Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages551-600

D + 


An le 
Ve | 


A cui 


Du PERL af n le ce 


Scolarii premiaţi din oraşul şi judeţul Roman 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Vaporul Porpoise 


„Dar unde gustul şi arta au triumfat a fost pe 
frontonul palatului, împodobit cu statui de ghiaţă de 
o frumuseţe incomparabilă. Peronul oferea privirilor 
vase de flori şi portocali, făcuţi tot din ghiatä, la 
dreapta se înălța un elefant uriaș, care asvârlea în 
timpul zilei apă şi în timpul nopţii naftă aprinsă. 

Ah, ce menagerie completă am face, dacă am vroi ! 

— Cât priveşte animalele, replică lohnson, nu ne 
lipsesc îmi închipui, si chiar dacă nu vor fi de ghiatä, 
ele sunt tot aşa de interesante! 

— Bun, răspunse războinicul doctor, vom ști să ne 
apărăm contra oricăror atacuri, dar să revenim la 
casa din Sf. Petersburg; voiu adăuga că în interior, 
se află un mobilier căruia nu-i lipsea nimic. 

— Era un adevărat palat! zise Bell. 

— Un palat splendid si demn de o suverană! Ah, 
ghiaţa ! Ce minunat a făcut Providența că a inven- 
tat-o, fiindcă din ea poţi să faci atâtea lucruri admi- 
rabile si poate să procure naufragiatilor atâta confort!... 

Instalarea casei de ghiatä a fost gata la 31 Mar- 
tie; a doua zi era Paştele și această zi fu consacrată 
odihnei. O petrecură în salon, unde se oficia gi ser- 
viciul divin şi fiecare putu să aprecieze buna orânduire 
a casei de ghiatä. 

A doua zi puseră să construiască magaziile și pul- 
berăria. Pentru aceasta a fost deajuns o săptămână 
de lucru cuprinzându-se, bineînțeles și timpul între» 
buintat pentru a descărca vaporul Porpoise, deşi 
temperatura era scăzută si nu ingäduia un lucru prea 
îndelungat. 

Insfârșit, la 8 Aprilie, prvizule, combustibilul şi 
munitile se găseau bine adăpostite; magaziile erau bine 
situate spre Nord si pulberăria spre Sud pe platou, 
la o depărtare de vre-o șaizeci de pași de fiecare ex- 
tremitate a casei. Un adăpost fu construit aproape de 
magazii, destinat pentru câinii groenlandezi pe care 
doctorul îl boteză ,„,Deg-Palace“ (Palatul câinilor). 

Doctorul trecu apoi la mijloacele de apărare a 
localului. | 

Sub directiunea sa, platoul fu inconjurat de o ade- 
vărată fortificație de ghiaţă, care punea pe toţi la 
adăpostul oricărei invaziuni; înălțimea s'a făcut cu un 
fel de întărire naturală si cum nu avea nici iesituri, 
nici intrări, era fortificat din toate părțile. Doctorul 
organizând acest sistem defensiv, îşi amintea fără voie 
de demnul unchiu Tobis de Sterne, cu care se putea 
compara în bunătate și humor. Să-l fi văzut cum 
calcula panta talazului interior, înclinarea și lărgimea 
banchetei; însă acest lucru se făcea atât de ușor cu 
această zăpadă îngăduitoare, că era o adevărată plă- 
cere și inginerul a putut să dea o grosime peretelui 
până la șapte picioare; de altfel platoul domina baia, 
nu era nevoie să construiască nici contra întăriri, nici 
talaze exterioare, nici glacise, nici parapete de zăpadă 
după ce fortificația a urmat forma platoului, ocolind 


44 


zidul de stânci ea se împreuna la cele două laturi 
ale casei. Aceste lucrări de fortificaţie au fost termi- 
nate la 15 Aprilie. Fortul era gata și doctorul era 


mândru de opera sa. (NE ema) 


HOTUL IMPĂRAT 


(Urmare din pag. 11) 

După ce se făcu ziuă bine, veni împăratul iarăși în 
mijlocul oaspeţilor şi zise cu glas mare: 

— Boeri Dumneavoastră, hoţul care a- turburat o 
ţară prin iscusinta, măestria și istetimea lui, si care 
mi-a răpit odihna sufletului meu, se află în mijlocul 
domniilor-voastre şi îl rog să se dea pe faţă, pe fägä- 
duiala mea de împărat că nu-i voi face nimic. 

Toţi boerii începură a-şi scutura hainele si a se le- 
păda ca satana de o astfel de năpastă, zicând: 

— Departe de noi o astfel de bănuială. Noi nu ştim 
la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi sävâr- 
şit nici cu ştiinţă, nici cu nestiintä. 

— Acum nu este vorba de nici o ocară, nici de 
pedeapsă. Totul este să se dea pe față, și mă jur pe 
viul Dumnezeu și pe stema mea de împărat, că nu. 
numai nu-i voi face nimic rău, dară încă îi voi da pe 
fata mea după dânsul. 

Atunci eşi în față străinul fiu de împărat şi zise: 

— Eu sunt. 

Păru mult bine împăratului când îl văzu. Iară el 
îşi ceru voe să iasă afară, şi se jură pe cuvântul lui 
de cruce de voinic că se va întoarce înainte de nă- 
miezi. 

Impäratul crezu şi-i dete voe. El se întoarse cu 
mai mulți oameni ce aduceau bucätelele foisorului 
său. 

Şi acolo, de față cu toți, agezarä fiecare lemnișor la 
imbugätura lui si clădiră foişorul din nou. Apoi venind 
înaintea împăratului, îi sărută mâna, gi ceru ca soția 
lui, fata împăratului, să se urce cu dânsul în foişor 
ca de acolo să mărturisească cine este si ce a făcut. 

Împăratul primi. 

Cum se suiră în foișor, fiul împăratului prinse a 
intoarce vârtejele ; şi, pe când foişorul începu a se 
sui în slavă, şi a pluti în aer, el zise cu grailămurit: 

— Să ştiţi că sunt fiu de împărat, că mi-a fost 
dat să-mi fur nevasta, ceeace și făcui, şi că acum mă 
duc la împărăţia tatălui meu. 

Astfel vorbind, foişorul se urca mereu până când 
se pierdu din ochi tuturor, ce rămaseră cu gurile căs 
cate, uitându-se la dânsul. 

Iară dacă se coborâ la palaturile tatălui său şi-şi 
arătă cartea de meșter de hoţie, precum și nevasta 
ce-și aduce tot prin furtisag, se înveseli tată său și 
coborându-se din scaun, înnălță pe fiul său zicând: 

„Ştiu acum că are să se ducă pomina de domnia 
fiului meu peste ţară. Ştiu că popoarele au să știe şi 
ele acum ce este dreptatea, căci a fi bun domnitor şi 
drept, trebue să știi totul“ 

După ce se inscäunä, trimise sol la socrul său cu 
carte, prin Care îi spunea că s'a urcat în scaunul tă- 
tâne-säu, şi mult se bucură acel împărat de norocul ce 
dase peste fie-sa. 

Incälecai p'o gea, si vă spusei așa. 
P. ISPIRESCU 


Te me a 


» 


Y 


Q 


y” 


{ 


Nori artificiali 


Armatele în cursul 
luptelor au încercat 
intotdeauna să as- 
cundă adversarului 


mişcările lor. In acest 


scop chiar din anti- 


chitate, s'a întrebuințat nori de fum, 

obişnuiţi prin arderea paelor umede 

sau amestecate cu materii grase. 
Dar o producţie de nori în „stil 


_ mare“ se simţi mai ales cu desco- 


perirea aeroplanelor care străbat 
prin văzduh mari distanţe. Mai 
ales trebuesc ascunse observărilor a- 
eriene punctele vitale ale unui oraș: 
centrele de căi ferate, podurile, ca- 
nalele, etc... care sunt cunoscute 
la aviatorii inamici trimişi să 
bombardeze. Atunci se ridică avi- 
oanele amice care acoperă orașul 
cu nori artificiali. Acești nori sunt 
produși de cilindri fumigeni care 
se aprind electric și care sunt um- 
pluti cu un amestec de substanțe 
chimice. Cel mai bun fumigen pare 
să fie un amestec de anhidridă si 
clorhidrină sulfurică. Acest ames- 
tec în prezenţa umiditätei atmosfe- 
rice, produce vapori albiciosi si care 
s pot extinde pe kilometri. 


Cu două mosoare 


lată o ju- 
căriepen 
tru fra- 
tele tău 
mai mic. 
Căutaţi 
prin. lu- 
crurile mamei două mosoare, şi un 
metru de sârmă groasă. Indoiti sâr- 
ma în unghiu drept, la 15 centi- 
metri de la capăt, si băgaţi în a- 
cel capăt unul din mosoare. Mai 


indoiti încă odată firul de fier în 


modul arătat în desen, având grije 

ca primul mosor să se miște ușor 
iurul axei lui. 

jy roi bägati al doilea mosor în 

M incât ele să se atingă după cum 

S in figura alăturată. E dea- 

ă împingi jucăria astfel fabri- 

e parchetul sau scândurile 

ă, ca mosoarele să se invâr- 


espre rest vă veţi gândi 


PAGINA BAIETILOR 


voi, punând pe mosorul superior o 
serie de cue ca o limbutä fixatä pe 
ax, care să cânte când. se mișcă 
mosoarele. Şi frätiorul mai mic va 
fi fericit de inventia fratelui mai 
mare. 


Vestitii câini dela Saint- 
Bernard 


Saint-Bernard (se citeşte Sen- 
Bernûr),este o trecătoare în Munţii 
Alpi şi pe unde trece drumul mare 
din Elveţia în Italia. Aşezată la o 
înălțime de vre-o 2500 de metri 
de-asupra nivelului mărei, la Saint- 
Bernard se găsește o veche şi ves- 
tită mânăstire și nu mai puţin ves 
tiţii câini, nişte dulăi, foarte mari 
dar cât se poate de blânzi. 

Ca să ne dăm mai bine seama 
de serviciile ce aduc câinii 
aceştia, este bine săștim că din cauza 
înălțimei, la Saint Bernard e iarnă, 
ger şi zăpadă mai bire de opt luni 
pe an şi că mulţi că ători se rătă- 
cesc sau cad în zăpadă, degerati 
de frig. Cei cari îi scapä dela o 
moarte sigură, sunt admirabilii câini 
Saint-Bernard. 

Ascultati, de exemplu, ce poves- 
teste unul din cei scäpati dela 
moarte : 

„Eram în vârstă de șase ani, 
când mama, străbătând cu mine 


trecătoarea Saint Bernard, alunecă 


şi căzu intro prăpastie. Intins pe 


“zăpadă, corpul începu să-mi înțes 


penească de frig. La vârsta de șase 
ani, nu prea știi cee moartea, ştii 
însă că nu poți trăi fără mamă. 

Văzând că mama nu se întoarce 
am fost cuprins de o disperare a 
cărei amintire mă face să-mi bată 
inima și astăzi. 

„Un câine aude strigătele mele, 
aleargă, înalță capul, indemnändu- 
mă să beau dintr'o sticlă plină ce 
îi fusese atârnată de gât. In nestiinta 
mea, m'am speriat de mişcările câi- 
nelui şi am căutat să mă depărtez 


- de dânsul. 


„Câinele | pricepu greşeala mea, 
ridică încet o labă, o puse apoi şi 
mai încet pe picioarele mele şi în- 
cepu tă-mi lingă mâinile ce-mi a 


mortisera de frig. 


D 


„Atunci mi-a pierit teama și am 
inceput să mă scol, dar n'a mai 
fost cu putință. 

Vă inchipuiti că înțeleptul câine 
m'a lăsat acolo? Nici de cum: s'a 
apropiat de mine, s'a aplecat cât 
mai jos şi prin lătcături şi gesturi, 
m'a poftit să mă urc, iar câinele 
m'a dus purtändu- -mă în spinare, 
până la mânăstire, unde am primit 
cele mai bune îngrijiri“. 


coo 
Legenda salciei- plângătoare 


Salcia plângătoare a fost odată 
un copac mândru, care îşi înălța 
cu trufie ramurile spre cer. 

Când Pilat chemă pe lisus la 
judecată şi-l asculta, fără să-i gà- 
sească vină, el îl dădu pe mâna 
ostașilor, ca să-l chinuiască. 

Oştenii sălbateci, nu aşteptau 
decât atâta. Se duseră în grădină 
ca să-și caute nuiele și numai decât 
îşi puseră ochii pe ramurile svelte 
ale salciei, care stătea în mijlocul 
grădinii, şi din care rupseră o 
mulțime. 

Salcia nu bănuia încă la ce aveau 
să slujească ramurile sale. Dar văzu 
îndată cum lisus fu adus acolo. 
Ostenii cruzi îi smulseră haina din 
spate ; apoi îl legară de un copac 
şi-l loviră cu nuielile, până ce ţâșni 
sângele. 

lisus îndură toate chinurile fără 
ca din gura lui să iasă o vorbă de 
jălire. Dar salcia fu cuprinsă de o 
durere adâncă. In era rușine că-şi 
dădure ramurile pentru un lucru 
atât de râu şi numai îndrăznea să-şi 
întindă ramurile către cerul albastru; 
Jelind ea îşi apleca frunzele şi ra- 
murile la pământ. 

Oamenii începură de atunci să 
planteze salcia pe mormintele mor- 
ilor lor. Şi aşa se tācu, dintr'o 
uândreţe de copac, salcia e închircită 
si plängètoare. 


Profesorul : jlonel, dacă mama 
ta face din 6 kgr. făină, 8 pâini 
atunci din 3 kgr. cât va face? 

lonel: Nu va face nici una, 
căci mama va fi obosită. 


15 


E o zi călduroasă... de cuptor Tăticul a plecat 
Toţi ai casei simt că... mor Şi acolo s'a culcat 


Şi a dormit nepoate Şi pentrucă sforăe tare 
Până s'a făcut noapte Gura i se astupă cu un fluer mare 


Y a 
QE DA 
YEN 
DE 
ANR SNIEN A 
Acum el doarme şi şueră E Cei din casă de groază au inlemnit 
Ah, Doamne ce mai flueră. Suerul, din ce în ce mai tare i-a inebunit. 


y Dar deodată pe terasă se aude un nebun “lătrat . 
z i De atâta fluer toți câinii pe terasă au intrat. 
RIC AC REIESE SIE DUT SI E a mens 
„DIMINEAŢA COPIILOR». “Editura ;Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice l» 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. T- ~ 
Mpa reap catei N. lonescu. Pretu! abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 nume» 


——. 


és Cavar 2n) la ! taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. 


PRETUL 5 LEI 


Lt DIMINEAȚA COP 


No. 866 


In calda noapte de vară,” De ce oare, acest mic bandit, Apoi, de zor stropeşte, Răcorit Căpitanul, aşa dar, 
O straşnică glumă se prepară. Toarnă apă rece în pompa de flit? Pe Căpitanul care se odihneşte. Se visează plutind pe ghețar. 


Şi trezit pe neaşteptate Ah! blestemată maşinărie Iar cei doi, de astă dată, Căci, acuma se prepară, 
Peste ventilator s'abate Vrei să mor de pneumonie... Pun în pompă apă fiartă. Actul doi... ce mai papară! 


Si ţâşt! peste picioare îndată Şi Căpitanul deodată trece Ars, sare Căpitanul din loc Ce nesuferită ă 
â i dată TS; sare 2 , eritä cäldurä de cuptor, 
Cäpitanul e stropit cu apä fiartä. De la cald la rece. Şi strigă: asta-i bătae de joc! Face acest blestemat, és 


Si iar se culcă sărmanul, an CE ald si rece, ce torturä! EI din pat sare cu ciocanul armă, Si toţi ai casei au înlemnit 
u L 


Iar de data asta cald şi rece l- Asudă şi tremură a lui făptură. Intr'o clipă ventilatorul sfarmă Oare Căpitanul să fi înebunit? 


~- ~- -nme SEF Opit =a 


V À vom vorbi 
AA azi despre 
biciclete stranii, 
— pentrucă mai 
ales azi când 
automobilele 
pentru motive 
superioare tre- 
bue să fie în- 
trebuințate mai 
cu chibzuinţă, 
omul trebue să 
revină la acest 
cal de oţel care 
merge cu cel mai 
eftin motor: 
picioarele ome- 
neşti. 


AUTOMOBI- 
LUL CU 
PEDALE 


Acum câli-va 
ani un tânăr 
student din Ro- 
ma, a inventat 
un fel de auto- 
mobil care mer- 
gea și cu benzină și cu picioarele, această invenţie 
tintea să facă bicicleta tot atât de comodă cât 
si un automobil si acest automobil tot atât de 
uşor de garat ca şi o bicicletă! 

S'a constatat cu ocazia acestui straniu vehicul 
avantajul ce se obține ca forță de pedalare atunci 
când stai jos şi ai spatele rezemat de răzimă- 
toarea scaunului. Astfel se născu în 1932 Velocarul 
francezului Mochet, cu care un alergător de 
calitatea doua — anume Francisc Faure — a 
reuşit să bată recordul lumei pe oră, depăşind 
45 de kilometri şi chiar recordul de viteză 
pe kilometrul lansat. 

Şi în Italia cam la aceiași epocă era la Bolonia 
un oare 
care Erne- 
sto Petaz- 
zoni care 
inve nt ase 
o bicicletă 
fulger cu 
care a aler- 
gat Ghibe- 
lini. 

Dar mai 
reușit de- 
cât Velo- 
carul fu 
tot la acea 
epocă Ve 
lodyna, inventată de alergătorul francez Berthet. 
Era vorba de o bicicletă normală cu jumătate 


O bicicletă practică ce serveşte şi la 
ascutitul cutitelor 


Pe o bicicletä astfel fäcutä, cu volane si scaune, 
puteţi, avea iluzia că mergeţi cu automobilul 


2 > 


fond, însă carosată în întregime. Cu această bici- 
cletă el, reuși să parcurgă într'o oră 50 de 
kilometri. 

Bicicleta însă în materie de viteză a avut 
succese și mai mari. Insă pentru aceasta a trebuit 
să recurgă la mijloace mecanice, prin care să 
se reducă rezistenta aerului. 

O încercare americană fu făcută... chiar de 
un american, un oare care Murphy în 1899, care 
alergă în dosul unei locomotive, într'un vagon 
para-vânt. 

Pentru această încercare se așezase între șine 
o pistă făcută din scânduri lungă de două mile 
mărime, o jumătate de milă trebuia să servea- 
scă la lansarea locomotivei și a alergătorului, 
o milă pentru efectuarea probei, şi o jumătate 
de milă, pentru oprire. Cu acest sistem mila fu 
parcursă în 57 secunde și 4/5; adică cu viteza 
de 101 kilometri pe oră. La sfârșitul probei, 
Murphy nu era chiar obosit; era numai zăpăcit, 
„aproape îne- 
bunit din 
cauza sgo- 
motului şi a 
vitezei infer- 
nale“ după 
cum scriau 
în acea epo- 
că ziarele 
americane. 

Si totuși 
acest prim 
rezultat eœ 
azi întrecut 
de către bel- 
gianul Leon 
Vanderst- 
uyft, care 
nu în dosul 
unei loco- 
motive, ci 
în spatele unei motociclete, a alergat cu 122 
kilometri pe oră, si nu o milă ci o oră întreagă. 


Un mecanic din Piemont a imaginat o bicicletă 
pentru mutilatii care n'au uzul picioarelor, 
ea se acţionează prin mişcarea ghidonului 


BICICLETE PENTRU TOATE GUSTURILE 


Dar să ne întoarcem la bicicletele adevărat 
stranii şi care nu se reduc numai la cele caro- 
sate sau cele cu pedale miscate depe scaune cu 
spătari. Printre acestea putem să amintim bici- 
cleta belgianului Enric Dehou, bicicletă înzestrată 
cu un propulsor, în care atât ghidonul cât şi 
pedalele acționau pedalierul încât — măreau 
forța — si viteza. Mai amintim bicicleta Canottera 
a italianului Umberto Bozoli, care era fabricată 
dintr'o caroserie așezată pe patru roți si miscatà 
cu ajutorul ramelor, ca la barcă, prin angrenaje 
însă care acționau asupra celor două roţi motrice. 


Şi contrastul acestei bărci terestre era Idrocilul, 


A 


A 


= m 


barcă cu 
pedale, cu 
care în 1933 
fu trversa- 
tă Marea 
Mânecei. 

Si nu s'a 
terminat 
mai e; ciclo- 
patina, bici- 
cletă care 
în locul 
roatei din 
față are o 
patină, iar 
cea din spa- 
te are pe 
dreapta şi 
. stânga ei 
alte două patine. Mai a fost încă şi bicicleta 
care a pretins să sboare, tentativele cu această 
bicicletă încep în 1892. 


lată un tandem unul lângă altul, nu unul 
după altul 


3 : 
RE ER 


Bicicletä combinată cu o barcă pneumatică. Pe pământ după 
cum vedeți bicicleta duce barca; pe apă barca va duce bicicleta 


In fine o curioasă bicicletă e acea ‘care fun- 
tioneazä de cât-va vreme în laboratorul unui 
doctor din Torino. Se numeşte Cicloergametru 
şi servește medicului ca să aprecieze valoarea 
muşchiulară individuală a indivizilor. Cu acest apa- 
rat s'a constatat că regimul cel mai bun al celui care 
pedalează este de 55 tururi de pedală pe minut. 


Bicicletă tandem cu ataş: serveşte pentru toată familia 


Ca să vă dați seama de efort trebue să vă 
gândiţi că este egal cu ridicarea a 47 trepte 
pe minut. 

Mai sunt în fine biciclete foarte curioase 
precum biciclete ascuţitoare de cuțite, biciclete 
cu plită de bucătărie, biciclete pentru mutilafi. 
Sa terminat! Ah, ar fi bine! Ar trebui să vedeți 
câte alte forme de biciclete există în lume, şi 
câți așa ziși inventatori există în această materie 
şi... câți au să mai existe! 


CĂMAȘA LUI NESSUS 


O fabulă grecească, povesteşte că centenarul 
Nessus, rănit de moarte de către Hercule, dărui 
nevestei acestuia Deianira, cămașa lui leoarcà 
de sânge, asigurând-o că dacă Hercule o va 
îmbrăca el va fi legat pentru totdeauna de ea. 
Deianira îl crezu și îl îmbie pe Hercule să se 
îmbrace cu acea cămașe. Acesta însă din cauza 
veninului cămășii, şi fiind incapabil să şi-o scoată, 
muri în chinuri groaznice. Se zice Cămaşa lui 
Nessus, despre cineva rău făcător nouă, chiar 
când răul este de ordin moral, si de care nu 
reuşim să ne scăpăm. 


VAE VICTIS 


Vai de învinși | Cuvinte pe care după Titus- 
Livius, istoric latin, Brenno le-ar fi spus Roma- 
nilor pe când îşi arunca spada în balanța cu 
care se cântărea aurul destinat eliberăret galilor. 
Fraza însemnează: cel învins trebue să sufere 
voința învingătorului, ori care ar fi ea. 


— „„Mititelule“* zise un domn, „ţi-am adus bom- 
boane, am să fi le dau când voi pleca“. 
— „Bine domnule, daţi-mi-le si puteţi pleca“. 


3 


BRIGADA DRACULUI SCHIOP 


| nea din șase perso- 
Dagli: trei oameni şi trei 
ammale care în fiecare 
Luni dimineață se în- 
tâlneau în „Cârciuma 
Dracului Schiop“. Se 
aşezau în jurul unei mese 
sub umbrar, oamenii: un 
orb, un flasnetar, şi un 
vânzător de cărţi de 
cântece de dor și de 
ghicit, iar în fundul curtei 
stăteau animalele; câinele 
orbului, papagalul flasne- 
jtarului, și maimuța vân- 
zătorului de cärtulii. Ei 
îşi povesteau întâmplările 
din cursul săptămânii. 
Biserica largani e un bun 
loc; — zicea orbul. — Aproape toți credincioşii mi-au 
dat un ban... 

— Ce de lume în piaţa Bibescu Vodă! zicea vân- 
zătorul de cărţuli. Cu toţi voiau să-şi cunoască viitorul 
sau să afle ultimul cântec de dor. 

— Şi ce de lume la Leul și Cârnatul exclamă 
flaşnetarul. 

— M'au chemat la şase nunți — ce-am mai dansat 
în grădină! 

In timp ce ei vorbeau stăpânul cârciumei le turna 
vin zicând : 

— Bună săptămână, ai? Dar în fundul curtei se 
povesteau cu totul alte lucruri. 

— Ce viață! mârâia câinele, mirosind aerul care 
era primăvăratec. Să stai toată ziua nemișcat gi să te 
uiţi la muște, când aşi vrea să alerg cât mă tiu picioarele! 

— Şi eu — zicea pitigäiat maimutica, eu care urăsc 
muzica, trebue ca toată ziua să stau pe flașnetă şi să 
înghit aceleaşi melodii. In timp ce copiii mă sâcâie şi 
mă trag de coadă! 

— Dar eu ce să mai zic! spunea papagalul, făcând 
tot felul de schime. 

— Eu care sunt silită să scot cu ciocul biletele. 

N'am văzut niciodată o me- 
serie mai tâmpită! 

Acum câteva zile am tras 
pentru o babă fără dinţi un 
un bilet pe care era scria: ,,Sun- 
teti tânără și frumoasă şi vă 
veți căsători çu omul pe care 
îl iubiţi“. Bătrâna mia dat o 
lovitură de umbrelă: „oh papa- 
gal răutăcios! îți baţi joc de mine! 

Eu care am fost... 

— Papagalul Mabharajahului 
de Kapurtala! zise răutăcios 
maimuța, — o ştim cu toții; în 
fiecare Luni ne povestesti istoria 
când erai la curtea regelui 
acelei ţări... 


ENE SADA se compu- 


4 


In toate lunile îşi dădeau întâlnire la cârciuma dracului schiop 


Aşa îşi petreceau împreună frumoasele zile 


Dar ce mai la deal la 
vale eu vă spun că sunt 
sătulă de aceasta viață. 

— Şi eu, strigă pa 


pagalul. 

— Şi eu... suspină 
câinele. — Dar ce pu- 
tem face? 


— Să plecăm, să fugim! 
zise hotărât maimuța. 
— Să ne ducem să cu- 
treerăm lumea. Tu, Fidel 
vei putea să alergi pe 
unde te va duce voia 
ta... gândeste-te? 

— Ah ce fericire! 

— Tu papagalule, vei 
putea găsi un alt rege. 

— Cred că va fi 
greu... Dar m'aşi mul- 
tumi cu un frumos nuc încărcat cu nuci... 

— lată, eu vreau palmieri — lam văzut în gră- 
dina botanică. Haideţi curaj, să ne întoarcem la 
hbertate ! 

Fidel privi spre stäpänul lui; Särmanul om, ce se 
va face fără mine? 

Va lua alt câine... Dacă începi să faci pe sentimen- 
talul vei rămâne totdeauna ceeace eşti; un sărman 
câine cu zgardă. Să plecăm! Haideţi, să plecăm! Nu 
simtiti ce parfum frumos de copaci infloriti pluteşte 
în aer? 

Maimuta sărea în sus veselă, si deodată se dădu 
jos depe flașnetă cu o frumoasă tumbă gi ieși în stradă 
care era aproape: Sunteţi nişte fricosi; rämäneti, 
eu mă duc! 

Fidel, bun câine lup, nu putea să sufere să i se 
spună fricos si apoi soarele invita aşa de frumos si apoi 
cu ce drept îl ținea stăpânul totdeauna cu sgardă și 
cu lanţ. Şi dacă nu pricepe că au fost făcuţi câinii 
pentru ca să alerge, cu atât mai rău pentru el. 

Domnișoara-Papagal se si întovărăşise cu maimuța. 

Fidel nu putu să reziste: — lată:mă, asteptati-mä. 


fak 


[LR incrucisarea unei străzi 
L) maimuța se opri: — Tre- 
bue să ne despärtim. In trei 
prea bătem la ochi; să nu avem 
încredere în oameni! Noroc! 

Fácu un salt si sări într`o 
clipă în vârful unui copac. Dom« 
nisoara papagal, porni în sbor 
şi ajunse în alt copac. Fidel, 
latră ca să îi salute și apoi porni 
în fuga mare. Şi hoinäreste, băiete 
pe străzi, şi apoi pe câmpii și 
prin văile cu șivoae! 


Ce lucru frumos si libertatea! îşi zicea el. Dar când 
foamea începu să-l chinuiască, entuziasmul său se răci. 
După două zile nu mai alerga. Il dureau picioarele 
şi simțea o pungă goală în locul stomacului. Şi ast-fel 
se făcu ca se lasă prins de lat de un nou stăpân. 
Un stăpân curios. Sta într'o casă cu roate. Cu toate 
că Fidel îl observa bine nu reuşise să-i vadă picioarele. 
Desigur că le lăsase în altă parte. Şi ast-fel Fidel 
deveni animal de ham la noul său 
stăpân fără picioare. Greutatea nu 
era mică, dimpotrivă. Şi ce mai 
curse obositoare prin oraș! După 
o săptămână Fidel era obosit mort 
si îi părea rău după lungile popa» 
suri la soare cu vechiul său stăpân: 
Să pot să-l regăsesc! își făcea lui 
însuşi cu inima plină de remuşcări. 
Si intro noapte sări din locul 
unde îl închidea si deveni un câine 
„liber iar. Incercă să găsească strada 
dar nu fu ușor. Şi astfel trecu 
printr'un loc unde erau atâţia arbori. 

— Ham, iată palmierii,— ridică 


ochii, privind în sus, dar nu văzu pe câte ori am dansat prin curţile oamenilor 


nici o maimuţă. 

— Fidel! Fidel! auzi el chemându-l o voce plângäreatä. 

— Doamne Dumnezeule aceasta-i maimutica! zise 
Fidel. 

Se întoarse şi văzu o mare cușcă, unde erau ţinuţi 
prizonieri vre-o cinci zeci de maimuțe; lângă zăbrele 
era ea, maimutica ce-ţi făcea milă să o priveşti, atât 
era de tristă. 

— Dar ce ti sa întâmplat maimuţico? 

— M'au fugărit şi acuma iată-mă unde sunt. Prin- 
tre aceste maimuțe proaste care nu pricep absolut nimic!.. 
Ah frumoasă viaţă prin oraş si la ţară! 

— Da, dar mai era şi acea 
plictisitoare flaşnetă... 

— Plictisitoare ? !... maimuța se 
simţi jignită. — Ah ce melodii!... 

Mie îmi place atât de mult muzica! 

— Dar spuneai — indräsni 
Fidel — că nu o poţi suferi. 

