Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages301-350

DIMINEAȚA СОРІ111.ОК.->-сееееее< 


— „Cum să ne jucăm?” întrebă еа mirată că i-se des- 
chisese auzul şi îi se dezlegase limba, aşa că auzea 
bine şi vorbea foarte lămurit. 

— „Eu voiu fugi, iar tu aleargă să mă prinzi!”, 
răspunse iepuraşul, care o şi luă la picior, iar Dom- 
па după dânsul. 

Alergară aşa, până ce ajunseră în fața unui palat 
de aur cu o grădină întinsă în care curgeau mai multe 
fântâni cu apă rece. Intrară amândoi în palat, fugă- 
sindu-se, şi se pomeniră într'o odaie făcută toată din 
aur, -argint şi pietre preţioase. 

Minunată de tot ce vedea în jurul său, Domnița 
se opri în mijlocul odăiei, căutând cu ochii pe ie- 
puraş. Insă, în locul iepuraşului stătea acum îna- 
intea ei un fecior de împărat, tânăr, chipeş şi cu 
o: păreche de ochi, cari străluceau şi scoteau văpăi 
dintr'inşii. Flăcăul acesta se apropie de Domniţă şi-i 
grăi cu toată blândeţea: „Ей binevenită la palatul meu, 
despre care doresc ca de azi încolo să fie şi palatul 
tău. Prieteneşte, rogu-te, să-mi fii soţie şi stăpână pe 
palatul . acesta, pe pământurile mele şi pe toţi su- 
puşii mei”. 

— „Dar cine eşti? îl întrebă Domnița şi unde este 
iepuraşul cu păr de aur care ma adus aicea?” 

— „Numele meu este Şah-Nurivan şi sunt fiul 
lui Enhibar, vestitul împărat din ţara Chitai. Dar nişte 
oameni răi, rude cu noi, au omorit pe tatăl meu şi 
mau îndepărtat pe mine dela scaunul împărătesc. 
Insă un vrăjitor pe cât de iscusit, pe atât de bun la 
suflet, ma scăpat pe mine, ascunzându-mă în pă- 
durea aceasta şi dăruindu-mi palatul ce-l vezi. El 
şi-a luat chip de iepure şi te-a adus pe tine aicea. 
tot el, care ştia tot ce ţi-sa întâmplat, ţi-a dat 
puterea să auzi şi să vorbeşti”. 

In vremea aceasta intră în odaie şi vrăjitorul, 
căruia Domnița îi mulţumi, vărsând şiroaie de la- 
crimi. 

Dar vrăjitorul şi feciorul de împărat о mângăiară 
cu cuvinte dulci şi еа consimţi să se mărite după 
chipeşul şi atât de bunul fecior de împărat. Şi se 
făcu 0 nuntă, cum nu- se pomenise până atunci. 

In ziua următoare vrăjitorul îi dărui Domniței 
două теге de аш, zicându-i: „Vei naşte doi copii, 
cărora să le dai câte unul din merele acestea. Să 
ştii că ele le vor aduce mult погос:” Şi o clipă 
după aceea vrăjitorul pieri şi se făcu nevăzut. 

Se întâmplă aşa, precum prorocise vrăjitorul. Dom- 
пЦа născu doi copii frumoşi ca îngerii lui Dumnezeu 
şi le dărui la fiecare câte un măr de aur. 

Intro zi, pe când Domnița şedea la fereastră, pri- 
vind în depărtare şi gândindu-se la trecut şi la tot 
ce suferise, iată că un călăreț se opri înaintea porţii 
palatului. 

Domnița recunoscu îndată că acest călăreț este fra- 
tele ei şi cu inima zvâcnind de bucurie, alergă să-i 
deschidă. El, insă, nu o recunoscu, ci îi grăi zicându-i: 
„Ma apucat noaptea în pădure şi m'am rătăcit. Dă-mi 
voe să stau aci până mâine dimineaţă.” 


Fireşte, fu primit şi găzduit cu toată dragostea, | 
numai că Domnița nu-i spuse cine este ea. Ba mai 
făcu ceva. Pe când fratele său dormea, ea intră încet 
în odaie şi-i puse în haina de vânătoare cele două 
mere de aur. 

А doua zi, când se deşteptă, intrară la el servitorii 
Domniței şi-i ziseră: „Din porunca stăpânei noastre 
nu-ţi dăm voe să eşi din palat, până nu scoţi cele 
două mere de aur ce ai furat.” 

Impăratul se făcu foc de mânie, auzind astfel de 
vorbe, dar servitorii, aşa cum îi învățase Domnița, 
scotocind în haina de vânătoare, găsiră cele două 
mere. 

Ruşinat şi neînţelegând nimic, împăratul ceru să fie 
dus înaintea împărătesei, adică înaintea sorei sale, 
căreia îi zise: „Jur pe Dumnezeu cel sfânt că sunt 
nevinovat şi că nu ştiu cum de s'au găsit în haina 
mea două mere de aur!” 

—  „Impărate, îi răspunse soră-sa, vezi cât de 
lesne se dă vina pe un om nevinovat. Cu toate ace- 
stea, tu ai crezut în spusele mincinoase ale neve- 
stei tale сит că soră-ta ţi-ar fi omorât copilul şi 
ai isgonit-o în pădurea neagră, ca să fie sfâșiată 
de fiarele sălbatice,” 


PAG. 6 жФФФФФФФФФФ0000000009999%999%ФФ9090009000ФФФФФ DI MINE ATA COPIILOR 


— „Nenorocire pe capul meu! strigă impăratul. 
Dacă soră-mea a fost pedepsită, fără să fi fost 
vinovată, atunci vreau mai bine să pier depe fața 
pământului.” 


La cuvintele acestea, Domnița na mai putut- să 
rabde. „Nu te mai căina, iubitul meu frate, îi zise 
еа imbrățişându-l. Dumnezeau, care аге grije de cei 
nevinovaţi, m'a scăpat şi pe mine.” 

Impăratul îşi recunoscu atunci pe soră-sa şi nu 
mai ştia cum să-şi arate marea bucurie de care fusese 


cuprins. Intre acestea, intră in odaie şi bărbatul sorei 
sale, cu care se cunoscură şi se îmbrăţişară fră- 
țeşte. 

Tot deodată, însă, împăratul mai făcu ceva.. Tri- 
mise acasă la el câțiva călăreți cu poruncă să ardă 
de vie pe împărăteasa cea rea. 

бі ре când spuneam povestea aceasta, au căzut 
din pom trei mere: unul pentru mine, care povestesc, 
al doilea pentru cei cari mă ascultă şi al treilea 
pentru omul cel mai bun şi mai drept. 

Prelucrare din ruseşte de Ali-Baba 


пиипипппппипяививпишнвинишпишивипишинишинпишювишшшиипшпипишиипиииинишпиишпнипиашшпишипияи! вашшшпапинипиишияшишипишивинииишипипишипи 


% 
% 
2, 


De mult se tot ruga Mihaiu: „Tunde-mă, mămico!* 
Mamei îi era drag aşa, cu breton şi plete peste 
urechi. De multe ori dezmierdându-l îi spunea: „Fe- 
Ша mamei.” Lui Mihaiu însă, nu-i plăcea de loc. 

— Пе ce vrei să te tund? îl intreba mama. 

— Тоң îmi spun fetiţă şi eu nu -vreau. Acuma-s 
băiat mare şi mi-e ruşine cu păr. Vreau să mă tunzi! 

— Dar dece nu vrei să fii fetiță? 

— Sunt băiat şi băiat vreau să fiu. Fetele nu 
se pot face ingineri, ofiţeri sau miniştri. Dar dacă 
ești băiat şi înveţi, te poţi face orice. 

Nu-i aşa mămico? 

Mama i-a promis că de Paşti il tunde şi Mihaiu 
aştepta ziua cea mare, cea mai însemnată poate după 
părerea lui. 

Sosi şi ea. Bunicul l-a dus la frizer şi Mihaiu, 
cu inima tremurând de emoție s'a aşezat pe scaun. 
a simţit maşina pătrunzându-i în păr, сапа а vă- 


zut şuviţele căzându-i pe umiari, 1 se părea că incepe 
să crească, să crească şi că a devenit băiat mare. 
S'a privit în oglindă, şi-a pus bereta cam pe-o ure- 
che şi а eşit altul de cum intrase. Ochii lui sclipeau 
de fericire şi ar îi vrut să spue 1а toţi ce-l intâlneau: 
„Priviţi-mă! acum sunt tuns; sunt doar băiat mare”. 
Acasă râdeau toţi de aerul ce şi-l dădea. 

„Să ştii, Păunico, că nu mai merg cu tine la plim- 
bare. Tu te vei duce cu copiii.” Gicu 1 măsoară 
lung. 

— Cu copiii? dar tu ce eşti, mă rog? 

— Eu sunt băiat mare; şi am aproape şapte ani. 

— Da, băiat mare care merge la „grădina de 
copii.” 

Mihaiu recunoscu că-i cam aşa şi tăcu. 

Mihaiu e foarte bisericos. Toată săptămâna pa- 
timilor na lipsit de la nici о denie. Şi іп seara 
Invierei îi ceru mamei sale voe să-l lase în grupul 
de băeţi şi Mihaiu îndrăzneţ, intră în mijlocul lor. 

— Со, te-ai tuns, Mihaiu? îl întrebă un cunoscut. 

--  Se'nţelege! răspunde el mândru. Acum sunt 
băiat mare. 

бі Mihaiu işi lungeşte gâtul, se ridică іп vârtul 
degetelor, doar va părea mai crescut. 

De la un timp se ia la ceartă cu un băiat cei 
se tot punea іп față, impiedecându-l să vadă. Dar 
acela, se răsteşte la Mihaiu, ba е gata să-i dea 
şi câteva ghionturi. Noroc de un băiat mai mărişor, 
care-l ia sub protecţia lui. 

Şi Mihaiu se face mititel, mititel, iar ochii i se 
umplu de lacrimi. 

Se simte atât de umilit, de trist, de nenorocit chiar 
şi îşi dă seamă că nu ajunge să fii tuns, ca să 
devii băiat mare. 

Eutrosina Зетепезги 
2 XD——— 3 j 


Се pățeşti când te grăbeşti. 

Profesorul. — Tomovici Alexandru, ia spune-mi 
de ce gen e substantivul țar. 

Elevul. — Un ţar, doi țari. E de genul musculin. 

Profesorul. — Bine! Acum să-mi spui, cum face 
la femenin, substantivul ţar. 

Elevul (grăbit). — Таг e masculin şi țară fe- 


menin, Trimisă de Bicaz-Fălticeni 


DIMINEAŢA COPIILOR РАО. 7. 


Botezul 


pisoilor 


Vite-avem noi cinci pisoi, a „Vreau şi eu să am un fint“ 
Toți frumoşi şi toți vioi, Zice-acuma şi Călin, 

1-а născut doar Sosolici, S'alegând pe cel vărgat, 

Ce-i regină тіге pisici. Tigru-Mic l-a botezat. 
Haide-acum să-i botezăm, Insă Doina şi Florica, 

Câte-un nume să le dăm. Jeni, Tita şi Lilica Sf 
Stati puţin, nu vă grăbiţi, Supărate sunt pe mine, i 
Că mai rău vă zăpăciți. Ba să plângă chiar le vine, 
Ăsta care-i negru tot, Că dece nu le-am chemat қ 
E mai bine, eu socot, La botez şi nu le-am dat 

Ca Negrilă să-l chemăm. Să boteze un pisoi. Ш 
Bun! Noroc dar să-i игйт. „Vai, ce rău ai fost cu noi!“ 

La cel alb e Nicuşor Zic şi lacrimi curg şiroale. 

Naş — şi-i zice Albişor. Се să fac eu, biet Moş Nae! 
Pentru cel roşcat, grăsuț, Dragi îetițe-aveți răbdare 

Се se joacă-aşa drăguţ, Рап la vara viitoare, A 
Este naşe Păpuşica Când se nasc şi alţi pisoi, : 
51-1 botează Fifilica. Şi vă chem atunci pè voi, ' 
„Stai, Moş Nae, vreau să fiu Naşe singure să fiți — ` 
Маза celui cenuşiu!“ Әйдей, dar, vă 'nveseliţi. 

Strigă Mircea şi găseşte MOŞ NAE 


Ран că-i se potriveşte 


me a pm ame сз 


ЕИ БЫЎ 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 
Mai multe rândunici 


Modelul de față nu prezintă 
vreo greutate deosebită. Mai. ales 
credem că е foarte simplu: și u- 
şor coloratul. lui, Ştim cum“ sunt 
rândunicile. Totuşi, tinerii noştri 
desenatori ar face: bine să se uite, 
dacă au ocazia: şi putinţa, mai 
de aproape la rândunici naturale, 
ca să vadă şi mai exact cum sunt 
ek colorate. 

Precum se vede, dintre- lu 
nicile din model, cinci stau pe: fi- 
rul telegrafic, ре când alte; trei 
sboară, făcând diferite figuri în 
răzduh. 


----- ——— 


PAG. 8. rep Ж, %%%У9%%5555%>%-5%559%%е%--2-----ОДІМІМЕАТА COPIILOR 


1) Rând pe rând acum coboară 
Toţi drăguții musafiri. 
i cucoane îmbrăcate 
ӘМ toalete, să te miri. 


2) Insă par cam mulți la număr, 
Fuse vorba de treizeci, 
Сапа colo la socoteală, 
Sunt mai bne de cinzeci 


JI | % 2 VAL } 22 


3) „Unde-i рип ?“ îmi zic în gându-mi, 4) Dar părând că sunt prea vesel, 


„Ce mă fac cu-atâta droae ? 
„Unde-i culc şi ce mănâncă ? 
„Маі de pielea ta, Moş Nae 1“ 


Cu discursul am pornit: 
„„Coană Froso, sărut тапа, 
Hapleo dragă, bun sosit! 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Ж 


5) „lar voi toţi, iubiţi prieteni, 
Din Hăpleşti, din alte sate, 
Să trăiţi şi dee Domnul 
Mult noroc şi sănătate“, 


% / h 2 / % 4 ЙҮ, Г ” 
7) Se formează-acum alaiul, 
Hapiea, Frosa şi cu mine 
Тіпет capul, iar la urmă 
Musafiri şi gloata vine. 


9) „Ura! Bravo !“ dar de-odată 
Glas puternic izbucneşte. 
Urechilă-i ce nechează 
Și în graiu-i mulţumeşte. 


„lasă asta, hai acasă, 
Că de foame-am leşinat“, 


шері 


P 
ИЛ 
ү! 


8) De prin case, maygazinuri 
Есе lumea să ne vadă. 
„Ura Hapieo! Ura Froso !“ 
Auzim strigând pe stradă. 


(/ 


f 
4, 


Cu alai nepomenit, 
Cititori şi cititoare 
Mulţi din oaspeţi au primit. 
(Va urma) 


РАС. 10 0000000000000600000000606006604 


BORCANUL CU MIERE 


După Schmid 


Intro zi, тата micei Margareta fiindcă avea 
mult de treabă la bucătărie, її zise- Margaretei: 
„la cheia aceasta, şi du-te să deschizi cămara şi 
adu-mi de acolo. o lămâie.” 

Când Margareta intră їп cămară, îşi aruncă 
mai întâiu privirea peste tot, căutând ceva bunătăți 
de cari Sar fi putut înfrupta pe ascuns. Şi іп 
adevăr, zări ре dulap un borcan în care ştia că 
maică-sa ţine miere. 

Bucuroasă, Margareta se sui pe un scăunel şi 
băgă mâna în borcan. O scoase insă numai decât, 
căci simţi că nu ştiu ce o strânge şi o pişcă. 

Dete un țipăt de durere şi văzu că un rac destul 
de mare o apucase de un deget şi o strângea ca 
un cleşte. 

Ce ce întâmplase? Mama Margaretei vânduse mie- 
rea şi cu câteva ore mai înainte pusese in borcanul 
gol nişte raci ce cumpărase şi pe cari Margareta 
nu-i văzuse. 

La strigătele Margaretei, maică-sa alergă spe- 
riată la cămară, o scăpă de strânsura racului şi 
apoi ii zise: „E de dorit са pățania aceasta să-ți 
fie de folos. 

ER — o kn —— 


DIMINEAȚA COPIILOP 


Bucata care а luat premiul іпідіп la concursul li- 
terar din N-rul 161. 


DUPĂ FLUTURI... 


Se re'ntorsese primăvara cu ghiocei la cingătoare 
Şi aşternuse peste plaiuri covor de iarbă şi de floare. 
Izvoarele cu unda lină curgeau șăgalnic către vale, 
lar ciocârliile voioase sburau spre сег іп rotogoale. 
Pădurea т verde se 'mbracă şi printre crengile 'nilorate 
Cânta ророги 'ntreg de păsări cu glasuri dulci şi 
(minunate... 
Atâta viaţă "şi lumină umplea văzduhu "mbălsămat, 
Incât părea întreaga ţară un paradis din cer picat... 


In dimineaţa unei zile din primăvara 'ncântătoare, 
Când tot mai sus, spre bolți albastre, urca încântătorul 


(soare, - 
Un copilaş си cartea'n mână spre şcoală-şi apucase 
(drumul. 
Dar cum mergea aşa, agale, setos el respirând 
[parfumul 


Pe care-l revărsase "п aer corola florilor curate, 
Privirea sa văzu un flutur cu aripile colorate. 
П ispitise frumuseţea-i atât de mult ре copilaş, 
Incât în minte-i veni gândul să prindă fluturul gingaş. 
Porni atuncia copilaşul în goană nemaipomenită 
Doar va putea să pună mâna pe aripa gâzei, aurită... 
Zadarnică dorință, însă, zadarnică alergătură, 
Căci fluturele se ascunse... Infuriat peste măsură, 
Copilul rupse o crenguţă şi apucând-o bine 'n mână, 
Plecă să prindă-atunci alți fluturi, plecă direct către 
) (fântână, 
Căci el ştia că pe acolo sburau în roiuri futuraşii.., 
Naive gânduri stăpânindu-l, cum sunt adesea copilaşii, 
lar începu băiatul nostru alergătura cea nebună 
Isbind în dreapta şi în stânga nuiaua ce ауса іп 
mână... 
Dar munca-i fu şi-acum de geaba, căci, vai, sărmanul, 
[nu putuse 
Măcar un fluture să prindă... Trudit, sub un copac 
[se duse 
Şi asvârlind din mână cartea, pe care incă-o mai 
(ținea, 
Se aşeză pe iarba verde, ţinând în mână-acea nuia 
Cu care-atât de mult lovise şi flori şi fluturi la 
(fântână... 
lar oboseala peste corpu-i era atâta de stăpână 
Incât părea că-i mort copilul... Intr'un târziu gândi 
(си rost 
Că de mergea, frumos, la şcoală cu mult mai bine 
ar fi fost.... 


Neculai G. Mihăescu 


(1. V modernă, liceul «Regele Ferdinand“, R.-Sărnt 


— DONE 00 EDO ———— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


uncanul lui Ispas 


_„Juncan? Ce-i asta јипсап?” Aşa 
mă întrebi tu, Puiule. 

Apoi „juncan” îi zice la un bou 
care este mai tânăr, aşa са de 
vreo trei anişori. Numai că un bou 
de trei ani este un bou destul de 
mare şi voinic, pe când un copil de 
trei ani... cum este, Puiule, un copil 
de trei ani? 

hazı şi îmi spui că nici nu vrei să te joci cu un 
copil de trei ani, care nici nu ştie să vorbească Біпг. 

Să .nu râzi, Puiule, că nu e mult de când şi tu erai 
un copil de trei anişori. Acum, însă, te crezi mare, 
fiindcă ai implinit şase ani. Stai, Puiule, că nu i-ai 
împlinit încă, dar să zicem: „Cei mulţi înainte!” şi 
să-ţi povestesc ceva despre juncanul lui Ispas. 

lar dacă m'ai auzit despre Ispas, îţi spun că este un 
țăran plugar, foarte muncitor şi foarte cum se cade. 

Intr'o zi juncanul lui Ispas păştea la câmp, când 
trece pe acolo Ми. Ştii, Mişu, ştrengarul care n'are 
astâmpăr şi care se poartă rău cu animalele. 

Mişu avea іп mână un băț, căruia îi ascuţise vâr- 


Cunuana Ф чий кз є л эм з\р зт т «2 = > aaa dinu ваме са · к атышз®тыенввәзтзт=ешвзташаваштаоеэ®шыйишевензачавшаашявка 


Mâncare pentru muşte 


ra bogat şi mândru, dar nu era tocmai, 
suf. tocmai deştept. In schimb, foarte lacom. Se 
2°, ducea des la vânătoare şi potrivea aşa ca să 
nu se avânte prea departe — la prânz — 

de un han la care se putea mânca bine. 

Intro zi de Septembrie ajunse, ca de obictiu 
а han şi se пітегі să-i Не încă mai foame şi mai 
sete ca de obiceiu, căci era încă tare cald, deşi toamnă. 

„Repede, hangiţă! Dă-mi să mănânc! Tot се ai 
mai bun! Şi de băut! Tot ce ai mai rece!” 

„Indată, îndată, domnule!” se grăbi să alerge 
buna femee făcându-i o frumoasă plecăciune. 

Fu pregătit tacâmul şi se aduseră mâncărurile. 
Pentru a începe avea un pateu, şuncă, peşte-rasol. 
1 se aduse vin într'un ulcior mare, căci pe vremea 
aceea nu erau încă sticle. 

Şi iată-l instalat la masă, cu şervetul prins la 
gât. Dar când să se apuce să mănânce vin o mulţime 
de muşte care-i bâzâie la ureche, cad în pahar, se 
lipesc de coaja pateului, se plimbă pe şuncă şi 
chiar ре peştele-rasol. Incearcă el, lacomul nostru, 
să le gonească. Ţi-ai găsit! Muştele se întorc, 1 
ве prind în barbă şi în păr. 


іш. Şi cu үйгіш acesta a început să-l іпіере şi să-l 
supere pe juncan, care nu-i făcea nimic şi păştea 
liniştit. O dată, de două ori juncanul a răbdat, a 
tăcut şi s'a dat chiar mai la o parte. La urmă, însă, 
văzând că Mişu nu se astâmpără, se intoarse, îl îm- 
punse cu coarnele şi-l azvârli cât colo. ; 

După această păţanie Mişu а zăcut două săp- 
tămâni bolnavi. 

Nu-i aşa, Puiule, că tu nu eşti ca dânsul şi nu 
superi şi nu chinueşti nici odată bietele animale? 

Aşa să fii totdeauna, dragă Puişor! 


Furios, se scoală s'o caute ре hangiţă pe care-o 
găsi tremurând întrun colţ. 

„Doamnă, vreau să mănânc, auzi! Vreau să mă- 
nânc singur. Pune tacâm pentru muşte la altă masă. 
Plătesc eu, sunt destul de bogat.” 

Hangiţa mai făcu încă o plecăciune şi se duse 
să facă ceeace i se poruncise. 

O masă pentru muşte! Era prima seară їп viaţa 
ei când avea de servit una. Scoase de prin dula- 
puri toate tăvile, toate farfuriile, toate farfurioarele 
pe care le avea, apoi toate paharele, ceştile, castro- 
naşele. 

Merse apoi їп sala cea marea hanului aşeză toată 


-duse apoi în sala cea mare a hanului, aşeză toată 


vesela pe o masă lungă şi, după vr'un ceas, spune 
povestea, һапаЦа se întoarse la cel ce aştepta, în 
timp се muştele se ospătau în jurul lui. 

„Domnule, masa e pusă. Fiţi atât de bun să 
invitaţi imuştele.” 

Abia atunci înţelese отш nostru că'şi bate joc 
de el. Infuriat, aruncă pe masă o monedă de aur 
şi, luând un codru de pâine uscată de ре bufet, se 
mulţumi în ziua aceea cu atâta mâncare. 

Povestea s'a întâmplat de mult, pe când пи se 
făcea războiu muştelor са 'n ziua de azi şi când 
humea nu știa cum să scape de ale. 

Daniele 


DIMINEAŢA COPIILOR 


фат РИНЕ 
2 Ж ‚ | 


2. 


N, lemeie foarte săracă zăcea bolnavă de moarte 
O) şi mavea, sărmana de ea, пісі о bucăţică 
MG “de pâine şi пісі un ban. De aceea, їі zise u- 
nicului ei copil, o fetiță bună şi cuminte: 
„Du-te la pădure, Пеапо, şi culege fragi. După 
aceea să mergi la oraş şi să le vinzi”. 

Ileana îşi luă coşuleţul şi se duse la pădure, unde 
pătrunse înlăuntru departe, departe, până се dete 
peste o poiană plină cu fragi. Se puse să culeagă şi 
să-şi umple coşuleţul, fără să privească la dreapta 
sau la stânga. 

Se gândea însă în sinea sa şi îşi zicea: „Dacă umplu 
mai bine coşuleţul, pot să capăt doi poli pe fragi 
şi să-i cumpăr mamei ceva mai bun decât pâine 
goală”. 

In vremea aceasta ziua înaintase şi începuse să se 
însereze, iar fetița, mulţumită că şi-a umplut coşu- 
leţul, se pregăti să se întoarcă acasă. 

