Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages601-650

Nouii oaspeţi ai pădurei 


fost odată un berbe. cu coarnele mari şi 
A sucite.  Stăpânii îi dedezu să mănânce 

* de trei ori pe zi, zicându-i de fiecare 
dată : „Acum mănâncă și înghite, că în curând 
te vom mânca și te vom înghiți noi pe tine!“ 

Berbecele se sperie și se hotări să fugă. Intr'o 
zi eşi în ogradă și-i strigă purce!ului grăsuliu : 
„Hai să o ștergem de aici, prietene! Stăpânii 
noștri ne îngrașe, ca să ne taie și să ne mănân- 
ce. Hai cu mine în pădure ! Ne vom face acolo 
o căsuță și vom trăi după placul nostru“. | 

— „„Dacă-i așa, hai să fugim !“ zise şi purce- 
lul cel grăsuliu și se luă după berbece. 

Au mers cât au mers, când iată că o gâscă le 
iese în drum și-i întreabă : „Incotro, prieteni ?“‘ 

— „La pădure, răspunse berbecele, ne vom 
face acolo o căsuţă și vom trăi departe de oa- 
menii cei răi“. 

— „Luaţi-mă și pe mine cu voi”, se rugă 
gâsca. „Voiu strânge mușchiu și voiu astupa 
găurile căsuţei noastre, ca să ne fie mai cald 
la vreme de iarnă.” | 

— Haide, vino cu noi !” strigă purcelul cel 
grăsului. 

Au mers cât au mers și le-a eşit în drum 
iepurașul-drăgălașul care i-a întrebat : „Incotro 
prieteni ?” | 
= _— „La pădure”, răspunse berbecele. „Ne-am 
săturat de bunătatea oamenilor, așa că ne-am 
hotărît să ne facem căsuţa noastră și să trăim 
“împreună. Dacă poţi să ne dai la ceva o mână 
de ajutor, vino și tu cu noi.” 

— „Se înţelege că pot”, îi întoarse vorba ie- 
purașul-drăgălașul. „Am dinți ascuţiţi, ca să 
fac găuri și labe sprintene, ca să văruesc zidu- 
rile casei.” 

Au merc cât au mers şi i-a întâlnit cocoşul- 
frumușelul care i-a întrebat la rândul său: 
„Incotro, prieteni ?” | 

— „La pădure”, răspunse berbecele. „Ni s'a 
urât cu oamenii și de aceea ne-am hotărît să 
ne facem în pădure o căsuţă pentru noi toți.” 

— „Bine v'aţi gândit | zise cocoșelul-frumu- 
şelul. „Dacă mă primiţi, viu şi eu cu voi. Vă 
voiu trezi dimineața mai de vreme și vă voiu 
veseli cu glasul meu cel frumos.” 

— „Unde cântă cocoșul de dimineaţă, totul 
e cu spor în viață”, grăi purcelul cel grăsuliu. 
„Hai cu noi, cocoșelule-frumușelule !” 

Au sosit la pădure și sau pus cu toţii pe 
muncă. Purcelul cel grăsuliu dedea jos arborii. 
Berbecele fi căra şi-i așeza la loc. Gâsca ame- 
steca noroiul şi-l căra. Iepurașul-drăgălașul 
făcea găuri şi văruia zidurile, iar cocoșelul-fru- 


muşelul îi trezea de vreme, ca să se apuce de 
treabă. 

In curând casa fu gata și acoperită cu coaje 
de arbori. Nouii stăpâni s'au şi mutat în- 
tr'însa, trăind bine și mulțumiți. 

Nu departe de dânșii se găsea însă o peșteră 
în care trăia un lup cu lupoaica sa. Aceștia vă- 
zură că se clădise o casă și doriră să se cu- 
noască cu vecinii lor. 

Se duse, așa dar, lupul vrând, chipurile, să-și 
aprindă luleaua. Insă, îndată ce a deschis poar- 
ta, berbecele îl și împunse zdravăn cu coarnele, 
Purcelul cel grăsului îl aucă de urechi tră- 
gându-l cu putere. Gâsca îi sări în cap ciugulin= 
du-l şi ciocnindu-l. Cocoșelul-frumușelu! începu 
să cânte cât îl ţineau puterile. Numai iepurașul- 
drăgălașul se sperie așa de mult, că de frică 
alerga zăpăcit dintr'un colț într'altul. 

Mai speriat însă fu lupul care fugi îngrozit 
îndărăt în peșteră. „Ce-ai făcut ?” îl întrebă 
nevastă-sa. „Unde ţi-e focul și luleaua ?". 

— „Lasă nu mai întreba”, zise lupul răsu- 
flând din greu. „Ce-am păţit astăzi am să o 
pomenesc câte zile am de trăit. Indată ce am 
vrut să intru în casa vecinilor, și un cizmar pă- 
ros m'a împuns cu un ac așa de tare, că am ere- 
zut că rămân mort pe loc. După dânsul, un fie- 
rar m'a strâns de urechi cu un clește ars în foc, 
iar calfa lui mă lovea în cap vrând să mi-! spar- 
gă. Totdeodată un vânător cu niște urechi 
lungi alerga prin casă ca un nebun. Işi căuta 
pușca să mă împuște. Bine că n'a găsit-o. Iar 
păzitorul casei se urcă pe acoperiș și striga cât 
îl țineau puterile: „Pe el! Prindeți-l pe hoț, 
prindeţi-l !” Bine că nu m'au prins, că se şi 
sfârșea cu mine.” 

— „„Dacă-i aşa, hai să o ștergem de aicea !* 
grăi lupoaica speriată. 

— Să o ștergem cât mai e vreme !” făcu şi 
lupul. 
Și fugiră şi fug şi până astăzi, 


ub cerul înstelat orașul e cuprins de noapte. 
S La posturile de observație privesc orizontul 
străjile care ascultă zgomotele nelămurite ale 
cerului. Sirenele de semnalizare sânt mute, dar în 
liniştea nopței ele așteaptă să urle sfâşiitor şi săl- 
batec. 

Printre atâtea case este însă una care pare mai 
amenințătoare pentru inamicul nevăzut. 

Și acolo este linişte şi tăcere. Giannă întins pe 
pat ascultă clopotele unui orologiu îndepărtat. E 
ora 10 : Giorgio îl aştepta, îi e frig şi îşi pune man- 
taua ; şi îşi strânge la gât un şal de lână. In prag 
se oprește şi ascultă tremurând. Nimic; numai res- 
pirația rară a tatălui său. 

Ii e frică dar trebue să se ducă. Giorgio îl aş- 
teaptă. Ese binișor şi se minunează că se găsește 
deodată singur. 

De ce întârzie oare Giorgio ? In faţa lui este o 
uşe închisă. Când intra acolo era totdeauna primit 
cu bunul surâs al mamei prietenului său, acum pri- 
vește cu frică la acea uşe închisă. Ce so fi întâm- 
plat oare ? Poate că totul a fost descoperit şi Gior- 
gio, certat și pedepsit. La acest gând sufletul i se 
|Ântristează. Aude un sgomot care îl face să tresare, 
apoi o mână prinde pe a sa: ” 

— Şti ? e pentru noaptea aceasta la orele două. 
Gianni îngălbenește dar nu zice nimic. 

S'a decis înfine ! — murmură băiatul. — Suntem 
patru care plecam toți unul şi unul. 

Vei vedea că nu ne vom face de râs. 

Lampa albastră împrăștie în jurul lor o lumină 
spectrală. Faţa lui Giani e lividă iar ochii îi sunt 
strălucitori. 

— Mă voi întoarce decorat, ţi-o jur. Şi atunci 
tu vei fi fericit să-mi fi amic și mândru că mai a- 
jutat. Dar de ce nu zici nimic ? 

Gianni se sprijină de perete ca să-și stăpânească 
firea : vocea lui e stinsă: 

— Mă gândesc la mama ta... 

i} “Giorgio dă din cap și părul lui bălai se scutură. 

1 — Și eu mă gândesc la durerea ei nu trebue să 
mă oprească. Mama va plânge dar eu trebue totuși 
să mă duc. 

— Și nu te întristează acest gând ? 

Giorgio deabia se putea ţine. Am nevoe să fiu 
înţeles şi nu de întrebări care să mă înduioșeze. in 
anumite treburi copii și femeile war trebui să fie 
amestecați. 

— Desigur că sânt trist prostule, dar când Patria 
e în război un băiat mare nu poate să rămână a- 
casă şi să citească reportagiile de război, lăsândui 
inima de emoție ca unei femei. Un băiat mare cure 


|; 
| 


8 


| 


are sânge în vine nu poate să aştepte vârsta de 
douăzeci și unul de ani. Şe hotăreşte și trece peste 


toate piedicile. 

Gianni se retrase întrun colț ca să nu i se vadă | 
ochii plini de lacrimi. Işi zicea că trebue să fie tare | 
căci Giorgio avea dreptate. 

De câte ori vorbiseră de aceste lucruri cu acelaşi. 
entuziasm. Și Gianni ar fi vrut să meargă dar.. pa-- 
trusprezece ani sunt cam prea puţini... amicii lui | 
Georgio au râs de el ,au râs de şovăelnica lui între- 
bare. Dar în fine işi va stăpâni spaima și aceasta va 
fi partea lui de sacrificiu. Nu va mai încerca să re- | 
țină un voluntar, un soldat cu toate că inima lui se 
frânge de durere. 

— Nu trebue să-ţi fie frică zise Giorgio îndul- 
cindu-și vorba. 

— Nu mi-e frică. | 

Trebue să îl încurajeze el pe prietenul său care | 
pleacă şi să nu-i arate durerea că rămâne singur. Ce 
mar da să poată să-i vorbească şi să surâdă vesel, i 
dar degeaba. : ; 

— Am nevoe de ceva de la tine. i 

— Desigur Giorgio poți să ai încredere în mine. 

— Mâine dedimineață mama are să găsească o 
scrisoare lângă patul meu gol. I-am scris atâtea, 
vorbe de speranță şi de consolare, dar durerea ei va 
fi totuşi mare... îi va fi frică. 

Şti cum sunt mamele... 

Gianni 'şi a pierdut pe a sa mamă când era mic, 
dar pricepe durerea lor de când a văzut atâți ple- 
când la război. 

E ceva mai mare decât un copil dar a învăţat să 


sufere în tăcere. | 
| 


e 


Gianni tresare la sunetele -unui. ceas--îndepărtat. 


— Să no lași singură „zice Giorgio — îi trebue 
curaj. Tu ști că sunt totul pentru ea... 

— Voi încerca s'o mângâi — făgădui Gianni. — 
Vom vorbi despre tine. 

— Ii vei spune că o iubesc atât de mult și că am 
plecat pentru că... Tu Gianni, şti din ce motive 
m'am hotărât, nu e așa ? 

. — Un singur motiv e cauza, Giorgio; acela pe 
care îl știm cu toții. Fi liniștit voi spune mamei tale, 
tot ceia ce i-ai fi spus și tu. 

— Eu nu ptueam să nu mă duc — nu puteam! 

Gianni se gândi că în ochii prietenului sau, a- 
proape un frate, observase o flacăre stranie, o lu- 
mină misterioasă și despre care se întrebase de atâ- 
tea ori ce era. Acuma simte că nici o forță nu s'ar 
putea opune la hotărârea ce îl împinge să plece. 

— Voi ajuta pe mama ta să suporte lipsa ta — 
zice el cu vocea stinsă de emoție și de orgoliu stă- 
„pânit — şi vom aștepta împreună întoarcerea ta. 

- — Mulţumesc! 
— Nu mai spun nimic — nu mai e necesar să mai 
spun ceva. 
Nu sunt decât doi copii — dar câte întelepciune...! 
— Adio Gianni! 
— La revedere Giorgio! 


E 
an 
E 
ae 
e] 
w 
B 
i 
Lod 
> 
a 
o 
a 
= 
1.2 
qa 


Mâine de dimineață mama va găsi e scrisoare 


Işi strâng mâna, cele două porţi se închid cei dol 
tineri s'au separat. 

„Și printre atâtea case e una mai mare dim care 
pare ca amenințare, se îndraptă spre inamicul ce 
nu se vede. 


Puterea rugăciunii 


Vasul „,Cornelia” se afla într'o lungă călătorie. 
Ajuns în largul oceanului Atlantic, departe de ţăr- 
„mul american de unde pornise, fu apucat de o fur- 
tună spăimântătoare. Cinci zile trecură și tot nu se 
domolise furtuna. Toţi se credeau pieduţi și nimeni 
nu îndrăznea să se urce pe catarg spre a strânge pân- 
zele, căci ar fi trebuit să-și puie viaţa în mare pri- 
mejdie. 

In cele din urmă, căpitanul vaporului dă ordin 
unui marinar în vârstă de 15 ani, să se urce sus. 
Băiatul când primi ordinul, se uită la vârful catar- 
gului, apoi în jos spre valurile care așteptau să-l în- 
ghită. Se duse la căpitan şi ceru voie să se ducă 
până în cabina sa. Ajuns acolo, se trânti în genunchi 


şi rugă pe Dumgezeu să-l păzească de primejdie. 
După aceea, se 'ntoarse înapoi spre a-și face datoria. 
Nu trecu mult şi toți îl putură vedea în vârful ca- 
targului, căci era cel mai sprinten dintre marinarii 
vaporului. 

Furtuna începu să crească. Vaporul sălca ca o 
minge pe valurile uriașe. După un sfert de ceas cu- 
ragiosul băiat reuși să dea pânzele jos. Vaporul era 
scăpat. Ajuns jos, marinarul se repezi în cabina sa 
şi în genunchi mulțumi bunului Dumnezeu că l-a 
ferit de primejdie ; iar când toți de pe vapor vroiră 
să strângă mâna viteazului marinar, el răspunse: 
„Mulţumiţi Celui de sus, căci el v'a seăpat nu eu!” 


Gândacul, Gocostârcul și Privighetoarea 


ândacul s'a hotărît însfârșit să iasă din 
G din ascunzătoare și să respire puțin aier 
curat. 

Grădina cu florile, cu copacii, cu iarba, îl 
îmbia. Stătuse pitit trei zile și trei nopţi, după 
o nucă căzută din copac, de teama unui coco- 
stârc care voia să-l mănânce... 

Pe cărarea care urca un delușor, se opri să 
privească împrejur, minunăţiile. 

— A! ce frumos! 

Un melc care trecea pe acolo, îi răspunse : 

— Parcă ai fi ieșit din temniţă ! Ți se pare 
atât de frumoasă lumea ? 

— O! minunată! Minunată, melcule !... 

— Nu prea ! Mie nu-mi spune nimic ! E atâta 
cale și atâta vreme îţi trebuie ca să poţi ocoli 
toată lumea, încât mai întotdeauna renunţi, la 
jumătatea drumului. 

— Cu toate acestea... 

—- Da, cu toate acestea, nu merită să caști 
gura şi să holbezi ochii când vezi luna după un 
nor, sau când asculţi susurul izvoarelor. 

Așa vorbea melcul cu gândacul. 

Privighetoarea care se odihnea într'un cais 
înalt, alb şi mândru, începu să cânte. Melcul ră- 
mase tăcut. Gândacul se învârtea în jurul um- 
brei lui, într'un picior. Privighetoarea cânta și 
în cântecul ei, susurul apelor, tremurul ierbii, 
frunzelor şi florilor, cântecul tălăngilor se ame- 
stecau de minune. 

Melcul tăcea chitic. Era doar urechi. Gânda- 
cul n'avea astâmpăr ; fugea încolo și 'ncoace, se 
uita în sus, căuta în jos, privea în dreapta și 'n 
stânga... 

Privighetoarea încetă să cânte. Mai stătu o 
clipă, apoi zbură departe, departe... 

— Ei cum e lumea melcule ? 

— Cum să fie ?... ca privighetoare !... 


Melcul se despărți de gândac. Melcul rămase 
în loc, să facă un popas mai lung, gândacul 
porni. 

In drum se întâlni deodată față 'n faţă, — 
surpriză neașteptată — cu cocostârcul de care 
scăpase acum trei zile : 

— A! bine te-am găsit. Ştii că-ți pierdusem 
urma cu desăvârșire. Vorbi cocostârcul, plin de 
răutate, 

Gândacul rămase, de spaimă ca împietrit. Pă- 
rea fără suflare. Nu avea putere nici să ridice 
ochii. Moartea era lângă el : ştia că e pierdut. 

Cocostârcul îl privea cu un aer disprețuitor 
și-i zise : 

— Acum... totul s'a sfârșit. Trebuie să știi 
iubitul meu gândăcel, că mi-e o foame de lup. 


16 


Și tu... nu-i aşa, poți fi pentru mine o friptură. 

Gândacul era mai să leșine de groază. Roti 
ochii împrejur. Seara era senină și liniştită. Pe 
ape, ‘argintul lunei tremura deasupra. Copacii 
se legănau și vântul adia plăcut. 

Gândăcelul privi toate astea şi suspină adânc, 
Le vedea pentru ultima oară. Dar ce putea să 
facă ? 

Cocostâreul avu la un moment dat — ca să 
zic așa — o ideie ingenioasă și ciudată. Vorbi 
către gândac cu oarecare bunătate în voce. 

— Dragul meu, nu trebuie să fii supărat pe 
mine că vreau să mă ospătez cu tine. Nu e vina 
mea. De altfel la drept vorbind tu ce folos a- 
duce lumii ? Ce bine poți face tu? Alergi de 
colo până colo și atâta tot. Tu nici nu poți bu- 
cura pe cineva, nu poți face nimic, absolut ni- 
mic. Eşti o vieţuitoare lăsată de Dumnezeu așa 
fără nici un rost și fără nici un tâlc. Tu nu îm- 
prăștii parfum ca trandafirul, nici umbră ca 
stejarul, tu nu poți minuna cu cântecul ca pa- 
sărea, tu nu ești frumos ca fluturele nici tru- 

aş ca vulturul, nici de aur ca soarele. 

Gândăcelul tăcea, tremurând. Cocostârcul 
ăcu şi el. Să făcu liniște peste tot. Deodată, co- 

ostârcul auzi triluri minunate. capetele 
ânta. 

Cocostârcul părea fermecat. Privi caslia 
umina care alerga nebunatecă prin iarbă și în- 
elese că în glasul privighetoarei se ascunde 
lasul lui Dumnezeu care-i spune să lase gân- 
acul să nu-i facă nici un rău. Să se bucure și 
l] de frumuseţile lumei și să binecuvânteze pe 
cel care i-a dat viaţa și lui și tuturor viețui- 
oarelor pământului. 

Şi fără să spuie un cuvânt, plecă mai de- 
arte, în vreme ce privighetoarea cânta mereu, 


ereu... 
R 9% 
CAPRA CEA CUMINTE 


Jupânul Lup văzu că o capră paşte pe- o 
tâncă înaltă pe care el nu putea să se cațăre. 
Prietenă, îi strigă el, dă-te jos de pe stâncă şi 
ino încoa ; aicea şi locul e șes și mult mai. dulce 

iarba ce e pentru mâncarea ta.” 

Capra îi răspunse : „Lupule dragă, știu pen- 
u ce mă chemi. Nu de mâncarea mea, ci de 
rana ta duci tu grije”. 


= Ma 


“Ce a auzit Lilica - 


treabă să ies, iar tu să stai acasă cu ju- 
curiile tale. Iţi las și ciocolată pentru 
păpușă. Mă întore peste vre-o oră. 

Lilica era o fetiță de șase ani. Asculta de 
maică-sa și nu plângea când o lăsa singură a- 
casă. Ştia că astăzi mămiţica ei va întârzia mai 
mult ca celelalte dăți. Totuşi Lilica nu plânse 
şi nu se sperie, ci începu să facă orânduială. 
Așa, mai întâi, trebuia să reguleze cu cioco- 
lata păpușei. Nu știu cum se face, dar astăzi 
păpuşa n'are poftă așa că Lilica, vrând ne- 
vrând, o mâncă ea ciocolata. 

Se înserase deabinelea și mama Lilichii nu 
se mai întoarse încă. Ce să facă și Lilica ? Nu 
vroia să se joace, iar în cărțile şi revistele sale 
cu chipuri și poze nu se putea uita, deoa- 
rece se cam înoptase. Se trânti în fotoliul cel 
mare rămas dela bunica, bătu din palme şi 
strigă : „„Odaie, odăiţo ia povestește-mi ceva !“ 
şi auzi glasuri cari își șopteau : 

„Incepi tu!“ — „Ba tu știi să spui mai 
bine! — „Ba tu eşti mai bătrână!“ 

Până ce la urmă răsună un glas limpede: 
„Lilico, su sunt soba. Mă vezi cât sunt de 
mare şi de înaltă! Ce v'ați fi făcut fără de 
mine în zilele de iarnă ? Mie îmi este mereu 
foame și nu fac treabă decât după ce înghit o 
mulțime de lemne şi de cărbuni. 

In gura mea aprinsă stă un omuleţ, aşa 
un fel de Statu-Palmă-Barbă-Cot, care suflă 
focul în afară și după aceea îl suflă iar înăun- 
tru. Să te păzești de el Lilico, fiindcă el are 
brațe lungi și vrea să te prindă când te apro- 
pii de foc. Când eu troznesc, omuleţul meu 
râde şi-ţi face semne să te apropii. Să știi însă 
că focul arde şi de aceea să stai departe 
de el“. 

— „Iţi mulţumesc“, îi răspunse Lilica. 

—,,Pe mine mă cunoşti foarte de aproape''— 
se auzi acum alt glas — „eu sunt masa, Stau 
zdravănă pe picioare și nu cad așa de ușor. 


| ilico“, îi zise maică-sa, „eu am puţină 


“Dar n'am fost din totdeauna aicea. Mai înainte 


eram subțirică şi mare, foarte mare. Pe vre- 
mea aceea eram un arbore verde în pădure. 
Veneau păsări și făceau cuiburi în crăcile mele. 
Dar mi-se urîse să stau mereu în pădure în 
vânt, în ploaie și în zăpadă. Intr'o zi mau tăiat 
şi din trupul meu au făcut aşa de multe lu- 
cruri, că. nici eu nu le ştiu, în sfârșit, am ve- 
nit şi în odaie la tine“. 

— „Şi noi la fel, şi noi la fel!“ strigară deo- 
dată mai multe glasuri. Acestea erau scaunele, 
cari se clătinau de pe un picior pe altul. 

— „„Radada, radada „,scârţ !“ se auzi un alt 


glas. „Eu sunt iute iute, radada, radada scârţ!“ 

Era mașina de cusut care striga în felul a- 
cesta. Vorbi apoi în felul următor: „Pe mine 
poţi face hăinuţe, rochiţe, cămășuţe, șorţişor, 
totul pentru iubita noastră Lilica. Dar Lilico! 
Ține-ţi departe mânușițele! Numai mămica du- 
mitale are voie să lucreze cu mine. Cunosc un 
copil care era foarte curios. Vroia să se ames- 
tece şi să se vâre în toate celea, până când 
într'o zi boț! boţ! se înțepă în acul meu. I-a 
curs sânge și nenea doctorul i-a legat degetul“. 

— „Sni-şnai, șni-șnai! are dreptate!“ se 
auzi deodată alt glas. Erau foarfecele cele mari. 
Eu, ziseră mai departe foarfecele, nu sunt fă- 
cută pentru mânușițele mici. Odată nvau luat 
în mână mica Lenuţa și și-a găurit șorțișorul 
cel nou. Lenuţa plânse mult, iar ceilalți copii 
își râdeau de dânsa“ 

— „„Târcul, târcul ,târcul, pe mine, Lilico, 
mă poți lua liniștită în mână“, grăi mosorelul 
cel alb. 

Eu nu-ți fac nici un rău. Numai nu în- 
cerca să-mi rupi aţa, că îţi tai degetele. Iți a- 
duci aminte când ne jucam într'o zi de-a-w'aţi- 
ascunselea ? Tu mă găseai mereu. Atunci mă- 
mica dumitale m'a certat, căci cusea cu mine 
şi nu putea să mă găsească. Eu mă ascunse- 
sem sub dulap. Acolo erau și alte jucării. Cu 
toatele mi s'au plâns că tu nu mai vroiai să 
joci cu dânsele. Și eu eram supărată pe tine 
și de aceea nu vroiam să spun unde sunt. A 
venit însă mătuşa și cu o lovitură ne-a arun- 
cat pe toate afară“. 

— „Tic-tac, tic-tac !“ se auzi un glas din pe- 
rete. „Eu sunt mai înalt, așa că vă privesc pe 
toți de sus. Pe mine Lilica mă cunoaşte de 
mult. Eu îi iubesc pe copii şi strig în toate zi- 
lele : „Lilico, e ora prânzului !“ Lilica înţelege 
acestea, îndată ce-i zic de douăsprezece ori 
dong! dong! De asemenea, după ce se înoptează 
mă aude când îi zic? „E vremea de somn, e 
vremea de somn !“ Ea îi răspunde: „Noapte 
bună!“ și se culcă. Numai o dată adormisem 
și eu, așa că n'a fost cine să o trezească pe Li- 
lica“. 

— „Scârţ!“ făcu ușea, dar nu putu să vor- 
bească mai departe, fiindcă tocmai atunci intră 
în odaie şi mama Lilichii. Lilica nu o auzi și 
nici când maică-sa îi strigă: „Lilico, fetița 
mea, unde ești ?“‘ 

Lilica dormea așa de dulce, așa de dulce! 
Când maică-sa o luă de mână, Lilica se trezi 
mirată și zise: „Ah, mămico, nu știi cât era de 
frumos! Imi vorbeau şi îmi povesteau toate 
lucrurile din odaie“. 


li 


m Iar al rupt vârtul creionului ? 


laltă, astfel căzând nu și-ar rupe vârful. 
® 


O mare nenorocire 


E ziua lui Mitică. Torta cu cremă stă pe 
masă. Mitică căpătase până acum, două bu- 
căți. Deodată cu ochii nedeslipiți dela tortă, 
isbucenește în hohote de plâns. 

— Dar de ce plângi puiule ? îl întrebă tata. 

— Hu-hu-hu, pentrucă numai mi-e foame ! 
răspunse Mitică. 

@ 


Stat 


— „De ce eşti amârâtă, mamă ?“, 
— „Mi-au furat cele două găini și n'am bani 
să iau altele !“. 
To wih dau un sfat ?“. 


„Dă-mi !“, 
PA 2: Pride vaca și cumpără alte găini“, 
EL] 
E cuminte 


— „Petrică de ce nu ești cuminte ?“. 
— „Eu sunt cuminte, mamă, da picioarele 
nu vor să se astâmpere !“‘, 


— După tine ai troei ani mzi mult Georgio ? 
— Da pentrucă stând cu picioarele în sus am 
nouă. 


2i 


— Mamă dragă de ce nu-l ascuți în partea cea 


— Eu cunosc o roză fără spini. 
— Da ? Care e? 
— Roza vânturilor. 


Ghiţă se duce pentru prima oară la târg 
unde o sumă de oameni mergeau forfota de 
colo până colo ca la târg. Uitându-se Ghiţă: în 
pământ, vede un ban alb. Atunci, în culmea 
bucuriei, se sue pe o masă și începe să strige: 

— „Staţi oameni buni. Nu-l mai căutaţi că 
lam găsit eu !“... 

> e : 

Ghiţă se prezintă la alegerile de deputat. A 
doua zi fu întrebat: 

— „Ei, Ghiţă, te-au ales?. ż! i 

— „Era să mă aleagă, dar vezi că o lite can- 
didat avea mai multe voturi decât mine!“... 

[-] i 


Tatăl : — Nelule, ia vezi ceasul din bucătărie, 
umblă ?” 
— Nelu (după câteva minute) „Nu, tată, cea= 
sul stă „pe loc, numai coada şi-o mișcă încoa, Şi 
încolo.” 
e 
— „Tăchiţă, când e vremea potrivită siniri 
culesul merelor ?” 
— „Când e câinele ţăranului legat în lanţ !” 
L) 
La școală 
Institutorul : — Victore, câte continente sunt? 
Victor : — Cinci. ; 
Institutorul : — Numără-mi-le. casă 
Victor: — 1, 2, 3, 4,5. - si PA 
® i P ET AREN A 
Mătușa cea bună 


Tatăl (Fiului care a petrecut vacanța la: o măr 
tușă). Ai 
— Fi , Bibică, ţi-a plăcut la tante Qru 
Bibică : — Oh ! ce bună era ! In Baa, zi mă 
întreba : Nu ţi s'a făcut dor de tatăl tău ?. 


