Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages101-150

DIMINEAȚA COPIILO R0000000000000000000000000000000000000000000e PAG. 5 


seră şi se săturaseri de musafirul acesta ca de mere 
pădureţe. 

De aceea, în dimineața zilei a douăzeci şi una, 
chemând pe servitoarea lor, îi ziseră: „Ascultă, 
Lino ! Dacă vine lingăul — căci aşa îl botezaseră — 
să-i spui că noi am eşit şi că luăm masa în oraş. 

In aceiaşi zi şi la aceiaşi oră ca în zilele celelalte 
Titu Boereanu veni să bată la poarta soţilor Ionescu, 
pentru ca să-și îndeplinească plăcuta datorie de a le 
mulţumi pentru..., decât Lina i-o luă înainte zicân- 
du-i: „Coniţa şi conaşul sunt plecaţi şi iau astăzi 
masa în oraş. 

— Nu-i nimic, făcu lingăul, care nu era tocmai 
prost, vreau să stau puţin de vorbă cu drăguţul de 
Gigel“. (Gigel era copilul, în vârstă de doi ani, al 
soţilor Ionescu). 

Iar după ce intră în casă, Titu Boereanu, ca orice 
tânăr bine crescut, se interesă şi de sănătatea Linei, 
spunându-i vorbe dulci şi plăcute. 

Decât sosi şi trecu ora de masă şi Titu Boereanu 
nu se mișca din sofragerie. Ce era de făcut? Soții 
Ionescu apărură, ce-i drept încruntaţi şi fără să-l 
salute măcar pe nepoftitul musafir, masa se puse 
din nou şi „lingăul” se înfruptă şi de data aceasta. 

In ziua d douăzeci şi doua, cine bătea la aceiaşi 
oră la poarta soţilor Ionescu? Titu Boereanu, lin- 
găul! Venea ca să-și îndeplinească datoria de a..... 
decât Lina nu-i dete răgaz: „Nu-i nimeni acasă, îi 
strigă ea. Coniţa, conaşul şi Gigel au plecat la ţară 
şi nu se întorc decât peste două luni de zile. 

— Nu-i nimic, dragă Lino, făcu lingăul, intru nu- 
mai pentru un minut, ca să dau bună ziua papaga- 
lului, să te mai întreb de scumpa ta sănătate şi să-mi 
potrivesc ceasul, care mi sa oprit, la ceasornicul 
vostru din sofragerie. După aceea. plec numai 
decât”. 

A plecat aşa numai decât, că şi în ziua aceea Ti- 
tu Boereanu s'a ales cu încă o masă, la care nu fu- 
sese de loc poftit. 

In dimineaţa zilei a douăzeci şi treia, soţii Ione- 
scu, chemând din nou pe Lina, îi vorbiră cu aspri- 
me şi hotărâre zicându-i : „Dacă îi dai şi astăzi lin- 


giului drumul în casă, să ştii că n'ai decât să-ţi iai 
catrafusele şi să-ţi cauţi alţi stăpâni”. 

In aceiaşi zi şi la aceiaşi oră Titu Boereanu veni 
să bată la poarta casei soţilor Ionescu, pentru ca.... 
decât de rândul acesta Lina nu se lăsă trasă pe 
sfoară. Fără să se dea jos, ci scoțând doar capul pe 
fereastră, îi strigă : „Ascultă, boerule ! Coniţa şi co- 
naşul au eşit, Gigel doarme, ceasornicul din sofra- 
gerie s'a oprit, papagalul a murit, iar eu sunt să- 
nătoasă”. 

Aşa au putut, în sfârşit, să se scape soţii Ionescu 
de pacostea ce le căzuse pe cap din ziua în care a- 
vuseseră nenorocul să cunoască pe lingăul acela de 


Titu Boereanu. Marin Opreanu 


COT TTITI TIT TILL LL LL LL LL nl la dn bl AL ll] INNRETDABBEUSE5osonaanuousaasaaaaai 


Socoteală de... Haplea 


Un ţăran, de fel din “Tâmpeştii de jos, om sărac la 
pungă, dar nici aşa de bogat la minte, pe când mer- 
gea pe câmp, zări într'un tufiş un iepure, care i se 
păru că doarme. 

„lepurele e în somn, îşi zise el, aşa că nu simte 
că eu sunt pe aicea. Mare noroc am avut pe ziua de 
azi! I prind, îl jupoiu de piele, îi mănânc carnea, 
iar pielea i-o vând. Cu banii ce iau pe dânsa, cumpăr 
o:scroată. Nu trece mult şi scroafa imi fată cel puțin 
doisprezece purcei. Purceii cresc, se fac cu toţii scroafe 
iar.. acestea fată iarăşi fiecare câte doisprezece pur- 


_ Tvr L——T.—”_—7”— “o 


„Il las să mai crească, după aceia îi taiu şi le 
vând carnea. Cu banii ce iau — şi trebue să fie o 
grămadă mare de bani — imi clădesc o casă şi mă 
insor. ca să fiu şi eu în rândul oamenilor. 

„Nevastă-mea o să nască unul după altul doi băeţi: 
pe unul îl botez Andrei, iar pe a doilea Vasile. Băeții 
cresc, se fac flăcăi voinici şi se duc să are la câmp. 
Cât despre mine, stau frumuşel la fereastră, îi privesc 
de acolo şi le strig: „Andrei, Vasile, să nu chinuiţi 
mult boii, că se prăpădesc repede”. 

Țăranul nostru cel deştept a strigat însă aşa de 
tare, că iepurele, speriindu-se, a sărit din tufiş şi a 
luat-o la sănătoasa. Odată cu el, — s'au dus și au 
pierit şi purcei şi casa şi nevastă şi copii. St, Pr. 


N 


PAG. 6. 999000000000000000000000oooooooooeooeooeoeoeee )/ MINEAȚA COPIILOR 


SĂ CREADĂ CINE-O VREA 


T RI populară — 


A fost odată un ţăran, care avea un cocoş. Intr'o mă urc până la cer, ca să mai văd ce e pe acolo”. 
zi, cocoşul găsi un bob de' mazăre şi începu să Nevastă-sa îi răspunse: „Dacă ai atâta curaj, = 
cheme găinile, ca să li-l dea. Țăranul, însă, luă bo-  că-te”. ! 
bul de mazăre şi-l semănă în pământ. Şi aşa ţăranul, cățărându-se pe bobul de pis cu 

Zi de zi, bobul de mazăre creştea tot mai mare şi mai cu greu, mai cu trudă, se urcă până la cer. Acolo 
mai înalt. Ajunse până la streaşina casei, iat ţăranul totul era nespus de frumos şi omul nostru nu se mai, 
găuri streaşina: ca să-i facă loc. Ajunse până la a-  sătura, privind în toate părţile. In mijlocul întinderei 
coperiş, iar ţăranul găuri acoperişul. Bobul de ma- cereşti era o sobă mare, iar pe sobă stăteau grămezi 
nesfârşite de purcei fripți, gâşte fripte şi prăjituri care 
de care mai dulci şi mai gustoase. Totul era după 
placul inimei, numai că lângă sobă stătea de pază 
o capră cu şapte ochi. 

Țăranul se gândi o bucată de vreme la ceeace era 
de făcut şi apoi zise într'o doară: 

„Ochişor, ochişor, închide-te!” 

(Şi iată că se închise unul din cei şapte ochi ai 


Li 


tare: „Ochişor ,ochişor, închide-te! Capra închise încă 
un ochiu. Aşa închise ea unul după altul şase ochi 
la rând. Insă, al şaptelea ochiu, pe care capra îl avea 
în spate, stătea deschis şi se uita la ţăran. 


pe sobă şi mâncă şi bău, până ce se îndopă bine 
de tot. După aceea, se ‘dete jos şi se lungi pe o la- 
viţă, ca să-i mai tragă un pui de somn. 

Când dormea, veni Dumnezeu şi capra îi povesti tot ce 
făcea ţăranul, căci ea văzuse totul cu ochiul al şapte- 
lea. Dumnezeu s'a supărat şi a chemat pe ingeri, 
cari au dat afară pe ţăran, alungându-l din împă- 
răţia cerească. 

Țăranul veni din nou la locul, unde era vârful bo- 
bului de mazăre, care crescuse până la cer. Insă, nu 
mai găsi o urmă dintr'insul. Ce era de făcut. Strânse 
şi el fire de păianjen şi împleti din ele o frânghie. 
Legă un capăt al frânghiei de lună, iar el se lăsă 
în jos. 

Alunecă ţăranul mai jos, tot mai jos, când — ne- 
norocire: — se sfârşi frânghia. Dar până la pământ 
mai e mult. Țăranul îşi făcu atunci semnul crucii şi 
se lăsă în văzduh. Bum! şi căzu tocmaăi într”o pe 
tină. 

Se cufundă până la gât şi nu era chip să iasă. Dar 
iată că veni o gâscă mare, îşi făcu un cuib pe ca- 
pul lui şi mai făcu în cuib şi câteva ouă. 

Țăranul, însă, care nu era chiar aşa de prost, pân- 
dea vremea când gâsca vroia să.sboare şi se apucă de 
coada ei. Gâsca izbi, din aripi, trase cu toată puterea 

şi-l scoase pe țăran din mlaştină. 

Şi aşa ţăranul avu norocul să scape cu zile şi- să 
se aleagă pe deasupra cu o gâscă şi mai multe ouă. 
zăre crescu în sus, tot mai sus, până ce ajunse la cer. Se duse apoi acasă și povesti totul nevestei sale. 


(Văzând aceasta, țăranul zise nevestei sale: | Vintilă Brata ` 


„Ascultă, femeie, mă cațăr po bobul do mazăre și COE PAID amaa 


caprei. Văzând aceasta, țăranul strigă cu glas mai 


Țăranul nu mai stătu mult pe gânduri, ci sări 


ID Ai 


DIMINEAȚA COPIILOReooo.ooeb00000006000000000000000000000000ete PÁĞ.? 


AA 


Bucăţi alese din marii scriitori streini 


Noua scufiţță roşie 


de Richmal Crompton 
Scriitor englez pentru copii şi tineret 


Sau „O poveste cam încurcată”, aşa i-am putea zice 
drăgutei bucăh de mai jos. In adevăr, citind-o, veți 
vedea că povestea despre „Noua scufiță roşie” este 
mai de grabă făcută de mica Adina, care prin nes- 
fârşitele ei întrebări nu-l lasă pe Moş Ghiţă să po- 
vestească, cu toate că tot ea îl rugase să-i spună o 
poveste. 

lată acum şi povestea : 


„Moş Ghiţă, îmi zise nepoţică-mea Adina, spune-mi 
rogu-te o poveste. 

— Foarte bine, Adino dragă, i-am răspuns eu, 
am să-ţi spun povestea cu „Scufița roşie”. 

— O, ce poveste frumoasă! făcu Adina aşezân- 
du-se lângă mine. 

— A fost odată, am început eu, o fetiță mică, 
mică. 

— De câți ani era? mă întrebă Adina. 

— Hm... de vreo şase ani. 

— Şi avea frați şi surori? 

— Hm.. de.. mi se pare că n'avea... 
îți spuneam, fetița aceasta... 

— Şi se simțea ea bine aşa singură fără surori 
şi frați? Doamne, cât mvaşi fi plictisit eu fără Sorin 
şi Sorina! 

— Hm,... nu cred că ea se simțea prea singură... 
Ei, şi cum îţi spuneam, într'o zi, această fetiță... 

— Dar, cum se putea juca ea singură? Ce fel 
de jocuri făcea? 

— Oh! se juca cu păpuşa, avea şi cărți, în fine 
şi alte jocuri. Şi mai departe, într'o zi..... 

— Ştia să citească? 

— Da, ştia; şi cum îţi spuneam, Adino dragă... 

— Oh, dacă ştia să citească, se înţelege că nu s'ar 
fi putut plictisi niciodată, dar mergea ea la şcoală? 

— Da. 

— Şi în ce clasă era? 

— In clasa întâia. 

Dar, mai departe,... într'o zi.. 

— Moş Ghiţă, tatăl şi mama Adinei se purtau 
frumos cu ea? 

— Da. Mama sa o iubea mult, răspunsei eu 
grăbit. Intruna din zile i-a făcut un dar minunat 
şi anume o scufiță roşie. 

— Dar tatăl ei? 

— N'âvea tată. Şi... 

— Oh, tatăl îi murise? 

— Da, murise. 

— De ce murise? 

— Asta n'o ştiu. 


Şi aşa cum 


AAAAGAAAAGAAAAAA AAAAAAAAAA 


E 


AAA AAAA 


— Murise, când Adina era mică de tot? 


— Da. 

— Vai! câtă durere va fi simțit mama ci! Era el 
un prinţ? 

— Hm... nu sunt sigur, dar se prea poate să îi 


fost. 


— inua, imanta cuyd wa ŞI Cd U piulrapeod? 

— Da, şi într'o zi... 

— A fost el vreodată schimbat în ceva, în vre-un 
animal, înainte de a fi luat în căsătorie acea prin- 
cipesă? 

— Poate că da. Ei bine, această fetiţă... 

— In ce anume putea fi schimbat prinţul? 

— Intro broască, poate... 

— Dar nu este aşa, Moş Ghiţă, că numai o vră- 
jitoare putea să-l prefacă în broască? Şi apoi cum 
a devenit din nou prinţ? 

— A întâlnit o zână”, răspumse Moş Ghiţă, ve- 
nindu-i odată în minte aceasta. 

Deodată uşa se deschise şi mama Adinei intră. 

„Oh! mamă, strigă Adina, Moş Ghiţă îmi spunea o 
poveste aşa de frumoasă! Ştii, era vorba de un 
prinţ pe care o vrăjitoare plină de răutate l-a pre- 
făcut într'o broască; a întâlnit apoi o zână cu un 
suflet foarte bun şi aceasta l-a făcut ceeace era el 
mai înainte, adică, prinţ; după aceea a luat în că- 
sătorie o principesă, a avut o fetiță careia îi plăceau 
mult cărţile şi care mergea la şcoală, dar sfârşitul 
este trist, căci prinţul a murit! 

— Cum se numeşte povestea aceasta, întrebă mama 
Adinei? 

— Noua sculiță roşie, ma 

Ia românește ae Marg. Hurezeanu 


Desene de GEO de MOŞ NAE 
III. Când cloceşti ouăle în nisip 


OTID 


u 


1) N jurul bălții din Hăpleşti 
In nisipul ce se 'ntinde 
Vezi doar ouă mii şi sute, 


Cât cu ochiul poți cuprinde. 


2) tar „tovarăşii” vegheaza 
Zi şi noapte neclintiţi, 
S'aşteptând să iasă puii, 
Socotesc ei mulţumiţi. 


yii) 
iNi 


MI 
AN) 
IVI 
ANN 


N 
Y 


MASSI 


H O 
Ho 

9 
Me] 
H 9 
i O 
19 
i? 

[e] 


NS 


TTT TIN 


UNUAN 


MINI 


1 0900—09/ 


J 


3) „tes irei mii şi n scurtă vreme 4) 
Cresc şi buni sunt de mâncare, 
Dacă vindem jumătate; vAn i 
Ne-a eşit câştigul mare. 


Uvană kroso, țiwte bine, 

Nu cumva te săpăceşti, 

Când vor curge banii gârlă, 
Cum wa fost pe la Hăäpleşti“. -` 


DIMINEATA COPIILOR 


> pa Rae 
Age PP ae 
Ata m AA ee Co AED an. E ape di 
5) LETTE vu ze UC tanes pt sat puri 
Vai, nu ştiţi ce sa 'mtâmplat! 
Obosiţi de-atâta pază, 
„Negustorii“ sau culcat. 


si 2 


7) Din trei mii, nici şapte sute 
Waa rămas nesfărâmate. 

„Las că-i bine, zice Haplea, 
Fără pierderi nu se poate“. 


9) Yi maut sparg vre-o patru sute, 
Stau tovarăşii, socot, 
Si găsesc cu ce rămâne 
Toată paguba şi-o scot. 


6) Din spre sat în fuga mare 
Vine-a vacilor cireadă 

In nisipul cel cu ouă 

Si jo faroe marmeladă 


Parepa PET ee % 


d) arec cinci zile şi ui naibei 
Porcii altă treabă wau 


Pe nepusă masă iată-i, 
In misin miha Aar, 


` 
lu) arece tunu, cacc yi uivuu, 
Văd un pui că wa eşit, 
In nisip să pună ouă, 
Cine-a spus, i-a păcălit. 


(Va urma) 


PAG. 10 


TROANCĂ 


DIMINEATA COPIILOR 


FIU DE IMPĂRAT 


de V. PETRESCU-V. 


— Č 


XXIII 


Norodul, sătul până 'n gât de faptele împăratului, 
văzând că avutul lor strâns şi agonisit atâția a- 
mari de ani, se duce p2 gârlă, hotărî să isprăvească 
această suferință, să scape de aæastă povară, ce-o 
ținea în cârcă, şi să-l omoare. Şi adunându-se cu 
mic cu mare, în curtea palatului, tăbăriră şi luară la 
bătaie întâi straja, pe urmă căpetenia lor, pe toţi 
servitorii şi argaţii curţii, cari tăiau câinilor frunză, 
cântând în strună împăratului. 

Când auzi Troancă zarva de afară, tocmai se scu- 
lase din somn, şi dând poruncă lui Tăgârţă să vacă 
ce este, începu să caşte de mai mai să-şi rupă tăl- 
cile. Şi sluga credincioasă veni întrun suflet. 

„Ce veste „poveste, Tăgârţă?... 

— Rău, Mărite, s'a răsculat norodul... 


a 


a 
a! 
a 


SESE 
= 


— Aşa?... şi ce vrea?... 

— Să-i laşi în pace... 

— Să-i las?...” şi Troancă mai căscând odată 
şi întinzându-se, vru să iasă afară, să se ia cu ăia 
la hârţă. ` Pi 

„Nu, Mărite! Te vor omori! Mai bine să spălăm pu- 
tina cât mai e vreme. Clipele mi-s numărate; sa 
îngroşat gluma. 


~ 


— Bine,.. .să plecăm, căci şi eu mam, săturat să 
tot fiu împărat, şi zicând aşa începu să-şi strângă 
straele. Dar unde mergem, Tăgârţă?... 

— Unde?... Doar Domnul ştie... In lum”, dar ma- 
pucă să sfârşească vorba, şi se pomeniră cu ușa fă- 
cută ţăndări, iar câţiva curteni din acei cari îi tot pu- 
sese la cazne se repeziră şi întăşcându-i pe amân- 
doi, îi ridică pe sus şi legându-i cot la cot, îi scoa- 
seră afară. 

„La moarte, la moarte!” strigă mulţimea adunată. 

— La moarte!” se auzea din toate părțile, şi amân- 
doi legaţi fedeleş cu tei şi curmei, legaţi cobză, fură 
târîți în mijlocul curţii. 

„Sta'i, oameni buni, strigă împăratul sbătându-se 
în legăturile ce-i curmau trupul. Staţi că plec!...” 


— Nu,.. „să mori, tâlhare, căci destul ţi-ai bătut 
joc de noi!” şi ridicându-l în sus, după ce-l desle- 
gară, îl asvârliră într'o putină cu smoală. Tăgârță 
tremura de muma focului, tremura ca varga. Dinţii 
îi clănțăneau în gură, mai mai să-i muşte limba. 
Vedea că aceiaşi soartă ise pregăteşte şi lui, şi 
gândindu-se cum să scape, începu să-şi frământe 
mintea. Impăratul se bălăbănea în putină. 


DIMINEAȚA COPIILOR: ui tt EN cc ui = = ie 11 


Vin duşmanii l... 


Pe drumul cetăţii, pe drumul din vale, se vedea un 
punct negru, care se tot mișca în dreapta şi stânga, 
care se apropia de castel. Tăgârță, ridicând mâi- 
nile în sus, căci şi el fusese deslegat, începu să strige 
şi să arate... 

„Duşmanii, vin duşmanii!...” 

— Unde-s?... şi mulţimea înspăimântată riică 0- 
chii... 

— Colo, oameni buni, colo, şi Tăgârță arătând 
cu mâna înainte, se repezi în mijlocul lor. Vor fi 
curând aicea, vor îi curând cu toţii”, şi bucurându-se 
că minciuna s'a prins şi că i-a păcălit, începu să 
ochească cam pe unde s'o şteargă, tot depărtându-se 


de putină. Dar vreo doi trei, îi cam pricepură gândul, . 


şi şoptindu-și la ureche ceva, se apropiară de Tă- 
gârţă... 

„Până atunci, ca să nu fugi, să intri şi tu koo? 
şi apucându-l de mijloc, îl îmbrânciră în putină, iar 
el săracul, crezând că va scăpa cu fața curată, se 
sbătea de mama focului. Apoi toţi cei adunaţi se de- 
părtară să-şi ia armele, ca să întâmpine duşmanul. 

Tăgârţă într'o clipă eşi afară, apoi ajutându-i şi 
împăratului, o rupseră la fugă chiorăşte înainte, fără 
să ştie unde, căci smoala li se lipise pe față, şi nu 
mai vedeau nimic. Le sfârâiau călcâile alergând ba 
pe drum, ba alături, şi întrun târziu, mulțumiți că 
au scăpat de moarte, căci auziseră că vor să-i ardă, 
se odihneau bieţii de ei, într'o vâlcea. 

Un pârâu curgea cam la doi paşi de dânşii. Nu-l 
vedeau, dar auzeau plescăitul apei, şi mergând pe 
brânci ca să nu cadă, ferească Sfântul, într'o pră- 
pastie şi dibuind cu mâinile înainte, dădură de apă. 

Incercară să se spele, dar d'asurda... Dacă văzură 
că nu e chip, începură să se ciugulească cu um- 
ghiile şi după multă caznă, începură să întrevadă ca 
prin sită lumina zilei. 

„Ce facem, Tăgârţă, zise împăratul?” 

— Şiu eu, Mărite? 

—.De,... era mai bine să fi scăpat cu straele cu- 
rate... Acum ne-o râde şi curcile!... 

— Nu te înciuda, stăpâne. Haina ca haina, bine cam 
scăpat cu viaţa. Bun e Dumnezeu, o trece şi asta, şi 
sluga cătând să înveselească stăpânul, începu să fluere. 

— Mai lasă-mă, nu mai fluera a pagubă. D'asta 
îți arde acum?... la mai bine gândeşte-te că dacă 
am scăpat de moarte, nu scăpăm acum, căci “ce 
mâncăm ?... Mie mi-e foamel... 

— Om vedea, Mărite”,... şi Tăgârţă, om priceput 
la toate, rupse o ramură de alum, apoi îndoind-o, 
o legă cu băerile opincilor”, Arcul e gata, Mărite... 


Acum săgeata”, şi după puţină vreme, o făcu şi pe 
asta. pc) 
Erau scăpaţi!... Mulţumiră Domnului pentru mi- 


Jostivire şi văzând că m'o să moară nici de foame 
Troancă strânse cu bucurie, mâna lui Tăgârță. 


(Va arma) 
Er 4 = OEI a —— i Fi 


BULGĂRELE DE LUT. 


Ibrahim ben Şiras şedea la umbra unui curmal, 
înconjurat de o mulţime de tineri cari veneau să as- 
culte învăţăturile sale. Deodată se apropie o ceată 
de oameni, cari cu cât înaintau, cu atât zgomotele, 
strigătele lor erau mai mari. Conducătorul acestei 
cete, anume Hassan Kurey, văzând că nu poate să-l 
scoată din fire pe bătrânul învăţat Ibrahim, se a- 
propie de el şi-i zise: 

„Dacă îmi vei răspunde la trei întrebări ale mele, 
voi deveni elevul tău cel mai credincios, 

— Să vedem răspunse bătrânul. 

— Mai întâi: să-mi dovedeşti că există Dumnezeu. 
Eu nu l-am văzut, desigur nici tu şi nici un alt om. 
Deci, cum pot crede în existenţa Lui? 

Al doilea: Dece Dumnezeu se plânge de faptele 
rele ale oamenilor? Oare nu are dreptul fiecare să 
se poarte după firea pe care însuş El i-a dat-o? 

Şi în fine al treilea: Iadul cum poate chinui pe 
diavol, dacă acesta are trup de foc?. Focul. (iadul) 
poate să nimicească focul?” 

Dervişul nu răspunse numaidecât. Se aplecă- a- 
poi spre pământ, luă un bulgăre de lut şi-l aruncă 
așa pe negândite în capul lui Hassan. Acesta urla 
de durere, pe când fesul său se rostogolea pe jos. 
Cu o falcă în cer şi una pe pământ, turbând de 
mânie, merse drept la judecător şi ceru pedepsirea. 
bătrânului Ibrahim. 

Judecătorul chemă pe acuzat şi-i ceru desluşiri a- 
supra vinei ce i se aducea. 

„Ol! judecătorule, zise bătrânul cu o voce blândă 
nici nu m'aş fi gândit să supăr pe acest tânăr. Mi-a 
cerut însă cu asprime răspuns la întrebările ce mi 
le-a pus şi eu n'am făcut altceva decât să-i răspund. 

— Cum înţelegi aceasta?, întrebă judecătorul? 

