Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages501-550

DIMINEAȚA COPIILOR sesssesoċosssovovocssoċococovoċoċeovooevveve PAG. 13. 


port in spinare blestemata de cocoasà'. Si se mai 
gândi Neacşu la o fată din sat, la Ileana cea cu ochii 
căprui, pe care ar fi dorit să o ia de nevastă. Dar 
când îi adusese odată vorba despre aceasta, Ileana 
ji râse în nas şi-i zise: „Să mă mărit după un co- 
coşat, ca să ajung de batjocura lumei ? Pune-ti pof- 
ta în cuiul!“ 

Aducându-şi aminte de toate acestea, Neacşu nu 
mai stătu mult pe gânduri, ci le zise piticilor: „Nu 
cer altceva decât să nu mai fiu cocosat l' 

„Fie precum doreşti, îi răspunseră piticii. Până a- 
jungi acasă, să ştii că îţi va pieri cocoasa !” 

Piticii se făcură nevăzuţi, parcă îi inghitise pă- 
mântul, iar Neacşu, urmat de câinele său Haiduc, 
îşi văzu înainte de drum. 

Se luminase bine de zi, când ajunse acasă. In 
pragul porţii dela casa de alături stătea vecinul său 
Tănase. Acesta, când îşi aruncă privirea asupra lui 
Neacşu şi văzu că nu mai e cocoşat, rămase împie- 
trit locului şi nu mai ştia ce să creadă. Se frecă de 
câteva ori la ochi, închipuindu-şi că nu vede bine, 
dar degeaba: Neacşu stătea înaintea lui drept şi 
zvelt şi fără urmă de cocoasà. 

„Bine, măi Neacşule, întrebă Tănase, unde ţi-ai 
lăsat cocoaşa şi cum ai scăpat de dânsa 7' 

lar Neacşu, sărind în sus de bucurie şi pipăindu- 
se cu amândouă mâinile, ca să vadă, dacă într'ade- 
văr nu mai are cocoaşă, îi răspunse povestindu-i 
cum îl apucase miezul nopţii în „Livedea piticilor“, 
cum le cântase şi cum piticii îi dăduseră să aleagă 
între frumuseţe şi bogăţie şi cum el şi-a ales fru- 
musetea. 

După aceea Neacşu intră in casă, vrând să se di- 
chisească cu ce avea el mai bun şi să meargă să cea- 
ră mâna Ileanei celei cu ochii căprui. 

Tănase, însă, ce se gândi? „Diseară merg eu la „Li- 
vedea piticilor“, le cânt din fluerul meu ciobănesc şi 
le cer apoi să mă încarce cu bogății“. 

Aşa si făcu, pândind miezul nopţii, când piticii e- 
rau strânşi în livedea lor. Piticii, cum îl zăriră, făcu- 
ră roată în jurul lui, îi poruncirà să le cânte si ju- 
cară şi săriră, aşa cum făcuseră cu o noapte mai 
înainte. In zori de zi se opriră din joc şi-l întrebară 
pe Tănase: „Ce vrei să-ţi dăm ? Frumusefe sau bo- 
găție ? Alege una din două!“ 

— „Să-mi dati, le răspunse Tănase, ceeace n'a 
vrut să aibă Neacşu Lăutarul“. 

Piticii îi ziseră râzând: „„Ţi-am dat-o şi să o porţi 
sănătos !“ 

Piticii pieriră, iar Tănase, care credea că ceruse 
bogăţie, se pomeni în spate cu o cocoaşă mare si ro- 
tundă. Era cocoasa lui Neacşu, de care acesta a vrut 
să se scape. 

Vlad Nicoară 
——mM—ikenmwmw——— 

Unui om sărac, mai înainte de a-i da sfaturi, caută 
să-i vii în ajutor. O bucăţică de pâine dată unui om 
flămând, prefueste mai mult decât o sută de s/aturi. 


Când doi se ceartă, 
al treilea câştigă 


oamna Cristescu împachetă intr'una din 

zile un pui fript, cozonac, ouă şi o tortă cu 

nuci. spunând fiului său: „Grigoriţă, du 

pachetul acesta bătrânei Adela. E ziua ei. 

Implineşte azi şaptezeci de ani, Şi cât timp 
a fost în serviciul nostru, a fost atât de credincioasă, 
încât merită acest dar”. 

Grigorità luă pachetul şi plecă fluerând. La colţul 
străzii pe cine credeţi că zări ? Pe Sandu. Imbrăcat 
în costum de turist, cun baston lung in mână şi cu 
şapca pe-o ureche. 

— Unde te duci, Sandule ? 

— Ehei, la Băneasa! Vin tocmai diseară casă. La 
capul podului mă întâlnesc cu vre-o zece bieti, cu 
care vom face excursia. 

Grigorità rămase mut de părere de rău că nu-l 
poftise Sandu şi pe el la această excursie. 

— Toate bune, spune Grigorità într'un târziu, dar 
văd că n'ai luat nimic de mâncare. 

In timpul acesta, Sandu simţi mirosul cald al pu- 
iului fript si al tortei cu nuci. Un plan îi incolti în 
minte, hotărându-se să-l poftească si pe Grigorità. 

Grigorità nu se lăsă mult rugat. El uită supărarea 
pe dată. Puse pachetul în geanta de pe umerii lui 
Sandu, şi o porniră. 

— Vom mânca numai puiul! zise Grigorità pe 


PAG. 14. 999000000000000000000000000000000oooooooeoeeD/ MINEAȚA COPIILOR 


drum, prăjiturile le vom păstra, deoarece trebue să 
le duc diseară bătrânei Adela. 

— Ba, dacă vii la excursie, trebue să împarţi cu 
mine tot ce ai în pachet, răspunse Sandu, răutăcios. 

„.Şi, iată iscându-se o ceartă în toată regula din 
pricina aceasta. 

Si vorba aceea: unul două, altul nouă; gura nu 
le mai tăcea la nici unul. 

In cele din urmă, Grigoriţă, fiind un Sil mai 
bun îi făcu pe plac lui Sandu. 

— Bine, spuse el, vom face dar asa. Nu mai'opresc 
nimic ! 

Se opriră să numere ouăle şi să împartă celelalte 
bunătăţi. Dar ia-le de unde nu-s! 


Rămaseră buimăciţi de necaz. Ce s'o fi făcut cu 
pachetul din geanta lui Sandu ? 

Incepură si se uiten urmă dacă nu căzuse in 
drum şi văzură ceva mai departe, un dulău alb cu 
ochii negri care se lingea pe bot, cotrobăind prin 
hârtiile în care fusese împachetat puiul fript. 


Să vă spun morala 
Basmul mă obligă : 
Doi insi când se ceartă 
Un dulău câştigă! 


Alexandru Bilciurescu 


EODIBNUREBBREBENSENNESORAZJENZNONENJAWANAS iii ina L-I G US cl GSBERORENENZEDNNNNZHOBNENZNNESENSUNNANSI 


2.0) Ce s'a mai intamplat la casa țărănească 


cerul Veverità se tinu de cuvânt. Indată ce 

se apropie toamna, o trăsură veni, la casa 

țărănească din vale, ca să ia pe cei doi bă- 

trâni. Fiul lor vărsă şiroaie de lacrimi, vă- 

zând că se despirteste de părinţii săi; din 
potrivă, nevastă-sa, care numărase zilele şi orele 
până să-i vadă plecând, nu mai putea de bucurie că, 
însfârşit, se scapă de dânşii. 

Bucuria aceasta de fiinţă rea nu tinu mult. In a- 
devăr, birjarul îi dădu o hotărîre judecătorească in 
care stătea scris că ea e obligată ca la fiecare trei 
luni să depună la biroul de percepţie din oraşul ve- 
cin suma necesară pentru întreţinerea celor doi bă- 
trâni. 

Luând cunoştinţă de această hotărire, femeia se 
făcu foc de mânie şi începu să ocărască şi să bleste- 
me. „Văd că am căzut din lac in put, strigă ea. Dacă 
nesuferitii de bătrâni ar fi stat aicea la noi, n'am fi 
cheltuit pentru dânşii nici pe jumătate din banii ce 
suntem obligaţi să plătim“. 

Bărbatul ei era însă mulţumit, văzând că în chipul 
acesta şi-ar putea ajuta părinţii; numai că n'avea cu- 
rajul să-şi arate bucuria pe faţă. 

In ziua următoare cei doi bătrâni plecară, însoţiţi 
de urările sincere ale fiului lor şi de blestemele no- 
rei lor. | ; 

Decât acestei femei rele ii merse asa cum a meri- 
tat pentru purtarea faţă de socrii ei si asa cum se în- 
tâmplă totdeauna cu oamenii sgârciți şi lipsiți de o- 
menie. Anume, banii ei din zestre îi dăduse cu îm- 
prumut unui fabricant, care îi promisese să-i plă- 
tească o dobândă mare. In fiecare an dobânzile se 
adăugau la capital, care producea alte dobânzi mai 


INELUL PIERDUT ) 


ROMAN PENTRU TINERET 


ADAPTARE pa N.BATZARIA 


mari. Femeia credea că făcuse o afacere minunată, 
socotind că în 20 de ani ea va fi stăpână pe o avere 
însemnată. 

Insă, fu trezită într'un chip îngrozitor pentru dân- 
sa din aceste visuri aurite. 


Intreprinderea fabricantului dădu gres si fabri- 
cantul fu declarat în stare de faliment. Vestea aceas- 
ta fu pentru dânsa ca o lovitură de trăznet. Din ziua 
aceea nu mai avu o clipă de linişte. 

De dimineața până seara o vedeai umblând pe la 
avocaţi şi judecăţi, iar toată noaptea se frământa şi 
se chinuia. 

Din zece mii de galbeni, câţi dăduse cu împrumut, 
abia dacă putuse scoate vre-o câteva sute. De necaz şi 
desperare căzu bolnavă la pat, fiind cuprinsă de fri- 
guri violente. Bărbatul ei vroi să cheme pe un doc- 
tor din oraşul vecin, ea însă nu vroia să primească 
în ruptul capului. 

„Doctorul n'a putut să-l vindece pe Moş Ion, aşa că 
nici mie nu-mi va fi de vreun folos; mai bine să vie 
Baba Sifa, care e asa de pricepută“. 

Femeia vorbea aşa din pricina sgârceniei, fiindcă 
ştia că Babei Sita nu i-ar fi dat decât un fleac de 
câţiva lei. Totusi, bărbatul său aduse pe doctor, dar 
ea, asvârli, cuprinsă de furie, sticla cu doctorii pe fe- 
reastră si chemă în ascuns pe Baba Sita. Aceasta îi 
dădu nişte picături cari, în adevăr, îi opriră frigu- 
rile. Insă în picăturile acestea era o otravă din prici- 
na căreia bolnava căzu într'o lâncezeală fără leac. 

In timpul boalei fu vizitată de preotul cel aşa de 
bun, care îi vorbi cu blindete îndemnând-o să se în- 
drepte, să-şi schimbe orice gând rău, să-şi îndepăr- 
teze inima de bunurile pământeşti şi să se întoarcă 
spre Dumnezeu, 


fr 
DIMINEAȚA COPIILORO00900000000000....ooooooooooooooooooseeoooo PAG. 15. 


Cuvintele acestea o înfuriară din cale afară. In- 
dreptând spre preot privirile-i rătăcite, îi grăi zicând: 
„Nu pricep ce înseamnă povetele ce-mi dai. Inteleg 
să fi vorbit aşa fabricantului, care mi-a mâncat ba- 
nii, iar nu mie, care cred că sunt destul de bună, aşa 
cum sunt. 

Eu una m'am dus regulat la biserică şi mi-am în- 
deplinit datoriile religioase. Toată viața n'am făcut 
decât să muncesc, să pun de-o parte si să văd de 
gospodărie. Nimeni n:are dreptul să mă vorbească 
de rău, precum nici un sărac n'a plecat cu mâinile 
goale, când a bătut la poarta casei mele. De aceea, 
nu pricep cum ar trebui să fiu şi în ce ar trebui să 
mă schimb“. 

Cucernicul preot se văzu acum nevoit să-i vor- 
bească mai apăsat şi mai deschis, ca să o facă să-şi 
recunoască greşelile. li arătă cum ea iubea mai mult 
banii decât orice alt lucru pe lume, lămurindu-i că 
„această sgârcenie, care nu trebue confundată cu eco- 
nomia, este un păcat împotriva lui Dumnezeu. li mai 
arătă că mânia, pe care nu putea să o stăpânească, 
este unul dintre viciile cele mai urâcioase şi că ea nu 
cunoștea bunătatea şi răbdarea, cari sunt o adevărată 
podoabă şi virtuţi din cele mai preţioase. 

li lămuri mai departe cum din pricina sgârceniei 
şi a caracterului ei violent amărâse viaţa bărbatului 
ei; cum isgonise cu cruzime pe Marioara, o biată or- 
fană şi cum prin o purtare rea silise pe socrii ei, pe 
cari era datoare să-i iubească şi să-i respecte ca pe 
proprii ei părinţi, să părăsească vatra şi casa lor. 


De cât ea nu-l lăsa pe preot să vorbească până la 
sfârşit, ci se porni să plângă şi să strige: „Văd că 
sunt cea mai nenorocită fiinţă de pe pământ; nimeni 
nu mă poate suferi, dar nu-mi închipuiam că până 
şi preotul şi duhovnicul meu să mă urască într'a- 
tàta''. 

Intre acestea, preotul îşi luă, plin de tristeţe, pălă- 
ria şi bastonul şi se duse. 

Bolnavei îi merse din ce în ce mai rău. Tusea toată 
noaptea, de sgârcenie nu se îndura să guste o supă 
de carne sau să bea câte puţin vin întăritor. In mi- 
jlocul suferințelor sale nu găsea nici o consolare si 
n'avea puterea, să rabde şi să se supună voinţei lui 
Dumnezeu. 

Preotul îşi dedea toată osteneala, ca să o aducă pe 
drumul cel drept. E adevărat că în ultimele zile ale 
vietei, ea se mai potoli, se arătă mai blândă şi mai in- 
clinată spre pocăință. Totuşi, preotul se indoia — şi 
cu drept cuvânt — de sinceritatea acestei pocăinţe. 

In sfârşit, bolnava muri în floarea vârstei ca o 
jertfă a sgârceniei sale si ca o pildă vădită că bunu- 
rile pământeşti nu dau omului fericire, ci din po- 
trivă, pot fi cauza nenorocirei sale. 

(Va urma) 
Lele i LL LL LILI ITI LLITITTTIITTITTIL] 

Copilul, care îşi dă aere de om mare şi se emestecă 
fără rost în vorba sau în treaba oamenilor mai în 
vârstă decât dânsul, nu e un deştept, ci un copil a 
cărui creştere lasă de dorit. Astfel de copii sunt tot- 
deauna puțin plàcufi. 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 
a 


A Mitu Mitisor la vânătoare 


Cred că mai toţi cititorii cunosc 
pe Miţu Mitisor, cu culorile lui 
cele frumoase. 

Cât despre vita de vie, fiecare 
a mâncat struguri, deci stiindu- 
le destul de bine culoarea, le va 
fi foarte uşor la colorat. 

Să nu se uite forma frunzelor 
şi culoarea lor verde. 

Scara şi bârnele se vor colora 
după plăcerea fiecărui cititor. 

După poziţiunea lui Mitu Mi- 
tisor, se poate observa uşor că 
pândeşte o pasăre care, nu se 
vede în desen, stând tupilată în 
frunzele de viţă. 

Si acum la lucru. 


sg? 


PI — 


CITITORII 


A. Man.-Loco. — Nu-ţi putem da prin revistă lămuririle 
pe cari nı le ceri, de oarece chestiunea te interesează numai 
pe d-ta, pe când ea nu prezintă vre un interes pentru ceilalţi 
cititori, Așa fiind, ai fuce bine să treci într'o după amiazi pe 
la Redacţie, ca să ţi se dea verbal lămuriuile cerute. 

Ghe Zăv.-Vâicea. — Se vede că nu urmàresti rubrica 
„De vorba cu cititorii“. Altfel ai fi citit, ceeace am scris de 
nenumărate ori, că nu se iau în cercetare manuscrisele pe cari 
trimitàtorii lor nu le semnează cu numele întreg, dindu-si in 
acelaș timp şi adresa. 

Hab.-1asi. — Acerasi observaţie ca mai sus In plus, d-ta ai 
făcut o traducere dintr'o carte de şcoală, 

Merg. V.-Loco. «Vara». Am văzut, mică domnişoară, că 
ai un scris destul de dr-guţ peniru vârsta d-tale, dar poezia 
nu e făcută de d-ta, cı e numai copiată, aşa că nu este voe 
să o publicăm cu numele d-tale. 

Zar. Afr.-Loco. — Glumele trimise de d-ta, mică domni- 
şoară, au fost publicate de nenumărate ori, așa că sunt cu- 
noscute de toți cititorii şi cititoarele. De aceea, ne pare rău că 
nu ti le putem publica, sperând că altă dată vei trimite unele 
mai puţin cunoscute, numai că trebue să arăţi de unde le ai 
luat, din ce carte sau revistă, 

Biv. I. N.-Loco.— «Somn uşor», Primele două strofe sunt 
destul de bune, dar celelalte trei strică tot efectul, făcând ca 
poezia să nu fie publicabilà: De altfel, «apasă» nu poate rima 
cu «farsă», iar «albă» rimează şi mai puţin cu «sclavă». Ai 
început să faci o poezie pentru copii şi ai sfârşit avântându-te 
în domeniul literaturei pure, în care ai cam greşit, 

A. P.-Ţigăneşti.—«Când eşti încăpățânat». In primul rând 
construcţia frazelor lasă de dorit, fiind cam târăgânate si lip- 
site de conciziune. Apoi repeti inutil cuvinte ca «atunci» si al- 
tele, iar expresiuni ca «ambițios», eincasas n'au ce căuta in- 
tr'o povestire cu caracter popular, La întrebarea cum te poţi 
îndrepta, îţi răspundem: muncind, fiind modest, căutând să 
capeti cultură, experientà şi spirit de observaţie. 

Kir. Iv.-Silistra.— Cuvintele «mască» si «tablou» au fost 
luate din limba franceză. Te sfâtuim să-ţi indrepti scrisul 

IL I. Al. — Ti se publică poezia «Ciobanul», cât şi schiţa 
«Povestea unei stele». Te sfătuim numai să eviti descrierile 
lungi, càci îngreunează fără folos cititul unei bucăţi. 

ec. Nic.-Loco.— «Cei dor copii». Ai copiat — uneori cu 
greşeli — schimbând ceva, o bucată, care a apărut de mult în 
revistă. Aceasta nu înseamnă «prelucrare». D-ta eşti încă prea 
mic si de ace a te sfătuim să continui a fi cititor, iar scriitor 
vei deveni ma! târziu, când vei creşte mai mare. 

M. Nel.-Loco. — „Jurământul lupului“. Redactorul nostru 
Stan Protopopescu este însărcinat cu fabulele şi ne dă chiar 
mai multe decât am putea publica. Aşa fiind, regretăm că nu 
avem loc pentru a publica fabula trimisă de d-ta. De altfel, la 
revistă s'a strâns materie pentru ce! puţin 10 numere. > 

M Ar.-Lespezi.— „Munteanu Vioristu“, Bucàti spre publi- 
care să nu trimiti decât atunci când vei fi învățat bine limba 
română, asa în cât să nu fie nevoe ca d. învățător să-ți corec- 
teze greşeli, pe cari nu e permis să le facă unul care vrea să 
fie scriitor, 

C. A. Bal.-Loco. — Poezia «Ion si Niţă» e binişor scrisă 
pentru un elev în vârstă aşa de mică. Totuşi, din cauza că 
n'are propriu zis un subiect, nu e publicabilà, Altcum, ne bu- 
cură faptul că, la vârsta d-tale, ai un scris aşa de caligrafic. 
Deocamdată, continuă să fii cititor si să creşti mare şi voinic. 

I. H. Loco.—Nu, bună şi drăguță cititoare, scrisoarea d-tale 
nu ne a supărat de loc, ci, din potrivă, ne a făcut plăcere, 
mai ales că nici n'a fost lungă, asa cum ai crezut d-ta. 

OI. Ian -Galati. — Zic: că hazurile trimise sunt primele 
d-tale încercări. E oare aşa de greu să copiezi glume publi- 
cate si, deci, făcute de alţii ? 


— DOC kn 


ge. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


O trumoasa carte 


Această carte este, fără îndoială, noul roman pentru 
copii şi tineret de distinsa scriitoarea şi valoroasa noa- 
stră colaboratoare, D-ra Alice Gabrielescu. Titlul a- 
cestui roman, care se citeşte cu o deosebită plăcere şi 
cu mult folos, este „Uimitoarele întâmplări dintr'o va- 
canti'. 

Tiparità pe hârtie de lux, împodobită cu o bogăţie de 
desene si de ilustratii in culori, datorite talentatului 
desenator A. Murnu, noua lucrare a D-rei Alice Ga- 
brielescu se recomandă şi prin conţinutul ei atractiv 
şi instructiv, prin stilul limpede şi curgător şi prin 
frumoasa şi neaoşa limbă românească. 

Preţul unui volum cartonat este de 100 de lei. 

——— oc ko i 

„Ce se face fără bani? 

— Nimic l... 

— Cum nimic? Se fac datorii”... 

ses 

HAPLEA. — „Vă rog, domnule casier, să-mi daţi 
un bilet de clasa a treia”. 

CASIERUL. — Unde vrei să mergi ? 

HAPLEA. — Vreau să mă duc până la sor-mea !”... 

Trimise de losef M. Avram-Odobesti 
———À i 


Cald 


Fie iarna càt de asprà 
Gerul nu mà sinchiseste 
Când iau un pachefel „SUCHARD” 
Sufletul mi-l încălzeşte. 


Mai frumoasă nu găseşti, 
Decât „Comeara cu poveşti“, . 
Poveştile sunt minunate, 
Toate paginile colorate, 
Desene sute şi sute, 
Splendide, neîntrecute, 

Să o ei, deci. te grăbeşte, 

Pe deplin te mulţumeşte. 


Cereti pretutindeni 


„Haplea— Păţănii şi nazdravanii'' 
Ediţia a Il-a Pretul, Lei 50 


Ce contine noua carte „EVREICA i 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


Atelierele ,ADEVERUL' S. A. 3 B 


wu DIMINEATA 


NI 182 REVISTĂ sapraja iA ra 


hi f c ft; 


i A nżur 


PRETUL LEI 5 


Au pățit-o micuţii hoţi, cari sau dus să fure din grădina vecinului. 


PAG. 2. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PRIMUL REGE AL ROMÂNIEI MARI 


In noaptea de 19 spre 20 lulie trecut, s'a stins, 
închizând ochii pe. vecie, slăvitul Rege Ferdinand 
l-iu; primul Rege al României Mari si întemeie- 
torul ei. | 

Ferdinand l-iu, pentru ale cărui fapte itorioulsă 
şi pentru a cărui purtare vitejească poporul român 
îi va cinsti pururi amintirea şi-i va păstra o recu- 
nostiintà neştearsă, a murit în vârstă de 62 de ani, 
după “ce a făcut România Mare şi puternică, asa 
cum o vedem astăzi. | 

Locul de naştere a fostului rege 
este castelul Sigmaringen din 
Germania. Născut în ziua de-24 
August 1865, neuitatul suveran a 
petrecut anii copilăriei si ai ado- 
lescentei în ţara sa natală, unde 
făcut si serioase studii universi- 
tare. 

In vremea aceea, pe tronul Ro- 
mâniei se afla unchiul său (fratele 
tatălui său), mult înțeleptul Rege 
Carol l-iu. Acesta însă mavea co- 
pii, cari să-i urmeze la tron si de 
aceea potrivit legilor Ţării, nepo- 
tul său Ferdinand a fost procla- 
mat, în anul 1899, ca Print Moste- 
nitor. 

In ziua de 10 Ianuarie 1893, 
Prinţul Mostenitor Ferdinand s'a 
căsătorit cu Prinţesa Maria, as- 
tăzi nemângăiata şi mult respec- 
tata Regină Văduvă Maria, care 
s'a trudit asa de mult pentru bi- 
nele şi fericirea Ţării. Din această căsătorie s'au 
născut 6 copii, dintre cari unul — Principele Mir- 
cea, născut în luna Decembrie 1912, a murit în 
toamna anului 1916. 

Răposatul rege Ferdinand a stat ca Print Moş- 
tenitor până la 27 Septembrie, anul 1914 când, in 
urma încetării din viaţă a Regelui Carol, a fost 
proclamat ca Rege al României. 

In cursul domniei sale de 12. ani si mai multe 
luni, în istoria României s'aw petrecut faptele cele 
mai mari şi mai însemnate de când există poporul 
românesc. Aceste fapte au dovedit cu prisosintà 
cât de bun Român, cât de viteaz şi de înţelept şi 
ce suflet nobil a fost Regele Ferdinand, a cărui 
moarte a aruncat jalea şi doliul în inimile tuturor 
Românilor. 

- Aşa, în vremea când s'a urcat el pe tron, Europa 
era cuprinsă de flăcările cumplitului războiu. 

De jur împrejurul granițelor Tàrii bubuia tunul 


7 M. $. Regele Ferdinand I 


şi curgeau valuri de sânge omenesc. Europa era 
împărțită în două tabere: de o parte Puterile Cen- 
trale, adică Germania si fosta Impărăție a Austro- 
Ungariei cu aliatele lor Turcia si Bulgaria, iar în 
partea cealaltă Anglia, Franţa şi Rusia. 