MICI AMIIZAMENTE 


Cuvinte înțelepte 


Cel ce și-a făcut din muncă, pavăză'n lupta 
vieţii, 
N'are teamă că-l va prinden lipsă ziua 
bătrâneţii. 
* 
Când un Aiye linge mâna, tu să-ți iei 
seama’ndată, 


Fiindcă mâine, 'n loc de limbă, numai colții 
ți-i arată 
* 


Dacă proștii sunt acolo, unde nu le este locul, 
Nu pot fi nici ei de vină, nici noi, ci numai 
norocul. 
s 


Fericit în lumea asta, este numai omul care 

Este mulțumit în viață, cu averea care-o are. 

După ce-ai făcut un bine, nu-ți mai trâmbița 
isprava 


Altfel, facerea de bine e mai rea decât otrava. 
Să te ferești de ispită mai rău ca de foc și apă, 
Căci odată prins în ghiară-i, nici Dumnezeu nu 
te scapă. 
* 


Dece cade pisica în picioare 


Mahomed, întemeetorul religiei care-i poartă 
numele, pătrunsese în inima pustiului și, după 
un drum lung, adormise, istovit de oboseală. 

Un șarpe mare — blestemat de trei ori fie 
acest pui de diavol ! ieși dintr'un tufiș și se a- 
propie de Mahomed. Șarpele era gata să-l mu- 
şte, când pisica, trecând întâmplător pe acolo, 
sări la târâtoare, pe care — după o lungă 
luptă — izbuti s'o omoare. La sgomotul șuieră- 
turilor dihaniei, care își da sufletul, Mahomed 
se trezi din somn. De abia atunci își dete seama, 
din ce primejdie îl scăpase pisica. 

"„Apropie-te !' porunci Mahomed. 

Și pisica se apropiă. 

El îi mângâie de trei ori capul și de trei ori 
o binecuvântă, spunându-i : 

“„Blagoslovită să fii, pisico ! 

Apoi, ca să-i arate recunoştinţa, adăugă : 

' „Ca răsplată a ajutorului, pe care mi l-ai dat, 
să fii neînvinsă în lupte. Nici o făptură de pe 
pământ să nu te poată răsturna pe spinare. 
Acum poți pleca — și, încă odată, fii de trei 
ori binecuvântată !” 

Turcii spun, că pisica — din pricina acestei 
binecuvântări a lui Mahomed — cade în pi- 
cioare, totdeauna, oricare ar fi păi dela 
care ar fi aruncată. 


GHIGITORI ȘI INTREBARI GU PAGALELI 


Un portret sau un tablou, 

Fie vechiu sau fie nou, 

Dacă vrei să-l îngrijești, 

Cu mine îl împodobeşti. 

Dar citește-mă pe dos, 

Zău, nu sunt deloc gustos. 
* 


Sunt frumoasă și sunt floare 
Și plăcut mirositoare, 
Dar pe dos de mă citeşti, 
Nume de căţel găsești. 

La 


Patru litere sunt toate, 
Rând pe rând sunt așezate : 
O consoană, o vocală. 
Lasă litera finală. 

* 
Vocala'ntâia dacă-i a, 
Sunt o apă și cam rea. 
Dacă-i e, tu m'ai schimbat 
In fructe bune de mâncat. 


Dacă-i i, apoi se ştie, 

Că e chef şi veselie. 
Pune-mi u și vei vedea, 
Că îţi place-a ne mânca. 


După prima literă de-mi pui 
I sau o, iată că-ţi spui, 
Noi tot râu vom rămânea; 
Dar e dacă pui cumva, ir 
In animal m'ai prefăcut, 
Ce la noi nu s'a văzut. 
* 
Trei consoane ṣo vocală. 
E consoană cea finală. 
De vocala este a, 
Fugi de grab din calea mea. 
Dacă-i i, e iarăși rău. 
Iată, jur şi zic eu zău! 
Acolo m'aș vrea să fii, 
Că te-ai dus dintre cei vii. 
+ 


Cu cs pe drum necontenit, 
Cu d sunt bun eu de primit, 
Cu f lumină răspândesc, 
Cu p e rău să te lovesc, 

Cu v fac totul-alb, curat. 
Iar de ţii neapărat, 

Din trei litere-s format. 
Puţintel de te gândeşti, 
Lesne poți să mă ghicești. 


12 


Indiile negre 


Cap. I 
DOUĂ SCRISORI CARI SE CONTRAZIC 
„D-lui J. R. Star, inginer, 
30 Canongate, Edimburg. 


Dacă domnul James Starr va veni mâine 
la minele Aberfoyle, groapa Dochart, puţul 
Yarow, i se va face o comunicare ce-l va in- 
teresa. 

„Domnul Starr va fi așteptat, toată ziua, la 
gara Calander, de Harry Ford, fiul bătrânului 
overman Simon Ford. 

„El este rugat să ție în secret această invi- 
taţie'. 

Aceasta era scrisoarea pe care James Starr o 
primi dela primul curier în ziua de 3 Decem- 
brie 18... — scrisoarea care purta timbrul biu- 
roului poștei din Aberfoyle, Comitatul Stir- 
ling Scoţia. 

Curiozitatea inginerului fu nemărginită. Cu- 
noștea de multă vreme pe Simon Ford, unul 
din foștii overmani din minele Aberfoyle, că- 
ruia, timp de douăzeci de ani, James Starr îi 
fusese director, ceea ce, la minele engleze, se 
numește „viewer“. 

James Starr era un bărbat bine făcut, pe 
umerii căruia cei cincizeci de ani ai săi apă- 
sau tot atât cât ar fi avut numai patruzeci. 
Făcea parte dintr'o veche familie din Edim- 
burg ,în sânul căreia era socotit ca unul din 
cei mai distinși membri. Lucrările sale cin- 
steau respectabila corporație a inginerilor care, 
puţin câte puţin, străpungeau subsolul carbo- 
nifer al Regatului-Unit, la Cardiff, ca şi la 
Newcastle ca și în ţinuturile de jos ale Scoției. 
Dar mai cu seamă, în fundul misterioaselor 
mine Aberfoyle, care se mărginesc cu minele 
Alloa și ocupă o parte din comitatul Stirling, 
îşi cucerise Starr stima generală. Acolo își pe- 
trecuse aproape toată viața. Se știe că Englezii 
au dat întinselor lor mine un nume foarte sem- 
nificativ și nimerit : „Indiile Negre“, și aceste 
Indii au contribuit poate mai mult decât In- 
diile Orientale la creșterea surprinzătoare a 
bogăției Regatului-Unit. Intr'adevăr, ziua și 
noaptea, un popor întreg de mineri muncește 
la extragerea cărbunelui din subsolul britanic, 
acest prețios combustibil, absolut trebuincios 
vieţii industriale. La acea epocă nu exista tea- 
ma lipsei de lucru. Mai erau de exploatat ma- 
rile zăcăminte carbonifere aflate în cele două 
lumi. Fabricile, locomotivele, vapoarele, uzi- 
nele cu gaz, etc. nu duceau lipsă de combusti- 
bil mineral. Dar în ultimii ani, consumaţia 


14 


crescuse într'atât, încât unele straturi fuseseră 
sleite până la cele mai sărace vine. Acum pă- 
răsite aceste mine guăreau și brăzdau pămân- 
tul cu puţurile lor goale și cu galeriile deșerte. 

Intocmai la fel era și cazul minelor Aber- 
foyle. 

Cu zece ani înainte, ultimul vagonet ridi- 
case ultima tonă de cărbune din acest zăcă- 
mânt. Materialul dela „fund“, mașinile menite 
tracțiunii mecanice pe șinele galeriilor, berli- 
nele formând trenurile subterane, tramvaiele 
subterane, cuștile deservind puţurile de ex- 
tracţie ţevile pentru găurit, cu ajutorul aerului 
comprimat, — întrun cuvânt tot ce forma 
uneltele trebuincioase pentru exploatare, fu- 
şese scos din adâncimile minei și pârăsit pe 
suprafața solului. 

Din acest material, nu rămăseseră decât lun- 
gile scări de lemn deservind adâncimile mi- 
nei prin puţul Yarow, — singurul prin care 
puteai cobori la galeriile inferioare ale groapei 
Dochart dela încetarea lucrului. 

La suprafață, clădirile care altădată adă- 
posteau pe lucrătorii dela „lumină“, arătau 
locul unde fuseseră săpate puţurile, acum cu 
totul părăsite ,care formau minele Aberfoyle. 

Tristă fu ziua când minerii părăsiră mina în 
care trăiseră atâția ani. 

Inginerul strânse miile de lucrători care for- 
mau harnica și curajoasa populație a minei. 

Supraveghetori, rostogolitori, conducători, 
săpători, lemnari cantonieri, încasatori, cântă- 
ritori, fierari, tâmplari, toți, femei, copii, bă- 
trâni, lucrători dela „fund“ și dela „lumină“ e> 
rau adunaţi în imensa curte a groapei Dochart, 
altădată ticsită de cărbuni. 

Acești oameni kravi, pe care nevoile vieții 
aveau să-i despartă, ei care de atâția ani: se 
şuccedaseră din tată în fiu în vechea Aber- 
foyle, — așteptau ultimele cuvinte de adio ale 
inginerului. Compania le împărtășise, cu titlul 
de gratificaţie, beneficiile anului curent, fra 
cam puţin, într'adevăr, căci veniturile nu  în- 
treceau cu mult cheltuelile exploatării, dar 
acești bani trebuiau să le servească drept aju- 
tor până vor fi tocmiţi fie la minele înveci- 
nate, fie la fermele sau uzinele comitatului. 

James Starr stătea înaintea șopronului cel 
mare. Simon Ford, overmanul groapei Dochart, 
atunci în vârstă de cincizeci şi cinci de ani, și 
alți câțiva conducători de lucrări, îl înconju= 
rau, 

James Starr se descoperi. Minerii, cu pălă* 
viile în mână „păstrau o tăcere adâncă. 

Scena de adio avea un caracter mișcător și, 
în acelaș timp, nelipsit de o oarecare măreție. 

— Iubiţi prieteni, zise inginerul, momentul 
despărțirii a sosit. Minele Aberfoyle, care de 

(Va urma). 


D aT 


BECUV-BERBFCU 


ui Becu-Berbecu nimeni nu-i putea intra 
| în voe! Dacă-i duceai un șorț cu iarbă în 

- loe să fi stat cuminte în fața ta, ca şi cum 
ți-ar fi spus : mulțumescu-ţi, el lăsa capul în pă- 
mânt, se proptea pe cele două picioruşe din 
față, subțiri ca nişte beţișoare, și voia să te ia 
În coarne, parcă cine știe ce rău i-ai făcut. 

Și dacă voiai să-i prinzi o fundă de frizura-i 
inelată, tot atât de răutăcios te primea! 

Toată ziua se lua în hârță. Parcă ar fi vrut 
să arunce în aer tot ce găsea pe pământ, cu 
coarnele sale ca niște țepușe răsucite. 

Vai de cel care îi eșea în cale, căci se și sim- 
țea împuns ! — Pe bietul Ghiţă toată ziua îl 
auzeai din pricina asta: Guiţ-gui ţ și o lua la 
fugă pe trei cărări ! 

Găinile și biblicele, când îl simțeau pe Becu- 
Berbecu apropiindu-se, sburau într'o clipă ca 
niște aeroplane mici de pene, și se opreau pe 
garduri „pe cotețe sau prin arbori. 

Iată că, într'o zi, gospodarul care era stăpâ- 
nul lor, voi să vândă ceva unui măcelar. Intră 
în ogradă, privi prin prejur şi se întrebă: 

Pe cine să vând? Pe Ghiţă ? Nu. Dacă-i dai 
cu ce poţi să-i astâmperi foamea, el tace şi-i 
cel mai bun dintre dobitoacele ogrăzii. Să vând 


o capră ? Ele nu-mi face nici o supărare. Se 
cam cocoață peste tot, dar își văd de ele și de, 


ezii lor, Să vând păsările? Găinile sunt prea 


PEȘTELE PE USCAT 


Familia Giuang Ciu era săracă. De aceea, 
Giuang Ciu se duce la perceptorul dela fluviu, 
rugându-i-se să-l împrumute cu ceva bani,.ca 
să cumpere grâu pentru familie. 

Perceptorul îi răspunse : „Peste o lună sau 
cel mult două aştept să încasez dările și atunci 
te împrumut cu trei sute de taleri de argint. 
Nu-i aşa că ești mulțumit ?“. 

Se întunecă la față Giung Ciu și îi vorbi în 
felul următor : „Eri, venind încoace, am auzit 
că în mijlocul drumului cineva mă striga pe 
nume. M'am uitat şi am văzut un peşte, care 
se sbătea între roțile unei căruțe. 

„Ce faci aicea ?“ l-am întrebat. Peștele îmi 
răspunse : „Am fost aruncat de un val de apă. 
Rogu-te, omule, pune-mă într'o găleată cu apă 
şi aruncă-mă din nou în râu. Să ştii că eu sunt 


frumos moţate, iar cocoşii prea știu să cânte 
harnic, trezindu-te din somn în zori.. 

Știu pe cine să vând, își fise gospodarul pe 
urmă, o să vând pe Becu-Berbecu ! Tot se ţine 
el numai de rele cât e ziua de mare!... 

Peste puțin timp Becu-Berbecu era legat 
cobză și dus în spre tăiere într'o brișcă. 

In urma lui, toate caprele, păsările, oile şi 
grăsunul de Ghiţă se uitau trişti, parcă ar fi 
vrut să spună : 

— Ai fost rău cu noi frăţioare, dar te iertăm 
şi-am vrea să nu pleci de lângă noi, căci ni se 
sfâșie inima de milă. Ce grea e despărțirea ! 

Becu-Berbecu se uita acum pocăit înapoi, în 
spre camarazii săi, cari, pentrucă fuseseră paș- 
nici tot timpul, rămâneau fericiți cu toții îm- 
preună, pe când el va simţi până mâine cuțitul 
în gât și... dar nici nu vroia să se mai gândeas- 
că! Imbrăţişă cu privirea încă odată toată 
ograda, camarazii, livezile, ca și cum şi-ar fi 
luat un lung adio şi ar fi vrut să le spuie: 

— Adio vouă, celor care rămâneţi fericiți 
pentrucă ați fost buni! Adio dela mine, care 
n'am știut să mă folosesc de prietenia voastră. 
Adio dela Becu-Berbecu care-şi plânge gre- 
şeala în suflet după cum îi plâng și ochii 
acuma... să tt 

Măcelarul luă hățurile în mână, plesni roibii 
ușor pe spate și porni strigând: 

— Dii la târg !... 


regele peştilor din râul acesta, aşa că vei fi 
răsplătit, dacă îmi scapi viața“. 

Din parte-mi, i-am răspuns zicându-i : „Aș- 
teaptă până ce mă înapoiez din călătoria ce 
vreau să fac în ţările dela miază-zi. Am să-ţi 
aduc de acolo apă din mare şi am să te pun 
într'însa. Nu-i aşa că ești mulțumit ?“. 

Se întunecă la față peștele și îmi răspunse: 
„O. găleată cu apă mă poate scăpa acum: dela 
moarte. Insă, dacă îmi spui să aștept până ce 
te întorci din călătoria ta în țările dela miază- 
zi, atunci să nu mă cauţi aicea, ci într'o pră- 
vălie unde se vinde pește uscat“. 

Morală : După faptă și răsplată. 


= 


Cocoșul, Coasa și Pisica 


propie sfâggitul zilelor și chemând la 
căpătâiu pe cei trei feciori pe cari îi 
avea, le dărui: celui dintâiu un cocoș, celui 
de al doilea o coasă, iar celui mai mic o pisică. 

Și nevoiașul se spuse cu glas stins: 

„Acestea sunt singurele lucruri, pe cari le 
pot lăsa. Vă vor fi, însă, de mare folos, dacă 
vă veți duce într'o țară unde lucrurile ce vam 
dat, nu vor fi cunoscute”. 

După ce sărmanul bătrân închise ochii pe 
vecie, băiatul cel mare luă cocoșul și plecă în 
lume. Dar pe unde umblă, cocoșul era cunos- 
cut. Lumea toată din orașele și satele pe care 
le străbătea, avea cocoși, așa că nu-l băgă ni- 
meni în seamă. 

Și tot mergând el, iată că ajunse într'o in- 
sulă cu locuitori cari nu văzuseră niciodată co- 
coşi. Oamenii din această insulă neavând nici 
ceasornice, nu ştiau nici ce oră este. 

'Ştiau ei când e dimineaţă și când e seară, 
dar aceia cari nu închideau ochii noaptea, n'a- 
veau cum să afle cât mai este până ce se va 
lumina de ziuă. 

Băiatul le spuse: 

„lată ce pasăre năzdrăvană am eu. Pe cap 
are o coroană de rubinuri, la picioare e cu pin- 
teni, ca un cavaler adevărat. 

Pasărea aceasta ştie să cânte pe noapte de 
trei ori, totdeauna la aceleiași ore. 

Cea din urmă oară cântă atunci când răsa- 
re soarele. Cântă la amiază, se va schimba 
vremea.” 

Curioși să vadă dacă cele. spuse de băiat 
sunt adevărate, locuitorii din insulă, nu se cul- 
cară noaptea, ci au stat să audă cum a cântat 
cocoșul la ora două, la ora patru și la ora șase 
dimineața. 

Au întrebat, după aceea, pe un băiat să le spună 
cât le cere să li-l vândă, răspunsul a fost: 

„Un măgar încărcat cu aur” — şi târgul se 
făcu. 

Când ceilalți doi frați văzură că fratele lor 
cel mai mare se întoarce acasă așa de bogat, 
au rămas nespus de miraţi, cel de al doilea 
frate plecând chiar să-și încerce și el norocul. 

Dar pe unde mergea, lumea avea coase. 
După mult umblet, nimeri și el într'o insulă, 


0O dată, un om sărman simți că i se a- 


ai cărei locuitori, când se cocea grâul, trăgeau 
în lanuri cu tunurile, făcând astfel mari stri- 
căciuni și cheltueli. 

Așa, ghiulelele, în afară de faptul că tăceau 
un zgomot asurzitor, rareori se întâmpla să nu 
nimerească spicele risipind grâul. 

Băiatul aflând acestea, le spuse: 

„Să mă lăsați pe mine să cosese fânul”. Se 
așeză pe urmă să taie paiele grâului așa de fru- 
mos, că locuitorii insulei, cuprinși de uimire, 
îl întrebară, să le spună cât vrea să-i se dea 
în schimbul acelei unelte. 

„Un cal încărcat cu aur” — fu răspunsul. 

Ii deteră și băiatul, mai bogat decât fratele 
lui cel mare, se întoarse și dânsul acasă. 

Voind să-și încerce şi el norocul, porni și 
cel de al treilea frate, căruia răposatul tată îi 
dăduse o pisică. 

Pisici, însă, peste tot se găseau. Norocul îl 
duse, în cele din urmă, tot pe o insulă, unde 
nu se cunoșteau pisicile. 

Şi în acea insulă, erau atât de mulţi șoareci, 
încât se plimbau nestingheriţi, peste toate lo- 
curile din casele oamenilor. 

Erau așa de mulți și de curagioși, că nici îm- 
păratul chiar nu ştia cum să scape de ei. 

Ce făcu băiatul atunci ? Se duse numai de- 
cât la palatul împărătesc și dând drumul pi- 


sicii, în mai puţin de o zi, șoarecii, până la s. 


cel din urmă, fuseseră mâncaţi. 

Locuitorii insulei, aflând aceasta, sau ru- 
gat de împărat să le cumpere Pe cea năz- 
drăvană. 


Băiatul cerând doi cai încărcaţi cu aur şi îm- 
păratul împlinindu-i dorința, târgul fu îndată 


făcut, așa că și fratele cel mic se întoarse a- =: 


casă mai bogat chiar decât fraţii săi. 


„DIMINEAȚA COPIILOR”, Editura „Ziarul” S. A. R. București, Inscrisă sub Nr, 238 Reg. Pub. Priodice la 
Tribunalul Ilfov S. I. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia șiadministrația, Str. Th. Masaryk 17, 
București. Telefon 2.76.25, Cec Poștal 4.083, Red. responsabil : G.' Ionescu. Preţul abonamentelor: 6 luni (26 
numere) 180; 3 luni (13 numere) 90. plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. 


T. T. Nr. 15.575/939, 


PREŢUL 7 LEI 


f Biblioteca Unbarsitiţii lesi j 


Imiprimeriile „independenţa”, Bucureşti, str. R. Poincare Nr. 17 


IMINEATA G 


Pew 9; YS 


ti 
VÂNATORUL PRINS IN CUȘCA 
| . y L RA anit FET nt a 5x E. pe A 
bi 
w 
i 
; E pi 
> S fi 
; wra 
} ia Li i 
i iati si Di pat i ac si căi i t Doas 
Vâni.orul Mustăcilă spuse: In care vor cădea Zis şi făcut, Mustăcilă negrilor mulțămește 
„Aci construim leilor curse”, Dacă.. vor vrea, Satistăcut Când în zare leul se ivește, 
_ - 
Va trebui să-l urmărim Degeaba labele întinde Dar când leul răcni odată Pe leu când întâlneşti 


Sau să murim Căci îl voiu.. prinde Cu toții o lăsară baltă; Rişti să o păţeşti. 


DA RRE P F TPN ARE AA 


Leul tare supărat Ah! omule, om? Mustăcilă înspăimântat Fuge înfricoșat 
Se repede înfuriat, M'ai sculat din somn. Putina a spălat, Să nu fie mâncat, 


AIII D ARAL S BIR poe 


Și căutând scăpare Mustăcilă e în cușcă, 
Intră singur la închisoare, Păcat că leul nare puşcă 


RSITATII 4454 


p i 


A PNA Pata, i 
Pi E ala 


> Pl i pe 
pese ar UDE A MENIRE 1 


EN I AIEA RA, Ati 3 G 
ti TR cal = ALA roi MEES, V 
Ñ, E ; ua + da a Na ta PR te 
¢ ; i 7 Y T a Mi in 
U R | 0 A| Í s d | 
> 4 2 


CE ESTE PURPURA ? 


Purpura este o culoare de un roșu fru- 
mos, bătând în violet. Stofa colorată în 
purpuriu a fost descoperită încă din tim- 
purile, foarte vechi de către Fenicieni. Insă 
mod® cum se prepară azi purpura și se 
colorează cu dânsa stofele diferă de mo- 
dul cum era pregătită în antichitate. Man- 
tale de stofă fină și colorate purpuriu erau 
semnul de distincțiune al împăraţilor şi 
regilor din Asia; precum și al celor mai 
înalți funcționari din Roma veche. Astăzi 
mantale de purpură poartă numai Car- 
dinalii. 

© 


ANIMALE CARE PREZIC TIMPUL 


Sunt anumite animale, care din modul 
lor de a se comporta, altfel decât de obi- 
ceiu, sau după sunetele ce produc, sau 
după alte manifestări, fac să se bănu- 
iască mai dinainte ce timp va fi. Rânduni- 
cile de exemplu, dacă se arată mai mult 
decât în mod obișnuit, dacă se strâng 
împreună și sboară năuce, vestesc că a 
doua zi va fi caldă și senină; dacă din 
contra sunt puţine, intră în case și scot 
aproape strigăte, ciripind, asta înseamnă, 
că a doua zi va fi timp ât. 

Dacă e zi frumoasă și rațele sau gâșştele 
sboară d'ici, colo și strigă pint oada 
în apă, e semn de ploae și furtună. 

Albinele când se întorc grămadă la as- 
fințitul soarelui, vestesc ploaie. 

Porumbeii când se întorc târziu, vestesc 
prin aceasta că în zilele următoare are să 
plouă. 

De altfel când păsărele ori care ar fi 
ele, ciripesc mult și se adună împreună în 
mare număr, este semn că va ploua. 

Toată lumea la noi știe că atunci când 
muștele împung mai mult decât de obiceiu 
e că furtuna și ploaia nu e depu-e. 

Dacă râmele ies la iveală, dacă boii și 
orăteniile se adună, ploaia e aproape si- 
gur c'o să cadă. 

In fine, ca să știți ce timp va fi, e dea- 
juns să priviți animalele, mai ales oile 
atunci când pasc: dacă mănâncă mai 
mult și mai cu poftă, fiți siguri că va 
ploua. | 

9 


A 


menee as 


ZIUA CEA MAI LUNGĂ. 

Ziua de 21 lunie a fost ziua cea mai 
lungă din cursul anului, așa că noaptea 
de 21 spre 22 Iunie a fost noaptea cea mai 
scurtă. 

Incepând dela 22 Iunie, ziua începe să 
se micșoreze. La fiecare 24 de ore se mic- 
șorează cu două minute, așa că rămâne 
tot destul de mare pentru cei ce vor să 
muncească și nu-și risipesc timpul fără 
nici un folos. 


+ 


CINE A FOST PIZZARRO ? 

Francisco Pizarro (născut la 1476 mort la 
1541) a fost un aventurier spaniol care cu voia 
guvernului Spaniei a descoperit și a cucerit 
Peru din America de Sud. Tot el este întemee- 
torul orașului Lima. In anul 1541 în urma 
unui complot a fost asasinat de proprii săi 
partizani. 

(9) 


CUM SUNT CUTREMURELE ? 

Sunt cutremure puternice, precum sunt 
şi cutremure mai puțin puternice sau chiar 
slabe de tot. După cum se măsoară gra- 
dele de căldură, tot așa se măsoară și 
puterea mai mare sau mai mică a cutre- 
murelor. Un învățat italian, pe nume Fo- 
relli, a făcut o măsurătoare, o scară, nu- 
mită „scara Forelli” ! A 

După scara aceasta, cutremurele se 
împart în grade. Incep dela gradul 1 și 
ajung la gradul 10. Când se produce un 
cutremur dela gradul 5 în jos, cutremurul 
este așa de slab, că de cele mai multe ori 
nici nu-l simțim. Se știe numai că a avut 
loc un cutremur după înregistrarea ce sa 
făcut la Observatorul astronomic de către 
aparatele speciale. Altfel, cum am spus, 
noi nu-l simțim și nu știm că sub noi sa 
clătinat pământul. 

Cutremurele de pământ însă, nu numai 
că se simt, ci încep să devină primejdi- 
oase, dela gradul 5 în sus. Până la gradul 
7, se simt, dar nu sunt așa de periculoase. 
Dela gradul 7 în sus este, în adevăr, pri- 
mejdie mare, iar cutremurele de gradul 9 
sau — ceeace să ferească Dumnezeu— de 
gradul 10 sunt nimicitoare. Un cutremur 
de gradul 10 ar fi cel mai mare prăpăd. 
N'ar lăsa în picioare nici o clădire, ar face 
în pământ crăpături până în adâncimi, ar 
schimba cursul apelor. 

ea] 


pasa 


ca Vadu-Vechiu nu se afla în totju- 

dețul nostru și mai rar drumeț care 
să ireacă pe acolo și să nu se oprească 
din drum, măcar un ceas, două, răpit de 
frumusețea gospodăriilor și de belșugul 
holdelor. 

Deoparte a satului, spre Apus, se ri- 
dică dealurile acoperite cu podgorii ves- 
tite în toată țara, iar în partea Răsăritului, 
cât vezi cu ochii, numai șes mănos cu la- 
nuri bogate. La belșugul pământului se 
adăoga și vrednicia oamenilor, așa că în 
tot satul nu găseai un om sărac și nici ce 
se pomenise vreodată... Ba, de ce să mint: 


S at de oameni înstăriți și gospodari 


A fost unul care o viață întreagă a tânjii ` 


după bogăţie și când a dat peste ea, n'c 
avut parte să se bucure decât cu ochii, 
că mult n'a mai trăit săracul şi s'a dus 
acolo, unde nu mai trebuiesc nici averi, 
nici nimic. 

lacă, omul acesta era el fecior de gos- 
podari cu stare bună și la moartea părin- 
ților săi i-a rămas o avere frumoasă, pe 
care un om cu cap ar fi putut s'o gospo- 
dărească cu multă folosință. Vezi însă că 
omul acesta era așa de slab, așa de us- 
cât, de parcă îl bătea vântul ca pe o tres- 
tie și n'avea, săracul tragere la muncă 
nici cât o muscă. De -subțire ce era, oa- 
menii l-au poreclit Pipirig și chiar că se- 
măna cu un fir de pipirig, ba încă de cel 
uscat și prăfuit. 

