Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages101-150

DIMINEAŢA COPIILOROSOSeeeoooocoooocoooooooooooooeooooeeeeooeveoree PAG. 5. 


când se îndrepta spre palat, intălni o bătrână care 
păzia o gâscă cu pene de aur. 

„Bună ziua, bunico, zise Ionică bătrânei. Mi- 
nunată gâscă ai! ce frumoase şi strălucitoare pene! 
Cu o astfel de pasăre nu mai trebue lumină.” 

Peştele plăcu foarte mult bătrânei care îi zise 
lui Ionică: 

„Dacă îmi dai peştele, îți dau gâsca. Este o pa- 
săre fermecată, adause ea: Atingându-se cineva de 
dânsa, ar fi de ajuns ca stăpânul ei să zică: „Te-ai 
atins, nu te lăsa!” pentru ca numai decât mâna să 
i se lipească tare de penele gâştei.” 

Ionică nu era prost, primi schimbul, dădu peş- 
tele şi luă gâsca. Inţelese pe dată folosul ce putea 
să-l aibă. 

Se indreptă, după aceea, spre palatul împăratului. 
Pe drum întâlni o femeie bătrână, care se minună 
de gâscă şi-i zise lui Ionică: „Oh! ce frumoasă gâs- 
că, dă-mi voie s'o mângâiul 


de gâște!” şi apucă cu cleștele pe bărbat dela 
spate. 

Atunci Ionică rosti: 

„Te-ai atins, nu te lăsa!” Ferarul fu şi el prins 
ca ceilalți şi vrând nevrând, fu nevoit să ia parte 
la acest alaiu hazliu. 

Când sosiră la palat, câinii începură să latre ca 
şi cum ar fi fost vorba de lupi. Domnița, atrasă de 
sgomot, privi pe fereastră şi începu să râdă. Dar 
Ionică nu se mulţumi cu atâta. 

„Aşteptaţi, ea va râde şi mai mult” zise el. După 
aceea a tărât pe însoțitorii săi în curtea palatului. 
Trecură în faţa bucătăriei a cărei ușe era deschisă. 

Bucătăreasa ţinea într'o mână o lingură, iar în 
cealaltă o bătătoare. 

Văzând acest alaiu ciudat, alergă spre poartă tot 
ținând în mâinile ei lingura şi bătătoarea şi ră- 
zând mereu. Apropiindu-se de Ionică, îi ceru voie să 
mângâie gâsca. 


— Da, zise Ionică, dar fără să-i smulgi penele.” 

Dar îndată ce femeia se atinse de gâscă, Ionică 
strigă: 

„Te-ai atins, nu te lăsa!” Şi mâna femeei se lipi 
de gâscă. Incercă s'o smulgă, dar nu putu şi Ionică 
târă după el femeia. Bărbatul ei văzu întâmplarea şi 
vru să-i dea cu piciorul. Atunci Ionică rosti: 

„Te-ai “atins, nu te lăsa!” Omul începu să sară 
într'un picior, pe când cu celalt picior rămase lipit 
de rochia nevestei sale. 

Se apropiau de palat, când ceata întâlni pe un 
ferar care purta un cleşte mare. Era un tânăr căruia 
ii plăcea să petreacă, făcând tot felul de pozne. 

La vederea acestui alaiu ciudat, ferarul isbucni 
în hohote de râs. 

„Staţi, zise el, voi opri deodată întreaga turmă 


„Dă-i mai degrabă voie să mă sărute pe mine!”, 
zise ferarul. 

— „Bine!”, zise Ionică. 

Bucătăreasa se supără mult şi lovi pe ferar cu 
lingura care se lipi de spatele lui. 

Intreaga ceată se târâ după Ionică inaintea bal- 
conului unde se găseau împăratul şi Domnița. 

Aceasta văzu cum bucătăreasa alergă după cei- 
lalţi, având în mâinile ei o lingură şi o bătătoare. 
Râse cu hohot, dar aşa de mult încât leşină. 

Şi astfel Ionică Nătăfleaţă se însură cu o fată 
de împărat. lar împăratul fu aşa de mulţumit de 
fericirea fetei sale încât dădu o mare masă de care 
şi astăzi încă se tot vorbeşte. ; 

I. Bura 
—— acn knn 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Poveste japoneză — 


i-Ha-Hi şi  nevastă-sa, oameni buni ca 
pâinea caldă, trăiau într'o căsuţă în care 
bunul cel mai de preţ pentru dânşii era 
o vrabie. i 

Vrabia aceasta le intrase în casă într'o 
zi când ningea şi viscolea. Ei o prinseră şi o puseră 
într'o colivie. Fiindcă ciripea voioasă toată ziua, 

îi dăduseră numele de Cip-Cirip. 

De altfel, Cip-Cirip nu ducea nici o dată lipsă 
de ceva, de oarece stăpânii ei aveau grija ca în 
fiecare dimineață să-i te grăunţe şi să-i schimbe 
apa. 

Hi-Ha-Hi şi nevastă-sa aveau ca vecin pe un 
oarecare Ge-Lo-Sul, om care căuta totdeauna să 
facă rău semenilor săi. 

Aşa într'o zi când Hi-Ha-Hi şi nevastă-sa se 
duseră în oraş, ca să-şi cumpere nişte orez, ră- 
utăciosul de Ge-Lo-Sul intră în casa lor cu gândul 
de a omori pe Cip-Cirip. Ţinând în mână un cuţit, 
deschise colivia, dar Cip-Cirip, o vrabie sprintenă 
cum sunt toate, izbuti să scape pe fereastră şi sbură 
afară. Când Hi-Ha-Hi şi nevastă-sa se întoarseră 
dela oraş şi nu găsiră pe Cip-Cirip în colivie, plân- 
seră vărsând şiroaie de lacrimi. 

„Să mergem la pădure şi să-l căutăm!” 
seră ei. 

A. doua zi porniră din zori, dar când ajunseră 
la, pădure, se minunară mult, văzând pe Cip-Cirip 
pe ramura unui arbore şi înconjurat de mai mulţi 
pui de vrabie. 

Cip-Cirip le grăi cu graiu omenesc şi le zise: 
„Aflaţi, iubiții mei stăpâni, că am fost şi eu o dată 


işi zi- 


de Stan Protopopescu 


un. om ca voi, dar că naşa mea care este o zână, 
m'a schimbat într'o vrabie, ca să pot sbura şi 
ciripi în voe. Vă mulţumesc pentru grija ce aţi 
avut de mine, însă mă simt mai bihe în libertate 
şi pe lângă neamul meu vrăbiesc. Decât vreau să 
vă răsplătesc pentru bunătatea voastră. şi. dragostea 
ce mi-aţi arătat. lată, la rădăcina acestui arbore. sunt 
două dovleacuri: unul mai mare şi unul mai mic, 
Alegeţi care vă place.” 

Hi-Ha-Hi şi nevastă-sa luară dovleacul: cel mic 
şi porniră îndărăt spre casă. Vedeau însă că do- 
vleacul era foarte greu. „Trebue să fie ceva în- 
t”'însul!” zise Hi-Ha-Hi. 

„Să-l spargem şi să vedem!” zise nevastă-sa. 

Il sparseră, când colo... ce să vezi? Dovleacul 
era plin cu galbeni auriţi, o mie la număr. 

Se bucurară nespus: de mult bieţii--oameni, dar 
răutăciosul de Ge-Lo-Su, care stătea de pândă la 
fereastră, nu mai putea de ciudă şi necaz. La urmă 
îşi zise: „Merg şi eu la pădure, ca să iau do- 
vleacul cel mare!” ; 

Se duse şi-l găsi în adevăr la rădăcina arborelui. 
Il luă şi se întoarse întrun suflet acasă, unde îl 
izbi de pământ cu toată puterea. 

In loc de bani, însă; din dovleac răsăriră trei 
maimuțe, înarmate cu suliţi lungi şi ascuţite. Mai- 
muţele acestea săriră asupra lui Ge-Lo-Su şi în- 
cepură să-l înţepe şi să-l împungă cu suliţele: 

„Aoleu! Aoleu!” ţipă Ge-Lo-Su sărind în sus de 
durere. Dar maimuţele râdeau, făceau haz. şi-l în- 
țepau şi mai tare, până ce Ge-Lo-Su- căzu la pământ, j 
aPpORpE în nesimţire. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Atunci maimuța, care părea a fi căpetenia celor- 
lalte, îi zise: „Om rău -şi ticălos! Află că eu sunt 
vrabia Cip-Cirip. Naşa- mea zâna mi-a dat -să mă 
schimb în maimuţă, eu şi cu ai mei, ca să pedepsesc 
pe oamenii răi ca tine.” 


După aceea, Cip-Cirip plecă, „urmat de celelalte 
două maimuțe. 

Şi aşa, pe când Ge-Lo-Su, uniflat şi înţepat peste 
tot, se văeta şi gemea, Hi-Ha-Hi şi nevastă-sa erau 
plini de bucurie şi de recunoştinţă pentru vrabia 
cea bună. 

> Stan Protopopescu 
00 Ea ———— 

Un judecător băgase la închisoare pe unul care 
rănise grav pe cineva. Rudele celui închis veniră la 
judecător şi se rugară să-i dea drumul; spunând 
că omul nu prea e în toate minţile. 

„Datoria mea răspunse judecătorul, nu: este. să 
închid şi să pedepsesc pe oamenii cuminţi şi cum 
se cade, ci tocmai pe cei nesocotiţi. şi nebuni.” 

«sa 

Cine e inşelât odată, e vrednic de compătir i- 
re. Dacă acelaş om se lasă înşelat a doua oară, 
merită să fie dojenit, iar dacă se lasă înşelat şi-a 
treia oară, poți spune despre dânsul că-e un ne 
bun cu care nu-i nimic de făcut. ` 


> BAG. ?. 


Puţină Mitologie . 
a 


` NEPTUN 


Nemin, zeu Ja mărei; ia fiul lui- Saturn şi al 
Cibelei. In tinerețe conspirase contra lui Jupiter, 
şi acesta-l goni din Olimp — locuința zeilor — 
exilându-l printre muritori. Pe atunci se zideau ve- 
chile ziduri ‘ale cetăței Troia, în Asia.. Neptun a 
fost rugat să ajute, sä ridice diguri puternice în 
contra violenței mărei. Zeul se făċu zidar, lucră 
sub ordinele constructorului pretenţios şi îndură, 
luni întregi, tot felul de oboseli şi supărări. 

Impăcat cu fratele său Jupiter, Neptun se ocupă 
de conducerea imperiului nemărginit care-i fusese 
încredinţat; îşi alese mn ştri, le împărţi atribuţii 
diferite, dădu legi şi promise supuşilor săi nepăr- 
tinire în judecată. 

Vru apoi: să se însoare, şi privirile sale se în- 
dreptară asupra Amfitritei, fiică a Oceanului de o 
frumuseţe neasemănată. O ceru în căsătorie tatălui 
ei care fu măgulit de această alegere; dar nimfa, îna- 
inte de a râşpunde, vru să vadă soţul care-i era 
destinat. Şi ea dădu înapoi în, faţa înfățişărei sale. 
Culoarea aceea negricioasă, părul des şi în dezor- 
dine, barba plină cu bucăţi de mroiu, nu-i inspi- 
rară decât un adânc desgust. In zadar încercă Nep- 
tun să fie faţă de- -ea supus şi respectuos; în za- 
dar gura sa îi vorbi cele mai plăcute cuvinte: ni- 
mic nu putu hotărî. pe Amfitrita să se mărite cu el. 
Trist, singmatic, descurajat, Neptun se șlinse cu 
amărăciume de asprimile soartei: un de/jiz. martor 
al supărărei şi necazului său, îi oferi sfaturile şi 
mijlocirea”-sa: Se duse: la nimfa care nu voia să 
asculte, îi lăudă bogăţiile regelui său, măreţia im- 
periului, respectul al cărui obiect va fi, paatele 

măreţe pe care le va avea ca locuință: uşurinţa 
aceasta de a vorbi câştigă. Delfinul avu gloria de-a 
aduce el “însuşi pe -Amfitrita -soțului ei: 

Dar puterea lui Neptun nu se exertita numai 
asupra mărilor, lacurilor, pâraelor şi fântânel-r: ea 
se întindea aspra insulelor, peninsuleler, munţilor 
şi chiar a continentelor pe care le sguduia după 
placul său. Sguduiturile puternice, cutremurele de 
pământ, erau opera sa. 

Lui Neptun i se atribue creearea calului, unul 
dintre cele mai frumoase daruri pe care zeii l-au 
putut face oamenilor; dar  creându-l, îi învăţă şi 
arta de a-l supune; el îmblânzi acest patruped fu- 
rios, supunându-l mâinei şi vocei călăreţului. 

Tritonii îi servesc ca suită anunțându-i prezenţa 
suilând dintr'o găoace de scoică, un fel de trompetă 
al cărui sunet răsunător se aaa până în tca:e 
colțurile lumei. > 
Daniela 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Desene de W. BUSCH Localizare de MOŞ NAE 
8) Minunile Sfintei Nuelușe 


Plici şi Plum — priviți la dânşii! — 
Cum au fost rău pedepsiţi, 

Puşi în lanţuri, stau la soare 
Amărâţi şi necăjiţi. : 


Nenea Stroe în vremea-aceasta 
Dus pe gânduri îşi zicea: 
„Proastă treabă cu copiii 
Nu mai merge, zău, aşa I“ 


„Dar de mâine-i duc la şcoală — 
Asta-i leacul minunat — ; Hi hiis 
Nu poţi fi nimic pe lume, i pt 
Carte de m'ai învățat“, i% iz 
Pe Petrică şi Păvlică 
Drept în clasă îi primeşte 
Domn Barbulea 'nvăţătorui 
Ce-le spune părintește: 


Dragii mei, să ţineţi mint i părinţii şi străinii i 
eng mereu ca riza sau | We lea - dă vă tntâtanenă 


Scris, citit şi socotitul FEIF Bravo vouă! să vă zică 

Până gata nu le dați. | Şi cu drag să vă iubească. 
Asta-i una, lar a doua „lar acum să-mi spuneţi mie 

Bine în minte vă băgațţi Dar cu glas răsunător : 


Ca pe stradă sau acasă a „Da, da, da, vom face întocmai, 
Mai frumos să vă purtaţi. a ocumpe domn învățător 1“ 


DIMINEAȚA COMO Rudlatuataii S FA PERI E TETS PAG. 9. 


„Hai să-i faceţi azi safteaua !“ 
i Și mai multe mwa grăit, 
j â „Pe Petrică şi Păvlică, 
E <| Frumuşel. chiar i-a croit. i 


sa 


m 


4j 


i 

"pe = tii za 

ZI OIF 

zii) e > it 
AUAU AN 


Domn Barbulea se preface i 
Că nu este supărat: Ţipă bieţii şi se vaită, 
„Dragii mei, le spune dânsul, Insă domn învăţător 


ă warăt şi ce-am uitat.“ Dă nainte, iar pe urmă 
Le vorbeşte zâmbitor: 


Dar Petrică şi Păvlică, | 
Toată vremea ce dormiră | 
Nu răspund, ci dintro dată 

Hi! hi !’n hohote pufniră, 


| 


Eny 


i din haină dela mijloc 
Dan eee dinimo teacă, Aaa aa « agitau mie 
nuia subţire, lung as. f or, t i 
Scoate şi le zice: „lacă !“ ar eiam Ar stash aeae a 


„Asta e Sfânta Nueluşe, = să-mi spuneţi că de mine 
De minuni ce-i făcătoare, unteţi foarte muţumiţi...“ 
Bagă minte, 'nvățătură, — „Dal strigară 'n cor copiii 
Gâdilându-te 'n spinare. Suntem, suntem fericiţi.“ 


pe: ' / MINT VT ragt i: 3 ze i 
` U uy h 9 f - si 4 ei T 
g e / hi j 
p ] a a } $ 
CĂ + / cin is 


De atunci 'n toată şcoala 
Nu-s copii mai silitori 


O întâmplare foarte adevărată 


Patru prieteni au pornit odată la vânătoare. Tus- 
patru erau vânători straşnici, numai că unul era 
orb de naştere, al doilea surd, al treilea mut, iar 
al patrulea olog, că mergea în cârji şi abia putea să 
se mişto. i 

Când au ajuns pe- câmp, orbul strigă cel din- 
tâiu: „Uite, văd un iepure cum fuge prin porumb!” 

„Da, îi întări vorba surdul, eu îl aud cum merge.” 

„Dacă-i aşa, să-l prindem numai decât!” grăi 
mutul. 

„Lăsaţi pe mine!” strigă ologul şi se repezi iute 
ca vântul, ca să prindă iepurele. 

L-a prins? Şi poate fi adevărată întâmplarea a- 
ceasta? 

Cititorii pot foarte lesne să-şi răspundă singuri. 

—— — DE i 00 — —— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mai cuminţi, mai buni la porturi 
Cum sunt scumpii_frăţiori. 


Dar de Sfânta Nueluşe 

Plici şi Plum o parte avură 
Căci pe dânsa cunoscând-o, 
Căpătară 'nvăţătură. 


Amândoi ştiu de minune 
Să-ţi aducă ce le-ai cere 
Sluj să facă, să dea laba, 
Să-i priveşti că-i o plăcere. 


Toate aceste meşteşuguri 
Cam la ce le-au folosit? 
Vezi răspunsu 'n ce urmează, 
Cititorule iubit. 
(Va urma) 


CUVINTE INTELEPTE 


Unul care toată ziua nu făcea decât să bea şi 
să joace în cărţi, întrebă în glumă pe un cunoscut 
al său ce depărtare e până la ţara unde s'ar putea 
îmbogăţi. 

Cel întrebat răspunse: „Nu ştiu cât e departe ţara 
unde ai putea deveni un om bogat. Ştiu însă cu si- 
guranţă că, dacă nu-ţi schimbi felul tău de a trăi, 
ai şi sosit în ţara în care vei deveni şi vei rămâne un 
cerşetor de rând.” 

Un om cum se -cade a fost întrebat într'o zi: 
„Care sunt după părerea ta cei mai mari nebuni?” 

Cel întrebat răspunse: „Aceia cari îşi închipue că 
ei sunt cei mai mari înţelepţi.” 

Un oarecare bogătaş se plângea că cerşteorii şi 
săracii stau toată ziua înaintea porţii sale. 

„N'ai dreptate să te plângi!” îi zise un vecin, 
„Căci e mai plăcut pentru tine ca ei să stea înaintea 
porţii tale, decât ca tu să stai înaintea porţilor lor,” 


ROMAN PENTRU TINERET 
| A3) O noapte bogată în întâmplări 


-In prima zi de drum, totul le-a mers bine că- 
lătorilor.. noştri. / 

“Tot ce întâlnea înaintea sa, micului Pârvu i se 
părea aşă de minunat şi parcă totul îi vorbea cu 
veselie; legănările: trăsurei, în care călătorea, sa- 
tele ce întâlnea în drum, pomii înfloriţi îi umpleau 
inima de” bucurie. De câte ori zărea în depărtare o 
căsuță, aşezată în vârful unui deal, Pârvu se gră- 
bea să întrebe: „„Acolo este conacul Şerbăneştilor ?” 

A doua zi“ de călătorie, spre seară, fură nevoiţi 
să. treacă printr'o pădure deasă. Dar drumul pe 
aci era aşa de rău, că bieţii cai abia înaintau. 
O vijelie grozavă s'a stârnit şi s'a pornit o ploaie 
torențială. Astfel că aceşti călători se văzură nevoiţi 
să ceară adăpost la casa pădurarului, care era în 
mijlocul pădurii şi unde — zice-se — se săvârşiseră 
multe hoţii. | 

După ce mâncară câte-ceva, s'au culcat liniştii, 
cu gândul: ca să se scoale a doua zi de dimineaţă, 
spre . a-şi continua drumul. Cum erau obosiţi de 
drum, au- adormit îndată, căzând întrun somn a- 
dânc. Numai pustnicul Daniel a rămas treaz până 
la miezul nopţii. Stând în faţa unei mese, citea şi 
se: ruga. Micul Pârvu, care era culcat în odaia de 
alături, călătorea de mult în lumea visurilor. 

Dar, îndată se auzi sgomot mare în faţa casei şi 
amândoi se sculară; cineva bătea cu putere la poartă 
şi. fereştri. Toţi din casă speriaţi s'au adunat într'o 
cameră. 

Pustnicul ieşi şi el din camera sa, ca să vadă 
ce se întâmplăse. „Vai! Dumnezeule! plângând. şi 
tremurând de - groază îi zicea Smărândiţa, hoţii 
vin din nou să ne fure pe micul nostru Pârvu!” Bă- 
trânul pustnic îi spuse să se liniştească şi se uită 
pe fereastră. Pădurarul păşea -deasemenea foarte spe- 
riat şi nu avea curâjul să deschidă. Cei de afară 
făceau: din -ce în ce mai mare zgomot şi amenințau 
să “spargă poarta. 

Cu mult curaj, şi foarte liniştit, pustnicul zise: 
„Această slabă poartă nu se poate apăra de sigur, 
dâr Dumnezeu va fi sprijinul şi apărătorul nostru: 
toţi suntem sub ocrotirea Lui. Să încercăm! deci prin 
blândeţe, să ne putem înţelege cu oamenii aceştia.” 

Cum deschise poarta, patru bărbaţi voinici şi înar- 
maţi până în -dinţi, intrară în casă, ameninţători. 
Unul din -ei avea în mână o făclie aprinsă. „Avem 
nevoie de -toate- camerele din această casă, strigară 


(13) 


(Adaptare de N. BATZARIA) 


ei; căci stăpânul nostru soseşte: în curând. şi tre- 
buie să-l primim cât se poate de bine.. 

- Dar cine este stăpânul vostru?” întrebă pust- 
hitik ; i 

Mare şi nespusă îi fu mirarea când a aflat că ei 
sunt în serviciul boerului Neacşu de Șerbăneşti, 
tatăl micului Pârvu. Soldaţii aceştia mai spuseră că 
boerul, după ce s'a vindecat de rana ce căpătase: 
în luptă, nu a voit să părăsească armata, ci a con- - 
tinuat războiul, până când inamicul a fost nevoit 
să ceară pace. Incheindu-se pacea, vrednicul boer 
se înapoia la căminul său, înconjurat de toţi acei 
ce au fost cruţaţi de moarte, la graniţa Ţării. 

Veştile acestea de pace au produs o mare bucurie 
în toată casa. Fiecare s'a grăbit să servească pe a- 
ceşti luptători. Aceştia, la rândul lor, au devenit 
mai încrezători şi mai blânzi. Ei şi-au cerut iertare 
că au fost aşa de violenţi şi că pricina nu ar fi 
fost decât urâta vreme. „Pe o furtună atât de nă- 
praznică şi în timpul nopții, ziceau ei, îi este per- 
mis unui soldat, udat până la piele, să fie nerăbdă- 
tor, văzându-se în fața unei porţi închise.” Mai 
adăugară că s'au rătăcit prin pădure şi nu ar fi dat 
niciodată de această casă, dacă nu ar fi zărit © 
lumină, care le-a servit de călăuză. 

Pustnicul fu foarte mişcat, aflând că acea can- 
delă care lumina cartea lui de rugăciuni de seară, 
a îndreptat paşii boerului spre casa unde se o- 
dihnea fiul său. 

lar acest respectabil bătrân, căzând în genunchi, 
mulţumi încă odată lui Dumnezeu de grija şi bu- 
nătatea ce arată în toate împrejurările faţă de oa- 
meni. 

(Va urma). 
ODER 0 ——— 


— Mariţo, ai spălat peştii înainte de a-i pune la 
fiert? 
- Nu era nevoie, cuconiţă, doar au stat în apă 
toată viaţa lor. 


Către drăguţele cititoare ! 

Se apropie 1 MARTIE şi nici una dintre dum- 
neavoastră nu trebue să rămâe fără de un fru- 
mos mărțişor. 

Cele mai Leanira la găsiți la maga- 
şi mai eftine rigoare zinul AX, calea 
Griviței No. 107 şi 212. 


ei 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


reau să povestesc un basm, de aceea trebue 

să încep, cum încep toate basmele. A fost 

odată, ca niciodată, şi de n'ar fi, nu s'ar 

povesti. A fost odată un împărat şi o îm- 

părăteasă cari se iubeau foarte mult. Dum- 
nezeu le' dărui în fiecare an câte un băiat dulce 
şi frumos, iar bucuria lor fu nespus de mare. Dar 
în sufletul lor mai aveau o dorință: după atâţia 
băeţi să le dăruiască şi o fetiţă, căci în timpul celor 
şapte ani ei avuseseră 6 băeţi zdraveni şi frumoşi. 
Dorinţa asta a lor par'că nu voia să se îndeplinească 
Trecură încă mulţi ani şi mult aşteptatul copil nu 
veni. Dar, iată că după multe rugăciuni şi pomeni, 
împărăteasa născu iară; de data aceasta fu o fetiţă. 
Bucuria lor atinse culmea şi atunci îi dădură numele 
„Mioara”. Mica Mioara crescu şi se dezvoltă bine. 
Nu avea o dorinţă pe care părinţii ei să nu i-o 
îndeplinească. Când era Mioara de vre-o patru ani, 
vedea prin grădină şi prin curte pe fraţii ei cum 
alergau şi săreau, dar ei îi fusese oprit să ia parte 
la jocurile de băeţi. Pentru a o dispune, împăratul 
căută în împărăţia lui o fetiţă care să se joace 
cu mica Mioara care devenise foarte tristă şi abă- 
tută; i se aduse una care purta numele de „Copi- 
lărie.” Atunci mica Mioara deveni. foarte veselă 
şi voioasă, toată ziua se juca cu prietena ei Copilăria 
cu care sărea, alerga şi se tăvălea prin iarbă. Tre- 
cură ani în zburdălnicia asta şi mica Mioara văzu 
că prietena ei nu o mai poate mulţumi, şi atunci 
il rugă pe împărat să-i caute altă tovarăşă. Dupa 
multă trudă se găsi o fată mai cuminte şi mai 
așezată: ea se numea , Tinerețea”. 