— Eu, eu, n'am oare o inimă 
de artistă?! 

— Intr'un cuvânt, plângi după 
viaţa de odinioară. 

— Ei... da... Şi tu Fidel? 

— Eu îmi caut vechiul meu 
stăpân. 

— Fidel dacă reuşeşti să-l găsești 
şi pe al meu, nu mă uita! 

— Bine înţeles. La revedere. 

Si Fidel reîncepu cercetările lui 
însă ascunzându-se de gardişti,—pe 
care îi cunoștea el bine! — şi hrănindu-se cu rămă- 
sitele ce găsea pe stradă. 

Când se lăsă soarele se aruncă obosit mort sub un 
balcon ca să se repauzeze. La balcon se rezimă o 
doamnă; — „,Scoală frumosule şi repetă după mine: 
Bună ziua, Caterina, Bună ziua Caterina“. — Fidel 
deschise un ochi. Doamna bătrână şi slabă, vorbea cu 
cineva legat de un lanţ. Şi acel cineva era fără in. 


Toate fetele voiau să-şi cunoască viitorul 


doială domnisoara Papagal. Când bătrâna obosi a cinci- 
zecea oară să repete; „Bună ziua Caterina“ şi se duse 
în casă dezesperată, Fidel prinse curaj si latră încetişor: 
— Domnişoara Papagal! 
Papagal, aplecă capul; — Fidel! oh Fidel! Şi în- 


cepu să-l întrebe cu veselie — Fidel povesteste-mi! 
Si Fidel îi povesti soarta lui apoi povestea maimuticei 
şi întrebă: — Dar tu? 


Nu, domnisoara Papagal nu era 
deloc fericită; mai bine să tragă 
bilete de papagal din cutia bätränu- 
lui ei stăpân de cât să trăiască 
legată de un lănţişor cu o soacră 
bătrână care se încăpățâna s'o facă 
să vorbească. 

— Să mă silească să vorbesc! 
Când nici chiar maharajahul de 
Kapurtala n'a îndrăsnit s'o facă! 
Şi apoi ti se pare inteligentă fraza: 
Bună ziua doamnă Caterina! 

— Mie mi se pare stupidă. Ei 
bine, adio papagalule, mă duc să-mi 
caut vechiul stăpân. 

— Oh, Fidel, dacă ai reuși... 

— Să til găsesc şi pe al tău? 
Lasă pe mine!... 


S E crăpa de ziuă si Fidel mergea de zor, cu capul 
RSA] între urechi si coada între picioare. Deodată auzi 
un täcänit nesigur. Ridică nasul si văzu un om care 
mergea încetişor bătând cu bätul marginea trotuarului; 
inima lui Fidel se strânse de bucurie şi de milă! 
Stăpânul său! Sărmanul stăpân 
care mergea cum merg copiii, când 
se joacă de-ascunselea. Si indrep- 
tându-şi botul fericit, către el, 
stăpânul îl recunoscu: 

— Fidel scumo!... Scump Fidel! 
Si stăpânul în loc să-l certe, îl 
mângâia, îl sărută și Fidel plângea 
de fericire şi bucurie. 

Şi reveniră frumoasele zile de 
odinioară. Ceilalţi doi stăpâni îl 
invidiau pe orb: 

— Eh! ţi-ai găsit scumpul tău 
câine ! 

Nu ştiu întradevăr cum se făcu 
dar într'o zi Fidel reuşi a duce 
pe cei trei stăpâni chiar în grä 
dina publică. 

— Dar ia te uită unde ne duce acest câine! 
zicea bătrânul orb cu mirare. 

In faţa cuştii cu maimuțe Fidel se opri. 

— Inainte, înainte Fidel îl încuraja orbul, dar un 
strigăt îl făcu să sară în sus: — Ce sa întâmplat? 
întrebă el putin infricosat. 

— Maimutica mea. Da, desigur ea e, strigă 
flaşnetarul. 


— Eşti sigur cu adevărat? Intrebă orbul? . 

Da, desigur nici o altă maimuţă n'are un spate 
aşa fără păr ca ea! 

Interveniră gardienii, dar când aflară povestea, îi 
dădură maimuța înapoi. 

Vânzătorul de cântece si bilete prezicätoare se 
aplecă spre câine: Fac prinsoare că tu ştii unde este 
şi papagalul meu! Fără el nu mai vând un bilet.— Sunt 
ruinat... Unde mi-e papagalul? 

Doamna din balcon nici 
înapoi papagalul... 

— O păsărică aşa de scumpă şi cuminte! Dar 
scumpa păsăriză pentru ca să desmintă o astfel de 
reclamă nu găsi nimic mai bun decât s'o ciupească de 
nas. In faţa unei asemenea demonstraţii, Doamna 


nu vru s'audă să dea 


urlă că se lipseşte de această bestie mică şi sălbatică, 
să o ia de acolo că o omoară altfel... 

Viaţa brigadei... reîncepu ca pe timpuri. 

Şi ca odinioară se reîntâlneau oamenii și animalele 
la ,,Cârciuma dracului șchiop“: oamenii sub frunzar 
de vie, şi animalele în fundul curții. 

— Cine ştie de ce tu papagalule ai vrut să pleci? 
zicea, maimuța. Suntem aşa de bine aci. 

— Eu? se pițigăi papagalul, tu ai vrut... 

Dar Fidel fâcu pace între ei. 

— Cu toţii am vrut să căutăm mai bine, şi mai 
binele era... acesta. 

Şi termină cu înţelepciune: Acum ştiu că nue 
bucurie mai mare de cât să te mulţumeşti cu viaţa 
pe care o duci. 


CÂND STĂPÂNUL NU-I ACASĂ 


STITI: 


fn HAN odaie linişte. Liniste şi un miros! Pe 
A KZ polita din dreapta, pe farfurie, stă uitată 
H pa o bucată de caşcaval. Mirosul de brânză 

A t proaspătă a străbătut până la cel mai în- 
gust coltisor al casei. Si din gaura lui, 
din gaura de după sobă, şoricelul nu-şi mai găseşte 
locul. Parcă îl trage cineva de mustață afară. Să iasă, 
să nu iasă! Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere 
uşor de zis; dar caşcavalul? Vezi, asta-i asta: casca- 
valul. Să inch:dà ochii. l-a închis. Prostul! Dar ce, cu 
ochii miroase? Şi brânza-i proaspătă. Mai mâncase 
așa bunătate acum vreun an. Dar parcă nu-l momise 
într'atâta ca pe aceasta de acuma. Să încerce. Face 
câţiva paşi mărunți, până în marginea ascunzătorii lui. 
Măcar s'o vadă. Unde o fi? De undel vrăjeşte, din 
ce colț îl pofteşte cu atâta stăruinţă la dânsa? A! 
uite-o, colo pe farfurie. Dacă ar indräsni! Dar cum? 

Să meargă mai întâi pe lângă perete până la divan. 
Aşa bun! Pe urmă... Pe urmă pe unde so ia? Pe 
lângă dulap? Nu. Pe după jiltul cela? Nici aşa. Atunci? 
Păi, lucrul cel mai bun e să se suie deadreptul pe 
perdea si de acolo să treacă, pe marginea lävicerului 
din perete, până la poliţă. Şi odată la caşcaval, lasă, 
n'are el nevoie să-l învețe alții ce să facă cu dânsul. 
Dar motanul. E hei! la dânsul nu se prea gândise. 
Şi, Doamne, mulţi fiori i-a mai vârit în oase motanul 
cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. 
Orişicum să mai aștepte putin, să vază, nu se mișcă 
nimeni, nu-l pândeşte cineva? 

Cum să nul pândească! Dar de când aştepta mo- 
tanul prilejul să puie laba pe bietul șoricuț. Dacă nu 
mâncase el cascavalul, căci mirosul cela îi sbârlise si 
lui mustätile, păi nul mâncase tocmai pentru asta: 
să-l momească pe lacomul din gaură. Cu botul adul- 
mecând, cu ochii galbeni si lucioşi ca sticla, cu mus- 
tăţile întoarse, subţiri si ascuţite ca oasele de peşte, 
stă neclintit, după perna de pe divan, şi aşteaptă. 
L-a zărit. Uitel, îi vede mărgelele ochilor. Iese? Iese 
oare ? Da, da; aşa, încă un pas, încă unul, doi, agaa! 

Dintr'o săritură a fost cu laba deasupra lui. 

Bietul soricut n'avusese vreme nici să treacă dincolo 


6 


de sobă. Il apasă puţin cu unghiile, apoi, repede, îl 
ia între labele de dinainte, îl strânge, de drag ce-i 
îl răsuceşte în aer şi-l lasă ametit pe podele. Şi pri- 
veste, gândind. „Caşcaval ţi-a trebuit! Poftim caşcaval! 
Doamne! ce bun o să-mi pară mie după ce te-oiu 
crănțăni“. Dar mai întâi să se mai joace putin cu dânsul. 

Il pune pe picioare, îl lasă să se desmeticească, să 
încerce să fugă si iar vrea să-l prindă în clestele la- 
belor. Dar ce s'aude? Un dăpăit grăbit pe sală. Vai, 
e Corbici, câinele ! Nu-i vreme de pierdut! Din două 
sărituri motanul e în ocnita sobei, iar şoarecele, mirat 
că scapă, zăpăcit, cum poate, o şterge în gaura lui. 
Corbici vine, nebun ca întotdeauna; în mijlocul odăii 
se opreşte, adulmecă, lacom, mirosul de cașcaval, apoi 
zărind motanul se repede şi latră cu înverşunare. Ar 
sări în ocniţă dar e prea sus. Se sprijină pe labele de 
dinainte, tremură cască, de neliniștit ce-i, mârâie şi 
latră. Apoi tace si, cu ochii tintiti la motan, așteaptă 
să se scoboare. Numai uneori întoarce capul spre po- 
liça de unde brânza parcă îl ademeneşte. Şi astfel 
câte-si trei duşmanii: şoarecele în gaură, motanul în 
ocnitä, şi câinele în mijlocul odăii, se pândesc munciti 
de acelaș gând. 

Dar paşi apăsați cutremură sala. Ce! Stăpânul! 
Repede atunci: motanul se înghesuieşte şi mai în fund, 
iar câinele o şterge sub divan; numai șoarecele, mic 
cum erz, rămâne la locul lui. Stăpânul .intră; obosit 
de muncă, îşi aruncă pălăria pe un scaun, apoi mirosind, 
i se face foame; se îndreaptă spre poliţă, ia felia de 
caşcaval, taie o bucată de pâine si, muşcând când din 
una când dintr'alta, mănâncă din plin, cu poftă. 

Şi din trei părți, trei perechi de ochi îl urmăresc 
cu pismă. 


EM. GÂRLEANU 


GREŞEALA PANDOREI 


N vremurile de demult, pe când pă 
mântul era o grădină şi oamenii copii, 
trăia un băiețel pe carel chema 
Epimeteu şi care nu avea nici o rudă. 

Pentru a nu fi atât de singur și 
ca să aibă cu cine se juca şi împărţi florile şi 
fructele, i se trimise într'o zi o fetiţă pe care o 
chema Pandora. Pe aceasta o aduse un băiat mai 
mare, glumet şi prietenos, care spuse că se numeşte 
Mercur şi că e de meserie poştar. 

Epimeteu trăia foarte bine cu Pandora. Cât era 
ziua de mare se jucau cu ceilalţi copii, culegând 
fructe şi flori. 

Toate ar fi mers bine, dacă Pandora n'ar fi 
fost foarte curioasă să ştie ce se afla într'o ladă 
frumos cioplită, cu tot felul de figuri omeneşti 
şi de animale, care se găseau întrun colț al 
colibei. Epimeteu însă, nu-i putea face plăcerea 
să deschidă lada, deoarece, după cum spunea el, 
io lăsase spre păstrare un drumet, cu rugă- 
mintea de a nu o deschide. Epimeteu ştia că 
trebue să ţii cuvântul dat şi că nu trebue să-ți 
vâri nasul unde nu-ţi fierbe oala. Biata Pandora 
ar fi vrut şi ea să respecte voința micului ei 
prieten, dar par'că dinadins lada o atrăgea cu 
atât mai mult, cu cât îşi spunea mai mult că nu 
se cade s'o deschidă. Eu cred că şi lada avea 
oarecum vină, deoarece, după cum spune Pandora, 
ea strălucia şi-i făcea cu ochiul prin figurile cari 
erau cioplite pe ea, tocmai atunci când Pandora 
se gândea mai puţin s'o deschidă. 

Intr'o zi pe când Epimeteu culegea smochine 
în grădină şi Pandora făcea curățenie în colibă, 
ea auzi nişte soapte cari veniau din ladă. Apro- 
piindu-se, i se păru că aude gemete şi atunci 
uită că nu avea voie să deschidă lada, că Epi- 
meteu îşi dăduse cuvântul si că lucrurile altora 
nu trebue să te intereseze si desfăcu nodul care 
ţinea capacul. Atâta fu deajuns pentru ca un 
lucru înspăimântător să se întâmple: 

Capacul se ridică și un vâjâit asurzitor umplu 
coliba, pe când un fum negru îi întunecă vederea. 
Nu se zăriau decât ghiare de oțel, aripi de bronz 
şi făşii de foc, si un miros neplăcut de 
pucioasă supăra nările. Biata Pandora, buimăcită 
de spaimă, nu observă că Epimeteu tocmai intrase, 
văzu numaică prin uşa întredeschisă, se strecurau 
afară monștrii. 

Ingroziti, copiii începură să plângă, când deo- 
dată auziră o voze dulce care venia din lada al 
cărei capac căzuse tocmai când trebuia să iasă 
şi ultima ființă de acolo. 

Vocea spunea : ` 

— „Deoarece ai dat drumul tuturor relelor să 
umple pământul, cel putin lasă-mă şi pe mine să 
ies de aci. Eu sunt Speranţa care voi alina oa- 
menii când războaiele, bolile, ura, invidia, sărăcia 
şi celelalte, vor dispera biata omenire. 

Epimeteu deschise lada si Speranţa sbură în lume 
să încurajeze oamenii chinuiti de relele slobozite în 
lume, de ușurința unui copil neascultător si curios. 


a 


A 


* LE] 
AISÉE +5 


wAY 


* 
70 


sci, 


AXX 


%°#x 


ac 
a 


X X 
x 
e Sol ag 


+ 3 * x z 
* * LE 
Fark di AR 4 ne 


+ 


* 


Je Ay 


* “x 
* x" 


CUCUL 


Fabulă de Grigore M. Alexandrescu 


Cucul, pasăre proastă, dar plină de mândrie, 
Socotind c'al său nume 
Este vestit în lume, 
Hotări să mai facă vre-o călătorie, 
Ca s'adune respecturi, şi însuși să privească 
Cu ce chip îl slăvește natia păsărească. 
Plecă; dar abia merse până ’n vecinătate 
Si găsi felurime de păsări adunate, 
Care din întâmplare 
Se ’ntrecea la cântare. 
Stătu să le asculte; toate pe rând cântară, 
Care prost, care bine, talentu-și arätarà. 
lar bietei cotofane îi cerură iertare, 
Că nu-i dau ascultare; 
li ziseră: „Taci, soro, te roagă obştea noastră, 
„Despre cântec ne iartă, ești ca un cuc de 
proastă“ 
Astfel päfi si cioara; în râs ea fu luată, 
Şi ca un cuc nemernic de toate comparată. 
De asemenea cinste *), cucul supărat foarte, 
Se duse mai departe. 
Dar ori unde mergea, 
Nimic alt n'auzea. 
In sfârșit, obosit 
Și desnădăjduit, 
La cuibul său veni. 
Făr' a se mai opri. 
Puii, cât îl zăriră, 
Pe loc îl ocoliră, 
Apoi îl întrebară: 
„Ce mai veste p'afară ?“ 
„Urită'““, le răspunse, „şi vrednică de jale, 
„Am umblat multe locuri, dar nu m'am 
mulțumit. 
„Toate îmi par schimbate, si toate merg la 
vale, 
„Păsările sunt bete si lumea a'nebunit“. 


Tot omul despre sine se amägeste, 
Nimeni nu își este aspru judecător; 
Dar judecata obștii e o învățătură * ). 


Mulţi, ce se cred pe sine un ce rar în natură*). 
Mai lesne zic că lumea nu știe ce vorbește, 
Decât să va să-și simtă nimicnicia lor. 


1) De-asemenea onoruri (1863). 
2) Povăţuire (1842). 
3) Un fenomen în fire (1842), 


Lup de mare cu nesatiu 
Contemplă albastrul spaţiu 


Când dela o milă 
Vine, o torpilă 


Lup de mare 
Tremură şi cade... 'n mare 


FIUL VANATORULUI 


fost odată ca niciodată, etc. 
A fost odată un vânător 
foarte meșter. El îşi puse 
de gând să scoată din 
fiul său un vânător de 
să se ducă vestea: dar n'a avut.parte 
să-şi împlinească pofta inimii, căci 
muri, rămânând fiul său mic. 

După ce se făcu mai măricel fiul 
vânătorului, mumä-sa îl dete la carte 
şi la fel de fel de meşteşuguri ; toată 
lumea se mira de istetimea lui; dară 
el, crescând, era nemulţumit fiindcă 
n'avea triste. Intr'o zi se duse la 
moasasa şi se plânse zicând: 

— Moşică dragă, iată m'am făcut 
mare, m'a dat mama la toate meste- 
şugurile, lucrez din zi până în noapte : 
pentru aceasta gi lumea mă omeneste 
văzându-mi hărnicia : dară eu nu pot 
să leg două întrun telu. M'am luat 
de gânduri. Muncesc cât zece însă 
norocul se ţine după mine, ca pul- 
berea după câni. 

— Nu te desnădăjdui, dragul moaşei, 
îi zise bătrâna, ai încă timp, lucrează 
ca şi până acum, şi nu te va lăsa 
Dumnezeu să piei; stärueste intru a 
fi om cinstit şi harnic, şi odată, trebue 
să-şi spargă dracul opincile. 

— Bine zici dumneata, mosicä, şi 
nici eu n'am cugetat altfel vre-o dată, 
dar mie cu ciudă când văz atâţia 
trântori ajunși şi trăind în largul lor. 

— Niciodată, dragul moaşei să nu 
râvnesti la al altuia, ci totdeauna să 
te multumesti pe ceeace ai, căci ştie 
Dumnezeu ce face. 

— Un lucru am să te întreb, 
dragă mosicä, mai zise fiul vânătoru- 
lui, şi te rog cu ceru, cu pământul 
să-mi spui drept. 

— Bucuros, 
să-l ştiu. 

— Ce meşteşug a avut tatäl-meu ? 

— Tatältäu, dragul moşicăi, a fost 


fătul meu, numai 


vânător, si încă odată vânător. Nu 
era ziulică lăsată de Dumnezeu în 
care el să se ducă la vânătoare şi să 
se întoarcă cu mâinile goale. Avea 
mare noroc la vânat. Câte lighioni 
sălbatice, care făceau rău omenirii n'a 
stârpit el de pe față pământului! 
Dară şi multe păsărele a ucis de care 
îţi era mai mare jalea când te uitai 
la dânsele, aduse acasă. Dacă trâia 
el, pusese de gând a face din tine 
un vânător fără seamăn. 

— Acum, moşică să-mi mai spui 
un lucru. De ce mama nu vrea să-mi 
spue de-al-de-astea, când o întreb? 

— Fiindcă, dragul meu, mestesugul 
ăsta este foarte primejdios. De câte 
ori n’a plâns mamä-ta, zile întregi, 
căci nu ştia de căpătâiul tatălui tău, 
când se ducea şi zăbovea prin păduri 
după vânat. De câte ori nu era cu 
inima sărită, când auzia că lighioanele 
sălbatice au mâncat pe câte un vână- 
tor! Da, asta este pricina de nu vo» 
este să-ţi spună. Mamă-ta te iubeşte ca 
pe ochii ei din cap, si nu voeste nici 
în ruptul capului să te vază şi pe 
tine supus la toate relele vânătoriei. 

— Aşa o fi, moşică. Dară de unde 
ştie cineva că mie nu mi-o fi scris 
în frunte să fiu vânător? Vezi, dum- 
neata, la munca care muncesc eu, şi 
să nu văz nici un folos, trebue să 
fie ceva! 

— Mai ştii, păcatele! răspunse 
bătrâna cu mirare, după cele ce spui 
tu, pare că ai dreptate; apoi mie, 
mai-mai, îmi vine să crez că așa este. 

— Dacă este aşa, şai milă de 
tineretele mele, spune-mi mosicä dragă 
unde sunt armele tatălui meu? 

— Nu ştiu moşică dragă, că ţi-aş 
spune. 

— Invaţă-mă dară ce să fac şi 
cum să dreg ca să aflu. 


— Numai mamäta ştie de căpă- 
„tâiul armelor tătâne-tău. 

Ea de bună voe nu ţi le va da. 
Trebue silită. Pentru aceasta să te faci 
că eşti bolnav şi că răsări din somn. 

Când te va întreba, ce ai de răsări, 
tu să zici că ai visat că te vei face 
sănătos, dacă îți va da mă-ta să sugi 
de sub talpa casei. Ea, fiindcă te iu- 
beşte foarte, o să te asculte; şi când 
va băga tâta, să laşi talpa peste ea, 
căci atunci de durere îţi va spune tot. 

Cum auzi fiui vânătorului se duse 
acasă, făcu precum îl învățase moaşe-sa, 
şi află tot ce voi să ştie. 

Nu se poate spune bucuria ce avu 
când găsi armele tatălui său. Le luă, 
le curăță dară nu-i venea îndemână 
să umble cu ele. După ce se înarmă 
bine şi se găti de vânat, se arătă 
mame-sei şi-i zise: 

— Rămâi sănătoasă mamă, să te 
găsesc cu bine. 

— Mergi în mila Domnului, räs- 
punse mamä-sa, dacă te trage inima 
să calci în urmele tătâne-tău. Insă 
un lucru am să-ţi spui, si tu săl 
asculti, puiul mamei. Uite, în toate 
părţile să te duci după vânat, numai 
în pădurea fildesilor, nu: căci nu va 
fi bine de tine. 

El plecă, hotărit în sine a asculta 
sfaturile mume-sei. Pe drum el cugeta 
ca de ce fel de vânat să se agate. 
De voiu vâna, îşi zicea el, păsărele 
mititele : privighetori, pitulice, scatii, 
sticleti, lasă că nu va fi mare mamă 
de câştigul meu, dară pădurile şi 
codrii vor rămânea mute, freamătul 
frunzelor de primăvară va ajunge să 
n'aibă cu cine să se îngâne, şi cälà- 
torul cu inima friptă de focul dra- 
gostei nu va mai avea unde să vie 
să-şi aline durerile. Lipsă de un aşa 
vânat, prin care să facă rău altora 
şi prin care să nu se poată cunoaște 


O sutä de kilograme, vai mi-e milä, 
Cad deodată drept pe torpilă 


Şi o fac să se întoarcă imediat 
Drept acolo de unde a plecat 


Şi pe inamic complect speriat 
Lup de mare a auto-torpilat 


vitejia unui Român verde! De voiu 
vâna iarăși turturele, mierlite, preper- 
lite, si potärnichi, iarăş nu va fi 
treabä mare, cäci livezile inflorite si 
pârâiaşele vor tânji din lipsa lor. Deci 
nu-mi voiu pune mintea cu nişte 
păsărele cari fac pe cei îndrăgostiţi 
să le fie dulce viaţa, când sezänd la 
marginea unei gârlite la malurile 
smältuite de floricele, ascultă şoaptele 
undelor, cari din când în când sunt 
amutite de giugiulitul acestor păsări. 
Si fiindcă sunt plecat pentru vânat, 
voiu vâna dară fiare sălbatice cari 
fac tuturor rău, şi prin aceasta chiar 
se va vedea vrednicia unui Român. 

Astfel cugetând si mergând, se trezi, 
fără să ştie cum, tocmai în pădurea 
fildesilor. 

Aci dacă ajunse, vână pe cel din- 
tâi fildeş ce întâlni. li luă pielea şi 
colții şi plecă. 

Intorcânduse, se întălni în drum 
cu boierul cel mai credincios al îm- 
păratului carele îl întrebă : 

— Ce fel de piele e aia? 

— Piele de aspidă, îi răspunse fiul 
vânătorului cam peste picior. 

— Nu mio vinzi mie? 

— Măcar zece pungi de bani să-mi 
dai, nu ţi-o vând. 

— Zece îți dau, răspunse boierul. 

— Măcar o sută să-mi dai, nu 
ţi-o vând. 

— O sută îţi dau. 

Apoi dacă văzu că nu voeşte să 
i-o vânză, îi zise: 

Fiule al vânătorului ai să te cäesti 
de ceeace faci. 

Dar fiul vânătorului îşi cătă de 
cale, nu voi să ştie de nimic, si ast- 
fel ajunse acasă. 

Mumă-sa se înspăimântă, când îl 
văzu cu pielea şi cu colții de fildeş. 
Iară el spuse mä-sei cum se trezi în 
pădurea fildesilor fără să voească, şi 
cum ucise pe cel întâiu fildeş ce întâlni. 

După câteva zale, fiul vânătorului 
fu chemat la palat si Impăratul îi zise: 

— Am auzit, fiul al vânătorului, 


că tu te-ai lăudat că poți să-mi aduci 
oase de fildeş cât să-mi clädesti un 
palat şi piei de aspidă cât să 2jungă 
să-l înveleşti. 

— Luminate împărate, răspunse 
fiul vânătorului, să-ţi fie faţa cinstită. 
Cine m'a pârât la Märiata, nu 
m'a pârât ca să mă crească, ci m'a 
pârât ca să mă prăpădească. Ci cu 
voia lui Dumnezeu mâine îţi aduc 
răspunsul. 

Se duse deci la moase-sa, îi spuse 
toată giretenia pricinei, cum adecă 
fusese la vânat, cum se întâlnise cu 
credinciosul Împăratului, cum vorbise 
cu el, şi în cele din urmă porunca 
Impăratului, după ura boierului ce-i 
purta sâmbetele. 

Moase-sa îl povätui ce trebuia să 
facă, apoi îi zise: 

— Pasä cu Dumnezeu, dragul mo- 
şicăi, şi fii bărbat. 

A doua zi, Românașul nostru se 
înfăţişă înaintea Impäratului 

— Luminate împărate, zise el, se 
poate să se facă voia Măriei tale, 
numai să-mi dai mână de ajutor. 

— Orice vei cere, să se indepli- 
nească, zise Impăratul. 

— Ca să pot isbuti, răspunse fiul 
vânătorului, să duc la capăt bun po- 
runca ce mi-ai dat, să trimiteţi oameni 
d'ai Măriei Tale să stârpească balta 
din pădurea fildeşilor, apoi să-mi dai 
o mie de buti cu vin şi o sută cu 
rachiu. 

— Cererea ta este ascultată, zise 
Impăratul. 

Apoi dete porunci peste porunci 
la ostași şi slujitori împărăteşti să 
asculte pe fiul vânătorului în tot ce 
le va zice el, ca să poată săvârşi 
treaba cu care l-a însărcinat Impăratul. 

Balta se stârpi, şi în locul apei el 
turnă unul din cele o mie de buti 
şi rachiul ce se adusese ; apoi trimise 
pe oameni la ale lor. 

Fildeşii viind la adăpătoare şi vă- 
zând că în loc de apă este altceva, 
se întoarseră ; apoi răbdară o zi, räb- 


dară două, mai veniră şi dacă văzură 
că apa nu se schimbă, si cum erau 
şi fripti de sete, băură cu nesatiu şi 
toți căzură morţi. 

Atunci fiul vânătorului se puse 
de-i jupui, curăță carnea de pe oase, 
şi le aduse împăratului, carele îi dete 
un pumn de galbeni, şi plecă la casa 
mume-sei cu inima plină de bucurie. 

După câteva zile. Impăratul iarăşi 
îl chemă şi-i zise: 

— Fiule al vânătorului, mi sa 
spus de un oarecine că tu te-ai fi 
lăudat că poţi să aduci meşteri dela 
Nedeia Cetate, să-mi zideşti un palat 
cum nu sa mai văzut până acum, 
cu oasele astea de fildeș, si să-l în- 
văleşti cu pieile de aspidă ce mi-ai adus. 

— Eu, prea mărite Impärate, răs- 
punse fiul vânătorului, nici că mi-a 
trecut prin minte una ca aceasta. 
Dar cu voia lui Dumnezeu, cred că 
voiu putea arăta acelor pârâtori ce 
poate românul când voeste si când 
are nădejde la Cel-de-sus. Mâine îţi 
voi aduce răspunsul. 

După ce află dela moaşă-sa ce tres 
bue să facă ca să împlinească porunca 
împărătească, se, întoarse a doua zi 
la Impäratul si zise : 

— Prea mărite Impärate, ca să mă 
pot închina cu slujba ce mi-ai dat, 
am trebuință de mila Măriei Tale. 

— Cere şi vei' avea, răspunse 
Impăratul. 

— Să-mi dai, zise fiul vânătorului, 
o sută de corăbii cu sare. 

— Să ti se împlinească cererea, 
porunci Împăratul. Luând cele o sută 
de corăbii pline cu sare fiul vânăto- 
rului plecă cu dânsele pe mare. 

Acum nu-i mai părea rău de slujba 
ce-i dase Împăratul. Bucuria lui era 
fără margini când se văzu pe mare. 
Lui îi plăcea prea mult să se uite la 
corăbiile care mergeau la rând, ca 
cocorii. Sălta de veselie când vedea 
dimineaţa că soarele, ieșind din poarta 
raiului se îmbăia în mare mai întâiu 
şi apoi îşi făcea călătoria pe cer. 


9 


Când vedea razele cele focoase ale soarelui că ies din 
apele mărilor, el se mira cum de nu clocotesc apele. 

Seara încă pe când luna se gătea si se oglindea în 
apele mărilor, el se pierdea în fel de fel de cugete 
şi nu-şi putea da seamă, de ce lumina lunei era aşa 
de searbădă si de ce apa părea ca o ghiatä lucie. 

li plăcea iarăși să se uite noaptea la stele şi ar fi 
voit să ştie care este steaua împăratului cutare sau a 
cutăruia boier ; îi părea rău când vedea câte vr'o stea 
cum cade, fiindcă ştia că atunci trebue să fi murit acela 
a cărui stea cădea. 

Şi stând astfel pe gânduri, legănat de valurile ape- 
lor, adormia. 

Acestea si altele, despre care nici prin gând nu-i 
trecuse până ce nu călătorise pe mare, îl făcea să se 
silească a sfârşi slujba cât se poate mai bine. 

După o călătorie lungă foarte, ajunse la Nedeia 
Cetate. 

