Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages551-600

DN: 


[tiu seara. tot; ei» ERDA pinse, „culce. mai, 
e uig. Lehia. „se cuibărise” şi mai + mult în 


căsuţa dih -maiginea satului >=" * 

Cât era ziulica de mare, ele stăteau tolănite 
şi: “când “veneau “bărbaţii: lor- dela: muncă, „ele 
aveau gust de ceartă. - ` 

-“Rabdă azi, rabdă mâine, au räbdát ei ce au 
š bdát" căci răbdători erau din fire, până în- 
tr'6 zi când scoşi din ţâtâni şi-au făcut 'eruce, 
äu scuipat și au strigat : „Pieriţi din faţa noa- 
stră, Satanelor, voi nu sunteți femei, sunteți 
drăcoaice !; > 

„N'au: apucat a-și faze bine- cruce şi o pocni- 
tură cumplită. se auzi. Un fum gros a 'cuprins 
odaia și-o duhoare puternică s'a împrăștiat: în 


aer. Aia s'a mai limpezit î în odaie, iar oamenii 
b m 


i 


noştri: s'au frezit,din uluirea ce-l, cuprinsese, 
niau mai văzut nici urmă de femee... 

“ Un mieunat slab se auzi afară şi cineva bă- 
tea uşor în ușă. Când deschiseră, motanul le 
săti în “braţe: - 

“Bucutia'lor a fost nespusă. Motanul se În- 
torcea rupt, slab și obosit. Nici el nu fusese 
prea ‘fericit în călătorie. 

“Cei “trei tovarăşi, fericiți că se regăseau iar 
impreună, şi-au luat din nou viața de mai 
înainte. Acum se simțeau mai fericiți, căci 
gustaseră 'amarul, mai fericiţi, căci nu mai 
aveau, ce râvni.. 

“Perească Dumnezeu să ajungi să te însoare 
dracul ! 1- 

“Tot Tier! lá vremea lui. 


- Sfântul Gheorghe și balaurul 


sfinți., ai. creştinătăţii, a. fost:-totdeodată 

„un, cavaler foarte viteaz, care umbla. din 

loc; în loc, “ca să apere. pe cei slabi si să ocro- 
tească pe: cei. nedreptăţiţi. 

'Intr'una din zile, „pe. când umbla pin it 
iiun. mlăștinoase, văzu pe o tânără şi fru- 
moasă “față, -mergând singură pe drumul ce 
ducea, la mare.. Fata aceasta era îmbrăcată în 
haine scumpe şi avea o înfăţişare foarte distin- 
să. Era însă foarte tristă și din ochi îi curgeau 
şiroaie. de. lacrimi. 

` Sfântul. Gheorghe se apropie de pd și '0 
întrebă : „Unde te duci și de ce plângi < Pi 

- Și fata îi povesti cele: ce urmează: “In 
mare locuește un. balaur îngrozitor, căruia: ni- 
meni nu-i- poate. sta împotrivă. Pe gură și pe 
nas; scoate flăcări, cari ard și mistue tot ce îi 
ese.în drum. S'au .trimis în contra lui două 
armate: puternice, și amândouă au fost nimicite 
şi: prefăcute. în -serum și cenuşe.. 


„Pe lângă aceasta, este de o lăcomie fără 
margini. In -toată împărăția n'a rămas nici o 
vacă, nici. o oaie sau capră, căci toate au fost 
mâncate de balaurul cel crunt. lar ca să-i 
cruţe, pe. oameni, s'a înțeles cu împăratul ca 
acesta: să-i trimită în fiecare an câte-o fată, pe 


S fântul, Gheorghe, unul din cei mai mari 


care-o mănâncă. Acum mi-a venit .și mie rân- 
dul, mie, Sabra, care sunt chiar fiica împăra- 


tului. Dar, tinere cavalere, fugi cât mai e vre- 
me, . «căci: dacă -te zărește, nu e cu potinii 'să 
scapi din ghiarele lui”. 


“Şi iată că. ‘din’ liniștită cum era pă: atunci, 
marea se turbură, se înfurie, începu să spu- 


mege și să urle, de credeai că e sfârșitul lumei. 


„Dintre valurile furioase se ivi deodată groaz- 
nicul balaur. Abia: “putu Sfântul să 'apuce lancea 


şi să. se. apropie cu scutul, că balaurul se și 
repezi asupra -lui.: 


„"Adavărtl éste că up menetru iai ingrozitor, 


nu se. văzuse pe pământ. Un corp enorm de 
şarpe, cu două aripi mari și cu patru labe 
înarmate cu ghiare mai ascuţite decât pumna- 
lul'cel mai aseuţit. Coada monstrului se. ter- 
mina printr'o săgeată lungă și otrăvită. 

-,Scoţând pe gură și pe nări flăcări arzătoare; 
monstru se repezi asupra Sfântului Gheorghe 
şi-i: dete. cu,aripa o lovitură aşa de puternică, 
încât puţin a lipsit să-l trântească la pământ. 
La rândul său -viteazul cavaler îl izbi aşa de 
tare cu lancea, că lancea se prefăcu în mii de 
bucăţi. -Urlând de durere, balaurul îl lovi cu 
coada și-l aruncă de pe cal. 

„ Sfântul Gheorghe se sculă anevoie şi tremu- 
rând, dar îndată ce puse mâna pe paloșul său 
cel fermecat, puterile îi veniră la loc. Cu pa- 
loşuł acesta 'stântul nostru îl împunse pe mon- 
stru: sub aripă, acolo unde era partea lui cea 
slabă. ` 

„Ti făcu o rană aşa de adâncă, încât balaurul 
fu apucat de un tremur puternic și nu ma! 
făcu nici o mişcare. 

Sfântul. Gheorghe alergă atunci la fata di 
împărat şi îngenunchind, îi zise: 

„Desfăţi cingătoarea şi trece-o de gâtul ba- 
laurului ! Nu te teme, că nu citi să-ți mai 
facă ceva. ` 
` „Acum. trage-l de cingătoare și să mergem 
impreună în piața cea mare a cetății“. 

- Balaurul mergea după fata de împărat, par "că 
ar fi fost un ` mielușel. Când intrară însă în 
cetate, locuitorii se speriară şi aproape nebuni 
de 'groază începură să fugă în toate părțile. 
Sfântul. Gheorghe îi linişti, zicându-le: „Nu 
vă” speriăţi, căci balaurul și-a pierdut toată 
puterea. 

După ce ajunse în piața mare, trase încă 
odată paloșul şi tăie capul balaurului. 

“Şi așa, prin vitejia și curajul Sfântului 


"Gheorghe, lumea fu scăpată de monstrul cel 


„mai răufăcător, 
5.: 


Tinerețe fără bătrâneţe si viată 


„fără de 


După ce trecu afară de împărăţia tatălui său 
și ajunse în pustietate, Făt-Frumos își împărți 
t tă avuţia pe la ostași, și, luându-și. ziua- 
bună, îi trimise înapoi, oprindu-și pentru dân- 
sul ;merinde numai cât a putut duce calul. Şi, 
apucând calea către Răsărit, s'a dus, trei zile 
şi trei nopți, până ce ajunse la o câmpie în- 
tinsă, unde era o mulțime de oase de oameni: 
_Stând să se odihnească, îi-zise calul i- 

„Să ştii, stăpâne, că aici suntem pe moşia 
unei Ghienoaie, care e atât de rea, încâţ ni- 
meni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorit. 
A fost şi ea femeie ca toate femeile, dar bleste- 
mul părinţilor, pe care nu-i asculta, ci îi tot 
necăjea, a făcut-o să fie ghionoaie; în clipa 
aceasta este cu copiii ei, dar mâine, în pădurea 
ce o vezi, o s'o întâlnim venind să te prăpă- 
dească ; e grozav de mare; dar să nu te spe- 
rii, ci să fii gata cu arcul, să o săgetezi, iar 
paloșul şi sulița să le ţii la îndemână, ca să te 
slujeşti cu dânsele când va fi de trebuinţă. 

Se deteră spre odihnă, dar pândea când u- 
nul, când altul. 

A doua zi când se revărsau zorile, ei se pre- 
găteau să treacă pădurea. e 


Făt-Frumos inșeuă şi înfrână ealul, şi ehin- 
a o strânse mai mult decât altădată, şi porni... 
nd, auzi o ciocănitură groaznică. Atunei 
ca) "ul îi, zise; ţine-te, stăpâne, gata, că iată se 
apropie Ghionoaia. Și când venea ea, nene, do- 
bora copacii: așa de iute mergea ; iar calul se 
urcă ca vântul până cam deasupra ei, — şi 
Făt-Frumos îi și luă un picior cu săgeata. Și 
când era gata a o lovi cu a doua Băgeală, 
ştrigă. ea ; 

„Stai, Făt-Frumos, că nu= ti fae nimie'“, Şi 
văzând că nu o crede, îi dete inscris cu numele 
său. Sis 
„Să-ţi trăiască calul, Făt-Frumos, îi mai zise 
ea,-ca.upn năzdrăvan ce este ; căci de nu era 
el, te mâncam fript; acum însă m'ai mâncat 
tu pe mine; șă ştii că până azi niciun muritor 
n'a cutezat să calce hotarele mele până aicea ; 
câţiva nebuni, care sau incumes a ọ face, 
Sala au ajuns până la câmpia unde ai văzut 
pasele cele multe“. 

"Be duseră acasă la dânsa, unde Ghionoaia 
ospătă pe Făt-Frumos și-l omeni ca pe un că= 
lător: Dar pe când se aflau la masă şi se che- 
fuiau, iar Ghionoaia, de bucurie, tinu masa trei 
zile 'de-a-rândul, ea rugă pe Făt-Frumos să-şi 
aleagă de :soţie pe una dintre cele trei -fete ce 
avea, frumoase -ca niște zâne.. El insă nu voi, 


gas 


moarte. 


ci îi spuse curat -ee căuța; -ptumei ea îi zise: 
„ew calul eare îl ai şi cu vitejia ta, cred că ai 
să izbuteşti“. 

După trei zile, se pregățiră de drum și por- 
niră.. Merse Făt-Frumos, merse şi iar merse, 
cale lungă și mai lungă. ; dar, când fu de tre- 
cut peste hotarele Ghionoaiei, dete de e câm- 
pie. frumoasă, pe de o parte eu iarbă înflorită, 
iar pe de altă parte pârlită. Atunci el întrebă 
pe'cal, de ce e iarba pârlită? ? Şi calul îi răs- 
punse ; ky - 

„Aci suntem pe moşia unei Scorpii, soră cu. 
Ghionoaia ; de rele ce sunt, nu pot să trăiască 
la un loc ; blestemul. părinţilor le-a ajuns, și 
de aia s'a făcut lighioi, așa precum le vezi ; 
vrăjmăşia lor e groaznică, nevoie mare, a 
să-şi răpească una dela alta pământ; când 
Scorpia este necăjită rău, varsă foc și smoală ; 
se vede că a avut vreo ceartă eu soră-sa şi,. 
voind s'9 gonească de pe tărâmul ei, a pârlit 
iarba pe unde a trecut ; ea este mai mare decât 
soră-sa şi are trei capete. Să ne odihnim puțin, 
stăpâne, şi mâine dis-de-dimineaţă să fim gata. 

“A doua zi se pregătiză ca şi când ajunseseră 
la Ghionoaia, și porniră, Când... auziră un 
urlet şi o vâjietură, cum nu mai auziseră ei 
până atunci. 

— Fii ps stăpâne, că iată se apropie sgrip- 
toroaiea de seorpie, 

Mai venea çn e falcă în eer și aita in 


săgeata, pă ți eam j şi se ala asupra 
ei cam pe de e parte, Făt-Frumos Ð săgetă şi 
îi sbură un çap ; când era să-i mai iee un cap, 
Scorpia se rugă cu lacrimi ea s'o ierte, că nu-i: 
face nimic şi, ea să-l îneredinţeze, îi dete in- 
seris cu sângele ei. Seorpia ospătă pe Făt- 
Frumos şi mai şi decât Ghionoaia, iar el îi dete- 
şi dânsei eapul ce i-l luase eu săgeata, eare se: 
lipi îndată cum îl puse la loe, şi după trei zile. 
plecară mai departe. 

- Trecând și peste hotarele Scorpiei, se duseră” 
și iar se mai duseră, până ce ajunseră la un 
câmp” humai cu flori, şi unde era numai pri»: 
măvară ; fiecare floare :era' cu deosebire de 
mândră și cu un miros dulce de te îmbăta; 
trăgea un vântișor, care abia adia; aicea stă= 
tură ei să se odihnească, iar calul îi zise : 

„Trecurăm, cum trecurăm, până aici, stă- 
pâne. Mai avem un hop: Avem să dăm peste 


(Va urma) 


+ „Povestea lui lon Neom 


prins de oameni gospodarii gi. înstăriți, 
eu case zidite numai din piatră trainică, 
curate și nălbite toate cu var proaspăt de pă- 
reau din depărtară ca un șirag de perle aninat 
pe deal, trăia — zic — în acel sat, un om ce 
se numea Ion. za 
Toate darurile bune cu cari puteau șă .feri- 
cească ursitoarele la naștere! o: ființă -îi fuse- 
seră cu îmbelșugare date lui Ion. 7 
Inalt și chipeş şi voinic asemenea flăcăilor 
din basme Ion era în stare să mute o casă din 
loc cu braţele lui vânjoase. ; rae 
Odată dăduse năvală în sat un lup turbat, 
mare cât un vițel. Alerga furios prin ogrăzi și 
mușca tot ce găsea în cale. . pia * 
“Lumea fugea înspăimântată, închizându-se 
prin case, iar vitele mugeau înfricoșate prin 
staule şi stânci. Lupul turbat o pornise razna 


T răia ødată într'un sat de, munte, sat cu- 


pe drumul cel mare al satului, cai înhămaţi la 


căruţe fugeau în neștire căzând prin gropi şi 
şanţuri, când... la o răspântie de drum, lupul 
se trezi faţă în faţă cu lon al nostru. Fiara 
turbată se repezi drept în pieptul lui Ion, dar, 
înainte ca ea să-şi fi putut înfige colții, . Ion. o 
apucă cu strșnicie de. beregaţă și degetele sale 
puternice strânseră ca întrun cleşte gâtul 
lupului turbat. De prin casele vecine oamenii 
se uitau cu groază şi uimire totodată la lupta 
omului cu fiara blestemată. 

Lupul se svârcolea furios, dar Ion nu-l slă- 
bea o clipă din strânsoare. Incet, încet, puterile 
lupului se slăbiră, limba îi eşi d'un cot din 
gură și curând îşi dete sfârşitul. 

Ce gălăgie şi ce veselie se iscă în sat după 
această întâmplare ! Bătrâni, femei și copii, 
toţi cei cari văzuseră lupta, povesteau. celor- 
lalţi săteni isprava și tot satul trecu ca la pa- 
radă să vadă namila de lup ucis de mâna lui 
Ion. i 
Pe lângă puterea şi curajul său de uriaș, Ion 
mai avea și alte daruri. Era rotar cu faimă 
peste zece sate,:se pricepea la cai ca cel mai 
iscusit geambaș, făcea butoaie şi doniţe ca eșite 
din fabrică, zidea case de piatră cu măestrie 
neîntrecută şi cânta din frunză de păr şi din 
coaje de mestaecăn de te seca la inimă. 

-Ce folos însă de atâtea daruri dumnezeeșşti ! 
O meteahnă diavolească, un dar -spurcat- şi 
răufăcător le înăbușea pe toate cele bune : era 
„darul beţiei'', patima ucigătoare care -făcea 
din bietul Ion un om de nimica. 

Geaba îl sfătuiau prietenii, geaba îl dojeneau 
bătrânii și preotul satului, geaba îi dădea po- 
yete înțelepte învățătorul ! 

Tot ce câştiga din munea lui (și câştiga din 
belșug) se ducea pe apa Sâmbetei în tejghelile 


cârciumarilor și când îl eăutai, era beat şi jer- 
pelit şi murdar de ţi-era silă să te uiţi la el. 
Din pricina aceasta oamenii îl porseliseră „Ion 

Intr'o zi de Duminică Ion toemai isprăvise 
de zidit o casă într'un sat vecin, luă banii ce i 
se cuvineau drept plată și se înfundă într'o 
cârciumă unde se așeză pe băutură. Când fu 
să plece, era beat de abia se mai putea ţine pe 
picioare. In pungă ii rămăsese însă destule 
parale. Nişte oameni răi puseră la cale să-l 
jefuiască. Drumul spre satul său trecea printr'o 
pădure. Acolo în ' mijlocul pădurii hotărâzeră 
jefuitorii să-l aştepte. Abia intrase Ion în pă- 
dure și 'unde-mi începu să toarne de sus o 
ploaie cu bășici. Lui Ion puţin îi păsă! Jupui 
de pe un mesteacăn puţină coaje şi începu să-i 
tragă o doină de tremurau frunzele și se 
umpleau văile de sunet duios. 

Jefuitorii cari-l pândeau, auziră de departe 
cântecul. 

— Auziţi ? întrebă unul. Numai când 
cântă cu atâta foc, | ý sie 

— Păi de-ar fi treaz, nu s'ar încumeta zece 
ca noi să-i țină calea! ne 

Ion neom era întțr'adevăr beat mort şi pe 
deasupra frânt de oboseală. Căuta în stânga şi 
în dreapta un adăpost ferit de ploae unde ar fi 
adormit fericit până a doua zi. } 

Când ajunse la locul unde îl așteptau: jefui= 
torii, zări la rădăcina unui copac gros o scor- 
bitură și fără să mai cerceteze cu amănuntul, 
dădu buzna înăuntru. Scorbura nu era altceva 
căzuse jos în mijlocul bârlogului, eșiră afară. 
Aci dând cu ochii de cei trei jefuitori, ursul şi 
ursoaica porniră în goană după ei uitând de 
cel rămas în bârlog. In bârlog însă rămăseseră 
puii ursoaicii cari, între noi fie zis, nu prea 
erau pui, ci urşi sadea. Și unde mi-l luară pe 
bietul Ion la joacă. I} suceau, îl învârteau, ti 
dădeau labe peste față ca'mn ziua de tarbacă. 
Cât ai zice pește, Ion se trezi din beție, de 
parcă nici nu gustase picătură de drojdie sau 
de vin. 

Târâș grăbiş eşi cum putu din bârlog şi când 
se văzu afară... ținte, pârleo! Sara 

Până'n sat nu se mai opri din fugă. 

Puii de urs se jueaseră atât de mult c 
bietul Ion, că o lună încheiată zăcu omul la pat 
văitându-se de şale. R. i 

„După rău vine și binele", zice un vechi 
proverb. Așa și cu Ion neom. j i Á 

Se făcu bine de şale, dar se lecui și de pa- 
tima beţiei. 

Astăzi, în satul lui nu se află gospodărie 
mai aleasă şi nici casă mai trainică și mai fru= 
moasă ca a lui Ion care nu mai e neom. 


7 


cw zgardă sau pe câmpii boii înjugați la 
plug, că aceste animale, cu :toate că par 
liniștite la înfățișare, că poate suferă:și doresc reîn- 
eren la starea de sălbăticie, dar și de libertate, 
ge au avut-o în timpurile îndepărtate ?, 


Ceva de felul acesta s'a întâmplat într'o zi în. 


ferma unui oare: care sătean. 

. Se aflau, într'o' după amiază întrunite din, întâm- 

lare, în dosul casei. ţăranului, gina, Ramee, 

gre și Măgarul. 

Și ştiţi ce se întâmplă când se începe ‘O discuție, 
© mărturisire atrage alta, și ast-fel eşi-la iveală că 
toți patru erau sătui peste cap să mai servească pe 
ţăran :-pe acel ingrat, pe acel atot puternic, pe acel 


speculant. 


— De ce scumpi amici nu ne. revoltăm, nu ne 


u v'ați gândit niciodată, când vedeţi pe stra- ` 
zile. orașului că: âre un câine o botniță și ` 


răsculăm ? — propuse Pisica care era socotită cea 
mai învățată şi de aceea (dar nu totdeauna este așa) 
cea mai șmecheră. — Omul nu se teme de noi pen- 
tru-că este obijnuit să ne vadă nevătămători şi re- 
semnaţi în jurul lui: îi suntem familiari şi îl ser- 
vim. 

Dar dacă presupuneţi că o fiară i s'ar. prezenta 
pe neașteptate, credeți că el ar rămâne liniștit ast- 
fel cum se petrece când ne vede pe noi ?: Acum vă 
întreb de ce oare n'am putea să schimbăm de as- 
pect, să luăm aspectul unei bestii sălbatece, ast-fel 
încât să-l terorizăm și să-l facem să. fugă? Am 
rămâne noi stăpânii fermei, ai câmpiei, ai pădurei, 
ai tuturor lucrurilor ; am putea trăi fiecare în felul 
său, am fi înfine pentru totdeauna liberi şi fericiţi. 

Propunerea entusiasmă pe ceilalți, le făcu să 
fiarbă sângele lor în vine în așa hal încât decisetă 
imediat, ca pe când ţăranul dormea întins după 
masă, să se camufleze și să-l atace : Pisica s'ar fi 
transformat întrun mic tigru, Gâsca întrun vultur, 
Câinele întrun leu, Măgarul... 

Măgarul era însă singurul care nu era de aceiași 


părere. Dădea din lungile lui urechi în semn de 


dezaprobare, şi privea fricos cu marii lui ochi buni, 
nu credea că el care fusese totdeauna un măgar 
nimic mai mult decât un măgar, ar fi putut dintr'ur 
moment într'altul să devină o teribilă fiară. 

— Eşti un fricos, — îi ziseră ceilalți — nimi 


mai mult decât un laş și după cum azi servești pe 


țăran tot așa ai să ne serventi mâine .pe noi cânc 
vom deveni stăpânii. 

Și îl lăsară acolo să mănânce liniştit. iarba, ocu: 
pat numai să-și umfle burta. 


„ UI 


Primul care plecă fu Pisica. Işi: vopsise părul în 
dungi negre și părea întradevăr acum mai'ales câni 
mergea. prevăzătoare şi încet o teribilă tigresă 
"Dar mai înainte de a ajunge acolo unde dorme 
țăranul şi să-l zgârie și să-l muşte, să-l facă să fug 
urlând -de spaimă, Pisica zări între. două. pietre 


— un > 


O RR 


MAGARUL 


IRDĂ 


„lăcustă care se încălzea la soare. Uită: că era tigru 


Í 


şi se opri: simți prada și. dintr'o săritură o prinse 


și își înfipse colții. Dar todeodată se auzi în apro- ` 


piere un răgnet teribil şi care era un râs omeric: 


“oh, cine a mai văzut un tigru, regele junglei, stă- 


pânul pădurilor virgine, să se prezinte în fața omu- 
“ui cu o sărmană lăcustă în gură ? 
Oh ! sărmană Pisică, încercarea ta n'a reușit. 
Cea care plecă a doua fu Gâsca, care își pusese 


„foarte frumoase și foarte lungi pene de vultur. Gâ- 


“tul ei ce e drept era ceva cam prea lung, dar ea. 
făcea tot ce putea ca să-l ascundă și își dădea aere 
de pasăre regală.. 

Pe drumul însă care ducea spre țăran, era o băl- 


“ *oacă. Și în loc să o treacă în zbor ast-fel după cum 


ar fi făcut orice vultur, Gâsca, de gârscă ce era, se 
băgă în ea și o trecu fericită înnot, 

„Și atunci se. auzi deodată același râs vesel și 
enorm : Oh ! cine a mai văzut un vultur, stăpânul 
stâncilor și al cerurilor, rivalul norilor să se înfăţi- 
şeze omului murdar de nămol ? 

Oh! sărmană Gârscă, și tu nu reușiși în încer- 
“carea ta. 

Cel din urmă plecă Câinele, care se hotărâse să 
nu facă prostiile celor ce îl precedaseră. Se îmbră- 
case în pielea leului și mergea hotărât și maestos 


către: omul care tatapi- Siiri se: scula: din` somn. 
Nu-și credea ochilor... un leu în curtea, fermei 
sale ? O fiară la doi pași de el? Visa sau era treaz? 
Primul gând al lui fu să-și „cheme pe amicul său 
credincios, pe: amicul său de toate zilele, ca ` să-l 
ajute şi în acest momen teribil : 


— Fidel, Fidel — strigă cu disperare — unde 
ești Fidel ? 

Dar atunci se petrecu un lucru extraordinar: 

Se văzu un leu care da din coadă, da din coadă 
cu disperare. Sărmanul Câine ! Fusese un lucru mai 
tare ca el, un lucru de care nici el nu băgase de 
seamă. Să se audă chemat pe nume, să simtă aşa 
de aproape mirosul stăpânului, și deaceia coada în- 
cepu să bată, să bată fără voia lui. 

Primi atunci un colosal 
picior în fund care îl făcu 
să fugă câtă-va vreme sche- 
lălăind, pe când se putea 
zări în dosul casei un Măgar 
care răgea, răgea, râzând ca 
îmnebunit, și care la un mo- 
ment dat dându-se pe spate 
începu să dea ca un nebun 
din picioare, dând lovituri în 
dreapta și în stânga. Oh! 
cine mai văzuse vreodată un 
leu, regele animalelor, dom- 
nul deşertului... dând din 
coadă ca un căţel, 


_—— == 


Povestea Cântarelor 


„bătrân foarte învăţat care se numea Abu- 
- ben-Kalif. Era așa de bătrân, încât ni- 
meni nu-și amintea să-l fi văzut tânăr. Dar 
venise şi pentru el sfârşitul zilelor. Simţind că 
moare, a chemat la dânsul pe cadiu, adică pe 
jud&cătorul oraşului. 
„„Cadiule, deschide lada aceea şi ce vei găsi 
înăuntrul ei, să fie al tău“. 


Tia odată întrun oraş din Răsărit, vn 


Cadiul a făcut întocmai. Mare i-a fost mira- 


rea când a găsit pe fundul acelei lăzi un cântar 
cu talere. 

„"la această balanță, continuă bătrânul; vei 
vedea îndată că e fermecată. Cu ea vei putea 
eânțări nu numai lucruri dela cele mai uşoare 
până la cele mai grele, nu numai lucruri de 
negustorie, ci vei cântări şi faptele şi gândurile 
eamenilor, precura şi vorbele şi făgăduinţele 
lor. Trebue numai să fii cu băgare de seamă, 
că... 

— Numai atât ?“ întrebă cadiul. 

Dar sărmanul bătrân făcu semn cu mâna că 
nu mai poate vorbi. In adevăr, cuvintele din 
urmă i se înnecaseră în gât. După o clipă a 
maurit, fără să fi isprăvit de spus cadiului, ceea- 
ce începuse. 

Cadiul se simțea foarte fericit, dar și în- 
cureaț. Se simțea fericit, fiindcă iubia gloria 
şi dreptatea. lar cu balanţa aceia fermecată 
putea împărţi adevărata dreptate, făcându-și 
astfel un nume strălucit pe lângă ceilalți jude- 
cători. Se simţea însă încurcat, fiindcă bătrâ- 
nul murind, n'apucase să-i spună secretul ba- 
lanţei. 

Cadiul a plecat la dânsul acasă, luând sub 
braț mica balanță. 

La câteva zile după această întâmplare, doi 
negustori veniră la cadiu. Unul dintre ei care 
se numea Mohamed, împrumutase celuilalt 
căre se numea Omar, o sumă de bani. 

Neînţelegerea dintre ei era aceasta: Omar 
spunea că a înapoiat lui Mohamed toată suma, 
pe când Mohamed jura că n'a primit decât a 
treia parte şi cerea restul. Cadiul i-a ascultat 
pe amândoi. Şi-a luat apoi balanța şi așezân- 
du-se jos pe pământ, puse într'unul din cele 
două talere ale balanței suma împrumutată, 
iar în celalt taler vorbele și jurămintele lui 
„ Omar, eare spunea că a înapoiat întreaga sumă. 
Dar acest din urmă taler era mai uşor. Atunci 
cadiul a început să scoată din talerul cu bani 
atâtea monede, până când cele două talere ale 
balanței s'au potrivit. Și suma rămasă era 
tocmai aceea înapoiată de Omar, adică numai 
a treia parte. din banii luaţi dela Mohamed cu 


19 


împr umut. Cadiul a cerut lui Omar să înapoeze 
tovarăşului și restul de datorie, ceeace a şi 
făcut. Cei doi oameni s'au împăcat și au ieşit 
dela cadiu adânc miraţi de înțelepciunea ace- 
stuia. . î paia mi. 

Peste câteva zile, alți doi oameni se opriră 
la casa cadiului. Erau roşii la față şi cu hainele 
aproape sdrențuite. Unul își ținea mâinile 
amândouă la gură, celălalt îşi acoperea cu o 
bucată de pânză ruptă din cămaşa sa, o rană 
la brațul drept din care se rostogoleau picături 
de sânge. 

„Inţeleptule cadiu, omul acesta mi- a făcut 
la br aţ o rană adâncă, lovindu-mă cu un cuţit. 
Rana îmi sângerează şi durerea îmi. slăbește 
puterile. TARTON ISRA 

— Şi ce voiţi ? întrebă cadiul. | 

— „Dreptate“, răspunseră cei, doi oameni 
întrun glas. 

Cadiul îşi luă balanța şi puse într'un. n. taler 
dintele și în celălalt taler lovitura de cuțit. Lo- 
vitura era mult mai grea decât dintele. Cadiul, 
pentru a potrivi cele două talere ale balanței, 
punea o lovitură de pumn, de baston, peste 
aceea de cuţit, dar tot atât de ușor era.talerul 
în care pusese. dintele. Atunci, cadiul_ a. mai 
pus încă un dinte şi cele două talere ale ba- 
lanței erau egale. 

Atunci cadiul a zis: PRE oc, tao Pie 

„lată sentința mea: fiecare. aţi făcut rău 
ceeace ați făcut. Dar omul acesta rămas pentru 
totdeauna fără dinte, are dreptul să- -ți ia un 
dinte şi atunci dreptatea e tăcută“. 

Cei doi oameni plecară adânc miraţi de în- 
telepciunea acestui judecător. Renumele lui 
mersese foarte departe. 

Insuşi cadiul se socolea foarte înţelept şi 
credea că bătrânul care îi dăduse balanţa, nu 
mai avusese nimic de spus și..că vorbele pe 
care moartea i le tăiase, fără să fi putut: isprăvi 
ceeace ar fi avut de spus, erau vorbe fără:nici 
un rost. Cadiul era plin de mândrie, fără să-se 
gândească o clipă-că poate e o dreptate mai 
mare decât aceea pe care o împarte. el și -o 
dreptate pe care o faci cu foarte multă, „greutate, 

„Au treeut multe zile şi cadiul ajunşese-ăproa- 
pe de sfârşitul vieții. Pe când sta. așezat: in? 
truna din zile în 
apropie de dânsul un tânăr foarte edr înalt 
și bine făcut. sa 

Tânărul îl salută pe bătrânul endiv.: i 

Bine ai vẹnit prin locurile noastre, răspunse 
bătrânul ! Călătoriile sunt pentru ti! eri.. Ri 
învaţă multe din Cartea lumii întregi“, -- - 

Călătorul, scoțând de sub îmbrăcămintea sa 


poarta casei sale, -ăzueică::se: 


+ 


un fel de eutie de os, de formă lunguiată, zise : 

„Am venit înadins pentru a te vedea şi pen- 
tru a-ți aduce aceasta“. 

Din cutie, tânărul scoase o balanţă care se. 
mănă foarte bine eu balanța după care bătrânul 
cadiu împărțise atâția ani dreptatea între 
oameni. 

„Am una la fel, zise cadiul. 

—: Crezi ?'* răspunse tânărul. 