Mioara şi Tinereţea erau nedespărțite, învățau şi 


citeau împreună, cântau cântece şi lucrau împleti- 
turi şi broderii. 

Intro zi 'se certă rău cu Tinereţea, care plecă 
supărată, iar Mioara rămase singură. 

Impăratul aduse atunci mai multe fete, pentru 
ca Mioara, pe care voia s'o vadă veşnic înconjurată 
de multă lume, să-şi aleagă care i-o plăcea. Ei 
îi plăcură „„Frumuseţea”, „,Dragostea” şi „Ferici- 
rea”. Pentru Mioara începură acum timpuri foarte 
aurii. Prietenele ei se plimbau cu ea în toate părţile, 
o îmbrăcau în rochii frumoase, o găteau, îi imple- 
teau părul cu flori şi o parfumau. 

In acel timp se ivi uri prinţ străin în împărăție. 
Când o văzu rămase surprins de frumuseţea ei şi 
o ceru în căsătorie. Se făcu nuntă cu mare alaiu, iar 
cele trei prietene ale ei „Frumuseţea, Dragostea 
şi Fericirea” îi aruncară trandafiri pe toate dru- 
murile. Ele rămaseră tot în apropierea ei; Frumu- 
sețea o gâtea toată ziua, Dragostea îi căuta cân- 
tecele cele mai dulci şi Fericirea o legăna în bra- 
tele ei. Mioara se simţea atât de bine, încât nu mai 
dosea nimic. Trecură încă mulţi ani în care timp 
singurul gând al Mioarei era să nu se schimbe 
nimic în viaţa ei. 

Dar împăratul imbătrânise. Intro zi chemă pe 
Mioara în camera lui şi îşi luă rămas bun dela ea 
pentru totdeauna. Inainte de a muri o mai rugă ca 
tronul să fie dat fratelui ei cel mai mare. 

Când Mioara voi să îndeplinească dorinţa ta- 
tălui ei, între fraţi se ivi o ură neimpăcată, căci 
fiecare voia tronul. Ei se războiră, se bătură, se 
luptară până ce nimiciră cu totul. Când văzură 
toate astea Frumuseţea, Dragostea şi Fericirea fugi- 


DIMINEAŢA COPIILORER9900o0oo...0o.oo.ooooooooooooooooooee PAG. 13. 


ră din împărăție, căci le durea inima de atâta jale. 

Mioara rămase singură cu soțul ei şi fură aleşi 
împărat şi împărăteasă. Deci Mioara urcă treptele 
tronului. Era învelită în văluri negre. In privirea 
ei era o nespusă suferință, iar ochii îi erau plini 
de lacrimi. O urma o doamnă pe care o alesese în 
locul celor trei prietene: ea se numea Durerea”. 
Cu Durerea îşi trecea Mioara timpul. Trăiau din u- 
mintirile dulci şi cânturile trecute, dar Durerea fiind 
prea slabă şi delicată nu putu sta în serviciul îm- 
părătesei, de aceea o rugă să se servească de prie- 
tena ei care era cea mai voinică, de ,„Bătrâneţea”. 
Bătrâneţea sta zi şi noapte lângă Mioara. Vorbea 


cu ea noaptea, când nu voia să vie somnul, o a- 
linta când avea vre-o durere. Dar cum Bătrâne- 
tea nu vedea bine, îşi aducea totdeauna un creion 
negru cu care trăgea linii în fața Mioarei. Şi toc- 
mai pentrucă vederea îi era slabă, acestea eşeau 
când drepte când strâmbe. Dimineaţa Mioara voia 
să le şteargă, dar erau aşa de întipărite incât nu 
mai ieşeau. Şi Mioara vroia să se supere dar tă- 
cea de frică să n'o părăsească şi Bătrâneţea, cum 
o părăsiseră celelalte prietene. Dar Bătrâneţea fu 
blândă şi credincioasă şi nu se despărți de dânsa 
decât când i se stinseră zilele. 
După Ciara Bossel 


Îl ll ll n n A ll ll LLS LL LLLLLLILILL LILI LULLILLLLL LL LL LL 
` 


fost odată, acum mult timp, un ceainic, mân- 

dru de porțelanul din care era făcut, mândru 

de ciocul său lung şi elegant, mândru de 

toarta sa, trainică şi mare. Despre toarta 

şi ciocul său vorbea el adesea, da de capac 
nu spunea nimic, pentrucă-i era ruşine de el fiind 
puțin ciocnit. Ceştile, farfurioarele, zaharnița, toată 
văsăria de ceaiu din contra, nu vorbea decât de 
asta când ceainicul nu era de faţă. Ceainicul însă 
ştia bine: linguriţele îi povestiră, ceeace nu era fru- 
mos nu-i aşa? 

„Da, da, zicea ceainicul, vorbesc de defectele 
mele şi nu zic nimic de calităţile pe care le am. 
Au ele ceştile toartă şi zaharnița capac, dar eu 
am ceva mai mult. Am un cioc care face din mine 
regele mesei de ceaiu. Zaharniţa îmi este servitor, 
şi eu singur dau de băut celor cărora le e sete 
In mine apa clocotită, fără culoare şi fără gust, de- 
vine băutura binefăcătoare atunci când `o torni peste 
frumoasele frunze de ceaiu.” 

Cam aşa se lăuda fudulul nostru, fără să se 
gândească la nenorocirile ce i se puteau întâmpla. 

Dar într'o zi, adus fiind pe masa de ceaiu, o 
mână neîndemânatică il scăpă jos. 

Toarta i se sparse, ciocul i se sparse, capacul 
fu făcut bucățele şi ceaiul se vărsă pe duşumea. 

Sărman ceainic! Ce lovitură! Dar ceeace-l făcu 
mai mult să sufere a fost faptul că se râdea! da, 


da! se râdea de el, sărman olog, şi nu de mâna 
neîndemânatecă care-l scăpase. 

„Niciodată”, îşi zicea el mai târziu, vorbind sin- 
gur cum fac ades bătrânii, „niciodată nu voiu uita 
clipa aceia îngrozitoare când mi se părea că mor. 


Fui aşezat întrun colţ şi a doua zi dăruit unei 
femei sărace care ceruse de pomană puţină untură. 


Citiţi urmarea în pag. 14 Jos. 


PAG. 14. 


nan i 


sDIMINEAȚA COPIILOR 


„POVESTEA CU LUPUL ALB 


n împărat străbătea odată călare o pădure 

deasă şi întinsă, dar se rătăci într'insa şi 

în zadar umblă încoace. şi încolo mai multe 

zile şi mai multe nopţi, că nu fu chip să 

găsească drumul cel bun. Bietul împărat nu 
mai putea de foame şi de sete. 

In sfârşit, iată că-i eşi înainte un pitic îmbrăcat 
tot- în negru. 

„Pe unde pot eşi din pădurea aceasta?” îl în- 
trebă împăratul. 

— „Te scot eu pe drumul cel bun, îi răspunse 
piticul, dar dacă promiţi să-mi dai ce are să-ţi 
iasă mai întâiu întru întâmpinare, când vei ajunge 
la palat.” 

— ţi dau bucuros, îl asigură împăratul, chiar 
de ar fi să-ţi dau câinele meu cel mai bun...” 

Dar când. ajunse la palat, îi eşi întru întâmpi- 
“nare nu câinele, ci fiică-sa cea mai tânără şi la 
care împăratul ţinea ca la ochii săi din cap. 
bine mar fi întâmpinat câinele meu cel mai bun!” 
grăi amărât împăratul — şi-i „povesti fiicei sale 
tot ce îi se întâmplase. 

In adevăr, nu trecură decât opt zile la mijloc 
şi un lup alb, mare cât şapte lupi la un loc, veni 
la palat, o luă în spinare pe tânăra Domniţă şi 
fugi cu dânsa. Fugea lupul ca vântul, străbătând 
munţi şi văi, păduri şi câmpii, până ce Domnița, 
obosită de atâta călărit pe spinarea lupului, îl în- 
trebă: „Mai e mult până unde vrei să mă duci?” 

— „O, muntele de sticlă e încă foarte departe, 
ii întoarse vorba lupul care îi mai zise: „Dacă nu 


(Urmare din pag. 13) 

„Mult timp rămăseiu singur, părăsit, *nefolositor 
întrun colţ. Și totuşi acolo, în odăița acelei săr- 
mâne bătrâne am avut cele mai. fericite clipe din 
viaţa meä. 

„Intro zi, fuiu umplut cu pământ. A umple cu 
pământ un ceainic este ca şi cum l-ai îngropa. Dar, 
fericire! în pământ fu pusă o ceapă care trebuia să 
înflorească. Şi ceapa înflori, am văzut floarea, am 
tinut-o, am uitat chiar şi de mine văzând-o atât 
de frumoasă. Floarea nu mi-a mulţumit, nu sa 
gândit la mine. O privea pe ea şi eram eu mulţumit, 
pentrucă se -zicea că-i frumoasă. 

„Dar într'o zi, auzii în jurul meu: „„Hotărât, 
trebue să pun floarea în alt ghiveciu!” Şi mau 
rupt în două. Ah! ce rău mi-au făcut! Au pus 
Hoarea într'un ghiveciu mai frumos decât mine... şi 
mau aruncat în curte. 

„Nu mai sunt bun la nimic, în curând nu va mai 
rămâne nici o bucăţică din mine, dar am fost fo- 
lositor, am fost fericit şi mu mă plâng.” 

Prelucrare de M. Davidescu 


„Mai 


- după Bechstein 
taci şi mă întrebi mereu, să ştii că te trântesc şi te 
las în drum.” 

‘Dar Domnița îl întrebă încă odată şi încă odată, 
până ce lupul se supără, o asvârli de pe dânsul, 
iar el fugi şi se făcu nevăzut. ` 

Domnița se pomeni singură într'o pădure întune- 
coasă şi în care nu era un suflet viu. După ce 
umblă la întâmplare încoace şi încolo, ajunse la 
o colibă. Inaintea colibei stătea o babă “bătrână 
bătrână şi îşi făcea o ciorbă de găină. 

„Bunicuţo, -o- “întrebă Domnița, wai văzut Înco= 
tro a apucat lupul cel alb?” 

— „Nu, mam văzut, dar fratele meu Vântul ar. 
putea să-ţi spue, fiindcă el umblă peste tot.” 

O opri apoi să mănânce împreună din ciorba de 


găină şi zicându-i să-şi păstreze oasele găinei fier- 
te, îi arătă drumul care ducea la Vântul. 
„Domnița se duse la Vânt şi-l găsi făcându-şi şi 
ei o ciorbă de „găină. „„„Vântule dragă, îi zise ea, 
mai putea să-mi spui încotro a apucat lupul cel atb. i 
„Nu, fiindcă eu nam eşit de câteva zile, 
dar i-ar putea spune fratele meu Soărele.” | 
După ce Domnița mâncă şi cu Vântul din ciorba 
de găină şi strânse de asemenea ‘toate oasele, se 
duse la Soare şi-l, întrebă şi pe dânsul. „Nici eu 
nu l-am văzut pe lupul cel ab, îi zise Soarele, 
dar cred că l-a văzut sora mea Luria. , : 
O ospătă şi Soarele cu ciorbă de găină, îi dete 
şi el spre păstrare oasele găinei şi o îndrumă apoi 
la Lună. a 
„Nu l-am văzut nici eu, îi zise Luna, dar tot 
am putea afla ceva veşti despre dânsul. Mănâncă 
mai întâiu şi din ce am gătit eu, strânge bine şi 
oasele dela gâina mea şi după aceea vom căuta să 
ştim ce “se petrece la Muntele de` sticlă, uiide- în 


DIMINEAȚA COPIILOReeeee0000e000000000000000000000000000000000e PAG. Î5. 


noaptea aceasta piticul cel negru face nuntă, la 
care a poitit şi “musafiri dela mine.” 

Când auzi de „Muntele de sticlă” Domnița oftă 
şi “zise: „Da, la muntele acela vroia 'să mă ducă 
lupul cel alb!” i 

— „Până acolo am să-ți luminez eu calea, îi 
răspunse Luna, ‘dar întâiu mănâncă şi - strânge bine 
toate oasele.” 

“Domnița sorbi câteva linguri din ciorba de gâină, 
strânse apoi oasele, dar în graba ei de a porni la 
drum uită un oscior. 

“Nu după mult ajunse şi la „Muntele de sticlă”, 
decât muntele acesta era din toate părţile aşa de 
lucios şi: alunecos, că nu era chip să te urci pe el, 


Dar Domnița scoase toate oasele de gâină ce strân- 
sese şi făcu dintr'insele o scară foarte înaltă, pe 
care se sui. 

Din nenorocire, 
treapta de sus. 

“Domnița “nu stătu pe gânduri, ci îşi tăie până la 
încheietură degetul mic şi-l puse la scara sa. Aşa 
putu ea să ajungă în vârful ,/Muntelui de sticlă”. 
Acolo se făcea o deschizătură prin care o scară du- 
cea întrun palat strălucitor de frumuseţe. Domnița 
se. cobori pe scară şi intră într'un. salon plin. de 
nuntaşi şi lăutari. In mijlocul salonului erau mese 
încărcate cu mâncărurile cele mai bogate şi mai 
gustoase. La -capul mesei şedea piticul cel negru, 
iar alături de dânsul o femeie care părea a fi 
mireasa. Piticul însă era foarte trist. 

Văzându-l. aşa,. Domnița fu cuprinsă şi ea de o 
mare mâhnire. Şi îşi zise în gând: „Ar fi bine 
să-i cânt un cântec despre. lupul cel. alb, poate 
că aşa se uită la mine şi mă recunoaşte.” In ade- 
zi piticul nu-şi ridicase ochii asupra "Domniței 
i, prin urmare, nu o recunoscuse. 

"si luând din perete o harpă, Domnița începu să 
cante precum urmează: 


însă, îi lipsia o treaptă, tocmai 


: „lar lupul alb când veni, 
„Pe Domniţă o räpi, ; 


„Șin pădure o lăsă, 

Nopti şi zile ea umblă 

„S-I găsească — şi `n sfârșit 
„Când la dânsul a venit, 

„El wo vede, mo priveşte 

„Ea ojtează, se jeleşte.” 


La auzul acestor cuvinte, piticul cel negru sări 
dela locul său şi prefăcându-se dintr'o dată în- 
trun prinţ de toată frumuseţea, o cuprinse în braţe 
pe încântătoarea Domniţă. 

“Şi se lămuri că totul nu era decât o vraje: Prințul 
fusese prefăcut în pitic şi în lup şi pus să stea aşa 
în „„Muntele de sticlă” până în ziua în care o Dom- 
niţă şi-ar tăia, ca să ajungă la dânsul, unul din 
degetele ei. Doar dacă Domnița nu venea” până la 
o anumită zi, Prinţul era osândit. să rămâie toată 
viaţa ca pitic negru şi să se însoare cu o fată de 
neam de rând. Acum vraja era stricată, cealaltă 
mireasă pierise, iar Prinţul luă în căsătorie pe Dom- 
niţă şi călători cu dânsa la tatăl ei Ippärétti ul, care 
se bucură peste măsură de mult. 

Şi duseră cu toţii o viaţă nespus de fericită, iar 
dacă n'au murit, trăiesc şi astăzi tot aşa de feriiți. 

Prelucrare de Marcu Ionescu 
—— —— DOC A 00 ———— 


Graurul, Coțofana şi Priigiia- 


Sau cunoscut în coroana mălinului înflorit la 
poarta căsuţei noastre. 

Ziua îşi căutau de treabă, iar înspre seară ascultau 
ciripitul dulce şi duios al privighetoarei, tovarăşei 
lor. lar cântecul ei semnălţa ca o rugăciune către 
acel ce a -zămislit cu atâta înţelepciune o lume 
tără de hotare, o lume 'vecinic vie. 

Seri de-arândul, cântecul tovarăşei . lor 
mierda şi mângăia. Şi s'au făcut prieteni. i 

Privighetoarea ţinea mult la prietenia “coţotanei, 
îi împărtăşia orice taină a sufletului ei. 

Graurul o admira şi vorbia mult, dar simţia puțin. 
li plăcea coțofana, pentrucă era mai. răsărită şi 
mai îndrăzneață şi se pricepea mai bine, cum $ã=-l 
atragă. Amândoi şi-au făcut apoi cuibuşorul lor 
pe o ramură a mălinului înflorit. la poarta căsuţei 
noastre. lar privighetoarea a rămas numai. cu cân- 
tecul şi cu durerea ei. pci la r Ba 

Au. trecut ani. - 

Graurul s'a sbârlit, coțofana. a sburat, dar sul: 
ghetoarea cântă şi azi, în aceeaşi coroană, imnuri 
de slavă. i f 

_Graurul o ascultă cu ochii întredeschişi ; ar vrea 

să-i spună ceva, dar nu mai pai căci e prea 
târziu. 


îi des- 


Eufrosina Simlonoviel, direetoare-Cernăuţi 


e 


PAG. 16.N90000000.Â00.00Â000000ÂÂ0oooo0ooooooeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


- Colțul. Tuşicăi 
STELE DE HÂRTIE 


Nw's chiar stele, dar haide să le zicem aşa. 

Desigur că cunoaşteţi această artă. Hârtia pă- 
trată se îndoae de mai multe ori, dela mijloc, a- 
vând grijă să împreunăm bine colţurile, ş'apoi cu 
niște foarfeci mici şi bine ascuţite tăiem, cum ne... 
tae capul. Desfăcând apoi hârtia găsim desenuri 
frumoase. 


` Căutaţi să faceţi acum modelele ce vi le arată fi- 
gurile noastre A. B. C. B e în genul obişnuit, A 
ne arată opt capete, câte două în fiecare colţ. (Pen- ` 
trucă veni vorba de asta; cine dintre voi ar putea 
să'mi spună un zeu din antichitate cu două capete?) 
Iar figura C. patru litere, câte un A frumos la-mij- 
locul fiecărei laturi a pătratului nostru de hârtie. 
Cu puţină răbdare şi îndemânare veţi reuşi, iar 
lipind apoi steaua de hârtie albă pe o bucată de 
hârtie neagră, lucioasă veți obține cel mai frumos 
efect. d Tuşica 


Răspuns de soldat deştept 


Unui general român îi cam plăcea să glumească 
cu soldaţii şi mai cu seamă să le pună pe neaştep- 
tate întrebări la cari nu era tocmai lesne de răspuns. 
Insă generalul acesta, care, de altfel, era om bun 
ca pâinea caldă, simţea o deosebită mulţumire, când 
dedea peste vreun soldat, care îi răspundea bine 
şi fără să stea mult pe gânduri. 

Aşa, într'o noapte senină, pe când făcea inspec- 
ţie în tabără, se opri înaintea unui sentinele, care 
se uita la cer, şi întrebă: „„Băete, ştii tu câte stele 
sunt pe cer?” 

„Douăsprezecemii şapte sute nouăzeci şi cinci!” 
răspunse soldatul, fără să stea o clipă pe gânduri. 

„Nu-i adevărat!” făcu generalul. 

„Dacă m'am înşelat la socoteală, binevoiţi, dom- 
nule general, să le numărați şi d-voastră!” grăi 
din nou soldatul. 

„Bine, le voiu număra, când am vreme!” răspunse 
răzând generalul şi se depărtă mulţumit de deştep- 
tăciunea soldatului. 

— — — oc kn 


O bonboană 
O bonboană la „SUCHARD” 
Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 
Dar... n'am găsit mai bune. 


A apărut: = 


EVREICA 


Şi alte povestiri de ANDERSEN 
Traducere de N. BATZARIA 


Un volum foarte elegant, cuprinzând cele mai 
frumoase povestiri ale celebrului scriitor, având o 
admirabilă copertă în culori şi o mulțime de ilus- 
trațiuni în text. Prețul unui volum, lei 30. 

De vânzare la toate librăriile şi la principalele 
'chioşcuri de ziare. 


Cereţi pretutindeni 
Ca să mai râdem 


O carte minunată pentru copii şi tineret. Co. 
pertă în culori, peste o sută de desene de W. 
Busch şi versuri de Moș Nae. 

Preţul unui exemplar: Lei 20. 


"Ciiţ citiți, citiți ! i 
Almanahul Şcolarilor pe anul 1927 


Preţul 20 Lei 
Atelierele „ADEVERUL“ S. 4 


] = K 
[179 ANTON PANN 1854 79% ANTON PANN li PANN LEE 
pe 


PAG. 2. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


DIN SCRIERILE LUI ANTON PANN 


Credem că facem! cititorilor noştri 
publicând portretul în culori al neuitatului scriitor 
popular Anton Panu şi dând aci unele din anecdotele 
sale în versuri. 


Invățătura dată rău se sparge în capul tău 


Nastratin era un Hogea (dascăl sau învăţător), 
Care a rămas de basmu până astăzi tutulor, 
Pentru că era din fire pe-o ureche, năzdrăvan, 
Nu'l găseşti însă în faptă să fi fost vreun viclean. 
El şezând odată'n şcoală, ce îi dete în simplu'i gând? 
„Ascultaţi copii le zise, (cu întâmplare strănutând) 
Să ştiţi de-astăzi înainte că eu când voi strănuta, 
Toţi bătând îndată'n palme să'mi ziceţi „hair-ola” 1) 
Cu întâmplare dar odată găleata în puț căzând, 
Şi cu ce să scoată apă pentru şcoală neavând, 
Hogea porunci îndată ca din toţi ai săi şcolari 
Să se lase 'n puț s'o scoaţă vreunul din cei mai mari; 
Merg şcolarii toţi în grabă pe lângă puț se adun 
Dar privind ş'adânc văzândul ma vrut să intre 
[nici un. 
Deci văzând că curaj nare nici unul din câţi era 
Hotări în cele din urmă el într însul a intra, 
Şi s'a dezbrăcat de toate, cu capul gol şi desculţ, 
Legat cu un ştreang de mijloc, şcolarii îl lăsară în 


[put 
După ce găsi găleata şi după ce o legă, 
Către şcolari dete gură şi să’l tragă le strigă. 
Ei pornind cu toţi de-odată să'l tragă în sus de jos 
Şi tocmai cam pe la gura puţului, când fu el scos 
Razele luminii "'ndată îl gâdilară în nas 
Şi începu să strănute una într'alta în acel ceas. 
Ei cum aud că strănută aminte în grab 'şi-au adus, 
De porunca lui cea dată, (după cum am spus mai 
[sus) 
Și cu toţii deodată funia din mâini lăsând 
Incepură a bate-'n palme şi „hair-ola!” strigând 
Bietul Hogea cade 'ndată ca un dovleac jos trântit 
Până 'n fund îşi sparse capul de pereţi fiind lovit. 
După ce ieşi în urmă de cei nerozi copii tras, 
Jupuit, ca vai de dânsul, la picioare, mâini şi nas, 
Zise: „Nu e vina voastră, ci-a mea că m'am judecat 
Şi astfel de cinste neroadă ca să'mi daţi vam în- 
[văţat, 
Care 'n cele după urmă din pricină'i ajunsei 
Cu picioare, mâini belite şi cu cap spart mialesei. 


1) Să fie de bine. 


o plăcere 


Nu vedea ’n chip pocitura, ci vezi cesi 
vorbește gura 


Trecând un paşe odată prin satul lui Nastratin, 

Locuitorii îndată toţi ca un la hogea vin, 

Il rog şi îl poftesc să meargă la paşa ca deputat, 

Socotinduw-l decât dânşii mai procopsit şi 'nvăţat; 

Şi paşei să "'nfăţişeze ca din partea tutulor 

Supunerea şi respectul ca la un stăpânitor. 

Mergând el să împlinească cererea ce "l-au rugat, 

Paşa la chipul şi forma Hogii dacă s'a uitat, 

— Dar n'au mai găsit alți oameni, paşa către el a zis, 

Şi pe un măgar ca ţine înainte'mi au trimis? 

— Pe oameni, Hogea răspunse, la alţi oameni îi 
i (trimit, 

Iar eu ca să viu la tine toţi cu cale au găsit. 


_— 


Omul nu poate să facă un lucru la toți 
| să placă 


Hogea se-apucă odată să-şi facă un cuptor 

Pe nevasta sa împrejuru'i având'o de ajutor; 
După cel isprăvi însă după cum lui "i-a plăcut 
Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut, 
Pentru că l-a întors cu gura către vântul de apus, 
Ci era să fie bine spre miazăzi să-l îi pus. 

Altul venind zise iară: — Hogea ce bine făceai, 
Către răsărit cu gura cuptorul de'l! întorceai! 
Altul iar’ îi zise: — Hogea, eu în locuţi de eram 
Cuptorul spre miază noapte cu gura lui îl puneam, 
Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nw'i-a plăcut 
Il strică ş'apucând iarăşi pe rotile "l-a făcut; 
Dup'aceia din prieteni în vre-un fel de îi zicea 
El s'apuca îndată şi 'ntr'acolo îl întorcea. 

Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învârtit 

Al fiecăruia gust şi plăcere i-a împlinit, 
Zicând: — Câtă osteneală pentr'un cuptor avui eu. 
Ca să-l fac pe gustul lumii, iar nu după placul meu: 


A apărut: 


EVREICA 


Şi alte povestiri de ANDERSEN 
Traducere de N. BATZARIA 


Un volum foarte elegant, cuprinzând cele mai 
frumoase povestiri ale celebrului scriitor, având o 
admirabilă copertă în culori şi o multime de ilus- 
trațiuni în text. Prețul unui volum, lei 30. 