Porni, dar cărarea pe care venise pieri în curând, 
aşa că Ileana nu mai ştia încotro să se îndrepte. 

Merse aşa la întâmplare, dar cu cât mergea mai 
mult, cu atât pădurea se făcea mai deasă şi în- 
tunerecul mai gros. Biata Ileana fu cuprinsă de teamă, 
se opri din mers şi se porni să plângă. 

Puțin mai târziu, făcându-şi curaj, porni din nou, 
dar nu-i іш cu putinţă să găsească un drum, ca să 
iasă din pădure. Dar ре când Ileana пи mai trä- 
gea nădejde să se poată întoarce acasă, deodată 


li -- 
la $ ТІ) | 


D 
RETS 
Үү, 


' 
| | 
Д 


| 


1 Z ША 


SPIRIDUŞUL PĂDUREI 


După Zingerle 


trozni ceva printre arbori şi iată că înaintea ei se ivi 
un pitic mic, mic de tot. 

Piticul acesta avea o barbă lungă ce-i cădea până 
la pământ. Se apropie de Пеапа şi-i grăi cu blân- 
deţe, întrebând-o: „Dece plângi, fetiță bună?” 

- „Ah, răspunse Ileana printre lacrimi, am cules 
nişte fragi, са să cumpăr pentru mama care este 
bolnavă pâine şi puţină carne, dar тат rătăcit, 
aşa că sunt nevoită să stau la noapte aicea în pă- 
dure şi să las pe mama singură acasă”. 

— „Dacă e numai pe atâta, zise piticul, nu mai 
plânge. Vino după mine, că eu te scot din pădure”. 

Şi acum piticul mergea înainte şi pe unde trecea el, 
se făcea drum bun. Іп curând eşiră din pădure. 
Пеапеі îi bătea inima de bucurie şi din tot sufletul 
îi mulţumi piticului. ў 

„Maică-ta e bolnavă, îi zise el, dar fiindcă eşti о 
fetiţă cuminte, am să-i dau eu о mână de ajutor”. 
Apoi se plecă şi culese nişte buruieni pe cari le dete 
Пеапеі. „Să le fierbi îndată ce te întorci. acasă, din 
apa aceea să-i dai mamei tale să bea şi să ştii 
că se va însănătoşi numai decât”. 

Aşa vorbi piticul, apoi dintr'o dată pieri şi se făcu 
nevăzut. Ж 

Пеапа alergă plină de bucurie acasă şi-i povesti 
mamei sale tot ce i-se întâmplase în pădure. A- 
prinse apoi focul şi fierse buruienile date de pitic. 
Maică-sa bău din ара aceea şi se simţi îndată bine. 


DIMINEAȚA СӨРІІІО№оофофоофотофоофовввовфовфовфоофоофооооотееоо PAG. 13 


Băiatul vecinului văzuse această vindecare minu- 
пай şi de aceea îşi zise іп sinea sa: „Stai, că merg 
şi eu la pădure, ca să capăt astfel de buruieni! Apoi 
le duc la oraş, le vând cât mai scump şi îmi cumpăr 
zaharicale şi alte bunătăţi”. 

А doua zi, băiatul acela se duse la pădure, pă- 
trunse cât mai înlăuntru şi acolo începu să ţipe şi 
să urle, de răsuna pădurea întreagă. Şi iată că se 
ivi spiriduşul pădurei şi-l întrebă: „Dece игі aşa 
in pădurea mea?” 

— „Fiindcă nu găsesc drumul spre casă şi mama 
e singură şi bolnavă”. 

— „Stai că-ţi dau eu о mână de ajutor!” îi răs- 
punse piticul. Şi începu să meargă înainte, iar băiatul 
după dânsul. 

Patru ceasuri la rând plimbă piticul pe băiatul cel 


mincinos prin pădure, până când băiatul nu mai 
putea de oboseală, căindu-se acum de minciuna năs- 
cocită. 

In sfârşit, ajunseră la marginea pădurii. Văzân- 
du-se scăpat din pădure, băiatul se pregăti de fugă, 
dar piticul îi zise: „Stai să-ţi dau nişte ierburi, cari 
vindecă de boli”. Rupse apoi câteva fire dintr'o iarbă 
şi le dete băiatului zicându-i: „Să le fierbi şi să beai 
tu însuţi apa aceea”. 

Băiatul, îndată ce ajunse acasă, făcu foc şi Ногве 
ierburile, după aceea bău си’ lăcomie toată ара. Dar 
să vezi păţanie: nici nu băuse bine ара, că începu 
să-l doară peste tot aşa de rău, încât se svârcolea 
la pământ ca un vierme. 

Durerile îl {іпига câteva zile şi de atunci se făcu 
şi el un băiat cumsecade şi nu mai minţi niciodată. 

in româneşte de Marcu Ionescu 


санпизининианаивининииоананавонанисаныяна” (итююпиЕппавашяавнанвиашиияппияшнавтве«ввзшвсийшившвипанитишзрараватавышчавататәжо 


Cuibul de 
rândunică 


primăvară... Adie vântul... Prin grădini ră- 

Р =ч săre iarba... 

д 12°, Ре prispa caselor, proaspăt văpsite, bă- 
trânii vorbesc încet, іпуезеіці de mireasma 
primăverii şi de amintiri... 

In balconul casei cu geamlâc, Ionel, silabiseşte pri- 

mele lecţii din abecedar.. . 


Soarele scântee pretutindeni... Cărările încep să în- 
verzească... Rândunelele plutesc prin văzduh. 

Mama lui Ionel toarce. 

Ionel priveşte cum fuiorul alb ca zăpada se des- 
tramă, uşor, în fire lungi, până ce piere cu totul... 

Pe Ionel îl cuprinde căldura, îl mângâe о obo- 
seală dulce. 

Mama lui toarce mereu şi svonul torsului, 
basm, îl lasă pe frunte o plasă moale. 

Ionel lasă abecedarul... 

Prin geam zăreşte о rândunică ce-şi roteşte a- 
ripele negre în preajma stâlpului galben dela balconul 
împodobit cu viţă bătrânească... 

Ea poartă în cioc pae şi bucăţi mici de lisă... 

Incetul cu încetul, Ionel văzu cum se înalță un cuib 
frumos, rotund, în care rândunica sta ceasuri în- 
tregi ciripind. 

Peste câtva timp, vre-o cinci puişori înălțau căp- 
şoarele afară din cuib... 

De câteva ori pe zi mama lor le aducea іп cioc, 
musculițe şi fire de iarbă verde. 

Ei ciripeau atât de frumos, erau atât de veseli... 

Veselia lor lăsa o bucurie nespusă în sufletul lui 
Ionel. 

Se făcuseră mari. Sburau pe-aproape de cuib cu 
mama lor... lonel îi iubea foarte mult. 

De multeori când rătăceau prin văzduh, el le pu- 
nea vermişori şi firimituri іп cuib... 

Intro noapte nori negri întunecaseră cerul. Fulge- 
rele spintecau zarea. 

Furtuna а isbucnit... 

„A fost o furtună puternică... 

Arborii ац fost smulşi din rădăcini... 

А doua zi Ionel găsi pe scândurile balconului plin 
cu apă, trei puişori morți, cu aripile întinse, cu o- 
chişorii închişi. 

Alţi doi, răniţi, abia mai mişcau. 

Ionel plânse de mila lor... 

li luă, le făcu o colivie, îi hrăni, până се tăcân- 
du-se mari, la dete drumul să sboare. Const. Goran 


ca un 


PAG. 14 


8) Un prieten la vreme de nevoie. 


e când Moş Ion şi Marioara stăteau pe pia- 
2 tra dela umbra stejarului, iată că Andrei, 


фе 


Б; vechiul vânător al boerului Veveriţă, trecea 

prin pădure, Andrei ţinea mult la Moş lon, 

cu care odinioară călătoriseră împreună, înso- 

па pe stăpânul lor. Andrei se sculase mai îna- 

inte de a se lumina de zi, urmărind prin pădure un 
cerb frumos. 

„Bună dimineaţa, Moş loane, zise el, oare tu eşti 
aicea? Am crezut aşa, când ţi-am auzit glasul şi 
văd că nu m'am înşelat. Care va să zică, vau a- 
lungat dela casa şi vatra voastră. Imi dau seama cât 
de dureros trebue să fie ca tocmai la bătrâneţe să 
fii constrâns să-ţi părăseşti căminul”. 

— „Până unde se întinde cerul albastru, îi în- 
toarse Moş lon vorba, până acolo pământul este 
sub stăpânirea lui Dumnezeu şi peste tot dragostea 
Lui veghează asupra noastră”. 

— „Sfinte Dumezeule, exclamă vânătorul cuprins 
de milă, v'au alungat, fără să vă dea măcar voe să 
vă luaţi cel mai mic lucru. Văd са n'aveţi пісі îm- 
brăcăminte pentru o astfel de călătorie.” 

— „Acela care îmbracă florile, va avea grija să 
ne îmbrace şi pe noi”, zise Moş lon. 

— „Si тар fi având nici bani?” întrebă Andrei. 

— „Avem o conştiinţă curată, răspunse Moş lon, 
cu aceasta suntem mai bogați, chiar dacă piatra ре 
care şedem, sar preface în аш şi ar fi al nostru.” 

— „Spune-mi sincer, îi grăi Andrei, mai bani?” 

— „Toată averea mea este coşulețul acesta gol 
ce-l vezi la picioarele noastre. Cât crezi că am pu- 
tea lua pe el?” 

— „Mult, mult un galben, făcu Andrei, dar la 
ce să vă ajungă un galben?” 

— „Dacă-i aşa, îi intoarse vorba Moş Ion zâmbind, 
suntem chiar bogaţi, dacă, pe de altă parte, Dum- 
nezeu îmi lasă sănătoase aceste două braţe. Intr'un 
ап împletesc eu cel puţin o sută de coşulețe са 
acesta — şi iată că am câştigat cât ne trebue, ca 
să putem trăi. Tata — Dumnezeu să-l ierte — a 
stăruit ca, în afară de grădinărit, să învăţ şi meseria 
de а impleti coşuri, pentru ca să am în timpul ier- 
nei o ocupaţie folositoare. li mulțumesc și după 
moartea. lui. A făcut şi ingrijit de mine mai mult 
decât chiar de mi-ar fi lăsat ca moştenire o avere 
mare. Un suflet curat, un corp sănătos şi o me- 
serie” cinstită sunt averea cea mai bună”. 

— „Frumos din partea ta, zise Andrei, că te gân- 
dești în felul acesta. Ai dreptate. Cred că şi grădi- 


ENIELUL PIERDUT 


ROMAN PENTRU TINERET 


-DIMINEAȚA COPIILOR 


ADAPTARE pa N.BATZARIA 


năritul ţi-ar putea fi de folos. Decât vorba e, unde 
aveţi de gând să mergeţi acum?” 

— „Са mai departe de aici, răspunse Moş lon. 
acolo unde nu ne cunoaşte nimeni şi unde ne va іп- 
druma bunul Dumnezeu.” 

— „Moş loane, grăi Andrei, ia mai întâiu din 
parte-mi băţul acesta tare şi noduros. Din fericire, 
l-am luat cu mine, ca să mă sprijin pe el, când 
urc poteca cea râpoasă depe munte. Dar văd că tu 
mai măcar un băț de drum. Mai poftim şi banii 
aceştia, adaugă el scoțând din buzunarul hainei о 
pungă de piele; îi am din sat unde am vândut aseară 
nişte lemne”. 

Moş Ion îi întoarse vorba şi-i zise: „Băţul ce-mi 
dai, îl primesc şi îl port ca amintire din partea ta; însă, 
bani nu pot primi. Тї s'au datpe lemnele ce ai vân- 
dut, iar lemnele sunt ale boerului”. 

— „Moş loane, tu omul cinstei, nu duce grija acea- 
sta! Banii căpătăţi pe lemne i-am şi dat boerului. 
Acum mai mulţi ani, împrumutasem pe un ţăran, 
căruia i-se prăpădise vaca şi care n'avea cu ce să plă- 
tească lemnele ce cumpărase dela boer. Eu uitasem 
chiar de banii aceştia. Insă ieri, omul care acum stă 
mai bine, a venit şi mi i-a dat fără ca eu să-i cer, 
pe deasupra mulțumindu-mi cu recunoştinţă. Prin ur- 
mare, vezi că Dumnezeu din ceruri îţi trimite aju- 
torul acesta.” í 

-- „Dacă-i aşa, îi primesc, făcu Moş lon, şi Dum- 
nezeu să-ți răsplătească înzecit binele ce-mi faci. Vezi, 
Marioaro, zise el adresându-se fiicei sale, си câtă 
bunătate Dumnezeu îngrijeşte de noi chiar dela in- 
ceputul pribegiei noastre. Ne trimite, mai înainte de 
a părăsi locurile acestea, pe bunul şi vechiul nostru 
prieten, care îmi dă un băț şi bani de drum. Nici nu 
ne-am sculat încă depe piatra pe care şedem şi de 
unde li am îndreptat rugăciunea noastră şi El ne-a 
şi venit în ajutor. De aceea, fii tare de înger şi nu-ţi 
pierde încrederea, căci Dumnezeu are grije de noi”. 

Andrei îşi luă rămas bun, având ochii plini de 
lacrimi. „Drum bun, scumpul meu Moş lon! Drum 
bun, dragă Marioaro! Din totdeauna am fost convins 
că sunteţi oameni cinştiţi şi la fel cred şi іп clipa de 
faţă. Fiţi încredințaţi că nevinovăția voastră уа eşi 
într'o zi la iveală. Da, da! adăugă Andrei, Dum- 
nezeu nu părăseşte nici odată pe omul care merge 
pe drumul drept şi are incredere în El. Aveţi pururi 
în minte adevărul acesta şi mergeţi cu bine!” 

Andrei se despărţi de prietenii săi foarte mişcat şi 
luă drumul spre conacul boeresc. Cât despre Moş 
lon, se sculă şi el de pe piatră, ізі luă de mână co- 
pila şi porniră amândoi pe drumul din pădure, mer- 
gând în lumea întreagă, (Va urma) 


DIMINEAȚA С0Р1110КФ%Ф9%90%999%9%%9%Ф%%ФФФФФ99%9%5%9%%%9%9%%%9%%ФФФФ PAG. 15 


Din minunile da construație ale lumal 


Lin vis de marmoră 
Un puternic sultan din India, numit Marele-Mogul 
Gehan, luase în căsătorie o fată frumoasă, pe nume 
and Banu Begam, la care ţinea nespus de 
mult. După ce Argiamand a născut al optulea copil, 
a murit, lăsând pe sultanul Gehan іпі”о durere се 
nu se stingea. i 


Sultanul acesta hotărî să ridice peste trupul mort 
al soţiei sale un mormânt, cum nu se văzuse până 
atunci. Іп chipul acesta luă ființă în oraşul Agra 
din India monumentul numit Tagi-Mahal, cel mai 
frumos monument de marmoră din lume. 

Clădirea Іш a inceput în anul 1650 după lisus 
Cristos şi a ţinut 18 ani în cursul cărora 20 ас 
mii de lucrători au lucrat fără întrerupere. Nesfârşite 
caravane porneau din oraşul Geaipur, ca să aducă 
marmora, care trebuia să fie cât mai albă şi fără nici 
о pată, iar cele mai scumpe pietre prețioase au 
fost luate din visteria sultanului, ca să impodobească 
monumentul. 

Capela de peste mormânt se sfârşeşte printr'o boltă 
inaltă de 80 de metri şi e făcută din marmora cea mai 
curată. Bolta aceasta pare că stă aşa de uşor dea- 
supra clădirei, în cât îţi vine să crezi că e de mătase. 
In interiorul capelei, impodobit cu admirabile mo- 
zaicuri, abia pătrunde о lumină өара, de oarece 
toate deschizăturile sunt astupate cu plăci de mar- 
moră de grosimea unui deget, cari sunt sculptate cu 
cele mai frumoase arabescuri şi огпатеп:е de flori, 
aşa de fine, că ai impresia că ai inaintea ta o 
garnitură de dantele. 

Toţi vizitatorii asigură că acest monument al dra- 
gostei conjugale m'are pereche în lume intru căt pri- 
veşie frumuseţea sa visâtoare. 

Bolta adăpostește azum mormintele celor doi soți, 
uniţi prin moarte, Spicaitor 


Smecher sau puţin deştept? 


Un Өтесһегій oarecare intră intro cârciumă şi 
ceru un pahar cu vin. Fata care servea îi aduse unul, 
şmecherul nostru însă zise: „A, dar văd că mi-ai a- 
dus vin alb, pe când eu aş fi băut mai bine un pa- 
har de vin negru. Oare nu mi l-ai putea schimba?” 

— „ра, cu plăcere”, zise fata şi ЇЇ aduse un pahar 
cu vin negru. 02. 

După ce l-a băut, Şmecherilă se pregăti să plece, 
fără să plătească. Insă chelneriţa ЇЇ opri zicându-i: 
„Pardon, domnule, aţi uitat să plătiţi”. 

— „Dar ce am de plătit?” întrebă el, făcând pe 

— „Păi chiar acum ар băut paharul acesta cu 
уіп roşu”., 

El, însă, îi întoarse vorba şi-i zise: „Pentru е! nu 
ţi-am dat înapoi paharul cu vin alb?” 

— „Mi l-aţi dat, făcu fata, dar nici pe acela nu 
„mi l-aţi plătit”. 

— „Păi cum să-l plătesc, dacă nu l-am băut”, zise 
el, râzând, chipurile, de prostia fetei. 

— „Aşa este, grăi ea după ce se gândi puţin, їп cazul 
acesta vă rog să mă iertaţi”. 

Şi Şmecherilă plecă dela cârciumă, fără să fi plătit 
un ban pentru vinul ce băuse. 

Acum е întrebarea: el a fost prea şmecher sau chel- 
norița a fost prea puţin deşteaptă? Fiecare să-şi 
răspundă cum socoate că e mai bine. 


—— оос 00 — —— 


Un câine se aruncă pe un trecător. 

— ,Отше! Dar chiamă-ţi câinele! 

— Nu pot. 

- Nu este al dumitale? 

— Ba da, dar deabea l-am cumpărat şi i-am uitat 
numele!”... 

La cazarmă: Mitică trece un examen: 

„Când trebue să fie inmormântat un om cu ono- 
rurile militare”? 

După câteva minute de tăcere: 

„Când a murit, domnule colonel!...” 

.әе 

Tatăl: lonel с un băiat foarte prost crescut; ţine-te 
cât mai departe de el! 

Jenică: Bine tată: el este intotdeauna cel dintâiu 
іп clasă; am să caut. са eu să fiu cel din шта... 
х ж + 
Precauţiune: Ionescu, un băiat foarte silitor, a intrat 
de curând în liceu. La lecţii, îşi umplea cu vată o 

ureche. Colegii săi îl întrebară care este cauza. 
lonescu răspunse: 
„Pentru ca astfel, ceeace imi intră pe o ureche să 
nu iasă prin cealaltă”. 
Т:1тізе de Eugenia Amuday 


———— enk | | 


Қат 


т, 


т>: 


PAG. 16 


DE VORBĂ СИ CITITORII 


Соп. М. М. Pâr.-Loco. – «Proverbele» trimise de d-ta sunt 
luate din scrierile lui Anton Pann, așa că d-ta, тісше cititor 
n'ai voe să le semnezi. i 

F. Ben. — «Іагпа după Paști» e o schiță, care arată talent, 
даг саге e prea lungă $1 аге nepermise greşeli de Ішпһа ro- 
mână, Ре ex., scriind: despre soldat, zici că «Lică le impingea», 
ре când trebuia, «îi impingea», cuvântul soldați fiind de genul 
masculin, namărn! plural. 

I. Dim.-Chitila. —Nu-ţi putem publica „anecdota“, de oare- 
бө п'а1 spus din ce limbă şi din care carte sau revistă ai tra- 

ц8-0. 

Н. şi С. Cor.-Loco. — «Tiganul și cireşile». Sunteţi încă 
prea mici, pentru a fi de pe acum scriitoare. Aţi făcut greşeli 
de ortografie şi de construcție chiar dela primele două rânduri. 
Scrieți așa: «Noi cititoare ai revistei», pe când trebue zis «ale» 
revistei. Mai incolo scrieți «refistă>, în loc de «revistă» și 
«negdotă», în loc de «anecdotă». Pe lângă aceasta, пи е iarnă 
51, deci, nu ninge atunci când cireşile sunt coapte; 

S. N. Cr.-Biâncoveni.—«Primăvara» Până la anul viitor 
an pus definitv punct poeziilor · despre primăvară.. In'afară de 
aceasta, “poezia d-tale е slăbuţă fiind о înşirare puţiu variată 
de descrieri. 

Men. D.-Codâeşti. - Istorionra «Leul"recunosâător» e foarte 
cunoscută și se găseşte în cărţile ce şcoală. 

У. Bot.-Igeşti —N'am primit «poezia» despre care scrii 
în carta postală. Află numai că noi nu publicăm decât poeziile 


pe cari le credem bune și că nu ţinem de loc seamă de faptul 


dacă autorul lor este sau nu este abonatul revistei, 

Ang. P.-Bacău. Știm şi noi că s'a (făcut o greşală de 
tipar. Numerile din revistă de cari aveţi nevoe, le găsiţi la 
Administraţia revistei, trimițând costul lor. ; 

I. Nic. Man.-Loco.—«Primăvara». Dacă citesti 51 d-ta ге- 
vista noastră, vei fi de aceiaşi părere cu noi că am publicat 
multe si chiar prea multe poezii despre „primăvară“. 

D. A. G.-Roşiorii de Vede. — Nefiind specialişti іп numis- 
тайса, nu putem să ne pronunțăm asupra monedei, despro саге 
vorbeşti, mai ales fără să o vedem. 

I. I. Al. — «Cântec de primăvară». Am publicat multe și 
chiar prea mnlte «poezii» şi «cântece» în cari a fost vorba de: 
primăvară și de frumuseţile ei -De aceea, regretăm că nu pu- 
tem publica şi poezia u-tale. : ; 

loan Mosc.-Rădăuţi.— Povestea „Flăcăul norocos“, trimisă 


de d-ta, a fost publicată de mult în „Dimineaţa Copiilor“ sub ` 


titlul „Băiatul care găsise un bob ce mazăre“. Те sfătuim chiar 
să o citeşti de acolo, са să-ţi însuseşti mai' bine limba română. 

С. V. P.-Suhuleț. - „Legenda populară“ ti-se publică. Re- 
gretăm că din lip:a de spaţiu n'am putut să-ți publicăm poezia. 

G. Er.-Constanţa. — «Spre seară» este o încercare literară 
într'un gen, care se poirivește puțin cu geuul literaturei pentru 
copii, Urmăreşte poeziile publicate de noi şi vei vedea că sunt 
scrise simplu și povestesc ceva. Impresiile personale interesează 
puţin . | 

Geor. Al. — Poezia d-tale, scrisă cu multe înflorituri de 
stil, arată cum povestește «Bumcul». Cititorii noştri preferă să 
li-se dea impresii despre prezent, 

І. Р. T.-Loco. — «Ţiganul spovedit». Nu e de ajuns са 
о bucată să te facă să râzi, dar trebue să aibă și o morală, 
ceeace lipseşte anecdotei trimise de d-ta. 

Hul. Al.-Bacău. — De oarece nu ne ai spus de unde ai 
Inat glumele trimise, regretăm, dar nu le putem publica. 

Ly.St.-Loco.—,„Primăvara“. Am publicat prea multe poezii 
despre primăvară, iar poezia trimisă de d-ta, cu toate că arată 
un talent promițător, are versuri сагі îi slăbesc etectul. 

P. Ceb.-Lipcani.—Am publicat de mult o poveste asemă- 
nătoare cu povestea trimisă de d-ta. Numai că în loc de «lo- 
nică» noi am pus «lvănușcă», ава cum e mai aproape de огі- 
ginalul: rusnse. Află că stim noi înșine rusește și avem о co- 
lecţie destul de bogată de povești rusești. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PEŞTELE CUMINTE 


Doi peşti, cari locuiau într'un lac, fură nevoiţi să-şi 
părăsească locuinţa din pricină că ара lacului іп- 
cepuse să sece. Porniră, aşa dar, la drum şi ajun- 
seră la marginea unui puț adânc. 

„Prietene, zise" tovarăşului său unul din cei doi 
peşti, uite, în puțul acesta este apă îndeajuns; hai 
să sărim întinsul, căci un loc mai bun de stat de- 
cât aicea, nu găsim oricât am colinda”. 

— „Nu, îi întoarse celălalt vorba, mie nu-mi place 
locul асеѕїа. E adevărat că deocamdată раге că е 
într'insul apă destulă, dar cum vom putea eşi din 
fundul lui în ziua în care apa va seca?” 

Peştele acesta a grăit ca un înţelept. Mai înainte 
de a te apuca de o treabă, gândeşte la ceeace va 
urma. 

—— ocko 


Răsunet 


Cel mai bun dessert la masă 
Este o ciocolată bună 

„SUCHARD” ne-a dovedit-o 
Al cărui nume, azi, răsună. 