A doua zi, era o. zi de târg, Ca de olssiu, 
bătrânul cadiu se aşeză la pore, casei sale şi 
lângă dânsul puse balanța. dimineață până'n 
seară, cântări și făcu dreptate împricinaţilor. 

Deodată apăru tânărul ; salută cu respect pe 
eadiu și se aşeză la câțiva pași de el. Inaintea 
picioarelor sale încrueişate, tânărul își puse 
balanța sa. La bătrân se înfăţișară doi oameni, 
cari lucrau în grădina bătrânului şi îi cerură 
bani pentru munca lor. Săpaseră, udaseră și 
îngrijiseră de grădină. Cadiul puse în cele două 
talere ale balanței două sume de bani egale și 
apoi le dădu celor doi oameni. Aceştia mulțu- 
miră şi plecară. 

„Veniţi şi la mine, cu voia bătrânului vostru 
cadiu', zise tânărul. 

Bătrânul primi, fiind sigur că el imparte cea 
mai sfântă dreptate. j 4 

Tânărul puse într'o parte a balanței banii 
primului grădinar, iar în partea cealaltă a ba- 
lanţei: femeea şi cei trei copii ai grădinarului. 
Partea aceasta din urmă a balanței atârna mult 
mi greu decât cea dintâiu. Pentru a. potrivi 
balanța, tânărul puse mai multe monede in 
talerul ușor, până ce amândouă talerele ajun- 
seră la acelaș nivel. După aceea, tânărul dădu 
grădinarului toţi banii aceia. 

Bătrânul eadiu rămase înmărmurit. 

„M'am înșelat ? 

= Trebue să e crezi aceasta”, răspunse tâ- 
nărul şi începu să cântărească și banii primiţi 
dela: al doilea grădinar, | 

„Acestuia atâți bani i se cuvin câți i-ai dat“, 
grăi tânărul. 

Și bătrânul cadiu se simți puțin ușurat că 
barem față de acela a ştiut să fie drept. In fața 
bătrânului eadiu, veni un stăpân întovărășit de 
sclavul său. 

„Lumină, judecătarule, strigă stăpânul. N'am 
veit să dau pedeapsă selavului, înainte de a te 
întreba pe tine. 

:— Foarte bine ai făcut, răspunse judecătorul. 
Pedeapsa venită dela judecător e dreaptă ; ve: 
nită delä“fmpriĉinat e răsbunare. 

— Acest sclav, Ati stăpânul, sa purtat 
neascultător faţă de mine ; când . am încercat 
să-i arăt această greșală a lui, s'a aruncat asu- 
pră-mi şi uite mi-a seos ochiul drept“. 
Bătrânul judecător începu să cântărească, 
punând într'o parte ochiul scos, iar în cealaltă 
parte ochiul pe care l'ay scos sclavului. De mai 


or 


bine de e sută de ori a făcut aceasta şi eeki- 
librul era desăvârşit. . 

„La rândul meu“, zise tânărul, și puse într'o 
parte pedeapsa dată sclavului, de a i se scoate 
un ochiu, iar în partea cealaltă toată viața 
sclavului plină de suferinţe, de mizerii de tot 
soiul, zilele lui de lucru fără răsplată ; această 
din urmă parte a balanței atârna mult mai 
greu. 

„Vezi ? zise tânărul. 

— Veniţi peste opt zile |“ Acesta fu răspun- 
sul bătrânului judecător, faţă de eei doi împri- 
cinaţi. Era pentru prima oară când judecătorul 
dădea o sentință după atâtea zile de gândiri. 

Bătrânul eadiu făcu semn tânărului și acesta 
il urmă acasă. 

„Tinere, balanța ta mi se pare mult mai 
dreaptă decât a mea. Nu vrei să mi-o vinzi ?“. 

Tânărul izbucni în hohote de râs. 

„Balanța d-tale e foarte bună, niei nu vei 
găsi alta mai bună. Lucrul e să știi ee să pui 
în cele două talere. 

—. Lămureşte-mă, zise cadiul. 

— Când pui într'un taler plata servitarului, 
ce pui în celalt taler ? 

— Lucrul său, zise bătrânul. 

— N'ai gândit niciodată să ţii seamă de 
greutăţile familiei, de numărul copiilor cărora 
bietul servitor trebue să le aducă mâneare şi 
îmbrăcăminte ? 

— Nu, răspunse cadiul. 

= D-ta pui într'un taler pedeapsa și în ce- 
išlalt ce pui ? 

— Greşala. Totdeauna se ia dinte pentru 
dinte şi oehiu pentru ochiu. 

— N'ai cântărit niciodată simplitatea celui 
vinovat, nedreptăţile suferite de el? 

— Nu... răspunse cadiul. Şi acum incep 
să-mi dau seama că bătrânul Abu-ben-Kalif, 
care mi-a încredinţat pe patul de moarte ba- 
lanţa, avea încă ceva să-mi destăinuiască prin 
acele cuvinte pe care moartea i le-a tăiat. Tọ- 
tuși, dacă n'am ghicit cum să mă servesc mai 
bine de balanță, am iubit în viață Dreptatea; 
şi-acum în clipele din urmă ale vieţii nu-mi 
pare rău că toată viața mi-am chelţuit-o în 
slujba dreptăţii. Alţii vor şti mai bine decât 
mine să împartă dreptate și eu n'am decât şă 
mă bucur. 

— Mai poţi încă multă vreme să servești 
Dreptatea, răspunse tânărul. 

— Nu, zise Vătrânul. Simt că sfârşitul vieţii 
e cât mai aproape. Cred că Alah te-a trimes aci 
pentru a mă învăţa înainte de a fi murit, 
ceeace eu singur n'am găsit şi pentru a mă 
înloeui pe mine în aceste locuri în cari îmi las e 
doar truditul meu carp. Tu vei deveni cadiul 


(Urmare în pagina 16-a) 


pentru “că us 


Gâștele s'au 
câine a lătrat. Sunteţi în stăre să găsiți câinele. 


înspăimântat, 


a 
UN PĂZITOR STRAȘNIC 


„Tică dragă, ii zise maică-sa, eu mă due 
puțin până undeva. Iți las aicea coşul cu ouă 


ca să-l păzești. Dar deschide-ţi bine ochii și fifi 


cu băgare de seamă: Să nu lași pe nici ung 
din lighioanele tale să se apropie de coș“. 


Maica lui Tică se duse la treaba ce avea. 
Tică se așeză lângă coșul cu ouă, unde dădură 
năvală toţi prietenii lui. Griveiu, Miţu-Miţi= 
şor, Moţăţica, rațe, văcuța Joiana, toţi și toate 
veniră să-i dea lui Tică bună ziua. 


Insă, pe când Tică îl mângâia pe Griveiu, ce 
făcea neastâmpăratul de Miţu-Miţişor ? Se urca 
pe coș și gata-gata să sară într însul, de n'ar fi 
lăsat un ou sănătos. 

Speriat de nenorocirea ce se e id întâmpla, 
Tică îl goni de acolo pe Miţu- Miţişor, mai goni 
şi pe Griveiu şi găinile şi rațele și se așeză el 
pe marginea coșului, însă știți cum ? Incet. și 
cu toată băgarea de seamă, ca să nu, cumva să 
spargă ouăle. . 

Miţu- -Miţișor se supără însă foc că nu fu 
lăsat să se joace în voe. La rândul său Griveiu 
începu și el să latre ca unul. scos din minţi. 
Găinile, rațele începură, fiecare în limba lor, 
să cotcodăcească și să măcăie. Nici Joiana nu 
se lăsă mai pre jos, ci se căznea.să acopere cu 
mugetul ei glasul celorlalte lighioane. 


Era un concert să-ţi. astupi- urechile şi să-ți 
jei lumea în cap. Și atunci se întâmplă o: mare 


nenorocire : Tică alunecă și buf! în mijlocul 
ouălelor. 


12 


- TIR FIRE 
>: ` Si 


„Aoleu, mămico !* strigă bietul Tică. =< î.- 
Griveiu, Mitu-Miţişor și ceilalți” nu mai i pu- 
teau de bucurie. ; și A 


„Aoleu, mămico | strigă ` din nou Tică., ii 
sfârşit auzi și maică- sa şi mătușe- sa şi îl scoa-. 
seră din coșul în care nu rămăsese un singur 
ou nespart. 


„e 

Popescu : „Oare a stat ceasul d- -tale când l-ai 
scăpat din mână pe pardoseală ?“. 

Ionescu : „Ba bine că nu! Ce, credeai co să 
treacă dincolo ?“. 

te 

Micul ad pe când Își iiad orale: "dete 
o lovitură cu mâna și poc! căzu RARI, cu 
lapte. 

— Ştiam c'o să-l verşi, îi zise marnă-să. su- 
părată. = E nt ări 

— Păi dacă ştiai, întrebă Nicuşor.. de, „ce 
nu-mi spuseși ? ir i 


j Călătorul. — Voi. negrii, vä iubiti mul pă 
prinții ? 


„Femeia neagră. — Mai mult decât îi iubiţi 
i yoi. Dovadă că pe ai mei i-am şi mâncat, o dida 
ir, ' à o aaien al. 

Toto. — Tatăl meu este general şi are “sub 
omanda. „sa 8000 de oameni... + : 

“Gică. — Tatăl meu însă: are. sub el. iari i in- 
tregi. , RS i 

Toto. — Bun !... iati ce citita d rege ? 


Gică. — Nu, de aviator. 


„—- Gabriela tu al- făeut temari. E W exact 
ca sora ta. Dece ? f 
— Pentru că avem AER tată. 


a 
` ð. VĂ SP si 
e : 


a 
PEPE IP 


LA CARCIUMA 


“A. (către un amic al său). - “Iritima dată 
când :am ieşit cu bicicleta, mă "apucă o ia 
zavă,, durere de cap. 

: Mă daw jos. în faţa unei. farmacii, ca să iau 
o` antiperină. Cum ` am ieșit pe stradă dispă- 
rute. 

i Ce, durerea de cap ? 

— Nu, bicicleta. 


e - 
„Ai. ceva rece, chelner cei 
2 — Dal... “picioarele !... 
| ® 


; „Vrei să bei cu mine un ţap de bere? Ai 
timp, nu-i așa ? 
—, Desigur, pentru un butoi, întreg“. 


„—.„Unde te-ai născut tu tăticule ? 

“Isa Craiova, drăguță! 

Dar mămica ? 

La lași ! 

. Şi eu m'am născut la Bucureşti... Ei dar 
'cum-de- netar- 'adunat: câteși trei așa de fru- 
“-mușel la 4 un loc ? . 


— 
—. 


tyt 


o`p bă. 3 pre 


"Un: mincinos : Eu am văzut odată un mort 


al cărui cosciug era atât de mare:că era pus pe ` 


“trei 'dricuri, : 

“Alt înincinos: A, eu am văzut un cosciug 
“atât de mare încât un cap era aci, iar celălalt 
„nici nu se vedea. ` 

— Nu mai spune! și ce era în el? 
menares Moartă. ; 


— 'Doamă ‘ce. -mai face bărbatul 


dumneavoastră ? - 
„— Ah! sărmanul a: suferit botezul focului. 
—' A! fost -la' război ?- 
„— Nu, la cuptor, 
(Sie as 3 


=  Georgică de ce te culci cu pisica ? 
` — Tată, de două nopți visez. șoareci. 


Lăptăreasa către bărbatul ei: 

la uită-te, bărbate, câinele :ăsța vine după 
mine din oraș. 

Lăptarul: Gonește-l, nevastă, că te peie- 
nești că e vr'un câine poliţist și vede că punem 
apă n lapte. 

e . x 

Ionel. — Tatăl tău e cismar și te lasă cu 


ghetele rupte ! 
Gogu., a tată] tău e dentist și lasă pe fra- 


tele tău cu un singur dinte! 


aie $ e 

— Uite Toma, iată urciorul de aramă, du-te 
ia bere pentru la masă, spunea un scoțian fiu- 
lui său. 

— "Dar, tată, unde sunt banii ? 
— Prostule ! greutatea nu este să ai bere cu 
bani, dar s'o poți obține fără. 

Copilul plecă fără. să răspundă. Se întoarse 
după câteva minute și pune pe masă tretura 
gol. | 

„— Ei, ce se aude? N'ai adus bere 7 
-— Ce are a face! răspunde copilul : -greuta- 
tea nu este să bei când ai bere, este să bei când 


nu ail 


GHICITORI 
Ce fuge mereu la vale şi își lasă maţele în 
cale ? 
‘(pio nə nov) 
* 
: -Roşu e, măr nu e; 
nu e. 


pături sunt, plăcintă 
“(pdpa)) 


13 


Piperus Impărat 


de C. V. SOARE 


— „Zadara'“, surioară, vei întovărăși pe fra- 
tele meu, până la înapoiere. Să fiți sănătoși. 

-— Ajute Domnul !... S'au îmbrățișat, s'au 
pupat de trei ori: In numele Tatălui, al Fiu- 
lui şi al Sfântului Duh — și a plecat Piperuș 
Impărat —- doi acuma în loc de unul — la 
drum. Era bucurat, pentrucă vorbea cu ea, 
cum ar fi vorbit cu un tovară. Unde dormea 
€l,. dormea și ea, unde cina el, cina și ea —- 
amândoi dintr'aceiaș turtă, care creștea la loc, 
oricât ai fi rupt din ea. 

Merseră ei cât au mers — că habar n'aveau 
de zile și de nopţi să le numere, întrucât pe 
vremea aceia nu exista noțiunea de timp nici 
măcar pe răboj —- şi iată că se ivi colo, o casă 
făcută din stuf, cu gard și poartă de trestie. 
“Până ce să bată el în poartă, Zadara își făcu 
loc dând buzna prin uluca așa de mult întă- 
rită şi ca o patrulă isteață cercetă locul. O fe- 
meie frumoasă ca ọ zână, văzând-o, rămase 
uimită : 

=a Vai! un ĉine! 

-» Un câine ?! sări de colo o arătare de nu 
șiiai ce e: om? fiară sau altă lighioână, ne- 
văzută încă pe pământul nostru. Era gros ca 
un butoi, cu capul ca de ţâr, ochii mici, fulge- 
rători și o coadă de șarpe. 

— Câine, aici? Puse mâna pe paloșul din 
cui și urmă cățeaua, care eșise să ducă veste 
stăpânului. 

Acesta intră pe poartă și se lovi din ochi cu 
zmeul. Că era unul din cei trei zmei pe care 
îi răniseră săgețile lui Voinic verde pe lume. 
Pasămite, făcea convalescența. Crăcănat păși 
zmeul și aduse paloșul să lovească. Nu știa 
însă : pe voinic, care îl ţintuise cu privirea, 
îi în cățea, care-și înfipsese dinţii în coada 
ui, 

— Ho voinice! Îl opri cu un gest Piperuș. 
Nu așa se primesc oaspeții. Că nu viu la tine 
ca fur, ci sunt om bun. 

— Dacă ești om bun, dece vii cu așa li- 
ghioană ? 

— E tovarășul meu de drum și e spada mea. 
Cu spadă m'ai primit tu şi în spadă te-ai în- 
fipt. Acuma, tae-ți coada, că ea, chiar să vrea 
și nu-ți mai poate da drumul. 

— So tai?! Dar pot ?... izbi el într'o parte 
și alta. 

— Pot eu. Adu paloșul. Și cum zmeul i-l 
dădu, zise ;. Ți-am spus că sun om bun și îmi 
țin cuvântul. Altfel, aş putea să te omor. Trase 
cu 'paloșul și tăie halca de carne, pe care o 
mestecă Zadara cu multă poftă, de își linse 
buzele în semn că ar mai mânca. Era ceva 


14 


delicios pentru ea carnea ge zmgu. Fina 3 
zmeului îi bandajă coada. Era mai mul decât 
o rănire obijnuită. Dar făcu pe grozavul și 
arătă gazdă bună, primind pe musafir așa 
“um se cuvine. p i 
La masă, Zadara, sta şi ea cocolos p'un 
scaun, alături de stăpân. Zmeul, în capul me- 
sii, abia acum își âduse aminte de paloș și îl 
ceru : 
=— Tinere, paloșul meu l-ai oprit. 
— Dacă mi l-ai dat. 
— Ei, nu se face astea. Dacă ești om bun 
precum ai zis... d 
— Dacă aș fi rău, vezi bine: te-aș ciopârți 
cu el — bucăţi, bucăți — și te-aș da Zadarii 
plocon. Căţeaua, pesemne a'nţeles,: că își bătu 
coada și își linse buzele. Dar pentru că' sunt 
om bun, iată îl rup. Puse piciorul pe paloș și 
îl rupse'n trei ca p'un vreasc de foc. Le aruncă 
peste gard și zise: d fad e lati 
— Puterea să fie în braţe, iar nu în fier. 
Zmeul și-a'nghițit mânia cu vin. Zâniţa; care 
„resimțea ceva, căzu în melancolie. Dar "Pipe- 
ruş n'o slăbea din ochi. 
Ti mai ceru mâncare: n îi 
Mai aveți ceva ? Mie mat mi-e foame. 
Și noua! replici zmeul. Dar uu mă e. 
àm avūt gătit pentru doi și am mancat pajru, 
așa că... 
— Atunci, să mâncăm dela mine. Scoase 
turta. Mușcă el, dăte căţelii, zmeului şi femeii. 
V'aţi săturat ? 
— Da! zise zmeul — surprins oarecum de 
gustul turtei. Iar femeia, care pe dată Și-a 


' schimbat firea, vorbi veselă : 


— Turta aceasta par'c'ar fi din ţâțele maicii 
mele |... d 

— Dacă ție-ți este maică, maică mi-e și mie 
soro ! O'mbrăţișe și sărutând-o pe frunte, lăsă 
lacrimile să-i curgă șiroaie pe obraji. 

Zmeul, privi curios tabloul. D'ar fi avut -pu- 
tere l-ar fi distrus. Dar n'o avu și se mulțumi 
să zică: t 

— Aşa dar, suntem cumnați ? 

— Cuffinaţi, da !... îl tulgeră din inimă fra- 
tele prizonierei. Din ochi s'arată foarte pri- 
mitor. . Ya 

— Păi, să chemăm dâr și pe celelalte două 
surori, să vie cu frații mei, să vă cunoaşteţi. 
Și pentru că nu am pe cine să trimet, mă voiu 
duce chiar eu până ce mai stai de taină cu 
sora dumitale. 

— Nu! Vom merge cu toţii acolo. Iar dacă 
vrei s'0 iei înainte, voia dumitale. Noi te-vom 
ajunge. Zadara, vei însoți pe cumnatul. 

Pricepuse Piperuș, gândul zmeului. 

— Căţeaua poți so ţii; eu n'am nevoe de 
paznic. ; A 


-a~ 


(V a urma) 


HERCULE ŞI ATLAS 


ind. că. n aţi aie: pi acum. A cele 
€ trei mere de aur, după care fusese trimis 

Hercule de către. vărul său. Regele cel 
rău. Nu-i vorbă, erau ele mere cu totul şi cu 
totui de aur, care prețuia multe parale, dar, să 
vă spun drept, eu una nu prea cred să fi meri- 
tat toată osteneala și primejdiile prin care a 
trecut Hercule până să ajungă la ele. Da, dacă 
ar fi fost acolo, trei mere mari, rumene şi gu- 
stoase, mai zic şi eu, dar aşa, să vezi cogeamite 
voinic cu spatele larg de-ar fi putut trece o 
căruță cu boi peste el, umblând prin lume 
înarmat cu o bâtă făcută dintr'un trunchiu de 
Stejar, umblând, după cum v'am spus, doar 
după trei mere de aur. Dar, ce era șă facă bie- 
tul voinic ? Il trimisese Regele, şi soarta lui era 
să asculte după cum îl mai ascultase şi în alte 
rânduri. 

Vorba e că nici merele nu erau te miri ce 
mere, ci erau mere păzite de un balaur cu şapte 
capete. Dar, nu de asemenea lucru îi era voi- 
nicului nostru, el era mai mult fagrijat că nu 
ştiä drumul pe care să apuce că să “ajungă 
là ele. j 

- După multe rătăciri- norocul it scoase în 
tåle- trei -zâne, cari după ce-l 'ospătară cu'stru- 
guri şi-l încununară cu flori, îi arătară drumul 
cel mai scurt. Drept mulțumire el le povesti 
unele din isprăvile lüi de până atunci: cum 
ucisese încă pe când era în leagăn, doi șerpi 
grozavi, cum curățase un grajd lăsând să trea- 
că prin el albia unui fluviu, cum fugărise un 
ied timp de 12 luni, fără să se oprească nici-o 
clipă, şi-l prinsese pe urmă, -viu: - 

După ce se odihni bine, porni mai departe, 
şi numai după foarte multe pățanii, ajunse pe 
o insulă, în pământul căreia: erau înfipte. pi- 
pioarele unui uriaş. Dar ce uriaș, Doamne, 
Doamne, sunt sigură că n'aţi mai -auzit până 
acum. de un astfel de uriaș. Ajungea cu capul 
în nouri şi sprijinea cerul pe umeri și se vede 
treaba că stătea cam de mult aşa, cu cerul în 
cap, de vreme ce în jurul gleznelor lui crescu- 

Tocmai i in indie Mtii când Hercule se aptö- 
piase de el,;un nour îi ascundea fața. Dar, când 
norul, trecu uriașul îl zări pe Hercule. 

— Bun. venit la noi, voinice ! Dar, cine eşti 
şi ce vânt te aduce ? 

— Bine te-am găsit, răspunse Hercule, sunt 
Hercule și caut grădina. Esperidelor, unde mi 


s'a spus că voiu găsi cele trei mere de aur, după 
care am fost trimis. 


_— Asta văd și eu, där vorba e, mă poți Bata 
îndrepta spre grădina Bsperidelor:?. ` ~ 
>- — Cum de nu, 'dar vezi, ` Singura ființă ih 
stare să se bată cu balaurul şi să culeagă me- 
rele sunt eu, şi dacă n'ar fi trebușoara asta a 
mea de-a ţine cerul pe umeri, din doi pași SR 
trece marea şi ţi-ași aduce merele. 

— Dar, întrebă Hercule, n'ai putea să spri- 
jini cerul de unul din munții cei de colo? ...: 
„— Aşi, de unde, nu vezi că sunt doar niște 
muşuroaie ? Dar, dacă te sui d-ta pe unul din 
ele, voinic cum te văd, poate vei fi în stare să 
mă înlocuești până-ți voiu aduce merele. 


După ce Atlas îi mai spuse că cerul nu este 
atât de greu cum s'ar părea și că nu: va zăbovi 
mult după mere, Hercule primi să-l înlocuiască. 

Atlas se 'îndreptă din mijloc şi lunecă cerul 
pe umerii lui Hrecule, iar el, scoțând încetișor 
câte un picior din mijlocul pădurei ce crescuse 
peste ele, se întinse de-i trosniră oasele, ehiui 
de se cutremură lumea și o luă la picior. = 

‘Tocmai când Hercule începu să simţă măi 
tare greutatea cerului şi dogoreala soarelui, 
uriașul Atlas se întorcea cu cele trei mere. 
Dér,- când acesta din urmă îi zări fața înfier- 
bântată şi vinele umflate, îşi aminti de sie 
tăieă cerului şi trebuşoara astă, cum spusese 
el, nu i se mai păru atât de plăcută: 

= Irmi pare rău de tint, spuse el atunci” rai 
Hercule, dar văd că e mai bine să umbli; decăt 
să. stai țeapăn veacuri de-arândul. Și la urma 
urmei, de ce n'ași duce eu Regelui merele de 

aur ? Tu rămâi aici și-o să vorbească istoria de 
tine, şi-or să se miruneze copiii, când li se. va 
povesti c'ai ținut cerul pe umeri. 

— Cum, ai de gând să mă tragi pe sfoară și 
să mă laşi de veci, cu cerul în cap? Dar mă 
dor umerii și mă arde soarele și cum mă mișc 
puţin, cad stelele, răspunse Hercule. Dar, lå 
urma urmei, dacă tu crezi că e bine și drept 
să faci așa, apoi, cel puţin, ia-mi un moment 
cerul din spate, să-mi pot face din blana ästa 
o perniță pentru umăr, să nu mă mai roadă 
capătul cerului. 

Atlas, fără să se gândească mult, puse ‘peri 
jos și apucă cerul. Hercule bucuros .că scăpâse 
numai cu spaima, ridică merele și-o luă la pi- 
cior, nu însă fără a-i fi strigat lui Atlas: 

— Rămâi cu bine și fie-ţi cerul Ușor ! Nu 
voiu uita “niciodată, nici binele ce mi-ai tăcut, 
dar nici renghiul pe care era să mi-l joci. Vâiu 
povesti tuturor pățania mea și tu vei fi acela 
care vei rămâne în istorie, iar copiii se vor 
minuna de povestea ta. 


— O, ho, ho! Dar grozav. mai ati d-ta ! Euă 
şunt Atlas, cel mai mare uriaș din lume și ra-“ 
zem cerul pe grumazul meu ; fără mine, v'ar 
cădea cerul în cap. 


înțelept ; tu vei cântări mai bine decât mine, 
tu vei găsi adevărata dreptate ! 

Un lucru îţi cer : să nu faci aşa fel ca oame- 
nii să nu mă cinstească și după moarte. Eu am 
făcut pentru dreptate tot ceeace am putut. Cel 
puțin am această mângâere. 

— Ai făgăduiala mea, reluă tânărul. Când 
voiu “judeca și voiu cântări în viața mea, poate 
că 'un altul va veni să-mi spună că trebue. să 
pun altceva în talerele balanței, decât ceeace 
pun eu. 


— Dar, începu bătrânul cadiu, ceeace mă 
umple de durere, e că văd că Dreptatea e schim- 


ddarei Eu mi-o închipuiam eternă. şi totdeau- 


na la fel. 

— Este așa, răspunse tânărul; dar — noi 
n'o descoperim decât puţin câte puţin și încet, 
încet. Ceeace e schimbătoare, nu e Dreptatea, 


ci ideia pe care ne-o făcem noi despre ea. Noi ` 


suntem aceia care ne înșelăm, nu dreptatea. 

— Iubesc dreptatea, văd că ai dreptate în 
tot ceeace mi-ai spus: Dreptatea este nemuri- 
toare şi neschimbătoare. 

Şi zicând aceste vorbe, bătrânul cadiu își 
plecă pe piept capul îmbătrânit pi vremuri şi 
scoase un ultim suspin. 

Murise. | 


GRESALA PANDOREI 


era o grădină și oamenii copii, trăia un 
băieţel pe care-l chema Epimeteu și care 
nu avea nici o rudă. 

“Pentru a nu fi atât de singur și ca să aibă 
cu cine se juca și împărți florile şi fructele, i 
se trimise într'o zi o fetiță pe care o chema 
Pandora. Pe aceasta o aduse un băiat mai mare, 
glumeț și prietenos, care spuse că se numește 
Mercur și că e de meserie poștar. 

Epimeteu trăia foarte bine cu Pandora, cât 
era ziua de mare se jucau cu ceilalți copii, cu- 
legând fructe și flori. 

Toate ar fi mers bine, dacă Pandora n'ar fi 
fost foarte curioasă să știe ce se afla într'o ladă 
frumos cioplită, cu tot felul de figuri omenești 
și de animale, care se găseau într'un colț al 
colibei. Epimeteu însă, nu-i putea face plăce- 
rea să deschidă lada, deoarece, după cum spu- 
nea el, i-o lăsase spre păstrare un drumeţ, cu 
rugămintea de a nu o deschide. Epimeteu știa 
că treue să ţii cuvântul dat și că nu trebuie 
să-ți vâri nasul unde nu-ți fierbe oala. Biata 
Pandora ar fi vrut şi ea să respecte voința mi- 
cului ei prieten, dar par'că dinadins lada o 
atrăgea cu atât mai mult, cu cât își spunea mai 
mult că nu se cade s'o deschidă. Eu cred că și 
lada avea oarecare vină, deoarece, după 'cum 


spune Pandora, ea strălucia și-i făcea cu ochiul 


|: aa de demult, pe când pământul 


pritre figurile cari erau cioplite pe ea, tocmai - 


atunci când Pandora se. gândea mai PH s'o 
deschidă. ; 
Intr'o zi, pe când Epimeteu CĂ EA smo- 


„vidia, sărăcia și PESI, 


chine în grădină și Pandora făcea curățenie în 
colibă, ea auzi nişte șoapte cari veniau din 
ladă. Apropiindu-se, i se păru că aude gemete 


și atunci uită că nu avea voie să deschidă lada, 


că Epimeteu își dăduse cuvântul și. că lucrurile 
altora nu trebuie să te intereseze, și destăcu 
nodul care ţinea capacul. Atâta fu deajuns 
pentru ca un lucru înspăimântător să se în- 
tâmple :. 

Capacul se ridică şi un vâjâit asurzitor umplu 
coliba, pe când un fum negru întunecă vederea. 
Nu se zăriau decât ghiare de oțel, aripi de 


-bronz şi fășii de foc, pe când un miros neplăcut 


de pucioasă supăra nările. Biata Pandora, bui- 
măcită de spaimă, nu observă că Epimeteu toc- 
mai intrase, văzu numai că prin ușa întredes- 
chisă, se strecurau afară monștrii. 


Ingroziţi, copiii începură să plângă, când 


-deodată auziră o voce dulce care venia din lada 


al cărei capac căzuse tocmai când trebuia să 


iasă și ultima ființă de acolo. 


Vocea spunea : ` 


— „Deoarece ai dat drumul tuturor relelor 
să umple- pământul, cel puţin lasă-mă-și pe 
mine să ies de aci. Eu sunt Speranţa care voiu 
alina oamenii când războaiele, bolile, ura, in- 
vor pons ‘biata 
omenire. 

Epimeteu deschise lada și pita sai 
în lume să încurajeze oamenii chinuiți de relele 


'slobozite în lume, de ușurința unui copil neas- 
cultător Și curios. 


„DIMINEAȚA COPIILOR”, 


Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr, 238 Reg, Pub. - Priodice 
Tribunalul ilfov S, 1. Com, Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia șiadministrația, 
Bucureşti, Telefon 2.76.25. Cec Poștal 4.083, Red. responsabil: 


Str. Th. Masaryk 3 


G. Ionescu. Preţul: abonamentelor: 6 luni (26 


numere) 180; 3 luni (13 numere) 90. plata taxelor poștale in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. 


T. T. Nr. 15.575,939. 


oii) 


PREȚUL 7 


imprimeriile 


| Bihilatara e aul leg j 


m... 


LEI 


— T 


pendenja”, Bucureşti, str, R. Poinoar | Nr. i7 


a A 


Capra de-astă dată . . = o invenţie de gumă . Epurașul entuziasmat Urându-i pe loo 4 
Iepurașului arată Care-i o bună glumă. Capra a complimentat Reuşită şi noroc, 


Un pahar au băut Aceşti buni fraţi După lup eternul hoţ | Ce mai moși Re groși ci Aa 
Invenţia a dispărut “Am rămas disperaţi. | lepuragul pleacă glonţ Iată ajunşi le Moş - O 


La Moși, lupul declamă Poftiţi domnilor! aci A lui Dumnezeu făptură ! Epuraş pune în mişcare , 
A invenţiei reclamă Animale ca și vii! Animale 'n miniatură ! „Pompa de umflare. A 


Şi le umflă în serie ` Din mioi devin monștri Fug de 'nebunesc Lui Epuraș i-ajunge 


Pân'ce toţi se sperie, Şi-acum fug amicii, noștri. Asupra lupului năvălese Ia invenţia şi fuge 


Pi 


a a TR CAT CA. dă SP, e Beata 
AN O Ma CADA de hea Li 
a fasa soria S ; 


GARE A FOST CEA MAI MARE 
BĂTĂLIE A ISTORIEI ? 


