Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages651-700

A "3 
ri + 
—— EE Te m aa 


“i DIMINEATA COPIILOI 


No. 872 


ISCUSIN MIAU-MIAU 


TA LUI 
ca E a să PE 


3 Zice: domnul căpitan Brânzoi, ` Miau-Miau, atunci gândeşte: Şi pentrucă e bună 
Se pregăteşte de război. O stratagemă pregăteşte. Fără să mai spună 


„amas v m am e e 


i în barcă aduce, Oastea cea neagră 
E gata, la luptă să meargă. 


m 


In corabia mică 
Se sue o pisică O oglindă luce. 


ag see a 


Ea 
PA 


Iată-i au pornit curând, La pădure sosesc S'au întâlnit faţă în faţă, 
Cu guriie căscate şi îngrozitor urlând. Deodată s'opresc. Cu o altă oaste neagră semeaţă. 


ZA | 


71/7714)! | 


A AA 


Sălbatecul rege fuge, =i l Părul li s'a sbârlit, lar căpitanul Brânzoi Leon 
Iar oastea lui, din spate îl ajunge. Când în oglindă s'au zărit. Ferie jarânagi deo uzat i 
| / Pat Pipe 
ai intai Ma re > 


Ra ar: 


î, FIUL VRĂJITORULUI § 


p ESTE satul indigen, de la marginea pădurei, se cort, se înveliră în pături şi în curând îi fură 
[Ès] scoborâse noaptea. In faţa colibelor lor negrii somnul. 

aprinseseră focurile. Totul era calm. In dimineața următoare, cei doi, pe când se pregă- 4 
Maurizio Asti unul din teau să iasă din cort fură întâmpinați de către Padu, 


cei mai bogaţi plantatori din servitorul credincios al vrăjitorului. hes 
Congo, îi spunea din nou — Marele Kabu e foarte trist. Acum câtă-va vreme 
lui Gustavo Carena, oaspe- stăpânul meu plângea... Gustavo şi Maurizio fură mi- 
tele său : raţi de acest fapt. Omul acela temut de toți, credul 
— Nu există nicăeri un ghicitor şi vrăjitor, plângea în tăcere... Ce înseamnă 
loc ma: liniştit decât aci. oare această sensibilitate? O 
Civilizația a pătruns aproape — Hai să vedem, zise Maurizio. 
pretutindeni. Priveşte acolo Ajunşi la casa lui Kiboto îl găsiră cu pleoapele l 
în vale la lumina flacărilor, umflate şi cu fața hrăzdată de lacrămi. | 


— Plângi prietene Kiboto? — zise Gustavo. Ce te 
doare? Noi îţi suntem atât de recunoscători 
pentru ospitalitatea ta, şi dacă am putea face 
ceva ca să-ţi oprim lacrimile, am face cu bu- 
curie aceasta. 
Kiboto scoase un profund suspin. 
Apoi răspunse: | 
— Oamenii albi sunt foarte buni cu săr- ĝi 
manii negrii, dar ei nu pot să facă nimic er 
lui. A o faţă crudă aproape feroce. Şi totuşi acest pentru mine... Durerea de care sufăr este o durere din 
vrăjitor temut de tribul lui, şi de cele învecinate, este trecut, şi viitorul va fi o veşnică durere! 
un om foarte cumsecade. — Ce vrei să spui? 
| — Kiboto avea un copil foarte mult iubit, Balui, | 


PLÂNSUL LUI KIBOTO răspunse vrăjitorul, — care tre = | 
: ai buia să devină şeful vrăjitori- | 


stă Kiboto, vrăjitorul satu- 


C El doi plantatori priviră 
către el în linişte. Kiboto 
avca o față de ascet, ofilită 
de cursul anilor şi de invidie. 

Sta în faţa casei sale şi nu 
se întovărăşea cu alţii, care 
pentrucă  ridicaseră corturile 
lor la umbra casei lui erau 
sub protecţia sa. 

Maurizio şi Gustavo, tineri 
amândoi, veniseră să explo- 
reze  dinco'o de  cascadele 
" Stanley, căutând noui terenuri 
pentru plantaţii. lată de ce în 
acea seară erau oaspeţii temu- 
tului vrăjitor. 

— Legendele sunt mai tot- 
deauna exagerate, — zise Gus- 
tavo. — K'boto este un om 
foarte primitor. E foarte con- 
ştiincios cu noi şi nu ne cere 
nimic în schimb. La urma urmei 
este un om s'mpatic... 

In timpul acesta focurile în- 
cepură să se stingă și incetul 
cu încetul satul se culca. Se 
auzea din când în când urletul 
vreunei fiare sălbatice și tot 
“felul de sgomote nedesluşite se 
auzeau în pădurea vecină. 

Cei doi prieteni intrară în 


Drumul cel mai scurt e pe aci... 


lor, şi căruia înainte de a 
muri i-aşi fi dezvăluit toate 
secretele ierburilor şi pădurilor. 

Acest fiu a fost răpit de 
către  Crmmbiti, pentrucă ei 
vor, ca la moartea mea, vră- 
jitorul cel mai puternic să fie 
din tribul lor. 

— Nu ştiam că tu ai un 
fiu. A fost deci omorit de 
către inamicii tăi ? 

— Nu ştiu nimica. A fost 
luat într'o noapte, sunt mulţi 
ani de atunci. Dacă mai trăește 
şi acum trebue să fi de vre-o 
zece ani, 

Bătrânul vrăjitor tăcu şi cei 
doi îşi aruncară câte o privire 
întrebătoare. . 

— Sunt un mare vrăjitor, 
zise bătrânul, — dar sunt şi 
tată, şi plâng după dragul meu 
Balui, copilul pe care mi l-au 
luat! Toate spiritele pe care 
le-am chemat nu mă mai a- 
jută ! 

Cei doi călători avură ace- 
laş sentiment de milă. Mau- 
rizio zise : 

— Sărmane Kiboto, curaj. 


înatia pma 


Șt 


er 


Noi îţi promitem că ne vom duce la Ciumbiti şi vom 
cere să-ţi înapoeze fiul. Dacă vor refuza îi vom ame- 
nința că vom aduce acestea la ştiinţa autorităţilor. 

— Voi veţi face așa ceva? — bâlbâi vrăjitorul, 
împreunându.şi mâinile. — Oh albi plini de milă — vă 
mulţumesc ! Ciumbiti are să se teamă de lege, și n'au 
să îndrăznească să vă refuze eliberarea fiului meu. 


_— Char în astă seară, chiar în astă seară, vom pleca — 


adăogă Maurizio. 


Pe înserate cei doi tineri, aruncându-şi carabina în spinare, 
şi luând o torţă în mână, plecară la drum, pe când în pragul 
casei, Kiboto, tremurând de speranţă, îi privea îndepărtându-se. 


DE VORBĂ CU MARELE SĂLBATEC 


C ĂTRE dimineaţă ajunseră în 
nelă păzea in- 
tiarea. Maurizio 
care cunoştea a 
proape toate dia- 
lectele acelor tri- 
buri, se improviză 
în parlamentar și 
ceru să fie primit 
de către şef. Sen- 
tinela  încredință 
pe cei doi albi 
unui mic grup de A 
sălbateci, dispăru 

şi după puţină > 
vreme apăru în 
compania unui ne- 
gru ca un hercule 
cu fața mânioasă: 


teribilul şef de  ăzură că numai bustul lui Balui 
trib,  Rokosando. eşea din pământ. 
— Mare şef, îi 


zise Maurizio, pe un ton care nu admitea replică, tu 
ai răpit pe Balui, fiul lui Kiboto, şi îl ţii prizonier. 
Noi am venit ca să-ți spunem că trebue să-l dai ime- 
diat înapoi. In caz contrariu, tu ştii că albii sunt pu- 
ternici şi pedepsesc pe cei ce nu ascultă de legi. 

— Să nu crezi că suntem singuri: am trimes un Ca 
marad să aducă ajutoare, care vor sosi în curând. 

Rokosondo nu răspundea. Era în ochii lui care se 
mişcau o expresiune de sălbăticie înfricoşătoare, In fine 
zise cu un aer grav: — Bine. Vă voi da pe Balui, 
fiul vrăjitorului, şi dumneavoastră îl veţi duce înapoi 
la tatăl său. Doi din oamenii mei vă vor escorta şi 
vor duce torțele. 

— Eşti un adevărat mare şef Rokosando şi noi îţi 
mulțumim, albii nu vor uita această faptă a ta. 

O jumătate de oră după aceasta tânărul Balui fu 
încredinţat celor do: curagioşi exploratori, şi vă pu- 
teţi da seama de veselia fiului vrăjitorului. 

Rokosando se separă de călătorii albi şi le prezintă 
lor pe cei doi negri care urmau să-i însoțească o bu- 
cată de drum. 

SE CUFUNDĂ IN NISIPURI MIŞCĂTOARE 
T ÂRZIU după amiază micul grup părăsi tabăra. 
Cei doi prieteni îşi comunicau impresiile lor. 

— Afacerea a mers mai bine decât speram, — zise 
Maurizio. — E adevărat că e mai bine să vorbeşti cu 
hotărâre în cazurile disperate. 


satul Ciurubeţilor. O senti- M 


— Da, am fost îndemânateci raspunse Gustavo. 

La un anumit moment cei doi care purtau torțele 
se opriră şi ziseră, arătând cu degetul. 

— Drumul cel mai scurt trece pe aci. Noi ne în- 
toarcem înapoi pentrucă șeful nostru ne aşteaptă. 
Adio şi drum bun. Şi pe când se pierdeau în desișul 
pădurei, Maurizio, 
Gustavo şi tânărul 
Balui ajunseră fără 
bănuială la drumul 
indicat. r 

Se lăsase noapte 
şi cei trei mergeau 


când de odată şi pe 
neașteptate Balui, 
care mergea în cap 
"ducând torța dete 
un strigăt şi dis 
păru. Parcurgând 
mica distanță 


negru, Maurizio şi 
Gustavo nu văzură decât bustul ne- 
grului care ieşia din pământ. La început 
crezură că Balui căzuse într'o capcană 
de animale sălbatice, dar când sim- 
ţiră că şi ei se scufundă, un fior îi 
pătrunse când pricepură teribilul a- 
devăr. 
Rokosando împăciuitor în aparență se răzbunase, 
condamnându-i la o teribilă moarte. 
. — Nisipurile mişcătoare! strigară cei doi albi! 

Era tragicul adevăr. Noroiul locului îi strângea ca 
braţele unei imense caracatițe. Erau prizonierii nisipu- 
rilor mişcătoare. Strigătele celor trei nenorociţi se pier- 


deau în noaptea profundă. Torţele se stinseseră şi no- 


roiul îi sugea incetul cu încetul dar fără milă. 

Se afundau cu o încetineală dezasperantă şi când 
soarele lum:nă locul de noroi și nisip, Maurizio, Gus 
tavo şi Balui se afundaseră până la gât. Dar deodată 
auziră în depărtare sgomot de paşi şi voci omeneşti. 
Atunci toţi trei, cu ultimele lor forţe, strigară după 
ajutor. Strigătele lor fură auzite. Repede apărură câți-va 
negrii. Aparţineau tribului al cărui venerat vrăjitor era 
chiar Kıboto; el îi trimisese în ajutorul celor doi albi. 

Repede, cu lovituri de secure cei ce sosiseră tăiară 
un copac şi făcură din el scânduri cu ajutorul cărora 
trecură prin locul periculos care îi separa de cei doi 
prizonieri ai nămolului. 

Cu mari sforțări ei fură până la urmă scoși din 
infernala lor închisoare. 

O oră după, cu hainele sfâşiate şi pline de noroi, 
cei trei reînviați aproape, urmați de grupul celor care 
îi salvase, plecară spre satul lui Kiboto. 

Vrăjitorul care începea să dezespereze, scoase un 
strigăt de veselie când îi văzu apărând. Cu inima la 
gură alergă spre fiul său şi îl strânse la piept, vorbe 
de neînțeles, dar care erau desigur vorbe de dragoste 
de tată pentru fiul său. 

— Vezi — zise Maurizio către prietenul său, — 
Kiboto plânge; de data aceasta plânsul său e plâns de 
fericire. 


TA hant . n e te ini ——. 


de aproape o oră 


care îi separa de 


re 


_rile, făcu aluatul pentru torte. 


COMPLOTUL TIGĂILOR $I TINGIRILOR 


S EFUL bucătar al regelui Friptură al Il-lea 
S4 alungase pe bucătarul al lIl-lea pe când 
majestatea sa plecase în războiu. I se păruse că 
fura la socoteală și şe- 
fului îi plăceau socote- 
lile cinstite. 

Dar se anunţă în- 
toarcerea Regelui Frip- 
tură al II-lea, victorios 
și cercetaşul care mer- 
gea înaintea regelui, 
prevesti pe şeful bucă- 
tar ca să prepare un 
prânz mare pentru toţi 
generalii. pentru doam- 
nele dela palat și pentru 
regii aliaţi, care bine- 
voiseră să se repauzeze 
în regatul său înainte 
de a se întoarce în 
țările lor. 

Şeful bucătar dădu 
noului bucătar toate 
ordinele ce se dau în 
asemenea ocazii. 

Trebue să știți că pe 
vechiul bucătar îl che- 
ma, Câtamaiberetă, şi 
nu era hoț ci un 
foarte cumsecade om, cinstit și iubitor şi rău 
făcuse şeful că ascultase vorbele de rău ale unui 
bețiv de servitor dat afară, pentrucă nu vrea 
să lucreze şi niciodată nu lustruia tingirile de 
aramă şi tigâile. 

Vorbind din partea regelui Friptură al 1l-lea, 
cercetaşul atrăsese luarea aminte să nu se uite 
torturile cele bune, servite pe tăvi lucioase. 
Ordinele fuseseră date cu mare deslușire, și până 
şi felul cum trebue preparat 
tortul fusese explicat de către 
şef, nodlui bucătar. 

Bucătarul făcu toate pregăti- 


` 


THERY e 
KEREN = 


sosurile, puse puii la frigare. şi 
apoi se duse să doarmă, lăsând 
fereastra bucătăriei  întredes- 
chisă. De odată o drăgălaşe şi 
micuță fetiță, îmbrăcată în cu- 
loare arămie, cu părul roșu şi cu 
ochii verzi, se aşeză pe parapetul 
ferestrei şi începu să cânte, bă- 
tând în acelaş timp măsura 
pe o mică tigae pe care o avea 
legată la gât ca pe o chitară: 


Frumoase surioare 
Ce luciţi la soare 
Nu mai staţi în rugină Í roi 
Azi a sosit a voastră regină. 


Frumoase surioare 
O stea pe cer apare 


Un sgomot ușor la început se auzi în bucătă- 
ria cea mare. Incetul cu încetul sgomotul se auzi 
din ce în ce mai bine. Și mica voce, acompaniată 
iata de sunetul micei tigăi 
începu: 


N N OE 


Sa 


Frumoase surioare 

Dormiți voi oare?! 

Hai cine ne ajută, 

Că e timp de luptă. 

Atunci sgomotul se 
înteți. Toate tigăile şi 
tingirile se mişcară, se 
loviră unele de altele 
ca şi cum ar fi vrut 
să se deştepte dinsomn, 
iar tigaia cea mare 
dând tare în perete ca 
şi cum ar fi cerut să 
facă linişte, zise: 

— Ce ne cere nouă 
frumoasa noastră re- 
gină? 

— Dar cum se poate? 
Voi dormiţi liniștite 
când mâine va fi pen- 
tru voi o mare zi? Aţi 
uitat că aveţi un nou 
general și că vechiul 
vostru Câtamaiberetă, victima unor răutăți, plânge 
disperat? N'aveţi inimă? Ce ați devenit, o săr- 
mane surioare bălrâne? 

— Drăgălaşe Majestate, am suferit și plâns 
mult când a plecat vechiul nostru general, dar, 
fiindcă wam primit ordine de la Dumneavoastră, 
nu îndrăsneam să facem ceva pentru el. Dar 
dați-ne ordine. 

— Mă bizui pe voi tigăi şi tingiri mult iubite, 
Vreau ca fostul bucătar Câta- 
maiberetă să se întoarcă la locu- 
lui. Faceţi ce veți şti. 

Zicând acestea micuța regină 
bătând în tingirea ei, dispăru 
pe când un nor ascundealuna. 

Și tigăile începură să com- 
ploteze. 

Se auzea din când în când 
un ușor sgomot metalic... apoi 
câte un sunet mai zdravăn şi 
apoi se făcea cea mai mare 
linişte, până reîncepea iar mur- 
murul. 


A D ISDEDIMINEAȚĂ bucăta- 


rul începu treaba. Bătea 
ouăle, le amesteca cu făină, 


Si n 


EN E 
Ra a 
Pe! 


> 


destul de dulce? Er 


IDE E AN 


FIII E SID) pă e S aaay h 


prepara cărnurile, sosurile, vânaturile, aprindea 
focurile, alegea tigăile şi tingirile cele mai po- 
trivite, şi da ordine ajutoarelor sale. Dar lucru- 
rile nu mergeau totuși de minune. 

— Incearcă sosul acesta, zicea el. 

— Stăpâne lipseşte sarea. 

— Dar am pus. 

— Dar nu înăuntru, uitați-vă aţi pus-o afară. 

— Crema este 


OR S aT 


PLOTO EEEE ERT ze 


— Stăpâne ce 
să-ți spun e oţet. 

— Ce ai îne- 
bunit? 

Un ucenic bu- 
cătar în fața a- 
lâtor greşeli ră- 
măsese  înmăr- 
murit: băgase de 
seamă o oare 
care neliniște în- 
tre tigăi, dar 
tăcea... 

Tigaia unde 
se cocea unaluat 
dulce se apropia 
se detigaia unde 
se cocea sosul 
cel iute. Intr'o 
mișcare repede, 
ar fi putut să 
jure ucenicul, 
cele două tigăi 
îşi amestecară 
conținutul. O 
mică tingire, un- 
de setopea untul 
ca să se prăjeas- 
că în el apoi ciupercile, îl vărsase în foc, iar 
ucenicul rămase cu gura căscată la această nouă 
ispravă. Fripturile erau deacuma arse, iar tortu- 
rile se răsturnaseră pe plită. 

Din când în când toate tingirile şi toate tigăile 
tremurau, par'că le-ar fi lovit cutremurul, dar 
când se apropia şeful totul se liniștea și domnea 
cea mai perfectă linişte. Ajutoarele se plângeau, 
şeful ţipa, tigăile se răsturnau. Și iar trebuiau 
să o ia dela început: ouă bătute, sosuri rejăcute, 
carne rămasă la cuptor... Și când şeful întorcea 


„spatele, tingirile se ridicau pe o rână şi vărsau 


ceea ce conțineau. 

Tigăile şi tingirile sunt înebunite? strigau ne- 
norociţii de bucătari. Se părea să sosise sfârșitul 
lumei. 


= 


y A 


N acest timp se auzea de departe sunetele 
trompetelor cercetaşilor care veneau înaintea 
convoiului regesc. 
Se povestea sosirea Regelui Friptură al II-lea, 
al Reginei Fripturică, şi a Regilor . prieteni pre- . 


Tingirea cea mare sărind după plită, i se varsă în cap. 


cum și a curtenilor. Șeful bucătar intră în bucă- 
tărie ca să vadă cum stau lucrurile şi zări cea 


mai mare harababură, iar tigăile şi tingirile stă- 


teau liniştite ca şi cum nu erau ele de vină. 


Ucenicul încercă să povestească cele ce văzuse 


dar toţi îl considerară nebun. 


pa 


Şeful bucătar după ce strigă la unul şi la altul 


se îndreptă către ușe, dar pe când trecea prin 
fața plitelor tin- 
girea cea mai 
mare, sărind 
depe plită i-se 


când 
sburau nebu- 
nește sau dansau 
pe plită, făcând 
să cadă în foc 
tot ce conţineau 
şi umpleau bu- 
cătăria şi palatul 
cu toate urâtele 
mirosuri. 

Toţi fugeau în- 
spâimântați, iar 
şeful îşi rupea 


scoată _tingirea 
de pe cap. . 
Dar deodată, 
se auzi o mică 
voce care din- 


cătăriei, acom- 
paniindu-se cu 
o mică tingire 
de aramă 
în care lovea cu o linguriţă, cânta: 


Câtâmaiberetă, Câtămaiberetă 
Friptură II şi Fripturuță 

De la război el se întoarce 
Şi lui turta dulce îi place. 


` Se făcu lumină. Şeful pricepu despre ce era 
vorba şi dădu fuga la vechiul bucătar rugându-l 
să-l ierte și să se reîntoarcă la bucătărie. Dar 
sărmanul bucătar năpăstuit nici nu vrea să ştie: 
Cum pot eu să prepar un prânz în mai puțin 
timp de o oră? 

Dar o mică voce îi cântă: 


— Câtămaiberetă, “Câtămaiberetă, 
Gândeşte la ce el îţi repetă: 

Friptură al Il-lea de la război se întoarce 
Şi tu ştii cât de mult turta dulce îi place. 


Câtămaibereta se lăsă convins. 

Cum intră în bucătărie i se făcu o stranie 
primire, se părea că e aplaudat se auzea un 
sgomot de tingiri care părea mai curând un „bine 
ai venit“. 

“Toate tigăile se aliniară pe plită, fripturile 


varsă în cap pe 
celelalte 


hainele depe el 
încercând să-şi. 


trun colț al bu- 


O O—————————— = î 
Fie fe. i "Ey PER Aee IIS II FN) 


el 
-p 
i 


Se auzea de acum la porțile castelului primii” 


erau aproape gata, torturile erau în formele lor, 
erau în formă, și mica voce cânta: 


— Surioare, surioarele mele 

Sunteţi frumoase şi cumințele, 

S'a întors Câtămaiberetă fâră ură 
Trăiască al nostru rege al II-lea Friptură. 


oaspeţi şi sunetele trompetelor de aur. Șeful aş- 
tepta cortegiul la ușa palatului. Prânzul era gata 
şi frumoasele torte se arătau mândre pe tăvile 
lucioase. Câtămaiberetă mângâiă tigăile, multu- 
mindu-le, le lustrui astfel încât pereţii bucătăriei 
păreau un cer înstelat. 


I MIELUL 


S APTESPREZECE ani. 
Primul permis de vâ- 
nâătoare. Dezesperarea fa- 
miliei. Cărți, şcoale, profe- 
sori trimeşi cu toții la 
plimbare. 

Intro dimineaţă a lunei 
Septembrie, pe dealurile cu 
pruni, Pătru Melinte, şeful 
gonacilor şi mare vânător de iepuri el însuşi, 
îmi zise: 

— Tu tinerelule, opreşte-te aci; să nu te mişti 
pentru niciun motiv până n'auzi flueratul meu: 
fii atent, nu te juca să împuşti mierle, nu te 
grăbi să tragi. Eu mă duc cu câinii. 

— Ah! ce mai predică! — răspunsei eu — 
oe crezi că m'am născut eri? Melinte îmi aruncă 

căutătură, mai în dispreţ, mai de milă şi plecă. 


D 


N ICI nu trecuse un sfert de oră şi Căraman, 

spionul unchiului meu Cezar, cu un „ahiii“ 

lung şi subțire ca un fluerat dădu semnalul 
-pentru câini. 

Deodată un splendid iepure sări din tufiş și 
stătu o clipă să asculte. Avea două urechi ce 
păreau pânze de corabie. Și cum de nu avui 
milă oameni buni! 

Pam. 


In orice caz, lovitura mi se păruse bine ochită. fericit şi împăciuitor pentrucă trăsese la măsea a 
Sosiră în cu- câțiva litri de Nicureşti zise deodată privin- 
rând şi câinii du-mă ironic: 
cu limbile — Ascultaţi: me 3 
scoase de-o eu iepuri am F i 
şchiopă; veni omorât mulți |. ; 
şi Melinte şi —şiam gătit | sa 
sosiră  înfine şi mai mulți, | 
şi ceilalți darbuncaun | 
vânători. oarecare epu- | 

Ei bine? re pe care îl | 
Intrebări mâncai acum | 
bănuitoare, vreo trei ani, 
declaraţii în- iepure care | 
curcate, e! murise lângă | PN 


dar... epurele? 
Dispăruse. Și 
totuși se ve- 
deau smocuri 


Se opri o.clipă să asculte... 


de.păr, urme 


de sânge. Nimic... Căutară ’ncoace, căutară *n 
colo, câinii păreau înebuniți. x 

L-ai rănit tânărule, zise Melinte, — și vei plăti 
o jumătate de ţuică pentru asta. 

Aşa era obiceiul. 

Gândiţi-vă ce mutră făcui. Mi se părea că's 
dezonorat pentru restul vieţii mele. Şi totuși 
eram conștient că trăsesem cum se cuvine în acel 
blestemat de iepure. Să fi fost oare cartușele 
mele umplute cu cenușe? 

Nu, nu. 

Adevărul îl știui deabia peste câteva zile. Anghel 
Marin, proprietar, vânător glumeţ și mucalit 
găsind din întâmplare iepurele rănit de moarte, 
mi-l umflase. L-aşi fi împușcat. Mă gândi atunci 
să mă răzbun. Invârtindu-mă într'o zi în jurul 
proprietăței lui văzui un miel alb care era sin- 
guratec și care parcă-mi zicea: — sunt aci pentru 
tine. — Privi în jur şi... 


5 
wy 


C ÂTEVA zile împreună cu câțiva tovarăşi de 
ASI) ai mei, mâncarăm la ,„,Cârciuma Floarei“ 
cotlete de miel pané și la grătar. Şi mi se smulgea 
sufletul de bucurie când auzeam pe Anghel 
Marin văitându-se de pățania cu un miel al lui 
care îi dispăruse în mod cu totul misterios. 
Abia după trei ani, după cina de închidere 
(erau vreo douăzeci de vânători) Anghel Marin 


casa mea de 
lângă dealul 
cu pruni, vă | = 
asigur că n'am |. 
mai mâncat - 


| fi asi 
NP aia y $ ae X 


„Va miel alb şi singuratec.™ . 


- niciodată. — Infine îmi venise şi timpul meu. 
— Depinde de locurile pe unde ei pasc dragă 


Anghel, — răspunsei eu. 

Şi eu am mâncat atâția miei graşi, dar aşa 
gustos ca unul pe care îl păpai, acum vreo trei 
ani.. 

Nici nu mă lăsă să termin. 

— Banditule! — strigă jumătate serios, jumă- 
tate în glumă. — Tu ai fost? — cel ce mi-ai 
furat acel sărman miel ? 


DO E a = T 
EI ZE FREE PRD DESE OS PE Prey dă 
N Pare esa Pia e si | idei " 
| s 
5 


— Ei da scumpul meu Anghel... 


Acel epure așa de gustos era al meu, dar acel 


miel şi mai bun era al tău! 

Printre râsetele tuturor Anghel zise: — Ai 
dreptate: să furi pe un hoț a fost totdeauna 
lucru permis. Cel puțin acum suntem chit, nu-i 
aşa? A pa 

— Desigur răspunsei — numai dacă... 


— Pentru Dumnezeu | zise el, altă dată ai fi 


capabil să-mi mănânci un vițel! 


CUM A FOST BIRUIT DIAVOLUL 


F N timpurile vechi, trăia un om bogat, care avea 
| mulți szlavi, turme de oi şi de alte vite. Sclavii 
erau foarte mulțumiți de stăpânul lor şi îl lăudau 
mult.—,,Nu este pe lume, ziceau ei, un stăpân mai 
bun decât al nostru. Ne îmbracă și ne hrăneşte bine, 
nu ne dă de lucru peste puterile noastre: nu e ca- 
alți stăpâni, cari chinuesc pe sclavii lor şi-i pedepsesc 
fără milă. Al nostru ne doreşte numai binele, aşa că 
nici nu ne trebue altă viaţă“. 

Aceste cuvinte fură auzite de diavol, care nu mai 
putea de ciudă, că robii trăesc în înțelegere cu stă- 
pânul lor. Ucigă-l crucea, puse stăpânire pe unul din 
aceşti sclavi, anume Aleb, şii porunci sări răsvră» 
tească pe ceilalți. 

Odată, când sclavii se odihneau şi lăudau pe stă- 
pânul lor, Aleb se ridică şi zise: „Degeaba lăudaţi 

oi, fraţilor, bunătatea stăpânului nostru. Dacă vom 

sluji bine diavolului şi el se va face bun. Noi suntem 
credincioşi stăpânului nostru şi facem toate după pla- 
cul lui. Dar dacă vom încerca să-l supărăm, ne va 
răsplăti tot cu rău“. Şi făcură între dânşii o prin- 
soare. Aleb făgăduia să-l supere pe stăpân. In caz 
dacă va reuşi, toți robii trebuiau să-i dea hainele lor 
de sărbătoare şi să-l ocrotească de stăpânul lor. Alt- 
fel, Aleb trebuia să dea hainele lui de sărbătoare. 

Dimineaţa următoare, stăpânul veni în curte cu mu- 
safiri ca să le arate oile și berbecii. Aleb făcu din 
ochi un semn robilor: „Uitaţi-vă, acum voiu supăra 
pe stăpânul nostru!“ “Toţi robii se adunară lângă 
poartă, iar diavolul se urcă întrun copac să vadă 
cum îi va sluji lucrătorul său. 

Stăpânul se plimbă prin curte şi arătă musafirilor 
turma de oi şi berbeci. Apoi zise: „Toţi berbecii sunt 
de o rasă bună, însă cel cu coarne răsucite îmi este 
mai scump decât ochu‘. Oe se împrăştiară însă prin 
curte și musatiriinu puteau să vadă care este berbe- 
cul cel scump. Atunci stăpânul zise lui Aleb : Te rog, 
fii bun, amice şi prinde-mi încet pe berbecele cu coar- 
nele răsucite“. Când auzi asta, Aleb se aruncă ca un 
leu în mijlozul turmei şi prinse pe berbec de părul 
cel stufos. Apoi cu cealaltă mână apucă piciorul stâng 
de dinapoi al berbecului şi în faţa stăpânului îl rupse 
mai jos de genun.hiu. 