эе ктт m тория E оттаввтеоооавменакшеккенеестесе еб 


Citiţi, citiţi, citiți ! 


COMOARA CU POVEŞTI 
Preţul Lei 80 E MINUNATA! 


Сеге: pretutindeni 
„„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii”” 
Ediţia a Il-a Preţul . Lei 50 


БТІТІТІЛІТІТІТТІТІСІ711207 42222 ыы ыы 


Cine із „CA SĂ МА! RÂDEM“ 
Este vesel, mulțumit | 

Pentr'un pol ce-a dat pe dânsa, 
Din belşug e răsplătit. 


Cititori, citiți 


EVREICA 


Și alte-povestiri de ANDERSEN 
‹ Traducere de N. BATZARIA 
Preţul 30 Lei 


Atelierele „ADEVERUL“ 5. A. 


Б. 54 


q 19 
S тїш 
Ё ЗЕ 
5 ы NI 3 
„м ` Е- 
ad Час] 9{ ш 
59 УЫ А 1% 12) (E 
== ь Р а 0. 

Б SES, | zi 

=й 

| | о 

к 

ә 

ш 

Ж 

m T EL 

i ККЕ 1582 


REVISTA SAPTAMANALA 


N 


N Ñ 
ХМ N 
М 


170 


„Un buchet foarte fru mos e iubita mea Revistă!“ 


ТЕП -7 


N 


Când a domnit regele Lear? 
Aşa ne întreabă cititorul nostru Eis. М. dela Cer- 


ші. 

Răspunsul e lesne de dat: nici odată. 

In adevăr, regele Lear (citeşte Lir) nu este un rege 
istoric, ci un rege legendar, adică un rege despre care 
se vorbea în basmele şi legendele poporului, dar 
care n'a trăit în realitate. 

Marele şi nemuritorul scriitor dramatic Shakespeare 
(citeşte Şecspir) а luat din popor subiectul pentru 
sguduitoarea sa tragedie „Regele Lear”, una din cele 
mai puternice tragedii din câte există în literatura u- 
niversală, 

De altfel; şi la alte popoare se găsesc poveşti a- 
semănătoare cu povestea „Regelui Lear”. 


Cine a inventat vioara? 


Aşa ne întreabă drăguța noastră cititoare, d-ra Mar. 
Marin. dela T.-Măgurele. 

lată un răspuns, care nu e lesne de dat, pentrucă 
nu se cunoaşte numele omului care — el cel dintâiu 
— а fabricat prima vioară. 

Despre cum sa făcut prima vioară sunt legende 
în popor şi mai de mult noi am publicat în re- 
vistă o legendă foarte frumoasă în chestiunea aceasta. 

Se ştie numai că origina vioarei, însă nu exact în 
forma сі de astăzi, este foarte veche. Aşa, se ştie, 
bunăoară, că Egiptenii aveau acum câteva mii de 
ani un instrument cu coarde, care semăna cu vioara 
de astăzi. 

Treptat, treptat, acestui instrument i-sau adus îm- 
bunătăţiri, ajungându-se la vioara din zilele noa- 
stre, 

Se mai ştie că vioara numită ,„Stradivariųus”, după 
numele fabricantului ei, este cea mai bună şi, deci, 
cea mai scumpă. 

De altfel, despre vioara „Stradivarius” am mai scris 
la rubrica aceasta. 


өМіасеіаг, om, vin“, 


Cititorul nostru Kir. Iv. dela Silistra, cititor pe care 
îl sfătuim din nou să-şi îndrepte scrisul, şi să nu facă 
întrebări despre lucruri, cari n'au cum să-l intereseze, 
dată fiind vârsta sa mică, ne roagă „foarte mult” 
să-i spunem origina celor trei cuvinte de mai sus. 

li răspundem că toate trei sunt de origină latină. 
Latinește este macellarius, homo, vinum. 


(Ре TeATE 9 AMESTECAT 


DIMINEAȚA COPIILOR 


- 


Cine а inventat ceasornicul ? 


E cititorul nostru L. Stamb. dela Galaţi, care ne 
pune întrebarea aceasta. 

Lămurim mai întâiu că ceasornicele sau, mai bine 
zis, instrumentele de măsurătoarea şi împărţirea tim- 
pului erau cunoscute şi de popoarele din vechime. Aşa, 
în “antichitate se cunoşteau şi se întrebuinţau ceasor- 
nice de soare, ceasornice de nisip şi ceasornice de 
apă. Despre ele poate să dăm cu altă ocazie o des- 
criere mai amănunţită. 

Deocamdată spunem că nu se cunoaşte numele pri- 
mului om care a făcut ceasornicele moderne, adică 
cu toţi şi maşinărie. 

Se ştie numai că germanul Petre Hele din oraşul 
Niirenberg a făcut primul ceasornic de buzunar cam 
pe la anul 1500, 

Insă, mai bine de 200 de ani înaintea lui erau cu- 
noscute ceasornicele de ре clopotniţele dela biserici 
şi mânăstiri. 

Se mai şite că ceasornicul cu repetiţie a fost făcut 
de Barlov în anul 1676. Treptat, treptat, ceasornicăria 
a făcut progrese, ajungându-se la perfecțiunea din 
zilele noastre. 

Adăugăm са Elveţia este {ага unde această in- 
dustrie а luat dezvoltarea cea mai mare. 


Doritorilor de a ști pseudonimele. 


Deseori suntem întrebaţi cine sunt colaboratorii no- 
ştri, cari semnează cu pseudonime şi care este nu- 
mele lor adevărat. 

Acum nu de mult şi gentila noastră cititoare, d-ra 
Marioara. М. dela T.-Măgurele ne scrie aşa: „Cine 
ceste Daniela, care scrie la revistă poveşti aşa de 
frumoase?” 

ШЫҢ cititori şi cititoare, iată întrebări сагі nu se 
fac. Persoanele, cari semnează cu un pseudonim, fac 
aceasta pentrucă nu vor să-şi dea numele lor a- 
devărat. 

Bine înţeles, noi cei dela Redacţie ştim cum le 
cheamă şi cine sunt, dar acesta este un secret, numit 
„secret profesional” şi pe care таует voe să-l dăm 
pe faţă... 

De altef, principalul nu e numele scriitorului, ci 
felul cum scrie. 
кынтапашшатапачалткЕшиийсийкашиаптанираайнеаттишшшавняаптира 

Cu totii citim E frumoasă, minunată, 

ŞI ne'nveselim Este splendid colorată, 


„Comoara cu poveşti“, Opizeci de lei am dat, 
Cum alta nu găsești, Dar sunt încântat. 


рта 4 
RE 9 


` ABONAMENTE: 1 AN 
6 LUNI 100 


15 MAI 1927 — Nr. 170 


INTREBARE ŞI RĂSPUNS 


Astăzi domnul profesor 
Ате poită să glumească 
Şi şi-a pus, în gând uşor, 
Pe copii să-i păcălească. 
„Cine poate, zice dânsul, 
Fără nici o ezitare, 
Să-mi răspundă de îndată 
La prima mea întrebare, 
Nota zece-i dau pe loc 
Şi cinci bile pentru joc.” 
— „Eu răspund, zice deodată, 
Un copil din banca 'ntâi. 
-- „Dacă nu răspunzi, băete, 
Să ştii că de râs rămâi. 
Şi în loc de nota zece, 
Ce ţi-am promis — mă rog — 
Am să-ţi dau zece la palmă 
Şi un trei în catalog, 
Са să'mnveţi şi să ţii minte, 
Că nu poţi şti din'nainte 
Ce'ntrebare ат în minte, 
Deci, să-mi răspunzi îţi cer 
Câte stele sunt pe cer? 

- „Saptezeci de milioane 
O sută cincizeci de mii.” 
— „Ce-ai înebunit, băete, 
Zice „domnu” — de-unde ştii? 

- Don profesor, mă ertaţi 
Са să răspund іші cereaţi. 
бі de-mi este cu ertare, 
Asta-i o doua întrebare, 
Am răspuns la prima — rog — 
Puneţi zece'n catalog. 

D. Const. Mereanu 


——— coc kon 


DIMINEATA 
 COPIiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR 9 — 11, — TELEFON 6/67 
200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
ЧҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


Când doi se ceartă, | 
al treilea... o şterge 


Două vrăbii se tot ceartă 
Pe-o fărâmă de gândac 

Şi din ceartă, o bătae 
Straşnică, nu glumă, fac. | 


Bietul gândăcel aşteaptă 
Ingrozit o soartă crudă 
бі din când, іп când, 
Cu mari lacrimi, el o udă. 


{агапа, 


— „Cirip, cip! — auzi pe una — 
„Este-al meu, mi-se cuvine... 

— „Cip, cirip! — răspunde alta — 
„Ba-i al. meu şi fără tine! 


Şi se bat, îşi smulg la pene, 
Se ciocnesc în cap într'una, 
Dar cu toată străşnicia 

Nu se birue niciuna. 


Când să cadă la 'nvoială 
Să-l împartă pe din două, 
Bietul gândăcel... ce credeţi!? 
О ştersese hăt, prin rouă!... 
D. Niculescu-Olt 


Din cauza unui accident din ultimul moment, în 
numărul de față nu s'a putut pune cotinuarea fai- 
moaselor isprăvi ale lui „Haplea“ ta Bucureşti. Insă, 
cu începere din n-rul viitor, cititorii vor urmări regulat 
pe „Haplea la Bucureşti“. 


BIBLIOTROA | 
UNIVERSITATI 
“Fă ТА 1 | 


% 
Е 


) Ж Ж 


Сат s'au născut 
plantele, animalele 
51 omul 


(Legendă indiană) 


Se ştie că omul este mai inteligent decăt + toale 
animalele. Indienii însă spun că el este totodată 
şi fiinta cea mai curagioasă, mai curagios chiar 
decât tigrul și decât leul Inteligența cu care stă 
deasupra tutulor animalelor i-a fost dată chiar са 
răsplată pentru curajul său. 

Aşa spun Indienii şi ca dovadă povestesc urmă- 
toarea legendă, veche de căteva mii ае ani. 


In acele timpuri de demult, când lumea nu fusese 
încă făcută şi când pământul abia eşise din haos, 
nu existau alte ființe pe pământ decât unele dihănii 
uricioase, fără formă, dihănii cari se târau şi se 
svârcoleau fără nici o ţintă. 

In vremea aceea, pe cel mai înalt munte din Asia, 
pe acel munte care atingea cerul şi de unde viața 


ТА ы 
А, pă ША 
fi; 4 и, 

f f . A, 


DIMINEAŢA COPIILOR 


y 


N к 
4% i 
МУ 


М M 
М, 


5. e a 


se cobora ca un fluviu mare, Brahma, tatăl zeilor, 
apăru în mijlocul nourilor. Apăru şi explică dihăniilor 
де pe pământ се era viaţa, care acum urma să înceapă 
cu adevărat pentru dânsele. 

Le spuse că au să fie nevoite să-şi caute hrană, 
să-şi găsească adăpost, să se ferească de duşmani 
sau să se lupte cu dânşii şi să-şi apere copiii. „A- 
ceasta este, zise Brahma, legea vieţii şi ea e grea 
şi aspră.” 

Dar multe din făpturile de pe pământ se speriară 
la gândul că trebue să lupte şi să sufere. lar Brahma 
citea în gândul lor mai lămurit decât într'o carte. 

„Să ştiţi, le zise el mai departe că eu pot să 


DIMINEAȚA COPIILOR ›%%%%%%%%%%4%%%0%%%%%%%%%%%%%5%%%Ф%Ф%%Ф%Ф%%Ф%0Ф%Ф PAG. 5 


imblânzesc această lege „aspră pentru toţi câţi n'aume Cu toate acestea, să пи se uite insă, că animalele 


într'înşii curajul să primească această luptă cu toate 
greutăţile ei. Pot, bunăoară, să fac în aşa fel încât 
să vă găsiţi hrana de-a gata în pământ sau în aer, 
fără să fiți nevoiţi să vă mişcaţi măcar din loc. 
Insă, trebue să ştiţi că...” 

O mulţime din făpturile de pe pământ îi tăiară 
vorba şi strigară: „Aşa dorim să Не!” 

— „Aşa să йе!” zise Brahma. 

Cât ai clipi din ochi, pământul se acoperi cu plante. 
Şi aşa se face că atât firul de iarbă, cât şi puternicul 
stejar, şi unul şi celălalt ţintiuţi locului prin rădăcini, 
sorb din aer sau din pământ tot ce li-e de tre- 
buinţă, ca să trăiască. 

Rând pe rând vegetalele sunt cercetate de soare 
şi de ploaie. Anotimpurile le leagănă ргіпі”о miş- 
care perpetuă. Mâinile invizibile ale vântului sea- 
тапа grăunţele lor şi le acoperă cu puţin pământ, 
ca să poată încolţi. 

Plantele sunt, prin urmare, copiii cei mai fricoşi 
ai naturei. S'au speriat de muncă şi de trudă; pen- 
tru dânsele viaţa se scurge fără să lucreze şi fără 
să se războească. 

Insă nemişcarea este pedeapsa lerei lor. Veşnic 
neputincioase de a părăsi locul unde au răsărit, Uni- 
versul nu e pentru ele decât o întindere foarte mică. 
Toată viața lor nu е decât о nesfârşită aţipeală. 
Ele nu cunosc farmecul odihnei câştigată 'cu muncă. 
Grăunţele lor, împrăştiate peste tot de toate vânturile, 
dau naştere în depărtări mari la copii pe cari ele 
nici nu-i vor cunoaşte vreodată. 


* r * 

Brahma se întoarse acum spre celelalte făpturi şi 
le zise: „Pot să vă învăţ, începând chiar de astăzi, 
tot се vi-e de trebuinţă ca să vă căutaţi hrana, să 
vă îngrijiţi copii şi să vă clădiţi adăposturi. Іп chi- 
pul acesta, începând să trăiţi, veţi şti ce e trebuincios 
уісісі. Instinctul va îi călăuza voastră. Lecţiile sigure 
ale instinctului уй vor feri de greşeli şi de greutăţile 
lipsei de experienţă. Insă, trebue să ştiţi că...” 

Dar foarte multe fiinţe nu-l lăsară să-şi isprăvea- 
scă vorba, ci strigară: „Aşa dorim să Не!” 

— „Aşa să йе!” zise şi Brahma. 

In ziua aceea se născură animalele. Mai curagioase 
decât plantele, ele au primit să muncească şi să 
lupte pentru a-şi găsi hrana şi a-şi face locuinţa. 
Se pot mişca mergând pe picioarele lor din loc în 
loc: Ştiu ce-i foamea şi nu se dau îndărăt dela lupte. 
Pasărea îşi cloceşte ouăle cu toată dragostea. Le- 
oaica îşi strânge la căldura trupului său pe puii 
ce-i hrăneşte cu laptele său. 


Un glas ce nu dă greş le-a dictat, îndată ce s'au - 


născut, lecţia pe care o repetă neschimbat: pa- 
sărea a ştiut să-şi clădească totdeauna cuibul, fur- 
nica să-şi umple grânarul şi albina să sugă sucul 
florilor, 


mau putut, prin ele singure, nici să schimbe, nici să 
adauge ceva la primele învățături ale instinctului. 
Munca lor se învârteşte mereu în acelaş cerc. Mai 
libere la prima vedere decât plantele, ele sunt са 
şi plantele, sclavele unor forţe pe cari nu le cunosc 
şi de sub a căror stăpânire nici nu se тине mă- 
car să se libereze. 
ж * x 


Brahma grăi mai departe, adresându-se făpturilor 
cari пи răspunseră încă la cele două chemări ale 
sale. Grăi şi zise: 

— „Se găseşte oare printre voi cineva, care să 
aibă curajul să se nască sărac şi gol, fără să 
ştie de mai înainte. ce are de făcut, hotărit să gă- 
sească şi să descopere totul, ajutat numai de in- 
teligenţa sa, să înveţe totul numai cu experienţa sa 
şi să datorească totul numai sie însuşi şi nestăpâni- 
tului spirit ce voi pune într'insul?” 

Câteva făpturi de pe pământ răspunseră cu tărie: 
„şa dorim să fie!” 

„Aşa să fie!” zise şi Brahma. 


în: felul acesta se născu omul, ființă slabă, dar 


admirabilă prin curagiu şi îndrăzneală. 
Prelucrare de N. Macedoneanul 
——— oc 0 — ——— 


CINE Е HOȚUL ` 


Un biet creştin se plânse preotului că în noaptea 
trecută i-sa furat porcul. 

„Nu te plânge, îl mângăiă preotul, 
porcul”. 

Dumineca următoare, preotul vorbi de pe amvon 
despre păcatul furtului. 

„In zilele acestea — zicea el — un tâlhar a furat 
unui biet consătean al nostru porcul; dar Sfântul Duh 
mi-a şoptit cine este tâlharul. lată-l şade aci în 
biserică şi arată la chip ca sfânt, ca şi cum nu el ar fi 
hoţul. Dar eu îl cunosc şi cu această carte sfântă 
îi voi sfărâma capul”. 

După aceste cuvinte, deodată preotul ridică Evan- 
ghelia şi făcu o mişcare, ca şi cum ar fi vrut să o-a- 
runce între credincioşi. In acel moment, însă un cre- 
ştin îşi ascunse capul sub bancă. 

Tâlharul s'a trădat, iar porcul a fost recâștigat. 2 

} Aurelia Fekeşhazy-Bistriţa | 


vei recâştiga 


\ 
“ 


ау tos 
а ай ка жарыса: 


PAG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Povestea unui jandarm, a unei capre şi a unui hoț 


Q "" Băcilă era un jandarm model, devotat oa- 
menilor cum se cade, dar straşnic de aspru 
față de hoți şi de oamenii fără căpătâiu. 


Сапа s'a însurat, Băcilă şi-a cumpărat- о 
casă cu grădină, unde trăiau liniştiţi: pui, 
rațe şi о capră albă, ca şi laptele pe care-l da. 

Intro după amiază, însă, consoarta jandarmului 
nostru, care nu lipsise încă niciodată de acasă, tre- 
buia să se ducă neapărat până în oraşul vecin; iar 
Stan іш nevoit să facă mămăliga şi să aibe grija са 
să nu fugă cumva capra în pădure. 

De abia ieşise pe poartă nevastă-sa că Мешеса — 
aşa o chema pe capră — începu să dea semne de 
nerăbdare mehăind, par'că'ntr'adins, cât putea de tare. 

Mai întâiu Băcilă na dat nici o atenţie acestor me- 
hăituri cari mai târziu însă, au început să-l împiedice 
de a şi citi jurnalul. 

„Hei! N'ai de gând să taci odată?!” a strigat el 
cu tonul unui jandarm obicinuit să i se dea ascultare. 
Impresionată, Memeca a tăcut, ca să înceapă mai 
frumos câteva secunde mai târziu. 

„Ei bine, dar este nemai pomenit!” a exclamat 
Băcilă. Asta-i pentru a treia oară, când citesc aceeaşi 
frază! Aşteaptă tu! Am să te mulg eu şi vom vedea 
atunci care din noi doi e mai tare”. 

Dar când a venit cu о oalăn mână şi şorţul 


de CORY 


dinainte, Memeca i-a arătat aşa de frumos cciirnele 
că bietul, n'a ştiut cum să se dea mai repede înapoi. 

„Ah aturisita! Nu mai е chip să mă apropiu de 
dânsa. 

„Me... me... 
coarnele. 

„Trebuie- să găsesc ші mijloc ca s'o îmbunez! Văd 
că se sperie de uniforma mea. Dacă mi-aşi schimba-o? 
Da... da... asta este desigur o idee bună! 

Băcilă nu mai stătu mult pe gânduri. Intră în 
casă, îşi schimbă hainele sale cu ale nevestei şi astfel 
transformat ieşi în curte. 

Dar când era mai încântat că înşelată de noile ve- 
stminte ale stăpânului său, Memeca stătea cuminte, 
auzi din depărtare voci cari strigau: 

„Săriţi! Hoţul” 

„Prindeţi hoţul!.. Prindeţi hoţul!.. 

Prin dreptul porţei jandarmului trecu în fuga mare 
un om, şi se opri în faţa unui stufiş din apropiere. 
Băcilă, uitând cu desăvârşire ре Memeca, îi pune 
mâna în piept şi spune cu voce gravă: 

„In numele. legii te arestez!” 

Acesta rămase o clipă zăpăcit, apoi începu să râdă 


îi răspunse сарга arătându-i din nou 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


upul pedepsit 

Jupânul lup era flămând de 
tot. Nu mâncase de trei zile. 
Poate şi de mai mult, căci eu 
nu l-am întrebat. Puiule, lupii 
sunt răi şi cu dânşii nu se 
poate sta de vorbă. 

Umblând el aşa după vre-o 
pradă, fiindcă lupii se hrănesc 
cu carnea altor animale şi nu 
mănâncă iarbă şi verdeață, iată 
са zăreşte într'o livede un cal 
care păştea. 

„Ce bine mi-ar prinde car- 
nea acestui cal! îşi zise lupul. 
M'aş sătura pentru două săptămâni!” 

Calul era, însă, tânăr şi voinic, aşa că dacă s'ar fi 
luat la luptă, nu se ştie care din ei doi ar fi biruit 
pe celălalt.-De aceea, jupânul lup se suci, se învârti 
şi apoi se gândi în sinea sa: „Stai, că am să-l iau 
cu binişorul, aşa ca să nu priceapă ce gânduri am 
cu dânsul.” 

Işi lăsă capul іп jos, îşi strânse coada între pi- 
cioare şi apropiindu-se de cal, îi vorbi cu blândeţe, 
zicându-i: „Prietene, dă-mi voe să mă recomand: 
sunt Doctorul Lupovici, un doctor foarte iscuşit şi 
care vindec animalele, fără să le cer vre-o plată. 


şi râse aşa, sugrumat aproape, de mâna zdravănă a 
jandarmului care nu-i da de loc drumul. 

„Râde hine, cine râde la urmă”, îi spuse furios 
acesta. 

Nu trecu mult şi toată lumea ce urmărise pe hoţ 
se apropie, însă toată lumea aceasta râdea-râdea. 

„Ce-or fi având toţi proştii aceştia de tot râd?” 
Dar el, bietul, nu se gândea la altceva, decât să nu-i 
scape hoţul din mână. 

Ajunşi la postul de jandarmi, din nou, toţi încep 
să râdă. 

„Căprare, strigă Stan din ce în ce mai furios, vă 
predau hoţul acesta, şi nu văd câtuşi de puţin ce-i 
aşa de caraghios în toată afacerea asta”. 

Caporalul singurul care nu râdea, străpunse cu 
privirea pe bietul Stan Băcilă. 

„Ce'nseamnă toată maimuţăreala asta? Şi de când 
mă rog, ац început jandarmii să se îmbrace în 
femei, ca să prindă hoţii?” Şi cu un gest repede 
smulse basmaua depe capul lui Stan. 


Spune-mi, aşa dar, dacă ai vreo boală, vre-o durere, 
că te fac numai decât bine”. 

Insă calul, care nu era prost, îi pricepu gândul 
şi-i zise: „Da, sufer rău de tot de piciorul drept 
din dărăt. Vezi, rogu-te, се ат.” 


аж-- 


Lupul se făcu că vrea să-i vadă mai de aproape 
piciorul bolnav şi se aplecă, apropiindu-se cât mai 
mult. 

Dar dintr'o dată calul îi dete cu piciorul o lovitură 
aşa de puternică, în cât lupul se alese cu capul 
spart în două şi fu asvârlit până în șanțul dela 
marginea livezii. 

Nu-i aşa, Puiule, că a meritat această селгарійР 


Ce a urmat, se ghiceşte lesne! Jandatmul nostru а 
făcut opt zile de carceră pentru părăsirea uniformei. 
А încercat el să se apere, dar la ‘се bun? Toată 
întâmplarea era prea încurcată pentru a i-se da de 
capăt. Dar în inima lui de jandarm fierbea mare 
ură contra încăpăţânatei capres. Ah, Memecă, sărmană 
Memecă, fereşte-te de răsbunarea lui Stan Băcilă. 

"нү de Cory 


————— = kn 


Ce e verde, dar face pete vinete? 


(отиту) 
жеж 
Ce #е] de pietre sunt pe fundul Mării-Negre? 
Йй (әрп) 
ж“ж 


Ce nu-i drept, dar nu-i păcat? 
(ums 110120) 
Trimise de С, Rizopol 


PAG. 8. a DIMINEAŢA COPIILOR 


O INTÂ MPLARE FĂRĂ CUVINTE 
; ( > 


DIMINEAŢA COPIILOR 


MITU МІТІЗОК 51 505 OIU SOSOLICI 


2 EN 
ед 2: №) 

4% “да? 

ER \ AP 

SA аз y 

уч 


Vine Mitu Miţişor, 

Tot sărind într'un picior, 
I-la Па-1а! 

lac’ aşa şi tot aşa! 

