Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages151-200

rău de această tristețe a fetelor lor, domnişoarele 
Picături. 
Ele se plânseră atunci și unchiului Vântul, care 


Taticul Ploiașul și Mama Ploaie auzind acele plângeri le păru rău. 


f îndatoritor ca totdeauna le zise: Desigur aveți 
} dreptate vă trebue o distracție. Lăsați pe mine. 
f Și dorind să facă să se distreze nepoțelele, împinse 
norii jos spre câmpii, unde căutau păsărele printre 
| ramurile copacilor făcând o muzică gingașă. » 
J Dar când sosi acea ceață care le ascundea soarele 
păsărelele tăcură, nu mai ciripiră și sburară în 
altă parte. 
Şi Picăturile se întoarseră nemulțumite zicând : 
ah ! ce plictiseală, ce plictiseală ! 
Atunci vântul începu să sufle cu mare putere, 
ast-fel încât nepoţelele să simtă beţia vitezei. Dar 
f încă odată memulțumitele fete iar începură să se 
| vaite : ah ! ce plictiseală, ah ! ce plictiseală. 
Și ast-fel bunul unchi se plictisi şi el la urma 
urmelor să se mai ocupe de ele. 


ježe? 

Intro zi un nar,.răzleț şi cam vagabond văzu 
într'o câmpie mai mulţi oameni, sau mai bine zis 
mai multe femei, niire săreau şi se învârteau cu 
multă grație. 

Domnişoarele Picături care formau acest nor 
fură încântate. Şi ce le fermecase mai mult erau 
albele fuste ale dansatoarelor, (pentru că într'adevăr 
acele femei dansau). 

— Ce frumos sar! 

— Și cu câtă ușurință! 
— Aceasta da, e o frumoasă distracţie. . | 
Dacă a mp pm tea să w isa cai Moka 4 ti 


r 
P 


— Și să avem haine aşa de frumoase şi de 
uşoare. ; 
Vântul auzi aceste vorbe, şi bun ca întotdeauna, E 

: Lăsaţi pe mine voiu vorbi cu À 
Satina meu Inghețul. Cred că d 
vă va putea face să dansaţi puţin n 
fiecare an. ; i 
— Dar rochia de bal? zise una. n 
— Am să vă dau și rochie. n 
Prietenul Inghețul în acele tim- K 
puri, ca și astăzi de alt-fel îi 3 


A pă 


plăcea să iasă din casă pe aii 
de Iarnă. 

Vântul îi vorbi și obținu dela ea 
ceeace îi ceruse. i 

Ast-fel picăturile de ploae care 
cădeau prin locurile unde umbla e 
Inghețul, aveau o rochie albă de bal 
și dansau așa după cum le impinged 
şi le cânta Vântul. 

Și ast-fel sosiră pe pământ fulgii 
de zăpadă, care nu sunt alt-ce: 
decât picături de apă înghețate adică îmbrăcate m E: 
rochie (fulg) de zăpadă. i 


`? 


Vântul îi vorbi că 


Şi priviţi bine fulgii de- zăpadă când se 
coboară pe pământ uşori şi dagetai nu că vi lu 


„ei sufletul de bucurie simin Wt? 


ai, Ș 


fe a | v 
k : E —————— 
[ ia ra 
AA Îi 


n ţăran şi nevastă-sa munceau într'o zi pe 
câmp. Luaseră cu dânşii și pe copilul lor, 
care era un prunc în fașe, și-l puseră în 
leagăn la umbră. 
i Dar iată că din pădurea din apropiere veni 
„o pisică sălbatică, luă copilul și-l duse la vizuina 
„ei. Insă nu-i făcu nici un rău, ci îl îngriji cum nu 
„se poate mai bine. Ii aducea în toate zilele ierburi, 
„rădăcini fragede, fragi smeură și alte fructe. 
Așa crescu copilul în vizuină. Când ajunse flăcău 
„mare, pisica sălbatică îi zise: „„Trebue să iei de 
nevastă pe fiica împăratului ! 
— Dar eu n'am măcar o haină să arunc pe mine, 
„îi răspunse el, așa că nu pot să es în pielea goală 
= înaintea împăratului. 
| — „Despre asta să nu duci nici o grijă!“ îi în- 
~ toarse ea vorba. 
Pisica sălbatică merse în mijlocul pădurii și 
-~ flueră de trei ori dintr'un flueraș vrăjit de argint. 
= Deodată veniră și se strânseră în jurul ei multe 
„păsări de tot felul și alte vietăţi ce trăesc în pădure. 
„Ea smulse dela fiecare pasăre câte o pană mai fru- 
moasă și din penele acestea făcu o haină cu care 
` îmbrăcă pe băiat. 
t = Apoi îi zise: „Mergi acum la împărat, iar toate 
păsările şi vietățile strânse aicea vor veni după tine. 
= La intrarea în palat să spui așa împăratului : 
= „impăratul păsărilor ți le trimite în dar !“. 
Lea Flăcăul se duse și făcu așa cum îl povăţuise pisica 
„sălbatică... 
x Când împăratul văzu frumusețea de păsări și alte 
= vietăți, se bucură tare şi zise: „Impăratul păsărilor 
trebue să fie foarte bogat !“. 
= Ziua următoare, pisica sălbatică îl trimise din 
nou cu un număr şi mai mare de păsări și de alte 


hi 

îs? vietăți. 

Văzând aceasta, împăratul zise : „O cât de mult 
_m'aş bucura, dacă împăratul păsărilor ar vroi să ia 

E de soție pe fiica mea !“. 


„„ Tânărul, care fusese povăţuit de pisica sălbatică, 
3 îi răspunse zicându-i : „Eu sunt împăratul păsărilor 
„şi am să viu după trei zile, ca să facem nunta“. 

„ Când se împliniră cele trei zile, pisica sălbatică 
A merse din nou în mijlocul pădurii și flueră de trei 
„ori din fluerașul vrăjit de argint. Veniră în jurul 
E ei toate păsările și fiarele sălbatice, iar pisica alese 
acum penele cele mai frumos colorate, făcu din ele 
„o haină, care lucea și sclipea ca stelele din cer şi o 
= dete băiatului. 
Și Acum merse și ea la palatul împăratului. Când 
= ajunseră aproape de palat, îi zise flăcăului: „Aș- 
teaptă-mă aicea să-ți aduc haine frumoase dela 
_ palat, iar haina cea nouă de pene ai să o îmbraci 
= numai ca să te împodobeşti cu ea“. 
Se duse apoi în fugă la palat, și intrând acolo, 
zise strigând: „Daţi-mi mai repede un rând de 
haine noui pentru împăratul păsărilor, fiindcă a 
„căzut într'o mlaștină și și-a stricat hainele cu care 
era îmbrăcat“. 
T-au dat un rând de haine din cele mai frumoase. 


păsărilor : 


Pisica sălbatică le duse flăcăului, care se îmbrăcă 
cu ele. Aşa merse el la palat, însoțit de pisica săl- 
batică şi urmat de toate păsările şi fiarele pădurii. 
Insă, când să iasă înaintea împăratului şi a Domni- 
ţei, își aruncă pe umeri haina cea nouă de pene, iar 
împăratul, Domnița și toți curtenii rămaseră uimiţi 
de așa frumuseţe de haină. 

După ce se făcu nunta și trecură la mijloc trei, 
patru săptămâni, împăratul zise ginerelui său : „Aș 
dori să-ți vizitez împărăţia și palatul tău“. 

Tânărul porni la drum într'o trăsură în care era 
și soţia sa, iar împăratul venea în altă trăsură. Pe 
drum, tânărul nostru se uita toată vremea la hai- 


nele sale și abia dacă își arunca ochii și la soţia 


sa Domnița. 

„Dece te uiţi mereu la hainele tale? Il întrebă 
aceasta cam supărată. 

— Fiindcă am acasă haine mult mai frumoase“, 
răspunse el. (Pisica sălbatică îl învățase să răspundă 
în felul acesta). 

Pisica sălbatică mergea înainte. Când zări nu 
departe o turmă de oi, dete fuga la cioban, îi sări 
pe umeri și întinzând laba, îl sgârie pe obraz așa 
de tare, că bietului cioban începu să-i țâșnească 
sângele. După aceea, îi zise: „Dacă te întreabă a 
cui este această turmă, să spui că este a împăratu- 
lui păsărilor. Dacă spui într'altfel, să ştii că te sgâriu 
din nou și mult mai tare“. 

Puțin după aceasta, ajunseră din urmă împăratul 
şi nouii căsătoriți. 

„A cui este această frumoasă turmă de oi? în- 
trebă împăratul pe cioban. 

— A împăratului păsărilor“, se grăbi ciobanul să 
răspundă de frica pisicii sălbatice. 

După aceea, ajunseră la o cireadă de vaci, iar 
ceva mai încolo la o herghelie de cai. Sgâriaţi de 
pisica sălbatică şi tremurând de frica ei, oamenii 
de pază răspunseră la întrebările împăratului, zicând 
că atât cireada de vaci, cât și herghelia de cai sunt 
ale împăratului păsărilor. 

„Bogat mai ești, ginerică ! Mult mai bogat decât 


mine !“ zicea împăratul de fiecare dată. 


In sfârșit, sosiră la un palat, despre care împăra- 
tul credea că este al împăratului păsărilor, adică al 
ginerelui său. Adevărul e că palatul acesta, în care 
totul era de aur și de argint, de cristal și de pietre 
preţioase, era al unui vrăjitor puternic şi temut. 
Insă, povăţuit de pisica sălbatică, tânărul zise că e 
palatul său, așa că intrară cu toţii și se puseră pe 
mâncare și pe băutură. Numai pisica sălbatică stătea 
de pază la poarta palatului. 

Nu trecu mult la mijloc și iată că se auzi un sgo- 
mot ca un bubuit de tunet. Venea vrăjitorul, care, 
văzând străini în palatul său, a început să urle, 
scrâșnind din dinţi : „Au intrat hoţii la mine ! Vai 


de voi şi de pielea voastră !“. 


Dar pisica sălbatică îi eşi înainte a îi zise: „Să 


- Continuare în pag. 12 — 


N 


ha my 


SS | tra dă 1 
ETE TE ad A- 


INCRU 


Zi 


vonanangoe gnto tam 
z pla 


S 


A A 


ORIZONTAL : 3. Vină mare ; 
6. Joc de noroc foarte simplu ; 
7. Se doreşte câți mai mulți în 


Jocul roților 


Inscriți în fiecare căsuță câte 
o literă, în sensul indicat de să- 
geată, adică dela dreapta spre 
stânga, astfel ca să obţineţi cu- 
vinte cu ajutorul semnificațiilor 
următoare : Fag 

1. Bani; 2. Corpuri bune con- 
ducătoare de căldură și electri- 

itate; 3. Cinstit; 4..A primi un 
| -une comune ; 6. 


STR 


mm 


Spa e 


PAG INA 7 JOCURILO 


CIŞATE 


ziua Anului Nou ; 8. G!; 9. Pre- 
poziție; 10. Crom; 12. Striga 
pe cineva ; 14. Indemn de mers ; 
15. Ridicat; 16. Pronume. 
VERTICAL: 1. Cel mai cre- 
dincios animal; 2. Hotare; 3. 
Stinghea de jos a ușii; 4. Literă 
cirilică ; 5. Pâinea croitoreselor ; 
-9. Invăţat pe școlari; 10. Tra- 
- gere pe sfoară, specialitatea ele- 
vilor de azi; 11.. Vorbeşte d. 
Câine... ; 12. Se spune că îi stă 
bine cu drumul ; 13. Corp simplu 
care capătă luciu prin frecare şi 


electricitate. 
e e 


Labirint 


Plecaţi dintr'un colț şi par- 
curgeţi toate culoarele de faţă, 
ca să ajungeţi în centrul labirin- 
tului. Care este drumul pe care 
„urmează să-l parcurgeţi ? 


Spaimă neașteptată; 7. A se 
piti ; 8. Aprins ; 9. Precupeţ; 10. 
" Prăvălioară, magherniţă. 
Dacă cuvintele aflate cores- 
: pund semnificațţiilor, citiţi în con- 
tinuare literele din căsuțele punc- 
tate și veți afla 5 nume de 
„plante. 
E Co e pt dr 
Deslegările jocurilor 
din Nr. precedent 
Toboșarul : otcă, moar, abii, 


toto, sasiac, a, tobă, armonie, 


Rin,.el,:i; bl e, a,t..: T 
- „Vine primăvara : s, l, om, an, 
„lac, toporaş, ara, tri, apa, soare, 
“ri, elev, i, Inn, Basa, anin, ane- 
> +moha,88,s Martiecrrii oa 


a le sata 
a i 


= 


e bun conducător de căldură și . 


„dela casa 2 prin poarta B iar 


se întâlnească ? nea RR 


gr Se A EIER 
Aceste două figuri pe care 1 


Care sunt acestea ? 
e 9 
Problemă 


casele 1, 2 şi 3, clădite întrun 
teren închis de ziduri. i 

Fiecare chiriaş poate eşi 
acest teren prin poartă dacă 
cheia lui ; chiriașul dela cas 
poate eşi prin poarta C; ac 


acela dela casa 3 prin poarta A. 

Este posibil ca aceşti trei lo- 
cuitori să poată merge dela casa 
lor la poarta lor, fără ca ei să 


e. va 
Din silabă în silabă 


scump -cuvânt pe lume; 
Scoarțe de carton ; 4-5: G 
turc ; 5-6: Numeral; 6 
nja ; 


1-2: Vierme 3 2-3 : -Cel 


— Urmare din pag. 10-a — 
fie oare adevărat că tu ești vrăjitorul cel mai pu- 
ternic și că te poţi preface în orișice ? 

— De bună seamă că eu sunt și că mă pot pre- 
face în ori și ce vreau !“ îi răspunse el cu semeție. 
Și ca să-i dovedească pisicii că așa este, într'o clipă 
se prefăcu într'un leu groaznic la vedere. Pisica se 
sperie şi dete fuga pe acoperișul palatului. De acolo, 
îi strigă vrăjitorului, zicându-i : „Dar n'ai putea să 
te prefaci într'o vietate mică, așa bunăoară, într'un 
şoarece? 

— Așa ceva e un fleac pentru mine! răspunse 
vrăjitorul care, până să numeri trei, se și prefăcu 
într'un șoricel. 

„Asta aşteptam și eu !“ zise pisica sălbatică şi 
repezindu-se asupra acestui șoarece, îl și înghiți pe 
loc, cu piele, cu coadă, cu tot. 

După isprava aceasta, chemă din sală afară pe 
tânăr și îi zise : „Acum nu mai ai nevoe de ajutorul 


meu și nici de ce te teme, fiindcă vrăjitorul e mort 
şi înmormântat în burta mea. Palatul acesta, cu 
toate bogăţiile lui, cu toate turmele, cirezile şi her- 
gheliile ce am întâlnit astăzi, sunt ale tale. Acum 
însă îți cer și eu să faci ceva pentru mine: să tragi 
sabia din teacă și să-mi tai capul. 

— Cum pot să fac o faptă așa de urâtă? strigă 
tânărul, cutremurându-se. 

— Dacă nu-mi tai numai decât capul, să ştii că 
îţi scot ochii !“ îi zise înfuriată pisica sălbatică. 

Văzând că n'are încotro, tânărul nostru scoase 
sabia și îi tăie pisicii sălbatice capul. Şi ce să vezi, 
dragul meu ? Inaintea lui stătea acum o femeie cam 
în vârstă, dar încă foarte frumoasă. 

„Să spui că eu îţi sunt mama“, îi zise ea. 

Tânărul intră cu ea în sala de mâncare și zise 
împăratului şi soției sale : „Iată că a venit şi mama, 
ca să stea cu noi“. Și a stat până la sfârșitul vieţii. 


n nn n n II II II II III III III II III III III III III II 


MORARUL ȘI MĂGARUL 


fost odată un împărat, care a trăit în vremea 
de demult. In acea vreme când împărații 
n'aveau altă treabă, decât să facă glume și 
să petreacă pe socoteala supușilor lor. 
Impăratul despre care este vorba în povestea a- 
ceasta, avea o fată frumoasă, cum sunt toate Dom- 
niţele. In toate zilele veneau fii de împărați din 
„alte ţări și o cereau în căsătorie. Insă împăratul ho- 
tărâse să nu dea pe Domnița de soţie decât aceluia 
"care, spunându-i o poveste, l-ar face să zică: „Nu-i 
adevărat !” 
Lucrul nu era tocmai ușor, fiindcă la orişice îm- 
păratul răspundea : „Da, se poate să fie adevărat!” 
„ Dar iată că într'una din zile trecea pe la poarta 
palatului un morar tânăr şi care era socotit drept 
omul cel mai deştept din tot ţinutul. Morarul avea 
un sac cu grâu pe măgărușul său. 
= »„Incotro, voinice ? îl întrebă împăratul. 

— Merg să duc sacul acesta la moară, îi răspunse 
morarul adăugând : Ah, Măria Ta, nu știi ce mi s'a 
întâmplat mai alaltăieri. 

— Hai, spune ce ţi s'a întâmplat, îi zise, curios, 
împăratul. 

— Aveam un sac cu grâu mai greu decât ăsta. 
Era aşa de greu, că pe drum a rupt măgărușul în 
„două. 

— Şi ce ai făcut ? 

— Am tăiat un băț, l-am trecut prin cele două 
jumătăţi rupte ale măgarului și l-am legat cu o 
„ frânghie. Așa am putut să-mi duc până acasă și 
grâul și măgarul. 

„După ce am sosit acasă, povesti mai departe mo- 

rarul, am scos bățul şi l-am pus întrun colț din 

îă grajd. Insă, a doua zi când m'am sculat, băţul se 

= prefăcuse într'un arbore, care crescuse până la 

lună. Atunci, mi-am zis: Hai să mă suiu până la 
lună, să văd ce mai e pe acolo. 

- — Şi ce ai văzut la lună ? întrebă împăratul din 
„ce în ce mai curios. 
= — Am văzut, repetă morarul, un om care vindea 


cepe i Di CORP Co API TU 


Ri E mai Pee Mer nt 


ovăz. Am stat o bucată de vreme de vorbă cu omul 
acela și apoi am vrut să mă cobor pe pământ. Dar. 
nenorocire ! Băţul, adică arborele pierise. 

— Şi ce-ai făcut ? întrebă din nou împăratul. 

— Am făcut o frânghie din paie de ovăz şi m'am 
lăsat în jos pe frânghia aceasta. Insă frânghia n'a- 
jungea până la pământ, așa că am rămas atârnat 
între cer și pământ. 

— Şi cum ai scăpat ? 

` — Am zis „Doamne ajută” şi mi-am dat drumul. 
Am căzut pe o stâncă, dar cu atâta putere, încât 
capul mi-a intrat în stâncă. 

— Poftim ! Și cum l-ai scos din stâncă ? întrebă 
iarăși împăratul. 

— M'am sbătut şi m'am smucit atâta, încât capul 
s'a deslipit de trup şi mi-a rămas în stâncă. Atunci 
m'am dus să caut un drug de fier, ca să-l scot. Insă, 
pe când căutam drugul de fier, un lup sa dus la 
stâncă, a găsit capul și l-a mâncat. 

— He! şi ce ai făcut ? întrebă împăratul. 

— Ce puteam face? Am văzut numai că lupul 
lăsase o scrisoare în locul capului meu. 

— Şi ce era scris în scrisoarea aceasta ? 

— Scria că Măria Ta ai fost servitor la tatăl meu 
— Dumnezeu să-l ierte. 

— Nu-i adevărat ! strigă împăratul roșu de mânie. 

— Dacă nu-i adevărat, îi întoarse vorba deştep- 
tul morar, înseamnă că am câștigat: Măria Ta tre- 
bue să-mi dai pe Domnița de soţie”. 

Impăratul văzu că a fost păcălit, totuşi, se ţinu 
de cuvânt şi dete morarului de soție pe frumoasa 
Domniţă. 


DEȘTEPTUL 


Ionică s'a sculat dimineaţa, se uită la ceas şi 
vede că trebue să se îmbrace dacă nu vrea să în- 
târzie la școală. Știţi ce spune însă Ionică ? 

— Vai ce târziu e. Dacă nu vine mămica să mă 
scoale, cu siguranță că voi întârzia la şcoală. 


DEOSEBIRE 


— Eu când beau o cafea nu 


mai pot să dorm! 

— Mie, mi se întâmplă con- 
trariul : când dorm, nu pot să 
mai beau cafea ! 


E 
CUM E MAI BINE! 


Ţărmul Italiei spre marea A- 
driatică, explică profesorul, e 
foarte drept. N'ar fi fost mai 
bine dacă avea mai multe încre- 
țituri ? Cine știe să răspundă? 
é Sgândărel ridică mâna. 

— Eu cred că n'ar fi fost mai 
bine, răspunde el. 
— Dece ? 
— Pentrucă așa e mult mai 
uşor să faci harta. 
* 
A BRODIT-O 


— Cine cânta din harpă, când 
Roma ardea ? 

— Hector. 

— Ia gândește-te bine! 

— A, da! Nero. 

— Aşa este bine. 

— Mi-am închipuit eu. Ştiam 

> că tot un nume de câine este. 


SCOȚIANA 


— Tăticule dă-mi 6 pence să 
mă duc să văd şarpele uriaş. 
Ben — Nu risipi bani pe fleacuri. 


E acelaș lucru. 


Ta Fa v BS AS Si S ot A : a É 
RRF Tpk per mS t 


Ia o lupă şi uită-te „să un vierme. 


UMOR 


PRUDENȚA 


Trei băeţi intră într'o prăvălie 
și cel dintâiu cere: 
— De un leu bonboane ! 


Negustorul se urcă pe scară, 
scoate din raftul cel mai înalt 


borcanul cu bonboane, se co- ; ci 
boară, cântărește, pune borcanul on 
la loc, și întreabă pe al doilea $ a 
băiat : SN 
— D-ta ce vrei? S fe 
— De un leu bonboane ! S 


Omul se urcă din nou, dar 
înainte de a se coborî, întreabă 
pe al treilea: 


——- TAEI Eina mama 
ta este acasă ? pt 

— Mă duc să chem servitoa- ă 

— Vei fi voind şi d-ta de un rea, doamnă, ea gile ce trebuie 
leu bonboane ? să spună... 

— Nu, răspunde băiatul. * 

Negustorul servi deci și pe al CELEBRITATE Re“ 
doilea băiat, după care se adresă — „In oraşul meu natal Gps FA 
celui de al treilea : siliul municipal a pus o placă pe A 

— Acum spune ce vrei d-ta? casa unde m'am născut“. à 

— De doi lei bonboane ! — Nu te ştiam atât de celebru! ` 


E 
N 
g 
3 


E 


* Și ce scrie pe ea? 
ah — Strada Agriculturii. i 
COPIII DE AZI A * ed 
LA VAMA r 
— Vă rog să deschideţi acest 
geamantan. S 


— Imposibil, deoarece mi-am 
uitat cheia în pardesiu. 
— Şi unde e pardesiul ? 
— In geamantan. 


* 


Când eram de vârsta 


Tatăl : 
ta, eu nu mințeam. 

Fiul : Dar când ai început, tă- 
ticule ? 


Gen : Stan Vasile, ești cel mai 
prost trăgaci din întreg plutonul. 
N'ai fost în stare să nimerești un 
glonț din cele zece trase. r 

* Sold. : Să trăiţi. S'a întâmplat. 
F Gen. : Cum leat, cum să se în- 
cai >: 7 tâmple ? Ce ești tu în civilitat 

Un tip prost îmbrăcat vine la 


A A Sold. : Cismar, să trăiţi !... 
un avocat să-l apere într'un pro- Gen. : Dacă şi ghetele le pir 
ces. 

— Ai cu ce plăti? întreabă 
avocatul. 

— Bani n'am. 

— La dumneata. Dar poate ai 
ceva acasă ? 

— O da... acasă am zece găini, 
trei viței şi o bicicletă. 

— Atunci e bine... Putem că- 
dea de acord... PpuNem ce pro- 
ces ai? 

— Sunt acuzat că am furat 
zece găini, trei viței şi o bici- 
cpta: ` 


gelești după cum tragi, vai 
picioarele clienţilor. 
Sold. : Să ras aen „ger 


Sr 
i nai 


A VENTUR ] L E 
„ CĂPITANULUI HATTERAS 


d de JULES VERNE 
Ş Călătoria nu ii nicio particularitate în pri- 
= mele ceasuri de dimineaţă; ținutul, spre Nord- 
Est, începea să-și schimbe aspectul, câteva ri- 
„__ dicături de teren arătau că au dat de o țară de- 
_ luroasă. Acest ținut al Nouei Americi, dacă nu 
„forma un continent, trebuia să fie cel puţin o 
> insulă importantă; de altfel, nici nu se pusese 
F chestiunėa de a verifica acest punct geografic. 
= Duk alerga înainte și deodată dădu de ur- 
mele unei turme de boi de mosc; el o luă atunci 
repede înainte și nu întârzie să dispară din 
„ochii vânătorilor. 
= Aceștia se conduseră după lătrăturile sale 
clare și distincte și după o oră și jumătate se 
„_găsiră în fața a două animale destul de mari 
și cu un aspect foarte îngrozitor; aceste singu- 
= ratice patrupede păreau foarte mirate de 
-= atacurile lui Duk, fără să se sperie de altfel, 
„căci păștiau liniștite un fel de mușchiu roz care 
acoperea pământul lipsit de zăpadă. Doctorul 
îi recunoscu ușor după talia lor mijlocie, după 
coarnele lor foarte largi și strânse la bază, 
„după această curioasă lipsă a ghebei, după 
= coada lor foarte scurtă. Din cauza acestei alcă- 
= tuiri naturaliștii le-au dat numele de „oviboi”, 
„cuvânt care reamintește origina din care se 
“trag aceste animale. Un strat de păr des și lung, 
„_caun fel de mătase bună și fină, acoperea pie- 
„lea lor. 
La vederea vânătorilor cele două animale o 
_ luară la goană, și aceștia alergau după ele din 
„toate puterile. 
„ Insă a le ajunge era greu, mai ales cu niște 
oameni pe care o cursă de o jumătate de ceas 
încontinuu le tăiase răsuflarea. Hatteras și 
„oamenii lui se opriră. 
= E — Drace! făcu Altamont. 
Să = — Drace e un cuvânt nemerit, răspunse doc- 
ex 
să „torul imediat ce-și recăpătă respirația. Eu cred 
je că aceste rumegătoare sunt de origină ameri- 
„cană, căci ele nu prea au o idee bună de com- 
i patrioții d-tale. 
i — Ba din contră, aceasta probează că nu 


aei 


suntem buni vânători, răspunse Altamont. 
Cu toate acestea, boii de mosc ne mai vă- 
_zându-se urmăriți se opriră în loc mirați. Nu mai 


buia să-i înconjoare, și podișul pe care se afla 
se potrivea minunat la această manevră. Vână- 
orii lăsară pe Duk să se hărțuiască cu ani- 
alele și scoboriră prin râpile învecinate, astfel 
„ca să ocolească podișul. Altamont și doctorul 
se ascunseră îndărătul unor stânci, pe când 
Hatteras, urcând pe neașteptate de cealaltă 
ie, trebuia să se abată spre ei. 


era chip să-i silească să o ia la goană, ci tre- 


După o jumătate de ceas fiecare și-a ocu-. 


i RE i : 
— Cred că d data asta n'ai să te mai opui 
ca să-i primesc cu focuri de puşcă, zise Alta- 
mont. i 

-- Nu, poti trage ca la războiu, răspunse 
doctorul. 

Ei vorbeau astfel, când, văzură boii de mosc 
rupând-o la fugă, Duk pe urmele lor, mai de- 
parte Hatteras, scoțând strigăte puternice, îi 
mâna în spre doctor si American, care ieșiră în- 
dată întru întâmpinarea acestei bune prăzi. 

Boii se opriră pe dată și, mai puțin înspăi- 
mântați de vederea unui singur inamic, se 
aruncară asupra lui Hatteras acesta îi aştepta 
hotărît, ochi pe cel mai apropiat dintre animale, 
trase foc, glonțul însă nu-i lovi în frunte ca să-i 
taie mersul. Și al doilea foc de pușcă a lui Hat- 
teras nu produse alt efect decât să înfurie ani- 
malele, care se aruncară asupra vânătorului 
desarmat și-l doboriră la pământ într'o clipă. 

— E pierdut strigă doctorul. 


In clipa când Clawbonny pronunța aceste cu- 
vinte cu un accent de desnădejde, Altamont 


` făcu un pas înainte pentru a veni în ajutorul lui 


Hatteras, apoi se opri, luptând cu el însuși și 
cu prejudecățile sale. 

— Nu, exclamă el ar fi o lașitate! 

Se năpusti apoi spre locul luptei cu Claw- 
bonny. 

Indoiala sa n'a ținut decât câteva clipe. Insă 
docorul a văzut ce s'a petrecut în sufletul ame- 
ricanului. Hatteras îl înțelese, el care s'ar fi 
lăsat mai de grabă să fie ucis, decât să ceară 
ajutorul rivalului său. Abia avu vreme ca să-și 
dea seama căci Altamont apăru lângă el. 

Hatteras trântit la pământ, încercă să evite 
împunsăturile de coarne și loviturile de copite 
ale celor două animale. Insă el nu putea pre- 
lungi la nesfârșit această luptă. 

Era aproape să fie făcuți în bucăţi, când 
două focuri de pușcă răsună. Hatteras simți 
cum îi șueră gloanțele pe deasupra capului. 


—- Indrăsneală exclamă Altamont, care, 
aruncând de o parte pușca descărcată, se 
aruncă asupra animalelor înfuriate. 

Unul din boi, lovit în inimă, căzu ca trăsnit, 
celălalt, în culmea furiei, tocmai se repezea 
să spintece pe nenorocitul căpitan, când Alta- 
mont, venind drept în fața lui, îi înfundă cuțitul 
între coarne, apoi îl lovi cu toporul în cap. 
Aceasta s'a petrecut cu o repeziciune uimi- 
toare, într'o clipă. 

Cel de al doilea bou se îndoi de picioare 
şi căzu motit. 

— Ura, ura! strigă Clawbonny. 

Hatteras era scăpat. 

El datora vieața omului pe care îl ura cel 
mai mult din lume! Ce se petrecea oare în 
sufletul lui în această clipă? Ce mișcare su- 
fletească se petrecea acolo, pe care el nu și-o 
putea stăpâni ? Aceasta e una din marile taine 
ale sufletului care scapă oricărei analize. 
Xa iar a ate rasta „Va uma) ` 


na  ——î.— 


-i WAR ; s 
ai AE F UZE PE 7 de 1 


ai mulţi câini de toate neamurile și mări- 

mile stăteau într'o colibă de lemn din pă- 

durea cea mare. Se plictisiseră stând me- 

reu împreună și auziseră că pe lume ar fi 
niște făpturi, cărora li se spune oameni. Mai auzi- 
seră că oamenii ar fi 
mulţumiţi, dacă ar a- 
vea pe lângă dânșii 
câini, care să le dea 
o mână de ajutor. 

De aceea, câinii de 
la coliba din pădure 
scriseră un afiș și-l li- 
piră. pe arborele cel 
mai mare din pădure. 
Pe afișul acesta stătea 
scris : 

„CÂINI caută case şi oameni, pe care să-i ser- 
vească.” 


Lucrul acesta s'a petrecut în vremea de demult, 
pe »âmenii abia începuseră să-și dea seama ce a- 
bune -şi folositoare sunt câinii. 

"ea aceea, caii, cărora le plăcea să alerge 

pe dealuri și prin păduri, se împriete- 

anii. Le ajutau oamenilor la arat și 

lor. Tot așa și vacile, care mai 

fără rost prin câmpii şi prin li- 

`a grajduri dela casele oameni- 
r lapte din belșug. 

veste despre afișul lipit 

i mare din pădure, iar 

»voe de ajutorul câi- 

rta colibei de lemn 


Í a 


arau un tânăr și 


ntrebară ei pe 

am nevoe ca 
1 lipsim. 

“a, răspunse 

vă păzesc 

să intre 


ci și 
ini 


Câinii, prietenii omului 


tor ? întrebă el. In timpul nopţii, vin șoarecii și şo- 
bolanii și îmi fură mâncarea pentru păsări, iar eu 
nu pot sta treaz toată noaptea, ca să-i alung. 

— Pot să-ţi fiu eu de ajutor, răspunse câinele 
terrier. Eu am să-i prind și am să-i sugrum pe șoa- 
reci și pe șobolani.” Și așa merse și el cu crescăto- 
rul de păsări, iar de atunci câinele terrier vânează 
mereu șoareci și șobolani. 

A patra persoană, care veni, era o cucoană în 
vârstă. „E vreunul din voi, care poate să-mi fie de 
ajutor ? întrebă ea. Am nevoe de un căţeșul dră- 
guţ, care să stea cu mine şi să-mi ţie de urât, fiindcă 
eu nu pot eşi decât rar din casă și trăesc foarte sin- 
guratică. 

— Pot eu să-ți fiu de ajutor, răspunse câinele 
pechinez. Eu am să stau mereu cu dumneata și am 
să-ți fiu tovarăş nedespărțit.” 

Merse şi el cu cucoana cea bătrână, iar de atunci 
şi până astăzi, câinii pechinezi sunt tovarășii cu- 
coanelor. 

A .cincea persoană, care veni la colibă, era un 
cerșetor orb. : 

„E vreunul din voi, care poate să-mi fie de aju- 
tor ?” întrebă el. Sunt lipsit de lumina ochilor, aşa 
că am mare nevoe de un câine, care să mă con- 
ducă pe drumuri. 

— Pot eu să-ți fiu de ajutor, răspunse câinele 
pudel. Eu sunt foarte băgător de seamă și nu gre- 
şesc niciodată drumul.” 

Merse și el cu cerşetorul orb și de atunci câinele 
pudel serveşte de călăuză. 

A şasea persoană care veni la colibă, era un 
lăptar. 