Cea mai mare bătălie a Istoriei a fost în 
anul 1813. Bătălia s'a dat la Lipsca și a durat 
dela 16 până la 18 Octombrie 1813. Curăţirea 
câmpului de luptă a durat douăzeci și cinci de 
zile, iar după aceea făcându-se statistica s'a 
constatat că au fost 90.000 morți și răniţi. 


UNDE SE POATE VEDEA CEL MAI 
VECHIU VIN DIN LUME ? 


In orașul german Speyer există un muzeu 
al vinurilor unde se poate vedea o sticlă sigi- 
lată și extrem de murdară, unde se află cel 
mei veehi vin, fabricat în lume. 


GÂȚI LOCUITORI ARE PĂMÂNTUL 
ȘI CARE ESTE INTINDEREA LUI? 


După ultimele recensăminte făcute, popu- 
lația globului terestru are 2175,4 milioane de 
oameni. Trebue de știut că în anul 1910 nu 
au fost decât 1620 mil., iar în 1920, 1811 mil. 
oameni. Sporirea aceasta de populaţie se dato- 
rește mai ales continentelor cari nu au avut de 
suferit de pe urma războiului din 1914—18, 
cum sunt Asia și America. Suprafaţa celor cinci 
continente este de 134,8 kilometri pătraţi, la 
care mai trebuiește adăugată suprafața regiu- 
nilor Polului Sud care încă nu au fost explo- 
rate în întregime și a căror suprafață este de 
aproximativ 10—14 milioane kilometri pătraţi. 


/ 


EXPERIENȚE PENTRU COMBATEREA 
EXPLOZIILOR DIN MINE 


Pentru a combate în mod efectiv exploziile 
din mine, în Germania au fost construit- re- 
cent mine artificiale, în care sunt provocate 
explozii pentru a se putea afla cauzele, efectele 
și posibilitățile de combatere. Cea mai mare 
mină artificială pentru asemenea experiențe a 
fost săpată în regiunea minieră a Sileziei şi 
măsoară 225 m., fiind legată printr'un tunel 
de 25 m. cu centrul de observaţie. Cu prilejul 
experiențelor s'a constatat că exploziile produc 
o temperatură de 2000 grade şi pot atinge o 
viteză de 300 m. pe secundă. 


N 


MONEDE DIN ANUL 300 d. CHR. AU 
FOST DESCOPERITE IN JUDEGUL SO- 
KOLOV DIN CRACOVIA 


In cimitirul vandal dela Stawaries, județul 
Sokolow, Institutul cultural german pentru” 
Răsărit din Cracovia a descoperit o comoară 


de monede de aur, pe care goții și gepizii o 


încredințaseră pământului. Prin deplasări în- 
“semnate de straturi de pământ a ieșit la iveală 


un cimitir al vechilor germani. Printre gropile 
de urne ale cimitirului se afla această comoară 
de monede romane. Monedele sunt aproape 
toate împărţite în patru bucăţi, se pare în urma 
unui obiceiu ciudat. Numai una a fost găsită 
completă. Toate au fost însă găurite şi purtate 
ca medalion. Monedele datează din secolul al 
3-lea d. Chr. și poartă efigia a 4 împărați ro- 
mani şi în parte a împărăteselor respective. 
Deoarece .omanii n'au pus niciodată piciorul 
pe pământul german din Răsărit, comoara de 
monede trebuie să fi fost depusă, între Vistula 
şi Bug, în a doua jumătate a secolului al 3-lea, 
de popoare germanice răsăritene. 


CINE A FĂCUT PRIMUL PE AUGUST 
PROSTUL LA CIRC? 


Primul om din lume care a făcut pentru 
prima oară pe August prostul, la un circ din 
Berlin a fost Rom Belling. 


| e... 
UN DEGET DELA PICIOR INLOCUEȘTE 
DEGETUL MARE A 


Celebrul chirurg din Lipsca, Mayr,  prezen= 
tat recent Societăţii medicale un pacient căruia 
i-a fost înlocuit degetul mare printr'un deget 
dela picior. Este vorba de un om care a pierdut 
în războiul mondial degetul mare, care i-a fost 
înlocuit de Mayr printr'un deget dela piciorul 
părții celeilalte a corpului. 

Totul s'a vindecat după 17 zile, cât timp a 
fost fixat în ghips degetul, care a crescut bine, 
fiind numai ceva mai scurt decât cel normal, 
însă foarte flexibil și rezistent. Această expe- 


riență este de o valoare deosebită, deoarece în 


acest caz pacientul a putut raporta personal, 
după 25 ani, experiențele făcute cu gogu 
înlocuit. 


ara a e dez Ii 
Artei PY: ici ai = 


amenii cari s'au speriat de lupul lui Chi- 

Q țibuș, fug în toate părțile, încotro văd cu 

ochii. Dar pe unde ajung, spun la toată 
lumea ce-au văzut și ce li s'a întâmplat. 

— Era dracul, zice unul. Era chiar dracul !... 
Il vedeam că e măgar, un măgar ca toți măgarii 
și pe el avea niște lăzi, două lăzi cu lucruri 
scumpe, cele mai scumpe și nemai pomenit de 
frumoase. Așa de frumoase, înadins ca să ispi- 
tească pe oameni să cază în păcat ! Inchipuiţi- 
vă, mă rog, era cât p'aci să se facă moarte de 
om. Voind fiecare să ia din lucrurile scumpe, 
căci măgarul n'avea stăpân, au început oamenii 


să se înghesue până ce au ajuns de s'au încăe- 


rat la bătae. Şi s'ar fi putut prea bine să se 
întâmple și omoruri, când deodată bagă oamenii 
de seamă că măgarul nu e măgar ci un lup 


mare cât un măgar, și atunci oamenii toți au 


fugit, nu le-au mai trebuit lucruri scumpe!... 

Așa povestește unul într'un loc, altul în alt 
loc, până ce ajunge vestea prin toate părțile. 

Și care cum aude de așa lucruri scumpe, se 
gândește ce bine ar fi dacă ar putea căpăta și 
el vre-o piatră scumpă ori vre-un lucru de preţ, 
că l-ar vinde, ar lua vre-o câteva mii de lei și 
cu acei bani și-ar cumpăra el o mulțime de 
lucruri care îi trebuie lui. 

Ionel, un băețel de vre-o cinci, șease ani, se 
gândește că și-ar cumpăra un zmeu mare cât 
faţa casei, care să fie din trei culori : galben, 


TOȘ şi albastru, iar coada și sfoara să fie aurite 


şi în coadă să aibă un felinar, când l-o ridica 
noaptea, să se vadă lumina sus, sus, tocmai 
prin mijlocul norilor. Şi când o fi zmeul așa de 
sus, atunci să se apuce și el de sfoară și să se 
urce la zmeu. Ce frumos trebue să se vază de 
acolo de sus!! 

Nelica, o fetiță de vre-o șease ani, se gândea 
că ea dacă ar putea căpăta un lucru așa scump 
și l-ar vinde şi-ar lua bani mulţi pe el, ea și-ar 
cumpăra o păpușică blondă cu ochi albaștri și 
cu un păr lung și buclat. l-ar face păpușicăi 
' nişte haine frumoase, cum să nu mai aibă 
nici-una la fel. Haine de vară, subțiri, ca pânza 
de paianjen, mătasea cea mai fină, să-ți pară 
că e o zână din cer. Haine de vreme de iarnă: 
palton de blană scumpă, pălărie frumoasă, pan- 
tofi de lac, șoșoni îmblăniţi, iar pe dedesubt, 
toate, toate, numai în dantele și panglice fine. 
Apoi trăsură cu cai, și cu vizitiu, automobil cu 
şofeur ; dar și trăsura și autombilul să fie fă- 


cute așa ca să poată merge cu adevărat. Să se 


ducă la plimbare, să se întoarcă îndărăt, să stea 
automobilul sau trăsura la scară să aștepte; 
și să aibă și umbreluţă, să aibă și un câine-lup. 
Să aibă apoi și casa ei, păpuşa. Să aibă casă cu 
salon, odae de culcare, sufragerie, odae de zi, 


cameră de musafiri, un hall, antreu, toate cu 
lumină electrică și cu mobile trebuincioase. 
Sufrageria cu masă mare și scaune pentru 
douăsprezece persoane, ca să poată încăpea la 
masă toate păpușelele, pe cari le-ar aduce prie- 
tenele ei. Ce rușine mare ar fi dacă o păpușică 
n'ar avea scaun, mar avea loc la masă! Și pă- 
pușica ce-ar mai plânge și i-ar fi rușine de ce~ 
lelalte. Şi pentru celelalte mar fi plăcut, le-ar 
veni greu ca ele să șeadă pe scaune și să se uite 
la alta, că mare loc. Cine poate să fie așa gro= 
solan și egoist și așa rău crescut. Iți face plă- 
cere când poţi să dai ceva dela time altuia, dar 
nu să iei, ca un milog, ori ca un sălbatic !... 

Gică, un băețel cam de vre-o nouă sau zece 
ani, se gândea că dac'ar da norocul peste el să 
aibă bani, el și-ar cumpără mai întâiu o haină 
călduroasă, niște ghete bune ; i-ar da și mamei 
lui ceva bani, ca să cumpere și pentru frăţiorul 
lui mai mic, tot așa o haină călduroasă și ghete, 
apoi s'ar duce la librărie, ar alege și-ar cum- 
păra toate revistele și cărțile cele mai frumoase, 
cu fel de fel de ilustraţii și fel de fel de po~ 
vestiri. despre lucruri frumoase şi curioase! 
basme cu zei, cu cai năzdrăvani, cu Cosinzene 
cu părul de aur, cu pomi fermecațţi, cărți cu 
descrieri de lucruri minunate, cu învățături 
adânci, cu ştiri de tot ce se face astăzi în lume 
şi tot ce iznovesc oamenii învățați, fel de fel 
de mașinării, fel de fel de lucruri, noui. 

O mamă care-și legăna copilul ca să-l adoar= 
mă, auzind de atâtea lucruri de pe care s'ar fi 
putut lua atâția bani, se gândește: 

— Doamne, de ce n'am eu niște bani mulţi, 
ce mai lucruri bune aș face cu ei! Te uiţi prin - 
lumea asta ce mai de oameni săraci și pieritori 
de foame sunt, oameni care nau cu ce trăi, 
pentrucă nu știu nimic, n'au învățat nimic, 
n'au nici un meșteșug, nu știu mai mult ca boul 
care poate numai să tragă la jug. Cine învață 
un meșteșug, cine învață carte, poate să pro- 
ducă şi el ceva trebuitor, poate să lucreze ceva, 
și cu mintea, cu capul, cu priceperea, că ceeace 
se lucrează cu priceperea e şi mai frumos și 
mai trebuitor, deaceea se plătește și mai scump. 

"Eu dacă aș avea bani mulţi, aș face fel de 
fel de școli ca să încapă în ele toți copiii, să 
iasă toți oameni cu învățătură sau cu meșteșug, 
să aibă toţi cu ce trăi și să fie fericiţi. 

Un pungaș, o haimana de pe drumuri, zice: 

— Hei, de-aș avea eu bani, vai, ce mai chef 
i-aşi trage !... I-an să mă duc eu să ucid mä- 
garul și să-i iau, dacă nu amândouă, cel puţin 
o ladă cu lucruri scumpe. 


RER RER 


CETE 


RI 


baia a Ba 


— 


D= Rarancea 


T 


IEEE 


E 


el copiii pe rând, câte doi, câte doi, căci 
dacă i-ar fi luat odată pe toți, opt câți 
avea, ar fi umplut carul cu ei și mar mai fi 
avut unde aduce lemne. Dar doi lua bucuros, 
culegeau și uscături și se mai tăvăleau pe ce- 
Aon groasă de sub brazii mândri și drepți până 

a cer. 

In ziua aceea, după ce și-a umplut bine carul, 
badea Niţă, gata de plecare, văzu că numai 
unul din copii, Ilie, era pe lângă car, — și cu- 
minte și spăsit băiatul, parcă ar fi spus ceva 
şi-i era frică. 

— Unde-i frate-tău, mă Ilie? Unde-i Au- 
Trică ?. 

Băiatului i-au dat lacrimile și n'a putut să 
spue printre sughițuri decât că frate-său a in- 
trat în pământ. 

— Ne jucam ici, în poeniţă, şi deodată Au- 
rică a pierit, 'acolo unde şedea. r intrat în pă- 
mânt. 

` — Taci mă, nu ți-i rușine ? Cum să intre în 
pământ ? Aici în poeniță erați ? Poate v’ați de- 
părtat până la vreo prăpastie sau ați dat de-o 
groapă de lup. Aici n'a avut unde să intre. 

Dar băiatul se jura că nu s'au depărtat şi 
chiar badea Niţă și-a adus aminte că-i văzuse 
mereu prin preajmă. In poeniță, pământul era 
neted, nici o groapă, dar încă râpi. A cercetat 
omul în sus și'n jos, a strigat: „Aurică! Au- 
rică !“ de auia pădurea, a ocărât şi a blestemat, 
iar pe urmă, cum începuse a se lăsa noaptea, 
badea Niţă a pornit carul spre casă, și-a aprins 
o lulea, și s'a gândit, trăgând fumul adânc în 
piept, că la urma urmei, un copil mai puţin, 
când sunt opt de toţi, nu-i chiar așa mare pa- 
gubă. 

„Păcat că nevastă-sa, lelea Safta, n'a gândit 
la fel. Când a văzut că Aurică lipsește, a iscat 
o ceartă și o zarvă de-a sculat satul în picioare. 
Din tont și netrebnic nu-l mai scotea pe badea 
Niţă în furia ei. Ceilalţi copii, care mai mic, 
care mai mărișor, treziți din somn și ascultând 
sperioși sfada, parcă nu mai însemnau nimica 
po lelea Safta, acum când lipsea dintre 

ânșii Aurică al ei, bălăiorul cu ochi albaştri, 
îngeraşul cu plete crețe, odorașul şi puișorul, 
cum îl tot numea mama necăjită printre boce- 
tele de plâns. 

O săptămână s'a dus în fiecare zi la pădure 
când cu badea Niţă, când cu Ilie. Doar că n’a 
scos copacii din rădăcină, încolo n'a rămas loc- 
şor necercetat în toată pădurea. 

Mai că-i venea acum să creadă spusa lui Tlie: 
„A intrat în pământ“, pentru care băiatul mân- 
case urechială, ca pentru o nerozie. 


4 


C ând se ducen la pădure, badea Niță lua cu 


ZANA COPII 


Și, ca să știți, chiar așa era. Aurică pierise 
deodată, din fața ochilor lui Ilie, pe când se 
jucau frumos în poiană. Dar ceeace nici Ilie, 
nici nimeni n'ar fi putut spune, este că vrăji- 
toria aceasta o făcuse o zână, care se pripăşise 
de curând, în pădurea aceea, o zână pe care 
numai oamenii de prin alte. locuri o cunoșteau, 
căci și lor le pieriseră așa deodată copiii cei mai 
frumoși și mai cuminţi. 

Nu era o zână rea, zâna asta, căci numai din 
dragostea ei mare pentru copii îi fura. Şi-i 
fura ușor. Avea un văl de fum sub care, când 
se acoperea, se. făcea nevăzută. Se apropia ast- 
fel de copilul care-i plăcea, arunca și pe el vă- 
lul de fum, îl lua de mână și se depărtau amân- 
doi fără să se grăbească, fiindcă nimeni nu-i 


„putea vedea. 


Strânsese în chipul acesta vre-o douăzeci de 
copilași drăguţi și-i ținea în palatul ei din pă- 
dure, un palat numai cristal și oglinzi, și care 
nu era ascuns în vre-o râpă sau clădit sub pă- 
mânt cum sar putea crede, deoarece nimeni 
nu-l văzuse, ci se înălța mândru chiar într'o 


poiană umblată, în bătaia soarelui, însă prin. 


aceeaşi vrăjitorie, era înconjurat de un nor de 
fum care-l făcea nevăzut tuturor. 

In palatul acela, copiii aveau tot ce au 
visa ei în nopţile lui Moș-Crăciun, tot ce stă 


scris în basmele de pe celălalt tărâm, toate mi- 


nunăţiile din magazinele încărcate până sus cu 
jucării. Dacă ştiu sigur despre lelea Safta că 
l-a plâns pe Aurică luni de zile în şir, nu pot 
să spun acelaș lucru și de băețașul ei. Poate 


era tot un farmec al zânei, că fiecare copil uita, 


de părinţi, de fraţi și de fosta lui viaţă, de în- 
dată ce trecea pragul palatului de cristal. 

Toată ziua și-o treceau în joc și cântec, cu 
zâna în mijlocul lor, ca o surioară mai mare 
dar tot așa nebunatiră și copilăroasă. Ei nu-i 
plăceau decât copii mai mici de zece ani și nu 
avea niciunul peste vârsta asta. t 

— Dar, — poate o să întrebaţi — ce făcea 
zâna cu copiii când creșteau? Ii arunca? - 
„„ Vedeţi, aici era încă o vrajă a zânei: copiii 
nu creșteau. Cum îi lua, de vârsta aceea rămâ- 
neau mereu, nici mintea nu li se deștepta, nici 
trupul nu li se întărea, — erau, și după zece 
ani, tot copilași slabi, fără ştiinţă de carte, cu 
gândul numai la jocuri și nebunii. 

Dar zâna asta bună a copiilor savea o duş- 
mancă veche, tot o zână bună de altfel, care se 
numea ,zâna mamelor“ și care nu putea răbda 
să vadă despărțindu-se copiii de mamele lor. 
Din pricina norului de fum de care se încon- 
jura zâna copiilor, ea n'o găsea îndată, uneori 
o căuta cu anii, dar la urmă tot o dibuia, căci 


avea și ea i vrăjitoriile ei, 


biata zână prigonită abia scăpa cu fuga. 

Așa o gonise zâna mamelor din multe locuri, 
așa o fugări și acum, într'o bună zi, din pădure, 
împingând-o spre cine știe ce meleaguri, tot cu 
dragostea ei de copii străini de care nimic n'o 
putea vindeca. 

Copiii sau împrăștiat atunci, fiecare după 
cum şi-au adus aminte locul unde au fost fu- 
rați. Indată ce-au eșit din vraja palatului, şi-au 
adus aminte tot, uitând în acelaș timp toată 
viața pe care-o petrecuseră cu zâna. 

Aurică, după zece ani trecuţi, era aşa dar 
tot un băețaş de şapte ani, cu plete creţe şi care 
ştia bine că tată-său și cu Ilie trebue să fie 
undeva pe aproape încărcând lemne. 

Dumnezeu s'a îndurat de el, ca.să nu-l mă- 
_nânce vre-un lup noaptea în pădure, căci chiar 
în ziua aceea, badea Niţă și cu Ilie veniseră din 
sat să încarce lemne din pădure. 

Aurică l-a recunoscut numai decât pe tată- 
său, — doar că era mai alb la păr şi la mus- 
tăţi, — dar pe Ilie, de unde!.că nu mai era 
frăţiorul de opt ani, ci coșgogeamite flăcăul de 
optsprezece ani, spătos și voinic, că ducea sin- 
gur copacul întreg la car. 

Aurică a cules câteva uscături, ca altă dată, 
și când s'a apropiat de car, tată-său, abia 
atunci, l-a văzut mai bine. 


Mircea cel leneş 


"Mircea este în clasa a 2-a primară. Abia a 
trecut, prin bunătatea profesorului care cuno- 
ştea pe părinţii săi. Altfel ar fi rămas tot într'a 
întâia. Este un leneş fără pereche ; cred că nici 
una din cititoarele sau cititorii revistei nu-i 
seamănă. Așa e ? Temele, le face mai mult de 
frica băţului cu care tatăl său, îl mai mângâe 
deseori, necum ca o datorie sfântă față de sine 
şi de școală. Când îl cauţi este murdar şi cu 
hainele în neregulă. Toată ziua se hârjonește 
cu copiii de pe stradă şi nu-și ascultă de loc 
părinţii. Rău face. Așa odată, într'o zi, el nu 
voi să asculte pe maică-sa care i-a spus să nu 
se sue în pom după cireșe, fiindcă pomul are 
crăcile prea subțiri şi poate să cadă. El, nevoind 
sasculte, s'a urcat tocmai în vârful pomului, 
unde erau cireşile mai coapte ; dar Dumnezeu 
care vede toate, voind să-l pedepsească pentru 
neascultarea sa, nu i-a ajutat, ci rupându-se o 
cracă, picioarele îi alunecară în jos, şi căzu la 
pământ. Bine că nu era pomul prea înalt, căci 
ar fi fost mai rău. Din pricina căzăturei, s'a 
mai cumințit o stăptămână cât a stat în pat 
„bolnav. Din această cauză s'a făcut mai leneș. 
Când a reînceput școala, îi venea foarte greu 
ca să se scoale de dimineaţă. Mult timp și-a 


mul, spărgea palatul, dădea drumul copiilor, şi 


— Cum m'aţi pierdut, tată, dacă-s aici, râse 
Aurică. | 

— Da cum te cheamă și cui îi zici tată? 
Că Aurică al meu ar fi fost acum Häcãu de 
şaptesprezece ani. 

Băiatul, desfermecat cum v'am spus, uitase 
cu totul de zână și n'a ştiut să spue cum de-a 


rămas tot un copil de șapte ani, dar a putut 


să spue hotărât că el este Aurică, unul din cei 
opt copii al lui badea Niţă și i-a înșirat pe toţi 
fără. greşală, cum îi cheamă, precum și satul 


unde locuesc şi alte lucruri pe care nu le-ar 


fi ştiut un copil străin. 

Badea Niţă, uluit, își făcea cruce de geaba, 
că doar nu era vedenie copilul din fața lui. 
Acasă, când l-a văzut lelea Safta, vă închipuiţi 


bucurie! Că ea n'a stat să se mire și să se - 


crucească mult ca badea Niţă, atât era de mul- 
țumită şi de sigură că-i băiatul ei și nu altul. 

-Toți fraţii erau mari acum, unii însuraţi, alții 
flăcăiași, alții umblând la școli și râdeau toți 
să se prăpădească de Aurică, prostuț și pică 
ca un.copil de şapte ani ce era. 

Pe urmă a crescut şi el, a învățat carte, s'a 
făcut mare şi doar prin vis i se mai arată 
uneori zâna din palatul de cristal, vis care se 
topește ca fumul dimineaţa. 


frământat mintea cum ar putea face ca să se 
scoale mai târziu ! ? Și a început ca să strângă 
banii pe care mama sa îi da, să aibă la re- 
creaţie cu ce să-și cumpere cornuri. In scurtă 
vreme agonisi o sumă de bani frumușică. Cu 
economiile sale se duse la un ceasornicar şi 
intrând înăuntru, zise : 

— „Domnule ceasornicar, vă rog dați-mi un 
ceasornic deșteptător, care să meargă cu două 
ore mai înainte !“. 

— „De ce să meargă înainte ?“ întrebă cea- 
sornicarul mirat. 

— „Fiindcă nu vreau să mă scol așa de di-* 
mineață, ca să merg la școală !“. 

Ceasornicarul, care și el era tată de copii, 
i-a făcut o morală frumoasă, spunându-i să se 
lase de lene și să fie copil silitor la carte şi 
mai ales să-și asculte părinţii, căci ei îi doresc 
doar binele său... Mircea a înţeles morala fă- 
cută s'a simţit rușinat şi lăsând capul în jos, a 
eșit din prăvălie. De-atunci, el s'a lăsat de lene, 
făcându-se silitor, ascultând cu luare aminte 
de părinții săi şi nici odată ne mai ieșind din 
vorba lor... Banii pe care îi strânsese ca să 
cumpere ceasornic, i-a dat mamei sale, care i-a 
pus la casa de economie cu carnet pe numele 
său... Azi el e cel dintâi în școală, 


ZÀ Mă! al cul ești fu? Ia uite, Ilie, parcă 
leit Aurică al nostru pe care l-am pierdut. 


a: 98 
se 


i 


aaa a pe miti Ii i a er, bei aa, 


e daf TAGORE ci ET 


Pra tă ARR 


Tinerețe fără t 
fără de 


o primeţăie mare și, dacă ne-o ajuta Dumnezeu 
să seăpăm ș de dânsa, apoi suntem voinici. Mai 
departe de aici este palatul unde locuește Ti- 
merețe fără bătrâneţe şi vieață fără de moarte. 
Această casă este. înconjurată cu o pădure 
deasă și înaltă, unde stau toate fiarele cele mai 
sălbatece din lume. Ziua și noaptea păzesc cu 


_meadormire şi sunt multe foarte; cu dânsele 


nu este chip de a te bate, și, ca să trecem prin 

prs, e peste poate. Noi însă să ne silim, 
'om putea, să trecem pe deasupra. 

După ce hodiniră vreo două zile, se pregă- 


“iră iarăși. Atuncea calul, ținându-și răsuflarea, 


zise : 

„Btăpâne, strânge chinga cât poți de mult, și 
încălecând, să te ţii bine și în scări și în coama 
mea, picioarele să le ţii lipite pe lângă subţioara 
mea, ca să nu mă zăticneşti în sborul meu“. 

Se urcă, făcu proba și într'un minut fu a- 
proape de pădure. 

— Stăpâne, mai zise calul, acum e timpul 
când se dă demâncare fiarelor pădurii și sunt 
adunate toate în curte ; să trecem. 

— Să trecem, răspunse Făt-Frumos, și Dum- 
mezeu să se îndure de noi. 

Se urcară în sus, și văzură palatul strălucind 
astfel, de... la soare te puteai uita, dar la dân- 
sul ba. Trecură pe deasupra pădurii, şi, tocmai 
când era să se lase jos la scara palatului, d'a- 
bia, d'abia atinse cu piciorul vârful unui copac 
şi deodată se puse în mișcare: urlau dobitoa- 


cele, de ți se făcea părul măciucă pe cap. Se 


grăbiră de se lăsară în jos. Şi de nu era doamna 
palatului afară, dând demâncare puilor ei (căci 
aşa numea ea lighioanele din pădure), îi pră- 
pădea negreșit. 

Mai mult de bucurie că au venit, îi scăpă 
ea : căci nu mai văzuse până atuncea suflet de 
om la dânsa. Opri pe dobitoace, de le îmblânzi, 
şi le trimise la locul lor. Stăpâna era o zână 
înaltă și frumoasă nevoie mare. Cum o văzu, 
Făt-Frumos rămase încremenit. Dar ea, uitân- 
du-se cu milă la dânsul, îi zise: 

— Bine ai venit, Făt-Frumos! Ce cauţi pe 
aici ? 

. — Căutăm, zise el, Tinerețe fără bătrâneţe 
şi vieață fără de moarte. 

— Dacă căutaţi ceea ce ziseșşi, aici este. 

Atunci descălecă și intră în palat. Acolo găsi 
încă două femei, una ca alta de tinere; erau 
surorile cele mai mari. El începu să mulţu- 
mească zânei pentrucă l-a scăpat de primejdie; 
iar ele, de bucurie, gătiră o cină plăcută, numai 


„E 


RR <a i] J 
bătrân Wete SI Viata 


moarte 


în vase de aur. Calului î îi dete drumul să pască 
pe unde va voi dânsul; pe urmă îi făcură cu- 
noscuţi tuturor lighioanelor, de puteau umbla 
în tihnă, prin pădure. 

Incet, încet, se deprinsă unii cu alţii, își 
spuse istoria şi ce păți până să ajungă la dân- 
sele, — și, nu după multă vreme, se şi căsători 
cu fata cea mică. La nunta lor, stăpânele casei 
îi deteră voie să meargă prin toate locurile de 
primprejur, pe unde va voi, numai pe ovale, 
pe care i-o și arătară, îi ziseră să nu meargă, 


“căci nu va fi bine de el, și-i spuseră că acea 


vale se numește „Valea Plângerii“. 

T Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de 
veste ; fiindcă rămăsese tot aşa de tânăr ca şi 
când venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară 
măcar capul. Se desfăta în palaturile cele au- 
rite, trăia în pac și liniște cu soția și cumnatele 
sale, se bucura de frumuseţea florilor și de 
leșea adesea la vânătoare. Dar într'o zi se luă 
dulceaţa și de curăţenia aerului, ca un fericit. 
după un iepure, dete o săgeată, dete două și 
nu-l nimeri. Supărat, alergă după el și dete și 
cu a treia săgeată, cu care îl şi nimeri, dar 
nefericitul, în învălmășeală, nu băgă de seamă 
că, alergând după iepure, trecuse în Valea 
Plângerii. 

Luând iepurele, se întoarse acasă — când... 
ce să vezi dumneata ?... deodată îl apucă un dor 
de tatăl său și de mumă-sa. Nu cuteză să spuie 
femeilor măiestre, dar ele îl cunoscură. după 
întristarea şi neodihna ce vedeau într'însul. 

— Ai trecut, nsfericitule, în Valea Plângerii! 
îi ziseră ele cu totul speriate. 

— Am trecut, dragele mele, fără ca să fi voit 
să fac această neghiobie, și acum mă topesc 
de-a'npicioarele de dorul părinţilor mei, însă 
şi de voi nu mă îndur să vă părăsesc. Sunt de 
mai multe zile cu voi şi n'am să mă plâng de 
nicio mâhnire. Mă voiu duce dară să-mi văd ` 
odată părinții, și apoi m'oiu întoarce, ca să nu 
mă mai duc niciodată. 

— Nu ne părăsi, iubitule, părinţii tăi nu mai 
trăesc de sute de ani, și chiar tu, ducându-te, 
ne temem că nu te vei mai întoarce. Rămâi cu 
noi, că ne zice gândul că vei pieri. 

Toate rugăciunile celor trei femei, precum 
și ale calului, mau fost în stare să-i potolească 
dorul părinţilor, care-l usca pe de-a'ntregul. In 
cele mai de pe urmă, calul îi zise: 

— Dacă nu vrei să mă asculți, stăpâne, orice ` 
ți se va întâmpla, să știi că numai tu ești de 


ua; 


X7 


YF 


yY 


„/ vină 


EA fh fee ala mea, e « duc înapoi. l A 
ELT WE. a Primesc, zise el cu toată mi ulurmieea, 
 spune-o. 


„ Am să- 


ţi spulu o vorbă, și şi i, d 


— Cum vom ajunge la palatul tatălui tău, 


să te las jos și eu să mă întorc, de vei voi să 


rămâi măcar un ceas. 

— Aşa să fie, zise el. 

Se pregătiră de plecare, se îmbrățișară cu 
toții și, după ce-și luară ziua-bună unul dela 
altul, porniră, lăsându-le suspinând şi cu la- 
crimile în ochi. Ajunseră în locurile, unde era 
moşia Scorpiei ; acolo găsiră orașe; pădurile 
se schimbaseră în câmpii. Intrebă pe unii și 
pe alții de Scorpie și locuința ei, dar îi răspun- 
seră că bunii lor auziseră dela străbunii lor, 
povestindu-le fleacuri. 

„Cum se poate una ca asta? le zicea Făt- 
Frumos. Mai alaltăieri am trecut pe aici“ 

Și spunea tot ce știa. 

Locuitorii râdeau de dânsul, ca de ului ce 
aiurează sau visează deştept, iar el, supărat, 
plecă înainte, fără a băga de sezmă că barba 
şi părul îi albiseră. 

Ajunse la moșia Ghionoaiei, făcu întrebări ca 
şi la moşia Scorpiei, și primi asemenea răspun- 
suri. Nu se putea dumeri el cum C., în câteva 
zile, s'au schimbat astfel lucrurile, și, iarăși 
speriat, plecă cu barba albă până la brâu, sim- 
tind că îi cam tremurau picioarele, și ajunse 


rin ni i la pala 
jon eai 


— Rămâi săriătoai miră ad că eu a due G 
unde am plecat. Dacă poftești să mergi și dum- 
neata, încalecă îndată și haidem ! 