Dar Sosoiu Sosolici, 


Ce-i regină 'ntre pisici, 
Zice: „Umblă 'псеііѕог, 
Dragă Мӯи, Miţişor 

lar să joci tu, dacă-i place 
Ааа laba, vino "псоасе, 
Să jucăm noi Mureşeanca 
Și Bătuta şi Ardeleanca, 
I-la Па-Іа! 

Пас” aşa şi tot аға! 

Vai, ce horă au întins, 
Amândoi cum ғаш încins, 
Cum se {їп ei de mijloc, 
Sar în sus şi stau pe loc, 
I-la Ila-la! | 

Пас” aşa şi tot aşa! 
Vine-acuma şi Dorel, 
După dânsul Azorel, 

Sunt тігай şi tot privesc 
Si de râs se prăpădesc. 
I-la Па-1а! 

Пас” aşa şi tot aşa! 

Dar priviți, că mai soseşte, 


Alergând chiar voiniceşte, 
Urechilă cel poznaş, = 
Cântă ca un trâmbițaş. 
I-la Ila-la! 

lac' asa şi tot аза! 
Urechilă le zicea, 
Ingroşându-şi vocea sa: 


„Zău nu-mi place cum jucaţi 


Ci opriți-vă şi staţi 
Și priviți acum la mnie, 
Că vă fac eu de ruşine“ 


1-а Ila-la! 

lac’ asa şi tot aşa! 
Urechilă joacă, sare 

Dă din coadă, din picioare, 
lar urechile îți par 

Că sunt aripi de... măgar. 


PAG. 9 


m 


BIBLIOTEC : | 


iz | єр. ұйы 
у: | э Ñ 


Gâşte, rațe când aflară, 
'N fuga таге alergară, 
$'пп cocoş şi cinci găini 
Au venit de prin vecini. 
l-la Ila-la! 
lac aşa şi tot aşa! 
Toţi acuma au pornit, 
Pe jucat şi pe sărit. 
lar când fură întrebaţi 
Ce-au de fac ei ca turbati? 
Au răspuns cu toții 'n cor: 
„Haplea, Frosa, Hăplişor 
Cu Hăplina au venit 
Şi pe toți ne-a 'nveselit. 
I-la Па-Іа! 
lac' aşa şi tot aşa! 

MOŞ NAE 


PAG. 10 ФоФФ699%9%99999999999999999999%%%%%99999996 1 MI NEAȚA COPIILOR 


Bucata care a luat premiul al doilea la concursul 
literar din n-rul 161. 


POVESTEA BUNICEI 

ы Opiii se strânseră în jurul focului, lângă bunica, 

(М şi-i ziseră: „Spune un basm, bunicuţo!” — 
„Unul frumos, frumos de tot”. Bunicuţa în- 
cepu: „Ci-că a fost pe vremuri, dragii mei, un 
împărat nespus de bogat. Palatul îi era făcut 
din marmoră curată şi împodobit cu pietre nestimate, 
cari străluceau atât de tare, că la soare te puteai uita, 
iar la ele ba. Avea şi o grădină întinsă, ип гай, 
nu altceva. Erau acolo copaci, cari întloreau tot anul 
şi dedeau fructe de aur. Păsările şi fluturii sburau 
de colo până colo şi gângănii sclipitoare mişunau 
prin iarbă. Dar cele mai minunate erau florile. Fru- 
museţea lor uimea pe toţi şi mirosul se simţea hăt 
departe, peste hotare. De fiecare floare era atârnat 
un clopoțel din sticla cea mai subţire şi mai curată 
şi clopoţeii sunau foarte drăgălaş. 

Impăratul nu avea decât un singur copil, un băe- 
{аѕ mândru ca un Făt-frumos, cu părul de аш. Toate 
mergeau bine în ţara aceea fericită. 

Se întâmplă însă ca împărăteasa să cadă greu 
bolnavă la pat şi cu toate îngrijirile ce i se dădeau, 
să moară. Nici nu pot să vă spun, dragii maichii, ja- 
lea şi plânsetele се cuprinseră ţara. Prinţişorul, după 
moartea mami sale nici nu voi să ştie de lecţii sau 
de jocuri. Stătea toată ziulica în grădină, subt un 
copac, cu cartea trântită cât colo şi cu ochii duşi în 
zare. Degeaba sburau fluturii pe deasupra capului 
său, degeaba îşi înclina copacul ramurile încărcate cu 
fructe şi degeaba îl îmbiau la joc sunetele dulci ale 
clopoţeilor. Părea că nu vede şi maude nimic. 

Intro frumoasă zi de primăvară, cum şedea aşa, 
cu gândul la măicuţa sa, simţi ca o adiere de vânt 
pe faţă. Ridică ochii şi atunci îi fu dat să vadă о 
таге minune. 

Inaintea sa stătea împărăteasa іпіго rochie albă şi 
cu două aripi de argint la spate. Ea îi grăi zicându-i: 
„Dragul meu copil, nu fi atât de trist. In fiecare zi 
viu la tine şi te binecuvântez. Să ştii că bunul Dum- 
nezeu ma prefăcut întrun înger şi într'o bună zi voiu 
veni să te iau şi pe tine.” 

„О, mamă, ia-mă acum!”, strigă băeţaşul şi întinse 
mâinile către împărăteasă, dar aceasta se făcu nevă- 
zută. Plin de bucurie băiatul dete fuga la palat şi 
povesti, tatălui întâmplarea aceasta. Deatunci trăi în 
linişte şi nu mai plânse deloc, ci aştepta în fiecare zi 


ca mămica sa să apară din nou şi să-l ia si pe dânsul 


în cer. 
Bunica sfârşise şi chiar era timp, căci şase căpşoare 
drăguţe ,cârlionţate se sprijineau, care în poala bu- 
nichii, care ре laviţă şi dormeau duşi. 
Bunica îi privi zâmbind. Erau şase, toţi-frumoşi 
ca nişte îngeri şi-i erau dragi ca ochii din cap. 
Mira Han-Galaţi 
осоо RI ———— 


LEUL BOLNAV 


Regele. animalelor zăcea bolnav în peştera sa. Pri- 
mul animal care sa dus să-l cerceteze a fost ursul. 
— „Сит te afli, Măria Та?” — fl întrebă ursul. 


— „Rău, foarte rău, — mârăi leul. Şi пи e destul 
că sunt bolnav, mai e şi aer foarte rău aici în 
peşteră. Nu-l simţi, cumetre urs?” 

— „Cum să nu-l simţesc? Grozav ce aer rău e 
aici 


Măria Ta!” 


— „Ce! — strigă leul. Cum îndrăzneşti să spui 
un astfel de lucru?” 

A sărit din culcuşul său şi l-a sfâşiat. 

După urs, iepurele a venit să-l cerceteze pe leu. 
Tremura din totul trupul său, când a intrat la dânsul. 

-- „Nu simţeşti aer rău aici”? — îi zise leul. 

„De unde să simţesc, Măria Ta, îngână iepu- 

iale: Aici e aer foarte bun!” у 
Б „Minţi! — strigă leul. Grozav се aer rău este 
aici!” 

Şi l-a sfâşiat şi pe iepure. 

Al treilea vine cumătrul lup. 

— „Nu simţeşti aer rău aici?” — îl întrebă leul. 
К ЖС „Nu este aici, Măria Ta, nici aer rău, nici aer 
un”, 

-- „„Minţi” — strigă leul. Asta nu se poate, să 
nu fie nici aer rău şi nici aer bun”. 

L-a stâşiat şi ре cumătrul lup. 

In sfârşit vine şi cumătra vulpe. Se închină adânc 
şi salută respectuos; „Sărut mâinele, Măria Ta!” 
a „Spune, este aer rău sau bun aici?” — o întrebă 
eul. 

Cumătra vulpe râse şiret şi zise: 

— „Ма iertaţi, Măria Ta, dar sunt aşa de răcită, 
încât nu pot deosebi dacă este aer rău sau bun aici”. 

-- „Mulţumeşte răcelii tale — zise leul, — că ai 
scăpat”, apoi i-a dat drumul cumetrei vulpi. 
Din ungureşte de Реігіпса Petre 


DIMINEAŢA СОРІ1108,өфФФФ99%0%0999%9999%%9%%996%9099990%00006ө PAG. 11. 


MARELE ZID CHINEZESC 


Zidul acesta este cea mai uriaşe lucrare de apă- 
rare ce sa pomenit vre-o dată pe pământ. А fost 
clădit de Chinezi acum 2000 de ani la granița de 
Nord a împărăției lor şi stă şi astăzi în picioare şi 


va 'mai sta incă cine ştie câte mii de ani. - 

Zidul a fost ridicat, ca să oprească năvălirile Mon- 
golilor în pământul Chinei. Are o înălțime de 11—12 
metri, o lăţime la pământ de 10 metri, iar sus 
peste 7 metri. 

Făcut din mari blocuri pătrate de granit, zidul 
acesta, care se întinde spre Răsărit şi Apus dea- 
lungul graniţelor Chinei, e clădit pe înălţimi râpoase, 
în văi adânci, deseori pe vâriul munţilor înalţi. 

Incepând dela coastele. Mării galbene, se întinde 
înlăuntrul pustiului Gobi, având cu гатіНса е sale 
o lungime totală de peste trei mii de chilometri. Dacă 
ar fi fost făcut în Europa, ar fi обр o întindere din 
Anglia până în România. 

Se ştie că la marea Piramidă din Egipt au lu- 
crat, după spusele lui Herodot, o sută de mii de oa- · 
meni în timp de 30 de ani şi că acea Piramidă 
are іпігіпва două milioane şi jumătate de metri cubi 
de piatră. 

Comparată însă cu zidul chinezesc, marea Piramidă 
pare o jucărie, de oarece zidul chinezesc are trei sute 
de milioane de metri cubi de piatră, adică mate- 
rial ca să faci 120 de piramide ca marea piramidă. 

In câtă vreme a fost construit şi câte milioane de 
oameni au lucrat la dânsul? Nici nu putem şti astăzi. 
бі cât de anevoioasă a trebuit să fie construicţia acelui 
zid? Căci zidul chinezesc nu e construit în vre-un 
şes roditor, cum e marea piramidă, şi nu se găsea a- 
colo пісі un drum de apă, cum e Nilul, pentru tran- . 
sportul pietrelor. Cea mai mare parte a zidului chi- 
nezesc trece prin munţi goi, pleşuvi, fără apă şi prin | 
ţinuturi nelocuite. Fiecare din milioanele de metri cubi 
de piatră a fost cărat cu greutăţi nespuse şi deseori 
urcat până la înălţimi de două mii de metri deasupra 
nivelului mărei. 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


! Dulăul şi cușca 


Іп modelul de față trebue ob- 
servată expresiunea câinelui, care, 
de sete sau de căldură, stă cu 
limba scoasă. De asemenea, se 
cere oarecare băgare de sesmă 
pentru a face cât mai bine um- 
brele de pe capul dulăului. 
|  Coloratul câinelui depinde de 
Acum ni-l închipuim că este. S'ar 

/lputea chiar lua ca model de co- 
Погаї câinele nostru sau, pentru cei 
се n'au, câinele din vecini. 
Copiatul şi coloratul cuştii şi al 
bârnelor de lemn nu prezintă, cre- 
dem, vre-o greutate, 


| 


АЗ» жей, 


DIMINEAŢA COPIILOR 


— Poveste populară din Тіго! — 


n împărat avea trei fete, pe cari le iubea 

| de o potrivă, pentrucă toate trei erau bune 
şi foarte frumoase. Insă nu ştia pe care 
dintr'însele să o aleagă, pentru са să Не 
împărăteasă după moartea 1ш. 

бі aşa, în ajunul zilei sale de naştere, impăratul 
le chemă la dânsul şi le vorbi în felul următor: 
„lubitele mele fiice, vă iubesc pe toate trei de o 
potrivă şi nu ştiu pe care să aleg, ca să fie moşte- 
nitoarea scaunului теп împărătesc. Dar am hotă- 
rit să fie aleasă ca moştenitoare aceea dintre voi, care 
îmi va aduce mâine de ziua mea un lucru, care este 
este de cea mai mare trebuinţă omului în viaţă. 
Mergeţi şi gândiţi-vă până mâine.” 

А doua zi, cele două fete mai mari îi aduseră 
împăratulu lucruri foarte trebuincioase, dar totodată 
foarte scumpe. Cea mai mică, însă, nu-i aduse de- 
cât un pumn de sare. 

Când împăratul văzu darul acesta, se făcu foc 
de mânie şi pe dată izgoni dela palat pe biata 
Domniţă. 

Domnița porni cu inima frântă de durere іп lu 
mea largă şi după oarecare vreme nimeri la o os- 
pătărie. Stăpâna ospătăriei era o femeie harnică şi 
care se pricepea de minune la gătitul bucatelor. Dela 
dânsa Domnița cea bună învăţă să gătească aşa de 
bine, că în scurtă vreme o şi întrecu, 

Departe de tot merse vestea despre bucătăreasa 
cea iscusită, aşa că la ospătărie venea mulţime mare 
de oameni, căci numai acolo se puteau găsi mân- 
cările cele mai gustoase. 

Ba ajunse şi până la urechile împăratului că -la 
cutare ospătărie este o bucătăreasă, cum nu-i gă- 
seşti păreche. Aflând despre aceasta, împăratul саге 


nici nu bănuia са bucătăreasa aceea е fiică-sa, о 
luă la palat, ca să-i gătească în toate zilele. 

Câtăva vreme după aceasta, se serba la palat 
căsătoria fetei cele mai mari a împăratului. In ziua 
aceea bucătăreasa trebuia să-şi arate toată iscuşinţa. 
Şi în adevăr, atât împăratul, cât şi musafirii nu ştiau 
cum să laude mai mult gustul plăcut al mâncărilor 
şi іѕсиѕіп{а bucătăresei. 

La sfârşitul mesei fu adusă mâncarea, care îi plă- 
cea mai mult împăratului. Se grăbi să guste din- 
triînsa, даг deodată o scoase din gură şi strigă răs- 
tit: „Dar în mâncarea aceasta nu e sare de loc, che- 
тай încoace pe bucătăreasă!” 

Bucătăreasa — ştim cine era — veni şi intră în 
sala de mâncare, fără să se sperie câtuşi de puţin. 
„Dece, uitucă şi proastă ce eşti, îi strigă împăratul, 
nai pus sare în mâncarea ce-mi place mai mult?” 

Bucătăreasa îi răspunse liniştită: „Să nu uite Măria 
Voastră că aţi gonit pe fata voastră cea mai tânără, 
fiindcă socotise că sarea este lucrul cel mai tre- 
buincios. Poate recunoaşteţi acum că fiica Маго! Voa- 
stre a avut ceva dreptate.” 


Impăratul se uită atunci drept în ochii acestei bu- 
cătărese, care îi vorbea cu atâta curaj, şi recunoscând 
că е fiică-sa, о îmbrăţişă vărsând lacrimi de bu- 
curie, îi se rugă de iertare şi din ziua aceea ea 
deveni din nou fata la care ţinea el mai mult. Iar 
după moartea lui, tot ea îi urmă în scaunul împă- 
rătesc. 

Preluarare de Marin Opreanu 
ELL LL LL LL LEL) 

Nici n'a apărut până acum o carte cu toate pagi- 
niile cu ilustraţii în culori şi cu poveşti aşa de fru- 
moase cum e COMOARA CU POVEȘTI de ALI-BABA. 


Preţul unui volum format mare, Lei 80 


DIMINEAŢA СОРІ11.О КФоФФФоФФФ0%9999999999999999999999900ФФФФФФФФ PAG. 13 


PĂPUŞA 


"ат născut într'o fabrică mare împreună cu 
multe alte păpuşi. Unele erau mari, altele 
mici, erau şi arlechinuri şi clowni şi încă 

АШ multe alte făpturi; eu însă eram păpuşa 

cea mai mare şi cea mai reuşită. Wau îm- 
podobit cu un păr frumos alb şi creţ, mau îmbră- 
cat cu o rochie de mătase albă garnisită cu tranda- 
firi şi alte flori şi mau numit păpuşa „Rococo”. In- 
tro zi mau luat şi mau împachetat şi mau dus 
într'o prăvălie foarte frumoasă, unde mai erau о 
mulţime de lucruri destinate pentru copii. S'a căutat 
în prăvălie un loc nimerit pentru mine, dar nicăeri 
frumusețea mea nu putea ieşi la iveală şi atunci 
m'au aşezat în galantar. 

Atunci pentru mine începu o viaţă frumoasă: şe- 
deam în mijlocul ferestrei pe un scăunel de unde pu- 
team privi toată lumea care trece, şi trecea chiar 
foarte multă. Se opreau copii cu mamele lor şi au- 
zeam exclamaţii de bucurie, se opreau şi fetițe mici 
cari se uitau cu ochi languroşi la mine, dar acestea 
nu râdeau, ci numai oftau adânc. 

Se uitau şi cucoane la mine şi multe intrară în 
prăvălie, mă luară din galantar, mă învârtiră în toate 
părţile şi chiar mă sărutară. Aveam mereu frică să 
nu fiu vândută, căci mie nu-mi plăceau acele cucoane; 
voiam ceva mai mare, mai presus. Şi tot stam aşa 


іп galantar privind la toţi cu ochii mei mari şi ficşi. 

Intro zi începu să ningă fulgi mari şi deşi şi se 
făcu foarte frig afară, aşa de frig încât îngheţară gea- 
murile galantarului meu. Era în preajma Crăciunu- 
lui. Trebuiră să-l desgheţe ca să mă vadă lumea. De- 
odată văzui sosind o trăsură grozav de elegantă, 
care se opri tocmai la prăvălia noastră. Din ea co- 
borî o doamnă înaltă şi majestoasă şi intră. 

Fu servită cu multă atenţiune şi-mi іпсһірші i- 
mediat că trebue să fie o doamnă bogată. Privi multe 
păpuşi şi jucării, dar nimic nu-i satistăcu gustul; când 
mă zări pe mine, se arătă foarte bucuroasă. 

Intrebă ce рге) am şi fără a-sta mult pe gân- 
duri, mă cumpără. Ма împachetară din nou şi mă 
puseră într'o cutie mare. 

Când mă scoaseră din cutie, mă găsii întrun sa- 
lon imens, cu mobile de mătase şi multe lucruri 
de artă. Intr'un colţ văzui un pom de Crăciun care 
ajungea aproape până 'n tavan. Lângă acel рот 
erau mai multe persoane ocupate cu împodobirea 
lui; îi puneau bomboane, cofeturi, steluțe, jucării mici 
şi multe, multe lumânări. La picioarele pomului era o 
canapea mică de catifea roşie. Pe aceea fui aşe- 
zată eu. 

Se înserase de mult, când veniră un domn şi o 
doamnă, aprinseră toate lămpile, apoi lumânărelele 
din pom şi mai puseră lângă mine o mulţime de 
jucării. Recunoscui pe doamna care mă cumpărase. 
Din odaia vecină auzii o voce nerăbdătoare de co- 
pil. Doamna se uită atunci la bărbatul de lângă dânsa 
şi râse fericită. Ea apăsă ре un clopoțel: unu, doi, 
trei, uşa se deschise şi în prag apăru o fetiță mică 
şi dulce. Se opri şi privi mirată de atâta frumuseţe 
şi lumină. Se repezi apoi spre mine, mă luă în 
braţe, mă giugiuli şi mă strânse la pieptul ei, rămase 
apoi un moment gânditoare, pe urmă îmi zise cu 
multă iubire: — ,,Мегойса теа!” De atunci furăm 
nedespărţite: та cuclam cu mica теа ,/Піпа” 
aşa se numea ea — mă sculam cu ea şi toată ziua 
ne jucam împreună. 

Când ea nu era cuminte, mama ei o mustra şi-i 
spunea: — „Vezi ce cuminte е Verolica!” Intr'adevăr, 
eram tare de treabă şi liniştită, cum sunt întotdeauna 
păpuşile. Veni vara, ne jucarăm împreună într'o gră- 
dină cu flori, apoi toamna mâncarăm struguri şi mere, 
adică eu numai le miroseam, căci păpuşile nu mă- 
nâncă, şi... iar veni iarna. 

Intr'o zi o doamnă mă luă din braţele Dinei şi 
spuse că trebue să mă ducă la moş Crăciun. Dina 
plânse mult şi nu voi să se despartă de mine, şi 
par'că şi mie îmi veneau lacrimi, dar stătui nemiş- 
cată şi privii fix şi rece, având curiozitatea să-l văd 
pe moş Crăciun. Când colo, mă pomenii într'o şcoală 
de fete! Ele mă dezbrăcară de rochiile me'e de mă- 
tase şi-mi scoaseră frumosul meu păr alb. Mă mă- 
surară la mâini, la picioare, la brâu. Le văzui apoi 


Citiţi urmarea în pag. 14 jos. 


>i 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


9) Pribegia lui Moș lon și a Marioarei. 


оз Ion şi Marioara porniră din nou înainte 
pe durerosul drum al pribegiei. Făcuseră 

ШІП vreo şaizeci de chilometri, fără să poată 

descoperi undeva vreun adăpost. 

Zi de zi, puţinii bani ce aveau îi chel- 
tuiseră. Trăiau acum în lipsuri grele şi flămânzind. 
Totuşi, le venea foarte greu să întindă mâna şi să 
ceară de pomană. Insă, vrând nevrând, au fost ne- 
voiţi să facă şi pasul acesta. 

Dela multe porţi fură alungaţi cu cuvinte de o- 
cară. Alte ori li-se dedea câte o bucăţică de mă- 
măligă uscată, pe care nu o puteau mânca decât 
înmuind-o în apa dela fântână. Rar de tot căpătau 
ceva mâncare caldă sau vreo felioară de carne. Ma- 
rioara chiar vedea cu câtă grije oamenii alegeau să 
le dea ісіоага cea mai mică şi mai puţin bună. бі 
după o zi în care erau mai mult flămânzi, decât 
sătui, se simțeau mulţumiţi, dacă puteau să găsească 
vreo şură sau vreun grajd, unde să se odihnească 
noaptea. 

Іпі”ила din zile drumul lor era mai toată vremea 
printre munţi şi dealuri păduroase. Merseră aşa, fără 
să dea de vreo locuinţă de oameni. De odată Moş 
Іоп se simţi rău. Ingălbeni la faţă, îşi pierdu cunoş- 
tința şi se prăbuşi la poalele unui deal acoperit cu 
brazi. 

De spaimă şi nelinişte, biata Marioara era cât p'aci 
să-şi piardă şi ea cunoştinţa. 

In zadar căută ea de jur împrejur ceva apă proas- 
pătă, că nu găsi nicăieri o picătură. In zadar strigă 


(Urmare din pag. 13) 


lucrând la război, la gherghei, cu mătase, mărgele 
şi fluturi de aur şi de argint. 

Toată ziua, de dimineaţă până seara lucrară 
cu un zel nespus, cântând şi fiind foarte vesele. Imi 
Imcrară о ie cu flori şi fluturi, fote brodate cu о 
mulţime de culori, mă îmbrăcară cu aceste podoabe, 
mă încinseră cu nişte bete roşii, iar capul mi-l împo- 
dobiră cu coade lungi marou, legate cu funde mari 
tricoicre. 

Veni doamna, mă luă şi mă duse iar acasă. E 
iar Crăciun; iar văd lumânările aprinse. Eu străluceam 
în hainele mele noi şi muream de nerăbdare s'o văd 
pe Dina mea. Fu o revedere mişcătoare! Alergă spre 
mine, mă cuprinse 'm braţe şi-mi spuse: — ,,Уего- 
lica mea, mult iubita mea ţărăncuţă, acum eşti cea 
mai frumoasă din toate păpuşile”. 

după Clara Bossel 


după ajutor ,că nu-i răspunseră decât ecourile mun- 
Шог şi văilor. Cât puteai cuprinde cu ochiul, nu se 
zărea пісі o urmă de locuință omenească. 

Tremurând toată, se urcă în vâriul dealului, ca 
de acolo să poată vedea mai bine. Atunci zări jos în 
vale, de partea cealaltă a dealului, o casă ţărănească, 
înconjurată de lanuri de grâu şi de livezi şi aşezată 
singuratică în pădure. 

Marioara dete fuga la casa aceea, unde sosi a- 
aproape fără răsuflare. Cu lacrimi în ochi şi cu gla- 
sul zdrobit de durere, se rugă de ajutor. Țăranul şi 
țăranca, amândoi: oameni bătrâni, dar buni la su- 
flet şi milostivi, fură foarte- mişcaţi „văzând pe a- 
ceastă fată, palidă, cu ochii plini de lacrimi şi cu- 
prinsă de spaimă. Femeia îi zise bărbatului său: „1п- 
һата un cal la căruța cea mică şi să mergem să- -1 
aducem aicea pe bietul bolnav”. 


Țăranul se duse să înhame, iar nevastă-sa pregăti 
o saltea, umplu un ulcior cu apă rece şi mai luă o 
sticlă cu oţet, ca să-i frece lui Moş Ion tâmplele. 
Сагиќа, însă, nu putea merge până la locul unde 
zăcea Moş lon, decât făcând un ocol mare. Văzând 
aceasta, Marioara luă apa şi oţetul şi se grăbi să 
se întoarcă la tatăl său, mergând tot pe cărarea 
pe care venise. 

