa rugat de tatăl său, zicándu-i: 
„Tată, nu-l trimite înapoi pe Bucifal. Dă-mi şi mie voe să 
încerce a-l călări. Sunt sigur că am să reuşesc. Toţi călăre- 
ţii aceștia mau ştiut cum să-l ia si nu l-au înţeles”. 

Regele Filip și-a zis în gând că fiul său este un încre- 


LUI 
CEL MARE 


de N. BATZARIA 


zut şi că vrea să facă ceva, care e mai presus de puterile 
sale. Totuși, pentru ca încercarea să-i servească drept o 
lecţie, îi dete voe. CĂ 

Alexandru a sărit în sea, a luat frául în mână si mán- 
gâind pe Bucifal si vorbindu-i drăguţ, îl întoarse cu capul 
spre soare. 

Dece? E lesne de priceput. Când -avem soarele în spate, 
înaintea noastră este umbra corpului nostru. lar umbra a- 
ceasta se mișcă si umblă, pe măsură ce ne mișcăm si um- 
blăm noi înșine. 

La fel se întâmplase şi cu Bucifal. Alexandru băgase 
de seamă că Bucifal se speria, când, având soarele în spa- 
te, își vedea înainte umbra. Acum însă, fiindcă avea soa- 
rele în faţă, umbra era îndărătul lui, așa că n'avea cum să 
o vadă şi să se sperie. 

E drept, Bucifal se mai ridică în două picioare, mai 
sări si se mai sbătu, însă, simțind că îl fine strâns şi nu-şi 
pierde curajul, treptat, treptat, începu să se potolească. 
Până la urmă, se făcu blând şi ascultător. 

Așa dar, Alexandru, care era încă un tânăr abia eşit 
din vârsta copilăriei, izbuti să-l îmblânzească pe Bucifal 
şi să întreacă pe toţi cavalerii dela curtea regească. — 

Văzând aceasta, tatăl său Filip îi zise plin de admira- 
tie: „Fiul meu, Macedonia este prea mică pentru tine!” 
Cuvinte, care au fost o adevărată profeție, de oarece mai 
târziu, când a devenit rege, Alexandru a făcut din Mace- 
donia cea mai întinsă şi mai puternică împărăție din vre- 
mea aceea. 

In adevăr, după ce a cucerit Grecia şi întreaga Penin- 
sulă Balcanică, Alexandru, având pe soldaţii săi Macedo- 
neni, puțini la număr, dar de o vitejie neîntrecută, trecu 
în Asia Mică, o cuceri, nimici apoi în trei bătălii foarte nu- 
meroasele ostiri ale împăratului Persiei, cuceri toată Per- 


Alezandrn mergând la vânătoare 


A 


Arezandru si Buci'al 


sia și înaintă până in India. Mai cuceri si Egiptul, făcând, 
precum am spus, din Macedonia împărăţia cea mai mare 
si mai puternică. 

* 

Pe cánd la inceputul domniei sale, Alexandru cel Mare 
intrase ca biruitor în orașul Atena din Grecia, i se aduse 
la cunoştinţă că pe una din străzile acestui oraș tráeste un 
mare înțelept, numit Diogene, si că locuinţa sa este uu bu- 
toiu. 

Acest Diogene umbla o dată ziùa nămiaza mare cu un 
felinar aprins în mână, cutreerând străzile Atenei şi ui- 
tându-se cu atenţie la toţi trecătorii. „Ce cauţi ? îl întrebă 
unul din trecători. 

— Caut un om si nu-l găsesc”, răspunse Diogene, 
vrând să spună că nu găsea un om cum se cade, vrednic 
de numele de om. 

Și aşa, când Alexandru cel Mare se găsea la Atena, po- 
porul atenian mergea să-l salute si să i se închine. I-au 
spus şi lui Diogene să facă la fel, dar Diogene a răspuns: 
„Nu, eu nu merg! Dacă marele erou vrea să mă vadă, 
n'are decât să vină el la mine”. | 

Alexandru s'a dus si a stat în picioare înaintea lui, pe 
când Diogene nici nu și-a dat osteneala să se ridice de jos 

__ şi i-a vorbit, aşa cum ai vorbi cu cineva, care îţi este egal. 

Mirat de felul de a se purta şi de a vorbi al lui Dio- 
gene, Alexandru l-a întrebat: „Spune-mi, ce aş putea face 
pentru tine? 


— Să te dai mai la o parte, că îmi ţii lumina soarelui, 


i-a răspuns Diogene, adăugând: N'ai dreptul să-mi iai, 
ceeace nu-mi poţi da”. 
Un astfel de răspuns trezi în Alexandru sentimente de 


admiraţie pentru bătrânul şi atât de cumpătatul intelept.- 


„Dacă naş fi fost Alexandru, zise el, aș fi dorit să fiu Dio- 
gene”. 

Dar cu toată vitejia sa și celelalte însușiri alese, A- 
lexandru cel Mare avea şi unele defecte, care îi stricau 
foarte mult. Era semef si iute la mânie. In mânia sa își 
pierdea cumpătul si nu mai știa ce face. 

Aşa, într'o zi, după ce câștigase o victorie strălucită, 
pe când stătea la masă cu generalii săi şi cu alţi prieteni, 
incepu să vorbească și să se laude despre tot ce făcuse 


Alezandru plânge pe Clitus, pe care Va omorât 


până atunci. La masă era, printre alţii, bătrânul si credin- 
ciosul general Clitus, căruia nu-i plăcea să audă cum re- 
gele, care era încă așa de tânăr, se laudă pe sine însuși. 

De aceea, i! tie vorba si începu să povestească despre 
luptele si biruinfele lui Filip, sub care Clitus luase parte 
la toate războaiele. 

Dar lui Alexandru nu-i plăcu să audă vorbindu-se des- 
pre faptele tatăului său. Se aprinse, se răsti la Clitus si în 
mânia ce nu mai putea să-și stăpânească, îi aruncă 0 vor- 
bă de ocară foarte grea. „Eşti un laş!” îi strigă el. 

Se înţelege că Clitus nu putea să rabde în tăcere să 
fie ocărât în felul acesta. Toată viaţa sa fusese un om cin- 
stit, un general viteaz şi luase parte la multe războaie, 


NS L à PILIAN N n 
ADAS dz, W- T BE 
T 


P 4 ) (A 


f; 


Alezandru stând de vorbă cu Diogene 


mai înainte de a se naşte Alexandru cel Mare. De aceea, 
răspunse cu toată demnitatea: „Nu sunt laş și nu uita că 
eu sunt acela, care într'o luptă ţi-am scăpat viaţa!” 

Răspunsul acesta îl înfurie și mai rău pe Alexandru. 
„Fugi din faţa mea, că de unde nu, te omor!” îi strigă el 
lui Clitus. Insă Clitus nici nu se mişcă dela locul său. 

Atunci Alexandru făcu ceva groaznic. Luă o suliță si 
o înfipse în pieptul lui Clitus, care căzu mort la pământ. 

Alexandru se căi numai decât de fapta sa. Nebun de 
durere, îngenunchie înaintea lui Clitus, vărsând şiroaie de 
Tácrimi. 

Ii scoase sulița din piept şi vroi să se străpungă pe 
sine însuşi, dar fu oprit de cei din jurul său. 

In toată viaţa sa, Alexandru cel Mare a fost urmărit de 


mustrarea conştiinţei pentru crima săvârșită. 


N. BATZARIA 


MICICY 


POVESTEA UNUI PISOIU 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


11) In sfârşit, un şoarece adevărat şi un pisoi hot 
ÎN A E S P i 


hit-chif, un șoarece mic cu blana ca o catifea ce- 
nuşie, cu ochii ca două mărgelușe negre, cu ure- 
chiuşe mici si agere şi cu nişte mustácioare sme- 
chere de-ti era mai mare dragul să-l priveşti — 
a pornit la plimbare. 

E pentru întâia dată că îndrăzneşte să părăsească po- 
dul unde şi-a făcut culcus în niște pantofi vechi uitaţi sub 
o bârnă. A ieşit prin ușa pe care Ilona — (de când a venit 
primăvara, Ilona par'că şi-a pierdut capul, nu mai face ni- 
mic cum trebue) a uitat-o deschisă — şi merge încetinel şi 
fricos — tot mișcându-și privirea neagră şi strălucitoare în 
jur si adulmecând cu nările mici. Intinde câte o lábutá fri- 
cos şi gingas, apoi alta — şi iar pe cealaltă, tárándu-si du- 
pă el codita lungă si subțire ce seamănă cu un capăt de 
sforicică. 

Chiţ-chiţ coboară treptele ce duc din pod spre etajul I, 
reşedinţa lui Micicy. Chif-chif e mic si n'a mai văzut în via- 
ta lui nici un pisoiu — si habar n'are ce-l aşteaptă. E amu- 
zant să-l vezi cum coboară treptele: merge întâi dealungul 
uneia până la capăt, apoi văzând că dă de zid, sare mai jos, 
apoi merge pe treapta cealaltă până la capăt... Pe la mi- 
jlocul drumului, aude un zgomot. Se oreste, gata să fugă 
înapoi... Nu, mai bine să stea pe loc. Se pitește într'un colf 
si, cenusiu cum e, se confundă cu piatra treptelor. Trece 
doamna Grigoriu îmbrăcată de oraș, cu mica Liali de mâ- 
nă. După ele, iese Micicy cu coada în sus, fluturând-o voios. 
Le însoţeşte câţiva paşi, apoi se intoarce, mulțumit de is- 
prava lui ca si când cine știe ce a făcut. 

Abea a plecat doamna Grigoriu, Ilona a si dat buzna in 
cămară. Nu vrea lucru mare Ilona, doar un măr să ia din 
acelea aşezate pe rafturi din toamnă — rotofeie şi rumene 
de nu mai putea Ilona de dragul lor. Zăpăcită, iar lasă ușa 
desdhisă. Lui Micicy, atâta i-a trebuit. N'a fost el în căma- 
ră până acum, dar o cunoştea după miros. Se furișează 
prin crăpătura ușii de data asta cu pas de vinovat, pentru 
că dela un timp Micicy a început să înveţe ce trebue şi ce 
nu trebue să facă. (Ştie mai ales pisoiul, spre marea lui ne- 
norocire, că tocmai lucrurile care îi plac lui mai mult sunt 
acelea pe care nu trebue să le facă). 

Chiţ-chiţ, după ce a socotit că nu mai e nici un pericol, 
continuă să coboare treptele. 

Nenorocul îl duce tot în cămară unde e si Micicy, dar 
Micicy nu-l vede pentrucă s'a cocofat pe raft lângă cratita 
cu lapte si — uitând de suncile atârnate în cui — bea la- 
com din lichidul alb. Chif-chif, cu nas tot așa de fin ca al 
lui Micicy, a simţit cam ce-i de ros si — după ce a chibzuit 
puţin — a pornit-o tárás spre colţul cu suncile. 


Pe jos, sunt asternute hârtii. Degeaba păşeşte Chif-chit ` 


cu grijă, hârtia fosneste îngrozitor si Micicy aude. Uită să 
mai bea laptele. Dar nu-i foșnet de om, Micicy îşi dă sea- 
ma numai decât... Chiţ-chiţ s'a oprit speriat, sub o bucată 
de jurnal, dar Micicy l-a simţit: cu un hop a fost jos... Mi- 
cicy a pus laba pe hârtie dar Chi-chif, cu un geamăt slab 
(cum s'ar lovi o linguriţă de un pahar de cristal) s'a stre- 
curat mai departe. Micicy face o adevărată zarvă printre 
hârtii. Chif-chit scapă mereu. In cele din urmă, se virá sub 
o ladă. Micicy viră laba după el. Zadarnic deocamdată so- 
ricelul a scăpat. Micicy dă târcoale lăzii, se urcă pe ea, dar 
degeaba. Atunci, se opreşte si începe să miaune. Dar nu 
mai miaună cum mieuna altădată singur sub geamul pensio- 
nului. De acum Micicy e mai mare si miorlăitul lui e gros 
şi únciudat: odată a vrut să facă si el ceva serios şi poftim 
ghinionul! 

Altă metodă: Micicy se dă jos de pe ladă — si porneşte 
cu pași întinşi spre uşă, ca şi când ar renunţa. Dar, ajuns 


10 


de ANISOARA ODEANU 


afará, Micicy nu merge mai 
ușă, cu urechile ciulite. 

A stat multă vreme până când Chiţ-chiţ s'a plictisit în 
ascunzătoarea lui. A ieşit la lumină: întâi numai botul, a- 
poi ochii, urechile... Apoi a ieșit tot. Stă pe loc, gândindu- 
se par'că ce are de făcut. Micicy s'a strâns la pândă... 

Gata ! 

Un salt! 

Chiţ-chiţ scoate un scâncet înfiorător. Dar Micicy i-a 
împlântat bine laba în blana moale. O împlântă și pe cea- 
laltă. Cu botul, îi caută gâtul. L-a apucat si îl scoate din 
cămară. Pe sală, în largul lui... îi dă drumul... Chiţ-chiţ in- 
tâi e buimăcit. Apoi... nu-i vine să creadă: e liber ? Trebue 
să profite de moment. Deşi pe gușă i sau ivit stropi, roşii 
de sânge, se chinueste să fugă. Micicy úl lasă să facă câţiva 
paşi, apoi i se aruncă din nou în spate. In felul acesta, Chit- 
chif e omorât, încetul cu încetul... ` 

Când sa întors doamna Grigoriu acasă, a dat de Mi-' 
cicy la uşă, ținând şoricelul mort în gură mândru cum nu 
mai era în clipa aceea alt pisoi, pe toată fața pământului. 


departe, ci se opreşte lângă 


Că Micicy a devenit un vânător, era lucru frumos. Dar 
doamnei Grigoriu nu-i venea la socoteală să-l lase pe Mi- 
cicy să-și mănânce prada în bucătărie. I-a spus Ilonei să 
închidă câinii şi să-l lase jos în curte. 

Mocy — un pisoi galben de prin vecini — mic cât 
Micicy — dar urât ca un japonez — cu ochii oblici şi cu 
nas lung, i sa făcut urât acasă si a pornit-o la plimbare, de 
pe ziduri pe ziduri, până a ajuns în curtea unde Micicy își 
consuma șoarecele. S'a oprit curios să se uite: 

Micicy neînvăţat cu soareci, nu ştia de unde să-l incea- 
pă. Mocy, pisoi pe care nimeni nu l-a rásfátat, era învăţat 
să prindă șoareci, altfel trebuia să se mulţumească să lingă 
farfuriile sau să ronfáe coji de pâine. : 

„ Văzând pisoiul mic si nepriceput din curte, Mocy s'a 
dat binişor jos de pe zid — şi, cât ai clipi din ochi, i-a ster- 
pelit din fata lui Micicy vânatul pentru care se ostenise a- 
tât... Nici n'a avut vreme Micicy să vadă ce sa întâmplat, 
când Mocy a şi sărit gardul în curtea cealaltă — si a înce- 
put să *nfulce lacom din bietul Chiţ-chiţ care pornise la 
plimbare. 

Ilona nu mai putea de rás.... 

Numai Micicy nu se îndura să se împace. La poalele 
gardului — uitându-se în sus, pe unde dispăruse hoţul, Mi- 
cicy miorlăia jalnic... jalnic de tot. 

(Va urma) 


ALBUM 


UI URSACHI 


rsache nu se dusese niciodată la cârciumă, dar 
auzise că tare-i bun vinul. Intr'o zi, ce-i dă în 
: „la să vedem şi noi cum o fi băuturica 


Se duce în sat, la cârciumar. 

„Cârciumare, un pahar cu vin!” 

Cârciumarul incremeneste. Doamne, ce mai mușteriu! 
De când s'o fi dat si ursii la beţie? 

„Hei, cârciumare! — strigă Ursache nerăbdător. Nu 
auzi? Un pahar cu vin!” 

li toarnă cârciumarul vin întrun pahar, dar jumătate 
varsă pe jos, că-i cam dârdâia mâna. 

Ursul îl dă peste cap. Bun! 

„Incă unul!” 

Bun, foarte bun! 

Şi mai cere unul, si mai cere două — şi cere, si cere, 
până se face Ursache turtă. 

Plăteşte negustorului și pleacă împleticindu-se. In pra- 
gul ușii, buf! cade în bot. li ajută cárciumarul să se ridice 
şi, insfársit, chefliul nostru iese afară si o ia către vizuina 
lui. 

Pe drum, cum vine Ursache pe trei poteci, se întâl- 
neşte cu un călător întârziat. Ala, când îl vede, îngheţă-de 
frică. Şi să fi vrut să fugă, dar n'ar fi fost în stare, că i se 
înmuiaseră picioarele de tot. Ce să facă bietul, atunci? Nu 
stă mult la gânduri, ci se tránteste în mijlocul drumului 
şi face pe mortul, socotind că astfel o să scape cu viaţă, 
căci ursii nu mănâncă mortăciuni. 

Ursache ajunge lângă el, în privește, şi zice: „Aoleo, și 
omul ăsta a băut şi s'a îmbătat ca mine! Ba parcă-i si mai 
beat! A căzut jos şi acolo a rămas!” 

Fiind inimă bună, ii dă laba să-l ajute să se scoale, îl 
suceste, îl invárteste — dar degeaba! Omul cade îndărăt, 
ca de cârpă. 

La urma urmei, obosit de atâta caznă şi de druml în- 
tortochiat ce făcuse până aici, Ursache se așeză pe spi- 
narea călătorului și începu să urle, ca să-l scoale din som- 
nul cel de moarte. 

Omului nu-i prea venea bine, dar de frică nu zise nici 


“pis! — rabdá. 
Ursache urlă ce urlă, pe urmă se plictiseste. 
„Tare-i beat omul ăsta! — mormăe el. Să nu fie aşa 


de pilit, m'ar apuca de coadă si m'ar învârti, m'ar invárti 
până mi-ar rupe coada!” 

Omul la auzit. Trage binisor mâna de desubt şi-l -în- 
hatá zdravăn de coadă. Pe atunci urșii aveau coadă lungă, 
lungă si stufoasă. 

Și l-a învârtit, l-a învârtit, până i-a rupt coada din ră- 
dăcină. Ursul ajunge cât colo, iar omul rămâne cu coada 
în mână. 

Până când să-și vie Ursache în fire, drumeful nostru 
cel întârziat s'a cărat pe aici încolo, lăsându-l si mai ame- 
tit, în șanțul unde căzuse. 

După ce stă aşa o vreme, căutând să-şi limpezească 
gândurile, Ursache se pipăe ca să vadă dacă-i tot întreg, 
apoi se scoală — cu chiu, cu vai — şi porneşte mai de- 
parte. Stele verzi si roşii si de toate culorile se învârteau 
nebunește împrejurul capului său, făcându-l să nu mai 
zărească bine drumul si să nimerească acum întrun pom, 
acum intr'altul. 

Când a dat Dumnezeu de-a sosit în pădure si l-au 
văzut ursii ceilalţi în halul ăsta și fără coadă încă, tine-te 
râs pe ei! E 

„Ursache, Ursache, ce fel de urs eşti tu! Te-ai 'mbătat 
ca un porc si ai rămas berc mai rău ca un iepure! 

— Ho, ajungă-vă, c'o să crápati de atâta râs! — le in- 
toarse vorba Ursache, necăjit. Haideţi mai bine colea în 
marginea satului, că ştiu eu un păr cu pere ďalea mari, 
coapte şi gustoase, — să vă lase gura apă! 


11 


A 


de VICTOR ADRIAN 
— Haide” „SEES DIE POOR ERE SOR 
Au plecat. Ursache în frunte, — ursii toți după el. 
lacă si părul, încărcat de poame. 
Ursache se opreşte: „Stati acum, că mă urc să scutur!" 
Sa urcat in păr si a început să scuture. Numaidecât, 
ursii sau aruncat... ca lupii, pe ce pte căzuseră; până să 
numeri: una, două, — le-au hăpăit pe toate, de n'a mai ră- 
mas nici de leac. 

„Hei, dar ce treabă e asta, — le strigă Ursache de sus; 
— eu să scutur si voi să mâncaţi?! O să vă leg pe toţi cu 
cozile de pom şi o să vă dau drumul numai când oi ter- 
mina, — ca să impártim fráteste! 

— Nu mai mâncăm, nu mai mâncăm! — fágáduirá 
ursii, în cor. 

— Lasă, lasă! — le răspunse Ursache, făcându-se că 
nu-i crede. Mai bine e așa!” 

Sa dat jos si i-a legat pe toţi tovarășii lui cu cozile de 
pom, strâns, ca nu cumva să se dezlege vreunul. Pe urmă, 
s'a suit din nou în păr si, după ce a mai scuturat niţel, sa 
apucat să mănânce singur. 

Mănâncă, mănâncă — până sa îmbuibat. Atunci sa 
aşezat pe o cracă, începând să urle. 

„Ce faci, Ursache? — strigará ursii, speriaţi. Ce te-a 
găsit să urli? $ 

— Ba nu urlu de loc! — le răspunde Ursache, supărat. 
(Cum puteți spune asa ceva?! Nu vedeți că eu cânt? Ia as- 
cultati ce frumos e!” 

Şi dă-i înainte cu cântecul. 

Satul nu era departe. Românii din sat aud. 

„Măi, Pauzi! Au venit ursii la părul din câmp! Hai 
să-i gonim, că mănâncă toate perele!” 

Au alergat oamenii cu ciomege, furci, sape, topoare, — 
icare cu ce găsea, — făcând gălăgie, ca să-i sperie pe urși. 

Ursache, din vârful părului, zvâc! a sărit jos. 

Urşii áilalti — ce să facă? Trage 'ncoace, trage 'ncolo, 
trage zdravăn şi cu frica în sân, — până li sau rupt co- 
zile: şi au rămas atârnate de pom. Nici nu s'au mai gândit 
să întârzie, ca să şi le ia barem ca amintire, — căci Româ- 
mii dădeau buzna peste ei; au fugit de le sfârâiau călcâiele 
si n'au răsuflat ca lumea decât când s'au văzut tocmai in 
miezul pădurii. 

Ursache le-a ieşit înainte, bátándu-le în pumni, bu- 
curos de păcăleala pe care le-o trăsese: „Sâc, sác! Aţi râs 
moi de mine cam rămas fără coadă, — acum să râd si eu 
«de voi!” 

Si râzi, râzi, până sa rácorit. 
Asta e povestea cu răzbunarea lui Ursache, si cică așa 


au rămas toţi ursii fără coadă. Cine vrea să crează, bine; 
cine nu, iarăși bine. Eu spun ce-am auzit. 


Prăţiorul şi surioara 


O 


DOMA 


MAPA 


e spune cum că odată Muma Pădurii era supă- 

rată. Tuna şi fulgera și pe unde trecea, jale lăsa. 

Da foc la păduri, lega caii de cozi, apoi îi gonea, 

făcându-i să-și rupă cozile. Si, în vremea aceas- 

ta,i se năzări vrăjitoarei să-şi caute o slujnică, 
care să-i fie de urât în adâncul pământului. Dar Muma Pă- 
durii voia de astădată o slujnică luminată la minte, care 
să nu-i mai amărască sufletul, cum i l-a amărât odată Culi- 
fă, dându-i foc colibei. Ce gândiţi că-i trázneste băborniţii 
prin minte ?... 

Se gândi că o slujnică luminată la minte n'ar putea 
găsi decât la curtea lui Roșu Impărat, care îşi avea stăpâ- 
` nirea în Valea Plângerii, unde pomii fac numai poame de 

argint si gránele rodesc numai spice de aur. Se duse degra- 
bă la împărăţia lui Roșu Impărat și după ce căută o zi şi 
o noapte, găsi că numai fata împăratului i-ar place. 

Fără să stea mult pe gânduri, trimise vorbă împăratu- 
lui să-i dea ca slujnică fata, altfel o să-i ia toţi supușii s'o 
slujească. 

La început, nu-i veni să creadă împăratului și trimise 
vorbă vrăjitoarei că el nu şi-a crescut copila, ca s'o facă 
slujitoare. Când veni solul şi-i dete răspunsul, Muma Pă- 
durii se supără si rugă solul să incalece pe unul din caii ei 
fermecaţi și porunci calului să-l ducă la coliba ei din inima 
pământului, de unde era sigură că nu va mai şti să se în- 
toarcă înapoi. 

Apoi Muma Pădurii iar trimise vorbă împăratului să-i 
dea fata ca slujitoare. Şi împăratul iar trimise un sol, cre- 
zând că cel dintâi nu se dusese si Muma Pădurii îl trimise 
şi pe acesta cu calul la coliba ei. A mers așa până ce Rosu 
Împărat văzu că nu mai are cine să trimiţă, căci trime- 
sese pe toţi supușii împărăției, pe care Muma Pădurii îi 
luă ca slujitori pe lângă cocioaba ei. Abia acum își dete 


seama împăratul că bătrâna, care-i ceruse fata slujitoare, - 


era chiar Muma Pădurii, a cărei faimă ajunsese de mult si 
în împărăţia lui. Se întristă amarnic și împărăteasa înce- 
pu să plângă. 

Tocmai când credeau că nu mai era nici o nădejde de 
scăpare si se pregăteau să părăsească si ei împărăţia, iată 
că se auzi lătrând câinii în curtea palatului. Impărăteasa 
jsi aruncă ochii pe fereastră si vázu o fată, care se ferea 
cu un băț de câinii cari voiau s'o muşte. 

„Grivei!... Zorel!...” strigă Rosu Împărat la câini. Câi- 
nii se ascunseră de grabă printre pomii din curtea palatu- 
lui, iar Margareta, căci aşa se numea fata, intră sfioasă in 
-palat cerând feţelor luminate ceva de mâncare. Era lih- 
nită de foame. 


Impărăteasa îi aduse în grabă ceva de mâncare şi o în- 
trebă, dacă nu cumva a văzut, venind spre împărăție, o 
babă urmată de lume multă. Margareta nu putu să le dea 
nici o lămurire, ci le răspunse că s'ar putea gândi să le vi- 
ně în ajutor numai dacă-i spun unde se poate găsi fântâna 
fericirii. 

Impăratul și împărăteasa se minunară de ceeace căuta 
fata si făgăduiră că o să caute s'o îndrume la fântâna fe- 
ricirii. Fi : 

Margareta le mulţumi pentru dragostea cu care i-au 
răspuns și se duse în grădina palatului, unde se asezá pe o 

iatră sub o boltă de trandafiri şi începu să se gândească 
la mijlocul prin care ar putea da de urma supușilor lui 
Rosu Împărat, 


Deodată văzu o pasăre, care se prăvăli jos istovită de 
puteri. Margareta o luă în mână si se miră, văzând că pe 
penele păsării scria Muma Pădurii. 

Această pasăre fusese prinsă odată de Muma Pădurii 
si întrebată cum o cheamă. Bábornifa, văzând că nu-i răs- 
punde, căci pasărea nu știa să vorbească, își scrise numele 
cu rugină pe penele pasării. Nu ştiu cum de atunci, Muma 
Pădurii s'a împrietenit cu pasărea. Toată ziua colinda pă- 
mântul în lung și în lat, iar seara abia se mai întorcea la 
coliba vrăjitoarei, de obosită ce era. Margareta dete dru- 
mul pasării si nu-și putu stăpâni dorinţa de a nu urmări 
pasărea să vadă unde se duce. Ši, mai încet, mai iute, a- 
junse — mergând după pasăre — până în sânul pământu- 
lui la coliba vrăjitoarei. 

Margareta văzu o mulţime de oameni cari nu semănau 
de loc cu spiridusii de prin partea locului. 

— Cum aţi ajuns aici ? întrebă ea pe acești oameni, 
care tocmai tocau frunze de laur pentru fierturile vrăjito- 
resti ale bábornitei. : 

— Ssst!... să nu te audă Muma Pădurii, că aici îţi pu- 
trezesc oasele. Noi suntem supușii lui Rosu Împărat, dar 
Muma Pădurii ne-a luat slujitori în locul fetei împăratului 
nostru. : 

— Când a spus că o să vă dea drumul ? 

— Când s'o hotărî împăratul nostru să-i dea fata ca 
slujnică. á 

— „Dacă-i aşa, duceți-vă și spuneţi vrájitoarei că fata 
lui Roşu Impňrat a venit s'o slujească toată viața. In 
schimb, să vă dea vouă drumul'.... 

La auzul acestor vorbe, oamenii, care nu cunosteav 
bine pe fata împăratului, se închinară cum se cuvine în fa- 
ta unui vlăstar împărătesc si alergară la Muma Pădurii, 
căreia îi spuseră ceeace le spusese Margareta. 

Muma Pădurii nu bănui nimic din toate acestea și se 
simţi mulțumită că a putut înfrânge voinţa lui Roșu Impă- 
rat, A doua zi toţi supușii erau întorși în împărăţia lor, fără 
să-și dea seama vre-unul de ceeace se în lase cu ei. 
Nici împăratul nu se putea dumeri de unde venise minu- 
nea aceasta dumnezeiască, de-i se înapoiară supușii. Liniș- 
tea se asternu din nou în împărăţia lui Roșu Impărat. 

Margareta se străduia să nu greșească cu nimic în faţa 
vrăjitoarei. Zilele se scurgeau, Muma Pădurii îşi vedea de 
buruienile ei, iar Margareta învârtea gospodăria vrăjitoa- 
rei, gândindu-se că odată şi odată tot va da peste drumul, 
care duce la Fântâna fericirii. Vrájitoarea nu mai putea 
de dragul Margaretei, când o vedea cu câtă hărnicie îi în- 
grijea gospodăria. : 

De ziua ei, Muma Pădurii îi dete în dar un săpun, spu- 
nându-i că orice va spăla cu săpunul acesta se va preface 
numai decât în ceeace va dori ea. 

Margareta nu mai putea de bucurie. l-ar fi sărit de 
gât s'o pupe, dar era așa de urâtă, că cu mare greutate se 
oprea să nu fugă din faţa ei. Vrăjitoarea avea mare în 
credere în Margareta. De multe ori o lua cu ea pe pământ 
şi colindau până se săturau, apoi se întorceau acasă. 

Si azi așa, mâine aşa, până ce odată Margareta căzu 
într'o fântână adâncă, de unde nu mai putu esi. 

„Frecă săpunul de pereţii fântânii și poruncește să se 
prefacă în scări”. 


(Citiţi continuarea la pag. 13) 


12 
| MBIRIEATA O 


viitor cititor din Ardeal 


E 70 
% 


v (Continuare din pag. 12) 


Poate că norocul o făcu pe Margareta să nu audă vor- 
bele vrăjitoarei. Muma Pădurii, văzând că nu mai iese afa- 
ră, crezu că Margreta se lovise cu capul de pereţii fântânii 
şi murise. Dete din cap cu părere de rău şi își văzu de 
drum, máhnitě că pierduse o slugă așa de infeleaptá si cre- 
dincioasă. 

Deodată ce se trezi în fundul fântânii, 
cuprinsă de un dor nespus de a trăi altfel decum trăise 
până acum. Şi ca prin farmec icoana vrăjitoarei pieri din 
faţa ei ca un fum. Apa din fântână o făcu să cam clánfáne 
de frig, cu toate că abia îi ajungea până la genunchi. 

Işi strânse rochifa pe ea. Dar când își strânse rochifa, 
de”- cu mâna de săpunul fermecat, care-l purta mereu în 
sân si, frecă pereţii fântânii cu el. Și deodată pe pereții 
fântânii se ivi o scară pe care Margareta se sui si eşi afară. 

Mult se mai bucură ea văzând că pe cumpăna fântânii 
în care căzuse, scria „Fântâna fericirii”. Nu bănuia că vor- 


Margareta fu 


FAPTA GEA FRUMOASĂ 


e mult de tot, spune povestea — se afla în împă- 
răţia de Miază-zi, un boer bogat, care avea trei 
feciori. Şi toți semăneau ca trei picături de 
apă. 
Inainte de a simţi sfârșitul vieţii, boerul acesta 
dhemă pe fiii săi si le zise: 
„Fiindcă socotesc sosită vremea în care vă puteţi gos- 
podări singuri averea, m'am hotărît să vi-o împart”. 


Și a împărțit feciorilor săi toată averea făcând trei 
părţi egale. Dar mai rămăsese ceva. Un rubin mare şi roșu 
ca para focului. Cum să-l împartă ? Să-l spargă ? Nu!... 
căci și-ar pierde toată frumuseţea si tot preţul. Dar după 
ce se mai gândi puţin zise: 

A „Dragii mei, acest rubin îl voi da aceluia din voi, care 
în timp de trei zile va face fapta cea mai vrednică de la- 
udă”. 

Feciorii se învoiră şi plecară care încotro pentru a face 
fapta cea mai frumoasă ca apoi să între în stăpânirea mi- 
nunatului rubin. 