Musafirii şi sclavii scoaseră un strigăt iar diavolul 
se bucură, văzând ce bine sa purtat Aleb. Stăpânul 
se făcu mai negru decât noaptea, încruntă sprâncenele 


A 


şi lasă capul în jos. Musafirii aşteptau în tăcere să | 


vadă ce se va întâmpla. Stăpânul înnălță capul şi se 
uită în cer, fruntea îi se însenină, apoi zâmbi şi zise 
lui Aleb: — O, Aleb! Aleb! Stăpânul tău ţi-a po- 
runcit să mă superi, dar stăpânul meu e mai tare de 
al tău și nu m'a supărat pe mine, ci am să supăreu 
pe stăpânul tău. Să ştii, Aleb, că nu-ţi dau nici o 
pedeapsă şi acum, în fața musafirilor, te las liber. 
Pleacă unde vrei şi ia-ţi şi hainele de sărbătoare. Zi- 
când aceste cuvinte, stăpânul se întoarse acasă cu mue 
safirii, iar diavolul scrâ;ni din dinţi, căzu de pe co- 
pac şi plesni în mii de bucăţi. 


o e. 
De-ale 


Nicu. — Zău mămico, d-na noastră nu prea ştie 
multă carte. Eri zicea că una şi cu trei fac patru 
şi azi ne pomeneşte că două și cu două, fac tot 
patru. 


şcoalei 


XX 


Cea mai tânără 
cititoare a re- 
vistei noastre: 


ESTERA 0. KLEIN 


% 


Ca să vadă în tranşee, 
Don Maior, are-o idee. 


Sergentul Ion Spanac, 
Să se transforme în copac. 


FUIOR ȘI 
i] 


Dar lui Fuior pe semne, 
Pentru bucătărie îi trebuia lemne. 


LUCEAFĂRUL DE ZI 


A fost odată ca niciodată, etc. 
| A fost odată un împărat şi 
o împărăteasă : ei nu fâceau copii; 
umblaseră pela toţi vracii şi vrăji- 
torii, pe la toate babele şi cetitorii 
de stele, şi toți rămaseră de ruşine, 
căci n'avură ce le face. In cele din 
urmă se puseră pe posturi, pe ru- 
găciuni şi milostenii; când într'o 
noapte, Dumnezeu văzând râvna 
lor, se arătă împărătesei în vis şi 
zise : 

— Rugăciunea voastră am au- 
zit-o şi vei face un copil cum nu 
se mai află pe fața pământului. 


`- Mâme să se ducă împăratul, băr- 


batul tău, cu undiţa la gârlă, şi 
peştele ce va prinde să-l gătești cu 
mâna ta și sål mâncaţi. 

Nu se făcuse încă bine ziuă şi 
împărăteasa se duse la împărat şi-l 
sculă zicându-i : 

— Impărate, scoală c'a sosit alba 
în sat. 

— Dară asta, răspunse împăra- 
tul, ce ai astăzi să mă scoli aşa 
de noapte: nu care cumva vrăj- 
maşii au călcat hotarele împărăției 
mele ? 

— Din mila lui Dumnezeu, de 
nici unele ca astea n'am auzit; 
dară am visat iaca ce. 

Şi-i spuse visul. 

Împăratul cum auzi, sări din aş- 
ternut, se îmbrăcă, luă undiţa şi 
se duse la pârâu gâfâind. Aruncă 
undița şi nu tre-u mult, și văzu 
pluta undiței mișcându-se. Trase 
undiţa ; când ce să vezi: un peşte 
mare, cu totul și cu totul de aur. 
Doară că nu-i căzu leşin de bucu- 
rie. Dară-mi-te când îl văzu îm- 
părăteasa ? Ea fu şi măi oleolea. 

Giâti împărăteasa s'ngură cu mâna 
ei peştele şi mâncarea. Ea îndată 
se simţi însărcinată. 


Roaba care ridica masa văzu pe 
talerul împărătesei, un os de peşte, 
şi o bătu gândurile să sugă acel 
os, ca să ştie şi ea gustul bucate- 
lor gătite de împărăteasă. 

Cum supse osul, se simți și ea 
însărcinată. 

După nouă luni născu împără- 
teasa, ziua, un copil frumos, fru- 
mos ca un îngeraș. Peste noapte 
născu și roaba un copil, aidoma cu 
al împărăresei, încât nu avea deo- 
sebire unul de altul. Cum era co- 
pilul împărătesei, era şi al roabei. 
Semănau, cum se zace, ca două pi- 
cături de apă. 

Fiului: de împărat i s'a dat nume 
de Busuioc, iară fiului de rob Si- 
minoc. 

Crescând împreună şi! făcându-se 
mari, iau dat la carte, şi învățau 
într'o zi cât învățau alţi copii în- 
tr'un an. Când se jucau ei în grădină, 
împărăteasa se uita cu drag la danșii 
de pe fereastră. 

Se făcură mari. Ei semănau atât 
de mult în cât nu cunoştea nimeni 
care este fiul de împarat şi care 
de rob, Boul lor era mândru, a- 
mândoi aveau pe vino'ncoace. 
vorba lor era vorbă cu hpiciu şi 
amândoi erau voinici, nevoe mare. 

Intr'o zi se hotărâră să meargă 
la vânătoare. Împărăteasa se tot 
ciudea cum să-şi cunoască pe fiul 
său : fiindcă şi fețele şi îmbrăcă- 
mintea fiind la fel, de multe ori 
nu putea să-i deosebească unul de 
altul. Se gândi să facă fiului său 
un semn. Il chemă prefăcându-se 
că îi caută în cap, îi înodă două 
vițe de păr, fără să ştie el. Apoi 
plecară la vânătoare. 

Alergară sburdalnici prin câm- 
piile înverzite și se sbenguiau ca 
mieluşeii ; culeseră floricele, se u- 


ŞI 


dară cu rouă, priviră fluturii cum 
săltau şi săreau, din floare în floare, 
cum albinele culegeau ceară şi a- 
adunau mierea, şi se desfătau foarte 
mult. Apoi merseră la fântână, bă- 
ură apă de se răcoriră şi priveau 
cu nesațiu cum se lasă cerul în 
depărtare pe pământ. şi ar fi dorit 
să meargă până la sfârşitul pămân- 
tului să vază cerul din apropiere, 
sau măcar până vor da de locurile 
acelea unde pământul este ca piftia. 

Apoi intrară în pădure. Cum vă- 
zură frumuseţile pădurilor, răma- 
seră cu gurile căscate. Vezi că ei 
nu mai văzuseră dalde astea de 
când îi făcuse măsa. Când bătea 
vântul şi se mișcau frunzele, ascul- 
tau la fâşâitul lor şi li se părea că 
împărăteasa umblă tărând după 
sine rochia cea de mătase, apoi se 
aşezară pe iarba cea fragedă la 
umbra unui copac mare. Aci se 
puseră a cugeta șia se sfătui cum 
să înceapă vânătoarea. Ei, nici una, 


nici alta, voiau să vâneze tot li- 


` ghioni sălbatice. 


Păsărelele cari alergau împreju- 
rul lor şi se puneau pe crăcile co- 
pacului, nici nu le băgau ei în 
seamă, lor le era milă să-ş puie 
mintea cu ele: dară le plăcea să le 
asculte ciripind. Păsărelele, parcă 
băgaseră și ele de seamă una ca 
aceasta şi nu se sfiau, ba încă cân- 
tau de se spărgeau; sară privighe- 
torle trăgeau la giamparale numai 
din guşe, ca să fie mai dulce cân- 
tarea lor. Şi așa, stând ei aci și 
sfătuindu-se, pe fiul împăratului îl 
apucă o moliciune de nu putea sta; 
în picioare şi îşi lăsă capul în poala 
lui Siminoc, rugându-l să-i caute 
niţel in cap până va adormi el. 

După ce îi căută, ce-i căută, 
Siminoc se opri şi zise: 


Tape în e" a EEDA 
ea pici co DA EEY 


Se gândi el sărman băiat, 
Acest copac, e bun de tăiat. 


Şi când dete în copac, 
Sări ars don sergent Spanac. 


Rezultatul nu-l bănuiţi oare, 
Biet Fuior termină tot la închisoare. 


LUCEAFĂRUL DE NOAPTE 


— Ce este asta din capul tău, 
frate Siminoc? 

— Ce să fie? Ştiu eu de ce 
mă întrebi, frate Siminoc ? 

— lacă văz, răspunse Siminoc, 
că două viţe de păr în capul tău 
sunt înnodate. 

— Cum se poate? zise Busuioc. 

Aceasta supără atât de mult pe 
Busuioc, încât hotări să plece în 
lume. 

— Frate Siminoc, zise Busuioc, 
eu mă duc în lume, fiindcă nupot 
să pricep de ce mama mi-a înno: 
dat părul când mi-a căutat în cap. 

— Mă frate Busuioc, îi răs- 
punse Siminoc, vinoţi în fire și 
nu mai face una ca asta. Căci dacă 
împărăteasa ţi-a înnodat părul, nu 
crez să o fi făcut cu vre-un gând 
rău. 

Busuioc însă a rămas nestrămu- 
tat în hotărârea sa şi când şi-a luat 
rămas bun dela Siminoc, i-a zis: 

— Na, frate Siminoc, batista 
asta. Când vei vedea pe dânsa trei 
picături de sânge, să ştii că sunt 
mort. 

— Să-ţi ajute Dumnezeu, frate 
Busuioc, să nimereşti cu bine : dară 
eu, încă odată te rog, pentru dra- 
gostea mea să rămâi, să nu mai 
pribegeşti prin lume. 

— Peste poate, răspunse Bu- 
suioc. 

Apoi se îmbrăţişară şi Busuioc 
plecă: iară Siminoc rămase de 
se uită galeş după dânsul până îl 
pierdu din ochi. 

Siminoc se întoarse acasă şi po- 
vesti părinţilor toate cele ce se în- 
tâmplase. 

Împărăteasa nu mai putea de i- 
nimă rea. Işi frângea mâinile și 
plângea, de să ferească Dumnezeu. 
Dară n'avu ce-şi face capului, şi 


se mângâia oarecum văzând pe Si- 
MINOC, 

După câtva timp acesta scoase 
batista, se uită la dânsa şi văzu 
trei picături de sânge. Atunci zise : 

I! a murit frățiorul meu. Mă 
duc să-l caut. 

Şi luându-şi merinde, plecă după 
dânsul să-l caute. Trecu prin o- 
raşe şi sate, străbătu câmpiile şi 
codrii, merse, merse, până ce ajunse 
la o căsuță. Acolo întâlni pe o bă- 
trână şi întrebă de fratele său. Bă- 
trâna îi spuse că se făcuse ginere 
al împăratului dintr'acea parte de 
loc. 

Ajungând la palaturile împăra- 
tului aceluia, cum îl văzu fie-sa, 
socoti că e bărbatu-său, și alergă 
întru întâmpinarea lui. El zise: 

— Eu sunt fratele bărbatului 
tău; am auzit că a pierit din lume, 
şi am venit să aflu de căpătâiul 
său. 

— Eu nu crez una ca asta, zise 
fiica de împărat. Tu eşti bărbatul 
meu, și nu ştiu de ce te prefaci așa 
acum. Au doară credința mea a 
fost pusă la cercare şi eu team a- 
măgit ? 

— Nici una din aceste nu este. 
Ci eu îţi spun în cuget curat, nu 
sunt eu bărbatul tău. 

Ea nu voia să crează cu nici 
un chip. 

Atunci el zise: 

— Dumnezeu să-şi arate drep- 
tatea Pe cine nu va fi drept din 
amândoi, să-l cresteze sabia care 
stă în cui. 

Şi îndată sabia sări și crestă pe 
fată la deget, și atunci crezu şi ea. 
Apoi găzdui după cum se cuvinea 
pe Siminoc. 

„A”doua zi el află că Busuioc 
se dusese la vânătoare şi nu se mai 


întoarse. Incălică deci şi el pe un 
cal, luă ogari, şi plecă după fra- 
te-său, în partea locului unde seo 
duse acesta. Merse ce merse şi a- 
junse în pădure; acolo se întâlni 
cu Muma pădurii. 

Cum o văzu, se luă după dânsa, 
şi dă-i goană. Ea fugea, el după 
dânsa, până ce Muma pădurii vă- 
zând că n'are încotro, se sui în- 
tr'un copac înalt şi acolo scăpă. 


Siminoc descălecă şi el, priponi ` 


calul, făcu focul, scoase merindele 
şi începu să mănânce lângă foc, a- 
runcând şi ogarilor câte ceva. 

— Aoleo! cum mie de frig, 
zise Muma pădurii, îmi clănţănesc 
dinţii. 

— Dăte jos, îi răspunse Simi- 
noc, de te încălzeşte la foc. 

— Mie frică de câini, zise ea. 

— Nu te teme că nu-ţi fac ni- 
mic. 

— Dacă vrei să-mi faci bine, 
mai zise ea, na o viţă din cosiță 
şi leagă-ţi câinii. 

El puse vița din cosiță pe foc. 

— Uf! ce greu miroase, zise 
Muma pădurii, cosiţa ce ţi-am dat-o 
şi pe care tu ai pus-o pe foc. 

— Ai te cară de aici, îi răs- 
punse Siminoc, și nu mai spune 
la nimicuri. laca unul din ogari a 
dat cu coada prin foc, sa pârlit 
niţel și d'aia miroase greu. Dacă 
ție frig, dă-te jos şi vino de te 
încălzeşte ; dacă nu, tacă-ţi fleoanca 
şi mă lasă în pace, nu mă tot su- 
păra. 

Atunci ea crezu, dete jos, şi 
alăturându-se de foc, zise : 

— Mie foame. 

— Ce să-ţi dau să mănânci? 
Iaca, ia ce-ţi place din ceeace am 
dinnainte. 


— Eu voiu să te mănânc pe 


La 


tine, zise Muma pădurii, găteşte-te. 

— Ba te voiu mânca eu pe tine, 
zise Siminoc, 

Şi asmuţii câinii la dânsa ca să 
o sfâşie. 

— Stăi, zise Muma pădurii, o- 
preşte câinii să nu mă sfâzie, că 
ţi-oi da pe frate tău, cu cal şi cu 
ogari, cu tot. 

Siminoc opri câinii ; atunci Mu- 


ma pădurii icni de vr'o trei ori şi 


dete afară dintr'iînsa pe Busuioc, 
calul şi ogarii; iară Siminoc îşi as- 
muţi ogari, și o fâcură mici fá- 
râmi. Deşteptându-se Busuioc, se 
miră cum vede pe Siminoc aci, 
şi-i zise : 

— Bine ai venit sănătos, frate, 


dară mult am dormit. 


— Puteai să dormi mult şi bine, 
dacă nu eram eu. 
Apoi îi spuse toată şiretenia de 


la despărţirea lor 

Busuioc, bănuind pe Siminoc că 
so fi drăgostit cu femeia lui, nu 
voi să-l crează când acesta îi măr- 
turisi adevărul, spunându-i că nici 
prin gând nu ia trecut una ca 
asta vre-odată. El se făcu dârz în- 
cepând a-şi teme nevasta. Şi aşa 
puindu-i gând rău, se învoi cu Si- 


minoc ca să s2 lege la ochi, şi er 


pe caii lor, apoi să încalece, să le 
dea drumul, şi unde i-o scoate să-i 
scoată. 

Aşa făcură. Când Busuioc auzi 
un geamăt, opri calul, se deslegă 
la ochi, se uită şi Simino= nicăeri. 
Pasă mi te el căzuse într'o fântână 
şi înecându'se, n'a mai ieşit d'acolo. 

Busuioc se întoarse acasă, îşi is- 
piti nevasta şi ea spuse tot ca Si: 
minoc, apoi ca să se încredinţeze 
şi mai bine de adevăr, zise şi el 


până acum, 


sabiei să sară din cui şi să cres- 
teze pe cel vinovat. Sabia sări şil 
crestă pe dânsul la degetul cel mare. 

Se tângui el, se jeli, plânse cu 
amar că pierduse pe Siminoc; se 
căi că se prea iuţise, dar toate fură 
în deşert, că n'avu cei mai face. 
Atunci, plin de obidă și de durere, 
nici el nu mai voi a trăı fără de 
fratesău, ci legându-se iarăşi la 
ochi, precum şi pe cal, încălecă 
şiț dete drumul în pădurea în care 
pierise frate-său. Alergă calul ce 
alergă, şi, bâldâbâc! dete în fàn- 
tâna în care căzuse şi Siminoc, şi 

colo îşi sfârși zilele şi B isuioc, 
şi de atuncea a răsărit luceafărul 
de ziuă, fiul împăratului, Busuioc, 
şi luceafărul de noapte, fiul roabei, 
Siminoz. 

Incălecai p'o şea, şi vă spusei aşa. 

P. ISPIRESCU 


00.9900999900000900009000000099000000000000909 0ooooooooooovovovoooovooooooooooooooooovoeoooe 


O NOAPTE INGROZITOARE IN MEXIC 


- Încălecat şi am 


IA CUM câţiva ani,—povesteşte un călător francez — 


| călătoream în Mexic, ducându-mă călare, de oa- 
i . A {v ° 
rece trenul nu exista încă, dela Aquascalientes la o- 


raşul lepic. Luaszm cu mine servitori şi călăuze, doi 


indieni cari arătau a fi oameni cumsecade. Mi-am 
schimbat însă părerea cea bună, când am văzut cu ce 


-chi lacomi se uită la punga mea cu bani, atunci când 


plăteam costul mesei la cârciuma la care ne oprisem. 

Pe înserate, după ce am străbătut o pădure mică 
am ajuns la țărmul râului „Rio de Grande“. 

„„Senior““, îmi spuseră indienii, e prea târziu ca să cău- 
tăm locul pe unde putem trece călări prin apa răului. 
De aceea, va trebui să ne culcăm aicea“, 

Am aprins mai întâiu un foc mare, ca să îndepăr: 
tăm fiarele sălbatice ale căror urlete se auzeau destul 
de lămurit şi după ce am luat şi masa de sea'ă neam 
înfăşurat fiecare într'o pătură, pregătindu-ne să dor- 
mim. Am adormit, dar am fost trezit în mod brusc 
de urlete îngrozitoare. 

Am sărit în picioare, am căutat pușca; ea dispăruse 
însă, ca şi punga mea de bani. 

Bine înţeles îmi fuseseră luate de cei doi îndieni 
cari, după ce au stins focul, fugeau în goana cailor. 

Iată însă că doi jaguari, ieşind din pădure, se re- 
peziră asupra lor şi fără să le dea răgaz să se ser- 
vească de arme, îi încolțiră. a 

Auzeam acum ţipetele nenorociţilor indieni, 
mă furaszră şi mă părăsiseră. Cât despre mine, am 
încercat să fug dealungul ţăr- 
mului. Insă ali doi jaguari, atraşi de mirosul de sânge, 


dg la rândul lor din pădure şi îmi tăiară drumul. 


Nu puteam să mă lupt cu dânşii, neavând altă 


„armă decât un pumnal mexican. Am dat pinteni ca- 


lului şi m'am îndreptat spre fluviu, care era destul de 

adânc şi avea o lăţime de peste cinci sute de metri. 
Viteazul meu cal intră în apă şi începu să înnoate. 

Nu înaintasem nici cincizeci de metri, când... 


cari. 


grozăvie ! Cei doi jaguari se aruncaseră şi ei în apă 
şi ne urmăreau. Ba unul dintr înşii se „apropia din ce 
în ce mai mult. Am căutat atunci să întorc calul, 
pentru ca să pot înfrunta jaguarul. 

Acesta însă mi-o luă înainte, mușcând calul de pi- 
ciorul drept dindărăt. Văzând aceasta, mam întors 
pe şea şi am scos pumnalul din teacă, ţinân- 
dul gata să-l împlânt în corpul beatiei. Din fericire 
am isbutit să-l înfig până la plăsele în partea inimei 
jaguarului tocmai în clipa când acesta se pregătea să 
sară asupra mea. Jaguarul dete un ultim răget şi se 
rostogoli în apă, nu însă fâră să mă sgârie rău pe 
braţul stâng. 

Mai erau vreo două sute d: metri până la ţărmul 
celălalt. Calul meu, slăbit de sângele ce-i curgea din 
rană, înota foarte încet, aşa că al doilea jaguar ne 
ajunse în curând și îl muşcă pe calul meu aşa de rău 
la piept, încât bietul animal îşi dete cea din urmă su- 


" flare. 


Eu mergeam înainte, înotând cât mai repede. 

Jaguarul însă, lăsă calul şi veni drept asupra mea, 

Atunci întrebuințai o şiretenie pe care o învăţasem 
dela indigenii din Mexic. M'am scufundat în apă şi 
când am putut zări că jaguarul se găsea tocmai dea- 
supra mea, am eşit din nou şi iam împlântat și lui 
pumnalul în partea inimei, tot aşa cum făcu:em cu 


celălalt. 


In sfârşit, mă credeam scăpat de orice primejdie şi 
cu toată durerea ce o simțeam la braţ unde mă zgâ- 
riase cel dintâiu jaguar, mi-am făcut curaj şi am 


înotat până la țărm. Insă când să ies din apa fluviu- 
lui, simt că am călcat pe ceva care sa mișcat. M'am 
dat la o parte, când, ce văd? Un crocodil enorm! 
Călcasem pe el şi îl trezisem din somn. 
Am rupt-o de fugă cât mă ţineau picioarele, dar 
nici crocodilul nu mă slábea, ci mă ajunse în curând. 
In disperare am pus mâna pe un bolovan -și lam 


asvârlit asupra crocod.lului . Norocul meu a vrut ca 
să-l isbesc în cap, să-i sparg ţeasta şi săl las mort 
pe loc. 

După aceea, 
drept înaintea mea. In zori de zi însă, puterile mau 
părăsit şi am căzut leșinat la pământ. 


toată noaptea am umblat, mergând 


Când mi-am venit în fire eram în odaia unei câr- 
ciume unde am căpătat o îngrijire destul de bună şi 
unde au venit mai târziu prietenii mei din Tepletari 
şi m'au luat de acolo. 

Am trecut prin multe în viață, dar nu voi uita 
nici odată îngrozitoarea noapte din Mexic. 5 


pi 
A 
pisi 
$ 


DOMNIȚA DIN FUNDUL MAREI 3 


Domnița din fundul mărei îşi lua ceaiul de dimi- 
neață cu moşu-său, care era stăpânul și impăratul tu- 
turor întinderilor şi al tuturor vietăților ce trăesc în 
apa şi în fundul mărilor şi oceanelor. 

Frumoasă era domniţa, frumoasă cum .nu-i găseşti 
perechea. Ochi aşa de strălucitori, obraji aşa de fra- 
gezi şi păr aşa de mătăsos ca al ei nu mai vezi la 
alta din semenele ei. Cât despre guriță, era o întreagă 
poezie. Şi ce albi, ce mici și ce frumoși erau dinţii 
domniţei ! Păcat numai, de o mie de ori păcat că nu 
era făcută în întregime aşa cum sunt făcuţi toţi ca- 
menii. 

Domnița din fundul înărei era din neamul sirene- 
lor, adică jumătate om şi jumătate peşte. Până la 
mijloc avea trup de om, dela mijloc în jos era ca un 
peşte şi trupul ei se termina printr'o coadă de peşte. 

Aşa era făcută Domnița din fundul mărei. Şi ve- 
deţi că și moşu-so împăratul nu era făcut întralt fel. 
Erau doar amândoi din acelaş neam al sirenelor. 

Luau acum ceaiul de dimineaţă, un ceai făcut din 
ierburi şi flori ce cresc în fundul mărei. In loc de 
pâine sau prăjituri, aşa cum obişnuim noi oamenii de 
pe pământ, domniţa şi cu moşu-so mâncau steluțe albe 
şi covrigei pe cari îi culegeau de pe ramurile unor pomi 
cum n'am mai văzut noi vreodată. 

Domnița din fundul mărei era acum în vârstă de 
măritat. Insă, în afară de moşu-so, ea încă nu văzuse 
alt chip de om. Cât despre oamenii şi flăcăii ce tră- 
esc pe pământ, nu avea nici o idee. 

Ba nici nu luase încă de veste că există astfel de 
oameni. Moşu-so nu-i vorbise niciodată despre oameni 
şi despre lucrurile ce sunt aicea sus pe pământ şi 
nu-i dăduse voe să iasă şi ea la suprafața apei și să 
vadă ce mai este pe lumea aceasta mare și întinsă. 
Toată lumea Domniței erau peștii şi scoicile din fun- 
dul mărei. 

Dar pe când ea şi moşu-so împăratul își lua ceaiul 
de dimineață, iată că veni înoând bătrânul peşte cu 
solzi de aur şi cu coada acoperită de perle fine şi 
diamante strălucitoare. Şi bătrânul peşte deschise gura / 
şi cuvântă precum urmează : 

„Acum câteva sute de ani trăia tot aci în fundul 
mărei o D. mniță din neamul sirenelor. S:măna cu 
Domnița noastră de acum ca dovă picături de apă. 
Şi ajunsese și ea— așa cum a ajuns Domnița noastră: 
de azi—la vârsta de măritat, dar în fundul tuturor 
mărilor şi al oceanelor nu s'a găsit un flăcău care să 
- fie vrednic de dânsa. 

„Şi veni la dânsa un peşte făcut așa cum sunt eu, - 
dar căruia îi plăcea să cerceteze suprafața apelor şi 
să se apropie cât mai mult de pământ, şi îi povesti 
că a zărit el aproape de ţărmul măre: un cioban tâ- 
„năr şi aşa de chipeș, de jurai că e Făt-Frumos şi nu 


-care îl îndrăgi îndată pe cicban, nu se lăsă mai pre 


„îi tură înţepenite. Nu după mult timp, şi ea și ciob 


altul. Şi peştele îi mai spuse Domniței că ciobănașul 
acesta cântă aşa de fermecător din tluer, că nu te 
mai săturai ascultându.l“. 

— Şi e făcut ca noi, adică aşa cum suntem făcuţi 
moşu-meu şi eu? întrebi Domnița. 

— Nu, îi întoarse peştele vorba, pentrucă şi par- 
tea de jos a trupului e făcută ca partea de sus a o- 
mului. 

„Din clipa aceea gândul Domniței era la ciobăna- 
şul cel chipeş şi care cânta așa de frumos din fluer. 
lar într'o noapte, pe când! moşu-so dormea dus, Doma 
niţa care trăia acum câteva sute de ani, îşi părăsi 
culcuşul din fundul mărei, eşi la suprafaţă, se apro- 
pie > de țărm şi stătu la pândă în aşteptarea tânărului 
şi frumosului păstor. 

„Păstorul se ivi odată cu zorile zilei. S:oase flue- 
rul dela brâu şi cântă un cântec în cinstea şi slava 
soarelui care tocmai atunci răsărea. Dar nici Domnița 


jos. Cu glasul ei neîntrecut, așa' cum îl au toate si- 
renele, începu un cântec cum nici cele mai măiestre i 
păsări ale cerului n'ar putea să-l cânte. Ciobanul scă- A 
pă fluerul din mână și rămase mut și înmărmurit de 
admiraţie. Domnița îl poftea și-l îmbia să vie la dânsa. 
Ciobanul se duse. De atunci nu se mai auzi nimic 
nici de dânsul, nici de frumoasa Domniţă“. : 

Aşa povesti peştele cu solzii de aur şi cu coada a 
coperită cu perle fine şi diamante sclipitoare. 

Domnița însă îl întrebă: „Dar astăzi nu mai sunt 
păstori tineri cari umblă pe la ţărmul mărei? 

— Da, ma: sunt, chiar ieri am văzut unul care... ; 
însă bătrânul împărat se încruntă şii strigă răstit: 
„Taci şi dute de aici!“ 

Domnița din fundul mărei nu mai avea acum as KI 
tâmpăr. Şi după cum făcuse Domnița care trăise cu 
câteva sute de ani înaintea ei, aşa tă-u şi ea. Intr'o 4 
noapte işi părăsi culcuşul din fundul mărei, se apro- ș 
pie de țărm și îl aştı ptă pe ciobanul cel tânăr. HE 

Ciobănașul cântă frumos din fluer, iar Domnița cântă f 
dumnezeeşte din gurå. Ciobanul însă nu se luă după a 
dânea și nu intră în apa mărei. Vazând acestea, Dom- pa 
niţa eşi ea din apă, se duse drept la cioban şi-l cu- A 
prinse în brațele sale. Dar chiag clıpa aceia, cioba- 3 
nul închise ochii şi muri, par'că l'ar fi trăznit cineva. i 

Nici Domnița din tundul mărei n'avu o soartă mai 
bună. Vru să se desfacă de tânărul ŞI nenorocitul cio- 
ban, dar nu-i fu cu putință. Simţi că braţe şi i 

E, 


fură prefăcuţi în două s'ânci cari se ţin îmb-ățişaţi 

Vroiwu să le vedeţi? Colo, unde marea e întotdea- 
una nehniştită şi unde..., dar mai bine mă- opream 
aci, căci drumul până acolo e lung, lung de tot şi 
nici lesne de găsit nu este. . 


Dannan: 
sammag 


y, 
Pr i 


a eh er 


ORIZONTAL: 1) Au influenţă 
asupra cărnii cocoșului. 4) Strigå- 
tul prelungit al găinii. 8) Primej- 
die posibilă. 10) Il alungă cocoșul 
când vine după pui. 11) Arţăgos 
şi gelos se bate până la sânge pen- 
tru mimica toată (Priviţi figura!). 
13) Ingrădire unde stau gâştele, 
la casele dela ţară. 15) Verbul con- 
jucat de eroii noștri din figură. 
16) Protectoare. 18) Lichid vola- 
til. 19) Diftong. 20) Câştigat. 22) 
Unelte pentru croitorese. 5) Prima 
pe portativ. 26) La revedere! 7) 
Aşa cum e cocoşul. 30) Crucifi- 
cat. 31) Negaţie. 31) Acum (Mold.) 


e PEA 
= y M A 
BE 08 dd Be 


4a JOCURI 


Y 

` AY 

SR aa Ci 
ceee | 
U == j 


anas 


VERTICAL: 1) Armă primi- 
tivă. 2) Personaj mitologic. 3) Pro- 
dus pe neaşteptate. 4) Gang în- 
dărătul lojelor unui teatru. 5) Pro- 
nume. 6). Sfadă între cocoşi. 7) 
Popor în Europa. 9) Adăposturi 
de găini. 12) Legat de pământ. 
13) A întări (fig.) 14) Cântecul 
cocoșului. 17) Aşa cum e găina 
pentru care se bat eroii din fis 
gură! 21) Totalitate. 22) Infern. 
23) Pasăre de pradă. 23) Pasăre 
de curte. 28) Arta de a trage la 
ţintă. 29) Et caetera. 


