Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages51-100

DIMINEATA COPIILOR 


înapoiaţi, cum vă închipuiţi. De sigur, astăzi se 
cunosc lucruri ce nu se cunoșteau atunci și me- 
reu se fac noui invenţiuni și descoperiri. Cei 
cari vor trăi peste o sută de ani, vor spune de 
cei de astăzi că erau înapoiaţi, fiindcă zi de zi 
lumea face alte progrese, inventând şi descope- 
rind lucruri pe cari noi nici nule bănuim 
măcar. 

„Cu toate acestea şi în vremea copilăriei mele 
oamenii erau destul de învăţaţi. 

Călătoream şi noi cu trenul, aveam tranvaiu 
electric, lumină electrică, telegraf, telefon şi 
multe altele. 

„Insă ştiţi oare ce fel de viaţă duceau oamenii 
ari au trăit cu mai multe mii de ani înaintea 
noastră? lată, cartea pe care o citeam acum, 
scrie tocmai despre viața oamenilor din vremea 
preistorică. 

-- Din vremea preistorică?! Ce fel de vreme 
este aceea?” întrebară copiii, cari nici nu știau 
ce înseamnă cuvântul „preistorică”. 


Tatăl lor le răspunse zicând: „Dacă aș fi fost ` 


profesor, vaş fi spus cu un aer foarte serios: 
„Vreme preistorică este în istoria omenirei vre- 
mea când oamenii erau aproape în stare de săl- 
băticie, când nu ştiau să lucreze pământul, 
când se hrăneau din vânat, din ierburi și din 
rădăcini, când locuiau în peşteri, prin păduri 
sau în colibe făcute în apă. Mai departe, vreme 
preistorică este vremea când oamenii n'aveau 
legi, ci fiecare făcea după bunul său plac, când 
nu erau strânși laolaltă, aşa că nu existau încă 
state şi naţiuni. 

„Aţi înţeles? Iar voi, ca elevi cari n'aveţi cu- 
rajul să spuneţi că n'aţi înțeles atunci când vi 
se spune ceva care nu este îndeajuns lămurit, 
veţi fi răspuns: „Da, domnule profesor, am în- 
teles cu toţii. 

— Ba eu unul n'aș fi răspuns aşa, îi întoarse 
vorba Sorin, care de felul său era mai îndrăz- 
neț. 

Uite, te întreb şi acum: Dece oamenii din vre- 
mea aceea... preistorică, cum îi spui d-ta, își fă- 
ceau casele în apă şi nu pe uscat? Şi de ce trăiau 
în stare de sălbăticie? Şi de ce nu lucrau pă- 
mântul? Şi de ce le plăceau aşa de mult ierbu- 
rile și rădăcinile, cari nu sunt gustoase la mân- 
care? Şi dece... 

— Ei, mai domol cu întrebările,îl întrerupse 
tatăl său. Mai domol, fiindcă nu le mai pot ţine 
minte. Am înţeles însă ce nu înţelegi şi ce do- 
reşti să afli. De aceea, ascultați să vă povestesc 
mai departe şi mai lămurit. 

„A fost o vreme când oamenii erau așa de în- 
napoiaţi, că nu ştiau măcar te este focul şi cum 
se face. Cine ştie care stră-stră-strămoș al stră- 
- stră-strămoșşilor noştri a descoperit din întâm- 
plare focul. Pe semne, vrând să-şi omoare vre- 


PAG. 9:3 


mea, sa apucat să frece unul de altul două 


lemne uscate. 

„Frecându-le puternic, lemnele s'au încălzit şi 
s'au aprins. Aşa a fost găsit focul. 

„Până atunci, fireşte, oamenii nu ştiau să 
fiarbă mâncarea, ci mâncau crudă carnea ani- 
malelor pe cari le omorau, precum tot crude 
mâncau ierburile și rădăcinile. 

— Dar aveau cel puţin puști bune? întrebă 
Sorin. 

— Puşti?! Nici vorbă de aşa ceva. Armele pri- 
milor oameni erau o măciucă mai groasă, securi 
şi cuțite făcute din piatră, fiindcă ei nu ştiau 
cum se scoate fierul din pământ şi cum se lu- 
crează metalele. 

— Dar fetiţele de atunci purtau rochiii ca ale 
mele?” întrebă la rândul ei Dorina. 

Tatăl râse cu poftă la întrebarea aceasta. 

„Pe vremea aceea, răspunse el, oamenii n'a- 
veau altfel de îmbrăcăminte decât pieile ani- 
malelor omorâte de dânşii: piei de urs, de lup, 
de vulpi, etc. 

— Şi dece îşi făceau casele în apă? întrebă 
Sorin a doua oară. 

— Işi făceau colibele, căci nu erau cine ştie 
ce case, în apă,pentru ca să fie la adăpost de 
fiarele sălbatice, cari veneau să-i atace şi să-i 
sfâşie, mai ales în timpul nopţii. Alţii însă lo- 
cuiau prin peşteri, pe cari le închideau, așa cât 
puteau, cu bolovani ce puneau la intrare. 

„Dacă vreţi, vă pot spune şi o poveste despre 
felul cum trăiau oamenii din vremeapreistorică. 

Vasile Stănoiu 


PAG. 6 00000000000000000000000000000000000000000eteee DIMINEATA COPIILOR 


= 


VULPEA ŞI LUPUL 


Fabulă populară rusească 


u fost odată o babă și un moşneag. In- 
tr'o zi moşneagul zise babei: „Tu, babo, 
să-mi faci ceva mâncare, iar eu pregă- 
tesc sania şi merg să prind peşte”. 

Plecă, prinse mult pește şi acum se 
întorcea acasă, când deodată vede înaintea sa o 
vulpe trântită jos. Moşneagul se apropie, dar 
vulpea nici nu mișca, de parc'ar fi fost moartă. 

„Ce guler minunat, își va face baba mea!” se 
se gândi el. Luă vulpea, o puse în car și plecă 
înainte. 

Şireata vulpe, văzându-se singură, începu să 
arunce din sanie câte un pește, câte un pește 
până se goli sania. 

După aceia, o şterse și ea. 

„Ei băbuţo, strigă moșneagul, ce guler am a- 
dus eu pentru tine! s 

— Unde? 

— In sanie e şi peştele şi gulerul”. 

Se duse baba la sanie, dar nu găsi nici guler, 
nici pește. 

Moșneagul înțelese atunci că vulpea nu era 
moartă; t păru rău, dar nu avu ce face. 


In timpul acesta, vulpea adună peștele la un 
loc şi se puse pe mâncat. 


Vine lupul. „Bună ziua, soro. — Bună -ziua 
frate! — Dă-mi şi mie peşte! — Prinde singur 
şi mănâncă. — Nu știu să prind! — Nu e cine 


ştie ce greutate; eu cum am prins? Du-te la râu, 
lasă coada în spărtura gheții, stai acolo şi zi me- 
reu: „Prinde-te, peşte mic şi mare, prinde-te, 
peşte mic și mare”. Peștele se va agăța singur 
de coada ta; dar vezi să stai cât mai mult, de nu, 
nu vei prinde nimic”. 

Lupul se duse fuga la râu, lăsă coada în apă 
şi tot spuse: „Prinde-te, peşte mic şi mare, prin- 
de-te, pește mic şi mare!” 

Veni şi vulpea. Incepu să se învârtească pe 
lângă lup şi tot spunea încetișor: „Ingheaţă, în- 
gheaţă, coadă de lup, îngheaţă, îngheaţă, coadă 
de lup! — Ce tot trăncănești, surată vulpe? 

— Iți ajut, frate lup”; iar singură, şireata, zi- 
cea mereu: „Ingheaţă, îngheaţă, coadă de lup!” 

Lupul stătu mult timp nemișcat, până ce îi 
ingheță coada bine; încercă să se ridice, însă 
în zadar. 


DIMINEAȚA COPILUR ee0ââbebdbbeâd0teâ004406000000âtddedăbee PAG. 7 


. „Ĉe de peşte mi sc agăţă de coadă, nici nu o pol 
scoate”, se gândi el. 

Se lumină de ziuă și oamenii veneau spre râu 
să-și ia apă. Când văzură lupul, au început să 
strige din toate puterile: „Lupul, lupul! Bateţi-l, 
bateți-l!” Și l-au bătut cu ce au nimerit fiecare. 
Lupul a sărit, a sărit, până ce şi-a rupt coada, 
apoi a luat-o la fugă. 

„Bine, gândi el, îţi voiu răsplăti eu, vulpe!” 

In acest timp vulpea alerga prin sat, ca să 
„vadă de nu mai găsește ceva de mâncare. Intră 
intr'o casă, unde din întâmplare se afla o co- 
paie cu dospeală pentru pâine; vulpea voi să 
vadă ce e acolo, şi o răsturnă peste ca, şi aşa 


plină de aluat o luă la fugă. Se întâlnește cu lus 
pul. 

„Aşa mă înveţi tu, să-mi rupă oamenii coas» 
tele!?” 

„— Of, frate dragă, ţie ţi-a eşit numai puţin 
sânge, pe când mie mi-au sdrobit capul de mi-au 
eşit şi creerii; deabia mă ţin pe picioare”, 

Lupului i se făcu milă de vulpe, o luă în spi- 
nare şi porni. lar vulpea mulțumită de isprava 
ce făcu, cânta încetişor: „Cel bătut duce pe cel 
nebătut”. — Ce tot spui tu acolo, soro? — Eu, 
frate, spun că: Cel bătut pe cel bătut duce”. 

— Aşa dragă, aşa! 

In româneşte de Ana Prestescu 


OREI TIPILITIL LILI LL LL leii LILLE Torres nuusovnnonosnotanvaraonnansaovaacowoeoasoe: 


Iarăşi un căţel pentru micul Bonbonel 


Cititoare, cititori, 

Din trecutele scrisori 

Aţi văzut că Bonbonel 
Este singur, singurel. 

Si mai ştiţi că v'a rugat 
Să-i trimiteţi neapărat 

Un tovarăș, un căţel, 

Bun, frumos, cum e și el. 
Aștepta chiar de-Anul Nou, 
Să-i se dea acest cadou, 

Ba mi-a spus cam supărat: 
„Dece nu mi-ai cumpărat? 
— Ce să-ţi cumpăr, Bonbonel? 
— Ei, Moș Nae, un căţel!” 
Zice dânsul, şi-i se pare 
Că-s căţeii de vânzare 
Prin oraș, la prăvălii, 
Că-s un fel de jucării. 
Insă eu l-am liniștit: 

„Stai ș'așteaptă că-ţi trimit 
Cititori sau-cititoare  - 
Şo să facem o serbare 

Şi pe tofi o să-i chemăm 
Pe căţel să-l botezăm 

Cu un nume mai frumos, 


Mai distins, mai arătos”. 
s's 


lar acum când vin acasă, 
Tot mă întreabă: „Ce mai este? 
„De cătel nu-i nici o veste? 


Hai, mai iute, că mi-e dor”. 
Şi mereu îmi dă el zot. 

Eu cu vorba tot îl țiu, 

l-am promis chiar ca să scriu 
La Revistă înc'odată 

O scrisoare lungă, lată, 
Cititorii și-amintească, 

Un căţel lui să-i găsească, 
Unul mic și frumusel, 


Așa cum e Bonbonel. 


+a 
lar nășica lui drăguță 


A venit c'o săniuţă, 

Ca să-l plimbe şi pe el, 
Insă răul Bonbonel 

Nici măcar nu s'a mișcat, 


S'a sburlit, sa supărat 
Si i-a spus în limba sa: 
„Nu mă mișc din casa mea, 
La căldură-i mult mai bine, 
Pe zăpadă nu-i de mine. 
Căci mi-e teamă că răcesc 
Și capoi mă 'mbolnăvesc.” 
Draga naşe l-a rugat, 
Insă el sa supărat 
Și — pisoiu răutăcios — 
lute ghiarele şi-a scos, 
Ca s'o sgărie a vrut, 
L-am certat și l-am bătut, 
Dar pe urmă l-am iertat, 
Căci din parte-i mi-a jurat, 
Nu. mai face altă dată, 
Fie vina-i dar iertată! 

Din limba pisicească 


DIMINEATA COPIILOR 


AI SA i In SA |) 
Dr-A-e Lui 


ERKE 


Desene de GEO (3. Urmare) Text de MOŞ NAE 


„Măi Gigel, îi zice mama, lar Gigel își dă cuvântul, Mama-l crede,-i bucuroasă, 
Cred, acum te-ai cumințit, Chiar se jură: „Na, să mor, Că băiatul s'a schimbat, 
N'ai să fii ștrengar, sburdalnic, De mai fac vr'o nebunie C'o să-și vadă deci de şcoală 
După cele ce-ai păţit”. Și nu sunt ascultător”. S'o să fie lăudat. 


O plăcere vrând să-i facă, Tanti Sia locuește Dimineaţa mai de vreme, 
„Uite.-i zice, te trimit, Intrun sat ce nu-i departe, Vesel Gigi o pornește, 
Ca să stai la Tanti Sia, Doar un deal şi o câmpie Căci la multe lucruri bune 


Chiar o lună îți permit. De comună îl desparte. Ce-l așteaptă, se gândește. 


= 


Li 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 9 


Precum ştim, la Tanti Sia Iarăşi ştim că Tanti Sia Dar cum merge'n drumu-i Gigi, 
E dulapul pururi plin Pe Gigel îl tot îndoapă... Cu prieteni sa 'ntâlnit, 
De dulceaţă, mere, pere, 


Deci gândind, de-acum începe, Trei ştrengari, cum e şi dânsul: 


De siropul cel mai fin. Ca să-i lase gura apă. „Gigi, unde-așa grăbit?” 


Dar ștrengarii zic într'altfel: „In grădină la vecinul, 
„Ei, mai stai, că nu-i vr'o grabă, Ce mai persici, ia priveşte, 
Este vreme pentru Tanti, Am putut să rup doar una, 
Ins acum e altă treabă. Zău că 'n gură se topește. 


Il întreabă, Gigi spune: 
„Că mă duc la Tanti Sia, 
Stau o lună, poate două, 
Că-i mai mare bucuria”. 


„Dacă vrei, te urci în persic , Ştie Gigi şi-şi dă seama Nu niai stă mult să gândească, 
Ai să poți, că ești ușor, Că ce face, e hotie, Sus în persic s'a suit, 

Te 'nălțăm și noi pe umeri, Și că merită pedeapsă, Il ajută cei prieteni, 

"Ti dăm o mână de-ajutor.” Dar împins de lăcomie, Dar priviți la ce-a păţit. 


(Va urma) 


PAG. 10 00000000000000000000000063044004000000000000000 


DIMINEAȚA COPIILOR 


3 ] estea regelui din Poredeal, prin care fă- 
găduia jumătate din regat cât şi mâna 


frumoasei lui fiice Rosina, celui ce va 
răpune pe tfiorosul bandit Todweldt, nu 
atrase decât un singur cutezător. Acesta 
porni către palatul regelui, ducându-şi tot avu- 
tul cu sine: o tobă, o traistă, o para şi foarte 
mult loc gol în stomac — pe care ar fi dorit să-l 
umple. 
„Cine eşti?” îl întrebă regele când dete cu o- 
chii de el. 
„Sunt-un conducător de armată, Majestate. 
— Ce grad ai? îl întrebă din nou regele. 
— Gradul de... toboșar, Majestate!” 
Toboşarul răpuse pe bandit, însă regele, 
care nu se gândea să-şi deie fiica după un to- 
boşar, se hotărî să-l piardă. 


“3 Deaceia, ceru toboșarului să-i aducă coroana 
cea închisă într'o ladă de fier, pe care puse să 
o “păzească însuşi primarul capitalei Poredeal, 
dinpreună cu ajutoarele sale cu paznici înar- 
maţi până în dinţi. 

Porcdeal era un oraş vestit pentru cârnații 
cari se fabricau în el. Mii de porci intrau în fie- 
care zi, şi eșeau cârnaţi. Porcii se bucurau de o 
deosebită consideraţie aici, de unde se iscase 
şi proverbul: „Teica e mai mare decât o sabie”. 
O lege prevedea că orice porc scăpat din oco- 
lul neveghetorului stăpân, devenea proprietatea 
cetățeanului care-l prindea și care plătea stă- 
pânirii o taxă stabilită. 

Ce făcu toboșarul nostru? 


Use bine un porc, cu grăsime, şi aducându-i 
in faţa primăriei, îl făcu $ă guiţe. 

Primarul, când auzi muzica lui favorită, se 
scuză, spunând că trebuia să iasă până afară, 
și înmână cheile lăzii de fier în care era co- 
roana, ajutorului său. Ajutorul o înmână secre- 
tarului, acesta unui funcţionar, iar ultimul func- 
ționar o înmână soldaţilor de pază. Când tobo- 
şarul intră înlăuntru nu mai află decât un sin- 
gur soldat care ţinea cheile. Văzându-l pe to- 
boşar, soldatul îi încredinţă cheile, iar el se nă- 
pusti afară, atras de guițul fermecat al porcului, 
care aluneca mereu din mâinele urmăritorilor 
săi înfierbântaţi, fiind uns cu grăsime. 

Toboşarul aduse regelui coroana. Acesta con- 
sultă pe fica sa, care, bine înţeles, nu râvnea să 
devie soția unui toboşar: ce era de făcut? 

Regele îl făcu pe toboșar general și-l încărcă 
cu onoruri. Apoi îmbrăcă o sută douăzeci şi şase 
de fecioare la fel cu prinţesa, care se afla prin- 
tre ele şi căreia îi semănau. 

„Generale, zise regele fostului toboşar, cum 
vrei să fii pedepsit, dacă în locul prinţesei vei a- 
lege pe una din fetele din popor drept soţie”? 

„Prin legarea mea de coada unui cal, care să 
mă târască afară din Porcdeal”, răspunse vesel 
toboşarul, păşind către cele o sută douăzeci și 
șapte de fecioare, toate la fel. 

Işi aminti că avea de a face cu orășence. 

„Domnișoarelor, le grăi el, vă mulţumesc 
pentru onoarea ce-mi faceţi, însoţindu-mi prin- 
tesa. Jeri, nu eram decât un biet toboșar. Astăzi 
comand forțele militare ale marelui nostru re- 


DIMINEAȚA COPIILOR 9506000566060800660600000000606600060060geeee PAG. 11 


gat. Inima mea, domnișoarelor, este inimă de 
soldat; dar niciodată ea nu mi-a bătut mai pu- 
ternic decât la vederea frumoasei domnişoare 
la care mă uit acuma”. 

Cele o sută douăzeci şi şapte de fecioare roși- 
ră şi îşi plecară privirile; iar prințesa începu 
să-și zică: 

„Tânărul acesta este foarte plăcut 
stul de frumos”. 


zi 


şi-i de- 7 


„Când am intrat aici, urmă toboşarul clătin- | 5 


du-și beregata, aveam intenția să iau pe prin- 
țesă de soţie; dar acum când o văd alături de o 
frumuseţe “atât de superbă, îmi este rușine de 


josnica mea pornire. Prinţesă! Dar ce-i o prin- |... 


tesă? 


„Frumusețea este mai nobilă decât rangul, iar | 
fecioara aceia la care mă uit acuma — aici o : 
sută şi douăzeci „Şi şapte de inimi de fecioare ` 
erau gata să iasă din piepturi, — o întrece atât ` 
de mult pe prinţesă în frumuseţe, încât, fără 


cea mai mică şovăială, cutez a ruga pe aceasta 
neprețuit de frumoasă fecioară. să primească 
cinstea, gloria rangului meu, şi o inimă de 
soldat”. 

Aici se opri deodată și privi din nou către 
cele o sută douăzeci şi şapte de fecioare. `“ 

O sută şi douăzeci şi șase de fecioare roşiră, 
se clătinară scuturate de fiori şi priviră în jos. 


CounBnunaSO5Rouuc CODUL ao nasa a nasa 


„lonel, cine e mai fricos: iepurele sau 


broasca? 
— Eu. 


— lonele, ce-ţi . pidea pa iani: citirea sau 


Aritmetica? 
— Bomboanele”. 
Trimise de Dombrovschi Dotavian- Cernăuţi 


Carte cea mai ettină, mai variată, mai bogat 
ilustrată şi mai folositoare este, 
făra îndoială, 


„Almanachul $colarilor pe anul 1929“ 


Un volum în 130 de pagini și où o 
minunată copertă în culori, LEI 25 
De vânzare la libräriile şi ta chioşcari. 


„Ca să fiu senin şi vesel, 
Dragă, ce mă siătueşti ? 

— Fuga la o librărie 

la „HAPLEA LA BUCUREŞTI“ 


9..Â000000000Â0000000Â0.0oo....ooooof 


Una singură îl privea deea 
foarte mânioasă. 
Aceea era prinţesa. 
Toboşarul se plecă înaintea ei. „Prinţesă, îi 
zise el, iartă sclavului tău mijlocul de care s'a 
servit, ca să te descopere. Era singurul”. 
Din englezeşte de G, loan 


in față şi părea 


stia em POETE ABEE aa. 
POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH CASIȚI DIN BELȘUG IN: 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


` Piecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
“ București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate librăriiie din fară. 


29000090000 


PAG. 12 


DIMINEAȚA COPIILOR 


SENENI 


SA OUAT MOTATA!... 


ătuşa Mărioara era vecina noas- 
tră. - t 

Ea locuia cu o nepoată a ei, 
în vârstă de vre-o unsprezece 
ani, pe care o chema Lenuţa. 

Pe vremuri mătuşa Mărioara 
avusese gospodărie mare. Toată 
curtea și grădina ei erau pline 
de orătănii. Ce nu găseai acolo, ce amestec pes- 
trițat de păsări! Gâşte albe, rațe gușate, găini 
boghete, pui, hulubi, curcani îngâmfaţi — de 
toate! Ba şi pe câte un purceluş creț îl vedeai 
păscând liniștit prin grădină alături de câte un 
cocoșel bătăios. 

Acum însă, de când rămăsese văduvă, toată 
această lume de păsări se irosise cu încetul. Nu 
mai avea mătușa Mărioara nici inima de mai 


înainte şi nici pentru cine să se mai ostenească. 


atâta din zori până seara. 