П găsi ceva mai bine şi şezând la umbra unui 
brad. Sărmanul Moş lon intrase la griji din pri- 
cina că Marioara întârzia să se întoarcă. De aceea, 
simţi o mare bucurie, văzând-o din nou lângă dânsul. 

Moş lon fu pus în căruţă şi dus la casa celor 
doi ţărani, cari se arătaseră aşa de buni. 

Din fericire, la casa aceasta — o casă de gospo- 
dari destul de cuprinşi — era o odaie goală. In a- 
ceastă odaie fu culcat Moş Ion. Nevasta ţăranului îi 
pregăti un aşternut bun, iar Marioara se mulţumi 
să se culce ре о laviţă din aceiaşi odaie, vrând 
să fie zi şi noapte lângă tatăl său. 

Boala lui Moş lon nu era decât o slăbiciune prici- 
nuită de lipsa de mâncare bună, de nopţi rău dor- 
mite şi de oboselile drumului. Тагапса cea bună 
făcea tot ce îi stătea în putere, pentru ca Moş Ion 
să se facă bine. Nu cruța nici făină, nici ouă, пісі 
lapte, nici unt — ba chiar tăie şi câteva găini mæ 
bătrâne, ca să-i gătească bolnavului supe întăritoare. 

Țăranul şi ţăranca aveau obiceiul să meargă іп 
toţi anii la bâlciul dintrun sat din apropiere. De 
rândul acesta se înţeleseră între dânşii să stea a- 
casă şi cu banii ce ar fi cheltuit la bâlciu, să cumpere 
pentru Moş Ion câteva sticle cu vin mai Бип şi 
mai vechiu. 


г E бзен 


DIMINEAȚA С0Р111.0КфФфФФФ9990%99%99%0%90099099990000009990909%%Ф9%Ф РАС. 15 


Marioara nu mai ştia cum să le mulțumească. 
„Dumnezeule, zicea ea, oameni buni se găsesc, aşa 
dar, pretutindeni şi tocmai în locurile cele mai săl- 
batice întâlneşti inimile cele mai milostive”. 

Marioara nu se depărta dela căpătâiul tatălui său, 
ceeace nu înseamnă că stătea toată ziua cu braţele 
încrucişate. Ştia să coasă şi să împletească de mi- 
nune şi toată ziua cusea şi impletea pentru gospo- 
dăria binefăcătoarei sale. Nu o vedeai stând un mo- 
ment, fără să muncească. Stăpâna casei era încân- 
tată de sârguinţa Marioarei şi de purtarea сі aşa de 
bună şi de modestă. 

Ingrijirile şi mâncarea cea bună îi folosiră de mi- 
nune lui Moş Ion. In curând se simţi bine şi părăsi 
aşternutul. Acum căută să muncească şi el ceva şi 
de aceea se gândi să împletească din nou coşuleţe. 
Marioara îi aduse ramuri de salcie şi de alun. 

Impleti mai întâiu un foarte frumos coşuleţ de 
mână pentru stăpâna casei în semn de recunoştinţă. 
Coşuleţul acesta era foarte reuşit şi ca frumuseţe şi 
ca soliditate. Pe capac, Moş lon împletise cu nişte 
ramuri de salcie, văpsite în roşu, inițialele numelui 
{агапсеі şi data, iar ре о lature a coşuleţului făcuse 
din ramuri, văpsite în câteva culori, о casă ţără- 
nească cu acoperişul ei de paie şi, alături, câţiva 
brazi. 

Stăpâna casei rămase. încântată de darul lui Moş 
Поп. Mai cu seamă casa ţărănească împletită, care 
semăna aşa de bine cu casa ei, îi făcu o deosebită 
- plăcere. 

După ce Moş Ion se întremă bine de tot, zise 


Cum s'a făcut pământul 


— Legendă populară — 


„Apoi cică la începutul începutului, pe când nu 
se făcuse încă pământul şi lumea, era peste tot 
apă, iar pe deasupra apei umblau Dumnezeu şi cu 
diavolul. Diavolul îi zicea lui Dumnezeu: „Frate” 
iar Dumnezeu, îi zicea diavolului: „Nefârtate!” Şi-aşa 
umblând ei pe deasupra apei, diavolul sa gândit că 
ar fi bine să facă Dumnezeu pământ, ca să nu 
mai umble prin apă. Şi începe să-i spue lui Dumnezeu, 
ceeace gândise el. 

— „Măi frate, — începu diavolul; — mar fi 
oare bine să faci pământ, ca să nu mai umblăm aşa 
prin apă şi-apoi să avem unde să stăm şi să ne mai 
odihnim!” 

„Că bine te-ai gândit, măi пеѓагіаѓе!.. 
de unde luăm pământ?” — întrebă Dumnezeu. 

— „Mă duc eu în fundul apei şi de-oi găsi pământ, 
aduc cât oiu putea! 

— „Bine, du-te! — îi zise Dumnezeu. Şi Necu- 
ratul îşi dete drumul în fundul apei; căută şi găsi 
un pumn bun de pământ şi ieşi deasupra apei. Dar 


Dar 


М; 
celor doi gospodari, cari îl primiseră şi-l îngrijiseră 
aşa de bine: „E multă vreme, de când v'am căzut 
povară pe cap; acum să-mi daţi voe să-mi iau din 
nou băţul de drum”. 

Bătrânul ţăran, însă, iL apucă de mână şi-i zise: 
„Ce-s vorbele astea, prietene? Cred că nu v'am fă- 
cut vreo supărare. Dece vroiţi să plecaţi dela noi? 
Ştiu că eşti un om cu judecată, dar vorbele ce ai 
spus acum nu sunt la locul lor”. 

Га rândul ei, buna {агапса, ştergându-şi си şor- 
{ш lacrimile din ochi, grăi zicând: „Staţi la noi! 
Uite că iarna bate la uşe şi au îngălbenit frunzele 
arborilor. Ori nu cumva ii cu orice chip să cazi din 
nou bolnav?” 

Moş lon, însă, le spuse că vroia să plece, tocmai 
ca să nu le Не lor o povară foarte grea. 

„Cât despre povară, să nu duci nici о grije, îi 
întoarse ţăranul vorba. In odaia în care locuiţi nu ne 
faceţi nici cea mai mică supărare. Pe de altă parte, 
vă câştigaţi singuri tot ce aveţi nevoe”. 

— „Aşa este! îi întări nevastă-sa vorba. Numai 
Marioara câştigă totul cu cusutul şi împletitul. Şi 
dacă d-ta, Ioane, vrei să împleteşti coşuleţe, să fii 
sigur că vei avea de lucru. Acum câteva zile, când 
m'am dus la botezul unui copil al morăriţei, lua- 
sem cu mine frumosul coşuleţ ce mi-ai făcut. Toate 
femeile cari erau acolo mi-au spus că şi ele doresc 
să aibă astfel de coşuleţe, aşa că pot să-ţi aduc multe 
comenzi şi nu rămâi fără lucru”. 

Moş Ion şi Marioara primiră să stea şi mai departe 
în casa aceea, iar stăpânii casei se bucurară foarte 
mult de această hotărire. (Va urma) 


cât a mers el prin apă, a prăpădit tot pământul cât 
îl găsise: Nu-i mai rămăsese decât puţin pământ 
sub unghiile dela degetele mâinilor. 

Se întăţişă lui Dumnezeu; iar Dumnezeu, îl întrebă: 

— „Бі, ai găsit ceva?” Dar diavolul mai nu ştia 
cum să răspundă. După câteva clipe îi spuse lui 
Dumnezeu că a prăpădit pământul, dar nu tot. 

51 îşi arătă unghiile. Atunci Dumnezeu culese pă- 
mântul de sub unghiile diavolului. Il făcu cât o minge, 
iar mingea o turtă şi o întinse ca un covor deasupra 
apei. Se aşeză pe el şi adormi. 

Diavolul, văzând că Dumnezeu n'a avut grije să-i 
dea măcar un colțişor să şadă şi el, se gândi să-l 
răstoane pe Dumnezeu іп apă, са astfel să se răz- 
bune. бі apucă de un colţ de pământ şi fugi cu 
dânsul până la răsărit, dar pământul de sub Dum- 
nezeu se tot mărea... Atunci luă de alt capăt şi fugi 
cu el la apus; dar pământul tot creştea mereu. 
Diavolul asudase de ciudă şi de oboseală. Dar mai 
încercă. Şi apucă cu altă bucată la miază noapte, 
apoi cu alta la miază-zi; — şi la urmă acoperi 
aproape toată apa cu pământ de sub Dumnezeu. 

Şi-aşa s'ar fi făcut pământul, ре care suntem noi. 


Const. V. Petrilă, învăţător 


PAG. 16 0000000000000000000000000000000000000000006 DIMINEAȚA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


АІ. В.-К. Sărat. — Pentru n-rul de Paşti am .avut prea 
multe poezii speciale, așa că n'a fost cu putință să publicăm şi 
poezia d-tale. „Vioreaua“ cam lasă de dorit. 3 

Eug. Jeb.-Braşov. — „Minunea de pe Golgota“ e frumos 
scrisă, dar fiind prea lungă pentru spațiul de care dispunem, 
regretăm că n'o putem publica. Munceşte înainte, căci ai un 
talent foarte promițător, numai nu uita că genul literar pentru 
copii este un gen deosebit. Е 

Т. А. C.—Am citit cele cinci poezii, trimise de d-ta. Sunt 
modeste încercări de începător şi nu sunt scrise іп genul lite- 
rar pentru copii. Muncind înainte şi căpătând cultură scriousă, 
vci izbuti, fireşte, să scrii bine. 

Em. Gr.-Loco.—«lLui Christ». Când s'a primit poezia d-tale 
destul de bine scrisă, numărul de Paşti al revistei nu numai 
că era gata tipărit, ci şi pus în vânzare. Manuscrisele pentru 
numerile speciale trebue trimise cel puţin cu o lună înainte, Іп 
afară de aceasta, am comunicat de atâtea ori prin revistă ca 
autorii lor să-și dea numele întreg și adresa. 

C. P. P.-Craiova. — In „Glumele“ trimise de d-ta nu pui 
semnele de punctuație, Intâi, fii aşa de drăguţ de învaţă orto- 
grafia și punctuația—mai ales punctuaţia, ре care nu o cunoşti — 
şi după aceea să trimiţi lucruri spre publicare. 

Cos. F. Tr.-Ştirbei. — Dragul meu, regretăm că nu putem 
publica ghicitorile trimise de d-ta, dar ele sunt prea cunoscute 
şi publicate de câteva ori. 

т. Сар.-Тітіѕоага. — Când пе vei trimite lucrări origi- 
nale de d-ta și vor fi bine scrise, o să ţi le publicăm cu plă- 
cere. Până atunci, continuă a fi bunul nostru cititor 51 fii în- 
credințat că avem la Redacţie materie mult mai multă decât 
ne trebue, 

І. Iv.-Loco. — „Cerșetorul“. Odată cu mulţumirile noastre 
pentru bunele d-tale intenţii faţă de revistă, avem regretul să-ți 
facem cunoscut că în poezia trimisă de d-ta este, chiar în pri- 
mul vers, o cacofonie urâtă, iar la ultimul vers се și pe pro- 
nunțându-se împreună, izbesc neplăcut urechea. De altfel, avem 
versuri aşa бе multe, că nici nu mai știm се să ne facem cu ele, 

101. Is.-R.-Galaţi.—«Noaptea Іпуіегеі» primită prea târziu, 
revista fiind gata tipărită când a sosit manuscrisul. In afară de 
aceasta, versuri ca' „E senin de-stele“ sau «Stele cari cântă» 
nu prea merg. Ai încercat un subiect în care-nu e tocmai lesne 
să reuşească: o` începătoare în vârstă mică Versurile pentru 
astfel de poezii trebue să Не viguroase; lapidare. 

Kir. Iv.-Silistra. – Cărţile despre cari scrii іп carta postală 
se găsesc! de vânzare la librărn, La celelalte întrebări {1-ве va 
răspunde la rubrica respectivă. Асі îţi mai spunem că la plu- 
ral - «cuvânt» face «cuvinte», iar nu «cuvânturi». 

Val. Troş.„Reni. — Pentru vârsta de=tale scrii destul de 
bine, dar bucăţile d-tale, un fel de compoziţii de clasă, nu sunt 
încă publicabile. Așteaptă să саре mai multă cultură și expe- 
rientă ві după aceea să te gândeşti să fii scriitoare, 

Маг. Rap.-P. Neamţ.—Bucata trimisă de d-ta pentru con- 
„cursul literar s'a primit preu târziu, când se şi tipărise rezul- 
tatul acestui concurs. Той târziu a sosit și poezia «Paştile în 
„sat>. De altfel, poezia е slăbuţă, ceeace e firesc, dată fiind vår- 
sta mică a d-tale, Mai spui într'iînsa că „Soarele ға ridicat ре 
cer“, când oamenii din sat mergeau la slujba Invierei, ceeace 
nu este așa, de oarece slujba Invierei se face noaptea, -la ога 
când Domnu! nostru lisus Cristos a înviat din morţi. 

М. Fuch.-Loco.—«In poezia «Аш să-ţi cumpăr o păpuşă», 
„ai destule versuri, drăguțe, dar efectul Јог e.slăbit de unele ex- 
presiuni improprii sau de cuvinte cari nu sunt la locul lor. De 
ex.: «să și ție gâtul sub gușă»>, «Еп păpuşa-ţi fârguese» în loc 
de «cumpăr»; apoi expresiunea «dă-mi pace», eic. Regretăm, 
prin urmare, că nu o putem publica, ` г 

Р. Ceb.-Lipcani.— Dragul meu, revista rusească «Vsemir- 
naia panorama» (Panorama universală) nu .е o revistă pentru 
copii, aşa că nici glumele dintr'insa nu prea se potrivesc pen- 
tru revista noastră, 


`- Cumsăte încălzeşti fără foc 


Un student sărac se plângea că mare bani să-şi 
cumpere lemne pentru lunile de iarnă. Un prieten al 
său, tânăr căruia îi plăcea gluma, її zise: „Să te 
învăţ eu un mijloc foarte practic de а іс încălzi, fără 
să faci foc.” | 

La întrebarea mirată a studentului, prietenul său 
grăi mai departe zicând: „lată ce ai de făcut: cum- 
peri un cărucior de lemne, un cărucior cât de mic. 
Те apuci apoi şi spargi lemnele acestea, făcând din 
ele aşchii cât mai subţirele, pe cari le laşi în curte. 
Să zicem acum că ninge şi că ţi-e frig. Cari din 
curte în odaie la tine aşchiile una câte una, nici odată 
nu iai mai multe. Cari până ce de mult umblat te 
încălzeşti. 5% 

„După о oră două, începe, poate, să-ţi fie din 
nou frig. Ştii ce faci în cazul acesta? Cari aşchiile, 
luând iarăş una câte una, din odaie іп curte, 
până ce mişcarea aceasta te încălzeşte. lată cum ai 
să te poţi încălzi toată iarna, fără să faci foc.” 

——— ocko 


Veritabil| 
{ 


Un tango е frumos 

Un. Blus e adorabil 

Dar eu doresc „SUCHARD™ 

Că este veritabil. © 
--------оссаішшхо-------- 


o 


Tu şi eu şi noi cu tine, mulți suntem? 
1 (оа) 
* * * 
Cine а ars primul copac? 
(11204) 
ж * ж А 
Se închină, se închină, vine acasă şi se întinde? 


(maodo) 
ж.ж 


Două verigi, două margini şi іп mijloc un cui? 
әрәәмеод 
Trimise de Ciornei Viadimir-Lipcani 


Cereţi la toate librăriile: | 


„Copilul crescut în peşteră“ 
- de N. Batzaria 
Cuprinzând înduieşetorul roman și alte trei 
povestiri foarte trumoase. 


Este tipărit cu toată îngrijirea pe!) hârtie 
de 'calitate bună, are o mulţime de desene 


în text și o frumoasă copertă în culori. 


Preţul, Lei 50 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


AAAA, 


4 


o nro aamen 


BIBLIOTROA 
UNIVERSITĂȚI 


| 1А 01 


{UN деін 
{ lA „| 


T În 


i 11 


| 


k ПТ ше. ii 
у, 7, ; 21 
с ( | 


AÑ 


“МА аш ШТ | 


4.7 


ŞI! 


Ц 


) и. 
« >. 


( / 


= “ 


——====== 
SI 
pe d 
a, 
a = 


== E 
=== F 
= 27 = 
— == ЕЕ 
===з ж 
3 


[|| 
10 7 


I 


е ч!!! 
| | 2 ţi j { 
ШШ Т Îl În 
ти! ТШШ ШШ | | ШІ | | || | ІШ ү IX 
Uli ИШИН 
En ШШ 


= 


= == 


ti Д1 ү 


5 


1 


=== == 
=== = 
с === E 7 
p a 
=== = == 
=т= = 
= 
Ез SE = чым E 
eS >a 
E 52-4 = „м. e 
= => ст Ў. 
%Г% аф. = 
А, i = 5 == 
k А, ‹ Fa == = == 
e = == — 


= 


8 
= & 
=- 
n әз... > 
E ы, 77% 


nR = == 
a 
5 
», 


© | 2% p 


J 6. ШІ 


222244 
= 
D EEE 


y 


== 
===—= 


\, 


5, 


PAG. 2. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dece nu răspundem ? 


Unii cititori né cer să le explicăm la această rubrică 
dece nu răspundem la toate întrebările lor. 

Regretăm, dar nu putem face aşa ceva, adică nu 
putem să sacrificăm aceste două coloane, ca să a- 
rătăm de fiecare dată dece nu răspundem la cutare 
sau la cutare întrebări. Faptul însuşi că nu răspundem 
înseamnă că, după aprecierea noastră, întrebările a- 
celea n'au nevoe de răspuns — sau nu-l merită. 

Пе exemplu, nu răspundem celor cari fac între- 


` Баг, aşa numai са să se afle în treabă; nu răspundem 


la întrebări al căror răspuns se găseşte în cărţile ce 
învață la şcoală. De asemenea, lăsăm fără răspuns 
întrebările făcute aşa numai dintr'un capriciu trecător 
sau despre chestiuni cari mau cum să-i intereseze. 

Insă, la întrebări făcute din dorinţa de а învăţa 
ceva nou şi de folos se răspunde totdeauna şi cât mai 
lămurit. \ 


Intrebări despre sfinţi și sfinte. 


Ат lăsat, de asemenea, fără răspuns întrebările 
ce ne au fost făcute de către unii cititori sau unele! 


` cititoare despre sfântul sau sfânta ре al cărui nume 


îl poartă. Aceasta pentru motivul că noi ат spuij 
dela: început că пи vom da explicaţii decât des- 
pre sfinţii sau sfintele, cari figurează în calendarul 
nostru -ortodox şi cu condiţia să пі ѕе arate luna şi! 
ziua în care se serbează. 


Cum se tipărește revista? 


“Aşa ne întreabă drăguța noastră cititoare, d-ra 
Mar. Pet. dela Galaţi. Dacă ar fi fost în Capitală, 


„am fi invitat-o să vie şi să vadă singură ceeace 
"doreşte. \ 


Acum, îi dăm pe scurt lămuririle ce urmează: 

бе pregătesc mai întâiu manuscrisele (proză şi 
versuri), scriindu-se numai pe o faţă a hârtiei. Manu- 
şerisele sunt date apoi, desenatorilor, ca să facă de- 
ббпеіс. necesare. 

Desenele se trimit la zincograf, ca să facă toate 
clişeele, iar manuscrisele se dau.la tipografie, unde 
lucrătorii tipografi le culeg, adică [е tipăresc си ma- 


"şina. Maşinile acestea au clape şi pe fiecare clapă 


este o literă, cam în felul clapelor dela maşina 
de: scris. După aceea, se dau corecturi pe şpalturi, 
adică pe coloane, o hârtie mai lungă decât este o co- 
озан dintr'o revistă. 

orectorul sau redactorul. revistei citeşte aceste 


corecturi şi îndreaptă pe ўра greșelile de tipar ce 
s'ar fi făcut. 

Аба îndreptată, corectura se dă din nou jucrătorului 
tipograf, care culege din nou сое în сагі sau 
strecurat greşeli. | 

Vine apoi paginatul revistei, când la ше, bucată 
se pun la locul lor şi clişeele cu desenele făcute de 
desenator. 

Bucăţile, fiind unele mai lungi, altele mai scurte, 
potrivirea lor în pagini, aşa ca să cadă bine, nu este 
o treabă tocmai uşoară. 52 întâmplă, de exemplu, 
ca o bucată să Не mai mare decât pagina revisteii 
cu 5, 6 sau 10 rânduri. Aceste rânduri trebue tăiate 
din bucată, pentru ca să poată încăpea 


pagină. ЕТІН м 14.) 
Revista la mașina de tipărit. 


După ce s'au aranjat cele 16 pagini, se mai dă o 
corectură ре ele, iar redactorul le citeşte din nou; сц 
atenţie, îndreptând ceva greşeli de tipar ce ar îi 
rămas. Lucrătorul culege din nou rândurile cu gre- 
şeli, iar paginatorul le pune la“ locul lor. 

Cele 16 pagini ale revistei se impart, în două feţe: 
faţa I-a, pe care es desene în culori, şi fața а 
doua, cu desene în negru. Paginile: feţei în culori sunt: 


1, 4, 5, 8, 9, 12, 15 şi 16. Pe celelalte pagini mu - 


pot eşi desene їп culori. 

Aşa orânduite, paginile revistei sunt trimise la 
maşina de tipărit, numită maşină plană, spre deo- 
sebire de maşina rotativă, care tipăreşte mai mult 
jurnale. 

Acolo fața I-a a revistei se trage, adică trece de 
două ori prin maşină: odată, ca să iasă coloarea şi: 
а doua oară, са 58: iasă textul. 


Potrivitul culorilor este de asemenea o operaţie 


destul de grea. 
După ce а fost tipărit numărul necesar de exem- 
plare, revista, în coale mari, e dusă la legătorie unde 


е făţuită şi îi se trece şi o sârmă la mijloc, pentru, 


ca să nu se împrăştie foile, aha când - tai рат 
ginile. 
Vedeţi, 


revistă. 


Munca şi osteneala aceasta se тіре fără їшгө+ ` 


rupere de: aproape trei ani şi. jumătate şi se va repeta 
la infinit, căci revista va apare meren едің mulțumi- 
rea bunilor săi cititori: 


-A 


într’o > 


prin urmare; iubiți cititori, câtă muncă şi. 
osteneală trebue, până ce este б ш 1 număr din 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 10 „ 


22 MAI 1927 Nr. 171 Director: N. BATZARIA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR 0—11. — TELEFON 6/67 


200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
ТҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮҮ 


Maimuta care nu mai vrea să fie maimuţă 


e 


O maimuță prinsă roabă 
De-un an sau doi, îmi pare, 
Rupe lanțul, izbuteşte, 

Ca să scape п fuga mare. 


Şi cu dragoste frățească 
Ospătată-i şi cinstită. 


Dar таітша-асит începe 
Să se laude, să zică: 

‚ „Ат trăit eu printre oameni, 
Pe când voi пи ştiţi nimică. 


La prietene şi neamuri 
Merge drept şi e primită 


————— = k 


„N'aţi primit învățătură, 

Necioplite sunteți toate, 

Voi nu ştiţi ce-i eleganța, 

Maniere rafinate“. 

Tot se strâmbă, se poceşte, 

Vrând pe om a-l imita, 

La prietene şi neamuri 

Cu dispreț chiar se uita. 

Dar таітціеіе jignite 

Din pădure о goniră : 

„Fugi-de-aicea, ticăloaso!“ 

Supărate, îi grăiră. 

„Nu eşti bună de maimuţă, 

Nici ca om nu-ți şade bine 

Că eşti proastă şi pocită, 

Fugi că scârbă ni-i de tine!“ 

Ca maimuța din poveste 

Ca să faci să te fereşti, 

Ci te poartă сит {1-і portul, 

Сат {1-і vorba să vorbeşti. | 
Moșuleț 


RUGĂ NOUĂ 


Mi-ai sădit în suflet, Doamne, 
‚ Dragostea şi poezia, 
Indurarea şi uitarea, 
Viața, visul, bucuria 
Şi iertarea. 
Dar în astă primăvară 


Nu о harpă, nu o floare, 
Ci-mi umpluşi întregul suflet 
De cădură şi de soare; 
De aceea astăzi, Тіе, 

Mă închin smerit, umil 
Cum se'nchină la icoană, 


Mi-ai adus mai mult, Părinte!... In culcare 
(O ! cum voi врипе-о prin. Şi'n sculare, 
i ; "cuvinte? Un copil. 


„Mi-ai adus — comoară rară! — 
——— фос 0 ——— 


Florian Florescu 


PAG. 4. ФоФтФеФФФоФФФФФФОФФФФФ%ФтФФФ99999999999999ФФФФӨОГ/ MINEATA COPIILOR 


eparte... foarte departe, pe coasta unui munte, 

într'o pădure întunecoasă, trăiau o mulțime 

de pitici. Căpetenia lor era Barbă-Albă zis şi 

Ştie-Tot, pentrucă era tare bătrân şi învă- 

tat! Nu făcea alt decât să supravegheze lucrul 
supuşilor săi, cari se indeletniceau, ca toţi piticii 
din poveşti de altfel, cu scoaterea aurului şi pietrelor 
scumpe din pământ. 