In mijlocul groaznicului măcel, România nu-şi 
spusese încă cuvântul, nu luase încă parte la răz- 
boiu. Se ştia însă cu siguranţă că trebuie să intre 
şi ea, numai că întrebarea era: cu cine? De partea 
cui să fie şi împotriva cui să lupte ? 

Ca origină, Regele Ferdinand 
era German, era chiar înrudit de- 
aproape cu Împăratul de atunci al ' 
Germaniei. Prin urmare, firesc lu- 
cru era ca el să dorească şi să ' 
ceară să trecem de partea Germa- 
niei si să luptăm alături de dânsa. ` 

Intr'însul însă a fost mai tare 
glasul conștiinței si al datoriei. 

Acest glas i-a spus să fie de 
partea, unde erau interesele ade- 
vărate ale României si sentimen- 
tele poporului român. 

Şi aşa, în mărinimia caracteru- 
lui său, şi-a jertfit legăturile de 
familie si de rudenie, şi-a pus în 
primeidie situaţia sa şi a Dinas- 
tiei, dar s'a ţinut de jurământul 
făcut când s'a urcat pe tron: — 
jurământul că va fi Român şi nu- 
mai Român. 

Şi a fost un bun, un mare, un 
neîntrecut Român. A împărtăşit 
toate suferințele Românilor si a plâns cu dânşii în 
zilele de nenorocire si restrişte din vremea. războ- 
iului, dar ma pierit intr'insul nici curajul şi nici 
credinţa în izbânda luptei noastre, care era iz- 
bânda dreptăţii. 

Rasplata şi cea mai mare bucurie a vieţii Rege- 
lui Ferdinand a fost făurirea României Mari, uni- 
rea Românilor întrun singur stat si sub acelaş 
steag. 

Şi aşa va rămânea în istorie: Ferdinand cel 
Mare, făuritorul României Mari, 

Ţăranii de asemenea îi vor cinsti pururi memo- 
ria şi-i vor păstra o neştearsă recunoştinţă. 

Această pentrucă, în afară de alte fapte mari si 
neperitoare, Regele Ferdinand a propus el cel din- 
tâiu să se dea ţăranilor pământ, împărțindu-li-se 
moşiile Statului şi ale marilor proprietari. 

N. B. 


—— i i no ——— 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRĂINATATE DUBLU 


a) 


11 A > LU] 


— 


7 AUGUST 1927 — Nr. 182 Directo:: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapoiază 
Reproaucerea bucăţiior este strici interzisa 
TYYYYYYYY TYYYYYYYYYYYYYYY Y 
Din ziua de 20 Iulie trecut, când a încetat din viață Iar creşterea aleasă si îngrijită ce i se dă, face ca 


gloriosul Rege FERDINAND l-iu, făuritorul României frumoasele sale calități înăscute să se desvolte si să 
Mari, pe tronul regal s'a urcat M. S. MIHAI, fost Prinţ se întărească în modul cel mai îmbucurător. 
Moştenitor şi din ziua aceea Regele Alteța Sa Regală Principesa Elena, 
României, mama tânărului Suveran, este în 
Noul nostru Suveran, căruia îi privința aceasta un model de mamă, 
urăm din toată inima o domnie pa- care îşi iubeşte copilul, dar toc- 
cinică şi fericită, sa născut în ziua mai pentru că îl iubeşte, caută 


de 25 Octombrie, anul 1921, în cas- să-i dea o creştere cât mai bună şi 
telul Foisor dela Sinaia. cât mai potrivită cu misiunea Re- 


Fiind, prin urmare, în vârstă gelui, cea mai înaltă şi importantă 


mică, El va fi sfătuit şi îndrumat misiune. A l 3 
în legile Țării de o Regentà, adică De aceea, putem fi incredintati că 


de un Sfat regesc, compus din Al- vom avea în noul nosiru Suveran 
teta Sa Regală Principele Nicolae, 
_1, P. Sf. Sa Dr. Miron Cristea, Pa- 
triarhul României, si d. G. Buz- 
dugan, Primul-presedinte al Inaltei 
Curți de Casație si Justiție. 

In toată vremea aceasta, adică 
până în ziua în care tânărul nostru 
Reeg va deveni major, El se va for- 
ma, îşi va desvolta si inmulti cu- 
nostintele, va învăţa să cunoască 
şi să iubească mai bine ţara în care 
s'a născut şi al cărei fiu este. 

In chipul acesta, când, devenind 
major, va lua singur în mână dom- 


parte pe căile desvoltărei şi propă- 
şirei Tara Românească si care va 
fi vrednic de înaintaşii Săi. 

De altiel, să nu se uite că El 
poartă numele lui MIHAI VITEA- 
ZUL, al Domnului care a făcut, el 
cel dintâiu, unirea Românilor. 

Unirea înfăptuită de Mihai Vitea- 
zul n'a putut să dureze mult timp. 
Au trecut la mijloc sute de ani de 
necazuri şi nenorociri pentru Țară 
şi popor, până în ziua în care 
Ferdinand l-iu, ajutat de vitejii 
nia Țării, M. S. Mihai va fi un Rege osteni ai Ţării, a făurit pentru ve- 
cu experienţă şi cu o desăvârşită cii vecilor România Mare şi nedes- 

părţită. 


cunoaştre a trebilor pe cari le va tiegħ 
: M. 8. Regele Mihai 1 Peste această Românie, mare, pu- 


conduce. 
ternică şi înfloritoare este chemat 


Cât despre dragostea Lui faţă de 
Tarà şi naţiune, acest sentiment există şi astăzi întreg să domnească de acum încolo MAJESTATEA SA 


şi puternic în sufletu-i curat şi ales. MIHAI. 

Inzestrat din naştere cu însuşiri distinse, inteligent, Să facem încă odată urarea sinceră ca anii de dom- 
bun, prietenos şi devotat, tânărul Mihai pe capul căruia nie ai tânărului şi noului Rege să fie cât mai lungi, cât 
s'a pus glorioasa Coroană Regală a României, îşi iu- mai senini şi fericiţi şi ca în viaţă să n'aibà parte de 
beşte Tara, iubeşte pe toţi locuitorii şi are o dragoste nici un fel de necazuri şi amărăciuni. 
deosebită pentru limba română, pe care o vorbeşte ca Aşa să ajute Dumnezeu ! 
orice Român neaos. „DIMINEAŢA COPIILOR! 


un Rege, care va duce si mai de-/ 


e DIMINEAȚA COPIILOR 


mor reom 


— Poveste populară”*poloneză — 


fost odată un împărat şi o împărăteasă, cari 
n'aveau copii. Din pricina această erau tare 
necăjiţi si amàriti. 

Intr'una din zile, împăratul îi zise împă- 
rătesei : „Merg să cercetez împărăţia şi să 
ascult plângerile supuşilor mei. Voi fi departe de 
casă şi de tine un an de zile, iar în vremea aceasta 
să nu-mi trimiti nici un fel de vesti, fiindcă nu 

vreau să se ştie unde mă găsesc”. 

Impăratul plecă, cercetă împărăţia şi după ce se 
împlini un an de zile, luă înapoi drumul spre casă. 

Dar într'o zi caldă de vară, pe când străbătea o 
câmpie întinsă, fu apucat de o sete cumplită. Căută 
în toate părţile si la urmă descoperi un put întrun 
loc, unde până atunci nu fusese nici o picătură de 
apă. 

Putul era plin până sus cu apă rece şi limpede, 
iar de un lanţ de aur era legată o cană de argint. 
Impăratul întinse mâna ca să apuce cana de argint, 
dar cana par'că vedea şi era vie. Sărea la stânga, să- 
rea la dreapta, se afunda în apă, iar eșea deasupra, 
dar nu se lăsa prinsă. 

„Ciudat lucru ! îşi zise împăratul nedumerit. La 
urma urmelor, pot să beau apă şi în palmele mâi- 
nilor', 

Bău si îşi potoli setea, dar când vru să se ridice, 
simţi că-l trage cineva de barbă. „Cine mă trage de 
barbă ?” strigă împăratul supărat. 


„Eu, Costei, împăratul tărâmurilor de sub pământ, 


Prelucrare de ALI-BABA 


se auzi un glas din apă. Si nu-ți dau drumul, până 
nu te legi cu jurământ că-mi vei da ceeace ai acasă, 
fără să ştii că ai şi ceeace vei găsi la întoarcere, fără 
să te aştepţi că vei găsi”. 

Impăratul privi în apă şi văzu un cap îngrozitor 
de urât, cu doi ochi verzi şi cu o gură despicatà 
până la urechi. 

Ca să scape din ghiarele acestei dihănii, împăratul 
răspunse : „Jur că îţi voi da”, socotind in sine însuşi 
că nu trebue să fie mare lucru. . 

Urâciosul din apă râse cu hohot, străluci o clipă ca 
focul şi apoi pieri şi se făcu nevăzut. Odată cu dân- 
sul pieriră si putul şi apa şi cana de argint. 

Impăratul îşi văzu înainte de drum si în câteva 
zile sosi la palatul său, unde împărăteasa îi eşi îna- 
inte, ţinând în braţe un copil de trei luni, un băeţaş 
de toată frumuseţea. „Iată ce mi-a cerut dihania din 
putul năzdrăvan !” zise împăratul si se porni pe 
plâns. : 

Din ziua aceea împăratul stătea mereu mâhnit şi 
amărât, gândindu-se la vremea când va trebui să-l 
piardă pe „Prinţul Neasteptat', căci aşa îşi botezase 
feciorul. 

Prinţul Neaşteptat crescu, se făcu mare, chipeş şi 
neîntrecut la vitejie. Dar într'una din zile, pe când 
se găsea la vânătoare, se rătăci într'o pădure sălba- 
tică. Deodată se ivi înainte-i dihania din put şi-i 
zise : ,Printule Neasteptat, spune tatălui tău să nu 
uite să-şi plătească datoria ce are faţă de mnie”. 


DIMINEATA COPIILOR*000000000000000000000000000000000000000000+ DAG. 5. 


La înapoere, Prinţul Neaşteptat, îi povesti tatălui 
său întâmplarea din pădure. Impăratul îngălbeni la 
faţă şi-i desveli taina, care îi amăra viaţa. 

„Tată, nu te pierde cu firea, că-i viu de hac urâ- 
ciosului de Costei. Dă-mi binecuvântarea, dă-mi ar- 
me şi un cal bun şi mare e Dumnezeu sfântul”. 

Impăratul îl îmbrăţişă şi-l binecuvântă, îl îmbrăcă 
în zale de oţel, îi încinse paloşul cel mai tăios şi-i 
dădu armăsarul cel mai sprinten, iar maică-sa îm- 
părăteasa îi atârnă de gât o cruciulità de aur. 

Porni Prinţul Neaşteptat la drum, mergând aşa 
drept înainte-i, până ce pe la chindie ajunse la mar- 
ginea mării. Pe nisipul dela țărm văzu douăsprezece 
cămăşi albe ca zăpada, iar în apă nu se zărea nici o 
fiinţă omenească. Prinţul Neaşteptat luă una din că- 
măşi şi se ascunse într'un tufis din apropiere. 

Nu după mult, douăsprezece lebede eşiră la țărm. 
Toate îmbăcară cămăşile de pe nisip şi se prefăcură 
în fete de o nespusă frumuseţe. Toate, afară de una 
singură, care rătăcea încoace şi încolo, căutându-şi 
cămaşa. 

„Prinţule Neasteptat, se auzi glasul acestei lebede, 
dă-mi, rogu-te, cămașa si îţi voi fi recunoscitoare''. 

Prinţul Neaşteptat i-o dădu, iar ea, schimbată a- 
cum într'o fecioară de o frumuseţe răpitoare, îi zise: 
„Află că eu sunt cea mai mică din cele douăsprezece 
fiice ale lui Costei, care domneşte în împărăţia de 
sub pământ. Acum hai cu mine la tatăl meu, care te 
aşteaptă de mult. Indată ce-l zăreşti, să cazi in ge- 
nunchi şi aşa să te apropii de dânsul. Am să-ţi spun 
mai târziu ce ai de făcut”. 

Când ajunseră la palatul de sub pământ, Costei 
şedea, într'un scaun de aur, pe cap purta o coroană 


făcută din pietre preţioase, dar era groaznic la ve- 
dere. Prinţul Neaşteptat căzu în genunchi şi fără să 
clipească măcar din ochi, se apropie de dânsul. La 
vederea aceasta, Costei izbucni într'un hohot de râs, 
de se cutremură tot palatul, iar după ce se potoli, 
zise : „Ai avut noroc, Printule Neaşteptat, că m'ai fă- 
cut să râd. Totuşi, nu scapi cu viaţă, dacă în noaptea 
aceasta nu clădeşti un palat de marmoră, cu feres- 
trele de cristal şi cu acoperişul de aur. Dacă nu e 
gata până mâine dimineaţă, să ştii că îţi taiu capul”. 

Prinţul Neaşteptat se întoarse repede şi amărât la 
odaia în care era găzduit. Dar cum stătea dus pe 
gânduri, auzi o albină ciocănind în geam. li deschi- 
se, albina intră în odaie, unde se prefăcu în fata cea 
măi tânără a împăratului Costei şi-i zise: „Fii fără 
teamă, că până mâine dimineaţa palatul va fi gata“. 

Si aşa sa şi întâmplat. A doua zi în zori Costei vă- 
zu în apropiere un palat mult mai frumos decât al 
său. „Ai izbutit de rândul acesta, îi zise el Prințului. 
Neaşteptat, care nu era mai puţin nedumerit, vă- 
zând măreţia de palat. Mâine am să înşir înaintea ta 
pe cele douăsprezece fiice ale mele. Dacă nu ghi- 
ceşti care e cea mai mică, să ştii că moartea te aş- 


xí 


teaptă“. 

Prințul Neasteptat se duse în odaia sa tot asa de 
trist si de amărât, cum fusese cu o zi mai înainte. 
Dar veni albina, care se prefăcu din nou în fata cea 
mai mică a lui Costei şi-i zise: „Toate surorile se- 
mănăm aşa de mult una cu alta, că până si tatăl 
nostru cu greu poate să ne deosibească. Ai să mă 
cunoşti însă pe mine după un semn: pe sprinceana 
dreaptă voi avea o musculità, care se numeşte o- 
chiul lui Dumnezeu“. 


PAG. 6. 9900000000000000000000000009900900900eteeee0 DIMINEATA COPIILOR 


Aşa a putut prinţul Neaşteptat să iasă cu bine şi 
din încercarea aceasta. 

Costei spumega de mânie. Porunci fetelor sale să 
se îndepărteze, iar el, rămămând singur cu Prințul 
Neasteptat, îi zise acestuia: „Mâine eu voiu aprinde 
un fir de păr, iar tu îmi vei face, până ce nu arde 
tot, o păreche de ciubote pentru mine. Dacă nu iz- 
butesti, să ştii că ţi-a sburat capul“. 

Prinţul Neaşteptat se întoarse în odaia sa, unde îl 
aştepta tânăra lui prietenă. 

„Tatăl meu, îi zise ea, ţi-a cerut un lucru ce nu-i 
cu putinţă, aşa că nici eu nu pot să-ţi fiu de folos. 
De aceea, n'avem alt ceva de făcut, decât să fugim 
amândoi, până mai e vreme“. 

Ţinându-se de mână, esiri de sub pământ, nime- 


rind tocmai la marginea mărei, unde aştepta calul 


Prințului Neaşteptat. Incălecară amândoi, iar calul 
porni iute ea vântul. 

Insă, când Costei prinse de veste, să înebunească de 
mânie si mai mult nu. Porunci călăreţilor săi să se 
ia după cei doi fugari şi să-i aducă vii ori morţi. 

Când călăreţii se apropiară, fata îi zise Prințului 
Neasteptat: „Nu te teme, căci scăpăm noi de dânşii“. 
Și cât ai clipi din ochi, ea se pretăcu într'un râu, pe 
print il pretăcu intr'un pod, iar pe cal întrun corb. 
Dincolo de pod se făceau trei drumuri, ducând fie- 
care într'alt loc. 

Sosind la pod, călăreţii rămaseră nedumeriti. Nu 
mai ştiau pe ce drum să apuce şi cât puteau cuprin- 
de cu ochiul, nu zăreau nici o urmă de fugari. Rusi- 
nati, se întoarseră înapoi fără nici-o ispravă. 


Costei le tăie la toţi capul şi trimise alţi călăreţi, 
ca să-i prindă pe fugari. Insă, când se apropiară, 
PrintulNeasteptat, fiica lui Costei şi calul se prefă- 
cură în trei stejari înalţi, iar de jurul împrejurul 
lor răsări o întreagă pădure de stejari. Călăreţii lui 
Costei pătrunseră în această pădure, rătăciră multă 
vreme, fără nici 9 ţintă, iar la urma urmelor se in- 
toarseră şi ei, aşa cum făcuseră şi cei dintâi. 

Costei le tăiă şi lor capul şi sărind apoi pe armăsa- 
rul înaripat, porm el însuşi în urmărirea fugarilor. 
Dar când să-i ajungă, fiică-sa schimbă calul într'o 
biserică, ea într'o clopotniţă, în vârful căreia puse 
eruciulita de aur ce purta la gât Prinţul Neasteptat. 
Pe prinţ îl prefăcu într'un preot bătrân cu o barbă 
lungă. 

Costei veni năpraznic la biserică şi întrebă pe pre- 
otul bătrân (ştim cine era): „N'ai văzut o păreche de 
tineri, fugind pe un cal?” 

— „Da, i-am văzul: era Prinţul Neaşteptat şi fiica 
împăratului Coslei. Au intrat în biserică, sau rugat 
pentru sănătatea lui Costei şi după aceea au plecat 
mai departe. Cred că au trecut de mult graniţele îm- 
părăţiei lui Costei'. 

Auzind răspunsul acesta, Costei văzu că nu mai 
are nimic de făcut. Intoarse calul şi luă din nou dru- 
mul spre împărăţia sa de sub pământ. 

Cei doi fugari se duseră la părinţii Prințului Ne- 


aşteptat, unde fură primiţi cu neinchipuită bucurie - 


şi unde se făcu şi căsătoria lor. 
ALI-BABA 


i i MT NRNRUNNNNNNNNZANNNNNNAVENNNNNENNNENNNZNNNNONENNENNNEF UNONNENRENNZZZONENNZZOONENAONNNREONEBANNEW 


HAPLEA LUI MOS NAE 


Din Hiplesti, unde-am sosit 
Amărăt si necăjit, 

Scump Moş Nae, mă grăbesc 
Cu-aste rânduri să-ți vestesc, 
Că pe tine-s supărat, 

Căci frumos nu te-ai purtat. 
Ce mai lae, ce bălae, 

Nu credeam ca tu, Moş Nae, 
Să ajungi. să ne gonesti, 

Să nu stăm la Bucureşti. 

ki, acum te-ai dat de gol, 
Rumatizm. şi Techirghiol, 
Boala ta — acestea toate 
Fost-au vorbe mari şi late. 
Când ai fost tu la Hăpleşti — 
Cred s'acum. cd fi-amintesti — 
Ce frumos te-am. aşteptat, 
Din belşug te-am ospălat. 

Cu pastramă, usturoi, 


e 


Bundtàji ce-s pe la noi, 
Ti-am dat mese mpărăteşti, 


Insă tu, vai, ce fel eşti! 


Zece zile doar am stat 

Si de noi te-ai sătural. 
Coana Frosa, ca şi mine, 
Foc şi pară e pe tine, 

Mai ales că la plecare 

Nu i-ai dat măcar o floare, 
Ea, sărmana, se-astepta, 
Șase luni măcar să stea, 
Işi pusese. chiar în gând 
Toate dansurilen rând 
Boston, Moston, Ciarlâston, 
Fox-trot, Mox-trot, Oanstepon 
Să le'nvefe cât mai bine 
Si să facă de ruşine 


"Pe cucoane, domnişoare, 


Căci e find la picioare, 


Când cola, hop, dintr'odatà — 
Ai făcut-o, zdu, prea lată — 


„Hai mai repede plecați, 


Niċi o zi să nu mai staţi!“ 
Până când să ne trezim, 
Toţi în tren ne pomenim. 
Şi plecăm din Bucureşti 
Să venim iar la Hăpleşti. 
Pentru astfel de purtare 
Zău, Moş Nae, wai iertare, 
De-azi încolo, să se ştie, 
Intre noi nu-i prietenie, 


«Nu-ţi mai spun ca să. pofteşti, 


lar la mine, la Hăpleşti, 
Nici o veste nu-ti maù serju, 


De nimic nu vreau să Ştiu. 


Ba scrisoarea: dii. încheiat, 


„HAPLEA, carei supărat. 


CI 


pn ao i ali ii 


arzarul lui Mos Ghità 


Puiule, am ajuns la sfârşit, 
şi am dat de fundul sacului 
cu poveşti. 

Istorioara aceasta este cea 
din urmă ce-ţi povestesc, pen- 
tru că şi litera Z este cea din 
urmă literă din alfabet. 

Te întreb acum, Puiule: „Ai învăţat toate literele 
din alfabet, ştii să le deosebesti una de alta si tii 
minte ce istorioară vine la fiecare literă ?” 

Dacă nu, roagă-te de mămiţica ta să-ţi arate ceea 
ce nu ştii tocmai bine şi după aceea, citeşte încă o 
dată toate istorioarele dela litera A până la litera Z. 

Dar să spunem şi o istorioară pentru litera Z. Iată, 
am găsit: povestea cu zarzărul lui Moş Ghiţă. Il cu- 
nosti si tu, Puiule, pe Moş Ghiţă, care acum e bă- 
trân de lot, asa că aproape nici nu ese din casă. 
jand e vremea frumoasă, stă pe o bancă din grădi- 
nă şi se uită la zarzăr, la zarzăzul sădit de el şi par- 
că îi zice: „Hai, mai grăbeşte-te să creşti, ca să te 
văd pom întreg mai înainte de a închide ochii pe 
vecie“. 

Moş Ghiţă a sădit zarzărul acesta în toamna de a- 
cum vreo doi ani de zile. Tiu minte, par'că s'ar fi in- 
tàmplat pe ziua de eri. 

Moş Ghiţă păstrase de vară câţiva sâmburi de zar- 
zăre. „Ce vrei să faci cu ei?“ îl intrebasem eu. 

„Am să-i sădesc ia toamnă, ca să iasă zarzări“, îmi 
răspunse cl. 


„Şi când crezi că au să crească zarzării aceştia, să 
se facă pomi şi si dea fructe, din cari să mănânci ?“ 
l-am intrebat din nou. 


Moş Ghiti clătină din cap si îmi zise: „Nu ştiu, 
dacă apuc vremea ca din sâmburele ce am să pun în 
pământ, să răsară un pom, să crească şi să dea rod, 
din care să pot mânca şi eu. Se prea poate ca până 
atunci să fiu în mormânt. Dar nu fac treaba aceasta 
pentru mine, ci pentru copiii şi nepoţii mei. Căci aşa 
e bine: să ne gândim şi la alţii, nu numai la noi în- 
sine si mai ales la ceice vin după noi“. 

Aşa îmi vorbi Moş Ghiţă, iar când sosi toamna, 
mă chemă şi pe mine, ca să văd cum pune în pă- 
mânt sâmburii de zarzăr. 

Din acei sâmburi au esit trei zarzări, dar unul din 
ei a crescut ceva mai măricel decât ceilalţi doi. N'a 
dat încă fructe şi nici nu se ştie dacă Moş Ghiţă va 
trăi atâta, ca să mănânce din fructele acelui zarzăr. 

Moş Ghiţă este, însă, mulţumit că a făcut ceva de 
care se vor folosi copiii şi nepoţii săi. 

Fii şi tu, Puiule, mulţumit că ţi-am spus atâtea po- 
vesti şi vino să te imbrăţişez încă odată. 


TIT TITTI TIM IIIL L L LL L LL LI LL L LL II i nn i iii ii iii ii Buena asa 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Păsărelele de alături n'au 
aerul să fie vesele. Cauza e 
că sunt încă mici, aripile 
nu le-au crescut îndeajuns, 
aşa că nu pot sbura cu u- 
şurinţă. 

Am văzut cu toţii păsări, 
aşa că ştim cum sunt şi ce 
culori au penele lor. Prin 
urmare, vă va fi lesne să le 
copiaţi şi să le colorați. 


— — N a —nw 


BAG. 3. DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRĂ VILE MAIMUTII FIPS 


Desene şiitext de W. BUSCH Prelucrare de MOŞ NAE 
II. Cum a fost prins Fips de un marinar. 
Fips al nostru, să vă spun, Când luntraşul dă de mal, 
Mult iubeşte tot ce-i bun, Fără s'astepte vr un semnal, 
Tot ce-i dulce si gustos , Cizmele ia la subsioară 
Simte 'ndat' după miros. Şi din barca-i se coboară. 
El atunci nu zăboveşte, Pe nisipul cel aprins 


Drept acolo-l vezi porneşte, 
Stă, se uită, cercetează 
„Poftă bună“ apoi 'si urează. 
Si se pune pe mâncat, 
Pan'ce sdravăn s'a'ndopat. 


