Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages1-50

ATA 


Up 


—. 
2 
J 
R 


nA 


ə 
o 
səl 
a. 
O 


Prețul 5 lei 


Diuna pentru balul copiilor... 


Lamuriri despre „Anul Nou“ şi „Bobotează“ 


O chestiune despre 


hestiunea despre care am scris, este aceea pri- 

vitoare la „Anul Nou”. Dece, adică, data de 1 

Ianuarie este începutul unui an nou? Ce se în- 

tâmplă cu pământul, ca ziua de 31 Decembrie 

să fie ultima zi a unui an şi ziua de 1 Ianuarie 
xima zi a anului care începe? 


Acestor întrebări am răspuns destul de amănunţit în 
evistă. Cu toate acestea, o cititoare ne^ °  ntrebându- 
ie despre aceleași lucruri. Răspur ar, din nou, 
nai ales când ne gândim că „Dim lor” câştigă 


nereu noui cititori, care acum în e a citi. 


Ze este un an ? 


Răspunsul la această întrebare ne ajută, ca sü răs- 
vundem mai lămurit întrebărilor de mai sus. 

Când spunem un an, înţelegem timpul în care pă- 
nântul se invürteşte o dată în jurul soarelui. Ştim că acest 
imp este de 365 de zile, 6 ore şi mai multe minute şi se- 
'unde. Un an deci ar trbui să fie exact tot atâta timp. 

Insă, în practică, lucrul nu e cu putinţă. Trebue ca un 
in, după socoteala noastră, să cuprindă zile întregi. Nu 
yutem socoti ca o parte a unei zile să intre întrun an şi 
»artea cealaltă în anul care urmează. 

Totodată însă, trebuc za şi anul. aşa cum il socotim 
10i, să se potrivească cu timpul cât pământul se învâr- 
eşte în jurul soarelui. Dar dacă toţi anii ar fi de 365 de 
ile, ei ar fi cu câteva ore mai mici, decât ceeace am 
pus că este un an. 

Aşa fiind, sa stabilit ca trei ani la rând să fie de 365 
le zile fiecare, iar anul al patrulea — numit an bisert — 
ă fie de 366 de zile. 


Dece anul începe la 1 lanuarie 7 


La această întrebare, dăm un răspuns foarte scurt, 
lar şi foarte adevărat. Răspundem spunând că trebuia să 
aceapă la o dată oarecare. 

Este, oare, indiferent la ce dată ar fi început? ne-ar 
ntreba, poate, vreun cititor. Răspundem: da, este absolut 
ndiferent. Putea să înceapă la 10, la 15, la 20, 21 ale lui 
anuarie, după cum putea să înceapă în orişice zi a orică- 
ei alte luni din cele 12, câte sunt într'un an. 

Pentru ceeace înțelegem prin cuvântul „an”, adică, 
entru timpul cât pământul se invörteşte în jurul soare- 
ui, data la care punem noi începutul unui an, n”are abso- 
ut nicio importanţă. 

Vorba ceea: pământul își vede înainte de treabă şi 
üci nu vrea să ştie de socotelile ce facem noi, oamenii. 


Dar când începe pământul să se învârtească? 


Şi răspunsul la această întrebare nu este greu de dat. 
"ământul se învârtește în jurul soarelui încă dela înce- 
vutul începuturilor, adică, de când există el, Se invürteşte, 
ără să se oprească măcar o clipă, nici un sfert din sfertul 
inei secunde. 

De aceea, în mișcarea sa în jurul soarelui nu există 
ici un început și, prin urmare, nici un punct de pornire. 
n ajunul Anului Nou, pământul se învârteşte cu aceeaş 
uteala şi fără vreo clipă de oprire, precum se învârteşte 
n orice altă zi sau noapte din cursul anului. 

După aceste explicafiuni, suntem încredinţaţi că toți 
ititorii au înţeles foarte bine dece am avut dreptate, când 
m spus mai sus că anul, după socoteala noastră, putea 

începe la orișice zi şi în orişice lună. ` 

Data de 1 Ianuarie a fost aleasă, pentrucă aşa a fost 

luată dela Romani. La început, anul la Romani începea 


în ziua de 1 Martie. Mai târziu, 1 Ianuarie a devenit înce- 
putul unui an nou. 


2 


care am mai scris 


Ce este „Boboteaza *? 


Boboteaza este una din cele mai mari sărbători creş- ” 


tine. Ca vechime, ea este chiar mai veche decât Crăciunul 
Ba chiar multă vreme, Crăciunul, adică nașterea lui lisus 
se sărbătorea în aceeaș zi cu Boboteaza. Obiceiul acesta 
a rămas până în ziua de astăzi la Armenii de ritul gre- 
gorian. 

Sărbătoarea Bobotezei înseamnă cinstirea şi pomeni- 
rea zilei în care Domnul nostru lisus Cristos a fost bote- 
zat în râul Iordan de către Sfântul loan Botezătorul. A- 
tunci sa întâmplat minunea cea mare şi Dumnezeiască: 
arătarea în acelaș timp a Sfintei Treimi. 

In adevăr, pe când lisus intrase în apa lordanului, ca 
să fie botezat, s'a auzit glasul Tatălui Ceresc, care zicea 
despre lisus: f 

__ „Acesta este fiul meu iubit!” In acelaș timp, Sfântui 
Duh s'a pogorit, în forma de porumbel, asupra lui lisus, 
adică asupra Fiului lui Dumnezeu. 


De unde vine cuvântul ,,Boboteaza” ? 


Spunem mai întâi că în limba franceză, pentru 
Bobotează este cuvântul Epiphanie. „Epiphanie” este 


un cuvânt grecesc, însemnând arătare, adică „Arătarea 
Sfintei Treimi”. 

Cuvântul nostru ,,Boboteaza” vine de la „botez”, „a 
boteza”. S'a repetat însă silaba dela început şi aşa sa a- 
juns la cuvântul ,,Boboteazö”. 


Serbările ,,Diminetii Copiilor“. 


Au trecut sărbătorile de Crăciun, iar „Dimineaţa Co- 
piilor” n'a dat frumoasele ei serbări și șezători, aşteptate 
şi gustate aşa de mult de iubiții noştri cititori. Cauza nu 
este alta, decât că n'am putut găsi o sală potrivită. 

Insă, în palatul „Adevărului”, adică în palatul în care 
este şi redacţia şi administrația „Dimineţii Copiilor”, s'a 
făcut o sală frumoasă și foarte încăpătoare. Indată ce sala 
va fi gata ca mobilier și scenă, vom începe din nou seria 
şezătorilor noastre. 

Cititorii sunt, prin urmare, rugaţi să mai aibă puţină 
răbdare, 


w e o .. 
De vorba cu cititorii 

P. F.-Loco. — „Dumnezeu ne vede”. Ti-am publicat, 
ca încurajare, bucata adusă mai înainte de d-ta la redac- 
ție. Acum însă ne trimiti o traducere. Traducerea e luată 
dintr'o carte de școală, așa că este cunoscută de mulți din 
cititorii noștri. Al doilea. E frumos scrisă la maşină, însă 
lasă de dorit ca punctuație, despărțirea dialogului, etc. Te 
sfătuim să continui a fi drügufa noastră cititoare. 

S. AIZ.-Loco. — „Mărgeanul de aur”. Dragul meu, 
lasă pe Ali Baba, pe Vasile Stănoiu, pe Dinu Pivniceru şi 
pe ceilalți vechi colaboratori ai noștri să scrie poveşti, 
fiindcă se pricep mai bine şi sunt oameni mai în vârstă 
şi cu experienţă. 

Povestea trimisă de d-ta este slabutü. 

OL. DER-Chişinău. — Din cele trei poezii trimise de 
d-ta, îți publicăm la rublica începătorilor poezia „Izvorul”. 

, ŞTEF. M.-Loco, — Ne pare rău, dar cele donă poezii 
trimise de d-ta sunt slăbuţe, iar poezii ni se trimit aşa de 
multe, că n”avem loc nici pentru cele bune de publicat. 

N. BL.-Loco. — „Intâlnirea”. Drăguţă cititoare, eşti încă 


prea mică, pentru a deveni de pe acum scriitoare. Aşteap- 
tă să mai ereşti şi să înveţi mai multă carte. 


ANUL 11 


3 lanuarie 1934 — Nr. 517 


ATA 
L OR 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 


SARINDAR), 12. m 


Mle WM 
REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


IN 


.——.VOXOXSTL$TNiCT 


5113 MART. 1936 :: 


Ba mass nnnnsansaa sss, Manuscrisele nepublicate nu se 


TELEFON 324/10 


1 AN 200 LEI 
Abonə? ramı 93. 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


înapoiază 


v 


fost odată o porumbiță mică şi toată albă. Po- 
rumbifa aceasta se plimba la marginea unui 
râu. Apa râului era foarte curată şi foarte lim- 
pede, iar porumbifei ii era sete. Se plecă deci 
in apă, ca să bea. İşi înmuia ciocul în apă, apoi 
ridica în sus capul, ca să înghită apa. 

Tot atunci, o furnică mică şi toată neagră se plimba 
la marginea râului. iŞ furnicii îi era sete. Se plecă deci 
pe un fir de iarbă, ca să bea, însă căzu în apă, iar râul o 
duse departe de țărm. 

Sărmana furnicufla încercă sü innoate, mişcünd cât 
mai iute lăbuţele sale, însă apa curgea repede şi râul o 
ducea departe. 

Din fericire, porumbifa văzu că furnica este cât p'aci 
să se înece. „Biata furnicuţă, zise ea, ai să te îneci! Am să 
mă silese să te scap şi să te scot din apă. Dar cum să 
fac? Dacă te apuc cu ciocul, te strâng, poate, prea tare. 
Ah, stai, că mi-a venit ceva în gând! Am să-ţi arunc un 
fir de iarbă, pe care vei putea să te sui şi să ieşi la țărm”. 

Porumbita smulse un fir de iarbă verde și-l aruncă 
tocmai lângă furnică. Firul de iarbă era așa de mare, că 
un capăt al lui atingea marginea râului. Furnica se sui 
pe el şi izbuti să iasă la uscat. Aci, își scutură micile sale 
lăbuţe negre, care erau pline de apă, şi dete fuga să mul- 
tumeascü drăguţei porumbife. 

Furnica era foarte mulțumită, că scăpase de la moar- 
te, dar tot atât de mulțumită era și porumbifla, fiindcă fă- 
cuse un bine. Insă povestea nu se sfârșește aci. 

Furnica se întorcea la casa ei, când văzu că un om 
desculţ se tot plimba la marginea râului. 

Omul acesta era un vânător. Avea un arc şi săgeți, pe 
care le arunca în păsări, ca să le omoare. 

Vânătorul văzu pe porumbifü şi pregăti o săgeată, ca 
să i-o arunce. 

Sărmană porumbifö, vânătorul te va omori şi te va 
pune la frigare în seara aceasta! 

Insă furnica nu-şi lua ochii dela vânător şi vedea ar- 


$ 


ı F 


URNICA 


cul şi săgeata cu care vânătorul voia să omoare pe po- 
rumbifa. 

„O! işi zise ea, trebue să fac tot ce îmi stă în putere 
şi să impiedec pe vânător de a omori pe drügufa porum- 
biţă, care mi-a scăpat viaţa”. 

- Se apropie de el și-l pişcü de picior. De durere, vå- 
nătorul strigă: „Au! Au!” și întoarse capul să vadă cine îl 
pişcase aşa de tare. 

Nu văzu nimic, de oarece furnica se pitulă sub iarbă. 
Dar porumbiţa îl auzi când ţipă: „Au! Au!” Il văzu şi 
sbură departe, departe în văzduh. lar vânătorul n'a pu- 
tut să o omoare cu săgeata sa. 

Şi iată cum furnicufa a putut la rândul ei (sü scape 
viața drăguţei porumbife. 

Dacă porumbifa ar fi lăsat pe furnică în apă, furnica 
ar fi murit, p'ar fi pişcat pe vânător, iar vânătorul n'ar fi 
tipat: „Au! Au!” Şi fiindcă n'ar fi fipat, porumbifa nu 
l-ar fi auzit. Şi ce ar fi făcut vânătorul? Ar fi omorit pe 
porumbifa. 

Aşa dar, ce bine a făcut porumbifa că a scăpat-o pe 
furnicuţă cu firul de iarbă verde! 


Din limba franceză de FLORICA 


25. —————..-... uni 
GHICIT O ARE 


Intreg cum sunt, de mă "ntdineşti, 
Te cutremuri, te "ngrozeşti, 
Prima literă de-mi şterg, 
De-a'ndărătelea eu merg, 

Incă una de-ai tăiat, 

Poate, chiar te-am înțepat, 

Da mă cauţi binişor 

De ghicit cred că-i ușor. 


0V-2V4-20V421 


(NE 


ROMAN PENTRU COPII 
11 


In primele rânduri, cele mai mândre trei persoane. 
dar şi cele mai neliniştite: domnul Vernescu, domnişoara 
Emilia şi domnul Alexian. Cu învoirea doctorului, venise 
şi bunicul care ar fi fost prea nefericit să rămâie acasă, 
la așa zi mare. 

Mai în fundul sălii, dacă vă uitaţi bine, o să vedeţi și 
pe Kati bucătăreasa, într'o înfoiată rochie de stambă, şo- 
potind cu gazda Niculae şi cu Vasile Neacşu, intraţi şi ei 
cu bilete gratuite. Nevestele nu veniseră, ziceau că le fac 
acasă destul „conţert” copiii cei mici. 

Intâi a rulat filmul, o inşiruire caraghioasă a năzbâ- 
tiilor unui servitor prost. Dar un prost care se credea deş- 
tept şi de aici ieșeau toate încurcăturile. 

Aşa, odată, stăpânu-său îl trimete să-i cumpere o o- 
glindă. 

— Vezi să fie o oglindă bună, îi zice, ca să mă pot ve- 
dea bine când mă rad. 

— Las” boerule. Nu mă "nşealü nimeni pe mine. 

Prostul pleacă şi stă multă vreme. Boerul, în vremea 
asta, îl aşteaptă cu nerăbdare. Voia să se radă ca să poată 
ieși în oraş. Când il vede întorcându-se, îl şi ia in răspăr. 

— Hai, tontule, dă oglinda. 


- mə 


di” 


Un viitor cititor al revistei. 


4 


de ALICE GABRIELESCU 


Planurile domnului Alexian 


El ridică din umeri, bleg. 

— N’am adus, cucoane. N’am găsit nicăeri. 

— Cum se poate? Oglindă se găseşte oriunde. 

— Dar nu aşa cum voifi. Mi-afi spus că trebue să vü 
vedeţi dumneavoastră intr”insa când vă radeți, şi eu in 
toate oglinzile mă vedeam pe mine. 

Radea lumea cu lacrimi de prostiile lui care se țineau 
lanț, spre necazul stăpânului ale cărui sfaturi ieşeau toate 
pe dos. 

După film, urmă o pauză scurtă, după care cortina işi 
desfăcu faldurile de pluş, lăsând liberă scena pe care se 
aflau Victor şi Mioara, amândoi îmbrăcaţi în alb. Câteva 
aplauze de încurajare îi salutară. Ei erau mişcafi şi le 
era puţin teamă, căci pentru prima oară cântau în fața 
lumii. 

Le-a fost deajuns însă să înceapă cântecul, — era în- 
tâi pe program un marş săltăreţ, — şi pe dată işi recăpă- 
tară cumpătul. Silinţa lor de a nu greşi notele îi făceau 
să uite teama, să uite lumea, să nu mai simtă amefeala ce 
o dau oricui sutele de priviri îndreptate asupră-i. 

Lumea venită nu se așteptase să asculte cine ştie ce 
„mari cântăreţi”. Nu mai auziseră de fraţii Predeanu, 
deci dacă nu erau celebri, își închipuiau că nu era mare 
lucru de ei. 

Nefiind apoi cunoscători, poate nici nu sar fi dume- 
rit ce talente au faţa lor, dacă n'ar fi fost grupul de mu- 
pia n din Brașov care, entuziasmați, făceau să ropoteas- 
că sala de aplauze la sfârşitul fiecărei bucăţi. Tot ei, du- 
pă reprezentaţie, hotăriră să sărbătorească pe copii ca pe. 
marii cântăreţi. li luară în braţe şi-i purtară tot drumul 
până acasă ridicaţi deasupra mulţimii care îi întovărăşea, 
izbucnind necontenit în strigăte vesele: 

— Ura! Să trăiască! Ura! 

Victor şi Mioara, uimifi şi fermecafi, se lăsau duşi ca 
întrun vis, salutând uşor în dreapta şi ”n stânga. 

Pentru domnul Vernescu însă, emoția a fost prea ma- 
re. Gândul că nepoţeii săi erau atât de talentați şi vor trăi 
o viaţă de triumfuri, îl turbura peste măsură. Inima lui 
slabă nu putea cuprinde atâta fericire. 

Sprijinit de domnul Alexian şi de Emilia, abia putu 
să facă drumul pe jos la întoarcere. Indată se culcă în pat 
şi ceru să se trimită după doctor. 

Peste un sfert de ceas se simţi mai bine însă, şi inspec- 
torul care trebuia să plece a doua zi dimineaţa, ieși din 
odaie ca să împartă câștigul serbării. : 

Se strânsese douăzeci de mii de lei cari, adunaţi cu 
cei cinci mii de lei ai inspectorului şi cu cei cinci sute opt- 
zeci ai copiilor, dădeau o sumă îndestulătoare. Domnul 
Alexian voi să dea o parte și lui Niculae, dar acesta nu 
primi. Mulfumi şi zise: 

— Nădăjduesc să-mi fac casa fără ajutor străin şi a- 
poi, mă simt vinovat față de vecinul meu Neacşu, căci de 
la mine a pornit focul. Vă rog să-i daţi lui toţi banii. Noi 
rămânem recunoscători cü ne-afi scăpat copilul. 

Neacşu, chemat în grabă, când văzu teancul de hâr- 
tii de bancă şi monede care aveau să fie ale lui, nu ştia 
cum să mulțumească binefăcătorilor. Gângăvea încurcat, 
dar recunoştin$a din ochii săi era atât de mare, că nu ma? 
era nevoe s'o lămurească vorbele. 

Mai târziu, când domnul Alexian voi să intre în casă 
cu copiii, Emilia, care ieşea din odaia bătrânului, îi opri. 

— Abia a adormit domnul Vernescu. Să nu facem 
sgomot. 

Mai şezurü pe terasă, în așteptarea doctorului. Emi- 
lia zise iar: 


— Doarme foarte liniştit. Sunt bucuroasă. Nu mai gâ- 
fâie ca în alte seri, nu i se mai aude răsuflarea. 

Domnul Alexian tresări. Intrebă: 

— Nu i se mai aude răsuflarea? 

Apoi tăcu, îngrozit de gândul care-i venise. Ar fi voit 
să intre în odaie, să pipăe mâna bolnavului şi nu îndrăz- 
nea. Chiar când sosi doctorul, inspectorul rămase lângă 
ușă, temându-se că somnul acela liniștit era o inşelare şi 
că îndată ce va atinge mâna ţeapănă şi rece a bolnavului, 
doctorul se va întoarce spre cei din casă cu privirea în- 
cruntată cu care dai o veste rea, vestea de moarte: 

— Aşa a voit Dumnezeu... 

Şi întocmai aşa se şi întâmplă. Domnul Vernescu tre- 
cuse în lumea morţilor, ușor, fără suferinţe, cu un zâmbet 
` bun pe obrazul care părea că doarme. 

Copiii îngenunchiară, sfaşiati de plâns, simțind ne- 
lămurit că pierduseră mai mult decât un bunic bun, că 
viaţa lor insüş, liniştita şi nepăsătoarea viaţă de copii de 
până acum, luase sfârșit şi începea alta, prea curând pen- 
tru vârsta lor, viaţa de om, de luptă şi muncă fără preget. 


SINGURI PE LUME 


Trei zile în urmă, într'un amung ploios şi rece, se în- 
torceau cu toţii de la cimitir, tücufi şi îndoliaţi. Pentru în- 
mormântare, domnul Alexian jertfise şi banii pentru vizi- 
tarea Londrei, fără să mai întrebe pe nimeni. Mai lăsă 
ceva de cheltuială Emiliei și plecă însfârșit, sigur că ru- 
dele, vestite prin scrisoare, vor veni în grabă să ia copiii 
şi să-i adăpostească. 

Dar nu venea nici un răspuns, ca şi cum fiecare se 
gândea la altceva decât la soarta unor copii rămași sin- 
guri pe lume. Emilia scrise din nou, şi cucoanei Raluca şi 
Nataliţei, câte o lungă și frumoasă scrisoare, care ar fi în- 
duioşat şi pe un străin. Vestea la urmă sosirea în București 
a copiilor care nu mai aveau de-acum alt cămin decât pe 
acela al matuşelor lor. 

Răspunsul veni de data asta, dar nu de milă, ci de 
frica sosirii musafirilor. Cucoana Raluca scria: 

— E peste putință să vă primesc. Unde? Ştifi că eu 
trăesc într'o odaie. Acolo dorm, acolo mănânc. Odăile cele 
mari nu pot să le deschid pentru nimeni, căci se murdă- 
resc covoarele și intră muștele pe ferestre. Vedeţi dar că 
oricâtă bunăvoință aş avea, n'am unde primi pe nepoți. 
De ce nu vă ducefi la Natalita? 

Natalita răspunse tot aşa scurt. 

— Imi pare foarte rău că nu pot să primesc pe dragii 
- copilași. Acum plec la băi să mă odihnesc, iar la întoarcere 

- 0 să am musafiri, aşa că nici atunci nu pot. De ce nu vă 
ducefi la mătușa Raluca? 

Atât. Fiecare svârlea celuilalt povara. Datorie, milă, 
dragoste, nu mai insemnau nimic în faţa unei pete pe co- 
vor sau a unei petreceri mai puţin. 

Până atunci, Emilia nu spusese nimic copiilor despre 
temerile şi grijile ei. Voia să-i cruţe, de supărări, dar, în 
durerea care o copleșise la primirea scrisorilor, nu se mai 
putu stăpâni şi nici nu mai trebuia să tacă. Le destăinui 
printre lacrimi: 

— Suntem singuri, copii, singuri pe lume. Şi n”avem 
bani cu ce trăi. 

Nici o clipă nu se gândea Emilia, că ea putea oricând 
să găsească alt serviciu şi să lase în voia soartei pe copiii 
pentru care nimeni nu putea plăti leafă. Nu, ea era hotă- 
rită să nu-i părăsească. 

Plecară la București. Din fericire, chiria casei mai era 
plătită încă pentru trei luni, până la sfântul Dumitru. 
Bani de cheltuială, Emilia mai avea puţini. Ca să facă eco- 
nomie, se gândi să dea drumul bucătăresei, dar Kati nu 
voi în ruptul capului să plece tocmai acum. Zicea: 

— La mini nu trebui muncare, nu trebui leafă. Eu 
vrei vezi domnişori sănătoși. Dumneata nu știi faci bucate 
bune. Vrei să-i bolnăveşti? 

Afară de grija aceasta, mai avea și pe aceea că Emi- 
lia va isprăvi curând banii şi atunci ce se vor face copiii? 
Kati avea puţini bani economisifi de când servea la dom- 
nul Vernescu şi din toată inima era hotărită să-i cheltu- 
iască în zilele de lipsuri pe cari le vedea venind. 


Astfel, copiii trebuiră să se rezeme numai pe dragos- 
tea acestor două fiinţe bune, dar sărace şi ele. Lucrurile 
nu puteau să meargă aşa mult timp. Inţelegeau zi cu zi 
şi copiii că nu se putea trăi fără bani. Pe Victor mai ales, 
îl munceau gândurile şi noaptea în pat, până ce izbutea să 
adoarmă. Strângea pumnii sub plapum3, își incorda muş- 
chii şi hotăra: 

— Sunt băiat voinic, trebue să găsesc ceva de făcut. 
Tudorică nu tröeşte din munca lui ? Şi e mai pipernicit ca 
mine. Am să mă sfătuesc cu el. 

Bela întoarcerea lor, Tudorică venise numai odată, ca 
să-şi arate mühnirea pentru moartea binefăcătorului său. 
Nu putea să lipsească mereu dela lucru. Victor, când mer- 
se la el a doua zi, îl găsi printre sculele, ciocanele şi cau- 
ciucuririle atelierului, pe când d. Vichentie işi fuma liniş- 
tit pipa în pragul casei. 

— Eu nu mai am nici un rost în atelierul meu, glumea 
uneori meșterul. Ucenicul ăsta mic, face el tot şi pe mine 
mă dă afară. 

” Se minunase omul dela început de atâta vrednicie şi, 
la plecarea d-lui Vernescu, nu mai voise să primească „lea- 
fa pentru Tudorică”. Zisese: 

— Ti dau dela mine, boerule, că merită. Ba sunt dator 
să-i şi măresc suma, căci e priceput ca şi o calfă veche. 

Victor îl luă de o parte pe micul său prieten şi-l în- 
trebă deadreptul: 

— Oare mar mai primi domnul Vichentie un ucenic 
aici ? 

— Nu cred, zise Tudorică, n'avem de lucru pentru doi. 

— Dar in altă parte s'ar găsi loc ? ` 

— Nu ştiu. Poate. Dar pentru cine cauţi loc, domnule 
Victor ? 

— Nu-mi mai zice domnule, că sunt şi eu un biet băiat 
sărac. Pentru mine caut loc. 


(Va urma) 


ițește 1... 


Cine-mi va lua revista, o 
Foto Paramount) 


SPARGE- 
çi DO 


POVESTE 
-.. 


mpăratul Freamăt şedea in scaunu-i de aur, îm- 

podobit cu cele mai strălucitoare pietre pre- 

fioase. Pe faţa împăratului se citea un mare 

necaz şi o nespusa durere. Din când în când, 

două lacrimi, care îi izvorau din ochi, arătau 

şi mai bine cât de mare era necazul şi cât de nespusă du- 
rerea de care era frământat împăratul Freamăt.. . 

Intro mână ţinea sceptrul împărăției, iar in mâna 


cealaltă o scrisoare. Scrisoarea aceasta era pricina pentru - 


care împăratul se chinuia şi se necăjea aşa de tare. O pri- 
mise chiar în ziua aceea de la Zmeul Viscol, un zmeu şi 
căpcăun, de care tremurau chiar şi împărații cei mai pu- 
ternici. 

Zmeul Viscol, căruia se vede — nu-i plăcea vorba 
lungă, îi scrisese împăratului FreamAt numai cuvintele 
ce urmează: „Ori îmi dai de bună voe pe fiica ta domni- 
ta Lumina ca soţie, ori, de unde nu, să știi că viu şi o iau 
cu sila.” 

Să-i dea de bună voe pe domnifa Lumina, pe singu- 
ra sa copilă şi cea mai frumoasă din câte domnife tră- 
iau în vremea aceea! Că, în adevăr, negrăit de frumoasă 
era domnifa Lumina. Când o vedeai cum mergea zveltă 
şi mlădioasă, când o priveai în ochii ei mari şi albaștri, de 
păreau rupţi din albastrul cel mai curat al cerului, când 
îi vedeai obrajii trandafirii şi guriţa cu buze ca o cireaşü 
de Mai, pe când părul ei de coloarea spicului de grâu şi 
mai fin decât mătasea, îi cădeau în valuri mari pe umeri, 
îți ziceai fără voia ta: „De bună seamă că Dumnezeu, 
vrând să ne arate cum e frumuseţea îngerilor din cer, a 
făcut să se nască pe pământ domnifa Lumina”. 

lar sufletul domnitei Lumina era tot așa de bun şi 
curat, ca şi sufletul unui înger. 

Şi acum, această minune de domnifü să fie dată... 
cui? Zmeului Viscol, celui mai groaznic la înfăţişare şi 
mai urât la suflet! Domnița Lumina să fie sofia unui 
zmeu, care semăna numai jale și prăpăd în drumul său 
şi se hrănea cu carne de om! 1 

Aşa ceva nu era cu putință! Insă zmeul scrisese “cü 
vine şi o ia cu sila. Să trimită împotriva lui oastea impü- 
rătească? Impăratul Freamăt știa că nici o oaste nu poa- 
te să țină piept urâcioasei dihanii. 

Singura sa nădejde — ce-i drept, o nădejde cam 
slabă — era în tânărul Sparge-Tot, cel mai viteaz dintre 
toate căpeteniile oștirei împărăteşti. 