Nimeni nu-l văzuse pe Pipirig vreodată 
să pue și el mâna pe-o sapă sau pe-o 
greblă, sau pe-o furcă să întoarcă și elun 


colț de brazdă sau să prășească un cuib 


de cartofi. 

Ogoarele și via ce-i rămăseseră dela 
bătrâni le dădea altora să le muncească, 
mulțumindu-se cu chiria ce lua dela ei. 

Mare fu mirarea sătenilor, când într'o 
dimineață îl văzură pe Pipirig urcând la 
deal cu o sapă și o casma în spinare. 

„Să știți fraţilor că s'apucă Pipirig de 
muncă“, își ziceau oamenii între ei. 

Dar Pipirig alta făcea cu sapa și cas- 
maua. 

Găurea pământul, ba ici, ba colo, su- 
duia, scuipa, își muta locul, desțălenind 
pământul ca o cârtiță neobosită. 

Așa a trecut vreme ca la o lună, până 
ce sătenii să afle ce fel de lucru era cela 
al lui Pipirig. 

Pipirig căuta o comoară 


Visase el câteva nopți la rând, precum 
că ursitoarea lui cea bună îi spunea în- 
truna că el e ursit să găsească o co- 
moară care se află pe pământul lăsat dela 
părinți. Unde anume, nu-i spusese ursi- 
toarea, dar îl îndemna s'o caute, că până 
la urmă, tot o s'o găsească. 

A săpat Pipirig o lună, un an, doi, trei, 
a săpat mereu, de s'a făcut din țarină și 
din vie numai gropi pe cari 
ploaia cu apă, dar comoara nicăeri. Gea- 
“a au căutat oamenii să-l întoarcă dela 
cândul lui cu comoara, că n'a fost chip. 

Au trecut așa ani de ani. Copiii de altă 
dată au crescut mari, s'au însurat, s'au 
gospodării. Au venit alți copii pe lume, 
care se sbeguiau jucăuși prin gropile lui 
Pipirig, albit de ani, bătrân și gârbov, nu 
mai contenea cu săpatul gropilor, ca să 
găsească comoara din visele lui. 

Viaţa i se apropia de sfârșit și el tot 
mai spera să găsească acea comoară. 

Intro dimineață se sculă bolnav și ne- 
zăjit foarte. Işi luă sapa și dădu să iasă 
din casă, dar se împiedică de prag și 
căzu, cât era de lung. Mai se împiedecase 
al de nenumărate ori de pragul acela, 
dar parcă nici odată nu căzuse așa rău. 

De mult își pusese în gând să-l scoată, 


„insă mereu uitase. Acum nu-l va mai lăsa 


Ridică sapa și poc !! Dintr'o lovitură, pra- 
gul putrezit de dhi, sări cât colo... Pipirig 


` rămase cu ochii holbaţi 1... Sub pragul a- 


cela putred se afla îngropat un cazan! 
Inima bătrânului Pipirig începu să bată 
cu putere. Un nod i se puse în gât. Cu 
cele din urmă puteri ce le mai avea, dădu 
capacul cazanului laoparte și strălucirea 


bogățiilor dinăuntru îi luă vederile: aur, 


pietre scumpe, brățări și inele bogate se 
aflau cu zecile în cuprinsul cazanului, 
toate împlinind o avuţie cum niciodată nu 
visase bătrânul căutător de comori. 
Bucuria bietului Pipirig fu însă scurtă, 
Un junghiu i se puse la inimă și căzu 
fără de viață peste cazan, înfigând adânc 
în comoara pe care o căutase o viață în 
treagă. 
Către seară, câțiva vecini îl găsiră că- 
zut lângă prag cu mâinile scufundate în- 
trun cazan plin cu cenușe și cărbuni. 
Pasă-mi-te, poate că așa or fi vrut ur- 
sitoarele ca numai el să vadă comoara 
cea fără de preț, iar ceilalți să nu găsea- 
scă decât cenușa ei. 


+ = 0 esua N ore d i p be aati 


le umplea > 


E 
E 


* ooe 


T 


mează este de necrezut. Insă, fiindcă 
mi s'a părut că e frumoasă, o scriu 
și eu așa cum am auzit-o. 

Cică erau odată trei fetițe, toate trei 
drăguțe și deștepte, însă nu tocmai har- 
nice la muncă. Le plăcea mai bine să se 
uite cum sboară muștele, decât să stea 
să-și înveţe lecţiile. 

In timpul acesta, pe pământ se plimba 
o zână, care purta pe umeri un sac mare 
și încăpător. Se coborâse din steaua ei și 
își zisese: „Dacă găsesc trei fetițe, care 
stau și se uită cum sboară muștele, în loc 
să-și învețe lecţiile, am să le pun în sacul 
meu”; 

Mergând așa prin sate și prin orașe, fără 
să poată fi văzută de oameni, zâna trecu 
pe dinaintea unei case. Se opri puțin și 
auzi cum o mamă spunea fetiţei sale: 
„Marioară, dacă stai toată ziua să te uiţi 
cum sboară muștele și nu-ți înveți lecțiile, 
să știi că într'o bună zi ai să rămâi în 
nouri“. 

— „Pe fata aceasta o iau în sacul meul!” 
zise zâna. Și făcu așa cum zise, băgând-o 
pe Marioara în fundul sacului. 

Trecu apoi la altă casă și auzi cum o 
altă mămică îi spunea fetiţei sale: „Lenuţo 
dacă stai toată ziua să te uiţi cum sboară 
muștele și nu-ți înveți lecţiile, să știi că în- 
tr'o bună zi ai să rămâi în nouri“. 


S pun dela început că povestea ce ur- 


— „Şi pe fetița aceasta o iau în sacul - 


meu |! zise zâna. Și făcu aşa cum zise, 
băgând-o pe Lenuta lângă Marioara. 

Zâna se opri și înaintea unei alte case, 
unde auzi o altă mămică spunând fetiţei 
sale : „Silvio, dacă stai toată ziua să te 
uiţi cum sboară muștele și nu- ţi înveți lec- 
țiile, să ia că într'o bună zi ai să rămâi 
în nouri“ 


— „Și pe fetița aceasta o iau în sacul 
meu l” zise zâna. Și făcu așa cum zise, 
băgând-o pe Silvia lângă Lenuţa şi Ma- 
rioara. 

După aceea, zâna se urcă în văzduh și 
sbură drept la steaua în care își avea lo- 
cuința. Acolo, desfăcu sacul şi zise: 
„Vreau ca aceste trei fetițe să se prefacă 
în trei nourașşi“. Si iată că Marioara, Le- 
nuta și Silvia se pretăcură în trei nourași. 

Aveau tot chipul de fetițe, însă erau așa 
de ușoare și aga de sprintene, că alergau 
în cer cu iuieala vâniului. Ba zâna le îm- 
brăcase în niște rochii lungi şi de câte ori 


â 


ai 


A7 A $ UA 

E Yg 3 | | fi 4 

Wea ME e ` 
j A EIB 


se mișcau, rochiile acestea făceau cc pe 
pământ să sufle vântul. 

Se spune chiar că niște copii, cari se ju- 
cau pe un maidan, ridicându-și ochii în 
sus, ca să vadă cum sboară zmeul făcut 
de dânșii, au zărit pe cei trei nourași și au 


strigat : „Priviţi la nourașii aosta; par'că 
ar avea chip de fetițe L 

„Fetelor, hai să ne jucăm și noi aicea în 
cer, zise Marioara Lenuții și Silviei. Hai să 
ne luăm la întrecere și să vedem care din 
noi trei ajunge mai repede să sărute băr- 
bia ascuţită a Lunei”. 

Și au pornit să alerge câteși trele ca 
nebunele. Dar rochiile lor care fluturau și 
sburau, au stârnit un vânt puternic. 

Și așa, jos pe pământ, arborii din pă- 
duri și din grădini își ciocneau unul ce al- 
tul crăcile și își scuturau frunzele. Pe stră- 
zile orașelor vedeai sburând păiării din 
capul bărbaţilor și al cucoanelor. Și fiind- 
că bărbia Lunei era tocmai la celălalt ca- 
păt al cerului, vântul stârnit de rochiile 
celor trei fetițo-nourași făcu destule pa- 
gube și multe neplăceri. 

Cele trei fetițe zburdalnice trecură apoi 
deasupra unor lanuri de grâu și făcură ca 
toate spicele să se plece la pământ. 

Acum iată-le deasupra unor dealuri, 
unde erau înșiraie mai multe mori de vânt 
ale căror aripi stăteau nemișcate. 

„Hai să mai desmorțim aripile acestea“ 
strigară cele trei fetițe. 

Se învârtiră de câteva ori în jurul lor și 
stârniră un vânt și mai puternic. Aripile 
morilor de vânt au pornit să se învârtească 
cu o iuțeală ameţitoare. Ba chiar câteva 
din ele s'au rupt și s'au prăbușit la pă- 
mânt. 


Dar fetițele-nourași auziră, venind a! 


jos de pe pământ, un glas subțirel și tân- 
guitor, care zicea: „„Nourași drăgălași, 
sburați, vă 10g, mai încet, ca să putem 
intra și noi în pământ și să prindem ră- 
dăcini”. 

Cele trei fetițe se opriră din alergat și 


privind în spre partea de unde venea gla- 


sul aceste. văzură că mai multe semințe 
de flori părăsiseră florile în care se năs- 
cuseră, vrând să intre în'pământ, să încol- 


țească și în chipul acesta, la rândul lor, să 


dea naștere altor flori. 


Dar nu puteau să se oprească din pri- 


cină că erau luate și purtate în văzduh de 
vântul răscolit de fetițele-nourași. 


- 3 


tiniră mersul, așa că semințele de flori că- 


zură iarăși jos și putură să intre în pă- 
mânt. 
Insă, deodată, Silvia strigă:  „Zăresc 


bărbia ascuţită a Lunei! Cine poate, să 
mă ajungă 1” Şi se porni să alerge ca ne- 
bună, iar celelalte două la fel. 

Alergară câteși trei așa de iute și așa 
de bine, că toate ajunseră și sărutară în 
aceiași clipă bărbia ascuțită a Lunei. Insă, 
când după isprava aceasta, își aruncară 
privirile jos, ce le fu dat să vadă ? Au vă- 
zut că pe pământ stârniseră o furtună nă- 
praznică. Râurile eșiseră din albia lor, 
iar lacurile și mările se turburaseră așa 
de rău, de credeai că se răsturnaseră cu 
fundul în sus. 

Au mai văzut cum se răstoarnă şi se 
îneacă multe corăbii și bărci de pescari. 
Au văzut cum mulți pescari și-au găsit 
moartea în valuri, pe când alţii, luptân- 
du-se cu valurile, strigau după ajutor. 


Văzând aceasta, cele trei. 1 fetiţe își ep 


„Ceram făcut? își ziseră una alteia cele 
trei fetițe, privindu-se una pe alta cu inima 
sfâșiată de durere. Numai noi suntem pri- 
cina acestor nenorociri. Noi am stârnit 
furtuna cu rochiile noastre”. 

S'au oprit din alergat, dar de durere, au 
pornit să plângă. Lacrimile lor s'au prefă- 
cut în mari picături de ploaie, căzând în 
râuri și în mări, și au izbutit să potolească 
furtuna. 


Cele trei fetițe îi dădeau însă înainte 
cu plânsul și ziceau printre lacrimi: „Nu 
mai vrem să fim nourași, ci dorim să ne 
întoarcem acasă la mamele noastre. Ju- 
răm că n'o să ne mai uităm cum sboară 
muștele, ci o să ne învăţăm lecțiile și o să 
fim cuminţi și ascultătoare”. 

Zâna le auzi, le atinse cu bețișorul ei 
vrăjit și... Marioara, Lenuţa și Silvia se 


pomeniră că se trezesc din somn la ele și 
în pătucul lor. 


Când ajungi prea mare, o păţeşti de îngâmfare 


cător de minuni, pe când își făcea ru- 
găciunea la umbra unui tamarind, 

văzu căzând la picioarele sale, ceva care 
venea de sus din văzduh. Era un șoarece 
scăpat din ghiarele unui uliu. Bietul șoa- 
rece era pe iumătate mort și sângele îi 
curgea din mai multe răni. 
* Pustnicul îl luă, îl spălă, îl îngriji și în 
scurtă vreme îl făcu bine de tot. + 

Şoricelul, recunoscător, prinse atâta 
dragoste de binefăcătorul său, că nu se 
mai despărțea de dânsul. 
. Intr'una din zile, iată însă că un cotoiu 
negru, eşit ca din pământ, se apropie pe 
furiș de șoarece și era cât p'aci să-i facă 
de petrecanie. Pustnicul cu puterea sa 
magică, îl prefăcu pe șoricel întrun cotoiu 
mult mai mare, așa în cât celălalt cotoiu 
se sperie și o rupse la fugă. 
_ Aşa dar, șoarecele devenise acum un 
cotoiu nemai pomenit de mare. Nu trecu 
însă mult la mijloc și un câine, un dulău 
de te apucă groaza uitându-te la dânsul, 
se repezi asupra cotoiului nostru și era 
gata-gata să-l sfâșie, dacă nu-l vedea 
pustnicul care îl schimbă pe cotoiu într'un 
dulău. 

Mai târziu, ca să-l scape de o altă pri- 
mejdie, i prefăcu întrun taur, apoi întrun 


U n pustnic care trecea și drept un fă- 


zinocer și la sfârșit într'un elefant. 


ia TE e IRI E RATE, PR SEPI PT IPP, APP Pr 


Se poate oare un noroc mai mare, decât 
să ajungi coscogeamite elefant, dintr'un 
șoarece ? 

Ce a urmat însă, nu e deloc îmbucură- 
tor. Şoarecele era recunoscător și trăia 
sub privirile binefăcătorului său. Elefantul 
însă uitându-și origina sa gândea la pu- 
terea sa, devenind foarte mândru și mai 
cu seamă foarte crud. Străbătea câmpiile, 
prăpădind toate ogoarele. i 

Bieţii țărani nu mai puteau de ciudă. 
„Cum se poate, se văetau ei, să ne facă 
atâta rău unul care a fost un șoarece scă- 
pat dela moarte de sfântul nostru pustnic? 
Nu e altceva de făcut decât să-l omorâm!” 

— A, își zise la rândul său elefantul, 


trebue să-l omor pe pustnic pentru ca să 


nu mai afle lumea că eu mă cobor dintrun 
șoarece. 

Și înaintă spre pustnic ca să-l omoare. 
Pustnicul însă despre care am spus că 
avea o mare putere magică, îi ghici gân- 
dul. Ar fi putut să-l ucidă mai de grabă el 
pe nerecunoscătorul elefant, a vrut însă 
mai bine să-l pedepsească într'altfel. A- 
nume, îl stropi cu câteva picături de apă 
fermecată și cât ai clipi din ochi, elefantul 
cel mare și puternic se prefăcu din nou în- 
trun șoarece. 


CAREER AREK 


PT, + 
E ui ; 

j A ar e 

N i 

D 

PTE 


în pământ până în genunchi și-i şi tăie 
capul. 

Fata, cu ochii plini de lacrămi, îi mul- 
țumi că a scăpat-o de Smeu și-l rugă să- 
fie milă și de surorile ei. 

După ce se odihni vreo două zile, porni 
după povața fetei, la soră-sa cea mijlo- 
cie, care avea palaturile. de argint. 

Acolo, ca şi la cea mare, fu primit cu 
bucurie. Fata îl rugă să se ascunză. El nu 
voi ; ci, când veni buzduganul să se așe- 
ze în cuiu, el îl aruncă mult mai îndărăt, 
izbind și pe Smeu în cap ; iară Smeul veni 
turburat, se luptă cu Prâslea ca și frate- 
său cel mare, și rămase și el mort. 

Fata, după ce îi mulțumi, îl povăţui 
cum să scape din robie și pe sora lor cea 


mai mică. 


„Deşi e mai puternic, zise fata, decât 
fraţii lui pe care i-ai ormorât, dar cu aju- 
torul lui Dumnezeu, și mai ales căe și 
bolnav din lovitura ce i-ai dat cu săgeata 
când a vrut să fure merele, nădăjduesc 
că-i vei veni de hac. 

O săptămână întreagă petrecu el acolo 
odihnindu-se de ostenelile ce încercase,— 
și porni și către Smeul de al treilea. 

Văzând palaturile de aur în care lo- 
cuia Smeul mic, rămase cam pe gânduri, 
dar, luându-și inima în dinți, intră înă- 
untru. 

Cum îl văzu fata, îl rugă ca pe Dumne- 
zeu să o scape de Smeu, care, zicea ea, 
e hotărât ca, îndată ce se va face sănă- 
tos bine, să o silească, oricum, să se mă- 
rite cu dânsul. 

„Abia isprăvise vorba, — și buzduganul 
izbind în ușă și în masă, se puse în cuiu. 

Prâslea întrebă ce putere are Smeul și 
îi spuse că aruncă buzduganul cale de 
trei conace. Atunci el îl aruncă și mai de- 
parte, lovindu-l pe Smeu în piept. 

Smeul, turburat de mânie, se întoarse 
numaidecât acasă. 

— Cine este acela care a. cutezat să 
calce hotarele mele și să intre în casa 
mea ? 

— Eu sunt, zise Prâslea. 

— Dacă ești tu, îi răspunse Smeul, am 
să te pedepsesc amar pentru nesocotința 
ta. Cum ai vrut, venit-ai; dar nu te vei 


mai duce, cum vrei voi. 


— Cu ajutorul lui Dumnezeu, răspunse 


„„ Prâslea, am eu &c și de cojocul tău. 


y? 
= i 
TE DEA JA 
r, SA a 


Prâslea celvoinic și m 


(Urmare) 


ET PRI E LI 


Atunci se învoiră să se iala luptă 
dreaptă, la îs 

și se luptară, 

şi se lupiară, 

zi de vară, 

până'n seară; 


iară când fu la nămiezi, se făcură amân- 
doi două focuri, și așa se băteau. Un corb 
însă, le tot da ocol, croncănind. Văzân=- 
du-l, Smeul îi zise: 

— Corbule, corbule, ia seu în unghiile 
tale și pune peste mine, că-ți voiu da 
stârvul ăsta ţie. 

—Corbule, corbule, îi zise Prâslea, dacă 
vei pune peste mine seu, eu îţi voiu da 
trei stârvuri. 

— Unde dă Dumnezeu să cadă o ase- 
menea tiflă paste mine ! Mi-aș sătura să- 
lașul întreg. | 

— Adevăr grăiește gura mea, îi răs- 
punse Prâslea. | 

Corbul, fără a mai întârzia, aduse în un- 
ghiile sale seu, puse pe viteazul Prâslea 
si prinse și mai multă putere. 

Către seară, zise Smeul către fata de 
împărat, care privea la dânșii cum se 
luptau, după ce se făcură iară oameni: 

— Fată, dă-mi nițică apă, să mă răco- 
resc, și-ți făgăduesc că ne căsătorim chiar 
mâine. if 

— Fată, îi zise Prâslea, dă-mi mie apă, 
că-ți făgăduesc să te duc pe tărâmul 
nostru, și acolo să ne căsătorim. i 

— Să-ţi auză Dumnezeu vorba, voinice, 


- şi să-ți împlinească gândul, îi răspunse ea. 


Fata de împărat dete apă lui Prâslea 
de băut, și prinse mai multă putere. Atunci 


strânse pe Smeu în braţe, îl ridică în sus, 


și, când îl lăsă în jos, îl băgă până în ge- 
nunchi în pământ. Se opinti și Smeul, ri- 
dică și el în sus pe Prâslea, și, lăsându-l 


„în jos, îl băgă până la brâu. Puindu-și 
toate puterile, Prâslea mai strânse odată 


pe Smeu, de-i pârâi oasele, și, aducân- 
du-l, îl trânti așa de grozav, de-l băgă 
până în gât în pământ și-i tăie capul. lară 
fetele, de bucurie, se adunară împrejurul 
lui, îl luară în brațe și îi ziseră: „de azi 
înainte, frate să ne fii 1”. Ii spuseră apoi 
că fiecare din palaturile smeilor are câte 
un biciu, cu care lovește în cele patru col- 
țuri ale lor și se fac niște mere. Așa fă- 


(Va urma) 


piată ale > d EEE EA 
e r h è F ” Ur > 


A tre 


N 


de ILIE F. POPA 


eparte, mult departe, pe culme de 
deal, printre ramurile verzi de stejar, 


D se zărea o luminiță. 


Din ce în ce mai mult, această luminiță 


„se apropia și se contura. 


Era o lumină, care atârna între cer și 
pământ. '. 

S'a născut din sinceritate, credință, şi 
dela Dumnezeu. 

Era strălucitoare, radia și înveselea. 

Noi, mergeam alături, tăcuţi ,dar ale 
noastre inimi pare că se înțelegeau în 
toate. j 

In ochii tăi, citeam dorința ce nu poate 
fi refuzată. 

Ardeai de a fi iubită. 

Ai întins mâna tremurândă și ai ap* 
cat-o cu putere. 

Erai mândră de a fi purtătoarea aceste: 
făclii sfinte : dragostea nouă ce ne năs- 
cuse. 

Era lumina sfântă a dragostei desinte- 
resate și sincere. ` 

Prin desișul pădurei și în bezna nopții 
înaintai mândră și fericită de tine, că ai 


avut dela Domnul darul, de a fi hărăzită 


să porți o făclie aprinsă dela lumina sfântă 

Priveai, înțelegeai, călcai apăsat pe 
drumul nou, tot înainte. Erai fericită, pă- 
șeai sigur pe cărarea verde a pădurii. 

Aveai o singură privire, aveai un sin- 
gur țel, mergeai tot înainte, iar în privirile 
tale se oglindea fericirea. 

Mergeam tăcut alături de tine, îţi ur- 
măream privirea și manifestarea. Ochii 
tăi străluciau de mulțumire, iar în adâncul 
lor, mult departe, acolo unde este casa 
sufletului tău, găseam stând înconjurată 
numai de florile câmpului, înțelegerea u- 
nui act pe care îl consacrai. 

Un drum și un prieten sincer te însoțea, 
iar lumina din mâna ta stângă radia på- 
nă departe. > 

A fost o clipă, doream să fie o veșnicie. 
Credeam că nu se va sfârși niciodată. 

Dat. i la un luminiș pe marginea unui 
isvor cristalin te-ai oprit și așezată pe co- 
vorul verde, după puțin, timp ai adormit. 

Cât ai dormit nu pot preciza, dar deș- 
teptându-te te-ai îndreptat spre o buru- 
iană, probabil o buruiană otrăvitoare, pe 
care ai smuls-o cu putere și cu dreapta ta 
ai lovit, fără să gândești, în tăclia purtă- 
toare de lumină sfântă pe care o țineai în 
mâna stanga. 


{ 7 
si mu ă, ) 
4 îi LX Pp =] CTP IT 


Un fâlfâit prelung ; o licărire de o clipă 
și lumina sfântă s'a stins. Ai lăsat capul 
în jos. Pe fruntea ta se contura un regret. 
Broboane mari de sudoare năpădise frun- 
tea ta. 

Era prea târziu. 

Pe frunza de lipan, căci frunza otrăvi- 
toare era ruptă din tulpina unui lipan, pe 
care m'am repezit să o opresc de a lovi 
lumina sfântă, am descifrat după ce fap- 
tul era consumat, și orice opunere inutilă, 
două cuvinte fermate din fumul produs: 
NU MERIT. 

Ilie F. Popa 


COPACELUL BOLNAV 


Copăcelul acesta fusese sădit də tatăl 
băiatului, iar băiatul crescuse cu dânsul. 
Ținea lael cala un frate și-i ducea mult 
de grije. 

Copăcelul însă căzu bolnav ; zilnic se 


vestejeau frunzele. 

Băiatul era foarte amărât din pricina 
aceasta și în fiecare zi îi smulgea frun- 
zele veștede și-l stropea la rădăcină cu 
apă proaspătă. 

Intr'una din zile, însă, copăcelul bolnav 
își plecă vârful spre băiat și-i zise: „Boala 
mea stă în rădăcinile mele. De aceea, 
dacă vrei să mă lecuești, să mă cauţi, la 
rădăcină. Cât despre frunzele mele, vor 
înverzi apoi singure”. 


y 


Băiatul săpă la rădăcinile copăcelului - 


și găsi acolo un cuib de șobolani, cari le 
rodeau. Stârpi pe toți șobolanii aceștia, 
iar copăcelul prinse din nou putere și 
viaţă. 

Atunci când suferă semenii noștri, nu- 
mai un om scurt la minte se uită la sem- 
nele exterioare ale suferinței și caută a- 
colo leacul. Leacul trebue căutat la rădă- 
oini şi trebue stârpită pricina răului, căci 
urmările pier dela sine. 


A ati. i ame N N a. 


dai alti It i A 4 


A 
Ii 
i 
? 
R 
ah 
k 
pE 
a 
Ni 
3 
pei, 
a 
a FI 
REN 
ASI 


EP iii 
că 


A E i AP 


PIETE 


ai cal 


daan 
z 


RER 


RERA 


Er 
> - 


esigur că nu în acea colibă pierdută în 

munți nu putea îi vorba de obiceiurile ci- 

vilizate în uz acolo unde suni jandarmi 
și magistrați. 


Săgeaia-Vântului, prins cu mâna în sac, 


trebuia pedepsit, ca să fie un exemplu pentru 
toți. 
Inginerul Albani se lăsă convins de Pedra 


Menenolez, crescut în acele locuri și care cu- 


noștea obiceiurile. 

Şi astfel Săgeata-Vântului, după ce primi 
câte-va ciomege iu alungat să-și regăsească 
mizeria tribului său de păstori printre stânci. 

Indianul de culoarea cărămizii se duse tă- 
cut și disprețuitor, cu aerul unui om nedrep- 
tățit. 

— Acest Sper spuse Pedra inginerului, 
prepară o răzbunare. 

— Puțin îmi pasă, răspunse inginerul. 

— Gândiţi-vă, că un indian, chiar după 1000 
de ani, tot nu uită. 

H TSX * 


Câtă-va vreme mai târziu, într'o după a- 
miază, Inginerul Albani plecase la vânăioare 
prin munţi, sperând să vâneze un puma, des- 
pre care îi vorbiseră păstorii, 

„Ajuns în vâriul unei cuimi, se trezi in ia 
unui spectacol extraordinar. 

La câţi- -va paşi de el, un Indian se lupta pe 
viață și pe moarte, cu un gigant Condor. Deo- 
biceiu în Munţii Cordilieri acest vultur atacă 
micile animale erbivore și se fereşte de om. 
El, întradevăr, încercase să vâneze un miel. 
Păstorul intervenise să-l apere, provocând ast- 
fel lupta, și nici unul nu înțelegea să renunţe. 

Indianul se bizuia pe cuțitul său, vulturul pe 


= -Ciocul său de oțel. Omul încerca să dea teri- 


acel moment, 


„gândi că indianul fetale se căise. r; 


bile lovituri cu cati ; vulturul dădea tär- 
coule și nu se lăsa lovit. Dacă lupta ar îi con- 5 
tinuat, n'ar fi câștigat omul a cărui forțe se 
sleiau în timp ce vulturul părea neobosit. O 
Inginerul își luă o poziţie de tras şi ochi. In- 
marea pasăre zgâriată de o lo- 
vitură de cuțit, se ridică în sus, rotindu-se şi 
apoi năvăli spre om. Spre nenorocirea păsto- 
rului, tocmai atunci scăpă cuțitul care căzu în: 
tr'o prăpastie. . că 
Indianul rămase fără armă... Se văzu pisiu | 
Inginerul trase. Lovit de moarte, sângerând, | 
condorul zbură greoiu, bătând din aripile albe 
şi negre din ce în ce mai greu. De-abia oma. 
păstorul văzu pe albul care-l rapa fața. El 


Eie 


Rănit de moarte, concorul zbura greoiu. ` 


| 
wi 
H 
se întoarse către binefăcătorul său ca sa 
mulțumească, Dar deodată întoarse spete 


Era Săgeata-Vântului. A 
— Ce cunaiie, zise Albani, nici nu-mi mul 
țumește. XI 


` A doua zi, inginerul fu anunţat de sosirea 
indianului. Nu vru să-l primească, ie se 
recunoştinţa sa. La pr el rugă pe i a | 
să-i devină frate de sânge. E vorba de un obi- 
ceiu din Munţii Cordilieri ai Argentinei, p 

care cel ce se leagă de binetăcătorul său e 
obligat să-i vină în ajutor la prima cerere i 
să-l servească cu orice preț. | 


= Doritor să cunoască obiceiurile a- 
cestui popor odinioară puternic, ingi- 
nerul primi să devină frate de sâng- 
cu indianul. i 
Se înţeleseră ca în Duminica urmă 
toare să se întâlnească la trib. 
— Mă voi distra puţin, în cazul ce 
mai rău. 
í Lia x 


~ In ziua stabilită, inginerul se duse 
cu Pecro Mendenez. 