LISTA DE BUCATE 


Un restaurant din provincie a 
comandat unei tipografii o listă de 
bucate. S'a întâmplat ca zeţarul 
căreia i-a revenit sarcina execuţiei 
acestei lucrări, să fie din cei novici în 
ale tipografiei. Urmarea a fost, că 
lista conţinea o mulțime de erori. 

-De exemplu! 


Mareşal în foi de vită... 
Friptură de vată... 30 lei 
. Paşte umplut... 25 lei 
Castraveţi furaţi... 3 lei buc. 
Ţară pe zarvă... 25 lei 


16 lei 


map 


12 


BĂUTURI 


6. Craiu rusesc... 5 lei 
8. Mere (7 lei ţapul) 


Ce anume greşeli de tipar 
s'au comis ? 


e © © 
Deslegările jocurilor din 
nr. precedent 


Soldățelul lui tăticu : Leu, art. 
poc, tin, act, t, a, Olt, ru, pt, ato, 


ran, ida, m. t, soldat, cânt, at, ura, 
acn, asin. 

Vânt de toamnă: C, cramă, 
toamnă, ceaţă, b, bruma, na, ro, a, 
av, uţa, spui, me, a ara, asuma, ir, 
cracă, n, crasma, asre, amin. 

Labirintul magic : Punctul 5-1. 


o © o 
Abilitate 
Incercați să 
trasați această fi- 


gură dintr'e sin- 
gură trăsătură 
de creion, adică 
să parcurgeți de- 
senul cu vârful 
creionului, fără 
a-l ridica de pe 


el? 
o . © 
Porumbul 
Inscrieți în 
fiecare căsu- 


tă, în senso- 
- rizontal. câte 

o literă, ast- 

fel ca să ob- 

ţineţi cuvin+ 
te care că co- 
respundă 
semnificații- 
lor de mai jos. 

Dacă semni- 

ficațiile le-aţi 

deslegat per- 

fect, rândul 

; I şi "al III-lea 

vertical vă vor da patru varietăţi de 
porumb românesc. 

1) Paner. 2) Deloc. 3) Prefix. 4) 
Boltă. 5) Acum (Mold.) 6) Cuvânt 
cu care chemăm pe cineva. 7) 1000 
kgr. de porumb. 8) Dare extraordi- 
nară pe porumb, odinioară. 9) Fructul 
nucului. 10) Subprefectură (od.) 11) 
Felicitat. 12) Şir. 13) Peşte de mare. 
14) Deopotrivă 15) Inţeles, tâlc. 16) ? 


PAGINA FETIŢELORa 


IMPORTANŢA 
BUZUNARELOR 


Cu toate că moda anul acesta nu 
suferă modificări esenţiale, totuși, un 
detaliu dă o importanță covârșitoare 
chiar la hăinuțele fetițelor, care. este 
lucru bine cunoscut iubesc lucrurile 
frumoase mai mult decât orice. 

Acest detaliu e buzunarul: buzunarele 
ce au fost interzise câţi-va ani în urmă, 
s'au întors, la început sfioase, apoi mai 
îndrăzneţe la hainele sportive, la ja- 
chete şi la pardesiu-uri Dar acum e 
rândul lor, chiar la o haină de după 
masă. Şi se poate cu fantezie întovărăși 
eleganța unei haine și practicul unui | 


buzunar. | 
Aceste două mici modele de buzunar AA 
pentru rochii de fetițe, se potrivesc sau CRE D 
se pot potrivi ca stil şi culoare. > = 


Cel dintâi este o hăinuță de lână 
verde-închis, cu jupa puţin lărgindu-se 
către josul ei, iar în sus e format un fel de bluză închisăcu nasturi 
de ştofă. l Şi 

Moda acestor buzunare romboide și de culoare roșie aprinsă contras- 
tează și pune în valoare culoarea moartă a rochiei. 

Cel de al doilea model este de lână albastră: cu un guleraș şi cu 
buzunare tut de forma unui romb dar de lână de angora și de culoare 
galbenă. Aceste buzunare vi le puteţi confecţiona singure şi se pot 
aplica și pe o haină deja purtată, punând astfel haina la gustul zilei, 
la moda de azi. 

Dacă v'aşi spune că am văzut aplicată și pe rochii de „organdi“? 
Efectul era delicios. Păreau fulgi aruncaţi cu neglijență pe o ţesă- 
tură cerească. $ 


EVA 


aaa) e. 


RDW e-r drna aa a 


g 
ae 
"d 
A 
TA 
i 


nare decât 40 grade, apoi vin mamiferele, 


- vă vorbesc şi în această privință. 


NEN FU REKE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Frigul și căldura 
J 

— Să mă ierți, răspunse doctorul, e o diferență în 
a te cufunda în aer cald sau în apă caldă; aerul 
cald produce o transpirare care protejează carnea, pe 
când în apă caldă nu se poate transpira şi te frigi. 
Limita extremă a unei băi este în general 42 gr. 
centigr. Prin urmare turcul trebui să fi fost un om 
extraord'nar, ca să poată suporta o astfel de căldură. 

— Domnule Clawborny, întrebă lohnson, care este 
temperatura obişnuită a ființelor însuflețite ? 

— Variază după natura lor, răspunse doctorul: 
astfel păsările au temperatura cea mai ridicată şi prin- 
tre ele canarul şi găina sunt cele mai mai! căldura 
corpului lor atinge 43 gr. centigr. pe când bufnița 
oamenii. 
Temperatura englejilor este în general de 37 gr. centigr. 

— Sunt sigur că dl Altan ont, o să reclame pen- 
tru americani aceeași temperatură, zise Johnson răzând. 

— Pe legea mea, zise Altamont, sunt unii foarte 
călduroşi, însă cum nu le-am pus niciodată termometrul 


la piept sau sub limbă, nu ştiu ce temperatură pot 


să aibă. 

— Diferenţa nu-i sensibilă între oameni de rase 
difer.te, răspunse doctorul, când sunt aşezaţi în con- 
diţiuni identice, şi pot spune că temperatura omenească 
e aproape aceeaşi la ecuator ca şi la pol. 

— Aşa dar, zise Altamont, căldura noastră proprie 
e aceeaşi ca şi în Anglia? 

— Cu o foarte mică diferență, răspunse doctorul; 
cât priveşte celelalte mamifere temperatura lor e în 
general ceva superioară acelei a omului. Calul, 
iepurele, elefantul, tigrul, se apropie mult de om, 
însă pisica, câinele, maimuța, ţapul, capra, porcul, trec 
uneori de 40 gr. centigr. 

— E ceva uimitor pentru noi, făcu Altamont. 


— Vin apoi amfibele şi peştii a căror temperatură ” 


variază după apă. Şerpii n'au mai mult de 30 gr. 
centigr., broasca 20 gr., rechinul 23 gr. însfârşit 
insectele, care par că iau temperatura apei şi aerului. 


— Foarte bine, zise Hatteras, care până atunci nu 
spusese un cuvânt, mulțumesc doctorului, că ne împăr- 
tâşeşte şi nouă știința sa, dar vorbim numai de căldură 
parcă am fi la equator. N'ar fi mai potrivit să vor- 
beşti şi de frig, ca să știm la ce suntem expuşi şi 
care au fost cele mai scăzute temperaturi observate 
până acum? 

— E drept, răspunse Iohnson. 

— Nimic mai uşor, continuă doctorul ; 


aş putea să 


ai O cred, făcu lohnson, dv. ştiţi totul. 

— Amicii mei, eu nu ştiu decât ceea ce au învăţat 
şi alţii, şi când vă voiu spune, o să fiți tot atât de 
ştiutori ca şi mine. lată tot ce ştiu referitor la frig 
şi la cele mai scăzute temperaturi pe care Europa le-a 
suferit. Se socotesc o mulţime de ierni memorabile şi 
mi se pare că cele mai aspre se repetă periodic la 


O 


i 
K 


patruzeci de ani aproape, repetire care coincide cu 
apariţia celor mai mari pete din soare. Vă voiu cita 
jarna anului 1364, când Ronul a înghețat până la 


Arles; aceea din 1408, când Dunărea a înghețat pe 
tot cursul ei şi când lupii au trecut pe ghiață în Iut- 
landa; aceea din 1509, când Marea Adriatică și Me- 
diterana au înghețat la Veneția, la Cette, la Marseille 
şi Marea Baltică, care a fost înghețată până la 10 
Aprile; aceea din 1607, când au pierit în Ang'ia 
multe vite; ceea din 1789, când Tamisa a înghețat 
până la Gravesend, depărtată la 6 leghe de Londra; 
aceea din 1813, despre care Francezii, au păstrat aşa 
de îngrozitoare amintiri, şi însfârşit aceea din 1829, 
cea mai din timpurie şi mai lungă iarnă din veacul 
al XIX-lea. 

— Insă aci, dincoace de cercul polar, ce grad de 
frig poate să atingă? întrebă Altamont. 

— Pe legea mea, răspunse doctorul, eu cred că am 
îndurat cele mai mari friguri ce s'au observat vreodată, 
fiindcă termometrul cu alcool a înregistrat minus 58 
grade centigrade, şi dacă aducerile mele aminte sunt 
exacte, cele mai joase temperaturi cunoscute de călă- 
torii polari n'au fost mai mari de minus 56 grade, 7 
centigr. în insula Melville, Fortul Felix şi Fortul Reliance. 

— Da, făcu Hatteras, am fost opriţi de o iarnă 
aspră, şi asta nu tocmai la vreme. 

— Aţi fost opriţi? zise Altamont privind fix pe 
căpitan. 

— In călătoria noastră spre Vest, se grăbi a spune 
doctorul. 

— Aşa dar, zise Altamont, reluând şirul convor- 
birei, maximul şi minimul temperaturei suportate de 
om variază între două sute de grade aproape? 

— Da, răspunse doctorul, un termometru lăsat la 
aer liber şi ferit contra oricărei reflexiuni a luminei 
şi căldurei nu se ridică mai sus de 57 gr..centigrade, 
nici nu se scoboară sub minus 58 gr. cent. Aşa dar 
amicii mei, după cum vedeți, putem să fim liniștiți. 

— Insă dacă soarele s'ar stinge deodată, zise lohnson, 


pământul nu s'ar scufunda într'un frig aşa de mare? 


(Va drag); 


t 


Desen trimis de cititorul nostru Valentin Anton Popescu 
cl. III primară 


` făcânduii aproape nemuritori. 
mie de ani piticii aceştia și nu sunt mai mari ca | 
„ degetul cel mijlociu dela mâna voastră. Sunt foarte 
„ înţelepţi, totuş, nu se pot îm potrivi soartei. Când 


“seră. Sunt veseli, 


obosită. A E | 


š 
e vpo 


PA GINA 
PITICU PEN MUNTE 


~“ — Priviţi numai, ce frumos curcubeu şi ce 
” frumos strâluce ! Cu aceste cuvinte deşteaptă mama 


pe copilașii, cari priveau cu ochii uimiţi frumu- 


_seţea şi minunăţia de colori a acestui curcubeu. 


— „E frumos basmul, copii“, reluă mama, pri- 
vind cu dragoste la iubiții copii „și dacă ar fi 
adevărat. . 

— Ce basm, ce basm, intrebără copiii. 

— Dar, basmul „piticilor din munte. Voi n'aţi 
auzit pe moş Nichifor spunându-vă despre omu- 
leţii, cari sapă toată ziua în munte, ca să scoată 
aur? Sunt bătrâni, cu părul albit de vreme ; căci 
sute de ani au trecut peste dânșii, cocoşindu-i şi 
Trăiesc cam vre-o 


un neam de pitici bagă de seamă că neamul lor, 
este în primejdie de a pieri dintr'o parte de țară 


-sau că puterea lor scade, se aleg câteva sute de 


omuleți, unde? Pornesc să-şi petreacă ultima zi 
sub un curcubeu, acolo, în peştera, care se află 
sub razele lui, într'o sală fermecată. Incă dis-de- 
dimineaţă, au gătit multe feluri de bucate şi au 
acoperit mesele lor cu feţe ţesute din fire de pă 
ianjen. Apoi au pus castroanele de supă, nu mai 


„mari ca un bănuț de 25 bani și în ele ciorba şi 


supa cea mai bună ce s'a gătit vreodată. Spre 
amiază, se întovărăşesc zece pitici, câlări pe melci 
de copaci, înarmaţi cu foarfecule racilor fierţi, iar 
ca platoşe şi zale, cojile racilor. Piticii SpA 


. merg în fruntea convoiului de pitici. 


„La masă, după ce sa mâncat supa, vine o 


: mâncare. gustoasă de orez, garnisită cu ficaţi pră- 
„jiţi; după aceasta vin fleici bune de vițel. In. 
„cupe mari de jumătăţi de piersici coapte, se toarnă 


vinul ce l-au pus la păstrare, de când se nătcu- 
capul li se înfierbântă; dar e 
“ultima masă, e ultimul vin pe care-l beau. După 
ce au băut şi mâncat până la asfinţit,. se ridică, 
îşi strâng mâinile cu tristeţă şi îşi spun unul al- 


` tuia, încet: 


„Să-ţi fie de bine“. Apoi ies cu toţii din sala 


fermecată şi-şi caută fiecare gaura, în care-şi va 


dormi somnul cel de veci. O singură feme:e ră- 


„mâne să spele vasele de aur şi să le :dune într'un 


sac, împreună cu bogăţiile, împreună cu celelalte 
podoabe ale piticilor; ea e cea mai tânără, nici 
trei sute de ani nu are. Această femeiuşcă are o 
datorie sfântă; trebue să ducă comoara din sac 


„la un alt popor de pitici, unde să se păstreze în 


veacuri amintirea celor ce au pierit. 


- 


La şcoală... 

Profesorul: Ionel, dacă mama ta! face din 6 
kgr. făină, 8 pâini, atunci din 3 kgr. cât va face? 
Ionel: Nu va face nici una, căci mama va fi 


zl ÎX Ax * 
A tar 


bas 


* 


“K 


sa 


AK a 
Par Sed 


x AR 


a 
~x 


+ 
set 


pa ph 


* 
ETAT 


yt 


O sală cu aparate dela stația c centrală 


a telegrafelor din Paris înainte de 1870 


Este iateresant de ştiut cum arată o sală des- 


tinată corespondenţi cu departamentele, înainte 
de 1870: de aceea am fotografiat aci O gravură 


reprezentând aspectul unei săli unde se ali bri 


ratele Mcrse. 

Firele conducătoare care plecau di aceste in- 
strumente Înapoindu-se în acelaş loc, erau ascunse 
sub parchet. 


Două sute de linii telegrafice plecau- di il 3 
central pentru a duce la sa dan e Europei, s 


vibrațiunıle lor instantanee. 


Pentru a pune în acțiune această imensă T Și 
o sută şaptezeci de instrumente telegrafice au 
fost adunate în diferite încăperi ale postului 


central. 
In aceste săli — așa cum se vede în disho 
alăturat — nenumărați funcționari în cea mai 


desăvârşită tăcere „și : atent supravegheați, erau 


ocupați din zori până 'n noapte, să împingă levie» 


rul elastic al manipulatorului Morse sau să-şi 


plimbe degetele pe clavirul telegrafului de inp 


mat al lui Hughes. 
Telegraful electric fu pus în Franța la dispo- 
ziţia publicului abia la 1 Martie 1851. 


00o 
La cârciumă... 


A. (către un prieten): Ultima dată când 
am eşit cu bicicleta, mă apucă o grozavă durere 
de cap. 

Mă dau jos în faţa unei farmacii, ca să iau o 


„antipirină. Cum am eşit pe stradă dispăruse... 


— Ce, durerea de cap? - 


— Nu, bicicleta. Ziua PaF, 


s T: Se E 
1 Aoao E E irwy - 
A y ~ — n 
$ ; = += ja > 0 DE: 


VACA TRAVESTITĂ IN CĂMILĂ 


"uraş, a observat, Cere deci, cu un salut, Lapte dulce... vaca face, Dar la staul acel dobitoc, 
2 mers mult şi e'nsetat. Lapte dulce de băut. Hai la staul, fii pedpace. „De mult o luase din loc. 


į 
ji atunci cei doi, se iau după Şi care drept conduc Unde stau la masă, Şi unde Lupul, Ursul vinde, 
Jrmele ce epuraş vede prin lupă. La pădurea de nuc, Celor, ce puţin le pasă. Vaca, pe bani de merinde. 


Dar Epuraş, pentrucă-i e milă Şi cu două gâleţ: poznaşe Şi ca să-i facă praf, Şi îi plângi de milă, 
Transformă vaca în cămilă. Repede îi face două cocoaşe. Pune şi un cearceaf. Cu o aşa cămilă. 


Dar când se duseră vaca să primească, 
Nu zăriră în staul nici măcar o broască. E lupul ce bani pe şin a primit 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com.» 3 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Sărindar 7, București. Telefon 3.84.30 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: _ 


. Şi cel ceva avea de pătimit Lupul e scuturat frate, Iar privind la gâde, a 
Până ce toţi banii scoate. . Cel mic epuraş râde... râde. q 


o 


N. lonescu. Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar — 


conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 


că 
j y imprimeriile „Cuvântul“, S, A. R. Bucureşti să 


3 


igert Vona stiti Pe 


{ 
i 
ir 3 


PREŢUL 5 


i r 4 » m Á 
be r pai N y să 


Peg ră 
a. 


mei E Aa 


* 


ui DIMINEAȚA COPIILOR 


No. 873 


He 


PESCUITUL MIRACULOS AL LUI MIAU-MIAU 


De acum s'a terminat... păpica, a j Degeaba, pe a mării lucie oglindă, ZĘ Noaptea se lasă "'nstelată 
La bord, de mâncat numai e nimica. Peşti gustoşi, încearcă ei să prindă. Peste o lume înfometată. 


ore apti 


W- 


In zadar căpitanul îşi mângâie a lui bărbuță Dar deodată ce zăreşte al nostru pisoi: Miau-Miau porneşte pe scări la vale 
De mâncare nu-i nici pentru marinari nici Peşti... Peşti ce noaptea corăbiei dau roi, In cap bâzăindu-i idei geniale 
p pentru mâță. 


Apa năvăleşte, ce se va întâmpla Dar dacă apa deacuma creşte 
Oare corabia în curând se va scufunda ? In schimb vine atâta peşte! 


Iar cei înfometați strigă în cor: 
Vine Miau-Miau marele pescuitor. 


IVĂNUȘCĂ CEL PROST 


— POVESTE POPULARĂ RUSEASCĂ — 


N U fost odată un moșneag şi 
23| o babă, cari aveau trei fii : 
doi cuminţi, iar al treilea era 
Ivănuşcă cel prost. Cei doi fii 
cuminţi păşteau oile pe câmp, 
pe când Ivănuşcă nu făcea alt- 
ceva decât iarna să stea lângă 
sobă, iar vara să prindă muște. 

Intr'una din zile baba făcu 
niște plăcinte și punându-le în- 
tro oală le dădu lui Ivănușcă, 
zicându-i : „Du-le fraţilor tăi, 
ca să mănânce și ei, biețiil“ 

Ivănușcă luă în mână oala 
cu plăcinte şi porni la fraţii 
săi. Era o zi cu soare, -aşa că 
Ivănușcă îşi văzu unbra lungin- 
du-se pe pământ. 

„Cine să fie omul acesta?“ 
îşi zise el: „Se ţine scaiu de 
mine. Ah, am înțeles: îi s'a fă- 
cut poftă de plăcintel!“ Şi una 


câte una îi aruncă umbrei toate 
plăcintele. Cu toate acestea, um- 
bra nu se depărtă de el. 

„Lacom mai ești cumetre !“ 
strigă Ivănușcă și îi asvârli şi 
oala, care căzând la pământ, 
se prefăcu în ţăndări. 

Şi aşa, cu mâinile goale, Ivă- 
nușcă se duse la ai săi. „Ei, ce 
ne-ai adus ?“ îl întrebară aceș- 
tia. 

— V'am adus de mâncare, 
răspunse Ivănușcă. 

— De mâncare?! Dă-o încoa 
mai repede, că murim de foame. 

— Bine, decât s'a luat după 
mine pe drum un om care a 


mâncat tot ce aduceam pentru 
voi. 


2 


— Ce fel deom a fost acela, 
mă prostule ? 
— Uite-l şi acum stă lângă 


mine, făcu lvănușcă arătând 
umbra sa. 

Fraţii îl ocăriră pentru pros- 
tia sa fără de margini, ba chiar 
îi dădură și o bătaie zdravănă, 
iar după aceia îl lăsară pe dân- 
sul să păzească oile, iar ei se 
duseră să mănânce în sat. 

Rămas singur, Ivănuşcă văzu 
că oile se împrăștiau pe câmp, 
ducându-se care încotro. 

„Stai că vă fac eu să nu fu- 
giți !“ le zise Ivănușcă. 

Se luă după ele, le prinse una 
câte una şi le scoase ochii la 
toate. După aceea, le strânse 
grămadă la un loc, iar el şezu 
la umbra unui arbore încântat 
de isprava sa. 

Fraţii lui luară masa în sat 
şi apoi se întoarse iar la câmp. 
„Ce ai făcut, măi prostule? De 
ce oile sunt oarbe ?“. 

Ivănușcă respunse; „Dar ce 
nevoe au ele de ochi ? După ce 


a-ți plecat voi, au început cu 
toatele să se împrăștie pe câmp. 
Atunci ce m'am gândit eu? la 


x 


să le prind, să le strâng gră- 
madă şi să le scot ochii, ca să ) 
nu mai vadă să fugă. Uf, nu - 
mai pot de oboseală! 

— Stai că te facem noi să-ţi 
treacă oboseala, neghiob și nă- S 
tărău ce eşti. 

Şi frații săi îi traseră o bă- | 
taie soră cu moartea, ceeace nu 7 
folosi la ceva, căci lvănușcă a 
rămas tot așa de prost. 

După câtăva vreme Ivănușcă 
fu trimis la târg să cumpere 
tot ce trebue la o gospodărie. 
De toate a cumpărat Ivănușcă; 
şi mese și linguri şi cești şi 
sare și alte multe lucruri, că 
nu mai încăpeau în căruță. 

Ce te faci însă cu bietul cal, i 
cam slab şi cam bătrân, că nu 
putea şă tragă lesne așa greutate. 

Auziţi acum ce fel a socotit 
Ivănuşcă : „Calul, îşi zise el, | 
are patru picioare, dar și masa 
are tot patru picioare, așa că 


Sr aaa ta 


m4h esa 


poate merge singură tot așa de 
bine, ca şi calul“. 

O luă din căruță şi o puse 
pe drumul mare. 

Merge ce merge și iată că un 
stol de corbi sboară deasupra 
căruței, învârtindu-se şi cron- 
cănind. 

— „„Porumbeilor, vi-e foame, 
le zise Ivănușcă şi nici una, 
nici două: scoase din căruță 
toate strachinile ce cumpărase, 
le umplu cu mâncare și le aş- 
ternu pe drum, ca să aibe ce 
mânca „porumbeii“. cum le zi- 
cea el corbilor. | 

„Sărmanii copii au să răceas- i 
că, pentrucă wau căciuli pe cap“. 
Așa îşi zise,lvănușcă și scoțând 
din căruţă oalele ce cumpărase 
le orândui pe toate în vârf |/ 
buștenilor, 


| 
' 


P 3 


TISEI 


£ 


Ajunse după aceia la un râu. 
Işi îndeamnă el calul să bea 
apă, dar calului pe semne nu-i 
ere sete. „Am pînțeles“*, îşi zise 
Ivănuşcă, nu-i place apă fără 
sare“. Luă câtă sare cumpărase 


dela târg şi o asvârli toată în 
apă. Dar calul tot nu vroia să 
bea. 

„De ce nu bei? De ce mwai fă- 
cut să-mi prăpădesc sarea de 
pomană?“ Așa îi strigă Ivă- 


nușcă şi punând mâna pe o 
buturugă, îl izbi cu dânsa așa 
de rău, că bietul cal pică mort 
pe loc. 

Lui Ivănușcă nu-i rămăsese 
decât o traistă pe umeri și porni 
mai departe... Lingurile însă se 
izbeau una de alta şi făceau : 
„broc-pros, broc-pros, broc-pros!** 

— Pe cine faceţi voi prost ? 
să răsti la ele lIvănușcă. Le 
scoase din traistă şi le aruncă 
la pământ. După aceea începu 
să le calce cu picioarele zicând: 
„Na cine e prost! Na cine e 
prost |“. 

Ivănuşcă se întoarse acasă cu 
mâinele în buzunar și le zise 
fraţilor săi: „Am cumpărat tot 
ce mi-ați spus!“ 

— Foarte bine, dă încoa să 
vedem şi noi ce bunătăţi ai a- 
dus dela târg. 

— Staţi să vedeţi fraţilor: 
Masa am pus-o pe drum să vie 
singură acasă, în străchini am 


pus mâncare pentru porumbei, 
cu oalele am acoperit capetele 
copiilor din pădure, cu sarea 
am sărat apa ca să bea calul. 
Calul n'a vrut să bea, iar eu 
m'am supărat pe el și l-am o- 


omorît. Imi mai rămăsese lin- 
gurile, dar le-am asvârlit pen- 
trucă îşi băteau joc de mine, 
făcându-mă prost. 

Ce i-au făcut fraţii? Nu mai 
ştiu nici eu. Tot ce ştiu este că 
de atunci s'au ferit să-l mai 
trimită la altă treabă, 


D UPĂ ce a plecat Ioniță în 
| lume, să-şi câştige şi el pâie 
nea cea de toate zilele, maică-sa 
rămase la poartă ştergându-și la- 
crămile ce-i şiroiau pe faţă, ca două 
râuri. Ioniță era singurul ei fecior, 
deştept şi frumos lucru mare, ţinea 
la el foarte mult, dar din cauza 
sărăciei, care se vede, nu mai voia 
să-i părăsească, se hotărî să-l tri- 
meată `n lume să-şi cerce norocul. 
Merse el ce merse până ce începu 
a se înopta, tot printr'o pădure 
mare. Neştiind bine drumul şi fiin- 
du-i frică de fiarele sălbatice, se 
cocoță în vârful unui brad mare, 
şi se canoni să adoarmă. Când să 
aţipească, numai ce auzi el un sgo+ 
mot ciudat ce se apropia mereu. 
Când se uită bine, i se făcu părul 
măciucă. O tabără mare de hoţi 
venea cu făclii şi două care cu câte 
patru cai negri, ca şi hainele largi 
cu care erau îmbrăcaţi hoţii. 
Când ajunse aproape de bradul 


"a unde era Ioniță, hoţii se opriră şi 


începură să descarce sacii cu aur 
şi alte podoabe, ce le furase. Din 


IONIȚĂ ŞI LEATA DE 


cea de-a doua căruţă, hoţii scoaseră 
o fată aşa de frumoasă, de ziceai 
căi o zână. Când căruțele fură 
descărcate, unde mi se puse hoţii 
şi-i trase un ospăț, ştii de cel îm- 
părătesc. lar când mirosul de mân- 
care ajungea până la nasul lui Io- 
niţă, care era flămând, acesta stră- 
nută de răsună pădurea şi foşniau 
pomii. Hoţii mai întâiu nu băgară 
de seamă, dar când strănutul lui 
Ioniță se înteţi, se sculară dela masă, 
puseră mâna pe cuțite, se uitară, 
căutară prin toate părţile, doar o 
găsi pe cineva. Bietul băiat, de frică 
se făcu mititel şi tremura tot. 

Dar nu-l găsiră. După ce mân- 
cară şi băură bine, căpitanul hoți- 
lor se îndreptă spre un stejar bă- 
trân, îl lovi de trei ori cu cuțitul, 
şi zise: 

— „„Deschide-te, stejare, că sunt 
eu, Gore“, iar atunci stejarul se 
desfăcu în două și hoțul băgă fata 
şi toate bogăţiile înăuntru. Şi plân- 
gea fata cea frumoasă, de ţi se ru- 
pea inima, așa că şi lui Ioniță în- 
cepură a-i pica lacrămi. Ba chiar o 


IMPĂRAT 


lacrimă căzu pe faţa căpitanului 
care zise: — „Hai să mergem că 
va începe ploaia“, şi plecară lăsând 
acolo, închisă, pe biata fată. Pasă« 
mite, fata era a lui Mândru Ima 
părat. 

Când văzu Ioniță că hoţii s'au 
îndepărtat bine de tot, sa dat jos 
din brad, s'a dus la stejar şi a zis: 
— „Deschide-te stejare, că sunt eu, 
Gore“. Stejarul s'a deschis, şi Io- 
niță după ce sa încărcat cu pietre 
scumpe, a luat pe fata lui Mândru 
Impărat şi a fugit „epede până la 
castel. Mare a fost bucuria Impă- 
ratului, când şi-a văzut fata; dar 
şi mai mare a fost a mamei lui Io- 
niță, când la văzut sănătos şi cu 
atâtea bogății. După aceea, Mân- 
dru Împărat şi-a măritat fata cu 
Ioniță cel frumos şi ei trăesc şi a- 
cum, de n'o fi murit. Şi eu lam 
văzut pe Ioniță care mi-a povestit 
noua sa întâmplare. 


pg? 


BROASCA DE AUR 


D EODATĂ de la fereastra ceda în 
sg) grădină, se auzi un sunet puternic 
de clopoțel. 

Cei doi copii se opriră din joc și 
ascultară. 

— Cine cântă aşa? 

— Cine sună așa? 

Cele două întrebări se încrucișşară. Dar nici 
Chicco nu putu că răspundă nici Cocco. 

Ascultară întâi cu luare aminte. Sunetul era 
mai dulce și mai domol., dar nu întristător : din 
contră plăcea să-l asculți. 

— Nu e voce omenească. 

— Nu e nici cântec de pasăre. 