De vânzare la toate librăriile şi la principalele 
chioşcuri de ziare. 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 10 „ 


în ţară se oprise la un han şi mânca cu poftă. 
In acest timp Martin, ursul său, era legat 
de un lanţ în curte. Săracul Martin! mar fi 
făcut nimănui rău, deşi avea labe mari şi păr 

urât şi negru. 
Dar iată că într'o odăiţă, sus de tot în casă 
— erau cel puţin două etaje până la ei — trei 
frăpori se jucau împreună, la lumina lunei. Cel 


ntr'un orăşel mic un ursar care umbla din ţară 


mai mare avea 6 ani şi cel ai mic mavea mai . 


mult ae doi. 


DIMINEATA 
CORIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR 9—11. — TELEFON 6/67 


Director: N. BATZARIA 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
RAARARAAAAAAAAARAAAAAAAAARAAAAAA AA AAA AAA AAAAAAAAAAAAAAAAARAAAAAAAAAAĂ 


i] 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


YYYYYYYYYYYYYYYY 


Deodată auziră sgomot pe scară: trop! trop! trop! 
Cine putea îi? 

Uşa se deschide: era Martin, ursul cel mare cu 
păr urât şi negru. 

Desigur că prea se plictisea în curte. Deslegase 
lanţul şi găsise singur drumul spre odăiţă. . 

Copiilor le fu puţin frică văzând animalul cel 
mare, şi se ascunseră fiecare întrun colţ. Dar ursul 
îi găsi pe toţi trei şi-i imirosi fără să le facă rău. 

Işi ziseră atunci: „,Trebue să fie cu siguranţă 
un câine mare!” şi se apucară să-l mângâie. 

Martin se întinse pe jos şi cel mai mic dintre 
copii se rostogoli peste el şi pentru a se juca îşi 
ascunse buclele sale blonde în blana mare neagră. 

Apoi cel mai mare îşi luă toba şi bătu în ea 
cu toată puterea. 

Ursul se ridică auzind toba, se înălțţă în două 
picioare şi începu să joace. 

Dumnzeeule! ce joc fermecător! Fiecare strengar 
îşi luă puşca, sau mai bine zis un baston pe-care-! 
țineau ca o puşcă. Martin şi-o primi pe a lui, 
şi o ţinea bine. 

Ah! căpătaseră un tovarăş minunat! 

Se apucară să facă exerciţii: un, doi! un, doi! 
un, doi! 

Dar cineva apăsă clanţa, deschise uşa: era mama 
micuţilor. 

Ați ti putut-o vedea şi voi, mută de spaimă, 
obrazul ca ceara de alb, gura deschisă, ochii mari 
deschişi. 

Cel imai mic însă o privi vesel şi-i strigă cu vocea 
sa care nu cunoştea încă nici teama nici răul: 

„Vezi, mămico! petrecem bine. Ne jucăm de-a 
soldaţii!” 

In clipa aceia veni şi ursarul care dădu jos pe 
sărmanul Martin. 

Prelucrare de Domnigşoara Mică 
———— Doc 00 ———— 

Ce poţi avea întrun buzunar gol? 

(Dumă 0) 


— Poveste orientală — 


| \ ltfel nu poţi trăi într'insa, zise bătrânul 

W A Osman. 

| $i ca să vedeţi că e aşa, am să vă po- 
vestesc un fapt, care s'a petrecut demult, 
dar care totuşi e cât se poate de adevărat, 
căci omul dela care lam auzit îl citise într'una dia 
cărţile noastre cele sfinte. 

Era pe vremea când, în marea şi puternica cetate 
a Bagdadului, domnea nu mai puţin marele şi pu- 
ternicul Calif Harun-Al-Raşid. 

Aţi auzit cu toţii de Bagdad şi poate că unii dintre 
voi aţi şi fost pe acolo. Dar ceiace este astăzi, 
nu e măcar o umbră din ceiace a fost altădată. 
Bagdadul era ca un soare ce lumina pământul şi 
nu e limbă de om, care să poată înşira toate bo- 
găţiile ce cuprindea această cetate fără de păreche. 

Şi cum era cetatea, aşa era şi stăpânul ei. Ce 
să mai "lungesc vorba? Nu s'a mai născut din 
pântece de mamă al doilea Harun-Al-Raşid, înaintea 
înțelepciunii căruia rămâneau uimiţi toţi învățații 
lumii şi înaintea puterii căruia tremurau ca varga 
toţi regii şi împărații pământului. 3 

Aşa era Harun-Al-Raşid. Dar un om cât de mare 
şi priceput să fie, totuşi poate să cadă în greşeli; 
şi deaceea tot are nevoe şi de sfatul altuia. 

Aşa că stăpânul Bagdadului şi-a luat ca sfetnic 
şi Mare-Vizir pe Giafer, cel mai înţelept om după 
Harun-Al-Raşid şi totdeodată cel mai strict păzitor 
al credinţei şi al poruncilor lui Alah. 

In casa lui, ale cărei porţi stăteau deschise şi 
ziua şi noaptea, veneau săraci şi nevoiaşi dela de- 
părtări mari şi găseau acolo adăpost şi ajutor, ve- 
neau toţi cei apăsaţi şi nedreptăţiţi şi găseau drep- 
tate. 

Şi iată că într'o noapte i-se arătă ingerul Gabriel 
şi îi vorbi în chipul următor: „Stăpânul meu şi al 
tău, Atotputernicul Dumnezeu, ma trimes să-ţi dau 
de veste, că o mare nenorocire se va întâmpla. Şi 
anume, Alah a hotărit să -pedepsească pe oameni 
pentru multele şi nenumăratele lor păcate. De aceia 
cu începere de mâine şi trei zile în şir, va ploua 
intruna pe pământ. Dar apa din această ploaie 
nu va semăna cu apa din ploile care au căzut 
până acum. In adevăr, cine va bea dintr'însa măcar 
o picătură, îşi va pierde pe loc minţile. 

Aşa e voinţa lui Alah. Insă EI, care te iubeşte 
şi care vrea să te răsplătească pentru faptele tale 
cele bune, îţi spune prin mine, că să strângi apă 
înainte de a începe ploaia, aşa ca să ai ce bea timp 
de trei zile.” 


DIMINEAŢA COPIILOR 


de Vasile Stănoiu 


„Când vizirul Giafer se sculă din somn, primul 
lui gând fu să mulțumească lui Dumnezeu pentrii 
marea dovadă de dragoste ce i-o dase. 


Se puse apoi pe cărat apă. Dar atunci ce-i veni 
în minte? Nu, îşi zise el, nu e bine ceiace fac eu. 
Trebue să-i spun şi Sultanului să facă la fel. Şi 
el e om drept şi cu frica de Dumnezeu, şi pe 
lângă aceasta e stăpânul meu iubit, pe care sânt 
dator să-l servesc cu toată credinţa. 

Se înfăţişă dar înaintea lui Harun-Al-Raşid şi 
îi spuse cuvânt cu cuvânt tot ce-i comunicase îngerul. 

„Facă-se voia lui Alah”, zise puternicul Calif. 

Şi s'au pus amândoi să strângă apă. Nu isprăviseră - 
bine cu treaba aceasta, când deodată se rupseră 
toate zăgazurile cerului şi se porni o ploae turbată, 
şi sălbatică, de credeai că se prăpădeşte şi pământ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAQ: 5. 


şi toate ființele depe dânsul. Şi după cum spusese 
îngerul Gabriel, aşa a fost trei zile şi trei nopţi 
în şir, 

A patra zi, când cerul s'a înseninat şi soarele 
a apărut din nou mândru şi vesel, Harun-Al-Raşid 
zise Vizirului Giafer: „Ai să eşim prin oraş, ca 
să vedem ce-i cu nenorociţii noştri de supuşi”. 

Dar nici nu trecură bine de poarta palatului şi 
se pomeniră înconjurați de o mulţime la a cărei 
vedere ţi se frângea inima- de jale şi milă. Unii 
plângeau, alţii râdeau cu hohote alţii îşi rupeau 
hainele depe ei şi se tăvăleau pe jos, alţii în 
sfârşit se izbeau cu capul de păreţi. 

Şi cu toţii arătând cu degetul spre Sultan şi 
Vizir, strigau întrun glas: „lată doi nebuni, iată 
doi nebuni!” 

Şi de aşa spectacol au avut parte peste tot unde 
s'au dus. Se întâmplase, mă rog, aidoma, după cum 
hotărise Alah, — căci în afară de Sultan şi Vizir, 
nu rămăsese în tot cuprinsul Bagaadului un singur 
om, care să nu-şi fi pierdut minţile. 

— Vizire, să ne întoarcem înapoi la palat, zise 
Harun-Al-Raşid. 

Dar nici la palat nu-i aştepta ceva mai bun. 
Căci cum intrară în curte, iată că toţi servitorii 
şi garda Palatului, care înebuniseră până la cel 
din urmă om, făcură roată în jurul lor şi râzând 
şi jucând, le strigau intruna: „Sultanul şi Vizirul 
au înebunit! Sultanul şi Vizirul au înebunit!” 

— Ce-i de făcut, Atotputernice stăpâne, zise în- 
țeleptul Giafer, după ce au intrat în Palat... Nu 
mai e chip de trăit printre nebunii ăştia. 

— Ba este, răspunse Harun-Al-Raşid, şi eu am şi 


găsit leacul. Vizire, adăugă el, du-te şi varsă toată 
apa ce am strâns şi umple două pahare din apa 
de ploae, care a căzut, ca să bem şi noi dintrânsa. 
— Ca să înebunim şi noi? zise însfârşit Vizirul. 
— Nu, ca să ne cuminţim şi noi, răspunse su- 
râzând Sultanul. Căci într'o societate unde toată 
lumea e într'un fel, şi numai noi doi oameni suntem 
într'altiel, — apoi e lucru vădit că numai ăşti 
doi sânt cei nebuni şi cuminţenia e de partea mul- 
țimii. 
Să ştii dela mine, că cel ce nu se poartă ca 
toată lumea, nu poate trăi într'însa. 
Vasile Stănoiu 
-oki 


RUGĂ 


Părinte, cum în primăvară 
Renaşti viața pe câmpie 
Ş'aduci în inimi bucurie, 
Refă-mă şi pe mine iară 


Căci sunt setos de cer şi soare, 
De cântece, de flori, de viață 

Pe care le-ai îngropat sub ghiaţă 
O iarnă grea, neştiutoare... 


Mi-e dor de păsări călătoare 
Ce-aduc cu ele primăvară... 

Oh! sunt sătul de viață-amară! 
Mi-e dor de cer senin şi soare!... 


Fiorlan Florescu 
—— DOC k 


a guia sobei. Focul dudue aprins, pocneşte, 

îşi mistue lacom bucăţile de lemn svârlite 

în pântecele lui lacom. Sunt aproape două 

„ceasuri de când stau pironit pe scaun în 

fața focului şi privesc fără gânduri multe, 
cum tăciunii aprinşi iau pe fiecare clipă altă formă, 
altă nuanţă, întocmai ca bucăţelele colorate din ju- 
căriile numite ochiane. 

Uite, acum am aruncat un lemn mare, gros... 
Put!.. cărbunii aprinşi se tărâmiţesc, sclipesc vioiu 
o clipă şi se sting sub cenuşe. Lemnul cel gros 
începe să bâzâe, scoțând printr'un capăt spumă 
fierbinte: bâz, bâz, bââââz! Poc! Poc! şi iar bâz, 
bââââz! îşi cânta lemnul muzica lui tristă. 

Nu ştiu de ce, dar pe măsură ce ascultam cân- 
tecul lemnului parcă la urechea mea venea din bâ- 
zâitul acela o seamă de cuvinte, o întreagă poveste 
pe care stam şi o ascultam fermecat. Poc! făcu 


lemnul şi pe gura sobei ţâşni o scântee... Am pus. 


ochii pe ea, privind-o cum se înalţă, în sus, către 
tavan şi... iâtă că deodată toată casa sa luminat 
de o lumină albastră, pereţii s'au topit parcă şi 
în faţa mea s'a deschis un câmp mare, mare 
presărat cu floricele albastre, îmbălsămat de mi- 
rosul lor plăcut. Plin de mirare, am pornit încet, 
încet pe o potecă îngustă şi cotită şi am mers, 
am mers aşa printre flori mirositoare până ce am 
ajuns deodată la porţile unui castel măreț. In faţa 
mea, porţile se deschiseră larg şi am păşit sfios 
înăuntru. Aci, jur împrejurul castelului fântâni lu- 
minoase aruncau în sus apa lor sclipitoare. Păsări 
măiastre cântau cântece minunate, pomi încărcaţi 
cu fructe date 'n pârg îşi plecau crengile până 
la pământ. 

Căldura binefăcătoare a soarelui plutea peste toată 
grădina poleind în aur sclipitor turnurile înalte ale 
castelului. Uimit de toate acestea privelişti, păşeam 
neştiutor într'o parte şi alta a grădinii. 

Deodată, la umbra unui vişin mare, -găsii legă- 
nându-se într'un hamac o zână îmbrăcată în valuri 
subțiri albastre ca albastrul cerului, cu ochii. limpezi 
ca apa fântânelor şi albaştri ca şi veştmântul ce-l 
purta, cu părul auriu ca strălucirea turnurilor 
scâldate 'n soare. 


7 
f. 
1% 
ra 


Apropiindu-mă de ea, îmi făcu semn să stau 
şi cercetându-mă cu privirea-i privirea mea mirată 
îmi spuse: $ 

— La început am fost trei surori, născute toate 
odată şi crescute de mama noastră în linişte şi 
belşug. Când ne-am făcut mari, mama ne-a dat 
în stăpânire Pământul şi ne-a spus: „Stăpâniţi-l 
şi spre o mai mare bună înţelegere să-l conduceţi 
fiecare câte o parte a anului.” 

Aşa am dus-o noi, în bună înţelegere ani dea- 
arândul până ce, într'o zi, sosi la curtea mamei 
noastre o nepoată a ei — dela o soră mai mare 
şi mama o crescu tot aşa de bine ca pe noi, 
dar nu bănui niciodată că la sânul ei creştea un 
şarpe veninos. Când se făcu destul de mare, răută- 
cioasa verişoară, aducând pe lângă ea toate duhurile 
rele, porni cu răsboi contra noastră şi după o luptă 
îndelungată ne sili să facem pace şi să o socotim 
şi pe ea stăpânitoare a pământului. 

“De atunci am împărţit domnia noastră în patru. 
Iarna atât de grea şi nesuferită e timpul în care 
domneşte venetica verişoară alături de toate duhurile 
rele; Crivăţul, Viscolul şi altele. După ce trece 
timpu ei de domnie, viu eu pe pământ cu zâmbetul 
meu prins în culoarea şi parfumul florilor, cu 
părul 'meu de aur prins în- razele soarelui şi pâr- 
gul fructelor şi primenind pământul cu haină nouă 
las pe sora mea a doua să încălzească bine tot 
pământul să-i împlinească rodul din belşug cu căl- 
dura zilelor de vară şi apoi cealaltă soră, spe- 
riată şi tristă de apropiata domnie a vensticei care 
se anunţă prin câte o svârlitură de vânt rece — cu- 
lege întrigurată rodul pământului pentru ca voi 
oameriii să aveţi din prisos — în timpul iernii — 
amintirea binefacerilor noastre. 

— Dar pentru ce o lăsaţi: să stăpânească? în- 
trebai eu pe zână, dar scânteia pe care o 
urmărisem până "n tavanul casei, se stinse sclipind 
şi basmul se pierdu, se stinse ca şi ea şi nu ştiu 
dacă am dormit şi am visat cele ce vă spusei sau 
gândul meu purtat de lumina scânteei m'a dus cu 
e! in acele ţinuturi de basme. 

D. Constantin Mereanu 
————— Do po ———— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAGET. 


MOŞ NAE LA HĂPLEŞTI 


8) O bae fără voie. 


Seara ne simțim cu toții 
Obositi de peste zi 

Dela chef şi la serbare, — 
Ne grăbim dar a dormi. 


Ne lungim în jurul vetrei, 
Dar pe jos nu prea-i curat: 
Oase, resturi de mâncare 
Peste tot e presărat 


Ce-are a face ? Las’ că-i bine, 
Dacă şoareci ar veni, . 
Noaptea vizite să facă, 

Să avem cu ce izbi. 


Numai Haplea zice: „Uite, 
Pân' la cârciumă am o treabă, 
Mă reped dar pân'acolo 

Şi mă "'ntorc apoi de grabă“. 


Ese Haplea. In odae 
Este linişte, tăcere, 
Ici colo o sforăială 

Sau un murmur de plăcere 


Trece-aşa de miezul nopții, 
Când deodată tresărim : 


Aşternuturile noastre 
Pline de apă le simtim. 


Să vă spun de unde-i apa: 
Dela cârciumă când plecase, 
Haplea bând un chil sau două, 
Rău de tot se atumase 


Şi'ntorcându-se spre casă, 
Vede la un colţ de stradă 
Că un om Stă 'n nemişcare 
Şi că plin e de zăpadă 


Merge Haplea drepi la dânsul 
Şin brațe Va luat. 

„Neică, hai la mine-acasă, 

Văd că rău ai 'nghețat“. 


Nici nu simte Haplea-al nostru 
Că'nghețatul cei din stradă 
Nu e om cum suntem toții, 
Ci-i făcut doar din zăpadă. 


Il aduce în odae, 

Lângă foc şi-i tot vorbeşte: 
„Avuseşi noroc, măi neică, 
Stai acum şi te'ncălzeşte !“ 


S'a'ncălzit frumos şi bine, 
Căci topindu-se îndată, 
Prefăcu odaea noastră 
Intr'o baltă mare, lată. 


„„Hapleo dragă, ce făcut'ai ? 

Făr' să cerem, ne dai bae ?“— 
Intorcându-se spre mine, 
Haplea-mi zice : „Vezi, Moş Nae, 


„Am găsit în astă noapte 
Pe un biet om înghețat 
Şi de dânsul fiindu-mi milă, 
Chiar. în brațe l-am luat. 


Insă omul, rău la suflet, 
După ce s'a desghețat, 
Mi-a umplut odaea cu apă 
lar el putina-a spălat“. 
MOŞ NAE 
(In numărul viitor: „Intoarce- 


rea la Bucureşti“). 
——— DOC km0 


Desene de W. BUSCH 


Localizare de MOŞ NAE 


9) Cum se sfârșește povestea 


De prin Anglia cea rece, 
Unde rău se plictisise, 

Un Englez la noi în ţară 
De curând se pripăşise. 


Om sucit şi fără treabă, 
Toată ziua ce făcea? 
Hoinărind pe câmp, pe-afară, 
Prin ochean se tot uita. 


Vrând să vadă ce-i departe, 
Lângă dânsul nu văzu 

Ci în balta-adâncă, mare 
Mister Ingliş drept căzu. 


Dar zărit fu spre norocusi 
De Nea Stroe-al nostru care 
Cu copiii şi căţeii, 

O pornise la plimbare. 


II ajută ca să iasă, 

Dar cum ese ? să-l priveşti: 
Este om, ori Aghiuţă ? 

Zău ! văzându-l te cruceşti. 


Dar în apă, 'n fund rămase 

Şi ochean şi pălărie, 

Plici şi Plum primind porunca, 
Se reped cu bucurie. 


Plici în gură ia ocheanul, 
Pălăria ţine Plum 

„Ce. mai câini“, grăi Englezul 
„N'am văzut eu până'acum”, 


+ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Vreau să-i cumpăr, dau pe dânşii 
Chiar şi zece mii de lei, 

Căci deştepţi sunt, lucru mare! 
Şi îmi plac aşa căţei!“ 


: Biblioteca Uniyareistn 
Una A lu 


PAG. 9. 


Invoiala fu făcută, 
Stroe banii şi-a primit, 
Pe copii vânzarea aceasta 
Zău! că nu i-a mulţumit. 


Deci cu ochii plini de lacrimi _ 


m 


Bun rămas ei îşi luară j pop acea i 
Dela Plici şi Plum, iubi i, koon că 
Şi cu drag îi sărutară. j OUE SITATE 


| lài | 
Stan Negoi cel rău la some 


Este foc de supărat 
Şi de banii lui Nea Stroe 
Vai, cât e nemângâiat. 


Ros de pizmă, răutate, 
Drept la baltā o porneşte 
a ca om ce-i scos din tire 

N ea se-aruncă nebuneşte. 


Omul rău aşa pierit-a 

Şi cu-aceasta, dragii mei, 

Isprăvită e povestea 

Cu copii şi cu căţei. 
(Sfârşit) 


——— CE kM 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ZEI ŞI ZEIȚE DIN VECHIME 


No. 1. — URSITOARELE în număr de trei şi anume: 
Cloton, care ţine ghemul, Lochesis, care învârteşte îu- 
sul şi Atropos, care taie firul cu foarfeca. Ursitoarele, 
numite şi Parcele (cu accentul pe a), hotărau soarta co- 
piilor la naştere. 

No. 2. — BACHUS, căreia Grecii îi ziceau Dionisos, 
zeul vinului şi al veseliei. E reprezintat când călare 
pe un butoiu, cum este în ilustraţia de față, când pe 


i când aşezat într'un car tras de tigri sau pantere. 


3. — EUTERPI, una din cele nouă muze şi a- 
nume muza muzicei. E reprezintată încoronată de flori, 
ţinând într'o mână hârtii de muzică şi având lângă dânsa 
un flaut şi alte instrumente de muzică. 

No. 4. — IANUS, zeul latin cu două chipuri: unul 
pentru trecut şi al doilea pentru viitor. Intr'o mână are 
cheia cu care deschide anul a cărui primă lună Ianuarie 
îi poartă numele. 

No. 5. — CLIO, muza istoriei. Incoronată cu lauri, stă 
în picioare având un sul de hârtie în care sunt scrise fap- 
tele omenirei. 

No. 6. — DIANA (greceşte Artemis), zeiţa vânătoarei. 


E reprezentată cu picioarele goale până la genunchi, cu 
părul prins pe ceală. Ţine în mână un arc. Tot Diana 
era socotită şi ca zeiţa Lunei. 

No. 7. — URANIA, muza astronomiei, e încoronată cu 
stele, poartă o rochie de culoarea cerului, ţine într'o 
mână un compas, iar în mâna cealaltă un glob. 

_No. 8. — TALIA, muza comediei, încoronată cu iederă, 
ţine în mână o mască hazlie. 


CTT LILI LILLE LL LL LL LL bl nl el ela bi 1d 


COPILUL ŞI SĂNIUŢA... 


Este iarnă ; îirea toată 

S'a 'mbrăcat în straiu de nea, — 
Hai, pe culmea înghețată 

Ca să-mi zbori ca o săgeată 

3 Săniuța mea |... 


Lunecuşul iar ne chiamă, — 
Pe zăpadă vânt să-ți iai ; 
Şi în zboru-ți sprinten ia-mă 
Până'n văi, căci nu mi-i teamă, — 
Săniuță hai !... 

Dar a nins vârtos afară, 
Neaua a'nghețat acuş, 
Toți tovarăşii plecară, — 
Hai şi noi dar, sănioară, 

Hai la lunecuş !... 

Gh. G. Ursu-Bârlad 
————— DO kn 


SFATUL MAMEI 


S'a 'nserat de mult... Pe stradă, 
Trec trecătorii grăbiţi spre case... 
„De ce te plângi copil micut ? 

„ De ce-ţi uzi genele frumoase ? 
Aşa 'ntreabă-un trecător, 

Pe micul TOTO ce plângea 

Cu lacrămi mari pe-un trotuar, 
— „Păi, Domnule, mănica mea 
„Mi-a spus ca drumul să nu-l trec, 
„Pân'ce maşinile cu toate, 

„Nu or trece întâi pe drum... 
„lar eu, aştept de-o oră poate 

„Şi plâng aicea pe trotuar, 

„Și nu ştiu cine-o îi de vină, 
„Dară prin față-mi nu trecu, 


„De-un ceas, decât o singură maşină“... 
Zaharia George Buruiană 


DIMINEAȚA COPIILO 


ROMAN PENTRU TINERET 
14) Bucuria unui tată. 


u trecu mult şi boerul Neacşu de Şerbăneşti 

sosi şi dânsul la cârciumă. Salută cu respect 

pe pustnicul Daniel pe care îl cunoştea de 

altă dată, îl pofti în odaia ce-i se pregătise 

în grabă şi rugându-l să şează lângă dânsul, 
luară amândoi câte un pahar cu vin. 

„Nu-ţi poţi închipui, părinte, zise pustnicului bo- 
erul Neacşu de Şerbăneşti, cât de bine ne prinde 
acest adăpost cald, mai ales după un drum aşa 
de lung şi obositor. 

Ceeace, însă, îmi face o adevărată, plăcere, e faptul 
că te văd aici lângă mine. Chipu-ţi plin de blândeţe 
îmi dă mare încredere şi te rog să-mi dai voie 
să-mi destăinuesc sufletul. După cum vezi, după un 
războiu crunt şi lung, oştenii mei se inâpoiează 
pe la casele lor. Numai eu, căpetenia lor, sunt mâh- 
nit şi amărit. Mi-e frică să mă înapoiez acasă, 
nu de altceva, căci ştiu că soţia mea e bine, dar nu 
ştiu nimic de soarta micuţului meu copil, ceeace 
mă nelinişteşte mult de tot, mai ales că soţia mea 
în scrisoarea ei din urmă îmi dă să înţeleg că nu 
voi mai putea revedea pe scumpul nostru odor. 

N'ai putea, oare, bunul meu părinte, tu care cu- 
noşti atâţia boeri de neam şi ai cutreerat prin mai 
multe ţinuturi, să-mi spui ce mai este pe la co- 
nacul meu? Dacă nu-mi poţi da ceva ştiri linişti- 
toare, cel puţin, mă poţi consola.” 

— „ţi pot da ştiri din cele mai bune, răspunse, 
cu bucurie pustnicul Daniel. Fiul tău trăeşte şi e 
copilul cel mai drăguţ din câţi am cunoscut în 
viaţa mea. Pa 

— „Il cunoşti? întrebă boerul mişcat.” 