„E vreunul din voi, care poate să-mi fie de aju- 
tor ? întrebă el. 

Am un cărucior, în care aduc lapte la oraș. Insă 
sunt cam bătrân, aşa că nu-l pot trage. De aceea 
am nevoe de un câine, care să se înhamă la căru- 
cior şi să-l tragă. 

— Pot să-ţi fiu de ajutor, răspunse câinele ciau, 
care se cam înrudeşte cu câinii din rassa Saint 
Bernard. Am destulă putere, așa că pot trage uşor 
căruciorul cu lapte.” Merse, așa dar, și el cu lăpta- 
rul și de atunci câinii ciau sunt înhămaţi în unele 
țări la cărucioare. 

Rămăsese un singur câine, pe care nu-l ceruse 
nimeni. Câinele acesta, care stătea foarte amărit, 

lin neamul câinilor fox. Plângea sărăcuţul de 
+ nu-l ceruse. 
băeţaș și îl întrebă : „Poţi să-mi 
»avoe de un câine cam sbur- 
fie prieten de joacă. 
'or ! se grăbi să răs- 
~em să mă joc cu 
~an băeța- 


sa iia -Voest aveți putere numai pe pisaci iar 


1. In țara broscuțelor unde-i atâta 
larmă, prost, 
Azi de dimineață s'a sunat alarmă. 


4. Pe care îl transportă, ce izbândă 
Acolo unde gâsca avion stă la 
pândă. dinte ! 


Suitanul şi tutunul 


Un sultan, care nu putea suferi tutunul, făcu o 
lege prin care pedepsea cu moartea pe oricare din 
supușii săi ar fi fost prins că fumează. 

Insă, într'una din zile, cineva îi spuse că Are- 
mant-Bey, unul din sfetnicii săi, continuă să fumeze. 
Sultanul acela avea obiceiul să se plimbe noaptea 
pe străzile Capitalei. Şi așa, într'o seară se duse la 


„casa lui Aremant-Bey, având o barbă falsă și îm- 
brăcat în haine de om sărac, pentru a nu fi recu- 
noscut. 


Aremant-Bey era în beciul casei sale, unde fuma 


dintr'o lulea lungă de doi metri. Acolo fu poftit şi 
sultanul, căruia Aremant-Bey îi dete o lulea, invi- 
= tându-l să fumeze. 


„Nu ştii, îi zise sultanul, că e oprit de lege să fu- 


mezi şi că vei fi osândit la moarte ? 


— Fireşte că ştiu, îi răspunse Aremant-Bey, care 
recunoscu pe sultan după voce. Insă credeam că 


2. Ochiulescu artist nu chiar așa 


Se scoboară și el în adăpost. 


5. Se avântă, ciocul cască,... o prinde! 
E de piatră, ah! vai de al meu 


3. Acolo cât ai clipi din ochi, un, 
doi, 
Modelează un straşnic ral 


6. Cu ciocul bandajat înșelată în chip 
umilitor 
Se întoarce gâsca, la baza navală 
a hidro-gâștelor. 


Zâna care aleargă 


Am întâlnit mai deunăzi o zână drăguță, care 
alerga ca o nebună, cu toată vârsta ei înaintată. 

„Dece eşti așa de grăbită să pleci dela noi ? am 
întrebat-o eu. 

— Lasă-mă, nu mă mai întreba, îmi răspunse 
zâna. Sunt câteva sute de ani de când nu venisem 
pe pământ, iar acum nu mai înţeleg nimic. Am vrut 
să dau fetelor drăgălășenie, băeților curaj, bătrâni- 
lor înţelepciune, bolnavilor sănătate — întrun cu- 
vânt, tot ce o zână bună poate să dea oamenilor, lu- 
cruri de folos, însă m'au refuzat cu toții. 

„Ai bani, ai aur și argint? mi-au zis ei. Altceva 
nu dorim.” 

Acum fug şi o şterg mai Teiu „mă aştept 
ca florile de pe câmp să-mi ceară giuvaericale şi flu- 
turii trăsuri de aur, ca să se plimbe în livezi. 

af Mehi ga astfel de lucruri, zână bună, stri- 
gară ilorile de pe câmp. Noi suntem gătite cu pică- 
turile de rouă de ne et noastre, care 4 


s? 


a 


No. 892 


Anul 


MU 
19 Mart. 


A CSR 
2. Miau-Miau deci se scoală 3. Făcându-le dar 
A ȘI le duce cărți de școală. Regelui barbar. 
b 
} 4. Acum regele Ahmet E 5. lată-l pe Ahmet, cel buzat 6. Fericit, de a lui ispravă À j 
Invaţă pe bănci la alfabet. x La gramatică, la învățat. MiauwMiau se întoarce la navă 
l x 
» 
li sd f ` i : . 
4 1. E momentul, băeţi, sculaţi, 8, Marinarul zice tare : 9. Ion răspunde: nu-i timp de glume 
După hrană cu toți plecaţi. „Plec la vânătoare”. Eu plec să culeg legume. 


— - 


12. „Asta nu-i voe”, „florile nu pot fi călcate”, 
E rău să înveți pe sălbateci carte! 


oae aa 


—— = CURIOZITĂŢI - 


DC a E 
= 


CARE SUNT ONORURILE PE CARE ANTICHI- 
TATEA LE ADUCEA ATLEȚILOR 


Atletul care repurta o victorie era îmbrăcat în- 


__tr'o robă împodobită cu flori; un herold, urmat de 
“un trompetist, se plasa imediat lângă el spunându-i 
i „numele şi locul nașterii. I se aruncau flori la picioa- 

„re și i se aduceau diferite daruri din partea specta- 


torilor. 

In locul coroanelor de măslin, de brad sau de 
lauri, au apărut repede coroanele de aur. Premiile 
care se distribuiau la jocurile atletice constau din 
sclavi, cai, boi, din vase de bronz sau argint, din 
cupe de metal prețios — ca și astăzi — din vest- 


“minte sau monezi de argint. 


Un nou triumf îl așteapta pe învingător la în- 
toarcerea în patria sa. Urcat pe un cal al său și un 
car tras de patru cai, el își făcea intrarea în oraș cu 
o mare solemnitate. Nimeni nu zicea că el ar fi pă- 


. truns prin poarta principală, ci printr'o spătură fă- 


“Olimpia era și acea a lui Théagène, 


“gust, o sărbătoare: 


ză imnuri sub un chioșc înghirlandit de flori... 


cută în ziduri, și asta numai în baza unei scrisori a 
lui Plinius cel Tânăr, prin care-i cerea lui Traian 
preciziuni asupra drepturilor atleţilor după luptele 
Esclastice. 

Mari ospeţe încheiau ceremonia triumfului. A 
tleții după victorie, se achitau de îndatoririle lor 
față de zeii care-i ajutaseră şi cărora le consacrau 
statui și alte ofrande. Printre statuile templului din 
care câștigase 
1200 premii și căruia i se făcuseră onoruri divine. 
Diferite privilegii şi întreţineri îi așteptau pe în- 
vingători, cari erau, pe de altă parte, dispensaţi de 
toate sarcinile civile. 


SARBATORIREA NILULUI 


In fiecare an, când creșterea Nilului își abate bel- 
șugul, se desfășoară la Cairo, pe la mijlocul lui Au- 
„Sărbătoarea Nilului”. Notabi- 
lităţile ţării traversează fluviul într'un vapor spe- 
cial, în întregime împodobit cu steaguri. Cimpoiul 
şi fluerul svârle notele lor stridente și dau sărbă- 
toarei culoarea sa locală, în timp ce muzica întonea- 


maidecât primele focuri de artificii vor porni... Pe 
maluri, un public nerăbdător așteaptă încoronarea 
acestei sărbători ! Este statuia unei tinere fete, fă- 
cută din nămolul Nilului, împodobită cu cercei și 


brăţare, şi care ya fi aruncată în apa noroioasă a 


fluviului. 


„Odinioară, antichitatea a cunoscut această cere- 


monie, dar ceeace se arunca în apă nu era o statu- 
ie, ci o copilă în carne și oase, care era oferită Ni- 
lului, fluviul-zeului. 


e 


i PLOAIA LA CINEMA 


Credem că aţi remarcat că la cinematograf ploile 
sunt extrem de violente. Artiştii au adesea aerul că 


“rul un 


Nu- 


Pras 


D= > 


ies dintr'o veritabilă piscină, atât îi inundă valurile 
de apă. 

Ploaia artificială n'are nimic misterios. Ea se în- 
rudeşte strâns cu aparatele de făcut duș. Reţele de 
tuburi, străbătute de o infinitate de găurele, sunt 
unite între ele. La nevoie se dispun mai multe, 
unele lângă altele. Nu rămâne decât să le g punem în 
legătură cu ice de apă cea mai apropiată cu ajuto- 

lan. 


Un simp g 
pul se deslănțuie. 

Pentru a mări efectul, se aduc nişte ventilatoare 
puternice care fac oficiul vântului. 

Pe ecran, iluziunea este perfectă. 

Ca un ultim avantaj, trebue să știți că procedeul 
nu este prea costisitor... 


e 
CARTEA CEA MAI GREA 


„ Printre monumentalele opère literare ale omeni- 
rii recordul îl deține, fără îndoială, „Culegerile din 
înțelepciunea budistă” al cărei titlu este „Tangym”. 
Această carte e subîmpărțită în 225 volume dintre 
care fiecare e înalt de 65 centimetri și are o grosime 
de 85. Intreaga operă cântărește 22 chintale. 
Y 

PIETRICICA DE ARGINT 

O pietricică albă, din acelea care se găsesc prin 
nisipurile aduse de șuvoaiele de apă sau care se 
găsesç pe plăjile mărilor, poate căpăta foarte uşor 
înfățișarea argintului. Puneți pietrica sub flacărea 
unei lumânări aprinse în aşa fel încât să se aco- 


pere în întregime cu fum și apoi înfundați-o în- 
trun pahar cu apă. . 

Ce se întâmplă ? 

Piatra, la început albă şi apoi neagră, acum, în 


mijlocul paharului cu apă, pare că e în întregime 
din argint. 

Incercaţi și veţi vedea că lucrurile se vor petrece 
întocmai. Piatra nu se preface în argint; ceea ce 
vedem noi nu-i altceva decât o părere care se da- 
torește bășicilor de aer dintre negru de fum și apă. 
Aceeași încercare izbutește și cu un ou de găină. 


e 
CE ESTE GEODESIA 


Acest cuvânt înseamnă, după etimologie, diviziu- 
nea pământului, în sensul împărțirii (arpantaj) ; se 
întrebuințează însă într'un sens mai larg, pentru a 
desemna acea parte a geometriei practice care are 
de obiect determinarea mărimii şi formei, fie.a 
pământului, fie a unei părți considerabile din su- 
prafața sa. à 

Luată în acest ` înțeles, geodesia td toate 
operaţiile geometrice şi trigonometrice necesare 
pentru a construi harta unei ţări, cea a măsura 
lungimea unui „grad terestru, etc. pos 


=- 


PRINȚUL 
n împărat al Egiptului avu într’o zi bucuria 
cea mai mare ce putea să aibă : soția sa îm- 
părăteasa, după mulți ani dela căsătorie, 
dete naştere unui fiu. 
„Vreau ca noul născut și urmașul meu în scaunul 
împărătesc să poarte numele de Satni!” strigă îm- 
păratul în culmea bucuriei. Şi Satni a fost numele 
prinţului nou născut. 

După aceea, împăratul chemă pe cei mai buni 
ghicitori și prezicători din împărăție, ca să vadă 
ce noroc va avea prinţişorul Satni. Cu toţii cerce- 
tară pe prunc cu deamănuntul, dar la urmă, ghici- 
torul mai bătrân şi’ mai priceput grăi : „Prinţişo- 
rul Satni va muri mușcat ori de un șarpe, ori de 
un crocodil, ori de un câine.’ 

Impăratul și împărăteasa se mâhniră mult de 
tot, aflând ce soartă îl așteaptă pe iubitul lor fiu. 
Insă, după multă gândire, împăratul zise: Vom şti 


să-l ferim de aceste primejdii”. 


Și dete poruncă să se clădească numai decât un 
palat în vârful muntelui celui mai înnalt. In pa- 
latul acesta a fost închis prințul Satni cu doica sa 
şi cu o mulțime de servitori. 

De jur împrejurul palatului stăteau ziua și 
noaptea oamenii de pază, ca nu cumva să apropie 
pe acolo vreun câine, vreun șarpe sau vreun cro- 
codil. 

Satni n'avea voe să iasă din palat, nici măcar să 
se plimbe puțin prin frumoasele grădini şi parcuri 
ce înconjurau palatul. In schimb, putea să stea și 
să se plimbe oricât ar fi dorit pe terasele mari și 


întinse. 


Intr'una din zile, pe când stătea privind de pe 
o terasă, zări pe drum un câine, care mergea după 
un ţăran. 

„Ce este ființa, care merge pe drum după omul 
acela ? întrebă el pe unul din servitori. 

— E un câine, de care Inălțimea Ta mare voe să 


se apropie niciodată, îi răspunse servitorul. 


— „Vreau neapărat un câine!” strigă prinţul 
Satni. Şi toată ziua nu spuse altceva, decât că 
vrea neapărat un câine. Noaptea următoare fu apu- 
cat de friguri. Căzu în aiureală și zicea într'una: 
„Vreau neapărat un câine.” 

Se trimise veste împăratului şi împărătesei că 


prinţul Satni a căzut bolnav şi că, atât în somn, 


cât și când e treaz, spunea numai: 
rat un câine !” 

Impăratul și împărăteasa veniră îndată, aducând 
cu dânşii daruri din cele mai frumoase. Dar prin- 
țul Satni nici nu se uită la daruri, ci o ţinea în- 
truna : „Vreau neapărat un câine M” 

Văzând aceasta, împăratul zise: „,N'ar fi vreo 
primejdie, dacă i-am da un căţeluș blând, care nu 
mușcă”. Şi îi aduseră un căţel de toată frumusețea 
şi foarte cuminte. Insă, fiindcă Satni ajunsese 


„Vreau neapă- 


acum în vârstă de a înţelege, părinţii săi îi lămu- 
riră dece îl-ţin închis în palatul din vârful munte- 
lui și dece nu vroiau să-i dea un câine. Adică, i-au 
„povestit tot ce spusese ghicitorul,bătrân. 


PEDEPSIT 


Dar prințul Satni nu se sperie, ci zise tatălui 
său : „Tată şi stăpâne! Iată că în curând împli- 
nesc douăzeci de ani și încă nu știu nimic. Decât 
să fiu osândit să  trăesc ca un trântor în palatul 
acesta și departe de oameni, mai bine să merg în 
lumea largă și să văd, atâta cât mi-e dat să fiu în 
viaţă, cum este lumea aceasta. Nu se știe când se 
va împlini prezicerea ghicitorului. Cel puţin, până 
atunci să mă bucur și eu de zilele ce am de trăit.” 

In zadar stărui împăratul să-l facă să se lepede 
de gândul acesta. La urmă, văzând că nu e chip 
să-l oprească, îi dete arme, îi dete bani cât mai 
mulți și îl lăsă să meargă ori încotro ar fi dorit. 

Prinţul Satni nu luă ca însoțitor decât pe cățe- 
lușul, la care ţinea foarte mult, şi porni în lumea 
largă. 

Mergând el așa razna, într'una din zile sosi “în 
cetatea de scaun a împăratului Naharana. In jurul 
palatului acestui împărat văzu strânsă mare mul- 


time de oameni și mai ales tineri, care, după înfă- 
țişare și îmbrăcăminte, arătau a fi feciori de regi” 


şi împărați. 
„Dece s'au strâns oamenii aceştia ?” 
Satni pe un om din partea locului. 


întrebă 


„Priveşte mai întâi la fereastra de sus a palatu- ` 


lui”, îi răspunse omul. 

Satni privi şi văzu că la fereastră sta o fată de 
o frumuseţe fără seamăn. Atunci omul, pe care îl 
întrebase, îi lămuri că fata aceea este fiica unică 
a împăratului Naharana. Impăratul acesta hotărîse 
că o va da de soție tânărului, care va putea sări 


„până la dânsa și îi va putea scoate inelul din deget. 


Insă, până în ziua aceea, nimeni n'a putut să sară 
așa de sus. 4 

„Să-mi încerc şi eu norocul !” îşi zise Satni, care 
Făcându-şi vânt, sări — spre mirarea tuturor — 
până la Domniță și îi scoase inelul din deget. 

Ce a urmat se înțelege : prințul Satni a luat în 
căsătorie pe frumoasa Domniță, fiica- unică a îm- 
păratului Naharana. 

Câteva zile după nuntă, Satni zise soției sale : 
„Trebue să știi că sunt osândit să mor mușcat ori 
de un câine, ori de un șarpe, ori de un crocodil. De 
aceea, dacă vrei să nu mor de astfel de moarte, ai 
grije să nu se apropie de mine nici una din aceste 
dihănii, afară de cățelul meu, la care ţin mult și 
care, deasemenea, mă iubește foarte mult.” 

De atunci, Domnița avea toată grija să nu i se 
“întâmple lui Satni vreo nenorocire. Așa, ea să-l 
păzească de șerpi, punea în toate serile în jurul pa- 
tului mai multe străchini pline cu lapte. Ştia că 
şerpilor le place laptele. 

Și iată că într'una din seri, un șarpe mare şi 


groaznic la vedere eşi dintr'o gaură din zid și se- 


îndreptă spre patul în care dormea prințul Satnic. 


Insă, când se apropie de pat, dete peste străchinile . 


cu lapte și începu să bea cu lăcomie. Nu se lăsă, 


"până ce nu goli pe toate să nu înghiți și cea din 


urmă i picătură de lapte. 
(Urmare în pag. 1 


Dar de atâta Per se umflă, plesni şi rămase 
„mort locului. 

„De prezicerea cu şerpi am scăpat ! zise Dom- 
nița lui Satni. Vom căuta să scăpăm și de celelalte 
două primejdii.” 

Acum trăiau mai liniștiți. Ba chiar merseră în- 
tro zi să se plimbe la marginea fluviului Nil. Şi 
iată că din fluviu eşi un crocodil, care, vorbind cu 
graiu omenesc, zise : „Orice ai face, nu vei scăpa 
de mine și de soarta ce te așteaptă din partea. mea.” 

După ce spuse acestea, crocodilul intră din nou 
în apă. 

Din cauza aceea, Satni și soţia sa nu mai mer- 
seră să se plimbe la marginea Nilului. Insă, iată 
că veni un om acasă dela Satni, spunându-i că tatăl 
său împăratul este bolnav de moarte și că dorește 
să-l vadă mai înainte de a închide ochii pe vecie. 

` Satni trebuia, așa dar, să se ducă la tatăl său. 
Insă drumul ducea prin fluviul Nil. Satni intră în- 
tr'o barcă, însoțit de soția sa și de cățelul, de care 
nu se despărțise niciodată. Tocmai ajunse aproape 
de ţărmul celalt al Nilului, când crocodilul îi ieși 
în cale, aținându-i drumul. 

Se încinse între Satni și crocodil o luptă pe viață 
“şi pe moarte. Satni se apăra vitejeşte cu paloșul, 
dar era ajutat și de căţel, care sărea mereu asupra 
crocodilului și-l mușca în toate părţile. 

Până la urmă, crocodilul fu răpus și omorît de 
paloșul lui Satni. 

„Am scăpat și de a doua prezicere ! strigă bu- 
curoasă soţia lui Satni. 

In seara aceleiași zile sosiră la palatul în care ta- 
tăl lui Satni zăcea bolnav de moarte. Bătrânul îm- 
părat muri însă mulțumit, auzind din gura lui 


Satni că acesta scăpase de două din cele trei pri- 


mejdii : de primejdia de a muri mușcat de șarpe 
şi de primejdia de a muri mușcat de crocodil. 

Insă, din nenorocire, tot nu-i fu dat să scape 
de primejdia de a muri mușcat de câine. In ade- 
văr, peste noapte Satni simţi o durere în spate. 
‘Fusese muşcat de cățelul său în lupta cu crocodilul. 
Bietul căţel îl mușcase, fără să vrea și fără să-și 
dea măcar seama. 

Din pricina acestei mușcături. Satni muri după 


două zile. 
A Sea 
CINSTEA UNUI COPILAŞ 


Intr'o zi, la Gara de Lyon, un călător bogat 
aștepta sosirea trenului. In plimbarea sa pe peron, 
văzu că un băiat mic vindea jurnale. Călătorul se 


apropie de tânărul jurnalist, alese mai multe jur- 


nale, scoase punga și dete băiatului o piesă de două 
zeci lei. In acest moment, trenul intră în gară ; că- 
lătorul se urcă într'un compartiment de clasa I-a. 
Deodată, auzi vocea micului vânzător : 
„Domnule, d-voastră mi-aţi dat o piesă de 20 lei 
pentru 5—6 lei“. 
„Pentru: această cinste a sărmanului vânzător de 
jurnale, bogatul călător îi zise : 
„Cinstea merită răsplată : Eu îţi dau piesa de 20 
„lei şi caută să fii totdeauna cinstit“. 
Şi noi, ca şi băiatul acela să urmăm fapta lui, căci 
“ne va folosi. 


€ 

[i d 
t 

$ 


-până atunci nu spusese nimic, vorbi zicând : 


sri SE ERNAS rog SE A DAS Y 


CARUSO ȘI CAINELE Ë 
Marele tenor italian Caruso a 
fost odată invitat să cânte în vila 
unui foarte mare bogătaş ameri- 
can, în schimb i s'a promis un 
mare onorariu. 

Artistul rămase mirat când nu 
găsi decât pe milionar și pe câi- 
nele său. Totuși începu să cânte 
o romanță, dar care fu repede întreruptă de lătratul 
furios al câinelui. 

Stăpânul casei se ridică fericit și spuse tenorului: 

— Mulţumesc, nu mai trebue să vă obosiţi. 

Câinele meu începe să latre de câte ori cânt, vreau 
să știu, dacă va lătra și atunci când va cânta Carusso. 


Lie’ 
De ce au mâncat broasca? 


Doi ţărani se întorceau dela târg. Unul dintr'înșii 
ducea o vacă pe care o cumpărase chiar în ziua ace- 
ea. Țăranul acesta vede pe drum o broască moartă 
și așa de desgustătoare, că ţi se făcea rău numai ui- 
tându-te la ea. Dei 

„Ei prietene, zise el tovarăşului său de drum, dacă 
poţi mânca această broască, așa cum este, îți dăru- 
esc vaca”. 

Omul se uită la broască — e scârboasă ; se uită la 
vacă — e frumoasă. „O mănânc ! p răspunse el, după 
ce se gândi puțin. i 

O ridică de jos, o duse la iei îi rupse capul cu 
dinţii și-l înghiţi, fără să-l mai mestece. I s'a făcut 
însă așa de rău, că i s'a întors stomacul pe dos. 

Stăpânul vacii se uita trist la vacă, despre care 
credea că o pierduse, deoarece își închipuia că tova- 
rășul său de drum va mânca toată broasca. De ace- 
ea, nu-i fu mică mirarea şi mai ales bucuria, când 
auzi că acesta îi zise:.,,Ascultă, prietene, vezi că am 
câștigat prinsoarea, pentrucă acum îmi este ușor să 
mănânc ce a mai rămas din broască. Vaca va fi, prin 
urmare, a mea. Insă mi-e milă de tine. De aceea, 
dacă vrei, mănâncă tu restul broastei, iar eu nu-ţi 
mai cer vaca”. 

Ce credeți că făcu stăpânul vacii ? Nici n'așteptă 
să-i mai zică odată, ci se grăbi să dea broasca pe gât. 

Merseră după aceea tăcuţi o bună bucată de 
drum, când ţăranul care mâncase întâiu din broască, 
rupse tăcerea și zise: „Dar dece am mâncat-o ? Cu 
ce ne-am ales ?”, 

Cu ce s'au ales ? Cu nimic, se înţelege. 


CAINELE SALVATOR 

Intr'un cerc de prieteni se povesteau multe 
isprăvi frumoase de ale câinilor, care erau lăudaţi 
pentru devotamentul și vitejia lor. Un tânăr, care 
„Mi-e 
un câine mi-a scăpat odată viaţa. 

— Povestește, povestește cum ţi-a scăpat viața ! 
îl zoriră ceilalţi ascultători. 

— Intr'un chip foarte simplu, răspunse tânărul. 
L-am vândut pe două sute de lei, iar cu banii aceia 


mi-am cumpărat de-ale mâncării, fiindcă altfel % aiue 


fi murit de img E 3 E 


” Fo kif vgt 


E E Sp a pr 


A 


Aceasta este maxima japoneză „aplicată în şcoli. 
Iar idealul ce se imprimă școlarului e că nu învaţă 
pentru el, ci pentru preamărirea Japoniei. 

Copilul începe să învețe de dimineaţă, odată cu 
răsăritul soarelui. In școala primară trebue să cu- 
noască 2000 de semne din alfabetul japonez. 

Școala japoneză are „Programul mai încărcat. Pe 
lângă autorii de seamă japonezi, copilul învață și 
cum trebuie să se prezinte în societate. Cu toate că 


Intâi spiritul și apoi 


școala este foarte grea, ea se impune, pentrucă se 


spune că știința dă putere. 

In Tokio sunt străzi întregi în care nu se văd 
decât librării, deschise până seara târziu. Pe scaune 
stau cititori cari citesc în timpul liber, pentrucă 
nu au bani să-și cumpere cărţi. Se preţuiesc mai 
ales cărţile de geografie şi cărţile de ştiinţă ; ro: 
mane mai puţine. 

Pentrucă Japonezii nu au destule mijloace să-și 
cumpere cărți străine, se traduce foarte mult. 


~ Japonia tipăreşte enorm. De pildă în 1938 s'au 
editat 24.000 de lucrări: 


915 de muzică, 2625 de 
literatură, 300 de biografii, numărul cel mai mare 
îl au cărțile tehnice, care se distribuesc aproape 
gratuit în întreprinderile industriale, căci între- 
lucrătorul japonez trebue să trăiască în atmosfera 
de progres a mașinismului. 

Sunt în Japonia 5000 de biblioteci publice, peste 
1000 de ziare, 728 de reviste, 15 reviste de cine- 
matograf, 6 de teatru şi 10 radio magazine, 31 
pentru studiul limbilor streine, 68 pentru tineret și 
62 pentru copii. 

Sunt ziare care apar în milioane de exemplare 
ce se transportă cu avionul în diferite orașe. Unele 


au 20 de ediţii de provincie. 


Japonezul pe lângă literatură, se mai ocupă și 
cu u pictatul atât în școli cât și în familie. 


DOMNIA. MAIMUIEI 


sista Mac ajunsese şă fie rege. Nu 
domnea peste cine știe ce țară întinsă şi 
nici nu era regele tuturor animalelor. 
Ţara maimuţei era un colț cam mititel 
de pădure. Aici. „Măria Sa Mac” avea toată voia 
să se caţere din arbore în arbore şi să sară din 
cracă în cracă. 

Cât despre supușii săi, ei nu erau chiar așa de 
numeroși. Cel mai mare era un elefant, iar cel mai 
mic o furnică. In afară de aceștia, în împărăţia lui 
Mac se mai găsea un câine, o pisică, o mică baltă 
de apă, un băț și un foc aprins în mărăcini. 

Insă, în împărăţia lui Mac era o liniște și mai 
ales o bună înțelegere, cum nu se mai pomenise 
undeva. De pildă, apa din baltă nu stingea nicio- 
dată focul din mărăcini. Puteai să torni apă cât de 
multă, că focul ardea și mai tare și mai frumos. 

Deasemenea, pisica nu mușca niciodată șoare- 


„cele. Pisica și câinele se jucau împreună ca doi 


fraţi iubiţi, bățul nu bătea niciodată câinele, iar 
furnicii nici prin gând nu-i trecea să piște elefantul. 

Așa a mers multă vreme, până când acest traiu 
fericit a fost stricat de un păcătos de croitor. Croi- 
torul acesta veni într'o zi la Mac și i se plânse că 
unul din supușii Măriei Sale îi găurise în mai multe 
locuri o haină. 

„Cer cu toată plecăciunea, zise el, ca să mi se 
plătească paguba ce mi s'a făcut și ca vinovatul 


„să fie pedepsit. Am căutat, continuă el, să desco- =S 


per eu însumi pe acela care mi-a făcut în haină 
atâtea găuri. 

„Mai întâiu am crezut că e șoarecele, dar șoare- 
cele mi-a spus că el a văzut haina în ghiarele pi- 
sicii. Pisica mi-a spus-că șoarecele minte și că ea 


a văzut haina în gura câinelui. Câinele mi-a spus 


că pisica e o mincinoasă și că el a. văzut cu ochii 
săi cum bătul lovea haina. Băţul s'a jurat pe capul 
său că el n'are nici o vină și că focul mi-a găuri! 
haina. Focul zice de apă, apa de elefant, iar elefan- 
tul dă vina pe furnică. 
— Şi pe urmă? întrebă regele Mac, căzând pe 
gânduri. 
— I-am lăsat, ra croitorul, ceftându-se între 
dânşii. i 
— Cearta aceasta e semn rău și nu-mi 


sfătuesc cu lupul care, precum știi, este primul 
meu sfetnic. 


— Nu te sfătui cu lupul, îi întoarse croitorul 


vorba. Lupul e rău și prost, „așa că sfatul ce-ţi va 


da, numai bun nu poate să fie.” 
Vorba aceasta îl supără mult pe Mac, fiindcă el 


avea toată încrederea în primul său sfetnic lupul. 


Pe de altă parte, socotea „că nu este îngăduit ca 


unui rege să i se vorbească în felul în care i-a vor-. 


bit croitorul. 
=, 


(Urmare în pag. 6-a) 


place 
- deloc. Mai înainte de a lua o hotărîre, am să mă 


FI 


n E RA TAE PRE A. 


Poe 


En 
DĂ IPL me d 


ET CRTA 


Y 
4 
w 


decât. 


Cu toate astea, croitorul avea dreptate. Lupul 
era rău și prost, aşa că toți câţi îi ascultau sfatul, 


se căiau mai târziu. 


Mac chemă, aşa dar, pe lup și se sfătui mult cu 
el. Când sfatul s'a sfârșit, lupul se duse să strângă 


pe supușii Măriei Sale. 


“Veniră cu toţii şi se aşezară în două rânduri. In 
rândul din față erau bățul, câinele, pisica şi şoa- 
recele. Lângă băț era focul din mărăcini, iar lângă 
foc, balta de apă. De partea cealaltă a bălții stătea 


elefantul, iar lângă el cocoțată pe un fir de iarbă, 


stătea furnica. 
„Croitorule, strigă regele Mac, care se așezase pe 


o buturugă ce-i ținea loc de tron, arată haina care 


ţi-a fost găurită.” 

Croitorul întinse pe jos haina și cu toții văzură 
că era găurită în șase locuri. 

„Care din voi a găurit-o ? întrebă Mac, adresân- 
du-se către supușii săi. 

— Şoarecele ! strigă croitorul. 

„_— Pisica ! strigă șoarecele cu glasul său ascuţit. 

— Câinele ! strigă pisica miorlăind. 

— Băţul ! strigă câinele cu un lătrat. 

— Focul! strigă bățul sărind în sus. 

— Apa! strigă focul scoțând limbi mari de flă- 
cări. 

— Elefantul ! strigă apa turburându-se și făcând 
spume. 

— Furnica ! strigă elefantul izbind cu trompa la 


| dreapta și la stânga. 


— Măria Ta, se aruncă în vorbă primul sfetnic 
lupul, nici unul dintr'ânșii nu vrea să-și recunoască 
vina. 

— Dacă-i aşa, grăi Măria Sa, cel mai bun lucru 
este să-i pedepsim, unul prin altul. Croitorule, tu 
zici că șoarecele ţi-a găurit haina ? 

— Da, Măria Ta. 


„o 


— Pisico, strigă Mac, mușcă pe șoarece 

Pisica îl muşcă cât putut de tare. 

„Şoarece, tu zici că pisica a găurit haina? 

— Da, da strigă șoarecele. 

— Câine, mușcă pe pisică!” 
` Câinele dete un lătrat și își înfipse colții în 
blana pisicii. 

— Pisico, tu zici că câinele a găurit haina croi- 
torului ? 

— Da, Măria Ta! 

— Băţule, bate câinele” ! Bățul bătu câinele. 

— Câine, tu zici că băţul a găurit haina. 

— Da, Măria Ta! 

— Focule, arde băţul !” Focul arse băţul. 

— Băţule, tu zici că focul a găurit haina. 

— Da, Măria Ta! 

— Apă, stinge focul!” Apa stinse focul. 

— Focule, tu zici că apa a găurit haina croi- 
torului ? 

— Da, Măria Ta! 

— Elefantule, bea apa !” Elefantul bău apa. 

— Apă, tu zici că elefantul a găurit haina croi- 
torului ? 

— Da, Măria Ta! 

— Furnico, pișcă pe elefant!” rocile pișcă pe 


. elefant. 


In toată vremea aceasta, lupul râdea, sărea și nu 
mai putea de bucurie. „O, ce bine! O, ce bine!” zise el. 

N'a fost nici un bine, ci dimpotrivă, a fost foarte 
rău. Din ziua aceaa n'a mai fost linişte şi bună înțe- 
legere. 

Ba chiar Mac + a fost dat jos din scaunul regesc 
și isgonit din colțul de pădure; unde domnise până 
atunci. 

Nu sar fi întâmplat această nenorocire, dacă 
n'ar fi ascultat de sfatul lupului, care s'a dovedit că 
este un sfetnic rău și prost. 


PPP PP PPP PPP IP PP PPP IP IP IPP LELE mD MMMM 
e e e e 


ocmai când judecătorul din  Niirenberg 
(Germania) și-a terminat lucrarea sa și voia 

_ să plece, intră în biuroul lui un bătrân, 
care avea înfățișarea de om cinstit. 