Deacum cei doi băieţi erau întradevăr foarte 
curioși şi nu mai puteau de nerăbdare să ştie. 

Plecară în grădină. Sunetul se auzea încă. 

— Vino încoa, vino încoa! şi plecară în fugă 
către o tufă de măceș, privind în jos fix cu 
inima tremurândă. 

Nu văzură nimic altceva deât o tufă. Dar su- 
netul continua şi venea de jos. 

lată, iată: ceva strălucea şi se mişca. Nu era 
o sclipire ci era o adevărată strălucire, pe care 
la început cei doi băieţaşi nici wo puteau privi, 
şi trebuiră chiar să clipească de câte-va ori. Re- 
deschiseră ochii încetul cu încetul şi printre gene 
văzură obiectul mirării lor ; o broască de aur, vie 
şi care cânta. 

In fața acestei minuni nu mai avură grai. 

Broasca continuând să cânte, îi privea cu o- 
chii ei mari bulbucaţi. Şi, după ce îi privi bine, 
surâse, şi le arătă o gură fără dinţi. 

„Copiii îşi reveniră în fire și se aşezară lângă ea. 
| F RA întradevăr o foarte frumoasă broască. 

%4] Corpul ei nu era nici turtit nici prea umflat 
cum e deobiceiu la 
alte broaște, iar pie- 
lea era aproape lu- 
cioasă, cu umflături 
deabea eșite. Forma 
ei frumoasă o făcea 
să fie din familia 
celor mai simpatice. 

Broasca fu fericită 
de prietenia ce i-o 
arăta cei doi copii, 
stând lângă ea. Tre- 
bue să recunoaștem 
că aceste animale nu 
sunt obişnuite cu 
astfel de probe de 
dragoste. Şi pentru 
ca să le arate recu- 
noștința ei, broasca 


4 


x 


Broasca îl privea cu ochii ei bulbucaţi 


continuă să cânte. 

Chicco şi Cocco ascultau fericiți, şi 
fericirea le fu şi mai mare când observa- 
ră că odată cu cântul broasca începu 
să şi vorbească. La început nu putură 
să priceapă tot, pentrucă erau pronun- 
tate vorbele cu un straniu accent, cam 
în felul celui pe care ei îl auzeau câteodată la 
radio. Dar apoi urechea se obişnui cu acea ca- 
dență şi putură să priceapă tot ceea ce broasca 
cânta și zicea. 

Broasca povestea istoria ei. 

Nu mai era tânără şi venea dedeparte. Se 
născuse în Bavaria, și acolo locuise totdeauna 
într'o grădină. Fusese foarte fericită, avea tot 
ceea ce o broască poate să dorească: iarbă şi 
muște de mâncare, şi apă, apă multă ca să se 
bălăcească. Şi în plus în grădină putea să pri- 
vească din când în când o privelişte care o 
umplea de fericire. Din casă se scobora adesea- 
ori în grădină o fetiţă să se joace. lar ea, broas- 
ca ascunsă în iarbă, o privea întotdeauna, şi cu 
cât o privea cu atât o iubea mai mult. Nu se 
arăta pentrucă îi era frică să nu o sperie. 

Şi ast-fel a privit-o ani şi ani, de când - era 
mică și avea părul blond, când a crescut, s'a 
făcut brună, înaltă. tot mai frumoasă, și cu pi- 
cioarele drepte, drepte. Dar într'o tristă zi viața 
ei fu zdruncinată de o întâmplare neprevăzută: 
fata veni în grădină ţinând în mână un obiect 
întunecat pe care nu-l recunoscui la prima ve- 
dere. Cu mâna cealaltă mângăia acel obiect, şi 
din când în când murmura cuvinte dulci şi 
suspina. i 

Și cum fata se apropie de iarba în mijlocul 
căreia mă găseam văzui cu ochii mei, obiectul 
care la început mă făcuse atât de curioasă; şi 
mă duru: era o broască, o mică broască de 
bronz. 

Mica fată iubea o altă broască, o vulgară 
broască fără suflet, 
pe când eu eram aci 
de atâția ani și o 
adoram în tăcere. 
Şi ast-fel se simţi 
lovită în inimă ca de 
un pumnal, bătrâna, 
broască bavareză, și 
atunci simți pentru 
prima oară fiorii ge- 
loziei. Plânse toată 
ziua; și lacrimile 
nu-i curgeau numai 
din ochi, ci din tot 
corpui, erau lacrimi 
albicioase, ca laptele, 
Noptea sărmana 


într'o pădure vecină 


broască se refugie- 


g 


a 


Q 


PUP FOC CE Pt ut a a e E l 


şi începu să se plângă cu voce tare.. Vocea ei 
nu mai era un oră- 


căit ci o cântare. Şi pentrucă pe când cânta 
simțea în tot cuprinsul o tremurare, observă că 


scânteia. Și ast-fel deveni pentru prima oară în 


acea noapte o broască de aur. Și de aur răma- 
se tot timpul cât continuă să plângă. 
Dimineața următoare se decise să părăsească 
“acele locuri nenorocite, unde ea pătimise. Cu 
mici salturi plecă, cu mici salturi trecu peste 

Alpi şi scobori în Italia. Şi de câte ori durerea 
d şi nostalgia îi năvăleau în piept începea să cânte 
, şi atunci se transforma în broască de aur. 

l Chicco și Cocco ascultară povestea. broaştei de 
| aur și se simțeau foarte mişcaţi. Chicco avea 
ochii strălucitori şi se gândea să o îmbăr- 
băteze, dar nu îndrăznea şi limba îi amuţise în 
| gură. Ar fi vrut s'o roage să rămână în grădina 
| lor; ar fi iubit-o, ar fi iubit-o mult, atât cât 
copila străină nu fuse capabilă. Dar nu putu să 
vorbească. Bătrâna broască, simți dragostea şi 
le arăta veselia ei cântând o melodie săltăreață 
şi veselă. Celalt copil, care era mai puțin sen- 
sibil de- 
cât Cocco 
îşi reveni 
repede în 
fire şi se 
gândi la 
aurul 
broaștei, 
la jucă- 
riile ce ar 
fi putut 
cumpăra- 
te, cu a- 
cest aur. 
Il atinse 
pe braț 
pe Cocco 
îi făcu cu 
„ ochiul ca și cum ar fi vrut să-l facă să priceapă 
“ ideia lui. 2 
| Atunci Chicco explică cu voce înceată crezând 
| că broasca nu pricepe și nu aude: 

— S'o prindem, $o legăm și s'o ducem $o 
vindem. Broasca auzi propunerea şi fu foarte 
mâhnită. Işi umflă ochii, şi cu vocea răgușită a 
l tuturor broaştelor zise : 
fy — Rău şi stupid copil! Ai vrea să mă vinzi? 
7 Ai vrea să faci negustorie cu nenorocirea mea 
şi cu iubirea mea? Nu ştii mic derbedeu că nu 
trebue să speculezi sentimentele şi durerea, 
| chiar dacă sunt ale unei broaște ? 
| Zicând acestea îşi refăcu pielea de broască 
4 obișnuită, îşi recăpătă culoarea de smaragd și 

æ fugi, lăsând pe copii în culmea mirării. 


| 
| 


| se schimbase, 
| 


Iza yra ER Sit 


zi 
| 


R TR 
ee A he 3 
= è n 
z = Și ~ 
D iE 
psi a pag 
77 ut 7; 
e oG A 
TOS I EA 


Seara înainte de a se culca ea îşi mângăia 
broscuța iubită 


Ż 


j C EI doi copii nu mai aflară nimic despre 
; $5] broască şi credeau că s'a terminat povestea 


ei. Insă povestea nu se termină la acel punct. 

Broasca după insulta ce i se făcuse, și după 
primele salturi, se gândea să se întoarcă în țara 
de unde venise. 

Şi întradevăr porni la drum. Sări şi sări până 
ajunse la poalele munților Alpi. Se odihm câ- 
teva zile pe marginea unni foarte frumos lac, 
gustă ultimele călduri ale soarelui de toamnă în 
Italia, şi după ce se hrăni își reluă drumul. 

Dar o ajunse iarna într'o vale care nu se 
mai termina, o vale acoperită cu zăpadă. li era 
frig şi se plictisea. Dar totuşi se hotărâ să 
meargă și luni dearândul se târî pe pământul 
înghețat. Trecu peste câmpiile de zăpadă, şi re- 
găsi câmpii verzi şi pline de margarete, și într'o 
zi observă din depărtare grădina de unde ple- 
case. Scoase un suspin de ușurare şi se așeză 
pe o enormă frunză de platou ca să tragă un 
mic somn. Se gândea să se prezinte odihnită și 
puternică în grădina ei și în fața fetei ce iubea. 

Dar în loc de somn îl apucă nişte friguri care 
o făceau să tremure toată. Se grăbi să cânte un 
cântec de laudă în cinstea locurilor şi sentimen- 
telor regăsite 
şi începu chiar 
să cânte, și 
iar se făcu de 
aur. La o no- 
tă mai înaltă 
forțele nu o 
mai susținură 
şi fu nevoită 
să lase capul 
de oboseală 
pe pământ, 
ea care ţinea 
totdeauna ca- 


pul în sus. 
Pierdu simți- 
rea şi muri 


pe o foae de 
aur. 

In acel mo- 
ment o rază de soare căzu pe capul ei şi acea 
strălucire trecu prin fereastra deschisă căzând 
pe broasca de bronz, care şedea pe măsuța de 
noapte, de lângă pat, în camera copilei. 

lar când copila, seara, înainte de a se culca, 
mângâie broasca ei dragă, așa cum făcea în fie- 
care seară, se miră că bronzul era mai lucios și 
mai frumos. Fu foarte mulțumită la această 
constatare şi de atunci iubi şi mai mult broscuța 
ei preferată. 

Nu ştiu niciodată, totuşi, 
broască de bronz se sălășluise lumina 
unei broaşte mai mari. 


Lacrimi ii curgeau nu numai din ochi... 


că în acea mică 
iubirei 


CĂLĂTORIE IN INSULA PLĂCERILOR 


E] UPĂ ce am plutit mai mult timp în Ma- 
® rea Pacifică, zărirăm de departe o insulă 
de zahăr cu munţi de compot, peșteri de 
zahăr ars şi acadele, precum şi râuri de 

4 sirop cari curgeau în câmpie. Locuitorii, 
cari erau foarte poftitori, lingeau toate drumurile şi 
îşi sugeau degetele după ce le muiaseră în râuri. Se 
găsiau deasemenea păduri cu lemn dulce, precum şi 
arbori înalţi de unde cădeau prăjituri pe cari vân- 
tul le ducea drept în gura călătorilor, oricât de puţin 
deschisă ar fi fost ea. Cum atâtea lucruri dulci ni se 
păruseră fără gust, vroirăm să trecem în vreo altă 
ţară, unde să putem găsi mâncări mai gustoase. Ni se 
spusese că la zece kilometri de acolo, se afla o altă 
insulă, unde se găseau mine de şuncă, cârnaţi şi mân- 
cări cu sos piperate. Se săpau cum se sapă minele de 
aur în Peru. Se găseau de asemenea pârâuri de sos 
cu ceapă. Zidurile caselor sunt din coaje de făină. A- 
colo, când timpul este încărcat, nu plouă decât vin, 
iar în zilele cele mai frumoase roua dimineţii nu este 
decât vin alb, din cel mai plăcut la gust. 

Ca să trecem în această insulă, am pus în portul 
insulei, de unde vroiam să plecăm, doisprezece oameni 
de o grăsime foarte mare, cari au şi fost adormiţi; 
ei răsuflau așa de tare, sforăind, în cât umplură pân- 
zele noastre cu un vânt favorabil. 

De abia sosiți în insula cealaltă, găsirăm pe mal 
negustori vânzând poftă, care de multe ori lipsea. 

Deasemenea se găseau oameni cari vindeau somn. 
Preţul acestuia era orânduit atâta pe oră, dar era mai 
scump sau mai eftin, după visul ce fiecare dorea să 
aibă. Visele cele mai frumoase erau foarte scumpe. 
Cerul din cele mai plăcute, şi, cum eram ostenit, mă 
şi culcai... 

De abia deşteptat, veni la mine un negustor de 
poftă, întrebându-mă ce fel de poftă doream să am, 
daca doream să-mi vânză popasuri de stomah, pentru 
a mânca toată ziua. Primii condițiunea. 

Imi dădu, pentru o sumă oarecare de bani, doispre» 
zece săculeţi de tafta pe cari îi pusei pe mine şi cari 
trebuiau să-mi servească drept douăsprezece stomahuri 
ca să mistui fără osteneală douăsprezece mese mari 
într'o zi. De abia luai cei doisprezece săculeţi şi în- 
cepui a muri de foame. Imi petrecu: ziua făcând 
douăsprezece ospeţe plăcute. Cum se termina o masă, 
foamea m'apuca din nou şi nu mă slăbea de loc. Seara 
fui obosit, petrecând toată ziua la masă, tocmai ca un 
cal la iesle. Luai hotărârea de a face contrariul a doua 
zi, nehrănindu-mă decât cu mirosuri plăcute. Mi se 
dădu la dejun floare de portocală. La prânz o hrană 
mai tare: mi se serviră chiparoase. La gustare n'avui 
decât ghiocei galbeni. Seara la cină, mi se dădu nişte 
coşuri mari, pline de tot felul de flori parfumate, la 
cari s'au adăugat şi nişte căţui cu fel de fel de para 
fumuri. Noapteă mistuii foarte greu, din cauza că gus- 
tai din atâtea mirosuri hrănitoare. A doua zi, pentru 
a mă odihni de oboseala plăcerilor de masă, nu mân- 
cai nimic, 

Mi se spuse că în ţara aceasta este un oraş foarte 
ciudat şi mi se făgădui că voiu fi condus acolo cu o 


trăsură cum nu mai văzusem până atunci. Fui pus 
într'un scăunel de lemn, foarte uşor şi prevăzut peste 
tot cu nişte aripi mari, scăunel de care au“fost legate 
cu nişte frânghii de mătase, patru păsări de mărimea 
struților şi cari aveau nişte aripi potrivite corpului 
lor. Aceste păsări îşi luară întâi sborul. Mânai frâ- 
nele spre partea ce mi-se arătase. Vedeam subt pi- 
cioarele mele munţii înalţi şi sburam aşa de iute, în 
cât pierdui aproape răsuflarea, plutind în aer. 

Intr'o oră sosirăm în orașul așa de mult vestit. Era 
făcut peste tot din marmură şi e de treiori mai mare 
decât Parisul. La drept vorbind, tot oraşul nu e de 
cât o singură casă. Toate locuinţele acestei case sunt 
egale, căci nu e de loc inegalitate de condiţie între 
locuitorii acestui oraș. Acolo nu sunt. nici servitori, 
nici clasă de jos; fiecare se serveşte singur, nimeni 
nu este servit. Sunt numai nişte Dorinţi, spirite cari 
nu sunt decât nişte drăcuşori plutind în. aer și cari 
dau fiecăruia tot ce doreşte. Sosind acolo, primii unul 
din aceste spirite, care se ţinu de mine şi nu mă 
lăsă să duc nici o lipsă: abia aveam timp să doresc. 
Ba chiar începeam să mă simt obosit de atâtea plă- 
ceri ce această libertate de a mă mulțumi, aţâţau în 
mine, şi înțelesei din experiență, că era mult mai bine 
să mă lipsesc de lucruri de prisos, decât să am ne- 
contenit dorinți nouă, fără a mă putea opri la gusta- 
rea în tihnă a unei plăceri. 

Locuitorii acestui oraş erau politicoşi şi blânzi şi în- 
datoritori. Mă primiră ca şi pe unul din ai lor. De 
îndată ce vroiam să vorbesc, ghiceau ce vroiam şi 
o făceau fără să aştepte să le explic. Aceasta mă uimi 
şi băgai de seamă că niciodată nu vorbeau între dân- 
şii : îşi citesc în ochi, tot ce gândesc, cum se citeşte 
într'o carte; când vroesc să-şi ascunză gândurile, în- 
chid ochii. Mă duseră într'o sală, unde era o muzică 
de parfumuri. Ei strâng parfumurile cum noi ceilalţi 
împreunăm sunetele. 

In ţara aceea, femeile conduc pe bărbaţi; ele ju- 
decă procesele, predau ştiinţele şi merg la războiu. 
Bărbaţii torc, cos, brodează şi ştiu de frică. Se zice 
că acum câţiva ani, lucrurile se petreceau cu totul 
altfel; dar bărbaţii, serviţi de către spiritele-drăcușori, 
se făcuseră așa de trândavi, aşa de leneşi şi neştiutori, 
în cât le fu ruşine femeilor să se lase conduse de 
dânşii. Se strânseră deci ca să îndrepteze ele relele 
Statului. 

Atins de această privelişte şi obosit de atâta ospeţe 
şi petreceri, am înţeles că plăcerile simțurilor, ori cât 
de variate şi uşoare ar fi ele, înjosesc şi nu ne fac 
mai fericiţi. Aşa dar, m'am îndepărtat de aceste ţinu- 
turi, cu înfăţişare așa de plăcută şi înapoindu-mă 
acasă la mine, am găsit într'o viaţă cumpătată, într'o 
muncă cumpănită, în moravuri curate, fericirea şi să- 
nătatea ce necurmata masă bună şi varietatea de plă- 
ceri n'au putut să-mi procure. 


4 


pia 


Y 


oo 


FURNICA CEA ŞIREATĂ 


0! furnică mică, mititică ieşise într'o dimineaţă să-și 
AZ] caute de mâncare. Nu umblă mult, când iată că 
dă peste o babă supărată foc. „Ce-i cu tine, babo, de 
eşti așa de supărată?” o întrebă furnica. 

— Cum să nu fiu supărată, îi întoarse baba vorba. 
Şoarecii îmi mănâncă tot porumbul din hambar; o 
vulpe bătrână îmi fură toate găinile din coteţ, iar un 
lup mare îmi sfâșie toți mieii. 

— Dar dece nu-i prinzi pe șoareci şi dece nu omori 
vulpea şi lupul? 

— Ce pot face eu? zise baba. Când pisica intră în 
hambar, şoarecii se ascund în găuri. Şi nici nu se lasă 
înşelați, ca să intre în cursa ce le-o pun în toate ses 
rile. Vulpea vine în curte numai noaptea, iar lupul e 
mai puternic decât mine. 

— Dacă îmi dai mie un săculeţ cu grâu, eu îţi 
omor şi şoareci şi vulpe şi lup, grăi furnica. 

— Tu, o furnică așa de mică, îi vei omori pe toţi? 
strigă baba foarte mirată. 

— Da, îi voi omori şi e treaba mea cum şi în ce 
fel. De cât vorba e: îmi dai după aceea un săculeț 
cu grâu ? 

— Furnică mititică, zise baba, dacă îmi faci binele 
acesta, îţi dau nu un săculeţ, ci doi saci mari de 
grâu. 

Furnica luă apoi câteva fărimituri de brânză şi le 
duse în livedea care era în dosul magaziei de grâu a 
babei. Intră după aceea în magazie şi strigă: „,Şoare- 
cilor, şoarecilor ! In livede sunt bucăţi întregi de brânză 
foarte gustoasă. La ce mai staţi şi nu mergeţi!” 

— ţi mulțumim, mică furnică, îi răspunseră şoa” 
recii şi deteră cu toţii fuga la livede. 

Fără să piardă vreme, furnica alergă la pisică şi-i 
zise : „„Cumătră Miso, toți şoarecii din magazia de grâne 
sunt în livede. Du-te mai de grabă și mănâncă-i!” 

— Aşa e, zise Misa. Acum să mă vezi pe mine. 
Şi o luă în spre livede. 

Când şi furnica se duse la livede, pisica îi și su- 
grumase pe toţi şoarecii cari zăceau morţi la pământ. 
Văzând aceasta, merse drept la babă şi-i zise: „Toți 
şoarecii sunt omoriţi. Vino să-i vezi”. 

Baba se duse, îi văzu şi grăi: „ţi mulţumesc 
mică furnică, dar cum vei face cu vulpea şi. cu 
lupul ?” 

— Aşteaptă şi vei vedea, îi răspunse furnica. 
Şi se duse în pădure unde locuia vulpea cea hoaţă. 
După ce intră în pădure, începu să strige: „Cu- 
mătră vulpe, cumătră vulpe! In livedea din dosul 
magaziei de grâne a babei este o găină minunat de 


~ 


grasă”. 

— Acu mă duc să-i fac de petrecanie, răspunse 
vulpea și o porni spre livede. 

Furnica se duse fără zăbavă de-l găsi pe Grivei şi-i 
zise : „Fuga la livadă, că acolo este o vulpe!” 

— Ham! Ham! îi întoarse vorba Grivei şi cât ai 
clipi din ochi, se şi duse la livede, o înfăşcă pe vulpe 
şi o trimise pe lumea cealaltă. 

lar furnica îi zise babei: „Babo, s'a dus şi vulpea. 
Vino s'o vezi moartă”. 

— Cât de mult îţi mulțumesc, grăi baba bucuroasă, 


când văzu trupul mort al vulpei. Dar cum vei face 
cu lupul care este așa de puternic? 

—  Aşteaptă și vei vedea, fu răspunsul furnicii. 

Şi se duse la vizuina în care dormea lupul. „Nene 
lupule, îi zise ea, tu dormi aicea şi nu ştii ce miel 
gras paşte în livedea din dosul magaziei de grâne a 
babei”. 

Lupul luă drumul la livede. Furnica însă îi spusese 
lui Grivei să nu plece, ci să-l aştepte şi pe jupânul 
lup, care avu acelaş sfârşit ca şi vulpea. 

Furnica o chemă din nou pe babă să vie la livede 
şi-i zise: „S'a dus şi lupul, vino să-l vezi!” 

Mare fu bucuria babei, când văzu că s'a scăpat și 
de lup. „Iți mulţumesc foarte mult, mică, dar înțe- 
leaptă furnică”, îi zise ea furnicii. „lată şi doi saci 
de grâu ca răsplată din partea mea”. 

Furnica îşi cără încet-încet grâul acasă la dânsa şi 
avu cu ce trăi ea şi familia ei mai bine de un an 


de zile. 


e © o 
NOROCUL PROSTULUI 


Un biet om bătrân și sărac avea un fiu căruia Îi 
lipsea o doagă — şi poate şi mai multe. lIntr'o zi 
netotul îi zise tatălui său: „Tată, ori mă însori, ori 
de nu, dârâm casa“. 

— Cum să te însor, când n'avem bani lescae? 

— Dacă n'avem bani, avem un bou, îi întoarse 
prostul vorba; vinde-l unui măcelar. 

Boul a auzit şi a fugit în pădure. 

După câtva timp, prostul începu din nou: 

„Tată de nu mă însori, să ştii că dărâm casa!“ 

— "Teaş însura, dar vezi că n'avem o para chioară. 

— Dacă n'avem bani, avem un berbece; vinde-l. 

Berbecele a auzit şi a şterso în pădure. 

Nu trecu mult la mijloc şi nătângul iar începu cu 
gura: „Tată, de nu mă însori, dărâm casa!“ 

— Ti-am spus băete, că n'avem bani. 

— Dacă n'avem bani, avem cocoșul; taie] şi 
vinde. 

Cocoșul a auzit şi a sburat şi el în pădure. 

Boul, berbecele şi cocoşul s'au întâlnit câte-și trei 
şi şi-au făcut împreună o locuință. Şi iată că a prins 
de veste Moş Martin, care îşi puse în gând să-i mă- 
nânce ; şi se duse la casa lor. Cocoșul îl văzu, sări 
pe gard, izbi din aripi şi începu să cânte: „Cucuriguuu ! 
Ia daţi-mi-l încoace, îl calc cu picioarele şi-l izbesc cu 
securea. Am aicea şi un cuţit, am aicea şi frânghie. 
Aici pe loc îl taiu”. 

Ursul s'a speriat şi a luat-o la picior, fără să se 
uite îndărătul său! a fugit, a fugit, până când de 
frică a picat jos şi a murit. 

Nerodul nostru s'a dus însă în pădure şi a dat 
peste ursul mort, l-a jupuit de piele și a vândut-o. 

Cu banii aceia şia luat o nevastă și a făcut 
nunta. 

Cât despre bou, berbece şi cocoș, nu după mult 
timp, s'au întors și ei acasă. 


POVESTE 


FATA CU PIEZE RELE 


fost odată ca niciodată, 
etc. 

A fost odată un îm- 
părat. El avea doispre- 
zece feciori. Când se 
punea la masă, copiii stau împre» 
juru-i cunună deplină. El era tot- 
deauna cu voe bună, fiindcă ve» 
dea că trebile îi mergeau strună. 

Împărații, vecinii lui, râvneau la 
traiul lor cel tihnit. Vezi că şi el 
era bun la inimă şi nu supăra în- 
tru nimic pe popor şi nu asuprea 
pe văduvă, nici pe sărman. 

Adică, de! nimeni nu ştia ce 
vierme îl rodea la inimă şi pe dân- 
sul. Ar fi dorit, boeri d-voas 
tră, să aibă și o fată barim, la a- 
tâţia feciori. 

Şi mai una, şi mai alta, dete 
Dumnezeu în cele din urmă de i 
se împlini şi aceasta poftă a ini- 
mei: nevasta lui, împărăteasa, ră- 
mase grea şi peste nouă luni făcu 
o fată, frumoasă, frumoasă, de sea- 
mă pe lume n'avea. 

De unde se aștepta acum împă- 
ratul ca să fie pe deplin fericit, 
aşi! unde? iacă se adeveri şi la 
dânsul, ca la toată lumea asta pă- 
cătoasă, povestea cântecului : 


In lume născut 
Nimeni, n'a stătut 
A fi fericit 

Cu desăvârșit 


Incepură a-i tânji trebile împă- 
răției. Incepuse adecă a da îndă- 
răt. Ba cutare împărat îl ameninţa 
că voeşte să se scoale cu războiu 
asupra lui, dacă nu o face cutare 
lucru; ba supușii lui vor să facă 


8 


răsmiriță ; ba, vitele de pe moşiile 
lui au călcat hotarele altei împă- 
rății şi sunt luate de pripas; ba 
că moartea a dat în ele, şi câte 


` neajunsuri toate se ţineau lanţ, de 


ajunsese bietul împărat în sapă de 
lemn. 

Se silea, bietul împărat, cu toţi 
cei doisprezece fii ai săi, să facă 
pace, să fie între oameni bunăvo- 
ire, să oprească relele ce-l bântuia, 
dar geaba, pagubele curgeau gârlă. 

In cele mai de pe urmă chemă 
un cetitor de stele să-i spue ce e 
pricina de-i merg lucrurile anapoda, 
şi nu poate să dea înnainte. 

Dacă veni filosoful, îi puse la 
stele, și a doua zi îi zise să bage 
de seamă în trei zile da rândul 
cum îi dorm copiii. 

Trecând cele trei zile, filosoful 
veni din nou. 


Impăratul îi spuse că băeţii dor: ` 


meau care cu mâinile d'asupra ca- 
pului, care într'o parte, care cu 
mâinile pe piept, şi care pe spate 
şi cu mâinile pe lângă dânşii; iar 
fata doarme pe brânci, ori strânsă 


făcută ghem, sau cu mâinile între: 


genunchi. 


— Aceasta este piază reaua îm- - 


părăţiei tale, -răspunse filosoful; 
de nu o vei depărta din casă, nu 
se va alege nici praful de d-ta și 
de copiii dumitale. 

Impăratul băgase şi el de seamă 
că se cam adevereau zisele filozo- 
fului, că de când, adecă, dobân- 
dise fata, d'atunci și el dă îndă- 
răt. Dară nu ştia ce să facă, cum 
să scape de prăpăd pe cei doispre» 
zece copii. 


Bietul împărat, şi acesta îi era 
copil. N'ar fi vrut, vezi, să piară 
nici unul. In cele de pe urmă se 
lasă după povaţa filosofilor. Ei zi- 
ceau că mai bine este să piară u- 
nul și să scape doisprezece, decât 
toţi să ajungă ca vai de ei şi de 
râsul lumii. 

Se îndoia Impăratul, se îndoia 
Împărăteasa să facă o așa faptă, 
dară înteţiţi de toate relele ce-i 
năpădea din toate părţile, se în- 
duplecară la sfaturile celor mai a- 
proape de dânșii, și se hotărîră în 
cele din urmă să facă o jertfă, de 
cât treisprezece. 

Vorbi deci împăratul cu credin- 
ciosul său cum să facă. Să zică a- 
decă că vrea să meargă la vânat, 
să ia şi pe fată cu dânsul, mai cu 
seamă că tot zicea ea că-i place să 
vază cum merg oamenii la vânat, 
şi să o lase acolo în pădure. A- 
ceasta însă fără să ştie ea. 

I se rupeau rărunchii împăratu- 
lui de mâhnire pentru răpunerea 
fiicei sale, se mâhni împărăteasa 
până în fundul sufletului ei când 


“îi aşeza merinde în coș, sub care 


puse primeneli şi. câteva giuvaeri- 
cale d'ale ei. 

Când fu căruţa gata, puse co- 
gul cu merinde, un urcior,cu apă, 
şi se urcară şi ei, adică fata şi cu 
credincerul împăratului. Porniră şi 
ajunseră într'o pădure mare. In 


47 


Fa! 


urma lor acasă se bocea împăra- - 


tul, împărăteasa și fraţii fetei, de-i 
venea să-ți iei lumea în cap. ț 


Dacă ajunseră în pădure, stete ` 


căruţa mai d'o parte la o potecă, 
luară cu dânşii coșul şi urciorul, 


ete PP 


a 


C VEI ZORI 


DUE TI, T 


ia 


Q 


ater 


as 
e.s t, 


ş 
Š 
3] 
E 


şi plecară prin pădure după vânat. 
Stând la un colnic, fata se dete să 
culeagă niște floricele, să-și facă un 
mănunchi; iară credincerul împă- 
ratului umbla rasna prin pădure 
după păsărele, și, încet, încet se 
depărtă o bucată bună, ajunse la 
căruţă, se puse într'iînsa și pe ici 
ţi-e drumul. 