— Gândeşte-te, domnule judecător, la cea dintâi 
intrebare a tânărului şi apoi vezi şi d-ta dacă e cu 
putință să fie adevărat ceeace îţi spune şi anume că 
îi doare capul. Eu nu văd nimic, nu vezi nici d-ta, 
desigur, ba nici el. Cum putem dar să credem ceeace 
mu vedem? i 

Şi apoi cum mă face vinovat de lovire? Nu e i 
ber fiecare dintre noi să se poarte după firea sa, 
aşa cum l-a făcut Dumnezeu? 

Şi, în sfârşit, nu ne-a făcut pe toţi Alah — slăvit 
să fie — din lut? Dacă am aruncat cu un bulgăre 
de lut în el, cum poate pământul să pricinuiască 
dureri pământului ?” 

Judecătorul nu găsi nici o vină învățatului Ibra- 
him, iar tânărul Hassan rămase uimit de atâta în- 


telepciune. 


de W. Müller 
SE 


CU SUFLETUL IMPĂCAT 


'a făcut seară. In odăița scundă, 
cu pereţii albi şi goi, lampa a- 
runcă o pată de lumină tremu- 
rătoare. Afară plouă de două zile 
necontenit şi un vânt rece de No- 
embrie şueră plângător pela gea- 
muri. 

In casă e o linişte deplină şi 
un miros de gutui pârguite îl face pe Tiberel să-i 
fie dragă casa mică şi curată a bunicii în care el a 
inceput să-şi petreacă plin de cuminţenie copilăria 
de când rămăsese orfan de amândoi părinţii. Seara 
care a venit pe furişate, l-a găsit pe Tiberel stăruind 
pe cărţile lui de şcoală, repetându-şi lecţiile. Pen- 
dula din perete a bătut de şapte ori tărăgănit şi 
metalic. 

Matei n'a mai venit acasă; el este singurul frate 
pe care il are Tiberel, dar hoinar şi rău la suflet 
cum nu se mai poate. Dela vremea prânzului a şters-o 
de acasă şi na mai dat cu piciorul nici până seara. 
Amândoi sunt la acciaşi şcoală, dar pe când Tiberel 
e iubit de profesorii săi pentrucă învaţă şi e cu- 
minte, Matei este un şcolar leneş. şi neastâmpărat. 

Târziu de tot, Matei a venit acasă, plouat până 
la piele şi sgribulit de frig. Când a intrat-pe uşă 
n'a dat nici bună seara, iar bunica degeaba a căutat 
săă-l dojenească pentru purtarea lui. De multe ori Ti- 
berel a căutat să-l aducă pe calea cea bună. Matei însă 
întotdeauna s'a purtat brutal cu Tiberel şi l-a .pârit 
pe cât se poate închipui bunicii de lucruri de care nu 
era vinovat cu nimic. Cu toate că a suferit multe -din 
partea lui, bătăi şi înjurături, Tiberel tot îl iubeşte. 

Mai zilele trecute, Matei l-a bătut rău; nu-i fă- 


cuse nimic Tiberel. Seara Matei s'a culcat fără să-şi 
facă lecţiile şi rugăciunea. 

Imecat în plâns, cu ochii umilaţi de lovituri, Ti- 
berel s'a apucat să-i curețe ghetele şi hainele pline de 
noroi. Se gândea că e fratele lui şi trebuie să-l iu- 
bească aşa cum se iubeşte un frate. Şi din seara aceia 
Tiberel a început să se poarte mai bine cu acela care-l 
lovise peste ochi, fără suflet. 

Se făcuse ora de culcare. Bunica a aprins can- 


"dela de argint din faţa icoanei înegrite şi şterse şi. a 


pregătit copiilor de culcare. Afară ploaia se inteţise 
şi monotonia. toamnei îngropa parcă micul orăşel de 
provincie într'o negură de nepătruns. 

Tiberel întârzia să se culce; un gând luminos . a- 
bătut în mintea lui îl făcea să intârzieze. Se vedea 
băiat mare, cu şcoala terminată. Da, el era: Tiberel. 
Intr'o fabrică de turnătorie, cu. mânecile sumese, mun- 
cind din zori în seară din greu ca să câştige o pâine. . 
Bunica atunci îşi va duce bătrâneţele liniştit, pentrucă 
el o va ajuta. 

Fabrica, cu ţipete infernale de maşini care se mişcă 
ritmic, cu aerul înecăcios şi plin de nouri groşi de 
fum, îi stăruia în mintea lui. Va munci ca să tră- 
iască cinstit şi-şi va agonisi şi ceva bani. An cu an 
se vede muncind. Şi anii trec repede... Da, el era: 
Tiberel. 

Incepuse să-i crească o barbă mare şi albă şi deşi 
cocoşat de greutatea anilor, nu inceta să muncească. 
Şi iată-l şi pe el având o fabrică, da o fabrică de 
turnătorie cu maşini infernale şi cu aer înecăcios 
şi plin de nori groşi de fum, în care oamenii tineri 
munceau din zori în sează cu mânecile sumese ca să 
câştige o pâine. Şi el, bătrân şi cu barbă albă până 
în furca pieptului le va ep setea copiii meil 


DIMINEAȚA COLPir-LOROPooooooe-. (e. UR PAG. 13 


ciți, pentrucă -numai aşa veţi avea şi voi când veţi fi 
ca mine de bătrân, o fabrică de turnătorie, cu maşini 
multe şi cu aer inecăcios, în care să fiți stăpâni. 

Aci Tiberel se frecă la ochi, ca după un vis fru- 
mos. Candela pâlpâia sfiioasă, aruncând o lumină 
galbenă pe icoana mare din perete. Matei se desbră- 
cas şi trântit în pat citea o fascicolă dintr'un roman, 
în loc să-şi facă lecţiile. 

Ca în fiecare seară, Tiberel îi luă binişor ghetele 
de sub pat şi hainele aruncate pe scaun, ca să le 
curețe de noroi şi să le scuture de apă. Tocmai înce- 


puse să-i frece cu peria una din ghete, când Matei. 


supărât se dete jos din pat, venind către el. 


„Ce faci, tâmpitule aici? Dece nu-mi laşi lucru- 
rile in pace, hai? 

— Nu te supăra pe mine, Matei; am vrut să ţi 
le curăţ. iih 


— Ţi-am zis eu să mi le cureți? 

— Nu, Matei, dar trebuiau să fie curățate. 

— Curățate? Am să-ți arăt eu ţie. 

— Să nu mă baţi, Matei; îți vreau binele. 

— Binele, tu? N'a! Să te învet minte!” Şi Matei 
care era mult mai voinic decât Tiberel, începu să-l 
lovească pe acesta peste faţă. Apoi după ce-şi făcu 
seama, se trânti din nou în pat, continuând să citească 
fascicola de roman. 

Pendula- bătuse orele zece. Tiberel se furişe în pat, 
trase plapuma peste ochi şi începu să plângă, să 
plângă, să plângă . . 

Matei care tot timpul zilei umblase hoinar prin 
ploaie, doar cu nişte haine subţirele pe el, se simţi 
rău peste noapte. O răceală ii pătrunse prin toate 
oasele. Incepu să geamă în somn şi să se scuture 
ca de frig. Tiberel se sculă binişor şi il acoperi cu 
plapuma toată, lăsându-se pe el descoperit. In lumina 
candelii care abia mai tremura în întunericul din odae, 
îl privi mult. Puse încet mâna pe fruntea lui care ardea 
ca focul. Matei începu să geamă din ce în ce mai 
des şi să vorbească în somn cuvinte fără nici o 
legătură între ele. Ingrijat, Tiberel din îndemnul unei 
iubiri de frate, işi plecă genunchii în fața icoanei 
şi începu să se roage pentru Matei. Apoi îl sărută pe 
frunte in vreme ce lumina candelii muri pe perete. 

Două săptămâni de zile Matei a fost bolnav. 

Tiberel l-a îngrijit şi a veghiat cum nu se poate 
mai bine. Intr'o dimineaţă cu soare sângeriu de toamnă 
căzut pe geamurile pline de brumă groasă, Matei sim- 


țindu-se mai bine, ca niciodată începu să. mângâie: 


mâna fratelui care veghea la căpătâiul său. 
„Matei, tu vrei ceva? Iţi fac îndată. 


— Invaţă-mă tu ce să fac şi. lasă-mă să-ţi căi: 


găi mereu mâna ta bună, mâna. 

— Să fii bun cu toată lumea şi să iubeşti, Matei, 
pe toată- lumea. 

— Şi lasă-mă să-ți sărut fruntea ta şi să te mân- 
gâi mereu. 

— Matei! Tu, eşti copilul cel mai bun din lume”. 


Au căzut primii fulgi de zăpadă, albi ca sufle- 


tele copiilor buni. In casă focul aruncă lumini roşii. 
Matei citeşte lecțiile cu multă atenție. Şi-a pă- 

răsit şi prietenii cei răi şi a aruncat cât colo fasci- 

cola ceia de roman. Tiberel s'a culcat obosit. 
Intr'un târziu - Matei şi-a adus aminte de ceva. 


Stătu puţin pe gânduri, apoi binişor se “plecă sub 
pat, luă ghetele lui Tiberel şi începu să le frece cu 
peria de noroi, cu sufletul împăcat. 

Savin Constant 


———— Do N {Ő 
Celor cari ne fac întrebări. 


Aducem la cunoştinţa tutulor celor cari ne fac în- 
trebări, la cari răspundem la „De toate şi amestecate” 
că nu se va da răspuns decât acelora cari, odată cu 
întrebările puse, ne spun şi clasa (primară sau secun- 
dară în care sunt), iar dacă dintre cei cari ne întreabă 
sunt şi unii cari nu mai merg la şcoală, să ne spună 
vârsta ce au. 

Ne vedem nevoiţi să cerem lucrul acesta, fiindcă, 
precum înţelegem din scrisul lor, sunt unii copii în 
vârstă încă prea mică şi cari ne întreabă despre ches- 
tiuni ce depăşesc cu mult vârsta şi puterea lor de în- 
țelegere. Prin urmare, a sta şi a le răspunde înseam- 
nă, pe de o parte, a ne pierde o vreme prețioasă, iar 
pe -de altă parte, a ocupa fără folos în revistă un loc, 
ce poate fi întrebuințat mult mai bine. 

Credem că am fost înţeleşi şi că nu va fi nevoe să 
repetăm această lămurire, 

— k 


Care casă nu are temelie ? 
l (nmogəwu vsv) 


*** 
Cine toarce fără spor ? 
A (DIStd) 
* ** 
Cine , ieta pământul fără a-l costa ceva? 
(1muva) 
us 
Ce-merge şi stă ? 
(msva9) 


Trimise de Georyescu-Constanţa—Loco 


— m a 


PAG. 14 


eee eaea 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XVIII. O Capitală cum nu e alta. 


Aruncându-și privirile de jur împrejur, Mitică 
väzu că oraşul Peching este aşezat într'un ţinut, 
care navea nimic frumos, nimic atrăgător. Nici o 
apă nu curgea printr'insul sau prin apropiere. De 
asemenea nu se zărea vreo pădure sau ceva poeni 
cu verdeață, Cât puteai cuprinde cu ochiul, nu 
zăreai decât o câmpie tristă, puţin roditoare, su- 
pusă inundaţiilor și cu multe locuri mlăștinoase, 


Un bărbier chinez, bărblerind pe stradă 


„Din Zi în zi mă conving, zise Mitică Ambasa- 
dorului, care îl însoțea, că Chinezii aceștia au fä- 
cut totul pe dos, Ei, cari au fèra cea mai întinsă 
de pe pământ, ţară în care sunt atâtea porturi, 
atâtea fluvii mari, atâtea șiruri de munți, n'ar fi 
putut oare să găsească pentru Capitala lor un loc 
mai bun, mai pitoresc și mai sănătos din punctul 
de vedere igienic? 

. — Stai, că nai văzut încă nimic, îi observă 
Ambasadorul zâmbind. Vei vedea ce minuni se 
cuprind între zidurile, cari încing oraşul,“ 

Mitică privi din nou şi văzu, ceeace nu văzuse 
nicăieri, aiurea, că orașul Peching este înconjurat 
de ziduri înalte până la vreo 15 metri. Din distanță 
în distanță este câte o poartă de intrare, precum 
şi turnuri de pază pentru soldaţi: Zidurile încing 
însă o întindere de pământ aşa de mare, că într'în- 


ik este loc îndeajuns pentru cinci oraşe ca Pe- 
ching, 

„Zidurile acestea“, lămuri Ambasadorul, au fost 
făcute de Chinezi, cari sunt meșteri neîntrecuţi în 
arta de a face ziduri, ca să apere Capitala lor de 
năvălirea Mongolilor şi Manciurilor, două popoare 
cam de acelaș sânge şi înrudiţi deaproape cu Tă- 
tarii. Insă, vorba aceea: De ce ţi-e frică, nu scapi. 
Aceste ziduri, la a căror clădire mii și mii de lucră- 
torii au lucrat ani de zile și pentru cari s'au cheltuit 
sume enorme, nu i-au scăpat pe Chinezi de ceeace 
se temeau, 

„Pechingul a fost cucerit de Mongolii veniţi din 
Manciuria, dinastia naţională chineză a fost răstur- 
nată, iar în locul lor s'au urcat pe tron împărați 
de origină mongolă, păziţi de soldaţii lor mongoli. 

„Astăzi, continuă cu explicaţiile Ambasadorul, 
nu mai sunt împărați în China, unde a fost procla- 
mat regimul republican depe urma căruia Chinezii 
sau ales cu nesfârşite războaie civile, măceluri 
groaznice şi cu mizerii și suferinţe aproape de ne- 
crezut. Totuşi, Peching, cât și toată partea de Nord 
a Chinei se găsesc în mâinile generalilor mongoli 
şi a armatelor mongole, pe când Sudul e stăpânit 
de naționaliștii chinezi, naționaliști cari se sfâșie 
între dânșii,“ 

După un scurt popas, Mitică, Ambasadorul și 
nepoiftitul secretar al Ministerului de Externe chinez 
porniră îndărăt spre oraș, luând-o pe șoseaua cea 
mare. 

Doamne, Doamne, ce amestec de oameni și ani- 
male, ce înghesuială, ce gălăgie pe această şosea! 
Şi mai cu seamă ce nouri de praf! Vedeai îmbrân- 
cindu-se, îndesâdu-se unii într'alţii, ţipând, urlând, 
certându-se, uneori chiar lovindu-se, mulţimea mare 
şi nesfârșită, uniimergând pe jos, alţii călări pe 
catâri, alţii mânând din urmă caravane întregi de 
cămile în fruntea cărora mergea un măgăruș cu 
urechile lungi, Mai vedeai unii, de sigur din cei 
cu dare de mână, așezați în litiere purtate de pa- 
tru sau şase servitori, pe când alături de dânșii 
țărani, îmbrăcaţi în zdrenţe și așa de săraci, că nu 
aveau cu ce să-şi cumpere un măgar, îşi purtau 
în spinare cerealele sau zarzavaturile ce duceau să 
vândă în Capitala Chinei. 

Şi nimeni un făcea loc celuilalt, ca să poată fi 
oarecare  rnduială în învalmășeala aceia de ne- 
descris, Numai când au văzut pe Ambasador și pe 
Mitică, având între dânşii pe secretarul chinez din 
litieră, numeroșii și gălăgioşii drumeţi s'au mai dat 
la o parte și le-au făcut drum, ca să poată răzbate 

„Li e cam frică de Europeni”, îi șopti lui Miti- 
că Ambasadorul, 


STERIL F AZI ar a Cui, a ai E 
F SIA 3 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 15 


Pagina distractivă 


CONCURSUL LUNAR No. 23 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii : 
PREMIUL |. — Un toc rezervor în valoare de lei 250. 
PREMIUL Il. — pe 4 elegant cu mecanism în valoare de 
d e . 


PREMIUL ill. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copilior“, 


1) Versuri ascunse. 
de C. Dumitrescu-Looo 


vor>-2r>m 
2mO0—-m=—>A3 
-PmUVH5>A 
JU<»-m>au 
- »mc-—inz> 
<-0U»>JIJ>>o 


Găsiţi cheia acestor două versuri bine cunoscute 
ale unui mare poet român. 


2) Joc în stea. 


x censoană 
cai Bv, mis Aaa la drumul de fer 
Ry ati țărm 
r. a LC ZIC e cerc mic de metal 
N E DO atare pasăre 


împărat roman 
le aie apă 

peninsulă (inversat) 
x consoană 


orizontal şi vertical la fel 


PREMIUL IV. — Un volum „Comoara cu Povesti“, şi un vol 
„„Almanahu! Şcolarilor*: pe 1928. 
PREMIUL V - Un volum „Haplea“ (ediţia Il-a) şi un volum 
„Almanahul Şcoia; ilor“. 
.*a 
lată jocurile: 


3) Şaradă. 


de tonel Sinaer-Loco 


Anul nou fără mine 

Nu se poate ca să fie 

Că eu fac pe fiecare 

Ca să aibă bucurie, 

Prima parte se găsşete 
Printre nume purtătoare 
Ce-a d'a doua stă pe stradă 
Toată ziua pe picioare. 


4) Joc proverb. 
AAABDD 
E- EEE. 1.-! 
LMNNNO 

RSS UU 


Să se găsească un cunoscut proverb românesc. 


Atragem atențunea deslegătorilor că deslegările trebuesc 
trimise cel mai târziu după 20 zile de la apariția acestei 
reviste. 


Odată cu deslegările cititorii trebue să trimeată 
şi cuponul de concurs No. 23 din pag. 16. 


In sfârșit, ajunseră la marea poartă prin care se 
intră în oraş. La această poartă stăteau de pază 
mai mulţi soldați mongoli, oameni încruntati și 
foarte puţin politicoși cu trecătorii, pe cari îi opreau 
cu brutalitate și-i supărau cu tot felul de între- 
bări şi cereri, Asia soldați însă nu spuseră nici 
un cuvânt prietenilor noştri, ci îi lăsară să treacă 
liberi şi nesupăraţi. „Văd că li e frică de Euro- 
peni, își zise Mitică și bine că este așa”. 

Întrară în oraș. Când 'ntri întrun oraș, te aștepți, 
bine înțeles, să vezi case, străzi pavate, prăvălii, 
mișcare de oameni. Nimic din toate acestea nu se 
vedea la intrarea în Peching. Afară de șoseaua pe 
care mergea înainte mulţimea venită din împreju- 
rimi, de o parte și de alta a șoselei totul părea pus- 


tiu și așa de trist la vedere. Nu erau străzi, nu 
erau locuinţe cum ar fi trebuit să fie, ci întinderi 
de pământ mlăștinos, bălți pline mai mult cu noroiu 
decât cu ană, și din distanță în distanță câte o 
cocioabă joasă și murdară, proprietatea vreunui 
Mongol. 

Merseră așa o bună bucată de drum, până ce 
dederă peste al doilea rând de ziduri. „Tot ca să 
se apere de Mongoli au făcut zidurile acestea?“ 
întreoă Mitică pe Ambasador. 

„Nu, îi răspunse râzând Ambasadorul, aicea luc- 
rurile s'au petrecut din potrivă. Zidurile acestea au 
fost ridicate de Mongoli, ca să se apere de Chi- 
nezi, așa că tot ce se cuprinde într'nsele este orașul 
mongol sau tătar cum se mai zice, 


— 5 A rr T Mae 


PAG. 16 


Pătrunseră şi în interiorul : cestoriziduri și acolo 
dădură, în sfărșit, de locuinţe mai dese, întâlniră 
prăvălii și văzură străzi, 

Dar ce fel de străzi? Murdare, cum cu greu își 
poate î:chipui cineva. Deoparte și de alta a lor 
fuseseră săpate șanțuri, cari erau pline de cadav- 
rele a tot soiul de animale, de gunoiu, de cârpe și 
de o mulţime de alte murdării. Și se răspândea un 
miros urât, care te înăbușea. Și în zadar căutai să 
descoperi vreun palat sau vreo casă mai frumoasă, 
vreun templu mai impunător. | 

„Ce mai oraș şi ce mai Capitală!” zise Mitică 
ducându-și batista la nas și dând pinteni calului, se 
grăbi să iasă din orașul tătar și să scape de nesu- 
feritul miros. | 

Mai mergând puţin, ajunseră la un al treilẹa rând 
de ziduri. „Zidurile acestea, îi explică Ambasadorul, 
închid între ele orașul propriu zis chinez și au fost 
făcute de Chinezi. . . 

— Ca să apere de Mongoli, se grăbi Mitică să-i 
întregească vorba. | 

: Vasile Stănoiu 
In n-ul viitor: In străzile chineze din Peching. 
———— Doc kI 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Marud- uzău. „Din tragedia celor mici“. Incepând cu 
titlul care se po'riveşte puţin cu revista noastră, însuş felul 
cum e concevută bicata d-tale e mai de grabă o destul de 
renştă comnoziție de clasă, derât o nuvelă pubheabilă, 

Sy!. I-„Loco. — Te feheitâm, drăgnță domnişoară, pentru 
scrisul îns:1j t, in acelaş timp însă iţi spunem că bucăţile ce 
se trimit spre publicare ‘trebue să fie scrise numai p- ọ singură 
faţă a hârtei. in afară de aceasta, d-ta esți încă mică, pentru 
ca să poți scrie dè pe acum povesti reuşite, Așteaptă, că iți va 
ven: şi d-tale vremea să fii serntoare. i 

Şt. I. St. — «Moa: tea păsărelelor», deşi prin factura şi stilul 


ei nu apartine propriu zis literatarei pentru copii, totusi am. 


pubhcit-o arept încurajare a unei bune tradureri ce ai făcut. 
Cat despre «l'oznă», credem că e mai bine să nu o pubhcăm, 
fiindcă tə pomeneşti că se găsesc printre micii cititori unii cari 
să facă a-a cum spui d-ta că ar f făcut „Gigi“, | 

I. V. St-Loco. — „bnrniți*. E o poezie drăzuţă şi numai 
lipsa de spațiu ne a împied cat să o publicăm, lţi recunoaştem 
Însă bnenros promnţătorul d-tal t-lent. | 

Eug G Loco. D-ta, drăguţule cititor, caută să fii cu 
Victor œl bun. Noi vom aşt»ıta să creşii mara, să inv ți mai 
multă carte, iar atunci îţi vom pubhea bucuros din! bucățile 
ce ne vei trimit. Până atunci, continnă să fii cititor. 

Peş. Ior.-Sibiu. — Gluma cn luna din care se fac stelele 
e foarte cunoscută, fiind publicată de nenumărate ori, 

St. St.-Galaţi. — „La mormântul mamei“ nu e o poezie 
pentru revista noastră, in af+ră de aceasta, inversinn le repe- 
tate „ale lor glasuri, al ei soţ. a ei cunună“, îi «lăbesc puterea, 
Fereşte-tr de astfel de subiecte şi de cuvinte de exclamaţ e, cari 
sunt mai d» grabă o umplutură, | 

Gh. Buj -Vâlcea. 
cabila, da a in strofa a dona nu reprtai de câtva ori acelaş 
cuvânt (puterea). Cât despre poezia „Pribeagul“, ea nu face 
parte din utrrawra pentru copii. 

Cuc. Ec.-Reni. Nu ne ai spus de unde, din ce cărţi sau 
reviste a! luat bucățile ce ne ai trimis. - De-aceea, iţi ră*pun- 
„em cu toată pârerea de rău că nu le putem publica. De alte 

| 


| 


Poezia „Rngăciune“ ar fi fost pnbh- 


eDIMINEAȚA COPIILOR 


fel. avem aşa de multe poezii, că am putea da cu imprumut ş 
la zece alte reviste, 

Mut. Par. D.—cMama şi Ionel». Chiar cuvântul „te imp'or“ 
din primul vers îi slăbeşte efectul. Pe urmă, nu se zice «te 
oftezi», ci oftezi. De asemenea, se scrie îți intr'un singur cu- 
vânt. iar nu î-fi cum scrii d-ta, 

Tăt. Gh.-Galaţ. — Nu numai că povestea trimisă de d-ta 


e bine cunoscută, dar d-ta pe semne eşti încă mic, aşa că nu ` 


cunoşti nici rrgulele ortografiei şi ale punctuaţiei. De ex.: în- 
cepi scriind „Eu subsenatul“, pe când se zice „Eu, subsem- 
natul“. De asemenea scrii ca btlu: «(iii doi copiii» pe când 
trebma seris: „Cei doi copii“, Te „sfatuim a fi cititor, 

AL Mit.Loco. Dragul meu, ţi-ai dat osteneala să copiezi 
o mulțime de lucruri dintr'o altă revistă română, N'avem ce 
face cu ele, mai ales că noi n'avem loc nici pentru materia ce 
n’a apărut in nici o altă revistă La întrebările d-tale ți se va 
răspunde la rnhrira respectivă, 

l. Liv.-Craiova. — Până ce îi vine rândul poeziei d-tale 
„Gerui“ ne apucă vremea de vară, O întrebare: De ce mai 
bine nn jai parte la concursul literar în versuri, pe care l-am 
annnțat în revistă ? RAT 

M. Eut.4Ga aţi. — Aceeaș întrebare! ca mai sus. Cât despre 
povzia d-tale «Noaptea pe Dunăre» ea dă speranța unui pro- 
miţător talent literar, ir nu este în genul poeziilor pe cari noi 
le publicăm de obiceiu 

Luc Ham.-Loco.  Ne-ai trimis bucăţi copiate şi cunos- 
cute, ai scris p- ambele feţe ale hârii-i şi ai făcut multe gre- 
selı de punctuație şi ortografie, Te stătuim să rontinui a fi ci- 
titor, mai ales că te asigurăm că noi avem materie mult mai 
mnită decât ne trebue, A 

M. Vui.„Loco. — Cele două anecdote trimise de d-ta nu 
sunt aga de mmerite, 

Zah. I. Al.-Loco.—Ne pare bine că te-ai bucurat de cele 
Întàmplate lu Hapl»a, însă nu uita că eşh incă un elev in cla- 
sele primare, aga că trebue să mai creşh și să mai înveţi, pen- 
tru a putea scrie înt:'o zi lucrori bune de pubhcat. 


