Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages151-200

DIMINEATA COPIILOR 


PAG. ? 


TOBA MINCINOŞILOR 


e Ionel, băiatul cizmarului din colţ, se plân- 
geau toți vecinii, dar mai mult decât toţi se 
plângeau părinţii săi. Aceasta din pricină 
că Ionel avea un cusur foarte mare: era un 
mincinos fără păreche. 

„Cel dintâiu cuvânt ce scotea din gură era o min- 
ciună şi toată ziua nu făcea decât să îndruge la 
verzi şi uscate şi să mintă pe toată lumea. 

Părinţii săi, la cari lonel era singurul copil, erau 
cât se poate de necăjiţi şi amărâţi. Şi în zadar îl po- 
văţuia în bine maică-sa şi îl certa şi îl pedepsea tatăl 
său : Ionel nu vroia să se lecuiască de cusurul său. 

Intr'una din zile, tatăl lui Ionel se găsea la pă- 
dure. Şi iată că îi eşi înainte un moşneag cu o barbă 
albă şi lungă şi întinzându-i o tobă mare, îi zise: 
„ „Să dai toba aceasta băiatului şi să ştii că se va le- 
cui de boala minciunei”. 

Tatăl lui Ionel, mirat de darul făcut. rămase 
câteva clipe nedumerit cu toba în mână. Când îşi 
veni din nou în fire şi vru să-l întrebe pe moşneag 
ce trebue să facă cu toba, moșneagul pierise, par "că 
îl înghiţise pământul. 

Cu toate acestea, întorcându-se acasă, chemă pe 
lonel şi-i zise: „Uite ce ţi-am adus să te joci”. 

Ionel, sărind în sus de bucurie, se grăbi să-şi 
treacă toba de gât, dar când vru să bată într'însa, 
îşi dădu seama că n'are beţişoare. 

Vroia ca în bătaia tobei să strângă pe toţi copiii 
din vecini şi să le povestească cine ştie ce prăpăstii, 
spunându-le, bunioară, că toba aceasta i-a trimis-o 
un unchiu: din America sau chiar un împărat din 
Mexic. 

Tot umblând după bețişoare, Ionel eşi în stradă 
şi îndată ce văzu că se strânge ceva lume, se şi pre- 
găti să dea minciunilor drumul. Dar nici n "apucă să 
deschidă bine gura, că toba se porni să bată şi să 
sune Singur, aşa de tare că trezi din somn pe cei 
cari mai dormeau prin cartierele- îndepărtate. -Bă- 
tea şi suna şi bubuia, fără vreun beţişor şi fără să 
fie atinsă de vre o mână de om. 

Iar de oprit, nici gând să se oprească şi să tacă. 

Incă ceva foarte ciudat. Ionel vru să o scoată dela 
gât şi să o arunce cât colo: cu neputinţă, 

Vru să o rupă, să o sfâşie cu mâinile : nu era chip. 
Toba stătea întreagă şi atârnată de gâtul lui şi bă- 
tea, bătea într'una şi din ce în ce mai tare. 

Din ziua aceea, ori de câte ori lonel deschidea 
gura şi vroia să spue, cum îi era obiceiul, vreo min- 
ciună, toba se pornea să bată şi să bubue, aşa că toţi 
trecătorii îşi astupau urechile şi fugeau cât mai de- 
parte .Fugeau, dar arătând cu degetul spre Ionel, 
ziceau în acelaş timp: „Ionel minte! Ionel minte!” 

Alţii. cari stăteau în casă, spuneau: „Se aude 
tọba, care îl dă de gol pe Ionel.” 


Dintru început, Ionel plângea, tipa, se înfuria, 
dădea din picioare, dar toate acestea nu-i foloseau 
la nimic. Indată ce începea să spue vreo minciu- 
nă, toba se pornea singură şi nu era chip şi mijloc 
să o poţi opri. > 


Văzând aceasta, Ionel pentru care toba ajunsese 
cea mai mare pacoste, nu mai deschidea gura, până 
ce nu se gândea bine, ferindu-se de a minţi. Când 
spunea adevărul, toba se oprea şi rămânea, liniştită 
şi tăcută . 

De teama tobei, care îi stătea mereu atârnată de 
gât. Ionel minţea din ce în ce mai rar, aşa că şi toba 
nu se auzea aşa de des ca în primele zile. lar după 
ce o săptămână la rând Ionel nu spuse nici o min- 
ciună, toba se desprinse singură dela gâtul lui şi se 
retrase întrun colţ al odăiei. 

Mare şi nespusă fu bucuria -lui Ionel, care de a- 
tunci nu mai minţi nici odată, aşa că nu-mai dete 
tobei prilej să-i sară la gât şi să-l dea de gol. 

Cu toate acestea, tatăl lui Ionel păstră cu grije 
toba, fiindcă deseori se întâmpla să vie câte un ve- 
cin şi să-i zică: „Rogu-te, împrumută-mi toba: min- 
cinoşilor, fiindcă vreau să i-o atârn copilului meu, 
ca să văd dacă minte sau spune adevărul”; 

De frica tobei, însă, toţi copiii din oraşul acela se 
fereau ca de foc de minciună şi nu spuneau decât 
adevărul. 

Dinu Pivnicera 


OR ——— 


mame 


=) 


|) Haplea, Frosa şi Prostilă 
Strâng prin câmpuri şi livezi, 
De dim'neaţa până seara 

De lăcuste strâng grămesi. 


DD pr 


È S ia arn a 
3) Nu ştiu cum, căn anu-acela 
La Hăpleşti au năvălit 
La lăcuste fără număr 
Şi recolta-au prăpădit. 


vV. Când hrăneşti pvři cw lăc'ste 


Text de MOŞ NAE 


Hăplişor şi cu Tănase, 
Ochii 'n patru stau de pasă, 
Ca să fugă să nu-i lase. 


4) Plânge lumea şi blesteumă, 
Toţi sunt trişti şi se jelesc, 
Doar tovarăşii şi Haplea 
Râd mereu, se'nveselesc, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


5) Puișorii tot 


se'ndoapă 


Cu lăcuste, dar ciudat! 
Nu se 'ngraşe, nu prind carne, 
Cin picoare au săltat. 


7) Liniştit, explică Haplea : 
„Zău că treaba merge strună, 
Să vedeţi ce o să fie, 

Când n trece înr'n lină. 


9) Trece luna, trec şi două, 
Puişorii fug în sus, 
Dar nici vorbă să se 'ngraşe, 
Că subțiri sunt ca un fus. 


6) Şi le crese la picioroange, 
Ba şi ciocul se lungeşte, 
„Ce dihănii!” zice lumea 

Si mirată, se cruceşte, 


8) „Nu mai cresc nici cioc, picioare, 
Ci se 'ngraşe ca curcani, 
Văd a dat pe noi norocul, 
Să ne umplem toți de bani“. 


10) „,„Staţi, mai staţi!“ le zice Haplea, 
In zadar au aşteptat, 
Puişorii, arză-i focul, 


Tot mai sus s'au ridicat. (Va urma) 


DIMINEATA COPIILOR 


FIU DE IMPĂRAT 
de V. PETRESCU-V. 
nul împărătesei, care îngrijorată, trimise slujitorii să 


Când află care e pricina gălăgiei, chemă străinii 
înnăuntru şi ascultând toate cele spuse, dădu poruncă 


PAG. 10. 
XXVI 
å vadă ce este. 
„Uite, vezi tu buruiana asta?” zise Troancă şi 
se aplecă jos. 
— O văd, Mărite!... 


— Din ea am pus în ceaun şi dacă morţii mar 
fi vrut cu tot dinadinsul să “moară ar fi fost şi 
acum sănătoşi şi ar îi umblat pe picioare. 


— Duşi de alţii, stăpâne, purtaţi în năsălii!... 
— Cum asta, Tăgârţă?... 
— lacă aşal... Buruiana aceasta e otravă... 


— Otravă, se miră prostul, după ce se cunoaşte?... 

— După frunze... 

— Aşa?! făcu Troancă, şi începu să “râdă. Cu 
atât mai bine! Dece şi-a dat oaia blana 'să i-o 
scarmene lupul?.. Dece s'au încrezut în mine?.. Neam 
de neamul meu m'a lecuit vreodată. Apoi vrând i uite, 
întrebă pe Tăgârţă. 

— Câţi galbeni avem? 

— Nici unul!... y 

— Saraca’ n-de-mine. Acu ce facem, căci natem 
de nia unele? 

— Vom vedea noi, stăpâne” şi iuțind paşii intrară 
pe'nserate într'o cetate. Erau rupji de foame şi "de 
oboseală. 

După multe peripeții, Troancă şi Tăgarță. se o- 
priră la un han. 

Tocmai când stăteau la masă, intrară în odaia 
de alături, doisprezece tâlhari cu feţele întunecate, 
înarmaţi până'n dinţi. Tăgârţă ce făcu ce drese, că 
ieşind afară, trase cu urechea la ce spuneau tâlharii 
şi întorcându-se fără a mai îmbuca ceva, făcu cu 
ochiul lui Troancă şi amândoi, după ce: plătiră, 
plecară să se culce. 

„„Mărite „Stih una?” zise sluga când ajunse în odaia 
lor. i 


— Ştiu, dacă mi-oi spune! 

— Apoi hoţii au pus gând rău visteriei împărăte- 
sei din acel cuprins şi care este văduvă. Mâine noap- 
te vor să prade palatul împărătesc şi n'am face rău 
ca să plecăm să-i spunem. 

— Să mergem, Tăgârţă”, zise fiul lui Sbonica şi 
cu gândul la hoţi, adormiră. 

Nici nu răsărise bine soarele, când amândoi ceru- 
seră căpeteniei strajei să-i lase să intre. ` 

— Nu se poate, oameni. buni. Măria Sa. doarme. 

— Să doarmă. sănătoasă, zise -Troancă, dar noi 
venim pentru o vorbă mare” şi văzând că nu o scot 
ja capăt cu oşteanul acela care -le aţinea drumul, înce- 
pură să facă un tărăboi la poartă, încât stricară som- 


ca toţi ostaşii din cetate să fie cu ochii în patru. Cum 
veni noaptea, se aşezară toţi la pândă. 

Trecu de miezul nopții şi împărăteasa, crezând că 
străinii au înşelat-o, dădu să plece, dar deodată auzi 
în visterie larmă. Zece tâlhari intrând înnăuntru, um- 
pleau desagii cu aur, iar doi, dintre care unul căpe-, 
tenia, aşteptau afară. 

Inconjurară hruba şi tâlharii prinşi în colivie, nu 
făcură altceva decât să se supună, iar după puţin 
timp, şi câilalţi cari şedeau afară, fură legaţi cobză. 
Impărăteasa dădu poruncă să fie băgaţi în fiare. 
Şi tâlharii zăceau acum în temniţă fără nădejdea de 
a mai scăpa vreodată. 

Troancă vru să plece. Ploconindu-se adânc, îna- 
intea împărătesei, se apropie de uşe, dar deodată în- 
toarse capul. Măria sa venea după el şi punându-i o 
mâna pe umăr, grăi: 

„Nu aşa, străine!... Lasă-ţi graba, că nu-i bună 
la nimic. Vei rămâne la curte tu şi celălalt. Am ne- 
voie de oameni de ispravă” şi împărăteasa îi dădu 
cheile visteriei. „Celălalt e bătrân. Nu mai poate sluji 
cu credinţă. Tu eşti tânăr. Cred că nu m'am înşelat 
în alegerea făcută” şi iarăşi Troancă pe care Dumne- 
zeu nu-l lăsase, ajunse bine, mai mare vistier, al 
unei împărăţii bogate. Acum, mai mult ca întotdeauna 
se adeverea proverbul: 


„Dă-mi, Doamne, ce n'am gândit 
_Să mă mir ce-m'a găsit”... . 

Acum să-i lăsăm pe amândoi căpătuiţi, şi să ne 
întoarcem la bătrânul împărat Sboinea şi la fiii săi: 
Peste capul acelei împărăţii se abătuse ciuma, care 
secera floarea supuşilor şi chiar Vitor, fiul cel mai 
mare al împăratului, nu scăpă. 

Apoi, parcă fusese un făcut, un blestem, căci după 
un an, Codru împărat, duşmanul meimpăcat al lui 
Sboniea, îi călcă ţara şi lupta o câştigă bătrânul, 
dar cu multe jertfe, căci însuşi celălalt fecior, ce-i 
mai rămăsese, fusese străpuns de un hanger. Ce 
nenorocire!... 

Şi acum, iată-ł. pe tatăl lui Troancă, neputincios 
şi gârbov, aşteptându-şi moartea care nu mai venea, 
aşteptând o zi mai bună, pentru țara, care fusese o- 
dată cea mai mândră din lume. Din vitejia lui de 
altă dată, nu mai rămăsese nimic, ba, măi copii, 
chiar şi mâna îi tremura acum, când vrea să ridice 
buzduganul. (Va urma) 


DIMINEAȚA COPIILO R00oooo00000000000o0o0oootooooooooteeeeoeeee PAG. ii 


O faptă frumoasă 


Reproducem drăguţa scrisoare, trimisă d-lui pro- 
fesor N. Iorga, de către o elevă, care a făcut o aci 
frumoasă şi vrednică de imitat. a 


Galați, 9 Ikire 1928 


Domnule Profesor, j 


Tatăl meu, farmacistul D, Ianculescu din oraşul 
Buzău, în ziua de 31 Decembrie 1927, mi-a cumpărăal 
cinci bilete de loterie pentru construirea aşezământu- 
lui Ligei Culturale în Bucureşti, dându-mi-le cadou 
de anul nou. Loteria nu s'a tras la 1 Ianuarie 1928 
şi mi-a părut foarte bine. Biletele sunt ale mele şi 
fac ce voesc cu ele. Eu am găsit de cuviință să vi le 
trimit Domniei Voastre, domnule Profesor, şi dacă 
unul din ele sau toate vor fi câştigătoare, tot câştigul 
îl donez prin Domnia Voastră Ligei, pentru scopul 
ce-l urmăriți. Numerile. biletelor sunt următoarele : 
0.482,078 până la 0.482,082. 

Primiți vă rog, domnule Profesor, 
mea 


admirațiunea 


4 Elena D. Ianculescu 
elevă clasa I secundară, Galaţi 


NAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, 


Fabrica Vieneză 


Haine de Copii 


Bucureşti, — Str. Şelari. 5 — București 
(Colț cu Str. Oituz) 


CONFECŢIUNI 
STREINE 


Cel mai bine asortat în 


UNIFORME, 
MANTALE 


Ș 
Pelerine 
pentru școlari 
Toate uniformele şcolare 
sunt confecționate contorm 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale, 


PISICA ŞI MYA 


Tata a adus aseară, nu ştiu de unde, o pisică fru- 
tnoasă, cu blana neagră şi linsă. Mya, nu mai poate 
de bucurie sare prin casă şi bate din palme. 

lubeşte mult pisicile, fiindcă stârpesc şoarecii, de 
care Mya are multă frică. O mângâe mult pe cea a- 
dusă aseară, iar pe cealaltă, căci mai aveam o pisică 
albă mai de mult, o lasă în părăsire. 


Mama ei o întreabă, văzând giugiulelele pe care 


le capătă pisica cea nouă: .,„,Micuţo, de ce iubeşti 
aşa mult pisica neagră, iar pe cealaltă veche şi albă 
o laşi singură şi tristă?”. — „Păi să vezi „măicuţo, 
răspunse Mya, clipind şiret şi repede genele ei mi- 
cuţe, cari umbresc doi ochi albaştri, o iubesc mai mult 
fiindcă ea nu mi-a furat nici o bucăţică din farfurie 
şi nici nu m'a sgâriat vreodată”! 

— „Dar o să-ţi fure şi te va sgâria! spuse mama, 
şi plecă după treburi. Peste puţin timp auzi pisica 
miaunând îngrozitor, intră repede la Mya şi o vede 
cum trăgea de coadă pisica cea nouă: — De ce o 
tragi de coadă, nebunico?” — „Nu o trag mamă, 
zise ea senină şi nevinovată, eu o ţin numai şi ea 

trage!” 

ŞI pisica nouă a sgâriat-o căui: pe neastâmpărata 
de Mya, şi — mai târziu — i-a furat şi din farfurie. 
Mya nu o mai iubeşte, la fel ca pe cea veche- 

Năravul din fire 
Nu are lecuire, 
Zaharia George Buruiană 
———— co k 
Cel ce face totdeauna ce vrea, 


face rar ce trebue 
să facă. (De Beauchesne). 


PAG. 12 


DIMINEAȚ.A COPIILOR 


Moşneagul şi baba prefăcuți în urşi 


a marginea unui sat se găsea o că- 
suţă veche şi sărăcăcioasă în care 
trăiau un moşneag şi o babă. N'a- 
veau copii şi o duceau greu cu să- 
răcia şi necazurile. 

Intr'o zi de iarnă, baba îi zise 
moşneagului:  „Moşule, nu mai 
avem un băț de lemn, ca să fac 
foc. De aceea, ia-ţi securea, du-te la pădure şi taie 
nişte lemne”. 

Moşneagul îşi luă securea şi se duse la pădure, ca 
să taie lemne. Dar intrând în pădure, văzu că de 
jur împrejur erau numai arbori tineri, drepţi, înalţi 
şi frumoşi. | 

„E păcat, îşi zise moşneagul, să dobor aşa frumu- 
sete de arbori. Ii las să se bucure şi ei de viaţă şi să 


împodobească pădurea, iar eu caut să găsesc vreun | 


arbore mai bătrân, care şi-a trăit traiul”. 

Tot umblând şi căutând, dete în sfârşit peste un 
stejar vechiu de multe sute de ani şi cu trunchiul 
tot scobit. „Pe acesta îl pot tăia”, îşi zise moşneagul 
şi ridică securea să dea într'insul. 

Decât bătrânul stejar îi grăi cu graiu Ginanese zi- 
cându-i:  „.Moşule, nu mă tăia fiindcă dacă nu 
mă tai, să ştii că te voiu răsplăti ; cere-mi şi îţi dau 
tot ce doreşti. 

— Trebue să te taiu, n'am încotro, îi răspunse 
moşneagul, fiindcă acasă n'avem un băț de lemn. 

— Du-te acasă şi vei găsi lemne în deajuns”. 

Moșşneagul crezu, se întoarse acasă şi găsi curtea 
plină cu grămezi de lemne tăiate şi orânduite. Baba 
se tot învârtea în jurul lor şi se mira de unde au 
răsărit lemnele acestea. 

Moşneagul însă o lămuri zicându-i : „Mi le-a dat 
bătrânul stejar, care mi-a spus: „Nu mă tăia, că îţi 
dau tot ce îmi ceri. 

— Ai fost un prost şi un nătărău, îi răspunse 
baba mâniată foc. In loc să ceri sărăcia aceasta de 
lemne, nu era mai bine să fi cerut un sac cu făină 
albă. ca să facem plăcinte şi cozonaci? De aceea, 
du-te din nou şi cere-i să-ţi dea făină. 

— Dar de unde vrei să găsească stejarul făină ? 
îi întoarse moşneagul vorba. 

— E treaba lui ! Dacă nu-ţi dă, sperie-l cu securea 
şi spune-i că-l tai”. 

Moşneagul se duse la stejar şi-i zise: „Drăguţule 
stejar, dă-mi un sac cu făină albă, fiindcă babei 
mele i s'a făcut poftă de plăcinte şi cozonaci”. 

— Dar de unde să găsesc eu făină ?” răspunse ste- 
jarul cu glas plângător. 

Moşneagul însă ridică securea, aşa cum îl învă- 
tase baba, şi-i zise: „Dacă nu-mi dai, să ştii că te 
taiu”. 

La auzul acestor cuvinte, stejarul se porni să vâ- 


d 


jâie şi să tremure din toate crăcile sale. „Bine, zise 
el la sfârşit. întoarce-te acasă şi vei găsi făină”. 


ema d 


care. cu mânecile 


Acasă găsi în adevăr pe baba, 
suflecate, tot făcea la făină şi cozonaci din făina cea 
mai albă ce se văzuse până atunci. 

„Eşti acum mulţumită ?“ o întrebă moşneagul. 

Decât baba de colo: „Numai un prost ca tine poa- 
te să se mulţumească cu un săculeţ de făină. Dă din 


DIMINEATA COPIILO Reeeceee000000000000000000000000000000000000e,. PAG. 13. 


nou fuga la stejar şi cere-i să-ţi dea bani, dar nu- 
mai galbeni de aur şi cât mai mulţi. Dacă nu-ţi dă, 
sperie-l cu securea şi spune-i că-l tai”. 

Bietul moşneag ştia că nu e chip să o scoată la 
căpătâiu cu baba. De aceea, nu mai zise nimic, îşi 
luă securea şi se duse din nou la bătrânul stejar: 
„Stejarule dragă, îi zise el, babei mele i s'a făcut 
poftă de bani. Vrea numai galbeni de aur şi cât 
mai mulţi. Dacă nu-mi dai, mi-a spus să te taiu cu 
securea”. 

Stejarul se sgudui din rădăcini, vâjâi jalnic şi a- 
poi răspunse : „Intoarce-te acasă şi vei găsi ce mi-ai 
erut”. 

Acasă găsi pe baba aproape nebună de bucurie şi 
cu mâinile vârâte până la coate în sacii plini cu gal- 
benii de aur. Cu toate acestea, nu era liniştită şi 
mulţumită. „Unde să-i ascundem şi cum să ne pă- 
zim de hoţi, cari vor veni. ne vor fura banii şi ne 
vor omori şi pe noi ? Du-te din nou la stejar şi spu- 
ne-i să facă aşa ca oamenilor să le fie teamă şi să 
nu se apropie de noi”. 

Așa îi vorbi  moşneagului baba, iar moşneagul 
n'avea încotro, ci se duse iarăşi la stejarul din pă- 
dure. Bătrânul stejar vâjâia, iar crăcile sale uscate 
şi bătrâne trozneau şi se izbeau una de alta. „Steja- 
rule dragă, îi zise moşneagul. fă ca oamenilor să le 
fie teamă şi să nu se apropie de noi”. 

Stejarul oftă din adânc, se opri din vâjâit şi a- 
poi răspunse : „Moşule, moşule! O să vă căiţi şi tu 
şi baba de ceeace îm ceri acum. Mai bine întoarce-te 
acasă şi fiți mulţumiţi cu ce vam dat”. 

Decât moşneagul nu se lăsă înduplecat. „Dacă nu 
îmi  îndeplineşti şi cererea aceasta. să ştii că te 
taiu”. Şi ridică securea ameninţându-l. 

— Bine. făcu mai la urmă stejarul, întoarce-te a- 
casă şi vi se va îndeplini dorinţa. Oamenilor le va 
fi teamă şi nu se vor apropia de voi”. 

Moşul se întoarse acasă, alergând cât îl ţineau 
picioarele. Dar când vru să treacă pragul porții, se 
poticni şi căzu jos. Se căzni să se scoale, dar văzu 
că mâna nu i se mişcă dela pământ. Incercă să o 
cheme pe babă. ca să-i vie în ajutor, dar când des- 
chise gura şi vroi să vorbească, în loc de glas ome- 
nesc, eşi un răget sălbatic. 

Văzu cum încet, încet, mâinile i se întăresc, i se 
acoperă de păr, unghiile dela degete i se lungesc şi 
' se prefac în ghiare. Capul i se întinde înainte. ple- 
cându-se spre pământ. Din moşneagul. aşa cum îl 
ştiam cu chipul său de om, se făcu acum o dihanie 
păroasă şi sălbatică. 

In odaie baba răscolea mereu în grămezile de gal- 
beni de aur. Insă, cum stătea aşa, vede că uşa se 
deschise şi în odaie intră dihania cea păroasă şi săl- 
batică. Ingrozită la vederea aceasta, sare în sus şi 
vrea să scape prin fugă. 

Dar se potiecneşte şi cade şi ea la pământ. Dă să 
se scoale, dar mâinile par'că îi sunt lipite de pământ. 


In câteva clipe se prefăcu şi baba într'o dihanie pă- 

roasă şi sălbatică, aşa cum era moşneagul. 
Amândoi urlă, răgesc şi fug pe poartă afară. Oa- 

menii, cari îi întâlnesc sau îi aud, sunt cuprinși de 


teamă şi fug cât mai departe de dânşii. Unii mai 
curagioşi pun mâna pe coase şi pe furci şi se iau 
după cele două dihănii, cari fug şi se ascund în 
pădure. 

Aşa au fost prefăcuţi moşneagul şi baba în urşi 
şi aşa li s'a îndeplinit dorinţa ca oamenilor să le fie 
teamă de dânşii. 