— Du-te sănătos, că și eu nădăjduese să mă 


întorc în curând. 

Calul plecă ca săgeata de iute. 

Văzând palaturile dărâmate şi cu buruieni 
crescute pe dânsele, oftă și, cu lacrimi în ochi, 


căta să-și aducă aminte cât erau odată de lumi- 


nate acele palaturi și cum și-a petrecut copilă- 
ria în ele. Ocoli de vreo două-trei ori, cerce- 
tând fiecare cameră, fiecare colțuleț ce-i adu- 
cea aminte cele trecute : grajdul în care găsise 
calul ; se cobori în pivniţă, gârliciul căreia se 
astupase de dărămăturile. pr 

Căutând într'o parte și în alta, cu barba până 
la genunchi, ridicându-și pleoapele ochilor cu 
mâinile și abia umblând, nu găsi decât un tron 
hodorogit, îl deschise, dar în el nu găsi nimic; 
ridică capacul chichiței și un glas slăbănogit 
îi zise : 

— Bine ai venit, că de mai întârziai şi eu 
mă prăpădeam. 

O palmă îi trase Moartea lui, ea care se 
uscase de se făcuse cârlig în chichiță — și căzu 
mort și îndată se și făcu țărână. 

Iar eu încălecai pe o șea și vă spuisei dum- 
neavoastră așa. SFARȘIT 


MUSAFIRU 


ran și rămase în mijlocul câmpului. Și 

iată că un şoarece care trecea pe acolo 
o văzu şi se opri înaintea ei. „Ce locuinţă mi- 
nunată ar fi pentru mine !“. Așa își zise şoa- 
recele, adăugând: „Dar cine stă oare în- 
tr'însa ?“ Şi strigă: „Cine-i aici ? Cine-i aici?“ 
Nu se auzi nici un răspuns. 

„Dacă nu stă nimeni aicea, de azi înainte 
casa aceasta este a mea“. Și șoricelul intră în 
oală și se așeză ca orice om la casa lui. ' 

Nu după mult, o broască veni înaintea oalei. 

— „Cine stă în oală ?“ strigă broasca. 

— Eu, şoricelul-mititelul. Dar tu cine ești ? 

— Sunt broscuţa cea drăguță. 

— Dacă-i aşa, vino să stăm împreună. 

Şoricelul-mititelul cu broscuţa cea drăguță 
trăiau acum laolaltă în oală. 

Iată că veni și un iepuraș, — Albuleţ cel 
săltăreț. „Cine-i în oală ?“ strigă el. 

— Noi, şoricelul-mititelul şi broscuţa cea 
drăguță. Dar tu cine ești? întrebară cei din 
oală. 

— Sunt Albuleţ cel săltăreț, mă primiţi și 
pe mine să stau cu voi? 


0 oală de pământ căi din căruța unui ţă- 


DIN ORALĂ 


— Te primim, căci în oală este loc deajuns. 

După puţin, trecu pe acolo şi vulpea : „Cine-i 
aci ?“, strigă ea. 

— Noi, șoricelul-mititelul și broscuța cea 
drăguță și Albuleţ cel săltăreț. Dar tu cine ești? 

— Sunt Vulpoi din Tărăloi. 

— Dacă-i așa, vino să stai cu noi. 

La rândul său, iată că trece pe lângă oală şi 
jupân lupul. „Cine-i aici ?“ strigă el. 

— Noi, şoricelul-mititelul, broscuța cea dră- 
guţă, Albuleţ cel săltăreț şi Vulpoi din Tărăloi. 
Dar tu cine ești ? 9 

— Sunt jupânul lup, mărişor la trup Şi-l 
primiră și pe dânsul în oală. 


- Stau ei, cât stau așa, când deodată veni din | 


pădure Moş Martin. „Cine-i aici?“ strigă el. 
— Noi, şoricelul-mititelul, broscuța cea dră- 


` guță, Albuleţ cel săltăreț cu Vulpoi din Tărăloi 


şi cu jupânul lup, mărișor la trup. Dar tu cine 
ești ? întrebară cei din oală cam speriați. 

= — Veţi vede” numai decât cine sunt eu, le 
întoarse vorba Moş Martin și nici una, nici două 
se lăsă pe oală cu toată puterea lui și o prefăcu 
în ţăndări. Ce au păţit cei dinlăuntru întreba- 
ți-i pe dânşii, că ei v'ar putea spune mai bine. 


Păsăroiul Rigolo 
zis şi Ciocârlan îşi 
construise 
moasă căsuță în 
vârful unui arbore. 
O căsuță  într'ade- 
văr bine chibzuită, 
cu acoperişul cu 
frunze plate şi pe- 
reții din „larbă- 
s Fir“. Ultima modă 


a codrului. Şi înăuntru o mobilă de ciupercă 


„Intr'un picior“. Lumină în casă avea de la li- 
curici și frigoriferul era acționat prin zbârnâitul 


ţânţarilor. Mai erau o mulţime de lucruri graţioase . 


şi decorative, și era atât de mare casa, avea atâtea 
cămăruţe, chiar şi una pentru eventuala d-na Ri- 
golo (dealtfel deja ochită ; mai bine târziu decât 
niciodată) şi pentru toată puzderia de Rigogolini, ce 
aveau să vină. 

Rigolo, fie vorba între noi, era un burlac destul 
de matur, destul de vanitos şi niţel într'o ureche. 

Intr'o dimineață îşi făcea obicinuitele exerciţii 
de gimnastică vocală, spânzurat într'un trapez, când 
auzi bătând la poartă. 

„= Cine e? 
` — Sunt eu, vecina dvs. și vin din partea soțului 
meu. 

Cât îi trebui să se S paras să se lustruiască şi 
Rigolo strângea piciorușul scatiului Pimpiu. 

— Dar ce sa întâmplat? Ce surpriză! Cărui 
fapt îi datorez această plăcere ? 

— «Ah ! Intradevăr, zise d-na Scatiu, nimic spe- 
cial. Prinsul insectelor fusese abundent, şi d. Sca- 
tiu se gândise să trimeată un coșuleţ, amicului său 
Rigolo odată cu salutările lui. 

Zicând astfel d-na Scatiu făcu un “compliment şi 
deschise cu un surâs încântător .cioculețul, ca o 
mică lanternă aprinsă. 


o fru- 


Dar când Rigolo văzu dispărând în desişul arbo- ` 


relui mica umbrelă a vizitatoarei, îşi zise: „Ehei! 
Eu sunt deștept: pe mine nu mă duce! Fü atent 
Rigolo : nu cum-va vor ei să mă arunce în aer cu 
toată casa“ v Di 
Trebue să ä știți că Rigolo și familia Scatiu, cu 
toate că-și făceau tot felul de salamalecuri și poli- 
tețe, aşa cum se petrece și între oameni, erau duş- 


mani la cuțite. Poate din cauza familiei Scatiu. Voi 


păsărelelor, zicea un țăran, sunteţi crude- la inimă, 
şi care vă amuzaţi organizând curse de tauri cu 
insecte și licurici, şi străpungându-i numai pentru 
a vă satisface plăcerea de a-i tortura. ` 
Rigolo deci se învârti de trei ori în jurul caste- 
lului său acoperit cu frunze plate, flueră, saltă cio- 


cul, făcu câteva SR şi în fine întinse cu bägare 
de seamă un picioruş printre frunze. 
. — Pe toate trăznetele copacilor ! Pe toți zeiii a 
miliei mele ! Asta nu e posibil ! Reuşi să strige n 
golo. — S'au înșelat! E AN 

Se frecă la ochi, strânse nodul cravatei, și apoi cu 
oarecare emoție întinse celălalt picioruș : şi-şi simţi 
inima înmuiată ca nişte picături de miere. Şezând 
pe mătasea aripilor de insecte, printre stelele de 
flori şi smaraldele de frunză, stătea o tânără şi gra- 
țioasă ciocârlie care-l privea zâmbind. Rigolo era 
gata-gata să-i facă un compliment, dar îşi adi? 
aminte la timp de nenumărate lucruri, şi cu un d 
supărat : ER 

— Ei! vorbesc cu EPEAT J i 

— Ce sa întâmplat ? AE E 

— Sunt sau nu stăpân în casa asta? „Vreau d 
ştiu cum ai ajuns aici ? 

se iad: 


4 
a 


Ciocârlia cu frumoasele pene cenușii, 
timidă și foarte rușinată şi lăsă ochii în jos. ` 
— Să vedeți, d-le Rigolo... Sunt un dar al soților! 
Scatiu. Căutam de lucru, și pentru că dânșii ştiu că 
vă trebue o persoană de serviciu... mau trimes... 
Rigolo privi picioarele ei ca fusul, picioare de 
adevărată: cucoană. E poate o nobilă decăzută.... 
Deodată îi se făcu milă, şi uitând toată supărarea 
o salută. Zise, cât despre el, putea să rămâie. Că K 
casa lui trebuia să se poarte frumos, dar că a 
mulțumită... | 
— Mulţumesc din toată inima — oftă Ciocârlia. 


_— Sunt sigură că nu vă veţi plânge de mine. 


Și întradevăr această servitoare era o perlă a 
păsărelelor. Ba chiar un șir de perle : zveltă, politi- 
coasă, tăcută, întradevăr drăguță. lar lui Rigolo îi 
emn în jurul lui figuri agreabile. 


sp 


Nu era chiar așa de nebun, nu? 
Intro zi, zburând mai departe de 
casă, Rigolo se întâlni cu Ciocârlia 
Zborușurel-Zborbin, o păsărică destul 
matură şi care fusese pe vremuri lo- 
godnica lui. 

— Ah, ce întâlnire ! spuse Rigolo cu 
o privire cam acră. 

— Ce mai faci! Bine? Hm, Hm! 
Bagă de seamă, fructele acre strepe- 
„ zesc dinţii: 
~- Rigolo se gândi că aceste lucruri a- 
[vecu u un singur înţeles, dar puțin îi j 
pasă să crape de gelozie bătrâna Zborușurel-Zbor- 

ine. 

„. Din ziua aceia Rigolo începu să se gândească la 
micuța servitoare într'un fel nou. Şi se gândi atât 

„de mult la ea că într'o zi îi căzu în genunchi: 

pia Ol Alteță preamărită ! O! Regină a brilian- 
telor ! Iţi voiu cumpăra bijuterii şi blănuri... 

— Dar dacă iarna mergem în Africa ! 

— Nu-ţi mai cumpăr blană, pentru că într'ade- 
văr, anul acesta, prin excepţie iernăm în Africa, ci 
trăsuri și bijuterii şi chiar stelele cerului !... Vrei să 
fii nevasta mea ? 


Ea se roși, şi-i spuse că primeşte. Insă dorea să 


i se întoarcă acasă pînă la nuntă, așa cum se cuvine 
„cu 0 fată onestă şi tânără. € 


Rigolo o mângâie afectuos cu ciocul pe căpșor, 


și-și șterse o lacrimă de fericire. Apoi o întovărăşi 


până la ramura de unde trebuia să plece, şi se în- 
toarse în casă singur. A 

Se lăsa noapte... 

Rigolo își luă din cui chitara și cântă din gură, 
așa cum învățase dela tată-său : 


Păsărică, păsărică 

„Ai plecat şi-mi este frică ; 
! Cu tine vreau să mă'nsor 

De dorul tău mor 

La tine mă gândesc | 

Simt că 'nnebunesc. 


2 


__ Cântecul i se păru semn pee puse chitara în cui, 


y 


şi se duseæda culcare. 


Toată noaptea visă că răutăcioasa zidita: 


Zborbine zmulgea penele iubitei sale Frinfrin. 
Penele pline de sânge zburau prin lume și păreau 

frunze ucise de toamnă, iar mamele alergau să-și 
îmbrace copiii. cu haine groase de lână. 

A doua zi, cum se lumină, Rigolo era la fereastră 
suspinând şi privind în depărtare. Trecu- o păsărică 
gălbue cu moț ruginiu sărind din cracă în cracă: 

era o zână. Zâna murmură : 


“Va fi amar de tine! 
Zborușurel Zborbine 

Are ciudă pe Trinfrin 

Care va termina în mare chin. 


Rigolo păli ca o pasăre de ipsos. Ar fi vrut să 
ceară explicaţii, dar zâna pieri. 

Explicaţia o găsi singur când se duse la jrigori- 
ferul cu țânțari şi simţi miros de Flit, iar când în- 
cercă să aprindă lumina găsi toţi licuricii beţi morţi. 
Și când vru să stea la masă, aceasta se data şi se 
prăvăli. 

In miez de noapte casa lui Rigolo săltă în aer cu 
stăpân cu tot. Dar din întâmplare, tocmai atunci 
trecea pe acolo Zborușurel-Zborbine, care-i sări în 
ajutor şi-l duse la spitalul celor răniţi de furtună. 

După câte-va luni, se însănătoşi, deveni mare ce- 
realist, câștigă o avere şi-şi refăcu casa, mai frumos 
ca înainte. Descoperi că numai la nenorocire se 


(Cont în pag. 11) 


STĂ, 
A 


A  Impă 


Lucrătorilor dela marginea oraşului. 

Dacă n’ați avut vreun drum pe acolo, vă 
spun că e o stradă îngustă, tristă și sărăcă- 
cioasă. E locuită de oameni necăjiţi, mai toţi 
lucrători cu ziua la o fabrică din apropiere. 

Plata li-e mică și neîndestulătoare, aşa că 
numai cu greu și cu multe lipsuri își pot între- 
ţine familiile. 

Iar mulţi dintr'înșii au care patru, care cinci 
copii, ba chiar mai mulţi. 

Copiii aceștia, desculți mai tot timpul anului 
şi îmbrăcaţi în haine ce mamele lor le fac din 
hainele învechite ale tatălui lor, nau curţi spa- 
țioase în care să se joace, n'au grădini cu 
pomi, flori şi verdeață. De aceea, în orele lor 
libere îi vezi jucându-se în noroiul şi praful 
din stradă. 

Sunt galbeni la față, mai ales că mau parte 
de o hrană mai bună, iar pe suflet le apasă un 
fel de tristețe și amărăciune. Când își ridică 


N u ştiu dacă ați fost vreodată prin Strada 


ochii în sus văd cerul mai totdeauna acoperit 


cu nourii de fum ce ies din coșul fabricii. Rar 
de tot, aşa de două trei ori pe an, sunt duși de 
părinţii lor în vre-o zi de Duminică, afară pe 
câmp la verdeață, sau la umbră plăcută a vreu- 
nei păduri. 

Așa este Strada Lucrătorilor şi așa trăesc 
sărmanii ei locuitori. 

Dar acum câţiva ani, un bătrân, care părea 
a fi om cu dare de mână, cumpără nu departe 
de fabrică, un maidan întins. Până atunci, 
maidanul acela servea ca depozit de gunoae 
și tot acolo ss aruncau animalele moarte, ghe- 
tele vechi, cioburi àe vase i sori cutii goale 
de sardele, etc. 

Insă bătrânul care l-a cumpărat, a pus oa- 
meni să-l curețe, l-au împrejmuit și a tocmit 
apoi zidari şi alți lucrători. In'scurtă vreme, 
aceștia au clădit o casă în formă de vilă. Au 
venit după aceea grădinari și au sădit pomi și 


„au semănat flori și verdeață. 


In chipul acesta, urîtul maidan de odinioară 
era acum prefăcut într'o grădină de toată fru- 
museţea, în fundul căreia se ridică vila cea 
nouă, nouă nouţă. 

După ce totul a fost gata, au venit să lo- 
cuiască și stăpânii ei. 

Cine sunt acești stăpâni ? Iată ce erau cu- 
rioși să afle nu numai copiii, dar şi ceilalți lo- 
cuitori din Strada Locuitorilor. 

N'a fost greu de știut și nici greu de ţinut 
minte. Stăpânii vilei și ai grădinii nu erau de- 
cât doi: bătrânul care cumpărase maidanul și 
o fetiță mică, o fetiţă căreia nu i-ai fi dat mai 


mult de șapte anişori. 


rţitoare 


a E 


Şi nici mavea mai mulți dia dar släbuța 
şi palida fetiță. Era frumoasă la înfățișare, pă- 
rul îi cădea pe umeri în bogate bucle aurii şi 


mergea îmbrăcată într’o rochiță simplă, dar 


făcută dintr'o stofă fină și scumpă. 
Insă fața ei slabă şi palidă și mersu-i încet și 
anevoios, arătau că drăguţa copilă e suferindă. 


Copiii din Strada Lucrătorilor, aveau acum 
un loc frumos de plimbare, un loc unde să vază 


şi să admire pomi, flori și verdeață, adică fru- 
museţi de cari erau lipsiţi în tristele și sărăcă- 
cioasele lor locuințe. Indată ce ieșeau dela 
şcoală, sau îndată ce fiecare dintr'înșii își 


isprăveau treaba ce aveau pe acasă, o porneau 


cu toții în fugă și cu mare bucurie la „Vila cu 
flori“, căci așa botezaseră' ei vila în care lo- 
cuiau omul cel bătrân și fetița cea suferindă. 

De sigur că nu intrau înăuntru. Nici n'ar fi 
avut curajul să ceară voe să se plimbe printre 
aleele umbrite sau să miroase mai de aproape 
florile care răspândeau un parfum îmbătător. 
Li se părea că așa ceva nu e de dânșii şi că 
prin urmare ar fi să ceară un lucru ce nu e cu 
putinţă. 

Erau însă mulțumiți că li se permite să stea 
în jurul grilajului și de acolo să privească li 
frumusețile dinăuntru. 

Mergând în toate zilele, ajunseseră să cu- 
noască foarte bine tate florile și toți pomii ce 


puteau cuprinde cu privirile. 


Ba, chiar fiecare dintr'înșii își aleseseră câte 
un pom și câte o floare pe care le socoteau 
oarecum ale lor și cărora le duceau de grijă. 
Adică nu le duceau altfel de grijă, decât că 
urmăreau zi de zi, cum cresc și înfloresc. 

Deseori îi auzeai vorbind între ei: „Tran- 
dafirul meu a îmbobocit“ — Liliacul meu e 
gata să înflorească. — In anul acesta, mărul 
meu o să dea mere multe“. 

Intorcându-se acasă, povesteau. părinților 
lor, progresele ce făceau peste zi, floarea sau 
pomul lor. 


Insă, într'o zi de primăvară, copiii văzură 


ieșind din vilă pe domnul cel bătrân și pe fe- 


tița cea suferindă. Fetiţa purta pe braţe un 


mare și frumos buchet de flori de liliac. 
„Sunt flori din liliacul meu“ î 


așa, fiindcă în adevăr, florile fuseseră rupte din 
liliacul pe care și-l alesese el şi pe care îl so- 
cotea ca fiind al lui. 

Avu chiar curajul să se apropie de fetiță, 
voind par'că să vadă mai bine cum sunt făcute 
florile lui și cât de plăcut li-e mirosul. 

Fetița îi observă însă mișcarea și privirile-i 
pline de dorinţe. 


îşi zise în gând 
Ionel, fiul de opt ani, al unui lucrător. Spusese 


Pay) 


dl ă 


ip] 
rea 
uag 


aaam 


FE: TE ea cu un glas blând 
z tă 


A 37 tu Ap 
aN V: rei işit o 


ȘI f 
„Oh! da“ răspunse Ionel, roşindu-se până'n 
albul ochilor şi întinzând o mână care îi tre- 
mura de emoție. 


Fetiţa îi puse în mână câteva ramuri de flori 


de liliac și își văzu mai departe de drum. 

Ionel fu atât de mișcat de neașteptatul dar, 
încât uită chiar să-i mulțumească. Cuprins de 
bucurie, o luă la fugă și se duse drept acasă, 
voind să arate mamei sale ce căpătase din par- 
tea fetiţei dela „Vila cu flori“. 

Ziua următoare, fetița ieși din nou din Vilă 
însoțită de bătrân, care era bunicul ei, căci 
copiii o auziseră de câteva ori spunându-i : 
„Bunicule“. 

De rândul acesta, nu numai Ionel ci și alți 
copii se apropiară mai mult de fetiţă, care 
purta iarăși un mare buchet de flori de liliac. 

Copiii se apropiară fără să aibă însă curajul 
să ceară o rămurea cu flori. Dar fetița le înţe- 
lese dorința. Deaceea, întorcându-se spre bu- 
nicul său, îl întrebă zicându-i: „Bunicule, îmi 
dai voe să împart copiilor toate florile acestea ? 

— Dacă îţi face plăcere Florico, împarte-le“, 
îi răspunse bătrânul, cuprinzând-o într'o privire 
de duioșşie. 

Aşa aflară copiii că pe fetița dela vilă o 


„chiamă Florica. Totuşi, în loc să-i spună pe 


nume, nu-i ziceau altfel, decât „Impărţitoarea 
de flori“. 

Zi de zi, numele acesta i se cuvenea mai 
bine micei şi suferindei Florica. In adevăr, ori 
decâteori ieșea, same. [apitan copiilor din 

vilei. 


„florile ce creșteau în 
Dar bunicul, care era. foarte mulţumit de 


dărnicia Florichii şi de bucuria copiilor de lu- 
crători, făcu ceva mai mult. 

Spuse anume grădinarului său să cumpere 
ghivece și să pună în ele flori cu rădăcină, cum 
ar fi: trandafiri, liliac, garoafe, mușcată și alte 
flori. 

Indată ce una din florile acestea prindea și 
începea să 'înflorească, el chema pe câte un 
copil de lucrător şi îi dăruia floarea cu ghiveciu 
cu tot. In chipul acesta, în scurtă vreme, în 
strada Lucrătorilor se produse o mare și fru- 
moasă schimbare. La toate ferestrele vedeai 
ghiveciuri cu flori de cari, atât oamenii mari 
cât și copiii, aveau o deosebită grijă. 

Insă, de câteva zile, „Impărțitoarea de flori“, 


nu se mai vedea ieșind din vilă și nici plim- 


bându-se prin aleele din grădină. S'a răspândit 
vestea că a căzut bolnavă și că nu se mai putea 
scula din pat. Trişti și îngrijoraţi, copiii de lu- 
crători se duceau și întrebau pe grădinar sau 
pe un servitor, despre sănătatea micei și atât 
de drăguţei lor prietene. 

Cei întrebaţi dădeau din cap, sau răspun- 
deau oftând şi zicând : 


de ea! 


Ta -i 
ibe. 


PAE a 
merg gevbine.. „Dum mne zeu să „aibe 


pe, 


Iar într'una din zile, copiii rămaseră ca 
„trăzniţi aflând că mica „Impărţitoare de flori“ 
a murit. 

Cu durerea în suflet și îndemnați de RR 
gând, se duseră cu toţii departe pe câmp, mer- 
seră până la marginea unei păduri și culeseră 
toate florile pe cari le-au găsit în drumul lor. 
Acesta era darul adus prietenei decedate. 

Intrară în odaia în care sta culcată „Impăr- 


țitoarea de flori“ și depuseră în jurul ei toate 


florile. 

Deodată se răspândi un miros de flori de 
câmp și miresme de codru verde. 

Și... să vedeţi minune! 

Din gura copilei moarte, ieși un oftat, apoi 
ea făcu o mișcare, se sculă și zise: „„Bunicule, 
cine mi-a adus aceste flori, cari miroase mai 
plăcut decât florile din grădina noastră ?*. 

Bunicul stătea înmărmurit şi înmărmuriţi 
erau și copiii. 

Medicul chemat în grabă, a spus că a fost 
o simplă letargie, adică un somn provenit din 
cauza slăbiciunei. ` 


Din ziua aceea, Florica începu să se simtă 


din ce în ce mai bine și în scurtă vreme se 


însănătoși pe deplin, spre marea bucurie a 


copiilor din strada Lucrătorilor. 


aa Dam 
d 
nm a me 


Povestea Ciocârliei 
„Rigolo“ 


(Continuare din pag 9) 
arată adevărații prieteni, și ceru mâna lui 
Zboruşurel Zborbine. 


Mai târziu se află că Friufriu nu era decât o 
spioană, care dispăruse fără să lase urmă după 


ce pusese o bombă cu mecanism în casa lui 
Rigolo. 


Rigolo cu nevasta trăi fericit cu copilaşii în S 


cuibușor, iar tatăl își mai aducea aminte de 


Friufriu numai când cânta cântecul la modă: 


Friu, friu, friu 
Dormi acuma lin 
Eu stau acasă 

De tine nu-mi pasă. 


Pr 


À 
"N 
“A 


ÎL pene 


pase > 


De ai 
A 


a pi 


Šis 


— Spun-mi numele unui animal invizibil. 
— Girafa. 
. — Cum? 
— N'am văzut-o niciodată. 
e 


— „Ai fost în America ? 

— Da. 

— Ştii englezește ? 

— Da. 

— Cum se zice la zăpadă pe englezeşte 2 
— Asta nu știu, fiindcă iarna n'am fost acolo. 


„ Servitorul unui hotel bate la ușa unui alt 
şi întreabă : „Domnul a dorit să fie sculat la 
cinci sau la şase ?“. O voce răspunse dinăuntru: 
„La patru, pentru Dumnezeu !“. „Am vrut 
numai să vă spun că tocmai a bătut orele opt“ 


răspunse servitorul. 
e 


Inaintea unei case, o fetiță roagă pe un tre- 
cător să-i deschidă ușa. Acesta, după ce i-a 
împlinit dorința, întreabă : 

„Dar dece nu ţi-ai putut-o deschide singură, 
mititico ? 

— Pentrucă era proaspăt vopsită, domnule“, 
răspunse fetița. 


— Ertare, domnule agent, făceam exerciţii 
de apărare anti-aeriană. 


ka 


Clientul: — E bună umbrela aceasta ? 
Vânzătorul : — Eu v'o garantez pe zece ani, 
însă cu o singură condiţie : s'o feriţi de ume- 
zeală ! Pie 
e 


Pe -stradă un trecător e lovit de un biciclist.. 


Foarte supărat, strigă : 

„Dar dumneata nu ştii să suni ?“. 

— „De sunat, știu, dar nu ştiu să merg cu 
bicicleta“, răspunse biciclistul. 


Nicu intră repede în odaia prietenului său: 
dis „Ei, 
ceva ?“. 
— „Nu nimic interesant. Numai că peretele 
de care te reazimi e proaspăt vopsit“. 
e 


Fănel, s'a întâmplat între timp 


— Ce spui unchiului tău, ducii dă de ziua 
ta un frumos bilet nou-nouţ de 1 leu. 

— De ce nu-mi dă un bilet de 1000 lei 
vechi-vechi. 


„Bună ziua. 
— Bună ziua. 
— Imi daţi voe să vă întreb unde locueşte 
un domn Vasile Ionescu ? 
— Dece nu, cu plăcere. ` 
— Unde locueşte ? 
— Nu ştiu!?“. 


Cineva întreabă : „Care este deosebirea între 
un înţelept şi un nebun De 
„Două sticle cu vin“ răspunse cel întrebat. 


e 
„Măi Nicule, am citit într'o carte că o că- 
milă poate lucra o săptămână, fără să bea. 
— Ei şi ? Parcă vecinul nostru nu poate să 
bea o săptămână fără să lucreze?“ 


cat caiac aa 


NERCIRAABER goal 


MICI AMUZAMENTE 


— Atunci, mama fetiţei era și ea o princi- 
pesă ? 

— Da, şi într'o zi... 

— A fost el vreodată schimbat în ceva, în 


Noua scufiță roșie 


“Sau „O poveste cam încurcată“, aşa i-am 
putea zice drăguței bucăți de mai jos. In ade- 
văr, citind-o, veți vedea că povestea despre 
„Noua scufiță roşie“ este mai de grabă făcută 
de mica Adina, care prin nesfârșitele ei între- 
bări 'nu-l lasă pe Moș Ghiţă să povestească, cu 
toate că tot ea îl rugase să-i spună o poveste. 

Iată acum și povestea : 

„Moş Ghiţă, îmi zise nepoțică-mea Adina, 
spune-mi rogu-te o poveste. 

— Foarte bine, Adino dragă, i-am răspuns 
eu, am să-ți spun povestea cu ,„Scufița roșie“. 

— O, ce poveste frumoasă ! făcu Adina așe- 
zându-se lângă mine. 

— A fost odată, am început eu, o fetiță mică, 
mică. 

— De câţi ani era ? mă întrebă Adina. 

— Hm... de vreo șase ani. 

— Şi avea fraţi şi surori ? 

— Hm... de... mi se pare că mavea... Și așa 
cum îţi spuneam, fetița aceasta... 

— Şi se simțea ea bine așa singură fără su- 
rori şi fraţi ? Doamne, cât m'ași fi plictisit eu 
fără Sorin şi Sorina ! 

— Hm... nu cred că ea se simţea prea sin- 
gură... Ei, și cum îți spuneam, într'o zi, această 
fetiță... 

— Dar, cum se putea juca ea singură ? Ce 
fel de jocuri făcea ? 

— Oh! se juca cu păpuşa, avea și cărți, în 
fine și alte jocuri. Și mai departe, într'o zi... 

— Ştia să citească ? 

— Da, ştia; și cum îți spuneam, Adino 
dragă... 

— Oh, dacă ştia să citească, se înțelege că 
nu sar fi putut plictisi niciodată, dar mergea 
ea la școală ? 

— Da. 

— Şi în ce clasă era ? 

— In clasa întâia. 

Dar, mai departe,... într'o zi... 

— Moș Ghiţă, tatăl și mama Adinei se pur- 
tau frumos cu ea? 

— Da. Mama sa o iubea mult, răspunsei eu 


grăbit. Intr'una din zile i-a făcut un dar mi- 


nunat și anume o scufiță. roșie. 
` — Dar tatăl ei? 
— N'avea tată. Și... 
— Dar ce murise ? 
— Murise, când Adina era mică de tot ? 
— Vai! câtă durere va fi simțit mama ei! 
Era el un prinţ ? 
— Hm... nu sunt sigur, dar se prea poate 
să fi fost. 


„n sl DĂ eri . = ATi aA 


vre-un animal, înainte de a fi luat în căsătorie 
acea principesă ? 

— Poate că da. Ei bine, această fetiţă... 

— In ce anume putea fi schimbat prinţul ? 

— Intr'o broască, poate... 

— Dar nu este așa, Moș Ghiţă, că numai o 
vrăjitoare putea să-l prefacă în broască? Și 
apoi cum a devenit din nou prinţ ? 

— A întâlnit o zână“, răspunse Moș Ghiţă, 
venindu-i odată în minte aceasta. 

Deodată ușa se deschise și mama Adinei 
intră. 

„Oh! mamă, strigă Adina, Moş Ghiţă îmi 
spunea o poveste așa de frumoasă! Știi, era 
vorba de un prinţ pe care o vrăjitoare plină 
de răutate l-a prefăcut într'o broască ; a întâl- 
nit apoi o zână cu un suflet foarte bun și acea- 
sta l-a făcut ceeace era el mai înainte, adică, 
prinţ ; după aceea a luat în căsătorie o „rinci- 
pesă, a avut o fetiță căreia îi plăceau mult căr- 
țile și care mergea la şcoală, dar sfârșitul este 


trist, căci prinţul a murit ! 


— Cum se numeşte povestea aceasta, întrebă 
mama Adinei ? 
— Noua scufiţă roşie, mamă“. 
iz că 


Proverbe populare streine 


E mai rușinos să n'ai încredere în prieteni, 
decât să fii înșelat de dânșii. (La Rochefou- 
cauld). 

A * 

A ști să aștepți e un mijloc puternic de a 

reuși. (De Maistre). 


Cine dă iute, dă de două ori. (Seneca). 
* 
Nu-i da limbei voe de a o lua înaintea gân- 
dului. (Chilon). 