De aceea, împăratul Freamăt, ştergündu-şi lacrimile 


şi căznindu-se să-și ascundă chinul şi durerea, chemă să 


vie tânărul şi viteazul Sparge-Tot. 

Sparge-Tot veni numai decât. Era un om câtun 
munte, bine legat la trup şi avea o putere, că ar fi dobo- 
rât şi un taur, lovindu-l numai o dată cu pumnul. De alt- 
fel, foarte plăcut la înfăţişare şi cu un zâmbet ca de copil 

nevinovat. 

Mai înainte de a-i spune ceva, împăratul Freamit îi 
dete să citească scrisoarea trimisă de zmeu, apoi îi zise: 
„Dacă nici tu, credinciosul şi viteazul meu Sparge-Tot 
nu o poţi scăpa, să știi cü domnita Lumina este pierdută. 

— Pentru domnifa Lumina, imi jertfesc bucuros via- 
ta, răspunse hotărât Sparge-Tot, adăogând: începând de 
acum, am să stau mereu İn preajma ei, ca să o păzesc. 
lar dacă dihania aceea de Viscol îndrăzneşte să vie aicea 
la palat, să ştie cü n'o să-i meargă bine”. 

Impăratul Freamăt îl sărută pe frunte şi îi spuse cu- 
vinte de mulțumire. 

Sparge-Tot stătea acum ca un câine credincios la u- 
şa odăei în care locuia frumoasa domnifü Lumina. Când 
domnita eşea să se plimbe prin grădinile palatului, el se 
ținea după dânsa, aşa cum se ține umbra de om. 


H 


T 


LU 


Sparge-Tot nu se odihnea o clipă cât era ziua de ma- 
re, iar noaptea nu se culca să doarmă. Stătea de veghe 
înaintea uşei domnifei, ţinând mâna pe mânerul paloşului 
său ascuțit. 

Aşa stătu el trei zile şi două nopţi dearândul. Insă in 
noaptea a treia fu copleșit de osteneală și fu cuprins de 
somn. Când se trezi, ce-i fu dat să vadă? „Domnița Lumina 
pierise fără urmă: venise zmeul Viscol şi o răpise. 

Lui Sparge-Tot îi venea să turbeze de mânie. Dar în 
loc să stea să se vaete, sări în armăsaru-i şi porni ca să- 
geata spre palatul zmeului Viscol. Ştia că palatul zmeului 
se găseşte în mijlocul pădurei negre. Mai știa că din câţi 
viteji se încumetaseră să meargă la palatul acesta, nici 
unul nu se mai întorsese cu zile, ci căzuseră cu toţii in 
ghiarele zmeului căpcăun. 

Dar viteazul Sparge-Tot nici nu se gândea la dânsul 
şi la ceeace i sar putea întâmpla. Viaţa sa nu mai avea- 
nici un preţ, ci totul era să scape pe domnita Lumina...., 
mai ales că în zilele și nopțile în care stătuse în preajma 
ei, simfise cum inima-i este cuprinsă de focul dragostei 
pentru domnifa cea fără de pereche în frumuseţe şi în 
bunătate. 

lată-l ajuns în pădurea neagră, la un loc de unde se 
zărea palatul zmeului Viscol — un palat negru ca inima 
zmeului. Sparge-Tot dete armăsarului său pinteni, vrând 
să ajungă cât mai repede la palatul acesta. ...Insă, lucru a- 
proape de necrezut şi la care nu se aștepta de loc: palatul 
zmeului se pornise să umble şi să se depărteze cu cât 
Sparge-Tot se apropia de el. Armăsarul fugea aşa de iu- 
te, încât ai fi zis că sboară, iar nu că merge pe pământ. 
Dar tot atât de iute fugea și palatul zmeului. 

Sparge-Tot nu mai știa pe ce lume se găseşte. Se opri 
o clipă, gândindu-se la ceeace are de făcut. Tocmai atunci 
se ivi înaintea lui, par'că ar fi eşit din pământ, o babă 
bătrână, dar aşa de bătrână, că îţi venea să - crezi că sa 
născut dela începutul lumei. 

„Voinice, îi zise baba, în zadar alergi şi. te osteneşti: 
mwai să ajungi niciodată să pătrunzi în palatul zmeului Vis 
col; afară numai dacă te hotărăști să faci așa cum am să 
te povăţuesc. 

— Măiculiţă, îi răspunse Sparge-Tot, spune mai repe- 


Bz 


“de, fiindcă sunt hotărit sü fac orişice ponjen; a “scüpa pe 


domnifa Lumina”. 

Baba scoase atunci o pietricică albastră şi “dünd-o lui 
Spange-Tot, îi zise: „Dacă o ţii în gură, palatul zmeului se 
va opri locului și nu se va mai depărta, aşa că vei putea să 
ajungi până acolo. Vei izbuti chiar să scapi pe domnita 
Lumina, dar îţi spun de acuma, ca să ştii: vei scăpa pe 
Domnița, însă îţi vei pierde lumina ochilor şi vei rămâne 
orb pentru toată viața. 

— Ce-mi vorbeşti de lumina ochilor, îi întoarse vorba 
Sparge-Tot, când eu mi-aş jertfi bucuros viaţa, numai și 
numai să pot scăpa pe stăpâna mea?”. 

Şi fără să stea pe gânduri, puse în gură pietricica al- 
bastră ce-i dăduse vrăjitoarea — fiindcă baba aceea era 
o vrăjitoare — şi porni din nou în goana nebună a armă- 
sarului, îndreptându-se spre palatul zmeului. Palatul nu 
se mai mișcă din loc. 

Sparge-Tot intră ca o vijelie, dar la poarta cea mare 
fu întâmpinat de zmeul Viscol. Se încinse între ei doi o 
luptă, care nu finu mult. După câteva minute, Sparge- 
Tot reteză capul zmeului. Insă, chiar în clipa aceea simţi 
că orbește de un ochiu. 

Cu toate acestea, merse înainte, pătrunse în încăperile 
palatului, trecu prin mai multe săli, urcă mai multe trep- 
te, până ce ajunsese în turnul palatului, unde era ținută 
închisă domnita Lumina. Cu o puternică izbitură de 


pumn, sparse uşa şi intră la domniţă. Dar când se apropie 
de ea, simţi că orbește şi de ochiul celălalt. Totuşi, era 
nespus de fericit: omorâse pe zmeu şi ajunsese să scape 
pe domnifa Lumina. 

Sparge-Tot şi domnifa Lumina s'au întors la palatul 
împărătesc. S'au intors,el, rămas orb, fiind călăuzit de 
domnifa, care îl privea cu toată duioşia şi nu mai ştia cum 
să-i mulțumească. F 

Câteva zile mai târziu, împăratul Freamăt dete un 
-ospaf, la care pofti pe împărații şi voevozii din împără- 
„ile vecine. Printre cei poftifi era, cum lesne se înţelege, 

- şi viteazul Sparge-Tot, acum un biet orb. 

La sfârşitul ospăţului, un voevod, care era fiul unuia 
din împărații cei mai puternici, s'a ridicat în picioare şi 
îndreptându-se spre împăratul Freamăt, îi zise: „Mărite 
împărate, îmi îngădui să cer ca soţie pe frumoasa dom- 
nifa Lumina. 

— Să o întrebăm şi pe dânsa” 
Freamăt. 

Domnița Lumina, care cu puţin mai înainte eşise din 
sala de ospăț, fu chemată şi întrebată ce are de răspuns 
la cererea făcută de tânărul voevod. - 

In loc de a răspunde numaidecât într'un fel sau al- 
tul, domnifa Lumina se apropie de Sparge-Tot şi punün- 
du-i mâna pe umăr, zise: „lată cine este alesul inimei 
mele ! Nimeni altul n”are să fie soțul meu şi tovarășul 
viefei mele”. 

Şi ca să arate dragostea ce-i poartă, îl sărută de față 

_cu toată lumea pe ochii din care pierise şi se stinsese lu- 
nina. 

Și să vedeţi minune ne mai văzută şi ne mai auzită: 
ochii lui Sparge-Tot își căpătară din nou vederea. 


răspunse împăratul 


m 


Povestea se încheie, cum era şi firesc să se încheie: 
viteazul Sparge-Tot s'a cununat cu frumoasa domnila Lu- 
mină şi au trăit până la adânci bătrâneţe în cea mai desă- 
vârşită unire şi bună înţelegere. 

ALI BABA 


Grăbiţi-vă să luați 


„LIR şi TIBIŞIR* 


un roman de aventuri minunate de 


MOŞ NAE (N. Batzaria) 


Acest roman, tipărit pe hârtie de cea 

mai bună calitate, cartonat şi frumos 
ilustrat, este in format mare şi are | 
aproape 200 de pagini. Pentru | 


copii și tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută și interesantă 


PREŢUL LEI 60 


De vânzare, la toate librăriile 


r təsil 9 


Le bo dai Dn „a. 


att i ad ə 


b ”— 


D Dumnezeu şi sfântul Petre se coboară pe pământ 
Ka dəə sə 00755 ..--—......-...--———-.-..-...—.—. 
Desene de GUSTY Text de MOŞ NAE 


Tata-mare — ierte-l Domnul! — Iar povestea e din vremea Ca şi frați iubiţi cu lupii, 


ră ri -— əə ..— din ceruri 
Mai de mult mi-a povestit Când pe lume nu erau Când ve pe şorice o gându-i sfânt 

O poveste despre care Răutăţi, bătăi şi certuri — La pisici dormind în braţe, Lumea să mai cerceteze, 
Tocmai azi mi-am amintit. Pe când câinii se aveau Lupul când păzea pe miei. Să coboare pe pământ 


Deci, chemă pe sfântul Petre ândoi vom merge'n lume „insă nimeni să nu ştie „imbrăcaţi in strae rupte, 
Ş'apoi "'ntr'astiel îi vorbi: i pe oameni vom vedea, Cine eşti şi cine sunt, Să ne creadă cerşetori, 
„Hai, de drum te pregăteşte, Cum trăesc şi cum se poartă, Deci, ca doi moşnegi nevolnici Căci aşa vom şti de oameni 
Căci chiar astăzi vor porni. Şi do fin ei legea mea. Vom umbla noi pe pământ. Cât sunt buni şi primitori”, 


R 


Cu smerenie şi teamă, 
Siântul Petre asculta, 


La sfârșit, răspunse'ndată: 


„Fie, Doamne, voia ta!” 


Suilă Crivăţul növalnic 


Şi îi degeră, răstoarnă — 
Pân' atunci nu se văzuse 
Mai cumplită zi de iarnă. 


Dar stăpânul îi priveşte 
Pe fereastră ş'apoi zice: 
„Nu primim calici în 

„Hai, căraţi-vă de aicel” 


„Vezi ce oameni, zise Domnul, 


Ce mai suflete de fiară, 
Şi se cade să deslănţui 
Iar potopul şi să piară.” 


In n-rul viitor: 


Ba 'mpotrivă-le asmute 


Şi porni în zori de ziuă, Numai doi bătrâni pe drumuri 


Pe o vreme İriguroas3, Merg cu greu şi zgribulifi, 
Cu zăpadă, ger şi viscol, Merg prin viscol şi zăpadă, 
Când tot omul stă în casă. Pe ciomege sprijiniți. 


Dumnezeu şi stântul Petre, Bat la poarta unei case, 
Tremurând merg împreună, Case mari de bogătaşi. 
Pe”nserate văd că drumul Şi cu glasul stins se roagă, 
Ii ducea la o comună. Ca doi oameni nevoiaşi. 


Vreo patru, cinci dulăi. Sfântul Petre prea mâhnit, 
„Sfinte Petre, zise Domnul, Dar pe rând din multe case 
Vai, cât oamenii sunt răi! Cu ocară i-au gonit. 


Sfântul Petra 'ntoarce vorba: Tot mergând ei pe 'ntunerec, 
„Rog, Stăpâne, să "ncercüm Au ajuns la o cocioabă. 
Pe la case mai sărate, Bat în poartă — din lăuntru 
Poate, inimi bune-aflüm.” Vine: unul, vine”n grabă. 


y 


— N”or fi toți aşa”, răspunde 


De prisos e să mai spunem 
Cum îi chiamă, cine sunt, 
Căci din cer se coboriră 

Şi veniră pe pământ. 


Căci de frig am degerat 


Şi ni-i foame — de trei zile 


Mai nimica n'am mâncat.” 


Stau pe stradă şin zăpadă, 


Stau de ger încremeniţi. 


Se'noptează, iar 
Nicăieri nu sunt primiţi, 


Le deschide şi le spune: 
„Oameni buni, vă rog, intraţi, 
Să dormiţi la mine”n casă, 
Căci afară degerafl.” 


(Va urma) 


PRIMUL MEU ARTICOL 


O AMINTIRE DE DEMULT 
5”... 


ANDINDU-MA că după puţine zile este ma- 
rea sărbtăoare Botezul Domnului sau Bobo- 
teaza, cum îi spune poporul, mi-am adus u- 
minte de primul articol pe care l-am scris şi 
care a fost publicat. 

Voi arăta mai jos legătura dintre Bobotează și ar- 
ticolul de care am pomenit. Deocamdată, fin să dau unele 
lămuriri, pe care le socot necesare pentru o mai bună în- 
țelegere a ceeace va urma. 

In vremea când mi-am văzut şi eu tipărită proza mea. 
eram elev în clasa a șaptea de liceu. Vedeţi, prin ur- 
mare, că e cam mult de atunci. Eram şi eu băiat tânăr, 
căruia, de sigur, nimeni nu-i spunea Moş Nae. Ba nici 
nu-mi trecea prin gând că are să sosească vreodată vre- 
mea când, îmbătrânind, voi merita să mi se spună „Moş 
Nae”, aşa cum îmi spun drăguţii cititori, precum şi per- 
soane, care, din cauza că nu mai sunt copii, au încetat 
de a mai fi cititorii revistei noastre. 

Cât suntem copii şi tineri, nu ne gândim că anii trec 
şi că soseşte vremea când vedem că ne-am luat rămas 
bun dela vârsta fericită a copilăriei şi a tinerefei 

..Dar mai bine să mă întorc la ceeace vroiam să po- 
vestesc. 

Eram, așa dar, elev în clasa a şaptea de liceu. Mă 
grăbesc să spun: la liceul nostru, adică la liceul român 
din orașul Bitolia (Macedonia). La liceul acesta au în- 
văţat atâţia din compatrioţii mei — cred că drügufii citi- 
tori ştiu că eu sunt Român Macedonean — care au ajuns 
pe urmă, unii, profesori universitari, alţii, scriitori dis- 
tinşi, alţii, medici, ingineri, avocaţi foarte bine cunoscuţi. 

Din când în când, la acelaș liceu erau trimişi de pă- 
rintii lor şi tineri de aici, din Țară. Bunăoară, marele ar- 
tist Jon Manolescu şi-a făcut studiile la liceul nostru dela 
Bitolia. Şi ştiu că nu se supără, dacă pomenesc şi aci că 
l-am avut câţiva ani ca elev, de oarece şi eu am fost pro- 
fesor la liceul dela Bitolia. 

Deocamdată, să povestesc despre primul meu articol. 
articol pe care, precum am spus, l-am scris pe când eram 
elev în clasa a șaptea. 

De sigur, scrisesem şi mai înainte de a fi scris arti- 
colul cu pricina. Scrisesem încercări în proză — schiţe, 
nuvele, povești — şi încercări în versuri. Insă, le scriam, 
aşa, ca un exerciţiu pentru mine însumi, iar nu ca să 
fie publicate. 

Profesorii noştri aveau grija să ne spună: „Nu fiti 
vanitoşi şi nu vă grăbiţi să fiţi scriitori. Se prea poate să 
se găsească vreo revistă sau vreun ziar, care să vă publice 
primele voastre încercări. Vă veţi bucura la început, dar 
mai târziu, după ce vor trece anii şi veţi vedea cât de sla- 
be au fost aceste prime încercări, vă veţi ruşina de ele şi 

. vă veţi căi cü vaţi grăbit. Mai înainte de a învăţa pe alţii, 
învăţaţi pentru voi inşivü”. 

lar adevărul este că la liceul nostru dela Bitolia se 
învăţa bine carte, mai ales că pe vremea aceea nu erau 
nici un fel de distracţii și nici un fel de sporturi, care ră- 
pesc tinerilor de astăzi un timp aşa de preţios. Invăţam 
carte, iar programul nostru era foarte greu încărcat din 
cauza că eram obligaţi să învăţăm în acelaș timp mai 
multe limbi. 

De pildă, începând din clasa întâia de liceu, aveam 
în afară de materiile obișnuite, următoarele limbi de în- 
vafat: turcă, franceză, latină și greacă. Nu mai spun că, 
spre deosebire de tinerii români de aici, din Ţară, noi, cei 
din Macedonia, eram nevoiţi să muncim mai mult, pentru 
a ne însuși limba română, din cărţi. Aceasta pentru moti- 
vul că noi, Românii Macedoneni, avem un dialect cam a- 
parte, — ce-i drept, — un dialect al limbii române, dar 
care se deosibeşte întru câtva de limba română scrisă Ey 
vorbită aci in Ţară. 


de N. BATZARIA 
——— 


Totuşi, munceam de zor şi izbuteam să învăţăm tet 
ce era în programul nostru. İnvatam destul de bine şi 
limbile streine. De exemplu, fin minte că in clasa a treia 
de liceu puteam citi şi înţelege ușor pe marii scriitorii 
francezi — desigur, în limba franceză. 

De: scris însă, nu ne grăbeam să scriem şi să trimitem 
la ziare sau la reviste spre publicare. 

Insă, pe când eram în clasa a șaptea, s'a petrecut în 
comuna mea de naştere — comună de munte, aşezat 
la vreo 50 de kilometri la Nordul orașului Bitolia — un 
fapt, care a fost pricina primului meu articol. Anume. 
noi, Românii naționaliști, ne-am bătut cu Românii, care 
işi trimiteau copiii la şcoala greacă. 

Ne-am bătut în ziua de Bobotează şi din pricina Bo- 
botezei. Vroiam şi unii şi alţii să facem slujba de botezul 
apei la aceeași fântână. Am dat şi am primit lovituri. 

Câteva zile după bătaia aceasta, a apărut într'un ziar 
grecesc dela Constantinopol un articol în care noi, Ro- 
mânii naționaliști, eram rău batjocoriţi şi învinuiți de 
toate păcatele. 

Văzând aceasta, m'am hotărât, deşi de felul meu eram 
foarte timid, să răspund tot printr'un articol — bine în- 
teles, scris în limba română. Insă, nici la Bitolia, nici la 
Constantinopol, nici în vreun alt oraș din Tara Turcească. 
țară . din care făcea parte şi Macedonia, n'apărea vreun 
ziar românesc. 

De aceea, nu era altceva de făcut, decât să trimit 
articolul meu la vreun ziar din Bucureşti, cu toate că nu 
cunoșteam pe nimeni la București, unde nu fusesem până 
atunci. 

Insă, ca să-l trimifi, trebue — nu-i aşa? — ca mai în- 
tâiu să-l scrii. Nici până astăzi n'am uitat câte nüduşeli 
m'au trecut, până ce am izbutit să-l scriu. 

Nu știam ce titlu să-i dau şi cum să încep. Scriam un 
rând şi-l ştergeam, iar scriam alt rând şi iar îl ştergeam. 
Când, după multă caznă şi trudă, am ajuns la sfârşit, 
mi s'a părut că nu e destul de bine scris. M'am apuca! să-l 
transcriu, schimbând mereu frazele și înlocuind cuvintele. 
Spuneam tare. de câteva ori fiecare frază, ca să văd cum 
sună, şi mă opream asupra fiecărui cuvânt, întrebân- 
du-mă: oare, este acesta cuvântul cel mai potrivit? 

Şi iarăș mă puneam să-l transcriu. Tin minte că 
l-am transcris de opt ori şi că pe urmă l-am trimis zia- 
rului „Voința Naţională”, care apărea pe vremea aceea 
la București. 

Vă inchipuifi lesne bucuria și emoția mea, când l-am 
văzut publicat. Nu mă mai săturam, citindu-l şi recitindu-l 
deși îl invafasem pe din afară. 

De atunci — aşa a fost să fie — am tot scris, dar îmi 
pare rău că au pierit emoția și entuziasmul de odinioară. 


O VESTE IMBUCURĂTOARE 
A APĂRUT: 


Almanahul Şcolarilor 
pe anul 1934 


Acest Almanah este o adevi:rată comoară 
fai, əsib pina gt dee şi variaţia cuprinsu- 
prin marele număr al ə 
auaa, "iLə şi ilustraţiilor ce-l îm 
(yə bizləri” „ALMANAHULUI ŞCOLARILOR PE 
1934“ este o neîntrecută plăcere dela început 
ik la sfârşit. Totuşi, mu costă decât 20 de 
olumul. Cerefi-l de la librării şi dela 
ioşcurile de ziare. 


10 


qərara. 


MICICY 


ERDE de ciudă, Frâulein Emma n'a mai avut 
vreme să-l ia pe Micicy binişor şi să-l scoată a- 
fară; sa scuturat odată toată şi a asvârlit pe 
sub plapomă cu picioarele-i osoase, cu atâta fu- 


POVESTEA UNUI PISOIU 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


V) Soarta lui Micicy se pecetlueşte 


rie că Micicy a căzut din pat. A mai încercat el, 
să se agafe cu lăbuțele de dantelăria cearceafului, dar, — 


cum dantela era bătrână şi putredü — n'a reuşit decât 
so rupă. S'a rostogolit jos pe spate, cu labele încă înfipte 
in ea. Dacă l-ai fi văzut, cu ochişorii lui mari şi îngroziţi, 
cu un aer care părea totuşi mai mult amuzat, nu ştiai da- 
că plünueşte vreun joc ori e speriat deabinelea. 

Intr'adevăr, în momentul acesta Micicy, era nedumerit. 
Prea se petreceau lucrurile altfel decât sau petrecut până 
atunci. Par'că altfel se scula altădată din somn. Altă casă, 
alți oameni... Altfel mirosea... Altfel era pe jos... Alte zgo- 
mote se auzeau. Acum... totul era foarte curios... Nu era 
bine deloc. L-a durut, i-a fost frig... foame... 

Frăulein Emma sa sculat în pat şi s'a uitat în jos. 
Văzându-l pe Miciey acolo şi bunătatea de dantelă ruptă, 
n'a mai ştiut ce face, a luat un sfeşnic'de pe măsuţa de 
noapte şi a vrut să-l lovească pe Miciey. Pentru întâia 
dată în viața lui, Micicy și-a dat seama că trebue să fugă. 
A lăsat dantela, s'a întors şi sa strecurat afară din firida 
lui Fräulein Emma, lipit de parchet, ca o râmă. 

După el, s'a sculat şi Fräulein Emma, şi-a luat pe u- 
meri halatul ei roşu şi a ieşit în dormitor. Fetitele se scu- 
laseră şi se îmbrăcau. Puica, văzându-l întâi pe Micicy 
— a cărui lipsă o neliniştise — apoi pe Frâulein Emma, a 
înțeles tot şi-a pufnit în râs. 

Zadarnic mai încerca Fraulein Emma să-l prindă pe 
Micicy. Micicy dându-și seama că dacă fuge e bine, conti- 
nua să se strecoare, printre paturi, ba chiar printre picioa- 
rele lui Fraulein Emma, fără să poată să fie prins.... Nu 
mai rămânea decât o singură scăpare pentru Fraulein 
Emma: să deschidă uşa şi să-l gonească pe Micicy in di- 
recţia ei. Aşa a şi făcut. Micicy ştia că e bine să fugă. Vă- 
zând uşa deschisă, a zbughit-o iar afară. 

Răzbunarea pedagogei bătrâne şi urâte nu sa oprit 
aici. A sunat şi i-a poruncit unei servitoare să-l caute pe 
Micicy şi să-l dea afară, căci, dacă îl mai prinde prin pen- 
sion, o dă pe ea afară. 

Ana — aşa o chema pe servitoare — era o transilvă- 
neancă oacheşă, frumuşicğ şi tânără, care avea şi ea suflet 
foarte bun şi mo iubea pe Fräulein Emma, pentrucă era 
aşa de hapsână. Nu i-a fost greu să-l găsească pe Micicy. 
Abea a ieşit Ana din dormitor şi l-a şi găsit, pe sală. Ui- 
tând toate necazurile, pisoiul se juca acum cu ceva rotund 
pe care îl dădea de-a dura. Când l-a chemat la ea,:Mi- 
cicy n'a mai fugit, pentrucă glasul ei limpede şi blând 
nu l-a infricoşat. 

Tristă cobora Ana treptele spre subsol, unde era bu- 
cătăria, cu Miciy în braţe. Ea care nu era decât o servi- 
toare, nu mai încăpea nici o îndoială că nu putea să neso- 
cotească porunca lui Frăulein Emma. Dacă o dădea afa- 
ră, unde ar mai fi găsit loc în altă parte? Şi ce dulce era 
pisoiul, cum se lipea la pieptul ei, par'că ar fi ghicit săra- 
cul ce-l aşteaptă! Părul mătăsos al lui Micicy, i se părea 
Anei că îi mângăe pălmile și degetele, ca nişte clăbuci de 
săpun. Mai semăna blana lui Micicy cu ciucuri lungi de 
mătasă, pe care Ana o punea numai la zile mari. Ba, era 
chiar mai mângâitor decât spuma şi decât catifeaua, pen- 
trucă prin el se simțea căldura şi svâcniturile corpului 
micului pisoiu, plin de viaţă şi de neastâmpărul tinerefei. 

Cum cobora Ana treptele, tot văicărându-se în gândul 
ei, că trebue să-l arunce pe Micicy afară, pași grăbiţi ce 
veneau din dosul ei, au făcut-o să se dea într'o parte. Se 


1 


de ANIŞOARA ODEANU 


vede că era o domnişoară care se grăbea să coboare in 
sufragerie ca să ia cafeaua. Şi Ana era foarte înţelegătoa- 
re pentru fetiţele astea mici care munceau toată ziua în- 
cruntate deasupra cărţilor. (La vârsta lor, Ana se ducea 
vara cu vaca la pășune, iar iarna ajuta la treburile casei, 
nu se chinuia cu învățătura. A făcut ea vreo două clase 
primare, știa puţin să scrie şi puţin să citească. Nici nu-i 
trebuia mai mult.) Domnișoara sa oprit, lângă ea şi i-a 
pus mâna pe umăr. Ana sa întors: era domnişoara Puica. 

— Ano, i-a vorbit Puica, — ce ţi-a spus Fräulein să 
faci cu pisoiul? 

(Micicy se uita curios şi oarecum dispretuitor, dela 
înălțimea lui, la Puica). 

— Apoi domnișoară, o spus să-l arunc. 

— Ascultă Ano, s'a apropiat Puica de ea, să nu-l a- 
runci. Tata trebue să vină zilele astea şi am să-l trimit pe 
pisoi acasă la mine. 

— Apoi, domnişoară Puica, sa luminat Ana, „froi- 
lain” o spus că dacă nu arunc mifu, mă dă pe mine afară. 

— N'ai nici o grijă. Ano, — tu spune-i că l-ai aruncat. 
Eu mă duc. să vorbesc cu doamna directoare, să-i spun 
că vreau să trimit pisoiul acasă la mine și că o rog să mă 
lase să-l tin până atunci în bucătărie. Tu du-l jos şi lasă 
totul în grija mea. 

Ana a făcut întocmai cum a rugat-o Puica, iar Pui- 
ca s'a dus. După lecţii avea să vorbească cu doamna di- 
rectoare 1 


(Va urma) _ 


x 


PLECAREA RANDUNLLEICOR 


UN TABLOU de MINERVA ALEXANDRESCU 
Ray PODSAE E EE Bə ———-—.x-..00-00-—-22 E 
Persoanele: COPILA — TOAMNA — RANDUNELELE COPILA 
COPILA (singurd in scend) Cine ești, femee? Poate eşti vreo zünü 
i a ə E Cu povara ’n spate şi cu flori in mână. 
Azi de dimineață mi-au bătut în geam Unde mergi? Ascultă, după care trebi 
Ultimele frunze desprinse de ram. Mi-ai călcat grădina, fără să mă ”ntrebi? 
Iar când am dat roată, ochii prin grădină, TOAMNA 


Ce să văd? Nici fluturi şi nici o albină! 