Ci-că din aceşti doi urşi au eşit toţi urşii de pe pă- 
mânt. E 

N. Macedoneanul 
——— doc e I/I 


Un sfat pe săptămână 


In noroiu de cade giuvaerul, 
Din preț nu pierde chiar nimică, 
In preț nu creşte de loc praful, 
Pân“ la cer de se ridică. 


———— cc SK EDO ——— 


FAPTA EEE 


Am mâncat în a mea viață 

Fel de fel de ciocolate 

Dar m'am convins că „SUCHARD” 

Le întrece azi pe toate. 
CITITUL ULUI LUI LILI LLS LL LL LL LL LL LL dă 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul Școlarilor pe anul 1928“ 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XXI) Mitică in capitala Tibetului. 


Noaptea, în care Mitică se coborâse într'o câmpie 
nelocuită, trecu fără vreo întâmplare neplăcută. A 
doua zi, dimineaţa, Mitică se trezi odihnit şi bine 
dispus. A j 

„Hai la drum, Uragane, zise el câinelui care stă- 
tea încă lungit. Scoală-te, fiindcă diseară o să fim 
în capitala Tibetului. Tu, măi Uragane, nici n'ai 
auzit până acum de Tibet şi de capitala acestei ţări. 
Ştii tu cum îi zice capitalei ? Lasa, mă, ţine minte: 
Lasa. i 
— Ham-ham, răspunse Uragan, adică: Puțin îmi 
pasă, zică-i cum o vrea. 

— Prost mai eşti, măi Uragane, îl certă Mitică, 
trăgându-l puţin de ureche. Tu nu ştii că Lasă, spre 
care pornim chiar acum, este situată la cea mai 
mare înălţime la care se găseşte vreun oraş pe pă- 
mânt, la peste 3600 de metri deasupra nivelului mă- 
rei. Inseamnă să pui una peste alta trei înălţimi ca 
aceea la care se găseşte Sinaia noastră. 

„Și tu nu ştii cine ne aşteaptă la Lasa? Daai-La- 
ma, măi Uragane ! Ce ? Zici că habar n'ai de Dalai- 
Lama şi că nu dai o ceapă degerată pe dânsul? 

„Nici eu, măi Uragane, nu i-am văzut vârtul na- 
sului şi, de! nu m'aş arunca în foc pentru dânsul. 
Cu toate astea, sunt milioane şi milioane de oa- 


Un cerșetor din Tibet 


meni, unii din rasa galbenă, cu ochii oblici, sprân- 
cenele ridicate şi nasul turtit, alţii, ca şi noi..., vreau 
să spun ca şi mine, dar mai închişi la culoare, cari 
se închină lui Dalai-Lama şi vin dela depărtări 
mari, ca să se ploconească înaintea lui ca înaintea 
unui zeu. 

„Şi aceasta, pentrucă Dălai-Lama este şeful su- 
prem al popoarelor, cari se ţin de religia budistă. 
Şi sunt mulţi budiştii aceştia, mai mulţi decât noi 
ereştinii ortodoxi, iar religia lor budismul, numită 
aşa, după numele lui Buda, care a întemeiat-o, este 
cu mai multe veacuri mai veche decât religia cre- 
ştină. Mai veche, dar lucrul acesta nu înseamnă că 
e mai bună sau că ar fi tot aşa de bună, ca şi reli- 
gia noastră. Fireşte, are şi ea părţi bune, are învă- 
țături morale frumoase, pentrucă o religie, oricât 
ar fi ea greşită în unele privinţe, nu îndeamnă pe 
oameni la fapte rele. 

„Budismul. însă este o religie greşită din alte 
puncte de vedere. Anume, budiştii cred că întemee- 
torul ei a atins, prin faptele sale frumoase şi prin 
viaţa curată ce a dus-o, desăvârşirea, devenind per- 
fect ca şi zeii, a devenit adică Buda. Fiindcă trebue 
să ştii că Buda nu e un nume propriu, ci este un 
titlu, o calitate, însemnând iluminatul, desăvârşitul. 

„Aşa fiind, continuă Mitică, vorbindu-şi mai mult 
singur, căci nu lui-Uragan i-ar fi putut spune ches- 
tiuni de acestea, budiştii cred că şi după moartea lui 
Sakiamuni, fiindcă acesta este numele adevărat al 
întemeietorului budismului şi deci primul Buda, şi 
alte persoane au atins gradul de perfecţiune şi de i- 
luminare, devenind, chiar pe când trăiau, Buda. 

„Un astfel de Buda viu este Dalai-Lama, care, în- 
chis într'un palat de lângă Lasa, de unde -nu ese 
nici odată, cârmueşte de acolo, prin miniştrii săi ce 
se numesc lama, popoarele de religia budistă. 

„Şi vrei să ştii. unde se găsesc milioanele, multele 
zeci de milioane de budişti ? In China, în India, în 
Tibet, în Indo-China, în Turchestan şi, de aseme- 
nea, foarte mulţi în Japonia. Numai că nu toţi bu- 
diştii au aceeaşi credinţă şi se ţin de aceleaşi regule: 
Intre ei sunt deosebiri mari şi certuri tot aşa de 
DOBTĂ a ce 2 A 

„Ei, Uragane, îşi încheie Mitică lunga sa explica- 
ţie asupra, budismului, ai înţeles ceva din tot ce 
ţi-am spus? 

— Ham t adică : Nimic, stăpâne ! 

— Prost mai eşti, măi Uragane, şi văd că tu nici 
odată n'ai să devii un Buda al câinilor”. 

Intre acestea, măreţul aeroplan „Noroc? sbura 
mereu, îndreptându-se spre Lasa. Sbura, iar Mitică 
trebuia să-l ţie mereu la o înălţime mare, deoarece 


DIMINEAȚA COPIILORO0900000000000Â00000900000000000oooooo0ooooe PAG. 15 


întregul Tibet este un masiv muntos, cel mai. înalt 
masiv muntos de pe fața pământului. 

In sfârşit, când ziua începuse să se îngâne cu 
noaptea, Mitică văzu sub dânsul o mare îngrămă- 
dire de clădiri. Consultă busola şi harta şi înţelese 
că îngrămădirea aceea nu este decât misterioasa și 
puţin cunoscuta Lasa. 

Se lăsă în jos, încetini mersul şi când zări o în- 
tindere mai dreaptă, care părea a fi o grădină de 
zarzavaturi, se cobori acolo. 

Ce deosebire însă între felul cum fusese primit 
în alte ţări şi oraşe şi modul cum a fost întâmpinat 
aci la marginea capitalei Tibetului ! Nici o urare de 
„bun venit”, nici o mulţime de oameni, cari să-l a- 
plaude pentru  îndrăzneaţa sa ispravă şi nici un 
reprezintant al autorităţilor, care să-i mulţumească 
pentru cinstea făcută de a le vizita oraşul. 

Nu erau în locul unde sa coborit Mitică decât 
vreo trei Tibetani, pe semne, grădinari. 
însă. în loc de a veni să-l felicite şi să-l îndrumeze 


Aceştia, 


spre oraș, la vederea aeroplanului o rupseră la o 
fugă, de credeai că şi-au eşit din minţi. Fugeau, fără 
să se uite măcar îndărăt, şi scoteau nişte ţipete săl- 
batice. 

Nu văzuseră nici odată vreun aeroplan şi poate 
nici n'auziseră de existenţa, aeroplanelor. De aceea, 
şi-au închipuit că este cine ştie ce diavol, care a ve- 
nit să-i mănânce şi să-i prăpădească. 

Cu grădinarii aceia -erau însă şi doi câini. doi 
dulăi mari şi nu tocmai bucuroşi de oaspeţi. Dulăii 
aceştia se repeziră la Mitică cu gândul de a-l sfâ- 
şia. Decât Mitică, ţinând într'o mână revolverul 
gata să tragă, strigă: „Pe ei, Uragane!” 

Atâta aştepta şi Uragan. In mai puţin de două 
minute unul din dulăi zăcea la pământ plin de răni 
şi aproape sugrumat, pe când al doilea, băgân- 
du-şi coada între picioare, o rupse la fugă după stă- 
pânii săi. Vasile Stănoiu 

In n-rul viitor: „Lupta lui Mitică cu călugării ti- 
betani”. 


STONOSOCSESNOVUDONEANCNNAVANCEDONEARNUABNASNSVUNANSFOALNELSEDONAA> 70N BEGOREENEL Oa ARANE VEABSRORALFEPRENANNNPRENNPSASET 


Rezultatul concursului literar din No. 205 


La concursul literar, anunțat în n-rul 205 al re- 


vistei, şi care a constat din prefacerea în versuri a : 


două fabule publicate în „Almanahul Şcolarilor pe 
anul 1928“, au luat parte următorii : 


Din CAPITALĂ : C. Răduţă, Florica Baier, Nicu- 
lescu Gh. Radu, Eugen George Rosenberg, Petru 
Balenty Budu, Soare Niculae, Jean Weismann. Cri- 
stian. Barasch Cornel, Ştefan I. Stănescu, Lya Co- 
letta D. Ştefănescu, Lizica D. Voineagu. 

Din PROVINCIE : Tanico Faverescu( Bălți); 

Claudiu E. Bejan (Brăila); 

Lenuţa şi Paul C. Popescu (Budeşti); - 

Boniowski Sigmund (Câmpina); 

I. Baciu-Dragoş (C.-Lung) ; 

Curovschi Tatiana (Cetatea Albă); 

Corachis Lully (Comrat); 

Chiril M. Economu (Constanţa) ; 

Ungureanu N. Gheorghe (Galaţi) ; 

Stanciu Em. (Galaţi) ; 

Theodor Gh: Şovăială (Fălciu); 

A. Cioară (Galaţi) ; 

M. Druckman (Herţa) ; 

Ion I. Bărbulescu (Pănăteni-Prahova) ; 

Eugen Micu (Ploeşti); 

Neculae Gh. Mihăescu (R.-Sărat) ; 

Lupea loan (Sibiu) ; 

Pârjol G. Constantin (T7.-Severin) ; 

Vasile Gh. Bratoloveanu (7.-Severin) ; 

Comes Victor şi Viorel (Tg.-Mureş) ; 

Comes Titus (Tg.-Mureş) ; 

Boldur Stefan (7g.-Mureş) ; 

Costin Făget (R.-Vâlcea). 

Au fost premiate fabulele următorilor : 

PREMIUL 1: Stănescu 1. Ștefan-Loco 


at E E E AES TN A > d 


PREMIUL II: Cristian-Loto. 

PREMIUL. IE: I. Baciu-Dragoş-C.Lung (Muscel). 

Premiaţii din Capitală sunt rugați să se prezinte 
în persoană la Administraţia revistei, iar d. I. Baciu- 
Dragoş e rugat să-şi dea adresa exactă, pentru a i se 
trimite cu poşta premiul câştigat. 

Din lipsa de spațiu vom publica pe rând cite una 
din fabulele: :premiate şi anume: „Armăsarul şi 
măgarul” de Stănescu I. Ştefan. „Hoţii şi câinele” 
de Cristian şi. „Hoţii şi câinele de I. Baciu-Dragoş. 


Armăsarul şi măgarul 


aN —FABULĂ— 


De mult, se spune că 'ntr'o zi 
un armăsar 
Din întâmplare se "'ntâlni 
cu un măgar, 
Pe o potecă strâmtă, prăfuită 
Ce se pierdea în zarea şerpuită... 
„Hei! Nu putem să trecem amândoi!” 


x Strigă semelul armăsar de soi, 


Care, gătit frumos pentru răsboi, 
Tot necheza fugind vioi 
Şi asvârlia pe nări un sul de foc... 
„Deci, dă-te la o parte şi fă-mi loc, 
Măgar zevzec, 
Eu trebue întâi să trec | 
Măgarul, slab şi obosit de muncă, 
Ii ascultă puternica poruncă 
Şi se dădu în lături umilit, 
De măreția celuilalt prostit... 
— „Eu zise calul — scuturându-şi falnic 


CZE BE T E a i DU? 


] FE INI A 


PAG. 16. 


Frumoasa coamă 'n vânt, — | 
„Sunt calul unui prinț puternic pe pământ | 
Cu dânsul sbor ca șoimul cel sburdalnie 

Și-l însolesc în lungile răsboaie... 
Şi-acolo unde lupta-i mai avană, 

Ne repezim prin crâncene puhoaie 

Şi facem drum prin oastea cea duşmană |...” 
Şi nechezând, cuprins de-un dor de ducă, 

Pieri în depărtări ca o nălucă 
Rămas atuncia singur, tremurând 

Măgarul trist şi-a zis în gând: 

„Oh! Cât aşi vrea să fiu în locul lui! 

El, armăsarul este fericit, 

Pe când, pe mine, dobitoc smerit, 

Nu mă 'ncălzeşte mila nimănui | 
Oh! Dacar fi vreodată cu putință 

Să scap de-atâta crudă suferinţă 
Și să sendure Dumnezeu 

Să am pe lume rost şi eul...” . 

Mai multe zile au trecut atunci 
In care timp, sărmanul slab asin 
Se săturase de răbdări şi chin 

Şi se plimba rătăcitor pe văi şi lunci... 
Şintrun amurg, îl duse întâmplarea 

Să treacă pe un câmp întins de luptă. 

Şi nu puțină — cred — i-a fost mirarea 

Când îl văzu pe mândrul armăsar, 

Ce aşteaptă să moară în zadar 
lângă pământ 
având piciorul dinainte frânt, 
Şi coasta sângerată ruptă |... 
Peste un ceas, avea să moară 
Sărmanul, negreşit | 
Ca un erou ce pentru țară, 
pe câmpul de onoare s'a jertfit.. 
Ințelegând, rosti atunci asinul : 

„O! Calule, mai bun îmi e destinul 

decât al tău! Şi mult greşam atunci 

Când eu râvneam la bunul tău renume... 
Dar deşi sufăr chin, ocări şi munci, 

Eu sunt mai fericit ca tinen lume 
Și mai puline-s patimele mele. 
Căci nu m'ating primejdiile grele 
Și sunt ferit de moartea timpurie 
Pe care ele ți-au adus-o ţie!” 
Şi, dup’ aceste vorbe ce le zise, 
Porni la drum asinul prin poene 
In spre stăpânul, ce şi-l părăsise 
Şi l-a slujit de-atuncea fără lene... 


MORALA : 


Adesea ori învidiem şi noi 
Pe cei cu fericiri nenumărate 
Şi nu gândim la multele nevoi, 
Ce'n mod fatal de ele sunt legate... 
Stănescu I. Ştefan-Loco 
00 E EMM 


Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
ve i cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
preiuit ce „se chiamă 
sănătate. 

Fi bine, dacă vrei 
să obţii toate:astea'nu 
pierde ocaciunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao 


Kno 


pe care mama prevăzătoare ţi-o va da dimineaţă şi pe care 


tu o savurezi cu multă poftă, fiind 
de gust excelent. Ai putea dori ceva Ro 
mai delicios decâto CACAO 4 

De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 
g JAC MiK LL aut UT TE IK AI AE IIE FE IIE PE I XII P a EDO AEE A S E T ST iC] 


Dragi cititoare ! 


Se apropie 1 Martie, când nici uneia dintre 
d-vs. nu trebuie să-i 


lipsească tradiționalul Mă rțiş or. 


Pentru a putea cumpăra un mărțşor cu ade- 
vărat fin iepen; nt, modern şi'n acelaş p AX 


mititico, 


tim MAÍ E CA ORIUNDE, ad-esa- 
ți-vă numai la cunoscuta ceasornicărie 
din calea Griviței No. 107. 


P. S. Cititoarelor revistei „Dimineaţa Copii- 
lor“, li se face rabat. 


ia 


Almanahul Școlarilor pe 1928 


este o adevărată comoară. 

Nu este pagină, nu este articol care să nu inte- 
reseze, să nu placă şi să nu instruiască, precum 
nu este pagină, care să nu fie îmbogățită cu ilus- 
traţiuni din cele mai reuşite şi mai folositoare. 

In 130 de pagini cititorii vor găsi materia cea 
mai variată, cea mai distractivă şi mai instructivă 
cu putinţă. 

Grăbiţi-vă, aşa dar, să cereţi la toate librăriile 
şi chioșcurile de ziare 

„Almanahul Şcolarilor pe anul 1928“ 

Preţul unui volum cu o spa copertă în cu- 
lori Lei 25. 
YYYYVYVYYVYVVYYYVVYVVYVVYVYVYVYVYVYVYVYVVVVVVYVVVYVVYVVYVv 


„Haplea — Păţănii şi năzdrăvănii“ 
Ediţia a Il-a Preţul, Lei 50 
Atelierele „ADEVERUL” S. A. 


ANUL V 


k 


DIMINEATA 
ZE pp e me 


DIRECTOR: N. BATZARIA. - 


Ole 
- 


dot 


. 
Q 


o 


REE o 


o 
o 


o 

o se 
. 

oOo 

o o 
. 

o o | 

o R 
Ijs 

ONS 

o o 
s 

o o 


sea 


o o 
> 

o 

o o 
> 

Ya 

Q 3 
` 

o o 

o o 


o 


DIBEOIACOIaACE 
ZA `; 
o 


o o 
o o 
. 
oO 
o o 

. 
o 
o o 


o o]lo 
. 
oplo 
o 
o 


o 
o 


o 
o 


SER oj{o 
o 
. 
Q 


Doi copii drăgălaşi, ca doi îngeraşi, la foc privesc şi se încălzesc. PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


77" 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Cine a fost luliu Cezar 2 


[j 


Răspundem la această întrebare pusă de citito- 
rul nostru Eş. Cr. din Capitală, pentrucă vedem că 
e în vârstă mică, aşa că ma învățat încă Istoria 
Romanilor. de DI, 

Cezar (numele său întreg e Caius Iulius Caesar) 
a fost unul din cei mai mari generali şi oameni po- 
litici ai Romanilor. Cea mai importantă faptă răs- 
boinică a lui Cezar a fost cucerirea şi mai pe urmă 
colonizarea Galiei (Franţa de astăzi). Din amestecul 
vechei populațiuni galice cu coloniştii romani şi cu 
Francii veniți mai târziu s'a născut poporul francez. 

luliu Cezar şi-a lăsat numele nemuritor şi prin 
aceea că ajutat de un astronom din Egipt a făcut 
calendarul care după numele său se numeşte: Calen- 
darul Iulian. Acest calendar l-am avut şi noi până 
mai acum 2 ani când s'a introdus noul calendar, care 
în fond e tot calendarul iulian cu mici îmbunătăţiri. 

Iuliu Cezar s'a născut la Roma în anul 100 înainte 
de Hr. şi a murit asasinat în urma unui complot, în 
anul 44 în. de Hr. 


Cine a inventat ochelarii? 


Aşa ne întreabă mica noastră cititoare d-ra Ma- 
riana Sim. din Capitală. 

Spunând că ochelarii în forma lor de azi au fost 
construiți pentru prima dată de francezul Thomin pela 
mijlocul veacului 18-lea, adăogăm că şi în timpu- 
rile vechi se cunoşteau sticle cari să mărească ve- 
derea. Dar mai avem ceva de spus. Anume: citi- 
toarea care ne face întrebarea acesta este abia în 
clasa II primară, aşa că nici acum şi nici mulţi ani 
încă mu va avea nevoe de ochelari. Ba chiar îi 
dorim să nu aibă nevoe niciodată. Aşa fiind, o în- 
trebăm la rândul nostru: „La ce îi foloseşte cunoaş- 
terea numelui omului care a făcut primii ochelari?” 
Ni se pare că întrebarea ei a fost făcută dintr'o 
simplă curiozitate de copil. 


Cine a fost Hasdrubal? 


La această întrebare a cititorului nostru Frid. Mar. 
din Tătăreşti, răspundem că în istoria vechei Car- 
tagine, au fost câțiva generali şi oameni - cunoscuţi 
cu numele Hasdrubal. 

Dintre aceştia însă, doi sunt mai vestiți: Has- 
drubal, ginerele lui Amilcar Barca şi general care 
a întins puterea cartagineză în Spania, unde a în- 


TOATE Și AMESTECE 


a r 
pă 


temeiat oraşul Cartagina. Acest Hasdrubal a murit, 
fiind omorât în anul 220 a. Cr. Al doilea, cu numele 
de Hasdrubal este fratele vestitului Hanibal. 

După retragerea acestuia din Italià, Hasdrubal a 
continuat în Spania răsboiul împotriva Romanilor, iar 
în anul 207 a. Cr. a murit, căzând în tupta dela lo- 
calitatea Sena Gallica, unde mersese în fite lui 
Hanibal. l 


Despre limba dacă, 


Cititorul nostru Cos. Sim. din Comuna Balaciu, ne 
intrebă dacă există vre-o urmă de manuscris de 
limba dacă. Răspundem că nu există nici-um manuscris 
în această limbă, pentru binecuntatul motiv că stră- 
moşii noştri Daci maveau un alfabet al lor şi nu 
scriau. Nu se ştie bine cum a. fost limba dacă; se 
ştie doar că ea era o limbă înrudită deaproape cu 
limba popoarelor de rasa traco-ilirică. Acestui grup 
de limbi îi aparţine limba albaneză. Se mai cunosc 
cuvinte singuratice din limba dacă, introduse în limba 
română. Este tot ce putem spune pe scurt în această 
chestiune. 


Intrebări nepotrivite pentru revista noastră. 


Repetăm că nu putem răspunde aci la o întrebare 
pusă de d-l D. Pas. dela Brăila, care doreşte să 
fie lămurit asupra „contravenţiei de reticență va- 
mal » 

Chestiunea aceasta, este de strictă specialitate ju- 
ridică, aşa că nu intră în cadrul chestiunilor de. care 
se ocupă revista noastră. li recomandăm să se a- 
dreseze fie unui jurist, fie unei reviste de specialitate. 


Cine a fost Lafcadio Hearn ? 


La această întrebare a cititorului nostru Em. Stan 
din comuna Independenţa, răspundem că Lafeadio 
Hearn (citeşte Hirn) a fost un scriitor englez care şi-a 
petrecut o mare parte din viaţă în Japonia ca pro- 
fesor la Tokio, unde a şi murit în anul 1904. Dela 
scriitorul acesta au rămas mai multe lucrări impor- 
tante privitoare la Japonia şi viața Japonezilor. 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul $colarilor pe se 1928“ 


PREȚUL, LEI 25. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 

ABONAMENTE : 1 AN OTE || Sr 
6 LUNI 1% „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Director : N. BATZARIA 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


11 MARTIE 1928 — Nr. 213 


COMOARA 


SA ~ Copiilor mei Corneliu de 9 ani şi Paul de 6 ani. 


In casa mea — coctoabă veche — 
In care-abia mă învârtesc, 
Comoară fără de pereche 
Cu multă grije stăpânesc. 


Băeții tatii l... Doi la număr l... 
Ei sunt comoara scump a mea. 
Unul mi-ajunge pân la umăr 
lar celălalt la brâu d'abia. 


Când amândoi vin dela şcoală 
Ca doi boboci de trandafiri, 
Se umple casa de răscoală 
De cântece şi ciripiri. 


E ger. Pe geam sunt flori de ghiață; 
Dar ce le pasă de frig lor ?l... 
Voinici şi'mbujorați la faţă 


Fac multe pozne. Sar pârleazul 
Și duc războiul la hotar. 

Cel mare e Mihai Viteazul 

lar cel mai mic e Han-Tătar. 


lar de cumva wau fost cuminte, 
Frumos mă roagă să nu-i cert. 
Vor fi cuminţi de-aici "nainte... 
Şi sărutându-mă, îi iert. 


Atunci cu fața zâmbitoare 

Cobor privirea spre pământ 

Şi-mi par doi îngeri la picioare 
Trimişi din Cer de Domnul Sfânt. 


lar ei, în mintea lor curată, 

Cum stau privind în ochii mei, 

Işi spun, îmbrățişând pe tată, 

Const. Iordăchescu 


Ca macii roşii din răzor. 


In castelul dragei mele, 
Mititica !... 

Nu încape nici cățelul, 

Nici găina, 

Nici pisica. 

Câni mai mari ca degetarul 
Nu-i nici vorbă !... 

Ca să 'ncapă ; dar o tavă ?... 
Sau o oală 

Pentru ciorbă !... 


Crătiţi, oale de mâncare, 
Şi-a tăcut 


———— coc Rr 


MICUL CASTEL 


Cum țăranii tac la țară 
Din argilă 
Și din lut... 


Are deci bucătăria, 
Şi vesela ; 

Instalată cum văzuse, 
La mătuşă-sa 
Angela... 