Soarele răsărise si apusese de trei ori de la plecarea 
celor trei fii ai boierului semn că cele trei zile sorocite de 
boer se scurseseră . 

lată deci ziua... sorocului. 


„_Rupţi de oboseală si cu hainele sfásiate din cauza di- 
feritelor piedici întâlnite în drum, cei trei feciori se înfă- 
tisará tatălui lor, pentru a-i da fiecare socoteala de ceeace 
a săvârşit. 

Cel mai mare zise: 

„Tată, eu am găsit un om care mi-a încredințat spre 
păstrare toată averea lui şi după trei zile i-am dat-o îna- 
poi neatinsă. 

— Bine, fiul meu. Tu nu ţi-ai îndeplinit decât datoria”. 

Al doilea glăsui: 

„lată, eu am scăpat dela un înec pe un copil. 

— Şi tu ai făcut o faptá frumoasă, dar nu aceasta este 
cea mai nobilă cu putinţă”. 

Cel de-al treilea vorbi zicând: 


„Eu în drumul meu am ajuns pe vârful unui munte 
cumplit de prăpăstios. Şi acolo, de asupra dormea pe mar- 
ginea prăpastiei cel mai aprig dușman al meu. Aș fi putut 
foarte ușor să-l rostogolesc în prăpastie, dar l-am trezit din 
somn si l-am scăpat de a cădea în râpă. 


„__— Tu ai săvârşit fapta cea mai frumoasă. Tie fi-se cu- 
vine rubinul, căci ai făcut intoomai ca în Sfânta Scriptură: 
„Iubeste pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. 


M. G. RAMTEG 


bele acestea le scrisese chiar Muma Pădurii în amintirea 
ei, căci prin pierderea sa vrăjitoarea socotea că pierduse o 
mare fericire, negândindu-se că fericirea — pe care o pier- 
duse ea, o găsise Margareta, căci din clipa în care eşise a- 
fară din fântână, se simţea cu adevărat fericită. 

Merse aşa la întâmplare, până într'o vale cu pomi rodi- 
tori, unde cu ajutorul săpunului fermecat își făcu o gospo- 
dărie mare, care nu aștepta altceva decât stăpânul, pentru 
a surâde de frumuseţe. Stăpânul, adică mirele Margaretei. 
nu întârzie să vină, căci în curând se pripăși pe acolo un 
păstor cu o turmă de oife aurii. Dar ciobanul nu prea se- 
măna a cioban. 

Prea era îmbrăcat în haine boerești. Tocmai târziu de 
tot, când Margareta sta la masă cu păstorul, acesta îi spuse 
că se trăgea dintr'un neam mare, care fusese împrăștiat de 
un uragan stârnit de Muma Pădurii, fiindcă oamenii se 
străduiseră să fie mai înţelepţi decât dânsa. 


ELENA ALECU 


13 


Hodoronc-tronc! Bum! 

Dinu deschise ochii speriat! La lumina palidă a can- 
delei vázu un omulef cocofat pe marginea patului; avea o 
haină roșie cu clopoței de argint si pe cap o pălărie fu- 
guiată. 

Băeţelul se trecă la ochi, crezând că visează, dar piti- 
cul îi spuse netezindu-si barba lungă: 

„Eu sunt Tic-Tac”! 

— Daa! Dinu îl privi mirat; nu-i amintea de nimic 
numele acesta. 

„Da: Ttic-Tac, piticul viselor. 

— Aha!” Acuma își aducea aminte de piticul, din car- 
tea lui de povești, care deschidea o umbrelă cu poze peste 
patul copiilor cuminţi. Işi aducea chiar foarte bine aminte. 

„Dar unde ţi-e umbrela?” întrebă Dinu ridicându-se 
în coate. 

In loc să răspundă, piticul se posomori şi oftă... apoi 
spuse trist: 

„Să vezi ce mi s'a întâmplat. Umbrela cu chipuri se 
cam invechise şi scárfáia, când o deschideam, deaceea eu, 
de frică să nu deştept copiii, m'am dus să-mi cumpăr alta, 
dar n'am găsit la nici o librărie, nică măcar în Rai la Moş 
Crăciun. 


TIC-TAC 
PITICUL VISELOR 


Peste tot mi se spunea că acum copiilor nu le mai plac 
pozele; mai bine se duc la cinema să-i vadă pe Stan şi 
Bran! 

Și atunci eu, ce să fac, am cumpărat un aparat de ci- 
nematografiat şi niște filme, dar cum nu ştiu să umblu cu 
ele, le-am scăpat pe jos si din cauza sgomotului te-ai des- 
teptat. 

„Şi acum? întrebă bšetelul. 


— Acum? Nu ştiu! O să dau aparatul la reparat!” of- 
tă piticul. 

„Da, dar eu? Eu rămân fără vis?” spuse Dinu gata să 
plângă. 

Tic-Tac rămase pe gânduri... 

Apoi de odată strigă vesel: „Am găsit! In loc de vis, o 
să-ţi spun o poveste, vrei?” 

Băiatul făcu din cap în semn că da si închizând ochii, 
ascultă vocea subţire a piticului, care spunea: „A fost o- 
dată...” 

Vocea părea că vine de departe si era atât de subţire, 
încât Dinu crezu că visează. 

Și cine ştie... poate visa! 


MARGARETA PETCU 


De vorbă cu cititorii | 


NOS NAE mulțumește aşa de târziu pe această cale drágutei citi- 
toare, d-rei Grazziella S. dela Bacău, pentru atât de frumoasa scri- 
soare şi pentru frumosul cadou ce i-a trimis şi regretă că nu i-a 
putut răspunde, neavând adresa ei. 


VEN. EM. G. Loco. — „In seara de Moș Ajun” primită prea 
târziu. In afară de aceasta, nu uita că la bucăţile trimise spre publi- 
care, a doua faţă a hârtiei se lasă albă. 


. 


Cei mai mici skiori din garnizoana Aiud 


14. 


COS. TER. Buzău. — Poeziile d-tale nu sunt scrise în genul lite- 
raturii pentru copii, ci se adresează unui public mai înaintat decât 
majorităţii cititorilor noştri. De aceea, regretăm că n'am avut ce 
alege din ele. De altfel, precum ai ocazia să constafi, în revista noa- 
stră publicăm prea puţine poezii. 


V. I. Loco. — „Toamna in fintirim". Ne ceri să-ţi publicăm 
o poezie despre care ne spui că a apărut până acum în două se- 
viste. Dragul meu, nu se obisnueste ca una şi aceiaşi poezie să 
facă ocolul revistelor. In afară de aceasta, la revista noastră noi 
n'avem loc nici pentru poeziile bune de publicat şi care n'au mai 
apărut nicăeri, necum pentru poezii apărute în alte reviste. 

ANONIM. — „larna”. Ne trimifi o poezie, pe care tot d-ta o 
găseşti că e „foarte bună”, însă nu semnezi așa, ca să se poată 
citi numele d-tale. In schimb, la adresă, sub „Bucuresti" scrii 
„Muntenia”, ceeace nu era de loc necesar. Poezia d-tale începe 
aşa: „A sosit larna”, pe când toată lumea vede că a început să 
treacă. 

G. D. P.-Ploesti. — Epigramele şi gluma cu electricitatea ar 
merge mai bine într'o revistă pentru adulţi, iar nu în revista noa- 
stră, care este destinată celor mici. De aceea, regretăm că nu le 
putem publica. Jocurile au fost date spre cercetare redactorului 
nostru special. 


T. GH. -Loco. — Anecdota în versuri despre „coana Frosa” 
este slábutě, aşa că nu e bună de publicat. Iar dacă „ghicitorile” 
au fost luatedin colecția A. Gorovei, cum să le publicăm cu numele 
d-tale, care nu ţi-ai dat decât osteneala să le copiezi ? Te sfátuim 
să continui a fi cititorul nostru, până ce vei creşte mai mare şi vei 
învăţa mai multă carte. Atunci îți va veni rândul să fii şi scriitor. 

N. N.-Cetate. — „Flori de ghiaţă” este o poezie prea grea sèn- 
tru cititorii noștri. 

M. Gh.-Bucureştii-Noi. — Dragul meu, poeziile din limbi stră- 
ine trebue să fie traduse tot în versuri, iar nu cuvânt cu cuvânt, 
aşa cum ai făcut d-ta. N'ai observat că în originalul francez versn- 
rile rimează între ele, pe când în traducerea ta nu există nici tè 
propriu zis şi nici rimă? 

R. SCH.-Loco. — „Norocul micului ciobănaş”. Eşti încă prea 
mic, iar poveştile mai lungi ce apar în „Dimineaţa Copiilor” sunt 
scrise de oameni mai în vârstă si care ştiu să povestească. Te sfă- 
tuim să continui a fi drágutul nostru cititor. 


—— SERA = 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


10 premii în cărţi în valoare de 809 lei, 


ri pe luna Martie 


= CINEL = 


1 abona 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 lunila „Dimineaţa Copiilor“ 


PRIMII PASI 


ORIZONTAL: 1) Arbore; 5) Fruct; 7) animale; 10) 
Diviziune de timp; 11) Dat din nou; 12) Răiat mic. 13) 
Comună urbană; 16) Fel; 17) Rudá; 19) Colaborator la 
„Dimin. Copiilor”; 20) Comune rurale. 21) Intins 

VERTICAL: 1) Chipes; 2) Apă în Germania. 3) Plantă 
textilă; 4) Cu nori; 5) Privitor la Evul Mediu; 6) Lac în 
Asia; 7) Obiceiu specific unei religii; 9) La butoi; 12) 
Scula scolarului; 14) Oraş in Europa. 15) Râu în Moldova. 
18) Nume feminin. 19-a) Notă muzicală. 


— de APOSTOLESCU ELENA şi IONESCU FLORICA 
Târgovişte 


SARADA 


Partea 1-a 
Má vezi noapte "n depărtare, 
Când cělátoresti pe mare. 

“Partea 2-a 
Dacă fac aşa prostie, 
Merg direct la puşcărie. 

Partea 3-a 
Sunt în ied, în miel, în vie, 
In pietriș si °n lăptărie. 

Tot cuvántul. 
Nimenea in nici o casă, 
Fără ea nu stă la masă. 


RODICA COSTIN 
Tg. Mureş 
Deslegările acestor jocuri se primesc la sfârșitul concursului. 


NN ROC ŘP R E e ae De TE a ES TOC 
Deslegătorii concursului pe luna Ianuarie 


PROVINCIE 

Abrud: Ileana si Emil C. Bellu (8); Alba-Iulia: Hortensia Ze- 
fleanu (6); Puiu C. Sava (1); Bacău: Stelian C, Bengliu (1); Geor- 
geta Păsculescu (6); Bârlad: Puica, Pápusa şi Puiu Dolinescu (5); 
Sand: la Chirtoiu (9); Abramovici Lily şi Natalita Faibis (9); 
Băi, Mişu Gabonsatel (2); Niura Heiris (1); Bazargic: Odrinschi 
Victor (1); Băileşti: Nicuşor G. Mateucă (6); Blaj: Elena Ordace 
(4); Bocsig: Elena Furdui (1); Bolgrad: Naberejnăi Ilie (2); Bo- 
ránesti: lacovlov I. Sergiu (2); Michaela C. Ciulei (8); Brándusa 
N. Constantineanu (9); Lucretia V. Pilat (9); Dănuţ Lucinescu 
(4); Salica şi Marcu Flaiser (3); Brăila; Karnoil Dorel (4); Ste- 
lian Dumitrescu (8); Marcu I. Gheorghe (2); lon raman (2); 
loan I. Ovesea (4); Sofonea S. Mihail (8); Consuela Kiihnberg 
(7); Ricu Fanciotti (8); Gina Noapleş (8); Cristea I. Dumi- 
tru (4); Braşov: Tatiana Doici (2); Luli Gongopol (2); Bongioia- 


nu Alice (2); Sand Netcu (8); Ionel Găzdău (8); Buzău: Alexa 
dru Uzunov (2); Mircea Panijel (1); Theodor şi Miriam Chares 
(8); Nicuşor si Dan Săreanu (8); Călărași: Mara Krutiansky (8); 
Marinescu Gr. George (2); Câmpia-Turzi. Radu Rosiu (9); Cân.- 
pina: Puiu si Nini Georgescu (2); Lili Iurciuc (1); C.-Lung-Mus- 
cel: Onofrei Vladimir (7); Caracal: Petrică şi Dinu Mihăilescu (7), 
Nicolae M. Mihail (8); Cernăuţi: Dina Retter (9); Brăilescu Costel 
(5); Griinberg Simon (2); Cetate-Dolj: Naumel Neagoe (2); Chi- 
sináu: Aron si Riva Cofner (5); Dagobert Nacht (8); O. si V. 
Dlujanschi (6); Sura Roitrsan (8); Boris Pocorschi (8); Iulia Se- 
maca (8); M. Itchis (8); Eugen Lener (4); Sroit S. (8); Boris Le- 
venstein (2); Eugen Meilich (2); G. Lápsuc (2); M. Finn (8); Ci- 
mislia: A. si V. Stirbet (9); Cluj: Maior Ileana (2); Lucica Nico- 
lescu (7); Nicuşor Sava (4);  Walkonscky (4);  Cocioc Ilfov: 
Sergiu D. Şuler (9); Comana: Florica Drăgnescu (9); Constanța: 
Martin Ana (2); Gabriela Bădescu(9); P. Herşcovici (6); Lucia 
Savoff (9); Tanielian Elisabeta (1); C-tin I. Vasiliu (1); Comrat: 
Polschi Klara (4); Ana M, Veler (2); Cocorozeni: Elena A. Ro- 
setti (9); Corabia: Ene I. Victoria (9); Constantin si Ionel Bă- 
descu (9); Bădescu Florian (2); Cotiugenii-Mari: Alexei Florica 
(9); Silvya Petruscu (9); Covasna: Justin Papadopol (6); Cra- 
iova: Sanda şi Florine Iovipale (9); Tity Constantinescu (9); 
Sandy Eliezer (9); Dan Liuba (8); Cetate P. Ciceiu (6); Filip şi 
Harry Lazăr (4); Mariana și Mirel Cpt. Căpitănescu (2); Târno- 
veanu Gigu (9); Popescu D. Octavian (1); Petrovici Carmen (7); 
Geormăneanu Dunăre (1); Marioara Nic. Sorescu (6); Criuleni : 
Buma Crasnovet (3); Cuhurestii-de-sus: Henrietta Heim (2); Da- 
rabani. Faur Constantin (2); Dej: Stanciu M. Mihai; (9); Diliesli: 
Lelia şi Ortansa D. Rădulescu (7); Domnești: Vladimir Ardei (7); 
Fălticeni: Otto şi Iosif Bacalu (3); Diogen si Mihail Gafita (8); 
Focşani: Dorel Rosenstein (8); Elena Z. Neagu (3); Herşcovici 
N. Jinel (2); Stănescu Gheorghe (2); Mary Millea (1); Penina Ra- 
binovici (3); Grůnfled I. Puiu (9); Nicolae S. Ggheorghe (7); M. 
şi F. Herşcu (9); Radu Candelattos (6); Ornstein I. Avram 
(4) Poitás M. (4); Galaţi: Marcel Goldenberg (6); Jenica si Bebica 
luravlowschi (1); Alfred Schuster (2); Edith Leibovici (5); Ma- 
rius Mendelovici (2); Solomon Lesnicenschy (2); Paul D. Ghitescu 
(1); Stadiu Ionel (4); Kronfeld B. Devy (2); Resenberg Marcel 
(4); Mişu Copeliovici (3); Dorel Calmanovici (7); Mioara Ma- 
rinas (8); Ghizelle Weisberg (6); Dani Grůnberg (8); Marcela si 
Virginia Ionescu (9); Dumitrache S. Profir, (9); Florin D. Manea 
(7); Paula si Ecaterina Grecica (6); Katy Mariana (4); Carmen 
Silvia Mlesnitá (6); Paula si Sergiu Griinblatt (4); Gheorghila: 
Nuti si Eml Miroiu (7); Giurgiu: Constance Stěnilá si Geor- 
geta St. Răsuceanu (8); Hodosa: Esu Sofia si Pintea Aneta (2); 
Hotin: Paulina Duvidson (6); Husi: Leon Gh. Const.; Taşi: 


„ Mirener Boris (9); Pincu Benovici (4); Dunavetchi Bercu (9); 


I. N. Nathansohn (8); Tilly si Jeanne Gihulea (7); Maria si Con- 
stantin Gârlea (8); Leon Mattes (1); Cernătescu Corina (2); E- 
rika Leibovici (3); Efraim Em. Marcovici (1); Georgeta P. Za- 
haria (2); Ismail: Dalila şi Letiţia Hornoiu (9); Florea Dumitru- 
Virgil (9); Iosefina si Nelly Leventon (9); Ivesti-Tecuci: Mondy 
Wasserman (9); Surica Aizic (9); Jaristea: Ioachim M. Zaharia 
(2); Lelcani: Popovici Sava (8); Lipcani: Veceslav Mateevici (1); 
Măndăc: Coca Pătrâniche (1); Mărăşeşti: Ionescu P. Virginia (4); 
Mizii: Steluş Bălănescu (9); Ivănescu Maria (9); Ohaba-Bistrila: 
Liviu Feneşanu (7); Elena Blasco (7); Orşova: Minerva Laitin 
(3); Pěrtestii de sus: Narcis Olinici (8); Pitești: Stroescu V. Vic- 
tor (8); Mărgeluş Zamfirescu (8); Berariu H. Maria (4); Pietroa- 
sa: Perosanu G. Justin (9); Hiáinesti: Nuni Dumitrescu (1); 
Ploesti: Const. Theodor I. Domide (9); Ruben Moisessian (8); 
P.-Neamţ: Costel si Ausel Ionescu (3); Herbert Lindemann (7); 
Mircea Roic (1); P.-Olt: Iacob 1. Lazăr (8); Gheorghe Ungureanu 
(8); Poiana Mare: Gicu Licurici (1); Predeal: Virginia si Ma- 
rioara Arapu (2); Ripiceni: Groissman Herman (6); Ekhard Sto- 
vicec (4); Roman: Marta Râmniceanu (2); M. şi Gh. Bălan (2); 
R.-Sărat: Victoria L. Sezonov (8); R.Vâlcea Sava L Valentin (9); 
Sibiu: Silvia Munteanu (2); Ada Guşu (5); Sighișoara: Vlad Ză- 
nescu (9); Sighet: Romeo V. Chiş (9); Sinaia: Aniela Opran (1): 
Slănic-Mold.: Sender Roşela (9); Slatina-Olt: Estera Harcin (9); 
lonescu I. Eugen (8); Storojineţ: Uta Zegrea (6); Stulpicani: 
Coca Tibu (2); Suceava: Dan Radu (9); Sulina: G. Macris (9); 
Târgovişte: Nicolaescu N. Niculae (2); Gheorghe P. Mirea (4); 
Georgescu Emil (2); Mişu Haber. Taslác: Ribca Craiz (6); Tecuci: 
Valeriu Șerbănescu (2); Timişoara: Emile Jean (1); Mircea L. 
Petcu (1); Lucianne Griffoin (9); Simonne Boullen (6); T.-Jiu: 
Hortopan Mureşan (3); Tg.Mureş: Rodica Costin (6); Meana Cpt. 
Cosmulescu (8); Moraru C. Constantin (8); Octavian Mureșan (3); 
Tulcea: Eugenia Dimitriu (2); Turda: Livia Balint (1); Mioara 
Pătăceanu (8); T. Severin: Jujescu C. Elena (2); Petai A Radu 
(2); Georgeta Udrea si Petre Nanian (7); Violeta D. Lupescu (8); 
Turtucaia: Pandrea Niculae (2); Vioara: Moldovan Ana (8); 
Vaslui: Stumer Mina (6); Vărsand: Luchezi Elena (6); Videle: 
Steluţa si Victoria Iulia Constantinovici (9); Zlatna: Vioara Po- 
pescu (4); Zlătunoaia: Traian M. Stefanovici (3); Zorleni: Mi- 
oara şi Nelly Drugeseu (3). 


„ 


VEDERI DIN pš 


d [i 
| 


A. l 
nh RE j 
FaN (i 
Bom IAE k A 
AINA 


24 if a M 


+ + 
ČEZ bu Mle 


ny- gO 
«zi 4 ZZ LA PE. Mea! 
SALE i-a 


aida 
NEW-YORK 
EZ | RN 


Pre m AR SU 


Atelierele „Adevěrul“ S. A. 


a 


ERTS o> 


Prețul 5 lei 


ic la radio 


i mare crain 


Cel ma 


De toate si 


* . * * 
Povestiri istorice 
n n-rul trecut al revistei, cititorii au găsit la pa- 
ginile 8 si 9, în loc de o anecdotă sau o poveste 
în versuri, aşa cum erau obișnuiți să găsească, o 
poveste istorică — din viaţa vestitului Alexan- 
dru cel Mare, regele Macedoniei. Şi în n-rul de 
faţă vor găsi la aeclas loc tot o povestire istorică. 

In dorinţa noastră de a da revistei o variaţie cât mai 
mare şi de a publica într'o formă plăcută şi uşoară bucăţi 
instructive, am socotit că este bine să dăm câte ceva din 
viața oamenilor mari, despre care par'că nici nu este per- 
mis să nu ştim ceeace e mai însemnat. 


De aceea, credem că drágutele cititoare si iubiții citi- 
tori vor primi şi vor citi cu plăcere aceste povestiri isto- 
rice. Ne întemeiem această credință pe faptul că, în genere, 
tineretului îi place să citească şi să ştie cât mai mult din 
viaţa oamenilor, al căror nume sa păstrat nemuritor dea- 
lungul veacurilor. 

In afară de aceasta, nu este pentru tineret un exemplu 
şi un îndemn mai frumos şi mai folositor decât cunoaste- 
rea vieţii si faptelor oamenilor celebri din toate timpurile. 

Incheiem aceste rânduri, spunând că ne-ar părea foar- 
te bine, dacă aflăm dela cititorii înșiși cum le plac poves- 
tirile istorice, ce am început să publicăm. 

De sigur, înţeleg pe cititorii dráguti şi serioşi, iar nu 
pe tinerii cărora, din nenorocire pentru dânșii, nu le place 
nimic si care par'că își fin urechile astupate, ca să nu le 
intre în cap ceva învăţătură. 


Povetile lui Vasile Stănoiu 


D.Vasile Stănoiu, colaboratorul „Dimineţii Copiilor” 
încă dela apariţia acestei reviste, a publicat în n-rul trecut 
o poveste engleză, intitulată „Britomart si Artegal" iar în 
n-rul de faţă publică a doua sa poveste engleză cu: titlul 
„Pastorella si Calidor”. 

Acest colaborator aşa de vechiu şi statornic al revistei 
are de gând să continue cu publicarea de poveşti engleze, 
alese printre cele mai frumoase din literatura engleză, o 
literatură așa de bogată. Vrea însă să ştie dacă poveştile, 
pentru care își dă toată osteneala să le scrie într'o formă 
cât mai ușoară şi mai plăcută, plac sau nu plac iubifilor 
noştri cititori ? 

Din partea noastră l-am asigurat că aceste poveşti tre- 
bue să placă. Intái, pentrucá sunt frumos scrise, al doilea, 
pentrucă prin subiectul si conţinutul lor, aduc ceva nou, ce- 
va care se deosebește de poveştile obişnuite. 


IMIN 


amestecate 


De aceiaşi părere sunt şi ceilalţi vechi colaboratori ai 
nostri, scriitori de povești, ca Ali Baba, Marin Opreanu, 
Dinu Pivniceru, Vintilă Bratu, Stan Protopopescu, etc. 


Pentru cititorii mai mici 


In legătură cu cele scrise mai sus, ținem să spunem 
câteva cuvinte pentru cititorii mai mici, adică pentru aceia 
din cititori, care doresc să fe şi colaboratorii revistei. 

Deseori ni se trimit, scrise de aceşti cititori, poveşti 
destul de lungi. Au auzit şi ei o poveste dela o persoană 
mai mare şi ne-o trimit, scriind-o aşa cum se pricep. 

Pe cele mai multe din poveştile acestea nu le publi- 
căm şi ne pare rău că nu le putem publica. Dar nu-i vina 
noastră. Oare, n'am dori şi noi să ni se usureze, prin tri- 
miterea de materie de afară, munca foarte grea şi foarte 
obositoare ce ducem fără întrerupere de atâţia ani de zile? 

Ce plăcut ar fi pentru noi să nu mai fim obligaţi a ne 
stoarce mereu creerul şi a căuta mereu materie în litera- 
tura tuturor popoarelor ! Ce plăcut ar fi ca să n'avem altă 
grijă şi ocupaţie, decât să potrivim, în ordinea în care ur- 
mează să fie publicate, bucăţile ce ni se trimit de afară ! 

Insă, să nu se supere micii noștri colaboratori, care nu 
au încă nici cultura necesară, nici obisnuinfa scrisului, 
dacă le spunem că printre bucăţile ce ne trimit, puţine, 
prea puţine sunt bune de publicat, iar pe acestea ne și gră- 
bim să le publicăm cu toată plăcerea. 

Mai înainte de a face însă pe placul unuia sau altuia, 
noi avem de îndeplinit o datorie, dela care nu ne permitem 
să ne abatem. Este datoria de a face așa, încât „Dimineața 
Copiilor” să iasă regulat cu bucăţi bune şi plăcute la citit. 
lar astfel de bucăţi — şi mai ales poveşti mai lungi — nu 
pot fi scrise decât de scriitori, adică de oameni care au cul- 
tură, au obisnuinta scrisului si ştiu să povestească. 

De altfel, micii noştri cititori n'au decât să compare 
poveştile scrise de dânșii cu poveştile ce apar in „Dimi- 
neata Copiilor” şi vor vedea deosebirea. 


Almanahul Scolarilor 
pe anul 1934 


cuprinde o bogăţie şi o variaţie de materie, care fac din 
; . 

el o carte din cele mai interesante, mai amuzante şi tot 

odată mai instructive. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an Lei 200 
Pe sase luni 


Pe trei luni 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA 


Revistă săptămânală pentru copii Si tineret 


București, Str. CST. MILLE, 7-9-11 


16 PAGINI ŘEK ESI oa An Aa Mei cae ra zák © ZM te 3 — 84 — 30 


A NUL 11 5 14 Martie 1934— Nr. 527 


DIMINEATA 
OPILILLOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.— STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
SLUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR n x MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT app p Doo Director: N. BATZARIA NU SE INAPOIAZĂ 


IBUL Dif VA 


SL => 


ABONAMENTE: 


N 


n April, au început amândoi — rața si rátoiul 

| sălbateci — să-și clădească cuibul. Locul pentru 
cuib l-au ales la o margine de eleşteu, între 
trestii. 

Un cuib frumos și curat fu gata curând. După 
patrusprezece zile, nouă ouă zăceau în el, punctate cu 
galben şi cu cafeniu. „Sunt cele mai frumoase ouă din 
lumea întreagă !” socoti mica mamă. Toată ziua stătea ea 
pe ouă, în timp ce soțul ei înota în lac și veghia să nu se 
ivească vreo primejdie. 

April trecu si luna Maiu veni. Soarele lumina vioiu si 
cald si, intr'o zi, le-a spart pc toate ouăle în două și nouă 
puişori mici de rață sălbatecă zăceau în cuib. 

Intre trestii, întrun trunchi de copac găunos, stá un 50- 
bolan bătrân. Şi el așteaptă timpul când cei nouă pui de 
rață vor fi destul de mari, ca să inoate singuri. 

N'a trebuit să aștepte mult. 

Abia a trecut o săptămână, când puii au ieşit din cuib 
şi au pornit-o pe apă pe lângă mama lor, voiosi si guralivi. 

Din-zi în zi se făceau mai mari si curând va veni vre- 
mea când vor pleca singuri pe apă. Micutii au devenit 
foarte îndemânateci. Se jucau în fiecare zi pe lac, apoi se 
duceau să se așeze între trestii. 

Intr'o. zi, după ce s'au dus între trestii, au auzit deodată 
un țipăt de alarmă al mamei lor. Ei au știut că trebue să 
asculte şi au luat-o repede la fugă, strângându-se în jurul 
mamei lor. 

N'au trecut nici două clipe, când sa ivit si șobolanul 
cel bătrân. Atunci,-mama a-ieşit dintre pui si s'a aşezat in- 
tre ei si şobolan. Rafa sălbatecă avea o înfățișare atât de 
furioasă, că şobolanul cel bătrân n'a mai îndrăznit să îna- 
inteze. Puii au avut vreme să se ascundă, în timpul acesta, 
în cuib. 

De sânge rău, șobolanul a căzut a doua zi într'o cursă. 
In schimb puii au crescut din zi în zi mai mari si, în fru- 
moasa primăvară, pluteau acum liniștiți pe luciul heles- 


teului. 
MIŞU GR. ENESCU Primii paşi 


4 


AVENTURILE 


, PAC ALE S 


ROMAN PENTRU COPII SI TINERET 
O S AEGEE 


á citim acum ceeace scrisese sfetnicul Branda- 
bur despre cum trebuia sá fie fácutá domnita, 
care urma să fie aleasă ca soţie a împăratului 
Lăcomilă. 


„Sunt de părere — scria Brandabur — ca viitoarea 
noastră împărăteasă să aibă o greutate de cel puţin 120 
de kilograme. Dacă are mai mult, cu atât mai bine. Fie- 
care kilogram în plus este un motiv de bucurie şi fericire. 
Insă, dacă se întâmplă să cântărească — fie si cu o jumă- 
tate de kilogram — mai puţin de 120 kilograme, nici nu 
merită să ne aruncăm măcar privirile asupra ei. 

„Al doilea. Sunt de părere să aibă gura mare, precum 
şi dinţii mari şi sănătoşi, iar stomacul ei să fie aşa de bun, 
încât să poată mistui şi pietre şi bucăţi de fier. Pofta ei să 
fie o adevărată poftă de lup. Să poată mânca într'una de 
dimineaţa până seara şi să nu se plângă niciodată că nu 
se simte bine sau că este prea sătulă. 

„ „Al treilea. Sunt de părere să aibă mâinile mari, 
groase — şi picioarele, de asemenea. Aceasta, pentru ca 
să poată apuca bucăţi cât mai mari si să se fie cât mai 
bine pe picioare. 

„De sigur, nu trebue să fie nici ciungă, nici schioapă. 
Insă, dacă are ceva bătături ce se pot vindeca, bătăturile 
acestea nu trebue să fie o cauză de a nu o alege ca soţie 
pentru slăvitul nostru împărat Lăcomilă. 

„Al patrulea. Sunt de părere ca înălțimea viitoarei 

noastre împărătese să nu fie sub un metru şi 75 de centi- 
metri. Dacă are mai mult, cu atât mai bine. Mai sunt de 
părere să aibă părul blond şi ochii negri sau, dacă nu se 
găseşte una aşa, să aibă părul negru şi ochii albaștri. 
: „Al cincilea. Sunt de părere să n'aibă cumva mijlocul 
subțire, fiindcă aceasta înseamnă că nu este destul de solid 
clădită. Apoi, să nu fi fost nici odată bolnavă — să nu fi a- 
vut măcar cea mai uşoară durere de cap. 


„Al şaselea. Nu este un motiv de a nu o alege, dacă sfo- 
răe în somn. Se ştie că si slăvitul nostru împărat sforăe, de 
răsună toate încăperile palatului, așa că vor face împreu- 
nă un concert de toată frumuseţea. 


„Al şaptelea. Sunt de părere să aibă gâtul scurt si cât 
mai gros, de asemenea, nasul gros, însă cât mai lung. Mer- 
sul ei trebue să fie un mers legănat, în felul cum merg ra- 
tele si gástele. Așa va fi ea o împărăteasă plină de graţie si 
strălucitoare de frumuseţe”. 


Cu atâta nu se sfârşeşte părerea sfetnicului Branda- 
bur despre viitoarea soţie a împăratului Lăcomilă. El a 
mai scris încă 20 de puncte, însă le lăsăm deocamdată de 
o parte, ca să nu lungim prea mult povestirea noastră. 


Acum mai rămânea ceva de făcut, ba chiar acest „ceva” 
era un lucru de mare însemnătate. Anume, din cine si din 
câţi sfetnici trebuia să fie compusă solia, care să cu- 
treere împărăţiile vecine sau mai îndepărtate si care să ca- 
ute si să aleagă pentru împăratul Lăcomilă o domnitá, aşa 
cum era descrisă în hârtia sfetnicului Brandabur ? 