Ea şi nepoata ei se mulțumeau şi cu mai pu- 
țin, 

In cele din urmă nu-i mai rămăsese pe lângă 
casă decât vre-o şase găini și un cocoș. 

Pe acestea le îngrija şi le iubea foarte mult. 
Dar dintre toate, cea mai dragă îi era găina cea 
pestriță și moțată. 


Și avea şi de ce s'o îndrăgească mătușa Mă- 
rioara, căci, pe lângă că era cea mai frumoasă, 
apoi făcea și cele mai multe ouă. 

Şi găina parcă înţelegea și ea că se bucură de 
o atenţie specială, căci era tare mândră. 

De altfel moţata nici nu se oua în cuibarul 
din poiată la un loc cu celelalte găini. Ei îi plă- 
cea să se ouă în bucătărie, unde cucoana Mă- 


„rioara îi făcuse un cuibar punând nişte pae în- 


trun cazan vechiu. 

Şi so fi văzut pe moţata cum în fiecare zi, aşa 
cam pe la trei după amează, o lua repegior spre 
bucătărie. 


— A trecut moţata la cuibar!... spunea ve- 
selă Lenuţa. 

Și nu trecea multă vreme şi deodată izbuc- 
nea în bucătărie o gălăgie şi o  cotcodăceală 
grozavă. Moţata își vestia prin această larmă is- 
prava. ei. 

Apoi cu pași rari, cu capul sus eșia și trecea 
mândră spre grădină. Nu se uita la nimeni. 
Nici nu vorbea cu celelalte găini, doar cu co- 
coşul. 

In trecere ciugulea cârâind de ici o fărămi- 


tură, de colo un grăunte sau scurma după vre-o 
râmă. 


DIMINEAȚA COPIILOR 0900000000000000000000000000000009000000000ooee PAG. 13 


Şi când o auzea şi o vedea aşa de îngâm- 
fată, mătușa Mărioara o mânca din ochi, zicând 
mulţumită: 

— A-ha!... 
nuțo... 

Și ce mai ou mare şi frumos găsea Lenuţa în 
cuibar! 

Dar într'o zi nu găsi nimic. Ce să fie asta? Se 
mai uită odată, căută pe jos şi pe urmă, foarte 
mirată, o strigă pe mătușă- -sa. 

Mătuşa Mărioara fu şi mai nedumerită. 
Cum, moţata trecuse spre cuibar, eşise apoi cot- 
codăcind şi oul nu era nicăeri!... 

Ce se întâmplase însă? Moţata, trecând spre 
bucătărie după obicei, pierduse oul pe drum. Și 
acesta, căzând jos, se rostogoli până sub nasul 
lui Grivei, care dormita la soare cu botul pe 
labe. 


s'a ouat moţata. Fugi şi ia oul Le- 


Simţind oul cald sub nasul lui, Grivei nu-se - 


putu stăpâni şi-l mâncă. li plăcu foarte mult. 
Atunci a doua zi Grivei urmări găina şi-i mâncă 
oul din cuibar. Şi lucrul acesta se repetă apoi 
în fiecare zi. 


Grivei sta la pândă la uşa bucătăriei şi cum 


se da jos găina, el se „repezea la cuibar şi hap! 


Mătuşa Mărioara. căzuse pe gânduri. Ea nu 


mai găsi ou în cuibarul moţatei nici a doua zi 
şi nici în zilele următoare. 

Incepu să se supere pe găină și s'o ocărască 
chiar. li era ciudă mai ales pe ea, fiindcă găina 
trecea şi acum repegior spre bucătărie şi-apoi 
eşia cotcodăcind ca întotdeauna și se ducea fu- 
dulă spre grădină. 

Şi când alergau amândouă, și ea şi Lenuţa, la 
cuibar — nimic! 

— Mi se pare că moţata îşi bate joc de noi. 
Duminică am s'o tai — hotări într'o zi mătuşa 
Mărioara. 

— Celelalte se ouă toate, numai ea mănâncă 
grăunţele degeaba. .. — aprobă şi Lenuţa cu gân- 
dul la o supă bună. 

Biata moţată, ea nu ştia nimic de soarta ce i 
se hotărise, şi continua să se ouă ca şi până 
acum. ară 

Numai Grivei își lingea buzele în fiecare zi 
şi tăcea chitic. 

Spre norocul moţatei însă, tocmai în ajunul 
morţii ei, adică Sâmbătă, Lenuţa descoperi fur- 
tul lui Grivei. 

— Sa ouat moțata! — strigă ea, alergând să 
povestească şi Mătuşei Mărioara întâmplarea. 

Câinele fu legat numaidecât, iar viața .găinei 
prelungită cu o zi. 

Și ce bucurie pe Mătușa Mărioara când Du- 
minică după amiază găsi în cuibarul din bucă- 
tărie oul moţatei. Căci i-ar fi părut şi ei tare 
rău să tae tocmai pe cea mai frumoasă găină, 
mai ales că nici nu era vinovată. 


i 


Astfel că moțata reintră iarăşi în dragostea 
stăpânii, fudulindu-se în fiecare zi cu ispra- 
va ei. 


Numai bietul Grivei stătea acum după a- 


meaza la lanț, plângând după libertatea ce o 
pierduse din lăcomie. 
Valeriu Mardare 
——"= =m 


Orbul a văzut mai 

Un orb ascunsese 50 de galbeni, îngropându-i 
întrun colț al grădinei. Insă, un vecin, care îl 
văzuse, dezgropă banii şi-i luă. 

Negăsindu-i, orbul bănui numai decât cine a 
fost hoţul. Se duse, așa dar, la vecin și-i vorbi 
în felul următor: 

„Am venit să-ţi cer un sfat. Am o sută de gal- 
beni, dar 50 dintr'înşii i-am ascuns întrun loc 
sigur din grădina mea. N'aș face bine să ascund 
tot acolo şi restul? 

— Vei face foarte bine”, îi răspunse vecinul. 

lar după plecarea orbului, se grăbi să pună 
din nou la locul lor cei 50 de galbeni ce furase, 
în speranța că va putea fura o sută. 

Insă orbul, care simţise totul, îşi luă toţi banii 
şi chemând apoi pe vecin, îi zise: 

„Prietene, eu, om lipsit de lumina ochilor, am 


bine 


văzut mai bine decât tine, care ai doi ochi”. 


— ock 


PAG. 14 


4 răia odată un împărat falnic - şi bogat, 
care avea o fată frumoasă ca toate 
domniţele din poveşti. Această domniţă 
se juca toată ziua prin grădinile pala- 
tului, însoţită de o sută de fete tinere 

și frumoase ca și dânsa, 

Intr'o zi, pe când se jucau în liniște, se apro- 
pie de dânsele o femee îmbrăcată în alb, care 
le întrebă: „Care dintre voi este -fiica împăra- 
tului?” Domnița, mirată și puţin înfricoșată, se 
apropie de femee şi îi răspunse, Eu sunt, dar 
tu cine eşti?” 

La aceste vorbe, femeia în alb sărută pe dom- 
niță şi dându-i un inel de aur, îi zise: „Păstrea- 
ză inelul acesta şi vezi de nu-l pierde niciodată, 
de oarece în clipa în care nu-l vei:mai avea, se 
a întâmpla o mare nenorocire”. Şi cu aceste 


vorbe, femeia pieri din ochii fetelor, lăsând în. 


mâna domniţei un inel de aur, subţire ca un fir 
de păr. l 
Trecură două săptămâni dela această întâm- 
plare. Era o zi de vară, frumoasă şi caldă şi 
domniţa cu fetele ei se odihneau la umbra unor 
pomi frumoşi din grădină. Incet, încet adormi- 
ră cu toatele. Deodată, de după un pom uriaş 
se arătă o făptură urâtă la vedere. Se apropie 
de fata împăratului, îi scoase încet inelul ` din 


DIMINEATA GOPIILOR 


Elsa Glosberyg-Wodan 


. deget şi cât ai clipi din ochi, fugi cu el. Un mi- 


nut mai târziu, domniţa şi fetele pieriră și în 
locul lor se iviră o sută de trandafiri albi şi un 
trandafir roşu ca focul, strălucind în mijlocul 
lor. 

Impăratul căutase peste tot pe iubita lui dom- 
niță, însă nu-i fu cu putinţă să o găsească. Tri- 
mise veste în ţară că dă o jumătate de împără- 
ție aceluia care îi spune unde se află domnița, 
și fetele ei. După multă vreme, veni la curtea 
împăratului un om bătrân, cu o barbă albă şi 
lungă până la brâu. Se înfăţişe la împărat şi îi 
zise: "„Impărate, fiica ta este vrăjită şi schim- 
bată în trandafirul cel roşu din grădina palatu- 
lui. Trandafirii cei albi sunt fetele ce se jucau 
cu dânsa. Dacă vrei ca ele să-şi recapete iar în- 
fățişarea lor omenească, trebue să ai inelul de 
aur ce se află la piticul pădurii, Chiribon. Acest 
pitic se găseşte acum în scorbura copacului de 
aur din colțul stâng al grădinii şi dacă vrei să 
pui mâna pe el, dă-mi un sac cu galbeni şi îţi 
jur că până la asfinţitul soarelui ţi-l aduc legat 
bocnă”.. 

La auzul acestor cuvinte, împăratul porunci 
să se dea bătrânului un sac cu galbeni și acesta 
cum îl primi, pieri. din faţa împăratului şi a 
curtenilor. 


DIMINEATA COPIILOR remember dei înebbbtbbdebitoreeee 


Nici nu asfinţise bine soarele, că bătrânul ve- 
ni din nou la palat. In-locul galbenilor pe cari 
îi luase cu puţin înainte, aducea pe eli un 
sac în care se sbătea un pitic groaznic la vedere. 
Era piticul Chiribon. 

impăratul se apropie de pitic şi îl întrebă: 

„Iu ai preschimbat domnița şi fetele ei în tran- 
dafiri?” 

Cu îndrăsneală, piticul răspunse: „Da, împă- 
rate! Dacă vrei să le vezi iar cum erau înainte, 
promite-mi că îmi dai drumul. iar eu îţi dau 
inelul cu care le-am vrăjit”. 

Fără a sta pe gânduri, împăratul promise și 
în clipa următoare, Domnița, însoțită de suta de 
fete, veniră în faţa împăratului şi acesta, plân- 
gând de bucurie, îmbrăţişe pe iubita lui fiică. 

In timpul acesta, piticul Chiribon era gata să 
plece. când de odată femeia care dăduse inelul 


PAG. 15 


domniţei de împărat, veni lângă el și 
mâna pe umărul luj, îl blestemă: 

„Pentrucă n'ai vrut să mă asculţi, şi te-ai là- 
comit, de acum înainte să fii blestemat. Cât o fi 
lumea, tu să vii în fiecare dimineaţă de primă- 
vară, atunci când trebue să înflorească tranda- 
firii şi să-i colorezi, așa cum îi este sortit fiecă- 
ruia. Pe cei roşii îi vei colora însă cu chiar sân- 
gele tău”. 

De atunci, în fiecare dimineață de primăva- 
ră, Înainte de a înflori trandafirii, un pitic bă- 
trân şi trist vine cu o pensulă în mână şi colo- 
rează trandafirii. Şi- când ajunge în dreptul u- 
nui trandafir ce. trebue să fie roşu, scoate un 
cuțitaș, îşi face o tăctură în mână, înmoaie pen- 
sula în sânge şi colorează trandafirul ce parcă 
se înfioară sub atingerea sângelui. 

Elsa Glosberg 


punând 


o. "vmsreenasamaemnenren emana mim rembeebnummnuomenn necesa oenvovo putem oma anatema 


PAGINA DISTRACTIVĂ 


CONCURSUL LUNAR No. 28 


lată jocurile ce trebuiesc desiegate: 
La acest nou conrurs oterim următoarele 5 premii ; 


PREMIUL |. — Cărţi literare în valoare de Lei 200— sau bani! 

în numerar, după alepere şi 2 ma:uiatoare veline. 

PREMIUL y — Un voum „O călătorie în lumea basmelsr” şi 

1 vol. „Haplea la Bucureşti 4 şi 2 meculatoare veline. 

PREMIUL Îii.— Un abonament gratuit pa timp de 8 iuni la 
„Dimineaţa Coplilor'* şi 2 maculatoare. 


1) Joc misterios 


Piimul rând de s: s in 
jos = nume femenin 
rusesc. Idem ultimul rând 
invers. Acelaş nume 
aşezat astie! 3.4.2.1.2. = 
numele unei vestite zeițe 
romane. 


Celelanfe nume: 


ORIZONTAL 


Primul rând cădere de apă 

A) doilea = munți în Asia 

Al treilea rege din antichitate 
Al patrulea -= ce creşte pe pământ 
Al cincilea == pictor român 


VERTICAL 


Al doilea rând de jos în sus = luna rozelor 
AJ treilea rând de sus în jos =: primele două iitere ale unei 
proiesiuni intelectuale 
= pentru ce luptă soldații în 
războiu 
Al cinciiea rând de jos in sus = ce tac artiştii 
Al şeaselea rând de jos în sus = primele trei litere a e locului 
unde se exersează profe- 
siunea dela al treilea rând. 


Al patrulea rând de sus în jos 


PREMIUL |V. — Zece numere alese din „Biblioteca Dimineaţa“ 
şi două maculatoare. 

PREMIUL V.— Vn vol. „„Evreica“” povestiri de Andersen şi 1 
vol. „Inchisoarea de fiori“ povestiri de Mox Nordau 
şi 2 maculatosre. 

2) Şaradă 
Partea întâia de 'ntrebaţi 
O găsiţi când vă spălaţi. 
iar a doua, nu vă pasă, 
O găs ţi ta orice casă. 
intreg cuvântul adunat, 
Dă un nume de impărat. 


3) Joc în romb 


g consoană de Aure! Moldovan 
DOD popor vechiu 
HELE monedă 
OEOCODO  matemätecan italian 1564—1642 
DOO linistită 
DOD zeiţă la g eci 
gO vocală 


Pentru deslegătorii din Capitală 

TOŢI deslegătorii din Capitală vor prinsi 
drept premiu — în afară de cele 5 premii prin- 
cipale, cari se trag la sorți — câte un carnet de 
bonuri „Suchard”, în valoare de 50 lei. Când 
deslegătorii vor face cumpărături la magazinele 
din București ale fabricei de ciocolată „Su- 
chard”, vor putea da drept bani bonuri din a- 
ceste carnete. Explicația felului cum trebue 
procedat se află tipărită în carnet. 

Carnetele se vor elibera deslegătorilor la re- 
dacția revistei noastre, imediat după ce vor a- 


pare numele în revistă. 


PAG. 16 


DE VORBĂ CUCITITORII 


Har. Pop. Loco. — Regretâud că eşti în doliu; îţi spunem 
că în bucata „Crivăţul şi Austrul“, continui să taci nepermise 
greşeli de ortografie şi de limba română.. Repetăm din nou 
sfatul ce ţi-am dat şi. în alte rânduri: învaţă mai serios 
limba română şi arată cuiva ceeace scrii, ca să-ţi îndrepte 
greşelile. POE a 

1. B.-Dragoş. — Iți publicăm „Izvoraşul: -şi „O dreaptă 
judecată“. In „Pânza păianjenulni“ ai abuzat de pronumele 
„el“, iar „oamna“ a şi trecut. De altfel, poezii despie 
„Toamna“ s'au publicat ner umărat de multe. 


Em. V. Pop.-Loco. — „Sfârşit de toamnă“, Este o poezie: 
siăbuţă, fiind o  înşirare destul de prozaică a fenomenelor: 


naturei. Poeziile cu asemenea subiecte trebuiesc să fie ca 
un tablou, pe care îl cuprinzi dintr'o dată şi în întregime. 
Te stătuim să te laşi de genul acesta descriptiv. 

Dud. F1.-Condeeşti. -Poezia „In ţara mea“ ţi se publică. 

Pricu. — „larna“. Să ne bucurăm şi de trumuseţea iernei, 
lără să copiem versurile altor poeţi. Nimeni nare voe să 
semneze, spunând că sunt făcute de el, versuri pentru cari 
nu şi-a dat decât dsteneala să le copieze. 

Poeziile poeților noştri mari se învaţă pe din alară, se 
copiază în caet, dar totdeauna se pune numele lor, nu a'e 
noastre. : 

C. Cip. — „Cântă, cântă“, „Seara“. — D-ta scrii versuri 
drăguţe, dar 'contunzi genul literaturei pentru copii cu genul 
literar pentru adulţi. Poezii, aşa cum taci d-ta, îşi pot găsi 
Jocul într'o revista de literatură mai înaită, iar nu într'o 
revistă dest'nată în primul rând copiilor. 

Regretăm, prin urmare, că nu le putem publica. 


Mir. S.„Loco. — „Ţara mea“.-E bine şi este o datorie - 


să ne iubim tara numai că sentimentele: acestea trebuiesc 
exprimate şi într'o tormă mai frumoasă, mai puternică.. Versu- 
rile d-tale însă, fiind încercările modeste ale unui începător 
n'au, fireşte, puterea şi vigoaiea ce se cere dela poezii cu 
caracter patriotic. - ţi mai spunem că acest gen de poezii 
se reuşeşte cu greu. pr Sin 

D. V. R.-Galaţi. — „Pe mormânt“. Preum am dat de 
veste în repeţite rânduri, ne terim de a-publica poezii sau 
bucăţi în proză cu subiecte taiste. „Dimineaţa Copiilor“ trebue 
să fie un isvor de bucurii, iar nu un isvor de lacrimi. ţi mai 
atragem atenţia că versul „Chiar cu riscul ca acolo să rămâie”, 
nu este tocmai poetic. 

F. Sieg.-Ploeşti. — „Poveste“. Când scriem pentru copii, 
trebuie să le dăm o poveste întreagă şi comvlectă, iar nu 
frânturi şi impresii de poveşti. In afară de aceasta, s'a abuzat 
prea mult de „bunicii“ cari încep o poveste şi de „nepoţei“ 
cari îi roagă să povestească. Poezia „E toamnă“ e slăbuţă. 

Unde mai pui că toamna a şi trecut. 
=M. Gh.-Pogoanele. — Poţi să te abonezi la revistă, fără 
să fii obligat să colaborezi. 

Avem destui colaboratori şi materie mai multă decât ne 
trebuie. Dacă ţi-ai dat osteneala să copiezi snoave şi pro- 
verbe populare, aceasta nu înseamnă că ai şi dreptul -să le 
iscăleşti spunând că sunt făcute de d-ta. 

Zil. Herş.-Focşani. — „Şcolarul şi păsărica“. Pentru un 
elev de clasele primare, istoiioara trimisă de d-ta este destul 
de bine scrisă. Insă, cu timpul vei reuşi să scrii bucăţi, pe 
cari noi le vom publica în revistă cu plăcere. 

Gab.-Loco.—„Tricolorui“ se publică într'unul din numerele 
cae iar  „Eroului Necunoscut“ se păstrează pentru mai 

rziu. E e 

Ion. Buc.-Loco.-— „Cum se prinde minciuna“. D-ta, dragul 
meu, vezi să nu faci nici o dată ca Geoigel cel mincinos, 
ci să spui totdeauna adevărul. Iți mai dorim să creşti mare 


şi sănătos şi când vei şti mai multă carte, îți urăm să te 


taci un scriitor bun. 
—— ock 


l m y 
JOSPNUUNORNNCCONNENESSOONENCENANNDONGUOERGAARGANNGS 


t 


DIMINEATA COPIILOR 


Sala Teatrului Mic 
$ Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 20. Ianuarie 1929 


"ia orele 10 dimineața precis 


=== va avea loc ===> i nai 
CULTURALĂ-ARTISTICĂ 
organizată de către revista —— 
„Dimineața Copiilor“ 
Programul cuprinde E per 
CONFERINŢĂ, MUZICĂ VOCALĂ ȘI 
INSTRUMENTALĂ, DECLAMAȚII, 


DANSURI, NUMERE COMICE ȘI ` 
DE ACROBAȚIE, TEATRU, etc. 


(Biletele de intrare se pot lua din 
vreme dela administraţia revistei, 
JÐ Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6/67). 


9 ONNENBANRRRODRNRRESERS IERI JNENUSDDAPENARERNUNNOENTUDRERA,. 


Văd că nu prea fe grăbeşti, 
Să iai „HAPLEA LA BUCUREŞTI" 
Cartea nouă, minunată, 

O comoară prea bogată, 
Să râzi să te 'nveseleşti. 
Cât e preţul, dacă vrei, 
Costă doar 60 de lei. 


f >l Æ 


Tāticuie 


Eu voi fi sârguitor 

Voi învăţa mereu 

Să-mi ei un pachet „SUCHARD”- 
Favoritul meu. , 


NOU ! Orice colecţionar de măr i noştale, începător, trebuie 
să citească lrăşura: „SFATURI CĂTRE UN Fi LATELIST 
INCEPĂTOR“ şi alte lucrwi tolositoare, care este adevărata 
sa călăuză. Fxemplarul lei 5, franco. 'Adresaţi-vă: Lica 
Stemberg, Piaţa Carol, 12-Botoşani. i 


— > 


Atelierele „ADEVERUL“ 9. A. 


Ş s 


IMINEATA 
260 COPIILOR 


Tuc la şezătorile ,„Dimineţii Copiilor: Preţul 7Eei 5 


PAU. 2 


Cinci ani dela apariţia „Dimineţii Copiilor” 


Cu numărul de faţă se împlinesc tocmai cinci 
ani dela apariţia primului număr al revistei 
„Dimineaţa Copiilor”. 

Să vorbim, aşa dar, puţin despre ceeace a fost 


până acum şi despre cele ce gândim și sperăm - 


să înfăptuim de acum încolo. 

Mai întâiu însă să spunem că dintre toate re- 
vistele apărute la noi pentru copii, „Dimineața 
Copiilor” a fost aceea care a ajuns la cel mai 
mare număr şi a cărei apariție a mers cu regu- 
laritatea unui ceasornic bine pus la punct. 

In cinci ani n'a sărit nici o săptămână, iar din 
cele 260 de numere n'a fost unul care să întâr- 
zie măcar cu o singură zi. 