Către orele 10, după ce merseră cu 
“automobilul și apoi pe jos, ajunseră 
la trib. Fură primiţi cu aclamații și cu muzică 


„din instrumente primitive. Tot tribul, vreo 100 


bărbaţi, femei și copii, îmbrăcaţi în ce aveau 
mai frumos se adunaseră în vecinătatea lo- 
cuințelor. 
= Primiţi cu mari saluturi, li se dădură în dar 
vase de lut, pipe, vase de lemn sculptat și lu- 
„cruri nu chiar urâte dar curioase. 
„Apoi tinerii, înarmaţi cu lănci, jucară un 
„dans războinic. 
„ Când soarele era spre apus, sosi momentul 
întrăţirii de sânge. 
|! Dintr'un cort mai mare, ce nu fusese văzut 
dela început, eși vrăjitorul. Era un bătrân ca o 
“aaimuţă şi împopoțonat mai rău decât ceilalți 
plin de pene și talismane. 

Cu mișcări lente se apropie de Săgeata- 


Ai to Fei 
N A Jn 
VREY su 
SA N ) N 


$ j T RA 

& A) Zi 

VZ Y 
ALANS 


‘vă spuneam să vă feriți de 


Deodată Pedro îl prinse de braț pe bătrânul vrăjitor 


Vântului, care-i întinse brațul drept desgolit 
până la cot. Cu un cuţit de piatră, dădu o lo- 
vitură pe urma căreia țâșni câte-va picături 
de sânge pe care le culese întrun potir de 
metal. 
Veni rândul inginerului. El întinse brațul su- 
râzând. N 
Vrăjitorul luă un alt cuțit de piatră. 
` In acel moment se întâmplă ceva neprevă- 
zui. Deodată Pedro prinse de braț pe vrăjitor. 
— Banditule, acuma ți-arăt eu ție. ă 
In acelaș timp, Săgeata-Vântului, trase cu- 


țitul, dar mai repede decât el inginerul scoase 


pistolul. As i l 
Tribul mirat se clătina dar nu îndrăzni să 


facă nimic. Fiecare știa din experiența părin- 


ților ce pățea acela care nu era cuviincios cu 


„Feţele-Palide”. Ştiau bine că nu vor scăpa 


de pedeapsă. A 
* 


— Pentrucă sunt născut aci, spuse Mende- 
nez, cunosc obiceiurile indienilor; trebuia să 
întrebuințeze un singur cuțit. Vrăjitorul avea 
două... Cel destinat dvs. era mânjit cu o otravă 
lentă dar care nu iartă. Aveam dreptate când 
fețele astea de 
cărămidă. 


D 


n SAT AT 


Li 


De când nu mai sunt 


chiar în ziua când se naște, este un uriaș 


ece nu mai sunt astăzi pitici? Şi de 
când nu mai sunt pitici? Şi cum au 
pierit piticii ?” 

Uite așa mă întreabă Mirciulică, iubitu 
meu nepoțel, căruia îi plac mult poveș- 
tile cu pitici și care dorește să vadă un 
pitic în carne și în oase. Bine că în fundul 
sacului meu am găsit o poveste aruncată 
şi uitată acolo cine știe de când. Și e toc- 
mai povestea în care este vorba despre 
pitici și despre când și cum au pierit ei. 

O scriu, ca să fie citită și de alţii. 

Știm cu toţii că piticii își aveau locuin= 
tele înlăuntrul pământului, unde era țara 
și împărăția lor. Să nu credeţi însă că lo- 
cuințele acestea erau ceva găuri mici și 
întunecoase, așa cum ar fi, bunăoară, vi- 
zuinile vulpilor și ale altor sălbăticiuni din 
păduri. 

Inlăuntrul pământului, piticii locuiau în 
încăperi mari, bogat împodobite și lumi- 
nate tot timpul ca ziua. Erau împodobite 
cu aur, cu argint, iar lumina o dădea scli- 
pirea sutelor de mii de pietre prețioase. 
Fiindcă trebue să mai știm un lucru. Piti- 
cii scormoneau măruntaele pământului și 
scoteau grămezi mari de aur, de argint și 
de pietre prețioase. Așa făceau ei, din 
tată în fiu, de mii și mii de ani. 

Piticii erau, prin urmare, mult mai 
bogați de cât oamenii, care locuiau pe 
pământ. Oamenii din vremea aceea nici 
nu bănuiau ce bogății zac în pământ și 
nici nu se pricepeau să sape înlăuntrul 
pământului și să le caute. De aceea, erau 
săraci și duceau un traiu necăjit şi 
amărât. 

„Dar piticii nu erau și ei oameni ?” mă 
întreabă Coco, care urmărește ceeace 
scriu aci. 

Desigur, piticii erau și ei oameni, adică 
aveau chip de om, vorbeau în limba lor 
piticească, dar care era o limbă ce se- 
măna cu graiul nostru omenesc. Tot așa, 
se îmbrăcau și ei în haine de stofă, numai 
că pe cap purtau niște căciuli mai mari 
de cât dânșii și își lăsau niște bărbi, care 
ajungeau până la pământ. 

O altă deosebire dintre pitici și oameni 
este că piticii erau niște omuleți, adică 


erau mici, mici de tot. Un copil de om, 


19 


A, E. 


față de pitici. lar mai mici decât piticii 


„ erau... cine credeți ? Erau copiii de pitici. 


Cât de mici? Mai mici decât degetul 
cel mic al lui Mirciulică. 

Insă, aşa mici cum erau, mergeau în 
toate zilele la școala piticească și învățau 
lucruri de mare folos pentru dânșii. 

lată, în povestea despre care am spus 
că am găsit-o în fundul sacului meu, văd 
că e scrisă o lecţie din clasa a patra pri- 
mară dela școala piticească. 

„Ce trebue să știe un pitic?” întrebă 
bătrânul și învățatul profesor Min pe ele- 
vul său Bum, un elev care trecea printre 
cei mai deștepţi și silitori. 

Bum răspunse în felul ce urmează: „Noi 
piticii nu trebue să spunem niciodată oa- 
menilor de pe pământ ce bogății sunt în- 
lăuntrul pământului și nici să le arătăm 
drumul, care duce la locuințele noastre. 
Avem însă voe ca în timpul nopții, atunci 
când ei dorm duși, să ne strecurăm în 
casele lor și să le dăm o mână de ajutor. 
Insă, ei nu trebue să ne vadă, iar mai îna- 
inte de a se lumina de ziuă, noi suntem 
datori să ne întoarcem de grubă la locu- 
ințele noastre. 

— Bravo, Bum, foarte bine !” îi zise pro- 
fesorul Min, care strănută așa de tare, că 
săriră cât colo cele două perechi de oche- 
lari ce purta pe nas. 

După aceea, îi mai zise: „Fiindcă sunt 
mulțumit de tine, îți dau voè ca în noap= 
tea asta să eși pe pământ, să te plimbi, 


dar să știi că nu trebue să te întorci, 
până ce nu faci vreun bine, până ce nu 


dai vreunui om o mână de ajutor”. 


De bucurie, Bum trânti căciula jos și în- 


cepu să cânte și să sară. Acum pentru în- 
tâia oară i se dădea și lui voe să iasă 
sus pe pământ, ceeace pentru pitici era 
o mare cinste și o nespusă fericire. 
Mai înainte de a porni, profesorul Min 
îi dete lui Bum unele sfaturi de mare preţ. 
„Să nu stai mult în casele oamenilor, îi 
zise el, și mai ales să nu care cumva să 
te așezi pe nasul celor care dorm. Lucrul 
acesta îi gâdilă și îi face să se trezească. 
Işi închipue că e o muscă și izbesc cu 
palma. Se poate să te lovească rău și să 


TA OA 
= aAA mult 


a. 


er 


P aiina sau să te prindă de via: Dacă 


te prind de viu, te silesc să le povestești 
de unde vii, unde sunt locuințele noastre 
și ce bogății se găsesc în împărăţia noas- 
tră. De aceea, să nu te apropii de nasu’ 
oamenilor care dorm”. 

Micul pitic Bum își aducea aminte de 
sfatul acesta, când se strecură în camera 
în care dormea Petrișor, elev, ca și el, în 
clasa a patra primară. Petrişor dormea 
dus, însă lângă el stătea deschisă o carte 
de școală. Bum se uită în cartea aceasta 
și văzu că era o carte de geografie, că 
era deschisă la partea în care scria des- 
pre munții și râurile țării. 


„Trebue să fie lecţia ce are copilul a-: 


cesta de om pentru mâine, își zise Bum, 
adăogând : „hai să-i dau şi eu o mânăde 
ajutor, cà să o învețe mai bine“. 

Și privind în carte, șopti de câteva ori 
la urechia lui Petrişor lecţia de geografie, 
până când înțelese că Petrișor o știa acum 
bine. 

Insă... își aruncă privirile la nasul lui 


„Petrişor şi nu le mai putea lua de acolo. 


Nasul lui Petrişor era un nas mare, obraz- 
nic și ridicat drept în sus. 

„Ce ar fi, dacă m'aş cățăra până în vår- 
iul acestui nas ? își zise Bum. De acolo 
trebue să am o vedere foarte frumoasă”. 
Și uitând de sfatul ce-i dăduse bătrânul și 
învățatul său profesor Min, nesocotitul 
Bum se cățără în vârful nasului lui Pe- 
trișor. 

Petrişor nu se trezi dintro dată. Dar 
Bum nu-și găsea astâmpăr. Se porni să 
sară, să facă tumbe și chiar să-i gâdile 
lui Petrișor nasul. Atunci Petrișor se deș- 
teptă și izbi cu palma, zicând : „Fugi în- 
colo, muscă păcătoadsă |!” fiindcă își în- 
chipuise că este o muscă. 

Insă, deschizând ochii și trezindu-se, 
văzu ceeace nu văzuse nici odată. Văzu 
o făptură mică, mică, dar cu chip de om 
și făcută, așa cum sunt făcuți oamenii. 
„Cine ești tu ? întrebă Petrişor și mirat 
și speriat de această arătare. 

— Sunt piticul Bum, elev în clasa patra 
primară la școala piticească. 

— Şi de unde vii? 

— Din ţara piticilor”. 

Lui Petrișor îi pieri orice teamă, prinse 
cu două degete pe Bum și îl sili să po- 
vestească despre țara piticilor. 

Temându-se să nu fie strivit între de- 


“getele lui Petrişor, Bum spuse totul. Po- 


vesti cum e țara piticilor, ce bogății, ce 
sunt acolo, pe unde este drumul, cum tră- 
esc piticii, ce fac ei toată ziua. Adică Bum 


a dat pe față tot ce piticii păstrau de mii 


de ani în cea mai mare taină. 


După ce a aflat tot ce dorea să afle, 
Petrişor i-a dat lui Bum drumul. 

In ziua următoare, Petrişor s'a apucat 
zi a scris pe hârtie tot ce-i povestise Bum. 

Bum s'a întors în țara piticilor, unde, 
pentru nesocotința sa, a fost pus în lan- 
țuri și osândit la munca silnică pe viaţă. 


Au trecut la mijloc mai mulţi ani. Petri- 


şor se făcuse bărbat și uitase aproape cu 
totul de întâmplarea din noaptea în care 
prinsese pe piticul Bum și de povestea 
despre țara piticilor. Insă, întruna din 
zile, pe când căuta niște hârtii, dete peste 
hârtiile în care scrisese tot ce îi povestise 
Bum. Le citi cu toată băgarea de seamă și 
apoi își zise : „Ce ar fi să încerc să gă- 
sesc drumul, care duce la țara piticilor ?” 

Luă ceva merinde în traistă și însoțit de 
câinele său Ursu, porni în căutarea aces- 


„tei țări subpământene, așa cum îi spu- 


sese Bum. După multe zile și multe nopți, 
găsi, în sfârșit, peștera pe unde se intra 
în țara piticilor. . 

Dar o oaste întreagă de pitici, înar- 
mată cu lănci şi săbii, îi aţinu drumul. 


Petrişor văzu că nu e chip să-i răpună şi 


făcu calea întoarsă. 
„Insă după câteva zile veni din nou, dar 


nu veni singur. Avea și el o oaste de oa- 


meni, înarmați cu toții până în dinți. 
Se încinse o luptă groaznică, o luptă pe 
viață și pe moarte între pitici și oameni. 


Oamenii, fiind mult mai mari și mai pu- 


ternici, eșiră biruitori din lupta aceasta. 

Dar și piticii ținură piept cu toată vite- 
jia și se luptară până la cel din omia 
pitic. 


Așa pieri neamul piticilor, iar oamenii 


puseră mâna pe aur, pe argint, pe pie- 
trele prețioase și pe celelalte bogății, pe 
care piticii le strânseseră de mii și mii de 
ani. După aceea, oamenii au învățat să 


scormonească până în adâncimi și să 


scoată toate comorile din lăuntrul lui. 


d 


— Dacă nu înveţi, ce-ai să te faci, cânc 
ai să fii mare ? 
--- Am să mă fac, ca bunicul, pensionar 


* 


Profesorul : „Peca, dacă ai fi fost singur pe 
lume, ca Adam, ce-ai fi făcut ?” 

Peca : „„M'aș fi dus la Ploești, unde am o mă 
tuşe”. | 

@ 

Mama. — Ei, Nicuşor, ai dat și Lenuței câteva 
caise ? 

Nicuşor. — I-am dat toți sâmburii, ca la anul 
să aibă pomi întregi. 


Ionel. — Dar îngrijitoarea ta are o gură aşa 
de mare ? 
- Petrică. — Dacă vorbește patru limbi. 


e 
Lumânarea aprinsă 


Intr'o seară, Stan și Bran — vestiți comici 
americani — călătoreau împreună spre satul 
lin apropierea orașului San-Francisco. 

As tras în gazdă la un sătean, care milos din 
“re, le dete o odae unde să doarmă. 

Pesto noapte, Stan se deșteptă speriat și a- 
rinde un băț de chibrit. Bran, trezindu-se şi 
|, îi zise: 

„Dar ce tot cauţi ? 

.— Am aprins chibritul să văd de nu cumva 
m uitat lumânarea aprinsă !” răspunse Stan. 


ionel. — Mamă, cocoșul nostru este prost.. 
Mama. — Da, este prost, însă îi deşteaptă pe 
toți. 


12 


roşie” 


Marioara și origina muntilor 

Marioara face movilițe de nisip; deodată se 
oprește și o întrebă pe mama: 

— „Măicuţă, cine a făcut munţii ?” 

— Bunul D-zeu, drăguță ! 

— Vai, că mult a mai trebuit să care! 

Š | 

Legenda păsărei „Gușe Roşie” 


Când păsările au ieşit din mâna Creatorului, 
fiecare avea nume deosebit. i 

Unei păsări, Domnul i-a pus numele „gușă 
. Cu toate acestea, ea nu avea nici o pată 
roşie. Văzându-se nedreptăţită, s'a dus la Dom- 
nul şi i-a zis: „Doamne, cum de-mi este mie 
numele „gușă roșie”, când eu nu am nici o 
pată roșie” ? S 

Dumnezeu răspunse : 
avea.’ 

Păsărica plecă, se băgă în toate vopselele re ro- 
jii, în sânge, dar când venea ploaia, toată vöp- 
seaua era spălată. 

Când Domnul Isus era pe cruce, această pă- 
sărică, văzând că un ghimpe îi intrase Domnu- 
lui în frunte, se repezi cu ciocul și îl trase. In 
timpul acela, gușa ei se atinse de fruntea Mân- 
tuitorului care era însângerată. De atunci, pă- 
sărica aceasta a rămas cu gușa roșie și aşa i-a 
rămas şi numele. 


„Dacă vei munci, vei 


Tatăl : — Cât e ceasul Victor ? 

Victor : 7 fix. 

Tatăl : — Păi, nu vezi mă că e douasprezece 
fără 5 ? 

Victor : — Păi, da u 12—5 nu fac 7? 


— Leon, dă bicicleta fratelui tu Nu 
vezi că plânge după ea. 

— l-o dau, dar pe urmă am să plâng eu 
după ea. 


TAAT 


Mulţumirea profesorului 


Unchiul : — Ei Ionele, cum o duci cu învă- 
țătura ? E mulțumit profesorul de tine ? 

Ionel. — E foarte mulțumit ! Mi-a spus că 
dacă o să învăţ tot așa, mă ține și la anu tot în 
clasa lui. De n'ar fi mulțumit, mi-ar da numai 
decât cu piciorul. 

o 


„Mămicule, zice Lenuţa, dă-mi o bu- 
cată de cozonac, de oarece cafeaua nu-mi 
merge pe gât așa de uscată l... 


_— Mai mergi la școală ? 
— Nu, dar tatăl meu merge. 
— Imposibil ! 
— Ba da, căci este profesor! 


— Tăticule, visele sunt adevărate. 

— De unde! 
` — Și totuși aseară am visat că am luat 
un trei la franceză, și azi chiar l-am că- 
pătat |... 
i [+] 


„Mama se plânge că lemnele s'au scum- 
pit foc. Atunci micul Titel spune : „Mamă, 
la ce le mai cumperi, cătotle bagi în 
sobă |]... 

e 


Profesorul. — Câte continente sunt? 
Elevul. — Cinci, domnule profesor. 


Profesorul. — Numără-mi-le. 
Elevul. — 1, 2, 3, 4,5. 
(d 


Pe vremuri pictorilor le trebuiau ani de 
zile ca să picteze un tablou. 
Azi, în opt zile au pictat o casă cu 6 


Mort de oboseală, exploratorul căzu la 
'dăcina unui copac. Prietenul său îi sare 
. ajutor. Il vedeți oare? 


Doi țigani se iau la bătaie. Unul din ei 
&nd-o la fugă, celălalt se ia după dân- 
ul, sirigându-i : 

— Stai măi, ce fugi, că tot pun eu mâna 
a tine. 

Iar țiganul dinnainte, îi răspunde : 

— Stai tu, că după tine nu fuge nim-” 

a 


 Epigramă nerimată 


De-ai citit revista, nu o arunca, 

Ci o dăruește la o ruda ta, 

Sau la vre-un prieten, s'o vadă și el: 
Lui îi faci un bine, revistei la fel. 


Mama prinde pe Toto în timp ce acesta 
ascuns mănâncă dintr'un borcan cu dul- 
ceaţă. Şi-i face morală : 

— Bine Toto, dacă tu ai avea un copil 
și l-ai prinde mâncând dulceaţă; “ce "i-ai 
zice ? E, TH 

— l-ași zice : „mănâncă tot borcanul la- 
comule”. | | 

£ 
Motiv 

Mama întrebă pe Vasilică: ia 

— Vasilică, dece ţi-ai pus ciorapul pe 
dos ? 


Vasilică. — Să vezi mamă, că pe față 


era rupt! 
9 
Elev deștept 
Invățătorul. — Cine a clădi? Constan- 


nopolul ? 
Un elev.— Zidarii, dom'io ! 


i3 


PA £ 
Pa MIONT: 


penn 


se ae E Iona S alt dă 


str AN e 4 j q 
4 A Ati g Ka 7 Y, A 
y r = i, 3, Fi 
d 
T di ile 


(urmare) 


atâția ani ne chemau la muncă comună, 
sunt acum sleite. Cercetările noastre n'au 
avut darul de a descoperi o nouă vână, 
și de curând ultima bucată de cărbune a 
fost scoasă din groapa Dochart ! 

Și zicând acestea, James Starr arătă un 
bloc mare de cărbune, păstrat în fundul 
unui vagone'. 

— Această bucată de cărbune, iubiți 
prieteni, reluă James Starr, e ca ultima 
picătură de sânge ce circula prin vinele 
minei! Noi o vom păstra, după cum am 
păstrat și prima bucată de cărbune ex- 
tras acum o sută cincizeci de ani, din 
zăcămintele minei Aberfoyle. Intre aceste 
două bucăţi, multe generaţii de lucrători 
s'au perindat în gropile noastre! Acum 
s'a sfârșit! Ultimele cuvinte ce vi le ros- 
tește inginerul vostru, sunt cuvinte de 
adio. Aţi trăit din mină, care s'a golit prin 
brațul vostru. Munca a fost aspră, dar nu 
fără folos pentru voi. Marea noastră fa- 
milie se va împrăștia, și nu e de așteptat 
ca membrii ei să se mai reunească vreo- 
dată în viitor. Dar nu uitaţi că am trăit 
mult timp împreună și că la minerii din 
Aberfoyle era o datorie dea se ajuta unii 
pe alții. Foștii voştri șefi nu vă vor uita. 
Când aţi muncit împreună e cu neputinţă 


-să fiți streini unii pentru alții. Noi vom ve- 


ghea asupra voastră și oriunde veți 
merge ca oameni cinstiți, sprijinul nostru 
vă va urma. Adio, deci, iubiți prieteni și 
Dumnezeu să fie cu voi. 

Acestea spuse, James Starr,  îmbrăţișă 
pe cel mai bătrân lucrător din mină, că- 
ruia i se umeziseră ochii. Apoi overmanii 
diferitelor gropi veniră să strângă mâna 
inginerului în timp ce minerii agitau pă- 
lăriile și strigau : ` 

— Adio, James Starr, şeful- și prietenul 


„nostru | 


Cuvintele de adio trebuiau să lase o 
amintire nepieritoare în inimile bravilor 
mineri. Dar încetul cu încetul, populaţia 
tristă părăsi curtea cea mare. O tăcere 
adâncă urmă sgomotului asurzitor care 
umpluse până atunci mina Aberfoyle. 

Lângă James Starr nu mai rămăsese 
decât un singur om. Era overmanul Simon 
Ford. Aproape de el stătea un băiat de 
vreo cincisprezece ani, fiul său Harry, 
care muncea de câțiva ani la „fund“, Ja- 
mes Starr și Simon Ford se cunoșteau și 


14 


one, zise Sanii alei sta A 


„_vermanul, sau mai bine zis, dați-mi voie 
să adaug: La revedere! fi 

— Da, la revedere, Simon! reluă lea 
Starr. Ştii că ori când aş fi fericit să te în- 
tâlnesc și să pot vorbi cu d-ta de trecutul 
vechei Aberioyle. 

— O știu, d-le James. 

— Casa mea din Edimburg îţi SITE des- 
chisă | 

— E cam departe Edimburg-ul! răs- 
punse overman-ul clătinând din cap. 

— Departe, Simon! dar unde ai de 
gând să locuești ? 

— Tot aici, domnule James! Nu vom 
părăsi mina, bătrâna noastră doică, deși 
laptele a secat |! Soția mea, fiul meu și cu 


mine vom căuta să-i rămânem mai de- 


parte credincioși. 

— Adio, deci, Simon, răspunse ingine- 
rul a cărui voce, deși fără voia lui, trăda 
emoția. ; 

— Nu! vă repet: la revedere, domnule 
James |! răspunse overmanul, și nu adio |! 
Simon Ford vă va revedea la Aberfoyle l 

Inginerul nu voi să răpească overma- 
nului ultima iluzie. El îmbrățișă pe tână- 
rul Harry care-l privea cu ochii săi mari, 
mișcaţi. Sirânse pentru ultima oară mâna 
lui Simon Ford și părăsi pentru totdea- 
una mina; 

Acestea se  petrecuseră cu zece ani 
înainte ; dar, deși overman-ul își expri- 


„mase dorința de a-l revedea cândva, Ja- 


mes Starr nu mai auzise vorbindu-se de 
1ânsul. 

Și acum, după zece ani de despărţire, 
Drimea scrisoarea asta dela Simon Ford 
care-l invita să reia fără întârziere dru- 
mul bătrânelor mine Aberfoyle. 

James Starr reciti scrisoarea. O întoarse 
în toate felurile, pătându-i rău că Simon 
Ford nu mai adăugase măcar un rând 
mai mult. 

Era oare cu putință că bătrânul over- 
man să fi descoperit o nouă vână de ex- 
ploatat ? 

„Nu, își zicea el, nu! Cum s'ar putea 
admite ce nu putusem descoperi eu, să fi 
descoperit Simon Ford ? Totuși, cred că 
bătrânul overman ştie prea bine că un 
singur lucru din lume m'ar putea interesa 
și atunci pentruce această invitație, pe 


(Va urma). 


— Adio, domnule James, răspunse o- $ 


re 


N A 
SIR). 


zmdule | — a aproba! 
unul, nu m'ași certa 

tiu bine, că nași 
câte zilișoare aș 


EI. i FA 3 

— Nici eu l... Mai bine, dau dela mine 

:e nuci, o sută, o mie de nuci, decât să 

„cert pentru una l... Nu e nici frumos Și 

i bine, — așa mi-a spus tata-mare, — 
L chiar 


= te cerți pentru fleacuri, ba nici 


| $ pa pipe importante... Mai bine o în- a'nceput să-i care, „PE EE 
„.“ală strâmbă, îmi zicea adesea, decât o- deşi mai slăbuţ, nu se lăsa de te” : a și 
|. lecată dreaptă — Căci k şi în a aci putea, și Misoa și sgâria, de svânta ! 
| Mecăţilor, i = te " Costel, care sta deoparte și râdea, îi mai 
ta In contra judecăților ?1 Atunci.. nici întărâta din când în când, zicându-le : 
~ Štěu mare nu prea e... cum să ic 7...  — Nici tu, nici tut... Nici tu, nici tul.. RăZ- 
i „prea se pricepe în legi, căci altfel... boiu de...” . e 
ba! La - Ba să mă ierți l... Tata-mare e jude- Când s'au săturat de pătaie și când le-a 
„or la tribunal și cred că ştie ce spune.. trecut focul, s'au desfăcut — sgâriați ca. 
Sa se GULN : i ` doi motani și vineți peste tot, — și-au în- 
ş — O fi știind el, acolo unde-o fi știind, ceput să se mire : l S 
pi ; cur în asemeni sfaturi să mă lase în — Măi?! Da'ce dracu’ avuserăm ?.:. 

S pace 1... Cum, am să mă las să-mi ia ci- Pentru „ce ne băturăm ?... Așa e, că ajun- 

i neva, cămașa din s , fără să nu zic serăm și noi în doaga ălora din istorioara 
nimic ?... să nu fac gălăgie ? să nu-l dau „Cearta pentru o nucă ?...” Numai cel 
în judecată?! ARE de-al treilea care să se folosească după 

— Eu? l... Te'nșeli, dragul meu l.. Pen- urma bătăliei noastre, lipsește, —că'ncolo 
one» tru că am spus și o repet, n'ași fi în stare am fi buni de pus pe hârtie ! 1...” i 


i să mă cert, căci cămașa nu e o nucă l...” 
Tot discutând le-a venit poftă să se 
i joace în nasturi. — Și s'au jucat ei câtva, 
S dar „în doi nu prea mergea ; deaceea, au 
p mai primit și pe Costel, — un alt coleg, c 
| A puțin mai mare decât ei. 
După vre-un ceas, Matei pierduse ad- 
proape toți nasturii, care trecuseră la 
Sandu și la Costel. Numai câţiva îi mai 
rămăseseră, câțiva, pe care îi juca însă 
cu mare băgare de seamă. 
„Dar deodată — nu știu cum s'a făcut — 
1 s'a părut lui Matei că Sandu i-a luat un 
nasture, fără să fi avut dreptul — și a'n- 
ceput să facă gălăgie pe el: „Că tu, așa! 


tot aşa mi-ai mån- 
ol- r 10i SP de ca omul 


Te ai 
Dia u - 


— Ce spui bre?! Dar dacă ma Toi 
asa ? Dacă ţi l'oi lua, ce-ai să zici ?.. 
__ să mil iai ?... Incearcă, numai |... 
„Şi dacă Matei s'a repezit. Sandu n'a stat 
nici el cu mâinile în sân: repede a luat 

un pietroi și a aruncat în acesta. 