— „Il cunosc foarte bine, răspunse bătrânul, câte 
lucruri nu S'au petrecut în lipsa d-tale!” 

Pustnicul Daniel povesti, după aceea, boerului tot 
ce ştia despre micul Pârvu şi ca să-l liniştească, — şi 
mai bine, îi arătă portretul soţiei sale. „Ea e! grăi 
boerul, parcă o văd! Dar unde e copilul meu?” 

— „Aici lângă noi, răspunse bătrânul. 

— „Lângă noi! strigă boerul Neacşu sărind în 
picioare. Şi de ce nu mi-ai spus mai iute? Cum aş 
vrea să-l văd numai decât!” 

Pustnicul conduse pe boier la odaia lui Pârvu, 


care dormea ca un înger. . 

„Doamne, exclamă boerul Neacşu, cu lacrimile 
în ochi; cât de mic l-am lăsat când am plecat 
şi cât de mare şi de frumos îl găsesc acum! 

Fi 


(14) 


+ FI Ia 


(Adaptare de N. BATZARIA) 


Abia acum, buna şi iubita mea soție, înţeleg cu- 
prinsul scrisorilor tale! Pârvule, dragă Pârvule, zise 
boerul cu voce tare, deşteaptă-te, iacă tatăl tău!” 


şi apucând copilul de mână, îl sărută duios. 

Micul Pârvu îşi freca ochii şi se uita mirat spre 
boer. Nici nu ştia dacă doarme sau nu. „Tu eşti, 
scumpul meu tată? zise Pârvu cu un zâmbet dulce. 
Dar mama este cu tine?” 

Boerul luă copilul în braţe şi cu ochii plini de 
lacrimi îi zise: „Nu ştiu, scumpul meu copil, cum 
să mai mulţumesc bunului Dumnezeu care mi-te-a 
redat teatăr.” A 

— „Nici eu, răspunse Pârvu! Cât de bun e 
Dumnezeu a cărui iubire neţărmiurită ne face aşa 
de fericiţi!” 

Aceste cuvinte ale copilului minunară pe boer 
care simţi o nespusă bucurie. Intorcându-se apoi 
către pustnicul Daniel îi mulţumi cu multă recu- 
noştință pentru tot ce făcuse pentru micul Pârvu. 

Intre timp, iată şi Smărăndiţa care şezu întrun 
colţ al odăiei. Boerul o salută cu multă bunătate, 
îi întinse mâna cu bunăvoință şi caută să i-arate 
toată încrederea. „Scump de tot vor plăti tâlharii 
aceia crima ce au făcut, adăugă boerul, foarte supă- 
rat.” Şi porunci numai decât celor mai curagioşi 
dintre oamenii săi să urmărească pe tâlhari şi să-i 
aducă la conac. Apoi din nou stătu de vorbă cu 
Pârvu şi ar fi stat bucuros toată noaptea, dacă 
pustnicul Daniel nu i-ar fi reamintit că au cu toții 
nevoie de odihnă, pentru ca a doua zi să poată 
ajunge de vreme acasă la dânşii. 

(Va urma). 
———— DOC k 


Lecţie de educație în Cişmigiu. 


Copiii se joacă „de-a şcoala”. 
O fetiţă de trei ani: 

— La ce foloseşte gura? 

Un băeţaş de cinci ani: 

— La mâncat. 

— Şi ochii? 

— La văzut. 

— Şi nasul? 

— Pentru a ţine degetele în el. 


VVYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYYVYVYYYYYVYYYYVYYVYYYYVVY 


Cumpărați Mărţişoare la PAX, Calea Grivitei 107 


PAG. 12. 


e 


de Aii-Baba 


a, Pisi e bolnav. Nare poftă de jucat, îi 
curg, lacrimi din ochi, ţine capul plecat în 
jos. 
Ce mai vorbă? Trebue să fie bolnav rău, 
căci ian priveşte: ma băut nici toată porţia 
de lapte, el care nu lăsa nici o picătură şi mai 
lingea şi farfuria până ce-i obosea limba. 

Şi Florica vine şi mă cheamă, ca să mă duc şi eu 
în odaia unde stă Pisi bolnav şi să văd ce are 
şi ce e de făcut. 

Căci, Doamne apără şi păzeşte! Dacă se întâmplă 
o nenorocire şi moare Pisi? Ce ne facem fără el? 
L'am crescut doar ca pe copilul nostru. 

Când l'am luat... şi cum lam luat? L'am ales 
dintre şase fraţi şi surori, câţi erau la sânul mamei. 

O ştiţi pe mama lui Pisi? E pisica aceea mare 
şi vărgată, care toată ziua dă târcoale prin bucătărie. 
S'au jurat servitoarea noastră şi servitoarele din 
vecini, că au să o omoare, fiindcă e rea şi hoaţă 
şi tot fură ba un peşte, ba cea mai bună bucată de 
carne. 


L'am ales tocmai pe Pisi, pentrucă dintre toţi 
fraţii şi surorile lui el era cel mai drăguţ şi mai 
deştept, avea ochii mai strălucitori şi părul mai 
frumos. 

Şi mai avea ceva Pisi, cum nu prea găseşti la 
cei din neamul lui. Botişorul îi e alb, dar în vârful 
nasului — un nas mic de tot, că de abia i-se 
vede — are o aluniță neagră. Ce bine îi şeade 
şi cât îl face de drăguţ! 

Când lam luat, Pisi abia deschisese ochii şi nu 
era mai mare decât un ghemuleţ. Multe zile şi 


multe nopţi a făcut miau-miau! şi a plâns după 
mamă şi după fraţi şi surori. 

Dar şi noi lam îngrijit bine şi lam întrebat 
în totdeauna ce-i place şi ce doreşte. I-am făcut 
un pătuc cu o salteluță moale şi cu o plapomă 


împodobită numai cu dantele. Acolo îl culcam în 


toate serile şi îi cântam cântece ca la copiii mici 
şi îl sărutam, ca să adoarmă şi-l înveleam, ca nu 
cumva să răcească peste noapte. 

Decât el, şiretul!, sărea din patul lui şi hop!, 
se ducea în patul Floricăi lipindu-şi căpşorul de 
obrajii fetiţei. 

Florica nu mai putea de bucurie, că Pisi ţinea 
aşa de mult la ea. 

Iar acum Pisi e bolnav! 

„Dar vino odată”, îmi spun copiii. Şi mă apucă 
unul de braţ, altul mă trage de haină, al treilea 
îmi ia tocul din mână. 

„Pisi e bolnav şi tu stai şi scrii liniştit. Ce, 
vrei să moară şi după aceea să vii să-l vezi? 

Am lăsat, aşa dar, treaba începută şi am' dat fuga 
în odaia bolnavului. 

Pisi stătea tolănită pe patul Floricăi având în 
jurul lui mai multe farfurii cu toate bunătăţile. 

Intr'una o bucăţică de prăjitură,, în cealaltă lapte, 
într'a treia o felioară de carne cu un oscior pe 
dânsa, cum îi place lui mai mult. 

Pisi stătea tolănit pe patul Floricăi având în 
asupra acestor bunătăţi. 

Cea mai bună dovadă, că era bolnav şi că boala 
sa trebuia să fie grea de tot! 

Mă uit la el. Ţinea ochii închişi, sforăia încetişor 
şi din când în când mai dădea şi din coadă. 


DIMINEAŢA COPIILOReeeeeeoooo00000e.000000000000000ooooooooooee PAG. 13. 


„Suferă de friguri”, zic eu. O fi având călduri 
mari, trebue să-i pipăim pulsul. 

Dar până să bag mâna în buzunar şi să scot 
ceasornicul, pentru ca să-i număr bătăile pulsului, 
aşa cum fac doctorii cu bolnavii, copiii mi-au şi 
luat-o înainte şi lau apucat care de o labă, care 
de alta. 

Pisi nu ştie că asta se face pentru binele lui. 
Işi închipue, pe semne, că vrem să-l necăjim şi 
să-i stricăm somnul. ` 

De aceea, în loc să ne mulţumească şi să stea 
cuminte şi liniştit, odată îl vezi, că se ridică pe 
patruu labe şi ffrrt! sgâârt! şi-a băgat ghiarele în 
mânuţa Silviei. 

Silvia, văzând că-i curge sânge, sa şi porni; 
să plângă. 

„Lasă”, îi zic eu, „nu-i nimic. Dacă te-a sgâriat, 
asta e semn, că tot mai are putere şi că o să-l 
putem scăpa dela moarte.” 

Şi-a şters şi Silvia lacrimile şi n'a mai vărsat 
altele. Decât acum nu era toomai uşor să-i pipăim 
pulsul lui Pisi. 

„Ar trebui”, zic eu „să-i vedem limba. Dacă e 
incărcată, e semn, că suferă şi de stomac şi că 
are şi o boală de inimă.” 

— Pisi, Pisuleţ, — îi zicem cu toţii, mângâindu-l 
cu toate felurile, — deschide gura şi scoate limba, 
puiul mamei: 

Puiul mamei, însă nici maude de urechia aceea. 

— Pisi, Pisuleţ, deschide guriţa! 

Aş, ţi-ai găsit! O ţine închisă şi aşa de strâns, 
parcă ar fi încuiată cu şapte lacăte. 

Marioara îşi pierde răbdarea. 

„Stai, că i-o deschid eu şi fără voia lui.” Il 
luă pe Pisi în braţe şi încercă să facă aşa cum a 
zis. 

Firrt! sgâârt! O sgărietură pe obrăjorul ei de 
sus până jos. 

Acum Marioara strânge bine din dinţi, ca să nu 
plângă. 

Iar Pisi îi scapă din braţe, sare din pat şi dă 
fuga spre uşe, ca să iasă din odaie. 

Ce-i de făcut? Am căzut cu toţii pe gânduri. 

„Miau! miau!” ne grăia Pisi are nevoe de aer. 

Trebue să-l duceţi la plimbare. Să-l infăşuraţi 
însă bine, ca să nu răcească pe drum. 

Copiii au adus din podul casei căruciorul, care 
servise odată Floricăi, atunci când nici ea nu era 
mai răsărită decât Pisi, au pus în el aşternutul 
lui Pisi cu perna şi plapoma cea cu dantele, au 
mai luat într'o cană şi ceva lapte, căci de! i-se poate 
face sete lui Pisi şi au pornit să-l plimbe, împingând 
căruciorul fiecare la rând. 

Aşa s'au dus pe bulevardul din apropierea casei 
noastre. Acolo e aerul curat, umbră multă şi linişte: 
tot lucruri de care are nevoe un bolnav. 

Pisi stătea destul de cuminte în cărucior. Se 
- mai scula şi mai mârâia el, când vedea vreo pasăre 


sburând sau vreo altă pisică trecând pe drum. Decât 
vorba e, că nu încerca să se dea jos. Mai toată 
vremea se lingea pe labe, apoi îşi spăla obrazul 
cu ele, adică îşi făcea toaleta. 

Căci am uitat să vă spun: lui Pisi îi place mult 
să fie curat şi ceasuri întregi el se tot spală şi se 
linge. 

Numai puricii îl cam supără, dar îi mai dăm şi 
noi o mână de ajutor. 

Aşa a mers ca vreun sfert de oră şi copiii nu 
mai puteau de bucurie, văzând că Pisi arată mai 
puţin bolnav, de cum era acasă. 

Nu în totdeauna sfârşitul e bun însă ca începutul. 

In adevăr, cam pe la mijlocul bulevardului copiii 
au văzut venind din partea cealaltă un câine, un 
căţel din aceia cărora le zice „Fox” şi cari au parcă 
pe dracul în sânge, aşa sunt de nebuni şi de 
neastâmpăraţi. 

—  Cuţi, Cuţi, îl chema Silvia, care impingea 
atunci căruciorul şi căreia pe lângă pisici, îi mai 
plac şi câinii şi găinile şi rațele şi toate lighioanele 
câte sunt pe fața pământului. 

Cuţi se apropie de Silvia, dar se apropie şi de 
cărucior. Ca toţi cei de o seamă cu el, avea mirosul ~ 


foarte fin. Ridică botul, priveşte în sus şi îşi zice: 


„aicea miroase a pisică!” Şi cât ai clipi din ochi, 
iată-l apucat de toate năbădăile, lătrând ca unul 
scos din minţi şi sărind spre cărucior. 


Bietul Pisi, care nu se aştepta la o astfel de vizită 
şi era cât p'aci să adoarmă, sare speriat, işi zbârleşte 
părul, ridică coada în sus, face de vreo câteva ori 
ffrrt! firrt! şi dă să sară, ca să o ia la fugă. 

Silvia s'a speriat rău de tot. Văzând ce vrea să 
facă Pisi, îl ia repede în braţe, ca să-l oprească. 
Dar poţi să-l opreşti pe Pisi care făcea ca un turbat? 

„Fîrrt! sgâârt!” li trage Silviei o sgârietură pe 
un braţ şi-i mai trage una pe braţul celălalt. 

Şi p'aci ţi-e drumul. Cuţi după el, dar Pisi, 


e 


n -o mame ee eam it aaau 


PAG. 14. eeeveotottooottóvovttėtótoėoetooooeoottoeoettto D/ MINEATA COPIILOR 


mai iute la picioare, pieri şi se îăcu nevăzut până 
numeri cinci. 

Şi plânge Silvia şi plânge Florica şi plânge şi 
Marioara. „Pisi, Pisi, Pisi!” strigă ele cât le ţine 
gura. 

Dar ia-l de unde nu-i! Pisi a fugit dincolo de 
bulevard şi a pierit în dosul unor case. 

— Silvio, tu eşti de vină, că nu Plai ţinut bine. 

— Ba voi sunteţi de vină, că nu Laţi gonit 
pe căţel. 

— Ba tu eşti de vină, că tu lai chemat. Nu te-am 
auzit noi cum îl strigai: Cuţi, Cuţi? 

Şi Florica şi Marioara, furioase că Pisi a fugit 
şi că, poate, sa pierdut pentru totdeauna, s'au 
repezit asupra Silviei şi au apucat-o de păr şi 
au tras-o ca nişte nebune. 

Era să fie rău de biata Silvia, dacă, din în- 
tâmplare nu trecea în momentul acela un domn 
bătrân, care le-a despărţit, mustrându-le că s'au 
purtat aşa cu surioara lor. 

Florica şi Marioara s'au ruşinat şi plecând capul 
în jos au pornit, împreună cu Silvia, în căutarea 
lui Pisi. 

L'au tot căutat ele, ba mau pus şi pe mine 
pe drumuri. 

N'a rămas oltean şi sergent şi trecători, pe cari 
să nu-i fi întrebat: „Nu cumva Paţi văzut pe Pisi?” 
— Care Pisi? ne întrebau ei la rândul lor. 

— Apoi Pisi nu e decât unul singur. Un pisoiu 
mititel, drăguţ, vărgat şi cu o aluniţă neagră în 
vârful nasului. 

Şi nu era nimeni, care să ne dea de ştire şi 
să ne pună pe urmele lui. 

L'am căutat în toate străzile şi am întrebat în 
“toate casele. Până seara nu ne mai ţineau picioarele 
de atâta alergătură şi răguşisem! strigând într'una; 
„Pisi, Pisi-Pisi” 

Pe Pisi, însă, parcă îl înghiţise pământul, nu 
alt ceva. “ 

A doua zi în patul din odaia copiilor stătea 
culcată Silvia. Căzuse bolnavă de câte încercase 
şi prin câte trecuse. Obrăjorii îi erau aprinşi şi 
îi ardea tot corpul. 

Alături de ea dormea lungit şi liniştit... ghiciţi 
cine? Pisi, nu alt cineva. Venise acasă peste noapte, 
eşind cine ştie din ce gaură. 

Pisi dormea şi mavea de loc înfăţişarea unui 
bolnav. Când copiii s'au sculat din somn şi l'au 
văzut lângă uşe, au dat din palme şi au sărit 
în sus de bucurie. 

După aceea, ştiind că lui Pisi i-e foame, i-au 
dat o farfurie plină cu lapte, din care ma lăsat 
nici o picătură. l-au mai dat şi un pesmete şi 
Pisi l'a mâncat cu aceiaşi poftă. 

De asemenea, ma zis că nu-i place când Ma- 
rioara i-a adus şi o bucăţică de carne. Se vede 
treaba, că aerul curat şi alergătura îi făcuseră poftă 
de mâncare şi-l vindecaseră de toată boala. 


După ce a mâncat şi a băut bine şi din belşug, 
s'a dus să se culce în patul Silviei, căci pica de 
somn. 

Inainte de a se culca, lam întrebat noi de vreo 
câteva ori pe unde rătăcise toată ziua de eri şi cun: 
îşi petrecuse vremea. 

La toate întrebările noastre el răspundea numai 
„mââr! mââr!” şi nu vroia să ne spună ceva mai 
mult. 

Decât acum suntem veseli, că nu mai e bolnav 
şi că bunul Dumnezeu ni l'a adus iarăşi în mijlocul 
nostru. 


Ali-Baba 
—— omm kn 
LĂCOMIA PIERDE OMENIA 
ze de L. Tolstoi 


n vânător cu arc şi săgeți se duse după vânat, 
omorî o capră sălbatecă, o trânti în spinare 
şi porni acasă. Pe drum zări un mistreţ 
ce se îndrepta spre dânsul. Vânătorul aruncă 
capra, ochi animalul şi-l răni greu. Mistreţul 

urlă de durere, se aruncă asupra omului şi-l sfâşie. 
Puterile îl părăsiră însă şi rămase mort pe loc. 

Un lup, nemâncat de vre-o trei zile, se tot învârtea 
prin pădurea aceia, doar va găsi ceva de mâncare. 
Atras de mirosul sângelui, veni la locul unde zăceau 
capra, mistrețul, vânătorul şi armele acestuia. 

Lupul se bucură, văzând atâta pradă şi cu toate că 
era hămesit de foame, stătu pe loc şi se gândi: 
„Acum voi fi sătul o bună bucată de vreme. Dar 
nu trebue să mănânc totul deodată. Intâiu voiu 
mânca ceeace e mai aspru, apoi ceeace e mai moale 
şi mâi gustos.” 

Mirosi pe rând capra, mistrețul şi omul şi zise: 
„mâncarea asta e moale, mai ales ultima dihanie 
pare a fi ceva delicios. Asta voiu mânca la urmă.” 

Mirosi apoi arcul şi deoarece lupii nu vânează 
niciodată cu ajutorul unei asemenea arme, crezu 
că e ceva de mâncare. Arcul era bine înţeles mai 
aspru şi animalul lacom! începu să roadă bucăţile. 
de piele depe el. Dar dintr'o dată arcul îl lovi peste 
frunte şi lupul rămase mort, atunci veniră alţi 
lupi şi mâncară toată prada, împreună cu tovarăşul 
lor, care din cauza prea imarei lăcomii îşi pierdu 
viaţa. 

Vedem dar, cât de adevărată e zicătoarea bătrâ- 
nească: „Lăcomia pierde omenia.” 

Din ruseşte de Mira Han 


Către drăguţele cititoare ! 

Se apro pie 1 MARTIE şi nici una dintre dum- 
neavoastră nu trebue să rămâe fără de un fru- 
mos roi Ali le găsiţi 1 
Cele mai frumoase e găsiți la 
şi mai eftine Mărțisoare magazinul 

PAX, calea Griviței No. 107 şi 212. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


LA ILIE LA MASĂ 


ihai, Gicu şi Angy au stat mai mult timp 

la vie. S'ar fi plictisit ei dacă m'ar fi fost 

NN Ilie, să le spună poveşti şi să le facă dife- 

rite jucării. Tot Ilie i-a plimbat pe ,Ce- 

tate”, i-a dus la „Izvorul de leac”, iar 

în fiecare Duminică şi sărbătoare îi plimba cu 
barca. 

Numai o dorință nu li s'a împlinit. Aceia, de a se 


. duce la pescuit, Gicu şi Mihai îşi făcuseră şi undiţe 


într'ascuns, nădăjduind să înduplece pe mămica 'sau 
pe mamă-mare; dar nu s'a putut. 

Se 'nserase şi Ilie nu venise încă de la pescuit. 
Copiii îi pândeau întoarcerea şi cum îl zăriră de 
departe îi alergară înainte. 

„Peşte, peşte!” exclamară ei privind în coş. 

— Şi cum ai să-l găteşti? întrebă Mihai. 

— De! să fi căzut în undiţă vre-un nisetru, o 
puneam pe Păuna să-mi facă o... deaia... cum se 
spune? 

— Maioneză? întrebă Gicu. 

— Aşa, maioneză, să te lingi pe deşte. Dar cum 
nu-s decât nişte bieţi chitici, am să-i facc saramură. 
Dv. ce ziceţi? E mai potrivită pentru stomacul 
nostru. 

— Dar şi saramura e foarte bună, spuse Gicu. 

— Şi mie-mi place saramura voastră, afirmă Mi- 
hai. Mai ales Păuna o face foarte gustoasă. 

— Păi dacă vă place aşa de mult mâncarea 
noastră, vă poftesc la noi la masă. Veniţi? 

— Cum nu? să întrebăm pe mămica. 

Foarte curând s'au întors veseli strigând ,Ne 
lasă, ne lasă!” 

— Ce bine-mi pare, spuse Ilie. Păuno, dă zor 
cu mâncarea şi cată să fie bună. Să pui masa cea 
mare şi cele trei jelţuri căptuşite cu pluş. Auzi- 
tu-m-ai? 

— Lasă Ilie, nu trebue atâta supărare; nouă ne 
place şi aşa, spuse Gicu. 

— Vai de mine! Dar se poate? Vă am şi eu 
odată musafiri şi să nu vă fac cinstea cuvenită? 
Săraci suntem, d-le Gicu, dar ştim să dăm cinstea 
fiecăruia. Şi către Păuna: Să scoţi faţa de masă de 
borangic şi tacâmurile de argint. 

Mihai şi Gicu se priveau nedumeriţi; dar Ilie 
vorbea serios şi ei nu ştiau ce să creadă. 

Bucătăreasa se timpluse de fum şi miros de peşte. 
Toţi priveau focul ascultând cu plăcere sfârâitul 
peştelui din tigae. 

Ca să nu li se pară musafiriolr aşteptarea prea 
lungă, Ilie începu să le povestească întâmplări din 
război. Păuna asudase învârtind la o mămăligă vâr- 
toasă. | 

—  Poftiţi la masă, spuse ea. 

Măsuţa cu trei picioare, fără învelitoare îi aş- 


[] 


PAG: 15 


de Eufrosina Semenesou 
tepta. La mijloc mămăliga fumega stând mândră 
între cele două străchini cu saramură. 

— Hei nene Ilie, nene Ilie, făcu Gicu; mare 


Şmecher mai eşti. 


— Dar dece d-le Gicu? se miră Ilie. 

— Cum dece? Asta-i masa cea mare? astea-s 
jeiţurile cu pluş? 

Dar tacâmurile de argint şi faţa de borangic 
unde sunt? i 

— Păi cum o să vedeți fața de borangic când 
i-aşa de subțire — Păuna e măiastră la țesut. 

— Lasă nu mai spune; nouă ne place şi aşa. 

Băeții se aşezară pe un scaun de lemn răsturnat 
pe-o coastă. 

Angy pe un scăunel, Ilie pe prag şi Păuna chir- 
cită jos. 

Toţi trei mâncau dintr'o strachină, încurcându-şi 
înadins lingurile de lemn. Intingeau mămăliga vâr- 
toasă în zeama ardeiată — şi totul li se părea 
nespus de bun. Nici odată nu mâncaseră lucruri 
aşa de bune şi într'o tovărăşie atât de plăcută. 

Dufi dădea din coadă vârându-şi din când în 
când botul între cei doi băeţi. Lângă Angy motanul 
îşi frământa labele miorlăind sfios. Mai departe, 
toate gâştele strânse în grup gâgâiau pe şoptite 
privind spre cei de la masă şi vorbind parcă pe 


„eee 


RIPLIOT 


PAG. 16. N9000000000900009000000000900090000000000o... DIMINEAŢA COPIILOR 


socoteala lor. Cele două scrofiţe erau ţinute la 
distanță de biciul lui Ilie. Numai Ghiţă stătea mai 
nepăsător mai de-oparte. Puii şi găinile se culcaseră, 
ltfel-ar fi fost pe-acolo. 


După; ce mâncară şi peştele prăjit, Ilie aduse 

“un. e frumos. 

34 ceva bun pentru musafirii mei, spuse el, 

pun să taie ficăruia câte-o felie. Şi pepenele 
a du.c& şi rece... Dar, de-odată farfuriile şi feliile 


in mijrocul mesei. Toţi rămaseră miraţi iar Angy 
începe să plângă de spaimă dar şi -de părere de 
rău după feliile de pepene pe care se băteau scro- 
fiţeie lacome. 

Ce se întâmplase? Ilie aruncase o coajă pe jos; 
scrofiţeie se repeziră la ea, dar Ghiţă le îmbrânci 
cu. râtul atât de puternic, că Fiţa ajunse tocmai 
pe masa scundă. 

—  Tii!ce ruşine, ce ruşine, se văita Ilie. Taman 
când ai musafiri la masă să-ţi facă dihăniile po- 
cinogul. Uite, simt că-mi plesneşte obrazul de 
ruşine. Nici n'am să îndrăznesc să vă privesc mâine 
la lumina soarelui. 

Şi Ilie făcu pe supăratul, văicărindu-se. Copiii 
îl credeau. 

— Lasă, Ilie, nu fi atât de necăjit. Doar nu eşti 
d-ta vinovat, îl mângâe Mihai. 

— Crede-mă, nene Ilie! Totul a fost foarte bine, 
foarte bine, fain... Cheamă-ne şi mâine să vezi cum 
venim; căci nu suntem supăraţi, spuse Gicu. 