Săracu când cumpără cămașe, atuncea face 


Paștele. 
E 


Câinele îmbătrâneșşte de drum și nebunul de 
grija altora. 


* z 
Lumea să te laude, câinii să te latre. 
E a 
Oul gol nici câinii nu" mănâncă. 
* 


Ochii stăpânului îngrașe calul. 
| 13 


Ei 


E ERORE 


să di dhet Eer 


AE A 


ka 


DUR SA 


wi 


TN 


w Ti 
S re r 


t 
nei 


BTS s 


EE 


de C. V. SOARE 


— Atunci stăm aci. Se duce Zadara singură 
și îi aduce ca pe ei. Vorbi căţelei, așa ca unui 
comisioner : Te duci fetițo la cel mai de departe 
şi apoi te'ntorci pe la cel mai d'aproape. Cum 
vei proceda, te pricepi tu. 

In așteptare, zmeul care sta ca pe jeratic, 
eși p'afară, Piperuș o'ntrebă pe sora de pute- 
rea lui. 

— Ăsta, s'a isprăvit cu el. Ceilalți doi, dacă 
apucă să'ncrucișeze paloşile, se prefac în vânt 
și le stă'n putere să facă orice rău: te'nghiaţă, 
te soarbe, te spulberă. Dela un timp încoace, 
le merge tot rău. Se întorc răniți şi zac duşi 
câteva zile. Atunci, ne adunăm şi noi surorile 
și ne plângem soarta. Am putea să-i omorîn ; 
dar nu știm ce am face. Unde ne-am putea 
duce ? După ce se vindecă rana, mai stau trei 
zile în convalescenţă. Mâine, urma să plece. 

— Lasă, că vor pleca pe lumea ceailaltă, o 
încredință Piperuș. 

Zadara, fără a sta mult la gânduri, se repezi 
ca un erete în zaplazul de trestie al casei 
zmeului mare. Acesta d'aci, era mezinul. Intre 
ei sta mijlociul. Dăte buluc în ușa casei și lătră 
de trei ori: „ham-ham-ham“* — de par'că i-ar 
fi zis: urmează-mă! Zmeul, luă paloșul din 
cui și să te păzești, după ea, s'o taie. Dar când 
fu la poartă, ea ieșea dela celălalt, pe care ase- 
menea-l vestise. Şi iată un film, pus par'că la 
cale: zmeul mijlociu alergă după cățea, iar 
după el, majorul. Fugeau, de ziceai c'o să le 
iasă sufletul — acu-acu. Incă, acesta din urmă 
striga celuia să stea, să'ncrucișeze paloșul. Za- 
dara însă, îi zădărea vorbele, lătrând când ăla 
striga — și îl tot momea ce ajungerea — până 
ce, de necaz azvârli cu paloșul după ea. Dar 
cum forța fu prea mare, paloșul zbură pe d'a- 
supra căţelii și se opri înaintea ei. Par'că asta 
ar fi așteptat: Luă mânerul paloșului în gură 
şi făcu dâră până la stăpân să i-l prezinte ca 
pe un trofeu, cu scuturături din coadă, de 
bucurie. 

Zmeul se repezi să pună mâna pe el. Dar 
Pee îi dăte brânci, de căzu buturugă într'un 
colț. 

— Lighioană spurcată, mai cutezi? l-aţi 
mucii, șterge-ţi bala şi vino piept la piept — de 
vrei să-ți arăţi fala. 

Puse sub călcâi paloșul, să-l rupă. Zâniţa 
însă interveni. 

— Nu-l rupe. Are să-ți trebuiască. Vei avea 
de lucru cu ceilalți doi. 

— O am pe Zadara, soro. Ea este sabia mea. 
Totuși, dacă vrei tu să ai un paloș, ţi-l dă- 
ruiesc. 


pare 


Piperus Impărat = 


să-l arunci. Asemenea amintire, aș vrea s'o 
şterg din mintea-mi. 

Zmeii cei doi, în fugă, s'au rostogolit ca două 
boloboace goale când scapă din căruţă și se tot 
duc la vale. Mijlociul, ne mai văzând locul 
— de necaz - s'a împiedicat d'o piatră și-a 
căzut buturugă la pământ. Majorul, ne mai 
putând să se oprească din viteză, a izbit în el 
ca o locomotivă fără frână, în parapet, de i-a 
sărit şi paloșul din mână — cât colo. Totuşi: 
s'au sculat, s'au scuturat, au ridicat paloșul și 
au plecat să dea de lighioana patrupedă, cârnă, 
cu dinţii aduşi — cârlige de prins — şi ure- 
chile scurte, care îi scosese din bârlogul lor și 
le luase puterea. 

Piperuș și sora, tocmai ie în întâmpinare. 
Atâta așteptare le da de bănuit. Când fură însă 
în poartă, îi văzu că vine împingându-se unul 
pe altul, ca două mingii pe masa de biliard, 
când se tușază fără ispravă. Zadara mârâi cu 
întrebare. Dar Piperuş o opri zicându-i : 

— Lasă tu, să le măsor și eu puterea. Ei — 
măi cumnate, nu vii să mă prezinţi ? Strigă la 
zmeul cel mic, care înghețase acolo unde l-a 
trântit. 

— Cine ești tu şi ce cauţi pe tărâmul nostru? 
Intrebă umflat majorul. 

— Ceiace ați căutat și voi p'al nostru! răs- 
punse Piperuş. Uite, p'acelea care vin în urma 
voastră și p'aceasta ! arătă el surorile. 

— Cum ? Ce ?... Şi se uită la fratele său în- 
trebător — de paloș —. Acesta săltă din umeri, 
arătând cățeaua. 

— Paloșul ? Uite-l! Vrei să-l încrucișezi 
cu mine. Zmeul aduse să dea. Dar Piperuș îi 
fulgeră mâna cu muchea, de-i căzu paloșul și-o 
duse la gură jucând de durere. 

—. Nu cu sabia vreau luptă măi lighioană, 
ci piept la piept. Incrucișază braţele, dacă ești 
în stare. 

Mijlociul, făcu el pe grozavul: se prinse în 
luptă cu voinicul. Dar Piperuș, fără multă sur- 
chideală, îl ridică d'odată'n sus și când îl trânti, 
făcă groapă'n pământ, de-l înghiți pe jumătate. 


Majorul, căruia îi trecuse durerea, prinse 
curaj — mai mult de necaz că și-a văzut fra- 


telen pământ — și sări la voinic. Acesta îl 


„sâcâi ceva mai mult — așa în doru lelii — ca 


să-i dea nădejde. Dar când văzu că întărâtarea 
lui ajunge la culme, l-aduse în loc de-l ameţi, 


îl ridică în sus şi când izbi pământul, l-a îngro- 
e 


pat până la umeri. 

Cele două surori, care veneau în urma zmei- 
lor, se bucurară văzându-i şa ; dar rămaseră 
uimite și o'ntrebară din ochi pe sora cea mică. 
Piperuș însă nu-i dăte răgaz, ci scoase turta 
din sân, zicând: 

— Pe voi vă poftesc să mâncaţi din turta 


Până za Totale sfârșitul i seral Se AN 


Ar 


sp E D At- 3 SE AN 
SA 2 lila dn) PRR 
i C ușcară, le se lum 
Ş e pr a 


hilor, că ziseră: 
`o — Asta e din ţâţele 


pete vb Că 


LY 


maichii !... 


:— Maica voastră, maica mea este surioare-, 


POr |... 

S'au îmbrățișat şi au plâns cu toții patru de 
bucurie. Iar zmeii, car nu muriseră încă, se 
agitau în chinuri, cum-se agită sufletele păcă- 
toșilor în focul gheenei. ; A 

- Zadara, care par'că i-ar fi spus cineva să 
facă așa, — > repezi la zmeul cel mic, în colțul 
unde sta tupilat și încolțindu-l ca furnicile pe 
arici, îl făcu să o ia la goană şi veni înspre 
acolo. 

Piperuș Impărat, îl ridică şi p'ăsta de sub- 
țiori — fără vr'o'mpotrivire — şi-l înfipse în 
rând cu ceilalți. Apoi -zise surorilor lui : 

— lată paloșile lor colo în țărână. Ridicaţi-le 
și răzbunați-vă şi voi. 

Femeile au făcut horă în jurul torturatorilor 
pământului și-al lor, au cântat şi au jucat 
— cabală Malaeză — cu strigătură Românească 
însă, când se bate hora'n loc: 

Uiuiu drăguţ de foc 

Mi-a dat Dumnezeu năroc 
Ca să mi te pun pe foc: 
Cu mărgele roșioare, ' 
C'ai stricat trei inimioare. 

Și fiecare tăie capul șarpelui respectiv, pe 
care — fără de voie — l-a încălzit la sân atâția 
ani amari de ani. Ingenunchiază apoi, cu faţa 
spre răsărit și aduseră mulțumire Domnului, 

„O Doamne-al bunătăţii S 
„Putinte creiator 
„De care niciodată 
„Noi nu ne-am îndoit“ 


* 


ZDUP ȘI BEBI 


Zdup este un căţeluş bălan și lăţat ca o oaie. 
Bebi este un papagal verde, ca o frunză de nuc. 
Zdup are la gât o sgardă roşie de lac, pe care 
i-a dăruit-o stăpânul său când a împlinit șase 
luni de viață. Bebi are şi el pe cap un smoc 
de pene roșii ca focul. Coada sa cea lungă este 
deasemenea roșie. Zdup ştie să latre și să facă 
„frumos“, pentru o bucăţică de zahăr, sau pen- 
tru o prăjitură. Bebi știe să spuie, „eu sunt 
cuminte“, sau „ce mai faci“ ? şi să se învâr- 
tească pe cioc, pe lemnul pe care stă toată ziu- 
lica. p 
„_Intr'o zi Zdup, care cam are urâtul obiceiu 
de a umbla cu nasul pe sus, mirosind după ceva 
bun de mâncat, dădu peste o găină friptă, care 


răspândia un miros așa de plăcut şi ispititor, 


încât, sărăcuțul de el, — îi „lăsa botișorul apă', 
i / 


E TNA Si 
Jy a E ETAN ata Ie A a 
ină înaintea 


îl cin NA te iu 


7 isn i ai aură Ea că 
ay, : al dl Deda ha Pe aie 


nA m ENE E E OAT A 

Ipi mulțumim fierbinte : 

Din inimi simțitoare 

Că ne-ai trimes Părinte 
Și nouă azi, salvare ! 


Zadara s'a ospătat trei zile din hoiturile ră- 
mase d'asupra pământului și a plecat să-și 
ajungă stăpânii. 

In drum spre tărâmul nostru, Piperuş a 
trecut pela cei trei voinici pe care i-a luat cu 
el. Iar acasă, mama, care a întinerit văzându-și 
fetele, a jucat la trei nunți d'odată: cu gândul 
şi cu piciorul, strigându-și în horă dorul: 


Foaie verde de cicoare 
Nimica nu mă mai doare. 
Și iar verde merișor 

Fă Doamne să nu mai mor! 


Naș, se înțelege le-a fost împăratul — care, 
l-a luat pe fin şi i-a zis: 

— Am zis eu când te-am botezat „,Piperuș 2 
Impărat“* — că minunea asta are s'aducă ceva: 
Iată, te pun împărat în locul meu, că eu am 
îmbătrânit. Dar mai întâi să-ți facem nunta cu 
împărătița vecinului — căci: 


„Împărat neînsurat 
„Nu e lucru însemnat !“ 


Şi, e bine cu a vecinului, că ne mărim împă= 


răţia, ne facem : 


„Tot o apă şi-un pământ 
„Cum voiește Domnul Sfânt!“ 


— SFÂRŞIT — 


Ce să fâcă ? Să fugă și să trateze cu dispreț 


friptura ? Sau să închidă ochii și s'o mănânce ? 


Voi ce-aţi fi făcut ? De bună seamă că, cuminţi 
și cinstiţi cum vă ştiu, aţi fi lăsat friptura la 
locul ei pe bufet. Şi, bietul Zdup, nu prea ştie 
ce e cinstea, ț 

Iată-l cum se înalță pe lăbuţe mirosind și 
căutând să ajungă cu botișorul său umed până 
la friptură. Puțin, puţin și o va și înhăța ! Una, 
două,... gata! A luat Zdup friptura ? 

Nu, n'a luat-o fiindcă Bebi — papagalul — a 
şi strigat odată tare la el: ‚Ce mai faci a 

Şi bietul Zdup a lăsat şi friptură și tot, fă- 
când „frumos“, de frică să nu-l spună stăpâ- 
nilor săi și să mănânce bătae. 


prigonit și oropsit de toți, un copil săr- 

man, pe nume Radu. Intr'o zi sătul de 
traiul rău pe care îl ducea, Radu se hotărî să 
plece în lume, doar o putea undeva să trăiască 
mai liniștit. Plecă pe nesimţite dela curte și 
spre seară ajunse într'o pădure. Tocmai când 
se pregătea să se culce undeva, auzi zgomote 
şi numaidecât, văzu venind pe.cărare un 
unchiaș cu barba mare și albă, şi un om înalt 
și încruntat. Radu le povesti toată viața lui şi 
dece plecase de acasă. 


„Bine, răspunse vrăjitorul, căci omul cel 
bătrân era un mare vrăjitor. Fiindcă eşti de 
treabă şi sărac, noi îți vom da prilejul să câ- 
ştigi ceva, ca să poți trăi în tihnă. 

Noi am găsit o comoară, dar gaura pe unde 
trebue să intrăm ca s'o scoatem din adâncul 
pământului, este prea strâmtă. Așa că ai să 
intri tu, iar noi îți vom da și ție o parte. Uite 
cheia. Dar dacă intri acolo și nu vrei să vii 
îndată cu comoara afară, eu îți voiu vrăji în 
așa fel limba, încât n'ai să mai poţi rosti decât 
cuvintele : „varză“ și „piele de capră“. Şi când 
vei ieși de acolo, ai să uiţi îndată unde e co- 
moara. i 

Radu intră cu greu prin portița mică, coborî 
pe o scară până pătrunse la o ușe mare de fier, 
pe care o descuie cu cheia. Inăuntru, toți pe- 
reții camerei erau plini de pietre scumpe, care 
luceau de-ţi luau ochii. In mijloc, o masă plină 
cu bunătăți. 

„Ce: vezi“ ? întrebă vrăjitorul de afară. 

— Nimic, răspunse Radu, nici urmă de co- 
moară. 

— Minţi, răspunse vrăjitorul. Şi fiindcă nu 
vrei să începi să cari afară pietrele scumpe, 
vom sta aici, până vei muri de foame înăuntru. 

— Puteţi sta sănătoși, zise Radu. Eu ştiu 
numai că n'am să trăesc rău aici“. 

După un timp, vrăjitorul și tovarășul lui 
plecară. Radu se gândi atunci să iasă afară, să 
cheme pe cineva, cu care să poată scoate co- 
moara. Işi aminti de blestemul vrăjitorului, 
dar se mai gândi că blestemul va cădea, atunci 
când va putea să facă un bine cuiva. 

Dar îndată ce eși afară și încue ușa, uitase 
unde se află și unde vrea să meargă. O porni 


D e mult, trăia odată la curtea unui bogătaş 


Ie e e SEE DR NNE et aa m e, ei aa 
„DIMINEAȚA COPIILOR”, 


Tribunalul Ilfov S., I. Com, Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia șiadministraţia, 


coat ih 
LATY UR 
a Me SEE 


Varză și pie 


înainte pe drum, și întâlni un om căruia vru 
să-i dea bună ziua: 
„Varză și piele de capră“! strigă Radu. Și 


omul nostru se închină, şi plecă uitându-se 


speriat la el. Și ori unde se ducea și orice voia 
să spună, nu isbutea să zică: altceva decât 
„varză şi piele de capră“. Toată lumea credea 
că este nebun, și oricât dorea Radu să facă un 
bine cuiva, era gonit de pretutindeni. 

Intr'o zi, ajunse într'un târg mare, unde 
văzu cum mai mulți oameni duceau pe un 
altul, ca să-l spânzure. Radu se luă după ei, și 
ajunși la locul spânzurătorii, omul nostru în- 
cepu să plângă şi să strige că nu-i vinovat cu 
nimic şi că altul a ucis pe uui de care-i în- 
vinuit că l-a ucis el. 

Toată lumea era înduioșată de soarta nete. 
ricitului om. 

Atunci eşi un om al stăpânirii şi zise: 

„Oameni buni, vinovatul va fi iertat, numai 
dacă cineva din mulțime va putea ghici în 
timp de cinci minute ce-am ascuns în această 
cutie. Cel osândit la moarte dă Jonis din 
averea lui celui ce va ghici“. 


Spuse lumea toate lucrurile, dar nimic nu 


se potrivea. * | E 

Târziu sosi și Radu, şi vru să spue ceva tare, 
ca să acopere zgomotul: „Varză și: piele de 
capră“! strigă el. 

— Bravo, ai. ghicit, şi ai scăpat pe acest om 
dela moarte'“, zise omul stăpânirii. Și acel om, 


de bucurie că scăpase, vru să-i dea lui Radu 


jumătate dn averea lui. Radu, care prin binele 
ce-l făcuse acestui om, îşi căpătase din nou 
mintea și graiul nu primi, ci porni cu omul 


acela, scoaseră comoara din pământ şi o împăr- 
țiră frățeşte. 

Și de-atunci Radu a trăit în satul lui, liniștit 
şi nesupărat de nimeni. 


Editura „Ziarul” S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub.  Priodice la 


Str. Th. Masaryk 17, 


Bucureşti. Telefon 2.76.25, Cec Poştal 4.083, Red. responsabil: G, Ionescu. Preţul abonamentelor: 6 luni (26 
numere) 180; 3 luni (13 numere) 90. plata taxelor poștale în numerar conform aprobării i Generale P. 


T, T. Nr. 15.575; 939, 


PREŢUL 7 LEI 


. 
ne- 


E a bi te DR a Ce reale 


ini iasi „Isle pesiilenija”, Bucureşti, str. R. Poincare Nr. 3 


E au mme annar sitai za | x è ud că | 
ETRY l i T 


ARa 


i 


m 


DIMINEAȚA COPIILOR |: 


O NUNTA CURIOASA 


Regina, o labă întinde Zice: te ador! Marinarii râd, se prăpădesc, 
Pe scafandru prinde, Cu tine mă 'nsor. Aşa mireasă !. înebunesc, 


RARA TH sea A e erati e 


Miau vine ca tromba Regina scafandrului zice : In acest timp lui Marinel 
În mână cu pompa. „Rămâi pe ie amice, ` Miau explică, cum îl va scăpa el, 


_ Regina se întoarce Şeful spune: cu for, Şi le face şi morală 
Cu şeful tribului.. drace! Eu pe loc vă şi însor, Ce mai alea vadă. 


Dar vai regina-i măritată Bucuros că a scăpat Zicând : ești tu mic, mio 


Snos m. umflată, Marinel a şi plecat, ~; , ` „+ Dar eşti un adevărat amio 
m AMI ASTAȚII IAŞI 
1a OCT, 1941 


Danaea i ali 


< 


LIBIA PRODUCE 1.000.000 KGR. DE 
TUTUN ANUAL 


Anul acesta producţia de tutun a Libiei a 
atins 1.000.000 kgr. Anii trecuți maximum-ul 
atins a fost de 450.000 kgr. Dar și din punct 
de vedere calitativ tutunul Opt anul acesta 
a fost excepțional. 

Rezultatele obținute sunt cu atât mai în- 
semnate cu cât în 1923 Manufactura din Tri- 
poli trebuia să fie alimentată în proporție de 
77 la sută cu tutunuri aduse din Italia sau im- 
portate din străinătate. Astăzi situația s'a in- 
versat. 

Valoarea producției de tutun libic obţinută 
prin munca rațională a 1.300 de cultivatori se 
ridică la mai multe milioane de lirete. 


MUZEUL SCHILLER DIN MARBACH 


O rudă a lui Schiller, d-na Koesling-Krue- 
ger din Moekmuehl a lăsat Muzeului național 
Schiller din Marbach o moștenire prețioasă. 


Este vorba de o serie de manuscrise, tablouri 


şi alte obiecte de amintire. Printre tablouri, 


două reprezintă pă.:nţii lui Schiller în timpul d 


„ maşterii marelui poet. Unul dintre cele mai 

frumoase obiecte este un ceas, 
ora naşterii lui Schiller şi care va fi 
acum în casa natală a poetului. 


GE DE LUCRURI SE POT PIERDE! : 


Numai secția a V-a a prefecturei vieneze 
ştie cât de uitucă poate fi populația metropolei 
de pe Dunăre. Astfel, cu ocazia unei inventa- 
rieri la biroul obiectelor pierdute s'au găsit 
aei, așteptându-și stăpânul: 137 umbrele, 20 
tocuri rezervoare, 4 coliere de mărgele, 30 
ceasuri de mână din aur, 28 inele de aur, prin- 
tre acestea multe verighete, 46 ochelari şi 468 
de portofeluri și multe altele. Că există oameni 
care uită pe undeva în Viena un microscop 
îmai se poate înțelege, dar că cineva poate 
pierde“ pur și simplu un păun cu un panaș 
{minunat în formă de evantai, că vreo zece 
persoane îşi pierd dantura și nu mai pot mânca 
sunt cazuri desigur neobișnuite. lar de unde 
provin cele două bucăţi de carne de vacă, cele 


două mezeluri și cei 19 cârnaţi dela biroul 


obiectelor pierdute tocmai în timpurile de 
astăzi, când fiecăruia îi lasă gura apă când aude 


de atari cantități de carne ? Şi ale cui oarepot 


fi cele 18 sticle cu care-şi 


2 fe 


„Birkenwasser“* 


care a arătat 


ERA paie aa) 
Ga 


. : $ i i x H 
aşteaptă posesorul pentru a-i îndesi. părul ? 
Chiar un mic mielușel plânge aci după pășu-. 


nile periferiei orașului. Și încă 105 rochii, 30. 


„saltele, 4 câini şi multe obiecte frumoase. i A 
„mai puţin frumoase, utile și mai puțin utile 


au fost pierdute la Viana din Aprilis OR Pe 


Iunie: AA a 


i 9 ý ] x i ~ 
R E 4 cy 3 á 
y ` ARE 7 


CEL MAIL GROS ARBORE DIN LUME 
Arborele acesta se găseşte în „Mexic şi este 


un chiparos. Are o cireonferență de 52 de metri ` 


şi jumătate. Treizeci și unu de oameni înalți, 
cu brațele întinse și atingându-se abia cu vâr- . 
ful degetelor, ar putea să-l împresoare. 
Inălţimea lui nu este în proporţie cu _gro- 
simea : nu e înalt decât de 57 metri. Se crede 
că chiparosul acesta care nu este numai cel 
mai gros, dar tot deodată și cel mai frumos 


2 


arbore de pe pământ, are o vârstă de 800 de 


ani, așa că el există mai înainte de descoperi- i 


rea Americei de către Europeni. 
| A 
CINE A FOST MACAULAY T 


Macaulay (citeşte Mecolei), a fost un bărbat. 
politic și un istoric englez. Năncut în anul 1880, 
mort în anul 1859, dela Macaulay au: rămas 4 
două lucrări de mare valoare: „„Incercări de! 
critică și istorie“ (în 3 volume) și o „Istorie a 
Angliei dela urcarea pe tron a lui apoo -al 
Il-lea“ (în 5 volume). > 

De asemenea, mai avem ela, dansul àis- 
cursuri minunate. i 


np FA f. Pee a +. 
TA. A iti ră A ES ORIY 


CINE A FOST CHAMPOLLION ? 


Champollion (citeşte Şampolion), este vesti- . 
tul învățat francez, care, el cel dintâiu a des- 
cifrat vechiul scris egiptean, numit ieroglife, şi 
a înțeles cuprinsul lor. Champollion s'a născut. 
la 1790 și a murit la 1832. + d 


RS] 
CINE A FOST THEURIET ? 


André Theuriet, scriitor francez, născut la- 
1833, mort la 1907, s'a distins ca poet, dar mai ~ 
ales ca scriitor în proză, fiind autor al- mai 
multor romane și nuvele, dintre cari o bună 


„parte există şi în traducere românească. 


nuditate licee ataman it i-a 


O A ai salii nai aia „e 


- Pănel cel bun şi norocos. 


„Urcă-te pe spinarea mea și te duc în partea ` 


nu ești bun de nimic, Dacă te trimit la 
semănat, pui în pământ grâu, acolo 
unde trebuie să pui porumb. Dacă te trimit la 
moară, te întorci fără făină. Strânge-ţi catra- 
fusele și du-te cu Dumnezeu'. i 

Fănel își strânse lucrurile și plecă în lumea 
Vargă. Era din nou fără lucru și fără adăpost, 
Insă ţăranul și țăranca erau foarte mulțumiți 
că se scăpaseră de el. „N’ai băgat de seamă, 
zicea țăranca bărbatului ei, că Fănel, de câte 
ori era singur, vorbea mereu ? 

Intre acestea, Fănel mergea înainte pe dru- 
mul! cel mare și, așa cum îi era obiceiul, își 
vorbea singur: „Oricum o fi, am să găsesc 
până la sfârșit, vreun stăpân bun; la inimă, ca 
să-mi dea un adăpost și o bucăţică de pâine“. 
Deodată piatra din drum vorbi și-i zise : „la-mă 
cu tine !“. 

— Te iau bucuros, răspunse Fănel, hai cu 
mine dacă nu-ţi place să stai aici. Numai să-mi 
spui unde vrei să te duc? 

" — Să mă duci în vârful muntelui celui înalt. 
Deacolo m'am rostogolit eu odată până aicea 
jos. 

Fănel puse piatra în traistă și-și văzu mai 
departe de drum. Pe înserate se culcă sub un 
arbore, punându-și drept căpătâi piatra care i 
se păru așa de moale, ca și cum ar fi fost um- 
plută cu fulgi. Peste noapte, Fănel visă că ar 
fi mers departe, până ce a ajuns la marginea 
unei ape. Acolo o undă de argint a sărit la 
țărm și i-a zis : „„Urcă-te pe spinarea mea și te 
duc în partea cealaltă a apei“. 

Când ajunse la țărmul celalt, Fănel zări de 
departe muntele din vârful căruia căzuse pia- 
tra. Insă acest munte era așa de ascuţit, că nu 
era chip să te sui pe dânsul. Și deodată veni 
înaintea lui o rază de aur și îi zise: „„Fănel, mă 
cunoşti ? Am venit adeseori în odaia ta și am 
stat de vorbă cu tine. Știu că vrei să te sui în 
vârful muntelui, dar până acolo nu-i nici un 
drum și nici o cărare. Deaceea, cațără-te pe 
mine și să nu-ţi fie teamă“. 

Fănel se apucă de rază și se cățără pe dânsa. 
Insă raza era așa de strălucitoare, că Fănel fu 
nevoit să închidă ochii. Atunci se trezi din 
somn și văzu că soarele îl izbea drept în față. 
Sări sprinten în sus și dete fuga la râul din 
apropiere unde își spălă ochii. „Acolo unde se 
varsă râulețul acesta, trebuie să fie și apa cea 
mare ce-am visat“. Așa își zise Fănel și porni 
dealungul râului. 

In adevăr, pe la amiazi Fănel ajunse la apa 
cea mare. Acolo stătu și aşteptă o bucată de 


pi spunea un țăran slugii sale, văd că 
èd 


vreme. Şi iată că veni o undă de argint, sări 


la țărm și îi grăi așa cum îi vorbise în vis: 
E - . 


ENE WE PS PRE — pia iea site Lai S 


n tOR: 


cealaltă a apei“. Fănel. se urcă pe spinarea 
undei de argint și ajunse teafăr la țărmul ce- 
lalt. De departe zări muntele și când veni mai 
aproape de dânsul,'văzu că nici un drum nu 
ducea în vârful lui. Dar după puţin, veni raza 
de aur şi îi spuse cuvintele pe care Fănel le 
auzise în vis. Fănel se apucă tare de rază, se 
cățără pe dânsa și așa ajunse în vârful mun- 
telui. Acolo piatra din traistă îi zise: „Pune- 
mă jos“. Iar Fănel făcu întocmai. 

Dar pe când se pregătea să se coboare, iată 
că se ivi înaintea sa un om dê patru ori mai 
mare decât dânsul. Uriașul acesta purta în 
mână o măciucă groasă cât un trunchiu de ste- 
jar. Era sălbatic la înfățișare și aținându-i 


drumul lui Fănel, îi zise cu un glas înfricoşe- - 
„Ce cauţi aicea, nătărăule ?“. Voia chiar 


săl- lovească cu măciuca, dar în clipa aceea 
raza de aur îl înfășură pe Fănel iar uriașul, 
orbit de puterea luminei, căzu depe piatră 
rostogolindu-se până jos la drum. Și se auzi 
un troznet ca și cum s'ar fi spart în bucăţi un 


mare vas de pământ. Era inima uriașului care - 


plesnise. In aceeași clipă uriașul închise ochii - 


pe vecie. Insă o mică privighetoare, pe care 


uriașul o ţinea închisă în inima sa, își luă sbo- 
rul şi începu să cânte bucuroasă în văzduh. 
După aceasta totul se făcu negru în jurul lui 
Fănel. 

Când își veni din nou în fire, se văzu zăcând' 
la umbra unui arbore, iar susurul unui izvor 
ajungea până la urechile sale. Tot atunci un 
moșneag se plecă peste capul lui şi cu acelaş 
glas cu care vorbise piatra din drum, grăi și el 
zicând : „Du-te, copila mea şi adu încă odată 
apă dela izvor“ 

„Unde sunt ? pe întrebă Fănel trezit din vis. 

Moșneagul îi răspunse : „Fănel, tu ne-ai scă- 
pat din vraja în care eram prinși. Uriașul că- 


ruia i-a pleznit inima, cerea de nevastă pe 


fiica-mea, Insă fiindcă n'am vrut să i-o dau, el 
din răzbunare prefăcu palatul nostru într'un 
munte, iar pe fiica mea în privighetoare, pe 
care o ţinea închisă în inima lui. Cât despre 
mine, mă prefăcuse în piatra din drum. Credea 


că e la adăpost de orice primejdie în vârful 


muntelui. In adevăr, noi n'am fi scăpat, dacă 
n'ai fi venit tu. Ştiu că ești fără lucru şi fără 
adăpost. Deaceea, te rog să stai la noi“. 
Moșneagul sărută pe Fănel pe frunte, iar 
fiica moșneagului aduse dela izvor apă proas- 


' pătă într'un potir de argint. 


Fănel nu mai avu nevoie să umble hoinar 


prin lume, fiindcă moșneagul îi dădu pe fiică- 
sa de nevastă. Şi au trăit cu toții fericiți și 
mulțumiți până la sfârșitul vieței lor. 


sunt cu toţii acasă? întrebă doamna 
Fluture pe Lina, fata din casă. 
Ë Lina răspunse zicând : 

„Masa e gata și n'am decât să apăs pe bu- 
tonul electric dela bucătărie, pentru ca și mân- 
carea să fie pe masă. Insă, nu s'a întors încă Zi 
Mişu dela Paris. 

— Oare de ce să fie în întârziere? se în- 
trebă aproape singură doamna Fluture. A ple- 
cat ieri după amiază, ca să meargă la Opera 
dela Paris şi nu s'a întors până acum! Nu 
cumva i s'o fi întâpmlat vreun accident la ae- 
roplan ? 

— Nu cred, coniță, dar ați uitat, poate, că 
d. Mișu a spus că pleacă astăzi de ” dimineață 
dela Paris, însă nu vine direct, ci se duce să 
viziteze expoziţia. dela Copenhaga, după a- 
ceea să-și cumpere un costum dela Londra . şi 
apoi se întoarce cu o întârziere de vre-o ju- 
mătate de oră. 