Această cetate era vestită pentru meşterii ei care 
învățase meșteșugul dela zână, şi nu putea nimeni să 
intre acolo. 

Fiul vânătorului, dacă ajunse, se cobori pe uscat şi 
voi să intre în cetate; dară la porţi îl opriră ostașii. 
Atunci el le zise: 

— Duceţi-vă de spuneţi Impăratului vostru, că am 
venit cu o sută de corăbii cu sare. 

N'apucă să sfârșească bine vorba, şi să te ţii, pâr- 
leo! Soldaţii intr'un suflet aleargă și spuse împăratu- 
lui cele ce auziră. 

La ei acolo se sfârşise sarea şi era o lipsă de sare 
de să ferească Dumnezeu. Cum auzi Împăratul aceasta, 
porunci să-l aducă înaintea lui. După ce veni, îi zise: 

— Omule, Dumnezeu te trimete cu sarea asta? 

— Eu, luminate Impärate, am auzit că aveţi lipsă 
de sare si am venit să fac o mare înlesnire celor 
încercaţi. 

— Cere dela mine cât vei pofti şi îţi voiu da, nu- 
mai să ne vinzi nouă sarea şi să nu te duci cu dânsa 
într'altă parte. 

— Eu, mărite împărate, sarea n'o dau de bani. 
Voiu să fac schimb. O dau pə meşteri- zidari cari 
să-mi facă un palat cum voiu voi eu. 

— Dorinţa ta se „va împlini, măcar că până acum ni- 
meni n'a putut să isbutească, nu a lua oameni cu 
sine d'ai împărăției mele, dară nici să calce pe tărâ- 
murile stăpânirii mele. 

Apoi puse Împăratul pristavi, cari să spue la lume 
că porunca Împăratului este să se adune toți meşterii 
zidari... 

Dacă se adunară, alese din ei fiul vânătorului, vre o 
două sute de meşteri, tot pe sprinceană ştii! gi dete 
sarea Împăratului, primind dela acesta şi mulțumiri. 

Când se întoarse la corăbii, fiul vânătorului, se miră 
când văzu că era o mulţime de ostași. El întrebă pe 
unul din el: 

— Pentruce sunt adunaţi atâti ostaşi aci! 

— Păzim, i se răspunse, ca să nu ple:e corăbiile 
înapoi, fără să ne dea sarea, Pe bani, pe schimb, pe 
orice, sarea trebue să rămâie aci, căci ne prăpădim. 

După ce descărcă sarea, se puse în corăbii fiul 
vânătorului cu cei două sute de meşteri, îşi luă ziua 
bună dela Impărat, căruia îi făgădui că, îndată ce va 
sfârşi palatul de fildeş, să-i întoarcă pe meşteri, dacă 
ei vor cere; apoi plecă. 


10 


Şi cum era un vânt priincios pe mare, călătorind 
repede, se întoarse cu sănătate în ţara lui. Apoi puse 
de făcu palaturile ce poruncise Împăratul si după ce 
isprăvi, trimise pe meşteri de unde venise; iar Impă- 
ratul, dacă văzu că este gata palatul, nu mai putea 
de bucurie şi mulţumi pe fiul vânătorului cu câteva 
pungi de bani. Acesta se duse acasă la dânsul, voios 
că a scos la capăt bun slujba cu care fusese însărcinat. 

Nu trecu mult, și Împăratul iarăşi îl chemă. 

— Fiule al vânătorului, îi zise Impăratul, mi-a mai 
spus cineva că te-ai fi lăudat că poţi să-mi aduci o 
cracă verde din pomul care este în mijlocul raiului, 
care să-mi lumineze palaturile ce mi-ai făcut, noaptea 
ca ziua. Eu îţi poruncesc să-mi faci astă treabă, căci 
de nu: unde stă picioarele, îţi va sta si capul. 

— Când oare va avea să-mi vie si mie rândul ați 
spune, prea mărite Impärate, ceiace sau lăudat unii 
şi alţii? 

— Tu acuma fă ce ţi-am poruncit, şi apoi vom 
vedea. 

— Eu nu m'am lăudat să fac una ca asta; dară 
mâine îţi aduc răspunsul, si mă voiu sili, de-mi va 
ajuta Dumnezeu, să scap şi de năpasta asta ce căzu 
pe mine. 

După ce ceru sfaturile moase-sei, la care se tângui 
de asuprelile ce-i veneau dela credincerul Impăratului, 
şi după ce aceea îl învăţa ce să facă, el merse la 
Impăratul şi-i zise : 

— Dacă Împărăţia ta voeşte să mă întorc cu su- 
fletul în mine, să-mi dai o sută de corăbii cu bucate 
şi o sută cu carne, iar eu m'oiu duce cu ele să-mi mai 
cerc norocul şi de astădată şi, bun este Dumnezeu! 
s'or sfârşi odată toate năpastele şi s'or închide gurile 
care spun aşa minciuni gogonesti ! 

Cum auzi Împăratul de unele ca acestea porunci ca 
numai decât să se împlinească cererea lui. 

Corăbiile se pregătiră, se încărcară, si fiul vânäto- 
rului se puse într'una din ele şi plecă luând cale câtre 
răsărit. 

Călătorind, el nu se putea dumiri, cum merge 
treaba de se lasă împărații să fie purtați de nas de 
câte un nemernic de boier. 

— Cum se poate, îşi zicea el, ca împăratul să fie 
atâta de nătâng, încât să crează toate bârfelile lepă- 
dăturilor? Ca să fie cineva Impărat, trebue să fie om 
frumos la minte, frumos la chip, cu înţelepciune şi 
cu dreaptă judecată; așa spune şi mosica; aşa zice şi 
toată lumea. De ce dară să se ia el după muşte! Nu 
ştie el că lingăii o să-l ducă pe calea peirii? Dară nu 
va fi aşa. Împăratul nostru e bun. Nu trebue lăsat 
pe mâini rele. 

Lungă fu călătoria aceasta. Merse, merse, până ce 
ajunse în ţara porumbeilor. Acolo întâlni pe Impära- 
tul lor. 

— Bine ai venit sănătos, îi zise Impäratul, dar ce 
vânt te aduce pe la noi, omule ? 

— Bine v'am găsit sănătoşi, răspunse fiul vânăto- 
rului. Sunt trimis de împăratul meu să-i aduc o cracă 
verde din raiu. Dacă ştiţi calea la raiu, dă-mi pe 
cineva să mă ducă acolo, şi eu voiu răsplăti ostenelile 
lor cu ce voiu putea. 

— Tu mergi sá cäuti calea raiului si iei după tine 
atâtea corăbii! La ce ar putea ahi slujească tie aceste 
catrafuse ? 


— Vezi că, răspunse fiul vânătorului, am luat cu 
mine lucruri de acelea cu care să ung osia ca să nt 
scârtie roata. Merindele ce am în corăbii sunt de dat 
pe slujbe. 

Cum auzi împăratul porumbeilor că are merinde, 
se luă cu binele pe lângă dânsul, fiindcă pe la dân- 
şii era pe atunci o foamete groaznică, şi cu şosele cu 
momele, umbla să-l facă a nu se duce dela dânsul cu 
toate bucatele, ci voia să i le cumpere. Apoi dacă 
auzi că bucatele, nu se dau pe bani, ci aceluia care-i 
va ajuta să ia o cracă verde din pomul din raiu, po- 
runci a se buciuma trei nopţi, şi se adunară o sumă 
de porumbei din toate unghiurile lumii. 

— Care din voi ştie calea raiului, să-mi răspunză, 
le zise împăratul lor. 

— Eu ştiu, si eu ştiu, ba şi eu ştiu, — răspunseră 
mai multi deodată. Să mergeţi cu omul ăsta să intraţi 
în raiu, să rupeti o cracă verde din pomul ce stă în 
mijlocul raiului şi să io daţi, că-i trebue. 

Fiul vânătorului dete în dar toate gräuntele din 
corăbiile cu bucate. Când văzu împăratul porumbeilor 
atâta buluc de hrană, nu mai ştia ce se facă de bu- 
curie, căci seceta le stricase toate holdele. Multumi 
fiului vânătorului, iară acesta, luându-și rămas bun, 
plecă cu porumbeii ce-i dăduse Impăratul. 

Pe drum, porumbeii îi ziseră : 

— Ce vom face noi, căci avem a trece prin îm- 
pärätia vulturilor ? 

— Să nu vă fie teamă, căci m'am îngrijit eu dea 
le astupa gura. 

— Totuşi să ne ascunzi undeva. 

— Vă voiu ascunde, răspunde fiul vânătorului. 

După ce mai călătoriră, cale lungă şi mai lungă, 
începu a se auzi croncăniturile vulturilor. Atunci el 
ascunse cum putu mai bine porumbeii. 

După ce se apropie de hotarul împărăției lor, o 
negură de vulturi se arătă împrejurul corăbirlor, şi 
căutându-i pricină, croncäniau de mi-ti împuiau capul, 
zicând : 

— Ce cauţi aci, fiule al vânătorului! Au venit-ai 
să ne vânezi, ori să ne stârpeşti neamul, sau să ne 
iei împărăţia? Dar nu ştii că nu vei mai scăpa cu 
viaţă din mâinile noastre? Ori si dacă vei scăpa, n'ai 
să te intorci teafăr si nepedepsit de noi? 

— Staţi locului şi nu vă mai näcäjiti. Eu viu la 
voi ca prieten. Voiu trece prin ţara voastră la treaba 
mea, si mă voi întoarce fără să nu se clatine un fir 
de păr măcar din cap. Nici n'am să vă vânez. Nici 
n'aveti să mă pedepsiţi. 

— Hâm! Dară miroasă a hoit p'aci pela tine, mai 
ziseră vulturii şi se repeziau stolurile asupra corăbiilor. 

— Astămpăraţi-vă si mă ascultați, le răspunse fiul 
vânătorului. Ştiam că vă aflaţi în lipsă si vam adus 
de mâncare. Pentru aceasta şi voi să mă slujiti. 

Prinse bucurie împăratul vulturilor, când auzi de 
una ca asta, şi dete poruncă vulturilor să stea care 
şi pe unde apucase. 


Atunci fiul vânătorului spuse împăratului vulturilor 
că-i va da tot hoitul din corăbii, dacă îi va da un 
vultur care să meargă cu dânsul şi să fie supus la 
ce-i va porunci. 

Primind Împăratul vulturilor de bine cele spuse, fiul 
vânătorului le dete hoitul din cincizeci de corăbii, 


iară vulturii se repeziră asupra lui ca niște flămânzi 
calici. 

După ce mâncară, luă fiul vânătorului un vultur 
şi merse înainte. Pe drum îl invätä ce avea să facă. 
Şi mai spuse că el va sta cu arcul întins si că-l va 
vâna îndată ce se va abate dela poruncile lui. 

Vulturul ştia de frica lui. El când zicea vorba nu 
glumea. Intr'acestea ajunse aproape de grădina raiului. 
Dară cine se putea apropia de dânsa? Acolo nu 
era nici de cum noapte, căci pomul din mijlocul ra- 
iului lumina ca ziua. 

Atunci fiul vânătorului zise vulturului : 

— Am să dau drumul unui porumbel, tu să-l iei 
în goană; dară nu te împingă păcatele să-i faci vre-un 
rău, căci cu viață tu nu vei scăpa. Eu voi sta cu 
arcul întins, urmărindu-te cu ochii: şi în clipa ce voi 
simţi că ai să-mi calci porunca, te voiu lua la cătare 
şi-ţi voiu trimite o săgeată d'ale înveninatele, dei 
voiu răpune capul. Ai auzit? 

— Am auzit. Fii pe pace, voi face după cum îmi 
poruncesti. 

Apoi spuse şi unui porumbel ce are să facă, si 
dându-i drumul, acesta se urcă în slava cerului; Vul- 
turul se luă după dânsul. Porumbelul coti în jos, ba 
la dreapta, ba la stânga. Vulturul după dânsul si nu-i 
da răgaz. Porumbelul se mai dete într'o parte,se mai 
dete într'alta. Vulturul nu-l släbea din goană. Dacă 
văzu şi văzu porumbelul, năvăli asupra raiului, svâc ! 
şi intră înăuntru de se puse pe pomul din mijlocul 
grădinei spre a se odihni. Ii ticăia inima de frică, de 
sta să-i spargă pieptul. Vulturul nu putu să intre 
după dânsul, căci acolo nu se face vârsare de sânge. 
După ce se odihni niţel, rupse cu ciocul o rămurică 
din acel pom, se ridică în sbor si veni de se puse pe 
umărul fiului de vânător. 

Acesta când văzu rămurica, parcă apucase pe 
Dumnezeu de un picior, aşa mare bucurie avu. Porunci 
numai decât a lua corăbiile drumul înapoi, după ce 
ascunse iarăşi pe porumbel. Vântul, fiind prüncios, 
mergea, ca gândul. Când trecu prin ţara vulturilor, 
le dete hoitul si dela celelalte cincizeci de corăbii. 
Vulturii năvălind asupra hoitului ca orbii, nici nu 
prinseră de veste când plecă fiul vânătorului. 


Iară când trecu prin ţara porumbeilor, lăsă locului 
porumbeii ce luase, si luându-şi ziua bună dela Im- 
păratul lor, purcese către ţara lui, unde ajunse după 
o călătorie fericită. 

Când auzi Impăratul că i s'a întors fiul vânătoru- 
lui cu isprava făcută, trimise numai decât slujbași și-l 
aduse cu cinste la palat. 

După ce se închină cu slujba, fiul vânătorului zise: 

— Să träesti, luminate împărate! Dară se cădea 
ca în palaturile tale să se afle o astfel de sculă. 

— Am ştiut eu de ce te-am trimis. 

Şi aşezând rămurica în mijlocul palatului, nimeni 
nu putea să cate la dânsa, căci lumina ca soarele. 

Atunci Impätatul, de bucurie că la curtea sa sunt 
lucruri ce nu se află în toată lumea, strânse sfatul 
împărăției sil pofti să-i spue, cu ce ar găsi dânsul de 
cuviință să plătească slujbele făcute lui de fiul vână» 
torului. Sfatul într'un graiu răspunse, că n'ar gresi, 
dacă l-ar gineri. 

: (Continuare în pagina 15) 


11 


Cuvinte potrivite şi... încrucișate 
(FLUTUR AŞUL...) 
ME ORIZON- 


Ma TAL: 3) Nu- 
A mele initial 
E.. din titulatura 
; Domnilor ro- 
mâni. 5) A 


patra notă pe 
portativ. 7) 
Mamă (ar- 
haism) 9) 
Culoarea 
unui fluturas 
cu aripi 
pudrate. 10) 
Industriile 
Generale 
Franceze. 
12) La te: 
lefon. 13) Umflătură de corp. (Olt). 15) Cuvânt din 
refrenul colindelor. 15) Duc pe cineva. 17) Instrument 
muzical. 18) Transilvania. 19) Gică Ionescu. 20) A 
vui. 21) Cuvânt din glosarul geografic. 22) In zadar. 
24) Primejdie posibilă. 27) Trăiască Regele. 28) A 
certa, a mustra. (Tr.) 29) Compact. 30) Balaurul de 
care fug oltenii. 

VERTICAL: 1) Numărul escadrilelor albe. 2) Râu 
în Bavaria, afl. al Dunării. 4) Larvă de fluture. 5) 
Terenuri de aterizare pentru fluturii obosiţi şi flămânzi... 
8) Dud (Mold). 9) Aoleo! 11) Timid, apare si el 
odată cu primăvara în culori din cele mai variate. 
12) Fluture de varză. 16) Floare în jurul căruia 
roiesc fluturii. 17) Vestitor. 22) Furnizor de materie 
primă pentru industria casnică a mătasei. 23) Impre- 
jurime (Banat). 25) Il găsești pe aripa lepidoperelor. 
26) Hais!... 


DE; | 
CA || ` 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


Cu bobocii la păscut: As, păscut, măruntaie, 
lefter, abc, iarbă, sărac, e, l, tusia, s, pete, câmp, 
eci, ceara, na, ga, l, s, e, salcii, t, gâscă, ir, gâsculitä, 
Baal, arm, găină, zis. 

Pepeni: Ben, afine, Arad, Lear, lanț, lubenite, a, 
Pan, z, săteancă, tăia, riom, aest, ceta, cuțit, ies. 

Rozeta magică: ici-doi, ana-lie, visrom, apă-odă, 
aribot, beclup, rac-far, atä-are, vin-nas, lip-paf, 
cal-lac. : 


12 


F'a gu rele 


Aşezaţi în fiecare fagure 
din figură începând cu ÿ 
porţiunea indicată de săgeată, 4 
dela stânga spre dreapta, à 
cuvintele rezultate din § 
semnificaţiile: 

1) A mâncato Smărăn | 
dita a lui Creangă. 2) Ne- 
norociri. 3) Plantă din ale $% 
cărui seminţe se face M 
untdelemn. 4) Instrument “ 
de ridicat greutăți mari. 5) Fructul călinului. 6) Tivga 
în care țăranul duce apa la câmp (Moldova). 7) 
Rodul lămâiului. 


Cercuri cifrate 


Să se aranjeze în cercu- 
rile de mai sus cifrele 
dela 0—11 în aşa fel ca 
fiecare inel de 6 cercuri 


să dea suma de 27. 


Polindrom 


Când un negritean e nätäfleatä 
Si se'n toarce 'ntr'un picior, 
O... nu ştiu ce... cam mălăiaţă, 
li pică `n gură... 'ntâmplător!... 


Perspicacitate 


In această foto- 


grafie este și un 
paznic de noapte. 
Il vedeţi? 


MODA LA COPII 


HAINE 


[C] UVANTUL „națiune“ e cunoscut 
U chiar de copii: ei iau azi 
parte la viața nafiunei, şi e bine 
să fie așa, pentru ca să ştie “din 
vârsta fragedă, ce le cere lor, Na- 
țiunea. Să îmbrăcăm deci copiii 
noștri naţional, cu stofe naţionale 


şi după modele naţionale, adică 
după moda naţională — ceea ce nu 
însemnează a mai spus-o odată—să 
îmbrăcăm noi |orăşenii pe copiii 
noştri în costume naționale 
țărănești, 

Stofele nationale de vară sunt 


“foarte frumoase: pânza de in, 


stofele de lână tesute în țară, ele 
ne permit o mare varietate în com- 


l | 
LEE Ds SD a 


ROMANESTI 


punerea modelelor, pentru copiii 
noștri. 

lată două costume ușoare care 
răspund problemei noastre perfect. 
Primul e de lână albă cu o fustă 
încrețită (pliuri) făcute cu mâna, 
o cämäsufà simplă cu gulerul 
rotund şi cu un şir de nasturi 
roşii; si centura are aceaiași culoare 
roşie ca și jacheta. 

Celalt costum e din pânză de 
cânepă cu romburi albe și albas- 
tre; are o mare centură de stofă 
albastră care repetă motivul rom- 
burilor; pe spate doi nasturi albaş- 
tri încheie haina, lăsând libere 
brațele şi spatele. 

Pălăria e de feutru galben. 

Ghetele din sfoară fesutä cu 
talpă tot de sfoară. Nimic mai 
frumos, mai simpatic si elegant 
pentru copilele noastre, vă asigur. 

EVA 


Negustorul 
ambulant, 
care vinde 
înghețată 
îşi duce 


TT 
ba 


R) 
NE OGA 


copiii la 
plimbare 


AVE RT URFLEÆ 
CAPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Vaporul Porpoise 


In adevăr această piaţă fortificată ar fi rezistat 
multă vreme contra atacurilor unui trib de Eschimoşi, 
dacă astfel de inamici s'ar găsi la o astfel de latitu- 
dine, deşi nu era nici o urmă de fiinţe omeneşti prin 
aceste ţinuturi, Hatteras, ridicând configuraţia băii, nu 
dădu de nici o urmă din acele cohbe, care se găsesc 
de obiceiu prin ţinuturile străbătute de triburile groen- 
landeze. Prin urmare Forward şi Porpoise apărură 
cele dintâi în aceste locuri necunoscute. 

Insă dacă nu se puteau teme de oameni, în schimb 
animalele puteau să fie periculoase si fortul, astfel 
apărat, adăpostea mica garnizoană contra atacurilor lor. 


Cap. VII 
O DISCUȚIE CARTOGRAFICĂ 


In cursul acestor preparative pentru iarnat, Alta- 
mont şi-a restabilit pe deplin forţele, sănătatea, putând 
chiar să dea ajutor la descărcatul vaporului. Vigu- 
roasa sa constituție l-a susținut, si paloarei feţei sale 
îi luă locul roşiaţa sa naturală. Se vedea renăscând în 
el individul robust şi sanguin din Statele Unite, omul 
energic şi inteligent, înzestrat cu un caracter hotărît, 
americanul întreprinzător, îndrăzneţ, gata la toate. Era 
de fel din New-York, şi navigase din copilărie, astfel 
el făcu cunoscut nouilor săi tovarăşi, că vaporul său 
Porpoise a fost echipat şi lansat pe mare de o so- 
cietate de negustori bogaţi din Statele-Unite, în fruntea 
cărora era vestitul Grinnel!). 

Oarecare raporturi existau între Hatteras și el mai 
mult din potriveala de caracter, decât din simpatie. 
Această asemănare nu era de natură a stabili rapor- 
turi amicale între acești doi oameni. Din contră. De 
altfel un observator mai fin ar fi văzut la ei desa- 
corduri grave, deşi părea că totul se desfăşoară în cea 
mai mare sinceritate. 

Altamont trebuia să fie mai putin sincer ca Hat: 
teras, cu nepăsarea sa, părea mai puţin loial, caracterul 
său deschis nu inspira atâta încredere ca temperamen- 
tul închis al căpitanului. Acesta îşi afirma ideile sale 
cu bună credinţă, apoi se cufunda cu totul în ele. 
Celălalt vorbea mult fără să spună deseori nimic. 

lată ce doctorul recunoscu în caracterul america- 
nului şi avea dreptate să prevază o duşmănie viitoare, 
dacă nu o ură între căpitanii Porpoise-ului For- 
ward-ului. 

Si cu toate acestea, din acesti doi comandanti, nu 
trebuia decât unul singur să comande. De sigur, Hat- 
teras avea toate drepturile să nu se supună america- 
nului, drepturi'e de prioritate şi ale forței. Dar dacă 
unul era în fruntea tovarășilor lui celălalt se găsea pe 
bordul vaporului său. Şi aceasta se simțea. 


1) Un bogat armator din Statele Unite pe cheltuiala căruia s'a ficut 
expediția doctorului Kane. 


14 


Din spirit politic sau din instinct, Altamont fu atras 
mai întâi către doctor, lui îi datora viaţa, apoi sim- 
patia îl împingea către acest om demn, mai mult de- 
cât recunoştinţa. Aceasta datorându-se caracte- 
rului lui Clawbonny, prietenii răsărind în jurul lui, 
ca gândul la soare. Se citează oameni, care se sculau 
la cinci ore dimineaţa ca să-şi facă duşmani, doctorul 
se scula dela patru, fâră să reuşească. 

Totuşi se hotări să profite de prietenia lui Altamont 
ca să cunoască adevăratul motiv al prezentii sale în 
mările polare. Insă americanul, cu toată vorbăria sa, 
răspundea fără să răspundă şi el invoca tema sa obiş- 
nuită a trecerii spre NordeVest. 

Doctorul bănuia acestei expediţii un alt motiv, acela 
de care se temea chiar Hatteras. Astfel se hotâri să 
nu mai discute cu cei doi adversari asupra acestui su- 
biect,,însă nu reuşea totdeauna. Cele mai simple con- 
versatiuni amenințau să devieze fâră voia lui şi fiecare 
cuvânt putea să aprinză interesele lor rivale. 

Şi aceasta se întâmplă în curând. Când s'a terminat 
casa, doctorul hotărî să o inaugureze printr'o masă 
splendidă, una din ideile bune ale lui Clawbonny, care 
vroia să readucă în aceste ţinuturi obiceiurile şi plă- 
cerile vieţii europene. Bell tocmai ucisese nişte rate si 
un iepure alb, primii prevestitori ai primăverii apro- 
piate. 

Acest prânz avu loc la 14 Aprilie, a doua Dumi- 
necă după Paşte. Era o vreme frumoasă, însă frigul 
nu îndrăznea să pătrundă până în casă; sobele care 
duduiau, l-ar fi gonit numaidecât. 

Se prânzi bine: carnea proaspătă făcu o diversiune 
plăcută cärnei conservate şi sărate. O minunată plă- 
cintă preparată chiar de mâna doctorului, avu cinstea 
de a mai fi cerută în porţii noui. Savantul bucătar, 
cu sortul la brâu şi cuţit la cingătoare, n'ar fi deso- 
norat nici pe bucătarii marelui cancelar al Angliei. 

La desert, lichiorurile îşi făcură apariţia. Americanul 
nu era supus la regimul englezilor de teetotalers (să 
nu bea băuturi spirtoase), nu avea prin urmare niciun 
motiv de a se lipsi de un pahar de vişinată sau de 
smeură ; ceilalți conmeseni, oameni cumpätati de obi- 
ceiu, îşi puteau permite o abatere dela regulă, deci, 
graţie ordonanţei medicului, fiecare putu să ciocnească 
la sfârşitul acestui vesel ospăț. In timpul toastului 
adresat Statelor-Unite, Hatteras a tăcut chitic. 

Atunci doctorul aduse pe tapet o chestiune inte- 
resantă. 

— Amicii mei, zise el, nu e deajuns că am trecut 
strâmtori, banchize şi câmpii de ghiaţă şi am ajuns 
până aici; ne mai rămâne încă altceva de făcut. Vă 
propun să-i dăm un nume acestui ţinut ospitalier, unde 
am găsit scăparea si odihna. E obiectul urmărit de toţi 
navigatorii lumii, şi nu e unul din ei care să se fi 
abătut în atare împrejurări; trebue ca odată cu în- 
toarcerea noastră să aducem configurației hidrografice 
a coastelor, numele capurilor, băilor, punctelor si pro- 
montoarelor pe care le-am distins. Aceasta este o ne- 
cesitate urgentă. 

— lată o vorbă bine spusă, exclamă lohnson, de 
altminteri, când vom boteza toate aceste ţinuturi cu 
nume special, vom avea şi o înfăţişare mai serioasă și 
nu vom mai avea dreptul să ne considerăm părăsiţi 
pe acest continent necunoscut. (Va urma) 


F7. 


PAGINA BAIETILOR 


CUMSS À: NE JU CAM 
— MICUL CEASORNICAR — 


pai 


TOT 


HOUSE E 
kojia a À a 


Primul telegraf electric 


Morse 


i Samuel 


Aurel are o singură dorinţă: 
să aibă un ceas! Desigur că s'ar 
scula la timp dimineața, dac'ar 
avea el ceasul lui propriu! Dar 
Aurel e încă mic și copiii mici 
mau ceas. Totuși un prieten 
mai mare l-a învățat cum să-și 
facä unul — cine vrea, poate 
să facă la fel. Să vedeţi cum: 

Luaţi o cutiuţă rotundă (cum 
se găsesc la farmacie), rupeti 
marginea în așa fel, încât vă 
rămâne numai fundul, din care 
mai tăiaţi pufintel jur împrejur, 
astfel ca circonferinfa lui să fie 
ceva mai mică. Aceasta va fi 
cadranul. Deci să însemnăm 


cifrele pe el, având grijă să fie * 


la distanță egală. La mijloc 
facem o găurică. Apoi tăem 
dintr'o bucăţică de carton două 
bucățele de câte un centimetru 
lungime şi 2 cm. lățime, as- 
cuțită la vârf si alta, tot ascuţită 
la vârf, de vre-o trei cm. lun- 


mai sus de mijloc facem o 
gaură, prin care vârim piciorul 
lung, astfel ca ceasornicul nos- 
tru să stea pe masă. Vârfurile 
le îndoim niţel, odată petrecute 
prin gaură, ca să stea mai bine, 
apoi mai facem și la marginea 
de sus două găurele mici, prin 
care petrecem o bucăţică de 
sârmă, sau hârtie lucioasă dela 
şocolată (staniol) învârtită ca 
o sfoară: va fi mânerul. Prin 
gaura de mijloc a cadranului 
petrecem cele două arătătoare 
ale ceasornicului, făcute din 
sârmă sau staniol. Apoi umplem 
cutiufa cu vată sau cârpe, sau 
hârtii, presăm cadranul deasu- 
pra şi — gata ceasornicul. 
Nepotii mei mai îndemânateci 
pot face arătătoarele mai lungi, 
si, făcând o gaură în mijlocul 
cutiei, la fund, să petreacă 
arătătoarele, printre vată, si pe 
această gaură. Invârtindu-le cu 
o bucăţică de staniol vor avea 


gime. Facem în marginea cutiei, 
jos, două găuri la o distanță _ 
mică, una de alta, în care vârim 
cele două bucățele de carton, 
picioarele. In fundul cutiei, ceva 


'n deasebit interes cu- 
ului model al tele- 
1gnetic contruit 

“re i-a folosit 

atât mai 

. ligu- 

afie. 


“FIUL VÂNĂTORULUI 


(Urmare din pag. 11) 


un fel de resort; învârtindu-l, 
arătătoarele se mișcă — altmin- 
teri, trebuiesc învârtite cu mâna, 
chiar ele, pe cadran. 


păratul primi de bun sfatul 

se fiului de vânător să se 
` de cununie. 

dacă auzi una ca aceasta, 

Tmpăratului, multumin- 

răsplătirea cea înaltă 

rise, față cu toți 


ate, eu am auzit 
ndu-se că el, 
"n prosto- 
“re, ar 


Impäratul nu voi să mai asculte 
vorbele de indreptare ale boerului, 
căci se ingretosase si el de palavrele 
lui ce pe toată ziua îi toca; şi îi 
porunci să facă într'o clipeală de 
ochi ceiace se lăudase că poate să 
împlinească. 

Neavând încotro şi cu lacrimile 
în ochi cât pumnul, boierul acela 
fu nevoit a-şi lega un prostovol de 
grumazi, se aruncă în Dunăre şi 
acolo rămase. 

T= fiul vânătorului se căsători 

"Si atâta veselie 


” 
anno 


PRIT IT] n 
QE > vs + M0 


Domnul Pärbuclat Si doamna, pe cât se pare, Şi fără multă socoteală Ascultătoare, bravă, bună 


Pe Marioara-i supărat. Pe Marioara vrea s'o trimeată la Veni în casă Ioana Forfoteală. Insă niţel cam... nebună. 
plimbare, 


Face Ioana Forfoteală, Conita Pärbuclat Săpunul s'a scumpit Auzi tu Forfoteală: 
Totul fără socoteală Işi zice că-i păcat; Nu trebue deci irosit »Spalä dar cu socoteală“. 