Vântul furtunatec doar am întâlnit Vrei să ştii, fetifo, cine sunt? 


Şi cu răutate, rece mi-a vorbit, COPILA 
C'au plecat azi noapte, cu jalnici cântări Vezi bine. 
Şiraguri de berze, cârduri de cocori. TOAMNA 


Mi-a mai spus tiranul că a rupt din glastră 


Micşunica albă, pusă la fereastră. Eu, sunt Zâna-Toamna! 


Nu-l văd în grădină, să-l întreb în faţă: COPILA 
Unde-a "nchis în taină, atâta verdeață? Da? Şi pentru cine 
Unde-s micșunele, unde-s foi de fragi, Adunaşi în braţe atâtea verbine? 
Flori de garofiţă, surorile dragi? Pentruce, în poală, în braţe, in saci 
TOAMNA (în costum de fdranceğ, cu un coşulef Alla Devară [cp ce putiap A 
ss batea i, dada Eu v'aduc belșugul de poame gustoase 
Ce vorbeşti, fetiţo? Nu fi supărată, Şi cu mine pleacă zilele frumoase, 
C'ai găsit grădina astfel devastată! Fructe, flori, verdeață... 


In atelierul unei sculptore, care a sculptat şi bustul 
Marelui Voevod Mihai. 


12 


qərara 


COPILA 

Cin” ţi-a spus apor 
Să le-aduni şi ”n urmă să pleci dela noi? 

TOAMNA 
Tu eşti mititică şi nu știi... 

COPILA 

Ce fel? 
TOAMNA 


Serul iernii moarte aduce cu el! 
Boarea lui înghiaţă orice vietate 

_se-adun de milă şi mă duc cu toate. 
COPILA 


Cum? Te duci cu toate? Cu flori din câmpie 


— Şi nu-ţi laşi în suflet nici o bucurie? 


bdii 


TOAMNA 
Cu podoaba toată şi cu păsărele. 

COPILA 
lei şi păsărele? 

TOAMNA 


Tata, vin şi ele, 
RANDUNELELE (fetițe îmbrăcate in rochițe de hârtie 
gris, cu aripi albe, sau după plac, vin cântând şi jucând, 
făcând apoi un s: micerc). 
Săltând uşor, vom trece ”n sbor 
Oceanul cel adânc. “ 
COPILA R 
Dar voi cine sunteţi? j 
ai RANDUNELELE: 
Suntem rândunele. 
Ne-am adunat stoluri, să plecăm în zori. 


COPILA 


RANDUNELELE 
Plecüm sburând pe nori. 
COPILA 
Dar cine-i călăuza spre zarea cea albastră, 
E unul dintre voi, sau pasăre maiastră? 
O RANDUNICA 
» sunt pilotul, eu sunt cârmă, 
Eu sunt in cap Şi eu în urmă. 
COPILA 


RÂNDUNICA 
Eu priveghez, 
Trecând în sbor oceanul mare 
Şi văd ce poate fiecare... 
Pe cel mai slab îl duc pe aripi, 
lar când vaporul pleacă ”n larg, 
Il pun pe sârma de catarg. 
COPILA 


O! nu plecaţi de lângă mine 
Mi-e dor de voi, de seri senine !... 


= RANDUNICA 
Nu plânge, căci venim ”napoi 
In țara voastră; căci la voi 
Ni-e drag de câmp şi de izvoare, 
Livezi cu floare lângă floare, 
De brazi innalfi, cu vârfu ”n nori, 
De case cu pridvor de flori: 
De doina voastră plângătoare, 
Femei cu flori la cingătoare; 
Ni-e dor de turmele de oi, 
De cânt de bucium şi cimpoi. 
RANDUNELELE 
Hai, vin” te prinde ”n hora noastră. 
COPILA 
«x$ vrea, o pasăre maiastră 
Să fiu, să merg cu voi. (Toamnei) Hai vin. (Se prinde cu 
toamna, între rândunele şi joacă). 
Rândunelele ușoare, toată ziua se sfaüdesc 


Plecafi? 


Ce zici? 


Când se-adună laolaltă astfel ciripese: 

„Cirip, cip, cip, cirip, cip, cip, cirip, cirip, cirip. 
Vara toată pe câmpie musculife ciugulesc 

Şi trăind în veselie, cântă, ciripesc: cirip, etc. 


Tar când toamna răcoroasă la orizont o zăresc 
Rândunelele se adună şi în stol pornesc. 
Săltând ușor, vom trece ”n sbor oceanul cel adâne 


COPILA 


TOAMNA 


Plec şi eu acum 
Şi voi veni Cun an mai bun. 
Vă voiu aduce mult belșug 
In pomi și brazdei de sub plug. 
COPILA (rândunelelor) 
Când şi-o deschide dimineaţa 
Fereastra cu perdea albastră, 


Cu flori, cu cântec şi verdeață. 
Vă 'ntâmpin iar în fara noastră. 


Şi Toamna? 


Plecati, dar, Toamnă, rândunele, 
Peste ocean şi pe sub stele. 

Şi vă nrez saveţi in sbor 

Pe Dumnezeu, ocrotitor ! 


“.RANDUNELELE (pornesc, luând și toamna cu 


ele, cântând) 


lar când Toamna răcoroasa 

La orizont o zăresc, 

Rârdunelele se adună 

Şi în stol pornesc. 

Săltând uşor, vom trece ”n sbor 

Oceanul cel adânc! 

COPILA (rămâne pe loc, fluturând batista în urma lor). 


— SFARŞIT — 


Vânatul lui Haplea 


De mai multă vreme, Haplea se ducea regulat în toate 
zilele la vânătoare. Insă, tot atât de regulat se întorcea 
seara, fără să fi împuşcat măcar o cioară. Din pricina a- 
ceasta, coana Frosa işi râdea mereu de el. 

Intr'o seară, pe când se întorcea mort de foame, dar cu 
geanta goală, ce se gândi Haplea al nostru? Trecu pe la 
piaţă şi cumpără de acolo un iepure împușcat cine ştie de 
care vânător. Puse iepurele în geantă, lăsând să i se vadă 
capul şi urechile, apoi merse acasă mândru de isprava sa. 

„Froso, strigă el din curte, ia iepurele acesta pe care 
l-am împuşcat mai adineauri, şi gateşte-l pentru astă 


=» 


seara . 


Coana Frosa, mirată şi neincrezatoare, luă iepurele, 
dar duse îndată mâna la nas, fiindcă iepurele mirosea 
urât. Se vede treaba că fusese împușcat de mai multe zile. 

„Dragă Hapleo, zise ea vrând să-l ia pe Haplea peste 
picior, însă aşa mai subțire. Ai făcut foarte bine că ai îm- 
puşcat chiar astăzi iepurele acesta, fiindcă dacă-l mai lăsai 
o zi să trăiască, ar fi mirosit rău de tot”. 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 
APARE SĂPTĂMÂNAL 5 LEI EXEMPLARUL 
PREȚUL ABONAMENTULUI: 
ao cei a 2300180 0 LUR e 
SUNE i SƏ ERĂ 


1 AN . . 100 LEI 


OCHII LUI DANUT 


ezemat cu coatele de balustrada balconului, toc- 
mai dela etajul al şaselea, Dănuţ priveşte atent 
la forfoteala de pe stradă. Amândouă trotoarele 
sunt pline de lume ce se mișcă grăbită încoace 
și încolo. Pe stradă curg cu duiumul automobile, 
uruind şi sunând asurzitor din clacsc ine. Dănuţ, care abia 
a împlinit cinci ani, priveşte nedumenit la acest dute-vino 
şi nu-și poate închipui lămurit dece aleargă atâta lume pe 
străzi. 

„De plimbat, nu se plimbă, gândea el, fiindcă la plim- 
bare nimeni nu merge cu atâta grabă!” 

Odată i se püru că oamenii aleargă unul după altul să 
se prindă, așa cum fac copiii; când se joacă „de-a prinse 
lea”, dar văzu bine că unul ajungea pe altul şi ”n loc să, 
prindă, i-o lua înainte. 

„Aha, se iau la întrecere!” gandi Dănuţ. Insă, nefiind 
mulțumit nici cu această credir (ü, deschise biniŞor uşa de 
la cameră și.intră cu paşi uşori înăuntru. Umbla aşa încct, 
ca să nu deştepte pe müicufa care era greu bolnavă: Măi- 
cuța însă se sculase și-l căuta cu ochii prin cameră. 

„Măicuţă dragă, zise Dănuţ, apropiindu-se de pat, dece 
aleargă lumea pe stradă aşa în toate părţile? 

— Sunt grăbiţi, puiul mamei. Se duc la lucru, la sluj- 


urechială ! 


O scenă de teatru urmată de o... 


de D. C. MEREANU 
25———— 


bă, fiecare pe unde are treburi ca să câștige bani, să aibă 
cu ce trăi. 

— Dar noi nu ne ducem la lucru, mămică ?”? 

Aci biata mamă își strânse copilul la sân și o lacrimă 
îi picură din ochi pe părul buclat al copilului. 

„Da, scumpule, nu ne ducem, fiindcă mămica ta e 
bolnavă şi tu ești prea mic ca să poţi munci, dar tăticul 
tău, Dumnezeu să-l ierte, lucra mult, când trăia”. 

Aducöndu:-şi aminte de toate acestea, biata mamă în- 
cepu să plângă şi micul Dănuţ, se porni să plângă și el. 

„Nu mai plânge, puiule, cü-fi strici ochişorii tăi fru- 
moși și scumpi”. 

— Copilul se opri din plâns şi cu un aer serios întrebă: 

„Dece spri tu. mümico, mereu că ochii mei sunt fru- 
moşi şi scumpi ? 

— Fiindcă sunt frumoși și scumpi, puiule, că nu i-aş 
da pentru nimic în lume. Dacă ar veni cineva să-mi dea 
toate averile din lume, war preţui cât ochii tăi”. 

Dănuţ se retrase lăcut într'un colț al camerei, iar ma- 
mă-sa obosită de boală adormi din nou, gemând şi suspi- 
nând. 

Băiatul își puse pălărioara pe cap şi eşi binişor pe 
uşe. In mintea lui de copil făurise un plan. El ştia cü un- 
chiul său, care stătea pe aproape de ei, e foarte bogat şi se 
îndreptă spre casa lui. Când ajunse acolo, unchiul tocmai 
se îmbrăca să plece în oraş și era singur în cameră. Om 
rău din fire şi foarte sgârcit, işi încruntă privirea, când 
văzu pe Dănuţ. 

„Ce vrei, mă? 

— Unchiule, şopti copilul, mămica e bolnavă tare şi 
nu avem nici un ban. Eu am venit să te rog să-mi dai 
bani... Uite... vreau să-mi vând ochii... nu-ţi cer de geaba”. 

Unchiul măsură pe copil cu privirea. Nu știa ce să 
creadă. 

„Cine te-a învăţat asta? 

— Nimeni, unchiule, grăi naiv copilul. Mămica îmi 
spune mereu că ochii mei sunt tot ce e mai scump pe lu- 
me, că nu i-ar da pe toate averile. Atunci eu am venit să 
ti-i vând ţie, fără să ştie mămica şi cu banii care-mi dai, 
să-i cumpăr doctorii”. 

La aceste vorbe ale copilului, inima îngheţată a bötrü- 
nului sgârcit se încălzi de o căldură tainică, pe care n'o 
simţise până atunci niciodată. li fu cu neputinţă să-şi o- 
prească lacrimile, privind chipul îngeresc al acestui copil, 
care venea zâmbitor să-și vândă ochii, ca să-şi ajute mama. 
O flacără vie se aprinse în sufletul bătrânului; flacăra bi- 
nelui şi-a milei şi luându-și nepotul în braţe, se sui în ma- 
şina ce-l aștepta la scară şi opri acasă la Dănuţ. 

Maică-sa se sculase din somn și-l striga îngrijată. Un- 
chiul şi nepotul intrară veseli în casă. 

„Ilartă-mă, Mario, zise unchiul, dacă până azi am fost 
orb şi nebun şi n'am ştiut să văd şi să deosibesc binele 
de rău. Copilul acesta cu „cei mai scumpi ochi din lume” 
m'a făcut să înțeleg”. 

Zicând acestea, unchiul se aşezü pe un scaun lângă pa- 
tul bolnavei și-i povesti cele întâmplate. 

Când unchiul sfârși de povestit, o clipă se făcu în ca- 
meră o tăcere adâncă. In ochii tuturor pluteau lacrimi lu- 
minoase de bucurie. 

„Da azi încolo, zise unchiul foarte mișcat, veţi locui 
în casa mea, iar tu, Dănuţ, vei fi copilul meu, cum ai fost 
şi al răposatului meu frate. 

Din ziua aceea „ochii cei mai scumpi din lume” n'au 
mai plâns niciodată decât lacrimi de fericire. 

D. C. MEREANU 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


== SERIAI 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 


CINEL == 


1 abona- 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


ORIZONTAL: 1) Om foarte friguros. 6) Particicü 
mică de zăpadă. 7) Epitropi (îngrijitorii copiilor orfani). 
13) Joc de înteligență. 14) Cheltuim fără rost. 16) A da. 
18) A se da pe ghiaţă. 19) Pronume. 20) Vulcan in Eu- 
ropa. 21) Intrebuinţat. 25) Din ce e format scheletul? 
26) Faci o rugăciune. 27) Grupuri de oi. 28) Alifie (Mold. b 
29) Lună in calendarul ebraic. 30) Bünuf care se pune in 
mâna mortului spre a plăti vămile văzduhului. 3) Podiş 
in Asia. 33) Pas în Carpaţi. 35) Zăpadă. 36) Omăt. 38) 
Negatie. 39) Ca la 25) orizontal. 40) Capitala Perului. 
41) Sortim, destinăm. 43) Animale cari merg înapoi. 45) 
A frământa, a deranja. 47) Loc alunecos. 49) Nu urmez 
- dreaptă. 50) Ivea. 51) A pierde din memorie. 52) 


” VERTICAL: 1) Frig. 2) Ţară în Africa. 3) Apărută. 


— pe 


SEPE 


AMETEFE 
„lila am 
- 0 ih 


R 
A m 
zi 


əə x 
J 


[> 


Ae 
SER 


i + — 


. 


ja 
N 
EE 
m 
EA 
EI 


zo 
Euxuu HE 
SANIE Hz: EYRİ Bİ 


Fb 


= 
SE 


4) Animale fioroase, mai ales iarna. 5) Stătuserăm în 
calea cuiva. 7) Poartă. 8) Gălăgie mare. 9) Loc bun pen- 
tru patinat. 11) Zăpadă. 12) Personaj mitologic. 15) Cu 
ce se dau copii din figură? 17) Ger. 20) Plec. 22) Nume 
de împărăteasă. 23) Pronume. 24) Publicaţie zilnică. 25) 
Viermi, vătămători pomilor. 27) Tresar. 29a) Cu vanilie. 
30) Cinsteai. 32) Ivii. 33) Vehicul de apă. 34) Anume 
(fem.). 37) Plecat. 40) Uşoară. 42) Ea ne încălzește iarna. 
44) Piroane. 46) Pronume. 48) Conjucţie. 


de MOŞ CINEL 


PREMLIATII EŞITI LA SORȚI 


1. Grünfeld I. Puiu, Str. Mare a Unirii 100, Focşani; 
2. Naum Gh., elev el. II-a primară, Bucureşti; 3. Elena 
A. Rosetti, şcoala de agricultură, Cocorozeni, Of. Cocâl- 
teni, Jud. Orhei; 4. Justin Papadopol, elev. cl. II gimn., 


Covasna, Jud. Treiscaune; 5. Popescu D. Octavian, Str. 
N. Bălcescu 15, Craiova; 6. Raşela Nadler, cl. II-a prim., 
Bucureşti. 


ZÂNELE PĂDURII 


RA primăvară! Prin pădurea trezită din som- 
nul lernii trecu un murmur tainic, un foşnet de 
frunze tinere: 
„Vin zânele”. 
Viorelele işi ridicară sfioase florile şi stejarii 
plecară frunzele. 
Un sticlete puse picioruşul straşinü la ochi ca sü ză- 
rească în fiecare an trei fetițe din poveşti. 


| Deodată, pasărea ciripi nedumerită: „Sunt patru 
“zâne! sunt patrul...” 3 
..Departe ecoul repetă mirat: „Patru 1...” 


Copacii işi legănară crengile neliniştifi, veverifele nce- 
astâmpărate se opriră din joc şi păsărelele cercetară za- 


' yea`cu ochii lor de mărgele. 


Erau patru întradevăr: Cele cari veneau înainte. 
frumoase ca ziua, acoperite de părul lung ca de o manta 
de aur. 

Cea din urmă... dar oare era zână fetiţa aceasta? O- 
chii ei căprii şi mici nu străluceau ca ai celorlalte şi in 


15 


părul castaniu nu avea mărgăritare ca tovarăşele ei care 
o priveau cu mândrie. 

Iar în timp ce acestea se fugăreau, jucându-se de-a 
ascunselea, dânsa sta singură şi tristă... atât de tristă, încât 
soarele se furișă prin frunzişul des şi mângâind-o cu raze 
blânde, o scaldă în lumina lui de aur. 

Apoi plecă... prin pădurea întunecată, zâna porni sin- 
gură în lume... și ochii ei cari păstraseră lucirea soarelui 
luminau ca două stele. 


Am întâlnit-o şi eu odată... demult... 

Sta pe iarbă în grădina mea şi mâinile-i mici împle- 
teau un coşulet din fire de mărgăritare. 

Supărată că intrase fără voie, am întrebat-o raüstit : 
„Cine eşti tu?” 

lar zâna mi-a răspuns cu o voce blândă, puţin obo- 
sită: „Sunt răbdarea...” Şi în ochii ei zâmbea o rază de 


soare... 
MARGARETA PETCU. 


că un... — 


Stânga: Ce le-a adus Moş Crăciun 1... 


Dreapta: 

” A pornit să-și plimbe pdpuşile eu săniu(a... 

E i 

Pe balustrada de zid al unui palat, copiii au 
găsit un loc prielnic pentru santuş. 


to 


CUPON DE PREMII 


LA JOCURILE PE LUNA IANUARIE, 


SERIA 13 


Pretul 5 lei 


Sport de iarnă in munti 
Şa ———..... "So... SERIEI ETA ZE III zi 


O crimă care a ingrozit 
şi revoltat pe toată lumea 


Asasinarea lui I. G. Duca 


I. G. Duca 


n revista noastră n'avem obiceiul să scriem des- 

pre diferitele fapte ce se întâmplă în ţară sau 

străinătate. Despre astfel de fapte scriu şi se o- 

cupă ziarele. A fost săvârşită însă o crimă 

groaznică, despre care am crezut că este bine 
ca şi cititorii noştri să ia cunoștință. 

Anume, în seara zilei de Vineri, 29 Decemvrie, pe pe- 
ronul gării de la Sinaia a fost asasinat Jon G. Duca, omul 
care era primul ministru al Türii. A fost asasinat de 
către un tânăr, pe nume Nicu Constantinescu, de fel din 
Galați şi licențiat al Academiei de înalte studii comerciale 
şi industriale. Criminalul acesta, care, desigur, işi va primi 
pedeapsa ce merită, a tras asupra primului ministru mai 
multe gloanțe de revolver. Lovit în cap, I. G. Duca sa pră- 
buşit la pământ şi a încetat numai decât din viață. 

Puțin după aceasta, criminalul a fost prins şi dus la 
închisoare, de unde credem să nu mai iasă până la sfârși- 
tul vieții sale. 


Cine a fost I. G. Duca. 


Am spus mai sus că I. G. Duca era primul ministru 
al Țării. In această funcțiune, care este cea mai înaltă 
funcțiune din stat, se găsea abia de o lună şi jumătate. 
Insă, trebue să se ştie că valoarea unui om nu se judecă 
după situafiunea ce ocupă, după o funcțiune in care se gü- 
seşte azi şi ca mâine nu mai este, ci după meritele ce le 
are. ; 


Judecând din acest punct de vedere, care e singurul 
drept, spunem că prin moartea atât de neașteptată şi atât 
de năsprasnică a lui I. G. Duca, Tara noastră şi poporul 
nostru pierd pe unul din cei mai distinși, din cei mai de 
seamă oamerii, pe care i-am avut. 

Răposatul era unul dintre fruntaşi printre fruntaşii TA-. 
rii. Doctor în drept dela Paris, era un om de o cultură 
întinsă şi solidă, avea o inteligență vie, sclipitoare, cuno- 
ştea ca nimeni altul chestiunile ce privese Tara şi popo- 
rul şi avea talentul de a vorbi frumos, un talent cum rar 
se întâlneşte. 

Toate calităţile acestea alese erau întregite de două 
virtuţi din cele mai preţioase: era de o cinste exemplară 
şi de o tot atât de distinsă bunătate sufletească. Aşa, cu 
toate că a fost în mai multe rânduri şi timp îndelungat 
ministru, n”avea însă nici o avere. 

Eu, care scriu aceste rânduri, am avut prilejul să merg 
de câteva ori la locuinţa sa. Era o locuinţă foarte modestă, 
— şi această cu chirie — mobilată, de asemenea, foarte 
modest. 


Câteva însemnări biografice. 


„Biografice”, ceeace înseamnă: „din viaţa lui”. 

Ton G. Duca, a cărui moarte este deplânsă cu aceiași 
durere şi cu aceiaşi sinceritate de Țara întreagă, sa 
născut în ziua de 20 Decemvrie anul 1879. A studiat mai 
întâiu la Bucureşti, apoi şi-a continuat studiile universita- 
re la Paris, de unde s'a întors cu diploma de doctor în 
drept. 

După ce ocupase scurtă vreme o slujbă în magistra- 
tură, şi-a pus toată munca, inteligenţa şi priceperea in ser- 
viciul mișcării cooperatiste, iar în anul 1907 a fost numit 
director general al Casei centrale a Băncilor Populare. 

In acelaşi an a fost ales pentru întâia oară ca deputat, 
iar de atunci, a fost ales regulat în toate Adunările legiui- 
toare ale Ţării. Discursurile sale din Parlament, discursuri 
admirabile şi ca fond şi ca formă, erau ascultate cu toată 


„atenţia atât de prieteni cât şi de adversari. 


Insă, un om de talentul şi valoarea lui trebuia să ocu- 
pe funcţii din ce în ce mai înalte. Aşa se face că în anul 
1914 intră ca ministru al Instrucțiunii publice în guvernu1 
marelui şi neuitaiului Român, care a fost lonel Brătianu. 

De atunci şi până in ziua de Vineri, 29 Decemvrie. 
când gloantele asasinuiui Constantinescu i-au curmat fi- 
rul vieţii, răposatul Duca a fost in mai multe rânduri mi- 
nistru la diferite departamenis. 

Precum am spus mai sus, dec lună şi jumătate era 
prim ministru, aceasta pentrucă el cra şeful partidului 
nafional-liberal, care se găseşte acum la cârma Tarı. 

Moartea lui Duca a fost un doliu pentru toată Tara şi 
de aceea lui i sau făcut funeralii (înmormântare) nafio- 
nale. 

Cât despre criminal, fapta lui mișelească este veste- 
jită şi înfierată de întreaga Tari. Pentru astfel de crime 
nu există nici o scuză şi nici o iertare. 


DIMINE A A PREȚUL ABONAMENTULUI: 
| 1 AN . . LEI 200 
G LUNI. . x, 300 


COPIILOR 


ba aaaaaaaaaad 


UN EXEMPLAR 5 LE, 


10 Ianuarie 1934 — Nr. 518 


SARINDAR). 12. m 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/10 


1 AN 200 LEI 
Abonamente : 6 LUNI 100 E 
IN STRAINĂTATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiară 


VALCIIILA 


RECHILA, mögöruşul şi prietenul cel mai bun 

al lui Haplea, mergea la târgul din Blegeşti, in- 

sofit de Haplea şi de Dorel, câinele lui Haplea. 

Urechilă ducea în spinare o pereche de desagi, 

în care Haplea îşi pusese mâncare şi nişte oase 
pentru Dorel. 

Insă, pe drum, Haplea se culcă la umbra unui stejar, 
închise ochii şi adormi. In jurul stejarului era o livede, 
plină cu iarbă mare şi fragedă. Adică, o adevărată poma- 
nă pentru Urechilă, care sc puse să o rupă şi să o mănânce 
cu nesat. Rupea şi zicea: „Br./ Brr!” adică: „Ce gustoasă! 
Ce gustoasă!”. 

Dorel nu mai putea de foame. Nu putea să facă, aşa 
cum făcea Urechilă, deoarece, precum știm, câinii nu mă- 
nâncă iarbă. Ştia însă că in desagi sunt pentru el ceva bu- 
nătăți. De aceea, se învârtea în jurul lui Urechilă şi i se 
ruga, zicându-i: 

„Prietene Urechilă, fii bun şi pleacă-te nifeluş, ca să 
pot lua din desagi oasele ce sunt pentru mine”. 

Urechilă, ba se făcea că nu-l aude, ba îi răspundea: 
„Nu pot, nu pot! Nu vezi cü am treabă? „Şi ii dedea îna- 
inte rupând iarba, mâncând-o şi zicând mulţumit: „Br! 
Brr!”. 

La urmă, Dorel, văzând că Urechilă e un încăpățânat 
şi un lacom, care nu se gândește decât la sineşi, se depăr- 
tă şi se duse să se culce şi el tot la umbra stejarului, unde 
se culcase Haplea. 

Trecu aşa o jumătate de oră. Urechilă rupea şi mân- 
ca înainte iarba fragedă. Se părea că e un sac fără fund şi 
că are de gând să nu lase un fir de iarbă din toată live- 
dea. 

Insă, iată că din pădurea din apropiere se ivi o diha- 
nie la a cărei vedere Urechilă încremeni de groază. Diha- 
nia aceasta era un lup — un lup mare şi flămând. 

Lupul se repezi asupra lui Urechilă, vrând să-l sfâşie 
şi să-l mănânce. Atunci Urechilă se porni să sbiere cât îl 


ținea glasul: ,,Hi-hal Hi-ha!”. Sbiera şi zicea în graiul său: 
„Ajutor! Dorel, prietene Dorel, vino şi mă scapă de lup, 
care vrea să mă mănânce!”. 

Dar Dorel se făcea că doarme dus şi că nu-l aude. Lu- 
pul şi-a înfipt colții in Urechilă, muşcündu-l puternic. De 
durere, Urechilă sbiera şi mai tare: „Hi-ho! Hi-hal” şi 
striga: „Ajutor! Dorel, prietene Dorel!”. 

De atâtea sbierete şi fipete se trezi şi Haplea. Vüzu 
cum lupul, care trântise jos pe Urechilă, era gata să-l sfâ- 
şie. Sări în sus, puse mâna pe un băț şi se repezi la lup, 
chemând în acelaş timp pe Dorel. 

Se sculă şi Dorel, care fără să mai aștepte altă vorbă, 
se aruncă asupra lupului, îl strânse cu dinţii de gât şi-l 
omori pe loc. Aşa a putut să scape şi Urechilă dela moarte. 

Scăpă prin curajul şi puterea lui Dorel, faţă de care 
se purtase aşa de rău. Insă câinii nu ştiu să ţină pică şi 
ură. Ei uită răul ce li se face şi servesc totdeauna pe stă- 
pânii lor cu toată credinţa și cu tot devotamentul. 


STAN PROTOPOPESCU 


ROMAN PENTRU COPII 


de ALICE GABRIELESCU 


12) Singuri pe lume 


Tudorică încremeni de mirare. 

— Dumneata ? 

— Spune-mi tu. 

— Vrei să fii ucenic mecanic ? E grea meseria. 

— Dar tu cum poţi ? Sunt voinic, nu mă vezi ? 

— Dar nu eşti deprins cu munca. Zece ceasuri pe zi, 
nu-i glumă. 

Victor oftă, gata să plângă. 

— Am venit să-ţi cer un sfat, Tudorică, şi tu mă des- 
curajezi. De ce să nu pot şi eu, dacă vreau ? 

Tudorică tăcu, ruşinat, se gândi puţin, apoi zise cu 
hotărire: 

— Un sfat pot să-ţi dau. Eu cred că cineva poate iz- 
buti numai în lucrul pentru care are tragere de inimă şi 
deprindere. Munca grea de atelier nu-i pentru tine. 