0 porneste drept intins, 
Dar il arde la picioare 

Si-l topeşte caldul soare. 
Insă-i vine un gând frumos, 


Intr'o zi la țărm de mare, 
Cum privea în depărtare, 
O corabie zăreşte 

Si'ntr'o barcă tot vâsleşte 


Marinarul descălțat, 

Lângă el ins'a aşezat 

Nişte cizme, două perechi, 

Nu sunt noui, dar nici prea vechi, 

O păreche-i măricică, 

Iar a doua e mai mică. ; Uite cum se-aşează jos 
Cizmele mai mari lua 


DIMINEATA COPIILOR ee. PRG. 9. A! 
Si pe loc le şincălţa. E | Dă, se zbate — nu-i scăpare Bia] ECA 
Omu-i vesel şincântat, > | Cele cizme din picioare ||. N| YER Si TĂ T ie 
Cald si soare-a si uitat, Ẹ l Il încurcă şi-l opresc _. LAS (a 
Dar la drum când o porneşte, 18) Si pe loc il fintuesc. ; e 
Vede că Fips tot priveşte E ÎI ce | 


Cizmele cu lăcomie l 
Si săltând de bucurie, 


a : * 
Şi colo pe palmier 
X Fips căzu prizonier. 
Omu-şi zice: „Să'ncercăm Şi-i zicea cel marinar: —- 
„Pe maimuţă s'o'nselim !“ „Plângi, te zbati, Fips, în za aia 
Lasă cizmele pe jos Nu mai scapi din mâna mea ! 


S'o porneşte el frumos 
Drept la barcă, stă culcat, 
Fips pe gânduri m'a mai stat, 


S'a grăbit să se coboare N barcă bine că-l punea 
'Nealtà ciżmele'n picioare. Şi lopetile lua, B 

Dar priviţi, său, ce-a pdatit, Voiniceşte tot vâslea 
Fips cum s'a nenorocit: La corabie-l ducea. 


Si sau pus toţi să cârmească 
Drept spre Tara Românească. | 
La Constanţa Fips soseşte, g 

Ca sămnveţe româneşte. 


Marinarul cel deştept, 

Hop ! din barcă sare drept 
Si de coadă mi-l înhaţă, 
Fuge Fips, de pom se-agată, 


pE 


(Va urma) 


—8—QOEZZ 


ii CE e a e 


" PAG.10. 


21) Incă o întâmplare tristă. 


amilia boerului Veveriţă luase pe Marioara 

la oraş. Intr'o dimineaţă, un preot bătrân 
cu părul alb, veni la casa lor şi spuse Mari- 
oarei că o persoană bolnavă pe patul de 
moarte, doreşte să o vadă, adăogând că nu- 
mai aşa poate muri liniştită. 

Cine este însă persoana aceea, Marioara va afla 
după ce va merge la casa unde zace bolnava. 

Marioara rămase incurcati, auzind cuvintele aces- 
tea şi nu ştia la ce să se hotărască. Dar stăpâna-sa, 
căreia îi ceru sfatul, îi spuse să aibă toată încrederea 
în preot, pe care ea îl cunoştea de mult, şi să meargă 
unde îi spune. După cererea preotului, Marioara fu 
însoţită şi de bătrânul pădurar Andrei. 

Merseră drum lung până în fundul mahalalei, o- 
prindu-se într'o stradă îngustă înaintea unei case, 
care avea, o înfăţişare foarte tristă. Intrară si trebu- 
iră să urce cinci etaje. La cele două de sus, scara 
era aşa de îngustă, de dărăpănată şi întunecoasă, 
încât Marioara se simţi cuprinsă de un sentiment 
de frică. 

Aci preotul deschise o use, făcută din scânduri 
vechi. Marioara intră intr'o odăiţă scundă si cum nu 
se poale mai sărăcăcioasă. La fereastră, in loc de 
geamuri, erau lipite bucăţi de hârtie. Toată mobila 
din odae, consta dintr'un pat 'mizerabil si o masă 
ruptă pe care vedeai un vas de apă. 

Dar persoana bolnavă din pat era tot ce ar. fi putut 
fi mai groaznic la vedere. Marioara crezu că vede un 
schelet, care se mişcă şi care, întinzându-i o mână 
osoasă,începu să vorbească cu o voce ca venită din 
pământ. 

Marioara, care tremura toată, putu abia după 
multă osteneală să priceapă că vederea înfricoşătoa- 
re nu era alta decât Zoica, acea Zoică de care ne a- 
ducem aminte si care nu de mult era tânără si în- 
floritoare ca un trandafir. 

Nenorocita de Zoica aflase dela preot că Marioara 
se găseşte în oraş cu stăpânii ei şi se rugase să o 
aducă, pentru ca să-i ceară iertare pentru întâmpla- 
rea cu inelul pierdut. Nu vroise să-şi spue de mai 
înainte numele de teamă că Marioara, aflând cine o 
cheamă, nu s'ar fi dus să o cerceteze. 

Mariora cea asa. de bună la suflet izbucni in la- 
crămi şi o incredintà că ea de mult iertase totul si 
că acum. nu simte pentru Zoica decât milă şi com- 
pătimire. Ca un semn că iertase, vroia chiar să îm- 
britiseze şi să sărute pe Zoica. Dar preotul o apucă 
dè braţ şi o trase îndărăt zicându-i : „Pentru Dum- 


ANIELUL PIERDUT 


ROMAN PENTRU TINERET 


ADAPTARE pa N.BATZARIA 


nezeu, ce vrei să faci 2 Nu ştii că Zoica suferă de o 
boală molipsitoare ?” i 

— „Dar ce fel de boală este aceasta ?” întrebă Ma- 
rioara speriată. 

Preotul plecă în jos privirile si nu răspunse. Zo- 
ica, însă, il rugă să spue, fără să ascundă ceva, cum 
de-a căzut ea intr'o nenorocire asa de mare. 

Indreptànd spre Marioara priviri de tristețe si de 
durere, preotul începu în felul următor : „Boala Zo- 
ichii are drept pricină o purtare necugetată si chiar 
ruşinoasă. Vezi cum un traiu fără purtare bună si 
fără rânduială poate preface un chip frumos intr'o 
vedere îngrozitoare. Moartea Zoichii este urmarea 
unei vieți nesocotite. Marioaro, eşti încă tânără. Vei 
auzi din partea unor ticăloşi multe cuvinte de lingu- 
şire, îţi vor spune că eşti frumoasă şi vor căuta să 
te ispitească şi să te ademenească, aşa cum face un 
şarpe otrăvitor”. 

„Cât vei trăi, însă, să ai înaintea ochilor tăi groaz- 
nicul spectacol ce-l vezi acum. Să nu uiţi nici odată 
că păcatul sfârşeşte rău şi urât de tot. Fereşte-te de 
prieteniii mincinosi, fugi de inşelătoarele bucurii si 
petreceri. Urmarea este totdeauna tristă şi neno- 
rocilă”. 


Aşa se întâmplase cu Zoica. După ce fusese isgo- 
nită dela casa boerului Veveriţă, se dusese la oraş 
şi începuse o viaţă de desfrâu şi ruşinoase petreceri. 

Prieteni mincinosi îi cumpăraseră rochii frumoase 
şi o făcură să trăiască o bucată de vreme în lux si 
bogăţie. 

Dar când fu atăcată de boala din care i se trăgea 
acum moartea, toţi acei oameni falşi si înşelători îi 
întorseseră spatele şi nu mai vroiră să ştie de dânsa. 
Ca să poată trăi, nenorocita de Zoica, se văzu nevoită 
să-şi vândă din nou frumoasele rochii. 

Toate acestea le mărturisea ea singură, vărsând 
şiroae de lacrimi. 


„Am păcătuit mult, zicea ea, si mi-am meritat 
soarta. Nu mă mai gândeam la Dumnezeu, nici la 
fapte bune şi cinstite şi nu vroiam să aud glasul 
conştiinţei mele. Nu-mi plăcea decât luxul, lingusi- 
rile şi petrecerile : de aci mi se trage toată nenoro- 
cirea. Si cine ştie ce chinuri şi mai groaznice mă ax 
teaptà si pe lumea cealaltă ! Insă, de oarece tu; bună 
Marioaro, căreia ţi-am făcut un rău asa de mare, 
mi-ai iertat, am speranța că şi Dumenezeu mă va 
ierta pe mine”. 

Marioara se întoarse acasă cu totul mâhnită şi tur- 


Îi S 
Citiţi urmarea în pag, 11 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOReseesosses eee 000000 PAG. 11. 


' AEROPLANUL LUI DANUT 


Dănuţ e foarte vesel. 

Tatăl său i-a cumpărat un frumos aeroplan din 
piaţă. . 

De-aci 'nainte va avea cu ce să se joace şi încă 
cum | 

Numai decât după ce-l primi, fugi în curte să-l 
încerce. 

Să tot priveşti cum zboară, sus; şi se urca din 
ce în ce. 

Ai zice că e un fluture mare alb. 

Dănuţ priveşte cu mulţumire. Aeroplanul sa ri- 
dicat mai sus de pomi. 

Tii! cum mai se'naltàl Se zice că vântul impie- 
dică zborul. Dar cum să-l împiedice când el e aşa de 
sus ? Si totuşi iată-l ca'nceput să coboare. Dănuţ a- 
lergă la, celalt capăt al curţii şi întinde mâinile să 
prindă aeroplanul, care balansează pe deasupra 
zidului. A 

Vai, ce necaz! 

O lovitură de vânt îl aruncă în partea cealaltă şi 
el căzu în- curtea vecinului. 

Dar, zidul nu este-aşa înalt. Dănuţ se căţără ca o 
pisică si hop! sare'n curtea vecinului. 

O doamnă, care sta îndărătul zidului, se'ndreptă 
către el deodată zicând: 

— „Cine oare îşi permite să intre la mine sărind 
zidurile ?” i 

Dănuţ s'a făcut roşu şi de-abia. mai poate să zică: 

— „Am venit să-mi caut aeroplanul”. 

— „Cum, domnule, dumneata eşti aviator ? 


(Urmare din pag. 10) 


burati. De milă si de groază, nu putu mânca nimic 
în ziua aceea. Mereu îi stătea înaintea, ochilor înfri- 
coşătoarea înfăţişare a Zoichii şi-i răsuna la urechi 
vocea ei, venită din pământ. Si Marioara îşi zicea 
mereu singură: „Această vedenie groaznică, a fost 
odată Zoica, frumoasa Zoica U 


Işi aduse aminte si de mărul cel înflorit de odini- 


oară si pe care inghetul il vestejise cu desăvârşire. 


Si îi mai veniră în minte cuvintele ce-i spusese ta- 
til ei în ziua aceea, precum şi cuvintele ce-i spusese 
pe patul de moarte. Si din fundul inimei sale pro- 
mise din nou lui Dumnezeu să ducă totdeauna o 
viaţă curată si cinstită. 

In acelaş timp se rugă de stăpânii săi să aibă milă 
de Zoica şi să-i vie în ajutor. Jupâneasa Stanca îi 
trimise un doctor, mâncare, rufărie şi tot ce avea 
nevoe. Însă, după ce Zoica se chinui încă puţină 
vreme în grele suferințe, muri în vârsta de douăzeci 
şi trei de ani. 

(Va urma) 
—— oe 3 00 ——— 


După M-me Bajolot 


lu n 


Dănuţ nu ştie ce să răspundă. 

— „Da, da ai dreptate, zise doamna, am văzut eu 
ceva zburând. Poate că acela era aeroplanul d-tale. 
Acum este la mine. 

— „O, doamnă, daţi-mi-l! 

— „Poftim, ia-l şi vezi că aeroplanul mi-a spus 
ceva : Când vrei să-l înalţi mai sus, atuncea el co- 
boară tot la mine ; şi pentru ca să-l poţi găsi atunci, 
să intri repede pe poartă. 4 

Pricepând aceste cuvinte, Dănuţ, îşi luă aeropla- 
nul şi zise: 

— „Vă mulţumesc, doamnă, si mă ertati. 

— Bine, bine, politetea dumitale, răscumpără în- 
curcătura de adineaurea”. 

St. C. 


—— — oem kn 
Când vedeţi că cineva chinueşte animalele şi simte 
o plăcere chinuindu-le, să ştiţi că omul acela are un 
suflet rău. Ocoliți-l si nu legați prietenie cu dânsul. 
——— oc knn 


E 


PAG. 12. 


Ceot 


Y 


to 


— Poveste germană — 


e mult, de mult de tot, trăia un ucenic de cro- 
itor, harnic la muncă si bun la suflet. 
Intro bună zi se infàtisà stăpânului său, 
pe care il slujise de şapte ani, şi-i zise: 
„Stăpâne, viu să-mi iau rămas bun de la 
dumneata, căci doresc să merg în lume”. 

Auzind acestea, stăpânul îi răspunse: „Fă cum 
vrei, băete, dar simbria nu ţi-o pot plăti, căci nam 
bani. In schimb îţi dăruiesc trei lucruri, care, de vei 
şti să le pretuiesti, îţi vor prinde mult mai bine de 
cât banii”. 

Aşa vorbi stăpânul şi deschise o ladă veche şi 
urâtă, din care scoase un fer de călcat, un mosor de 
aţă şi un cot de măsurat vechiu de tot. 

„Cu fierul acesta, zise mai departe stăpânul, vei 
putea netezi stofa cea mai aspră, aşa încât să nu mai 
rămâie nici o cutişoară pe dânsa. lar ceeace vei coase 
cu aţa aceasta, nici o putere din lume nu o va putea 
rupe sau destrăma. Păzeşte însă bine acest cot, căci 
într'însul stă ascunsă o putere nespus de mare. 

De vei lovi pe cineva cu un capăt, omul acela, 
vrând nevrând, va începe să joace şi să se învârteas- 
că mereu, mereu, până ce îl vei atinge din nou cu 
capătul celălalt. 

Si acum, fătul meu, ia bine aminte la cele ce ţi-am 
spus, pretuieste aceste trei lucruri pe care ţi-le dau 
şi nu întrebuința în rău puterea lor“. 

Băiatul mulţumi stăpânului său pentru darul fă- 
cut şi pentru sfaturile primite, apoi luându-și ziua 
bună, o porni vesel la drum. 

Era o zi de vară frumoasă şi senină. Toată natura 
strălucea, de parcă era îmbrăcată într'o mantie de 


ru in 


DIMINEAȚA COPIILOR 


iu 
(SĂ 


sărbătoare, iar păsările încântau auzul cu ciripitul 
lor vesel şi melodios. Băiatul nostru se simţea atât de 
fericit şi uşor, încât ar fi putut sbura, de n'ar fi avut 
în spinare fierul, pe care i-l dăduse stăpânul său. 

Tot mergând aşa agale pe drum, deodată se po- 
meni zicând tare: „Mă duc deadreptul în iad, căci 
tare aşi vrea si eu să ştiu cum trăiesc impelitatii pe 
acolo“. 

Zis şi făcut : flăcăul îşi îndreptă paşii spre iad. Nu 
trecu mult şi-l izbi în faţă un miros de pucioasă. 
Mai merse puţin şi se pomeni la poarta iadului. 

Poarta era larg deschisă şi cât ai clipi din ochi, 
prietenul nostru se văzu înconjurat de o ceată de 
drăcuşori mici şi goi. Acum, vrând nevrând, fu ne- 
voit să păşească pragul împărăției drăceşti. 

Scaraotchi, tatăl dracilor, era dus din iad, fiind 
plecat intr'o călătorie de treburi de ale lor, iar acasă 
găsi numai pe mama dracilor, care se pregătea să 
meargă la o petrecere. 

Când intră gălăgioasa ceată de drăcuşori, trăgând 
înăuntru pe bietul ucenic de croitor, drăcoaica se gă- 
sea tocmai înaintea unei oglinzi, sucindu-se si in- 
vârtindu-se, că doară s'o face ceva mai frumoasă. 

„Ce vânt te aduce pe la noi, sărmane ucenic de 
croitor ?“ îi strigă ea, când îl văzu pe băiat. 

Dar ce spaimă pe bietul tânăr când văzu faţa dră- 
coaiceil De la spate era așa şi aşa ca toţi dracii, dar 
la faţă, Doamne, că urâtă mai era! Tot obrazul îi era 
numai zbârcituri şi încreţituri. 


DIMINEAŢA COPIILORO000000000000000000000000000000000000oooooee PAG. 13. 


Aproape fără să vrea băiatul izbucni întrun hohot 
de râs, cu toate că inima i se strânsese cât un pu- 
rice. 

„De ce râzi, nenorocitule 2, zise bătrâna zgripto- 
roaică, ci spune-mi cum vrei mai bine: să te mănânc 
fiert sau fript rs 

— N'asi vrea să fiu mâncat nici intr' un fel, nici in- 
tr'altul, se încumetă să zică băiatul, dar, cu iertare, 
aveţi un obraz atât de caraghios, încât nu m'am pu- 
tut stăpâni să nu râd“. 

Infuriată, drăcoaica strigă: „Cearcă de mi-l schim- 
bă, băete, căci de nu, pe legea mea, te frig pe grătar 
aşa viu cum eşti“. 

— „Chiar de aceea am şi venit , se grăbi să răs- 
pundă băiatul, iar dacă ar sta d-na Drăcoaică nitelus 
liniştită, s'ar face lesne treaba“. Zicând aceste, scoase 
fierul de călcat, băgă înăuntru un cărbune aprins şi 
se puse pe lucru. 

Şi, măre Doamne, pe măsură ce-i alerga fierul pe 
obraz, faţa drăcoaicei se descretia şi se făcea netedă 
ca a unei fete tinere. 

Când se uită drăcoaica în oglindă, nu-şi crezu ochi- 
lor de cele ce văzu, iar de bucurie şi drept multu- 
mire numi pă băiat „Croitorul Curţii Sătăneşti“. 

Prietenul nostru trebui, aşa dar, să aibă grijă de 
îmbrăcămintea tutulor dracilor, celor mici şi celor 
mari. 

Masa sa de lucru se găsea sub o pâlnie prin care îi 
cădeau în poală tote peticele pe cari croitorii de pe 
pământ le furau din stofele muşteriilor. Vă puteţi,în- 
chipui acuma veselia croitorului, când vedea toate 
aceste dihănii atât de impestritat îmbrăcate, sărind 
de la un capăt la celălalt al iadului. 

In mijlocul acestei veselii Scaraotchi se întoarse 
acasă. 

„Ce nu cumva se târnoseşte aci vreo biserică ? Un- 
de este maestrul de dans 7 Şi ce înseamnă mirosul a- 
cesta de carne de om,, care îmi gâdila nasul când e- 
ram încă la Moscova ?“ urlă dracul furios. 

Când auzi croitorul una ca asta, se gândi: „Acuma 
mi s'a infundat'. Scoase cotul pe care i-l dăduse stă- 
pânul şi se pregăti de apărare. 

„Blestemat vrăjitor, îi zise- diavolul, te voiu mânca 
la masă bine fript şi prăjit“, şi voi să-l apuce. Dar 
mai înainte ca să fi pus mâna pe el, băiatul îi dădu 
una peste mână cu cotul şi... să vedeţi numai ce mai 
ochi făcu Satana l Să-l fi văzut cum se întorcea, şi se 
învârtea şi se sucea şi se legăna şi ce mai sărituri fă- 
cea de troznea pământul. Dar de încetat, nu mai în- 
ceta. 

Bietul diavol nici nu ştia ce se petrece cu dânsul, 
abia mai putea să răsufle. „Femee.... femee“, gemu el 
arătând cu degetul pe croitor. Drăcoaica înțelese si, 
vrând nevrând, trebui să se supue. 

Dar mai înainte să fi ajuns la croitor, căpătă şi ea 
la rândul ei o lovitură pe obraz care o făcu şi mai 
urâtă ca, înainte şi începu și ea să joace şi să sară a- 
lături de bărbatul său. 


Când văzură drăcuşorii cei mici una ca asta, sări- 
ră în ajutor. Dar croitorul îi lovi pe toţi cu cotul său 
vrăjit, 

Acum, întreaga adunare de draci începu să joace, 
să sară si să tipe de răsuna tot iadul de vuetele lor. 
Insfârşit, unul câte unul căzură cu toţii istoviti la pă- 
mânt. 

Ce făcu însă croitorul nostru ? Tiptil, tiptil, se stre- 
cură printre dânşii şi lovi pe fiecare în parte cu celă- 
lalt capăt al cotului, iar el o zbughi afară pe unde 
intrase. 

Când îşi veni Scaraotchi în fire, flăcăul deştept era 
de mult acasă la el, povestind şi altora pàtania sa. 

Cu acestea ar trebui să se încheie povestea. O altă 
poveste spune mai departe că Scaraotchi, vrând să se 
răzbune de păcăleala croitorului, sar fi dus într'o 
bună zi să-l prindă acasă. 

Dar veselul si deşteptul nostru prieten, mirosind 
vizita, diavolului, cusu toate uşile şi toate ferestrele 
casei sale cu aţa cea năzdrăvană. 

Satana, păcălit pentru a doua oară, se întoarse ru- 
şinat în iad şi-l lăsă în pace pe veselul croitor până 
la sfârşitul vieţii lui. 

In româneşte de Sanda Lăcrămioară 


—— —— DOC kn 


VULPEA SI GASTELE 


Jupâneasa vulpe, flămândă de trei zile, văzu intr'o 
livede un cârd de gâşte. „Vă mănânc pe toate“, le 
zise ea, sărind în sus de bucurie. 

Se rugară gâştele de iertare, dar ţi-ai găsit vulpea 
să ştie ce-i mila şi iertarea. Văzând aceasta, o gâscă 
mai deşteaptă îi zise: „Dă-ne cel puţin voe să ne fa- 
cem rugăciunea cea din urmă şi apoi ne înşirăm la 
rând după grăsimea noastră, iar tu n'ai decât să ne 
mănânci“. 

— „Bine, vă dau voe să vă faceţi rugăciunea „le 
răspunse vulpea, dar grăbiţi-vă, că n'am vreme de 
aşteptat“. 

Şi începu gâsca mai bătrână să se roage în limba 
gâscănească : „ga-ga-ga, ga-ga-ga !” Si gâgâia şi-i dă- 
dea, înainte, că nu mai avea gând să sfârșească. 

A doua gâscă aşteptă, cât putu să aştepte, dar pe 
urmă pierzându-și răbdarea, începu si ea: „ga-ga-ga, 
ga-ga-ga !* 

Nici a treia gâscă nu-şi aşteptă rândul, ci se porni 
şi ea : „ga-ga-ga, ga-ga-gal' 

Aşa făcu şi a patra şi a cincea şi toate celelalte. 

Se porni, asa dar, un gâgâit, că bine că n'ai fi fost 
si tu acolo, fiindcă te-ar fi asurzit. 


Dar ca să putem spune povestea mai st e sa tre- 


bue să aşteptăm până se sfârşeşte cu rugăciunea si 
cu gâgâitul lor. Cât timp? Nici eu nu v'as putea 
spune. 

St. Prot. 


PR) 


PAG. 14. 


fost odată ca niciodată, a fost o broască 

orăcăitoare. Trăia în baltă, prindea țânțari 
E şi muşte, iar primăvara cânta cât putea, cu 

tovarăşele ei. Toată viața ar fi trăit foarte 

bine — se 'ntelege, dacă n'ar fi mâncat-o 
vre-un cocostâre. Dar iată ce sa întâmplat: 

Odată ieşise din apă şi şedea pe uscat, bucurându- 
se de o ploaie măruntă şi caldă de toamnă. 

— Ah, ce zi frumoasă şi ce vreme umedă ! se gân- 
dea ea. Ce plăcut e să trăeşti pe lume. 

Ploaia îi răcorise bine spetele ei pestrite si luci- 
toare; picăturile se prelingeau pe sub burtică şi pe 
sub labe, lucru strasnic de plăcut, atât de plăcut în 
cât era cât pe-aci să înceapă să orăcăe ; noroc că şi-a 
adus aminte că era toamnă, şi toamna broaştele nu 
cântă — pentru asta e primăvara. Cântând ar fi 
spulberat tot prestigiul broscăresc; de aceea sa stă- 
pânit şi a continuat să dormiteze. 

De odată se auziră în aer nişte fluerături. Sunt un 
fel: de rate; când sboară, aripele lor fac un sgomot de 
parcă ar fluera. Fiu, fiu, fiu răsună in aier, pe când 
rațele nici nu se văd — atât de înalt sboară. De data 
aceia ele se lăsară jos, chiar lângă balta unde trăia 
broasca. 

— Cra, cra! Strigă una din ele. Mai avem mult 
de sburat; trebue să mâncăm. Broasca se ascunsese, 
cu toate că ştia că rațele n'o pot mânca, aşa mare şi 
groasă cum era ea. Totuşi sa hotărit să scoată din 
apă capul cu ochii cei rotunji: era tare curioasă să 
afle încotro sboară rațele. 

— Cra, cra! zise o altă rață. S'a făcut frig, să ple- 
căm mai curând spre miază-zi. Repede spre mia- 
ză-zi 1 

— Doamnelor rate, a îndrăznit broasca, ce e aia 
miază-zi, încotro vă duceti2 vă rog să mă iertati 
dacă vă întreb! 