Dar Ioana la spălat Şi săpunul cel scumpit 


Dar în schimb a învăţat, 
Săpunul în apă a uitat S'a topit, s'a topit 


Din apă cu săpun Doamne, 
Pe copii i-a încântat; 


Mii şi mii, fac ei baloane. 


ce S ~ [3 r 
Şi pe când 


IneTyntat nas: icere | | hi: 


| 


$ (+ 1 À 
eus: GE à S 


~ 


o fac lat x 


sau co 
< 


IP DESE = za TP 
C7 pm Laiu d k à - 


A 


O FABULĂ PENTRU CEI 'MICI 
Do ii a ci ir = sm Dee e Sar air se 


FLORIN CEL NEASCULTĂTOR 


NTR'O fru- 

moasă câm- 

pie era o 
căsuță albă. In 
acea căsuţă tră- 
iau trei per- 
soane: tata, 
mama și un 
copil care se 
numea Florin. 

Acest copil 
era bun dar 
putin neascultă- 
tor, de aceea 
mama nu putea 
niciodată să fie 
liniştită. 

Intr'o dimi- 
neață, mama 
ca de obiceiu 
frământa alua- 
tul pentru pâine, 
aşa după cum 
se obisnuegte la ţară, când băgă de seamă că 
Florin nu mai era lângă ea. Atunci se gândi că 
poate copilul era în grădină și se duse deci la 
fereastră: Florin...! Florin... unde eşti? 


Din fundul grădinei se auzi vocea lui Florin 
care răspundea: 


— Sunt aci, am văzut un măr frumos și m'am 


suit în pom pentrucă vreau să-l mănânc. 

— Dă-te jos imediat din pom, să nu-ți strici 
hainele şi ghetele. Vino repede să vezi ce bună 
prăjitură fac, 

Florin se dete jos din copac dar în loc să vină 
în casă se duse mai departe și se apucă de joc. 
Mama îl văzuse dându-se jos din copac si de- 
aceea era liniștită. Copilul însă văzuse încă un 
măr frumos și vrea să-l mănânce şi pe acela, 
uitând că mama lui nu vrea ca el să se suie 
tn pom. 

La prânz când veni tata acasă zise: unde e 
Florin ? 

— Era în grădină, se juca. Mă duc să-l caut. 

Mama egi în pragul casei şi strigă tare: — Florin 
a venit tata, vino repede la masă. 

Dar Florin nu răspunse. Chemă si chemă mama 
„dar nici un răspuns nu venea. Tata se așeză la 
masă şi începu să mănânce. Dar deodată băgă 
de seamă că mama plângea. 

Ce e? Unde e Florin? întrebă tata. 

— Era în grădină se juca dar acum nu ştiu 
unde mai e, și nu-mi răspunde când îl chem — 
şi mama plângea cu calde lacrimi. 


Tata se ridică dela masă și împreună cu mama 


încep să-l caute sperând că s'o fi ascuns copilul 


ca să le facă vre-o glumă. Dar când colo iată - 


ce se întâmplase: Florin, care se suise în pom 
ca să mănânce mărul, neascultând pe mama, şi 
pe când ronțăia fructul, auzi sub picioarele lui 
la rădăcina copacului, o voce care îl chema: 
Florin, vino ’ncoa și dă-mi să musc din mărul tău ! 

— Cine eşti? — întrebă Florin. 

— Sunt bunica ta, — spunea mica voce. 

Florin se uită în jos si văzu la rădăcina co- 
pacului o bătrână cu un sac în spinare. 

Era urâtă gi cocoșată, avea fața şi mâinile 
murdare, hainele zdrenţe si picioarele goale. 

— Nu, nici vorbă, nu ești bunica mea, — zise 
Florin, — bunica mea nu e murdară gi urâtă 
ca tine... 

Bătrâna la auzul. acelor cuvinte se supăra foc, 
zgâltäi copacul si Florin căzu jos. Mititelul care 
nu-i făeuse nici un rău încercă să fugă, dar 
bătrâna nu-i dădu răgaz şi îl prinse și-l băgă 
cu mâinile ei murdare în sac. f 

In timpul acesta mama si tata colindau toate 
colţurile grădinei căutându-l. | 

Deodată întâlniră pe bătrâna cu sacul în spate. 
— Femeie bună wai văzut pe Florin? — o în- 
trebă tata. 

Şi mama o privea cu ochi rugători. 

— Nu, nu Pam văzut! si nici nu ştiu cine e, — 
şi bătrâna merse mai departe, ieşi din grădină 
si o luă pe drumul mare spre pădure. 

Dar tatăl auzise că dinsac ieşea un plânset, şi 
se hotări să urmărească pe bătrână. O urmări 
întradevăr o bucată de drum, apoi trecând prin 
pădure o întrecu și se ascunse în scorbura unui 
copac. Când bătrâna fu aproape de copacul cu 
scorbura, se opri un moment, şi tatăl, fără ca 
să-l vadă bătrâna, ciupi sacul. 

O voce din sac 
"i strigă: — Au! 
mă doare ! 

Tata recuno- 
\ scu vocea lui 
| Florin. Atunci 

|) fără să se lase 
| să fie văzut de 
bătrână, o ur- 
~ mări până a- 
| junselaeaacasă. 
Și apoi se as- 
4 cunse şi privi 
=:  printro  crăpă- 
tură a ușei. 

Bătrâna întră 


em 


Q 
. 
QUE | 
LT 
* 
g 
= 
$ 
À 
| 


: x 


1 
4 
a 


EP OAP S r 


) 
E 
ă p 


aea i 


= A 


zir poirtioăi foie sgâl jait tot pers nici 


nu prea putea să stea în picioare. Avea faţa mu- 
iată în lacrimi şi chema mereu pe mama. 


Bătrâna fără nici o milă îl obligă să stea în 
„picioare, şi apoi îi vorbi astfel: — Ascultă copilule 


tu mi-ai vorbit urât şi apoi eu ştiu că eşti un 
copil neascultätor, deaceia vei muri! 

— Fie-fi milă, fie-fi milă de mine! zicea plân- 
gând Florin, nam să mai fac. 

Dar bătrâna zise: — Tu îmi vei servi ca să 
mănânc o masă foarte bună. Dar pentrucă eşti 
prea slab, eu am să am grijă să-ți dau de mân- 
care câteva zile, aşa încât să te îngrași repede. 

— Oh! mama mea, mama mea! se ruga Florin. 
Să mor fără să te mai văd. Tăticul meu, n'am 
să vă mai necăjesc niciodată! 

Bătrâna ieşi din casă după ce închise bine ușile 
si ferestrele si se duse în altă cameră spre fundul 
curții. Aduse o masă, o încărcă cu bunätäfi si îi 
servi de mâncare lui Florin, masă pe care însă nici 
wo putea atinge copilul gândindu-se că ea îl va 
ingräsa ca apoi să fie mâncat. 

Când bătrâna se plictisi servindu-l la masă îl 
sfătui să se culce pentrucä şi somnul îngrașă. 


Dar după puţină vreme Florin care nu dormea 


simţi că bătrâna sforăe. 

In acel moment tatăl care stătuse tot mereu as- 
cuns, liniștit şi hotărât, fugi prin pădure în orașul 
din apropiere. Se duse repede la jandarmerie şi 
ceru gi obfinu ca să vie cu el doi jandarmi, până 
la casa bătrânei. | 

Când sosiră era dimineaţă si gândifi-vä cum 
era bietul Florin! Jandarmii bătură la poartă și 
intră în camera bătrânei, o legară înainte chiar 
de a se fi trezit şi o duseră prin pădure în în- 
chisoare. 

Florin, plângând de bucurie şi de jale, s'a 


ss 
Al 


Femeie bună, m'ai văzut pe Florin? Siit tata. 


aruncat în braţele tatălui său, care şi el foarte 
mişcat l-a pus să-i povestească tot ce se petrecuse. 
Mama era disperată. Erau aproape douăzeci 


sus pentrucă locueste 


intr'un crucisetor. 


şi polii de ore de nd nu al stia -nimic de 
mititelul ei băiat. Sărmana femeie părea înebu- à 
nită de spaimă. Alerga dela poarta grădinei la, 
ușa casei 
si dela usa 
casei la 
poarta grà- 
dinei. 

Apoi cädea 
pe scaun și 
rămânea 
nemiscat à 
câte-va mi- 
nute, iar 
ochii ei nu 
fäceau de- 
cât să verse 
lacrimi. 

Dar când 
văzu copi- 
lasul ei şi 
pe tatăl lui, 
rămase 
înmărmuri- 
tă, apoiluă 
copilul în 
brațe şi îl 
sărută cu 
patimă. | 

După ce trecu primul moment de emoție, când 
Florin îşi povesti întâmplarea lui, tatăl se făcu 
sever şi întorcându-se către fiul său zise: — De 
data aceasta ai avut noroc, pentrucă am putut 
să te salvez. Dar bagă de seamă nu totdeauna 
în viaţă poți să te bizui pe noroc. Bagă de seamă 
să nu mai fii niciodată neascultător dacă nu vrei 
să ţi se întâmple astfel de päfanii. 

Florin care trecuse prin mari spaime, asigură 
pe părinţi că niciodată nu va mai ieși din cu- 
vântul lor, si că de aci înainte el se va purta aşa 
încât să fie si mama si tata mulțumiți de pur- 
tarea lui. 


Merseră cu el până la casa bătrânei. 


- 


Să sperăm că va fi aşa. De altfel cine a pățit 
ce a pățłit Florin nu mai încearcă să fie neascul- 
tător vreodată în viaţa lui. Gândiţi-vă și voi... 

CEE) 
In fundul mării 


Işi dă aere acela de 


=. 


LP, 


MS RATE LS LOTS cé 


WEST 
pe" 


PORN TN E NU 


Le! 
b 


EA DUR ara Ce 


Es 
0 
RE 


SOEN) } 


POVESTE DIN JAPONIA DE ODINIOARĂ 


TREI 


S UNT mulți ani deatunci, 
4j în oraşul Nagoya trăia 
in sărăcie o văduvă cu trei 
copii: Jossima, Ximo si Josu. 
Cei trei copii care îşi iubeau 
foarte mult mama şi cărora le 
făcea rău s'o vadă în mizerie, 
lucrau toată ziua ca nişte 
animale de muncă, dar ceea ce 
câstigau nu ajungea pentru 
mâncarea întregei familii. 

Intr'o zi supărat de atâta 
oboseală zadarnică, Jossima, 
cel mai mare, se revoltă contra 
tristei lor soarte. 

— M'am săturat, — zise el, 
— să muncesc toată ziua ca 
să câştig o bucată de pâine 
deabia. Munca noastră nu fo- 
loseste nici cel putin să scoatem 
din mizerie pe sărmana noastră 
mamă, nimeni nu ne ajută... 

— E adevărat, — zise Ximo, 
— chiar şi zeii sunt nedrepti. 
soarta noastră. 

Dar Josu, cel mai mic interveni şi zise: 

— Răbdare, răbdare dragii mei fraţi. Veţi vedea 
că zeii ne vor ajuta. Vor veni si pentru noi zile mai 
bune şi atunci vom putea da mamei bogăţiile pe care 
lea avut odinioară; dar până atunci trebue să avem 
încredere şi să continuăm să muncim. 

Jossima şi Ximo îşi spuseră că el avea dreptate; tre- 
buiau să aibă răbdare. Poate că timpurile bune erau 
aproape. Dar, vai! acele zile parcă nu mai veneau 


niciodată. 

MPĂRATUL Fide Jory, în acel timp dăduse un 

ordin promițând o bună recompensă ori cărui 
supus al imperiului care ar fi dat un hoţ pe 
mâna justiţiei. Pe 
atunci Japonia era 
năpădită de bande de 
bandiți care prădau 
toate satele. 

Când aflară cei trei 
copii, ei se priviră unii 
pe alţii ca si cum le-ar 
fi venit aceiaşi idee, 
şi repede se duseră să 
se sfătuiască în dosul 
casei. 


Lor nu le pasă de 


— Să plecăm, zise 
Jossima, — la o zi de 
drum de aci trebue 
să stea un bandit 


INIMI 


Trebue să avem răbdare 


periculos : îl vom prinde si îl 
vom preda justiţiei. 

— Oh! exclamă Ximo, — 
câr eşti de naiv, Jossima ! Cum 


noi au să poată să prindă un 
hot ? 

La acest moment al conver- 

satiei Josu interveni foarte 
serios : 

— Nu e nevoe să prindem 
niciun bandit. E deajuns să 
denunţăm justiţiei pe unul din 
noi trei: pe acel care e mai 
putin folositor familiei. El va 
fi condamnat şi va muri, dar 
moartea îi va pare dulce pen- 
trucă sa sacrificat pentru 
mama sa. 
slăbănog, deci sunt cel mai 
putin folositor familiei: denun- 


justiţiei. Voi fi fericit să ştiu 
că mama mea, va avea înfine cu ce să se hrănească 
liniştită restul zilelor ei. 

Jossima si Ximo rămaseră foarte impresionați de 
cuvintele lui Josu. Ei ştiau bine că el nu era capabil 
să aducă mare. folos familiei, şi mai știau că recom- 
pensa promisă îi scotea din mizerie, dar nici unul 
din ei n'ar fi acceptat să denunțe de fratele lor ne- 
vinovat. Erau foarte miscati, de sublimul lui sacrificiu. 

Josu, care era nerabdător să cunoască hotărârea 


fraţilor, citind pe feţele lor semnele nehotărârei zise : 


ce fricoşi mai sunteţi! Dacă eu aşi fi mai 
mare n'aşi şovăi un moment să-i leg mâinile fratelui 


meu mai mic gi să-l duc în fața justiţiei, zicând: Iată, 


vă aduc un hot, daţi-mi deci recompensa. 

— Tu ai face aceasta, întreabă Jossima plin de 
admiraţie ? 

— Desigur, — răspunse Josu. 

— Ei bine, — zise atunci Ximo, — să decidă 
soarta cine din noi 
trebue să fie predat 
justiției. Deoarece as 
ceastă idee este de 
inspirație divină, să 
punem numele noastre 
scrise Îa acest vas şi 
să lăsăm pe zei să decidă. 

Astfel fu făcut, şi 
Josu, însărcinat să scoată 
din vas unul din cele 
trei bilete, scoase chiar 
numele său. 

In loc să se căineze, 
el mulţumi zeilor că a 
fost ales tocmai el pen- 
tru o încercare așa de 


DE AUR 


poţi să crezi că trei bäeti ca 


Eu sunt cel mai 


tati-mä şi daţi-mă pe mâna 


grea. In zadar E şi Ximo plânseră şi il rugată 


să renunţe la acest sacrificiu : dar el fu neclintit. 


— Soarta a hotărât! zise el. Mâine de dimineață 
mă veţi conduce la judecător, — şi cei doi fraţi fură 
obligaţi să-l ducă cu jalea în inimă, 


IÈ noaptea aceia Josu nu dormi. Stătu ghemuit 
la picioarele mamei gi privi draga ei fatä, säru- 
tându-i de mai multe ori scumpele ei mâini care ştiau 
aşa de bine să mângâie și să aline. Zorile îl găsiră 
plângând lângă patul „mamei. Sărman Josu! El îşi 
privea mama gi se gändea cu spaimă că nare să o 
mai vadă niciodată. 

Dar prinse singur curaj şi mai târziu plecă la lucru, 
ca de obiceiu, cu ceilalți fraţi, rugându-se zeului Buda 
si încredințând zeului pe mama lui. 

Era o dimineaţă de primăvară și din grădini se 
auzea ciripitul păsărelelor care sorbeau cu nesat pri- 
mele raze ale soarelui printre frunzele arborilor infloriti. 

Ajunşi în partea cealaltă a 
orașului el întinse cu curaj mâi- 
nile spre fraţii lui ca să i le lege. 
Ei îl legară, apoi îl îmbrăţişară 
pentru a avea și ei curaj, dar 
cu cât îl imbrätisau mai tare cu 
atât se simțeau mai descurajati, 
şi trebui ca tot Josu să îi po- 
tolească. Când ajunseră în faţa 
judecătorului, Josu singur se a- 
cuză. Judecătorul rămase uluit 
auzind räutätile ce băiatul zicea 
că făptuise; dar, în faţa mărtua 
risirei însăşi a lui, se grăbi să-l 
arunce la carceră, dând lui Jos- 
sima şi Ximo recompensa ce li 
se cuvenea. Cei doi fraţi își 
ascunseră faţă de judecător e- 
motia lor, şi alergară să ducă 
mamei suma de bani care era 
ca o remâşcare necruțătoare pentru ei. 

— Bucură-te mamă — zise Jossima, fără să indräz- 
nească să ridice capul, — Ximo şi cu mine am găsit 


pe stradă această pungă cu bani. 


Văduva se miră tare de această neașteptată întâm- 
plare norocoasă, si pentrucă avea o încredere oarbă 
în fiiiei nu se îndoi o clipă că ei n'au spus adevărul. 

Dar întrebaţi cu insistență despre Josu, Ximo räs- 
punse că el a rămas să doarmă la stăpânul lor. 

In timpul acesta justiția care în acea ţară si pe 
atunci mergea repede, condamnase pe Josu la moarte. 
Sentința urma să fie îndeplinită a doua zi de dimi- 
neatä; zdrobiţi de durere Jossima şi Ximo se hotărîră 
să se ducă săl mai vadă o ultimă oară pe fratele 
lor. Deaceia se duseră la usa carcerilor cerând graţia 
de a mai vedea odată pe prizonier. Insistenta lor miră 
pe magistrat, care le dete voe. 

Josu bine înțeles îi primi cu mare bucurie, dar el 
nu desminți curajul ce arätase până acum. 

— Nu mă imbrätisati atâta, zise Josu, — ar putea 
să priceapă cine sunteţi; vă va lua recompensa si 


voi veţi fi pedepsiţi. 


Mă voi întoarce printre hoţi 


Conversatia se termină totuşi 
imbrätisäri. Deabia ajunsi acasä, Jossima şi Ximo, 
care izbutiseră până acum să ascundă mamei, teama 
lor, nu mai putură însă să stăpânească marea lor durere. 
Blestemul îl merităm, mamă, ziseră ei căzând în 
genunchi, — şi te rugăm să nu ne mai întrebi, când 
il vom putea vedea pe Josu pentrucä nu-l vei mai 
revedea niciodată; şi printre sughituri îi mărturisiră totul, 

Pe când ei povesteau, sărmana mamă se îngrozea: 
ce aţi făcut nenorocifilor ? şi întindea mâinile înainte 
ca şi cum ar fi vrut să respingă pe proprii ei fii. 
Dar de odată mintea ei se lumină şi pricepu; că altă 
crimă ei nu făcuseră decât o mare dragoste de mama 


lor, şi atunci cu toate că era sdrobită de durere își ridică 


copiii şi îi strânse cu putere la sân. Dar emoția a fost 
atât de mare încât ea leşină chemând pe Josu. 


ER 


D IN fericire această dureroasă scenă familiară avu 
un martor în chiar persoana judecătorului, care 
pentrucă 
cei doi copii esind din închisoare, 


acasă. Ascuns după uşă el auzise 
totul, şi impresionat de cele auzite 
se întoarse repede la carceră 
pentru ca să suspende execuţia. 

Se duse în celula unde era 
închis Josu, si prefăcându-se sever 
ca să-şi ascundă propria lui e- 
motie, îl întrebă cum a putut la 
vârsta lui să  făptuiască atâtea 
crime. | 

— ţi pare rău cel puţin de 
ceeace ai făcut? 


tărâre Josu. Dacă m'ati elibera 
m'aşi întoarce iar la hoţii! 

La aceste cuvinte judecătorul 
nu se putu abtine să nu surâdă. 


Se apropie de copil si îl descätusä el însuși zicândui: ` 


— Ai să trăeşti Josu! Ai să trăeşti ca să ai „grijă 
din lume. Ai inima curată ca şi un diamant şi ceeace 
ai făcut are să fie întotdeauna pomenit. 

Şi împăratul auzind despre această iubire filială, 
vru să cunoască pe cei trei copii ai văduvei și fapta 
lor eroică. Jossima, Ximo şi Josu, fură incarcati cu 
daruri, şi mizeria dispăru pentru totdeauna din 
casa lor. 

Timpurile mai bune prezise de către Josu, veniseră 
deci. 


cu -lacrimi i cu Ai 


văzuse plângând pe 


îi urmărise fără să ştie până 


— Oh, nu! răspunse cu ho- 


TT à i 
irs + V 


F frumos ca şi noaptea 
A copiii să-şi păstreze 
grația lor şi să înveţe să 
fie ordonaţi, mai ales feti- 
tele care în viață au rolul 
să înveţe la rândul lor şi 
ele “pe alții. 

Moda albiturilor intime 
a ajuns un mare rafina- 
ment şi o eleganță, chiar 


când sunt de o mare sim- 


plicitate, fiind-că ori ce 
mamă poate cu propriile 
ei mâini să creeze în acest 
domeniu adevărate capo- 
d'opere. 

Aceste trei mici mædele ce 
vă prezentăm credem că nu 
e prea greu să le descurcafi 
singure, chiar pentru spa- 
tele hainei care prezintă o 
oare care dificultate. E ne- 
cesar numai să știi să cro- 
eşti bine, şi pentru aceasta 
e deajuns să vă facăun bun 
model croitoreasa 
obişnuită a d-stră: restul 
va merge strună. 

Vesta poate fi făcută din 
flanelă, căptușită cu mătase 
sau chiar cu bumbac, dacă 
alegem acele frumoase stofe 
colorate de bumbac unde 
se oglindesc toate florile 
verei. Va fi croită larg, și 
se va închide cu trei nasturi 
astfel ca un guler bărbătesc 
lăsând deabia desco- 
perit gâtul. Buzunarele după 
cum vedeți vor fi tăiate în 
formă de triunghiu cele două 
de sus vor fi numai de 
frumusețe. | 

Häinufa de copil, făcută 
din tricot artificial, de o fru- 


PAGINA FETITELOR 


PENTRU NOAPTE 


ARS ail cei ia a Fa za 
i AT NAAG T AS, A- pin i m 
% Kong CE — — 


si, 


moasă culoare albastră, are mânicile si pan- 
tolonii închise cu un elastic moale. In spate 
pantalonul se prinde de bluză .pentru ca să 
fie mai practic. 

Nasturi de sidef. 

Cămașa de noapte are partea din faţă lucrată 
în „nid d'abeille“ si mânecile bufante. 

Țesutul poate să fie: bumbac, pânză sau 
mătase: dar şi mai frumoasă va fi cămașa 
făcută din cel mai fin in. 

Dar ce zicefi despre coafura de noapte? 

Fetitele azi îşi poartă părul liber pe spate, 
si vor fi fericite noaptea, dacă părul bine 
pieptănat si periat mai înainte va fi prins sus 
pe cap cu o funtă. Astfel le va fi mai puţin 
cald și părul nu va suferi. 

EVA 


] 


a 


S 
> 


+ 
ST = i z 
LEETE -i 


n 


+ 
~ 


ORIZONTAL: 1) Dacă e bună şcolarul e vesel, 
4) Cel mai bun școlar. 6) Măsură de suprafață. 
7) Mergi dintr'un loc într'altul. 10) E neagră şi cu 
cât o stergi se face şi mai neagră. 12) Oficiul Na- 
tional. 13) A tipa prin clasă. 14) Un val amestecat. 
15) A mişca alternativ în două sensuri contrare. 
17) Primele .litere din abecedar. 19) Schimb în altă 
direcţie mersul. 20) Arată direcţia unui şcolar silitor. 
21) Interjectie. 22) Râu în Germania. 24) Chibzuială 
şcolărească. 25) Fuior ce se pune în furcă spre a fi 
tras. 27) Durata unei lecţii. 28 Din nou. 

VERTICAL: 1) Grup de ştiinţe ce se ocupă cu 
studiul naturei. 2) Programul unui şcolar. 3) Auxi- 
liar al scolarului pentru geografie. 4) Nae fără cap. 
5) A deschis porţile la 9 Septembrie. 8) Un soare 
egiptean. 9) Profesor la ţară. 11) Este trebuincios 
oricărui elev la ora de desen. 14) Cei care se bucură 
mai mult de deschiderea şcolilor. 16) La carul ei se 
înhamă acum elevii, trăgând din greu 9 luni... 18) Mo- 
bilier şcolar. 20) Cub de joc. 26) Pune mâna, dar 
nu fură!... 


Iluzie optică 


Apropiati acest de- 
sen, până la doi cen- 
timetri de nas si veţi 
vedea. steaua aşezată 
în stânga, ce destinație 


curioasă ia... 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


Fluturelul: M, n, io, fa, ima, alb, igf, alo, dul, 
ler, aduc, oboi, tr, gi, #ni, ul, darn, rusc, ura, tol, 
des, alo, t, z. 


Fagurele: Papară, păcate, rapitä, macara, colină, ; 


metara, lămâie. 


Polindrom: Arap-pară. 


Labirint 


Doi prieteni sau pierdut 
în largul unui lac si doresc 
a se reîntâlni din nou. Care 
este drumul pe care îl va 
urma unul din ei spre a ajunge |! 
la celălalt? EESAN E] 


Cuvinte încrucişate 


Ur EEE 
SEE i 
ARR 


ORIZONTAL: 
1) Popas  şcolăresc. 
10) Coadă de zebelină. 
11) Balon de sticlă, 
dă lumină fără să-i dai 
foc. 12) Unealtă cas- 
nică. 13) Adăpost 
pentru vite. 14) Dâră 
de lumină. 15) Notă 
muzicală. 16) Prepo- 
zitie. 17) A topäi. 
18) Pe el nu găsești 
decât lumina soarelui. 


Dă ăi că ie 
20) Fire. 21) Despică s- kr} z 
cu cuțitul. 22) Primele EN San HEN 


litere din alfabet. 24) Pere. 25) Fructul nucului. 
28) La revedere. 30) Tica, tica, te duci la băi, cu 
mämica. 31) Existent. 32) Oraş în Austria. 33) Ca- 
pabil. 34) Crestătură în formă de unghiu pe care o 
fac ciobanii la urechile oilor pentru a le deosebi. 
39) Bunica lui Isus. 40) Zăpadă. 41) Comună rurală. 

VERTICAL: 1) Cinema sub plapomă. 2) Desfiin- 
tat. 3) Potecă. 4) Nota bene. 5) Pronume. 6) In- 
țeapă. 7) Lavit pe neaşteptate., 8) A spune pe scurt. 
9) Rege evreu. 17) „Invăţat“ ca Edison inventatorul 
luminii electrice. 19) Dă lumină arzând în lampă. 
23) Tub. 24) Se întrebuințează la facerea zidurilor. 
26) Dă lumină arzând ca lumânare. 27) Cetate bib- 
lică. 28) Lucrat pământul. 29) Pus la închisoare. 
34) Negatie. 35) Numeral. 36) A doua pe portativ. 
37 Fluviu în Franța. 38) Armăsar. i 


PASĂREA MĂIASTRĂ 


fost odată ca nicio- 
dată, etc. 
7 ‘à A fost odată un îm- 
părat evlavios si bun. 
Ze ay El avea trei feciori. 
Pe lângă multe bunätäti ce făcuse 
oamenilor din împărăţia lui, a ri 
dicat şi o mânăstire de care să se 
ducă 'pomina. A împodobito cu 
aur, cu pietre nestemate şi cu tot 
ceea ce meșterii din acea ţară au 
socotit mai scump şi mai frumos. 
O mulţime de stâlpi de marmoră 
şi poleiti erau prin biserică şi pe 
dinaintea ei. Zugrăvelile cele mai 
preţioase, policandre de argint su- 
flate cu aur, candele de argint de 
cel mai bun şi mari cât donita, 
cărţile cele mai alese, erau zestrea 
mânăstirii aceleia. Cu cât se bucura 
împăratul de frumuseţea, ei cu atât 
se întrista că nu putea să o sävâr- 


geascä pe deplin, căci turnul se 


surpa. 

— Cum se poate, zise Impăratul, 
să nu pot sfârşi această sfântă 
biserică? iată am cheltuit toată 
starea, şi ea nu este încă târnosită. 

Şi dete sfoară în ţară că orice 
meşter se va găsi care să-i poată 
să-i ridice turnul, să ştie că va 
dobândi dela -dânsul mari daruri şi 
boerie. Pe lângă această poruncă 
dete ca în toate bisericile să se 
facă rugăciuni şi privegheri, ca să 
se îndure milostivul Dumnezeu ai 
trimite un meşter bun. 

Iară a treia noapte visă Impäratul 
că dacă va aduce cineva pasărea 
mäiastra de pe tărâmul celălalt şi 
să-i aşeze cuibul în turn, se va 
putea face mânăstirea desăvârşit. 

Spuse fiilor acest vis, iară ei se 
întreceau care de care să plece mai 
înainte, şi să se închine cu slujba 
la tatä säu împăratul. Atunci îm- 
păratul le zise : 


— Eu văz, fetii mei, că toţi 


de PETRE 


ISPIRESCU 


aveţi dorinţă de a vă face datoria 
către Dumnezeu; însă nu vă puteţi 
duce toţi odată. Acum să se ducă 
fiul meu cel mai mare; şi dacă nu 
va putea el să isbutească, să se 
ducă altul, şi tot aşa pe rând până 
când Dumnezeu își va arăta mila lui 
către noi. 

Copiii tăcură şi se supuseră : iar 
feciorul cel mare al împăratului se 
găti de drum. Merse ce merse şi 
dacă trecu hotarele tatălui său, stete 
să conăcească într'o dumbravă fru- 
moasă. După ce făcu focul, sta acolo 
până să se gătească mâncarea, văzu 
de odată înaintea lui un vulpoi 
care îl rugă să-şi lege ogarul, să-i 
dea si lui un codru de pâine, un 
pahar de vin şi să-l lase să se în- 
călzească şi el la foc. Fiul împă- 
fatului în loc să asculte rugăciunea, 
dete drumul ogarului, care se luă 
după dânsul. Atunci vulpoiul făcu 
un semn asupra lui gi îl schimbă 
în stană de piatră. 

Văzând împăratul că fiul său 
cel mare nu se mai întoarse, ascultă 
rugăciunea fiului celui mijlociu, şi 
îi dete voe să meargă şi dânsul. 
Acesta, după ce se găti şi îşi luă 
merinde de drum, porni şi dânsul. 
La locul unde se împetrise frate- 
său, păţi “ca dânsul, fiindcă nu voi 
să dea ascultare rugăciunilor ce-i 
adusese vulpoiul, ci voia să-l prinză 
ca să-i ia pielea. 