Când băgă de seamă fața îm- 
păratului, credincerul nu e. Dădu 
chiot, strigă, ţipă, dară nimeni 
nu-i răspunse. Ce să facă ea? Iară 
dacă văzu că dă în deseară, fata 
se urcă într'un copac, se uită în- 
tr'o parte, se uită într'alta, nu care 
cumva vede vr'o colibă, ceva. Nu 
e. Se mai întoarse de se mai uită 
şi în alte părţi şi zării, tocmai ce! 
într'o depărtare, licărind o lumină 
ca o steluță. Atunci se dete jos, 
şi cu coşul într'o mână, iar cu 
urciorul de apă într'alta, tărâş 
după dânsa, merse drept la lumina 
ce zărise. 

Aci dacă ajunse, dete peste o 
colibă, în care ardea un opaiţ în 
colb. Bătu la ușe şi-i deschise. A- 
colo şedea o bătrână cerşetoare. 
Fata se rugă să o adăpostească şi 
pe dânsa. Săraca o primi: dară îi 
spuse că n'are ce să-i dea de mân- 
care, fiindcă tot avutul ei este o 
găină, un căţel şi o pisică. 

Fata scoase din coş şi dete şi 
bătrânei. 

A doua zi când se sculară, bă- 
trâna începu să se vaete că i-a 
murit găina pe cuib. Ease plân- 
gea acum că are să moară de foame, 
de oarece cu oușorul ce lua dela 
găină pe fiecare zi se hrănea ea. 

Biata fată de împărat îi dete o 
giuvaerica d'ale ei, ca să-şi cum- 
pere o altă găină cu care să se 

scă. 


Baba, cam cu mâtâială, cam de 
voe, cam de nevoe, primi darul fe- 
tei şi tăcu. 

A doua noapte îi muri cățelu- 
şul. Atunci ea zise : 

— Fata mea, să-ţi iei ale trei 
fuioare şi să te duci din casa mea, 
că de când ai venit tu, pagubele 


se ţin lanţ. Căţelul ăsta nu lași fi 


dat nu ştiu pe ce, fiindcă îmi pă- 
zea coliba, şi-l am de atâţia amari 
de ani. 

— Lasă, mămuşoară, nu te su- 
păra, îți dau eu cu ce să-ți cum- 
peri altul, ba încă să-ţi mai rămâie. 

Şi scoase de-i mai dete o giu- 
vaerica. 

A treia zi găsiră şi pisica moartă. 

— Să te duci, fetițo, din casa 
mea, zise baba şi îndărăt să nu te 
mai întorci. Te văd a fi fată de 
oameni, te văd că ai scule, dară 
lipsă de așa bogății. Mai bine eu 
cu sărăcia mea şi să trăesc în tihnă. 
De când ai venit tu, belelele mi-au 
tăiat inima. Du-te draga mamei, 
şi ia împreună cu tine tot ce aia- 
dus în casa mea şi bun şi rău. 

Fata n'avu încotro, şi cătă să 
plece din coliba babei. Innainte însă 
d'a pleca, se desbrăcă de hainele 
sale cele bune și ceru dela babă 
nişte sdrențe d'ale ei. Baba, ca să 
scape de dânsa, căută după perne, 
pe sub pat, pe culme, și-i dete 
nişte ţoale de puse pe dânsa, numai 
să se ducă din casa ei. 

Hainele ce le lăsă fata, baba le 


scoase din casă şi le dete în cela. 


rul ce avea lângă coliba ei. 

Şi așa fata, îmbrăcată cu haine 
de cerşetoare, plecă din casa babei 
şi începu a orbăcăi prin bungetul 
cela de pădure, că doar' d'o găsi 
vro potecă care să o scoață la 
lume. Şi tot mergând, aşa, dete peste 


o stână de oi. Acolo nu găsi pe 
nimeni ; căci stăpânii erau trei to- 
varăşi, cari se duceau căte trei cu 
oile. Aci dacă ajunse, fata împă- 
ratului se puse de mătură coliba, 
rândui fiecare lucru la locşorul lui, 
făcu focul şi atârnă căldăruşa de 
mămăligă în crăcane. Până una, 
alta, mai spăla vasele, precum şi 
vedrele şi hârdaele în care adunau 
ciobanii laptele. Apoi se ascunse. 

Venind ciobanii şi văzând toate 
astea, se mirară. Se uitară încoace 
şi încolo, dară nu văzură pe nimeni. 
Atunci ziseră : 

— Cine ne-a făcut ăst bine, de 
va fi băiat, frate să ne fie: iară 
va fi fată, soră să ne fie, 

Fata împăratului atunci se arătă. 
Ea se rugă să o primeasă a locui 
cu dânşii căci era o nenorocită şi 
n'avea unde să se adăposteasă, nici 
să-şi plece capul. 

Ciobanii o primiră şi îi spuseră 
ce are să facă. Seara când veniră 
găsiră iarăşi toate gata, și de mân- 
cărică şi hărdăele, în care făceau 
brânză, curate, şi toate bune la 
stână. 

Insă unul din tovarăşi se plânse 
că nu ştie ce au oile de tânjescde 
azi dimineață ; pasă-mi te dase boala 
în ele, căpiaseră ori nu ştiu ce li 
se întâmplase. 

A doua zi se plânse altul că a 
dat vărsatul în oi şi nu ştiu câte 
vor scăpa. 

A treia zi altul veni cu nu ştiu 
ce brumă de oi. El spuse că vonid 
a trece peste o punte, pe unde 
trecea în toate zilele cu oile, de 
astădată nu ştie cum îşi făcu nă- 
lucă o oae și sări în râu; după 
dânsa alta, după asta alta, până ce 
se năpustiră oile şi săriră mai toate 
în râu. Se sili bietul cioban să le 


9 


oprească, dar ași! pe dracul să-l o- 
preşti? când intra spaima în oi, de 
geabă toată munca; abia scăpase 
vr'o câteva oi, cu care veni acasă. 

Se luaseră de gânduri bieţii cio- 
bani, cum de în cele trei zile de 
când venise fata aia la stâna lor, 
să dea ei peste o așa pagubă. Ei 
văzură că surata lor trebue să fie 
piază rea, şi că a căzut ca o pa- 
coste peste dânşii. Atunci se vor- 
biră ca să o gonească dela dânşii, 
şi îi ziseră: 

— Surată, cum 2i venit, să te 
duci dela noi unde mila Domnului 
te va povăţui. Noi nu te mai pu- 
tem ţine. Tu ai intrat în coliba 
noastră cu sărăcia. Paguba ce am 
încercat în aceste trei zile de când 
tu eşi la noi, nici în zece ani nu 
o vom putea pune la loc. 

Fata n'avu ce zice. Văzu şi ea 
că aşa este. Se sculă dară, și ce- 
rându-şi ertăciune de răul ce le fă- 
fuse fără voia ei, plecă într'o doară, 
ia aşa peste câmp unde o vor duce-o 
ochii. Şi mergând ea cu inima plină 
de obidă şi cu lacrămile şiroae, zări 
într'o depărtare mare nişte palaturi. 
Intinse pasul şi se duse într'acolo, 
ca să nu însereze pe drum. Acolo 
şedea o Arăpoaică bogată. 

Se rugă de slugile palatului să 
o primească. Arăpoaica care o vă- 
zuse de sus când intră pe poartă, 
porunci să o aducă înnaintea ei. 
Cum o văzu, o cunoscu, şi puse 
de o îmbăe frumos, o îmbrăcă cu 
nişte haine curate și o luă lângă 
dânsa. 

Şi aşa, într'o zi Arăpoaica o 
puse să-i caute în cap căci, zice-se 
că arapii cât de curați să fie, tot 
se găsesc condrăței în capul lor; 
pentrucă le e părul îmbâcsit, pâs- 
los şi des, nevoe mare! Fata îm- 
ratului văzând în capul arăpoaicei 
ce nu mai văzuse de când o făcuse 
ma-sa, i se făcu scârbă şi îi veni 
să scuipe. 

Se uită în dreapta, se uită în 
stânga, şi nu-i dete cu ochii decât 
de scumpeturi, pe cari îi fu milă 
să scuipe. Să se ducă ceva mai în- 
colo, nu putea; căci Arăpoaica a- 
dormise cu capul în poala ei. Se 
apucă şi ea de scuipă în laţele A- 
răpoaicei, 

Arăpoaica, ca dracul, se simţi, 
şi odată ee sculă. Ea se uită cu milă 
la fată, şi îi zise: 

— Să nu te ştiu cine eşti, ai 
vedea tu ce ai păţi din mâna mea. 
Dară aşa, te ert. Să te găteşti să 


10 


mergem la un loc. Zi să prindă 
caii la căruță. 

Până se gătiră ele, căruţa trase 
la scară. Se deteră jos şi se puseră 
în căruță. Arăpoaica spuse vizitiu- 
lui unde să meargă. Pe drum însă 
învăţă și pe fată ce să facă acolo 
unde merge. 

Abia sfârşi de vorbit Arăpoaica 
şi ajunseră în curtea unui palat cu 
mii de cămări. Cum se dară jos 
din căruță, Arăpoaica merse la o 
cămară unde erau doi oameni; u- 
nul tânăr şi gras, şedea într'un pat 
de aur răsturnat şi se juca cu două 
gheme de mătase; altul moșneag, 
umbla de colo până colo şi astâm- 
păr nu mai avea. El se cocoşase 
de muncă, era sdrențăros şi slab și 
pipernicit de credeai că este altă 
aia, nu ființă de om. Pasă-mi-te, 
tânărul era norocul fetei, iară bă- 
trânul nenorocul Arăpoaicei. 

Cum văzu fata pe tânăr jucân- 
du-se cu ghemele de mătase, odată 
se repezi la dânsul, după cum o 
învățase Arăpoaica, îi smulse ghe- 
mele din mână, şi pe ici ţi-e dru- 
mul! leşi fuga, se sui în căruță, 
vizitiul dete bice cailor şi nu stă- 
tură decât tocmai acasă. 

Cela, greoiu şi mototol cum era 
el, până să se scoale, până. să iasă 
afară, până să se ia după dânsa, 
rămase cu buzele umflate, că n'o 
mai putu ajunge şi întorcându-se 
căruţa, luă şi pe arăpoaică şi o 
duse şi pe dânsa acasă. 

Tocmai atunci împăratul locului 
aceluia se hotărise să se însoare, 
că era holteiu. Logodnica îi ceruse 
să-i facă o haină de o mătase foarte 
scumpă. Făcu ce făcu împăratul, 
găsi o asemenea mătase şi o dase 
la croit. Dară ce-i faci necazului, 
că mătasea nu ajungea. li mai tre- 
buia un petec. Puse împăratul să-i 
caute petecul, dară asemenea mă- 
tase nu se mai găsi în toată îm- 
părăţia. 

Ei! cum rămâne cu haina mire- 
sei? Dacă n'o face după şartul ei, 
logodnica nu o primeşte; dacă n'o 
găsi petecul ce-i trebuia, rămâne 
haina neisprăvită. Şi aceasta nu se 
putea, adică să rămâie nunta din- 
tr'un fleac de nimic. 

Mai pusese împăratul oameni de 
cercetară și află că la Arăpoaica 
cutare se găseşte un petec de mä- 
tase aidoma celei ce căuta împăra- 
tul, şi tocmai atât cât îi trebuia. 

Pasă-mi-te în ghemele luate de fata 


împăratului dela norocul ei cel le- 
neş, se afla acel petec de mă- 
tase. 

Trimise împăratul oameni să-l 
cumpere. Arăpoaica le spuse că pe- 
tecul îl dă aceluia ce îi va da a- 
tâţi galbeni cari să tragă la cum- 
pănă cât şi mătăsăria. Puse, deci, 
într'un taler al cumpenei petecul 
de mătase și îndată braţul cumpe- 
nei cu petecul se lăsă jos. Puse şi 
galbeni în celalt taler, dar el ră- 
mase sus. Mai puse, mai puse şi 
iară mai puse, dară cumpăna nu 
se lăsa în jos; puseră oamenii îm- 
păratului toți banii ce avură la dân- 
şii: cumpăna sta tot sus. 

Atunci se duseră dz au spus îm- 
păratului. Se miră împăratul de în- 
tâmplarea aceasta. Trimise câţiva 
saci cu galbeni, dară trimişii se în- 
toarseră şi spuseră că diavolița de 
cumpănă nu vrea să se lase în jos 
de loc, de loc. 

Atunci împăratul, luă cu dânsul 
încâ câţiva saci cu galbeni; şi se 
duse singur, ca să vază cu ochii 
lui astă minune, €ăci altfel nu-i ve- 
nea să crează. 

Ajungând şi intrând în casă la 
Arăpoaică, văzu pe fata împăratu- 
lui- ceea pe care o gonise tatăl său 
împăratul ca p'o piază rea, şi-i ră- 
mase la inimă. Vezi că nu era 
urâtă; avea nuri, avea pe vino'n: 
coace, cum se zice,. avea învățá- 
tură mă rog, dacă era fată de îm- 
părat; dară fusese seacă de no- 
roc. 

Văzu şi împăratul cumpăna. Bra- 
ul cu talerul în care erau puşi 
banii era sus! Puse un sac cu gal- 
beni de cari îi adusese, și ca săse 
lase cumpăna jos, ba. Mai puse u- 
nul, ba încă unul, cumpăna habar 
n'avea. Puse toți sacii; 
pare că era proțăpită acolo sus. A- 
tunci ce-i veni împăratului, se sui 
şi el d'asupra banilor, cam cu ne» 
caz şi odată braţul cu talerul în 
care erau puşi banii, se lăsă în jos 
şi stătu drept la linie, tocmai pe 
atunci cu acela în care era petecul 
de mătase, veni adică la cumpăna 
dreaptă. 

— Care va să zică, petecul ăsta 
de mătase se poate cumpăra numai 
cu mine, zise împăratul, care înţe» 
lese el noima acestei cumpene, ca 
un împărat ce era acolo. 

— Cam aşa, împărate, răspunse 
Arăpoaica. 

Apoi dacă este aşa, mie mi-ar fi 


cumpăna” 


4; 


îi 


Kä 


hi 


"> 


em 


9 


a 


voia să stric logodna cu năzuroasa 
aia de fată cu care sunt în vorbă, 
când aşi şti că stăpâna mătasei ăş- 
tia m'ar vrea. 

— Cum socoteşti dta că n'ar 
vrea ea, răspunse iarăși Arăpoaica. 


v 


când dta vezi bine să însuşi peti- 


cul de mătase al cui este el, te vrea. 
Şi aşa se făcu vorba, şi apoi 
nunta nu după multă vreme, cu 
mare veselie şi dragoste. 
Dară-mi-te tatăl, muma şi frații 
fetei, când auziră de una ca asta, 
ce bucurie gândiţi că avură? 


Se întrolocară toți cu totul şi 
făcură o nuntă d'alea împărăteştile 
de se duse vestea de dânsa. 

Şi încălecai pe o şea, de vă spu+ 
sei d-voastră așa. 


P. ISPIRESCU 


029909009999000999900009000000000909090099099090009009090000o0ooocosocooovovovoooooovoooee 
' 


x% 


FIRUL ARIADNEI 


x% 


Me prinţ Tezeu mergea în fiecare dimineață cu 

maică-sa în pădure. Acolo mama se aşeză pe iarbă 
iar copilul culegea flori şi alerga după fluturi. Când 
obosea, îşi punea căpşorul în poala mamei, iar ea po- 
vestea că tatăl său este rege mare și puternic și bun, 
dar că trebue să îngrijească de soarta unui popor 
mare și viteaz şi nu poate veni să-şi vadă băatul. 
Altădată îi vorbea de palatul de marmoră şi cristal 
al tatălui lui, iar altădară de oștaşii falnici şi semeţi, 
cari nici la culcare nu se despărţeau de săbiile lor 
viteze şi tăioase. Ochii copilului străluceau de mândrie 
şi plăcere la auzul acestor minuni, până când într'o 
zi întrebă: 

— Mămico dragă şi bună, ce-ar fi să-mi dai voie 
să mă duc până la tata? 

— Copilul meu, multe şi grozave sunt greutăţile 
pe care le vei avea de înfruntat până la el şi nu vei 
putea pleca decât atunci când vei fi în stare să ridici 
stânca ceia şi să scoţi de sub ea ceeace tatăl tău ţi-a 
păstrat acolo. 

De atunci copilul încercă în fiecare dimineaţă să 
miște piatra, până într'o zi fu în stare să scoată de 
sub ea o sabie strălucitoare cu mânerul de aur şi o 
pereche de sandale cu tălpile duble. Alergă plin de 
bucurie să arate mamei sale ceeace găsise și numai 
atunci biata femee îşi dădu seama că băiatul ei nu 
mai era copil, ci flăcău voinic. 

Băiatul porni fluerând, la drum, încălţat cu sandalele 
şi încins cu sabia. După foarte multe greutăţi şi pri- 
mejdii, pe care ştiu să le învingă, ajunse în cetatea 
în care domnea tatăl său. Acesta se bucură mult de 
frumuseţea şi isteţimea băiatului său, dar bucuria, ca 
orice bucurie, nu ţinu mult. Vedeţi că tocmai în tim- 
pul acela se împlinea ziua în care un monstru grozav, 
care trăia pe acolo, trebuia să primească pentru mân- 
care şapte fete şi şapte băeți. Ca în fiecare an la 
aceiași dată, ţara toată plângea, jelindu-şi nenorocirea. 
Tezeu nu putu să stea nepăsător şi să asculte tângu- 
irile poporului, ci rugă pe rege să-l trimită și pe el 
cu ceilalţi. 

Tinerii ajunseră într'o frumoasă seară de vară în ţi” 
nutul vecin unde se afla monstrul. Regele acelui ţinut, 
le dădu — drept bun venit — câte un pumn în coaste 
ca să vadă dacă erau destul de grași, apoi îi trimise 
la culcare, pentru ca a doua zi să-i ofere monstrului. 

In timpul nopţii, pe când tinerii dormeau, Tezeu 
se învârtea de colo până colo, gândindu-se cum să-l 
nimicească pe monstru. Deodată auzi un foşnet şi simţi 
o mână uşoară de femee pe umăr. Se întoarse şi zări 
o fată cu ochi frumoşi și blânzi. 


An Preen 


— De ce nu dormi, voinice? 

— Cum aş putea dormi, Domnițo, când ştiu că 
mâine vor pieri atâtea suflete tinere! 

— Dacă ai curaj să lupți cu monstrul, urmează-mă. 
Sunt fiica regelui şi mă numesc Ariadna. Il iubesc pe 
tatăl meu, dar cruzimea lui mă mâhneşte. 

Tezeu o urmă și ei ajunseră în curând la un desiş 
din care o cărare ducea sub pământ la o boltă întor- 
tochiată care se numea Labirint şi din care, odată . 
intrat, numai puteai să ieşi. Monstrul se afla în mij- 
locul Labirintului şi pentruca Tezeu să nimerească 
înapoi, după ce va fi fost în stare să-l ucidă. Ariadna 
îi dădu să ţie în mână capătul unui fir de aţă de pe 
un ghem pe care-l ţinea ea in mână. Tezeu ajunse 
până la monstru. Acesta, orb de mânie că cineva cus 
tezase să intre până la el, se izbi de pereţi, sfărâmân- 
du-şi coarnele. In momentul când simţi în care parte 
se afla Tezeu, se repezi la el cu furie, dar Tezeu 
îi băgă sabia pe gura larg deschisă, înfigând-o puternic 
în burtă. 

Tezeu ieşi din labirint datorită firului Ariadnei şi 
trezindu-şi tovarăşii, fugi cu ei înapoi spre ţară, nu 
însă înainte de a-i mulţumi Ariadnei. 

Când Ariadna povesti regelui a doua zi ceeace se 
întâmplase, regele își dădu seama de cruzimea lui şi 
sărutându-şi copila, o binecuvântă pentrucă scăpase 
omenirea de monstru şil vindecase şi pe el de 
răutate. 


Un somnoros 


Un gospodar, căruia îi cam plăcea să cheltuiască, 
se duse într'o noapte la vecinul său şi îi zise: 

— „Moş Vasile, dormi?” SR 

— „Da ce vrei?” 

— „Să-mi împrumuţi 50 lei” 

— „Dacări aşa, dorm”. 


X% CAI... STELE DE CINEMATOGRAF * 


l IN lumea cinematografului dese ori au avut 
&a) onorul ecranului câini, maimuțe şi cai. Azi 
ne vom ocupa numai despre aceştia din urmă. 
Primul și cel mai 

` cunoscut cal - actor 
apăru pe ecran la 
sfârşitul anului 
1914. Se chema 
Emir, şiinteligenţa 
lui minună lumea. 
El culegea tran- 
dafiri, făcea cu ei 
un buchet pe care 
apoi îl punea in- 
trun vas de flori. 
Era în stare să ia 
în gură o scrisoare 
ce i se încredința 
şi să o păstreze 


[i o. 


Iată calul întrebuințat de Eroll 
Flynn intrun film de războiu. 


-cu toate încercările de a-i fi răpită. Suia şi scobora 


cu siguranță scările, înnota cu repeziciune și 
sărea bine. 

Marele Emir avu un sfârșit trist, pentrucă 
orbi pe neașteptate. Se zicea că aceasta s'a în- 
tâmplat din cauză că Emir a trebuit să stra ore 
întregi sub 
pulernicele 
reflectoare ale 
studiourilur 
de turnat 
filme. Ceia ce 
e sigurecă el 
mai trăi trei 7, 
luni numai § 
dela momen- 
tul orbirei. 


cu patru picioare destinaţi filmelor: iată 


TONY ȘI un cal şi un câine luv, care trăesc în 
C Â ŞT IGU- perfectă armonie în aşteptarea să „ruleze“ 
ambii în fața maşinelor de înregistrat 
RILE SALE „E te € 


ÎȘI GURILE actorilor de cinematograf nu 
| erau pe aceia vreme fantastice și proprie- 
tarul lui Emir 
(proprietar şi al 
unui mare circ) 
câştiga numai o 
sută de lire pentru 
fiecare zi de muncă 
a calului. Cu totul 
alte sume a încasat 
proprietarul lui 
Tony, faimosul cal 
ul lui Tom Miz; 
(care Tom Miz era 
fie zis între noi, 
călăreț din Bără- 
gan, şi numele lui 
adevărat era Toma 
Licsandru) Tony câștiga zece mii de dolari (adică 
aproape două milioane de lei) pentru un singur film. 


„Tony*' fostul cal al lui Tom Mix. 


12 


Abilitatea lui „Tony“ era tot atât de mare cel 
puțin ca şi acălăreţului său: salturi 
înfricoșătoare, lupte crude, galopade fără frâu, 
le îndeplinea cu sânge rece, ca şi cum „trăiau“ ac- 
țiunea întradevăr 
pe care o jucau. 

Când Tom Miz 
nu mai ,„turnă“ 
nici calul său nu 
mai apăru, pentru- 
că nu vrea să mai 
îndeplinească mi- 
nunățiile lui cu un 
alt călăreț. 

Inainte de a 
apare pe „ecran 
Tony fu dresat 
câți-va ani. Nu 
s'au petrecut lucrurile astfel cu numeroși cai care 
au participat la filmul „Cavaleria“ sau „Scipione 
Africanul“. 


EA X rai Ae H 

aa ee 

O frumoasă scenă de cădere (voită) 
în filmul „Cavaleria“. 


O jumătate de nenorocire 


Un domn plecase dela Bucureşti cu nevasta, ca să 
stea la ţară o săptămână. 

Deodată doamna începu să fie nel 'niştită: 

— Te rog oprește trenul. 

— De ce? — întrebă bărbatul. 

— Pentrucă sa întâmplat o nenorocire: am uitat 
acasă, închişi în aceiaşi odae, pisica și papagalul fără 
mâncare şi am dat concediu şi servitoarei. 

— Nu face nimic, liniştește-te! — zise bărbatul. — 
In cazul cel mai grav nu e decât o jumătate de ne- 
norocire: pisica va mânca papagalul. 


Un bătrân fără dinţi 


— Aşi vrea să fiu ca d-ta moșule. 
— De ce? 
— Ca să scap de dureri de dinți. 


Innotătorul 


„leşi repede din apă, căci nu e voe să înnoți“, 
— Asta nici nu mă interesează, pentrucă eu nici 
nu ştiu să înnot!... 


ss 


>> 


YALA a, DDAR AUAA 
F. [5 


5: 
>g 48 
aramis 


m, 


ORIZONTAL: 1) Fruct pri- 
măvăratic parfumat şi îmbujorat de 
primele suliți blânde ale soarelui. 
6) Mărul lupului. -1))- Conjucție. 
12) Fructele păzite de ceva care 
nu muşcă, nu latră și totuşi nu e 
de temut. 13) Verb cu poame. 14) 
Oraş şi râu în Austria. 1c) Pro- 
fet evreu. 19) Cusătură provizo- 
rie. 20) Arbori doboriţi. 21) Re- 
ligie musulmană. 23) A lovi în 
cadență. 25) Bărbieresc. 26) Ar- 
bore cu fructe ce aterizează în gu- 
rile nătăfleților. 27) Plantă din fa- 
milia gramineelor. 28) Nu ţin 
minte. 30) Cât o livadă cu 15 
copaci. 32) Fruct. 34) Ceeace se 
întâmplă cu fructele toamna. 26) 
Fructele cu care este certată coana 
vulpe. 37) Butoi pus pe roate 
pentru cărat apă. 38) Vas uşor şi 
elegant. 39) Varietate de măr. 


VERTICAL : 1) Primele fructe 
din lunie. 2) Struguri americani. 
foarte gustoşi şi aromați. 3) Jghea- 
bul teascului. 4) Momeală pentru 
peşti. 5) Varietate de mere. 6) 
Lună a anului. 7) Cel ce critică 
purtarea altora. 8) Operă literară. 
9) Minţi. 10) Tragere la ţintă. 
15) Argila din care cei vechi fă- 
ceau unele culori. 16) Struguri 
necopţi. 18) Oraş cu o vestită in- 
dustrie de decorare a nucilor des- 
tinate exportului. 22) Fruct. 24) 


PIAP T7 
LAHA D700 


BLR: 
AE NE, 
ee ae a 

$ 
N 


pi Sep 
£ 
N EN 


Poamă aproape coaptă sau care 
tocmai sa copt. 26) In ea găseşti 
multe fructe. 27) Nătâng. 28) 
Sunt mari amatori de fructe. 29) 
Arbust spino3 al cărui fruct e 32 
orizontal. 30) Macaz. 31) Cola- 
cul de salvare al viței de vie. 32) 
Nu scoate o vorbă. 33) Armă pri- 
mitivă. 


Deslegările jocurilor din nr, 
precedent 


CEARTA : ani, carr, risc, uliu, 
cocos, ocol, cs, bate, tutora, eter, 
ec, al, tb, lucrat, ace, rir, o, do, 
pa, isteț, răstignit, ba, acu, rc. 

PORUMBUL: cos, ioc, neo, cer, 
acu, nume, tona, ilis, nuca, talst, 
urât, rand, cega, egal, sens, ce. 

Cincantin ; 
turcesc ; sco- 
rumnic; Ban- 
gane. 


X 


ABILITATE 


Triunghiu 
A A A A A A A Animal cuadruman 


de de de de de Căldura zilelor de 
kk*x*x* Pap E 
*A*x*x* Milostenie, grație. 
**x* Interjecţie. 
x x re i aa şi nici 
x Vocală. 
Vertical la fel 
Romb 
A Consoană. 
AA x Boltă. 
pi a i aere 
k A kk k k Babiţa. 
AAA A sbiera. 
xxx Instrument muzical. 
x Consoană, 


Vertical la fel. 


Iluzie optică 


Liniile verticale ale dzsenului nu 
par a fi paralele. Cu toate acestea 
ele sunt totuşi. Iluzia este creiată 
de către liniile oblice reprezentând 
două piramide acolate prin bazele 
lor. 


Ghicitoare 


Orbul o vede, 

Surdul o aude, 

Sgârcitul o dă, 

Sărmanul o mâncă, 

Şi cine n'o desleagă, 

Tot o ghiceşte. 
(Donny) 


13 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Frigul și căldura 


— Soarele nu se va stinge, răspunse doctorul, însă 
chiar de s'ar întâmpla asta, temperatura nu ar scădea 
sub ceea ce vam spus. 

— lată ceea ce e curios)... 

— Ştiu că altă dată se admitea mii de grade 
pentru spaţiile situate dincolo de atmosfera pământească, 
însă după experienţele unui savant francez Fourrier, 
s'a părăsit această credință, căci el a dovedit că, dacă 
pământul se găseşte într'un mediu lipsit de orice căl- 
dură, intensitatea frigului pe care noi o observăm la 
poli ar fi cu mult mai mare şi că între noapte şi zi, 
ar.exista diferențe mari de temperatură, prin urmare, 
amicii mei, nu va fi mai frig chiar la câteva milioane 
de leghe de cât este aici. 

— Spune-mi, doctore, întreabă Altamont, tempera- 
tura Americei nu e mai scăzută decât a celorlalte țări 
din lume? 

— Negreşit, însă nu ne putem lăuda cu asta, răs- 
punse doctorul râzând. 

— Şi cum se explică acest fenomen? 

— Sa căutat să-l explice, însă nu s'a dat o soluţie 
satisfăcătoare." Astfel îmi vine în minte explicaţia lui 
Hally, că o cometă ar fi izbit odată în mod oblic 
pământul și i-a schimbat poziţia axei sale de rotaţie şi 
că după el, polul Nord situat odinioară lângă Baia 
Hudson se găseşte acum mai spre Est şi că ţinuturile 
vechiului pol, mult timp înghețate, păstrează şi acum 
un frig mai mare; că de multe veacuri soarele n'a 
putut încă să-l încălzească. 

— Şi admiţi această teorie? 

— Nicidecum, căci ceea ce este adevărat pentru 
coasta orientală a Americei nu-i pentru cea occiden- 
tală, a cărei temperatură este mai ridicată. 

— Ştii, d-le Clawbonny, zise lohnson, că-i bine să 
vorbeşti de frig în împrejurările în care ne găsim. 

— Desigur, lohnson, putem să unim practica cu teoria. 