In toţi acești cinci ani sa căutat ca revistei să 
i se aducă mereu îmbunătăţiri. Inbunătăţiri din 
punctul de vedere al materiei publicate, al pro- 
gramului ce urmăreşte şi al tehnicei, adică al 
ingrijirei și frumuseţei sale exterioare. 

Din acest din urmă punct de vedere cititorii 
pot face singuri deosebirea, comparând un nu- 
măr ce apare acum cu un n-r de acum patru 
sau cinci ani. 

Sperăm ca în direcţia aceasta să introducem 
din ce în ce și alte îmbunătăţiri. 

tte 

Cât despre programul revistei, el rămâne a- 
celaș aşa cum a fost stabilit încă dela începutul 
apariţiei ei. Să lămurese pe scurt unele puncte 
din acesi program. ; 

Aşa cum arată și titlul ei, revista este „Dimi- 
neața Copiilor”, iar nu „Di.nineaţa Părinților”. 
De aci grija atentă de a nu publica într'însa de- 
cât articole şi bucăţi pentru copii, iar nu des- 
pre copii. Tot ce apare în revistă, trebue să'in- 
tereseze pe copii, să-i atragă şi să le placă lor 
mai întâiu. 

Copilului, de pildă, îi place să-i povesteşti. 

De aceea, noi i-am dat în aceşti cinci ani de a- 
pariţie poveşti cât mai multe şi mai bine alese. 

Deseori cilitoarele şi cititorii ne întreabă: 
„Dar de unde găsiţi atâtea povești?” Să-i lămu- 
rim acum la întrebarea aceasta. 

Ne am folosit, foarte multe ori în limba în 


care au fost scrise, de colecţiile de basme și de. 


poveşti ale marilor povestitori străini, ca Frații 
Grimm, Andersen, Ch. Perrault, Afanasef, Bech- 
stein, etc. etc. 

Ne am mai folosit de colecţiile de basme şi po- 
vestiri populare ale unui foarte mare număr g^ 
diferite popoare. 

Așa se face că, precum dovedește cfecția de 
cinci ani a revistei, „Dimineaţa Conior” a pu- 
blicat cele mai multe și cele mf frumoase po- 


veşti din câte au apărut în vreo publicaţie. Şam 
dat povești până acum necunoscute în litera- 
tura română. 

Fireşte, nu suntem la capătul lor, așa că mai 
avem multe şi pentru mulţi ani de azi înainte. 
"9 

Ştiam că romanele, adică povestirile mai 
lungi şi cu subiecte luate din lumea reală sunt 
citite cu plăcere de copii. De aceea, încă dela 
n-rul 2 al revistei am început publicarea roma- 
nului „Suflete de viteji”, apărut mai târziu în 
volum. După acest roman, am dat și altele — cel 
puţin câte două pe an — unele originale, altele 
adaptări. 3 

Ferindu-ne de a face din „Dimineaţa Cop? 
lor” o carte propriu zis de şcoală, am căutat /;_ 
toate acestea să înmulțim cunoştiinţile citite, 
lor prin povestiri cu caracter de ştiinţă popul,;. 
zată. Le-am povestit despre pământ, soare, Vari, 
planete, stele, despre diferitele fenomentună, 
naturii, le-am dat, tot sub forma de poves: ale 
țiuni despre celelalte ţări și popoare. /te, no- 

De exemplu în povestirea „Din călăt | 
chiului meu”, precum şi în povestiroriile un- 
face ocolul pământului” am făcut tea „Mitică 
titori o călătorie închipuită în o Ce iubiții ci- 
țări și în diferite continente. mulţime de 

939 

Ne-am ferit cu grijă dea da... . i 
cari să-i întristeze sau să-i Pie uda bucăţi, 
în culori negre. Pentru înveselă Să vadă viaţa 


pe „Haplea”, un tip care, pret de aa apa! 
Li 


devenit foarte simpatic şi foar 

Şi am căutat mereu să desvia pula aa dă 
în copii sentimentul de dra&cte de neam și de 
țară, de unire și bună înțelgere între toţi fiii 

țărei. g 

< 9+. a r 

Cu cititorii am stat tot thpul în legături 
strânse și în contact continu’ Drin rubrica „De 
toate și amestecate” am răşuns la toate intre- 
bările lor pornite din dorim de a-și mulţi cu- 
noștințele, iar prin rubra „De vorb citi- 
torii” le-am dat mere'wfaturi ṣi îndrumări pen- 
tru a-și însuşi arteserisului. 

Ne-am bucuri, ori decâte ori am de it 
printr'înşiian talent promiţător şi am căutat 
să-l, sfălim şi să-l încurajem. 

Pe drumul pe care am mers până acum, vâm 
continua să mergem cu acelaș zel și cu aceiași 
dragoste pentru copii. a 

Aşa să ne ajute "nepsi 


) 
=> 


DIMINEAȚA COPIILOR ` 


aa da 


i 


| DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN a aeie 
6 LUNI 100 ,„ IN STRAINATATE DUBLU 


3 FEBRUARIE 1929, — No. 260 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Fetiţa vorbeşte unei păpuşi sfărâmate 


Păpușă dragă, hai, deschide ochii 
Că uite, iar te-am ridicat în sus. 
Vreau să te 'mbrac în alte mândre rochii 
Vezi? Ursul ce te-a speriat sa- dus. 


Şi vulpea rea, cu coadă de trei coți, 
Am încuiat-o strașnic în cutie 
Alături de maimuţă şi de toti 
Soldații cu caschetă de hârtie. 


Si am lăsat afar doar trăsurica 

In care-ţi place ţie să te plimbi 

Cu doi căluți de lemn, şi rândunica 
Ce-ai vrut pe-un căţeluș sburlit so schimbi. 


Iți pun la gât mărgelele mărunte 

Cu care mama m'a făcut frumoasă, 

Te 'ncalț cu alți pantofi, ți-așez pe frunte 
O altă pălărie de mătasă 


Dar hai, păpuşa mea, deschide ochii 

Te mângâi şi te strâng la pieptul meu 
Vreau să te 'mbrac în noi și mândre rochii 
Si-apoi să ne jucăm mereu, mereu.. 


POVESTE... 


Cârdul italia piu păpuşi. 
Roată 'n jurul unui moş. 
Stau şi-uşteaptă să le spună 


z, Stancu 


RĂNITUL 


———— DOC kM 


O rană adâncă în picior 


Basmul cu 'mpăratul Roş 


Moşul, bată-l, cu luleaua 
Pufăe pănă târziu. 

Si de spune, spune-un basm 
Ce păpuşile-l mai ştiu. 

„Nu vă îie supărare, 

Sunt bătrân. Nici o poveste 
De copil nu-mi amintesc. 
Pân'-acolo cale este“. 


Cârdul nu S'a supărat 
Şi-a cântat incetinel. 
Somnul l'a cuprins pe moş, 


C ârdul tot făcu a del. 
Manolescu 
CEER Li a es ——— 


Și-o tăetură 'n frunte, 
Mi-aprinde sufletul de dor 
Și tare mult aș vrea să sbor 
La casa mea din munte. 
Mi-e dor de aerul curat, 

De roua de pe flori, 

Mi-e dor de cerul înstelat 
S'ascult, sadorm îngândurat 
In triluri de privighetori. 
Mi-e dor de cerul cel senin, 
De scumpa mea soție, 

Mi-e dor de pârăiașul 

Să beau, să-mi uit de chin 
Si-apoi... ce-o fi,.... să fie! 


Vasile Gh. Bratoloveanu 
——— ok = 


PAG. 4 Powvovoovvrovevovobereorovobirvovoeorbrveverev DIMINEAȚA ; COPIILOR 


DARURILE URSITOARELOR 


O VECHE POVESTE DIN POPOR 


n țăran bătrân, care mi-a spus 
povestea ce urmează, m'a încre- 
dințat că ea nu e o poveste năs- 
cocită. E un fapt ce sar fi pe- 
trecut când în Moldova domnea 
vestitul Voevod Ștefan cel Mare 
și Sfânt. 

Aşa ştie el dela părinţii săi, 
cari știau dela părinţii părinţilor lor.. 

Să credem şi noi că e un fapt adevărat şi să-l 
povestim așa cum l-am auzit. 

Intrun “sat din Nordul Moldovei trăiau în 
vremea aceea doi vecini, amândoi gospodari 
buni şi suprinşi. Şi aşa a fost să fie ca nevestele 
lor să nască în aceiaşi zi câte un băiat. Unul 
din copiii aceştia a primit numele de Florea, 
iar al doilea numele de Vlad. 

Părinţii au hotărît ca în seara a treia dela 
nașterea acestor copii să dea împreună un os- 
păț mare şi să poftească satul întreg. 

Dar pe când ospăţul era în toiu, iată că in- 
trară, venind nu se ştie de unde, două femei bă- 
trâne, două babe slute și gârbovite până la pă- 
mânt. Când deschideau gura să vorbească, vâr- 
ful nasului se lovea de vârful bărbiei. 


de Ali-Baba 


Cu toate că erau aşa de urâte şi necunoscute, 
fură totuși poftite să ia și ele parte la ospăț şi la 
petrecere. 

In loc de a sta la masă, cele două babe zise- - 
ră : „Suntem două ursitoare şi am venit să fa- 
cem câte un dar nouilor născuţi”. 

Se apropiară, aşa dar, de micuţii Florea și 
Vlad, cari dormeau în leagăn ca doi îngerași, 
îi sărutară încet pe frunte, apoi una din ursitoare 
trecu de gâtul lui Florea un flueraș, zicând: „Cu 
fluerașul acesta să-ți alungi toate necazurile și 
să împrăştii bucurie în jurul tău”. 

A doua ursitoare puse în leagănul lui Vlad.o 
punguliță de piele şi zise: „Cu această pungă 
nu vei fi niciodată sărac. N'ai decât să spui 
„Chiri, Biri, Bori”, şi vei găsi într'însa trei gal- 
beni, însă numai o singură dată pe zi şi la vre- 
me de mare nevoie”. ` 

Indată după aceasta, ursitoarele pieriră, fă- 
cându-se nevăzute. 

An de an, cei doi copii creșteau bine şi sănă- 
toşi. Numai că nu se potriveau la fire. Florea. 
pururi vesel, era iubit de toată lumea. lar când 
vedea că cineva e lovit de necazuri sau că stă 
amărit şi posomorit, îi cânta din fluerașul dă- 


DIMINEATA COPIILOR "eeeee00ee00e00000000000000000e00eeeeeeeeeee. PAG. 5 | 


ruit de ursitoare, iar omul se însenina la suflet 
și își alunga toate gândurile negre. 

Vlad, din potrivă, nu era prietenos cu oamenii 
şi nu se gândea decât la un singur lucru: cum 
şi în ce fel să câștige cât mai mulţi bani. Ii era 
chiar necaz pe ursitoare că nu-i dăduse voe să 
scoată din pungă decât trei galbeni pe zi — și 
aceasta nu în toate zilele. 

Insă, sgârcit și aprig la câștig, Vlad cutreeră 
Lâlciurile, învârti tot felul de negustorii şi a- 
junse om foarte bogat. 

Bogat, dar nu și mulțumit. Florea era mult 
mai sărac, dar mereu vesel şi mulţumit. 

Oricum, cei doi băeţi crescură şi se făcură 
flăcăi mari şi voinici. 

Dar iată că amândoi fură chemaţi de Ștefan 
cel Mare să apere ţara împotriva Tătarilor, cari 
năvăliseră în Moldova, jefuind și pustiind peste 
tot pe unde treceau. 

Tătarii fură biruiţi şi alungaţi din Moldova, 
„însă Florea şi Vlad căzură prinși în mâinile lor 
şi duşi la Curtea Hanului tătar din Crimea. A- 
ceiași soartă avuseseră şi alți vreo sută de ti- 
neri și bărbaţi moldoveni. 

Vlad fu pus să spele vasele la bucătărie, iar 
Florea, împreună cn ceilalţi prizonieri români, 
să lucreze în grădinile palatului tătăresc. 

Florea nu se plângea și nu-şi pierdea nădej- 
dea de scăpare din robie și de întoarcere acasă. 
lar când ceilalți prizonieri moldoveni erau cu- 


prinşi de mâhnire şi de dorul de casă, Florea le - 


cânta din fluerașul năzdrăvan şi le alunga toată 
durerea şi mâhnirea. 

Nu trecuse la mijloc multă vreme şi frumoas» 
Haliduna, fiica mai mare a Hanului, căzu bol- 
navă de o boală ciudată și neînţeleasă. Pierea 
şi se stingea, văzând cu ochii. Toţi medicii şi 
vracii nu putuseră să-i găsească leac şi alinare. 

Insă, într'o după amiază, pe când, stinsă şi a- 
mărâtă, stătea la fereastră, auzi răsunându-i la 
urechi fluerul lui Florea. Şi pe dată simţi cum 
e cuprinsă de bucurie și cum începe să se simtă 
mai bine. In seara aceea dormi liniștită, lar a 
doua zi se sculă cu poftă de mâncare. 

Se aşeză din nou la fereastră şi pentru a 
doua oară cântecul din fluerul lui Florea îi a- 
ducea bucurie și alinare a durerilor. 

Ceru, aşa dar, tatălui ei ca Florea să fie che- 
mat în odaie la dânsa și să-i cânte de trei ori pe 
zi. Se înţelege că Florea trebui să facă întocmai 
şi în mai puţin de o săptămână Domnița bol- 
navă se făcu bine şi sănătoasă. 

Hanul Tătarilor, încântat de însănătoşirea Ha- 
lidunei, la care ţinea mai mult decât la ceilalţi 
copii, chemă pe Florea şi-i zise: „Mi-ai scăpat 
fata, iar eu din parte-mi îţi dau drumul să te 
întorci acasă și, pe deasupra, îţi mai dau tot ce 
îmi vei cere. 


— Cer să fie lăsaţi liberi toţi prizonierii mol- 
doveni, răspunse Florea. 

— Le dau la toţi drumul, afară de Vlad, pe 
care îl opresc”, îi întoarse Hanul vorba. 


Şi cât de mult se rugă şi stărui Florea, dar nu 
fu chip să fie înduplecat Hanul și să-l lase liber 
şi pe Vlad. 

Pricina e următoarea: Când Vlad căzuse în 
mâinile Tătarilor şi fusese dus la Hanul Tăta- 
rilor, acesta îi zise: „Iți dau drumul, dacă îmi 
dai 60 de galbeni. Insă, cum n'ai de unde să gă- 
sești aicea atâţia bani, înseamnă că îmi vei fi 
rob, câte zile ai de trăit. 

— In douăzeci de zile vei avea galbenii ce îmi 
ceri”, îi răspunse Vlad şi, tânăr  nesocotit se 
grăbi să scoată înaintea Hanului pungulița dată 
de ursitoare şi se spună încet, așa ca să n'audă 
Hanul, cuvintele Chiri, Biri, Bori. 

In adevăr, în pungă se iviseră trei galbeni. 

Mai făcu ceva nesocotitul de Vlad. Fără măcar 
să fie întrebat, ci aşa numai ca să se laude, spuse 
Hanului povestea cu punga şi cu darul ce avea 
această pungă. 

„Ei, bine că ştiu, îi zise Hanul râzând de pros- - 
tia lui. Află că eşti pentru mine o adevărată co- 
moară”. 


PAG. 6 Â00000000000000000000000000000o0o0eeeeoteeee DIMINEATA COPIILOR 


Dar Vlad care, peste toate, mai era și tare în- 
căpăţânat, îi întoarse vorba zicându-i: „N'ai să 
mai vezi un galben din pungă, mai ales că pun- 
ga nu scoate bani decât atunci când sunt la grea 
nevoie. 

— Dacă-i numai pe atâta, te fac eu să fii la 
cea mai grea nevoie”, îi răspunse Hanul. 

Il dădu pe mâna a doi paznici, ca să-l aştearnă 
pe jos şi să-l bată cu bicele. 

. După ce-i traseră vre-o cinci, şase lovituri, 

Vlad ţipă şi zise: „Iertare, că am să fac cum mi 
se poruncește”. 

De atunci, în toate zilele îi dedea Hanului 
câte trei galbeni. 

Trecuseră mai mulţi ani la mijloc. In Mol- 
dova era pace şi linişte, iar Tătarii, temându-se 
de Ștefan cel Mare, nu mai năvăleau în ţară. 
Florea se căsătorise, avusese copii cu cari ducea 
un trai liniștit și fericit. 


Intruna din zile veni însă la el un trimis al 
Hanului 'Tătarilor, rugându-l să meargă în Cri- 
meea, ca să vindece pe fata mai mică a Hanu- 
lui, care căzuse şi ea bolnavă de aceiași boală 
ca soru-sa. 

„Vin, zise Florea, însă cer ca răsplată să i se 
dea prietenului meu Vlad drumul”. 

Așa sa şi făcut. Când Florea şi Vlad, întor- 
cându-se spre casă, au ajuns la apa Nistrului, 
care făcea hotarul Moldovei, Vlad scoase dela 
sân punga dată de ursitoare şi o aruncă în râu 
zicând: „Această pungă a trezit în mine lăcomia 
de avere, mi-a închis sufletul la orice bucurie și 
m'a făcut să am parte de atâtea nenorociri şi 
chinuri. Piară pentru totdeauna, fiindcă am vă- 
zut după pilda ta, frate Florea, că e mult mai 
bine să fii sărac şi mulțumit, decât bogat şi ne- 
norocit”. 

de Ali-Baba 


dasanabbbmaenm aa ee imam onmme mai ani o me SALVIA AmeRR mm MA ma MRmaRRROm a m Dai mita e e ee re m e NAD ea 


v 


ODO II DOD DELIS KLESLA ALAHA É 


Trăia, acum câteva sute de ani, întrun oraş 
îndepărtat, un meşter vestit care făurise multe 
orgi minunate; ele erau mărturie a iscusinței 
lui şi împodobeau prin frumuseţea și sunetul 
lor o seamă de biserici +), proslăvind până în 


1) La catolici la stânta slujbă cântă şi orga. 


ORGA TĂCUTĂ 


e a rage ama > 3 Aaa are AV, ie e 


După o legendă germană 
zarea îndepărtată, la asfinţit de soare sau în zo- 
rii purpurii şi în văpaie ai dimineţii, cuvântul 
și mărirea Domnului. lar meşterul cel iscusit 
trăia în. mijlocul poporenilor lui foarte iubit şi 
lăudat pentru marile lui însușiri, fericit și mul- 
tumit. 


~ 


DIMINEAȚA COPIILOR €0000%0%000000000000000000000000000000000e0eee - PAG. ? 


Până ce într'o zi se apucă să facă în satul lui 
de naștere minunea minunilor: o orgă care cân- 
ta singură. 

Tot rugându-se și implorând mila cerului, se 
milostivi Dumnezeu de el, că era om cu frica Ce- 
lui prea Milostiv şi îl ajută; dar orga aceia era 
toată numai și numai de abanos scump, cu cla- 
pele de mătase; iar când se duseră oamenii Du- 
minică la biserică, orga începu să cânte dela 
sine o melodie de laudă şi de biruinţă; se minu- 
nară toţi de așa ispravă și-l răsplătiră prin da- 
ruri scumpe pe meșter. 

Dar iarba răului îl păștea pe meşter, că de 
unde până atunci era smerit și bun la suflet, de- 
veni trufaș, gândind că nu mai e nimeni pe pă- 
mânt mai înzestrat ca el. 


Şi pentru că tocmai îi venise vremea însură- 
toarei se gândiră ai lui să-i găsească logodnică. 
I se aduse o fată frumoasă cu bucle aurii şi o- 
chii de culoarea mării. 


Se pregătiră deci de nuntit, şi erau tare feri- 
ciţi şi încântați unul de altul. Porni alaiul cu- 
nuniei, mirele în haine de sărbătoare şi mireasa 
cu beteală şi văl nevinovat. Era o zi de primă- 
vară, păsărelele îi priveau şi sburau din pom în 
pom vesele şi ele că văd atâta mândreţă și bu- 
curie. 

Iar omul nostru se gândea cât de frumos are 
să cânte orga cea măiastră, când o păşi pragul 
altarului. Orga cea minunată rămase însă tăcu- 
tă. De mâhnire, mirele porni hoinar prin lume; 
iar oamenii prinseră pică pe fată, gândind că 


a ei o fi greşala. Trecură ani după ani. Meșterul 
prinse a cărunțţi și se hotărâ să se întoarcă în 
satul lui. 

Ajuns acasă, oamenii abia îl cunoșteau, căci 
cra tras la faţă şi muncit de gânduri triste. 

Aşa trăi el până îi veni vremea morţei, care 
şi-l mustră pentru marea lui trufie. Cuprins de 
părere de rău, el își ceru iertare, iar Domnul se 
îndură şi-l iertă, în timp ce el își dedea sufletul, 
morţei. 

Oamenii își aduseră aminte de fată şi se du- 
seră s'o vestească; spre marea lor durere o gă- 
siră moartă, învestmântată în rochia ei de mi- 
rească, căci ea păstrase credinţă şi iubine meşte- 
rului. Induioșaţi peste măsură, le făcură două 
cosciuge și le duseră unul lângă altul în biseri- 
că, lângă orga minunată. Și tare mult se nedu- 
meriră când orga începu un cântec tânguios şi 
ușor, dar atât de fermecător, cum nu mai auzi- 
seră; şi se porni cântec sfinţit de îngeri, heru- 
vimi şi serafimi de se cutremura sfântul lăcaș; 
apoi se porni prohodul și orga tăcu; oamenii 
plânseră mult nenorocul meșterului lor şi-i în- 
gropară pe amândoi pe pat de trandafiri în 
curtea bisericei. De-atunci ei țin minte povestea 
şi dacă vă veţi duce într'acolo cred că var spu- 
ne-o şi dumneavoastră. 

Orga cea minunată n'a mai cântat de atunci 
in cinstea nimănui căci aducea aminte de prea 
multă durere. Locuitorii satului o așezară însă 
frumos întrun ungher al altarului şi de-atunci 
o numesc cu toţii, orga cea tăcută. 