Dar păcat că mare multe 


Incăperi... i 
Şi vre-o cameră de baie 


C'atât pe lume au şi ei. 


Drăgălaşilor 
Mimi şi Dorina Lepădatu 
Şi salon, 
Ca la boieri... 


Şi-a venit nenorocirea, 
Ce păcat !... 

Că Grivei lovindu-i casa 
Zidurile 

l-a stricat... 


Si-adunându-şi tot bagajul, 
Mititica... 

Plânge-acum în colțul casei 
Şi vorbeşte ; 


Cu pisica !... Georgo Marinescu 


PAG. 4 


tr'o zi împreună pe drumul mare. 
Se ştie că invidiosul şi sgârcitul 
sunt fraţi de sânge şi că rareori 
îi vezi despărțiți unul de altul. Şi 
cu toate că mergzau împreună de 
atâta vreme, invidiosul şi sgârci- 
tul se urau aşa de mult, că nici 


nu-şi vorbeau. 

Purtau fiecare dintr'inşii în spinare câte un sac, 
a cărui povară îi îndoia pe amândoi până la pă- 
mânt. Sacii aceştia erau plini cu galbeni de aur, 
galbeni de cari ei nu se atingeau, măcar ca să-şi 
cumpere o bucătică de pâine şi să-şi potolească foa- 
mea, care îi chinuia. 

Din când în când, invidiosul îşi arumca privirile 
asupra sacului purtat de fratele şi tovarăşul său 
de drum şi îşi zicea, făcându-se verde la față de 
necaz şi ură: „Parcă sacul lui e mai mare, parcă 
el are mai mulţi galbeni decât mine”. 

La rândul său sgârcitul, privind sacul invidiosu- 
lui, se făcea galben la faţă şi zicea: „Văd că păcăto- 
sul meu de frate merge mai încovoiat decât mine, 
ceeace înseamnă că sacul lui e mai greu şi mai 
plin decât al meu. O, cum aş face ca să am şi eu 
mai mult decât dânsul?” 

Dar pentru ce duceau ei în spinare o povară aşa 
de grea de pe urma căreia maveau nici un folos şi 
nici o plăcere? Nu-i întrebaii, căci nici ei mar fi pu- 
tut răspunde. Cu toată că abia se târau din pricina 


nvidiosul şi sgârcitul mergeau în- ” 


ICR a ce ti c-ai NO ata TGAS a aa i PT EEE 
EIR TIERE IF IPEE pa 


a n aa 


DIMINEAȚA COPIILOR 


greutăţii banilor, fiecare se plângea că mare des- 
tul, că povara este foarte uşoară şi atât invidio- 
sul, cât şi sgârcitul ar fi dorit să fie mai grea, 
cât mai grea. 

Şi cum mergeau ei aşa pe drumul mare şi pră- 
fuit, iată că le eşi inainte un moşneag cu o barbă 
mare şi lungă şi-i întrebă: „Vă ajunge oare atâta 
cât duceţi în spinare şi mai doriţi ceva? 

— Avem prea puţin, o nimica toată şi dorim 
mai mult, mult mai mult decât avem”, se grăbiră să 
răspundă întrun glas invidiosul şi sgârcitul. 

La auzul răspunsului acestuia, moşneagul zâmbi, 
aruncă asupra celor doi nemulţumiţi priviri de 
compătimire şi după aceea le vorbi în fe- 
[ul următor: „lată, v'am eşit întru întâmpinare, ca 
să vă spun că vă pot îndeplini pe loc toate dorinţele. 
Puteţi cere orişice, puteţi cere averi, cum n’a mai 
avut nimeni pe pământ, puteţi cere o viaţă cât mai 
lungă, în sfârşit, tot ce vă doreşte sufletul. Să ştiţi 
numai un lucru: după ce voiu da totul aceluia din 
voi, care va vorbi mai întâiu, voiu da de două ori 
atâta celui de al doilea. Şi acum vă ascult”. 

Moşneagul tăcu, dar nici cei doi frați nu se gră- 
biră să deschidă gura. lInvidiosul se făcu și mai 
verde la față, iar culoarea feţei sgârcitului deveni mai 
galbenă decât lămâia. 

Invidiosul îşi zicea în gând: „Aşi muri de necaz 
în clipa în care voiu vedea că nesuferitul acesta 
are de două ori atâta cât voiu avea eu”. 

Cam la îel se gândea şi sgârcitul, care işi zicea 


DIMINEAȚA CO PIILO KR*eeooooooooo0o00..0000000000oooooooovooooooee. PAG. 5 


în sinea sa: „La ce îmi va folosi o avere cât de mare, 
când„voiu--şti că un altul, fie el acest nemernic de 
frate; “va fi- de două ori mai bogat decât mine? 
Sau la ce îmi va folosi o viață cât de lungă, atunci 
când voiu şti că el va trăi încă odată atâta?” 

Şi nici unul, nici altul nu deschideau gura şi nu 
se hotărau să ceară ceva moşneagului care le eşise 
în drum. 

Decât moşneagul asteptă, cât aşteptă şi la urmă le 
zise: „Văd că tăceţi şi că nu spuneţi nimic. A- 
ceasta îneamnă că n'aveţi nimic de cerut. Dacă-i aşa, 
îmi iau rămas bun dela voi şi mă duc în drumul 
meu”. Şi se pregăti să plece. 

Văzând aceasta, invidiosul se hotări să vorbească. 
După ce fu încredințat încă odată de moşneag că 
al doilea va avea de două ori atâta cât a cerut cel 
dintâiu, zise fulgerând cu priviri de ură pe fratele 
său sgârcitul: „Eu nu cer decât un singur lucru: să-mi 
scoţi un ochiu!” 


Inţelegeţi lesne pentru care cuvânt ceruse lucrul a- 
cesta: pentru ca sgârcitului moşneagul să-i scoată 
amândoi ochii. 

Dinu Pivniceru 
———— = kr — 


Muşteriul: „Aveţi măsline ? 
Băiatul : Este. 
Tejghetarul (cu autoritate): Nu se zice este, măi se 


zice: sântără, pentru că este mai multe”. 
Trimisă de Emil Stanciu 
——— o = —— 


FLOREA CEL BUN 


— Poveste populară franceză — 


é n vremea când vrăjitori, vrăjitoare şi zâne trâiau 
pe pământ, amestecându-se în traiul oamenilor, 
trăia un biet orfan, cu numele de Florea. Fu- 
sese luat de un moşier bogat ca să-i păzească 
turmele sale, în schimbul mâncării. Micul Flo- 
rea o ducea greu de tot, mânca pâine neagră şi 
uscată, era trezit de stăpân cu noaptea în cap şi 
trimis la câmp cu vacile şi oile. Sărmanul băiat care 
se culca în staul, sărea repede la strigătele şi înuj- 
răturile stăpânului său, căci era ascutător, supus, 
blând, cu inimă bună şi îşi iubea animalele date în 
grija-i şi totdeauna gata să ajute pe cei ce aveau 
vre-o nevoie. 

Moşierul avea un băiat, Ion, poreclit „Incăpăţâ- 
natul” din pricina răutăţii şi şireteniei sale; Ion a- 
cesta umbla să facă rău, şi deseori pe capul lui 
Florea se spărgea răutatea lui. Florea nu îndrăznea 
să se plângă moşierului, de teamă să nu fie alungat. 
Ce s'ar fi făcut fără adăpost şi fără pâine? 

Intr'o zi, pe când mergea în urma turmelor sale, 
văzu o cioară, pe care o vulpe o ţinea cu labele şi 
voia să o ducă în pădure. Florea puse vulpea pe 
fugă şi scăpă astfel cioara, care, în timp ce îşi relua 
sborul, îi spuse că fapta sa bună nu va fi uitată. 


PAG. 6. 9900000000009009000000000Â00900oeeoeoeoeeeee DIMINEATA COPIILOR 


Câteva zile după această întâmplare, Florea, stând 
pe una din pietrele care făceau hotarul moşiei stă- 
pânului său, văzu o şopârlă mică şi frumoasă pe 
care vroia să o mănânce o viperă. Florea asvârli cu 
o piatră în capul viperii şi scăpă şopârla, care strecu- 
rându-se printre pietre îi şopti. „Floreo, fapta ta 
cea bună nu va îi uitată.” 

Copilul care scăpase cioara şi şopâria, îmboldit 
de inima sa cea bună, uită întâmplările acestea, când, 
într'o seară, pe când toată lumea dormea la mo- 
şie, veni un bătrân. Florea tocmai îşi mânca bucăţica 
de pâine neagră, care îi se dăduse drept cină. Bă- 
trânul îl rugă să-l găzduiască, fiind noapte şi timpul 
prevestind o furtună. Florea îi răspunse că nu e 
el stăpânul moşiei şi că de îl va culca pe străin în 
grajd, stăpânul îl va bate şi îl va alunga. Totuşi, 
pentrucă toată lumea dormea, Florea îl lăsă să intre 
în grajd, îl culcă în aşternutul său de pae şi îi dădu 
o jumătate din bucăţica sa de pâine. Bătrânul primi 
cu recunoştinţă cele date şi se culcă. 

A doua zi în zori, bătrânul se sculă şi dădu să plece. 
Când tocmai să iasă din grajd, se întâlni față în faţă 


cu lon Incăpăţânatul, care se sculase de vreme ca 
să-i joace lui Florea un renghiu. , 
Când văzu pe bătrân, începu să-i strige: „„Ho- 
tule, cerşetorule !” şi vru să-l lovească cu o furcă, 
dar atunci bătrânul se prefăcu în vrăjitor şi plin 
de putere şi tinereţe, se urcă încetişor în sus, purtat 
de un nour luminos. lon se opri speriat, iar vrăjitorul 
strigă: „Eu sunt vrăjitorul Merlin, pe mine mai 
scăpat, bunele Florea, sub forma ciorii şi a şopârlei. 
Cunoşteam inima ta cea bună, dar am vrut să o mai 
încerc. Nenorocirile tale sunt de acum isprăvite”. 
Şi cu o lovitură de băț atinse zidurile conacului dela 
moşie; zidurile se dărâmară cu un sgomot groaznic, 
în timp ce moşierul şi fiul său fură prefăcuţi unul 
în bou, celălalt în vițel. Aceasta era pedeapsa pentru 
răutatea lor. Pe când cele două dihănii fugeau, Florea 
se văzu îmbrăcat în haine frumoase, într'o mioşie nouă 
şi minunat de frumoasă. Mulţulmi bunului vrăjitor şi 
îl rugă să aibă milă de foştii lui stăpâni. Vrăjitorul 
îi promise că după ce se vor îndrepta, îi va preface 
din nou în oameni şi vor fi slugi pe moşia micului şi 
bunului Florea. In românește de Magdalena Binder 


WuBvhauanuaanaunanaannnasz: tf oPPESSEBNDPNSAARBASNANONRROVESNNNNANRACRSANNSODOUNOPRI DRURUBr (PEUNGAVOABRASELOEANAANARNDDO 


FĂNICĂ ŞI IONICĂ 


Fănică şi Ionică — tovarăşi de pozne şi de joc -— 
erau colegi în clasa III-a primară. Părinţii lor aveau 


casele despărțite doar printr'un gard, aşa că băeţii 
plecau împreună ia şcoală, iar în timpul vacanței, 


fi mai bine să ne urcăm în ea?” 


din zorii zilei, începeau să se joace, speriind tot 
satul cu fel de fel de năzdrăvănii. 

Intro dimineaţă frumoasă de primăvară, când soa- 
rele arunca pulbere aurie pe câmp, în drum spre 
şcoală, cei doi prieteni se hotăriră să nu intre în 
clasă, ci să meargă în pădure. Zis şi făcut. Cu ghioz- 
danele în spinare se îndreptară voioşi spre pădure. 

In drum, însă, se întâlniră cu o căruţă. Ce-şi ziseră 
ei: „Decât să mergem pe jos şi să ne obosim, n'ar 

Tiptil, de teama căruţaşului, pe care-l ştiau că-i 
om rău, se urcară în căruţă. 

Ţinându-se de glume şi de poveşti, ei nu băgaseră 
de seamă că o luase căruţa cu totul pe alt drum. 

— Lasă, zise lonică, vedem noi unde eşim, şi e 
încă destul de vreme! 

Văzând, însă, cum timpul trecea şi că se aflau 
pe un drum cu totul necunoscut, se hotăriră să se 
dea jos din căruţă. 

O luară pe jos şi nemai fiindu-le gândul la pădure, 
căci începuse să li se facă foame, îşi îndreptară 
paşii spre casă. 

Insă, se rătăciră şi umblară multă vreme neştiind 
încotro s'o apuce. Noroc că se întâlniră cu un dru- 
meţ pe care-l întrebară unde se află. Acesta le 
spuse că ei suni la o mare depărtare de satul lor. 

Copiii începură să plângă de ciudă şi de teamă, 
dar neavând încotro, o porniră din nou. de astădată 
pe drumul cel bun. 

Târziu de tot, flămânzi şi rupţi de oboseală, ajun- 
seră la ei acasă. 

Părinţii, îngrijoraţi de soarta băeţilor, se duseră 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


DIMINEATA COPIILOR 


S'A PIERDUT ŞI MIŢU MIŢIŞOR ! 


„Ce nu scrii, mă 'ntreabă Lili, 
De Sosoiu, Miţişor ?“ 

Ba mă ceartă : „Vai Moş Nae, 
I-ai uitat aşa aşor !““ 

Cum să-i uit ? fetiță dragă, 
Dar am spus ce s'a 'ntâmplat : 
S'a pierdut de mult Sosoiu 


Asta-i pricina, prieteni, 

Că de mult nu mai vorbesc 
De Sosoiu şi de Miu, 

Căci dece să mă mâhnesc ? 
Am rămas acum cu Pisa, 
Mititică şi drăguță, 

Ochii mari şi coada lungă, 


Trece ziua, vine seara. 

— Unde-i Miţu-am întrebat ? 
Nu e sus, nu-i la cămară. 
„Mitu, Mitu !“ am tot strigat. 
Nu-i şi nu-i bietul Mitu, 

Prin vecini noi tot umblăm, 
Ba pe străzi, ba pe maidanuri,: 


e a Tr, ANR 


Şi 'n zadar l-am căutat 

lar de zece zile 'ncoace, 
Dragii mei, am altă veste, 
Veste rea şi neplăcută, 
Căci nici Miţu nu mai este. 
Vite-aşa 'ntr'o dimineață, 
A ieşit el la plimbare, 
Să-şi mai vadă pe prieteni, 
Să mai stea puțin la soare, 


Ba prin curți îl căutăm. 

Eu, Florica, toți ai casei : 
„Vino Mitu, Miţişor !“ 

Tot strigăm, chemăm intruna, 

„Dragul mamei puişor.*“ 

N'auzim noi glasu-i dulce 

Şi nici chipu-i n'am zărit, 

Nici un semn şi nici o urmă, 

Zici pământul l-a 'nghițit. 


Dar subțire-i şi slăbuţă. 
Mai avem pe Cuculicu, 
Ins'a fost bolnav şi el, 

Şi ne mângâie cum poate 
Şi micuțul Ciobănel. 

Fiți dar buni, iubiți prieteni, 
Dăruiţi-mi un pisoiu, 

Dar frumos, deştept să fie, 


Un ca Mițu, ca Sosoiu, 
MOŞ NAE 


O POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT 


Un bâtlan şi o barză locuiau într'o mlaștină. Bâ- 
tlanul îşi făcese o colibă, iar în partea cealaltă a 
mlaştinei îşi făcuse şi barza o colibă. 

Bâtlanul, însă, se plictisea să tot trăiască singur 
cuc. De aceea îşi zise: „Mă duc să cer berzei mâna 
şi să o iau de nevastă”. 

Placi! Plici! străbătu încet toată mlaştina şi a- 
junse la coliba berzei. Ca un bun cavaler ce era, 
bătu politicos în poartă. 

„Intră!“ grăi barza, care era acasă. 

— Am venit, îi zise bâtlanul, să te cer de nevastă. 

— Fugi încolo, îi răspunse barza râzându-şi de el 
nu mă mărit eu după o pocitanie ca tine”. 

Bietul bâtlan se întoarse la coliba sa foarte necă- 
jit şi supărat. 

Trecu la mijloc puţină vreme şi barza. se căi de 
purtarea, sa. „Bâtlanul nu era chiar aşa de urit îşi 
zse ea; mă duc să-i spun că primesc să mă mărit 
după el”, 


(Urmare din pag. 6) 


la şcoală şi acolo aflară că în ziua aceia ei nu 
intraseră în clasă. 

Drept pedeapsă, deşi erau flămânzi, ei nu căpă- 
tară nimic de mâncare, culcându-se cu stomacul gol. 

Această păţanie fu o foarte bună lecţie pentru 
Fănică şi Ionică. Din ziua aceea rămaseră tot 
tovarăşi nedespărţiţi, însă mai lăsând nebuniile şi 
poznele la o parte, ajunseră în scurt timp dpi elevi 
silitori cu care se mândreşte acum domnul institutor 
al satului Perşunari. 

Alexandru Bilciurescu 


„Plici l- Placi ! barza străbătu toată mlaştina şi a- 
junse.la coliba bâtlanului. „Vecine, îi zise ea, m'am 
răsgândit : primesc să mă mărit după tine”. 

— Acum nu vreau eu”, răspunse bâtlanul, căruia 
nu-i trecuse încă supărarea, şi îi închise berzei poar- 
ta în nas. 

Ruşinată şi supărată foc, barza se întoarse la co- 
liba ei. 

Mai trecând o bucată de vreme, bâtlanul îşi zise: 
„Am făcut rău că m'am purtat aşa de mojic cu bar- 
za ; mă duc să-i cer iertare şi. să-i spun că o iau de 
nevastă”, 

Placi | Plici | se duse la coliba berzei şi îi zise a- 
cesteia : „Vecino, iartă-mă şi hai să ne căsătorim ! 

— Nu mai vreau!” răspunse barza, care nu uitase 
ruşinea ce păţise, şi îi întoarse spatele. 

Dar cu vremea îi trecu şi berzei supărarea şi de 
aceea într'o zi se duse din nou la bâtlan şi-i zise: 
„Te-am iertat şi am venit să-ţi spun că te iau de 
bărbat”. 

Dar bâtlanul, care era încă supărat, îi răspunse : 

— Vezi de altul, eu nu te iau de nevastă”. 

Când se potoli şi el şi se duse din nou la barză, 
barza îl dete afară. 

Şi aşa, se duc mereu unul la celălalt, dar. nici o- 
dată nu sunt amândoi împăcaţi, aşa că nu izbu- 
tesc să încheie cu această poveste şi să se căsăto- 
rească, 

Stan Protopopescu 
Pee TARI IRONIE E LA 
Cereţi pretut 
„Almanahul Şcolarilor pe anul 1928“ 


VI. Când dresezi puii de găină 


|) Merge greu de tot cu puii 
Toată ziua să-i păzeşti, 
Cum sunt lungi în picioroange, 


Sboară, sar cât nu gândeşti. 


3) Intr'o zi aduce Haplea 
O „sirenă“ de maşină, 
Şi cu dânsa-acum îi cheamă 
Pe toți puii de găină. 


Text de MOŞ NAE 


2) Fug pe poartă, sar pe garduri 
Si se 'mprăştie prin sat, 
Haplea, Frosa tot aleargă, 

Ca să-i strângă la culcat. 


4) Dou, trei zile şi pe urmă 
Puişorii se 'nvăţară, 
Că la fluer de sirenă 
Fuga, fuga vin şi sboară, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Zău, să nu mă deochiaţi. 
Un al doilea ca şi mine, 
Nicăieri wo să aflaţi“. 


Căci dresați cum sunt de Hapi 
Si crezând că el îi cheamă 

Ca nebunii spre maşină 

Fug, se vâră fără teamă. 


7) 


9) „Ce ne facem ? strigă Frosa 
Si Prostilă şi Tănase 
Căci maşini, automobile 
Unwn viaţă wor să lase. 


PAG. 9 


insă cand pe drumul mare 
Trec maşini cu călători 

Și când sună din sirene, 
Vai, ai naibei puişori!? 


8) Şi priviţi acum pe drumuri 
Ce mai puişori piftie, 

Zic şi eu deştept e Haplea, 
De deochi, zău, să nu-i fie! 


10) — Hai să-i vindem, zice Haplea, 
Că-s destul de mărişori, 
Si pân‘ azi n'a scos mai nimeni 
Aşa neam de puişori“. (Va urma) 


PAG. 10 


TROANCĂ 


XXVII 


„Du-te, zise el, cu cei mat voinici ostaşi în im- 
părăţia cutare. Vei găsi pe fiul meu, împăratul vos- 
tru. Il rugați să vină, căci eu mam mult şi moi 
duce după ceilalți fii ai mei. IL îmbrăcaţi în strae 
mândre şi dați. poruncă tuturor supuşilor să se pre- 
gătească de sărbătoare”. Apoi mulţumit plecă în că- 
mările împărăteşti să plângă şi să râdă de bucurie. 

-Troancă se puse să numere banii, dar nu le dădea 
de rost. Erau prea mulți. De aceea, chemând pe Tă- 
gârță îi strigă să aducă o iopată să-i vânture spre a 
nu prinde mucegai. - : 

Dar într'o zi, ce-i abătu prostului? Se duse în 
cetate şi adună pe toţi milogii, toți cerşetorii, orbii, 
ciungii şi schiopii şi băgându-i în visterie, şi um- 
plându-le trăistile cu galbeni, râdea muijumit de is- 
prava tăcută. Dir ce dase nu se cunoştea nimic, şi 
bietul Troancă începu să se ia de gânduri, că nici 
acum nu putea socoti comoara împărătească. Era aur, 
nu glumă în visterie!... 


Se gândea la fiul cel mai mic, de care n'auzise 
de mult; se gândea la Tăgârţă sluga credincioasă, a 
cărui urmă în lume se pierause. 

Şi într'o bună zi, când bătrânului îi pierise toată 
nădejdea că o să-l mai vadă, iacă veni întrun su- 
flet un slujitor, care după ce sărută dreapta împă- 
ratului, îi spuse: 

„Bucură-te, stăpâne, că Dumnezeu nu lasă țara 
fără moştenitor. Bucură-te că fiul tău trăeşte” şi 
îi spuse tot ce ştia despre Troancă. 

Bătrânului îi luceau ochii de bucurie. Plângea! A- 
poi, sculându-se drept în tronul de aur, făcu cu mâna 
semn unui curtean. 

Dacă văzu şi văzu că nu-i dă de rost, atunci 
chemă la el pe Tăgârţă. 

„Uite ce am hotărât eu. Ce facem cu atâta purcoi 
de aur?... Nici nu le poţi afla numărul. Ne-ar trebui 
să trăim încă de zece ori cât am trăit şi să tot nu- 
mărăm ziua Şi noaptea şi tot mu isprăvim. N'ar fi 
bine să mai dăm din el?... 

- Dar cui, Mărite?... Nu vezi că m'ai cui?... 

— De... lucrul nu-i aşa uşor” şi după multă gân- 
dire, întrun târziu Tăgârţă, bătându-se cu. mâna pe 
frunte, sări în sus vesel. „Am găsit!... Luăm un ciaum 
mare.. Il aşezăm pe pirostrii şi apoi îi dăm foc. 
Pe urmă punem tot aurul la topit şi scoatem din el bu- 
căți mai mari, lesne de numărat”, 

Treaba începu, dar acum, altă greutate: cum să-l 
care înnăuntru, căci bulgărele de aur topit, era prea 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


FIU DE IMPĂRAT 


de V. PETRESCU-V 


greu, fiindcă şi ciaunul în care îl aşezase avea două 
zeci de cofe, ba mai bine, şi nu era un bulgăre doi, 
erau o sumedenie. , 


Chemară patru slujitori, chemară zece, douăzeci, 
deloc, Bulgărele parcă era una cu pământul, nu pu- 
tea fi mişcat din loc, dar să-l mai şi ducă în visterie. 

Inti”un târziu, tot dând roată aurului, ce se gândi 
Troancă? Ceru să-i aducă un târnăcop şi începu să 
lovească. Dar treaba mergea încet de tot. 

Dacă văzu şi văzu că pânăn seară în visterie 
nu aduse nici patru, se înciudă aşa de mult pe banii 
rămaşi, că chemă pe slujitori şi punând mână dela 


“mână, îi dădură de-a rostogolul în lacul dela zidu- 


rile palatului. Treaba asta era cea mai uşoară. 