— Aceste ţinuturi sunt un uriaş laborator, unde poţi 
face experienţe curioase asupra temperaturilor joase. 
Numai, să fim totdeauna atenți și prudenţi şi dacă vă 
îngheață vreo parte a corpului, frecaţi-o imediat cu 
zăpadă pentru a restabili circulaţia sângelui şi dacă vă 
întoarceţi la căldură, luaţi seama, căci puteţi să vă 
frigeţi mâinile sau picioarele fără să bănuiți, ceea ce 
ar necesita amputaţiuni (tăierea lor). Trebue să în- 
cercaţi să nu vă lăsaţi nimica din voi pe aceste ţinu- 
turi boreale. Aceste spuse, amicii mei, cred că am face 
bine să cerem somnului câteva ceasuri de odihnă. 

— Bucuroşi, răspunseră tovarăşii doctorului. 

— Dar cine păzeşte. soba ? 

— Eu, răspunse Bell. 

— Ei bine, prietene, veghează să nu se stingă, căci 
noaptea asta o să fie frig al dracului! 

— Fii liniştit, d-le Clawbonny, zise acesta cam su- 
părat, nu vedeţi că cerul e tot în flăcări. 

— Da, răspunse doctorul apropiindu-se de fereastră, 
o auroră boreală de toată frumuseţea! Ce privelişte 
măreață ! Nu mă mai satur să o contemplu. 


14 


In adevăr, doctorul admira totdeauna aceste feno- 
mene cosmice, cărora tovarășii lui nu le dădeau prea 
mare atenție. De altminteri, el observase că apariţiunea 
lor era totdeauna precedată de mari turburări ale acua 
lui magnetic şi el prepara acestei chestiuni, observaţiuni 
interesante. 

Pe când Bell veghia lângă sobă, fiecare se întinse 
pe păturile lor şi adormiră curând. 


Plăcerile iernatului 


Vieaţa la pol este o tristeţă uniformă. Omul se gă- . 


seşte pe de-a-întregul supus capriciilor atmosferei, care 
odată cu viscolele şi frigurile sale aduce și o desnădăj- 
duită monotonie. Cea mai mare parte din timp este 
imposibil să ieşi afară din casă. Lunile le trec astfel 
cu greu şi cei ce iernează prin aceste ţinuturi trebuesc 
să ducă o vieaţă de adevărate cârtiţe. 

A doua zi termometrul scobori cu câteva grade şi 
văzduhul se umplea de zăpadă viscolită, care întuneca 
lumina zilei. Doctorul se văzu încuiat în casă şi ar fi 
încrucişat braţele căci n'avea ce să facă, dacă nu şi-ar 
fi găsit de lucru ca să desfunde de zăpadă intrarea 
galeriei şi să şteargă pereţii de ghiaţa pe care căldura 
din interior îi umezise ; însă casa de ghiață era solid 
construită şi viscolul mai adăoga încă la rezistența sa 
îngroșindu-i pereţii dinafară. 

Magaziile erau de asemenea în bună stare. 
Toate obiectele aduse de pe vapor fuseseră orânduite 
în cea mai mare ordine în aceste ,„,Docuri de mărfuri“, 
cum le botezase doctorul. Deşi aceste magazii nu erau 
mai departe de şaizeci de paşi de casă, cu toate acestea 
în unele zile viscoloase era imposibil a te duce până 
la ele, aşa că o oarecare cantitate de provizii erau pă- 
strate în bucătărie pentru trebuințele zilnice. 

Prevederea de a descărca Porpoise fusese la vreme. 
Vaporul suferea o presiune lentă, nesimţită, însă con- 
tinuă, care-l sfărâma încetul cu încetul, aşa că neîn- 
doielnic, nu sar mai fi putut scoate mare lucru din 
resturile sale ; cu toate acestea doctorul tot mai spera 
să poată face din ele o şalupă cu care să se întoarcă 
în Anglia, însă nu sosise momentul de a păși la con- 
struirea ei. 

Aşa dar, cea mai mare parte din timp, cei cinci 
care iernau în aceste ţinuturi stăteau într'o adevărată 
lenevie. Hatteras era mereu pe gânduri, întins în pat. 
Altamont bea sau dormea şi doctorul se ferea să-i 
trezească din somnolența lor, căci se temea să nu se 
ia la ceartă. Aceşti doi vorbeau foarte rar. 

In timpul mesei, prudentul Clawbonny avea tot- 
deauna grijă ca să întreție conversaţia şi să o di- 
rijeze în aşa fel, ca să nu pună amorurile proprii în 
joc, însă cu greu reuşea să înlăture susceptibilitățile 
supărătoare. El căuta pe cât îi era îngăduit să instru- 
iască, să distreze, să intereseze pe tovarășii lui, când 
nu-şi punea în regulă însemnările sale de călătorie; 
el trata cu glas tare subiectele de istorie şi geografie 
sau de mineralogie, care erau de actualitate. Infăţişa 
lucrurile plăcut şi filosofic, trăgând învăţăminte folo- 
sitoare din cele mai mici incidente. Memoria sa nesle- 
ită nu-l dădea niciodată de ruşine. El făcea aplicaţiunea 
doctrinelor sale persoanelor de faţă, le reamintea că 
cutare fapt s'a produs în cutare împrejurări şi sprijinea 
teoriile sale pe forța argumentelor personale. 


(Va urma) 


Q 


a CNCD el i ie i 


Ci 


į o= 
i 

f 

7 

$ 

f 
4 

f 

) 
Cate 
i 

e 

i; 

i 

: 

H 

F 

f 

$ 

Í 

+ 

= 

3 

> 

> 
Ee, 
i 

Ezd 

3 

$ 

i 

b- 

f 

= 

~~ 
AS / 
rd 
„d 


.—— FEL DE FEL == 


ORIGINEA PORTRETULUI 


VEAR întrebat vreodâtă cine a 
LA) fost primul pictor şi primul 
model. 

O graţioasă legendă ne infor- 
mează că primul portret a fost a- 
cel al unui copil. Voi ştiţi că la 
începutul vieţii pe pământ, omul 
se căznea numai ca să-şi poată con” 
serva viața, să se apere de atacu- 
rile altor oameni, de atacurile fia- 
relor sălbatece şi de furia intem- 
periilor, nu cunoştea nici o artă şi 
singurul lui adăpost era caverna 
(peşteră) şi prima lui arhitectură. 

ar iată cum grăeşte legenda: 
Pe pragul unei grote, un grup de 
oameni se odihnesc în seara unei 
zile de vară. Tatăl şi mama, obosiţi 
de grelele munci săvârşite pentru 
menţinerea existenței, privesc cum 
se joacă copilul lor, pe când soa- 
rele apune. 


Gunguritul copilului, surâsul său, 
mişcările lui drăgălaşe sunt singura 
lor fericire. Dar în tristețea serei 
care preceda noaptea, se gândesc 
că pe zi ce trece, copilul se face 
mai mare, mai puternic, va deveni 
om, şi astfel el va pierde drăgă- 
lăşenia care acuma îi încântă şi îi 
fericeşte. La gândul cât de repede 
îi fuge timpul, ei se întristează. 
Dar iată, pe când copilul se apro- 
pie de grotă, tatăl scoase un stri- 
găt de mirare şi îşi cheamă femeia : 
„Priveşte!“ Pe peretele stâncei lu- 
minate de ultimele raze ale soare: 
lui, a apărut umbra de profil a u- 
nui chip copilăresc şi ei descopăr 
minunaţi (şi se privesc unul pe al- 
tu) că larga frunte, micul năsuc, 
şi ascuţita bărbiță, precum şi părul 
buclat, sunt în umbră ca cele ale 
copilului lor. 

Oh, de-ar putea să păstreze a- 
cea umbră! Din întâmplare tatăl 
se apleacă, ia o piatră şi cu mare 


băgare de seamă, urmăreşte cu mare 
fidelitate conturul pe peretele stân- 
cos. 

Astfel din iubire pentru copil, 
omul începe să deseneze cu o mână 
tremurândă profilul unui copil. 

Şi tot încercând, cu timpul va 
ajunge să priceapă omul din ce în 
ce mai bine, să reproducă imagi- 
nile, mai asemănătoare, mai ade- 
vărate, ...va descoperi arta portre- 
tului. 


ee 
SĂRITURA 


[A] u fost odată doi frați, Vasile şi 
l | Radu. Insă nu se asemănau de 
loc. Pe cât de bun şi de blând era 
Vasile, pe atât de rău şi neascul- 
tător era Radu. Într'o zi se jucau 
cu mai mulți prieteni afară pe câmp. 
Vasile propuse ca fiecare să sară 
şanţul ce se găsea în apropiere şi 
cel ce va sări mai departe va că- 
păta un premiu. Zis şi făcut. Toţi 
săriră șanțul, însă fără ca vre-unul 
să sară mai departe ca ceilalți. La 
urmă, rămăseseră Radu şi Vasile. 
Vasile îşi adună toate puterile şi 
sări șanțul întrecând cu mult pe 
ceilalţi. Fu felicitat călduros de pri- 
etenii lui, când se auzi şi glasul 
răutăciosului Radu: „„Staţi că mai 
sunt şi eu pe aici”. Imediat se li- 
niştiră cu toţii. Radu sări însă la 
aceeaşi depărtare de Vasile. Premiul 
nu se putea da încă nimănui. 
Amândoi trebuiră să sară din nou 
şanţul. Radu sări de astă dată, destul 
de departe. Vasile, adunându-și 
toate puterile, sări uşor ca o pană 
şanţul şi se opri mult mai departe 
ca Radu. Insă din cauza iuţelei 
prea mari, se poticni şi căzu cu 
fruntea pe o piatră ascuţită. Ime- 
diat îl podidi sângele. Toţi tova- 
răşii îi săriră într'ajutor, afară de 
Radu care se mulțumi să zică cu 
răutate : „Altă dată să nu se mai 
ia la întrecere cu mine, așari tre- 
buie”. Pentru aceste cuvinte răută- 
cioase, prietenii lui Vasile îl alun- 
gară pe Radu din mijlocul lor și 
de atunci Radu stă singur şi n'are 
nici cu cine să vorbească, pentrucă 
deşi e acuma bătrân totuşi răutatea 
nu şi-a lepădat-o, 


CUM SĂ MĂNÂNCI 
GRATIS 


Se povesteşte anecdota următoare 
despre oraşele El-Paso şi Ciudat 
Juarez, aşezate pe Rio-Grande, 
fluviul care formează graniţa între 
Statele-Uhnite şi Mexico. Cel dintâiu 
dintre aceste două oraşe este pe 
teritoriul Statelor-Unite, iar al doilea 
pe teritoriul Mexicului. Ambele 
sunt legate între ele printr'un 
pod. . 
La El-Paso dolarul american va- 
lorează, bine înţeles, 100 de cenți, 
pe când dolarul mexican valorează 
numai 85 de cenți. La Ciudat Jua- 
rez, din potrivă, dolarul mexican 
valorează 100 de cenți, pe când 
cel american numai 85. In afară 
de aceasta, banii mărunți se gă- 
sesc cu greu în ambele orașe. 

Şi acum când iei într'o zi masa 
la un restaurant dela El-Paso şi 
mănânci pentru 15 cenți, dacă-i 
dai birtaşului un dolar american, 
el îţi dă ca rest un dolar mexican. 
A doua zi treci podul şi mergi la 
Ciudat Juarez, unde ai mâncat 
— să zicem — tot pentru 15 cenți. 
Dai dolarul mexican şi vei primi 
ca rest un dolar american, cu care 
a treia zi — numai să fii zdravăn 
la-picioare — te vei putea duce 
la El-Paso, ca să repeţi ceea ce ai 
făcut prima zi. lată cum reuşeşti 
să mănânci fără să te coste ceva. 


6 


LEE 
1 
i 
$ 
Suntem cinci pitici, boeri dumneavoastră, Astfel, cei cinci pitici laolaltă gândiră; d 
Cinci mici pitici şi fără casa noastră. Şi'n căutare, peste văi şi munți porniră. i 
N'avem purcel, căţel şi n'avem nici o mâță Care mai de care, bine ochii cască, 
Suntem sărmani pitici, dar, dorim o căsuță. O casă, o mică casă, doar să găsească. 
: 


a 


Vai doamne! ei zic: care mare arhitect, 
Zidi acest castel atât de frumos şi perfect. 
Oare aceste minunate şi încântătoare căsuțe Şi porniră în pădure să culeagă 

Să fie din ciuperci făcute, de drăgălaşe mămăruțe ? Pe cea mai frumoasă ciupercă s'aleagă. 


Aleseră una mare şi umflată 


In ea să încapă toți deodată. e A 
Şi-o târâră voiniceşte pe roate Căci câte odată ciuperca cea mai frumoasă r 
De se minunau vietățile toate. E locuită de viermi sau... găunoasă. 


CONICA PRO V ASTE E i SE SEE EE ESES E PR AA ESES E EAT EES ELET ET SEE AAEE TE CCA O ZE RE E 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. I. Com. ™ 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacția și administrația, Str. Sărindar 7, București. Telefon 3.84.30 Cec Poştal 4.083. Red. responsabil : P 
lonescu T. George (G. R). Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale 

în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 . . 


ei 


PREŢUL 5 LEI Imprimeriile „Cuvântul“, S, A. R. Bucureşti 


rentă, iar penele unse cu acel ulei ce îi ies pe 
urechi se combină în așa fel încât fac ca un 
fel de manta impermeabilă. Natura l-a îmbrăcat 
întradevăr în mod minunat pe pinguin pentru 
navigaţie ; l-a prevăzut chiar şi cu o mică pungă, 


. pe o parte a gâtului, în care el înmagazinează 


aer înainte de a intra în apă şi se servește de 
el apoi când înnoată sub apă. 

Veselia naturală şi activitatea acestui intere- 
sant palmiped se micșorează pe zi ce se apropie 
epoca năpârlirei penelor. Aproape șase săptă- 
mâni sărmanii pinguini sunt întrun hal de mi- 
zerie că le plângi de milă; incapabili de orice 
activitate. Presimţind această epocă ei se duc 
cât mai des în mare să caute sardelele care sunt 
hrana lor, în scopul să-și facă o rezervă de 
grăsime îngrășşându-se, ca să poată rezista la 
lungul și obligatoriu post: într'adevăr pe când ei 
năpârlesc — sau mai bine zis „le cad penele“ 
ei nu pot să înoate în mare și deci să-și agoni- 
sească hrana. Și astfel slăbesc încetul cu încetul, 
susținuți numai de grăsimea acumulată de or- 
ganism. 

In fine acoperit cu penele cele noui, pinguinul 
e acum în stare să se reîntoarcă în elementul 
lui preferat. Dar pentrucă a devenit prea uşor, 
prin post, nu mai poate să se afunde și să 
înnoate sub apă, deaceia, mai înainte de a intra 
în apă înghite cu băgare de seamă pietricele de 
pe plajă ca să-și facă un lest în stomac. Apoi 


se aruncă în apă şi rămâne multă vreme acolo 
hrănindu-se serios ca să redevină puternic şi 
sănătos. 


Un frumos grup: Tăticul şi doi fii pozând în faţa fotografului 


Creatură interesantă şi amuzantă, pinguinul cu 
obiceiurile lui curioase, e foarte simpatic cui îl 
observă bine. Are ceva omenesc, care îl deose- 
beşte de toate celelalte palmipede. 


REGINA PEȘŞTILOR 


un băeţaș şi o fetiţă pe malurile râurilor, 
cari curgeau pe-acolo; el era trimes de 
unchiul său, care se numea Tord şi era 
pădurar să strângă vreascuri; ea era trimisă 
de părinţii ei să prindă ţipari, căci apa fiind joasă, se 
putea vedea în mal. Ea trebuia, în lipsa acestora, să 
aştepte printre pietre racii, cari erau foarte numeroşi. 

Sărmana fetiță, întotdeauna îndoită şi cu picioarele 
în apă, era atât de milostivă pentru suferinţele animalelor, 
încât de cele mai multe ori, văzând svârcolirile peştilor, 
pe cari îi răpia apei, îi punea din nou la loc şi nu aducea 
decât raci, cari adesea îi înțepau degetele până la sânge 
şi pentru cari era mai puţin bună. Băeţaşul, făcând le- 
gături de vreascuri, era ades certat de Tord, fie căn'a 
adus destul, fie că vorbise prea mult cu mica pescăriţă. 

Era o zi anumită, când aceşti copii nu se întâlneau. 

In această zi, multe zâne frumoase se scăldau şi se 
prefăceau în lebede. O zi după aceasta, micul pădurar 
zise pescăriţei : ? 

— ţi aminteşti că eri team văzut înotând, cu toţi 
peştii cari te urmau: tu însăţi erai un frumos peşte 
roş, cu aripioarele strălucind de solzi auriţi ? 

— Imi amintesc, zise fetiţa; apoi, te-am văzut, când 
erai pe mal, că semănai cu un frumos brad ale cărui 
ramuri de sus erau aurite şi toți copacii pădurii te 
salutau, îndoindu-se până la pământ. 

— E adevărat, răspunse băeţașul, am visat aceasta. 


— Şi eu am visat deasemenea ceeace mi-ai zis: dar 
cum se face că ne-am întâlnit în vis? In acest moment, 
convorbirea lor fu întreuptă, căci Tordapăru. Acesta 
începu să-şi lovească nepotul cu un baston, pedepsindu/l 
din cauză că n'a strâns mai mult. Şi apoi, strigă el, nu 
ţi-am spus să iei şi creng le, pe cari poţi să le rupi? 

— Dacă ași face aceasta, păzitorul m'ar pune în închi- 
soare, dacă ar găsi în vreascurile mele crengi. Dar chiar, 
când voiam să fac aceasta, auzeam copacul cum plângea ! 

— Şi eu tot aşa, spuse fetița, când duc peştii în coş, 
îi aud cântând atât de trist, încât îi arunc în apă. 

— Taci mincinoasă! strigă Tord, tu nu-mi laşi ne- 
potul să lucreze. Te cunosc, tu eşti regina peştilor. 
Dar cândva te voiu ucide. Peste câtva timp, pe când 
Tord, fiind ajutat de nepotul său, vroia să scoată plasa 
din apă, băeţaşul recunoscu frumosul peşte cu solzi 
auriţi, pe care l'a văzut în vis. Spre a-l apăra de Tord, îl 
lovi pe aceasta peste mână. Tord furios, îl apucă de păr, 
căutând să-l răstoarne. Când rezistenţa copilului era pe 
sfârşite, copacii mugiră și o furtună groaznică pornindu-se, 
făcu pe Tord să se retragă în coliba sa. După puţin, Tord 
veni cu alți pădurari. In zadar spinii şi mușchiul opreau 
trecerea, căci topoarele loveau în dreapta şi în stânga, Dar 
regina peştilor se plânse râurilor, cari inundară locul unde 
se găsea Tord şi tovarășii săi, încât aceştia pieriră. Acum, 
el, micul pădurar, deveni regele pădurilor şi ea, regina, 
peştilor. De-aci înainte putură să vorbească, nestingheriţi 
de nimeni, căci erau mari şi puternici. 


FATA 


DUPĂ o frumoasă 
zi de joacă la ţară, 
d Giorgio se culcă 
foarte obosit; dar 
se învârti pe o parte, 
se învârtea pe partea cealaltă, 
nu putea să adoarmă deloc. 

Poate că din cauza luminei 
lunei care inunda cămăruța? 
nu; pentrucă îi plăcea copilului 
să doarmă cu transperantele 
ridicate, părându-i-se că luna 
îi ține de urât. Dar în seara 
aceia, luna se strâmba la el, 
parcă ar fi durut-o și pe ea 
ca şi pe el stomacul. Nu mai 
avea acea frumoasă față ro- 
tundă care îi surâsese noaptea 
trecută, aducându-i aminte când 
a văzut-o de fața pudrată de 
făină a unei paiaţe dela circul 
equestru. 

— Ce ţi s'a întâmplat astă 
seară? — o întrebă Georgio, mai 
mult așa ca să vorbească cu 
cineva, având în vedere că tot 
nu putea să doarmă. 

— Eu? nu ştiu, nu-mi dau 
seama, — răspunse luna, cu un 
aer inocent. 

— Şi totuşi tu pari să zici: 
„ai, ai...“ şi să ai crampe; anu- 
mite dureri simt și eu, la stomac, 
şi poate din cauza lor nu pot 
să fiu liniştit. Şi tu-ţi baţi joc? 
Nu ţi-e milă de mine? 

— Ce trebue să fac dragul 
meu? Nu pot să-ţi dau un ceai 
de muşșețel. Vrei să trimit vre-o 
rază de-ale mele să deștepte 
pe vreunul din casa ta, ca să-ți 
vie în ajutor ? 

— Nu, nu; s'ar speria, mai 
ales mama; nu e vorba decât 
de o mică indigestie și mâine 
dimineață totul va fi terminat, 
fără ajutor şi fără poveşti. Altă 
dată am să ştiu să mă înyrijesc 
mai bine. Principalul e ca in- 
digestia să treacă... ai, ai... şi 
să sosească repede mâine di- 
mineață.  Ajută-mă tu să-mi 
treacă vremea.  Povesteşte-mi 
ceva; te-am socotit totdeauna 
ca pe o bună prietenă, și eşti 
atât de frumoasă! Ai, ai burta 
mea... 

— Ascultă, ascultă; poate că 
tu nu știi că eu am pentru tofi 


4 


In acea seară luna se strâmba la el. 


aceiaşi faţă, dar fiecare vede 
în mine o înfățișare deosebită. 
Tu însuți seara trecută îmi 
găseai înjăţișarea unei paiațe 
pudrate cu făină, înfăţişare care 
te făcuse să râzi cu atâtă poftă. 
Şi astă seară în schimb... 

— Nu-ţi mai bate joc din 
nou de mine... haide! 

— Vreau să-ți spun că am 
atâtea feţe, sau că mai degrabă 
așa mă văd oamenii, cu fel de 
fel de feţe. 

In frumoasele nopți senine, 
dacă se uită la mine cu băgare 
de seamă, observă... 

— Umbre de crateri şi de 
munți. 

— Aşa zic învățații. Când vei 
urma studii mai grele, vei afla 


Ducea pe brațele păroase un maldăr de 
fructe. 


că şi eu, — 
luna, sunt o 
mică lume 
ca și pă- 
mântul, — dar la mine nu e 
viață. Dar hai să lăsăm ştiinţa 
şi pe învățați. Vreau să-ţi spun 
ce vede în mine multă lume, 
mai puțin învățată, când mă 
priveşte noaptea. 


— Hai spune repede. 

— lată: avarii văd în um- 
brele mele pe un om adus de 
şale care ţine strâns la piept 
un săculeţ cu bani. Cei care se 
iubesc și care se plimbă, suspi- 
nând, la lumina lunei, văd în 
chipul meu, două chipuri care 
se sărută. Tinerele femei mări- 
tate care vor să aibă copii, zic 
că eu le arăt un mic îngeraș 
cu mâinile întinse. 

— Și toate aceste sunt ade- 
părate ? 


— Pentru cine priveşte este 
adevărat. Am cunoscut un asasin 
care își acoperea fața cu mâinile 
şi se cutremura tot ca un bleste- 
mat, când deabia apărea o dul- 
ce rază a mea; şi ştii de ce? 
Pentrucă credea că vede în fața 
meă asemănarea cu faţa omului 
pe care îl asasinase. 


— Lună, te rog povestește-mi 
poveşti dar nu așa de triste. 

— Am să-ți istorisesc una 
curioasă care mi-a fost poves- 
tită destul de departe de aci, 
pentrucă după cum vei şti, eu 
ştiu și văd toate, mi-a fost isto- 
risită în Extremul Orient. 

— E o istorie adevărată? 

— Chinezii care mi-o poves- 
tiră şi care la rândul lor, au 
auzit-o din bătrâni, o cred a- 
devărată. Dar e vorba desigur 
de o legendă, și este vorba despre 
primele începuturi ale omului 
pe pământ. 

„In acele timpuri pământul 
era o mare pădure şi toate ani- 
malele trăiau fericite în liber- 
tate şi frăţeşte. 

„Intr'o zi ducându-se la plim- 
bare în tovărășia unei maimuțe, 
o vulpe și un iepure se întâl- 
niră cu un bătrân misterios. 
Infăţişarea sărăcăcioasă a dru- 


mețului le făcu milă: vocea lui 
stinsă le ceru milă. 

„Mi-e așa de foame... gemea 
bătrânul zdrențăros și aproape 
sfârșit de oboseală. 

„Cele trei animale bineînţeles 
nu puteau să-i dea nimic pen- 
trucă nu aveau nimic, dar 
iepurele, cu inimă bună, zise 
deodată: Așează-te aci la rădă- 
cina acestui copac bătrâne; noi 
suntem sănătoşi și iuți, vom 
merge repede să-ți căutăm ceva 
de mâncare. 

„Aşa zicând; porniră fiecare 
încotr'o. 

„Cea dintâi se întoarse vulpea: 
punându-se la pândă pe mar- 
ginea unui râu, prinsese o fru- 
moasă capră, care încă se sbătea 
şi care, aruncată la picioarele 
bătrânului, plângea cu voce 
argintie, în convulsiunile agoniei. 

„Cerşetorul avu astfel o primă 
hrană proaspătă şi gustoasă. 

„Puțin timp după sosirea 
vulpei, apăru maimuța sărind 
dintr'o ramură în alta; şi du- 
când pe braţele ei păroase un 
frumos maldăr de frud ce-l lăsă 
să cadă la picioarele bătrânului. 

„Oh! — exclamă el mișcat, 
— ce bogăție! Cum să vă 
răsplătesc! 

— „Să ne răsplătiți, de ce? 
Cele ce vam adus nu ne-a 
costat nimic, doar o mișcare — 
ziseră vulpea şi maimuța. 

„Apoi apăru şi iepurele, în- 
cetişor,  încetişor, nu aducea 
nimic. 

— „Cum se face? nai găsit 
nimic tu? 

„lepurele mărturisi rușinat, 
că din cauza timidităţei lui fără 
pereche n'a îndrăznit să facă 
un gest curagios. 

„Bătrânul cerşetor surâse cu 
bună voinţă, și fără să-l mustre: 
— Eşti prea fricos tu; tremuri 
de ori şi ce! 

„Era adevărat, dar sărmanul 
iepure se simţi jignit în amorul 
lui propriu şi apoi, se rușină 
într'atât încât ne ştiind să dea 
bătrânului nici o probă despre 
mila lui, se gândi la o idee 
eroică, dezesperată. 

— „„Ajutaţi-mă să culeg crăci 
şi frunze uscate — zise el vulpei 
şi maimuţei, care începură să 
culeagă împreună cu el. Când 
culeseră o frumoasă grămadă, 


zise: — Acum să le dăm foc. 

„De ce? ce vrei să frigi? — 
întrebară tovarășii lui. 

„Pe mine însumi, — răspunse 
iepurele. — E singurul lucru 
ce pot să 
ofer săr- 
manului 
cerșetor ca 
să-şi poată 


O maimuţă, o vulpe 
şi un iepure se în- 
tâlniră cu bătrân 
misterios. 


potoli foamea. Astfel va afla 
că mie chiar, şi poate 


mai mult decât vouă, mi-e ` 
milă de el. 


„Și fără să mai aștepte ceva 
fricosul iepure, pe care senti- 
mentul de milă îl transformase 
în leu, se aruncă în foc. Și 
nimeni nu l-a auzit scoțând un 
strigăt sau un geamăt. 

„Bătrânul se ridicase în pi- 
cioare și strălucea iluminat de 
o lumină misterioasă. El nu era 
un sărman cerșetor, ci creatorul 
lumii care răsplăti pe eroicul 
iepure, dându-i un loc eterri 
în lună. Pentru aceasta în nopțile 
cu lună plină, Chinezii văd în 
fața mea un iepure care stă 
liniştit, încolăcit. Poate că, pri- 
vind bine, chiar tu copilul meu 
îl poţi vedea... Mă asculţi?... 

Dar Giorgio nu mai asculta. 
Adormise şi surâdea visând. 


PĂŢANIA LUI ROȘCULEŢ 


Jenica îl iubește mult pe 
Roșculeț, motanul cel roșu, pen- 
trucă el a scăpat-o de şoricelul 
care de multe ori o făcea să se 
urce pe masă. li părea rău 
micuţței şi de Roade-mult și nu 
cu indiferență a privit când îi 
rămăsese numai codița din bo- 
tul lui hRoșculeț, care mârâia 
furios. 


x 


Soarele de April încălzeşte 
floricelele din grădiniţă, dintre 
care una e ocupată cu împo- 
dobirea păpușşii su părul auriu 
şi ochii albaştri. E Jenica şi 


ea se aseamână mult cu florile- 


şi cu păpuşica. Şi pe toate le 
'ncălzește deopotrivă soarele, 
căci toate sunt deopotrivă de 
curate. 

Roșculeț doarme şi se visează 
stăpân al împărăției lui Roade- 
mult, în timp ce mămica roşește 
ouă de Paşti. Dar deodată mo- 
tanul simte că pluteşte în aer. 
Deschide alene ochii și se tre- 
zeşte în braţele Jenicăi. Ar fugi, 
dar ştie bine că orice i şar 
întâmpla, totul se termină la 
farfurioara cu lapte, pe care 
buna lui stăpână are întotdeauna 
grije să i-o umple. 

— Ce vopsele frumoase are 


mămica!  hoșculeţ wo fi gelos 
pe ouăle din coș? 

Şi îndată Jeanei îi vine ceva 
în gând. Cu o pensulă îi face 
motanului mai întâi mustăți, 
căci ale lui sunt prea rare; apoi 
sprâncene, pantofi albaştri, 
urechi galbene şi o coadă verde. 
Acum el nu mai are de ce să 
fie gelos, căci are mai multe 
culori decât oricare ou pus să 
se usuce. 

— Eşti frumos,  Roşculeţ 
mamă? îl întrebă Jenica, așe- 
zându-l în faţa unei oglinzi. 

Dar el nu răspunse şi ea-i 
dete drumul în curte. 

— Du-te ’n colo Roșculeţ, 
că prea ești motan! 

x 

Şi micuței îi pare rău acum, 
căci nu l-a mai văzut de mult. 
S'o fi supărat pe ea? O va ierta, 
căci e bun şi a mai iertat-o 
odată: atunci când i-a făcut 
sandale de hârtie de mergea 
prin curte scuturându-și picioa- 
rele la fiecare pas. 