Miron Vâlcea 


JANARANANRENNLAANTSNSEAREOASNANAUOD’ SERUARNSAANNDPANIASAOV IVONAESNEERANNERNONNASE) ANQAREAEONARNSNANENENRASCSANANASA 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


Haplea la Bucureşti“ 


de MOŞ NAE 


Un volum format mare, 130-de pagini, 
toate ilustrate şi cu o splendida 
copertă în culori. 
PREŢUL, LEI 60 


De vânzare la toate lbrăriile şi la 
chioşcuriite de ziare. 


De vânzare la toate librăriile 
== şi chioşcuriie de ziare —— 


Cereti la toate librăriile —— 
şi chioșcurile de ziare 


„PLICI ŞI PLUM“ 
Preţul, lei 20. 


VARZA MINCINOSULUI 


Doi prieteni, Jon şi Barbu, văzură o grădină 
de zarzavaturi. 

„Ce varză frumoasă! exclamă lonel. 

— E un fleac, răspunse Barbu adăugând: In 
călătoriile mele am văzut o varză mare cât 
şcoala noastră”. 

Ionel, care ştia că prietenului său îi cam place 
să mintă, zise la rândul său: 

„Iar eu am văzut o căldare mai mare decât 
biserica noastră. i 

— La ce poate folosi o asemenea căldare? în- 
trebă Barbu foarte mirat. 

— Ca să fiarbă varza ta”, răspunse Ionel râ- , 
zând că l-a prins cu minciuna. 


Din cauza că am avut materie prea multă, 
continuarea „lisprăvile lui Gigel" se amână 
pentru numărul viitor. : 


PAG. 8 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Știu, Moş Nae, că dorești 
Despre mine să ai vești, 
Când eram un băiețaș, 
Mititel și drăgălaș, 


Fără griji şi răsfățat, 

De tot satul lăudat 

„Ptiu!” când mama mă scuipa 
Și de frică tremura, 

Ca să nu fiu deochiat, 

Căci eram frumos băiat. 

lată vremea deci sosită, 
Vrerea-ţi fie 'ndeplinită, 

Rând pe rând să-ți povestesc 
Totul cum îmi amintesc, 

Cum am fost la școală dat 

Și 'n opt ani am terminat 
Două clase, chiar primare, 

Zi că nu-i minune mare, 

Că n'am fost băiat deștept, 

Ci, Moş Nae, să-ți spun drept, 


Ce-am văzut și ce-am pățit. 


LA JCOALĂ 


Rău de tot mam chinuit Zece ani doar au trecut. 
Cu-alfabetul cel sucit. Dar deștept cum ești din fire 
A, b, c și ce mai este, Și la minte prea subțire, 


Insă asta-i o poveste Ai sajungi tu negreșit, 
Ce-ţi voi spune gând pe rând, ci ză 
Cum îmi vine ea prin gând, 
Dar să las eu vorba multă 
Și te rog, acum ascultă 
Cum la școală am nimerit, 


aa 
Intro Luni de dimineață, 
După ce mă spăl pe faţă, 
Mama-mi zice: „Puișor, 
„Mult iubitul meau odor, 


Om cu carte și vestit”. 
Mama mult m'a sărutat. 
După ce mam îndopat, 
Vine tata şi cu ea, 


t- Pe furiș ce tot plângea, 
Soare mândru din Hăpleşti, Am pornit tustrei de-acasă 
Făt-Frumos ca din povești, Şi mau dus apoi în clasă, 
Uite ceasul c'a sunat Drept la domnu’ nvăţător. 
Să te-apuci de învățat. lar copiii toți în cor, 

Hai mai repede te scoală, Ca să cânte sau pornit: 

Ca să mergem azi la școală. „Haplea, bine ne-ai venit! ` 
Eşti prea mic şi mititel Ura! Ura! să trăiască, 

Și plăpând ca un vițel, La mulți ani să înflorească!” 
Căci de când eu te-am născut, Insă domnu'nvăţător 


- 


Strigă 'n glasu-i tunător: 
„Ei tăcere!” — co nuia 
Pe copii îi cam croia. 


Unii plâng, dar în sfârșit, 
Tata 'n astfel a grăit: 
„la-l pe Haplea ca vițel 


„PAG. 9 


; 


Și un bou să faci din el”. 
Cum mai râde 'ntreaga clasă! 
'Nvățătorul zice: „Lasă, 

„Las' pe mine, vei vedea 

Cum e 'nvățătura mea. 

Știu eu cum să-l instruesc. 
Când nu 'nvață, să-l croesc. 
Căci nuiaua-mi de lemn tare 
De minuni e făcătoare”. 


Uite-așa chiar s'a 'ntâmplat 
Că la școală am fost dat. 
(Va urma) 


EA 
AA 


UN ARAB DEŞTEPT 


Un batalion de Arabi năvăli o dată întrun 
oraş din Asia Mică şi se puse să-l jefuiască. U- 
nul din soldații aceştia, un Arab sărac, pusese 
mâna pe o pungă plină cu galbeni de aur. Insă, 
de teamă că i-o răpesc ceilalți soldaţi, Arabul 
luă o căldare ce fierbea pe foc, aruncă punga 
în fundul ei şi eşi din casa aceea cu un aer 
foarte liniştit. 

Văzându-l, camarazii săi se porniră să-şi bată 
joc de el, zicându-i că o fost un prost și un ne- 
rod, că n'a luat decât o căldare, pe când toți cei- 
lalți luaseră lucruri de preț. 

Arabul răspunse: „Am luat ceeace e de tre- 
buință pentru familia mea. Pentru ce mai e ne- 
voe, mare este Dumnezeu și norocul meu”. 

In felul acesta deșteptul Arab izbuti să-şi păs- 
treze punga cu galbeni, fără să fie văzut de cei- 
lalți camarazi. i 
———— 00 kr 0 ———— 


cai din armată. 


Un fel frumos de a ajuta 


Generalul Turenne, care à fost un vestit ge- 
neral francez, observase, pe când inspecta tru- 
pele de sub comanda sa, că unul din cei mai vi- 
teji ofiţeri avea, din pricina că era om sărac, 
un cal așa de slab, că abia putea să se servească 
de el. 

A doua zi, Turenne invită pe acest ofiţer la 
masă. După masă, îi zise: 

„Căpitane, am să-ţi cer un serviciu și sper că 
nu mă vei refuza. Ştii că nu mai sunt de trei- 
zeci de ani, aşa că nu mai pot încăleca lesne cai 
cari sunt prea iuți. Insă, calul d-tale, pe care 
l-am văzut ieri, mi se potriveşte de minune. 
N'ai vrea să mi-l dai?” 

Ofiţerul, crezând că face generalului său un 
serviciu, consimţi numaidecât, însă o zi după 
aceasta primi în schimb unul din cei mai buni 


——— ci n 


PAG. 10 000090000000660000+ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


"n băeţel, Dick Whittington, rămăsese or- 
fan încă de mic copil. Era foarte sărac 
şi nimeni din sat nu se 'ngrijea de el, 
aşa încât umbla îmbrăcat în zdrenţe 
și foarte adeseori abia de găsia o coaje 

uscată de pâine: aceasta îi era toată masa. Gân- 

dul lui zbura mereu spre Londra, unde ar fi 
vrut să meargă în speranţă că-și va găsi acolo 
vreun rost. 

Intuna din zile, cum sta el așa în faţa ha- 
nului din sat, văzu trecând o diligenţă trasă de 
opt cai. 

Vizitiul, auzind povestea sărmanului Dick, 
îl luă în diligenţă; și în curând sosiră la Londra. 

Aci ajunse muritor de foame pe străzi şi în 
halul în care se afla, cerea de pomană trecăto- 
rilor. 

Foarte puţini însă se îndurau să-i arunce un 
gologan şi astfel mort de foame şi zdrenţuit îl 
găsi într'o bună zi înaintea ușei sale un negu- 
stor, domnul Fitzwaren. 

„Ce stai aşa, măi băete? zise acesta, ești de- 
stul de mare şi ai putea să lucrezi, în loc să trân- 
dăveşti. 

— Dar nu-s leneş deloc, domnule, răspunse 
Dick, și aș lucra din toată inima, numai că nu 


cunosc pe nimeni şi pe deasupra mai sunt și 
bolnav, căci mi-e grozav, grozav de foame”. 

Sărmanul Dick nu mâncase de trei zile. Era 
așa de slab că abia se mai ţinea pe picioare. Ne- 
gustorul milos, porunci să fie primit în casă și 
sá i se dea o mâncare bună; apoi îi zise: „Ră- 
mâi la noi și fă şi tu ce poţi la bucătărie!” 

Bucătăreasa însă era foarte răutăcioasă; ea-l 
chinuia grozav dar, cu toate acestea, Dick nu se 
plângea nimănui de teama de a nu-și supăra 
stăpânul. Il băteau fără milă până ce, în cele 
din urmă, domnișoara Alice, fiica domnului 
Fitzwarren, auzind de cele ce se întâmplau, 
spuse bucătăresei că de nu s'o purta frumos cu 
el, o dă afară. 

Trebue să ştiţi că micul Dick dormea întrun 
pod unde, în fiecare noapte, îl necăjeau șoare- 
cii și şobolanii. 

Se gândi deci să cumpere o pisică. Avea un 
gologan pe care i-l dăduse un: domn într'o zi 
pentrucă-i făcuse un serviciu. in ziua următoare 
văzu o fetiţă cu o pisică în braţe. O întrebă: 
„N'ai vrea să-mi vinzi pisica aia pentru un go- 
logan?” 

Fata spuse: „Vreau, domnișorule, cu toate că 
e strașnică vânătoare de șoareci”. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


De-acum Dick nu mai fu necăjit de șoareci 
şi șobolani, ci dormea zdravăn în fiecare noapte. 

Curând după acestea, stăpânul lui Dick toc- 
mai încărcase o corabie cu mărfuri pentru ţări 
străine. Potrivit obiceiului: său, el întrebă pe fie- 
care -servitor în parte „dacă mau niscaiva bani 
sau marfă să pună în corabie”. 

Cu- acest prilej putea să-şi încerce fiecare no- 
rocul. Toţi găsiră câte ceva de trimis, afară de 
sărmanul Dick, care nu avea nici bani nici măr- 
furi. 

Domnişoara Alice voi să-l împrumute cu 
bani, dar stăpânul se împotrivi, spunând că tre- 
bue să pună ceva dela el, nu dela altul. 


Când bietul băiat auzi aceasta zise: „N'am 
decât o pisică,- pe care am cumpărat-o - acum 


câtva timp pe un gologan dela o fetiţă. 

— Adu-ţi atunci pisica, măi flăcăule, spuse 
domnul Fitzwarren, şi lasă-o să se ducă.” 

Și micul Dick făcu precum i se spuse, dar de 
acum ajunse râsul servitorilor din pricina „măr- 
fei” sale fără de pereche. 

In cele din urmă, ne mai putând să rabde a- 
tâta batjocură, îşi strânse puţinele lucruri pe 
care le avea şi porni la drum de dimineaţă de 
tot în ziua de întâi Noembrie. Merse el cam pâ- 
nă la Holloway; aci se aşeză pe o piatră care 
din acea zi fu numită „Piatra lui Whittington” 
şi prinse a se socoti pe ce drum să apuce. 

Pe când sta el așa gândindu-se ce să facă, 
clopotele dela biserica din satul apropiat înce- 
pură să bată şi glasurile lor păreau că-i spun : 


„Intoarce-te acasă, Whittington, 
„Tu care vei fi de trei ori primar.al Londrei”. 


„Primar al Londrei!” îşi zise el. „Face să în- 
duri orice ca să ajungi primar al Londrei şi să 
te plimbi într'o caleașcă minunată. 

Te ponienești că mi-e scris sajung om mare. 
la să mă întorc eu acasă!” 

Dick porni îndărăt şi fu tare mulțumit, când 
se văzu în casă şi se aşeză la lucru înainte ca 
cineva să-i fi băgat de seamă lipsa. 

Dar să vedem ce se întâmplase cu pisica lui. 

Corabia rătăci multă vreme pe apă până ce 
rânturile o împinseră pe coasta Africei. Căpi- 
tanul şi echipajul debarcară. Fură întâmpinați 
de Mauri, iar regele acestora îi primi și cinsti în 
palatul său care era plin de șoareci și șobolani 
ce nu puluseră să fie îndepărtați cu nici un 
chip. Căpitanul se întoarse la corabie, și aduse 
pisica lui Dick şi pisoii ei (căci acum avea și 
pui). Pe dată pciseră sau puseră pe goană toţi 
şobolanii din palat, iar regele cel negru fu așa 
de încântat, încât cumpără toată marfa din co- 
rabie şi dădu de zece ori mai mulţi bani pentru 
pisică, decât pentru toată încărcătura. 


‘warren se gândi să-i 


PAG. ii 


Căpitanul întinse pânzele pe un vânt bun ce 
bătea spre Anglia, și după o călătorie fericită 
ajunseră sănătoși la Londra. 

Micului Dick i-se dăduse o comoară întreagă 
pentru pisica lui. Din ea dărui câte o parte stă- 
pânului său și domnișoarei Alice, precum și fie- 
cărui servitor. 


Dick era acum „domn mare”. El nu uită cât 
de drăguţ s'a purtat domnișoara Alice și cât de 
multă recunoștință îi datora. 

Ţineau unul la altul şi deaceia domnul Fitz- 
căsătorească, ceeace ei 
primiră bucuros. 

Hotărâră' o zi pentru nuntă; la biserică veni 
şi primarul, apoi marii sfetnici ai oraşului, pre- 
fectul şi un număr însemnat din cei mai bogaţi 
negustori din Londra. 

Istoria ne povestește că domnul Whittington 
şi soţia sa au trăit în mare strălucire şi au fost 
foarte fericiţi. Avură mai mulţi copii. Micul 
Dick de altădată, stăpânul unei biete pisicuţe, 
ajunse primar al Londrei şi fu ales chiar de 
trei ori, iar Henric al cincilea, regele din vre- 
mea aceia, îl ridică la rangul de cavaler. 


Prelucrare din englezeşte de Traian Ştefanovici 
aAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA 


„Ca să fiu senin şi vesel, 
Dragă, ce mă stătueşti ? 

— Fuga la o librărie . 

Ia „HAPLEA LA BUCUREŞTI“ 


PAG. 12 *eoeeeoeoeee0oeovvoovevovovovooovoovoveveoes DIMINEAȚA COPIILOR 


fost odată un împărat şi o împă- 
răteasă, cari aveau o fată ne- 
spus de frumoasă. Trăiau ne- 
| turburaţi de nimeni, fericiţi şi 
“fără necazuri. 

i Iată că într'o zi, însă, fru- 
moasa Domniţă se îmbolnăvi. 
Nimeni nu știa ce are și nici cea 
mai ageră vrăjitoare nu putu să-i găsească leac. 
Impăratul dete veste în ţară că cine va vindeca 
pe Domnița, va fi răsplătit împărăteşte: dacă 
va fi femee, va fi oprită la palat, dacă va fi fe- 
cior, va căpăta mâna Domniței. 

Veniră feciori de împărați care mai de care 
mai frumoși, mai chipeşi, mai deştepţi. Fiecare 
aduceau Domniței giuvaericale, rochii scumpe, 
cămăși din pânză de păiajin şi mulţi saci cu 
galbeni. Nimic însă nu ajută și biata Domniţă 
se stingea văzând cu ochii. 

Intr'o zi, când orice speranţă părea pierdută, 
se înfăţişă la curtea împăratului un flăcău îm- 
brăcat numai în sdrenţe. Ceru să fie dus în faţa 
împăratului, care cum îl văzu, îi strigă: 

„Cum ai putut să vii în fața mea îmbrăcat în 
astfel de haine? Şi ce vrei? 

— Impărate! Am auzit că Domnița este bol- 
navă şi am venit să-mi încerc norocul. Mâine 
dimineaţă voiu căuta să o vindec şi dacă nu iz- 
butesc, puteţi să mă ucideţi!”. 

Și făcând o plecăciune până la pământ, o 
porni la drum. Merse peste livezi, peste câm- 
pii, străbătu dealuri înalte, însă în tot drumul 
nu întâlni nimic. 

Ajunse la un munte uriaş. Sui, sui într'una, 
fără nici un răgaz. Deodată zări în vârful lui o 


very 


Dece poartă miresele flori de lămâiţă pe cap 


luminiță. Şi cu cât se urca mai mult, lumina se 
făcea mai mare, mai desluşită. 

Insfârşit, iată-l ajuns acolo! 

Işi roti ochii împrejur. Doamne, ce minună- 
ție! Dar nici picior de om. 

„A cui o fi grădina aceasta măreaţă?” strigă 
el deodată. Nimeni însă nu-i răspunse. Se duse 
la poartă și bătu de trei ori. Indată i se înfăţișă 
un balaur înspăimântător, care îi vorbi cu as- 
prime: „Cum de cutezi să baţi la poartă tocmai 
la ora asta?” Nu ştii că aici este Grădina Zâne- 
lor şi că acum toate florile dorm?” 

Dar voinicul nostru nu stete mult pe gânduri 
şi cât ai număra trei, îşi scoase sabia şi tăie pe 
rând capetele balaurului. 

Intră apoi în grădină. Toate florile dormeau. 
Se uită întrun colţ şi zări o floricică mică, albă, 
care încă nu adormise. Se uită bine la ea. Era 
floarea de lămâiţă. O rupse, o luă şi se făcu ne- 
văzut. 

A doua zi, toată curtea era în picioare. Dom- 
niţa stătea pe un tron de aur și argint, acoperit 
cu o purpură roşie ca focul. Era slăbită mica 
Domniţă şi totuşi ce frumoasă arăta! Flăcăul, 
de astă dată îmbrăcat în haine domneşti — căci 
era fecior de Impărat — se apropie de ea şi-i 
dete să miroasă floarea de lămâiţă. Cum o mi- 
rosi, Domnița se făcu sănătoasă ca şi înainte. 

O săptămână mai târziu, toată împărăţia săr- 
bătorea nunta Domniței cu feciorul de împărat. 
Imbrăcată în alb, Domnița purta pe cap floa- 
rea de lămâiţă, care era floarea norocului ei. 

Și din ziua aceia, pentru a se slăvi floarea de 
lămâiţă, ea se pune la nunţi pa capul mireselor, 
ca un semn de fericire şi noroc pentru viitor. 

Margot Capon 


DIMINEAȚA COPIILOR 


strân- 
dintr'o 


furnică cuminte şi harnică care 
gea vara în locuința sa mititică 
poiană hrana pentru zilele grele de iar- 
nă, se întorcea într'o zi cu o firimitură 
de pâine, veselă, spre casă. 

Era o firimitură de pâine tare gustoasă. Fur- 


nica se uita la ea, o mângâia, mergea câţiva 
paşi, se odihnea, privea pajiştea verde plină de 
flori ce-și plecau frunțile ?n calea ei. 

Era foarte voioasă în ziua aceia. 

Un viermişor se plimba alene printre flori. 

Un gândac se cățărase pe un fir de iarbă și 
sta cu ochii pironiţi spre soare. 

Albinele cântau. Un zumzet dulce pătrundea 
in sufletul furnicii. 

Intr'o vreme, obosită, se opri la umbra unei 
flori, ca să se mai odihnească. 

Se gândea la chipul cum şi-a petrecut copilă- 
ria întrun mușuroiu. 

Işi amintea bine cum într'o seară, un porc 
gras şi rău a început să scurme mușuroiul, să-l 
strice. 

Furnicile s'au risipit pe drumuri şi ea a rătă- 
cit din loc în loc până ce a putut să-şi facă un 
loc de odihnă în pajiştea aceasta. 

Porni din nou la drum. Aproape de casă, un 
ariciu se tolănea la soare. 


PAG. 13 


Țepii săi scânteiau sub razele soarelui ca 
niște ace de aur. 

Se vede treaba că ariciul era vesel în ziua a- 
ceea, pentrucă se făcea ghem, se rostogolea, se 
desfăcea și iar se făcea ghem. 

Furnicii îi era frică de acest uriaş țepos care 
se juca. 

Nu ştia cum să scape de primejdie. O altă 
furnică se apropie de ea. Işi șoptiră ceva în lim- 
ba frumoasă furnicească. 

Amândouă priveau cu teamă cum, ariciul, ca 
un bulgăre de jar se rostogolea printre flori. 

Un guştere verde ca iarba se furişe pe lângă 
furnici, privi ariciul şi se repezi ca o săgeată 
în gardul apropiat. 

Ariciul care nu ştia nimic de frica furnicilor, 
se apropie de ele, se făcu ghem şi trecu peste 
iarba în care se furișaseră, strivindu-le. i 

In urma sa, furnicile, sdrobite, se sbăteau- în 
ghiarele morţii cu căpşoarele însângerate, cu o- 
chii înecaţi de moarte. 

Ţepii le străpunseseră piepturile. 

Albinele cântau înainte. Florile albe şi roşii 
și albastre își plecau frunţile peste ele. 

Sufletele furnicilor ca razele de argint, sbu- 
rau spre cer. 

Const. Goran 


PAG. 14 


„fost un uriaş, care se numea Fără sea- 
măn. Cu cât îmbătrânea, cu atât ajun- 
gea mai mare şi mai puternic. Când îm- 
plini cincizeci de ani, nu era nici 0 
casă atât de înaltă, nici atât de mare, 
ca să-i poată cuprinde trupul; nici nu găsea 
vreo ușă prin care să poată trece. 

Dar uriașului nici nu-i plăcea să se plece, 
căci era obraznic şi trufaș și privea cu dispreţ 
pe bieţii oameni mici. Le spunea „furnici” și îi 
strivea sub piciorul său, când nu-l ascultau. 

Braţele şi picioarele sale aveau lungimea 
stâlpilor cei mai mari. Pe trupul lui uriaș, se ri- 
dica un cap enorm, mult mai mare ca frunzişul 
unui castan. Patul lui, de fier şi oţel, era de 
nouă ori mai lung şi de patru ori mai lat decât 
brațul lui. 

Dimineaţa, când se trezea din somn, ochiul 
său, pătrunzător ca al vulturului, zărea pe că- 
lătorul străin la o depărtare de mai multe 
poşte. 