— Dacă-i aşa, eu n'am tragere de inimă decât pentru 
vioară, zise Victor, dar nu poli să dai concerte în fiecare 
zi. Afară de asta, ca să cânt bine, trebuie să mai învăţ mult 
timp şi asta cere cheltuială. 

Tudorică se gândi iarăşi, mişcat in suf.et că prietenul 
său, căruia îi datora atât de mult, venea la rându-i s”-şi 
pună nădejdea într'însul. Tocmai atunci, se auzi sosind la 


În tren, cu tovarășii nedespărțiţi. 
(Foto 1. Berman). 


qırın 


poarta un automobil adus de un client pentru reparafie. 

— Ştii ce ? zise Tudorică. Lasă-mă să mă gândesc la 
noapte şi mâine vino să vorbim iar.. Trebue să găsim ceva. 

Victor plecă, mai ușurat. Acasă, Mioara îl aștepta, lu- 
crând de zor la un tricou. Făcuse în ascuns un plan: 

„Dacă lucrez, îşi zicea ea, câte o bluză de lână în fie- 
care zi, am să câştig destui bani ca să trăim toţi trei în 
larg”. 

Așa era, dar o bluză nu se poate împleti într'o zi, mai 
ales cu degete micufe şi nedeprinse ca ale Mioarei. Fetiţa 
obosise după un ceas şi când Victor o chemă să se joace 
puţin pe afară, se sculă bucuroasă, lăsând marile ei cüşti- 
guri pe a doua zi. 

La rândul ei, tot aşa în ascuns, domnişoara Emilia co- 
linda iarăşi prin oraş, după adresele dela Mica Publicitate. 
Dar îi era şi mai greu să găsească loc aşa cum îl dorea 
acum: să fie primită cu doi copii. Ce-i drept, nu mai cerea 
leafă, ci numai mâncare pentru trei persoane. Cât pentru 
cărţi şi taxe, tot mai nădăjduia că rudele vor da puţini 
bani când copiii vor începe şcoala. 

Emilia umbla însă în zadar şi se întorcea seara zdro- 
bită de alergătură. Totuşi, dela poartă își făcea o figură 
veselă şi pe cât putea, inveselea pe copii cu povestiri şi 
glume. Nici prin gând nu-i trecea că şi micuţii se frămân- 
tau in fel şi chip, fiecare crezându-se dator să muncească 
pentru toţi. 

A doua zi, când Victor se duse la Tudorică, îl găsi îm- 
brăcat de oraș. Avea haine noi, bine călcate şi zâmbea tai- 
nic, ca unul care a pus la cale ceva măreț. 

— Ma învoit meşterul pentru azi. Hai, dacă vrei, să 
ne plimbăm. 

Porniră spre o grădiniţă din apropiere, unde erau 
bănci. Tudorică respira aerul curat până în adâncul piep- 
tului. 

— Ce bine-i să mai stai la soare după atâtea ceasuri 
de atelier. 

Victor se uită la el, mustrător. Ce, iar începea să-l des- 
curajeze ? 

— Eu stau şi noaptea şi muncesc, zise Tudorică. Nu 
pentru domnu Vichentie, care nu m'ar chinui atât. Mun- 
cesc pentru mine. Eu, domnu... sau Victore, cum zici, vreau 
să am odată și odată mulţi bani. 

— Parcă eu nu vreau ? oftă Victor. 

— Dar eu o să-i am sigur, zise dârz Tudorică. 

Apoi glumi: 

— Vreau să-mi fin faţă de voi o făgăduială veche. Nu 
İli aduci aminte că vam făgăduit să merg prin aer fără 
sârmă ? 

— O copilărie, zise Victor. 

— Ba nu, Să știi că eu am să inventez odată aripile de 
sburat pe care n'a vrut să mi le facă domnul Manoilă. Şi 
cu asta o să câștig mii şi milioane de lei. Toată lumea şi-ar 
cumpăra aripi. Cine să mai meargă cu tramvaiul ? 

— Ei, ştiu că ar fi mai bine să sburăm. Dar tu nu poţi 
să faci asta, Tudorică. N'ai învăţat destulă carte. 

Băiatul ridică fruntea. 

— Jumătate din noapte citesc cărţi şi jumătate visez 
tot felul de maşinörii. Eu cred că-i ceva uşor, numai cü 
trebue să-ţi vie în minte. Am să mă mai sfătuesc şi cu dom- 
nul Vichentie. 

Tăcură un timp, visând, apoi Victor zise, silindu-se să 
glumească: 

— Eu te rugasem să inventezi şi vreo slujbă pentru 
mine, Tudorică. Dar cum văd, nici nu te-ai gândit. 


47. 


— Aşa crezi ? se apără băiatul. Degeaba m'am gătit eu 
şi mi-am cerut voie dela meşter ? Mergem acum la o per- 
soană care poate să te angajeze. 

— Atunci de ce pierdem vremea aici în grădină ? 

— Fiindcă persoana nu vine la birou decât mai târ- 
“iu, la ora cinci. 

, — Vasăzică are un birou ? Şi eu ce am să fac ? 

-— Ce-fi place ţie, Victore. Să cünfi din vioară. 

— Să cânt din vioară ? 

Cât făcea Victor pe seriosul, nu-şi putu stăpâni bucu- 
ri? şi sări în sus de două ori în faţa băncii, bătând tare din 
palme. Lumea care trecea pe aleie începu să râdă. Victor, 
ruşinat, se aşezü din nou pe bancă şi ceru lămuriri. 

Tudorică povesti: 

— Am reparat luna trecută automobilul unui domn 
care ţine o grădină cu cinematograf. El a fost foarte mul- 
tumit de mine şi mi-a dat un bilet gratis la spectacol. M”am 
dus într'o Duminică. Era foarte multă lume. După film, au 
venit pe scenă niște baletiste care au dansat, apoi un clown 
a făcut drăcii şi niște cazaci au scürfAit din cobză. Şi eu 
m'am gândit astă-noapte: nostime sunt şi drăciile astea, 
dar poate mai frumos ar fi să vie pe scenă doi cântăreţi 
buni ca voi. Eu v'am ascultat numai odată şi cu toate că 
nu mă pricep, simţeam cum îmi umple inima o plăcere 
dumnezeiască. Aşa am să-i spun domnului Brant. 

— Cum ? Incă nu i-ai spus nimic ? întrebă Victor în- 
grijorat. 

— l-am spus la telefon azi dimineaţă că-i pot reco- 
"manda nişte muzicanți renumiţi, dacă vrea să schimbe pro- 
gramul. El a răspuns: să binevoiască domnii muzicanți să 
vie la mine la ora cinci. Dar din grabă, am uitat să mă re- 
comand pe mine. 

Victor căzuse pe gânduri. 

— Mă tem, Tudorică. De ce ai zis „renumiţi ?” 

Dar prietenul îl mustră: 


— Dacă intrăm ca nişte curci plouate, atunci sigur că 


ue dă afară. Capul sus, curaj și la drum ! 

— Dar şi tu, să vorbeşti tare şi să stai pe covor, nu pe 
podea, ca să pari mai înalt. 

Porniră, glumind unul pe seama altuia, dar la amâdoi 
le bătea inima în galop. 


RENUMI ŢII MUZICANTI 


Domnul Brant, directorul conematografului, şedea la 
birou când intrară copiii. Era un omuleţ negricios, veşnic 
incruntat, nervos, şi tot făcea cu mâna pe dinaintea ochi- 
lor, parcă alunga o muscă. Nu-l recunoscu pe Tudorică, 
dar își aduse aminte îndată. 


— Ei, şi ce vrei? se cam răsti directorul care avea o 
mulţime de treburi pe cap. Să-ţi mai dau un bilet gratis? 
Poftim bilet. Poţi să iei şi pe prietenul dumitale. Și acum 
eüraii-vü de aici, că aştept pe nişte muzicanți renumiţi. 

Victor amufise, iar Tudorică era întradevăr ca o curcă 
plouată, el care tot drumul mersese fanfoş ca un general la 
defilare. Sforfündu-se, izbuti să zică: 


— Domnule director, pe mine mă așteptați. Eu vam 
vorbit la telefon azi dimineaţă. 

— Tu erai, băiete? se miră directorul. Ei, care fi-s mu- 
zicanţii? Era vorba să vii cu ei. De ce mă faci să pierd 
vremea? 


Biciuit de vorba răstită, Tudorică se schimbă dintr'o- 
dată. Işi umflă pieptul, işi înțepeni picioarele şi ridică sus 
capul, făcând semne lui Victor să facă şi el tot aşa. Apoi, 
cu o mişcare largă de mână, cum văzuse în film, arătă 
pe prietenul său. 


— Domnule director, acesta este muzicantul, viitorul 
renumit muzicant, domnul Victor Predeanu, viorist. Sora 
sa, domnişoara Mioara Predeanu, viitoarea mare pianistă, 
va veni mâine. 


Era rândul directorului să amuţească, uitându-se la 
copilandrii care-și dădeau ifose de oameni mari. Nu mai 
îndrăsni să se răstească, ci zise glumef: 

— Dar surioara, pardon, viitoarea mare pianistă, e 
tot atât de... crescută ca şi voi? 


— E ceva-ceva mai mică, dar foarte puţin, răspunse 
cu demnitate Victor. 

Directorul bufni de râs. 

— Mö, ori vă batefi joc de mine, ori într'adevăr o să 
fac bani cu voi. Tocmai voiam să schimb programul şi 
n'am găsit nimic de seamă. 

Apoi zise către Victor: 

— Eu te angajez, mă băiete, aşa, cu ochii închiși, la 
noroc. Mâine seară, la ora zece şi la ora douăsprezece vei 
cânta cu sora dumitale, câte un sfert de ceas, bucăţile pe 
care le știți voi mai bine. Eu nu mă pricep la muzică, ba, 
drept să-i spun, nici sü n'o aud, că sunt nervos şi nu-mi 
place. Insă, dacă lumii îi place şi vă aplaudă, eu vă fin o 
lună de zile, Vă dau două sute de lei pe seară. 

Lui Victor i se păru destul de mare suma, dar Tudo- 
rică crezu că-i bine să se tocmească, şi zise, ridicând 
glasul : 

— Dumnealor au câștigat astă-vară, numai în două 
ceasuri, douăzeci de mii de lei. Pe cinstea mea. 

Directorul pufni pe nas, nemulţumit. 

— Mai faceţi şi nazuri? Doar n'am să vă las tot câști- 
gul. Atâta dau, două sute de lei, şi, băgaţi-vă în cap, numai 
dacă lumea aplaudă. Altfel, paşol, p'aci ţi-e drumul. 

Băieţii ieşiră, cam întristaţi de aşa primire. Tudorică, 
mai deprins cu vorba aspră, își recăpătă cel dintâi voioşia. 

—Ce ne pasă că se răsteşte, zise el. Bine că te-a an- 
vajat. Că o să aplaude lumea, nici vorbă. Nu mi-ai spus 
tu că la concert v'a purtat lumea pe sus, cu urale? 

Mioara primi vestea angajării la cinematograf cu o 
bucurie şi o încredere fără margini. 

— 0 să ne aplaude lumea ca şi atunci. N'am nici o 
îndoială, Victore. Uf! bine-mi pare că am scăpat de trico- 
tat. Imi zdrelisem vârful degetelor cu undrelele. 

Impărtășindu-și taina că nu voise să devie ucenic 
mecanic, iar fetiţa să împletească bluze, putură să râdă 
şi să se felicite unul pe altul de norocul care le căzuse. 


INE stă pe creanga copacului şi strigă raguşit 


şi spâimântător, de bagă groaza în oameni? 

Cine altcineva decât o pasăre mică şi îndesată, 

o bufnifal E bufnița, aceea care întâmpină cu 

chiotele ei pe Cloanta Cotoroanta, pe Baba 

Caia şi pe alte mume şi vrăjitoare tot aşa de frumuşele. 
Bu-u Bu-bu-bul Bu-bul 

Şi baba Caia, sau Cloanta Cotoroanţa, sau care 

alta se uită cu drag la bufniţă şi nu-și mai încap de bucu- 

rie în pielea lor drăcească. E soră bună bufnița cu baba 

Cloanfa şi cu baba Caia. E ajutoare prețioasă la toate u- 

neltirile diavoleşti ale vrăjitoarelor. 

Tocmai cu bufnița cea îmbufnată işi găsiseră de joa- 
că doi ştrengari. Prinseseră azi de dimineaţă un pui mic 
de bufnifa şi de atunci nu-l mai lăsau din mână. Şedeau 
amândoi pe prispa casei ce da în grăidnă şi îl necăjeau 
intr”una, gâdilându-l sau înţepându-l. Puiul scotea din 
cînd în când gemete scurte dar groase ca o voce de bas 
ieşită din gâtul lui gros. Dar copiii nu-i dădeau pace, ci 
dimpotrivă aveau mare plăcere să-l audă văitându-se. 

Un om mai în vârtsă care trecuse pe acolo, le dete 
un sfat: „Da ştiţi că bufnița ştie să se răzbune. Eu vă spun 
să lăsaţi în pace bietul pui, care nu numai că nu va făcut 
nici un rău, dar când va creşte mare, va nimici multe vie- 
tüfi care ne fac nouă rele”. 

Copiii nici nu-l ascultau. Adrian, unul dintre ei, ca 
să-i arate că nu-i pasă, îi rüse în faţă şi trase o ciupitură 
zdravănă puiului de bufniflü, care scoase un geamăt pu- 
ternic. Amândoi și Adrian şi Aurel râdeau în hoote de 
zgomotul caraghios al pasărei şi se bucurau că au făcut-o 
să strige astfel. 

Deodată veselia li se curmă. Se părea că dinspre gră- 
dină venia un zgomot. Un zgomot pe care dânşii îl cunoş- 
teau bine şi care totdeauna le făcuse frică. 

Bu-bu! Bu-bu-bu! Bu-bu! 

Bufnița bătrână, mama puiului, venia inir”un suflet 
să-l scape. Il caută de azi de dimineaţă şi acum ii dase de 
urmă, când îl auzise gemând. 

Copiii păliră. Deveniră galbeni la faţă, palizi, tot mai 

, palizi. Ce să facă acum? 

— Să lăsăm puiul aici, şi să fugim! Mie mi-e frică de 
bufnifa. Să ştii că o s'o visăm noaptea! 

— — Ba nu! Adrian era de altă părere. — Tu ai să ţii 
puiul ăsta şi eu o prind şi pe bufnița cea mare. Să vezi 
ce frumos ţipă ea! 

— Nu se poate, măi Adriene. Să ştii cü ne muşcă! 

— Taci, prostule! Ai mai văzut bufniţă să muşte? 

Intradevăr bufnița nu mușcă. Dar, pe când vorbea, 
Adrian nu observase că bufnița bătrână se apropiase şi, 
inainte de a se putea feri, ii dete cu ciocul o izbiturü pu- 
ternică in ochi. Speriat de atacul neașteptat şi gemünd de 
durere, Adrian scăpă puiul din mâini şi căzu pe spate, 
izbindu-se cu capul de ușă. 


— Aşa îţi trebuie! îi spuse Aurel, râzând de întâm- 
plare. 

Peste vreo câteva zile, când rana lui Adrian se vin- 
decase, Aurel îl întâmpină cu o veste nouă: 

— Vino cu mine, Adriane! In zidul casei noastre este 
un cuib de bufnitel 

— Bufnife? Nu mă mai duc. 

— Haide mă, că sunt în casă la noi. Acolo nu mi-e 
frică. Bufniţele nu mușcă. 

H înduplecă. Porniră amândoi. Deteră peste cuibul de 
bufnife şi în el găsiră câţiva pui mici. li luară pe rând pe 
fiecare, îi mângâiară, îi gâdilară, îi necăjiră câtăva vreme. 
Apoi, Adrian păţitul, spuse grijuliu: 

— Să-i punem la loc. li mai găsim şi mâine. Aurel 
îl ascultă. 

A doua zi, pe când treceau în dreptul zidului unde se 
afla culbul, auziră deodată un zgomot, fără să-şi poată da 
seama de unde vine. Acum era rândul lui Adrian să se 
minuneze de ceeace vedea. O bufniţă ivită ca din pământ, 
își înfipse ghiarele în bărbia lui Aurel şi cu ciocul îl lovi 
în ochi, la fel cum îi făcuse altădată şi lui Adrian. 

La asta nu se aşteptau. N”aveau de unde să ştie că ieri 
bufnița urmărise fapta lor şi işi aștepta răzbunarea. Buf- 
nila nu iartă nimic, niciodată! Asta n”o ştiau ei. 

A doua zi de dimineaţă, părinţii lui Aurel puseră să 
se strice cuibul bufnifelor. Puii fură omorifi. Părinţii lor 
însă nu se aflau în cuib. Erau duși după mâncare, astfel 
că scăpaseră cu viaţă. Trecuse numai puţin dela distru- 
gerea cuibului, când sosiră şi dânşii şi văzură ce se în- 
tâmplase. 

— Tu eşti de vină, îmbufnatule. Ti-am spus eu 
să rămâi acasă să-ți püzeşti puişorii, că duşmanii ni s'au 
întețit. Nu mai ascultat. 

Aşa işi dojenea bufnița bărbatul, făcând o hărmă- 
laie asurzitoare. 

— Ba tu eşti vinovată, bufo! Ce, eu trebuie să-ţi pă- 
zesc copiii? Eu sunt tatăl şi eu trebuie să îngrijesc de 
hrană. 

Şi în loc să se vaiete după puişorii pierduţi, se cer- 
tau amândoi. După câtva timp cearta încetase. acum urla 
fiecare în altă parte. Nu conteniră până seara. 

— Bu-bu! Bu-bu-bu! Bu-uu! mai jalnic şi mai spăi- 
mântător ca oricând. 

Spre seară se mai domoliră. Se părea că îşi jeliseră 
îndeajuns puişorii şi acum. îşi așteptau în tihnă răzbuna- 
rea. , : 

Bu-ul Bu-bu-bul Bu-u. 
Ca sü mü rüzbun eu ştiu! 
Să nu-mi fie de deochi, 1 
Că până azi am scos mulţi ochi! 
Bu-bu-u! 


(Citiţi continuarea în pag. 7-a) 


eki 


Tre: drdgule, viitoare cititoare. 


FLORICELE, 


Noapte bună, noapte lină, 
Floare de sulfină!- 
Dormi fetiţă, suflet dulce, 
Că fi-a făcut maica cruce 
Peste chip, peste trupuşor, 
Floare de bujor! 


Somnul lung, vise ușoare, 
De măghiran floare! 
Pe tot câmpul să-mi alergi, 
Fir cu fir să tot culegi, 
Mijlocelul să-ți încingi 
Cu flori de aglici! 


(Urmarea din pagina 6-a) 


Infuriat de zgomotele neîncetate ale bufniţelor, tatăl 
lui Aurel luă puşca din cui, cu gândul să le impuşte. Le 
căută la locul unde avuseseră cuibul, dar nu găsi nimic. 
leşi în curte, pândi o vreme, nimic nu se ivi. | se păru 
că aude un zgomot, dar nu vedea încă pe nimeni. Câteva 
bătăi de aripi se mai auziră şi apoi pasărea era înfiptă 
în barba lui şi îi ciocănea ochii, furioasă. 

Avusese şi el aceiaş soartă ca şi cei doi copii. Arma 


căzu la pământ, zăngănind cu zgomot şi tatăl se prăbuși 


şi el, ca un corp greu. 

Aşa fu răzbunată moartea puilor. Bufnița dovedise 
încă odată că ştie să se răzbune, şi mai dovedise că fin- 
teşte întotdeauna numai ochii. 

Că, de atunci, între cei doi ştrengari cuminţi şi buf- 
niţele războinice, n'a mai fost apropiere, asta nu mai e 
nevoie s'o spunem. 


MARCEL 


Zorii zilei se treziră 

In veștmânt de sărbătoare, 
Căci azi noapte se porniră 
Fulgi de nea să se coboare... 


Pe câmpia tristă, arsă, 

De vifornife păgâne 

Blând tăcerea se revarsă, 
Fremătând povești bătrâne. 


Cerul smicură flori albe, 
Aninând cu bunătate 

Prin copacii goi doar salbe 
Şi beteli de flori curate... 


Și, treptat, uitarea prinde 
Satul, codrul şi câmpia... 
Le mângâie şi le-aprinde 
Viaţa, munca, bucuria... 


Şir de sănii sgomoloase 
Taie drum printre troene... 
Ciorile cobesc pe case, 
Fluturând mereu din pene... 


Şi când soarele se-arată, 
Dărdălușu-i plin de sănii 
lar copiii se desfată, 

Rdd.. aleargă... fac mătănii... 


NICOLAE GRAUR 


FLORI... 


Să te faci fetiţă mândră 
Floare de micsandră! 
Să se abată toţi din cale, 
Pe la ferestrele tale, 
Să te vază curăţică, 
Flori de levdntical 


Şi salungi gândul pürdalnic, 
Floare de năvalnic! 
Să tot râzi, să cânţi: mereu, 
Să nu știi de dorul greu, 
Să te măriți cu noroc, 
Flori de busuioc! 


1933 Dec. M. BAŞTEA 


EE? : „Un viitor cititor. 


O mică artistă. 


2) Im cocioaba fierarului 
4 


Text de MOŞ NAE 
———--2———— Sea 


"7 ve eyy a ni, 


In cocioabă când să intre, 
Siüntul Petre i-a şoptit: 
„Doamne, iată, că din lume 
Bunătatea »'a pierit”. 


Dar, se vede, Dumnezeu „Totuşi, jur cü nu m'aş plânge, „Dar copiii şi nevasta, Dumnezeu şi sfântul Petre 
Făr'să-mi dea niţel noroc, Orice-ar fi, aş îndura, Când îi văd că flămânzese Să-l îmbune 


cüntarü 
Căci trec zile — şi chiar multe — Nu mă tem eu de necazuri, Şi când plâng cu toţi în juru-mi, Şi zicându-i „noapte bună”, 
Iar de lucru n'am de loc. Dac'aceasta-i soarta mea. Plâng şi eu și mă mâhnesc”, Lângă sobă se culcară. 


| HEA 


Trece noaptea, iar a doua zi, „Eşti sărac, dar bun la suflet, — Să-mi plăteşti?! făcu fierarul, „După chip şi 'mbrăcăminte, 
Mai "nainte de plecare, Şi de-aceea mă gândesc Dar nimica nu v'am dat! Văd că suntefi cum sunt eu, 
Pe fierar chemându-l Domnul, Pentru buna ta primire, V”am primit doar noaptea”n casă Doi săraci, bătuţi de soartă, 

H vorbi cu îndurare : . Cum se cade, să-ți plătesc. Altfel, aţi fi degerat. Deci, umblaţi cu Dumnezeu!” 


Mulţumit e Domnul Sfântul „N'am gândit, îi zise Dânsul, „Trei dorințe de-ale tale, Când aude-aşa fierarul, 
De răspunsul ce primi Cu parale să-ţi plătim, Orice-ai vrea şi orce-ar fi, Intr'un râs a izbucnit, 

Şi zâmbind cu bunătate, Căci n”avem un ban în pungă, Spune-le — şi-ţi dau cuvântul, li părea lui că drumeţii 
Tar de plată îi vorbi Insă, iată ce vroim: Că le voi îndeplini”. Au doar poftă de glumit. 


Deci şi el cu gând de glumă, Sfântul Petre-i taie vorba, — tere-i tu, grăi fierarul, vDeci, doresc ca orişicine 
Zice: „Uite ce doresc, La ureche îi şopteşte: Eu nici gând n'am de murit, Sus, în nucu-mi s'ar sui, 
Vreau ca nucul din grădină „Cere-i Raiul după moarte, Ş”apoi ştiu că până astăzi Să nu poată să coboare, 
Cât mai bine să-l păzesc...” Căci aceasta-ţi foloseşte! , Vrun păcat m'am săvârşit. Pân'ce nu voi porunci”. 


(Va urma) 


9 


Lasat de Ana în bucătărie, Micicy a făcut 
pozne, din care mai ales el a ieșit prost. 

Bucătăria era foarte mare şi foarte curată, totul stră- 
lucea de curăţenie. Zidurile erau spoite cu alb şi tencuite 
până la jumătate cu porțelan albastru. Pe jos, era pavată 
cu romburi de ciment albastre şi albe. Pe pereţi atârnau 
tot felul de vase strălucitoare, iar pe maşină fierbeau 
niște cazane mari, din care ieşeau aburi fierbinţi alburii. 
Pe lângă pereţi, erau o mulţime de aparate ce funcționau 
cu ajutorul electricităţii: intr”unul se puneau sus cartofii 
murdari şi cu coajă şi pe jos ieşeau curăţaţi şi tăiaţi în 
felii. Intr'altul se bătea albușul dela ouă cu un fel de mă- 
turiiü de sârmă care se învârtea singură. După câteva 
clipe, în locul materiei gelatinoase, înflorea spuma albă. 
İntr”altul se toca singură carnea. Mai erau multe aparate 
în felul acesta şi fiecare fopülia în felul lui. 

Servitoarele se grăbeau să meargă dintr'un colț în ce- 
lalalt al bucătăriei. Apa curgea din robinete cu zgomot. 
Se trânteau farfurii, se frecau cuțite, ascensorul între bu- 
cütürie şi sufragerie circula mereu: de sus se trimeteau 
ceştile murdare dela cafea şi de ?os se trimeteau farfuriile 
pentru masă. Zgomotul era asurzitor şi aerul dogorea de 
căldura dela maşina de gătit. 

Ana l-a lăsat pe Miciey într'un colţ şi i-a pus înainte 
o farfurioară cu lapte. Cu toate că lui Micicy îi era foarte 
foame, de infricoşat ce era abea îndrăznea să atingă lap- 
tele. După fiecare svârlitură de limbuţă, se uita sperios în 
jur, ca nu cumva smeii care făceau atâta zgomot să vină 
să-l facă harcea-parcea şi pe Micicy şi farfurioara cu 
lapte. Doamne, cum se mai mişcau! Hotărât lucru, în aer 
nu plutea nimic îmbucurător. Cum să-i mai tihnească 
lui Micicy farfurioara de lapte, când i se părea că sfâr- 
şitul vieţii lui nu e departe?! 

A trecut destul de multă vreme, fără ca Micicy să 
se obişnuiascü cu bucătăria. Tot curajul lui a pierit ca 
prin farmec. Nu departe de el, măturiţa de sârmă se 
învârtea repede-repede în oala cu spumă şi împroşca 
în jur, din când în când, stropi albi. La cea mai mică 
mișcare, Micicy se gândea că va fi distrus. In altă parte, 
tot destul de aproape de Micicy, un robinet curgea cu 

: zgomot, ieşea din el o vână de apă groasă par“ar fi vrut 
să potopească lumea... Unde mai pui că treceau servitoa- 
rele şi Micicy era ameninţat, din moment in moment, să 
fie strivit... | 

Pisoiul s'a făcut mic, mic de tot, ca un ariciu şi şi-a zbur- 
lit părul. Farfuria de lapte a rămas aproape plină. Mi- 
cicy se simţea, pentru întâia oară în scurta lui existenţă, 
foarte nenorocit. 

Intr'o recreafie mai lungă, Puica a venit în bucătărie 
să-şi vadă protejatul. Văzându-l atât de speriat, l-a luat 
în braţe drăgostos, l-a mângâiat, apoi a început să-și 
miște degetele dela mână, ca să-l îndemne să se joace. Im- 
bărbătat de privirea prietenoasă a Puicăi, Micicy a îndrăz- 
nit să dea şi el cu lăbuţa, ce-i drept destul de timid. Puica 
l-a dus apoi în faţa uneia dintre uriaşele mașini. Acestei 
încercări, Miciey nu i-a rezistat. S'a lipit de pieptul Puicăi 
desnădăjduit. Puica a întrebat-o pe bucătăreasă dacă 
poate să oprească maşina. Bucătăreasa s'a uitat dacă e 
spuma gata şi cum era gata, a întors butonul şi a oprit-o. 
Lucrul acesta l-a impresionat pe Micicy foarte mult şi a 
întins iar lăbuţa spre maşină, s'o pipăie ca să vadă cu 
cine are de aface. Puica, İnfelegündu-i dorinţa, s'a apro- 
piat de maşină cu Micicy în braţe. Micicy a întins acum 
şi botul ca s'o miroase. S'a umplut de spumă. Corpul a- 
cesta străin, care nu era nici măcar gustos, ca să poată 


câteva 


POVESTEA UNUI PISOIU 
- CARE-A FUGIT DE ACASĂ 


TIR ə — SA ə E A ılə ər EI CE LANI IL 
icul Micicy, mare bucătar 


VI ea y, 


de ANIŞOARA ODEANU 
.-... E TRS NS 


să-şi lingă buzele, l-a scârbit. Şi-a dus laba la bot şi s'a 
şters. A mai rămas încă puţină spumă. Micicy a început 
să strănute. Induioșată, Puica l-a şters ea, cu palma. Apoi 
l-a lăsat jos şi s'a dus să se spele. 