„Chestiunea aceasta, zise Mirmidon, care era sfetnicul 
cel mai tânăr, este cea mai importantă chestiune şi care nu 
poate fi deslegată, așa, cu una, cu două. De aceea, sunt de 
părede să se strângă din noul sfatul celor 100 şi, așa cum 
făcuserăm la început, fiecare sfetnic să-și spună cuvântul, 
vorbind cel puţin trei zile, câte patru ore pe zi”. | 

Dacă s'ar fi primit părerea lui Mirmidon, înseamnă să se 


i 


de DINU PIVNICERU 
TEE KO E, E E 


3) Alegerea miresei si căsătoria lui Lăcomilă 


piardă alţi ani — Poate, vreo zece, așa că împăratul Lăco-, 
milă avea toată vremea să îmbătrânească deabinelea, fără 
ca sfatul să-i fi găsit o soţie. Insă, bătrânul şi înțeleptul 
sfetnic Tintilin își dete seama, in deşteptăciunea sa de a- 
ceastă primejdie şi tăie scurt, zicând: „Nu, nu poate fi 
primită părerea tânărului nostru prieten şi coleg. Nu ui- 
taţi că suntem grăbiţi si că, prin urmare, navem nici o 
clipă de pierdut. De aceea, iau asupra mea sarcina de a a- 
lege pe sfetnicii, care trebue să meargă în petit, adică să 
caute şi să aleagă pe viitoarea noastră împărăteasă. 

„Și fiindcă suntem grăbiţi, vorbi mai departe Tintilin, 
nu cer decât un răgaz foarte scurt de gândire: numai șase 
luni de zile, ca să chibzuim din cine si din câţi sfetnici tre- 
bue să fie compusă comisiunea peţitoare. Jur pe barba mea 
si pe bátránetele mele că nu va trece o singură zi peste 
şase luni și vă voi spune ce hotărire am luat în această 
chestiune”. 


Se făcu aşa, cum spusese mult grábitul Tintilin. S'a 
gândit si a chibzuit omul și ziua si noaptea şase luni de 
zile în cap, apoi a strâns din nou sfatul celor 100 şi i-a îm- 
pártásit hotărîrea ce urmează: 

„Solia, care va merge în celelalte impěrětii în 
căutarea viitoarei impěrětese, va fi compusă din cinci 
sfetnici. Da sigur, eu voi fi în fruntea ei, pentrucă mi se 
cuvine, după toată dreptatea, locul acesta. Al doilea sfetnic 
trebue să fie neapărat Brandabur, ceeace iarăși nu este de 
cât foarte drept.. Viitoarea împărăteasă va trebui să fie 
doar așa, cum a scris el. Pentru al treilea membru al co- 


> 


m 


Trei mici prieteni. 


misiunei, m'am gândit la tinerelul sfetnic Mirmidon, ca să 
vadă si să ia exemplu dela noi cei mai bătrâni cum stim să 
lucrăm repede, fără să ne pierdem vremea cu vorbă lungă 
si zadarnică. 

„Mai rămâneau doi sfetnici de numit, zise mai departe 
Tintilin netezindu-si barba albă ce-i acoperea pietpul. Pen- 
tru alegerea lor a trebuit să mă gândesc şi să mă frământ 
cinci luni si ziua si noaptea. Vedeţi cum ştiu eu să mun- 
cesc pentru împărat si împărăție. Insfársit, a putut să-mi 
vie gândul bun. Al patrulea loc de membru în comisiune 
il va avea sfetnicul Clistirol, priceput în a deosebi pe oa- 
menii bolnavi de oamenii sănătoși si chiar, câte odată, a-i 
face sănătoşi pe cei ce se îmbolnăvesc. 

„Sfetnicul Clistirol ne va fi de folos să vadă dacă nu 
cumva viitoarea împărăteasă, are vreo meteahnă ascunsă, 
vreo boală, care nu se vede. 

„Rămânea încă un loc. Aci e aci”! mi-am zis în sinea 
mea. Cui se cuvine pe mai multă dreptate locul acesta? Du- 
pă multă chibzuire şi frământare, mi-am zis că mai nimerit 
este sfetnicul Paloș, căpetenia ostirilor împărăteşti. El va ve- 
dea dacă viitoarea soţie a slăvitului nostru împărat este sau 
nu este destul de voinică şi curagioasă. 

„Aşa dar; îşi încheie vorba Tintilin, acum ştiţi cine sunt 
cei cinci sfetnici, care vor pleca fără întârziere la drum şi 
vor cutreera mai multe împărăţii, ca să găsească pe cea mai 
potrivită împărăteasă și stăpână a noastră”. 

In adevăr, cei cinci sfetnici au plecat „fără întârziere”, 
adică tocmai şase luni după ziua în care primul sfetnic Tin- 
tilin adusese la cunoştinţa sfatului de 100 cele de mai sus. 

Ce vreţi ? Oamenii au trebuit să se pregătească de 
drum, să-și pună rânduială in trebile lor de acasă, să găseas- 
că alți oameni vrednici de încredere şi pricepuţi, care să le 
țină locul, să-şi ia rămas bun dela familii, să meargă apoi 
câteşi cinci împreună si să-și ia rămas bun dela împăratul 
Lăcomilă. 

impăratul uitase cu desăvârşire de treaba cu căsătoria. 


De aceea, mare îi fu mirarea, când cei cinci sfetnici i-au 
spus că pleacă în căutarea unei mirese pentru dânsul. 

„Dar când vam spus că vreau să mă călătoresc şi când 
vam dat poruncă să-mi căutaţi o soţie?” îi întrebă el. 

Mai înainte de a răspunde, primul sfetnic Tintilin se a- 
dânci în gânduri şi socoteli. Socoti, adună, iar adună în 
gând ca să afle câţi ani trecuseră din ziua în care sfatul de 
100 se strânsese pentru întâia oară, ca să vorbească despre 
chestiunea aceasta. Văzu însă că se încurcă la socoteli si 
de aceea răspunse: „Trebue să fie vreo 15 sau vreo 20 de 
ani de atunci”. ; 

lată că sosi si ziua plecării. Cei 95 de sfetnici petrecu- 
ră până departe de oraș pe cei cinci, iar la despărţire le zi- 
seră: „Să vă deschideţi bine ochii şi să nu vă grăbiţi!” 
` Nu era o nevoe chiar așa de mare de un astfel de sfat. 
In adevăr, cei cinci sfetnici se întoarseră tocmai în ziua în 
care împăratul Lăcomilă implinea frumoasa vârştă de 
50 de ani. Insă, e drept că nu sau întors fără ispravă, ci au 
adus cu dânşii pe mireasa cea mult căutată. Era fata împă- 
ratului Burduf si avea numele dulce și frumos de Grosa- 
lina. 
La înfățișare, era întocmai aşa cum scrisese sfetnicul 
Brandabur. Era chiar mai bine decât ceruse el, căci în loc 
de 120 kilograme, cântărea 140 de kilograme în cap. 
` De asemenea, când mergea, — si de mers pe jos putea să 
meargă prea puţin — se legăna așa de tare, că trebuia să 
umble prin mijlocul străzii. Astfel, s'ar fi izbit de toate zi- 
durile. i 

Trei zile după sosirea ei, sa făcut nunta, o nuntă așa 
cum sunt nunțile împăraţilor din basme. 

Un an după această căsătorie, Măria Sa împărăteasa 
Grosalina a născut pe cel dintâiu copil, care a fost și cel 
din urmă. Era un băiat slab de tot, mic de tot si arăta că 
nar putea să trăiască. 

I-au dat numele de Fácálef, iar despre acest Făcăleţ 
va fi vorba în capitolele ce urmează. (Va urma) 


Câţiva cai cuminţi. 


POVESTE ENGLEZĂ 


oevodul celor zece insule avea un singur copil: 

pe mult frumoasa Claribel, pe care vroia să o 

mărite după un voevod tot așa de bogat, cum 

era el însuși. Dar Claribel se măritase pe furiș 

cu un cavaler sărac, dar tânăr, viteaz şi foarte 
chipeș. 

Când tatăl ei a aflat despre căsătoria aceasta, sa fă- 
cut foc de mânie si a poruncit să fie închişi fiecare intr'un 
turn, atât cavalerul, cât şi Claribel. Aşa au stat ei închişi 
până la moartea Voevodului. 

cum ajunseră ei stăpânii celor „Zece insule” şi ai u- 
nei averi fără număr. Cu toate acestea, dintr'o pricină pe 
care o voi arăta numai decât, erau mereu amáráti si îndu- 
reraţi. 

Anume, pe când erau în închisoare, Claribel născu o 
fetiță. 

Dar fiindu-i teamă că dacă află voevodul, să nu ucidă 
pe fetiţa nou născută, o incredintá servitoarei sale, ca să o 
ascundă într'un loc îndepărtat. Servitoarea o duse intr'un 
loc unde erau numai livezi si păduri, dar nici o locuinţă si 
nici o fiinţă omenească. O lăsă acolo, după ce plânse mult 
de jale si de milă si după ce văzu ceva de care p'avea să 


uite toată viaţa. Văzu că micuța fetiță, care, de altfel, era 


foarte frumoasă, are pe piept un semn purpuriu, ca şi cum 
i-ar fi pictat cineva o roză înflorită. 

Servitoarea se întoarse acasă, aşa că fetiţa rămase sin- 
gură în pustietatea aceea. Ši se porni mititica de ea să 
plângă, să plângă, de sar fi înduioşat chiar şi fiarele pă- 
durei. 

Dar iată că plânsetele ei fură auzite de păstorul Meli- 
beus, care o înfăşură în zeghea sa de păstor și o duse la 
colibă la soţia sa. Şi cum ei n'aveau copii, înfiiară pe feti- 
ta găsită, o botezară, dându-i numele de Pastorella, şi o iu- 
biră ca şi cum ar fi fost copilul lor adevărat. 

Aşa crescu Pastorella printre păstori si păstoriţe. Era 


iubită de toată lumea nu numai pentru marea ei frumuse- 
te, ci mai ales pentru nespusa ei bunătate. Păstorii si pás- 


toritele ziceau : „Pastorella este regina noastră!” Si foarte 
des îi puneau pe cap cununi de flori, împletite din frunze 
de stejar. 

Intr'una din zile, veni în locurile acelea un vânător. 
Era viteazul şi bunul cavaler Calidor, om de neam mare. 
Se luase după un mistreţ şi îi pierduse urma. 

„N'aţi văzut trecând pe aicea un mistreţ ?" întrebă el 
pe păstori şi pe păstorițe, care porniseră o horă voini- 
cească. 

„Nu, n'am văzut !” îi ráspunserá ei. Și văzându-l că 
este obosit si flămând, îl pofti să sadá, ca să se odihnească, 
şi îl ospătară cu pâine şi cu lapte. 

Calidor le mulțumi si se asezá pe iarba verde. Tinerii 
păstori si tinerele pástorite jucau si cântau înainte. lar în 
cântecul lor se auzeau mereu cuvintele : „Pastorella este 
regina noastră! Pastorella este regina noastră!” 

Calidor se uită atunci la, aceea, pe care toţi o chemau 
„regină”. 

Aşezată pe o ridicătură de pământ la umbra unor 
stejari, Pastorella, care în ziua aceea arăta mai frumoasă 
decât oricând, avea pe cap o cunună de frunze de stejar, 
iar în jurul gâtului un colan de flori de câmp. 


Pastorella zámbea, râdea si mulțumea dând din cap, 
oridecâteori auzea că i se spune „regină”. Calidor începu 
să o privească, pentru ca apoi să nu-și mai ia ochii dela 
dânsa. Şi cu cât o privea, cu atât o găsea mai frumoasă și 
cu atât simțea că în sufletul său pătrunde un simfimánt 
de dragoste pentru această pástoritá tânără: 

Aşa trecu ziua aceea și începură să se lase umbrele 
nopţii. Atunci Melibeus veni la Pastorella si îi zise: „Iubita 
mea copilă, e târziu, hai să ne întoarcem acasă. 


PASTORELLA m CLORIDOR 


Prelucrare de VASILE STANOIU 


— Nu mă adăpostiți si pe mine pentru noaptea aceast:. 
la casa voastră ? întrebă Calidor pe Melibeus. 

— Casa noastră, îi răspunse Melibeus, este o colibă mi- 
că şi sărăcăcioasă, însă tot se găseşte loc pentru un oaspe. 
Fii binevenit !” 

Dar Calidor nu plecă nici o doua-zi, nici a treia zi, nici 
în zilele următoare. Se învoi cu Melibeus să stea acolo mai 
multă vreme si să ducă un trai de păstor, păzind turmele 
alături de ceilalți păstori si mai ales, alături de Pastorella. 

Printre tinerii păstori era însă un oarecare Coridon, 
care iubea de mult pe Pastorella. Coridon nu mai putea a- 
cum de necaz, văzând pe Calidor mereu lângă Pastorella. 
Insă Calidor se purta foarte drágut cu dânsul. 

Așa, intr:o zi, se hotărise ca păstorii mai tineri să se 
lupte între dânșii. Atunci Coridon îi ceru lui Calidor să se 
lupte cu el. Dar în mai puţin de un minut, Calidor îl trânti 
la pământ. 

Văzând aceasta, Pastorella puse pe capul lui Calidor 
cununa ei de flori de stejar. Insă Calidor şi-o scoase si o 
puse pe capul lui Coridon, vrând să-l facă să-și potolească 
necazul. 

Intr'o altă zi, Pastorella, Calidor si Coridon se adân 
ciseră in desisul pădurii în căutarea de mure. Coridon era 
lângă Pastorella, pe când Calidor rămăsese mai în urmă. 
Pe neașteptate, se ivi un urs sălbatec, pregătindu-se să se 
arunce asupra Pastorellei. 

Coridon în loc să sară în ajutor, o rupse de fugă. Din 
fericire, Calidor auzi tipetele Pastorellei si urletul ursului. 
In câţiva paşi sări lângă urs, îl apucă de gât cu amândouă 
mânile și strângându-l cu toată puterea, izbuti să-l trân- 
tească la pământ. 

Scoase apoi îndată un cuţit ce purta la eingátoare, tăie 
capul ursului şi-l aruncă la picioarele Pastorellei. Din ziua 
aceea crescu si dragostea Pastorellei pentru atât de vitea- 
zul Calidor. 


Un drăguţ cititor 


„Dar în curând s'a întâmplat o mare nenorocire. Era 
intr'o zi în care Calidor plecase din zori la vânătoarea de 
urşi şi mistreți. In lipsa lui, o ceată mare de tâlhari năvăli 
pe neaşteptate la colibele păstorilor, omori pe mai mulţi, 
o pe ceilalți îi luă ca robi, luând totodată si turmele lor 

e oi. 

Printre cei luaţi ca robi, erau si Melibeus, soţia sa şi 
frumoasa Pastorella. Toţi cei luaţi ca robi şi turmele de oi 
fură duși de tâlhari într'o insulă apropiată de coasta mă- 
rii si unde tâlharii îşi aveau ascunzătorile. 

Tâlharii aveau de gând să vândă pe robi — căci pe 


vremea aceea, se vindeau si oameni, cum se vând astăzi . 


vitele. 

Până să vie negustorii să-i cumpere, bieţii robi erau ti- 
nuţi în nişte beciuri întunecoase. 

Insă, mai înainte de a veni negustorii, căpitanul de tâl- 
hari văzu intr'o zi pe Pastorella si îi plăcu așa de mult, în 
cât îi zise numai decât: „Nu vrei să te máriti cu mine ? Ca 
soția mea, să ştii că n'ai să duci lipsă de nimic”. l 

Pastorella se scârbi la auzul acestor cuvinte, dar ştiind 
că este în stăpânirea căpitanului de hoţi, îi răspunse cu si- 
retenie: „Acum mă simt tare bolnavă, așa că nici nu mă 
pot căsători”. | 

Două zile mai târziu, se opri la insulă o corabie cu ne- 
gustori care veneau să cumpere robi. Căpitanul tâlharilor 
le vându pe toţi robii, afară de Pastorella, spunând că ea 
nu e de vânzare. Dar negustorii îi ziseră: „Dacă nu ne 
vinzi si pe Pastorella, nu-ţi cumpărăm nici un rob”. Şi se 
pregătiră să plece cu corabia. 

Insă, celorlalţi hoţi treaba. aceasta nu le venea de 
loc la îndemână. li cerură, aşa dar. căpitanului lor să vân- 
dă şi pe Pastorella. Căpitanul nu vru nici în ruptul capului 
si din pricina aceasta, se porni între el şi ceilalţi tâlhari o 
luptă pe viaţă și pe moarte cu săbiile. Se luptau chiar în 
beciul unde erau ţinuţi robii. Cele două, trei candele, care 
mai imprástiau întunericul din beciu, se stinseră, aşa că 
rar a nu mai vedeau si nu mai știau cine cu cine se 

uptă. - 

Aşa se face că ei sau tăiat si sau omorât unii pe alții 
şi au“omorát si pe cei mai multi dintre robi, printre care 
Melibeus şi soţia sa, părinţii adoptivi ai Pastorellei. N'a 
scăpat dela moarte nici căpitanul cetei de tâlhari. A fost 
“însă o adevărată minune că Pastorella n'a fost omorâtă, 
precum tot printr'o minune a scăpat teafăr şi Coridon, ca- 
re, folosindu-se de învălmăşeală, a rupt-o de fugă. 

Tâlharii care au mai rămas în viaţă, au închis din nou 
în beciul întunecos pe puţinii robi, care scăpaseră neomo- 
ráti, purtându-se acum mai aspru cu nenorocifii aceștia. 
Mai ales faţă de Pastorella tâlharii se purtau cu o cruzime 
neînchipuită. O ţineau flămândă cu zilele şi o chinuiau în 
toate felurile. 

Intre acestea, Calidor se întorsese, după trei zile de 
lipsă, dela vânătoarea de urși si mistreți. E ușor să ne in- 
chipuim durerea si desperarea lui, când a văzut că toţi pás- 
torii pieriseră , că multe din colibele lor erau arse sau dá- 
râmate și că totul este jalnic și pustiu. Mai ales durerea 
lui Calidor era fără margini, văzând că pierise Pastorella. 

Alerga încoace si încolo ca unul scos din minţi si striga 
fárá întrerupere: „Pastorella! Pastorella!” Dar -nu-i răs- 
pundeau decât ecourile munţilor si pădurilor. E 

lată însă că zări pe Coridon, care nu-și putea vehi în 
fire de spaima ce trăsese de pe urma celor văzute și sufe- 
rite în insula tâlharilor. Era galben la faţă, avea privirile 
turburi si hainele de pe el erau numai zdrente. 

„Coridon, unde sunt ceilalți păstori si unde este Pas- 
torelta ? îl întrebă Calidor. 

— Morți, morţi cu toţii ! I-au înjunghiat tálharii din 
-insulă si au înjunghiat si pe Pastorella. Am vězut cu-ochii 
mei cum Pastorella a căzut moartă la pământ”, răspunse 
Coridon tremurând mai rău ca varga. 

Auzind acești veşti aşa de zdrobitoare, Calidor strigă 
plin de mânie: „Jur să răzbun pe Pastorella, înjunghiind 
pe mormântul ei pe tâlharii, care mai trăesc în insulă!” Si 
îi spuse lui Coridon să meargă numai decât cu el si să-i a- 
rate drumul ce ducea la insula aceea. 

Pe Cordion îl trecură fiori de spaimă, când auzi că tre- 
bue să meargă din nou la insulă, adică să cadă din nou în 


rů 


mâinile tálharilor. Insă, mavea încotro. Calidor îi spuse 
că dacă nu vine, îl străpunge cu sabia și-l omoară pe loc, 
iar dacă vine şi îi dă o mână de ajutor, îi lasă lui toate tur- 
mele de oi furate de tâlharii din insulă. Coridon însoţi, aşa 
dar, pe Calidor si îi arătă drumul, care ducea la insula 
tâlharilor. 

Când au ajuns la ţărmul mării, de unde se zărea in- 
sula, Coridon, a cărui inimă se făcuse cât un purece, zise 
lui Calidor: „Eu sunt obosit şi nu mai pot merge. Du-te 
singur în insulă, iar eu te astept aici”. 

Calidor ` merse singur la insulă şi omori pe tálharii, 
care mai erau în viaţă. Insă, nu este cu putinţă să spunem 
în cuvinte bucuria și fericirea ce l-a cuprins, când a zărit 
pe Pastorella în viaţă, deşi era foarte slăbită din pricina 
chinurilor îndurate. 

Chemă pe Coridon, spunându-i să ia si să păstreze toa- 
te turmele de oi şi toată averea în bani a tâlharilor, iar el 
părăsi îndată insula cu iubita sa Pastorella. 

Văzând că e slabă si bolnavă, o duse la castelul unui 
cavaler bătrân, care fusese cel mai bun prieten al tatălui 
său. 

Cavalerul cel bătrân şi soţia acestuia primirá pe Ca- 
lidor şi pe Pastorella cu toată dragostea, socotindu-i ca pe 
niște copii ai lor, mai ales că ei n'aveau copii. O servitoare 
bătrână, dar credincioasă, îngrijea de Pastorella. 

Insă, într'o dimineaţă, când servitoarea ajuta Pasto- 
rellei să se îmbrace, văzu că Pastorella are pe piept un 
semn purpuriu în forma unui trandafir. Când văzu semnul 
acesta, servitoarea dete un țipăt de bucurie si alergă la stá- 
pânii săi, zicându-le: „S'a găsit copilul vostru! Pastorella 
este fetița voastră, acea fetiță pe care, pe când era un prunc 
in fase, eu o lásasem în pădure”. : 

Si in adevár era asa, precum a spus servitoarea, de 
oarece soţia cavalerului bătrân nu era alta decât Claribel, 
fiica voevodului celor „Zece insule”. 

Acum să încheiem povestea. Pastorella, care își găsise 
pe adevărații părinţi, sa măritat cu bunul si atât de vitea- 
zul cavaler Calidor si amândoi au trăit ani multi și fericiţi 
în casa părinţilor Pastorellei. 


VASILE STĂNOIU 


Puiul de urs. 


PILUL FURAT 


Din viaţa lui Cirus, regele Persilor 
aa e ce e EC O ai 


Omul regelui vine să fure pe Cirus 


n vremea de demult, adică vreo 600 de ani mai 

înainte de lisus Cristos, sn născut Cirus. Tatăl 

său era un Persan de viță nobilă, însă după ma- 

mă, Cirus era nepot de rege. In adevăr, mamă- 

sa era fiica regelui unui popor numit Mezii şi 
are locuiau aproape de Persia. 


In vremea aceea, regele Mezilor — numele său era 
Astiage — domnea peste Persani. 


Si iată că dela o vreme Astiage visa în fiecare noapte 
că fiică-sa va da naştere unui fiu, care, când va creşte, îl 
va detrona si va cuceri si ţara Mezilor. Astiage se sperie 
aşa de mult de visul acesta, încât, atunci când află că fiică- 
sa născuse un băiat, chemá pe un prieten credincios si îi 
porunci să-l fure pe noul născut, să-l ducă departe şi să-l 
ucidă. 

Prietenul lui Astiage fură pe copil şi-l duse într'un loc 
pustiu și sălbatec. Insă, i-a fost milă să-l ucidă. De aceea, 
il dete unui cioban, care păștea prin apropiere o turmă de 
oi, spunându-i să-l lase pe prunc să moară undeva, pe un- 
de nu trece nimeni. 


In loc să facă aşa, păstorul îl duse pe copil la coliba 
sa şi-l arătă soţiei sale. Tocmai în ziua aceea le murise co- 
pilul lor, aşa că erau tare aměráti şi necăjiţi. Când femeia 
îl văzu pe micuțul copil în braţele soțului ei, se rugă de a- 
cesta să-l păstreze ei și să-l înfieze. „Nu pot suferi, zise ea, 
nici gândul că l-am lăsat afară, ca să fie sfásiat de lupi ori 
să moară de frig şi de foame”. 


Păstorul, pe de-o parte, ținea la copil, dar, pe de alta 
parte, se temea să se împotrivească poruncii regelui. La 
urmă, s'a înțeles cu nevastă-sa să pună afară în vârful u- 
nui deal pe copilul lor, care, cum am spus, murise în ziua 
joo“ iar despre Cirus să spună că el este adevăratul lor 
copil. 


Făcură așa, iar păstorul povesti omului trimis de re- 
gele Astiage că dacă ar merge în vârful cutărui deal, ar 
găsi acolo pe copil mort, așa cum îi poruncise să facă. Pri- 
etenul regelui se duse, îl găsi, îl luă de acolo şi îl înmor- 
mântă întrun loc retras, fiind încredinţat că înmormân- 
tează pe nepotul de fiică al regelui. 


Aflând despre toate acestea, regele Astiage, om crud şi 
fără suflet, se simți liniștit și fericit. 


Păstorul și soția sa deteră copilului înfiat numele de 
Cirus. 


Cu toate că trăia într'o colibă şi era îmbrăcat în haine 
sărăcăcioase, Cirus era foarte mulţumit de traiul ce ducea 
în mijlocul păstorilor. Ii iubea și era iubit de dânșii. Ba 


8 


de N. Batzaria 
tO ZSE NOE 


chiar bunii păstori. căutau să facă totul, ca să-l mulfu- 
mească. i 

Aşa crescu Cirus, ajungând un băiat chipeș, voinic, 
plin de curaj şi inteligenţă şi foarte credincios si devotat 
faţă de prietenii săi. Când se făcu un flăcău măricel, se a- 
pucă să ducă singur la pășunat turma de oi a tatălui său 
adoptiv. 

Insă, nu rare ori turma era atacată de lupi, dar Cirus 
îi înfrunta cu tot curajul și-i răpunea, lovindu-i cu băţul 
său ciobănesc. 


In afară de aceasta, Cirus simțea multă plăcere să se 
ia la luptă si la trântă cu băeţii din sat. Era aşa de voinic 
şi îndemânatec, încât îi biruia si îi trântea pe toţi. In loc să 
se supere şi să prindă pe el ură si dușmănie, báeftii din sat 
sat, îl aleseră „comandant” al lor, ba chiar îi deteră titlul 
de „rege”. 

li făcură o coroană de trestie şi i-o puseră pe cap, iar 
Cirus o purta, ca si când ar fi fost obişnuit din totdeauna 
să poarte o coroană. 


Ceva mai mult. Pe unii din prietenii săi de joacă îi a- 
lese ca să-i fie un fel de paznici ai lui, pe când altora le 
dete titlul de nobili”. Adică, făcu așa cum ar face un rege 
adevărat. 

Intr'una din zile, unul din băeţii aceştia, fiul unui no- 
a adevărat, spuse că el nu vrea să facă ceeace îi poruncea 

irus. 


„Nu-mi place să ascult de poruncile unui fiu de cio- 
ban!” zise el dispreţuitor. 


Omul regelui dă pe Cirus unui păstor 


Cirus ca păstor 


Stăpânindu-și mânia, Cirus îi arătă că un rege trebue 
să fie ascultat şi acela care nu se supne, este un trădător, 
așa că merită să fie pedepsit. Insă fiul nobilului n'a vrut să 
țină seamă. 

Atunci Cirus porunci la câţiva din „soldatii" săi să pu- 
ná mâna pe băiatul neascultător, să-l astearná la pământ 
şi să-l bată. Ceeace micii soldaţi se şi grăbiră să facă. 

Plângând si tipánd de durere şi necaz, băiatul bătut 
dete fuga acasă şi povesti totul tatălui său, iar acesta, fu- 
rios, inerse cu el la regele Astiage, căruia i se plânse. 

„Este îngăduit, o rege, întrebă el supărat, ca fiul unui 
cioban si rob să se poarte în felul acesta cu copiii nostri ? 

— Fireşte, nu e îngăduit !” răspunse regele si porunci 


Cirus înaintea regelui Asti age 


ca păstorul și Cirus, despre care toată lumea era încredin- 
tată că este fiul adevărat al păstorului, să fie aduși ina- 
intea sa. 

Când aceștia doi au venit, regele l-a întrebat pe Cirus 
cum a îndrăznit ca el, fiul unui cioban sărac, să dea ordin 
să fie bătut fiul unui om de viţă nobilă. 

Fără să se sperie şi fără să clipească măcar din ochi, 
Cirus a răspuns: „Toți băeţii din sat mau ales să le fiu 
rege. Insă băiatul acesta n'a vrut să asculte de porunca 
mea. Eu unul n'am făcut alt ceva decât ceeace ar face fie- 
care rege cu aceia care nu se supun poruncilor sale”. 

Par'că nu este nevoie să amintim că regele nu era al- 
tul decât bunicul lui Cirus, adică regele Astiage, care po- 
runcise să fie ucis Cirus când era prunc. Bine înţeles, Ci- 
rus nu știa nimic despre aceasta. Era încredinţat si el că 
nu este decât fiul adevărat al păstorului. Dar vorbea şi răs- 
pundea cu atâta curaj și cu atâta pricepere, că regele nu 
se mai sátura privindu-l şi ascultându-l. Şi cu cât îl privea 
şi-l asculta, cu atâta se nástea într'însul îndoiala că un ast- 
fel de băiat ar putea să fie un copil de cioban. 

De aceea, chemă la o parte pe păstor, adică pe tatăl a- 
doptiv al lui Cirus şi îi puse atâtea întrebări despre Cirus, 
că bietul păstor se încurcă, ne mai ştiind ce să răspundă. 
La urmă, căzu în genunchi şi mărturisi tot adevărul. 


Regele Astiage fu foarte turburat, când află cine este 
Cirus, Aşa dar, copilul acesta așa de curagios, așa de chipeș 
şi aşa de inteligent, era nepotul său. Prin urmare, visele 
sale puteau să se adeverească, Cirus ar putea să-l dea jos 
de pe tron şi să-i ia locul, Cu toate acestea, acum nu-l mai 
lăsa inima să poruncească moartea lui Cirus. 

Neștiind ce să facă, chemă pe înţelepţii împărăției si 
le ceru sfatul. Aceștia îi spuseră că nu e nevoie să se neli- 
niștească si să se frământe. Visase doar că nepotul său are 
să fie rege şi iată că visul se împlinise: Cirus a fost rege de 
joacă al copiilor de păstori. De aceea, infeleptii sfătuiră pe 
Astiage să nu-şi mai facă sânge rău. 

Sfatul acesta fu pe placul lui Astiage, care trimise pe 
Cirus la părinţii lui, spunându-le că a găsit pe copilul pe 
care îl pierduseră. Părinţii lui Cirus nu mai puteau de bu- 
curie si fericire că şi-au găsit din nou copilul. Răsplătiră 
cu multă dărnicie pe păstorul care crescuse pe Cirus şi-l 
ingrijise aşa de bine. 

Din ziua aceea, Cirus începu un traiu cu totul altul de 
„cât traiul ce dusese până atunci în mijlocul păstorilor. Lo- 
cuia într'o casă mare, avea servitori, avea .cai de călărit si 
îi se îndeplinea orice dorinţă. Totuși, nu uita pe părinţii săi 
adoptivi, nici traiul fericit ce-l dusese cu dânşii. li iubea ca 
şi în trecut si se purta foarte drăguţ cu dânşii. 

Să nu se creadă însă că ducea acum o viaţă făcută nu- 
mai din jocuri si plăceri. Din potrivă. Trebuia să munceas- 
că mult şi din greu. Trebuia să studieze şi să se pregă- 
tească a fi un bun comandant de oştire. 

Pe lângă alte însuşiri, avea încă o însușire foarte pre- 
țioasă: știa să se stăpânească si să nu facă în mânie fapte 
necugetate. Spunea că trebue să vorbeşti drăguţ si să te 
porţi drăguţ cu orisicine. Mai spunea că acela care nu se 
poate stăpâni pe sine însuşi, nu va putea să stăpânească o 
țară si să poruncească soldaţilor săi. 

Regele Astiage nu scăpă de primejdia de care se te- 
mea: visul său se îndeplini. Deoarece era un rege crud şi 
nedrept, poporul şi o parte din oştire se răsculară împotri- 
va lui şi puseră pe Cirus în fruntea lor. Cirus învinse oas- 
tea lui Astiage, îl luă pe acesta prizonier, iar Cirus fu ales 
ca rege de tot poporul si de toată ostirea. a 

In timpul domniei lui, Cirus cuceri mai multe ţări si 
făcu din împărăţia persană cea mai puternică împărăție 
din vremea aceea. Una din cele mai strălucite victorii ale 
sale a fost cucerirea marei şi bogatei cetăţi a Babilanului. 


N. BATZARIA 


7 


S 
| 
| 
f 
f 


Cirus în fruntea ostirei sale 
9 


POVESTEA UNUI 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


PISOIU 


14) Altă poznă a lui Micicy 


e două zile a venit acasă şi Puica, pentru sărbă- 
torile Paştelui. S'a bucurat mult când l-a văzut 
pe Micicy mai mare si mai drágálas decât îl ştia, 


dar tot așa de mult sa mai bucurat şi de altce- 


va: doamna Grigoriu a anunfat-o că în curând 


se vor duce împreună ca să culeagă întâii puisori ai găinii 
mofate, ce stă de multă vreme pe ouă, cuminte si rábdá- 
toare. 