— Vă mulţumesc pentru vorbele bune. Mi-a mai 
venit inima la loc. Numai d-ra Angy e supărată. 

„Dacă mi-au mâncat pepenele,” făcu Angy. 

Masa lui Ilie a rămas în mintea copiilor o amin- 
tire plăcută şi veselă. 

De multe ori vorbesc de ea făcând mare haz. 

Eutrosina Semenescu 
———— 00 k 


E sfânt 


O cutie de bonboane 

De „SUCHARD” mă încântă 
Precum şi ciocolata lor 

E — pentru mine sfântă. — 


Ce conţine noua carte „EVREICA ?* 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


Cine ia „CA SĂ MAI RÂDEM“ 
Este vesel, mulțumit 
„Pentr'un pol ce-a dat pe dânsa, 
Din belșug e răsplătit. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


D-l N. Batzaria, directorul revistei noastre, con- 
tinuând a fı suferind, roagă pe cititorii și colabora- 
torii cari îi scriu, să aibe răbdare până când s'a- 
rea sănătăţei sale îi va permite să le răspundă. 


FI. FI. R.-Vâlcea. — Poezia „Rugă” se publică. Nouă 
ne face o deosebită plăcere când descoperim un talent 
şi îl încurajăm din toate puterile. Avem credinţa că d-ta vei 
deveni un scriitor apreciat. 

C. V. P. Suhuleţ. — „Noaptea” te sfătuim cu stă- 
ruinţă să coontinui a ne fi cititor, lăsându-ne nouă grija 
redactărei revistei. 

C. F.-Loco. — „Bunicei”, incontestabil, o poezie fru- 
moasă, ar fi prin forma ei mai potrivită într'o revisiă 
de literatură pură. Pentru „Dimineaţa Copiilor” caută 
să scrii poezii simple şi de acţiune, nu de impresii şi 
reflexiuni. 

Sil. Ior.-Constanța. — „Istorioară” trimisă de d-ta este 
în genul bucăţilor de cari sunt pline cărţile de'citire pe cari 
le au copiii toată ziua. O revistă, însă, trebuie altfel 
făcută decât un manual de şcoală. 


P. Cele.-Lipcani. — Traducerea d-tale e luată dintro 
carte de şcoală şi, în afară. de aceasta, lasă destul de 
dorit. Nici gluma nu e tocmai reuşită. Cuvântul aquatic 
înseamnă care e de apă sau care trăeşte în apă. 

Mes. La.-laşi. — Nu credem, bună domnişoară, să fie 
vreun cititor care să nu cunoască anecdota „Sihastrul şi 
Ursul”. Ţi-ai dat, prin urmare, o zadarnică osteneală 
de a o traduce. 

Dav. Ghi.-Secnreni. — „Bogata şi Fiul” se poate să 
fie, cum spui d-ta, o traducere din ebraică, dar ce folos 
că limba românească în care ai scris lasă foarte mult de 
dorit. De aceea regretăm că nu o putem publica. 

Eug. Jeb.-Braşov. — Nu ne spui -de unde ai luat bu- 
cata trimisă, căci astfel de bucăţi nici nu e cu putinţă 
să fie originale. Aşa fiind ne pare rău, dar nu o pu- 
blicăm. 

Bot. Bel.-Odorhai. — Ne pare bine că eşti cititorul 
nostru şi te sfătuim să rămâi tot cititor, mai ales că noi 
te asigurăm că în revistă totdeauna va fi materie destulă. 

Aur. Pet.-Slopozia. — Mhilţumim pentru dragostea ce 
porţi revistei, dar te rugăm să-ţi arăţi şi mai departe dra- 
gostea aceasta, citind revista şi răspândind-o. N'avem ne- 
voie de nici un fel de colaborare de afară. x 

C. Codru. — Poeziile d-tale „Ruga” şi „„Ninge”, fiind, 
precum spui, primele încercări în genul acesta, e fi- 
resc să nu fie tocmai reuşite. Noi nu dispunem de timp 
ca să stăm şi să îndreptăm zecile de poezii ce ni se trimit 
zilnic. Publicăm pe acelea care le credem bune şi refuzăm 
pe celelalte. Din fericire d-tale nu-ţi lipseşte talentul, aşa 
că te sfătuim să munceşti înainte. Ă 

Eug. şi Tt. Pet.-Craiova. „larna” spuneți c'au 
plecat păsările de frica lernei. Asta o ştim de mult, dar 
mai ştim că se vor întoarce, aşa că nu suntem chiar aşa 
de trişti. d 

Ung. Gh.-Galaţi. — Ne trimiţi câteva bucăţi copiate 
dintr'o carte. Ce să facem cu ele, micul nostru cititor? 
Altădată nu te mai osteni în zadar. 

Sol.-Loco. Ghicitorile, devotată cititoare, nu 
sunt tocmai publicabile. Răspundem întrebărei d-tale spu- 
nând că scriitorul pe care Lai pomenit, a dat în acelaş 
timp bucata la două reviste, ceeace nu e tocmai frumos. 
Don 5RNINNBe Danae aaDanaapaaanatdanasanauaaenaaaa 


Cereţi pretutindeni 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A 


Ni DIMINEATA 


COCOȘU 


B 
[==] 
STE 9; 


itig ineața Capiilor !* 


PAG. 2. 


SR mulțime de întrebări. DEN 


“Avem înaintea noastră un teanc de manuscrise, 
de scrisori şi de cărți poştale. Trimiţătorilor de 
manuscrise li se răspunde, precum se ştie, la 


rubrica specială. Aci e vorba de diferitele întrebări - 


la cari cititorii noştri ne cer răspunsurile cuvenite. 
Dacă am sta şi am răspunde fiecărei chestiuni în 
parte şi amănunţit, am avea să umplem toate paginile 
revistei şi chiar să prisosească. 

Sunt însă întrebări cari nu merită să li-se ră- 
spundă sau cărora nu li se poate da un răspuns. 
' Sunt copii cari întreabă aşa numai ca să întrebe. 
sau cari îşi închipuie — cea cea nu e tocmai frumos 
din partea lor — că ne-ar putea pune în încurcătură 
prin întrebările ce ni le fac. 

Alţii ne întreabă, fie însemnări de cuvinte cari 
nu se întâlnesc decât foarte rar (cum de exemplu 
cuvinte ca metargon, diaspora etc.) fie că ne pun 
chestiuni cari depăşesc gradul lor de cultură. 


Copiii cari nu vor să tie copii. 


Aceştia sunt copiii cari ne pun întrebări sau se 
pronunţă ei înşişi. în chestiuni cari nu sunt discutate 
şi cercetate decât de oameni învăţaţi şi oarecum 
înaintați în vârstă. 

Aşa de pildă, am primit de“ la mulţi dintre 
tinerii noştri cititori întrebarea cum se face că, 
pe când religia ne spune că omul a fost făcut de 
D-zeu, în cărţile de ştiinţă stă scris că omul se 
trage din maimuţă. Unii fac această întrebare, cre- 
zând că ne pun pe noi în încurcătură. Adevărul este 
că “ei ar fi foarte încurcați dacă le-am cere să ne 
spue cum îi zice acelei cărți de ştiinţă în care ei 
ar fi citit că omul sar trage din maimuţă? Din 
parte-ne. suntem convinşi că mau citit nicăeri aşa 
ceva, fiindcă nimeni n'a spus că omul se trage din 
maimuţă. 


Un cititor care nu prea e la curent. 
. T 


Acesta e cititorul nostru C. Str. dela Dorohoi 
care cere să-i răspundem cine este Moş Nae. Noi 
credem că ma rămas până acum vr'un cititor -care 
să nu fi aflat care este adevăratul nume al lui 
Moş Nae. Chiar dacă mar fi cumpărat volumul 
„Havlea — Păţanii și năzdrăvănii”, au văzut măcar 
coperta acestui volum, care copertă a fost publicată 
în „Dimineaţa Copiilor”. Iar pe copertă după Moş 
Nae stă scris în paranteză numele adevărat. 


TOATE: Și AMESTECĂ 


Acelaş' cititor vrea să ştie şi cine e Haplea “şi 
Jules Verne. . 

Haplea e Haplea din Hăpleşti, iar Jules Verne 
e marele scriitor popular francez, despre care am . 
scris în revistă, aşa că socotim că e de prisos 
să dăm din nou lămuriri asuprae-lui. 


Dorinţe copilărești. 


Un cititor dela Craiova ne trimite o listă cu mai 
multe întrebări printre cari şi aceea să-i arătăm 
cum ar putea să ipnotizeze şi el. A fost de faţă la 
nişte experienţe făcute de un ipnotizator de pro- 


. fesiune şi s'a dăşteptat de odată într'însul dorinţa 


de a deveni şi el ipnotizator. Ii răspundem că noi 
nu dăm lecţii de ipnotizm şi că socotim dorinţa 
lui ca o trecătoare dorinţă de copil, sfătuindu-l 
tot odată să se lase de astfel de gânduri. La 
vârsta lui să-şi pue întrebarea cum să înveţe mai 
bine şi cum să se poarte mai bine, iar nu să se 
gândească la ipnotizm şi la tot felul de năzdrăvănii. 


— —_— — 


De ce? Dece? Dece? 


Cititorul nostru Com. Per. din Capitală vrea să 
ştie dintr'o dată lucruri şi multe şi mari de tot. 

Aşa, vrea, de exemplu, să ştie de ce România este 
ortodoxă, pe când celelalte state neolatine sunt 
catolice? 

Răspundem în două cuvinte că multe sute de 
ani biserica creştină a fost una şi singură şi că 
atunci când s'a despărțit în două, creştinii de Apus 
au recunoscut pe Papa dela Roma. Aceştia sunt 
catolici. Creştinii dela Răsărit nu lau recunoscut 
pe Papa ca şef religios şi nici unele din învăţăturile 
sale. Printre acești creştini au fost şi Romni cari 
au rămas ortodoxi. 

Ne mai întreabă acelaş ciiitor dece iti 
chinezesc e mai vechiu decât cel ebraic. T-am putea 
răspunde râzând că este mai vechiu - fiindcă nu 
este mai nou. 

Şi ne mai face şi alte întrebări, 
răspunde poate cu altă ocazie. i 


Capitolul „ÎNTOARCEREA LA BUCU- 
REŞTI“ din povestirea „MOŞ NAE LA HĂ- 
PLEȘTI'“, va apare în numărul viitor, amâ- 
narea datorindu-se boalei lui Moș Nae. 

——— ock 


la cari vom 


* 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUUURENTI. — Str. SARINDAR 9— 11. — TELEFON 8/67 


Ê 6 LUNI 100 »„ 
27 FEBRUARIE 1927 — Nr. 159 


Reproducerea bucapior este strici interzisă 
AAAA AAAA AAAA AAA AAAA AAA AAAA AAAI 


De ce n'are ursul urechi şi coadă 


——— 


— După ojlegendă — 


Când Adam fu dat afară 
Din Raiul plin de feerie 

Şi-a durat şi el prin muncă 
O drăguță de moşie. 

Avea stupi acum cu miere, 
Flori şi păsări... ce să spul ? 
Işi făcuse din sudoare 

Un mic rai la casa lui. 

Cică ursul pe atuncea 

Sta şi el pe-lânsă casă, 

Insă nu ştia sărmanul 
Mierea cât e de gustousă. 
— Ce prost e !... Adam îşi zise, 
la, să-i fac şi lui plăcere... 
Şi de-urechi începe-a'i trage 
Către stupul plin cu miere. 
Şi Va tras, Va tras atâta 
Pe'ncăpățânatul urs 

Că urechile-amândouă 
Dintr'o dată i le-a smuls. 
Insă ursu-a dat de miere... 
Alt bucluc acum, măi tată !, 
Cine poate de acolo 

Să încerce săl mai scoată ? 
Speriat Adam că ursul 
Pân' şi stupul vrea să "1 roadă 
A'nceput cu'nverşunare 

A'l trage înapoi de coadă 

Şi a tras... a tras atâta, 

Atât de tare el a tras, 

Până când ... cu coada'n mână 


Dintr'o dată a rămas. y 
` Şi aşa se povesteşte A 


Din tată'n fiu din timp străvechi 

Că de-aceia n'are ursul 

Şi nici coacă, nici urevhi. > 
Nicolas G. Mihăesou 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI || UN NUMAR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu sa” înapolază 


AAAA AAAA AAAA AAA 


PEDEAPSA LUNEI... 


Peste 'ntinsul noptii, luna 
Varsă raze — un potop — 
Ca o roată de lumină, 

Stând înfiptă într un plop. 


Cum alungă mai departe, 
Umbrele ce'n cale'i pier, 
Ca o blondă ciobăniță, 
Paşte stelele pe cer... ___ 


Paşte luna pân'ce simte, 
Vreme lungă 'n dimineață 

Şi lăsându-și turma baltă, 

_ Adormi cu ceru 'n brață. — 


Dar un nor văzând din zări, 
Păstoriță, — oi, adormite, 
Ca un lup flămând si lacom, 


Vine busna şi le 'nghite... 
Aurel Dumitrescu-Constanţa 
———— 0 = ———— 


RĂSPUNS 


Când lucra odată mama 
La cusut şi la 'mpletit, 
Sub nălramă fiul vede 
Un păr alb şi răsucit. . 


„Dragă mamă, dup'acuma 
Inceput-ai să albeşti ?“ 

— „Dacă zi şi noapte'ntr'una 
Tot mereu mă necăjeşti !“ 


„ Vai !“ răspunse atunci băiatul ; 
„Bunicuța vai de ea ! 
Mult ai necăjit-o mamă 


Că tot păru-i e de „ea“... A 


PAG. 4. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


MIREASA CEA 


— Poveste dela Românii din Macedonia — 


mpăratul şi împărăteasa aveau, aşa dar, un fiu, 
unul singur la părinţi. Şi era frumos şi chipeş 
la trup, aşa cum sunt în poveste toţi fiii de 
împărați. 

In faţa palatului împărătesc se găsea o co- 
cioabă veche şi dărăpănată. Intr'însa locuia o babă, 
aşa de bătrână şi urită, că ziceai că e mama vră- 
jitoarelor. Cât era ziua de mare, baba nu făcea alt- 
ceva decât să strângă busuioc, rosmarin, iasomie 
şi tot felul de flori mirositoare. 

Iar pe vrem» de noapte le fierbea pe toate într'o 
căldare şi înainte de a se lumina de zi vărsa apa 
aceasta în jurul cocioabei sale. 

Fiul de împărat trecea în toate zilele pe acolo 
şi nu putea să înţeleagă de unde vine aşa de plăcut 
miros. Ne mai putând răbda. o întrebă într'un rând 
pe babă. Aceasta îi zise: „Păi vine dela apa cu care 
se spală fiică-mea; pentrucă fiică-mea nu e o fată 
ca ori şi care afta. Trupul ei răspândește o aromă 
roarte plăcută, părul ei este de aur şi poartă o 
stea pe frunte.” 


La aceste vorbe fiul de împărat, care tocmai pe 
atunci împlinise vârsta de 20 de ani, se rugă de 
babă să-i arate pe această fată care avea calităţi 
aşa de minunate. Dar baba, o şireată şi o min- 
cinoasă fără pereche (mincinoasă, pentrucă n'avea 
nici un fel de fată), ii intoarse vorba zicându-i: 
„Fata mea nu poate fi văzută de ochiu străin, 


N. Macedoneanui 


decât după te e luată in căsătorie. Dacă o vede 
cineva mai înainte, moare şi se prăpădeşte.” 

Fiul de împărat se rugă atunci de părinţii săi ca 
să-i dea voie să ia de nevastă pe fata babei. 

Dintru început împăratul şi împărăteasa se împo- 
triviră, dar mai pe urmă mavură încotro şi consim- 
țiră şi ei. 

Acum începură pregătirile de nuntă. Şi părinţii 
şi mirele cumoărară pentru mireasă darurile cele 
mai scumpe şi mai bogate. Nici cei ce au fost 
acolo nu pot să vă spună şi să vă înşire toate 
frumuseţile ce au văzut. 

La rândul ei se pregăti şi baba. Adică ce să 
pregătească? 

Işi făcu rost de un măturoiu şi-l îmbrăcă într'o 
rochie de mireasă. Aceasta era fata pe care urma 
să.o mărite după fiul de împărat. 

In ziua nunţii, când împăratul, împărăteasa, mi- 
rele şi sutele şi miile de nuntaşi veniţi dela de- 
părtări mari şi din multe împărăţii aşteptau înaintea 
cocioabei ca să iasă mireasa, baba se înfăţişă singură 
şi le zise: „nu vi-o pot arăta pe mireasă înainte 
de a se face cununia. Altfel, moare şi se prăpădeşte. 
De aceia, mergeţi voi înainte, dar fără să vă uitaţi 
în urmă, iar eu vin cu mireasa după voi”. 

Şi iată tot alaiul, mergând înainte spre biserica 
din vârful dealului unde era să aibă loc cununia, 
iar la urmă de tot, baba ducând un măturoiu îmbră- 
cat în rochie de mireasă. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Când ajunseră însă la un râu prin care tre- 
buiau să treacă, baba dă un brânciu măturoiulii 
şi-l aruncă în apă. Apoi tot ea începu să ţipe şi 
să se vaiete: „aoleu! ce-am păţit — nenorocita de 
mine! Mi s'a înnecat fata!” 

Şi săriră cu toţii în apă ca să o caute şi să o 
scape. Dintre toţi fiul de împărat fu care se aruncă 
mai repede în râu şi se duse mai la fund: Ba chiar 
când ajunse la fund, simţi că e tras de nişte braţe 
nevăzute mai jos, tot mai jos. Merse aşa până ce 
dete de un palat făcut numai din aur şi pietre 
preţioase care străluceau mai puternic decât soarele 
din cer. lar în odaia cea mai mare şi mai frumoasă 
din acest palat o fată tânără de o frumuseţe cum 
nu găseşti decât la îngerii lui Dumnezeu, işi pieptăna 
păru-i aurit. 

Cum o zări, fiul de împărat strigă aprins de 
un dor nebunesc: „Aceasta e mireasa mea!” Şi 
apucând-o de păr, o ridică în sus, eşi deasupra 
pământului şi se duse în fuga mare la palat, unde 
se şi cunună cu dânsa. 

Fiul de împărat îşi închipuia că nevastă-sa e 
fata babei care locuia în cocioaba din fața pala- 
tului, pe când adevărul este că ea nu era alta 
decât „Frumoasa Pământului” una singură şi fără 
seamăn cât e pământul de mare şi întins. 

Şi era fericit fiul de împărat, numai un lucru 
îl punea pe gânduri: nevastă-sa nu vorbea, nu 
răspundea la nici o întrebare, nu deschidea nici 
odată gura. 


PAĜ. 5. 


„Să fie oare mută?” îşi zicea amărit fiul de 
împărat. 

Mută nu era Frumoasa Pământului, dar de supă- 
rată ce era nu vroia să vorbească. Era” supărată 
că de ce fiul de împărat, pe care de altfel îl iubea 
foarte mult, nu i s'a rugat frumos şi nu i-a căzut 
în genunchi să o ceară de nevastă, ci a înhăţat-o 
de păr şi a luat-o cu sila din palatul ei de sub 
pământ. Şi în supărarea ei îşi jurase că trei ani 
în şir mare să deschidă gura şi n'are să vorbească. 

Una după alta treceau zilele, treceau şi săptă- 
mânile, iar supărarea şi necazul fiului de împărat 
creşteau din ce în ce mai mult. Intr'una din zile 
îşi pierdu răbdarea şi-i zise: „Dacă nu-mi vorbeşti 
până mâine, să ştii că te las şi mă însor cu alta." 

Şi cu toată ameninţarea aceasta, Frumoasa Pă- 
mântului nu-şi călcă jurământul şi nu-şi deschise 
gura să-i vorbească. 

A doua zi, fiul de împărat făcu precum zise. 
Se căsători cu altă fată, care nu era aşa de 
frumoasă, dar care avea darul vorbei, iar pe Fnu- 
moasa Pământului o puse să locuiască în nişte odăi 
mici şi sărăcăcioase din apropierea palatului. 

Nu trecu la mijloc decât vreo săptămână şi noua 
sa nevastă îşi zise: „la să mă duc să văd ce mai 
face Muta, căci aşa îi ziceau ei Frumoasei Pămân- 
tului. 

Aceasta şedea la marginea unui puț şi torcea 
o mătase foarte fină şi frumoasă. Nu ştiu cum 
se făcu că fusul îi scăpă din mâini şi-i căzu în puț. 

Fără să stea mult pe gânduri, Frumoasa Pă- 
mântului se atârnă de firul de mătase, se lăsă 
drept în puț şi eşi din nou cu fusul, fără să-şi 
fi udat măcar vârful picioarelor. 


A 


PAG. 6. 


Noua nevastă a fiului de impărat păli de ne- 
caz când văzu această minune.. Şi îşi zise in 
pizma şi» răutatea inimei sale: par'că eu n'aş putea 
face la fel!” Se grăbi aşa dar să ia şi dânsa o 
furcă, un fus şi mătase şi se duse să toarcă la 
marginea puţului. 

După ce toarse pntin, scăpă fusul care căzu 
în puț. Făcu apoi aşa cum văzuse la Frumoasa 
Pământului şi atârnându-se de firul de mătase se 
lăsă în puț, dar n'a mai fost chip să iasă din nou. 

In ziua următoare o scoaseră moartă de acolo. 

Fiul de împărat se rugă din nou de Frumoasa 
Pământului să-i vorbească, să-i spună un singur 
cuvânt şi aşa să se împace şi să trăiască din nou 
impreună. Dar ea nu-i răspunse nimic, căci aştepta 
să se împlinească trei ani de zile. 

Mai mult de supărare decât de plăcere, fiul de 
împărat se căsători cu altă fată. Şi aceasta 
se duse după câteva zile să vadă ce mai face Muta. 

Muta — adică Frumoasa Pământului — îşi gătea 
atunci mâncarea. Dar ce fel de mâncare? După ce 
încălzi untdelemnul într'o tigae ce o ţinea pe foc, 
işi vâri în untelemnul fierbinte cele zece degete 
dela mâini şi zise: „Zece degete, zece peşti!” Şi 
în tigae se iviră zece peşti frumoşi şi gustoşi, să-ţi 
lingi degetele, nu altceva. 

„Par'că eu n'aş putea face la fel! işi zise a 
doua nevastă a fiului de împărat. Şi încercă să 
facă şi ea tot aşa, însă îşi arse degetele şi de 
multă durere căzu moartă pe loc. 

Nu mai ştia ce să facă bietul fiu de împărat. 

In sfârşit, într'o seară îşi zise: „am să mă duc 
la noapte să mă uit pe furiş la Muta mea, ca 
să văd cum trăeşte ea singură.” Şi se puse la 
pândă în podul casei. 

Cam pe la miez de noapte, fiul de împărat auzi 
dintr'odată un sgomot aşa de mare şi de neobişnuit, 
încât îi se păru că se cutremură pământul din te- 
melii şi că se nărue întreaga boltă cerească. Jar 
după ce se potoliră tunetele, trăznetele şi infricoşa- 
tele bubuituri, se lumină toată încăperea şi fiul 
de împărat care credea că visează-şi că e dus undeva 
în altă lume, văzu... adică ce văzu şi pe cine văzu? 

Văzu că la Frumoasa Pământului veniseră . în 
vizită Luna, care era mama ei, Soarele, care era 
tatăl ei, şi Stelele, care erau fraţii şi surorile ei. 

Una din stele, Luceafărul, îmi pare, începi să 
o certe pe Frumoasa Pământului şi să-i zică: „ce 
inimă de -piatră ai tu, surioaro? Nu vezi cum- se 
prăpădeşte cu zile bietul fiu de împărat de supă- 
rare că nu-i vorbeşti?” 

lar Frumoasa Pământului îi: întoarse vorba zi- 
cându-i: „l-aş vorbi şi. mai înainte de a se fi 
împlinit “trei ani, însă” mumiai” dacă mi-o cere şi 
mă roagă în numele părinţilor mei cari sunt Soa- 


„rele şi Luna şi în numele fraţilor şi surorilor mele .. 


car1.. sunteţi voi, -stele iubite. şi scumpe. 
Inţelegeţi uşor cu câtă bucurie auzi aceste vorbe 


| E ara 


bt 
leii VĂ A 


igel, un băiat frumuşel, dar cu inima nemi- 
loasă, se juca într'o zi prin grădină. Cum 

Y stătea întins alene pe un scaun de trestie, 

zări o vrăbiuţă care ciripea mereu într'un 

copac apropiat. Părea că se imbată cu soare, 
atât de fericită era vrabia ce ciripea, sărind de 
pe o creangă pe alta! Pe Gigel îl supără atâta fe- 
ricire. Afară de el parcă mar fi vrut să mai fie 
nimeni fericit. 
1DBU55NBRB0BDaRB0aBRADIBEDOUNCIRODRSOGAGAR5agaasanasaasaaa 
fiul de împărat şi cum se grăbi ca a doua zi să-i 
cadă în genunchi şi să o roage pe aleasa inimei 
sale. 

— Dar cine te-a învăţat să mă rogi aşa? Il 
întrebă foarte mirată Frumoasa Pământului. 

— Cine altul decât dorul inimei mele, îi răs- 
punse fiul de împărat, îmbrăţişind-o şi strângând-o 
la pieptul său. 

Şi din ziua aceia trăiră ei un traiu de care numai 
fiii de împărați şi regi au parte. 

„Dar babei: celei mincinoase nu i-au făcut ni- 
mic?” întrebă Viorel, căruia nu-i place ca cineva 
să mintă şi să umble cu înşelătorii. 

— Nu, babei nu i-au făcut nimic, pentrucă nici 
nu s'au gândit la ca. ~ N. Macedoneanul 


DIMINEAŢA COPHLÖR 


— Stai, se gândi Gigel, trăeşti fără nici o gri- 
jă, pe când eu trebue să-mi fac lecţiile şi să fac 
sluj în fața profesorilor. Tu nu cunoşti niciunul dir 
aceste necazuri. Stai, că-ți arăt eul... 