Împăratul se pusese pe gânduri 
văzând că, după atâta mare de 
timp nu se mai întorc fiii săi nici 
cu pasărea măiastră, nici fără dânsa, 
când fiul său cel mai mic îi zise: 

— Tată, iată este acum destul 
timp de când fraţii mei cei mari 
au plecat să aducă pasărea măiastră 


şi nu s'au mai întors nici cu ispravă 
nici fără ispravă. ; 
Să-mi dai bani de cheltuială 


Și haine de primeneală 


‘ca să-mi cerc şi eu norocul. Şi de 


voi isbuti, te vei bucura tată, că 
tise împlineşte dorinţa, iară de nu, 
eu nu voi suferi nici-o umilință. 
_— Frații tăi cei mari, zise îm- 
päratul, după cum se vede n'au 


putut să facă nimic spre a aduce 


acea pasăre măiastră, ba poate să-și 
fi răpus capetele, deoarece sunt 
duşi de atâta timp, şi nu se mai 
întoarce nici unul. Eu sunt bătrân 
de aci înainte: dacă vei lipsi şi tu, 
cine să-mi dea ajutor la greutăţile 
împărăției, şi dacă voi muri, cine 
să se sue pe scaunul meu, dacă nu 
tu, fiul meu. Rămâi aci, dragul 
tatei, nu te mai duce. 

- Domnia ta tată, ştii prea 
bine că nam eşit din poruncile 
împărăției tale nici cât negru sub 
unghie; şi dacă acum cutez a stărui 
în rugăciunea mea este numai că 
voesc, dac'aş putea să îndeplinesc 
o dorință care nu dá odihnă sufle- 


tului Märiei Tale, dorinţă pe care 


te silesti de multi ani si cu mari 
cheltueli să o implinesti. 

Dupä multe rugäciuni şi stäruintä, 
împăratul se înduplecă şi-i dete voe. 
Işi alese calul ce-i plăcu din grajdul 
împărătesc, un ogar să-l aibă de 
tovarăş, îşi luă merinde deajuns 
şi plecă. 

După trecere, de oarecare timp, 
sosiră amândoi fiii săi mai mari ai 
impăratului, aducând cu sinele 
pasărea măiastră şi o roabă pe care 


„o făcură găinăreasă, Toată ne 


se mira de frumusețea acelei păsăr 

care era cu mii de mii de Ei 
penele ei străluceau ca oglinda la 
soare, iar turnul bisericii nu se mai 


ET 


| 
| 
| 
| 


0000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000e 


surpă; pasègea se aşează în acel 
turn cu cuibul ei. Un lucru se băgă 
de seamă; pasărea se părea a fi 
mută, căci nu da nici un viers, 
pentru care şi Împăratul, cu toată 
bucuria ce avea pentru biserică și 
turnul ei, se mâhnea că pasărea 
nu-i cântă. | 

Locuitorii începuseră a uita de 
fiul împăratului cel mic; atât de 
multă bucurie aveau ei cali se 
adusese pasărea măiastră, ceea ce 
oprise turnul de a se surpe; şi 
astfel biserica se putuse face cu 
desăvârşire; numai Împăratul se 
mâhnea în sufletul său că nu este de 
față şi fiul său cel mic care să se 
împărtășească de bucuria poporului 
său: când, într'una din zile veni 
găinăreasa şi-i zise : 

Mărite Impärate, să-ți fie faţa 
luminată, toată cetatea se minunează 
de versul păsării măiastre: un cioban 
cum a intrat azi dimineaţă în biserică, 
pasărea a început să cânte de să 
se spargă, şi este așa de veselă 
încât pare că nu o încape locul. 
Asta este a doua oară de când 
cum intră acel cioban în biserică, 
pasărea nu mai conteneste de a 
cânta. Cum iese el, ea tace. 

— Să se aducă acel cioban în« 
naintea mea chiar acum. 

— Măria ta, după cum se vede, 
ciobanul era străin căci nimeni nu-l 
cunoaşte. Fiii Măriei Tale, precum 
mi s'a spus, ar fi pus paznici să-l 
prinză. 

— Taci! zise Impäratul, nu vorbi 
de fiii mei, căci nu ti cuvine tie 
să te atingi de ei. 

Împăratul puse şi el câţiva slu- 
jitori să pândească pe sub ascuns, 
şi cum va vedea pe ciobanul care, 
când va intra în biserică, pasărea 
va cânta, să pună mâna pe dânsul 
şi să-l aducă înnaintea lui. 

Nu sa mulţumit cu atât, si 
însuși s'a dus la biserică särbätoa- 
rea cea mai apropiată ca să auză 
cu urechile sale cântecul cel minu- 


nat al pasărei, și să vază cu ochii 


săi pe acel păstor tânăr; și de n'ar 
fi fost de faţă s'ar fi întâmplat o 
luptă crâncenă între slujitorii săi 
şi oamenii puşi de fiii lui, cari 
voiau cu dinadinsul să pună mâna 
pe cioban. Atunci porunci împăratul 
să aducă pe acel păstor cu omenie 
la palatul său, pentrucă nu ştiu 
ce simţi Împăratul în inimă când 
îl văzu aşa tânăr, blând, smerit şi 
cu boiul de voinic. 

După ce eşi dela biserică, Impă- 
ratul se duse drept la palat pentru 
că inima îi zicea că trebue să fie 
ceva de ciobanul acela. Cum îl văzu, 
împăratul îi zise: * 

— Ia spune-mi, flăcăule, din ce 
parte de loc eşti? ai părinţi, şi 
şi cum sa întâmplat de ai venit 


p'aci? 


— Istoria mea, luminate Impärate 
este lungă. Părinţi am, asemenea şi 
fraţi. Ca să-ţi povestesc cum am 
venit p'aci şi din ce parte de loc 
sunt, îmi trebue mai mult timp. 
Dară dacă voinţa Măriei Tale este 
să ştii, sunt gata de a mă supune. 
Chiar mâine până în ziuă voi veni 


la Măria Ta pentru aceasta. Acum 
este târziu. 


— Bine voinice; mâne în re- 
vărsatul de zori, te aştept. 

A doua zi dis de dimineaţă, 
ciobanul veni şi aşteptă porunca 
împăratului; iar Impäratul, cum 
auzi că a venit păstorul cu pricina, 
îl chemă înaintea lui. 

— Ia spune-mi flăcăule, ce este 
cauza de cântă pasărea măiastră, 
cum pui tu piciorul în biserică, şi 
tace, dacă eşi? 

— Ca să ştii acestea şi altele, 
luminate împărate, lasă-mă să-ţi 
povestesc toată istoria mea. 

Am tată si fraţi. Am plecat din 
casa părintească ca să fac o fap- 
tă care să înveselească pe tata, 


„căci el era trist că nu putea să-şi 


îndeplinească dorinţa. După o că- 
lătorie de câteva zile, am ajuns la 
o câmpie frumoasă, de unde se 


deschideau mai multe drumuri. Acolo - 


am voit să conăcesc. Mi-am făcut 
un focşor bun, am scos merindele 
ce aveam şi când era să mă pui 
la masă, mă trezesc cu un vulpoi 
lângă mine. Nu ştiu nici de unde, 


nici pe unde veni, că eu nu lam 


văzut. Pare că eşise din pământ. 

— Fă, bine, mă rog, îmi zise, 
şi lasă-mă să mă încălzesc şi eu la 
focul tău, că uite, tremur de-mi 


cläntänesc dinţii în gură. Dă-mi şi pes. 


o bucată de pâine si un pahar de 
vin să-mi potolesc foamea şi setea 
care mă chinueste. Şi ca să mănânc 
în linişte şi să mă pot încălzi fără 
frică, leagä-ti ogarul. 
— Prea bine, îi zisei, poftim de 
te încălzeşte; iată merindele mele, 


şi plosca mea, mănâncă şi bea cât 


vei pofti. j 


Apoi am legat ogarul şi am sezut 


amândoi lângă foc, povestind. Din 
una din alta, îi spusei unde mă 


duc; ba încă îl şi rugai dacă ştie 


ceva să-mi spue cum să fac, cum 
să dreg, să-mi împlinesc slujba cu 


care m'am însărcinat de bună voia 


mea. 


— Cât pentru asta, îmi zise 


vulpoiul, fii pe pace. Mâine de 
dimineaţă plecăm amândoi, şi dacă 
nu te-oi face eu să isbuteşti, să 
nu-mi zici pe nume. 

Şezurăm la foc, ne ospătarăm 
ca nişte prieteni; apoi vulpoiul îşi 


luă noapte bună şi pieri ca o nălucă. 


Mă ciudeam în mine cum de nul 
văz încotro a apucat, şi tot fră- 
mântându-mi mintea să ştiu cum 
a venit şi cum s'a dus fără să-l 
bag de seamă, am adormit. | 


Când a venit a doua zi în faptul 


zilei, m'a găsit minunându-mă de 
nişte stane de piatră ce închipuiau 
doi oameni, doi cai si doi ogari, 


De cum îl văzui ne gătirăm de 


ducă. ri 


Vulpoiul se dete de trei ori peste cap 


ES 


şi se făcu un voinic, ştii, colea, cum 


tie drag să te uiţi la el. Pe cale 


imi spuse că locul unde am mas 
noaptea trecută, era moşia lui, € 


este însurat, că are copii, că el era 


blestemat să poarte corpul de vul- 
poiu până când un om va avea 
milă de el, îi va da un codru de 
pâine şi un pahar de vin:că eu 
am fost acel om, că acum este 
deslegat de blestem si de aceia va 
merge cu mine, si nu mă va lăsa 
s'ngur până ce nu voi ajunge la 
izbândă. 

Imi păru bine de astă intâm- 
lare, şi aşa noi merserăm. 


zi de vară 
până'n seară 


şi ajunserăm la o poiană, unde 
maserăm peste noapte. Tovaräsul 
meu de călătorie îmi spuse că a 
doua zi avem să trecem pe hotarul 
unor smei, că acolo crede el că 
va găsi ceea ce căutăm. 

A doua zi am înaintat pe moşia 
smeilor, dar tot cam cu teamă; 
când, pe la chindii am ajuns la 
palaturile smeilor. Mândretea ce am 
văzut acolo nu se poate povesti. 
Grădini cu fel de fel de flori si 
pomi; casele învelite cu argint care 
străluceau la soare ca oglinda, pereţii 
erau impodobiti cu chipuri şi flori 
săpate, iară ciubucele erau poleite ; 
fântâni care aruncau apa în sus. 
Avurăm parte că smeii nu erau 
acasă când am ajuns acolo. Furăm 
întâmpinați în pragul porţii de o 
fată frumoasă, de pare 
că era făcută de zahăr, care ne 
zise să nu călcăm în curte, în 
lipsa smeilor, că nu e bine de noi; 
apoi lăcrămă de bucurie că a mai 
văzut oameni de pe tărâmul de 
unde au furat-o smeii. 

Intrebând-o despre lucrul ce cău- 
tam, ne-a spus că se afla la alçi 
smei, rude ale smeilor pe moşia 
cărora eram. 

— Duceţi-vă, ne zise ea, că cu 
ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduesc 
să izbândiţi, şi întorcându-vă, lu- 
aţi-mă şi pe mine. 

După ce ne invätä cum să facem 
să intrăm în curtea smeilor, şi cum 
să lucrăm, mă jură pe ce am mai 
scump pe lume, pe tata, ca să n'o 
las la smei, ci să o iau; iară noi 
ne-am dus. Ce e drept, şi mie îmi 
plăcu fata, de cum o văzui. 

Şi ajungând la hotarul celorlalţi 
smei, am stat de ne-am odihnit. 
Iară în revărsat de zori, am por- 
nit pe tărâmul smeilor, şi am a 
juns în aproape de nămiezi la pa- 


“laturile lor, care erau Yi mai fru- 


moase decât ale celor dintâi. Cum 


am descălicat, m'am dus la grajd 
iară tovarășul meu s'a întors înapoi; 
fiindcă aşa ne învățase fata. 

Caii erau la iesle. Unul din ei 
a întors capul şi s'a uitat la mine. 
Eu l'am frecat la ochi, lam tras 
de urechi, l-am sumutat și i-am 
'pus frâul în cap. Apoi încălicând, 
d'a'ncălarele am luat colivia cu 
pasărea măiastră care era în pridvor. 

— Tu ai luat pasărea măiastră ; 


zise Împăratul; tu eşti fiul meu pe ` 


care toată lumea îl ţine de pierdut? 

— Aşa tată. Şi după ce sărută 
mâna împăratului, îl rugă să po- 
runcească a se aduce de față gäi- 
năreasa. 


Dacă veni găinăreasa, ciobanul 


2e: + 
— Aceasta este fata de care îţi 
spusei. 

— Cum se poate ? răspunse îm- 
păratul. Dară cum a ajuns găină- 
reasă ? 

— Asta ţi-o va spune ea; căci 
eu nu ştiu. Şi aşa cum zise începu 
el a povesti: după ce ïinhätai co» 
livia şi o luai la sănătoasa cu bi- 
diviul luat dela smei, începură să 
nechieze caii ceilalți si să facă un 
sgomot de ti se făcea părul mă- 
ciucă ; iară eu îmi tineam firea. 
Unde se luară smeii după mine, 
şi fugi, şi fugi, până ce ajunsei la 
tovaräsul care mă aştepta la hotar; 
şi dacă nu era el, puneau smeii 
mâna pe mine şi cine ştie ce se 
alegea de capul meu. Tovaräsul 
meu însă, întinse mâna și răcni 


odată la dânşii : staţi! Iară ei pare - 


că fură de piatră de când lumea; 
nici un pas nu mai făcură înainte. 
După ce mă luă în braţe și mă 
sărută, se miră şi el de frumusețea 
păsării. Smeii însă umblau cu şosele 
cu momele să-mi ia pasărea, făgă- 
duindu mi câte în lume și soare; 
dacă văzură că nu mă pot în- 
dupleca, mă rugară ca, barim calul 
să lil dau; însfârşit, văzui eu că 
nu e bine să-i las tocmai de tot 
mâhniti, le-am dat calul, şi eu am 
plecat cu tovarășul meu şi cu pasä- 
rea; iar smeilor li se scurgeau ochii 
după dânsa. 

Ajungând la palaturile celorlalţi 
smei, fata ne aştepta în poartă; 
plesni de trei ori cu biciul şi tot 
palatul se făcu într'un măr, pe care ea 
îl luă; iară eu o înhățai de mijloc 
şi pe aci ţi-e drumul. 

Aoleo; dar smeii că simtira! unde 
veneau cu o falcă în cer si una în 


bre ME TEA 


“pământ, şiunde răcneau deg îngheţa 


sângele în vine. Eu îmi făcui curaj, 


dădui pinteni calului şi împreună 


cu tovarășul meu fugeam ca vântul; 
smeii însă veneau ca gândul. Dacă 
văzu tovarășul meu așa, şi că nu 
este chip a scăpa cu faţa curată, 
se opri în loc, ameninţă asupra lor 
şi se făcură stane de piatră. lar 
noi ne urmăream călătoria venind 
până iarăşi în câmpia de unde 
plecasem, adică pe moşia Vulpoiului. 
După ce ne-am odihnit şigam dat 
mulţumită Domnului că am ter- 
minat cu binele astă treabă, l-am 
întrebat ce înseamna acele stane de 
piatră. Atunci el îmi zise: 

— De vei ştii te vei căi: de nu 
vei ştii iarăşi te vei căi. 

— Spune-mi te rog, îi zisei. 

_— Aceştia sunt fraţii tăi, îmi 
răspunse. Ei, în loc să facă ca tine, 
să primească cu dragoste rugăciu- 
nea mea, asmutirä ogarii după mine, 
ceeace îmi prelungi scârbosul blestem 
de a purta lesul vulpoiului; iară eu 
îi impietrii. 

— Pentru dragostea mea, rogu-te, 
îi zisei eu, şi pentru prietenia ce 
am legat, fă-i iară oameni cum au 
fost. | 

— Mult mi-e dragă prietenia ta, 
răspunse el, şi după aceea fie după 
voia ta; dară o să te cäiesti. 

Şi într'un minut nu ştiu ce făcu 
din mână, că deodată pietrele acele 
se scuturară şi fraţii mei rămaseră 
în mirare văzându-se fața cu noi. 

Ne luarăm ziua bună dela tova- 


răşul meu şi plecarăm să ne întoar- 


cem acasă. l 

Pasă-mi-te, frații mei îmi coceau 
turta. 

— Frate îmi ziseră ei, după ce 
călătorirăm câtva, am obosit de atâta 
drum; căldură mare este, aide aici 
la un elesteu pe care îl ştim noi, 
să bem câte niticä apă, să ne mai 
räcorim. Am ascultat si am mers. 
Bău cel mare, bău şi cel mijlociu; 
iară când să beau şi eu, cum eram 
pus pe brânci pe marginea eleşteului 
ca să ajung cu gura la apă, cum 
făcuseră ei, mă trezii cu o usturime 
grozavă la amândouă picioarele; 
când să mă întorc să văz ce este 
pricina, nu mă mai putui scula în 
picioare: mi le tăiaseră fraţii mei, 
sisi cătau de drum, fără a mai 
asculta la rugăciunile şi la vaetele 
mele. | 

Trei zile şi trei nopți am mas 
acolo prin prejurul elesteului. Calul 
meu, biet când vedea că vine vr'un 


G f 


$ 


> 


A 


y 


balaur la mine, mă lua cu dinţii 


de pe la spate de haine, si fugea 
încotro vedea cu ochii, gi asvârlea 
din picioare de nu se putea apro- 
pia de noi nici o fiară sălbatică. 

Insfârşit a patra zi am dat pes- 
te un orb care orbăcăia şi el pe 
dibuite. 

— Cine este acolo ? întrebai eu. 

— Un biet neputincios, räspun- 
se el. 

Şi după ce îmi spuse cum fraţii 
iau scos ochii din pismă, i-am po- 
vestit şi eu cum mi-au tăiat picioa 
rele. Atunci el îmi zise: 

— Ştii ce ? Aide să ne prindem 
fraţi de cruce. 

Eu am picioarele tu ai ochii; 
să te port în spinare. Eu să umblu 
pentru tine; tu să vezi pentru mine. 
Eu ştiu că p'aci prin vecinătate 
este o scorpie mare. Cu sângele ei 
se poate vindeca orice boală ar fi. 

M'am învoit cu dânsul la aceasta 
şi am mers până am dat de locuin- 
ta scorpiei. Ea nu era acasă. Orbul 
mă asezä după use şi îmi zise ca 
să dau cu sabia să o tai, cum va 
intra; iară el se ascunse după sobă. 
Nu aşteptarăm mult şi iată scorpia 
venea supărată, fiindcă îi călcase 
cineva casa. Cum o văzui, inima 
se făcuse cât un purice în mine, 
iară când intră pe use, agteptai 
până să-mi vie bine, şi unde dădui 
odată cu sete, în cât dintr'o lovitură 
îi tăiai câte-şi trele capetele. 

Mă unsei numai decât cu sângele 
ei cald, şi cum atinsei picioarele la 
loc, se lipiră de parcă fuseseră acolo 
de când lumea. Unsei si pe orb, 
şi îi veni vederile ca mai înainte. 
După ce multumiräm lui Dumnezeu, 
plecarăm fiecare la ale noastre. 

N'am voit să viu deadreptul acasă, 
ci am socotit mai bine să mă bag 
cioban si să las ca Dumnezeu să 
aducă lucrurile aşa în cât să se 
dovedească vinovatul. Nu m'am 
înşelat în credinţa mea, că iată 
puterea lui mare este si judecata 
lui dreaptă. 

— Spune şi tu, zise împăratul 
găinăresei, cum de ai ajuns găină- 
reasă gi roabă? 

— După ce a tăiat picioarele 
fratelui celui mic, fiii cei mari ai 
Măriei tale, mă luară unul pe 
mine şi altul pasărea maiastră. Eu 
plângeam de mă topeam, că mă 


despärtea de fiul cel mic al Măriei 


tale, pe care îmi era drag să-l privesc, 
fiindcă-l văzusem că era un pui de 
românas. Ei mă siliră să mă iubesc 


cu ei, îmi făgădui că mă va lua 


de soţie cum voi ajunge la curtea 
împărătească. 

După ce m'am împotrivit la toate 
siluirile ce amândoi voiau să facă, 
am primit mai bine să fiu roabă și 
găinăreasă la curtea împărăției tale, 
decât să mă duc aiurea, fiindcă ştiam 
că Dumnezeu nu va lăsa să se pră- 
pădească acela care a umblat cu 
dreptatea în sân şi acum, mulţumesc 
lui Dumnezeu că mi-a arătat cum 
fapta bună nu moare niciodată. 

— Poţi tu să-mi dovedesti în- 
trebă împăratul, că tu eşti acea fată 
şi nu alta? 

— Acest măr zise ea pe carel 
scoase din sân, poate să incredinteze 
pe ori şi cine că eu sunt. Fiii d-tale 
cei mai mari n'au ştiut de dânsul, 
că mi lar fi luat. şi nu mai m'asi 
fi întâlnit cu dânsul, 

Atunci, ieșiră afară, plesni dintr'o 
biciuşcă de trei ori asupra märului 
şi unde se ridicară niște palaturi, 
încât în toată împărăţia nu se găsea 
altele ca acelea. 

Impăratul rămase și el în mirare. 
Şi voind a sărbători venirea fiului 
celui mic, acesta zise : 

— Tată, înainte de a mulţumi 
lui Dumnezeu că m'am întors sănă: 
tos, să mergem toți fraţii înaintea 
lui la judecată. 

Impăratul n'avu ce zice. Se aduse: 


„ră fraţii înaintea Impărâtului cari 


deteră în genunchi şi cerură iertare 
dela fratele cel mai mic. El le zise: 

— Dacă Dumnezeu vă va ierta, 
ertati să fiţi gi dela mine. 
„Neavând încotro, se duseră 
înaintea bisericii şi puseră trei ulee 
depărtate deopotrivă unul de altul. 
Intrară fiecare cu picioarele în câte 
unul, si aruncară cu praştia în sus 
câte o piatră; pietrele fraților celor 
mari se întoarseră şi loviră pe fie 
care în cap cu aşa tărie, încât 
rămaseră morţi. Piatra însă a fiului 
celui mic de împărat, căzu dinain- 
tea lui. 

Lumea se adunase şi se uita la 
astă judecată Dumnexeiascä, iar 
împăratul dupăce !făcu nuntă și-și 
însoţi copilul cu găinăreasa, se cobo- 
ri depe tron și puse pe fiul său în 


locu-i care, dacă o fi trăind, im Să 
părăteşte şi până azi. 

Eram şi eu de faţă la acele 
întâmplări, pe care le povestesc 
acum celor ce mă ascultă, 


Premiantă 


Niţu F. Elena 
Premiul I. cl. I. 
Şcoala primară Enăchiţă Văcărescu 
Bucureşti 


| 
| 
Glume vechi 
| 
; 


— Ce face câinele când trece jr 
de pe un trotuar pe celălalt? <a 


— Abh, are barbă... traverse ză 
Strada. a 
— Da de unde... îşi face alte + 
treburi. D 


ET 


PEUPLE 


23 PON a Lip MES À 24 ARE | 


Y 


FA 


tas. 


E 


Te. Da TE 


2 lui negru, între mare 


şi munte, la umbra unui 
bătrân ficus, care ieşea pe 
jumătate afară din curtea 
unde înfloreau florile 
soarelui, “zorelele, numai 
aşa... de frumusete.Pe ficus 
îl luase cu chirie Mierla 
Albă, iar pe bancă stă- 
tea să se răcorească Pisica. 
Regele venea în vizită, şi 
Chiar şi Zânele se opreau 
aci ca să schimbe între 
ele câte două trei vorbe. 
Toate Sâmbetele, Omul 


A CEEA era”casa Omu- 


negru își spăla gi cârpea sacul ca să-l aibă gata Luni, 


când reîncepea drumul o căutând copiii răi. 
Apoi punea în sac si proviziile pe care le cumpăra 


când se întorcea acasă: făina galbenă, peştele sărat 
lumânările, petrolul, pentru lampă, zahărul 


„şi cafeaua. 


„Odată, după cât se ştie, Omul negru a reușit să ducă 
la el acasă o copilă, o răutate, şi care pe deasupra, era 
slabă şi urâtă cum sunt toate fetiţele care nu fac toată 
ziua decât să sugă caramele. -In casa Omului negru, 
fură totuși cu toți foarte mulţumiţi să aibă un copil 


rău, şi cu toţi făcură totul ca să fie bine primit. 


Omul negru fabrică pătucul, Zânele îi făcură culcusul 


… mustäti de porumb, perna din fulgi de pasăre, cearceaful 


fu împodobit cu broderii în formă de ghirlande şi de 
inimi-brodate cu bumbac roşu. Regele aduse în dar 
lingurita şi furculita de aur, si într'adevăr nu sar fi 


„putut dărui nimic din camera preparată pentru copilă; 


totul aci era perfect. Tablourile pe pereţi, cutiile făcute 
din scoici şi buchetele din flori de hârtie, 
Chiar şi prosoapele brodate cu stele şi 
planete . 

Copila nu uită nici cărțile de şcoală 
şi astfel Mierla îi ajută la lecţii. Regele 
repeta cu ea tabla lui Pitagora, Zânele 
o învățau să cânte și să ţină ritmul. 
Şi apoi trebuia să aibe grije să nu 
răcească, să-şi pună cämäsuta de lână, si ghetele când ieşea. 

Pisica trebuia să vegheze când se juca, Zânele tre- 
buiau să-i repare si maimutele să-i cârpească ciorapii. 
Apoi trebuia să aibă în grijă cafeaua cu lapte şi cele 
de mâncare, trebuia să nu se uite untul, marmelada, 


„mierea, pâinea prăjită, fructele coapte si supa. Copila 
„mânca supa fără să facă mofturi, asculta cu băgare de 


seamă lecţiile Mierlei, studia muzica şi ritmul, ştia tabla 


„lui Pitagora pe de rost, știa să zică „mulțumesc, dacă ` 


nu vă supăraţi“... si se juca cuminte în grădină. 


As ” r ° 
j g Md DES 


B AR deabia copila se obisnuise că şi începură mi- 
_Zeriile: capriciile, tragediile pentru puţină smântână, 
după lapte fiert în cafea si pentru ca să mănânce supa, 


= FA ae 
i nea 

n ES Da. |. 
AE TNT 


pic 
i 
Pe M 


pi ca! 
-dt 


OASPETELE OMU 


3 n 
an 


LE UE 
ză TE Tan 
și? aci 


şi apoi, „asta nu-mi place, asta nu o vreau“. Incepu 
să asculte în silă lecţiile Mierlei: privea încoace şi colo, 
îşi rodea unghile, şi era completamente inutil ca Mierla 
să se umfle în pene, să dea din picioare, să se uite 
la ea cu ochii roşii de mânie; nu mai vru să înveţe 
tabla înmulţirei a lui Pitagora; cu foile caetelor fabrică 
bärcute; din stofa cei cădea sub mână își făcea o 


oribilă păpuşe cu părul din rafia şi cu nasul, ochii şi . 


gura desenate cu cerneală; se lăsă de învățătură dar 
în schimb jocurile erau adevărate dezastre. Reluă într'un 
cuvânt toate proastele obiceiuri ce avea la ea acasă: 

Să facă mofturi, uita înmod regulat gi să-și spele 
mâinile. Cu primele cireşe, făcu o indigestie, iar cu 


fructele încă necoapte căpătă o durere de stomac... 


Cu soarele, vântul și ploaia de primăvară, căpătă ră- 
ceală după răceală, şi deveni gi mai urâtă și mai 
slabă decât era. it + 

Făcu o gaură în pernă ca să vadă penele care erau 
înăuntru, culese toate fructele coacăzelor din grădină, 
ca săYfacă supă pentru päpuse. 

Dacă câte odată Omul negru îşi lua curajul şi o 
dojenea, atunci, deschide-te cerule : tipa si plângea că 
se auzea la o poştă distanţă și reuşea să înceapă să 
sughite şi să o apuce tremurăturile. Atunci alerga 
Regele, veneau Zânele; unul încerca s'o calmeze, altul 
prepara apa cu zahăr, altul îi spăla faţa cu apă rece. 

— Frumos fel de a te purta cu copiii — zicea 
Regele şi Zânele. | 

— Vina e a Pisicii, — se scuza Omul negru. 


— Vina mea? — zicea Pisica. — Vina e a Omului 


negru și a Zânelor. 
_ Si pe când copila o tulea afară, începeau să se 
certe între ei. Se termină până la urmă astfel: Zânele 
începeau să plângă, iar Regele pleca cu coroana pe 
o ureche trântind uşa, Pisica ieşea să facă o plim- 
bare, ùr Mierla ieșea pe fereastră jurând şi înjurând 
că ea în acea casă n'are să mai stea o oră. EE 
“Omul negru își ştergea sudoarea și se ducea să 


test TA “as 


& 


er ES ae 
r 4 ve - rs 
UT LC ds i 
g" EER TT 1 
| N E GR U 


Pa - i 
nava LÉ x 
à. € Caf e sf i 
o ee în 
re 7" PCs - 
LS RS UE r 
x 


Ces CS 


= 
d 


x AA hu 


Ls, 


Mr RUE 


+ 


ATEN VIRE 


v 


Si 
O tic tt d bd arata A Ke ate d 


în Alec 


Ex 
ETAP 
RAT legs A 


is 


i ia ts ke FL i 


sn a lie + 2 


a 


È 


TEN 
saada 


| 
| - 
ÈS 


PE A 


LA 


> í 


— de aaa aaa a aar a Aa did d 


e 2 - 


caute e n na o punea să-şi spele 


era bolnav si s'a așezat la pat, 


+ 


fe ~ i yau 


mâinile, îi schimba rochia, îi dădea 
de mâncare. A doua zi toţi se. 
împăcau si Mierla nu mai vorbea 
de plecare. 

Bine înţeles că la primul ca- 
priciu începeau să se certe din 
nou şi aşa mai departe. i 

O viaţă imposibilă, într'un 
cuvânt. | 

Astfel într'o zi nici Regele 
nici Zânele nu mai venirä, 
Mierla s'a dus cine ştie unde, 
să-şi caute casă, Omul negru 


Pisica nu se mai interesă de loc 
de ce se petrecea în jurul ei. 
Gândiţi-vă, copilei i se părea că 
nimeni nu se mai ocupa de ea 
şi nimeni nu-i mai spunea „stai 
liniştită“ şi ,,nu face aceasta“ 
şi „nu face aceia“... 

In plus smochinele din grădină 


erau coapte, Zânele făcuseră magiun de smochine şi 


acum era un mare tort, mare, mare. 