Azi Puica e în culmea bucuriei — spre marea nenoro- 
cire a lui Micicy, pe care nici nu-l mai ia în seamă. A pre- 
gătit un cosulef mic, (acela în care de Paste iepurasul ii 
aducea ouă în iarba din fundul grădinii când Puica era 
mai mică), l-a căptușit cu cârpe calde si se plimba neráb- 
dătoare prin bucătărie în aşteptarea domnei Grigoriu care 
trebue să vină şi ea din moment în moment. Micicy vrea să 
fie mângâiat. Cu Puica s'a împrietenit repede: i se freacă 
de picioare împiedicând-o, ba, supărat că nu-l ia în seamă, 
ii mai dă şi câte o labă. Puica însă, nu se gândeşte decât la 
puișorii mici acoperiţi cu puf mătăsos pe care îi va culege 
în coșul pe care nu se îndură să-l lase din mână... Ii va 
pune sub mașină la căldură... li va acoperi bine... Apoi le 
va da să mănânce. 

— Hai, mamă, mai repede |—deschide Puica usa dela 
camera de bae, unde doamna Grigoriu — in faţa oglinzii, 
işi fixează ultimele ace în coc. Doamna Grigoriu surâde : 

— Nu fi așa de nerăbdătoare. la mai bine seama de 
Micicy, Gándeste-te unde să-l închidem când aducem puii. 
E în stare să-i mănânce. 

Micicy a venit si el la usá si ascultá convorbirea atent 
ca si cánd ar sti cá e vorba de el. Puica il priveste întrebă- 
tor: „Má Micicy, eşti tu în stare să-mi papi puiii ?" Il ame- 
ninfá cu degetul: „Să ştii că te pap si eu pe tine, pocitanie 
mică !” Drept răspuns, Micicy se freacă de piciorul Puicăi, 
privind-o râsgâiat. 

lată, e gata şi mama Puicăi... Culesul puilor se face, 
totdeauna când e Puica acasă, cu multă ceremonie... 

Au ajuns în coteţ. Cloșca stă pe ouă ca împietrită. Se 
uită urit la Puica Şi la domna Grigoriu, care se apropie, 
şi nare de gând să le lase să-i scoată puii nici moartă. Câ- 
râie şi dă cu ciocul desperată. Doamna Grigoriu îi face 
semn Puicăi s'o apuce de aripi, în timp ce ea se uită la ouă. 
Trei puisori galbeni, zac între ouăle albe şi între bucăţi de 
găoace. Un al patrulea ou s'a crăpat... Doamna Grigoriu ia 
repede puii şi îi pune în cosulet. Puica pune closca la loc, 
care le privește buimăcită — și pleacă dimpreună cu doam- 
na Grigoriu. 

Pe drum Puica nu-i mai dă pace: „Mamă, arată-mi 
puii si mie ! Te rog !” Zadarnic doamna Grigoriu îi spune 
că sunt mici şi că afară nu-i încă destul de cald, că vor 
muri... că mai sunt numai câţiva pași până sus. 

In grădiniță Saxa vine să se gudure la picioarele Pui- 
căi, dar Puica nu-i dă atenţie... Se gândeşte numai la pui: 
ar vrea să-i mângâe, să le atingă pufuleful moale — să-i 
vadă cum se joacă, să le audă piuitul... Lungă mai e calea 
până -sus !|... 

In sfârșit: au ajuns ! 

Micicy le întâmpină dela ușă. I-a fost urit singur. San 
ii e foame. Miaună leneş, mai mult de rásfátat. 

Doamna Grigoriu pune coșul pe masă şi desface cârpa 
ușor. Trei căpşoare galbene ca gálbenusul oului, cu ciocuri 
mici, străvezii si roze si cu ochisori mici, mici negri, care 
cât sunt de mici au si ei pleoape, ies la lumină. 

— „Nu-i atinge ! îi atrage doamna Grigoriu atenţia 
Puicăi, care a si întins mâna — „pentru că mor”... Puica a 
retras mâna și pentru că nu poate să le facă nimic, începe 
să ţopăe prin bucătărie. Doamna Grigoriu o mângâe ușor 
pe cap, se gândeşte mulțumită că fetiţa ei are suflet bun, 
pentru că îi plac atât de mult animalele. 


10 


de ANISOARA ODEANU 
(ROK EO S BC OT RR 


Cât sunt de mici, puii au început să piue. Piue inceti- 
şor, totuși urechile agere ale lui Micicy i-a auzit. Și le ri- 
dică și mai sus si le deschide mai mari: ce-o fi acolo ? Nu 
mai poate de curios. Puica il observă: 

— Mamă ! Micicy a şi simţit. Uite-l pisoiu naibii 

Doamna Grigoriu îl priveşte şi ea. 

— Ia lasă-l un pic cu puii să vezi ce-o să se întâmple. 

— Crezi că îi mănâncă ? se sperie Puica. 

— Nu ştiu. De omorît însă, îi omoară ! o asigură d-na 
Grigoriu. 

— Ştii ce, mamă, stau eu până vine Ilona, cu puii si 
cu Micicy. 

— Dar dacă uiţi şi pleci ? 

— Se poate, mamă ?! se supără Puica. 

Pentru ca să nu-i fie urât, Puica ia colecţia „Diminefii 
Copiilor”, din care o amuză mai ales pátaniile lui Haplea; 
desi le-a citit de zeci de ori tot ar vrea să le mai citească... 

Puii stau bine în culcusul cald — sus pe mașină. Mi- 
cicy deşi nu slăbeşte coşul din ochi, nu pare în stare să facă 
vre-un rău. (Puica nu-l cunoaşte încă, nu ştie ce a făcut cu 


(gáinile). Puica râde singură citindu-l pe Haplea si încetul 


cu încetul uită de Micicy şi de pui... 

Au trecut câteva ore. Umbra se lasă în faţa ferestrii şi 
în colţul bucătăriei unde stă Puica e prea întuneric. Ui- 
tând cu totul de ce a venit în bucătărie, curioasă numai să 
urmărească  năzdrăvăniile lui Haplea, Puica ia colecţia 

„Diminetii Copiilor” — frumos legată — şi se urcă pe fe- 
reastră. De acolo se vede curtea — si e mai multă lumină. 

In timpul acesta, Micicy nu stă degeaba. Dacă te-ai 
uita la el, cum stă în mijlocul bucătăriei, în picioare, ti sar 
părea că a adormit așa... Cu ochii închiși de n'a mai rămas 
decât o dungă mică din ei, Micicy însă nu pierde din ve- 
dere coşul din care din când în când, se mai aude zgomo- 
tul ciudat care l-a nedumerit dela început... 

Dar după bătăile pe care le-a mâncat, lui Micicy i-e 
frică. Ştie că e Puica de faţă. 

De când s'a mutat pe fereastră, Micicy a mai prins cu- 
raj. Tot uitându-se înapoi, înaintează spre maşină. Cu cor- 
pul mai mult în afară decât înăuntru, Puica n'a auzit ho- 
pul lui Micicy când a sărit pe maşină, cu toate că Micicy 
sigur că a fost descoperit, a stat după aceea multă vreme 
zgribulit pe marginea maşinii, cu ochii țintă la mica lui 
stăpână. Apoi, cu paşi de catifea, s'a tárit până la cos. A 
ascultat... A vârit o labă şi el. A simţit sub ea mișcându-se 
ceva cald si viu... A vârit încă o labă. Coșul s'a plecat pe 
o ráně. Puii au venit de-aberbeleacul în partea aplecată, 
fixând coşul în poziţia aceea. Micicy a început să tragă cu 
dinţii din cârpe. Cei trei pui stăteau acum desgoliţi pe ma- 
şină. Un piuit sfâşietor şi întâiul pui zăcea fără viaţă. 

Trezită brusc din toropeala cititului, Puca a sărit alar- 
mată de pe fereastră. Dintr'o privire a înţeles tot. Micicy 
nici n'a mai așteptat să fie descoperit, a si sărit jos si s'a 
refugiat sub bufet, lăsându-şi prada sus. Puica a luat re- 
pede puii si i-a pus la loc. Apoi cu ochii plini de lacrimi 
pentru puiul care își dădea duhul pe maşină — a pornit 
în căutarea lui Micicy, care se ghemuise în fund de tot. Cu 
o coadă de mătură l-a dat afară, l-a prins întrun colt al bu- 
cătăriei si cu aceeași coadă de mătură i-a tras o bátae zdra- 
vănă, cu toate miorlăiturile sfásietoare ale pisoiului cri- 
minal. 

După mai multă vreme, Puicăi i s'a făcut milă de Mi- 
cicy — (în definitiv el era mic și prost și nu ştia ce-i bine 
şi ce-i rău ! — se gândea Puica) şi i-a dat lapte. 

Micicy însă, mândru cum îl știm, n'a vrut să bea, iar 
când Ilona (deşi d-na Grigoriu îi interzisese) i-a dat pu- 
iul mort să-l mănânce, Micicy l-a privit cu dispreţ, i-a in- 
fors spatele Ilonei şi a plecat ţinând mândru coada în sus.. 

(Va urma) 


GRN 


O pagină de versuri 


(Poezie postumă) 


Prințul Pic de Lună vrea să se însoare, 
Crainicii colindă tárile'ntruna, 

Spre a-i găsi mireasă mai strălucitoare, 
Bună şi frumoasă cum nu e nici una. 


El vrea o prințesă ca un pic de soare 
Sin zadar așteaptă ca să-i dea cununa, 
Visul lui: mireasă mai strălucitoare, 
Bună şi frumoasă cum nu e nici una. 


De cum vine noaptea, o aşteaptă, oare, 
Tocmai sus în arbor, când răsare luna, 
Imbrăcat în haina lui strălucitoare ? 
Poate printre stele să-și găsească una, 
Prinţul Pic de Lună vrea să se însoare. 


NIKITA MACEDONSKI 


Cántati, copii, e primăvară, 
Copacii plini de floare sunt ! 
Pe smalţ de câmpuri jocul iară 
O să vă poarte cu avânt. 


Au înflorit din nou castanii; 
In tarini umede împlânt 
Cuţitul plugului țăranii 

Şi ară, seamănă şi cânt. 


Se reîntoarce'n munţi ciobanul, 
Din şesuri oile şi-adună 

Şi să-şi astámpere aleanul, 
Doineşte doina cea străbună. 


Sosesc din zare păsări multe; 
Drumarii'n codru'ntárziafti 

Vor sta din drum să le asculte... 
E primăvară iar... cántati ! 


ZAHARIA G. BURUIANA 


IZVORUL 


Izvor, tu, limpede, răcoritor, 
Ce curgi prin plaiuri înflorite 
Și murmuri dulce şi uşor, 

Spunând poveşti nelămurite, 


Tásnind din stânca cenușie, 
Sclipind ca firul argintiu, 

Tu curgi cu murmur prin câmpie, 
Lucind la soarele-auriu. 


OLGA DEREVEICO-CHIŞINĂU 


LICURICIUL 


E PRIMĂVARĂ IAR 


rodi 


CLOWN 


O tobă mare si bătrână 

Cu două talere de-alamă, 
Asurzitor de-o săptămână 
Tot face unui circ reclamă. 


In cortul prins de patru befe 
Un măgăruș fuge şi sare, 
Inveselind atâtea fefe 

Câţi insi dau banii la intrare. 


lar cáláretul doar, doar de-o şchioapă, 
Cu roșu şi-a vopsit násucul 

Șin cap şi-a pus un coif ce-i scapă 
Mereu, să râdă lumea: „trucul !” 


Vin mici şi mari, din târg să-l vadă ; 
Poate că trişti, voiosi să plece. 

El, obosit, cade grămadă 

Târziu, pe rumegușul rece. 


S'adoarme trist... Cât haz în viaţă 
N'a risipit. dar ce-i rămâne ? 
Târziu, copilului paiatá, 
Un colt din cort... şun colf de pâine. 
MIHAIL HOCIUNG 


ODOR, ODORAS 


Hai la mama, îngeraș, 
Odor, odoras ! 
Să mi te culc frumusel, 
Si să-mi adormi uşurel, 
< Odor, odoras ! 


Somnul să-ţi fie nánas, 
Odor, odoras ! 

De deochi să-ți descánte, 

Cântec dulce să mi-ti cânte, 
Odor, odoraş ! 


Și să-ți dea měicuta cas, 
Odor, odoraş ! 

Să cresti intr'un an cât doi, 

Să fii gata de război, 
Odor, odoraş ! 


Duşmanul nu face-un pas, 
Odor, odoraş ! 

Legea ta să necinstească, 

Moșia să ti-o ştirbească, 
Odor, odoras ! 


M. BAŞTEA 


Rectificare 


Dintr'o gresalá de tipar, capitolul din n-rul trecut dela 
„Micicy" a avut n-rul 11, în loc de n-rul 13, cum trebuia să 
fie. O altă gresalň de tipar s'a făcut acum două n-re, când 
a apărut nenumerotat capitolul „Moartea lui Mitache" si 
fără să se arate că face parte din povestea „Micicy". 


Concursul de frumuseţe al animalelor 


a redacţia marelui ziar „Telegraful Animalelor” 
era o fierbere neobişnuită. Biroul directorului 
Fidell dispăruse sub un teanc de telegrame si 
când acesta intră, redactorii deabia se puturá 
scula, ca să-i dea bună dimineaţa. Nasul tranda- 

firiu al lui Bonzo, reporterul, eşi atunci din mijlocul gră- 

mezii. 

„D-le director, scheună el jalnic, au venit atátea tele- 
grame că de două zile nu mai mănânc, nici nu dorm, ci- 
tind mereu!” Fidell luă una la întâmplare şi citi: 

Yorkshire — Asociaţia Mistrefilor guifá respectos ru- 
gămintea să se grăbească concursul de frumuseţe înainte 
de Sf. Ignat. — Preşedinte Ghiţă de York. 

„Bonzo, ieşi de acolo, am văzut despre ce e vorba! 

— Nu pot, n'am pe ce mă cobori”, gemu el. In fine, 
i-se aduse o scară şi el se dete jos. 

Telefonul sbârnăi deodată şi Fidell răspunse: 

„Cum, ce? Tot concurs de frumuseţe? la slábifi-má !" 
In aceiaşi clipă rásunará sub geamuri sute de glasuri: 
mieunau, lătrau, behăeau pe 'toate tonurile: 

„Vrem Miss!” Lui Bonzo îi venea turbare, s'ar fi spân- 
zurat de coadă în lipsa altei sfori, dar din fericire era prea 
scurtă. Mai apoi zise: „Să facem concurs de frumuseţe!” 
Fidell dete din cap în semn că da si ieşi la fereastră. Toţi ii 
aruncará oscioare drept mulțumire si lui îi părea rău că 
nu le putea ronţăi pe dată. 

Imediat, redactorii se desbrăcară la veste, își puseră 
comprese cu felii de cartofi la ceafă, să nu-i apuce dure- 
rea de cap și se puseră la lucru. Fumară 100 de cutii cu 
țigări de măduvă de pitpalac si băură 100 de sticle cu li- 
monadă să li-se răcorească gândurile. 

A doua zi apăru ziarul cu titlul: Mare concurs de fru- 
musete al tuturor animalelor”. 

Condiţii: N*au voie să fie trecute de trei ani. 

N'au voie să fie măritate. 

N'au dreptul de a pune dinţi, unghii sau cozi false. 

Premii: Pr. I. O sgardă de aur dela magazinul „Hin- 
ger & fiul”; > 

Pr. II. 3 mușchi de porc dela cârnățăria „Leul”; 


Pr. III. O hăinuţă de lână cu iniţiale dela manufactura 
„Mioara Astrahan”. 

Data concursului s'a hotărît pentru prima zi de Pa- 
ştele Murgului, în 30 Februarie. Animalele puteau fi mul- 
fumitfi, li-se îndeplinise dorinţa. 


II. - 


Se apropiase ziua cea mare! La fiecare tren ce sosea 
în gara de Nord, Bonzo, Biscot redactorul si d-ra Toska, 
secretara, se infiinfau cu buchete de zarzavat să primească 
duduiele. Fanfara de catâri cânta, Biscot își citea discursul, 
şi Bonzo oferea buchetul. La sosirea d-rei Girafe, acesteia 
din urmă se urcară pe platforma trenului, ca să-i ofere bu- 
chetul. Dar cum domnisoarei îi era foame, îl înghiţi si se 
înecă, astfel încât Bonzo trebui să-i sară pe gât, so bată 
în spate ca să-i treacă mancarea. 

Insă când miss Elefant se dete jos din vagon, zări un 
biet soricel, măturăter de vagoane. Intr'atát se sperie, c'o 
luă la fugă si făcu să deraieze tramvaiul. Pompierii sosiră 
la repezeală si dz abia o linistirá cu dușuri reci. Intrarea 
celorlalte delegate fu mai liniştită, aşa că n'o mai povestim. 


Dela gară domnisoarele o porniră spre coafeur-ul 
„Bibi şi Bobby” cel mai renumit din Capitală. Bibi, sora 
Iui Bobby. un pisic de Angora alb, era casieră, iar fratele 
ti, în halat alb si cu pieptenele "n labă nu mai ştia unde-i 
sta capul. O coafa pe d-ra Vulpe când deodată: | 

„Ah! Vai! Ce e? Un cutremur...!” Da, se simţea un cu- 
tremur. 

„Ba nu, e cineva la use!" strigă Bobby si se repezi s'o 
deschidă. In pervaz apăru miss Crocodil, care doria +% 
i se facă unghiile și să i-se dea ros de buze si pudră. 

Bobby infricosat o imploră: — „Iubite Miss Crocodil, 
nu vă mai miscati! Imi dărâmaţi magazinul! Vă voi servi 
imediat!” D-rei Lilly, manicureusa, îi era frică să-i facă 
unghiile, căci erau mari. In urmă aduse un fierăstrău si 
i-le tăie. Bibi, gândindu-se că ar trebui prea multă pudră 
şi ros de buze, se repezi la bucătărie, luă boia, şi apoi fugi 
la etaj unde erau niște văpsitori. Luă două căldări cu var 


urnă boiaua intr'una si fugi înapoi pe scară. Cu bidineaua 
roşi buzele d-rei Crocodil şi o cărui, aşa că era si pudrată. 
Apoi ea plecă mulțumită, sigură că va lua premiul, să se 
plimbe pe calea Victoriei, urmată de două mașini ale „Sal- 
vării” care culegeau trecătorii stálciti, din calea musafirei. 

Infine la unsprezece seara se închise magazinul. Bibi 
se uită după toate duduiele si apoi se uită la dânsa. Era 
tare frumoasă şi ar fi vrut să se ducă la concurs. 

Se aşeză, puse creionul după ureche, laba pe frunte si 
se gândi. Apoi îşi spuse: „Mă duc, trebuie să mă duc!” 


III. 


In ziua concursului 30 Februarie, toate animalele se 
adunaseră la palatul ziarului „Telegraful Animalelor”. 
D-na Maimuţă ieşi din mașină prima si se uită în calenda- 
rul atârnat pe peretele vestibulului: 

„Ah, în 30! E ziua mea de naştere!” Şi începu să fo- 
păie de bucurie. Miss Lupoaia venia tocmai atunci şi vă- 
zánd-o își trase firele mustăţii, să ascundă un zâmbet. In 
fine, după un ceas, duduiele în costume de bae așteptau 
să le vie rândul. Incepură să se perinde în faţa juriului 
grav. Erau acolo doi d-ni măgari, fraţii Muzicescu, directo- 
rii Operei, Fidell si o vulpe, mai şireată. Toţi cu monoclu, in 
labă cun condeiu si picior peste picior. In sală se auziau 
urlete căci animalele veniseră să aplaude pe regina fru- 
museţii. Incepu d-ra Girafá care când ieşi din cabina ei, 
plecă cu acoperișul pe cap. De ruşine se rosi toată si nu 
mai nemeria să iasă. Măgarii depe estradă deteră din cap, 
unul spre altul si apoi ziserá: „Hh...!”. 

Toate domnisoarele defilară şi când să vie domnita 
E »fant, ca să fie graţioasă, făcu un salut aşa de mare pe 


= Pl 

= s iak A 
STE TTTTITIN RKK mmm 

AAAI ATEAN 


estradă, că era so dărâme. La urmă se ivi si o pisicuță 
mică de Angora, albă, frumoasă, cu ochii pe jumătate în- 
chisi si cu codifa pusă delicat pe o lăbuță. In sală se sauzi: 

„Urrra! Trăiască miss Bibbiiii!” Ruşinată de atâtea a- 
plauze Bibi își ascundea ochii cu lăbuţa si se uita pe dede- 
supt la celelalte animale. Stătea întrun colț şi-şi dădeau 
cu coatele: 

„la auzi! Mai bine m'alegea pe mine! 

— Eu mă întorc numaidecát la mămiţica”! ţipă d-ra 
Crocodil. Dar Bonzo, dintr'un colţ, cum văzu pe Bibi, ieşi 
sărind întrun picior cu pălăria într'o labă și bastonul în 
cealaltă. Nimeri drept la ea şi luând-o pe umeri o arătă 
tuturora. Apoi o felicitară, şin urmă 4 motani negri, pur- 
tând pe o pernă de catifea sgarda, se închinară în faţa ei. 

Bibi spuse un „Mulţumesc” sfios. Bonzo luă sgarda, o 
prinse de gâtul pisicufii şi apucánd-o de braţ spuse vesel: 

„Domnilor şi Doamnelor, vă rog să poftiti la masa ce 
se va întinde aci!” Flori plouară din toată părțile si Bibi 
nu mai putea de bucurie. In fine se asezará la masă si 
Bonzo, ridicándu-si paharul de şampanie, rosti: 

„Imi daţi voe, vă rog!” Hm, hm, își drese vocea: Vă 
prezint pe viitoarea mea soţie, pe d-ra Bibi şi...” 

Să trăiască!!! Urrraa!” Il întrerupseră ceilalți. Toţi 
ciocmrá paharele, Bibi se rosi din nou când Bonzo îi puse 
inelul la ghieruţă şi apoi se pupă în bot cu el. Bonzo sorbi 
tot paharul de șampanie şi adăugă: 

„De nádusit, am nádusit la lucru, înaintea concursului, 
dar acum sunt căţel fericit! Şi cum căţeii fericiţi nu mai 
au poveste, nici copiii n'o să se mai agaţe de mine, si o să 
mă lase să-mi trăiesc viaţa în tihnă!” 


SANDA ZAHARESCU-KARAMAN 


Doi premianfi cu micele lor stăpâne. 


SE cu TAL-TRUNOS 


de Vasile Gh. Bratoloveanu 


VORBA 


Rânduri pentru copii cuminţi 
(PR OSR ZC Mé 


e Făt Frumos l-am întâlnit într'o peşteră adâncă 
şi întunecoasă ascunsă de privire oamenilor şi 
săpată cu multă măestrie la poalele Bucegilor, 
departe de orice vietate pământească. 


Mulțimea brazilor își plecase braţele deasupra 
ei, străjuind intrarea cu multă cucernicie pentru omul, ca- 
re vietuia între zidurile acelea de piatră cioplitá,—i 
gerea anilor o imprejmuise cu buruieni si plante căţăroa- 
re, în aşa fel că, drumeţii care întâmplător s'ar fi abătut pe 
acolo, ar fi trecut mai departe, neştiutori, fără să bănuias- 
că ceva; fără să aibe cunoştinţă că acolo, în peştera nea- 
gră şi întunecoasă dela poalele Bucegilor, locueşte vestitul 
Făt Frumos, eroul din poveştile copilăriei, care ne-a legă- 
nat şi uimit în nopţile friguroase de iarnă, când adunaţi 
roată în jurul focului din cămin, ascultam cuminţi şi cu 
luare. aminte la cuvintele atât de calde ale bunicilor sfă- 
toase. 


„Ehei, nepoţii mei dragi. A fost odată ca nici odată, că 
de n'ar fi, nu s'ar povesti. A fost o dată un împărat mare 
şi puternic, care avea un copil cu numele de Făt Frumos. 
Si copilul acesta, când a împlinit douăzeci de ani”. 

De atunci însă au trecut ani. Timpul a prefăcut lucru- 
rile si nepoţeii, care altă dată se minunau de poveştile co- 
pilăriei. acum au îmbătrânit si, la rándu-le, au si ei nepo- 
teii lor, cărora lé istorisesc cu tot atâta căldură isprávile 
de impunătoare vitejie ale vestitului Făt Frumos, care, ho- 
tárit so scape pe Ileana Cosinzeana din mâinile răpitori- 
lor, face moarte de căpcăun si se răsboiește cu toate spur- 
căciunile pământului. 

Dar acum după cum era şi de așteptat, Făt Frumos a 
îmbătrânit si el, iar spatele i s'a încovoiat ca o trestie. Sin- 
guri copiii dacă se mai interesează de faptele lui. Cei mari 
l-au uitat cu desăvârșire. Dacă n'ar mai fi existat mestesu- 
guri într'ale scrisului, care să răscolească cenuşa trecutului 
şi să însemne cu pana amintirile marilor întâmplări, fiţi 
siguri că Făt Frumos s'ar fi sfârșit de multă vreme. 

Dar să trecem peste toate acestea şi să ne întoarcem 
la adevăratul scop al rândurilor de faţă. 

Pe Făt Frumos, după cum vam istorisit la început, 
l-am întâlnit într'o peșteră adâncă și întunecoasă dela poa- 
lele Bucegilor. 


N 


S 

Š 4 
E 
i 
» 
RS 
hd 
K 


„Ce vánt te aduce in pestera mea, muritorule ?" 

Cánd i-am auzit glasul vestitului Fát Frumos, nu-mi 
venea să-mi cred urechilor. Era un glas tărăgănit, bătrâ- 
nesc, aproape şters. 

„Ei muritorule, nu-mi răspunzi la ce te-am întrebat ?" 
a repetat Făt Frumos observându-mi uimirea. 

— Apoi — am ingáimat eu încurcat foarte — am venit 
să mai stăm o leacă de vorbă, că tare dor mi-era de mata- 
le. De când ai început să încărunţești, nu ţi-am mai auzit 
de nume, Nu-i aşa, mosneagule ? 

— Ai dreptate, flăcăule. Am îmbătrânit — şi bătrâne- 
tea e neputincioasă”. 

Spunând, Făt Frumos a suspinat cu multă părere de 
rău pentru timpurile apuse. lar eu dorind să-i cunosc si 
mai mult viaţa, m'am apropiat de el si am continuat cu in- 
trebările: z 

„Câţi ani ai, mosule ? 

— Nu pot să-mi aduc aminte, flăcăule. Eu m'am năs- 
cut odată cu poveştile, si poveștile sunt vechi de când lu- 
mea. 

— ţi plac copiii, moşule ? 

— Emi plac, flăcăule, cum să nu-mi placă. 

— Mult de tot ? 

— Foarte mult, flácáule. Imi plac mai ales copiii cu- 
minţi, care își ascultă părinţii şi învaţă carte cu tragere de 
inimă. Că doară pentru ei m'am născut si am luptat cu 
smeii si toate spurcăciunile pământului, s'o scap pe Ileana 
Cosinzeana din mâinile căpcăunilor şi să minunez pe co- 
piii ascultători cu isprăvile mele. 

— Ah, bine că mi-ai adus aminte. Ce s'a făcut cu Ilea- 
na Cosinzeana ? E 

— A murit, flăcăule. A murit de mult — şi moartea ei 
m'a durut nespus. Nici acum, cu toate că de atunci au tre- 
cut sute de ani, nu mi-a secat isvorul lacrimilor când mi-a- 
duc aminte de ea. Dar ce folos au lacrimile mele ? Ileana 
sa dus în împărăţia Cerului şi eu am rămas ca un câine să 
mă pătimesc pe meleagurile acestea. ; i 

— Păi, nu te bucuri că tráesti ? 

— Nu, flăcăule. 

— Şi de ce, mosule ?" 

Făt Frumos a oftat din adâncul sufletului şi mi-a răs- 


-puns cu ochii afintifi în ochii mei: 


„Pentrucă am îmbătrânit si oamenii m'au dat uitării. 
Nimeni nu se mai îngrijește de mine. Nmeni nu se mai in- 
teresează de bátránetele mele. 

— Dar eşti greșit, bătrânule! m'am împotrivit eu cu in- 
căpăţânare. 

Cum poţi să spui că te-am uitat, când toate poveştile 
sunt pline cu isprăvile tale ? 

— Aşa o fi, flăcăule, dar isprăvile pe care le scrifi 
dumneavoastră, nu mai sunt ale mele. Acelea sunt ale tine- 
retii. De bátránetele-mele nu se mai interesează nimeni. 
Am fost dat uitării”. 

Și Făt Frumos şi-a şters lacrimile pe furis cu podul 
palmei și s'a aşezat bátráneste pe un scaun. 

In peșteră, cum afară se întunecase deplin, lumina u- 
nui opaif de seu lumina slab încăperea. 

Curios să-i cercetez peștera, mi-am aruncat privirile 
de jur împrejur. In faţa mea, innegrite şi mâncate de ru-"* 
gină,, odihneau armele cu care, odinioară, Făt Frumos fă- 
cuse minuni de vitejie pe care nici nu încape îndoială că le 


cunosc si iubiții mei cititori. 


„Pentru ce ţi-ai lăsat armele în părăsire, bătrânule sd 


Făt Frumos a ridicat privirile şi lacrămile i-au licărit 
ri două boabe de mărgăritar în lumina măruntă a opai- 
tului. 

Pe urmě iar si-a coborát privirile si a vorbit ca pentru 
sine : 

„La ce bun sá mai ingrijesc de ele, cánd máinile mele 
au devenit uscăţive si noduroase de armele acelea atât de 
grele ? Cum mai putea îmbrăca pieptul şi picioarele aces- 
tea lipite de carne, zalele și cismele acelea atât de strălu- 
citoare ? Cum mai putea purta capul acesta încărunţit si 
tremurător, coiful acela de aur bătut cu pietre nestimate ? 

— Dar calul, bătrânule ? Pe unde se află calul tău cel 
cu douăsprezece aripi, care ţi-a ajutat să furi apa vie din 
munţii care se băteau cap în cap ? 

— A orbit, flăcăule. I-au căzut aripile şi acuma rătă- 
Tropi cine ştie unde”. 

rturisirile acestea m'au înfiorat. M'au întristat. 

Niciodată nu mi-aş fi putut închipui că eroii viselor 
mele din copilărie îşi vor încheia cartea vitejiilor cu un 
sfârșit atât de trist. 

— Dar tu, bătrânule, tu pentru ce te-ai retras în pes- 
tera aceasta ? 

— Ca să fiu cât mai departe de lume. 

— Şi la ce bun, bătrânule? 

— La ce bun ? — O! dacă ai sti cât de mult iubesc 
copiii ! 

— Dar ce rost poate avea... 

— Ştiu! Ştiu ce vrei să spui. Te-am înţeles fără să-mi 


vorbeşti. 


SERIA li 


Concursul de jocuri pe luna Marti 


— Anume ce, bătrânule ? 

— Vrei să mă intrebi ce rost poate avea dragostea de 
copii pentru retragerea mea în peşteră ? 

— Tocmai, bătrânule. Ai ghicit. 

Apoi, după câteva clipe de tăcere: 

— Şi poţi să-mi spui, bătrânule, care este adevărata 
pricină ? 

— Da, flăcăule. Mam retras din calea oamenilor, pen- 
trucă în sufletul copiilor vreau să trăiesc tot atât de tânăr 
cum eram acum câteva sute de ani. Căci dacă sar întâm- 
pla să mă vadă copiii în halul în care mă găsesc astăzi, 
mar şterge definitiv din sufletul lor. Mar uita cu totul. Ba, 
ceva mai mult, isprăvile mele ar înceta de-a mai li poves- 
tite, iar mestesugari într'ale scrisului nu s'ar mai învred- 
nici să-mi descrie întâmplările, căci nu le-ar mai ceti ni- 
meni”. Astea au fost cuvintele pe care le-am schimbat cu 
vestitul Făt Frumos. Niciodată nu mi-am închipuit însă, că 
el Făt Frumos, eroul atâtor legende, avea să îmbătrâneas- 
că aşa cum îmbătrânesc toți oamenii. 

Dar vai, iubiții mei cititori, să nu luaţi în seamă că 
vestitul Făt Frumos a apus la bătrâneţe... 


„Ci, din contră, să să-i cetifi isprávile cu aceiasi plácere 
ca si mai înainte, căci el, în sufletul vostru, trebue să trá- 
iască pururi tânăr, pururi viteaz, pururi învingătorul, care 
a scăpat-o pe Ileana Cosinzeana din măinile răpitorilor. 