Nu l-a lovit însă — spre norocul lor — 


ci a nimerit întrun geam al felinarului de 
peste drum, care s'a sfărâmat, cu văită- 


turi de schingiuit. capii să 

— Aşa hai ?... Dai cu pietre după mine * 
i-a strigat Matei — și sa aruncat, ca un 
leu, asupra adversarului. L'a trântit jos și 
cu pumnii; — Sandu, 


Dar când s'au uitat prin prejurul lor, 
n'au mai văzut nici urmă de Costel — și 
mai ales de nasturi : dispăruseră cu toții 1 
exact ca'n poveste !... 

— Așa ne trebuie ! —au izbucnit ei. Așa 
ne trebuie 1... Dacă ne batem pentru un 
nasture ! Așa ne trebue |... Invățătură de 
minte, pentru altădată |... 

Şi s'au despărțit tot prieteni, dar tare 
amărâți. 

De atunci însă, nici Sandu și nici Ma- 
tei nu s'au mai certat ori bătut pentru flea- 
curi şi nici pe alții nu-i mai lăsau să facă 


astfel de fapte.— Scurt, le spuneau dind- 


inte propria lor experiență și-i împăcau. 
15 


> 
i 
e 


fa 
i > 


FAB WU 


PREjuL 4 LEI 


me ee an ae a 


[oibiieteca Universităţi! lagi j è 


De ee We ea 


suiigiv seriile pindependenţa”, Busu. îşi, sùr, Fis Poincar s sr. 


de G. COŞBUC 


a 
Ca lacrima-i limpede cerul E'n flacără bolta senină, 
Și-aproape de ziuă. Frumos, Și fără "'ntrerupere acum 
ianuarie a ie e ari Se varsă grăbită, se 'ntinde 
Iar Carul spre creștet se suie î io. sabii 
Cu oişte'n jos. Pe dealuri, pe coaste, saprinde 
Pe șesuri, pe drum, - 
Şi doarme și apa și vântul, j 
Iar spaima și oștile ei Și parcă străbate-o săgeaiă la i 
RE: a subt călcâie pământul. De-alungul câmpiilor reci — + | 
i-aiâta e roua ce-o plânge O dungă de soare s'arată ASEN 
Câmpia, că'n palme-o o poți strânge A arcet gi | 
Cara buble bik Şi-i creşte pe şesuri lucirea, A | 
Eg ' Și iată-l în toată mărirea = ESASI URI UI 
„ Pe'nceiul tăria 'nilorită Puterii pe veci! O | | 
Cu gaiben ca strugurii copți Pa) N 
S'albește din clipă'n clipită. Murmurai din dodh. pătrunde | i | 
Pe culmi întunericul piere, Prin văi, şi din vale 'n păduri; : ol 
Dar NE e'n neagră putere Ca'n farmec, eu nu știu de unde mne 
umedei nopți. BB plin cae apr SR Ri 
Pe sus, pe pustiile jghiaburi, şi Oa. și codrul și vântul. 3 
Prin râpile munților suri, R bas mie de guri. oS 
Zac smeii cu trupul de aburi, taia A 
„Şi ceața prin noapte ni A oameni ia coasa pe umăr mo i 
Stă'n hainele morţii 'mbrăcată „Și fete cu secera'n brâu, pE 3 EA -i 
Pe-albastre păduri. Iar gloata cea fără de număr i 
| A celor de-o sută de neamuri 
Dar vântul cel fără de pace 
Incepe să cânte'n brădet — Se joacă 'n arinii cu isi tie, 
Și tot mai luminoasă se face; Intinse pe râu De, 
S'aibește strâmtoarea cărării, pi k? 
Pe rând depărtările zării Şi care şi i turme n pripoare ZA 
i S'apropie 'ncet. Pe umede coaste răsar — ——— 
: A Sânt toate-ale tale, tu bara K 
Văd clăile 'n câmp, pe coline Făptură tu dând dimineții, a 
Cunosc singuratecii ulmi, Eşti singur ființa vieți. ati ateu 
Și-acuma la lumina ce vine, "PI par 37. A te 23 
- Incep să se miște, greoaie, $ S, ar. Prani 
. Făpturi purtătoare de ploaie, EETA * 
a Se urcă pe culmi. 
Din stânga, din dreapta, din față, - 
Din râpi și pe-o sută de căi, 
les dungi piutitoare de ceață 
Și'n cale s'adună cărunte 
Târându-se alene spre munte 
De-alungul prin văi. 
PRIN METER E ATZI? ED E ZT) 5 E PDC ACI SERE OPERE SO CSR ICT UC. CURE” PIC DRE N € 
„DIMINEAȚA COPIILOR”, Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Lasctisă dap Nr, 238 Reg. Pub. “Prioaice ia 
Tribunalul Ilfov S. I. Com, Revistă ilustrată eh tineret. Redacţia şiadministrația, Str. Th. Masaryk !?, 
Bucureşti. Telefon 2.76.25, Cec Poștal 4.083, Red. responsabil: G, Ionescu. Preţul abonamentelor: 6 luni (26 
ai Alan 3 er (13 numere) 90. plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Secte P, 
ya p 575 
SP 


= voma rara mim me 


, 


“DIMINEAȚA COPIILOR :: 


ryo PT 


MIAU-MIAU CEL PARASIT 


Marinel vesel şi tare In acest timp pe barcă „Toată lumea la post 
Cu Miau a plecat la plimbare. Se'ntâmplă ceva, par'că, Căci altfel e prost” 


Marinel şi Miau desperaţi Marinel, cât ai zice clută De geaba sau zbătut, 
In insulă sunt uitaţi. A şi construit o plută, Barca a dispărut, 


Plutese pe undă... Iată însă în zare Cămașa înhaţă 
Unde-o sajungă ? O insulă nu prea mare Şi-n băț o înalță, 


E Il aia 3 A [ata asa 4 ea, a ne a ea eee 0 em 


siy pai insulă vine parcă Dar negrului de el nu le pasă 
n negru într'o barcă, AE AR Cu cămaşa se îmbracă, şi-i lasă, 
Fae (ASI f 
pY OA OR 
i per 


care pap 


+a 


GINE A FOST CEHOW? 


Cehow, (numele său întreg e Anton Pav- 
"lovici Cehow) a fost unul din cei mai de 
seamă sortitori ruși în proză și trece chiar 
drept cel mai mare scriitor umorist al Ru- 
siei. Cehow s'a născut la 1860 și a murit 
la 1904. In scrierile sale zugrăvește cu 
mult spirit și cu multă fineță societatea ru- 
sească, ridiculizând defectele ei. Cele mai 
de seamă scrieri ale lui Cehow sunt nu- 
velele și povestirile. A scris însă și drame 
cum sunt de pildă : „Ivanov“, „Grădina de 
cireși”, etc. Din Cehow sunt traduceri în 
limba română. 

& 


UNDE SE PRODUC CUTREMURELE 
PRIMEJDIOASE ? 
Lă 


Sunt anume părți pe pământ, unde cu- 
tremurele se produc destul de des și une- 
ori sunt așa de puternice, că aduc mari 
nenorociri. 

Astfel de părți ale pământului, care sunt 
cunoscute, se găsesc la țărmul unor mări 
sau oceane și în apropiere de ele sunt 
vulcani — unii în activitate, iar alții stinși. 

Așa de pildă, în Asia, o țară unde cu- 
tremurele au loc destul de des și unele 
din ele sunt de gradul 8 sau chiar 9, este 
Japonia cu insulele ei. 

In Europa, cutremure au loc mai des în 
Italia de Sud și pe coastele Greciei. Cen- 
trul — mai exact se zice „epicentrul'— ul- 
timului cutremur de pământ, pe care l-am 
simțit și la noi, a fost în Grecia și mai a- 
les în Peninsula Calcidică, unde a prici- 
nuit pagube mari, răpunând și multe vieți 
omenești. 

S'a primit chiar vestea că din cauza cu- 
tremurului, o insulă mică din apropierea 
Peninsulei Calcidica s'a scufundat în a- 
pele mării și că nenorociţii ei de locuitori 
și-au găsit cu toții moartea, 


CINE ESTE GOETHE ? 


Goethe s'a născut în orașul german 
Franciort-pe Main în ziua de 28 August, în 


anul 1749 și a murit în orașul Weimar în 9 


ziua de 22 Martie 1832. 


In clipa în care era aproape să-și dea 


sufletul, Goethe a spus cuvintele, care de 


atunci au rămas neuitate : 


„Mehr Licht!” 
(mai multă lumină). Prin aceasta a vrut să 
spună că dorește să intre mai multă lu- 
mină în camera în care zăcea bolnav. 
Despre Goethe s'a putut spune căa fost 
un om fericit, de oarece el n'a știut nici 
odată ce este lipsa și sărăcia, ci a avut 
totdeauna la îndemână mijloace, ca să 
învețe, să călătorească și să-și îndepli- 
nească toate dorinţele. Că 
Născut dintr'o familie nobilă și cu dare 
de mână, Goethe a avut parte și de pă- 


rinți învățați și care sau ocupat de a- 


proape de el. 


Goethe — numele său întreg e Johann- 
Woligang von Goethe— a fost cel mai 
bun și mai vestit poet german și unul din 
cei mai mari poeţi din toate timpurile și 
dela toate popoarele. Goethe, dela care 
au rămas multe lucrări n'a scris numai în 
versuri. Are destule lucrări și în proză.. 

De asemenea, n'a scris numai în genul 
literar, de oarece el, care era un om foarte 
învățat, a studiat și științele și a scris și 
lucrări științifice. Insă, ceeace l-a făcut 
vestit și nemuritor sunt scrierile sale lite- 
rare : drame, poezii, romane, memorii. 

In aceste lucrări întâlnim idei și cuge- 
tări din cele mai înalte, exprimate într'o 
limbă admirabilă și în stilul cel mai fru- 
mos, mai fin și mai elegant cu putință. 

Și știți cum scria Goethe ? Nu se grăbea 
de loc. După ce scria ceva, o revedea, o 
îndrepta, ștergea, adăuga, schimba, până 
când îi dădea forma cea mai desăvârșită. 

De pildă, nemuritoarea sa dramă Faust, 
care a fost tradusă și în limba română, 
precum și în toate limbile de pe pământ, 
a fost scrisă de Goethe în mai bine de 
douăzeci de ani. Ori unde s'ar fi dus — și 
Goethe a făcut destule călătorii — nu se 
despărțea de manuscrisul lui Faust. Il ci- 


tea din nou, schimba mereu, adăoga, în- 


drepta. 

Copiii care sunt așa de grăbiţi să scrie 
și să trimită numai decât spre publicare, 
să vadă în răbdarea lui Goethe un exem- 
plu bun și pentru dânșii, 


r 


e 


] 


jest 


= ai 


4 
a 


pa RRN Í 
W Dd TR 

A Sa: 

| f ragu 


| fost odată o fetiță de împărat, fru- 
A moasă, dar mai presus de toate, 
bună. In fiecare seară, înainte de 
culcăre, își cerceta conștiința și se culca 
fericită găsind că a încununat ziua, cel 
puțin c'o faptă bună. 

Astfel fetița crescu mare, iubită de toată 
lumea... 

Impăratul se pregătea s'o mărite cu un 
prinț tânăr și frumos. In ajunul nunţei, prin- 

„țesa sta într'o sală a palatului, între tatăl 
și logodnicul ei, înconjurată de  sfetnici, 
primind pe solii împăraţilor vecini, ce so- 
seau cu daruri. Și primi domnița bijuterii 

„cu pietre prețioase și lucruri neînchipuit 
de scumpe: 

Un tânăr cu o figură luminoasă înaintă 
și îngenuchind în fața prințesei spuse: 

„Domniță ! Domnul și Stăpânul meu, îţi 
trimite ca dar de nuntă, acest 
mărgăritare”. Şi îi întinse prețiosul dar. 

In timp ce toţi se minunau de frumuse- ` 
tea și albeața strălucitoare a acelor pie- 
tre nemaivăzute până atunci, trimisul 
dispăru. 

— Ce dar frumos! Cine să ţi-l fi trimis 
oare ? 

— Ce pietre minunate! Trebue să fie 
vre-o bijuterie străveche, căci deși sunt 
foarte bătrân, nu-mi amintesc să fi văzut 

. așa ceva, spuse un curtean. 

In ziua nunței, domnița își puse singură 
podoabă, șiragul de mărgăritare, care-i 
era cel mai drag. De atunci ea nu se mai 
despărți de el. Și zilnic șiragul se măria 
cu un mărgăritar sau mai multe, fără ca 
cineva să-și dea seama. 

Trecură mulți ani... Domnița tânără și 
frumoasă de odinioară, era o împără- 
teasă bătrână și Dumnezeu își grátgse 
dorința de-a o chema la El. abi 

„Sunt bătrână, spuse împărăteasa ape 
din jurul ei. Voi muri, căci Dumnezeu se 


îndură să mă cheme la Dânsul. „i 


Ție, copila mea, vreau să-ți las șiragul 
de mărgăritare, cea mai dragă podoak ăi 
ce-am avut-o și care pare-mi-se, s'a mărit | 
“mult, fără să știu cum”. 

Și împărăteasa își desprinse dela gât 
șiragul prețios, întinzându-i-l copilei sale. 

Camera fu scăldată într'o pulbere aurie 
și un glas cuvântă: 

„Şiragul trebue să-l păstrezi! Este nu-. 
mai al tău și chica de-ai voi, să-l dai alt- 


șirag de 


rit 


„e ru du de 
ðo 


ul de mărgăritare 


E. | 
cuiva, nu vei putea. Sunt faptele tale bunak 
pe care Dumnezeu le-a prefăcut în mar 
găritare. 

Toate comorile ce le-ai avut, aci le lași, 
dar această podoabă te va însoţi în faja 
Lui și va vorbi pentru tine“. 

La cuvintele îngerului, mărgăritarele se 
prefăcură în niște boabe străvezii, ce în- 
vestmântară sufletul împărătesei într'o 
mantie luminoasă, și plecă cu îngerul în 
fața Tatălui Puternic. l 

Copii ! Fiecare purtați la gâtul vostru 
un șirag nevăzut, de mărgăritare. Fiecare 
bob e o faptă bună. Siliți-vă de-l măriţi 
cât de mult, căci e singura comoară ce vă 
va însoți în faja lui Dumnezaw 4 


FECIORUL CEL BUN 


: Un negustor din Babilon, cetate vestită 
care azi nu mai este, murise în țara Indii- 
lor. Lăsase ca moștenitori pe cei doi fii ai 
săi, împărțindu-le averea la fel, după ce 
măritase și pe sora lor. Mai lăsă și un dar 
de treizeci mii de galbeni de aur aceluia 
din cei doi fii care îl va iubi mai mult. 

Fiul cel mai mare îi ridică un monu- 
ment frumos, iar cel mic mări, cu o parte 
din moștenirea sa, zestrea surorei. 


Toţi ziceau : „Fiul cel mare a iubit pe 


tatăl său, iar cel mic pe sora'sa. Firește - 


că cei treizeci mii galbeni de aur vor fi ai 
celui mare“. 

Atunci îi chemă judecătorul cetăţii, unul 
după altul, și le zise: 

— Tatăl vostru n'a murit, 
nou la Babilon. 

— Slavă ţie Doarine ! — răspunse fiul 


va veni din 


cel mare, dar i-am clădit uh monument ` 


care mă costă prea scump. 
A Judecătorul zise acelaș lucru și fiului ce 
lui mic: 


— Slavă ție Doamne ! — răspunse ace- 


„sta — îi voiu da înapoi tatălui meu tot ce 
mi-a dat, și-l voiu ruga să lase ceeace 
i-am dat eu surorei mele. 

— Nu vei da nimic—spuse judecătorul— 
ci vei mai lua și cei treizeci mii de gal- 
beni de aur, că tu ai iubit, în adevăr, mai 
mult pe tatăl tău! 


ERER ERROR 


disan a eee e e A i ~ úy 


Marţi-S 


fost odată și odată, în alte vremi, de 
Å altădată, o văduvă cu fire sure, în- 
tr'o colibă din pădure. Și văduva a- 
vea — se pare — o fată ù aaniculțălare. 
Acu, într'o bună zi de vară, când fata 
rătăcea pe-afară, departe n miezul de 
pădure, strângând în coșu-i flori și mure, 
se întâlni în drum cu-o babă înaltă, cocâr- 
jată, slabă. Atunci, deși n'o mai văzuse, 
cu ea la vorbă mi se puse. Vorbiră-o 
vorbă, două... zece... și baba-i spuse, când 
să plece : 
„Diseară, hai la noi la clacă, urâtul ca 


ALI 


să ne mai treacă”. 


lar fata se 'nvoi voioasă, — ca musca 
ce se prinde 'n plasă, — căci baba asta 
prefăcută era o magaoaie slută — Marți- 
Seara îi zicea pe nume și-o cunoștea o' 
ntreagă lume. 

Pe urmă, baba îi mai spuse: „S'aduci, 
când vii, un ciur de fuse și-un caier mări- 
şor de lână”. Și sgripțuroaica cea bătrână 
cu mutra cea mai cumsecade, îi arătă pe 
unde șade, zicându-i (mintea ca să-i fure) 
că-i „surăţica din pădure”. 

Codana, când se 'ntoarse acasă, în- 
treabă iute dac'o lasă; dar mă-sa, la așa 
poveste, ghici cam cine, baba este: „Să 
nu te duci cumva, fetică! Marţi-Seara nu-ți 
e surățică. Pe cine ochii și-i aruncă, să știi 
că noaptea îl mănâncă!“ Ea însă prinde 
să se jure, că-i surățica din pădure și l'ale 
mame'sei cuvinte îi da cu ce știa 'nainte: 
Marţi-Seara este... surățica și nu i-o face 
chiar nimica |! 

Atunci femeia, necăjită, văzând-o așa 
'ndărătnicită, îi dete fi'sei ce ceruse și o 
lăsă de mi se duse. 

Porni copila 'mbucuraiă, făcând din cale 
o bucată, când dă încolo pe cărare de- 
niște coade de fată mare. 


„Surată | — ea strigă ca arsă și vru s'o 
ia pe calea “ntoarsă, simțind curajul că-i 
cam  scade,— mă 'mpiedicai de niște 
coade | - 


—Eil— se auzi— ce iei în seamă! 
Treci tot “nainte, fără teamă !” 

Atuncea își văzu de cale ; dar când s'o 
ia p'un deal, la poale — se “mpiedică de 
niște mate și coşul îi căzu din braţe. De- 
„grabă, înlemnind de frică, o strigă iar pe 
surățică. | 

„Bi | — zise baba — treci “nainte! N'ai 
teamă, nu lua aminte |!” 


Li 


Netoata o ascultă iarăși şi = “dot cu dru- 
mul ca. tovarăș — ajunge, seara, la co- 
cioaba în care locuește baba. i 

In-parii dela gard, rânjite, stau capete 


de mort înfipte: Marţi-Seara, celor ce-i 
mâncase, acolo capul le-aşezase ;. ci 'n- 
tr'unul n'a avut ce 'niige. și parul prinde- 
acum să strige: „Cap, cap l... 

Dar fata ia o piatră, crezând că-i vr'un 
căţel ce-o latră: ;„Surată cuţul nu-mi dă 
pace | 

— Zi-i ni, — răspunse ea, — că tace l”. 


Abia îi ascultă îndemnul, că parul fu 


mai mut ca lemnul. 

Dar, când să intre în casă, iată că ușa 
este încuiată. 

„Deschide ușa, surățică l”. 

Atunci Marţi-Seara îi explică : „Impinge 
n ea, că-i zăvorâtă cu-o mână moartă, 
doborâtă !” 

-Și tata (Doamne, ce orbeală 1) tot n'are 
nici o bănuială ! 

Intrând în casă, se așează pe pat, cu 
baba și lucrează; ba prind la vorbă să 
se 'nhame, târziu, pân' li se face foame. 

Marţi-Seară-și părăsește locul: „RR tată 
mare, — aprinde focul! La treabă iute 
mi-te așterne, ia sita și mălaiul cerne — 
spre fată grijulie strigă — și, nu uita de 
mămăligă, să pui pe vatră căldărușa, — 
că eu mă urc în pod acușa, să tai o leacă 
de slănină”. 

Pe urmă, baba cea haină îi spune fetei 
că se teme să nu se ducă 'n astă vreme. 

„Nu plec, surată, vai de mine!” 

Dar baba, ca să știe bine că tot acolo-o 
să rămână, picioru-i leagă de-o târsână. 
(Putea s'o facă lesne, fiindcă tărsâna ei 
dela opincă era îndeajuns de lungă, în 
podul casei să ajungă). 

In pod, nici gând să taie șuncă! Ci se- 
apucă de aită muncă : luând o pilă, baba 
slută începe dinții să-și ascută. Hârș, hârș 

„„Și-i tot freca cu pila, ca să mănânce- 
apoi copila. 

Jos fetei— cum cernea cuminte —fi sare 
un șozicel nainte și — pân să se desmeti- 
cească — începe 'ncet să-i chițăiască : 

„Fugi, fată mare, lasă veghea | Așea- 
ză-ți peste piuă zeghea și leagă piua de 
târsână, apucă-o perie în mână, o piatră 
'n mâna-ailaltă, iute, apoi te du de-aicea, 
du-te, c'alifel, Marţi-Seara te mănâncă, de 
mai rămâi o clipă încă! Eu intru repede 


a 7 
A` 


Marii Seara o să crează că tù mai Stal 
aicea trează și cerni mălaiul tot... Ascultă 
și du-te, fără vorbă multă !” 

Văzând că nu încape gluma, și fata se 
sperie acuma. Făcu precum o sfătuise, cu 
teamă ușa 'ncet deschise și fugi — n'a- 
jungă-o năpasta | 

Tot sus în pod, în vremea asta, Marți- 
Seara 'n prada neștiinții stătea ca să-și 
ascută dinții. Din când în când, trăgea. cu 
teamă cureaua, ca să-și dee seamă de 

“tată, dacă nu-i plecată; dar grija o lăsa 
pe dată, căci piua sta încremeniiă, iar mi- 
să cul șoricel din sită îi da 'nainte cu zdupa- 

SEI iul de parcă-ar fi cernut mălaiul. Apoi, 

„văzându-l o pisică, s'ascunse 'n gaura 

pitică. 
EN Marţi-Seara, isprăvindu- și treaba, se dă 
| din pod cu toată graba, s'o 'nțulece... pe 
cea fugită! Când vede piua învelită cu 
zeghea albă și își zise că fata — sigur 
adormise. S'apropie tiptil atunce, cu gân- 

dul lacom s'o mănânce; dar, când și n- 

fipse dinţii 'n ...fată trosc! dinţii i sau 
rupt deodată ! 

„liii ! fată mare, fată mare, credeam că 
eu sunt cea mai tare! — răcneșie știrbă 
LE magaoaia, încât se sguduie odaia; — 
vream eu să te mănânc pe tine, dar m'ai 
mâncat tu astăzi bine !” 


Cu gândul doar la răzbunare, pe piuă 


înfocată sare : „Invârte, piuă! Nu-i nimica 
— o prindem noi pe surățica l” 

Și fugi călare... Gata, gata s'o haio; 
dar — atuncea fata — simțind suflarea-i 
că se curmă— aruncă peria în urmă și o 
pădure deasă, 'naltă se face 'n clipa cea- 
laltă. Ca peria era de deasă, — Marți- 
Seara însă nu se lasă; o ajutau pesemne 
dracii, căci roase, răsturnă copacii, se stre 
cură ca o șopârlă, îi ia din cale și-i as- 
vârlă și, străbătând pădurea toată, go- 
nește iarăși după fată. | 

è Aproape, — aproape, mai aproape... A- 
cum nu mai putea să-i scape! Dar fata, 


=o în clipita patra, aruncă îndărătu-i piatra 


și — cât ai trece peste-o punte— se face 
până 'n cer un munte. 

Copila nu 'ncetase fuga, când baba în- 
cepu cu ruga. 

„Surată, 
dar nu-ţi port pică, — Marţi-Seara zice— 
ci fă, te rog, o găurice, cu acul dela piept, 
în stâncă, să te mai văd odată încă !” 

Și fata (Doamne, vezi ce proastă !) mai 
multe vorbe nici n'adastă, ci — după cum 

i i-a spus vicleana —cu acul gurește stana. 
A Atunci, şireta de  Marţi-Seară printr'nsa 


dragă surățică, m'ai păcălit, 


dia e Pitar E: 
TA 


gubie se iai şi PER DRE după A 


fată, ce füge, fuge 'nspăimântată, simțind 
puterile c'o lasă... 
“Când, însiârșit, ajunse- -acasă! Dar 
mai rău se Mmăbușă : zăvorul este pus la 
ușă! .. 
„Deschide, dragă mamă |— ţipă, bătâd 
la ușă, tare! n pripă. Deschide,mamă, ușa 
iute | 
„— Banul — răspunse mă-sa. Du-te la 
surăţica din pădure Li — și nu voi să se 
îndure. 

Da'n urmă, i se face milă de îngrozita 
ei copilă ce fără încetare-o roagă, des- 
chide și 'nlăuntru-o bagă. 


La treabă ele-apoi se-așează, în grabă. 


usturoi pisează și toate vasele 'mpreună 
de prin colibă le adună—chiar cât de mici 
și de ascunse — și bine c'usturoi le unse; 
iar ca să șadă nemișcate, le-au pus cu 
gura 'n jos pe toate. 

Inchid cu făcălețul ușa și sting  opaița. 
Şi-acușa se vâră 'n așternut și-așteaptă, — 
pe când Marţi-Seara se îndreaptă spre 
casa lor, venind ca vântul, de dudue sub 
ea pământul. 

Și, peste-o clipă, cotoranța la ușă sgâl- 
țâește clanța : „Deschide ușa, fată mare | 

Dar nu-i răspunse... o suflare ! 


Atunci începe să-l învețe: „Deschide 
ușa, făcălețe |! 
— Nu pot, — răspunse el înfine, — că 


ușa-au încuiat cu mine. 

=- Deschide tu, ceaun |—iîi zise ceaunu- 
lui ce îl zărise. 

— Nu pot!— și dânsul îi răspunse. Cu 
usturoi de tot ne unse, apoi ne-au pus*în 
jos cu gura, să nu ne mai mișcăm făp= 
tura”. | 

Marţi-Seara le chemă pe toate, pe lu- 
crurile nemișcate ; zadarnic însă-i fuse 
munca — tot nu i-au săvârșit porunca. 

Dar sus, pe polița înaltă, era un ciob de 
oală spartă, un hârb hodorogit, o zoabă,— 
uitat neuns de ele n grabă. 

„Deschide ușa, ciob de oală |!” 


și 


Şi ciobul, șontorog, se scoală; dar, când 


voi din el ca să plece, căzu pogoane -se 
în zece. 


Atunci pe-aproape, cântătorii porniră să 
vestească zorii; iar câinele femeii, iată, 
trezindu-se, — a început să bată. 

— „Ah, fată mare, fată mare! — grăi 
Marţi-Seara cu turbare ;— gândeam c'o 
să măn 'nfrupt din tine, dar, văd, rămas- 
am de ruşine l... Invârte iar acasă, piuă; 
învârte, că se face ziuă l... să 

Și a tugit, nemângâtală, că i-a scăpat 
așa o fată, O 


F 


P‘ $ i 
a Pin i . i 
t: PEE e O f 
Or E ER APR RAET 


RR a Sn Rd Aa AST EEE a EA e, r 


MN. 


Z 
A r o Va RA aaa 


cură, și fiecare din fete avu câte un măr. 
Se pregătiră, deci, să se întoarcă pe tă- 
râmul nostru. 

Ajungând la groapă, clătină frânghia, 
de se lovi de toate mărginile gropii. Paz- 
nicii de sus pricepură că trebue să tragă 
irânghia. Se puseră la vârtejuri și scoa- 
seră pe fata cea mare cu mărul ei de 
aramă. Ea, cum ajunse sus, arătă un ră- 
vășel, ce-i dase Prâslea, în care scria că 
are să ia de bărbat pe fratele său cel mai 
mare. 

Bucuria fetei fu nespusă, când se văzu 
iară pe lumea unde se născuse. 

Lăsară din nou frânghia și scoaseră pe 
iata cea mijlocie, cumărul ei cel de argint, 
şi cu o altă scrisoare, în care o hotăra 
Prâslea de soţie fratelui cel mijlociu. 

Mai lăsară frânghia și scoaseră și pe 
fata cea mică. Aceasta era logodnica lui 
Prâslea. Insă mărul ei cel de aur nu-l dete 
ci îl ținu la sine. 