Incălzind prin câţiva paşi arborii cei mai 
înalţi şi trecând râurile cele mai late, ek îl a- 
jungea repede; îl despuia de toate și-l agăța de 
brâul său, întocmai cum vânătorul își agaţă vâ- 
natul de geantă şi-l ducea în culcuşul său, în 
vârful munţilor. Acolo se afla o mulțime de 
prizonieri, cari erau siliți să-i muncească pă- 
mântul şi să-i îngrijească de hrană, căci uria- 
şul Fără Seamăn avea o poftă nespusă. 

Intro zi, un popor mare se apropia de ţinutul 
lui. Tabăra acestui popor era apărată de șeapte 
nori groși. din care unul se afla pe partea 
dreaptă, unul în stânga, unul în faţă, unul în 
spate, altul deasupra lor, ca să netezească mun- 
tii şi văile şi să omoare toate sălbăticiunile ce 
se vor ivi în cale, iar norul cel de-al şeaptelea 
îi urma mereu, ca să le arate calea. 

Când uriașul zări de departe pe oamenii a- 
ceia, inima sa răutăcioasă se umplu de bucurie. 
In câţiva paşi, se repezi îndată spre ei, dar se 


RiaşuL FARÀ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


SEAMÂN 


E 


~e 


pomeni în fața unui nor gros şi de nepătruns. 
Atunci, scè re ata -şi urechile mari, se între- 
bă ce are de făcut. După câteva clipe de şovăire 
cuprinse în braţe un munte mare, îl zmulse din 
pământ, îl ridică deasupra capului, ca să-l as- 
vârle asupra poporului, vrând să  sdrobească, 
dintr'o singură lovitură, bărbaţi, femei şi copii. 
Dar pasă-mi-te în muntele acela, nenumărate 
furnici își săpaseră galeriile. Galeriile acelea se 
prăbuşiră şi muntele cel mare alunecă pe ca- 
pul uriaşului, împresurându-i gâtul cu o  gră- 
madă de pământ şi de pietre. 

„Uriașul încereă din răsputeri să se desfacă de 
povara aceia covârșitoare: fața i se umflă de 
mânie şi de turbare, dar cu cât îşi sporea stră- 
daniile, cu atât îi venea mai greu să se cotoro- 
sească de munte. 

Pe când se sbătea astfel, se apropie coman- 
dantul armatei acelui popor, ţinând o spadă 
mare, lungă de zece coţi. El voia să ucidă pe 
uriaș, fără să poată izbuti la început. Dar, fă- 
când o săritură de zece coţi în înălțime, isbuti 
să atingă cu spada glezna uriașului. Cu o lovi- 
tură puternică, făcu să cadă la pământ uriașul, 
strivit sub greutatea sa; numai capul i se mai 
vedea din grămada aceia mare de pământ. 

Dar furnicile muntelui nu trândăviau. Câte- 
va mii din ele se repeziră pe trupul uriașului şi 
îl roaseră atât de mult și atât de bine, încât nu 
mai rămase din el decât oasele. 

Paul B. Marian 


ECONOESREACOVNITINERANOUNNNENERANENRENOCSANDENONENRENEUDEEL 
Carte cea mai eftină, mai variafă, mai bogat 


ilusírafă şi mai folosifoare esfe, 
făra îndoială, 


„Almanachu! Școlarior pe anul 1929 


Un volum în 130 de pagini și cu o 
minunată copertă în culori, LEI 25 
De vânzare la librării şi ta chioşcari. 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 


re mama două fetițe: Mişu şi Carmen. 
Mişu, cu părul galben şi cu faţa scăl- 
dată de soare, e o adevi ărată domnişoa- 
ră de opt ani. Carmen e cu totul altfel, 
adică are ochii negri ca murele, părul 
negru şi creţ şi nu-și dă nici cea mai mică os- 
teneală să pară mai mare. 

Mama e cu fetiţele la ţară şi ca să le facă plă- 
cere, a scos puişori mici. Fie că nu observaseră 
sau chiar n'avuseseră prilejul, dar ele nu văzu- 
seră niciodată un puişor cu gâtul gol. 

Şi iată că într'o dimineaţă li se aduce cu gri- 
jă un pui mic galben, fără nici un pufuşor pe 
gât. „Mamă, izbucniră deodată Mişu şi Carmen 
dece are puişorul gâtul gol? 

Cum, nu pricepeţi atâta lucru? L-a tuns ma- 
ma băieţeşte înainte de-a vi-l aduce, ca să fie și 
el modern. 


A 


Da, mă miram cu să fie altfel adăugă istea- 
ţa Mișu, lămurită pe deplin”. 

Trecu câtăva vreme şi fetiţele se duseră să 
întrebe iar pe mama: „Bine, mamă, dece n'a cre- 
scut puf pe gâtul puişorului, doar a trecut atâta 
de când l-ai tuns? 

— „Ei, răspunse mama, am eu grijă de el şi-l 
tund din când în când ca şi pe voi. 

Zău, se rugă Mişu miloasă, lasă-i pufuleţul 
să crească că-i e frig”. Râsul nestăpânit a lui 
Carmen îi acoperi ultimile vorbe. 

Ce e, Carmen, dece râzi?! 

— Mamă, nu te supăra, dar tare-i prostuţă 
Mișu, răspunse surioara mai mică râzând cu a- 
tâta haz că şi mama îi tinu tovărășşie. 

Roșindu-se, Mișu le privi dispreţuiloare și 
plecă repede din odae să nu mai audă râsul o- 
braznic a lui Carmen care-i făcea atâta rău. 

Mona 


Duon D0B5I9059RDPI5aDNIDRONABBRERDBE BORDEN NAEIMRDRNBR-BaPODA IRRD n cane: MNAR WWRnPROBROYODONeaWWaRoRRasnunanamnampn: 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul Școlarilor pe anul 1929“ 


In 139 depag'ni, bogat ilustrate şi cu o 
splena:dă copertă în culori 


„Almanahul Şcolari'or pe anul 929“ 


alcătuit de N. BAIZARIA, cuprinde o mulțime de 
tot felul de poveşti, isto'ioare, glume, descrieri, 
jocuri şi distiraciti», lămuriri despre cei mai 
mulți scriitori despre tineret, efc., etc. 


De vânzare la foafe chioşcurile şi librăriile. 
Preţul unui exemplar esfe numai 25 de LEI 


CuPUn PENIRU CONCURS 28 


INCĂ O DATĂ 


Se povesteşte din bătrâni că Matei Basarab, 
Domnul Munteniei, se dusese să viziteze. orașul 
Curtea-de-Argeș şi vestita mânăstire de acolo. 
Fu primit cu alaiu de mulţime mare de popor, 
iar un preot, care se pricepea să facă versuri şi 
avea şi un glas frumos, îi cântă un cântec. făcut 
de dânsul în cinstea Domnului Ţărei. 

Lui Matei Basarab cântecul îi plăcu așa de 
mult, că-i zise preotului: „Părinte, dacă nu te 
superi, mai cântă-l odată”. 

Preotul îl cântă, iar Matei Basarab, drept 
mulțumire, îi dădu zece galbeni, ca să-i împartă 
la săraci. 

„Măria Voastră, dacă nu vă supăraţi, mai da- 
ți-mi o dată”, îi întoarse vorba deșteptul preot. 

Lui Matei Basarab îi plăcu răspunsul şi dete 
încă zece galbeni. 

———— DOC N ID — 


4 


i Ul ` ka 


-Ry +2 ii uF 7i a 
(o 


bir 


PAG. 16 ;.00000000000000000000000000b0ototeeceeeeeee DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII 


St. Bic -Loco.— Am ales unele din ghicitorile trimise 
de d-ta, devotată cititoare, şi vor apare întrun număr viitor. 

V. Nio.-Loco. — Ne pare foarte rău că n'am avut ce a'ege 
din cele trei poezii trimise de d-ta cu sentimente aşa de 
bune. Cva dintâiu, „Patria şi Regele...“ e mai lungă decât 
ar îi fost nevoie, are cuvinte de umplutură şi versurile nu 
sunt destul de puternice şi concise. In a doua, „Rugăciunea 
României“, chiar în prima strofa spui că România se roagă 
lui Dumnezeu „să n'o mai lase 'n puntie*, ceeace aproape, 
n'are înțeles. Nici poezia a treia nu este aşa de bine reuşită. 

V. Gh. Br.-T.-Severin. — Dintre poeziile trimise de d-ta, 
am ales „Rânitul“ şi „Ursarul“. 

Il. Buc.-Loco. —,„De ce fugi, de aceea dai“. Te felicităm 
mică şi drăguță domnişoară, pentru scrisul îngrijit, dar po- 
vestea d-fale te tace să te cutremuri. Oraş în care te taie 
şi te mănâncă! Asa ceva numai „nostim* nu poate fi. 

òt. Gh. Sev.-Ploeşti. — Pentru n-rul de Crăciun ni s'au 
trimis așa de multe poezii, că, fireşte, o bună parte dm ele 
n'a putut fi pubiicate. 

Poezia „Scopul“ nu merge, de oarece scopul pentru care 
copii se duc la şcoală esie cu totul a tul decât cel arătat de 
d-ta In poezia „ide ale lor“ ai, între altele, nepotriveii de 
rimă, De ex. .într'una* nu poate rima cu „grădină“. 

l. Lăz.-Loco. — Vom căuta ca în curând să-ți satisfacem 
dorinţa, publicând desene şi concursuri de desene. 


H. Hal-Galaţi. — Revista noastră nu se poate amesteca 
în chestiurii şi polemici cari nu o privesc. 

I. L.-Galaţi. — Când s'a primit poezia d-tale „Crăciun“, 
nu numai numărul de Crăciun, ci şi n-rul de Anul Nou al 
revistei era tipărit şi pus în vânzare. j 

Mer. Ro.-Loco. Ne pare foarte bine, mică şi harnică 
domnişoară, că eşti asa de silitoare şi că iai în toţi anii 
prcmiu Suntem convinşi că vei continua în felul acestia, iar 
când vei îi în clasele secundare, va ti pentru noi o plăcere 
să te avem colaboratoare la rev'stă. Până atunci insa te 
sfătuim să contnui a fi drăguţa noastră cititoare. Incă ceva. 
Deoarece nu cunoşti încă regulele după cari se fac versurile, 
lasă pentru mai târziu încercarea de a compune poezii. 

G.-laşi. — Poezia „Răstignitu'ui* se păstrează pentru 
n-rul de Paşti. Constatăm cu plăcere că te-ai afirmat cu un 
viguros talent poetic, insă pnn factura lor poeziile d-iale au 
cam deoăşit genul literaturei pentru copii, a iresându-se 
altui public cititor decât cititorilor obişnuiţi ai unei reviste 
pentru copii. 

K. I. Em.-Loco. - „Primăvara“. Să pubiicăm poezii despre 
„primăvară“ acum în toiul iernei? Nu se potriveşte. Până 
atunci mai e destu! timp. Iți mulţumim că vrei să ne trimiţi 
mai multe poezii, dar te rugăm să te lași de gâr duJ acesta, 
asigurându-te că avem mult mai multe decât ne trebue. 

Primim zilnic zeci de poezii şi navem ce tace cu ele. 

„L. V.-Galaţi. — „Noaptea Sfânta“, scrisă cu un real talent 
poetic nu poate fi iesne pri epută şi gustată'de micii actori, 
chemaţi să o joace. Idei ca „poemi fermecate ce se transformă 
în temule de idoli închipuiți, minuni feerice ce se pregătesc 
: în spaţiu într'o noapte smulsă din genune“, mai încolo 
«rini de iluzii vagi ce se prăbuşesc cu tot alaiul de tendinţi 
amăgitoare» sunt — vei recunoaşte, credem, şi d-tâ — prea 
subule şi prea vagi pentru copii. Regretăm, prn urmare, că 
nu ne-am putut folosi de bucata trimisă de d-ta. 


E. Libro,-Loco. - „Dorinţa lvi lonel“, prin frazele obi- ` 


şnuite în conversaţia de toate zilele şi piin modul cum sunt 
făcute versuiile, este mai ve grabă o bucată în proză, decât 
o. poezie. Peniru a fi o poezie se cere ca versurile să fie mai 
îngriite, să aiba mai muliă putere, In alară de aceasta, 
înversiuni ca „al meu ban“ şi altele îi slabesc şi mai mult 


efectul. 
—— ZX Z—— 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
GU DUH GÀSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicație. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co. 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate librăriile din fară. $ 


a Raza ia cast 


d Sala Teatrului Mic 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 3 Februarie 1929. 


la orele 10 dimineaţa precis 


= va avea loc ===> 


ŞEZĂTOAREA 


CULTURALĂ-ARTISTICĂ 
organizată de către revista 
„Dimineața Copiilor“ 
Programul cuprinde: 
CONFERINŢĂ, MUZICĂ VOCALĂ ȘI. 
INSTRUMENTALĂ, DECLAMAŢI!.: 
DANSURI NUMERE COMICE ȘI 
DE ACROBAŢIE, TEATRU, etc... 


(Biletele de intr œ re se pot lua din 
vreme dela administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6/67) 


Z 


Citiţi: Almanahul Scolarilor pe 1929 


Ulan cat de 


1819 


ILY LISUIAIN 
VDaLOI 


i 


2 
ta e pământul. asa că. privindu-l, veți învăța ms 


La 


aia tie 


Prețul, Lei 5 


PAG. 2 


ee 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Crăciun şi Paşti... 


Cititorul. nostru Fr. S. lon de la Brăila ne pu- 
ne câteva întrebări în legătură cu sărbătoarea 
Paştilor. 

Prima sa întrebare este: „Dece Paştele nu 
vade în toţi anii la o dată fixă, așa cum se în- 
tâmplă cu Crăciunul, care întotdeuana este - în 
Ziua de 25 Decembrie?” 


Dar mai întâiu să-i arătăm că săvârşeşte o 


mare greşală, atunci când își închipue că Dom- 
nul nostru lisus Christos's'a botezat în ziua. de 
Paşti. 

De Paşti sărbătorim Invierea Domnului, iar 
nici de cum botezul Lui. Cinstirea zilei în care 
sa botezat în râul Iordan de către Sfântul Ioan 
-Botezătorul este ziua de Bobotează. Iar Botezul, 
ca'şi Crăciunul. cade în toți anii la aceiași dată: 
în 6 Ianuarie. 

Venind acum la întrebarea făcută, îi spunem 
că un motiv pentru care nu se poate ca sărbă- 
toarea Paştilor să aibă în toţi anii aceiaşi dată, 
este că prima zi de Paști trebue să fie totdeauna 
o zi de Duminică. 

In adevăr, din sfintele Evanghelii că Mântui- 
torul a înviat în noaptea de Sâmbătă spre Du- 
minică. 

Despre nașterea Domnului însă — şi aceasta 
e sărbătoarea Crăciunului — ştim că a avut loc 
in noaptea dinspre 25 Decembrie, aşa că de la 
un an la altul ziua poate să nu fie aceiași, data 
însă rămâne totdeauna .. aceiași. 


Sărbători cari se schimbă 


Toate sărbătorile în legătură cu  Paştii se 
schimbă, adică nau în toţi anii o dată fixă. Ase- 
menea sărbători sunt: Floriile, Duminica To- 
mei, Inălțarea Domnului, Rusaliile, etc. 

Afară de acestea, toate celelalte sărbători au 
o dată fixă. 

De exemplu, le, sărbătorile stinţilor.Sfântul 
Ion Botezătorul (6 Ianuarie), Sfântul Gheorghe 
. (23 Aprilie),Sfântul Dumitru (26 Octombrie), 
Sfântul Nicolae (6 Decembrie), etc. etc. 

De asemenea au o dată fixă sărbătorile pen- 
tru cinstirea Maicei Domnului. De ex. : Intâm- 
pinarea Maicei Domnului (2 Februarie), Ador- 
mirea Maicei Domnului (15 August). Intrarea 
în Biserică (8 Septembrie), etc. 


——— 


Reguli pentru sărbătorirea Paştilor 
De către Sfinții Părinţi ai Bisericii creştine 
sau stabilit de mult unele reguli pentru a -se 


şti de mai înainte luna (adică Martie sau Apri- - 


lie), precum și data în care urmează să fie săr- 
bătorit Paştele. 

Aceste reguli au fost stabilite în marele sobor 
ecumenic (adunare religioasă cu reprezentanți 
de la toate Bisericile cer eştine) ce sa ţinut în o- 

ăşelul Nicea din Asia Mică în anul 325- 

Acolo s'a hotărît, între 


primăva ră. Sa mai hotărît ca Duminica de Paşti 
să nu fie nici mai înainte de 22 Martie, nici mai 
târziu de 25 Aprilie. 

Socoteala noastră era însă făcută după calen- 
darul lulian, adică după calendarul căruia- îi 
mai zicem şi „stilul vechiu”. 

Dar de câţiva ani încoace, s'a introdus şi la 
noi calendarul nou, așa că pentru Paștile din a- 
nul acesta socoteala s'a făcut tot dupa acest -ca- 
lendar. 

Aşa se face că Sfântul Sinod a hotărit ca pri- 
ma zi de Paşti să fie în Duminica de 31 Martie. 


Ce este calendarul lulian ? 

Mai întâiu trebue să se ştie că între socoteala 
timpului, deci şi a datelor pentru sărbători, și 
religie nu este vreo legătură. Socoteala timpului 
este o chestiune de știință: 

Afară de aceasta, calendarul Iulian sau calen- 
darul „stilul vechiu”, cum îi mai spunem, nici 
n'a fost făcut de vreun creştin. li zice „lulian”, 
pentrucă a fost făcut de luliau Cesar cu ajuto- 
rul astronomului Sosigene din Egipt şi a fost fă- 
cut în anul 46 mai înainte de naşterea lui lisus 
Cristos: 

luiliu Cesar a vrut să facă un an exact, di 
an: exact este acela care se potriveşte cât m 


bine cu timpul în care pământul, se Th i, 


dată în jurul soarelui. 

Anul însă, așa cum fusese sc. 
sar,.a eşit ceva mai lung ÎN 
pământul se învârtește î 


Din această cauză, de 
cari Ss au ținut de cale 
13 zile în urmă. 7? 
„Această greşeală! 
buia îndreptată și 


lendarul nou”. 


a ————— 


altele, ca Paștele să fie. 
în prima Duminică ce urmează echinopţiului de. 


DIMINEATA 
_COPiiLOR 


REDACŢIA SI ADMINISTRAȚIA d 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 e 
> ABONAMENTE : 1 AN ` 200 LEI are ea Zo’ 
= 353 230, 6- LUNI 100 „ | ÍN STRĂINATATE DUBLU j A | 
10 FEBRUARIE 1929. — No. 261 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoi m a: 
r monetara Ci y^ 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA E. 5 O 
, f pt O NN 
TABLOU l A 
; i: Pa 
I Cu ochii ațintiți în tavan VI ; i TR 
Nu ştiu cum Ron-Ron a simțit - De somn picoteşte. z 


Și ştiu că privindu-i acum 


Catargi „pete A IV In caldă visare, 
Dar ştiu că mereu tolănit 
La somn se 'ndeamnă. Ron-Ron stă cu labele'n sus In gând es aie drum 
aa ii Şi-i trage un cântec Şi atunci aparon 
i E Š Lăbuş din codiță sa pus 
Nu ştiu cum tabasa nțeles Să facă descântai. VII 
C'afară cam pișcă, 5 
Dar ştiu că acum mai ades 4 Povestea ce bine s'ascuns 
De acas’ nu se mișcă. Dănuț a adormit uşurel In mintea-mi trudită. 
III Nici nu se îndură O ştiţi voi povestea 'ndeajuns: 
Și ştiu că micuțul meu Dan Să-și ducă, drăguțul de el, E frumoasa pădure adormită. 
Ce dulce zâmbeşte, Un deget la gură. Annie Câmpeanu 
—— onn kn 
A ADORMIT NEDUMERIRE 
Când soarele a asfințit ; Dorina 'n camera de bae 
Și seara s'a lăsat domol, = Se pregăteşte pentru scaldă ; 
Pe brațe el a adormit Iar. mama ei, cu termometrul, 
Invins de-al nopții tainic sol. Incearcă apa de e caldă. 
Acuma doamne nemișcat, Nedumerită ea priveşte, 
Căci, e noapte înc'afară Și 'ntreabâ-apoi cu vorbe siguri, 
Și gândul lui făr' de păcat Privind în apă termometrul : 
Prin văl de mândre vise sboară. „Măicuţă, are apa friguri?!“ 
Dumitru Vasile Roşca-Galaţi Zaharia George Buruiană 


ODC Re — ——— Dock 00 —— — 


5 


Ar 


SI EINT 


PRIETENII LUI PETRIŞOR 


pre 


„etrişor avea doi prieteni buni: 
4 pe Tobi cățelul şi pe Moţu mo- 
tanul. La toate jocurile şi nebu- 
niile erau împreună. Numai că, 
din toamnă, Petrişor începuse 
să meargă la şcoală şi în lipsa 
lui, Tobi şi Moțu se plictiseau 
amarnic. 

Cum era “iarnă, ei stăteau mereu închiși în. o- 
dae, şi neavând ce face, așteptau mânioși sosi- 
rea lui Petrişor. 

Moţu se mângâia mai lesne: se făcea colac 
lângă sobă şi dormea dus, sau torcea cine știe 
ce gânduri care trec prin capul pisicilor. Tobi 
însă n'avea astâmpăr. Inchipuindu-şi că Petri- 
şor se ascunde, el răscolea patul cu labele, îl 
căuta şi după sobă, își băga botul şi prin du- 
lapuri, până ce înțelegea că-i degeaba truda. 

Atunci se lega de cărţile lui Petrişor. Era sin- 
gurul joc la care băiatul nu-l chema, de aceea 
Tobi avea pentru cărți o ură de moarte. Ar fi 
vrut să le sfârtece, însă, măcar că nu era decât 
un căţel, Tobi ştia că au costat bani cărţile, așa 
că se mulțumea să se încrunte la ele fără să le 
rupă. 

Dar toată ciuda lui nu grăbea întoarcerea lui 
Petrişor. Și într'o zi, Tobi, amărit de tot începu 
a vorbi cu motanul: 

—  Moţule, eu nu mai pot răbda! 


Alice Gabrielescu 


— Şi eu mor de urit, horăi motanul, căscând 
o gură cât să bagi gumnul. 