VASIELE GH. BRATOLOVEANU 


CINEL == 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 


1 abona: 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 
1) Reconstituire 


Complectână rândurile de mai sus, veţi obţine şapte 
cuvinte, cari se termină în ER. 


de A. şi 1. FROIM 


Premianţii concursului pe luna lanuarie 


Premiul I: 1 ab. pe un an la „D. C.”: Teodorescu I. Constantin, 
str. Valeriu Branişte No. 56, Loco. 

Premiul II: 1 ab. pe 6 luni la „D. C.”: Mondy Wassermann, 
- Fvesti, jud. Tecuci; Tity Constantinescu, str. Bucovět 159, Craiova; 
Mircea Leibovici, str. Banu Mărăcine No. 33, Loco. 

Premiul III: 1 ab. pe 3 luni la „D. C.” : Const. Theodor I. Do- 
mide, str. Const. Conache 8, Ploeşti; Dică Schein, str. Trofeelor 15, 


Toco; Stanciu M. Mihai, str. Dorobanţilor 7, Dej; Toto Aragon, 
str. Labirint 123, Loco. 

Premii în cărți. — Vor primi cărți în val. de 80 lei, următorii 
deslegători: 


Stroescu Marilena, str. Pătraşcu-Vodă 16, Loco; Petrosanu U. 
„ustin, Pietroasa-Vâlcea; Mirener Boris, str. Ştefan cel Mare No. 10, 
laşi; Viorica Olaru, Fund. I Sebastian 40, Loco; Letiţia Cosmesvu, 
Parcul Rahova str. A. 57, Loco; Steluş Bălănescu, str. Carol 78, 
Mizil; Alexei Florica, Cotiugenii Mari, jud. Soroca; Brânduşa N. 
Constantineanu, str. Sf. Niculae 18, Botoşani; Lala Horovitz, str. 
' Traian 122, Loco; Dan Radu, str. Siurza-Vodă 13, Suceava. 

Premiatii din Capitală sunt rugaţi să se prezinte personal spre 
a li se da premiile căpătate. 


15 


2) Aritmogrif geografic 


A 
r 10, 4, 1 1, 
Jik DÁ 
IERD! a G N Wee 
c 5 T D 
$ 


bd 
oc 


— 

Sk 
main Dee 

hd - - 


Inlocuind cifrele cu litere, veţi obține, pe rândurile o- 
rizontale, numele unor țări din Europa. Repetándu-se ci- 
fra se repetă şi litera. 

A—B=Capitală in Europa. 

C—D=Tará a cărei capitală e A—B. 

de BENVENISTI M. DAVID-Loco 

Deslegárile se primesc — toate odată — după inche- 

ierea concursului. 


POSTA JOCURILOR 


Achim. Nar., Loco. —- Mai încercați. 

Pod. Cos., Tg. Mureş. — O şaradă a d-tale se publică în „Re- 
bus-Magazin”. 

Neagu Z. Elena. — Jocurile sunt cam nepublicabile. 

Il. si Em. C. Bellu. — Sarada trebuie modificată. „Albe" nu 
prea rimează cu „table“ şi nu se spune „ia” ci „ie”. Tratati cu- 
vântul „ia? ca verb şi se va publica. Restul nu e publicabil. 

Harry si Beatrice Focşaner. Se va publica o parte din jocuri. 
Careurile trebuesc făcute frumos, in tus, ca si orice desen. 

Arold V. Bergheanu. Se publică. 

Diogen Gafita. Se publică numai triunghiul. 


Cea mai mică orchestră de fetiţe. 


DIN TOATA LUMEA 


TERR ë ë O ASEE. 
m ae -< a e 


Cățelul acrobat si 3 spectatori atenți. Un viitor cititor 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MARTIE 


SERIA II 


Atelierele „Adevěrul” S, A. 


`L » 
> 
Rs 


E DA i E 
-A be, A Dota 8 


„A venit primăvara!“ 
„Hai moţato să ne faci pui!“ 


Lucruri bune de ştiut 


Cum se scriu cifrele romane 
—— m ——+—+Y 


Mai întâiu să spunem că cifrele romane se compun 
din semnele următoare: I=1; V=5; X=10; L=50; C=100; 
D=—500; M= 1000. 

Toate celelalte numere se formează cu semnele a- 
cestea. Când punem o cifră mai mică înaintea unei mai 
mari, înseamnă că trebuie să o scădem din aceasta din 
urmă. Când, din potrivă, cifra cea mai mare este cea din- 
tâi, socotim așa cum facem cu cifrele noastre. (Se ştie că 
cifrele ce intrebuintám noi sunt cifre arabe). 

Exemple: MI=3; IV=4 (adică 5—1); VI=6 (adică 
5+1); VII=8; IX=—9 (adică 10—1); XI=11 (adică 10+1); 
XL—40 (adică 50—1); LX=60 (adică 50+1). 

1888 se va scrie aşa: MDCCCLXXXVIII (adică 1000+ 
500+300+50+30+5+3) 

1909 se va scrie aşa MCMIX (adică 1000+ 1000—100-+ 
10—1). 

Se înţelege că este foarte greu de făcut socoteli cu ci- 
frele romane. Să se observe că în cifrele romane nu există 
cifra zero. 

Scrieţi în cifre romane, pentru a vă obişnui cu ele, a- 
nul 1934, anul Unirei Ardealului si Basarabiei la România, 
anul intrării lui Mihai Viteazul în Alba lulia, anul Unirei 
Munteniei cu Moldova. 

Faceţi aceste exerciţii singuri, 
nouă răspunsurile. 


fără să ne trimiteţi 


Ca să vă creadă grozavi 


Spuneţi unui prieten să-şi pună în gând orice număr 
ar voi. (Să zicem că şi-a ales numărul 6). După aceea, spu- 
neti-i să-l înmulțească cu 2 (adică 6X2=12). Spuneti-i a- 
poi sá adaoge un numár pe care vi-l alegeti singuri. Poate 
fi orice număr, numai să fie număr cu soţ. 

Să zicem că i-afi spus să adauge numărul 14 (adică 
12+14—26). Spuneti-i ca totalul să-l împartă cu 2 (26:2— 
13). După ce a făcut şi această împărţire, spuneţi-i să sca- 
dă numărul ce-şi alesese el în gând (adică 13—6=7). 

Nu-i mai spuneţi și nu-l mai întrebaţi nimic, ci să-i zi- 
ceti dintro dată: „Ti-a mai rămas 7!” El va rămânea mi- 
rat, închipuindu-și că aţi știut să-i ghiciţi ce are în gând. 

Totuși, socoteala este simplă. Totdeauna, făcând aşa 
cum am arătat mai sus, prietenului vostru îi va rămânea 
jumătate din n-rul ce i-ati zis să adauge la numărul său, 
după ce l-a înmulţit cu 2. In socoteala ce am făcut, i-a ră- 
mas 7, pentrucă 7 este jumătatea din 14. Dacă, de exem- 
plu,, îi spuneţi să adauge 20, i-ar fi rămas 10. 


Repet că rezultatul e totdeauna acelaș, indiferent de 
numărul ce şi-a ales el în gând. Să aveţi numai grija să-i 
spuneţi să adauge un număr cu soț. 


Cine a inventat mașina de scris 


Par'că nu ne-ar veni să credem, dar aşa este: cea din- 
tâi mașină de scris a fost inventată de un orb. Acest om 
lipsit de lumina ochilor a fost Francezul Foucaur (citeşte 
Fucó, cu accentul pe 0). 

Ce-i drept, prima invenţie a lui Foucaux, făcută în a- 
nul 1843, era o mașină, pentru ca orbii să poată scrie cu 
ea. Chiar de aci a pornit prima ideie de a se construi o ma- 
şină de scris: anume, de a veni în ajutorul celor lipsiţi de 
vedere. z 

Opt ani mai târziu, acelaş Foucaux reuşi să constru- 
iască o maşină de scris şi pentru cei care văd. Această ma- 
siná a fost chiar premiată cu medalia „de aur la expoziția 
dela Londra din anul 1851. Foucaux însă n'a construit în 
totul decât două maşini din acestea. 

Mai târziu, un avocat italian, anume Giuseppe Ra- 
vizza, aduse mari îmbunătățiri maşinei lui Foucaux, iar 
după el mai multi constructori americani o perfectionará, 
ajungándu-se treptat, treptat, ca masina de scris sá fie asa 
cum este- astăzi. 


Grábiti-vá sá luati 


„LIR şi TIBISIR“ 


un roman de aventuri minunate de 


MOŞ NAE (N. Batzaria) 


Acest roman, tipărit pe hârtie de cea 
mai bună calitate, cartonat și frumos 
ilustrat, este în format mare și are 
aproape 200 de pagini. Pentru 
copii și tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută și interesantă 


PREȚUL LEI 60 


Pe vânzare, la toate librăriile 


C „O B 1 T LOR 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI 


DJE 


= 
DIMINEATA 


REDACTIA SI 
Bucuresti, Str. CST. MILLE, 
T E L E F ON: 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . a . . Lei 200 
Pe şase luni . . a - „ 1oo 
Pe trei luni . - - - wa 50 


ADMINISTRATIA 
7-9-11 
3 — 84 — 30 


REDACȚIA ŞI 


ABONAMENTE: arte 


SLUNI 100 „ 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR Mm: i 
ESTE STRICT ven vě ae Director: N. BATZARIA 


DIMINEATA 
COPIILOR 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.— STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI | UN EXEMPLAR 5 LEI 


21 Martie 1934— Nr, 528 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+a: 


fost odată un rege bogat şi puternic, stăpânitor 

peste multe popoare asupra cărora domnea cu 

nemai auzită tiranie. La cea mai mică greșală 

a unui supuf punea călăii să-i taie capul sau 

gealatii fiorosi şi fără de milă să-i schingiuiascá 
îngrozitor, până ce nenorociţii își dădeau sufletul bucuroși 
că scapă de asemenea chinuri. 

Intr'o zi oarecare iscoadele regelui trimise prin ţară să 
spioneze mulțimea, veniră cu vestea că într'un colţ depăr- 
tat al ţării un oarecare bătrân umblă din sat in sat ves- 
tind mulțimii că împăratul şi mântuitorul lumii sa născut 
pe pământ si toată suflarea să creadă si să i se 'nchine lui 
căci el îi va mântui de toate relele. 

Când auzi regele păgân una ca asta, se făcu roșu de 
mânie şi trimise ostaşi să-l prindă pe cel care uzurpa tro- 
nul său cu astfel de cuvinte. 

După câteva zile soldaţii aduseră în faţa regelui pe un 
bătrân cu fata blândă, cu ochii luminosi, aprinşi parcă de 
o lumină vie. 

— Cum ai îndrăznit, nemernicule, să propováduesti în 
țara mea unde eu singur sânt stăpân, venirea unui alt im- 
părat? — tună furios regele. 

— 0, rege puternic! — grăi blând bătrânul — Nu un 
împărat pământean e Cel pe care proorocii mi l-au vestit 
ci el, e fiul lui Dumnezeu care pe pământ a fost trimis să 
ne mântue de păcate. 

Infuriat de aceste cuvinte, regele strigă soldaţii: 

— Luati-l de aci. şi punefi-l la cele mai grele chinuri. 
Să vedem Mântuitorul lui îl va scăpa de moarte? 

— Nu El! — zise moșneagul — ci credința mea intru 
El mă va mântui. 

Soldaţii înşfăcară pe bătrân ducându-l în camera de 
tortură. Regele însuşi înfuriat peste măsură veni să pri- 
vească. Cu cele mai îngrozitoare mijloace pe care numai 
mintea unui tiran păgân putea să le născocească, fu chi- 
nuit bătrânul, însă faţa lui rămânea tot senină, ochii lumi- 
nosi priveau cu bunătate ^ fa regelui schimonositá de má- 
nie. Tot felul de unelte dě torturá furá incercate, fárá ca 
bătrânul să sufere ceva. El sta liniștit si privea blând in 
ochii injectati de furie ai regelui. 


regele pAGAN 


— Scoateţi-i ochii! — urla regele — Scoateţi-i ochii să 
nu-l mai văd privindu-mă astfel! 

Doi călăi furioși se apropiară cu sulițe rosite în foc, 
dar la privirea bătrânului începură să tremure, sulifele le 
căzură din mâini şi o luară la fugă strigând: 

— E un sfânt, e un sfânt! 

Relege înfuriat puse mâna pe o suliță si se repezi să 
scoată el ochii bătrânului, însă flacăra vie a credinţei ce 
tásnea din ochii bătrânului îl fintui pe loc. 

— Cine eşti tu si de unde vii să mă infrunfi cu atâta 
putere? 

— Nu cu putere, puternice rege, ci cu credinţa cea a- 
devărată te-am stăpânit. 

Şi în noaptea aceia şi multe zile dearândul bătrânul a 
stat alături de regele păgân şi i-a tălmăcit Biblia, credința 
cea adevărată si după acestea păgânul a crezut şi sa bo- 
tezat în legea cea adevărată. 


D. C. MEREANU 


O drăguță cititoare cu păpuşa ei 


OU 


AVENTURILE- 


, ACA 


4. Alegerea doicăi şi răpirea lui Făcăleţ 


ndată ce s'a aflat vestea despre naşterea lui Fă- 
căleţ, sa pus o chestiune, care, precum se va 
vedea numai decât, era de o însemnătate din 
cele mai mari. Anume, ce fel trebue să fie doica 
prinţului Făcăleţ? 

Sfetnicul Brandabur propuse, zicând: „Să strângem 
sfatul de o sută si să cerem fiecărui sfetnic să-şi dea pă- 
rerea”. 

Dacă s'ar fi ținut seamă de părerea aceasta, înţelegem 
ușor ce urmare ar fi avut. Cine ştie câţi ani ar fi ţinut sfa- 
tul, aşa că Făcăleţ ar fi avut tot timpul să moară, — si 
chiar de multe ori — dacă nu l-ar fi alăptat mamă-sa, îm- 
părăteasa Grosalina. lar dacă l-ar fi alăptat, Făcăleţ ar fi 
ajuns să fie un flăcău, când sfatul de o sută ar fi putut să 
se înţeleagă asupra doicăi de care era nevoie. 

De aceea, de rândul acesta se amestecă împăratul Lă- 
comilă însuşi, care zise hotărît: „Nici un sfat de o sută, 
nici un sfat de douăzeci şi nici măcar un sfat de cinci! Pri- 
mul meu sfetnic Tintilin şi medicul meu Clistirol vor chib- 
zui împreună si îmi vor da răspuns în trei ore. Din parte 
mi, am şi dat poruncă să fie aduse la palat toate femeile 
din împărăție, care pot să fie doici”. 

Tintilin şi Clistirol se încuiară într'o cameră, ca să dis- 
cute, fără să fie supăraţi de cineva, ce fel de doică trebue 
dată prinţului Făcăleţ. 

„Eu, spunea Tintilin, propun ca doica să fie subţirică, 
blondă, cât mai frumoasă si să nu fie trecută de vârsta de 
douăzeci de ani”. 

Propunerea aceasta nu fu de loc pe placul medicului 
Clistirol, care se împotrivi cu toată puterea. 

„După ce că prințul nostru Făcăleţ s'a născut așa de 
mic si jigărit, să-i mai dám si o doică subtiricá! Aceasta 
înseamnă ca bietul Făcăleţ să rămână toată viaţa subţire 
ca un chibrit sau ca o scobitoare. Nu, nu se poate așa ceva! 
Doica trebue să fie o femeie cât mai zdravănă si mai voi- 
nică, o femeie care să se apropie de slăvita noastră împă- 
răteasă Grosalina”. 

Aceasta era părerea medicului Clistirol, care mai ce- 
rea ca doica să fie oacheşă la faţă, iar ca vârstă să aibă 
cel puţin treizeci de ani. 

Pe când, incuiati în odaia de care am pomenit, Tinti- 
lin si Clistirol discutau si se sfádeau, unul spunând negru; 
când celălalt spunea alb, la palat începuseră să vie doici 
din întreaga împărăție. Până în seara aceleiași zile, sau 
strâns nu mai puţin de zece mii. 

Se înţelege că erau de toate felurile și de toate vârste- 
le. Unele subţiri, altele grase, unele blonde, altele brune, 


unele mărunte, altele înalte, unele tinere de tot, altele mai 
trecute. E 


Dar Tintilin şi Clistirol nu mai eşeau din camera în 
care se încuiaseră. Văzând aceasta, împăratul Lăcomilă le 
trimise supărat vorbă să vie numai decât şi să aducă hotă- 
rirea ce luaseră în bună înţelegere. 3 

Ce te faci însă că Tintilin şi Clistirol nu luaseră nici o 
hotărire si că nu era chip să se înțeleagă. Atunci Tintilin, 
vrând să fie mai împăciuitor, zise: „Hai să ne scriem fie- 
care părerea pe o hârtie si apoi să chemăm pe cineva să 
tragă la sorți. Doica lui Făcăleţ să fie aşa cum va sta scris 
la hârtia ce va eşi la sorți”. 

Clistirol se învoi cu această propunere. Fiecare din ei 
doi își scrise părerea pe altă hârtie, aceste două hârtii le 
făcură în formă de sul şi chemară pe un băiat de servi- 
ciu, care trase una din ele. Pe hârtia aceasta scria precum 
urmează: „Doica să fie oacheşă la faţă, cât mai grasă si 
mai voinică şi în nici un caz să n'aibă mai puţin de două- 
zeci şi cinci de ani”. 


Precum înțelegem lesne, era hârtia scrisă de medicul 
Clistirol, care se porni să sară de bucurie, văzând că noro- 
cul l-a ajutat pe el, pe când Tintilin nu mai putea de ne- 
caz şi pizmă. Ba chiar se îmbolnăvi de supărare, când 
împăratul Lácomilá decoră pe Clistirol cu marea decorație 
„Boul si Elefantul”. 

Totuşi, alegerea doicăi n'a fost așa de ușoară. In ade- 
văr, printre cele zece mii, cel puţin trei mii erau așa cum 
ceruse Clistirol să fie: oachese, voinice, trecute de două- 
zeci şi cinci de ani. 

Trei zile la rând, de dimineaţă si până seara târziu, 
a durat alegerea doicăi. Era să dureze mult mai mult — 
poate, săptămâni întregi — dacă împăratul Lăcomilă nu 
venea să zică speriat si supărat: „Făcăleţ ţipă şi urlă de 
foame. Acum a încetat, însă din pricina că nu mai are pu- 
tere. Să ştiţi că moare dacă nu alegeţi numai decât o 
doică, pentru a-l alăpta”. 

Aşa sau hotărît să aleagă una — o femeie voinică de 
la țară. 

„ Dar sa întâmplat ceva grozav, o nenorocire la care 
nimeni nu s'ar fi putut gândi măcar. Anume, în aceiași 
noapte, Făcăleţ, care dormea întrun, pătuc lângă patul 
doicăi, pieri fără urmă. Nu încape îndoială că fusese răpit. 
Insă, cine l-a răpit şi unde a fost dus? Iată ce se întreba 
fiecare, fără să poată găsi un răspuns. 

Nenorocirei acesteia îi urmă altă nenorocire tot aşa de 
grozavă. Împărăteasa Grosalina n'a putut să îndure dure- 
rea că iubitul său Făcăleţ fusese răpit. Căzu bolnavă la 
pat si după două zile închise ochii pe vecie. Cât despre 
împăratul Lăcomilă, este drept că el n'a murit, însă într'o 
singură zi se schimbă aşa de tare, că ajunse să nu-l mai re- 


Micuța marchiză 


peur i Pierdu vreo douăzeci de chilograme din greutate, 
paru din cap şi barba îi albiră, se sbârci şi se scofălci tot 
a faţă şi trupul i se încovoie. 

Ne mai știind ce face în desperarea sa, chemă pe pri- 
mul sfetnic Tintilin, ca să-i ceară părerea. „Să strângem 
sfatul de o sută şi să ne chibzuim ce este de făcut”, răs- 
punse Tintilin. 

Insă, la auzul acestui răspuns, Lăcomilă se făcu foc de 
mânie. 

„Piei din faţa mea cu sfat, cu tot!” îi strigă el, ba 
chiar pentru întâia oară în viaţă, îl lovi cu sceptrul. „Până 
când — zise mai departe Lăcomilă — sfatul compus din 
cei o sută de nătărăi, aşa cum ești tu însuţi, va ajunge la 
o înțelegere asupra ceeace este de făcut, sărmanul meu 
Făcăleţ, inchipuindu-ne că e lăsat în viaţă, poate să îmbă- 
trânească, iar eu să fiu dus de mult în mormânt. 

— Dacă aceasta este credința Máriei Tale, îndrăzni să 
zică Tintilin, tot frecându-și umărul pe care fusese lovit 
cu sceptrul, am putea face altceva. Am putea trimite toată 
oastea împărătească să-l caute peste tot pe Făcăleţ. 

(Spun aci în paranteză că toată oastea împăratului Lă- 
comilă n'avea mai mult de șaptezeci de soldaţi, printre 
care opt cavaleristi. In schimb, numărul generalilor, al că- 
ror piept era plin de decoraţii, trecea de treizeci). 


— Bine, incuviintá Lăcomilă, să trimitem toată oastea 
mea în căutarea lui Făcăleţ. Insă, afară de oaste, în frun- 
tea căreia vor merge, de sigur, toţi generalii, pe care îi plá- 
tesc din gros, fără să facă vreo ispravă, poruncesc să mear- 
gă si toți membrii sfatului de o sută. Așa mă scap de ei si 
de alte buclucuri c> mi-ar putea face. 

— Să merg si eu cu dânșii? întrebă Tintilin. 

— Nu, tu nu vei merge cu dânşii, îi întoarse vorba 
Lăcomilă, fiindcă tu ai de făcut altă treabă mai mare și 
mai de folos. Anume, eu nu sunt sigur, ba chiar mă în- 
doesc foarte mult, că Făcăleţ va putea fi găsit de oștenii 
mei sau de nătărăii din sfatul de o sută. 

După felul cum a pierit Făcăleţ, înţeleg că la mijloc 
trebue să fie o mână nevăzută, dar foarte puternică. Pot 
aproape să jur că iubitul meu copil n'a fost răpit şi furat 
de oameni obişnuiţi, ci de ceva zâne sau de vreun vrăji- 
tor, care îmi este dușman. 

„De aceea, tu, sfetnice Tintilin, vei pleca chiar astăzi, 
însoţit de câţiva servitori. Ifi voi mai da trei cai incárcati 
cu galbeni si cu daruri din cele mai preţioase. 

— Incotro voi merge?” întrebă Tintilin, care nu inte- 
legea ce are de gând împăratul. 


Insă Lăcomilă îi făcu semn cu mâna să tacă și să as- 
culte. „Așteaptă, că te voi lămuri numai decât, îi zise el, 
şi fii mai puţin nerăbdător. Ori decâte ori e vorba despre 
vreo treabă a împărăției, nu te grăbești de loc. Dimpotri- 
vă. Ascultă-mă deci până la sfârșit, că ai să știi unde tre- 
bue să mergi. 

„Te vei duce, îl lămuri mai departe Lăcomilă, la pu- 
ternicul și foarte înțeleptul vrăjitor Ctirifon, care locueste 
întrun palat ascuns în văgăunile munţilor Carpaţi. li vei 
da toate darurile ce am să-ţi incredintez — si să ştii că te 
așteaptă streangul, dacă oprești ceva pentru tine. li vei 
spune că eu te-am trimis la el cu aceste daruri si îl vei ru- 
ga din partea mea pentru următoarele două lucruri: 

„Intâiu, să-ţi spună cine l-a răpit pe Făcăleţ, unde l-a 
dus si cum am putea să-l scăpăm. Al doilea, îl vei ruga să 
ia pe Făcăleţ sub ocrotirea sa, ferindu-l în viaţă de pri- 
mej dii si ajutându-l la nevoe. 

„Mas fi dus eu însumi la Ctirifon, își încheie vorba 


(Știm că pentru Lăcomilă, „marile treburi ale împărăției” 


(Stimcá pentru Lăcomilă, „marile treburi ale împărăției” 
erau să mănânce, să doarmă și să se îngrașe mereu). 

Așa cum i se dăduse poruncă, primul sfetnic Tintilin 
plecă în aceiași zi, luând drumul care ducea la palatul din 
munţii Carpaţi al puternicului si infeleptului vrăjitor Cti- 
rifon. Tot în aceiași zi plecă şi întreaga oastre împărăteas- 
că, adică cei şaptezeci de soldaţi şi cei treizeci de generali, 
precum si toți membrii sfatului de o sută. 


După ce esirá din cetatea de scaun, se împărţiră în 
grupuri de câte patru, cinci oameni, apucând fiecare grup 
pe alt drum. i ` 

Treaba cu care fusese însărcinat Tintilin, era mai les- 
ne de dus la capăt. Vreau să zic, el ştia unde merge si mai 
ales ştia pe cine are de găsit si ce are de vorbit. 

Nu tot așa de ușoară era însă treaba celorlalţi. Ei tre- 
buiau să găsească pe Făcăleţ, adică să găsească pe un 
prunc născut abia de trei zile si pe care nimeni dintr'imsii 
nu-l văzuse până atunci cum este la faţă. In împărăţia iui 
Lăcomilă — o împărăție mare si întinsă — copiii noui nás- 
cuţi erau cu miile. Cum să ştii care dintr'înșii este Făcăleţ, 
mai ales că pruncii seamănă unii cu alţii? 

Deci, vom vedea în capitolul următor ce încurcătură 
au făcut trimisii lui Lăcomilă. 

(Va urma) 


DE ALE INCEPĂTORILOR 


LA DUNĂRE 


Stau dorobantii cei de fier 
La Dunăre pe podul mare, 
Tinándu-si armele: spre cer. 
Se uită neclintifi în zare, 
La strigătele din Carpaţi, 
Chemând puterea lor trecută 
Pare că cresc intunecafi, 
Cuprinși ca de-o durere mută. 
Le povestește Dunărea 
Cu valurile ei de sânge 

` Tot chinul ce l-a văzut ea... 
Gem undele și malul plânge... 
Balaurul cu ochi de foc 
Pe lângă ei cu șuer trece, 
Dar dorobanfii stau pe loc 
I-a 'nfepenit oţelul rece. 
Nu sunt de straje... nici decor 
Ci stau o amintire vie 
Să spună stránepoftilor 
De gloria ta, Românie. 

C. MORARU-BALS 


O cititoare veselá 


NA 


fost o dată o găină neagră, care avea o droaie de 
puișori. Cu toţii erau foarte dráguti, afară de cel 


Poveste spaniolă 

JOE EE TÍ 
mai mic, care nu semăna de loc cu fraţii săi si 
cu surorile sale. 


Era o dihanie ciudată, așa cum nu s'a mai vă- 


zut de atunci. 

Arăta ca un puişor pe care l-ar fi tăiat cineva în două. 

Avea numai un picior, un ochiu, o singură aripă, tot 
aşa cum avea o jumătate de cap și o jumătate de cioc. 

Când îl privea, mamă-sa closca pleca amărâtă capul 
şi zicea: „Copilul meu mai mic este o jumătate de puiu. 
N'o să crească niciodată, ca să se facă un cocoș frumos, 
aşa cum au să se facă fraţii săi. Aceştia au să meargă să se 
plimbe prin pădure şi afară din curte. Numai el, săracul, 
va trebui să stea totdeauna acasă”. 

„Şi i-a dat numele de „Medio Politto”, ceeace în limba 
spaniolă înseamnă „o jumătate de puiu”. 

Insă, desi Medio Pollito era făcut așa cum am arătat, 
n'avea de gând să stea multă vreme sub aripile si sub ocro- 
tirea mamei sale. 

După cum nu semăna la trup si înfăţişare, tot aşa nu 
semăna la fire cu ceilalţi puişori, care erau buni, ascultă- 
tori, aşa că alergau îndată ce-i chema mama lor și se adă- 
posteau sub aripile ei. 

Medio Pollito însă, sărind din loc în loe pe piciorul 
său, fugea departe şi nu venea. lar când mamă-sa îl certa, 
el mintea, spunând că n'a auzit, deoarece n'are decât o sin- 
gură ureche. 

Și cu cât creştea, cu atâta se făcea mai neascultător 
si mai încăpățânat. O lua singur razna pe câmp, n'ascul- 
ta de loc de mamă-sa și se purta rău cu fraţii și cu surorile, 

Intr'una din zile, când se întoarse dintr'o lungă plim- 
bare ce făcuse singur, singurel, Medio Pollito státu tantos 
înaintea mamei sale si îi vorbi cu toată îndrăzneala: „Ma- 
mă, m'am plictisit de traiul de aici, unde afară de curte şi 
de câmpul din prejur nu este altceva de văzut. Eu plec si 
merg tocmai la Madrid, capitala Spaniei, ca să văd pe re- 
gele nostru. 

— La Madrid, tu Medio Pollito ! strigă mamă-sa spe- 
riată. Dar drumul până la Madrid e un drum foarte lung, 
chiar pentru un cocoș în toată firea, necum pentru tine, o 
biată făptură aşa de mică. Ai să obosesti mai înainte de a 
ajunge la jumătatea drumului. Nu, nu ! stai aicea cu mi- 
ne, iar când vei crește mai mare, vom face împreună o 
scurtă călătorie”. 

Insă Medio Pollito n'ásculta de urechea ceea. Işi bă- 
gase în cap să meargă la Madrid şi vroia să meargă cu ori- 
ce chip. „Ce viaţă ducem, zicea el, în această curte mică, 
unde aproape nimeni nu ştie ceva despre noi ? Când o să 
îmi am la palatul regelui cotetul meu si curtea mea, poate 
că am să chem pe câţiva dintre voi să veniţi să-mi faceţi o 
vizită”. Şi aproape fără să-şi ia rămas bun dela ai săi, 
porni pe drumul care ducea la Madrid. 

„Poartă-te frumos şi politicos cu oricine te întâlneşti!” 
îi strigă mamă-sa, alergând după el. Insă el se făcu că n’a- 
ude si nici nu-și întoarse măcar capul. ~ 

Mergând el aşa, nimeri într'o livede, pe unde curgea 
un ráulet. Dar in livedea aceea era: atâta verdeață si atá- 
tea buruieni, că ráuleful nu putea să-și facă drum si să 
curgă mai departe. 

„Medio Pollito, îi strigă râuleţul, fii bun si ajută-mă 
să dau la o parte verdeaţa si buruienile, 

— Descurcă-te cum poţi! îi răspunse semet Medio Pol- 
lito. Crezi că n'am altă treabă, decât să-mi pierd vremea 
cu tine ? Află că eu merg la Madrid să văd pe rege”. Şi își 
văzu mai departe de drum. 

Ceva mai departe văzu arzând un foc, lăsat în pădure 
de niște Tigani. Focul era pe isprăvite, aşa că în curând 
era să se stingă cu totul. 

„Medio Pollito, îi strigă focul, vezi că sunt aproape să 
mă sting și să mor. Fii drăguţ, strânge câteva frunze si 
vreascuri uscate şi aruncă-le peste mine. 


MEDIO FOLLITO 


de Stan Protopopescu 
pp OA 


— Descurcă-te cum poţi ! îi răspunse Medio Pollito. 
Eu am treburi mai mari de făcut. Merg la Madrid să văd 
pe rege”. Şi îşi văzu înainte de drum. + 

In dimineaţa zilei următoare, când era aproape de 
Madrid, trecu pe lângă un castan în ale cărui ramuri se 
prinsese si se incurcase vântul. „Medio Pollito, îi strigă 
vântul, ajută-mă să má descure din aceste ramuri ! 

— Descurcă-te cum poţi ! îi răspunse Medio Pollito. E 
din vina ta, dacă te-ai prins în ramurile castanului. Eu nu 
pot să-mi pierd toată dimineaţa, ca să-ți dau fie o mână de 
ajutor. Merg la Madrid să văd pe rege”. Si își văzu înainte 
de drum. Mergea mai grăbit şi mai vesel, fiindcă începu- 
seră să se zărească turnurile si acoperișurile caselor dela 
Madrid. 

Când a intrat în oraș, a văzut că mai multi soldaţi 
stau de pază la poarta unui palat. „Acesta trebue să fie 
palatul regelui”, îşi zise Medio Pollito şi sbură peste poar- 
tă, cu gândul să aștepte acolo, până ce ese regele. 

Insă, iată că bucătarul palatului prixi pe o fereastră, 
care era tocmai în spatele lui Medio Pollito, şi, văzându-l, 
zise bucuros: „lată de ce aveam nevoie ca să fac o ciorbă 
de pui pentru rege!” Intinse mâna, apucă pe Medio Pol- 
lito şi-l băgă într'o căldare de apă ce era lângă foc. Apa 
îl acoperi în întregime şi-l udă şi înmuie aşa de bine, că 
era o adevărată jale să te uiţi la bietul Medio Pollito. 