Şi totuşi cum e lumea, după două zile copila era 


plictisită, arhi plictisită să mai mănânce tort, la prânz 
şi seara și să se tot joace cu nisip, de dimineaţă și 


“până seara. Dorea obișnuita cafea cu lapte si supă, şi 


voia ca cinevasă bage de seamă că ea se plictiseşte şi e 
nefericită. Dar pentrucă era degeaba să se tot învâr- 
tească prin casă făcând să se vadă toată ne- 


norocirea ei, ea se hotărî să mănânce pâine şi brânză 


şi ca să facă și ea ceva îşi spălă cămaşa. 

Si pentrucă observă că era mai bine să muncesti 
decât să stai degeaba, începu să măture și să curețe 
pon casă, si să facă supă. 

Desigur dacă Zânele ar fi văzut-o ar fi fost tare 
auie de ea. 

Copila s'ar fi mulţumit desigur cu aprobarea Pisicei, 
der Pisica continua să nici nu-i pese de ce se petrecea 
în jurul ei şi cât priveşte Omul negru, cu toate că 
mânca supa gi friptura, chiar prea multă pentru un 
bolnav, se simțea totuşi rău. 

Până într'o zi când Omul negru 
se vindecă, Pisica redeveni Pisica 
de odinioară, Regele și Zânele se 
reîntoarseră precum şi Mierla care 
tot nu găsise casă, dar deacuma 
nu mai avea nicio importanță. - 

Se decise să ia toată lumea va- 
canţă pentrucă Mierla era obosită 
şi Zânele nu mai voiau să facă re- 
petiţii. 

Vara trecu astfel foarte Me 
Omul negru gi copila se duceau la 
pescuit, şi culegeau şi făceau buche- 
tele de flori sălbatece, mergând să - 
le culeagă sus pe munţi sau se 
duceau să culeagă scoici şi stele de | 
mare pe plaje. Seara venea si Re | 


“cheme pe Omul negru. 


ur şi Zânele PRO tu di 
la lumina lunei, cu regele tiran, a 
Mierla proastă sfătuitoare şi Zâna 
cea mai frumoasă prințesă nefe- 
ri cită. 


st 


Omul negru, acoperit cu o 
pătură făcea pe fantoma. Pisica 
cu coamă făcea pe leul. 24 S 

Şi tragedia s2 termina tot- 
deauna bine, cu pedepsirea tira- 
nului, şi balet cu leul si fantoma, 
iar leul îşi bătea joc de reaua 
sfătuitoare, Mierla. 


„Brau timpuri fericite acelei! 3 
dar în curând veni toamna si 
copila trebui să se întoarcă 
acasă. f i 
Şi povestea se termină aci, 
pentrucă deacuma copila nu mai 
era rea, gi deci drept consecința nici urâtă gi nici 3 
sl:bă, şi deaceia părinţii nu mai avură nevoe să și 


Na 
s apte 


N casa Omului negru rămase micul pat al co ii 
pilei cu sacul de frunze şi mătase, cu E 
perna de fulgi de pasăre, cearceaful cu inimi Ka 
ghirlande, brodate cu bumbac roşu, furculita si lin 
gurita de aur, păpuşa cu păr de rafie neagră. + 
Iti aminteşti?... zicea din când în când Omu 
negru  Pisicei ori tu, ori Mierla Albă, ori Regele # 
când veneau în vizită sau Zânele, trecând si peines 


ca si  vorbeas:ă. 


Si chiar când copila s'a Bar 
mare și uită aproape de tot 
aceştia, ei continuară să-i trimeată 
cu ocazia sărbătorilor câte o carte 
postală ilustrată. O scria regele 
cât ştia mai bine caligrafic, gi toți 
o semnau, afară de Omul negru, E 
care făcea o cruce şi punea « VEN 
getul, căci nu ştia să scrie. a 


|. Ghicitori 
-Cine are urechi şi nu poate auzi? - A 
(my) 
"Ce nu poate fi atins de soare? À 
(eqan) 

Cine face toate cu măsură? 
, (10103010) pă 
Cine are dinti mulți şi nu poate A 
muşca ? 5 


HEN 


i 


VEN TU RTE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


O DISCUŢIE CARTOGRAFICĂ 


— Fără îndoială, replică Bell, aceasta simplifkä 
instrucţiunile călătoriei si uşurează executarea ordine- 
lor; poate să fim siliți de a ne despărţi în timpul 
vreunei expeditiuni sau unei vânători şi vom găsi ușor 
drumul, ştiind cum se chiamă. 

— Ei bine, zise doctorul, fiindcă toţi suntem de 
acord asupra acestui punct, să încercăm acum asupra 
numelui ce trebue să-l dăm şi să nu uităm nici prie. 
tenii nici ţara noastră în denumirile date. Pentru mine 
când îmi arunc privirea pe o hartă, nimic nu-mi face 
mai multă plăcere de cât să citesc numele unui com- 
patriot pe un cap de țărm, pe o insulă sau în mijlo- 
cul unei mări. Este amestecul prieteniei în geografie. 

— Ai dreptate doctore, răspunse americanul şi ceva 


mai mult, spuneţi aceste lucruri în aşa fel, că le ridică 


j 


| 
A 
g 


valoarea. 

— Atunci, răspunse doctorul să procedăm la ordine. 

Hatteras nu luase parte la discuție, el reflecta. 

Cu toate acestea ochii tovaräsilor lui se fixară asu- 
pra lui, atunci el se sculă si zise: 

— Afară de părerea cea mai bună, și nimeni cred 
că nu mă va contrazice — în acest moment Hatteras 
privea pe Altamont — mi se pare că sunt îndrituit 
de a da locuinţei noastre numele abilului arhitect, si 
să-o botezăm Doctor's House (Casa doctorului), 

— E bine zis, răspunse Bell. 

— Foarte bine, exclamă lohnson, da, Casa Doc- 
torului ! 

— Nici nu i sar putea da un nume mai bun, 
răspunse Altamont. Ura, trăiască doctorul Clawbonny ! 

Un ura puternic ieşi din piepturile tuturora, însoțit 
şi de lătrăturile de aprobare ale lui Duk. 

— Aşa dar, reluă Hatteras, această casă va fi ast- 
fel numită în așteptarea ca vreun nou ţinut să ne 
îngădue de ai da numele prietenului nostru. 

— Ah! făcu bătrânul lohnson, dacă raiul pămân: 
tesc n'ar fi încă botezat, numele de Clawbonny sar 
potrivi de minune. 

Doctorul, foarte mişcat, voi să se apere cu modestie, 
n'a avut cum gi a trebuit să primească. Prin urmare 
rămânea bine hotărît că acest ospăț vesel se petrecea 
în marele salon din Doctor's-House, după ce a fost 
pregătit în bucătăria Doctor's House, si vor merge 


să se culce bucuroși în dormitorul Doctor's House. 


— Acum, zise doctorul, să trecem la alte puncte 
mai importante ale descoperirilor noastre. 

La această märe imensă care ne înconjoară, și pe 
valurile căreia n'a trecut niciun vas. 
~ — Niciun vas! Mi se pare cu toate acestea, zise 
Altamont, că Porpoise nu trebue uitată, afară dacă 
nu a venit pe uscat, adăugă el batjocoritor. 

— S'ar putea crede, replică Hatteras, văzând stân: 
cile lângă care pluteşte în acest moment. 
_ — E adevărat, Hatteras! zise Altamont putin cam 
piscat, însă e mai de preferat, de cât să sară în aer 


ca „Forward“. 


14 


Hatteras tocmai vroia să-i râspundă cu asprime, când 
doctorul interveni : 7 

— Amicii mei zise el, nu-i vorba de vapoare, ci 
de o mare nouă, : 

— Nui nouă, răspunse Altamont. Fa este 
numită pe härtile polare. Se cheamă Oceanul Boreal 
şi cred că nu-i de loc potrivit să-i schimbăm denumi- 
rea; mai târziu dacă descoperim că ea nu formează 
decât o strâmtoare sau un golf vom vedea ce-i de făcut. 

— Fie, zise Hatteras. 

— Jatäne intelesi, răspunse doctorul, regretând că 
ridicase o chestiune plină de atâtea rivalități nationale. 

— S'ajungem la ţinutul pe care-l cälcäm în acest 
moment, reluă Hatteras. Nu stiu dacă are vreun nume 
pe hărțile cele mai recente ! 

Vorbind, el fixă pe Altamont, care îl privea si el 
drept în ochi, apoi răspunse: 

— Cred că te inseli, Hatteras. 7 

— Să mă ingel! Ce! acest ţinut necunoscut nu-i 
nou? 

— El are dejayn nume, răspunse liniştit americanul, 

Hatteras tăcu. Buzele sale tremurau. 


— Şi ce nume are? întrebă doctorul cam mirat de 


afirmatiunea americanului. 


— Scumpul meu Clawbonny, răspunse Altamont, e 
obiceiul ca să zic drept, ca orice navigator să 
dea numele său ținutului pe care l-a descoperit mai 
întâi. Mi se pare, că în această împrejurare, nu fac 
altceva, decât să mă folosesc de un drept necontestat... 

— Cu toate acestea.,. zise lohnson, căruia îi displä- 

cea sângele rece si aerul muscätor al lui Altamont, 
* — Mi se pare, c'ar fi greu să-i conteste, reluă acesta 
din urmă, Porpoise-i, că nu a acostat, cea dintâi pe 
această coastă, şi chiar admițând că a venit pe uscat, 
adaugă el privind spre Hatteras, tot n'ar putea fi 
discutiune. | 

— E o pretentiune pe care eu n'as admite-o, 
răspunse grav Hatteras, abia stăpânindu-se. Pentru al 
numi, trebue cel putin să-l fi descoperit, și pre- 
supun că nu e cazul. Fără noi, unde ai fi fost d-ta d-le 
care vrei să ne pui condițiuni? La douăzeci de paşi 
sub zăpadă. 

— Şi fără mine, d-le replică iute americanul, fără 
vaporul meu, ce aţi fi făcut în aceste momente? Aţi 
fi murit de foame si de frig. 


— Prieteni, făcu doctorul, intervenind din nou, fiți 


vă rog calmi, cu puţină, răbdare se aranjează totul. 
Ascultaţi-mă. 

— Domnul, continuă Altamont arătând spre căpitan, 
ar putea numi orice alte ţinuturi pe care le va desco- 
peri— numai pe acesta, care îmi aparține, nu. Eu 
n'ag putea admite pretentiunea, ca el să poarte două 
denumiri, de pildă ţara lui Grunel sau ţara Prinţul 
Albert, fiindcă un englez si un american lau desco- 
perit în acelaș timp. Aici e cu totul altă ceva. 
Drepturile mele de proprietate sunt necontestabile. Niciun 
alt vas, afară de al meu, n'a atins cu fundul său, 
această coastă. Nici o altă ființă omenească înainte 
de mine n'a pus piciorul pe acest continent, deci eu 
iam dat un nume sil voiu menţine: 

— Şi cum se chiamă? Intrebä doctorul. 

- — Noua Americă, răspunse Altamont. 
(Va urma) 


a di etienne il 


7 A8. 12 


iE s 


WE a A “PAGINA BAIETILOR 
= puy CEL MAI BUN 


. . TOR ü- 

i multe ziduri sau prd; 
un om bogat, Că ou se fapta mea cea ma! E. 
e trei fii. Toţi îşi res- popa i | 
VE dd asa cum se cuvine. — bună“: Bi 
mpul să moară, bun, dar datoria îţi impunea 
pi tofi trei fii să-ți salvezi semenul, deşi îți 
zi > era necunoscut, Să ascultăm pe 
“averea fiul cel mai mic“. 


| în moşia“ 
ce voiu pleca în 


+ PE A 
G 
"> a. 
LR 
SY 
a: 


7 te 


iar t% 


asi 0 
P a site 


— »Eu, începu cel mic, ur- 
cându-mă pe un munte, am 
văzut dormind la marginea unei 
pa a a răpăstii, pe duşmanul meu de 
vrând să fie împărțită, i-o voiu p 4 —— A 
da aceluia, care-mi va povesti moarte. Daca tr timpul SORT 


cea mai bună faptă a sa din lui s'ar fi mişcat, ar fi căzut 


toată viaţa fran cu siguranță în prăpastie si WHEATSTONE 
ura a alia aa r ý i a intr” L-a ea aie, 
Atunci începu primul. 4 d ii Etno ee Majoritatea liniilor de tele- 
— „Tată, zise el, într'o zi mă 3 


mea, la sculat: “din grafie electrică ce funcționau . 
plimbam cu un prieten pe un p vor ya 


| zii SU în Anglia până la 1860, fuseseră 

me: dae gat; barca. Prietenul meu, ML ce p EEE Does, create de Wheatstone. 

LOT fiind neastâmpărat, barca s'a tată: t- sä-fi poves Tp Rezultatele favorabile obli- 
răsturnat și amândoi am căzut i 


Tu fi x nute de aparatele acestui fizi- 
i în apă. Eu care ştiam să înnot, — „lu fiule, ai făcut fapta cian îndemânatec, hotărâră în- 
~= văzând pe prietenul meu că se cea mai bună. Fratele tàu cel 


) ființarea la Londra a „Companiei 
sbate în ghiarele morţii, m'am mare şi-a salvat un prieten dela de telegrafie electrică“, societate 

îndreptat spre el şi luptându-mă “moarte, celălalt frate a salvat care extinse acest gen de co- 
t} din răsputeri cu apa lacului, DÉC RTS 


fees esle eee de un necunoscut, tu ai scă t pe municaţii în orașele cele mai 
am reușit să-l scap dela o moarte dușmanul” tău de sg A însemnate din Anglia si Scotia. 
sigură. Această faptă no voiu ? ile 


£ „4 Aj ere f Fos Sistemul folosit fu al telegra- 
Lau s uita niciodată, pentrucă e cea pieire. Tie fi se cuvine moşia".  fului cu două ace, puse în mis- 
dti mai bună, pe care am făcut-o care prin intermediul electric. 
în viața mea“. ase Acest sistem e cel mai simplu - 
EU i Isprăvind de povestit, tatăl din câte se cunosc si înregis- 
ET LS Per er Cr /ă Ibn trează cele mai multe greșeli. 
= — Tu, fiule, ai făcut într'a- In sistemul lui Wheatstone nici 
LES Café faptă bună, însă era de CEL MAI GROS ARBORE un fel de control nu e cu pu- 
Tr RS atoria ta să-ți salvezi amicul. tință, şi din această cauză nici 
N Să-l auzim pe al doilea fiu. DIN LUME o altă țară din Europa .nu și 
_ — „Eu, tată, începu al doilea, 


l-a însușit. 
pe când mă plimbam pe o stradă, ` Arborele acesta se găsește în 


am văzut cum arde o casă şi Mexic și este un chiparos. Are 
| me EO, mulțime de lume strâr să îm- O circonferință de 52 de metri 
f prejur. Indreptându-mă, spre și jumătate. Treizeci şi unu de 
| foc, am văzut că o mamă îşi oameni înalți, cu braţele întinse 
„rupea părul de disperare și se şi atingându-se abia cu vârful 
ruga de cei dimprejur să-i scape degetelor, ar putea să-l îm- 
copilul ce-l uitase în mijlocul  presoare. j 


ep flăcărilor. Toţi fiind înfricoșaţi Inälfimea lui nu este în pro- 
ji şi neîndrăznind, mam repezit porție cu grosimea; nu e înalt 


eu în casă și prin focul şi fumul ~ decât de 57 de metri. Se crede că 
înăbușitor, după ce-am cutreerat  chiparosul acesta care nu este nu- 
câteva odăi, am reușit să dau mai cel mai gros, dar totdeodată 


o 


de copil, care plângea. L-am şi cel mai frumos arbore de pe 

s luat repede si coborând în fugă pământ, are o vârstă de 800 Fate : 

© scara, am ieșit în stradă, dând de ani, aşa că el există mai RU Când te gândeşti Coco 
i copilul mamei disperate, în timp înainte de descoperirea Americii câte lucruri se pot duce cu două 


ce un trosnet teribil ne vestea de către Europeni. biciclete ! 


Epurasului, bătrânul cocostârc „Hai să mulgem frate, Dar vai, vântul a bătut, | Si cei doi pofticiosi, > 
Ii zice o vorbă cu tâlc: Cel mai bun lapte“ Capra, buna capră, a dispărut. Rămân acum neputincioşi, $ 


me — ÈS 


„Şi pe când se căinau în zadar, §, Lapte proaspăt am adus, 
= Lupul, vine transformat în lăptar Chiar adineaori l-am muls“ 


PR ae 
Epurasul cel deştept, 
Ii răspunde înţelept: 


ti 
rit 


$ A à ra- 7 Ei Pet TEE 
Şi în loc de capră, zäu, ` Cu coarne de dobitoc, Deacum, rămâne singur în loc. Zar epuragul, istef, 
= Deghizeazä un câine rău. Si chiar cu un mare cioc. Straniul, câine barbä cioc. Pleacă, tare semet, ‘4 


LD. A 
Srg RD da De +: te 
> : RER NES RIT 2 2 M à KT 
Când lupul pe înserat, Straniul câine Barbă cioc, f 
E: Se întoarce la furat. Ii trage o bătaie... vai mamă! foc. F 


„DIMINEAŢA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisä sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, -str. Sărindar 7, București. Tel 3.84.30. Cec Poştal 4083. Red. responsabil: 
N. lonescu. Preju! abonamentelor: 


P A 


n 
Ta 
cp A 


. 25 SEPTEMBRIE | 
1940 >. 
ANUL XVII | 
No. 868 
MIAU-MIAU SALVEAZĂ UN PRIZONIER < 


Doi sälbateci cam... buzati Contra lui Castravete Marinel, Si Castravete surprins 
Sus pe stâncä aninati, Aruncă mii de suliţi... vai de el, Se trezeşte prins. A 


CR 
W 


A 
Fa] 
isi 
; 


| 


Legat de picioare si spinare — Iar Miau-Miau, cel mititel, Şi pe când Castravete, e deacum salam, 
E dus la teribilul rege: Poftă-mare. Işi zice: îl voiu scăpa, pe Marinel. Miau-Miau rotind în jur, îi zice: fii calm. 


> N, . x © . 
Dar pumnalele o iau zăpăcite 
Parcă ar fi nebune sau vräjite 


Negrii, sălbatice animale, Regele, grasul Poftă mare 
Vor să-l străpungă cu pumnale. Strigă „foc“, trageţi tare 


- Miau-Miau arată un puternic magnet | 


LAN 04 4IVERSITĂTII | Castravete îl întreabă: 
à AIVERSETATIN AŞI Cu care obținuse acest miraculos efect. 


Cum ai făcut tu Miau-Miau aşa treabă? 


a 


— 


1.97 NI 1940] 


Le 


EI ALINA, cele şapte capre 
C si Urs, câinele galben, 
plecară în. zori, când câmpiile 
erau pline de rouă și soarele 
deabia mângâia vârfurile co- 
pacilor. Se cätärau spre vârfuri, 


„unde iarba era mai bună, si pe când mergeau, Călina . 


rontäia prima felie de pâine, pe care o împărțea fră- 
teste cu câinele. Când găseau un loc bun se opreau 
ca animalele să poată paşte în tihnă până seara. 

Şi era aşa de opt ani, de când părinţii Călinei 
muriseră, şi unchiul ei, Ion, o luase în casa lui. 
Unchiul Ion nu era rău, era numai lesne mâ- 
nios, şi deaceia, copila sta foarte bucuroasă, toată ziua 
cu caprele departe de casă. Fiecărei capre îi dăduse 
un nume: cea dintâi se chema lanuarie, a doua 
Februarie şi așa mai departe până la a şaptea care se 
chema Iulie. August, Septembrie, Octombrie, Noembrie 
şi Decembrie nu erau încă, dar Călina spera să se 
nască în curând. Trebue să recunoaştem că fetița 
îngrijea cu multă tragere de inimă de animale, le 
păzea îndeaproape, şi era gata să sară în apărarea lor 
cu credinciosul ei Urs, dacă li sar fi întâmplat ceva. 

Dar în acea după-masă soarele era aşa de bun şi 
aerul limpede, aci la marginea pădurei, încât Călina, 
stând rezemată cu spatele de un trunchi, motäia cu 
plăcere, lăsând în seama lui Urs responsabilitatea celor 
şapte capre. 

Ar fi adormit desigur dacă n'ar fi auzit deodată în 
liniştea pădurei un mic sgomot şi un geamăt. 

Ridică capul surprinsă, dar nu văzu nimic straniu, 
afară de Urs care își scărpina gânditor urechia. 

„Am visat“ îşi zise ea. si 

— Ohi, ohi, mă doare!-murmurä o mică voce 
subțire lângă ea. | 

Călina sări în sus la auzul acestei minunätii, apoi 

dădu la o parte o frunză — şi găsi stând pe o piatră, 
un omulet nu mai înalt decât o palmă cu o barbă 
albă până la mijlocul pieptului; el era imbräcat cu o 
haină de culoarea fragilor, cu nasturi verzi şi avea 
lângă el un mic paner făcut dintr'o coajă de ghindă. 
„ Gândiţi-vă şi dumneavoastră cât căscă de, mari 
ochii Călina ! Totuşi nu se înspăimântă; auzise 
adesea vorbindu-se, când stătea în jurul focului, 
despre piticii din pădure ‘# ştia că nu fac rău 
nimănui, cu toate că erau cam afurisiti. 

Omuletul nostru își pipăia şi îşi freca șira spinării, 
dar totuşi o salută cu multă politețe. 

— Bună ziua, — răspunse Călina, — vi sa 
întâmplat ceva ? R 

Piticul îi arătă un copăcel cu fructe roz. 


. — Voiam să culeg câteva fructe şi am căzut jos 
din pom. — Se strâmbă de durere. 

— Şi acum sunt pedeasupra si fără. veverița stea. 
Cum te numesti ? 
Cälina. 

— E un nume frumos — zise piticul. — Ei bine, 
Călino, dacă vrei să mă ajuţi ca să ajung până la 
acel nuc, îţi voi fi într'adevăr recunoscător. | 

Ciobăniţa îl luă cu băgare de seamă, cum se ia 
de jos un pui de găină. 

_— Locuesc în: trunchiul copacului acela de colo, — 
zise curiosul personagiu, şi mă numesc Orga. 

Poate că ai auzit vorbindu-se despre mine: sunt 
primul consilier regal. 

„Nu, Călina nu auzise niciodată vorbindu-se de el, 
nici nu ştia că există un regat al piticilor și un 
consilier regal Orga. a 

Pe când se apropia de scorbură, Orga zise: Şi 

totuşi trebue să-mi găsesc veverița mea ! 
. Rugä să fie lăsat jos, si băgânduși două degete 
în gură, flueră puternic după cum fac muntenii. 
Deodată o mare veverifä roşie sări din dosul unei 
crăci şi veni in galop spre pitic. Cälina şi mai 
mirată, băgă de seamă că avea hamuri din iarbă 
şi o gea. 

— lată sa făcut, zise Orga, urcându-se cu mare 
greutate in şea, deacum nu mai e nevoe să te obo- 
seşti, scumpa mea fată. 

Ai fost întradevăr foarte binevoitoare cu 
mine. Şi „dacă vre-odată ai nevoe de ajutor, adu-ti 
aminte să baţi în trunchiul copacului unde locuiesc. 


Veveriţa se îndepărtă în trap cu straniul ei călăreț, 


care înainte de a dispare printre frunze, flutură în 
aer bereta lui lunguiatä. 


Ridică capul surprinsă dar nu văzu nimic extraordinar 


£ Călina, răspunse făcând semn cu mâna și rămase 
câtă-va vreme pe gânduri. 
Ce curioasă întâlnire ! 


ȘAPTE CAPRE ALE CĂLINEI 


Q 


= EE À i A "Eu + a TE 7) 


FF à IA > | i | ELER | k 
er JS LR Er ninte că era întuneric. — Ei, spuñetine ce s'a întâmplat? Intrebă o 
Când îşi pede vremea ! Şi ce drum Jung voce mai puternică decât celelalte. — Cine a sunat 
cit ajungă acasă. Unde erau 

A 


o parte. 

— Sire, înainte de toate vă cer iertare că v'am sculat 
din somn. Dar această sărmană copilă... Regele privi 
în sus spre Călina care se puse în genunchi mai mult 
ca el s'o poată vedea bine și putu ca să îi ceară 


copilă a pierdut una din 
Orga, — si eu cred că 
merită să fie ajutată. 

Si îi mai povesti şi 
cât de frumos sa purtat 
Călina cu el. Regele a- 
probä-dând din cap: — Bine, 
bine; vom găsi capra, eo- 
pila mea. Piticii nu sunt 
nerecunoscători. 

Se întoarse către supușii 
săi: Fiecare să-şi ia veve- 
riţa. Să se formeze trei es- 
cadroane care să cerceteze 
terenul de aci până la pâ- 
râu. Să se mai formeze încă 
trei escadroane care să caute 


Călina cu ochii în lacrimi, 
se opri cu sufletul pe buze, 
parcă. Era ruinată! De ce 
părăsise caprele ei şi își 
pierduse timpul cu Orga?... 

Pa Orga! o sclipiree de 

| speranţă îi trecu prin minte. 
Poate că el o putea ajuta. 
Zisese doar să-l cheme în 
caz de nevoe. Căută pe 

: întuneric trunchiul nucului. 
æ Printre rădăcinile lui era o 
mică scăricică cu 'trei trepte 
de lemn. Bătu şi rebătu la 


chise sus și Călina „auzi | Veverifa se îndepărtă în trap cu straniul ei călăreț, capra prin märäcini. lar 
vocea piţigăiată a piticului: i i alta să caute prin pădure 
cine e? E târziu, nu e o oră să scoli din somn, împreună cu Orga. Luaţi si licuricii cu voi. 
oameni de bine! i | Cäprita ta va eşi la iveală într'o clipă!... 
| —. Ah, Orga! Ajutä-mä, fieti milă. Dar acel câine ce are că latră în așa hal? Intr'a- 
| Omuletul se aplecă şi privi prin întuneric. Avea devär Urs, lătra, lătra... Călina deschise ochii se uită : 
o beretä albă de noapte. . | şi văzu pe Urs în picioare care o privea dând din 
Ab! tu eşti Călino? Ce s'a întâmplat ? coadă. Pe câmp erau cele şapte capre. (Da, într'adevăr, 
Copila îi povesti în grabă” nenorocirea ei şi zise: era chiar şi lulie). Ele pästeau liniștite. 
— Ajută-mă bunul meu Orga altfel sunt ruinată. — Am visat, Urs, dacă ai ştii ce vis! Dar Urs > 


— Viu imediat. 3 a 
Ferestruica se închise și după putin Orga apăru în 
poartă. Era îmbrăcat cu un palton de culoarea frun- 
| pieptänatä. | e... 
nge! Ai pierdut deci o 


mic vom noi în curând. 
- Se gândea pe când 


e a pe când Că a îl privea plină de Lecţie de istorie 
speranţe, uscându-și lacrimile ei cât pumnul cu colțul 


continua să latre dând din coadă. 


Omuletul căută printre rădăcini şi scoase o jumă- 
tate de nucă goală, pe care era fixată bine o frunză. 
— Bagă de seamă! şi Orga începu să bată în acel 
gen de tobă cu o bucată de lemn. Călina n'auzea 
decât supete deabia auzibile, pe când piticul părea 
foarte mulțumit de treaba lui. Se opri din bătut. si 
trase cu urechia. 
„Din arborii de-jur împrejur se auzea un murmur 
şi sgomot de ferestre care se deschideau. Din întuneric 
a veneau sute de mici voci somnoroase care se auzeau 
în apropiere de. Călina, care aplecând privirile în jos 
văzu o mulţime de omuleti înalți ca' si Orga şi 
bärbosi la fel ca Orga, purtând beretä de noapte 
după cum purta Orga. Si toți îşi frecau ochii şi 


căscau supăraţi. Fiecare ata în mână câte un licurici — Şi acum, în aceste puţine minute care ne mai | 

drept lumânare. rămân, vom vorbi despre războiul de o sută de ani. | 

` i 

; : TR 

| i s 3 Er S 
| r - > Ri A j 


A pisi "A r * 
Dx -. ED Di e li PI Sei a its 


AVENTURILE TRAGI- 


SI MOCHI- SMOCHINĂ 
MA] era osmochină obişnui- . 
tă gi cu toate că semăna cu 
surorile ei având ca și ele 
piele verzue (când nu sunt 
uscate şi aşezate în ladă, 
sau înşirate pe o sfoară — 
adică atunci când sunt verzi... 
sunt verzui) cu dungulite 
albe si cu corpul plin de 
miez dulce. Dar nu e mai 
putin adevărat că avea ca- 
racter şi fantezie, daruri pe 
care niciuna din surorile ei 
nu le avea. ? i A i d 

Visa de aceea, zişi noapte Zi per 
namai fapte eroice, si cea 


mai mare dorință a ei era să devină un spadasin faimos. 


Această vocaţie, căci n'am putea-o numi altfel, — îi 
venise în ziua când acel neruşinat de Pippo, băiatul 
fermierului, se apucase să citească, aci sub umbra bă- 
trânului smochin, despre faptele paladinilor de altă 
dată, la vreo doi sau trei copii de vârsta sa. - 

Si din cauza acestei näzuinti a ei se certase cu 
cele mai multe smochine care nu-i inteleserä näzuintele. 

— Voi nu faceți nimic altceva decât să dormiti si 
să vă îngrăşaţi. Mie o astfel de viaţă nu-mi convine. 
N'am stofă de vulgară smochină, eu! Ar fi fost mai 
bine dacă mă năşteam om şi băiat. Aşi fi salvat şi 
ași fi mers la războiu şi: 


Pim, pum, peu 
Mai tare ca un leu, 
Aşi omorî... aoleu 
Cinci sute zău!... 


Dacă ar fi avut o spadă în mâini ar fi făcut un 
măcel; părea, îmbătat se încălzea... când vorbea. 

Dar în poziţia incomodă în care se găsea, — cu 
capul în jos şi cupiciaorele în sus lipite de a creacă 
„a bătrânului smochin, — nu prea putea să facă mare 
lucru, şi tot ce putea era să scoată limba, şi să lase 
o picătură de zeamă dulce 
ca mierea, ca să facă poftă 
trecătorilor. Şi tocmai pentru 
aerul ei deosebit, într'o zi o 
doamnă o ochi, si cu un 
gest rapid o smulse de pe 
creastă. - 

— Ah! — zise ea, jată 
o smochină coaptă. Are 
să-mi tae setea. ; 

Dar deabia o avu în mâini 
că smochina începu să zică 
cu o voce ca tunetul gi tot 
ca el amenințătoare: 

Inarmat cu o suliță 

Te alung pe uliţă 

Burta îţi înțepai 

Şi apoi capul îţi tai 
La acele cuvinte, femeia 


4 


Prea eşti increzutä draga mea, are să-ţi meargă rău 


ICE 


înspă limâ na 
Astra Vrai 


din : ână $ 


pété. niste rar ns 
nu-şi fâcuse niciun rău. 
— Cine fuge e fricos! Cine 
rămâne e un erou. 