— Așa e, ai dreptate, zice doamna Fluture, 
întărindu-i vorba. 

Gândindu-se apoi la altceva, se adresă din 
nou Linei zicându-i: „Lino,merele ce ne-ai 
servit aseară la masă, nu mi-au plăcut deloc. 
De unde le cumpăraseși ? 

— Dela negustorul nostru dela Braşov, 
unde merg în toate zilele cu aeroplanul și cum- 
păr tot felul de fructe. 

— Să nu mai mergi acolo, îi întoarse vorba 
doamna Fluture, adăugând : Prietena mea, 
doamna Ciucurescu, îmi spunea că eri fusese 
invitată să ia ceajul la Chişinău şi că văzuse 
acolo niște mere de toată frumuseţea. Așa că, 
după ce isprăvim cu masa, să mergi cu aero- 
planul la Chișinău și să cumpere vre-o două- 


| ino e gata masa, iar conașul şi copiii 


zeci de chilograme. Ştii că Duminică avem 


musafiri. Ne vin prieteni dela Cernăuţi, un- 
chiul Stroe dela Timișoara, Tușa Marilena dela 
Praga, vărul nostru Nicu dela Milan. Am ho- 
tărât să petrecem ziua de Duminică împreună 
şi apoi să facem cu toții o mică excursie până 
în Islanda. A isbucnit acolo un vulcan nou și 
am dori să-l vedem. De aceea, vezi de alege 
mere mai bune, dar să nu întârzii și să nu te 
oprești în drum. 

—Nu mă opresc, coniță doar mă abat pen- 
tru cinci minute până acasă la mine, “la Si- 
ghetul Marmaţiei, ca să dau „bună ziua“ ma- 
mei și pe urmă îmi văd de treabă. 

Intre acestea, sus, pe acoperiș, se auzi vâji- 
itul unui aeroplan, care cobora. Doamna Flu- 
ture, în loc să spună Linei să meargă și să vadă 
cine este, puse mâna pe veceptorul de telefon 
şi întrebă :„Mişule, tu eşti“ ? 


4 


— - Da, mamă, eu sunt, răspunse“ Mişu - — 
căci el era. După aceea adăugă: 

— Să vezi, mamă, ce costum frumos mi-am 
cumpărat dela Londra. : 

Doamna Fluture apăsă acum pe alte două- 
trei butoane și în mai. puțin de două minute, 
veniră în sala de mâncare toți membrii fami- 


liei : Domnul Fluture, Mişu, Florea şi- d-ra 
Florica. 

D. Fluture era librar și avea trei librării : ş 
una la Constanţa, a doua la Cluj și a treia la 
Iaşi, cu toate că locuința sa și a familiei sale 
era la București. Insă, cu aeroplanul său sis- 
tem „Fulger“ mergea zilnic, fără să simtă 
vreo oboseală, în cele trei localități și stătea 
câteva ceasuri în fiecare. Uneori, când ocupația 
îl silea să stea o zi întreagă într'unul din cele 
trei orașe, radiotelegrafia acasă, spunând să 
vină cu toţii şi să ia masa în orașul în care se 
găsea — ceeace pentru membrii familiei era o 
plimbare simplă şi obișnuită. 

Mişu, tânăr în vârstă de douăzeci și cinci de 
ani era inginer la o mină din Ardeal, însă și 
la prânz și seara își lua regulat masa acasă la 
București, unde, de altfel, își avea locuinţa. 
Avea un aeroplan sistem „gândul'“- pentru care 


era o jucărie să străbată în două zeci de minute, 


distanța de aproape trei sute de chilometri, 

cât era dela mină și până la Bucureşti. 
Florea, mai mic decât Mișu, urma la Aca- 

demia de Agricultură dela Chișinău, dar în ce 


privește masa și locuinţa, făcea la fel ca îra-, 


tele său Mișu. 

D-ra Florica, sora lor, abia atunci își luase 
bacalaureatul. Având însă un deosebit talent 
pentru pictură și, pe de altă parte fiind cam 
slăbuță de constituție, se hotărîse ca ea să ur- 
meze școala de Arte Frumoase dela Roma. 

„Vei lua acolo masa dela prânz, îi spunea 
mamă-sa, d-na Fluture, însă în fiecare oară 
te vei întoarce acasă“. 

— Da, mamă, așa voi face, răspundea zâm- 
bind, d-ra Florica, era mulțumită ca va sta la 


Roma, oraș, pe care, dealtfel, îl cunoștea din. 
desele excursii ce făcuse cu părinţii și cu fra-. 
ţii ei. Bine înţeles, excursii cu aeroplanul, căci 
cine mai avea vreme de pierdut, ca să” călăto- 


rească cu trenul ? 


Acum se strânseră cu toţii la masă Fiecare 


îşi povestea impresiile din călătorie. 
ein d. Fluture, tatăl, îi întrerupse și le spu- 
: „Decât să povestim despre lucruri pe care 


le cunoaştem cu toții, hai mai bine să facem 


programul pentru luna August. ; 
Ştiţi că am hotărât ca în această lună să ne 


lăsăm de orice treburiși să mai colindăm pu- 
ţin prin lumea aceasta, căreia strămoșii noştri - 


š oe 


Pa 


dar pir Ei este aşa aa 
nică şi îngustă, 'că abia ai unde te mişca. In 


câteva zile, ai și făcut ocolul pământului. 

— Tată, se aruncă în vorbă Florea, care 
era mai svânturatic, m'am săturat de călătoriile 
făcute pe mititelul acesta de pământ. Dece 
n-am încerca să mergem în lună ? Am aflat la 
Paris că un aviator francez a şi isbutit să sboa- 
re până la lună și că s'a întors fără să i se în- 
tâmple vreo neplăcere. Mi s'a spus chiar că a- 
cum are de gând să facă o călătorie în planeta 
Marte, fiind încredințat că va izbuti şi în a- 
ceasta. De ce nu ne-am interesa și noi de siste- 
mul său de aeroplan, am potrivi aeroplanele 
noastre după dânsul şi am merge măcar până 
în lună, ca să vedem ce mai e pe acolo? 

— Să mai așteptăm an, doi, până ce se 
perfecționează. sistemul RA sbor în vid, adică 
acolo unde nu este aer, precum și aprovizio- 
narea cu aer, și după aceea încercăm şi noi o 
călătorie la lună. Deocamdată, să vedem cum 
putem petrece mai bine luna „August aicea pe 
pământ”. 

Urmă o scurtă tăcere, citi tits fiecare să se 
poată gândi la programul călătoriei, după a- 
ceea Mișu grăi cel dintâiu zicând: 

„Să stăm TENG 15 zile la Polul Nord si 
după aceea.. 


oina era o fetiță orfană crescută de nişte 
D oameni sgârciți şi fără suflet. 
Pentru cea mai mică greşeală era tri- 
misă la pășune, fără să i se dea de mâncare. 
Intr'o zi, pe când păzea caprele pe deal, ea 
ridică ochii spre cer și întrebă: 


„Doamne, oare prânzul meu de azi să-mi fie | 


numai în gând ?“. . 

Dar pe când stătea astfel, Doina zări niște 
pomi ce păreau buchete mari și roșii. 

Erau cireși plini cu fructe, 

„lată că Dumnezeu nu m'a lăsat să mor de 
foame ! îşi zise micuța“. Lăsă caprele liniștite 
și plecă să culeagă ` cireși. Dar arborii erau 
înnalți și fetița nu ajungea la crengi ca să 
poată culege fructele. Trebui să se urce în pom. 
Işi sumecă şorțul în brâu și începu să culeagă. 
Cireșile erau pietroase şi dese. Doina nu știa 
pe care să le culeagă mai întâi. 

Pe unele le culegea cu gura şi îi venea si 
râdă cu hohot când câte una îi pica subt iie. 


Işi puse cercei de cireși, își umplu șorțul și 


hai să se ducă înapoi la capre... 

Dar caprele — nicăeri ! Le strigă, le căută 
pretutindeni. In zadar. Se ghemui la umbra 
unui pom şi începu să plângă amar. 


4 
Wa 


bi d-ra Florica să-i complecteze fraza. 

— In August e prea cald în Sahara, Flo- 
rico, îi atrase Mișu atenţia. De aceea, după zi- 
lele petrecute la Polul Nord , să mergem... 

— La Polul Sud, strigă Florea la rândul său. 


Și au rămas înţeleși cu toți ca prima jumă- 


tate a lunei August să o petreacă la Polul Nord 
şi anume la hotelul „Steaua Polară” din insula 
Urșilor, iar restul timpului să eta o raită până 
la Polul Sud. 

Iată însă că Lingveni de afară într’n suflet 
şi făcând gesturi, cari. arătau culmea mirării : 
„Mergeţi la fereastră şi priviți, strigă ea. 
Trece pe stradă ceva nemaipomenit”. ` 

Se duseră cu toții la fereastră și ce văzură? 
Pe stradă trecea o căruță. trasă de boi şi în- 
cărcată cu lemne de foc. 

„Se vede treaba, zise d. Fluture, că stăpânul 
căruții voia să ne arate cum trăiau strămoșii 
noștri de acum trei sute de ani. 

“Ştiţi că ei n'aveau încălzitul electric, aşa cum 
îl avem noi'astăzi peste tot, ci făceau foc cu 
lemne, punându-le în ceeace ei numeau „,sobe”, 


— Bieţii oameni ! exclamă d-ra Florica, a- 
dăugând : „Vai cât erau de înapoiaţi !* 


„Ce o să spun şi ce-mi vor face acasă, când 
vor auzi c'am pierdut caprele ?“. 

Un băetan din acelaș sat voise să facă o 
glumă și dusese caprele subt poala unui deal 
depărtat. El lăsase caprele acolo și se întoarse 
să vadă ce va face Doina, când va observa dis- 
pariţia lor. 

O văzu plângând. Ii păru rău. Se duse la ea 
şi îi şopti: 

„Nu mai plânge, Doina, caprele sunt colo, 
aproape ! Haide cu mine la ele! Am vrut să 
te necăjesc. Iartă-mă !“. 

Doina uită tot necazul şi îl urmă. Dar acum 
fuseseră amăgiți amândoi. S 

„Nişte hoți furaseră caprele ! 
Biata copilă începu să plângă din nou, des- 
nădăjduită. Mihai — băetanul nesocotit — se 
căia, neștiind cum să scape din focul în care 
intrase. El se duse la tatăl său și îi spuse totul. 
Acesta, om bogat şi cu inimă bună, cumpără 
alte capre şi le dete Doinei. Pe fetiță o luă s'o 
crească alături de cei șapte copii ai săi. Pe 
Mihai însă îl mustră aspru, spunându-i că nu 
se face niciodată o lună ce poate avea astfel 
de urmări, 


S] 


T-Saliară 4 la Nae Nilului, se A a 


Prâslea cel voinic. și mere | 


avea pe lângă palaturile sale o grădină 

frumoasă, bogată de flori, și meșteșugită 
nevoie mare! Așa grădină nu se mai văzuse 
până atunci p'acolo. In fundul grădinii avea 
şi un măr, care făcea mere de aur, — și de 
când îl avea, el nu putuse să mănânce mere 
coapte, căci, după ce le vedea înflorind, cres- 
când şi pârguindu-se, verea oarecine noaptea 
şi le fura, tocmai când era să se coacă. Toţi 
paznicii, din toată împărăţia, și cei mai aleşi 
ostași, pe care îi pusese împăratul să pân- 


E ra odată un împărat, puternic şi mare, și 


„dească, n'au putut să prinză pe hoţ. 


In cele mai de pe urmă, veni fiul cel mare 
al împăratului și-i zise : 

— Tată, am crescut în palaturile tale, m'am 
plimbat prin astă grădină de atâtea ori, şi am 
văzut roade frumoase în pomul din fundul 
grădinii, dar n'am putut gusta niciodată din 
ele ; acum au dat în copt, dă-mi,voie ca nop- 
tile astea să păzesc însumi și mă prinz că voiu 
pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuește. 

— Dragul meu, zise tată-său, atâția oameni 
voinici au păzit, şi n'au făcut nicio ispravă. 
Doresc prea mult să văz la masa mea măcar 
un măr din acest pom, care ma ţinut atâta 
sumă de bani, și.de aceea, iată, mă înduplec 
şi te las ca să pândești, măcar că nu-mi vine 
a crede că o să izbutești. 

Atunci fiul împăratului se puse la pândă o 
săptămână întreagă ; noaptea pândea și ziua 
se dohinea, iar când fu într'o dimineaţă, se 
întoarse trist la tată-său și-i spuse cum prive- 
ghiase până la miezul nopţii, cum mai pe urmă 
îl apucase o piroteală de nu se mai putea ține 


pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleși: 


şi căzu ca un mort, fără să se poată deștepta, 
decât tocmai când soarele era ridicat de două 


“sulițe — și atuncea văzu că merele lipsesc. 


Nepovestită' fu mâhnirea tatălui său, când 
auzi spunându-ii-se astă întâmplare. 

De silă, de milă, fu nevoit a mai aștepta încă 
un an, ca să facă și voia fiului său cel mijlociu, 
care cerea cu stăruință dela tată-său ca să-l 
lase și pe dânsul să pândească, și se legă că el 
va prinde pe hoţii cari îi făceau atâta întri- 
stare. 

Timpul veni, merele tncepură a se pârgui; 
atunci fiul său cel mijlociu păzi şi el; dar păți 


ca şi fratele cel mare. 


- Tată-său, desnădăjduit, pusese în gând să-l 
taie. Dară fiul său cel mai mic, Prâslea, veni 
cu rugăciune către tată-său, și-i zise: 

— Tată, atâţia ani l-ai ţinut, ai suferit atâtea 
necazuri după urma acestui pom, mai lasă-l, 


6 


rogu-te, și anul ceai să-mi încerc şi eu no- 
rocul. - 

— Fugi d'aci, nesocotitule, zise împăratul. 
Fraţii tăi cei mai mari, atâţi şi atâți oameni 
voinici şi deprinși cu nevoile, nau putut face 
nimic, și tocmai unul ca tine o să izbutească ? 
N'auzi tu ce prăpăstii spun fraţii tăi? Aici 


„trebue să fie ceva vrăjit. 


— Eu nu mă încumet, zise Prâslea, a prinde 
pe hoți, ci zic că o încercare, de voiu face și 
eu, nu poate să-ți aducă niciun rău. 

Impăratul se înduplecă și mai lăsă pomul 
netăiat încă un an. 

Sosi primăvara. Pomul înflori mai frumos şi 
legă mai mult decât altădată. Impăratul se ve- 
seli de frumusețea florilor şi de mulțimea roa- 
delor sale, dară, când se gândea că nici în anul 
acesta n’o să aibă parte de merele lui coja au- 
rite, se căia că l-a lăsat netăiat. 

Prăslea se ducea adesea prin grădină, da 
ocol mărului și tot plănuia. In sfârşit merele 
începură a se pârgui. Atunci fiul cel mai mic 
al împăratului, zise : 

— Tată, iată a sosit timpul ; 
desc şi eu. 

— Du-te, zise împăratul ; dar negresit că și 
tu ai să te întorci rușinat, ca și fraţii tăi cei 
mai mari. 

— Pentru mine n'are să fie aşa mare rușine, 
zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic, 
dar nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci 
numai o cercare să fac. 

Cum veni seara, se duse, își lu cărţile de 
cetit, două țepușe, arcul și tolba cu săgețile. 
Işi '2se un loc de pândă întrun colț de lângă 
pom, bătu ţepușele în pământ, și se puse între 
ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul în 
spate, ca, dacă îi va veni somn și ar moţăi, să 
se lovească cu barba în cel de dinaintea lui, 
și, dacă ar da capul pe spate, să se lovească 
cu ceafa în cel de dinapoi. 

Astfel pândi, până când într'una dn Aati; 
cam după miezul nopții, simți că-l atinge înce- 
tişor boarea zorilor, care îl îmbăta cu mirosul 
său cel plăcut. O piroteală moleșitoare se alegă 
de ochii lui; dară loviturile ce suferi, vrând 
să moțăiască, îl deșteptară și rămase prive- 
ghind până când, pe la revărsat de zori, un 
uș.. fâșiit se auzi prin grădină. Atunci, cu 
ochii ţintă la pom, luă arcul și stătu gata ; fâ- 
șiitul se auzi mai tare și un oarecine se aproe 
pie de pom şi se apucă de ramurile lui; atunci 
el dete o săgeată, dete două şi, când dete cu 
a treia, un geamăt ieşi de ni pom, şi apoi 


(Va urma) 


mă due să pân - 


oinicel, cu păr bălaiu, cu niște ochi alba- 
y ştri şi dulci la privire, Gicuță intrase de 
câteva zile în clasa a patra. Deşi sărac, 
totuși, prin ținuta și silința lui, se deosebi 
curând de ceilalți conșcolari și atrase iute lua- 
rea aminte a noului institutor. 

Fu deci numit monitor al clasei. 

Dar... ce greu e să fie cineva monitor peste 
o ceată de ștrengari! Căci se nimeriseră a fi 
adunați în clasa aceea, foarte mulţi copii cari 
hoinăriau cu ochii și cu gândurile, după mu- 
ştele depe pereți în timpul lecţiilor ; iar la re- 
creaţii, când îi sosia rândul lui Gicuţă să intre 
în slujba sa de monitor, numai el știa câte 
- avea de îndurat de pe urma sburdălniciilor lor. 

Pe mulţi îi răbda, îi ierta și-i făcea scăpaţi 
la intrarea institutorului în clasă. Unul singur 
nu-i intrăse însă la inimă: Jean, Jean Enă- 
chescu, fiul unui fabricant bogat. Era cel mai 
îngâmfat copil, cel mai răutăcios și în acelaș 
timp și cel mai puţin iubitor de carte. 

“Intr'o dimineață mohorîtă și ploioasă, Gicuţă 
se deșteptă din somn mai de vreme, pe la ora 
şase. Ii rămăsese lecţia la Științele-naturale 
neînvățată și nu-și scrisese nici tema la gra- 
matică. Cu coatele pe masă și cu obrajii între 
palme, el citia de zor din cartea ce-i şedea 
deschisă  înnaintea ochilor. Fie din pricina 
ploaiei de afară, fie din pricina sculatului prea 
timpuriu, de la un loc, privirea lui se pironi 
pe un cuvânt și nu mai avu tăria să călăto- 
rească mai departe, pe de-asupra literelor ; iar 
gândul, firește, și el își schimbă calea... 

„(rea e şi învăţătura de carte !“, își zice Gi- 
cuță, după ce făcu zadarnic vre-o două-trei 
sforțări ca să-și adune mintea la lecţie. Cu câtă 
trudă îmi câștig eu notele mele cele bune! Şi 
ce lesne își capătă împlinirea plăcerilor un Jean 
Enăchescu, de pildă. De ce nu sunt şi bogat ca 
dânsul, doamne ?...“ 

-Deodată ușa se dădu la o parte și lăsă să a- 
pară în prag o bătrână. 

Baba făcu trei pași către Gicuţă, îi trecu 
blând degetele printre pletele lui bălăioare și 
moi ca mătasea porumbului şi-i vorbi : 
_— Micuţule, dece ţi-s ochii umezi ? Care-i 
dorința ta cea mai fierbinte ? Spune-mi-o ! Eu 
sunt vrăjitoarea și vreau să-ți usuc obrajii, că 
nu le şade bine așa umezi.. 

_— Eşti vrăjitoare ? o întrebă băiatul. 

ja Da. i 
. — Și poţi să-mi împlinești orice dorinţă ? 
-„—— Vezi bine că da. Dar cată ca dorinţele să 
nu fie din cele neîngăduite vârstei și stării tale. 

«m Atunci...,fă-mă bogat, cum e Jean. 

— Fie! Ţine surcelușa asta. E smulsă din 
pomul fericirii celor înţelepţi. Orice vei atinge 


Dorinţă neîngăduită 


cu ea, va fi al tău. Ia seama însă să nu atingi 
vre-un lucru care nu-e înțelept să-l ai. 

Gicuţă eşi afară şi o luă razna pe străzi. O 
cofetărie luxoasă, strălucind de lumini şi o- 
glinzi, îi fură ochi. „Aici se îmbuibează Jean cu 
tot felul de dulciuri“, îşi zise el. Intrând 
înăuntru, atinse cu surcelușa șease prăjituri din 
cele arătoase. Deodată apăru un băiat al pră- 
văliei, îmbrăcat numai în fireturi și-i purtă pe 
o tavă de argint, la o masă, cele şase prăjituri, 
pe care el le înghiţi cu mult nesaţ. 

Eşi în drum. O trăsură de casă cu armăsarii 
împodobiţi cu hamuri şi cu alămuri, aștepta 
pe cineva. „Așa e şi trăsura în care se plimbă 
Jean“, își zise el. Atinse o roată cu surcelușa 
şi numai decât, vizitiul, înclinându-se respec- 
tos, îl pofti să se urce. Picior peste picior, to- 
lănit pe canapeaua luxoasă, ca un boer, el fu 
plimbat vreme îndelungată pe cele mai fru- 
moase bulevarde și fu lăsat jos în fața unei 
prăvălii cu biciclete. 

„Adică cum ?“, bombăni el privind la geam. 
„Numai Jean să aibă bicicletă ?,, 

Și, intrând înăuntru, atinse cu surcelușa spi- 
tele lucitoare ale celei mai frumoase biciclete 
care, începând să se miște ca prin făcut, i-se 
strecură singură între picioare, de se văzu bă- 
iatul vrând-nevrând călare. 

„Ti! ce bine e!“ strigă Gicuță când fu 
„afară, în stradă.Roţile se învârteau nebune. 
Bicicleta sbura cu o iuţeală nemaivăzută, vân- 
tul mângâia obrajii băiatului și se juca șă- 
galnic printre șuviţele de pe fruntea lui, fă- 
cându-l să se creadă cel mai fericit copil din 
lume, când deodată, dând de un pom pe mar- 
ginea drumului, calul de fier se răsturnă, iar 
călărețul se ridică cu obrazul zdrelit şi plin de 
sânge. 

„Ah !“, atât putu să strige. 

Se ridică și, pipăindu-și obrazul, îl simţi, în- 
rt'adevăr, ud, dar nu de sânge, ci de cerneală 
din călimara de pe masă, pe care o răsturnase 
în sbuciumul visului. Căci totul a fost un vis... 

Cu lecţia neînvățată, cu tema nescrisă și 
chiar nemâncat, el fugi la școală, căci trecuse 
de mult ora opt și institutorul intrase. 2 

In colțul clasei, zări pe Jean cel bogat, șe- 
zând în genunchi, pedepsit pentrucă nu știuse 
lecţia și nu lucrase tema, ca de obiceiu. 

„Vai! Tot ca el am so paţ şi eu, pentrucă 
râvnind la unele plăceri cenu-mi sunt îngă- 
duite, n'am timp să-mi învăţ lecţia !“ 

Cu inima cât un purice a tremurat el până 


„la sunarea clopoţelului de eșire şi, scăpând 


neascultat și-a zis: „De aci înainte, să mai 
dorească si alții bogăția lui Jean, căci eu unul, 
ştiu că n'oiu mai râvni-o !...“‘ 


o fată foarte isteață. 
Erau săraci, şi amândoi 
trăiau într'o căsuţă în ruine. 
Intro dimineață, sărmanul 
Ă om găsi în n AG casei lui o frumoasă piuliță de argint. 
Fata se gândi în sine : „Aceasta au adus-o cu si- 
guranță zânele“. Şi-i spuse tatălui ei : l 

— Nu te duci să-l vinzi ? Du-l Regelui. i 

Tatăl ascultă, se duse la Rege și fu bine primit. 
. Luându-i darul îi zise: 


— Piuliţa e frumoasă, dar ai uitat EMERE 


| 


acasă. : 

Spunându-i fetei ce-a spus Regele, ea nu se 

i fâstâci şi ducându-se în -hk lor desgropă un postâr- 
nac și zise: 

— Du asta Regelui și spune-i că ăsta e pisălogul. 


=: Tatăl nu vroia să se cc îi era frică să nu Me : 


: băgat la închisoare. 
! Dar fata îl linişti, aşa că T resemnat se, duse din 
nou la Rege. 
Regele se înfurie şi luând o ocă de n zise sărma- 
nului tată: PE 


— Spune-i fetei tale că dacă nu vrea să SAA 


Es să-mi țese cu inul acesta 300 coți de pânză. 
| : | Plângând se întoarse acasă. Insă fata 
ji A liniştită zgâlțâi bine inul, desprinse un 


e e fir şi-l puse într'o cutiuță. Apai spuse -: 


n tatălui ei: 
i — Du-te la Rege și spune-i că nu 


i 
i — Nu îl vinde. — Du-l regelui. 


ra odată un om care avea 


Văzând-o sosind astițăi îmbrăcată” se präpäăai y "râs $ A 


mi-e greu -să pa 300 eoit de pânză dintro toci 4 
in, dar. că nu am urzeală. Să mi-o. facă. din acei 
fir de în. - pă 

Regele de data asta se iia de-abinelea, și VĂ] 
spuse : 

"— leşi. Vreau să văd fata asta. Să vie áine, u 
mine: nici goală, nici îmbrăcată ; nici sătulă nic 
lihnită ; nici pe jos, nici călare. - .. 

Tatăl ajunse acasă plângând î în hohote : S 


A Vaca „Ce mwai făcut să fac? De. data! asta nu mai 


scapi. Are să te bage, desigur la închisoare. Copil 
râse ; apoiu faţă de martori, mâncă (un măr), st 


îmbrăcă cu o plasă deasă de pescari. şi încălecă pe « 
"oaie astfel încât cu un picior atingea pământul 
„Așa îndeplinea porunca Regelui, care văzând-o so: 


sind așa comic îmbrăcată, începu să.râdă. cu poftă 
iar demnitarii. Curţii ca să-i. fie. Regelui pe! plac 
râseră şi ei cu hohote, FAES 

— Eşti o fată cu duh, — zise j apoi fetei. — ȘI 


- te voiu. lua -în căsătorie dacă îmi promiți că nu ti 


vei mai ocupa de treburile. care nu te privesc. . | 


‘Bineînțeles că ea făgădui. Trimese. să-l aducă pi 
tatăl său şi se făcu nuntă. KE 

-- Dar iată că în orașul Regelui- fu: un. mare târg di 
vite, şi multe din ele. fa adăpostite î în. stautele PA 
lotului. se nt ie 

Intr un staul' fură pugi: 0. vacă cu. frumosul é 
T Kia ci ie ; 

d i într'alt staili vecin cu , acela, UN ARE PER) Ss 


IN: et Bi Y P 


p 


RS Ziua urios iti girl luă cu g. i 

i viţelul, zicând că era fiul măgarului. 

| Judecătorii nu dădură dreptate. stăpânului vițe- 
- Tulu, care se plânse la curtea domnească și reginei, 

care din întâmplare trecea prin grădină; auzind 
 păgubașul o rugă să spună fapta Regelui ca el să 
„ordone să i se dea înapoi viţelul. 

Dar regina pentru-că făgăduise să nu se mai 

„ocupe de treburile: regatului îi spuse : — Dragul 

~ meu supus, eu nu pot să-ți fac nimic, dar pot să-ți 
: dau un sfat : mâine dimineață la ora la care regele 
ese la fereastră ca să ia puțin aer, tu să ei o creacă 
verde și bătând în apa din basin să zici: „Eşiţi afară 
peştilor la păscut iarbă“ ! Regele 'are să zică că ești 
nebun dar tu să-i răspunzi: „Poate Maestate dar 
“atunci cum e Beige ca un măgar să nască un 
„vițel ?*, 

“Regele îți va cere explicații şi tu îi vei povesti 

eee petrecute. Eu voiu fi acolo și voiu vedea 
„eu ce va fi de făcut. 

""Ast-fel se petrecură lucrurile dar Regele pricepu 
foarte bine că sfatul venise dela Regină. Dădu ordin 
k să fie dat vițelul păgubașului dar zise soţiei sale: 

— Tu i-ai dat sfatul acesta, şi pentru că nu mi-ai 
în ascultat porunca, ai să te reîntorci la tine acasă. 
t li dau dreptul să-ţi ei tot ceeace îţi este mai scump 

Tii ce ți se pare mai de preț. 
i ` Dar Regina ce făcu? Dădu să bea opium Regelui 
şi apoi îl transportă la ea acasă. Când Regele. se 
' deşteptă din soînn, se minună că nu se află în ca- 
i mera lui, dar rajia îngenunchind lângă el îi zise : 


ba dd Ai 


Eşti o femee bună şi inteligentă. 


— Maestate mi-ai zis că eu puteam să iau ceeace 
îmi era mai scump şi mai prețios în palat. Nimic 
nu-mi era mai scump și mai preţios decât Regele 
şi bărbatul meu. 

Regele convins de frumoasele ei sentimente zise : 

— Eşti o femee bună şi deşteaptă. Intoarce-te la 
palat şi să-mi ajuţi să stăpânesc țara cu bunătate 


şi dreptate. | 


f PROTECTORUL a 


œ De câte ori se vorbeşte ceva, Mihaiu stă cu 'ure- 
>œ chile ciulite ca să prindă tot, ca pe urmă, când îi 

> vine bine, să povestească și el. : ia 

re: E iarnă. Afară viseoleşte și toți ascultă îngându- 

3 rați furia vântului. 

2 Și Mihaiu SERE tăcerea cu glasul lui lim- 


pede. . 
> — Tăticule, ce mulţi lupi trebuie să fie acum 


2 
t „prin pădure. Vai de bieţii oameni care trec. 
23 — Nu sunt lupi, spuse tatăl. 
=- — — Cum nu sunt?! Nu cetești tu în jurnal că 
au sfâşiat oameni ? Te pomenești că vin şi aci. 

— Nu-ţi fie frică; -ei nu vin în oraş. 

— Dar ce, îţi închipui că mie mi-e frică, spuse 
Mihaiu înălțându-se pe picioare. Nu-s destul de 


mare ? Lasă-i să vie! lau pușca ta de jânătdare 


și tranc, tranc, îi omor. 

— Tăticule, tăticule, spuse Gicu întinzându-şi 
mânuţele. Mie mi-e flică, ia-mă în blaţe. Nu vleau 
să mă mănânce lupii. 

— Lasă Gicuşor, îl îmbărbătă Mihai. Nu-ţi fie 
frică ! Mihai e mare, îi împuşcă să nu te mă- 
nânce. „1 . 4 

Gicu își încolăcește braţele în jurul gâtului fră- 
țiorului şi se lipește încrezător de pieptul lui. Iar 
protectorul, marele protector, . vorbeşte cu duioșşie. 

— Ce vrei tăticule, el e mititel. Nici trei eni 
n'are, nu-i aşa ? 


ES "PI u P i 
P o ia A E LA 


bi i ateu 7 


~ ra o seară caldă de vară. Sub caisul din 
E mijlocul grădinii, unde luasem masa, 
«4 stam la taifas împreună cu neamurile 
cari, gonite de căldura din oraş, veniseră să 
petreacă vara la noi, la țară. Acesta era timpul 
în care bunicul se simțea mai bine ca oricând. 


„Aşa mai simt și eu că trăesc, zicea el, „în- 


conjurat de toți ai mei, nepoți și nepoți dela 


nepoți, pe cari i-am legănat în braţe, i-am s 


alinat ani de-a rândul şi i-am adormit cu po- 
vești în serile de iarnă“. 