Aripa îi căzu jos, iar penele si fulgii îi atárnau care 
într'o parte, care într'alta. 

„Apă, drăguță apă, strigă el, fie-ti 
dă-mi drumul să es din căldare ! 

— Ah, Medio Pollito, îi întoarse apa vorba, tu n'ai vrut 
să mă ajuţi atunci când îmi țineau drumul ierburile si bu- 
ruienile din livede. De aceea, meriti să fii pedepsit”. 

După puţin, focul începu să ardă si să încălzească apa. 

Nenorocitul de Medio Pollito se sbătea si sărea când într'o 
parte, când în partea cealaltă a căldării, vrând să scape de 
căldură si pârjoleală. Se sbătea, sărea si striga: „Focule, 
drágutule foc ! Nu arde aşa de tare, fiindcă nici nu-ţi in- 
chipui cât este de cald în căldare. 
-© — Ah, Medio Pollito, îi întoarse focul vorba, tu Wai 
vrut să mă ajuţi, când mă stingeab si muream în pădure. 
De aceea meriti să fii pedepsit”. Si focul îi dădea înainte, 
arzând din ce în ce mai tare. 

Insă, tocmai când chinul si durerea lui Medio Pol!to 
erau mai mari, așa că, bietul de el, credea că e osândit să 
moară, bucătarul veni si ridicând capacul dela căldare, 
vroi să vadă dacă puiul este în deajuns de fiert pentru 
masa regelui. 

„Ian poftim ! strigă el foarte supărat. Blestematul ăsta 
de pui a ars așa de tare, că sa prefăcut în scrum. Dacă îl 
duc la masă, regele mă dă negresit afară din slujbă”. Si 
deschizând fereastra, aruncă în stradă pe Medio Pollito. 

Tocmai atunci vântul trecea pe stradă. Văzându-l pe 
Medio Pollito, îl insfácá, îl ridică în sus în văzduh si se 
porni să-l învârtească si să-l sboare aşa de puternic, încât 
Medio Pollito abia mai putea să respire, iar biata lui inimă 
bătea pieptul, gata să-l spargă. 

„Vântule, drágutule vânt, ii se rugă Medio Pollito cu 
glasul stins, fii bun si opreşte-te puţin, că îmi ese sufletul. 
Fii bun...” însă i se tăiase așa de mult răsuflarea, că nu 
mai putu să-și isprăvească vorba. 

„Ah, Medio Pollito, îi întoarse vântul vorba, tu mai 
vrut să mă ajuţi, când mă prinsesem si mă incurcasem în 
sporea si în ramurile castanului. De aceea meriti să fii pe- 

epsit”. 

Il ridică si mai sus peste acoperișurile caselor, până 
ce ajunse deasupra celei mai înalte biserici din Madrid, 
iar acolo îl puse tocmai în vârful clopotniţei. 

Până în ziua de astăzi, acolo stă-Medio Pollito. Când 
mergeţi la Madrid şi, plimbându-vă pe străzi, ajungeţi la 
clopotniţa cea mai înaltă, îl veţi vedea pe Medio Pollito 
stând pe un picior, cu aripa plecată într'o parte, iar cu 
singurul său ochiu privind trist deasupra oraşului. 


milă de mine şi 


SIRE 


N03- 


ES 


Prepelita cu puisorii la plimbare 


ama-prepeliţă a ieşit cu copilasii la plimbare. 
Mititeii tropăie în jurul ei, ciugulesc gráuntele 
şi insectele pe care li le arată şi se bucură de 
farmecul frumoasei zile de primăvară. 

Abia de o zi au scos căpşorul din găoace si nu 
sunt mult mai mari decât nucile, dar se pricep de-acum să 
ciugulească si să fugă binisor. 

„Pufin mai la o parte stă tatăl şi pándeste în toate pár- 
tile, să vadă dacă nu se iveşte de undeva vr'o primejdie. 

De câteva ori i s'a părut că aude voci. A ridicat capul 
şi a ciulit urechile spre cealaltă parte a gardului. Și-a che- 
mat apoi familia: 

„Nevastă, vino 'ncoace!" 

Mama-prepelitá aleargă spre el si 

cile, care par că se apropie. : 

Curând li se pare însă că vocile sau depărtat din nou 
şi îşi pierd răbdarea. Mititeii aroi să ciugulească mai de- 
parte. 
Părinţii se întorc înapoi la copii, şi pornesc cu toții 
după ciugulit și cercetări, când se pomeniră deodată cu 
un băețaș de vr'o zece ani. 

Băiatul își ţinea surioara de mână şi venea întins spre 
familia de prepelite. 


ascultă împreună 


-- 
. 


<TD S 3 
AY 


233 IV 
N UR 


— 
` 
—— 


17 


= 
Peg A 


Era o nevăstuică în căutarea de hrană 


F 


7 


k 


AR 


„Primejdie! ţipă înspăimântată mama-prepelitá. Luaţi 
seama |! şi-şi întinse aripile protector. 

— Uite, spuse fetiţa frátiorului ei, o pasăre bolnavă”. 

Mititica se uită cu milă la mama-prepelitá. Intre timp 
puișorii se ascund cu tatăl dincolo de gard. 

„Prepelita nu-i bolnavă, dar face aşa, ca şi cum ar fi 
rănită, ca să ne împiedice să-i găsim puisorii. Încearcă nu- 
mai s'o prinzi! Ai să vezi îndată cât e de sănătoasă”. 

Avea dreptate. Când se apropiară mai tare, mama- 
prepeliţă începu să-și bată aripile. Copilasii îi erau in si- 
gurantá. 

Mama-prepeliţă mai privi odată îngrijorată în jurul 
ei, apoi își luă zborul. 

„Să plecăm acum. Cu 
lia ei”. 

Şi copiii se indreptará spre lacul: mititel, lângă care 
văzură o pasăre de baltă în cuib. 

Intre timp un puişor rămăsese intro gaură, din care 
nu mai putea să iasă. 

Nu se rănise căzând, dar nu avea putere să iasă de- 
acolo. Era așa de mititel! 

Alerga incoace și încolo în închisoarea lui, sărea fără 
rost în toate părţile şi se gândea cu groază ce se va face. 
De altfel, obosise, nu mai putea măcar să sară, aşa că ră- 
măsese trist acolo. 

Deodată, se mişcă ceva întrun tufis de-asupra lui si 
un cápsor se arătă la marginea groapei. 

Ea o nevăstuică si avea de hrănit șase copii flămânzi. 
Nasul îi spusese că în gaură ar fi ceva bun de mâncat pen- 
tru mititeii ei. x 


LW 


siguranță s'a întors la fami- 


Un puisor de prepeliță rămăsese intro gaură 


Nevăstuica nu şovăi decât o singură clipă, ca să se a- 
sigure că totul e în ordine. Si clipa asta salvă viaţa micu- 
tei potârnichi. 

Copiii se întorceau tocmai înapoi; băeţelul o ţinea, pe 
fetiță de mână şi-i spunea o poveste. Nevăstuica îi auzi ve- 
nind si se ascunse în tufiș, ca să-i lase să treacă. 

Dar copiii se opriră. Zăriseră puisorul de prepelitá in 
gaură. 

„Trebue să-l scoatem de aici, spuse băiatul, şi întinse 
mâna, ca să apuce animalul tremurând. Acum are în mână 
mingişoara de puf. 

— Cu siguranţă că mititelul e din familia de prepe- 
lite pe care am văzut-o adineauri”, spuse el gânditor. 

Şi-l aşeză încetişor jos la pămânât. Puisorul rămase o 
clipă tăcut, apoi își luă picioarele la spinare si o şterse cá- 
ráind si fipánd. 

Mititelul fugea tot mai repede. Copiii se uitará dupá 
el si zăriră ceva cafeniu in depărtare. Era cu siguranță 
mama-prepelitá, căreia puisorul îi va povesti acum despre 
aventura lui cea mare. 3 

In româneşte de DANIELA 


- 


EINA- 


Povestiri istorice 
Ba L. 


Viața tristă a Isabelei de Franța 


N povestea ce urmează, o poveste istorică, deci 
adevărată, vom vedea suferințele unei fetițe, 
care, cu toate că era fiică de rege şi mai târziu 
soţie de rege, a avut parte de o viață amărâtă 
și făcută din grele chinuri si necazuri. 

Pe fetiţa aceasta o chema Isabela si era fiica mai ma- 
re a lui Carol al 6-lea, regele Franţei. Spuneam în treacăt 
că acest rege, care a domnit pela 1400, a avut o domnie 
nenorocită. 

In adevăr, pe când trecea printr'o pădure, pornind cu 
război împotriva unui duce, care nu vroia să i se supună, 
Carol al 6-lea şi-a pierdut minţile. Urmările au fost neno- 
rocite mai ales pentru Franţa, pe al cărei teritoriu l-au 
cucerit în cea mui mare parte Englezii. 

Carol al 6-lea a avut mai mulţi copii, însă Isabela era, 
cum am spus, cel dintâiu născut. In acelaş timp, era, printre 
fraţi săi si surorile sale, cea mai drăguță, cea mai inteli- 
gentă si o deosebită frumuseţe. Mai înainte ca Isabela să 
împlinească vârsta de șapte ani, mamă-sa regină îi aduse 
profesori, ca să-i dea lecţie de muzică, lecţii de istorie și 
de limbile franceză şi latină. In vremea aceea rari erau 
copiii de care să se ducă atâta grijă, așa cum regina ducea 
de fiică-sa Isabela. 

Micei Isabela îi plăcea să stea singură şi să se gân- 
dească la faptele minunate din Istorie, despre care îi po- 


Isabela primind pe trimisii regelui englez Richard 


8 


de N. Batzaria 
C BE B OSA EAF Eo 


vestea profesorul. Se gândea si își zicea dacă îi va fi dat 
să meargă prin lumea largă, să aibă aventuri şi să săvâr- 
şească fapte tot aşa de mari. Se gândea si la altceva: dacă 
atunci când va creşte mare, va avea norocul să se mărite 
cu un prinţ sau un cavaler nobil şi frumos, așa cum erau 
prinții şi cavalerii din cărţile din care citea ea însăși sau 
îi povestea profesorul său. 

Insă, n'a fost nevoe să aștepte mult, ca să vadă în ce 
fel îi era norocul la care se gândea din când în când în 
mintea €i de fetiţă. 

lată că într'o zi, pe când ea era abia de șapte anisori, 
veniră la palatul părinţilor ei mai multi cavaleri foarte 
nobili la înfăţişare şi însoţiţi de soldaţi cu arme străluci- 
toare şi purtând steaguri ce fluturau în vânt. 

Isabela cu fraţii şi surorile priveau, apringi de curio- 
zitate, dela ferestrele palatului şi se tot mirau şi se între- 
bau cine sunt aceşti cavaleri şi cu ce gânduri au venit. Au 
venit să vestească războiul sau să încheie pacea? Nu ştia 


Isabela în rochie 


de mireasă 


însă micuța si dráguta Isabela că toţi cavalerii aceia ve- 
niseră tocmai din Anglia anume pentru dânsa. 

In adevăr, Richard al II-lea, regele Angliei, trimisese 
ca să ceară pe Isabela în căsătorie. E drept că o mai ceru- 
se odată, dar tatăl ei, regele Carol al 6-lea, răspunse: „Nu! 
Isabela mea este prea mică, un copilaş!” Apoi, mai avea 
de gând ca atunci când Isabela va creşte mare, să o mărite 
cu alt cineva. Dar regele Richard nu se lăsă, ci trimise de 
rândul acesta in pefit pe cei mai buni cavaleri ai săi si cu 
o trupă de 500 de soldaţi. 

Cel dintâi lucru ce întrebă ea, a fost să afle ce vârstă 
are regele englez Richard. Când i se spuse că este cu 20 de 
ani mai mare decât dânsa, Isabela se sperie si zise: „Tre- 
bue să fie un moșneag, om posomorát si ursuz, așa că no 
să vrea să se joace cu mine şi cu păpușile mele si nici 
să-mi spună poveşti, cum îmi spun profesorii mei”. 

Isabela, însoţită de mamă-sa, se duse să primească în 
sala cea mare a palatului pe trimisii regelui englez. Cu 
toate că n'avea decât șapte ani, însă crescuse mai înaltă 
pentru vârsta sa şi îmbrăcată cum era, părea a fi o adevă- 


< 


rată domnişoară — o domnişoară de toata 1rususstaa. 

Poporul englez nu era de loc mulţumit că regele ia în 
+ căsătorie o prinţesă din Franţa, ţară cu care Anglia se gă- 
sea mereu in războiu si în dușmănie. Insă, când cavalerii 
văzură cât este Isabela de frumoasă si graţioasă, uitară 
ura ce nutreau împotriva Francezilor. Căpetenia acestor 
cavaleri îngenunchie înaintea Isabelei si o rugă să pri- 
mească a fi regina Angliei și stăpâna lor. 

Isabela răspunse cu toată seriozitatea că dacă vrea 
Dumnezeu şi regele, tatăl ei, ea va face tot ce îi stă în pute- 
re, ca să fie o bună regină a Angliei. Aşa se făcu logodna 
ei cu regele englez Richard al II-lea despre care Isabela 
credea că este un bătrân posomorát siursuz. Nu plecă nu- 
mai decât în Anglia, ci rămase încă un an pe lângă părin- 
ţii săi.-In vremea aceasta, ea trebui să înveţe tot ce trebue 
să ştie o regină, să înveţe englezeste si o mulțime 'de lucuri, 
care i se păreau așa de grele şi plicticoase. 

In sfârșit, în luna Octombrie din anul următor, Isabe- 
la plecă în Anglia, ţară în care nu fusese până atunci. Ple- 
că însoţită de o suită numeroasă. Erau curteni, cavaleri și 
soldaţi trimisti de regele Richard. Erau și doamne de onoa- 
re şi fete de serviciu. 

Drumul dela Paris până la Calais (citeşte Cale, cu ac- 
centul pe e) îl făcu călare. 

Pe o câmpie din apropierea orașului Calais erau în- 
tinse mai multe corturi, printre cari se deosibea un cort 
frumos si elegant. In cortul acesta, regele Richard îşi as- 
tepta pe mica sa logodnică. Nespusă fu bucuria regelui, 
când văzu că logodnica sa este atâta de frumoasă și plină 
de grații. 

Potrivit obiceiurilor de atunci, Isabela  îngenunchie 
înaintea viitorului său soț, însă fără să-și arunce privirile 
asupra lui. Fiind convinsă că e un bătrân posomorât si ur- 
suz, îi era frică să-i privească chipul. 

Dar când regele Richard o ridică de jos şi o luă în 
braţe şi când, în sfârşit, Isabela îi văzu chipul, nici bucuria 
ei n'a fost mai mică. 

In loc de a fi bătrân, Richard era un tânăr cât se poa- 
te de chipeș si de binefăcut. 

După câteva zile de şedere în corturile din câmpia din 
jurul orașului Calais, Richard, Isabela si numeroasa lor 
suită se îmbarcară pe o corabie şi trecură în Anglia. 

Richard se purta foarte drăguţ cu Isabela, precum si 
ea îl iubea din tot sufletul, fiind convinsă că este omul cel 
mai bun și mai nobil de pe pământ. Insă, nu ştia, mitica 
de ea, că poporul englez era zi de zi mai nemulțumit de fe- 
lul cum se purta Richard. Poporul englez se răsculă chiar 
pe faţă, fiind hotărît să-l dea jos de pe tron. 

Şi adevărul este că într'una din zile — o zi de groază 
— Richard îi spuse că trebue să o lase pentru câtăva vre- 
me singură, el fiind nevoit să meargă în Irlanda. Isabela 
plânse și i se rugă să o ia si pe dânsa, dar Richard clătină 
trist din cap si îi spuse oftând că așa ceva nu este cu pu- 

*tintá. „O astfel de călătorie, îi zise el vrând să-i ascundă 
adevărul, este prea obositoare pentru o regină mică, aşa 
cum eşti tu, drăguța mea”, 


Isabela îngenunchind înaintea regelui Richard 


Isabela gândindu-se la soțul ei Richard 


Regele plecă. Rămasă singură, Isabela plângea si ofta . 
şi ziua si noaptea. Avea par'că o presimfire că n'o să-l mai 
vadă. Presimfire care s'a dovedit adevărată. Richard a fost 
prins de răsculați și aruncat în vestita închisoare numită 
„Turnul Londrei” sau, mai pe scurt, „Turnul”. In locul lui, 
Englezii propuseră tronul lui Enric, ducele de Lancaster. 

Isabela nu ştia nimic despre toate aceste întâmplări. 
In vremea aceea nu era postě si nu eșeau nici un fel de 
ziare. lar cei din jurul ei aveau poruncă să nu-i spună des- 
pre ceeace pětise regele Richard. 

Insă ducele de York din familia regelui Richard o luă 
pe Isabela si o duse în orașul Kent, pentru că de aci era 
mai lesne să fugă și să treacă în Franţa. O duse la Kent pe 
ascuns, pentru ca poporul englez să nu prindă de veste. 

Sărmana Isabela era singură la Kent, fără soţul său, 
fără prietene și fără doamnele de onoare și fetele de ser- 
viciu ce adusese din Franţa. Si se întreba mereu : „Unde 
este Richard ? De ce nu-mi trimite nici o veste ?" 

Intr'una din zile, a putut, în sfârşit, să afle că regele 
Richard fusese. detronat şi că dușmanii lui se purtaseră 
foarte rău cu dânsul. Insă nu știa că fusese aruncat în în- 
chisoarea numită „Turnul” şi că acolo el îi ducea mereu 
dorul. Dacă ar fi aflat si vestea aceasta, inima i Sar fi 
zdrobit de durere. 

Intre acestea, Isabela fu luată dela Kent si purtată din 
loc în loc. Oriunde era dusă, tot spera că, poate acolo, va 
întâlni pe Richard. Dar de fiecare dată, încerca o nouă de- 
zamăgire şi o nouă durere. 

La fel s'a întâmplat și cu Richard. A fost scos şi el din 
închisoarea „Turnul” şi purtat încoace şi încolo, până ce 
la urmă a fost închis într'un castel, unde a și murit — nu 
se ştie cum și din ce pricină. 

Isabelei i s'a ascuns si vestea despre moartea lui Ri- 
chard, dar după trecere de mai multe săptămâni, a putut 
să afle și ea, ceeace a fost pentru dânsa lovitura cea mai 
dureroasă. 

Enric, noul rege al Angliei, îi propuse să stea în An- 
glia si să se mărite cu fiul lui. Altfel, o ameninţă să o închi- 
dă în „Turn". Insă Isabela îi se rugă așa de frumos si îi 
vorbi aşa de mișcător, că regele Enric se lăsă înduplecat 
şi consimfi să-i îndeplinească dorinţa. Iar dorința ei era să 
se întoarcă în Franţa. 

Isabela venise în Anglia, bogată şi fericită, în vârsta 
de opt ani. Se întorcea acum în Franţa în vârstă de doi- 
sprezece ani, fără soţ, tristă si săracă, săracă, așa, ca si cea 
mai săracă femeie din Franţa. 

Ceva mai târziu trăi si Isabela câteva clipe de fericire. 
Se mărită cu un văr al ei şi născu o fetiță. Numai că Isa- 
bela muri îndată după naştere. 

N. BATZARIA 


MICICY 


15) Micicy, Bobb 


unt case in care pisicile si căţeii pot să se plim- 
be in voe prin toate camerele, sá se urce peste 
tot, să-şi vâre nasul în toate. Doamna Grigoriu, 
cu toate că iubea mult animalele, ati observat 
până acum desigur că nu le lăsa să intre înăun- 
tru. Doar Micicy mai aveu dreptul să se plimbe prin bucă- 
tărie, Bobby şi Saxa numai iarna când era foarte frig pu- 
‘teau să intre să se încălzească lângă mașină, restul timpu- 
lui stăteau în curte. Bobby de altfel n'avea nimic de zis, 
în căscioara lui din colțul casei el se simţea foarte bine. 
Doar Saxa, câine spitz, s'a obișnuit mai greu, dar în cele 
din urmă a trebuit să se împace cu lucrurile aşa cum erau. 

E Vinerea dinainte de Paşti: Vinerea Patimilor. Până 
ieri a bătut toaca și au tras clopotele. Afară e Primăvară, 
au înflorit ciresii si caisii cu buchete de flori albe si roz, 
care miroase a miere. Printre ele zumzăe albinele. Dacă 
stai să asculţi, fi se pare că vorbesc și florile şi iarba si 
pământul, pe soptite ca să nu le audă și să nu le inte- 
leagă nimeni. Iarba pe jos e mare şi moale ca mătasa, 
flori de toate felurile râd la soare una lângă alta în rân- 
duri. Tot soiul de gâze zboară printre ele, ori se târăsc 
prin nisip cu lăbuţele lor mici, ducând câte o bucăţică de 
hrană în gură, mică numai cât o gămălie de ac, ce li se 
pare grea si mare cum ni sar părea nouă o piatră de 
de moară. Când adie câte un vânticel, se scutură petalele 
de sus într'o ploaie albă. De mwar fi așa de cald, ţi sar pă- 
rea că ninge. 

Până ieri a bătut toaca și au tras clopotele. Nu era co- 
pil ca să nu-și fi atârnat acasă în două cuie, câte o bucată 
de scândură si cu două ciocănașe de lemn dădea toată 
ziua, cum se lumina afară până noaptea târziu. Mai ales 
seara, orașul răsuna de toci de-ţi lua auzul: se strângeau 
câte zece douăzeci la aceeași toacă si cum obosea unul 
toca altul ba se şi băteau ca să le vină rândul. Astfel, 
mulțumită copiilor, toată lumea simţea că se apropie sár- 
bătorile Paștelui, cele mai frumoase sărbători ale anului, 
pentrucă totdeodată cu învierea Mântuitorului se serbează 
şi învierea pământului după iarna lungă şi urâcioasă. 

De eri, toaca a amuţit şi au amuţit şi clopotele. După 
atâta zgomot, a căzut deodată o linişte ciudată. Numai 
zumzetul albinelor mai răsuna ca înainte. Azi e o zi tristă, 
de aceea nu mai bate toaca a bucurie: înainte cu aproape 
două mii de ani, Mântuitorul a fost răstignit. Stiti povestea 
răstignirii, ca să n'o mai spun eu. Eu am să vă vorbesc 
despre altceva: despre micul Micicy. 

Doamna Grigoriu si cu Puica s'au dus după un vechi 
obiceiu creştinesc, la biserică să sărute mormântul Mântui- 
torului. Puica a îmbrăcat pull-over-ul albastru pe care i 
l-a împletit mama ei şi care cum e blondă si cu obrajii 
rumeni, îi vine foarte bine. 

Micicy ca deobiceiu, le-a petrecut până la uşă. „Să fii 
cuminte Micicy”, l-a ameninţat Puica drágálas cu degetul, 
înainte de a închide ușa. Drept răspuns Micicy s'a frecat 
„de piciorul ei ca si când ar fi asigurat-o: „N'avea teamă! 
Nu vezi ce bun sunt eu şi ce blând?!” 

Micicy s'a întors în bucătărie foarte liniştit. El nu ştia 
că vin Pastile, nu ştia ce-i cu Mântuitorul si cu toaca si cu 
clopotele care băteau si nu mai bat azi. Pe Micicy nu-l 
bneurau decât trei lucruri: să poată să mănânce carne, să 
doarmă bine şi să nu fie frig. 

In casa se făcea curăţenie mare. Toate covoarele cele 
frumoase de pe divane si de pe jos erau insirate pe trape- 
ze în curte așteptând să fie bătute. Mobilele erau date pe 
lângă pereţi sau scoase în holl, ca să se frece parchetele. 
Ferestrele erau larg deschise şi huruitul autocamioanelor, 
zguduia toată casa. 


10 


POVESTEA UNUI PISOIU 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


i Saxa întorc casa pe dos 


de ANISOARA ODEANU 
(T ARON A U Eae 


In curte, Ilona cu o „palmě“ în mână, zicea că bate 
covoarele. Cu basmaua roșie lunecându-i până pe gât, cu 
părul atârnându-i în late negre pe frunte şi pe la urechi si 
cu mánecile suflecate, ti se părea că lucrează de nu mai 
poate: n'are săraca vreme nici să-şi potrivească pieptănă- 
tura. De fapt, Ilona dădea odată în covor, apoi se oprea să 
ofteze si mai ales să se gândească la ea acasă, la satul ci 
unguresc, la horele de acolo, la loska fierarul cel chipeș si 
la multe altele. Apoi își aducea aminte de covorul din faţa 
ei, mai dădea de două trei ori, apoi iar cădea pe gânduri. 
Acum, de când au plecat doamna Grigoriu şi cu Puica, a 
lăsat lucrul deabinelea si s'a aşezat pe marginea de timent 
a fântânii arteziene — cu braţele încrucișate pe piept şi 
cu privirea pierdută cine ştie unde. 

Micicy a început să se plictisească. Toată ziua in bu- 
cătărie! S'a săturat! Toată casa e deschisă: cine-l opreşte, 
să plece în inspecţie, pe acolo pe unde n'a mai fost nici- 
odată până acum?! Va începe cu camera de bae, care e 
lângă bucătărie. 

Nu-i nimic interesant pe jos. Timent ca şi în bucătă- 
rie. Din camera de bae, trece în dormitor, unde iar nu gă- 
seste nimic interesant: paturile sunt demontate si răzimate 
de perete, parchetul e gol. Mai departe: cameră Doamnei 
Grigoriu. Aici, ca prin minune, a rămas o sofa cu covorul 
ei şi cu pernele si o mesutá cu o oglindă de cristal pe ea 
— o oglindă de toată frumuseţea. Mesuta e acoperită cu o 
faţă de mătase cu franjuri mari... De afară, cade lumina 
pe marginea oglinzii în așa fel că o face să strălucească 
puternic si îmbietor pentru Micicy, care vrea să vadă ce-i. 
Inainte de a sări pe masă, pune laba pe franjuri ca şi când 
ar vrea să le pipăe să se asigure că nu-i vor face nici un 
rău. Ghiarele i se încurcă în mătasa scămoasă şi cât p'aci 
să-şi aducă oglinda în cap. Dar, spre norocul lui, reușește 
să se descurce. Masa nu-i prea înaltă si cu un salt Micicy 
e pe ea. 

lată-l în fata oglinzii pe care la început o miroase 
fricos. Apoi... se depărtează ca s'o privească. Dar ce-i? 
Un pisoi acolo?! Dincolo de sticla tare de care sa izbit bo- 
tul lui Micicy, stă un pisoi alb cu cenusiu, cu ochii mari, 
dulce, dulce de tot, care-l priveşte pe Micicy liniştit, fără 
să mârăe, fără să se zburlească. Micicy se apropie de oglin- 
dă. Pune laba pe ea. La fel face şi pisoiul celălalt. Intinde 
botul. lată-l bot în bot cu pisoiul celălalt. Dar nu! Nu-i pi- 
soiul celălalt: e o sticlă rece. Pisoiul celălalt e după ea. 
Curios, de pisoiul ăsta nu-i e frică lui Micicy. Sar juca aşa 
de frumos cu el!! Se duce după o oglindă, să-l găsească. 
Nu-i. Se întoarce iar in fata oglinzii. Pisoiul e iar în faţa 
lui Micicy si par'că si el a venit de undeva. Micicy îl pri- 
veşte disperat: cum să-l scoată de acolo. Ii vorbeşte in lim- 
ba lui, explicându-i nedumerirea ce l-a cuprins... 

— Miiaauu!! 

Si pisoiul celálalt deschide gura, pare si el nedumerit, 
dar nu scoate nici un sunet. Exasperat, Micicy sare peste 
oglindă... Oglinda nu e prea mare. Sub greutatea lui Mi- 
cicy îşi pierde echilibrul si cum e aproape de dunga mesei, 
cade jos cu Micicy peste ea, prefăcându-se în cioburi... 

De frica zgomotului Micicy a ajuns iar în dormitor... 
De acolo, pitit după sobă, ascultă atent. S'a făcut tăcere. 
Numai căruțele mai hurue pe stradă, cutremurând geamu- 
rile. Micicy se 'ntoarce să-și vadă isprava, înainte de a in- 
drăzni să intre, însă frica lui e încă așa de mare că scoate 
puţin câte puţin capul de după uşă... In fine, îndrăzneşte 
să iasă... 

(Va urma) 


TÍ 


Leul, vulpea locomotiva 


— FABULÁ 


De cátva timp leul crud si viteaz 
Se da de ceasul morfii de necaz 
Căci prin ţinutul stăpânit de el* 

— Prin ce împrejurare, în ce fel 

O fiară nouă işi făcuse loc 

. Şi de puterea lui îşi bătea joc 

Si nu se dumirea viteazul leu; 

— Voinic în luptă, dar la minte greu — 
Ce poate fi streina lighioană, 

Ce alerga prin văi şi munţi în goană. 
„Sireata vulpe dând de leu în drum 
Il iscodi cam pentru ce si cum 

De câtva timp se află abătut. 

El, regele atâta de temut, 

Leul vărsându-și focul, toată vina, 
li lămuri pe sart care-i pricina. 

— O leule ! — Răspunse vulpea'ndat 
— Cum văd nu eşti de loc civilizat ! 
Cu mintea ta greoaie şi naivă 

N'ai priceput că-i o „Locomotivá" ? 
Ș'apoi cu vorbe de savantă fină 

li explică ce este o maşină. 

li lămuri progresul ne'ncetat 

Al omului perfect civilizat. 

Și îi finu cu fraze elegante 

Un studiu dintre cele mai savante, 
Sfársind apoi cu astfel de cuvinte: 
— O leule puternic ! Ţine minte: 
Dacă-a pătruns pe-aci „progesu'uman” 
„Expresul elegant Trans-African” 
Ar fi mai practic să-ţi mufi de zor 


Impărăția mai spre Ecuator. 

Dar leul furios, aprins, rebel, 

Jură s'omoare monstrul de- oțel. 
Vulpea şireată şi cu mintea ntreagá, 
Sau, pare-mi-se, avánd gust de sagů, 
Legă cu leul furios prinsoare: 

— Care din ei putea-va să doboare 
Locomotiva'n mersul ei pe drum, 
Când scuipă'nfuriată foc şi fum, 
Acela fi-va timp de-un an servit 
De celălalt, învins şi umilit. 


Leul puternic şincrezut in el 


Izbi în faţă monstrul de oţel, 

Dar, vai, maşina îl svârlintr'o parte. 
Si îşi văzu de drumu-i mai departe, 
Lăsând pe leul vajnic dar pripit 

Cu capul şi cu şoldul grav rănit. 
Sireata vulpe'ncet si cu răbdare 
Tári din codru-o buturugă mare 
Si-o asezá de-alungul peste sina. 
Când vru să treacă apriga maşină 
Isbindu-se de buturugă ndat 

Cu tren cu tot în şanţ a deraiat. 


“Și astfel leul puternic si tiran 


Fu servitorul vulpei timp de-un an. 


* 
Mai multă minte'n viață si răbdare 
Inving puterea cât ar fi de mare. 


D. C. MEREANU 


APRILIE 


E plin de soare drumul in April 
Si cald surâde blánda primăvară, 


Ce-aduse 'n câmp a florilor comoară. 


lar berzele cu suflet de copil 
Sburdalnic fac viragii lungi prin soare 
Si din'něltimile ameţitoare, 

In sbor rotit, la ciubul lor se lasă, 


Clădit cu mestesug, pe vârf de casă. 


A prins scatiul cântul să-și desire, 
Prelung din glasu-i mic, firav, subțire, 
lar rânduneaua cuibul să-și refacă, 


Stricat cândva de copilasi, în joacă. 


Cu boabele în traiste merg plugarii, 
Să semene voioși în tárána crudă 
Sámánta pâinii, ce vor culege 


In toamnă, câștigată greu, cu trudă! 


i ZAHARIA C. BURUIANĂ 


MOS ENE 


FIULUI MEU BUN. EM LIAN 


Taci, că vine Moș Ene 
Pe la gene! 


Bate toacďn deal. Din crâng 
Iese iute mosul Ene 

Și zoreste prin poene, 
Schiopátánd in pasul stâng. 


Pár? la sat e drumul lung, 
Mosul e bătrân de-a bine — 
Un ciulin, un mărăcine 

li fac drumul si mai lung. 


Mai sontác, mai hop, mai fuga, 
Dondănind în tot răstimpul, 

A sosit în sat pe timpul 

Când copiii îşi fac ruga. 


Multumit acum moș Ene 
Scoate-o floare din desagă 
Si o poartă-așa în șagă, 
Copilasilor la gene. 


Somnul, blánd ca totdeauna, 
Mi-i adoarme; iară Moşul 
A stârnit la cânt cocoșul 
Și-a aprins pe ceruri luna. 