Când a sunat pentru intrarea în clasă şi Puica a ple- 
cat, Micicy nu se mai simţea chiar atât de prost ca mai 
înainte. A îndrăznit să-și bea laptele, cu multă lăcomie 
chiar. Apoi a început să-și caute o ocupaţie. 

Bucătăreasa lucra ceva la o masă, foarte aproape de 
Micicy. Lua niște ouă din dreapta dintr'un coş — şi le 
spărgea în stânga, pe marginea unui blid. Se legăna asi- 
fel din dreapta spre stânga, după cum avea de lucru. Bu- 
cătăreasa avea un şorf alb, legat in spate cu o funtă care 
se legăna ca şi ea. Asupra funtei acesteia, Micicy şi-a a- 
runcat privirea. Ce animal mic era acela care nu se mai 
astampara?1 Prostul! Habar n”avea el că aici de faţă se 
află Micicy, mare omoritor de animale mici, că viaţa lui 
m'avea să mai ţină multă vreme. Micicy îl va prinde, îl va 
omorî şi îl va mânca. Oare ce fel de gust o fi având car- 
nea lui, atât de albă?! 

Micicy s'a strâns la pândă. Din instinct Micicy ştie un 
lucru: animalul nu va fi prins când se mișcă, ci atunci 
când se opreşte. El aștepta acum să se oprească mișcările 
funtei, pe care o credea animalul. 

Una... două... trei... hoop! 

Micicy s'a cüfürat pe şorful bucătăresei ca să prindă 
funta, înainte ca bucătăreasa să fi prins de veste. Speriată 
de atacul neașteptat, bucătăreasa s'a scuturat îngrozită, 
svârlindu-l pe Micicy jos. Atacat el la rândul lui, Micicy a 
luat-o la fugă şi s'a ascuns sub aparatul de bătut spumă, 
care acum nu se mai mișca, 


De acolo, cu ochii mari şi cu urechile afintite, a rămas 
să aştepte ce se va întâmpla. Norocul lui Micicy a fost 
mare. Bucătăreasa sa mulțumit să-l amenințe cu degetul, 
dupăce și-a examinat rochia şi a văzut că nu s'a rupt, a- 
poi şi-a văzut de treabă. 

Animalul a început iar să se miște şi Miciey iar a în- 
ceput să pândească. Dar acum nu mai îndrăznea să înain- 
leze, ştiind ce a păţit. Sătul de atâta pândă zadarnică, du- 
pă — timp, atenţia lui Miciey a fost atrasă in altă 
parte. 


öt 


Bălana Doina, fetiţa de doi anişori a bucătăresei, co- 
pilul rüsfafat al pensionului, se plimba prin bucătărie cu 
mâinile la spate fără ţintă, încurcând lumea. Cum era sin- 
gurul copil şi era învățată să i se facă toate pe voie, Doi- 
na îi plictisea pe toţi oprindu-i din lucru și punându-le în- 
trebări. La fiecare obiect voia să ştie „ce-i a”ta?” (asta) 
şi, cum nu putea să le ţină pe toate în minte, revenea de 
câte zece ori la acelaşi obiect. Nu era numai atât, dar, tot 
învârtindu-se prin bucătărie, nu rar i se întâmpla Doinei 
să lunece şi să cadă. Atunci, fin”te ore întregi de plâns! 
Nimeni nu putea s'o potolească până când nu venea cine- 
va să bată locul unde a căzut Doina și să-l dojenească: 
„Na! Na! Dacă ai lovit-o tu pe Doina, acum mănânci bă- 
tae! Na!” Atunci Doina se potolea şi era liniştită, până 
când cădea iar, sau se lovea cu capul de dunga mesei. 

Ca s'o mai cuminţească un pic, bucătăreasa i-a dat să 
roadă un picior de pui, cum tocmai pregătea friptura pen- 
tru masă. Doinei, îi plăcea mai mult ciocolata, dar neavând 
acum, sa mulţumit şi cu ce i s'a dat. Sa retras într'un colţ 
şi s'a lipit de perete. Tinea cu amândouă mâinile piciorul 
de pui și, neştiind să-l mănânce,se murdărise pe mâini și 
pe braţe până la coate, pe faţă până la urechi, până şi pe 
rochiţă. 

Pe Doina, cu piciorul ei de pui, a văzut-o acum Mi- 
. ” 
Dar nu numai Micicy a văzut-o pe Doina, ci şi Doina 
l-a văzut pe Micicy. Lucru curios: nu sa mai dus la mama 
ei s”o întrebe „ce-i a”ta?”, cum făcea deobiceiu. Intre pi- 
soiul mic și copil, s'a produs o înţelegere grabnică. Miciey 
o privea cu ochii lpi rotunzi pe Doina, iar Doina s'a aşezat 
ghem jos și a început să-i facă semn, cu piciorul de pui, 
să vină, privindu-l şi ea cu ochi curioşi. Miciey se uita în- 
că neîncrezător. Doina continua să-i facă semn. Doina 
mai văzuse pisoi dar numai pisoi mari şi n'avusese nici 
unul în mână. Micicy n'a mai avut deaface cu oameni aşa 
de mici care — socotea el — par'că nici nu mai erau oa- 
meni, ci un soiu de animale pe care Micicy, dacă ar fi fost 
mai mare, mai că ar fi putut să le atace. 

Pisoiul a rotit întâi ochii în jur, să vadă dacă nu-l ur- 
măreşte nimeni, apoi iar spre Doina să vadă dacă mai 
continuă să-l cheme şi a pornit cu pas întins spre ea. Şi 
mai întins i-a devenit pasul, când a adulmecat mirosul 
cărnei. 

Uitându-se la pisoi, Doina a uitat de piciorul de pui 
pe care îl ținea în mână şi care, cum stătea făcută ghem, 
se tira pe jos. Micicy, în schimb, de când l-a mirosit, nu s'a 
mai gândit decât la ei. A fost destul să-i dea o labă ca să 
cadă din mâna Doinei, apoi l-a luat în dinţi şi a plecat cu 
el. (Nici nu se grăbea măcar, pentrucă pe Micicy nimeni 
nu-l învățase că nu e voie să furi). 

Văzând că pisoiul i-a luat carnea din mână şi s'a dus, 
Doina a izbucnit într'un plâns atât de furtunos, că tot per- 
sonalul bucătăriei a întors capul. Bucătăreasa, speriată, 
cum spărgea ouăle, a greșit şi a pus un gülbenuş unde tre- 
buia să pună albuşul şi albuşul dincolo între gălbenuşuri. 
A venit repede la ea. A văzut pisoiul cu piciorul de pui 
între labe, chinuindu-se să-l mănânce. Printre sughifuri, 
Doina îl arăta: „Bate ”soiul Bate “soiul!” 

Infuriată de data asta, bucătăreasa l-a luat pe Micicy 
de ceafă și a început să-l lovească cu palma, acolo unde 
şi copiii sunt bătuţi de obiceiu. Sub lovituri, Micicy care 
nu mai fusese bătut niciodată, sa strâns ghem, ca un a- 
rici. 

Doinei îi râdeau ochii de fericire. Când mama Doi- 
nei l-a lăsat pe Micicy jos, Doina s'a grăbit să se ducă la el, 
să-i mai dea şi ea câteva. Dar, bucătăreasa a luat-o voini- 
ceşte de mână, a dus-o într'o cameră şi a închis-o acolo. 


ciey 


n 


Degeaba plângea Doina, aşa de tare că urletele ei um- 
pleau tot pensionul, nimeni nu i-a mai deschis. (Văzând 
că nu i se mai face pe voe, s'a potolit, după aceea). 

Nu mai puţin nenorocit a rămas Mictey. Bătut, deşi 
nu prea înţelegea ce a fost cu el, Micicy se simţea nedrep- 
tüfit şi oarecum jignit în demnitatea lui de pisoiu, şi nu 
mai voia să roadă piciorul de pui. (Facem cunoștință a- 
cum cu o parte a firii lui Micicy, care a devenit mai pro- 
nunfata mai târziu: mândria. Micicy era un pisoiu foarte 
mândru şi nu uita nici cea mai mică figură ce i se adu- 
cea). Stătea ghemuit în colțul unde băuse laptele, tare 
mahmur. 


Aşa l-a găsit Puica, la bea douăsprezece, când sa în- 
tors dela școală. Directoarea, prietenă bună cu mama Pui- 
căi, i-a dat voe să-l ţină în pension până îl trimite acasă, 
cu atât mai mult cu cât tatăl Puicăi telegrafiase că va 
sosi după masă în București şi, într'o zi sau două, când se 
va întoarce, va putea — se gândea directoarea — să-l ia 
cu el. 

(Va urma) 


O VESTE IMBUCURĂTOARE 


A APĂRUT: 
Almanahul Şcolarilor 
pe anul 1934 


Acest Almanah este o adevărată comoară 
in bogăţia, frumuseţea şi variaţia cuprinsu- 
ui, precum şi prin marele număr al desene- 
lor, fotografiilor şi ilustraţiilor ce-l împodobesc 
Citirea „ALMANAHULUI ŞCOLARILOR PE 
1934“ este o neîntrecută plăcere dela început 
ână la sfârşit. Totuşi, mu costă decât 20 de 
ei volumul.  Cereţi-l de la librării şi dela 
chioșcurile de ziare. 


O drăguță cititoare a ,, Diminelit Copiilor" 


Il-niisir: 


Un capitol din romanul ,,Lir şi 


ir şi Tibişor plecară dela casa füranului şi eşiră 

din comună. Nu știu însă, dacă au eşit prin par- 

tea opusă sau tot prin partea prin care intra- 

seră. Din pricina că era noapte, iar ei dormeau 

duși, nu văzuseră nimic, atunci când ţăranul 
intrase în comună. 

Se oprir3, aşa dar, la marginea comunei și se întreba- 
ră: „Dacă ţinem drumul acesta, mergem înainte ori ne 
întoarcem îndărăt de unde am venit?” 

Tibişir, care nu dorea alt ceva decât să se întoarcă, işi 
închipui că în adevăr drumul duce înapoi şi se bucură in 
sinca sa. Insă, vrând să-l înșele pe frate-său Lir, zise cu un 
aer de siguranţă: „Me...me.. mergem îna...înainte”. 

Aşa crezu şi Lir şi porniră deci amândoi drept înain- 
tea lor. Merseră aşa vreo trei, patru ore, fără să li se în- 
tâmple ceva deosebit, când iată că se pomeniră din nou 
înaintea unei păduri mari şi dese. Era aceiaşi pădure din 
ajun, numai că acum Lir şi Tibişir ajunseră la ea prin 
partea cealaltă. Intrară în pădure, fără să le fie vreo tea- 
mă de hoţi. Ce le-ar fi putut lua hoţii? N'aveau nici un 
ban şi nici o coajă de pâine. Hainele de pe dânşii nu erau 
nici noui, nici curate, iar incülfümintea începuse să se ru- 
pă şi să se găurească. 

Mergând ei aşa în pădure şi afundându-se din ce în 
ce mai mult, la un moment dat auziră un sgomot puter- 
pic. Se opriră, trăgând cu urechi, ca să înțeleagă de unde 
venea şi ce era sgomotul acela. După ce ascultară puţin, 
Lir vorbi cel dintâiu, zicând: „Trebuie să fie o cădere de 
apa. Haidem să o găsim, fiindcă mi s'a făcut sete”. 

Călăuzindu-se după direcţia de unde venea sgomotul, 
merseră în spre partea aceea. İşi făceau cu greu loc prin 
desişul arborilor şi la fiecare câţiva paşi li se agüfau hai- 
nele şi li se cam rupeau. 

In sfârşit, ajunseră şi văzură cü în adevăr era o cüde- 
re de apă. După ce băură şi işi potoliră setea, Lir zise lui 
Tibişir: „N'ar fi rău să ne spălăm şi pe corp la apa acea- 
sta, fiindcă e cam mult de când n'am făcut bae”. 

Aşa dar, se desbrăcură şi se spălară, făcând câte un 
duş bun şi răcoritor. Insă, pe când era sub căderea de apă, 
Lir văzu cü nu departe de căderea de apă erau tufișuri cu 
muré coapte, iar ceva mai încolo într'o poiană, se züreau 
cireşi, meri şi nuci. 

Ba mai văzu ceva care îl făcu să ia o hotărire extra- 
ordinară. Vüzu anume că la dreapta căderii de apă era o 
stâncă scobită, aşa că se făcea un fel de peşteră, în care 
doi oameni s'ar fi putut adăposti foarte bine. 

Incântat de descoperirile acestea, şe grăbi să iasă de 
sub apă, să se îmbrace şi să-i zică lui Tibişir: „Ai citit car- 
tea, care scrie despre viaţa lui Robinson Crusoe? 

— Ci...ci...citit!” răspunse Tibişir, mirându-se de în- 
trebare. 

Dar Lir nu-i lăsă timp să se mire, ci îi împărtăşi nu- 
mai decât gândul ce-i venise pe neașteptate: „Să facem şi 
noi ca Robinson Crusoe! Să ne aşezüm în pădurea acca- 
sta şi să trăim aici toată viața noastră. Vezi colo peştera 
aceea? Este o locuință minunată. E răcoroasă vara şi este 
cald iarna. Apoi o vom impodobi cu frunze şi cu flori şi 
ne vom face un aşternut moale şi plăcut. 

— Dar ce mâ...mâ... mâncăm?” întrebă Tibişir, care, 
mai înainte de orişice, avea grija stomacului şi nu părea 
de loc încântat de propunerea de a trăi în pădure cu fia- 
rele sălbatice. 

Insă Lir avea răspuns la toate. „Prost mai eşti! îi zise 


A 


aleg o locuinţă 
ntr o padure 


Tibişir** care a apărut în volum 


el fratelui său. Ori îţi ţine nasul şi nu vezi câte bunătăţi . 


sunt în jurul nostru? Nu vezi murele acestea coapte, care 
ne fac cu ochiul, poftindu-ne să le mâncăm? Nu vezi mai 
încolo în poiană cireși, meri și nuci? Apoi în pădure mai 
mE să fie şi cupens, fragi şi alte lucruri bune de 
mâncat, 


12 


„In afară de bunătăţile acestea, vorbi mai departe Lir, 
căruia gura îi mergea ca o vârtelniţă, vom avea şi carne. 
Vom impuşca iepuri, potârnichi — poate, într'o zi, impuş- 
căm și un mistreţ. 

— Dar n'a...m'a...n'avem pu...pușcă! îi întoarse vorba 
Tibişir. 

— Nici nu ne trehue puşcă! îi se împotrivi Lir. Chiar 
de mâine, ne apucăm şi ne facem câte un arc şi săgeți, ca 
sălbatecii din insula în care trăia Robinson. Mai ştii? Poate 
că mai prindem şi o căprioară, o îmblânzim, o obișnuim 
să trăiască pe lângă noi şi aşa avem şi lapte. lar căprioara 
o să facă pui şi peste câţiva ani, avem o turmă de căprioa- 
re şi ajungem oameni bogaţi”. 

Inchipuindu-şi că chiar s'a și făcut tot ce inşirase el 
cu vorba, Lir a început să-și frece palmele şi să sară în sus 
de bucurie. 


Asupra lui Tibişir însă, toate acestea nu făcuseră nici 
o impresie. De aceea, în loc să se bucure și să sară și el, 
zise lui Lir: „Dar lu...lu.. lupii?” i 

Vroia, adică, să spună că se poate întâmpla să fie ata- 
cafi şi sfaşiafi de lupi. Insă, precum știm, Lir era oricând 
gata cu răspunsul. 

„Mai întâi, trebue să ştii, prostule, răspunse el supăret 
că Tibişir îi strică mereu cheful şi bucuria, că lupii nu se 
dau niciodată la oameni in timpul verii, ci numai iarna, 
când sunt flămânzi. Apoi, ne vom face rost de un câine, 
care să stea noaptea de pază la intrarea peşterii noastre. 
II vom găsi sau îl vom fura dela vreo turmă de oi. 

„Vom mai face ceva, îi dete Lir înainte cu gura. İn 
fiecare seară, mai înainte de a ne culca, vom aprinde un 
foc mare lângă peșteră. Se știe că lupii şi celelalte sălbă- | 
ticiuni se sperie de foc şi fug departe. r 

— Dar n'a..n'a...n'avem chi..chibrituril făcu Tibişir. 

— Ce chibrituri? Ce să facem cu chibriturile, mă, 
prostule?” strigă Lir din ce în ce mai supărat că Tibişir 
găsea la orişice o piedică şi un cusur. Apoi adăugă: ,,Par”- 
că Robinson Crusoe avea în insula sa chibrituri, ca să a- 
prindă focul? Nu ştii tu că putem face foc şi într'altfel? 
Găsim două bețe de lemn uscat, le frecăm tare unul de 
altul şi din pricina frecăturii, befele se aprind. lată cum 
vom face foc! Lemne avem din belşug, aşa că la noi focul 
o să ardă şi ziua şi noaptea şi vara şi iarna. 

— Dar ha...ha...haine? întrebă din nou Tibişir, arun- 
cündu-şi o privire asupra hainelor lor, din care începuseră 
să atürne zdrenţele şi gândindu-se că va veni şi iarna, când 
hainele cu care erau îmbrăcaţi acum nu le-ar fi ținut de 
loc de cald. 

Lui Lir îi venea să turbeze de mânie şi să-l strângă de 
gât pe Tibişir. 

„Mă tümpitule, mö nătăfleaţă, mă bâlbâitule! se por- 
ni el să fipe din ce in ce mai aprins. Bine cü nu mă în- 
trebi: „Dar ciocolată? Dar cozonaci? Dar plăcintă?” Nu 
ţi-am spus, măi prostule, cü o sü impuşcam, iepuri şi că 
într'o zi o să împuşcăm poate, şi un mistreţ? Cu pieile de 
iepuri ne facem încălțăminte şi chiar mănuși, dacă avem 
poftă să purtăm şi mănuși. Din pielea de mistreţ — ba 
e mai bine să impuşcüm şi doi mistreți, ca să avem fiecare 
câte o piele — ne facem câte o blană, care să ne ţie de 
cald, chiar dacă ar fi să mergem în toiul iernei la Polul 
Nord. . 

„Eu, continuă Lir spunând tot ce-i trecea atunci prin 
cap, m'am gândit şi la alte lucruri mai mici, ca să ducem 
un traiu cât mai bun și mai frumos. Vom prinde de vii 
vom İmpuşca păsări ce sboară, mai încolo, în spre toamnă, 
vom impuşca rațe și gâște sălbatice. O să le punem la fri- 
gare şi o să le mâncăm carnea, iar cu penele şi fulgii lor 
ne vom face perne și saltele, ca să dormim pe moale, ca 
nişte boeri. 


„Mai vrei ceva? Dar stai, m'am gândit eu şi la alt ce- 
va. Din mafele păsărilor şi iepurilor vom face aţă de cu- 
sut şi şireturi pentru încălțămintea noastră. Grăsimea de 
mistreţ o vom întrbuinţa ca uleiu, ca să ne lumineze noap- 
tea în peşteră. Pieile de iepuri, de vulpi, de mistreți şi de 
alte animale sălbatice ce vom impuşca sau prinde de vii, 
au să se strângă așa de multe, așa că n'o să avem ce face 
cu ele. Noi însă le vom usca şi apoi le vom duce la oraş. 
unde le vom vinde pe preţuri foarte bune. 

„Cu banii ce luăm pe piei și pe blăni, o să ne cumpă- 
“um câte o pușcă de vănătoare, dar o să alegem din puşti- 
ye cele mai scumpe. Atunci n'o sü mă mai întrebi cu ce o 
să impuşcüm iepuri, lupi şi mistreți. O să ne cumpărăm 
câte un pieptene, oglindă, pânză de cămăși și de pat şi tot 
ce ne dorește sufletul. 

„Mă Tibişir, își încheie Lir vorba, care părea că nu se 
mai sfârşeşte, o să ducem un trai, ca să crape de ciudă şi 
de necaz toţi câţi or afla despre noi. 

— Dar pă..pă...părinţii no..no.. 

— Părinţii noştri? îi întregi Lir vorba. Ne vom gândi 
şi la dânşii şi nu-i vom lăsa să piară. Le vom trimite şi lor 
din prisosul nostru şi o parte din banii ce o să câştigăm cu 
vânzarea pieilor şi blănilor. Au să vadă ce fel de copii 
suntem noi şi au să se căiască şi ei că nau ştiut să se 
poarte cum trebue. Ba chiar, când au să ajungă bătrâni 
de tot, poate să-i aducem aicea, ca să trăiască şi ei cu noi 
în peştera noastră. Noi însă, să jurăm că nici morţi nu ne 
mai întoarcem acasă!” 

Decât Tibişir nu se grăbi de loc să facă un astfel de 
jurământ. Tot ce îi înşirase Lir despre fericirea şi belșugul 
e i-ar aştepta, nu goneau din el gândul că mult mai bine 
ar fi să meargă îndărăt acasă, precum nu potoleau dorul 
ce-l cuprinsese de tatăl său şi de mama sa. 


Precum se vede, Tibişir nu semăna nici pe departe cu 

Lir şi nici cu Robinson Crusoe. Tibişir era din oamenii, 

care nu dau vrabia ce au în mână pe o mie de vrăbii din 
m. 

ii Cu toate acestea, trebuia, vorba ceea, să joace şi el, a- 

şa cum îi cânta fratele său Lir. Ştia că este departe de 

casă şi nici n'avea curajul să se întoarcă fără Lir. Pe lân- 


gă acesta, nici nu se îndura să-l lase pe Lir singur în pădu- 
rea aceea, o pădure aşa de mare şi deasă. 

De aceea, tăcu şi nu mai puse vreo întrebare, când 
Lir, apucându-l de umeri, îi zise: „Mă Tibişir, nu vezi că 
a dat peste noi norocul, pe care îl căutăm de atâtea zile?” 

Deocamdată, „norocul” nu erau decât peştera, aleasă 
ca locuinţă a lor, şi murele din apropierea căderii de apă. 
Toate celelalte „bunătăţi” locuiau încă în gândul lui Lir, pe 
când iepurii, vulpile, lupii şi mistreţii stăteau liniștiți in 
viziuinile lor şi fără să se sperie de soarta ce-i aștepta din 
partea lui Lir şi Tibişir. Tot aşa, păsările cerului sburau 
şi cântau vesele, fără să le pese de primejdia ce le-ar fi 
ameninţat. 

Până una alta, Lir şi Tibişir se gândiră mai întâiu 
să-și potolească foamea, care începuse să-i chinuiască. De- 
tera, aşa dar, năvală la mure şi nu se opriră, până nu 
mâncară cea din urmă mură. Deşi mânacseră destule, t 
tuşi nu simțeau că s'au săturat. Insă de jur împrejur, ci! 
puteau cuprinde cu ochiul, nu se mai zărea nici umbra 
vreunei mure. 

ə Trebue să fie şi altele prin pădure, zise Lir. Apoi, 
trebue să mai fie fragi şi ciuperci. Hai să strüngem şi să 
avem pentru masa de seară”. 

Porniră amândoi prin pădure, având însă grije să s 
uite mereu îndărăt, ca să nu se rătăcească şi apoi să nu 
mai poată găsi peştera şi căderea de apă. Se uitau îndărăt. 
dar priveau şi în jos în căutarea de fragi și ciuperci. 

După un umblet şi o căutare de trei ore, n'au găsit de 
cât vreo zece fragi — şi acelea verzi şi mici de tol. Ce-i 
drept, ciuperci au găsit în deajuns. Insă nu ştiau care sunt 
bune şi care sunt otrăvitoare. 

Totuşi, Lir zise: „Toate ciupercile acestea sunt buie şi 
gustoase. Vom face foc la inapoere şi le vom frige lu pe- 
ştera noastră”. 

Când au văzut că în zadar umblă după fragi si 
ciuperci destule, Lir şi Tibişir se intoarseră la peşteri..., 
ca sü pregüteascü masa. 

Ce fel de masă a fost şi ce li sa mai întâmplat. 
povesti în capitolul ce urmează. 

N. BAT? 


La marginea pădurii. 


(Foto Berman) 
13 


POVESTE 


CAT DEGETU 
CEL MIC + 


ENGLEZA 


U departe de fara zânelor, locuiau doi bătrâni, 
care erau foarte möhnifi, pentrucă nu aveau co- 
pii. Jalea lor ajunsese la urechile unui vrăjitor, 


care, îmbrăcându-se in haine zdrențuite, se du- 


| | se să-i vadă. 


Ajungând la coliba lor, bătu în ușă. 

„Intră !” îi strigă bătrâna. Apoi, văzându-l obosit adă- 
ugă: „Stai şi te odihneşte. Noi suntem foarte săraci, nu a- 
vem decât lapte şi pâine, totuşi îți vom da să mănânci 
măcar atât. 

— Bunătatea voastră este foarte mare, răspunse vră- 
jitorul, şi pentrucă aţi fost darnici cu mine, vă voi face 
un dar, pe care îl veţi vrea. Pot face orice pe lume, căci 
sunt un vrăjitor. 


— Te rugăm, zise bătrâna, să ne dai un copilaş, fie 
chiar cât degetul cel mic. 

— Foarte bine”, zise vrăjitorul şi plecă. 

Când a doua zi bătrânii se sculară, văzură lângă ei 
un băeţel atât de mic, încât era cât degetul cel mic al 
mamei sale. 

Ursitoarele din ţara învecinată venirü şi spuseră că 
noul născut va rămânea mic pentru totdeauna şi astfel 
îl numiră „Tom, cât degetul cel mic”. 

Veniră şi zânele din partea locului. 

Ele îi făcură o cümöşufü din pânza unui păianjen. 
Pantalonii şi tunicuţă din aripi de musculiţe, pantofiori 
din pielea unui şoricel şi pălăriuţă dintr'o frunză de fag, 
iar ca pană, îi puseră un puf de röfuşc8. 

Când toate fură gata, îi deteră şi o sabie vrăjită, spu- 
nându-i s'o poarte întotdeauna cu el. 


Tom era un băieţel foarte cuminte, dar avea un cusur: 
era foarte curios. . 

Intro zi, când mama lui făcea o budincă, se auzi o 
bătaie în ușă. Ea se duse să vadă cine este, dar zăbovi cam 
mult. 

Plictisindu-se să aştepte, Tom se sculă depe scăunelul 
în care şedea întotdeauna pe masă şi începu să se învâr- 
tească în jurul castronului, în care mamă-sa bătuse ouă- 
le. Dorea să vadă ce este înăuntru. De marginea castronu- 
lui se sprijinea o furculiţă. 

„Ura! strigă Tom, această furculifü mü va ajuta mult. 
Se căţără aşa dar, pe furculiţă. 

„Stai, îşi zise el, am să sar şi așa am să pot vedea ce 
este în castron. Se apucă cu amândouă mâinile de margi- 
nea castronului şi începu să sară în sus. 

Sări odată, dar nu putu vedea nimic, sări a doua 
oară, dar iarăşi nu zări nimic. Sări şi a treia oară, dar de 
data aceasta căzu în castron. 

Tocmai atunci se întoarse şi mamă-sa, 
furculiţa, vru să amestece mai departe. Văzu însă că se 
mișcă ceva în castron. Se sperie şi, apucând castronul 
azvârli tot ce era înăuntru pe fereastră, cât putu mai de- 
parte. 

Pe sub fereastră curgea un râu. Când Tom ajunse în 
apă, fu înghiţit de un peşte. 

Se întâmplă însă că peştele să fie prins de nişte pes- 
cari care îl duseră la palatul împărătesc, fiindcă era tare 
frumos. 