El simțise de mai înainte că fraţii săi îi 
poartă sâmbetele, — și când se mai lăsă 
frânghia, ca să-l ridice și pe el, dânsul 
legă o piatră și puse căciula d'asupra ei, 
ca să-i încerce. Iară fraţii, dacă văzură 
căciula, socotind că este fratele lor cel 
mic, slăbiră vârtejele şi deteră drumul 
frânghiei, care se lăsă în jos cu mare iu- 
teală, ceeace făcu pe frați să crează că 
Prăzlea s'a prăpădit. 

Luară, deci fetele, le duse la împăratul, 
îi spuse, cu prefăcută mâhnine, că fratele 
lor s'a prăpădit, și se cununară cu fetele, 
după cum rânduise Prâslea. Iară cea mai 
mică nu voia cu niciun chip să se mărite. 

Prâslea, care ședea d'o parte, văzu pia- 
tra care căzu cu sgomot, mulțumi lui Dum- 
nezeu că i-a scăpat zilele— și se gândea 
ce să facă, să iasă afară. Pe când se gân- 
dea și se plângea, dânsul auzi un țipăt și 
o văitare, care îi umplu inima de jale. Se 
„uită împrejur și văzu un balaur, care se 
încolăcise pe un copac și se urca să mă- 
nânce niște pui de sgripțor. Scoase palo- 
şul Prâslea, se repezi la balaur, și numai- 
decât îl făcu bucățele. 

Puii, cum văzură,; ii mulțumiră și-i zi- 
seră : „vino încoa, omule viteaz, să te as- 
cundem aici, că, de te va vedea mama 
noastră, te înghite de bucurie”. Traseră o 
pană dela unul din pui, și-l ascunseră în 
ea. 


bal veni Sgripțoroaica și văzu gră- 
grămada aia mare de bucățele de balaur 
întrebă pe pui cine le-a făcut ăst bine? 

— Mamă, zise ei, este un om de pe tă- 
râmul celalt și a apucat încoa spre răsărit. 

— Mă duc, le zise ea, să-i mulțumesc. 

Ea porni ca vântul în spre partea înco- 
tro îi spusese puii că a apucat omul. După. 
câteva minute se întoarse. 

— Spuneți-mi drept, le zise ea, încotro 
s 'a dus. 

— Spre Apus ia iza A 


Și într'o bucată de vreme, ca de când 


începui să vă povestesc, străbătu cele 


patru părți ale tărâmului de jos și se în- 


toarse cu deșert. Ea ceru ca numai decât 
să-i spuie. In cele mai de pe urmă îi zi- 
seră puii: 

— Dacă ţi l-om arăta, mamă, ne făgă- 
duești că nu-i vei face nimic ? 

— Vă făgăduesc, dragii mei. 

Atunci ei îl scoaseră din pană și îl cart 
tară ; iară ea, de bucurie îl strânse în 
braţe și cât p'aci era să-l înghită, dacă nu 
l-ar fi acoperit puii. 

— Ce bine vrei să-ţi fac eu, ae d că 
mi-ai scăpat puii de moarte ? 

— Să mă scoţi pe tărâmul celalt, 
punse Prâslea. 

— Greu lucru mi-ai cerut, îi zise Sgrip- 
țoroaica ; dară pentrucă ţie îți sunt da- 


răs- 


toare mântuirea puilor mei, mă învoescla 


asta. Pregătește 100 oca de carne, făcută 
bucățele de câte o oca una, și 100 de pâini 
Făcu ce făcu Prâslea, găti pâinile și le 
aduse la gura gropii. Sgripțoroaica zise : 
„Pune-te d'asupra mea, cu merinde cu 
tot, Și, de câte ori voiu întoarce capul, 


să-mi dai câte o pâine și câte o bucată 


de carne. 


Se așezară și porniră, dându-i, de câte 


ori cerea, pâine și carne. Când era aproa- 
pe-aproape să iasă deasupra, pasărea 
uriașă mai întoarse capul să-i mai dea 


demâncare ; dar carnea se sfârșise. Atunci - 


Prâslea, fără s&-și piardă cumpătul, trase 
paloșul și-și tăie o bucată de carne moale 
din coapsa piciorului de me și o dete 
Sgriptoroaicei. ; 

După ce ajunseră Adomo și văzu că 
Prâslea, nu poate să umble, îi zise Sgrip- 
țoroaica : 

— Dacă nu era binele, ce mi-ai tăcut, și 


(Va urma). 


Prâslea celvoinic și merele deaur | 


Cemar 


4 


WF 


Vă amintiți că 
înainte de războiul 
acesta, relaţiile co- 
merciale dintre Tur- 
cia și Persia erau 
upte ? 

Totuși negustorii 
îndrăzneți încercau 
prin toate mijloa- 
cele să introducă 
marfă în Turcia. 

Unul din acești îndrăzneți, reuși să trea- 
că nesupărat cu marfa sa, chiar sub na- 
sul vameșilor. Reuși să introducă în Tur- 
cia nici mai mult nici mai puțin decât un 
vițel. Și iată cum : 

Se prezentă într'o zi la graniță și ceru 
voe să meargă la o fermă din aproprie- 
rea frontierei. 

— Ce-ai în sac ? întrebă răstit vameșul. 

— Un câine, răspunse persanul. 


Deschide, îţi ordon ! 


_1— Nu-mi plac giumefe;== zive yume 


şul, — deschide sacul și arată-mi oe df 
înăuntru. 

— Vă repet: nu e decât un câine7 Gart 
dacă deschid sacul fuge... 

— Deschide sacul, îţi zic. 

Și întradevăr, când deschise sacul, un 
dulău scăpă și fugi la vale. 

Pe când persanul, bombănind, fugi după 
câine, vameșii se tăvăleau de râs. 

Dar iată că după un sfert de oră, când 
terminaseră de râs, reapăru persanul, cu 
sacul în spinare și suflând ca -o loco- 
motivă. 

— Vreţi să mai deschid încă odată sa- 
cul — întrebă el supărat. Dacă aţi ști cât 


m'am canonit ca să-l prind! 


— Haide, treci, treci. — spuseră vameșii 
începând iar să râdă. 

Persanul fără să mai aștepte nimic, trecu 
frontiera și duse prietenului său un su- 
perb vițel de o sută de kilograme. 


Lacomul mai mult pierde 


Nicușor are mulți unchi și multe mătușe. 
De aceea, are întotdeauna pușculița plină 
doldora de bani. Dar îndesatul de Nicușor, 
care dacă ar avea și capultot atât de 
mare, pe cât e de încăpățânat, arfi un 
bostan, căci nu s'ar mai vedea nimic din 
trupul lui, decât capul ; niciodată nu face 
cu banii, ceeace-i spun cei de-acasă. 

Intotdeauna își ia banii și îi risipește pe 
lucruri de nimic în loc să se aleagă cu 
ceva frumos care i-ar folosi. 

Intr'o zi, când avea pușculița mai plină 
ca întotdeauna, își luă toți banii și se în- 
tâlni cu o ceată de sfârleze de băieți, care 
jucau rișca. Cum îl văzură, aceștia își fă- 
cură planul cum să-i ia banii. Unul din ei, 
cel mai șmecher, își țugue numai decât 
buzele în urechile lui Nicușor, și-i zise: 

— Vrei tu să ai încă de zece ori atâția 
bani pe câți ai acuma? Numai cu atâția, 
ce poți să cumperi ? Nimica toată l... Uite, 
dacă vrei, joacă toți banii la rișcă și când 
vei isprăvi jocul, nici nu vei mai avea 
unde să pui banii, așa de mulți vei fi câș- 
tigat 1...” 

Nicușor își simţi ochii strălucind de bu- 
curie, auzindu-și tovarășul de joc vorbin- 
du-i astfel, și-i se păru că se vede încăr- 
cat de fel de fel de cumpărături, făcute 


dintr'odată. li se părea că duce după el o 


bicicletă cu trei roate și că în brațe ține 


un cinematograf, o șapcă de hârtie, un 
cornet de bomboane, un pachet de abțibil- 
duri, altul de capse, și multe altele tot de 
felul ăsta. Nu trebui de loc să stea pe 
gânduri și începu să arunce banii la rișcă 
pierzându-i 
gândit vreodată. 

Când se văzu Nicușor fără de lețcae'n 


buzunar, începu să plângă și să ceară 


banii înapoi. Dar să ai să ei, căci taţi băe- 
ţii începură să fugă prin câte-o parte, râ- 
zând și răspândindu-se într'o clipă ca 
niște potârnichi. Nicușor se duse acasă 
cu buzunarele goale și cu inima atât de 
mâhnită, încât nu putu să mănânce toată 
ziua. 

Dar de plâns, nu se plânse nimănui, 
pentru că acum văzuse câte de rău să 
nu întrebi pe cei mari, ce trebuie și ce 
este mai bine să faci cu banii. De atunci, 
Nicușor, nici nu se mai atingea de banii 


din pușculiță, până când nu întreba întâiu 


pe maică-sa ce să facă cu ei. Astfel putu 
să aibe întotdeauna câte un lucru frumos 


și folositor de care se bucura foarte mult. 


atât de iute, cum nu s'ar fi 


au buza de sus cră- 
pată la mijloc? Fiţi 
atenți, am să vă 
spun eu. 

Exista pe vremuri 
| o frumoasă epu- 
x rogică cu o blană 
i f roşie ca rugina care 
trăia într'o insulă mică din care se vedea 
în depărtare Japonia. 

Epuroaica se plictisea de moarte în in- 
sula aceia mică, mic. O cutreerase pe jos 
alergând în sus şi în jos de mii de ori, cu- 
noștea fiecare piatră, fiecare arbore. Ea 
privea marea și se gândea: 

„O! dacă ași putea traversa marea și 

să ajung la coasta țării ce se vede acolo, 
țara Soarelui-Răsare !'. Dar nu știa să 
încate, biata epuroaică ! 
ză, „ Ce de tăcut, ce e de făcut? 
Cu lăbuțele se scărpină în urechile 
lungi cu negru în vâri, și apoi începu să 
EI alerge în sus și în jos și să privească 
A "marea, N'ar putea oare să fie vre-un vas 
pe aproape? Atunci ea ar fi strigat: „Că- 
A — pitane, căpitane, vino şi pe aici] 

Dar vai! Nici un vas, nici chiar o băr- 
cuță : văzu însă un cap mare și turtit și 


EREITEA TF 
L a E 


b A 


TAREN EET a 
4 ATI praf, | 


i {i 
i; | 


jk multe găuri din care țâşnea apa. Era ca- 
d pui unui crocodil, 

ea Atunci avu o idee. Ştia bine, că dacă 
A Var îi rugat s'o ducă până la celălalt mal, 
fe ar fi mâncat-o dintr'o înghițitură și dea- 
ceea spuse: | 
să ` — Bună ziua, simpatice domn. Ce fru- ` 
aa mos sunteți ! A-ți putea oare să-mi spuneți 
S =- câți sunteţi cu toții în acest braţ de mare? 
A | — Nu, spuse crocodilul privind-o fix. 


— Am auzit, — spuse epuroaica, — că 
noi epurii în această insulă suntem muilt 
mai numeroşi decâi vol”. 


zând gura mare şi arătând niște dinți 
lungi, lungi, „faci prinsoare că noi suntem 
mai mulți ?” 

— Mă prind, spuse epuroaica repede, 
„dacă câştigi tu, îți dau în dar... 

— Ce? | 


- Emuroaica şi 


Ştiţi dece epurii l 


— Ha, ha, ha! — râse crocodilui deschi- | 


— iți spun pe urmă, spuse epuroaica — ia 


— Adună cât mai grabnic pe toți frații O 
tăi, pe toate surorile tale, pe toți prietenii O 
apoi 
să-i pui unul după altul, cu nasul în coada 


tăi, pe toți amciii prietenilor tăi și 


celuilalt. Ai înțeles ? Când veţi fi gata eu 
vă voiu număra. 


Şi ca să vă număr voi ji f $ 


sări din spinarea primului și voi spune — 


unu, apoi în spinarea celui de-al doilea . pe 
şi voi spune doi, şi așa mai departe pna, LAET. 


la sfârşitul şirului. M'ai înțeles? 
— Prea bine. 


Crocodilul dispăru sub apă i: se a ie ni 


să cheme pe toți crocodilii din partea a- 
şirul 
era gata ; erau cu toții așezați unul cu nda- 
cum spusese epu- ; 


ceia. Şi puțină vreme după aceia, 


sul în coada celuilalt, 
roaica,. 


Spinările cu solzi formau un pod ung 


care ajungea până pe plaja japoneză. 


— Incep imediat, — zise epuroaica. Sări i s 
în spatele primului crocodil și spuse unu, 
și apoi în spatele celui de-al doilea M 


spuse doi şi aşa mai departe. 
Alerga și număra. i 


Până la urmă ajunse pe plaja dorită, i: i 
. icu un salt mai mare şi se găsi pe pă- 
mânt. Apoi se întoarse Big şi începu e $ 


să râdă: 


L Ha, ba, ha, ce drăguți a-ți fost, prie= 


tenii msi, ha, ha, ha! Ce cuminţi a-ţi fost 
voi că mi-aţi făcut pod cu spinärile voas- 
tre. 


Şi râzi, și râzi şi râzi, când asia - 


crac, buza de sus se rupse la mijloc. 
De-atunci, toți epurașii și toate opuroai- , 
cele ce se născură, avură setata de sus 


SPOS la sa r 


sN 


ye A EHEH y” tel e . g Pi 
7 VRTE A i o r 


săi A 
A 


Bta: E mut a 


t x 
Ed 


MI 


Te 


ȘOARECELE ȘI 


Să iii A urelia este o fetiță cuminte. Nu spune 


niciodată cuvinte urâte, ascultă pe 
mămica ei... dar îi place foarte mult 
dulceata. ] 

Ea știe că întrun colț al sufrageriei se 
află bufetul... In el se găsesc o mulțime 
de bunătăţi de cari Aurelia își amintește 
întotdeauna cu mare bucurie. 

Priviți-o cum stă alături de oglinda bu- 
fetului și ascultă... | 

S'a făcut mică de tot... întinde mânuţa 
spre ușcioara bufetului și trage... 

- A deschis'o. Se uită îngrijorată împrejur 

Nu-i nimeni. Mamă-sa a plecat în oraș. 
Frățiorii se joacă. Ce bine-i pare]... 

Cineva îi șoptește: 

— „Nucţi fie teamă... 
dulceaţă... ce bună este”. 

Face ochișorii verzi mari... 

In colțul bufetului... jos... e borcănașu 
cu dulceaţă de caise... E descoperit... Ală- 
turi de el, o gaură mică... Se apleacă și 
privește mai cu atenție... Doamne]... pe 
marginea borcanului vede un șoricel mic.. 

Căpșorul lui negru căuta ceva înăun- 
tru... Cât de mulțumit trebue să fie... Nu 
simte nimic... Aurelia rămâne nedumerită. 

li place și lui dulceata ?... Dacă SA a- 
duce pisicul ?... > 

„Nu, lasă-l să guste și el sărăcuţul |... 
Cine știe de câte zile n'o fi mâncat... 

Incepu să cânte: 


„.Șoricel 


Mititel 
Ai venit la borcănel ?... 


ia o linguriţă de 


intro zi frumoasă 


Soarele răsări în toată strălucirea sa, 
iar păsările cerului îl salutară cu cântece 
frumoase. Păreau că zic în graiul lor: 
„Ziua e frumoasă, să fim cu toții veseli!” 

Și în adevăr că a fost o zi frumoasă. 

Așa, la orele șapte dimineața, micuța 
Mimi s'a trezit spunând pentru întâia oară: 
Mama | ceeace a fost o sărbătoare pentru 
toți ai casei. 

La orele opt neastâmpărata Mioara, co- 


_trobăind prin toate colțurile, găsi un me- 


dalion de aur cu portretul bunicilor. Tatăl 
copiilor îl căutase de mult. Văzând că l-a 
găsit Mioara, o răsplăti cu un dulce sărut 
printes, 


Şoricelul N sări... 
fetiță mică... mică de tot... cu părul gal- 
ben, cu ochii verzi, cu șorțulețul alb ca 
zăpada, îl privea... - 

Il “inf biea și ca un hoț fugi... 

Fetița începu să câte iar: 


„.Șoricel 

Prosticel 

Cu codița mititică... 
Ce ţi-e frică ?... 

Nu ţi-am spus ?... 
Mama în oraș s'a dus... 


Aurelia voioasă luă lingurița cu dul- 
ceaţă... dar în clipa aceea mamă-sa se 
ivi în prag... 

— Ce faci Aurelia ?... 


Aurelia plecă ochii rușinată, A 


fi mâna mamei sale și-i povesti întâmplarea 


cu șoricelul... 

„Mama dragă, am prins un șoricel la 
dulceaţă... un șoricel mic... dar i-am spus 
să nu mai vie.. 

Mamă-sa începu să râdă... 

„Așa... da |... 
te-am găsit pe tine... 
dulceata... doi șoareci 
pedepsesc |... 

Mămica ei bună o sărută și închise bine 
borcănașul... Aurelia începu să cânte pri- 
vind locul pe unde venia șoricelul : 


de-aia îmi scade mie 
pe cari am să-i 


Şoricel, mititel... 
Tristă o să-ți fie viața... ` 
Mama ne-a ascuns dulceața !... 


Apoi, fără să fie văzut de ceilalţi, trimise 
pe Ionel să cumpere o carte nouă cu po- 
vești, poezii și ghicitori. Cartea aceasta a 
fost o nouă surpriză și o nouă bucurie. 

Ore întregi, copiii nu se mai săturau, ci- 
tind frumoasele pagini, cate îi 
când să râdă, când să plângă. Acum nu 
se mai plictiseau și nu se mai certau : o 
adevărată minune ! 

Atunci mama lor le zise: „E în adevăr 
frumoasa ziua aceasta, care ne-a adus 
trei bucurii : drăgălașul cuvânt al micuţei 
Mimi, medalionul cu portretul bunicilor și 
—a treia bucurie — cartea cea nouă, care 
vă place așa de mult și care vă va învăța 
să citiți și să scriți frumos”. 

Copiii erau fericiţi. . 


> e $ T 
= A a. ERST T 
nagia Lin, i 
A 4 -i t l Fa 
; T š 4 
d Li 
IN 4 y 
Lă 


Ridică ochișorii... o 


Ai găsit un șoricel... eu | 


şi e ir ae Ei 


făceau 


EAN ANEN 


er iertare fabuliştilor: lucrurile nu s'au în- 

C tâmplat totdeauna după cum se pove- 

stesc, ca probă lupul și un câine ce am 
cunoscut. e 

Câinele care era câine de pază, părăsi po- 
stul său, plictisit că nimeni nu-i schimba din 
post, gândindu-se că merita și el câteva ore de 
libertate. 

La început se simți oare cum stingher. Totul 
era nou pentru el. Născut la fermă nu cunoștea 
decât curtea mare care da în șosea; când un 
„cerșetor intra în curte, câinele lătra din toată 

puterea și se smucea în lanț. 
Când se pomeni sub bolta verde a frunțelor, 
un alt instinct se deșteptă în el: începu să 
fugă, fără vreun scop precis. 

Alergă să-și desmorțească picioarele și pe 
când fugea mirosea frunzele căzute. Astfel în- 
' tâlni şi mirosi pentru prima oară urme de ank- 
male necunoscute: mama lui nu-i vorbise 
niciodată despre așa ceva, dar animalele n'au 
'nevoe să meargă la școală ca să Liz ceea 
ce e necesar să știe! 

Deabia născute ele au deja ape HEN pe 
care experiența vieței le mai completează. 


* 


Când câinele descoperi prezența lupului, 
să nu credeți cumva că a tremurat de frică: 
acestea sunt povești pe care le istorisesc ina- 
micii câinelui. Câinele nostru nu numai că nu 


tramură, dar o luă la goană ca să ajungă la 


-“ascunzătoarea lupului. | 

Acesta care avea tot așa de bun nas ca el, 
OI simţi de departe. 

„Oh, oh ! — își zise el. lată un băiat foarte 
îndrăsneţ. Vreau să-l primesc cu onorul da- 
orit rangului său“. 

Dar, când văzu pe acel nevinovat câine, își 
lădu seama că are de a face cu un bleguț de 
“-aela care n'are nici o vină. 

Pe când el, lupul, avea ceva contra lui ; dar 
= ra numai antipatie contra neamului câinesc. 
-Avu totuși deșteptăciunea să nu îi arate. Și 

'ise cu voce dulce: 

— Cum de ești așa de îndrăsneț, încât să 
„să tulburi ? 

— Nu știu, — răspunse câinele. — Tot ce 
` >ot să-ți spun, domnule lup, e că mă primeşti 


“am rece: și eu care eram atât de fericit să 
“ă cunosc | 
— Eşti: cam gras, — zise lupul. — Prive- 


ște-mă puțin. 
„== Eşti într'adevăr foarte slab, dar îţi jur că 
„nu sunt cu nimic vinovat de acest fapt. 


10 


CAINELE LUP 


Când mi se aduce hrana, nu pot să fac pe 
“mofturosul în faţa strachinei. 

Dacă dumneata ai avea aceleași apucături 
ca mine, domnule lup, desigur că n'ai fi atât 
de slab și de osos. 

— Ştii că-mi placi cu poveștile tale! N' ái 
vrea mai mult decât să pot ca tine să mănânc 
până să mă satur, dar lumea întreagă e contra 
mea : vânătorii, ciobanii și chiar câinii din 
neamul tău. Văd că tu ai inimă bună pentrucă 
ești tânăr. Ai să-ți schimbi cu timpul gândurile 
şi în ceea ce mă privește... 

— Nu cred! Sunt născut așa, cumsecade. 
Imi sunt dragi toți lupii și în special tu. 

— Să nu-ți fie frică, frate, — îi zise lupul, — 
să ne dăm o labă prietenească. 

Oricine ar fi asistat ca mine la acea scenă, 
ar fi jurat că un pact de alianță s'ar fi semnat 
între câine și lup. 

Ah, zise acesta — îţi jur că invidiez soarta 
ta. Văd că ai gâtul cam jupuit și desigur că de 
vină e zgarda ce o porţi. Nu poți să mergi și 
să vii după placul tău, așa cum fat eu. Totuși 
ești mai norocos decât mine pentrucă în orice 
anotimp chiar și iarna, tu ai bucăițca ta de 
pâine. 

— Desigur — zise câinele — din acest punct 
de vedere n'am de ce să mă plâng. 

— Pe când eu, din contră, sunt un simplu 
vagabond, sunt tiganul fără acoperiș, persecu- 
tatul care n'ar vrea mai mult decât să aibă 
viaţa asigurată cu o slujbă, dar nimeni nu vrea 
să aibe grije de mine! Dacă m' ași prezenta 
ași fi desigur primit cu ciomege și focuri de 
pușcă. | 
— Astfel stând lucrurile, vei pricepe că 
n'am altceva de făcut decât să rămân inamicul 
animalelor, sălbatice sau domestice și chiar al 
oamenilor. ; 

— Mi-au dat numele de „inamic“ și ori ce 
ași face inamicul lor rămân de voe de nevoe. 


Ce păcat că nu m'am născut erbivor! Ași fi 
liniștit ca oile sau boii pe care tu îi păzești, 


Te-ași putea chiar înlocui pentrucă în defi- 
nitiv între tine și mine nu e mare deosebire. 
Şi poate chiar mică de tot e deosebirea cu 
noua rasă pe care poate tu nu o cunoști pen- 
trucă ești prea tânăr : rasa câinilor-lupi ! 


Oh ! ce frumos ! Câinii-lupi ! exclamă celalt. 


== Frăţioare nu e niciodată nimic nou sub 
soare. In orice caz pofi să fii sigur că între noi 
nu există o serioasă inamiciţie. 


Poveştile care se istorisesc nu sunt decâf. 


legende, dacă ai tăi n'ar păzi așa de bine și 
nu ne-ar obliga să-i atacăm atunci când murim 
de foame. Omul ucide atâtea animale ca să 


M EESE 


“la alta — dar ași dori să mă însoţești. 


se hrănească, ` și zice că noi suntem carnivori 
și feroci. 

— Mărturisesc că așa este — spuse câinele. 
Adeseori chiar eu dacă n'ași fi ţinut de lanţ 
ași vâna un pui, o găină, sau o rață. 

— Vezi deci că suntem frați, dar, pricepe 
că acum mi s'a făcut foame numai vorbind. 
De douăzeci și patru de ore n'am mâncat. 
Frăţioare, zise lupul, dacă ar fi să-ți dau un 


"bun sfat, ar fi să te întorci acasă. Absența ta. 


s'o fi observat și cine știe dacă nu te-ar cio- 
măgi la întoarcere. 

— Puțin îmi pasă, domnule lup. Vreau să 
trăiesc cu voi. Să mergem împreună la vână- 
toare. Voi deveni câine lup. 

— E prea târziu, — zise lupul, — și ca să ai 


„timp să te întorci, te previu că se face noapte. 


(Să fim drepți cu lupul, el făcea ce putea să 
nu cadă în ispită și să-l mănânce pe acel ne- 


„_norocit de câine !) 


— Ai dreptate, 
novatul câine, după ce sa gândit și la una și 
Pentru 
prima oară când mă întâlnesc cu cineva cu 


fără îndoială — zise nevi- ` 


care pot să schimb două cuvinte; ar fi păcat 
ca să se sfârșească așa d'odată conversafia. 


— Pentrucă ţii atâta, — zise lupul te voi 


însoți o mică bucată de drum. 
* ga 


Deabia făcură câțiva pași, și o vulpe trecu 
ca o săgeată pe sub nasul lor. Ea fu mirată 
când de-abia zărise și ghicise, că acei doi ina- 
mici de acuma erau tovarăși și contra ei. Și 
astfel se întâmplă în adevăr, și vânătoarea 
dură până ea dispăru în vizuina ei. 

Ce păcat ! Domnul lup se bazase ml! de ea 
pentru prânzul lui. 

— lată că soarele se culcă. Cine ştie ce 
mi se va întâmpla când mă voi întoarce 
la curte, zise câinele. 


— Să nu-ți fie frică, frăținare |! zise domnul” 


lup, căruia îi era milă de el. 
— Am să împac eu lucrurile. 
3% 


Un minut după, nevinovatul câine, liberat 


de plictiselile vieţei, nu mai trebuia să se 
teamă de ciomăgeală... 
Lupul crud își lingea buzele. 


O PALMĂ LA TIMP 


ntr'un oraș comercial al României, trăia 

un negustor anume Ionescu. El întâlnia 

aproape în fiecare zi pe un tânăr, bine 
îmbrăcat, care îl salută totdeauna. D-l Io- 
nescu răspundea la salut, dar nerecunos- 
când pe acest tânăr, crezu că îl confundă 
cu altcineva. Intr'o bună zi, se întâlni d-l 
Ionescu cu acest tânăr la un prieten al 
său. Gazda vrând să-i recomande, tână- 
Iul zise: 

„Nu este nevoie de aceasta; noi ne cu- 
noaștem de foarte mult timp. 

— „Cred că vă înșelați, spuse D-l Io- 
nescu, cu toate că dela o vreme încoace 
mă salutati foarte prietenos, de altfel îmi 
sunteți cu totul străin”. | 

— „Cu toate astea vă cunosc de foarte 
mult timp și mă bucur că s'a ivit ocazia 
ocazia de a vă mulțumi din suflet”. 

— „Pentru ce să-mi mulțumiți ?” întrebă 
D-l Ionescu. 

— „Asta este o poveste veche și dacă 
îmi îngăduiți o voiu povesti. 

„Intr'e dimineață mă duceam la școală. 
Eram atunci de vreo 9 ani. Trecui prin 
fața unei grămezi de mere din piață care 
erau așa coapte încât îmi lăsară gura 
apă. Stăpâna lor se întoarse un moment 
cu spatele la ele, vrând să vorbească cu 
o vecină. Atunci un gând rău îmi veni. 


= ] 


„Să fur un măr”; 


— „Femeia mqi are foarte multe, zisei 
eu, și încet, fără să mă simtă și să mă 
audă cineva luai un măr și eram gata să-l 


“bag în buzunar; dar în aceiaș clipă că- 
pătai o palmă atât de zdravănă că-mi tiu- 


iră urechile și de frică scăpai mărul din 
mână. 