„Prea stimate domnule judecător, începu bătrâ- 
nul ; singura mea speranță stă în bunătatea dum- 
neavoastră. Vă rog să-mi dați pentru câteva săp- 
tămâni, o cameră separată din închisoare, pentru a 


„fi singur și nesupărat de nimeni, ca să pot face o 


lucrare, de care atârnă fericirea vieţii mele.” 
Judecătorul rămase uimit la auzul acestei cereri 
aşa de ciudate, apoi răspunse: 
„Spune-mi, te rog, ce fel de lucrări ai de făcut?” 
—  lertaţi-mă, domnule judecător, zise bătrânul, 
eu am de făcut o lucrare foarte importantă, despre 
care nu pot spune la nimeni și chiar din cauza asta 


am plecat de-acasă. Cei de-acasă stăruiau mereu 


să le spun secretul, iar pe mine asta mă neliniștea, 


neputând să-mi fac lucrarea”. 


A doua zi, judecătorul a chemat pe nevasta şi pe 
copiii bătrânului. Femeia cu copii  veniră numai 


> = ER 
APE SERE AE AT 


inventatorul ceasornicului de buzunar 


Nevasta, înțelegând că e vorba de bărbatul ei, a 
început să plângă și-a căzut în genunchi în fața ju- 
decătorului, zicând : 

;Aibi milă de o familie nenorocită ! ! Nemilosul de 
bătrân vrea să ne nenorocească şi să ne amărască 
viața. Când îl întrebăm ce vrea să facă, el nu spu- 
ne, parcă i-ar fi gura încuiată, iar când începe să 
vorbească, vorbește tare ca un nebun. Peste toate 
mai e și trântor fără pereche, iar eu muncesc până 
mă trec sudorile.” Văzând judecătorul că nu scoate 
nimic dela ea, a întrebat pe un băiat al ei, ca să-i 
spue, ce ştie despre tatăl lui. Băiatul vorbi în felul 
ce urmează : 

„Este o jumătate de an, decân tatăl meu nu 
lucrează pentru casă. Toată ziua și toată noaptea 
citeşte şi-şi petrece timpul cu nimicuri. Odată am 
intrat în camera lui şi-am găsit acalo bucățele de 
lemn şi de aramă care nu folosesc la nimic.” 

Al doilea copil zise: 

„Acum o jumătate de an, a venit la tata un ita- 


Ul 
G 


Rr ditai Mal d r tepe de ESA 


—. > 


2LAD g 


-e I II 


j e dani Dri ER 
2S To a > 


atunci tata nu mai vede de trebile casei; eu cred că 
e 'nebun.”. Auzind vorbele acestea, judecătorul a 
întrebat, dacă mai are vreun copil. 

„Mai am o fiică, răspunse femeia. — E măritată 


după croitorul Villibald.” 


Judecătorul a spus să se ducă cu toții acasă şi să 
vie cu fata, iar pe bătrân să nu-l supere, mai cu 
seamă că e nebun. Ceva mai 
bătrânului. 

Judecătorul 'a întrebat-o să spue tot ce știe des- 
pre tatăl ei. Ea răspunse zicând : 

„Domnule judecător, atâta știu că scumpul meu 
tată suferă mult dela ei și vor să-l închidă la casa 
de nebuni. 

— Se poate să-l ţii la d-ta pe tatăl d-tale? în- 
trebă judecătorul. 

— Cu toată plăcerea, căci îl iubesc ca viaţa mea, 
răspunse ea”. Judecătorul a chemat pe bătrân, care 
a intrat foarte vesel, cu un pacheţel la subțioară : 

Domnule judecător, zise el, acuma fă ce vrei cu 
mine. Cei de acasă m'au gonit.” Judecătorul i-a 
spus că fiica lui vrea să-l ia la dânsa. Tatăl ei la 
început n'a voit, căci se gândea că și fiica lui e să- 
racă, însă fiică-sa l-a îmbrățișat rugându-l să-i facă 
plăcerea. Apoi au mers. 


Mai târziu, peste două săptămâni, au venit doi 


jandarmi la judecătorie și au spus c'au găsit un om 
nebun, bătrân, lăcătuş cu numele de Peter Ghele, 
care a fost la ginerele său și l-a bătut rău de tot. 
„Acuma, se gândi judecătorul, am văzut că ne- 
vasta și copiii bătrânului aveau dreptate. Nici o 
milă pentru un nebun.” 

Judecătoul s'a uitat crunt la el și l-a întrebat 
răstit : 

„Iţi recunoști fapta ?” | 

Bătrânul răspunse : „lată cum a fost, d-le jude- 
cător ! Primele zile, când 'am fost acolo la ginerele 
meu, am stat linişti căutându-mi de lucrarea mea 
Mai târziu însă Villbald, ginerele, a început să mă 
pândească, căutând orice mijloc, ca să poată afla 
ce lucrez. Se uita prin crăpăturile ușii, prin fe- 
reastră. Pe mine m'a scos din răbdare, am eşit 
afară și l-am bătut. Acuma fă ce vrei. cu mine.” 

Auzind aceasta, judecătorul zise : 

„Acuma fiindcă ai lovit, o să fii pedepsit cu în- 
chisoare.” Peter a auzit liniștit hotărîrea aceasta. 
După opt zile, judecătorul a chemat pe toată fa- 
milia lui Peter și pe toți judecătorii din Nuerenburg 
pentru a se sfătui ce să facă cu bătrânul. 

Nevasta lui Peter susținea tot ca înainte că e 
nebun şi dacă îi dă drumul, îi nenorocește. Băieţii 
țineau tot de partea mamei lor. Numai fata lui nu 
se plângea, jurându-se pe viața ei că tatăl nu-i vi- 
novat. Apoi veni rândul lui Villibald. Acesta începu: 

„Odată am intrat în camera socrului meu. Am 
văzut acolo bucățele de lemn, cue, roticele și alte 
nimicuri, cu care se joacă numai copiii mici. Am 
mai văzut şi-o cutie rotundă. Mam apropiat de 
cutie și am văzut că înăuntru se mișcă și se învâr- 
tește ceva. Am pus urechea bine și-am văzut că 
nu se mai opreşte de loc. Aștept poate se va opri, 
dar... nimic. Un fior rece mi-a trecut prin tot cor- 


șa 
ss ' : 
ETAD E TT El ai AN N. RERET 


lian şi-a stat de vorbă cu tata, iar apoi a plecat. De 


târziu, veni și fata 


E: 
pul, dar mi-am făcut pac i am .asvârlit cutia, l 
apoi am fugit, neuitându-mă înapoi.” TA 
După aceasta, judecătorul a sunat și Peter a in- 
trat, păşind vesel cu un pacheţel la subțioară. Ju- 
decătorul îi, zise : 
„Ai auzit ce spun ai tăi despre tine ? - 5] 
— Am auzit, răspunse Peter, acum pot să vă îi! j 
spun tot secretul.” S 
Toţi stăteau uimiți și atenți. Peter vorbi în felul 


următor : "ARĂ 
„Domnilor ! Ştiţi că din tinereţe încă am fost E. 
meșteșugar. Inainte de-a mă căsători, am colindat 
multe țări streine. La Florenţa (Italia) am făcut Să 
cunoștință cu un italian, anume Secadi. 7 
Am mai stat după asta două luni, m'am întors în 
orașul meu de naștere. M'am căsătorit, începând 
de acum să lucrez cu râvnă pentru familia mea. 
Uitasem cu totul de Secadi, vechiul meu prieten. 
Insă cu o jumătate de an înainte a venit la mine 
(anul 1650) Secadi și mi-a spus că un spaniola 
vrut să inventeze un ceasornic, dar din nenorocire 
n'a putut termina lucrarea, căci a murit. Atunci 
Secadi a luat în primire dela spaniol ceasornicul 
neterminat și mi l-a adus. 

Această întâmplare a născut în mine gândul de-a 
termina eu ceasornicul spaniolului. N'am putut să 
fac la început, căci cei de-acasă voiau să le spun 
secretul, însă eu n'am vrut să le spun, căci dacă 
spuneam, se svonea în oraș și nu puteam să am 
onoarea cuvenită. lată că acuma în ascuns, am în- 
făptuit gândul spaniolului și am făcut un ceasornic 
mai bun decât cel pe care mi l-a stricat ginerele 
meu.” 

După ce spuse aceste vorbe, scoase din pacheţe! 
un ceasornic de buzunar, care puse în uimire pe- 
toți cei de față. 
Așa a fost inventat ceasornicul de buzunar. 


-i$ 
F ` D 
ANIMALE CARE DANSEAZA NE: 
Sunt o mulţime de vieţuitoare cărora le place să 
danseze, cele mai bune dansatoare sunt păsările. =; 
Cea mai sprintenă e o găină de munte, caretră- 
ieşte prin unele regiuni din America de Sud. A 
Inainte de a începe, caută un loc neted pe care 
are grijă să-l curețe bine, bine, apoi se duce chiar 
în mijlocul locului ales, fiind înconjurată de alte 
multe găini. t% 
Dansatoarea întinde aripile, înalță capul, în timp- 
ce creasta i se înroșeşte. După aceea începe să se i 
învârtească făcând sărituri şi atingând abia pămân- 
tul cu picioarele-i subţiri. x | 
Chiar și struţul obișnuiește să danseze după ce d 
s'a săturat bine. 
Il vedeţi atunci cum se învârteşte nebunește, fă- 
când figurile cele mai ciudate, înălțându-și aripile, S | 
ca și cum ar încerca să sboare. Sa 
Printre mamifere ar trebui să amintim de urs, 
dar vezi că ursul nu joacă de voie ci de frica îm- 
blânzitorului. Singurele mamifere care tinte & 


sunt unele maimuțe. De pildă, maimuțele din A- 
Seine, danena biod nf NNE d ae, T> 


Bia, 


; Yițţă de unt de reţină... ie 


aica Constanţa povestește „Liliw era o pisi- 


. că, dar ce mai pisică”, „mai bună chiar de- 


cât un creștin credincios” — așa zicea 
doamna Luiza, care era stăpâna aceste pi- 

sici şi pe care o iubea mai mult decât sufletul ei. 
Doamna Luisa era o vecină a noastră, o bătrână cu 


Doamna Luiza mă chemă din balconul ei 


o o faţă roşie ca o pătlăgică, și care nu schimba o vor- 
cu nimeni; ea vorbea numai cu pisica ei. 
Acele două creature mă preocupau; singure şi fe- 
ricite pe lume, între ele nu putea să intre nimeni al- 
tul decât „;fericirea” și se întâmplă tocmai pe dos, 


„ întrai eu din nenorocire. Ascultaţi cum s'au petrecut 


lucrurile. 

Dcamna Luiza, ţintuită pe scaun de un atac de 
gută, rugă într'o zi pe bunica mea să mă caute ca s'o 
ajut în orele libere ale școalei. 

Era o afacere pentru mine. Aveam opt ani, şi a- 
ceastă treabă era prima însărcinare ce ni se în- 
credința. 5 

D-na Luiza nu era prea pretențioasă; se mulțu- 
mea să-i fac cumpărăturile și să-i citesc jurnalele. 

“Pretenţi avea: pisica; șoarecii nu o interesau, îi 
plăceau mâncările gătite și mai mult decât tot tonul 
cu untdelemn, acum acel ton gras, roșatic şi care se 
topește în gură. 

-Şi cum era mâncăcioasă o înghiţea toată mânca- 


„rea așa de repede încât aproape se sufoca. 


Aşa încât trebuia să-i fărămițez mâncarea, împre- 


ună cu pâinea, și această treabă importantă trebuea 


să o fac tot eu. 


Și pentru-că tonul cu untdelemnt îmi plăcea şi 
mie, porţia lui Liliu se micșora și pisica nemulțumi- 
tă refuza mâncarea, pentru- aceasta, și mieunea cu 
disperare plângându-se de abuzurile mele. . 

Doamna Luiza era preocupată de lipsa de poftă de 


mâncare și pisicei, și din fericire nu pricepea cauza 


acestei lipse de poftă, și se sii are să îi dea o kiar 


“w e 


4 
| 


| 
Í 


eo Lăsata de sec şi 


Cu toată untderețina și nemâncarea ei Liliu. nu 
slăbea; din contra părea mai. grasă și mai rotundă; 
chiar prea ! f 

Şi tocmai deacea doamna Luiza îi era frică de ce 
va păţi ea la lăsatul secului... Lăsatul secului sau 


Carnavalul în Piemont se serbează cu salam, maca- 


roane și cârnaţi de epure — și dacă epure nu e... apoi 
îl cauţi în curte. 

Liliw sub formă de cârnat de epure ar fi fost foar- 
te gustoasă; bine înțeles că aceasta nu era pe pla- 
cul ei. \ 

Doamna Luiza în acele zile mărea supravegherea 
şi ținea pisica sub chee, dar sărăcuța suferea de în- 
chisoarea forțată, și atunci doamna mă rugă s'o duc 
la plimbare dimineaţa și seara. 

Şi făcui și acea treabă, de placul gustului peştelui 
în untdelemn-tonul, și răspundeam glumelor răută- 
cioase ale copiilor ce întâlneam în timpul extraordi- 
narei plimbări. 

Eri cu pisica și în după masa Miercurea mare. Cea 
ce nu era în program. 

Bunica ca să scape de pretenţile mele își repară 
un costum de Paiaţă și mătușa Cornelia îmi promi- 
sese că îmi va aduce o marcă de carnaval și că mă va 
duce şi la un bal costumat într'un circ de la perife- 
ria orașului. 

Pe atunci Miercurea mare era serbătorită cu mare 
solemnitate și se termina cu o mare cină. 

In după masa acelei zile eu aşteptam pe mătușa 
Cornelia zburdând prin curte, când D-na Luiza mă 
chemă de la balconul ei. 

— 'Tiniu, am nevoe de lapte. 

— Mă duc la bal. 

— Nu face nimic; vom rămâne fără lapte nu și Li- 
liu, zise ea şi se retrase. 

Imi fu rușine că o refuzasem și după ce mă gândii 
puţin mă dusei sus și bătui la ușă. 

— Mă duc totuși să 
cumpăr lapte. 

— Ah ! bravo ! Când te 
vei întoarce îţi voi da bani 
să-ți cumperi caramele. 

Un val de fericire îmi 
trecu prin inimă; şi pri- 
vind spre Liliu zisei: o iau 
şi pe ea la plimbare? 

Doamna Luiza se codi, 
dar pentru că lăptăria era 
vecină acceptă, și eu ple- 
cai, cu vasul de lapte, 4 
pisica. E 

Afară era o feerie, soa- 
re, aer dulce, lumea care 
sărbătorea acea zi şi se 
ducea spre piața orașului 
mă făcu să uit ce treabă trebuia să îndeplinesc. 

Cei mascaţi treceau sărind; eu îi urmăream, şi mă 
pomenesc deodată luat de lume și împins spre pia- 
ţa centrală. ratie 

Când ajunsei tocmai defilau carele alegorice. 


` 
n 


Şi eu plecai cu vasul de lapte 
şi pisica 


t PM, sd e pri 
A. 7 si pis d n d A a e M sf 
RESM» ©. $ pal, vi Ga i în 
r pa woa un S ata 


—._—— G DP. 5 + 1. — a - + ”- „_—— —, 
= CI NEI See E ai in tară CIRIPITORI PEPI RI 
E E Fă td 5 


pe piei 


maica Constanța se 


Să mă întore acasă ? Nici gând, mă băgai în pri- 
mele rânduri şi rămăsei fără să-mi pese de împinsă- 
turile lumei și de miorlăitul lui Liliu, care părea că 
înebunise și încerca în toate chipurile să scape. Ve- 
cinii mei nemulțumiți de larma ce făcea, începură să 
strige, eu încercai să potolesc acea îndrăcită de pisi- 
că, dar ea îmi scapă și sări tocmai pe un car alego- 
ric care trecea în acel moment. 

N’o mai văzui. Disperat mă reped s'o e ie 
și desigur că terminam prin a cădea sub roatele ca- 
rului, dăcă un mare clown burtos nu miar fi prins în 
braţe şi suit pe car. 

Apariţia mea pe carul Regelui Carnavalului, pro- 
vocă aplauzele publicului; Regele, care era un prie- 
ten al satului meu, mă recunoscu, mă salută râzând, 
şi mă întrebă dacă vreau să rămân cu el, şi îmi dădu 
un pachet cu confeti ca să mă distrez. 


$i întrebându-mă dacă vreau să stau cu el îmi 
dădu un pachet cu confetti 


Cine se mai gândea la Liliu ? Intre acele paiaţe ce 


"păreau oameni şi oameni ce păreau paiaţe eu mă 


simțeam ca în paradis și răspundeam la cei care mă 
salutau pe când ei strigau : Trăiască Tiniu ! Trăias- 
că regisorul Carnavalului ! 

Dacă ar fi fost dupe mine mi-am fi petrecut restul 
zilelor pe acel car. 

“Totuși dupe câte va plimbări în sus şi în jos prin 
principalele străzi ale orașului, observai ceva care se 
mișca în mod deoscebit prin mulţime și o voce care 
mă chema : 

. — Tiniu ! — urla vocea, și o mână făcea semne 
deasupra capetelor mulțimei, era mâna mătuşei Cor- 


teaptă. 3 


- CEVA DESPRE STEAGURI 


FE Tr E E T rE EE E EEr 


nelia, dar BE ce făcea nu erau a salutare ci a 
amenințare. 


Entuziasmul î-mi pieri. Când fui departe de punc- 
tul unde mătuşa Cornelia îmi făcuse drăgălaşa pro- 
misiune, rugai pe Regele Carnavalului să mă sco- 
bore din car și cu vasul meu de lapte plin de confeti, 
mă îndreptai spre casă ştind bine ce primire mă aş- 


Acasă am găsit pe mătușa Cornelia și pe bunica 
stând lângă foc unde se pregătea cina. | 

De cum să zări bunica ridică bastonul zicându-mi : 
Vino aci ! 

Mă apropiai. Primi cu resemnare acel baston pe 
spinare dar durerea cea mare era sufltească. 

O figură desesperată apăru la ușă era Doamna - 
Luiza, intră şi oprindu-se între mine și bunica zise: i 
Unde e Liliu ? A 

Liliu, bunule Dumnezeule, o uitasem. eaa 

Din privirea mea doamna Luiza pricepu adevărul 
şi se făcu ca pământul. 

— Acum se pregătesc cârnații de carnaval, mă 
gândii eu. S 

Sărmana doamnă căzu pe un scaun şi tiep să 
plângă de ți se sfâșia inima. ti 

„— Doamnă Luiza =— zisei eu printre lacrimi și su- | 
ghiţuri de părere de rău. 

Doamna Luiza dădu din cap, nu, și își ștergea la- 
crimile cu colțul șorțului. 

— Nu, nu trebuia să-mi faci una ca asta. 

Ştiai că Liliu era tovarășa mea, că fusese prietena 
Augustei. Trei ani rămăsese lângă sărmana mea față 
paralizată. Trei ani îi fusese nedespărțită tovarășe. pi 
Când a murit pisica parcă vrea să moară şi ea, dar a 
priceput sărmana pisică că ași fi rămas complet sin- 
gură fără ea. i 

Ea se sculă și plecă dând din cap; nu, nu şi plân- 
gând ca un copil mic. Nu, nu, nu trebuia să-mi faci 
una ca asta Tiniu. 

Bunica Constanţa î începu să plângă și ea. 

După cincispre zece zile doamna Luiza muri de 
inimă rea. 


x 4 
pi Sla 
ALILA k; LL, 


ital 


AP, a 
pr? e n 


$ 
PI] 


Ri 
f 


J 
AS i 


BoP 


Steagul cel mai simplu și, deci cel mai uşor de ; 
ținut minte este steagul Marocului : o pânză r 
dreptunghiulară, fără ceva pe dânsa. Steagul cu 
mai multe culori este al Chinei. Iată cum este : în- 
cepând de sus în jos, în direcție orizontală şi în 
făşii egale între ele, roșu, galben, eee - alb şi să 
negru (deci 5 culori). A SE 

Dar steagul care pentru noi Românii este cel mai p 
frumos şi mai iubit, este tricolorul nostru : roşu, 
galben şi albastru. Cu steagul nostru seamănă stea- 
gul belgian, numai că grena au nege în loc de 
albastru. i a pa Ei 


(pp 


m 


A 


ata 


PF 
T e a a 


pe i 


Uar EAR 


pm 


kee S T e 
JX 


ş vrea să sbor — aşa mi-a 
scris într'o zi un copil — 
„dar' nu cu aeroplanul, cu 
balonul sau cu zepelinul, 
ci prin propriile mele mele aripi, 
ca o pasăre”. Incheindu-şi rându- 
rile, copilul m'a rugat să-l învăţ 
cum să-și facă o pereche de aripi. 
„ca o pasăre”. Incheindu-şi rându- 
rile, copilul m'a rugat să-l învăţ 
cum să-și facă o pereche de aripi. 

Dorinţa lui e foarte ușor de în- 
teles, căci din cele mai vechi tim- 
puri, omul s'a lăsat ademenit de 
sborul pasărilor și a încercat să-și 
croiască aripi şi să se avânte în 
văzduh asemeni fiinţelor într'ari- 
pate. 

Legendele vechi ale Grecilor 
arată că Icar ar fi încercat să 
sboare cu aripi de ceară, dar a- 
propiindu-se prea mult de soare, 
acestea s'au topit și cutezătorul 
sa prăbușit, încându-se în apa 
mării. 

Cu sborul s'a îndeletnicit şi 
marele pictor Leonardo da Vinci, 
care a și făcut chiar și un fel de 
aripi cu care unul din ucenicii 
săi, Astro, a încercat să-și ia sbo- 
rul, dar a căzut la pământ, schi- 


| lodindu-se. 


Acum, în timpurile din urmă, 


"au fost mulţi cari au încercat să 


sboare prin propriile lor puteri, 
fără să se mai folosească de ba- 


= loane sau avioane cu motoare, fie 


întrebuințând planorul, un fel de 


“avion fără motor, fie făcându-şi 


aripi. 
„Iată ce știe despre încercările 
acestea : 


| In anul 1678, un născocitor 
= francez și-a făcut din pânză sub- 


țire o pereche de aripi cu care a 
sărit depe acoperișul unei case şi 
după un scurt sbor de-asupra câ- 
torva curţi, a coborit la pământ 
fără să-i se întâmple vreun rău. 

Acum în urmă, un american 
îndrăsneț anume, Clem Sohn, își 
face și el, întocmai ca franţuzul, 
niște aripi cu care sboară însă 
într'alt chip. Dar  îndrăsnețul 
sburător a avut norocul să cadă 
dela o mare înălțime, rămânând 
mort pe loc. 

Aripile lui Sohn, care au luat 
naștere după ani de încercări și 
nenumărate sărituri cu parașuta 
sunt făcute dintr'o pânză groasă, 
străbătute de  speteze de oţel, 


ușoare, dar destul de trainice 


spre a-i îngădui s'o mânuiască în 
aer, cum poftește. Când n'are ne- 
voie de ea, o poate pături, vârîn- 
d-o într'o valiză obicinuită. 

Când își îmbracă costumul, 
înaintea unui sbor, și-și întinde 
aripile, el ia înfățișarea unei pa- 
sări uriașe, dar greoaie. Sub fie- 
care braţ are câte o aripă de 
pânză, iar între picioare, dela 
coapse și până la glesne se întin- 
de un alt triunghiu de pânză, ca 
o coadă de pește. 

Pentru orice întâmplare nepre- 
văzută, precum și spre a căpăta 
o aterizare fără accidente, Sohn 
mai poartă și o parașută, cântă- 
rind 34 de 'kg., pe care și-o leagă 
de spate, în așa fel încât curelele 
să nu împiedice întinderea aripi- 
lor, sau a cozii. 

Deşi pe pământ pare o pasăre 


greoaie, Sohn a făcut până acum 


numeroase sărituri, dela mari 
înălțimi. El se ridică cu aeropla- 


< 


` săre se află acum 


i É 
fi x A F 
TE y R Na d E A 


Mei ems Pe a ~ Tr 
Far di: e ay 
X 


nul până pe la 2500—3000 de 
metri deasupra terenului, și când 
socotește că iuțeala vehiculului și 
vântul îi sunt prielnice, iese din 
cabină pe una din aripi și își dă 
drumul apoi în gol cu braţele și 
picioarele lipite de trup. Intoc- 
mai ca un parașutist, rămâne așa, 
numărând rar până la cinci, a- 
ceasta pentrucă nu cumva apara- 
tul să se agaţe de aripa aeropla- 
nului. 

După cinci, răstimp în eare a 
parcurs vre-o 70 metri, Sohn își 
„apucă aripile strâns în mâini, 
desface picioarele și începe să ri- 
dice încet un braţ. Când a mai 
căzut 15 metri, a întins o aripă, 
_iar coada îl ţine - drept împiedi- 
` cându-l să vie peste cap. După 
alţi 15 metri, începe să întindă 
„şi cea de-a doua aripă. Omul pa- 
în plin sbor. 
Căderea sa este oprită de pânze, 
așa că poate face câteva din ma- 
nevrele păsărilor. 

Când face o astfel de figură, 
Sohn apare la început spectato- 
rilor de pe aerodrom ca un punct 
micuţ, pe câmpul întins al ceru- 
lui, iar uneori se face parcă ne- 
văzut. Deacea, el are grijă să-și 
lege de picior o mică bombă cu 
fum care lasă nourași albi, pe a- 
zurul cerului. 

Intrebat de un prieten cea 
simţit în timpul sborului său, în- 
drăsnețul sburător a făcut destăi- 
nuiri foarte interesante. 

Iată cam ce a spus el: 

„Vreme de câteva clipe mă 
simt tras cu putere în jos. Apoi, 
sbor tocmai ca o pasăre și mă a- 
propii treptat de pământ. Sunt 


tot timpul stăpân pe mișcările. 


mele, folosind aripile și coada, 
datorită cărora pot face viraje ca 
și un automobil. 

„De coada, care este fixată în- 
tre picioare, mă servesc întocmai 
ca şi păsările. Apoi planez și fac- 
spirale, coborînd puţin una din- 
tre aripi. Putinţa de a-ți supra- 
„veghia mișcările în aer, fără ni- 
ciun ajutor îți dă minunatul sen- 
timent al puterii. Fără aripi, 
printr'o mișcare de înnot, îmi pot 
micșora iuțeala într'o cădere în- 
tr'o cădere întârziată până la 
1800 km. pe oră. Iar cu sintoma; 
kip scad această viteză i 100 


AȘ VREA SĂ SBOR CA O PASĂRE! 


că în gol, 


km. pe oră. Pot părăsi și relua 
după voie linia dreaptă a cobo- 
rîşului. Pot sbura cinci km. în- 
tr'o direcţie laterală și să mă în- 
torc apoi pe același drum, ateri- 
zând în mijlocul aerodromului. 

„Acest sbor te face să crezi că 
te-ai afla într'o lume de vis. Nu 
auzi nimic altceva decât vâjâitul 
ușor al aerului pe lângă ureci, iar 
dacă micșorezi iuțeala, piere și a- 
cest sgomot. 

„De ridic ochii, își văd aero- 
planul, descriind, 
cercuri largi, iar jos, se întind, ca 
pe o hartă în relief, câmpii verzi, 
căsuțe albe, și undeva, în mijlo- 
cul acestora, se află un petic lu- 
minos: aeroportul. Pe acest petic 
se află sute de puncte negre, ce 
mișună de colo până colo ca niște 
furnici. Aceste puncte sunt pu- 
blicul care mă urmărește. 

Am aceleași sentimente pe 
care desigur că le încearcă păsă- 
rile, când străbat văzduhul, și 
cred că va veni o zi când fiecare 
om va avea aripi ca ale mele, cu 


“ajutorul cărora se va putea înăl- 


ța de pe acoperișurile caselor. 
Dar pentru o astfel de înfăptuire 
mai e încă nevoie de multă 
muncă și multe încercări. 

„Sper că în curând voiu putea 
ateriza fără parașută. Aceasta 
cântărește 34 de kg. și greutatea 
ei mă împiedică în aer, făcân- 
du-mi sborul foarte obositor. La 
capătul unui sbor abia mă mai 
pot ţine pe picioare. Dar cu toate 
neajunsurile sale sborul acesta 
este ceva minunat”. 


D. Sohn susţine că ceeace face 
el nu este o simplă acrobație, ci 
rezultatul unor încercări ştiinţi- 
fice. In ultimii câţiva ani, s'a spe- 
cializat într'una din cele mai pri- 
mejdioase înfăptuiri aeriene — 
săritura „întârziată”, cu parașu- 
ta — în care sportmanul se arun- 
dela o înălțime de 
3.000 metri şi se lasă să cadă pe 
o distanță de 2.400 până la 2.700 
metri, mai înainte de-a trage de 
cordonul parașutei, care micşo- 
rează deodată iuțeala coborârii 
și-l lasă ușurel pe pământ. 

In cursul unei astfel de încer- 
cări, el a descoperit că făcând cu 
braţele și picioarele anumite miș- 
cări ca acelea ale înnotului, putea 
reduce iuțeala, fără să deschidă 
parașuta. Această observație i-a 
- dat ideia de a folosi o pereche de 


în depărtare, 


DE m [i 


=? 


aripi și o coadă, spre a micșora 
şi mai mult iuțeala coboririi. 
La primul său sbor lung, făcut 


la Miami, Sohn a sărit delao 
înălțime de trei mii metri. Dar în 
loc să vie peste cap, cum se în- 
tâmplă cu toți parașutiștii, acest 
îndrăzneţ sportman a pornit 
drept în jos, descriind apoi o a- 
meţitoare serie de curbe, sau mai 
bine zis o spirală, ce era văzută 
de public prin dâra de fum, din 
bomba fumigenă pe care şi-o le- 
gase la picior, El străbătu astfel 
2700 m. și nu-și deschise parașu- 
ta decât când se afla la câteva 
sute de metri de pământ. Specta- 
torii îl urmăriseră cu sufletul la 
gură, de emoție, până când văzu- 
ră în sfârșit parașuta desfăcân- 
du-se și umplându-se cu-aer. 


Unii dintre ei se așteptau să 
vadă pânza sfâșiindu-se şi pe. 
Sohn prăbușşindu-se mort la pă- 
mânt. Totuș, avionul rămase în- 
treg și Sohn nu păți nimic. 

In timpul acestei cunoștințe, | 
Sohn nu numai ca învăţat cum 
să se servească de costumul său, 
dar a mai şi descoperit că întâr- 
zând aripele putea face faţă câ- 
torva din greutăţile ce sunt ade- 
sea o grea încercare pentru pi- 
lot. 

„Obicinuidu-mă cu acea pere- 
che de aripi” spune Sohn, „am 
văzut că-mi puteam întârzia des- 
tul de mult coborârea și am des- 
coperit câteva mișcări primedi- 
oase. Printre acestea este lopin- 
gul, pe care nu-l fac decât la ma- 
re nevoe. Mișcarea aceasta are' 
însă un mare neajuns: pierderea 
de viteză care poate fi primejdi- 
oasă. Micul aeroplan ce sunt în- 
cepe să vie peste cap şi cum nu 
am mijloace cu care ca să schimb 
iuţeala, mi-e foarte greu să es 
dintr'un astfel de vârtej. La pri- 
ma rostogolire împietrisem şi cu 
greu mi-am recăpătat- singo 
rece. 

Aceste prime aripi m'au r: 
țat multe și mi-au dat idei noi”. 

Iată unde s'a ajuns până acum | 
prin sborul cu ajutorul aripilor. 
Desigur, nu peste multă vreme 
se vor putea născoci aripi potri- 
vite pe măsura omului, astfel că, 
acestea vor putea să sboare fără 
altă mașină, ca o pasăre. 

Deocamdată în multe țări din 
lume, şi nu de mult şi la noi, ii 
nerii să sboare cu ajutorul plano- 
rului, care este şi el alcătuit din 
două aripi mari, astfel făcute în- 
cât pot sbura fără să se foloseas- 
că vreun fel de motor. 


CEA MAI MARE BALENA 


Cea mai colosală balenă captu- 
rată până astăzi avea greutatea 
monstruoasă de 122.000 kilogra- 
me; limba ei cântăria 3158, ini- 
ma 631, ficatul 936 iar plămânii 
depășiau 1220 kilograme. Corpul 
ei conținea 25.000 kgr. de grăsi- 
me; carnea cântăria 56.000 kgr. 
şi scheletul, jupuit, 22.000. 

Iată ce se poate numi, cu drept 
cuvânt, un vânat frumos ! | 


11 


n dimineaţa aceia era lume puţină în grădina Zo- 
_ologică din... Dealtfel deabia se începea ziua. Şi 
apoi era nu timp urât și cenușiu care nu dădea 
pofta de plimbare. 
; „ Printre rarii vizitatori cari păreau că se interesea- 
N ză de animale, doi îmi atraseră privirile. Ei mergeau 
„la braţ şi semănau ca doi fraţi. Dar câte deosebiri în 
; gesturi și în îmbrăcăminte ! Unul avea pe cap un jo- 
i ben, era îmbrăcat într'o mare redingotă şi purta 
= ochelari; celalt purta pălărie moale turtită ca o be- 
„retă, haină și o cămașe fără guler. Cel dintâi vorbea 
i acetigor şi modest; cel dealdoilea făcea gesturi largi 
şi ridica vocea. 
zi „ Dar amândoi surâseră prietenește când îl întâlniră 
_ pe gardianul Henric Floare, care îi salutase. . 
Aveam o bună ocazie să mă informez despre acești 
„ strani oameni. Și îl întrebai pe Henric Floare. 
=. „Oh! îmi spuse gardianul dând din cap, acești doi 
„bătrâni sânt doi originali. Unul e profesor de științe 
naturale, iar celălat un fost marinar care a făcut de 
mai multe ori înconjurul pământului. Nu le cunosc 
„decât numele mici. 