K= 


Mămico 


Nu-mi place shimmy 

Nici fox-trotul nu-mi place 

Imi place ciocolata 

Deci vreau „SUCHARD” şi pace. 


A apărut: b 


DOUGLAS FAIRBANKS 
VIAŢA, OPERILE, AVENTURILE 
Un elegant volum de Menalque. Prefaţa de Filip 
Corsa. Nenumărate clişee ornează volumul. 
La toate chioşcurile şi librăriile. 

LAS AAAAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA AAAAAAAAAAAA AAA AAA AAA 
Toată lumea ştiţi ce spune? 
Printre cărţile mai bune 
De curând ce-au apărut, 
Minunat şi ne trecut rai 
Este  yAlmanahul  Şcolarilor pe 

1928“. e 


p" r 
| CUPUN FEN IRU CUNCURS 23 | 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


pei A ci bi 


Y, 

b 

A 

f 
a 


+ 


w DIMINEATA 
91) COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ ` » 
i Fa A Director: N. BATZARIA.. 


ym 
—— 


Page VIEI E Pre ED CAL ARO ADEIETEIA 


CANALELE ALLLLLIILIĂ 


- TA p rF i Ai 
Nu-i aşa că var plăcea să aveți un câine cu un cap aşa de frumos ? Preţul Lei 5.- 


PAG. 2 


Ce este „Purgatoriul“ ? 


E întrebarea cititorului nostru St. R. Alex. din 
Capitală. 

Fă dah că noi ortodoxii (şi protestanții în EAEN 
tiunea aceasta cred ca şi noi) credem, aşa cum ne 
araă scrierile sfinte, în existența unui Raiu unde 
sunt primite sufletele celor drepți şi cari în via'ă 
s'au ferit de păzate, şi în existența unui Iad, unde îşi 
căsesc pedeapsa şi chinuri de vezi cei cari au păcătuit 
în viaţa de pe pănânt. 

Catolicii, însă, mai cred că, în afară de Raiu şi 
Iad, mai există un loc unde stau o vreme oarecare 
sufletele oameni'or drepți, ca să se curețe de micile 
păcate săvârşite pe pământ şi după aceea să intre în 
Raiu. Locul acesta se numeşte Purgatoriu, adică loc 
de curăţire a păcatelor. 


- 


O listă de întrebări, 


Este cea trimisă de cititorul nostru H. M. din 
Tg.-Ocna. Nu-i răspundem la toate, mai ales pen- 
tru motivul că nu vedem folosul lor pentru cel care 
ne întreabă. Sunt întrebă:i făcute cum sar zice.. 
ca să se ale în treabă. Răspundem insă la acelea, 
cari i-ar putea folosi la ceva: 

1) Grecii vechi credeau — de sigur, în mod gre- 
şit — că paharnic al zeilor era principele Troian 
Ganymed, care fusese răpit de vulturul lui Jupi- 
ter şi dus în Olimp. 

2) Literele S. O. S. în telegrafia fără fir interna- 
țională sunt chemarea de ajutor a vapoarelor, cari 
se află în primejdie. Ele sunt o prescurtare a cu- 
vintelor engleze „Save our souls”, ceeace înseamnă: 
Scăpaji suiletele noastre. 

3) In locul Mărei Moarte — şi ne mirăm că n'ai 
învăţat la şcoală lucrul acesta — au fost oraşele 
Sodoma şi Gomora, nimicite de Dumnezeu, precum 
ne spune Vechiul Testament, pentru multele şi grelele 
păcate ale locuitorilor lor. 

4) Decorația despre care n2 întreabă este o deco- 
rație engleză numiiă „Ordinul Jaretizrei”. 

5) Mai scump decât radium nu există nici un 
alt corp. 


Cine a fost Krilov ? 


Răspundem la această intreabare făcută de citi- 
torul nostru. Viz Cor. Pap. dela R.-Vâlzea că des- 
pre Krilov, care a fost cel mai mare fabulist rus, 
am scris şi am dat chiar şi fotograiia lui, aşa că 
nu putem scrie de două ori în aceiaşi chestiune. 


De TOATE, și AMESTECATE 


Origini de cuvinte. 


z 

Răspundem tot cititorului nostru Vic. Cor. Pap. 
spunându-i că cuvintele idol, perioadă şi naufragiu 
sunt de origină greacă, cuvintele floti şi solemn le 
am luat din limba franceză, iar cuvântul potecă este 
de origină slavă. 

Cât despre lămurirea ce n2 cere cu privire la Sfân- 
tul Victor, aceasta se va da mai târziu. 


Ce este o „cometâ“ ? 


Aşa ne întreabă drăguța noastră cititoare, d-ra 
Fr. Rap. din Capitală. Se vede că a fost prea mică, 
atunci când am scris despre comete în „Almanahul 
Şcolarilor” din ani trecuţi. * 

Răspundem aci că o cometă, care în popor se 
mai numeşte şi stza cu coadă este un corp ceresc, 
compus dintr'un sâmbure luminos şi o coamă sau, 
mai des, o coadă luminoasă şi lungă de milioane de 


“chilometri. 


Sunt şi comete cari se numesc periodice, adică 
acelea cari la un interval de un număr de ani vin şi 
fac acelaş drum, invârtindu-se in jurul soarelui, 
după ce se plimbă in nemărginirea spa'iului ceresc. 

In vremile trecute oamenii credeau că apariţia u- 
nei comete era semn de mari nenorociri sau că co- 
meta se va ciocni cu pământul şi-l va nimici. 

Ştiinţa a dovedit că o astfel de credinţă este cu 
desăvârşire greşită. 

li mai spunem cititoarei noastre că în viaţa ei 
va avea ocazie să vadă comete. 


Ce mâncau și ce beau zeii ? 


Aşa ne întreabă cititorul nostru C. P. dela Ga'ati. 

Lămurim mai întâiu încă odată, ca să se ştie cât 
mai bine, că zeii şi zeițele în cari credeau popoarele 
din vechime n'au existat nici odată şi că, prin urmare, 
tot ce se povesteşte despre dânşii sunt curate în- 
chipuiri. La fel deci şi despre mâncarea şi bău- 
tura lor. 

Odată ce ştim acestea, spunem că după credinţa 
Grecilor din antichitate zeii se hrăneau cu o mân- 
care numită Ambrozia şi beau o băutură numită 
nectar. Mai credeau că dacă um om pământean gusta 
din mâncarea sau băutura aceasta, devenea şi el ne- 
muritor, ca şi zei. 

Despre paharni:ul zeilor am scris mai sus, de a- 
semenea despre Sodoma şi Gomora. 

Intrebarea cu tenorul nu este de vre-un folos. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


„na... 


or D ABONAMENTE: 1 AN 
6 LUNI 100 


19 FEBRUARIE 1928 — Nr. 219 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CE NE SPUNE PETRIŞOR 


E tăcere sfântăn casă, 
Tata s'a culcat, 
Mama coase lângă masă, 
lar pisica cea frumoasă 
Tot lucrează ea de zor, 
Deşirând un ghemuşor 
Lângă pal... 


Dar vezi tu că biata Miţi, 
Pisicuta mea, 

Chiar din zorii dimineții 

Stă pe lângă toți pereții 

Şi tot prinde şoricei 

Şi-i aşează, vai de ei l... 
Lângă ea... 


Şi priveşte-apoi vitează 
Veselă 'n spre ei, 

Şi încet se depărtează 

Și 'n spre mine înaintează, 


Şi mă 'ntreab'acum îsteață 
Prin răsucit de mustață; 
„Ce mai vrei?“... 


Ea se crede-acuma mare, 
Ca oricare 

Dupăo faptă 'ndeplinită, 

Şi cu bine isprăvită... 

Insă... nu gândeşte 'n sine, 

Ce-i cu ea şi ce-i cu mine, 
Habar ware. 


Eu sunt băețaş cuminte 
Şi mereu citesc, 
Citesc tot mereu ‘nainte 
Şi mă 'ntreb singur în minte: 
„Ce war da să şti citească 
Vânătoarea cea hăplească”, 
Neamul pisicesc?... 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


Gh. Th. Constantinescu 


: ——— oe k — 
DE CE NU-L BAȚI?... 


Nicu se juca pe stradă 

Cu prieteni, în tărână, y 
Când... de-odată, ce să vadă ? 
Maică-sa c'un băț in mână... 


„Mamă, cine te opreşte, 
Hui, te joacă şi matale ! 


—,„Treci acas'!... te-ai murdărit!“ 
(Şi cu bățul il botează). 

Nicu plânge şi grăbit, 

Fuge par'că-i e sfârlează. 


Dinspre casă iute vine 
Şi-l întreabă : „Nicuşor, 
Ce-i, băiatule, pe tine... 
De nu.a iți este dor ?“ Dar din drumu-i se opreşte 

Şi o'ntreabă : — Cum, ce fel... 
Tata când se murdăreşte, 

De ce nu-l baţi şi pe el ?... 


Nicu, însă, se codeşte 
La chemarea mamei sale : 
Mircea Ciobanu 


PAG. 4 


ea Ghiţă Petică era croitor de me- 
serie, dar ce fel de croitor? Câtă 
„era ziua de mare şi până noaptea 
târziu, el lucra, lucra fără să se 
odihnească măcar. Şi strângând 
ban cu ban, izbutise să-şi clădea- 
scă o căsuţă în care locuia cu cei 
doi copii ai săi şi să-şi cumpere 


şi o capră. 


Insă, din pricina că lucra noaptea la lumina slabă 
a unei lumânări, Petică se îmbolnăvi de ochi şi ve- 
derea îi slăbi întru atâta, că chiar ziua nămiaza ma- 
re nimerea cu greu să treacă aţa prin urechile a- 
cului. 


La hainele făcute de dânsul vedeai că toată cusă- 
tura era strâmbă şi nepotrivită. Zi de zi, muşterii îl 
părăseau, aşa că nu după mult bietul Petică aproape 
nu avea de loc de lucru. 

Sărăcia şi foamea începură să-i bată la poarta ca- 
sei sale. De aceea, ca să aibă cu ce să cumpere pâine 
pentru el şi pentru copii, Petică se văzu nevoit să 
ducă la târg capra şi să o vândă. 

„Ce nenorocire! se tânguia singur, la înapoierea 
din târg. Am ajuns aproape orb, azi mi-am vândut 
capra, nu după mult va trebui să-mi vând şi casa”. 

Drumul ducea acum printr'o pădure, iar Petică îi 
dădea înainte plângându-se şi văetându-se cu glas 
tare. „Mai bine, îşi zicea el mai departe, să nu fi a- 
pucat o zi ca aceasta. ci să fi murit eu şi copii mei” 

Dar iată că dintre arbori răsări de odată un pitic 
cu o barbă mare, aşa cum poartă toţi piticii din po- 
veşti, şi cu hainele depe dânsul rupte ferfeniţă. 

„Nu vrei să fii aşa de bun, meșştere Petică, îi zise 


m ZA pp 
ASA 27 A Pr ue A 
După Fiechtel 


piticul să-mi cârpeşti hainele acestea, cari nu se mai 
ține pe mine ? N'am bani să-ţi dau, dar am să-ţi zic 
din toată inima bogdaproste. 

— Ți le cârpesc. răspunse Petică ştergându-şi la- 
crimile cari îi umpluseră ochii. Ți le cârpesc, zise el 
din nou, şi îmi ajunge mulţumirea ta, mai ales că 
din pricina că mi-am pierdut aproape vederea, a- 
ceasta e cea din urmă haină ce mai cos în nenoroci- 
ta mea viaţă”. 


Tot cârpind, Petică îi povestea, piticului necazurile 
de care avea parte, iar din ochii săi bolnavi curgeau, 


-căzând în barba piticului, lacrimi amare. 


Când hainele fură gata, piticul se sculă de jos şi 
îşi scutură de câteva ori barba. Insă, ce să vezi? 
Toate lacrimile vărsate de Petică cădeau la pământ 
prefăcute în mărgăritare. 

„Aşa îţi dau eu bogdaproste”, zise piticul râzând 
şi pieri în desişul pădurei. 

Sărmanului Petică nu-i mai venea să-şi creadă o- 
chilor. O bună bucată de vreme rămase aşa ca aiu- 
rit, neștiind ce are de făcut. Nu se hotăra să se a- 
plece şi să strângă de jos mărgăritarele de teama că, 
atingându-le, se prefac iarăşi în lacrimi, cum fuse- 
seră mai înainte. In sfârşit. mai dumerindu-se şi fă- 
cându-şi curaj, luă un mărgăritar şi văzu că este 
adevărat şi că nu se topeşte. 

Vă închipuiţi acum bucuria lui Petică. Strânse 
toate mărgăritarele, umplându-şi buzunarele, şi în- 
tro fugă se întoarse acasă. 

A daua zi, Petică se sculă dis de dimineaţă, vrând 
să meargă din nou la târg, să mai vândă ceva din 
mărgăritare şi cu banii aceia să-şi cumpere altă ca- 
pră. Dar când să treacă pe lângă grajd, rămase 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


foarte mirat, auzind că din grajd vine un glas de 
capră. 

„Cum e cu putinţă aşa ceva, îşi zise el, ştiu bine 
că eri am vândut capra. Nu cumva mă înşeală 
auzul ?”. 

Deschise iute uşa grajdului şi văzu sărind înain- 
te-i şi gudurându-se o capră mult mai frumoasă, de 
cât capra ce vânduse în ajun. 

„E tot un dar al piticului, fie binecuvântat !” grăi 
Petică în culmea bucuriei. 

Dar îl aștepta o nouă bucurie : printre coarnele ca- 
prei strălucea. o cutiuţă de argint. 

Puse mâna pe cutiuţa aceasta şi o deschise, ca să 
vadă cam ce bunătăţi sunt într'însa. Insă nici nu ri- 
dicase bine capacul, că din cutie sări o foarfecă de 
argint, iar după dânsa un ac, prin care era trecut 
un fir de aţă de mătase. 

„Alt dar din partea drăguţului de pitic, zise Petică 
adăugând : Păcat numai că mi s'a stins vederea, aşa 
că nu mă pot folosi de darul acesta. Totuşi. n'ar fi 
rău să încerc cum taie foarfeca şi cum coase acul”. 

Se întoarse în casă şi luă o bucată de stofă de lână 
ce-i mai rămăsese. Insă, din clipa în care stofa, foar- 
feca şi acul au fost puse una lângă alta, foarfeca se 
porni singură să taie şi să croiască. Tăia aşa de bine 
şi aşa, de repede, că Petică nici navu vreme să-şi 
dea seama de ceeace face foarfeca năzdrăvană. 

Abia isprăvise foarfeca de tăiat şi de croit, că la 
rândul lui se porni acul să coasă. Cusea, dragii mei, 
aşa de repede. că nu l-ar fi putut ajunge nici cea 
mai bună maşină de cusut. 

Ce să mai lungim vorba? N'au trecut nici cinci 
minute la mijloc şi era gata cusută şi făcută o haină, 
aşa cum nu eşise până atunci din mâna celui mai 
mare meşter croitor. Fără doar şi poate că ar fi 
cumpărat-o feciorul împăratului, dacă ar fi prins de 
veste şi dacă Petică nu sar fi grăbit să o vândă pă- 
durarului. 


Decât haina aceasta a fost începutul unui nou no- 
roc pentru croitorul nostru. Toţi câţi vedeau pe pă- 
durar îmbrăcat cu dânsa, îl întrebau : „Care croitor 
ţi-a făcut-o ?” Şi se grăbeau cu toţii să-şi comande la 
Nea Ghiţă Petică. 

In curând Petică avea atâta de lucru, că a trebuit 
să-şi ia trei lucrători, cari n'aveau alt ceva de făcut 
decât să calce hainele croite şi cusute de foarfeca şi 
acul piticului. 

Cei doi copii ai lui Petică crescură şi se făcură 
flăcăi voinici şi harnici. iar din pricină că se hră- 
neau cu laptele caprei, care era şi ea o capră năzdră- 
vană, ajunseră să fie tinerii cei mai frumoşi din 
câţi se văzuseră până atunci. 

Când, mulţi ani după aceea, meşterul Petică muri, 
flăcăii noştri moşteniră o avere frumoasă. Işi îm- 
părţiră între dânşii mărgăritarele şi fiecare le trecu 
pe o sfoară. 

In fiecare an scoteau câte un mărgăritar, îl vin- 


4 PAG. 5 


deau şi banii 
pentru fiecare mărgăritar vândut în felul acesta. 
Dumnezeu le prelungea viața cu încă un an de zile. 

Aşa se făcu că cei doi frați nu muriră decât după 
ce au vândut cel din urmă mărgăritar, adică după 
ce împliniseră frumoasa vârstă de nouăzeci şi nouă 
de ani. 


ajutau pe cei săraci şi nevoiaşi. Iar 


Adaptare de Marcu Ionescu 
——— = x ==——— 


NU SCAPI CU MINCIUNA 


Un păstor din vremea în care animalele pricepeau 
şi vorbeau graiul oamenilor, asvârli cu piatra a- 
supra unei capre şi-i rupse un corn. Temându-se însă 
de pedeapsa ce urma să primească din partea stă- 
pânului său, începu să se roage de capră şi să-i 
zică: „lartă-mă, drăguță capră! Jur că te-am lovit 
şi ţi-am rupt cornul, fără să vreau. Te rog să mă 
ierți şi mai cu seamă să nu mă spui stăpânului meu, 
fiindcă ştii cât este el de rău şi nemilostiv”. 

Capra îi întoarse vorba zicându-i: „Din parte-mi 
te iert şi îți dau cuvântul că nam să te spun. Insă, 
dacă stăpânul îşi aruncă privirile asupra mea, nu 
e nevoe să mă întrebe, căci va vedea singur ce 
mi sa întâmplat. Eu una voiu tăcea, dar în locul 
meu va vorbi cornul care îmi lipseşte”. 

Şi capra adause cu drept cuvânt: „Decât să cauţi 
să potriveşti acum o minciună care nu se prinde 
şi cu care nu poţi scăpa, mai bine te gândeai mai 
înainte şi nu aruncai asupra mea piatra, care mi-a 
rupt cornul”. 

St. Pr. 


de George Axinteanu 


.. Intrun palat înalt, cu turnurile de oţel şi cu 
porţile de aur, trăia Crăiasa albă. 

Era o fecioară născută dintr'un zâmbet de soare, 
cu "ochii rupji din adâncul nopţii. Sufletul îi era 
bun „ca Isus. Ea se numea Angela. Avea în castel 
pe lângă alie bogății şi frumuseți, un pian minunat 
cu care se întrecea în cântece cu păsările din gră- 
dina pa'a:ului, şi un câine mare, un câine credin- 
cios. Câinelui i se zicea Eu'or Pui de Lup, pentrucăi 
fusese născut într'o peşteră de o lupoacă. La curtea 
Angelei, Bujor fusese adus de un vânător. 

Intro dimineață senină, picăiurile de soare că- 
deau leneşe în pletele crăzsei, pe când aceasta se 


plimba printre copacii de argint ai grădinei palatului. 


Ai fi zis că părul ei i se preiăzuse în fire de aur. 
Cărarea pe care mergea era şi ea tivită frumos pa 
margini cu brazde de flori. 

Plimbându-se, Ang:la devenise gânditoare fără să 


vrea. Bujor care se luase după stăpâna lui, când a-. 


junse lângă un stejar bătrân se cul.ă la umbra lui. 

După câtva timp, aerul începu să vâjie, pădurea 
să se cutremure, copacii să-şi piece frunţile la pă- 
mânt, iar Bujor să-şi ciulească urechile. 

Angela se înfioră de spaimă. 

Ea nu ştia ce are să se întâmple. Dar deodată se 
lăsă de sus, din inima unui nor de aramă un cm 
de fier roşu. Omul era tare urât. Mai urât şi mai 
înfiorător ca moartea. Crăiasa era cât p'aci să le- 
şine de frică. Dar omul roşu îi vorbi astfel cu o 
voce groasă: 


„De ce te-ai îngălbenit: aşa, Angelo? Oare tu 
nu ştii că soarta a porunct să tii soţia mea? 
Haide, vino! Paiaiul mi-este în fundul pământului”. 

Şi după ce sfârşi de vorbit, omul de fier luă cră- 
iasa în brațe şi vru să fugă cu ea, dar Bujor când 
observă că stăpâna lui este în primejdie, se sculă 
repede de lângă stejar şi se scutură puternic. Pă- 
rul câinelui se sbârli ca ţepii unui ariciu, iar ochii 
îi se înroşiră şi luminele lor scânteiau picături de 
foc. 

Deschizând o gură mare, Bujor începu să latre 
înfiorător. Parcă ar fi zis: 

„Stai, om urât, nu-mi atinge stăpâna! Unde 
vrei să o duzi? Tu nu ştii că lângă stăpâna mea 
străjuesc cu? 

— la tacă-ţi botul, javră”, făcu omul de fier, 
rânjind în batjocură. 

Dar Bujor nu mai aşteaptă altă vorbă. Se re- 
pezi ca un turbat asupra omului şi îi înfipse col- 
ţii în gâtlej. Omul lăsă repede crăiasa pe iarbă şi 
scoase pumnaiul ca să lovească în pieptul câine- 
lui. Dar Bujor se dădu repede în lături. Pândi 
momentul potrivit şi se repezi iarăşi asupra duş- 
manu'ui. De daia asta trânti omul la pământ cu 
fata în sus. Iniurat, Bujor, îi sfâşie pieptul şi îi 
scoase inima ataă. Inima cmului roşu era verde. 
Câinele o înghi,i, iar omul de fier, după multe svâr- 
coliri îşi dete sfârşitul. Trecu după aceea câteva 
momente. Bujor începu să se cutremure şi să urle. 

Bietul câine simţea şi el că ise apropie sfâr- 
şitul. i ta) 


DIMINEAȚA COPII LO R09000000000000000000000000000009609909000060 PAG. ? 


Se otrăvise. Inima omului de fier era plămădită 
din otravă şi fiere închegată. Urlând din ce in ce 
mai stins, câinele se întinse la picioarele Angelei 
şi cu ochii lui duşi ca într'o visare grea, Bujor o privi 
lung. Apoi scoase un gemăt surd. Parc'ar fi ingânat: 
<. „Stăpână! Stăpânăl... Eu mor. Mor însă fe- 
ricit că te-am scăpat. Nu uita, stăpână, şi pe sluga 
ta credincioasă!” Dar un horcăit gros îi opri sufla- 
rea câinelui... 

Minune însă!... Minune mare! In timp ce sufletul 
lui Bujor fugea din corpul de câine, în jurul lui 
începură să crească flori. 

Şi-au răsărit flori multe, fel de fel: crini, tranda- 
firi, zorele, tufănele şi aitele mii şi mii. 

Angela se uita mirată, cu ochii ei negri, frumoşi 
şi nu-i venea să creadă ceeaze vedea. 

Deodată se auzi o detunătură. Din tăria cerului se 
lăsă o scântee roşie în trupul lui Bujor. Atunci 
din el a răsărit o îloare mare. Ca prin minune îloa- 
rea creştea şi îşi înălța fruntea către Dumnezeu. 


a 


AA 


Angela isbucni de bucurie: 

„Doamne, ce mai bujor frumps”. Şi sa aple- 
cat să-l rupă, dar în acea clipă se auzi un glas 
adânc: 

— Nu mă rupe, stăpână! Nu mă rupe! Ingrijeş- 
te-mă! Eu de acum te voi străjui în chip de floare!” 

In sufle:ul crăesei au licărit scântei aprinse de bu- 
curie. Ea şi-a apropiat buzele de petalele floarei, 
le-a sărutat lung, apoi a plecat la castel să cânte 
melodios: „Legenda sfântă a Bujorului”. 

Poate că şi astăzi Bujor, floarea roşie ca sângele 
de voinic, o fi trăind în grăd.na plină de farmec şi 
de cântec a Angelei... Poate... 

Ceeace este sigur însă, e că această floare, bu- 
jor cu petalele ca de sânge, de atunci, s'a răspân- 
dit în toate grădinele şi, cum creşte el aşa senin, 
cu fruntea către Dumnezeu, strecoară în sufletele 
tuturor curaj, putere de viaţă şi iubire de a trăi. 


George Axinteanu 


Bucăţi alese din marii scriitori streini 


LA AA 


Viorica învață să coasă 


Viorica, fetița cea atât de veselă şi frumoasă, 
şedea într'o zi jos pe iarbă, alături de mama ei 
şi cosea, parcă ar fi fost tot atât de mare cât 
mamă-sa. : : 

Cosea pe pânză adevărată, cu un ac adevărat. în 
care pusese un fir de aţă adevărată. Infigea acul 
în pânză, firul trecea şi eşea apoi numai decât, 
căci Viorica nu voia niciodată ca mama să-i înoade 
la unul din capete îi:ul cu care cosea. Nu putea in- 
țelege cum se poate coase cu un fir cu nod. 