Pe când bucătăreasa tăia peștele, Tom sări pe masă. 


care, luând 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


La o cișmea, pe ger, copiii se amuză făcând figuri de ghiaţă. 
14 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


— SERIA IÍ 


— 
— 
— 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


1) TRIPLU PĂTRAT 


Ora 


C əə. 


de Tity Dravomir şi Ione! M. Eizner 


Vertical! la fel. 


Monedă turcească. 


Lucram pământul. 


L a tablou 
qr ə UD naş 
Fi rome At 
Aviator legendar. 


Oraș in Rcmânia. 
Transporta. 
in România. 


r. 


II) JOC IN PĂTRAT 


1) Obiceiu prost. 


2) Localitate balneară 


3) e müs 


4) L 


5) 
pe 


Sport de toamnă 
pielea animalelor. 


Vertical la fel. 


111) 


„nimic“ 


de Tity Dragom ir şi Ionel M. Eizner 


ENIGMA 


Introduceţi într'o reuniune sportivă şi va deveni 
„deşarta“. 


de Liros 


Răspunsurile se vor primi la sfârșitul lunei, când se va încheia și concursul, împreună cu cupoanele respective. 


(Urma'ea din pagina 14-a) 
Impăratul, aflând despre aceasta, fu atât de mirat, 
încât porunci ca Tom să fie adus în faţa lui. 

„De unde vii şi cum te numeşti?” îl întrebă împăratul, 
punându-și ochelarii şi uitându-se la el. 

Tom povesti toată întâmplarea. Impăratul fiind foar- 
te încântat, hotărâ ca Tom să trăiască în palatul său. 
Tom era foarte mulțumit de traiul ce ducea la palat. 
Când împăratul mergea să se plimbe călare, îl lua şi pe 
Tom cu dânsul, numai că Tom călărea pe un şoricel. 

Intro zi, pe când treceau printr'o pădure, o pisică 
mare se repezi şi inhülü pe şoricel și pe călăreț şi se urcă 
cu ei într'un copac. Tom scoase sabia şi luptându-se vite- 
jeşte, omori pisica. Apoi începu să se coboare din copac. 

ar abia făcu câţiva paşi şi alunecă. 

Tocmai atunci împăratul, care văzuse lipsa lui Tom. 
îl zări şi prinzându-l, îl scăpă dela o moarte sigură. 

Tom se îmbolnăvi de frică şi când se întoarse la palat 
se culcă. 

In ziua următoare, împăratul îl găsi tot bolnav, dar 
mai ales necăjit. „De ce eşti trist?” îl întrebă el. 

— Vreau să mă duc acasă, suspină Tom. 

— Dar pentruce? căci aci ai tot ce vrei, îi zise împă- 
ratul supărat. 

— Mi-e dor de mama şi lasă-mă să mă duc la ea. 

— Nu se poate, îi zise împăratul, trebue să stai aci a- 
tât cât voi vrea eu. 

— Of! Doamne! oftă Tom şi cât vei vrea? 

— Nu ştiu, răspunse împăratul, îmi placi acum foarte 
mult”. 

Toată ziua aceea Tom căută un mijloc prin care să 
poată scăpa. Dar cu cât treceau zilele, cu atâta Tom se 
făcea mai trist, tot mai trist. Astfel că slăbi de tot. 

— Socotind zânele că pedeapsa fusese destul de mare 
pentru curiozitatea lui, se hotăriră să-l ierte. 

Atunci una din ele se apropie de patul lui și-i spuse 
că-l va duce acasă. Pe marginea ferestrei se afla o trăsu- 
“508, făcută din frunza unui stejar care era trasă de doi 
fluturaşi unul alb şi altul auriu. 

In trăsurica aceasta, Tom fu luat de zâne şi dus acasă, 
unde părinţii săi îl așteptau, plângând și ziua şi noaptea 
de dorul lui. 


Din limba engleză de Ş. 


15 


əə 
„LIR 


un roman de aventuri minunate de 


MOŞ NAE (N. Batzaria) 


Acest roman, tipărit pe hârtie de cea 
mai bună calitate, cartonat și frumos 
ilustrat, este in format mare şi are 
aproape 200 de pagini. Pentru 
copii și tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută și interesantă 


PREȚUL LEI 60 


De vânzare, la toate librăriile | 


De vorbă cu cititorii 


E. T., Loco. — „larna”. Mică şi drăguță cititoare, ai 
un scris ftumos pentru care te felicităm, dar bucata trimi- 
să de d-ta nu este ceeace se poate numi poezie”. 

Poezia are versuri formate dintr'un număr potrivit de 
silabe şi versurile mai au rimă. D-ta ești încă prea mică, 
aşa cü nu este de mirat să nu cunoşti încă lucrurile aces- 
tea. Moş Nae te sfătuește să continui a fi drügufa noastră 
cititoare. 

MAR. SACH.-Chișinău — „Angelul” este mai de grabă 
descrierea unei păsări, decât o lucrare poetică. 

Moş Nae mulțumește din tot sufletul dragufei cititoa- 
re, d-rei V. Tullia din Bucureşti, pentru frumoasa ei seri- 
soare şi pentru urările ce face revistei. Odată cu mulfu- 
mirile, o asigură că işi va da silinfa ca „Dimineaţa Copii- 


x 


lor” să apara din ce in ce mai bine: 


Grăbiţi-vă să luaţi 


şi TIBIŞIR“ 


Micii speclatori urmăresc pe sportivi. 


DREAPTA: Un mie popas la cursele de sky. 


JOS: Pe terenul de sky din cartierul Belu (Bucureşti) 


"x 


PE LUNA IANUARIE SERIA İl 


əə RÜ...) 


DIMINEATA 
COPIILO 


VIITORUL OSTAŞ AL ȚĂRII səy pal bi 
Ko əə 


untem siguri cü, dintre cititorii hoştri, cei mai 
mulfi au auzit ori, poate, au citit ceva despre 
Jeanne d'Arc. Insă, în dorinţa noastră ca toţi ci- 
titorii să aibă o cunoştinţă mai lămurită despre 
această mare şi nemuritoare eroină a Franţei, 
am socotit că este bine să scriem rîndurile de faţă. 

Jeane d'Arc sa născut în anul 1412 în satul francez 
Domremy. 

Părinţii ei erau țărani, care se ocupau cu agricultura 
şi cu creșterea vitelor. Aveau cinci copii: trei băeţi şi două 
fete cea mai mare Ecaterina, iar cea mai mică Jeanna. 

Jeanna a crescut în casa părinţilor ei, ajutându-le la 
munca lor de toate zilele. Făcea treburile din casă, ducea 
vitele la pășunat, torcea lână. Mai ales în torsul lânei era 
neîntrecută. Toate acestea însă nu o împiedecau să mear- 
gü la biserică aproape în toate zilele şi să devie foarte re- 
ligioasă. 

In tot 
dânsa. 

Sar fi măritat şi ea, aşa cum s'a măritat soră-sa Eca- 
terina şi ar fi trăit şi murit necunoscută, dacă n'ar fi au- 
zit glasuri din cer — glasuri de îngeri și glasurile sfintelor 
Margareta şi Ecaterina. 

Insă, pentru a înțelege mai bine partea aceasta, tre- 
buc să dăm câteva lămuriri despre starea în care se gă- 
seau în vremea aceea Franţa şi regele Franţei. 


* 


Incă mai înainte de a se naşte Jeanne d'Arc, Franţa 
sau, mai exact, regele Franţei se găsea în războiu cu regele 
Angliei. Acesta din urmă, care avea aliaţi chiar şi printre 
Francezi, cucerise o mare parte din teritoriul Franţei — 
în deosebi, toată partea de Nord, cu orașele Paris, Reims, 
etc. 

In timpul acestui războiu murise Carol al VIl-lea, re- 
gele Franţei, iar Delfinul — „Delfini” se numeau în Franţa 
fiii şi urmaşii regilor— nu putea sü se incoroneze ca rege 
şi să se urce pe tron. In adevăr, regii Franţei erau încoro- 
nati în marea catedrală din orașul Reims, însă orașul a- 
cesta se găsea atunci în stăpânirea Englezilor. 

Ceva mai mult. Nu numai Parisul, capitala Franţei, 
era ocupat de Englezi, dar aceştia se întindeau şi spre par- 
tea de centru şi de Sud a Franţei. Aşa, când Jeanne d'Arc 
începe să facă, ceeace vom vedea mai jos că a făcut, ar- 
matele engleze înconjurau şi amenințau să ia marele oraș 
Orleans din centrul Franţei. 

După căderea acestui oraş, Englezii ar fi putut ocupa 
uşor restul teritoriului francez. 

Pentru o şi mai bună înţelegere a stărilor de lucruri 
din vremea aceea, trebue să mai spunem, ceeace, de altfel, 
am pomenit mai sus, că dintre Francezi — atât cei dela o- 
raşe, cât şi cei dela sate — unii ţineau cu regele Franţei, 
iar alţii cu regele Angliei. Aşa erau vremurile de atunci, 
vremuri când sentimentele de dragoste de țară şi de neam 
nu erau încă bine formate şi desvoltate. 

Adăugând că locuitorii satului Domremy — satul de 
naștere al Jeannei d'Arc — erau de partea regelui Franţei, 
ne întoarcem acum la Jeanne d'Arc şi la faptele ei eroice. 


* 


Cam pe când era în vârstă de 13 ani, Jeanne d'Arc 
incepuse să audă glasuri din cer şi să aibă vederi. Precum 
spunea ea mai târziu, pentru prima dată i s'a întâmplat 
lucrul acesta într'o după amiază caldă de vară. 

Jeanna se odihnea la umbra unui stejar din apropie- 
rea satului. 

Şi iată că două tinere fecioare se pleacă asupra ei. Una 
din ele îi zise: „Eu sunt sfânta Ecaterina, iar aceasta este 
sfânta Margareta. Jeanne, fii bună şi cuminte! Dumnezeu 
este cu tine şi vrea ca tu să alungi din Franţa pe dușmani 
şi să încoronezi pe regele Franţei”. 


satul nu era fetiță mai evlavioasă decât 


o 


Marea eroină franceză Jeanne d'Arc 


Jeanna se ridică de jos, se scutură, se frecă la ochi, 
crezând că visează. Priveşte în jurul său: cele două sfinte 
pieriseră. 

De atunci însă avea mereu vederi şi auzea glasuri — 
glasurile celor două sfinte şi glasurile Arhanghelilor Mi- 
hail și Gavril. $ . 

Aceste glasuri îi spuneau intr”una: „Jeanna, Dumne- 
zeu vrea să scapi orașul Orleans, să alungi pe dușmani şi 
să încoronezi la Reims pe regele Franţei!” 

Trec aşa vreo cinci ani de zile. In sfârşit, Jeanna in- 
telege că trebue să se supună îndemnului de Sus, „porun- 
cii lui Dumnezeu”, cum spunea ea. Pleacă din satul său 
şi în portul ei simplu de fată de ţăran merge în orașul ve- 
vin Vaucouleurs, unde se găsea comandantul unei părți 
din armata franceză, li spune acestuia ce poruncă are dela 
Dumnezeu şi îi cere să o trimită în localitatea Chinon, 
unde se găsea atunci regele neîncoronat al Franţei. 

Comandantul francez işi râde de ea şi o trimite îndă- 
răt acasă. Un an după aceea — în anul 1429 — Jeanna 
merge din nou la Vaucouleurs, iar de data aceasta coman- 
dantul îi face în voe, îi dă un costum bărbătesc de război- 
nic şi o trimite la regele Franţei. 

In fruntea oastei franceze, Jeanna pornește asupra En- 
glezilor, care strângeau rău de tot oraşul Orleans, îi bate 
şi scapă oraşul. 3 

Din cauza acestei victorii ea a fost supranumită şi ,,Fe- 
cioara dela Orleans”, în limba franceză „la Pucelle d'Or- 
leans”. 

Fa câștigă şi alte biruinfi strălucite asupra Englezilor, 
cucerește și orașul Reims, unde merge și regele Franţei și 
este încoronat cu numele de Carol al VIII-lea. 

Insă, la lupta de lângă orașul Compiegne, fiind pără- 
sită şi trădată de ai săi, Jeanne d'Arc este făcută prizonieră 
de Burgunzi, care erau tot Francezi, dar aliaţi cu Englezii. 
Burgunzii o vând Englezilor pentru suma de zece mii de 
franci. 

Acum vine sfârșitul de martiră al marei eroine fran- 
ceze. In adevăr, Englezii o dau în judecata unui tribunal, 
compus din preoţi şi episcopi. Președintele acestui tribunal 
a fost un episcop francez, al cărui nume este Pierre Cau- 
chon. 

Tribunalul îi aduce Jeannei d'Arc învinuirea — de si- 
gur, nedreaptă şi neîntemeiată — de erezie, ceeace înseam- 
nü de abatere dela credința adevărată, şi de vrăjitorie şi 
o condamnă să fie arsă de vie pe rug. Arderea Jeannei 
d'Arc a avut loc in orașul Rouen in dimineaţa zilei de 31 
Mai, anul 1431. 

Ultimul cuvânt ce a rostit in-clipa morții a fost ,,/isus”. 

lar Englezii, care erau de faţă, au spus adânc impre- 
sionafi: „Am ars o sfântă!” 

Aceasta este în rezumat Jeanne d'Arc, o martiră şi o 
glorie neperitoare a patriotismului francez. R 

In anul 1909, printr”o hotürire a Papei dela Roma, 
Jeanne d'Arc a fost trecută in rândul sfinților. 

z əə N. B. 


Toţi câţi au citit sotului 


LIR şi TIBIŞIR 


de Moş Nae (N. Batzaria) 


suni foarte mulțumiți. Aceia cari nu l-au cumpărat încă, 
să se grăbească a-l cumpăra, de oarece nau rămas decât 
puține exemplare, aşa că mai târziu nu-l vor găsi. Preţul 
unui volum format mare de aproape 200 de pagini, carto- 
nat si frumos ilustrat, este 60 lei. 

De vânzare la toate-librörüle.- - 


ANUL 11 


E -~ e 
m 


REDACTIA ŞI 
` 


ABONAMENTE : 
6 LUNI 100 , 


REPRODUCEREA BUCATILO : 
ESTE STRICT ear op a Director: N. BATZARI 


“ə ADMINISTRATIA: 
ə ii BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


TAN 200 LEI 


17 lanuarie 1934 — Nr. 519 


IMINEATA | 
COPIILOR) 


UN EXEMPLAR 5 LEI ə” 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+ 


POVESTE ITALIANĂ 


izela, o domnişoară frumoasă, dar mai ales cu- 

minte, harnicü şi muncitoare, era — ca să zic 

aşa — un fel de ceasornic pentru tânărul Pedro, 

fierarul din comună. Dimineața şi seara, Lizela 

trecea regulat la aceleaşi ore pe lângă atelierul 
lui Pedro. Dimineața, când mergea la lucru, seara, când se 
întorcea dela lucru. 

Tânărul fierar Pedro ii auzea paşii de departe şi se 
grăbea să iasă din atelier, ca să ö salute şi... să o pri- 
vească. Pentrucă..., pentrucă tânărului fierar Pedro îi plă- 
cea mult să se uite la Lizela şi să stea de vorbă cu dânsa. 
Numai că Lizela trecea totdeauna grăbită, aşa că toată 
conversaţia lui Pedro cu ea se mărginea la un schimb de 
salutări — în fiecare zi aceleiași. 

„Bună dimineaţa, d-ră Lizela. 

— Bună dimineaţa, meştere Pedro. 

— Bună seara, d-ră Lizela. 

— Bună seara, meştere Pedro”. 

Atât şi nimic mai mult. Deseori, Pedro își zicea sin- 
gur: ,,Disearö, când d-ra Lizela se va întoarce dela lucru, 


RU 


= 142 
vee 


F 


(tic (nf id 


je: 
AS 


ATA 


;, că 


GETÜL LUZELEI+ 


de VINTILĂ BRATU 
o. EA EA APTE IE E sees sai 


am să o opresc din drum şi am să-i spun..., am să-i spun 
că...”. Ştia el bine ce doreşte să-i spună, numai că, vezi: 
când o zărea pe d-ra Lizela, îi pierea tot curajul şi cuvin- 
tele ce pregătise în gând în timpul zilei, îi rămâneau în 
fundul gâtlejului. 

De aceea, în loc de aceste cuvinte, în care vroia să 
spună cât de dragă îi este, Pedro nu spunea altceva de- 
cât: „Bună seara, d-ră Lizela. 

— Bună seara, meştere Pedro”, răspundea ea, văzân- 
du-şi înainte de drum. 

După ce o pierdea din vedere, Pedro se certa singur 
că n'a avut curajul să-i spună ceeace dorea să știe d-ra Li- 
zela şi işi promitea ca a doua zi să fie mai curajos şi mai 
hotărît. Insă, şi în ziua următoare lucrurile se petreceau la 
fel. „Bună dimineaţa. — Bună seara”. - 

Au trecut așa mai multe luni de zile. Intr'o seară însă 
Pedro, văzu că d-ra Lizela se întoarce dela lucru, având 
pe chipu-i frumos întipărită suferința. Ba mai văzu că își 
duce batista la ochi, ca să-şi șteargă lacrimile. Aceste la- 
crimi îi deteră tânărului ferar Pedro puterea să alunge 
sfiala de care era cuprins, ori decâte ori se găsea în fata 
ei. Se apropie de ea și o întrebă cu un aer de cea mai sin- 
ceră compătimire: „Dece plângi, d-ră Lizela? Ce fi s'a in- 
tâmplat ? : 

— Mă doare rău degetul acesta, răspunse ea. Vezi cum 
sa umflat?” Şi îi arătă degetul mijlociu dela müna 
dreaptă. 

Mâinile noduroase și scorojite ale fierarului Pedro a- 
pucară mâna dreaptă a d-rei Lizela, o mână mică, fină şi 
moale. Şi cum tremurau mâinile lui Pedro și cum tremura 
el tot! 

„Şi din ce fi s'a umflat acest deget — acest deget aşa 
de frumos? îndrăzni Pedro să mai întrebe. 

— Din pricină că împung cu el acul cu care brodez. 
Ştii, poate, adăugă ea, că eu sunt brodeză. Brodez de di- 
mineafa până seara, ca să mă pot întreţine şi să pot între- 
tine pe sărmana mea mamă, pentru care sunt singurul 
sprijin”. , 

Aci e locul să spunem că în vremea când se petreceatı 


(Citiţi continuarea în pag. 5-a) 


GOD -Sor 


ROMAN PENTRU COPII 


de ALICE GABRIELESCU 


13) Singuri pe lume 


Numai domnişoara Emilia primi vestea cu mai puţină 
mulțumire. Işi zicea: „Copiii să piardă trei ceasuri din 
noapte stând la cinematograf... copiii să câştige bani şi să 
Me ei, aşa mici, cheltuiala casei..., copiii trebue să înveţe, 
nu să dea concerte...” insförşit găsea tot felul de motive ca 
să-şi înăbuşe umilinţa că ea nu fusese în stare să găsească 
un loc, să cheltuiască ca pentru copii, nu ei pentru dânsa. 
Pe urmă, văzând marea fericire a copiilor şi gândindu-se 
că erau siliți să exerciteze mai mult şi deci să se perfec- 
tioneze, se înbună şi fu mulţumită şi ea. 

A doua seară, îi imbrăcă în hainele cele albe şi-i con- 
duse la cinematograf, stând lângă ei între culise, așteptând 
să se termine filmul. De acolo, copiii nu vedeau pe ecran, 
dar nici nu le era gândul la asta, ci numai la marea între- 
bare : 3 

— O să ne aplaude lumea? N'o sü ne aplaude? Cine 
ştie, cine ştie... 

In grădină aveau un singur prieten, pe Tudorică, dar 
palmele lui, oricât ar fi fost de sgomotoase, nu puteau să 
amăgească pe director. 

İn ziua aceea de început de August, fusese o căldură 
înăbușşitoare, iar seara, cum se întâmplă uneori, era şi mai 

cald. Parcă se ridica un foc nevăzut din pupitre, din pomi, 

din case, un aer greu de respirat şi care te moleşea ca 
pe un bolnav. Lumea umpluse grădina cinematografului, 
în speranţa răcoarei, dar n'o găsise nici aici, şi toți şedeau 
pe scaune plietisifi, doritori să plece mai curând, gâfâind 
şi făcându-şi vânt cu batistele. Nu urmăriseră cu atenţie 
nici filmul, iar când se iviră pe scenă copiii-muzicanţi, 
câțiva plecară, făcând un sgomot care turbură cântecul şi 
pe cântăreţi. 

Insfârşit, totul se linişti şi copiii cântară cüt putură mai 
bine prima bucată. Directorul cel nervos stătea între cu- 
lise astupündu-şi urechile cu degetele, ca să nu audă cân- 
tecul care-l enerva. Abia când copiii sfârşiră, işi luă dege- 
tele din urechi şi ascultă cu atenţie dacă lumea din gră- 
dină aplaudă. De unde! Lumea era ocupată să-şi facă vânt 
cu batista şi se auzea numai un clipăit de palme de copil. 

Directorul ghici: 

— Trebuie să fie ştrengarul ăla de ucenic-mecanic 
care-şi roade palmele. Mau păcălit hoţii. Nu face doi bani 
zdrüngüneala lor. 

Inciudat, amenința cu degetul, de departe, pe micii 

uzicanţi. Bieţii copii se îngălbeniseră de mâhnire în fata 
tăcerii din grădină şi a supărării directorului. Numai dom- 
nişoara Emilia, tot dintre culise, îi mai insuflefi, zümbin- 
du-le şi încurajându-i prin semne. 

Incepură al doilea cântec, cu şi mai multă inimă. Vi- 
brau dulce vioara şi pianul, în cele mai avântate şi duioase 
melodii, dar directorul își astupase iarăși urechile, aștep- 
tând sfârşitul. 

In grădină, Tudorică simţea că-i piere toată nădejdea. 
Fusese atât de fericit să facă un bine prietenilor săi şi iată, _ 
din pricina oamenilor moleşifi de căldură, nepricepuţi sau 
neatenfi, prea leneşi ca să se mai ostenească bătând din 
palme, tot ce pusese el la cale se năruia ca un vis. Desigur 
că directorul avea sü fipe la sfârşitul serii ,,Paşol”, cum 
spusese, şi bietul Victor, cu pielea lui subțire de boier şi cu 
frumosul talent de cântăreţ trebuia să se facă de voie, de 
nevoie, ucenic-mecanic. 

— Nu, asta nu se poate, işi zise hotărît Tudorică. Tre- 
buie să inventez ceva. 

Când era aproape să se termine cântecul, îi veni în- 


EI 


tr”adevür o ideie măiastră. Nu mai stătu mult la gânduri, 
că nu era timp, se întoarse spre un domn din dreapta lui 
şi-i spuse destul de tare ca să audă şi alţii: 

— Aţi aflat chilipirul? Cine aplaudă mai mult în astă- 
seară pe muzicanți, capătă un premiu. 

— Un premiu? De ce? 

— Uite-aşa. Un record. 

— Ce spune? întrebă un domn din al doilea rând, care 
nu auzise bine. 

Tudorică repetă mai tare. 

— Cine aplaudü mai cu putere şi mai mult timp în 
astă-seară, capătă la ieșire un premiu. Este şi afiş, minţi 
el. O mie de lei. 

Domnul se bucură. 

— O mie de lei pentru un lucru aşa de ușor? Mă prind 
să bat din palme un ceas întreg. : 

— Nu-i aşa uşor, cü dor palmele, zise alt domn. 

— Las” pe mine, se lăudă celalt, suflecündu-şi mâne- 


cile ca să poată bate mai bine. 


Un tânăr, de pe banca din faţă, îl privi pieziş: 
— Crede el că ia premiul? Atâta rău. Eu pot să bat 
din palme şi două ceasuri. 
Tudorică râdea înfundat prin întuneric. li era şi cam 


BUNICUL: ,,Am să-ți spun o poveste frumoasă. ,, 


(ITI 


ruşine de minciuna lui, dar îşi zicea cü ea nu pügubea pe 
nimeni, ba servea ca să facă dreptate prietenilor săi. Când 
micii muzicanți sfârşiră, un ropot grozav de aplauze porni 
dispre partea unde şedea Tudorică. Doi-trei spectatori se 
sculaseră în picioare, ca să fie mai bine văzuţi. La auzul 
sgomotului, spectatorii ceilalţi, care nu știau de premiu, se 
lreziră şi ei din amorţeală. 

„Aveau oare într'adevăr un talent deosebit copiii de 
pe scenă, de se entuziasmase lumea până într'atât?” 

Ca să nu pară nepricepufi, începură a aplauda şi ei, 
învioraţi. Strigau „bravo! bravo!”, inabuşind strigătele ce- 
lorlalţi: „premiul, premiul”, iar directorul, uluit de atâtea 
strigăte şi aclamații, scoase capul dintre culise, salutând, 
ca şi cum lui i se datorau mulfumirile că descoperise pe 
marii mici muzicanți. 

Ceeace-l uimea, era că nu mai încetau aplauzele. In- 
trun sfert de ceas, copiii reveniră pe scenă de nenumărate 
ori, salutând, dar erau vreo trei domni cari băteau din 
palme ca nebunii. Ce însemna asta? Directorul se hotări 
să iasă el însuşi pe scenă, spunând: 

— Vă mulțumesc, vă mulţumesc foarte mult, dar vă 
rog să încetaţi aplauzele. Urmează acum o pereche de dan- 
satori şi întârziem reprezenlafia a doua. 

Abia atunci se potoliră cei trei candidaţi la premiu, si- 
guri că au fost văzuţi de director şi li se va împărţi mia de 
lei la ieşire. Dar mai înainte, Tudorică se strecură in altă 


parte a grădinii, ca să n”o infunde cu cei inşelafi, când vor 
afla că totul a fost o păcăleală. 

In timpul cât se desfăşura a doua oară filmul, directo- 
rul vorbea în culise cu Victor şi Mioara. Era vesel acum 
şi-i bătea pe umăr: 

— Ei, copii, aşa mi-a plăcut. Mi-a plăcut foarte mult. 
Nu muzica voastră, că nici n'am ascultat-o, dar ceeace a 
fost pe urmă. Aplauzele fac pentru mine cea mai frumoasă 
muzică. Vă angajez așa dar, cum am spus, pentru o lună, 
poate și mai mult. Cu o condiţie însă: să nu care cumva 
să lipsiţi într'o seară, că rup învoiala. La mine, ca la ca- 
zarmă. Aţi înţeles? 

— Nu lipsim, că avem nevoie de bani, oftară copiii ne- 
mulţumiţi în sufletul lor, că directorul acesta ura muzica, 
deşi o plătea cu bani. 

A doua zi, apăru în gazete o notifü cu titlul: „Marele 
succes al unor copii muzicanți”. Numele lor, Victor şi 
Mioara Predeanu erau scrise cu litere groase cât degetul. 
Se vorbea de arta măiastră cu care cântau copiii și despre 
aplauzele nesfârşite cu care fuseseră răsplătiți. Astfel, a 
doua seară şi în serile următoare, veniră la cinematograf 
adevăraţi cunoscători de muzică, anume ca să asculte pe 
copiii talentaţi. Nu mai fu deci nevoie de inşelatoria lui 
Tudorică pentru a stârni aplauzele şi nici el nu ar fi voit 
s'o mai repete. 

(Va urma) 


Urmare dela povestea din pag. 3-a „Pentru degetul Lizelei“ 


acestea, nu se cunoștea încă degetarul, aşa că toţi care 
cuseau ori brodau, împingeau acul direct cu degetul. 

D-ra Lizela şi fierarul Pedro se despărţiră, ea îndrep- 
tându-se spre casă, el intrând din nou în atelier. 

In noaptea aceea, Pedro nu înahise ochii. Se gândea 
mereu la suferința d-rei Lizela şi la degetul ei umflat. Şi 
era mereu frământat de una și aceiaşi întrebare: „Ce aș 
putea născoci, pentru ca d-ra Lizela să brodeze, fără să 
i se umfle degetul din pricina acului?” 

Abia în zori de zi avu un zâmbet de mulţumire. Era 
semn că, în gând, găsise ceeace căuta. Se sculă din pat și 
_ se puse numai decât pe lucru. Luă o bucată de fier sub- 
= fire, o inroşi în foc, o bătu cu ciocanul, ca să o subfieze şi 

mai mult, apoi îndoind-o şi rotunjind-o, făcu ceeace nu se 
ştia până atunci: făcu primul degetar. 