Pe profesor îl chiamă Camil iar pe marinar Albert. 
| Se vede că locuiesc aceiași casă deoarece vin tot- 
E deauna împreună. Dupe cum vedeţi au aerul să se 
n înțeleagă. Dar prima dată când i-am întâlnit aci, se 
„certau rău de tot și am crezut că au să se bată. E o 
f 


= adevărată poveste... 
„| — Care cu siguranță merita să fie ascultată, zisei 
„eu, ca să hotărăsc pe gardian”. 
Henric Floare care atât aștepta, şi începu : 
„Lucrurile se petreceau când se înstala grădina. 
> Nu era aci decât o singură cămilă, sau mai corect 
o dromaderă, căci știți cu siguranță că dromaderele 
e n'au decât o „cocoaşă, pe când cămila are două. 
= Dar dacă n'aveam decât un dromader în schimb era 
bine instalat. Ca totdeauna aci ne îngrijisem să fie în 
"un frumos decor. Așezasem în jurul locuinţei lui plan- 
S  tecare să-i amintească de Africa, așezasem chiar còco- 
5 tieri pe care îi împodobisem cu adevărate nuci de cocos. 
i 


„Treceam pe aci, venind tocmai din colțul parcu- 
lui unde era instalat dromaderul, când intâlnii pe 
profesor și marinar care veneau spre locul dromade- 
rului. Deodată îi văd oprindu-se și gesticulând. Nu se 
ineau de braţ în dimineaţa aceia, și erau departe de 
a-și vorbi frumos. 
—„„Iţi spun că este un dromader,; spunea profesorul. 
—, Şi eu, răspundea marinarul, îți spun că e o cămilă. 
= — Dromaderul n'are decât o cocoașă, explica pro- 
„ fesorul cu autoritate. 
= — Tocmai, îi răspunse marinarul cu convingere, 
de aceia dromaderul tău este o cămilă pentru că are 
două cocoașe. 
„.— O cocoașe. 
„— Două! Nu sânt orb. 
In acel moment cum mă apropiasem, continuă 
gardianul, profesorul mi se adresă: „Vrei dumneata 
să ne dai o informaţie ? îmi zise el. 
N— Cu mare plăcere. 
„— Iată, continuă profesorul: am vrea să știm dacă 
„animalul care se vede în capul drumului, în ţarcul cu 


Pe scai Ea PART S aA A ea EOT S Farai ma: 


DOUA COCOAȘE 


pd Vi 4 ci "a Rah, PE O ETA r 


Faf 


— Este un dromader, răspunsei eu. Se aşteaptă să 
ne sosească cămile dar încă n'au venit”. 

Atunci fostul marinar, zgâlțâindu-mă de braţ mă 
întrebă : 

„Susţii că este un dromader ? 

— Da desigur. 

— Chiar dacă ar avea două eo dă insistă marinarul. 

— Dar n'are decât una.. 

—- St ! bine ! vino să vezi ! spuse fostul marinar lu- 
ându-se cu el, pe fratele lui și pe mine. 

Ajunşi în faţa dromaderului, el ne privi râzând. 
Dromaderul avea două cocoaşe. Era o cămilă. 

Profesorul nu mai pricepea nimic. Eu încă mai 
puţin. Iar fostul marinar, era triumfător : „E culmea 
am călătorit destul în Africa ca să știu să deosebesc 
o cămilă de un dromader. 

Cei doi frați erau să înceapă iar să se certe. Eu le 
spusei : 

„Aşteptaţi vreau să fiu bine lămurit.” 

Și alergai către ţarcul unde dromaderul meu se 
transformase în cămilă. Vreau să îl privesc mai dea- 
proape. 

Când fui în fața  cămilei, ea se transformase în 
dromader şi nu avea decât o cocoașe. 

Acesta era un fenomen care merita să fie studiat. 
Pe când mă apropiai de dromader, băgai de seamă 
ia un animal care se furișa pe lângă gardul ţarcului. 


V'am mai spus că maimuțţele grădinei zoologice au 


obiceiul să se plimbe prin toate colțurile parcului. 

Era o maimuţă pe care o recunoscui. Era Joko, 
una dintre cele mai obraznice și îndrăzneţe. Ea ținea 
în mână un fel de sac şi părea că se teme să nu fie 


surprinsă. 


Ce mai plănuia în căpşorul ei Joko ? 

Bineînţeles mă ascunsesem și observam nemișcat. 

Când Joko se crezu neobservat, începu să se sue 
într'un cocotier și ia o nucă și o bagă în sac. Apoi se 
suie în spinarea dromaderului, care se vede că era 
obijnuit cu treaba aceasta căci nu mișca. Când s'a 
instalat frumos, Joko scoase din sac nuca și încercă 
să o deschidă. 

Incepui să pricep chestiunea. Mă întorsei în locul 
unde lăsasem pe cei doi fraţi și îi iau cu mine, spu- 
nându-le să nu facă sgomot. 

In curând ajunserăm la ascunzătoarea de unde se 
putea vedea maimuța care sucea și răsucea nuca. 
Dar. probabil că Joko avea auzul bun; ne auzise. 
Oh ! într'o clipită, Joko, băgă nuca de cocos în sac, 


“pe care îl așeză pe spinarea dromaderului, şi sări 


jos și dispăru în dosul plantelor. 

Și, pe spinarea dromaderului, sacul părăsit de 
Joko părea, a doua cocoaşă care transformase dro- 
maderul în cămilă. 

„Aveam dreptate amândoi zise cu mulțumire 
profesorul. i 


— Era şi dromader şi cămilă ! strigă marinarul, 


şi iacă-i plecați la braț amândoi, fără să-mi mulțu- 
mească cel puțin că i-am luminat. 
„Ceiace demonstrează, zise Henric Floare cu un 


surâs mulțumit, că dacă știi să observi animalele cu 


atenție înveți totdeauna ceva. 


aadi ia L a 


sd ae dna 


À 


MODA LA COPII 


ăzboiul ne înconjoară, 

mâine ar putea chiar să ne 

atingă. Luminile se camu- 

flează spre a ne feri de 
bombardamente și mamele ` sunt 
ființe prevăzătoare, ele simt pen- 
tru progenitura lor pericolul și 
din timp prevăd ce au să facă a- 
tunci. 

Dacă copii mai mărișori se vor 
putea îmbrăca singuri în miezul 
nopței când s'ar putea suna alar- 
ma, cei mici şi plăpânzi sugari 
însă trebuesc ajutați, și pentru ei 
trebue prevăzut din timp haina 
practică care să îi îmbrace pen- 
tru adăpost chiar fără să fie ne- 
voe să îi sculăm. 

In loc de pijama obijnuită de 
flanelă, mama îl va imbrăca în- 
tr'una de tricotaj care îl îmbracă 


POTRIVIRE 
Pentru a cincisprezecea sau a 


şaisprezecea oară, acelaș vaga- 


bond apărea în faţa tribunalului 
corecţional. 

— Nu ţi-e rușine să vii aici 
atât de des? — îl întrebă pre- 
şedintele. 

— Ruşine? De ce, domnule 
Președinte ? Dumneavoastră ve- 
niţi în fiecare zi.. 

Š 
RASPUNS 

— Mă rog, ce reprezintă pic- 
tura asta, că nu văd nimic ? 

— O vacă la păscut. 

— Da? Dar unde e iarba ? 

— Iarba a mâncat-o vaca. 

— Şi unde este vaca? 


— Vaca a plecat fiindcă nu 


mai este iarbă !!... 
% 


OBIECTE DE ARTA 
— In locu- 


două tablouri 
antice de o ra- 
ră splendoare. 
— Din ce e- 
pocă? > 
— Din epo- 
ca în care mai 
syeam bani. 


ința mea am 


de la cap până la picioare, când 
doarme în casă ast-fel îmbrăcat 


mama va avea grijă să-l lase mai 


puțin învelit, având în vedere 


căldura sobei. 


MUMOR 


S'A MARIT 

— Câte ore are ziua, Ionescule? 

— 25. 

— Cine te-a învățat aşa ? 

— Dumneavoastră. Doar eri 
ne-ați spus că ziua s'a mărit cu 
o oră. 

E 


N'A INȚELES 
Mitică se duce la gară, ca să 


ia trenul de Ploești. El întrebă pe 


un ceferist : 

— Când pleacă trenul următor 
spre Ploești ? 

— 19.42 răspunde ceferistul. 

— Ce face ? Să aştept eu până 
în anul 1942, ării Mitică. 


DE-ALE TIPOGRAFILOR 


Un tipograf primi odată o co- 
mandă pentru o panglică de co- 
roană mortuară, pe care să scrie: 
„Dormi liniştit! La revedere !“. 


Două ore mai târziu, tipogra- 
ful primi o scrisoare din partea 
clientului care îi comunica : Vă 
rog să adăogaţi „în ceruri“ , dacă 
mai este loc. 

A doua zi se putea ceti pe 
panglică: „Dormi liniștit! La 
revedere în ceruri, dacă mai este 
loc“. 


Când va veni, și sperăm că ni- 


ciodată să nu se întâmple aceas- 


COLȚUL PETIȚELOR E 


o 
| 
| 


ta, momentul să ne refugiem în , 


adăpost, iată mama a prevăzut o 
adoua manta de lână cu scufiţă, 


îmbrace mantaua copilul nu va fi 


„nici deșteptat din somn. 


Somnul profund al copilăriei 
rezistă la acest îmbrăcat atât de 
gingaș executat de mâinile ma- 
mei. 

Iar ca să păstrăm căldură în 


' ghetuțe tot de tricotaj, iar ca să 


>| 


[i 


jurul copilului va fi deajuns ca 


seara să punem apă caldă într'un 
termos și când ar fi nevoe să o 
vărsăm într'o jungă de cauciuc. 

Și micul sugar chiar dacă nu 
va mai dormi în pat va avea în 
schimb brațele mamei, și se va 
simţi și mai bine. 


MULȚUMIREA 


Albert se întoarce dela perilh d cu 
un ochiu umflat. 


` 


| 
i 
| 


— Cine ţi-a făcut asta? îl întrebă 


— M'am bătut cu Ionel. 
— Vezi, asta nu-i frumos, Du-te la 


el și dă-i prăjitura asta ca să-l împaci. 
Albert pleacă și se întoarce peste 


o oră și cu celălalt ochiu umflat. 
— Cum, se miră mama, n'a fost 
mulțumit Ionel ? 
Ba da, dar mi-a dat încă un pumn 
şi mi-a spus să-i mai aduc o prăjitură! 
i Di 
DELICAT 4 i 


Ghiță către Porcescu: Când 


mă uit la tine îmi adug aminte. $ 


de Purceluș. 
Pote di 


TEI > rez E rr FE 


ES, 
22 


= II 
i 


pgo m i 29 EES RPT rată “ŞI e 


A VENTURILE 
„ CĂPITANULUI HATTERAS 


l de JULES VERNE 
Orice ar ti fost, Hatteras, fără a ezita, se 
A îndreptă spre rivalul său și-i zise cu un ton 

„grav: 


i 

p _— Mi-ai scăpat vieața, Altamont. 

= — — Şi d-ta mi-ai scăpat-o pe a mea, e sad 
americanul. 

Urmă un moment de tăcere. Apoi Altamont 
_ adăugă: 

— De acum suntem chit. 


| N 

E - — Nu, Altamont, răspunse căpitanul, când 
| doctorul te-a scos de sub mormântul de ză- 
| 


z „padă nici nu știam cine ești, însă d-ta m'ai 
„scăpat din pericol, când știai cine sunt. 

— Dar d-ta ești semenul meu, răspunse Alta- 
= mont, și orice ar fi, un american nu-i laș! 

= — Nu, desigur, exclamă doctorul, e un om, 
„un om ca și d-ta Hatteras. 

— Ca și mine el va împărtăși gloria, care 


„mi-e rezervată ! 
— Gloria de a morg la polul Nord! zise 
Altamont. 


». ES Da, făcu căpitanul cu un accent măreț. 
: „__— Am ghicit așa dar, zise Altamont. Aţi în- 


drăsnit să concepeți un astfel de plan ! Indrăs- 
3 niți să atingeti acest punct greu de atins ! Ah, 
F ce frumoasă năzuință! vă spun, e ceva sublim ! 
„— Dar, d-ta, întrebă Hatteras repede, nu te 
„ îndrepţi ca și mine spre drumul polului ? 


Altamont părea că stă M „tudoială să Tăs- 


„pundă. uh E alge 
iz — Ei bine, făcu doctorul. 

`. — — Eu nu, răspunse americanul. Nu. Adevă- 
„rul înainte de amorul propriu. Nu. Eu n'am 
„avut acest măreț gând, care v'a adus până 
aici. Eu căutam să trec cu vaporul meu strâm- 
| Boarea din Nord-Est, iată totul. 

g — Altamont, zise Hatteras întinzând mâna 
americanului, fii tovarășul nostru de glorie și 
3 „vino cu noi să descoperim polul Nord ! 

„ Cei doi oameni își strânseră cu căldură și 
| ` loialitate mâna. 

= Când se întoarse spre doctor acesta plângea 


= — Ah, amicii mei, murmură el ştergându-şi 
lacrimile, cum pot să-mi stăpânesc bucuria, 
care îmi umple inima?! Ah, scumpii mei to- 
răni. ați sacrificat pentru a vă reuni întrun 
succes comun această mizerabilă chestiune 
„de naționalitate. Anglia și America n'au ce 
căuta aici. O strânsă simpatie trebue să ne 
“în contra pericolelor expedițiunei noas- 
tre. Dacă polul Nord este atins, ce importă cine 
la descoperit ? Pentru ce să se înjosească și să 
S > laude de a fi american sau englez, când 
poate să se fălească că-i om? 
Doctorul îmbrățișă pe cei doi dușmani îm- 
ăcaţi ? el nu-și mai putea stăpâni bucuria, 
i cei goui noui prieteni se simțeau și mai 


zi 


apropiaţi prin prietenia pe care doctorii le-o 
purta la amândoi. Clawbonny vorbea fără să 
se poată stăpâni, despre vanitatea compe- 
tițiunilor, nebunia rivalităților și acordul atât 
de trebuincios între oameni depărtaţi de țara 
lor. Vorbele, lacrimile și mângâierile sale îi 
porneau din fundul inimei. Se liniști apoi după 
ce îmbrățișă a douăzecea oară pe Altamont și 
Hatteras. 

— De acum la lucru, zise el. Fiindcă eu 
n'am fost bun, vânător, să-mi pun la contri- 
buţie talentele mele. 

Se puse să despintece boul, pe care-l numi 
boul împăcării, cu atâta îndemânare, parcă ar 
fi fost un chirurg care face o autopsie delicată. 

Cei doi tovarăși îl priveau surâzând. După 


câteva momente, îndemânaticul practicant 


scoase din trupul animalului vreo sută de li- 
vre de carne proaspătă, pe care o împărți în 
trei bucăţi, luând fiecare vânător câte una, a- 
poi relua drumul spre Fortul Providenţii. 

Pe la zece ceasuri seara vânătorii ajunseră 
la Doctor's House, unde Iohnson și Bell le pre- 
paraseră cina bună. 

Inainie de a se pune la masă, doctorul, cu 
voce triumfătoare, arătând spre cei doi tova- 
răși de vânătoare, zise : 

— Bătrânul meu lohnson, am dus cu noi un 


englez și un american nu-i așa ? aag 


— Da, d-le Clawbonny, răspunse șeful echi- 
pajului. 
— Ei bine, acum readuc doi fraţi. 


Cei doi marinari întinseră bucuroși mânalui | 


Altamont; doctorul povesti apoi ceeace a 
făcut căpitanul american pentru cel englez, și 
în noaptea asta, casa de ghiață adăpostea 
pentru prima dată pe cei cinci oameni pe de- 
plini fericiți. 

Cap. XVIII 
ULTIMILE PREGATIRI 

A doua zi, vremea se schimbă, se făcuse iar 
frig, mai multe zile în șir căzu zăpadă, ploaie 
și viscole chiar. 

Bell terminase șalupa. Ea răspundea perfect 
de bine scopului ce-și propusese să îndepli- 
nească ; cu bordurile mari, podită în parte, ea 
putea să plutească pe mare chiar pe o vreme 
rea cu catargul său bun, și fiind destul de u- 
șoară& putea să fie pusă pe sanie, fără să fie o 
prea mare greutate pentru câini. 

In sfârșit se pregătea o schimbare capitală 
pentru cei ce iernaseră în bazinul polar. Ghe- 
țurile începuseră să se sfarme în mijlocul Bă- 
iei, cele mai înalte sdruncinate neîncetat prin 
izbituri, nu așteptau decât o furtună, care să le 
deslipească de țărm spre a forma munți de 
ghiață plutitori. 

Cu toate acestea Hatteras nu voia să aștepte 
desfacerea câmpului de ghiață pentru a în- 
cepe excursia. Fiindcă pe uscat trebuia să se 
facă călătoria, îl interesa foarte puțin dacă 
marea era desghețată sau nu, încât fixă ple- 


carea la 25 Iunie, când toate pregătirile tre- ` 


buiau să fie terminate. 
(Va urma) 


-T 


H 


E> 


PAGINA 


ORIZONTAL: 1. Cântă găi- 
na ; 10. Centimetru ; 12. Orien- 
tare a velelor astfel ca să se con- 


trabată şi vasul să rămână a- ` 


proape imobil; 15. Prețios ; 19. 
Imensitatea aquatică dintre con- 
tinente ; 29. Notă muzicală ; 21. 
Corăbier ; 22. Arap ; 23. Sultan 
ture ; 25. Drug; 26. Lucrare de 
fortificațiune ; 28. Unul din cei 
12 apostoli; 29. Bastiment de 
război ; 31. Nume masculin ; 33. 
Oraș în AEF. (Cead); 34. Mare 
la nordul Europei; 36) Simţea 


dragoste pentru cineva ; 37. Im- 


periu în Asia ; 38. Cel ce produce 
mișcare ; 39. Cal; 40. Cercetare 
anumită ; 41. Luntre; 42. Tran- 
zacțiune ; 43. A roade. 
VERTICAL: 1. Permanentă 
îngrijorare a corăbierilor pe 


Mutaţia pieselor 


ABCDETr 6 


Impărțiți un dreptunghiu în 7 
căsuțe : A, B, C, D, E, F, G. Așe- 
zaţi în cele trei căsuțe din stân- 
ga 3 obiecte asemănătoare între 
ele ; 1, în cele 3 din dreapta, alte 
trei obiecte asemănătoare între 
ele : 1, 2, 3. 


Problema constă în a face tre- , 


cerea la dreapta a obiectelor din 
stânga şi viceversa, deplasân- 
du-le în condițiunile următoare : 

Un obiect poate înainta din- 


' tr’o casă în cealaltă dacă aceasta 


din urmă este neocupată. 


-y ET —... 


a PUP IPP Adni Ne EL PT € Si ei cd 


JOCURILO 


ii îi e a ST a pi aa a 


pa AA 


timp de furtună ; 
Navigator spaniol care a făcut 
primul voiaj în jurul lumii (în 
1526); 4. Pocitură (Mold); 6. 
Lunte ușoară ; 7. Rang de boie- 
rie; 8. Oraș în Portugalia; 9. 
Arareori ; 10. Grindă solidă de 
lemn sau fier în partea cea mai 
de jos a casei; 11. Ziua ei o săr- 
bătorea la 15 August; 12. De- 
numire generală a frânghiilor 
întrebuințate în marină ; 13. Ma- 
rea !; 14. Cel ce iubește și culti- 
vă artele frumoase ; 15. Serviciul 
Român ; 16. In vârful lui flutură 
măreț pavilionul ; 17. Folositor ; 
18. Hoţi la drumul de apă; 21. 
Abia ; 24. Alăturate ; 28. Vueturi 
în parapetul unei bărci ; 30. Riu 
“în Bavaria ; 32. Drumul vasului 
35 Pod umblător. 


Nu poate fi sărit un alt obiect 


pentru a ocupa o căsuță liberă. 


Nu se poate nici muta şi nici 
sări 
exemplu de procedare: 1 mer- 
ge la D; Z merge în E, etc. Pu- 
teţi continua în aceeași măsură ? 


Evantaiul 


1. Voiciune de imaginaţiune ; 
2. Risipire ; 3. Sentiment de ne- 


linişte; 4. Regulament, și în 
special legea fundamentală a ță- 


două obicte. Iată un mic os plăcut ; 


rii proclamată de Cuza-Vodă în 
1864; 6. Nedeslușit; 7. Biciu 
cu care Romanii își băteau scla- 
vii; 8. Era Mahomedanilor care 


începe cu fuga lui Mohamed din 
Meca ; 9. Poveste plină de aven- 


turi; 10. Soiu de dovleac; 11. 
Ce ține de buză ; 12. A modifica 
articolele de legi; 13. Neculti- 
vat ; i 
Iuțeala locomotivei. 

Rândul al doilea orizontal : 
Stânci uriaşe pe valea Rărău- 
o PR * 

o o 


Pătrat magic 


r 


s A 


Y 
ESA 


ORIZONTAL : 
flori albe și bobițe roşii ; 2) Mi- 
3) Ciocănit ; 
face la fel cu altul; 5) De naş- 
tere. E 

VERTICAL LA FEL. 


Deslăgările jocurilor din numă- 
rul precedent 


INCRUCIŞATE : c, o, păcat, 
risca, ani, r, ge, pe, cr, h, chema, 
aidem, luat, alta, t, 1, o, r. 

DIN SILABA IN SILABA: 
rama, mamă, mapă, pasa, şase, 
Sena, naja, jale. 


JOCUL ROȚILOR : Metale, o- 
norat, sfătui, primar, panică, pi- 
tula, încins, oltean, tarabă — La- 


lea — Nufăr — Călin — Alba. 


goa aa 


R 


| 
À i 
A 
Di 
pr 


14. Un fel de artificiu; 15. 


1) Arbust cu 
4A. 


- 


esp: 
Pi 
r 


15 


Eta iza DPIN. m TE 


cena se petrecea într'una 
din cele mai luminoase 
străzi de Madrid acum câți 
3 va ani. Doctorul Dumerio 
„merge pe această stradă liniştit în 
„ tovărăçşia prietenului său. In ur- 
ma lor oprindu-se la toate colțu- 
rile, mirosind toate pietrele mer- 
gea Canieco, cățelușul. 

Și tocmai despre el deodată 
încep să vorbească cei doi. Docto- 
„rul preamăreşte virtuțile câinelui 
„său, și propune prietenului o 
. prinsoare. Prinsoarea e primită. 
-~ Iat-o. Canieco e foarte ocupat să 
~ cerceteze unghiul ce îl face o co- 
loană și un pilastru la intrarea 
„uni frumos palat : va vedea oare. 
ca Dumerio scoțând din buzunar 
“un ban, face cu -briceagul două 
semne pe ban îl ascunde sub pul- 
"berea drumului. 


3 y Plimbarea continuă. Numai 
după ce se îndepărtează de poar- 
~ ta palatului, aproape de casa doc- 
= torului, acesta chemă pe Canieco 
„şi îl face să priceapă că a pierdut 
„ceva. Animalul ascultă și apoi se- 
rios se întoarce pe drumul care 
îl străbătuseră toţi trei. 

Cei doi îl privesc îndepărtân- 
du-se. 

— Vei vedea, face doctorul, — 
nu se va întoarce fără ban. Și nu 
vei aștepta multă vreme. 

Iată... însă că acel moment fu 
„lung. 

„Cât pe aci să nu se mai termi- 
„ne. Dupe trei ore oaspetele între- 
ba cu ironie: 
sigur că vei câștiga prinsoarea ? 
Și celalt întreba, ascunzându-și 


E neliniștea : — 


. 


K s 


S'a întors Ca- 
= Nu nu se întorsese. Cei sa 
întâmplat ? 


N" Isa întâmplat că tocmai a- 
= tunci când ajunsese în acel punct 
„unde era banul sosea acolo un ne- 
-_gustor cu o căruță încărcată. Ba- 
„nul fu scos din praf de către co- 
„pita calului. ma pene îl väzu, 


„Iov S 
_Cec Poştal 4.083. Red. responsabi 


aibe cala, 


UN CAINE, UN BAN ȘI O PERECHE DE PANTALONI 


— Spune-mi eşti. 


se opri şi îl luă. Dar deodată se 
pomeni cu Canieco care și el se 
repezi să-l ia, dar nu reuși să o- 
prească pe negustor să-l bage în 
fundul buzunarului său. 

Omul se sui în căruţă și își 
continuă drumul. 

După căruță mergea însă câi- 
nele. Se opri negustorul la un 
mic han. După ce puse căruța 
sub șopron și calul în grajd mer- 
se să cineze. Lângă el câinele. 

Câinele din când în când se ri- 
dica în două picioare și îl privea. 

„Desigur, acesta e un câine 
care își caută stăpânul, — își zice 
negustorul. „E un frumos ani- 
mal” gândul să-l ia cu el îi su- 
râse. Il mângâie, îi dete să mă- 
nânce din belșug, Şi fu foarte fe- 
ricit când văzu că fără să-i facă 
semn merse cu el în camera ce Îi 
fusese rezervată. Deci 
era... al lui. Se desbrăcă negusto- 
rul... scoase și pantaloni... 

Dumnezeule ce se întâmplă a- 
tunci ? 

Câinele atât de liniștit până a- 
tunci se repezi la ușă şi începu să 
latre furios... Sărmanul negustor 
caută să-l mângâe să-l potolească, 
dar nu prea e curagios bravul 
negustor iar câinele pare un fe- 
roce animal. Negustorul se gân- 
dește că va pierde câinele... des- 
chide ușa... e data 

Dar acum începe să strige el — 
căci plecând câinele  Canieca a 
luat și pantaloni ! 

Și amândoi sosec 
Dumerio. 

După atâta așteptare, cei doi 
prieteni văzând pe Canieca cu 
pantaloni şi pe negustor până 
când cuprinși de un hohot de râs 


deacum ` 


la casa lui 


«e nu mă pot opri. Dar sărmanul 
negustor plin de ciudă zice: 

— Câinele dumneavoastră este 
un hoț. 

— Un hoț? Greșiţi, răspunde 
liniștit doctorul. — Dacă câinele 
meu v'a luat pantalonii este pen- 
tru că probabil acolo sânt bani 
care nu vă aparțin. 

— Ce vreţi să spuneţi ? 

Nu sunt decât banii ce am în- 
casat la târg. 

Şi nu e un ban în plus? E în- 
semnat cu.o cruce pe eu, ia pri- 
viți ! 

Ah banul, murmură negusto- 
rul. 

Și până la urmă râde și el pe 
când încetișor î-și trage panta- 
loni. 


CE ESTE MASSA UNUI CORP 


Deseori se confundă în limba- 
jul obicinuit, massa și greutatea 
unui corp. Diferenţa e mare însă. 


Pentru a ne da seama ce în- 
seamnă massa unui corp, ne pu- 
tem imagina următoarea experi- 
ență: să punem în mișcare o pia- 
tră de moară sau o roată de ma- 
şină. Aceste corpuri sunt bine 
centrate, toate forțele  datorite 
greutăți fiind puse în echilibru. 
In acest timp, dacă voim să oprim 
piatra de moară sau roata, sun- 
tem obligaţi să depunem-un efort 
oarecare. Și acest efort este cu 
atât mai mare, cu cât și densi- 
tatea corpului e mai mare. El este 
proporțional cu massa. Viteza in- 
tervine deopotrivă, dar să presu- 
punem că am pus în mișcare 
două roţi, una de lemn și alta de 
fier, cu aceeaș viteză. Efortul ne- 
cesar pentru a le opri va fi mai . 
mare pentru fier, decât pentru 
lemn. Singură massa, provoacă a- 
ceastă diferenţă. 


„DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Ziarur“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Periodice la Tribunalul 
„|. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. 

Bi, G. lonescu. Prețul abonamentelor: 

43 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale ATT: i 


Telefon 2.76.25. 


Un an (52 numere) 240; 6 luni (26 numere) 125; 


t5. 575/939 


EEE nR piei Strada R. as d 17 


an Pe 
tr ne seta 


i: i 
Tp = es 


y 


1) Marinel, viteaz ca'n totdeauna, 
Făcu azi o ispravă... încă una. 


Pe când în barcă mergea la pescuit 
La apus un punct negru a zărit 


2) E, un mare vas de război, 


„Ei, băete vrei să asculte“ 


Mare cum nu sânt pe la noi. Vino repede pe punte. 


3) După vorbă de, „i străin, 


Vreau să știu, sânt amici, 4) 


Mă vrei, să creadă că mă 'nchin, Sau sânt chiar inamici? 


5) Căpitanul de... omenie Dacă îl va conduce doară 


li arată că'i dă o mie, 


Printre stâncile din strâmtoare. 


Trecând pe lângă o fereastră, 
I se pare situaţia cam... albastră. 


Pe o hartă, stau de vorbă: câr, mâs 
Aceștia desigur dela noi nu's. 


6) Da, desigur Don Capitan, sânt eu mic, Și ia cu curaj în mână 
Dar de tine voi avea eu grijă... inamic A vaporului cârmă, 


6) Apoi, vin nişte soldaţi, 


Aa_sa_ brânza -nista ontita Cana atoli i na = Anti 


BROASCA ȘI MUSCA 


„ Broasca are o limbă ciudată, lucru care, fără îndo- 
ee. ială, a fost scăpat din vedere, de mulți oameni, afa- 

A o bineînțeles, de învățații care se îndeletnicesc 
`< anume cu studiul elor. l 

Spre deosebire de limba noastră care e fixată de 
fălci cu partea dinapoi, limba broaştei e fixată cu 
partea dinainte. Datorită acestui fapt, ea poate s'o 
scoată, aproape în întregime, afară. 


„uliţă: mai întâi, ea deschide gura foarte mult; și apoi, 
“când musca neprevăzătoare vine în apropierea ei, 
te pa flic.. limba, până atunci culcată, se întinde ca un 

z5 ‘arc, și se îndreaptă spre insectă lovind-o. | 

Š DN Musca nu poate scăpa, deoarece limba broaștei e ca 


| „și o hârtie de prins muște, acoperită cu o materie cle- 
ioasă. 


Că e 
PASAREA CARE SBIARA CA UN MAGAR 
E „Desigur că nu este vorba de un cântăreţ cu glas 


„prea plăcut. Este pelicanul obișnuit, cu penele albe, 
pe care naturaliștii l-au numit „onocrotal”, deoarece 
E glasul său se aseamănă cu sbieratul unui măgar. 
ati? - Aţi aflat desigur că există un animal care trăește 

| prin Indochina și care se numeşte „broasca-bou”, de- 


| oarece glasul ei se aseamănă cu mugetul boului. Iată 
| prin urmare încă o pasăre imitatoare. 
Ea, Un lucru caracteristic al pelicanului, este partea 


|. dejos a ciocului, care este flexibilă, susținând un fel 
Ei de pungă, formată dintr'o piele ce se întinde cu ușu- 
< rinţă. In punga aceasta încap zece litri de apă. 2 


© 
PAIANJENUL PESCUITOR... 


„a fost descoperit în Natal de către siliciul 
` Nendrik Abraham, care descrie astfel chipul lui de a 


Păianjenul pescuitor se aşează pe o stâncă sau pe 
ramura vreunui arbore de pe marginea vreunei ape. 
~ Odată aşezat la post, își ţese o plasă foarte largă, 

pma de un pr trainic, și apoi o lasă jos deasupra 
îi -Când ospiele e prins, păianjenul trage numaidecât 
Pe ~ plasa, care se închide ca o cursă, cu prada înăuntru. 
| 7 Profesorul Abraham povesteşte că ar fi văzut un 
E 3 -astfel de păianjen întinzându-șt năvoadele deadrep- 
tul sub apă și prinzând chiar niște păstrăvi... 


9 
PAMANTUL SE RACESTE 


tea trăi nici noi Guan, A persis şi sia n'ar 
a “creşte măcar un fir de iarbă.. 

z  Invățații au putut însă să afle că această căldură 

uiti tome a de, 


Să privim o broască în timp ce pândește o muscu- 3 


“tru a face vânători pe locurile acoperite de apă. Pe 


în ce. . Când se va răci cu desăvârșire, se va stinge 
orice pustiu, așa cum este de exemplu, luna. - 

Dar, putem fi liniștiți și putem dormi fără nici o 
grijă. Până să se întâmple aceasta, vor trece mai 
multe milioane de ani. 


"e 
ZECE ORE IN BOTUL UNUI CROCODIL. 


La Dangola, în Sudan, un tânăr, apucat de un cro-. 
codil, s'a sbătut timp de zece ore în botul lui, sub 
privirile îngrozite ale oamenilor; iar în cele Ea urmă 
a fost târît în valuri de către fiară. a 

- Crocodilii sunt tot mai rari în Nil, dar când ploiiă, 
ei părăsesc bălțile și lacurile Atricei Centrale pen- 


semne, că unul din aceste animale a apucat de picioa- 
re pe tânărul arab, și ținându-l strâns între fălcile 
închise, s'a așezat pe un banc de nisip, despărțit de 
sat prin braţul unui. fluviu de vreo 100 m. lăţime. 
A rămas acolo nemișcat, în plin soare, ceasuri în șir, - 
fără să se sperie de strigătele sătenilor atrași de 
tipetele nenorocitului arab. Locuitorii n'aveau nici 
arme, nici bărci pentru a trece apa, iar depărtarea 
fiind prea mare, nu puteau să arunce cu pietre id 
crocodil. i, 

In cele din urmă, a venit și poliția. Din nenoro- 
cire, crocodilul a fost rănit numai și s'a scufundat în 
apă împreună cu arabul. 


e 
UN SPORT CURIOS 


In America, continentul tuturor ciudăţeniilot, 
sportivii nu se mulțumesc numai să se plimbe cu 
barca, ci cred că e mult mai ziar să se şi Bre 
totodată. i 

De fapt, au er acest sport din Franța, unde era 
cunoscut mai ales prin regiunea Lyonului, purtând 
numele de „luptă lioneză“. 

Americanii au înlocuit însă vâslele bărcii prin- 
trun motor. Afară de aceasta, au pus în faţa bărcii 
o platformă pe care stau luptătorii. 