Când spunea toate acestea, i se umezeau 
ochii bătrânului bunic de bucurie, iar noi, 
aducându-ne aminte de trecut, trăiam o clipă 
cu gândul tot trecutul plin de farmec al copi- 
lăriei noastre. O! voi cei cari sunteți încă în 
leagănul copilăriei, trăiţi din plin această viață 
fermecată, gustați-o cât mai din plin și mai 
mult și lăsați bunicii voştri să vă legene în 
vraja “basmelor bătrâne, să vă adoarmă în 
doinele trecutului și când veţi fi mari, cu greu- 
tăţi şi griji în viață, amintirea copilăriei va fi 
balsamul binefăcător, alinarea necazurilor și 
liniștea sufletului. 

Astfel de gânduri îmi stăpâneau mintea pri- 
vind chipul alb şi senin al bunicului. 

„Bunicule, i-am zis eu, hai să 'ncercăm, de 
vrei să mai trăim o clipă prin vremurile copi- 
lăriei. Spune-ne o poveste ca pe timpurile 
când eram mici“ 

Toată adunarea îmbrăţișă cu bucurie ideea 
mea şi încolțit de rugămințţi, bunicul începu: 

„In clipa asta chiar, privind bolta senină a 
cerului, mi-am adus aminte de o poveste bă- 
trână de când lume. Vedeţi voi dâra aceea 
de stele lucitoare, care brăzdează cerul dela un 
capăt la celălalt ? 

— E calea laptelui, strigarăm în cor. 

E FĂ bine, bătrânii din bătrâni au numit-o, 
drumul robilor“. Ascultaţi acum povestea ace- 
stui șir de stele. A 

Povestea spune că odată (cine știe câtă vre- 
me s'o cuprinde în acest ‚odată !“) stăpânea 
întreg- pământul un împărat puternic, 
aspru- şi amarnic de nemilos cu supușii săi. 
Setos de sânge și crime, îi plăcea să vadă chi- 
nuindu-se în faţa lui robii nevinovați și năs- 
cocea fel de fel de cazne, care de care mai 
îngrozitoare. Robii adunaţi de prin ţările cu- 
cerite și jefuite de el, pătimeau, sărmanii, cele 
mai mari chinuri ; erau trași pe roată, spânzu- 
raţi de limbă, li se smulgea pielea capului, erau 
bătuţi cu vergele de fier roșite'n foc şi câte şi 
mai câte chinuri sufereau fără nici o vină! 
Jale grea domnea peste bieţii oameni. Seara, 
după ce cruntul împărat adormia beat de vin 


10 


dar . 


şi de sânge, pe ionia, île și. buh i mi 
liber, se adunau toți aceşti robi, se adunau şi 
îngenunchind se rugau, cu lacrimi fierbinți, 


către Cel de sus, pentru mântuirea lor. Pe 
vremea aceea drumul cerului era deschis bine- 
credincioşilor și așa, într'o seară, robii pămân- 
tului se hotărîră să pornească pe drumul lung 
al cerului, spre Dumnezeu, ca, ajungând. la El, 
să-I ceară mântuire. 

Şi a pornit convoiul nesfârșit de robi, au 
pornit toți asupriţii către ceruri, cântând 
imnuri de slavă și rugăciuni. Cântecul eșit din 


mii de piepturi umplea văzduhul şi pământul, | 


Dumnezeu, care le vede toate, văzuse jalea lor. 
Trupurile chinuite curățiseră sufletele de orice 
păcat. Erau vrednici toţi să intre. în raiul. ce- 
resc. Atunci, Creatorul lumei, adunând în ju- 


rul Său pe toți mucenicii și îngerii cerului, 


deschise larg porţile raiului. 

Ingerii Domnului sunară din trâmbiţe de. aur. 
Atotputernicul, desfăcând larg mâinile Sale 
sfinte, făcu un semn de binecuvântare asupra 
șirului nesfârşit de robi. 


Deodată, convoiul se opri şi la vederea lu- 


minii cerești, îngenuchie pios. Incet, încet, în 


trupurile lor istovite de chinuri, simţiră o „UȘU-. 


rare fără margini. O lumină binefăcătoare. îi 
topea par'că încetul cu încetul. Făşia de lu- 
mină trecea uşor dela unul la altul şi trupurile 
atinse de ea rămâneau Juminoase și curate ca 
stelele cerului. O fericire desăvârșită plutea în 
sufletele tuturor și braţele robilor pământului 
se ridicară în semn de îti Atunci, 
Dumnezeu le grăi: Po 

„Suferința voastră mare, 


rămâne fericiţi şi luminoşi în cerurile mele şi 


lumina voastră să fie speranţa şi bucuria altor € 


martiri ai pământului“. 
Și iată aşa s'a făcut pe cer calea luminoasă 
a robilor. 


Bunicul tăcu. Noi Adajemont am rămas tA 


cuți cu gândul la cele povestite. 


Ochii noştri priveau pe cer „drumul. robi+ 


lor“, milioanele de stele sclipitoare şi în suflet 


ni se strecura încet, încet — ca în anii copi-. 


lăriei, fiorul celor povestite. 


în care nu v'aţi 
pierdut credinţa, va mântuit. De-acuma, veţi, 


N 


Tărtăcuţă 


e cum s'au crăpat zorile, copiii o porniră 
[) la școală. 

Unul câte unul se strecurau prin 
poartă, unii cu sfială, alții plini de voioşie. 
Curtea încăpătoare, cu cei doi copaci, doi oţe- 
tari, înalţi şi bătrâni unul în faţa celuilalt, în 
mijlocul ogrăzii, — se umplu la un moment 
dat de zarva pe care o făcea o droaie de copii, 
parte încă cu somnul între gene și cari săreau 
şi chiuiau. 

Moş Niculae, îngrijitorul, veni şi el să se 
uite la nouii veniţi, să le cunoască chipurile 
dar mai cu seamă să-i dojenească. 

— Oho... ajunge. Aici nu-i maidan. E şcoală. 
Copilul când intră în curtea școlii trebuie să 
fie cuminte. Ca la biserică. Acolo, la biserică 
de nu ești cumsecade te bate Dumnezeu, — 
aici domnul director. 

După ce spuse acestea, Moș Niculae își făcu 
de drum cu mătura la subțioară, lăsând copiii 
cari o clipă își posomoriîră chipurile. Dar, de 
cum Moş Nae dispăru după nişte uluci, curtea 
şcolii vui şi mai puternic de râsetele și drăco- 
veniile copiilor neastâmpărați. 

Cel din urmă sosi, însfârșit, Tărtăcuţă. Mic, 
încovoiat sub povara ghiozdanului, Tărtăcuţă 
umbla nesigur, aproape pe două cărări, ca un 
om beat. Avea în ochi o sclipire de neliniște. 
Mâinile îi tremurau și glasul răgușit, pițigăiat 
deabia-deabia îi eșia din gâtlej. 

Câţiva ștrengari făcură de îndată roată în 
jurul lui. 

Țuțu, Lică, Sandu cârnul, Micu, și încă câți- 
va tovarăși de joacă de pe maidanul Turcului, 
se apropiară de cel din urmă venit în curtea 
şcolii şi mai înainte de ce acesta, uluit și plin 
de teamă, să se fi desmeticit bine, începură 
să-l necăjească : 

— Olio... Tărtăcuţă o să fie rău... făcu Țuțu, 
un nod de copil cu nasul în vânt și cu picioa- 
rele încălțate în niște sandale mari și rupte. 

— Da, Tărtăcuţă, o să fie rău, spuse un 
altul din gloată, șugubăț și plin de răutate. 

— De ce? făcu Tărtăcuţă speriat. 

— Domnul... ştii, domnul director... 
întrebat de tine. 

- Sigur Tărtăcuţă. O să fie rău. Cum a 
intrat în curte a venit lângă noi și a spus: Unde 
e Tărtăcuţă ? Noi, adică unul, a răspuns: n'a 
venit. Rău. Foarte rău. Am să-l pedepsesc, a 
spus domnul... și... și... a plecat. 

Copiii începură să surâdă, unul lângă altul, 
încântați de păcăleală. 

Tărtăcuță nu spuse nimic. Tăcea. Visurile 
lui din ultimele nopţi, începură vasăzică să se 
îndeplinească, gândi el. 


da... a 


riy Eo NE ip a e rul 

i PI ȘI y E. 
E, a că Ati! 5 A 
va > A 5 Y a . 

> j z 
u P 
| | P 
d ] 


Rămase pe loc, încremenit parcă, şi inima îi 


bătea să-i spargă coşul pieptului. 

Dintre toți copiii numai el era trist, parcă 
bolnav. 

Se așeză pe un ciot, își scoase din spinare 
ghiozdanul şi cu abecedarul deschis pe genun- 


chi se uita fără să știe de ce, la paginile cu 


poze şi cu litere a căror tâlc avea să-l mes 
de acum încolo. 

Intr'un târziu, Moş Niculae veni, şontâc- 
șontâc, până aproape de copii și începu să sune 
dintr'un clopot mare și hodorogit pe care de 
abia îl putea ţine într'o mână. 

Copiii se liniştiră şi cât ai clipi din ochi, 
curtea școlii rămase goală pustie, tăcută, tristă. 

'Tărtăcuţă intrat în clasă se gândia unde avea 
să stea. Nu mai găsi decât în prima bancă un 
loc. Lângă el avea să steie un copil slăbuţ, 
blond, cu ochi albaștri, plini de bunătate. Işi 
aşeză ghiozdanul la un loc bun, după aceea își 
scoase abecedarul și tabla. 

Copiii începură din nou să facă gălăgie, dar 
nu trecu mult şi, ușa se deschise larg lăsând 
să intre pe domnu”, pe domnu' director. 

Toţi copiii înmărmuriră. Se sculară în pi- 


cioare. Fu un moment de liniște grea, apăsă- 


toare. 
Domnul director, drept, lângă ușă, își pri- 


vea elevii cu ochii lui răi și sprâncenile în- 


cruntate. 

— Ei, tu ăla de acolo de ce nu te scoli în 
picioare, făcu la un moment dat domnu’, ară- 
tând cu degetul prima bancă în care un copil, 
singurul din toată clasa, nu voise să se scoale 
în picioare. 

— Răspunde, ţipă domnu’ cu o voce groasă 
şi puţin tremurată. 

— Răspunde ! mai strigă înc'odată domnu”. 
Dar copilul din bancă, cu capul între mâini, 
tăcea. Nemișcat, se părea că doarme. 

— Cum îl cheamă, întrebă domnu' director. 

— Tărtăcuţă, răspunseră mai mulți de odată. 

Nu a trecut prea mult și s'a putut afla de ce 
Tărtăcuţă spre deosebire de ceilalţi copii, nu 
se sculase în picioare. 

Leşinase. . 


Sf amina i -a e e EROARE e dee mia ee 


$ 
v 


„te rog să fi atât de bun să-mi razi barba. 


ma 


— Tu ceri mereu bani pentru capriciile tale! 


M'ai obosit. 
$ a — Dar bine mamă stai pe scaun de o. jumă- 
i i tate de oră. : 
Acest teribil boa e gata să prindă această 9 
maimuţă, dar un vânător a luat la ochi şarpele. 
Vedeţi oare vânătorul ? Intre stăpân şi servitor 
E — Ioane, du-te de ia o înghețată. 
La bărbier Trece o jumătate de ceas şi Ion nu se vede. 
Un om sărac, cu barba lung crescută, intră e ânul trage clopotul și Ion iesi în 


într'o frizerie. 
— In loc de-o bucată de pâine, se rugă el, 


Li 


-— Ei, da 'ngheţata ?... 
— Am luat-o, cucoane !... A fost statii 


Meşterul luă atunci un briciu prost şi începu ; ; E? A i 

să sgârie bărbia sărmanului om. Acesta desigur . Mamă. n'ai it M HNA -5 fue ra 

nu putea spune nimic, căci bărbierul îl rădea — Mamă, nai poruncit tu Mariţei să încue 

degeaba. totdeauna dulapul ? — Vezi bine că da! dia de 
În acest timp, un câine începu să urle în °° mă întrebi ? 

„curte. Stăpânul frizeriei întrebă : — Fiindcă aseară lam găsit deschis şi ca 
— „Ce are câinele de urlă ?“. să-i dau o lecţie, am mâncat toate gogoșile ră- 
— Nu știu, răspunse ucenicul. mase dela prânz. 

— Nici eu nu ştiu, spuse calfa. e 


Cerşetorul însă, găsi mijlocul să se răzbune : 
— Desigur că-l bărbiereşte şi pe el ca pe 
mine ! 


Un copil auzind pe mama lui zicând că a 

pierdut procesul spune : 
e i — „Vai ce bine îmi pare mamă, că ai pier- 
dut procesul care te mâhnea atâta !“... x 


— Viaţa e ingrată. Aï dorit ceva vreodată 


ui să o pioa? pad — Iţi jur mamă că m'am spălat pe faţă. 
"— Când eram mic doream să nu mai am — Cum se face atunci că ai mâinile mur- 
păr — căci mă durea când mama mă pieptăna. dare? 
„Dorinţă ce mi s'a împlinit. — Oh! am uitat să-mi spăl şi mâinile. 


12 


«PE a ace it Ma 


pf a = aia 


mie AMUÜZKMENTE 


Și n Mäi murdară ! 


Faptul ce povestim aci sa petrecut la o 
- şcoală din America. Un școlar, pe nume Daniel, 
în vârstă de șapte ani, vărsase călimara cu 
cerneală și se murdărise pe mâini şi pe haine. 
Invăţătorul, supărat de stângăcia lui Daniel, 
îi zise să iasă din bancă și să întindă mâna, 
ca să-l lovească de șase ori cu nuiaua. 

Daniel, fiind un elev blând și ascultător, eși 
numai decât din bancă, întinse mâna... dar și 

„începu să plângă, mai înainte de a fi primit 
chiar prima lovitură. : 

„Ce mână murdară! zise învățătorul gata 
să lovească. Dacă îmi arăţi în toată clasa o altă 
mână tot așa de murdară, să ştii, Daniel, că te 
iert şi nu te mai lovesc. 

— Iată o mână și mai murdară!“ se grăbi 
să răspundă Daniel, arătându-i mâna cealaltă, 
care în adevăr era și mai murdară. 

- Toată clasa izbucni în râs, învățătorul făcu 
la fel și nu mai lovi pe micul Daniel. 
Ei 


. La o piesă de teatru unde se batjocoreau 
proprietarii, toată lumea aplauda, afară de un 
domn din parter, care stătea liniştit. La între- 
barea dacă nu-i place piesa, spuse prietenului 
său la ureche: „Pst ! acolo șade proprietarul 
meu, dacă mă vede că aplaud, îmi urcă mâine 
chiria“. i 

* 

Negustorul și marinarul, 

Un marinar, fiind întrebat de către un ne- 
gustor în ce loc a pierit tatăl lui, = ete aula 
„Tatăl și bunicul meu au murit pe mare“ 

— „Şi nu te temi“ zise negustorul "ca să 
mai călătorești pe mare ?“. 

— „Dar spune-mi, te rog“ întrerupse celalt 
„unde au murit tatăl și bunicul tău ?“. 

— „Amândoi au murit în pat“, răspunse 
negustorul. 

— „Cum ?“ zise râzând marinarul „și tu nu 
te temi să te culci în pat? 

* 


PROVERBE 


Cu un ac, tot sărac. 


T% 
Cum e acul și cojocul. 
Je 
O mie de vorbe un ban nu fac. 
i * à 


Mai bine un ban în pungă, decât făgăduință 
lungă. 
E i 


Cinstea cântărește mai mult decât banul. 
= %* 

Banul rău nu se pierde, 
* 

Dumnezeu îţi dă, dar. muţi bagă în gură 


Cine n'are ‘vara minte, iarna nu mănâncă 
plăcinte. 
* 
Cine bea apă din puo străin, nu se satură 
niciodată. ; 
EAE 9 a SE 
Mulţi sunt chemați, dar puțini aleși. 
| * 


Mai bine să-ți rămâie decât să nu-ţi ajungă. 
Un sfat 
Să nu uiţi că lupu-și schimbă 
Părul, dar năravul ba; 
Omul rău e ca și dânsul, 
Deci să fugi din calea sa. 
* 


Cine laude-ţi aduce, 
Este un lingușitor ; 
Adevărul cine-ţi spune, 
E prieten iubitor. 


* 
GHICITORI 
Șerveţel vărgat, peste mare aruncat. 


“(1noqno+4n9) 


Cine aude fără urechi, lei fără gură și 
răspunde în toate limbile ? 


(moog) 
' pă e i 
Ce e verde, dar face spre vinete ? 
„(enernN) 
$ 


Care pictor zugrăvește mai repade ? 


(epu30) 
Dă 


Doi prieteni de casă, se plimbă sub masă, - 
când se întâlnesc, rău se învoesc. 


dora 18 isa 
X 
Când croitorul coase degeaba ? | 
(je ep pou əmu pugo) 
= 
Cine geme din p și nu e bolnav? 
(mazoa) 


13 


4 


Li 


< 


ON 


uN 


Povestea 


dată, trăia într'un sat dela munte, un 
om numit Ilie Avram. Bogat cum nu era 
altul în sat. Dar pe cât de bogat, pe atâta 


E de sgârcit și răutăcios. I se dusese vestea. 


Pa 


Mânca puțin — ca din sărăcie — tot mâncări 


ieftine. Nevasta lui, săraca, tânără şi frumoasă, . 


mânca tot ce îi da el. Dacă lui i-ar fi intrat pu- 
țină mâncare sub unghie, scotea și o mânca. 
Nu-i scăpa nici o fărămitură de pâine pe jos. 
Toate bunurile le ținea încuiate. Din această 
pricină era mic la trup, faţa galbenă și sbârcită 
iar mâinile lungi și osoase, îi tremurau mereu. 

Intr'o zi, Ilie cel sgârcit, zise nevestei sale: 
Nevastă, mâine este ziua nașului. Şi noi ca fi- 
nii lui, se cade să-i ducem un plocon, cât de 
mic ar fi. li arătăm dragostea ce i-o purtăm“. 

— Dacă zici tu, să-i ducem, răspunse ea. 
Gândind că dacă se vor duce la naş — la ma- 
să — va putea să mănânce și ea mai ca lumea. 

— Iată ce m'am gândit eu, urmă el, să faci 
tu niște azimă caldă, dar nu prea mare, să nu 
prăpădești făină multă... Eu voi fate rost deo 
pasăre, pe care s'o frigera, stropind-o cu vin. 
Acestea le vom duce plocon. 

— Bine, zici tu, şi cred că nașul va fi mul- 
țumit, zise nevasta”. Și îndată se apucă să 
facă coca, s'a frământe și să facă azima. 

Iar sgârcitul de Ilie luă un lighean, o sfoară 
şi un beţișor. Legă beţișorul la mijloc cu sfoară 
apoi propti ligheanul de beţișor, cu fața în jos, 
punând boabe de mei sub el; întinse sfoara 
până la o clae de fân, după care se ascunse. 
Astfel își întocmi o prinzătoare de păsări, Câ- 
teva vrăbii, care se sbenguiau prin caisul din 
curtea vecinului, văzând boabele de mei, puse 
de sgârcit, se lăsară jos și cu teamă se apro- 
piară de lighean. Una — mai îndrăzneață — 
intră chiar sub el și începu să ciugulească me- 
iul ce era acolo. Sgârcitul — ascuns după clae 
— o văzu, trase ușor de sfoară, bățul căzu jos, 
sub el. Ilie alergă iute și cu mare casnă, scoase 
iar ligheanul „pac“ se prăvăli şi prinse vrabia 
pasărea de sub lighean. Ii era ciudă că nu le 


„ prinsese pe toate. Se duce iute în casă, ia un 


cuțit şi tae gâtul vrăbioarei prinse, apoi o ju- 
muli, o spintecă, îi dădu sare și o întinse ne- 


„vestei sale, care terminase de copt azima, pen- 


tru ca s'o facă friptură, zicându-i : „Până când 
tu frigi,,curcanul“ ăsta, mă reped până la câr- 


„ ciumă să iau puţin vin, ca să avem cu ce stropi 


friptura“. Şi luând o sticlă, plecă. 

Nevasta — mirată fripse vrabia. Dar cum 
foamea o chinuia cumplit, iar mirosul de frip- 
tură îi ațâţa pofta, rupse din azima caldă și în- 
cet, încet, mâncă vrabia cu toată azima. Când 


se întoarse sgârcitul cu sticla de vin și văzân- - 


du-și panta că şade cu mâinile în sân, sfi- 
14 


sgâreitalui = 


Mea mai Pa prin iartă o pehd $ 
unde-i „Curcanu “ nevastă ?“ — „Apoi, zise ea 
fricoasă, mi-a fost foame rău şi l-am mâncat 
împreună cu azima“ 

— „Ai mâncat şi azima și coşgogeamitea 
„curcan“, răcni el, scăpând jos cana cu vin 
care se făcu țăndări, și n'a mai rămas nimic ? ? 
L'ai mâncat tot ?“ 


-— a de 
— „Tot... ea De 
— „Tot... mi-era foame“. 


— „N'ai mai lăsat nici o fărămitură ? Ce-i 
mai ducem noi nașului ? gemu el, barem un 


pic să-mi fi lăsat și mie, femee rea ce eștil!. 


Tot, hai, tot ?!.., 

— „Tot“... 

— Tot, nevastă ?“ d iza el. 

— „Tot, bărbate !“ 

Și a ținut-ọ așa cu întrebatul, până nu a mai 
putut, a căzut la pat și peste câteva zile, îl du- 
cea spre cimitir... Murise de inimă rea. 

Peste toată averea lui rămase nevastă-sa, 
care începu să ducă o viață nouă, mai bună, 
un trai pe care nu-l cunoscuse cu bărbatul ei, 


cel sgârcit... 
Li Pl, 
LI AA... 


Septembrie 


Septembrie, al toamnei sol, 
Gătit în haină aurie, 
Impodobi cu foi cărarea, 

Și struguri copți aduse'n vie. 


Svbni pe dealuri și pripoare 
Că toamna să vie'ndată, 
Și poposind, în codru frunza, 
Căzu în calea lui uscată. 


Eşind pe câmp, promise'n grabă, 
Să'nalţe sus glugi de porumb, 
Șingrămădi în colț de cer, 

Nori cenușii şi grei de plumb. 


Și vântul dând drumul, pomii 
Mătănii îi bătură'n cale, 

Și prinse s'aprindă'n amurguri 
Pe deal, lumini roșii și pale. 


Și jos, poveri de frunze moarte, 
Septembrie saştearnă vrea, 
Privindu-l gâzele'ncepură, l 
Lungi pregătiri de toamnă grea! 

4 ION STANESCU-M-X 


ARES ERE RL 


e 


În țăran dintr'un sat din ani lucra 
x “într'o zi la câmp. Lucrase toată ziua 
i „până seara târziu, Il apucase chiar întu- 

mată „nopții, când se pregătea să se întoarcă 
acasă. p i 

Tocmai atunci vede însă că un foc arde în 
folicul țarinei sale. Țăranul privește şi se 
miră, neînțelegând de unde a izbucnit focul 
„acesta. Era un foc așa ca de cărbuni aprinși, 
cari răspândeau o strălucire foarte vie. 

“Se apropie Românașul nostru de locul acela, 
când ce-i fu dat să vadă? 

Un drăcuşor mic, mititel, dar cu o coadă 
lungă de trei metri stătea în mijlocul focului 
rânjind cu ochii ţintă la țăran. 


„Țăranul o cam băgă pe mânecă, își zise în 
gând „piei, satano“ şi începu să-şi facă semnul 
crucii, 

“Dar Aghiuţă de colo: „Nu te speria, omule, 
că n'am venit cu vreun gând rău. Uite, sub 
focul acesta este o comoară de aur. Ți-o dau 
ţie, dar tu ce-mi dai în schimb? 

— Ce pot să-ți dau eu, om sărac şi nevoiaș ? 
îi răspunse Olteanul. 

— lată ce îţi cer, „grăi din nou Impeliţatul. 
Să împărțim pe jumătate tot ce ai să scoţi Să 
arina ta doi ani dearândul. 

— Primesc bucuros, se grăbi Olteanul să-i 
întărească vorba. Decât, spune-mi cum vrei 
să facem împărțeala aceasta ?“. 

La întrebarea aceasta, Aghiuţă stătu puţin 
pe gânduri. Insă, fiindcă în ziua aceea văzuse 
că țăranul punea în pământ sămânţa de grâu 
și închipuindu-și că în pământ e rod și partea 
cea bună, îi zise Olteanului: „Să fie al meu 
tot ce este în pământ, iar al tău tot ce va fi 
deasupra pământului. 

- Fie cum zici tu !“ răspunse Olteanul râ- 
zând în sineşi de prostia lui Aghiuță. | 

Când grâul era copt, veni țăranul cu lucră- 
torii săi; iar Aghiuță cu mai mulţi tovarăși de 
o seamă cu dânsul. 


„ Potrivit învoelei făcute, țăranul seceră şi 
strânse toate spicele până la pământ. Cât des- 
pre Talpa Iadului, el și cu ai lui săpară pămân- 
tul și scoaseră. toate rădăcinile. 


După câteva zile Olteanul, care treierase 


grâul, se duse la târg să-l vândă. 


Porni şi Aghiuţă cu mai mulţi saci plini de 
rădăcini. 


Țăranul vându grâul pe un preț bun. De . 


Aghiuţă însă, care vroia să vândă rădăcini, îşi 
râse toată lumea şi, bine înţeles, nu cumpără 


iuță și-a găsit nașul 


Ucigă-l crucea, se duse să vadă ce-i cu comoara 


Văzu acum puţin deşteptul drăcuşor că fu- > a 
sese păcălit de Olteanul nostru. i 
„Prietene, îi zise, văd că ţi-ai râs de miñe, 
dar la anul viitor facem altfel : eu iau ce este 
deasupra pământului, iar partea ta să fie ce 
este în pămânţ. 

— Fie şi aşa !“ îi răspunse țăranul.. 

In anul următor, țăranul, în loc de: grâu 
semănă cartofi în țarina sa. : 
Cam grin luna lui Cuptor, când érto erau 
gata, Olteanul îi zise lui Aghiuţă : „Strânge mai 
întâiu partea ta, tot ce este deasupra pămân- 
tului. După aceia, voiu scoate şi eu pentru. 

mine tot ce găsesc în pământ“. 

Aghiuțăi își chemă pe tovarășii săi și înce- 
pură cu toții să taie de zor frunzele dela Tär- 
tofi. După ce isprăviră, veni şi țăranul cu lu- 
crătorii săi, săpă pământul și scoase srămezi 
mari și curate de cartofi. 

Peste câteva zile, iată că amândoi ei da 
târg : Țăranul ca să-și vândă cartofii, iar. A- 
ghiuță, frunzele de cartofi. 

Fireşte, cartofii au fost vânduți iute și foste 
lesne, însă nimeni n'a dat o ceapă degerată pe 
frunzele aduse de Scaraoțchi. Ba chiar, lumea 
din târg râdea pe socoteala lui, spunând că 
până atunci nu se pomenise un drac așa pe 
prost și de nătâng. 

- De geaba stătu Aghiuţă cu frunzele sale până 
seara târziu, căci cine ar fi dat un ban e. i 
frunze cari nu foloseau la nimic? lar când SA 
înţelese că și de rândul acesta fusese păcălit "N 
de Olteanul cel deștept, se făcu foc de mânie 
şi o rupse la fugă, ascunzându-se tocmai în 
fundul iadului: 

Ce s'a făcut însă cu comoara din aiai 
țarinei ? Țăranul, văzându-se acum scăpat de ; 


aceea. In loc de bani însă nu găsi decât o gră- 
madă de cenușe. Era o comoară mincinoasă, 
scornită o clipă de diavol — departe de noi şi 
de casele noastre. 


neam de neamul lui nu fusese vreodată 

lăutari. Ba chiar de meserie era croitor, 
ceeace, precum se ştie, ware de a face cu 
muzica. 

Dar i se dăduse porecla de „Lăutarul'“ și așa 
îi rămăsese. a 

Insă, dacă Lae Lăutarul nu cânta din lăută 
sau din vreun alt iristrument muzical în schimb 
era neîntrecut, era, o adevărată grădină în ce 
privăţte glumele și snoavele. Ştia o mulțime și 
care de care era mai cu haz. 9 

De aceea, nu se făcea nuntă, nu se făcea pe- 
trecere, fără să fie chemat și Lae Lăutarul. El 
îi înveselea pe toți, el descrețea frunţile oa- 
menilor celor mai posomorâţi. 

Și tot de aceea, în ziua în care d. Costea Bri- 
tu, omul cel mai bogat din comună, dădea un 
ospăț la care invitase pe mai mulți prieteni de 
la oraș, cea dintâiu grije a sa fu să cheme și pe 


| i zicea Lae Lăutarul, cu toate că nici el, nici 


Lae Lăutârul. Acesta veni, îmbrăcat cu ce avea 


el mai scump. 

S'au așezat la masă și cu toții așteptau ca 
Lae Lăutarul să înceapă a' da snoavelor şi pa 
melor drumul. 

Nu ştiu însă ce i se întâmplase, că, atâta vre- 


se măcar o singură dată gura, ca să spună și el 
ceva. 

Mânca, bea, dar de vorbit, ai fi crezut că a- 
muțise și mai multe nu. 


- Teza 


trebau ba de una, ba de alta, el însă sau se fă- 
cea că nu înţelege, sau nu răspundea decât clă- 
tinând din cap. 

Intr'un rând, stăpânul casei nu mai putu să 
rabde şi îi zise cam supărat: „Dar bine, Lae, 
nu te-am rugat să vii, ca să taci toată vremea. 
Unde ţi-ai lăsat pe ziua de azi glumele și snoa- 
vele tale?“ 

Lae Lăutarul răspunse: ,,Trebue să umplu 
mai întâi stomacul și pe urmă au să răsară ca 
niște ciuperci şi glume și snoave”. Atâta zise 
și-i dădu înainte cu mâncarea şi mai ales cu bă- 
utura. 

La sfârșitul mesei, ne mai având încotro, a 
trebuit să vorbească și el. Spuse, așa dar, po- 
vestea ce urmează : 

„Un împărat trimise într'o zi pe sfetnicul său 
în lumea largă, spunându-i să nu se întoarcă 
până ce nu aduce răspuns la următoarele trei 


me cât a ținut masa, Lae Lăutarul nu deschi- 


Căutau oamenii să-l îndemne la vorbă, îl în- 


întrebări : Intâia întrebare. Care carne e mai 
grasă decât carnea de porc? A doua întrebare. 
Care făină e mai albă decât făina de. Brăila ?,. 
A treia întrebare. Care lemn e mai tare decât. 
lemnul de stejar? Și sfetnicul plecă în ae iai t 
largă. 

„lar acum, adăugă Lae Lăutarul, a A 
voastre, căutaţi să găsiţi răspunsul la întrebă- - 
rile de mai sus, „până ce eu umplu: în stomac. 
golul ce sa făcut prin povestea ce vam spus. 


La rândul lor, oaspeţii începură să se gân-, 
dească la răspunsurile -ce ar fi trebuit să aducă , 
sfetnicul împăratului. . . .. e ERN 

Unul spunea una, altul, spunea A însă ip 
fiecare răspuns Lae Lăutarul dădea, din cap în. 
semn că nu a nemerit și nu se mai oprea . din 
mâncat şi din băut. 

La urma urmelor, oaspeţii, obosiţi de atâta” 
gândit şi ghicit, cerură să spună el ce răspun= 


-suri a adus sfetnicul împăratului. Lae Lăutarul 


zise că nici el nu ştie, mai ales că sfetnicul din! | 
poveste :nu:s’a întors încă din călătorie, așa că. 

lucrul cel mai bun e să aștepte înapoierea sfet- i 
nicului și să-l întrebe pe dânsul. 

„lar dacă sunteți cumva. grăbiţi, mergeţi şi; 
domnile voastre în lumea largă și întrebaţi pe 
oamenii din diferitele țări“. 