— „Băiete, zise omul care mi-a tras 
palma, care e porunca a 7-a a decalogu- 
lui ? Cred că păcătuești pentru prima oară 
împotriva ei. Asta să fie și ultima oară”. 

După ce terminai școala, intrai ca prac- 
ticant la un negustor din Galaţi. De-acolo 
plecai în America-de-Sud. De câte ori ve- 
neam la negustori în prăvălii, mă ademe- 
nea câte ceva, dar cuvintele : „Asta să fie 
ultima oară” îmi sunau în urechi și mă fă- 


1 


a a 


ceau să nu mă mai gândesc la hoţii. Așa 


am rămas cinstit și banii ce-i am nue 


nici o para furată. 
Domnul fie lăudat !” 


Așa povesti tânărul. După aceia apucă 


mâna d-lui Ionescu și zise: 

— „Nu trebue oare să strâng plin de 
recunoștință mâna care mi-a făcut acest 
mare serviciu ?” 


Ce nu putea să știe 


Bebe e mare amator de jocul cu min- 
gea. Geamul dela intrare, când e veselia 
mare, se preface în țăndări. Zgomot, îngri- 
jorare, urecheală. 

Bebe (protestând). — E ne mai pomenit | 
Eu am lovit mingea în perete, dar că dea- 
colo are să sară tocmai în geam... nu „Pu- 


team să știu |... 
@ 


Răspuns... 


O doamnă bătrână a fost în vizită la o 
prietenă a sa a cărei fetiță plângea. 
„Tai ce rău este să plângi, zise doamna 


» pentru asta, mai târziu fetele sunt urâte”. 


„Atunci d-voastră a-ți plâns mult, răs- 


punse fetița. 
e 


Nicu. — „Zău mămico, d-na noastră nu 
prea știe multă carte. Eri zicea că una și 
cu trei fac patru și azi ne prmonenw că 
două și cu două, fac patru. 


9. -o 


— Ştii să înnoți, Victore ? 
— Cum de nu. 
— Dar unde ai învăţat ? 
— In apă. 

g 


— Să vedem Nicuşor: dacă tata şi 
mama îți dau fiecare câte o prăjitură, câte 
o să ai? 

— O să am... o să am... 


încă nu destule. 


Nu-i mirare 


Stăpâna. — Nu vezi, Miţo, ce pline de 
praf sunt SCAUN (dy acelea ? 

Miţa. — Nu-i pare, că n'a șezut încă 
nimeni pe ele azi. 


e 

Piedică mare 

Călătorii unei mici gări, sunt indignaţi 
că trenul nu mai vine. Protestează agitând 
umbrelele. Șeful gării ese de-i împacă. 

— Domnilor, răbdare ! Trenul a avut un 
accident fără însemnătate : a călcat o că- 
rață cu nuci. 

In călător. — Ei, și ce mai așteaptă ? 

Şeful. — Așteapiă până adună nucile 
risipite, de pe jos... 

12 


i 


Intre țăran și orășan 


— De n'am fti noi agricultorii, cari lu- 
crăm pământul pentru ca să crească grå- 
ul, ce ați mânca voi dela oraș? 
— Ei, asta-i! Am mânca rpne dela bru- 


tărie. 
R 


Scrisoarea urgentă S aie 
— Ei, bade Ioane, iată, iar am venit la 

dumneata. Iți mai aduci aminte? ` 
— Auleo, stai ! Dumneata ești ăl de ai 


fost acu un an în gazdă la mine ? Stai, că 


după ce-ai plecat ţi-a venit o scrisoare... 


Stai s'o caut, că era scris pe ea urgent. 


® 
In tren 


Țăranul. — Doamne, Doamne! numai 
de n'ar avea azi loc o ciocnire de tren. 

Conductorul. — De ce te temi? 

Țăranul.— 
un coș plin cu ouă 

© 

Merge încet : ENEs metale 

Ionescu venind târziu, intră sfios în 
zlasă. Profesorul îl oprește și-l întreabă: 

— lonescule, ce-ai mâncat aseară de 
mergi așa greoi ? 

Ionescu. — Aseară] am mâncat... o bă- 
taie. dă 


Doi prieteni... 

Tănase se întâlnește cu Marin și-i dese 

— „Ce mai face fratele tău ? 

— E la spital, răspunde Marin. . 

— Dar ce are săracul ? întrebă din nou 
Tănase. 

— Nimic, răspunde Marin, e doctor. 

E] 

Om muncitor 


Ionel : Eu sunt foarte iii din fire; 
Lucrez 25 de ore pe zi... 

Titi: Cum se poate ? Ziua are doar. 24 
de ore.. 

Tonel.: Da, dar mă scol intotdeauna cuo 
oră mai de vreme.. 


Ceva sărat 


Clientul : Nu-i nimic sărat cum se cade 
la birtul d-voastră. 
Chelnerul: Ba, da, domnule! Socoteala.. Ai 


u 


Apoi, uite, d- le ! Am cu mine 


it 
C a 


ng 


© ma 


4 x 
E N EEUN NEVAN ai 
Pe n fn AE 


es 


BUNICA POVESTEŞTE... 
Cu ochii duși în zare, cu glasul stins, 


subțire. 


Bunica povestește nepoților sglobii ; 
Și glasul ei ca apa, îi poartă în neștire 
Prin lumea de mătase, cu „Feţii“ aurii... 


E pi cl e 


Bunica povestește, sub liliacu'm floare... 
Vrăjiți de-o „Cosinseană” nepoții — au 
împietrit — 

_ Sorbind din zări de aur parium de 
i sărbătoare 
„In timp ce'n sbor de basme — bunica a 
RET Bi pierit... 


Ca să nu-i fugă învățătura ! 


„Intr'o zi, Titel merge la școală, având o 
ureche astupată cu vată. 

„Ce-ai pățit Titel ? îl întrebă camarazii. 
Te doare urechea. 

— Nu mă doare de loc, răspunse Titel, 
însă, d. învățător îmi spune mereu că tot 
ce îmi intră pe o ureche, îmi iese pe ure- 
chia cealaltă. 

Acum însă sunt sigur că tot ce-mi va in- 
tra pe o ureche, nu va putea să iasă pe 
urechia cealaltă, care este astupată”. 


* 


UN SAT DE NEBUNI 


Satul acesta se numește Ban-Keun și se 
găsește în Indochina și anume în pose- 
siunea franceză Laos. In această provin- 
cie cazurile de nebunie sunt destul de 
dese și nu e rar să întâlnești în călătorii 
oameni nebuni. Ce: mai mulți din nenoro- 
ciții aceștia cred că au un bivol în burtă. 

Când. ajung periculoși, sunt trimiși în 
satul Ban-Keun unde rămân până la 
moartea lor. 


Ca să se asigure că au de afacecuun 


nebun adevărat, locuitorii din Laos îi lea- 
gă acelui care dă semne de nebunie și 
mâinile și picioarele și după aceea îl 
aruncă în apă. Dacă înnoată deasupra 
apei, e semn că nu este nebun. Dacă, din- 
potrivă, cade la fund, ceeace se întâmplă 
foarte des, este dovadă că e nebun în 
toată regula, deci bun de trimis în satul 
Ban-Keun. 

De multe ori nu scot din apă decât un 
cadavru. 


MUZRMENTE 


Ee N E ei E dt 


STI Sere 


Ai Ta Yp 
f le E at T s 
Ke Y ră: re uz x A 


A, 


ALTA PAȚANIE A LUI GĂGĂUȚA 


Găgăută se dusese într'un rând să cer- 
ceteze pustiul Sahara. Şi pe când se plim- 
ba într'o zi în apropierea unei oaze, iată 
că zări în nisip un ou de strut. 

„Il iau și-l duc la cort ca să-mi fac din- 
tr'ânsul o omletă să-ţi lingi degetele, nu 
altceva. Mai întâiu aș face bine să mă 
odihnesc puțin”. 

Așa își vorbi singur Găgăuţă, care se 
desbrăcă de haină și de cască, le puse 
pe ou, iar el stătu ceva mai încolo ca 
să-și citească revista. y 

In timpul acesta însă oul de struț, încăl- 
zit și de soare și de căldura hainelor lui 
Găgăuţă, se cloci și dintr'ânsul eşi un pui 
de struţ. Puiul de struț vru să stea locului, 
numai că se simţi cam încurcat de hainele 
ce erau peste dânsul. Tot zbătându-se să 
se descurce, se pomeni că picioarele îi 
intrară în mânecile hainei, iar capul în 
casca lui Găgăuţă. 

O și porni așa în viteza a patra spre 
marea desperare a lui Găgăuță care in 
zadar se încercă să alerge și să-l prindă. 


PROVERBE 


Nu e bună coada, care a mai slujit la 


un topor. | 
Muștele se prind cu miere, nu cu fiere. 


* 
GHICITORI 


Ce iau cu cinci lei, de mănânc, beau și 
pun și căciulă 'n cap dacă vreau P: 
“(oprea əjəuedəd) 


na =s 


x% 
Cine are urechi și nu poate auzi ? 4 
(moy) S 
* i 
Ce nu poate fi atins de soare? i 
: (vaqun) é 
x a p 
Cine face toate cu măsură ? YA 
‘(m10}1019) y 
. ; 
Cine are dinți mulţi și nu poate mușca? ; i 
"(ereuwejdera) na 
S 
$ 
} 
13 $ 
A 
E e 


ma harya E Aiea r Ai rg s A r 
d Ei m t a ” A x mi” go y 4 y 
K Li x s Pa d 3 ia À 
x 


(urmare) 


care trebue s'o tiu ascunsă, ca să viu la 
groapa Dochart l...” 

James Starr se gândea numai la asta. 

„Voiu merge, voiu merge l” își zise el, 
simțind cum îi creștea nerăbdarea pe mă- 
sură ce timpul trecea. 

Către orele zece seara, servitorul lui Ja- 
mes Starr aduse o a doua scrisoare. Scri- 
soarea era închisă întrun plic murdar, cu 
adresa scrisă de o mână puţin obișnuită 
cu mânuirea condeiului. 

James Starr rupse plicul. Nu conținea 
decât o foaie de hârtie îngălbenită de 
vreme, ce părea ruptă din vreun caiet ve- 


chiu. Pe hârtie nu era decât o singură fra- 


ză, astfel ticluită : 

„E fără folos ca inginerul James Starr să 
se mai ostenească,— scrisoarea lui Simon 
Ford nefiind acum la locul ei”. 

Nici-o iscălitură. 


Cap. Il. 
PE DRUM 


Cursul ideilor lui James Starr fu brusc 
oprit, după ce citi a doua scrisoare, în con- 
trazicere cu prima. 

„Ce să însemne asta ?” se întrebă el. 

James Starr reluă plicul pe jumătate 
rupt. Ca și celălalt, purta timbrul biroului 
Aberioyle. Era deci din acelaș loc situat 
în comitatul Siirling. Era vădit că nu bă- 
trânul miner scrisese adresa. Dar nu era 
mai puţin vădit că autorul acestei scrisori 
cunoștea secretul overmanului, deoarece 
el contramandase formal invitația făcută 
inginerului de a veni la putul Yarow. 

Prima comunicare să fi fost nelalocul ei? 


Vroia oare cineva să împiedice pe ingine- 


rul James Starr de a se deranja, cu folos, 
ori fără folos ? Nu era mai de grabă la 
mijloc o intenție răuvoitoare de a stânjeni 
planurile lui Simon Ford? 

La posibilitaiea din urmă se opri James 


Starr, după o matură chibzuire. Contrazi- 


cerea ce exista între cele două scrisori, 
n'avu altă urmare decât de a face să nas- 
că în el o dorință și mai vie de a se duce 
la groapa Dochart. De altminterea, dacă 
în toate astea nu era decât o păcăleală, 
tot era mai bine să se încredințeze la fața 


` locului. Dar lui James Starr i se păru, cu 


drept cuvânt, că trebue să acorde mai 
multă crezare primei scrisori decât celei 


14 


mon Ford, decât pi [1 
său anonim. 

„intr adevăr, îşi zicea el, faptul Ja ci- 
neva caută să influențeze asupra hotărâ- 
rii mele, înseamnă că invitația lui Simon 
Ford trebue să fie de o nespusă însemnă- 
tate | Mâine voiu fi la locul de întâlnire 
indicat și la ora hotărâtă !” 

Seara veni. James Starr își făcu pregă- 
tirile de plecare. Cum se putea întâmpla 
ca lipsa să se prelungească cu câteva 
zile, el înștiință, printr'o scrisoare, pe sir 
W. Elphiston, președintele „Institutului 
Regal”, că nu va putea lua parte la apro- 
piata ședință a Societăţii. Regulă și vre-o 
două-trei afaceri, care trebuiau să-l ocupe 
în timpul săptămânii. A doua zi, la orele 
cinci, James Starr sări din pat, se îmbrăcă 
bine și părăsi casa sa din Conongate, ca 
să ia la Granton-pier, steam-boo-tul care 
în trei ore, urcă râul Forth până la Stirling. 

Poate pentru prima oară James Starr, ira- 


versând Canongate-ul, nu-și îndrepta pri- 


virile spre Holyrood, palatul foștilor suve- 
rani ai Scoției. El nu mai văzu, înaintea 
portei, santinele îmbrăcate în anticul cos- 
tum scoțian, cu fustă de ștofă verde, manta 


cadrilată și sac de piele de capră cu peri 


lungi atârnând pe coapse. Oricât de fana- 
tic era pentru Walter Scott, după cum este 


orice fiu adevărat al vechei Caledonii, in- 


ginerul, ceea ce nici odată nu uita să facă 
nu aruncă măcar o privire asupra hanului 
unde descinsese Wavelley și în care croi- 
torul îi adusese acel faimos costum cadri- 
lat de războinic, pe care văduva Flock- 


hart îl admira cu atâta naivitate. El nu sa- 


lută nici mica piață unde muntenii își des- 
cărcaseră puștile, după victoria Preten- 
dentului, cu riscul de a omorâ pe Flora 
Mac Ivor. Orologiul închisoarei își întin- 
dea în mijlocul străzii cadranul ruginit : el 
nu-l privi decât pentru a se încredința că 
nu întârziase. Trebue să mărturisim că nu 
se uită nici la Nelher-Brow, casa marelui 
reformator John Knox, singurul om pe care 
zâ&mbetele Mariei Stuart nu-l putuseră se- 
duce. Dar, apucând pe High-street, strada 


populară, atât de amănunțit descrisă în 


romanul Abatele, el se îndreptă către gi- 
ganticul pod de pe Bridge-street care lea- 
gă cele trei coline ale Edimburg-ului. 
Câteva minute mai târziu, James Starr 
ajungea la gara „General railway” și tre- 
nul îl debarcă, peste o jumătate de oră, la 
Newhaven, frumosul sat de pescari, situat 
la o milă de Seith, care formează portul 


4 (Va urma) 


a as ind, mare 

„Sale: Sarii” ici o mi Vă- 

un și 

C T se Me iade ea. 7 

a ace€ e dela copiii cei răutăcioşi 
drumul în mare. | 

Mata ea se făcu nevăzută în adânci- 

A apei. 


Peste câteva zile pe când trecea el 
acolo, deodată îi ieși în cale o ete 


țestoasă, aşa de mare cum nu mai văzuse. 


el nici odată. Aceasta se apropie încetișor 
și îi mulțumi foarte mult pentru că altă- 
dată scăpase o broască țestoasă dela 
moarte. Drept răsplată pentru această 
faptă stăpâna lor împărăteasa apelor, ca 
mulțumire îl poitește la palatul ei numit 
Riugu. 

Taro primi cu bucurie invitația împără- 
tesei. 

Insă până acolo era cale lungă și greu 
de străbătut pentru el—de aceea broasca 
îl luă pe spinarea ei. 

Broasca intră în apă și se scufundă nu- 
mai decât. 

Străbătură ei cale lungă și neumblată— 
treceau prin locuri minunate, mergeau pe 
fundul mărei, prin păduri roșii de măr- 
gean, pretutindeni erau scoici străluci- 
toare ce poartă! mărgăritarele cele curate 
și albe, apoi ajungeau în ținuturi cu ier- 
buri înalte ca de mătase printre care rătă- 
ceau zglobii răcușori și broaște țestoase. 
Pești cu solzi ce de argint — înotau grai 


> 


de minunea pn ie In fața pe se tnăița 


„măreț un palat, ~ totul de ee aie Ină- 


- Atata begäfid și frumusețe nu mai vă- 
zuse el. Nici nu-i venea să creadă că e a- 
devărat ceeace vedea, i se părea că E) 
mai mult un vis și se temea să nu se tre- 


„zească din somn și atunci să dispară și 


visul minunat. 


Acesta era palatul fermecat al împără- 
tesei apelor. 


masă mare Și 
cât d 4 ai a a. ii ră 

= eas 
a cum mi erau de a la stai 
re a d mei n a Te 
necont ti de to à 
gate E Er e T în semn de mare săr 
Ea: ă — împă stească. 

Era o masă — impara 

El se simţea foarte fericit şi se mira a 
de repede treceau ceasurile. Prima zZ 
sfârși în petreceri. A doua zi fură petre- 


ceri și mai perenă 
patra, a cincea.. 


Intr'o zi Taro, ceru stăpânei voie să-i 


dea drumul acasă căci i se făcuse dor de 


casă, de părinții și de prietenii lui. 


Atunci cu toată părerea de rău împără- 


teasa îi dădu voie să plece. La plecare ea 
îi dărui o cutie frumoasă ca amintire, și-i 
spuse să n'o deschidă nici odată. 

El plecă pe spinarea unei broaște tot 
cum venise. 

Intr'o clipă ajunse de unde plecase. 

Dar pe cine să mai găsească acolo ? 

Părinţii, fraţii și surorile lui muriseră de 
mult și toți prietenii lui dispăruseră de 
mult de pe fața pământului. Durerea lui 
fu nemărginită. De supărare el uită ceec 


ce-i spusese împărăteasa și deschise cu- 


tia pe care i-o dăduse la plecare. 

Ce să vadă atunci ? 

Cum ridică capacul, un ium ulb ușor 
aproape nevăzut — ieși din cutia cea fru- 
moasă și într'o clipă el îmbătrâni rău de 
tot și muri numai decât. 

lar eu încălecai p'o șea și vă spiusei 


povestea așa. 


a treia zi tot aşa, d 


mA i e Pâ ea d 
7 ră AC Bu” dă 


COCOȘUL ŞI CÂINELE 


A iost odată un moșneag și o babă, oa- 
meni bătuţi de toate necuzurile și de multă 
sărăcie. Toată averea lor nu era decât un 
cocoș și un câine, dar și pe aceștia îi hră- 
neau foarte rău. 

Intr'una din zile câinele îi zicea cocoșu- 
lui : Nu mai e chip de stat la casa acea- 
sta ! Hai să mergem în pădure !' 

— Să mergem zice cocoșul, că mai rău 
ca aşa nu ne poate merge. 

Și s'au dus. Au hoinărit ei toată ziua, 
până ce s'a înoptat. Au ales un arbore 


scorburos și și-au zis să petreacă noap- 


tea acolo. Cocoșul sbură sus pe cracă, 


iar câinele intră în scorbură. 


„După ce i-au tras câte un pui de somn 
cocoșul s'a trezit cel dintâi și a strigat: 
„Cu-cu-ri-guuu 1 

L-a auzit însă vulpea și îndată i s'a fð- 
cut poftă de carne și a început să-l laude 
pe cocoș zicându-i; 


pt a 


ac cel arătă e NP ea a ada i 
„Ah, ce mai cocoș ești tu! Jur că în via Ta ; 


mea n'am văzut unul așa de frumos! Ce 
pene frumoase, ce mai creastă și ce mai 
glas! Dă-te jos și vino la mine frumușelule! 
— Și de ce să mă dau jos? o întrebă 
cocoșul. 
— Ca'să vii la mine la masă, astăzi este 


ziua mea și dau un mare praznic. Am să-ți 


dau să mănânci din toate bunătăţile. 

— Uite că viu ; îi întoarse cocoșul vorba 
decât eu mai am aicea un tovarăș. 

— Ce noroc l—zise vulpea în gându-i— 


voi avea de mâncat doi peace în ae. de 


unul singur. 


„Şi unde e tovarășul tău?” îl întrebă X 


ea pe cocoș. 


— Uite-l, doarme în scorbura copacului. i 
Vulpea se vâră în scorbură, crezând că 
„acolo“este al doilea cocoș, câinele însă 
sări asupra ei, o strânse de gât și-i făcu 


de petrecanie. 


ISPRAVA LUI TUDOREL EL 


Tudorel! e rău din îire 
Dar viteaz minune mare 
El când este 'n toane 
Duce casa în spinare. 


Și să vezi cum; într'o seară 
La 'mbiat bunica dulce 

' S'o ajute că-i vădană, 
Și la ea chiar să se culce. 


— Du-te mamă 'achide vaca 
Și mai dăi nutreţ o leacă, 
Ah ! pârdainica de tuse 

Cât de-aturisit mă 'nneacă | 


Tudorel se duse vesel 
Fredonând ceva din gură; 
Dar deodată se oprește — 
Ce luceșie aşa la șură ? 


Cum am spus „viteazul“ pune 
Mâna pe o furcă lungă 

Și vedenia cuminte 
Prinde frate să mi-o 'mpungă. 


"Miau, miau, miau, răcneşte Ghiţă 
Motănelul „codișoară'”, 


„DIMINEAŢA COPIILOR”, 


Tribunalul Ilfov S, L. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia șiadministrația, 
București. Telefon 2.76.25, Cec Poştal 4.083. Red. responsabil : 


Dar degeaba, furiosul 


Il lovește şi 11 omoară. ei ră Sta 


- După ce-a făcut isprava 
_Incântat de-a lui izbândă 

la motanul și'! aşează 

| Ca să crezi Sikk tot la pândă. 


Și a doua zi baita Alee 

Cum se scoală: Ghiţă, Ghiţă? LA 
No fi fost mai tare Doamne 
Vre' un guzgan ca să te 'nghiţă! 


Și! îl strigă necăjită, 

Pe când tusea o 'ntretae: 
— Uite voinicelul mamii 3 
Cum päde dârz la pas: ; 


Dar ce ! oare nu aralit Pag: 
Botul iui e plin de sânge L.e 


Şi pe chipul bunei noastre O 


Două lacrimi se prelinge. 


— Asta Tudor mi-a făcut-o za pei 
Dar îl ert că-i vrednic mare RIA 
E! când este 'n toane bune 

Duce casa în spinare. 


Dr aia: mm 


Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Priodice la 


Str. Th. Masaryk 17, 


G. Ionescu. Prețul abonamentelor: 6 luni (26 


numere) 180; 3 luni (13 numere) 90. plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcției Generale P. 


T. T. Nr. 15.575/939, 


E T iS 


PREȚUL 7 LEI 


tg S 
n a T p7) 


imprimeriile „Independenţa”, Bucureşti, str. R. Poincare Nr. 17 


FE S 


DIMINEAȚA COPIILOR 


BARONUL TINDICHIA LA ASALT 


Baronul 'Tindichia Cavaleri 's mii și sute 
Cetatea vrea să ia, Toţi cu zale şi scute. 


Săgeţi, pietre, untdelemn, A 
Bolovani şi drugi de lemn, Aruncă chiar cu şuncă, 


Și apoi se aşează cuminte 


Şi le pune frumos sub, dinte, | 


—_ 


SRR Pr d > 


CÂT E DE MARE SOARELE ?... 


Acum 2000 de ani filozoful grec Anaxa- 
gora credea că sperie lumea afirmând că 
soarele e mare cât... Peloponezul (partea 
de Sud a Greciei). 

Astăzi știu și copiii din școlile primare 
că soarele e de 1.300.000 ori mai mare ca 
Pământul. 

Steaua Antares e de 125 milioane de ori 
mai mare ca soarele. 


CINE A FOST MONTAIGNE ? 


Montaigne a fost filozof și moralist fran- 
cez, născut la 1533 și mort la 1592. In 
cursul vieții sale, a fost și membru al Par- 
lamentului și primar al orașului Bordeaux. 
Insă cea mai bună parte din viața sa și-a 
consacrat-o studiului filozofiei. Produsul 
acestor studii e în lucrarea sa numită Es- 
sais. In această lucrare Montaigne ne ara- 
tă falsitatea judecății omenești, combate 
protestantismul, arătând în acelaș timp un 
spirit de toleranță și îngăduință față de 
celelalte credinți. 


INVENȚII NOUI IN LUPTELE CU TAURI 


Zilele acestea a avut loc la Madrid ov 
luptă cu tauri care rupe cu tradiția secu- 
lară. Până în prezent, luptătorul ațâța tau- 


rul, fâlfâind înaintea lui pânză roșie. care-i 


servea de asemenea drept acoperire. La 
ultima luptă, pânza roșie a fost purtată 
împăturită, ceeace e mult mai periculos și 
cere dela luptător un curaj deosebit. 


CUM A FACUT UN OM OCOLUL LUMEI 
DEANDARATELEA 


In anul 1932 a sosit în trecere prin Bu- 
curești americanul Plennie Wingo de fel 
din Statele Unite. 

Acest Plennie Wingo este un om care 
s'a apucat de o treabă foarte ciudată. 

Anume, în ziua de 15 Aprilie 1931 a ple- 
cat de acasă dela el și a pornit să facă 
pe jos ocolul lumei, însă mergând dean- 
daratelea, în loc să meargă înainte, aşa 
cum umblăm cu toții. Purta ochelari cu 
niște oglinzi cu care putea vedea în spa- 
„tele său. El a izbutit să facă ocolul lumei 
mergând 40 luni și rupând cca. 80 perechi 
de aa 


CINE A FOST IULIU CEZAR ? + 


Cezar. (numele său întreg e Caius Iulius 
Caesar) a fost unul din cei mai mari ge- 
nerali şi oameni politici ai Romanilor. Cea 
mai importantă faptă răsboinică alui Ce- 
zar a fost cucerirea și mai pe urmă colo- 
nizarea Galiei (Franța de astăzi). Din a- 
mestecul vechei populaţiuni galice cu co- 
loniștii romani și cu Francii veniți mai tr 
ziu s'a născut poporul francez. 


Iuliu Cezar și-a lăsat numele detii: 


și prin aceea că ajutat de un astronom din 


Egipt a făcut calendarul care după nu- 


mele său se numește: Calendarul Iulian. 
Acest calendar l-am avut și noi până a- 
cum 12 ani când s'a. introdus noul calen- 
dar, care în fond e tot calendarul iulian 
cu mici îmbunătățiri. 

Iuliu Cezar s'a născut la Roma în anul 
100 înainte de Hr. și a murit asasinat în 
urma unui complot, în anul 44 în. de Hr. 


e E 


CE ESTE CALVARUL? 


Precum se ştie, Calvarul sau Golgota 
este muntele de lângă Ierusalim în vârful 
căruia a fost răstignit Domnul nostru, lisus 
Christos. Cuvântul Calvar este de origină 
latină, venind dela calvaris, care inseam- 
nă căpățână, craniu de om. 


In înțeles figurat se zice de cineva că A 


suie un calvar, atunci când e înhămat la 
o muncă plină de piedici și greutăţi. 


CELE MAI VECHI MINE DIN LUME 
O societate de exploatare a reînceput 


săpăturile, lăsate acum 20 secole, în mi- 


nele de aramă din Sinai. 

In aceste mine se găsesc galerii intacte 
și șanțuri de-acum șapte mii de ani. 

După săpăturile noi, s'a găsit de către 
societatea de exploatare un mineral mai 
avantagios și care se găsește în cantități 
enorme. 


a 
AX 


p 
yi 


i 
> aA 


[y 
E 


„și într'o dimineaţă nu vei 


— Dragă fetiță, 


sburau ca la întrecere, de pe crengile 
arborilor. Soarele părea o oglindă 
fără iustru, sus, în cenușiii nori de ceaţă. 

Un grup de femei bătrâne moțăiau din cap 
zicând una către alta : „Da, da, ca mâine 
vina iarna !” 

„Noaptea se lăsă acoperind cu întuneri- 
cul său, lumea obosită. Toată suflarea dor 
məsa, visând lucruri frumoase. O căsuță 
simpatică, ce se ridica modestă în niște 
livezi din marginea satului, dormea și ea. 