„Eu, zise mama, fac nod la fir. Şi pentrucă ar 
fi trebuit să-i dea o explicaţie lungă, adăogă: Fie- 
care cu obiceiurile sale; unora le place să coasă cu 
fir cu nod, alţii fără nod. 

— „Cu nod se coase foarte rău”, răspunse ho- 
tărâtă Viorica. 

Şi cum ridică ochii să vadă dacă e privită de 
cineva, se înţeapă puţin. Simţi o durere. Ce să facă, 
să plângă? Să râdă? Aceasta depindea de un gest 
al mamei sale. Neştiind ce să facă, o întrebă: 

„Este rău acul, mamă? 

— Dinpotrivă, draga mea, este foarte bun. Vezi 
bine. că el vrea mereu să ioace şi aşteaptă numai 
să fie condus de mâna ta. Intreabă foarte frumos: 
„Pot „intra?” iar tu trebue să-i răspunzi drăguţ şi 
cu o voce blândă: „Intră, micuţule” . 

. — Ah! aşa merge? Bine”. Şi Viorica se hotări 
să râdă din tot sufletul. Se aşeză apoi la lucru 
cu aer de multă hărnicie şi aşteapta acum ca acul 


să o înţepe din nou şi de îndată ce va simţi să 
zică: „Intră, micuţule!” 

Aşa a şi făcut, iar mama sa îndreptându-se spre 
ea cu o voce dulce: „Bravo, Viorico, în felul acesta 
nu este nici-un pericol”. 

Viorica râdea cu hohote. O înveseleau mult aceste 
lecţiuni de lucru. Dar după puţin deveni chiar im- 
prudentă. Cum acul nu nimerea totdeauna pânza, 
Viorica lucra înainte, dar deodată scoase un strigăt. 
De data aceasta, acul a pătruns adânc. In vârful 
unui deget răsări o picătură roşie de sânge şi mâna 
se mişca repede în aer. 

Ta părea că un trandafir se înțepase de spinul 
său. 

Dar în timp ce maică-sa îi dădea toate ajutoa- 
rele, Viorica tresărind ca şi când în suflet avea o 
adevărată cascadă, răspunse mumai decât: „Intră, 
micuţule”. 

Jules Renard 
Scriitor francez 


tA al 


ra 


Desene de GEO Text de MOŞ NAE 
IV. Alte necazuri şi pagube. 


1) Stau tovarășii pe gânduri, 2) Insă Haplea... cum e Haplea, 
Stau cu toţii ca plouaţi, Leacul iute îl găseşte: 
Din negoţțul ce făcuse i „sUn cuptor, le zice dânsul, 
Au eşit cam curăţaţi. Mult mai bine te'ncălzeşte. 


4) Il ascultă, 'n zece zile s 
Trei cuptoare au zidit 
Şi umplându-le cu ouă, 
Le puseră la clocit... 


3) „Deci să facem noi de grabă 
"N curtea noastră trei cuptoare, 
Punem ouă să clocească 
Mai frumos decât la soare“, 


5) Nea Tänase cară temne, 
Iar Prostilă-aprinde focul 
Haplea vesel le tot spune: 

„Zău,.a. dat pe noi norocul“. 


N 


Ji 


7) lar de pui nu e nici urmă, 
Nici nu-s bune de mâncat, 
Intr'o zi pe înserate 
In pământ le-au îngropat. 


9) Numai Haplea stă, gândeşte, 
Strigă purmă: „Am găsit?! 
La Blegeşti mă duc să cumpăr. 
O maşină de clocit“, 


6) Ce noroc, ce bucurie! 
Când prea mult s'au încălzit, 
Intr’o zi trei mii de ouă 
Sau umflat şi au pleanit. 


8) „Ue sd facem ft Le sa dregem ? 
Bieţii oameni tot se plâng, 
Pân'acum ne merse strună, 


Zău, cam pus piciorul stâng“. 


10) Si e drept de rândul ăsta 


Ouŭ pus-au la maşină, 
lar dintr'însele eşit-au 
Puişorii de găină. 


(Va urma) 


PAG. 10 


XXIV 


„Eşti pentru mine mai mult decât o slugă! Mai 
scăpat şi acum, îți mulțumesc, Tăgârţă”, iar ser- 
vitorul porni în pădure după vânat. 

Fugeau epurii, măi copii, din fața lui, ca de altă 
aia. Nu văzuseră poate niciodată asemenea arătare, 
o asemenea drăci2, iar Tăgârţă, înciudat, se lasă 
pe-o rână gândindu-se. „Dacă se sperie sălbăticiu- 
nile pădurii de mine, ce oi face când oi da cu ochii 
de oameni?... De bună seamă că or fugi mâncând pă- 
mântul”, şi ca să se răsbune, mai încordă odată ar- 
cul, săgeata îşi luă sborul, spintecând văzduhul, iar 
pasărea lovită, după o uşoară fâlfâere, căzu trăz- 
nită în iarba moale. 

Toate săge,ile ce urmară loveau în plin. Era meş- 
ter vânător, nu glumă, Tăgârţă al nostru. Culegênd 
vânatul de unde căzuse, plecă să-şi găsească îm 
ratul... Şi-l găsi pe Troancă strângând vreascuri şi 
găteje uscate. Scoase amnarul, îl îreză de pietre până 
scăpără şi se aprinse-iasca, apoi lăsând pe Troancă 
să sufle în foc, se apucă de jumulit. Ucise o rață, 
doi cocoşari şi un epure. Frigarea era gata şi la focul 
ce mistuia de zor lemnele pădurii, se rumeneau bu- 
nătăţile. 

„Dar, navem sare şi nici pâine, zise Troancă... 

— N'avem? Nu-i nimic, Mărite. Ne mulţumim cu 
atât. Om găsi noi în cel sat ce se vede în zare, de 
toate. 

— Om găsi, dar cum le-om căpăta „căci în Sagi 
navem un galben?... 

— Cum?... Foarte uşor!... Măria Ta va face pe 
doftorul, iar eu p2 ajutorul. Cum ştii să cați în stele, 
şi cum eu câteodată, am lecuit la palatul tatălui Măriei 
Tale, câțiva arga;i, n'o să fie aşa greu, vei vedea”... Şi 
acum, diagi copii, iată-l pe Troancă mare învățat, 
iar pe Tăgârţă, ajutorul lui! Halal de suferinzii şi 
bolnavii, ce le-or cădea de acum în mână. 


La ţință 


A doua zi, după ce mai încercară să-și mai spele 
straiele, cari dh ce le tot spălau tot mai negre ră- 
mâneau, luându-şi fiecare figura omului învăţat, se 


Pat as 000NB2BE 
de V PETRE/CUN 


indreptară spre satul cu pricina. După atâta ploaie, 
căzută în zilele din urmă, acum era o zăpuşală, de 
nu puteai măcar ţine limba în gură. Soarele ardea 
cu tărie, iar smoala dând de că.dură, începu să se 
topească, curgând în jos p2 strai2l2 lor. 

După puţin timp ajunseră. Bătură la poarta unui 
creştin, cerând găzduire, şi după ce dădură bineţe, 
amândoi se odinneau pe o laviţă, în odaia curată, 
răcoroasă, văruită proaspăt şi lipită cu lut pe jos. 

„De unde veni,i, oameni buni, întrebă gazda, un 
unchiaş sfătos, cu ochii blajini, cu Părul ca neaua, 
şi adus puiin de spate?... 


— la, de prin lumea asta, moşule, răspunse Tä- 
gârță, ferind ca stăpână-su să mai deschidă gura. 

— Dar ce-aţi făcut p'acolo?... 

— Multe, moşule, muite. Am scăpat cetăţi întregi 
de molimă. Am scăpat norodul deia moarte. Dum- 
nealui e mare doitor şi căutător în stzle şi zodii, iar 
€eu,... sunt ajutorul lui. N'avem păr în cap, moşule, 
câţi români sunt astăzi oameni, după ştiinţa noastră. 

— Aşa,... făcu bătrânul, şi se uită la chelia lui 
Tăgârţă, care semăna mai mult c'o lună. Bine,.. foarte 
bine, ave;i dreptate! Apoi şi aizi e nevoie de Dumnea- 
Voastră, căzi uite e anul de când tot bântuie o boală 
rea, ducă-se pe pustii, şi care nu-i dă niminea de 
rost”, şi după ce-i îndemnă să hodinească, porni 
să ocolească satul. dând de ştire tuturor că la el 
au tras doi târgoveii oameni de ispravă, doi învă- 
jaji cum nu se mai află şi umțlându-se în pene, 
şi îndreptându-se de spate, moşul mai întinerit şi 
plin de bucurie că în căsula lui găzduesc doi căr- 
turari, calcă apăsat, cu ciubotele grele, răscolind pra- 
ful drumului. piivindu-i pe ceilalti de sus. Si vestea 
se răspândi ca un fulger. 

„Am nimerit bine, Mărite, zise râzând Tăgârţă. 

— Ştiu eu... Rău mar fi”, şi Troancă visând la 
împără,ia pe care o-pierduse, îşi lăsă capul pe pernă, 


„| 


DIMINEAȚA COPIILO Roeeeee0000000000000000000000000000000000000e PAG. ti 


şi adormi, un somn de plumb, cu sforăeli şi ge- 
mete, cari se auzeau până în ograda creştinului, 
căci vede,i voi, măi copii, îi s2 ară:ase in somn pu- 
tina cu smoală, şi norodul fostei lui împărăţii, cu 
furci şi ciomege, şi ameninţări. 

A douazi de dimineaţă, nici nu se ridicase bine 
soarele, şi oaspejii fură szulați de bătrân. 

„Să nu vă fie cu bănat, dar cer iertăciune feţelor 
Domniilor Voastre că v'am stricat somnul. In tindă 
au început să vină de prin sat, mulţi din acei bol- 
navi ce vor să fie l2cuiţi. 

— Aşa, moşule,... zise Tăgârţă, apoi fă-i să in- 
tre unul câte unul şi după ce bătrânul plecă să o- 
rânduiască lucrui e, şopii împăratului. 

— 2ăriie!... Curaj.. Las'pe min2, şi întorcându-se 
către femeia ce intrase, începu să o măsoare în lung 
şin lat co aţă, care o avea în mână. După multă 
vreme de cercetat, în care timp tot bosoorodea din 


gură, şi însemna cu un creion într'o carte, zise: 
— Ce ai, femae?... 


— Apoi, să trăiţi, mă cam tine un junghiu în 
coşul pieptului... 
— Aşa,... bine,... să vii mâine să-ţi dau leacul şi 


deschizându-i uşa femei ce plecă, lasă să vină al- 
tul, bine inţeies după ce îşi puse în mână câteva car- 
boave. Cel intrat era un flăzău "nalt cât o prăjină 
şi roşu la fa'ă ca racu. 

— Ce vrei? se răsti Tăgârţă. Băgase de seamă că 
cu cât ar striga mai tare, cu atât e mai bine. 

— Apoi, mă doare, conaşule,... mă doare... 

— Rău de tot?... 

— Rău avan,... sărut mâna... 

— La inimă? adause Tăgârţă... 

— Chiar azolo, se miră îlăcăul, bucurându-se că 
a dat peste leac. 


(Va urma) 
aaaaasaa 


CÂND ŞCHIOPĂTEAZĂ IMPĂRATUL 


Unui împărat îi crescuse pe degetul mic dela pi- 
ciorul stâng o bătătură. Pe vremea aceea nu erau 
doctori aşa de. pricepuţi şi nu se cunoşteau încă 

leacurile, cari — cel puţin aşa se spune — te vindecă 
de bătături. 

Din pricina acelei bătături, împăratul — cât de 
împărat era el — suferea şi mergea şchiopă- 

Insă, aşa era în vremea a:eia, când şchioapătă im- 
păratul, sfetni ii şi supușii mau voe să umble drepţi 
şi să nu sufere. 

Şi aşa, care de piciorul drept, care de piciorul 
stâng, toată lumea se vă:ta de bătături şi toată lu- 
mea mergea şchiopătând. Din pricina aceasta, îm- 
părăjici a.ekia i se dăduse numele de „,Impărăţia 
şchiopilor”. 

Impăratul, însă, era mulțumit, văzând că supuşii 
săi caută să-i fie pe plac şi să sufere de acelaş be- 
teşug. 

Intr'una din zile veni la Curtea împărătească un 
boer tânăr, care trăia retras la moşia sa, așa tà 
nic m'ajunsese până la dânsul vestea despre întâm- 
plarea cu bătătura împăratului şi despre scrinteala 
supuşilor. 

Tânărul boer descălecă de pe cal şi îndreptân- 
du-se spre sala în care se găsea împăratul, incepu 
să umble aşa cum umblă toți oamenii, cari sunt 
întregi la cap şi la picioare. 

La vederea acestui tânăr, care nu mergea şchio- 
pătând şi se ţinea drept ca bradul din munte, toţi 
sietni ii şi curtenii se porniră pe râs şi pe batjocură: 
„Priviţi, privi,i, strigau ei arătându-l cu degetul, un 
om care nu ştie să umble, aşa cum trebue să se 
umble în împărăția noastră!” 

Dar împăratul, văzându-l, nu râs şi nu făcu haz, 
ci se posomori rău de tot şi-i zise încruntând sprân- 
cenele:; „Tinere, cum se face că dintre toţi supușii 


mei numai tu mai nicio bătătură şi nu mergi şchio- 
pătând?” 

Tânărul boer înţelese atunci despre ce este vorba 
şi, deştept cum era de felul său, răspunse numai 
decât: „Inalte stăpâne! In privința aceasta eu stau” 
mai rău decât toţi supuşi Măriei Tale. Sunt plin de 
bătături. Şi de aceia, dacă se pare că eu umblu 
mei drept, este că din pricina bătăturilor şchioapăt 
de ambele pi.ioare”. Vintilă Bratg 


— POVESTE ITALIANĂ — 


ra odată o femeie săracă, săracă, încât n'avea 

după ce bea apă. Pe lângă aceasta Maria, 
căci aşa o chema, era şi foarte leneşă. Stătea 
cât îi ziulica afară, privind la trecători şi 
ronțăind semințe de floarea soarelui. Nu 
făcea niciodată foc, mavea o suveică şi nici o bu- 
cățică de pâine. Vă închipuiţi în ce hal era casa 
ei şi cât de mult o iubeau şoarecii, căci îşi puteau 
face de cap, oricând vroiau. 

Intro seară, când era foarte flămândă, văzu tre- 
când pe lângă casa ei o femeie, care ducea un să- 
culet cu făină. 

»Cine ţi-a dat acest lucru, binecuvântat de Dum- 
nezeu? o întrebă femeia noastră. 

— Am întâlnit în cale-mi pe Dumnezeu” 
surâzând străina. 

Intro altă seară, când îi era foarte frig, Maria 
văzu pe un moşneag, cu o legătură de lemne în 
spinare. 

„Cine ţi-a dat acest dar al cerului? 

— Mi l-a dăruit Dumnezew”, răspunse moşneagul. 

Altădată, când în zadar căuta să se învelească 
în pătura-i zdrențuită, văzu trecând o bătrână, cu 
un mare ghem de lână. La întrebarea Mariei, cine 
1-a dat ghemul, bătrâna răspunse: „Dumnezeul 

Hotărât, toţi întâlneau pe Dumnezeu, afară de 
dânsa. Şi deoarece foamea şi frigul o chinuiau tot 
mâi mult, Maria porni în căutarea lui Dumnezeu care 
era atât de darnic. 

‘Merse merse, merse, pânăce dădu de o moară, 
care măcina de zor. Morăreasa rugă pe Maria să-i 


= 


răspunse 


ajute la legatul sacilor. „Te-aş ajuta cu plăcere, ii 
răspunse aceasta, dar merg în ies lui zac 
nezeu” 

Şi merse, merse, până întâlni o copiliță, care i 
gea surcele la marginea unei păduri. 

„Femeie bună, vino-mi în ajutor, am de lucrat atât 
de mult, o rugă fetița. 

= Pie -aş ajuta cu plăcere, dar sunt grăbită”, 
Maria şi-şi văzu de drum. 

Şi merse, merse, până văzu pe prispa unei că- 
suţe, pe o bătrână, care ţesea o pătură de lână. 
Nu vroi so ajute nici pe aceasta şi alergă tot mai 
departe. kd 

Merse atât de mult, încât obosi şi îşă picta curajui. 

Unde s'a ascuns oare Dumnezeu? Nu-L va găsi 
niciodată? Şi cum va putea să-L recunoască? 
odată zări pe un băeţaş, ca rupt din soare şi care 
cânta ca o priveghetoare. Maria îl întrebă, dacă nu 
cumva întâlnise pe Dumnezeu? Băeţaşul răspunse, 
surâzând galeş: „Se poate întâlni oricând şi sub orice 
înfăţişare. Dar vezi că nu ese decât înaintea acelora, 
cari muncesc”, 

Femeia înţelese atunci totul şi-şi plecă în jos capul, 
ruşinată. La întoarcere, se opri la bătrâna şi-i ajută 
să ţese pătura de lână. Aceasta îi dădu ca răsplată 
un ghem de lână, din care să-şi facă o broboadă 
călduroasă. Indreptându-se spre casă, dădu de fetiţa, 
care nu isprăvise încă cu strânsul surcelelor. Maria 
o ajută şi aceasta îi dădu voe să-şi ia un braţ 
de surcele, căci pădurea era a ei. In sfârşit, nimeri 
şi moara. 


zise 


Citiţi urmarea în pag, 13 jos. 


DIMINEAȚA CO Pii LO Reccocooooevei 


PAG. 13 


POVESTEA PASAREI DEŞTEPTE 


— VECHE POVESTE FRANCEZĂ — 


n om cumpărase cândva o bucată de pământ 
dela un moşier, pământ pe care voia să-l 
muncească. pentru a avea cu ce să-şi hră- 
nească familia. 

Intr'o dimineaţă, când omul nostru săpa de 

zor, se opri deodată din lucru. Pe o creangă a 
copacului din marginea acelui loc, o pasăre cânta 
minunat. Avea glasul subţirel şi dulce. Omul voind 
s'o prindă pentru a o duce acasă într'o colivie, îi 
puse un laţ şi o prinse. Pasărea văzând primejdia, 
îi zise: „Dacă îmi dai drumul, îţi voi spune trei 
secrete, pe cari voi oamenii nu le cunoaşt ţi încă 
şi cari îţi vor fi de mare folos“. 

Auzind acestea, omul nostru dădu drumul păsării 
care îşi luă zborul, aşezându-se pe aceeaşi creangă. 

Penele îi erau toate sbârlite de spaimă; după ce 
îşi trecu de mai multe ori ciocul printre ele, aşe- 
zându le, începu să vorbească omului care îi da 
zor să-i spună ceeace îi făgăduise. 

„Să nu crezi tot ceeace ţi se spune: iată cel 
dintâiu secret al meu“. Țăranul strâmbă din nas 
de mânie. „Apoi asta o ştiam şi eu“. 

—Dacă o ştiai, răspunse pasărea, să nu mai uiţi 
şi de asemeni te sfătuesc: Să nu plângi ceeace 
wai avut niciodată : iată şi al doilea secret. 

— Ce, îţi baţi joc de mine? Imi spuitot ceeace 
ştie lumea întreagă. Şi apoi cine crezi că o să 
plângă ceeace n'a avut niciodată ? Destul. Spune-mi 
repede al treilea secret. 

— Al treilea secret este acela, pe care dacă ci- 
neva îl va şti, nu va îi sărac niciodată. 

— Oh! dacă 1 aşi afla, căci eu am făcut tot ce 
mi-a stat în putinţă şi tot n'am ajuns om bogat. 

Să nu da pasărea din mână, pentru aceia de 
pe gard; iată şi al treilea secret. 

Țăranul era negru de mânie. 

— Ce îmi spui tu? Astea-s pentru copii; nu 
mi-ai spus nimic din ceeace nu ştiam. 


(Urmare din pag, 12) 


Morăreasa se bucură de ajutorul neaşteptat şi la 
plecare îi dădu un săculeţ cu făină albă. 

Maria se întoarse acasă, bucuroasă că primise a- 
tâtea lucruri. Făcu curat în odaie, aprinse focul, puse 
pâinea la copt şi începu să-şi lucreze o broboadă 
din lâna căpătată. 

Din ziua aceea, Maria deveni foarte muncitoare şi 
bieţii şoricei trebuiră să-şi caute un alt adăpost. 

De multe ori, stând la gura sobei şi lucrând câte 
ceva, femeia noastră îşi aducea aminte de băețaşul 
acela drăguţ şi de vorbele lui: „Dumnezeu se poate 
întini oricând şi sub orice înfăţişare. Dar nu apare 
şi nu ajută decât pe oamenii, cari muncesc cu hăr- 
nicie”. 

Din italieneşte de Mira Han 


——— 


— Nu le ştiai, răspunse pasărea ; Altfel cum mi-a 
îi dat drumul? Şi acum, ascultă, iţi voi spune luc- 
ruri pe cari în adevăr nu le ştiai. Dacă mai fi tă- 
iat, ai fi găsit în corpul meu o piatră fermecată, 
destul de mare însă, care are darul de a împlini 
toate dorinţele cuiva“. 

Ţărănul simţea că i se opreşte răsuflarea de a- 
tâta necaz ; îşi bătea fruntea cu mâna şi se mira 
şi el de atâta prostie din parte-i. Pasărea, de sus 
de tot, din vârful copacului, cânta şi se bucura de 
această întâmplare. Apoi grăi din nou ţăranului: 

„Ascultă, omule, cum poţi crede că în corpul 
meu ar putea îi o piatr: atât de mare, cum ţi-am 
spus ? Ai dovedit, aşa dar, că nu ştiai nimic din 
tot ceeace te-am învăţat. Mai întâiu ai crezut tot 
ceeace ţi-am spus, al doilea, mi-ai dat drumul din 
mâini pentru o făgăduinţă de care nu erai deloc 
sigur, şi, al treilea, ai plâns şi te-ai jeluit după un 
lucru pe care nu l-ai avut niciodată, piatra de care 
îţi vorbeam. Şi isprăvind de zis acestea, pasărea 
luă sborul, pentru a nu se mai întoarce niciodată 
în locurile acelea, unde florile se uscaseră, pomii 
îşi desbrăcaseră frunzele, fântâna secase, iar ţăra- 
nul nu se mai îmbogăţise. 

Trebue, aşa dar, să ne amintim cu toţii, tot- 
deauna, că „acela care polteşte sau râvneşte la 
mult, pierde tot“, după cum ne spune şi povestea 
pasărei deştepte. 


In româneşe de Marg. Hurezanu 
———— 00 k 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XIX) In străzile chineze din Peching 


Insoţit de Ambasador şi de secretarul dela Ciung- 
Li-lamen, căci aşa se numeşte în limba chineză Mi- 
nisterul de Externe, Mitică intră în partea de mijloc 
a Pechingului, adică in oraşul chinez propriu zis. 

De odată fu izbit de două deosebiri importante. In 
partea mongolă străzile erau largi, umele adevărate 
bulevarde având o lă,ime de 39 de metri. In partea 
chineză, din potrivă, străzile erau inguste, ba chiar 
prea inguste pentru mul,imea fără număr ce se în- 
ghesuia într'însele. 

A doua deosebire era că pe când în partea mon- 


Una din cele mai curete strazi din Peching 


golă domnea linişte şi tăcere, trecătorii fiind des- 
tul de rari, in partea chineză era un adevărat fur- 
nicar de oameni. O înghesuială ne mai pomenită 
şi o gălăgie cum nu se intâlneşte în nici un alt 
oraş de pe fața pământului. 

La urma urmelor, gâlăgia aceasta ar fi fost de 
suportat, însă nu era cu putință să te impaci cu mi- 
rosul urit, desgustător şi cu praful străzi:or. In nici 
un alt oraş din China nu e atât praf şi atâta mur- 


dărie. 
Ai fi zis că Chinezii au căutat în adins să facă 


din Capitala lor orașul cel mai murdar şi mai nein- 
grijit. E adevărat că atât in partea mongolă, cât şi 
în partea chineză străzile sunt drepte şi regulate, dar 
ce folos dacă ele se găsesc intro stare de plâns. 

Şi la Chinezi totul e pe dos de cum este la noi 
Europenii. Noi, de pildă, clădim casele, ca să se 
vadă cât mai frumoase din stradă. Chinezii, din 
potrivă, caută să le ascundă vederei trecătorilor, îm- 
presurându-le cu ziduri înalte. 

Şi cu străzile lucrurile s'au petrecut pe dos. Aşa, 
pe când în oraşele noastre trotuarele sunt mai ridica:e 
decât partea de mijloc a străzii, la ei partea de mijloc 
e mai ridi-ată, iar marginile mai joase. Adică aşa a 
fost vre-odată. 

In adevăr, cine ştie cu câţi ani în urmă, s'a pavat 
cu blocuri de pietre partea de mijloc a străzilor din 
Peching. Insă de atunci n'au pus măcar o sngură 
dată mâna, ca să facă cea mai mică reparaţie. Cu 
vremea, pavajul s'a stricat, iar vecinii au dat şi ei o 
mână de ajutor. 