Ar fi păcat să nu mai vie, 
căci Bubică nu ştie să alerge 
după cârpa neagră legată cu 
sfoară! 


RE 2 


* SGREBĂNUŞ % 


N toiul unei nopţi fără lună. O groaznică 
detunătură de puşcă urmată de un gemăt 
omenesc înnăbuşit, ne trezi din somn. 
Alergai şi eu afară, fireşte, ca mai toată 
lumea de prin împrejurimi, să văd ce sa 


întâmplat. 

La casa nu tocmai depărtată a lui Moş Ion Can- 
tonieru, mare forfoteală de femei şi copii speriaţi, cu 
lumânări aprinse în mână. Prin ferestruica îngustă a 
podului, atârnau în jos două picioare de om, din care 


curgeau şi se prelingeau 
pe zidul cel alb, lungi 
dâre de sânge roşu. Ră- 
zemat de stâlpul prispei, 
cu puşca încă în mână, 
Moş Ion stătea cu ochii 
ţintă spre gura podului 
așteptând să vadă ce miş- 
care e gata să mai facă 
necunoscutul de sus. Dar 
acesta nici gând să se 
clintească. 

— Ce mi-ai cătat în 
pod, tâlharule ? 

Sus, tăcere, nici o miş- 
care şi nici o vorbă de 
răspuns. 

— Care eşti ăla, măi, 
hoţule ? Vorbeşte că trag 
din nou. 

— Lasă-l, tăicuţule, 
nu vezi că-i mort? Haide 
la jandarm mai bine. 

— Ba nu-i mort, se 
preface. Tu nu ştii cei 
şireți îs hoţii! Ia să vez cum mi ţi-l scot eu din 
gaură. 

Şi trimise un glonţ năprasnic în aer, făcând să vu- 
iască văile. 

— Nu mai trage! Nu mai trage, moșule, că mă 
predau de bună voe! se auzi o voce răgușită, de sus. 

Vecinii aduseră în grabă o scară și tâlharul, omă- 
tăhală lungă cât toate zilele, fu scoborât şi lungit cu 
faţa în sus pe un petecuț de iarbă umezită de roua 
nopţii. La lumina slabă a lumânărilor de ceară afla- 
răm cine era; Sgrebănuș, vestitul găinar al satului. 
Răvnise la şunca bietului cantonier, care o pusese în 
pod la afumat. Sosind și jandarmii, aceștia i-au pus 
căluşele la mâini, lau aruncat într'o căruţă şi l'au dus 
d'adreptul la spital, pentrucă glonţul îi sfărâmase flu- 
erul piciorului... 

Două săptămâni după întâmplarea asta, vindecân- 
du-şi rana dela picior, îşi făcu intrarea pe uliţa cea 
mare a satului, însoţit de doi jandarmi, cari îl adu- 
ceau la cercetare. 

Ajungând în faţa bisericii, dădu să se lase în ge- 
nunchi, ca omul pocăit, dar neputând, se propti în 
gard şi-şi făcu o cruce. 

— Mulţumescu-ţi, Doamne, Dumnezeule, că m'ai 
scăpat cu viață şi mi-ai lăsat zile, măcar aşa, șchiop, 


6 


să mai văd odată satul în care n'am știut să fiu om 
de omenie cât am fost întreg la trup. 

Innălță cu smerenie fruntea spre cer, stătu aşa o 
clipă şi apoi, înseninat la faţă privi rugător spre jan- 
darmi : 

— Ascultaţi-mi vă rog o dorință. Ştiu că sunteți 
oameni buni la inimă. Inainte de-a ajunge la postul 
d-voastră, la cercetare, îngăduiți-mi să stau de vorbă 
cu copilaşii, cu micuţii aceia ai satului, cari se zăresc 
tocmai acum venind în cete vesele dela şcoală. 
Intradevăr, şcolarii 
tocmai plecaseră dela 
şcoală şi-şi vedeau de 
drumul lor, cu gălăgie şi 
veselie; dar cum îl ză- 
riră pe Sgrebănuş între 
doi jandarmi, frunţile li 
se încreţiră şi trecură cu 
toții pe partea cealaltă 
a drumului, cu sfiala și 
groaza unei blânde turme 
de mieluşei cari simt a- 
propierea lupului fioros. 

Bătrânul Sgrebănuș pă- 
truns în adâncul sufletu- 
lul de durere, lăsă să-i 
picure din ochi două la- 
crămi mari şi le zise: 

— Dragi copii, ştiu că 
merit să fugiți de mine 
şi să mă arătaţi cu de- 
getul. Dar acum, când 
am piciorul sgârcit şi pus 
în feşi şi când sunt în- 
tre doi jandarmi, voinici, 
pentruce vă mai feriţi de mine? Veniţi, apropiaţi-vă, 
puii taichii, căci este un om bătrân care vă chiamă 
la dânsul şi vrea să se uşureze spovedindu-se vouă!.. 

Era atâta căldură în vorbele, în rugămintea lui Sgre- 
bănuș, încât copiii înduioşați ca prin farmec, se a- 
propiară şi făcură roată în jurul lui, așteptând curioşi 
să audă ce are să le spună. El își șterse cu palma la- 
crimile de pe obraz, se propti în cârje privindu-i oa 
dată lung şi drăgăstos, începu: 

— Ascultaţi, dragii mei... Voi mă cunoaşteţi ca pe 
un om rău. Eu am spart tejgheaua cu bani a lui Niţă 
Cârciumarul, eu am furat găinele Neguţei- Văduva, eu 
am lăsat flămânzi pe copiii lui Dumitriu al Stanei, 
luându-i în sac, porcul tăiat în ajunul Crăciunului... 

Sunt un hoţ şi hoţia este o mare meteahnă, un a- 
furisit cusur, de care un om nu se poate desbăra de 
cât atunci când îi vine o pedeapsă dumnezeiască, așa 
cum mi sa întâmplat mie acum. Vedeţi? Piciorul 
ăsta, sgârcit de glonte, nu va putea să mai mă ajute 
ca să mă furișez noaptea prin ogrăzile oamenilor. Va 
trebui restul zilelor să-mi târăsc trupul cu anevoie, 
cerşind pâine pentru pântec și milă pentru suflet.. Voi, 
drăguţii mei, voi care sunteţi cu inimile curate şi albe 
ca potirele crinilor de grădină, trebue să aflaţi că da- 
rul hoţiei nu mi-a venit așa, nitam-nisam, dintr'odată. 


Blestemul ăsta mi-l amintesc bine, îşi are obârşia din 
copilărie, de pe vremea când eram mic-micuţ. Şi ştiţi 
voi, mărunţii taichii, cum am început-o de copil? Cu 
lăcomia! Imi murea limbulița după lucruri dulci la 
gust. Cum treceam pe lângă dulapul în care maică-mea 
îşi agonisea bunătăţile pentru gură ale casei, nările 
mele se umflau adulmecând miros de pradă, din dosul 
obrajilor mi se lăsa apa `n gură şi fără să mă pot stă- 
pâni, fără să mă gândesc la bocetele de mai pe urmă 
ale maicii, jefuiam dulapul de tot ce era maicu preţ 
în el... Cum vedeţi, feţii mei, lăcomia a fost la în- 
ceput sâmburele din care a încolţit mai târziu pomul 
răutăţii, al hoţiei, în sufletul meu. N'am gândit de 
mic să mi-o stăpânesc. Priveam cu jind la cireșele din 
poalele soru-mii şi aşteptam şiret ca ea s'adoarmă şi 
ile mâncam fără să mă gândesc că trebue să-mi stă- 
pânesc pofta. Un urs, cât îi el de fiară pofticioasă la 
carne de om şi tot îl poţi deda de mic la trântă în 
joacă fără ca să-ţi înfigă colții în tine; eu însă n'am 
fost în stare să-mi înfrânez, lăcomia de copil şi iată 
de ce, odată cu creşterea mea, din lacom m'am făcut 
hoț, fără putință de tămăduire. Căci mai târziu pofta 
pentru dulciuri s'a prefăcut în lăcomie după băutură. 
Băutura cerea bani, bani pe cari eu nu-i aveam. Imi 
ardea gura de sete, nu mă puteam stăpâni cu apă, 
îmi trebuiau deci bani pentru vinul sau rachiul lui 
Niţă Cârciumarul şi iată cum, într'o noapte întune- 
coasă, din lacom m'am prefăcut în hoţ, în tâlhar, spăr- 
gându-i tejgheaua şi furându-i banii... Şi-apoi de-aci 
în colo, drumul tâlhăriilor mi-a fost deschis de-alun- 
gul şi de-alatul. Uitaţi-vă la halul în care am ajuns 
la bătrânețe. Cu un picior stricat de "'mpuşcătură, is- 
tovit, nemâncat şi nespălat, între baionetele jandarmi- 
lor, arătat cu degetul huiduit cu desgust de oa- 


menii cinstiți şi cu povara atâtor mii de păcate cari 
îmi vor apăsa sufletul pentru restul zilelor. Să nu mă 
urâţi şi să nu mă blestemaţi, dragi copilași. Să vă du- 
ceţi acasă şi întotdeauna să vă amintiți de cele ce v'a 
spus Sgrebănuș, tâlharul Sgrebănuş: „Din lăcomie se 
naște hoția“*. 

Zicând acestea, un plâns cu lacrimi şi cu sughiţuri 
îl podidi. Jandarmii îl ajutară cu bunătate să meargă 
sprijinindu-l de brațe, iar copiiise depărtară purtând 
fiecare pe buze cuvintele ; 

„Copilul lacom ajunge tâlhar !* 


MICUL 


LI 3NUȚŢȚA se juca în țărmul râului cu păpuşa sa. 
E=] Pe neașteptate se ridică însă un vânt care luă 
papuşa şi o aruncă în apă. La strigătele și ţipetele 
Lenuţei, alergă Mișu, verişorul Lenuţei. Mişu putu 
să prindă păpuşa cu o prăjină lungă și să o scoată din 
nou pe uscat. 

Lenuţa cu o mână își ştergea lacrămile, iar cu cea- 
laltă ţinea păpuşa de pe care apa curgea gârlă. O duse 
repede acasă pentru ca să o usuce şi să-i schimbe 
hainele. „Culcă o bine în pat și înfăşoară-o bine, îi 
zise în glumă bunicu-său, „pentrucă te pomeneşti că 
răceşte şi cade bolnavă“. 

Dar după ce o aşterse bine şi o primeni Lenuţa în 
loc să se bucure, izbucni din nou în lacrimi. Şi avea 
de ce: păpuşa nu mai semăna cu ceeace fusese mai 
înainte de a fi aruncară în apa râului. Nu numai că 
frumosul păr blond al păpuşei era încâlcit, pe alocuri 
rupt, dar nici tu buze roşii, nici tu obraji trandafirii, 
nici tu ochi albaştri și frumoşi. Pieriseră, luate și şterse 
de apă, toate culorile şi toată frumusețea. Tocmai a- 
tunci intră în odaie şi Mişu. „De ce plângi?“ o în- 
trebă el pe verişoara sa. „Nu eşti mulţumită că ţi-am 
scăpat păpuşa din râu ?*. 

— Mişule, strigă Lenuţa printre lacrimi, ian te uită 
şi vezi ce s'a ales de biata păpuze. 


— Fii pe pace, că o fac eu din nou frumoasă, îi 


P FCO TO Ra 


întrerupse Mişu vorba. Ia-o și hai să mergem la noi 
acasă. După ce se duseră la casa lui Mişu, acesta ins 
tră în odaia fratelui său care era pictor și începu să 
amestece diferite culori. După aceea luă păpuşa pe 
genunchi, iar Lenuţei îi dădu să ţie pensula, o înmuie 
întrun pahar cu apă, o frecă pe culoarea cea roşie şi 
o trecu uşor pe buzele păpuşei. Obrăjorii îi pictă cu 
o culoare roşie amestecată. însă cu culoare albă. Cu 
culoarea albastră îndreptă ochișorii păpuşei, iar cu un 
galben-auriu dădu pe părul păpuşei. 

Şi iată că figura posomorâtă a păpuşei reînvie, se 
înfrumuseţă și deveni din nou zâmbitoare. 

Ochii Lenuţei străluceau de bucurie. 

— „Da, Mişu se pricepe la toate““, zise ea în gând și 
se hotărî să i-o dea lui Mișu toată prăjitura pe care 
maica ei i-o cumpăra în fiecare Duminică. 

lată însă că ușa se deschise pe neaşteptate şi intră 
fratele lui Mişu care strigă supărat: „„Mișule, cine 
ţi-a dat voe să umbli la culorile mele ?* 

Mişu se sperie rău de tot, dar Lenuţa, punând 
mâna pe păpuşe, îi zise: „Nene, iartăl, te rog! A 
făcut-o pentru mine... şi vezi ce frumoasă a făcut 
păpuşa“, adăugă ea cu toată gingăşia. 

Fratele lui Mişu se uită la păpuşa pictată din nou 
şi grăi mulțumit: „„Bravo, Mişule! Te iert numai 
fiindcă ai ştiut să pictezi așa de frumos“. 


DUNĂRE VOINICUL 


A fost odată ca niciodată, etc. 
| A fost odată un pustnic. El 
trăia într'un codru, pe unde tre- 
cea o apă mare. Şezând el acolo 
singur, i se urâse tot având de a- 
face cu fiarele sălbatice. Dorul lui 
era să aibă un copil ca alţi oa- 
meni, şi odată hotări să se ducă 
la râu, și ceeace o găsi să fie co- 
pilul său. 

A doua zi, sculându-se cu noap- 
tea în cap, şi mergând la râu, găsi 
un coş la margine, abătut de apă; 
îl luă şi într'însul află un copil de 
lemn, pe care la adus la coliba 
lui. Se bucură sihastrul de aceasta, 
dară bucuria nu era desăvârșită, 
fiindcă lemnul este tot lemn, nu 
mișcă. Se puse deci pe post şi pe 
rugăciune. Trei zile şi trei nopți 
încheiate, nu se ridică dela pământ 
că doar va arăta Dumnezeu vre-o 
minune cu dânsul. 

In ziua a patra, pe la cântători, 
când se revărsă de zori, se pome- 
neşte că intră la dânsul doi moş- 
negi cu bărbile până la brâu, şi 
albe colilie. 

Pasă-mite era Dumnezeu cu sfân- 
tul Petre. Bietul pustnic rămase 
uimit de mirare, el care nu văzuse 
pui de om străin prin preajma lo- 
cului, de când trăia p'acolo. 

— Bun găsit, bătrânule, îi spu- 
seră ei. 

— Bună să vă fie inima, tăti- 
şorilor, dar ce vânt vă aduce pe 
la mine, nevoiaşul? Căci nu mai 
ţin minte de când nam mai vă- 
zut nici urmă de dobitoc p'aci, ne- 
cum de om. N'am un topor la în- 
mână, că aș face un semn în pra- 
gul de sus, ca să-mi aduc aminte 
că m'au cercetat în viața mea oa- 
meni de felul alor nostru. 

— Şi fără să te osteneșşti, sem- 
nul se va face. Dară de ce-ţi to- 


8 


ceşti genunchii rugându-te şi te u- 
suci postindu-te? îl întrebară ei. 

Atunci sihastrul sculându-se, le 
povesti toată întâmplarea, cum gă- 
sise copilul de lemn, şi sfârşi zie 
când: 

„Acum mă rog și postesc, ca 
doar văzând Dumnezeu râvna mea, 
se va îndura să facă vre-o minune 
însufleţind acest lemn, ca să-mi fie 
toiag bătrânețelor ; că iată picioa- 
rele şi mâinile îmi slăbănogesc, vă- 
zul a început să-mi piară şi în cu- 
rând are să mă prinză nemernicia 
cea mai de pe urmă a vieţii ome- 
nești. 

— Rugăciunea ta sa auzit la 
cer. Râvna ta este cunoscută a- 
cum. Fii pe pace! Mâni de dimi- 
neață, la mânecate, Dumnezeu are 
să-ţi trimeată sprijinitor bătrânețe- 
lor tale pe „Dunăre Voinicul'“. 
Cum isprăviră de vorbit, moşnegii 
pieriră ca o nălucă. 

Pustnicul rămase ca un căzut 
din cer, când numai văzu înaintea 
lui nimic, se frecă la ochi, se mai 
uită odată, cătă prin prejurul co- 
libei, spre a se încredința de n'a 
fost vre-o ispită de-a necuratului. 

Aş! ce era să vază, dacă nu a 
vea ce. Atunci şi el începu să 
scuipe în toate pârţile, ca să se 
depărteze duhurile cele rele. 

Apoi, aducându-și aminte de ros- 
tul cel blând ce aveau acei moş- 
negi în graiul lor, i se mai alină 
oarecum frica. m 

Toată noaptea următoare, orbă- 
căind sihastrul, dete târcoale coli- 
bei ca să vază dincotro parte are 
să-i vie voinicul ce-i spuseră un» 
chieşii, când în zori, la mânecate, 
auzi în colibă un glas mângâios de 
copil, că-i zice: 

„Tată! măi tată! mi-e foame; 
dă-mi ceva să mănânc! 


Iară pustnicul, întorcându-se şi 
văzând un copilaş frumos ca un 
bujor, îi pieri frica şi răspunse și el : 

„Copil să-mi fii, să te numeşti 
Dunăre Voinicul şi să nu te biru- 
iască nimenea, nici la luptă, nici 
la isteţime““. 

Dumnezeu care ascultase şi pri- 
mise rugăciunile cele fierbinţi ale 
sihastrului, trimisese duh de viață < 
şi însufleţise pe copilașul de lemn, 
pe care l&cuitorul codrului îl gă- 
sise în coș, venind pe gârlă. 

Se puse deci bătrânul de îngriji 
pe copil şi-l crescu. 

De ce creştea, se făcea mai tru- 
peş și mai voinicos copilul; iară 
după ce se mări, începu a ieşi şi 
dânsul la vânătoare. Pe unde um- 
bla el, nu se stăveau păsări ori do- 
bitoace. Unde să mai fie fiare săl- 
batice pela coliba tatălui său, tii, 
că era peire de cap. Se bucura tă- 
tâne-so şi îi creştea inima când ve- 
dea pe fie-său așa viteaz. 

Intr'o zi, Dunăre Voinicul, ie- 
şind la vânătoare, intră într'un coxo 
dru vecin cu cel în care trăia elcu 
tată-său: pe acolo dete el peste un 
tontolete de om, care lua copacii 
de vârf şi-i încovoia. 

.- — Ce faci tu, mă, aici, Strâmbă 
Lemne, îi zise el. 

— Ce să fac? îi răspunse Strâm- 
bă Lemne, iacă îmi fac şi eu me- 
seria. Dacă vrei, aide să ne facem 
tovarăşi ! 

— Aide, îi zise Dunăre, cam în 
dorul lelii, poate vei fi şi tu bun 
la ceva. . 

Mergând ei prin codru, deteră 
de o apă ce venea tulbure. Se mi: 
rară de una ca aceasta, apoi mer- 
seră mai înainte. In drumul lor de- 
teră de un om care sta cu un pi- 
cior pe un mal şi cu un altul pe 
celălalt mal al gârlei. 


Pisa 


El sparse un munte, şi dintr'în- 
sul lua bolovani şi colți de piatră, 
îi freca în palme, şi praful îl da 
pe gârlă. De aceea venea apa tul: 
bure. Cum îl văzu Dunăre Voini- 
cul, îi zise: 

— Dar tu, mă? cei este de 
freci ale pietre şi nu le lași în fi- 
rea lor, aşa cum le-a făcut Dum- 
nezeu ? 

— Așa mieste mie osânda, răs- 
punse Freacă-Pietre. Dar voi unde 
vă duceţi? : 

— lacă unde vom vedea şi noi 
cu ochii, şi unde ne-o scoate dru- 
mul pe care am apucat. 

— Vrear-aţi să mă luaţi şi pe 
mine tovarăș? Pot să vă fiu și eu 
de vr'un ajutor. 

— Aide şi tu, neiculiță; că doar 
nu vom avea să te ducem în cârcă. 

— Da cum păcatele să fie una 
ca asta? M'oiu târî şi eu, iacă, 
după voi, și n'oiu rămânea mai 
prejos decât tovarăşii mei. 

Şi câte trei voinicii purceseră 
mai departe. 

Merseră ei ce mai merseră, şi 
ajunseră la un munte. Acolo po- 
posiră. lară dacă văzură că este 
vânat mult şi bun, se aşezară a- 
colo, şi își închelbăşiră şi un adă- 


Se dedulciseră, vezi, la vânat bun. 
Şi ca să nu li se întâmple vre'un 
neajuns, ei îşi făcură și rând: doi 
se duceau la vânătoare şi unul ră- 
mânea de îngrijea de adăpost şi 
mai vedea și de ale mâncării, ca 
să fie gata când s'or întoarce cei 
duşi la vânătoare. 

Intr'vna din zile, când era de 
rând Strâmbă Lemne şi gătea bu- 
cate pentru dânsul şi pentru to- 
varăşi, veni Tarta-Cot, Barbă-d'un 
cot, îi trase o palmă de-l zăpăci, 
îi mâncă bucatele şi-l lăsă hăbăuc. 

Acest Tarta-Cot era o stârpitură 
de om cu barba de un cot, cu 
trup cu tot. El era arțăgos, să fe- 
rească Dumnezeu! Nimeni nu-i 


O —— —— 


scăpa necicălit de gura lui, care 
pururea flioncănia. Umbla mai iute 
decât o sfârlează, şi nici nu-i prin- 
deai de veste când venea şi se 
ducea. 

Ţanţoş ca un ţânţar, şi cârco» 
taş de voe, nu se putea să nu pişte 
el într'un chip pe oricine întâlnea. 
Şi apoi avea nişte fiori, de băga 
pe om în groazele morții. 

Când se desmetici Strâmbă-Lem- 
ne, ia pe Tarta-Cot de unde nu-i. 
Bucate, nici de leac, şi vasele în- 
toarse cu gura în jos. Se puse să 
gătească alte bucate, iute, iute. Dar 
nu mai fu destulă vreme. 

Negăsind verdeţuri fierte când 
se întoarseră tovarăşii săi dela vâ- 
nat, şi auzind ce păţise bietul Strâm- 
bă-Lemne făcură haz de dânsul, şi 
începură a-l lua în zeflemea. 

Strâmbă-Lemne înghiți rușinea 
că n'avea încotro. 

A doua zi rămase de rând Frea- 
că-Pietre ca să păzească. 

Păţi şi el, dela Tarta-Cot, pata- 
râma lui Strâmbă-Lemne. Râseră și 
de dânsul tovarășii. Apoi mâncară 
ce putură şi ei şi se culcară. 

A treia zi rămase de pază Du- 
năre-Voinicul. Gătea şi el bucate 
ca tovarăşii lui, îngrijea şi el de 
cele de prin preajma adăpostului: 
dar se întorcea într'un călcâiu, și 
era cu ochii în patru. 

Când, iată şi Tarta-Cot, Barbă 
d'un cot. El credea că are de-aface 
cu d'al de tontoletele de Strâmbă- 
Lemne ori Freacă-Pietre, şi veni 
drept la Dunăre-Voinicul. Acesta 
mai iute decât ai gândi, unde îmi 
întoarse mâna și cu dosul palmei 
îl isbi atât de tare încât ameţi pe 
Tarta-Cot. Apoi Dunăre crăpă un 
copaciu mare, ţinu de barbă strâns 
pe Tarta-Cot. 

Dunăre îl lăsă locului, se întoarse 
la treabă și se puse a găti mân- 
care fluerând, ca şi când nu 
s'ar fi întâmplat nimic. 

Când se întoarseră tovarăşii de 


e —— 


la vânat, începură să râză de de- 
parte, cu gând că şi Dunăre a pă- 
ţit-o dela 'Tarta-Cot. Dar când vă+ 
zură mâncarea fiartă pe masă se 
ruşinară. 

— Da ce, fărtate, ţie nui sa 
întâmplat nimic? îl întrebară ei. 

— Nimic alt, răspunse Dunăre, 
fără decât numai că am prins un 
vânat și lam pus la coteţ. 

Haideţi să mâncăm acum, și apoi 
să vil arăt. 

Se puseră la masă şi râseră și 
povestiră fel de fel de snoave, ca 
să şe veselească, 

După ce se sculară dela masă 
merseră să vadă vânatul. Când colo, 
se cruciră ca de altă-ceva, când nu 
zăriră nimic. Tarta-Cot se făcuse 
nevăzut. Pasă-mi-te el, tot smucind 
în dreapta și în stânga, se abătu, 
hățăi copaciul până ce-l scoase din 
rădăcină, şi cu el târâş, grăpiş, bă- 
lăbăni şi fugi acasă la dânsul. 

Dunăre- Voinicul nu se lăsă nu- 
mai așa, ci porni cu tovarășii săi, 
ca să pue mâna pe sluţenia pă» 
mântului, stârpitura ceia de om, 
spaima lumii. 

Se luară deci după dâra ce fă- 
cuse copaciul pe care-l tărâse Tarta- 
Cot, şi ajunseră la o gaură mare 
făcută în munte. Intrând ei acolo, 
deteră peste Tarta-Cot dormind pe 
pajiştea cea verde ce era acolo, cu 
un urcior la cap şi altul la picioare. 
Ce vă gândiţi că era în acele ur- 
cioare? Apă vie şi apă moartă. 
Dunăre-Voinicul, ce-i trăsni lui prin 
cap, că numai puse mâna, şi-i 
schimbă urcioarele, puse pe cel de 
la cap la picioare, iar pe cel dela 
picioare la cap. Apoi îl deşteptă, 
zicându“i : 

— Scoală stârpitură, voinic care 
dă dosul, să ne luăm la luptă 
dreaptă, dacă ești om de omenie! 

— N'am vreme de luptă acum, 
răspunse Tarta-Cot, mie somn şi 
nioa să dorm. 

Nu că Tarta-Cot se codea de 


9 


luptă, ci vru să-şi râză de dânşii, 
pentrucă se simțea în puterea lui. 
După ce-l mai deșteptară odată, zi- 
cându-i că este fricos, el le răs 
punse : 

— Dacă sunteţi voi voinici, şi 
nu nişte mișei, loviţi-mă pe rând 
ca să știu cu care din voi să mă 
lupt, care adică este mai vrednic. 

— Noi nu ne luptăm cu duşii 
de pe lume, îi zise Dunăre Voi- 
nicul, scoală şi numai umbla cu 
şotia cum eşti tu învăţat. 

— Eu vă dau voe să mă omo- 
râți, dacă puteţi şi sunteţi voi voi- 
nici; iar de nu, sunteţi balele dra- 
cului, nişte buni de gură, și nişte 
codaci de treabă. 

Dunăre nu mai putu suferi ocă- 
rile lui Tarta-Cot, şi văzu că nu 
e chip a se lupta cu dânsul, puse 
pe Strâmbă-Lemne să-l lovească el 
întâiu. Acesta îi dete una cu sete; 
dar Tarta-Cot răspunse : 

— Dă mai bine, tontolete, ce 
eşti! căci lovitura ta nu fu nici 
cât o pişcătură de purice măcar. 

Se minunară toți de atâta tărie 
pe o astfel de lepădătură a firii, 
şi puseră pe Freacă-Pietre ca să-l 
lovească și el. Dete acesta de cre- 
deai că Tarta-Cot are să intre în 
pământ: dar el, aşi! nici habar 
n avea, ci îi răspunse şi lui som- 
noros, şi fără măcar să deschidă 
ochii : 

— Lovi-te-ai cu capul de toate 
pietrele, om de nevoie ce eşti. In- 
vaţă-te a da, cum se dă. Lovitura 
ta o simţi ca o pişcătură de purice. 

Se îndârjiseră acum vitejii, vă- 
zând cum îi ia în râso stârpitură 
şi o pocitură ca aceea pe care o 
aveau dinaintea ochilor, și fără să 
se ridice de jos, a se lua la luptă. 
Şi unde mi se puse, neiculiță ăl 
Dunăre-Voinicul, şi când îi dete 
una d'ale sănătoasele, odată sări 
Tarta-Cot drept în sus, dar căzu 
numai decât și strigă: 

— M'ai mâncat fript, păgânule! 
Stai măi, ţi oi arăta eu ţie acum! 

Şi luând ulciorul pe carel avea 
la căpătâiu, bău dintr'insul. Ce 
credeți că mi-i bău, boeri D.vs? 

In ulciorul care-l avea la căpă- 
tâiu, era apă vie, şi în cel dela 
picioare, apă moartă. Dunăre-Voi- 
nicul schimbându-i urcioarele, Tar- 
ta-Cot bău apă moartă, crezând că 
bea apă vie. 

Simţind că are se se sfârşească, 
şi să se ducă pe lumea cealaltă, 
strigă cu graiul de moarte: 


10 


— Tu mi-ai venit de hac! Te 
jur pe ce ai în piept, ca să-miiei 
fata de soţie, căci ştiu bine că 
vei putea s'o aperi de rele. 

Zise şi-şi dete sufletul. 

Când se duseră la sălaşul lui 
Tarta-Cot, toate bunurile din lume 
găsiră ei acolo. Dar la toate aste bu- 
nuri, fata lui le punea vârf. Era 
aşa de frumoasă şi de drăgălaşe, 
încât se pierdeau cu fireacei ce o 
priveau. Dară-mi-te când auzi ea 
de moartea tătâne-său, unde mi se 
porni pe un plâns, de-ar fi îndu- 
ioşat chiar pietrele şi lemnele. Şi 
nimeni nu o putu potoli, fără de 
cât numai Dunăre-Voinicul, pe 
care ea, după ce îngropă pe tată- 
tău, îl alese de bărbat, şi se cu- 
nunară amândoi. Tot celălalt cu- 
prins a lui Tarta-Cot îl împărțiră 
între dânşii, Strâmbă-Lemne şi Frea- 
că-Pietre. 

lar Dunăre-Voinicul se alese cu 


fata, care luase din casa părin- 
tească numai o minge a ei, dar 
dela naşu-său. 

Şi plecând cu dânsa la Sihas- 
trul, tată-său, acesta muri și înviă 
de bucurie, când îi văzu pe amân- 
doi ca o pereche de telegari d'ăi 
buni, dându-i târcoale. 