Dorm copiii, doarme satul, 
Dorm şi florile și vântul; 
Numai Mosul cu descántul 
Către crâng își cată patul. 
GEORGE BAICULESCU 


Poveste engleză 
ARO ROE SO ACP FATE 


zână avea o dată o fiică drăguță, al cărei nume 
era Cambina. Mai avea zâna aceasta trei fii, care 
se născuseră tustrei în una şi aceiași zi. Cel din- 
tâiu născut se numea Priamond, al doilea Dia- 
mond, iar al treilea Triamond. 

Priamond era foarte voinic şi înalt, dar nu putea să 
lovească tare. Diamond lovea foarte tare, însă era mărunt 
şi subţirel. Cât despre Triamond, acesta era înalt, voinic 
şi un bătăios fără pereche. 

Priamond ştia să se lupte pe jos. Diamond se lupta 
călare, pe când Triamond putea să se lupte tot așa de bine 
călare sau pe jos. 

Priamond se lupta cu lancea și scutul. Diamond se 
lupta cu o secure, pe când Triamond putea să se lupte tot 
așa de bine cu securea, cu lancea si cu scutul. 

Zâna, mama lor, îi iubea aşa de mult, că nu vroia să 
se obișnuiască măcar cu gândul că într'o zi unul din ei ar 
putea să moară. 

De aceea, merse la cele trei ursitoare, care locuiau în- 
tr'o peşteră întunecoasă, torcând ziua si noaptea firul 
vieţii oamenilor. 

Le cercetă si se rugă de ele să dea fiilor săi o viață 
lungă, nesfârşit de lungă. Ursitoarele n'au vrut să-i inde- 
plinească această rugăminte, i-au făgăduit însă că în ziua 
în care va muri Priamond, toată puterea acestuia să trea- 
că la ceilalţi doi fraţi. Tot așa, în ziua în care va muri Dia- 
mond, puterea acestuia şi puterea lui Priamond să treacă 
în corpul lui Triamond. 

Cei trei fraţi ţineau foarte mult unul la altul. lar când 
au crescut mari, cu toate că tustrei vroiau să ia de soţie 
pe una si aceiași fată, dragostea dintre dânșii nu scăzuse 
de loc din pricina aceasta. 

Numele acestei fete era Canacea. Era nespus de fru- 
moasă si în acelaş timp cea mai deşteaptă din întreaga im- 
părăţie a zânelor. Ştia totul despre păsări şi celelalte vie- 
táti, despre ierburi si flori, așa că priceperea si deşteptă- 
ciunea ei puneau în uimire pe toată lumea. 

Foarte mulţi cavaleri doreau să o ia de soţie, iar cava- 


AMBELL; TRIAMOND 


A de Vasile Stănoiu 
O EA EEA ETNA R 
lerii aceştia erau așa de geloși unii pe alţii, că se luptau 
din pricina ei săptămâni si luni de zile. 

Frumoasa Canacea avea un frate, pe nume Cambell, 
care era un cavaler tânăr si foarte înţelept. Cambell era 
tare amărât, văzând că atâţia cavaleri se luptă mereu din 
pricina sorei sale. De aceea, într'o zi când cavalerii erau 
strânși cu toţii, Cambell le vorbi precum urmează: 

„Alegeţi dintre voi trei cavaleri, despre care credeţi 
cu toţii că sunt cei mai viteji şi cei mai buni luptători, iar 
eu mă voi lupta rând pe rând cu fiecare dintr'înşii. Acela 
care mă va birui, va lua in căsătorie pe sorá-mea Ca- 
nacea”. 

Insă cavalerii știau despre Cambell că soră-sa Cana- 
cea îi dăduse un inel vrăjit, cu ajutorul căruia, aâta vre- 
me cât l-ar fi purtat, nici o rană, oricât ar fi fost de adân- 
că, nu sângera, precum nu era chip să-i aducă moartea. 
De aceea, pau primit să se lupte cu Cambell. 

Dar iată că veniră cei trei fraţi, Priamond, Diamond 
și Triamond, care, fără să se sperie de inelul vrăjit, ziseră 
lui Cambell: 

„Noi vroim să ne luptăm cu tine, fiindcă tustrei iubim 
pe soră-ta Canacea”. : 

Și a început lupta — mai intáiu cu Priamond. Se 
stránsese multime mare de popor si toti cavalerii din im- 
prejurimi si din ţări îndepărtate. Frumoasa Canacea sezu 
pe o ridicáturá de verdeață, de unde putea să vadă si să 
urmărească mai bine lupta. Când Cambell veni pe câm- 
pul de luptă, ea îl privi cu siguranţa că el îi va răpune pe 
cei trei fraţi. 

Și iată că veniră, mergând împreună, Priamond, Dia- 
mond si Triamond, îmbrăcaţi în zale strălucitoare si cu 
flamurile lor, care fluturau în bătaia vântului. S'au închi- 
nat tustrei înaintea Canaceei, iar trámbitele au sunat, ves- 
tind începutul luptei. 

Cambell a început să se lupte cu Priamond. S'au arun- 
cat cu toată furia unul asupra altuia. După trecere de 
câteva minute, lancea lui Priamond a străbătut scutul lui 
Cambell. Insă, cu toate că vârful lancei a intrat şi în piep- 


tul lui Cambell, făcându-i o rană adâncă, nici o picătură 
de sânge n'a curs din rana aceasta. 

S'au luptat ei ceasuri întregi, până ce lancea lui Cam- 
bell a pătruns în gâtlejul lui Priamond, eşind pe partea 
cealaltă. Asemenea unui stejar răpus de furtună, sa prá- 
busit la pământ viteazul Priamond. In clipa în care a in- 
chis ochii si a murit, toată puterea lui a trecut la ceilalți 
doi fraţi, așa cum hotăriseră cele trei ursitoare. 

Trámbitele sunară pentru a doua oară, iar micul si 
subtirelul Diamond, ţinând în mână securea, păşi vitejeste 
împotriva lui Cambell. S'au lovit și sau izbit cu atâta fu- 
rie, că scuturile şi pieptarele lor de oţel se prefáceau in 
țăndări, ca şi cum ar fi fost din lemn putred. Dar nici o 
picătură de sânge nu curgea din rănile lui Cambell, pe 
când din rănile lui Diamond sângele curgea in siroaie, in- 
rosind toată verdeata livezii. © 

Cu toate acestea, viteazul Diamond, strángándu-si toa- 
te puterile, căută să lovească pe Cambell drept în cap. 
Dacă l-ar fi lovit, i-ar fi despicat capul în două, însă Cam- 
bell se feri înlături. 

Diamond 'intrebuintase atâta putere, că picioarele in- 
cepură acum să-i alunece. Cambell se folosi de această slă- 
biciune şi dintr'o lovitură măiastră de secure, reteză capul 
lui Diamond. 

O clipă, trupul fără cap al lui Diamond stătu drept în 
picioare. Apoi se prábusi mort la pământ. Când muri, toa- 
tă puterea lui si puterea lui Priamond trecu la Triamond, 
fratele mai tânăr. 

Triamond psi la rândul său mai viteaz si mai má- 
nios, decât fusese vreodată. 

S'a pornit o luptă, cum nu se mai văzusese până atunci 
ir lumea cavalerilor. Din săbiile care se ciocneau, răsă- 
reau scântei ce semănâu cu picături strălucitoare din vreo 
cădere de apă. Uneori se părea că Triamond are să fie bi- 
ruitorul, alte ori că are să fie Cambell. 

Sângele curgea in siroaie din rănile lui Triamond, pe 
când din rănile lui Cambell, cu toate că erau tot atâta de 
multe si adânci, nu curgea nici o picătură de sânge. Cam- 
bell avea doar inelul vrăjit, dat de soră-sa Canacea. 

Văzând că Triamond slăbește, Cambell îl lovi în gât 
cu sabia. Triamond căzu la pământ, dar n'a murit. Prin 
rana din gât îi esi toată puterea ce trecuse în el dela fra- 


le său Piramond. Insă îi rămăsese puterea sa si puterea 


atelui său Diamond. 

Și aşa, Triamond sări din nou în picioare. Cambell, 
care credea că Triamond murise, rămase aşa de zăpăcit, 
că Triamond a izbutit să-i dea o lovitură puternică. Acum 
Cambell se lupta cu toată băgarea de seamă, părând că 
vrea mai mult să se scape pe sine însuși, decât să încerce 
a omori pe Triamond. 

Triamond, văzând aceasta, a crezut despre Cambell 
că este obosit si că, prin urmare, îl poate răpune mai u- 
şor. Invârtind furios sabia, îl lovi, făcându-i în piept o 
rană adâncă. 

Lovitura-fu aşa de grozavă, încât Cambell a căzut jos. 
Dar mai înainte de a cădea, putu să-l străpungă şi el pe 
Triamond, care, aproape în aceiaşi clipă, se prábusi de a- 
semenea la pământ, iar prin noua sa rană esi toată pute- 
rea ce avusese dela fratele său Diamond. 

" Cavalerii si mulţimea de popor au crezut acum că a- 
mândoi luptătorii au murit. Dar pau trecut decât puţine 
clipe, şi amândoi au sărit din nou în picioare. Insă, tocmai 
când începuseră iarăşi lupta, răsunară neașteptate strigăte 
de frică. Se părea că ar fi fipete de femei si de copii, cu- 
prinşi de spaimă. 

Cambell si Triamond se opriră o clipă din luptă, 
vrând să știe de unde veneau strigătele acestea. 

Au văzut o trăsură aurită care înainta ca o vijelie. In 
trăsura aceasta, trasă de doi lei groaznici, şedea o fe- 
cioară, strălucind de frumuseţe şi de bunătate. Era sora 
lui Triamond, Cambina, cea mai pricepută în meșteșugul 
magiei decât oricare alta din fara zânelor. 

Când mulțimea de popor, care privea la lupta cavale- 
rilor, a văzut leii inhámati la trăsură, s'a îngrozit si a in- 
ceput să fipe si să fugă, par'că ar fi fost o turmă de oi 
speriate. x 

Cambina ţinea intro mână un befisor vrăjit, în jurul 
căruia erau încolăciţi doi şerpi, In mâna cealaltă avea o 
cupă de aur, plină cu o băutură fermecată. Oricine ar fi 


gustat din băutura aceasta, uita orice necaz şi amărăciune 
si simţea că inima i se umple de bunătate si prietenie. 

Când ajunse la gardul, care imprejmuia câmpul de 
luptă, Cambina îl atinse cu betisorul vrăjit si gardul se 
dete la o parte, lăsând loc să treacă ea cu trăsura de aur. 
Apropiindu-se apoi de Cambell si Triamond, îi rugă să in- 
ceteze lupta, însă ei n'au vrut să o asculte. 

Atunci ea ingenunchie pe pământul inrosit de sânge si 
îi rugă cu lacrimile în ochi să lase jos săbiile. Şi pe când 
ei se codeau, Cambina atinse săbiile cu befisorul vrăjit si 
săbiile le căzură la amândoi din mână. 

Cambell si Triamond priveau acum miraţi unul la 
celălalt, dar Cambina le întinse cupa de aur cu băutura 
fermecată. Fiind aprinsi si insetati, băură amândoi cu o. 
adevărată bucurie. ) 

Insă, în aceiași clipă pieri din inimile amândorura 
orice necaz şi orice dușmănie. Se aruncară unul în braţele 
celuilalt, se sărutară si îşi jurară prietenie pe viaţă si pe 
moarte. ; 

Când mulțimea de popor văzu lucrul acesta, izbucni 
în strigăte de bucurie si mulțumire, Veni şi Canacea, care 
sărută pe  Cambina, multumindu-i că a oprit groaznica 
luptă. 

Trámbitele răsunară din nou — de rândul acesta in 
în semn de bucurie. Cambina a luat pe Canacea în trăsură 
si au mers împreună la palatul Canaceei. Mulțimea de po- 
por era în mirare, văzând cât sunt amândouă de frumoa- 
se. Obrajii lor erau ca trandafirii dimineţii si stráluceau 
de fericire. 

Cambell si Canacea deteră un ospăț, care finu multe 
zile la ránd. 

Triamond a luat în căsătorie pe Canacea, iar Cambell 
pe Cambina si au trăit cu toţii în bună înţelegere si feri- 
cire până la adânci bătrâneţe. y 

Din englezeste de VASILE STÁNOIU 


îi do dně: 4 


Un acrobat cam slábuf, dar destul de voinic 


ASA SAU 


Din vechile noastre povestiri 
p saar TPG OA OS 


aba larna, baba cea uritá si posomoritá, stápá- 

nea încă pe pământul cel rece si îngheţat. Lo- 

cuia întrun palat de zăpadă, iar tronul ei era 

făcut din ghiafa cea mai sclipitoare. Si tot de 

ghiatá erau făcuţi străjerii palatului. Iar de jur 
împrejur, cât puteai cuprinde cu ochiul, nu vedeai decât 
nesfársite întinderi de zăpadă, peste care se ridicau negre 
şi veştede crăcile goale ale copacilor din pădure. 


Negru era si cerul, pentrucă Baba Iarna avusese gri- 
jă să-l acopere şi să-l astupe cu rânduri, rânduri de nouri 
din cei mai groși si mai intunecati. 

Intreaga fire părea că este un cimitir tăcut şi mohorit. 
Doar Crivátul cel sălbatec turbura această tăcere de mor- 
mânt. 


Când urletele groaznice ale Crivátului ajungeau la u- 
rechile Babei Iarna, ea rânjea de bucurie şi făcând să ră- 
sune sloiurile de ghiafá ce-i acopereau trupul, zicea ve- 
selă: „De rândul acesta, stăpânirea mea nu mai are sfâr- 
sit. Cât oi fi si oi trăi, n'am să mai dau voe sburdalnicei 
Primăveri să vină cu florile, cu veselia si cu nesuferitele 
ei cântece să se aşeze în locul meu pe scaunul de domnie. 
Am să fac ca în vecii vecilor să nu fie decât ger si ză- 
padă” . 

Aşa își zicea Baba Iarna in scurtimea mintei sale. Si 
părându-i-se că o parte din zăpadă începe să se cam in- 
moaie si că nu scártie îndeajuns când mergi pe ea, Baba 
larna suflă cu toată puterea din adâncul plămânilor săi 
inghetati si deslántui vânturile cele mai cumplite. După 
aceea, se culcă liniștită si încredinţată că domnia ei nu va 
avea sfârşit. 

Dar în dimineaţa zilei următoare, când se trezi din 
somn, se cutremură de groază şi de spaimă. Nu-i venea să 
creadă ceeace vedea cu ochii. Pe cer se arătau pete alba- 
stre din ce în ce mai mari si mai frumoase. Nourii pe care 
ea îi îngrămădise din ajun, se subtiaserá si începuseră să 
se împrăștie. Și mai văzu Baba Iarna cum soarele îi strá- 
punge si îi sfâşie si cum razele lui calde ajung până la pă- 
mânt, trezind fiinţele şi lucrurile la o nouă viaţă si adu- 
când veselie si nădejdi frumoase în toate inimile. 

Crivátule! strigă înfuriată Baba Iarna. Crivátule si voi 
celelalte vânturi reci ale iernei si morţii, sáriti, că este 
pentru mine şi pentru voi primejdie de moarte. Arátati-vá 
toată puterea, suflati cu toată turbarea, astupati pe bleste- 
matul de soare, aduceţi din nou ger şi prăpăd şi împiede- 
cati sosirea nesuferitei Primăveri”. l 

Aşa striga Baba Iarna în desnădejdea şi groaza de 
care fusese cuprinsă. 

Dar Crivăţul si celelalte vânturi nu ascultará de po- 
runca ei. Stăteau, fără să se miste, în fund de peșteri in- 
tunecoase si de văgăuni ascunse si tăceau chitic. Státeau 
asa, fiindcá peste noapte venise luna Martie si le ferecase 
în lanţuri grele de fier. 

Baba larna nu mai putea de ciudă, văzând că porun- 
cile ei nu mai sunt ascultate si că nimeni nu-i mai ştie de 
frică. Eşi furioasă din palatul ei de ghiatá si zăpadă si îşi 
îndreptă privirile în zare. 

Când, ce-i fu dat să vadă? De colo, din depărtarea al- 
bastră, venea iute şi sărind de bucurie, o fecioară de o ne- 
spusă frumuseţe. Era îmbrăcată într'o rochie albă, împo- 
dobită numai cu flori. Şi flori avea în părul ei galben ca 
lanul de grâu, moale ca mătasea si aşa de lung, că ii tre- 
cea de mijloc. Strălucitoare:îi era fata, mari şi senini îi 
erau ochii şi o cunună de lumină îi împresura capul. 


Fecioara cea frumoasă înainta veselă şi senină. Soa- 


C LOCO W 


14 


ACUT 


de- Ali-Baba 
AIAS POE 


rele o privea galeş, iar luna și stelele îi zâmbeau şi de 
colo sus, îi trimiteau sărutări prietenești. De jur împre- 
jurul ei, răsunau cântece şi chiote de bucurie. Cânta de fe- 
ricire cerul şi cânta şi pământul, văzând că e trezit la o 
nouă viaţă. 

Toată firea cânta şi era veselă, aflând că vine din nou 
fecioara cea frumoasă si atât de mult așteptată. 

Baba larna însă turba şi spumega. Nu mai ştia cum si 
în ce fel să facă, pentru ca frumoasa fecioară, care nu era 
alta decât Primăvara cea pururi tânără si veselă, să se in- 
toarcă din drum. Incepu cu blesteme, ocări şi ameninţări. 

„Du-te încolo, îi striga ea, du-te si nu arăta lumei fata 
ta cea uricioasă. Du-te, că de unde nu...” Şi blestema Baba ` 
Iarna, inclesta pumnii şi scrâşnea din dinţi. 

Insă vesela şi frumoasa Primăvară răspundea cu zâm- 
bete si cântări de bucurie şi îşi vedea înainte de drum. Și 
pe unde călcau piciorusele ei sprintene, se topea zăpada, * 
iar ghiata se făcea nevăzută. 

„O, dar afurisita de Primăvară are de gând să mă pră- 
pădească deabinelea!” îşi zise mánioasá Baba Iarna. In 
desperarea ei, ne mai știind ce face şi cum să o alunge, se 
apucă să facă bulgări de zăpadă şi să arunce în Pri- 
măvară. 

Trăgea bine baba cea rece şi îngheţată. Nu era bul- 
găre, care să nu o nimerească pe Primăvară, care nici 
nu-și dedea osteneala să se apere măcar de loviturile Ba- 
bei larna. A 

Ba chiar râdea, de câte ori era nimerită de un bul- 
găre de zăpadă. Se mărginea doar să-i privească, atunci 
când, după ce o loveau pe dânsa, cădeau din nou la pă- 
mânt. 

Indată ce-și arunca asupra lor privirile, bulgării se 
prefăceau în flori — în flori albe, modeste, care răsăreau 
din zăpadă. 

Așa s'au făcut ghioceii, acești vestitori ai primăverii si 
ai zilelor frumoase. 


ALI-BABA 


DE DRE AIE ES KAT Z OA CK pe e DE ARIEI E O 


De unde am venit? 
(După marele scriitor indian RABINDRANATH TAGORE) 


„De unde am venit? Unde m'ai cules pe mine?” in- 
trebă copilul pe maică-sa. 

Ea îi răspunse, râzând printre lacrimi și strângându-l 
la piept: 


„Drágutule, erai ascuns în inima mea, ca dorinţa ei 
cea mai mare. Erai in pápusile jucăriilor mele de copil. 
Şi când în fiecare dimineaţă îmi făceam chipul Dumne- 
zeului meu, în chipul acela te făceam pe tine şi numai pe 
tine. Tu ai trăit în toate speranţele mele şi în iubirile mele. 
Ai trăit în viaţa mea si în viața mamei mele. 

„In vremea copilăriei mele, când în inima mea se des- 
chiseseră florile, tu erai parfumul acestor flori. Ai răsărit» 
în inima mea, tu, ales iubit al cerului, tu geamăn cu lumi- 
na dimineţii. 

„De teamă că te pierd, te strâng puternic la piept. Ti- 
nându-te pe tine, fin în braţele mele cea mai prețioasă co- 


moară a lumei”. 


GATHA 


SERIA il! 


Concursul de jocuri pe luna Marti 


CINEL 


La acest concurs, oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Puţină geografie naţională 


i ORIZONTAL: 1) Capitală în Europa. 9) Oraş în Ardeal. 10) 
A ţine mult timp. 11) Limbă vorbită de strămoşii nostri. 13) Ast- 
fel. 15) A săvârşi o apăsare. 17) Culme în Carp. Orientali. 20) La 
termometru. 21) Oraș în Moldova. 24a) Conjunctie (cuvânt ne- 
schimbător). 25) Trecătoare în Carpaţi. 26) Oraş în Basarabia. 

VERTICAL: 1) Oraş în Dobrogea. 2) Oraş în Asiria, 3) Oraş 
în Muntenia. 4) A stropi cu apă. 5) Deslegător de enigme, 6) A 
produce un sunet cu soneria. 7) Slábit la faţă (fig.) 8) Ţine! 12) 
Pronume posesiv. 14) Fac o săritură. 16) Măgar. 18) Deseori 
(poet). 21) Trei părţi din „Bahna”. 22) Mănie. 23) Ori. 


HARRY şi BEATRICE Focşaner-Loco 


ENIGMĂ 


Táiati capătul unui obiect de metal — ce servă la casa de lo- 
cuit si la casa de bani — si în loc să se miscoreze îşi va mări nu- 
mărul: din singular va deveni plural. 


ROSENZWEIG FREDERICH 


Meslipanaa jocurile pe lura Pelueené 234 
© ERIA Í 


SERIAM 
Wylaere Da ViziTA, 
„DiMiNEATA— COPIILOR 


SARAD9, 


2). 


[AȚRINȚA |2 AIR! 
G L ȚALT Lui RIA 
(a RIRIRI: A 
ki LITA 
a oar 

io 
m C 
RI [CDC 
NI 
E 
g 


De vorbă cu cititorii 


M. G. R.-Loco. — „Şarpele însângerat” are multă duioşie însă 
nu e scris în stilul potrivit cu genul literaturii pentru copii, Idem 
pentru „Chalina”. £ 

B. F.-Loco. — „Răsărit de soare” se publică. 

„Căprioara si calul năzdrăvan”. Spunem autorului acestei po- 
veşti că este încă prea mic pentru a putea scrie poveşti bune de 
publicat. Sfătuindu-l să continue a fi drágutul nostru cititor, îi mai 
spunem că manuscrisele trimise spre. publicare, nu se scriu pe 
ambele feţe ale hârtiei. 

C. M.-Bals. — Poezia „La Dunăre” se publică. Jocurile au fost 
date spre cercetare, colaboratorului nostru special. 

E. P. — Regretăm că nu putem publica bucata „Moș Gavrilă” 
nefiind scrisă în genul literaturii pentru copii. Aceeaşi observaţie 
pentru „O călătorie cu peripeții”. 

P, N.1.-Bráila. — „O faptă frumoasă” — Astfel de bucăţi îşi au 
locul în cărţile de şcoală. 

H, J-Loco. — „Viteazul şi Domnița Gălbioara”. Dacă citeşti re- 
gulat revista noastră, ai ocazia să vezi în fiecare număr poveşti 
mult mai frumos scrise decât povestea trimisă de d-ta. 

H. S.„Loco. — „Cotoiul încălţat”. Sa publicat de nenumărate 
ori povestea asta. Nu-i nevoe deci so traducem din limba spa- 
niolă. a 
1. A. M.Galaţi.— Aşteaptă, micuță şi drăguță cititoare, să creşti 
mai mare şi atunci vei putea scrie lucruri pe care noi le vom pu- 
blica cu plăcere. 

M. M.-Brasov. — „Palatul pustiit”. Acelaș sfat ca mai sus. 


POȘTA JOCURILOR 


Tity Const.-Craiova. -- Se publică jocurile „N. Batzaria” si 
„Oul pascal”. In jocul „Primávara" aţi introdus prea multe păsări 
şi o singură floare; cu o singură floare nu se face „primăvară”. In 
afară de asta numirile sunt grele şi încrucișarea cam slabă. 


lac. I. Laz-P.OU. — Se publică „Invierea Domnului” şi PA- 
ritmogriful literar”. „Urarea" e prea uşoară. Refăcută se publică. 

Just. Papadopol; Sergiu D. Suler; Steluş Bălănescu: Mai încer- 
caţi. 

Dina Retter. — Se cunoaşte că va fost „dor de primăvară” 
căci prea lipseşte în jocul dvs. Mai încercaţi! 


Deslegările acestor jocuri se primesc împreună cu celelalte la 
sfârşitul concursului. 


Fiul cu multă invătătură 
(După marele scriitor rus L. TOLSTOI) 


Fiul unui țăran fusese trimis de tatăl său la școlile din 
oraș. In vacanţa de vară, când se întoarse în sat, tatăl său 
îi zise: „Băiete, ia furca de fier şi hai să mergem la livede, 
ca să strângem fânul”. 

Băiatului însă, inima nu prea îi dedea brânci la mun- 
că. De aceea, răspunse: „La şcoala mea din oraş am învă- 
tat atâtea ştiinţe înalte, încât am uitat aproape toate cu- 
vintele dela ţară. Ce e aia furcă de fier?” 

Şi tânărul învăţat esi în ogradă. Când trecea lângă 
grajd, lovi cu braţul o furcă de fier, care căzu şi-l izbi în 
cap. Băiatul ţipă de durere şi zise: „Cine-i prostul, care a 
pus aicea furca de fier, ca să mă lovească? 

— E foarte bine ce ţi s'a întâmplat, îi întoarse vorba 
tatăl său. Dela această furcă de fier să capeti marea învă- 
țătură, care este să nu uiţi niciodată să munceşti”. 


O drágutá cântăreaţă Frumosul port ardelenesc © Pentru o călătorie pe mare 


Biciclistul începător 


O drăguță cititoare O drăguță basarabeancă 


O mașină mică și un șofer mare ! Ce cuminţi stau căţeii când li se face tom 


SERIA III 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MARTIE 


ni i i ÎN n o dk : 


Pe aparatul de cinema c 


w 


f 


Prețul 5 lei 


are, 


] 


“ cu plăcere mare! 


Citesc „Dimineața Copiilor 


Glume de co 


„Mititelule, întreabă un domn mai în vârstă pe un co- 
pil, de ce îmi tot spui să mângiu acest câine ? 

— Pentrucă, răspunse copilul, vreau să-l mângâiu si 
eu, dar mai întâiu vreau să văd dacă muşcă sau nu mu- 
șcă.” : 

* 

Mámica, tăind prăjitura, a tăiat mai întâiu o bucăţică 
mică. Văzând aecasta, Jonel îi zise: „Dece, mămico, îmi 
dai o bucăţică aşa de mică ? - 

— Asta nu este pentru tine, îi răspunse mamă-sa, ci 
„in tăiat-o pentru surioara ta Silvia. 

— Oho ! strigă lonel,*ce bucată mare ai tăiat pentru 
Silvia !” 


* 

Mama il ceartă pe Petrică. „Copil nebun si rău ce 
eşti! Văd că iar te-ai bătut cu Nicuşor şi văd că ţi-a rupt 
pantalonii, așa că va trebui să-ți cumpăr alţi pantaloni. 

— Mămico, răspunse Petrică, dacă l-ai vedea pe Nicu- 
şor în ce hal este, mamă-sa va trebui să cumpere alt băiat.” 


„Jano, de ce eşti leneşă, de ce nu muncesti mai mult 
să înveţi să cánti la pian ? lată, să ştii că am să-ţi dau cinci 
lei, dacă te văd cântând câte trei ore pe zi. 

— Mămicule, răspunse Jana, doamna care stă alături 
mi-a spus că îmi dă zece lei pe zi dacă nu cânt. Ci-că pia- 
nul meu o supără foarte mult.” 


* 

Părinţii lui Titel, un báetas de şapte anisori, trebuind 
să facă o vizită la nişte prieteni, îi spun să aibă grije de 
surioara Titina, în vârstă de abia trei anisori. 

La întoarcere, tăticul îl întreabă pe Titel: „Nu-i aşa că 
te-ai purtat cu Titina ca o adevărată mamă? 

— Da, tăticule, răspunse Titel, ba chiar am bătut-o de 
două ori, ca să se cuminţească.” 


Micul Fănel, care n'a implinit încă şase anisori, sa rá- 
tăcit pe un bulevard. Vine la el un sergent de stradă, care 
il vede plângând. 

„De ce plângi, mititelule ? îl întreabă sergentul cu 
blándete. 

— Domnule sergent, zise Fánel, nu cumva ai intálnit 
pe un tătic fără copilul său ?” Si izbucnind în lacrimi, a- 
dăugă: „Eu sunt copilul acela !” s 
Intro prăvălie de încălțămine. 

„Pantofi cu numărul 38 sunt prea mari pentru d-ta, 


drágutule. Ai încă piciorușe mici, așa că îţi trebue cu trei 
numere mai mici.” 

Aşa îi spunea lui Lică vânzătoarea. Insă Lică răspun- 
se: „Ştiu, domnişoară, însă eu cumpăr totdeauna pantofi 
cu trei numere mai mari, findcá merg la școală cu tram- 
vaiul la o oră când este lume aşa de multă în tramvai, că 
mă calcă mereu pe picioare.” 


* 
Gică povesteşte prietenilor săi: „Táticul meu, când lu- 
crează, pune pe toată lumea să stea cu gura căscată. 
— Adevărat ? Dar ce meserie are ? 
— E doctor de boale de gât.” 


* 
Pe Mișu il întreabă unchiul său, ca să vadă ce ştie la 
Aritmetică. 
„Misule, dacă ai 6 lei în buzunar si o castană costă 75 
de bani, câte castane ai sů cumperi cu banii tăi ? 
— Nici una, răspunse Mișu, pentru că sunt scumpe, iar 
tata îmi cumpără din banii săi.” 


* 

La Constanta, Liliana se plimbă pe țărmul mării cu 
bunică-sa. Era la ora când soarele se pregătea să apună. 

„Mamă mare, unde se duce soarele ? întrebă Liliana. 

— Să se culce. 

— Şi unde se culcă ? 

— In mare 

— Dar dacă se culcă in mare, nu-l mănâncă peştii ?" 


* 

Petrişor învaţă cifrele şi observă eu mirare că 6, scris 
deandoaselea, se face 9. 

„De câţi ani eşti ? îl întrebă d-ra învăţătoare. 

— De 9 ani, răspunse Petrişor. 

— Cum 9 ani ?! Abia ai împlinit ô. 

— Da, sunt de 6 ani, când stau drept în picioare, dar 
dacă stau cu capui în jos, sunt de 9 ani”, răspunse drăgu- 
tul Petrişor. 


Titel. — „Fac prinsoare pe un leu că nu câştigi la joc. 

Jenică, — Și eu mă prind pe doi lei că am să câștig. 

Șertănică. — Haideţi, daţi banii încoace să vi-i tiu eu. 

Titel. — Bine, dar cine să te ţie pe tine în timpul jo- 
cuki ?" 


x 
„Dorino, de ce nu răspunzi îndată când te chem ? 
— Pentrucă, mamă, când m-ai strigat a treia oară, eu 
atunci auzisem pentru întâia dată.” 


DIMINEAȚA 


© O 


P Tos OR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret- 


16 PAGIN 


DL. EI 


| | 


REDACŢIA ŞI 
Bucureşti, Str. CST. MILLE, 
T ESU- ESF ONN 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . . . . Lei 200 
Pe şase luni . - . - „Too 
Pe trei luni 


ADMINISTRAȚIA 
FII 
3 — 84 — 30 


> 


ANUL 11 


28 Martie 1934— Nr. 529 
E DIE 1 CETE RE ROE TES ZI 


REDACŢIA ȘI 


1 AN 


ABONA : 
MENTE 6 LUNI 


100 , 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.— STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


A DIMINEATA 6 
COPA A le 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


: acoperișul unei case noi, noute se asezá in- 

tro dimineaţă de primăvară călduroasă o barză 

mare si frumoasă. Rotindu-şi privirile în jurul 

ei, începu să clămpăne din pliscu-i mare şi pu- 

ternic. Pasă-mi-te barza era hotărită să-şi așeze 
ucolo cuibul si clămpănea fericită că de sus, de pe acope- 
riş, se vedea, nu prea departe, lucind apa unui lac întins şi 
se auzea până acolo concertul. broaştelor: „Oac, oac, oac, 
oac, oac!... ce bine e pe lac!; oac, oac!” 