Şi astfel, viața neghinuţelor acestora, — pentrucă 
erau cât nişte neghine aproape — trecea liniştită. 

Intr'una din zile însă, unul dintre piticii rămaşi a- 
casă să pregătească de-ale gurii, veni sub ciuperca 
unde” se odihnea Barbă-Albă, făcu о temenea şi-i 
spuse că în apropiere a văzut un uriaş care doarme, 
dar care se va deştepta în curând şi atunci nu va fi 
bine de ei. 

Ştie-Tot se duse el însuşi la fața locului, unde 
spuse celuilalt pitic: 

„Aceasta, nu-i dupe cum ai spus tu, un uriaş, nu-i 
decât un biet fiu al oamenilor; dar i-aşa de puţin 
puternic, încât navem de ce ne teme”. 

Şi "'ntr'adevăr, se găsea acolo o fetiță de câteva 
luni, adusă cine ştie de unde prin acele meleaguri, şi 
cine ştie cum părăsită şi uitată! | 

Ştie-Tot porunci să fie dusă la casa lor, unde i se 
făcu un culcuş din frunze ре care fetiţa a dormit aşa 
înainte. 

Tocmai însă, la vremea prânzului când piticii se 
întorceau dela lucru, copila se deşteptă şi începu să 
plângă, să plângă aşa de tare, că bieţii, nu ştiau cum 
să-şi astupe mai repede urechile. Se minunau ei de 
„dihania” pe care o aveau înaintea lor şi nu se du- 
mireau de loc, de unde poate să fi venit, până ce nu 


Т! 


=з 
2.3 


i-a lămurit învățatul şi atot ştiutorul Barbă-Albă. 
Şi-aşa s'au mai minunat ei câtăva vreme, până când, 
încetul cu încetul s'au obişnuit. 

Trecuseră ani. 

Barbă-Albă îmbătrânise; fetiţa însă, frumoasă, vred- 
nică, era iubită de toţi şi luase astfel locul bătrânului 
Ştie-Tot, care o iubea mult şi care nu sar fi putut 
lipsi, acum mai mult ca ori şi când, de mângâerile şi 
îngrijirile micuţei nepoate, cum îi zicea el, micuţei 
Аша cum о numiau ceilalţi, pentrucă părul ei ега 
mai frumos şi mai strălucitor decât aurul. 

Venise primăvara şi-odată cu ea, înfloritul pomi- 
lor, ciripitul păsărilor, veselia — pierdută în timpul ier- 
nei — copiilor тісші şi gingaşi. 

Aura luă іпіго zi pe Barbă-Albă în palma ei mică 
şi-i spuse încet aşa ca să nu-l sperie: 

„Bunicule, lasă-mă să mă scobor în vale pe câm- 
pie. Tu mi-ai spus c'acolo trăiesc oameni şi mie 
mi-i dor şi drag să-i văd şi să-i cunosc. Nu sunt 
eu, oare, de-a lor?” 

Bunicul a lăsat-o, dar a rugat-o frumos să se 
întoarcă cât mai de grabă acasă. 

Aura s'a coborit de pe munte prin. pădure şi-a 
ieşit în câmpie, unde a întâlnit un ciobănaş cu turma 
sa de oi. Şi ciobănaşul acela, de cum a văzut-o, a 
început să cânte aşa de frumos, că de atunci îna- 
inte Aura se cobora în fiecare zi în câmpie unde cio- 
bănaşul o aştepta să-i cânte. 

Ba întrun târziu, când se făcuseră prieteni buni, 
Аша venea şi torcea fire subțiri, mai subţiri ca fi- 
rele de păianjen, din cari făcu pânză cum nu sa 
mai văzut şi-o lăsă prietenului ei s'o ducă maichii-si. 

„Vai! copilul meu — îi zise aceasta, când o văzu — 


DIMINEAȚA СОР111.0КФоФОФФ%Ф%Ф%%909%0090999%0%6006өө0006өөөөөөөө PAG. 5. 


o pânză aşa de fină nu se potriveşte decât pentru 
regele”. 

Şi femeea noastră se îmbrăcă іп grabă, se duse 
їп oraşul unde sta regele şi incepu să se plimbe prin 
fața palatului. 

Acesta о văzu şi-o întrebă се vrea. 

„Măria Ta, am nişte pânză aşa de subțire şi fru- 
moasă, că nu te-am socotit decât pe tine vrednic de 
ea şi ţi-am adus-o т dar”. 

Regele îi mulţumi şi dădu pânza să i-o lucreze. 
Nu se găsea nimeni însă, în stare de aşa ceva. 

Regele chemă pe mama ciobanului şi-i zise: 

„Tu ai ţesut pânza, tu s'o lucrezi”. 

— Măria Ta, pânza n'am, lucrat-o. eu, сі о prea 
îrumoasă fată, care nu-i depe meleagurile noastre. 

Atunci regele trimise oameni să caute fata şi i-o a- 
duse la palat, iar când văzu cât îi de frumoasă şi 
când i se spuse că Aura şi ciobănaşul se iubesc 
de mai multă vreme, îi căsători cu mare alai, dân- 
du-le jumătate din împărăția sa. 

lar Barbă-Albă a aşteptat săptămâni dearândul să 
se întoarcă nepoţica: lui dragă. Aştepta în zadar bie- 
“tul! Prea era fericită Aura, ca să-şi mai aducă a- 
minte de el! 


Şi... doborit de dor şi jale, gârbov sub povara a- 
nilor, Barbă-Albă muri. 

De atunci însă, piticii пи mai vor să audă! de oameni 
şi s'au ascuns așa departe, că nu li sa mai dat de 
urmă. | 
Coty 


«о 60 ——— 


de Alex. Bilolurescu 


у arinică alergă toată ziua în sus şi іп jos. 
MA Nare vreme să se odihnească о clipă. Are 
ШІ slujbă la о băcănie şi acolo e foarte mult 
"іе lucru. Dar toate ar merge cum ar merge, 
dacă паг fi patronul atât de ursuz. Pentru 
cea mai mică greşeală îl ia de urechi şi-l o- 
cărăşte; iar băeţii cei mari de prăvălie 11 trimit 
mereu, їп toate părţile. Dar el nu se plânge nimănui. 
Indată се scapă de sub ochii patronului, ţugue gura 
de par'că ar vrea să sufle într'o şură aprinsă, şi, 
voios, începe să fluere ca şi cum n'ar fi fost certat şi 
urechiat nici când, de nimeni. 

Un singur prieten avea Marinică in Bucureşti: pe 
Doc. 

Şi Doc її era foarte credincios. Е! avea urechile as- 
cuțite, botul lung, labele fine şi părul roşcat. Intot- 
deauna îl vedeai ducând în bot câte-un coş sau pa- 
chet, şi mergând alături de Marinică. 

Odată, ei mergeau împreună să ducă un coş cu 
târgueli unui muşteriu. Acesta, om necinstit şi rău 
la suflet, nu voi să achite contul. 

Bietul Marinică dădu fuga înapoi la prăvălie şi 
povesti patronului ceeace se întâmplase. Dar patro- 
nul mânios, îl lovi peste obraz, spunându-i: „Ai 


РАС. 6. ФФФОФФФФФОФФФОФФФФФФФФФОФФ:0Ф0:09%992%%%996>--//////УЕАТА „COPIILOR 


oprit tu banii şi vrei să mă pui pe mine pe dru- 
muri! la să mi-i aduci de unde ştii, de unde nu ştii! 
Са de nu!...” 

‚ Marinică о luă din nou la drum către muşteriul 

necinstit. Doc alergă după el, cu limba scoasă, pri- 
vindu-l întrebător drept în ochi... ` 
‚ Xată-i ajunşi la uşe. Marinică bătu, Doc stătea re- 
tras. Muşteriul cum îl văzu, se răsti: „Tot tu eşti? 
Nu ţi-am spus să пи mai mă plictiseşti? Dacă mai 
vii odată, să ştii cam să-ţi rup picioarele!...” ŞI, 
ійіпѕе mâna, furios, dându-i câteva palme. 
Doc însă nu dormea, ci se repezi „către mușteriul 
cel necinstit. Şi ridicându-se în două labe, îl muşcă 
le mână şi apoi îi sfâşie pantalonul, дейтіні 
şi de pulpă. 

i Maninică, în timpul acesta, se repezi în casă luând 
coşul cu cumpărături ce rămăsese nedesfăcut, şi о 
{йй 1а fugă. După puţin timp, Doc îl ajunse. 


Marinică îl luă de gât, îl strânse la piept şi-l 
mângăie în semn de mulţumire, iar seara strânse 
ca de obiceiu toate resturile de mezeluri şi i le dete 
ca răsplată. 

Muşteriul trebui să plătească cu vârf şi îndesat 
doctorului, са să-i vindece rănile făcute de colții 
ascuţiţi ai lui Doc. 

Afară- de asta, mai rămase şi fără de panta- 
lonii cari ве rupseseră praf. < 


Astfel necinstea şi răutatea lui fură pedepsite, de 
oarece în loc să plătească ceeace cumpărase, el în- 
cercase să păcălească pe bietul Marinică. 

lar Doc şi Marinică rămaseră de-atunci şi mai ne- 
despărțiți, ajutându-se unul pe altul, şi mergând în- 
totdeauna împreună: Marinică cu pachetele în braţe, 
iar Doc, ţanţoş, ducând între dinţi un coş cu de-ale 
mâncării, 
Alexandru Bilciurescu 


MAI BINE SĂ DAI, DECÂT SĂ IAI 


Ж ІІІ Ñ 
| ШІ | Ш/ 


n băiat se duse іпіго zi cu învățătorul său 
pe câmp, ca să se plimbe. Când treceau pe 
j lângă o țarină, văzură la marginea сі о pe- 
reche de opinci vechi şi aproape rupte. Bă- 
nuiră că opincile acestea nu puteau fi decât 
ale ţăranului, care ara ogorul acela. 

„Domnule învăţător, zise băiatul, mar fi oare bine 
să ascundem opincile acestea іп tufişul de mai în- 
colo şi apoi să mai râdem, când om vedea că ţă- 
гапи] le caută şi nu le găseşte?” 

— „Nu, răspunse învățătorul, niciodată nu e bine 
să râzi pe socoteala oamenilor săraci. Mai ales tu, 


care ai părinţi bogaţi, îi poţi face stăpânului opin- 
cilor o bucurie foarte mare. lată, pune-i câte un gal- 
ben în fiecare opincă şi apoi să ne ascundem, aş- 
teptând să vedem се аге să se întâmple”. 

Băiatul făcu precum îl sfătui învățătorul şi după 
aceea amândoi se ascunseră în tufişul din apropiere. 

După ce ţăranul isprăvi de arat, veni la locul 
unde îşi lăsase sumanul şi opincile. Nu-i mai venea 
bietului om să-şi creadă ochilor, văzând că іп fie- 
care opincă este câte-un galben de aur. Se uită 
de jur împrejur, ca să descopere сат de unde ar fi 
putut pica aceşti galbeni, dar nu văzu pe nimeni. 
Ridică atunci braţele: şi îşi îndreptă ochii spre сег 
şi se rugă în felul următor: 

„Binecuvântat fii, Părinte ceresc, Tu, care nu pă- 
răseşti pe cei ce speră în Tine. Ştiai că nevastă-mea 
zace bolnavă іп aşternut şi că bieţii mei copii mau 
nici de ale mâncărei. In nemărginita Ta bunătate ai 
orânduit aşa că mi-ai trimis prin vreun om milostiv 
la inimă, banii aceştia, cu cari imi pot acoperi ne- 
voile. Incăodată, slăvit şi binecuvântat fie numele 
Таш” 

Băiatul auzea cuvintele acestea şi din беш îi curgeau 
lacrimi de înduioşare. „Nu eşti acum mai mulţu- 
mit, îl întrebă învățătorul său, decât dacă ţi-ai fi râs 
de ţăran şi i-ai fi ascuns opincile?”. 

Băiatul răspunse zicând: „Mi-aţi dat astăzi o lecţie, 
pe care nu o voiu uita niciodată. Acum ‘ат înţeles 
şi ец cât de frumoase şi de adevărate sunt: cuvintele 
că e „mai bine să dai, decât să iai”. 

Vintilă Bratu 
——— 0 k 


DIMINEAȚA СОРП ОРН нк нн нн іннен. ДО. 1. 
SCRISOARE PENTRU HAPLEA DELA CONSTANŢA 


Ni se trimite dela Constanţa următoarea scrisoare, pe саге o publicăm cu. plăcere. 


Cristos a 'nviat, Moş Nae, 
Noroc celor din Hăpleşti, 
Sunt aicea la Constanţa, 

Gândul mi-e la Bucureşti. 


Рійпе şi rog mereu pe тата 
Să ne lase şi pe noi 

Să vedem neamul lui Haplea, 
Cum petrece pe la voi. 


Aş aduce şi pe sor'mea, 
Dar mămica nu prea vrea, 
Spune că's prea mulți acolo 
$'о fi, poate, vremea rea. 


De aceea, drag Moş Nae, 
M'am gândit şi am speranța, 
C'ar putea toți musafirii 

Să vie pe la Constanţa. 


E frumos „e cald, e bine 
Şi e lume ca т poveşti, 


Numai boerime:aleasă 
Sosită din Bucureşti, 


Bine ar Н ca să роНеавса, 
Nu-i vom pune la corvadă 
Aci umblă — ca la nimeni — 
Câinii cu covrigi 'n coadă! 


Aerul de mare Frosii 

Poftă de mâncare-i tace, 

li văzui fotografia, 

E slăbuță „nu-mi prea place. 


` Hăplişor şi cu Hăplina 


La Mamaia vor petrece 
E o plajă minunată, 
Orice doctorie 'ntrece ! 


Despre ceilalți şi Haplea 
Să vie cu siguranță, 

Nu e deschis cazinoul, 

Dar e trai bun şi-i speranţă... 


E speranță de'nvârteală · 
Și Ştiu că Haplea-i norocos ` 
Un drum la Constantinopol 
П va face neindoios. 


81-11 închipui, drag Moş Nae, 
Ce spectacol vor dădea, 

Când cu trupa-i bietul Haplea 
Pe vapor se va 'mbarca! 


De aceea, rog ferbinte 
Pe Moş Nae cel iubit 
Musafirii-i toți de-acolo 
Să-i trimeată negreşit — 


Voi purta şi eu de grije 

Să petreacă fericiți, 

Insă te rugăm, Moş Nae, 

Când soseşte... să ne scrii. 
Tinel Al. Stătescu-Gonstanţa 


MODELE DE COPIAT 51 COLORAT 


O rață cu boboci de rață 


Nu е nimeni care să nu fi vă- 
zut rațe cu boboci Яе’ rață, ba 


mulţi dintre noi am avut şi poate. 


avem chiar astăzi. 

E. vorba, prin urmare, de pă- 
sări de curte сагі ne sunt bine 
cunoscute. Sin s 
Aşa fiind, atât copiatul, cât şi 
coloratul 'lor nu va fi cine ştie 
ce greu. Bobocii de rață au, în 
genere, fulgi de o culoare galbenă 
şi mătăsoasă. Cât despre rață, 
ştim că, în ce priveşte coloarea 
penelor, nu toate rațele sunt la 
fel. Dar mâvem decât să luăm 
ca model una pe care o putem 
vedea mai lesne. х 


Clientul (răstit): „Dar bine, omule, asta-i friptură Profesorul: Din România până î în Franţa, ce ţări mai 

de şoarece mortl... principale străbaţi? | 
Chelnerul: Nu, domnule! Pe cinstea mea a fost Elevul:. Nu: ştiu, d-le profesor,... Când am făcut 
viu când l-am gătit. { călătoria aceasta, era поарїе!!... 
Trimisă de Rico şi Mari Alteresou-laşi Trimisă de Eugenia Amuday 


DIMINEAŢA COPIILOP 


2) Vin acum şi mosafirii 


1) Până când e masa gata, 
Haplea, Frosa stau de vorbă: Cu сисоапеіе 'mbrăcate 
„Dave ce mâncăm noi astăzi ? ’N rochii зіс şi elegante, 
Din Hăpleşti ce-s comandate. 


Imi miroase nişte ciorbă“. 


4) Haplea cere pâine'ntr'una, 


3) Stăm la masă, т сар е Haplea, 
Iar la dreapta-i eu, Moş Nae, Un cuptor, său, ar mânca, 
Lângă mine este Frosa, Servitoarea se tot vaetă, 
Zice: „Dracu să vă іа!“ 


"N stânga-i Sita cea bălae. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


5) Far la ciorbă musafirii 
Să-i servim wau aşteptat, 
Ci cu lingurile'ntinse, 

La castron năvală-au dat. 


7) Merge şi din traistă-i scoate, 
Un ardei adus de-acasă, 
Eu am dat puţin pe buze, 
Qam sărit chiar peste masă. 


Э) Iar Та vin nu vrea s'aştepte 
Să-i se toarne în pahar. 
„Reau cu sticla, stai, Мов Nae, 
Хи munci, rog, în zadar“. 


te] 


6) Gustă Haplea, dar nu-i place, 
Că nu-i iute, piperată. 
„Stai niţel, со fac să fie 
Să-ţi aprindă gura toată“. 


8) Când veni găina friptă, 
О luă şi zicendată : 
„Hai, prieteni, să ne prindem, 
Со mănânc еи singur toată !“ 


10) Supărat, sări la dânsul 
Don Tănase care-i zice : 
„Маі încet, măi, te opreşte, 


Că suntem şi noi p'aice !“ (Va urma) 


БАС. 10. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


TREI SFA TURI Fi F OLOSITOARE 


аса nu-l cunoaşteţi ре. Pezrică din ^а: 7% 
IA! vă spun că greu ай putea găsi ип trântor 

) mai mare decât dânsul. Bine că nevastă-sa 
==" ота о femie harnică şi muncitoare, că altfel 
ar fi murit amândoi de foame. 

Nevastă-sa {ези o pătură de lână şi i-o dădu 
lui Petre, 54 о vândă la oraş. Dar pe când Petre 
mergea cu pătura în spinare, îi eşi înainte uri 
moşneag şi-i zise: „,Dă-mi-o mie şi în schimb îţi 
spun ceva care îţi va fi de folos.” 


Petre nu se gândi atâta la ce îi va spune moş- 
neagul, cât îi păru bine că se scăpă de drumul ce 
avea de făcut până la oraş. De aceea încheie bu- 
curos târgul. Moşneagul luă pătura şi-i zise! „Vei 
cădea în apă, dar nu te vei îneca! /» Acesta е cuvântul 
cu care îţi plătesc pătura.” 

Zicând acestea, moşneagul pieri dintr'odată, iar 


Petre luă înapoi drumul spre casă. 
Dar când îi povesti nevestei sale că dăduse pătura 


lucrată de dânsa cu atâta trudă numai pe nişte 


vorbe goale, bietei femei îi.veni să-l strângă de 
gât. „Nătărăule! Nătângule! N'avem ce mânca şi tu 
dai pătura pe fleacuri celui dintâiu om care îți iese 
în drum!” 


de Marin Opreanu 


se apucă fehia şi [ези o nouă pătură. „Du-te 
şi vinde-o. la oraş, îi zise ea lui Petre, dar des- 
chide-ți осһіі şi nu te lăsa- prostit!”. 

Petre porni йіп nou la Oraş cu pătura în spinare. 
In acelaş loc îi eşi iarăşi  moşneagul şi-i zise: 
„Dă-mi şi pătura aceasta, că am să-ţi spun un 
alt cuvânt, care їй va fi de folos.” 

Petre se lăsă iarăşi înşelat, iar moşneagul, luând 
pătura, îi spuse următoarele: „Să știi сй unde-e o 
livede, acolo se găsește și apă” 

Moşneagul pieri, iar Petre se întoarse. acasă, “unde 
fu primit де nevastă-sa... nici nu е nevoe să vă 
spun cum şi în ce fel. | 

Şi femeia mai făcu o pătură, pe care, de asemienea, 
o dete lui Petre să o vândă la oraş. Dar moş- 
пеадш îi eşi din nou în drum şi cu vorbe dulci 
şi cu momeli, ігри să-i ia şi această pătură, 
dându-i în schimb sfatul următor: „Când ridici 
brațul, să nu-l laşi să cadă 

Şi de rândul acesta moşneagul pieri dintr'o dată, 
iar Petre rămase singur în mijlocul drumului. Acum 
însă nu-l mai ţinea cureaua să se întoarcă acasă. 
„Nevastă-mea mă “sugrumă, văzând că viu iar cu 
mâinile goale”, îşi zise el. 

ре aceea porni pe alt -drum şi se duse de se 
tocmi pe o corabie, care era gata să plece în largul 
mărei. Corabia aceasta era încărcată cu tot felul 
de mărfuri preţioase. 

Insă, după câteva ore de drum, izbucni ре neaş- 
teptate o furtună groaznică. 


„Nu е alt chip de scăpat, decât să aruncăm 
pe cineva în mare!” zise căpitanul corabiei. 

Petre îşi aduse atunci aminte de cuvântul moş- 
neagului, care îi. spusese: „Vei cădea în apă, dar 
nu te vei іпеса!” Increzător în cuvintele acestea, 
ве: apropie de căpitan şi-i zise: „Mă arunc eu, dar 
ce-mi dai, dacă ѕсар cu viăţă şi dacă scapă şi 
corabia?” 

— „O jumătate din mărfurile ce “sunt іпігі însa” 
îi răspunse căpitanul. 

„Primesc! zise Petre şi făcându-şi de trei .ori 
semnul crucii, se aruncă în mare. 

Puţină vreme după această, furtuna se potoli şi 
corabia îşi văzu înainte de drum. Când sosi, la 
port, care nu-i fu mirarea căpitanului, când văzu 
venind înainte-i pe Petre. teatăr şi. sănătos, 

„Acum, căpitâne, să împăr im mărfurile din 'co- 
rabie!” îi zise Petre. + 

“Căpitanuu ве ţinu de сиб şi iată cë că Petre se 
pomeni dintro dată om bogat. | 

In oraşul acela era, însă, o mare lipsă de apă de 
băut. Mureau de sete şi copii şi oamenii mai în 
vârstă, De aceea, împăratul de acolo făgăduise о 


DIMINEAȚA СОР111.0еоееееФФФ99999%99999%99%9%999999990%09090%ө% PAG. 11. 


corabie plină cu galbeni de aur omului, саге va 
putea descoperi un izvor de apă. 

Auzind aceasta, Petre se înfăţişă împăratului şi-i 
zsie: „Mă prind să găsesc eu izvorul de ара!” 

Lui Petre nu-i fu greu să facă treaba aceasta, căci 
îşi aduse aminte de sfatul moşneagului: „Să ştii 
că unde е о livede, acolo se găseşte şi apă.” 

Dete, aşa dar, o'raită în jurul oraşului unde văzu 
o livede cu iarba mai verde şi mai mare şi spuse 
Oamenilor să sape. Săpară şi nu după mult apa 
țâşni, curgând limpede şi din belşug. 

In chipul acesta Petre se alese şi cu о corabie 
plină cu galbeni de aur. 

„Acum, îşi zise Petre, e vremea să mă întorc acasă. 
Sunt atâția ani, de când nu mi-am văzut nevasta 
şi copilul.” 


Şi luă drumul, care ducea în sat la el. După 


‚О călătorie de mai multe zile, sosi noaptea târziu 


acasă. Nevastă-sa dormea, dat Petre văzu că în odaie 
mai este cineva culcat. Inchipuindu-şi că ar îi vreun 
bărbat străin, trase sabia şi ridică braţul, ca să-i 
taie capul. Dar în aceiaşi clipă îi veniră în gând 
cuvintele moşneagului: „Când ridici braţul, să nu-l 
laşi să cadă.” Se opri, aşa dar, şi făcu foarte bine, 
căci tânărul care dormea în odaie, nu era altul 
decât fiul 'său, care în vremea cât lipsise е] de 
acasă, crescuse şi se făcuse mare. 

Se deşteptă nevastă-sa, se deşteptă şi băiatul. Se 
îmbrăţişară cu toţii şi din ziua aceea duseră un 
traiu cum пи se poate mai bun şi mai fericit. 


Marin Opreanu 


ГҮ СЕТЕК 


ielul de Paşti 


Cu două zile mai înainte 
de sărbătorile de Paşti, părinţii 
lui Tică cumpăraseră un miel— 
un miel viu, nu-i aşa că şi tu 
Puiule, ai văzut miei? 

„Dar cine па văzut miei?” îmi zici tu şi chiar 
îţi cam râzi de mine că am întrebat, dacă ai văzut 
miei până acum. 

Aşa este, am văzut cu toţii miei şi îi iubim, fiindcă 
sunt atâta de blânzi şi drăguţi! 