Satisfäcut de cele ce 
zisese și descoperise zicând, 
plecă legănându-se pe sin- 
gurul său picior, fără măcar 
să se întoarcă să salute pe 

i pe bătrânul Smochin tatăl 

ei şi “pe ale sale -surori. Nu făcuse o sută de pași când 
întâlni pe Chiocciola — Melcu. 

— Ja priviţi! la priviţi! — exclamă micul animal 
după ce o privi prin ochelarii lui -puternici. Cine ar 
fi zis ca o smochină să meargă la plimbare? Originali- 


tatea timpurilor moderne! 


— Ce vorbă, plimbare, mă duc să caut aventuri, şi 


Smothi-Smochină se umflă în coaje. 


— N'ai să mergi prea departe draga mea. Eşti prea 
tânără şi nestiutoare; şi apoi... nu eşti decât o 

smochină. 

lar ea răspunse: — „Sunt Smochi- Smochină a lumii 
mare spadasină“*. 

Daţi-vă la o parte zise izbucnind în râs Chiocciola 
retrăgându-se în găoacea ei. Precauţia a fost totdeauna 
virtutea melcului. A 

De acum însă se dusese svonul şi toate ierburile 
câmpiei se incovoiau povestindu-şi: — Ştiţi noutatea? 
Este o Smochină spadasină. 

Trifoiul se uită mirat către lucernă, dre se 
închinară minunate, iar stânjeneii se ridicară în vârful 
picioarelor şi tot nu reuşiră să vadă minunea. 

Paianjenul îşi opri țesutul şi spuse cu -vocea lui 


aspră ca şi cum ar fi răcit: — Prea eşti mândră draga 
| mea, are să fi se înfunde. 
$ Greerii părăsiră şcoala de 


cânt ca să-şi ia vacanță 
cu această ocazie; iar dom- 
nul greere-profesor impro- 
vizá pe trei note o veselă 
cântare: 
Smochi-Smochină se înțelege 
Se duce azi lacurtea unui 
rege 
„Rege cu o împunsătură 
te fac o... friptură“ 
Mämärute, vespi, cărăbuşi, 
albine, scarabei, izbucniră în 
râs, într'un hohot de râs... 
pe care din fericire Smochi- 
Smochină nu-l auzi. Mersese 
8 bună bucată de drum 
pe marginea unui mic torent, 


pars 


Do 


S 


guiate, pusti cu tromboane în Şi până să fugă, ele o şi prinserä (Continuare în pag. 6) 
5 
| + = 2% 
——— = Da d aae 16H i -i ya Air CS a: ta a “Pa Le 


ALE LUI SMOCHI-SMOCHINĂ 


pe drumul care ducea la 
păduricea de castani. > 

Deodată își găsi drumul 
barat de o mige rotundă 
şi cu ghimpi. 

„ — Dăte la o parte si 
lasă-mă să trec — strigă ea 
cu hotărâre. 

— Ei proasto! Nu ascult 
de comanda ta îi răspunse 
ariciul castană. 

— Proastă, eu? 

— Smochi-Smochină cu 
toată vigoarea de care dis 
punea si cu tot curajul se 
aruncă cu capul plecat spre 
adversar, dar o durere 
puternică o făcu să se dea 
înapoi. 

— Ah! Ah! — zise ami- 
cul castană cu o voce de 
bariton, şi explodă într'un 
hohot de râs să se rupă 
în două nu altceva. Şi din 
rana lui alunecară trei casta- 
ne care lunecară la vale. 

Eroul nostru, şi să vorbim adevărat de data aceasta 
prea putin erou, — îşi aduse aminte de acel proverb 
care zice : 


pm + 


Picoarelor, să ştiţi e voe > 
Să fugiți când e nevoe 


„şi îl puse în practică imediat. 


Pădurea era . plină de voci si de murmure înspăi- 
mântătoare, si din ori ce loc ieșeau castane — arici ce 
„stau la pândă, iar alți cădeau din copaci cu sgos 
mot surd. 

Cât să fi durat oare acea fugă nebună prin pädu- 
ricea de castani? SmochiSmochinä n'ar fi putut 


- so spună. Când esi din acea infernală pădure era deja 


noapte si plantele si animalele se pregăteau de 
repaosul de noapte. g 

Traversă un luminiş şi 
un tufiş şi precedată de un 
licurici cari îi lumina calea, 
intră într'o grădină. Si îşi 
găsi azil sub o largă foae 
de varză. Cu toate că era 
obosită si din cauza fugei 
gura i se deschise mare cât 
-O0 şură şi i se uscase, ea 
adormi imediat. 

Fu deşteptată de sgomo- 
tul monedelor de aur. Işi 
ascuti văzul pentrucä 
noaptea era profundă şi în- 
tunecoasă, şi văzu nu de- 
parte de ea, doi bandiți, cu 
pelerine mari si pălării tu- 


TI ADIO n IE Sa! = era e ear area 


Părăsiră prada şi fugiră 


spate. Unul avea mustäti 
lungi, iar celalt nasul gros 
ca un ardei gras. 

Acel cu mustätile lungi, 
care părea să fie si cel mai 
bătrân, scotea dintr'un mic 
sac bani de aur şi zicea: 

— Doi mie, doi ţie... - 

— În partea ta sunt cu 
mult mai multi, zise cel ce 
avea nasul gros ca un ardei 
gras. 

— Nu e adevărat !— răs- 
punse cel dintâi. 

— Ba e adevărat! 
punse cel de al doilea. 

In scurt timp lăsară banii 
şi se luară la bătae. 

Smochi-Smochină se ri- 
dică plină de desgust: 
desigur acel aur era rezul- 
tatul a cine stie ce bleste- 
mätii! Trebuiau pedepsiţi 
ce doi vinovaţi. Urlă cu 
toată suflarea ce avea în 
„corpul ei: 


răs- 


Hoti, hoți blestemati 
la acuma veţi fi inhätati 

Şi vă voi duce, pun prinsoare 

Şi veţi da înapoi ce aţi furat... la închisoare 


La acele ameninţări cei doi briganzi, crezând că au 
de aface cu poliţia, părăsiră banii si fugiră. 

Din cauza neobisnuitei gălăgii se sculară plantele şi 
animalele. Varza se arătă foarte fericită că a găzduit 
pe brava Smochină gi felicitând-o îi zise: 

— Ai fost admirabilă. 

Până şi viermele esi din ascunzătoarea sa şi îi zise: 
tu care eşti curagioasă, ar trebui să lupti contra puilor 
de găină. Ei mi-au omorât unii după alţii cei două» 
zeci de fii ai mei. 


Şi durerea viermelui ar fi induiosnt chiar o inimă 


de piatră. Puteţi deci să vă - 


gândiţi ce impresie a făcut 
| aceasta asupra inimei lui 
|  Smochi-Smochină care era 
| #1 
d 


— 

„tânără şi dulce. 

| — Unde locuesc aceşti 

pui? j 

| Eu nu ştiu säti spun 

"i  pentrucä nu prea văd. Dar 
| cred că în partea cealaltă 

| a grädinei. 

| — Foarte bine răspunse 
Smochi-Smochină și cu toate 
că cine-va o sfătuise să nu 

= | atace puii care erau nume- 

| roşi şi puternici, ea se prea 
|  gătipentru apropiata bătălie. 


Cum se crăpă de zi — iată .că Cocoş mare gi roşu 
scoase un țipăt .Cucuriguuu“, Căruia i se răspunse 
cu un strigăt de războiu. 


Pui veniţi încoace, e, ehei! 
Din un' îndată fac trei. 


Fie că nu pricepuse ce zicea Smochi-Smochină, sau 
pentrucă nu-l înspăimânta ceea ce zisese, cocoşul venea 
maestos urmat de către găini. 


când ea se prepara ca să mai strige odată provocäto- 
rul strigăt de războiu. Ea zise: — Ce frumoasă 
smochină coaptă ! 


îi Pe na A NRC RH ni, PO D à» IPN 
Ul PF sa 


* S 
— De unde o fi venit? — zise găina Fărăcoadă. 
— Pare să fie tânără şi dulce. 
Şi până să fugă ele o şi prinseră. Una mâncă o 


- bucăţică cealaltă alta, una îi gusta miezul, alta coaja, apoi 
„se certară pentru: picătura de miere până la urmă. 


Şi în scurt timp nu mai rămase din mândra 
spadasină decât coada ei de Smochină. Dar şi aceasta 


at de 1 a e . dispäru o furnică o înhăţă şi-o duse în furnicar. 
Cea cenuşie zări pe eroica noastră Smochină tocmai 


Această poveste copii, este povestea tuturor care: 
Se cred grozavi şi nimic sunt 
Şi termină jalnic pe acest pământ. 


RÂNDURI DELA CETITORI 
Sâ tt a LES LS LS LAS tate LS RSS NS cartea 


PAÂTANIILE LUI MARINICĂ 


|| ses era un ursuleţ de pae, menit de câtre 
| fabricant să fie o jucărie dragă, unui copilaş 
ME Dar Dumnezeu îi hărăzise altă soartă lui 
Marinică. Când era aproape gata, lucrătorul ultimei 
mașini, nu era destul de atent şi în loc să netezească 
marginea urechii drepte a lui Marinică, i-o reteză de 
tot. Lucrătorul neatent plăti paguba, iar Marinicä, 
astfel ciuntit, fu aruncat la gunoi împreună cu cele- 
lalte resturi. Acesta însă, nu era decât primul inel 
al lanţului său de nenorociri, primul şi cel mai 
puternic. Särman ursulet, sortit încă dela naștere, 
nenorocirii ! 

Cum îşi plângea el aşa soarta, pe mormanul acela 
de câlţi şi de .pae, trecu un ţigănuş care avea meni- 
rea să măture curtea fabricii de jucării. Văzând el 
ochii de mărgele ai lui Marinică şi toată drägäläsia 
lui de jucărie, ţigănușul îl luă cu el. Copilul acesta 
nu mai avusese jucării adevărate si Marinică era feri- 
cirea lui; fericire de o clipă însă, căci mergând 
ţigănuşul cu Marinică în braţe, întâlni o mamă cu 
un copil răsfăţat. 

Băețaşul acesta cocolosit, o amenință pe mämitica 
lui, că dacă nu i-l cumpără'pe Marinică, plânge până 
diseară. Mäicuta care-şi iubea bäetasul peste măsură, 
spuse: ,,Da, dragostea mea, copilasul meu, cum să 
nu?“ si se tocmi pe un pret cu - figänusul. Acesta, 
deşi ţinea la ursule, nu putea lăsa să-i scape banii, 
deaceea încheiă târgul şi... 


Marinică intră intră în stăpânirea unui copil urâcios 
şi rău crescut. La început, Mielut îl păstra frumos; 
îi plăceau ochii negri de mărgele ai ursuleţului si 
moliciunea lui. Dar fericirea această dură foarte puţin 
pentru bietul Marinică. Intr'o zi, Mieluţ, plictisit de 
- vesnica nemiscare şi de mutenia lui Marinică, îl 
aruncă peste gardul grădinii... 


Vrrrr! Şi Marinică nimereşte în cazanul cu magiun 


al cumetrei de peste drum, femeie săracă și cu o 
spuzä de copii, cel mai mare având deabea unsprezece 
ani. Când veni mama Leanca să vadă ce-i făcea ma- 


6 


giunul, strigă : „Ptiu! Ucigă-l toaca! Cum mă speriă!“, 
si scotându-l pe Marinică din cazan, adăugă, „Da' de 
unde ajunsegi acilea? Ai? Cin'te-a azvârlit?** Era totuşi 
mulţumită mama Leanca, de darul acesta picat din 
cer si spălând ea ursuletul, îl dădu lui Culiţă, cel 
mai mare. 

Culitä acesta, era un copil bun şi deştept, cu drag 
de învățătură si cum Marinică picase „din cer“ toc- 
mai în ziua în care unchiul său, mai bogat, făgăduise 
să-l, ţină la şcoală, îi făgădui și el lui Marinică să-l 
păstreze, cât o trăi. Culiţă ajuunse mare învăţat, iar 
Marinică al nostru, numai cu o ureche, opărit cu 
magiun şi schilod, trona pe biroul lui elegant gi 
Culiţă povestea tuturor, cum îi picase Marinică „din 
cer‘‘, odată cu norocul lui. 

Culitä nu se însură. Trăia singuratic, între cărţile 
lui; la moartea sa, Marinică plânse amar: desigur, nu 
ca noi oamenii, cu lacrămi. Marinică plânse în inima 
lui de câlti, în sufletul lui opärit cu magiun; plânse 
pe acela care-i prilejuise cei mai frumoși ani din 
viaţa lui, sortit chiar dela naştere, nenorocirilor. Şi 
ar fi plâns Marinică şi mai tare, dac'ar fi ştiut - 
ce-l aştepta... j 

La câteva zile după moartea lui Culiţă, mostenito- 
rii veniră fiecare sä-si ia ce li se cuvenea. O femeie 
de serviciu, neavând cu ce să șteargă parchetul, jupui 
pe Marinică și cu plusul care era pielea lui, curäti 
podeaua. „O, ce câlți!“, exclamă ea. „O să 
aprinde focul cu ei si paele o să le dau calului!“ 

Marinică însă nu se revoltă împotriva sorții lui. 
In ultimele sale clipe de suferință, se gândi că totuși 
el a avut o soartă mai bună decât aceea a celorlalți 
tovaraşi ai săi şi mulțumi lui Dumnezeu pentru cei 
câţiva ani de fericire pe care-i dăduse. 

Aceasta este povestea tristă a sorții ge 
Marinică, ursuletul. 


LIA STERIAN 
prelucrare dupä Andersen 


P ORIZONTAL : 1) Te depärtezi, 


_LA VÂNĂTOARE 


încetul cu încetul, de el si te afunzi 
tot mai adânc în pădure, în cäu- 
tarea vânatului. 3) In căutarea lui 
rătăceşti ceasuri întregi şi te lipseşti 

_ de masă şi de tot, numai să nu te 
întorci cu tolba goală acasă. 8) 
Arta de a trage la țintă, în care 
sunt versati vânătorii. 9) Asasin 
legal! 11) Impusca cu mult sânge 
rece animalele sălbatice. 12) Cel 
sălbatic e vânat în păduri, dar cel 
domestic are şi el soarta primului. 
13) Văzduh. 15) Notă muzicală. 
16) Pasăre de baltă foarte căutată 
de vânători. 17) Com. în Judeţul 
Sibiu, 20) Zi a săptămânii. 21) 
Erou cu capul tăiat! 23) A între- 
buinta. 24) Şi în franceză. 25) 
Artilerie grea, scurtă. 26) Posezi. 27) Brăzdezi pămân» 
tul. 29) Inţeapă! 30) Păzitor de vie. 31) ...de dincolo 
de negură, lucrare a d-lui M. Sadoveanu, în care sunt 
înserate minunate poveşti vânätoresti. 33) Interjectie 
care imită mișcarea precipitatä a iepurelui surprins de 
vânător. 34) Ieri. 35) In astfel de ocazii fiara o ia 
la fugă. 41) Fir de oțel. 43) Veselie sgomotoasă care 
încheie vânătoarea. 45) Strigăt prin care se îndeamnă 
câinele de vânătoare. 48) Cum am să văd vânatul să 
dau cu pușca... 49) Sau. 50) Plumb mărunt pentru 
vânat. 

VERTICAL: 1) Cenusiu. 2) Măsură de suprafață. 
3) Femela taurului. 4) Comună în Franţa (nord). 
5) Parte a feţii. 6) Armăsar. 7) Sezonul negru al 
animalelor sălbatice. 8) A certa (Tr). 9) Sufragiu. 


12 
Conjuctie. 14) Soare egiptean. 15) Nasturel ra 
ţeava pustii ce serveşte la ochit. 17) Sst! vine “der 
18) Nume masculin. 19) N'are suflet dar fură suflet! 
20) Ridicat. 22) Prepelicar cu freza linsä. 24) Vâ- 
nätor de găini. 27) Aest. 27) Il fac vânătorii la 
viata animalelor. 30) Pronume. 32) Armä ce era 
întrebuințată de primitivi la vânătoare. 33) Coadă de 
prepelitä !.. 35) Imprejurime în Banat. 359 Fluviu în 
Spania. 37) De două ori prima literă din alfab=t. 39) 
Macaz. 40) Nici a mea şi nici a lui. 43) Pat mic 
prins pe doi pari pentru transportul oamenilor bol- 
navi. 44) Şarpe uriaş. 46) Pe (prep.). 47) Vână» 
toare (Oltenia). 49) Animal domestic. 


10) Sunt vânati cu multă pricepere de Laponi. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent - 


Şcolară : Notă, as, ar, treci, tabla, an, urla, lav, r, 
oscile, aba, abat, la, brr, a, Euz, tact, caier, o, oară, iar. 
Cuvinte încrucișate : Vacanţa mare, ina, bec, tel, 
şură, rază, la, cu, sari, câmp, ate, tae, O, t, ab, pr, 
nucă, adio, tren, real, lac, „opt, barburatura, ana, 
nea, sat. 


UNDE ESTE? 


Priviti atent figura aceasta 
şi găsiţi pe proprietarul 


acestei luntre. 


DIN SILABA IN SILABĂ 


în fie- 
care cerc câte o 
silabă începând cu 
cel însemnat cu o 
stea şi mergând 
dela dreapta spre 
stânga : 

Locuinţă — Clorură 
de sodiu — Şeful z 
unei monarhii — A-si exprima „o suferință — Cetatea 
sfântă a musulmanilor — Compartiment pe vapor — 
A se întinde — Târă — A se îmbolnăvi — Sită 
mai rară — Brânză dulce — Conjuctie 


Inscrifi 


Fest ns + 


Lup de mare zis „Coco“ fumează ca 
un disperat, 

Fiindcă de trei zile stă trist, prins şi 
încarcerat; 


Iar gardianul säu, un biet soldat, 
De atâta fum e pur şi simplu 
asfixiat. 


Atunci Coco, ca să-l lecuiascä, 
Il convinge cu forţa să-l... 
înlocuiască, 


COTOSMANUL NĂZDRĂVAN 


FOST odată ca nicio- 
dată, etc. A fost odată 
o pereche de oameni. 


IL) Ei n'aveau copii. Intr'o 
48 ay zi fiind cu voe bună, 


zise bărbatul către femeie: 

— Soro, dela mila lui Dumnezeu 
noi navem copii. Să mergem în 
câmp, si ce vom găsi aceia să ne 
fie copil. 

— Bine zici dumneata, frate, 
Aşa să facem, dacă astfel ai găsit 
dumneata cu cale. 


Vezi că ei trăiau bine şi nevasta 


nu iesia din cuvântul bărbatului,. 


nici cât e negru sub unghie. 
Făcură o azimă, luară şi niţică 
legumă, le puseră în traistă şi ple- 
cară. 
Aide, aide, . mergând povesteau, 
i şi râdeau, şi cu ochii în toate păr- 
tile căutau. 


Când iată că deteră peste un 
pisoi jigărit, si urduros; îl 
luară şi îl duseră acasă. Il îngriji- 
ră şi îl crescură ca pe copilul lor. 
De ce trecea, d'aia se făcea mai 
frumos, până ce se făcu un cotos- 
man numai de drag să priveşti la el. 

Nu mai puteau de bucurie oame- 
nii, căci aveau şi ei pe ce pune 
ochii în casa lor, când se sculau, 
dimineața „Mai "nainte casa ăi se 
părea pustie. 

Cotoşmanul era un pisic cu min- 
te. Şoareci nu se mai slăveau prin 
casa aceia. Când şedeau casnicii la 
lucru iarna în nopţi d'ale lungile 
şi spuneau la snoave și la ghicitori, 
cotoiul sta lângă dânşii si torcea. 
Când stăpâna casei lucra la ciorap pi- 
soiul se juca cu ghemul. Dară nu-l 
încurca, ferească Dumnezeu. Cum 
făcea el cum - dregea, se juca aşa 
de frumugel încât ghemul nici nu 


8 


de PETRE ISPIRESCU 


se desfăşura, nici nu se încurca. 
Câte odată îl lua în läbutele lui 
de dinnainte, ţinândul ca un om 
şi se trântea cu el pe spate, altă 
dată îl făcea să se dea d'a rosto- 
golul, lovindul cu câte o labă şi 
se repezea după dânsul ca după 
şoareci. 

Când stăpânul casei se juca cu 
dânsul, ferita sfântul să-l sgârie, 
pare că-şi pilise ghiarele. Când îl 
mângâia, cunoştea el că-l iubeşte, 
şi se întorcea şi el cu läbutele şi 
mângâia pe stăpânu-său dar tot cu 
ghiarele ascunse, o mângâere: lină 
ca mătasea, £ 

Pe lângă acestea era așa de cu- 
minte, încât casnicii îl lăsau să în- 
grijească de pui şi să le dea de 
mâncare; iară cotogmanul nici că 
se gândea să se dea la ei. El nu 
era de cei ce își bagă botul prin 
toate vasele. Cât despre oala cu 
smântână nu era nici pomeneală 
săl fi prins vr'odată la ea 
or să dea cu praştia prin bucäte- 
lele de friptură de pe grătar. Era 
un mâţoi cum nu este altul în 
ziua de azi. 

Nu mult după aceasta, femeia 
se simți îngreunată. Atunci să fi 
văzut bucurie pe casnici, în cât 
nu-i ţinea pământul. Iară când fu 
la facere, născu un copilaş gras şi 
frumos şi sănătos. 

Crescu copilul si se făcu mare. 

_Nu se despärtea de pisoiu nici cât 
ai da în cremene. Amândoi se ju- 
cau, amândoi mâncau la masă, 
amândoi se culcau. 

Părinților copilului nici nu le 
trecea prin minte să oprească pe 
cotoşmanul. Ba încă îl îngrijeau 


ca si pe copilul lor, fiincă ziceau 
ei, a intrat cu noroc în căsa lor, 
este ugurliu, adică dobândi-se un 
copilas. 

Dela o vreme încoace însă, vă- 
zură că dau îndărăt. (Unde până 
aci era belşugul în casa lor, acum 
ajunseseră negustori grei ca fulgul 
pe apă, dar nu se gândeau a cârti îm- 
potriva lui Dumnezeu. Ea era mul- 
ţumită că dobândise copil, şi alt 
nimic. 

Mai trecu ce trecu şi amândoi 
bătrânii, dară ortul popii, rămânând 
în urma lor casa toacă și o sărăcie 
lucie. 

Copilul se alese cu cotoşmanul. 
După ce văzu că nu mai are de 
nici unele, şi nici părinți, se puse 
pe un plâns de-ţi era mai mare 
jalea de dânsul. Atunci cotoşmanul 
îi zise: 

— Stăpâne nu te credeam aşa 
de slab de înger. Eşti cu mine. 
Nu te întrista aşa de mult. Pre- 
cum päfintii tăi au îngrijit de mine, 
aşa gi eu sunt dator să îngrijesc 
de tine. Si precum tu nu m'ai 
deslipit de lângă tine, nici cât ai 
clipi din ochi, aşa si eu nu mă 
voiu deslipi de tine până ce nu 
te-oi căpătui, nu te-oi vedea om 
în rândul oamenilor. 

Pasă mite cotosmanul era näz- 
drăvan. Băiatul însă rămase cu 
ochii bleojditi la dânsul, când îl 
auzi vorbind. 


Plecară amândoi.  Cotoşmanul 


înainte; băiatul după dânsul. Ajun- 
gând într'o pădure, găsiră o scor- 
bură mare și şi-o aleseră de locuință. 

Cotoşmanul făcu un culcuş stă- 
pânului său acolo numai din fulgi 
de pasări, de se cufundă în puf 
când se culcă. li aducea de mân- 


dE tit ui 4£ FA ; 


Şi după ce pe sentinelă desbracă 
El se îmbracă, salută şi... pleacă 


Şi după ce din prizonier în soldat s'a 
transformat 
Uşurel, de ceilalţi neobservat s'a... cărat 


Şi când ajunse liber în port 
Trânti repede un lung raport. 


care şi de băut. li ţinea de urât 
spuindu-i fel de fel de basme şi 
snoave. 

El îi spunea ce va să zică cân- 
tatul greerilor; ce înseamnă săritura 
lăcustelor prin iarbă. Il făcea să 
înțeleagă că dragostea între fraţi 
este nesfârşită ca apa fântânei ce 
curge p'aproape de locuinţa lor. 
Când se plimbau amândoi prin câte 
un luminis din pădure, ori eșiau la 
la câmp, îi arăta toate floricelele 
şi i le spunea pre nume. Copilul 
nu se dumirea de ce cocorii umblă 
ingiruiti trâmbă; de ce rândunelele 
se duc şi vin; de ce privighetorile 
cântă aşa frumos; iară cihurezii, te 
apucă răcori de groază, când îi 
auzi. Şi cotoşmanul îi spunea pe 
şart toate, sil făcea să priceapă că 
aici pe pământ toate sunt cu rân- 
duiala lor. 

Scorbura o ţinea așa de curată 
încât ţi-era milă să calci pe acolo. 

Nici că se slăvea vre-o goangă 
pe la ei pe acolo. Cotogmanul nu 
lăsa pe băiat să pue mâna pe nimic. 
Toate el te făcea. 

Băiatul se făcuse flăcău de îna 
surat. Şi-i zise pisoiul: 

— Stăpâne, acum ţi-a venit vre- 

mea să te însori. 
__— Bine, să mă însor, răspunse 
flăcăiașul; dară eu nam de nici 
unele. Sunt golan pre cum mă vezi: 
sula si căciula. 

— De asta nu te îngriji, că este 
de mine îrigrijită de mai "nainte. Tu 
numai să faci ce ti-oiu zice eu. De 
azi înainte să știi că te numesti 
Mătăhuz împărat. 

Nu trecu mult după aceasta şi 
cotosmanul se duse a căuta fată, 
să-şi însoare. stăpânul. Se vede că 
él ochise, căci se duse drept ca pe 
ciripie la palaturile unui boer mare. 
Cum ajunse la poartă, se dete de 

ei ori peste cap si se făcu om. 


Iară dacă dete ochii cu boierul, 
el zise: 

— Boerule, stăpânul meu, Mătă- 
huz împărat, mergând la vânătoare, 
nu întâlnia decât păsărele mititele. 

Nu era tâsat 
Vrednic de'mpărat 

El trecea înainte lăsându-le să-şi 
vază de ouşoare. 

— Şi ce trebuință am eu oare 
să ştiu dacă stăpânul tău, Mätähuz 
împărat, n'avea noroc la vânat? 

— Să-ţi tai cuvântul cu miere, 
Boerule; dară dacă vei voi să mă 
asculti până la sfârşit, vei afla că 
solia mea are să-ți aducă veselie. 

— Ei bine vorbeşte cât vei voi, 
te ascult. Dară nu ştiu de ce, bag 
de seamă că în graiurile tale este 
ceva mierloit. 

— Păreri cinstite,Boerule. Precum 
vremea închisă zämisleste visuri 
spăimâhtătoare, aşa poate că voi fi 
având şi eu peri răi, gi te înșeală 
părerile. | 

— Bine, bine: sfârşeşte, precum 
ai început. j 

— Şi aşa luminate Boerule, cum 
îți spuneam, stăpânul meu nu băga 
în seamă posidicul de vânat ce-i 
tot ieşea înnainte. Răsbătu pădurea 
prin toate colțurile; dar- pare că se 
vorbise toate lighioanele ca să nu 
iasă de prin culcuşurile lor. Scârbit 
de prostia fiarelor sălbatice, ce stau 
pitulate, stăpânul meu hotări să se 
întoarcă acasă. Când, deodată, pe 
piscul unui munticel ce se ridica 
semet din rariştea pădurii, zări o 
căprioară sprintenă cu ochii blajini. 

Fu deajuns o uitătură; căci îi 
răpi inima. Stăpânul meu Mătăhuz 
împărat, se luă după dânsa. Cäpri- 
oară fugi, el după dânsa. Dar ea, 
mai iute de picior, îl lăsă pe urmă 
şi veni de se ascunse în culcusul 
ăsta. Iară pe mine mă trimise să-i 
caut inima, gi săi dau în mână 


pe hotomana de căprioară. Pentru 
aceasta am venit la d-ta si te rog 
să-mi dai ajutor ca să mă întorc 
cu ispravă bună. 

— Măi, da calendroi mi-ai mai 
fost! stăpânul tău Mätähuz mpărat, 
mult trebue să fi căutat până să 
găsească un puschiu ca tine. 

— De mine zi ce vei pofti, 


"-Boerule; dar să nu cazi în ispită 


să te atingi de împăratul, stăpânul 
meu; că, uite, se face lucrul dracului. 
— Nici că m'am gândit la una 


"ca asta. Dar împăratul, vânătorul 


tău, să vie să-şi caute căprioara. 
Şi fiindcă vorba, vorba aduce, 
cotosmanul si Boerul stătură la taifas, 
si se înțeleseră la cuvinte. Ei 
hotärirä ca să vie Mătăhuz împărat, 
să dea ochi cu fata boierului. 
Intorcându-se cotoşmanul la stă- 


pânul său, îi spuse cum a izbutit. 


în solia lui și puseră la cale ca în 
serbarea viitoare să meargă împreună. 
Băiatul nu se putea dumiri cum 
de să meargă el așa golänet. Iară 
manul nu-i da răgaz să se 


"gândească la d'alde-astea, ci îl lua 
cu vorba pe departe şi cu un cusur . 


subtirel îl făcea să priceapă că are 
să fie fericit. 

Trecură zilele ca ziua de eri şi 
veni sărbătoarea așteptată. 

Cotoşmanul luă pe stăpânul său 
şi plecă cu el în petit. Merserä, 
ce merseră, si ajungând într'o pă- 
dure, aproape de palaturile boerului 
celui cu fata, se opriră. Băiatul 
rămase adumbrit într'un crângulet 
verde, căci era gol pistol. Iară 
cotoşmanul o rupse da fuga spre 
curtea boerului celui mare. 

Cum ajunse, începu a striga cât 
îl lua gura: Säriti, säriti! că ne-au 
jefuit hoţii. 