Iată în ce constă acest sport. Doi luptători stau 
faţă în faţă, fiecare pe barca lui, ţinând în mână 
câte o prăjină lungă, prevăzută la capăt cu un ghe- 
motoc moale de pânză. Fiecare din ei trebue să atingă 
pe celălalt, cu acest ghemotoc, în așa chip ca învin- 
sul să nu se mai poată ţine în cumpănă și să cadă 
în apă. 

Aceste lupte fac să ţi-se sbârlească părul de frică, 
chiar când luptătorii folosesc bărci obișnuite; dar 
mai ales când au bărci cu motor 

Bărcile cu motor, pornite cu o viteză uimitoare, se 
întrec, se învârtesc pe loc, atacă pe neaşteptate şi | 
pornesc una i alta, gata-gata să se cionească mt $ 
o ast de ori 


“Atunci tatăl lui Ilie zise : 


EET E OARE ERT 


TIE S 


_lšcăul Jlie, băiat deştept şi harnic la muncă, 
luase în căsătorie pe Ileana, fată frumoasă la 
chip, dar la minte..., despre partea aceasta 
este de prisos să vă spun eu, fiindcă o să ve- 

deți și o să vă dați singuri seama. 

-După un an dela căsătorie, Ileana născuse un co- 
pil, o fetiță de toată drăgălășenia. Era cam pe vară, 
când e vremea de muncă la câmp. Incă din zori, Ilie 
şi tatăl său, însoțiți și de câțiva argaţi, se duseseră, 
aşa dar, să secere niște grâu. 

Acasă rămăseseră mama lui Ilie şi fimi: care 
trebuiau să gătească mâncarea şi să le ducă la prânz 
şi celor de pe câmp. Ileana eșise puţin prin curte, 
când auzi că fetița, care dormea în leagăn, se tre- 
zise şi începuse să plângă. Merse la ea, îi dete să 
sugă și o linişti. 

Insă, nu știu cum se făcu, că își aruncă per 
sus pe poliţă. Văzu că tocmai deasupra leagănului 
fetiţei era o bucată cam mărișoară de caşcaval. Vă- 
zând bucata de caşcaval, Ileana se porni dintr’o dată 
să plângă și să bocească, par'că s'ar fi întâmplat cine 
ştie ce nenorocire. - 

De afară, soacră-sa, auzind-o că plângea, veni în 
fugă să vadă ce a păţit. 

„Ce plângi, Ileano? o întrebă ea. 

— Cum să nu plâng şi să bocesc! răspunse ea prin- 
tre lacrimi. Nu vezi bucata de cașcaval, care este pe 
poliţă peste leagănul copilului? Dacă trece un șoa- 
rece şi lovește cașcavalul cu coada, cașcavalul cade 


drept în capul fetiţei și mi-o omoară... Aoleu! Vai 


de mine şi de mine! | 
— Aoleu! ţipă şi soacră-sa, care nu era mai ascu- 


` pită la minte. Așa e, ai dreptate. Dacă trece un şoa- 
rece și loveşte cașcavalul cu coada, îmi omoară odo- 


rul de nepoţică. Aoleu!“ 

Şi se porniră să plângă amândouă, de răsuna tot 
satul. 

Fetiţa din leagăn, speriată de aceste plânsete şi 


F bocete, începu să plângă și ea cât de tare putea. 


Plângeau toate trei, mâncarea se ardea pe foc şi 
se făcea scrum, iar celor dela câmp li se dusese da 
foame gura până la urechi. Trecuse de mult ora 
prânzului. Ei însă aşteptau în zadar. 

„Mă reped până acasă 
să văd ce au pățit femtile de nu ne-au adus mân- 
carea”. 

-Se duse, însă când intră în casă. Sin că şi nevas- 
tă-sa, și noră-sa și mititica din leagăn o țineau în- 


trun plâns şi un bocet. - 


„Ce e? Ce s'a întâmplat?” întrebă omul, care se 


_speriase rău. 


- „Ce să fie? Nu vezi tu singur? îi zise soția sa. 
Nu vezi bucata de cașcaval, care este pe poliţă peste 


“leagănul copilului ? Dacă trece un şoarece şi lovește 


cașcavalul cu coada, cașcavalul. cade şi ne omoară 
nepoțica: Aoleu! 
— Aoleu! Aşa este! Cade caşcavalul şi. ne Sii 


d i nepoțica!” strigă el și se porni să plângă și mai tare. 


- Acum plângeau tus patru, pe când celor de pe 
„câmp le maies maţele de foame. 
Incepuse să se însereze. „Oameni buni, zise arga- 


ES, z TENA 


ILEANA == 


ților Ilie, aşteptați-mă aicea să dau fuga până „acasă. | 


Trebue să se fi întâmplat vreo nenorocire mare,., „de 


nau dat până acum semn de viață și nu s'a întors 


nici tata“. 

Intr'un suflet alergă dest şi îi găsi pe toți plân- 
gând şi bocindu-se. 

„Ce e ? Ce s'a întâmplat?“ îi întrebă el nedumerit. 


„Ce să fie? Nu vezi tu singur? Ii zise Ileana. Nu i 


vezi bucata de caşcaval, care este pe poliţă peste lea- 
gănul copilului nostru? Dacă trece un șoarece şi lo- 


veşte caşcavalul cu coada, cașcavalul cade și ne 


omoară fetița. Aoleu!” | 

Aflând ce e pricina pentru care toţi oliba Şi: ţipă 
de o zi întreagă, Ilie nu-și mai putu stăpâni. mânia, 
ci izbucni strigând: „Păcatele mele! Dar văd că sun- 


teţi cu toţii nebuni deabinelea! Dacă aţi fi avut un ` 


dram de minte, aţi fi luat de acolo bucata de cașca- 


val, ca să nu o lovească nici un şoarece cu coada, și | 
-ați fi încuiat-o irumuşel î în dulap. 


„Să ştiţi, — zise el, după ce se gândi. | pustii dă 
eu nu mai stau în casa asta. Plec în lumea. largă şi 
nu mă întorc, decât dacă dau de proști şi mai. mari 
ca voi” 


o porni drept înaintea sa. 

Ziua următoare ajunse într'un sat, unde se cruci 
de ceeace îi fu dat să vadă. Un om din satul acela 
cumpărase o pereche de pantaloni noui de stofă. 


Vroia să-i îmbrace, însă cum şi în ce fel? Nevastă-sa | 


ținea pantalonii cu amândouă mâinile, iar bărbatul 
sărea de pe un butoiu înalt, silindu-se să nimerească 


tocmai în ei cu picioarele. Insă nu nimerea și iarăși , 


se urca în butoiu și iarăși sărea de sus. 
„„Oamnei buni, le zise Ilie, glumiţi ori — Doamna 
fereşte! — nu sunteți în toate riai Păi, “m se 
îmbracă pantalonii? 

— Dar cum se îmbracă?” întrebă țăranul, care 
tocmai se pregătea să sară din nou de pe butoiu. 


Ilie luă pantalonii şi-i îmbrăcă el, arătând ţăra- 


nului cum trebue să facă. Țăranul îi mulţumi, îl 


„ospătă, iar la plecare îi dete în dar un purcel. . .. 
„Văd că nici ăștia nu sunt mai deștepți decât cei . 


de acasă dela mine!” își zise Ilie mergând înainte în 
drumul său. 


In după amiaza aceleiași zile, trecea. printe? o pă-" 3 
dure, unde iarăşi se miră mult de ceeace văzu. Un 
om era așezat călare pe craca unui arbore şi tăia de 


Opreşte-te 
-din tăiat, că ai să cazi și ai să-ți rupi gâtul!” . 


zor cu securea chiar craca pe care şedea. ; 
„„Nenorocitule, ce faci ? îi strigă Ilie. 
Omul din copac n'auzea de urechia aceea, ci. fi 
dădea înainte cu securea, până ce nu trecu mult şi 
se pomeni la pământ. 


„Nu ţi-am spus să nu tai craca de sub tine?“ îi | 


zise Ilie, ajutându-i să se ridice de e Sc 

Insă omul acela, văitându-se de durere şi stie 
tând, se ținu de Ilie, care vroia să-și vadă de drum, 
şi îi zise: „Văd că ești un mare prooroc. De aceea, fii 
bun şi spune-mi când mi-e scris să mor”. 
| „Ilie, ca să-și râdă de el, îi, zise: „Când calul tău 


(Urmare în pagina 6-a) 


Așa vorbi Ilie și luându-și c ceva merinde în i trăită, i 


ză j 
pA o- 


e E 
Pos 
ie Dic 


a 


aa 
ii Yp 


AT) 


bi 


ip > 


d 


„acă căutați în istorie numele principelui fără ___ 
voință, probabil că nu veţi reuși să-l găsiți. 


-cilor noștri nu se născuseră încă, adică, dupe cât s 
pare pe timpul zânelor şi ai balaurilor camu du 
„Şi acum copiii mei ascultaţi-mă. 
In acele fericite timpuri, era o zână așa de mic 
şi, la înfăţişare așa de sărăcăcioasă, încât nici un copil 
cei mari, şi ea făcea tot ce putea ca să-i mulțumeas- 
„cei. Mari, şi ea făcea tot ce putea ca să'i mulțumeas- 
căș dar dorinţa ei cea mai vie ar fi fost ca cei mici 
E n a a ie vieda ajono yi ea ei posti si le 
arate ce minunăţii ar putea face ea pentru ei. Dar în 
zadar, nici un copil n'o chema ! 


Er Intr'o zi totuși se întâmplă un lucru straniu. Trăia 


în acele timpuri un prințișor, căruia i se puseseră 
profesori şi i se dăduseră cărţi, o mulțime, ca să de- 
„vină învăţat așa încât să poată purta cu demnitate 
coroana pe care într'o zi era menit să o pună pe cap. 
Dar, cu 
văță nimic. Ce vreţi? Işi băgase în cap că rangul lui 
îl dispensa de obligația de a învăța și că titlul lui de 
principe îl presupunea învățat. . 

„Nici mai mult nici mai puţin el făcea ca acel mă- 
gar din poveste, care rozând un dicţionar era con- 
vins că învățase totul. | 

Astăzi însă copii nu mai avem idei atât de strâmbe 

și nimeni nu mai crede în astfel de întâmplări. Pen- 
cu PE tim, cu toţii că astăzi cu cât te naşti din pă- 
inți mai sus puși, mai necesară este învățătura. 
bpilului acesta de rege, cu toate că era destinat 
„să devină suveranul într'o zi a milioane de supuşi, 
părinţii lui îl dojeneau și îl pedepseau atunci când 
N iad Nici profesorii nu se sfiau să-l dojenească. 
“Chiar unul din aceștia într'o zi, plictisit de a'și pier- 
de timpul şi oboseala, îi zise deodată: 

„Ascultă Alteță; dacă nu începeți să învățați în 
mod serios eu renunţ la însărcinarea ce am primit | 
„oricât de măgulitoare ar fi ea. 

— Cum! Ce vreţi să spuneţi, domnule profesor ? 


E — întrebă principele cu oarecare mirare. 


— Inţeleg că eu muncesc ca să trăesc; dar că 
„totuși am nevoie și de satisfacţii morale. Dacă îmi 
ari acestea, nu mai știu ce să fac cu banii. 

“Principele căscă gura parcă ar fi vrut să-l înghită 
pe profesor însuși; dar credeţi-mă o- închise fără să 
Rora un cuvânt. In adevăr, nu știa ce să răspundă. 
„Nici o dată în viața lui nu-i trecuse prin minte astfel 
à deidei; ba chiar i se păruse că cinstea de a se apro- 
„pia de el i de a-l învăţa, pe el prințul moștenitor, 
„precum ș i banii cari erau consecinţa acestui fapt, 
erau deajuns ca să facă fericit un om: Acuma iată 
„însă ce trebuia să audă! 


pAn 


ren 


TR ra olp SE Mi -i = RaR 


FĂRĂ VOIN 


ate cărțile şi toți profesorii, copilul nu în- 


„Aceasta nu exclude totuși ca el să fi trăit și z i 
domnit mulți, mulți ani, pe când bunici, buni-.. 


fesorul — Eu mă duc: mă voi întoarce atuncea când 
veți avea nițică răbdare și vei fi mai muncitor... 


înfăptuirea operelor mari ba chiar și a celor mici. 
Dacă n'o chemi în ajutor și nu îţi faci din ea o tova- 
rășă, veţi rămâne toată viața un ignorant. 

Și eşi din palat. 


Micul prinţ îl urmări cu privee și scoase un lung 


suspin. 

Răbdarea! Răbdarea! Cine era ea? Ce era ea? . 

Nici nu știa că există așa ceva. 

Cum s'o cunoască atuncea și să-și facă din ea o 
prietenă iubită şi apreciată? | 

Auzise că răbdarea este virtutea măgarului şi el 
era doar un principe, nu un măgar! 

Pe obrajii copilului apărură patru mici lacrime; şi 
cum nu era deprins cu un astfel de exercițiu simți 
că ochii îi ard și că îi vine somn... 

Ca să scurtăm povestea o jumătate de oră după 
plecarea profesorului, principele dormea agitat dar 
dormea profund. 

Tocmai atunci se întâmplă faptul straniu. 

Cu toate că avea ochii închiși, văzu totuși clar o 
mică figurină care avea o expresie batjocoritoare dar 


„senină, o privire pătrunzătoare că se apropie de e 


“şi că se cocoțează pe vraful de cărți pe care el își 
repauza capul. 

— Cine eşti? — întrebă copilul. Ce vrei dela mine? 

— Nu mă cunoşti? — răspunse ea cu o voce care 
părea că vine de departe. — Nu bănuești cine sunt? 

se NEA 

— Şi totuşi eu cred că fi ai nevoie de mine. 

— Nevoie de tine !? Eu !? — exclamă principele, 
supărat auzind că i se spune tu de aşa o mică per- 


soană, el care era obișnuit cu vorbe mai lingușitoare. 


— Dar cine ești, ca să îndrăznești sen vorbeşti 
astfel ? ; 


— Eu, — răspunse ea, cù mica ei voce severă și 
dulce în acelaş timp, — eu sunt zâna Răbdarea. 

Copilul tresări. 

— Tu ?... 


— Eu, da. Dece te miri ? 


Micul prinț era în culmea mirării. Cuvintele pro- 


fesorului îi răsunau încă în urechi, și se gândea : 
irita este, deci zâna necesară celui care vrea să 


FA - 


îi 
AP ee Digi A ze 


Sun- 
teți inteligent; dar despre răbdare nici nu știți unde 
locuește! Și totuși numai ea este acea care ajută la 


să câștige gloria?...“ 
Zâna bănui la ce se gândea el; şi ca și cum ar fi 


Şi micul prinț auzind această afirmaţie în apa- 
rență atât de orgolioasă privi zâna, fără să poată 
scoate un cuvânt. 

Zâna Răbdarea continuă :- 

— Tu nu crezi în puterea mea? Ai dreptate, prie- 
tenul meu. Eu sunt în adevăr atât de mic încât, sin- 
gură, n'ași reuși nimica; dar am ca toate zânele, c 
suită de spirite bune şi de surori îndatoritoare. Ele 
mă ajută în cele ce întreprind și rare ori se întâm- 
plă să nu reușesc cu aceste mici prietene să nu duc 
la bun sfârșit ceeace am început. De exemplu. Noi 
conducem mintea scriitorilor care asudă să scoată 
adevărul din cărţile cele mai grele; conducem mâna 
maeștrilor, medicilor, chirurgilor... toţi, toți, au ne-. 
voie de noi. Sapa ţăranului, târnăcopul lucrătorului 
de mină, ciocanul fierarului, tesla tâmplarului şi sute 
şi sute de alți meseriași se mișcă numai sub impulsia 
noastră. Dar, e dureros să o mărturisim, copiii cari 
ar trebui să aprecieze ajutorul meu, sunt cei care 


foarte rare ori mă chiamă pe mine și pe surorile mele. 


Dar — prietenele tale cari sunt ? Spune-mi nu- 


mele lor, ca să le pot chema în ajutorul meu. 


Tovarășele mele se numesc: Perseverența, Storni- 
cia, Tăria, şi mai ales cea mai bună din toate... 
. — care e ? — 


Buna Vând 1. iar lie 
La acest ultim nume care nu-i prea pizeea mult 
“prinipali “se uită împrejur... nimeni! ă 


PI Za T: A ATI = i: + rute S Pita” > dc ane 
3 4 d D i kit” i ta dă e k La Su + F- 
ni n.i p € k 9 va s) ẹ i Sr 
Pe i ; E Ps PAG 4 A A d ema la 
AA 73 
r E UER d . W7 t 
PA i +) é å | 
W „> ` | . ~ 
y í ERN 
» i 


ducă la bun sfârşit o operă mare? Aceluia care vrea 


"Vis sau nu, fapt este că SCRE este MNE 
pe mine și că... are dreptate, din punctul său. de 
vedere... | ii 


Dar deabea a- 
runcă o privire 
pe caetul nobi- 
lului “său elev 
căci se lumină 
la față. 

— Ce miracol 
este acesta? E 
prima dată când 
pot să spun că 
sunt satisfăcut 
de Dumneatale, 
Alteță. Vedeţi 
că avem drepta- 
te să spun că nu 
sunteţi lipsit de 
inteligenţă; dar 
că sunteţi leneș; 
cineva v'a ajutat ? 


Copilul era cât pe aci să povestească întâmplarea! 


dar nu îndrăzni temându-se să nu fie crezut. Mur. i 


temându-se'să nu fie vre'o glumă : se grăbi să spună: 


— Bine, bine; vom vedea dacă se repetă miracolul, . 
In caz contrar... 
Nu termină însă fraza, dar prinţişorul bănui, se 


înroși, și, în inima sa jură să-i arate neîncrezătoru-- 


lui profesor că dacă fusese până acuma un copil ne- 

glijent, era totuși o inimă cinstită. a 
Şi îi demonstră într'adevăr. 
De câte ori era pe punctul să nu-și îndeplineaasă; 


să 


jurământul chema: pe Răbdare, pe Statornicie şi pe. 


Bună Voinţă. Aceste zâne îi veneau în ajutor şi la: 
moartea tatălui său útmă pe tron și guvernă cu în-.; 


£ 
“A 


țelepciune, cu justiţie, cu bună. Gita poporuk său . 


muncitor și fericit. - sr kort 


Acuma micii mei amici vreau să vă pie un state 
Il acceptați ?... 


răspuns la această întrebare tăcută, zise : Să încercăm deci să avem... nițică Răbdare. ~£ D 

-~ — Da, şi cine mă vede mică și fără importanță - i A 

după cum par, trebuie să ştie totuşi că eu sunt zâna a ME 

necesară tuturor care vor să facă ceva bun în viață. dă i 
Trebuie să amintim acuma că aceste mici zâne nu' ` In ziua următoare teribilul profesor EER yi +) 

prea arătoase lăsau pe gânduri pe oricine le vedea. figură severă. E 


„rată îndoială am visat îşi zise si totuşi mi se pare 
că n'a fost vis“, | 
pan ai. repeti 


x i 2 
i IR 
e y pair: 
è Er: mw. 


Iată-l: dacă unul din voi o păţeşte ca principele să: — 
E încerce să cheme și el pe zână. Și va fi mulțumit, D... 


ia va necheza de trei ori la Mind: să gi că ţi-a sunat 
ceasul”. : 


i “Așa îi zise mie, care ` plecă să PAAA şi alte 
„locuri. Peste tot însă întâlni oameni și mai proști 
„decât cei pe care îi întâlnise până acum sau decât ai 
lui de acasă. + 
Văzând aceasta se hotărî să se întoarcă la nevastă 

şi la părinți. 
La urma urmelor, își zise el, s'ar fi putut ca un 
= şoarece să lovească bucata de caşcaval şi caşcavalu] 
să cadă pe fetiţă și să o omoare” 
= În. vremea aceasta, calul BAT care e rc din : 
copac, necheză de trei ori la rând. „Sa isprăvit ct 
„mine! îşi zise tontul acela. Am murit!” ; 

Şi văzând o groapă mai adâncă la marginea dru- 
„mului, intră în ea a se Jungi, ca și cum ar fi murit 
cu. adevărat. Kow 

“Tocmai atunci trecea pe acolo şi Ilie, care se ina- 
Eok ie T. AES 

„Omule, ce stai at OR aicea? îl întrebă Ilie. 

— Fiindcă am murit, așa cum mi-ai spus, îi răs- 
„punse nătângul adăogând: Fii așa de bun, treci pe 


E 
pă 
Se E: i 
ir s 
Be- e povesteşte că odată a trăit un rege căruia 
RE E plăcea foarte mult peştele. Intr'o zi fru- 
Ee Ei | moasă pe când regele și regina se plimbau 
a Dx „îm apropierea palatului ca să respire aerul 
R E "curat şi mirosul frumos al florilor, regele văzu un 


pescar care ducea ur peşte foarte mare şi cu o 
„. înfăţişare ciudată. Pescarul veni înaintea regelui 


un astfel de peşte e vrednic de mese împără- 


E E 2 d poa TEA primi ani acest pește și porunci 
 ”să-se dea pescarului patru mii de galbeni. Regina, 
7 foarte supărată de risipa ce o face regele, socoti 


E că o astfel de sumă nu se dă pentru un lucru atât 
| de neînsemnat, averea lor ar putea fi în curând se- 


„ cată şi zise regelui: 

peee „De ce dai cu atâta sită patru mii de gal- 
`. beni unui pescar, pe când această sumă n'o pri- 
~ mește nici cel mai apropiat sfetnic al tronului tău ? 
| Sfetnicii tăi vor gândi că ei nu sunt mai presus de- 
„cât un pescar și vor avea dreptate”. 

" „Regele, căindu-se, nu știa cum s'o mai dreagă, 


căci socoti că supărarea iein sale atât de econoamă. 


„e întemeiată. 
> „Spune-mi ce să fac, îi zise regele, și voiu face 
-voința ta”. 

„Regina îi răspunse : 

„Foarte simplu, poruncește pesonrului să-ți spună 
dec „ce sex e peștele. 


„Dacă îţi va spune că peştele e de sex masculin, îi 
“spui. că dorești unul de sex feminin. Astfel târgul - 
nu se va Noe, iar tu ela vei perde nimic din dem- . 


ge meri în ine sis rege 


d jos peștele, începu să-l laude, spunând. 


acasă la mine și spune nevestei mele să-mi aducă de 
\ mâncare, că nu mai pot de foame. 
— Mergi tu însuţi, îi întoarse Ilie vorba. 
— Păi, vezi că eu sunt mort, așa că nu pot n mă 
scol și să merg. | 


— Omul acesta e mai i prost decât toţi pe care i-am 


întâlnit până acum!” își zise. Ilie, care lăsă în plata 
` Domnului pe neroăul din groapă. 

Nu după mult, trecu pe acolo un țigan, care văzu 
că de un copac era legat calul omului. Țiganul văzu 
şi pe omul din groapă, dar își închipui că doarme și 
că, prin urmare, nu-l vede. Deslegă, așa dir, calul, 
sări în şea ŞI... p'aci ţi-e drumul. 

„Ai noroc, tigane, strigă nerodul din groapă ară- 


tându-i pumnii. Ai noroc că eu am murit. Altfel, îți 


arătam eu, când te-ai apucat să-mi furi calul!” 


Dar foamea îl strângea rău. Văzând că nu e alt 
chip de scăpare, eşi din groapă și o porni spre casă, 


_zicându-și: „Bine, eu am murit, dar nu vreau s? - 
` mor încă odată de foame! 


, igi 


Cât despre Ilie, se întoarse acasă încredințat că 
mare şi nesfârșită e grădina lui Dumnezeu. 


e Sea ea SĂ. pe T EE AAS E. be Si. E A E A E 
Z k NSE SCI P AE TEE AA E EEEE EAE E ENE EEE A EA E 
s a E S ANA ORI RR E E EI a e 


REGELE, REGINA ȘI PESCARUL 


Pescarul ascultă toate acestea şi cum nu era lipsit 
de înțelepciune, răspunse: 
„Măria Ta, acest pește e o raritate. EL e de am- 


bele sexe. Oamenii de ştiinţe şi-au bătut mult capul 


cercetând ciudăţenia acestui pește, dar n'au ajuns 
la nici un rezultat. 

— „Pe Dumnezeu ! strigă regele; acest răspuns 
merită încă patru mii de galbeni. Să i se dea numai 
decât”, porunci el. / 

“Şi pescarul plecă din palat cu mare bucurie. Pur- 
tând cu el această sumă mare de bani, îi căzu jos 
un galben pe care se grăbi să-l ridice numai decât. 

Regina, „văzând ia paarulul, se e aaa 
din nou. 

„Cum poţi suferi, zise ea “regelui, ca un pescar 


- care, plecând cu opt mii de galbeni, să se aplece 


ca să ridice unul care i-a căzut ?. 

Acesta trebuie să fie de o sgârcenie de nesuferit. 
Acest fapt trebuie pedepsit. Mulţi s'ar mulțumi să 
aibă numai ceeace cade dela masa bogaţilor, pe 
când acesta e atât de hrăpăreț”. 

— „Ai dreptate”, îi răspunse adi şi chemă pe 
pescar înapoi, ca să-l mustre. ,,„Majestate, zise pes- 
carul, aceasta am făcut-o mai mult pentru respec- 
tul ce vi-l port. Galbenul poartă doar chipul Ma- 
jestății Voastre și nu vroiam ca vreun prost oare 
care, trecând, să-și pună piciorul „pe chipul demn 
de toată lauda al regelui meu, căruia Dumnezeu 
să-i dea sănătate și viață lungă. 


îmi place, vreau ca pentru aceasta vistiernicul meu 
să-ți mai dea patru mii de galbeni”, 


mii de ibai amg, cee 
- lepe K i 


— „Pe toți Sfinții! strigă regele, răspunsul tău 


Pescarul, foarte încântat, „plecă cu douăsprezece F, W 
„opt cu muit, in E 


į 
i ef Nor ie a 


Iarba crește 'nmiresmată 
Frunza vârful îşi arată, — 
Dar un mic roiu pe țânțari, 
Vremea vrea să și-o omoare 


MAVARA 


"N iarb'albine vin sburând, M 


` Vin mioare să se-adape... 


i mist o 


Şi-oglindindu-se în ape 


nică de care se tem leii, elefanții, 


Dimineaţă, - — soare FRR 
Cete de copii pirengari; 
Lunca râde minunată, 


“FLOAREA SOARELUI 


< răiau într'un sat dela poalele Carpaţilor un 
Hiran înstărit, cu-nevastă-sa. 
"Toate le mergeau în plin, 
~ trun târziu îi născu femeia o fetiță frumoa- 


a şi “dolofană. „Avea faţa albă ca laptele și ochii al- 


baștri; părinţii o numiseră Floricica.  - 


Şi fata, de ce creștea, tot mai frumoasă se făcea. i 


Când eşi întâia oară la horă, flăcăii se intreceau 
care de care, să joace cu ea. 

Incepură să vie flăcăi chipeși şi bogaţi s' a; peţeas- 
că, — dar ea n'alese pe nici unul. 


Părinţii o îmbiau şi ei să-și aleagă mirele, ka ; 
„trecu anul şi ea nu se hotărîse. 

Când, într'o bună zi, se aciui la ei în. pe un flă- 
cău chipeș, cu plete aurii ca piesă tibi şi ochi 


negri arzători. 
„De unde venea ?... Cine « era 7. Nimeni nu știa... 
Doar atât, cum l-a văzut Floricica, l-a și îndrăgit 
— şi nici flăcăul nu era mai vesel și mai frumos, 
ca atunci când juca în horă Floricica. 

Străinul câștigase — prin felul lui de-a fi — pe 


„ceilalți. flăcăi cari, deși vedeau că el prinsese ini- 
nu-i pur- . 
tau pică; iar părinții Floricicăi, cari ar fi fost, față 
de alți flăcăi străini, bănuitori şi grei. la vorbă, pe 


ma celei mai frumoase fete din sat, totuşi, 


el l-au plăcut îndată. 


Astfel că nu trecut săptămâna, şi sătenii jucată 


şi mâncară la nunta Floricăi ns lui Dorin - — căci 


Inţepând cu ace mici 
„Ceata de copii pitici. 


Râul curge murmurând 
Printre maluri înflorite. 
Furnicuţe de „margele f 
Se grăbesc cu sarcini grele. 
Urmăriţi de păsărele i 9% ai 
Trec bondari. La flori pitite = 


dar de-abia în- - 


Cete, cete de cocoare 

Și-alte păsări. călătoare. 

O fetiță ca o floare 

Stă privindu-le. zâmbind, ` 
Are ochii de cicoare 

Şi un păr bălai de soare.. 


ELVIRA CALAN 


aşa a chema pe flăcău. De ulte: ori “ doţiseră bă- 


trânii să-i cunoască pe părinții lui- Dorin, dar el le 
spunea că sunt departe... peste nouă sate — = Şi tot 
amâna aducerea wr : 

. Afară de asta, băgaseră. de cină la Dorin o: sciu- 
dăţenie, care-i mirase. - 

„De -eum-se îngâna: noaptea cu ‘ziua, H lea. peste 


- câmpie şi se întorcea pe înserat; câteodată aducea 


vre-un 'epure şi. câte-va potârnichi. : 
“Dar era bun și drăgăstos cu nevastă-sa şi ea nu 


- băgă în seamă ciudățenia lipsei lui. 


„Când se împlini un an dela nunta eg Dorin che- 
mă pe părinţii Floricăi şi le vorbi, spunându-le că el 


nu e un om ca toți oamenii, ci Soarele strălucitor. 


A îndrăgit-o pe Floricica, de cum a ic din 
înălțimea bolții cereşti. . ` me 
De dragul ei s'a coborît pe părmânt pa j 
„Acum, trebue să plece; căci doar la o mie de ani, 


odată, îi îngădue Tatăl Cerese să stea un an pe pă- 


mânt. 
Ceru ertare părinților şi Floticicăi,. care plângea. 
Ca amintire, îi lăsă o șuviţă din părul lui auriu, 


pe care s'o îngroape în orei şi so ude o săptă- 


mână, zi la zi. 
Şi Floricica îngropă uvita, o stropi o săptămâ- 


nă, plângând; iar a opta zi răsări o floare mare au 


rie ca și pletele lui Dorin.. 


.- Când o îmboldea pe Florica dorul cupă Baita. i. 


privea floarea aurie — ce-şi îndrepta fața. spre soa- 


re — Lu d îndulcea tristeţea din suflet. a ia 


UN SAT ATACAT'DE FURNICI. 


Există í în Africa un soiu de fur- 
nopți. 


i sesprezece zile . şi 


șasesprezece | 


De departe vin sburând 5 aa 


tul complect curăţat - de patit 


„tigri și celelalte fiinţe. 
“Aceste însecte călătoresc în 


coloane şi când se duc la atac 


merg în capul coloanei așa-zisele 


furnici-soldaţi, . ale căror fălci 


cu dinţii î în formă de ferestrău... 


Aceste coloane se compun. din. w 
milioane de furnici și se cunosc. | 


 cazuti'când trecerea unei: “coloane a 


rir ue. =Daztiioei A Sutra dă 


Când -o -astfel - „de alin de: 
furnici se „apropie “de un sat de 
indigeni, cum se întâmplă pe 
coasta-de Aur a Africei, nu le ră- 
mâne locuitorilor decât să-şi pă- 


- răsească 'satul şi să aștepte în li- | 
foarte. puternice sunt înzestrate. 


nişte până ce invazia a trecut.“ 
Bordeile sunt ocupate în fiks 

gime de furnici, care- distrug 

orice vietate găsesc în ele. Când 


indigenii se întorc acasă, după Ade. 
< trocprea rien Mitea. pan 


DORI şi Purple: so e pată 


RI LR 
* + 


Lă 


ran 


C iaai RRN ii ia TEA 
W 9 ba Tre Ni mart 
A UP 44 
n 
x 


mai în perfecțiune; 


CUVINTE 


1. Drum mic. 
5. Uliță; 8. Preot catolic; 9. A a- 
~ găța de sus în jos; 10. Intristat; 
14; Profesor universitar; 12. Ma- 
ker şini; 16. A lua asupra-şi; 17. Șco- 
lar; 18. Din nou; 20. Lovit pe 
neașteptate; 22. Care există nu- 


"ORIZONTAL : 


24. Curent 
de apă; 25. Element; 27. Țară în 
Europa; 31. Totalitatea oaselor 
înşirate la om; 33. Rău în Rusia 


 Asiatică; 34. Vechiu jud. în Ro- 
mânia; 35. Popor semit; 36. Pro- Ea. 


:  Săirode 
. Şarada ce v'o propunem 


E, In două părți o descompunem; 
“Prima parte nu-i prea grea 


Căci vă arată faptă rea. e ea 


P Partea-doua dach vrei 


N 


nume. VERTICAL: 1. Etaj; 2. 
Prăpastie foarte adâncă; 3. A lipi; 
4. Mustrare de cuget; 5. Domn; 6. 


Părinte; 7. Butie mare de 100 


vedre (Mold.); 9. Metal; 13. Noap- 
tea Sf. Vasile; 14. Erou legendar 
elveţian; 15. Loc de târg; 19. Pa- 
săre de curte; 21. Duzină; 23. A 
lăsa pe altă dată; 26. Vină mare; 
28. Element chimic; 29. Lipsit de 


căldură; 31. Subsemnatul; 32. In- 


demn pentru cal. 
Prof. ȘTIE TOT 


Bin trei litere mă compun; 
' Cum mă "'ntorci tot așa spun. 
„Dacă vreţi să mă aflaţi, 


„Ta apie de grâu mă „căutaţi. 