Cum şi in ce fel? Azi unul, mâine altul, oamenii ` 
au ridicat pietrele din mijlocul străzii şi le-au între- 
buințat la clădirea propriilor lor case. 

Din pricina aceasta şi a stricăciunilor făcute de 
vreme, abia pe aici, pe acolo se mai văd urme din 
pavajul de odinioară. 

Aşa e Capitala celei mai întinse ţări de pe pământ, 
Capitală unde praful, mirosul urit şi o neîinchipuită 
murdărie stăpânesc atotputernice. 

Praful din Peching se aşterne în straturi- groase 
pe prăjiturile din cofetării, pe mâncărurile din res- 
taurante, pe oameni şi pe cas2. lar pe străzi şi chiar 
în străzile principale vezi putrezind cadavre de a- 
nimale şi tot felul de gunoiu, răspândind re miros 
care te înăbuşe. 

„Urită Capitală mai au şi Chinezii e urită 
şi murdară, zise Miti ă, adresându-se Ambasadorului 
şi adăugând: Imi inchibui că trebue să fie ceva mai 
bune in vremea când plouă, fiindcă m'ar fii nourii 
aceştia de nesuferit.” 

Ambasadorul zâmbi la cuvintele acestea şi îi răs- 
punse în felul următor: „Vremea când plouă este 
pentru oraşul Pezhing o adevărată nenorocire, fiind- 
că atunci nici nu mai poţi ieşi din casă din cauza no- 
roiului. 

Dar ce noroiu? Nu e cu putinţă să-ţi faci o idee. 
Cât e Pechingul de întins totul e o mare de noroiu. 
Dacă ieşi pe jos şi nu ştii pe unde să treci, cazi in- 
tr'insul şi te inezi la sigur. De altfel, nu sunt puţini 
aceia cari s'au înecat şi au pizrit în noroiul din Pe- 
ching în vremea când plouă, adică in lunile lulie şi 


DIMINEAȚA CO Pi LON iooi sosse os iore PAG. 15 


August. De aceea, îşi încheie Ambasadorul vorba, 
dintre cele două rele de aci: praful şi noroiul, tot 
prâful este răul care se poate suporta mai bine.” 

— Dar mar putea stropi măcar partea din cen- 
trul oraşului? întrebă Mitică. 

— Ar putea, dar n'au cu ce să stropească, de 
oarece la Peching apa este un articol rar şi scump. 
Se vinde de către sacagii, cari umblă din poartă în 
poartă şi oamenii nu cumpără decât atâta câtă le 
trebuie la spălat şi la gătit. In schimb, când se 


lasă seara, toată murdăria din case e aruncată pe: 


străzi şi în orele acelea este cu neputinţă să ieşi pe 
stradă, atât e de urât şi de nesuferit mirosul ce se 
răspândeşte. 

Chinezii, zise mai departe Ambasadorul, se laudă 
cu vechea lor civilizajie. Mai bine sar lăuda cu 
ceeace fac ei astăzi, nu cu ceeace au făcut stră- 
moşii lor.” 

Intre acestea, abia făcându-şi loc prin mulţime, 
Mitică, Ambasadorul şi secretarul chinez ajunseră la 
un pod. E „podul cerşetorilor”, îi lămuri Amba- 
sadorul. 

Un „nume pe care podul acesta îl merită cu vârt 
şi indesat, fiindcă pe pod şi de jur imprejurul lui se 
găsea o întreagă armată de cerşetori. 

Şi ce fel de cerşetori? Cu toţii groaznici la ve- 
dere. Unii schilozi, alţii orbi, alţii cu nasul şi buzele 
roase şi mânzate de boli, alţii cu trupul gol şi a- 
coperit cu răni desgustătoare. 

Şi gemeau, şi plângeau cerşetorii aceştia şi nu se 
lăsau, până ce nu le dădeai ceva. 

„Frumos oraş, nam ce spune, zise Mitică: praf, 
murdărie, cerşetori | 

— Cu toate acestea, îi observă Ambasadorul râ- 
zând, Chinezii il numesc Capitala Impărăției cereşti.” 

Mergând mai departe, ajunseră la un nou rând de 
ziduri. „Ce mai închid, ce frumuseți în felul celor 
ce am văzut până acum mai cuprind zidurile a- 
cestea? întreabă Mitică. 

— Intre zidurile acestea sunt frumuseți adevă- 
rate, îi răspunse Ambasadorul, fiindcă aci sunt pa- 
latele şi chioşcurile imperiale, aşezate în mijocul u- 
nor parcuri întinse şi destul de bine îngrijite. Numai 
că e cât se poate de greu să căpătăm voia de a 
le vizita. 

— Dar nici nu doresc să le vizitez, îi întoarse Mi- 
tică vorba adăugând: Mam săturat de Chinezi şi 
de Capitala lor. Chiar mâine pornesc la drum pe 
„Noroc” al meu şi însoiit de credinciosul Uragan. 
Cel puţin voi putea să respir aer curat şi să mă 
scap de praful din Peching.” 

de Vasile Stănoiu 


In n-rul viitor: „Mitică în Tibet”. 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul Şcolarilor pe anul 1928“ 


Cine a fost Pizzarro? 


E intrebarea cititorului nostru Al. Mit. din Capt- 
tală, 


Francisco Pizarro (născut la 1476 mort la 1541) 
a fost un aventurier spaniol care cu voia guvernului 
Spaniei a descoperit şi a cucerit Peru din America 
de Sud. Tot el este întemeetorul oraşului Lima. In 
anul 1541 în urma unui complot a fost asasinat 
de proprii săi partizani. Răspundem aceluiaș cititor că 
Odiseea lui Homer, tradusă de d-l prof. Gh. Murnu 
se poate procura dela orice librărie. 

————— = 


eo PI 
Un sfat pe săptămână 
Să nu uiţi că lupu-şi schimbă 
Părul, dar năruvul ba ; 
Omul rău e ca şi dânsul, 
Deci să fugi din calea sa. 


Desfacerea totală a jucăriilor super- mecanica 
(Vedeţi „Dimineaţa Copiilor“ No. 201, 202 și 204) 
cu PREŢURILE DE RECLAMA 
Lei 158 Aeroplanul S. 13 


Lei 108 celela!te jucării. 
Expediția se f:ce numai CONTRA MANDAT POȘTAL 
pe adresa P. M. CONFALONIERI, str. Sft. Apostoli 
í No. 15 Galați 


ECA 


BIPLIOT 


F UNIVERS! 
PAG. 16 f 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Cos. Del.—«Ingerașul pământean». De când s'a întâmplat 
nenorocirea de care vorbeşti, au trecut mai mulți ani la mijloe. 
De aceea e mai bina să nu pomeuim de ea. 

V. Cor. P.-R. Vâlcea. — «Seara». Te asigurăm că s'au 
pnblicat cu acelas subiect poezii foarta multe şi destul de fru- 
moase, În afıră de aeeasta, noi evităm să publicăm poezii fără 
acțiune. La întrebările d-tile, ţi se răspunde la rubrica spe- 
cia ă. Jocurile vor fi cercetate de colaboratorul nostru respectiv. 

Sam. Vas.-Braşov. Am ritit, dragy} yaeu, rândnrile trimise 
de d-ta şi stâtuindu-te să ajuţi cu* fapte tei nevoiasi, îţi do- 
rim mu'tă sănătate şi te îndemnănăsă continui a fi bunul nos- 
stru cititor. : k 

Ant. Caj -Lugoj. —Ai fi făcut mai „bine să iei parte la con- 
cursul hterar anunţat de noi. Incercările d-tale literare cam lasă 
de dorit. Poezia „Pânga Horra“, chiar dacă ar fi fost 'rehştă, 
nu mergea pentru revista noastră, In poezia «Românul» chiar 
primul verg «Vivat, vivat să trăiască», în strică dela început e- 
fectul. lar fabula „Măgarul“ n’are concesiunea ce se cere de 
la astfel de scrieri. 

Al. Mit.-Loco. — Domnnlni Director îi pare foarte rău că 
nu-ţi poat- publira poezia „Antonică“ fiind o înrercare slăbuţă 
a unni el»v care abia de câteva luni a intrat în cursul se- 
cundar. 

Eug. G. Ros. Loco. — Fii liniștit, avem noi poveşti spa. 
niola mai frumoase şi mai cn seamă mult mai bine scrise de 
cât eTrugien] «fârsit al toreadoru!ni» d-tale. 2 

I. Tár.-P.Neamț. — Am văznt că şti să copiezi poezii fru, 
moase, numai că n'ai dreptul să le iscăleṣti_ d-ta şi să te faci 
stănân pe mun^a altuia, 

Chir. Ch. Dr -Loco.— Recunoastem că «Tabloul tomnatic» 
al d-tale e destul de frumos. numai că acest gen de poezii se 
adresează altni public, darât cititori'or revistei noastre, 

Al. Gh. Săn. Elisabeta. — „Orfanul“ ar fi fost publica- 
bilă fără unele versuri de umolutură, cum e de pildă „Şi chiar 
donntor* dn strofa a sasea şi unele inversiuni cam snpărâtoare, 

Das. S x.-C-rnăuţi. —e<Natura» e muit mai frumoasă vă- 
zută a udmirată, d cât citită în versuri cari lasă de dorit, 

Petr Rad.-tuzău. — Am scri: de nenumărate ori că nu 
le iau în cercetare bucătile scrise pe ambele feţe ale hârtiei. 
sn anecdota în versuri „Visul unui ţigan“ n'ai ştiut să pui mă- 
dar odată un semn de punctuație. 

Th. Şov.-Fălciu. - «Scrisoarea lui Haplea», Precum ai o- 


ba 


TATH 


a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cazia să vezi, Moş Nae scrie din nou despre isprăvile lui Haplea; 

VI. S. U.-Constanţa—,,Ce îi place lui Georgică“, Să nu-ţ 
placă aşa de mult recreaţia, că pe urmă te vei căi în vievă, 
„ol. şi Br. Bul.-Craiova.-— Bucăţile trimise de d-tră n'ţue 


“putut fi publicate, îutâi pentrucă aţi scris pe ambele feţe al 


hârtiei sı al doilea pentrucă n'aţi arătat de unde le-aţi tradus 

St. M.-Loco. — Dintre glumele trimise de d-ta, un e'e sunt 
cunosrute, iar toate lasă de dont îu ce priveşte limba* Te sfă- 
tuim să-ți dai silinţa și să înveţi mai bine româneşte, 

I Ten.-Loco. — «Ingerașii mamei Filofteia». Iţi repetăm 
sfatul ce ţi-am dat ca să fii mai concis şi să scrii ma! puţin 
de propria d-tale persoană ; de oarece întâmplările fiecăruia 
din noi interesează puţin pe ceilalți. 

T. Gh. Col -Loco. -Se vede că eşti încă mic, aşa că încă 
nu poți avea culiura şi experiența necesară ca să poți face de 
pe acum poezii publicabile, fe sfăruim a fi bunul nostru cititor, 

—————— Do 


NUMAI 


Eu când sunt cam 
Imi-iau o ciocolată 
De mar exista „SUCHARD” 
Alta, — niciodată. 


Almanahul Şcolarilor pe 1928 


este o adevărată comoară. 

Nu este pagină, nu este articol care să nu inte- 
reseze, să nu placă şi să nu instruiască, precum 
nu este pagină, care să nu fie îmbogăţită cu ilus- 
traţiuni din cele mai reușite şi mai folositoare. 

In 130 de pagini cititorii vor găsi materia cea 
mai variată, cea mai distractivă şi mai instructivă 
cu putinţă. i 

Grăbiti-vă, aşa dar, să cereți la toate librăriile 
şi chioscurile de ziare . 

„Almanahul Şcolarilor pe anul 1928“ 

Preţul unui volum cu o splendidă copertă în cu- 
lori Lei 25. 


LII TILL TTI ITI ISIC ITI LL LL LL Li Leii di inimii IBGSOVVAUNRONTLEPURSBRSOP0OOSOLEREA 


Mărci poştale pentru colecţiuni 
In dornța de a cunoaște re toți coleeționarii de mărci din toată țara 
am pus în vånzare un insemnat stoc de mărci din toată lumea cu prețuri 
de desfacere. Pentru reclamă ofer: 


4) 30 bus. Col. portngh«ze foarte interesante (lot special) Lei 40 
2) 36 » > engleze multe rarități toarte interesante > 46 
3) 57 > » franceze, spaniole, italiene, ete. (lot superb) » 48 
4) 27 a» State dn America, foarte multe noutăți > 40 
5) 50 » Mărci bune cul. I nici una la fel (lot spec. p. începători .» 18 
6) 400 » Mărci toate diferite numai străine multe noutăţi > 15 


Atenţiune. Serii dm: Caboverde, St. Toma et principe, Inhambane, Azo- 
rez, Angola, Zambezia, Macav, Funchal, Tete, Guine. Timor, Laurengo- 
Marqnea, Ponta del Gada. Fiecare serie compusă din 5 valori (pentru re- 
clamâ) lei 10 seria. | 

NOU. Lotul „Kelantan“ B. compus din 56 bucăţi mărci bune din colonii 
Engleze, Franceze, Portugheze, Italiene, Spaniole, mărci de peste ocean, state 
Indiene, state din America, Europa, ete. ete. Numai pentru Lei 50. 

Toata mărcile furnizate de mine sunt exact în starea descrisă. La orice 
nemulțumire se returnează costul. Cornenzile se efectuează imediat după pri- 


murea costului plus 12 lei speze. Sutisfacţie g:rantată. Incercaţi spre convin- 


gere şi veţi rămâne clientul meu. 


Primii 5 clienţi vor primi cadon un lot de mărci în val, de Lei 200. Grăhțvă deci faceţi 


coman 'a ‘hiar azi, Cereţi cu toţi Preţul-Curent in 8 p'gini bogat ilnstrat ronţinând numeroase feluri de mărri cuntra 5 lei, — 


Adresuţi=vă cu încredere, Librăria 


I. Gavrilescu, Câmpina str. Carol No. 72 


Atelierele „ADEVERUL” S, A. 


A 


w DIMINEATA 
| 911 COPIILOR 


REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ 
it) i Dinecroa: N. BATZARIA.- 


e ogo 
b 

EC 

o o 

EA 

o [7] 

o o 

oOo 

o o 

o o 


e 


o 


o o]lo o]lo o 
3 OR 3 
2)/o oj/o 


ojo 


o 
Jije(p 
SI 
o o 
ES . 

o o 
o o 
. 

o o 
S 

o 
o o 
. 

o o 
o o 
S 
o o 
o o 
. 
FDE 
o o 


oJ ojo ojo 
. . Ei 
o oj(o o)[o 


ojfo 


JO SNS JIO © 
BORA 
o o 


s 
oio 


+ 


ef 
- Acest frumos cap de copil este reproducerea unui tahlou celebru, ca şi cele 
două coperti din numerile trecute. PREŢUL LEI 


ab 


PAG. 2 


——— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Colaboratorilor cari nu sunt cititori 


Din manuscrisele ce primim spre publicare, înţe- 
legem că unii dintre trimiţători nu citesc revista 


noastră, aşa că nu sunt în curent cu programul ei şi * 


cu cele cuprinse într'însa. De pildă: noi am dat veste 
de mai multe ori să nu ni se trimită traduceri de 
bucăţi din cărţile de şcoală. Totuş primim destul de 
des, bucăţi de acestea. 

Al doilea: am spus şi spunem mereu ca să nu 
se scrie pe ambele feţe ale hârtiei. Cu toate acestea 
zilnic ni se trimit bucăţi scrise în felul acesta. 

De aci înţelegem că unii colaboratori nu îşi dau 
osteneala să citească revista noastră. Cum vrei să fii 
însă colaboratorul unei- reviste pe care n'o citeşti şi 
de al cărei program nu ai cunoştinţă ? 

De aceea; sfătuim pe acei cari ţin să colaboreze la 
: revistă, să facă bine să o citească şi să urmărească 
„regulat cele publicate în ea. 


Cine a fost Spencer? 


Spencer (citeşte Spenser) născut la 1820, mort la 
1903, este unul din cei mai de seamă filosofi şi soci- 
ologi englezi. In viaţa lui a fost mai întâi inginer de 
căi ferate, după aceea redactor de jurnale. El e fun- 
datorul unui nou sistem de filosofie, bazat pe evolu- 
ţie. Lucrările sale, destul de numeroase, prezintă şi 
o deosebită însemnătate în ce priveşte educaţiunea, 
Spencer fiind tot odată şi un pedagog distins. 


Ce este Calvarul ? 


~ Răspundem la această întrebare a cititorului nos- 
tru Jac. D. C. dela T.-Severin că, precum se ştie, Cal- 
varul sau Golgota este muntele de lângă Ierusalim 
în vârful căruia a fost răstignit Domnul nostru lisus 
Cristos. Cuvântul Calvar este de origină latină, ve- 
nind dela calvaris, care înseamnă căpă/ână, craniu 
de om. 

In înţeles figurat se zice de cineva că suie un cal- 
var, atunci când e înhămat la o muncă plină de 
piedici şi greutăţi. 


Cine a fost Theuriet ? 


Andre Theuriet, scriitor francez, născut la 1833, 
mort la 1907. s'a distins ca poet, dar mai ales ca seri- 
itor în proză, fiind autor al mai multor romane şi 
nuvele. dintre cari o bună parte există şi în tradu- 
cere româneacă. 


TOATE 9 AMESTECATE 


Insemnări de cuvinte. 


Sunt lămuriri cerute de cititorul nostru Zac. D. C. 
din 7.-Severin. 

Brăcuit vine dela brac (cuvânt de origină germană), 

iar brac înseamnă o grămadă netrebnică sau un ani- 
mal sau, un lucru de lepădat. Ex. cal de brac, cal 
prost. Brăcuit, aşa dar, înseamnă netrebnic, prost, 
cum e în următorul vers de Eminescu: „Printre to- 
muri brăcuite aşezat şi el un brac”. 

Inadmisibilitate e starea sau calitatea a un ce care 
nu poate fi admis, care nu poate fi primit. 

A mumifica înseamnă. în înţeles propriu, a pre- 
face în starea, de mumie, iar în înțeles figurat a- de- 
veni incapabil de a mai întelege ceva. a: 

Paternitate, în înţeles propriu, înseamnă starea 
sau calitatea de tată, iar în înţeles figurat, calitatea 
de autor al unei cărţi, al unui lucru. 

Premise în înţeles mai general înseamnă spusele 
sau afirmaţiunile făcute la începutul unui „discurs 
sau al unui articol sau scrieri. In înțeles mai restrâns 
premisele (a nu se confunda cu permisele) sunt pri- 
mele două propoziţiuni dintr'un silogizm. 

Ce anume este silogizmul, se va învăţa în c'asele 
superioare de liceu. 

Răspundem aceluiaş cititor spunându-i că nu ştim 
sigur, dar credem că filmul cu Haplea se va'da şi la 
T.-Severin. 


Cine a fost François Coppée ? 


Francois Coppée, poet francez, născut la 1842, mort 
la 1908, a scris multe poezii lirice, piese dramatice 
întrun act şi nuvele. Şi din scrierile lui Coppée 
sunt destule în traducerea românească. 


Cine a fost Tennyson? 


Născut la 1809, mort la 1892, Alfred lord Tennyson. 
este unul din cei mai mari poeţi din literatura con- 
temporană engleză şi un poet care pentru meritele 
sale literare, a fost înălţat la rangul de lord. Tenny- 
son s'a distins în poezia lirică, însă marea lui repu- 
taţie i-a fost asigurată mai ales de frumuseţea poves- 
tirilor sale în versuri, povestiri străbătute de un sen- 
timent de iubire de oameni şi de un înalt idealism. 

Intrebările despre Spencer, Theuriet, Coppée şi 
Tennyson ne-au fost făcute de cititorul nostru Pop. 
C. S. R.-Sărat. 


t-j i + t 


.— 


26 FEBRUARIE 1928 — Nr. 211 


ABONAMENTE : 1 AN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ere s.n... 


6 LUNI 1% „ 


Director: N. BATZARIA 


200 EN || UL NORTE SRI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


YYYYYYYYYYYYYYYY 


TTYYYTYYTYVYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY? 


CÂNTEC DE GENE... 


Dormi, fetiţo, dormi cuminte, 
Vis de aur să te-alinte. 
Dormi că vine 
Lângă tine 
Buna-ţi mamă 
Care cheamă 
Ingerii din cer să we 
Si cu vocea argintie 
Să îți spună : 

« Noapte bună, 

« Puişor, 

«Dormi frumos 
«Și dormi UŞOTmD 


Dormi copilă, dormi cuminte, 
Vise dragi să te alinte, 
Uite luna- ca să-ți vadă 
Ochișorii 
Si obrăjorii 
Se opreşte în livadă, 
Se oprește 


Si priveşte 
Părul tău ca de argint. 
Se strecoară-apoi tăcută 
Sin fermecător alint 
Ti-l desmeardă și-l sărută 
Să nu-i pară'n urmă rău 
Că-a ajuns la părul tău 
Si departe a plecat 
Fără să-l fi sărutat... 
Dormi drăguțo, dormi cuminte, 
Vise scumpe să te-alinte.. 
Haide lasă-ţi căpuşorul 
Către somn ca să-și ia sborul 
Si visează 
Că ești trează, 
Si visează numai flori, 
Privighetori, 
Zâne dalbe, 
Ingerași cu aripi albe, 
Păsărele 
———— MC FR ———— 


Prumuşele 
Ce se-alungă 
Si s'adaslă, 
Mai de grabă să ajungă 
La fereastră. 
Pe aripioare ele `n dar 
Tti aduc cerescul har 
Si vin toate ca să-ți spună : 
« Noapte bună, 
« Puişor, 
«Dormi frumos 
«Și dormi Uşor...» 


lată stelelen livadă 
Stau pe ramuri de jugaștri 
Dornice ca să-ți vadă 
Ochişorii tăi albaștri... 
Ele-ţi spun acum în cor: 
« Noapte bună, puișor, 
«Dormi frumos şi dormi 
fusor, .» 
Neculai Gh. Mihăescu 


Amurg în țara păpuşilor 


Umbrele pe crânguri curg, 


Drumurile tac pitite 
Intre casele umbrite 


Toate-ajar şin casă tac... 


In amurg. 


Perne'n paturi ațipesc 


In iatac. 


Numai noaptea, cu pas mare, 


Tae drum în lung şi'n lat, 


Umbrele pe ziduri cresc, 


Firea toată-a cărbunat 


Din hotare în hotare... 
Niculae Man. Manolescu 


PAG. 4 


— Poveste populară din Corsica — 


Prelucrare de Ali-Baba 


u fost odată şase fraţi şi o soră. 
Şi o duceau greu de tot, sărmanii 
de ei. Părinţii lor erau săraci şi 
de multă vreme zăceau bolnavi, 
aşa că nu puteau să muncească şi 
să câştige măcar pâinea de toate 
zilele. 

Intr'o zi, pe când cei şase fraţi 
căutau castane în pădure şi nu găseau, cel mai mic 
dintr'înşii zise : „Mă duc în lumea largă să-mi caut 
norocul, iar după o săptămână mă întorc să vă spun 
ce mi s'a întâmplat”. 

Plecă și după ce umblă multe zile şi multe nopţi. 
intr'o seară zări o căsuţă în mijlocul unei păduri. 
„Mă duc, îşi zise el, să cer ceva de mâncare şi voe 
să mă odihnesc puţin”. 

Bătu în poartă şi din lăuntru se auzi un glas de 
femeie întrebând : „Cine-i ?” 

— Eu”, răspunse băiatul. 


Femeia care întrebase era o vrăjitoare foarte rea. 

Privind pe fereastră şi văzând că e un băiat tânăr, 
scrâşni din dinţi şi rânji de bucurie. Merse la poartă, 
dar când vru să-i deschidă, scăpă, ca din nebăgare 
de seamă, inelul din deget. „Ce inel frumos !” strigă 
băiatul şi plecându-se, îl ridică de jos şi îl trecu în 
degetul său. 


De o dată însă corpul i se acoperi de un păr lung, 
în frunte îi răsăriră două coarne, urechile i se lun- 
giră. Până numeri cinci, băiatul era prefăcut într'un 
tap. Vrăjitoarea îi trecu o sfoară de gât, îl duse la 
grajd şi-i puse înainte iarbă proaspătă. 

Fraţii rămaşi acasă, văzând că frăţiorul lor nu se 
întoarce, porniră unul câte unul să-l caute. Incăpură 
însă cu toţii pe mâinile aceleiaşi vrăjitoare şi cu toţii 
fură prefăcuţi în tapi, ca și fratele lor mai mic. 

La urmă de tot plecă şi surioara lor, „Milia cea 
frumoasă”, cum îi zicea toată lumea. Şi era drept să 
i se zică aşa, fiindcă una, mai frumoasă decât dânsa 
n'ai fi găsit oricât ai fi umblat şi căutat. Era. mă rog, 
sveltă, subţirică, avea ochii albaştri și părul negru 
şi buclat. Şi mai era bună, aga de bună, că lumea o 


iubea mai mult pentru bunătatea, decât pentru fru- 
museţea, ei. 

Pe când buna şi frumoasa Milia mergea pe dru- 
mul mare, văzu la stânga drumului un vultur prins 
întrun mărăcine. Se sbătea vulturul, dar nu era chip 
să scape. Numai decât Milia tăie mărăcinii şi-l scăpă 
pe vultur care, luându-şi sborul, grăi cu graiu ome- 
nesc: „Mulţumesc, frumoasă Milia, şi n'am să uit 
binele ce mi-ai făcut !” 