Luă praştia şi ochi... Trase odată, de două ori... 

A treia oară o lovi şi nevinovata pasăre căzu 
din pom. Gigel alergă după motan ca să-i dea 
vrabia s'o mănânce. Motanul însă fugi, nelăsându-se 
prins de Gigel. Supărat, el se întoarse lângă vra- 
bie. Dar ce văzu? Vrabia nu murise! 

— Ce e de făcut? se gândi Gigel. 
Nu. li voi face altceva! 

Aduse iute o foarfecă şi-i tăie aripile, 
nu mai poată sbura. 

Vrabia se canoni atât de mult, încât unui copil 
bun i s'ar fi sfâşiat inima de durere, privind-o. 

Dar Gigel nu simţi nici un fel de milă. Biata 
vrabie nu mai avea putere să se înalțe în văzduh 
şi nu-şi mai putea alege locurile cele mai frumoase 
printre crengile verzi ale arborilor. Ciripitul ei- pe 
care i-l dăduse Dumnezeu ca să ne mai alunge urâ- 
tul, nu- se mai auzea de loc. Gigel o privea mul- 
fumit: — Ei, mai ciripeşte şi acum, tare aş vrea 


-S'o omor? 


ca să 


“să te aud! 


Un motan tigrat, cu ochii ca de sticlă, îşi puse 
botul pe labele întinse, îşi lungi trupul, şi, tremurând 
tot de bucuria vânatului ce-l mirosea, se îndreptă 
spre vrabie. Dar tocmai atunci, se întâmplă să so- 
sească acolo, Monica, surioara lui Gigel. Ea se 
aplecă şi ridicând vrabia, spuse cu ochii scăldaţi 


în lacrimi, fratelui său: 


— Vai, fapta asta atât de rea nu cred s'o fi 
făcut-o tu, care eşti fra:ele meu! 

— Ba chiar eu am făcut-o, dar nu ştiu de ce 
o numeşti faptă rea! îi răspunse Gigel. 

— Pentrucă: ceiace ai făcut, e un: mare păcat! 

Dumnezeu a lăsat această păsărică cu aripi şi 
tu ai făcut împotriva voinţei Sale, tăindu-i-le. 

Ce va face sărmana pasăre, dacă nu va mai 
putea sbura? Desigur că va muri şi atunci păcatul 
tău nu se va mai şterge niciodată!...” . 

Monica luă pasărea şi fugi în casă, povestind 
părinţilor. cât de crud şi de nesocotit fusese Gigel. 

Ea căută apoi o colivie mare în care puse vrabia. 
Monica atârnă colivia de cel mai frumos arbore 
din grădină, având grijă să-i pună vrabiei zilnic 
apă proaspătă, meiu, mâălaiu şi firimituri, ca să nu 
moară de foame. 

Puțin timp după această întâmplare, părinţii ce- 
lor doi copii se duseră într'o seară la teatru. 

Copiii rămaseră singuri, fiecare în camera lor 
de dormit. Monica se culcă de vreme. Ea adormi 
îndată ce-şi spuse rugăciunea şi îşi înfundă capul 
în pernă. Gigel vru să mai stea ca să-şi repete 
nişte lecţii, dar un scârţâit ciudat ce venea dintr'un 
dulap, îl cam neliniştea. 

— Nu ştiu ce am, își zise Gigel, mi-e frică 


muri de bucurie!,.. 


paa. 3, 


de ceva şi nu Rii de ce! Mai bine mă aie Eşti 
atât de fericit în somn. N'o să mai aud nici un 
scârţâit şi nu-mi va mai fi teamă de nimic! Dar 
somnul nu-l cuprindea de loc. Scârtâitul se auzea 
parcă din ce în ce mai tare. Gigel îşi trase pla- 


„puma peste cap şi incepu să tremure de frică. 


De-odată începu să ţipe: Dar nu era nimeni care 
ar fi putut să-i vie în ajutor. Atunci, incepu să 
plângă cu hohote. 

Când se reintoarseră părinţii şi-l întrebară in- 
grijorați dece plânge, el le spuse c'a auzit un hoț 
umblând în dulap. Părinții se uitară peste tot, dar 
nu găsiră pe nimeni. 

— Vezi, îi spuseră ei, aceasta e răsplata fapte- 
lor rele. Dumnezeu nu poate veni pe pământ să 
tragă de urechi pe copiii răi şi neascultători, dar- 
îi poate pedepsi luându-le liniştea sufletească. 
Tu ai luat toată fericirea vrabiei, luându-i aripile; 
Dumnezeu ţi-a luat somnul liniştit, înlocuindu-l cu 
frica. Pe când Monica, sora-ta, care a făcut întot- 
deauna numai fapte bune, doarme în tihnă, visând 
desigur cele mai frumoase vise.” 

Ei îl luară pe Gigel de mână şi-l duseră in 
camera Monicăi. Gigel deschise ochii mari ca să 
vadă dacă surioara lui dormea. O văzu dormind < 
ca un îngeraş între pernele albe şi c'un zâmbet dulce 
pe buze. 

— O, cât e de frumoasă, parcă e un înger din 
cărţile de basme! zise Gigel. 

— Da, aşa e. Copiii care n'au păcate pe suflet, 
nu văd hoţi noaptea! 

sex 

Gigel îşi recunoscu greşeala şi se căi. El îngriji 
de vrabie până când îi crescură penzle din nou 
şi-i dete singur drumul din colivie, ca să-şi poată 
recâştiga liniştea sufletească. 

Alexandru Biiclurescu 
DOC N ID — 

Ce se află în mijlocul oraşului Paris? 

(u4 D43717) 


Proprietarul (către chiriaş). — Ieri am visat că 
mi-aţi plătit chiria pe cinci ani. 
Chiriaşul. — Şi nu-mi daţi şi o chitanţă...? 
2 Trimise de Splridon N. Vultepsis 
———— ock 
— „Cât ai câştigat cu cerşitul? 
— „Dacă-mi dai d-ta trei lei, tocmai un pol!” 
z kok k 
— „D-le; când vorbeşti de măgar, mă ai -în 
vedere pe mine? 
— Da de unde. Mai sunt afară 'de d-ta atâţia alţii. 


„D-le doctor, at, mă "faci sănătos, cred că voi 


„Trimise pa Elsa Glasherg 


bag > 4 


PAQ. 8. 


DIMINEAŢA CUPIILOR 


PORCUL LUI PROSTILĂ 


e apucase şi Prostilă de negustorie. „Dacă iau”, 
îşi zise el, „zece purcei de lapte, îi hrănesc 
până se fac mari şi după aceea îi vând din 
nou la târg, aş putea câştiga de fiecare câte 
o mie sau chiar două mii de lei. Dacă, după 

ce-i vând pe cei dintâi zece, cumpăr alţi zece, îi 

țin şi pe aceştia vr'o patru cinci luni şi fac de vreo 
șase ori pe an negustoria aceasta, mă aleg la sfâr- 


Go 


şitul anului cu... 0, 0, e greu de socotit. Stai să-l 
pun pe Prostilică să-mi facă socoteala aceasta, că 
nu de florile mărului a terminat el trei clase în 
şapte ani.” 

Astfel de planuri îşi făcuse Prostilă al nostru 
în ziua în care cumpărase zece purcei de lapte. 

De atunci trecuseră vreo cinci luni de zile iar 
acum îl vedem ducându-se să vândă la târg un 
singur porc. „Dar ce au devenit ceilalți nouă?” voi 
îi poate întrebat. 


=== === 


Ceilalţi nouă? Păi ia să stăm puţin şi să socotim. 
Unul a căzut după trei zile dela cumpărare în fân- 


de MOȘ NAE 


tână şi s'a înecat. Un altul a fost muşcat aşa de 
rău de Griveiu, că a murit în chinuri mari. Un al 
treilea a fost izbit de Ioana în cap cu un băț şi 
a murit pe loc. Pricina este că neruşinatul de pur- 
cel s'a repezit şi i-a luat Ioanei aluatul din care 
vroia să facă o plăcintă. 

Prostilă care era de față, vrând să-l răzbune pe 
cel mort şi totdeodată să-i aratei Ioanei că la 
o adică ştie şi el să izbească tot aşa de bine, luă un 
pietroiu de jos şi mai trimise pe unul pe lumea 
cealaltă. Iar seara, ca să se împace, au pus un 
purcel la frigare. 

Nişte hoţi, rămaşi necunoscuţi, au furat într'o 
noapte încă doi, iar ce mai rămâne până la zece 
s'au prăpădit şi ei, afară de unul care crescuse 
şi se făcuse destul de dolofan şi pe care Prostilă 
îl ducea la târg să-l vândă. In drum însă era 
cârciuma lui Stănoiu, iar de când se ţine minte, 
adică de când există cârciuma aceasta, nu e dru- 
meţ care să nu se oprească la dânsa şi să nu-şi 
reîmprospăteze puterile, dând pe gât una, două sau 
mai multe ţuici. 


H 
e N] 


Se opri aşa dar şi Prostilă înaintea ei, de oarece 
nu putea intra înăuntru cu coşcogeamite porc, şi îl 
chemă pe cârciumar cu care, de altfel, se avea destul 
de bine să vină cu un pahar şi cu sticla de ţuică. 

Să mai spun şi asta că porcul era legat cu o 
sfoară de un picior de dindărăt, Prostilă ţinând 
în mână celălalt capăt al sforii. Insă, pentru ca să-i 
fie mâinile libere, puse sub picior capătul de sfoară 
pe care îl ţinea în mână şi începu să-i dea pe gât 
la pahare de ţuică, stând în acelaş timp de vorbă 
şi cu prietenul său Stănoiu. De acum începe ne- 
norocirea. 

Porcul zări ceva mai încolo o purcea care, în 
grijea ei de a se ţinea curată, își făcea baia ọ- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


bişnuită într'o băltoacă de noroiu. Porcul lui Prosi 


tilă socoti atunci că e din partea sa o datorie d 


politețe să meargă şi să-i dea purcelei 


| ceşte şi 
bună | care — aceasta se înţelege dela sine — scapă din 


PAG. 9. 


Iar porcul intrând glonţ în cârciumă, îmbrân- 
trânteşte la pământ pe cârciumăreasă 


ziua. Işi trase aşa dar cu putere piciorul legat: | mâini strachina cu ciorbă ce se vărsă parte pe 


cu sfoară şi o porni glonţ spre purcea şi pältoagi 
de noroiu. Din pricina smuciturei, Prostilă care mi 


se prea ţinea bine pe picioare, îşi pierde echiliz 
brul şi cade, cât era el de mare, peste cârciumarul 
Stănoiu, care se rostogolește pe spate, scăpând din 
mână sticla cu ţuică. Se înţelege că sticla a fost 
prefăcută în ţăndări. 

Tocmai atunci venea din spre partea băltoacei 
de noroiu băiatul cârciumarului. Văzând scena a- 
ceasta, se repezi la porc să-l prindă. Porcul, spe- 
riat, se întoarse din drum şi dete buzna în cârciumă. 
Acolo îl aşteptau alte isprăvi. 


Aşezaţi la o masă, Tănase — îl ştiţi, Tănase 
din Hăpleşti, prietenul lui Prostilă — şi cu băiatul 
său aşteptau ca nevasta cârciumarului să le aducă 
de mâncare. Şi iată-o pe cărciumăreasa venind cu 
o strachină plină cu ciorbă de borş de vițel. 


O aducea lui Tănase şi odraslei acestuia, amân- 
doi flămânzi şi aşteptând cu o poftă nespus de mare. 
Dar, una vrea omul şi alta hotărăşte porcul. 


dânsa, parte pe cei doi muşterii. 

Nici partea acestora n'a fost mai bună, căci porcul 
căruia un astfel de sport părea că nu-i displace, 
intră sub masa la care erau prietenii noştri, o 
ridică în sus, răsturnând-o şi odată cu dânsa răs- 
turnând şi pe Tănase cu fiul lui. Ne mai având 
pe cine trânți în cârciumă, porcul o sbughi din nou 
pe uşe afară. 


La eşire însă îl aştepta Prostilă. Porcul vru să 
scape trecându-i printre picioare, dar Prostilă se 
lăsă pe dânsul şi aşa se pomeni călare pe porc, 
însă deandăratelea şi ţinându-i coada în mână. 

Simţind că poartă în spinare pe stăpânul său, 
porcul fugi acum şi mai iute, parcă ar fi fost cine 
ştie ce armăsar. Fugi până ce dete de o mocirlă. 

„Aicea e de mine!” îşi zise el şi fără să-l în- 
trebe şi pe Prostilă dacă-i place aşa ceva, se şi 
aruncă în mocirlă, tăvălindu-se de bucurie. şi voie 
bună. 


Fireşte că şi Prostilă 


se tăvăli şi se bălăci în 


o a e ea 


PAG. 10. 0000000000000000000000600etttetteteveceeeeeee D] MI VE AȚiA COPIILOR 


baia de noroiu. Până să se desmeticească şi să se 
scoale, porcul, mai sprinten decât dânsul, i-o luă 


inainte. Cu chiu cu vai a putut bietul Prostilă 
să se ţie după dânsul şi să nu-i piardă urma. Bles- 
tematul de porc, după ce hoinări încoace şi încolo, 
întâlni în drum o gheretă pe- lângă care un sol- 
dat stătea de gardă şi intră într'însa. 


ROMAN FENTRU TINERET 
15) Dulcea mângâiere a unei mame. 


Ja ama lui Pârvu, nobila jupâneasă Stanca, dù- 

cea de atâţia ani viaţa cea mai tristă şi 

NN mai amărâtă. Din ziua în care iubitul ei 

WEAR Pârvu fusese răpit de bandiți, biata fe- 

meie nu mai ştia ce e râsul şi veselia. 

Inchisă în odăile sale -dela conac, pe care nu-l 

părăsea nici o dată, jupâneasa Stanca plângea ne- 
mângâiată şi se gândea zi şi noapte la copil. 

O zi mai bună pentru dânsa fu ziua în care 
primi vestea că războiul s'a terminat şi că, prin 
urmare, bărbatul ei, boerul Neacşu de Şerbăneşti, 
se va întoarce în curând acasă. Dar şi bucuria 
aceasta îi pieri numai decât, fiind întunecată de 
un gând ce o chinuia. 

Cum să-i spună soțului ei că Pârvu, că unicul 
lor copil le-a fost furat de ani de zile şi că ea 
mu ştia nimic despre dânsul, nu ştie măcar dacă 
mai e viu sau dacă a murit? 

In scrisorile şi in veştile ce putuse să-i trimeată 
)jână atunci, jupâneasa Stanca n'avusese curajul să-i 
scrie lămurit boerului Neacşu ce se intâmplase cu 
Pârvu; Căuta mereu să ocolească partea aceasta şi 
aproape nici n'aducea vorba despre copil. 


(5) 


„Te-am prins!” -strigă Prostilă bucuros. In ade- 


văr, venind incet-incet, împinse ghereta peste porc 


şi se aşeză şi el peste dânsa. Afară din gheretă 
eşia şi coada porcului şi capătul de sfoară de care 
ii era legat piciorul. Prostilă îl apucă de acest ca- 
păt de sfoară, ridică în sus ghereta şi vru să-și 
vadă înainte de drum, mulţumit că, în sfârşit, a 
pus mâna pe porcul care i-a făcut atâtea pozne. 

Din urmă însă veneau furioşi, ţipând şi amenin- 
ţându-l, şi soldatul dela gheretă şi cârciumarul şi 
nevastă-sa şi chiar prietenul său Tănase cu băiatul. 
Veneau cu toţii hotăriţi să-l snopească în bătaie şi 
să-i mai ceară pe deasupra şi despăgubire pentru 
stricăciunile ce făcuse porcul. 

Era să fie rău de tot de Prostilă al nostru, dacă 
nu se ajungea până la sfârşit la înţelegerea urmă- 
toare: porcul să fie tăiat la cârciumă şi să fie mån- 
cat pe loc de toţi câţi păţiseră câte ceva de pe 
urma lui. 

Din ziua aceea Prostilă sa jurat să nu mai facă 
nici o negustorie de porci. 

MOŞ NAE 


(Adaptare de N. BATZARIA) 


Acum, însă, cu întoarcerea boerului Neacşu tristul 
adevăr nu mai putea fi tăinuit. De aceea jupâneasa 
Stanca, pe de o parte se bucura că, în sfârşit, 
soţul ei 5e întoarce teafăr din lungul şi sângerosul 
războiu, dar pe de altă parte, işi frângea mâinile 
de durere şi zicea: „Doamne, cum va primi bărbatul 
meu vestea că noi nu mai avem copil? Dumnezeule 
din cer, dă-i Tu puterea să suporte groaznica lo- 
vitură ce i-se pregăteşte!” 

Şi jupâneasa Stanca, zăpăcită, îngrijorată, nu-şi 
găsea astâmpăr. Cutreera fără nici un rost încă- 
perile conacului, mergea în grădină, peste-tot, pen- 
tru ca la urmă să-şi găsească refugiu şi alinare a 
durerei în bisericuța din curtea. conacului. 

Acolo se ruga ea ceasuri întregi, vărsând la- 
crimi fierbinţi la icoana Maicii Domnului, dela care 
cerea mângăiere şi ocrotire. 

Dar iată că într'una din zile, pe când era cu- 
fundată într'o rugăciune cucernică, aude că cineva 
umblă în biserică. Se întoarce şi vede o fată a 
cărei înfăţişare nu-i era tocmai necunoscută. 

Cu toate acestea, nu-şi putea aduce numai decât 
aminte cine este noua venită şi de unde o ştie. 

La rândul ei, sd Solaina privirile painea 
Stanca, se opri locul 


4 


= PUȚ A 


DIMINEAȚA COPIILORe000000000000000000000000000000000000oocoeee PAG. Ii. 


Cu dânsa se petrecea ceva corios, ceva ciudat 
de tot: din ochi îi curgeau lacrimi, pe când figura 
îi zâmbea de un sentiment de bucurie. 

Dar jupâneasa Stanca se sculă dela locul unde 
îşi făcea rugăciunea, luă de mână pe noua venită 
şi eşi cu dânsa din biserică. 

Afară, la lumina zilei o recunoscu îndată şi-i 
strigă pe nume: „Smărăndiţo (căci ea era), unde ai 
pierit Ftatia ani şi pentru ce vii acum? 

Iar Smărăndiţa se aruncă la picioarele jupânesei 
Stanca, îi cuprinse genunchii şi-i zise cu o voce 
înecată în lacrimi: „Viu să vă aduc vestea cea 
mai mare şi mai frumoasă, vestea că Pârvu trăeşte 
şi că-l veţi vedea chiar astăzi!” 

La auzul acestor cuvinte, jupâneasa Stanca rămase 
înmărmurită locului. Nu era în stare să spue o vorbă, 
să facă o mişcare, să-şi exprime un sentiment. Se 
uita cu ochii ţintă la Smărăndiţa şi avea aerul că 
mai aşteaptă ceva din partea ei. Insă, iată că în mo- 
mentele acelea. sosi şi pustnicul Daniel. 

Văzându-l, jupâneasa Stanca îşi mai reveni în 
fire, se apropie. de dânsul, îi sărută cu respect 


- mâna şi apoi îl întrebă înfrigurată: „Să fie oare 


adevărat ce-mi spune Smărăndiţa că iubitul meu 
copil Pârvu trăeşte şi că-l voi vedea chiar astăzi?” 

Silindu-se să o liniştească, bătrânul pustnic căută 
prin cuvinte înțelepte şi potolite să o pregătească 
pentru marea fericire ce o aştepta dintr'un mioment 
într'altul. 

„Dacă-i aşa, zise jupâneasa Stanca în culmea 
bucuriei, vă rog, părinte şi pe tine, Smărăndițo, 
sä intrăm în conac şi să facem acolo pregătirile tre- 
buincioase pentru primirea iubitului Pârvu, pe care 
Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate, mi-l aduce 
din nou în braţele mele.” 

Jupâneasa Stanca păşi spre conac, urmată de pu- 
stnicul Daniel şi de Smărăndiţa... Dar tocmai acolo 
o aştepta surpriza şi bucuria cea mai mare! In 
poarta conacului stătea, zâmbind fericit, bărbatul 
ei boerul Neacşu, ţinând în braţe pe Pârvu. Pârvu 
însă se desprinse din braţele tatălui: său şi alergă 
spre maică-sa 

„Soţul meu! Copilul meu!” Acestea fură singu- 
rele cuvinte ce putu să rostească jupâneasa Stanca. 
Şi destulă vreme ea nu putu vorbi, ci strângea în 
brațe pe Pârvu şi-i scălda obrajii în lacrimi. 

Când, în sfârşit, îşi reveni în fire, grăi zicând: 
„Acum pot muri liniştită şi mulţumită, căci îmi 
ajunge fericirea din momentele acestea. Şi cât sunt 
de minunate căile lui Dumnezeu! Eu, iubitul mei 
soț, tremuram la gândul că va trebui să ies întru 
intâmpinarea ta, fără scumpul nostru copil, şi când 
colo, tocmai tu mi-l aduci! Şi ce mare şi frumos 
te-ai făcut, Pârvule dragăl... Dar, reluă ea după 
o clipă de tăcere, să nu uităm că cea dintâi datorie 
a noastră în aceste momente fericite este să mul- 
tumim lui Dumnezeu, Care ne-a ajutat și o orânduit 
totul cu atâta înţelepciune.” 


Tustrei se indreptară spre biserică, urmați de 
Smărăndiţa şi de pustnicul Daniel, care era de ase- 
menea foarte mişcat şi nu-şi putea opri lacrimile. 

- După rugăciune s'au întors din nou la conac 
şi acolo Pârvu începu să povestească toată viața 
şi suferinţele din peşteră şi tot ce i-sa întâmplat, 
după ce a scăpat din peşteră şi din mâinile ban- 
diţilor. Părinţii săi îl ascultau, plângând şi râzând 
în acelaş timp. 

Insă, atât ei, cât şi ceilalţi cari erau de faţă, s'au 
simţit mişcaţi adânc, atunci când Pârvu le descrise 
impresiile şi emoția de care fusese cuprins, când 
pentru întâia oară văzu soarele, văzu cerul lui Dum- 
nezeu şi văzu atâtea şi atâtea bunătăţi şi frumuseți 
despre cari nici nu bănuia măcar că există. 

Aşa trecu ziua aceea, care prin bucuria ei, îi 
despăgubi pe locuitorii mândrului şi frumosului co- 
nac de toate durerile şi suferinţele îndurate până 
atunci. 

(Sfârşitul în n-rul viitor). 
—————— = 


Când vânezi doi epuri de odată 


Un câine de vânătoare gonea din tai un 
iepure tânăr. Il gonea de o bună bucată de vreme. 
Insă, tocmai când era să-l ajungă şi să-l prindă, 
iată că un alt iepure sări în arumul câinelui. 

„E o zi cu noroc, îşi zise câinele bucuros; iepurele 
acesta este mult mai mare decât cel pe care îl 
goneam până acum, aşa că e mai bine să-l prind 
pe acesta.” 

Şi câinele făcu aşa precum zise. Numai că puterile 
sale erau pe jumătate istovite de goana ce dăduse 
celuilalt iepure, iar iepurele cel nou, fiind odihnit, 
alerga mult mai iute. 

Câinele nostru se osteni, deci, în zadar şi după 

puţin fu nevoit să se întoarcă, fără să fi putut 
prinde pe vreunul din cei doi iepuri. 

Când te-ai apucat de o treabă, ţine-te de ea, 
şi nu o lăsa până ce nu o duci la capăt. Cine 
începe când o treabă, când alta şi se apucă mereu 
de ceva nou mai înainte de a fi isprăvit ceeace 
începuse, nu va fi nici o dată în stare să ducă 
ceva la bun sfârşit. 

——— OCR 0 — —-— 


De ce n'au vrut ţăranii să îngroape pe învățătorul 
lor? 


(aS14mu nu p>nizuag) 


Către drăguţele cititoare ! 
Se apropie 1 MARTIE şi nici una dintre dum- 
neavoastră nu trebue să rămâe fără de un fru- 
mos mărțişor. 


if le găsiți la 
și mal sfuine2€ Mărţişoarae pai nul 
AX, calea Griviței No, 107 și 212. 


PAG. 12. 


Din minunata poveste a lui: Nils Holgerson 


de Selima Lagerlötf 


care avea şapte băeți. Toţi şapte erau 

oameni voinici şi îndrăzneți, dar erau foarte 

mândri şi adesea se stârnea între ei zâ- 

zanie, pentrucă fiecare voia să fie mai mare 
decât ceila!ţi. 

Tatălui i se făcu lehamete de atâta ceartă şi 
gâlceavă şi, ca să-i pue capăt, îşi adună într'o 
zi fiii în jurul lui şi-i întrebă dacă vor să facă o 
probă pentru ca el, ca tată, să vadă care dintre 
dânşii e cel mai vrednic! Băeţii se învoiră. 

— Atunci o să rânduim lucruri.e în felul următor, 
zise tatăl. Ştiţi că la nord de lacul ăsta mic, pe 
care îl numim Vener, este o pustietate aşa de plină 
de boiovani şi de prundiş, încât m'avem nici un 
folos de'a ea. Mâine dimineaţă să plece fiecare 
cu piugul lui şi să are cât o putea într'o zi. Spre 
sac am să viu şi eu, ca să văd care a făcut mai 
mult. 

A doua zi dimineaţa când eşi soaree, fraţii erau 
gata, cu piugurile înhămate. Făcea să-i vezi cum 
pleacă la muncă. Caii străluceau de ţesălaţi ce erau, 
fierul sclipea şi brăzdarul era proaspăt ascuţit. 