* 
Prima pas o găseşti 


-ccin In orice casă de priveşti, 
: 3» Partea doua e mai-mică -: 
sasi erlileră pitică, Pomi JERE TEs 


Martoră la o cununie; 
buinţat; 6. Butoiu pus pe roate 


INCRUCIŞATE 


lar sfîrșitul, când te doare, 

Scoli și casa în picioare, 

Toate trei împreunate, 

E om de mare însemnătate. 
; .. | 


Pătrat magic 
ORIZONTAL: 
1. Rea la gust; 
2. Casa regală; 
3. Vas de me- 
tal; 3. La locu- 
ință; 4. Invins; 
5. Com. rur. în 
jud. Turda. 
VERTICAL : 1. A ocroti; 2. 
Adverb; 3. Aliaj de cupru şi zinc; 
4. Arbust proaspăt plantat; 5. A 
alipi. 


o o 
Enigmă oN 
Sunt un zeu destul de mare 
Distrug tot ce-mi iese’n cale. 
Vezi uşor opera mea ; 
Schimbă un sunet chiar din ea. 
EE „MIHAIL 
o o y 


Lanțul enigmă 


Inscriți în fiecare ochi al aces- 
tui lanţ câte o literă, astfel ca să 
căpătați cuvinte care să cores- 
pundă semnificaţiilor de mai jos. 

Dacă jocul este deslegat bine, 
citiți inițialele acestor cuvinte în 
continuare, și veţi afla numele 
unui vechiu oraș românesc, fosta 
capitâlă a Olteniei. 

1. Teritoriul stăpânit de o na- 
țiune; 2. Omorât; 3. Existent; 4. 
5. Intre- 


pentru cărat apă; 7. Şcolar; 8. A- 
notimp călduros; 9. Prinţ arab; 
10. Caan ti: sI uneia calulu 


e 


Găsiți care plecând 


strada : 
dela punctul A să ajungă fără să 
întâlnească vreo stavilă în punc- 


tul B. 
e o 
Deslegările jocurilor din Nr. 
precedent 


POPAS : Cotcodaci, apa, cor, 
juca, scump, ocean, la, harap, 
Murat, i, ah, nu, în, bara, radan, 
ti, r, Simon, monitor, Lica, ati, 
alba, ta, iubea,.a, Avram, motor, 
at, anchetă, barca, afacere, trei. 

PATRAT MAGIC : Calin, aro- 
mă, lovit, imita, natal. 

EVANTAIUL: spirit, risipa, 


temere, statut, granit, neclar, fla- 
gel, Begira, Odisee, godnă, labial, 
amenda, înalt, bengal, iuțeala — 
Pietrele Doamnei. er 


„puteţi să ne anunțați acest pro- 
H i 


verb ! 


1. Bucată muzicală; 2. Zefir; 


(poetic); 3. A pune ulei; 4. A po- 
vesti; 5. Exprimă o durere; 6. Fa- 
cil; 7. Teritoriu stăpânit de o na- 
țiune; 8. Şeful unei monarhii; 9. 


Rău la gust; 10. Comună în Ță- 


rile de jos; 10. Tulpină de cereale 
uscate; 12. Joc naţional; 13. Oraş 
în Franţa; 14. Nepotul lui David; 
15. Căpetenie peste 100 de oa- 


„_meni (od); 16. Superstiţie; 17. E- 
„_vident; 18. Figură cioplită; 19. 


Sgârcit; 20. Ornament muzical; 
22. Deasemenea; 23. Diavol; 24. 
Vânt în Carpaţi; 23. Mă ivesc; 
26. Pantalon țărănesc; 27. Neno- 


- rocit; 28. Cunoștea; 29. Păcălită; 


30. Codru. 


IN SENS ORIZONTAL: 1—4. | 


Zeitate câmpenească -la Romani; 
4—7. Varietate de mazăre; 7—10 


Mers al calului; 13—16. Nimeni; 


1—28. Boală la copii, 25—22. 

Operă de Verdi; 22—19. Măes- 

trie; 19—16. Râu în Franţa. 
se. 


Mură ’n gură 
Cu ce se începe Biblia ? 
Ce lichid nu înghiață ? 
Cum se poate goli conținutul 
unei sticle, fără s'o spargi şi fără 
„să-i scoţi sau să-i găurești dopul? 


— 
SA i 


` Insconvorbirea acestor doi ca- 

Fi Ea ~ t >. a N 
nibali, patru europeni îi ascultă. 
Desigur că ei știu ce ar avea de 


„gând să le facă canibalii dacă ar 


afla unde sunt ascunși. Dv. îi 
zăriți ? FI ză 
j eo i 
Intrebări cu păcăleli 
4. Cine mă ia, nu mă cunoaște, 
dar cine mă cunoaște nu mă ia. 
Ce süntees inea $ | 
„5. Cine nu sa născut și amu- 
pita: F CR „A 
S e % 


Alăturare A 


Puneți peste un cadou un cu- 


pon și veți găsi o insectă. . 


Care sunt greșelile ? i 


Proverbul ascuns 


-3 “Un vechi proverb românesc a 
“Fost gravat în- căsuţele' cercului 
Anoştru. © Liniile “punctate “unesc 
" “căsuţele 'care scot în evidență a- 
“”cest proverb; ` gt AR 


b eset ed 
Pe baza :deținiţiilor de măi jos 


„RI Purtună por ii Tibe. de mai 


Ẹ dintr'o împărăție vecină, zise, după ce îl cercetă 
de trei ori floarea din muntele-de ghiață. ` 
„Nimeni nu văzuse până atunci: floarea Qcăasta, tar 


asese până acolo. 


el. Pricina pentru care se purtase așa cu Florin eră 


Ei îi spuseseră împăratului cum că Florin s'ar fi în- 


G es în ascuns cu unii sfetnici să-l dea jos. din scau- 


nul împărătesc și să-i ia el locul. 

“'Foaţă vorba aceasta era o curată născocire, “Insă 
cei doi fraţi mai mari îl urau. pe Florin, fiindcă el 
ge mult mai deștept și mai viteaz: decât dânșii. 


Aşa se face că împăratul spunea că are numai doi 
DACĂ E 


fii je aceea, îi chemă pe aceştia şi le zise: 
tinet i la mine şi vroiți să mă vedeți iarăşi sănătos. 
„mergeţi la muntele de ghiață şi aduceți-mi de acolo 


3 floarea dătătoare de sănătate. Luaţi cu voi şi bani și 


ameni de” pază cât de mulţi”. 


cu dânșii mulţi bani și însoţiţi de vreo sută de oa- 
eni de pază. 

_ Află însă și Florin de vestea aceasta şi porni şi el 
singur, singurel în căutarea muntelui de ghiață şi a 
n arei ce creşte acolo. Porni pe jos cu traista în băț, 


4 așa paite zile şi multe nopți, 


umblând la în- 


„cu pietre într'o vulpe pe care o prinseseră. Biata 
„vulpe era cât p'aci să moară de multele lovituri ce 
| rimise. Atunci Florin, care era foarte bun la suflet, 
"se apropie de. copii şi le zise: „N'o mai omoriţi, ci 


„să mi-o -vindeţi mie. lată că vă dau pe ea trei bani 


„de aramă”. 

a „Copiii primiră bucuros şi îi deteră lui Florin. STA 
pea. Florin o luă, îi spălă rănile, o îngriji și o făcu 
arăși bine şi sănătoasă. ; i 


să mergem. mai întâiu în pădurea Va ea în 
„Acolo am să-ţi spun ce âi de făcut...” ~; 

SY Merseră la pădurea vrăjitoarelor, iar “când ajun- 

„seră la o poiană, vulpea îi zise: 
din dreapta, care'duce la o casă. In curtea casei este 

„un grajd, iar în grajdul acela sunt doi cai: unul tânăr 


și voinic, iar al doilea bătrân și slab de-i numeri oa-. 


„seli Ay: să isi pe acesta. In aia pie vei vedea 
două ș 


N multe luni de zile. Insă un doctor bătrân, chemat. 


i bine, că nu se poate vindeca, decât dacă. „miroase 


Impăratul Furtună avea însă trei fii, cu toate ă el 
punea că are numai doi. Spunea așa, pentru, că pe”. 
„său mai mic — Florin după nume — îl alungase 
"de mult dela palat și nici nu mai vroia. să audă. de Ă, 


J pâră nedreaptă şi mincinoasă a fraţilor acestuia: 


„Cei doi fii ai împăratului porniră la drum, ducând. 


“iar toață averea sa erau trei bani de aramă. Merse. 


Insă, într o după picat: pe când itecot pë lamar- 
kiea unui sat, văzu mai mulți copii, care aruncau - 


„Florine, îi zise ea 'vorbinău-i cu grăi omenesc. : 
mi-ai scăpat viața, acum e rândul: meu să-ți viu în ` 
ajutor. Ştiu unde ai pornit, "dar vino după nine; | ca 


- „Apucă pe cărarea ` 


RA TULUI 


Calul sale drasi la muntele de ghiață şi sboară în í 


văzduh mai iute decât păsările. Vei face cu el într'c 
$ singură zi un drum pe care frații tăi n'au să-l pu | 


face nici într'un an de zile”, 
Florin mulțumi vulpei și porni să plece. Insă sm Pias 


- pêa îl opri zicându-i: 
lespre muntele de ghiață nu se: ştia alt ceva „decât ai 
ă este departe, foarte departe şi că nici un om mu 


„Stai, că trebue să-ţi mai spun ceva. Să ştii i la 


întoarcerea spre casă, fraţii tăi au să te pândească 
Şi au Să-ţi ia şi calul şi floarea. Tu însă să ascunzi 
„bine în haină floarea ce vei rupe la muntele de 


ghiaţă, dar să culegi din drum încă o floare oarecare. 
Pe aceasta să o porți la pălărie, aşa ca frații tăi să 
creadă că ea este floarea cea adevărată și dătătoare 
de sănătate. Dacă ţi se mai întâmplă ceva, să ştii că 


eu o să am grije de tine”. 


Florin mulţumi odată qülpei; îi spuse pr nu va uita 


nimic din poveţele ei şi plecă, apucând pe cărarea 


din dreapta poienei. Cărarea îl duse drept la casa în 


a cărei curte era grajdul cu doi cai şi cu două șele. 


Florin luă,-după cum îl stătuise vulpea, calul cel bă- 
trân, îi puse şeauă cea veche și urîtă şi se înălță și 


el în şea. 


„Voinice, îi zise calul, ţin'te bine și să nu-ți fie 
teamă !” Spunând acestea, desfășură două aripi 


„mari, se înălță în văzduh și sbură spre muntele de 


ghiaţă, lăsând cu mult în urmă toate păsările ceru- 
lui. In zorii zilei următoare ajunse la muntele de 


-ghiaţă, oprindu-se tocmai în vârful muntelui, fiindcă 


acolo se găsea floarea dătătoare de sănătate. 


Florin descălecă o clipă, rupse floarea şi o ascunse 
bine în buzunarul din lăuntru al hainei. Apoi se 


aruncă din nou pe şea, iar calul năzdrăvan luă în 


zbor drumul spre casă. 

Insă Florin se simţia obosit de atâta drum. De 
aceea, când zări de sus din văzduh o vale umbroasă, 
se rugă de cal să se lase în jos, ca să facă un e pază E 

Calul îi făcu în voe. : = 

- Cea dintâi grije a lui Florin, când se văzu din nou 
pe pământ, fu să rupă o floare și să o pună în pălă- 
rie. După aceea, se întinse la umbra unui stejar, ca 


să mai adoarmă. Insă, nu închisese bine ochii, că 


iată cei doi fraţi ai săi, cari din întâmplare treceau 
pe acolo, năvăliră asupra lui, îi luară floarea din 
pălărie, închipuindu-și că ea este floarea din mun- 
tele de ghiață și îi luară și calul năzdrăvan.. 

Dar fiind oameni răi la suflet, nu se mulțumiră. cu 
atâta, ci îl prinseră pe bietul Florin şi îl aruncară 
într'un puț din apropiere. 

Fraţii cei răi plecară spre casă veseli și “mulţumiţi 


că vor duce ei tatălui lor floarea dătătoare de sănă- 
{i atate; pe când Florin să dedea de ceasul morții în 
- fundul puţului în care fusese aruncat. ` l 


Insă nu trecu mult la mijloc și auzi de sus un glas, 


care îi strigă: „Florine, nu-ţi pierde curajul, ci cață- 
„ră-te în sus, până ajungi să te apuc cu mâinile de 
“coada mea” 


Am. înţeles şi noi, a: inteles și el că era vulpea; - 
care Ri aii în felul acesta; Alorin pilose: curaj; se 


SARPE. SERPI. 


ricine a dat: E Bote dl dea pi i 
un şarpe. Fie pe câmp, fie 


în pădure, fie chiar în- 
trun borcan cu spirt, în 
muzeul școlii... 
că şarpele e o reptilă (tirîtoare) 
veninoasă și poate ajunge uneori 


la o lungime de 10—12 metri şi 


o grosime cît a braţului sau poa- 
te chiar mai mare. Ceeace vreau 


să arăt aci, sunt câteva întîmplări - 


` cu șerpi, din care veți vedea că 
aceste animale atît de primejdi- 
oase își găsesc uneori nașul. 

Cel mai vajnic dușman al şar- 
pelui, în afară de om, este ariciul. 
Acest ghem de ţepi este în stare 
să se lupte și să birue un șarpe 
până la 2 metri lungime. Cînd 


vre-o viperă sau un alt șarpe îl 


atacă, ariciul îl apucă de coadă 
şi se chirceşte, prefăcându-se în- 
trun bulgăr de ţepi. Șarpele fu- 
rios, se sbate lovindu-se cu capul 
de ţepii ariciului, pînă când, în- 
sîngerat și orbit, e mușcat mortal 
de arici. 

Deasemenea și vulturii omoară 
și mănîncă șerpi mai mici. 


Există un fel de șerpi numiţi 


de casă. Aceştia trăesc pe lîngă 
casa omului întocmai ca și orătă- 
niile sau dulăul curții. 
de casă le place mult laptele. 
Odată, un ţăran băgă de seamă 
că de cîte ori punea într'o farfu- 


rie lapte ca să-și hrănească şar- un porc mistreț... 


„Pitonul se așează la pîndă atîr- ` 
„nat de crengile copacilor și când 


pele și trebuia să iasă pentru oa- 
recare treburi din odaie, când se 
reîntorcea, găsea farfurioara goa- 
lă. Omul crezu că vre-o pisică sau 
câine îi lincăia laptele, dar vă- 


zând că şi după ce închisese bine 


ușile şi ferestrele, tot îi dispărea 
laptele din farfurie, se puse pe 


gînduri, crezînd că cine știe ce 


duhuri necurate forfotesc prin 
casă. 


Intr'o dimineață puse iar kak ; 
în farfurie și după ce ieși, rămase - - 
lângă ușe, aoet Au E PEN sisu 
n RA 


Peste puţin spre marea sa ie 


mire, văzu că dintr'o gaură a pe- 


retului, un şarpe îşi scoase cu 


grije capul, şuerând din vârful 


limbi sale bifurcate şi îndreptân- 
du-se apoi către. 


unde începu să. soarbă laptele... 


Şerpilor , 


„trece pe dedesubt, 


ioia 3 


Poate mai ştie și |. D II 


„De altfel în popor este o cre- 


- dință care spune că dacă unui om 
` care dormea pe câmp, i s'a stre- 


curat prin gură un şarpe în sto- 
mac, atunci să fie spînzurat de 


tavan, cu „picioarele ’ n sus și ca- 


- pul în jos, iar dedesubtul lui să 


fiarbă un ceaun cu lapte. In felul 
acesta, șarpele atras de mirosul 
aburilor laptelui, va eşi din sto- 
macul omului. Şerpii nu pot trăi 
în locuri friguroase, ci numai a- 
colo unde temperatura nu scade 
sub 20—20° Celsius. 


Dealtfel șerpii din locurile un- 


de temperatura e. mai scăzută, 


cresc foarte piperniciţi şi sunt ca 


niște pitici pe lîngă fraţii lor din 
pădurile ecuatoriale care auo 


lungime uneori de 10—12 me- 
2 7 APR SP 


Desigur că astfel de monștri se 


hrănesc și din belșug. Bunăoară, 


un piton mănîncă nici mai mult 
nici mai puţin de o căprioară sau 


vre-o antilopă sau un alt animal 
se lasă să-i 
“ice în spinare, încolăcindu-i-se 
peste cap şi- strîngându-l pînă-i 


fărîmă oasele şi-l face un sul lun- 


guieț ca un cîrnat. Apoi îl stro- 
pește cu un fel de bale unsuroase 


- — pentru a fi mai ușor de înghi- 


tit — şi căscîndu-și larg gura, în- 


cep esă se opintească înghițind 
părticică cu părticică, prada ră- 


pusă. Dinţii șarpelui sunt în așa 


„fel aşezaţi, încât nu lasă ca ceva 


odată. îmbucat să poată fi dat a- 


“fară, chiar dacă ar vrea șarpele. . 
Forma dinților e asemănătoare 


cu a undițelor sau a vârfurilor de 


lame care dacă se înfig odată în 
„AEM numai pot fi scoase. 


Dar manh, după o astfel de i 


te afară decît capul. Restul tru- 


meşteri în a vina astfel de rep- 


“multe... foarte multe, dar s’ o a 


Bi 


: tară srddivrngt, pri se s- patit E 
-~ animalul înghiţit.. -- Da 
„Dacă întîmplător dăm peste . £ 


un şarpe în această stare, îl Pue; kie 
tem omorî fără nici o frică, - 
nu ne poate face nimic. —— = 

Un astfel de piton se strecu- ză 
rase odată printre gratii, în coci- 
na unui porc pe care-l mine. +, pi 
Dar cînd să iasă, nu-şi putu scoa- 


pului se umflase din pricina por- 
cului înghițit. x 
Şerpii pot fi îmblinziţi, după 
ce sunt prinși de anumiţi oameni 
tile. $ 
Iată cum se prinde un. șarpe: 
Vînătorul nu ia cu el decît un 
brîu lung de lînă şi înaintează cu 
el prin locurile. unde ştie că se 
află cuiburi de șerpi. In clipa în 
care șarpele se repede la el, îi a- 
runcă brîul înainte și reptila. si 
înfige dinții în brîu, de unde. nu 
şi-i mai poate scoate. | 
Atunci, ajutoarele vînătorului : 
tabără pe șarpe și-l leagă BADR 
de o prăjină, sau îl omoară pe.. 
loc, căci în timpul din urmă, se 3 
fac pantofi din pielea șarpelui. E, 
Şerpilor le place muzica. Cu- 
noscînd aceasta, fakirii și. împlin- 
zitorii indieni cântă reptilelor cu 
flautul, în timp ce ele își leagă-. 
nă trupul după muzică, A Li 
din vîrful limbilor bifurcate. Să 


Despre șerpi se pot spune încă 


săm pe aiudat.. 


cme A Fost DIOGENE 


Stradă. inara | să-i convingă 


gene este acela care umbla ziua n 
miaza mare cu un felinar apr 
strigând că umblă să caute un 


în sus, se apucă apoi de coada vulpei şi putu 
iasă din puț. | 

„Florine, îi zise vulpea, palatul tatălui tău împă- 
ul rtună nu agi departe 'de aci, 


“nf io ai: plimbându-riă prin grădină, văzui la 
"umbra unui nuc, două zânișoare care stăteau de 
„vorbă. Mă apropiai tiptil, trăsei cu urechea şi 


besc să vi-o povestesc și vouă . 

„Cică de mult, trăia un împărat pe nume Muntilă. 
sta avea șase fiice frumoase și mândre, cu pă- 
auriu şi lung până la călcâie. In fiecare zi, dom- 
le mergeau să se scalde într'un râuleţ care le 


seara se întorceau acasă cu braţele încărcate 


“avea şi el șase feciori. Insă aceștia erau 
Ai suflet și pe cât era iubit Muntilă de poporul 

său, tot atât era urât Delus și feciorii săi de supuşi. 
unde treceau cei șase feți, lumea se ascundea și 
i nu le eșea în cale. 


dintr'un desiș de pădure, apărură călări pe 
i ca noaptea, feciorii lui Delus. Fiecare se 
„fiecare răpi câte o domniţă și pieriră în 
re. 

ntilă, care nu bănuia cele întâmplate, aşteptă 
cerea. domniţelor, dar în zadar. Se apropia 
l nopţii și ele nu veneau încă. Indurerat, îm- 


apărută nu știu d eunde, ciripi astfel: 

părate ! Fiicele tale iubite au fost răpite de 
i lui Delus, vecinul tău. Ele se găsesc acum 
ul de marmoră de subt pământ. Trebue să 
Pe masă vei găsi un beţișor cela care te 


3 „cina ae jel sbură, Muntilă se trezi ca 
un somn greu. Găsi-pe masă bețișorul vrăjit 
n în. „aceiași clipă ceasul bătu miezul nopții, 
piei: se e sec cu beieri şi 26: locul său se 


aşa că poți . 


kn astfel am aflat legenda munţilor, pe care mă gră-. 


tea împărăția de aceia a lui Delus-Impărat, 


na din zile, pe când fiicele lui Muntilă se 


nu ştia ce să creadă, când de odată, o pă- 


„Tată şi isinai îi zise Florin N E din buzu- 
narul hainei floarea ce culesese la muntele de ghiață. 
Miroase, rogu-te, floarea aceasta !” 

Impăratul încruntă din sprâncene,. -când văzu pe 
Florin. Cu toate acestea, mirosi de trei ori floarea. 


Și îndată, par 'că i-ar fi luat- emen boala cu mâna, se 
făcu bine şi sănătos. Ss 


Şi acum o vorbă de încheiere a sondă. pi 
ratul a înțeles ċă cei doi fii mari îl miasa când 
îl vorbiră de rău pe Florin. ` ; 

De aceea, îi alungă pe dânșii dela palat, iar pe 
Florin îl făcu urmaş în scaunul împărătesc. 


CUM S'AU FĂCUT MUNŢII 


In timpul acesta, domniţele se aflau întrun pa- 
lat de marmoră albă, care se găsea departe, subt 


“pământ, în mijlocul unei păduri dese. Palatul era, ` 


cum numai în povești se vede. Toate odăile erau 
îmbrăcate în catifea roșie, iar tavanele de aur. Mo- 
bila era din lemn sculptat în trandafiri, iar dulapu- 
rile erau pline cu rochii de mătase și pantofiori de > 


argint, Fiecare domniță avea câte o cameră separată ip 


cap. Totuși, 'ele nu erau feel te, ci” toată ziua stri- r 
gau pe tatăl lor. 

Muntilă, sub noua înfățișare, mergea neobosit. 
Ajunse într'o pădure deasă și deodată beţișorul îi 
sări din mână. Repede îl apucă din nou, ciocăni 
pământul şi acesta se deschise, lăsând să se vadă o 
scară ce se pierdea în 'adânc. Impăratul începu să 
coboare treptele și când ajunse la capătul lor, se 
pomeni în mijlocul unei grădini atât de frumoasă, 
încât rămase fermecat. 

Atunci se auzi un glas subțirel: Nu te lăsa încân- 
tat de flori, căci totul este „pierdut. Mergi drept 
înaintea ta şi flueră de trei ori. Vei vedea atunci 
palatul de marmoră, care are șase ferestre. Atinge 
fiecare fereastră de trei ori și lângă tine vor apare 
șase pitici. Spune că le vei da la fiecare câte un sac 
plin cu aur, dacă te vor scoate pe pământ, impreună 
cu domnițele“‘. 

Muntilă făcut întocmai și în clipa când se văzu 
pe pământ înconjurat e fiicele sale, care plângeau 
de bucurie, își luă din nou vechea înfățișare. Căzu 
în genunchi şi rugă pe bunul Dumnezeu să pedep- 
sească pe cei ce-i făcuseră atâta rău. N 

Un înger strălucitor se arătă în fața sa, zicându-i : 

„Pentrucă de astăzi înainte, între tine şi Delus 
nu va mai fi pace, bunul Dumnezeu a hotărît să vă 
ia înfățișarea de oameni și să vă schimbe terra nu- 
mele vostru și inima voastră“. Çe 

Ingerul sbură și în aceiași dlipă, + un pa nimici i 


palatele celor doi n ranita POE cu e Te se 


aflau înăuntru. : 

De atunci există munţii, păi astfel dupa nu- : 
- mele lui Muntilă. Florile albe, pe care noi le ñu 
mim „floarea reginei”, sumt fiicele sae care 


rintre amintirile ce a- 

duce cu el din Africa 

călătorul, va păstra mai 

cu seamă frumusețile și 

originalitatea ținuturilor sa- 

» hariene. Redăm mai jos o mi- 

nunată descriere despre Sa- 

hara, a unui talentat scriitor 

român care a cutreerat acum 
5 ani Nordul Africei. 

Pășind pentru prima oară 
în pustiu, ești cuprins de fio- 
rul singurătăţii desăvârșite. 
Nisip și cer; spațiu nemăsu- 
rat. Dejurîmprejur, privirile 
se pot avânta până departe, 
neîntâlnind niciun obstacol. 


Tăcerea învăluie tot cuprinsul. Niciun semn decât 


al propriei tale vieţi, căci vântul are grijă să spul- 
bere orice urmă pe nelimitatul covor de nisip. Im- 
presia este mai profundă aici decât pe pustiul apelor. 

De-o frumusețe nespusă și măreție impresionantă 
sunt nopțile sahariene, senine şi calme. Când armo- 
nia suavelor culori ce ondulează pe valurile amorțite 


ale nisipului se descompune lent în undele cenușii: 


ale amurgului, veșnica tăcere devine mai Pa 
mai învăluitoare. 

Arabii se înţeleg prin gesturi și rugăciunea serii 
se face fără vorbă, cu fața spre Meca, împlinind ri- 
tualul moștenit. 

Când în zarea cea largă însă văzduh prinde o ru- 
menă culoare de aur, Saharianul nu se oprește locu- 
lui cuprins de emoţii artistice, ci caută să fugă, să se 
ascundă, la adăpostul unui cort sau al unei movile 
de nisip. Oriunde și fără zăbavă. El știe că de-acolo 
vine pieirea, că norii aceia roșcaţi, ce se înalță val- 
vârtej pe azurul curat al boltei, punând o stavilă 


opacă între pământ și soare, nu sunt altceva decât 


avantgarda simunului, teribilul, ici atacă vânt al 
deșertului... 

Cămila e cea dintâi, care simte apropierea simu- 
nului. Atunci stă locului, adulmecă o clipă zarea cu 
ochii ei profunzi, apoi scurmă fără şovăire nisipul, 
culcându-se cu capul în groapa astfel săpată. Omul 
se grăbeşte să-i urmeze pilda, şi-acoperă capul cu 
burnuzul și la adăpostul trupului ei fremătând, aş- 
teaptă să se risipească în zare urgia şi ultimul vuet 
demonic să fie înghiţit în taina depărtărilor... 

 Intrebaţi-mă ce mi-a plăcut mai mult în călătoria 
prin Sahara și vă voiu răspunde : palmierii oazelor, 


ma Algerului nu e destul. de favorabilă pentre coace- J 
rea curmalelor, căci, după cum afirmă un proverb 
arab, curmalul trebue să aibă „piciorul în apă. şi ca- 
pul în foc”. In oaze ei găsesc din belșug și una și alta. 
Fântâni ţâșnitoare, sfredelite cu metodă de către in- 
ginerii francezi, varsă uneori dela mari adâncimi, 
până la 40.000 litri de apă pe minut, iar soarele de- 
șertului e destul de darnic în raze dogoritoare. ; 

Sunt copaci frumoși, iar binefacerile lor nenumă- 
rate. La adăpostul frunzelor, uriaşe umbrele deschise 
la 20—30 m. înălțime, cresc şi rodesc In 
culturi. 

Când copacul a îmbătrânit şi recolta nu mai e ren- 
tabilă, i se retează coroana și atunci prin rana des- 
chisă se scurge seva, sau vinul de palmier. In aces- 
te depărtate ținuturi, unde adevăratul vin costă prea 
scump și unde apa băută continuu slăbește organis- 
mul, iar Europeanul devine în scurt timp anemic, se 
încearcă tot mai mult obținerea unei băuturi tonice 
şi susceptibilă de a intra în consumaţia curentă. Ci- 
drul de curmale, cu gustul spumosului must de mere 
fabricat în Normandia, e produs prin strivirea fruc- 
telor, fără sâmbure, într'un amestec de orz şi zahăr.. 

Singur curmalul a făcut pustiul locuibil, prin ca- 
lităţile lui extraordinare. El a permis crearea oaze- 


lor, el este podoaba și harul ținuturilor arse de soare. - 


In antichitate, Egiptenii și Evreii socoteau cămila 
animal spurcat. In schimb Beduinii, au privit-o tot- 
deauna ca pe-o divinitate, căci fără ea străbaterea 
nisipurilor, ar fi fost o problemă prea greu de: ve: 
zolvat. 

Cămila e tipul perfect al marelui mamifer orgii 
zat de pustiu. Fiind ușor de hrănit, puţine sensibilă lat 
căldură ca și la frig, înzestrată cu 
mult fond și de-o mare forță. 
muschiulară, ea e sortită să dăi- 
nuiască, simbolizând totdeauna 
Sahara. 

Merge din zorii zilei până în a- 
murg și dealungul drumului, în 
mijlocul pustietăţii, şi-apleacă 
fără a se opri gâtul lung şi bizar, 


“ca să culeagă în treacăt câţiva 


spini, pe cari îi va rumega seara . 
în tihna popasului. Dealtfel, poa- 

te rămâne 2—3 zile fără hrană şi 
6—7 zile fără să soarbă o pică- 
tură de apă. Arabii nu exagerea- 
ză deloc, spunând că „merge mai N 
iute ca trenul”, căci că capabilă 


de un galop îndrăcit, pe care nici cei mai i buni. ai 

arabi nu-l pot atinge. Călăreții nevoiți să urmeze o- 3 

astfel de caravană se leagă: de cai, egtupindnii nasul- 

şi urechile. 258, 
Studiind-o mai PR iei îți dai seama că nu ii 

un animal complet domesticit, deşi ne-am obişhuit ^ 

s'o credem astfel. Cu mari storțări e determinati 


crescuți drept în lumină, ca niște coloane de templu, 
aspirând eroic și mistic spre soare.. 

Ei sunt providența locurilor, marea binefacere a 
populației nomade şi cântecul viu al singurătăţilor 
pustiului, când adierile vântului cald fac să vibreze 
palmele de frunze, asemeni unor mari lire aeriene. 

Adevărata patrie a curmalului este Sahara. Numai 
acolo, copacii aceștia, puternici și monumentali, ce-ţi să-și plece genunchii spre: a primi, prgn sau: 
dau o impresie de f forță, măreție şi eleganță, găsesc yara: mărfurilor. j 

.. toate galon. necesare me și Poglizel. Pid fk HU yy tA „(Urmare în pagina- 15) 


T 
e EA us: 


aţa ard i 


Av ENTURIL E 
„ CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


£ Câteva zile înainte de plecare, 20 Iunie, ghe 


` țurile lăsară între ele spații libere de care pro- 
fitară. spre a.încerca șalupa într'o plimbare 
„până la Capul Washington. Marea nu era 


desghețată cu totul, ea nu mai prezinta o su- 


„„prafață solidă și ar fi fost imposibil să încerci 

` _ pe uscat o excursiune peste acești munţi de 

„ ghiaţă. i 

| Cu această ocazie putură să aprecieze unele 

BE» calități de plutire ale șalupei. La întoarcere, 
navigatorii fură martorii unui incident curios. 
“Era vânătoarea unei foce făcută de un urs 

E aias.. care era prea ocupat, ca să dea vreo 


[i aisn șalupei, pe care altfel ar fi urmărit-o ; 
-el stătea la pândă înaintea unei spărturi a 


_gheţei, pe unde trebuia negreșit să iasă foca. 


„Ursul deci, pândea reapariția ei cu răbdarea 
„unui vânător sau mai zis pescar, căci el pes- 
gasa niciun semn de vieaţă. 

“Dar deodată, la suprafața găurii se agită 
Sado El străjuia în tăcere, nu se mişca, nu dă- 


“ceva, era amtiba care se ridica să respire ;` 


-~ ursul se culcă pe brânci pe ghiață și își rotunji 
E ieibole împrejurul găurei. 

“După o clipă, foca scoase capul afară din 
| E dar nu mai avu timpul să-l vâre; labele 
“ursului ca mișcate de un resort se uniră, strân- 
"gând animalul cu o putere care nu-i putea re- 
k - zista și o scoase afară din apă. i 

“A fostò luptă aprigă; foca se sbătu câteva 
E secunde, dar fu înnăbuşită prin strângerea la 
pieptul uriașului său adversar. Acesta o duse 
3 fără mare greutate, cu toate că era de o talie 
paze,. și sărind ușor din ghețar în ghețar ajun- 
se la mal; apoi dispăru cu prada. 
ES "— Călătorie bună, îi strigă lohnson; dar știi 
„că acest urs are labe sdravene! 
Şalupa ajunse apoi în curând în micuțul gol- 
fulet pe care Bell îl făcuse între ghețari. 
% “Mai erau patru zile până la data fixată pen- 
SĂ plecarea lui Hatteras și a tovarășilor lui. 
- Hatteras grăbea ulitmele pregătiri, ca să pără- 
_sească cât mai repede acest ținut al Nouei 
„mere. care nu-l descoperise, nici botezase 
„el, și în care nu se prea simțea acasă la el. 