Şi-l trecu în degetul său mijlociu dela mâna dreaptă 
şi văzu că îi era prea mare. „Dacă mie îmi vine mare, își 
zise Pedro, apoi d-ra Lizela poate să-şi pună în el toate 
degetele. In afară de aceasta, e greu şi urit”. 

Atunci îi veni alt gând. Merse la un argintar şi cum- 
pără o foaie subţire de argint. Din aceasta făcu un alt de- 
getar, însă mult mai mic şi mai frumos decât degetarul ce 
făcuse din bucata de fier. „Acesta trebue să se potrivească 
pentru degetul d-rei Lizela”, işi zise el mulţumit. 

Cu toate acestea, se gândi că mai are ceva de făcut. Se 
apucă şi pe toată partea din afară a degetarului făcu găuri 
mici şi apropiate unele de altele. Aceasta pentru ca acul 
să nu alunece. 

Cu degetarul de argint înfăşurat într'o hârtie şi ţinut 
ca un lucru de mare preţ, Pedro aștepta să treacă d-ra 
Lizela. De câte ori i se părea că aude pașii ei, inima îi bă- 
tea tare şi se simţea foarte turburat. Insă d-ra Lizela nu 
trecu în ziua aceea Şi nici în zilele următoare. Fără îndo- 
ială că ea căzuse bolnavă la pat. 

Gândul acesta îl amăra şi-l mühnea rău de tot pe tâ- 
nărul fierar. : 

Ca să i se pară vremea mai scurtă, se apucă şi făcu 
din ceeace rămăsese dela foaia de argint două inele: unul 
mai mare pentru el şi unul mai mic pentru d-ra Lizela. 

Dacă l-ai fi întrebat, n”ar fi ştiut să spună el însuşi cu 

„ce scop făcuse inelele acestea. Ori sar fi sfiit să spună 
- 2 ceeace stătea acuns în fundul inimei şi gândurilor sale. 

In sfârşit, d-ra Lizela se ivi din nou, mergând iarăși 
la lucru. 

„Ai fost bolnavă, d-ra Lizela? o întrebă Pedro, iar gla- 
sul îi tremura. 


MICII CĂLĂREȚI: 


— Da, răspunsefea, am suferit mult din pricina dege- 
tului, care mă doare încă, dar n'am ce face: trebue să 
merg să muncesc”. 

Atunci Pedro scoase din hârtie degetarul de argint şi 
îi zise: „Am făcut ceva, care să-ți ferească degetul de îm- 
punsăturile acului”. 

D-ra Lizela își trecu degetarul în degetul mijlociu 
dela mâna dreaptă, văzu că i se potrivește de minune şi 
înțelese că acest degetar o va ajuta să lucreze, fără să 
mai sufere. 

„Bunule Pedro, îi zise ea foarte mișcată, 
mulțumesc pentru această binefacere? 

— lată cum, se grăbi el să răspundă: să primeşti şi 
inelul acesta”. 

Și scoase inelul de argint ce făcuse pentru dânsa. 

„Dar văd, zise d-ra Lizela roşindu-se, că ai făcut două 
şi parcă astfel de inele sunt semn de logodnă şi de căsă- 
torie. 

— Mi-ai înţeles gândul! strigă Pedro plin de bucurie. 


cum să-ţi 


D-ra Lizela, adăugă el, primeşti să-mi fii soție?” 


Drept orice răspuns, d-ra Lizela îi întinse mâna, pe 
care Pedro o acoperi de sărutări. 

O lună mai târziu avu loc cununia tânărului fierar 
Pedro cu tânăra şi frumoasa d-ra Lizela. 
VINTILA BRATU 


apleo, dormi?” Nici un răspuns. „Dormi, Ha- 
pleo?” îi strigă mai tare coana Frosa. Haplea 
răspunse acum printr”un sforăit puternic. 

Felul acesta de a răspunde o scoase pe coa- 
na Frosa din ţâţâni. Cu amândouă mâinile il a- 
pucă pe Haplea de umeri şi sgâlțâindu-l cu toată puterea, 
ii urlă în urechi: „„Trezeşte-te odată, că doar n'ai murit!” 

In sfârşit, se trezi şi Haplea. Deschise pe jumătate 
pehii şi întrebă, după ce căscă lung şi sgomotos: „Ce este? 
Ce te-a apucat să-mi strici bunătate de somn? Mai ales că 
visam aşa de plăcut: vedeam în curtea noastră vreo două- 
zeci de măgăruşi care de care mai drăguţ şi mai sprinten. 

— lan mai lasă măgărușii tăi, îi răspunse răstită coa- 
na Frosa, şi ascultă. N'auzi ceva?” 

Haplea trase puţin cu urechia, apoi zise: „Da, aud: 
cântă cocoșul lui Tănase. 

— Cântă cocoșul lui Tănase?! repetă coana Frosa mâ- 
nioasă. Şi nu mă întrebi cât este acum ceasul? 

— Văd că e noapte şi întunerec beznă, zise Haplea 
căscând din nou. 

— Sunt orele trei după miezul nopţii. Ai auzit ? Trei 
după miezul nopțţii.!” strigă coana Frosa, silabisind fie- 
care cuvânt. . 

Coana Frosa se porni apoi să plângă. lar când plânge 
coana Frosa, răsună toată casa, ba se trezesc şi vecinii. 

Haplea se trezi acum deabinelea. ,,Potoleşte-te, Frusi- 
nico, o luă el cu binişorul, cü nu e vreo nenorocire. Cântă 
cocoșul lui Tănase! Şi ce-i cu asta? 

— Este că, răspunse coana Frosa plângând din ce în 
ce mai tare, este că din pricina acestui blestemat de co- 
coș, care se apucă să cânte după miezul nopții, eu nu mai 
pot dormi. Şi fiindcă nu mai pot dormi, slăbesc şi mă pră- 
pădesc văzând cu ochii. Am ajuns ca un für, ca o scobi- 
toare, ca o stafie. 

— Ei, lasă, Froso, căută Haplea să o mângâie, că nu 
eşti chiar aşa de slăbuţă. Te-ai cântărit măi alaltăieri la 
cörciuma lui Stan Pocitu şi ai văzut că ai 110 chilograme 
in cap. Slavă Domnului, nu este aşa de puţin, ca să te 
vaeși și să spui cü ai ajuns ca un für şi ca o scobitoare”. 

Insă coana Frosa n'auzea de urechia aceea. „Ascultă, 
Hapleo, îi zise ea la sfârşit, dacă până mâine seară nu mă 


6 


scapi de cocoșul acela de pe urma căruia o să mi se tragă 
moartea, să ştii cü eu pâine şi sare nu mai mănânc cu tine. 
Plec la Blegeşti, la mămica, şi n”ai sü mü mai vezi câte 
zile ai de trăit”. 

„Haplea se sperie .de ameninfarea aceasta. Să-i plece. 
Frosa şi n”o mai vadă! Ar fi fost pentru el nenorocirea 
cea mai mare. 

De aceea, îi răspunse zicündu-i:  „Linișteşte-te, 
mâine găsesc eu un ac de cojocul acestui cocoș!” 


* 


E bine să spunem ceva despre povestea cu cocoșul lui 
Tănase, mai ales că din pricina acestui cocoș Haplea și 
Tănase ajunseseră să nu-și mai vorbească şi sü se uite 
chiorâș unul la altul ori de câte ori se întâlneau. 

Cu vreo lună mai înainte, coana Frosa se certase cu 
soția lui Tănase. Se certaseră din pricina unei rochii. De 
Crăciun, coana Frosa își făcuse o rochie cam scurtă, ca 
să i se vadă picioruşele grăscioare. Din potrivă, „madam” 
Tănase îşi făcuse o rochie, care îi ajungea până la căl- 
câie. 

„Așa e acum moda! îi zicea ea coanei Frosa. Am fost 
la Pârliții de Baltă şi am văzut că nevasta notarului, fe- 
meie care ştie să se îmbrace după modă, poartă o rochie 
tot aşa de lungă. THEIRE 

— Să mă ierlil îi întorcea “coana Frosa vorba. N”am 
văzut eu pe, coana Săfiițs. nevasta primarului dela Ble- 
geşti? Purta o rochie, care abia îi ajungea până la ge- 
nunchi. Şi del Una e coana Süftifal” A a 

Din vorbă în vorbă, ajunseră să se certe şi chiar să se 
ocărască, , 

„Eşti o proastă! — Eşti o vacă! — Eşti o...”, dar mai 
bine să nu scriu ce vorbe urâte și-au spun una alteia. 

Din ziua aceea nu şi-au mai vorbit. Tot din aceiași z. 
şi din aceiași pricină nu și-au mai vorbit nici Haplea cu 
Tănase. 

Aceștia doi, care, ca să zic aşa, se născuseră prieteni 
sar fi împăcat mai ușor, dacă mar fi fost supraveghiaţ,; - 
de soțiile lor şi dacă mar fi fost la mijloc blestematul dë 
cocoș. ; 

Cocoșul acesta fusese cumpărat de Tănase cu vreo trei 


+ 


că 


“, 


săptămâni mai înainte de sărbătorile de Crăciun. Fusese 


- cumpărat cu gândul ca de Crăciun să-l taie şi să-l mă- 


nânce. $ 

Isbucni însă cearta între coana Frosa și madam Tă- 
nase, care află că din pricina cocoșului coana Frosa se tre- 
zeşle noaptea din somn şi că e furioasă. Atunci madam 
Tănase se rugă de Tănase, zicându-i: „Dacă mă iubeşti, 
nu tăia cocoșul. Nu ştii cüt de mult fin la cocoșul acesta 
şi cât îmi place să-l ascult, când cântă așa de frumos!” 

Tănase ținea la madam Tănase. De aceea, îi făcu pe 
plac şi de Crăciun nu tăie cocoşul, care cânta în toate nop- 
tile şi trezea din somn pe coana Frosa. 


* 


Cam pe la orele 10 dimineața, Haplea eşi de acasă şi 
se îndreptă spre Primărie. Ştia că are trecere pe lângă 
primarul Jon Vițel, mai ales că de mult erau prieteni buni. 
Şi aşa mergea la Primărie cu gândul să-i ceară primarului 
ca să-i poruncească lui Tănase să taie cocoșul. 

Insă la Primărie, Haplea nu găsi decât pe omul de 
serviciu, care îi zice: „Don primar nu sa sculat încă. Ştii 
că are obiceiul să doarmă până la orele 11. 

— lon Vifel m'a întrecut şi pe mine la somn, își zise 
Haplea în gând. Dacă-i aşa, merg la şeful de post de jan- 
darmi”. 

Aci avu mai mult noroc. Şeful de post, viteazul şi deş- 
teptul plutonier Voinea Paloș, citea tocmai o scrisoare ce 
“rimise de acasă dela el, scrisoare ce-i aducea, pe sem- 
ne, veşti bune şi plăcute, aşa că era vesel şi bine dispus. 

„Noroc, Hapleo, îi strigă el, cu ce te pot servi? 

— Cu cocoşul lui Tănase”, se grăbi Haplea să răs- 
pundă. 

Plutonierul rămase mirat, auzind un astfel de răs- 
puns. Ba îl privi ţintă, părându-i-se că Haplea war fi în 
toate minţile. După aceia, îl întrebă din nou: „Cum să te 
servesc cu cocoşul lui Tănase?” 

Drept răspuns, Haplea îi povesti tot ce pafeşte cu 
coana Frosa din pricina acestui cocoș, care are urâtul obi- 
ceiu să cânte după miezul nopții şi să trezească lumea din 
*somn. l-a mai „povestit cum coana Frosa l-a ameninţat că-l 
părăseşte şi că se desparte de el, dacă mai cântă cocoşul 
noaptea. 


“e. 


„Şi ce vrei să-i fac eu cocoșului? întrebă iarăşi pluto- 
nierul înveselit de povestea lui Haplea. 

— Păi, zise Haplea, să-i daţi poruncă să nu mai 
cânte noaptea şi să nu mai trezească lumea din somn”. 

Plutonierul işi zise in gând: „Nu "ncape îndoială că 
bietul Haplea nu mai este în toate minţile”. După aceea, 
vorbi cu glas tare: „Imi pare rău, Hapleo, dar nu ştiu să 
scriu porunci în limba cocoşească”. 

— Dacă-i aşa, ce-i de făcut? răspunse Haplea ofâtnd. 
Va să zică, din pricina unui cocoş eu să rămân fără dră- 
guta şi mult iubita mea coana Frosa!” 

Plutonierului Voinea Paloş îi veni să isbucnească în- 
tr”un hohot de râs. Dar se finu şi după ce se gândi puţin, 
vorbi zicând: „Stai, Hapleo,-că te scap eu de nenorocirea 
aceasta!” | 

Chemă apoi un jandarm şi îi spuse ceva la ureche, 
ca să n'audă Haplea. Jandarmul plecă dela post şi se în- 
toarse după vreo zece minute, însă nu singur, ci însoţit de 
Tănase, stăpânul cocoșului. 

„Prietene Tănase, cu cât ai cumpărat cocoșul? îl în- 
trebă plutonierul. 

— 50 de lei, răspunse Tănase. 

— Ei bine, fiindcă mi-a plăcut foarte mult cocoşul du- 
mitale, iată că eu iti dau 80 de lei. Te rog, sü nu mai spui 
că nu vrei să-l vinzi, fiindcă dacă îmi spui aşa, să ştii că 
ma supăr”. 

Ca să nu-l supere pe plutonier, Tănase primi să vândă 
cocoșul cu 80 de lei. 

„Plăteşte, Hapleo!” zise râzând plutonierul. 

Incântat că scapă aşa de eftin de nenorocirea, care îl 
pândea, Haplea scoase şi plăti numai decât 80 de lei. Insă 
plutonierul nu se mulțumi cu atâta. 

„Hapleo, mai zise el, trebue să te împaci cu Tănase, 
căci nu vă şade bine să fiți certaţi. Coana Frosa va găti, 
aşa dar, cocoșul şi ne veţi invita să-l mâncăm împreună 
pe Tănase, pe madam Tănase și pe mine” 

Şi se făcu aşa cum o potrivi atâta de bine deşteptul 
plutonier Voinea Paloş. S”a împăcat Haplea cu Tănase şi 
sau împăcat madam Tănase şi coana Frosa. De atunci, 
coana Frosa poate să doarmă iarăși 14 ore İn şir şi să se 


İngraşe. 
MOŞ NAE 


a 
bi sə. 1 


Vă nlnee acest eopilas ? — bükə 


Desene de GUSTY 


Auzind aşa dorinţă, 
Domnul îl privi mirat. 
„Te-ai gândit, fierare, bine 
La ce vrei?” l-a întrebat. 


— la slăbește-mă cu Raiul! 
Cere-l tu şi pentru tine. 

Nu de Rai imi arde-acuma, 
Nici nu-mi şade-acolo bine”. 


3) Dorintele fierarului 


„Da, da, dal grăi fierarul. 
Cine”n nuc se va urca, 
Să nu poată să coboare, 
Pân'ce voe nu-i voi da. 


Şi gândindu-se o clipă, 
Arătă un scăunel. 

„Vreau ca oricine să şată, 
Să nu poată de pe ei 


— S'a făcut! a zis şi Domnul, 
Dar acum să te gândeşti, 

Ce mai ceri, căci se prea poate 
Mai târziu să te cöeşti” 


Li 


Text de MOŞ NAE 


Sfantul Petre iar îi spune 
La ureche "ncetişor: 

„Cerem Rai să te primească, 
Asta e folositor. 


„Să se scoale, să se mişte, 
Pân'ce voe n'am să-i dau, 
Ci să stea lipit de scaun — 
Asta este ce mai vreau. 


— S'a făcut! îi zise Domnul, 
Ili rămâne o dorinţă, 

Dar gândește-te mai bius, 
Fii un om cu chibzuinţă!” 


Sfântul Petre iar se-apucü Supărat grăi fierarul: Şi'ntorcându-se spre Domnul, „Vreau ca'n sacul meu cel mare 
La ureche de-i şopteşte: „Moşule, mă lasă'n pace! Zice: „Nu vreau vorbă multă, Cadă toți câţi or veni, 

„Mă ascultă, cere-i Raiul, W'ai decât să-i ceri tu Raiul, Dacă spui că ai putere, Ca să pună mâna într'insul 
Alt ceva nu-ţi foloseşte” Dac”aşa de mult îţi place”, Rog, dorința mea ascultă. Şi să nu poată eşi. 


— S'a făcut! îi zise Domnul Dumnezeu şi Sfântul Petre A trecut destulă vreme, Dar pe dânsul sărăcia 


Trei dorinli s'au împlinit, Din cocioabă au plecat Ba fierarul chiar uitase Nu-l uitase, ci-l strângea 
Dar îţi spun încă o dată, Şi umblând puţin prin lume, De dorinţi şi de drumeţii, Zi de zi mai rău, mai tare, 
C'ai fost om nechibzuit”. Iar la ceruri s'au urcat. Ce'n cocioabă ospătase. Şi grozav îl chinuia. 


N”avea nici un spor la muncă, Ii venea lui nebunie Trece vara, vine toamna, Stă, cu gândul se frământă 
Tar copiii când strigau: Şi zicea în desperare: Intr'o seară 'ntunecoasă ŞI îşi zice: „Dumnezeu 
»Dă-ne pâine, ni-e foame!” „Ce ne uiţi, o Doamne stinte? Când ploua mărunt şi rece, M'a uitat, nu duce grijă 
Ori de frig când tremurau, N'ai un pic de îndurare?” Stă fierarul trist în casă. De sărmanul robul său. 


am slăvit eu până astăzi „Un păcat ce nu se iartă „Pentru suflet cer din parte-ti Vorba nici nu isprăvise, 
$i pe ürumu-i am umblat, Şi nu-l uită Dumnezeu: Câţiva ani de bucurie, Că fierarul s'a eki... 
Insă văd că nu mai merge, Vin” din iadu-ţi, Scaraofchi, Fără griji, far” de necazuri, Dar târziu — Ucigă-l crucea, 
Deci voi face un păcat Ca să-ți vând sufletul meu. Şi să scap de sărăcie” Ca să vie s'a grăbit. 
(Va urma) 
9 


PO-V ES TE 
Ke 
i fost odată un pesc¿f bătrân, foarte bătrân, şi să- 
rac. Işi cunoştea bine meseria, însă nenorocul 
se tinea de capul lui. Pe când alți pescari mai 
puțin pricepuți decât dânsul prindeau peşte 
mult şi bun, el prindea puțin şi prost. Pe când 
elli p seari prindeau scoici mari şi frumoase, el nu prindea 
decât scoici mici şi din acelea ce m'aveau nici o căutare. 

Bătrânul pescar ar fi îndurat sărăcia şi nenorocul, ar fi 
rabdat şi foamea şi frigul, însă i se sfâşia inima de du- 
rere, când vedea că Doina, nepolica sa şi singura fiinţă ce 
svea pe pământ, se culcă deseori flămândă şi tremură de 
trig în zilele şi în nopțile de iarnă. ; 

Şi iată că într'o zi, micuța şi drăguța Doina căzu bol- 
navă. Bătrânul pescar n”avea cu ce să-i cumpere doctorii. 
Zdrobit de durere, se aşezü pe o stâncă dela marginea mă- 
rii, işi luă capul între mâini şi se porni să plângă. 

Tocmai atunci treceau pe acolo trei fete de împărat. Cele 
două mai mari se depărtară, fără să-i spună vreun cuvânt. 
Dar eca mai mică veni lângă el si îl întrebă cu milă şi 
biândeic: „Dece plångi. moşule?” 


Batrânul pescar îi povesti durerea inimei sale, spunân- 
du-i cum se prăpădeşte de boală iubita sa nepoțică şi cum 
el ware cu ce să-i vic in ajutor. Buna şi frumoasa domnitü 
seoase trei bani de aur şi îi zise: „la banii aceștia, ca să-i 
cumperi nepoatei tale doctorii şi ce îi mai trebue”. 

Câteva clipe, bătrânul pescar rămase mut de uimire. 
Nu-i venea să creadă nici ochilor, nici urechilor. Insă, după 
ce İŞİ veni în fire, căzu în genunchi înaintea domnifei şi 


10 


de DINU PIVNICERU 


i se rugă, zicându-i: „Spune-mi cine eşti, ca să ştiu şi să 
ştie şi nepoata mea Doina cine este binefăcătoarea noastră. 

— Sunt Domnița Sorina, răspunse ea, fiica împăratului 
vecin. 

— Bună şi frumoasă domniţă, zise pescarul ridicându- 
se în picioare, să știi că n'am să-mi găsesc odihnă şi as- 
tâmpăr, până ce nu prind şi nu-ţi aduc in dar cele trei 
scoici de aur ce sunt în fundul mării. Așa vreau să mă 
răsplătesc pentru binele ce mi-ai făcut.” 

Zümbind şi mulțumindu-i pentru promisiune, domniţa 
Sorina îşi luă rămas bun şi merse să ajungă pe celelalte 
două domnife, care erau surorile ei. : 

De atunci trecură câţiva ani la mijloc. Domnifa Sorina 
se mărită cu tânărul împărat din tara in care trăia bătrâ- 
nul pescar. Ea uitase de pescar şi de promisiunea ce-i fă- 
cuse despre cele trei scoici de aur, 

Insă într'o noapte avu un vis ciudat. Se făcea că bătrâ- 
nul pescar venise si îi adusese scoicile promise. Şi erau 
“şa de frumoase! “Toate de aur şi încrustate cu pietre 
scumpe de o mărime neobişnuită şi de o strălucire fără de 
pereche. E ANE 

In dimineața zilei următoare, împărăteasa Sorina po- 
vesti soțului ei, împăratul, visul cu scoicile şi pescarul. 
„Visele sunt înșelătoare”, îi zise împăratul. Dar după trei 
luni, ea văzu pentru a doua oară acelaș vis. Şi de a- 
tunci o cuprinse un dor nespus de cele trei scoici de aur 
din fundul mării. 

Insă bătrânul 


pescar nu se arăta şi nu dădea nici un 


semn de viaţă. Impăratul căuta să îndepărteze gândul im- 
părătesei dela scoicile văzute în vis. „A spus şi omul o 
vorbă la zăpăceală, îi zicea el. Ce sunt aceste scoici de aur 
din fundul mării, scoici pe care nimeni nu le-a văzut şi 
despre care nimeni n'a auzit?” 

Dar au mai trecut trei luni la mijloc și împărăteasa So- 
rina visă pentru a treia oară că bătrânul pescar îi aducea 
cele trei scoici. 

Când se trezi din somn, povesti din nou împăratului tot 
ce visase, „Visele sunt înșelătoare”, îi zise iarăși împăra- 
tul, căutând să o facă să-și mute gândul dela scoicile pro- 
mise cândva de bătrânul pescar. 

. Insă, cine se sfădeşte la poartă cu paznicii palatului? 
E bătrânul pescar, căruia paznicii nu-i dau voe să intre. 
Dar omul nu se lăsa. „Daţi-mi voe să intru, le spunea el, 
şi să mă plătesc de datoria ce am faţă de Măria Sa Impă- 
răteasa”. Insă nu vroia să spună despre ce fel de datorie 
este vorba. 

Cearta între el şi paznici ajunse până la urechile împă- 
rătesei Sorina. „Cine se ceartă afară?” întrebă ea. 

— E un pescar bătrân, care zice că vine să plătească 
Măriei Voastre o datorie veche. 

— Dafi-i îndată drumul înlăuntru !” 
când inima îi bătea cu putere. 

Bătrânul pescar fu primit în sala cea mare a palatului, 


PONEI 


ra într'o zi de Miercuri, când Lenufa a fost dusă 
pentru prima oară de mamă-sa în atelierul „bie- 
tului tăticu” — al tăticului Lenufei, In acea zi 
de Miercuri se implinea săptămâna, de când 
moartea. răpusese pe pictorul Florea Mioară, ta- 
tal Lenurţei. 

Murise, lăsând in urmă-i pe soţia sa, pe Lenuţa, singu- 
rul copil, şi pe mamă-sa, o bătrână zdrobită de durere şi 
atâta de bună la suflet. Rămăseseră ele trei, ca să ducă 
înainte un traiu necăjit şi să plângă pe cel pierdut pen- 
tru totdeauna. 

„Vino, Lenuţo, îi zise mamă-sa, o femie tânără şi fru- 
moasă, vino să-ți arăt ceva în atelierul bietului tăticu”. 

Intrară în atelier şi privirile Lenufei fură izbite de un 
tablou, la care nu se aștepta. In tabloul acesta era pictată 
ea însăși, însă mult mai veselă şi mai zâmbitoare de cum 
cra de obiceiu. 

„Dece tăticu m'a făcut să râd? întrebă ea pe mamă-sa. 

— Fiindcă, îi răspunse mamă-sa, bietul tăticu zicea : 
„Copiii, care râd, fac veselia părinţilor. 

— Dar tu, mămico, nu eşti veselă. Dece nu ești veselă, 
mămico ?” o întreba mica Lenuţa. 

Drept răspuns, mamă-sa întoarse capul, vrând să-și as- 
cundă lacrimile, care se porniseră să-i curgă. 

Lenuţa însă trecu la altă întrebare: „Dece, zise ea, tă- 
ticu nu ţi-a făcut şi ție portretul, aşa cum mi l-a făcut şi 
mie? Dece nu ţi-a făcut şi ţie un portret, în care să râzi 
şi să fii veselă? 

— Fiindcă, îi răspunse mamă-sa ştergându-și lacri- 
mile, bietul tüticu spunea că a încercat să-mi facă de 
câteva ori portretul, dar că nici odată nu era mulţumit de 
ceeace făcuse. Spunea că este mai puţin bine de cum ar fi 
dorit el. Insă, iată că în atelier este şi fotografia mea”. Şi 
îi arată Lenufei o fotografie mare şi frumoasă. 

Lenuţa nu întrebă altceva şi nu mai zise nimic. 

In după amiaza aceleiași zile veni la ei în vizită, așa 
“um venea aproape în toate zilele, pictorul Marin Mihnea, 
un prieten vechiu și statornic al răposatului Florea 
Mioară. Marin Mihnea, pictor de mare talent şi om trecut 
de cincizeci de ani, fusese chiar profesorul de pictură al 
tatălui Lenuţei. 


porunci ea, pe 


unde erau strânşi împăratul, împărăteasa şi marii sfetnici 
ai împărăției. „Mi-a ajutat Dumnezeu, zise el, să mă pot 
ține de promisiunea dată”. Şi zicând acestea, scoase din- 
trun coşuleț trei scoici de aur încrustate cu pietre pre- 
tioase mai strălucitoare decât lumina soarelui. 

Toţi cei de față rămaseră uimifi la vederea acestor fru- 
musefi, iar împărătesei Sorina îi venea să sară în sus de bu- 
curie. 

„Aceste scoici, zise pescarul, au și altă însușire: dacă le 
duci la ureche, ele vorbesc şi la vreme de nevoe dau sfa- 
turi bune”. 

Impărăteasa Sorina luă o scoică şi o duse la ureche. ,,Bu- 
nătate!” zise scoica vorbind destul de tare. „„Modestie/” 
zise scoica a doua. „Dreptate! zise scoica a treia. 

„Scoicile au spus ce însușiri mai de preţ are Măria Voa- 
stră, lămuri bătrânul pescar. 

— Dar scoicile acestea prefluesc mai mult decât co- 
moara cea mai bogată”, zise la rându-i împăratul. Şi nu 
se mulțumi cu aceste cuvinte, ci răsplăti pe bătrânul pescar 
cu o răsplată în adevăr împărătească. 

li făcu o casă nouă, în locul colibei în care locuia până 
atunci, dete Dorinei, care se mărită cu fiul primarului, o 
zestre frumoasă și mai dete bătrânului pescar bani, ca 
să-i ajungă din belşug până la sfârșitul vieţii. 


II 


Lenufa se folosi de un moment când rămăsese singură 
cu Marin Mihnea şi îi zise: „Nene, căci aşa îi spunea ea, 
nu vrei să pictezi pe mama, dar fără să-i spui ei? Poţi să 
o pictezi după fotografia care este în atelier? Dar, adăugă 
Lenuţa, vreau să o faci veselă şi să râdă, aşa cum sunt şi 
eu în portretul făcut de tăticu”. 