Şi âşa Troancă, băgat la locul de cinste, sără- 
cise visteria. Vorba rea se duce ca vântul. Impă- 
răteasa auzind de isprava străinilor, se făcu foc 
şi chemându-i pe amândoi, după ce-i muştrului bine, 
îi băgă în temniţă. 

Și cei doi, râzând prosteşte, „se odihneau pe-o 
buturugă, în hruba rece şi umedă, gândind - la no- 
rocul căruia îi dăduseră cu. piciorul. 

Impărăteasa adună sfatul ţării să hotărască ce să 
facă cu amândoi. Şi fiecare strigă să li se tae capul, 
dar Măria Sa, Gândatita: Aa. a Şi fără “ei aurul l-ar - 
fi furat hoţii, grăi zicând» . 


„Nul.. Nu se poate!..: “Au iat oameni d omenie, 
Cine ştie din ce cauză au svârlit aurul? li voi. chema 
încă odată la mine să mă pot  dutmeri şi dacă 
sunt vinovaţi cu adevărat, nu voi sta în cumpănă 
să le reteze capul”. A doua zi daia, temnicierul 
le strică somnul: 

„Haideţi, sculaţi-vă odatăl,.. Vă cheamă împără- 
teasa”. Apucându-i de spate, îi îmbrânci pe uşe. 


DIMINEATA CO PIILO R00000000000000000000000000000000000000000000 PAG. Ii 


` Troancă şi Tăgârţă nu ştiau ce-i cu ei, nu ştiau 
ce-o mai fi vrând împărăteasa. Prea fără milă îi 
sculase şi ei săracii tocmai visau că ajunseseră la 


poarta raiului şi se ciorăvăiau cu Sân: Petru care- 


nici în ruptul capului nu voia să-i lase să intre 
inăutru, fiind supărat că nu-i dăduseră zl ag 
primite. 

Văzând acum că temnicerul îi tot imbrânceşte, 
Troancă întinzându-se şi căscând -năpraznic, zise: 

„Ce-i... ce sa întâmplat?.. Unde mergeti?” Dar, 
mai marele teminiței nu scoase nici o vorbă. 

El ştia una şi bună că aşa poruncise împărăteasa 
şi nu vrea să răspundă nimic. 

Tăgârţă cam bănuitor şi pricepând cum stau. kr- 
crurile, când trecu pe lângă o boltă, întorse spatele şi 
vru să o rupă la fugă, dar temnicerul care era cu 
ochii în patru, unde aduse odată cheia cea mare şi-l 


lovi drept în creştetul caput de-i făcu un cucui 


mai mare ca pumiuul. 

Cum: îl durea!.. Ii irițepănise gâtul şi fălcile. In- 
cepu.să se vaite, dar văzând că iaa d'asurda 
şi că mort, copt „trebue să se supună, porni agale 
alături de Troancă înaintea temnicerului. Picioarele le 
tremurau din încheieturi. Limba li se închegasen gură 
şi. nu răsuflară uşuraţi de cât când se aflară în 
sala de sfat a palatului. (Va urma) 

———— DOC kM 

Bucata cara a meritat premiul al doilea la Con- 

cursul literar din No. 205: 


. . at 

Hoţii şi câinele 
Un câine de pază, adormind epureşte, 
Spre ziuă un sgomot ciudat îl trezeşte. 
Atent, cu privirea spre gardul din fund, 
Zări cum o ceată de hoți se ascund 
Prin tufe; şi-acolo atenți cum rămân, 
Cu gându-i să prade pe bunu-i stăpân. 
Fu gatan picioare bătrânul Grivei 
Șindată sendreaptă bătrânul spre ei. 
— Ascultă la mine, un hoț i-a grăi, 
„De taci şi nu latri, vei fi răsplătit, 
„Căci iată-ți promitem, din tot ce-am 
„O bună bucată şi ție-ți vom da. 
— 0, nu, grăi îndată Grivei cel bătrân. 
„Eu nu-mi trădez casa şi bunul stăpân. 
„Acesta e sfatul lăsat din părinți 
„Să nu-mi vând stăpânul pe treizeci arginți. 
„Cum Crist fu de luda vândut mişeleşte 
„Că-i faptă murdară. Ce nu-ți foloseşte. 
„Căci ce făcu oare acel trădător ? 
„Muri ca un câine” hulit de popor”. 
Şi-atunci şi mai tare bătrânul Grivei, 
Sări către hoţii cei răi şi mişei, 
Că-i puse pe fugă, sărind garduri mari, 
Şi astfel stăpânul scăpă de tâlhari. 


lua, 


Cristian 
———— 0003 kÁ 


° ce 
„„Se caută un servitor 
„Se caută un servitor. bine plătit. A se adresă strada 
Strâmbă, No. 7 bis”. 

Anunţul acesta apărea aproape toate zilele în jur- 
nale. E oare aşa de rea să găseşti un servitor, mai 
ales când: spui că va îi bine plătit? ` 

Bineînțeles că nu e greu de găsit un servitor, -dar 
uneori e foarte greu de găsit un stăpân. 

Aşa e cazul cu „domnul”, care locuia în strada 
Strâmbă, No. 7 bis. Omul acesta avea un beteşug, 
adică avea două beteşuguri mari. Intâiul, e că nu ştia 


“să fie altfel decât ursuz, vorbind numai răstit şi 


găsind totdeauna că orice i s'ar îi spus, nu e bine 
spus. 

Al doilea beteşug-al său era că nu se scula din 
pat decât aproape de ora prânzului. . . 

Şi aşa, după publicarea pentrit prima “dată a anun- 
țului său, se prezintă la dânsul mai mulţi tineri cu 
purtări bune. El îi primi pe rând, fără, să se scoale 
din pat, şi după ce tocmi pe unul, care îi se păru 
mai deştept, îl întrebă: „Dar ce. vreme e 'atară? 

— Plouă şi-i urât”, îi răspunse noul servitor. 

Ca şi când i-ar fi spus cine ştie ce cuvinte de o- 
cară, omul se făcu foc de mânie şi începu să strige, 
ca unul scos din minţi: „Afară, ticălosule”! 

Mi-ai spus că plouă şi e urât, ceeace înseamnă 
că eu, eşind pe stradă, să mă stropesc de noroiu, să 
mă ud leoarcă și apoi să răcesc şi să cad bolnav la 
pat”. 

Ziua următoare tocmi alt servitor şi-l întrebă şi 
pe acesta: „Dar ce vreme e afară? 

— Azi e frumos şi soare”, îi răspunse omul, spu- 
nându-i aşa cum era vremea în ziua aceea. 

Credeţi că stăpânul a fost mulțumit de răspunsul 
acesta? Haida de! Sări din pat, parcă l'ar fi muşcat 
vre-un şarpe şi începu să urle: „Afară, nemerni- 
cule, să nu te mai prind pe aicea, că îţi rup picioarele: 
Auzi d-ta, să-mi spue că afară e soare şi e cald, 
ceeace înseamnă că eu, eşind din casă, să transpir, 
să înghit tot praful drumurilor şi să capăt cine ştie 
ce boală”. 

In ziua treia veni să intre în slujbă la sucitul a- 
cesta un alt tânăr. Tânărul acesta aflase însă de pă- 
țania celorlalţi doi servitori din zilele trecute. De aceea 
închipuindu-şi că scapă lesne, la întrebarea „Dar ce 
vreme este afară”, el se grăbi să răspundă: „Stăpâne, 
astăzi nu e nici un fel de vreme afară”. 

La - auzul unui asemenea răspuns, omul se făcu 
foc şi pară. „Cară-te de aci, mişelule, răcni el cât 
îl ţinea gura! Nu e nici un fel de vreme afară! Care 
va să zică, nu e nici zi, nici noapte, nici soare, nici 
ploaie, nici frumos, nici urât. Care va să zică, e pră- 
păd, e sfârşitul lumei. Afară!” 

Şi aşa, în fiecare îi servitorii erau alungaţi, iar în 
jurnale apare mereu anunţul: „Se caută un servitor 
bine plătit”. Vintilă Bratu 


PAG. 12 


Bucăţi alese din autorii streini 


ta După Montaigne 


A fost odată un băiat rău, aşa de rău, încât mama 
sa îi zise într'o zi: 

„Copil mic şi rău ce eşti, te voi lăsa în seama dra- 
cului. Să facă cu tine tot ce o şti şi o vrea”. 

Dar n'apucă mama să isprăvească de zis acestea 
şi hop ! dracul trecu pe acolo. Luă băiatul, îl vâri în 
sacul său şi plecă. Mama se simţea foarte uşurată, 
ca şi când o mare greutate i s'ar fi luat după suflet. 
Dar băiatul era aşa de rău, încât nici în sacul dra- 
cului nu-şi găsea astâmpăr. Lovea şi cu mâinile şi 
cu picioarele în spinarea dracului. Acesta, scos din 
fire. strigă: „Da, rău copil mai e ăsta! Il voi a- 
runca în apă şi astfel voi scăpa lumea de el”. Şi co- 
bori pe marginea unui râu. Dădu jos sacul din spi- 
nare, îl apucă cu amândouă mâinile şi legănându-l 
în aer şi într'o parte şi în alta, număra: „Una... 
două”... iar la trei, urma să arunce copilul cu sac cu 
tot în mijlocul apei. 

Când iată că trei drumeţi coborau pe malul ace- 
luiaş râu. S'au aşezat apoi pe iarbă. Dracul îi zări, 
merse la ei şi după ce le dădu bună-ziua. căci dra- 
cul e foarte politicos, îi întrebă care dintre ei iubeşte 
mai mult copiii, căci el le dărueşte un băiat, cel mai 
bun pe care pământul l-a avut vreodată. Şi adresân- 
du-se acelui drmueţ, care purta o barbă albă. mare. 
dracul îi zise: „D-ta, iubeşti de sigur copiii?" 

— li iubesc aşa de mult, răspunse bătrânul, încât 
le dau în toate zilele şi la toţi jucării. 


— Cum, zise dracul, le dai jucării în fiecare zi? 

— Da, în fiecare zi şi la toţi copiii. 

— Cine eşti, omule? întrebă dracul, 
bătrân cu nişte ochi mari şi nedumeriţi. 

— Cine sunt eu? Sunt Moş Crăciun. 

—- D-ta eşti Moş Crăciun ?1.. Văd, că nu eşti în 
toate minţile”. Şi ridicând o piatră, o asvârli drept 
în spinarea bătrânului. Şi bietul Moş Crăciun se în- 
depărtă, plângând de durere. 

Dracul se adresă apoi către al doilea drumeţ, zi- 
când: 

— D-ta iubeşti copiii ? 

— Cred că îi iubesc destul de mult. 

In fiecare dimnieaţă îmi iau coșul la spinare și 
plec pe străzi cântând: 

„Voi, mame necăjite, 

Cari aveţi copiii răi 

Daţi-mi-i, hai, fiţi grăbite. 
Eu vi-i aduc înapoi 

Aşa cuminţi cum doriți voi”. 

Şi mamele îmi dau copiii, cari nu sunt cuminţi, 
ii pun în sac şi mă întorc cu ei acasă la mine. A- 
colo îi aşez pe rând cu faţa spre perete, iau un mă- 
nunchiu de nuele şi dau, dau, dau, pe spatele lor, 
până ce se fac roşii ca para focului. li pun după a- 
ceea în coş. merg pe străzile pe cari le colindasem 
înainte şi dau mamelor copiii aşa de cuminţi, încât 
aproape nu-i mai recunosc. 

— Dar cine eşti, omule ? întrebă dracul. 

— Eu sunt Biciuitorul. 

— Bine, se prea poate ca să-ţi dau d-tale copilul, 


privind pe 


bkt DI PI 


DIMINEAȚA COPIILOR $ 


pe care îl am cu mine, căci el are nevoe să fie bi- 
ciuit. Doresc mai întâiu să stau de vorbă şi cu cel 
de al treilea tovarăş al vostru”. Şi dracul adresân- 
du-se şi acestuia, îi zise: 

„D-ta iubeşti copiii ?" 

Auzind cuvintele acestea, cel întrebat care avea 
obraji mari, roşii, barbă lungă, începu să râdă cu 
hohote, lăsând să i se vază în gura largă nişte dinţi 
mai înfricoşetori decât ai lupului. 

— Mă întrebi dacă iubesc copiii? Da. Ii iubesc 
mai mult decât mieii, mai mult decât puii de găină, 
mai mult chiar decât iezii. Ii iubesc mai mult decât 
iepurii, mai mult decât puii de potârniche. Ii iu- 
besc măi mult decât toate prăjiturile şi dulceţurile 
la un loc. Şi îmi plac copiii în toate felurile: prăjiţi, 
la frigare, umpluţi ca şi curcanii, ba îmi plac chiar 
cruzi, cruzi de tot. 

— Cum. zice dracul, făcând nişte ochi mari, mari 
de tot, îţi plac copiii așa de mult? Dar cine eşti, o- 
mule ? 

-— Cine sunt eu ? Sunt Căpcăun. 

Eu sunt acela care mănânc copiii. 

— Bine, zise dracul, văd că iubeşti copiii mai 
mult decât ceilalţi. Şi fiindcă un lucru pe care îl 
iubim mult îl mâncăm, ţie ţi se cuvine copilul pe 
care îl am în acest sac”, Şi deschizând sacul, dădu 
lui Căpcăun pe micul băiat rău, iar Căpcăun, cât ai 
clipi din ochi, îl înghiţi. 

In româneşte de Marg. H. 


NU MĂ UITA 


Când Dumnezeu isprăvise de creat lumea, nici 
nu se gândise la flori. Şi ce folos că ele erau atât de 
drăgălaşe, dacă nu aveau mici culoare, nici miros! 
Lâncezeau, săracele, la umbră, tot aşa cum voi, dragi 
copilași, când — ferească Dumnezeu — sunteţi pu- 
țin bolnavi, staţi supăraţi şi gânditori. 

Domnul, creator al lumii văzute şi nevăzute, îşi 
aduse aminte în cele din urmă şi de bietele floricele 
şi dădu poruncă să se prezinte toate în fața Lui. A- 
mestecă la întâmplare pe o bucată de scândură tot 
felul de culori şi văpsi florilor rochiţe pestriţe, ini- 
mioare de aur şi ctorăpiori verzi. Le dărui apoi bo- 
boci, parfum şi nume. 

Toate se minunau acum de frumusețea lor. Icì rå- 
dea macul, mândru de rochița lui roşie, colo strălu- 
cea de fericire o floricică de primăvară care primise 
culoarea soarelui, dincolo plângea de bucurie liliacul, 
pentrucă haina lui era atât de albă. Şi toate se gră- 
biră — care mai de care — să mulţumească Creato- 
rului, negăsind încă destule cuvinte prin care să-şi 
arăte recunoştinţa. 


PAG. 13 


Acum că terminase şi cu florile, Dumnezeu se gân- 
dea să se întoarcă în cer! Dar un plânset înăbuşit 
îl reţinu locului. Căutând dincotro vine, zări un că- 
puşor  mititel. 

„Tu ce mai vrei? 

— Ah, Doamne, nu mă uita!” 

Şi cu braţele ridicate, floricica rătăcită ceru mila 
lui Dumnezeu. Dar vai, ce-i de făcut? Pensula dum- 
nezeească e uscată şi nu se mai găseşte pic de cu- 
loare. Atunci în bunătatea sa nemărginită, Dumne- 
zeu rupse un peticel din bolta cerului ca să coloreze 
cu el rochița floricelei uitate. . 

„Şi numele tău, îi porunci EI, va îi Nu-mă-uita!” 


ERIN a Sar ai a acte anti iei Ra i e carat 275 DI 


2 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XXII). Lupta lui Mitică 

„Nu miroase- bine”, îşi zise Mitică, văzând cum 
țăranii o rupseră la fugă, îndreptându-se speriaţi 
spre oraşul Lasa. . 

„Măi, Uragane, să ne deschidem ochii bine şi 
la nevoie să ne strângem cât mai mult pielea sub 
oase, căci mi se pare că no să fim primiți cu 
alaiu în oraşul: acesta”. 

Şi Mitică hotărî să stea locului şi să aştepte, 
ca să vadă ce are să se întâmple. Bine înţeles, 
nu stătu cu braţele încrucişate. Cercetă mai întâiu 


cu călugării tibetani 


vreo sută de oameni îmbrăcați cu toţii în lungi rase 
de culoarea portocalie, cu mânecile largi şi având 
pe cap un fel de potcapuri de o formă ciudată. 
„Sunt călugări budhişti”, îşi zise Mitică, pentrucă el 
citise de mai înainte cum sunt îmbrăcaţi călugării 
budişti din Tibet. 

Erau cam prea mulţi împotriva unui singur om, 
Mitică însă putu să observe că nu purtau puşti, ci erau 
fanrmaţi cu ciomege, cu lănci şi unii dintr'inşii cu 


arcuri şi ni te 


Oraşul LASA, Sus templele şi palatul în care locueşte DALAI-LAMA. 


mitraliera, o scoase din aeroplan şi o ascunse bine 
îndărătul unei mici ridicături de pământ, de unde, 
la nevoe, ar putea trage în cei cari ar veni să-l 
atace. Işi cercetă şi încărcă apoi revolverul şi cele 
două puşti şi după aceea îi zise lui Uragan: „U- 
ragane, hai să îmbucăm ceva, ca să fim mai în 
puteri, dacă va trebui să ne batem”. 
„După ce gustă, făcând şi lui Uragan o bună 
parte, Mitică, cum stătea cu ochii îndreptaţi spre 
oraş, observă că vine o gloată mare de oameni. 
„Aceştia trebue să fie duşmanii, îşi zise el adău- 
gând: Stai să-i vedem mai bine!” 

Privind cu ocheanul, Mitică putu să deslușească 


Văzând aceasta, Mitică îi zise credinciosului şi 
inteligentului său câine: „Uragane, nu te speria, le 
venim noi de hac acestor închinători de idoli”. 

Intre acestea, gloata de călugări se apropia din 
ce în ce mai mult. Mitică putea acum să audă stri- 
gătele lor, cari nu erau strigăte de bucurie şi nici 
de urare de bun sosit. Ținând într'o mână puşca 
încărcată şi cu degetul pe trăgaciu şi stând lângă 
mitralieră, Mitică îi aştepta nemişcat, pe când la 
câţiva paşi mai înainte Uragan cu ochii aprinşi pân- 
dea un semn din partea stăpânului său, ca să se 
repeadă în mulțimea de călugări. 


Gloata se apropia mereu. Vrând să le arate că 


AAN 


e 4 
7. Ta 


"IPP IPP PERIE rs pe — 


DIMINEAȚA COPIILO R*ee0eoooo0000000000000000000000000000000o00e PAG. 15 


nu e tocmai speriat, Mitică işi aprinse o ţigară, 
fumând cu liniştea unui om, care nu-şi pierde sân- 
gele rece. 

Insă, când văzu că sunt la o distanţă de vreo 
sută de metri, Mitică descărcă, numai ca să-i spe- 
rie, câteva focuri în vânt şi strigând lui Uragan: 
„Pe ei, Uragane!” se aşeză lângă mitralieră şi în- 
cepu să o învârtească. Dar nici cu mitraliera nu 
trăgea într'inşii. 

Auzind focurile de puşcă, de mitralieră şi vä- 
zând pe Uragan, care se repezi asupra lor ca un 
turbat, călugării tibetani o bogară pe mânecă. Unii 
dintr'iînşii se trântiră jos, lungindu-se la pământ, 
alţii făcură „stânga'mprejur” şi o luară la sănă- 
toasa. Alţii, în sfârşit „rămaseră zăpăciţi locului, ne- 
ştiind ce să facă şi pentru ce să se hotărască. 

Mitică se folosi de această spaimă şi zăpăceală. 
Tot ţinând ţeava puştei întinsă spre dânşii, po- 
runa lui Uragan să se oprească, iar el înaintă spre 
călugări. 

Când se apropie la câţiva metri, îi întrebă în 
limba engleză: „Pentru ce aţi venit şi ce vreţi dela 
mine?” 

La întrebarea aceasta, unul din călugări care, 
după îmbrăcăminte, părea a fi mai mare in grad 
decât ceilalţi, se ridică de jos şi, de spaimă, tremu- 
rând ca varga, îi vorbi în felul următor: „Ne-au 
spus nişte țărani că au văzut coborându-se în 
sbor diavolul şi am venit să-l nimici, ca să scă- 
păm ţara de dânsul”. 

Mitică izbucni întrun hohot de râs, auzind că 
a fost luat drept Scaraoţchi. „Nu sunt nici um 
diavol, Părinte, îi răspunse el călugărului care ştia 
englezeşte, ci sunt om ca toţi oamenii, aşa cum 
sunteţi şi voi. 

— „Dar oamenii nu sboară”, îi intoarse vorba 
călugărul, care până atunci nici nu văzuse aeroplane 
şi nici mauzise măcar despre existenţa lor. 

Ce să facă Mitică pentru a-l convinge că nu 
este Aghiuţă şi că mare nici un gând rău? Ceru 
mai întâiu ca ceilalţi călugări să stea pe loc acolo 
unde se găseau, iar călugărului cu care se putea 
înţelege în limba engleză îi spuse să vie, ca să-i 
arate maşina cu care sburase până în Tibet. 

Călugărul tibetan se uita nedumerit şi uluit la 
aeroplan, dădea din cap, deschidea ochii mari şi 
tot bolborosea ceva din gură în limba tibetană. Pe 
semne, spunea vreo rugăciune, pentru ca Buda să-l 
ocrotească şi să-l ferească de duhul cel rău. Ve- 
derea mitralierei îl băgă de asemenea în toţi spe- 
rieţii. 

„Dar ce cauţi aici la noi, unde nu e voe să 
vie nici un străin? întrebă el pe Mitică. 

— Am venit, îi răspunse Mitică zâmbind, cu 
cu gândul de a mă închina la picioarele marelui Dalai- 
Lama al vostru, de a vă cunoaşte ţara şi de a mă 
pătrunde mai bine de învățăturile înțelepte ale re- 


ligiei voastre. De aceea, adăugă Mitică strecurân- 
du-i în mână un galben de aur, fii aşa de bun şi 
spune călugărilor cu cari ai venit să se întoarcă 
liniştiţi la treaba lor, iar tu să mergi cu mine în 
oraş şi să-mi arăţi un otel sau o casă, unde să 
trag în gazdă. Fii sigur că te voi răsplăti bine 
şi că ceeace ţi-am dat este o simplă arvună”. 

Auzind că e vorba de a câştiga bani şi pipăind 
cu plăcere galbenul ce ţinea în mână, călugărul ti- 
betan, devenind blând ca un mieluşel, făcu întoc- 
mai cum îi spuse Mitică. 

Vasile Stănoiu 
In numărul viitor: „Mitică la Dalai-Lama”. 
: ———— een kÁ 


Un sfat pe săptămână 


E mişel acela care, 

Ca să placă orişicui, 

Tace când de rău aude 

Despre țara, neamul lui. 
———— CR ———— 


BEJCZURIEE 


Am fost la teatru, — cinema, 

Şi nu m'am bucurat prea tare 
Luându-mi un pachet „SUCHARD” 
Avui o bucurie mare... 


AAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA AAA AA AAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAA 4 i 


Fabrica Vieneză 


de 
Haine de Copii 
București, — Str. Şelari, 5 — București 
(Colț cu Str. Oituz) 


CONFECŢIUNI 
STREINE 


Cel mal bine asortat in 


UNIFORME, 


Pelerine' 
pentru şcolari 


Toate uniformele şcolare 
sunt confecționate conform 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale. 


DS Ar pe — 


f BIBLIOTECA 1 
“UNIVERSITĂŢII ! 


» 


„IAŞȘI-> ES 


PAG. 1 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Mar.- S. Nic.-Caracal. —Lasă, mică şi drăguță domnişoară, 
pe oameni bătrâni ca Aii-Baba şi alți colaborator ai noştri să 
scrie poveşti, căci ei știu multe şi mai ştiu cum trebuesc scrise, 
iar d-ta continuă, până ce creşti mai mare, să fii drăguţa 
noast ă cititoare. 

Eug. G. Ros.-Loco.—Ghicitorile trimise de d-ta, întâiu că 
nu suut chiar ușa de reuşite, iar al doilea sunt scrise cu multe 
erei) de ortografie. Aşa fiind, ne pare rău, dar nu le putem 
put lica. 

Mrr. David.-Loco.—Răspunsul pe care îl aşteptai cu privire 
la întrebarea despre Dumnezeu este că in loc să-ți pierzi vremea 
cu intre bări, cari nu sunt mci pentru vârsta şi nici pentru pu- 
țina ta cultură, ai face mai bine să-ţi înveţi lecţiile şi să-ţi ingri- 
ești scr'sul. 