Toţi cu totul ieşiră să vază ce 
sa întâmplat. 
răsuflând şi cu spaima în faţă, zise 
boerului : 


Cotoşmanul, abia ` 


— Da bine, boerule, în cuprin- 
sul dumitale se poate ca ziua, nă- 
miaza mare să ne calce hoţii? 

— Unde? Cum? ce sa întâm- 
plat? întrebă boierul. 

— Ce să fie? Iată tocmai când 
veneam cu Mătăhuz împărat, stă- 
pânul meu, să-ți vedem fata, o 
ceată de haiduci puseră mâna pe 
noi, au jefuit pe stăpânul meu 
până la cămașe; iară eu mă stre- 
curaiu, şi pe aici mie drumul, 
alergaiu într'un suflet să-ţi dau de 
veste, si să cer ajutor dela dta. 
Abia uite, am scăpat cu zilele. 

— Bre! strigă boerul. Cum: se 
poate una ca asta, ca să jefuiască 
hoţii, p'aproape de palaturile mele, 
pe Mătăhuzul tău împărat? — Să 
sară cu mic cu mare într'ajutor! 

»— Acum este de prisos, Boerule. 
Tâlharii au luat-o la sănătoasa. Mai 
bine dă-mi un rând de haine, ca 


_sà duc stăpânului meu, şi să poată 


veni până aci. Cât pentru tâlhari, 
fii pe pace, că va şti el ce să facă 
pentru dânșii. 

Luă hainele ce-i dete boierul, şi 
se întoarse la stăpânul sâu. După 
ce îl îmbrăcă şi-l invätä cum să se 
poarte la boierul, plecă cu dânsul. 

Ajungând, îi esi boierul înnainte 
sil primi cu toată cinstea. 

Când fură în casă. Mătăhuz 
împărat se “tot uita pe dânsul. Oa- 
menii casei începură să șoptească 


. $i să-şi dea coate zicând: ori că 


este prea fudul acest Mătăhuz 
împărat, sau că este prost. 

Cotoşmanul, băgând de seamă, 
zise boerului: Mă rog să nu-ţi fie 
cu supărare; dar stăpânul meu n'a 
purtat până acum așa haine proas- 
te. Numai decât boerul porunci 
să-i aducă: altele numai în fir. Până 
una alta, Cotoşmanul se dete pe 
lângă stăpânul său, si pe furiş îi 
dete ghiold şi-i şopti la ureche, ca 
să se ţie să nu setot uite pe dân- 
sul așa ca prostii şi ca mojicii. 

După ce se îmbrăcă cu hainele 
cele mai bune, el se tinu bine şi 
nu se mai uită asupra lui; apoi 
intrară în vorbă şi se isprăvi 
cu bine. 

Şi nici că se putea altfel. Căci 
ginerele de si era Mätähuz împărat 
dară boiul lui cel măreț, chipul 
cel bine făcut şi alb ca zăpada, 
trupşorul lui cel tras ca prin inel 


şi "nalt ca un brad, făcea mai 


mult decât toată împărăţia și decât 
toată boeria. 
După ce hotărî ziua de cununie, 


10 


Pi Sp AEP CON gt e m — Cn 


/ 


plecă. Până atunci bietul flăcău se 
frământa cu gândul ce o să facă 
el si unde o să-şi ducă mireasa. 

Cotosmanul nu-i dădu răgaz să 
se mai gândească, ci cu fel de fel 
de glume şi snoave îi fură gându- 
rile şi-l înveselea. 

Când fu ziua hotărită pentru 
cununie, se duseră iarăşi amândoi. 
Boerul rămase încremenit. De unde 
se aştepta să vie cu oaste si cu 
mărire ca un împărat, mă rog îl 
văzu venind ca un cioflingar, şi 
începu a se îndoi şi a se codi să 
dea fata după dânsul. 

Cotoşmanul mirosi îndată cam 
cum merge șiretenia si luă pe Boer 
d'o parte zicändui : 

— Boerule, să nu-ţi fie paraxin 
unde ne vezi că am venit numai 
amândoi. Incă,- iacă, iacă, cum 
merge treaba: curg foile de zestre 
ca ploaia la părinţii lui Mătăhuz 
împărat. Iară el nu voeste nici în 
ruptul capului să ia pe alta, fără 
decât pe fata dumitale. Părinţii se 
împotrivesc la una ca asta. Eu însă 
lam îndemnat sil îndemn mereu 
să te aibă de socru. Vezi că știu 
eu ce ştiu. Casă ca a dumitale și 
cinstită şi lăudată, nu se mai 
găseşte pe lume; şi flăcău ca Mă- 
tăhuz împărat ba, ba, ba, mai rar. 


Apoi casă ce o să ţie astă pereche 


are să fie fără seamăn. Pentru 
aceasta gi stăpânul meu, ascultän- 
du-mă, sa hotărît să o ia fără 
voia părinţilor gi să se tragă la 
moşiile lui, să trăiască acolo ca un 
boer mare. 

„— Frumos cuvintezi tu, dară eu 
ştiu că binecuvântarea părinţilor 
întăreşte casele fiilor. 

— Dară mai este si altă poveste 
răspunse şi cotoşmanul. Cu sluta 
în vatră, casa ajunge să fie cu ușa 
prin pod şi cu ferestrele pe sub 
pat. Mai bine: 


Să muncesti 
Şi să träesti 
Şi. cei place să iubeşti. 

— Cam ai dreptate, tu. Dar 
mă bat gândurile să mai amânăm 
nunta. 

— Fie si aşa. Nu mă impotri- 
vesc. Eu însă te sfătuesc să nu 
pierzi din mână un giuvaer ca acesta 
ce ţi-l trimite Dumnezeu. Norocul 
când pică omului, atunci să ştie 
să-l apuce şi să-l păstreze. 

— Ei, aide, de! aide. M'ai bi- 
ruit cu limbutia ta. 

Toate fiind gata, se cununară şi 


- făcură o nuntă, de se duse vestea 


peste şapte sate. 

Trei zile şi trei nopţi ţinură 
veselia. A patra zi trebuiau să 
meargă cu nunta la moşiile lui 
Mătăhuz împărat. 

Aceasta se pierduse cu totul. Nu 
ştia ce să facă; nu ştia nici ce 
mai vorbeşte de rușine. 

Cotoşmanul se dete pe lângă 


- dânsul şi îi zise: ţineţi firea, omule, 


nu fii copil. Am îngrijit eu de 
toate. Tie să nu-ți pese nimic. Să 
taci din gură si să te lași să te 
duc unde voiu zice eu. 

Mai veni niţel inima laloc lui 
Mătăhuz împărat, când auzi gra- 
iurile cotogmanului. Nu se putea 
dumiri însă cum va face el şi la 
ce moşii îl va duce. \ 

Toate se puseră la cale. Toate 
erau pregătite pentru plecare. Gi- 
nerele si mireasa se urcară în căruţă 
şi porniră. Cotoşmanul însă o apucă 
inainte şi zise vizitiilor să se tie pe 
urma lui, că el îi va călăuzi. 

Aşa făcură. Apucară pe câmpii 


„unde mii de floricele împodobeau 


pământul. Vântul abia adia si clă- 
tina usurel frunzele pomilor ce se 
aflau ici si colo în calea lor. Bro- 
tăceii orăcăiau în depărtare. Din 
când în când cucul cânta în partea 
dreaptă. Păsările ciripeau ; iară pri- 
vighetorile prin crânguletele înflo- 
rite, trăgeau nişte geamparale de-ti 
luau auzul. 

Cotoşmanul mergea înainte si 
așa de iute, încât căruțele nu se 
puteau ţine după dânsul. Aci pie- 
rea ca o nălucă, aci se învârteja 
înapoi si făcea semn pe unde să 
apuce. 

Pasămi-te, călăuzind, el făcea 
dresurile înainte. Intâlnind cirezile 


de vite ale unor smei, el „spuse 


văcarilor ce să zică, cănd îi vor 
întreba cineva ale cui sunt cirezile 
că de unde nu, peirea capului ce 
va cădea dela Dumnezeu, va fi 
groaznică. Intâlnind turmele, spuse 
asisderea ciobanilor ce să zică şi 
ei, căci de unde nu, muma pădurei 
îi va chinui bägându-le mâinile în 
căldarea cu jăratec, până vor muri, 
şi sufletele lor vor ajunge la munci 
nesfârşite. 

Bieţii oameni, de spaimă si ştiind 
că gura nu-i ţine chirie,- spuseră 
celor ce îi întrebară, precum îi 
învățase cotogmanul, carele era în 
chip de om. 

Ajungând căruțele, oamenii mi- 


* 


(5 


resei, intrebarä pe văcari, când vă- 
zură sumedenie de cirezi : 

— Ale cui sunt cirezile astea, 
fârtatilor ? | 

— Ale cui să fie? räspunserä 
văcarii, iacă ale lui Mätähuz îm« 
pärat. 

Se minunară toți d bogățiile 
acestui împărat. Mergând mai înainte 
deteră de nişte turme de oi. Si 
atâtea erau încât nu le puteai cu- 
prinde cu ochii, întrebând: 

— Ale cui sunt aceste turme, 
prietenilor? 

Ciobanii răspunseră : 

— Ei, Doamne! Ale cui să fie? 
Ale lui Mătăhuz împărat sunt şi 
încă astea nu-s nimic! 

Când auziră una ca asta, toţi 
se loviră cu mâna peste falcă. Ei 
nu mai putură să-și .stăpânească 
mirarea, si fericeau pe mireasă că 
a dat peste un bărbat așa de june, 
frumos şi bogat. 

lar Mătăhuz împărat tăcea mâlcă, 
şi inmärmurit de cele ce vedea. 
Auzea şi i se părea că visează, iar 
nu că sunt aevea cele ce se arătau 
ochilor lui, 


Cotosmanul se mânorea şi se fălea 
cu bogăţiile stăpânului său. Când, 
iar nu se mai văzu. Nu se ştia ce 
se făcu. Părea că intrase în pământ. 

El însă dete peste o repezitură 
înainte. Şi ajungând la palaturile 
Smeilor, pe ale cărei moșii erau, 
le zise cu grai îngrozitor: „Fugiţi, 
Smeilor, şi vă ascundefi, căci iată 
că vine Ilie, Pălie, să vă potopeasscă, 
să vă pârjolească si după el Luce» 
flenderu să vă ia suflengheru. 

Răcori de groază cuprinseră pe 


-Smei când auziră pe neaşteptate o 


veste așa primejdioasă. Nu știau 


“încotro să se dea, de-o parte, până 


va trece acest pârjol ce le spunea 
Cotoşmanul. 

Acesta se prefăcu a le fi prieten 
şi a le da sfaturi bune. 
lui atâta îl ametise, îmcât de spaimă, 
pare că le luase pânza de pe ochi 
şi se pierdură cu totul. 

Atunci le zise cu gräbire și cu 
o prefăcută grijă. 

— Veniţi, veniţi, mai iute încoa, 
să vă ascunz eu în şira asta de 
paie din bătătură. 

Bietii Smei, atâta se speriaseră 
încât numai ştiau ce fac. Se lăsară 
să-i ia ca să-i ascunză. 

Cotoşmanul îi băgă în şura de paie, 
si îi dete foc. Îndată văpaia se urcă 


Vorbele . 


LS 


“până la cer; iar bietii Smei tipau 


de usturime în para focului de să 
le plângi de milă. Tiparä ce tiparä, 
dar odată cu focul li se stinse: şi 
lor glăsciorul şi se făcură scrum. 

Atunci iacă şi nunta intră pe 
poarta palatului. 

Slugile spuseră, şi ele după cum 
le învățase cotosmanul, că palatu- 
rile astea sunt pe moșiile lui Mă- 
tăhuz împărat. 

Când intră în palat, ce să vezi 
dumneata? Bogăția de pe lume era 
acolo. Pereţii numai în aur poleiţi. 


Pardoseala era de cleştar, iar în 


vălitoarea era de .acioaie și de 
plumb. 


Se mai minunară o toană oamenii 
ce insotirä pe mireasă. 

După ce se așezară tinerii, oame- 
nii se întoarseră la boer şi-i poves 
tiră tot ce văzură. Boerul nu se 
căi că şi-a dat fata lui Mătăhuz 
împărat. lar acesta se mira de unde 
şi până unde să-i vie lui acea bo- 


"găţie. Trăiră în pace si veselie 


perechea nuntită şi or fi trăind şi 
de n'or fi murit. ` 

Iar eu incälecai pe-o sea, gi v'o 
spusei aga! 


Premianta 


ANCA BARCA 
Pr. I clasa Il-a 
Școala Primară Panduri 
Media 9,95 


“că babei i sa 


CUM AM SCĂPAT DE URS 


Au fost odată 
un moșneag şi 
o babă. Si iată 


făcut poftă de - 
carne de urs. 
„Dute, mo- 
şule, să-mi cauţi 
carne de urs!“ 
Moşul își luă 
toporașul gi se 
duse în pădure. Se uită incoace, 
se uită incolo și iată că lângă un 


izvor stă culcat un urs bătrân, 


dormind buştean. 

Mosneagul n'a stat mult pe gån- 
duri ci i-a tăiat ursului o labă şi 
a dus-o acasă. 

“N'a, îi zise el babei, fierbe laba 
aceasta de urs“. 

Baba luă laba,'o jupui de piele, 
iar de pe piele smulse părul. Carnea 
o puse să fiarbă în cuptor, pielea 
şio asternu sub dânsa, iar părul 
în furcă şi începu să-l toarcä. 

Când s'a trezit în pădure bietul 
urs bătrân şi a văzut că-i lipseşte 
o labă, a urlat de sa cutremurat 
toată pădurea. După aceea şi-a 
făcut o labă din lemn de teiu şi 
sa dus în sat la casa mosului. 
Ajuns acolo, a început să cânte: 


„Piciorul mă doare 
„$i scârțâie tare. 
„A dormit pământul 
„A dormit şi vântul 
„Toţi oamenii 'n sat 


i „De mult s'au culcat 


„E trează doar baba 
„Şi-mi fierbe ea laba 
„lar păru-mi ľa pus 
„In furcă şi fus 
„Mi-am pierdut eu laba 
„Dar mănânc pe baba“. 


Când lau auzit pe urs, mogul 
şi baba sau speriat rău de tot: 
ce să se facă şi unde să se 
ascundă ? 

„Moşule, îi zise baba, tu vârä-te 
în cosuletul acesta, pe caresil atârn 


pe poartă, iar eu mă bag în cuptor 


şi mă ascund după lemne“. 

Zis şi făcut. Când a vrut ursul 
să intre în casă, cosuletul cu moş- 
neagul s'a rupt şi buf! a căzut la 
pământ. Ursul s'a speriat şi a luat-o 
la fugă în pădure. 


E timpurile de demult, din 

numeroasa familie de $oa- 
reci răspândită peste toată 
suprafața pământului, se găsia 
un șoricel nemulțumit de soarta 
lui. Avea, — după cum avea 
si au încă și azi toate rudele 
apropiate şi îndepărtate, sobo- 
lani, cârtite, popândăi, șoareci, 
— o manta moale de blană, 
patru picioruşe subțiri şi repezi 
la fugă, o frumbasă codiţă, si 
“era grațios cu botisorul lui 
"ascuțit, cu micii lui ochi vioi 
şi dinții lui albi, ascuţiţi, pu- 
ternici, care știu să rupă şi 
să roadă fără să obosească, 
pentrucă tot rozând şi rupând 
ei creșteau „tot mai tari și 
mai noui. 

Era un frumos şoricel si ar 
fi putut să trăiască fericit, dar 
când colo! 

Pe când tovarășii lui alergau 
de colo până colo, la deal şi 
la vale, ușori si repezi, el sta 
ore întregi melartcolic, contem- 
plând sborul päsärelelor, vi- 
. sând să poată sbura și el 
odată. El rozător se lăsa... ros 
de invidie şi de dorinți! Cei 
mai bătrâni din familie nu 
pricepeau de ce stătea atâta 
pe gânduri şi, crezându-l leneş 
si de nimic bun, îl desaprobau 
mai mult sau mai puţin pe 


— Ascultă — îi zicea ea, am: 
provizie de cas. 


12 


descoperit în casa bacilor o 


casdulce. 


faţă; dar el îi lăsa "să spună. 
Cei mai tineri râdeau de me- 
lancolia lui de nepriceput; dar 
el îi lăsa şi pe ei 
Mama lui care ca toate mamele 
îl supraveghea cu iubire, obser- 
vând cu ce privire fiul ei 
urmărea sborul păsărelelor, 
ghicise ușor dorința lui, şi 
neștiind. cum să i-o satisfacă, 
suferea. 

Ascultă, — îi zicea ea 
încercând să-l distreze — am 
descoperit în casa bacilor o 
provizie de caș foarte bună: 
vino cu mine, ne vom desfăta 
mâncând 
împreu--| =" 
nă acel ; Sa Ligne S 


| 


„Dar se 
părea că 
soricel ul 
își pier- 
duse pof- 
ta de 
mâncare. 

— Bagă de seamă, — îi mai 
zicea mama lui — cu gândurile 
tale în nori ai să fii prins 
intro zi de pisicăl... 
d 00 părea 
însă că șori- 
celul nu mai 
ştia nici de 
frică. 

— Dragul 
mamei, dacă o 
iubești pe 
mama ta, miş- 
că-te, aleargă, 
joacă-te, prea 
îmi face rău 
văzându-te 
tot mereu așa! 
lar el parcă 


să râdă. 


Ph one tu pe gi ZA 
ca ati gunoi ue adi e "Ai aria LE Ts. ÎI 


‘veni ; 
-acel căpșor de şoricel. Si cum 


era surd, sta şi privea în aer: 
sar fi zis că nici pe mama-sa 
mo mai iubea! 

Ah! să pierzi capul şi inima 
pentru un vis, se poate întâmpla 
oricui; dar să-ți pierzi . mințile 
în așa hal încât să rămâi rece 
la glasul mamei! Sărman şoricel! 

Intr'o seară pe când stătea 
singur sub 'un copac, fără să 
poată dormi, în amurgul ce se 
lăsa, văzu o mare pasăre ce 
bătând din nişte aripi negre 
venea spre el: eraun drăcuşor, 
care după ce alergase în lungul 
si latul pământului, simțindu-se 
obosit, se așeza la rădăcina co- 
pacului unde se afla el ca să 
se odihnească, şi repede adormi. 

După primul moment de 


Ni Spa: ANEN IAA 


Reuşi să fac o bucată din acele aripi. 


spaimă, soricelul îşi făcu curaj: 
ce mai pasăre! şi cum mai sbura! 
şi ce mai aripi! stranii aripi, 
fără pene. 

Si ce mai nebunească idee 
în minte deodată, în 


îi veni cum o și puse în prac- 
tică. 

Cine ar fi putut să se gân- 
dească să fure nici mai mult 


-nici mai puţin pe un drăcușor, 


şi să-i fure -nici mai mult nici 
mai puțin de o bucăţică de aripă. 
Si totuși încetul cu încetul, 
lucră cu dinții, cu preciziunea 
şi îndemânarea, pe care o au 
toți acei cu dinţi ascuţiţi de 
soareci. Şi astfel micul nostru 


de 


b 


dräcusorul reparä cum 


erou, ca un îndemânatec croitor care ar răscroi Atunci, blestemând, 
stofa ca- să facă o nouă haină, reuși să tae o putu aripile. sale şi nu se mai gândi la neplă- 
bucată din acele drăcești aripi gi să-și facă cuta aventură ce i se întâmplase. Soricelul 


pentru el o frumoasă pereche de aripi. 


despre dräcusor, 
In scurtă vreme, — e 
adevărat că dorința de 
a reuși dă imbold și te 
face să lucrezi cu zor 
şi spor,—sgoricelul nosiru 
avu însfârșit aripile atât 
de mult visate ! 
Numai că din cauză 


necesităților technice : 


constructorul nostru a 
trebuit să sacrifice picioa- 
rele din faţă, lungindu-le 
necrezut.de mult, iar din 
cele cinci degete "a făcut 


lungindu-le şi pe ele, osatura aripilor, și astfel 


Cât 
el dormea, ba chiar. sforăia. 


înaripat și fără coădă 
că nu mai era 


= ala 


Incepu să nu iasă decât noaptea. 


acum avea numai două picioare în loc de patru. 


Umilit si îndurerat, 


noaptea se 


băgă repede de seamă 


un şoricel deacuma, pentrucà 


rudele’ sale nu-l mai 
recunoscură, ba chiar, 
văzându-l sburând 
înspăimân- 
tară; 
si poată intra nici în 
familia păsărilor din 
cauza drăceștilor aripi, 
din cauza corpului aco- 
perit cu păr nu cu 
pene, si din cauza vocei 
lui ascuţite, care făcea 
pe păsărele să se teamă 
si să le fie respingător. 
începu atunci să iasă 


numai noaptea rămânând ascuns ziua și înfă- 


pricepu că nare 


Dar putin îi pasă de altfel. 


surat în aripile lui de piele, ca să nu vadă și 
Nebun de fericire de victoria lui, 


era gata ca să nu fie văzut. 


să-şi ia sborul, când dräcusorul Le deşteptă, Oamenii l’au chemat „liliac“ iar savanții 

pricepu despre ce fusese vorba, și întinse o a x Dit: au RE pe 

mână ca să-l prindă; dar curiosul nou ‘animal observând straniile lui aripi, lau clasificat 
? 


printre „chiroteri“* 
aripi“. 


repede fugi şi drăcușorul înfuriat, se pomeni : ceea ce însemnează, 


,, mâni- 
în mână numai cu o mică codifà de şoricel. | 


ULEUL ŞI GĂINILE 


Ion prinse un uleiu si ducându/l acasă Uleu-şi luă sborul. Dar se "ntoarse 'ndată, 
-Il legă cu o sfoară, Şi răpi o găină, pe urmă doi, trei, 
Lângă cotet afară. Pe urmă câte vrei. 


De o vecinătate aşa primejdioasă, . — ,,Ce pază este asta? strigă una cu | sale, 
Gäini, cocosi si gâste întâi se îngroziră. »Vorba märiei tale 
Dar cu ‘ncetul se mai obisnuirä, s „Era să ne päzesti, 


Incepură să vie cât colea să-l privească. 
Incă şi să-i vorbească. 
Uleul cu blândeţe le primi pe toate; 
Le spuse că se crede din suflet norocit, 
Pentru vizit’ aceasta cu care l-au cinstit. 
Dar îi pare rău foarte, căci el însuși nu poate, 
Vizita să le „ntoarcă, dup’ a sa datorie. 
Mai adaugă însă că, dacă dumnealor, 
li vor da ajutor 
Ca să poată scăpa 
„El le fagädueste 
— Şi Dumnezeu cunoaște cum vorba şi o păzeşte — - 
Că la orice primejdii va ști a le-ajuta ; 
Incă din înălțime el le va da ştire, 
Când asupră-le vulpea va face năvălire. | 
Astă făgăduială FR > 
Nu mai lasă 'ndoială. 
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească 
Pe cineva destoinic să va să le păzească, 
S'apucară de lucru: azi, mâine, se ‘ncercarcä, 
Si cu ciocuri, cu unghii, abia îl deslegară. 


„lar nu să ne jertfeşti“. 
— „O! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v'am dat, 
Şi ce fel m'am jurat. 
„Dar când mă juram astfel, eram legat, supus, 
„Acum însă sunt liber, şi vă vorbesc de sus“. 
Eu, de-as fi fost găină, nu laş fi slobozit, 
Dumnealor au făcut-o şi văd că s'au cäit. 
E o greşeală mare pe hoţi să. ajutăm, 
Până să nu cunoaștem cu cine ne ‘ncurcäm. 
Ei abia se văd slobozi şi-adio jurământ ! 
La Fontaine la aceasta, vorbeşte ca un sfânt: 
Uleii sunt cinstiţi, 
Când sunt nenorociti. 


GR. M. ALEXANDRESCU 


aliniate disaient nat în A. si | > A 


7-a € À Ps Li 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI -HATTERAS 


O discuție cartografică 


Pumnii lui Hatteras se sgârciră sub masă. Insă 
făcând o violentă sfortare asupra lui însuşi, se stăpâni. 

— Aţi putea să-mi dovedifi, reluă Altamont, că un 
englez a umblat pe aci vreodată înaintea vreunui 
american ? ; e 

Iohnson şi Bell tăceau, deși nu erau mai putin 
mâniosi de cât căpitanul, de ţinuta obraznică a ad. 
versarului lor. Ei nu -aveau ce-i răspunde. 

Doctorul începu vorba, după câteva minute de tăcere 
apăsătoare. : 

— Prieteni, zise el cea dintâi lege omenească este 
legea dreptăţii, ea este la baza tuturor celorlalte. Să 
fim deci drepţi şi să nu ne lăsăm tärâti de sentimente 
rele. Dreptul de prioritate a lui Altamont, mi se pare 
în afară de orice constatare. Nu mai încape nicio 
discuţie, mai târziu ne vom lua şi noi revanșa si Anglia 
va avea o bună parte din descoperirile noastre viitoare. 
Să lăsăm deci acestui ţinut numele de Noua Americă. 

Insă. Altamont îmi închipui că n'a dispus de băile, 
de promotoarele pe care le are şi nu văd nici o piedică 
de a numi această baie de pildă, Baia Victoriei. 

— N'am nici o obiectiune, răspunse Altamont, însă 
capul de pământ care se întinde colo jos poartă numele 
de Capul lui Washington. 

— Aşi fi putut, dle, exclamă Hatteras cu totul 
furios, să alegeți un nume mai putin neplăcut urechilor 
englezeşti. 

— Dar scump urechilor americane, 
Altamont cu mândrie. 


— Mă rog, mă rog, interveni doctorul, care vroia 
cu. orice pret să mențină pacea, nicio discuţiune în 
această privință! Are tot dreptul un american să fie 
mândru de oamenii lui mari! să onorăm geniul ori- 
unde îl întâlnim, şi fiindcă Altamont a făcut alegerea, 
să vorbim acum de noi şi de ale noastre. Imi permite 
căpitanul, ca... 

— Doctore, răspunse acesta din urmă, acest ţinut 
fiind american, aș dori ca numele meu să nu figureze... 

— E hotărîrea d-v nestrămutată ? întreabă doctorul. 

— Da, răspunse Hatteras. 

Doctorul nu mai insistă. 

— Ei bine, să ne ocupăm de noi, zise el, adresändu- 
se bătrânului marinar şi lemnarului, să lăsăm aici câteva 
urme de trecerea noastră. Propun ca insula pe care 
o vedeţi la trei mile în largul mării, să poarte numele 
onoratului nostru şef de echipaj Johnson. 

~ — Oh! exclamă acesta din urmă, cam încurcat, vă 
mulțumesc d-le Clawbonny. 

—- lar muntele pe care l-am cunoscut la apus de 
acest loc, să poarte numele lui Bell, dacă lemnarul 
nostru, consimte. 

— Mă onorati mult, răspunse Bell. 

— Să facem operă de dreptate, răspunse doctorul. 

— Foarte bine, adaogă Altamont. 

: — Nu ne mai rămâne decât să botezăm și fortul 


14 


răspunse 


na. Y Tr NOT ve r 


PF. 


nostru, continuă doctorul! cred că asupra acestui punct 
nu-i nici o discuţie. Să nu poarte nici numele gratioa- 
sei Sale Majestäti Regina Victoria, nici a lui Washington, 
ci fiindcă D-zeu ne-a scăpat pe toți, să-i dăm numele 
de Fortul Providenţei. 

— Ai găsit un nume potrivit, adăugă Altamont. 

— Fortul Providenţei, reluă Iohnson, ce bine sună! 

Aşa dar întorcându-ne din excursiunile noastre nor- 
dice, vom trece pe lângă capul lui Washington, ca 
să atingem baia Victoriei, si de acolo la fortul Provi- 
dentei, unde ne găsim acum la masă şi taifas în 
Doctor's-House ! i 

— lată-ne înţeleşi, răspunse doctorul; mai târziu, 
pe măsură ce vom descoperi ţinuturi noui, vom da gi 
alte nume, asupra cărora nu va mai fi nicio discutiune 
sper. Amicii mei, trebue să ne susţinem, și să ne iubim; 
noi reprezentăm umanitatea întreagă pe această coastă, 
să nu ne lăsăm târiti de pasiuni josnice, care desbină 
societăţile să ne unim cu toții cât”mai strâns şi mai 
puternic puterile pentru a lupta contra adversitätii. 
Să formăm din toți unul singur, să lăsăm de o parte 
rivalitätile, care n'au ce căuta aici, mai putin ca aiurea. 
Cred că m'ati înțeles Altamont ? Şi. d-v. Hatteras ? 

Cei doi oameni nu răspunseră, însă doctorul trecu 
mai departe, ca şi cum i s'ar fi răspuns. * 

Incepu să se vorbească de alte lucruri; fu chestiunea 
de a organiza vânătoarea pentru a împrospăta şi varia 
proviziile de carne. Cu ivirea primăverii, iepurii, po- 
târnichile, rațele chiar, urşii aveau să se întoarcă. Se 
hotări să nu treacă o zi favorabilă fără să împingă 


_ recunoaşterea ținutului Nouei Americi. 


Excursia dela nordul bäiei Victoria 


A doua zi, în bătaia primelor raze de soare, Claw- 
bonny urcă povärnisurile destul de repezi ale acestui 
zid de stânci, între care se afla Doctor's House, şi 
care se termina brusc ptintr'un fel de con trunchiat, 
de pe care privirea se întindea peste o vastă întindere 
de teren răscolită, parcă ar fi fost rezultatul unor 
cutremure vulcanice; o pânză întinsă, albă, acoperea 
ţinutul gi marea, fără să fie posibil să le distingă 
unul de alta. 

După ce recunoscu că acest vârf domină toate câm- 
pile din prejur, doctorului îi veni o idee, și cine ar 


. cunoagte-o n'ar rămâne de loc mirat. 


Ideia doctorului se limpezi, se coapse, şi-l stăpânea 
cu totul până ce ajunse acasă, unde o împărtăşi to- 
varăşilor lui. 

— Mia venit în minte o idee, zise el, ca să aşez 
un far în vârful acestui con, care se înalță deasupra 
capetelor noastre. 

— Un far!? exclamară toți. 5 

— Da, un far! Vom avea duble foloase: ne va 
călăuzi în timpul nopţii, când ne vom întoarce din 
excursiunile noastre depărtate, şi ne va lumina platoul 
în timpul lunilor de iarnă. 


— Neapărat, răspunse Altamont, un asemenea apa- 
rat ar fi un lucru folositor, dar cum să-l așezați? 

— Cu unul din felinarele Porpoise-i. 

— De acord, dar cu ce să alimentati lampa farului? 
Cu untură de focă? 


-(Va urma) 


‘D