Si rațele înconjurară broasca. La început le venea 
să o mănânce, dar se gândiră că e prea mare ca să 
treacă prin gâtlej. Atunci toate începură să tipe şi să 
dea din aripi: 


Din ruseste de Sofia Dobrogeanu-Gherea 


— Ce bine e la miază-zi! E cald! Sunt bălți fru- 
moase şi calde! Ce mai viermişori! Ce bine e la mia- 
ză-zi 1 

Aşa de tare tipau, încât broasca aproape asurzise; 
cu chiu, cu vai a pulut să le liniştească şi a rugat a- 
poi pe una din ele, care i sa părut mai cuminte, să-i 
explice ce e asta ,,miazil-zi'. 

După ce i-a explicat, broasca sa bucurat grozav, 
dar pentru că era foarte prudentă, întrebă : 

— Sunt muşte şi țânțari acolo ? 

— 0! Nouri întregi, zise rata. 

— Cra! strigă broasca, şi îndată s'a uitat impre- 
jur” să vadă dacă nu era vreo tovarăşe de a ei, care 
s'o fi auzit, că a cântat toamna. Luaţi-mă şi pe mine 
cu voi! 

— Asta îmi pare foarte curios! răspunse rața. Cum 
să te luăm ? Tu nu ai aripi! 

— Când aveţi să zburaţi? întrebă broasca. 

— Curând, curând! strigară toate rațele. Cra, cra! 
aici e frig, să zburăm mai iute spre miază-zi! 

— Vă rog, să-mi dati voie numai cinci minute, să 
mă gândesc, zise broasca. Mă întorc îndată. De si- 
gur, am să născocese ceva bun. 

Apoi sări în apă, şi se băgă toată în noroi, ca să 
n'o împiedice tovarăşele ei, să se gândească la un 
plan de călătorie. Trecură cinici minute; rațele erau 
gata să pornească; de o dată se arătă de după o pia- 
tră mutra broaştei, cu expresia celei mai mari feri- 
ciri de care e capabilă o broască. 

— Am găsit! strigă ea. Două din voi să ia o văr- 
gută, s'o tie fiecare de un capăt cu ciocul, iar eu am 
să mă agăţ de mijloc. Trebue numai să nu măcăiţi, 
iar eu să mă orăcăesc, şi toate au să meargă de 
minune. 

Să taci şi să porţi o broască trei mii de chilometri, 
nu-i tocmai plăcut; dar ideia broaştei aşa le-a uimit pe 
rate, încât s'au invoit într'un suflet. Au hotărit să se 
schimbe din două în două ceasuri, şi cum rațele e- 
rau cât nisipul mării iar broasca numai una, rândul 
nu avea să le vie prea des. Au găsit un betisor des- 


E B kai GĦA SARA AW 


p” i aia A 


DIE ATA COPIILORwessesaesessssdassosseoserszr ei ooeo own PAG. 15. 


tul de bun; două rate lau luat în cioc, broasca sa 
agăţat la mijloc şi tot cârdul sa ridicat în aer. 

Broaştei îi venea ameteali din aşa înălţime; şi a- 
poi rațele nu sburau drept, ci miscau băţul, aşa in 
cât biata broască sărea prin aer ca o paiaţă de car- 
ton, şi strângea bitul din toate puterile, să nu-i sca- 
pe din gură. Dar în curând se obişnui cu asta, şi în- 
cepu chiar să privească în jos. Sub ea treceau repe- 
de câmpii, arături, râuri şi munţi. Nu putea vedea 
mare lucru, pentru că asa cum era agăţată, ochii îi 
erau indreptati mai mult în sus, dar tot vedea câle 
ceva, şi se bucura, şi se mândrea. 

Rațele zburau toate în urma celor două care du- 
ceau broasca şi fiecare o lăuda în gura mare. Ce 
cap deştept are broasca noastră, ziceau ele. Chiar în- 
tre rate se găsesc puţine aşa deştepte. Iar broasca a- 
bea se putea stăpâni să nu le mulţumească. 

Rațele care o duceau se schimbau din zbor. | 

Seara tot cârdul se opri lângă o baltă, iar în zori 
de zi porni iar. De data asta, ca să vadă mai bine, 
broasca s'a agăţat aşa încât să vie cu spatele înainte 
si cu burtica înapoi. Rațele zburau peste câmpii us- 
cate, peste păduri îngălbenite si pe de-asupra sate- 
lor cu coşare pline de bucate; de acolo se auzeau gla- 
suri de om şi loviturile de ciocan din fierării. 

Oamenii se uitau la cârdul de rate si, băgând de 
seamă ceva curios, arătau cu mâna spre broască. 
Tare ar fi vrut ca să zboare mai aproape de pă- 
mânt, ca să audă ce se spune de dânsa. La popasul, 
următor, rugă pe rate să zboare mai pe jos. 

A doua zi zburară atât de jos încât auziră vocea 
unor copii dintr'un sat: 

— Ia uitaţi-vă, ia uitaţi-vă! Rațele duc o broască! 

lar broaştei îi sălta inima de bucurie. 

— Uitaţi-vă! strigau oamenii din alt sat. Uitaţi-vă 
ce minune! 

— Oare ştiu ei, că asta eu am născocil-o, şi nu ra- 
tele ? Se gândea broasca. 

| — Uitaţi-vă, uitaţi-vă! strigau in al treilea sat. Ce 
minune ! Cine oare să fi născocit aşa minune ? 

Broasca nu sa mai putut stăpâni şi uitând de pe- 
ricol strigă din toate puterile: 

— Eu! Eu! 

Şi cu strigătul în gură căzu la pământ, cu picioa- 
rele în sus. Rațele începură să tipe desperate. Una 
vru s'o prindă din cădere, dar trecu pe alături. Cum 
rațele zburau foarte iute, broasca n'a căzut chiar in 
locul unde strigase şi unde era drumul tare, ci mai 
departe într'o mocirlă. Indată şi-a revenit, a eşit din 
apă şi a început să strige cât o ţinea gura: 

— Asta a fost ideia mea! 

Dar împrejur nu era nimeni, căci broaştele băşti- 
naşe se ascunseseră speriat e. Mai târziu le-a povestit 
istoria minunată, cum s'a gândit toată viaţa, şi cum 
a născocit în fine minunatul mijloc de a călători; 
cum a avut rațele ei care o duceau unde vroia ; cum 
a fost la miază-zi unde sunt bălți atât de frumoase 
şi de calde, atâtea muşte şi atâţia țânțari. 

— Acum am venit la voi, să văd cum trăiţi pe aci, 


a zis ea. Rămân aici până la primăvară, când s'or 
întoarce rațele mele cărora le-am dat drumul. 

Dar rațele nu sau mai întors niciodată, căci cre- 
deau că broasca sa zdrobit de pământ, şi tare au 
mai jelit-o 1 

Sofia Dobrogeanu-Gherea 
——— ocem 0 ———— 


O sărbătoare cerească 
După Fraţii Grimm 


, 


Un băiat sărac auzi-intr'o zi la biserică pe preot 
zicând : „Cine vrea să intre in raiu, trebue să mear- 
gi drept înaintea lui Dumnezeu“. 

Băiatul îşi închipui că trebue să meargă pe drum 
drept. 

Acasă nu se mai întoarse. Toţi credeau că a fost 
menit să fie hrana vreunei fiare sălbatice, sau a mu- 
rit în cine ştie ce împrejurări... 

Intr'o zi băețelul ajunse întrun oraş. Era sărbă- 
toare. 


Multă lume îşi îndrepta paşii spre biserică. Ca un ` 


copil neştiutor, îşi închipui că a ajuns în rai.. Intră 
în biserică. După ce s'a sfârşit slujba, când toţi ple- 
cau spre casă, el nu mai voi să iasă din biserică. Cu 
toate spusele preotului si ale paracliserului, copilul 
nu voi să iasă din biserică. La urmă, îl lăsă şi pre- 
olul să stea. 

„Micuţule, vrei să munceşti 2 

— Da, domnule, sunt învăţat cu munca. Din rai 
însă nu vreau să ies“. 

Privind-icoana lui Isus zise : „Ce slab eşti, Doam- 
ne! Cred că oamenii nu-ţi dau de loc de mâncare. 
Te voi hrăni eu. Pâinea mea o voi împărţi zilnic cu 
tine” !” 

Atunci auzi o voce: „Să dai celor flămânzi si a- 
tunci tot mie îmi vei da!” 

La uşa bisericei, îmbrăcată în zdrente, stă o fe- 
meie, bătrână, care întindea trecătorlor mâna ce-i 
tremura. 

Băețelul milos, îi dădu jumătate din pâinea sa. 

Căzând bolnav, fu nevoit să stea în pat câteva zile. 
După insinitosire, se duse din nou la icoana lui 
Isus unde îngenuchie. 

Urechea preotului prinse vorbele copilului : 
„Doamne, nu mă învinui! Nu te-am hrănit atâta 
vreme, fiindcă nu mă puteam scula din pat!” 

— Ce faci acolo, copile ? îl întrebă preotul. 

— Părinte, vorbesc cu Isus. „Dumineca viitoare 
vei fi cu mine la sărbătoarea cerească!” mi-a zis 
Isus. 

Duminecă copilul luă parte la sfânta slujbă. Dar 
în momentul când preotul era să-l împărtăşească, 
Dumnezeu îl chemă şi îl aşeză în cer, unde nu este 
durere, nici întristare şi unde este sărbătoare ce- 
rească. 

Traducere de Marinescu G. Dumitru 


y 
A 


PAG. 16. e 
| U NIVERSITATII 
i JASIl- 


CONCURSUL LUNAR No. 


La acest nou concurs oferim următoarele > premii: 
PREMIUL |. — Un toc rezervor în vaioa'e de Lei 200. 


PREMIUL lI. — ara sen din editura „Adevarul“! în valoare 
e le 

PREMIUL Ill. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor“. 

PREMIUL IV. — Un volum „Comoara cu Poveşti“, al un volum 
„Haplea“ (ediţia Il-a) 

PREMIUL V. — 10 volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“. 


lată jocurile: 
1) Joc în pătrăţele 


| DI Fostimpărat în Turca 
Ţară în Europa 
Ţară în Europa 
Metal preţios 
C Tinut în România 
Ţară în Asia 
Judet în Transilvania 
Unde este Sfinxul 
la a Ţară în America 
U Dela I-II Capitala unui stat euro pean 


oocnonogonao 
Da0000000 = 


S —ZW—z— —— 


PaA 


Pagina distractivă 


19 


2) Joc muzical 


A 

Ba 3 DOR Compozitor român 
E EA | » » 
anan nman » » 
aganman Š i 
NEBEBREMENBJNBIB x A 
CELL) SNT 

Z Dela 1— 2 compozitor român 


3) Metagramă 


Cu T. sunt bun de mâncat, 
Cu P. la ape sunt aflat ; 

Cu C. te adăpostesc, 

Cu F. dẹ duşmani te feresc ; 
Cu M. mă duc de pe pământ, 
Hai ghiceşte-mă ce sunt. 


4) Joc aritmetic 


Inlocuiti aceste căsuțe cu cifre 
dela 14—25, fără a se repeta un 
număr sau o cifră de două ori, 
încât adunate vertical sau orizon- 
tal să vă dea 65. 


Odată cu deslegările cititorii trebue să trimeată si cuponul de concurs No. 19 din pag. 16. 


DE VORBA CU CITITORII 


Sp. Ap.„Brăila. ţi publicăm două glume. Povestea «Re- 
gele ptr lasă de dorit ca limbă şi construcţie de frază. 
Am spus d-seori că hmba in care trebue scrise poveștile cu 
caracter popular, e o limbă ferită de neologizme şi de expre- 
sıunı gar: se întâlnesc în scrisori cu caracter comercial 

Nic. I, Cob.-Loco.— «Dimineaţa» e într'un gen descriptiv 
din care noi nu prea publicăm, preferind poeziile de acţiune, 
Pe lângă aceasta, în fiecare din cele trei strofe repeti că soa- 
rele «răsare, se ridică, zâmbeşte». Apoi nu wta că „crâng“ nu 
poate rima cu „blând: 

G. M. Gh.-Ciaiova. - «O călătorie in tara lui...» are ne- 
voe, in ce priveste stilul, construcţia trazelor, ortografia, de a 
fi refăcută toa' ă, iar nouă timpul nu ne permite si nici nu e 
de datoria noastră să facem aşa ceva, Avem, din fericire. ma- 
terie mult mai multă decât ne trebue și scrisă corect de cola- 
boratorit noștri. 

———— doc kn 


CUPON PENTRU CONCURS 19 | 


PARIUL 


Am pariat cu un amic 

Şi-am câştigat îndată. 

Că cea mai bună ciocolată 
Este astăzi doar „SUCHARD” 


Aflăm cu plăcere că „ZIARUL UNUI MOTAN“, mult 
plăcutul şi valorosul roman pentru copii şi tineret al 
cunoscutei si distinsei scriitoare, D-na ELENA FA- 
RAGO, care a publicat si în „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
interesanta povestire „INTRUN CUIB DE RÂNDU- 
NIGA', a fost premiat de Academia Română. Recoman- 
dăm călduros cititorilor noştri scrierea D-nei E. Farago. 


Cereti pretutindeni 
„Haplea — Patànii si năzdrăvănii“* 
Editia a Il-a Preţul, Lei 50 
Atelierele ,, ADEVERUL' $. A. 


DIMINEATA COPIILOR 


ANUL IV DIMINEATA 
| 183 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


In vacanță, plăcerea mea mai mare este „Dimineața Copiilor”. PREŢUL LEI 5 


PAG. 2. 


O lămurire. 


Am mai dat-o, dar o repetăm şi acum. Anume, la ru- 
brica „De toate şi amestecate“ nu se răspunde la orice 
întrebare şi nu se răspunde neapărat IN NUMARUL 
VIITOR, aşa cum ne cer cei mai mulţi dintre cititorii, 
cari ne fac asemenea întrebări. 

Am spus de atâtea ori că ceeace înţeleg cititorii prin 
„numărul viitor”, este un număr făcut şi tipărit. Dar 
e ceva mai important. 

Rubrica „De toate şi amestecate“ nu e făcută, pentru 
ca unul sau altul să-şi vadă numele tipărit şi nici pen- 
tru a o umplea cu răspunsuri la chestiuni, cari nu 
sunt de vreun folos. Scopul acestei rubrici este de a 
împărtăşi cunoştinţe folositoare şi de a da îndrumări 
bune. De aceea, răspundem la chestiunile pe cari le 

credem potrivite cu scopul urmărit şi nu răspundem 
la altele. Alegerea e făcută de noi, fără să dăm, pentru 
chestiunile la cari nu răspundem, vreo explicaţie, fiind- 
că astfel de explicaţii ne-ar răpi în mod nefolositor 
timpul şi ne-ar ocupa în revistă un spaţiu, pe care 
vroim să-l intrebuintàm cu folos. 


Cine este Puiu ? 


Aşa, ne întreabă cititorul nostru Alf. Sch. din Ca- 
pitală. 

Se înţelege că e vorba de Puiu, despre care s'a pu- 
blicat în revistă atâtea istorioare, câte litere sunt în 
alfabet. 


Zicem „sau publicat”, căci în numărul de faţă se 
publică „Zarzărul lui Moş Ghiţă”, care este cea din 
urmă istorioară. Spusesem încă dela început şi re- 
petăm şi acum că „Istorioarele pentru Puiu” sunt 
în ordine alfabetică. Prima a fost o istorioară cu un 
ariciu, cuvânt care începe cu litera a şi ultima cu un 
zarzăr, cuvânt care începe cu litera z. 

La, întrebarea că „cine este Puiu ?”, răspundem că 
Puiu, care poate fi băiat sau fetiţă, este un copil dră- 
gălaş, cuminte şi care acum învaţă să citească. A în- 
ceput cu greu, l-a mai ajutat mimitica sa, dar a 
sfârşit prin a citi lesne şi bine. 

Aşa fiind, acum poate să citească şi să înţeleagă 
uşor bucăţi din revistă. De altfel, mai pregătim noi 
ceva pentru dânsul— pentru dânsul şi pentru cei- 
lalti cititori şi cititoare. 


Copii mândri de tată! lor. 


Am văzut într'o revistă străină fotografia a doui 
copii drăgălaşi : un băiat şi o fetiţă, fiii aviatorului 
american Byrd, care acum vreo trei săptămâni a 
sburat cu aeroplanul dela New-York (citeşte Niu- 
Yorc) până în Franţa, străbătând Oceanul Atlantic, 
fără să se oprească nicăeri în drum. 

- Copiii, amândoi în vârstă mică, sunt foarte veseli 


n i i 


voveeee DIMINEAȚA COPIILOR 


ETO BELLE IE 


şi mândri de fapta atât de curagioasă a tatălui lor. 
Si au dreptate. 

O impresie şi mai puternică ne-a făcut însă foto- 
grafia mamei unui alt aviator american, astăzi ajuns 
omul cel mai cunoscut şi mai admirat în toate con- 
tinentele. Este tânărul aviator Lindbergh, care a fă- 


“cut acelaş sbor cu mai multe zile înainte de Byrd şi 


l-a făcut şi mai bine prin aceea că el a reuşit să a- 
jungă tocmai la ţintă, adică să aterizeze (să se co- 
boare pe pământ) la Paris, unde a fost primit cu un 
entuziasm de nedescris. 

Lindbergh, este cel dintâi aviator, care a sburat cu 
aeroplanul direct şi fără oprire din America până 
în Europa. 


Cine a fost Sfântul Alexandru ? 


La această întrebare, făcută de cititorul nostru 
Alezandru P. Stăn. din Capitală, răspundem mai 
intàiu că Biserica ortodoxă cinsteşte amintirea câ- 
torva sfinţi şi martiri, care au purtat numele de A- 
lexandru. Dintre toţi însă cel mai însemnat este Sf. 
Alezandru, Patriarhul Alexandriei din Egipt, şi a 
cărui amintire se serbează în ziua de 30 August. 

Putini vreme după ce a devenit Patriarh (anul 
313), un preot din Alexandria, anume Arie, om deş- 
tept, istet şi învăţat, începu să predice o învăţătură 
mincinoasi, spunând că lisus Christos n'ar fi de o 
potrivă şi de o fiinţă cu Dumnezeu Tatăl. Erezia (ră- 
tăcirea) aceasta, numită arianizm, prinse în mrejele 
sale multă lume si produse o turburare adâncă in 
Biserica creştină. 

Patriarhul Alexandru a luptat, însă, cu putere îm- 
potriva arianizmului şi după a sa cerere împăratul 
Constantin cel Mare, numit şi Sfântul Constantin, 
a convocat în oraşul Niceea din Asia Mică un sinod 
(adunare bisericească) de 318 episcopi. Acest Sinod, 
care este cel dintâi sinod al Biserici creştine, s'a des- 
chis în ziua de 19 Iunie, anul 325, de faţă fiind în- 
suşi împăratul. 

Sinodul, la care bine înţeles, a luat parte şi Sfân- 


tul Alexandru, a cercetat învăţătura lui Arie si a o- ` 


sândit-o ca mincinoasă şi rătăcitoare. 

Un an mai târziu, Sfântul Alexandru a murit, a- 
vând mulfumirea că a ajutat la răpunerea ereziei 
lui Arius. 

II LILI LILI LL LL LL LL] 


Cereţi pretutindeni 
„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii“* 


Ediţia a Il-a Preţul, Lei 50 


LU) A ) li 


— 


ABONAMENTE: 1 AN 
6 LUNI 100 


14 AUGUST 1927 — Nr. 183 


Reproducerea bucajilor este strict interzisa 


In lan m'am întâlnitcu Vara 


In lan mam întâlnit cu Vara, 
Avea cosile galbene ca grâul 
Si pletele pe umeri: râul; 
l-era din bogăție povara. 


„Și asfintise soarele pe treer, 
Departe, cerul 7os, aprins 

Se contopea cu-al lanului întins 

Si se zvonea pe-aproape cânt de greer. 


„Doar greerele cântăntr'una... 
„„In tara spicelor de grâu 

Păşeşte troenità pân'la brâu, 
Vrăjită, Vara şi-i ascultă struna... 


„Era atâta pace 'n lan 
Pe brazde când călcase Vara 
Si'n câte lanuri are tara 
M'am întâlnit cu chipul ei bdlan... 
Niculae N. Manciescu 


Din volumul de poezii „Slove pentru Scufita Roşie“, 
sub presă. 


DIMINEATA 
boR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


eie cotei. 


200 LEI 


COPi 


Directo”: N. BATZARIA 


| UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


TTYYYYYYYYTYYYYY 


„PE VAPOR“ 


Domnul Nae Edereanu-i pasager pe un vapor ; 

Stă pe punte lângă-o babă şi priveşte visător. 

Tot admiră orizontul, valurile "n infinit, 

Si de-odată baba vede că Don Nae-a adormit... 

Vasul îşi urmează mersul înainte, liniştit... 

Când năprasnic, fără veste, o furtună s'a pornil | 

Baba sare speriată şi priveşte spre Don Nae, 

Care nici nu bănueşte că va face 'ndată bae: 

— „Domnule, ia scoal-te puţin, căci se'neacă, zdu, 
vaporul“. 

Strigă baba şi îl mişcă, dar în van îi e tot zorul... 

— „Domnule, murim cu tofii, scoală c'ai să mori 
dormind“. 

Geaba sbiară, Domnul Nae doarme'ntf'una sfordind... 

Baba strigă, Nae doarme şi furtuna se'ntefeste... 

Mai cu foc când strigă baba si Don Nae se trezeşte... 


Dânsa sare să-l anunțe: — „Vai, se'neacă, zău, va- 
Dorul“... 

— „la mai taci, zice Don Nae, ce tot dai mereu cu 
zorul ? 


„Las'că ştie căpitanii cum să ia dânşii măsură... 
„Ce, vaporu-i al lui tat-tău ca să faci atâta gură” ll 
Zaharia George Buruiană 
~ek 


© GOSPODĂRIE 


Rățoiul — 


Cu ce plăcere 
Deşteptul! — 


Se scaldă i 
In apa incropità,.—aproape caldă— 
Din lacul curții noastre — 

O rață 

Cu penele albastre, 

Si plină de viaţă... 


So prindă 


Tdind deadreptul, 
Neocolind noroiul, 
Aleargă după ea, 


Si so cuprindă — 
Să calce rafa mea... 


„„Deşteaptă — 

Si ea, 

Ca bunătatea — 

In loc să fugă, 

S'aşează în poziție de rugă, 

Şi-aşteaptă — 

Răfuşca mea — 

Cu ochii 'nchisi fatalitatea... 
Cridim 


DIMINEATA COPIILOR 


După Fraţii Grimm 


n împărat avea o fiică din cale afară de fru- 
moasă, dar aşa de îngâmfată şi de încrezută 
că strâmba din nas şi găsea cusururi la toţi 
flăcăii cari veneau să-i ceară mâna. 

Aşa, la un ospăț la care erau strânşi mai 
multi feciori de împărați, Domnița cea îngâmfată în- 
cepu să râdă de fiecare în parte. „Ce butoi!“ zise ea 
pentru unul care îi se păru mai gras. 

„Ce prăjină!“ porecli pe unul care era mai înalt si 
subtirel. Un al treilea era mai palid la faţă. „Ai zice 
că e Moartea, care a venit să ne ia“, grăi Domnița 
râzând în bătaie de joc. 

„Creastă de cocoş” boteză ea pe un fecior de împă- 
rat mai roşu la faţă. 

„Lemn strâmb“, fu numele ce dădu unuia care nu 
se ţinea tocmai drept. 

Mai rău şi-a râs însă de un împărat tânăr, care a- 
vea o barbă cam lungă si roșcată. „Barbă-de-țap ! 
Barbă-de-lap !“ îi strigă ea de câteva ori. 

Când bătrânul împărat văzu că fiică-sa îşi râde în 
felul acesta de oaspeţii lui, se făcu foc de mânie şi 
jură că o va mărita după cel dintâi cerşetor, care va 
trece pe la poarta palatului. 

Câteva zile mai târziu, un lăutar sărac trecea pe 
sub ferestrele palatului cântând şi cerând de poma- 
nă. Împăratul îl chemă înăuntru şi-i zise de faţă cu 
Domnița cea îngâmfată: „Imi place cum cânţi si de 
aceea, îți dau pe fiică-mea, de nevastă. Domnița sări 
în sus îngrozită, dar împăratul îi zise si ei: „Aşa am 
jurat si asa are să fie!“ 

Fu chemat un preot, care îi şi cunună pe loc. Du- 


pă aceea, împăratul îi zise Domniței: „Nu pot să tiu 
la palat pe nevasta unui cerşetor. Du-te de aici cu 
bărbatul-tău!'“ 

Cerşetorul o luă de mână şi porniră amândoi -pe 
jos. Când ajunseră la o pădure mare, Domnița în- 
trebă: „A cui e pădurea, aceasta 2 

— A împăratului Barbă-de-ţap. Dacă l-ai fi luat, 
pădurea ar fi fost a ta. 

— Cât sunt de nenorocită! se văită Domnița. De ce 
nu m'am măritat după Barbă-de-ţap?* 

Mergând mai departe ajunseră la o livede întinsă 
şi Domnița întrebă din nou: 

„A cui e livedea aceasta ? 

— A împăratului Barbă-de-ţap“. 

Si tot a lui era o cetate bogată, prin care trecură. 

„Cât sunt de nenorocită! se văeta mereu Domnița. 
Dece nu m'am măritat după Barbă-de-ţap ? 