Nut. P. M.-Loco. -Ai copiat o poezie frumoasă, dar n'ai 
dreptul s'o semnezi, mai ales că scrisoarea d-tale arată că eşti 
un începător, care nu cunoaşte incă cum se construeşte o frază 
și care e udevărata într-biinţare a cuvintelor, X 

Ion D. Gh. şi G P.-Patârlage. — Dacă credeți că puteți 
face fabule, de ce n ați luat parte la concursul hterar publicat 
de noi, concurs care era tocmai cu prefacerea în versuri a 
două fabul- ? D-stră însă ne tmmiteţi scrisă cu greşeli de or- 
tografie o fabulă de care n'avem nici o nevoe. 

Ig. C. şi Ius. M. Av.„-Odobesti. — V'aţi întovărășit doi 
ca så fuc-ți uouă glume de câteva rânduri. Vă sfătuim să lă- 
sati pentru msi târziu înfăptuirea gândului de a fi scriitori. 

Pop. C. S.-R. Sărat. — „Fraţilor Ardeleni“. Am scris în 
reprţte rânduri că po-ziile cu caracter patriotic se reuşesc 
foarte cu greu şi că cele făcute de începători sunt mai de 
grabă o însirare de cuvinte şi fraze răsunătoare dar goale. Cam 
aşa e şi poezia trimisă de d-ta. Nu înrerca de acum în genul 
acesta în care nu poți reuși decât după ce capeți mai multă 
cultură și experienţă. La rubrica respectivă iți vom răspunde 
la unele din intrebârile d-tale. Dar Ja rândul nostru te intre- 
băm : „La ce îi vor servi date în câteva cuvinte despre serii- 
toni pe cari i-ai înşirat 2% ci 

Dav. Mil -laşi. — Dacă ar fi aşa de lesne să fii ecrii- 
tor, m'ar mai trebui nici atât»a şcoli și nici învăţătură de atâ- 
ţa ani de zile. Ia povestea trimisă de d-ta nu e rând fără ne- 
iertate greşeli de ortografie şi punctuație. Te rugăm şi te sfă- 
tuim să continu a fi bunul nostru cihtor, lăsând pentru mai 
târziu gândul d- a fi scriitor. 

A. I. C.-Galaţi — N'ai nimerit-o cu cele două glume pe 
cari nı le-ai trimis. Faptul că a baai pentru medicamente, 
nu-ți dă dreptul să mănânci lucruri de ps urma cărora te 
poți îmbolnâvwi, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ascultă-mă 
mititiico, 


Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veji cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să-păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ceł} se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă 'vrei 
să obţii toatejastea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao 


KRANON 


pe care mama prevăzătoare ţi-o va da dimineață şi pe care 


tu o savurezi cu multă poftă, fiind So D 


de gust excelent. Ai putea dori ceva 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


mai delicios decâto CACAO 


„Cum, Petrică, wai cumpărat încă 
„Almanahul Şcolarilor pe 1928 ?“ 

Păcat! Păcat! Fuga să-l iai, 25 de 
lei să dai, căci pe urmă nu-l găseşti şi 
amar ai să te căeşti. . 

Unde este de vânzare? La orice 
chioşc de ziare şi la orice librărie, mare 
fie, mică fie“. 


AAA AAA AAA AA 


„Haplea—Păţănii şi năzdrăvănii“ 
Ediţia a l-a Preţul, Lei 50 


Atelierele „ADEVERUL” S, A. 


Mărci poştale pentru colecţiuni 
In domnţa de a cunoaşte pe toți colecţionarii de mărci din -toată ţara, 
am pus în vânzare un insemnat stoc de mărci din toată lumea cu preţuri 
de desfacere, Pentru reclamă ofer: 


4) 30 buc. Col, portugheze foarte interesante (lot special) Lei 40 
2) 36 » engleze multe rarităţi toarte interesante a 46 
3) 57 » > franceze, spaniole, italiene, etc. (lot superb) > 48 
4) 27 State d n America, foarte multe noutâţi > 40 
5) 50 Mărci bune cal. I nici una la fel (lot spec. p. începători » 18 
a 400 » Mărci toate diferite numai străine multe noutăți - > 15 


Atenţiune. Serii dm: Caboverde, St. Toma et principe, Inhambane, Azo- 
rez, Angola, Zambezia, Macau, Funchal, Tete, Guine. Timor, Laurengo- 
Marques, Ponta del Gada. Fiecare serie compusă din 5 valori (pentru reż 
clamâ) lei 10 seria. MESS 

NOU. Lotul „Kelantan“ B. compus din 56 bucăți mărci bune din colonii 
Engleze, Franceze, Portugheze, Italiene, Spaniole, mărci de peste ocean, state 
Indiene, state din America, Europa, ete. ete. Numai pentru Lei 50. 

Toata mărcile furnizate de mine sunt- exact în starea descrisă; La orice 
nemulțumire se returnează costul. Comenzile se efectuează imediat după pri- 


mırea costului plus 12 lei spezeprin mandat poştal. Satisfacţie g-rantată. 
Incercați spre convingere gi veți rămâne clientul meu. Grăbipvă, deci taceţi romania chiar azi, Cereţi cu toți Pretul-Curent în 
8 pagini bogat ilustrat conţinând numeroase feluri de mărci contra 5 lei.— Adresaţi-vă cu încredere, 
Librăria |. Gavrilescu, Câmpina str. Carol No. 72 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA.. 


214 COPIILOR 


o 5) A 


© & A 


opono 


© 


© le) 


2 
- 


GB îi 5 & (6 


© A 


W 
© 
© 


©) 


prieteni strâns uniţi, voi pe care îl doriți? PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


200200... 


Cins a fost Schopenhauer ? 


La această întrebare a cititorului nostru Pop C. 
S. dela R.-Sărat răspundem că Schopenhauer (ci- 
teşte Şopenhauer) este un vestit filosof german. Aicea 
nu putem da explicaţii asupra teoriilor şi vederilor 
sale filozofice, fiindcă astfel de. chestiuni “sunt “prea 
grele pentru 'cititorii-noştri. Spunem numai că născut 
la Danţig în anul 1788 şi mort la Francturt pe Main la 
1860;- Schopenhaubr- susține că sâmburele şi baza acţiu- 
nilor în viaţă este voinţa şi că lucrarea sa de căpe- 
tenie poartă titlul de „Lumea ca voinţă şi reprezin- 
tare”. SE E Papi 

Adăogăm că Schopenhauer este cel mai mare- fi- 
losof pesimist, adică vede lucrurile prin partea lor 
cea rea, 

Mai spunem că şi în limba română sunt traduceri 
din scrierile lui Schopenhauer, printre cari cea mai 
importantă şi mai bine tradusă este lucrarea „„Maxi- 
me, şi aforizme”, tradusă de neuitatul scriitor -ṣi pro- 
fesor. Titu Maiorescu. 


—— — 


Maxim Gorki şi Necrasov. i 


Asupra acestor doi sciiitori ne cere lămuriri tot 
cititorul nostru Pop. C. S. dela R.-Sărat. 

Spunem că amândoi sunt Ruşi şi că primul a 
scris în proză, iar al doilea în versuri. 

Maxim Gorki — acesta este un pseudonim, dar 
adevăratul lui nume este aproape uitat — s'a năs- 
cut în anul 1868 în oraşul Nijni-Novgorod din Rusia. 
In tinereţele sale a fost un simplu lucrător, ceeace 
i-a folosit să cunoască de aproape viața şi necazu- - 
rile muncitorilor, despre cari a scris atâtea lucrări 
literare. Dela Maxim Gorki. avem povestiri, nuvele, 
drame şi scrieri în cari îşi descrie propria sa viaţă, 
cum sunt „Copilăria mea”, „Printre oameni străini” 
etc. 
Necrasov (numele său. întreg este Ni-olai Alexeie- 
vici Necrasov) s'a născut în anul 1821 şi a murit în 
anul 1878. In poeziile sale, cele mai multe cu carac- 
ter liric, Necrasov dovedeşte multă. prietenie pentru 
popor şi compătimire pentru suferințele de cari are 
parte. In literatura rusă Necrasov trece drept unul 
din cei mai buni pocţi. 


Intrebări cu duiumul. 


lată la câte întrebări ne eere să răspundem citi- 
torul nostru N. Gor. dela Buzău. 
1, Gine.a fost Phaeton; 2. Cine a fost Esculap; 


De TOATE 9 AMESTECATE 


DIMINEATA COPIILOR 


3. Cum se făceau jocurile cu mingea la Romani; 4. 
Cine a fost Paris; 5. Cine a fost Catilina; 6. Cine 
au fost Ceres şi Proserpina; 7. Cine (?!) a fost Ely- 
sium;-8: Cine a fost Phidias; -9. Cine a fost -Keppler; 
10. Cine a fost Dubios (un nume care nu există) Rai- 
mond; 11. Cine a fost Pasteur; 12. Din ce popor se 
trag -Armenii şi Săcuii; 13. Câte popoare locuesc 
în România. 

A răspunde la toate întrebările acestea, înseamnă 
a umple un număr întreg din revistă. 

Dar nu e numai aceasta. In clasa în care se găseşte 
cititorul nostru, el a învăţat, desigur, istoria Roma- 


milor, aşa că ne, mirăm că nu ştie cine a fost Catilina. 


Despre Ceres, Proserpina şi alţi zei şi zeițe în cari 
credeau Grecii din vechime, noi am scris destul de 
lămurit în „Almanahul Şcolarilor pe 1928”, precum 
atât în revistă, cât -şi în „Almanahurile” din anii 
trecuţi “am “scris despre vestitul bacteriolog fran- 
cez Pasteur şi i-am dat şi fotografia. 

De asemenea ne aducem aminte că în revistă — şi 
chiar la rubrica aceasta — am scris. despre Armeni. 

lată dar atâtea întrebări de. prisos. 


La ce întrebări vom răspunde ? 


Aşa dar, din lunga listă de întrebări de mai sus 
scoatem pe acelea la cari am dat la vreme lămuririle 
trebuincioase. | 

Dar mai scoatem şi altele. Anume, acelea cari nu 
sunt de vrem folos nici pentru cititorul nostru şi 
nici pentru ceilalţi cititori ai revistei. De exemplu, în- 
trebarea despre cum se jucau Romanii cu mingea 
sau despre cine a fost Dubios Raimond, nume pe 
care îl scrie greşit. Numele acestui Francez se scrie 
aşa: Dubois Raymond. 

insă, mai înainte de a răspunde la întrebări pe 
carı le socotim folositoare, îi cerem cititorului nostru 
să-şi aleagă pe “acelea cari în adevăr îl interesează 
şi totodată să ne spună pentru ce ne-a făcut atâtea 
întrebări despre chestiuni, cari mau vreo legătură in- 
tre dânsele. Am spus şi repetăm că această rubrică 
nu este pentru a satisface capricii trecătoare, ci pentru 
a ajuta la înmulţirea cunoştinţelor, cari pot să fie de 


. folos cititorilor noştri. 


In n-rul viitor vom publica rezultatul con- 
cursului de fotografii de pisici. 
Profesoară de pian şi cu dragoste de copii 
dă lecţii de pian în condiţii bune. A se adresa 
la redacția revistei, 


15 MARTIE 1928 — Nr. 214 


ABONAMENTE : 1 AN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


eie n... 


6 LUNI 10 „ 


Director: N. BATZARIA 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


TYYYYYYYYYYYYYYY 


200 LEI | | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Lă 


CÂNTECUL LUNILOR 


Sunt întâiul : lanuar, 

Când domnesc e vai şamar, 
Căci îngheț pământ şi cer 
Cu zăpadă, viscol, ger. 


Februarie mă cheamă, 

Si de mine rău vi-i teamă, 
Dar sunt scurt şi mă grăbesc 
Cât mai iute s'o tulesc. 


Eu sunt Martie ploios, 
Svânturat, năbădăios, 
Insă tot vam bucurat, 
Căci de iarnă v'am scăpat. 


Sunt April cel mult dorit. 
Ura! bine vam găsit ! 

Viu cu flori şi viu cu soare, 
Viu cu păsări cântătoare. 


Negru tot e de cărbune 


Sunt frumoasa luna Mai, 
Tot pământul e un rai, 
Vesel sus şi vesel jos, 
Vesel câmpul cel frumos. 


Cireşar eu mă numesc 
Pomii toți acum rodesc, 
Prin grădini sunt numai flori, 
lar prin cuiburi puişori. 


Sunt. Cuptor cu caldul soare, 
lan priviți la câmp, ogoare : 
Ce de aur lucitor ! 

C'aşa-i luna lui Cuptor. 


August sunt, trezesc din zori 

Pe țăranii muncitori 

Şi-i trimit la secerat, 

La cules de rod bogat. 
———— E NI ———— 


FIERARUL 


Sunt Septembre, măi copii, 
Fuga dați cu toți la vii, 
Copţi sunt strugurii gustoşi, 
Şi de oaspeți bucuroşi. 


Sunt Octombre, viu cu vântul 
Să răcesc puțin pământul, 
Spun la păsări ca să plece, 
Că le-apucă iarna rece. 


Eu-s Noembre — şi mi-i dat, 
Să fiu rece şi 'ncruntat, 

Viu cu ploi şi cu furtună, 
Sunt Noembre, trista lună. 


Sunt Decembre, fac să cadă 
Fulgi frumoşi, mari de zăpadă, 
Ba mai viu c'un lucru bun : 
Eu v'aduc pe Moş Crăciun. 
MOŞULEȚ 


Meseriu-i e o comoară 


Un tăciune... 


Ciocăneşte tot mereu, 


Cu ciocanul lui cel greu... 


Cioca-poca, dă cu zor, 


Şi e grea. 


Dară grea să nu îi pară, 


Cântă vesel până "'nseară... 


Cioc-poc, cioc-poc 


Pe ilu... 


Sar scânteile în nor 
Pe vestmântul său... 
Ciocăneşte 'ntreagu zi 


Pe ilău, 


Scoate fierul roş din foc 
Şi îl bate rău... 
Lucruri face, fel de fel, 


Cu ciocanul, 


Căci de nu ar ciocăni, 
N'ar câştiga banul... 


Trebuincioase, 


les din mână de la el 
Lucrături frumoase... 


Zaharia George Buruiană 


Ce 


PAG. 4 


fost odată un moşneag şi o babă. 

Oamenii aceştia aveau două fete; 

cea mai mare umbla peste tot ca 

să-şi găsească norocul şi fericirea 

aci pe pământ. Dimpotrivă, cea miai 
„mică se ruga la bunul Dumnezeu 

pentru sănătatea părinţilor ei, pen- 

tru ca să le dăruiască o viaţă cât 
mai lungă. Nu dorea bogății pământeşti, ci se ruga 
Dumnezeu ca să poată câştiga cu lucrul ei, atâta cât 
v-ar trebui ca să-trăiască. Fata aceasta cosea, spăla 
şi se ducea în toate zilele la biserică. 

Tot mergând aşa la biserică, fata crescu şi ajunse 
să fie cea mai frumoasă din sat. In biserică nu se 
uita nici la dreapta, nici la stânga, ci ţinea privirile 
îndreptate spre sfântul altar, rugându-se într'una. 

Un boer, om tânăr şi chipeş, avea de asemenea o- 
biceiul să se ducă la biserică. Tânărul acesta văzu cât 
de cuminte şi cât de curată este fata cea frumoasă, cu 
toate că navea pe dânsa decât haine dintr'o stofă 
veche şi ponosită. Mai văzu cât de mult îşi iubeşte 
părinţii şi cum le duce de grije. Intr'um cuvânt, îi 
plăcu aşa de mult, că se luă după dânsa urmărind-o 
până la casa ei. Intră în casă şi o ceru de nevastă 
dela părinţi. Aceştia îi ziseră: „Dar dacă ţi-o dăm, 
cine va ma purta grije de noi? Fata aceasta ne 
îngrijeşte şi ne hrăneşte cu lucrul ei, pe noi cari sun- 
tem bătrâni şi săraci.” 

Boierul le răspunse zicând: 

— Dacă mi-o daţi de nevastă, vă iau şi pe voi 

să staţi împreună cu mine şi cu dânsa. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


De Ali-Baba 


Părinţii fetei nu se mai împotriviră, făcură chiar 
atunci logodna şi rămaseră înţeleşi ca tânărul boer 
să vie după câteva zile cu neamurile şi cu nuntaşii 
săi şi să-şi ia nevasta. 

Sosi şi ziua aceea şi atât pentru mireasă cât şi 
pentru părinţii ei, mirele aduse două trăsuri aurite 
şi trase fiecare de patru cai, albi ca zăpada. 

Nu mult după plecarea lor, se întoarse acasă şi 
sora cea mare, care până atunci umblase prin lume 
în Căutarea de noroc şi bogății. Văzând că nu e ni- 
meni acasă, întrebă pe vecini, cari povestiră de no- 
rocul ce_a dat peste soră-sa mai mică, spunându-i 
că a fost cerută în căsătorie de un boer tânăr şi bo- 
gat şi că chiar în -ziua aceea au plecat cu toţii la 
moşia boerului ca să facă acolo nunta. La auzul a- 
cestor veşti, sora cea mare să crape de necaz şi mai 
multe nu. Vecinii însă îi spuseră că ar putea pleca 
şi ea şi că ar sosi la vreme ca să ia parte la nuntă 
Ba, îi mai spuseră că mirele a şi întrebat de dânsa 
şi “că ar fi foarte bucuros s'o vadă şi s'o cunoască: 
Ea, însă, nu vru să meargă la nuntă ci se hotărî să 
plece din nou în lumea largă, cercetând de data acea- 
sta numai mânăstiri şi locuri sfinte şi împărțind po- 
meni şi ajutoare pe la săraci. 

Căci îşi zicea în gândul său: „Dacă soră-mea, care 
ma făcut altceva decât a îngrijit de casă şi de pă- 
rinţi, a avut un noroc aşa de mare, norocul meu 
trebue să fie mult mai mare dacă umblu pe la mã- 
năstiri, mă închin la sfintele icoane, ajut pe cei să- 
raci şi mă rog în toate zilele lui Dumnezeu”. 

Umblând ea așa prin ţări îndepărtate, într'o noapte 


DIMINEATA COPIILOR 90000oÂÂo00Â0000o000ooootetetooteeeooooooee: PAG. 5 


i-se înfăţişă un om care părea a îi un înger din cer 
şi îi vorbi în felul următor: „De ce nu eşti mulțumită 
de partea ce ţi-a hărăzit-o Dumnezeu? 

Află că în locul fericirii de pe pământ, Dumnezeu 
ţi-a dăruit în raiul său ceva de un preţ mult mai mare 
şi anume ţi-a dăruit un colţ de raiu, mare cât un bob 
de mazăre. 

— Ce să fac eu cu locşorul acela în care nu pot 
pune măcar degetul meu mic — strigă ea nemulțumită 
de darul lui Dumnezeu”. Dar în azeeaş clipă îngerul 
pieri şi se făcu nevăzut. Amărâtă şi mâhnită, ea îşi 
văzu mai departe de drum şi se abătu la o cârciumă 
ca să poposească acolo o noapte. Cârciumarul care 
o cunoştea mai de mult, o întrebă de ce e aşa de 
tristă, iar ea îi povesti întâmplarea cu îngerul, spu- 
nând că Dumnezeu îi dă prea puţin față de toate fap- 
tele ei bune pe cari le făcuse şi faţă de tot ceiace pă- 
timise. 

„Ce să fac eu cu un locşor cât un bob de mazăre, 
adică aproape nimica toată?” 

Cârciumarul însă căută să o aducă la înţelegere, 
spunând că ce a căpătat ea nu se poate cumpăra nici 
cu grămezi de aur şi că el ar fi omul cel mai fericit, 
dacă ar şti că va avea parte în cer de un locşor mă- 
car pe jumătate cât al ei. „Sunt încredinţat, adăogă 
el, că am încăpea şi eu şi toţi ai casei”. 

Dar ea îi spunea mereu că nu e mulţumită şi că se 
supără auzind pe cârciumar că vorbeşte în felul a- 
cesta. Atunci cârciumarul îi zise: „N'ai vrea să facem 
un schimb? Tu să-mi dai partea ta din cer, iar eu 
îți dau toată averea mea ce am agonisit până astăzi. 

— Vrei să-ţi râzi de mine? îi răspunse fata. 

— Nici gând de aşa ceva, i se împotrivi cârciu- 
marul, îţi vorbesc cum nu se poate mai serios. Uite, 
dacă vrei chemăm mumai decât pe judecător să ne 
facă hârtiile în regulă”. 

Văzând că de rândul acesta cârciumarul nu glu- 
meşte, fata se grăbi să primească cu plăcere. Fu 
chemat judecătorul care făcu hârtiile prin care cârciu- 
marul dădu fetei casa şi tot avutul său, iar fata îi dä- 
dea cârciumarului locşorul său din raiu, mare cât 
un bob de mazăre. 

Fata nu mai putea de bucurie văzând că în sfâr- 
şit s'a ales aci pe pământ cu o avere frumuşică după 
care umbla de atâţia ani de zile. ` 

Dar nici cârciumarul nu era aşa de prost cum 
sar părea. Ştia că din pricina marelor şi grelelor 
păcate ce săvârşise pe pământ, D-zeu nu-l va primi 
în cer. Deaceia văzând că fata e doritoare de bunuri 
pământeşti, a fost foarte mulţumit să poată da tot ce 
are căpătând în schimb locşorul din rai. După a- 
ceasta el se retrase cu ai săi într'o odaie mică, pe- 
trecându-şi vremea în rugăciuni şi pocăință. 

Cât despre fată, ea rămase la cârciumă şi se făcu 
cârciumăreasă. li mergea aşa de bine încât în scurtă 
vreme îşi îndoi averea. Cârciumarul cu cei zece copii 
ce-i avea şi cu nevastă-sa muriră după trei ani de o 
moarte senină şi liniştită. 


După moarte se duseră cu toţii drept la locşorul 
din rai unde încăpură bine, mai rămânând loc şi 
pentru alţii. Cârciumarul i se arătă fetei în vis mul- 
țumindu-i că acum el cu copiii şi nevasta trăesc 
fericiţi cu toţii. Atâta spuse el şi se făcu nevăzut. 

Din noaptea aceea fata era mereu neliniştită şi 
turburată gândindu-se că pe lumea ceailaltă ea va 
merge în iad în loc de rai, unde îşi avea asigurat 
colțişorul ei. Căzu bolnavă, în curând muri de amar 
şi necaz, iar locuitorii satului îi pregătiră o inmor- 
mântare frumoasă. Insă din nenorocire pentru dânsa, 
pământ! nn voia sn nrimoasră. Oamenii se mirat 


şi nu puteau înţelege întru ce a păcătuit aşa de greu, 
mai ales că ştiau că ani de zile la rând ea cercetase 
mânăstirile și împărţise ajutoare la săraci şi nevoiaşi. 

Când încercară să o pună din nou în pământ, iar 
preoţii rosteau asupra trupului ei rugăciunile de ier- 
tare, moarta dete un țipăt şi zise că i se cuvine ceeace 
se întâmplă cu dânsa, fiindcă ea dispreţuise bunurile 
cereşti şi ceruse dela D-zeu bunuri pământeşti. Acum 
ea se va chinui în vecii vecilor în focul iadului, pe 
când cârciumarul şi cu ai săi, se vor bucura de loc- 
şorul e1 din rai. 

Ansfârşit după ce sau citit mai multe rugăciuni 
şi trupul ei a fost stropit cu apă sfinţită, mormântul 
sa îndurat s'o primească pe nenorocita de îată. 

Prelucrare de Ali-Baba 


———— 00 kÁ 


BIBLIOTEC;. 
UNIVERSIȚĂ,. 


LAŞI.» 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


BORCANUL CU DULCEAŢĂ 


„E ora trei după amează... Nicolae cel mic s'a 
trezit din somn... Se ridică încă somnoros în pătu- 
cul lui cu perdeluţe albastre şi cu plasă bine făcută 
ca să nu cadă... Cu un zâmbet vesel se freacă pe 
la ochişori, care sunt destul de vioi... Incearcă să se 
coboare şi nu poate... 

— „Rog, dai zost Nicolae, Olac, vrei dai „dotolia 
„bunicăi!”... 

Deşi are numai trei ani, totuşi ştie că în fiecare zi, 
bunicul, la această oră, dă doctorii bunicăi, la care 
contribue şi el cu plăcere mare... 