Barza stătea numai într'un picior şi clămpănea: „Clap, 
elap, clap, clap, clap! Cum o să vă pap!” - 

Vedeţi că doamnei berze nimic nu-i face mai mare plă- 
cere ca o masă la care să i se servească numai friptură 
pane de broaste vii; adică broaște tăvălite prin fáráná si 
uscate la soare! 

Fiind mulţumită de locul ales pentru cuib, doamna 
barză se apucă să care pae şi crăci şi până "n seară își cládi 
un cuib de toată frumuseţea 

Stăpânul casei, când văzu a doua zi cuibul, puse mâna 
pe o prăjină să-l dărâme, dar soţia sa îl opri zicându-i: 

„Măi omule, e păcat ce vrei să faci! Barza e o pasăre 
binecuvântată de Dumnezeu şi apără casele de foc. 


- Fugi de-acolo cu superstitiile tale!” zise omul râzând 
şi intră în casă. Dar de hatârul nevestei lăsă nestricat cui- 
bul berzei. 

Peste noapte însă, când toţi dormeau somn greu, fură 
treziti de nişte bătăi tari în geam. De afară se auzea clám- 
pănitul disperat al berzei, care, din când în când, bătea cu 
ciocul în geam. 

„lacá, nevastă, zise omul necăgit, nu mai lăsat să alung 
barza ca să ne scoale noaptea din somn cu clămpănitul ei 
nesuferit. 


Doi căţei cum ar dori să aibă fiecare. 


Nu se poate să nu se fi întâmplat ceva, bărbate. Ia 
du-te până afară şi vezi ce este!” 

Când eşi afară, nu mică îi fu spaima omului! Dela co- 
sul bucătăriei, unde copiii, jucându-se peste zi, indopaserá 
soba cu lemne, eseau scântei si flacări ca dela vapor. 

Cât ai clipi, la tipele de ajutor ale omului săriră vecinii 
şi numaidecât focul fu stins. 

De atunci şi până astăzi barza îşi are cu cinste cuibul 
pe acoperişul casei si bietul om nu știe cum să-şi arate re- 
cunoștința faţă de „barza cu noroc”. D. C: MEREANU 


ANVANIUALE= 
EATA 


ROMAN PENTRU COPII ȘI TINERET 
E V S O DE EEE SUE 


de DINU PIVNICERU 
(EE S E CC né a 


5) Fácělet a fost răpit de o záně 


fetnicul Tintilin întârzia să se întoarcă din călă- 

toria la vrăjitorul Ctirifon. Ceilalţi sfetnici însă, 

precum si generalii și soldaţii (am mai spus că 

toată oastea împăratului Lăcomilă se compunea 

din 70 de soldaţi si 30 de generali) au început să 

vie îndărăt. Zicem „au început”, de oarece nu s'au întors cu 
toţii în aceiaşi zi, aşa cum plecaseră, ci în grupuri, grupuri, 
şa cum se despărțiseră, ca să cutreere împărăţia in căuta- 
rea lui Făcăleţ. Fiecare grup se întorcea, așa dar, separat. 

Insă, partea nostimă este că fiecare grup aducea cu sine 
câte un număr de prunci în fase. Am spus doar în capitolul 
de mai înainte că nimeni din cei trimiși să găsească pe Fă- 
căleţ, nu-l văzuse cum este la faţă. Apoi, chiar dacă l-ar fi 
văzut, nu era tocmai lesne să-l deosibească de alți prunci, 
toți pruncii semănând mai mult sau mai puţin între dânșii. 

De aceea, oamenii împăratului Lăcomilă au socotit că 
es din încurcătură si că fac o ispravă mare, strângând pe 
toți pruncii din împărăție şi aducându-i la palat. Ce şi-au 
zis în desteptáciunea lor? 

„Dacă strângem pe toţi pruncii, unul din ei trebue să 
fie neapărat Făcăleţ. Se cheamă, prin urmare, că l-am gă- 
sit. La palat, doica ori împăratul Lăcomilă au să-l cunoască 
pe Fácálet". 

Bine înţeles, odată cu pruncii au fost aduşi şi mamele 
pruncilor — altfel, nefiind cine să-i alăpteze. 

Doamne, Doamne! Ce a fost în încăperile dela palat, în 
curtea palatului si în toate străzile de jur împrejur! Tipete, 
plânsete, sgomot, hărmălae, de credeai că este cine ştie ce 
prăpăd. Mii si mii de prunci, unii plângând, alții tipánd, iar 
mamele lor blestemând pe oamenii împăratului şi pe împă- 
ratul însuşi, despre care erau încredințate că nu mai este 
în toate mințile. 

Insă Lăcomilă, urmat de doica lui Făcăleţ şi înconjurat 
de osteni de pază, se plimba prin mulţimea aceasta de fe- 
mei si de prunci, oprindu-se atât el, cât şi doica, la fiecare 
prunc şi cercetându-l cu toată băgarea de seamă. Şi mereu 
se auzea aceiaşi întrebare si acelaş răspuns. 

„Nu cumva acesta este iubitul meu copil 
treba Lăcomilă, 

— Nu, nu este el”, răspundea doica de fiecare dată. 

Intrebarea si răspunsul s'ar fi repetat de atâtea ori, câţi 
prunci erau acolo, căci, precum vom vedea numai decât, 
printre miile de prunci, aduși de prin toate colțurile împă- 
răţiei, niciunul nu era Făcăleţ. 

Trecuseră însă două zile de când, de dimineaţa până 
seara, împăratul Lăcomilă, care — lucru aproape de necre- 
zut — în acele două zile nu mâncase decât numai de cinci 
ori pe zi, cercetând pe fiecare prunc în parte, pusese doicăi 
lui Făcăleţ întrebarea de mai sus si primise acelaş răspuns. 

Treaba aceasta ar fi mers tot așa alte câteva zile, până 
ce ar fi fost văzuţi toți pruncii. Insă, iată că se zări venind 
primul sfetnic Tintilin. Ştim că fusese trimis de împăratul 
Lăcomilă la vestitul vrăjitor Ctirifon, care locuia într'un 
palat ascuns în văgăunile munţilor Carpaţi. 

Cum îl văzu, împăratul Lăcomilă, fără să-i spună mă- 
car un „bine ai venit”, îl întrebă numai decât: „Ei, ce ţi-a 
spus Ctirifon despre iubitul meu copil Făcăleț? Ştie oare 
unde se află şi dacă mai este viu ori mort? 


řácálet? in- 


— Măria Ta, se grăbi să răspundă Tintilin, iubitul fiu 
al Măriei Tale tráeste si este sănătos. Aşa m'a încredinţat 
puternicul şi înțeleptul Ctirifon. Nu este printre pruncii, 
zare au fost aduşi aicea fără socoteală si fără vreun folos. 
Insă, despre locul unde se găseşte si despre ceeace s'a in- 
tâmplat cu el, nu pot spune Măriei Tale decât în cea mai 
mare taină”. 

Auzind acestea, împăratul Lăcomilă porunci ca toţi 
pruncii si mamele lor să se întoarcă fiecare de unde venise. 

Tintilin ii mai zise: „I-ati putea spune si doicăn să se in- 
toarcă acasă la ea pentru totdeauna, fiindcă nici de ea nu 
mai este vreo nevoe. Slăvitul nostru printisor Făcăleţ, fiul 
Măriei Voastre, are cu totul altfel de doică”. 

Impăratul Lăcomilă nu înţelese despre ce fel de doică 


Mica harpistă. 


AEN 


spunea Tintilin si de aceea îi ceru să vorbească mai lămu- 
vit. Dar Tintilin se mărgini să răspundă: „Și despre noua 
doică a lui Făcăleţ nu pot vorbi decât în cea mai mare 
taină”, 

Aşa fiind, Lăcomilă se grăbi să se întoarcă la palat, 
unde se încuie cu Tintilin în camera cea mai secretă. 

„Şi acum vorbeşte!” îi zise Lăcomilă, care, precum les- 
ne se înţelege, ardea de nerăbdarea să afle tot ce privea pe 
Fácálet. 

Insă, în loc să înceapă a povesti ceeace îi spusese Ctirifon 
şi să spună în cuvinte cât mai puţine cine răpise pe Făcăleţ 
și unde îl dusese, deșteptul sfetnic Tintilin răspunse zicând: 
„Nu e oare mai bine să fac în scris o dare de seamă despre 
călătoria mea şi despre tot ce am vorbit cu vrăjitorul Ctiri- 
ion? Asigur pe Măria Ta că-am să o scriu repede dle tot, aşa 
că sper ca în vreo două luni de zile să fie gata”. 

La auzul acestei propuneri, împăratul. Lácomilá se făcu 
foc de mânie. „Nătărăule! Tâmpitule! îi strigă el lui Tinti- 
lin. Eu ard de nerăbdare si mor de durere, iar tu, nătân- 
gule, îmi spui să aştept două luni, ca să-mi dai veşti despre 
iubitul şi nenorocitul meu copil. Ascultă: dacă nu-mi pove- 
stesti numai decât tot ce ţi-a spus -Ctirifon, să ştii că te su- 
grum chiar aci cu mâinile mele”. 

Speriat de ameninţarea aceasta, Tintilin se hotări să 
vorbească, povestind precum urmează: 

„Am pornit din curtea palatului Măriei Tale, esind pe 
poarta cea mare. Măria Voastră îmi dăduserăţi un cal alb. 
Insă calul acesta alb... 

— Sa schimbat întrun măgar, ca si neghiobul, care 
mergea călare pe el”, îi tăie vorba împăratul Lăcomilă. A- 
poi adăugă, spumegând de mânie: „Bine, mă tâmpitule, de 
asta îmi arde mie acum, ca să-mi tráncánesti despre ce fel 
de cal ai avut si pe care poartă ai eşit? Povesteste-mi si po- 
vesteşte-mi repede de tot, fără să spui o vorbă de prisos: 
ce ţi-a spus vrăjitorul Ctirifon despre Făcăleţ. Aceasta este 
tot ce vreau să știu si nimic mai mult”. 

Văzându-se incoltit în felul acesta, Tintilin lăsă la o 
parte discursul ce pregătise si care trebuia să fie mai multe 
ore în şir si povesti în cuvinte puţine tot ce îi spusese vráji- 
torul Ctirifon că s'a întâmplat cu Făcăleţ. 

„După ce i-am dat darurile trimise de Măria Ta, povesti 
Tintilin, şi după ce i-am ţinut o cuvântare ce i-a plăcut aşa 
de mult, că n'a ştiut cum să mă laude mai bine pentru da- 
rul meu de a vorbi, Ctirifon grăi la rândul său, zicându-mi: 

„Mare noroc are împăratul Lăcomilă să te aibă ca sfet- 
nic al său! Dacă nu veneai tu la mine şi nu-mi vorbeai în 
felul frumos, cum mi-ai vorbit, să ştii că nu i-as fi dat nici 
un ajutor si n'as fi spus nici un cuvânt despre ceeace s'a in- 
tâmplat cu fiul său Făcăleţ. Insă, fiindcă ai venit tu... 

— Iarăşi ai început cu trăncăneala, îi táie din nou 
vorba Lăcomilă. Te lauzi pe tine însuţi si sunt aproape si- 
gur că minţi”. 

Tintilin se făcu tot roşu de ruşine si n'avu curajul să 
spună că nu se laudă şi că nu minte, fiindcă adevărul este 
că se lăuda si mintea. Vrăjitorul Čtirifon nici nu l-a lăsat 
să-şi fie cuvântarea, ci mai înainte chiar ca Tintilin să des- 
chidă gura, i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Știu cine te-a tri- 
mis şi ştiu pentru ce ai venit. Pune jos darurile ce ai adus 
şi ascultămă”: à 

„Să spui stăpânului tău, împăratul Lăcomilă, că fiul 
său Făcăleț a fost răpit din porunca mea. Eu i-am porun- 
cit zânei Melisa, care este zâna albinelor şi se trage chiar 
din neam de albină, să-l fure pe Făcăleţ, ca să-l crească 
ea. In loc de lapte, Făcăleţ va fi hrănit cu miere, căci nu- 
mai miierea îi prieste. 

„E adevărat, zise mai departe Ctirifon, că zâna Lăp- 
tina, care este zâna laptelui, vroise să-i fie ea doică şi să-l 
hrănească cu lapte. Insă, am socotit că laptele nu este bun 
pentru Făcăleţ, care ar fi rămas mic, slab si pipernicit. De 
aceea l-am dat zânei Melisa. E drept iarăşi că din pricina 
aceasta, zâna Lăpiina îi va purta lui Făcăleț necaz si se va 
sili să-i facă rău în viaţă. Spune-i însă împăratului Láco- 
milă că despre partea aceasta să fie fără < -ă, fiindcă eu îl 
voi apăra pe Făcăleţ şi-l voi scăpa de toa: primejdiile”. 

La o întrebare a lui Tintilin despre locul unde a fost 
dus Făcăleţ, vrăjitorul Ctirifon a răspuns zicând: „Aceasta 
este o taină, pe care o știu numai eu si zána Melisa. Până 
la ziua hotáritá de mine, Făcăleţ va sta la zána Melisa, care 


îi va ţine loc de mamă. Precum ţi-am spus, locul unde se 
află, rămâne până atunci o taină. 

„Spune numai împăratului Lăcomilă să nu se osteneas- 
că şi să nu se frământe în zadar, trimițând oameni să-l 
caute. Dacă ar fi să se strângă toţi împărații si toate ostirile 
din toate impárětiile, și iarăşi nu e cu putinţă să fie găsit 
locul unde este Făcăleţ. 

„Atât numai să știe împăratul Lăcomilă că, hrănit si 
crescut de zána Melisa, Fácálet se va face un băiat chipes, 
voinic, plin de curaj si plin de înţelepciune. Când îi va veni 
rândul să se suie în scaunul împărătesc si să domnească, 
va fi un împărat, aşa cum sa mai fost altul pe fata pă- 
mântului”. 

lată ce îi spusese lui Tintilin vrăjitorul Ctirifon. 

(Va urma) 


„LIRsiTIBISIR“ 


un roman de aventuri minunate de 


MOŞ NAE (N. Batzaria) 


Acest roman, tipărit pe hârtie de cea 
mai bună calitate, cartonat și frumos 
ilustrat, este în format mare și are 
aproape 200 de pagini. Pentru | 
copii si tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută și interesantă 


PREŢUL: LEI 60 


De vânzare, la toate librăriile 


Grăbiţi-vă să luaţi 


| A 


Mica florăreasă. 


MARINE 
ŞI -FLORIMELL. 


Poveste engleză 

C0 TECH 
neori, când soarele se ridică deasupra mârii si 
face ca valurile să strălucească mai puternic 
decât aurul, sunt marinari care îşi inchipuiesc 
că văd nimfe de alte mării înotând sau uscân- 
du-și părul lor lung şi galben la căldura soa- 

relui. 

De asemenea, poeţii care rătăcesc în timpul nopţii de- 
alungul țărmului mărei, îşi închipue că văd cum nimfele 
acestea se prind in horă si joacă la lumina lunei. 

La rândul lor, muzicantii le aud cântând şi spun că 
vocile argintii ale nimfelor se unesc cu murmurul valuri- 
lor mării. 

Marinarii povestesc multe despre aceste nimfe, iar 
muzicantii își închid în inimi cântecele nimfelor. Insă poe- 
ţii scriu despre ele poezii lungi în care spun, între altele: 

„Nu sunt femei mai frumoase decât nimfele, al căror 
tată este un rege. Nereus este tatăl lor, iar ele sunt Nerei- 
dele. Locuinta lor este în fundul mării, ochii lor sunt al- 
bastri ca albastrul mării. Părul lor lung, foarte lung, e 
galben ca nisipul. Argintii sunt vocile acestor nimfe, care 
fură inimile bărbaţilor”. 


Cu multe veacuri acum în urmă, una din aceste nimfe 
se căsători cu un cavaler, care o găsi dormind printre 
stânci si se îndrăgosti de ea, văzând-o cât este de frumoa- 
să. Numele acestei nimfe era Cymoent. 

Cavalerul si Cymoent avură un fiu, viteaz ca tatăl 
său si frumos ca mamă-sa. Cymoent îi dete numele de 
Marinell. 

„Fiul meu, zise Cymoent regelui, tatăl ei, trebue să 
fie mai bogat decât toţi cavalerii, care trăese pe pământ. 
Așa dar, dă-i, rogu-te, bogății din belșug”. 

Regele mărilor porunci undelor să ducă la țărm bo- 
gátii din cele ce furase dela corăbiile, pe care le scufun- 
dase şi le spărsese. 


Prelucrare de Vasile Stănoiu 


„ar undele au dus la țărm aur si argint, abanos si fil- 
des, perle si tot felul de giuvaeruri si pietre preţioase. 

Nimeni nu îndrăznea să se atingă de aceste bogății, de 
oarece Marinell biruise si răpusese în lupte peste o sută de 
cavaleri. 

Cymoent era mândră de vitejia fiului ei, se temea însă 
să nu fie cumva ucis şi el în vreo luptă oarecare. Insă Nep- 
tun, care era rege peste toate mările, avea în slujbă un 
păstor, care se pricepea să ghicească viitorul. 

Cymoent merse la păstorul acesta și îi zise: „Spune-mi, 
rogu-te, câți ani va trăi Marinell al meu si de ce fel de pri- 
mejdii trebue să se ferească în viaţă. : 

— Nu-l lăsa să vadă de aproape vreo femeie pámán- 
teană !” răspunse păstorul lui Neptun. 

Cymoent îl păzea acum, ca să nu vadă vreo femeie. 
Din pricina aceasta, multe fete erau triste că Marinell nu 
mai vroia să vorbească cu ele. Mai tristă decât toate eri. 
însă frumoasa Florimell. 

Dar într'o zi, Marinell văzu că un cavaler chipeș si 
îmbrăcat în zale strălucitoare se apropie de țărmul mării. 

„Cum îndrăzneşti, îi strigă Marinell, să vii în aceste 
locuri, unde sunt bogăţiile mele si unde numai eu sunt 
stăpân?” Si spumegând de mânie, se repezi asupra cava- 
lerului străin. 

Insă cavalerul acesta era Britomart, despre care a fost 
vorba în altă poveste. Era frumoasa Britomart, care avea 
arme de bărbat si inimă de bărbat. Britomart străpunse pe 
Marinell cu lancea ei vrăjită. Marinell căzu la pământ, 
ca si cum ar fi murit. 

Sângele din rană îi inrosi armele si înroşi micile unde 
ale mării, care își ziseră: „Marinell doarme, hai să-l tre- 
zim!” Insă Marinell stătea rece şi tăcut, iar sângele din ra- 
nă picura pe nisipul galben. Atunci undele mării se spe- 
riară si se porniră să plângă si să răspândească vestea: 
„Marinell a murit... a murit... a murit!” 


-~ 


Vestea ajunse până la Cymoent, mama lui Marinell. 
ľocmai atunci, Cymoent și surorile sale se jucau, împle- 
tind ghirlande de flori. La auzul -vestei groaznice, pe care 


o spuneau în graiul lor şi păsările mării, Cymoent căzu le-- 
şinată în fundul mării, iar surorile ei, aruncând la o parte . 


ghirlandele de flori, căutară să-i dea ajutor. : 


Când Gymoent îşi veni din nou în fire, ceru să i se a- 
ducă numai decât trăsura sa, care era trasă de peştii nu- 
miti delfini. Şi surorile ei cerură să li se aducă trăsurile. 
Neptun însuşi fu foarte amărât de vestea că Marinell a 
murit. Porunci, aşa dar, vânturile să nu mai sufle, iar 
valurile mării să se astâmpere, pentru ca Cymoent şi cele- 
lalte nimfe să facă drumul până la țărm cât mai liniștit 
şi cât mai iute. 

Merseră si îl găsiră pe Marinell rece si tăcut pe nisi- 
pul auriu, Când Cymoent îl văzu palid şi fără viaţă, se 
porni să plângă așa de amar, că până şi stâncile dinprejur 
se induiosar și începură să lăcrimeze de milă si durere. 

Dar una din nimfe, care se pricepea la lecuitul boli- 
lor, pipăi pulsul lui Marineli şi văzu că în acest tânăr mai 
rămăsese o urmă de viaţă. li spălă, așa dar, rana cu bal- 
sam si cu nectar, i-o legă cu fásii rupte din mantaua ei, 
apoi, ajutată de celelalte nimfe, puse pe Marinell în tră- 
sura mamei lui. Şi Marinell fu dus în fundul mării la lo- 
cuinfa mamei sale Cymoent. Fu chemat numai decât doc- 
torul, care era cel mai iscusit dintre toţi doctorii care tră- 
iau în împărăţia din fundul mărilor. 

In adevăr, priceperea acestui doctor a fost aşa de 
mare, că în curând Marinell se făcu din nou bine şi sănă- 
tos, așa că nimfele puteau din nou să râdă, să cânte şi să 
se joace. 

Insă Cymoent se temea ca iubitul ei fiu să nu dea 
peste altă nenorocire, dacă merge iarăși pe pământ. Il ti- 
nea, aşa dar, mereu lângă dânsa şi îi spunea să uite tot 
ce a fost pe pământ. Marinell însă nu se împăca de loc cu 
traiul din fundul mării. Tânjea după viaţa sa de cavaler, 
care mergea în galop pe calul său. Ii era dor de pădurea 
verde, de livezile înflorite, de lancea şi de sabia sa, cu 
N biruise şi răpusese atâția cavaleri vestiți prin vitejia 
or. 

Dar iată că într'una din zile, nimfele şi ceilalți locui- 


"tori ai mării au fost invitaţi la căsătoria a două râuri 


mari. Un ospăț se dedea în casa păstorului mărilor si pe 
când Cymoent si celelate nimfe luau parte la ospăț, Mari- 
nell se plimba prin împrejurimi. 
„Din pricina că tatăl său fusese un cavaler pământean, 
iar nu o făptură din fundul mărilor, lui Marinell nu-i plă- 
ceau mâncările ce se serveau la ospăț. 

Pe când la ospăț petrecerea era în toiu, Marinell auzi 
plânsete şi gemete, venind din fundul unei stânci negre. 
Trase cu urechia si recunoscu vocea frumoasei Florimell. 


Bătrânul, dar răutăciosul păstor al mărilor o prinsese 
intr'o zi când Florimell se plimba pe mare cu luntrea si o 
adusese la locuinţa sa din fundul mării, cu gândul ca să 
o ia de soţie. Dar Florimell iubea pe Marinell şi nici de- 
cum pe păstorul cel bătrân. 


De necaz, păstorul închise pe Florimell în fundul unei 


_ peşteri întunecoase. „N'are să poată răbda multă vreme in 


peştera aceea, socotea păstorul, așa că în curând va primi 
să se căsătorească cu mine”. 

Insă Florimell era hotáritá ca mai bine să moară, de- 
cât să ia de bărbat pe păstorul cel bătrân, rău şi urit. 
Doar plângea si ziua şi noaptea si se văeta zicând: „Ma- 
rinell, Marinell, tot ce  îndur, este pentru tine şi pentru 
dragostea ce-ţi port!” 


à Marinell auzi aceste cuvinte. Adevărul este că până 
atunci nici nu se gândise măcar să ia de soţie pe Florimell. 
Dar când auzi cum se tângueşte Florimell, câtă dragoste îi 
“poartă şi câte chinuri îndură din pricina aceasta, se in- 
muie si inima lui Marinell si se trezi într'însul un simfi- 
mánt de milá si de prietenie pentru Florimell. 

„Sărmana fetiță, îşi zicea singur, frumoasa micuță 
Florimell". 
Acest simtimánt pentru Florimell îl indemně să se 


ici 


gândească numai decât la mijlocul prin care ar putea să 
scape pe Florimell din mâinile bătrânului și atât de rău- 
lui păstor. .-.-- t i z ka 

Mai intáiu s'a gándit sá-i ceará pěstorului sá dea dru- 
mul frumoasei Florimell. Ştia însă că păstorul nu va con-- 
simţi. Se gândi apoi să se lupte cu el, să-l biruié.si în chipul 
acesta să câştige pe Florimell. Dar se lepădă și de gândul 
acesta. Se mai gândi să intre în peştera unde Florimell era 
ținută închisă și să o fure. Văzu însă că n'are o luntre cu 
care să o poată scoate la țărm, aşa că nici mijlocul acesta 
nu era cu putinţă. 

Pe când se tot frământa cu gândul si își făcea fel de 
fel de planuri, ospátul nunţii se sfârși. Marinell trebuia să 
se întoarcă acasă cu mamă-sa. 

Insă, din ziua aceea, Marinell era din ce în ce mai trist 
şi amărât. Mereu cu gândul la Florimell, nu mai putea 
nici să mănânce, nici să doarmă. Din pricina aceasta, în 
curând căzu bolnav la pat. Slăbise aşa de rău, că nu se 
mai putea ridica în picioare, iar mamă-sa Cymoent era 
ca si nebună de durere. 


Cymoent își închipui însă că boala lui Marinell era 
fiindcă nu s'ar fi vindecat bine rana ce primise dela Bri- 
tomart. Chemă, prin urmare, pe un doctor iscusit al mă- 
rilor. 

„Vechea rană, zise doctorul, după ce cercetă pe Ma- 
rinell, este pe deplin vindecată. Boala de acum vine dela o 
nouă durere pe care eu unul n'o înţeleg”. 


Cymoent chemă atunci pe doctorul cel mai iscusit și 
mai învăţat printre doctorii care trăiau pe pământ. După 
ce si doctorul acesta cercetá pe Marinell, vorbi zicând: 
„Numele acestei boale este dragostea”. 


Auzind aceasta, Cymoent întrebă pe Marinell: „Spu- 
ne-mi, cine este nimfa pe care ai îndrăgit-o? Oricare ar fi 
ea, îți promit să te ajut, ca să te cásátoresti cu dânsa”. 

Atunci Marinell povesti mamei sale că fiinţa, care îi 
făcuse în inimă o rană mai adâncă decât rana ce primise 
dela Britomart, nu este o nimfă a mării. „Iubesc, zise dán- 
sul, pe Florimell, care e ţinută închisă în peştera cea mai 
întunecoasă a păstorului mărilor și plânge şi ziua si 
noaptea”. 


La vestea aceasta, Cymoent se întristă, de oarece nu 
dorea ca fiul său să ia în căsătorie o fată de pe pământ. 
Insă, când văzu cât de mult ține Marinell la Florimell, 
merse la Neptun, regele tutulor mărilor, care şedea pe 
tronu-i, ținând în mână sceptrul cu trei dinţi, vestitul „tri- 
dent” cu care potolea sau deslánfuia furtunile. 

Cymoent povesti lui Neptun tot ce se întâmplase cu 
Marinell, cu Florimell si cu bătrânul păstor al mărilor. lar 
Neptun scrise cu mâna sa o scrisoare, întărită cu pecetea 
sa regească prin care îi poruncea păstorului ca să dea nu- 
mai decât nimfei Cymoent pe frumoasa Florimell. 


Bătrânul păstor se supără tare la primirea acestei 
scrisori, însă n'avea încotro: trebuia să asculte de porun- 
ca regelui. Bombănind si iacruntándu-se, deschise, așa 
dar, închisoarea si dete frumoasei Florimell drumul. 


Când Cymoent luă de mână pe Florimell şi îi privi 
chipul, care era ca un chip de înger, îi pieri toată întris- 
tarea că Marinell nu vroia să ia în căsătorie pe o nimfă a 
mărilor. Văzu că nici o nimfă nu este aşa de frumoasă si 
așa de dulce ca Florimell. 


O duse să vadă pe Marinell, care zăcea palid şi amă- 
rit. Insă, când Marinell văzu pe Florimell stând lângă dán- 
sul şi ținându-se de mână cu mamă-sa Cymoent, îi pieri 
toată întristarea şi toată suferinţa. 

Dacă ascultați în nopţile cânc stelele strălucesc pe cer 
şi când luna plină brăzdează suprafaţa mării cu un drum 
de argint, veţi auzi cum micile unde cântă încetişor un. 
cântec drăguţ. lar dacă aveţi auzul foarte fin si valurile . 
mari nu acoperă cu sgomotul lor cântecul undelor mici, 
puteţi auzi două nume — numele de Florimell si Marinell, 
soţii cei mai fericiţi de pe pământ si din adâncul mărilor. 


Din englezeşte de VASILE STĂNOIU 


VITEJIA 


$I PATRIOTISMUL: UNUI - BAIAT 


Povestiri istorice 
DEE n. c ASIEI 


Soldaţii regelui Cristian al Danemarcei. 


Gustav Vasa, primul rege al Suediei 


redem că mulţi dintre cititorii noștri nici n'au 
auzit până acum despre Gustav Vasa, fiul unui 
nobil suedez și care a devenit mai târziu primul 
rege al Suediei. 
Gustav Vasa s'a născut cam pe la anul 1500. 
Pe atunci regele din statul vecin Danemarca era si regele 
Suediei. Regele Danemarcei — numele său era Cristian — 
năvălea mereu cu armata sa în Suedia, căutând să o su- 
pună cu desăvârşire. 

(Spunem pentru cititorii mai micuti că Suedia si Da- 
nemarca, astăzi două regate cu totul independente unul de 
altul, sunt așezate la Nordul Europei. Adăugăm că Suedia 
are o suprafaţă de aproape 450.000 de kilometri pătraţi, cu 
o populaţie de 6 milioane locuitori, iar Danemarca are o 
suprafaţă de 42.000 kilometri pătraţi, cu o populaţie de a- 
proape 3.500.000 locuitori). 

` Incă de când era un băeţaş în vârstă mică, Gustav 
Vasa, care îşi iubea foarte mult țara sa, îşi zicea că atunci 
când va creşte mare, va porni lupta împotriva Danezilor 
(locuitorii Danemarcei se numesc Danezi) şi îi va alunga 
pentru totdeauna din Suedia. 

Ca să se vadă cât era de viteaz şi curajos, să povestim 
una din isprăvile sale atunci când n'avea decât vârsta de 
şase anisori. 

Intr'o zi tatăl său îi spusese că în niște tufișuri din a- 
propierea lacului unde Gustav se juca foarte des cu-priete- 
nii săi, erau multi şerpi otrăvitori, aşa ca să se ferească de 
a intra în tufisurile acelea. 

„Tată, zise Gustav hotárit şi nerăbdător, dá-mi un bět 
și am să-i omor pe toţi şerpii din tufisuri, ca să nu muște 
pe cineva”, 

X AL 
LE 


Gustav Vasa omorând șerpi. 


8 


de N. Batzaria 
ERE AE p 


Tatăl său nu numai că nu-i dete bátul cerut, ci îl opri 
de a se mai juca lângă tufisurile cu șerpi. Insă micul Gus- 
tav nu se lăsă, de gândul său. In dimineaţa zilei următoare, 
își făcu singur rost de un bát mai mare si mai gros, merse 
la tufișuri şi intrând în mijlocul lor, începu să caute şerpi. 

Cum zărea un şarpe, îl şi izbea cu bátul, omorându-l 
pe loc. Când omori pe cel din urmă şarpe, ziua se apropia 
de sfârşit. Atunci Gustav Vasa cără toţi serpii omoriti şi îi 
arătă tatălui său. Acesta se sperie, gândindu-se la primej- 
dia prin care trecuse Gustav. 

De aceea, se porni să-l certe, însă Gustav îi răspunse: 
„Táticule, mi-ai spus mereu să fac altora tot binele ce îmi 
este cu putinţă, iar eu am omorît șerpii, care puteau să 
muște pe cineva”. Apoi adăugă: „Când voi creşte mare, 
mă voi sili să fac bine întregului nostru popor”. 

Intre acestea, regele Cristian al Danemarcei veni din 
nou cu o oaste numeroasă si pătrunse adânc înlăuntrul 


Suediei. Gândul său era să cucerească toată Suedia. Vroia, 
aşa dar, să meargă la Stockholm, capitala Suediei, iar a- 
colo să strângă poporul ca să-l încoroneze ca rege al Sue- 
diei. 


Aai eey é O V 


Gustav Vasa scăpând din închisoare. 


bitor de neam si ţară, vroi să împiedice cucerirea tárei de 
către Cristian si încoronarea acestuia ca rege al Suediei. 
In scopul acesta, chemă pe Suedezi la arme. Insă oastea re- 
gelui Crisian era mult mai numeroasă și în acelaș timp 
mai pricepută la meșteșugul războiului, aşa că dela cea 
dintâi ciocnire i-a biruit pe Suedezi, zdrobindu-i cu desă- 
vârșire. Foarte multi Suedezi au fost omoriti, iar alţii luaţi 
ca prizonieri. 

Printre prizonierii aceştia, era și tatăl lui Gustav Vasa, 
ba chiar şi micul Gustav. Insă Cristian promisese că îndată 
ce va fi încoronat la Stockholm ca rege al Suediei, va da 
drumul la toţi prizonierii. 


Tatăl lui Gustav, un patriot înfocat, adică un mare iu-