— Dar ştii că nu-mi place de loc, îi zise lăutarul, 
să spui într'una că ai fi dorit alt bărbat? Oare pen- 
tru una ca tine nu sunt-și eu destul de bun ?“ 

In sfârşit, ajunseră la o căsuţă veche de tot. „A 
cui e cocioaba aceasta dărăpănată 7' întrebă Dom- 
nita cu scârbă. 

„Este casa noastră, este palatul în care vom locui“ 
îi răspunse lăutarul râzând. 

Ca să intre intr'insa, au trebuit să se plece bine, 
aşa, de scundă era. 

„Dar unde sunt servitorii ?“ întrebă din nou Dom- 
nifa. 

„Ce servitori vrei să fie ? Va trebui să faci singu- 
ră toată treaba. Aprinde focul şi încălzeşte apa, ca 
să-mi găteşti mâncarea, căci nu mai pot de foame“. 

Pe Domnița, însă, nu o tăia, de loc capul nici la a- 


kI 


DIMINEAȚA COPIILORO0000000000000oo0ooo0ooo0..0oooooooooooeee PAG. 5. 


prinsul focului, nici la gătit, aşa că a fost nevoe ca 
bărbatu-so să-i dea o mână de ajutor. x 

După o masă sărăcăcioasă se culcară pe un aster- 
nut de pae. A doua zi, lăutarul o sculă de vreme. 
spunându-i să se apuce şi să deretice casa. Un astfel 
' dle traiu necăjit duseră ei vreo două, trei zile, până 

ce isprăviră cu totul merindele. 

Atunci lăutarul îi zise: „Nevasto, nu mai merge 
aşa, ci trebue să câştigăm ceva. Hai te-apucă si im- 
pleteste coşuri“. 

Omul esi şi-i aduse nuele de salcie. iar ea începu 
sa împletească, dar îşi sgârie si îşi însângeră mâi- 
nile-i neobişnuite cu munca. 

„Văd că nu te taie capul la împletitul coşurilor, îi 
zise lăutarul, de aceea încearcă să torci“. 

Domnița se apucă de tors, dar firele aspre de tort 
ii tăiară şi mai rău degetele. 

„Văd că nu eşti bună la nimic, o dojeni lăutarul. 
şi că cu tine îmi merge mai rău decât atunci când 
eram de capul meu. Hai să mai încercăm o negus- 
torie cu oale si vase de pământ, le vei duce la târg 
şi vei căuta să le vinzi“. 


— Vai de mine, îşi zise Domnița în gând, dacă vin 
la târg oamenii din împărăţia tatălui meu, cum au 
să-şi râdă!“ | 

Totuşi, n'a avut încotro: a trebuit să se supună, 
ca să nu moară de foame. 

Intâia oară i-a mers bine cu negustoria. De dragul 
frumusetei ei, lumea îi cumpăra marfa, ba unii li 
dădeau bani, fără să-i cumpere ceva. 

Dar după ce au isprăvit banii ce adusese dela 
târg, lăutarul cumpără încă un rând de oale şi vase. 
Domnița se aşeză la un colţ de stradă şi îşi întinse 
marfa. Pe neaşteptate, dădu năvală un călăreț cam 
trecut prin via Domnului şi nimeri cu calul drept 
in oale şi vase, prefăcându-le toate în tindiri. Dom- 


nita începu să plângă si să se vaele şi aşa se intoar- 
se acasă, unde povesti totul bărbatului său. 

„Dar cine pune oale şi vase de pământ la colţul 
străzii ? o certă el adăugând: Acum plângi de poma- 
nă. Am înţeles că nu eşti bună de nici o treabă şi de 
aceea m'am dus la palatul tatălui tău, unde vei fi 
primită în slujbă, ca să speli vasele dela bucătărie, 
iar ca plată, ti se va da de două ori pe zi mâncare“. 

Domnița se făcu acum o slujnică de rând. In bu- 
zunarele sortului purta două cane mici de pământ, 
in cari punea mâncarea ce i se dădea. Din această 
mâncare trăia şi ea şi bărbatul ei. 

In vremea aceasta se hotări căsătoria fratelui ei 
mai mare. In seara nunţii, biata Domnița se duse la 
ușa salonului, vrând să privească petrecerea. Când 
văzu frumuseţea şi strălucirea din salon, Domnița 
se gândi cu inima frântă de durere la nenorocita sa 
soartă, şi-şi blestemă îngâmfarea de pe urma căreia 
ajunsese într'o sărăcie aşa de mare. Din când în 
când, servitorii îi aruncau ceva rămăşiţe de mânca- 
re, iar ea le punea în cănile din buzunar, ca să le 
ducă bărbatului său. 


—— 


De odată, un tânăr îmbrăcat numai în aur si mă- 
lase se apropie de dânsa, o luă de mână şi o pofti la 
dans. Domnița, însă, se dete indărăt îngrozită, fiind- 
că tânărul acela nu era altcineva decât împăratul 
Barbă-de-ţap, care o ceruse de mevastă si de care ea 
îşi bătuse joc asa de rău. Dar Barbil-de-tap o duse 
cu sila în salon, dar aci se întâmplă o adevărată 
nenorocire. Cele două căni cu mâncare îi căzură din 
buzunar şi pe jos se vărsă toată ciorba şi ce mâncare 
mai era intr'insele. 

Văzând aceasta, toată lumea din salon isbucni în- 
tr'un hohot de râs. Domnita se ruşină asa de tare, că 
ar fẹ dorit mai bine să fie în fundul pământului. 


Citiţi urmarea în pag. 6 los. 


PAG. 6. 


IN LUNA 


— Povestea unor soareci — 


e apropiase secerişul frumoaselor holde de grâu 
si odată cu căderea spicelor urma să cadă 
şi un mic, dar drăguţ cuib de şoareci, pi- 
tulat tocmai între spice. 
de casă; dintre aceia pe cari întâlnim prin curţi, 
grădini şi câteodată chiar prin odăile de locuit. 
Familia se com- 
punea din domnul 
şi doamna Soricili, 
împreună cu opt 
dràguti de puişori. 
Veţi spune, desigur, 
că erau destul de 
„numeroşi pentru ca 
Madam Soricilà să 
iie mereu, ocupată 
cu creşterea şi în- 
grijirea lor! Dar vă 
veţi înşela, pentru 
că Madam Soricilà 
se sinchiseşte prea 
puţin de aceste lu- 
cruri şi nu-i pasă că 
puişorii ei nu vor a- 
vea o creştere aşa 
precum se cuvenea. 
Dar voiti poate 
să ştiţi cum se pre- 
zintă Madam Sori- 
cilă ca figură? 
lată: Capul şi cor- 
pul aveau împreună 
vre-o 10 centimetri 
mărime, codita însă, 
care întrecea mări- 
mea corpului, era o 
frumusețe şi-i dă- 
dea o demnă statură 
de şoarece. Blana care .o acoperea şi care-o prindea 
de minune, era rosiatecà şi mătăsoasă pe spinare, 


In cuibul acesta locuia o familie de soareci 


ms 


DIMINEATA COPIILOR 


AUGUST 


Din englezeste de N. L. Roteanu 


albicioasă pe burtă; urechile le avea scurte si ro- 
tunde, iar ochii de culoare închisă. In general se 
poate spune că era o făptură mică, drăguță, har- 
nică şi jucăuşă. 

Locuinta de vară a acestor şoricei era tot atât de 
încântătoare, caşi stăpâna pe care o descrisesem mai 
sus. Era rotundă, în forma unei mingi şi construită 
bine din fire de iarbă şi pae de grâu. Intrarea în 
acest cuib era atât de inteligent ascunsă, că nu era 
tocmai uşor s'o găseşti. Madam Şoricilă avea grija ca 
intrarea să fie totdeauna închisă. (Nu-i aşa, dragi ci- 
titori, că ar îi bine ca şi voi să aveţi totdeauna o 
grijă tot aşa de mare, ca să inchideti uşile la casele 
voastre?) E 

Intro bună zi Madam Şoricilă spuse puişorilor că 
se duce să dea o raită prin câmp, iar în acest timp 
ei să fie cuminţi, ba chiar să doarmă şi să viseze 
frumos. 


— „Foarte bine, dragă mămico”, răspunseră în 
cor cei opt puişori, drċjuti să-i sorbi întrun pahar. 

Si aşa Madam Soricilà care e şi foarte sprintenă, 
a ieşit din cuib, a închis frumuşel intrarea, sa lăsat 
jos pe spicele de grâu şi a pornit-o pe câmp. 

Nu prea a umblat ea mult şi a întâlnit pe o ve 
che pietenă, Madam Şoarece-de-câmp, care stătea 
foarte liniştită şi rontàia nişte grăumţe. | 

Şoarecii de câmp sunt mai mari si mai puţin e- 


(Urmare din pag. 5) 
Dădu fuga pe use, dar la scară fu oprită de un tâ- 
năr, care o aduse din nou în salon. Tânărul acela 
era iarăşi Barbi-de-tap. 

Barbă-de-ţap o luă cu binele şi-i zise: 

„Nu te teme: eu şi lăutarul, cu care ai trăit în co- 
liba aceea dărăpănată suntem unul şi acelaş om. Mă 
preschimbasem aşa, din dragostea pentru tine. Tot 
cu am fost călăreţul beat, care ţi-a spart oalele si va- 
sele de pământ. Am făcut, toate acestea, ca să-ţi în- 
iring îngâmfarea şi să te lecuesc de dânsa“. 


Domnița plânse amar şi zise: „Văd că am greşit 
foarte mult, aşa că nu mai sunt vrednică să fiu so- 
ţia ta. 

— Linişteşte-te, îi răspunse el, zilele rele au trecut; 
acum vino să sărbătorim căsătoria noastră“. 

Si veniră femei şi fete si îmbrăcară pe Domnița în 


haine, aşa cum îi şade bine unei fiice şi neveste de' 


împărat. Şi veni şi tatăl ei împăratul, urmat de toţi 
curtenii, şi începu o petrecere, la care îmi pare foar- 
te rău că n'am fost şi noi să luăm parte. 

In româneşte de Marcu Ionescu 


FE EŻ T: 7 z 3 77 Tey Sore 


DIMINEAȚA COPIILORsessċsċċeseċeċoċċċċċċiċċoċesoċċċċċaseċeċeeeed PAG. 1. 


leganti decât şoarecii pe cari suntem obişnuiţi să-i 
vedem prin curţile caselor noastre. Ei locuesc afară 
pe câmpuri, departe de casele oamenilor. 

„După ce vechii prieteni şi-au urat bună-ziua si 
au luădat unul pe celălalt, cât de frumos si bine 
arată, Madam Şoarece-de-câmp întrebă: 

— „Dar spune-mi rogu-te, unde ai de gând să-ţi 
petreci iarna?” 

— „Oh, mă gândesc că voi face o gropità un- 
deva în pământ, ca să pot petrece acele câteva luni 
de frig, răspunse Madam Şoricilă.” 

— „Se prea poate însă ca oamenii să te strângă 


odată cu grâul şi să fii astfel nevoită să stai iar 
intr'o. magazie de grâne”. 

— „Cu atât mai bine, răspunse Madam Soricilà, 
acolo voi avea şi hrană şi căldură din belşug. Nu 
cred însă ca oamenii să vie mai înainte ca puişorii 
mei să crească destul de mari, ca să poată găsi 
ei înşişi rostul în lume. 


MARELE REGE... 


„Sună jalnic clopotele bisericutei din sat... A mu- 
rit Marele Rege: Ferdinand I... Se fac slujbe în toată 
România-Mare pentru odihnirea sufletului său între 
sfinţii cei drepţi. 

Credincioşii din sat se apropie sfioşi de biserica 
străjuită de brazi bătrâni şi drepţi... In drum merge 
încet o bunică cu un nepotel de mână... 

Copilaşul cel -mic are 6 ani şi întreabă curios 
pe bunicuta lui despre rege... 

„Micule, a fost mare împăratul nostru”, răspunde 
bătrâna .oftând. 

Ajung la biserică. Acolo se fac rugăciuni multe... 

La cântecul dureros de: ,,Vesnica lui pomenire”, toţi 
creştinii şterg râuri de lacrimi... Preotul apoi arată 
Românilor faptele marelui rege, ce se odihneşte de 
veci... 
„Cu ajutorul lui Dumnezeu a unit toţi fraţii Ro- 
mâni... Povàtuind oştirea a bătut pe duşmanii cei 
răi! A usurat viaţa tuturor şi a celor nenorociti si 
săraci. 


a A i 
888 SEA Mase ace 


— „Eu am şi început să-mi strâng în cuib me- 
rindele mele pentru iarnă. Am o mulţime de grăunţa 
şi chiar nuci. Pe tine, dragă, tin să te sfàtuesc să 
faci la fel, iar pe aici să umbli cu mare băgare de 
seamă pentrucà sunt bufnițe şi chiar càrtite si ori- 
când poţi cădea pradă unora sau altora”. 

Sărmanei Madam Şoricilă, de frică, îi deterà căte- 
va lacrimi; totuşi întrebă că ce înseamnă o cârtiţă, 
căci ea nu văzuse niciodată aşa ceva. 

— „E o făptură cu blana neagră catifelată, răs- 
punse Madam Soarece-de-càmp, cu labe scurte, 
late si ghiare ascuţite. Trăieşte sub pământ unde 
scormoneşte drumuri ca să prindă şi să înghită vier- 
mi. Pământul pe care-l scormoneşte, îl aruncă a- 
fară şi formează movilitele de pământ, pe cari le 
vedem adesea pe câmp. 

— „Dar noi nu suntem viermi şi nu locuim în 
pământ, ca să ne temem de cârtiţe, întoarse vorba 
Madam Şoricilă.” 

— „Câteodată, mai ales în timpul verei, càrtitele 
îşi părăsesc locurile lor şi umblă pe suprafața pămân- 
tului în căutarea nu numai a şoarecilor, ci şi a 
broaştelor, păsărelelor, melcilor, etc. E un animal cu 
o poftă foarte mare de mâncare!” 

In acest timp madam Soricilà spuse prietenei sale 
multă sănătate şi porni iute în direcţia cuibului şi a 
puişorilor săi. 

Dar acum vine partea tristă a povestirei — 
căci drumul nici nu l-a făcut tot, când, un uliu 
flămând se. coborî pe pământ şi în mai puţin 
de câteva minute înghiţi pe biata Madam Soricilà. 

N. L. Roteanu 


«Şi a avut de suferit mult multl... Să ne rugăm 
pentru odihna sufletului lui”... Aceste cuvinte mai 
ales au răsunat in sufletul sătenilor... 

In tăcere adâncă sau risipit toţi dela biserică... 

La uşa bisericei nepotelul cel mic a deslegat col- 
tul unei batiste şi a luat banul de argint, pe care i-l 
dăduse bunica, dimineaţa, înainte de a pleca la bi- 
serică. A întins argintul unei oarbe tinere şi fru- 
moase, care sprijinea uşa... 

— „Pentru odihna sufletului regelui nostru mort!”, 
zise copilaşul. — Oarba făcu cruce... Aşa era o- 
biceiul. 

Asa auzise el, când se dădea de pomană pentru 
odihna bunicului lui mort... Multumit şi-a urmat dru- 
mul. 

„Chiar dacă regele nostru a făcut mumai bine, 
totuşi calea lui în lumea morţilor, va fi luminată, 


prin ajutorul dat unei oarbe, gândim noi, după fapta 


copilaşului de creştin, din satul cu bisericuţa cu brazi 
drepţi ca lumânarea, din România Mare... 
Mia Dan 
—— — 0003309 — —— 


PAG. 8. 


— DP 


i e 


A 


i DIMINEAȚA COPIILOR 


DIN ISPRAVILE MAIMUTII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH 


Nea Mitică e frizer — 

Să nu-i ziceţi bdrbier, 

Că nu-i place chiar de loc, 
Ba se supără şi-i foc. 
Altfel, meşter iscusit, 
Cât ai fi de ciufulit, 
Dacă-i mergi 'n prăvălie, 
Zău, că esi ca din cutie. 


a 


zu 
AZ a 
A Dă 


Zi 
447, 


4), 


ZA 


Marinarul vine-acum, 

Fiind întors din lungul drum, 
De prin mări ce-a străbătut, 
Barbă, păr mult i-au crescut. 
Fips maimuţa-l însoţeşte, 

Ba se-aşează jos turcește, 
Ţine sapca, cercetează 

La frizerul cum lucrează. 


Prelucrare de MOŞ NAE 


II. Fips calfă de frizer 


K 


— 


TTINA 


MEL 


LT -—— 
— 


Iar Mitică se gândea: 

„Ce deştept, pe legea mea! 
Stai să-l cumpăr, mai cu seamă 
Că-mi serveşte de reclamă“. 
Fips frizer acum se face, 
Meserie care-i place. 

Patru zile mai târziu, 

Când nu e vr'un musteriu, 
Nea Mitică l-a lăsat 

Pe Fips, iar el a intrat 
Dincolo'n atelier, 

Cum nu are alt frizer, 

Si se-apucă să'mpletească 
Cozi, peruci să pregătească, 
Si parfum şi briiantină, 
Pudră, apă de chinind, — 
Mana-i harnicăntregeşte 
Tot ce mintea-i născoceşte. 


'N vvemea-aceastan prăvălie 
Vine Neacşu Colilie, 

Cam prostuf, cam bădăran — 
Si netuns e de un an. 


DIMINEATA COPIILOR 


Sade'n scaun, nu priveste 
Ce dihanie-l serveşte. 

Fips pe gânduri nu stătea, 
Iute foarfeca lua 

Si se-apucă voiniceste, 

Ca să-l tundă... maimufeste. 


Taie, smulge cu putere, 
Neacșu ţipă de durere. 

Dar vedeţi ce s'a 'ntâmplat, 
Că urechia i-a tăiat. 


Curge sângele, țâşneşte, 
Urlă Neacşu şi răcneşte, 
Vrea să scape — e'n zadar, 
Fips ce ware nici habar, 


Lasă foarfeca, ia cleşte, 
Cât mai tare-l încălzeşte, 


PAG. 9. 


a 


Chiar asa precum vedea, `€ 
Nea Mitică cum fdceġ, BIBLIQI 


OR 


/ ZA 
i zù 
fe : JI 


Si cu clestele'nrosit 

Iute Fips s'a repezit 

La urechea cea tăiată, 

Când a strâns-o, mări, odată, 


Foc şi pard-a răsărit,— 
Strigă Neacşu: „Am murit F' 


r’ | A 
KI). 

1 

3 


Ca nebun sări sărmanul, 
Capu-si vâră in ligheanul 
Plin cu apă, dar îi vine 
De durere să lesine. 
Auzind căn prăvălie 

Este zgomot, gălăgie, 
Nea Mitică, speriat, 

N prăvălie buzna-a dat. 


= af T d 


ECA | 
UNIVERSITĂŢII 


„LAŞI- 
E IDS 


ta Că Peg DI TERR EN Sp, -S a 


T 


PAG. 10. RIIETE ONOI OOO TOTOE DIMINEAT, 


BENE iż Tini 


dal s EES z jsn aE = Š k 
A COPIILOR 


Ei: 


Ce-i pe-acolo vrea să vadă, 
Iar în mână tine-o coadă, 
Impletită, pieptănată, — 
De o doamnă comandată. 


(a 
ġ KUZAA 


(ir 
A: 
fi 
LT 


„Ce-ai făcut ?“ el se răsteşte, 
Insă Fips nu săboveşte, 
Nici nu cere vr'o iertare, 
Ci oglinda cea mai mare 


Din perete o desprinde, 
Spre Mitică drept o'ntinde, 
Cu putere îl izbeşte, 

La pământ îl prăvăleşte. 


Când văzu-aşa ispravă, 

Zice Fips: „Nu-i de zăbavă, - 
Ci de-aicea hai s'o sterg, 

Voi vedea eu unde merg f'— 
Unde-a mers, de vreţi să ştiţi, 

Ce urmează să citiţi. 


Micul palavragiu 


„Mamă, îmi dai voe să vorbesc ?” s 
— „Nu, micul meu, tu ştii că n'ai voe să vorbeşti.” 

— „Nici măcar un singur cuvânt“? 

— „Nu, aşteaptă până ce tatăl tău isprăveşte de 
? citit ziarul”. După ce se isprăvi masa, tatăl aşeză 

încet ziarul pe masă. 
„Eu bine, micule palavragiu, ce-ai vrut să ne spui? 
„Că robinetul dela bae a rămas deschis“. 
Trimisă de Ivonne M. Spachner 


WAR 


kix 


Cine fuge mai repede ca fulgerul 2 
‘mpu 
maħ 
Cine e mai tare ca fierul 2 
e 'BULSNU 
Trimisà de Nicu C. Theodorescu 


— mo 


GLUME 


La fereastra unui hotel din Florenta. 

Doi turisti se uită pe stradă. 

— Mi se pare că nu seamănă cu Veneţia. Până a- 
cum n'am văzut, nici canaluri, nici bărci. 

— Da şi eu n'am văzut. Cu toate acestea asta-i 
Veneţia. Căci în programul excursiei noastre scrie, 
că Mercuri vom fi în venetia. Si astăzi este Mercuri. 

Petro Cebotarenco-Lipcani 


„Marioaro, ai împărţiţt pachetelele de ciocolată cu 
frățiorul tău 2 

— Da, mamă, eu am mâncat ciocolata si lui i-am 
dat hârtia scrisă, ii place asa mult să citească. 

Kkxk 

O doamnă bătrână era in vizită la o prietenă a că- 
rei fetiţă plângea. 

„Vai ce urât e să plângi, din cauza asta mai târziu 
fetitele care plâng se fac urâte. 

Printre suspine, fetiţa răspunse : 

— Aşa de mult ai plâns dumneata 7 


De 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 11. 


MOS NAE LUI HAPLEA 


Zău, a crede, nici nu-mi vine, 
Să gândeşti aşa de mine 

Să te superi şi să-mi scrii 
Că tu nu mai vrei să ştii 

De prietenul Moş Nae — 

Ai făcut-o prea de oae. 
Mie, jur mi-ar fi plăcut 
Chiar un an să fi stătut 

Tu şi Frosa, Hăplişor 

Si Hăplina, scump odor, 

Il tineam si pe-Urechilă, 

Pe Tănase, pe Prostilă. * 
Insă, stai să socotim, 

Ca prieteni să vorbim. 

Stii aicea 'n Bucureşti 

Nu e lumea can Hăpleşti, 
Totu-i altfel şi schimbat, 
Insă voi cum v'afi purtat, 
Unde am fost, unde-am trecut, 
Tot deandoasele-ati făcut. 

In tramvai — îți amintesti — 
Tu te-ai pus să scotocesti. 
„Ce cafi, Hapleo ?” te 'ntrebai. 
„Vreau să văd măgari şi cai, 
Unde oare izau ascuns 27 


Tite-asa tu mi-ai răspuns, 
M'ai făcut, biet de mine, 
Să voşesc chiar de ruşine. 
La teatru, cinema, 

Tu si coana Frosa ta 

Pati purtat voi amândoi, 
Ca să râdă toți de noi. 

Iar în stradă când eşeai, 
Alte pozne tu făceai. 

iți plăcea să mergi pe sine, 
Nici la Moşi n'a mers mai bine 
Nu mai spun de toaletă — 
Stiu că Frosa e cochetă — 
Dar, mă crede, nu mergea, 
Imbrăcată cum eşea. 
Pălăria-i cu trei ciori, 
Garnisită tot cu flori, 
Rochid-i lungă până jos — 
De, sunt om polilicos — 
Nu mergea, dar, ştii, de loc, 
Cċ-si băteau cu toții joc 
Când s'a tuns ala garson, 
Când eşişi în Cearlâston 
Imbrăcat şi dichisit, 

Si moi rău ați nimerit. 


Ajunsesem, Hapleo dragă, 
Să ne-arote lumea 'ntreagà 
Şi să facă de noi haz, 
Să ne râdă în obraz. 
Eu pe stradă cu Hăplina — 
Imi iubesc pe draga fina — 
Dar la noi, la Bucureşti, 
Nu se face să porneşti 
Cu un prune să esi. pe stradă, 
Că eşti doică să se creadă. 
Insă, ca să-ți fac plăcere, 
Am răbdat eu în tăcere, 
Toţi vâdeau, eu mă făceam, 
Că nimic nu auzeam. 
Totul are un sfârşit, 
Am tăcut, am înghițit, 
Dar la urmă am văzut, 
Alta nu e de făcut, 
Și de-aceea te-am rugat, — 
Nu fi, dragă, supărat, — 
Să te 'ntorci iar la Hăpleşti, 
Mai târziu, dacă doreşti, 
Vino iarăşi, te primesc 
Si cu drag te găzduesc. 

Moş Nae 


MODELE DE COPIAT SI COLORAT 


Ma OWAL. 


Jocul de pisici. 


S'au pus pe joacă drigutele 
pisici. Numai că jocul nu va fa- 
ce stăpânilor plăcere. 

Au găsit un ghem de tort cu 
care Mama Leana impleteste un 
ciorap si nu mai pot de bucurie. 
Il aruncă in sus, il prind, il 
desfac, se infàsoarà intr'insul, ba 
din când în când il mai şi rup, 
fără să se gândească la răul ce-l 
fac şi la pedeapsa ce le aşteaptă. 

Deocamdată, însă, noi să cău- 
tăm a le desena şi colora cât mai 
frumos. Trebue redate bine miş- 
cările şi expresia lor. Să dese- 
năm cât mai asemănător şi cio- 
rapul, care nu e încă terminat. 

E liber fiecare să coloreze cum 
crede mai bine, numai ca să nu 
dea psicilor nişte culori cum ` 
n'au ele nici odată. 


ae fl OR 


PAG. 12. 


CELE 


ALE 


ntr'o ţară depărtată trăia familia unui lemnar. 
De dimineaţă până seara omul acesta muncea 
voios intovàràsit de singurul său fiu sun băiat 
încă mic dar harnic şi tare priceput. 
Şi vremea se scurgea astfel în linişte şi fără 
necazuri. 


Intr'o zi însă băiatul — care se numea Radu — 
auzi, nu ştiu de unde că in apropierea pădurei in 
care locuia o zână — Lucinda — avea trei comori 


pe cari le asounsese bine, bine de tot ca nimeni să 
nu le găsească, pe cari le promisese totuşi, aceluia 
care le va găsi. 

Din ziua aceasta, Radu nu mai avea astâmpăr. 
Işi puse “în gând să găsească el comorile acestea 
şi, cau toate rugăminţele părinţilor şi surorilor lui, 
nu după mult timp plecă. 

Trecuse timp de când hoinărea aşa pribeag pe 
drumuri străine. Merindela i se imputinaserà şi obo- 
seala începuse să-l birue. Aproape că se gândea să 
se întoarcă acasă când într'o după amiază culcân- 
du-se la umbra unui copac, vàzu o pasăre, destul de 


curioasă, — aşa cum nu mai văzuse el până atunci _ 


— care după ce scoase câteva sunete caraghioase în- 
cepu să meargă pe o ramură, când în sus când 
în jos fără oboseală. Radu vroi să prindă pasărea 
dar când apucă ramura, aceasta se rupse şi din 
ea incepurà să cadă o mulțime de galbeni. 

Prima comoară fusese găsită. Mai rămăsese încă 
alte două. Drumul spre ele era acum uşor. Deştept 
cum era băiatul îşi dădu repede seama că şi acestea 
trebuiau să fie păzite tot de nişte păsări aşa că 
toată ziua nu făcea alt ceva decât să privească prin 
pomi. 

Şi tot astfel, intr'o seară când se odihnea a zărit 
o pasăre care semăna destul de mult cu cea dintâi 


COMORI 


ZÂNEI 
LUGINDA 


—— 


. DIMINEAȚA COPIILOR 


şi care ciocănea intruna în coaja unui copac, asa 
cum fac deobicei ciocănitoarele. — Băiâtul sa în- 
dreptat spre pomul acela, a prins pasărea şi după 
ce a început să cerceteze cu deamănuntul pomul im- 
preună cu toate ramurile şi frunzele lui, deabia că n'a 
găsit nimic. Micutul lemnar dădu — de necaz — 
drumul păsării şi supărat se trânti pe iarbă gata 
gala să plângă. Obosit, cum era, adormi şin vis 


văzu cum pomul pe care-l căutase îşi lăsă. coaja, 
iar dedesubtul acesteia se găseau aşezate frumos şi- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ruri de pietre scumpe cari de cari mai frumoase, mai 
strălucitoare. 

De cum sa sculat Radu, ma făcut decât ceace 
visase, alică a desbrăcat cu destulă greutate — pomul 
de coaie şi na văzut alt decât ceace văzusen vis. 

Era fericit băiatul. O grijă mai avea si era stă- 
pânul celor trei comori ale zânei Lucinda. 

Grija aceasta erea cea de-a treia pasăre care era 
asa de mică şi de afurisità şi se-ascundea atât de 
bine că Radu o căuta mult, până când în cele- din 
urmă tot o găsi. 

Ceace păzca ea erau frunzele pomului în care-şi 
avea cuibul şi pe cari de le rupea, curgea din ele un 
lichid dătător de sănătate. 

Radu mergea mulțumit spre casă, când inaintea lui 
veni o fată frumoasă cu ochi albaştri şi păr bàlai 
— aşa cum sunt toate zânele, — căci zâna Lu- 
cinda era — şi după ce-l lăudă pentru deşteptciunea 
şi stăruința lui, ii dădu împreună cu cele trei comori 
şi toată întinderea de pământ pe care le găsise. 

Ceace a urmat e uşor de ghicit. Radu a devenit 
unul dintre cei mai bogați oameni — aşa după cum 
merita de altfel — şi-a trăit mulţi ani în mijlocul 
alor săi pe cari i-a făcut tot aşa de fericiţi după 
cum era şi el. 

Prelucrare de ©. G. R. 
——— oE MMMM 


PORTRETUL MAMEI 


— Poveste japoneză — 


n timpurile dedemult, trăia in Japonia un ne- 

gustor bogat, cu soția si copilul său, o fetiţă de 

toată frumusețea. 

Plecând odată intr'o călătorie lungă, promise 

nevestei sale un dar de mare preț. După un 
drum de două luni prin ţări străine, negustorul se 
întoarse acasă, aducând multi bani si lucruri preti- 
oase. „Şi acum, iată şi cadoul promis”, grăi băr- 
batul, întinzând nevestei un obiect oval şi străluci- 
tor, încadrat intr'o ramă de argint. Si care nu fu mi- 
rarea femeii, când zări în oglindă, căci darul soţului 
nu era, decât o oglindă, chipul său drăgălaş. In tara 
lor nu se cunoşteau încă oglinzi si oamenii ii ve- 
deau fața decât in izvoare. 

Tânăra femeie nu se mai sătura .privindu-se în o0- 
glindà si lăudând priceperea oamenilor străini, cari, 
fără s'o fi văzut vreodată, o zugrăviseră atât de mi- 
nunat. Era încredinţată că acesta e portretul său, 
Toate orele libere si le petrecea, admirându-şi chipul 
frumos şi ciripind ca o păsărică. 

Dar timpul nu sta pe loc şi încă cincisprezece ani 
trecură ca o clipă. 

Soţia negustorului se îmbolnăvi rău de tot. Se 
stingea văzând cu ochii. Stătea, palidă si străvezie, 
pe patul de moarte şi netezea buclele negre ale fiicei 
sale, care plângea cu hohote, la căpătâiul său. 


PAG. 13. 


Fata era chipul leit al mamei sale, așa cum fusese 
în tinereţe. 

Bătrânul negusor se mângâia cu gândul că după 
martea, soţiei, îi va rămâne chipul ei, întruchipat 
în acel al fetei... 

După ce trecură câteva luni dela moartea mamei 
sale, fata se mai potoli din plâns şi îşi aduse aminte 
de ultimele cuvinte ale răposatei. 

„Copilul meu, după ce nu voi mai fi în viaţă, să 
deschizi lada cea de fer şi vei găsi la fund portre- 
tul meu din tinereţe, gr de oameni foarte pri- 
ceputi. Uitându- te la el, îţi vei aduce veşnic aminte 
de mine”. 

Fata urmă acestor cuvinte şi care nu-i fu bucuria, 
când, uitându-se în oglindă, văzu o faţă frumoasă 
care ii zâmbea prieteneste. Nici nu-i trecea prin 
gând că ar putea fi propriul său chip. Stia doară 
prea bine, că e portretul mamei sale. Deacum nu 
mai plângea, ci-şi petrecea zilele, stând de vorbă cu 
măicuţa. Si minune! De câte ori era rău dispusă 
sau tristă, chipul mamei se posomora. Când însă 
faţa copilei era veselă şi zâmbitoare, mama îi surâ- 
dea din potrretul său. 

Odată veni la bătrânul negustor un prieten al său 
din tinereţe. 

Când văzu că fata se tot uită într'o oglindă şi vor- 
beşte cu ea însăşi, o întrebă: 

„Ce faci, copilul meu ?” 

— „Stau de vorbă cu iubita mea mamă, care a 


.— 


PAG. 14. sesoeesevevesevevevesevoovevovovevvevevevvoveDIMINEATA COPIILOR 


murit, dar care mi-a lăsat portretul său”, îi răspunse 
tânăra fată. 

La auzul acestor cuvinte, prietenul zâmbi si luân- 
du-i oglinda din mâini, îi zise: „Te înşeli, copilul 
meu, nu e decât o simplă oglindă şi ca să te încre- 
dintezi de aceasta, stai la spatele meu şi priveşte”. 

Fata făcu întocmai, dar când zări în oglindă fața 
prietenului, alături de-a mamei sale, pricepu totul 
şi căzu jos leşinată. - 

Când fu adusă in simtiri, nu mai contenea cu 
plânsul, îşi frângea mâinile şi vorbea printre la- 
crimi : „O, mamă, scumpă mamă, acum te-am pier- 
dut pentru vecie!” 

Iar zeii îl blestemară pe omul cel rău la suflet, 
care a nimicit fericirea tinerei femei, răpindu-i cea 
din urmă mângâere. 

Mira Han-Galati 


——— 0 0 — 


Deşteptăciune de Chinez 


Intr'un oraş din China trăia odată un croitor care 
se numea Lu. Lu ştia bine să mânuiască acul şi 
de aceea trecea drept cel mai bun croitor din ora- 
şul său. 

Odată, guvernatorul provinciei vecine, auzind 
despre dibăcia lui Lu si având nevoe de o haină, îl 
chemă la dânsul. Lu veni, dar înainte de a începe să 
facă ceva întrebă pe guvernator: „Vă rog, să-mi spu- 
neti de cât timp guvernati provincia ?“ 

Guvernatorul se minună de această întrebare, fi- 
indcă era obişnuit să nu fie întrebat, ci să fie ascul- 
tat fără vorbă. „Pentru ce trebue să ştii aceasta ?“ 

— „lată pentru ce — răspunse Lu. Dacă sunteți 
numit guvernator de o lună, vă mândriți cu această 
slujbă şi mergeti cu capul în sus, asa fiind trebue să 
fac poala dinainte a hainei mai lungă decât cea de 
dinapoi. Dacă au trecut doi ani de când ocupați pos- 
tul acesta, nu vă mai mândriți cu el şi ţineţi capul 
ca toată lumea. In cazul acesta trebue să fac poalele 
egale. Dacă însă au trecut mulți ani de când gu- 
vernati provincia, sunteți desigur obosit si mergeti 
cu capul aplecat înainte — si atunci poala dinapoi 
trebue să fie mai lungă decât cea dinainte“. 

Răspunsul acesta plăcu foarte mult guvernatoru- 
lui si îl făcu pe înțeleptul Lu sfetnicul lui. 

Din ruseste de George Berghiner 
——Ġmi 00 ———— 
Care căsuţă nu are nici pietre nici lemne 2 
(1mjnojouu pinsD9) 


A ARA 
Când nu bate o inimă? 
(pjuvow 2 pupp) 
+e» 
Care animal este cel mai puternic ? 
*** 
(920ds uq vspo 9onp 282 299400 Ip MNƏW) 
Culese de Wodan 


AA? “cc 
Casele ,,sgàrdie-nouri 

Aceste case se găsesc în cartierul principal al o- 
raşului New-York (citeşte: Niu-lore) şi privite dela 
oarecare distanţă, par mai de grabă nişte turnuri. 
Ele au fost clădite de nevoe, adică din cauza lipsei 
de teren în partea cea mai comercială a oraşului. 
Nenumăratele lor încăperi nu sunt locuinţe, ci bi- 
rotri de afaceri, 


Prima casă „sgârie-nouri', care s'a clădit, este asa 
numita „Park Row“ în înălţime de 133 de metri şi 
având 33 de etaje cu vreo mie de birouri. A fost în- 
trecută însă în curând de clădirea Societăţii de asi- 
gurare „Metropolitan“, care are o înălţime de 225 
de metri şi 50 de etaje. 

O altă clădire gigantică este aşa numita „Hudson 
Terminal“, care adăposteşte în birourile sale peste 
10 mii de oameni, avându-şi poştă şi poliţie proprie. 
59 de ascensoare inlesnesc comunicaţia între etaje. 
La clădirea ei au intrat 24 de mii de tone de oţel si 
60 de milioane de cărămizi. 

Foarte originală este clădirea numită „Flatiron 
building“, adică „Fierul de călcat“, pentrucà are in 
adevăr înfăţişarea unui fier de călcat, aşa cum se 
vede în ilustratia de faţă. 

Insă cea mai înaltă clădire dela New-York şi depe 
întregul pământ este clădirea „Woolworth“ cu o în- 
nălţime de 250 de metri. In timpul nopţii, lumina 
dela etajele de sus se zăreşte depe mare dela o dis- 
tanti de 200 de chiometri. 

Dar-cu atâta nu sa sfârşit. Nu sunt multe zile de 
când sa început la New-York cădirea unei case 
„sgârie-nouri“, care va avea 100 de etaje. 


PAG. 15. 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pa N.BATZARIA 


22) Un eveniment fericit. 


a sosirea primăverei, boerul Veverità, însoţit 

de familia sa, se duse la ţară, la moşie. Bi- 

ne înţeles că fu luată şi Marioara, care se 

simţi foarte mişcată zărind din depărtare 

clopotniţa bisericii din sat, conacul moşiei 
şi mai ales casa tatălui ei, casă în care ea îşi petre- 
cuse copilăria. 

„N'aş fi crezut nici odată, zise ea, că mă voiu în- 
toarce cu atâta bucurie în locurile acestea. Dar căile 
lui Dumnezeu sunt minunate şi nemărginită e bu- 
nătatea Sa”. 

La moşie fură primiţi cu dragoste şi respect de 
toată lumea, iar bătrânul judecător, cu lacrămi în 
ochi, ceru Marioarei iertare, pentrucă o osândise pe 


nedrept şi o încredinţă că se va sili să-şi îndrepte ` 


greşala. 

A doua zi Marioara, care dormise noaptea la mo- 
şie, se sculă de vreme şi se duse să-și vadă casa pă- 
rintească, unde, precum ştim, locuiau cei doi bă- 
trâni, cari o primiseră şi o îngrijiseră aşa de bine la 
casa lor. 

Bătrânii o primiră cu lacrămi de bucurie şi o asi- 
gurară că numai ei îi datoresc viața liniştită de care 
aveau acum parte. Marioara cercetă casa, cercetă 
grădina şi plânse mult la amintirea trecutului, la a 
mintirea neuitatului său tată Moş Ion. 

De atunci Marioara însoțea în toate primăverile 
familia boerului Veverità la moşie, unde petrecea 
câteva luni. 

Intro dimineață, pe când lucra cu duduia An- 
cuta ca să termine o rochie, bătrânul judecător in- 
tră pe neaşteptate în odaie. Era îmbrăcat în haine 
de sărbătoare, cu toate că ziua aceea era o zi de lu- 
cru. După ce dădu celor două fete „bună diminea- 
ţa”, judecătorul vorbi în felul următor : 

„Vin din partea fiului meu Călin cu o propunere 
pentru Marioara. Fiul meu Călin, care acum este a- 
jutor de judecător, mi-a destăinuit ieri că simte pen- 
tru Marioara o simpatie sinceră si că dorința sa cea 
mai mare este să o ia de soţie. Ca un fiu cu creştere 
bună, mi-a cerut întâiu consimţimântul, iar eu nu 
numai că i l-am dat cu toată bucuria, ci am vroit 
să viu eu însumi şi să cer pentru dânsul mâna Ma- 
rioarei. Această căsătorie va fi pentru mine cu atât 
mai plăcută, cu cât în felul acesta voju putea in- 
drepta până la un oarecare punct greşala şi nedrep- 
tatea ce ţi-am făcut, scumpă Marioaro. Si sper că si 


tu nu vei respinge propunerea ce ţi-am făcut de a 
îi iubita mea noră”. 


Marioara, foarte mirată de propunerea aceasta, 
nu găsea cuvinte să răspundă. Se roşi toată şi plecă 
în jos capul. 

Il cunoştea si ea pe Călin, care intr'adevir era 
un tânăr inteligent, învăţat şi cu purtări foarte bu- 
ne. Bănuia chiar că are pentru dânsa o simpatie 
sinceră, precum nici inima ei nu era nesimtitoare 
la această simpatie. Insă, nu-şi putea. închipui că 
un tânăr bogat şi de famiie bună, cum era Călin, ar 
lua-o pe dânsa de nevastă. 


De aceea, Marioara era mirată şi zăpăcită de pro- 


punerea tatălui lui Călin. După o tăcere destul de 
lungă, putu, în sfârşit, să spună că mai înainte de a 
da un răspuns, trebue să întrebe pe jupâneasa Stan- 
ca şi pe boerul Veveriţă, cari i-au ţinut loc de tată 
şi de mamă. 

Foarte mulţumit de răspunsul acesta, bătrânul 
judecător se duse să vorbească numai decât cu stă- 
pânii Marioarei. Atât boerul Veveriţă, cât si jupâ- 
neasa Stanca primiră cu bucurie vestea aceasta, 
îşi dădură consimţimântul şi-l felicitară pe judecă- 
tor că alesese pentru fiul său o fată, care, pe lângă 
frumuseţe, era împodobită cu însuşiri din cele mai 
alese. 


Jupâneasa Stanca începu chiar să vorbească cu 
multă căldură de pregătirile de nuntă: „Vreau, 
zise ea, ca să facem o nuntă cât mai strălucită. Os- 
pitul de nuntă va avea loc aici la moşie, şi iau asu- 
pra mea găteala miresei si trusoul ei. Acum Ma- 
rioara va putea să poarte ca inel de nuntă, inelul 
care a făcut atâtea nenorociri”. 

“Se mai înţeleseră ca mirii să fie cununati de bă- 
trânul preot din satul din apropierea casei ţără- 
nesti, preot care dusese Marioarei aşa mult de grije. 

Ziua nunţii a fost una din cele mai mari sărbă- 
tori ce se văzuse prin locurile acelea. Tot satul şi 
oameni din alte sate veniseră să ia parte şi să se 
bucure văzând fericirea şi cinstirea Marioarei, care 
cu câţiva ani mai înainte fusese pusă în lanţuri şi 
aruncată în fundul unei închisori. 

Având lângă dânsa pe duduia Ancuta, care era 
domnişoară de onoare, Marioara, având pe cap o 
cunună de roze albe si roşii şi îmbrăcată în rochia-i 
albă de mireasă, apăru frumoasă ca un înger din 
ceruri. 

Iar bătrânul şi credinciosul vânător Andrei, care 
stătea aproape de dânsa, aducându-și aminte de chi- 
pul îngrozitor al nenorocitei de Zoica, aşa cum 0 
văzuse pe patul de moarte, îşi zise în gând: „Com- 
parând pe fiinţa cea păcătoasă cu admirabila noa- 
stră Marioara, oricine îşi poate da seama unde duc 


Rita + 


drumurile asa de deosebite, pe cari au umblat a- 
ceste două fete'. 

După cununie, cu care ocaziune preotul tinu un 
discurs foarte mişcător, toţi nuntasii se duseră la 
conacul moşiei, unde se întinseseră mese bogate si 
imbelsugate. Duduia Ancuta avu, însă, ideie cum 
nu se poate mai frumoasă.. Anume, în mijlocul me- 
sei principale puse cosuleful de flori — ştiţi, cosu- 
leţul împletit de Moş Ion şi dăruit duduei Ancuta 
de Marioara. 

Fără să spue cuiva vreun cuvânt, duduia Ancuta 
il umplusese cu flori din cele mai frumoase şi, la 
ora potrivită, îl pusese în mijocul mesei prncipale. 
Cu toţii o felicitară pentru ideia ei şi petrecerea 
avu loc într'o nespusă bucurie. 

Dintre toţi, însă, cei mai fericiţi erau Marioara şi 
tânărul ei soţ Călin. 

(Sfârşitul în n-rul viitor) 


0———m k 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Maria Anna. — Cercetăm cu plăcere şi bunăvoință orise 
manuscris ni se trimite, asa că vom face la fel şi cu poezia 
ce zici că vrei să ne trimiti. Te prevenim numai că poeziile 
patriotice sunt printre cele mai greu de reuşit. 

V. G. Br. — «Cum a intrat Tănase în raiu». Subiectul po- 
vestirei este destul de interesant, dar d-ta n'ai încă obisnuinta 
necesară, ca să poţi reda bine poveştile cu caracter popular, 
Te sfàtuim să citeşti cu atenţie pe scriitorii noştri populari, 
cum sunt fireangă, Ispirescu, etc, 

St. B.-Bazargic. Poezia d-tale «O zi la țară» reamintește 
cunoscuta i 
cu două silabe decât celelalte versuri. Ai versuri fără accentul 
ritmic necesar, expresiuni puțin reușite, cum e, — bunăoară,— 
«Plugarul se opreşte / dela munc'a se hrăni». Mai ai cuvinte de 
umplutură cum e, între altele, versul «Iar apoi la muncă iară». 
Recunoastem bucuros că ai talent, dar acest talent trebue dez- 
voltat prin muncă si cultură De asemenea, să cauţi a te feri 
de imitatiuni cari rar sunt reuşite, 

IL. V. N.-Ràamnic. — Iți publicăm, sub un titlu schimbat, 
una din cele trei poezii trimise de d-ta. Află, insă, că «Pas- 
telurile» sunt un gen de poezii din cari nu prea publicăm Re- 
petăm, ceeace am spus de nenumărate ori, că pentru revista 
noastră preferăm poeziile uşoare și de acţiune  D-ta ai talent, 
dar nu te grăbi să dai poezie: forma definitivă şi nu trece cu 
vederea imperfectiunile de fond şi formă, ci fii un autocritic 
nepărtinitor. 

C. M.-Loco.— «Iepurele si potârnichea», Am dat de nenu- 
mărate ori de veste să nu ni se trimită spre publicare bucăţi 
traduse din cărţile de școală. Astfel de bucăţi sunt în genere 
cunoscute de cititori. Jocurile sunt cercetate de redactorul nos- 
tru special, 

E. Vior.-Loco. — Ne ai trimis, mică domnizoară, unele 
glume copiate si ne mirăm că n'ai fost destul de atentă, asa 
că le ai copiat cu multe greșeli de ortografie şi de punctuație. 
Continuă să fii cititoare și fii sigură că noi avem materie mult 
mai multă decât putem publica, La întrebarea făcută ti se va 
răspunde la rubrica respectivă, 


Nici n'a apărut până acum o carte cu toate pagi- 
nille cu ilustraţii în culori si cu poveşti așa de fru- 
moase cum e COMOARA CU POVEȘTI deALI-BABA. 

à Preţul unui volum format mare, Lei 80 


zie de Coşbuc, Incepi însă cu un vers mai lung. 


E aero PRD eqo RP ERORI RR ERIN a 
A S} 


216100090000000000000000000000Â00ooo.oooeoeeeoeeeD/ MINEAȚA COPIILOR 


MAIMUTA 


Intr'o familie bogată, era odată o masă mare. 

Curcanii rumeni, insirati pe tăvi, şi plicintele: a- 
romate, împrăştiau mirosul până'n curţile vecinilor. 

După ce se strânseră toţi musafirii în jurul me- 
sei şi petrecerea era în toi, iată că o cucoană scoase 
un țipăt, ridicând toată casa în picioare. 

Ce se întâmplase ? O maimuţă, care aparţinea gaz- 
dei, văzând pe musafiri cum ciocnesc paharele de 
vin si de bere, apoi le toarnă voios pe gât, dând ca- 
pul pe spate, — voise să facă la fel. 

Luase pe furis o sticlă de bere, turnase conţinutul 
întrun pahar mare si apoi voise să-l bea. Dar i se 
păruse maimutei că-i prea amară berea si o turnase 
în ceafa unei cucoane. Apoi dusese paharul gol la 
gură, dând capul pe spate şi făcând până la sfârşit 
aceeaşi operaţie pe care o executaseră musafirii. 

Cucoana, care era îmbrăcată într'o rochie scumpă, 
se sperie, simțindu-se deodată udă din creştet până 
in tălpi! 

Vrură cu toţii so pedepsească pe maimuţă, dar 
prinde-o dacă poţi l... Sărea de pe un dulap pe altul. 

Ca să se facă odată linişte, se hotărî so lasen 
pace, şi, ca pedeapsă, să nu-i dea nimic de mâncare. 

Se aşezară din nou la masă, mulţumiţi la gândul 
că maimuța va răbda toată ziua de foame. 

Dar ea, ce făcea sus, pe dulap, neobservată de ni- 


meni ? 


Mânca cu mare poftă dintro grămadă de alune 
şi de stafide pe care le furase de mult şi le ascunse- 


se acolo!... 
Alexandru Bilciurescu 


——— ack 
Gloată 


— 


SUCARD, SUCHARD şi iar SUCHARDI 
Strigă lumea toată — 
De aceea la cofetării 

Este atâta gloată. 


Cereti la toate librăriile: 


„Copilul crescut în peşteră '' 


de N. Batzaria 
Preţul, Lei 50 


Ce să citim 7 
1) Comoara cu poveşti, de Ali-Baba ; 
2) Haplea — ediţia a doua cu portretul lui Moş Nae 
3) Copilul crescut în peşteră de N. Batzaria; 
4) Evreica de Andersen; 
5) Ca să mai râdem; 
De vânzare la toate librăriile. 


Atelierele ,ADEVERUL' S$, A. 


(i) ji; fi jw 
Mi 4 
Nie 


| iu i 
ji 


al 
l MA 


PAG. 2. 


DIMINEATA COPIILOR 


ETOT ASTET 


Cum stăm noi Românii ? 


Adică suntem si noi tot asa de înaintați în cultură 
si în civilizație, ca si popoarele din Apusul Europei 
sau ca locuitorii Statelor-Unite din America ? 

Trebue să fim drepți, nepărtinitori şi să avem 
curajul să recunoaştem în mod cinstit că noi n'am 
ajuns încă la gradul de înaintare a popoarelor de 
cari am pomenit. 

Explicaţia este simplă şi uşoară. Nu că noi Ro- 
mânii am rămas în urmă, fiindcă n'am avea atâta 
pricepere, n'am fi înzestrați în acelaş grad cu cali- 
lăţile şi însuşirile pe cari le au popoarele ce se gă- 
sesc în fruntea omenirei. In privinţa aceasta stăm 
tot aşa de bine, ca şi poporul cel mai înaintat. Insă 
cauza este că până mai acum 50—60 de ani Românii, 
cari nici nu formau un singur stat la un loc, erau 
un popor necăjit, apăsat, jefuit de toţi vecinii mai 
puternici. 

De asemenea, pe când popoarele din Apus trăiau 
nesupărate şi se dezvoltau în linişte, Românii au 
fost nevoiţi ca sute de ani să lupte şi să-şi verse sân- 
gele, pentru a opri năvălirile barbare. 


Progresele săvârşite de Români. 


De când România şi-a cucerit, cu forţa armelor, 
independenţa, n'au trecut la mijloc decât 50 de ani, 
iar 50 de ani sunt un timp foarte scurt în viaţa unui 
stat şi a unui popor. Totuşi, în acest interval de timp 
s'au săvârşit de către poporul român atâtea progrese 
cum rar găsești la alte popoare. 

Bunăoară, pe când înainte şcolile româneşti erau 
şi prea puţine şi slab organizate, astăzi noi avem U- 
niversităţi, cari pot sta cu cinste alături de Univer- 
sităţile oricărui stat, avem şcoli secundare de tot fe- 
lul şi în număr foarte însemnat, în mai toate satele 
sunt şcoli primare, aşa că nu după mult nu va ră- 
mânea în toată România un singur om, care să nu 
ştie carte. 


Avem astăzi savanţi cunoscuţi si onorati în toată | 


lumea. Avem o reţea destul de bogată de căi ferate, 
avem 0 industrie destul de înfloritoare si care pro- 
gresează mereu. Avem o armată de care putem fi 
mândri şi care e socotită cu drept cuvânt ca una 
din cele mai bune din Europa. 


Ce avem de făcut de aci încolo? 


„Răspunsul e scurt şi simplu: să muncim l Să mun- 
cim cu chibzuială, cu seriozitate şi fără întrerupere. 
Viitorul este al oamenilor şi al popoarelor cari mun- 


cesc. Trântorii sunt în totdeauna daţi la o parte sau 
se trece cu dispreţ peste dânşii. 

Tot aci e locul să spunem că inteligența unui om 
nu e judecată după vorbăria lui goală sau după pri- 
ceperea lui în a minţi şi a înşela pe alţii, ci după re- 
zultatele bune ale muncii sale. Un om mai greoiu la 
minte, dar care munceşte cu hărnicie şi duce până 
la sfârşit o treabă de care sa apucat, este mult mai 
folositor şi mai vrednic de laudă şi de stimă decât 
unul care e deştept din fire, dar care ştie numai să 
vorbească şi să găsească la toată lumea cusururi, 
fără ca el să facă o treabă folositoare. 

Astfel de deştepţi sunt nişte trântori şi, în genere, 
oameni de rea credinţă. Pe ei nu-i aşteaptă nici 
odată un sfârşit bun. 


Limba și literatura turcă. 


Un cititor, care semnează M. Acul, ne cere lămu- 
riri asupra limbei şi literaturei turceşti. Regretăm că 
spaţiul nu ne permite să-i îndeplinim cererea. 

Ne mărginim numai să-i spunem că Turcii au şi ei 
o literatură, bine înţeles, destul de modestă, şi că 
în limba franceză, germană şi engleză se găsesc ma- 
nuale şi tratate pentru studiul limbei şi cunoaşterea 
literaturei turceşti. O metodă bună este aceea din 
cunoscuta colecţie Otto-Sauer, numai că din pricina 
alfabetului şi a ortografiei complicate, nu garantăm 
învățarea fără profesor a limbei turceşti. 


Diverse. 


1. Răspundem mai întâi drigutei domnişoare Em. 
Sănd. dela Urziceni că pentru o scrisoare  nereco- 
mandată pentru America. se pune o marcă de 10 lei, 
ca şi pentru orice scrisoare ce se trimite în străină- 
tate: Recomandată este 20 de lei. După ce ai scris 
numele, (adresa cu strada, oraşul şi statul), adaugi 
şi următoarele litere: U. S. A., ceeace insemneazi : 
Statele-Unite ale Americei. 

Nu e nevoe de altă formalitate. 

2. C. I. N. — Nici un răspuns. Scrisori sau cărți 
poştale, care nu sunt semnate cu numele întreg şi 
adresa exactă a trimitàtorilor, nu se iau în cercetare. 
Am spus lucrul acesta de nenumărate ori. 

3. Răspundem cititorului AI. N. Stàn. că cuvântul 
„ssacerdoțiu” este de origină latină şi înseamnă da- 
rul preoţiei, iar în înțeles figurat ceeace are un ca- 
racter venerabil. 

4. Mai mulți cititori. — Haplea n'a avut nici o ne- 
plăcere în alegeri, de oarece nu face politică şi nu 
se amestecă în trebi cari nu-l privesc. 


—— i — 
— — a - 


ua 


iMiNEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


—i sie sie min - 


ABONAMENTE : 1 AN A ji A 
6 LUNI 100 ,, IN STRAINATATE DUBLU 


21 AUGUST 1927 — Nr. 184 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se Tnapolazà 


Reproducerea bucajilor este strict interzisa 


GHICITOAREA... 


I „Ghiocel cu două creste II 
> ġ 3 
O ti z . „Adu babei iar vreo veste, c F d 
3 : petali À pia x oe 
) hganca spottoare „Veste bună din tot locul, oana Frosa, proasta, crede... 
Cam. lihnită — mi se pare - Dela toți pe unde este...” O basma la ochi degrabă 
Se gândi c'ar fi mai bine se i Ka punându-și, numai vede 
Să se facă ghicitoare... Mişcă baba mâna harnic Nici ghiocul, nici pe babă... 
Şi se roagd-atàt de jalnic P'urmă zice: Haide-acumă z 


la ghiocul ş-o ulcea 


Si-o smolită bidinea Sus, la dreapta, jos, în stânga „Stii, vre-o veste pentru mine 
Si tot spune... dar zadarnic... „Mai aleasă şi vezi numai 


Si degrab la Frosa vine 


In a zecea mahala... „Să-mi ghiceşti, cum poți mai bine! 


„Oliolio! strigă de-odată 


„Coană Froso! sărut mâna „Ciorapina cea şireată — „Las pe mine, coană dragă ! 
„Să-ţi ghicească, vrei bătrâna 2 „Ce te uiţi aşa ?... Nătânga „Mulțumită vei rămâne. 

„O să vezi minune mare ! „Te lăsai şi-acuma iată, „Dee Domnul 3ă se-aleagă 

5— Haide vino” — a zis stăpâna. „Numai veşti din cele bune...” 
Si tiganca find chemată „Din ce a ei norocul „Insă rog pe coana Frosă 

Intră 'n casă bucurală „Nu PCA: bătu-l-ar focul! „Dacă vrea să mai aştepte 

Ard al A $ tg a „Vezi de asta nu ghiceşte “DA n ġ riet 

Si se miră: „(Ghicitoare „Până ce ghiocul o să 


„fete x „Că-mi privisi atât ghiocul ! - Pfa fa 
„laca mà făcui de-odată ! „Că-mi privişi atât ghiocu „Vrea să-mi spue vorbe drepte“. 


„Treaba zău îmi merge strund, „Pune-ți zău si barfiselul Frosa-asteaptà... dar de-odatà 
sHaid'acurma vre-o minciună |...” „Peste ochi... c'asa e felul Plictisită, ea se scoală... 
Si începe cu ghiocul „Să nu vezi când el vorbeşte, Când privi odaia toată, 
Să descânte si să spună : „Că-i ruşine, mâtitelul...” Ce să vadă ? Era goală. 
—— ocko Petru Basiliu 
NOAPTEA 'N PORT 

Noaptea s'a lăsal alene Luna 'si varsă razen noapte 

Peste portul adormil. Peste apa mării lină : 

Dorm vapoare, dorm sirene Ca o şoaptă de departe, 

Doarme cheiu 'nbătrânit. Sună trist o mandolind... 


Ioan V. Năstăsescu-Râmnic 
——— omk 


a a 


PAG. 4. 


DIMINEAŢA COPIILOK 


MARINCELA SI DINTICONA 


— Poveste popularà din Corsica — 


Prelucrare de Ali-Baba 


arincela, o fetiţă frumoasă ca un trandafir, 
avea tati, dar n'avea mamă, sărmana mi- 

A [A titică ! Maică-sa pierise fără urmă, pe când 
Marincela era un copil în vârstă abia de 
doi ani. 

Ingrijită şi alintată de tatăl său, Marincela creş- 
tea. ca o floare fină şi aleasă. O, de-aţi şti cât era de 
frumoasă şi cât de bună era la suflet ! 

Toţi câţi o întâlneau, o priveau cu drag şi ziceau: 
„Să nu-i fie de deochi!” 

Dar tatăl Marincelei se căsători din nou şi luă de 
nevastă o femeie urâtă ca păcatul cel negru. Si nu 
era numai urită la chip, ci avea şi o inimă ca de 
piatră. Un an dela căsătorie femeia aceasta născu şi 
ea o fetiţă, căreia toată lumea îi zicea Dinticona, a- 
dică „fata cu dinţii mari şi urâţi -. 

Din ziua naşterii Dinticonei, biata Marincela nu 
mai avu parte de trai bun şi liniştit. Toată îngrijirea 
şi alintarea erau numai pentru Dinticona. Dinti- 
conei i se cumpărau lucrurile cele mai de preţ, sto- 
fele cele mai alese, dantelele cele mai fine. 

Marincela, dimpotrivă, era ţinută numai în zdren- 
te şi maică-sa vitregă navea pentru dânsa decât 
vorbe de ocară. 

Nu mai spun când era vorba de muncit. Dinticona 
stătea toată ziua cu braţele încrucişate ca o cucoană 
mare, pe când toată povara cădea pe sărmana Ma- 
rincela. Din zori şi până seara târziu, era afară pe 
câmp, păzind vacile, iar când se întorcea acasă era 
pusă să muncească până la miezul nopţii. 


Cu toate acestea, zi de zi Dinticona se făcea mai 
urâtă şi mai groaznică, iar Marincela mai frumoasă 
tot mai frumoasă. Maică-sa vitregă să crape de necaz 
şi mai mult nu. ' 

Intr'una din zile, femeia aceasta, îi dădu Marin- 
celei cinci saci mari plini cu păr de capră şi-i zise: 
„Dacă până diseară nu torci tot părul de capră din 
saci, să ştii că moartea se alege de tine”. 

Sărmana Marincela se puse pe muncă, decât pof- 
tim să torci cinci saci de păr aspru de capră. Până 
la amiazi nu putuse să toarcă nici a o suta parte. 

' Se porni atunci pe plâns şi plângea, şi plângea, de 
ziceai că o gârlă izvorâse din frumoşii ei ochişori. 
Dar iată că se apropie de dânsa o vacă şi-i grăi cu 
grai omenesc zicându-i: „Copila mea, sterge-ti ochii 
şi nu mai plânge, căci voi face eu pentru tine toată 
treaba. Află că sunt o vacă năzdrăvană, fiindcă de 
felul meu sunt o zână. Eu voi toarce tot părul de 
capră, dar vino la fântână să te mai spăl şi curàt'. 

Si o spălă si o curăţi, de Marincela strălucea de 
frumuseţe. „Să nu spui la nimeni ce fac eu pentru 
tine, îi mai zise vaca, fiindcă dacă se află, tu ai să 
fii bătută, iar eu înjunghiată. 

Seara, maică-sa vitregă nu-şi mai credea ochilor 
de mirare, văzând că tot părul de capră e tors. A doua 
zi îi dădu zece saci în loc de cinci, decât vaca îi 
toarse şi pe aceştia în câteva ceasuri. 

Dar isprava aceasta dădu de bănuit femeei celei rele. 
Ziua următoare îi dădu din nou Marincelei zece saci 
plini cu păr de capră, ca să-l toarcă, dar se luă după 


DIMINEAȚA COPIILOR sesesvesċbed 


dânsa, fără să fie văzută şi putu, în chipul acesta, 
să descopere taina si să vadă că o vacă este, care 
loarce tot părul de capră. 

Dar fu zărită si ea de vaca năzdrăvană, care ii 
zise Marincelei, după ce mama vitregă a acesteia se 
întoarse acasă: „Ascultă, copila mea, să-ţi mai spun 
o taină. Află că eu sunt mama ta adevărată, mama 
care te-a născut. Insă, fiindcă sunt din neamul zâne- 
lor, un vrăjitor, care ne este duşman, ma prefăcut 
intr'o vacă, atunci când tu n'aveai nici doi ani. Mai 
află că mâine am să fiu înjunghiată, dar fii cu bă- 
gare de seamă la cele ce am să-ţi. mai spun: Să-mi 
iei măruntaiele şi să te duci să le speli la râu. In- 
tr'insele vei găsi trei mere: unul din merele acestea 
să-l mănânci numai decât, pe al doilea să-l arunci pe 
acoperişul casei, iar pe al treilea să-l pui în pământ 
în grădină. Dacă faci întocmai cum îţi spun, să ştii 
că are să-ţi meargă bine“. 

O zi după aceasta, vaca a fost înjunghiată, iar Ma- 
rincela, luându-i măruntaiele, se duse să le spele la 
râul din apropiere. Spălându-le, găsi în adevăr trei 
mere intr'insele. Mâncă pe loc unul si se făcu de 
două ori mai frumoasă de cum era. 

Luă acum drumul spre casă, cântând un cântec 
foarte trist. Fu întâlnită însă de un flăcău chipeş şi 
îmbrăcat numai în aur. Flăcăul acesta nu era altul 
decât fiul împăratului. 

Cum o văzu, fiul împăratului, căruia ii plicuse 
nespus de mult, îi zise: „N'ai vrea, oare, să-mi fii 
soţie ? 

- „Cere-mă dela tatăl meu“, îi zise Marincela. 

— „Peste câteva zile voiu trimite oamenii mei să 
te ceară şi să te aducă la palat“, îi grăi feciorul de 
împărat. 

Marincela, ajungând acasă, aruncă un măr pe a- 
coperiş şi deodată din mărul acesta răsări un cocoş 
mândru şi frumos, cum nu se mai văzuse. 

Pe al treilea măr îl îngropă în grădină şi cât ai 
clipi din ochi, crescu şi se înălţă la cer un măr în- 
cărcat cu mere aurite. Numai că fructele acestea pie- 
reau şi tot mărul se acoperea de spini şi mărăcini 
îndată ce se apropia de dânsul, alt cineva, afară de 
Marincela. Numai ea avea voe să culeagă oricât me- 
re ar fi dorit. 

Trecurà asa la mijloc vre-o cinci, şase zile, şi iată 
că într'o dimineaţă cu soare se zăriră venind din de- 
părtare trăsuri şi oameni călări. Erau oamenii tri- 
mişi de feciorul de împărat, ca să ia pe Marincela. 
Dar mama vitregă a Marincelei, îndată ce află des- 
pre ce este vorba, o închise pe Marincela într'un bu- 
toiu din beciu şi în locul ei îmbrăcă în haine bogate 
pe pocitura aceea de Dinticona. 


„Aceasta e mireasa Marincela', le zise ea nunta- 
şilor, cari nu se puteau mira îndeajuns cum de fe- 
ciorul de împărat şi-a ales o nevastă aşa de urâtă. 

Cu toate acestea o puseră în trăsură, dar când să 
pornească, răsună de pe acoperiş glasul cocoșului 
năzdrăvan. 


PĂG. 5. 


ieħ 


“WVU 


NZ ILANI 


af 


„Cucurigu! Marincela stă închisă în butoiu, iar in 
trăsură-i Dinticona ca broscoiu !“ 

— „Cocoşul minte !“ strigă femeia cea rea, 
nă de mânie. 

Dar oamenii trimişi de fiul împăratului nu luară 
în seamă spusele ei, ci merseră drept la beciu, unde 
găsiră pe Marincela închisă întrun butoiu, dar mai 
frumoasă decât ori când si purtând pe dânsa 0 mi- 
nunată rochie albastră de mătase, tivită cu fire de 
aur. 

De supărare că au fost inselati, o asvârliră pe Din- 
ticona întrun gard de mărăcini, iar pe Marincela o 
duseră cu mare alaiu si cu nespusă bucurie la pa- 
lat, unde fiul împăratului se cunună cu dânsa si trăi 
un traiu cum l-as dori nouă înşine. 


nebu- 


Ali-Baba 
——— 0 —ċ ri 


Un sgomot de pahar spart în sufragerie. 

„Ce-ai mai spart, Ioane 2 

— In sfârşit, doamnă, dela data asta am noroc, lam 
spart numai în două. 

— Şi tu numesti asta noroc 2 

— Sigur, doamnă, aveţi dumneavoastră idee ce 'n- 
seamnă să aduni un pahar spart în mii de bucăţi ? 


— — — ocko- RAI 


mo -———— e 


PAG. 6. 


ora-Lia e o fetiță bună si cu minte. De când 
era micuță, a rămas orfană; si acum, nu 
are pe lume decât pe mătuşa Ana. Fetiţa o 
iubea mult; dar, între noi fie vorba, ii e- 
rau mai dragi florile din grădina mitusei. 
Si mătuşa Ana avea atâtea flori în grădina ei neo- 
bisnuit de mare! 

Dimineaţa, primul surâs al fetiţei, era pentru dră- 
gutele prietene, iar seara ultimul ei gând îl trimetea 
tot lor. Si le mângâia si le săruta, şoptindu-le cu- 
vinte drăgălaşe iar floricelele se lăsau cu drag dez- 
merdărilor ei, întocmai ca nişte fiinţe înţelegătoare. 

Intr'o seară Dora-Lia rămase mai mult timp în 
grădină. Florile răspândeau mirezme dulci şi fetiţa 
adormi. Se trezi tocmai târziu. Luna era sus pe cer 
şi privea în grădină. In jur era linişte adâncă. 

Dar tăcerea fu întreruptă de glasul privighetoarei 
ce cânta în teiul înflorit. Apoi o zarvă de voci mă- 
runte, mulţime de şoapte neintelese se ridicau din 
linişte. Şi Dora-Lia privea înmărmurită cum florile 
se apleacă, cum se desprinde fiecare de tulpină şi 
pe pământ pretăcându-se în ființe omeneşti, dar 
mici micuţe. 

Dora-Lia le vedea pe toate, erau drăguţe si gin- 
gase. 

Micutele „nu-mă-uita“ formară o ceată de fetițe 
pălăgioase. Panselele se jucau de-a prinselea cu 
trandafirii agăţători, nişte băeţaşi adorabili. Marga- 
relele cuminţi se plimbau cu „crinii“ ce păreau nişte 
feti frumoşi în hainele lor albe, parfumate. Mai de- 
parte, trandafirii catifelati jucau hora florilor cu 
frumoasele garoafe. 

Oricine îşi închipuia mirarea, fetiţei la această pri- 
velişte minunată. Nu îndrăznea să mişte nici un de- 
get de teamă ca totul să nu dispară. Dar se făcu li- 
nişte... „Vine ziua“, sopti o floricicà. In mijlocul lor 
răsări o fiinţă ceva mai răsărită ca celelalte, învest- 
mântată în haine strălucitoare. Cu un glas drăgălaş 
li se adresă floricelelor spunându-le: „Bun găsit“. 
Toate făcură o plecăciune, urându-i „bun venit“ în 
mijlocul lor. 

Zâna le spuse că fac bine să-şi petreacă scurta lor 
viaţă în jocuri şi veselie. 


LA 


de Eufrosina Semenescu 

„E atât de scurtă viaţa noastră, dar atât 
moasă... Bucurati-vi'. 

Un trandafir roşu, ţinând de mână o garoafà albă, 
înaintă. 

„lubită zână, zise el. Aceasta este logodnica mea ; 
le-am aşteptat să ne dai binecuvântarea ca să ne u- 
nim vietele noastre de flori. 

— Ah, o nuntă între flori, ce bine face! bătu zâna 
din palme. Repede la bisericuţă să vă cunun'. 

Dora-Lia auzea, şi vedea totul şi mirarea ei creştea. 

Privi cum se formează cortegiul atât de minunat. 
Pe sub ochii ei treceau perechi, perechi, toate florile. 
Micile „nu-mă-uita cu şaboii, crinii cu mărgărita- 
rele, trandafirii cu garoafele, daliile cu ochiul bou- 
lui şi celelalte flori, dar Dora-Lia nu stătu să priveas- 
că în urmă şi se furişă şi ea spre fundul grădinei. 

Aci avu de ce se minuna. De pereţii scorburii bă- 
trânului stejar, erau agitate mii de steluțe. Erau li- 
curicii ce luminau bisericuţa florilor. 

Trandafirul şi garoafa stăteau ingenunchiati iar 
zâna ii binecuvânta. Un cor de floricele intonă o 
melodie dulce, apoi toate se împrăştiară prin grădi- 
nă vesele şi zburdalnice. 

Dora-Lia se strecură la locul ei. Intinse mâna şi 
prinse o pansea ce se juca prin apropiere. Mica făp- 
tură se înspăimântă, dar fetiţa o sărută pe căpuşor. 

— Ah, tu eşti, şopti floricica înveselită. Sunt fe- 
ricită că pot rosti în numele surorilor mele dragos- 
tea şi recunoştinţa ce-ţi purtăm după felul cum ne 
îngrijeşti. 

— Dar ce înseamnă tot ce văd în noaptea asta, 
drăguță panseluţă? 

— Asta este viața pe care o trăim în fiece noapte. 

— Şi eu n'am bănuit nimic! Dacă aş fi ştiut, n'aş 
mai fi rupt flori să-mi impodobesc odiita. Nu v'as 
fi făcut rău. 

— Te înşeli, dragă Doro-Lio. Nu ne faci nici un 
rău dacă ne îngrijeşti. Viaţa noastră mai dăinueşte 
dacă suntem îngrijite, schimbându-ne apa. 

Nimeni nu ne opreşte de a lua parte atât cât tră- 
im, la petrecerea din grădină. Dar acum, lasă-mă să 
te sărut. Trebue să ne culcăm. 
oii e Se td ii E dpi 


de fru- 


Citiţi urmarea în pag. 7 Jos. 


——— 


“e 


DIMINEAȚA COPIILOR 


SOSOIU ŞI MUSCA 


Zău, de ras te prăpădeşti 

La Sosoiu când priveşti 
Cum se sbate, cum tot sare, 
Ca să prindă musca'n ghiare 
„Măi, Sosoiu Sosolici 
Mustele nu-s de pisici, 

Au aripi cu care sboară 

Si te tac de râs ş'ocară, 
Musculita-1 necăjeşte 

Pe la nasu-i se'nvârteşte, 
Stă pe capu-i şi pe spate, 

Ba să crezi că nu mai poale. 
Nici Sosoiu nu se lasă, 

Ba pe scaun, ba pe masă 
Sare sprinten, ghiara'ntinde, 
Insă musca nu se prinde. 
„Bâz-bâz-băz T' şi „zum-zum- zum !“ 
Vino să mă prinzi acum, 
Măi Sosoiu Sosolici, 

Cea mai proastă din pisici!“ 
Soiu miaună, se sbârleşte, 

Si pe muscă tot pandeste, 
lar la geam când o zări, 
Drept la ea se repezi. 

Oare ştiţi ce s'a'ntâmplat ? 
Musca iarăşi a sburat. 


(Urmare din pag. 6) 


Floricica sări sprintenă si se agăţă de tulpină. In- 
cet, încet toată lumea se potoli şi grădina fu cuprin- 
să din nou de linişte. 

Dora-Lia simţi o răsuflare caldă şi două braţe ce 
se căzneau s-o ridice. 

— „Hei, fetito, numai în casă, dormi atât de adâne 
si afară e răcoare“. Era mătuşa Ana, care o luă la 
culcare. 


Eufrosina Semenescu 
——— BOC —. 


PAG. 7. 


„Bâz-bâz-bâz 1' si „zum-zum- zum !“ 
Vino să mă prinzi acum !“ 

Dar Sosoiu ce făcea ? 

Sângele îşi tot lingea, 

Drept în geam căci s'a izbit 

Si spărgându-l, s'a rănit. 


Foaie verde lămâiță, 

Ba mâncă ş'o bătăiță 

Dela Lina, dela noi.— 
,Minte'nvatà, măi Sosoil' 


Moşuleţ 
——— ocko 


Un domn, trecând pe lângă o vie şi văzând căsuţa 
vierului, intră înăuntru şi întrebă pe vier : „Pentru 
ce este căsuţa asta aici?“ Vierul răspunse: „Păi, aici 
dorm eucândpăzesc via!“ 

Trimisă de Carol Balint, Loco 


WW. 


PAG. è. . z 


ŢI aia ki 
pi 


Prelucrare de MOȘ NAE 


IV. Fips si tortul lui Firimot 


iri 
Coana Sita Firimot 

Si cu prea cinstitu-i soț, 
Stau la masă intr'o seară 
Vremea-i caldă si de vară. 
Iar pe masă, la mijloc 

E un tort scos de pe foc. 
F'irimot e încântat, 

De mirosul ce i-a dat 
Connei Sita mulfumeste. 

Si râzând apoi grdeste : 

„Oh, ce bine-am să măndop, 


Dar să-mi pui mai mult sirop, 
Căci siropul — ce să-ţi spun ?— 


Hi gustos si foarte bun“. 


Vor sa'nceapa, dar deodată 
O dihanie se-arată. 

Ca o bombă intra'n casă, 
Sare sprinten drept pe masă. 
„Doamne sfinte! dar ce este?“ 
Este Fips ce fără veste 

Dă năvală furtunos, 

Căci atras e de miros. 

Mult m'a stat pe socotit, 

Ci la tort sa repezit 

Coana Sita să lesine, 

Nici lui Firimot nu-i bine. 
Insă tortul e ferbinte, 

Fips că-l arde când se simte, 
Ştiţi ce face răul hot 2 

Chiar in cap lui Firimot 


Ii îndeasă cu furie. 

Pe obraji, pan'la bărbie 
Tipă Sita speriată, 

Fips se'ntoarce acum îndată 
Si la dânsa sintr'un hop 
Luând cana cu sirop, 

In spinare i-o turnă, 
Picătură nu lăsă. 


Spală putina grăbit. 
Si pe Firimoti la masă, 
Vai de dânşii chiar îi lasă. 


Crezi cu-atât Ca îsprăvit 
Si că Fips sa cumințit ? 
Aş, de unde! Deci, răbdatți 
Pozne multe o să-aflați. 


>- 


éi 


pese. DIMINEATA COPIILOR 


DIN ISPRAVILE MAIMUTII FIPS 


Desene şi text de W. BUSCH 


(Va urma) 


DIMINEATA COPIILOR 


POTI SĂ FACI PE PI 


Un ţăran cam de prin Blegeşti se hotări să meargă 
la oraş, ca să-şi vândă măgarul, de care nu era mul- 
tumit. Țăranul mergea călare, iar fiul său trăgea 


măgarul de căpăstru. 


Trecând pe- dinaintea unei curți boereşti, fetele 
boerului, cari eşiseră să se plimbe, strigară: „Ce 
tată fără milă! Merge el călare ca un paşă şi-l lasă 
pe bietul băiat să obosească mergând pe jos.” 


Auzind aceasta, ţăranul descălecă şi-i 
său: „Hai, băete, încalecă tu.” 


iers 


VERSITÀTHA 


CUL TUTULOR 


$ 
i 


eva mai incolo, furà intàlniti de doi drumeti, cari 
ră: ,,Bàete, nu ţi-e ruşine să mergi călare tu, 
tânăr, şi să-l laşi pe tatăl tău să meargă pe jos?” 


ce era de făcut? 
Țăranul grăi zicând: „Haidem să încălecăm amàn- 
doi!” Si se suiră amândoi pe bietul măgar, care 
abia putea să se mişte. 


„Mai mare ruşinea!” le strigă un alt drumet, care 
venea din partea opusă? călare pe un cal iute si 
zdravăn. „Mare mare ruşinea! zise el din nou. Doi 


1” 


coşcogeamite oameni pe un biet măgăruş 


PAG. 10. 


Descàlecarà indatà si acum mergeau amàndoi pe 
jos. Le es alţi drumeti înainte, cari îşi râd de dânşii 
şi le zic: „„Ciudaţi mai sunteţi! Mergeţi cu toţii pe 
jos! Nu e mai bine ca măcar unul din voi trei să 
nu meargă pe jos?” 

„Au dreptate şi aceştia!” zise ţăranul. Decât 
e vorba „cine să meargă acum călare? Deşteptul 
de ţăran din Blegeşti sa gândit cât s'a gândit şi 
purmă a zis: „Stiu ce-i de făcut!” 

Legă cu o frânghie picioarele de dinainte şi pi- 
cioarele dindărăt ale măgarului, trecu printre ele o 
pràjinà lungă şi solidă şi după aceea zise fiului său: 
„Apucă tu prăjina de un capăt, eu o apuc de capătul 
celălalt şi aşa să-l purtăm măgarul pe umeri şi să 
nu-l lăsăm să meargă pe jos şi să obosească.” 

Aşa si tăcură si intrară în oraş, unde toată lumea 


HOINAR 


E if | ergea singur pe drumul pln de praf si 
| soare. 'Tălpiie i se umflase de arsături şi 

MUIR, chipul blând i-l brăzdase două şiruri de 
i ARER lacrămi. Soarele, care ardea în ziua aceia 

de miez de vară, ca si un focar de jeratec, 
prefăcuse tărâna depe drumuri, într'o adevărată 
spuză de foc. 

Copilul cu ochii negri, la fiecare pas, scotea câte 
un suspin adânc de durerile arsăturilor. Hainele de 
pe el erau rupte ferfenità, iar pe cap purta o pălă- 
rie spartă in fund. Plecase din zori la drum şi până 
acum, la amiază, trecuse prin şapte sate. Nimeni nu-l 
intrebase al cui e, de unde vine, unde se duce? — 
De altfel, cine era să se mai gândească şi la acest 
micut călător pe o căldură atât de înăbuşitoare. 
Când ajunse in Brătia, satul in care locuise bunica 
lui cu câţiva ani mai înainte, în dreptul unui han 
părăsit îi eşi în cale o domnişoară îmbrăcată în alb. 
loan Tudor, căci asa se numea copilul, cdutà să o- 
colească de ea. Dar domnişoara îmbrăcată în alb îl 
opri in drum cu o.privire gingase : 

„Unde te duci tu, micutule' 2 Ioan nu scoase nici 
un cuvânt. Lăsă doar capul in jos si încercă să se 
miste mai departe. 

„De ce nu vrei să vorbeşti ?... la spune tu, puiule, 
de unde vii pe căldura asta“? Si domnisoara im- 
brăcată în alb se apropie de el. 

„Nu ştiu“! slomni încet loan Tudor, printre bu- 
zele cari tremurau de suspine. 

Domnişoara mirată de răspunsul copilului îl pri- 
vi adânc în ochi, ca şi când ar fi voit să-i citească 
în suflet, apoi mai făcu un pas spre el: 

„Se poate să nu ştii de unde vii 2 Nu te cred. Tu 
eşti băiat drăguţ. la spune unde mergi acum 27 

1) Din volumul de povesti ce va apare în curând la „Cartea 
Românească. 


ERA SWAR E 
BR TE L-E A an 
(emma a VEN e 

fm mmm 37 O 


— 


râs, 
Stan Protopopescu 


de George Pandurul 


— „In lume“, răspunse el scurt mişcându-se sfios 
din loc, ca şi un pui de căprioară. Domnişoara îi 
tinu calea şi nu-l slăbi cu întrebările. loan Tudor 
văzând că nu-l lasă în pace, ca să-și vadă de drum, 
nu-i mai răspunse nimic. 

Stătu lângă ea tăcut şi nemiscat tocmai ca o sta- 
tuetă mică de piatră, cu ochii lăsaţi în jos. In cele 


T 


DIMINEAȚA COPIILOReseseseeċetoesoooos 0000000000 0000000000. PAG. 11. 


din urmă domnişoara îmbrăcată în alb, observând 
că nici cu clestele nu i-ar mai seoate un cuvânt, zise 
mâhnită : 

„Păcat... eu credeam că un copilaş ca tine vorbe- 
sie, nu stă cu capul în jos ca un vitelus la poarta 
nouă. 

—,Dar cine eşti dumneata, ca să-ţi spun totul“ 2 


“se răsti loan Tudor de necaz că îl făcuse vitelus. 


Apoi îşi ridică fruntea în sus şi se uită drept în o- 
chii ei, cu mândrie în sufletul lui gingaş, ca o pri- 
vighetoare care acum tremurase de o mică supă- 
rare. Dar când ii întâlni privirile domnisoarei, pri- 
viri atât de blânde, pe care nu le văzuse decât nu- 
mai la mămica Sa si la Maica Domnului în icoană, 
îi trecu supărarea si se gândi. 

„Ce frumoasă el Par'c'ar fi crăiasa albă din bas- 
mele bunicii. Trebue că este si bună“. Domnisoara, 
văzându-l că se uită la ea şi se gândeşte, îl apucă 
de mână şi îi zâmbi: 

„Ei nu, zău, la ce te gândeşti acum? Ai vrea să 
ştii cine sunt eu 2... Invăţăloarea satului! Ei, acum 
spune şi tu cine ești, de unde vii şi unde te duci“ 2 

loan Tudor; tot uitându-se în ochii ei ca două glo- 
burele de smoală, nu mai şovăi de loc, ci aproape 
fără să vrea, începu să-i istorisească, din fir până `n 
aţă toată povestea tristei lui întâmplări. 


Domnişoara îl asculta cu mare băgare de seamă. 
El îi spuse că tatăl său a murit pe front, că mama 
sa a rămas săracă lipită pământului, că el fusese 
dat la stăpân, de unde fugise acum pentru că stă- 
pânul, în loc de mâncare, ii rupea oasele cu cio- 
magul. 

„Sărmanul de tine“! îl mângâe domnisoara. Dar 
deodată pe loan Tudor îl podidiră lacrămile şi multe 
suspine începură să-i salte pieptul. 

„Ai, taci din guri, micutule, nu mai plânge, fii 
băiat cu curaj... Ascultă, ştii carte ? 

— „Da, trei clase“. 

— „Nu vrei să înveţi mai departe“ 2 


gie 


-— „Ba da, dar n'are cine să mă dea la şcoală. 


Si o umbră de tristețe se arătă pe fața copilului 
brăzdată de lacrămi. 

Domnişoara îmbrăcată în alb, plină de bucurie, 
la gândul că va poate face un „om“. din acest copil 
hoinar îl luă frumusel de mână si ii zise : 

— „Hai cu mine, micuţule, eu am să te învăţ car- 
te şi am să te îngrijesc ca mama ta“. In sufletul bă- 
jatului a ciripit o păsărică de bucurie si a zâmbit o 
licărire de soare. Ioan Tudor se uită lung la... cră- 
iasa albă din fața lui si nu mai zise nimic. Apoi 
d-soara, după ce culese depe drumuri pe copilul ros 
de mizerii, plecă cu el spre şcoală pe lângă hanul 
dărăpănat de ploi si de vreme rea. 

George Pandurul 


MODELE DE COPIAT SI COLORAT 


A 
E 


SAT AAA WELA 


i + Fa fare fe dd Fe “ia 
4 JU LEA n.: ap | 1 L A s SETA MAL URI 
4 wtlar AUS ħ GR X A ` i + [AR [pr 
"l TĦ i AN 
SE Au II 1 Ce tu SL, 3. FS 
S RCEF pap a FE Ca Mata A 
od nt 


Guyu Osrwawn. 


i 


kal kal EA i modele de copiat si colorat, asa 
CRA 1, E aall că cititoarele si cititorii, cari s'au 
EAT AIS ţinut de ele, au făcut până acum 

A progrese îmbucurătoare. De a- 

kd ceea, nu le va fi tocmai greu să 


Un cal și un mânz. 


Mai întâiu să spunem că nu e 
nevoe ca amândoi să fie de a- 
ceeaşi coloare. Calul poate avea 
un fel de păr şi mânzul un alt- 
fel. Ba chiar e mai bine pentru 
variaţie. 

Să se observe că ei sunt afară 
într'o livede, despărțită de live- 
dea vecină printr'o bârnă. Jos e, 
prin urmare, verde, ba ar putea 
fi şi ceva flori de câmp. In grija 
şi iscusinta cu care se colorează 
amănuntele acestea se vede răb- 
darea şi totodată talentul desena- 
torului. 

Este atâta vreme de când a- 
proape în fiecare număr dăm 


facă nişte modele cât mai reușite. 


UJA 


Aiad 


— Poveste engleză — 


e u fost odată trei fraţi. Pe cel mare îl chema 
lon, pe cel mijlociu Călin, iar pe cel mai 
mic Petre. 

Petre ducea un traiu tare necăjit din pri- 
cina că fraţii săi mai mari îşi râdeau 
toată ziua, de dânsul. 

Când ceva nu era la locul lui, dădeau vina pe Pe- 
tre, când se întâmpla vre-un rău unuia dintr'insii, 
lot Petre era vinovatul. Toate acestea le îndura săr- 
manul de el, pentru că era mic şi slab şi nu putea 
să se apere. Bietul băiat se simţea aşa de nenorocit, 
incât se gândea zi şi noapte cum ar putea face ca lu- 
cerurile să se îndrepte. 

Intr'o zi, pe când se ducea să adune crengi uscute, 
se aşeză pe un trunchiu de copac şi începu să plân- 
già si să se vaete de "ţi era mai mare milă. 

Atunci se apropiă de dânsul o femee bătrână, care 
il întrebă de ce plânge aşa, iar el, fericit că avea cui 
să se spovedească, îi povesti toate necazurile. 

„Hai, fătul meu, zise bătrâna după ce isprăvi bă- 
satul, nu mai plânge, căci lumea este destul de lar- 
gi, şi dece nu te-ai duce si tu să-ţi cerci norocul în 
altă parte ?“ 

Petre ascultă de sfatul bătrânei şi plecă într'o bu- 
nă zi dela casa părintească. 

Dar cât de amară îi fusese viaţa acasă, tot nu se 
indura cu una cu două să părăsească aşa în pripă 


locul unde se născuse. De aceea se aşeză pe un po- 
vârniş si se uită lung la casa unde îşi petrecuse co- 
pilăria, pentru a-şi sădi bine în minte chipul ce-i era 
aşa de drag. 

Deodată, cum stătea asa, se trezi faţă în față cu 
femeea cea bătrână, care îl lovi uşor pe umeri şi îi 
zise : „Toate bune, băiatul meu, dar ce ai de gând să 
faci acum ?“ 

Această întrebare îl puse pe Petre în încurcătură, 
fiindcă până atunci se gândea că norocul îi va pica 
în gură ca o cireaşă coaptă. Bătrâna, care îi intelese- 
se gândul, râse prietenos şi îi zise: „Am să te învăţ 
eu ce să faci, fătul meu, căci nu ştiu de ce, dar îmi 
eşti tare drag şi sunt sigură că nu mă vei da uitărei, 
când îţi vei fi găsit norocul“. 

Petre făgădui că îşi va aminti de dânsa, iar bă- 
trâna grăi mai departe: „Când scapătă soarele, te 
vei duce la părul dela răspântie. La umbra lui vei 
găsi un om care doarme dus, iar lângă dânsul, le- 
gală de pom, vei vedea, o lebădă. la seama să nu tre- 
zeşti pe omul acela, desleagă lebăda şi ia-o cu tine. 

Frumuseţea ei va atrage multă lume, care va voi 
să smulgă o pană dintr'insa ca amintire. 

Când lebăda va simţi că e atinsă măcar de un de- 
get, va începe să strige, iar tu să zici atunci: ,Le- 
bădă, strânge tare!“ 

Mâna omului care va fi atins pasărea, se va simţi 
strânsă întrun cleşte si nu e putere pe lume, care 


—-———— 


DIMINEATA 


să o scape, până nu vei atinge din nou mâna cu bă- 
tul acesta, pe care ţi-l dăruiesc. 

După ce vei fi adunat aşa mai mulţi oameni la un 
loc, mergi cu întreaga ceată drept -înainte până vei 
ajunge întrun oraş mare, unde locueşte o Domnità 
care n'a râs niciodată. Dacă izbuteşti s'o faci să râdă, 
atunci să ştii că ţi-a râs si tie norocul, si nu uita pe 
bătrâna ta prietenă”. 

Când apuse soarele, Petre se duse la locul pe care 
i-l arătase bătrâna. 

Intr'adevăr, ajuns acolo, găsi un om dormind sub 
arbore, iar lângă el o lebădă de toată frumuseţea, le- 
gată de pom cu o sfoară roşie. Flăcăul deslegă pasă- 
rea, după cum il sfătuise femeea si se depărtă înce- 
tişor fără a fi atins măcar pe stăpân. 

Mai merse Petre o bucată de drum până ce ajunse 
la o clădire mare la care lucrau mai mulţi zidari. 


Cu toţii fură atât de mirati de frumuseţea lebedei, în 
cât unul dintr'insii — care era plin de clei din cap 
pân'în picioare — îl întrebă pe Petre de n'ar putea 
căpăta şi el o pană drept amintire. 


„Cum de nu, trage una”, glăsui Petre cu bunătate. 
Zidarul nu aşteptă să fie rugat, şi smulse o pană din 
coada lebedei. 

In aceeaşi clipă, pasărea dădu un strigăt. Atunci 
Petre zise: „Lebădă, strânge tare”, iar zidarul, cu 
toăte că se zmucia din răsputeri, nu mai putut scăpa 
din strânsoarea lebedei. Si cu cât tipa el mai tare, cu 


atât mai vârtos râdeau cei din prejurul său, până 
când o fată din vecinătate, care auzise din întâm- 
plare strigătele zidarului, veni să vadă ce se petrece. 

Când văzu pe bietul zidar prins de coada lebedei, 
îşi fu aşa milă de el, că întinse mâna să-l scape. Pa- 


COPIILOReee.cocooo00000e00000900000.0000ooooo0oooooe PAG. 13. 


ne 
sărea strigă. „Lebădă, strânge tare !“ zise Petre si ia- 
tă fata prinsă si ea. 

Mai făcură o bucată de drum, când se întâlniră cu 
un coşar, caie se porni să râdă cu o poftă nebună la 
vederea ciudatulzi alaiu. Cosarul întrebă pe fată ce 
i-se întâmplase, iar aceasta, rugându-l să-i ajute, să 
scape din strânsoarea lebedei blestemate, îi întinse 
mâna. 

O porniră din nou la drum, până ajunseră la un 
bâlciu, unde o paiatà dela un circ făcea fel de fel de 
scamatorii. 

Paiata, văzând atâțea oameni lipiti: de coada le- 
bedei, întrebă, abia stăpânindu-şi râsul, pe coşar — 
care îi era prieten — ce-i cu dânşii, sau nu cumva 
işi pierduseră minţile. 

„Nu-i ceva de râs aci, răspunse coşarul supărat. Fa- 
ta aceasta m'a prins si nu-mi dă drumul cu nici un 
chip. Scapă-mă, şi jur că te voiu răsplăti şi eu odată 
şi odată“. 

Fără să mai stea pe gânduri, paaita apucă mâna 
cosarului. Pasărea strigă iarăşi, şi iar se auzi glasul 
lui Petre, „Lebădă, strânge tare!“ şi grupul se mări 


din nou cu încă unul. 

Dar să vedeţi ce se întâmplă! Primarul care era de 
față, apucă şi el înfuriat pe paiati de mână cu gån- 
dul să-l dea pe mâna poliţiei. 

Atunci pasărea ţipă, iar Petre zise : „Lebădă, strân- 
ge tarel', şi prea cinstitul primar fu nevoit să împăr- 
tăşească si el soarta celorlalţi. 

Nevasta primarului, o femee uscăţivă şi urâtă, su- 
părată foc de ruşinea făcută bărbatului său, îl apucă 
pe acesta de mâna rămasă liberă şi începu şi el să-l 
tragă cu toată puterea, dar nu izbuti decât să se li- 
pească şi ea de coada lebedei. 


Pi 


—————-——— aaau 


PAG. 14. seoeċeessesseveovoesevevevovevovevevevevevvveeDIMINEATA COPIILOR 


Vă inchipuiti-acum, că după atâtea încercări nu 
mai dori nimeni să se apropie de Petre şi lebăda lui. 

Merseră ei mai departe, până ce se apropiară de 
cetatea de scaun a împăratului. Dar mai înainte de a 
intra pe poartă, se opriră, căci o privelişte măreaţă 
li-se infàtisà ochilor: văzură o caleaşcă strălucitoare, 
în care şedea o Domnità tânără şi frumoasă ca soa- 
rele, dar în ochii ei se citea o tristetà fără margini. 

Insă când Domnița zări alaiul acela cu Petre în 
cap, se porni pe râs şi toţi curtenii cu dânsa. 

Mare fu bucuria împăratului, tatăl Domniței, când 
auzi ci. fiică-sa râsese cu adevărat, şi porunci ca Pe- 
tre şi toţi care erau cu el să se infàtiseze la curte. 

„Acolo, împăratul însuşi, se porni să râdă asa de 
tare când îi văzu, că-i deteră lacrimile în ochi. 

„Şi acum, poate ştii, băete, ce am făgăduit aceluia, 
care va izbuti să facă pe fiică-mea să râdă 77... 

— Nu, nu ştiu, Inălţate împărate, răspunse Petre. 

— Dacă-i aşa, îţi voi spune eu, îi intoarse vorba 
impăratul. 


„Ce vrei tu mai bine: o mie de galbeni, sau o bu- 
cată de pământ ?“ 

Petre alese bucata de pământ. Apoi atinse pe zi- 
dar, pe fată, pe coşar, pe paiatà, pe primar şi pe pri- 
măreasă cu băţul pe care i-l dăduse bătrâna, iar ei, 
bucuroşi, o luară la fugă, de parcă-i frigea pămân- 
tul. Fuga lor era aşa de caraghioasă încât veselia se 
făcu şi mai mare. 

Dar iată că Domnița cea frumoasă atinse şi dânsa 
pasărea. „Lebădă, strânge tarel', mai zise Petre si 
astfel câştigă pe prinţesă de logodnică, iar după a- 
ceea lebăda îşi luă zborul. 

Petre al nostru căpătă în dar o ţară întreagă şi 
se făcu împărat peste dânsa. Cu toate acestea, nu ui- 
tă pe femeea cea bătrână care îl scăpase din nevoe. 
Drept mulţumire o numi îngrijitoare a miretului 
palat pe care îl locui vreme îndelungată cu frumoa- 
sa si mândra lui sotie.. 

In româneşte de Sanda Lăcrămioară 


23) Mormântul lui Moş lon 
(Urmare şi sfârşit) 

In noaptea în care duduia Ancuta găsise pe Ma- 
rioara plângând la mormântul lui Moş lon, ea îi pro- 
misese că-i va ridica neuitatului bătrân un monument 
vrednic de purtarea lui şi de suferinţele lui. 

Duduia Ancuta sa ţinut de cuvânt şi nu după 
mult monumentul a fost terminat. Era făcut din mar- 


moră albă, un mormânt simplu şi tot odată fru-' 


mos şi purta o inscripţie în litere de aur. Inscripţia 
conţinea numele răposatului, vârsta lui, indoita lui 
meserie de grădinar si de imipletitor de coşuri. La 
acestea se adăugaseră şi următoarele cuvinte ale lui 
lisus, cuvinte cari merită cu adevărat să fie gravate 
în litere de aur: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce 
crede în mine, va trăi, chiar când va fi murit.” 

Sub inscripţia aceasta, artistul sculptase foarte fru- 
mos cosuletul de flori de care Dumnezeu se servise, 
ca să scape pe Marioara din mizeria în care se găsea. 
Duduia Ancuta desenase cosuletul, pe care Marioara 
îl umpluse mai întâiu cu florile cele mai frumoase, 
şi acest desen aşa de reuşit fusese apoi dat sculpto- 
rului, care l-a imitat la perfecţiune. 

Mai jos de cosulet figurau -rrmătoarele cuvinte din 
Sfânta Scriptură: „Toată mărirea omului este ca floa- 
rea câmpului, care se trece repede; numai cuvântul 
Domnului rămâne în veşnicie.” 

Deasupra mormântului se ridica o simplă cruce au- 
rită. 


NNIELUE PIERDUT ) 


ROMAN PENTRU TINERET 


ADAPTARB' pa N.BATZARIA 


Btrânul preot din sat aşeză monumentul acesta 
cu o deosebită mulţumire. La umbra întunecoasă a 
brazilor arăta nespus de frumos. Mai cu seamă pri- 
măvara când trandafirul înflorea pe mormânt şi câteva 
din ramurile sale verzi se plecau pe marmora albă, 
tàrà să acopere inscripţia în litere de aur, nu era 
cu putinţă să vezi ceva mai frumos. 

Mormântul acesta era cea mai frumoasă podoabă a 
cimitirului din sat. De câte ori treceau pe acolo că- 
lători străini, bunul preot se grăbea să-i ducă la 
cimitir şi să li-l arate. Când vreunul din călătorii 
aceştia observa că a fost o ideie fericită aceea de a 
sculpta un cosulet cu flori pe mormântul unui om, 
care a fost în acelaș timp şi grădinar şi impletitor' 
de coşuri, preotul zicea: „A fost ceva mai mult 
decât un gând bun. Cosuletul acesta are o însemnare 
mult mai frumoasă şi cu drept cuvânt ţăranii văd 
intr'insul simbolul unei povestiri foarte mişcătoare. 
Da, căci pământul pe care îl călcăm aci, a fost stropit 
cu şiroaie de lacrimi amare.” 

Le spunea după aceea vizitatorilor atenţi povestea 
cu „linell pierdut” şi cei mai multi dintrinşii pă- 
răseau mormântul lui Moş Ion, pătrunşi de senti- 
mente înalte si de gânduri bume. 

Din parte-ne dorim de asemenea ca toţi câţi vor 
citi povestirea de faţă, să fie insufletiti de aceleiaşi 
sentimente înalte şi de aceleiaşi gânduri bune. 

— SFARŞIT — 
—— 00 FR 00 ————