Bunica nu e grav bolnavă, nu stă în pat, îl aş- 
teaptă pe canapeaua din odaia d-sale. Nici nu re- 
petă de două ori şi se vede jos, păşind spre odaia 
bunicăi. Cu mare precauţie scoate din dulăpior „do- 
tolia”. O dă bunicului în mână. Apoi se duce în 
odaia vecină să ia din bufet borcanul cu dulceaţă ca 
să îndulcească amarul doctoriilor. 

Borcanul e mare, dar nu e greu. Are beltea de 
gutue roşie, cu gustul dulce acrişor, dar e numai pe 
fund. Neculae l-a adus şi când era plin, dar cu aju- 
torul bunicului. Acum îl va aduce singur. Aşa do- 
reşte el şi nici bunicii nu se împotrivesc. Se apropie 
de uşa de jos a bufetului. O deschide... Scoate bor- 
canul... Nu gustă nici o picătură, nici nu încearcă să 
vâre degeţelul... 

— „Nicolae, Culac, ia duceaţă” cu bunica după 
„dotolie!...” 

Apucă borcanul, îl desface la gură... Pune mănuţele 
lui grăsuțe, numai la partea de sus şi ţine cu putere 
marginele borcanului... 

Degeţelele sunt departe de dulceaţă... Borcanul îl 
acopere aproape tot, fundul nu e departe de covorul 


de pe duşumea... Nicolae înaintează încet, încetişor... 
Ajunge în pragul odăei bunicei... „Să nu cazi Olae!...” 
îi spune mama, care îl admiră de curajul şi cuminte- 
nia lui. Bunicii glumesc, râd, aşteaptă cu nerăbdare 
pe eroul cu borcanul. Sunt sigwri că va reuşi. Sunt 
gata, gata să parieze!.. 

Şi din odaia, de unde înaintează Nicolae, se aşteaptă 
cu nerăbdare rezultatul; se râde, se ghumeşte... Pri- 
virile sunt aţintite. E puţin până să ajungă!.. A 
trecut pragul, partea cea mai grea! Veselia e la 
culme! Nicolae e aproape triumfător... Va aduce bor- 
canul, va da doctorii bunicăi şi el se va alege cu 
dulceaţă şi sărutări... Un moment şi e fericit!.. Dar 
când toţi se pregătesc să strige „Ura”, Nicolae scapă 
borcanul... Vrea să-l prindă... pierde echilibrul şi 
cade şi el lângă borcan... Pe covor sunt ţăndări de 
borcan... O clipă de zăpăceală, toţi aleargă din toate 
părţile, nemulțumiri, uimire... iezi, Nicolae, ce ai 
făcut?”... 

Pe covor zăcea fundul borcanului, de unde se vedea 
dulceaţa... Nu se vărsase nici o picătură. Nici ţan- 
dările borcanului de pe jumătatea cea spartă n'au 
pătruns înlăuntru... 

Când s'au întors cu toţii spre borcan, au izbucnit 
din nou în hohote de râs!.. Prea frumos se spărsese 
borcanul, parcă îl aşezase Nicolae bine, binişor, jos, 
ca să facă în ciuda tuturor ce-l credeau triumfător. 
Dulceaţa parcă te ademenia, căci era mai uşor de ` 
ajuns!.. 


In sfârşit, “bunica a luat „Dotolia”, iar Nicolae s'a 
ales cu „dulceaţă!..” 
Mia Dan 


PD DE RR a a E RR a RR E RR O a 


NUMĂRĂ TOAREA 


— Pentru cei micuţi — 


Unu, doi, trei Unu, doi 
Galbeni dovlecei, Hai, la noi, 
Patru, cinci, şase Trei, patru 
Gâsculiţe grase, Lapte acru, 
Șapte, opt, nouă Cinci, şase 
Pasc iarbă cu rouă, Baba ţese, A 
Zece — Şapte, opt 
De foame le trece. Mălai copt, 
-- Nouă, zece 
Apă rece. 
Culese din popor de Aurel Moldoveanu-Bistriţa 
———— o ro ———— 


Cărţi pentru copii 


In Editura „„Ancora” S. Benvenisti & Co. (București) 
au apărut următoarele cărţi bune şi folositoare pen- 
au copii şi tineret: 

1. Zâna Lacului — Poveşti pentru copii, în româ- 
neşte de Eliza B. Marian. : 

2. Găina cea moțată de Ion Pas cu ilustraţii de 
Poulbot, Dragoş şi Dem. 

Ambele aceste cărţi se vând câte 50 de lei exem- 
plarul. 

CI LILI LUI LILLE LL LL LL Li Li i 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1928“ 


PREŢUL, LEI 25. 


DIMINEATA COPIILOR posau .000.00eoeeeceeoevoooecoeeee. PAG.7 


AL CUI ERA PACATUL? 


tiji cu toţii cred, proverbul ; unde-i unul nu-i putere , „Când i-am înțeles purtarea, mă cuprinde o furie. 

nde's mulți, uşvară-i lupta, la nevoe şi durere ! „Plin de ură, atunci pe dată, sfâşiat-o-am de vie.,. 
Indemnaţi de-aceste vorbe, se legară cu credință, „Dar pe urmă !,.. vai. ce milă mă cuprinse de purcei 1... 
Ca să 'ndure împreună şi nevoi şi suferință, ` „Cum să-i las pe lume Sinvuri ? li mâncai deci şi pe ei!,.. 
Lupul, vulpea cea şireată şi sărmanul Urechilă, — „Asta-i o frumoasă faptă ! strigă vulpea încântată. 
Măgăruşul slab la minte, dar cu suflet plin de milă. „Dumnezeu ce vede toate, o să-ți dee o răsplată ! 


„Eu, la rându-mi, spuse dânsa, iată 'n cugelu-mi ce am : 
„Intr'o zi, cum prin grădină gândit "are mă plimbam, 
„Inainte văd că-mi sare, un cocoș voios şi sprinten, 

„Cu găini-o ceată 'n ruru-i, Insă el, bătând din pinten, 
„Nici nu le lua în seamă. O, cocoș mojic şi rău! 

„Cum puteam să-i rabd insulta ce aducea sexului meu ?!... 
„Si l-am înhățat pe dată. Insă bietele găini, 

„Incepură să se plângă, c'au rămas printre străini : 

„Ce să fac? Spre a lor scăpare, rând pe rând le-am înghiţit !... 
„Bravo ! Ura ! strigă lupul. „Foarte bine t--ai gândit !... 
„Mie rândul mi-e acuma — spuse bietul Urechilă. 

„Fiţi deci buni, iubiţi tovarăș, să aveți de mine milă ! 
„Asia cred că mi-e păcatul : Intr'o vară pe 'nserat, 

„Nu ştiu cum_de se 'ntâmplase — rămăsesem nemâncat. 


După ce se 'nbrățişară şi-şi jurară 'n cor credință 
Au pornit in largul lumel — după a vieței trebuință. 
La "'nceput = le merse bine. Munca le era cu spor. 
Intâlneau destulă hrană, de nimic nu duceau dor. 
Dar povestea veche spune : după chef şi veselie, 

Vin şi zile de durere. După soare-i vijelie ! 

Se schimbă de-odată soarta la tovarășii de cruce. 

Se 'ntrebau acum cu groază, pe ce cale să apuce ? 
Pretutindeni : urmărire. groază, moarte şi prăpăd . . . 


A i TNE? E 
— „Vai, tovarăşi, soarta noastră ni-se schimbă !... Deci cum văd, íl N N 
(NY 


À 


„Ispăşim păcate crude. Oare a cui să fie vina? 

„Cine-i păcătos aicea, care-i oare cu pricina ?... 

poti vulpea se întreabă şi tovarăşu-i răspunde: T S 
pul cel cu crlfii aprigi !) — „Nu se poale azi ascunde, } De un par legat în soare, mă 'nvârteam cam amețit. 

orz A poa gr pernă Îi gri gi tari ai „lar stăpânul lângă mine se aşezase la dormit. 

dia > ES „Din opinca-i învechită, văd că se strecoar'afară . 

„Câteva fire ae pae.- Foamea.,. groaznic mă 'nfioară..; 

„Mă aplec... le trag cu gura... ăsta e păcatul meu,.. 

„Alt nimic nu am pe suflet — ştie bunul Dumnezeu ! 

„Cum ?!** Strigară într'o voce, îngroziţi cei frați de cruce. 

„„Vina ta “i nespus de mare! Ziua n'o să te apuce! 

„Te vom sfâşia cu dinții! Tu ţi-ai despuiat stăpânul. 3 

„Se putea ca să răcească — cum putut-ai să iai fânul ?!... 

„Mergi la moarte, ispăşeşte crudul, groaznicul păcat !* 

Și strigând aşa, cu dinţii în bucăţi l-au sfâşiat !.., 


— O — cn l aM ‘M 


Ştiţi cu toţii deci proverbul: unde-i unul nu-i putere! ~ 
Drept e ! Insă, dați-mi, voe să vă spun şi-a mea părere, + 
Nu legați tovărăşie cu şireții şi cu hoţii ! ; 
Dela bietul Urechilă pildă să luați cu toții i... A 
Lucreția Dăscălescu-Grebăn-R.-Sărat 


CAI SS T-OR 

N DRE d dă ct alia AER á „SUCHARD” e cea mai veche marcă, 
„Nu pot să-mi aduc aminte, de făcut-am cuiva rău ?..., : R s 
„Singuru-mi păcat e ăsta : Uite, odată 'n drumul meu, . a pd a pu Se 


„Intâlmit-am o purcică, cu o turmă de purcei. it A 
„Oh ! Şi ce ingrată mamă — nici nu sc uita la eits.  . Şi-e gustul meu subțil, ii, 


Desene de GEO Text de MOŞ NAE 


VII. Prima vânzare de pui 


Care-i vede, se opreşte : 
„Aoleu, ce mai dihănii !“ 


Ti} 
SS 


Haplea, Frosa şi Tănase 


1) 
Si Prostilă, Hăplişor, 
Puişori cărând în coșuri, 


pornesc cu toti în cor 


dr |] 


>„Ce sunt, Hapleo ? unu treabă, 4) Negustorii merg 'nainte, 
Pui de struţ sau pui de bară ? Merg la gara din Hăpleşti. 
I-ai hrănit, se vede treaba, Pe acolo trece trenul 
Tot cu ghindă şi cu varză“. Cu clienți din Bucureşti. 


3). 


5) 


7). 


9) 


„Cumpăraţi aşa minune, 


Mai de grabă, domnilor !“. 


Zice Haplea, mare şmecher : 
„Zău, mai buni că nu găsiţi, 
I-am crescut la mine "n casă, 


Cu. lăcuste „sunt hrăniţi, 


Călătorii cred pe Haplea, 
Trei perechi îi cumpărară 
Si nestând să se tocmească, 
Lei trei sute-i numărară. 


„Pui de găină, pui de găină !“ 
Strigă Haplea, Hăplişor, 


6) Vin un domn şi Co cucoană 
Stau, se miră, tot privesc: 
„La Hăpleşti, întreabă dânşii, 

Pui de-aceştia se găsesc ?” 

` PE a < F ic 


„Ştiţi ce gust au la mâncare ? 
Carnea "n gură se topeşte, 


Ba mai e şi parfumată, 
Ce miros mai răspândeşte !“. 


10) „Merge, merge, zice Haplea, 
Pân 'acum am cheltuit 
Zece mii sau şi mai bine, 
Dar trei sute-am învârtit”. 


(Va urma) 


PAG. 10 


TROANCĂ 


COPIILOR 


DIMINEAȚĂ 


FIU DE IMPĂRAT 
de V. PETRESCU-V. 


XXVII 


li lăsară singuri, dar străjile  păzeau bine amân- 
două uşile. Căscând gura pe pereţi, începură să râdă 
odată amândoi, iar Troancă uitându-se cu milă la 
servitor, îl întrebă: 

„Te doare, Tăgârţă; te doare?..” 

— Rău de tot, stăpâne, rău de tot. - 

— De ce ai fugit, atunci ?.. 

— Credeam că iar ne svârle în smoală, 
că o păţeam iar.. 

— Că bine zici” şi la gândul acesta Troancă se, 
cutremură. lar va trebui să se ciugulească, să se 
spele iar, negreala să nu se ducă; iar va fi râsul 
copiilor şi sperietoarea câinilor din cetate. 

Dar deodată o uşe se deschise. Măria. Sa, îm- 
părăteasa, intră şi uitându-se la cei doi cari îngenun- 
chiaseră la picioarele ei, cu un semn îi făcu să se 
ridice. 

„Ei, ce veste, vistiernice ?... 

— Ce să fie, stăpâno. Mau sculat din somn, pe 
nepusă masa, tocmai când mă odihneam mai bine. 

—  Şieţi pare rău?.. 

— De.. zise râzând Troancă. De mic copil, mai 
drag ca toate de pe pământ, mi-a fost somnul, şi 
aşi fi făcut moarte de om, dacă cineva îndrăsnea 
să nu-mi dea pace. 

— Dar să lăsăm asta şi să-mi spui, străine, cum, 
sa'ntâmplat cu aurul? 

— Apoi, Mărită, la grea povară m'ai pus. Am 
învățat eu prin astă lume carte destulă, dar ca să 
pot număra până la sfârşit.., nu. 

Văzând că no scot la căpât cu atâţia galbeni, 
am chemat cerşetorii din cetate şi umplându-le trais- 
tele, le-am dat atât cât le-or trebui să trăiască 
până la moarte, căci sunt creştini, stăpâno, dār.., 
din bogăţia Măriei Tale parcă a pişcat un purice, 
nu se cunoştea de loc. Apoi.., pentrucă văzusem 
că visteria nu are lumină, semănând mai mult a 
temniţă şi fiindu-mi frică să nu dau de belea cu 
Măria Ta, mam pus eu şi Tăgârţă, şi două zile 
încheiate, i-am tot vânturat, să nu prindă mucegai, 
Dar atunci am văzut, stăpâno, că zădarnică-i stră- 
dania şi iar zădarnică-i învăţătura mea. 

Casă ştiu câţi galbeni are Măria Ta, mi-ar ñ 
trebuit să număr toată viața, ba ce spun? Mi-ar fi 
trebuit să am zece vieţi și tot n'aşi fi isprăvit. Şi 
cu toate însemnările cu plaivasul pe pereţi făcute 
de Tăgârţă, care-i iute de mână; cu toate crestătu- 
rile mele în răboj, după o săptămână amj lăsat baltă 
numărătoarea. T ăgârță mi-a spus atunci că nu e 
tău să-l topesc şi luând un ciaon, am pus mereu 


crodeaân, 


galbeni, dar când a fost să aduc bulgării în vistierie, 
nu i-am mai putut urni de jos. Atunci pentru ca 
să nu-i fure cineva, căci aurul e ochiul dracului 
şi să nu se irosească, i-am dat da rostogolul în 
lac şi despre partea asta, n'ai nici o grije, stăpâno. 
Acolo sunt mai bine păziţi căci. peştii no să-i 
roadă, fiindcă nu-s șoareci”. 

Impărăteasa auzind aceasta, 
începu să rădâ şi le zise: 

„Aveţi dreptate!..: Naţi făcut rău! Sunt mai la 
adăpost în lac” şi ştiind că şi aşa aurul era pierdut 
şi mulţumită, căci ce putea să facă, vru să se ridice. 
Dar pe Tăgârţă îl apucase iarăşi durerea de cap. 
Cucuiul creştea văzând cu ochii şi nemai putând 
răbda, strigă cât îl lua gura: 

„Stăpâno! Dar cu acest cucuiu ce fac, căci vai! 
mă doare” şi întoarse partea lovită s'o vadă îm- 
părăteasa. Auzind despre ce e vorba, împărăteasa 
se supără foarte şi dădu poruncă străjei ca pe tem- 


cu toată supărarea, 


„nicier numai decât să-l bage fiare şi tocmai când 


spunea lui Troancă şi Tăgârţă că sunt slobozi şi 
pot să plece, intrară ştafetele împăratului Sboinea 
pe poarta cea mare a cetăţii. 

Călăreţii pe cai iuți ca focul, în şir câte patru, 
înaintau de zor şi straele de aur şi pietrele scumpe 
îți luau văzul.* Cerul se înegrise de suliţele vitejilor. 
Și suilele începură să sune şi tobele să bată şi 
in pridvorul palatului se arătă împărăteasa. Şi zece 
din cei: mai de seamă ostaşi, zece din cei mai vi- 
teji Hăcăi a pământului unde se născuse Troancă, 
intrară înnăuntru şi dând bineţe cum se cuvine unei 
feţe de împărat, ziseră: 

„Măria Ta!.. să trăeşti întru mulți ani peste a- 
ceastă ţară, mai mândră şi mai bogată decât toate'n 
lume. 

— Fiţi bine veniţi, voinicilor. Fiţi ca la voi acasă 
şi spune-ți=mi ce vă aduce şi ce vreţi”. lar unul 
din cei zece, ieşind din rândurile lor, răspunse. 

„Suntem trimişii împăratului Sboinea !... Suntem, tri- 
mişii bătrânului împărat şi am venit să căutăm pe 
hul cel mai mic, împăratul nostru, care rătăcind prin 
lume, a ajuns. aici să fie sluga Mărici Tale”. 

T roancă* credea că visează. Se freca la ochi de 
zor şi uitându-se prosteşte neînțelegând nimic, îl 
apucă de mână pe Tăgârţă, care rezemat de perete 
şi uitând de durerea cucuiului, nu pricepea ce vor 
cei zece. > 

„De aceia, Măria Ta, adaouse trimesul, rogu-te a 
slobozi pe supusul. Măriei Tale, căci bătrânul Sboniea 
şi poporul îl aşteaptă de ani de zile”. Impărăteasa 
nici ea nu pricepea nimic şi crezând că cei veniţi, 
poate au greşit drumul, nimerind în altă parse, zise: 


„Oameni buni. Vă înşelaţi! N'am nici o slugă să 
fie fiul bătrânului; mam nici un împărat în toată 
împărăția afară de mine!” Dar Troancă ajunse în 
fața împărătesei. 

„Eu sunt fiul împăratului Sboniea. Eu sunt împă- 
ratul oamenilor acestora,; eu, Troancă „vistiernicul 
Măriei tale”. Impărăteasa o băgă pe mânecă, se înroşi 
toată şi închinându-se în faţa lui Troancă zise: 

„Mărite!... Nam ştiut. Iartă-mă!... Dece nu mi-ai 
spus?.. Fii bine venit ca împărat vecin în palatul meu. 
„Cred că nu te vei plânge de nimic niciodată” şi dând 
poruncă să se gătească norodul de sărbătoare, să 
primească aşa cum se cuvine un cap încoronat, mână 
în mână cu Troancă se arătară în cerdacul palatului, 
să vorbească mulţimii adunate. Şi veselia începu. Ţinu 
trei zile şi trei nopţi încheiate şi când Troancă vru să 
plece, nu-l lăsă decât încărcându-l de bunătăţi. 

Şi Troancă, pe calul lui alb ca zăpada „pe calul 
lui mergând în mers buestru, alături de Tăgârţă se 
depărtă cu părere de rău de ţara unde în puţină 
vreme amândoi ajunseseră bine şi cu toate boroboa- 
tele nu păţiră nimic. Se îndreptară spre soare răsare, 
spre împărăţia lor, acolo unde au văzut lumina zilei 
şi unde îi aşteptau un împărat bătrân şi un popor 
viteaz, dar prea încercat de Dumnezeu. 

Şi, măi copii, după o săptămână de mers, sosiră 
în împărăţia lui Sboniea. 


PAG. 11 


` 
à 
s 
a 
a 
x 
z 
a 
i 


, M, A 
"LKI 
ce 


Norodul, gătit în straele cele mai curate, în strae 
de zile mari, îi ieşi înainte şi primindu-l cu cântece 
şı flori, îi strigară să trăiască. Clopotele bisericilor 
nu mai încetau şi întrun asfinţit de soare, iacă-i a- 
junşi la poarta cea mare a palatului. 

Troancă şi Tăgârţă, văzând locurile așa de mult 
iubite, începură să ptângă de bucurie şi descălicând 
se repeziră înaintea împăratului, care îi primi cu bra- 
tele deschise. 

„Fătul meu, zise bătrânul. Nu mai am pe nimeni 
pe lume, decât pe tine. Gura mi-e mută şi doar ochii 
mai vorbesc. Fii bine venit în ceasul al 11-lea în 
împărăţia ta. Ai pătimit multe, o ştiu prea bine! 
Domneşte în pace şi în frica lui Dumnezeu! Te-am! aş- 
teptat atâta, te-am aşteptat crezând că vii. Arată no- 
rodului ce poţi” şi scoțându-şi coroana, o puse pe 
capul lui Troancă. t 

„Păstreaz-o şi ai grije de împărăție. Păzeşte hotarele 
şi seamănă-mi mie. Nu mai eşti copil şi adu-ţi aminte 
de strămoşii tăi”. Apoi dându-se jos din tronul de 
aur şi privind peste mulțimea de curteni, oşteni şi 
norod, zise fericit: : 

„El e fiul meu cel iubit. Ascultaţi-l, oameni burk, 
şi strigaţi odată cu mine: Trăiască împăratul!... 


— SFARŞIT — 


——— — DOC A D000 — ——— 


PAG.'12 


DRUMUL LUI 


ntr'o vară, călătorind prin munţi, am ajuns ia 
un sat în marginea căruia se înălța o stâncă 
mare şi prăpăstioasă. Dar spre marea mea mi- 
rare, am văzut că pe stânca aceea era săpat un 
drum neted şi frumos, care te ducea până în 


vârf. Sătenii de acolo mi-au spus că acolo este dru- 
mul lui Scaraoțchi. 


ENIAC e e sai E ii AER iat 0 E 7 
> 7 d E E ` 


DIMINEAȚA COPIILOR 


SCARAOŢCHI 


După Bechstein 


Voiam să aflu de ce îi zice aşa, dar nimeni nu 
ştia. După multă căutare, am găsit un bătrân cu 
barbă albă, până la genunchi, care mi-a spus cele ce 
urmează: 

„Acum câteva sute de ani, trăia acolo un om foarte 
bogat, care avea o fată foarte frumoasă. Prin îm- 
prejurimi era un ostaş viteaz, numit Braţ-de-Fier. Dar 
pe lângă că era tânăr şi viteaz, ostaşul acesta avea 
multe bogății şi o mină din care scotea grămezi d 
zur, 

Braţ-de-Fier sa îndrăgostit de fata cea frumoasă 
a bogatului şi a cerut-o de nevastă. Acesta era un 
om rău la inimă şi voind să-şi bată joc de tânăr, 
l-a dus în fața stâncii celei înalte şi i-a zis. 

„ți dau bucuros pe fiica mea de soţie, dacă într'o 
singură noapte vei face un drum, pe care să mă pot 
urca în vârf”. - 

Braţ-de-Fier nu s'a speriat, ci plin de nădejde 
a colindat mări şi ţări şi a adus mii de lucrători cu 
cari să facă drumul cerut de tatăl iubitei lui. Munca 
i-a fost în zadar. Stânca era așa tare şi colţuroasă, 
că nici în sute de ani nu sar fi putut isprăvi lucrul. 

Cuprins de desnădejde Braţ-de-Fier şi-a părăsit 
țara şi s'a dus să pribegească în lume. Unde auzea 
că e un războiu mare, acolo se ducea; şi unde era 
lupta mai crâncenă, acolo se avânta cel dintâiu. Voia 
să moară, pentrucă numai aşa ar fi putut uita pe iu- 
bita sa. : 

După mulţi ani de pribegie şi lupte, i s'a făcut dor 
de ţară. 

Indată ce s'a întors, cea dintâi grije i-a fost să a- 
lerge la casa iubitei, ca să afle veşti despre dânsa. 

Cum stătea aşa şi se uita la stânca cea mare, care 
fusese nenorocirea vieţii lui, îşi zise: „Numai um vră- 
jitor ar putea face aci un drum, dar o mână ome- 
nească niciodată”. Deodată auzi un glas, care îl chemă. 
Se întoarse şi văzu un pitic îmbrăcat în haine cafe- 
nii, cu o barbă mare şi căruntă. i 

„Braţ-de-Fier, îi zise piticul, de ce scormoneşti 
pământul, ca să scoţi aur din mină, şi ne strici liniştea? 
Vrei să faci drumul pe stânca asta şi astfel să iai 
de soţie pe aceea, pe care o iubeşti, şi care te doreşte 
şi plânge zi şi noapte de dorul tău? Făgădueşte-mi 
că ne dai tot ce-ţi voiu cere şi te vom ajuta”. 

Braţ-de-Fier îi răspunse: „Ajută-mă şi vei avea 
tot ce-mi vei cere. 