— Ce-i de făcut? Eu bănuesc că dincolo de 
gardul casei -noastre, câinii și pisicile trăesc 
altfel. 

Moţu începu să miorlăe. Era un motan fricos. 

— Ce putem noi să facem, Tobi? 

Căţelul se îndârji: 

— Eu vreau să cunosc lumea. 
Vreau să plec! 

— Taci, nu lătra aşa, să nu se afle. 

Insfârșit, tot sfătuindu-se ei, sau hotărît să 
fugă, s'au pitulat în dosul casei şi găsind odată 
poarta deschisă, sau strecurat afară. Din stradă 
lor, au apucat pe alta: mergeau repede, cam cu 
frică, dar veseli de plimbare. Era ger, dar ei 
erau îmbrăcaţi: Tobi purta o hăinuţă roșie după 
moda nouă a câinilor, iar Moţu avea blana lui 
pe care şedea frumos o sgardă verde cu clopoței. 
Lumea începuse a se aduna în urma lor. 

— Ce căţel frumușel! se minunau copiii. 

— la priviţi! Motan cu clopoței! 

Tobi și Moţu auzeau și treceau fuduli înainte. 
Casele frumoase, bisericile, grădinile din drum 
îi minunau: 

— Ce frumos e pe lume! Noi din odae habar 
n'aveam |! 

Au mers, au mers până sa făcut seară. Le era 
foame. Ce să mănânce? Acasă, farfuriile cu 


Ham-ham! 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mâncare erau totdeauna lângă ei. Se uitară şi 
acum în dreapta, în stânga, sau uitat şi în ṣan- 
țul străzii... Nu! farturiile cu mâncare nu ve- 
niseră după dânşii. SIR 

Au stat şi au socotit. Mâncarea o fac oamenii, 
aşa că lor trebue să le-o cerem. Dar Tobi era 
fudul, nevoe mare și l-a trimis pe Moţu singur 
să miaune la o ușă. 

Dar mai întâi să vă spun că, tot mergând, ei 
ajunseseră într'un sat îndepărtat unde oamenii 
vorbeau foarte bine limba animalelor. 

— Miau! Miorlau! s'a linguşit Moţu, frecân- 
du-se de uşă. 


Femeea din casă a eşit supărată să vadă ce-i. - 


— Daţi-mi ceva de mâncare, sa jeluit mota- 
nul. Sunt și cu Tobi. 

— Pentru ce să vă dau? sa răstit femeea. 
Noi avem câinele şi pisica noastră. Voi n'aveţi 
stăpâni? 

— Am plecat de-acasă că ne era urit. 

Femeea le-a trântit ușa "n nas. 

— Nam nimic de împărţit cu voi. Plecaţi! 

Tobi şi Moţu rămaseră înmărmuriţi: 

— Oamenii sunt răi! 

Acum făceau descoperirea aceasta. Se gân- 
diră lăcrămând la Petrişor şi la casa bună unde 
fuseseră aşa de răsfăţaţi. Nu se mai puteau în- 
toarce înapoi. Au pornit iar după cerut din casă 
în casă, ba şi Tobi şi-a lăsat fudulia şi a început 
să schiaune și să sgârie la o ușă. Insă, din toate 
părțile, acelaș răspuns : 

— N'avem ce vă da. Marş tu! 

— Avem fiecare pisica și câinele nostru. Marş 
de-aici! 

Acum începuse a înopta. Ce să facă, bieţii de 
ei, flămânzi şi fără culcuș pe noapte? 

— Tu ești de vină cam plecat, se îmbufnă 
Moţu. 

Lui Tobi îi sări ţandăra: 

— Te-am luat cu deasila? N'ai vrut și tu.să 
pleci? 

Și, ca să-i aducă aminte, tăbări pe el cu colții 
gata să-i rupă o ureche. Moţu să rabde asta? A 
desfăcut ghiarele şi hrrrr! a sângerat două dru- 
muri pe pielea delicată a lui Tobi. Și unde s'au 
încăerat pe urmă, vai, vai! ce hămăeli, ce scui- 
pături, ce mârâială! 

A trecut pe-acolo un om bătrân şi i-a des- 
părţit: 

— Ce-i cu voi? 

Tobi şi Moţu i-au spus toată întâmplarea. 

— Inţeleg, bată-vă să vă bată! Aţi vrut să 
trăiţi liberi. Foarte frumos! Asta-mi place. 

— Ne iei dumneata? 

— Vă iau bucuros, dar trebue și voi să mă 
slujiţi. Ce ştiţi să faceţi? 

— Eu știu să fas sluj, sa lăudat Tobi. 

— Eu mă pot juca frumos cu ciucurii de la 
canapele, a zis Moţu. 


PAG. 5 


Moșul a început a râde. a 

— Fleacuri! Eu altceva vă cer. Tobi să-mi 
păzească casa de hoți, iar Moțu să prindă șoa- 
recii din pivniță. 

— Nu ştim asta. 

— Vă învățați. Dă-mi sgarda, Moțule, căci pi- 
sica cu clopoței nu prinde șoareci, iar lui Tobi 
îi iau haina din spate. Eu n’o să vă țin în salon. 
Tobi la scară şi Moţu în pivniță. 

— Nu vrem. Noi s*ntem învățați altfel. 

— Atunci, călătorie sprâncenată! 

Au rămas Tobi şi Moţu căci tare le mai era 
foame şi bune le-au mai părut resturile de-la 
friptura moşului. Ba nici culcuşul de pae de pe 
prispă n'a fost rău pentru Tobi, iar şoricelul pe 
care l-a prins noaptea Moţu în pivniță, l-a arătat 
a doua zi la toți, încântat ca de o strașnică vi- 
tejie. 

Au trecut doi ani de atunci. Tobi sa făcut 
mare şi voinic şi de două ori a scăpat casa moşu- 
lui de hoți, iar Moțu a pustiit șoarecii din casă, 
ba şi de prin vecini. Amândoi sunt mulţumiţi că 
nu mai trândăvesc închişi într'o odae. 

Dar Petrişor? Să nu ne îngrijim de el. Petri- 
şor a plâns câteva zile după prietenii săi, pe 
urmă i-a uitat, şi el nu ştie că peste câţiva ani, 
când va.fi băiat mare, s'ar putea să treacă şi 
el prin aproape aceleași întâmplări ca Tobi și 
ca Moţu. Alice Gabrielescu 

——— DOC A 0 — —— 


PAG. 6 90000000000oteteeteteeteeetetetoteoteeeeeteeee DIMINEAȚA COPIILOR 


IRINEL ȘI BONBONEL 


"Irinel sa împrietenit cu Bonbonel. 

S'au făcut buni prieteni încă din prima zi în 
care sau cunoscut. 

; Irinel iubeşte pe Bonbonel. Il mângâie, îl să- 
rută, îi pune câte o panglicuţă frumoasă şi-i face 
parte din tot ce mănâncă ea. 


Tu) 


La rândul său, şi Bonbonel ţine la Irinel. Vine 
când îl cheamă, îi stă în poale, o linge, îi se frea- 
că de obrăjiori. 

Cu toate acestea, astăzi Bonbonel e cam supă- 
rat pe Irinel. 

„Ce ai, Bonbonel, de faci pe supăratul şi pe 
urâtul?” îl întrebă Irinel. 

lar Bonbonel îi răspunde în limba sa pisiceas- 
că, zicându-i: „Am că astăzi vii la mine, fără să 
te fi spălat bine pe mâini. 

Eu nu vreau să mă joc şi să fiu prieten cu co- 
pii, cari nu sunt curaţi și nu se spală. 

Vreau să fie cum sunt şi eu: totdeauna curat, 
spălat şi pieptănat. 

— Bine, Bonbonel, îl răspunde Irinel, dacă e 
numai atâta, mă duc numai decât și îmi spăl 
mâinile. 

— Miiaau! adică „mai stai”, îi întoarse Bon- 
bonel vorba, zicându-i: Nu-mi place şi alt ceva: 
așa cum îmi dai tu de mâncare. 

— Dar nu-ţi dau destulă şi nu-ţi fac parte din 
tot ce am? întrebă Irinel mirată că Bonbonel se 
plânge. de mâncare, 

— Miaauuu-miaauu? răspunse Bonbonel, a- 
dică; îmi dai destulă, dar nu mă serveşti curat 
și cum trebue. Imi arunci pe jos bucăţile de car- 


ne, de cârnat, par'că aș fì un câine. Eu vreau să 
fiu servit într'o farfurie curată şi care să fie nu- 
mai a mea și pentru mine. Nimeni altul să nu 
mănânce întrinsa” 

— Se face şi asta, răspunse Irinel, ue 
cu binişorul. Chiar astă-zi am să o rog pe mă- 
mica să mergem în oraş şi să-ți cumpăr o far- 
furioară frumoasă, împodobită cu flori. Alt ce- 
va mai dorești? 

— Miau! adică: îmi ajunge atâta. 

Acum mi-a trecut supărarea şi de aceea, dacă 
vrei, hai să ne jucăm”. 

Spicuitor 


D5NaNEBIAUSREDEUDDODIRU5 au Da osuaanevoonninronannunueza: 


Saia Teatruiui Mic 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 10 Februarie 1929 


la orele 10 dimineaţa precis 
=== va avea loc ooo 


ŞEZĂTOAREA 


CULTURALĂ-ARTISTICĂ 
organizată de câtre revista 
„Dimineaţa Copiilor“ 
Programul cuprinde: s 
CONFERINŢĂ, MUZICĂ VOCALĂ ȘI 
INSTRUMENTALĂ, DECLAMAȚII, 
DANSURI NUMERE COMICE ŞI 

] DE ACROBAȚIE, TEATRU, etc. 
(Biletele de intr y re se pot lua din 


vreme dela auministrația reviste 
Str. Sărindar, 7 (parte:). Te: 6/67). 


S l IRSA Pre BAPA ai RE. 
G 


Cititori, vă dau de veste: 
Cea ma: bună carte este, 

E „,HAPLEA La BUCUREŞTI“: 
O ptăcere-i s'o citeșt,, 

Ce mai lae, ce taiae,. 

Este scrisă de MOŞ NZE 
Cât te costă, dacă vrei ? 
Costà doar 50 de lei 


DIMINEAȚA COPIILOR 404000400000040000040000debetetttiteeeetetetee PAG. ? 


CE-A PĂȚIT UN NEMULŢUMIT 


n fost odată un băețel, îi zicea par'că Io- 
nel, copil deştept şi “iscusit, dar mereu 
nemulțumit. De orişice se apuca, repe- 
de se plictisea. 

Intr'o zi cu timp frumos, se plimba 
lonel pe jos la un râu cu țărmul înflorit, însă 
zise: „Ut, dar am obosit! Zău, îmi place mult 
mai bine, să mă poarte altul pe mine”. 

Acestea când auzea, râul iute răspundea: „lo- 
nel, drăguţul meu, vino, că te port chiar eu”. 

Ionel pe râu s'a așezat. Era vesel şi 'ncântat, 
darila mijloc mult nu trece şi când simte apa 
rece şi că-l udă peste tot, strigă dânsul: „Nu mai 
- pot! Oare nu e cineva, ca de-aicea să mă ia?” 

Inainte-i de odată; vine-o barcă mare, lată, 
blând, frumos care-i grăeşte: „Dragul meu, hai 
-vin, pofteşte”. 

Barca alunecă uşor, dar lonel cel schimbător 
și de ea se plictisește, altceva acum doreşte. 

Dintr'o baltă mlăștinoasă ese o broască, știți. 
țestoasă, care-i zice: 

„Hai pe mine, că te vei simţi mai bine”. 

Jonel i-acum călare, însă nu e de mirare, că în 
curând s'a. plictisit şi alt ceva că a dorit, ca s'a- 
lerge, ca să sboare. 

Se ivi acum în zare, nu știu cum un călăreț, 
pe cal mândru și isteț. La lonel ca glonț venind 
ii vorbi așa grăind: „Ptiu! mai mare e ruşine, 
un băiat voinic ca tine, zău, să se mulțumească 
pe o broască să călăreaseă. Hai, lonele, nu mai 
sta, ci sări'iute colo 'm şea, să sburăm noi ca şi 
vântul, să fugim mâncând pământul”. 

De-aste vorbe mulţumit. lonel a şi sărit drept 
în şea şi aoleu! bine că n'am fost şi eu, calul 
sprinten cum fugea şi pe vulturi întrecea. 

lonel e îngrozit, mort de frică, prăpădit şi din 
dinţi cum clănţănea, de călăreț se tot ruga: 
„Fie-ţi- milă. şi-l oprește, calul tău mă prăpăde- 
şte, prea e iute, mânios, mai bine să merg pe 
jos”. 

In telul ăsta când vorbea, într'o pădure drept 
intra, iar acolo ce-a păţit, mai că nu-i de po- 
vestit.” 

Un mesteacăn sau un fag, zice: 

„Băete, zău, mi-eşti drag”. Și o cracă-apoi în- 
tinde, -pe Ionel de păr îl prinde şi îl ţine spån- 
zurat. ; 

Vai, sărmanul de băiat! De.atunei și până azi, 
printre fagi, mesteacăni, brazi, spânzurat tot 
stă în vânt, între cer şi "ntre pământ. 

Ca să-l scap, eu mult aș vrea, însă jur pe le- 
gea mea, că nu ştiu cam unde este, cea pădure 
:din. poveste. 

Insă voi ce mă citiţi, de ”ntr'acolo  nimeriţi, 
rog, pe gânduri nu mai staţi,pe lonel ca să-l scă- 
pați, până-i viu şi mai trăeşte, pân'ce nu se pră- 
pădeşte. Dinu Pivniceru 

DO 00 — 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Lie /TREXNOARÌ 
De-A-e Lui 


GIGEL 


Desene de GEO (4. Urmare) Text de MOŞ NAE 


Căci din casă glonţ stăpânul, Dă-i şi trage-i, nu ştiu câte, Țipă Gigi şi se roagă, 
Inarmut cun băț mai gros, Fiindcă nu le-am numărat, Cu să-l ierte, să-i dea pace, 
Ese şi pe Gigi-al nostru Doar atâtea știu că Gigi Dar țăranul nici ascultă, 
Pune mâna şi frumos Fost-a bine scărmănal. Căci vedeţi acum ce-i face. 


Il înhaţă strâns de guler, Și cum scris la lege este, Incruntându-se primarul, 
Drept îl duce la primar, Cer să fie pedepsit, Pe jandarm îl cheamă 'ndată: 
Zice: „Uite, în grădină Ca să'nvețe minle dânsul, „la-l şi pune-l la 'nchisoare, 


Azi am prins pe-acest tâlhar. Să se lase de hoți”. Să mai fure și altă dată!” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Intrun beciu închis e Gigi, 
Jos pe paie 'n loc de pat, 
E'ntunerec şi de șoareci 
Peste tot e'nconjurat. 


Stă închis o zi ş'o noapte, l-au promis că de-azi încolo 
Pâr părinții au aflat . Gigi se va cuminti, 

C'a pățit așa rușine, Că nu fură, că nu minte, 
La primar au alergat. Și că ei îl vor păzi. 


Se îndură şi primarul, 
Ba-i finu ș'o cuvântare, 
„Hai, iertat să fii acuma, 
lacă, eşi dela 'nchisoare. 


lar acasă — se'nfelege — 
N'a fost chiar felicitat, 
O bătaie — să n'o uite — 
Dela tat-su a mâncat. 


Dar de aflu c'altă dată In sfârșit, pornit-a Gigi, 

Ai făcut vr'o ștrengărie, Rușinat, cu capun Jos, — 
Na, să știi că nu-ţi dau drumul Bunătăţi şi Tanti Sia, 

Luni întregi din pușcărie”. Toate-au fost un vis frumos. 


Ins'acum veți spune, poate, Vai, nu știți ce rău îmi pare, 
Gigi că s'a pocăit, Că nu pot să spun la fel, 

Că nu fură, nu-i sburdalnic, Că mai sunt, precum afla-veți, 
Că-i cuminte și cinstit. Ștrengării de-a lui Gigel. 


(Va urma) 


PAG. 10 


pinya 


DIMINEATA “COPIILOR 


riS, ip map mic Age pla 


HI-HAN SCAPĂ PE FIUL LUI RO. 


ăgarul Hi-Han se tăvălea tocmai în no- 

roiul unei bălți, când zări pe Piu-Piu, 
| care se rotea deasupra capului său. 

„Măgarule, te chiamă Ro”. 

Măgarul se duse repede şi-l. găsi pe 
taur foarte îngândurat. 

„Ascultă, zise Ro, astăzi e rândul tău să-mi 
dai un ajutor. E vorba de un lucru mai de sea- 
mă. 


— N'ai decât să-mi porunceşti şi sunt gala, 
răspunse măgarul. 
— Uite despre ce-i vorba. Am auzit dela o 


potârniche că niște paznici vor veni azi aci, să 
ia mai mulţi tauri. Printre alții e şi feciorul 
meu, Mao. Vor să-l ia şi să-l ducă să se bată. în 
arenă, contra oamenilor din Spania. Fiul meu 
ure trei ani. E voinic. E curajos. Se spune că-mi 
seamănă. Trebuie deci să-l scăpăm, 

— Să-l scăpăm! spuse măgarul. Dar cum să 
facem? 

— „Lrebuie să mă ajuţi” 
parului ce 


„Și Ro îi lămuri Mă- 
cerea dela el. 

Când sosi ziua în care trebuia să fie luaţi mai 
mulți tauri Mao, după lui Ro, ta- 
tăl său, stătea la marginea bălții. De cum îi vă- 
zu venind pe paznicii călări, începu să-și scoată 
şi să-şi ascundă capul de după trestii, întocmai 
cum făcuse şi Hi-Han, când îl păcălise pe cio- 
ban. Paznicii, apropiindu- se, îl recunoscură în- 
dată şi veniră spre ei, dar Mao o rupse la fugă 


porunca 


de “Paul B. Marian 


printre trestii şi măgarul îi luă locul arătându- 
şi numai spatele lucios, în bătaia soarelui.. 
Paznicii, crezând că e tocmai taurul căutat de 
ci, îl prinseră și-l. duseră, împreună -eü ceilalți 
tauri, în mijlocul câmpiei, dar când s'o pornea- 


scă cu cireada, băgară- de seamă că  Aipseşte 
Mao. 

Alergară. repede, il căutar ă prin PEPE părțile. 
dar nu-l găsiră. - $ 


Mi se pare, grăi unul din paznici. că niăgurul 
ăsta ne-a jucat festa. Ce caută el oare-printre 
lauri? Ar face mai bine să'se ducă cu oile. lu 
stână” i 
Şi paznicul își indreptă calul. spre măgar, îl 
scoase din rând şi-l fugări, iar când îl ajunse, îi 
arse una bună cu ciomagul, aşa încât Hi-Han, 
plecă “cu coada între picioare, cu capul'în jos, 
fugind de spaimă, până ce-nu mai fu zărit. lar. 
paznicii, nemai găsindu-l” pe Mào, plecari, lu- 
ànd alt taur în” locu-i. Si e e PR 
După câtva timp, când nü së mai zări în ur- 
ma puznicilor decât o dâră de praf, Mao eşi îm- 
preună cu Ro, dintrun tufiş, plin cu iar yar şi se 
întàlni cu măgarul. E 
„Mi-ai scăpat feciorul; zise” Ro: Eşti un măgar 
lare de treabă. O să ţiu minte lucrul acesta. 
— Şi eu, se gândi bietul măgar la ciomăgeala 
= primise». 


A i sA sata ta or Aan AS. o 
pk câtva timp, ciobanul lui Hi-Haii întalni 


DIMINEATA COPIILO 
din întâmplare, pe. unul din paznici şi-l întrebă 
dacă n'a văzut cumva un măgar. 

„Ba l-am văzut. Chiar unul din tovarășii mei . 
i-a tras o aşa lovitură cu ciomagul, încât cred 
că măgarul pe care îl cauţi, a dat ortul popii”. 

Ciobanul îl crezu, nu se mai“ duse. să-l caute 
și se înapoiă la stână. 


Intro zi, când puii lui Piu-Piu se. făcuseră 
mai mărişori, căpătând pene, trecu pe acolo un 
vânător. Zărindu-i, își zise: 
frumoase! Ce-ar fi dacă le-aș prinde?”. 

Şi intrând în pădurice, se apropie “de cuibul 


PAG. 11 


Crezând că e un taur, vru,s0 ia la fugă, dar 


“`a +oemai atunci Hi-Han — căci el era — îşi scoase 


capul afară. Văzând că s'a păcălit, vânătorul 


| începu, să râdă, „Ha! Ha! era să mă speriu de 
un, “măgar!” Şi se intoarse” să ia cuibul. 
Piă-Piu sbura mereu şi țipa, de îți stâșia inima. - 


Dar 


chemnâñdu- IL pe măgar în ajutor. 
„Atunci Hi-Han nu mai státu la îndoială. Jig- 


` dit în mândria sa și dorind să scape şi puii lui 
„ Pin-Piu, de cari îi era tare milă, îşi întinse urc- 
„Uite ce. „păsărele K 


chile, își deschise gura ‘şi cu ochii roşii de furie 


$ ik ätuncă asupra vânătorului. 


„Măgarul ăsta trebuie să fie turbat”, îşi zise 


lui Piu-Piu, care sbura pe deasupra şi scotea» ie şi o rupse la fugă, urmărit de măgar. care 


țipete sfâşietoare. Dar tocmai când vânătorul: 
puse mâna să ia cuibul, zări printre mărăcini + 


spinarea unui animal mare şi negru. 


Jipa după. el: „Hil Hi Hi. 
-Era vesel că scăpase puiişorii lui Piu-Piu. 
; Paul B. Marian 


BUCURIA LUI GEORGEL 


Pe ziua de astăzi, Georgel cel mititel este 
foarte vesel şi mulțumit. Toată vremea ‘merge 
sărind prin odaie şi făcând mereu: „puf! puf!” 
ca o locomotivă. 

Georgel e vesel şi mulțumit, fiindcă a văzul 
trenul. Şi l-a văzut trecând tot, cât este trenul 
de lung şi mare. 