Dar părinţii lui Tică nu cumpăraseră mielul, fiind- 
că îl iubeau sau cu gândul ca să-l ţie şi să-l crea- 
scă. Il cumpăraseră, са să-l înjunghie şi să aibă ce 
mânca în zilele de Paşti. Era un miel alb, doar pe 
frunte avea о pată neagră. Şi atâta de mic, încât 
nici dinţii nu-i crescuseră încă. 

Mieluşelul acesta, simțind par'că soarta ce-l aş- 
teaptă, se uita la Tică, se uita la dânsul ca la un 
prieten. Se uita galeş, pe când din ochişori îi curgeau 
lacrimi. 

Şi-i zicea în graiul mieilor: „Bea-bea-bea!” adică: 
„Dece m'aţi luat dela mama? Dece vreţi să mă, în- 
junghiați? Се rău уат făcut eu, sărmanul”. 

Lui Tică îi іш milă de lacrimile şi de rugămintea 
mielului. Se duse, aşa dar, la părinţii săi şi se rugă 
de dânşii, ca pentru zilele de Paşti să cumpere carne 
dela măcelar, însă să пи taie mieluşelul, сі să i-l 
dea lui să-l crească şi să-l îngrijească. 

Părinţii i-au făcut lui Tică în voie, fiindcă Tică e 
băiat cuminte şi ascultător. 


Aşa a scăpat dela moarte drăguţul mieluşel. Il 
cheamă Albişor, căci aşa l-a botezat Tică, ігесапди-і 
de gât şi o frumoasă panglică roşie. Aleargă numai 
decât, când îl strigă pe nume, mănâncă din mâna 
lui Tică şi e foarte bun prieten cu dânsul. 


Vrei să mergem într'o zi, са să-l vezi şi tu, 
Puiule? Zici că vrei. Bine, Puişor, ne vom duce 
chiar într'una din zilele acestea, ca să vezi cât e de 
frumos Albişor şi cât de fericit se simte că a fost 
lăsat să trăiască. 

Sare într'una „hop! hop!” şi behăie de mulţumire, 
făcând а! bea!” 

—— onm kn 

Strigă cel cun picior, pe cel cu două, să vie că-l 
mănâncă cel cu patru. 

*(eadeo 15 јишо “в21ғД) 
Trimise de Jean Gărcineanu-Loco 


——— "= k 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Poveste ungară'— 


ntr'o {ага varecare, domnea odată un împărat 
Era un împărat aşa de puternic, încât, de câte 
ori strănuta, poporul din întreaga împărăție tre- 
buia să răspundă: „Noroc, să vă Не de bine!” 
Numai ciobănaşul cu ochii de stele nu vroia în rup- 
tul capului să facă urarea aceasta. Insă, împăratul, 
prinzând de veste, se mânie rău de tot şi porunci ca 
neascultătorul ciobănaş să fie adus înaintea lui. 

„Spune îndată; Noroc, să-mi Не de bine!” strigă 
împăratul cu un glas се te băga în toţi sperieţii. 

„Noroc, să-mi: йе de bine!” răspunse ciobănaşul 
fără să se sperie şi fără să clipească măcar din 
ochi. 

„Mie să-mi Не de bine! Міс!”, striga împăratul 
şi mai aprins de mânie. 

„Mie să-mi fie de bine! Mie, Măria Voastră” răs- 
pundea şi ciobănaşul. 

„Dar mie! Mie însumi!” urla împăratul, izbindu-se 
cu pumnii în piept. 

„Ei, da, mie, mie însumi!” zicea şi ciobanul, lo- 
vindu-se deasemenea cu pumnii în piept. 

Impăratul nu mai ştia ce să zică şi ce să facă 
de necaz şi mânie. Se amestecă atunci în vorbă şi 
marele sfetnic al împăratului şi-i zise ciobănaşului: 

„Ori spui chiar acum: Noroc, să vă fie de bine, 
Măria Voastră, ori de unde nu, să-ţi iai rămas bun 
dela viaţă”. 

— „Nu spun, până ce nu mi-se dă Domnița, fiica 
împăratului, de nevastă”, îi întoarse vorba ciobă- 
naşul cu ochii de stele. 

Domnița, care era de faţă, frumoasă са о porum- 
Ьа de aur, газе de bucurie, când “auzi cuvintele a- 


Prelucrare? de Vasile Stănoiu 


cestea, fiindcă ciobănaşul cu ochii de stele ii era mai 
pe plac, decât oricare fecior de împărat. 

Impăratul însă porunci са îndrăzneţul ciobănaş să 
Пе dus în ograda іп care era ţinut în lanţ ursul 
cel alb. Indată ce ciobănaşul їп dus în ogradă, ur- 
sul alb, care nu mâncase de două zile, se repezi a- 
supra lui, vrănd să-l sfâşie. Insă, îndată се văzu 
ochii de stele ai ciobănaşului, ursul, cât era el de 
mare, se sperie aşa de mult, că de spaimă sar 
fi mâncat pe sine însuşi. Se vâri într'un colţ al ogrăzii, 
şezu jos tremurând şi de foame mare începu să-şi 
lingă labele. 

А doua zi, veniră la ogradă şi sfetnic şi împărat, 
crezând că au să găsească doar oasele ciobănaşului. 
Ciobănaşul, însă, era întreg şi mai sănătos decât 
oricând. 

„Blestematule, îi strigă împăratul, cuprins de mi- 
rare şi furie, ai văzut moartea cu ochii, aşa că vei 
spune acum: „Noroc, să-mi Не de bine?” 

„Nu mi-e teamă de moarte si nu spun, până 
nu-mi dai Domnița de nevastă.” 

Ciobănaşul fu dus de rândul acesta în ograda, 
unde erau ţinuţi mistreţii cei îngrozitori, cărora de 
o săptămână nu li se dăduse de mâncare, pentru ca 
să fie şi mai sălbateci. Mistreţii se repeziră asupra 
ciobănaşului, care nu se sperie, ci scoase din brâu un 
fluer şi începu să cânte o horă săltăreaţă. 

Şi unde mi se porniră mistreţii să joace, să sară, 
să se dea peste cap, mai iute, tot mai iute, până ce, 
prăpădiţi de oboseală, se trăntiră la pământ, rămânând 
nemişcaţi toată ziua şi noaptea următoare. 

Impăratul, aflând că ciobănaşul scăpase şi acum 


ме: 


DIMINEAȚA СОРІ11.0КФоФоеееоеоеееееееееееееоееееоееесе:%6%%өеөөөт PAG. 7. 


„Ce mai faceţi, crinilor trufaşi ? Fiţi drăguţi şi. 
daţi-mi voe să mă uit la... la staminele voastre. 

Râzând, un crin şopti ceva unui vecin şi apoi răs- 
punse : 

„Sigur, хапа. Poftim !“ 

Inflorita se urcă pe coada înaltă a crinului şi pri- 
vind înăuntru, în floarea mirositoare, văzu -foarte 
mult polen de un galben strălucitor. В 


Чашиниишппияпвивнапиннниявишпяинипаннаннпаниншшшапааниниияниипиввыйпаппанваиипа оласе 


„Mi se pare că trebue să-l miros“ îşi zise — şi ră- 
sullând — un nour de praf galben o acoperi „din 
сар până 'n picioare. / 

„Ce urât din partea d-tale, crinule!” zise mica 
domniţă supărată — şi sări repede pe spatele unui 
fluture cenuşiu, care o duse deadreptul în {ага zâ- 
nelor. | 

Zelda 


ăunul mincinos 


N'am uitat, Puiule, ziua când, 
plimbându-ne împreună, zi văzut 
înt”o grădină un păun şi. ţi-a 
plăcut aşa de mult, că mai ru- 
gat să-ţi cumpăr şi ţie unul. 

Şi mie, Puiule, îmi plac păunii, 
pentrucă au o coadă aşa de mare şi de frumoasă, 
cum nu întâlneşti la nici o altă pasăre. Dar nu ţi-am 
cumpărat atunci şi nu-ţi cumpăr, nici acum. 

Intâiu, pentrucă păuni de vânzare nu prea se 
găsesc. Al doilea, penirucă, chiar dacă se găseşte, 
trebue să fie foarte scump, iar Moş Nae nu este om 
bogat. Al treilea, pentrucă n'avem nici un folos dela 
dânsul. 

Ce să faci cu un păun, care nici nu ştie să cânte 
şi nici nu пе dă ceva ouă, aşa cum пе dau găinile 
— şi multe şi foarte gustoase? Aşa dar, să nu 
ne gândim la cumpărarea de păuni, căci banii, chiar 
când îi avem, nu е bine să-i dăm pe lucruri de 
cari navem trebuinţă. 

In loc de aceasta, hai să ѕрипет.о poveste despre 
un păun, care nu era păun. Ai өіфкегі îndată. cum 
şi în ce ісі. 

O coţofană lăudăroasă, cicălitoare şi rea de gură, 
cum sunt cele mai: multe din neamul ei, văzu într'o 
zi un păun, care îşi гевНга coada şi.se plimba mândru 
şi semeţ. 

„Ce bine şi ce frumos este să fii păun!” îşi zise 
coțofana. După ce stătu puţin să se gândească, îşi 
zise din nou: 

„Dar, stai, că nu e greu! Mă prefac şi eu în 
păun!” 

Ştii, Puiule, ce făcu neroada de coțofană? Ascultă! 
Strânse pene ce căzuseră din coada păunilor, şi 
le lipi pe dânsa cum putu şi cum nimeri, арді pri- 
vindu-se întrun izvor, care ţinea loc de oglindă, 
strigă mulţumită: „A, dar eu sunt păun | cu ade- 
vărat!” 


Merse după aceea la prietenele şi cunoscutele ei 
din neamul coţofenesc şi le vorbi în felul următor: 
„De acum în colo eu sunt păun, aşa că nici nu 
mai vorbesc cu voi şi nici nu mai stau printre voi, 
nişte pârlite de coţotane.” 


Plecă, întorcându-le spatele şi se duse într'o gră- 
dină, unde trăiau mai mulţi păuni. „Bună ziua, fra- 
{Шог!” le strigă ea, băgându-se în mijlocul lor. 

„Ce? Ти, о со{оѓапа uricioasă, vrei să fii sora 
noastră? Nu primim o ruşine ca aceasta!” Aşa îi 
răspunseră păunii şi repezindu-se la dânsa, o loviră, 
o ciocăniră şi-i zmulseră toate penele de păun ce-şi 
lipise; Ba îi mai zmulseră şi multe din penele ei şi 
o goniră din mijlocul lor. 

Ruşinată şi jumulită, coțofana .se întoarse la se- 
menele sale, dar nici acestea nu „mai vrură să o pri- 
mească. 

Aşa păţesc, Puiule, şi oamenii, când vor să treacă 
drept ceeace nu sunt şi se laudă în deşert. 


Cereţi la toate librăriile: 


“ 


„Copilul crescut în peşteri 


de N. Batzaria 
Preţul, Lei 50 


PAG. 8. DIMINEAȚA COPIILOR 


р p 


>o ДИЕТ] 
— (%@- —— урди de MNAL. 


| (A Desene de бео — 


6) Haplea la teatru 


1) phai la dear zice Frosa, 2) S ea 2600 чи 

аг сапа ѕрипе еа сема 1 3 

Fără vorbă ne supunem, й ре сар o р геа 
Ca să пи dăm de belea. аатта cu dantele. 


3) Vrea să intre drept în sală, 4) Frosa nu vrea, chiar începe 
Dar ne strigă unu: „Staţi! Ca să strige supărată: 
„Pălării, baston, umbrelă, „Vor să-mi fure pălăria!“ 


Toate-aicea le lăsaţi“. Chiu cu vai până s'o scoată. 


DIMINEAŢA COPIILOR 200009000000009000090000000000 „PAG. 9. 


5) In sfârşit, intrăm în sală, Бг: 6) Put! se stinge-acum limina е 
Mai în fund пе aşezam, Şi'ntunerecul e mare, t BIBI TEF 
Toată lumea ne priveşte, insă Haplea deodată 1UNIVERSIŢ 
Noi în pene пе umflăm,. 151 aprinde-o lumânare. і И 

| 
97 | 
A A | 
7) Unii râd, iar alţii strigă: __ 8) Se ridică şi cortina, 
„Măi, tu, colo din Prosteşti!“ Scena-arată o pădure, 
— „Să iertaţi, le zice dânsul, Zece hoţi se văd la pândă, 
Eu sunt Haplea din Hăpleşti!* Vrând să prade şi să fure. 


10) Tună, fuigeră pe scenă, 


Strigă Haplea cu glas tare. Frosa ғаш sa speriat, 
„Să nu-mi fure pălăria 14 Face cruci, se vaetă 'ntr'una, 
Zice Frosa şi'n sus sare, „Vai ce vremi am apucat!“ 


(Va urma) 


F 


COP ETE rs CDR i —- --- 


РАС. 10. 


pe... асаад 5 = 
х 


DIMINEAȚA „COPIILOR 


ROMAN PENTRU TINERET 


13) Alte suferințe pentru Marioara 


Din ziua morţii tatălui ei, Marioara era mereu 
tristă şi amărâtă. Se părea că pentru dânsa florile 
pierduseră frumoasele lor culori. Brazii din jurul 
casei îi păreau aşa de întunecaţi şi negri, ca şi cum 
ar fi fost îmbrăcaţi în doliu. Cu timpul, însă, se mai 
potoli şi durerea ei; numai că acum sărmana fată 
avu parte de noui suferinţe. 

De la moartea lui Moş lon totul se schimbase la 
casa unde era adăpostită. Cei doi ţărani aşa de 
primitori dăduseră casa şi gospodăria fiului lor u- 
піс, un tânăr bun şi liniştit, care luase în căsălorie 
o fată frumoasă şi foarte bogată. Foarte mândră şi 
îngâmlată de frumuseţea ei, femeia aceasta sera de 
o nespusă sgârcenie. Mândria deşartă şi sgârcenia 
făcuseră ca figura ei să capele о expresiune гевріп- 
gătoare. Nu făcea nimic din ce ar fi putut să fie plă- 
cut socrilor ei. Din potrivă, până şi рщіпа mâncare 
Је o dădea cu părere de rău şi supărată. Le făcea zıl- 
nic tot felul de mizerii, arătându-le mereu că-i sunt 
o povară de nesuferit. Bieţii bătrâni stăteau mai toa- 
tă ziua închişi în mica odaie din dosul casei şi nu 
intrau decât foarte rar în odaia în care stătea 
nora, lor. 


Nici cu bărbatul ei nu se purta mai bine. li vor- 
bea în chipul cel mai grosolan şi îi amintea de sute 
de ori pe zi că i-a adus o zestre mare. Ca să n'aibă 
toată ziua ceartă şi scandal, bietul om răbda şi tă- 
cea. Această femeie aşa de rea nu-i dedea voe să-şi 
vadă părinţii, temându-se că le duce ceva în as- 
cuns. Tânărul nu îndrăznea să-i viziteze decât sea- 
ra târziu, după ce isprăvea toată treaba de peste zi. 

In orele acelea stăteau cu toţii trişti, iar el îşi 
plângea înaintea lor marea sa durere. 

„Da, da, zicea ţăranul cel bătrân, ám avut ce am 
meritat. 'Tu,. femeie, te-ai lăsat înşelată de străluci- 
rea banilor şi tu, fiule, de strălucirea frumuseţii, pe 
când eu din parte-mi nu m'am împotrivit în dea- 
juns stăruinţelor voastre. Acum ne-am primit tus- 
trei pedeapsa cuvenită. Ar fi trebuit să ascuilim de 
sfatul lui Moş Ion. Ori de câte ori a fost vorba, lui 
nu-i plăcuse nici odată căsătoria aceasta. Imi aduc 
bine aminte de spusele sale şi mă gândesc mereu la 
dânsele. 

„Ці aminteşti, nevasto, când ziceai într'o zi: Zece 
mii de galbeni sunt o sumă frumoasă? lar Moş Ion 
îţi răspundea : Те înşeli, nu sunt o sumă frumoasă. 
Florile din grădină sunt de o mie de ori mai fru- 
moase. De aceea, zi mai bine că sunt o sumă, care 
cântăreşte greu. Da, e adevărat că zece mii de gal- 


ADAPTARE 28 N.BATZARIA 


beni sunt o povară grea şi că îţi trebue umeri. pu- 
ternici, са să о рой purta. Şi pentru се vă lăcomiţi 
după bani аза de mulţi ? Slavă Domnului, până a- 
cum п'а{ї dus lipsă de nimic şi chiar va prisosit 
câte ceva. Credeţi-mă că prea mulţi bani nu sunt 
un bine. Oricât de bună şi de trebuincioasă e ploaia, 
dar când vine prea mare prăpădeşte până şi plan- 
teie cele mai sănătoase din grădină“. Aşa vorbea 
Moş Іоп şi par'că îl aud şi acum. A 

„Tu, fiule, i-ai zis intr'un rând: Dar fata pe саге 
vreau să o iau de nevastă e frumoasă ca un tran- 
dafir. Iar înțeleptul Moş Ion ţi-a răspuns: Dar o floa- 
re nu este numai frumoasă, ci întruneşte într'insa 
frumuseţea cu bunătatea. Ea ne dă darurile cele mai 
alese, căci din floare se scoate ceara cea curată şi 
mierea cea atât de plăcută la gust“. Aşa ne spunea 
Moş Ion, noi insă n'am vrut să-l ascultăm. Vedem 
acum câtă dreptate avusese. Ceeace odinioară пі se 
părea că este cea mai mare fericire, este astăzi ne- 
norocirea noastră cea mai mare. Dumnezeu să ne 
dea putere ca să putem îndura şi răbda, căci alt 
ceva nu mai e de făcut“. 

Aşa îşi vorbeau tustrei împreună. 

Cât despre Marioara, ei îi mergea acum rău de 
tot. Fusese nevoită să le lase celor doi bătrâni odaia 
în care locuise până atunci. Cu toate că în casă mai 
erau goale şi alte odăi destul de frumoase, tânăra 
{агапса îi dădu din răutate odaia cea mai proastă 
din toată casa. Pe lângă aceasta îi făcea mereu tot fe- 
lul de necazuri şi o chinuia fără pic de milă. O cer- 
ta într'una şi ori cât de mult muncea sărmana Ma- 
rioara şi ori câtă osteneală îşi dădea, ca să-i fie pe 
plac, nu era chip să mulţumească pe femeia cea rea 
la suflet. 

Marioara simţea că e socotită în casă ca o povară 
nesuferită. Cei doi bătrâni nu-i puteau fi de nici un 
ajutor, mai ales că ei însişi indurau şi sufereau aşa 
de mult. 

De aceea deseori se gândea să plece de acolo, dar 
încotro să meargă ? і 

Intr'una, din zile merse să ceară sfat de la preotul 
din satul vecin. Preotul îi zise: „Copila mea, nu mai 
e chip să stai în casa aceea. E adevărat că răposatul 
tău tată ţi-a dat o creştere foarte bună şi că ştii bi- 
ne tot ce trebue pentru gospodăria unei case. De cât 
acum ţi-se cere să faci servicii са о slujnică de rând 
şı te împovărează cu munci ce întrec puterile tale 
şi pentru cari nu eşti făcută Totuşi, te sfătuiesc să 
nu pleci numai decât şi:să rătăceşti la întâmplare іп 
lumea largă. Mai stai, munceşte cât poţi şi roagă-te 
lui Dumnezeu, aşteptând cu încredere ca El să te 


шіні. <, 


Жа e RL ТРУНА 


DIMINEAŢA СОРІ1І,ОКеФеееетеееееееееееееееееееееееееееееееееее%?% PAG. 13. 


dela moarte, nu-şi mai. găsea: astâmpăr de necaz 
şi supărare. Porunci, aşa dar, slujitorilor să-l ia şi 
să-l arunce în puţul din beciul cel întunecos. In 
fundul acestui puț ardea o lumină, ca să se vadă dacă 
cel aruncat înlăuntru s'a dus până la fund. 

După ce slujitorii împărăteşti îl duseră acolo, cio- 
bănaşul le zise: „Eşiţi puţin afară, până ce mă uit 
în fundul puţului şi mă mai gândesc.-Poate că acum 
zic: „Noroc, să vă Не de bine, Măria Voastră!” 

Slujitorii eşiră, iar ciobănaşul ce făcu în vremea a- 
ceasta? Infipse Ваш ciobănesc în pământ, îşi luă 
de pe umeri zeghea şi o puse pe băț, înfăşură іпігіпва 
traista de merinde, aşa ca să pară că e un trup de 
om, mai puse pe băț căciula şi apoi le strigă sluji- 
torilor împărăteşti: 

„Veniţi să mă aruncaţi în puț, fiindcă nu vreau să 
spun cum îmi cere împăratul”. 

Zicând acestea, se pitulă întrun colţ al beciului. 

Slujitorii intrară şi fiindcă în beciu era întunerec, 
luară bățul şi cu hainele de ре el drept ciobănaş. li 
deteră, aşa dar, un brânciu, îl aruncară în puț şi eşiră 
apoi veseli şi mulţumiţi de isprava făcută. lar deş- 
teptul de ciobănaş abia se putea ţine de râs în colţul 
în care era ascuns. 

А doua zi, împărat şi sfetnic se coboară în beciu 
cu lumânările aprinse, ca să se uite în fundul pu- 
tului şi să vadă cum se vaită şi se svârcoleşte cio- 
bănaşul. \ 

Care пи Їп, însă, mirarea şi ciuda lor, când сіо- 
bănaşul, viu şi teatăr, îi întâmpină, zicând împăratului: 
„Tot nu spun cum vrei, până nu-mi dai pe Domnița 
de nevastă”. 

Impăratul se gândi şi se socoti şi işi zise în sinea 
sa: „Văd că тат făcut nimic cu răul; ia să în- 
cerc cu binele!” 

Il luă ре ciobănaş în trăsură alături de el şi 
ducându-l în pădurea de argint, îi zise: „ţi dăruesc 
pădurea aceasta, dacă spui: „Noroc să vă fie de 
bine, Măria Voastră!” 

Dar ciobănaşul de colo: „Nu zic, până nu-mi dai 
pe Domnița de nevastă.” 

De acolo împăratul îl duse la un palat de aur 
şi-i zise: „ţi dau şi palatul acesta, dacă spui: ,,Мо- 
roc, să vă fie de bine, Măria Voastră!” 

Dar ciobănaşul, nu şi nu, ori Domnița de ne- 
vastă, ori nu primeşte alt ceva. 

Mâhnit şi amărit, împăratul îl duse la eleşteul de 
pietre preţioase şi-i zise: „ţi mai dau şi eleşteul 
acesta!” 

Ciobănaşul, însă, пи озса dintr'ale Іш: Domnița 
şi iar Domnița! 

Ce să facă şi împăratul? Văzând că n'are încotro, 
îi zise: „Ei bine, îţi dau ре fiică-mea de nevastă, 
dar pe urmă vei spune de câte ori strănut: Noroc, 
să vă fie de bine, Măria Voastră!” 

— „Си toată plăcerea, îi întoarse ciobănaşul vorba, 
şi nu numai când strănuţi, ci ori de câte ori doreşti.” 

Şi se făcu o nuntă împărătească şi îu mare bu- 


curie pe tot poporul că, însfârşit, Domnița s'a ho- 
tărit să se mărite. Zile şi săptămâni întregi la rând 
se тапса, se bău şi se jucă în toată (ага. Жү 

Dar pe când împăratul, fiind la masă, a vroit să 
guste dintr'o mâncare cu hrean iute, mirosul hreanului 
i-a gâdilat nasul şi împăratul а strănutat. РИ 

„Noroc, să vă fie de bine, Măria Voastră! strigă 
ciobănaşul mai înainte decât toţi cei de față. lar 
împăratul se bucură aşa de mult, că de bucurie 
mare căzu mort pe loc. 


Ciobănaşul cu ochii de stele îi luă locul în scaunul 
împărătesc. Se spune chiar că a fost un împărat 
aşa de bun şi de înţelept, că, fără să ceară aşa ceva, 
toţi supuşii îi strigau întrun glas ori de câte ori se 
întâmpla să strănute: „Norec, să vă Не de bine, 
Măria Voastră!” 


Vasiie Stănoiu 

MAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AA 

Să nu lipsească din nici o casă şi din nici o bi- 
bliotecă următoarele cărţi: 

1. COMOARRA CU POVEŞTI; 

2. HAPLEA. — Păţănii şi năzdrăvănii, ediţia II-a; 

3. EVREICA; 

4. CA SĂ MAI RÂDEM; 

5. INCHISOAREA DE FLORI şi celelalte numere 
din „BIBLIOTECA ,,ТІМЕБЕТІЛ.”; 

6. COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ; 

7. SUFLETE DE VITEJI. 

De vânzare la toate librăriile. 


-------------- шш аздырар уды хаанрамалғар атысы -----------------------------------.-.-.---:5-5-5-----5----- 


РАС. 14 


10) Zile de bucurie pentru Moș lon şi Marioara 
Кее ч 


oş lon îşi orânduise în mica locuință о gos- 
podărie a lor, aşa cum doreau. Ісі făcură 

ШІ rost de câteva mobile pentru odaie şi de câte 

va vase de pământ pentru bucătărie. Ma- 

rioara se simţea fericită că poate să gă- 
tească din nou mâncare pentru tatăl său. Amândoi 
erau foarte mulţumiţi de traiul liniştit ce-l duceau. 
Stăteau frumos de vorbă, Moş Ion împletind coşu- 
leţe, iar Marioara lucrând la vreo cusătură. 