Milia îşi văzu mai departe de drum şi când începu 
să se lase noaptea, şezu sub un arbore, ca să-şi mai 
potolească foamea cu o bucăţică de pâine. Insă, nici 
n'apucase să mănânce, că văzu venind din partea 
cealaltă o femeie bătrână. slabă şi care abia putea 
să-şi târască picioarele. 

Milia alergă spre dânsa şi-i zise: „Fii bună şi te 
sprijineşte pe mine şi vino să împărţim bucăţica de 
pâine ce mi-a rămas”. 

Dar nici nu isprăvise bine de spus vorbele acestea, 
că rămase aiurită de ceeace văzu că se petrece. Cât 
ai clipi din ochi, baba se prefăcu într'o zână tânără, 
frumoasă, împodobită cu giuvaericale şi îmbrăcată 
într'o rochie din mătasa cea mai fină. 

„Cere-mi ce vrei, îi zise ea Miliei şi îţi voiu înde- 
plini dorinţa. l ER, 

— Doresc să ştiu, îi răspunse Milia, unde sunt 
frații mei şi dacă mai trăesc ori au murit. 

— Trăesc, o asigură. zâna, dar sunt foarte greu 
de recunoscut. Mergi drept înaintea ta şi îi vei găsi 
închişi în căsuţa ce vei întâlni în mijlocul pădurei”. 

Milia mulţumi zânei şi porni din nou la drum: 
După ce umblă multă vreme, zări în sfârşit, căsuţa 
din pădure şi se îndreptă într'acolo cu paşi grăbiţi. 
Fu văzută însă şi de vrăjitoarea cea rea, care, eşin- 
du-i înainte. îi aruncă inelul vrăjit. Dar în aceeaşi 
clipă un vultur, care nu era decât vulturul scăpat 
de Milia din mărăcini, se repezi asupra inelului, îl 
luă în cioc şi fugi sburând. 

Vrăjitoarea cea rea se făcu foc de mânie. Cu toate 
acestea, îşi înghiţi necazul şi-i zise Miliei cu o voce 
prietenoasă : „Vino, draga mamei, la mine în casă să 
te odihneşti şi să mai mănânci ceva”. 


Milia intră, iar vrăjitoarea îi zise din nou: „Aş- 
teaptă-mă puţin, ca să gătesc la bucătărie mâncarea”. 
Şi eşi din odaie. Veni atunci vulturul la fereastră 
şi-i grăi Miliei zicându-i : „Milia, să nu primeşti ni- 
mic din mâna acestei păcătoase de vrăjitoare, fiindcă 
dacă primeşti, să ştii că vei fi prefăcută în stană de 
piatră. Mai află că fraţii tăi sunt prefăcuţi în tapi şi 
stau închişi în grajd”. 

Puțin după aceea se întoarse şi vrăjitoarea, adu- 
când pe tavă cozonac, prăjituri şi o sticlă cu un vin 
foarte plăcut la gust. Decât Milia îi zise: „Nu mi-e 
foame şi nici sete nu-mi este. Te rog numai să-mi 
dai voe să dorm puţin într'un colţ al odăiei”. 

Vrăjitoarei îi venea să pleznească şi mai multe nu. 
„Las că nu scapi tu din ghiarele mele”, îşi zise ea 


bombănind şi eşind din nou din odaie, se întoarse 
aducând un colan de aur şi o rochie de mătase de 
toată frumuseţea. „Uite, astea sunt pentru tine, dra- 
ga mamei. îi zise ea Miliei, dar încearcă-le să vedem 
cum au să te prindă”. 

Decât Milia de colo: „Ce să fac eu o biată fată să- 
racă cu astfel da minunăţii ? Nu, nu, ele nu sunt 
pentru mine!” 

Văzând că nici de rândul acesta Milia nu s'a lăsat 
inşelată, vrăjitoarea se trânti în pat şi în curând a- 
dormi ca un buştean. 

Pe când ea dormea şi sforăia, vulturul veni din 
nou la fereastră. „Milia, îi zise el, scoate iute vrăji- 
toarei cămaşa ce poartă şi îmbracă-o tu. Aşa vei că- 
păta tu toată puterea vrăjitoarei, care nu se va mai 
trezi din somn în vecii vecilor”. 

Milia se porni acum să facă ocolul casei. Intr'o 
odae alăturată găsi o mulţime de oameni prefăcuţi 
in stane de piatră, printre care şi un împărat cu îm- 
părăteasa. Se duse apoi la grajd şi acolo găsi pe fră- 
țiorii săi. prefăcuţi în şase ţapi şi aşa de slabi şi pră- 
pădiţi, că abia se ţineau pe picioare. 


Sărmana fată, începu să-i îmbrăţişeze şi să verse 
şiroae de lacrimi. Vroia să le dea din nou chipul lor 
de oameni, dar nu ştia cum să facă. Aruncându-şi 
însă ochii pe cămașă, citi pe dânsa cuvintele urmă- 
toare : 


PAG. 6. teeeeessseeeeeoserosotososeseeeeeseseseeeese DIMINEATA COPIILOR 


„Cămaşă, cămaşă, cât trăesc, 
Tu să faci ce-ţi poruncesc !” 

„Cămaşă, strigă atunci Milia, dă numai decât fra- 
ților mei chipul lor de mai înainte !” 

Dintr'o dată, cei şase tapi fură prefăcuţi în șase 
flăcăi tineri, cari nu mai ştiau cum să mulţumească 
sorei lor şi cum să se bucure mai bine că scăpaseră 
de farmecul vrăjitoarei. 

„Acum, le zise Milia, după ce îi îmbrăţişă pe toţi 
la rând, haidem să scăpăm şi pe ceilalţi nenorociţi 
din casa aceasta”. 

Urmată de fraţii săi, Milia intră în odaia în care 
erau stanele de piatră şi le dede tuturor viaţa şi chi- 
pul de oameni. 

Impăratul şi împărăteasa poftiră pe Milia să mear- 
gă cu dânşii şi-i făgăduiră să-i dea palate, oraşe în- 
tregi şi bani oricâţi ar fi dorit. 

„N'am nevoe de nimc, răspunse Milia, fiindcă a- 
cum sunt şi eu destul de bogată”. 


Fpitinol. după aceea, cämägei Marri să- scoată 
din pământ trăsuri aurite, pentru ca toți câți se gă- 
seau acolo să se poată întoarce la casele lor. Se sui 
şi ea cu fraţii săi într'o astfel de trăsură, trasă de 
nişte cai iuți ca vântul, şi în curând sosiră cu toţii 
la părinţii lor, care nu mai ştiau ce să facă de bu- 
curie că i-au văzut din nou teferi şi sănătoşi. 

Din ziua aceea duceau cu toţii un traiu fericit şi 
imbelşugat. N'aveau cum să ducă lipsă. deoarece că- 
maşa îndeplinea toate poruncile şi dorințele Miliei. 

Intr'o zi însă, Milia o scoase, o spălă şi o întinse 
în curte la soare, ca să se usuce. ` 

Şi iată că suflă un vânt mai tăricel, care o luă şi 
o aruncă tocmai în apa râului, la rândul său, râul 
o duse la mare, unde cămaşa pieri fără urmă: 

Cu toate acestea, Milia nu plânse prea mult pier- 
derea ei, fiindcă avea de toate şi din belşug. 


Ali-Baba 


PRIN LUNA FEBRUARIE 


Amănunte din viaţa florilor de Primăvară 


i ă întreb, copii, care dintre voi a privit 
vreodată cu luare aminte bulbul, ciudat 

y la înfăţişare, din care es atâtea flori fru- 
Mm moase? Şi iarăşi mă întreb, dacă vreunul 

dintre voi ştie că bulbul nu è nici tulpina 
nici rădăcina? 
Ştiţi, desigur, că tulpina susţine frun- 
zele, bobocii, florile şi le trimite hrana 
pe care. rădăcina o scoate din pământ. 

Dacă vreţi să învăţaţi cu ce seamănă bulbul înăun- 
Ìru, luaţi o ceapă (şi ceapa este un bulb), tăiaţi-o în 
jumătate şi veţi vedea că e formată din-toarte multe 
foi subţiri, strâns învăluite una peste alta. Apoi, luaţi 
un bulb crocus — de pildă unul de satran — şi o, 
să găsiți înăuntrul lui foi. subţiri ca pielea, dar mai 
puţine ca la ceapă şi având în mijlocul lor o coadă 
mică de tot, turtită şi tare: e tulpina însăşi, care 
scoate din foile învelite una peste alta hrana pentru 
viitoarele ei frunţe şi flori. 

Bulbii sunt plantați de grădinari, toamna şi rä- 
mân în aceeaşi stare până primăvara. Abia după 
ce soarele le face semn cu razele lui mai calde, 
începe tulpina să lucreze: Sparge întâiu învelişul 
castaniu al bulbului, străbate stratul de pământ care 


îl acoperă şi îl fereşte iarna de îngheţ, şi încet încet - 


îşi trimite frunzele şi florile să înfrumuseţeze pă- 
mântul odată mai mult cu priveliștea lor încântă- 
toare. 


Vai de flori insă, dacă se întorc vânturile aspre 


şi reci... se prăpădesc bietele flori.. doar bulbul 
trăeşte mai departe. 


Pe lângă indatorirea de a creşte flori, bulbul trebue 
să mai formeze bulbi tineri, cari la rândul lor să 
aibă şi ei flori. Şi pe cei bătrâni şi pe cei tineri 
îi scoate grădinarul din pământ, după ce li s'au uscat 
toate frunzele şi florile — îi păstrează la loc uscat 
până toamna, când îi plantează din nou. 


Bulbi de ceapă şi crocus 


Şi acum, copii, după ce aţi ascultat povestea bul- 
bilor ciudaţi — dar interesanţi, — v'ar plăcea, de- 
sigur, să auziţi o întâmplare petrecută între flori. 

Fuseseră câteva zile călduroase prin Februarie. 
Razele soarelui cădeau stăruitor pe un petec de pă- 
mânt neumbrit, unde se plantase nişte bulbi de crocus, 
din care pricină răsăriseră cam de timpuriu flori de 
safran galbene, purpurii şi albe. 

Aceste ființe mititele şi drăgălaşe înflorise înaintea 


ba ea a 


DIMINEATA C O P11 LO Reooooooeooo0o0000000000000000000000000000o0 PAG. 7 


lalelelor şi a stânjeneilor. Erau aşa mulţumite că 
putuseră eşi la soare după hmga inchisoare, că se 
simțeau inclinate să-şi arate într'un fel oarecare bu- 
curia lor. Fiindcă erau plantate pe un strat rotund 
ca un inel, nu e de mirare că începură să joace 
hora cântând: 

„n-inel-în-inel, florile nouţe, 

Hora-ţin-hora-ţin şi sunt drăguţe”... 


Jocul le mări bucuria şi chiar soarele râse la ne- 
bunia lor, deşi avea semne că în curând îl vor 
învălui nourii. 

Ceeace se şi întâmplă. 

Floricelele opriră hora brusc, surprinse şi puţin 
întiorate de răcoarea neaşteptată. 

„Ah scumpelor! îşi ziseră între ele, închizându-şi 
petalele. Să nădăjduim că n'am. înflorit prea de tim- 
puriu. Ce frig s'a lăsat de câteva minute! Ghioceilor! 
Ce credeţi voi, o să vie zapadă la noapte?” în- 
trebară ele un grup de ghiocei înfloriţi neturburaţi 
întrun colţ umbros. 

„Nouă nu ne e teamă de zăpadă. 


Flori de safran 


Nu e oate riumele nostru în limba franceză: „Perce- 
neige” pentrucă noi întradevăr înflorim străbătând 
prirt zăpadă? 

— Nu cumva vă socotiți aşa viteze?! spuse sa- 
franul: Cum ar putea nişte fiinţe slabe şi plăpânde 
ca voi să- înfrunte moartea prin zăpadă şi îngheţ? 

— Chiar aşa se şi întâmplă răspunse un ghiocel, 
şi toţi gkicceii îşi ridicară cu mândrie tulpinele lor 
subţirele. Mi se pare că nu ştiţi, că suntem în- 
rudite cu astodelele (aişor) cele mari şi galbene. Dacă 
ar fi ele înflorite, nu v'ar da voe să ne spuneţi 
„finţe slabe şi plăpânde”. 

-- Co? Astodelele sunt verișoarele voastre? în- 


trebă safranul cu mirare. Parcă n'ar îi de crezut. 


_Cu ce ue pute dovedi? 


Ghiocei 


-— Destul de uşor. Uitaţi-vă la ori ce floare din 
familii noastră ` şi veţi vedea că toate purtăm pe 
petale, o cunună. A moastră e mai mică, albă cu 
crestăluri galbene pe margini — astodelele o au 
mai mare, de un galben mai închis decât culoarea 
lor, pe când narcisele (coprinele) dela galbenul cel 
mai deschis până la portocaliul cel mai închis. Aşa 
că, -adaogă ghiocelul cu puţină mândrie „noi trebue 
să fim de familie regală”. 

Florile de safran ascultau tăcute, hotărâte să aibă 
mai mult respect faţă de ghiocei, pentrucă „nici una nu 
purtăm coroană”, îşi spuseră între ele. : 

Prelucrare din englezeşte de Zelda 


Azi 3 ie 


[RE dp 


Un sfat pe săptămână 


Decât sacul plin de vorbe 
Deşarte. găunoase, 
E mai bine-un pumn de fapte, H 
s-a Fapte bune şi frumoase. - 


Cereţi pretutindeni 


„Almanahul $colarilor pe anul 1928" 


3 
Desene de GEO 


Text de MOŞ NAE 


vV. Cei dintâi pui de găină. 


SEE 
== 


1) In sfârşit, sosi şi ztua 
Ca să iasă puişori 
Din maşină — ian priviţi-i 
Că-s frumoşi și gălbiori. 


2) Cât de hrană, nu-i nevoe, 
Las'că singuri îşi găsesc. 
Merg prin sat, pe câmp afară 
Şi pământul scormonesc, 


2) Negustorii noştri-acuma 
Sunt cuprinşi de bucurie. 
„„Din o sută, zice Haplea, 
Pâwla anu-avem o mie“, 


4) Din o sută câţi plecară, 
Seara'acasă când veniră, j 
Vre-o zece şi mai bine 
Omorâţi pe străzi pieriră, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


5) Zi de zi se'mpuţinează, 
Ba căruţe, ba copii, 
Pier sărmanii puişorii, 
Nau rămas nici zece vii. 


7?) O porni Tănase iară 
După ouă pe la sate 
Si se'ntoarse treaz şi teafăr 
La Hăpleşti cam pe'nserate. 


9) insă hrana e cam scumpă, 
Iar în casa cea de bani 
Suflă vântul şi se plimbă 
Numai șoareci şi gusgani. 


PAG. 9 


6) „Scoatem alţii, zice Haplea, 
Punem ouă să clocim 
In maşină, dup'aceea, 
Cât mai bine îi păzim“. 


8) Iar au pus şi iar eşit-au 
Puişori mulţi, o grămadă. 
„Nu lăsăm de-aci'mnainte, 
Ca să iasă unwn stradă“ 


10) Dar notarul îi învaţă: 
„Oameni buni, să mă-ascultaţi, 
Dacă vreţi să crească puii, 
Doar lăcuste să le daţi“. (Va urma). 


PAG. CE 


TR OAN CĂ 


DIMINEATA COPIILOR 


FIU DE IMPARAT. 


de. V. PETRESCU-V. 


XXV 

— Să vii- poimâine”!... Aşa pe rând, îi măsura cu 
aţa aceia, şi le boscorodea din cartea deschisă, un 
ceaslov găsit prin casă. lar bolnavii plecau cu su- 
țletul uşurat, că învățații pe loc le ghiciseră boala, 
dar tot uşuraţi plecau şi la pungă. Tăgârţă se pri- 
cepea de minune să-şi ceară dreptul cuvenit leacu- 
rilor. 

Şi ce mai la deat, la: vale. -Fiecăruia venit să 
ceară în ziua următoare doitoria, le. dădea câte un 
şip cu apă chioară, colorată cu “fel de. fel -de bu- 
rueni, strânse după câmp sau din pădure de Tă- 
gârță. Treaba mergea sfrună. Bolnavii ca” prin mi- 
nune se făceau sănătoşi, numai ce-auzeau de is- 
prăvile însătaţilor, şi era de ajuns ca să le strige 
Tăgârţă să se facă bine, şi bine se făceau. -De 
înţelepciunea şi ştiinţa lor se duse vestea peste ho- 
tare şi cârduri, cârduri -de schiopi şi ciungi, de co- 
coşaţi sau de acei ce sufereau de brâncă, vătămătură, 
târnates, nădui sau. alte boale; intrau pe poarta o- 
grăzii, unde locuiau învățații şi pentru nimica toată, 
pentru o apă, buruiană sau altă drăcovenie, nu- 
mărau vârtos. gălbiorii, în palma mereu HA.: a lui 
Tăgârță. 


La Isvorul Tămăduirii 


Apa ce vindeau împieliţaţii nu costa nici un. ban, 
răci la doi paşi de casa moşului curgea fără să se 
irosească un. pârâu isvorât de unde, şti-o sfântul. 
Pe câmp buruieni de toate neamurile, pe drum praf 
şi pietre destule, şi rădăcini. şi coji „de copac. avea 
pădurea, avea şi crângul şi chiar şi unchiaşul nostru 
avea doi arţari la poartă, din cari nu odată îşi pre- 
găteau învăţăţii leacul pântru cei proşti. Şi mulţi 
erau, măi copii! De, ca omul bolnav, care ar îi în 
în stare să-şi dea şi cămaşa, şi Sp din spate 
pentru o zi mai bună! 

In vremea “aceia, bătrânul “împărat Trăsnea,- care 
se'nvecina cu împărăţiă, unde se aflau învățații cu 
pricina, căzu greu bolnav. Toate- leacurile -vracilor, 
vrăjitorilor şi 'babelor erau zadarnice, precum şi toate 
_liturghiile şi. acatistele date la biserică. 

Auzind că în cutare sat sunt doi învăţaţi, pripăşiţi 
de unde nici el nu ştie, trimese ştafetă să-i aducă 
la Curte, dar Troancă şi Tăgârţă, nu mai pridideau. 
In sat era mare zarvă. Pe negândite venise o mo~- 
limă, pe care şi dacă erau a tot ştiutori, tot no 
pricepeau. Troancă, care până acum povăţuit de cre- 
dincioasa slugă, stase deoparte, nu mai vrea nici în 


ruptul iabiel să nu le fie de ae Dorind cu tot 
dinadiusul să-şi arate ştiinţa, şi îndurerat de su- 
ferinţele bolnavilor, fierbea întrun ciaun de tuciu nişte 
burtieni, cu cari credea prostul că vindecă mulţimea. 

Dânc poruncă stafetei împăratului Trăsnea să aş- 
tepic, chemă pe mai marele satului şi împreună cu 
nelipsitul Tăgârţă porniră din casă în casă, mân- 
gâind bolnavii ş: dându-le la fiecare câte o sticluţă 
din leacul preparat, ziceau ei, de doftorul cel mare. 

Şi tot zăbovind la fiecare casă, îi apucă 
nopate: în sat. Dar ce fu asta! D'abea ajunşi, şi se 
pomeniră cu mulţimea la poartă. Celor care le dase 
să bea, muriseră în chinuri, iar cei rămaşi. veniră 
să le ceară socoteală. Şi mulţi mai erau, măi Doamne! 
Umpluseră curtea şi tot mai veneau, dar erau destui 
şi din acei ce daseră ortul popii. 

Tăgârţă, speriat, puse 'zăvorul la uşea tindei, apoi 
uintându-se împrejur, văzu o fereastră din spatele 
casei ce da în câmp, - şi trăgându-l pe Troancă al 
nostru, care striga că bolmavii au fost de vină că 
au murit, îugiră scăpându-şi viaţa. Uitară ştateta 
lui Troancă şi ar fi uitat multe, dacă ar fi avut. 
Din mila sfântului, ce aveau pe ei, era totul, dar 
uitasem să vă spun, că în grabă toţi gălbiorii strânşi 
rămaseră sub căpătâiul patului. Banii nemunciţi nu 
țin de cald, şi din ei nu se alege nimic. 

Și marii învăţaţi, fără a mai întoarce capul, fără 
a mai zăbovi, tăiară câmpia d'a curmezişul şi o 
porniră aşa prin noapte, neştiind nici ei unde. 

Când zorii începură să se iveașcă, se opriră la 
marginea de codru, neștiind câP'au mers şi mici pe 
unde, locurile acelea fiindu-le străine. Rupţi de o- 
boseală şi nemâncaţi,. căci nici mapucară să îmbuce, 
adormiră unul lângă altul. Când razele soarelui, în- 
cepură să se joace pe feţele lor, se deşteptară și 


„făcându-şi cruce, mulțumiră sfântului că . scăpaseră 


cu viață. 
Jntr'un tărziu, cum stăteau nehotărâti, neştiind ce 


să- facă şi pe unde să-şi îndrepte paşii, Tăgârţă 
săturându-se de umblat, zise: 

— „Mărite!... 

— Ce-i? 

— Te las... 

— Cum? Ce-ai zis?.... Ba asta-i vorbă!... Ţi s'a 


urât cu mine”, şi Troancă speriat că rămâne singur, 
începu să plângă. „Nu ţi-am greşit cu nimic. Când 
am avut, ţi-am dat destul, iar când m'am avut, n'am 
mâncat mai mult ca tine. Ți-am; tăcut toate voile şi 
te-am socotit ca un frate. Acum mă laşi singur, pe 
meleagurile astea pe cari nu le cunosc, mă lași în 


DIMINEATA COPIILOR *000000000000000000000004000000000000000000 PAG. 11 


voia soartei, fără sprijin, fără povaţă. Dece, Tăgârţă?” 
şi Troancă văicărindu-se ca un copil, începu să bles- 
teme ceasul, când a plecat d'acasă. 

Tăgârţă se înduplecă uşor, apoi sărutând dreapta 
împăratului, în semn de supunere, începu şi el să 
plângă, să se jeluiască fiindcă mau nici un noroc pe 
lume, şi o ţinură amândoi aşa, până ce-şi aduseră 
aminte că de ieri nu mâncaseră. nimic. 

Găsind o băltoacă, se spălară pe față, şi după 


ce se răcoriră ,porniră tăcuţi lăsând la o parte pă- 
durea şi luând-o pe o potecă ce cobora în vale. 
Soarele se ridica d'abinelea. Veni. amiaza şi. pentru a 
uita de foame, şi neavând ce face, căci la drum 
nu-i nimic mai urât decât urâtul, li se desgheţară 
limbile. Vorbiră întâi doar atât ca să nu tacă, după 
o vreme mai mult şi când ajunseră în vale, uitară cu 
totul de supărare şi de necazuri. 


> (Va urma) - 


GSANTNVANNBAADADENNASEAANVANAUVENDACOERNEDNNKMEONDASPANLEELEERNRRR> DER? SOANARNNGLENINANAVPANANRRNLPPAAARSBEPRSERSADSEN 


COTOŞMĂNEL 


u ştiţi cine e Cotoşmănel? Se poate ? Cotoş- 
mănel e un iepuraş cotofei cu ochii ca două 
bile de sticlă şi cu blana pestriță. 

Acum e la şcoală. unde face adevărate mi- 

nuni — după cum spune şi mămica lui la 

cine vrea să asculte. şi de aceea i-a cumpărat şi cea 

mai frumoasă geantă de spinare care a-găsit-o în 

magazin — cu o placă, un condeiu—şi un burete să 
te închini le vezi — să nu le deochi! 

Cotoşmănel merge pe drum sărind şi ţupăind ca o 
minge, şi cântând un cântec care începe cu vorbele: 

„Cântaţi cu toţii, iepuraşi — dragii mamei în- 
geraşi...” 

Când, de după un stufiş, hop! răsare în calea lui 
cumătra vulpe, cu ochelarii pe nas: 

— Incotro. bărzoiule ? 

— La şcoală, răspunse Cotoşmănel, 
parcă ar fi zis: la sfat cu regele!” 

— Nu mai spune! Şi ce faci acolo ? 

— Invăţ — ma şi făcut „monitor” adăugă el. 
umflându-se în pene. 

Vulpea se apucă cu mâinile de mijloc, şi începu 
să râdă cu gura până la urechi, ca de o glumă foarte 
înveselitoare. Apoi se făcu dintr'o dată iar serioasă, 
şi spuse iepuraşului buimăcit : 

„Eşti un prost ca şi tat-tu, căruia i-am jucat o 
mulţime de feste. Mă prind că nu şti să faci o sim- 
plă socoteală”. 

Acest lucru întărâtă tare pe micul Cotoşmănel şi 
se arătă gata să-şi arate ştiinţa prinzându-se pe ori 
ce. — „Buun! urmă vulpea privindu-l peste ochelari 
— atunci ne prindem — eu pe un coş de ciuperci — 
tu -— pe însăşi pielea ta... Ascultă acum care e so- 
coteala: să-mi spui cât face la un loc — cinci găini 
— două rațe — trei mere — şase cai şi patru ouă... 

— Păi uşor de tot!! se grăbi să spue epuraşul — 
care, când vulpea vorbea. şi înşira cifrele pe tăbliță 
şi făcuse adunarea: 

— Douăzeci... 