Merseră aproape în galop, până ajunseră la lacul 


() dată într'un ţinut din Suedia locuia un uriaş 


Vener. Atunci câţiva dintre fraţi porniră pe de lături, 


dar ce: mái în vârstă intră deadreptul în lac. 

— Să mă tem de o mociriă aşa de mică? zise 
el despre. lacul Vener. 

Când ceila'ţi văzură atâta îndrăzneală, nu voiră 
să rămână nici ei mai pe jos. Se urcară cu toţii pe 
pluguri şi intrară cu caii în apă. Erau tot cai 


mari, încât merseră o bucată bună până nu mai 
simţiră pământul sub ei; atunci începură să înnoate. 
P.ugurile pluteau pe apă, aşa că nu era uşor pentru 
oameni să se ţie pe ele. Câţiva dintre fii fură 
târâţi de pluguri, iar alţii începură să bălăcească. 

Totuşi, eşiră cu toţii la malul celălalt; ajunşi 
acolo se apucară numai decât de lucru, şi începură 
să are pustia. 

Ce. mai invârstă dintre fii trebui să are brazda 
din mij:oc, cei doi următori apucară de amândouă 
părțile lui, şi iarăşi cei doi următori luară amândouă 
laturile acestor locuri. Cei doi mai tineri işi arară 
fiecare brazda lui, unul la răsăritul pustiei, celălalt 
la apusul ei. i: 

Frate.e cel mai în vârstă trase la început o brazdă 
largă şi dreaptă, căci jos lângă lacul Vener, pă- 
mântul era foarte şes şi uşor de desfundat. El 
înaintă repede, până când dete peste un pietroi 
mare, pe care nu-l putu ocoli, ci trebui să ridice 
p:ugul peste el. Apoi izbi brăzdarul din toate 
puterile în pământ şi-tăiă o brazdă lată şi adâncă. 
Curând după aceea însă, dădu peste un pământ 
aşa de tare, încât fu silit să ridice plugul. Asta 
se mai repetă odată şi băiatului de uriaş îi era 
necaz că nu putea să tragă brazda la fel de lată 
şi de adâncă pe tot locul. In cele din urmă pămân:ul 
se făcu tare de tot şi nu mai putu să facă cu 
brăzdarul lui decât zgârieturi. In felul acesta ajunse 
în ce.e din urmă la marginea de nord a câmpului. 
Acolo se aşeză jos şi aşteptă pe tatăl său. 

Fratele al doilea trase o brazdă lată şi adâncă 


DIMINEAȚA  COPIILO Reeeeeeeeeeeeeeeeeeeteteteteteetoceeoceeeoece PAG. 13. 


şi avu noroc, căci găsi o bucată bună, netedă, 
printre bolovani, aşa că-şi putu trage brazda fără 
întrerupere. Ici şi colo, la câte o văgăună, tre- 
buia să se abată şi cu cât înainta spre nord, cu 
atât trebuia să facă mai mutte coiituri şi cu atât 
brazda i se făcea mai îngustă. Dar pornise aşa 
de bine, încât nu se opri la graniţă, ci ară o bucată, 
bună mai mult cecât era nevoe. 

Şi fratele al treilea, care ara la stânga celui mai 
în vârstă, îi merse la început foarte bin>. Plugul 
lui tăia o brazdă mai lată şi mai adâncă de cât 
a ce:orlalţi fraţi. Dar după scurt timp dădu peste 
un pământ aşa de rău, că trebui să cotească spre 
apus. Indată ce-i fu cu putinţă, se întoarse din 
nou în direcţia nordică şi trase brazde late şi 
adânci. Dar cu mu:t înainte de a ajunge la graniţă, 
nu. putu să meargă mai departe. Nu voi însă să 
rămâe în mij.ocul drumului, deaceea îşi întoarse caii 
şi ară mai departe, în altă direcţie. 

„Brazda asta o să fie desigur cea mai rea din 
toate”, îşi zise el aşezându-se pe plug în aşteptarea 
tatătui său. 

Nu e nevoe să povestesc cum le-a mers celorlalţi 
fraţi. Ei îşi indepiiniră lucrul ca nişte bărbaţi ade- 
văraţi. Aceia dintre ei, o duseră şi mai greu, căci 
pretutindeni erau atâtea pietre şi atâtea mlaştini, 
încât cu toată osteneala p2 care şi-o dădeau, braz- 
deie nu puteau fi drepte şi egale. Despre cei doi 
mai tineri ar mai fi de povestit că trebuiră să-şi 
sucească şi să-şi întoarcă plugul mereu. Dar în 
ce'e din urmă tot lucrară o bucată bună. Spre seară 
cei şapte -frați şedeau cu toţii obosiţi şi abătuţi 
la capătul brazdelor, în aşteptarea tatălui lor. 

In sfârşit sosi şi tatăl. Se îndreptă înâi spre 
acea care lucrase cel mai spre apus. 

— Bună seara, zise el, cum ţi-a mers la lucru? 

— Nu tocmai bine, răspunse fiul. Mi-ai ales un 
loc de arat grozav de rău. 

— Stai cu spate!e spre câmp, zise tatăl, ia în- 
toarce-te să vezi ce-ai făcut. 

Băiatul se întoarse şi văzu că pe unde trăsese 
el cu plugul apăruseră văi măreţe. cu lacuri şi po- 
vârnişuri frumos impădurite. Da, tatăl avea tot drep- 
tul să fie mu'ţumit de el. 

— la să vedem ce au lucrat ceilalţi, zise tatăl. 

Fiul următor spre care se îndreptă, al cincilea 
la rând, arase tot judeţul. Următorul — al treilea, — 
arase alt ţinut. Cel mai în vârstă — cel din mijloc— 
făcuse ţinutul Fricsda! şi lacul Fricsen. Cel de al 
doi'ea ca vârstă făcuse Elfdalul şi Clarelful. Al 
patru'ea făcuse, cu mare năduf, judeţul Minelor şi 
o muiţime de lacuri, mari şi mici. Al şaselea trăsese 
o brazdă ciudată de tot. Intâi făcuse loc pentru 
mareie lac Scagern, apoi trăsese mai departe o 
dungă îngustă, pe care o umplea un fluviu. In 
ce:e din urmă trecuse peste graniţă şi săpase nişte 
lacuri mici, în judeţele vecine. 

După ce tatăl cuprinse cu ochii tot ţinutul arat, 


zise că pe cât poate el judeca, băeţii făcuseră 
ispravă bună şi avea tot dreptul să fie mulţumit 
de ei. 

Acum ţara nu mai era o pustietate, ci putea fi 
arată şi semănată. Ei făcuseră multe văi roditoare, 
mute lacuri bogate în peşte. Râurile şi pâraele 
formează adevărate căderi d2 apă care pot mâna 
mori, ferăstrae şi uzine de fier. Pe spinările mun- 
ților, între brazde, este loc pentru păduri, în care 
se -poate face silvicultură şi se poate arde man- 
gaiul. Acuma este cu putință să se facă şosele 
bune spre marile zăcăminte de mineral. 

Băeţii se bucurară când îl auziră pe tatăl lor 
vorbind astfel, dar voiră să ştie care dintre ci 
trăsese brazda cea mai bună. 

Intr'un ţinut ca acesta, zise tatăl, e mai impor- 
tant ca toate brazdele să se poirivească una cu 
aita, decât ca una să fie mai frumoasă decât alta. 
Cred că ce! ce ajunge la lacurile cele mari trebue 
să admită că rar a văzut ceva mai frumos. Dar 
s'ar bucura tot atâta văzând ținuturile plăcute şi 
roditoare dimprejur. După ce ar sta un timp în 
aceste ţinuturi vesele şi harnice, ar fi desigur bu- 


-curos să le schimbe cu văile lungi şi inguste de 


lângă lacuri. Dacă i s'ar uri şi cu asta, s'ar simţi 
a't om ajungând lacurile felurit conformate din ju- 
deţul Mine'or, care şerpuasc şi se încolăcesc în 
jurul munţilor. Sunt aşa de multe, încât nimeni 
nu poate reţine numele tuturor. Dună ce vede aceste 
lacuri, cu multele lor go'furi şi limbi de pământ, 
se bucură negreşit când în sfârşit zăreşte oglinda 
mare de apă a Scagerului. 

Şi acuma să vă mai spun încă ceva: cum e 
cu brazdele, tot aşa e şi cu fiii. Nici un tată nu 
se bucură când unul e mai destoinic de cât altul. 
Dar dacă îşi poate plimba privirea cu aceeaşi mul- 
ţumire de la cel mai mare până la cel mai mic, 
atunci în inima lui sălăşlueşte bucuria. 

Traducere de C. A. 


A apărut: 


EVREICA 


Și alte povestiri de ANDERSEN 
Traducere de N. BATZARIA 

Un volum foarte elegant, cuprinzând cele mai 
frumoase povestiri ale celebrului scriitor, având o 
admirabilă copertă în culori şi n multime de ilus- 
trațiuni în text. Prețul unui volum, lei 30. 

De vânzare la toate librăriile şi la aripeibaieia 
chioşcuri de ziare. 


CORRAIENOMUDAARNOUSANRUNCOSNUSASRENTNNESRNDNNSOVEERENAIU 


Cereţi pretutindeni 


CA SĂ MAI RÂDEM 


— c i e a a a -c ———— 


riciul musafir. 


Puiule dragă, mi s'a spus 
că încă nu ştii să citeşti 
bine. Deaceea, ştii ce să 
faci? Să te rogi frumos de 
mămiţica ta şi să-i zici aşa: 
„Iubită mămiţico, te rog 
frumos citeşte-mi aceste isto- 
rioare pe care Moş-Nae le-a scris pentru mine.” 

Mai află, Puiule, că vor fi atâtea  istorioare, 
câte litere sunt în alfabet. Incepem chiar cu prima 
literă care este A, ca să sfârşim cu cea din urmă Z. 

Cu litera A, începe cuvântul griciz. Ai văzut, 
Puiule, vreun ariciu şi te-ai atins de dânsul? A- 
riciul are tot corpul acoperit cu ţepi, care înțeapă 
rău şi pe urmă te doare şi plângi. Deaceea, să 
nu te-atingi de ariciu, ci numai să te uiţi la el. 
lar acum ascultă şi o mică istorioară despre ariciu. 

Intr'o seară de iarnă, când afară ningea şi vis- 
colea, un ariciu băţos şi ţepos se duse la locuinţa 
unui iepure şi se rugă zicându-i: „„Adăposteşte-mă 
in noaptea aceasta căci am degerat de frig.” 

Epurele, care era bucuros de oaspeţi l'a primit 
pe ariciu, cu toate că locuinţa sa era mică şi îngustă. 
Insă ariciul, în loc să se mai strângă şi el într'un 
colţ, şi să se poarte cuviincios, aşa cum trebue să 
te porți într'o casă streină, începu să se înghesue 
in bietul epuraş şi să-l înţepe pe bot, pe urechi, 
peste tot. 


In zadar îi zicea epuraşul: „„Astâmpără-te, ari- 
ciule şi lasă-mi şi mie puţin loc aci, în casa mea” 
Ariciul îi dedea înainte cu înţepatul şi înghesuitul, 
până când sărmanul epuraş nemai putând răbda 
îşi părăsi locuinţa. Când se pomeni afară şi pe frig 
înţelese că nu e bine să primeşti ca musafiri nişte 
fiinţe care nu ştiu să se poarte şi sunt aşa de rău 
crescute. 


ENUBUESEUINBERNRDERNRRORDOEEENSERGRUWEBEI NERSRBBNSNNERRSONNENNNNDEENANRANDSE PANTARRNENSEVERATERARARNNANEREOUCOONEAR 


Armăsarul şi taurul 


Un băețaş curagios străbătea o câmpie călare pe 


un armăsar, care fugea în goana mare. Un taur, 
care păştea în câmpia aceea, îi strigă armăsarului: 
„Mai mare ruşinea! Să te laşi tu, coşgogeamite ar- 
măsar, călărit de un copil P’ 

— „Aceasta nu e vreo ruşine, îi întorse vorba 
armăsarul. Insă ar fi din partea mea ruşinos şi 
necinstit, ca să mă iau la trântă cu un copil şi 
să-l arunc depe mine.” 

——— mc k 
Micul speculant. 

Tata: Ascultă, Petre; dacă eşti cuminte capeţi 
zece lei. 

Petre: Numai pentru atâta nu-mi dau osteneala. 


Copii! 


Voi ştiţi că azi „SUCHARD” 
E cea mai bună ciocolată 
Şi nu te poţi lipsi de ea 
Când ai gustat din ea odată. 


CILICIA ellena 
Cine ia „CA SĂ MAI RÂDEM“ 
Este vesel, mulțumit 
Pentr'un pol ce-a dat pe dânsa, 
Din beișug e răsplătit, 
LAA AAAA 


Cumpăraţi Mărţişoare la PAX, Calea Grivitei 107 


LAA AAA AAAA AA 


WOW 


PAG. 15 
IECH 


= :Rezlutetul: ZE ia lunar No. 15 


1) Joc cifrat 


pap 
330 

o 

w 


0002312 ~ 
-07707 ? = 


2) Proverb ascuns 


CALUL DE DAR NU SE CAUTĂ IN DINȚI 


Au deslegat patru jocuri următorii 
cititori din. SE 
Lasa to m 
i CAPITALĂ: 

Elena I. Pavelescu, Melica Berman, 
lonescu N. Radu, Gaston Menahim, 
Popp Şerban, Felicia Marcus, Olga 
Weiss, Ortansa I. Petrescu, Constanța 
€. Gregorian, Lotzcar Marioara, Nelly 
şi Aurel Părcălăbescu, Anton Donciu- 
lescu, Brociner Mia, Osias Abramovici, 
Elby Laub, Ela, Weinberg, Petre N. 
Lupea, Irina Kiihnberg, Paul Ripan, 
Marin A. Nicolae, Farmacki Gheorghe, 
Simu Gheorghe, Griinberg Lydea, Begu 


po a pr me 


I. Ştefan, Aurel L. Griinbaum, Dumi- 
trescu Radu, Elsa şi Lola Silman, 
Adolf I. Leibovici, Alex. Chelaru, 


Albert Moscovici, Ion V. Popescu, 
Edy şi Marioara Fronescu, Richard şi 
Bruno Lieblich, Christescu P. Ion, Si- 
mon Silvya, Gheorghe Marinică, Sil- 
zye Gherghinescu, Focşaner, Sofica, 
Didi Bilciurescu, H. S. Duran, Anastasia 
Ji Gheorghe Georgescu, Bercuşi C. 
Mihai, Broder Lyonel, Mircea Hasan, 
Lavignia şi Eduard Procopovici, lo- 
nescu G. Mihail, Marcel Engher, S. 
Toth, Sanda M. Porojan, Fedora Perl- 
man, Sylvia Wisner, Tache Popescu, 
Armand şi Otto Feltz, Bucşan C. Const., 
Dinu €C. Albulescu, Biby şi lonelo 
Vârnov, Bărbulescu I. Mihail, Bär- 
bulescu M. Constanţa, H. Mayer, Au- 
rel Mărculescu, lurist Henry, Cohn 
H. Simion, Bella Calmanovici, Rose- 
marie Wallfisch, Jean şi Renée Lei- 
bovici, Spiru S. Hasnaş, Locusteanu 
Dan, Sylvia Degen, Herşcovici Adolf, 


Dela No. 1—2 MITROPOLIT 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


= 


CH 

LIS 
SCHUM 
VE 


M 
[0] 
z 
À 
R 
BEE |T 
2 


de |. P.-Focșani 


DEZLEGĂTORII JOCURILOR 


Abramovici Iosif, lon Nenciulescu, 
constantin larca, Colin A. Jacques, Pi- 
tişteanu Radu, Sandu Zăgănescu, Mir- 
cea Grossman, Marcus Ludwig, Herş- 
covici L. Ami, Fraţii Gorescu, Mircea 
Mihăilescu, B. Albala, Gheorghe Pe- 
irescu, Abramovici S. Isac, Marcel şi 
Alice Hasan, Jacques şi Olga Wecsh 
fer, Elena Vasilescu, Petrovici Adrian, 
Dorina Braunştein, Weinberg D. Syl- 
vian, Spânu Mircea, loan Ver- 
nescu, Grigore Haritonovici, Marcus 
[LA Sergiu, Necula D. Emilia, Marcus 
Leon, Georgescu J. Horia, Jon A. 
Hodoş, Rădulescu D. Petre, Sachter 
Margotte, Bucşan C. Constantin, A- 
driana A. Gheorghiu, Vasile Morlova, 
Voineagu Lizica, Osias şi Julliette A- 
bramovici, R. şi M. Kundler, Sufrin 
I. Avram, P. Kostaky, lonel Wein- 
traub, Pană T. Gheorghe, Florescu 
Gh. Alexandru, Penchas Sirene, Şenţă- 
lin D. George, Schwartz Isi, Puica Iréne 
Solon, Cohn Manole, Moscovici Willy, 
Alexandrina Şeiherli, Edu Gh. Dumitru, 
Vasilescu Gh., Eugenia Haber, Dragon 
S. Constantin, Leon Calmanovici, E- 
mil şi Hary Patraulea, Brânză R. Vic- 
tor, Ionescu Gh. Constantin, Alina Mi- 
rea, Popescu I. Aleandru, Iwonne Ha- 
san, Mihail, Armand M. Vrânceanu, 
Grigore Gh. Petre, Gabriela Almosnino, 
Chira D. Radu, Zane Salomeia, Lucia 
T. Ursu, B. Leventer, Mircea Bălă- 
nescu, M. şi Rigette Călciurescu, Au- 
rel Granich, Alexandru Kestler, Con- 
stantin Manolescu, Dumitru Spreitzer, 
B. Schlesinger, Vechsler Mela, Au- 

tin Z. Popisy Duţu Catz, Eugen 

oroşanu, Florica Weinştein, Mali 


3) Joc muzical 
pin tit 


NN 
HOVEN 


Delà 1-2 MOZART 


4) Carte de vizită magică 
DACTILOGRAFĂ 


Herşcovici, Victor P. Haimovici, A- 
roneanu Eugenie, Constantin Spetea- 
nu, Ernest Gelberg, Beatrice şi A- 
dina Bernescu, Giacomino Dr. Bain- 
lass, Cazimir Zechnovici; Malorescu 
uşa. 


Hu  deslegat “trei 
cititori din 


CAPITALA: 


jocuri următorii 


gp- 


Fane Moisescu, Ionescu Gh. Cons- 
tanlin, Niculescu Cons'antin, Hronca:u 
I. Aurel, Niculescu G. Valentina, Con- 
demin V: Gh., Teodora Iliescu, Es- 
kenasy Carol, Teodor Silberman, Şte- 
fănescu Marin, Ştefänescu Constanța, 
C. Năstase, Adriana Moscuna, Rang 
M. Nicolae, Vereanu I. lon, Margareta 
lonescu, Grigorescu St. loan, Geor- 
gescu N. Gh., Ella Haber, Alexandru 
Solt, Pall. I. Marin, Margareta Puia 
Papazoglu, Theodor Spochner, - Şte- 
fănescu V. Ion, Velciu I.. Ştefan, Mif- 
cea I. 'Agapin, Elisabeta Rădulescu, 
Edgar Buiu, Dimitrescu C. Dumitru, 
Pârvulescu Maria, Sava P. Ioan, Zo- 
sinn Danielescu, Turnescu A. Aurel, Io- 
nescu A. Aureliu, Elena Olteanu, Du- 
mitrescu, Gh. Mircea, Victor - Woina- 
rovschy, Constanța Buiculescu, No- 
vac F. Emil, Niculescu Vasilica, Cleo- 
patra aE E Puia Longhin, E- 
vanghelopol, Constantin, Alice şi 
Rita-Louise ie Victor I. Stamate, 
Frenkel M., Rusu D. Nicolae, Ninia 
Braunştein, "Emanuel Cappon, Stoenes- 
cu Constantin, Viorica Lazăr, M. Her- 
țovici, Adina Elodescu, Jindiceanu Ion, 


De i i  M u MMŘ 


i an pere ——— BOI 


me 


N 


PAG. 16. 99900000099999090000000999000000ÂÂÂÂÂ000000e DIMINEATA COPIILOR 


Au-el Al. Ge-r-escu S I. Fer-c'ad ky, 
Clara Clein, Constanța Trandella, Mi- 


cheline Delage, Lucian Aliandari, Ionel 


dreiescu, Victor Ticamis, Revici Do- 
D. Saul, Edelştein Jean, Lenuţa A. An- 
nel, Lăzărescu St. Gheorghe, Lăză- 
rescu St. Nicolaie, Renée Bacalu, 
Ti:i Teodorescu, Nicu Constantinescu, 
tefan C. Antal, Elena şi Dumitru 
tänescu, Zizi Melchisedec, Schwartz 
Isi, Claudia Lagherbruck, Corneliu şi 
Loctiţia Totuescu, Abraham Finkel- 
ştein, Gherassy Dumitru, Agapin- I. 
Mircea, Izrail lacobovici, Caloian < I. 
Nicolae, Georgeta Grigorescu, Bădes- 
cu Aurel, Ventura V. Pascali, Meltzer 
Aurel, Coca Ardeleanu, Bruteanu llie, 

kan G. loan, Letiţia Penescu, lan- 
Cocargeanu Magdalena, 
M. Alexandru, Ştefănescu I. 
. şi V. Walter, Miron Maior, 
şi Alice Flamer, Tudor St. 
Niculae,i Tatiana Ivanovici, Ella Biitz, 
Râpă Vi Constanţa, Saşa Grossman, 
N. Cons'antiescu, Sonia Ca- 
merman, Michelohn Jeana, Iosif şi A- 
vram Rossmann, Albert Levy, Ida 
Wolflat, Bruno şi Dolply Zahareanu, 
Orlea lon, B. Almasino, Coca Marcus, 
Subăşeanu Elena, Lucia Petrescu, E- 
lena N. Cherenbach, lonel Negreanu, 
Elise Bercovici, Corneliu Burileanu, 
Damian Gheorghe, Negri A. Sandu, 
Lenuţa şi Ju'iztta Dumitrescu, Giuroiu 
A. Miron, Barbu T. lon, Ir.na Nicolau, 
Carmen Drăgănescu, Valeria Hadgi, 
Blanchi şi Leopold Ebner, Sara Sin- 
ger, Totoianu S. Alexandru, Ros- 
man A. Tiberiu, Jacques Lobel. 


> Petre, Clementina Ilnitzchi, N. 
* trescu, Panaitescu Antoane a, loan Gh. 


Au deslegat două jocuri următorii 
cititori din 


CAPITALA: 


Marcel Sufrin, Rabinovici Haim, G. 
Cristescu, Marius Pedvisocar, Lucian 
Gross, Natan Simon, Sergiu E. -Bis- 
choft, Lizica il, Daian Gheorghe, 
Bortoluzzi Emilia, Petre- Negulescu, 
Costescu. Elena; Bărbulescu Maria, » 
Bernardt Zilberman, Dumitrescu G. 
Dumi- 


Chiriacescu, S ănescu Alexandru, El- 
vira Calciu, Ella Roth, Roza Golden- 
berg,  Corenberg Jean, Jean Veiss- 
mann, N. Dumitrescu, Eugenia G. An- 
toniu, Andrei Gh. Alecu, lon Martin, 
Costel Locustcanu, Alex. Teodorescu, 
Juji Per:man, loşca R. Gheorghe, As- 
chenazi losef, Florea Păunescu, Mircea 
şi Harry Juster, Andrei Dobrescu, Teo- 
dorescu loan, Valerica Zaharia, Simio- 
nescu G. Constaniin, Otilia Dragomi- 
rescu, Roşca Maria, Natalia Kiss, 
Marga Askenasy, Lenuţa Ludu, lor- 
dan Petre, Grassiany M. Aron, Didina 
şi Marioara Petrescu, Miha]. Tănă- 
sescu, Cosiiză Schmidt, Petrică şi Cos- 
tică Sa fer, Fany losef, losif Storfer, 
G. T., Ra'aela M. Zentler, Marinescu 
Nicolae, Peristeri Nicu, Fichman Ionel, 
Nicuşor D.- Rădulescu, Rodica F. Di- 
mitrescu, Georgescu Aurel, Ioana 
Gheorghiu, Nicolau N. Const., Scor- 
țeanu C. Dorin, Angela Gagea, Hagi 
Tomas, Mircea Finanţu, D. Kerner, 
Raschell Goldschmidt, Simion I. Teo- 


r- 
dor, Elena- Vicol, Lenuţa Dumitrescu, 
I. Bădărcea, Ecaterina Ana M ronescu, 
Theodor Sanit, Matei I. Prună, Ani- 
şoara Nicolau, Gilberte Stern, Aida 
Zelingher, Retta Garbaş, loan M. 
Cristescu, Elena şi Constantin Popo- 
vi.i, Acselerad Sigmund, Anette Gol- 
denberg, Carol Kegan Mhu M. 
Nicolae, Mihu M. Emanoil, Toni Ga- 
bler, Chițulescu Maria, Sylvia Golden- 
berg. 
Au, 
i 


deslegat un joc, următorii citi- 
tor x sS 


din 
CAPITALĂ: 


! Marius Pedvisocar, Nicuşor F. A- 
mărăscu, Flcarea Stănescu, Roza Gol- 
denberg, Jean Wezsier, Anna Spinner, 
Liza Ecelşiein, Preda Marioara, Fece- 
rovici S. Constan.in, Elena. N. Mi- 
tru, Corina S-har.f, Georgescu * Eleo- 
nora, Maria Bergman, Marioara Ma- 
teescu, Lache Petre; Anna Fe.dştein, 
Constanţa V. Bazaghin, Mor tz Asra- 
moviti, Rozaiia Goldenberg, Elena Eă- 
diiă, Leopold Vojta, Aurica Rohrlich, 
lonescu P. Ana, Müller S. Gheor- 
he, Paraschiva Georgescu, Fiorica 
eorgescu, Bădilă: G. Elena, Ilie Cohn, 
Elena N. Mitru, Irine Eskenasy, Solo- 
monescu Armand, S. Herşcovici, Cris- 
tescu G. Vespasian, Costea Ma:ia, Du- 
mitru .lliescu, Voinof. Paula, -Cuper- 
man Ana, Şielan Marinescu, Şte:aa 
Salaci, Drăzănescu Paulina, Za!ma- 
novici Valentin, lacob - Ossael, Rosi- 
nette  Lich:eniberg, Moscovici Jean, 
Lichtenberg Renée. : 


In numărul viitor vom publica şi mumele desiegătorilor din Provincie precum și premiaţii eșiţi la sorți. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Com. St.-T.-Măgurele. — „Oriana”. După ce ţi-ai tipă- 
rit-o singur, nu mai vedem nz2voia să o publicăm şi noi, 
mai ales că lasă destul de dorit. 