Bătrânul pictor, care ţinea la Lenuţa ca la un copil al 
său, se simţi foarte mişcat de gândul ei așa de frumos și 
care dovedea un suflet așa de nobil. 

„Am să fac aşa cum dorești, draügutule ingeraşl” îi răs- 
punse el, mângâind-o pe părul bălaiu. 

„Dar să nu-i spui mamei! i se rugă Lenufa. 

— N'am să-i spun!” o asigură el. 

După câteva zile, Lenuţa zise mamei sale: „Mămico, hai 
să intrăm în atelierul lui tăticu!” 

Când intrară în atelier, mama Lenufei rămase nespus 
de surprinsă, când își văzu portretul făcut de pictorul Ma- 
rin Mihnea. 

Era un portret foarte reușit in care ea avea o înfăţi- 
rare veselă şi zâmbitoare. 

„Mămico, îi zise Lenufa, nu-i aşa că nu te superi că l-am 
rugat eu pe Nenea Marin să-ți facă portretul şi să fii ve- 
selă, aşa cum sunt şi eu?” 

Răspunsul mamei fu un zâmbet — primul zâmbet dela 
moartea soțului ei şi un sărut plin de dragoste pentru atât 
de simfitoarea sa fetiţă. 


MARIA SOREL 


2-0. ERIE SATI e o 
Cel mai mare ehilipir 
Este „LIR ŞI TIBIȘIR“, 
Noul roman de Moş Nae 
Pretul, lei 60 


De vânzare la toate librăriile. 


- 
——. 
— 


mpelus era numele unui ostaș viteaz, care cres- 
cuse de mic copil în ceata soldaţilor unui ca- 
valer vestit de pe vremuri. Ani dearândul lupta- 
se le hotare, ținând piept năvălirilor hoardelor 
barbare, care pustiau totul în calea lor. Nicio- 
dată braţul său vânjos nu lăsase spada din mână în faţa 
dușmanului înfricoşător şi tovarășii din jurul său stăteau 
ca zid, neclintit, alături de el, imbatati par'că de vitejia 
lui, Unde era el şi cu ai lui, acolo se afla şi pieirea duşma- 
nului. La vreme de odihnă şi petrecere, tot Ampelus ri- 
dica în picioare veselia şi cânta de se clătinau butoaele 
cu vin de puterea glasului său. 

Multă vreme se scurse astfel între bătălii şi petreceri, 
dar la un timp hoardele păgâne se răriră şi oștenii ne mai 
având ce face, tânjau pe la umbra zidurilor cetăţii, du- 
când dorul luptelor vitejeşti. 

Azi aşa, mâine așa, până ce într'o zi viteazul Ampelus 
puse cuşma pe-o ureche, se infüfişü la tronul cavalerului 
pe care-l slujise ani în şir cu credinţă şi vitejie şi făcând 
o plecăciune cum se cuvenea unui cavaler drept şi viteaz, 
zise : 

„Măria ta! Să mă erfi că îndrăznesc să deschid gura 
mea păcătoasă şi grăesc Măriei tale astfel de vorbe, dar 
un oștean când stă fără să lupte, de-i ruginește spada la 
brâu, acela nu se mai chiamă oștean. lată, eu sunt unul 
din aceia. Am ajuns de nu mai ştiu ce să fac cu mâinile 
şi m'am îngrăşat de şedere, că nu mai mă încape cingă- 
toarea. Dă-mi să fac ceva, Măria ta, că mor de urât şi de 
lenevie”. 

Viteazul cavaler făcu haz ş'apoi afintindu-şi privirea 
tăioasă în ochii soldatului, grăi rar și apăsat: 

„Ţi-e dor de voinicie, băete? 

— Da, Maria ta, 

— Binel... Ştii lacul acela mare din spatele palatului? 

— Da, Măria ta. 

— Au te-ai întrebat tu vreodată de ce nimeni n'are 
voe să pescuiască, să se scalde sau măcar să stee pe ma- 
lul său ? 

— M'am întrebat şi am întrebat, dar unii nu ştiau, 
iar cei bătrâni tăceau ca peştii şi-şi vedeau de drum. 

— Vino atunci mai aproape de mine şi ascultă, iar ce 
vei auzi, numai tu să ştii şi nimeni altul”. 

Ampelus se dădu mai aproape de tron şi cavalerul în- 
cepu să povestească cu glas tremurat: l 

„Pe yremuri, acum câteva zeci de ani, pe când tu, vi- 
teazule, abia învățaseşi să mergi pe picioare, acolo, unde 
astăzi se află lacul, se întindea o pajişte minunată, smăl- 
fata cu flori şi udată de un râu limpede, al cărui prundiş 
era numai boabe de aur. 

De curând mă insurasem cu „Zâna Aurora” şi ca dar 
de nuntă pusesem meşteri neintrecufi să clădească in pa- 
jiştea aceea un palat lucrat numai in eleştar şi petre ne- 
stemate. : 

„Când palatul era gata, soția îmi spuse cü în curând 
vom avea un moștenitor. Bucuria mea nu mai avea mar- 
gini şi hotării ca în palatul cel nou să nu locuiască timp 
de un an decât sofia, mama mea şi femeile care aveau 
să o îngrijească. 

„Lucrurile se făcură întocmai, când într'o seară, mü 
pomenii cu „Zâna Nopţii” că vine la mine şi-mi zice: „Ştii 
că puterea mea e mare şi când vreau să fac rău cuiva, îl 
fac cu vârf şi îndesat! Ei bine, m'ai nesocotit printre oas- 
pefii tăi şi nici la nunta ta nu m'ai chemat. Un an întreg 
de ciudă am stat și am chibzuit cum să mă răzbun. Acum 
am găsit și vei vedea cum se răzbună „Zâna Nopţii”. 


„PALATUL DİN 
FUNDUL LACULUI 


D. C. MEREANU 
ar 


„Ea plecă furioasă şi chiar în seara aceia mânia eì 
dădu roade. | 

„Chiar în ziua aceia mama şi soția mea se mutaseră 
în noul palat împreună cu toate slugile. 

„Pe la miezul nopții, auzii un vuet grozav, care mü 
deşteptü din somn. Soldaţii alergau fipünd speriaţi şi căpi- 
tanul oștilor năvăli în odaia mea îngrozit. 

„Stăpâne, zise el. palatul de cleştar e pierdut! Pămân- 
tul s'a lăsat cu el în adâncuri şi deasupra au năvălit ape, 
înghițind tot din jur, de par'că mar fi fost. 

„Am alergat să văd şi am leșinat de groază la margi- 
nea lacului. 

„Treizeci de ani au trecut de atunci și lacul a rămas 
aşa cum îl vezi. La câteva zile după această groaznică în- 
tâmplare, a venit iar scorpia de Zână a Nopţii. 

„lată răzbunarea mea! zise râzând. Femeia și mama 
ta şi toţi cei cari se află în palat vor sta acolo în fundul 
lacului toată viața lor. O vrajă făcută de mine le va da 
putinţa să vieţuiască în fundul lacului, ducând dorul de 
pământ şi de tine. O hidră,.un balaur uriaș, care varsă 
otravă şi pucioasă aprinsă pe nări şi gură, păzeşte locul 
unde e ascunsă vraja şi nimeni nu o va putea birui sau 
afla unde își are culcuşul”. E 

„Spunându-mi toate acestea, blestemata zână pieri din 
faţa mea şi de atunci n'am mai văzut-o. 


Cel mai mic skior 


a 


“ 


„De atunci, în fiecare noapte cobor în marginea lacu- 
lui în fundul căruia se văd luminile castelului şi privesc 
neputincios spre adâncuri, unde se află tot ce am mai 
drag: soţia, mama şi copilul! Nu știu dacă cel ce s'a nüs- 
cut acolo, e băiat sau fată, dar îl simt că trüeşte,.cü ştie de 
mine şi că mă doreşte şi el ca toţi ceilalţi. 

„Ţi-am povestit toate acestea, ştiindu-te soldat viteaz! 
Te incumefi să încerci o luptă cu hidra aceia?” 

Soldatul nu mai putea de bucurie şi salutând milită- 
reşte pe stăpânul său, grăi: 

' ` „Mă incumet, Măria ta, şi chiar în noaptea asta por- 
nesc să caut ascunzătoarea hidrei”. : 

Cum se lăsă noaptea, viteazul soldat porni spre malul 
lacului. 

Trecuse de miezul nopţii și el tot da târcoale pe 
maluri, răscolind prin tufişurile de trestie şi papură. O- 
bosit, se aşeză la malul apei să se odihnească. Tot stând 
aşa, ca să-i treacă de urit, işi făcu o undiţă dintr”un ac şi 
sapucă să pescuiască. 

Abia aruncase undifa şi simţi că s'a şi prins ceva. 
Trase repede sfoara şi văzu că prinsese o mreană frumoa- 
să cu solzii de aur. O desfăcu repede din cârlig şi vru s”o 
bage în traista cu merinde, dar deodată mreana prinse 
a vorbi: 

„Voinicule, dă-mi drumul, că mare bine îţi voi face! 
Aruncă-mă în apă, până nu mă înăbușş, şi te vei bucura 
mult că mi-ai făcut un bine”. 

Soldatul asvârli mreana în apă unde prinse iar pu- 
teri şi scoțând botişorul afară, zise: 

„Nimeni nu va putea găsi ascunzătoarea hidrei atât 
timp cât cavalerul va domni pe tronul acestei țări. De în- 
dată ce alt viteaz se va sui pe tron, acela va găsi cu uşu- 
rință hidra şi fără multă caznö, o va ucide cu sabia sa. 
Cum va muri hidra, se va şterge şi blestemul şi cavalerul 
își va putea lua iar locul pe tron”. 

Astfel grăi mreana şi se dădu la fundul apei. 

Numaidecat soldatul alergü la stăpânul său şi-i po- 
vesti totul. 

„Incoronează-mă pe mine în locul tău, stăpâne, şi cum 
isprăvim treaba, îţi iei la loc scaunul şi coroana”. 

Cavalerul nu mai stătu pe gânduri şi chiar a doua zi 
ə dunü oastea şi poporul în sala tronului şi-i dete soldatu- 
lui viteaz coroana şi spada sa de cavaler. 

După aceasta, viteazul soldat încălecă pe cal şi porni 
în căutarea hidrei, pe care nu i-a fost greu să o găsească. 
Il ducea parcă o putere nevăzută spre locul acela şi cu- 
rând ajunse la o băltoacă rău mirositoare, în care hidra 
blestemată se scălda grohăind şi pufnind pe nări flăcări de 
püsioasü aprinsă. 

Soldatul cel viteaz se apropie de ea fără frică şi ca 
prin minune sau poate chiar o putere cerească îl apăra de 
balele de foc ale hidrei. 

Şi unde începu flăcăul s'o ciopürfeasca cu sabia, până 
ce bala cea spurcatü își dădu duhul, amestecându-se cu nă- 
molul mocirlei. 


` 


După această ispravă, işi întoarse calul şi porni în ga 
lop spre palat, hăulind vitejeşte, de se cutremurau văile. 

Când ajunse aproape de palat nu-i veni să creadă o. 
ehilor. In locul lacului cel mare se “ntindea o pajiște mi- 
nunată cu flori, iar în mijlocul ei se înălța palatul de cle- 
ştar ce zăcuse atât amar de vreme in funduri de ape. 

Cavalerul îl aştepta cu toți curtenii alături de bătrâna 
sa mamă. de soție şi de-o frumuseţe de fată, care nu era 
alta decât futa cavalerului născută în fundul lacului. 
Drept răsplată, cavalerul 


Ce să vü mai spui acum? 


dădu de soție pe fiica su viteazului soldat şi el, simtindu-se 
bătrân, puse pe tron în locul său pe viteazul soldat, cart 
acum îi era ginere, aşa că toate se sfârşiră cu birc. 


+ 


In deslegarea unei probleme grele. 


DIMINEAȚA 


IPA IL. S RK 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 2... ns 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 2oo 
Too 
So 


Be un an ù 
Pe şase luni " 
Pe trei luni 


ss 


ss 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
Ho LE. Fr O N: 3 — 84 — 30 


77? 


leodor, fiu de împărat, fu născut la baütrönefe. 

Pe patul de moarte tatăl său îi spuse sü nu vâ- 

neze pe un munte din apropiere, unde este moşia 
lui „Jumătate de om călare pe jumătate de ie- 

pure”. Totuşi vânând, el cade în robia acestuia, 
trebuind să-i aducă pe fata lui Verdeş împărat. Pe drum 
intülneşte o știucă, un corb şi un tăune, pe cari îi scapă de 
la moarte. Ajunge la Verdeş împărat, a cărui fată are un 
ochian năzdrăvan. 


Viind fata de faţă, se învoiră ca a doua zi el sü se as- 
cunză cum va şti mai bine. lar dacă se învoiră, el rămase 
într'un neastâmpăr, ce-l chinuia mai cumplit decât moar- 
tea. El se gândea şi se răsgândea cum să se ascunză mai 
bine. Vezi cü era vorba de capul lui, iară nu de altceva. Şi 
toi mergând pe gânduri şi tot plănuind, iată că-şi aduse a- 
minte de știucă. Scoase solzul, se uită şi se gândi la stăpâ- 
na lui: când, iată măre, că știuca şi venise şi-i zise: 

— Ce pofteşti dela mine, Făt frumos? 

— Ce să poftesc? lacă, iacă ce mi sa întâmplat. Nu ştii 
tu ceva să mă înveţi ce să fac? 

— Ia nu te mai îngrija. Lasă pe mine. 

Şi îndată, lovind din coadă, făcu pe Aleodor un cosăcel 
şi îl ascunse pe fundul mării, printre ceilalți cosăcei. 

Când se sculă fata, își luă ochianul şi se iută cu el în 
toate părțile. Nu-l văzu. De unde ceilalți care venise să o 
ceară în căsătorie, se ascundeau prin pivniţi, pre după 
case, pre după câte o şiră de pae, sau prin vre-o culă pă- 
răsită, Aleodor se ascunse astfel, încât fata intră la grije 
că o să fie biruitü, Ce-i veni ei, se uită cu ocheanul şi in 
mare, şi il zări pe fundul mării, printre cosăcei. Pasă-mi-te 
ocheanul ei era năzdrăvan. 

— Eşi d”acolo, hoţomanule, îi zise râzând. Ce mi te-ai 
posmügit aşa? Din coşcogemi-te omul te-ai făcut un cosac 
„i mi-te-ai ascuns în fundul mării. 

N'avu încotro şi trebui să iasă. 

Ea zise şi împăratului: 

— Mi se pare, tată, că flăcăul ăsta mi-a venit de hac. 
Şi mult e nurliu şi drăgălaș. Chiar de l-oiu afla până la a 
treia oară, să-l erfi, tată, cü nu e prost ca ceilalţi. Boiul lui 
1 arată a fi ceva mai deosebit. 

— Vom vedea, îi răspunse împăratul. 

A doua zi ce-i veni lui, se gândi la corb. Acesta fu numai 
decât dinaintea lui, şi îi zise: 

— Ce mai vrei, stăpâne? 

— la uită-te, neiculifü, ce mi s'a întâmplat; 
ceva să mă înveţi? 

— Să încercăm. 

Şi lovindu-l cu aripa, îl făcu un pui de corb şi i vüri 
intr”un stol de corbi ce se urcase până la vântul turbat. 

Cum se sculă fata, işi luă ochianul şi iarăşi il cütü prin 
toate locurile. Nu e. Caută-l pe pământ: nu e. Caută-l prin 
ape şi prin mări: nu e. Se luă de gânduri fata. Când către 
nămiază, ce-i veni ei, se uită şi in sus. Şi zărindu-l în slava 
cerului printre rasa de corbi, începu a-i face cu degetul, 
şi-i zise: 

„..— Ghidi, ghidi, talharule ce eşti! Dă-te jos d'acolo, o- 
mule, ce mi te-ai făcut așa pitcoace de pasere? Nici în rai 
nu scapi de mine! 

Se dete jos, că n'avea ce face. Împăratul se minuna şi el 
de istefimea lui Aleodor, şi-şi plecă urechia la rugăciunea 
fiei sale. 

Insă, fiind-ă legătura era ca să se ascunză până de trei 
ori, împăratul îi zise: 


nu ştii tu 


"i 


DIN SCRIITORII NOŞTRI POPULARI 


— Da minune, ia să vedem unde are să se mai ascunză? 
A treia zi, dis-de-dimineață, se gândi la tăune. Acesta 
veni intr”un suflet. După ce Îi spuse ce voeşte, tăunele zise: 

— Lasă pe mine, şi de te-o găsi, eu aici sunt. 

II făcu o lindină şi-l ascunse chiar în coada fetei, fără 
să simtü ea. 

Sculându-se fata şi luând ochianul, il căută toată ziua. 
şi ca să dea de dânsul, nici cât, ea se da de ceasul morţii 
căci îl simfia, i se arăta ei a fi p'aci prin preajmă, dar de 
văzut nu-l vedea. Cată cu ochianul prin mare, pe pământ, 
prin văzduh, dar nu-l văzu nicăeri. Către seară, obosită de 
atâta căutare, strigă: 

- Ci că arată-te odată. Te simţ că eşti p'aci p'aproape, 
dara nu te văz. Tu m’ai biruit, a ta sü fiu. 

Daca auzi el caü este biruită, se dete binișor jos din coada 
ei şi se arătă. Impăratul n”avu nici el ce mai zice, şi îi dete 
fata. Când plecară, îi petrecu cu mare cinste şi alai, până 
afară din împărăţia lui. 

Pe drum, ei stătură să facă popas. Şi după ce îmbucară 
câte ceva, el puse capul în poala ei şi adormi. Fata de im- 
părat, tot uitându-se la el, i se scurgeau ochii după frumu- 
sejea şi după boiul lui. Inima îi dete brünci, şi ea nu se 
putut opri, ci îl sărută. Aleodor, cum se deşteptă, îi trase 
o palmă de auziră câinii din Giurgiu. Ea plânse și îi zise: 

— I! Aleodor dragă, dară grea palmă mai ai! 

— Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făptuit; căci eu 
nu te-am luat pentru mine, ci pentru cela ce m'a trimis 
la tine. 


— Apoi bine, fröfioare, de ce nu mi-ai spus aşa de acasă; _ 
căci atunci ştiam şi eu ce să fac; dar lasă nici acum nu e 


timpul trecut. 

Pornind şi de aci, ajunseră cu sănătate la Jumătate de 
om, călare pe jumătate de epure schiop. 

— Tată m'am închinat cu slujba, zise Aleodor, şi voi 
să plece. 


Fata, când văzu pe acea iasmă, se cutremură de scârbă | 


și nu voia să rămâe la dânsul odată cu capul. 

Slutul se dete pe lângă fată şi începu s'o lingușească 
cu vorbe miorlăitoare şi să se ia cu binele pe lângă dânsa. 

Dar fata îi zise: 

— Piei de dinaintea mea, satano, că te trimit la mumă- 
ta, Iadul, care te-a vărsat pe fața pământului. 

“Sluienia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea 
cu burta pe pământ şi umbla cu şoşele şi momele să în- 
duplece pre fată a-l lua de bărbat. 

Dară, asi! feritu-l-a söntulelul să se apropie de dânsa! 
căci îl ținea țintuit în loc cu ochii cât colo. Din satana, din 
iasmă şi din spurcăciune nu-l mai scotea. 

— Piei, nezuratule, de pe fata pământului, 
lumea de o ciumă şi de o holeră ca tine. 

Mai stărui, ce mai stărui, şi dacă se văzu înfruntat până 
într'atât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărit atât 
de mult de o cutrü de muere. 

Atunci Aleodor întinse cuprinsul său și peste moşia lui 
Jumătate de om, călare pe jumătate de epure schiop, luă 
de soţie pe fata lui Verdeş împărat şi se întoarse la împă- 
răția lui. 

Cönl îl văzură al de gloatele venind teafăr, alături cu o 


să scape 


Boa 


soțioară de-i râdeau si stelele de frumoasă, il primiră cu =- 


mare bucurie; şi urcându-se din nou în scaunul împărăției 
domni şi trăi în fericire, până se istoviră. 

Ter eu İncülecai p'o şea și v'o spusei 
as". 


dumneavoastră 


PETRE ISPIRESCU 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


= SERIA Hu CINEL —— 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


JOC IN PĂTRATE 

E eA 5 s E D pi “a Un fel de cojoc 

MH HH c.:..-:..ı: 

s s Bə 3% Făcut mai mare 
8:52-.as-t rom 


ENE ` 
aaa 


Pusă în circulaţie la d ze = öz E 


L a u ş e 


Redactorul jocurilor u $ i n 


Conducător a uuui stat, 


Ure un lueru. 


5 

Yəsar sən EE dn da sə məra uu 
mumu 

E 


La pik os a rii pey 
z È Observa din depărtare 
mn x Ş pă r.o-1$68 
3 y Devenit rece 
dı ă Nume. femenin 


Popor ago 
uu 


Tity Dragomir şi Ionel M. Eiyner-Odob: şti 


Deslegările pe luna Decembrie PROSTA JOCURILOR 


Şroül S. — Prea simplu. 


Lant de mărgele. 


Indică orele (pl.) E 5 E. ï M 
s ART” aa "əki va rr A EEEE Ep 


Matematecian francez 


P r o s t. 


2 ERA”? ERİA H Ileana Irina C. Bellu.— Şarada e bine versificată, însă 
s a feda ııı ultimele strofe sunt greşite ca infeles. ,,Anul Nou” a sosit 
4 PARADĂ 4 CRĂCIUNUL prea târziu. 


C.AS-CAVAL 
2. Rons Geocnaric 


Victor Samarco. — Versurile bune însă cuvântul „Ca- 
uj lodont” nu face pentru un joc. s 


z i Iacob I. Lazăr, P.-Olt. — N”am primit soluțiile şi nici 
c mu jocurile despre cari imi vorbifi. 
ÎS şərə Deslegările se pot timite şi imprimat. 
CARACAL İR) 
BACAU - 
SAU T 
L D. |ATREDAAE GLuntA - : ® 
a rac : Almanahul Şcolarilor 
3. An Tonine — Ani Tətcəniz 
vər > Nea Monessa pe anul 1934 
“əş a ŞƏR EÀL-IM-ARÀ 
VESNIC SERIAN „cuprinde o bogăţie şi o variaţie de materie, care fac din 
əəə AMM Mo el o carte din cele mai interesante, mai amuzante şi tol 
ir an Oman odată mai instructive. 
 ApEvARAv vAlmanahul Şeolar:lor pe anul 1934“ 


* MiNcinoS 


are aproape toate paginile împodobite cu desene şi foto- 
- grafii frumoase. 
Totuși, preţul unui exemplar este numai lei 20. 
De vânzare la-librării şi la chioșcurile de ziare. 
YA ın. ıı ə. DE ZII EC 


-—————,——€—....I Confinuarea-la- interesantele peripeții ale pisoiul: 
„Micicy” se amână pentru n-rul viitor. y 


“ 


İ MESERIA 
ratara de auri 


ii “rı "nu “Mi 


TİBB 


SUS: Un strungar iscusit 


je 


? 
å 
=% 
— 


STANGA SUS: Ah a cărţile la 


EA 
— 
TA d 
“ 


3 


SUS: Fabricanji de 
jucării artistice. 


DREAPTA: 


Tineri meseriaşi 
făcând perii. 


PE LUNA IANUARIE SERIA İİİ 


əl 


BIBLIOTECĂ 


BIMINEATA 
COPIILO 


müumrNIIN 


„Frumos e iarna, când citeşti „Dimineaţa Copiilor“! Preţul 5 lei 
r —— .— | 


Foto Metro-Goldwyn-Mayer 


- pie 


rimele versuri despre Hapl 


unt întrebat destul de des de drügufele cititoare 

şi de iubiții cititori — ba şi de persoane mari: 
„Moş Nae, de când îl cunoşti pe Haplea? Şi de 
când ai început să scrii despre el?” - 

De fiecare dată am răspuns verbal. Acum însă 
răspund în scris, pentru ca să ştie toți bunii mei prieteni ce 
este cn Haplea. 

Pe Haplea îl cunosc de mult, foarte de mult, mai ales 
că oameni, cum e Haplea al nostru, se găsesc destui. De 
asemenea, nu sunt puţini ani de când am început să scriu 
despre Haplea şi despre isprăvile lui. Aşa, prima bucată— 
aceasta în proză — în care era vorba de o năzdrăvănie de a 
lui Haplea, am publicat-o la „Pagina copiilor” din ziarul 
əDimineata” mai înainte de a apare „Dimineața Copiilor”. 
Aceasta înseamnă că de atunci au trecut mai bine de zece 
ani. 

Insă, odată cu apariţia „Dimineţii Copiilor”, m'am 
gândit să povestesc câte ceva în versuri din isprăvile lui 
Haplea. 


Spun acum că atunci când am început să scriu despre 
Haplea, nici nu-mi închipuiam că ani dearândul voi avea 
atâtea şi atâtea de povestit. Văd însă că isprăvile şi năz-+ 
drăvăniile lui Haplea nu mai au sfârșit. Abia termin cu u- 
nele, că aflu despre altele. 

Insă primele versuri in care povestesc una din pățani- 
ile lui Haplea, le-am publicat în n-rul 2 al „Dimineţii Copi- 
ilor”, număr care poartă data de 24 Februarie 1924. 

Prin urmare, se împlinesc în curând zece ani de când 
a apărut prima anecdotă în versuri despre Haplea. 

Titlul este „Măgarul lui Haplea”. Această anecdotă a 
apărut apoi în volumul „Haplea — pățanii și năzdrăvănii”, 
care a fost cea dintâi carte despre Haplea. 

Această carte nu se mai găseşte astăzi la librării, deși 
din ea au apărut două ediţii. Ba şi eu n'am nici un exem- 
plar. 

De aceea, cred că mulţi cititori nu cunosc anecdota de 
mai sus. O reproduc, prin urmare, mai jos, aşa cum a apă- 
rut în n-rul 2 al „Dimineţii Copiilor”. 


MĂGARUL LUI HAPLEA 


Stând la umbra din pădure, 
Haplea cască şi grăeşte: O 
„Urechilă, scump tovarăș, 
Eu mă culc, tu mă păzeşte”. 


Cum se culcă, cum adoarme, 
Dar când sforăe, visează, 
Doi vestiți tâlhari de codru 
Vin la el și-l vizitează. 


„Măi cumelre, zice unul, 
Hai măgarul să-i furăm, 
Este tânăr şi de-l vindem, 
Bani destui pe el luăm. 


„Binişor îi scot căpăstrul 
Şi mi-l trec de gâtul meu, 
la măgarul tu şi du-te, 

lar in locu-i rămân eu”. 


Cam la vremea de chindie, 
Hop! şi Haplea se trezeşte, 
Nu măgar, ci om când vede, 
Stă nüuc şi se cruceşte. 


„Piei, Satano! Dar ce-i asta? 
Unde, oare, mi-i măgarul? 
Tarü tu ce cati aicea?” 

Şi-i grüeşte ”ncelt tâlharul: 


əLUüte-l, Hapleo, stă "nainte-li, 
Căci măgarul sunt chiar eu, 
De părinţi cü n'ascultasem, 


Mă lovi blestemul greu. 


„E biestemul lui tăticu: 
Şase ani în şir să fiu 

Un măgar ca Urechilă, 
Om apoi iar să deviu, 


„Tocmai astăzi se 'mplineşte 
Vremea rea şi blestemată. 
Slavă Tie, Doamne sfinte, 
Cü greşala-mi fu iertată!” 


Ce să-i zică bietul Haplea? 
„Jai, creştine, du-te 'n -pace! 
Mie-mi trebue măgarul, 

Căci cu line n'am ce face”. 


Ce să-și cumpere un altul, 
Merge Haplea iar în sal. 
Când... ce vede? Urechilă 
De vânzare-i, stând legal. 


„Văd că iar n'ai fost cuminte, 
Pe părinţi i-ai necăjil. 
Stai acolo, nu te cumpăr, 


Imi ajunge ce-am păţit”. 
MOŞ NAE 


"DIMINEAȚA 


C O P 


EA LOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGIN 


REDACTIA $Şı 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
5 LEI TELEFON: 3-84-30 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . . . . Lei 200 
Pe şase luni . . . . ,, 1oo 
Pe trei luni . . . . ss 5o 


ADMINISTRAŢIA