— Două-zeci de ce? 

— Două-zeci de..... 

lepuraşul se scărpină încurcat în Cap. Mai făcu 
odată socoteala: 

— Două-zeci de..... 


mândru, de 


— Ce sunt ăștia două-zeci? sbieră vulpea holbân- 
du-se la el. Vezi că nu ştii să-mi spui socoteala ?... 

— Slaţi, coană vulpe, că vă spui acuşica — nu 
vă supăraţi... răspunse Cotoşmănel pe care îl treceau 
năduşelile şi încremenise cu condeiul în mână, în- 
trebându-se cum naiba să boteze afurisita aia de so- 
coteală, unde a amestecat la un loc găini, rațe, mere, 
cai şi ouă. 

— Mi-a pus capacul zgripţuroaica! îşi zise el, şi 
inima i se făcu cât un purice. 

— Vezi că nu ştii?! îi suflă cumătra cu un surâs 
drăcesc. 

— Iepuraşul se făcu mititel în iarbă şi tot făcân- 
du-se că e cufundat în socoteli — o zbughi deodată 
la fugă, de se ridica praful norişori în urmă. 


Vulpea rămase cu buzele umflate — se uită lung 


după el: 
— E mai deştept decât tat-su. Nu m'așteptam să 
deslege aşa de bine pentru el, socoteala! Ion Spic 


PAG. 12 


— Poveste popul:ră rusească — 


ra în ajunul iernei. Boul se duse 
în pădure. In drum întâlni un ber- 
WA bece şi-l întrebă: „„Berbecule, înco- 

é tro ai pornit-o? 

a — Merg să caut vara, îi răs- 
punse berbecele. 

— Să mergem impreună”. 

Porniră şi deteră ceva mai încolo 
peste un porc, pe care îl întrebară: „Porcule, în- 
cotro?” 

— Merg să caut vara. 

-— Dacă-i așa, vino cu noi”. 

Ceva mai încolo întâlniră o gâscă. „Gâscă, in- 
cotro?” 

— Merg să caut vara. 

— Hai cu noi”. 

Mai întâliră un cocoş, care de asemenea mer- 
gea să caute vara. Şi cocoşul se întovărăşi cu dânşii. 

Acum câteşi cinci stătură la sfat, întrebându-se: 
„larna cu zăpada şi cu frigul ei bate la uşe; umde 
am putea găsi ceva căldură?” 


Boul zise: „Să ne facem mai de grabă o colibă, 
fiindcă altfel degerăm cu toţii”. 

li se împotrivi însă berbecele, care îi zise: „Din 
parte-mi, am o blană groasă, aşa că pot ierna şi la 
aer liber”. 

Grăi şi porcul zicând: „Despre mine, poate să fie 
cât de mare frigul; îmi fac o groapă în pământ, 
mă vâr întrinsa şi o duc de minune”. 

La rândul ei, se aruncă şi gâsca în vorbă şi zise: 
„Mă suiu întrun brad mai stufos, îmi aştern de 
desubt o aripă şi mă învelesc cu aripa cealaltă. In 
chipul acesta, frigul mare cum să mă răzbească”. 


+ 


„Cucuriguu! Fac şi ew la fel” strigă cocoşul. 

Bietul bou văzu că mare tovarăşi buni şi că tre- 
buie să-şi ducă singur de grije. „Faceţi cum vroiţi, 
zise el. Eu unul îmi clădesc o colibă”. 

Işi clădi, aşa dar, o colibă şi se aşeză frumuşel în- 
trinsa. Nu trecu mult la mijloc şi se lăsă iarna cu 
frig şi. ger. 

Şi iată că berbecele veni la bou şi-l rugă cu la- 
crămi în ochi: „Boule dragă, primeştemă în co- 
liba ta!” ; 

- Nu, prietene, îi răspunse boul, te-ai lăudat că 
ai o blană groasă, aşa că poţi să iemezi afară, 

— Dacă nu mă primeşti, îţi dau jos uşa colibei, 
aşa că pe urmă vei degerea şi tu”. 

Boul se sperie de ameninţarea aceasta şi îl primi. 

Dar nu după mult, veni şi porcul, degerat dea- 
binelea: „Boule dragă, zise el, primeşte-mă în co- 
libă, ca să mă mai încălzesc!” 

— Nu te primesc, sapă, cum te-ai lăudat, o groapă 
în pământ şi vâră-te într'insa. 

— Dacă nu mă primeşti, strigă supărat porcul, 
iţi desgrop cu botul parii pe cari se reazemă coliba, 
aşa că ţi-o dărâm toată”. 

Se sperie bietul bou de cuvintele acestea şi primi 
şi pe porc în colibă. 

Totuşi, mavu parte de linişte, căci veniră chiar 
a doua zi cocoşul şi gâsca şi-i cerură să-i primească 
şi pe dânşii. ' | 

„Nu, le răspunse boul, aveți fiecare două aripi — 
æa ca sa o aşterneţi şi una ca să vă înveliți. 

— Dacă nu ne primeşti, îţi smulgem toate paele 
şi toată frunza de pe acoperiş, aşa că pe urmă vei 
îngheţa de frig tu însuţi”, 


DIMINEAȚĂ COPIiiL0R9000o0oooo93600000000000000000000000ooooooe PAG. 13 


Boul, vrând nevrând, primi în colibă, pe cocoş şi ef 


pe gâscă. 

Acum locuiau câteşi cinci în colibă. Cocoşul se ; 
încălzise 'din nou şi începuse să-şi cânte cântecul. 
Glasul acestui cântec ajunse însă până la .urechile 
vulpei, care nu mai putea după cocoşul cel gras. 
Decât e vorba, cum să pună mâna pe el? 

Vulpea, şireată cum e şi obişnuită să arumce pe 
alţii în foc şi în primejdie, se duse la urs şi la 
lup şi le vorbi în felul următor: „„lubiţi prieteni, am 
găsit nişte bunătăţi, cum mați gustat până acum. 
Pentru tine, ursule, un bou; pentru tine, lupule, un 
berbece, iar pentru mine um cocoș. . 

— Foarte frumos din partea ta, cumătră dragă, 
răspunseră ursul şi lupul. Nu vom uita niciodată 
binele acesta. Haidem să mergem şi să-i mâncăm 
pe loc!” 

Vulpea îi duse la colibă. 


„Dragă ursule, deschide tu uşa, iar eu intru şi 
mănânc cocoşul”. 
Ursul deschise uşa şi sări înlăuntru. Fu zărită 


însă de bou, care se năpusti asupra ei, o împunse cu 
coarnele şi o lipi de părete. Din partea sa îi în- 
fipse şi berbecele coarnele în burtă, aşa că vulpea 
muri, fără să poată da măcar un țipăt. 

„Dar ce face vulpea“atâta vreme în colibă? în- 
trebă lupul pe urs. Na dat până acum gata un pă- 
cătos de cocoş? Moş Martine, deschide încă odată 
ușa, ca să intru en”. 

Ursul deschise uşa, iar lupul sări în colibă. Boul 
însă îl împinse cu coarnele şi-l lipi de părete, pe 
când din partea sa berbecele îi înfipse coarnele în 
burtă. Sa dus şi lupul, murind de aceiaşi moarte 


e 
N 
5 
| | 
cd 


ca vulpea. 

Stă ursul afară şi aşteaptă şi işi zice singur: „Se 
vede treaba că lupul mu poate să doboare pe berbece; 
ia să intru şi eu”. 

Intră, dar boul şi berbecele nu-i făcură o pri- 
mire mai bună, aşa că Moş Martin abia putu să 
scape cu zile, luând-o la sănătoasa. 

Cât despre cei cinci tovarăşi, rămaseră. cu toţii 
în colibă şi trăiră nesupăraţi până ce trecu iarna 
cea rea şi friguroasă. Stan Protopopescu 


OROREaSDRC IEN AINS INOEBDREARANREDWU SE: 1B2NYBLUBBSARRINIGBERNNBENSEONBNNCE ABBRORENEDONNNUNNDEEBNONDDOaO aaa: 


Deşteptăciunea unui ofiţer 
român 


Intr'o seară de Noembrie, o ceaţă deasă se lă- 
sase în trecătorile Carpaţilor, unde armata română 
ținea vitejeşte piept duşmanului, care vroia să cu- 
tropească ţara. 

Era în vremea ultimului războiu din care, prin vi- 
tejia ostaşilor români şi sângele lor vărsat din bel- 
şug, a eşit România întregită. 

Surprins de ceaţă, un căpitan român se rătăcise 
şi nimerise tocmai în liniile duşmane. Când şi-a dat 
seama, era prea târziu. 

Deodată, însă, îi veni un gând de-o indrăzneală 
nemai pomenită. Anume, merse drept la un ofiţer 
duşman, pe care îl zărise umblând singur, si cu 
revolverul îndreptat spre dânsul, îi zise: „Ori te pre- 
dai, ori te omor pe loc”. 

Ofițerul duşman îşi închipui că e împresurat de 
trupele româneşti şi de aceea, fără să zică măcar 
pis | ridică braţele în sus şi se predă căpitanului 
român, care, după ce-l dezarmă, îi zise zâmbind: 


„Şi acum hai să mergem alături ca doi buni prieteni 
şi să căutăm împreună drumul spre tranşeele române”. 

Dar când ofiţerul duşman înţelese cum stau lucru- 
rile, rămase foarte nedumerit de fapta căpitanului 
român şi-l întrebă: 

„Dar cum de ai îndrăznit să pătrunzi singur in 
liniile noastre şi să-mi ceri să mă predau?” 

Căpitanul român îi răspunse: Imi dau bine Seama 
de primejdia în care mă găsesc şi de aceea am făcut 
o încercare disperată. Dacă isbutesc să scap teatăr 
din liniile voastre, te duc la noi ca prizonier; dacă 
nu, am să fiu eu prizonierul vostru”. 

Ofiţerul duşman se simţi foarte ruşinat şi umilit 
de faptul că a fost făcut prizonier în mijlocul arma- 
tei sale. li propuse, aşa dar, căpitanului român toţi 
banii ce avea la ef, ceasornicul de buzunar, un inel cu 
diamante, numai şi numai să-l lase liber, asigurându-l 
că şi el îl va lăsa să se întoarcă nesupărat la tran- 
şeele române. 

Căpitanul însă nici mauzea de urechia aceea. In 
sfârşit, norocul şi mai ales curajul său îl ajutară să 
scape teafăr şi să-l ducă pe ofiţerul duşman prizonier 
la armata română. Mircea Petrescu 


———— = tz — 


pr peer 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


XX) Mitică spre Tibet. 


Ce l-a făcut pe Mitică al nostru să se hotărască 
pentru o călătorie în ţara aşa de întinsă, dar aşa de 
puţin cunoscută ‘a Tibetului, ţară despărțită de cele- 
lalte ţări dimprejur prin şiruri de munţi înalţi, unii 
având chiar peste 6000 de metri înălțime, ţară cu 
un pământ mai mult sterp, în sfârşit, ţară locuită 
de oameni puţin bucuroşi de oaspeţi şi chinuită de 
friguri mari, de viscole şi de furtuni? 

La această întrebare ce i-a fost pusă şi de Am- 
basadorul cu care Mitică petrecuse toată vremea la 
Peking, îndrăzneţul aviator român a răspuns că toc- 
mai îl atrage faptul că Tibetul este o ţară puţin cu- 
noscută şi care nu seamănă cu altele. Citise Mitică 
al nostru că în Tibet nu izbutiseră să pătrundă, de 
când există ţara aceasta, decât vre-o cinci, şase străini, 
cari nu „putuseră să stea acolo multă vreme, fiindcă 
fuseseră goniţi şi suferiseră şi alte neplăceri. 


sj 


Dalai-Lama, şeful suprem religios al budiștilor din Tibet. 


Mai citise că în Tibet sunt stăpâni preoţii budişti 
că în capitala Tibetului îşi are reşedinţa marele Da- 
lai-Lama, şeful suprem şi absolut al budiştilor şi om 
care nu părăseşte niciodată palatul său, aşa că nu 
e tocmai lesne să-l vezi cum e la faţă. 


Şi multe alte lucruri şi curiozități mai citise Mitică 
despre Tibet, despre viaţa şi obiceiurile oamenilor de 
acolo. De aceea, dorea să vadă toate acestea la fața 
locului. 

Incă ceva. Din cele ce citise ştia că pentru un străin, 
mai ales pentru un European, o călătorie în Tibet 
este foarte primejdioasă. lar pe curagiosul Mitică 
primejdia îl atrăgea cu o putere căreia nu putea să 
i se împotrivească. 

Şi aşa, în dimineaţa zilei în ajunul căreia luase 
hotărârea de a părăsi atât de puţin curata capitală 
a Chinei, Mitică, luându-şi rămas bun dela Amba- 
sador şi dela secretarul chinez, care oftă uşurat 
că se scapă de un musafir, a cărui şedere la Pe- 
king nu-i făcea nici o bucurie, se înălță în văzduh 
pe măreţul său „Noroc”. Se înţelege dela sine că a 
luat şi pe Uragan, credinciosul şi nedespărţitul său 
tovarăş de drum. 

După un zbor de vre-o oră, Mitică, răcorit, în- 
viorat de aerul proaspăt ce respira şi de vântul 
sănătos, îşi găsi din nou buna dispoziţie pe care o 
cam. pierduse în timpul şederei sale la Peking. 

li veni iarăşi chet de vorbă şi de glume. Fireşte, 
mavea cu cine vorbi şi glumi decât cu Uragan. 


mulţumit că ne-am scăpat de praful, de murdăria, 
de căldura şi de nesuferitul miros din capitala Impără- 
tiei cereşti? Auzi, măi Uragane, ci-că păcătosul a- 
cela de oraş ar fi Capitala Impărăţiei cereşti! Ba 
e mai potrivită pentru o capitală a iadului şi centru 
al tuturor gunoaelor de pe pământ, Decât „bine că 
ne-am scăpat de dânsa! 

— Ham-ham-ham! răspunse Uragan în graiul său, 
adică: „Aşa e, stăpâne! Nu mi-a plăcut nici mie o- 
raşul acela”. 

Mergând ei tot aşa, după mai multe ore de zburat 
Mitică zări în depărtare spre Miazăzi un şir de 
munţi înalţi, cu creştetele acoperite de zăpadă care 
strălucea la lumina razelor soarelui. 

„Uragane, zise el, ian priveşte, căci acum ai pri- 
lejul să vezi munţii cei mai înalți de pe faja pă- 
mântului .Sunt munţii Himalaia, la poalele cărora se 
aşterne vechea şi întinsa ţară a Indiei. Nu căsca, U- 
ragane, ci ascultă. India a fost în vremea de demult 
un leagăn de cultură şi de civilizaţie. Ştii tu, Ura- 
gane, ce-i cultură şi civilizaţie? 

— Ham-ham! răspunse scurt Uragan, adică: „Nici 
nu vreau să-mi bat capul cu lucruri de acestea, cu 
cari n'am ce face”. 

Intre acestea, un vâri din şirul munţilor Himalaia 
se ridica mai sus decât vecinii săi. „Priveşte, Ura- 
gane, îi strigă Mitică, trăgându-l puţin de ureche, 


4 „Măi Uragane, îi zicea el, nu-i aşa că şi tu eşti 


DIMINEAȚA CO P 11 LO K90000000000000000000090000090000000090000000i PAG. 15 


fiindcă Uragan se lungise pe jos şi se pregătea să 
doarmă. Priveşte, căci creştetul acela, care este mai 
înalt, e vârful muntelui Everest înalt de peste opt 
mii de metri. 

li dai tu seama ce va să zică înălţimea aceasta? 
Ar trebui să pui unul peste altul patru din cei mai 
înalţi munţi dela noi din ţară, pentru ca să ajungi 
la înălţimea muntelui Everest. 

Şi e aşa de greu să te urci până în vârful lui! 
Nu sunt drumuri, la fiecare pas eşti amenințat să 
te prăbuşeşti în prăpăstii, e frig, este ghiaţă şi ză- 
padă, aerul se răreşte, aşa că respiri cu greu. Cu 
toate acestea..., dar un sforăit puternic de al lui 
Uragan îl făcu pe Mitică să se oprească la mij- 
locul vorbei. 

„Somnoros mai eşti, prietene, îi zise Mitică pe un 
ton de dojană. Te gândeşti să dormi, când ai de vă- 
zut şi de admirat ţări şi pământuri pe cari nu le vei 
mai întâlni în viaţă. Şi văd că mai simţul frumo- 


sului şi nu ştii să admiri natura”. 

Decât Uragan îi dădea înainte cu sforăitul, ne- 
simţitor la mustrările stăpânului său. Văzând aceasta, 
Mitică îşi zise: „Să consultăm harta şi busola”. 

Busola îi arătă că se găseşte în direcţia cea bună 
sburând spre Vest şi cu o uşoară înclinare spre 
Nord. 

De asemenea, înţelese de pe hartă că nu mai are 
mult până ce să treacă şirul de munţi, cari fac hota- 
rele de Răsărit ale Tibetului. In sfârşit, trecu şi 
peste munţii aceştia, după aceea începu să se lase 
tot mai jos şi pe inserate se cobori într'o câmpie 
în jurul căreia nu se vedea nicăeri vreo locuință ome- 
nească. EA g 

„Uragane, în noaptea aceasta să fim cu ochii în 
patru, căci nu ştim ce primejdii ne pândesc”. 


de Vasile Stănoiu 
In n-rul viitor: „Mitică în capitala Tibetului”. 


ESBPRREORRASEAUNCNSUNTONEOL) PO OPUPENGDERCENNCONNNONECARUDEENNGOONEERESEOUSETNRANRNENI ENTENDES (HNNVEVENERENDOADOSNSENANRED 


Moşul care s'a dus din nou la şcoală 


Intr'un sat trăiau odată doi bătrâni. Moşul E 
cu ziua şi baba se ducea câte odată ca spălătoreasă 
pe la ceilalți gospodari. 

Odată era tocmai în bucătăria preotesei, pe când 
bucătăreasa punea o friptură grasă şi gustoasă la 
cuptor. 

„Ehei, ce bine ne-ar prii, 
odată astfel de fripturică !” 

Oftatul acesta îl auzi preoteasa, pe când intra în 
bucătărie şi îi zise : „Vezi babo, asta e pentru că băr- 
batul meu a învăţat mai mult decât moşul dumitale. 
Dacă va şti atâtea lucruri câte ştie preotul, aţi putea 
şi voi să mâncaţi o friptură aşa de bună”. 


dacă am avea şi noi 


Când ajunse femeia seara acasă, îi spuse moșului 


ei: „Ştii ceva, moşule ? Tu n'ai învăţat destul. Coana 
preoteasă mi-a spus astăzi că dacă tu ai fi învăţat 
atâta cât bărbatul ei, am putea şi noi să ne hrănim 
cu friptură aşa bine, ca şi ei. Ce ar fi, dacă te-ai duce 
din nou la şcoală, ca să mai înveţi ? Ei, ce crezi? 

— De, răspunse moşul gânditor, dacă zici aşa, fac 
şi eu. 

— Am să-ţi caut numai decât Abecedarul, răs- 
punse femeia, şi mâine chiar te poţi duce cu copiii 
la şcoală”. 

A doua zi de dimineaţă, când ajunse la şcoală, îl 
întrebă învățătorul ce caută pe acolo. 

„Baba mea zice că mai trebue să învăţ ceva şi de 
aceea am venit”. 

Dascălul îl bătu prieteneşte pe umăr şi îi zise: 
„Moşule dragă, acum e prea târziu”. Omul îşi luă 
abecedarul şi plecă. Insă când ajunse acasă, îl în- 
trebă femeia de ce s'a întors aşa de repede. 

„Astăzi mam dus prea târziu, mâine merg din 
nou. 

— Aşa şi trebue”, spuse femeia. 


A doua zi porni la drum mai din vreme. 

Cum îl zări învățătorul, îi zise: 

„Ce, iar ai venit ? 

— Da, răspunse el, am pornit azi cu un ceas mai 
din vreme”. 

Dascălul zâmbi şi zise: „Omule, nu m'ai înţeles 
bine., Voiam să spun că eşti prea bătrân ca să mai 
înveţi. 

— Aşa ? Ei bine, atunci învăţătura nu-mi foloseşte 
la nimic”. Amărât, se întoarce acasă. De data aceasta, 
însă, merse pe alt drum decât cel obicinuit şi trecând 
printr'un ogor, zări pe jos o pungă. O ridică, se uită 
mai de aproape şi ce să vezi ? O pungă plină cu bani 
de aur! 

Ajuns acasă, îl întrebă femeia.: 
şcoala ? 

— Nu, dar dascălul a spus că aş fi prea bătrân, ca 
să mai învăţ; dar drumul şcolii tot mi-a folosit la 
ceva. Ia uite ici, ce am găsit pe drum”. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, moşule, trebue 
să-i duci la primărie, nu avem voe să-i păstrăm. Du-te 
repede la primar. Poate că ne va răsplăti şi pe noi 
cu ceva”. 

Bătrânul se duse repede la primărie să spue că a 
găsit bani. „Când şi unde ai găsit punga ?” întrebă 
primarul. 

— Când veneam dela şcoală, răspunse omul. 

— Aşa, bine, omule, zise primarul şi râse. Dacă-i 
aşa, o poţi păstra. Prea e multă vreme de atunci. Ba- 
nii aceştia de mult nu mai sunt buni”. 

Şi aşa baba şi moşul păstrară banii şi putură a- 


„Ei, ce, sa sfârşit. 


cum să cumpere şi ei fripturi bune cum văzuseră la. 


casa preotesei. 
Din nemţeşte de Hortense H. 


—— Do kI 


E 


aia ed AT 
| Et E biti ai 


a ` a 
í enr 
je h8 1 


PAG. 16 9....00000000000000.0000000oovoovocoooooee DIMINEAȚA COPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


D. Ram.-Braşov. — Glumele trimise de d-ta nu sunt po- 
trivite penrru o revistă care apare pentru copii. 

Ap Tăn.-Loco. — Am mai seris că povestirea „Troancă“ 
apare acu n pentru prima dată în «Dimineaţa Copiilor» pentru 
care aş! fost scrisă. SE 
„V. Br.-T. Severin. — Te rugăm lasă-ne pe noi săřfacem 
alegerea relo- mai frumoase cugetări şi sfaturi date de marii 
învătati.ai Inmii MESH: 

lud Sch.-Loco.—Altă dată nu mai săriți fără nici o ne- 
voe în gropi, asa ca să n'aveți nici o neplăcere, : 

Fr. Râg.-Loco. — Am dat de veste de atâtea ori, că nu 
pubifeäm glume sau alta bucăți luate din cărţile de şcoală, cari 
sunt ennosente d» o bună parte din cititorii noştri. 

D. Iur.„-Dumbrăveşti. - Te rugăm să ne crezi că ne pare 
foarte răn că nu putem publica bucata în varsnri trimisă de 
d-ta. Aceasta din cauza unor nepotrivir! la versificaţie şi ames- 
tecului de fiinte legendare cu oameni cari au trăit acvea, 

L. Reiz.„Şagani. — Redacţia e mult mai mulțumită atunei 
când copiii extesc revista, se folosesc de cele scrise într'insa 
şi aşteaptă să crească mai mari şi să ajungă mai învăţaţi, pen- 
tru ca să poată scrie şi dânşii lucruri bune de publirat. Până 
atunci te rugăm să nu ne trimiţi poezii, fiindcă avem prea 
multe, až : 

Syl. Wis.-Loco.— Ai copiat două glume şi ni le-ai trimis, 
Totuş le-ai copiat cu gregel, Până ce creşti mai mare, conti- 
nuă să fii drâgnța noastră cititoare. 

Claudius-Loco. . „Cotulici viteazul“ este, ce e drept, destul 
de bine semsă, dar poveşti srrise cu subiecte similare s'au pu- 
blicat pr: a multe, aşa că sunt bine cunoscute. Regretăm deci 
că n'o putem publica. Ý 

I. I. St-Loco. — „Vrăjitoarea păeălită“. Laďă-na, dragul 
men, pe noi cei mai bătrâni să scriem poveşti, fundcă ştim 
mai multe si avem de unde alge. A 

Gr. Con.-Ismail.—Acele scri:e de ziarul de care pomeneşti 
despre apropiata pieire a lumii, au fost desigur o glumă. Nu 
era nevoe să te grăbești gi să scrii cu greşeli, mai a'es că noi 
nu dncem niri o lipsă de materie. - : $ 

Pal. A. Cic.-Galaţi. — Te sfătuim să în'erci mai târziu 
facerea de acrostihum şi de poezii, împrumutând câte un vers 
din Incrăr le altor poeţi pa 

Fil. Nic.„Făgâraş. - Premii nu se dau tutulor desleg?tori- 
lor de jornri, c1 numai acelora ale căror nume es prin trage- 
rea la sorţi. > 

Ghir. M.-Loco. - Am primit „gbicitorile“, dar nu le putem 
pubhea, fimdră nu ne-ai apus de unde le-ai luat, i 

Em. St.-Independența.— Ca să-ți facem plăcerea, îți pu- 
publicăm douå giume. Ghicitorile sunt arhicunoscute, var bucata 
„Lăcomia“ e'e rel mult o bnnişoară compoziție de clasă, 

Pâr. M. Lin.-T. Măgurele, Poeziile trimise de dumneata 
sunt bumșoare, dar nu vublicabile, Dar iţi facem și d-tale între- 
barea ce am fâcut şi altor colaboratori: dece mai încercat mai 
bine să iei parte la concursul nostru literar, care a fost tocmai 
în verwr ? . ; 

Hol. Val.-Chişinău.—Dragul meu, e aşa de greu să faci 
glume orig nale reumte, mai ales la o vârstă mică, cum ea d-tale, 

Man. C. Man.-Moreni.- In zadar vei căvta, dragul meu, 
pe hartă sau în cărțile d-tale de geografie satul Flăpleşti, tindă 
nu este tr cut. Satul acesta a ajuns vestit unmai din cauza 
lui Haplea. 