De cele mai multe ori, se duceau seara după masă 
în odaia stăpânilor casei, cari ascultau cu cea mai 
mare plăcere cuvintele înțelepte şi povestirile: pline 
de învățături ale lui Moş Ion. De aceea, iarna, cu tot 
viscolul şi gerul, trecu pentru dânşii, fără măcar să 
o simtă. 

In apropierea casei se, găsea o grădină destul de 
întinsă, dar care fusese lăsată în părăsire. Țăranul 
şi nevastă-sa, având mult de lucru la câmp, nu pu- 
teau să se осире: şi de, grădină şi пісі nu se pricepeau 
tocmai bine la grădinărit. Moş Ion, însă, luă ‘asupra 
sa să îngrijească de grădină. i 

Incă din toamnă făcuse câteva pregătiri, iar la 
primăvară, îndată ce se topise zăpada, lucrau la gră- 
dină şi el şi Marioara de dimineața până geara. 
Grădina a fost împărţită în răzoare, în cari au semănat 
legume şi le-au împodobit de jur împrejur cu сїт. 
bru. Pe cărări au aşternut un strat de nisip fin şi 
curat. 

Insă Marioara” nu se linişti până се Moş Ion 
nu-i aduse dela târg şi câțiva trandafiri, cepe de liliac, 
seminţe de floarea ursului, de floarea soarelui, de 
micsandre şi de alte flori frumoase. Le semănă, le 
îngriji şi avu bucuria să vadă răsărind tot felul de 
flori minunate în acel ţinut sălbatic, unde nici nu se 
cunoşteau măcar. In curând grădina înverzi şi în- 
flori aşa de frumos, că dedea o înfăţişare mult mai 
plăcută acelei văi închisă de păduri întunecoase. 

La fel са grădinei de flori, şi grădinei de pomi 
roditori îi merse foarte bine sub priceputa îngrijire 
a lui Moş lon. Binecuvântarea lui Dumnezeu se lăsa 
peste tot ce punea el mâna. 

Moş lon devenise din nou omul vesel şi bine dis- 
pus. Zâmbind, îşi făcea observaţiile sale despre plante 


şi flori, dar nu spunea niciodată de două ori a- 
celeiaşi lucruri, ci găsea mereu ceva nou de po- 
vestit. 


In cele dintâi zile ale primăverei, Marioara găsise 
câţiva toporaşi, crescuţi în gardul de mărăcini din 
jurul grădinei, şi făcuse primul buchet pe care, po- 


Pis еа Сеа АФ aer mo ae - 


INELUL PIERDUT \ 


ROMAN PENTRU TINERET 


DIMINEAŢA COPIILOR 


ADAPTARE pe N.BATZARIA 


trivit obiceiului ei, se grăbi să-l ducă tatălui său. 
„Foarte frumos din partea ta, draga mea copilă, 


zise Moş Ion zâmbind şi шапа bucheţelul cu flori al-. 


bastre. Decât, ascultă, grăi el mai departe, este in- 
teresant de ştiut că toporaşii, aceste flori aşa de 
drăguţe, cresc mai cu seamă printre mărăcini. E un 
fapt plin de învăţătură pentru noi înşine. Cine şi-ar 
fi putut închipui vr'odată că noi vom avea parte de 
atâtea bucurii în mijlocul acestor păduri şi sub ve- 
chiul acoperiş de paie al casei în care locuim? Să ştii, 
aşa dar, că în viață nu este situaţie, oricât ar fi ea 
de dureroasă şi spinoasă, care să nu ascundă sub 
spini şi o bucurie adevărată şi liniştită. Fii, dar, 
pururi bună şi cu credință tare şi oricât ar fi de 
grele ' suferințele ce te mai aşteaptă, vei găși tot- 
deauna în sufletul tău o bucurie liniştită şi adevă- 


Intr'o zi o femeie dela oraș veni să cumpere nişte 
cânepă şi aduse cu dânsa şi ре un băeţaş al ei. Şi 
pe când femeia se uita la cânepă şi vorbea de preţ, 
băiatul dădu fuga în grădină şi se repezi cu атап- 
două mâinile la un trandafir, vrând să-i rupă toate 
florile, însă s'a înţepat rău- de spinii trandafirului. 
La ţipetele sale, alergară cu toţii în grădină. Băiatul 
urla şi plângea, văzându-şi mâinile însângerate şi 
blestema frumoasele flori, zicând că sunt nişte pre- 
făcute şi mincinoase. 

„lată ce se întâmplă deseori şi cu noi, oameni 
cari nu mai suntem copii, zise Moş Іоп. Ca şi tranda- 
firul, aşa şi fiecare plăcere are spinii săi, iar noi 
пе aruncăm asupra еі cu amândouă mâinile. Unul 
îşi prăpădeşte sănătatea cu jocuri şi petreceri; un al- 
tul cu băutura sau cu ceva şi mai rău 

„După aceia, plângem cu toţii şi ne văetăm şi 
dăm vina pe plăcere. Spinii trandafirilor să пе ser- 
vească drept înştiinţare să nu alunecăm pe povârni- 
şul petrecerilor. De aceea şi omul e înzestrat cu ju- 
decată, са să nu se lase târit orbeşte de pasiune бі 
dorinţi lacome”. 

Ducând un astfel de traiu, făcut din muncă sâr- 
guitoare şi înfrumusețat cu bucurii, nevinovate, Moş 
lon şi Marioara petrecuseră trei primăveri şi o vară 
în acea casă aşa de prietenoasă şi aşa de liniştită. 
Uitaseră aproape cu totul de suferințele lor din trecut. 

Insă, când sosi toamna, când soarele arunca la 
amiazi umbre mult mai mari, când grădina își pierdu 
podoaba şi arborii frunzele şi când toată firea se pre- 
gătea pentru odihna de iarnă, Moş lon simţi că 
i-se taie puterile şi că nu-i este tocmai bine. 

Marioarei, însă, nu-i spunea nimic, de teamă că 


ГА 
DIMINEAŢA COPIILOR9000000000000000000000000000000000000000400e PAG. 15. 


o mâhneşte. Nuumai, în observaţiile ce făcea asupra 
florilor se vedea un: sentiment de durere şi tristeţe, 
ceeace mişca adânc pe Marioara. 

„Aşa, іпі”о zi Marioara vru să rupă o roză, саге 
înflorise ‘toamna târziu, dar toate foile rozei îi căzură 
din тапа. şi se. împrăştiară pe pământ. 

„lată - сит este omul! zise Moş lom. In tinereţe 
seamănă cu o roză de primăvară care abia s'a des- 
chis, dar ne trecem şi noi ca rozele şi puţini sunt 
anii' noştri cei buni. De aceea, nu te făli, iubita mea 
copilă, cu frumuseţea trecătoare а trupului, ci să 
râvneşti la frumuseţea sufletului, la virtute, care пи 
se vestejeşte niciodată”. 

Intro zi, cam ре înserate, Moş Ion culegea, ur- 
cat pe scara din grădină, nişte mere din pom şi 
le dedea Marioarei, care le aşeza cu băgare de seamă 
în coşuleţ. Tot culegând mere, îi zise Marioarei: 
„Cum se joacă vântul rece al toamnei cu foile în- 
gălbenite ale arborilor. şi ,cu părul meu alb! Toamna 
vieței mele a şi sosit. La timpul său va sosi şi 
toamna ta”. 

Intr'altă zi, văzând că Marioara pune în pământ 
nişte seminţe pentru primăvara viitoare, Moş Ion 
îi zise: „Aşa ne vor pune într'una din zile şi pe поі 
în pământ şi ne vor acoperi cu ţărână.: Decât, nu te 
teme! Grăuntele pus’ în pământ, încolţeşte, capătă 
o nouă viaţă şi prefăcut în floare, ese deasupra са 
un adevărat biruitor. 

„La fel vom ебі şi noi într'o zi din noaptea mor- 
mântului, înviind în toată slava şi frumuseţea. Gân- 
deşte-te la cuvintele acestea, сапа şi eu voiu й pus 
în mormânt. lar floarea ce-mi vei sădi pe mârmântul 
meu, să fie pentru tine simbolul învierei şi nemurirei.” 

‘Marioara se uită la tatăl său şi văzu că Moş Ion 
„are ochii plini de lacrimi. Biata fată se sperie şi fu 
năpădită de presimţiri triste şi rele. 

(Va urma) 
------Фс-ШЖсшоо------ 


„Bine că іс întâlnii, moş loane, са să-ţi dau îna- 
poi banii cu „саге m'ai împrumutat. * 
— Bine zici, măi vecine, că eu şi uitasem. 

‚ — Тїї... cum nu-ţi dete prin gând să-mi spui 
asta mai dinainte? | 
4 ж ** 

— Dragă loane, uite ce-i, {1-а$ încredința o taină, 
dar mă tem. 
— N'ai grije dragă, n'oiu spune la nimeni. 
— Atunci uite ce е... am mare nevoe de 500 lei. 
— Nu te teme, dragă, par'că nici n'am auzit. 
Trimise de Petre Cebotarenco-Lipcani 
————ос=—ж——5%-—— 
Două lemne 
Şi un braţ de surcele. 
(e3235) 
_ Сшіеаѕӣ de lonescu |. Elena-Loco 
———— DOC k 


REZULTATUL CONCURSULUI LITERAR 


lată bucata care a luat premiul al treilea la con- 
cursul literar din No. 161. 


PĂȚANIA LUI BUJOREL 


Bujorel ега un băeţaş de vre-o şapte апі. Си 
haine albe şi cu bucle aurii, semăna cu un în 
raş. Era băiat cuminte, însă, avea un singur cusur, 
şi anume: ега cam. leneş la învăţătură. li plătea 
mai mult să se joace, să sburde pe afară. Intro 
zi, avea de învățat la aritmetică, însă gândul îi 
sbura la fluturi. Mămica sa îl certă. Bujoral, supă- 
rat, se duse în fundul grădinii lor şi ascunzându-se 
sub un pom, aruncă jos cartea şi începu să se gân- 
dească. Deodată, auzi un glas subiirel, şi uitându-se 
împrejur, zări un fluture Шы care stătea pe un 
trandafir. | 

Fluturele îi zise: 

„Micule, ştiu pentru се eşti supărat. Vino cu mine. 
şi te voiu duce în {ага fluturilor, unde nu va trebui 
să înveţi. Dar va trebui să іс desparţi de mama-ta 
şi de casa voastră.” Bujorel nu se gândea la alta, 
decât să scape de carte, şi deaceia zise cu glas ho- 
tărit: 

„Da, viu cu tine!” Incălecă pe spatele fluturelui, 
şi porniră. Trecură peste munţi înalţi, văi adânci, 
peste grădini minunate, palate măreţe şi peste ţara 
zânelor, şi încă tot nu sosise în ţara fluturilor. Deo- 
dată sbură peste un palat măreț, şi Bujorel se a- 
plecă vrând să vadă mai bine turnul palatului şi a- 
tunci... ce s'a întâmplat? Atunci sa dat peste cap 
şi a căzut în grădina împărătească. 

А început să plângă, dar sa deşteptat!... Totul 
fusese un vis! Ce bine îi părea! Dar de-atunci s'a 
făcut un şcolar foarte silitor, şi totdeauna îşi adu- 
cea aminte de visul său. 

“ Ana Gomboş-Dumbrăveni 
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA 


MARCI POȘTALE pentru colecțiuni. 

Pentru suma de lei 70 trimisă prin mandat poștal sau scri- 
soare recomandată trimitem un !о de mărci bune din următoarele 
17 serii compuse din 3 -4-5 şi 7 val. din China, Sudan, Hon- 
cong, Barbados, Ceilon, Malay, Transvaal, Haiti, Suriname, Tri- 
nidad, Canada, Sargebiet, Muntenegru, Fiume, Еси dor, Tazmania, 
Uruguai ; 50 "buc, mărci, bune, nici una la fel, 45 buc col. 
Franceze 5' câte o marcă 'din Borneo, Honduras, Gibraltar, Irak, 
Nyassa, Panama, Travancore, Haiderabad si Trinidat. 

Măreile se trimit lı cerere imediat după primirea costului 
plus 12 lei pentru вреле. Гтеші curent la cerere contra 5 let 
în mărci poştale, 

Mărăcineanu 4 Kreiss, Str, Lascăr Catargiu 1-Câmpina 


Ce conţine noua carte „EVR EICA ?“ 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate şi cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


mono sp - тм. + 
+ еа А, 
BIBI! ОТЕСА- 
UNIVE RSITĂŢy 


^ 41 


rm merg 


PAG. 16 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Ros. Su).-Loco. — legretăm, bună domnişoară, că nu-ţi 
putem publica „ghicitorile“, de oarece nu е deajuns să spui 
„culese“, ci trebue să+spui de nnde anume le-ai cules. 

С. R.-Craiova. — „Primăvara“, Те 'sfătuim în interesul 
d-tale să lași pentru mai târziu, când vei fi mai mare 81 mai 
cult, arta nu tormai ușoară de a face versuri. Până atunci, e 
mai bine pentru d-ta să citeşti versuri făcute de poeţi, cari se 
pricep să le scria. $ 

Раа. D.-laşi.—«Savantul deștept». Anecdotele fiind traduse 
dintr'un manual de şcoală, nu pot fi publicate. Dar ne mirăm 
că pentru clasa în care esti, nu cunoşti încă întrebuințarea 
semnelor de punctuație, mai ales că le puteai vedea și іп ori- 
ginalul francez, 

Ber. S.-Bucecea.  «Veselie». După ce vestești că a sosit 
primăvara, câteva versuri mai jos spui că o așteptăm să vie 
acum. Vezi, prin urmare, că uu se potriveşte. Şi nici versul cu 
„păsările care cântă іл drum“, pe când noi toţi știm că ele cântă 
mai mult pe arbori şi în văzduh, | 

М. los.-Galaţi. — Gluma cu „umbrele“ arată că 'elevul 
care а răspuns іп felul acesta, е un leneş, aşa că nu e bine 
să-l dăm ca model. 

Ir. Mot-Loco. — «.Irdeleanul», bună “omnişoară, n'are 
acum пеуое să spună lumei că va lupta pentru a-și cuceri 
„Sfânta libertate“, pentru motivul că a şi cucerit-o. Ardelenii, 
grație vitejiei soldatului româu şi voinţei poporulu din Ardeal, 
sunt astăzi pe deplin liberi în România Mare. 

P. D. Con.-Loco. „Witejii români“. Mică şi bună dom- 
nișoară, să știi că poeziile cu caracter patriotic sunt cele mai 
greu de reușit. Când пи suut reuşite, sunt ca un fel de discurs, 
care пісі de calitate bună nu este. Lasă, te stătuim, genul a- 
cesta pentru mai târziu, când vei căpăta mai multă cultură și 
spirit de observaţie. 


Ber. C.-Fălticeni. — Avem materie prea multă, totuşi nu 
refuzăm пісі o traducere, Te prevenim numai că nu publicăm 
decât ре cele bine făcute, сагі nu sunt lungi şi corespund pro- 
gramului revistei, ІН mai spunem că nu e tocmai lesne să faci 
o bună traducere din limba franceză. 

Al. D.-Orheiu. — «Сат a rămas Gerilă..» E cam slăbuţ 
redactată, cu umpluturi cari îi strică efectul şi cu rime impo- 
sibile (De ех. cuvântul «treabă» nu poate rima cu întreagă») 
Versurile trebue să Не mai viguroase, mai bine șlefuite, să nu 
pară că sunt un fel de proză, 

1.1. Zâr.-Loco.— «Anotimpurile». Іп această modestă în- 
cercare poetică nu spui ceva lucruri, сагі să intereseze şi nu 
le spui іп mod de a produce impresie în sufletul cititorului. 
Ştim cu toţii că în timpul iernei florile — sau mai bine zis, se- 
minţele de flori — dorm în pământ, că înfloresc primăvara şi 
vara şi că se vestejesc toamna. О poezie, insă, nu trebue să 
fie o simplă lecţie de intuiţie. 

Sp. N. V.-Brăila. — Mulţumim din sutlet pentru interesu 
ce porți revistei, dar d-ta confunzi o revistă cu un manual de 
școală, Rostul revistei nu este să ia locul «Cărţilor de citire», 
publicând, în forma în care ai trimis d-ta bucata «(afeaua», 
bucăţi cari se învaţă la şcoală. 

G. Mar.-Loco.— Am vestit că, până la anul viitor, nu mai 
publicăm despre „Primăvară“ alte poezii, căci am publicat des- 
іше, Cât despre poezia «Rugăciune», ea е slăbuță, iar noi am 
publicat «Rugăciuni» mult mai frumoase. Те stătuim ‘să laşi 
pentru mai târziu încercarea de a face versuri. 


Бат. W. Cernăuţi. — Glumele trimise de d-ta au fost pu- | 


blicate de zeci și de sute de ori. In afară de aceasta, d-ta nu 
cunoşti întrebuințarea la locul lor a semnelor de punctuație, 
ceeace este un lucru foarte simplu. 

lan. Abr.-Roman. — Scrisă cu multe greseli de limbă, de 
construcție, de ortografie şi de punctuație, «Povestea minunată», 
cum îi zici d-ta, nu e tocmai minunată, Te scutim de osteneala 


- de a ne fi colaborator, mulțumindu-ne să fii bunul nostru 


cititor. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Concurs de poveşti glumețe 


"Repetăm, ceeace am făcut acum câtă-va vreme. 
Anume d cu povestea „NOROC, 


publicăm, 
SA-MI FIE DE BINE!" de VASILE 5ТАМОШ, un) 


3 
1 


Rugăm pe iubiții noştri cititori să le 
toate şi pe urmă fiecare să ne scrie pe o 
care din cele şapte poveşti i-a plăcut mai mult. 

In n-rul viitor se va publica povestea МТА SU- 
CITU de MARCU IONESCU. 


—— onk 
Mămico 
Nu-mi place shimmy 
Nici fox-trotul nu-mi place 


Imi place ciocolata 
Deci vreau „SUCHARD” şi pace. 


Numai pentru seurt timp, vând reviste de mârci cu adrese 
de făcut schimb cu toate țările, Prețul unei reviste 10 lei. Vând 
cu (О lei 160 mărei strâine bune diferite, соп папа colonii şi 
diferite alte continente. Dau gratis una marcă jubiliară atât la 
cumpărători de reviste cât şi la cei cu asortimente, 


L. Zuri. B-dul Maria 5 Etaj 1. Bucureşti. 
акаяайшшнашшвташазаяашыншаввышшшабпшюввышыншаеанынивынийвв=яха» 


Mai frumoasă nu găseşti, 
Decât „Comoara cu poveşti“, 
Poveştile sunt minunate, 
Toate paginile colorate, 
Desene sute şi sute, 
Splendide, ncintrecute, 

Să o ei, deci. te grăbeşte, 

Pe deplin te mulţumeşte. 


азезишшншшиввапанананышапниипыаншпашиняаваипанывивиняавапашнь 


Cereţi pretutindeni 


„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii”' 
Ediţia a Il-a Preţul, нм 50 


Cereţi la toate librăriile: 
„Copilul crescutîn peşteră “ 
de N. Batzaria 

Preţul, Lei 50 


7 atelierele „ADEVERUL“ $. А. 


OES 


ішу DIMINEATA 
|172 COPiiLOR 


REVISTĂ SĂPTÂMANALĂ 
О:пестоп: М, BATZARIA 


BIBLIOTECA 
! NIVERSITĂ 
ka 8 ндо , 


А > р аа Р “ 5 
„La revedere! Merg cu automobilul să-mi cumpăr Revista“. PREŢUL LEI 


Insemnări de cuvinte. 


Răspundem aci la întrebări puse de diferiţi ci- 
Шоп. 
2 1) Sinistru, Vine dela cuvântul latin sinister (stâng) 
şi înseamnă: a) care prevesteşte nenorociri. Ex: simp- 
tome de sinistru; b) nenorocit, funest; с) întunecat 
şi amenințător. Ex.: priviri sinistre; d) rău, periculos. 
Ех. un om sinistru; е) Eveniment şi mai ales in- 
cendin care atrage după dânsul „mari pierderi ma- 
teriale. 


2. Tergiversare. E un cuvânt latin, format йїп. 


cuvintele latine tergum (spate) şi versare (а іп- 
toarce). Inseamnă a şovăi, a nu avea curajul să te 
hotărăşti la o acţiune. Ex.: a tergiversa. în faţa unei 
- greutăţi neprevăzute. 

3. Ligă dela cuvântul italienesc liga. ІП trecut cu- 
vântul acesta însemna o uniune formată între mai 


mulţi, o confederațiune între mai multe state sau un- 


complot, o coaliţie pentru a răsturna pe vre-un rege 
sau о schimbare a unei stări de lucruri. Astăzi cuvântul 
ligă este sinonim cu societate, asociaţie, întemeiată 
pentru atingerea unui scop cultural, naţional, politic 
зап economic. 

Deosebirea dintre ligă şi o societate sau o asociaţie 
propriu zisă ar fi că liga este mai mult o asociaţie 
de luptă, de o mişcare mai vie, mai pronunțată, 
iar nu de cercetări teoretice sau de liniştite studii lite- 
rare sau ştiinţifice, cum е cazul cu cele mai multe 
societăţi şi asociaţii. 


Scrierile lui Jules Verne și ale altora. 


Cititorul nostru V. Pet. din Liteni ne întreabă 
dacă scrierile lui Jules Verne sunt bune şi folositoare 
de citit pentru un elev de liceu sau nu. 

Se înţelege că sunt. Sub forma de povestiri şi 
aventuri, Jules Verne, unul din cei mai mari scriitori 
de popularizare a ştiinţelor, ne dă într'o limbă fru- 
moasă şi într'un stil cât se poate de curgător, о 
mulţime de cunoştiințe despre astronomie şi айе 
ştiinţe. 

Un elev de liceu „poate citi de asemenea cu folos 
călătoriile prin Tibet şi China ale scriitorului suedez 
Sven Hedin (sunt şi în limba română traduceri din- 
tr'însele), fără însă, să piardă din vedere că mai 
întâiu trebue să citească şi să cunoască cât mai bine 
scrierile mai de seamă din literatura română, care, 
din fericire, nu este chiar aşa de săracă, precum 
vor unii Să о înfăţişeze. 


Cine a fost Раѕса[? 


Aşa ne întreabă cititorul nostru М. “Frenk. din 


Capitală printr'o cartă „poştală, „primită. de тш, dar... 
căreia, din cauza boalei-de tare am sutehit, пи i-am 


putut răspunde la timp, 

Pascal, numele său de botez este Blaise (citeşte 
Blez), a fost ип vestit matematician, fizician şi fi- 
lozof francez. Pentru matematici avea un talent aşa 


de mare, că la vârsta de 12 ani a dezlegat, fără aju- : 


torul cuiva, nişte probleme foarte grele de geometrie. 
La vârsta de 16 ani .a scris o lucrare cu un subiect 
de matematică, aşa de bine făcută, că a pus în ui- 


+ 


mire pe savanții de atunci. La vârsta de 18 ani in- 


ventă o maşină de calculat. Lui Pascal îi se datorește, 


între altele, cunoaşterea legilor despre greutatea ae- - 


rului şi a echilibrului lichidelor. triunghiul апове, 
presa idraulică, ete. ` 


Din- cauza unui accident ce а suferit, Pasca s'a - 


retras din societate, ducând o viaţă aproape de pust- 
nic şi devotându-se religiei şi filozofiei. Una din cele 
mai frumoase scrieri ale sale cu conţinut religios 
şi filozofic sunt aşa numitele Pensées (Gânduri), scriere 
care se citeşte cu folos şi în zilele noastre. 

Despre om, Pascal a scris o frază, care а гатаѕ 
celebră. Iată-o: 
din natură, dar o trestie gânditoare.” 


— 
7 


Dumont și W. James. 


„Omul este o trestie, cea mai slabă : 


Răspundem aceluiaşi cititor, care doreşte să ştie ` 


cine a fost Dumont, că sub acest nume sunt di- ` 
feriţi oameni însemnați, aşa că trebue să пе ѕрие < 


кш care anume Dumont vrea să aibă lămuriri. - 


W. James (citeşte: Gems) a fost, ca şi tatăl său, 


un mare filozof american. Născut la 1840, mort : 


la 1910. | 


Cuvântul „anecdotă“, 


O colaboratoare harnică şi prietenă devotată a re- | | 


vistei noastre ne întreabă care este origina şi. însem= 
narea etimologică a cuvântului anecdotă. 


Anecdotă înseamnă propriu zis „ceeace nu este ~ 


publicat”, venind dela prefixul grecesc an, care în- 
seamnă nu şi ecdotos (publicat). 

Astăzi cuvântul „anecdotă? are următoarele în- 
semnări: a) o mică faptă istorică; b) o scurtă is- 
torioară sau poveste mai vioaie, mai umoristică.