Până astăzi Georgel nu călătorise cu- trenul, 


dar nici nu-l văzuse măcar cum este. Ce vreţi?, 


Dacă mititelul n'a împlinit nici trei Apor: — 
cei mulți înainte! 

Insă, azi de dimineaţă, mămica-sa, văzând că 
e vreme bună şi cu soare, l-a îmbrăcat frumos 
şi i-a zis: „Georgel, hai să mergem. la piimbate 
şi să-ți arate mămica trenul”. 


Georgel sări în sus de bucurie:- „Tienu! Tle- 
nu! Geogel vede tlenu!” zicea el întruna. 

Şi sau dus afară din oraş, întrun loc pe unde 
trecea trenul. Dar sau dus cam de vreme, Au 
trecut câteva minute şi trenul nu se zărea. Geor- 
vel incepuse să-şi piardă răbdarea. „Tienu | ! 
Vleau tlenu!” spunea el bătând din` picior, 

In sfârşit iată că se aude un sgomot şi un gå- 
fàit puternic. Semn că sosea trenul. Mămică-sa 
ridică pe Georgel în brațe, ca să-l vadă mai. de 
aproape şi mai bine. 

Se arată mai întâiu maşina, mare neagră, &- 
când „puf! puf!” şi scoțând -pe ceş- nouri: de 
tum. Georgel se cam sperie lg: vedereu ei..E--se 
pare o dihanie groaznică din basmele ce-i po- 
vestește bunica. 


„Nu te speria, Georgel, ci numără vagoanele, 
ii zice mămica. 


poora îşi face curaj şi începe să numere: 


„Unu, două, şapte, patru”, 
re se încurcă la numărat: 

„Câte vagoane au fost, Georgel? 

— Multe, multe!” răspunde el. 

Acum Georgel e vesel și mulțumit că a văzut 
trenul. Sare prin odaie și face într'una: „Puf ! 


aşa cum ştie el ca- 


puft”; 


“Bin daii că am avut prea multă materie, 
continuarea povestei „Cum a învăţat 
Haplea alfabetul“ se amână pentru 
numărul viitor. 


DIMINEATA COPIILOR 


LĂUDAROASA 


u, nu vreau să mă joc cu voi, 
3 răspunse mica Marioară, copii- 
lor cari o chemau să intre în 
: hora lor. 

„Eu merg la conacul moşie- 
rilor din marginea satului şi a- 
colo, toată ziua mă joc cu copiii 
boerilor. Avem tot felul de ju- 
cării, unele mai frumoase decât altele, iar ser- 
vitorii ne spun „domnişoară”. 

— Al ia te uită ce mare coconeaţă! isbucniră 
în hohote de râs copiii. Cu toate acestea, Ma- 
rioară, continuară ei, tu nu ești decât o fată de 
țăran ca şi noi toţi”. 

Şi ţinând ritmul cu ghetele lor groase, copiii 
învârteau hora cântând: 


Cine joacă și nu strigă, 
Face-i-s'ar gura strâmbă, 
C'așa-i jocul românesc, 
Când l-aud mă 'nveselescl... 


Marioara și-a urmat mai departe drumul, în- 
dreptându-se către conac. In curte a găsit pe 
Viorica şi Margareta, cele două copile ale boeri- 
lor, cari au întâmpinat-o cu multă prietenie, 
Dar de unde venea această dragoste a boerilor 
pentru un copilaş de ţărani? lată de unde: 


Prelucrare de Margareta : 


Moş Constantin, tatăl Marioarei, câștigase 
foarte mulți bani și era foarte mulțumit de cin- 
stea de a fi împrumutat cu sume de bani, pe 
moșier. 

Moş Constantin era negustor de stofe, de acele 
stofe. cari se caută pe la sate. La sărbători, Moş 
Constantin îşi umplea o căruţă cu marfă, înhă- 
ma patru cai înaintaşi şi cutreera multe sate, 
până ce vindea tot şi se întorcea acasă cu punga 
plină de bani. 

Pe vreme ce negustorul se îmbogăţea, nu știu 
prin ce întâmplare ciudată, bogătașul dela co- 
nacul din marginea satului, sărăcea. 

Așa că pe fiecare zi, datoriile boerului către 
Moş Constantin creșteau. Şi odată cu aceasta, 
creștea şi îndrăsneala și curajul lui Moş Con- 
stantin faţă de familia boerului. Incepuse să se 
poarte ca şi când n'ar fi fost mare deosebire 
dela gradul de boerie al moşierului, la umilita 
lui familie de ţăran. Cât despre Marioara, se 
făcuse mândră şi îngâmfată. Primea de sus pe 
copiii de țăran, cu care până mai ieri se jucase 
în praful drumului. Nu mai suferea să fie stri- 
gată de oameni mai mari și mai înaintați în 
vârstă cu mult. Se îmbrăca cu haine orășenești 
și punea stofe scumpe pe ea; cât despre fru- 
mosu-i costum naţional, nici să fi auzit. Il arun- 
case de mult prin colţuri. Când Marioara se fă- 


— 


poti 


DIMINEAȚA COPIILO Ree8e0000000000000900009000020900000900000000000 PAG. 13 


cuse mare, când era aproape de șaptesprezece 
ani, primea cereri multe de căsătorie. Căci alt- 
fel, Marioara era o fată frumoasă. Cu ochi mari 
negri, adumbriţi de gene stufoase, cu faţa albă 
și fragedă, ea putea place ușor oricui, dacă nu 
i-ar fi încolţit în inimă sămânţa rea a mândriei. 

Intr'una din zile, a venit la părinţii Marioarei 
un tânăr morar, care a cerut-o de soție. După o 
purtare foarte proastă faţă de acest om, Ma- 
rioara a terminat spunând: „Nu mă voi face 
niciodată morăreasă”, 

Și supărată şi mâhnită ca o prințesă ofensată, 
Marioara s'a închis în odaia ei. 

Altădată, a venit la părinţii Marioarei, un fiu 
de notar dintr'un sat învecinat şi a cerut-o în 
căsătorie. 

Tânărul îi vorbea fetei cu vorbe foarte blânde, 
îi spunea de frumuseţile satului lor, de bunăta- 
tea oamenilor. Și spunea cum va fi iubită şi 
alintată de părinţii lui. Şi de data aceasta, Ma- 
rioara a trântit uşa casei, mormăind supărată: 
„Numai un fecior de notar să iau eu de soţ?”... 

In adevăr, îngâmfarea Marioarei ajunsese la 
culme. 

Nu visa alta, decât să ajungă stăpâna conacu- 
lui boerilor, unde se jucase în copilăria ei pe 
când era fiica ţăranului vânzător de stofe, Moş 
Constatin. 

"Datoriile boerului către tatăl Marioarei, cres- 
cuseră într'atâta, încât era pe punctul de a-şi 
vinde conacul cu pământ cu tot. 

Dar, fiul boerului care se făcuse şi el mare, a 
înţeles că numai însurându-se cu fiica lui Moş 
Constantin, poate scăpa conacul dela peire. 
Gândul acesta umpluse inima MWnrioarei de fe- 
ricire! 

In ziua când tatăl ei sa dus ln conac, să ter- 
mine cu boerii lucrurile privitoare la nuntă, 
mare i-a fost mirarea, când boerul nu i-a mai 
strâns mâna prieteneşte ca altădată şi nici nu 
l-a aşezat pe un scaun de cinste. 

— Boerule, am venit să terminăm cu afacerea 
de care ne ocupăm... 

— Ce afacere? 

— Apoi aceia veche. Ştiţi că ziceam să mări- 
tăm pe Marioara- mea cu nobilul d-tale fu. 

— A! credeam că era vorba de datorii. Căci 
cât. despre această nuntă, află că niciodată un 
fiu de boer, ca copilul meu, nu va lua de soție 
copila unui ţăran. Aşa dar, fiica d-tale nu va a- 
junge niciodată stăpâna conacului meu boeresc. 

Cât despre datoria pe care o am la d-ta, uite 
chiar acum ţi-o plătesc. 

Și scoțând dintr'o pungă bani de aur, boerul 
şi-a plătit întreaga datorie, făcând să înţeleagă 
pe Moş Constantin şi mai ales pe fiica acestuia 
că între familia boerească și familia lui Moș 


Constantin, nu vor mai fi de aci înainte, decât 
legături ca dela ţăran la boerul lor. 

Ce se întâmplase? De unde făcuse boerul rost 
de bani? 


3 i 
j i 
Mea 


oy 


h 


hiriw 


ti a 


Un zid vechiu al boerului sa surpat, lăsând 
să se vază ascunsă în el, o comoară. Curgeau 
banii de aur, ca picăturile de ploaie deasă. 

Dar de întâmplarea aceasta Moş Constantin 
nu ştia nimic, aşa că tot nedumerit a rămas, de 
unde a avut boerul bani să-și plătească datoria. 

De toată această întâmplare, Marioara era 
mai ales aceia care aproape înebunise de mânie. 

Dar nenorocul l-a urmărit mai departe pe Moş 
Constantin. 

Pe când mergea la oraș să-și depună banii la 
o bancă,:a fost atacat de. tâlhari și jefuit. Nu 
mult după aceasta, un foc i-a prefăcut în cenuşe 
toată casa. Abia au mai rămas câteva pachete 
cu stofă, o căruţă veche şi un biet măgar.-De du: 
rere, bătrânul Moş Constantin şi-a dat sfârșitul 
vieţei. f i re 

După această nenorocire; Marioara sa văzut 
nevoită să se căsătorească. cu un țăran de rând ` 
din sat, care n'ar fi luat-o nici el, dacă nu-i mai 
rămânea drept zestre, lucrurile pomenite mai: 
sus. 

Marioara sa schimbat acum. Nu mai merge 
cu capul pe sus și nici prin minte nu-i trece să 


Citiţi urmarea în pag, 14 jos.) 


PAG. 


..70000..000000000004+0000000+ 


“In limpezimea de zori a insulei. Korea. într'o 
vreme când aceasta îşi merita mai mult de cât 
ori-când numele de A-le-a-să — prin pacea. şi 
cumintenia ci — trăia un om politic cu numele 
de Ji Chin Ho. Cinstea acestui om nu prea era 


~ 


~ (Continuare din pag. 22) 
se. mai mândrească. Dimpotrivă, nici nu ridică 
ochii în sus, căci pretutindeni ar întâlni zâm- 
bete de batjocură dela aceia, pe cari cu „puţin 
inainte, ea nici nu-i băga în seamă. ` 

TJn sărăcie, în muncă grea şi lipsuri mari, tră- 
eşte şi azi Marioara restul vieţii sale. Acum a 
inţeles ea că omul nu trebue să se mândrească 
și îngâmfeze, de lucruri şi situaţii pe cari nu 
prin propriile lui puteri sau făcut. Margareta 

—— DOC 


3 


DIMINEATA COPIILOR 


statornică, deși, poate, nu mai puțin statornică 
decât a altor oameni politici — spre, deosebire 
de cari, însă, Ji Chin Ho se găsea la răcoare. Nu 
pentru motivul că-și însuşise din banul public 
în mod heîndemânatec, ci pentru că-şi însuşise 
în mod neîndemânatec din acest ban... o canti- 
tate prea mare — zece grămezi de aur. 

Dar Ji Chin Ho, înduplecă pe temnicerul în- 
chisorii — un om slab de înger și de inimă, că- 
ruia îi făgădui direcţia tuturor închisorilor ai 
A-le-a-sa, să-l lase liber numai pentru câteva 
ore, spre a putea vizita pe Excelenţa sa terti 

natorul provinciei, căruia să-i vorbească. 

Ji Chin Ho se înfăţișă guvernatorului. ținând 
in mână o bucată de hârtie. Guvernatorul i-o 
mă şi-o cercetă la lumină. 

‘` — Nu văd nimic pe dânsa, decât un 
se el... 

— Puțin ciupit ici și colo, Excelenţa Voastră, 
zise Ji Chin Ho. 

— Da, puţin ciupit ici şi colo, cum zici, răs- 
punse Guvernatorul. 

— Totuşi, el este un nas neasemănat de corpo- 
lent, mai cu seamă înspre vârful său, urmă Ji 
Chin Ho. Excelența Voastră ar putea să caute 
în lung și în lat, și multă vreme un ase- 
menea nas, fără să-l găsească. 

_— Un nas foarte neobicinuit, se învoi Guver- 
natorul. Nu i-am văzut niciodată perechea. Dar 
ce vrei să faci cu nasul acesta, Ji Chin Ho? 

-— Prin el, zise Ji Chin Ho, vreau să înapoiez 
cele zece grămezi de aur guvernului, să fiu de 
ajutor Excelenței Voastre, şi să-mi salvez pro- 


nas. zi- 


Pa 


DIMINEATA _COPIILUReeeeeoooo..ooo0ooo0ooooooooeoovoeeeeeeoeeeee PAG. 15 


4 
priul și nemeritosul meu cap.. Mai întâi vreau 
însă, ca sigilul Excelenței Voastre să fie aşter- 
nut peste chipul acestui nas. 
Guvernatorul râse, jar sigilul țărei fu aşternul 
peste. chipul acelui nas, şi Ji Chin Ho își urmă 
calea, Vreme de o lună şi o zi umblă el pe dru- 


mul cel mare care duce în spre țărmul mărei 
Răsăritene, iar acolo. într'o. noapte, el bătu cu 
tărie la poarta unuia dintre cele mai încăpătoa- 
re palate ale orașului, cerând să fie lăsat înlă- 
untru, 

— Pe nimeni nu vreau să văd decât pe stăpă- 
nul casei, strigă el furios servitorilor cuprinși 
de panică. Am venit pentru o.treabă a Regelui. 

Numaidecât fu condus într'o cameră din 
palăt, unde stăpânul casei, deșteptat din somn 
şi clipind, fu adus înainte-i. 
== Tu eşti Pak Chung Chang, bărbatul cel mai 
de seamă din acest oraş? îl întrebă Ji Chin Ho, 
cu accente înfricoşător de învinuitoare. Am ve- 
nit la tine pentru o treabă a Regelui. 

Pak Chung Chang se clătină. Ştia bine că 
treburile Regelui crau' totdeauna grozave. Ge- 
nunchii i-se- loveau unul de altul, şi el aproape 
căzu Jos. 4 
-"— Ora-este înaintată, îngână el. N'ar fi fost 
bine să... 

'— Treburile Regelui nu aşteaptă- niciodată, 
tună Ji Chin Ho. Apropie-te, şi cât de în grabă. 
Am să discut cu tine o afacere urgentă. 

Este în interesul Regelui, adăugă el cu şi 
mai mate pornire, astfel încât pipa de argint a 
lui Pak Chung Chang scăpă dintre degetele-i în- 


ţepenite. şi se srostogoli pe dușumea. 


— Află deci, îi zise Ji Chin Ho — când fură 
intre patru ochi — că Regele a fost lovit deo 
boală grozavă. Pentrucă n'a” putut să-l vindece, 
doctorul Curţei.m'a pierdut altceva. decât capul 
său. Au venit medicii din toate cele Opt Provin- 
cii, spre a lecui pe Rege. Fi au ținut constătuiri 
înțelepte și-au hotărât că pentru - tămăduirea 
suferinței Regelui nu putea să ajute nimic de- 
cât un nas, un anumit soi de nas, foarte neobi- 
cinuit. Atunci am fost chemat de Excelenţa Sa 
Primul Ministru, ce-mi înmână o.hârtie, pe care 
era chipul acelui nas foarte neobicinuit, - dese- 
nat-de către medicii celor Opt Provincii — şi si- 
gilat de, către guvernul ţărei. 

— Mergi, îmi zise Excelenţa Sa Primul Mini- 
stru. Caută acest nas, iar de-l vei afla pe fața 
vre-unui om, ĉurăță-l jos şi adu-l în grabă la 
Curte, deoarece Hegele trebue să fie vindecat. 
Pleacă, şi să nu te întorci până ce nu-ți vei fi 
implinit seopul misiunei tale. 

— Şi ast-fel am-plecat în misiunea mea, ur- 
mă Ji Chin Ho. Am cutreerat toate cele mai în- 
depărtate colţuri. ale țărei, am, umblat dea-lun- 


gul celor Opt Provincii, şi am våslit peste mă- 
rile celor Opt Coaste. Și, iată-mă. 

Cu un nobil gest, el desfăşură o bârtie din su- 
lul ci, şi-o ţinu înaintea ochilor lui Pak Chung 
Chang. Pe hârtie cra chipul unui nas. 

Pak Chung Chang se sgâi la ea, cu ochi bul- 
bucaţi. 

— Nam mai văzut niciodată un ast-fel de nas, 
începu el. 

— Are şi o băşică pe dânsul, zise Ji Chin Ho. 

— Nam mai văzul nici... începu iarăşi Pak 
Chung Chang. 

— Adu-mi-l pe tatăl tău aici, îl întrerupse Ji 
Chin Ho, neînduplecat. : 

—: Bătrânul şi mult-prea-demnul-de-a-fi-res- 


peetat părinte al meu doarme, zise Pak Chung - 


Chang. 

— Te împotriveşti! îl amenință Ji Chin Ho. 
Stiu că acesta este nasul tatălui tău. Adu-mi-l 
aici, pentruca să i-l pot tăia şi să plec. 

— Milă! se rugă Pak Chung Chang, căzând în 
genunchi. Nu-i cu putinţă să se taie nasul tată- 
lui meu... Nu se poate ca cl să moară şi să fic 
dus la locul de veci, fără nas. Căci ar deveni 
un om de batjocură, așa încât zilele şi nopţile 
mele ar fi pline de jale. Ah, gândiţi-vă! Rapor- 
taţi că nu aţi aflat un ast-fel de nas în cercetă- 
rile voastre. Oare nu cunoaşteţi iubirea de tată? 


"ULY LISHaAINN | 


YDăLOIISIA 


PAG. 16. emo ea eee eee eaenaeaeceneseteeeeeteeeete | MINEA TA COPIILOR 


Pak Chung Chang apucă genunchii lui Ji 
Chin Ho şi începu să-i plângă pe sandale. 

— Inima mi-e străpunsă cumplit de lacrimile 
tale, zise Ji Chin Ho. Dar — adaugă el ca şi 
când pentru sine... — nasul acesta face cât ca- 
pul meu. 

— Cât face capul tău? zice Pak Chung Chang, 
cu glas stins şi umil. 


— Capul meu nu-i atât de vrednic, zise Ji 


“Chin Ho. E un cap de tot caraghios; dar, atât 


de mare este prostia mea, încât îl preţuiesc la 
nu mai puţin decât o sută de grămezi de aur. 
— Atât să fie, zise Pak Chung Chang, ridicân- 
du-se în picioare... Numai nasul părintelui meu 
bătrân şi  mult-prea-demn-de-a-fi-respectat să 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Incepătorilor în ale scrisului le atragem atenţia 
că dacă vor să-şi încerce faientul, n'au decât să ia 


parte la concursul liferar cu fiilul „„Dece trebuie. 


să ne iubim fara ?“. anunţat acum două săptamâni. 
Aşa fiind, nu e nici o nevoie sá ne trimită alte 
bucăţi. Materie atát în versuri, cât şi în proză, 
avem mai multă decât ne trebue. 
Insă, pentru încurajarea incepâiorilor şi pentru 
dezvoltarea într'înşii a gustului şi a talentului la 


_ scris, publicâm concursuri literare. 


Aşa dar, să b.nevoiască a lua parte la aceste 
concursuri şi să nu-şi dea osteneala pentru altiel 
de colaborare. 


M.h. Câr.-Loco. —Poezia „Crăciunul“ trimisă prea târziu. 
N-rul de Craciun al revistei era gata tipărit, când s'a primit 
scrisoarea d-tale. 

El. Pr.-Craiova. — „Amintire scumpă“. Prin conţinutul 
ei această poezie ar fi mers pentru n-rul de Crăciun, dar a 
sosit câ: d n-rul acesta era tipărit gata. 

Constatâm cu plăcere că a: un talent promiţitor, dar nu 
vita că primele încercări nu sunt în genere reuişte, aşa ca 
să poaiă li publicabiie. Munceşte înainte, ținând seamă de 
sfaiurile şi indrumăriie persoanelor mai pricepute. 

Mar. Drag.. Loco. — Când „Poemul“ d-tale, destinat 
n-rului de Crăciun, a fost primit la redactie, revista eia 
tipăuită şi pnsă In vânzare de câteva zile, Bucăţile destinate 
numerelo: speciaie trebuesc trimise la revistă cel puţin cu 
o lună mai nainte, fiindcă materia pentru asemenea numere 
se pregâieşie din vreme. 

Is. Gold.-laşi. — homanui „Suflete de viteji“, se găseşte 
la -orice Jibràiie, mai ales la sucursalele librăriei „Cartea 
Românească“. : Preţ 1 65 de lei. 

Red J.-Gulaţi. — „laina“. Termini cu versurile „Şi ca să 
mă exprim, nu găsesc cuvântul“. Dacă nu-l găseşti acı m, 
rabdă şi aş'eaptă pâna ce-ţi vine singur. „Pasteluile”, diagul 
meu, sunt un gen de poezii cam aici). Ele sunt uu fel de 
de tablouri în cari nu pot reuşi decât poeţii formați şi cu 
experienţă.  Aitiel, -devin o simplă şi pruzaică inşirare a 
unor lenomene ale naturei, pe cari nu e nevue să ni le arate 
cineva in veisuri. Velem şi simţim cu toţii câ lana ninge 
şi că e Irig. 

Sav. Var.-Loco. — „lisus“. Prin stilul ei, poezia aceasta 
nu merge peniu revista noastră. Mai spui inw'insa câ, pe 
când mergea lisus, „clopotele sunau în vae“, ceeace nu 
poate n adevărat. Câtăa vreme a trâ't lisus pe pământ, n'au 
tost biserici, piin urmate, n'a reau cum să fie clopote. 

———— DCI k 


rămână la locul unde i-a fost aşezat de Creator... 

Prea puţine lucruri mai avem de spus. Ji 
Chin Ho prosperă în cursul. anilor. Prin îngriji- 
rea lui, însfârşit, temnicerul, ajunse director pe- 
ste toate închisorile ţărei; Guvernatorul merse 
curând în Sfânta Cetate pentru a fi primul mi- 
nistru al Regelui, căruia Ji Chin Ho îi deveni 
prieten intim si conmesean, până la sfârşitul u- 
nei vieţi îmbuibate. 