RI ia, E 


adu zi 


Er” nie efectele de îmbrăcăminte, cortul și provi- 
Eie. Călătorii duceau cu ei două sute livre de 
carne sărată, trei butoaie cu legume și came 
conservată, cincizeci de livre de morun sărat, 
trei sute de livre făină, pachete de măcriș și 
ay cochelaria culese din grădinița doctorului, 
s instrumente, 
în arme, bagaje mai mici, şi bine înțeles și șa- 
kie eA astiel că greutatea saniei era de apio 


7 La 22 Iunie au început să transporte pe sa- 


OTETA aan 3 iza Sr ES tie pci 
> fs ci 
aali poale patke Ual aaa a cu 
cât după obiceiul Eschimoșilor un câine nu , 
trage mai mult de patru zile în șir; ori aceștia 
ne având cu ce să-i schimbe trebuiau să tragă 
în toate zilele. Insă călătorii făgăduiau să le 
dea ajutor. : | . 
Câinii erau sdraveni, sănătatea lor bună; 
iama deși aspră, o terminaseră în condițiuni 
mulțumitoare; fiecare ascultând sfatul doctoru- 
lui, scăpase de boalele inerente acestor cli- 
mate aspre. Cam slăbiseră puțin, ceea ce nu 
prea încânta pe bravul doctor Clawzonny, însă 
corpul și sufletul se oțeliseră, graţie acestei 
vieți aspre și acum se aclimatizaseră și ptiteau 
să suporte mai lesne oboselile și frigul: Apoi ei 
atingeau țelul călătoriei, acest pol așa de greu 
de atins, după care numai rămânea decât să 
se întoarcă. Simpatia care lega acum pe acești 
cinci membri ai expediției era o chezășie că 
vor reuși în îndrăsneața lor călătorie și nici- 


-unul nu se îndoia de succesul întreprinderii. 


— Amicii mei, le zise doctorul, eu nu vă cer 


să imitaţi pe alergătorii englezi, care slăbesc 


cu optsprezece livre după două zile de antre- 
nare și cu douăzeci și cinci după cinci zile, 
însă, trebue să facem ceva, ca să putem să- _ 
vârși această călătorie în cele mai bune con- 
dițiuni. Ori, primul principiu al antrenărei este 
de a suprima grăsimea la un alergător. 

Antrenaţi sau nu, călătorii erau gata la 13 
Iunie. Era Duminecă și această zi era consa- 
crată odihnei. 

Momentul plecării se apropia și locuitorii 
Fortului Providenţei nu-l așteptau fără oare- 
care emoție. Le venea greu să se despartă de 
această casă de ghiață, această Baie a Vic- 
toriei, această plajă ospitalieră, unde și-au 
petrecut lungile luni de iarnă. Vor mai regăsi 
ei aceste construcțiuni la întoarcere ? Razele 


soarelui nu vor topi acești pereți ? 


Doctorul la cina de seară, reaminti tovară- 
șilor săi aceste mișcătoare amintiri și nu uită 
să mulțumească lui D-zeu, că i-a luat sub ocro- 
tirea sa. 

In sfârșit, ora somunlui sosi. Fiecare se cul- 
că de vreme pentru a se scula cât mai de dimi- 
neață. Astfel s'a scurs ultima noapte tatii 
la Fortul Provident à 


„Cap. XIX 
MERSUL SPRE NORD 


A doua zi, Hatteras dădu semnalul de te: 
care. 

Câinii fură înhămaţi la ii; bine hrăniţi, 
bine odihniţi, după o iarnă petrecută în con- 
dițiuni bune, și nu avea niciun motiv să nu se 
apuce de treabă în timpul verii. 

Ce animale bune sunt acești câini groenlan- 
dezi ! Natura lor sălbatică s'a schimbat încetul 
cu încetul, și au pierdut asemănarea cu lupul 
pentru a se europeniza ca Duk, un model al 


rasei canine, isa cuvânt vești câini se 


civilizau. 


E ab 20 
in 


E-un animal trist, nespus de trist. In ochii săi 
- ‘adânci, ţi se pare că citeşti o dorinţă de moarte. Şi în 
adevăr, sfârșitul cămilei seamănă cu o sinucidere. 
Nimeni nu-l prevede: pornește la drum în aparenţă 


refuză să se scoale, să mai mănânce și moare. Atunci 


i se ia povara, caravana își urmează drumul, iar. cor- 
bii, hienele și șacalii vin să-i lingă stârvul... 


bia deșertului, cum i se mai spune din cauza mersu- 
lui său legănat, ce provoacă amețeli asemănătoare 
7 răului de mare, nu se dă înapoi din fața niciunui 


poop 
CĂSUTA MELCULUI 


are astăzi, o căsuță — melcul își zicea în gând: „Aș 

dori mult să am o căsuţă frumoasă, care să fie numai 

a mea. Să mă odihnesc, când sunt obosit și să dorm 

liniștit în timpul iernei, când îmi petrec vremea dor- 
- mind”. 


tă muncă și răbdare să-și facă o căsuţă de care a fost 


caute de mâncare, la înapoiere găsi în căsuţa sa o lä- 
custă verde, care dormea. 

„Doamnă lăcustă, îi zise melcul vorbindu-i dră- 
guft, casa aceasta e a mea. 

— Nici nu vreau să știu a cui este ! răspunse lä- 
custa supărată, că fusese trezită din somn. Mă simt 
foarte bine aici, așa că nici n'am de gând să mă mișc. 
ssi, cară-te mai iute !” Și ca să-l sperie, m) asu- 
Pui şi-l mușcă. 


"apoindu-se de la o plimbare lungă, iată că 
cea nouă găsi un păianjen, care îl privi 
: „Ce cauţi aici ? 


Ărăsi și căsuţa aceea. 
încă o căsuță, mai 
Dar  într'o seară o 

espi rele, care îl 


se porni să plân- 
văzu şi îi tri- 
melc ! Eşti 


sănătoasă și bine dispusă, apoi se culcă deodată, 


Chiar marile fiare nu îndrăznesc s'o atace. Cora- : 


Fiind un melc stăruitor și harnic, isbuti după mul- . 


încântat. Dar într'una din zile, pe când mersese să-și 


domnule păianjen ? ? E casa mea! . 


i înțeles ? îi zise păianjenul. 


_ enuţa“e bolnavă. E bolnavă de aproape. ge 


lună de zile. Se jucase toată ziua, iar 
seara spusese că n'are poftă de mâncare. 


„Peste 'noapte avusese friguri. O săptămână la 


e “doctorul venise în toăte zilele. Insă pe urmă 
a spus că Lenuţa trebue dusă la spital, unde ponei fi 
îngrijită mai bine. | 


Lenùța nu plânse că pleca de acasă. Ştia că mer- - 
ge să se facă iarăși sănătoasă. E drept, că la spi- 


tal nu putea să aibe mereu pe maică-sa lângă dân- 


sa Dar şi la spital ar găsi. cine să o îngrijească și 


şi-ar face prietene. 


„Nici maica Lenuţei nu Pon a când o lăsă la 


spital.. Ştie că e pentru binele Lenuţei. De aceea, 
după ce o așeză frumos în pătucul . curat de la 


` spital și o sărută de mai multe ori, chemă la o 
Intr'o zi — aceasta în vremea când n'avea, cum 


parte pe sora de caritate şi o rugă să aibă. grijă 
de fetița ei. Apoi se întoarse acasă, unde nu-și 
putu opri lacrimile. 


Mai era însă cineva, care dorea să însoțească 
pe Lenuţa la spital și să stea toată vremea cu 
. dânsa. Acest cineva era Didina, prietena Lenuţei. 


Amândouă aveau aceiași vârstă și locuiau în ace- 


iaşi curte, Toată ziua se inean împreună și nu se cer- 
tau nici odată. 


Au trecut mai mal die de când Lenuța fuse- | 
se dusă la spital. Acum îi mergea: mai bine, însă 


tot nu se însănătoșise ca să poată părăsi „spitalul. 


„Şi iată că într'o zi de Duminică, Didina, merse | 
cu voia mamei sale, să viziteze la spital pe Le 


nuţa. Când să pornească, luă douăzeci de lei, bani 
pe cari îi păstra, ca să-și cumpere niște bomboane. 
Ziua aceea era o zi fără soare şi. cădea o ploaie-deasă 
şi măruntă. e 
Pe drum, adăpostindu-se de ploaie “sub. umbre- 


 Juţa “ei, Didina se gândea şi își vorbea singură: 
Í] melc se apucă și-și făcu altă căsuță. Dar îri- 


„Cu banii ce am, nu mai cumpăr bomboane, ci 
vreau să cumpăr ceva, ca să-i duc Langa: Insă, 


„ce să iau ?“ 


. Tot vorbindu-și în telul. inaite zări peste drum 
o prăvălie în care se vindeau flori. Didina fu a- 
trasă de frumusețea florilor și de mirosul lor plă- 


cut. Intră în prăvălie şi începu să privească în 
“toate părțile, neștiind ce anume flori să aleagă. 
Le-ar fi cumpărat ea bucuros pe toate, dar când j 
n'ai decât douăzeci de lei, nu poți cumpăra o pră- 


vălie întreagă. 

La urmă, se hotărî să cumpere trandafiri, 
roze îm) dai pentru douăzeci de lei? 20 Earn ea 
pe femeia care vindea. . 

“Pentru douăzeci de lei, femeia ti dete trei roze 


frumoase și foarte plăcut mirositoare. Didipa:-se 


grăbi să le ducă la spital prietenei sale Lenuţa. 


„La vederea frumoșilor: și fragezilor trandafiri, $ 


"a simți o buturie mare, iar parfumul lor atât 
| fu pentru, dânsa o doctorie minunată. 
| ~ târziu, Tonnta e egea din sai Testină- 
i 7 


i 
j 


MIE NE 


„Câte 


| 


d 
y 
] 


FĂ 


E ae 

A ă așa de repede ? 

.— Vreau să vă dau gata 
până vine jupânul! Ştiţi, 
nu-mi dă voie să bărbieresc. 

> * 

UNDE SUNT CHELNERII ? 


zu: locatii! acesta nu se 
[ste niciun chelner când ai 

E: nevoie. 

+l veți vedea în schimb 

pema va fi să dați bacșișurile. 

* 


„ASTA CAUZA 


S Mergi des la operă? 
el fiindcă sunt obișnui- 


4 5, |. Com. Revistă ilustrată 
| 4.083. Red. 


` — Dar dece mă bărbisrești 


HUMOR 


CURAJOS 


Mirel care nu este un băiat 
prea curajos vorbește cu sora 
lui. 

Ea : — Ce ai vrea să fi Mar- 
cel, un toboșar sau un jan- 
darm pe jos?.. 

El : Un jandarm cu A dn 

Ea: Dece? 

El: Pentrucă atunci când 
aș vedea un hoț aș putea să 
iug mai repede. 

> 
NU MAI VINE DE FEL 


— Ti-am împrumutat 1000 


de lei și mai ai curajul să vii 


în fața mea. 


— Mai dă-mi o mie de lei 
și-ți garantez că nu voi mai 
avea niciodată acest curaj. 


| x 
LA VÂNĂTOARE 


AȚA COPIILOR“, Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Inserisă sub Nr, 1238 : 
tineret. Redacția ji e istre jio, 
bi l: 9, re fi i 


— Mi-ai promis că-mi faci 


Str. Th, , 


rost de niște fazani, gata îm- 


pușcați. 

— Am promis, domnule vâ- 
nător, dar mi-a fost cu nepu- 
tință. 

— Ah, am știut eu că voi 
avea ghinion la vânătoare, 
îmi arid o pores neagră 
înainte. 


ip 


* : 
CE POȚI FACE FARA BANI 


— Fără bani nu se poate 
face nimic. pi 

— Ba da! 

— Ce? 

— Datorii. 


CE ba FACIE TATAL TĀU ? 


— In timpul războiului tata - 


a fost erei la 30 metri de 
dușman. 

— Mare minune. Al meu a 
fost numai la 30 de centimetri. 

— Cum asta? 

— Era paznicul prizonie- 


rilor. 
* 


l SOCOTEALA 


— Azi voi pierde mai puțin 
timp cu spălatul pe dinți, i 
“— De ce? 

— Pentru că mi 
dinte noaptea trecuti e 


Reg. Publ Pe iodice l 
ryk 7, A ucureg A 7 


iiaa pen aame i 


1. Puf codiţă cu a sa mână 2. In aer ca 0... alviţă 3. Iată-i acuma, de mână se strâng tare, 
La poartă sună... sună. Sboară buna noastră căpriță. Zicând unul altuia, salutare... salutare 


4, Dar pe când se bucurau... Umbrela cea cu mister 5. Hof, e lupul ce sa dus Dar epuraşul... cine s'o crează 
Lui căpriţă, umbrela... îi furau Care sboară ca un helicopter. Să o vândă celui urs. La simțit, după zid îi spionează 


6. Pe buton apăsând deodată epuraș Lupul hoţ şi cu acel rinocer 7. Unul de altul aninaţi la priviţi-i ce mai spaimă 
Zice: ei! văzuși cum sburași ? Au plecat chiar către cer. Sboară acuma spre Carpaţi Amândoi strigă mamă, mamă! 


===> 


CUM SE POATE MASURA UMEZEALA DIN AER 


In afară de metodele precise, bazate pe absorbi- 
rea vaporilor de apă de anumite produse, se utili- 
zează pentru măsurarea umezelii din aer un aparat 
fizic numit psychometru. 

El este bazat pe un principiu bine cunoscut : eva- 
porarea unui lichid provoacă o scădere a tempera- 
turii. Este deci ușor a se verifica acest principiu 
muind mâinile într'un lichid volatil, ca eterul. Ime- 
diat ai o impresie de frig, datorită evaporării rapide 
a eterului. Dacă se ia două termometre, unul uscat 
și altul învelit într'o cârpă umedă, se constată că 
aceste două termometre nu arată aceeaș tempera- 
tură. Din cauza evaporării apei termometrul udat 
arată o temperatură mai mică. Această evaporare 
este cu atât mai activă cu cât aerul e mai uscat. 
Deci, cu cât atmosfera este mai uscată cu atât dife- 


renţa de temperatură dintre cele două termometre 


e mai mare. Este așa dar suficient a se raporta la 
masse stabilite odată pentru totdeauna, prin măsuri 
directe, pentru a cunoaște gradele umidității din 


aer. 
e 
PENTRU CE MAREA ESTE ALBASTRA ! 


Marea este albastră ? Nu se poate răspunde afir- 
mativ. Dacă Mediterana este deobiceiu albastră, o- 
ceanul este verzui, Marea Nordului are culoare gal- 
benă... 

Nu numai că coloarea variază după mare, dar ea 
se schimbă după ora zilei, după vreme. Se admite 
în general (teoria lordului Ragleigh) că culoarea al- 
bastră a mării provine dela albastrul cerului care se 
reflectă în apă. Aceasta explică de ce Mediterana 
şi mările tropicale, sub cerul de azur, sunt mai în- 
totdeauna albastre. Ele devin gri, când cerul se a- 
coperă cu nouri. 

In fine, alte cauze pot modifica aspectul mării. 
Astfel, prezenţa noctilicelor, mici ființe microscopice 
în număr suficient (1.000 pe cm. cub) fac marea fos- 
forescentă. 

- Alte mici animale, ca pirocistele, dau uneori mă- 
site tropicale aspectul alb, din care cauză se nu- 
mesc „mări de lapte”. 

© 


UN NOU INSTRUMENT MUZICAL 


Un tânăr american a realizat un instrument mu- 


„zical foarte original. El a luat 12 flacoane goale pe 


care le-a suspendat cu ajutorul unei sfori pe un ca- 
dru de lemn, le-a umplut mai mult sau mai puțin 
cu apă, astfel ca fiecare să dea o notă muzicală a- 
parte, atunci când este lovit cu o baghetă KUPIE: de 
lemn. 

Odată pianul astfel acordat, tânărul nostru in- 
ventator poate cânta diferite arii, cu o puritate de 
sunet remarcabilă. 

Iată deci, o modalitate de a pune muzica la în- 


„ demâna tuturor pungilor, chiar și cele mai modeste. 


—— = CURIOZITĂȚI 


EDH 3 7, e E RI iz > Ca, 3 
R R e TAREE Ai x mer rrea EAE A TP S ya al 
EET AR te e ez 3 ri ȘI b eMart AI Do 13 


da pie a 2 Mpa i da a I52A 
aaa. A 


FLORILOR NU LE PLACE MUZICA 


Se ştie că unele flori, numite sensitive”, sunt 


sensibile la muzică, și mai ales garoafele şi cycla- 


mele, care sunt profund afectate de armonie. Ei 
bine, s'a putut observa că aceste flori se apleacă î în- 
totdeauna în direcția opusă aceleia de unde vin su- 
netele muzicei ; astfel, plasate în jurul unei estrade 
pe care se cântă, se poate vedea că după câteva ore 
toate florile și-au întors capul în direcţia opusă mu- 
zcei. Deasemenea, garoafe aşezate în fața unei or- 
chestre își vor schimba complect poziţia până la 
sfârșitul concertului. 
Ce credeţi despre aceasta ?... 


. e 
AA S, CEA MAI MARE FLOARE DIN LUME 


A fost văzută pentr uprima oară în anul 1818 în- 
tro pădure din Sumatra, dealungul fluviului Man- 


„na, de doi cercetători: englezul Raffles și germanul 


Arnold. Ei găsiră floarea, numită de malaezi Aas, 
la picioarele marilor arbori ai căror trunchiuri erau 
înconjurate de li 
are o circonferință de un metru și niște muguri mari 
cât o varză. A probitate de ea, cei doi învăţaţi 
văzură ieșind din floarea, care mirosea a carne ve- 
che, un roiu de muște. Corola e alcătuită din petale 
țepoase de cinci centimetri, de culoare roșie cu 
pete albe. 

O singură floare cântărea șease chilo și înăuntrul 
corolei nu erau mai puţin de patru chilograme de 
apă. Floarea nu are nicio frunză. Ea creștea dea- 
dreptul pe o rădăcină a unei liane. Precum se vede, 
Aasul e o plantă parazită a lianei. 


DE UNDE PROVINE SUBSTANȚA NUMITA 
„SPUMA DE MARE“ 


Se povestesc foarte multe lucruri ridicole despre 
origina acestei substanțe care servește, cum se 
ştie la fabricarea pipelor și altor articole pentru 
fumători. Ea nu este altceva, decât un silicat hi- 
dratat de magnezie, magnezita plastică a minera- 
logiștilor. ȘI, probabil, că din cauza albeţei și a 
greutății ei reduse a căpătat numele de spumă de 
mare. 

Intreaga cantitate care se întrebuinţează în in- 
dustrie vine din Asia Mică și din Vallecas, aproape 
de Madrid. N 


eo oiu 


CEL MAI IUTE PEȘTE 


Peştele care înoată cel mai iute dintre toți cei- 
lalți este somnul. Această știre a dat-o un învățat 
pisicultor din Statele Unite, după ce a făcut multe 
cercetări. El spune că acest soiu de pește înnoată cu 
o iuțeală de aproape 40 kilometri pe oră și timp de 
câteva ore în i aa fără a se odihnească. 


- e 4035 


e iste plante agățătoare). Aasul- 


| eee de fi 


„e trei zile şi trei nopţi pe 
întinsul mării nu mai con- 
tenea furtuna. Valuri nă- 
prăznice brăzdau întinsul 

apelor, izbindu-se furioase de ma- 
lurile stâncoase, mugind înspume- 
gate. 

Intr'un sat de pescari săraci de 
pe malul mării jalea nu-și mai a- 
vea margini. In căutarea hranei de 
toate zilele, pescarii porniseră la 
pescuit şi cea de-a treia noapte se 
lăsa peste pustiul de ape furioase, 
dar nici unul din cei plecaţi nu se 
mai întoarse. 

In seara aceea, în bisericuța 
din mijlocul satului se adunară 
toţi bătrânii, femeile și copiii. In- 
genunchiaţi în fața altarului, as- 
cultau cu smerenie şi credință ru- 
găciunile de mântuire. 

Gândurile tuturor zburau spre 
Dumnezeu și lacrimi mari brăz- 
dau feţele tuturor. Erau acolo a- 
dunați bătrâni ce-și așteptau fe- 
ciorii, femei ce-și așteptau băr- 
baţii și copii cari tânjeau de dor 
după taţii lor, plecaţi în largul 
mării, ca să le aducă hrana cea 
de toate zilele. 

Bătrânul preot slujea cu evla- 
vie și când glasul lui răsună cald 
în cuvintele : „Doamne, Tu care 


VALURILE DUSMĂNOASE 


ai apărat de furtună pe ucenicii 
tăi, apără și acum pe cei căzuţi 
pradă furtunii”, se auziră deodată 


zeci de strgăte ce veneau din spre 
malul mării. Sfânta slujbă tocmai 
se terminase și cu mic cu mare 
credincioşii se îndreptară grăbiţi 
într'acolo, unde se auzeau strigă- 
tele. 

Mare le fu mirarea şi bucuria, 
când 'văzură la malul mării, care 
se liniștise ca prin farmec, o co- 
rabe cu pânze în care se aflau toţi 
pescarii plecaţi în larg și de a că- 
ror soartă nu se mai știa nimic. 
Fundul corăbiei era încărcat cu 
pește mare şi scump. 

Nimeni din cei de pe mal nu se 
dumirea de această minune ş'a- 
tunci cel mai în vârstă dintre 
pescari îi lămuri : 

„De trei zile, începu el, ne lup- 
tam disperaţi cu furtuna, fără să 
mai sperăm într'o scăpare. Vă- 


zând noi că orice muncă ni-i za- 


darnică, mai ales că fundul coră- 


biei noastre se și spărsese. ne-am 


așezat cu toții în genunchi, să ne 


facem cea din urmă rugăciune. 
Deodată, înaintea noastră pe ma- 
re se văzu o lumină puternică, pe 
raza căreia plutea corabia aceasta 
în care ne vedeți. Un glas tainic 
se auzi : | 

„Eu su't <pritul vilurilor, tri- 
misul Domnului ! Credința voas- 
tră și rugăciunile celor rămaşi a- 
casă v'au mântuit !” 


„Atunci furtuna a încetat deo- 
dată și ne-am urcat toți în cora- - E 


bia cea nouă, care era încărcată 
cu peşte, precum vedeți. Fără ca 
cineva să pue mâna pe vâsle sau 


pe pânze, corabia ne-a adus sin- : 


gură la tărm”. 

Astfel vorbind pescarul, toți cei 
de față căzură în genunchi şi mul- 
țumiră Cerului, apoi descărcară 
peștele din corabie. 

De îndată ce peştele fu descăr- 


cat, un vânt ușor umflă pânzele a 


corăbiei mântuitoare, care se de- 
părtă încet de mal, înconjurată 
de o tainică lumină, ducându-se 
poate, pe alte mări cu furtuni în 
ajutorul altor credincioşi în pri- 
mejdie de moarte. 


FLORILE DE CIRES 


n grădina Anişoarei e un arbore înalt. Cât ţine 
. iarna și timpul urât şi rece, arborele acesta nu e 
frumos : N'are frunze, n'are flori și nci fructe. Iţi 
vine să crezi că s'a veștejit și a murit. 
Insă îndată ce începe să se lase căldura plăcută a 
arborele din grădina Anișoarei se face 


primăverii, 
frumos. 


Pe urmă, într'o dimineață vezi cum este acoperit 
cu o Mulțime mare de flori ca niște steluțe tranda- 
firii, delicate și plăcut mirositoare. 


Florile *cestea plac la toată lumea — copiilor și piatră peste piatră. 
micilor gângâni. 

Anișoara ştie că fiecarefloare poatesă deaun fruct. nici o casă n'a fost dărâmată. 
La început fructele sunt mici de tot și de o culoare 


verde. După aceea, înc. !7iie de soarele de Mai și de 
Iunie, se fac mari și capiită. o frumoasă culoare roșie. 

Cât timp arborele acesta este acoperit de flori, tot 
felul de gângănii sboară și umblă pe el. Sboară flu- 
turi, sboară viespi, iar albinele scot din flori sucul 


dulce din care vor face mierea. 


Pe trunchiul arborelui și pe erăcile lui mișună o 
n pocedeți însă că umblă așa, 
i. Unsblă cu rost sieu i 


nici. Să 
ca să fe plimb be si să 


aa i-a 


pe treac ac 


treabă : 


Din fericire, după vreo oră furtuna s'a potolit și 


sese cu flori. 


"ph 


T b "e > 


Insă, când Anișoara s'a dus a doua zi în grădină, 
ce-i fu dat să vadă ? Pe frumosul ei arbore nu rămâ- ~ 
sese aproape nici o floare ! Pe jos, de jur tale ari i 
lui, zăceau florile în grămezi mari. Ai fi zis că nin- 


caută de ale mâncării. Caută merinde, pe 
care le strâng, ca să aibă cu ce trăi la iarnă. 

Furnicile nu sunt vietăţi, care să-și piardă vremea 
hoinărind de pomană. Ele sunt prevăzătoare, munci- 
toare și foarte harnice. 

Insă, acum câteva nopţi, s'a întâmplat-eeva foarte 
neplăcut. S'a stârnit un vânt puternic, o adevărată 
furtună. Era o furtună așa de mare, încât toată lu- 
mea a fost trezită din somn și s'a sculat speriată. Se 
părea că furtuna vrea să dărâme casele și să nu lase 


Anișoara s'a pornit să plângă. Plângea pentrucă s aa x 
perdut atâta frumusețe de flori. Mai plângea, - 
trucă în anul acesta n'o să ı mai Poer a n Kin 


m 
dă i 


ENTA 
a 


€ 


NORET 
. 


RA iai mag VE și 


> G S 


Ele AC va AA 


z BAV 


FUR 


PO EE Pavia a 
"p y ga PR) 


O FAPTĂ BUN 


Dumnezeu cu toată calitățile unui copil cu- 
minte. 


i ola era o fetiță de cinci ani, înzestrată de bunul 
Mai ales era foarte miloasă și ajuta cu plă- 


cere pe nenorociţii, care cereau de pomană la poarta 


casei părinţilor ei. 

Printre aceștia, era și un biet moșneag orb, înto- 
vărășşit de o copilă nespus de frumoasă, cam tot de 
aceiași vârstă cu micuța Lola. 

„Fetiţa aceasta, acoperită numai în sdrențe și um- 
blând desculță și vara și pe timp friguros, o impre- 
sionase mult pe Lola. 

Deaceea, îi dădea pe lângă pomana obişnuită şi 
câte o prăjitură două, din acelea pe care mama Lolei 
le pregătea pentru ea. 

Intr’o zi, fetița veni iar la poartă, dar de data a- 
ceasta era singură. Lola, care se juca prin curte, o 


"văzu și-i eşi repede înainte, mirându-se că nu-l vede 


şi pe bătrânul orb. 
Deschise repede poarta şi atunci abia observă că 


“fetița plângea și ți-era mai mare mila s'o vezi cât 


suferea. 
Lola o apucă de mână și o întrebă blând: 
„Dece plângi ?” 

` Printre lacrimi mica cerșetoare îi răspunse : 
„Bunicul meu a murit și acum nu mai am pe ni- 


meni. De două zile nu am mâncat și acum mi-e așa 
„de frică să dorm singură pe maidane, unde dormeam 
_ “altădată cu bunicul... 


— Cum, fetiţo, tu nu ai casă și nu ai nici tată și 


“mamă, aşa cum am eu și alți copii? 


__— Nu. Eu nu am de mult și dacă nu ar fi fost bu- 
nicul, poate nici eu nu trăiam până acum”. 
Lola o strânse la piept și, înduioșată, începu și ea 


să plângă. 


„Cum te chiamă ? o trebă ea. 

— Marioara”. 

Ştergându-și lacrimile, Lola o luă de mână şi-i 
zise : 

„Ascultă, Marioară, nu mai plânge. De azi înainte 
vei fi surioara mea dragă și vei avea tot ce-ţi trebue. 

— Bine, dar ce vor zice părinţii tăi ? 

— Părinţii mei sunt așa de buni ! Ai să vezi ce bu- 


=~ Curie le vei face: Acum, vino cu mine”. 


In ziua aceia, toată casa era în sărbătoare. Se săr- 


= bătoreau cinci ani dela nașterea Lolei. Mama ei şi 


cele două servitoare erau la bucătărie și zoreau pre- 
gătirea mesei la care trebuiau să vie şi câţiva invitaţi. 

_Nevăzute de cineva, Lola și Marioara intrară în 
casă. In camera ei, Lola, o puse pe micuța ei prietenă 


să se desbrace de hainele rupte și murdare și-i dădu 
„din dulapul său, altele noui și frumoase. 


Apoi îi aduse din cămară o cană mare cu lapte, 


„să-și mai potolească foamea, până la ora mesei. 


„Ştii ceva, Marioară ? Eu cred că tu ești tare obo- 


5 “stă și că ar fi bine să te odihnești puţin. Uite patul 
„meu, culcă-te”. 


„După ce Maripara adormi, eşi Hibigor afară şi se 
: în € > 


FAE de. 


Aproape de prânz, începură să sosească prietenii și 
rudele, aducând diferite daruri frumoase pentru Lola. 

Insfârşit, toată lumea se aşeză la masă. Lola merse 
până în mijlocul camerei şi zise cu glas hotărât și cât 
putu de tare pentru a fi auzită: 

„Vă rog foarte mult să așteptați puţin și voi aduce 
și eu aci pe cineva”. 

Eşi repede şi se îndreptă spre camera sa. 

Peste câteva minute, Lola se înapoia ţinând de 
mână o fetiță tot așa de frumoasă, care nu îndrăznea 
însă să se apropie de masă. 

Lola povesti atunci cele întâmplate. 

Părinţii Lolei şi ceilalți invitaţi sărutară pe Ma- 
roara și o așezară la masă lângă Lola, care era acum 
foarte fericită că scăpase de suferinţă pe acel copil 
nenorocit. ed 

Toți cei de față o lăudară pe Lola, urându-i ca toa- 
tă vieața ei să facă numai fapte bune. 

Și din ziua aceia, Marioara fu și ea un copil fericit, ~ 
trăind alături de Lola ca două surori bune. 


BOII LUI ADAM 


Când Adam ș Eva fură isgoniți din raiu, Dumne- 
zeu avu totuși grijă de ei, trimiţându-le prin îngerul 
Gabriel semințe de grâu, doi boi și diferite unelte 
trebuicioase pentru lucratul pământului. 

Ingerul arătă lui Adam cum se ară pământul cu 
plugul, cum se seamănă grâul și cum se seceră, când 
va fi gata. 


Când Adam ara pământul, plugul se opri deodată — 


şi nu mai mișca din loc, ori cât s'au trudit boii cu 
toată puterea. 


Adam îș pierdu răbdarea şi tot necazul şi-l vărsă 
pe bieții boi, bătându-i îngrozitor. 


Unul dintre boi, cel mai în vârstă, se plânse cu 
glas tare : 

„De ce te porți așa de rău cu noi 2» 

Adam îi răspunse : 

„Pentru că nu trageţi plugul”. 

Și boul îi răspunse : 

„Pe tine te-a bătut Dumnezeu, când EA zi supus 
poruncilor sale ?” 

Și Adam se rugă lui Dumnezeu 

„Doamne, Tu mi-ai iertat, Pra dar îngădue ca 
ori ce animal să-mi pomenibască de păcatul meu ?” 

Din acest moments“ Dumnezeu a luat animalelor 
putinţa de-a mai > órbi. 

Dar plugul fot nu se mișca. Atunci Adam începu 
să sape în acel loc 
agi dădu de cadavry àl fiului 
tele sän. Cain. să 


a 


a. y 
A = ay 


be po 


făcând o aură î t 
gaură sere RE 


- 


VULPEA CEA ISTEATA 


n bătrân leu slăbit de vâr- 
stă și deacuma ne mai 
putând umbla, stătea în 
culcușul său în mijlocul 


acestui fapt bătrânului leu, şi îi 
spuse că această atitudine a vul- 
pei nu este cu bună cuviință. 

In acel moment isteață vulpe, 
apăru în vecinătatea culcușului 
leului, iar leul o privi cu un ră- 
get nemulțumit, întrebând-o : 

—De ce mai mai venit, pe 
când eram bolnav ? Nu ai nici un 
fel de consideraţie, într'adevăr, 


— Şi ai găsit leacul? — 
trebă cu teamă leul. y 

— Desigur, sire, și iată’l: s zi 
bue să mănânci un lup şi să te 
învelești în pielea lui până te vei 
simţi încălzit bine. | 

Leul nu așteptă să i se spue E z Hyl 
două ori, mâncă lupul şi îşi De 
pe spinare blana lui. 


i + pentru mine ? - A t coritor gândindu-s 
uet piduri. Toateraiitinalelă pë F —Din potrivă, — protestă vul- r gândindu-se: A 
`durei merseră să afle noutăţi des- pea! — am căutat doctorii pen- Te-am aranjat, dragă lup e; 


pre sănătatea lui, afară de vulpe?” *tru-tine și am întrebat pe toți 
doctorii de un leac care să poată 
vindeca slăbiciunea ta. 


Lupul care nu prea e prieten cu 
vulpea, îi atrase atenția asupra 


Pe cine iubea mai mult ? 


Intr'o zi, tăbliţa, condeiul de piatră şi buretele 
s'au luat la ceartă. 

Tăbliţa zicea: „Se înţelege că stăpâna noastră 
Leana pe mine mă iubește mai mult. Pe mine mă ia 
în toate zilele la școală, pe când pe tine, condeiule, 
deseori te uită acasă. Cât despre! burete, trec și 
săptămâni întregi, fără să pună mâna pe el. i 

— Da, e adevărat, îi întoarse vorba condeiul de 
piatră, că uneori Leana mă uită acasă. Insă, în ast- 
fel de zile se întoarce acasă cu ochii plânși, fiindcă 
doamna învățătoare se supără şi o ceartă. Apoi, 
dacă n'aș fi eu, tu, tăbliță îngâmfată, n'ai fi bună la 
nimic, căci nimeni n’ar putea scrie ceva pe tine. 


EUo 


Și vulpea plecă, râzând batjo- te E | 


astfel ai învăţat pe pielea ta 
cleveti câte odată te PrE costa Cal 
scump. i 
voi, se aruncă şi buretele în vorbă. Vă înșelaţi, fiind- 
că eu sunt de mai mare folos. Când tăblița este toată 
scrisă, cu ce aș putea fi ștearsă, dacă n'aș fi eu ? 

— Mă poate șterge și cu șorțișorul, îi răspunse 
tăbliţa. 