— Nu cer altceva, zise piticul, decât mina ta de 
aur”, . 

Braţ-de-Fier s'a învoit bucuros şi a plecat acasă. 
Peste noapte, pe stânca cea mare se auzea un sgo- 
mot, de parcă sar îi cutremurat pământul. Pietrele 


Citiţi urmarea în pag. 13 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


La începutul intrărei României în războiul mon- 
dial, în Dobrogea se găsea o armată rusească, venită 
chipurile, să lupte alături de armata română. 

Adevărul este că Ruşii mai mult încurcau decât 
făceau treabă. Mai ales soldaţii lor erau porniţi spre 
furt şi jaf. 

Şi aşa, într'una -din zile, unul din soldaţii ruşi 
luă cu sila un miel mare din turma păzită de un 
ciobănaş român. Bietul ciobânaş se rugă cu lacrimi 
în ochi de soldat să-i dea mielul înapoi, decâi hoţul 
nu se îndură să-l asculte, ci luând iu gepinete mielul 
se duse cu el. 

Fără să piardă vreme, Românaşul nostru merse şi 
se plânse colonelului rus. „Il cunoşti pe soldatul 
de care spui că ţi-a furat mielul? îl întrebă colo- 
nelul încruntat. 

— Dacă îl văd, îl recunosc negreşit”, răspunse 
băiatul, fără să se sperie de glasul aspru cu care 
i-a vorbit colonelul. 


(Urmare din pag. 12) 


trosneau ca sfărâmate de mâini uriaşe şi era o larmă 
ca şi cum mii de lucrători ar fi muncit acolo. 

Când au început să cânte cocoşii de ziuă, drumul 
era isprăvit; iar când a răsărit soarele, Braţ-de-Fier 
l-a văzut neted şi frumos, de-ţi era mai mare dragul 
să mergi pe el. A început să sune din corn şi lumea 
toată s'a adunat. 

Mare a fost mirarea bogatului, când a văzut mi- 
nunea, dar a trebuit să se ţină de cuvânt. Şi în 
schimbul aurului său, Braţ-de-Fier sa căsătorit cu 
aleasa inimii sale şi a trăit fericit până la adânci 
bătrâneţe. | SE 

Lumea a zis că piticul acela trebue să fi fost Ne- 
curatul şi de aceea drumul se cheamă şi până azi: 
Drumul lui Scaraoţchi. 

Adaptare de Romaniţa 
———— 3 x ———— 


-Wua ie $ A 
nae a a). ans 3 


PAG. 13 


Atunci acesta, mai mult ca să-şi râdă de tânărul 
păstor, porunci ca batalionul care era în tabără în 
partea aceea, să se prezinte la apel. 

„Haide acum şi găseşte pe hoţ”! zise colonelul, 
după ce toți soldaţii fură înşiraţi în faţa ciobănaşului. 

Mare însă fu mirarea colonelului, când văzu că 
băiatul, în loc să se uite la soldaţi din faţă, ii 
cerceta din spate. 

„Aşa nu vei găsi pe hoţ, îi strigă el, fiindcă vä- 
zuţi dela spate, toţi soldaţii seamănă unul cu altul. 

— Hoţul mielului meu nu seamănă cu ceilalţi”, răs- 
punse ciobănaşul căutând mai departe. lar când ajunse 
la al zecelea soldat, se opri de odată şi strigă: 
„Domnule colonel, acesta e hoţul!” 

Scoase apoi din buzunar o bucată de piatră roşie 
şi zise: „Cu piatra aceasta am însemnat cu roşu toţi 
mieii din turma pe care o pasc. Tot cu piatra aceasta 
i-am făcut şi soldatului un semn, ca să-l recunosc 
atunci când l-aş îi văzut din nou. 

— Mi-a plăcut deşteptăciunea ta, băete, zise co- 
lonelul şi pentru dânsa meriţi să ţi se dea cinci 
poli de aur. 

— Oi îi meritând, îi întoarse Românaşul vorba, 
decât cine mi-i dă? 

— Ți-i dau eu, măi ştrengarule”, făcu colonelul 
prins cu vorba şi plăcut impresionat de deşteptăciunea 
băiatului. 


Stan Protopopescu 
SII TITITI TITI TITI III LII LILI LILI LILELI LILI LL LL] 


Plajă artiticială 5%, 73 


A început să funcţioneze pentru Copii şi adulţi 8—12 Y, dim. 
şi 2—7 d. m. 
Se tratează: anemie, limiatism, scrofuloză, rachitism hyper- 
tensiune, artritsm, enterocolite, reumatism, etc. 
Cu băi solare de ultraviolete 
şi infraroşii 
Personalul medical sub direcţiunea d-lui dr. Ygreo 


TTTS 


PAG. 14 


A doua zi Mitică fu trezit de bătăi în uşe. Des- 
chizând, văzu că era călugărul budist din ajun. „Am 
venit, îi zise acesta, să-ţi țin de urât şi să-ţi arăt ce 
este de văzut în oraşul nostru, până după amiazi, când 
te voiu însoţi în pelerinajul la marele şi sfântul no- 
stru Dalai-Lama. Insă, de oarece atât după port, cât 
şi după înfăţişare, se cunoaşte că d-ta eşti străin, 
vei avea neplăceri şi poate chiar nu vei fi primit să 
mergi cu ceilalți pelerini. De aceea, e mult mlai bine 
să-ţi fac rost de un costum, aşa cum se îmbracă oa- 
menii în partea locului, şi să-ţi dai cu ceva pe obraz 
ca să arăţi mai oacheş, mai ars de soare. 


Budagaia, cel mai vechiu templu bâdist zidit pe locul 
în care Buda ar îi primit „iluminarea divină“, 


— Prin urmare, îi îritoarse Mitică vorba, vrei să 
mă prefaci întrun budist de ai voştri. Bine, pri- 
mesc de hatârul lui Dalai-Lama şi pentru ca să am 
norocul să-l pot vedea cum este la faţă. 

— Incă ceva, îi zise călugărul budist. 

Să bagi de seamă ca pe stradă să umbli mai încet, 
să nu alergi şi să nu faci gesturi şi mişcări cu mâinile 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XXIII). Mitică la Dalai-Lama 


şi cu capul. Aicea oamenii nu sunt grăbiţi” şi tu 
sunt nervoşi. 

— Mă voi sili să fac aşa cum doreşti”, îi întări 
Mitică vorba. 

După această conversaţie, călugărul, căruia Mitică 
îi dede banii necesari, plecă din nou, ca să cumpere 
costumul budist de care vorbise. i 

Rămas singur, Mitică deschise fereastra şi simţi 
o deosebită mulţumire, văzând că intră aer rece şi 
înviorător. „Aicea nu e ca la Peching”, îşi zise el. 
Aruncându-şi apoi privirile asupra oraşului, văzu că 
are străzi largi şi drepte, însă, în ce priveşte cură- 
tenia, se vedea bine că nici primăria dela Lasa nu 
era mai brează ca cea dela Peking. De sus din o- 
daie Mitică vedea dealungul străzilor câini morţi cine 
ştie de când, pisici moarte, gunoiu şi praf din bel- 
şug. | 

Casele se înfăţişau însă destul de simpatic. Mai 
toate erau făcute din piatră şi cărămidă şi spoite şi 
văruite cu îngrijire. In mijlocul oraşului răsăreau clă- 
diri mari. „O fi palate şi temple”, îşi zise Mitică. 

Dar, colo, la marginea oraşului Mitică observă un 
cartier ale cărui case erau făcute din ceva cu totul 
ciudat. Se vedea bine că nu e piatră, nu e cărămidă 
nu e ciment sau alt material care se întrebuinţează 
la clădiri. „Din ce şi-o îi zidit casele oamenii aceia?” 
se tot întreba Mitică. 

Intre acestea, uşa se deschise şi intră din nou că- 
lugărul budist, care se întorsese cu un costum na- 
tional tibetan, făcut dintro ştotă de lână mai tare 
decât piatra, şi cu o vopsea cu care Mitică urma 
să-şi dea pe obraz, ca să arate mai oacheş. 

Mai înainte de a încerca noul costum şi de a se 
văpsi pe obraz, Mitică întrebă pe călugăr: „Ce fel 
de case sunt acelea ce se zăresc la marginea ora- 
şului şi din ce sunt făcute? 

— Sunt case cu zidurile făcute din coarne de boi, 
de vaci, de berbeci. In Tibet sunt multe arimale de 
acestea, iar cu coarnele lor mai-mai că n'avem ce tace. 
De aceea, mulţi locuitori le strâng şi le întrebuin- 
țează la clăditul caselor. 

— Bine că am aflat şi asta, zise Mitică adăugând: 
Până acum nici nu visam că s'ar putea face case din 
coarne de animale”. 

După aceea Mitică fu văpsit pe obraz, aşa cum 
se cuvenea, de călugărul budist şi când operaţia a- 
ceasta fu terminată, se îmbrăcă în costumul naţio- 
nal tibetan. „Ei, cum mă prinde, zise el râzând. Nu-i 
aşa că Dalai-Lama al vostru o să creadă că eu sunt 
din moşi, strămoşi un fiu credincios al Luminăţiei 
Sale”? 

Şi călugărul râse la cuvintele acestea şi spuse că 


DIMINEATA COPIILOR 1000000000000000000000000000000000000900000e PAG. 15 


acum Mitică e în siguranță şi că toată lumea il va 
lua drept un budist neaoș. 

„Acum hai să vizităm oraşul! zise călugărul. 

— Să-l vizităm, dar după ce ne mai punem! puţin 
la cale stomahul”, făcu Mitică. 

După ce luară o gustare la un restaurant, eşiră 
să cerceteze oraşul. Din primul moment Mitică fu 
izbit de mulţimea mare de călugări budişti, cari um- 
pleau străzile. „Prea mulţi călugări, părinte, îi zise 
el însoţitorului său. Dar de unde au eşit atâţia? 

— Priveşte în partea aceea, îi răspunse călugă- 
rul, făcând cu mâna semn spre partea de Apus a 
oraşului. Vezi colo muntele care se ridică şi stăpâ- 
neşte oraşul şi vezi măreţele clădiri ce sunt pe dân- 
sul? Muntele acela se numeşte Potala şi acolo este pa- 
latul şefului nostru suprem Dalai-Lama, la picioarele 
căruia vin să se închine cu toată smerenia pelerini 
din întregul continent al Asiei. Toate acestea le vei 
vedea de aproape după amiază, când vom merge şi 
noi în pelerinaj. 


Bucata care a obținut premiul al treilea la Con- 
cursul literar din No. 205: 


.. . Aat 
Hoţii şi câinele 
Adeseori în lume privind la animale 
Tot lucruri mai frumoase vă vor eşi în cale 
Povestea ce urmează, ea chiar s'a întâmplat. 
La un țăran cu minte, în nu ştiu care sat, 
Veniră întro seară să-l prade nişte hoți 
Erau voinici, măi vere, şi înarmaţi cu toți. 
Să nu-i audă nimeni, mergeau tiptil spre casă 
Dar câinele, sărmanul, ce sta pe lângă leasă 
Zărindu-i se repede şi latră, vrea să muşte... 
Când unul dintre dânşii voise să-l împuște 
Un altul dintre dânşii vorbi: „la câine, ia mai taci 
„Că-ți dau acum şi carne. Şi doar nimic nu faci 
„De latri tot într'una; mai bine, taci şi stai 
„Inghite carnea asta”... 
— „Degeaba tu îmi dai 
„Această mituire, nu vând stăpânul meu 
„Ma îngrijit atâta şi sus e Dumnezeu... 
„Eu voiu lătra într'una. E datoria mea 
„Să-i apăr casa dragă, de hoți, de ceata rea !“... 
Și începu atuncea să latre ne'ncetat 
Pân' ce la urma urmei, stăpânul s'a sculat... 
Atunci fugiră hoţii. Fugeau mâncând pământul. 
MORALA : 
Im lumea asta mare creată de Prea Sfântul 
Cu greu găseşti acuma un om de omenie,.. 
lar câinele ne'nvață cinstita datorie. 
I. Baciu-Dragoş 
———— Doc 00 ———— 
Poartă-te cu dușmanii tăi aşa, ca şi cum într'o zi 
ti-ar deveni prieteni. (M-me de Stael). 


„Deocamdată îţi spun că de jur împrejurul palatu- 
lui sunt mai multe temple, bine înţeles, toate budiste 
şi locuinţe pentru preoţi şi călugări. 

„Dar numărul cel mare al călugărilor este în câmi- 
pia întinsă din apropierea oraşului Lasa. Acolo sunt 
numeroasele şi vestitele mânăstiri budiste. Se poate 
spune că acolo este un întreg oraş de călugări, fiind- 
că sunt cel puţin 40 de mii de călugări. 

— Patruzeci de mii de călugări! exclamă mirat Mi- 
tică. Dar ce face această armată, de călugări? 

— Ei, ce să facă? Se roagă pentru ispăşirea pă- 
catelor lumei, mai muncesc, miai fac puțin negoţ şi 
stau în slujba şi la ordinile lui Dalai-Lama.” 

Când, în sfârşit, sosi şi vremea de după amiază, 
Mitică şi călugărul budist porniră pe jos spre muntele 
sfânt, ca să se închine lui Dalai-Lama. 


Vasile Stănoiu 
In n-rul viitor: „Mitică, pelerin budist”. 


Vulpea negustoreasă 


Vulpea îşi zicea în sinea sa: „Nu sunt eu oare cea 
mai vicleană din toate animalele de pe pământ? De 
ce nu m'aşi face negustoreasă?” Sa dus vulpea 
şı şi-a tăiat cocoşi şi gâşte multe. A aşezat carnea 
deoparte, şi penele în partea cealaltă. Stătea în pră- 
vălie şi striga: i 

„Şi halal de maria mea, 
Parcă'i lapte cu catea”. 


Au intrat în prăvălia vulpei, toate animalele pă- 
durei. Deodată s'a ridicat un vânt tare, care a împrăş- 
tiat penele în mijlocul străzii. Vulpea grăbită a aler- 
gat să le strângă. 

In timp ce ea aduna penele, animalele din prăvă- 
lie i-au furat toată carnea şi-au dispărut. 

Vulpea a rămas fără marfă şi fără bani. 

De atunci vulpea nu mai vrea să auză de negustorie. 

R. Rottmann 

“Care Domn a fost mai voinic? Ciubăr-Vodă că 

despre el se zice că l-au mâncat guzganii. 


Care Domn putea să zboare? Lăcustă-Viodă. 


* 


* 
Care Domn sta întrun picior când vorbea? Petru 
Şchiopul. 
. +. 
Care Domn avea două toiege? Mircea Ciobatul, 
un toiag de Domn și mul de păstor. 
* 
* 
Care doi Domni s'au duşmănit mai mult? Ştefan 
cel sfânt şi cu Viad Dracul, căci unul era sfânt și 
celălalt drac. Trimise de G. Grama-Tg.-Mureş 


mmm wo ma 


PAG. 16 pooeeooete 
DE VORBĂ CU CITITORII 


Eş. Eug.-Loco. — «Povestea oului găsit». Te sfâtuim să 
mai fii câtâva vreme cititorul revistei şi după aceea să încerci 
a fi şi scriitor. 

C. Gr. salcia. — Poezia «Primăvară» ar merge dacă refaci 
strofa III şi mai ales ultimul vers în care cuvântul „de-abinele“ 
este de prisos, iar cât despre ciocârlie ea cântă nu ciripeşte. 
Poezia «Cuculeţul» are multe rime care gşchioapătă şi pare o 
imitație a unor poezii asemănătoare, 

C. V. P.— Regretăm că nu putem publica poeziile: «Invă- 
țătură» şi «Somn uşor şi dulce» nefiind destul de puternice şi 
închegate, De asemenea socotim ca din cale afară de aspră 
pedea usa bietulmi soldat dim schița «Cât costă o minciună». 

Var. tas.-Loco. — Poezia „Fluturaşul şi floarea“ trimisă 
de d-ta anunţă un talent promiţător, dar care are nevoe de a 
[i cultivat şi îngrijit. 

I. Cr.„.Buzău. — „Răzbunarea şoricească“ şi „Cerşetorul“ 
sunt două încercări slåbuțe ale unui începător, care ar tace mai 
bine ca pentru încă destulă vreme să citeasca şi să se folo- 
sească de scrierile celor cari au şi experiența şi cultura ne- 
cesnră, 

Em. St.-Independenţa. — Nu-i oare mai bine să așteptăm 
primăvara şi să ne bucurâm de dânsa, în loc de a o vesti în 
versuri cari lasă destul de dorit? La întrebămle d-tale ţi se va 
răspunde la rubrica respectivă. 

Ber. lus.-Loco. — Nu e tocmai reușită versificația bucății 
„Când stăpânul nu-i acasa“. In loc de asemenea încercări nu 
era mai bine să fi luat parte la Concursul literar publicat de 
noi ? 

Sam. S. Cr -Sulina.—In traducerile d-tale te-ai ținut prea 
mult de textul trancez, aşa că între atele întrebuințezi fără 
vreo nevoe pronumele personal „el“, „ea“ şi ai şi alte fran- 
țuzisme. Să nu crezi că e chiar aşa de uşor să faci o tradu- 
cere bnnă, 

G. Con.-Loco.-— Mai întâi nu trebue scris cu creionul, Al 
doilea D-ta ne trimiți glume şi ghicitori copiate, dar chiar co- 
piindu-le faci greșen de ortografie şi punctuație. Din acestea 
înţelegem că eşti încă în vârstă mică, așa că ai face mai bine 
să fii drăguța noastră citituare şi să nu duci grije de materie, 
căci noi avem mai multă decât putem publica. 

1. Dep. Leova.—Ca să traduci din rusește, nu e deajuns să 
cuno-t nmba rusă, ci trebue să cunoști bine şi limba română 
şi să ai şi o cultură literară. D-ta eşti încă în vârstă mică pentru 
a putea face de pe acum traduceri reușite. De aceea te sfatuim 
să continui a fi cititorul nostru. 

V. C. Toma. Cernăuti.—Rugăm daţi-ne adresa ca să vă 
scrim în chesta manuscrisului ce ne-aţi trimis. 

T. Teod.-Cluj. — „Fiul Im Zaharia“, Bucăţi în genul acesta 
am publicat şi continuăm a publica, te asigurăm însă că sunt 
mai bine scrise Schița d-tale prea seamănă a bucată de „Carte 
e ia iar între revistă şi un mantal de școală este o deo- 
sebire, 

Mur. I -Ciacova. — Dragul meu, ne pare rău, dar revista 
nu ese pentra a îndeplini dorința începătorilor de a-şi vedea 
numele bpărit în josul unor bucăţi, cari nu sunt reușite, ci 
pentru a da numeroşilor ei cititori o materie căt mai bună și 
mai aleasă cu putință. Şi crede-ne că avem poezii mal fru- 
moase decât ele duuă incercări ale d-tale, 

Chiv. Gh.-Loco. — Intâi iţi facem cunoscut că nu primim 
poveşti cu „va urma“, In al doilea, rând, subiectul basmului 
timis de d-ta e cunoscut bine, Deci ne pare rău că nu o pu- 
tem publiea. 

Mil. Sol.-Vaslui, — Ghicitorile trimise de d-ta au fost pu- 
bhcate ae nenumarate ori. Deschide un manual de” «Istoria 
Românilor» şi vei vedea acolo, când şi unde s'a nâscut Ştefan 
cel Mare, 

Ileana.- Loco. —Lămuriri la întrebarea d-tale nu se pot da 
decât verbal, trecând într'o după amiază (5-7 p. m.) pe la 
Redacţia revistei noastre şi aducând și o probă din traducerile 
ce propuneţi. 


i BIBLIOTECA 
i UNIVERSITĂȚII | 


—— — 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Fabrica Vieneză 
Haine:.de Copii 


Bucureşu, — ătr. Şelari, 5 — București 
Pr d 


[(Colţ cu Str, Oituz) 


“CONFECŢIUNI 
STREINE 


[Gel mal bine asortat in 


UNIFORME, 


|: Pelerine 
pentru şcolari 
Toate uniformele şcolare 
sunt confecționate conform 
indicațiunilor Ministerului 


NB. Pentru copii de funcţionari 
şi orfani, reduceri speciale. 


AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAA AAA AAA 


Ascultă-mă 
mititico, 


Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veji cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceaşcă de 


Cacao 


Knor 


— 


pe care mama prevăzătoare ţi-o va da dimineaţa şi pe care 


tu o savurezi cu multă poftă, fiind 
de gust excelent. Ai putea dori ceva 


mai delicios decâto CACAO Knor ? 


De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


PILULA LL LILI LL LL LL] 
Cu totii citim E trumoasă, minunată, 
ŞI ne'nvaselim Este splendid colorată, 
„(Comoara cu poveşti“, Optzeci de lel am dat, 
Cum alta nu găsasti, Dar sunt încântat. 


Atelierele „ADEVERUL“ $. A. 


u DIMINEATA 
215 COPIILOR 


DiRecTOR: N. BATZARIA. 9 


Pea 


Se roagă micuta săracă, pentru ca Dumnezeu să aibă milă şi de dânsa Pretul Lei 5 


PAG. 2 


Radio şi telegrafie fără fir. 


Cititorii noştri Iantu Sapsa şi Zisu Kaufman din 
Codăeşti doresc să ştie dacă telegrafia fără fir şi 
radiografia sunt unul şi acelaş licru.. 

Lămurim mai întâi că cuvântul radiografie nu e 
bine. întrebuințat. „Radiografie”, termen - întrebuințat 
în medicină, înseamnă fotogratiarea, cu ajutorul apa- 
ratul Röntgen, a unor părți din corpul omului 
bolnav. t ; 

Deaceea suntem încredinţaţi că cei doi cititori ai 
noştri au vrut să ştie deosebirea. dintre radio şi tele- 
grafia fără fir, iar nu dintre aceasta din urmă şi ra- 
diografie, cu care telegrafia cu sau fără fir mare vr'o 
legătură. Aşa fiind, dăm în cele ce urmează expli- 
caţii la ceeace a trebuit să înțelegem. 


Telefon şi telegraf fără sârmă. 


Cuvintele acestea, puse ca titlu, explică în rezumat 
ce este radio şi ce este telegrafie fără fir, cari — pre- 
cum se vede — nu sunt unul şi acelarş lucru. 

Cum se dă o telegramă obişnuită? Impiegatul res- 
pectiv bate cu un aparat special cuvintele ale căror 
litere sunt compuse din o combinaţie de linii şi puncte. 
Când apasă ceva mai lung pe aparat, se face linie, 
când apasă mai scurt, ese punctul. 

Cuvintele astfel bătute, sunt transmise prin curentul 
electric pe sârmă până la staţia de telegraf din lo- 
calitatea la care trimitem telegrama noastră. 

Acolo, un aparat la fel cu cel cu care s'a bătut tele- 
grama înregistrează, adică primeşte cuvintele, scrise 
precum am arătat, pe fâşii înguste de hârtie. 

După aceia impiegatul telegrafic care, fireşte, cu- 
noaşte bine alfabetul telegrafic, le scrie pe altă hâr- 
tie cu litere obişnuite şi aşa telegrama se dă per- 
soanei căreia a fost trimisă. 

Acum, dacă suprimăm sârma telegratică şi în loc 
a trimite telegrama printr'insa, am trimite-o. prin aer, 
precum vom arăta mai jos, avem telegrafia fără fir. 

Să vedem acum ce-i cu radio. 


Cum vorbim la teilefon ? 


Luând în mână receptorul, vorbim în pâlnia lui, 
ținând capătul celălalt la ureche. Ca şi la telegraf, 
cuvintele moastre sunt duse de curentul electric pe o 
sârmă — sârma de telefon — până la aparatul şi 
receptorul telefonic al persoanei cu care stăm de vorbă 
şi care aude deci cuvintele noastre. pă 

De altfel, în „Almanahul Școlarilor pe 1927" am 


dat exp'icaţii destul de amănunțite despre modul cum 


„îuncționează telefonul şi cum vorbim printr'însul. 


Şi cu radio se vorbeşte, numai că între cel care vor- 
beşte. şi persoana sau persoanele cari aud nu este 
nici o sârmă. 

Ca şi telegrafia fără fir, tot aşa şi la radio, locul 
sârmei îl ţine aerul sau, mai bine zis, uadele aerului. 


= m 


Ce sunt undele aerului ? 

Când de pe un pod sau dela marginea unui râu 
Sau a unui lac acuncăm în apă o piatră, vedem — mai 
ales când apa e stătătoare — că se formează cercuri 
concentrice mai mari, tot mai mari, centrul lor fiind 
punctul unde a căzut piatra azvârlită de noi. 

Acelaş lucru se întâmplă şi cu aerul, când îl iz- 
bim. Se formează în aer, ca şi în apă, cercuri maj 
mari, tot mai mari, ajungând, dacă aerul e izbit cu 
putere, până la distanţe de mii de chilometri. Insă, 
In loc de a li se zice cercuri, li se spune unde azriene. 

Astfel de „unde aeriene” se formează pretut ndeni 
şi în tot momentul, pentru că noi izbim în tot mo- 
mentul aerul. De exemplu, persoana cu care vorbim 
ne aude, pentrucă noi, vorbind, izbim aerul cu bu- 
zele. Dacă între noi şi persoana cu care vorbim 
mar fi aer, nu ne-ar auzi, chiar dacă ar sta cât mai 
aporape de noi. ' 


Cum auzim ce vrem prin radio ? 
In marile oraşe din Europa sunt instatațiuni speciale 


de radio. (Astfel de instalaţiuni sunt şi în ce'zlalte 


continente, dar din cauza depărtărei mu le putem 
auzi). Aceste instalaţiuni primesc şi apoi trimit pre- 
tutindeni tot ce au piimit, adică discursuri ale oame- 
nilor mari, concerte, diferite veşti importante, şeză- 
tori şi serbări de copii, etc. 

Dacă ai acasă la tine o instalaţie de radio — şi 
sunt în România destule case particulare cari au — stai 
frumuşel în odaie şi auzi un concert dela Viena, un 
discurs dela Paris, un cor dela Londra, aproape chiar 
în timpul în care se cântă sau se vorbeşte în ora- 
şele acelea. 

Insă e o altă chestiune şi anume: nu se încurcă, 
adică nu se 6ntâmplă ca în una şi aceiaşi oră să se 
cânte la Viena, să se vorbească la Paris şi la Londra? 

In cazul acesta, dacă le auzi pe toate deodată, e 
o curată zăpăceală, aşa că nu înțelegem nimic. Ce-i 
de făcut? 

Oamenii învăţaţi s'au gândit ş; la lucrul acesta şi 
i-au găsit leacul. lar leacul a fost regujlarea lmgimei 
undelor, despre care vom scrie în n-rul viitor. 


25 MARTIE 1928 — Nr. 215 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


MAMA ...- 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


eec eio ere 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


6 LUNI 10 „ 


Director : N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Acum când plaiul se îmbracă 
Intrun covor de sărbătoare, 


Când în copăci, pe orice crată, 
Stau florile mirositoare, 


Gândesc la tine, dulce mamă, 

Și te privesc cu ochii minţii 

Căci cea mai blândă şi de seamă 
Ai fost tu din toți părinții... 


Mi-aduc, mi-aduc aminte bine, 
Acum când zarea e albastră, 
De timpul când şedeam cu tine 
Sub nucul din grădina noastră, 
Unde din lumea de fantasme 
Cu feți-jrumoşi, pitici şi zâne, 
Mi-ai spus nenumărate basme 


Cu babe rele şi bătrâne... 


Mi-aduc aminte apoi, mamă, 

De-acele dăți când împreună, 

Mergând încet — fără de teamă — 

In timpul nopților cu lună 

Ne întorceam din lunca verde 

Către bătrâna noastră casă... 

„„Ce dureros e: când se pierde 

O mamă bună şi miloasă |... 
Neculai Gh. Mihăescu-h.-Sărat 
———— MC RI ———— 


In caleşti din coji de nucă 
Telegarii cărăbuşi 

Plimbă, pe cărări umbrite, 
Pe perine moi, păpuşi, 


Caleaşca cu păpuşi 


Surugiul lor un greer, 


Cel mai straşnic surugiu 
li îndeamnă. Şi căciula 


Pierden zbor de bidiviu.., 


In sfârşit şi-a scos şi vremea 


In sfârşit, şi-a scos şi vremea 
Haina-i rece şinghețată 
Nu-s zăpezi, nu-i ger, nici viscal, 
Și se schimbă firea toată. 
Vine soarele şi spune: 

„Flori şi pomi, vă puneţi iară 
Haine noui, de sărbătoare, 
Căci miroase-a primăvară. 
lar voi, păsări mititele, 

Hai cu cântece porniţi, 
Primăverei drăgălaşe 

inainte să-i ieşiţi. 

Si tu, cer, aruncă-ți haina 
Cea urâtă, cenuşie 

Si tembracă în albastru, 
Căci natura-acum învie, 
Răuleţ să curgi mai vesel 

Si du vestea bucuroasă 

Ca să ştie tofi că vine 
Primăvara cea frumoasă”. 


In sfårşit, şi-a scos şi vremea 
Haina-i rece şinghețată, 
Nu-s zăpezi, nici ger, nică viscol 
Și se schimbă firea toată. 
Moşuleţ 
DOC 0 — a — 


Cântece pentru păpuşi 


Nu e pod peste isvor, 

Matca e secată, stoarsă. 

Surugiul se 'ncumele, 

Dar li-e frică la cucoane 

Si-au făcut-o calea "ntoarsă... 
Niculae N. Manolescu 


Poveste populară grecească 

ntun sat, căruia i-am uitat nu- 
mele, locuiau alături unul de altul, 
trei oameni, tustrei săraci lipiţi. 

Doi dintr'înşii se plângeau toată 
ziua de sărăcia lor şi mumurau 
împotriva lui Dumnezeu că nu le 
vine într'ajutor. 

“Al treilea însă şi anume cel care 
avea casa la mijloc, era un om cu frica de Dumnezeu 
pe gura căruia nu eşia riici un cuvânt de nemulţu- 
mire. i 

runa din Zile, ceilalţi doi îi ziseră: „Vecne, hai- 
dem cu toţii la împăratul să-i cădem în genunchi şi 
să ne rugăm de dânsul să ne dea câte o pungă de 
galbeni, ca să avem şi noi cu ce trăi pe pământ”. 

Vecinul le răspunse zicând: „Eu nu cer pomană 
nici dela împărat, nici dela alt om, ci aştept totul 
dela Dumnezeu sfântul”. 

Când văzură că nu e chip să-l înduplece, ei îi 
ziseră din nou: „Dacă nu vrei să vii, ca să-i ceri îm- 
păratului bani, vino cel puţin ca sluga noastră; te 
vom plăti cu ziua. 

— Aşa viu”, răspunse omul cu frica de Dumnezeu. 

Porniră tustrei la drum, luând fiecare câte o traistă 
cu merinde. Insă vecinul, care fusese tocmit ca slugă 
purta şi traista celorlalţi doi. ' 

Când sosiră la împăratul, aceştia doi îi povestiră 
cu lacrimile în ochi cât sunt ei de săraci şi se rugară 
ca să fie miluiți cu ceva ajutor. 

Impăratul le zise: „Vă dau bani, ca să vă ajungă 
pentru câte zile aveţi de trăit, dar unde o să-i puneţi? 


Prelucrare de Ali-Baba 


— In traistă”, se grăbiră să răspundă cei doi ve- 
cini, arătând traistele mari ca doi saci. 

Impăratul le umplu traistele cu galbeni, apoi se 
intoarse spre cel de al treilea şi îi zise: „Unde ţi-e 
traista, ca să ţi-o umplu şi ţie cu galbeni de aur? 

— Eu unul nu cer şi nu primesc nici o pomană! de 
la oameni, ci aştept totul dela Dumnezeu”, răspunse 
omul cu blândeţe, dar şi cu hotărâre. 

După ce tustrei plecară, împăratul, gândindu-se la 
cele spuse de omul cu frica de Dumnezeu, se mânie 
tare şi porunci unui oştean să se ia după cei trei dru- 
meţi şi să reteze capul drumețului, pe care îl va vedea 
că merge fără traistă în spinare. 

Oşteanul porni glonţ, ca să îndeplinească porunca 
împăratului. Insă, ce se intâmplă? Obosit de greu- 
tatea traistei, unul din cei doi vecini dete omului, 
tocmit ca slugă, să-i poarte el traista. Oşteanul, care 
nici nu-i văzuse măcar cum sunt la față, se repezi 
asupra celui care mergea fără traistă şi-i reteză ca- 
pul. i 

Ceilalți doi mavură încotro, ci îl înmormântară la 
rădăcina unui arbore, iar ei îşi văzură mai departe 
de drum. | EE TREA EPI EA 

Tot mergând aşa, ajunseră la un râu, care se um- 
flase din pricina ploaiei. Omul cu frica de Dumnezeu 
îi zise celuilalt: „Să aşteptăm până diseară, ca să 
mai scadă apa râului”. 

Vecinul său nu vru să-l asculte, ci încercă să treacă 
înnot. Dar fu luat de apă şi se înmecă, iar traista cu 
galbeni se duse şi ea la fund, aşa că acum nu rămase 
în viață decât săracul, care fusese tocmit ca slugă. 


DIMINEAȚA COPIILOR '000000000000000000000000000000000000000eeee, PAG. 5 


Acesta aşteptă până seara şi trecu în partea cea- 
laltă a râului. Intinse apoi băţul şi isbuti să scoată 
din apă şi traista cu galbeni, care se dusese la fund. 

In chipul acesta el, care nu ceruse nimic împăra- 
tului, era acum stăpân pe două traiste pline cu gal- 
beni. Decât, fiind grele, nu le putea duce acasă pe 
amândouă odată. 

Spre norocul lui, tocmai atunci trecu pe acolo un 
călăreț. Omul îi cumpără calul, puse pe cal cele două 
traiste cu galbeni, sări şi el în şea şi o porni acasă în 
goana mare. E 

Ajuns acasă, îi zise nevestei sale: „,Nevasto, să ştii 
că acum suntem oameni bogaţi, dar strânge-ţi iute lu- 
crurile, fiindcă ne mutăm chiar astăzi-în cetatea de 
scaun a împăratului”. 

Aşa şi făcură, dar până acolo fiind drumul cam 
lung, sosiră după ce se înoptase. Bătură la poarta u- 
nui han, dar hangiul le zise, fără să le deschidă: „Nu 
vă primesc, fiindcă hanul meu e bântuit de duhu- 
rile rele. Toţi câţi vin să doarmă aici la noapte, a 
douazi sunt găsiți morți. 

— Nu mi-e frică de duhuri rele, răspunse omul, 
când ştiu că Dumnezeu e cu mine” 

Hangiul le deschise şi le dădu odaie. Se culcară; s 
dar pe la miezul nopţii omul auzi un strigăt, de care 
răsună şi se zgudui toată clădirea. Se sculă încet din 
pat „ca să nu-i strice nevestei sale somnul şi eşi din 
odaie ca să afle de unde venise strigătul acesta. 

Insă, abia făcuse câţiva paşi, că un harap, o na- 
milă de om negru ca tăciunele şi groaznic la vedere 
îi anu drumul şi-i zise: „Pe tine te căutam de atâta 
amar de vreme. Vino cu mine!” 

Vrând, mevrând, bietul om se luă după harap, 
care îl duse departe de oraş până la o colibă îna- 
intea căreia era o piatră de marmoră. Harapul ridică 
să dea la o parte piatra de marmoră şi apoi urmat 
de omul cu frica de Dumnezeu, se coborâră amân- 
doi, până ce ajunseră la o încăpere în care erau 
înşirate o mulţime de oale toate pline cu galbeni. 

„„Toţi galbenii aceştia, zise harapul, sunt ai tăi, 
însă caută să-i întrebuinţezi aşa cum este mai bine”. 

După aceasta eşiră amândoi din încăperea de sub 
pământ, harapul pieri şi se făcu mevăzut, iar omul 
nostru se întoarse la han, unde se culcă din nou şi 
dormi până a douazi. 

In dimineaţa următoare nespusă fu mirarea han- 
giului, văzând că cei doi drumeţi sunt în odaie 
ceiace se întâmpla pentru prima oară. „Vrei să-ţi 
vând hanul?” îi zise el omului cu frica de Dumnezeu. 

Omul ‘îl cumpără, îl dărâmă până la pământ, 
după aceea zidi o nouă clădire, făcând de o parte 
brutărie iar de partea cealaltă o ospătărie. 

Dădu apoi peste tot de veste că la dânsul pot 
veni toţi săracii să mănânce şi să se adăpostească, 
fără să aibă ceva de plătit. 

Vestea despre acest binefăcător, ajunse până la 
urechea împăratului, care, chemând pe marele său 


sfetnic, îi zise: „Haidem să mergem să-l vedem şi 
noi pe omul, care face săracilor atâta bine”. 
Când au sosit acolo, împăratul l-a întrebat: „Cum 
se face că eşti aşa de bogat? 
— Din pricina Măriei Tale” îi răspunse omul şi-i 
povesti de-a fir a păr tot ce se întâmplase. 


„Ai avut dreptate, îi întoarse împăratul vorba, 
când ai spus că aştepţi totul dela Dumnezeu şi nimic 
dela oameni. Dumnezeu te-a răsplătit, iar tu dove- 
deşti cu faptele tale frumoase că eşti vrednic de 
răsplată. Mergi înainte pe drumul acesta, căci el îţi 
asigură fericirea”. 

Din ziua aceea împăratul a căpătat multă prietenie 
pentru omul cu frica de Dumnezeu şi îl chema deseori 
la palat, ca să se sfătuiască cu dânsul. 

E Ali-Baba 


Sună toba: „Bum, bum, bum !“ ; 
Fuga daţi la „Plici şi Plum“. 

Noua carte minunată, 

Ne 'ntrecut de ilustrată, 

Când începi şi pân' sfârşeşti, 

Zău, de râs te prăpădeşti. i 
Şi c'un pol o cumpăraţi, 
Deci pe gânduri nu mai staţi“. 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


O POTRIVIRE DE NUME 


Veche fabulă franceză 


rau odată, e mult de atunci, doi frați cari rä- 
O măseseră de mici, lipsiţi de sprijinul părin- 
es tilor. De când le murise mama şi tata, ni- 
meni nu se îndrepta spre ei cu vreun ajutor. 
Sărăcia îi îndrägise aşa de- mult, încât îşi 


făcuse culcuş în. biata lor căsuţă. 

Intro noapte, cei doi frați simțeau că nu pot în- 
chide ochii şi că nu se lipeşte somnul de dânşii. Foa- 
mea şi frigul îi chinuiau. Din pricina aceasta, un gând 


nu tocmai bun le trecu prin minte: să meargă la un 
vecin, foarte bogat, care avea grădina plină cu 
varză şi alte zarzavaturi, iar staulul plin cu oi. 

Zis şi tăcut. 

Unul îşi luă la supțioară un sac, celălait un cu- 
tit şi o porniră prin întunericul de nepătruns al 
nopții.. Primul intră fără nici o teamă în grădină, 
şi cât a! chpi din ochi, umplu sacul-cu varză. Cel de 
al doilea se îndreptă spre staulul cu oi. Deschise 
poarta. Grăbit îşi plimba mâinile pe spinarea oi- 
telor pentru a găsi pe cea mai grasă. 

Dar ce să vedeţi? 

In timpul acesta, cei din casă nu adormiseră incă. 

Şi când stăpânul. casei auzi scârţâitul porţii dela 
staul, întrebă p2 fiul- său: „Ai închis bine poarta? 
ergi puţin în curte şi strigă câinele!” 

Băiatul. ascultă zisele tatălui său. leşi în curte şi 
-in liniştea nopţii strigă încet: ,„Donar”! 

Aşa se numea câinzle. Dar Donar nu era acasă. O 
«ulise în tovărăşia altor câini pe străzile oraşului. 

La abzul acestui nume ,,Donar”, băiatul care pă- 
trunsese în staulul oilor răspunse: „Da, da. Sunt 
aici”, i 


Adaptare de Mahura 


Aşa se numea şi el „Donar”. 
ciudată de nume. 

Băiatul bogatului na putut să vadă din pricina în- 
tunericului, cine i-a răspuns. Mirat şi tremurând de 
spaimă se întoarse în odae şi spuse tatălui său: 

„Inchipueşte-ţi, tată, Donar vorbeşte. 

— Cine, Donar, câinele nostru? ; 

— Da, tată, Donar câinele nostru vorbeşte. Dacă 
nu-ți vine a crede, mergi în curte şi-l strigă”. 

Bogatul aşa făcu. Merse în curte şi strigă: „Donar”. 

Micul hoţ răspunse: „Ei, da. Aici sunt.” 

Bogatul începu să tremure şi în sinea lui îşi zise: 

„Fără îndoială, în casa “noastră a intrat necuratul. 
Du-te, băiatule, aleargă la popă şi spuna-i cele în- 
tâmplate. Mai spune-i să vină chiar acum cu tine 
aici şi să-şi aducă patrafirul şi căldăruşa cu apă 
sfințită, pentru a ne stropi curtea, casa şi a ne 
scăpa de necuratui”. ` 

Băiatul alerga cât putea, străbătând străzile dos- 
nice àle oraşului. Pretutindeni era linişt>. Nu se auzea 
decât sgomotul paşilor grăbiţi ai băiatului. Ajunse la 
popă. li povesti cele întâmplate şi îl chemă să vină 
cu dânsul. 

Popa se mânie foc! Cum se poate să-l scoale din 
somn şi să-i facă o asemenea supărare la o oră aşa 
de târzie! 

Totuş, rugăminiile şi groaza copilului înduplecară 
pe popă. Şi iată-l cu patrafirul la gât şi cu căldăruşa 
cu apă siinită şi busuioc în mână, pornind spre 
casa bogatului, pentru a goni duhul cel rău. 

Ajunseră în curte. In acest timp venise la staulul 
oilor hoţul care furase varza, pentru a întâlni pe 
fratele său, care trebuia să fure o oaie. Şi văzând 
că se apropie de el o umbră, aducând ceva în mână, 
— era chiar popa — crezu că e fratele său şi- i zise 
„Aduci ceva?” 


— Da, da”, răspunse băiatul bogatului, care cre- 
dea că vorbeşte cu tatăl său. 

Şi hoţul cu varza neştiind cu cine vorbeşte, zise 
mai departe: 

„Dă-mi mie prada ta. Cuţitul taie foarte bine. Stii 
că Pam luat chiar ieri dela ascuţit. Cât numeri doi, îi 
voiu tăia gâtul”. 

Auzind aceste cuvinte, popa rămase încremenit. De 
spaimă, dădu drumul jos căldăruşii cu apă sfinţită 
şi o luă la fugă, impiedicându-se în stântul patra- 
Vir, careg i se legăna la gât în toate părţile. Bietul popă 
a crezut că nişte răufăcători au voit să-l omoare. 
Pe cât de mirat şi înspăimântat a fost popa, pe atât 
de nedumerit a fost şi hoţul, care nu ştia ce să mai 
creadă, unde se găseşte şi ce să facă. 

Cei doi frați s'au întâlnit acasă, fiecare aducându-şi 
prada. 

Şi-au povestit cele întâmplate şi au râs, au râs cu 
poftă, ei, care nu mai râseseră de multă vreme. 


Era doar o potrivire 


DIMINEAȚA COPIILOR 


LENUŢA 


Lenuta, e o fetiță mică şi frumoasă, cum sunt mult 
din cititoare'e noastre. Ea toată ziua — cât îi de 
mare — canoneşte cățelul şi pisica. 


Cu toate că Bubi şi Miţişor îndură cam multe din 
partea ei, nu se supără niciodată pe dânsa... 
Ă “Sunt veşnic blânzi ş, bunı tu ea, nu-i fac nici un 
rău, îindcă o văd că e mică şi neştiutoare. 


Când vorbeşti cu ea, de un lucru pe care l-a auzit 
sau l-a învăţat la şcoală, să te ferească Dumnezeu 
s'o. contrazici, spunându-i că nu e aşa, ci altmin- 
trelea... Iţi faci dușman din ea. Pleacă de lângă tine, 
bombănind din gura ei mică şi fragedă. Şi dacă în- 
cerci s'o împaci „nu vrea; se uită urât la tine încruntând 
fruntea ei albă şi mică, privindu-te duşmănos, pe 
sub sprâncenile ei negre şi stufoase!... 

Trebue să zici că este aşa cum zice ea!... 

Să vedeţi. = kaite: 

Zilele trecute, în preajma înserării, când -pâclele 
serei se lăsau bine şi negricioase pe pământ, iar 
soarele se lăsa spre apus, ea, cu bunica ei, priveau 
frumuseţea apusului de soare, de pe malul mărei, unde 
ne aflam de câtva timp la băi... 

„Şi îi păru Lenuţei, că soarele s'ar cobori în mare! 

Nepricepând bine dacă se lasă în mare sau în altă 
parte, întreabă pe bunica sa, care privea, blândă şi 
tăcută „marea; í 


«22 datat E te 


00000000090000000009000000000  PAG.7 
— „Mamă mare, soarele se lasă în mare?” 
— „Da, fata mea”, îi răspunse surâzând bunica. 
Lenuta se posomori deodată, deveni gravă şi tă- 
cută ca un bătrân pe gânduri şi două lacrimi calde 
şı limpezi şi curate ca sufletul nevinovat, lunecară de-a 
lungul obrăjiorilor ei, albi şi catitelaţi ca două flori 
de crini. 
Bunica o vede, tresare şi o întreabă: 
„Ce ai, mă'cuţă, de plângi? la spune-mi mie!” 
— „Plâng de soare, răspunse şopot micuța, şter- 
gându-şi lacrimile ce-i brăzdaseră obrăjiorii, cu mâ- 
neca rochiţei. Săracul, dacă se duce în mare, au 
să-l mănânce peştii şi nu o să mai aibă cine să ne 
încălzească mâine!”. 
Bunica a râs, a sărutat-o pe frunte şi a împă- 
cat-o, spunându-i unde se duce soarele... 
Zaharia George Buruiană 
———— D= kM 


Ce păţesc linguşitorii 


O cioară, pe când zbura deasupra unui râu, ză- 
reşte un rac tăvălindu-se în nisipul dela marginea 
râului. „Mi-a eşit prânzul pe ziua de azi”, îşi zise 
cioara. Se lăsă, aşa dar, glonţ în jos, îl prinse in 
cioc şi se aşeză apoi p2 un arbore, ca sâ-l mănânce 
în linişte. 

“Bietul rac înţelese că totul s'a sfârşit pentru dân- 
sul. Cu toate acestea făcu în disperarea sa o în- 
cercare, de a scăpa şi începu să-i vorbească cioarei; 
în felul următor: 

„Ei, cioară, cioară! Tu nu ştii cine sunt-eu şi ce 
vremuri am apucat! Tu nu ştii că eu am Tost prieten 
bun cu părinţii tăi — Dumnezeu să-i ierte, Ciori ca 
părinţii tăi nu se mai găsesc astăzi”. 

„Mhm”, făcu cioara, fără să deschidă ciocul. 

„Eu am fost prieten şi cu fraţii tăi şi cu surorile 
tale — vorbi mai departe racul. Şi ei sunt toţi 
unul şi unul!” : 

„Hm”, răspunse cioara tot ţinându-şi çiocul închis. 

„Ei, da, frații tăi şi surorile tale sunt harnici şi 
deştepţi, dar ce departe sunt de tine! Jur că pe tot 
pământul nu se găseşte o cioară, care să te ajungă 
în hărnicie şi deşteptăciune”. 

„Aha!” strigă cioara, încântată de laudele acestea. 
„Aha”! strigă ea, deschizând cât mai larg ciocul, dar 
în aceiaşi clipă racul scăpă din cioc şi căzu din nou 
teatăr în apa mărei. 

; . Stan Prot. 
AMNPDESPCCCGAABDANRAENSTONDANNLFOPADAONDONEREANONSSARRANGE 3 


Lecţii de pian 
pentru cititorii revistei „Dimineaţa Copiilor“ cu 
400 lei lunar. Elevii talentaţi vor fi pregătiți special 
pentr șezătorile organizate de „Dimineața Copiilor“ 

A se adresa la redacția revistei, 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂȚI. - 


Desene de GEO Text de MOŞ NAE 


VIII. Pachetul dela Bucureşti 


1) Trec opt zile şi soseşte 2) Haplea, Frosa şi Panase 


Un pachet din Bucureşti Să.l desfacă s'au grăbit, 
Cu adresa: „Găinăriei Vr'un cadou crezând că este, 
Celei mari dela Hăpleşti“ Dar într'ânsul ce-au găsit ? 


2) Doi pui fripţi, de ei alături 4) Şi le scriu aceia care 
O scrisoare — ş'o citesc Pui în gară cumpărase. 
Cam încet, cu greutate „Ce ne scrie ?“ Haplea'ntreabă. 


B-a, ba silabisesc. „Stai niţel“, făcu Tănase.