“e . t Lai 
I oamna sosise. Frunzișoarele roșcate 


O îietiță care locuia acolo, fu trezită din 


somn, de un plâns încet, ce suna trist, în 
liniștita cameră a copiilor. Fetița privi cu 
ochii mari în întunerec și ascultă pe as- 
cuns. După aceea, strecură cu grije picio- 
rușele peste marginea patului și tiptil-tiptil 
ajunse în colțul odăiei unde se afla o cu- 
tiuță de lemne cu jucării, pusă acolo încă 
din ziua trecută. Păpușa neagră, cu părul 
creț, râdea de i se vedeau toți dinţişorii 
ei albi, deci, aceasta nu putea să plângă. 

Dar atunci de unde venea acel plâns; 
acel scâncst ? / 

Copila simți parcă i se sfâșie inima. Pe 
un dulap deasupra, era o frumoasă rân- 
dunică de sticlă, neagră și cu gușa albas- 


tre. Micuța se căţără pe un scaun și privi 
pe dulap. Găsise ! Rândunica plângea! 


“Copila luă cu multă grije pasărea de 
sticlă, cu mânuţele sale și o întrebă des- 
mierdând-o : „Pentru ce plângi? Să mă 
joc cu tine?“ 

_— „Ah”, zise mica rândunică plângând 
de-ţi frângea inima, ieri, frații mei și su- 
rorile mele, rândunicile din sat, și-au luat 
sborul către. țările pline de soare, calde, 
din Miazăzi, iar eu va trebui să rămân 
aci, până când zăpada albă şi rece s'o 
așterne pe pământ; atunci, sufletul meu 
de pasăre plăpândă va trebui să moară, 
și în găsi din mine 
decât câteva cioburi de sticlă. 
_— O, nu mai plânge, dragă păsărică, 
zise fetița. Oare nu ți-aș putea veni în a- 
jutor în vreun fel, pentru ca să fii ferită și 
să nu mori din cauza zăpezii geroase ? 

Și sărută cu duioșie, căpșorul delicat al 
rândunicei. % 


răspunse rândunica, 


dacă ai vrea să mă ajuţi, atunci, ar trebui 
să mă iei de aici, să treci cu mine prin lo- 
curi de plante spinoase și prin mlaștine, la 
marginea pământului. Are să fie o noapte 


întunecoasă, dar să nu-ţi fie frică. Când 
vom ajunge deasupra muntelui, tu să mă 
săruți și dacă cerul se va însenina, luna 
plină o să mă atingă cu razele sale și d- 


tunci voiu primi aripi adevărate şi-mi 
voiu lua sborul la tovarășii mei din țările 
calde și frumoase. Vrei să faci aceasta 
pentru mine, dragă fetiță ?” 

Fetița avea o inimă miloasă. Se îmbrăcă 
repede, dar fără sgomot, luă rândunica 
de sticlă, o vâră sub hăinuţa sa caldă și 
porni la drum, prin pășunile adormite. 
Florile erau triste. Când fetița trecu pe 
lângă ele, toate își plecară căpșoarele. 
Noaptea era tare înfricoșetoare. Cu toate 
astea, fetița zări în depărtare, cum ielele 
nopții dănțuiau în cerc: însă avea atâta 
iubire în inima sa, încât Dumnezeu îi a- 
jută să treacă la hora ielelor, fără să se 
sperie și fără să-i fie frică de acestea. 

După aceea, trecu printrro pădurice, 
strângând cu putere la inima ei nevino- 
vată, rândunica de sticlă și merse cura- 
joasă înainte. In Sfârşit, ajunse la Muntele 
Cerului. Dar era foarte greu să se cațere 
pe el, din cauză că toate potecuţele erau 
îmbâcsite de spini. Fetiţa, care vrea să 
aducă fericire întristatei păsărici, păși 
fără teamă prin spini, de parcă ar fi căl- 
cat peste un așternut de puf. In fine, q- 
junse în vârful muntelui. 

In acel moment, pe cer, norii se risipiră 
ca prin minune, iar luna plină strălucea 
blând și liniștit, peste lume. 
scoase de sub hăinuță rânduntca de sticlă 
și o sărută din toată inima! După aceea 
O tinu în mână sus, de-asupra capului, 
pentru a putea fi sărutată de luna plină. 

Când razele lunei lunecară pe sticla 
rece, deodată inima rândunicei începu să 
bată în mâinile fetiţei, păsărica își mișcă 
aripile, cari primiseră de acum pene moi 
și îndată își luă sborul în noaptea lumi- 
nată, să se ducă departe, departe, după 
celelalte rândunele. In urmă se mai au- 
zea doar ciripitul de mulțumire al rându- 
nicei : „Când florile vor parfuma aerul din 
nou, atunci eu voiu veni iarăși la tine”. 

Păsărica pierise de acum în umbrele 
văzduhului. După aceea, fetița se întoarse 
acasă, veselă și fericită; se urcă fără 
sgomot în pătucul său și adormi liniştită. 


SS CARE 


Indată fetița 


Migr 


za ei a 


“cide 


a 


si 


N ea 


RE 03 apa i ca Ea Ea 


De când eram și eu copil 


ʻa întrebat iubitul meu nepoţel Mir- 
M ciulică și m'au întrebat și alții din 
drăguţii mei cititori : „Moș Ghiţă, ai 

fost vreodată copil ?” 
De întrebarea aceasta am râs cu poftă. 
Dar cum vă închipuiți, dragii mei, că eu 


m'am născut ca Moș Ghiţă, așa cum suht 
astăzi ? De sigur, am fost și eu odată co- 


pil, așa cum sunteţi voi acum. 

Dar când le-am spus aceasta, ei mi-au 
dat zor cu alte întrebări : ,Și cum ai fost 
când erai copil? Nu ne arăţi ó fotografie 
de atunci ? Și unde ai trăit, când erdi co- 
pil? La ce școală mergeai și cum era 
școala ?” 

lar mica Adina, care e foarte drăguță, 
dar îi place cam prea mult să meargă la 
cinematograf, m'a întrebat : „Moş Ghiţă, 
de câteori pe săptămână mergeai la ci- 
nema, când erai copil? Erau și atunci 
filme sonore ?“ 

Am râs și de întrebările Adinei, pentru 
că... pentrucă, pe vremea când eram co- 
pil — vedeţi ce mult este de atunci — nici 
nu se știa ce este cinematograful și nici 
nu se bănuia măcar că are să fie inventat. 
Așa că, nefiind cinematogrâi, nu existau 
nici un fel de filme — nici sonore, nici 
nesonore. 

Şi câte alte lucruri nu erau pe. vremea 
copilăriei mele ! Sau, chiar dacă erau un- 
deva, noi nu le văzusem încă. 

Iată, Nelu m'a întrebat : „„Aveaţi lumină 
electrică în casă”? lar Silvia mi-a pus altă 
întrebare : „Moș Ghiţă, când erai copil, te 
plimbai des cu automobilul ?” M'a între- 
bat așa, fiindcă pe dânsa tăticul ei o 
plimbă cu automobilul aproape în toate 
zilele. 

— Silvio dragă, pe vremea ie eram 
copil, nu existau automobile, nu numai în 
comuna în care m'am născut și am copi- 
lărit, dar nu existau nicăieri pe pământ. 
Incă nu fusese construit, așa că nu se i a 
nimic despre automobil. 

„Dar Moș Ghiţă, îmi întoarse vorba Sil- 
via, dumneata trebue să fii bătrân de tot. 
Poate că ai o sută de ani. 

— Nu, Silvio, sunt eu destul de bătrân, 
dar până să ajung — ceeace nu cred și 
nici nu doresc să trăiesc atâta — la vârsta 
de o suiă de ani, mai trebue mult, foarte 
mult. Insă te înșeli, când îţi închipui că 
automobilele sunt de așa mult timp. 

De asemenea, pe. când eram copil, nu 


văzusem nici un aeroplan, pentrucă, n'a- 
veam cum să văd ceeace nu exista încă. 


Ba chiar tiu minte că, pe când eram prin 
clasa a doua sau a treia de liceu — deci, 


când nu mai eram copil— stăteam de 
vorbă cu colegii mei și le spuneam : „Ce 
ar fi dacă am face niște aripi pe care săle 


agățăm de spate și să sburăm cu ele? 


Sau dacă am construi un aparat în care 
să ne așezăm și să ne ridicăm în văzduh ? 
Ştiţi ce mi-au răspuns colegii ? Că nu 
sunt în toate mințile, fiindcă mă gândesc 
la lucruri, care nu sunt cu putință. 
Vedeţi, prin urmare, că noi nici nu pu- 
team bănui măcar că o să vie o zi, când 
oamenii au să călătorească în aeroplane, 
precum sunt sigur că va veni o zi — şi nu 


e departe de noi— când aeroplanele cu 


să fie așa de multe, cum sunt astăzi auto- 
mobilele și trăsurile. 

Cât despre lumina electrică, despre 
care m'a întrebat Nelu, îi răspund că n'cm 
văzut lumină electrică decât atunci, când 
împlinind vârsta de douăzeci de ani, cm 
plecat de acasă, adică din comuna mea 
din Macedonia, ca să viu aci în Tara Ro- 
mânească. Pentru întâia oară lumină elec- 
trică am văzut în Serbia, la Belgrad, și 
multă vreme am stat mirat și nedumerit. 

Insă la noi în comună sau în orașul Biio- 
lia, oraş aşezat la vre-o 50 de kilometri 
de comuna noastră și unde am făcut li- 
ceul, nu era nici pomeneală de lumină 
electrică. Ba mai tiu minte că, pe când 
eram copil mic, așa de vreo cinci sau 
șase ani, în comuna noastră nu prea erau 
nici lămpi cu petrol și nici chibrituri. 

„Dar când se înopta, stăieaji pe întune- 
ric sau aprinceați opaițuri ?” mă întrebă 
Adina. lar Silvia zise : 
sărac și înapoiat te-ai născut, Moș Ghiţă |! 

— Silvio, te înșeli, dar mai întâi să răs- 
pund Adinei și să-i lămuresc întrebarea. 

Nu făceam lumină cu opaițuri, căci nu 
știam ce sunt opaițurile, ci cu un fel de 
candele cu uleiu. De sigur, dedeau o lu- 
mină slabă de tot, însă, să vă mai spun 
ceva. La noi nu era obiceiul să siăm noap- 
tea târziu. Ne culcam de vreme și ne scu- 
lam dimineata de vreme — și așa era mai 
sănătos. 

Și acum, Silvio, să-ţi spun ce fel de sat 
este comuna în care m'am născut, am co- 
pilărit și unde am învățat clasele primare. 

Este o comună care, pe vremea când 


X ` v 
Vaza 


„Cine știe în ce sat 


i 4 r; , Li k sr tă 
b z TR pri E CE Tr; 
e lee MONTES RANN TE 
runa alipi radă s 


e e 


cut în armata Republicei Venezuela. 
— Trăiţi, domnule general |! 

— Ce e, colonele ? 

— Datoria mea e să vă aduc la cunoș- 
tință că se petrec în armata noastră fapte 
de necrezut. 

— Ci spune mai de grabă, colonele |! 

_ — Unul din soldații noștri, după chinuri 
groaznice a scos din stomah trei corbi. 

— Trei corbi?! ești sigur de ceeace 
spui ? 

_— Da, domnule general | 

— Trei corbi ! Datoria mea este să aduc 
imediat la cunoștința d-lui ministru cazul 
acesta așa de ciudat. Dar i-ai văzut cu 
ochii tăi, colonele ? 

— Nu tocmai, însă e ca și cum i-aș fi 


Csi Ft ce se povestesc aicea s'au petre- 


"văzut. Erau trei și foarte negri, mi-a spus 


maiorul Epaminondas. 

— Epaminondas! Să vie numai decât 
la mine ! 

— Maiorule, aș dori să am câteva amă- 
nunte asupra celor trei corbi ce au eşit 
din stomahul unuia din soldații noștri. 

— N'au fost trei, domnule general, ci 
numai doi. 

— Doi sau trei, n'are importanță. Ches- 
tiunea e de a ști dacă într' adevăr lighioa- 
nele acelea erau corbi. 

— Cât despre asta nu încape îndoială 
că au fost corbi. 

— Ciudat, foarte ciudat! la povesteș- 
te-mi cum s'a petrecut evenimentul acesta 
așa de important ? 

— lată cum: Soldatul Pantaleon, care 
de câteva ceasuri își simțea tot stomahul 
răscolit și sfâșiat, a scos prin gură doi 
corbi. 

— l-ai văzut ? 

— Nu, domnule general, dar i-aș fi putut 
vedea, dacă eram acolo. Faptul acesta 
mi-a fost raportat de căpitanul Cristofanos. 

— Bine, du-te și spune SĂRI ee să 
vie la mine. 

— Căpitane, câți corbi a scos din sto- 
mah soldatul Pantaleon? 

— Un singur corb, domnule general. 

— Cum unul singur ? De cine vă bateţi 
joc aicea? Mie mi s'a vorbit de dei și chiar 
de trei corbi. 

— Onoarea mă obligă să spun că n'a 
tost decât un corb. 

Totuși corbul acesta este un eveniment 


= CORBI SOLDATULUL PANTALEON 


ie mii ȘI 
DD a AE N E 


foarte istioidisat pentru care au să ne in- 
vidieze celelalte regimente. 


— Căpitane, poate că ai dreptate. Dar 


spune-mi cum era corbul acesta ? 
— Nu v'aș putea spune, d-le general, de 


oarece mie cazul mi-a fost adus la cunoș- 


tință de locotenentul Titagoras. 

— Să vie locotenentul. 

— Titagoras, ce știi despre corbul sol- 
datului Pantaleon ? 

— E un caz curios, d-le general, dar a 
fost prea exagerat. 

— Cum exagerat, deoarece n'a rămas 
decât un singur corb ? 

— Corbul nu era întreg, d-le general. 
N'a fost decât o aripă pe care a scos-o 
bietul Pantaleon care e așa de bolnav. O 
aripă cu pene pe ea. 

— Ai văzut-o ? 

— Nu, d-le general, 
pos... 

— Să-mi aducă îndată pe sergentul 
Esopos. . i 

— Sergent! 

= Trăiți, d-le general 1 

— Ce i s'a întâmplat soldatului Panta- 
leon ? 

— E bolnav, d-le general. 

— Bolnav, dar ce are ? 


dar sergentul Eso- 


— A trebuit să se culce în pat, d-le ge- -7 


neral, 

— De când? 

— De aseară, d-le general. 

— Dar, în sfârșit, această aripă de corb 
când a scos-o? 

— N'am văzut nici o aripă, d-le general, 
și n'a scos nimic. . 

— Cum n'a scos nici o aripă? De cine 
îți baţi joc aicea și ce i-ai povestit loco- 
tenentului Titagoras ? 

— Numai adevărul, d-le general. I-am 
spus d-lui locotenent că soldatul Panta- 
leon a fost apucat de friguri așa de pu- 
ternice că fața îi se făcuse neagră ca si 
aripa unui corb. 

— Nu e măcar o aripă! Nenorocitul de 
mine ! Ce are să spună ministrul, când va 
primi raportul în care îi comunic că unul 


din soldații mei a scos din somal şase - 


corbi |! 


- 


iratul Negrucată- 
p ciunele se perin- 
dase cu vasul său 
prin mările australie- 
ne și când a ajuns în 


“pustiu, printre o ve- 
getaţie foarte deasă compusă din palmieri și 
din bambu : știa din experiență că vasul său 
„Ușorcatulgul“ în acel loc nu era expus la 
nici un pericol. Echipajul după atâtea luni de 

"călătorie era ocupat cu repararea vasului și 
„cu cătrănitul lui. 

Către seară piratul se îmbrăcă frumos ; sco- 
boră în fundul vasului și scoase dintr'un cufăr 
uniforma lui galonată și cu un frumos smarald 

- îşi împodobi urechia dreaptă, apoi plecă la 

“Bombay. Deobicei se ducea la „Papagalul 

Verde” o cârciumă faimoasă din acea locali- 

tate, și acolo se punea la joc de noroc cu ma- 
rinarii din port. 

ž Intr'o seară, pe când juca, ahă un lucru 

neaşteptat: anume că pe un vas ar îi plecat 


în 
D 

jr 
£ 
ja 


catarge era sub pavilion olandez, iar brilian- 

tele erau darul de nuntă pe care un Sultan îl 

făcea chiar fetei lui, principesei Alina, care 

și „trebuia să se mărite cu maharadiaua ținutului 
- Iudor. 


 cându și mâinile ; continuă să joace, și con- 
-trar obijnuinței sale pierdu trei partide, una 
„ după alta şi în plus plăti de băut prietenilor 

săi, Apoi se duse la bordul vasului său, și îna- 
inte de răsăritul soarelui „Ușorcavântul"” ri- 
dică ancora. 


SR (4) 


Vasul cu trei catarge 
„ olandez se vedea înde- Fes 


părtare, atunci Negru- 
- catăciunele, ținându-se 


DEE de o' masă se aruncă în 
| apă. Strigătele sale de 
l ajutor fură auzite de 


“către vedeta olandeză, 
è şi după cum era de pre- 
= supus, pe când „Uşor- 
caiulgul" se îndepărta 
în grabă, Negrucată- 
ciunele fu tras pe vasul Vasul „Uşorcavântul“ plecă 
olandez și îngrijit cu 
mare băgare de seamă. 


Indii a acostat într'un 


peste câte-va zile cu o încărcătură de brili- 
ante și pietre preţioase! Vasul acesta cu trei 


— Caramba ! strigă Negrucatăciunele, fre- 


_îi permite să facă cu mare agilitate. sa 


Dar când sosi noap | 
tea, căinatul său se 
termină ca prin far- 
mec. Incercase, ce e 
drept să tragă de 
limbă pe bucătar ca 
să afle ceva despre 
faimoasele bijuterii, - 
dar nu reuşise să ans ; 
nimic. y 

li veni în Re rise în- 
să un „mus'"' malaez 
pe care îl cunoscuse 
odinioară pe mările Nr 700 
Chinei. Şi pe când Perfidul malaez îşi bă 
toți dormeau, piratul joc de ‘mine 
intră în vârful picioa- 
relor în cămăruța căpitanului, luă o adi şi s 
duse pe dibuite spre magazia vasului, și ră: 
colind multe lăzi cu mariă, săi că una iulie 1 
gată solid în fier. ; 


aparține iamiliei atât de urâte de 
lumea a șoarecilor, ci familiei nob 
„Maroscelidelor” care trăeşte în contine 
african. La prima vedere pare un şoarece 
nasul mai lung și pentru aceasta sânt nu 
Popu stati cu re arăt A 


` 7 4 pi r pă SA is 
E a să fim exacți acest grațios animal 


spună că are banpi ca elefantul ! Da 
că atunci ENEE bea nu Pană şi botul în i 


băgară de seamă “mica lui trompă în s sus, 
să nu se ude. s | 

"Acest șoarece cu trompă c are pe lângă x€ 
sta și ceva” care îl face să semene cu 
rul”, pentru-că şi el are picioarele de. 
mult mai lurigi decât cele de dinainte, cee 


mari. Deailtiel chiar numele lui de „macrar 
lid" înseamnă animal cu picioare lungi. 
E blând și poate ușor să fie domesticit, 


„puvaice gate ce se sui iar pe bordul 
lui său „Ușorcatulgul”. 

lună echipajul și dădu ordin să se plă- 
la toată lumea o soldă extraordinară. 


in ilele noastre... era un „carillon” care era 
1 modă acum vre-o șaptezeci de ani. 

ultanul adusese cu el acea muzicuţă din 
uropa, și se gândise să o facă dar fetei sale! 
crul trecând din gură în gură... încetul cu 


PA 


cetul se umilase 1 


igs cele mai mari salturi și! pare o minge nu 
slt-ceva. Cu mica lui trompă pe care o mișcă 
ncontinuu, iată-l căutând pe sub pietre in- 
secte, hrana sa preferată; şi îi reușește aşa de 
e pede să le prindă chiar din zbor. La cel 


pentru că fiind de culoarea lor, scapă vederii 
isi... se camullează !... 

i lui nu sug laptele mamei, stând ca toate 
lalte animale, ei sânt mai cu moț, — stau 
patele mamei și întinzând ttompa, sug. 


-cându-se cu păpușile şi cu peticuțele lor, în 


toată clasa. 


nai mic zgomot se ascunde în ori-ce crăpă- 
ură a pământului, sau se pitește lângă pietre; 


prietene sau la taifas Gigi 
'că arfi coșcegea fetele 
olăriţe într'a treia primară. vă 

Tăinuesc în e, pe prispa casei. lar la un 
pas de ele stă uş, un căţel de curte, cu pă- 
rul lâţos și sbârlit ca țepele unui ariciu și cu 
niște ochi galbeni ca porumbul, blânzi și mari, 
de par'că n'ar fi ai celui mai rău paznic al 
area și al străzii întregi. 

"Aşa stau de cuminţi și șopotesc potolite, ju- 


a două vechi 
C: şi Mimi, de på 


mari, iar n 


căldura dulce a soarelui de Aprilie, fără să le o- 
mai poarte gândul la cele petrecute mai ieri, 
Ce de mai vorbe urâte și ce de mai lacrimi, 
să te miri din ce pricină... 
A început ocheșica, Mimi, de ciudă că prie- 
tena ei a luat la lucru nota cea mai mare din 


N'a suilat nimic până acasă la Gigi, care era 
gata s'o sărute, după obiceiu, la despărțire. ŞI 
n'a mai răbdat, i-a trântit-o în obraz: 

— Eşti o leneșă ș'o iudulă! 

Gigi nu se putu ține: 

— Și tu o... neascultătoare ! 

— Tu o măgăriță! 

— Şi tu un fâr! 

— Şi tu o râpânoasă ! : : 

— Şi... tu...! E N 

Biata Gigi rămase cu vorba în gât. Nu mai  : 
putu să îngăime nimic. Se pomise pe plâns. W 

„Auzi, ea şi râpânoasă ! Că, toată ziua bă- 
lăceşte în apă și, de-ar lăsa-o, s'ar scălda în 
fiecare zi... 

Dar, printre lacrimi, ochişorii ei de smarald 
s'au oprit pe Lăbuș, prietenul ei drag, care s'a 
târât binișor la picioarele ei și scheunând în- 
cet, nu-și ia ochii de pe ea, dând cană din 
coadă, de par'că ar spune: 

— Așa e, cum spui tu ! Tu ești fetița cea mai 
curată de pe lume... De ce vă certaļi ? Și de ce 
o crezi ? Par'că Mimi nu știe c'a minţit ! 

Gigi, printre lacrimi, a zâmbit înseninată. A 
priceput gândul lui Lăbuș. I l'a citit în ochii lui 
dulci ca ai unui om bun. 

Și, cuminte, fără nici un alt gând, s'a apro- 
piat de Mimi, care stătea îmbuinată, în poartă, 
iără să ia seama la tufa de Cilixe înflorit și 
iără să simtă mirosul frumos al florilor. | 

Și luându-și prietena de gât, cu ambele 
brațe, i s'a uitat drept în ochi, spunându-i: 

— Mă erţi, Mimi, pentru cele-ce ţi-am spus ? 

Nu mai fi supărată pe mine, că eu n' om, vrut 
să te ocărăsc! 


Soacra Jui $ 


fost odată o femee băirâuă, urâtă foc 
A și rea-de gură. Babei acesteia îi zi- 
cea mama Barrabas. Era mai sbâr- 
cită decât smochină uscată și mai acră 
decât o lămâie. Toată lumea îi știa răuta- 
tea și decum își scotea capul la fereastră, 
toți copiii o luau la fugă speriați. 
Bătrâna aceasta avea o fiică, pe nume 
Isabela, foarte frumoasă, însă foarte le- 
neșă. O auziai cântând și jucând cât era 


ziua de mare și numai când dormea se 


SNS i 


> 


oprea din cântat și jucat. 

“Decum răsărea soarele, mama Barrabas 
ou mătura în mână, bombănea și dojenea 
pe Isabela. Insă, în această vreme făcea 
și curat în casă. 

„Nu te mai scoli odată, leneșo ? îi strige 
baba în timp ce, cu mătura bătea tare în 
pământ. In vremea mea fetele se sculau 
înaintea mamelor, nu stăteau atâtea cea- 
suri să lenevească în pat. Isabela, dacă în 
cinci minute nu te dai jos din pat, să știi 
că rup mătura asta pe spinarea ta”. 

Isabela primea acest potop de ocări, 
cum ar fi primit gustarea de dimineață, 
nu se mișca decât atunci, când primea o 
lovitură mai tare ce o făcea să plângă. 

Intr'o dimineaţă, în timp ce mama sa ro- 
botea prin curte, Isabela auzi în stradă o 
voce care cânta și cântul era următorul: 


O bătrână vrăjitoare muri. 

Intre zidurile Grenadei, - 

Și diavolul o luă cu el 

Pentru a-și face strune la chitară”, 


„Este Grigore, strigă fata, am să mă duc 
să-i dau bună-ziua, pentrucă mama nu e 
aci”. Isabela deschise poarta, dar în ace- 
eași clipă o mână o trase înapoi. Era 
mama Barrabas, care o zărise. Baba arun- 
că o privire în stradă, ceeace fu deajuns 
ca un drumeț ce trecea pe acolo s'o ia la 
fugă. } 

„Fată păcătoasă, dacă te mai prind o- 
dată, să știi că ai păţit-o. Ştii prea bine că 
te-am oprit să vorbeşti cu această hadi- 
mana de Grigore”. 

— Dar bine, mamă, el este logodnicul 
meu | 

— Nu-ţi dau voie să ai logodnic! 

— O să trebuiască să mă mărit! 

— Să te măriţi ? | Sfinte Dumnezeule, să 
te măriţi ? 

Și pentru ce ? Bunica ta a fost măritată 
și eu de asemenea. Asta e deajuns, Vino 


10 


ni stia NNE i 1 i 


‘yru să ia singură cazanul cu 


pis? Ă 
- 


Aa 
să 7 a 


mai bine să-mi ajuti mie de bucătărie, de- 

gât să lenevești toată ziua”. 

Isabela se făcu că merge după dansa, 

însă se întoarse repede la fereastră în cre- 

dința că-și va vedea logodnicul și-i va 

rata arăta un semn de „Prietenie, care 
ă-i mai alunge supărarea. 


In vremea aceasta, la bucătărie, mama 


Barrabas văzând că fiica ei întârziază, 
rufe, care 
glocotea prea tare. Dar din pricină că era 
Prea plin, apa se vărsă pe jos și umplu 
toată bucătăria de aburi. Mama Barrabas 
începu să blesteme toate fetele din lume: 

„Mii de draci! strigă ea plină de mânie, 
jur că vreau să mă scap de această fată 
ticăloasă care nu-mi face decât necazuri | 
O voi da celui dintâiu care mi-o va cere, 
fie el și Scaraoțchi în carne și în oase”. 

Cea mai mare nesocotință e să-l chemi 
pe Scaraoțchi cu glas tare. 

Câteva zile mai târziu, un străin poposi 
prin părțile acelea. Era tânăr și frumos, îl 
plăcea să cheltuiască bani mulţi, arătând 
că nu-i pasă de ei și purta vestmintele 


cele mai frumoase. Toate fetele ar fi vrut 


să-l aibă de soț. 

Isabela, al cărei cap era mai ușor de 
sucit decât oripile morilor de vânt, uită re- 
pede pe Grigore și nu se mai gândea de-, 
cât la frumosul străin. 

La rândul său, tânărul băiat o plăcea 
e Isabela și căuta s'o întâlnească câtmai 
des când la plimbare, când la horă. Spre 
marea mirare a Isabelei, mama Barabas 


nu spunea nimic și se făcea că nu bagă 


de seamă dragostea fetei. 


După câteva săptămâni, băiatul bătu la 


poarta mamei Barabas și îi ceru mâna tii- 
"cei sale. Aceasta nu se arătă deloc supă- 
rată și îi îndeplini cererea. 

„Totul va merge bine, își zise baba când 


tu singură, am promis diavolului că-i voi 


da pe proasta mea de fată, mi-am ținut 
promisiunea. Numai să nu-și frângă dege- 
tele că îi voi fi eu soacră”. 

In tot timpul logodnei mama Barabas 
era așa dusă pe gânduri, încât uită 
bată și fata și' să mânuiască mătura. Isa- 
bela se folosea de aceasta pentru a sta 
toată ziua înaintea oglinzei; și cânta toată 
ziua. Intr'o seară mamă-sa o văzu țopă- 
ind singură ; ușor și repede Isabela lovea 
cu degetele cum ar fi lovit cu castanietele 


[= 
IES 
A 
(S 


fi 


să-și