———— = 


RENUME 


După cum am constatat 

Sunt multe ciocolate 'n lume. 
Dar „SUCHARD” mi-a dovedit 
Singură-i, — cu renume, 


__UN FRATE DEVOTAT 


După o luptă crâncenă, dată în valea Oituzului, 
luptă în care biruința rămăsese de partea Românilor, 
fură aduşi la spital numeroşi răniți de gloanţele şi 
ghiulelele duşmane. ; 

Printre răniții aceştia erau şi doi frați: unul, în 
vârstă de vreo cincizeci de ani, avea piciorul drept 
aproape rupt de schija unui obuz. Al doilea frate, 
care abia atunci împlinea treizeci de ani, era rănit la 
brațul stâng. 

Doctorul militar veni mai întâi să îngrijească de 
fratele care era mai grav rănit. Acesta insă îi zise: 
„Trăiţi, domnule maior! Vă rog, căutaţi mai întâi de 
rana fratelui mai mic. Ştiu că piciorul meu e rupt şi 
pierdut cu desăvârşire, aşa că eu sunt de pe acum 
un invalid. 

— Dar rana fratelui tău e uşoară, ii răspunse 
mirat medicul-maior, pe când rana ta e mult mai 
gravă. ió 

— Tocmai de aceea vă rog incă odată să mor- 
geți întâi la fratele meu mai mic, fiindcă el se poate 
vindeca repede şi poate să ia din nou parte la lupte, 
pe când eu ştiu că nu mai sunt bun la nimic”. 

Doctorul îi făcu în voe şi pansă rana dela braţul 
fratelui lui, pe când soldatul cu piciorul rupt își 
înghiţea groaznicele dureri ce-lsghinuiau. 

Vintilă Bratu 
—— oek 
in numărul viitor vom publica 
rezultatul concursului literar din 
n=rul 205. 
IX —————— 

Autorul: Sunt fericit că ultima mea lucrare se 
vinde. 

Editorul : 
cumpărători. 

Autorul: Bravo, minunat ! 

Editorul: Numai călătorii din trenul de dormit. 

Trimisă de Emil Stanciu 
Dell LL LL LL LILI ILII LI LILITITIIITITITI) 


In deosebi călătorii sunt cei mai buni 


Dragi cititoare! 
Se apropie 1 Martie, când nici uneia dintre 


d-vs. nu trebuie să-i Mărţişor. 


lipsească tradiționalul 


Pentru a putea cumpăra un mărțișor cu ade- 


vărat fin, elegant, modern şin acelaş 
timp MAI EFTIN CA ORIUNDE, adresa- 


ți-vă numai la cunoscuta ceasornicărie PAX 
din calea Griviței No. 107. = 


P. S. Cititoarelor revistei „Dimineaţa Copii- 
lor“, li se face rabat. > 


PA 
Atelierele „ADEVERL L“ S. A, 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNAL 


SS 


i 
i 
) 
$ 
i 
k 
d 
f 


Cai blânzi şi cuminţi, trăind în bună prietenie cu cuini drāgufi şi deştepţi. 


= Š Preţul, Lei 5 


a ŘS 


> oE 7 


PAG. 2 


Din nou pentru co laboratori. 
SD gr cz v | i 

Atragem, nici noi nu mai ştim pentru a câta oară, 
toată atenţia acelora cari ţin cu orice preţ să ne 
trimită manuscrise spre cercetare şi dacă sunt bune 
de publicat, că trebue să ţină seamă de următoarele 
lucruri: Jeg 

4)-să nu scrie niciodată pe ambele fețe. ale hâr- 
Liei; 2) Ja traduceri să nu se mărginească a ne spu- 
ne numai limba din care au tradus, ci să ne arate 
lămurit numele autorului, precum şi titlul cărţii 
sau revistei din care au făcut traducerea; 3) să nu 
ne trimită traduceri de bucăţi din cărţile de şcoală, 
de oarece bucţăile acestea sunt cunoscute de o mare 
parte din cititorii noştri; 4) elevii cursului primar, 
precum şi cei ai cursului inferior secundar, sunt sfă- 
tuiți să aştepte, să înveţe mai multă carte, citind şi 
folosindu-se de scrierile oamenilor mai în vârstă şi 
cu experienţa şi cultura necesară. Le va veni şi mi- 
cilor nerăbdători, rândul de a putea serie lucruri 
cari să fie bune de publicat. 

Din parte-ne suntem mai bucuroşi să-i vedem ci- 
tind revista şi folosindu-se de cele cuprinse într'în- 
sa, decât să ne încurce cu trimiterea de bucăţi cari 
nu pot fi reuşite. 


Origini de. cuvinte. 


Este cititorul nostru Em. Stan care EA să 
ştie origina urmăoarelor cuvinte: sapă, hârlef, gra- 
pă, lopată şi plug. 

Răspundem că toate sunt de origină slavă, de 
oarece, precum se ştie, cuvintele cari se referă la 
viaţa şi ocupaţia agricolă. au fost împrumutate 
din limba slavă. Insă, cuvântul plug, deşi a intrat 
în limba română prin influența slavă, vechia şi a- 
devărata origină a acestui cuvânt este germană. In 
adevăr, în limba germană, cuvântului plug i se zi- 
ce p/lug, iar dela Germani a trecut la Slavi. de unde 
l-am luat noi în forma în care îl au şi Slavii. 


Cine a fost Bessemer ? 


Este întrebarea d-rei Georg. G. Pop, dela Galaţi. 
Răspundem că Sir Henry Bessemer, născut la 1813 
şi mort la 1898, a fost un ingner englez, inventato- 
rul unui nou sistem care după numele său se nu- 
meşte Bessemer şi care constă în o fabricare mai 
perfecționată a oţelului. Nu putem da mai multe 
lămuriri în această chestiune, ea fiind de REATI 
tehnic. 


i 


De TOATE, și AMESTECATE 


Despre cuvântul „Crăciun“. 


Cititorul nostru Mog. Sab. dela Oradia-Mare, do- 
reşte să ştie dece sărbătoarei naşterei Domnului îi 
zicem „Crăciun“ şi nu altă vorbă. Spunând mai în- 
tâiu că în celelalte limbi neo-latine „Crăciunului“ 
s'a zis după cuvântul latin Natalis ceeace însemnea- 
ză naştere, de unde Francezii prin prescurtare au 
făcut Noël, iar Italienii Natale, noi i-am zis Crăciun. 

Cu toate că în privinţa originii acestui cuvânt este 
încă discuţie între filologii noştrii, foarte probabil 
că acest cuvânt vine dela cuvântul latin creatio, ce- 
eace însemnează creaţiune sau naștere. Aşa dar ar 
urma ca şi cuvântul „Crăciun” să fie de origină la- 
tină, cum sunt cuvintele Noël şi Natale la Francezi 
şi Italieni. 


Cine a fost Etzel ? 


Aşa, ne întreabă cititorul nostru Jac. D. C. din T.- 
Severin. 

Răspundem că Etzel (iar nu Hătzel), cum serie el, 
este în poema Niebelungii, poemă despre care am 
scris mai de mult la rubrica aceasta, numele german 
al lui Atila, vestitul rege al Hunilor. După aceiaşi 
poemă, Atila sau Etzel devine soțul Cremhildei, care 
fusese mai întâi măritată după eroul Siegfrid, asasi- 
nat dela spate de către Hagen dela curtea regelui - 
burgund Gunther. 

Ca- să răzbune moartea lui Siegfrid, Cremhilda 
îndeamnă pe Atila să invite la curtea lui pe regele 
Gunther şi pe toți curtenii burgunzi, printre cari e 
şi Hagen. Acolo toţi aceştia sunt omoriţi prin tră- 
dare. 


Cine a fost Selma Lagerlöf ? 


E întrebarea aceluiaş cititor. Cu toate că am scris 
despre această scriitoare şi i-am publicat chiar şi 
portretul, însă, fiindcă a trecut multă vreme de a- 
tunci. spunem din nou, că Selma Lagerlöf, născută 
la 1858, e una din cele mai de seamă scritoare sue- 
deze, ale cărei scrieri. au fost traduse aproape în 
toate limbile civilizate, Principalele ei lucrări sunt 
inspirate din legendele populare ale Suediei. Mai 
sunt de citat „Ierusalimul“, „Legendele despre 
Crist“, iar cea mai de seamă lucrare a sa pentru 


“tineret este „Călătoria lui Nils Holgerssons” din 
' care am publicat şi în „Dimineaţa Copiilor”. 


Adăogăm că pentru meritele sale literare, Selma 
Lagerlöf, a fost aleasă de mult ca membră a Aca- 
demiei suedeze, 


‚a PR E, 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/6? 


e- 


ABONAMENTE : 1 AN Hamd basen: Cie 


6 LUNI 10 „ IN STRAINATATE DUBLU 


4 MARTIE 1928 — Nr. 212 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


MICUTUL 


I 


Este frumos cum altul nu-i 
Cu ochii dulci, ca mierea 
Şi nu l-aşi da zău nimănui 
Să-mi dea întreag-averea 
Intreg-acest pământ 
JI 


Un înger scump, un idol stânt 
Un vis cum nu mai este 
In nci-un loc pe-acest pământ 
Şi nici în vre-o poveste 
Sau în vreun cânt 
III 
Când îl privesc cum se frământă 
* Scoțând un gongănit suav, 
Rămân privind la el tăcută 
Cum din surâsul lui firav 
O casă luminează... 


———— coc: 


mr Gigelului meu drag 


IV 
Mă rog mereu lui Dumnezeu 
Să-l aibe 'n pază ne'ncetat 
Să ţie pe Gigelul meu 
Cât timp din tărmu "'ndepărtat 
Asupră-ne veghează 


Căci e cuminte şi micut, 
Mi-e drag ca ori şi cărei mamă 
Şi cum maşi ține, când drăgut 
Priveşte tainic şi mă chiamă 
E gângăvitul lui plăcut. 


Adoarme ’ncet, în cântec lin 
Clădind al vieții-amar palat 
Din pieptu-i mic — uşor suspin 
Apoi nimic — un respirat 
E visul încă început ! 
Ion Bardan 


Povestea mielului meu 


Ascultaţi să spun cum este 
Şi frumoasa mea poveste: 
Când eram mai mărişor, 
Tata mă făcu păstor. 
Intr'o zi veni un lup, 
Taren colţi şi slab la trup, 
Şi din turmă mi-a răpit 
Mielul meu cel mai iubit. 
Dar Grivei, cum îl zăreşte, 
Se repede voiniceşte. 
Scapă mielul, dar păcat : 
Mielu-i mort şi sugrumat, 


Tot plângând, l-am jupuit 

Şi din pielea-i mi-am croit. 

Mi-am croit un cojocel, 

C'amintire dela miel. 

l-am luat apoi şun os, 

Cel mai lung şi mai frumos, 

Şam făcut un flueraş, 

Care cântă drăgălaş. 

Cântă îluerul, iar eu 

Mă gândesc la mielul meu, 

Simt că inima-mi se strânge 

Şi că-mi vine chiar a plânge, 
: MOŞULEF 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


«== Poveste populară rusească — 


- ouă „Friguri”, doi frați buni, se plimbau o- 
dată pe câmpia goală; săreau şi băteau din 
mâini, lovind unul pe celălalt. 

= „Micul meu frate, Frigule cu nasul al- 
bastru, zise unul, cred că ar fi bine să în- 

cercăm să ne veselim putin, îngheţând pe cineva. 

— Micul meu frate, Frigule cu nasul roşu, răs- 
punse celălalt, dacă vrei să înghețăm pe. cineva, 
apoi să nu crezi tu că tocmai aici în câmpie îl 
găsim. Nu vezi că zăpada e mare şi drumurile au 
pierit? Pe picioare, călare sau în trăsură, nu va 
trece nimeni. Să alergăm dar în pădure. Vom avea de- 
sigur mai puţin loc, in schimb vom avea mai multă 
plăcere şi mai multă bucurie. 

— Să mergem dar în pădure”. P|"| |% 

Şi iată cei doi fraţi, cele două Friguri, pornind-o 
la drum. Se veselesc, râd, sar când pe un picior, 
când pe celălalt printre brazii de tot soiul. Şi încep 
astfel să fa:ă multe pozne. O parte din brazi tros- 
nesc, se sgudue din rădăcini; o altă parte geme 
sub povara grea şi rece a celor doi frați. 

Dar deodată ei auziră sunetul unor zurgălăi şi a- 
cel al unui clopoțel. 

Clopoţelul vestea un boier, zurgălăii un ţăran. 

Cei doi frați începură să s2 întrebe care din ei să 
alerge după boier, care după ţăran. Frigul cu nasul 
roşu, care era puţin mai tânăr decât fratele său, 
zise acestuia: 


„Cât despre mine, aşi fi mai bucuros, dacă aleg 
țăranul; voi putea străbate mai uşor prin cojocul 
lui învechit, prin căciula aproape roasă şi prin o- 
pincile lui. Tu eşti mai puternic decât mine, de aceia 
mă gândesc ca pe boier să-l iei pe seama ta. El 
are un cojoc de piele de urs, o căciulă de vulpe, 
iar în picioare poartă cizme din piele de lup. Cu acest 
boier, ştiu că eu nași stoate-o la capăt. 

— Ei bine, răspunse fratele mai mare, Frigul cu 
nasul albastru; al tău să fie ţăranul, al meu boierul. 
Şi deseară când ne vom întâlni din nou, să vedem 
care din noi a avut mai mult de lucru”. 

După o şuerătură prelungă, ei se despărţiră, lu- 
ând-o la goană. 

Şi când seara începea să se lase pretutindeni, în 
câmpia goală, în acelaş loc, cei doi fraţi, cele două 
Frigui, se întân'seră din nou. 

„Ei bine, frate? întrebă cel mai mic, trebue să 
fii sdrobit de oboseală şi aproape îmi vine să cred 
că nai făcut nici o ispravă cu boierul tău! Cum 
dracu era să-l inghe,i, când avea asemenea haine 
pe el?” 

Fratele mai mare, Frigul cu nasul roşu, începu să 
râdă. 

„Micul meu frate, Frigule cu nasul albastru, cât 
eşti de copil şi prostuţ! L-am dat gata pe boier 
aşa de bine, încât nu va putea să se mai încăl- 
zească niciodată. 


DIMINEAȚA COPIILO K*ee00000000000000000000000000000000020000t00 PAG. 5 


— Cum se poate? Dar cojocul său, căciula, ciz- 
mele...? 

— Toate nu i-au folosit la nimic. M'am strecurat 
uşurel şi prin cojoc, şi prin căciulă, ba chiar în 
cizme. Să îi văzut numai, ce frumos tremura boierul 
meu! Se strângea, se încovoia, s2 svârcolea, dând 
zor vizitiului său. Şi dacă nu l-aşi fi văzut că se 
dă jos din trăsură, când a ajuns în oraş, naşi fi 
crezut că mai e încă viu. Dar tu, ce ai făcut cu ţă- 
ranul? 

— Ah! frate dragă, tu mi-ai fă-ut-o bine mie; 
nu mai îndepărtat la vreme dela o încercare. aşa de 
grea. Credeam să îngheţ numai decât pe ţăran, când 
colo... el ma scărmănat bine de tot. 

— Adevărat? 

— Da, da, cum îţi spun. Mergea să tae lemne. 
In drum, încercam din când în când să-l pişc cu 
gerul meu ascuţit, dar, pe legea mea, vedeam că nu 
simte nimic. Ajuns în pădure, ţăranul meu îşi luă 
toporul; eu mă strecurai grăbit pe sub cojocul său 


scurt. Credeam că o să-l îngheţ. Dar el îşi învârti 
toporul în mână şi începură să sară jur împrejur 
sumedenie de aşchii, iar omul meu era plin de su- 
doare. Am căutat atunci să fug cât mai repede. 
Ce era să fac? Lucra, lucra cu atâta râvnă, încât 
se încălzise. Ba cât am fost de mirat, când l-am 
văzut că îşi scoate cojocul. Era tot ud. Eu, foarte 
bucuros, mă strecurai în cojoc şi îl îngheţai în aşa 
fel, încât se făcuse tare ca un lemn. 

„Când ţăranul şi-a isprăvit lucrul, sa apropiat să-şi 
ridice cojocul; eu jucam şi râdeam de bucurie. Dar 
acesta privi decâteva ori în jurul său, alese uma 
din crengile mai lungi şi începu să dea în cojoc. Il 
bătea şi mă ocăra pe mine. Am vrut să fug, dar 
era peste putinţă. Par'că mă lipise cineva de blană. 
Şi țăranul bătea, bătea, bătea.... 

In sfârşit, cu mare greutate reuşii să scap, gân- 
dindu-mă dacă voi putea vreodată să-mi strâng oa- 
sele. Şi acum îmi simt încă toate coastele strivite”. 

In româneşte de Marg. Hurezeanu 


[OI LEI LL LL elle lee ciuunanaananaăăbanoaaaaaunaa aan aaauaauauaaanaaa: Dosu uaar cmanuauaaneeaeaurnanaaaae 


ŢAPUL CARE CHEMASE LUPII 


Z apul şi capra se duseră împreună la pădure, 
9 9 ca să strângă frunze. Ţapul strânse două l2- 

| | gături, capra însă nu putu strânge nici o 

| jumătate de legătură. Atunci țapul se supără 
z pe capră şi strigă lupilor: „„Veniţi, lupilor şi 
mâncaţi capra!” 

— Nu, nu venim! răspunseră lupii. 

— Dacă nu veni i, chem pe vânători să vă împuşte... 
Veni.i, veniţi, - vânătorilor, şi împuşcaţi lupii! 

— „Nu, nu, venim! răspunseră vânătorii. 

— Dacă nu veni i, chem frânghia să vă lege... 

Frânghie, frânghie, vino şi-i leagă pe vânători. 

— Nu, nu viu! răspunse frânghia. 

— Dacă nu vii, chem focul să te ardă... Focule, 
focule,. vino şi arde frânghia! 

— Nu, nu viu! răspunse focul. 


— Dacă nu vii, chem apa să te stingă... Apă, apă, į 


vino şi stinge focul! 

— Nu, nu viu! răspunse apa. 

— Dacă nu vii, chem boii să te bea... Boilor „boi- 
lor, veniji şi beţi apa! 

— Nu, nu venim! 

— Dacă nu veniii. chem albinele să vă pişte... Al- 
binelor, albinelor, veniţi şi pişcaţi boii! 

— Nu, nu venim! răspunseră albinele. 

— Dacă nu veniji, chem găinele să vă. mănânce... 
Găinilor, găinilor, veniţi şi mâncaţi albinele. 

— Nu, nu venim, răspunseră găinile. 

— Dacă nu venii, chem rațele să vă smulgă pe- 
boii Raţelor, rațelor „veniţi şi smulgeţi penele găi- 
ilor | 

— Nu, nu venim! răspunseră rațele. 

e — Dacă nu veniji, chem gâştele să vă muşte... Gâş- 
telor, gâştelor, veniji şi muşcaţi rațele. 


— Nu, nu venim! răspunseră gâştele. 

— Dacă nu venii, chem uliul să vă sfâşie... Uliule, 
uliule, vino şi sfâşie gâştele. 

— Nu, nu viu! răspunse uliul. . 


Citiţi amazvca Ír pep, 6 jos. 


PAG. 6. $000000000000000000000000000000000000000000e DIMINEATA COPIILOR 


MARELE CHIN 


cum câţiva ani, doi exploratori francezi ple- 
caseră spre America de Sud şi anume la` 
Peru, unde aveau un prieten care căuta pe- 
trol şi avea regiuni întinse plantate cu ca- 
uciuc. 


Ajunşi aproape de Lima, capitala statului Peru, au ` 


întâlnit în drum mai mulţi Indieni încărcaţi: cu 
latez. Acest lichid solidificat şi tratat cum trebuie 
dă cauciucul. I-au întrebat de unde vin şi în servi- 
ciul cui sunt. Şi la răspunsul lor. au înţeles că sunt 
servitorii prietenului pe care îl căutau. $ 
Mergeau de multă vreme încă alăturea de Indie- 
nii aceştia. Se apropia noaptea şi drum mai era încă 
destul. De altfel trebuia să facă un popas. Se zărea 
o colibă, unde — spuneau Indienii — se opresc în- 
totdeauna, când întârzie pe drum. Era periculos în- 
să şi din prudenţă s'au culcat cu toţii într'aceeaşi o- * 


dae, încuind-o pe cât au putut de bine. In curând ; 


au adormit cu toţii. 
Un sgomot apropiat, însă i-a trezit şi înspăimân- 


taţi, se întrebau unii pe alţii ce poate să fie. Unul + 


dintr'înşii sa uitat pe fereastră şi la lumina lunii 
a zărit o trupă de Indieni, cari înconjurau coliba. 

Intr'o clipă erau cu toţii înarmaţi până "n dinţi. 
Dar în acelaş timp, spre cele trei ferestre ale odăiei 
se îndreptau mulţime de săgeți. Au luptat cât an 
putut până la cel din urmă glonte şi-au reuşit să.. 
respingă. 

Nu după mult timp. însă, se văzură înconjurați 
de flăcări. Duşmanii reușiseră să arunce foc peste 
acoperiş şi în câteva secunde coliba era plină de 
fum şi flacări. Se sbăteau ca şoarecii. N'aveau ce 
face, trebuia să iasă şi cum ar fi făcut un pas, ar fi 
fost prinşi. 

In cele din urmă câţiva au sărit pe fereastră şi au 
fost prinşi. Ceilalţi, când au văzut că sunt gata să 
fie înăbuşiţi de fum, au ieşit şi s'au predat de bună 
voie. 

Zece minute mai 

(Urmare din pag, 5) 

— Dacă nu vii, chem vulturul să te înhaţe... Vul- 
turele, vulturele, vino şi înhaţă pe uliu”. 

A venit vulturul şi a înhăţat pe uliu, a venit uliul 
şi a stâşiat pe gâşte, au venit gâştele şi au muşcat pe 
rațe, au venit rațele şi au smuls găinilor penele, au 
venit găinile şi au mâncat pe albine, au venit albinele 
şi au pişcat pe boi, au venit boii şi au băut apa, 
a venit apa şi a stins focul, a venit focul şi a ars 
frânghia, a venit frânghia şi i-a legat pe vânători, au 
venit vânătorii şi au împuşcat pe lupi, au venit 
lupii să mănânce capra. 

Capra însă a fugit pe cărare şi a scăpat. Atunci 
lupii au pus mâna pe ţap şi — ham! ham! l-au sfâ- 
şiat şi l-au mâncat. 


târziu erau cu toţii întinşi pe 


Stan Protopopescu 


N. 
| ł Jos, legaţi cobză şi priveau cum în locul colibei ră- 
jmăsese un morman de cenuşe. 


Indienii vorbiră în şoaptă câtva timp, pe urmă 
doi dintr'înşii au deslegat pe unul dintre Francezi 
— pe cel care părea mai în vârstă — i-au legat mâi- 
nile şi picioarele de un arbore şi după ce l-au des- 
brăcat până la brâu, i-au arătat chinul groaznic pe 
care avea să-l îndure : biciul. Vărgile roşii se în- 
mulţeau pe spatele nenorocitului Francez şi în fine, 
l-au dat jos şi l-au aşezat lângă ceilalţi prizonieri. 
Venea, acum rândul celui de-al doilea Francez. Dar 
când mai marele Indienilor dăduse semnalul de în- 
cepere a bătăiei, se auziră zgomote în depărtare. E- 


rau Europenii, toţi în serviciul prietenului căutat, . 


cari văzând foc la colibă, speriaţi, veniseră să vadă 
ce s'a întâmplat şi astfel dăduseră peste ei. 

De îndată ce au văzut Indienii ce-i aşteaptă, au 
luat-o care cum a putut la fugă. Unul singur, însă, 
a rămas în urmă şi ascuns după un tufiş a aruncat 
foc peste copacul de care era agăţat Francezul. Si- 
tuaţia era cât se poate de periculoasă. Norocul cel 
mare a fost, însă, ideea bună a unui alb, care venise 
în ajutorul lor şi care fără să piardă timp, după ce 
a spus celui legat să nu mişte a tras câteva focuri în 
direcţia mâinilor şi picioarelor lui. Nimerise de mi- 
nune în frânghia cu care era legat şi care — odată 
ruptă — îl lăsă liber. Francezul s'a căţărat astfel 
uşor până în vârful pomului, acolo unde flăcările 
nu ajungeau încă, şi a sărit pe urmă jos, cât a pu- 
tut mai departe, peste foc. 

Câteva minute mai târziu erau cu toţii liberi. 

Sandu Petrescu 
O k Aa 


—