Dar Pak Chung Chang deveni melancolic, așa 
încât de câte-ori privea la costisitorul nas al 
vârstnicului şi  mult-prea-demnului-de-a-fi-res- 
pectat părinte al său, îşi clătina capul cu tris- 
teță, iar lacrimile îi umezeau ochii. `° . 

- Din englezeşte de V, G. Ion 


COPII! 

- -—....—. 4 f $ 

Cereii părinților voştri să vă cumpere toate 
-=== cărhle de Copii apărute în 


„Biblioteca pentru. toți“ 


Care costă numai lei 7. iiecare uumăr şi 
din care puteţi alege multe poveşti şi istori- 
oare îrumoase ca; capi 


Poveşti CU zâne ae D-na ae ssur 
CUORE 532.7 pume inte copiilor, 


BASMEL ticiuite de Doamna 


LIA HÂRSU 


Basmele Românilor ae D. minaiacne 
Povești oltene de N. i Dumitrescu. . 


şi multe multe alte poveşti.  . 


Cereţi catalogul general al 
„Bibliotecii pentru toți“ 
care vi se va trimite gratuit de către 
Editura Libr, „Universala” Alcalay &, Co. 


Calea Victoriei 27 București I 
- Coif B-dul Elisabeta 


AVERE 
N'am parale, — mam nimica 
Am o singură plăcere 
Când mănânc puţin „SUCHARD” 
Mi-se pare C'am avere. 


Atelierele „ADEVERUL” 8. A 


Dna ci a mru a FI a 


Cta at i Oe a 


(se Za N ie e E 


„Au vreuu să má culce, pumni nu citesc „bimineuţța Copiilor“. PHE JUL 5 LEI 


s” 


“și a forței de atracție, o mare parte din 


PAG. 2 


Sfârşitul lumei? 


Sau speriat foarte mulţi de o glumă publica- 
tă în ziare. Adică, la drept vorbind, gluma n'a 


fost născocită de ziare. ci- ele- wat făcut decât 


să publice nişte preziceri ale unora, cari- pre- 
tind că au putul să pătrundă în taine le Univer- 
sului. 


Anume, unii cari se cred mari specialişti în 
Astronomie, au calculat, zic ei, că în luna Fe- 
bruarie şi chiar în ziua de 4 Februarie curent. 
se va întâmpla- o: mare nenorocire pe pământ. 

Arătau chiar cauza acestei nenorociri. Plane- 
ta Marte se va apropia foarte mult de pământ. 
pe care îl va atrage. Din cauza acestei apropieri 
coaja 


pământului va crăpa, se vor produce cutremure, 


„aşa de puternice şi de numeroase, în cât sate, 
oraşe, ba chiar țări întregi vor fi nimicite şi vor 


dispărea cu desăvârşire. 

De asemenea. apa mărilor și oceanelor, se va 
ridica în sus în forme de nouri, pentru ca după 
aceea să se lase din nou și dintr'o dată asupra 
pământului. producând inundaţii ne mai pome- 
nite, acoperind pentru totdeauna cu apă o bună 
parte din uscat și pricinuind şi alte nenorociri. 

Se spunea chiar că partea de pământ care va 
suferi mai mult va fi aceea din jurul Mărei Me- 
diterane și din apropierea Oceanului Atlantic. 


Nu s'a întâmplat nimic ! 


Ziua de 4 Februarie a trecut de mult şi mai 
multe zile după ea. Totuşi, vedem că nu sa în- 
pH nici una din nenorocirile arătate. 

Nu sa întâmplat, „pentrucă totul era o închi- 
puire. Doar atâta, că au fost persoane mai fri- 
coase, cari sau ales cu spaima. Poate au fost 
chiar unii cari n'au dormit în noaptea din aju- 
nul lui 4 Februarie, iar toată ziua au așteptat 
prăpădul tremurând la cel mai mic sgomot. 

Ce vreţi? Sunt oameni fricoşi, cărora în zadar 
lespui că mau nici un motiv'să se sperie. 

Astfel de oameni, când vre-un naiv sau vre- 


¿un farsor va mai născoci veşti de prăpăd şi de 


sfârșitul lumei, vor tremura iarăşi de frică şi 
vor căuta să convingă şi pe alţii că în adevăr 
de rândul acesta nenorocirea se va întâmpla ne- 
reşit. 


Ce a fost cu noua precicere ? 


Nici nu era cu putință ca ale ta să fie a- 


de vărată. 


“Mai înlâiu se stie că planetele (stim că sunt în 
număr de sapte, printre cari este şi pământul) 
depind de forţa de atracţie a soarelui şi de forţa 
de atracţie dintre elc, Această dublă forță de-a- 
tracție menține echilibrul dintre ele. 


Echilibrul. acesta nu-l poate “strica. aşa din 


capul ei, o singură planetă, ca'să o ia- razna. 
Când ar ti să se strice echilibrul — ceeace nare 
să se întâmple — sar strica pentru toate și în 
cazul acesta nu sar prăpădi numai pământul, 
ci ar fi un prăpăd mult mai mare. Sar duce 
pierind şi soarele şi luna și celelalte planete îm- 
preună cu pământul. ` 


Al doilea. Se mai ştie că planeta Marte este o 
planetă mai mică, adică este de opt ori mai mi- 
ă decât pământul. 

Aşa, fiind, pământul are, o putere de atracţie 
de opt ori mai mare. decât planeta Marte. Prin 
urmare, 
sar apropia, aşa. fără vre-o pricină, de pământ, 
mai mult decât trebuie, nu el va fi acela, care 
va atrage pământul, ci pământul, fiind mai ma- 
re şi mai puternic, îl va atrage spre dânsul. 

Aşa dar, dacă e vorba de crăpat coaja; de ri- 
dicat în sus apa mărilor şi a oceanelor şi de ce- 
lelalte nenorociri, firesc este ca toate acestea să 
se întâmple mai de grabă pe Marte, decât pe 
pământ. 

Insă, cum am văzut, nu 
şi nare să se întâmple nici de acum încolo 


Nu va pieri pământul ? 


Fireşte, o dată și. odată va pieri și pământul. 
adică propriu zis nu va- pieri, ci va îngheţa. 
pierzându-și toată căldura din centrul lui. De a- 
semenea, va îmbătrâni și soarele și își va pierde 
lumina şi căldura. 

Atunci nu vor mai putea trăi pe pământ nici 
oameni, nici animale, nici arbori şi plante. 


Numai că până să sosească vremea aceea, vor 
trece cel puţin câteva milioane de ani, așa că nu 
e nici o nevoe să ne gândim depe acum la sfâr- 
șitul lumei și să fim speriaţi și îngrijorați. 


inchipuindu: -ne un moment că Marte: 


s'a întâmplat nimic 


. 


wa 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA Şi ADMINISTRAȚIA 


BUCURESTI. — Sir. SĂRINDAR.?, parter. — TELEFON 6/67 


J 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU les 
—— f 
17 FEBRUARIE 1929, — No. 262 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înap < 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA — m E 
7 p 5 CA O! 
TRICOLORUL OMUL DE ZĂPADĂ  |--2 
fs Pi a 
Tricolorul Grigoriță, și Mitică [i si ca > 
E simbolul! De cu zari sunt în ogradă, E 
E ogorul, Zor pe.dânșii să dea gata - 
E poporul! — Cu mânuța, cu lopata, 
i Omul de zăpadă, 
Tricolorul 


Este plaiul, 
Este graiul, 
Este raiul! 


Tricolorul 
E credinţa, 
Năzuinţa, 
Biruinţa! 


Tricolorul 
E mândria: 
Vitejia; 
România! 


Tricolorul 
Când apare: 
Este Soare, 
Sărbătoare! 


——— 00 kn 


Sunt soldat şi 'n vremuri grele 
Sbor la luptă oțelit, 

Chiar cu prețul vieţii mele 
Printre bombe și șrapnele 
Desbrăcat, gol pân la piele 
Intru 'n iadul nesfârșit. 


Ce de muncă! Ce crezi, nene, 
Că te lupti ușor cu gerul? 
Cum să-ți aperi obrăjiorii 
Când șinfige 'n ei bujorii 
Crivăţ, pișicherul? 


Creşte „omul” ca din apă 
Creşte-așa, fără picioare, 
Parcă ce? Doar n'o să fugă... 
Uite cap, căciulă, glugă... 
Mâni de rășchitoare; 


Un ardei înseamnă nasul 

Doi cărbuni înfipți sunt ochi 

Uite bâta și luleaua 

Scuipă-l, că-ți găsești beleaua 
Vezi să nu-l deochi? 


Gabrem 


———— ek 


SUNT SOLDAT! 


Pentru-a noastră țară sfântă 

Lupt și mor de mii de ori, 

Fie moartea cât de cruntă 

Sunt soldat, nu mă 'nspăimântă 

Și-apoi când gornistu'-mi cântă 

Mor ca „marii” luptători. 
————— = XD — 


é Ana Niculescu-Codreanu 
=0— ; 


Sunt Romån de viță "'naltă, 
Sunt urmașul lui Traian, 
Sunt cioplit din marea daltă 
Ce renumele ţi-l saltă. 
Sunt soldat cu faimă 'naltă 
Ce n'am frică de dușman! 
Vasile Gh. Bratoloveanu 


PAG. 4 


ZÂ NA 


“i 


fost odată un morar, care trăia 

foarte fericit, alături de soţia 
sa, o femee bună, pricepută şi 
harnică. Aveau tot ceeace le 
trebuia, ba: chiar avuţia lor 
creștea văzând cu ochii. 

Dar după zile senine, spune 
un proverb, vine adesea și fur- 
tună. Dela o vreme, morarului îi mergea foarte 
prost. Averea lui începuse să scadă, cu repezi- 
ciunea cu care crescuse. Ba chiar abia îşi mai 
putea păstra moara din marginea unui lac, sin- 
gura avere ce-i mai rămăsese. Din pricina acea- 
sta, faţa morarului se posomorâse. El nu mai 
vorbea, era mereu îngândurat. Noaptea nici nu 
se putea odihni de grijă: 

Intruna din dimineţi, morarul s'a sculat mai 
devreme ca de obiceiu și a apucat-o pe lângă 
moară la vale, copleşit şi chinuit de gânduri. 
Zorile dimineţii se revărsau cu bogăţie peste sa- 
tul încă adormit, iar cele dintâiu raze de soare, 
mângâiau chipul obosit al bietului morar. Ajun- 
gând în dreptul lacului, omul auzi un sgomot 
neobișnuit. Intorcându-se, mare îi fu mirarea, 
când văzu ridicându-se din mijlocul apei, o fe- 
mee de toată frumuseţea. Părul ei bogat se 
resfira larg pe umerii mai albi ca ninsoarea și 
îi învelea tot corpul ca într'o mantie. 


LA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CULUI 


Morarul nu ştia ce să facă, să plece sau să ră- 
mână. El înţelesese că femeia aceea e zâna la- 
cului. Deodată, zâna prinse a-i vorbi: „Omule, 
de ce faţa ta e atât de întristată şi brăzdată de 
grijă?”. 

Morarul, la auzul acestor vorbe blânde, po- 
vesti zânei, cum altădată era un om fericit cum 
era bogat, iar astăzi nici el nu ştie ce să mai fa- 
că de atâta sărăcie şi nevoe. 

„Fii liniștit, urmă zâna, te voi face mai bogat 
şi mai fericit decum ai fost odată. Cu o singură 
condiţie însă: să-mi dai mie ce se va naște la 
tine în casă”. 

Și zicând acestea, Zâna dispăru în adâncul a- 
pei. 

„Desigur vre-un pisoi sau 
își zise în sinea lui morarul. 

După această întâmplare, omul se întorcea a- 
casă cu o bucurie și speranţă în ochii săi cari 
luminau mai voios la gândul că își va recăpăta 
bogăţia pierdută. 

Dar nici n'ajunse bine acasă, când iată că 
servitoarea îi tae calea cu vestea că femeia sa 
a născut un băiat frumos, de ţi-i mai mare dra- 
gul de el. Morarul rămase o clipă năucit. Işi a- 
duse aminte de făgăduiala pe care o făcuse zâ- 
nei, cu câteva minute mai devreme. Cu capul 
plecat se apropie de patul soţiei sale, dar nu în- 


vre-un  cățeluş”, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


drăsnea să-se bucure de acest dar Dumnezeese 
al casei. 

„La ce-mi va folosi toată bogăţia, dacă nu voi 
avea un copil care să-mi înveselească pustiul 
casei, dacă nu voi avea un suflet care să-mi 
sprijine bătrâneţele” își zicea morarul plin de 
durere. Intre timp, Zâna se ţinu de făgăduiala 
dată. Toată casa morarului se umplu de bani 
de aur. Inima morarului era însă sfâşiată de 
durere la gândul că va trebui să-și dee copilul 
din casă, odată... 

Anii treceau grăbiţi, şi odată cu ei băiatul 
morarului creștea tot mai mare, tot mai frumos. 
Ajunsese un priceput vânător. Boerul satului îl 
luase chiar în serviciul lui și îl însurase cu cea 
mai frumoasă și mai gospodină fată din sat. 
Trăiau fericiţi şi se iubeau din tot sufletul. 

Intro zi, vânătorul urmărea o căprioară. Tot 
alergând după ea, a ajuns într'o pădure. A tre- 
cut pădurea și s'a trezit pe marginea lacului, de 
unde mulţi ani în urmă, Zâna vorbise tatălui 
său. Un zgomot prelung de valuri de apă şi tå- 
nărul vânător fu atras în lac. Suprafaţa apei se 
linişti. Nu se mai auzea nimic. 

Seara se cobora peste sat. Femeia vânătorului 
văzând că acesta nu mai vine, se umplu de gri- 
jă. Işi aduse aminte că soțul ei trebuia în viață 
să se ferească de apă şi un gând amarnic îi în- 
colți în piept. „Dar dacă zâna lacului l-o fi fu- 
rat?” Şi plecă tânăra femee în căutarea soţului 
ei drag. Ajunsă la marginea lacului, văzu tolba 
lui de vânător cum zăcea jos. Femeia înţelese 
toată nenorocirea. Cu lacrimi ferbinţi plângea 
şi își striga soţul pe nume. Frângându-şi mâini- 
le, se ruga cald de zână să i-l dee înapoi. Zadar- 
nic. Nimeni n'o auzea. Lacul era liniștit, mai 
liniștit ca niciodată. Totuş tânăra soţie nu se în- 
dura să părăsească locul. Obosită a adormit pe 
marginea lacului. Peste noapte a avut un vis 
ciudat. Se părea că urca un munte înalt, prin- 
tre două rânduri de pietre mari, colţuroase, cari 
îi sângerau picioarele. 

Ploaia cădea în stropi mari, reci, iar vântul îi 
bicuia obrazul. Ajunsă în vârful muntelui, to- 
tul s'a schimbat. Ochilor se înfățișa o câmpie 
smălţată de flori; cerul era albastru, de un al- 
bastru neobișnuit de frumos, iar aerul era par- 
fumat cu miros de flori. In mijlocul câmpiei se 
găsea o colibă cu pereţii albi, proaspăt vopsiți, 
iar înăuntru un moșneag albit de vremuri, care 
îi făcea semn să intre. 

In acest moment, femeia sa trezit din vis. 
Era ziuă. Indurerată, ea sa hotărât să urmeze 
întocmai cele ce visase. Şi în adevăr totul i s'a 
întâmplat întocmai. Bătrânul moşneag a sfătui- 
t-o să nu mai fie tristă, căci el îi va veni în a- 
jutar. 


„lată un pieptene de aur; mergi cu el la lac. 
Să aștepți însă ca luna să lumineze pământul. 
Să te așezi pe marginea lacului și să-ţi piepţeni 
părul. Apoi să-l laşi jos pieptenul și să vezi ce 
se va întâmpla” Zicând acestea, bătrânul se fă- 
cu nevăzut în odaia lui. 

Femeia urmă fără şovăire sfatul bătrânului. 
Merse la marginea lacului, îşi trecu pieptenul 
de aur prin buclele-i de păr negru, lăsă apoi 
pieptenul jos şi aștepta să vadă ce va urma. 
Valurile apei începură să se miște, tot mai tare, 
se apropiară de margine și traseră cu ele în lac 
pieptenul. Deodată apa se desfăcu în două şi a- 
păru chipul tânărului vânător. Nu vorbea ni- 
mic. Ochii lui întristaţi, priveau lung pe soţia 
îndurerată. Dar Zâna lacului acoperi din nou, 
cu nenumărate valuri pe tânărul om. Lacul se 
linişti din nou şi primea bucuroș să se desfete 
în el luna de pe bolta senină a cerului. 

In seara următoare, tânăra femee ceru din 
nou sfatul bătrânului. Acesta îi dărui un fluer 
de aur zicându-i: „Aşteaptă să se ivească luna 
pe cer; ia apoi acest fluer şi așezându-te pe 
marginea lacului, cântă o melodie duioasă. Du- 
pă aceea, aşează jos fluerul şi aşteaptă să vezi 
cele ce se vor întâmpla”. Femeia făcu întocmai 
Abia așezase fluerul pe pământ, când deodată 
lacul începu să mugească. Valuri după valuri, 


PAG. 6 90000000000000000000000000000000000000tte0eeee DIMINEAȚA COPIILOR 


se aruncau spre mal, până când au înghiţit în 
adâncul lor, fluerul de aur. In momentul acesta, 
din valurile apei, răsări nu numai capul vână- 
torului, ca întâia oară, ci şi jumătate din trup. 
Intinse larg braţele spre soţia lui, dar „un val 


înalt de apă, se repezi -asupră-i şi-l acoperi, dân- ; 


du-l la fundul apei. 

Tristeţea copleși din nou sufletul femeii, care 
trebuia ‘să; se mângâe.numai cu bucuria de o 
clipă, de: a-şi. vedea soţul, dar fără să-i poată 
vorbi. it: 

Jeluindu-se din nou bătrânului, acesta: îi dă- 
rui o vârtelniţă, zicând: „N'ai isprăvit încă; ia 
această vârtelniţă, aşteaptă lumina lunei, aşea- 
ză-te pe marginea lacului şi deapănă firul până 
umpli un: fus. După aceea lasă pe marme lu- 
crurilè şi; aşteaptă. să vezi cele ce' vor urma” 

Femeia. urmă întocmai sfatul primit. 

Când valurile apei au înghiţit vârtelniţa Şi 
fusul, a apărut din adâncul apei, vânătorul în 
întregime. Plin de fericire şi-a îmbrățișat soţia 
şi sau pornit pe fugă de primejdiosul lac. Dar 
wau făcut decât câţiva pași şi valurile apei îi 
urmărea „cu furie. Femeia a chemat în sprijin 
pe bătrân, care a prefăcut-o pe ea în broască 
râioasă, jar pe vânător în broască ţestoasă. Apa 
a dat înapoi şi oamenii prefăcuţi în animale au 
putut scăpa. Rămânând în afară de ori-ce pri- 
mejdie, au fost prefăcuţi din nou în oameni. 


Dar fiecare s'a găsit în altă lume; o lume necu- 


- noscută. Dealuri înalte și văi adânci despărţeau 


pe -cei doi oameni, cari nu mai ştiau nimic unul 
de altul. 

Pentru a avea cu ce să trăiască, fiecare in- 
trase ca cioban la niște turme de oi. Dar noro- 
cul a făcut ca cei doi soţi să se întâlnească o- 
dată. 

Primăvara venise. Câmpiile se acoperi 
iarbă verde, moale şi parfumată. Soarele încăl- 
zea pământul, ștergând ultima înfăţişare de iar- 
nă a câmpiilor și dealurilor. 

Pe vârful unui munte apropiat, păste ul. zări 
o turmă de oi. Işi îndreptă turma sa către aceia 
zărită şi prinse a vorbi cu tânăra păstariță.: 

Intr'un amurg de seară, când luna începuse 
a se ivi pe cer, păstorul a început să | cânte o 
melodie duioasă, din fluer. Păstorița plângea. 
Intrebată de ce varsă lacrimi, aceasta răspunse: 
„Tot așa de frumos strălucea luna pe cer, când 
eu cântam pentru ultima oară această | melodie 


şi când tot „pentru ultima oară am văzut pe băr- 


batul meu” 
Cei doi păstori se priviră lung, lun de tot. 
Par'că un văl li se ridicase de pe och 
Fiecare la recunoscut pe celălalt. S'al îmbră- 
țişat şi au trăit fericiţi de atunci înainte, feriţi 
de orice necaz și orice primejdie în viaţă. 
Preluorare de Margareta 


CE FACEA HAPLEA 
LA 


Zău, mă jur pe capul meu, 

Că la școală mi-a fost greu, 

Nu ştii cât:mă plictiseam 

Și de somn cum mă sfârșeam. 
Insă domnu 'nvățător, 

Zice 'n glasu-i sunător: 
„Dragi copii, hai, să vorbim 
Despre lueruri ce le ştim, 
De-animalele de casă 

Le cunoaște 'ntreaga clasă. 


Haide, 


Despre câini, pisici și oi 
Despre cai și vaci și boi. 


Hapleo, lângă mine, 
Poate tu le știi mai bine”. 
Dela locu-mi mă sculam 
S'apoi astfel răspundeam: 
„Câinele Dorel ce am, 
Latră, face. ham-ham-ham! 
lar de întrebi despre pisici, 
Am pe Soiu Sosolici. 

Tata mare nici o oaie, 
Vaca noastră cea bălaie 
Cam împunge și e rea, 

Ne ferim cu toți de ea. 


SCOALA 


Cât de cai nam pomenit, 
Urechilă cel vestit 
E iubitul meu măgar, 
Tute ca un armăsar. 
Hi-hi-hi! când sbiară-odată, 
Zău, răsună valea toată” 
hRâde clasa, râde în hohot. 
'Nvăţătorul sună 'n clopot: 
` „Ei, tăcere, căci îndată, 
Pun nuiaua să vă bată!” 
lar spre mine se 'ndrepta, 
'N felul ăsta îmi vorbea: