Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages401-450

DIMINEAŢA COPIILOR 


m 


N 


5) Ce-i pe scenă, nu se-aude, 
Şi se lasă jos cortina, 
Fug actorii, fuge lumea 
Şi se-aprinde iar lumina, 


7) Vin uşierii, vin sergenţii, 
Ba şi public a venit 
Şi pe Haplea şi pe Frosa 
Din teatru i-au 'svârlit. 


9) Am eşit tustrei, dar Haplea, 
Cum văzu doi comisari, 
Strigă : „Hai veniţi de grabă, 
Ca să prindeţi pe tâlhari“. 


PAG. 9. 


6) Eu, bietul, de ruşine 
Incet, 'ncet m'am strecurat 
Şi mergând în fundul sălei, 

Imtr'um colţ mam pitulat. 


TI 
aaan 


10) Râd şi haz fac comisarii, 
- Haplea zice cu mânie: | 
„Sunteţi una cu bandiții ! 
Ptiu! ruşine să vă fie!“ 
(Va urma) 


PAG. 10. 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pa N.BATZARIA 


14) Isgonirea Marioarei 


Í rintre tot felul de suferințe ce avea de în- 
e (6) durat biata Marioara, veni şi ziua de 24 Iunie, 
W care era ziua onomastică a răposatului ei 

tată. Pentru întâia oară în viața sa, ea sa- 

lută această zi cu lacrimi” şi oftări. Odini- 
oară, Marioara îi făcea tatălui său o bucurie 
oarecare în această. zi: îi dedea un cadou, îi gă- 
tea o mâncare mai bună, îi cumpăra o sticlă cu 
vin şi împodobea masa cu flori. 

Acum însă făcu altceva: îi veni gândul să împo- 
dobească, aşa cum era obiceiul în partea locului, 
mormântul tatălui său cu flori. Luă de pe dulap fru- 
mosul cosulet, care fusese pricina nenorocirilor ei, 
îl umplu cu flori şi verdeață, şi se duse disdedimineaţă 
la cimitir. Puse florile pe mormânt şi le stropi cu 
lacrimile ei. 

„lubitul meu tată, zicea Marioara plângând, tu 
ai semănat cu flori drumul vieţii mele, iar eu n'am cum 
să-ţi răsplătesc tot ce ai făcut pentru mine; cel pu- 
țin voiu împodobi cu flori mormântul tău.” 

După ce stătu o bucată de vreme, plecă lăsând 
coşuleţul pe mormânt. Ştia că nu-l ia nimeni, mai 
ales că ţăranii, cari o cunoşteau, o binecuvântau pen- 
tru bunătatea ei şi se rugau pentru odihna sufletului 
lui Moş lon. 

Ziua următoare, Marioara şi. cu ceilalţi oameni de 
la casa unde era adăpostită, strângeau fânul din li- 
vedea cea mare de lângă pădure. In vremea aceasta, 
însă, o bucată de pânză de borangic, pusă să se 
usuce în grădina din apropierea casei, pieri, fiind 
luată fără să se ştie de către. cine,- 

Ţăranca cea tânără şi rea nu observă dispariţia 
bucății de pânză decât tocmai pe înserate. Neincreză- 
toare, cumi sunt toate persoanele sgârcite, bănui pe 
Marioara. 

Pe când trăia, Moş lon povestise celor doi tă- 
rani bătrâni întâmplarea. cu inelul pierdut. Aflase şi 
băiatul lor, care avusese nesocotinţa de a-i spune şi 
nevestei sale. 

Şi aşa, când în faptul serei, Marioara, purtând 
grebla pe umeri şi având în mână un urcior de 
pământ, se întorcea dela livede cu alte fete, tânăra 
tárancá se repezi la dânsa ca o adevărată viperă, 
îi spuse un potop de cuvinte de ocară şi îi ceru să 
dea înapoi bucata de pânză. 

Marioara răspunse cu blándete că nici nu era cu 
putinţă să fi luat pânza, deoarece ea stătuse toată ziua 
la livede împreună cu ceilalți oameni ai casei. „Se 
prea poate, adăugă ea, să fi trecut vreun străin şi 


s'o fi luat-o.” Chiar aşa se şi întâmplase. Insă fe- 
meia cea rea la suflet îi strigă înturiată: „Hoaţo! 
Crezi că eu nu ştiu că tot tu ai furat un inel şi că 
abia ai scăpat de sabia călăului? Să pleci şi să 
te cari chiar acum de aicea! Nu vreau să mai ţiu în 
casa mea pe o hoaţă şi ticăloasă ca tine.” 

Se amestecă în vorbă şi bărbatul ei şi-i zise: 
„Nu te va lăsa inima să o goneşti chiar în seara 
aceasta. Vezi că se înoptează. Dă-i să mănânce şi 
lasă-o să doarmă la noapte. aicea. E obosită, fiindcă 
toată ziua a muncit pentru noi.” 

— „Nu-i dau voe să stea nici o oră! urlă ea 
scoasă din îire. lar tu să taci, că de unde nu, ştiu eu 
cum să-ţi astup gura!” 

Tăcu şi bărbatul, văzând că sfatul său mai mult 
strică decât drege. 

Marioara nu răspunse la cuvintele de acară. Isi 
strânse ce brumă de lucruri avea, făcu o legătură, 
pe care o luă la subsioară, mulțumi plângând pentru 
tot binele de care avusese parte în casa aceea, jură 
că nu e de loc vinovată şi mai înainte de a pleca, 
se rugă să i-se dea voe să-şi ia rămas bun dela cei doi 
țărani bătrâni cari fuseseră binetăcătorii ei. 

„Iți dau voe, răspunse cu dispreţ femeia cea rea; 
mi-ar părea chiar foarte bine, dacă îi iai şi pe 
dânşii, căci văd că moartea întârzie să vie şi să mă 
scape de ei. 


Sărmanii bătrâni auziseră totul şi “plângeau îm- 
preună. O consolară pe Marioara, aşa cum putură mai 
bine, şi-i deteră „ca să aibă de drum, puţinii banii 
ce le rămăseseră.” Mergi, iubită Marioaro, îi ziseră 
ei, cu încredere şi speranța în Dumnezeu şi nu ne 
uita şi pe noil” 

Se înserase deabinelea, când Marioara, purtându- şi 
la subsioară legătura cu lucrurile sale, porni pe că- 
rarea, care ducea în vârful dealului. Acolo era mor- 
mântul lui Moş lon şi Marioara ţinea să-l viziteze 
încă o dată. Când sosi la mormânt, se lăsase noapte 
deplină. Ei însă nu-i era teamă să umble în întunerec 
printre morminte. Sezu jos lângă mormântul lui Moş 
lon, vărsând şiroae de lacrimi. Luna se ivi printre 
brazii negri şi lumină cu palida ei lumină argintie 
florile de pe mormânt. Vântul nopţii sufla, mişcând 
crăcile arborilor. Alt cum, era o linişte desăvârşită, aşa 
cum este noaptea la cimitir. 

„lubitul meu tată, se tânguia Marioara, bine că nu 
mai trăești, ca să nu vezi noua nenorocire cea dat 
peste mine! Acum tu eşti fericit şi nu mai ai nici o 
durere. De ce nu sunt şi eu cu tine? Nicio dată n'am 
fost mai nenorocită decât în momentele de faţă! 


u A NT 
DIMINEAȚA corta k G a... PAG. 11. 


„Atunci când razele lunei străbăteau printre ză- 
brelele închisoarei mele, tu erai încă în viaţă. Acum 
însă luna nu-ţi luminează decât mormântul. Odinioară, 
când am fost isgonită dela casa noastră, te aveam 
pe tine, ocrotitorul şi sfătuitorul meu. Acum, însă, 
eu nu mai am pe nimeni; săracă, părăsită, bănuită 
de furt, peste tot sunt străină şi rătăcesc singură 
pe lume. Mi se ia şi până cea din urmă mângăiere a 
mea: aceea de a putea veni să plâng din când în 
când pe mormântul tău.” 

Un nou potop de lacrimi îi înecă vocea. 

„Dummezeule cel bun şi sfânt, reluă Marioara, plea- 
că-i privirile asupra unei biete orfane, care geme pe 
mormântul tatălui ei şi ai milă de dânsa! Arată-mi 
bunătatea Ta şi nu mă părăsi, căci Tu eşti unicul 
meu sprijin.” 

Aşa se ruga sărmana Marioara în întunerecul nop- 
Hi din cimitir. 

„Dar ce să fac şi încotro să-mi îndrept acum paşii?” 


ALBINELE 


Cucoana Eliza are o grădiniţă de toată frumuseţea. 
Nu e mare, însă e plină de flori. Toţi trecătorii 


se opresc în loc ca s'o zărească puţin peste gard şi să! 


respire o clipă parfumul minunat al florilor. 

Intr'o zi, cucoana Eliza lipsi toată ziua de-acasă. 
Copiii vecinului, Gogu şi Măriuca îi observară îndată 
lipsa. 

Ce şi-au zis ei? „Hai să dăm busna în grădină şi 
să rupem câte flori vom voi! Cine are să ne vadă?” 

O fetiţă mai mare şi mai cuminte decât ei, Alina, 
îi auzi şi încercă să-i oprească: 

„Nu rupeţi florile, că e un mare păcat. De ce vreţi 
să le vedeţi veştejite şi fără parfum, când stau atât 
de frumos în grădină? Dumnezeu vede toate cele rele 
şi vă va pedepsi!” 

Dar Gogu şi Măriuca nici nu voiră să audă. Ori 
Car fi bâzâit o muscă, ori că vorbise Alina, tot 
una era pentru ei! 

Năpustiră în grădină şi începură să rupă florile. 
După câteva minute, grădiniţa părea că fusese pu- 
stiită de o furtună mare. Dar de odată Gogu scoase 
un țipăt disperat. După el, începu să tipe şi Măriuca. 
Se uitau unul la altul şi ţipau, neştiind ce li sa 
întâmplat. 

O durere îngrozitoare începu să-i chinuiască. Işi 
simțeau obrazul şi mâinile înţepate par'că de mii de 
ace ascuţite. 

Nişte albine, cari se aflau printre flori şi sorbeau 
sucul parfumat, supărate că fuseseră turburate, în- 
cepură să-i intepe pe mâini şi pe obraz. 

Copiii, speriaţi, dădură fuga acasă, fără să mai 
ia florile cari le rupseseră. 

Până seara Gogu şi Măriuca avură obrazul şi 
mâinile umflate întrun hal fără hal. 


se întrebă ea după câteva clipe de tăcere. E prea 
târziu, ca să mă pot duce şi să cer adăpost pentru 
la noapte la vreo casă din sat. De altfel ,poate nici 
nu mar primi, dacă le spun pricina pentru care 
am fost alungată.” 

Privind în jurul său, zări nu departe de mor- 
mântul lui Moş lon o veche piatră de mormânt, 
răsturnată şi acoperită cu muşchiu. Inscripţia de pe 
dânsa era ştearsă de mult, aşa că ţinea loc de bancă, 
pe care şedea lumea ce venea la cimitir. 

„Pe piatra aceasta şi aproape de mormântul tatălui 
meu am să petrec noaptea, îşi zise Marioara. Se 
poate ca această noapte să fie cea din urmă când sunt 
aicea şi ca în viața mea să nu mai pot vedea mor- 
mântul iubitului meu tată. Mâine, mai înainte de a 
se lumina de zi, pornesc din nou la drum şi mă 
duc acolo unde va voi să mă îndrepte mâna Tatălui 


din ceruri.” 
Va urma) 


„Vedeţi, le zise Alina, că Dumnezeu pedepseşte 
întotdeauna pe cei răi?” 
Ei lăsară ochiin jos, ruşinaţi de cele ce se in- 
tâmplaseră. 
Alexandru Bilciurescu. 


v 


E frumoasă, minunată, 
Este splendid colorată, 
Opizeci de lel am dat, 
Dar sunt încântat. 


Cu totii citim 

ŞI ne'nveselim 
„Comoara cu povești“, 
Cum alta nu găseşti, 


Á 


—— = 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Poveste glumeaţă engleză — 


Frelucrare de Vintilă Bratu 


i-că a fost o dată o femeie aşa de deşteaptă 

şi de pricepută, că mulţime mare de oameni 

se ducea în toate zilele la dânsa. Unii ca să-i 

ceară sfat şi povaţă, alţii ca să-i ceară leac 

şi tămăduire pentru tot felul de boli şi ne- 
putinţe trupeşti. 

Despre această femeie mergea chiar vorba că ar 
îi o vrăjitoare şi că ar avea legături cu duhurile 
necurate. Dar aceasta era-aşa, o vorbă născocită de 
oameni răi şi pizmătăreţi, pentrucă ea nu făcuse de 
cât bine celor cari mergeau la dânsa. 

Avea şi ea o meteahnă: nu-i putea suferi pe oa- 
menii proşti şi nici nu vroia să stea măcar de vorbă 
cu dânşii. 

Intro zi, însă, se duse la ea un tânăr prost, dar 
cum prost? Mă prind că nu puteţi găsi un al doilea 
care să-i fie pereche. 

„Ştii că eu sunt un prost!” îi zise el hodoronc- 
tronc şi par'că sar fi lăudat cu cine ştie ce. 

„Se vede, nu e nevoe să-mi spui”, îi răspunse 
ea supărată. Dar ce vrei dela mine? Eu n'am minte 
de vânzare.” 

— „Am venit, fiindcă m'a trimis mama, îi întoarse 
el vorba. lar mama mi-a zis că poti să mă faci mai 
deştept de cum sunt.” ú 

— „Până în ziua în care nu imbraci o haină de 
pământ, mai să câştigi nici un dram de minte”, îi 
zise femeia, trântindu-i uşa în nas. 

„Haină de pământ! Haină de pământ! îşi zicea în- 
truna prostul, luând drumul înapoi spre casă. Dar 
de unde găsesc eu această haină, despre care nici 
nam auzit vorbindu-se?” 

Tot mergând şi vorbindu-şi în felul acesta, iată 


că zăreşte lângă drum o groapă plină cu noroiu. 
Era o groapă în care se tăvăleau porcii din sat. 

„lată unde pot găsi o haină de pământ!” strigă 
el bucuros şi se aruncă în groapă, cutundându-se tot 
până peste cap. 

Când eşi dintrinsa, era de sus până jos numai 
noroiu şi murdărie. Prostul nostru, însă, se simțea 
încântat. „Acum nu mai sunt prost! Acum sunt deş- 
tept, fiindcă am pe mine o haină de pământ!” Aşa 
îşi zicea el, sărind în sus de bucurie. 

Pe drum, zări stând la uşa unei colibe o fată, 
destul de bine la chip, dar săracă lipită. „„Pros- 
tule, îi strigă fata izbucnind în hohote de râs, cine te 
a botezat în groapa porcilor?” 

— „Nu mai sunt prost!” îi întoarse el vorba. Acum 
sunt băiat deştept, fiindcă am o haină de pământ pe 
mine, aşa că sunt băiat deştept. Nu vrei să te iau 
de nevastă?” 

— „Vreau, răspunse ea, dar când facem nunta?” 

— „După .ce mă duc şi-i spun mamei. Decât hai 
să facem acum logodna”. Şi prostul nostru, scoțând 
din deget un inel ce purta, îl trecu într'un deget al 
fetei. 

Se duse apoi drept acasă, dar când îl văzu mai- 
că-sa plin de noroiu de sus până jos, îi strigă răs- 
tită: „Dar ce eşti în halul ăsta de murdărie, măi 
prostule!” 

— „Mamă, acum nu mai sunt prost, ci un băiat 
foarte deştept. Femeia înţeleaptă la care m'ai trimis 
mi-a spus că nam să câştig un dram de minte, 
până ce nu îmbrac o haină de pământ. Eu m'am 
cufundat în groapa porcilor şi iată-mă acum cu haină 
de pământ şi foarte deştept. Şi ştii, mamo, că mam 
şi logodit”. 


“ 


DIMINEAȚA COP]ILOR00900000000000000 0000 0000000 000oo0o0oooeoeoeeoo PAG. 13. 


— „Te-ai logodit, dar cu cine?” îl întrebă mă-sa 
plină de mirare că sa putut găsi o fată, care să-l ia 
pe „prostul ei. 

— „Cu fata dela colibă, i-am dat şi inelul de lo- 
godnă”. 

— „Cu fata aceea de cerşetori? îi strigă ea. Cu 
toată haina ta de pământ, văd că acum eşti mai 
prost ca totdeauna”. Şi făcându-se foc de mânie, 
maică-sa îi inchise poarta casei şi-l dete afară. 

„Se vede treaba că nu aceasta e haina de pământ, 
care mi-se potriveşte mie”, îşi zise prostul, depăr- 
tându-se de casă. 

Mergând aşa, ajunse la marginea unui râu, se trânti 
„jos şi adormi numai decât. 

Insă, în somn alunecă şi căzu în apă, de unde 
eşi ca un şoarece ud. „Nu-i nimic, îşi zise el, stau 
la soare şi mă usuc”. 

Şi se lungi în mijlocul drumului, tăvălindu-se şi în- 
vârtindu-se în praf, pentru ca soarele să-l usuce din 
toate părţile. Când se sculă, văzu că praful îi se 
lipise pe el, făcându-i o nouă îmbrăcăminte. 

„Ha, ha, ha! strigă el râzând. Acum văd că m'am 
ales cu o haină de pământ mult mai frumoasă decât 
cea dintâiu. Acum nu mai sunt prost, acum sunt 
deştept, foarte deştept, cel mai deştept dintre toţi 
băeţii!” 

Şi juca şi sărea în mijlocul drumului. Tocmai a- 
tunci venea pe drum un călăreț. Se sperie şi el şi 
calul, văzând o asemenea dihanie. „Piei, Satano! strigă 
călăreţul, făcându-şi semnul crucii. Cine eşti tu, care 
sari în mijlocul drumului şi eşti numai praf pe tine?” 

— „Am fost un prost şi acum sunt un băiat foarte 
deştept, fiindcă am o haină de pământ”, îi răspunse 
vesel nătângul nostru, dându-i înainte cu săritul şi 
jucatul. 

`, Ba eşti mai prost decât oricând, îi zise că- 
lăreţul, fiindcă stai în mijlocul drumului, unde pot 
să te calce şi cai şi trăsuri”. Şi călăreţul se depărtă 
râzând. 

„Proastă treabă! îşi zise prostul, văd că n'am ni- 
merit încă adevărata haină de pământ”. Şi tuşea şi 
scuipa în norul de praf, ridicat de calul călăreţului. 

Cu capul în jos şi amărât, se duse încolo, oprin- 
du-se la o cârciumă. „Frumos te-ai murdărit, pros- 
tule!” îi zise cârciumarul. 

„Da, îi răspunse el, sunt murdar, adică sunt a- 
coperit de pământ pe din afară şi sunt plin de pă- 
mânt pe din lăuntru. Cu toate acestea, n'am nimerit 
încă adevărata haină de pământ, ca să nu mai fiu 
prost”. 

— „Hm! eu ştiu ce-ţi trebue, îi întoarse cârciumarul 
vorba, ca să nu mai fii prost. Trebue să uzi bine 
şi praful ce ai înghiţit pe drum. Să bei zdravăn, 
báete, şi aşa vei avea şi pe din afară şi pe dinlăun- 
tru o întreagă şi adevărată îmbrăcăminte de pă- 
mânt”. 

— „Aşa este! strigă prostul vesel. Dă-mi să beau!” 

Si bău şi înghiţi la vin, că te mirai unde bagă atâta 


băutură. Şi pe măsură ce dedea pe gât paharele şi 
sticlele cu vin, simţea că praful ce inghitise e încă 
uscat. 

La urmă deveni foarte vesel şi încântat de sine 
însuşi. „Hi, hi! râdea el. Acum am găsit adevărata 
haină de pământ: şi pe din afară şi pe dinláuntru! 
Acum nu mai sunt prost, ci sunt băiat cotei şi 
mare şmecher, hi! hi!” 

Se sculă să plece şi să meargă să-i spue mamei 
sale cât e el acum de deştept şi şmecher, dar nu ni- 
merea uşa dela cârciumă. „,„Cârciumare, zise el, îm- 


pleticindu-se şi la mers şi la vorbă, unde-i uşa, de nu 
o mai văd?” 

Dar în loc să-i arate uşa, cârciumarul îi băgă mâna 
în piept şi-i strigă: „Plăteşte întâiu şi p'urmă eşi de 


— „Ce să plătesc? N'am nici un ban în buzunar”, 
răspunse prostul. 

Cârciumarul, om rău la suflet, luă un băț şi după 
ce-l rupse pe spinarea bietului prost, îl asvârli afară 
pe acesta zicându-i: „Să ştii că eşti mai prost decât 
oricând!” 

Prostul căzu în praful din drum şi-i trase un somn 
până a doua zi. Când se trezi şi din somn şi din 
beţie, îşi zise: „Văd că nu sunt aşa de deştept şi de 
şmecher, precum îmi închipuiam. Hai să mă mai duc 
odată la femeia, care ştie totul, ca să-mi arate mai 


Citiţi urmarea în pag. 14 jos. 


PAG. 14. 


: DIMINEAȚA COPIILOR 


ata păcălind o vulpe 


O rață... 

„Moş Nae, mie nu-mi plac 
rațele, „îmi zici tu, tăindu-mi 
vorba încă dela început. 

Şi dece nu-ţi plac, Puiule? 

„Pentrucă orăcăie urât si 
umblă ca nişte proaste, legănându-se şi la dreapta 
şi la stânga, şi la dreapta şi la stânga.” 

Ei, stai, Puiule, nu o lua aşa de iute. Mersul lor 


este aşa cum li l-a dat Dumnezeu. Cât de proaste, 
vei vedea îndată că nu sunt chiar atâta de proaste, 
cum ai spus tu de bietele rate. 

Intro zi, o rață se plimba pe apa unui lac. Ai 
văzut ce bine merg pe apă şi cât de lesne înoată 
rațele. Noi oamenii, însă, nu putem face un pas 
pe apă, iar tu, Puiule, nu ştii să inoti de loc, pe 
când eu..., dar să las vorba aceasta. 


Şi aşa, cum îţi spun, o rață se plimba într'o zi 
pe apa unui lac. Isi vâra capul în apă, ba se scu- 
funda toată şi iar eşea deasupra. Era o plăcere să 
te uiţi la dânsa. 

lată, însă, că rata fu zărită de o vulpe, care 
tot dedea târcoale prin partea locului. „Bună rață, şi 
fragedă şi grăsuţă, îşi zise vulpea, căreia de lăcomie 
îi lăsa gura apă, dar stai să o chem să vie încoace 
şi să iasă pe uscat.” 

' Şi vulpea, dregându-şi glasul şi silindu-se să-l facă 
mai dulce, mai ademenitor, îi grăi raţei zicându-i: 
„Bună ziua, prietenă dragă! Am venit în fuga mare, 
ca să-ți dau o veste foarte frumoasă. Ştii că s'a 
hotărât şi s'a făcut legătură cu jurământ ca de 
azi încolo să nu mai fie între animale nici o duşmănie 
şi nici o neînțelegere, ci să ne ajutăm şi să ne iu- 
bim cât mai mult între noi. 

„Aşa dar, fii aşa de drăguță şi vino până aicea, 
ca să ne imbrăţişem şi să luăm astăzi masa împreună 
ca două prietene, ca două surori.” 

— „Viu numai decât, îi răspunse rata, dar mai 
stai puţin până ce sosesc şi cei doi ogari şi, pe semne, 
vin şi ei să ne aducă vestea despre împăcarea ani- 
malelor, aşa că astăzi îi vom avea şi pe dânşii cu 
noi la masă şi va fi o bucurie!...” 

Când auzi că vin câini şi ogari, mincinoasa şi 
hoaţa de vulpe îşi vâri iute coada între picioare, 
îşi lăsă urechile în jos şi o rupse la fugă. 

Vezi, prin urmare, Puiule, că rațele nu sunt aşa 
de proaste, căci rata din povestea noastră nu vă- 
zuse nici un câine, dar pricepuse cu ce gând o 
cheamă vulpea şi la minciuna vulpei răspunsese cu 
o minciună şi mai nimerită. 

De. sigur, Puiule, nu e bine să minţi. Insă, it. 
este permis, când e vorba să scapi de o primejdie 
ce te ameninţă din partea celor răi. 


(Urmare din pag. 13) 


bine cum trebue să fie haina de pământ, care să 
mi-se potrivească. 

Se duse, iar femeia, văzându-l, îi strigă: „lar ai 
venit? Ce vrei dela mine?” 

El, bietul, îi povesti toate păţăniile, spunându-i că 
încă nu s'a făcut băiat deştept. 

„Da, văd că eşti mai prost decât oricând”, ii 
zise ea. 

„Aşa îmi spune toată lumea”, se tângui prostul 
Dar unde pot găsi adevărata haină de pământ?” 

— „O vei găsi, băete, atunci când vei părăsi 


lumea aceasta, adică atunci când vei muri şi te vor 
băga în mormânt. Mormântul este adevărata haină 
de pământ pentru oameni ca tine. Tu, băete, te 
ai născut prost, iar boala din născare lecuire n'are”. 

Aşa îi vorbi femeia cea înţeleaptă şi-i trânti uşa 
în nas. „Ei drăcie, îşi vorbea singur prostul, mergând 
înapoi spre acasă. Va trebui să-i spun mamei că 
nu e nici o speranţă să mă fac şi eu băiat deştept 
şi om la rând cu ceilalți oameni”. 

Şi pentru întâia oară în viaţă sărmanul prost plânse 
şi vărsă lacrimi, că nu l-a făcut şi pe el mă-sa deş- 
tept şi priceput, Vintilă Bratu 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


„Tic-tac!“ zicea inima. „Tac-tic!“ răspundea cea- 
sornicul din buzunar. 

Inima era a unui om, adică era în corpul unui om 
care dormea într'o după amiazi, lungit pe divan — 
şi tot al lui era şi ceasornicul. Şi deoarece stăpânul 
lor dormea, inima şi ceasornicul stăteau acum de 
vorbă. 

„Tic-tac!* zise oftând inima, adică: „Stăpânul 
meu şi al tău doarme, eu însă n'am voe să dorm 
nici odată, căci dacă adorm şi mă opresc din lucru 
o singură secundă, stăpânul meu nu se va deştepta 
în vecii vecilor“. 

— „Tac-tic“, grăi ceasornicul, adică: „Ce treabă 
asa mare faci tu acolo în piept, unde eşti?“ 

— „Tic-tac!“ adică: „Eu îi ţiu viața stăpânului 
meu, pompând şi trimițând sângele în toate vinele. 
De cincizeci de ani fac treaba aceasta, fără nici o în- 
trerupere. Sunt cincizeci de ani de când m'am năs- 
cut odată cu stăpânul meu, ceeace înseamnă 17.200 
de zile, adică mài bine de 438.000 de ore, adică peste 
26 de milioane de minute, de când eu şi ziua şi 
noptea pompez mereu sângele din corpul stăpânului 
meu. . 

„Şi care mi-e răsplata? Nemulțumirea si nere- 
cunoştinţa. Aşa, md deunăzi pe o căldură înăbuşi- 
toare, stăpânului meu i-a venit pofta să se urce la 
repezeală pe un munte înalt. M'a pus pe mine la o 
muncă aşa de grea şi la o încordare aşa de mare, 
încât credeam că în ziua aceea se sfârşeşte şi cu mi- 
ne şi cu dânsul. Şi tot pe mine a dat vina, plângân- 
du-se că are inima slabă“. 

— „Tac-tic!* adică eşti de metal? întrebă cea- 
sornicul. 

— „Tic-tac“, nu, slavă Domnului, căci m'aş fi pră- 
pădit de mult. Sunt numai din muşchi şi carne, cari 
țin mai bine decât fierul şi oţelul. Şi pe mine nu mă 
repară nimeni, ci mă repar singură. Odată numai a 
fost stăpânul meu cu mine la unul, care se pricepe 
să repare oameni. Acesta şi-a pus pe nas o păreche 
de ochelari, m'a ascultat, m'a ciocănit şi i-a spus 
stăpânului meu să înghită mai multe zile la rând 
nişte picături amare, de cari stomahul sa scârbit şi 
s'a supărat rău de tot“. 

— „Tac-tic!* adică: „Bine că n'ai de a face cu 
ceasornicarul, îi răspunse ceasornicul: Blestematul 
acesta, când pune mâna pe mine „mă desface tot în 
bucăţi şi bucățele mă freacă tare cu o perie, mă lo- 
veşte cu ciocanul, îmi sgârie şi îmi roade roţile şi 
şuruburile cu o pilă, de sar în sus scântei şi aşchii. 


Şi ştii cum e la mine înlăuntru? Ca la o moară. O 
rotiţă învârteşte pe alta şi aşa se învârtesc ele şi ziua 
şi noaptea“. 

— „Tic-tac! Ce macini în moara ta ?“ întrebă i- 
nima. 

— „Nu macin nimic, eu fac timpul“. 

— „Tac-tic! grăi inima mirată. Ce e timpul a- 
cesta ?“ i 

— Tic-tac | Nici-eu nu prea ştiu bine, ştiu numai 
că e un lucru foarte preţios, de oarece îl aud des pe 
stăpânul nostru zicând că timpul este bani. Şi regi 
şi împărați se conduc după mine şi îmi cer sfatul în 
trebile cele mai importante. Totuşi, oamenii sunt 
fiinţele cele mai nerecunoscătoare. Eu, bietul, nu 
mănânc nimic, nu beau nimic, toată cheltuiala mea 
este că la doi-trei ani odată am şi eu nevoe de o pi- 
cătură două de uleiu. Cu toate acestea, n'am auzit 
până acum un cuvânt de mulţumire din partea stă- 
pânului meu, pe care îl servesc de douăzeci de ani 
împliniţi. 

„Când cele două ace din cadranul meu se încaeră 
între ele şi o iau razna „aşa că nu mai arată ora care 
este, stăpânul meu tot pe mine se supără, mă ocă- 
răşte, zicându-mi că nu fac o ceapă degerată, şi une- 
ori mă izbeşte chiar de colţul mesei“. 

— „Tac-tic | Şi eu am cu dânsul necazuri destul 
de mari, zise oftând inima. Vezi, trebue să fiu cu cea 
mai mare băgare de seamă ca înlăuntrul corpului 
totul să fie în cea mai bună rânduială şi în mişcare 
continuă. Dar stăpânul meu, în loc să-mi dea o mâ- 
nă de ajutor şi să-mi mai înlesnească întru câtva 
munca mea, el, din potrivă, aproape mă îmbolnă- 
veşte cu veşnicul lui fumat şi cu băuturile ce în- 
ghite. Din această pricină, uneori are prea mult sân- 
ge la cap şi-l doare capul, alte ori are junghiuri, are 
crampe la picioare, îi îngheaţă sau îi amorţesc mâi- 
nile, fiindcă nu mă lasă să-mi caut în linişte de trea- 
bă şi să trimit sângele regulat în toate vinele. 

Şi în loc să se îndrepte, să nu fumeze şi să nu bea, 
el tot pe mine dă vina. 

„Dar sst! tăcere, văd că stăpânul se deşteaptă. 

In adevăr, omul, care dormea lungit pe divan se 
trezi, se sculă în picioare şi apoi scoase din buzunar 
ceasornicul. 

„Patru şi jumătate !“ exclamă el, adăugând: „Nu 
ştiu însă dacă hodoroaga aceasta merge bine!“ 

— „Da, îşi zise ceasornicul în sinea sa, oamenii 
sunt nişte fiinţe foarte nerecunoscătoare şi puţin po- 
liticoase“, VI, Astronomul 


w 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Dumbravă. — Poezia <Dusmaniis nu prea merge, Ai ca- 
cofonii şi repeţiri inutile Apoi forma literară este cese» pentru 
indicativul prezent, iar nu iasă. „Povestea unei stele“ ar mr 
refăcută, adică desbrăcată de inutilele înflorituri de stil îi Së 
descrieri, de cari s'a abuzat aşa de mult, Refă-o în sensul a- 
cesta, mai evită neo'ogismele şi trimite-o din nou., 

Os. Fih.-Făleşti. — Bucata trimisă de d-ta a fost publicată 
de mult în «Dimineaţa Copiilor» şi—te asigurăm — într'o ira- 
ducere mai bună. Not avem scrierile complecte ale lui Tolstoi 
în i rusesc, mai ales că noi înşine cunoaştem limba 
rusă, 

Ber, S.-Fălt'ceni. — «Călare». Regretăm, dar poezia d-tale 
nu e publicabilă. Nu te grăbi să fac versuri, ci mai bine ci- 
teşte şi foloseşte-te de scrierile poeților noştti. ` 

P. Del.-Slobozia. — Versurile d-ta'e mau destulă vigoare. 
Au multe umpluturi. Te sfătuim să încerci mai bine în proză. 

Gar. Gh.-Tg.-Jiu. = Ne scrii aşa: «Știind că vă trebue 
poezii glumețe, vă trimit şi eu una». Intâiu, îți spunem că te ai 
înșelat. Nu ducem nici o lipsă de nici un fel de poezii. Al doi- 
lea, ne ai trimis o fabulă, cure nu e de d-ta, iar al treilea, ai 
şi copiat-o cu creionul. Rezultatul ? Nu se publică 

P. G.-Horecea. — Dragul meu, eşti prea tânăr, ca să poti 
face fabule orginale reuşite, Fabula este un gen de scriere 
mult mai greu de cum iti închipui. Regretăm că nici glumele 
ce ai trimis de rândul acesta nu sunt potrivite pentru revista 
noastră. 

Con. L. P.-Loco. — „Ghicitorile“ trimise de d-ta sunt, ce-i 
drept, destul de drăguţe, dar noi nu putem publica lucruri cari 
au ma! fost publicate - fie si într'o revistă de şcoală, 

Buc. I. G.-Comarnic. — «Grădina noastră» este o simplă 
compoziţie de clasă, de altfel destul de reuşită, insă nu e o 
schiţă, care să prezinte interes pentru cititori Cum. este gră- 
dina sau casa fiecăruia din noi, nu interesează pe alții, 

H. Ul.-B.ă'la. — cŞoolarul». «Adevărat». D-ta versifici des- 
tul de bine, dar cam faci „acrobație ce versificare“ şi în afară 
de aceasta vorbeşti numa: despre persoana d-tale si spui la 
lume chiar și ce ai visat. Află, însă, că lumea cealaltă e puţin 
dispusă să asculte ce spunem fiecare dm noi despre noi înşine. 

oz. Ar.-Lespezi. — Ai trimis două glume puțin reuşite 
şi nici mai spus măcar de unde le ai luat. Presupunem că 
sunt originale, dar regretăm că nu le putem publica. 

Chir. M. Ec.-Constanţa. — Poezia „Liniște“, trimisă de 
d-ta, arată un progres îmbucurător, cu toate ,că ai încă unele 
mperfecţiuni în ce priveşte accentul ritmic, numărul silabelor 
şi inutile repeţiri de cuvinte, mai ales în strofele 3 şi 4. Re- 
gretăm că nu o putem publica şi pentru motival că fiind o 
simplă poezie de impresii personale, nu este în genul poeziilor 
cu acţiune pe cari le publicăm de obiceiu în revistă, 

Mil. Zil.-Morneşti.— Nu prea eşti modest, când scrii d-ta 
însuți de propria d-tale poveste că e «minunată», pe când a- 
devărul "este că e scrisă cu numeroase şi nepermise greşeli de 
ortografie, aşa cum nu fac nici elevii din clasele primare. Con- 
tinuă să fii cititor şi lasă pentru mai târziu grija serisului. 

St. Şt. Gh. — „Reg le și țăranul“ e lustă dintr'o carte de 

şcoală, iar noi am dat de veste de repeţite ori că nu publicăm 
astfel de bucăți, fiindcă ele sunt cunoscute de cititori. 
. P. Ceb.-Lipcani, — Versurile din scrisoarea d-tale sunt 
slăbuțe si citindu-le, ai impresia că ar fi proză. Lasă pentru 
mai târziu, cân 1 vei fi mai mare și vei învăța mai multă carte, 
îndeplinirea dorinței da a scrie în versuri. 

Verg: FI.-Galaţi. — „Era o dată..“ Ne am bucurat, mică 
şi drăguță domnişoară, văzând că ai un scris destul de bun. 
Când vel creste mai mare și vei căpăta mai multă învăţătură, 
ne vei tr.mite şi poveşti, pe cari noi le vom -publ ca bucuros, 
Până atunci”, citește, creste sănătoasă si fii veselă. 

Arm. Al.-Brăila. — Cele două povești trimise de d-ta sunt 
scrise cam lung, cu amănunte cari puteau fi suprimate, au 
destule neologisme, iar construcţia frazelor cam lasă de dorit. 
Aşa fiind, regretăm că nu le putem publica. . : 


—— ——T=— Y t"_I.swKIh V-.-— — 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Cele trei surori bâlbâite 


O femeie avea trei fete, frumoase la chip, dar 
cu un cusur destul de mare: toate trei se bâlbăiau 
rău de tât, când deschideau gura să vorbească. Din 
pricina acestui cusur, bietele fete nu puteau să se 
mărite. 

Inti?o zi, însă, veni dintr'un oraş de departe un 
flácáu putred de bogat şi zise că el doreşte să ia 
de nevastă pe una din cele trei surori, pe cari le 
văzuse că sunt frumoase, dar nu le auzise vorbind. 

Se înţelese, aşa dar, cu mama fetelor ca a doua 
zi să meargă în vizită şi aşa să facă mai de a- 
proape cunoştinţă cu fetele. 

Mai înainte de a veni la vizită flăcăul cel bogat, 
femeia le zise fetelor: „„Ascultaţi cu băgare de seamă 
şi să faceţi întocmai cum am să vă spun. Când 
vine la noi tânărul cel străin, voi să vă luaţi fiecare 
o furcă şi un fus şi să toarceţi. Dar toată vremea, 
cât stă el în vizită, să nu deschideţi nici una gura, 
ci să tăceţi -molcom şi să mă lăsaţi să vorbesc nu- 
mai eu.” 

Fetele o încredinţară că au să facă întocmai. Si 
aşa, când veni flăcăul, ele, aşezate la rând după 
vârstă, învârteau fusul şi torceau, fără să spuie o 
vorbă. epr 

Mama lor îl ținea mereu de vorbă pe tânăr, lău- 
dându-i calităţile şi darurile cu cari erau înzestrate 
fetele ei. 

Dar deodată un păianjen căzu din tavan drept în 
poala fetei celei mai mari. „Un pă-pă-pă! Un pă- 
pă-pă!” începu să strige aceasta, speriindu-se de 
păianjen. , 

Soră-sa mijlocie, însă, ducându-şi degetul la gură, 
îi striga: „Ta-ta-taci! Ta-ta-taci!” pe când sora mai 
mică dedea bucuroasă din palme şi zicea: „Eu am 
tă-tă-tă-cut! Eu am tă-tă-tăcu-cut!” 

Auzind această frumuseţe de vorbă, îlăcăul cel 
străin nu mai ştiu cum să o şteargă mai repede de 
acolo. 

— —— XR ——— 


Ga IU De a BD A EA 


„SUCHARD” e cea mai veche marcă, 
O ştiu de când eram copil, 

Hre o aromă delicioasă, pri 
Şi-e gustul meu subtil. 


w=wunumanusunanununsamnanaanmunaanannuzmunasuasnunananasup 

Povestea care va apare in n-rul viitor 
pentru „Concursul de poveşti glumețe“, poartă 
titlul de „CEI ŞAPTE HAPLEA“ si e scrisă 
de colaboratorul nostru STAN PROTOPO- 


PESCU. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


DIMINEATA 
6 COPIILOR 


REVISTĂ GÄPTÄMANALÄ 
Dinecroa: N. BATZARIA 


EEDS 


— 
oo ojlo 
z 
oo oo 


© 
Q 


z 4 
o GO ojlo ojo ojlo ojlo ojlo ojlo oA 
A) ` (OD r. . IPP TI 
o O o)ío JCA o)/o ojlo Oloo 2)/o 


Coco ee 


as) | | 
o o 
o o ` 
° ° 
° ° 
o ° 
% o 
o ° 
G 
° ° 
° [+] 
. 
FT 
o [+] 
o ° 
° ° 
e 
o o 
oyoo si 
e 
° ° 
° o 
o o 
oJ o 
š 
o ° 
o o 
o o 
o o 
š 
o o 
o o 
e 
° ° 
° o 
e 
° ° 
° ° 
o o 
o ° 
e 
° ° 


„Stau pe gânduri şi nu ştiu care poveste glumeaţă e mai frumoasă?“ PREŢUL 5 LEI 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Insemnări de cuvinte. 


' Răspundem cititorului Ach. los. dela Lipcani că 
cuvântul caraghioz eeste de origină turcească, în- 
semnând propriu zis „ochiu negru”. Caraghiozii erau 
în trecut bufonii dela Curțile Domnilor, iar astăzi 
caraghioz înseamnă „om ridicul, individ care se face 
de râs.” 

Excesiv, cuvânt de origină latină, trecut în limba 
română prin Francezi, înseamnă un ce care depă- 
şeşte măsura. 


Submarinele. 


„De cine a fost inventat (trebuia spus: construit) 
submarinul?” 

Aşa ne-a întrebat cam de mult cititorul nostru 
Cior. Vlad. din Lipcani. 

Răspundem spunând mai întâiu că submarinul este 
un vas de războiu care se cufundă în apă, unde poate 
pluti multă vreme şi că scopul lui este de a atăca 
vasele duşmane, fără să fie văzut. Chiar când este 
în apă, submarinul are un instrument, numit periscop 
cu ajutorul căruia poate vedea ce se întâmplă şi ce 
este pe suprafaţa apei. 

Cei dintâiu cari au avut ideia de a construi sub- 
marine au fost Francezii (cam la sfârşitul veacului al 
19-lea). I 

După Francezi, au încercat Englezii şi la urmă 
de tot Germanii, cari în timpul războiului mondial 
construiseră până la 360 de submarine, dintre cari 
195 au fost înecate în cursul războiului. La încheierea 
păcii, restul de submarine germane a fost, parte scu- 
fundate, parte luate de Englezi şi Francezi. Astăzi 
Germania mare nici un submarin şi nici mare voe 
să aibă. 


Alte însemnări de cuvinte. 


Drăguţul şi devotatul nostru cititor Costin M. Băd. 
dela Constanţa ne roagă frumuşel să-l lămurim a- 
supra însemnărei următoarelor cuvinte: 

1. Factice. Cuvânt de origină latină, înseamnă 
ceeace nu e natural, ceeace este imitat. Deci, şi viață 
factice înseamnă o viaţă, care nu e naturală. 

2. Feeric. Inseamnă minunat, care pare că e făcut 
de o fee (Zână). Spectacol feeric. lar în teatru, fee- 
rie se zice de o piesă în care apar vrăjitoare sau 
Zâne (fee). 

3. Adbieszență. S'nonim cu tinereţe, înseamnă vârsta 


între copilărie până la majorat. (La bărbat 14—21 ani, 
la femee 11—19 ani). 

4. Brgat. Om tocmit ca să muncească în folosul 
cuiva, este un cuvânt de origină greacă. In limba 
greacă ergatis inseamnă muncitor. 


Uit mul rege al Bulgariei, 


- Răspundem unei întrebări făcute de cititorul nos- 
tru Kir. Mat. dela Sulina. 

Bulgaria ca stat de sine stătător există din anul 
1878, ânume în urma războiului româno-ruso-ture. 
Mai înainte Bulgaria fusese stăpânită veacuri întregi 
de Bizantini şi de Turci. Impotriva Bizantinilor s'au 
răsculat în anul 1186 fraţii Români Petru şi Asan, 
au scuturat jugul bizantin şi au întemeiat un stat 
independent, numit a doua Impărăție româno-bul- 
gară, care ajunsese foarte puternică atâta timp cât 
în fruntea ei au stat împărați din familia româ- 
nească. Mai târziu a decăzut şi sub ţarul lor Şişman, 
Bulgarii au fost bătuţi şi supuşi de către Turci în 
anul 1393. Dela această dată şi până în anul 1878, 
Bulgaria a fost o provincie turcească. 

Răspundem aceluiaşi cititor că asupra Deltei Du- 
nărei şi oraşului Sulina poate citi cu folos scrierea 
„România pitorească” de Al. Vlahuţă. 


Cel mai mare savant din România, 


E cititorul nostru M. Wein. dela Noua-Suliţa, care 
doreşte răspuns la această chestiune. 

Am scris şi altă dată că . chestiunea nu se poate 
pune în felul acesta, de oarece fiecare om învăţat 
este specialist. într'o anume materie. Unul e mare sa- 
vant ca doctor, altul ca istoric, un al treilea ca spe- 
cialist în ştiinţele naturale, etc. 

Totuşi, putem spune pe toată dreptatea că cel mai 
vestit cărturar al României, om care a scris mai 
mult decât oricare altul şi care se bucură şi în stră- 
inătate de o mare cinste şi reputaţie, este, netăgă- 
duit, d. profesor Nicolae lorga. 

Specialitatea d-sale este istoria, fiind cel mai mare 
istoric al nostru şi unul din cei mai buni istorici 
din lume. 


VVVYVVYVVVVVVVVYVVVVVYVYVYVYVVVYVVVVVVVVVVVVVYYYVYVYVVVVY 


Cu totii citim E frumoasă, minunată 
ŞI ne'nveselim Este splendid colarată, 
„(Comoara -u poveşti“, Optzeci de lel am dat, 
Gum alta nu găseşti, Dar sunt încântat. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 

6 LUNI 100 „ | IN STRĂINĂTATE DUBLU 


er - 
a 


26 IUNIE 1927 — Nr 176 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se Inapoiazš 


heproducerea bucăţilor este strict interzisa 


SFATURI BUNE DORINȚA TINEI 


Dragoste, prietenie, Sub teiul din grădină, 
Să'ncălzească mintea voastră! Fugind de caldul soare, 
Să vă fie De mult stă mica Tină 
Fața cerului albastră!.. La sfat cu maica mare... , ——— 
| R'BLIOTECA 
Cinstea, călăuzitoare, Bunica toarce lână: l reci TATI 
In a sufletului undă Un fir lung, argintiu; IUN VE 241 jag 
Vă pătrundă — Şi blândă 'ntr'un târziu I LA 91 | 
Ca o trâmbă dela soare |... A zis, cu vorba ei bătrână: L — sa 
Cu minciuna . „De ziua-ți, ştii, mereu 
Să nu staţi deloc de vorbă ! „Tot ţi-am făgăduit, 
Orişicând, întotdeauna, „lti voi da căte-un leu 
Ea e cea mai goală vorbă. „De an... Cât ai împlinit?“ 
Ca pe-o mucenică-aleasă — Răspunse iute mica: 
Sfânta muncă — „Am zece ani, bunico“, 
S'o slăviți pe câmp, pe luncă, — „Prea bine, — a zis bunica, 
Pretutindeni — ca şi-acasă!... „lei zece lei, Tinico“... 
Nu uitaţi, nici chiar o clipă, Oitând, zise Tina mică, 
Rugăciunea ! Cu glasul plin de jale: 
Pe a gândului aripă — „Stii ce aşi vrea bunică ? 
Ea e toată "nțelepciunea... „Să-am vârsta Dumneatale“... 
Cridim Zaharia George Buruiană 
— Doc k — 
BUNICUL SI NEPOTUL 

— Bunicule, ia spune, — Nu, fătul meu, vezi bine, 

De ce pe ceruri, luna Căci mau aceiaşi cale: 

Răsare 'ntotdeauna Si fiecare ţine ` 

Când soarele apune ?! Menirea firii sale. 

N'ar îi mai bine oare Pe când bogatul soare 

Să meargă împreună ?... Doar ziua dă lumină, — 

Şi lângă bunul soare In noapte, visătoare, 

Să -stea frumoasa lună?! Răsare luna plină. 


G. Breazu-Leurdeni 


PAG. 4. 


— Poveste populară glumeaţă — 
de Stan Protopopescu 


A fost odată un boer bogat, dar cum bogat ? Dacă 
te urcai pe un deal cât de înalt şi te uitai de jur îm- 
prejur, nu puteai cuprinde cu ochiul toate ţarinile şi 
viile şi livezile ce stăpânea. 

Cât despre vite, nu le-ai fi putut număra, chiar să 
fi stat trei zile şi trei nopţi. 

Totuşi, omul acesta nu era fericit şi mulţumit. Il 
hărăzise Dumnezeu cu şapte copii, toţi băeţi, numai 
că n'aveau cu toţii la un loc nici trei grame de minte. 
Ar fi zis că se născuseră şi trăiseră la Hăpleşti. De 
crescut, creșteau mai iute ca buruiana cea rea. Tre- 
buia să te urci pe o scară, ca să-i vezi cum sunt la 
faţă. Dar pe cât erau de înalţi, pe atât erau de proşti 
şi nătângi. 

Din pricina aceasta, tatăl lor nu se bucura de ma- 
rea sa bogăţie. „Ce are să se aleagă după moartea 
mea din tot ce am strâns eu ca bogăţie ?” se întreba 
el mâhnit şi amărit. 

Incă de când era în viaţă, dete la fiecare din- 
tr'înşii câte o parte de pământ şi din vite. Ii supra- 
veghea pas cu pas să nu dea, vorba aceea, în gropi 
şi să înveţe buna gospodărie. 

Intr'o zi, când se ţinea târg în oraşul vecin, cei 
şapte Haplea luară fiecare câte trei vaci din cele mai 
grase şi porniră cu ele, ca să le vândă la târg. „Să 
cereţi cel puţin douăzeci de galbeni de fiecare vacă”, 
ii povăţui tatăl lor. 

Insă, cam pe la jumătatea drumului, le eşi înainte 
un ţăran şiret şi prefăcându-se că e mirat la culme 
şi chiar îngrozit, le strigă : „Nenorociţilor, nu vedeţi 
că vacile voastre sunt deochiate de o vrăjitoare rea 
şi că vă așteaptă pe toţi o moarte năpraznică, dacă 
le mai ţineţi ?” 


DIMINEAŢA COPIILOR 


DIMINEAȚA COPIILOR *099000600060000000500w00000v6v006600000oveo PAG. 5. 


__Cei şapte nătângi să moară de frică si nu alt ceva, 
auzind astfel de cuvinte. 

„Aoleu ! strigară ei într'un glas, fie-ţi milă de noi 
şi scapă-ne de pacostea aceasta ! 

— „Bine, vă scap, le zise ţăranul. Uite, iau eu va- 
cile voastre şi chiar vă plătesc preţul pieilor lor. A- 
veţi douăzeci şi una de vaci, iată că vă dau douăzeci 
şi unu de galbeni pe toate. Le voiu înjunghia, voiu 
arunca la câini carnea lor, iar peile mă voiu căzni 
să le vând. Am să fiu chiar foarte mulţumit, dacă 
apuc pe ele banii ce vam dat”. 

Cei şapte Haplea fură încântați, îi deteră omului 
vacile şi îi mai şi mulţumiră că sa îndurat să le pri- 
mească şi să-i mai dea şi bani pe deasupra. 

Având acuma, fiecare dintr'înşii câte trei galbeni, 
o porniră la târg, unde intrară la cea dintâi câr- 
ciumă ce întâlniră şi din care nu eşiră până nu lă- 
sară pe băutură cel din urmă ban. Aşa se întoarseră 
acasă. fără vaci şi fără un ban în buzunar. 

Intre acestea, muri tatăl lor, iar ei îşi împărţiră 
între dânşii averea cea fără număr. Dar când n'ai 
minte şi nu umbli cu socoteală, să-ţi dea şi tezaurul 
împărătesc, că tot îl prăpădeşti în scurtă vreme. 


Aşa şi cu nătângii noştri. Să vă mai spun ceva 
din isprăvile lor. Intr'o zi luară fiecare dintr'înşii 


câte o sută de galbeni şi porniră la oraşul vecin, 
vrând să cumpere de acolo ce le-ar fi mai mult pe 
plac. Se opriră însă în drum la o cârciumă şi se ui- 
tară miraţi la un butoiaş ce atârna înaintea porţii. 
Era un butoiaş de carton, peste care cârciumarul li- 
pise o hârtie aurită. 

„Ce este butoiaşul acesta ?“ întrebară ei. 

„E un ou de cal, le răspunse cârciumarul, şi lam 
pus la soare, ca să se clocească şi să iasă dintr'însul 
un mânz de toată frumuseţea. Are să fie un mânz 
pe care n'am să-l dau nici pe o mie de galbeni”. ` 

— „Nu ni-l vinzi nouă oul acesta ? se grăbiră să-l 
întrebe deştepţii noştri. Hi dăm pe el şapte sute de 
galbeni, fiindcă n'avem mai mulţi galbeni la noi”. 

— „Ca să nu vă stric hatârul, iată vi-l dau!” zise 
cârciumarul desprinzând din cui butoiaşul, care nu 
preţuia nici şapte lei. 

Cei şapte Haplea îi deteră toţi banii ce luaseră cu 
dânşii, luară butoiaşul despre care credeau că e în 
adevăr un ou de cal şi o porniră îndărăt spre casă 
foarte veseli şi mulţumiţi. 

Insă, ajungând în vârful unui deâl, se opriră, ca 
să se mai odihnească şi puseră şi butoiaşul jos pe 
pământ. Dar butoiaşul se rostogoli de vale, oprindu- 
se tocmai într'un tufiş. Intâmplarea făcu ca în tufi- 
şul acela să fie un iepure. 

Fricos cum este, iepurele se sperie şi o rupse la să- 
nătoasa. „Mânzul! A eşit mânzul din oul de cal!” 
strigară nătângii şi se luară după el, ca să-l prindă. 
Dar poftim să ajungi şi să prinzi un iepure care 
fuge ! Până să facă ei câţiva paşi, iepurele intră într'o 
pădure şi se făcu nevăzut. 

„Vai, ce mai mânz am pierdut! se văetau ei, rupţi 


de oboseală de alergătura ce făcuseră. In trei ani de 
zile, se făcea un armăsar, cum n'ar fi avut nici îm- 
păratul”. 

Insă, nu mai era nimic de făcut, sau spălat pe 
mâini şi de mânz şi de şapte sute de galbeni. 

Veniră acum şi zilele de iarnă cu frig şi zăpadă. 
Intr'o astfel de zi cei şapte fraţi făcură în odae un foc 
din vreo doi stânjeni de lemne şi luându-și fiecare 
câte un scaun, se aşezară în jurul focului. In curând 
însă focul, aprinzându-se bine, începu să-i pârjo- 
lească şi să-i ardă. „„Aoleu ! ce ne facem, se văetau ei, 
că ne ardem şi ne frizem”. Şi nu le venea în gând 
să dea scaunele mai la o parte. 

Atunci cel mai în vârstă dintr 'înşii zise celui mai 
tânăr: „Tănase, dă fuga şi cheamă pe meşterul zi- 
dar, ca să dea căminul mai încolo“. 

Zidarul veni şi râse, văzând atâta prostie. Totuşi, 
le zise : „Ce-mi cereţi voi, nu se face aşa cu una cu 
două... Insă am să mă căsnesc să mut din loc cămi- 
nul şi să vă scap, dacă mă plătiţi bine”. š 

— „Plătim oricât ne-ai cere, numai scapă-ne !” 

„Bine, făcu zidarul, însă ca să pot lucra, voi eşiţi 
din odae şi să vă întoarceţi tocmai seara“. 

Cei şapte deştepţi plecară, iar zidarul ce credeţi 
că făcu ? Mută scaunele din loc şi le aşeză departe 
de foc. După aceea, se culcă şi îi trase un pui de 
somn până la întoarcerea nătângilor. 

„Sunteţi mulţumiţi de treaba ce-am făcut ? le zise 
el. Uite, am mutat căminul şi l-am dus destul de de- 
parte, aşa că puteţi sta fără teamă că vă ardeţi”. 

— „Ii mulţumim, îi strigară ei, dar ce ne ceri ca 
plată ?” 

— „Livedea cea mare“, răspunse zidarul. 

Iar ei nu stătură o clipă la îndoială şi-i deteră li- 
vedea. 

Şi aşa, azi livedea, mâine țarina, poimâine vitele, 
şi-au prăpădit proştii aceia toată averea, nerămă- 
nându-le la urmă decât casa în care locuiau. Dar îi 
veni şi ei rândul şi iată cum: 

Intr'o după amiazi, un om din acelaş sat cu dânşii, 
trecând pe drum îi vede pe toţi cei şapte Haplea aşe- 
zaţi jos în cerc la marginea râului şi având picioa- 
rele unele într'altele. 

„Ce faceţi aicea, proştilor ?“ îi întrebă el. 

Iar proştii de colo: „Uite, ni s'au încurcat picioa- 
rele şi acum nu ne mai putem scula, fiindcă nu ştim 
care sunt picioarele unuia şi care sunt picioarele al- 
tuia. Dă-ne, te rugăm, o mână de ajutor, iar din par- 
tea nostră îţi dăm tot ce ne vei cere”. 

— „Vă descurc eu, le zise ţăranul, dacă îmi daţi 
casa în care locuiţi”. 

— „Ata să fie !” îi răspunseră ei într'un glas. 

“Țăranul puse mâna pe un băț mai tare şi mai no- 
duros şi trage-i, şi dă-i, şi loveşte-i, pe unde apuca şi 
croeşte-i voiniceşte, încât proştii săriră în sus ţipând 
şi urlând. Isi găsise fiecare picioarele şi se pornise 
să fugă care încotro. Şi cred că fug până în ziua de 


astăzi. Stan Protopopescu 


PAG. 6. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


MOS GHI TÀ SI LUPII 


Intr'o zi Moş Ghiţă se dusese la pădure, ca să taie 
nişte lemne. De odată, însă, îi eşi înainte un lup 
mare şi flămând şi-i zise: 

„Pregăteşte-te, că vreau să te mănânc!“ 

— „Mai domol, îi întoarse Moş Ghiţă vorba, dă-mi 
mai întâiu voe să-mi iau rămas bun dela ai mei de 
acasă. 


— „Nu, nu se poate! urlă lupul. Te mănânc a- 
cum pe loc! 

— „Dacă-i aşa, mă închin şi eu, zise Moş Ghiţă. 
Văd că cel mai tare are totdeauna dreptate. Dar la- 
să-mă să-ţi iau cel puţin măsura, ca să văd dacă în- 
cap întreg în burta ta. 

— „la-mi măsura, dar grăbeşte-te 1“ 

Moş Ghiţă tăie dintr'un copac un băț mai tare si 
mai noduros, înşfăcă pe lup de coadă şi începu apoi 
să tragă şi să-l croiască zdravăn cu băţul, zicând: 
„E adevărat că cel mai tare are dreptate, dar cel mai 
deştept ştie să iasă din încurcătură“. 

Lupul urla, răcnea şi se svârcolea în tot felul, ca 
să scape din mâinile lui Moş Ghiţă. Tot smucindu-se 
aşa, i se rupse coada dela rădăcină. Moş Ghiţă, râ- 
zând, îl luă pe lupul, care era pe jumătate mort, îl 


asvârli în nişte mărăcini şi după aceea îşi căută îna- 
inte de drum. 

După o bucată de vreme, lupul îşi veni din nou în 
fire şi începu să urle şi să se vaete. La urletele lui 
veni o întregaă haită de lupi, cari îl întrebară ce a 
păţit şi unde îi este coada ? 

„Mi-a rupt-o Moş Ghiţă“, le spuse el printre la- 
crimi de durere. 

„Şi unde e Moş Ghiţă ?“ 

— „S'a dus înainte pe drumul acesta“. 

— „Stai că-l facem să ne o plătească scump!“ 
strigară lupii înfuriaţi şi se luară după urmele lui. 
Bietul Moş Ghiţă abia avu vreme să se suie într'un 
stejar, cățărându-se până în vârful lui. 

Văzând aceasta, cel mai deştept dintre lupi îi zise 
celui fără coadă: „Prietene, şezi tu jos la rădăcina 
ştejarului, noi ne vom urca pe tine unul peste altul, 
cățărându-ne aşa până la blestematul de Moş Ghiţă“. 

Aşa sa şi făcut. Lupii se cățărară unul pe spina- 
rea celuilalt, mai sus, tot mai sus, până când cel din 
urmă lup ajunse tocmai la Moş Ghiţă. Moş Ghiţă, 
însă, îi zise: „Ascultă, drăguţule lupuşor: mai bine 
mă mănânci tu singur aicea, decât să dai din carnea 
mea şi la ceilalţi tovarăşi ai tăi. Insă, dă-mi mai în- 
tâiu voe să-ţi iau măsura, ca să văd dacă încap în- 
treg în burta ta“. 

— „la-mi!“ zise şi lupul, iar Moş Ghiţă, scoțând 
cuțitul dela brâu, fârşt, hárst! îi tăie coada până ai 
clipi din ochi. O asvârli apoi lupului care şedea jos 
de tot şi căruia îi rupsese mai înainte coada şi-i stri- 
gă: „a-ţi, lupule, coada, să nu zici că nu ţi-a 
dat-o !“ | 

Lupul, crezând că e în adevăr coada sa, se sculă 
de jos şi se repezi asupra ei, dar în clipa aceea în- 
tregul turn de lupi se nărui şi lupii căzură uaii peste 
alţii. Mulţi dintr'înşii îşi rupseră gâtul şi rămaseră 
morţi pe loc, ceilalţi o rupseră la fugă, împrăştiin- 
du-se care încotro. 

Cât despre Moş Ghiţă, se cobori încet, încet din 
stejar şi merse acasă foarte liniştit. 

Vlad Nicoară 


——— oo ——— 
Unde sboară cele mai multe păsări? 
"(moop şeşdoapuy 23s2 ə[ apun) 
*** 
Unde îi este epurelui mai cald? 
"(aoşdno nl) 
% % * 
Când este untul vesel? 
‘(orgs DE 'ajSafpad as pne)) 
Culese de Wodan 
—əo ——qa kKZ=əə— 


PAG. ?. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


: 
` Š s= 
baa 


are 


Sfâşiat de întristare, De mă 'ntrebi ce au pütit ` Ó nisică mare, grasă, 

Iti trimit iar o scrisoare, š Copilasi-mi de-au murit, lute a luat-o-acasă, 

O scrisoare 'ndoliată Nebunie par'că 'mi vine, Şi a pus-o ca să lie 

Şi 'n otravă înmuiată. Căci dau vina tot pe mine. Doică — locul meu să-l ție. 
Dragă Mitu Miţişor, Nu ştiu dacă voi putea Dar pisoiii-au priceput 

Zău mai bine-ar fi să mor, Lămurit a-ți arăta Că-i străină şi n'au vrut 
Căci la ce să mai trăesc, Cum a fost şi ce-i pricina, Nici să sugă, să primească 

Să tot plâng, să mă jelesc. Ca pe mine să dau vina. O străină să-i hrănească. 
Cum să-ți scriu ce am pățit? Eu, biata, bucuroasă, Deci, văzând că nu-i nimica, 
Că e groaznic, neauzil. Că sunt mamă norocoasă, Mers-au Tanti cu Florica 
Cum ţi-am scris, eu am născut Noapte, zi cu ei am stat, Biberon de-au cumpărat, 

Trei pisoi şi i-am pierdut, Singuri, zău, nu i-am lăsat. Dar n'a fost chip de scăpat. 
In trei zile toți s'au dus, Nici o clipă. I-alăptam, Zău, mai mult nu pot să scriu, 
Cruda moarte i-a răpus. li linseam şi mâsâiam, Tocul chiar nu pot să-l fiu. 

Şi erau doar sănătoşi, Şi-mi ziceam în gândul meu: Doar atât iti dau de veste, 
Veseli, sprinteni şi frumoşi, „Fericită sunt şi eu“! Că pe lume azi nu este 

lar pe mine m'au lăsat, Insă laptele 'mi lipsea, Mamă mai nenorocită, 

Ca să plâng şi să mă sbat, Cât sugeau, nu le-ajungea. Ca prietena-ți iubită. 

Să mă rog, măi Miţişor, lar Moş Nae-a răscolit Din limba pisicească 
Mai de grabă ca să mor. Prin vecini şi a găsit de Moş Nae 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Vântul poznaş 


Moş Petre ieşise la plimbare 
pe câmp. Dar vântul începu să 
sufle cu putere şi să-i joace 
pozne. 

l-a luat şi pălăria din capu-i 
aproape chel. 

Moş Petre poartă o manta 
de ploaie, are barba albă, um- 
brela neagră, pălăria cafenie, 
pantalonii cenușii, Câmpul e 
verde. 

Vedeţi, prin urmare, că aveți 
de colorat cu tot felul de cu- 
lori. Mai băgaţi de seamă şi la 
figura supărată a lui Moş Petre. 

Având însă în vedere că pâ- 
nă acum aţi făcut destule pro- 
grese, suntem siguri că veţi 
reuşi şi de rândul acesta. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 8. 


1) „Hai la Moşi“, ne zice Frosa, 2) Si ne ducem dar din urmă 
Iar când spune ea ceva, Oameni mari vin şi copii. 
Haplea, eu şi toată lumea „Ura, Hapleo ! Ura, Froso !“ 
Nu eşim din vorba sa. Strigă glasuri mii şi mii. 


2) Joacă întâi la loterie 4) Mai apoi ne dăm în lanţuri, 
Frosa — vai, ce norocoasă ! — Dar vedeţi nenorocire: 
Căci ghiciţi cam ce câştigă ? Cade Frosa, rupe lanţul 


Broască mare şi țestoasă. Şi stă mult în nesimţire. 


PAG. 9. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


5) Vine lumea s'o ridice, 6) In sfârşit, se scoală Frosa. 


Dar e grea, par'că-i de fer, Şi ce rău e supărată ! 
Haplea cară, toarnă apă, „Maţi adus să mor aicea ! 
Eu îi dau tot cu eter. Nu mai vin eu nici odată“. 


; 7 / 7 //// 
Ç M 7/4 L 4 
7) O'mbunăm şi mergem toţii 8) Zice Frosa, se repede 
La „Roata miraculoasă“, Drept la roată voiniceşte, 
Ce se'nvârte şi te-asvârlă. Dar nu trec nici două clipe, 
„Nu mi-e frică şi nu-mi pasă“, Cât colo se pomeneşte. 


9) Râde lumea, strigă: „Bravo t!“ 10) Vrea să mergem iar acasă, 
Frosa este foc şi pară. Insă Haplea zice: „Taci ? 
„la tăceți şimchideţi pliscul, „Ti-am făcut cu toții cheful, 
Că vă dau la toți păpară“. Cheful meu acum să-l faci“. 


(Va urma) 


PAG. 10. 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


15) Un ajutor venit din cer. 


arioara se aşeză pe piatra de lângă zid la um- 

bra întunecoasă a brazilor. Se acoperi pe o- 

braz cu batista sa, care era toată udă de la- 
O8 crimi. Sărmana Marioara era foarte mişcată 
> în lăuntrul său. Se ruga cu atâta duioşie şi 
căldură, că nici o limbă de om nu poate spune în 
cuvinte. 

„Dumnezeule, zise ea suspinând, nu-mi trimiţi un 
înger, ca să-mi arate drumul, pe care trebue să 
merg ?” 

De odată în întunericul nopţii, auzi o voce blândă 
şi prietenoasă, care o chema pe nume: „Marioaro ! 
Marioaro !” Ë 

Marioara inšltá ochii si rămase încremenită de 
spaimă. Inaintea ei stătea o fiinţă frumoasă şi sveltă 
ca un înger din cer. Ochii acestei ființe străluceau 
de o drăgălăşenie cerească. Avea obrajii roşii şi mai 
frumoşi decât o floare de persică, bucle bogate de 
păr auriu îi împodobeau capul şi-i cădeau pe umeri. 
Imbrăcată întrr'o rochie albă ca zăpada, fiinţa acea- 
sta părea ca iluminată în razele lunei pline. 

La vederea ei, Marioara fu străbătută de fiori pu- 
ternici, căzu pe genunchi tremurând şi strigă: 
„Dumnezeule, ce văd? un înger care a venit să-mi 
ajute !” 

„lubită Marioaro, îi răspunse fiinţa aceea cu blân- 
deţe, eu nu sunt înger, ci o fiinţă omenească „aşa 
cum ești şi tu. Dar e adevărat că am venit să-ţi ajut 
şi că Dumnezeu a ascultat rugăcinea ta ferbinte. 
Uită-te bine la mine; oare nu mă mai recunoști ? 

— Sfinte Dumnezeule ! esclamă Marioara. Da, te 
recunosc : eşti duduia Ancufa, fosta mea stăpână, 
care fusese aşa de bună cu mine. Dar cum se face 
că ai venit pe vreme de noapte în locul acesta asa 
de pustiu şi aşa de îndepărtat de locuinţa d-tale pă- 
rintească ?” 

Duduia Ancuţa ridică încetişor dela pământ pe 
Marioara, care o cuprinse în braţe şi sărutând-o, îi 
zise printre lacrimi: „Bună şi iubită Marioaro ! Ti-am 
făcut o mare nedreptate ! Ai fost foarte rău răsplătită 
pentru bucuria ce îmi făcuseşi, atunci când îmi dă- 
ruiseşi frumosul cosulet, pe care îl văd aici lângă 
tine. Dar nevinovăția ta a eşit la iveală. Ai putea, 
oare, să ne ierţi pe mine şi pe părinţii mei? Din 
partea noastră vom căuta, atâta cât ne stă în putinţă, 
să îndreptăm răul şi nedreptatea ce ţi-am făcut. Dar 
iartă-ne, scumpă Marioaro !” 

Marioara răspunse plângând: „Te rog, nu vorbi 
în felul acesta, scumpa mea dudue! După bănuelile 


ce cădeau asupra mea, v'aţi purtat cu răposatul meu 
tată şi cu mine, cu multă blândeţe. Mie nici nu mi-a 
trecut vreodată prin gând să hrănesc ceva ură îm- 
potriva voastră. Singurul lucru ce mi-a rămas era 
amintirea bunătăţii voastre. Ceeace mă mâhnea, era 
gândul că d-ta şi părinţii d-tale aţi crezut despre 
mine că sunt o fiinţă rea şi nerecunoscătoare. Nu 
doream altceva decât ca într'o zi să recunoaşteţi ne- 
vinovăția mea şi văd că Dumnezeu — slăvit să-l fie 
numele ! — mi-a împlinit această dorinţă“. 

Duduia Ancuţa tinu multă vreme îmbrăţişată pe 
Marioara, udându-i obrajii cu lacrămi. După aceea, 
îşi îndreptă privirile spre mormântul, care era la pi- 
cioarele sale, îşi împreună mâinile şi zise cu un glas 
de adâncă tristetš : Tu, Moş Ioane, om aşa de bun 
şi de cinstit, tu ale cărui rămăşiţe pământeşti zac în 
mormântul acesta ; tu, care îmi erai aşa de drag încă 
din copilăria mea cea mai fragedă, tu, care mi-ai fă- 
cut cel dintâi leagăn în care am fost pusă şi al că- 
rui ultim dar a fost acest frumos coşuleţ care împo- 
dobeşte mormântul tău ! O, de ce nu mai trăeşti, de 
ce nu pot să te văd încă odată, ca să-ţi cer ier- 
tare pentru tot răul şi toată nedreptatea ce ţi-am fă- 
cut ? Da, mare e vina şi greşala noastră! Dacă am 
fi judecat mai bine lucrurile, dacă am fi avut mai 
multă încredere în vechea şi încercata ta credinţă, 
tu n'ai fi fost acum în mormânt, ci ai fi trăit încă în 
mijlocul nostru. Iartă-ne! Aicea, la mormântul tău, 
jur şi promit în numele părinţilor mei că răul ce 
nu-l mai putem îndrepta faţă de tine, să-l îndreptăm 
îndoit faţă de fiica ta şi iubita noastră Marioara. Iar- 
tă-ne, Moş loane, iartă-ne!” 

— „Bună duduie, zise Marioara. tatăl meu n'a 
păstrat nici cea mai mică amărăciune împotriva 
d-tale şi a.părinţilor d-tale. Dimineaţa şi seara vă 
cuprindea în rugăciunile sale, aşa cum obişnuia din 
totdeauna şi v'a binecuvântat şi în ora morţii sale. 
Marioaro, îmi zise el mai înainte de a-şi da ultima 
suflare, cred cu tărie că stăpânii noștri vor recu- 
noaşte într'o zi nevinovăția ta şi te vor chema din 
nou pe lângă dânşii. Spune-le atunci că până în clipa 
morţii sufletul meu a fost plin de respect, de dra- 
goste şi de recunoştinţă faţă de dânşii”. Acestea au 
fost cele din urmă cuvinte ale răposatului meu 
tată”. 

Pe duduia Ancuţa o năpădiră din nou lacrimile. 
„Vino, Marioaro, zise ea în sfârşit, şi şezi lângă mine 
pe piatra aceasta. Incă nu pot să mă despărțesc de 
mormântul acesta. Imi pare că am fi aicea chiar în 
altarul lui Dumnezeu şi că binecuvântarea tatălui 
tău pluteşte deasupra noastră”. (Va urma) 


S catiul lui Mişu 


Il cunoşti, Puiule, pe Mişu, 
băiatul din vecini, un băiat ce 
mare astâmpăr şi se ceartă 
toată ziua şi chiar se bate cu 
alţi copii. 

Mişu acesta căpătă într'o zi 
un scatiu. Ai văzut, Puiule, 
scatii. Sunt acele păsări mici, 
aşa ca vrăbiile, dar mult mai 
frumoase decât ele. Au pene 
lucitoare în mai multe culori 
şi cântă foarte plăcut. 

Nu se poate spune câtă bu- 
curie avu Mişu, când se văzu 
stăpân pe un scatiu. Se rugă de părinţii săi, cari îi 
deteră bani şi cumpără numai decât o colivie mare 
şi frumoasă, în care închise scatiul. Atârnă colivia 
la fereastră, dar aşa mai sus, ca să nu poată fi ajun- 
să de vreun Mifu Miţişor sau de vreun Sosoiu So- 
solici. 

Jură apoi că acum, fiindcă are tot ce doreşte, nu 
mai cere altceva decât ca nimeni din casă să nu se 
atingă de scatiu. 

„Numai eu îi voiu da de mâncare, numai eu îi 
voiu pune apă, numai eu îi voiu curăţi colivia. A- 
fară de mine, să nu meargă nimeni la colivia sca- 
tiului meu“. 

— „Bine, te lăsăm să îngrijeşti numai tu de dân- 
sul“, îi ziseră părinţii şi ceilalţi fraţi ai săi. 

Vreo două trei zile treaba merse bine şi scatiul 
fu îndopat cu mult mai multă mâncare decât avea 
nevoe. 

Dar a patra zi Mişu văzu pe stradă o maimuţă — 
se înţelege că maimuța nu era singură, ci cu stăpâ- 


PAG. 11. 


nul ei care o ţinea de lanţ. Maimuţa aceasta sărea, 
pe un băț şi se strâmba la toată lumea. 
„A, cum aş dori să am o maimuță !“ zise Mişu, a- 
dăugând: „Nu doresc altceva decât o maimuţă!“ ` 
Aşa este Mişu. Ii place tot ce vede la urmă şi uită 
ceeace îi plăcuse mai înainte. 


In ziua aceea uită chiar să meargă la colivie şi să 
vadă, dacă scatiul are tot ce îi trebue. Ba uită şi a 
doua şi a treia zi, iar când, în sfârşit, îşi aduse amin- 
te, scatiul, culcat pe spate şi cu picioruşele sgârcite, 
zăcea mort în colivie. Biata păsărică murise de sete, 
căci în păhărelul din colivie nu se găsise o picătură 
de apă. 

Tu, dragă Puiule, n'ai să faci ca Mişu. Ştii că ţi-am 
promis să-ţi aduc de ziua ta un canar. Să-mi dai, 
însă, cuvântul că ai să îngrijeşti de el şi că mai să-l 
laşi fără mâncare şi fără apă. 

Aşa, Puişor, tu nu eşti ca Mişu. 


Proverbe populare 


i In casa leneşului (m) totdeauna e sărbătoare. 
Cuvântul e aa argint, tăcetea de aur. 
Când dai la cei neavuji, pe Dumnezeu împrumuţi. 
Minciuna sparge şi cose de piatră. 


Limba rea este cuţit cu două tăişuri. 
—— ku 


Recomandăm tutulor domnilor directori de 
școli primare, părinţilor $: elevilor cărțile 
„Comoara cu povești“, „Suflete de viteji“ şi „Copi- 
lul crescut în peşteră“ ca fiind cele mai bune 
cărţi de premii. Aceste cărți se recomandă 
prin conţinutul lor moral, national şi instruc= 
tiv, fiind în acelaş timp o lectură foarte u- 
şoară și piăcută pentru tineretul școlar. 


Citiţi si răspândiţi 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


PAG. 12. *.....00000ooooooooooeovoooooooooooooeoeoooo D MINE ATA 


CRISTINA 


— Poveste suedeză - 


COPIILOR 


Prelucrare de Ali-Baba 


ristina din pădure era singură pe lume. Pă- 
rinţii îi muriseră de mult, iar monmintele lor, 
deasupra cărora se înălțau două cruci de lemn, 
erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor 
cu apă rece. 

Cristina se ruga în toate zilele la aceste morminte 
şi cum stătea îngenunchiată, îi se părea că aude glasul 
aşa de dulce şi plăcut al părinţilor săi, cari îi po- 
vesteau despre frumoasa ţară unde se găseau acum, 
despre frumuseţea şi pacea senină a vieţei cereşti, 
în sânul lui Dumnezeul Sfântul. 

lar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu 
parfumul lor. 

Aşa trecu vremea pentru Cristina, care se făcuse a- 
cum o fată răsărită. şi de toată frumuseţea. Şi trecu 
feciorul de împărat, călare pe roibul său, şi vă- 
zând-o pe Cristina îngenunchiată la cele două mor- 
minte şi aşa de frumoasă, se opri din mers, des- 
călecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un 
glas plin de blândeţe: „Ce faci în locul acesta? Si eşti 
o ființă pământeană sau un înger coborit din ce- 
ruri?” 

— „Sunt Cristina din pădure, îi răspunse ea, să- 
racă şi singură pe pământ. Aicea sunt mormintele 
părinţilor mei. 

lar feciorul de împărat o luă de mână şi-i zise: 
„Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pen- 
tru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ”. 

— Viu!” îi întări Cristina vorba, privindu-l cu 
toată încrederea. Rupse un trandafir, câteva din îlo- 


rile „nu-mă-uita” şi puţină iederă de pe mormin- 
tele părinţilor săi, le prinse la piept şi întinse apoi fe- 
ciorului de împărat mâna. lar el o puse pe calul 
său şi se întoarse la palat iute ca vântul. 

Acolo, feciorul de împărat o puse pe Cristina să 
şadă întrun scaun de aur, iar el, ducându-se la 
maică-sa împărăteasa, îi zise: „Mamă, an găsit în 
pădure o fată, cùm nu-i se află părechea în frumu- 
sete şi în bunătate. Dă-mi, te rog, voe să mă cunun 
cu dânsa”. 

Maică-sa îi răspunse îngrozită: „Cum se poate să-ţi 
părăseşti logodnica, pe Domnița din „lusula verde” 
cu care Domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când 
erai un copil în vârstă mică?” 

Decât feciorul de împărat i-se rugă aşa de mult, 
încât se mai înmuie şi maică-sa împărăteasa şi-i zise 
să o lase să vadă şi să cerceteze, dacă fata găsită 
în pădure e vrednică să stea întrun scaun împără- 
tesc. 

Impărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu 
puţin mirată, văzând cât e de frumoasă şi ce bună 
arată la suflet. Cu toate acestea, o întrebă cu glas 
aspru şi răstit: „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea?” 

— „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva 
decât să văd din când în când chipul fiului Mă- 
riei Tale”. 

— „Bine, am să-ţi dau voe, îi răspunse împără- 
teasa, fiind tot încruntată, însă dacă poţi să duci 
la bun sfârşit trei treburi ce îţi voiu spune să faci”. 

„Ce am de făcut, înaltă Stăpână?” întrebă 


DIMINEAȚA  COPIILOReseoeocoeooooooooooooooorooooooooooooooooooooe PAG. 13. 


Cristina cu glasul ei blând. 

„lată ce: Să mergi la poiana din mijlocul pădurei, 
acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. O ne- 
norocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia şi 
numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze. 
Să-mi aduci aicea pe regină, ca să o pot întreba. 
Aceasta e cea dintâiu treabă ce îţi cer să-mi faci”. 

Cristina zâmbi ca un înger şi zise: „Să aşteptăm, 
când o fi noaptea cu lună plină şi atunci am să-ţi 
aduc pe regina zânelor”. 

Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana 
din mijlocul pădurei, o poiană ce îi era bine cunoscută 
şi care era toată acoperită de tot felul de flori fru- 
moase. Din roua ce cădea pe florile acestea, zânele 
îşi pregăteau vinul lor. De altfel, zânele o cunoşteau 
pe Cristina şi ţineau mult la dânsa. 

Când sosi la poiană, Cristina nu găsi acolo decât pe 
Puc, pe piticul Puc, bătrân de când lumea. „Ce faci 
aicea, moşule, şi unde e regina zânelor?” îl în- 
trebă ea. | 

„Cristino dragă, nu ştiu unde e regina, iar eu gust 
vinul nostru, ca să văd dacă e nimerit sau ba. 
Uite aşa!” Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori 
şi dete pe gât toată roua dintr'insul. Apoi făcu la fel 
cu altă floare şi cu alta şi cu alta, până ce se îm- 
bătă deabinelea. 

Ameţit de atâta băutură, Puc se porni să cânte, 
să joace şi să se tăvălească printre flori. Cristina, 
văzând că nu e nimic de tăcut cu dânsul, nu-l mai 
întrebă ceva, ci stătu să aştepte sosirea zânelor. 

Când bătu miezul nopţii, veniră şi zânele, frumoase 
şi zvelte, cum nu se poate spune în cuvinte, şi umplură 
poiana cu veselia şi sburdălnicia lor. Fiecare potir de 
floare deveni acum un pahar, fiecare frunză o mă- 
sutá în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau, iar 
fiecare foaie de trestie o sabie cu care se luptau 
între ele, pentru a câştiga mingea de aur ce le făuri- 
seră piticii. Alte zâne cântau şi jucau, pe când altele 
teseau o pânză fină din fire aurite de păianjen. 

Cristina, însă, se duse la locul unde şedea regina 
zânelor şi-i zise cu glas rugător: „Fii aşa de bună şi 
vino cu mine la palatul împărătesc, fiindcă o nenoro- 
cire mare ameninţă casa şi familia feciorului de îm- 
părat”. 

Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: 
„Da, viu fiindcă mă rogi tu; să ştii, însă, că nu e toc- 
mai pricepută cine te-a trimis să mă chemi”. 

Merseră amândouă într'o trăsurică de muşchiu de 
pe arbori şi trasă de şase păuni. 

lar la palat Cristina auzi cum regina zânelor îi 
spuse împărătesei bătrâne: „Dragă soră, cauţi în de- 
părtare ceeace. ai acasă la tine”. Altceva nu-i mai 
spuse, ci se întoarse din nou la poiana din pădure: 

In dimineaţa următoare, împărăteasa chemă din nou 
pe Cristina şi-i zise: „Ai adus aicea pe regina zâne- 
lor, aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâiu treabă. 
Țineam să ştiu unde este un giuvaer, pe care ea il 
dăruise odată soţului meu împăratul şi de care giu- 


vaer atârnă fericirea casei şi familiei mele. Soţul meu 
a murit câteva zile după ce îl pierduse, aşa că ni- 
meni nu ştie unde este. E un giuvaer galben şi stră- 
lucitor ca soarele şi are într'insul multe puteri as- 
cunse. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin 
lămurite că ar fi aici, în casă. Am dat poruncă să 


fie căutat peste tot, dar ma fost chip să fie 
Acum să-l găseşti tu, ca să văd dacă poţi aduce 
fericirea în palatul acesta. Aceasta e a doua treabă 
ce trebue să duci la bun sfârşit”. 


găsit. 


PAG. 14. c..vcrooooroorooooooooooooovorooooooooooeooooD/ MINEAȚA COPIILOR 


Cristina zâmbi, aşa ca şi cum sar deschide o 
roză tânără. Scoase din buzunar o piatră frumoasă 
şi aurită şi întrebă: „Nu cumva e acesta giuvaerul ce 
căutaţi?” 

— „Da, acesta e !” strigă împărăteasa, dar unde 
l-ai găsit?” 

— „L-am găsit întrun cuib de coţofană, când iz- 
bucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap dela moarte 
pe bieţii puişori”. 

Impărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă 
şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai îna- 
inte. Se vedeau pe dânsul chipuri de îngeraşi cu 
cununi în mână şi cu raze în jurul capului. Din a- 
ceasta împărăteasa înţelese că giuvaerul a fost în 
mâini bune. 

De aceea, îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrea- 
ză-l tu, până ţi-l cer; în mâinile tale e bine păstrat 
şi, pe lângă aceasta, vei avea nevoe de dânsul”. 

După câteva zile, împărăteasa chemă din nou pe 
Cristina şi-i zise: „ţi mai rămâne de făcut a treia 
şi cea din urmă treabă. Mâine soseşte aicea Domnița 
din „Insulă verde”, adică Domnița, care este logod- 
nica fiului meu. Peste cinci ani se va face căsătoria, 
cu începere de mâine, însă, ea va sta la noi toată 
vremea. Tu nu poti sta aicea şi mai voe să vezi pe 
fiul meu, decât dacă primeşti să fii servitoarea lo~ 
godnicei lui”. 

La cuvintele acestea, bietei Cristina cât p'aci să-i 
plesnească inima $i să-i sară din piept. Isi strânse, 
însă, tot curajul şi zise cu un glas stins: „Da, înaltă 
Stăpână, voiu face cum imi poruncii!” 

Ziua următoare sosi şi Domnița din „Insula verde”. 
Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de îm- 
părat ţinea mult la dânsa, toată ziua plimbându-se 
împreună în grădină. Multă vreme Cristina servea 
ca slujnică, supusă şi. ascultătoare, fără să se plângă 
şi fără să murmure. 

Insă când trecu anul al cincilea şi se aprapie ziua 
de nuntă, se făcuse la faţă albă ca varul, de credeai 
că se înfăşurase nitr'un linţoliu de moarte, şi ochii îi 
erau turburi ca o zi mohorită şi ploioasă. lar în a- 
junul zilei de nuntă se furişe dela palat şi se duse 
să plângă la mormântul părinţilor ei. Florile de pe 
mormânt erau scăldate în lacrimile ei, dar cu cât 
plângea, cu atât se simţea mai uşurată la inimă. 

Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi 
intră în coliba părintească, unde se culcă şi dormi 
dulce ca un înger care se odihneşte în sânul luĝ 
Dumnezeu. 

In somn îi se părea că aude o muzică şi muzica 
se apropia din ce in ce de dânsa şi pe urmă îi se 
păru că doi ochi mari şi strălucitori s'au plecat a- 
supra ei, privind-o. Cristina deschise ochii şi văzu 
stând în picioare lângă dânsa pe feciorul de împărat, 
care o cuprinse în braţe. Veni şi împărăteasa mamă 
şi-i zise: „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări, 
la cari te-am supus. Am văzut că eşti vrednică, prin 
harurile cu cari eşti înzestrată, de scaunul împără- 


tesc, asa că tu eşti logodnica fiului meu şi vom face 
chiar astăzi nunta”. 

Impărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur, 
iar pe cap o cunună tot de aur. 

Veni şi sora fiului de împărat, fiindcă Domnița 
din „Insula verde” nu era decât sora lui, iar nici de 
cum logodnică, îmbrăţişe pe Cristina şi-i zise: „Să 
mă înveţi şi pe mine sa fiu tot aşa de bună şi de dră- 
gutà, cum eşti tu”. 

Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse 
la palat, unde se făcu o nuntă, aşa cum se fac 
nunțile împăraţilor din poveşti. Păcat că mam fost 
şi eu acolo, că v'aş fi adus la fiecare câte un dar 
prețios. 

Ali-Baba 


——— k aei 
ORACOLELE 


Răspunsurile date oamenilor prin zei se numeau 
oracole. Se dădea astfel acest nume locului unde se 
primeau aceste răspunsuri şi zeiţei care era între- 
bată. 

Oracolele erau cercetate pentru întreprinderile 
mari sau pentru simple treburi de ale casei. Dacă 
trebuia să se declare războiu, să se încheie pace, să 
scape de o pacoste, să se stabilească legi, să se for- 
meze vr'o colonie: se adresau oracolelor. Dacă un 
particular voia să facă o călătorie, să se însoare, să-şi 
clădească o casă, să ştie dacă se va vindeca deo 
boală : se ducea să consulte una din zeitățile care 
erau vestite pentru prezicerea viitorului. Jupiter la 
Dodona şi în Libya, Apolon la Delfi, la Claros şi la 
Deos, Esculap la Epidamn şi Trofonius în Beotia, se 
bucurau în această privinţă de cea mai mare re- 
putaţie. 

Fiecare oracol îşi avea un mod deosebit de a vesti 
voinţa cerului. La Delfi era o preoteasă numită Pytia 
care îndeplinea această slujbă ; la Dodona vorbeau 
porumbei şi stejari. In unele locuri răspunsul zeului 
era primit în vis în timpul nopţei. La Claros nu se 
puneau întrebări : cel ce voia să ştie ceva îşi dădea 
numele în scris: răspunsul lămurea întrebarea pe 
care o avea în cap. 

Se credea că răspunsurie acestor oracole sunt si- 
gure ; dar de obiceiu aveau două înţelesuri. Astfel, 
când Pytia sfătui pe Neron „să se păzească de cei 73 
ani”, acest împărat a crezut că nu va muri decât la 
vârsta de 73 ani. Nu se gândi la locotenentul său 
Galba — în vârstă de 73 ani — care-l făcu să-şi piar- 
dă tronul şi viața. Alexandru cel Mare, înainte de 
expediţia din Asia, veni la Delfi într'una din lunile 
în care oracolul nu răspundea. Supărat de această 
piedică neașteptată, smulse pe preoteasă din odăiţa 
ei ; şi o ducea spre altar, când ea se gândi să-i strige: 
„Fiule, eşti neînvins!“ Alexandru nu mai vru alt 
oracol, şi se duse plin de încredere la cucerirea, 


Asiei. Daniela 


E sP 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15. 


CELE TREI TORCA TOARE 


fost odată o fetiţă leneşe, căreia nu-i plăcea 
să pună mâna pe furcă şi să toarcă. In za- 
dar se supăra maică-sa pe dânsa şi o certa. 
Intr'o zi însă maică-sa se supără asa de rău, 
că îi dete o bătaie bună, iar fetiţa se porni 
să plângă cu glas tare. 

Tocmai atunci trecea pe acolo împărăteasa, care, 
auzind plânset şi țipete, intră în casă şi întrebă pe 
mama fetei că dece a bătut-o. Femeia, de ruşine, îi 
spuse cu totul din potrivă: „Fiindcă vrea să toarcă 
toată ziua, fără să se oprească o clipă. Eu sunt însă 
o femeie săracă, aşa că nu pot să-i cumpăr atâta in 
decât are nevoie“. 

Impărăteasa îi răspunse: „Dacă-i asa, o iau pe 
fata ta la palat la mine; îi dau să toarcă in încât să 
nu i se isprăvească nici odată“. Si împărăteasa luă 
în trăsură şi duse la palat pe fetiţa cea leneşe. 

Când sosiră la palat, îi arătă trei odăi pline cu i- 
nul cel mai frumos. „Să torci tot inul acesta, îi zise 
împărăteasa, şi să ştii că după ce îl isprăveșşti, am 
să-ţi dau de bărbat pe fiul meu mai mare“. 

Fetiţa cea leneşe nu zise nimic, dar tremura toată 
în sinea ei, căci n'ar fi putut toarce atâta in, chiar 
de ar fi muncit trei sute de ani, fără să se oprească 
nici ziua, nici noaptea. 

După ce rămase singură, se porni să plângă şi 
plânse trei zile, fără să se atingă măcar de un fir de 
in. De aceea, la sfârşitul zilei a treia, când împără- 
teasa veni la dânsa, rămase foarte mirată, văzând că 
fetiţa nu făcuse nimic. 

Fetiţa însă îi zise că n'a putut să muncească de 
supărare că sa despărţit de maică-sa. 

„Pie şi aşa, îi răspunse împărăteasa, dar de mâine 
să te apuci de treabă“. 

Rămânând din nou singură şi ne mai ştiind ce să 
facă, fata cea leneşe se duse să privească pe ferea- 
stră. Văzu atunci că vin spre dânsa trei femei. Una 
din aceste femei avea piciorul stâng mult mai mare 
decât cel drept. A doua femee avea buza de jos aşa 
de mare, că-i cădea în jos, acoperindu-i toată bărbia, 
iar a treia avea degetul mare foarte lat şi turtit. 

Femeile acestea se apropiară de fata cea leneşe şi 
o întrebară care îi este păsul şi supărarea. Fata le 
povesti tot ce se întâmplase cu dânsa. „ţi toarcem 
noi tot inul, îi ziseră ele, însă dacă ne dai cuvântul 
să ne chemi la nunta ta, să ne aşezi la masă lângă 
tine şi să spui că îţi suntem verişoare“. 

— „Fac tot ce doriţi, le răspunse ea, numai intraţi 
în odaie şi puneţi-vă pe lucru“. 

Cele trei femei intrară mai întâiu într'una din o- 
dăile pline cu in şi se apucară numai decât de trea- 
bă. Una torcea inul, învârtind roata dela furcă. A 
doua îl înmuia, a treia îl răsucea şi-l aşeza pe masă, 
apăsând cu degetul mare și rânduindu-l frumos. 


După Fraţii Grimm 


Ori de câte ori intra împărăteasa, fata cea leneşe 
ascundea pe cele trei torcătoare şi se lăuda spunând 
că ea făcuse totul, iar împărăteasa nu se putea mi- 
nuna în deajuns de hărnicia ei. 

In scurtă vreme fu tors tot inul din cele trei odăi, 
iar torcătoarele îşi luară rămas bun dela fată, spu- 
nându-i la plecare: 


„Să nu-ţi uiţi cuvântul dat şi să ştii că va fi bine 
de tine!“ 

Impărăteasa hotărî acum ziua în care să se facă 
nunta fiului ei cu această fată. Feciorul de împărat 
era, foarte bucuros că va lua de soţie o fată aşa de 
vrednică. 

Fata însă îi zise: „Am trei verişoare, cari mi-au 
făcut un mare bine, asa că nu vreau să le uit acum 
când sunt fericită. De aceea, te rog să-mi dai voe să 
le chem la nunta noastră şi să le aşez la masă lângă 
mine“. 

Atât feciorul de împărat, cât şi împărăteasa nu se 
împotriviră acestei dorinţi. In ziua nunţei, cele trei 
torcătoare veniră într'o trăsură frumoasă, iar mi- 
reasa le întâmpină zicându-le : „Bine aţi venit, dra- 
gilor verişoare“. 


— — 
S m fra 9 Bai py YS 3 2 
ELERA ada V 
ageri I i 
O APN > FEA SF 
BBL PREDIN NEET ue 


Li 
ý í 


735 RR 
— „A, grăi feciorul de împărat, dar urâte mai sunt 
verişoarele tale !“ Intorcându-se apoi spre ele, între- 
bă pe aceea care avea piciorul mare: „Dece ai un 
picior aşa de mare si de urât ?“ 

— „Fiindcă am învârtit cu el roata furcii“, îi răs- 
punse ea. 
„Dar ţie dece îţi atârnă buza în jos g's 

— „Fiindcă am înmuiat firul de in“ 
Intrebă apoi pe a treia: „Dar dece îţi este Gami 


` cel mare asa de lat şi turtit?“ 


— „Fiindcă am tors firul de in. 

Feciorul de împărat se îngrozi la gândul că şi ne- 
vastă-sa, muncind şi torcând, ar putea să ajungă aşa 
de pocită. Din ziua aceea o opri, aşa dar, să pună 
mâna pe vreun îus-sau o furcă. 

In chipul acesta fata cea leneşe şi neştiutoare scă- 
pă de grija ce o chinuia. 

In româneşte de Marcu lonescu 
-—— ckz 


DE VORBĂ CUCI TITORII 


Men. S.-Codăeşti.— „Omul și puricele“ este un dialog cam 
lung, fără vreun interes si mai ales fără vreo învăţătură, In 
afară de aceasta, și limba în care e redat cam lasă de dorit. 
Dacă ar fi fost asa de lesne să născocești fabule, nu sar [i 
adresat si astăzi lumea la fabule, vechi de câteva mii de ani, 
ale nemuritorului Esop. 

L. I. D.-Chitila. — «Păcăleala băcanului». N'ai răspuns la 
întrebarea ce ţi-am făcut mai de mult și anume de unde ai 
tradus anecdota trimisă. Aşa Hind, si de oarece presupunem 
că e luată dintr'o carte franceză de şcoală, nu se publică. 

N. W.-Noua Suliţă. — Intro anecdotă de câteva rânduri 
ai făcut greşeli și de limbă si de ortografie, De ex. cuvântul 
„Ceva“ se scrie aşa unit, iar nu «ce-va», cum ai scris d-ta. 
Apel se zice „a spart“, iar nu «a spars», cum ui scris, 


— 6 
o bonboană 


O bonboană la „SUCHARD” 
Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 
Dar... n'am găsit mai- bune. 


Povestea care va apare în n-rul viitor pentru „Con- 
cursul de poveşti glumeţe”, poartă titlul de „DECE 
NU S'A CĂSĂTORIT TANASE” şi e scrisă de cola- 
boratorul nostru N. MACEDONEANUL. 

Să nu se uite că până acum au apărut „NOROC, 
SĂ-MI FIE DE BINE!” de VASILE STĂNOIU, „NI- 
TÀ SUCITU” şi NIȚĂ SUCITU IN-RA!” (aceste două 
din urmă socotite ca o singură poveste) de MARCU 
IONESCU, „ȚIGANUL IN RAIU ŞI IN IAD” de MA- 
RIN OPREANU, HAINA DE PAMANT de VINTILĂ 
BRATU, „CEI ŞAPTE HAPLEA” de STAN PRO- 
TOPOPESCU, 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


r Y 
z ae oaae 


pi A, A, c $ +a Cy ka 
A a pp Ta ye x í 


EEES eS 


PENTRU UN POL 


Intro zi, lui Băpliţă | al nostru îi veni poftă de 


glumit. Se duse la cârciumă şi porunci lui badea, . - 


Toader, cârciumarul, o masă îmbelşugată, cu vin şi 
tot felul de bunătăţi. Apoi îi zise: „La ora prânzu- 
lui vor veni aici nişte prieteni de-ai mei din Pros- 
teşti. Le vei servi masa aceasta şi-ţi vor plăti din 
gros“: 

După această ispravă, se duse la satul Prostești, 
care nu e tocmai departe şi pofti la dânsul vreo 
câţiva cunoscuţi, mai cu dare de mână. 

li condusëé la badea Toader şi-i ospătă cu mân- 
căruri alese. Cam pe la mijlocul prânzului, Haplea 
îşi aduse aminte că are o treabă însemnată şi plecă, 
după ce îi asigură pe prieteni că masa e plătită din- 
nainte. 8 

Tăranii îi deteră înainte cu mâncatul şi băutul, 
fără nici o grijă, ba chiar îşi bătură joc de prostia 
lui Haplea. 

Inspre seară, când fură să plece, cârciumarul le 
ceru plata. Vă închipuiţi mirarea şi totodată mânia 
Prostilenilor, când înţeleseră că au fost traşi pe 
sfoară. 

După ce plătiră cârciumarului, se înarmară cu 
ciomege şi porniră în căutarea lui Haplea. 

Intâiu, bine înţeles, îl căutară la locuinţa lui, dar 
ia-l de unde nu e! După aceea vizitară rând pe 
rând toate casele din Hăpleşti, dar nu-l putură găsi. 

Atunci, unde era şmecherul. de Haplea ? 

După ce părăsi cârciuma, se duse la coliba pădu- 
rarului, unde îşi petrecu ziua, până se înseră. 

Când sosi timpul de culcare, Haplea se lungi pe 
cuptor, căci era foarte frig, iar în schimb îi dădu 
pădurarului cojocul său, ca să se acopere şi încă 20 
de lei. 

Pădurarul fu foarte mulţumit şi se culcă pe lavi 
tă, învelindu-se cu cojocul lui Haplea. 

In timpul acesta Prostilenii, înfuriaţi de atâta 
căutare, se holăriîră să intre şi în această colibă. 

Care nu le fu bucuria, când zăriră pe pădurar, 
culcat pe laviţă şi acoperit cu cojocul lui Hapiea. 
Socotind că e chiar Haplea, tăbăriră asupra lui şi 
începură să-l croiască zdravăn. . 

Bietul om, buimăcit şi neinţelegând nimic, ţipă 
cât il ţinea gura: „Staţi, bre! Mă bateţi degeaba !“ 

Dar Haplea de colo, îi răspunde: „Nu degeaba, 
bădică, ci pentru un pol“. 

Mira Han-Galaţi 


a. ..... 


Ce ERTSE noua carte „EVREICA pe 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate şi cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, ia toate librăriile. 


Atellereie „ADEVERUL“ S A. 


# 


marc prav pp 
E OD a i 


y; a AA 


N 16:  e¢eoekeóeeoeooeotooeooooeeoeeoeecoeoeoeoeeoe DIMINEAȚA “COPIILOR . 


ZY E z 
pia E 


i Sa 


e 


u DIMINEATA 


diih 


DN 


=° LU Me 
Wia OAR 
| "h N < 1 hi i, | 


iih 
KAAN 
NA NN. ` 
Y+ W 
O 
| 
| 
| | | 
A III III 
į 
gi | I! 
; | | MN A | | 
4 IIIQ U | 
rescut în vasul meu !“ A aripa ee 
. 58 n A 


"$ 
Là 
=== = 
—= 
s 
eM 


a 


== 
—— 


n W 
— E e 
=> E 
= 


A 
> w O =a 
— 
{f Á. = 
Li ` — 
a 7 


— 
N Wa . - | 
š l a 


= 


——— 


== 


S í E: 
` 
> 


O 
= š 


—— E 
= === 
> 
ai 


= 
== 
== 
— 


| 


H 
H 


p— —— 
== 


== = = 


| 


E 
== 
— 
=== === 
— n 


Origina unor oameni celebri. 


Răspundem cititorului nostru Os. Fih. din Fălești 
că Franklin şi Abraham Lincoln au fost Americani, 
Newton, Spencer şi Darwin, Englezi, iar Karl Mărx, 
German. 

Odată cu răspunsul eosl adăogăm din partea 
noastră că nu prea vedem marele“ folos ce-l are de 
pe urma întrebărei sale. Am fi înţeles să ne întrebe 
ce au făcut, prin ce s'au distins oamenii celebri de 
mai sus, iar nu numai de ce oras sau de ce religie 
au fost. ; 


Cine a inventat balonul ? 


E intrebarea dršgutei noastre cititoare H. Rosai 


din Lipcani. 

Răspundem că cei dintâi cari au reuşit să fo ratei 
iască un balon, care să se ridice şi să stea sus în aer. 
au fost Frații Montgolfier, Francezi. Balonul con- 
struit de dânşii sa ridicat în văzduh în lunie din 
anul 1783. 

Mulţi ani dearândul se întrebuința balonul captiv, 
adică legat cu o frânghie de pământ, mai ales că nu 
„ Se găsise încă mijlocul de a-l îndrepta ` după cum 
„vroia călătorul dintr'însul. Cel dintâi care a reuşit 
„să găsească direcția balonului, adică să constru- 
iască baloane, care să poată fi îndreptate în partea 
în care voim să mergem, este tot un Francez, anume 
Santos Dumont. 

De atunci sau introdus mereu periecţiuni, ajun- 
gându-se la dirijabilele de astăzi, cari sunt foarte si- 
gure, merg iute cu ajutorul unor motoare puternice 
si pot transporta mulţi călători. 


Praful de patos: 


Dršgutii noştri cititori Di. C. G. şi P. R. dela Ro- 
şiorii-de-Vede ne roagă să le spunem, între altele, şi 
cine a inventat praful de puşcă. 

Răspundem că o materie asemănătoare cu praful 
de puşcă era cunoscută în India şi mai ales în Chi- 
na încă înainte de Naşterea Domnului Nostru Iisus 
Cristos. Prin Arabi cunoaşterea acestei materii sa 
„răspândit şi în Europa. ` 

Este însă discuţie asupra faptului de à se şti cine 
anume este cel dintâi European, care a fabricat pra- 
ful de puşcă, aşa cum este astăzi întrebuințat la puş- 
tile de vânătoare, de oarece pentru puştile de răsboi 
se întrebuinţează un praf fără fum şi mult mai pu- 
ternic. 


Discuţia este mai cu seamă între Englezi şi Ger- _ 


mani. Englezii susţin că Englezul Roger Baco a fa- 


bricat el cel dintâi praf de puşcă în anul 1220, pe ~~ 


când Germanii pretind că a fost inventat de un că- 
lugăr german, anume Berthold Schwartz (citeşte 
Svart), care ar fi trăit prin veacul al 14-lea şi sar 
îi ocupat cu experienţe de alchimie. 


„Cine a descoperit radium-ul? 


E întrebarea cititorului nostru P. "Tec. dela Foc- 
sama, cititor care, fie zis în' treacăt, nu prea face de- 
osebire între cuvintele „a inventa“ şi a „descoperi ' 

Radiumul, ale cărui proprietăţi de putere si căl- 


„dură găsesc aplicări, din ce în ce mai numeroase şi 


mai folositoare în tratarea de diferite boli şi în alte 
ramuri de activitate omenească, este un element care 
se găseşte în minerale şi în multe ape minerale. Ra- 
dium-ul a fost descoperit de către soţii Curie (citeşte: 
Chiuri, cu accentul la urmă), în anul 1898. 

Chiar Pierre Curie, soţul doamnei Curie, a murit 
în anul 1906 la Paris, unde era profesor la Univer- 
sitate, ars de radium în timpul când făcea nişte ex- 
perienţe. (Radium-ul åre o extraordinară putere de 
căldură). A 
- Soţia marelui învăţat, doamna Maria Curie, năa- 
cuttă Sclodowsea (Poloneză dela Varşovia), a conti- 
nuat experiențele şi câțiva ani după moartea lui 
Pierre Curie, a fost numită ca profesoară la Sorbona 
(Universitatea dela Paris), în locul soţului ei. Doam- 
na Curie s aaa şi astăzi a preda cursuri la Sor- 
bona. 


Intrebări puţin nimerite,. 


Cititorul nostru AZ. A. Al. dela Ploeşti, ne pune 
două întrebări, ambele puţin nimerite. 

Aşa, vrea să ştie în cât timp se poate număra un 
milion. La ce-i foloseşte lucrul acesta ? Sau a vrut 
să arate că e deştept, crezând că ne pune în încurcă- 
tură ? N'a nimerit-o nici cu partea aceasta. 

Şi de ce fel de - milioane e vorba? De boabe de 
meiu, de fasole, de nuci? 

li răspundem, că nare decât să numere el şi să 
socotească timpul cât i-a trebuit pentru această ope- 
raţie de om fără treabă. 

lar la întrebarea lui. despre ou şi găină, îi răspun- 
dem că aci nare măcar meritul de a fi deştept, glu- 
ma aceasta fiind veche de când lumea. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE : 1 AN na arta, ea 

6 LUNI 100 IN STRAINATATE DUBLU 


3 IULIE 1927 — Nr. 177 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapoiază 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 


TATĂL NOSTRU DOINĂ PENTRU GENE 


Tatăl nostru, care 'n ceruri Nani, nani, odoraş, 

Locuieşti în strălucire, Scumpul mamii copilaş. 

Sfântu-Ți nume fie "n veacuri Hai te culcă, vezi Cel Sfânt 

Pretutindeni în sfințire. A trimis pe acest pământ 

Vin’ a Ta împărăție, — Ingeraşi cu-aripi deschise 

— Intre noi—şi-al Tău cuvânt, Să te-alinte în dulci vise E 

Toţi primească-Ți voia Tie, Şi să-ți cânte 'ncetisor: j $ JOTECA 
Cum în cer şi pe pământ. „Nani, nani, puişori“ iz 2 EDEN} 
Dă-ne astăzi, Indurate, Nani, nani, scump odor, | die ERSITĂȚII 
Pâinea noastră spre nutrire,— Fie-ţi somnul lin, uşor... Ë. LA gl 
Iartă multele păcate ; Hai adormi căci e târziu, na 2 ORI 


Te rugăm cu umăâlire. 
Cum şi noi, ceresc Părinte, — 
— Numai fie mila Ta, — 
Fapte rele şi cuvinte, 
Altor oameni vom erta. 
Dă putere 'n slăbiciune 
Şi păzeşte-ne de rău, 

De îspită, 'nşelăciune 

Şi de tot ce nu-i al Tău. 
După care rugăciune 
Bune Tată, Te mărim 
Şin sfârşit cu plecăciune, 
Amin !... Ție-Ți glăsuim. 


Alecu G. Săndulescu-Elisabeta 


—— c=. 


Fluturaşul meu sglobiu.... 
Pleacă-ți, pleacă-ți cele gene 
Căci venit-a iar Moş Ene 
Ca să-ți cânte drăgăstos : 
„Nani, nani, pui frumos F‘... 

Nani, nani, făt drăgut, 

Dormi acum, cât eşti micul, 

Căci destul nu vei dormi, 

Micule, când le-oi mări. 

- Vei avea atumeta voia 
Să te lupți crunt cu nevoia... 
Dormi acuma, dormi uşor, 
Scumpul mamii puişor.... 
Neculai Gh. Mihăescu 

— o k= n n 


CÁNTECUL ISVOARELOR 


Printre sălcii plângătoare 
In amurguri la isvoare, 
Este pace şi răcoare... 


Dorm în iarbă şintre flori 
Licurici scânteetori... 


Pe îsvoare-s flori de tei 
Şi prin iarbă gândăcei 


Vin furnici 
Cu ochii mici 
Cu făclii vin licurici; 


Noaptea-şi lasă 
Pânza-i moale 
Pe isvoare şi pe vale... 
Const. Goran 


PAG. 4. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„DE CE NU S'A CĂSĂTORIT TĂNASE 


> Poveste glumealšá — 


de N. Macedoneanul 


=P ănase. despre care va fi vorba în povestea de 

faţă, nu este unul şi acelaş cu prietenul din 
Hăpleşti al lui Haplea al nostru. 

Este un alt Tănase, născut, dacă nu mă 

_ înşel, în marea, comună Tâmpeştii-de-Baltă. 

Cât de prost şi nătâng, era, însă, mai Tănase de 
cât cunoscutul nostru Tănase. Numai că, spre deo- 
sebire de Tănase Hăpleşteanu, Tănase Tâmpeşteanu 
era putred -de bogat, orfan de tată şi fiu -unic la 
mamă. 

„Creştea nătângul acesta ca buruiana cea rea. Era 
aşa de lung, că trebuia să te sui pe o scară, ca să-i 
scoţi căciula din cap. Şi trecând aşa anii unul după 
altul, ajunse şi el în vârsta de a se căsători. 

In vecini era o fată de o frumuseţe răpitoare şi 
dintro familie foarte bună, dar sărăcită. Tatăl ei 
pierduse în nişte afaceri nenorocite toată averea, aşa 
că fata n'avea nici o zestre. 

Lui Tănase însă fata, îi căzu cu tronc la inimă şi 
de aceea îi zise mamei sale: „Mamo, vreau să mă 
căsătoresc cu fata din.vecini”. 

— „Să vedem dacă vrea. şi dacă vor şi părinţii ei 
să “bo dea ţie”, îi răspunse maicš-sa.. 

Totuşi, femeia, se duse a doua zi la părinţii fetei 
şi le vorbi de dorinţa fiului său. 

„Dar am aflat că băiatul tău ar fi cam într'o ure- 
che”, îi ziseră aceştia. 

„Aşa, se pare, fiindcă e cam sfios de felul lui, dar 
încolo e foarte deştept şi priceput“, le răspunse ea 
minţind, că nu-i dădea mâna să-şi vorbească de rău 
pe propriul său băiat. 

Părinţii fetei, ştiind mai ales că ei sunt săraci, pe 
când Tănase are bani fără număr, consimţiră până 
la urmă, cerând numai ca Tănase să meargă la ei 
de câteva ori în vizită, pentru ca în felul acesta să-l 
cunoască mai de aproapea. 

Maică-sa era foarte îngrijorată. Ştia ea că dacă îl 
trimite singur pe netotul ei, acesta va face numai 
pozne şi boroboațe. Dar fiindcă n'avea încotro, o zi 
întreagă îi bătu capul, dăscălindu-l şi povăţuindu-l 
cum să se poarte, cum să şeadă şi cum să vorbească. 
„Mai cu seamă, îi zise ea, caută să vorbeşti cât mai 
puţin. Vorba ta să fie da sau nu, după cum se po- 
triveşte. Iar dacă la plecare ţi se face vreun cadou, 
să-l aduci frumuşel pe mâini până acasă”. 

— „Aşa voi face, mamă, promise şi Tănase. 

Se duse în vizită la părinţii fetei, stătu acolo vreo 
două ore, dar afară de da şi de nu, n'a fost chip să-i 
scoată o vorbă omenească. ` 

„E tare sfios, îşi zise fata şi la plecare îi dărui un 
frumos sal de mătase. "Să-l duci din parte-mi ma- 
mei d-tale” îi zise ea. 

„Nu !” răspunse Tănase. 


„Cum nu ? întrebă ea mirată. 

„Da !” făcu nătângul. 

„E cam prost”, îşi zise acum fata. 

Tănase luă frumoşul sal de mătase şi aşa cum îl 
învățase maică-sa, îl desfăşură pe mâini şi porni 


îndărăt acasă, ţinând brațele întinse. Şi nu merse 
pe drumul drept, care era un drum foarte scurt, ci 
o luă prin mijlocul ei „Ca să mă vadă lumea 
îşi zise nătângul. 


ja | 


ce port eu pe mâini 


Dar în ziua aceea ploua vărsând cu găleata, aşa 
că până acasă nerodul nostru nu numai că se udă 
leoarcă, dar prăpădi cu totul şi frumosul şal de mă- 
tase. 

„Băete, îl dojeni mă-sa, ar fi trebuit să-l infšsori 
frumos în batistă şi să-l pui sub haină, ca să nu se 
ude”. 

La a doua lui vizită, fata, care îi era acum logod- 
nică, îi dărui un canar vestit pentru frumuseţea cân- 


DIMINEAȚA COPIILO 


tecului său. Când să plece, Tănase îşi adusese a- 
minte de ce-i spusese maică-sa. Infăşură, aşa dar, 
canarul strâns în batistă şi-l puse sub haină, strân- 
gându-l cu braţul. 

„Vezi, mamă, ce pasăre frumoasă mi-a dăruit lo- 
godnica mea”, zise Tănase şi scoase canarul din ba- 
tistă. Dar bietul canar murise strâns şi înăbuşit. 

„Băete, îl certă biata femeie, ar fi trebuit să-l legi 
de picior cu o sfoară mai subţire, să-ţi treci sfoara de 
gât şi să-l porţi în mână”. 

La a treia vizită, Tănase primi în dar un pore mai 
mare. „Acum ştiu ce am de făcut”, îşi zise el. Luă 
o frânghie mai groasă, legă cu un capăt piciorul 
porcului, îşi trecu celălalt capăt în jurul gâtului şi 


ridicând după aceea pe braţe porcul, care era foarte. 


greu, porni aşa prin mijlocul oraşului. 

Toti câţi îl vedeau, râdeau şi făceau haz, iar copiii 
se ţineau grămadă după dânsul, ducându-l cu alai 
până acasă. 

Maică-sa să moară de ruşine şi alta nu. „Băete, 
îi zise ea, ar fi trebuit să-l pui pe şeaua calului, iar 
nu să te faci de râsul lumei”. Š 

La a patra vizită, părinţii fetei îi dăruiră o bucată 
mare de slănină. Tănase, aducându-și aminte de în- 
văţătura. mamei sale, puse slănina pe cal, dar nu pe 
şea, ci o legă de coada calului. 

Ce mai haite de câini se repeziră după slănină, 
muşcând şi rupând dintr'ânsa!. Când Tănase ajunse 
acasă, din slănină nu rămăsese nici fărâmă. 

Văzând aceasta, maică-sa se temu că părinţii fetei 
află şi strică logodna. De aceea îi zise nătărăului ei: 

„Tu să stai acasă şi să nu te mişti, iar eu mă duc 
la: părinţii logodnicei tale, ca să-i poftesc să vie şi ei 
la nói în vizită. Vezi numai să nu faci vreo altă năz- 
bâtie,-iar când vine logodnica ta, aruncă-ţi bine ochii 
asupra ei! > 

Asa îl'învăţă maică-sa, care se duse după aceea la 
părinţii fetei. 

Rămas singur, Tănase se plimba prin curte, când 
aude o gâscă gâgâind: „Ga! ga! ga P 

„Iţi râzi de mine ?” îi strigă mâniat nătărăul. O 
prinse şi-i rupse capul. Mergând ceva mai încolo, 
văzu că acea gâscă era o cloşcă şi avea vreo zece 
ouă pe care le clocea. 

„Le clocesc eu în locul ei !” îşi zise Tănase. Se des- 
brăcă de haine, se unse tot cu miere şi jumulind 
gâsca moartă de pene, şi le lipi el de trup. 

„Acum sunt şi eu ca o gâscă”. Aşa îşi zise Tănase 
şi se aşeză frumuşel pe ouă, vrând să le clocească. 

Dar îşi aduse aminte că maică-sa îi spusese că 
dacă vine logodnica, el să-şi arunce bine ochii asu- 
pra ei. „Ochii mei nu-i pot arunca, îşi zise el, dar 
stai că am eu leac şi pentru aceasta”. 

Se sculă depe ouă şi se duse la oile din fare. Prin- 
sese vreo zece, le scoase ochii, îi puse într'o batistă 
şi se aşeză din nou, ca să clocească ouăle de gâscă. 

Nu trecu mult la mijloc şi iată că veni maică-să, 
însoţită de părinţii fetei şi de logodnică. 


Tănase, făcând „clă Pelo? aşa cum fac cloştile, se 
duse să le deschidă. Părinţii fetei şi fata însăşi se 
speriară grozav, văzându-l gol, uns cu miere şi cu 
pene lipite pe el. Cât despre mama lui, sărmana fe- 
meie, leșină de ruşine. 

Tănase, însă, sărind şi făcând într'una „clo ! clo P”, 
şi luând din batistă ochii: dela oi, îi azvârlea logod- 
nicei în obraz. 

„Mai bine cerşese pe, drumuri, decât să mă mărit 
după tâmpitul acesta !” zise fata ruşinată şi înfuriată. 

Părinţii ei nu ziseră-altfel si aşa: se face că Tănase 
din Tâmpeştii-de-Baltă a rămas necăsătorit până în 
ziua de astăzi. 

N. Macedoneanul 


- „Sunteţi chemat la telefon domnule profesor, 
zise portarul scoalei intrând grăbit în cancelarie”. 

La telefon : 

— „Domnul profesor ? 

— Da, chiar eu. ` 

— Voiam să vă anunţ că Georgescu Victor n'o să 
poată veni astăzi la şcoală : e foarte serios bolnav şi 
nu se: poate scula din pat. : : 

— Bine... bine”, zise profesorul; însă găsind că 
glasul care-i vorbea era cam copilăresc adăogă: „A- 
veţi bunătatea să-mi spuneţi cine telefonează ?... 

— Tatăl meu, domnule profesor ! se grăbi să răs- 
pundă bolnavul. Š 

Trimisă de Valentino Troşin-Reni 


Nici n'a apărut până acum o carte cu toate pagi- 
nille cu ilustraţii în culori şi cu de fru- 
moase cum e COMOARA CU POVES i e ALI-BABA- 

Preţul unul volum tt mare, Lei 80 


PAG. 6. eee 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Din faptele vitejeşti ale strămoşilor noştri 


HORATIUS COCLES 


La început de tot, când strămoşii noştri Romani 
au întemeiat Roma, ei au fost guvernaţi de regi. 
Precum ştim cu toţii, cel dintâiu rege al Romanilor 
a fost Romulus, iar al şaptelea rege, care a fost şi 
cel din urmă, este Tarquinius Superbul (adică In- 
gâmfatul). : 

Insă Tarquinius Superbul s'a purtat aşa de rău, 
că Romanii l-au alungat depe tron şi au proclamat 
Republica. 


ai QY 
Pedestraş roman înarmat uşor 


Regele isgonit se duse şi ceru ajutorul lui Porse- 
na, care domnea, într'o provincie a Italiei numită a- 
tunci Etruria. Porsena, care avea mare ură pe Ro- 
mani, porni numai decât cu oastea sa asupra Ro- 
mei. Trebue să spunem că armata lui Porsena era 
mult mai numeroasă -decât armata romană, iar Por- 
sena însuşi era socotit drept cel mai viteaz războinic 
din vremea aceea. š 

De aceea, la vestea cš a pornit asupra Romei, Ro- 
manii se speriară grozav de tare, fiindcă nu era toc- 
mai lesne să poată ţinea piept unui duşman aşa de 
puternic și de viteaz. 

Cu toate acestea, nu se rugară de pace, ci hotărâră 
să lupte şi să se apere până la cel din urmă om. 

Intre acestea, Porsena năvăli iute ca fulgerul, în- 
conjură Roma din toate părţile şi cuceri mai multe 
înălţimi din jurul Romei şi unele întărituri făcute 
în grabă de Romani. 

Insă, ca să poată intra în Roma, trebuia să treacă 


peste podul depe râul Tibru, un pod de lemn şi 
pentru a cărui apărare Romanii puseseră un nu- 
măr destul de mare de războinici. 

Coborând depe muntele numit Janiculum, ostenii 
lui Porsena înaintau năprasnici spre podul acesta. 
La vederea lor, Romanii, cari apărau podul, îşi pier- 
du curajul şi o luară la fugă. Fugiră toţi, afară de 
unul singur: Horatius Cocleș, un tânăr dintr'o fa- 
milie nobilă. 

Hotărât să lupte el singur împotriva întregei ar- 
mate dușmane, Horatius Cocles se rugă de camarazii 
cari fugeau, să se oprească în partea cealaltă a po- 
dului, să-l taie şi să-l surpe, pentru ca duşmanul să 
n'aibă pe unde să treacă şi să intre în Roma. 

„Până ce veţi tăia voi podul, eu am să ţiu pe loc 
toată oastea lui Porsena“, zise îndrăzneţul tânăr ro- 
man. 

Nemişcat ca o statue de bronz, ţinând într'o mână 
lancea al cărei vârf ascuţit era îndreptat spre duş- 
man, iar în mâna ceaaltă scutul, Horatius Cocleş aş- 
tepta pe duşmanii Romei. Năvăliră asupra lui mulţi 
şi ca o adevărată vijielie. 

Dar cine se apropia, era prăvălit la pământ stră- 
puns de lancea bravului roman. Alţii se speriau şi 
dădeau înapoi, înfruntându-i privirile sale de vultur. 

Lupta aceasta a unui singur om împotriva unei 
oştiri întregi ţinu multă vreme. Ținu până în clipa 
în care Horatius Cocles auzi un sgomot mare. Isi în- 
toarse privirile şi văzu că podul se prăbuşise. 

Aşa dar, duşmanii n'aveau pe unde să intre în 
Roma. 

Atunci Horatius Cocles se aruncă în apa râului 
Tibru. Se aruncă, aşa înarmat cumsera, căci nu vro- 
ia să lase nici o armă în mâinile dușmanului. Trecu 
râul înot, pe când săgețile cădeau ca grindina asu- 
pra lui, dar fără să-l nimerească. 

Fu primit cu strigăte de bucurie şi mai târziu Ro- 
manii, recunoscători, îi ridicară o statue pe locul 
unde viteazul tânăr, îşi făcuse aşa de strălucit dato- 
ria faţă de patrie. 

Deasemenea, după ce războiul cu Porsena s'a is- 
prăvit şi Roma a fost scăpată, Romanii îi dăruiră a- 
tâta pământ, cât ar fi putut înconjura, mergând cu 
plugul de dimineaţă până seara. 

Vedeţi, cititori, ce sânge de viteji curge în vinele 
noastre. 


ISTORICUL 
——— Í 


Costică: „Eri am văzut un scamator care a schim- 
bat apa in lapte”. 

Paul (fiu de lăptar): „Asta nu e scamator. Era 
pur şi simplu un lăptar!.... sei 


DIMINEAȚA COPI1LO0.R90900000000000900000000000000090000000000000 PAG. 


MITU MIŢIŞOR ŞI RÂNDUNICA - 


——— 


Mitu, straşnica pisică, 

ede 'n pom o rândunică, 
„Oh „ce bună şi ce grasă, 
“Ce mai pasăre gustoasă!“ 
Zice. Mitu şi pe dată 
O văzui în pom urcată. 
Chiar cum face-un vânător, 
Merge 'ncet încetişor, 
Să mo simtă, să mo vadă, 
Dar când vru să se repeadă, 
Rândunica hop! s'a dus, 
Sboară sus şi tot mai sus. 


` Sboară până 'n vârf de tot. 


Mitu, şterge-te pe bot! 

lar de-acolo rândunica, 
Drăgălaşa, mititica, 

Face haz şi ciripeşte, 

Tot îi spune rânduneşte: 
„Dragă Mitu, dacă tii, 

Pân' la mine ca să vii, 
Să-ţi comanzi la croitor 
Două aripi pentru sbor, 
Două aripi măricele, 

Ca să poți sbura cu ele. 
Pân' atunci „la revedere“, 
Poate nu-ți fac o plăcere, 
Că mă duc, dar cer iertare, 
Merg să caut de mâncare ` 
Pentru dragii puişori, 

Căci m'aşteaptă ei din zori, 
Şi de-aceea mă grăbesc 
Pe micuti-mi să-i hrănesc“. 
Mitu 'n pom stă ca ploat, 
Şi-şi vorbeşte supărat : 
„Două aripi dac'avearh, 
Rândunicei i-arătam, 

Când de mine-şi bate joc, 
O făceam bucăţi pe loc“. 


MOŞULEŢ 


sussasanuunkausass;uaunananawawanauwisuqs auwəsanaananprsaspuw 


~ MODELE DE COPIAT SI COLORAT 
Se Ş Lebăda cu boboci de lebădă 
7I) SĂ ak FAN ° Cred că ati văzut cu toții le- 


; bede, aceste păsări asa de fru- 
l x moase si elegante si cu penele 
de un alb asa de eurat. Dacš ati 
uitat cumva cum sunt făcute, 
7 mergeţi şi vedeți-le bine încă o- 
> dată, pentru ca să vă fie mai u- 
şor când le copiaţi şi mai cu 
seamă când le colorați. ' 
| Nu uitaţi însă că, afară de ele, 
“i mai aveţi de colorat frunzele de 
i deasupra lor şi floarea dela ca- 
păt, precum şi apa. în care se 
scaldă frumoasele lebede.: De a- 
semenea drăgălaşii boboci de le- 
bădă şi nişte trestie care este în- 


Der “(| 


os Il ° j til M dărătul lor. 
gi 1 es: pecete te Vedeţi, prin urmare, că aveţi 
> PA Sp 0 Ņ. mult de lucru şi trebue să în- 


trebuinţaţi mai multe culori. 

> : Credem, însă, că până acum 
ați făcut progrese frumoase, asa 
că şi desenul de faţă nu va fi 


e. wa ai greu de copiat şi colorat. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


1) „Scump Moş Nae, zice Haplea, 2) Zice Frosa: „Ca gustare 
Gâtul rău mi s'a uscat“, Dă-ne treizeci mititei, 
La un birt intrăm şi cerem Opt gogoşi de fiecare 
De băut şi de mâncat. S'o salată cu ardei“. 


2 
7 
A 
Ç 
% 
1 
; 
Îi 
H 


YAN 
DA 


NN | 


Open 
“a 


xX 


d 


= 
RY 


í 
A 


An 


% 


sss 
— 


A 


g 


2) Mai pre jos nu stă nici Haplea: 4) După masă Haplea cere 
„Trei baterii dă cu vin, Să se dea în „Montagnes russes“, 
Dar să fie straşnic, tare, Ne suim şi eu şi Frosa, 


Dă-ne cel mai bun pelin“. Când ajungem colo sus, 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Fire-ar dracului să fie, 
Vai, m'am dus, m'am prăbuşit!“ 


Dar vedeţi nenorocire: 
Intr'o fată nimereşte. 


9) I-am luat cu vorbe bune, 
„Dow sergenți, vă cer iertare, 
Cum sănchideţi voi pe Haplea? 
Zău car fi ruşine mare !“ 


6) In sfârşit, scăpăm cu bine 
„Hai prieteni, hai acasă, 
E târziu şi pleacă lumea“,— 
Insă Haplea nu se lasă. 


8) Tipă fata, vine lume, 
Doi sergenţi chiar au venit, 
Şi umflându-l ei pe Haplea 
La "nchisoare au pornit. 


10) Zi lăsară, Haplea-i vesel, 
Mai mâncă vr'o cinci gogoşi: 
„„Imi-ajunge-acum, ne zice, 
Mai venim noi pe la Mosi“. 
(Va urma) 


PAG. 10. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


NELU PIERDUT | 


ROMAN PENTRU TINERET 


ADAPTARE pa N.BATZARIA 


16) Ce căuta duduia Ancuţa la cimitir 


„Se vede bine că Dumnezeu te ocroteşte, dragă 
Marioaro, zise duduia Ancuţa, aşezându-se pe piatra 
de pe vechiul mormânt. Să-ţi povestesc în ce mod 
foarte simplu, dar tot atât de minunat, Dumnezeu 
m'a adus pe mine aicea. 

„Din ziua în care nevinovăția ta a fost descoperită, 
nu-mi mai găseam astâmpâr. Zi şi noapte mă gân- 
deam la tine şi la tatăl tău şi dese ori plângeam. La 
rândul lor, părinţii mei trimiseseră peste tot oameni 
să vă caute, dar n'a fost chip să vă găsească. Insă, 
acum trei zile am venit cu părinţii mei la o casă de 
vânătoare ce nu e departe de aici şi în care de două- 
incoace, nu locuia decât unul din pădu-zeci de ani 
rarii noştri. 

Cu noi veniseră şi doi străini cu soțiile lor şi cu 
fata unuia dintre dânşii. Tata şi cei doi musafiri au 
petrecut toată ziua în pădure după nişte treburi. Fe- 
meile au rămas acasă şi spre seară mama se crezu 
datoare să facă cu ele o partidă de cărţi. 

„Mie, însă, jocul de cărţi nu-mi face nici o plă- 
cere ; de aceea, însoţită de fata pădurarului, am eşit, 
tocmai când soarele apunea asa de frumos îndărătul 
munţilor, să cercetez împrejurimile şi să mă mai 
răcoresc în aerul aşa de curat şi de plăcut al serei. 

„Aşa am străbătut satul şi am ajuns până la poarta 
cimitirului. Incă de când eram în- vârstă mică, mi-a 
plăcut să mă plimb prin cimitir şi să citesc inscrip- 
tile de pe morminte. Si aşa, am intrat în cimitir şi 
am citit mai multe inscripţii, cari m'âu mişcat adânc. 

„Insă fata pădurarului îmi zise: „Vino să-ţi arăt 
acum mormântul unui om, sărac, mormânt ce n'are 
vreun monument sau vreo inscripţie, dar pe care 
dragostea fiicei sale'a ştiut să-l împodobească într'un 
mod aşa de plăcut şi mişcător. Vezi colo mormântul 
de sub brazii întunecoşi, având pe dânsul un tranda- 
fir înflorit şi un minunat coşuleţ, plin cu flori ?” 

„M'am apropiat şi am rămas împietrită de mirare, 
căci am recunoscut numaidecât frumosul coşuleţ, de 
care îmi aduceam asa de des aminte din ziua în care 
fuseseşi isgonită cu tatăl tău. L'am examinat mai de 
aproape : da, era acelaş coşuleţ pe care erau împle- 
tite inițialele numelui meu. 

„Am cerut atunci veşti despre tine şi tatăl tău. Fata 
pădurarului mi-a povestit totul, despre casa unde 
ali găsit adăpost, despre boala şi moartea neuitatu- 
lui tău tată. M'am dus îndată la preot, care îmi po- 
vesti aceleaşi lucruri, vorbind cu multe laude despre 
tine şi despre tatăl tău. Delea preot vroiam să merg 
fără întârziere la casa unde mi-s'a spus că locueşti, 


dar cu vorba preotului trecuse vremea şi se-întu- 
necase. E Q 

- „Ce e de făcut? am zis eu. Acum e târziu, iar 
mâine plec cu părinţii mei disdedimineaţă”. 

„Văzând aceasta, bunul preot chemă pe învăţător, 
rugându-l să meargă el să te cheme. 

„Să chem pe Marioara, acea fală săracă şi străină? 
grăi învățătorul, .adăogând: Nu e nevoe să bat atâta 
drum, de oarece în ora aceasta ea este la cimitir, 
unde plânge şi geme pe mormântul tatălui său. Am 
zăriț-o mai acum câteva minute, când treceam pe 
acolo”. 

„Poetul voise să mă însoțească, lam rugat, însă, 
să mă lase să viu singură, ca să te pot vedea şi îm- 
brštisa fără alti martori. Totuşi, l-am rugat să mear- 
gă numai decât, ca să dea părinților mei de veste, 
ca să ştie unde sunt şi spunându-le să se pregătească 
pentru a te primi. lată cum se face că am apărut pe 
neaşteptate înaintea ta, iubita mea- Marioară, Dum- 
nezeu a orânduit ca acest coşuleţ de flori să ne facă 
să ne întâlnim la mormântul mult iubitului nostru 
Moş Ion“. 

— „Da, îi întări Marioara vorba, Dumnezeu s'a 
îndurat de” lacrimile mele şi de nenorocirea mea. 
Binecuvântat să-l fie numele!“ 1 

Duduia Ancuţa grăi din nou zicând: „Să-ţi 
mai spun ceva care arată marea dreptate a lui Dum- 
nezeu şi cum El îndrumează soarta noastră, deseori 
fără ca noi să ne putem da seama. Ştii că Zoica era 
duşmana ta de moarte, căutând şi născocind tot felul 
de minciuni, ca să te îndepărteze din inima mea şi 
pentru ca să fie mai sigură de locul ce-l avea în casa 
noastră. Intre altele, ştii că tot ea a născocit groaz- 
nica minciună cu inelul mamei şi, din nenorocire, 
a izbutit. Vei afla însă ceva mai târziu, cum tot din 
cauza acestei minciuni Zoica a fost isgonită cu ru- 
şine dela noi. 

„Din parte-mi, n'am să uit ura şi duşmănia cu 
care ţi-a asvârlit la picioare coşuleţul de flori în 
clipa în care tu, sărmană şi nevinovată  Marioară, 
erai izgonită şi îndepărtată pe nedrept din casa unde 
te născuseşi. Zoica nu mai putea atunci de bucurie, 
crezând că se scăpase pentru totdeauna de tine. Dar 
tocmai răutatea ei, fapta ei cu coşuleţul este pricina, 
ca să te pot găsi din nou şi să mă sim! aşa de fericită. 

... Dar, adăogă duduia Ancuţa, spune-mi de ce ai 
venit la mormânt la o oră aşa de înaintată şi de ce 
tocmai acum plângeai din nou cu atâta disperare ?“' 

Marioara îi povesti cum fusese alungată dela casa 


Citiţi urmarea în pag. 11 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR eeeooo eoo popup r... PAG. 11. 


oarecele destept 


Un soarece mic, mititel, dar 
drăguţ şi frumusel... stai, Puiule, 
că mi-am adus aminte şi cum îl 
chiamă. Ti zice Pichi-Pichi. 

Puiule, l-ai văzut vreodată pe 
Pichi-Pichi ? Te cutremuri şi zici 
că ţi-e scârbă de şoareci şi că nici 
nu te uiţi la dânşii? 

Să mă ierţi, Puiule, dar mi-se 
pare că ţi-e frică de şoareci — şi-i 
mai mare ruşinea | Să-ţi fie frică 
de un şoarece mititel, care nici 
nu poate, nici nu se gândeşte să-ţi facă vreun rău! 
Cât de scârbit, n'ai pentru ce să te scârbeşti de dân- 
şii. Sunt curaţi şi au părul aşa de fin, par'că ar fi de 
mătase. 

Dar ascultă povestea lui Pichi-Pichi. Intr'o zi, Pi- 
chi-Pichi plecase de acasă. Ştii, Puiule, unde e locu- 
ința lui Pichi-Pichi: într'o gaură din pivniţă. 

Plecase, fiindcă îi era foame şi eşise să-şi caute 
ceva de mâncare. Incet, încet, oprindu-se la cel mai 
mic sgomot şi uitându-se în toate părţile, ca să nu-l 
vadă cineva, fie om, fie pisică. Pichi-Pichi intră în 
bucătărie. Nu văzuse, însă, sărman de el, că acolo 
stătea Mifu Miţişor, pitulat după nişte cratiţe. 

Și Mitu Miţişor îşi ridică puţin botul şi zise : „Mi- 
roase a şoarece ! O fi intrat în bucătărie vreunul din 
blestemaţii aceştia“. 

Isi roti odată ochii, cari îi ardeau ca jăratic, şi vă- 
zu pe Pichi-Pichi. 


„Bine ai venit!“ îi zise Mitu Miţişor şi cât ai clipi 
din ochi, il şi prinse în ghiare. 

Pichi-Pichi, însă, îi grăi zicându-i : „Dacă mă laşi 
să trăiesc, te duc chiar acum la locuinţa noastră, 
unde sunt strânşi vreo douăzeci de șoareci, toţi mult 
mai mari şi mai graşi decât mine“. 


Lacomul de Mitu Miţişor se încrezu în cuvintele 
acestea, îi dete drumul şi îi zise : „Hai să-mi arăţi lo- 
cuinţa voastră, căci pe ziua de astăzi am mare poftă 
de șoareci“. : 

— „Vino după mine“ îi răspunse deşteptul Pichi- 
Pichi şi se vâri într'o gaură aşa de mică, încât Mitu 
Miţişor nu-şi putea trece nici vârful labei. 

De acolo îi strigă râzând: „Miţu Miţişor, pune-ţi 
pofta în cuiu !” 


(Urmare din pag. 10) 


țărănească, fiind 
faptă ruşinoasă. 

„Vezi cum Dumnezeu ştie să îndrepte lucrurile şi 
să facă să iasă binele din rău. Femeia cea rea, alun- 
gându-te, şi-a închipuit că te nenoroceşte cu desă- 
vârşire. Insă, fără să ştie şi să vrea, te-a adus în bra- 
tele mele şi la părinţii mei, cari îşi vor da toate si- 
linţele să te facă din nou fericită. 

„Decât acum, zise mai departe duduia Ancuţa, 
e vremea să mergem la dânşii. Să ştii că nu ne mai 
despărţim, aşa că mâine plecăm împreună“, 

Marioara, însă, se gândea cu durere că n'are să 
mai vadă mormântul tatălui său. De aceea, nu se 
hotărî să se despărțească de dânsul. Dar duduia An- 
cuţa o luă cu blândeţe de braţ şi-i zise : „Să mergem, 


învinuită pe nedrept de o nouă 


Marioaro ! la ca amintire şi coşuleţul de flori. In lo- 
cul lui, părinţii mei vor ridica pe acest scump mor- 
mânt un monument, care te va bucura. lar pe drum 
am să-ţi spun povestea cu inelul pierdut. Ştiu că 
eşti curioasă şi nerăbdătoare să afli ce s'a întâmplat 
cu inelul acela. 

Se luară de mâini şi porniră amândouă la lumina 
lunei pline spre casa de vânătoare, unde erau aştep- 
tate de părinţii duduiei Ancuţa. 

(Va urma) 
wsqsnpzonnununarsansnususnananannanasnuvwunsaunmkwusqawmanGsnasnm.s a 
Ce să citim ? ; 

1) Comoara cu povești, de Ali-Baba ; 

2) Haplea — ediția a doua cu portretul lui Moş Nae; 

3) Copilul crescut în peșteră de N. Batzaria; 

4) Evreica de Andersen; 

5) Ca să mai râdem; 

De vânzare la toate librăriile. 


PAG. 12. 


— Poveste populară armeană — 


— am 


ntr'un sat sărac, cum nu era altul, trăiau odi- 

nioară un bărbat cu nevastă-sa. Oamenii ace- 

ştia maveau decât un singur fiu. Şi erau, bieţii 

de ei, aşa de săraci şi necăjiţi, că maveau mă- 

car o vită de muncă. Tot avutul lor era o bu- 
cată de pământ, dar şi pământul acesta l-au vân- 
dut unui vecin al lor, om aproape tot aşa de sărac, 
numai că putuse să-şi facă rost de o pereche de 
boi şi se pusese să are pământul cumpărat. 

De odată, însă, plugul se opreşte într'o brazdă, îz- 
bindu-se de ceva tare. Țăranul nostru săpă şi mai 
adânc şi când colo, ce să găsească: o oală plină cu 
galbeni de aur! 

Mirat, îşi zise, vorbindu-şi singur: „Am cumpărat 
țarina, fără banii aceştia; aşa dar, oala cu galbenii 
de aur este a vecinului meu”. 

Si se duse cu oala în spinare, ca să o dea ve- 
cinului său. Decât acesta îi zise: „Nu, nu o primesc, 
fiindcă nu e a mea; eu ţi-am vândut pământul cu 
tot ce este într'insul, aşa dar, tot ce ai găsit, este al 
tău.” 

— „Dar eu mam cumpărat şi oala cu galbenii de 
aur, îi strigă vecinul; prin urmare, trebue să o iei”. 

— „Măi prostule, îi întoarse vorba supărat. cel 
dintâiu stăpân al pământului; a fost norocul tău şi 
al tău trebue .să rămână. Eu sunt sărac, dar cinstit 
şi neam de neamul meu ma pus vre-odată mâna 
pe un luctu străin.” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Prelucrare de Ali-Baba 


— „Ba tu eşti un prost şi un nătâng, se răsti şi 
mai mâniat vecinul, şi toţi cei din neamul meu au 
fost oameni curaţi şi cinstiţi. Mie nu-mi trebue banii 
tăi şi nu ţi-am cumpărat nici o oală cu galbeni: 
ia-0, căci este a ta.” 

Şi se stârni între dânşii o ceartă şi o sfadă, ba 
chiar se şi incàerará la bătae şi se bătură zdravăn. 
După aceea, amândoi merseră cu jalbă la împăratul, 
pentru ca să le facă dreptate. 

Impăratul îu foarte mirat, văzând că se găsesc oa- 
meni aşa de cinstiţi. Gândindu-se un răstimp, îi în- 
trebă: „Aveţi copii?” 

— „Am un băiat”, răspunse cel. dintâiu stăpân 
al pământului. 

— „Şi eu o fată”, zise celălalt. 

—  „Dacă-i aşa, grăi împăratul râzând în barbă, 
vă poruncesc să căsătoriţi între dânşii pe copiii voştri, 
iar ca zestre să le daţi oala cu galbenii de aur”. 

Foarte mulţumiţi de această hotărire înţeleaptă, cei 
doi vecini se împăcară şi. se întoarseră acasă, cân- 
tând tot drumul. Şi făcură aşa cum poruncise îm- 
păratul. 

După nuntă, clădiră pentru nouii căsătoriţi o casă 
foarte frumoasă, le cumpărară: pământ mult şi toate 
cele de trebuinţă pentru un traiu bun şi îmbelşugat. 

De atunci cei doi vecini trăiau nedespărţiţi şi ți- 
neau mult unul la altul. Ei doi lucrau pământul cum- 
părat pentru copiii lor, sădiră o vie, făcură o grădină 


DIMINEAȚA COPIILOR 


frumoasă, iar cel mai mult pământ îl lăsară pentru 
că să semene într insul grâu şi: porumb. 

Dumnezeu binecuvântă munca şi truda lor, 
du-le rod din belşug şi mai făcu o „minune cu dânşii. 
Chiar pe locul unde fusese găsită oala cu galbeni, 
a răsărit un trandafir, care dedea flori de aur. 


Insă, fiul mai tânăr al împăratului, mergând la 
vânătoare, trecu pe acolo şi zări trandafirul cu flori 
de aur. 

Fără să spună cuiva ceva, se apropie de tran- 
dafir cu gândul ca să-l scoată cu rădăcini cu tot 
şi să-l ducă la palat. Numai decât însă, trandafirul 
se smulse singur din pământ şi se sui drept la 
cer. 

Feciorul de împărat se uită uimit la minunea a- 


ceasta. Dar văzând că trandafirul pierise, se întoarse 
îndărăt, - 


amărât acasă. Intorcându-şi însă privirile 


-dân-. 


PAG. 13. 


văzu că “trandafirul se găsea din nou la locul de 
mai înainte. 

Se duse a doua oară, ca să-l scoată, dar se în- 
tâmplă la fel: trandafirul se sui la cer. Tot aşa i-sa 
întâmplat şi a treia oară. Mâniat peste măsură, po- 
runci însoţitorilor să strice şi să nimicească toată via. 

Feciorul de împărat se întoarse acasă şi povesti 
totul tatălui său, iar acesta chemă pe sfetnicii şi în- 
teleptii împărăției, întrebându-i ce înseamnă şi cum 
se lămureşte minunea cu trandafirul de aur. 

Sfetnicii şi înţelepţii se gândiră mult, mult şi a- 
dânc şi apoi ziseră: „Noi nu putem lămuri minunea 
aceasta, dar cel mai bum lucru este ca fiul Măriei 
Tale să facă o călătorie prin ţări străine, că va da, 
poate, undeva de rostul ei.” 

A doua zi feciorul de împărat primi să meargă prin 
țări şi impărăţii străine, cu hotărîrea să nu se în- 
toarcă până ce nu dă de rostul minumei cu trandafi- 
rul de aur. 

După ce merse mult, puţin, întâlni într'o cetate 
pe o babă bătrână, aşa de bătrână, că îţi venea 
să crezi că e născută de când lumea şi pământul. 

O întrebă, dacă nu-i poate lămuri minunea cu tran- 
dafirul. 

„Eu nu pot, îi răspunse baba, dar în cea din- 
tâiu cetate ce vei întâlni în drum vei da peste un 
moşneag prăpădit şi gârbovit rău de tot; el poate 
să te lămurească.” 

Porni mai departe feciorul de împărat, nimeri ce- 
tatea, dete de moşneag şi-l întrebă îndată. 

„Eu nu ştiu, îi zise moşneagul, dar am un frate 
mai bătrân decât mine, care va putea să te lămu- 
rească. Stă în oraşul ce vei întâlni în drum.” 

Feciorul de împărat se duse şi găsi pe fratele 
moşneagului. Dar care nu-i fu mirarea, văzând că 


acest frate, despre care moşneagul îi spusese că e 


PAG. 14. oeversoeei poqo o poq 000 poto 00 o. DIMINEAȚA COPIILOR 


mai bătrân decât dânsul, din potrivă, arăta mult mai 
tânăr. Abia dacă barba începuse să-i încărunţească. 
Totuşi, feciorul de împărat îl întrebă şi pe dânsul să-i 
lămurească minunea cu trandafirul de aur. 

„Eu nu ştiu, îi răspunse omul, dar du-te la fratele 


nostru mai mare. El e mai priceput decât noi şi - 


stă într'o casă dela marginea mărei”. 


Feciorul de impărat se duse şi la acesta, dar acum - 


nu-i mai venea să creadă ochilor. In loc de un om, 
care, fiind mai în vârstă, trebuia să fie mai bătrân 
decât ceilalţi doi, vedea înaintea sa un bărbat voinic, 
roşu la față şi cu o barbă în care nu era un fir de 

„Am venit la tine, îi zise feciorul de împărat, ca 
să mă lămureşti cum de a răsărit intro vie un 
trandafir care dă flori de aur şi din ce pricină se 
suia la cer, când voiam să-l scot şi să-l iau şi 
apoi se întorcea din nou la locul său, când mă de- 
părtam. Dar acum mai am o întrebare: Cum se 
face că tu, care eşti mai în vârstă decât fraţii 
tăi, arăţi aşa de tânăr, pe când fratele tău mij- 
lociu arată mai bătrân, iar fratele mai mic este un 
moşneag gârbovit până la pământ?” 

— „ţi voiu lămuri totul, îi răspunse bătrânul, care 
arăta aşa de tânăr, dar mai întâiu să stăm la masă 
şi să-mi fii musafirul meu”. 

La sfârşitul mesei, nevasta bătrânului a adus un 
pepene, dar bărbatu-so îi porunci să aducă altul. 
Femeia făcu drumul până la pivniţă, dar se întoarse 
cu acelaş pepene, căci nici maveau altul. 

De douăsprezece ori bătrânul îi porunci femeiei 
să se ducă până la pivniţă şi să vie iarăşi cu a- 
celaş pepene. 

După ce îl mâncară, bătrânul îi zise fiului de im- 
părat: „Ai văzut că noi în casă maveam decât un 
singur pepene. Siam şi eu lucrul acesta, totuşi ne- 
vastă-mea, ca să nu-mi calce porunca, a fost ne- 
voită să meargă şi să se întoarcă de douăspezece 
ori din pivniţă. Sa dus şi 'sa întors, fără să spue 
un singur cuvânt, fiindcă ea de îelul ei este foarte 
ascultătoare şi supusă. Aceasta e pricina pentru care 
eu arăt mai tânăr decât fraţii mei, cu toate că sunt 
mult mai bătrân decât dânşii. 

„Nevasta fratelui meu celui mai tânăr este o fe- 
meie rea, cicălitoare şi de aceea fratele meu a im- 
bătrânit aşa de mult. Cât despre nevasta fratelui meu 
de mijloc, ea nu e tocmai rea, dar nici aşa de bună 
nu este. De aceea şi el arată mai tânăr decât fra- 
tele nostru mai mic, dar mai bătrân decât mine. 

„Venind acum la minunea cu trandafirul, care dă 
Hori de aur, află: că pământul din care a răsărit, 
fusese vândut de către un ţăran sărac unui vecin 
al său. Acesta a găsit în pământul cumpărat o oală 
cu galbeni de aur şi ma vrut să o oprească pentru 
sine, spunând că nu o cumpărase. Dar şi cel dintâiu 
stăpân al pământului, fiind om cinstit, ma vrut să 
primească o comoară, găsită întrun pământ, pe care 
îl vânduse. Inţeleptul tău tată a pus capăt certei 


dintre dânşii, poruncindu-le să se înrudească prin 
căsătoria copiilor lor. De atunci, cei doi vecini îşi 
lucrează pământul în cea mai bună înţelegere. 

„Trandafirul de aur este răsplata cinstei lor, însă 
florile nu pot fi rupte decât de stăpânii lor. Nimeni 
altul nu poate să pue mâna pe ele, ca un semn câ 
nimeni mare dreptul să-şi însuşească bunul şi no- 
rocul altuia, ci fiecare e dator ca prin muncă şi cinste 
să-şi asigure fericirea.” 

Feciorul de împărat se ruşină, aducându-și aminte 
de stricăciunile ce făcuse celor doi vecini şi se în- 
toarse de grabă acasă, hotărît să despăgubească pe 
stăpânii trandafirului de aur pentru paguba ce le 
pricinuise. 

Spre mirarea lui, văzu că în jurul trandafirului 
de aur răsărise o minunată grădină de pomi ro- 
ditori. 

„Apa ce venea dela munte şapule prin nriiltale 
brazde. i! 

Dumnezeu răsplătise munca celor doi vecini cin- 
stiți, făcând ca moşia lor să fie un adevărat raiu 
pământesc. , 


Ali-Baba 
— ocko 


Intrebări şi răspunsuri 


Cine trăeste din fum? 


° *(mšo2) 
++ 
Ce sboară in aer, este negru şi are patru picioare? 
“(Hop goq) 
* * w 


Unde nu fură hoţi niciodată? 
"(emy ap əsə nu əpun) 
` Culese de Wodan 


Povestea care va apare în n-rul viitor pentru „Con- 
cursul de poveşti glumeţe”, titlul de „PAN- 
TOFII LUI HAPLEA” şi e scrisă de MOŞ NAE. 


Cu această poveste se încheie cele şapte poveşti 
glumeţe, scrise de redactorii şi colaboratorii 
obişnuiţi. Aşa 


şapte povești glumeţe le-a plăcut mai mult. 

Să nu se uite că până acum au apărut „NOROC, 
SA-MI FIE DE BINE!” de VASILE STĂNOIU, „NI- 
TA SUCITU” şi NIȚĂ SUCITU IN RA!” (aceste două 
din urmă socotite ca o singură poveste) de MARCU 
IONESCU, „ȚIGANUL IN RAIU ŞI IN IAD” de MA- 
RIN OPREANU, HAINA DE PĂMAĂNT de VINTILĂ 
BRATU, „CEI ŞAPTE HAPLEA” de STAN PRO- 
TOPOPESCU şi „DECE NU S'A CĂSĂTORIT TÄ- 
NASE” de N. MACEDONEANUL. 


DIMINEAŢA COPIILOR: 


PAG. 15. 


Sy, îp-cirip! Bună ziua moşule“, zise o rânduè 
i nică unui stâlp de telegraf in vârful căruia 
se aşeză să se mai odihnească. 

„Bună ziua, prieteno, îi răspunse vechiul 
stâlp de telegraf, dar de unde vii acum ? 

— Viu dedeparte, moşule, dintr'o ţară cu soare 
cald şi cu cerul pururi albastru. 

Viu din ţara cu păduri de lămâi şi portocali, cu 
oameni veseli, care cântă într'una şi ziua şi noaptea. 
Şi ştiu o mulţime de noutăţi. Dacă vrei, ţi le poves- 
tesc şi ţie. 

—. Mie n'ai ce-mi povesti, îi răspunse stâlpul de 
telegraf cu mândrie, căci eu ştiu şi aflu totul îna- 
intea ta. 

— Aceasta nu e cu putinţă, moşule, de oarece lu- 
crurile ce vreau să-ţi povestesc, s'au întâmplat chiar 
astăzi în ţara de unde am venit sburând într'o fugă 
nebună. Vezi, prin urmare, că tu, moşule, te lauzi în 
zadar, şi că nu ştii nimic din cele ce am văzut eu. 

— Rândunico, pasăre scurtă la minte, îi grăi mus- 
trător- stâlpul de telegraf. Vezi tu sârmele de fier pe 
cari le port eu şi alți tovarăşi ai mel şi căra se întind 
pe mii si mii de kilometri în lungul şi în latul ţării, 
trecând prin câmpii, prin păduri, prin munţi înalţi 
şi văi adânci ? 

Aceste fire telegrafice pe cari eu şi cei de o seamă 
cu mine le purtăm de ani de zile, (inându-le în bună 
rânduială, duc dela un capăt până la celalt al pă- 
mântului, împrăştiindu-le la toate ţările şi popoarele, 
veşti despre tot ce se petrece pretutindeni. Aceste 
veşti aleargă iute ca fulgerul, fug iute ca şi gându- 
rile oamenilor, iar gândul sboară mai iute decât 
vântul şi de cât toate rândunicile la un loc. 

Rândunico, grăi mai departe stâlpul de telegraf, 
omul e o fiinţă deşteaptă şi pricepută şi multe a mai 
născocit cu mintea lui. Vezi, fără să te mişti din loc, 
fără să fii nevoit să faci călătorii lungi, afli îndată 
ce se petrece peste nouă mări şi nouă ţări. Toate 
veştile şi toate faptele trec prin aceste sârme aşa de 
subţiri. Acestor veşti şi fapte, oamenii le-au dat nu- 
mele de telegrame. 


Departe de aicea, la oraş stau cei ce pun la cale 
lucrurile acestea. Toate sârmele ce vezi înşirate dea- 
lungul meu, sfârşesc. într'o casă căreia îi zice local 
de poştă şi telegraf. Acolo pun în nişte vase de o 
formă curioasă ceva, care e foarte ciudat. E un lucru 
ce nu-l poţi pipăi, e o putere care nu se vede, care e 
mai fină decât adierea vântului celui mai uşor, dar 
care este de-o forţă neînchipuit de mare. Dacă te a- 
tingi puţin cu degetul de vasele despre cari ţi-am 
spus, te sgudue toată şi simţi o durere, ca şi cum 
te-ar fi muşcat un câine. 

Acestei puteri care nu se vede şi care, totuş, este 
asa de însemnată, oamenii i-au dat numele de elec- 
tricitate. Această electricitate este care fuge mai iute 
decât vântul cel mai năprasnic, mai iute decât pa- 
sărea cea mai sprintenă, tot aşa de iute ca fulgerul, 
căci şi fulgerul provine tot din electricitate. Cu aju- 
torul electricităţii oamenii îşi trimit unul altuia prin 
firele telegrafice toate cuvintele şi toate gându- 
rile lor. š 


Jată cum, rândunico, aflu eu totul înaintea ta si 
mai bine decât tine. Cu toate acestea, povesteşte, ca 
să vedem ce mai ştii tu”, isi încheie vorba stâlpul de 
telegraf. 


„In tara dela Sud, de unde am plecat chiar astăzi, 
zise rândunica, m'am oprit puţin deasupra unui 
palat ce se ridica măreț in mijlocul unei grădini în- 
tinse şi frumoase. Era palatul regelui din ţara aceia. 
Lungită pe un divan, aşezată la soare, stătea o tânără 
Domniţă, frumoasă şi atrăgătoare, dar bolnavă greu, 
aşa că la faţă era galbenă ca turta de ceară. Regele, 
regina şi o mulţime de oameni dela palat stăteau 
mâhniţi şi tăcuţi în jurul Domniței. Am văzut chiar 
că din ochii reginei curgeau lacrimi de durere. 

Să-ţi spun drept, mi-a fost tare milă de tânăra şi 
frumoasa Domniţă şi mult aş vrea să ştiu ce are să 
se întâmple cu dânsa”. 

Stâlpul de telegraf grăi atunci şi zise: „Să-ţi 
spun eu ce sa întâmplat. Mai acum o jumătate de 
oră a trecut prin firele ce port vestea tristă că Dom- 


PAG. 16. 


nila aceea a încetat din vaiţă şi că e o mare jale în 


toată ţara ei”. 

— Păcat! făcu rândunica, adăugind: cum se face 
că eu, care vin chiar astăzi de acolo, ştiu mai puţin 
decât tine, care de ani de zile nu-te-ai mișcat din 
locul în care ai fost pus ?” 

— Acestea sunt minunile electricității şi ale tele- 
grafiei”, îi răspunse stâlpul mândru că este şi el un 
impiegat al telegrafului. „Alt ceva ce mai ştii ?“ în- 
trebă el din nou. 

„Sburam, începu rândunica puţin cam descura- 
jată, deasupra munţilor Alpi, al căror creştet e pu- 
ruri acoperit cu zăpadă. Am cam încetinit sborul, 
ca să văd mai bine un tren care, asemenea unui 
şarpe, se căţăra spre vârful munţilor. Insă, pe neaş- 
teptate grămezi mari de zăpadă se desprinseseră din 
coasta muntelui şi rostogolindu-se, se prăbuşiră a- 
supra trenului, acoperindu-l aproape în întregime. 
In tren erau mulţi călători şi cine ştie ce s'a ales de 
dânşii ? 

— Ştiu eu, răspunse stâlpul de telegraf. Prin firele 
telegrafice s'a cerut ajutor dela oraş şi sau trimis 


îndată sute de lucrători şi un batalion întreg de. 


soldaţi, cari lucrează, ca să scoată trenul din zăpadă 
şi să scape pe călători. Nu sunt nici zece minute de 
când a trecut prin firele mele o nouă veste cum că 
peste câteva ore trenul va fi despotmolit şi călătorii 
vor scăpa cu viaţă. Vezi, dar, ce bine aduce omenirei 
telegraful şi electricitatea ! 

Şi binele şi răul se află numai decât. Uite, numai 
pe ziua. de astăzi au trecut o mulţinie de veşti. O 
veste că a murit cutare om însemnat, alta că un om 
sărac şi cu o casă de copii a câştigat la o loterie un 
milion de lei, alta că un vapor sa înecat în largul 
mărei, alta că..., dar nici nu le pot ţine minte pe 
toate”. 

Biata rândunică stătea nedumerită şi cam supă- 
rată. Ea care venea. dintr'o călătorie aşa de lungă, 
nu ştia mai nimic în comparaţie cu acel stâlp de te- 
legraf, care de douăzeci de ani nu se urnise din loc. 

Totuşi, nu vru să se dea bătută. Se gândi un răs- 
timp şi după aceea zise: „Dar iată, moșule, că tu nu 
ştii nimic despre un tâlhar, care azi dimineaţă sa 
dus la casa pădurarului, pe când acesta lipsea de a- 
casă. Am văzut cu ocni! mei cun: tâlharul a tras cu 
puşca în nevasta pădurarului şi cum după aceea a 
fugit cu bani -şi lucruri ce furase”... 

Stâlpul de telegraf răspunse zicând : „Ştiu, rându- 
nico, mai mult decât tine. Ştiu de acum două ore că 
iâlharul a fost prins şi pus în lanţuri”. 

— Cu tine şi cu electricitatea ta nu e nimic de 
vorbit”, grăi rândunica şi sbură de acolo. 

VI. Astronomul 


Citiţi și răspândiţi 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


DIMINEAȚA . COPIILOR 
DE VORBĂ CU CITITORII 


V. Tr.„Reni. — «Oda oștirii». Te sfătuim să nu încerci de 
acum poezii patriotice, fiindcă sunt printre cele mai greu de 
reuşit, O poezie patriotică nu este o simplă înşirare de cuvinte 
mari şi umflate, printre cari pui ah-uri şi oh-uri, ci exprima- 
rea unui sentiment înalt în versuri cât mai concise si mai pu- 
ternice cu putinţă. 

Ber. Is.-Loco. — «Legenda floarei piticuţe» este- scrisă cu 
multe şi neiertate greşeli de limbă şi ortografie. De asemanea 
construcţia frazelor lasă destul de dorit. Până nu înveţi lucru- 
rile acestea şi nu capeţi o cultură mai serioasă, e în interesul 
d-tale să nu încerci a trimite bucăţi spre icare. 

Sofia St.-Piteşti. — Ne ai: rugat mai de mult, bună dom- 
nisoará, să scriem ceva d sfânta pe al cărei nume îl porți, 
dar este nevoe să ne spui şi ziua in care iţi serbezi onomas- 
tica, în calendarul ortodox fiind câteva stinte cu numele d-tale. 
După ce primim răspunsul d-tale, îţi vom ini cererea, 

Puiu şi Ione! Râmn.„Brăila. - „Unul ca doi“, Nu cum- 
va aţi visat că d-v, ati făcuto poezie bine cunoscută şi pe care 
nemuritorul Coșbuc o făcuse cu mulți ani înaintea voastră ? Şi 
a. fost oare nevoesă «vă muneiți așa de grozav“, precumiacrieţi, 
să o copiaţi din volumul de versuri al aceluiaș ? Presu- 
punem că sunteți încă în vârstă mică, aşa că nu vă dați bine 
seama ce înseamnă o poezie „originală şi o poezie copiată sau 
furată (atunci când nu spui că >i copiat-o). 

T. V. L.-Odobeşti —<<Vara», Poezia d-tale e slăbuţă. Tot 
ce ne spui că face lumea în timpul verei, e spus în versuri, 
cari nau destulă vigoare. Citeşte poezii despre acelaş subiect, 
făcute de poeţii noștri cunoscuți, şi vei vedea deosebirea. Deo- 
sebirea dintre proză si poezie nu o formează numai faptul că 
poezia are versuri şi rimă, ci poezia este o artă care constă în 
a exprima frumosul în forma cea mai desăvârşită cu putinţă. 

Mar. Dum.-Ciaiova. - „Unul râde, altul plânge“ este des- 
tul de bine scrisă şi am fi heat-o, dacă n'ar fi avut unele 
umpluturi şi inutile repeţiri de cuvinte. aona însă dela d-ta 
lucruri şi mai reuşite Câţ despre povestea după Frații Grimm, 
ar trebui să ne spui din ce limbă ai tradus-o şi cum este titlul 
ei în original. Până atunci păstrăm bucata d-tale. 

N. Teod.-Ma'ghita. — «Intrebări şi răspunsuri». Am dat 
de nenumărate ori de veste că nu publicăm nici un fel de 
glume şi nici un fel de ghicitori sau întrebări cu păcăli, dacă 
trimițătorii nu ne spun lămurit de unde le au luat, 

Moş D.-Loco. - «Lolota, păpuşa...» e o schiţă scrisă des- 
tul de drăguţ, dar pentru a o putea publica, ar trebui să vă 
dati numele adevărat şi adresa sau mai bine să treceţi într'o 
după amiazi (orele 5 - 6) pe la Redacţia noastră, pentru a vă 
ruga să-i faceţi oarecari prescurtări, i i , 

Ch. M. Ec.-Constanța.—, Furtună“. Ştim că eşti un vechiu 
cititor al revistei š apreciem silintele frumoase, ce-ţi dai, însă 
poezia «Furtună» Ñu e destul de puternică și nici nu e în ge- 
nul poeziilor de cari noi publicăm de obicei. Aşa fiind, nu e 
nici în interesul d-tale- să ți se publice poezii slăbuţe şi de cari 
mai târziu, când vei fi mai mare, nu-ţi va părea bine, 


E sfânt 


O cutie de bonboane 

De „SUCHARD” mă încântă 
Precum şi ciocolata lor 

E — pentru mine sfântă. — 


Cereţi pretutindeni 
„Haplea—Păţănii şi năzdrăvănii”' 


Ediţia a Il-a Preţul. Lei 50 
Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


+ j f 
dJ 


M 


Pm 


CEN 


7 
f 
Ge 


Care din aceste două mici florărese e mai drăguță ? Preţul, Lei 5. 


PAG. 2. 


9 


Socoteala anilor 


Cititorul nostru C. Sim. dela Balaciu ne roagă să-l 
descurcăm dintr'o socoteală de ani. Ne spune că a 
întâlnit într'o veche carte românească, scrisă, prin 
urmare, cu litere chirilice, data următoare: 18 Iunie, 
anul 7213, iar în -parenteză anul 1705. 

Să-l lămurim. Cronicarii şi vechii scriitori români 
nu întrebuinţțau anul dela Naşterea Domnului nos- 
tru Iisus Cristos, cum întrebuinţăm noi astăzi, ci a- 


~ anul dela Facerea lumei, aşa cum această Facere 


este socotită după Vechiul Testament. 

Ca să găsim, însă, cu ce an creştin corespunde a- 
nul întrebuințat de dânşii, navem decât să scădem 
din anul lor, numărul 5508 şi rezultatul este anul de 
la Naşterea lui lisus Cristos. 

In cronicari, de exemplu, vom vedea că Mihai Vi- 
teazul s'a urcat pe tron în anul 7101. Scădem din a- 
cest an 5508 (acesta e numărul de ani dela Facerea 
lumei până la Naşterea Mântuitorului) şi vom avea 
anul nostru 1593. 

Credem că s'a înţeles. 


Cei ce dau mâna stângă 


Acelaş cititor ne întreabă ce părere avem despre 
persoanele, cari ne dau mâna cu stânga şi adaugă: 
„Gestul acesta să fie o meteahnă, un tic fără impor- 
tanţă ori oglinda fidelă a unui caracter ?“ 

Răspundem că depinde dela om la om. Unele per- 
soane, de pildă, întind mâna stângă, fie din distrac- 
ţie, fie uneori că au vreo durere la mâna dreaptă — 
adică fără vreun gând de a jigni sau de a face pe o- 
riginalul, pe omul care nu vrea să fie ca toată lu- 
mea. Sunt însă şi persoane, cari o fac intenţionat, fie 
că vor prin aceasta să arate celorlalţi puţină consi- 
detraţie, fie că o fac aşa din vanitate, iar vanităţii mai 
pe româneşte i-am putea zice prostie. 

Oricum, noi să facem-aşa cum cere bunacuviinţă, 
adică să întindem totdeauna mâna dreaptă. 


————— 


Origina cuvântului „zău“ 


E tot cititorul nostru C. Sim. dela Balaciu care do- 
reşte să ştie aceasta. 

Cuvântul zău, întrebuințat ca formulă de jură- 
mânt, vroind adică să întăreşti un adevăr pe care îl 
spui, este o prescurtare din „Dumnezeule“. 

„Zău“ are aceiaşi origină cu „zeu“, derivând din 
cuvântul latin deus. (Se ştie că la foarte multe cu- 


ee DIMINEAȚA COPIILOR 


vinte latine d dela început a fost prefăcut în z în 
limba română). 

De asemenea cuvântul Dumnezeu este de origină 
latină, fiind format din două cuvinte: Dominus 


deus (Domnul zeu sau Dumnezeu). 


Influența cinematografului. 


Cititorul nostru Pet. N. Lup. din Capitală ne-a 
pus de mult întrebarea: „La ce influenţează cine- 
matograful asupra unui copil?” Am întârziat cu 
răspunsul, deoarece ne mai scria că are absolută 
nevoe de lămuririle cerute, rugându-ne chiar să-i 
scriem acasă la el. 

Am presupus atunci că „absoluta nevoe“ ar fi vreo 
compoziţie ce li s'a dat la şcoală, iar astfel de compo- 
ziţii trebue să fie făcute de elevi, fără să li se dicteze 
de alţii. I j 

Răspundem acum în câteva cuvinte că influenţa 
cinematografului asupra unui copil poate fi bună si 
folostoare, precum poate fi rea şi vătămătoare. Totul 
atârnă de filmul ce se proecteaeză. Sunt bune şi in- 
structive filmele cari ne arată ţara noastră, ţări stră- 
ine şi viaţa oamenilor din acele ţări. Deasemenea, 
acelea cari ne arată viaţa animalelor si a plantelor 
sau în cari vedem modul cum se fabrică diferite obi- 
ecte industriale. 

Sunt însă vătămătoare filmele în cari nu e vorba 
decât de pungaşi, de bandiți, de ucigaşi. Influenţa a- 
cestor filme asupra sufletului copilului este cât se 
poate de rea şi de primejdioasă și părinţii au datoria 
să se asigure bine de ce natură este filmul, care se 
proectează, mai înainte de a se da copiilor voe să 
meargă si să-l vadă. 


Rebus, şaradă, anagramă. 


Cititorul nostru I Găr. din Capitală, vrea să ştie 
deosebirea între cele trei cuvinte. 

Răspundem. Rebus se numeşte o ghicitoare expri- 
mată prin figuri de obiecte. Şaradă este ghicitoarea 
în care cuvântul de ghicit e despărţit în două sau 
mai multe silabe, fiecare silabă având înţelesul unei 
vorbe. De ex. Caş-caval. Anagramă este ghicitoarea, 
care constă în a ghici- cuvântul prin schimbarea de 
poziţie prin strămutarea literelor din acel cuvânt. 

Acelaş cititor ne mai pune două întrebări, dar ne- 
văzând folosul ee ar avea dintr'insele, trecem asupra 
lor, fără să răspundem. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 

6 LUNI 10 „ | IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


10 IULIE 1927 — Nr. 178 Director: N. BATZARIA 


Reproducerea bucăţilor este strict interzis 


PISICA MEA IONEL ŞI FLUTURILE 


Aşa frumoasă | — 

Aşa frumos ce-a adormit ! 
Cu ochii ei 

De-un paşnic verde 
Din ochii mei 

Ea nu se pierde |... 


Pisica mea — 
Aşa de grațioasă ! — 
Era aşa de bună, 
Cum nici n'am pomenit | 
In neamul ei — 
De'zei — 
Era o 'ncoronare, o cunună, 
De bunătate, până 
Și-a dat obştescul ei sfârşit | 
„Și-aşa, în ochii mei, 
Deapururea 
O să rămână : 
Pisica mea — 
Cea bună... 
—— vr k= 


„Fluturele, fluturaş, 

Eşti frumos şi drăgălaş 
Sbori istet din floare'n floare, 
Dar de mine wai scăpare. 
Cat de iute ai sbura, 

Tot nu scapi din mâna mea!“ 
Ionel aşa-i vorbeşte, 

Insă vai! se pomeneşte 

Intr'o baltă plină cu apă, 


Ce mai caznă până scapă! Š 


lar de sus cel fluturel 

Råde, zice lui Ionel: 

„E pedeapsa ce-ai primit, 

Căci la rău tu te-ai gândit, 

Eu nimic nu [i-am făcut, 

Tu, ştrengarule, ai -vrut 

Să mă prinzi, să mă striveşti, 

Faplă rea să săvârşeşti”. 

Ionel e ruşinat, 

Jos căpşorul şi-a plecat 

Şi spre casă a pornit, 

Unde spuse ce-a păţit. Moşuleţ 
—— = 


COPILUL SI BĂŢUL 


Pe un băț, pe uliți Puiul 
Tot aleargă-aşa grăbit... 
Sbiară, ceartă'n mersu-i calul, 
Vrând să-l vadă mai iuțit 
Când în minte-i vine gândul: 
„Ei, e timp de când mă poartă 
la să-l las puțin afară 
Răzimat colea de poartă. 
Când din crâng va veni lupul 
Să-l înhațe pe de rost, 

Eu să stau de-o parte martor, 
Ca şi când nici masi li fost. 


De-l va lua să-l ducă, bine, 

Căci mă scap uşor de el... 

Tata-mi va aduce altul 

Mai drăguţ, mai frumuşel. 

Cum gândi făcu băiatul 

Şi-şi lăsă băţul uitat... 

Un drumeț trecând pe-acolo 

Pentru câini îl luă îndat ! 

E târziu... şi plânge Puiul — 

In zadar, lupul s'a dus... 

Geaba “şi plimbă ochii "'nlături 

Şi spre crâng, mai Sus, mai sus! 
Costin Făget 


ata a isa Lane te 


PAG. 4. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


O FETIŢĂ CUMINŢITĂ DE PĂSĂRI 


rabia stătea de vorbă cu soţul ei, domnul 
Vrăbioiu Vrăbianu. Ea era în cuib lângă 
puişori, iar el ceva mai încolo pe o cracă a 
cireşului din grădină. 
„Cip-cirip ! Cip-Cirip l”, zise domnul Vrăbioiu, 
adresându-se soţiei sale. Adică : „Ce fetiţă răutăciosă 
mai este şi Lenufa aceasta !” 


— „Cirip-cip ? Cirip-cip ?, întrebă vrabia, adică: 
„Lenuţa cea cu părul buclat, cu ochii negri şi cu 
năsucul cam în vânt?” 

— „Cip-cirip | Cip-cirip-cirip | îi întoarse d. Vră- 
bioiu vorba zicându-i: Da, tocmai ea ! Vine toată ziua 
în grădină şi rupe florile. Şi crezi că le culege, ca să 
le păstreze, sau să facă un buchet şi să-l ducă mamei 
sale ? Le rupe aşa din răutate. Se uită puţin la ele, 


de Marin Opreanu 


apoi le smulge foile, le aruncă la pământ şi le caleă 
în picioare”. 

—- „Cirip-cip ! Cirip-cip | adică : Vai, ce rea! Vai, 
ce rea !” zise vrabia acoperind şi încălzind cu aripile 
pe puişorii săi mici şi golaşi. 

„Cip-cir...!” vru să mai zică domnul Vrăbioiu, 
dar îşi închise ciocul şi tăcu, căci în momentul acela 
Lenuta intra în grădină. După ce rupse în treacăt un 
crin şi un trandafir, trântindu-i la pământ, se opri sub 
cireşul, care era tot înflorit. 

„Ce flori frumoase şi albe ca zăpada !” zice ea bu- 
curoasă, adăugând: „Dar cum să fac, pentru ca să 
le văd mai bine şi mai de aproape ?” Se uită în jurul 
ei şi văzu un scăunel. Il luă, se urcă pe dânsul, se 
ridică atâta cât putu mai mult şi izbuti să ajungă cu 
mâna o cracă plină de flori. O trase cu putere şi o 
rupse. 

Iată, însă, că veni grădinarul, care îi zise mustră- 
tor: „Domnişoară lenuţă, nu e păcat de craca pe 
care ai rupt-o ? Vezi mulţimea de flori de pe dânsa ? 
In fiecare din aceste flori era o cireaşă, așa că sau 
prăpădit în zadar atâtea cireşi, care ar fi fost foarte 
gustoase la mâncat”. 

— „Au mai rămas destule”, răspunse Lenuţa cu 
supărare. Le privi puţin, apoi plictisindu-se, le rupse 
una câte una şi le împrăștie pe jos, unde cădeau ca 
nişte fulgi de zăpadă Se mai plimbă câteva minute 
prin grădină şi după aceea intră din nou în casă. 

„Cirip-cip | Cirip-cip !* zise supărată vrabia după 
plecarea Lenulei. Adică : „Stăi, că o învăţ eu minte 
şi o fac să nu se mai atingă de bietele flori”. 

— „Cip-cirip ? Cip-cirip ?, Adică : Cum ai să o cu- 
minţeşti şi ce ai de gând să faci?“ întrebă curios 
domnul Vrăbioiu, care ştia că nevastă-sa e foarte is- 
cusită la minte. 

„Uirip-cip! E treaba mea !” răspunse scurt vrabia. 

Din ziua aceea trecură la mijloc mai multe săptă- 
mâni. In loc de îlori, cireşul avea acum pe dânsul 
cireşi coapte şi de un frumos roşu închis. Intr'o di- 
mineaţă Lenuţa veni din nou în grădină, însoţită de 
rândul acesta de maică-sa. 

„Lenuţo, îi zise maică-sa, mâine e ziua ta. Ai să-ţi 
inviţi prietenele şi ai să le aduci în grădină. Eu 
am să-i spun grădinarului să se sue în cireş, să cu- 
leagă cireşile şi să vi le arunce vouă, ca să le strân- 
geţi de jos. Cred că prietenele tale vor fi mulţumite”. 

— „0, ce bine — şi ce bucurie!” exclamă Lenuţa 
sărind în sus. 

Dar atât maică-sa, cât şi Lenuţa nici nu bănuiseră 
că vrabia, despre care a fost vorba mai sus, şi dom- 
nul Vrăbioiu Vrăbianu auziseră toată conversaţia. 
După plecarea lor din grădină, vrabia se întoarse că- 
tre domnul Vrăbioiu şi-i zise: „Du-te şi spune tu- 
turor prietenilor tăi ca mâine, mai înainte de a se 


DIMINEAȚĂ COPIILO Re060060000000000000000000000000000000000000e PAG. 5. 


lumina de zi, să fie cu toţii aicea în cireş. Merg şi 
eu să-mi chem prietenele. Cirip-cip!, adică: va fi 
ceva, foarte frumos”. 

— „Cip-ciripl“ răspunse domnul Vrăbioiu, adică: 
„Sunt sigur că are să fie foarte frumos”. 

Ziua următoare în zori, sute şi sute de vrăbii erau 
în cireş. S'au pus cu toatele că ciugulească şi să mă- 
nânce la cireşi, de ziceai că e un adevărat prăpăd. 
In mai puţin de o oră, nu rămăsese o singură cireaşă 
în tot cireşul. 

Când, vreo două trei ore mai târziu, Lenuţa, în- 
soţilă de grădinar şi de prietenele ei, intră în gră- 
dină şi veni la cireş, rămase îngrozită, văzând că în 
loc de cireşi, în pom nu era decât vrăbii, care ciri- 
peau vesele şi sburau de pe o cracă pe alta. 

„Cum sa întâmplat aceasta, ca să nu rămână o 
singură cireaşă ?” strigă ea, plângând de supărare. 
ELLELE] 


„E pedeapsa păsărilor şi totodată o lecție ce au 
vrut să-ți dea, ca să laşi florile în pace, îi zise gră- 
dinarul. Pricep eu ceva din graiul lor şi am bănuit 
că pun ceva la cale ca să te cuminţească”. 

— „Eu iubesc păsările şi ele sunt împotriva mea!” 
făcu Lenuţa, căreia lacrămile îi curgeau în şiroae. 
După ce tăcu puţin, îi zise din nou grădinarului: 
„Spune, te rog, că de azi înainte nu mai rup flori şi 
nu le mai calc în picioare”. 

— „Cirip-cip | Cirip-cip !” grăi vrabia, după ce 
toată lumea se depărtase de cireş. Adică: „Să ştii, 
bărbăţele, că Lenuţa sa cuminţit. Sunt sigură că nu 
va mai rupe florile şi crengile cireşului”. 

— „Cirip-cip ” răspunse domnul Vrăbioiu Vră- 
bianu. Adică: „Văd că eşti o vrabie foarte înţeleaptă 
şi pricepută”. 

Marin Opreanu 


GROAPA „NECURA TULUI“ 


ici eu m'aş putea spune cum de mi-a venit în 

gând întâmplarea ce vreau să povestesc în 
rândurile de față. Sunt amintiri, cari rein- 
viază în momente, când nu te gândeşti de 
loc la faptul de care sunt legate. 

La fel e şi cu: amintirea pe care o aştern pe, 
hârtie în cele ce urmează. 

De atunci au trecut ani mulţi; totuşi, îmi pare că 
e ceva care nu s'ar fi întâmplat mai departe de ziua 
de ieri. 

Insoţit de vecinul Dinu, un bătrân sfătos şi bun ca 
pâinea caldă, ne întorceam în comuna noastră dintr'o 


de N. Macedoneanul 


= NI 
— | W 
az A 


Tal 


l 


// 

AJ: / < 
WN 
călătorie făcută în câteva sate din apropiere. Ince- 
puse să se însereze şi goneam caii, ca să nu ne apuce 
noaptea pe drumuri, cari nu erau tocmai singure. Când 
să trecem, însă, printr'o vale, văd că vecinul Dinu îşi 
opreşte deodată calul, îşi face de câteva ori semnul 
crucii şi apoi îmi zice cu un glas, care tremura: 
„Fă-ţi şi tu semnul crucii şi întoarce calul, ca să cău- 
tăm alt drum şi să nu trecem prin valea aceasta.” 

— „Dar dece?” l-am întrebat eu mirat. 

Insă Dinu ,care îşi făcea înainte semnul crucii şi 
spunea încet o rugăciune, ca să îndepărteze duhurile 
necurate, întoarse calul şi făcându-mi şi mie semn 


PAG. 6. 


să întorc şi calul meu, nu mai deschise gura, până 
ce nu găsirăm alt drum şi nu ne îndepărtarăm de va- 
lea, care îl speriase aşa de mult. 

lar atunci când credea că nu mai suntem amenin- 
țaţi de primejdie, omul îşi reveni în fire şi îmi po- 
vesti cele ce urmează: 


jji Mm 
[, a ga 


ar diii 


| 


< Cox E 


- „in valea prin care trebuia să trecem, este o groapă, 
căreia îi zice „Groapa Necuratului.” Şi îi zice aşa cu 
2 toată. dreptatea, căci ascultă ce s'a întâmplat cu dânsa. 

Acum mai mulţi ani, aşa de mulţi că nici cei! 
r mai bătrâni decât mine nau apucat vremea aceea, 
: trei oameni dela noi. din comună se întorceau acasă. 
Fuseseră oaspeţi la nişte prieteni ai lor dintr'un sat 
de munte şi plecaseră de acolo, după ce se înoptase 
bine. şi cam ameţiţi de băutură. Tocmai la miezul 
„nopți străbăteau valea, de care, slavă Domnului, ne 
am îndepărtat, fără să ni-se întâmple vreun rău. 
„De odată, întrun tufiş văd ei că arde un foc. 
Dar un foc ciudat de tot. Aci părea ca un jăratec 


Â000000000000000000000000000ooeoeooocecetece DIMINEAȚA COPIILOR 


de cărbuni aprinşi, aci se ridica în limbi puternice o 
flacără de un roşu închis. 

„Am uitat să-ţi spun că era începutul iernei cu 
frig şi cu zăpadă, care căzuse de câteva zile. Aşa 
dar, focul acela nu putea să fie tăcut de păstori, căci 
pe o astfel de vreme păstorii nu-şi ţin turmele afară, 
şi nici de niscaiva drumeţi, cari ar fi poposit la noapte 
acolo. 

„Cei trei călători, cari se întorceau în comună, vă- 
zând focul, îşi făcură semnul crucii, iar cel mai in 
vârstă dintr'înşii zise: „Nu e lucru curat cu focul ace- 
sta, să ne depărtăm cât mai iute de dânsul!” 

— „Să ne depărtăm!” îi întări vorba cel de al 
doilea călător. 

„Al treilea, însă, un tânăr, care se lăuda că el 
nu ştie ce e frica, şi pe care vinul ce băuse îl 
făcea să fie şi mai îndrăzneţ, zise tovarăşilor săi 
de drum: „Să ştiţi că focul acesta este o comoară. 
Să punem, aşa dar, mâna pe dânsa şi să ne în- 
toarcem acasă mai bogaţi de cum am îi putut visa 
vreodată.” 

„Aşa vorbi calul 


nesocotitul tânăr şi îndreptă 


~“ spre focul din tufiş, pe când cei doi tovarăşi ai săi 


se depărtară cât putură mai iute. 

„Şi să vezi minune! Când tânărul de care e vorba 
se apropie de tufiş, focul se stinse într'o clipă şi în 
loc de flăcări sau de jăratec, nu era acolo decât o 
grămadă de cărbuni negri şi reci. J 
š „Până mâine cărbunii aceştia se pretac în bucăţi 
de aur”, îşi zise tânărul nostru şi îşi umplu cu ei 
buzunarele. Dădu apoi pinteni calului şi izbuti să-i 
ajungă pe ceilalţi doi tovarăşi. 

„Se lumina de zi, când oamenii noştri intrară în 
comună. „lan să vedem ce-i cu cărbunii ce ai strâns 
din tulis”; îi ziseră. cei doi călători mai în vârstă to- 
varăşului lor mai tânăr: 

„Să vedeţi!” făcu şi el. Insă, ce crezi că au văzut? 
Cărbunii nu se prefăcuseră în bucăţi. de aur sau de 
argint şi nici cărbuni nu rămăseseră, ci tânărul care 
îi strânsese ma scos din buzunare decât broaşte şi 
şopârle moarte. Ai înţeles? Broaşte şi şopârle moarte! 

„Decât faptul acesta, în loc să-l hotărască să-şi ia 
gândul dela comori şi dela focul din vale, aţâţă şi mai 
mult într'însul dorinţe lacome. Era încredinţat că la 
tutişul din vale este o comoară şi nimic nu-i putea 
clătina credința aceasta. Aşteptă noaptea următoare 
şi porni din nou într'acolo, Văzu iarăşi focul şi lim- 
bile de flăcări de un roşu închis, cari se stinseră şi 
pieriră, când se apropie de tulis, unde, ca şi de rândul 
trecut, nu găsi decât cărbuni negri şi reci. Isi umplu 
din nou buzunarele şi a doua zi, când le deşertă, 
cărbunii rămaseră tot cărbuni. 

„Semn bun!” îşi zise el. Dar mai găsi ceva, care 
îl umplu de bucurie şi de speranţă. Amestecuţi cu 
cărbunii, găsi şi doi bani de argint. Banii aceştia o îi 
fost puşi de dânsul în buzunar cine ştie când, el însă 
crezu că, în sfârşit,cărbunii au început să se prefacă 
în bani. 


DIMINEAȚA COPIILORee00000000000000000000000000oooooooooooooooo PAG. 7. 


„Umblă pe la vrăjitoare, ca să-l înveţe cum se 
descântă comorile, cum se strică vrăjile, cum se pre- 
fac cărbunii în aur şi argint. Nu-şi mai vedea de 
treburi şi de gospodărie, ci tot gândul şi toată grija 
lui era cum să pue mână pe comoara dela tutişul 
din vale. Se ducea acolo şi ziua, dar nu găsea nici 
o urmă de foc sau de cărbuni. Se ducea noaptea şi 
vedea că focul arde şi că flăcările se înălțau în sus. 

„Işi luă de acasă un târnăcop şi săpă la locul a- 
cela o groapă mare şi adâncă, închipuindu-şi că în- 
lăuntrul pământului stă ascunsă comoara după care 
nu mai putea. Slăbise, sărăcise şi aproape îşi eşise 


din minţi. Cu toate acestea, cum se înopta, îl vedeai: 


luând drumul, care ducea la tufisul din vale. 

„Dar intr'una din nopti se duse si nu se mai in- 
toarse nici a doua zi, nici zilele şi săptămânile ur- 
mătoare. Pieri fără urmă — el şi calul său”. 

— „l-or îi mâncat ceva fiare sălbatice”, zisei eu 
vecinului Dinu. 

— „Ce fiare sălbatice să-i mănânce? îmi întoarse 
vorba Dinu, râzând de neştiinţa mea. S'ar îi găsit ceva 
urme de haine, ceva rămăşiţe de oase. Iti spun, însă, 
că nu sa găsit nimic, nimic de tot. i 

„Şi ştii dece nu s'a găsit? zise Dinu, cutremurân- 
du-se şi făcându-şi din nou semnul crucii. Pentrucă 
în focul acela stătea Necuratul — Dumnezeu să ne 
păzească de dânsul. Şi Necuratul l-a împins pe ne- 


socotitul tânăr să sape o groapă, adică să-şi sape 
singur groapa, în care l-a atras și l-a luat, punând 
stăpânire pe dânsul pentru vecii vecilor. 
„De aceea, îşi încheie Dinu vorba, gropii din vale 
îi zice „Groapa Necuratului”. 
N. Macedoneanul. 
—— ks 


Să fim buni cu cei mai mici şi mai slabi decât noi. 
A te arăta voinic față de unul mai slab, nu e semn 
de curaj, ca o dovadă de laşitate. Puterea mai mare 
ce avem, trebue întrebuințată în bine, iar nu ca să 
facem altora rău. 


Omul care nu vorbeşte decăt atunci când e nevoie 
sau când ştie că are ceva de spus cu temeiu, este un 
înțelept. lar acela care se amestecă în toate cu vorba 
și vorbeşte despre lucruri pe cari-nu le cunoaşte în 
deajuns, nu e un deştept, ci un pisălog de care fuge 
toată lumea. 


—— k= 
Când se găseşte un om viu în casă, fără cap? 
"(pajseazoy əd ajeoos # pue)) 
*** 
Care e cea mai tare băutură de pe lume? 
‘(omom gosu go nanad 'edjwu) 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


Ursoiul pe cal de 
lemn 


Calul este de lemn, aşa cum 
au mulţi copii mici şi cuminţi, 
dar nici ursoiul nu e viu şi ade- 
vărat. Este o jucărie, atât el, cât 
şi elefantul din faţă, precum şi 
clownul depe scaun. La colorat, 
însă, vom da atât clownului, cât 
şi animalelor coloarea care i se 
potriveşte. Ursoiul ca un urs, ca- 
lul să fie sur, elefantul negru, 
iar clownul îmbrăcat în alb. Mai 
e de colorat scaunul, pentru care 
fiecare cititor poate lua drept mo- 
del un scaun de acasă la dânsul. 

La copiat să nu se scape din 
vedere -mişcarea şi privirea spe- 
riată a ursoiului. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


1) Frosa cere—nici wațti crede— 2) Ian priviţi-o-acum cu toții, 
Să se tundă băeţeşte Coafura-i admiraţi — 
Şi să'mbrace rochii scurte, Si picioarele-i groscioare,— 
Căci aşa i-se potriveşte. Dar să nu o deochiaţi. 


2) „De-i aşa, grăeşte Haplea, 4) Când pornim acum pe stradă, 
Stai c'o fac şi eu mai lată, Ce mai larmă, tărăboi, 
Mă îmbrac în Cearlăstonu, Parc'am fi ceva dihănii, 


Să se mire lumea toată“. Vine gloată după noi. 


| UNIVERS: îA ŢI 
DIMINEAȚA COPIILOR PAG A. 5 i. - 


> = 
—— P — 


6) Haplea-mi ia din mâini lopata: 
„Ştiu mai bine, măi Moş Nae !“ 
Ne răstoarnă drept în apă 
Şi ne-alegem toţi c'o bae. 


5) Cu alai şi zarvă mare 
Pâwla Cişmigiu ne-au dus. 
Ca să scap, luăm o barcă 
S'o pornim pe lac în sus. 


= 


7) Stăm la s0are-acum pe-o bancă, 8) Când să mergem, nentâlneşte 
Ne uscăm de rău, de bine. Nea Prostilă şi Tănase: 
Insă Frosa-i supărată: „Hai cu noi la Roata Strâmbă !“ 


„Maţi făcut voi de ruşine“. Nu e chip cu să ne lase. 


$ 


Whi mirarea - „a ITU 
9) Acolo mai sunt şi alţii, 10) Când ne'ntoarcem iar acasă 
Din Prosteşti şi din Blegeşti | Suflă Haplea greu din mări, 
Şinvârtese cu toţi o horă — Iar Tănase şi Prostilă 
E Bătuta din Hăpleşti. Umblă tot pe trei cărări. 
(Va urma) 


. 


zt. 


PAG. 10. 


` 


seDIMINEAT.A COPIILOR 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


17) Cum s'a yăsit inelul pierdut 


ergând braţ la braţ pe o alee de tei, duduia 
Ancuţa zise: „Si acum, dragă Marioaro, 

IANN, să-ţi povestesc cum a fost găsit inelul pier- 

dut. 

„In anul acesta am venit la moşie, unde 
tata avea nişte treburi, încă din luna Martie, adică 
mai de vreme decât în anii ceialţi. Insă, chiar în 
noaptea după sosirea noastră, a izbucnit o furtună 
groaznică şi s'a pornit o ploaie torențială. 

„Părul cel mare şi bătrân din grădină cât p'aci să 
fie rupt de furtună. Si de oarece nu mai dădea fruc- 
te, a doua zi tata a poruncit oamenilor noştri să-l 
taie, însă să bage de seamă ca, prăvălindu-se, să nu 
cumva de face stricăciuni şi celorlalţi arbori. Tata, 
mama, eu, cei doi fraţi ai mei şi multă lume ne 
strânsesem în grădină, privind la felul cum e tăiat 
bătrânul păr. 

„Când, în sfârşit, fu doborât la pământ, fraţii mei 
se repeziră asupra unui cuib de coţofene care era 
tocmai în vârful arborelui. 

„Sfinte Dumnezeule ! strigă fratele meu Mihnea, 
în cuibul acesta e ceva care străluceşte ca soarele. 

— Da, ceva care e de aur şi de pietre preţioase“, 
zise şi celalt frate al meu Radu, privind mai de a- 
proape. 

„Zoica se apropie şi ea şi dădu un țipăt sfâşietor : 
„Inelul !“ putu ĉa să zică şi se făcu la faţă galbenă 
ca turta de ceară. 

„Fraţii mei scoaseră inelul din cuib şi-l aduseră 
mamei. „E inelul pierdut!“ strigă mama, adăugând: 
„Vai, cât am fost de nedrepţi cu bunul nostru Moş 
Ion şi cu sărmana Marioara! Şi dacă mă bucur o- 
dată că mi-am găsit din nou inelul, m'aş bucura de 
o sută de ori mai mult, dacă putem găsi pe bunii şi 
credincioşii noştri prieteni“. 

— Dar cum se face ca ineul să ajungă tocmai în 
cuibul din vârful părului ? 

— Am să vă lămuresc eu partea aceasta, se ames- 
tecă în vorbă bătrânul nostru vânător Anton, care a- 
vea lacrimi în ochi de bucurie, că nevinovăția voas- 
tră a eşit la iveală. 

„Mai întâiu şi întâiu, zise el mai departe, nu e cu 
putinţă că Moş Ion sau fiică-sa Marioara să fi ascuns 
acolo inelul. Arborele era prea înalt, pentru ca să se 
fi putut sui până în vârf şi, al doilea, nici n'ar fi a- 
vut timp pentru aşa ceva, căci îndată ce Marioara a 
plecat de aici, a şi fost arestată şi cu dânsa şi tatăl ei. 
Insă, coţofenelor, care îşi făcuseră cuibul acolo, le 
place tot ce străluceşte şi când pot, fură şi duc în 


cuibul lor. Ele, prin urmare, au zărit inelul şi l-au 
furat. Despre aceasta nu se încape nici o îndoială şi 
mi-e ciudă pe mine însumi că eu, vânător bătrân, 
nu m'am gândit mai de vreme că păsările ar fi pu- 
tut să fure inelul. Se vede însă că era voia lui Dum- 
nezeu, ca din pricina acestui inel o nenorocire aşa 
de mare să cadă pe capul vechiului meu prieten Moş 
Ion şi pe fiică-sa Marioara“. 

„La rândul ei, mama grăi zicând: Aşa este şi a- 
cum mi se lămureșşte şi mie toată întâmplarea. Ve- 
deam cum păsările din păr sburau deseori pe fe- 
reastra odăiei. mele. Imi aduc aminte că în ziua în 
care a dispărut inelul, ferestrele erau deschise, dar 
inelul era pe o măsuţă aproape de fereastră. In tim- 
pul cât am lipsit eu din odaie, au venit şi l-au luat“. 

„Cât despre tata, el nu-şi mai găsea mângâiere la 
gândul că tu şi Moş Ion aţi fost osândiţi pe nedrept. 

„N'am să mă liniştesc, zicea el, până nu voiu găsi 
pe aceşti oameni nevinovaţi, până ce nu le voiu îna- 
poia avutul ce li sa luat şi nu-i voiu despăgubi pen- 
tru nedreptatea ce li sa făcut“. 

„Ducându-se apoi drept la Zoica, îi strigă cuprins 
de mânie: „Şerpoaică fără suflet şi fără milă, cum 
de ai îndrăznit să înşeli în chipul acesta pe stăpânii 
tăi şi pe judecători şi cum te-a lăsat inima să prăvă- 
leşti într'o nenorocire aşa de mare pe un om bătrân 
şi pe o copilă nevinovată ? ` j 

„Pe ea ! strigă el la doi oameni dela judecată, cari 
veniseră să ajute la tăierea părului. Să-i puneţi a- 
celeiaşi lanţuri, cari îi se puseseră Marioarei şi să o 
închideţi în aceiaşi temniţă. Să i se dea atâtea lovi- 
turi, câte i sau dat nevinovatei Marioare. Să i se ia 
toţi banii ce a strâns şi toate lucrurile, pentru ca să 
putem despăgubi în parte pe cei doi nedreptăţiţi. Şi 
să fie izgonită din locurile acestea, aşa cum a fost iz- 
gonită sărmana Marioara. 

„Nimeni nu-l văzuse până atunci pe tata aşa de 
mâniat. Cei doi oameni dela judecată o apucară pe 
Zoica, fiecare de câte un braţ, iar unul dintr'înşii îi 
zise: ,Ti se cuvine tot'ce ţi se întâmplă. Ai uitat că 
cine sapă groapa altuia, cade singur într'însa . 

„lar bucătăreasa noastră se amestecă şi ea în vor- 
bă şi zise: Zoica, supărată şi invidioasă pe Marioa- 
ra din pricina rochiei ce Marioara căpătase în dar 
dela duduia Ancuţa, s'a lăsat târâtă de minciună, pe 
urmă n'a mai putut da îndărăt, ca să nu fie dovedită 
ca mincinoasă. De aceea, e adevărată o vorbă că dacă 
îl laşi pe diavol să te apuce-de un fir de păr, pune el 
stăpânire pe tine pentru vecii vecilor“. 

„Vestea că inelul a fost găsit, s'a împrăştiat repede. 
Incepură să vie oameni de peste tot, aşa că se strân-