Th. Gh. Ş.-Fălciu. — Leneşul”. Noi te rugăm să nu 
insişti pentru a fi publicată, căci nu are cine ştie ce haz. 

Sam. Mil.-Loco. — Schița d-tale „Părăsit” e prea 
lugubră, aşa că nu merge pentru revista noastră. Dacă 
necazurile personale din viață ne fac p2 noi trişti, nu e un 
motiv să comunicăm tristeţea noastră şi lumei celeilalte. 
De altfel, recunoaştem că scrii destul de bine, însă genul 
d-tale de scriere nu este pentru copii, ci mai de grabă 
despre copii, ceeace e o mare deosebire. 

Miţișor. — „Cele două firme”. Traducerile d-tale ar fi 
mers cu oarecari îndreptări, dar nu le publicăm: întâi, 
pentrucă nu ne spui din ce cărţi sau reviste le-ai luat 
rile doilea, pentrucă nu ţi-ai dat numele adevărat şi 
adresa, . 

Mo. Mar.-Bacău. — Fabula „Socoteala Mariei” e de 
mult în româneşte şi, crede-mă, într'o.formă mai bună. 
Ciuma printre animale” cam lasă de dorit. D-ta ţi-ai ales 
pe La Fontaine, care este foarte greu de tradus. 

Şt. Pop.-Băileşti. — Ne-ai trimis lucruri foarte cunoscute. 
Te scutim de osteneala de a ne mai trimite şi altele şi 
chiar te rugăm frumos să continui a fi cititor, fără să te 
mai preocupe grija colaborărei. 


M. Goti.-Zguriţa. — Invaţă mai întâiu limba. română, . 


învaţă punctuaţia, pe care nu o .cunoşti de loc, învaţă 


ortografia, învaţă şi carte mai mu'tă şi după aceea să te 
gândeşti a fi scriitor. Până atunci, continuă să fii cititor. 

Jos. A!l. Buj.-Loco. — „Petrică”. Sileşte-te să ai un 
scris şi mai frumos şi continuă să fii cititor. Când vei 
creşte mai mare, vei fi şi scriitor, dar scriitor adevărat, 
iar nu să copiezi bucăţi compuse de alţii. 

Mos. lac.-Soroca. — „Leul găsit”. N'are importanţă 
dacă faptul.povestit e adevărat sau închipuit, totul este să 


fie bine povestit. La d-ta însă tocmai lucrul acesta cam 


lasă de dorit. A 


Alvas-Gaiaţi. — Te rugăm şi noi frumos să nu- inşisti 


pentru publicarea poeziilor d-tale, căci — crede-ne — am- 
bele sunt slabe .şi mai târziu îţi va părea rău că au 
fost publicate. ; 

L. N. Dem.-Pitești. — „Cântec de leagăn” se publică. 

N. G. Hris.-T.-Măgurele. — Părinţii d-tale şi noi cu 
toții vom fi mai muiţumiţi, când, crescând mai mare şi 
căpătând mai multă cultură, vei izbuti să scrii lucruri mai 
interesante, decât nişte glume destul d2 slăbuţe. De aceea, 


„e şi în interesul d-tale ca să nu ţi le publicăm. 


M. C. Gh.-Ploeşti. — „Orianii”. E o poezie slăbuţă şi 
întrun gen care nu e tocmai plăcut. Am scris mereu că 
orfanii trebuie ajutaţi cu fapta, iar nu luaţi ca subiect de 


poezii mai mult sau mai puţin reuşite. 
Nannnnannonnonmaennnneneanonaaan ananas NB SSaaaaaaaaae 


 Cereţi pretutindeni 
Ca să mai râdem. 
Evreica de Andersen. 


Atelierele „ADEVERUL“ S, A. 


t 


EJIRE 


v DIMINEATA 
|i) €OPIILOR 


REVISTA SAPTÂMÂNALA 
D'necroan: N. BATZARIA | 


 PREȚULS5LEI 


Dt e 


„Cuţule, fii atent, că te învăţ să serii?!“ ` 


RAG. 2. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


larăși observații generale.. 


Numărul întrebărilor la cari trebue să răspundem 
la rubrica aceasta sporeşte mereu. Totuşi, nici în 
numărul de față nu le luăm la rând spre răspuns 
şi cercetare, ci ne vom mărgini din nou să facem 
câteva observaţii pe care le pot citi — credem cv 
folos — atât cei cari ne pun întrebări sau cari 
vor să colaboreze la revistă, cât şi cei cari, aşteptând 
să mai crească şi să mai înveţe, se mulţumesc de 
ocamdată să ne fie simpli, dar foarte drăguţi cititori. 

Cauza pentru care amânăm cercetarea numeroa- 
selor întrebări ce ni s'au făcut este, în primul rând, 


dorința de a spune unele lucruri de cari să se 


poată folosi toţi cititorii, iar, al doilea, depe urma 
bolii de care am suferit, nu ne simţim încă destul 
de bine, pentru ca la rândul nostru să putem face 
cercetările cuvenite în biblioteca noastră. 


Invățătură și curlozitate. 


Pentru ca oricine, fie copil, fie om mai în vârstă, 
să poată învăţa ceva şi să-şi poată înmulţi cunoştin- 
tele, prima condiţiune este să fie curios, să fie do- 
ritor de lucruri cari îi sunt necunoscute, să aibă 
spiritul deschis pentru căpătarea de cunoştinţe noui. 
Curiozitatea este mijlocul cel mai mare şi mai sigur 
cu ajutorul căruia: învăţăm imereu câte ceva şi ne 
dezvoltăm cunoştinţele. 

De aceea, e bine să fim curioşi, fiindcă omul 
pe care. nu-l interesează nimic, care mare nici o 
dorinţă de a învăţa, este un om care — vorba 
ceea — nu face decât umbră pământului. 

Insă, trebue făcută o deosebire intre curiozitatea 
pentru lucruri cu adevărat folositoare şi curiozitatea 
pentru toate nimicurile sau pentru lucruri de prea 
puţină însemnătate. 


Ce ar fi de întrebat? 


lată, după părerea noastră, ce ar fi mai întâiu 
de întrebat şi de... învăţat. 

„Anume, mulţi dintre cei cari ne scriu fac mari 
şi nepermise greşeli de ortografie şi de punctuație. 
Nu ştiu, de exemplu, să facă despărţirea cuvintelor 
sau când o îac, cad în alte greşeli. Bunăoară, în 
loc să scrie să-mi, aşa cum l-am scris aicea, îl 
scrie sau întrun cuvânt (Sămi) sau S'ămi, ceeace e 
şi mai greşit. Şi multe alte greşeli la fel. 

Cât despre întrebuinţarea exactă a semnelor de 
punctuație, aceasta pare peritru mulți o problemă 


TOATE Ș AMESTECE 


pd 


ce nu poate îi dezlegată, cu toate că ea este destul - 
de uşoară. 

Insă, a scrie cu mari greşeli de ortografie şi 
de punctuație, este ca şi cum te-ai prezinta cuiva 
nespălat, nepieptănat, cu hainele murdare şi în 
neorânduială, ceeace numai frumos şi plăcut nu este. 

Aşa fiind, eu unul întâiu şi întâiu aş fi întrebat 
şi aş “fi căutat să învăţ ortogralia şi punctuaţia, 

După aceea, cunoştinţe cari să-mi fie cu adevărat 
folositoare, „ucruri privitoare ia iimpă, ia țară, la 
trecutul poporului român, la la cunoştinţe privitoare 
1a Tenomeneie naturer, a popoarele vecine etc. etc. 


Ce n’ar fi de întrebat? 


ın ocu ŞI ua vărsta copiilor eu unu maş fi 
Intrebat, de exemplu, care este omul cel mai înalt 
sau casa cea mai înaltă din lume, precum m'ar fi 
interesat prea puţin cât câştigă cutare sau cutare 
artist de cinematograf. 

De asemenea, nu mi-aş îi bătut capul şi naş fi 
căutat să fac pe grozavul sau pe prea deșteptul, 
punând întrebări cari întrec cu mult gradul de 
pricepere şi de cultură al unui copil. Intrebările 
mele ar fi fost potrivite cu învăţătura pe care O 
posedă un copil şi în legătură cu chestiuni cari pot 
cu adevărat: să-l intereseze şi să-i folosească. 

Tot aşa, maş fi căutat cuvinte rare, expresiuni 
cari se întâlnesc şi mai rar şi maş fi cerut lămuriri 
asupra lor cu gândul răutăcios de a-l pune în în- 
curcătură pe redactorul sau directorul revistei. 

Intrun cuvânt, aş fi căutat să nu fiu şi să nu 
arăt mai mult decât ceeace sunt şi m'aş fi interesat 
numa! de chestiuni în legătură cu viaţa mea de 
copil şi cu gradul meu de cultură şi pricepere. 

Nu-i şade de loc bine.unui copil, care nu mai 
vrea să fie copil şi care e prea grăbit să facă pe 
omul mare. 


: Adresa lui Edison. 


Răspundem d-rei Om. C. ll. dela gara Simeria 
că nici noi nu cunoaştem adresa lui Edison, dar 
că Edison e atât de cunoscut în America, încât dacă 
i sar scrie la New-York, e aproape sigur că va 
primi scrisoarea. 

PET II TC LL ll ll dl Lele 


Cereţi pretutindeni 


CA SĂ MAI RÂDEM 


6 MARTIE 1927 — Nr. 180 


DIMINEATA 
63690 PEEL OR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUUUREȘTI. — Str. SARINDAR 9—11.— TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 „ 


UN NUMAR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manusorisela nepublicate nu se înapolază 


Reproducerea bucâţiior este strict interzisă 


YYYYYTYYYYvYY 


STRĂJERUL 


Cu paşi sonori se plimbă 
Străjerul, sus pe stâncă... 
E linişte în juru-i, 

Pe stânci e noupte-adâncă. 


Departe, se aude 

Prin noaptea grea, senină, 
O doină strămoşească, 
Cum picură'n surdină... 


Duşmanii dorm în corturi; 
S'a potolit măcelul... 

Şi azi dădură-asalturi, 
Dar nu-şi loviră țelul... 


Românii, în tranşee, 
Stau strânşi pe lângă foc; 
Un fluer cântă doina 
Şi ei plâng la un loc... 


Străjeru-şi face rondul 
Oftând din când în când 

Şi dese-ori rămâne 

Pe loc, ca dus de-un gând... 


De-odată-o 'mpuşcătură 
Răsună tunătoare 

Dela duşmani. Străjerul 
Se prăvale şi moare... 


Românii sar ca leii, 
Trompetele răsună 
Și lupta iar se'ncinge 
Sub razele de lună... 
Când zorii răsăriră, 
Pe stânca udă, rece, 
Găsiră scris cu sânge: 
— „Pe-qicea, nu se trece“. 
Zaharia George Buruiană 


URA RE... 


Fii bucuroasă astăzi dragă 

Şi scumpa noastră „Dimineaţă“; 
E veselă o lume 'ntreasă 

Că numeri trei ani de viaţă. 


„Tu ne-ai vorbit cu dulci cuvinte 
Ne-ai dat povaţă înţeleaptă, 

Tu ne-ai hrănit cu "'nvățăminte 
Și ne-ai purtat pe calea dreaptă.. 
De-această zi, ca drept urare, 
Eu îți doresc o viaţă lungă 

Şi vreau ca astă sărbătoare 

Şi centenarul să ajungă... 


N. G. Mihăescu-Râmnic 
——— oc kn 


RUGĂCIUNE 


Ingeraş, prea milostive, 
Dăruit de Domnul sfânt, 
Să-mi călăuzeşti spre bine 
Paşii mei, pe-acest pământ. 


Cu credinţă, mă rog tie 
Eu cel mic, neputincios, 
Şezi cu mine, mă învaţă 
Să fac numai ce-i frumos. 


Şi nu mă lăsa, prea bune, 
Fără sprijin, părăsit! 
De te-au supărat vreodată 
Fapte rele, ce-am greşit. 


O, lumina ta cerească 
Lumineze gândul meu, 
Să păşesc mereu pe caleg 
Plăcută lui Dumnezeu! 
Ar. Farcaş 


LAARAAAAAARAAAAAĂ 


„Și fata de împărat plângea cât era ziua ue 
mare şi noaptea de lungă. Plângea pentrucă îi 
murise maică-sa, iar tatăl ei se insurase după alta, 
o femee rea şi fără suflet. Aceasta o chinuia in- 
truna pe biata copilă şi-i făcea viaţa nesuferită. 

Intro zi impărăteasa cea rea şi fără suflet îi 
zise împăratului: „de vrei să mai trăeşti cu mine, 
îndepărtează din ochii mei şi de la palatul nostru 
pe fata ce ai dela nevasta dintâi.” 

Impăratul işi iubea copila, mai vârtos că era bună 
şi ascultătoare şi cât e pământul de mare şi întins, 
nu-i găseai perechea în frumuseţe. 

Dar mai mare decât dragostea pentru fată era 
slăbiciunea lui pentru noua nevastă. De aceea, îi 
zise: „bine, am să-ţi fac pe plac, cu toate că 
mi se rupe inima de jale şi durere”. O duse pe 
fată in mijlocul unei păduri dese şi neumblate de 
picior omenesc şi o lăsă singură. I se făcu însă 
milă Maicii Domnului şi se rugă de Dumnezeu 
să se indure de biata fată şi să nu o lase să se 
prăpădească sau să fie sfâşiată. de sălbăticiunile 
pădurii. 

Dumnezeu ascultă de rugăciunea Sfintei Fecioare 
şi o prefăcu într'o căprioară zicând: „să rămână 
căprioară până la împlinirea vremii”, 

Şi o insemnă cu o stea în frunte. ca să se deo- 
sibească de celelalte căprioare şi o făcu mai sprin- 


DIMINEAŢ.A COPIILOR 


de Ali-Baba 


tenă, mai zveltă şi mai frumoasă decât semenele ei. 

Trecu aşa câtăva vreme la mijloc. Fata de impă- 
rat mergea în fruntea căprioarelor şi trăia hră- 
nindu-se cu frunzele arborilor, cu verdeaţa poenilor, 
iar setea şi-o potolea bând din apa rece şi limpede 
a izvoarelor din pădure. 

Dar iată că într'o zi pădurea răsună de cornu- 
rile vânătorilor şi de lătratul câinilor. Fiul unui 
alt împărat tot aşa de vestit şi de puternic ca şi 
tatăl fetei venise să vâneze prin părţile acelea. Lua- 
se cu sine pe toţi tinerii de vârsta sa şi o mulțime 
de servitori. 

Cam pe la asfinţitul soarelui, pe când fiul de 
împărat străbătea o vale adâncă şi întunecoasă, văzu 
ieşind din desişul pădurii o turmă de căprioare. 
Inaintea. lor mergea căprioara cu steaua în frunte. 
Minunat de frumuseţea ei, feciorul de împărat nu-şi 
mai putea lua ochii dela dânsa. Inima începu să-i 
bată tare în piept şi aşa de rău ii tremurau mâi- 
nile, încât abia putea să ţină puşca. 

Şi căprioara se uită la el cu ochii ei mari şi 
induioşaţi. Privirile ei ziceau: „nu trage în mine 
că faci un păcat mare”. Totuşi, el trase şi o ni- 
meri în picior. 

Căprioara dete un țipăt, care semăna mai mult 
a plânset de om şi pieri în desişul pădurii. Fiul 
de împărat se luă după dânsa, indrumându-se după 


DIMINEAŢA 


picăturile de sânge ce curgeau din rana ei. O căută 
în ziua aceea, umblă toată noaptea şi nu-şi gâsi 
odihnă nici in ziua următoare. N'a tost chip să-i qea 
de urmă. 

Fiul de împărat se întoarse acasă mâhnit şi co- 
pleşit de durere. Nu inchise ochii toată noaptea şi 
nici o clipă nu-şi luă gândul dela căprioara cu 
steaua in frunte. O vedea mereu inainte-i şi sim- 
țea cum îl priveşte cu ochii ei cei blânzi şi mari. 
lar cum se lumină de ziuă îşi luă puşca pe umăr 
şi porni din nou la vânătoare, de data aceasta sin- 
gur-singurel. Cutreieră pădurea în lung şi în lat, 
străbătu poienile şi cercetă toate văile. Dar de urma 
căprioarei nu putu da. 

Se intoarse acasă mai amărât şi mai mâhnit de 
cum plecase. Şi iarăşi se gândi toată noaptea la că- 
prioara cu steaua în frunte. Aşa îşi petrecea acum 
vremea fiul de împărat: ziua umblând după căpri- 
oară şi noaptea gândindu-se la ea. Slăbea şi pie- 
rea văzând cu ochii, iar părinţilor săi nu le spunea 
care e dorul ce-l mistue. 

Tatăl său chemă pe toți vracii şi medicii şi pe 
cei mai înţelepţi stetnici ai Impărăţiei şi se chibzui 
cu €i ce este de făcut cu fiul său, care piere şi Se 
stinge. Sfatul găsi cu cale ca tânărul cucon să 
meargă şi să cerceteze şi alte impărăţii. „Are să 
se indrăgească de vreo fată de împărat”, zise sfet- 
nicul cel mai bătrân, „şi din ziua aceea uită toată 
supărarea şi mâhnirea.” 

Dar fiului de impărat nu-i plăcu nici una din 
multele fete de crai şi împărați şi se grăbi să se 
întoarcă acasă şi să cerceteze din nou pădurea unde 
trăia căprioara cu steaua în frunt>. Ba de data a- 
` ceasta nici nu se mai înapoie seara la palat, ci 
îşi făcu o colibă şi se aşeză deabinelea în pădure. 
Cânrioara însă nu se arăta. 


COPII1LO0 heccceoeeoooeoooveeoveiteevtetoocevoeoeoeeeee PAG. 5. 


găsea un isvor cu apă rece. Era mai trist decât 
oricând şi din ochii sai se porniră lacrimi. Plan- 
gea de dorul iubi.ei sale căprioare. Dar indărătul 
său aude o mişcare şi o voce tânguioasă. Se in- 
toarce, când... ce să vadă. Căprioara cea cu steaua 
în frunte stătea inaintea lui! S:ătea şi-l privea aşa 
aşa de galeş, aşa de duios! Feciorul ae impărat sări 
în sus şi merse spre ea. Căprioara nu se sperie şi 
nu fugi. Şi când el işi puse mâna pe capul ei şi o 
imbrăţişă, ea ii linse mâna şi se frecă de el ca 
un prieten, ca un copil care caută ocrotire. lar la- 
crimile iiului de împărat se amestecară cu lacrimile 
ei. 

„De azi încolo tu eşti a mea şi eu sunt al tău 
şi nu ne măi despărţin niciodată.” Aşa îi vorbi 
fiul de împărat, iar ea ii lingea şi îi săruta mâna. 

Porni cu ea acasă şi-i făcu un culcuş în odaia 
sa de culcare. Şi nu se. despărțea o clipă de dânsa. 
O îngrijea, o mângâia şi-i vorbea me:eu. Cu miş- 
cări din cap şi cu privi:ile sale, căprioara ii arăta 
că înţelege tot ce-i spune, dar că nu poate să-i 
răspundă. 

Atunci fiul de împărat îi zis2 tatălui său: „če mi 
vreţi ferici:ea, găseşte un mijloc ca să poată vorbi 
căprioara mea.” 

Impăratul strânse din nou sfatul. înţelepţilor, al 
vracilor şi al celor mai vestiți medici din Impă- 
răţie. După ce se socotiră şi se chibzuiră multă 
vreme, cea mai mare parte din sfat găsi că nu 
e cu putință ca o căprioară să vorbească. 

Dar se ridică dela locu-i un vraciu bătrân cu 
o barbă ca zăpada şi mare de-i acope:ea tot piep- 
tul şi zise sprijinindu-se pe cârje: „steaua ce o 
poartă în frunte e semn că această căprioară nu 
e ca celelalte. Se vede bine că ea e o căprioară 
fermecată. 


Stă insă scris la o carte veche ce a rămas din 
vremea vracilor celor atot ştiuteri, că îşi poate eğ- 


ri 


———————— 


Ti a: 


păta din nou vocea şi chipul de mai înainte dacă 
îi împlânţi în gât un fier ascuţit şi bine înroşit 
în foc. Alt leac nu este.” 

Fiul de împărat se cutremuiră când auzi aceste 
cuvinte şi ochii i se umbplură de lacrimi. Să-şi în- 
junghie pe iubita sa căprioară! Incercă să-şi mute 
gândul dela acest lucru, miulţumindu-se ca şi până 
acum să-i vorbească numai el şi să o mângjie. 

Dar din zi în zi se aprindea într'insul tot mai 
mare dorinţa să o audă vorbind. -. Numâi cum să 
se hotărască să-i împlânte în gât un fier înroşit 
în foc? , 

In aceiaşi clipă se hotări şi îşi zise: „cum ate 
să-mi fie norocul!” Şi înroşind în foc un fier ascuţit, 
se apropie de căprioară. 

După ce o mai mângâie şi îi spuse o mulţime 
de vorbe blânde şi dulci, îi răsturnă capul şi îi 
împlântă în gât fierul cel roşu. Căprioara scoase 
un țipăt, un geamăt de durere, dar... o, minune! 
In aceiaşi clipă ea pieri, se făcu nevăzută şi în 
locu-i apăru înaintea fiului de împărat, care nu 
mai putea de uimire, o mândrețe de fată, fru- 
mioasă să o sorbi într'un pahar. Părul ei avea cu- 
loarea aurului, era moale ca mătasea şi îi cădea 
în plete lungi şi bogate pe umerii mai albi decât 
marmora. 

„Eşti fiinţă pământeană ori înger picat din cer?” 
o întrebă fiul de împărat căzând în genunchi îna- 
intea ei. 

lar fata îi povesti tot ce i se întâmplase. Cum 
e şi ea o fiică de împărat, cum de-i murise mai- 
că-sa, cum mama ei vitregă se purta rău cu dânsa 
şi o făcea să plângă toată ziua, cum tatăl ei a 
dus-o în pădure şi a lăsat-o singură şi cum de 
s'au milostivit Dumnezeu şi Maica Domnului şi au 
prefăcut-o în caprioară, ca să nu fie sfâşiată de 
fiarele din păduri. 

Tar fiul de împărat, luând-o de gl o duse îna- 
intea tatălui său căruia îi zise: „aceasta este aleasa 
inimi mele: dă-ne binecuvântarea ta”. Impăratul 
îi binecuvântă, îi cuprinse în braţele sale şi vărsă 
lacrimi de bucurie, că a avut parte de o noră aşa 
de frumoasă şi de neam împărătesc. 

Şi se făcu o nuntă mare ce ţinu şapte zile şi 
şapte nopţi. Şi dacă cumva mau murit, cei doi soți 
trăiesc şi astăzi fericiţi. All-Baba 

——omm km i 


Osteneală zadarnică. | 
Un domn care: nu mai era tânăr, şi care nu 


fusese miciodată frumos, spunea micuţului Ionel, în 
faţa părinţilor săi: 


spune drept, cum îţi par?” 


„Haide, drăguțule, 
răspundă: 


Şi pentrucă micuțul nu voia să 
„Nu vrei să spui? Dece?” 
Bozumflat, Ionel răspunse: 


„Pentrucă ştiu eu bine că, dpi ce voiu spune, 


mă vor bate." ie cu A ii Wodan 


pepe N 


—— — — 


După Frații Grimm 


A fost cândva o fată frumoasă, dar ce folos 
de frumusețe, că era leneşe de m'avea pereche. Când, 
bunăoară, trebuia să toarcă lână sau in, în loc să 
stea şi să descurce firul care se încurca, fata cea 
leneşe smulgea pumni întregi de tort şi-l asvârlea 
pe jos. 

Insă servitoarea ei, care era o fată foarte har- 
nică, strângea tot tortul aruncat, îl curăța şi-l tor- 
cea frumos-frumos. Strânse aşa de. mult, că-şi făcu” 
dintr'însul o rochie de toată frumuseţea. y 

Intre acestea, un flăcău bogat şi cu purtäri bune 
ceru în căsătorie pe fata cea frumoasă. 

Insă, în ajunul zilei de nuntă harnica servitoare 
sărea şi juca de bucurie, fiind îmbrăcată în ro- 
chia ce-şi făcuse, iar viitoarea mireasă cânta zicând: 


„„Servitoarea s'a gătit 
Cu tortul ce-am asvârlit.” 


Logodnicul ei o întrebă ce înseamnă. cuvintele 
acestea; ea îi povesti cum arunca tortul, fiindu-i 
lene să-l descurce, şi cumi servitoarea, strângându-l, 
îşi făcuse o rochie. 

Auzind acestea şi văzând nepăsarea uneia şi hăr- 
nicia celeilalte, flăcăul strică logodna şi luă de 
nevastă pe servitoare în loc de a lua pe stăpână, 

——— 0 RI ——— 


J RI 
bed Iu