Așa le răspunse Lae Lăutarul, iar stăpânul 
casei și oaspeţii înțeleseră că au fost săi Aa 
și că Lae Lăutarul și-a râs de dânșii.  — “` 

Cu toate acestea nevrând să-i lase supăraţi, . 
nu s'a sculat dela masă până ce n'a povestit câs 
teva smoave şi glume din cele mai hazlii. 

Imi pare rău că n'am fost şi eu acolo, ca să: 
le aud, fiindcă la rândul, netă vi PSR PRINS > 


şi vouă. ME : 
LT TAN 
“ŢARANUL ŞI ŞARPELE 


Un şarpe se târî până la un ţăran și-i zise + 
„Vecine ! Să trăim de azi înainte frățeşte, nu - 
trebuie să te ferești de mine, căci primenin- , 


du-mi această primăvară pielea, m'am schim 


bat cu totul. A iai 
Țăranul nu se lăsă înșelat de idila şar- . 

pelui, ci punând mâna pe un ciomag, îl ponty: 

în cap și-i zise: `. 

„Deşi ţi-ai schimbat pielea, sufletul ţi-a rămas 

acelaș” , şi-l omoră pe loc. 


- f f i ; BrE - 


„DIMINEAȚA COPIILOR”, 


Editura „Ziarul S. A. R. Bucureşti. Inserisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Priodice' la 


Tribunalul Ilfov S, 1. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacția“ şiadministraţia, Str. Th. Masaryk 17, 


București, Telefon 2.76.25, Cec Poştal 4.083, Red. responsabil : 


numere) 180; 3 luni (13 nimamo 
T. T. Nr. 15,575,939, totana Universitāti Iag) 


x. 
ui uta a pna ami 
e pate: 
eat 


PREȚUL 7 LEI 


G, Ionescu. Prețul. abonamentelor: 6 luni (26 


tale în numerar conform ce ge Direcției Generale P.: £ 


Și se puse din nou să bea și să mănânce. - pe ea! 


i soră 


ma 


DIMINEAȚA C 


E > 
2ER 
od 


DIN OPIILOR | 


~ BIMBIRICA SBOARA IN BALON 


roS 


venam 


= 


am Pere rea 


Bimbirică copil mic Văzând cum doarme, i Se hotărî îndată De aceia micul băiat 
N'are frică de nimic, Moşul cu baloane, Să o facă lată, Firul baloanelor a tăiat, 


Dar vântul când suflă, Iar acum, de sfoară, Tot în sus el sboară Dar a murit de frică 
| Pe Bimbirică-l umflă. Prin văzduh el sboară, Ca o mică cioară. Năzdrăvanul Bimbirică. “SU 


Poe 


b- tr ea ai 


A lui doică Lia, Trimise să-l ajute Mierla ea un... avion Cum, iubită comoară ! 
Când văzu prostia, Mieria ei cea iute. Sparge balon, după balon. Bimbirică vede că scoboară 


Și cum are noroc: Reparând prostia Morală. „Chiar aţa de taie | 
Veni DE aveai nS In şorț la Lia. Când e mic mic Tot nu mănâncă bătaie, 
Watt! ri Sai Şi nu ştie nimic - 


pi cina Tee 


$3 OCT. 


œe e=» CURIOZITAŢI mos sa 


CINE A FOST SPENCER ? 


Spencer (citește Spenser) născut la 1820, 
mort la 1903, este unul din cei mai de seumă 
filosofi și sociologi englezi. In 'viaţa lui a fost 
mai întâi inginer de căi ferate, după aceea re- 
dactor de jurnale. El e fundatorul unui nou 
sistem de filosofie, bazat pe evoluție. Lucră- 
rile sale, destul de numeroase, prezintă și o 
deosebită însemnătate în ce priveşte educațiu- 
nea. Spencer fiind tot odată și un pedagog 
distins, 


| e 


CINE A FOST FRANCOIS COPPEE ? 


François Coppée, poet francez, născut la 
1842, mort la 1908, a scris multe poezii lirice, 
piese dramatice într'un act și nuvele. Și din 
scrierile lui Coppée sunt destule în traducerea 
românească, 


CINE A FOST TENNYSON ? 


Născut la 1809, mort la 1892, Alfred Lord 
Tennyson este unul din cei mai mari poeți din 
literatura contemporană engleză şi un poet 
care pentru meritele sale literare, a fost înălțat 
la rangul de Lord. Tennyson s'a distins în poe- 
zia lirică, însă marea lui reputaţie i-a fost asi- 
gurată mai ales de frumusețea povestirilor sale 
în versuri, povestiri străbătute de un senti- 
ant de iubire de oameni și de un înalt idea- 
ism. 


f & 


RASPUNSURI INȚELEPTE 


Unui orm cumsecade i se aduse vestea că mai 
mulți dintre cunoscuții şi chiar dintre prietenii 
lui îl vorbesc de rău. Auzind aceasta, omul cel 
cumsecade dete răspunsul următor: E mult 
mai binc ca ei să vorbească și să mintă, decât 
eu să fac cele ce spun ei despre mine.” 

Acelaș om spunea că doreşte ca cei ce-l vor- 
de rău să-l ducă în cârcă atâta vreme câtă le 
trebue pentru ca să scornească și să povesteasă 
minciunile și calomniile lor. „Sunt încredinţat, 
adăugă el, că vor obosi așa de mult că se vor 
lepăda de urâtul obicei de a cleveti”, 


rr PT rr rr za pr vre pp Yy yy 


NUMELE LUI MAHARAJA DE GWALIOR 


La Faris a murit de mult Maharaja de Gwa- 
lior, adică împăratul provinciei indiene Gwa- 
lior. A dommit timp de 39 și jumătate ani și 
s'a urcat pe tron la vârsta de zece ani. 

Conform tradiţiilor brahmane, Maharaja de 
Gvalior a cerut să fie ars pe rug în fața mulți- 
mei. Nu i sa satisfăcut dorinţa, ci, îmbrăcat în 
hainele de rnare ţinută, cu toate decoraţiile și 
juvaerurile, trupul său a fost ars într'un cre- 
matoriu modern iar cenușa păstrată. 

Vreţi să stiți care era numele și titlurile 
exacte ale Majestății Sale Maharaja de Swa- 
lior ? 

Citiţi: 

Inălţimea Sa Locotenent General Mukhtar 
ul Mulk Shilkoh Mostasham-i-Dauran Umtad-ul- 
Umara  Maharahashiraja Alijah Hisan-,us”- 
Saltant Majarajă Sir Madjo Rao Scindhia Ba- 
hadur Srinath Mansur-i-Zaman Fidvi-l-Malika 
l-Mauzam-i Rafi-ul-Darja-i” Ingristan, G. C. $. 
TG V-00 G- B: B 

Insă era cunoscut numai sub numirea de 
Maharaia de Gwalior. è 


6 
CINE A FOST FRANCOIS VILLON ! 


François Villon, este un vechiu poet francez, 
născut probabil la Paris în anul 1431 ; bun ca 
poet, însă om cu purtări rele, fusese condam- 


nat la moarte pentru hoţii nenumărate, însă a 


fost grațiat. Din anul 1463, dispare, fără să se 
mai știe anul morţii sale. Francois Villon este 
cel mai însemnat poeet din literatura franceză 
de mai înainte de 1500. Lucrările sale de căpe- 
tenie sunt cântecele în formă de balade („Le 
petit Testament”, „Le grand Testament”) scrise 
într'o limbă naturală și cu mult spirit. 


9 
CINE A FOST CORTEZ ? 


Fernando Cortez (născut la 1485, mort la 
1547) este cuceritorul Mexicului, care până 
atunci (anul 1519) era împărăția indigenilor 
americani, numiți Astechi. Cortez l-a cucerit 
în numele regelui Spaniei, devenind după aceea 
guvernatorul Mexicului. In afară de aceasta, 
Cortez a făcut și unele descoperiri în Califor- 
nia. 

La sfârșitul vieței sale s'a întors în Spania 
şi a murit în orașul Sevilla. 


ppt 


VA) 


PORUMBIȚA ALPA 


Grigorie să merg cu el la vânătoare, 

până când într'o zi, dis de dimineaţă, o 
pornirăm amândoi în sat peste câmpiile cu 
rouă proaspătă. 

Bun vânător mai era moș Grigorie ! Avea o 
pușcă veche din cele cu fitil, o ruginitură nu 
altceva, dar strașnic de bine mai știa să ochias- 
că vânatul cu ea. 

Mergând așa cu el alături, dela o vreme moș 
Grigorie se prinse de vorbă cu mine. 

— ŞI zi, îţi place vânătoarea, puiul moșului ? 

— Da, moș Grigorie. 

— Apăi de, puiul moșului, eu ți-oi spune o 
poveste că n'are să-ți mai fie dragă vânătoarea. 
Adică poveste nu poate să fie pentrucă s'a în- 
tâmplat chiar cu mine și știi că moșul nu spune 
snoave ci lucruri adevărate. 

— Spune moșule că te ascult. 

Soarele răsărise roșu ca sângele, de sub coa- 
mele dealurilor. Imprejur, peste câmpuri, era o 
liniște desăvârșită; nu se auzeau decât pașii 
noștri prin iarba fragedă și cântecul unei cio- 
cârlii în depărtare. 

— A fost de mult, de mult de tot, rupse tăce- 

rea moș Grigorie. Eram copil ca dumneata și 
prinsesem o dragoste mare de vânătoare. 
* Aveam o pușcă pe care o umpleam cu alice 
mărunte şi toată ziulica rătăceam pe câmpuri 
după vânat. Hei! da mult mai este de atunci. 
Cu toate acestea parcă mai eri sa întâmplat 
ceeace vreau să-ți spun. 

într'o dimineaţă, uite ca acum, văd sburând 
pe deasupra mea o porumbiță albă, albă ca ză- 
pada ,ce se îndrepta spre răsărit, fluturând gră- 
bită din aripi. In ciocul micuț parcă ţinea ceva 
și după sborul ei șerpuitor și neregulat se ve- 
dea că era tare speriată. Ce-o fi având în cio- 
cul ei? mă întrebai eu. Și nici una nici două, în- 
tinsei pușca, bat-o focul și... pac! Lovisem în 
plin, 

In câteva rotogoale mari porumbiţa căzu în- 
sângerată la pământ. Când mă apropiai de ea 
observai că în ciocul roșu ca arama, ținea un 
puișor golaș de porumbiță. Acum şedea la pă- 
mânt, cu aripile frânte cu ochii închiși pe ju- 
mătate, zdrobită. Lângă ea, puișorul privea cu 
ochii mărunți și vioi, neștiutor de cele ce se în- 
tâmplase. Porumbița, cu ultima putere a dra- 
gostei de mamă, ciuguli din sbor o musculiță 
și i-o întinse în ciocul cu pufușori galbeni ai 
puișorului. 

Parcă i-ar fi zis: Ai grijă dragul mamei și fi 
cuminte că în crând n'are să mai fie mămica 
lângă tine. Apoi ochii i se tulburară, gâtul i se 
întinse pe lângă corpul golaş al puişorului par- 


pp e M i se urâse de când mă tot rugam de Moş 


că ar fi vrut să-l apere şi, după o tresărire 
ușoară din aripi, înțepeni locului. 

— Murise, moş Grigorie ? 3 

— Da, puiul moșului. Atunci am plecat ca 
un năuc peste câmpuri. Inţelegi dumneata, dra- 
gul moșului, că omorâsem o ființă nevinovată, 
Porumbiţa ceia albă era și ea mamă. Un pui- 
şor avea și ea. Cine știe unde se ducea cu a- 
tâta teamă și grijă ceeace avea mai scump pe 
lume ; puișorul ! J 

Și acum te întreb eu pe dumneata, nu este 
păcat să omori pe cineva care nu ţi-a făcut nici 
un rău ? 

— Adevărat moș Grigorie „mare păcat ! 

— Păi vezi „dragul moșului ? De aceea n'am 
vrut să te iau cu mine la vânătoare. Dumneata 
ești un copil cuminte ş iai să asculți pe moş 
Grigorie. Mai bine joacă-te cu smeul, aleargă 
cât vei pofti, cântă și prinde-te cu ceilalți co- 
pii la carte. Şi lasă vânătoarea că nu e bună 
de loc ; omori fiinţe nevinovate și e păcat dra- 
gul moșului. 

In ziua aceea moş Grigore n'a tras nici un 
foc de puşcă. Am colindat cu el zăvoaele și 
câmpurile toată ziua și spre seară am ajuns a- 
casă rupt de oboseală, iar gând de vânătoare 
n'am mai avut de când cu povestea lui moș 
Grigorie. 


——; -c 


POVESTEA BIBILICEI 


La început, când au fost făcute toate lucru- 
rile Creatorul a spus păsărilor: „Ridicaţi-vă, 
și sburaţi 1“. 

Şi toate păsările au spus, pe când se ridicau: 
„Dacă este voia lui: Dumnezeu, voim să ne ri- 
dicăm și să sburăm“. 

Numai bibilica a spus: „Dacă Dumnezeu 
vrea sau nu, eu vreau să mă ridic să sbor“. S'a 
ridicat spre a sbura, dar a căzut jos ; s'a ridicat 
încă odată pentru a sbura, dar a căzut încă 
odată jos. 

ŞI Dumnezeu i-a spus: „Ți-am luat binecu- 
vântarea. Tu, bibilică, de-acuma să-ți poţi în- 
trebuinţa numai picioarele !“, 


Povestea unei picături de rouă 


ntr'o dimineață răcoroasă de primăvară, co- 
| borând din boarea umedă a dimineţii se- 

nine ,o picătură de rouă s'a așezat zâmbi- 
toare pe un îiricel de iarbă, la marginea unui 
pârâu ce șerpuia cristalin printre stânci, pier- 
zându-se în zarea luminoasă. 

Firicel de iarbă a tresărit speriat de această 
vizită. Când a văzut însă cine e musafirul s'a 
bucurat mult și a grăit picăturii de rouă: 

— Bine ai venit scumpă surioară ! Pe unde 
oare ai umblat atât amar de vreme ? Credeam 
că n'am să te mai văd niciodată. 

— Mă bucur că te văd sănătos, dragă firicel 
de iarbă şi dacă vrei să mă asculţi, îți voi po- 
vesti ce mi s'a întâmplat de când nu ne-am vă- 
zut. 'Ți-aduci aminte când am stat de vorbă ul- 
tima dată în dimineața aceia de toamnă? Mă 
pregăteam tocmai să te întreb ceva, când, un 
vânt puternic m'a sculs de lângă tine. Am plu- 
tit ameţită câteva clipe prin aer şi apoi am că- 
zut în apa pârâiașului pe care-l vezi în faţa ta. 
N'am avut nici timpul să mă desmeticesc bine. 
că m'am simțit luată de curentul apei și dusă 
cu iuțeală la vale. 

Pe din'naintea mea treceau în fugă câmpii 
şi jiduri necunoscute. Din dreapta și stânga pâ- 
râului veneau mereu alte pârâiașe, unindu-se 
cu el și din ce mergeam la vale, apele creșteau, 
creșteau mereu, lărgind matca pâriului până ce 
abia mai putui zări un mal de altul. Şi în ma- 
rea aceia de apă alergam, alergam dusă de vâr- 
tej. Zile, nopţi, săptămâni la rând, am mers tot 
înainte. Incetul cu încetul începui să mă obiș- 
nuesc, atunci, privind mai cu luare aminte în 
jurul meu, băgai de seamă cu uimire că toată 
marea ceia de apă era formată din picături ca 
şi mine, strânse una lângă alta şi toate munceau 
din greu ,frământându-se în spume, să alerge 
cât mai iute. Atunci am întrebat o picătură de 
lângă mine de ce goneau cu atâta înverșunare. 

— Se vede — mi-a răspuns— că n'ai mai că- 
lătorit, deci, află că alergăm astfel, unindu-ne 
cât mai multe laolaltă ca: să formăm o apă cât 
mai mare de care „omul“ să se slujească cu fo- 
los. Pe undele noastre „el“ își plimbă corăbiile 
încărcate cu mărfuri, în apele noastre prinde 
pești pentru hrană, cu noi își potolește setea şi- 
și răcorește trupul în zilele călduroase. Omul 
a fost lăsat de D-zeu să stăpânească pământul 
şi noi trebue să-i dăm ascultare. 

— Vai, am strigat eu, cât-de firicit trebue să 
fie omul! Oare voi avea prilejul să-l văd şi eu ? 

— Vai avea în curând prilejul nu numai să-l 
vezi ; dar, poate să-i și folosești la ceva. 

Nerăbdarea care mă cuprinsese, spre a vedea 


pe om, nu mi-a fost pusă mult la încercare. In 
curând, pe măsură ce apele se măreau, fuga 
noastră începu să se micşoreze și deodată vă- 
zui cu uimire în fața mea o corabie, legănân- 
du-se ușor pe valuri. O, dragă firicel de iarbă! 
Păcat că nu ţi-a fost dat și ţie să vezi o aseme- 
nea minune. Vântul se umflă puternic în pân- 
zele ei și o purta ușor pe ape ca pe o frunză. A- 
tunci am văzut pentru prima oară „omul“ sau 
mai bine zis oamenii cu chipurile lor mândre. 

După cum picăturile de apă muncesc în mat- 
ca lor tot așa oamenii luptau din răsputeri pe 
corabie, trăgând de irânghii, alergând de colo în 
colo în frământarea muncii. Am aflat apoi că 
oamenii cari muncesc pe corăbii se numesc ma- 
rinari și am avut prilejul printr'o întâmplare 
fericită să-i văd mai de aproape. Unul din ei a- 
runcă o găleată, legată cu o frânghie, în apă și 
printre picăturile prinse în ea am fost şi eu 
trasă sus. De cum am ajuns deasupra, am să- 
rit pe marginea corăbiei și am stat. acolo pitită 
privind curioasă în jurul meu. Curând se lăsă 
noaptea și odată cu ea încetă și lucrul pe co- 
rabie. Lângă mine se așeză un marinar tânăr 
și frumos si începu să cânte așa de duios că 
toate picăturile apelor se opriră 'n loc să-l as- 
culte. Cântecul lui era o poveste despre un 
țărm depărat unde portocalii înfloreau veșnic, 
unde-l aștepta o mamă bătrână, un frate mic 

ş-0 logodnică cu chip de înger.. 

Atunci, mi-am adus și eu aminte de plătită 
înflorite de unde plecasem, din marginea pâ- 
riiașului. Mi-am adus aminte de tine firicel de 
iarbă şi m'a cuprins o jale adâncă. 

Intr'un târziu, frumosul marinar, a adormit 
furat de vraja cântecului său și liniște grea a 
cuprins apele. Eu singură am stat de veghe la 
căpătâiul frumosului marinar și mă gândeam 
că omul e ca și noi, o picătură singuratecă în 
marea de oameni ce cuprinde pământul. Deo- 
dată, un sgomot de ape mă făcu să tresar. La o 
mică depărtare de corabia pe care mă aflam se 
oprise o alta. Pe puntea ei mișunau sumedenie 
de oameni cu chipuri fioroase. 

Atunci am înţeles ca prin, minune că ceva 
rău se urzește. 

Văzui cum o barcă se US int de lângă co- 
rabia străină și alenecă încet către noi. Pe-o 
scară de frânghie se urcă tiptil un om. Braţele 
lui vânjoase apucau puternic scara iar între 
dinţi ţinea un cuțit mare. Tremurând de spaimă 
am alunecat pe marginea corăbiei şam sărit 
grea și rece pe obrazul marimarului adormit. 
Trezit din somn de răceala mea, sări dintro- 
dată în picioare și scuturându-și capul mă svârli 


da 


drept în mijlocul apei. Am stat încremenită la 
suprafaţă să văd ce se va întâmpla. 


Dintr'odată, frumosul marinar, zări pe cel 


care urca scara. Cu o putere uimitoare îi zvârli 
un pumn drept între luminile ochilor, prăvă- 
lindu-l în apă, apoi, începu să strige: 

„— Piraţii ! Piraţii ! Piraţii ! 

Intr'o clipă toată puntea corăbiei se umplu 
de marinari 'narmaţi și lupta începu. Vai, dra- 
gă firicel de-iarbă, nu ţi-aș dori niciodată să 
vezi cum semeni se măcelăresc între ei, fără 
milă, pentru o predă sau numai din ură. Am 
aflat atunci că piraţii însemnau hoţii de mare 
şi mi-a părut bine când în zorii zilei, după o 
luptă crâncenă au luat-o la sănătoasă învinși. 
Am rămas însă tare mâhnită când corabia pe 
care se afla frumosul marinar a pornit cu pân- 
zele ridicate, purtate de un vânt puternic. Za- 
darnică mi-a fost truda să mă pot ţine aproape 
de ea. Incet, încet, o zărim tot mai mică, până 
ce: dunga zării, acolo unde cerul se împreună 
cu marea, a 'nghiţit-o ștergându-i orice urmă. 


CIOBURILE 


"O cunoaşteţi pe Lizonca ?... Nu? Atunci să 
vă spune eu cine este: Lizonca este o fetiță mică 
și frumoasă. Un năpârstoc. O cheamă Lisetta, 
dar noi îi zicem Lizonca. Are un păr negru, care 
îi împodobește chipul ei cu obraji albi așa de 
albi şi catifelați şi rumeni ca petalele florilor de 
măr : cu gurița mică, roșie și doi ochi negri ca 
negrul de cărbune. Acum o cunoaşteţi... 

: Toată ziua se 'nvârtește prin casă, certându- 
se cu păpușa ce nu vrea să doarmă, ba cu pisica 
fiindcă nu este cuminte sau, stând cuminte şi 
tăcută, ascultând poveștile pe care i le înșiră 
bunica : ori uitându- se cu luare aminte la tot 
ce fac cei mai mari din casă. Ea este fericirea 
casei... 

-Eri, bunica, s'a apucat să croiască o cămaşă, 
pentru Neli, sora sa mai mare. Lizonca, stă lân- 
gă dânsa și vede totul : cum a tăiat cămașa, cum 
a luat apoi cosând o parte de cealaltă, așa ca 
să: nu se mai desfacă și cum — în sfârşit — a 
închegat o cămașe din două bucăţi cusute una 
de alta... | 

Bunica, fiindcă i-se făcuse sete, văzând lângă 
sine pe lizonca, îi zise să-i aducă un pahar cu 
apă... 

“Ea dă fuga, se 'nalță în vârful picioarelor şi 
apucă, cu mânuțele ei mici, paharul depe masă. 
Plecă apoi repede spre cișmea... Dar după ce 


face câțiva paşi, nu știu cum face și. scapă din 


mâini paharul, care se crapă în câteva bucăţi... 
Ea, stă pe loc şi privește speriată în jurul ei.. 
Apoi, de-odată. aducându-și aminte cu bunica a 


- mamme e e = 


Am strigat atunci în urma ei: Du-te corabie 


“frumoasă, du-te frumosule marinar pe tărâmul 
“călduros unde portocalii înfloresc veșnic — așa 


cum spuneai în cântecul tău — și dee D-zeu 
să-i găsești cu bine pe ai tăi. Roua dimineții 
să-ți încununeze fericirea și florile de portocali 
să-şi scuture.petalele în calea ta. Tu, niciodată 
n'ai să știi că o picătură de rouă ţi-a scăpat 
viaţa ; dar corabia se pierduse în zare. 

Atunci, tatăl meu — Soarele — văzându-mi 
tristețea, mă prinse ușor pe o rază caldă și mă 
topi încet, încet, în zarea nemărginită. ŞȘ'acum, 
în prima zi de primăvară — am luat iar ființă 
din boarea dimineţii ș'am venit să-ți spui po- 
vestea călătoriei mele. 

Acum îţi zic din nou la revedere. Mă duc 
iarăș în lume să văd și să aud și... zicând aces- 
tea, pribeaga picătură de rouă sbură pe-o aripă 
de vânt și căzu în pâriul limpede, alunecând 
ușor la vale la drum lung spre țări necunoscute 
și... bietul firicel de iarbă rămase singur și trist. 


DE PAHAR 


făcut din două bucăți de cârpă o cămaşe în- 
treagă, strânge hârburile de pe jos, înluminată 
la față și pornește cu ele lipa, lipa, la buna, care 
o așteaptă cu apa. Credea că sticla e la fel cu 
cârpa. 

Se oprește în fața bunei, cu mâna plină de 
cioburi și zise, cu glasul ei curat, cristalin și 
plin de nevinovăție, arătând cioburile de pahar. 

— Coasă-le mama mare, să-l faci la loc, coa- 


se-le îi * 
ZIUA ŞI NOAPTEA 


Erau odată două prințese gemene și foarte 
drăguțe. Pe una din ele o chema Blondina, iar 
pe cealaltă, Nigreta. Deși gemene, ele nu se- 
mănau nici la figură, nici la inimă. Blondina 
era aşa de bună, că mergea pe la săraci mi- 
luindu-i şi împărțea jucării pe la copilași. 

D-zeu se gândi să încerce sufletele fetelor şi 
să le răsplătească după bunătatea lor. 

Deaceea se prefăcu într'un moșneag și merse 
la palatul lor să ceară pomană. Blondina îi dete 
pâine și brânză, dar Nigreta în loc să facă 
ceiace făcuse sora sa, începu să-și bată joc de 
el. Atunci D-zeu îi spuse Blondinei să fie de 
aci înainte frumoasă şi albă ca sufletul ei nevi- 
novat. Păsările să-i iasă în întâmpinare cu cân- 
tecele lor și oamenii să plece voioși la lucru. 
Nigretei îi zise să fie ` neagră ca sufletu-i. 

Cea dințâiu e Ziua, iar a doua Noaptea. 


Prâslea cel voinic și merele de aur 


(Urmare) 


o tăcere de moarte :2 ct iar el, cum se lu- 
mină puţin, culese câteva mere din pom, le 
puse pe o tipsie de aur și le duse la tatăl său. 

Niciodată n'a simţit împăratul mai mare 
bucurie, decât când a văzut la masa sa merele 
de aur, din care nu gustase niciodată. 

—- Acum, zise Prâslea, să căutăm şi pe hoț. 

Dară împăratul, mulțumit că pipăise merele 
cele aurite, nu voia să știe de hoți. Fiul său, 
însă, nu se lăsa cu una cu două, ci arătând îm- 
păratului dâra de sânge, ce lăsase pe pământ 
rana ce făcuse hoţului, îi spuse că se duce să-l 
caute, și să-l aducă împăratului chiar din gaură 
de șarpe. Și chiar de a doua zi vorbi cu fraţii 
lui, ca să meargă împreună pe urma hoţului și 
să-l prinză. 

Fraţii săi prinseră pismă pe el, pentrucă fu- 
sese mai vrednic decât dânșii, și căutau prilej 
ca să-l piarză ; de aceea și voiră bucuroşi să 
meargă. Ei se pregătiră și porniră. 

Se luară, deci, după dâra sângelui și merseră, 
merseră, până ce ieșiră la pustietate ; de acolo 
mai merseră oleacă, până ce dete de o prăpa- 
stie, unde se și perdu dâra. Ocoliră împrejurul 
prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai 
înainta. Atunci pricepură că în prăpastia aceea 
trebue să locuiască hoțul merelor. 

Dur cum să se lase înăuntru ? Porunciră nu- 
mai decât vârteje şi funii groase și îndată se și 
gătiră. Le așezară, şi se lăsă fratele cel mare: 
„dară, zise el, când voiu scutura frânghia, să 
mă scoateţi afară.” Așa și făcură. După fratele 
cel mare, se cobori cel mijlociu, și făcu și el ca 
cel dintâi, atâta numai că se lăsă ceva mai jos. 

„Acum e rândul meu să mă las în prăpastie, 
zise Prâslea, văzând că fraţii cei mari se co- 
desc. Când voiu mișca frânghia, voi mai mult 
să mă lăsaţi mai jos ; şi după ce veţi vedea că 
frânghia nu se mai duce la vale, să puneţi paz- 
nici să păzească, și când vor vedea că frânghia 
se mișcă de lovește marginile gropii, să o tra- 
geţi afară. 

Se lăsă şi cel mic din fraţi. Şi de ce mișca 
frânghia, d'aia îl lăsau mai jos, și-l lăsară până 
ce văzură că frânghia nu mai sta întinsă, cum 
este când are ceva atârnat de capătul ei. 

Atunci fraţii ţinură sfat şi ziseră : „să aştep- 
tăm până ce vom vedea dacă face vreo izbân- 
dă, și atunci, ori bine ori rău de va face, să-l 
pierdem, ca să ne curățim de unul ca dânsul 
care ne fac» Je ruşine.” 

Prâslea ajunse pe tărâmul celalt, se uită cu 
sfială în toate părțile și cu mare mirare văzu 
toate lucrurile schimbate: pământul, florile, 
copacii, lighioanele, altfel făptuite erau pe acolo, 


& 


Nevăzând nici puiu de om, pe care să-l în- 
trebe câte ceva, intră în palat ca să vază cine 
locuia acolo. In pragul ușii îl întâmpină o fată, 
care zise : 

— Mulţumesc lui Dumnezeu că ajunsei să 
mai văd om de pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns 
aicea frate ? întrebă ea. Aici este moșia a trei 
fraţi smei, care ne-au răpit dela părinţii noștri, 
și suntem trei surori și fete de împărat de pe 
tărâmul de unde ești tu. 

Atunci el povesti în scurt toată istoria cu me- 
rele, cum a rănit pe hoţ și cum a venit după 
dâra sângelui, până la groapa pe unde s'a lăsat 
în jos la ea, şi o întrebă ce fel de oameni sunt 
Smeii aceia și dacă sunt voinici. 

Ei îi spuse apoi că fiecare din Smei şi-a ales 
câte una din ele, şi le tot silește să-i ia de băr- 
baţi, iar ele se tot împotrivesc cu fel de fel de 
vorbe, cerându-le câte în lună și în soare, şi ei 
se fac luntre și punte de le împlinesc toate voile. 

— Ei sunt în adevăr voinici, adăugă ea ; însă, 
cu vrerea lui Dumnezeu, poate îi vei birui. Dar 
până una alta ascunde-te, vai de mine ! undeva, 
să nu dea Smeul peste tine în casa lui, că e nă- 
bădăios și se face leu paraleu. Acum e timpul 
când are să vină la prânz, şi are obiceiu de 
aruncă buzduganul cale de un conac, de loveşte 
în ușă, în masă şi se pune în cuiu. 

N'apucă să isprăvească vorba, și se auzi ceva 
că şuieră, că lovește în ușă, în masă, și buzdu- 
ganul se arătă și se așeză în cuiu. Dar Prâslea 
luă buzduganul, îl asvârli înapoi mai departe 
decât îl asvârlise Smeul ; și, când era prin drep- 
tul lui, îl atinse pe umere. 

Smeul, speriat, stătu în loc, se uită după 
buzdugan, se duse de-l luă și se întoarse acasă. 
Când era pe la poartă, începu să strige : 

„Hâm ! hâm ! aci miroase a carne de om de 
pe tărâmul celalt.” Și văzând pe fiul de împă- 
rat că-i ieșise înainte, îi zise: 

— Ce vânt te-a adus pe aci, omule, ca să-ți 
rămâie oasele pe alt tărâm ? 

— Am venit ca să prinz pe furii merelor de 
aur ale tatălui meu. 

— Noi suntem, îi zise Smeul. Cum vrei să 
ne batem ? In buzdugane să ne lovim, în săbii 
să ne tăiem ; ori în luptă să ne luptăm ? 

— Ba în luptă, că e mai dreaptă, răspunse 
Prâslea. 

Atunci se apucară la trântă, și se luptară și 
se luptară, până când Smeul băgă pe Prâslea în 


pământ până la glesne, iară Prâslea se opinti 


odată, aduse pe Smeu și, trântindu-l, îl băgă 


(Va urma)