— O, tăbliță fără minte ! o mustră buretele. Oare 
n'ai auzit cât de mult s'a supărat mama Leanei pe: 
Leana, fiindcă te ștersese cu șorțișorul ?”. ESS 
Cearta ar fi ținut, poate, până seara dacă nu in- | 
tra în cameră Leana, care le zise: „„Tăceţi și nu vă | 
mai certați de pomană. Vă iubesc pe toate trei deo- 
potrivă, fiindcă toate îmi sunteți de folos“. 

Zicând acestea, luă condeiul și scrise cu el, um- 


— Vă închipuiţi că Leana vă iubește numai pe 


plând toată tăblița. Apoi, luă buretele și șterse fru- Si T 
mos tot ce scrisese. P 


CINE A FOST MAI HOT? 


a un bâlciu, sa dus odată 
unul, care nu știa ce-i 
muncă cinstită, ci căuta 
prin toate mijloacele să 
trăiască pe socoteala altora. 

Şi ce făcu la bâlciu trântorul 
acesta ? 

Puse într'o pungă de piele mai 
multe bucăți de plumb şi câţiva 
bani de aramă. Apoi, după ce o 
legă bine la gură, se amestecă 
în mulțimea de oameni şi, bă- 
gând de seamă să nu fie văzut de 
cineva, aruncă punga jos la pă- 
mânt, drept în faţa prăvăliei unui 
negustor, care era bogat, dar 
despre care mergea vorba că nu 
e tocmai om cinstit. 

După aceea, o luă din nou de 
i ndreptându-se spre ne- 


ustor în cep u să strige tare: „Cui 


grăbi să-i zică negustorul și în- 
tinse mâna să o apuce. 

„Mai domol ! îi răspunse omul. 
Vezi că m'am purtat cinstit, fiind- 
că, altfel, puteam să o bag în 
buzunar şi să nu spun nimic. 
De aceea, nu ţi-o dau, până 
nu-mi dai o răsplată de o mie 
de lei”. 

Negustorul cel” lacom, închi- 
puindu-și că în pungă sunt cine 
ştie ce comori, scoase și îi dete 
omului o mie de lei. In schimb, 
luă punga ce atârna destul de 
greu. 

Dar când o deschise, ce să 
vadă înlăuntru ? Nimicuri, care 
toate la un loc nu făceau nici 
douăzeci de lei. Iute numai decât 
fugi supă, i nea a tdm 
ându-i mân 


uniata rca osule sa E 


E 
4 
Aa ani 


EET 

dece mai înşelat? Dă mia de, 3 
lei înapoi, că, de unde nu, să știi pă 
că te mănâncă pușcăria ! par $ 
— Ba te mănâncă pe tine ! st VS 
răspunse celălalt. Tu ai mințit SE i 
mai întâiu! Dacă nu p 
nici o pungă, dece ai sărit y sa 
strigat că e a ta ?“ ja 
Și se porni între dânșii o cear- să 
tă și o sfadă, iar după aceea Aia: 
păruială în toată legea. i i 
Totul s'a sfârșit, aşa cum era 


au fost aruncaţi în teraniță, iar ii E 
mia de lei a fost oprită de ribu- 


nal Ss PES nd A Sai a, ar el că e 
jud decată, ete. ie pitnul 


à 


mat astăzi”. 


preot, aai; aropa plezni și din pielea « ei răsări o 
em A ' i a 


Pi a 


BOTEZUL 


e când se plimbau printr'o livadă, trei su- 
rori văzură o broască mare și umflată, care 
le privea cu niște ochi mari, ca și cum ar fi 
vrut să le înghită. 

„Urâcioasă dihanie, cum m'am speriat! 
cea mai mare dintre surori. 

„Să o omorâm!“ zise sora mijlocie. 

Și erau gata să o omoare, dar sora mai mică le 
opri zicându-le: „Să nu faceţi una ca asta! Până şi 
un viermișor are dreptul să trăiască. Să lăsăm dar 
pe biata broască să se bucure și ea de viaţă“. 


Celelalte două surori izbucniră în hohote de râs, 
iar sora cea mare îi zise în bătaie de joc: „Despre 
partea mea, poți să o iai cu tine și să o culci chiar 
în patul tău. g 

— Ba poți să-i fii și nașă, grăi sora mijlocie, căci, 
precum văd, în curând broasca va face pui. 

— Dece nu m'aș face și nașă ? îi se împotrivi sora 
cea mică. Și broasca este tot o făptură de a lui 
Dumnezeu“. 

Din ziua aceea, trecură șapte săptămâni, iar suro- 
rile uitaseră cu desăvârșire de broască. 

Insă, iată că într'o dimineață, un tânăr, îmbrăcat 
în haine frumoase, intră în odaia lor și îndreptân- 
du-se spre sora cea mică, i se închină până la 
pământ și îi vorbi în felul următor: 

„Stăpânii mei vă trimit cele mai bune urări de 
sănătate și vă roagă să aveţi bunătatea să veniți 


strigă 


„până la dânșii. Afară vă așteaptă trăsura”. 


Iute, iute, fetișcana se pregăti de plecare și se 
sui în trăsură. Patru cai negri zburară ca vântul, pe 
când surorile ei priveau nedumerite dela fereastră. 

Trăsura, care era toată de aur, se opri înaintea 
unui palat înalt, care avea douăzeci și patru de 
ferestre spre Răsărit și douăzeci și patru de ferestre 
spre Apus. Inaintea fiecărei ferestre era sădit câte 
un arbore de aur și în fiecare arbore își făcuse cui- 
bul o pasăre de aur. 

Când tânăra fată se dete jos din trăsură, văz- 
duhul răsună de cântecul păsărilor de aur, cari îi 
urau „bun sosit“. Fata intră într'o odaie frumoasă 
şi cu păreții acoperiți de aur ce strălucea mai puter- 
nic decât soarele. Intr'un pat de aur stătea culcată 
broasca, gemând de durere. 


Indată ce văzu pe tânăra fată, broasca se în- 


dreptă spre dânsa și-i zise: „Acum câtăva vreme ţi-ai 


dat cuvântul să-mi fii naşe și de aceea te-am che- 


Abia atunci fata își aduse aminte de broasca în- 
tâlnită în livedea în care se plimba. De aceea, îi 
zise: „Bucuros, nu ești și tu o făptură dea lui 


„Dumnezeu?“ 


In aceiaşi clipă broasca năștea un copil foarte 
frumos. O moaşe bătrână, care era de faţă, luă pe 
noul născut, îl scăldă, îl înfășe. 


„Iubita mea nașe, grăi din nou broasca, ia copilul 


şi du-l la botez, la biserică“. 


Fata îl luă și se duse cu el la biserică. Dar în- 
dată ce copilul a fost botezat şi binecuvântat de 


BROASTEI 


După botez, nașa se întorcea dela biserică, du- 
cându-și finul în braţe. Insă la poarta bisericii, o 


babă, încovoiată de vârstă, o apucă și întinzând 
mâna, i se rugă zicându-i: ,,Copila mea, fă-ţi milă 
şi pomană cu o biată cerșetoare!“ 

Fata îi dete un ban de argint. Cerşetoarea zâmbi 
și îi zise: „Dumnezeu să-ți răsplătească însutit! Insă, 
bagă de seamă la cele ce îţi spun: la palat, îţi 
vor da aur şi argint. Să nu te atingi de el, căci 
altfel să știi că vei fi prefăcută în broască. După ce 
vor căuta să-ți dea tot felul de lucruri de preţ, tu 
să nu le ceri decât un pumn de gunoiu de sub mă- 
tură. Altceva să nu primeşti, căci în chipul acesta te 
scapi pe tine şi scapi și pe mama finului tău“. 

Așa vorbi cerșetoarea și apoi pieri, par'că ar fi 
înghiţit-o pământul. 

Fata se întoarse la palat cu finișorul ei. Inaintea 
porţii fu întâmpinată de mama copilului — știți că 
ea era broasca. Veselă și fericită, îi zise: „Bine 
ai venit, frumoasa mea nașe! Dar cu ce te pot 
răsplăti ? Ia aur, ia argint, ia tot ce îți dorește 
inima !* * 

Fata însă nu vroi să primească nimic. La urmă 
de tot, fiindcă era îndemnată într'una zise : „,Dacă-i 
așa, daţi-mi ca amintire un pumn din gunoiul strâns 
sub mătură“. 

Vorbele acestea nu fură de loc pe placul tinerei 
femei, care mai întâiu nici nu vroia să audă de 
aşa ceva. La urma urmelor, însă, fu nevoită să-i 
dea ceeace ceruse nașa. 

Abia părăsi tânăra fată palatul, că gunoiul pe 
care îl ducea înfășurat într'o basma, se porni să 
sune foarte plăcut, Fiecare grăunte de praf se schim- 
ba într'un mare şi strălucitor bolovan de aur. Indă- 
rătul ei, văzduhul răsuna de cântecul păsărilor de 
aur, cari ziceau în graiul lor: „,„Ne-ai scăpat, ne-ai 
scăpat !“ 


CAND Al PREA MULTE NUME 


Un lucru cu care se mândresc Spaniolii, este să 
aibă cât mai multe nume. Se întâmplă însă ca din 
pricina aceasta să aibă și neplăceri, așa cum a avut 
spaniolul despre care va fi numai decât vorba. 

Spaniolul acesta călătorea pe jos în Franţa. Dar 


=_într'o noapte fu apucat de o ploaie torențială. Ză- 


rind o cârciumă, alergă drept într'acolo și băţu în 
poartă. ză 

„Cine-i ? întrebă SP tar care fusese trezit 

din somn. 

Spaniolul răspunse sait mândru: „Este don 
Saorcio-Alfonso-Ramiro-Juan-Pedro-Francisco de 
Boxas de Stuniga de Fuentes“. 

— N'am loc pentru atâtea persoane !“ răspunse 
oArciumaril, rean să se "culce din nou s lăsând. i 


E ucării uitate. Jucării de care sunt legate amintirile 
| cele mai frumoase ale copilăriei, eu mă gândesc la 
j voi, mă gândesc la păpușa a cărei istorie am să vo 
povestesc acuma. S 


= 


Păpușa despre care vă povestesc îşi termina zilele ei 


9 


A E A 


4 scurte pe o mobilă a Marcelei, o mică fetiță. Era uitată 

__ între o carte și un colier de perle chihlimbar. Cu ochii ei 
mari privea pieziș pe toți cei care treceau prin fața ei, și 
care nu se uitau la ea. 

Și totuși câtă dragoste nu găsise mica Marcela pentru 
„acea bucăţică de lemn pictată ! I-o adusese tatăl ei de de- 
„parte, poate chiar din țara baletelor rusești. Marcela tre- 
~ sărise de bucurie când o găsise în geamantanul tatălui ei, 
R 


Me aA 


A 


etru era tânăr, dar sărac lipit pământului. Intr'o 

zi îşi luă lumea în cap şi se duse, se duse, până 
: a dat de un munte mare. Suind el așa pe munte, 
„E ajunse lângă o stâncă de pe marginea unei pră- 
= păstii, unde auzi un glas: „Petre, Petre, vino și sca- 
=” pă-mă, că mult bine îţi voiu face“. 

E7. _Uitându-se bine împrejur, să vadă cine îl strigă, zări 
= într'o găurice a stâncei o sticlă, iar în sticlă era o muscă. 
MA Fără să stea mult pe gânduri, Petru luă sticla și-o 
~ sparse, iar musca eși afară. 

E- Văzându-se iarăşi în aer liber, plină de bucurie, îi 
„zise lui Petru: 

SI) E a at) 3 S 
E sunt regina muştelor şi o sgripțuroaică de 
ză „vrăjitoare, supărându-se pe mine că am lăsat muștele să 
„între și în casa ei, mwa prins cu descântecele ei drăcești 
şi mwa vârât în sticla aceasta, unde am stat mai bine de 
„o sută de ani. Spune-mi cu ce vrei să te răsplătesc pen- 
tru binele ce mi-ai făcut ?” 

=_= Petru sta la îndoială. Nu știa ce să creadă şi ce 


„să ceară, 


fe ti 


= _ Dar musca îi zise : „Știi ce, tu când vei dori ajuto- 


eu, z 


să zici: Muscă, du-te nu știu unde și adu-mi 


u 3 A a i E a 


frumos instalată întrun pat de carton roz printre cear- 
ceafuri de aceiași culoare și tot de hârtie. 

Câte pupături în primele zile, câte conversații fără cu- 
vinte între copilă și păpuşe. Marcela nu se mai putea des- 
părți de ea ; şi păpuşa fericită apărea totdeauna în bra- 
tele micei sale prietene, primită cu strigăte de bucurie de 
toți copii ce erau prieteni cu Marcela. SE: 

Era pusă să stea în mijlocul mesei, la ora gustărei, în 
strigătele de bucurie a tuturor copiilor Păpuşa lua atunci 
aere triumfale, aruncând priviri înciudate ceainicului 
care fumega. Ea trăia astfel cel mai frumos vis al ei de 
păpușă. Când Marcela o lua cu ea, i se părea că ea păpuşa 
conducea pe copilă.. st Í t 

Dar într'o zi, pe neaş- 
teptate, și cine știe pentru 
ce, visul frumos al păpu- 
şei se termină. 

Câinele casei de care îi 
fusese întotdeauna atât de 
mult frică, o mușcase de 
un picior, stricându-i pan- 
tofii lui auriţi. 

De atunci vai de sărma- 
na păpușe. Fără să-i pară 
rău, fără să verse o lacri- 
mă păpuşa fu părăsită în- 
trun colț întunecos al ca- 
sei. 


= Un împărat tânăr 


timile văzduhului, iar omul plecă plin de mulțumire. 
Mergând el o bucată de vreme, i se făcu foame. 
Venindu-i în minte spusele muștei, zise: „Muscă, 
du-te nu ştiu unde şi adu-mi nu ştiu ce“. 
Indată văzu o masă îmbelșugată, iar el se aşeză și 
îmbucă din bucatele gustoase până se sătură Apoi, oled 
la drum înainte. Mergând prin munți, cale de o zi, ajun- 
se într'o poiană, unde un ţigan păștea un cal roib, fru 
mos, așa de frumos, că nu se mai putea sătura pri: 
vind la el. | 
Cum sta așa și privea la cal, intră în vorbă cu tiga; 
nul și din una alta, țiganul spuse că dacă i-ar da cineve 
o mie de galbeni pe cal, bucuros Var vinde. | 
Petru ar fi dat și mai mult, dar nu avea o pari 
chiară în buzunar. | 
Insă, îşi aduse aminte de muscă şi zise: „Muscă 
du-te nu știu unde și adu-mi nu știu ce“: 
Deodată auzi, sunând în buzunar, galbeni mulţi, sal 
mulți decât o mie. 


luându-și calul, plecă r 
EEEE a T. + 


= 
m 


paS ? r : E > bi E pi d 
à a Ary d- F EPE a A e s Papă 
aa k „A RA i DĂ i ai Spa Ad L TA 3 

CN e i AI 


A PI 


Era dezesperată de atâta uitare ; singură cu amîhtirile Pe când se gândea așa se făcu dimineaţă şi se făcu frig. 
ei, ea încerca acum să retrăiască orele fericite ce petre- Poate că era ultima dimineață a nenorocitei păpuși. Săr- 
cuse la sânul micei ei prietene, odinioară. mana văzu în oglindă chipul ei de ceară, și o spaimă í ii 

Visele păpușilor sunt câte odată stranii. Păpușa uitată  năpădi inima când auzi pașii ușurei ai Marcelei... = 
așa, simţi într'o zi retrăind în corpul ei de lemn un car. 
Se simţi atunci pierdută, fără scăpare..... Dar ungherul 
întunecat unde fusese aruncată ar fi vrut să-i întindă bra- 
greie. Dar Marcela părea fără suflet la chemarea mută a 
>» păpuşei sale. 

| Păpușa se gândi atunci să întrebuinţeze un mijloc ex- 

„_traordinar ca să-i atragă atenția ; cu o sforţare supremă 

"a întregului ei mic corp, sar fi cățărat pe scaunul ei și de 

| la înălțimea aceea s'ar fi aruncat peste serviciul de por- 

, țelan care era alături pe o măsuță. La zgomotul ceștilor 
| sparte, poate că mica lui prietenă de odinioară şi-ar aduce A 


| aminte de acele timpuri fericite..... ip RE 
| Es 

| =) 29 
| Deabia veni noaptea și păpușa începu să se trăduiască - RE, i 
| 8ă realizeze visul ei. Atunci curajioasă se hotări..... Se aruncă provocând + un E 
| Dar ce greu îi venea să se miște singură ! mare zgomot peste ceștile de porțelan. Copila privi mirati LA 
„Micile ei braţe de lemn nu o ajutau în nici un fel. Până la păpușea căzută printre cioburile de porțelan, poate că 
„la urmă tot reuși... pricepuse ; cu mare băgare de seamă o luă în braţe și o le- Š 


facă şi mai rău? mic dulap în camera ei. 

Şi dacă apoi astfel, pentru vecie și fără leac, stricată. Păpușa în dulcele parfum al rufelor ei, se însănăto 
ar fi dat-o oare unui băețoi răutăcios și fără milă ? Sau se înveseli gândindu-se, că va avea totdeauna un mic 
poate aurncată la gunoi... ? cușor în inima micei ei prietene de odinioară. 


| Dar îi fu frică: dacă atunci când va cădea are să-și gănă câte-va secunde ; apoi o așeză cu dragoste întrun 


Deodată se văzu împodobit cu o manta de purpură 


de hoţi. Cum ajunse la ei, le zise: „Sculați că am văzut 
un om cu doi desagi plini de aur“. Apoi le povesti cum și cu pietre nestimate pe ea; iar pe cap avea o căciulă îm- Se. 
„vându-se calul și ce văzuse. podobită cu fel de fel de pene, care mai de care malii 


Hoţii se sculară și încălecară pe cai, și în fuga cea scumpe. 


$ 


mai mare au pornit pe urma lui Petru. Apoi, așa îmbrăcat, merse la împăratul Miş-Miş N 
ceru de soție pe fică-sa. 


Ajungându-l, l-au legat burduf, i-au “tuat a şi 
banii ce-i mai rămăsese dela cumpărarea calului. È ricette îi n rea. E pază 
Pe când se sbătea ca să scape. din mâinile hoţilor, a mi a bip ci ni 
aducându-și aminte de muscă, zise.: „Muscă, du-te nu oit mea“. Petru îi făgădui că o ai bate. i 
stiu unde si odü-mi nustiu ce“. pi doua zi, îi vine vestea că dușmanii au și ntrat 
| se în ţa 
| Nici nu isprăvi bine vorba din urmă, că deodată se pi este nu mai aşteptă nimic şi Jisa: „Muscă, date, 
; auziră tropote de cai. Erau doisprezece voinici, înarmați ny ştiu unde și adu-mi nu ştiu ce“ . Xa 
| pânăn dinţi şi care veneau în galop, fiind trimiși de Deodată se auziră trâmbiţele ostașilor gata ala Tuptă te 


> PPR) 


~t 


| regina muștelor să scape pe Petru. înă Astfel, armata împăratului se făcu de zece ori mai 

f După o luptă crâncenă cu hoţii, îi prinseră şi-i lŭ- mare decât era mai înainte. Ei, fe: 

! sară legaţi, fiecare de câte un pom, ca să-i mănânce lupii. Iar Petru, luându-și rămas bun dela Liliana, s 
Petru, văzându-se scăpat, mulțumi voinicilor și luân- puse în fruntea oștirilor și plecă să întâmpine pen 

| du-și calul și banii dela hoți, porni mai departe. mași la porţile cetății. 


| In curând, ajunse în vârful muntelui. Uitându-se de Ostașii lui s'au purtat așa de vitejeşte, că numai 
jur împrejur, văzu o ţară frumoasă, iar în mijlocul ei un ore a»trebuit ca să facă praf și cenușă din a armata 
palat cu pereţii de aur, care străluceau de-ţi luau ochii. dușmană. 
Indreptându-se către acest palat, întâlni în cale un După luptă, Petru se întoarse la împărat, care í 
om și-l întrebă cine este stăpânul palatului şi al țării. buurie că a scăpat pentru totdeauna de cel mai te 
„Este al împăratului Miș-Miș, iar în palatul pe care-l  vrăjmașş al său, îi dădu pe. Liliana — fiica sa a fo 


Ta 


34 


să Teti, pE el, împreună cu fiica sa, Liana, care-i grit: și-o jumătăte din împărăție. 
: â lămuri omul. EA fica o da al DĂ Și au făcut o nuntă mare şi Et man cum nun na 
estea „se 4 sii om și zise: „curți îm pi emin fe, d iz Sai Hg 

„unde ș Li adu r ce“. pie 23 păi osc feri să miri ac i OT. } fi? murit. | 


seca pă Mia 


Inelul s 


fost odată un băeţaș mic, pe care îl chema 
Mitru şi care era singur la maică-sa. 
Intr'o zi maică-sa îi dete un leu și-i zise: 
„Mitrule, du-te și cumpără cu leul acesta 
carne, ca să avem ce găti pentru diseară”. 

Mitru se duse să cumpere carne, dar în drum în- 
tâlni mai mulţi băeţi, cari duceau un câine să-l în- 
nece. Lui Mitru i se făcu milă de bietul căţel și le 
zise băeţilor : „Vă dau un leu și dați-mi mie câinele”. 
Băeții primiră cu bucurie, așa că Mitru se întoarse 
acasă cu un câine slab și jigărit, în loc de carne. Cu 
toate acestea, maică-sa nu-l certă, ci îi dete alt leu, 
ca să cumpere carne. 

Câteva zile mai târziu, maică-sa îi dete iarăși un 
leu zicându-i : „Cu leul acesta să cumperi untdelemn, 
ca să punem în candela dela icoană”. 

Dar în drum Mitru întîlni niște băeți răi, cari 
vroiau să omoare o pisică. „Vă dau un leu și dați-mi 
mie pisica”, le zise el. Băeţii primiră, iar Mitru în 
loc de untdelemn, duse acasă o pisică bolnavă. Cu 
toate acestea, maică-sa nu-l certă, ci-i dete alt leu 
ca să cumpere untdelemn. 

Câinele și pisica trăiau foarte bine la Mitru, care 
le iubea și le ducea de grije. Trecuse așa mai mulți 
ani, iar Mitru se făcuse acum flăcău mare și voinic. 

Intr'o zi de toamnă se duse la pădure, ca să care 
de acolo niște lemne. Insă, ce-i fu dat să vadă în pă- 
dure ? Un șarpe se căznea să înghită un cerb, dar nu 
putea să-l dea pe gât din pricina coarnelor cerbului. 
Văzând pe Mitru, cerbul i se rugă cu glas stins și cu 
ochii plini de lacrimi : „Flăcăule, taie-i cerbului coar- 
nele, ca să-l pot înghiţi și jur că am să-ți dau ca răs- 
plată un lucru de cel mai mare preț”. 

Mitru stătu câteva clipe și se gândi cui să-i dea o 
mână de ajutor. Văznd însă că cerbul e pe ducă şi că 

nu mai e nădejde să scape cu zile, socoti că e mai bine 
„să-i facă șarpelui în voe. Tăie, prin urmare, coarnele 
cerbului, așa că șarpele putu să-l înghită lesne. 

Atunci șarpele îi zise : „„Bagă-mă în buzunar și hai 

„cu mine la tatăl meu, care este împăratul șerpilor. 

„Pentru binele ce mi-ai făcut, să-i ceri să-ți dea inelul 

„ce poartă sub limbă și să nu primeşti altceva. Să ştii 
„că dacă pui și tu inelul acesta sub limbă, poţi dori 
orişice, fiindcă toate dorinţele ți se vor îndeplini în 

i, aceiași clipă”. 

„ Când intrară în împărăţia șerpilor, năpărci, şo- 

„pârle şi altă mulțime mare de şerpi se repeziră la 
“Mitru, ca să-l sfâsie și mai multe nu. 

Insă șarpele din buzunarul lui Mitru scoase capul 

afară şi le porunci în graiul lor să se astâmpere şi să 


nu se atingă de băiat. Așa ajunseră ei cu-bine până» 


„la împăratul șerpilor, care întrebă pe Mitru : „Cum 
_ dorești să fii răsplătit ? 

= — Vreau să-mi dai inelul ce porti sub limbă”. 

_ La auzul acestor cuvinte. împăratul serpilor se în- 
_tunecă la fată si-i zise : „„Cere-mi alt ceva. cere bani 
„câţi poftesti, cere pietre pretioase, dar lasă-mi inelul. 
É Jia — Dacă nu-mi dai inelul de sub limbă, îi întoarse 

i ru vorba, nu mai cer nimic”. 7 


O TEA ra a Eain. 


IT E 4 
SA Ea mii EET EN 


erpilor 


Văzând că n'are încotro, împăratul șerpilor scoase 


inelul de sub limbă și zise : „Doresc să mi se umple 
buzunarele de galbeni de aur”. Și cât ai clipi din 
ochi, sute și sute de galbeni strălucitori îi umpleau 
buzunarele. 

„Treaba începe de minune”, își zise Mitru și în 
loc să se întoarcă acasă, merse drept la împăratul 
țărei aceleia. Ii se înfăţișă şi-i zise dintr'o dată : 

„Am venit să cer de nevastă pe Domnița, fiica 
Măriei Tale. 

— Dar cine ești tu, flăcăule ? îl întrebă împăratul. 

— Sunt Mitru, care pot să fac orice mi s'ar spune. 

— Dacă-i așa, îi întoarse vorba împăratul, care 
vroia să-și bată joc de nemai pomenita îndrăzneală 
a lui Mitru, vreau ca până mâine dimineaţă, să faci 
un palat tot așa de frumos ca al meu. 

— Il voi face și mai frumos”, îi răspunse Mitru. 

In adevăr, a doua zi pe locul "unde până atunci era 
o cocioabă veche și dărăpănată în care locuia Mitru 
şi maică-sa, se ridica acum un palat frumos și măreț, 
cum nu mai văzuse lumea. 

Impăratul a trebuit să se ție de cuvânt şi i-a dat lui 
Mitru pe fiică-sa de nevastă. 

Dar cu aceasta nu se sfârşeşte povestea. Fiica îm- 
păratului îl tot întreba pe Mitru : „De unde ai atâta 
avere și care e taina de ţi se îndeplinește numai de- 
cât orişice dorinţă ?” 

Multă vreme Mitru n'a voit să-i spună, dar la urma 
urmelor n'a mai putut să se împotrivească și i-a spus 
despre inelul ce-l căpătase dela împăratul șerpilor. 

Atâta vroia să știe și nevastă-sa. Intr'o noapte pe 
când Mitru dormea dus, ea îi fură inelul şi punându-l 
sub limbă, zise : „Să mă găsesc numai decât în partea. 
cealaltă a mărei !” 

Zis şi făcut. Când s'a văzut acolo, Domnița zise 
din nou: „Să se ridice aicea un palat frumos, dar 
palatul bărbatului meu să piară cu desăvârșire !” Şi 
s'a făcut așa precum a spus. 

A doua zi, când se trezi din somn, bietul Mitru se 
pomeneşte fără nevastă, fără palat şi fără inel. Bă- 
nui ce i s'a întâmplat, dar ce putea face ? Plângea și 
se văeta de necaz şi durere. 

Dar iată că veniră la dânsul pisica si câinele, scă- 
pati de el dela moarte, și-i ziseră : „.Stănâne. nu te 
prăvădi cu firea, că îţi aducem noi inelul îndărăt”. 

Plecară împreună câinele și pisica, iar când ajun- 
seră la țărmul mărei, câinele îi zise pisicii : 

„Fiindcă tu nu stii să înoţi, sui-te în spinarea 
mea”. Câinele, ducând pe pisică în spinare, trecu 
marea înnot până la marginea cealaltă, unde era po- 
latul Domniței. j 

„Acum ce facem, ca să punem mâna pe inel? 

— Las’ pe minė”, îi răspunse pisica. 

* Pisica intră în palat si stătu la pândă, până ce 
prinse în ghiare pe căpetenia soarecilor de acolo. 

„Dacă vrei să seagi cu zile, spune goare wi 


ł 
as 


UNIREA FACE PUTEREA 


ntr'un sat dintr'o ţară dela 
Miazănoapte, trăia o biată 
femeie, care rămase văduvă. 
Intr'un alt sat din apropiere 
trăia un frate al soţului ei. Era 
un om bătrân, foarte bogat, însă 


sgârcit și fără milă față de cei 


nevoiaşi. Așa, când primi vestea 
că murise fratele său, izbuti prin 
tot felul de înșelătorii și mărtu- 
rii mincinoase să-i ia sărmanei 
femei tot ce rămăsese dela soţul 
ei. Nu-i lăsă măcar o oaie sau un 
miel. 

„Dacă aş putea lua din nou 
trei sau patru oi, aş avea cu ce 
trăi! îşi zicea amărâtă femeia... 
Ce ar fi să încerc să le iau în 
timpul nopţii, fără să mă va- 
dă el ?“ 

Și aşa, când se lăsă noaptea, 
porni la drum și intră într'o pă- 
dure. Dar iată că, pe neașteptate, 
văzu strălucind în întuneric doi 
ochi : era lupul! 

„Incotro, mătușico?“* o întrebă 
lupul. 

Femeia îi spuse trista poveste 
și îi promise că-i dă o oaie, dacă, 
în schimb el îi dă o mână de aju- 
or. „Te ajut cu dragă inimă“, îi 
zise lupul și porni cu femeia. 

In nămolul dela marginea unui 
râuleţ întlâniră un rac. Racul îi 
întrebă: „Incotro mergeţi ?“ Fe- 
meia îi povesti întâmplarea. 

„Vreau să te ajut și eu, îi răs- 
punse racul. Unirea face pute- 
rea“. 

Acum merseră trustei mai de- 


„parte. Intro poiană întâlniră un număr. 
Motanul încăltat 


bolovan de piatră. „Incotro mer- 
geți?” îi întrebă bolovanul. 
Femeia îi povesti și lui ceeace 


știm, iar bolovanul de 
merse cu dânșii. 

Când au eșit din pădure, au 
văzut cenușa unui foc aprins de 
pădurar. In cenușă însă, mai ră- 
măsese o scânteie, care, deaseme- 
nea, îi întrebă unde merg. Scân- 
teia merse cu dânșii, după ce fe- 
meia îi spuse povestea. 

După puţin, văzură pe jos în- 
tr'o cărare un ac din acelea cu 
care se cos sacii. Merse și acul cu 
dânșii, vrând să dea şi el o mână 
de ajutor. 

In sfârșit, întâlniră un melc, 
care se plimba încet, încet, la lu- 
mina lunii. 

Merse şi melcul cu dânșii, aşa 
că acum erau cu toții şapte la 


piatră 


Motanul încălțat a pornit la vânătoare. Şi-a tre- 


Când sosiră, melcul se aşeză 
pe pragul târlei, unde erau oile, 
bolovanul se cățără peste poartă, 
racul intră în copaia cu apă, acul 
se înfipse în perete, scânteia se 
vâri între lemnele din cuptor, iar 
femeia și lupul intrară încet, în- 
set în târlă şi începură să prin- 
dă oi. 

Insă oile, speriindu-se, au în- 
ceput să sbiere. De sbieretul lor 
s'a trezit omul. S'a, dat jos din 
pat, a luat un felinar și sa dus 
la cuptor, vrând să aprindă feli- 
narul. Dar a sărit scânteia și l-a 
ars pe mână. 

„Aoleu !“ ţipă el și se grăbi să 


bage mâna în copaia de apă. Dar 


acul a sărit și l-a pișcat de de- 
gete, strângând cu toată puterea. 

„Aoleu!” urlă omul și de du- 
rere, vru să se rezeme de perete. 
Dar acul a sărit afară și l-a îm- 
puns în palma mânei. 

„Aoleu!“ gemu omul şi îşi zise 
în gând: „Merg pe întunerec, că 
tot nimeresc drumul până la 
târlă“. 

Umblând pe dibuite, ajunse la 
târlă unde oile, speriate, sbierau 
şi alergau încoace și încolo. Insă, 
pe prag, puse piciorul pe melc şi 


'. 


alunecă, iar bolovanul de piatră 


își dete drumul de sus şi-l lovi 


aşa de tare pe cap, că omul căzu 
leșinat. 

Intre acestea, femeia şi lapul 
fugiră cu oile. In curând, fură a-- 
junși din urmă şi de ceilalți tova- 
răşi ai lor. Sau dus cu .toții la 
casa femeii, 


cut cizmele de șapte poștii, și-a strâns mijlocul cu 
O cingătoare, iar pe cap și-a pus pălăria de vânător. 

„Merg, își zise el, la pădure, ca să vânez ceva 
mai mare și mai gras“. 

Și motanul încălțat se duse la pădure. Umblă 
el de dimineață până seara, dar nu prinse nimic. 
Nici un iepuraș și nici o pasăre cât de mică. 

Obosit şi rupt de foame, se întoarse amărât spre 


casă. Insă, când intră în curte cu capul în jos cu 


coada între picioare, iată că zări un șoricel căruia 
tocmai atunci îi venise gust de plimbare... 

Motanul încălțat se repezi asupra șoricelului şi 
dintr'o săritură îl și prinse în ghiarele-i ascuţite. 


Se apei og, ele, Since, tg zise Pe rece i 


Prezentaţi publicului o sticlă umplută pe jumă- 
tate cu apă. 'Țineţi sticla în mâna dreaptă, aplecată 
şi bine astupată cu degetul cel mare. La un moment 
dat, daţi drumul apei, foarte ușor și numai prin- 
trun mic locşor al gâtului sticlei pe care îl ţineţi 
astupat. Veţi vedea că apa țâșnește la o mare dis- 
tanță de sticlă ; veţi putea chiar îndrepta țâșnitura 
unde veți voi, chiar dacă vreţi voi să speriaţi PA 
cineva din cei prezenţi. 

Toată operaţia se face numai dacă înainte de a 
astupa sticla cu degetul, veți sufla de mai multe ori 
în sticlă. Astfel aerul se comprimă și apasă din e 
în ce mai tare näpit EEEE care poeng 


unde au făcut un 


ospăț vesel şi îmbelşugat. 
Cum puteți da forţă apei 


i 


TO