Vezi că nici el nu mai văzuse 
în viaţa lui aşa frumusețe. 

lar dânsa trânti jos mingea, şi 
odată ieşiră ca din pământ nişte 
palaturi, împodobite numai cu aur, 
cu rubinuri, cu smaranduri, şi stră- 
luceau de-ţi lua văzul. La soare te 
puteai uita, dar la palaturile as- 
tea ba. 

Şi trăiră în fericire şi în frica 
lui Dumnezeu, până la adânci bă- 
trâneţe, şi or fi trăind şi azi, de 
n'or fi murit. 

lar eu încălecai p'o şea rugi- 
noasă, spuindu-vă o poveste min- 
cinoasă. P. ISPIRESCU 


MESERIA E BRĂȚARĂ DE AUR 


RO 


4 — 


E povesteşte că un îm 

părat, pe când călăto» 
rea pe mare cu fiică-sa, 
fu apucat de o fur- 
tună, care prefăcu co- 
rabia în ţândări şi o scufundă. Nu- 
mai împăratul şi cu fiică-sa putură 
scăpa cu viaţă pe o luntre care, 
după multe zile de rătăcire, îi duse 
departe într'o ţară necunoscută. 
Neavând încotro şi ca să nu piară 
de foame, bietul împărat se tocmi 
ca văcar în satul unde eşise la țărm. 
Nu ştia vreo meserie, ca să se a- 
puce de dânsa. 

Aşa trecură câţiva ani și în vre- 
mea aceasta fiică-sa ajunse în vârstă 
de măritat, fiind una din cele mai 
frumoase fete ce se văzuseră vreo 
dată pe pământ. Şi iată că fu ză- 
rită de feciorul împăratului în ţara 
aceea și o plăcu așa de mult, că 
trimise numai decât la tatăl ei, vă- 
carul, oameni cari să o ceară în 
căsătorie. i 

„Ce meserie ştie fiul de împă- 
rat ?** îi întrebă văcarul (ştim cine 
era) pe oamenii aceștia. N 

— Dar ce să facă el cu mese- 
ria? Are o întreagă împărăție şi 
bogății fără număr. 

Bătrânul văcar nu eşea dintr'ale 
lui; „Până nu o învăţa o meserie, 
nu-i dau pe fiică-mea de nevastă. 

Cei trimişi se întoarseră înapoi 
şi-i povestiră feciorului de împărat” 
şi chiar împăratului însuși, ce le 


spusese văcarul. Mirat, împăratul 
trimise și el pe doi din sfetnicii lui, 
dar şi acestora văcarul le zise: 
„Până ce fiul de împărat nu în- 
vaţă o meserie şi nu-mi aduce un 
lucru făcut cu mâinile sale, nu-i 
dau pe fiică-mea de nevastă“. 

Ce să facă şi feciorul de împă- 
rat? Invăţă împletitul coşurilor şi 
după două zile de ucenicie, putu 
să împletească singur un coş foarte 
frumos. 

Se duse apoi cu coșul acesta la 
văcar şi îi zise: „Ei moşule, acum 
n'ai încotro: ţi-am făcut pe plac, 
uite un coș împletit de mine, așa 
că nu-ţi rămâne de cât să-mi dai 
pe fiică-ta de nevastă. Dar ce te-a 
apucat să-mi ceri să învăţ o mese- 
rie şi să mă pui să împletesc co- 
şuri, pe când era de ajuns să dau 
o poruncă şi să-mi facă mii şi mii 
de coşuri?“ 

— Acum e aşa, dar nu ştim ce 
poate fi mai târziu, îi răspunşe vă- 
carul care adăugă: Şi eu porun- 
ceam cândva unei întregi împărăţii, 
dar acum nu poruncesc decât va- 
cilor din cireadă. Şi văcarul povesti 
tot ce i se întâmplase în viaţă. 

Feciorul de împărat îi duse nu- 
mai decât pe văcar şi pe fiica aces- 
tuia la palat, unde se făcu o 
nuntă mare, cu o nespusă veselie. 
După nuntă îi dădu socrului său o 
corabie, slugi şi oaste şi | trimise pe 
drum de mare în împărăția lui. 


CETATEA 


pvc... 


ILICA, fata vecinului 
nostru, era o copilă 
foarte, foarte frumoasă. 
Ce folos însă de atâta 

SA frumuseţe, căci era 
foarte răutăcioasă. 

Din cauza relelor ei apucături, 
era nesuferită şi lui Azorel și lui 
Sosoiu. Nici Dorel, care venea din 
când în când pe la Azorel, nu 
putea s'o sufere şi mai ales nici 
unul din copiii vecinilor n'o primea 
cu ei la joc. Era atât de rea, de 
neascultătoare şi stricăcioasă, că 
nimic nu-i intra în voe şi orice 
jucărie îi cădea în mână, numaidecât 
o strica. 

Să vedeţi însă cum s'a lecuit de 
toate aceste cusururi şi cum de 
a ajuns un copil model de cu- 
mințţenie... 

Era iarnă. Ninsese câteva zile 
în şir şi zăpada se aşternuse 
în nămeți pe la adăposturi. Titel, 
fratele Lilichii, împreună cu câţiva 
prieteni, făcuseră în fundul curţii, 
o cetate de zăpadă, înaltă cât gar- 
dul şi cu mai multe încăperi. 

Seara, nu ştiu pe ce motiv, Li- 
lica, se supără foc pe toate jucă- 
riile şi drept pedeapsă, ieși tiptil 
cu ele afară şi le aruncă în cetatea 
de zăpadă, zicând: Aci să petreceţi 
toată noaptea ca să vă învăţaţi 
minte şi să nu mai fiți rele și 
neascultătoare altădată. 

Vedeţi, spunea jucăriilor tocmai 
defectele pe cari le avea ea căci, 
bietele păpuşi, mingi, scaune şi alte 
jucării numai rele, stricătoare şi 
neascultătoare nu puteau fi. 

In seara aceia, Lilica se culcă 
foarte mulțumită de isprava ce 
făcuse. Peste noapte însă avu un 
vis groaznic care o lecui pentru 
totdeauna de apucăturile ei rele. 

lată ce visa: 

Se făcea că plecând la plimbare 
cu mama ei se pierduse de ea, în- 
tr'o grădină, în care nu se vedea 
nici ţipenie de om. Incepusese să 
se 'nsereze şi i se făcu frică. In 
depărtare, Llica zări licărind lumini 
multe şi-şi îndreptă grăbită paşii 
'ntr'acolo. Când ajunse aproape ce 
să vadă? Era o cetate mare şi fru- 
moasă dar toată, toată făcută nua 
mai din zăpădă. Ea recunoscu 


Dai 


numaidecât cetatea. Era cetatea fă- 
cută de fratele ei. 

— Ah! am ajuns însfârșit acasă! 
zise ea şi dădu să intre. Deodată, 
se simţi apucată de două mâini 
puternice şi împinsă înăuntrul ce- 
tăţii. Aci, o lumină orbitoare o 
făcu să închiză o clipă ochii. Când 
îi deschise văzu cu surprindere îm- 
prejurul ei toate jucăriile pe cari 
le aruncase dar... toate se mișcau 
şi vorbeau, ca oamenii. 

Una din păpuşi, înaintând către 
Lilica, îi zise: 

— Lilico, până acum câtăva 
vreme noi am fost sub stăpânirea 
ta şi toată vremea tu ne-ai asuprit 
şi batjocorit. Zâna noastră ocroti- 
toare ne-a scăpat și tot ea a făcut 
să rătăceşti și să ajungi aci unde 
te așteaptă o aspră judecată. Noi 
te-am fi iertat şi chiar am rugat 
pe Zâna să te ierte dar ea n'a voit 
zicând: că după cum ne asuprești 
pe noi — jucăriile tale — acum 
când eşti mică, tot aşa vei asupri 
şi pe semenii tăi, când vei fi mare. 
Deci, pregăteşte-te de pedeapsă. 

— Ce pedeapsă merită? întrebă 
o jucărie. 

— Să o spânzurăm — zise pan» 
glica, de mătase, dela rochia unei 
păpuşi. 

— Ba, — zise săniuța — suiți-o 
pe spinarea mea și să-i dăm drumul 
într'o prăpastie. 

— Mai bine — mormăi Ursu- 
leţul de carton — lăsaţi-o s'o duc 
în pădure, s'o mănânce lupii. 

— Ba, mai bine legaţi-o de 
coada mea — zise calul de lemn 
— şi so târăsc prin lume până 
îşi va  ispăşi păcatele, 

— Bravo! bravo! strigară în cor 
jucăriile și se repeziră spre Lilica 
so lege. Lilica scoase un țipăt 
sfâşietor de groază şi... se deşteptă 
din somn, tremurând ca varga. Când 
îşi dăduse seama că totul fusese 
numai un vis, începu să plângă de 
bucurie, dar totdeodată în sufletul 
ei se produse o mare schimbare. 


De atunci, răutatea ei sa pre- 
făcut în bunătate, neascultarea în 
cea mai cuviincioasă supunere și 
pofta de stricat, în gustul de 
păstrare. 


pe 


DE ZĂPADĂ 


De atunci copiii o primesc şi 
pe ea la joc. Azorel se gudură cu 
plăcere pe lângă ea. Sosoiu n'o 
mai sgârie, ca altă dată și Dorel, 
când vine pe la Azorel, vine s'o 
vadă şi pe Lilica, fata cea cuminte. 


CAINI ISTORICI 


ATĂ doi câini, despre ale 

căror isprăvi ne vorbeşte istoria, 
care le-a păstrat şi numele. Amândoi 
sunt din vremea vestitului împărat 
francez Napoleon cel Mare şi au 
adus frumoase servicii armatelor 
franceze. 

Unul din câinii aceştia poartă 
numele de Moustache (se citeşte 
Mustaș). lată două din faptele lui. 
Intr'o noapte, un batalion de soldaţi 
francezi, rătăcindu-se în întuneric, 
era cât p'aci să fie surprins şi ni- 
micit de duşmani, dacă Moustache 
lătrând ca un turbat, nu le-ar fi 
descoperit prezenţa armatei duşmane. 
In timpul acesta batalionul scăpă 
teafăr, fără să piardă un singur 
om. 
Alta. Pe când se dădea marea 
luptă dela Austerlitz (localitate 
care se găseşte astăzi în Cehoslo» 
vacia), dintre Napoleon şi Austriaci 
uniţi cu Rușii, stegarul unui regi- 
ment francez căzu omorât și stea- 
gul era să fie luat de dușmani, când 
Moustache se repezi, îl apucă între 
dinți și, deşi străpuns de mai multe 
gloanțe, nu-l lăsă până nu-l aduse 
biruitor în rândurile armatei franceze. 

Al doilea câine istoric, despre 
care voim să vorbim aci, poartă nu- 
mele de Moffier (se citeşte Mofi€). 

In timpul când armata ‘lui Na- 
poleon făcea nenorocita retragere 
din Rusia, dintr'un întreg regiment 
francez nu rămăsese în viață decât 
un sngur soldat şi Moffier, câinele 
regimentului. Când treceau în timp 
de iarnă prin râul Berezina, Mo- 
ffier dispăru în valuri şi stăpânu- 
său crezu că se înnecase. 

Care nu-i fu însă mirarea, când 
multe luni însă mai târziu Moffier 
se întoarse în Franţa, dar istovit 
şi slab ca un schelet. După ce linse 
mâinile stăpânului său, credinciosul 
animal se întinse jos la pământ și 
muri, 


11 


PRIZONIERII PADUREI 


ARTEA de miază-zi a 

insulei Sumatra e 
acoperită de nes/âr- 
şite păduri virgine. 
că In acest labirint 
verde, de mii de ani, locuieşte 
un popor care nu poate să iasă 
din mijlocul lor. Căci zeci de 
kilometri în jurul lui se întind 
pădurile virgine şi în care moc- 
nește malaria. Aceste păduri 
scoboară până la marginea 
mării, pe când în partea ceală- 
laltă se înalță munți tot atât 
de nepătrunși ca și pădurile. 

Poporul prizonier al pădurei 
este tribul Kubu: Sălbateci cu 
pielea de culoare galbenă-ma- 
ron, cu ochii mari, nas acvilin, 
părul negru şi ondulat. 

Acești Kubu azi deabia două 
mii, stau în foarte mici sate, de 
altfel în care  locuesc foarte 
scurtă vreme şi în care sunt cel 
mult zece familii. Cabanele sunt 
deschise pe toate laturile şi sunt 
construite din trestii subţiri, le- 


gate împreună cu liane și aco- 
perite cu paie făcute din 
„palma“. Rezistenţa acestor case 
este îndeajuns pentru scurtele 
perioade de timp ce ei le lo- 
cuesc, pentrucă tribul Kabu de 
obiceiu, e nomad în nemăr- 
ginita RIMBA (pădure) virgină. 


Cei din tribul Kubu, în mod 
obişnuit sunt nomazi în 
nemărginita RIMBA. 

Ei nu trăesc decât pentru mân- 
care (mai sunt și alții mai ci- 
vilizați care fac ca ei...); nu 
cunosc vânătoarea nici pescu- 
itul, se hrănesc cu fructe sau 
rădăcini, tubercule, pe care le 


scot din pământ cu un băț as- 
cuțit — mai mănâncă licurici, 
broaște, gândaci anumiți şi larve 
de insecte. Primul care îşi po- 
tolește foamea este bărbatul, 
care lasă nevestei și copiilor 
resturile. Când hrana a. fost 
multă şi când cu toții au mân- 
cat până să facă explozie; res- 
turile sunt păstrate în niște co- 
şuri de pae. Imbrăcămintea 
celor din tribul Kubu e făcută 
din pae ţesute. 

Femeile la 20 de ani sunt 
deacuma bătrâne, nici un Kubu 
nu trece de 30 de ani. Ei au 
un caracter foarte docil şi sunt 
foarte timizi, nu fură, nu mint, 
pentrucă nici nu există motiv 
de ce so facă. Fără arme, ei 
sunt pacifici, şi nu ştiu ce e răz- 
boiul. Să gândească e pentru 
ei o muncă teribilă, așa încât 
încep să plângă, obosiţi de sfor- 
țarea intelectuală ce ar desfăşura 
dacă ar răspunde la toate între- 
bările unui explorator. 


VULPEA RĂGUŞITĂ 


EUL, regele animale- 
ajA lor, chemă într'o zi 
fiw la reşedinţa sa pe 
Q) măgar, pe lup şi pe 

RA vulpe, ca să stea la 
sfat cu dânșii despre trebile 
împărăției. Leul îi plimbă pe 
oaspeţi prin apartamentele sale, 
arătându-te bogăţiile  dintr'în- 
sele. Totul era bine, afară de 
un miros nesuferit de urât şi 
care venea dela grămezile de 
oase ale animalelor pe curi leul 
le sfâșiase. 

După ce s'a terminat cu vi- 
zita aceasta, leul îl întrebă pe 
măgar: „Spune-mi, dragă Ure- 
chilă, cum ţi sa părut palatul 
meu ? Dar să-mi spui curatul 
adevăr. 

— Mărite stăpâne, îi întoarse 
măgarul vorba, adevărul este 
că palatul tău mi-a plăcut foarte 
mult, dar este nesuferit mirosul 
dintr'însul. Miroase a mort şi 
omorât. 


12 


— Calomniator ticălos ce eşti! 
îi sirigă leul, te voi pedepsi nu- 
mai decât pentru necuviincioa- 
sele tale cuvinte. Și zicând 
acestea îl sfâşie și-l aruncă în- 
trun colț al peşterei. 


Adresându-se după aceea lu- 
pului, îi zise: „Ai văzut cum 
am pedepsit calomnia. Acum e 
rândul tău să îmi spui adevărul, 
dar numai adevărul“. 

— Adevărul este, grăi lupul 
cam cu jumătate de gură, că 
în palatul tău totul e în cea 
mai desăvârșită ordine şi miro- 
sul dintr'insul este cât se poale 
de plăcut. 


— Linguşitor mizerabil! îi 
strigă leul și-l sfâşie şi pe dânsul 
aruncându-l lângă măgar. 

Se întoarse după uceea spre 
vulpe și-i zise: 

Dragă prietenă, ai văzut cât 
sunt de drept și cum pedepsesc 
calomnia, dar şi  linguşirea. 
Acum vreau să aud şi părerea ta. 

Vulpea strănută de câteva 
ori, îşi şterse în nisip vârful 
nasului şi apoi grăi zicând: 
„Rege nobil şi slăvit între ani- 
male, mare este puterea ta și 
înțelepte sunt judecăţile tale! 
Vrei să știi părerea mea ? Iat-o: 
Aicea totul mi-a plăcut nespus 
de mult. Măreț este palatul tău 
şi plin de toate bunătăţile. Insă, 
cât despre mirosul dintr'însul, 
nu pot spune nimic — şi tuşea 
aproape să se înăbușe — de 
oarece sunt rău răgușilă“:. 


` 


ia 


» 


ORIZONTAL: 1) Prieten nedespărțit al turmei 
` (2 cuvinte). 2) Clasă de animale din care face parte 
şi câinele — Consoarta dumnealui. 1) Oraş în Turcia 
asiatică (Trales) — A transporta — Interjecţie cu care 
se alungă câinii. 4) Plantă texulă — Aliment necesar 
pentru domnii din figură. 11) Câine înzestrat cu un 
curaj admirabil. — Vegetale introduse în Europa prin 
1580. 12) A sufla uşor. — Loc cosit — Dat la iveală. 
13) Plantă — Oraş în Italia — Dela (od.) 14) — Câini 
de vânat prepelite, potârnichi, iepuri. 15) Acesta — 
Câini cari vânează șoareci, 


VERTICAL: !) Câinii cari caută răniții după o 
bătălie (2 cuvinte). 2) Domnii din figură — A da 
creştere unui copil. 3) Iau foc. — Direct. 4) Rege în 
Wessex ` (sec. VII) — Aşa cum sunt câinii care mușcă. 
5) Societatea pentru protecția animalelor. 6) Secol — 
Magistrat spartan. 7) Cărbune artificial — Petru IV, 
Domnul Mo!dovei. 8) Cureluşă de meşină. — Fluviu 
în Italia. 9) Stăpânul lui 1 orizontal (om) câinos 
(mold.) 10) Insule formate de corali. 11) Macaz — 


O elice ruptă. 12) Ţine să nu cadă — Focul sau 
ţeava unui instrument. 13) Conj. (fr.) — Fiinţă su- 
perioară — Măsură agrară. 14) Monedă japoneză. — 


Tremurătură. 15) Prietenii detectivilor (2 cuvinte). 


A. M. 


Deslegările jocurilor din nr. precedent 


Triunghiu: mimuță, arşită, işala, mila, uta, ta, a. 

Romb: p, cer, calan, pelican, răcni, nîi, n. 

O cură de fructe: căpşună, aconit, încă, ap, pe- 
peni, ra, rodi, ra, c, a, ens, ia, Isaia, saia, lom, r, 
islam, rapai, a rad, par, pir, uit, r, ar, ga, ra, mură, 
coc, r, struguri, saca, iaht, creţesc. 


Cuvinte potrivite şi încrucișate 


ORIZONTAL: 
1) Arbust din regiunile 
noastre. 4) Singura treaptă 
până la şe2. 6) General 
turc. 8) Subiect şcolar. 
12) Câmp semănat. 13) 
Drej. 14) Fluviu în Italia. 
15) Nici a mea şi nici a 
lui. 18) Nume masculin. f 
20) Obiceiu. 21) Pro- (4 
dusul găinei. 22) 365 zile. kA 
23) Preoţime. 25) Arată p 
dire-ţia. 26) Dumnealor 
de colo... 27) A se grăbi. 

VERTICAL: 1) Şea. 2) Sau. 3) Aşa cum ii stă 
bine călăreţului. 4) Subsemnatul. 5) Arată o distri- 
buţiune. 6) Adaos sonor la cismă şi care îndeamnă 
calul să grăbească pasul. 7) Campion. 8) Pronume. 
10) Constructorul celebrului cal troian. 11) Cal cu 
viitorul în faţă. 1 ) Pronume. 14) Apostol. 16) Fiuviu 
în Franţa. 18) Călăreţi de hipodrom. 19) Ambiţii de 
cal. 24) Dumnealui. 7) Interjecţie. 


Carte de vizită magică 


A. 


MIHNEA D. 


| VASLUI 


Cine este scriitorul român care și-a lăsat această 
carte de vizilă? 


Observaţi... 


unde este şoricelul ? 


13 


EVEN FURI LE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Plăcerile iernatului 

S'ar putea spune că acest om demn era sufletul 
acestei mici lumi, un suflet din care se împrăștia sen- 
timentele sincerităţii și dreptăţii. Tovarăşii aveau în el 
o încredere oarbă—s'a impus chiar căpitanului Hatteras, 
care îl iubea de altfel—se folosea de vorbele, de ma- 
nifestările, de obiceiurile sale; existenţa celor cinci 
oameni părăsiți, la şase grade de pol, părea foarte na- 
turală : când vorbea doctorul,se credeau toţi că-l as- 
cultă în cabinetul său din Liverpool. 

Şi cu toate acestea, cât era de deosebită situaţia 
lor de aceea a naufragiaţilor aruncaţi pe insulele Ocea- 
nului Pacific, acești Robinsoni a,căror înduioşătoare 
povestire ațâță aproape totdeauna pofta cititorilor. 

Intr'adevăr, acolo, un pământ binecuvântat, o natură 
binefăcătoare oferea atâtea bogății variate. Era deajuns, 
în aceste frumoase ţinuturi, de puţină imaginaţie și 
muncă pentru a-ţi procura o fericire materială; natura 
e darnică față de om, vânătoarea şi pescuitul satisfă- 
ceau toate nevoile, arborii creșteau pentru el, peşterile 
se desfăceau pentru a-l adăposti, râurile curgeau ca 
să-i astâmpere setea, umbrişuri admirabile îl apărau de 
căldura soarelui şi niciodată frigul aspru nu venea să-l 
amenințe în timpul iernilor blânde; un grăunte aruncat 
din neglijență pe acest pământ productiv rodia câteva 
luni mai târziu. Era fericirea desăvârşită în afară de 
societate. Şi apoi, aceste insule încântătoare, aceste 
pământuri caritabile se găseau în calea vapoarelor, nau- 
fragiatul putea să tragă mereu speranţa că va fi luat, 
şi aştepta cu răbdare momentul când o să-l smulgă 
din aceasta plăcută vieaţă. 

Insă aici, pe coastele Nouei Americi, ce dife- 
rență ! 

Această comparaţie doctorul a făcut-o de mii de ori 
însă şi-o păstra numai pentru el şi mai ales blestema 
lenevia sa silită. 

Dorea cu nerăbdare ca să vină timpul desgheţurilor 
pentru a-şi relua excursiile şi cu toate acestea nu vedea 
sosind acest moment fără oarecare teamă, căci prevedea 
scene grave între Hatteras și Altamont. Dacă s'ar duce 
până la pol, ce se va întâmpla cu rivalitatea acestor 
doi o:meni?... 

Trebuia deci să evite dinainte acest eveniment, să 
aducă încetul cu încetul pe cei doi rivali la o înțele- 
gere sinceră, la un schimb de idei deschise, însă să 
împace un american şi un englez, doi oameni pe care 
origina lor comună îi face şi mai duşmani, unul stă- 
pânit de toată morga insulară, altul înzestrat cu spi- 
ritul speculativ, îndrăsneţ şi brutal al naţiunei sale, ce 
sarcină plină de greutăți! 

Când doctorul reflectă mai mult asupra acestei neîn- 
durate concurențe a oamenilor, asupra acestei rivalități 
dintre naţiuni, nu se putea stăpâni să nu ridice din 
umeri, ceea ce nu era în obiceiul lui şi să se întris- 
teze de slăbiciunile omeneşti. 

Vorbea adesea cu lohnson despre aceasta. Bătrânul 
marinar şi cu el se înțelegeau de minune asupra acestui 


14 


lucru; ei se întrebau ce hotărîre să ia, prin ce mijloace 
S'ajungă la scop şi întrezăreau multe complicaţii în 
viitor. 

Cu toate acestea vremea rea continua şi nici nu se 
puteau gândi să părăsească, măcar un ceas, Frontul 
Providenţei. 

Trebuiau să rămână zi şi noapte închiși în casa de 
zăpadă. Toţi se plictiseau afară de doctor, care găsea 
totdeauna mijlocul să fie ocupat. 

— Nui nici o altă posibilitate să ne distrăm? zise 
într'o seară Altamont. Asta nu-i vieață să trăieşti ca 
nişte reptile înfundate sub pământ o iarnă întreagă. 

In adevăr, răspunse doctorul, din nenorocire, nu 
suntem așa de numeroși ca să organizăm vreun sistem 
oarecare de distracţie! 

— Aşa dar, reluă americanul, crezi că s'ar găsi 
vreun mijloc, ca să combaţi trândăvia, dacă am fi în 
număr mai mare? 

— Negreşit, când echipaje întregi au petrecut iarna 
în regiunile boreale, ele au găsit mijlocul să nu li se 
urască. 

— Zău aşa, zise Altamont, aș fi curios să ştiu cum 
făceau: trebue să fi avut într'adevăr spirite ingenioase, 
ca să producă veselie în astfel de situaţie. Cred că nu 
propuneau să deslege ghicitori! 

— Nu, răspunse doctorul, însă ei au introdus în 
aceste ţinuturi hiperboreale două mari feluri de distracţie: 
presa și teatrul. 

— Ce? aveau un ziar? reluă americanul. 

— Jucau comedii? exclamă Bell. 

— Negreşit, şi găseau în ele o adevărată plăcere. 

— Astfel, în timpul iernatului în insula Melville, 
Maiorul Parry, a propus aceste două feluri de plăceri 
echipajului său şi propunerea sa a avut un mare succes. 

— Ei bine, îți spun sincer, răspunse lohnson, aş fi 
vroit să fiu şi eu acolo, trebue să fi fost ceva curios. 

— Curios şi amuzant, bravul meu lohnson. Loco» 
tenentul Beechey s'a făcut director de teatru, şi Că- 
pitanul Sabine prim-redactor al Cronicei de iarnă sau 
Gazeta Georgiei de Nord. 

— Un titlu minunat, făcu Altamont. 

— Acest ziar a apărut în fiecare Luni, dela 1 Noem- 
brie 1819 până la 20 Martie 1820. El raporta toate 
incidentele din timpul iernatului, vânătorile, fappele 
diverse, accidentele, schimbările meteorologice, temeti 
ratura, etc., el cuprindea cronice, mai mult sau ma- 
puţin glumeţe. De sigur, nu trebue să cauţi acolo à 
la Sterne sau articole admirabile à la Daily Tele- 
graph, însă, se petrecea,se distra; cititorii nu erau 
dificili, nici plictisiţi şi niciodată, cred, meseria de 
ziarist n'a fost mai plăcută să o exerciţi. 

— Pe legea mea, zise Altamont, aș fi curios să cu- 
nosc extrase din această gazetă, scumpe doctore, arti- 
colele sâle trebue să fie îngheţate dela început până 
la sfârşit. 

— Din contră, răspunse doctorul, în tot cazul ceea 
ce ar fi părut ceva cam copilăresc Societăţii filosofice 
din Liverpool sau Instituţiunei literare din Londra, 
era deajuns echipajelor înfundate sub zăpadă. 

— Vroiţi să vedeţi? . 

— Cum? puteți să le ţineţi minte? 

— Nu, dar am găsit pe bordul Porpoise-i călăto- 
riile lui Parry şi n'am decât să vă citesc câteva. 

(Va urma) 


ii wy 


FEL DE FEL ___ 


SĂ FIM SĂNĂTOȘI ȘI CURAŢI 


— Citiţi şi veți vedea cum și prin ce mijloace — 


S spune că D-zeu a lăsat pe 

pământ şi binele şi răul, să- 
năcatea și boala, curăţenia și mur- 
dăria. 

Intr'adins se zice că le-ar fi lă- 
sat pe toate, şi cele rele şi cele 
bune pentru ca să se vadă pe om 
după sufletul lui pe care le va a- 
lege. Omul cu sufletul bun şi cu- 
rat va alege sănătatea, curăţenia şi 
binele. 

Şi le-a lăsat în așa fel legate în- 
tre ele, sănătatea, binele şi cură- 
tenia, încât acel ce se va ţine de 
una din ele, neapărat le va avea 
pe toate. 

Bine înţeles că pentru a le avea 
acestea, trebue puţină osteneală ; 
chiar foarte puţină. De aceia se 
spune că: obrazul curat cu chel- 
tuială se ţine; adică cheltuială de 
muncă, atenție, nu de bani. 

Şi e foarte uşor ca un om să 
fie sănătos, curat şi bun la suflet. 

Cum? Cu puţină voinţă şi de- 
prindere. Şi toate le pot face co- 
piii dela 5 ani în sus, fără ajuto- 
rul părinţilor. 

Oare nu se spală toți copiii di- 
mineaţa, cum se scoală? Ba da! 
mi se va răspunde! Şi așa este. 
Toţi copiii cum se scoală se spală. 
Dar este o întrebare; cum trebue 
să se spele? 

Totdeauna, dimineață cu apă 
rece şi săpun. Cel puţin până la 
jumătatea corpului trebue să se 
spele în fiecare dimineață cu apă 
rece. Această apă rece, întăreşte 
organismul şi îl face să fie mai re- 
zistent în contra răcelii. 

Faţa, mâinile, gâtul și urechile 
se spală şi cu săpun. 

Ce urit îi şade unui copil care 
nu se spală cum trebue, adică își 
spală numai vârful nasului, obrajii 
pe jumătate şi restul rămâne mur- 
dar! 

Dacă nu se spală tot corpul bine, 
e indispus, leneş, capătă un suflet 
rău, o înfăţişare murdară, chiar 
dacă poartă hainele cele mai scumpe. 

Se spune că cunoşti omul după 
faţă : „„uită-te la faţă şi întreabă de 


viață“, adică cum e faţa de curată, 
aşa e şi sufletul şi viaţa. 

Dar aceasta nu ajunge: tot din 
toaleta dimineţii face parte neapă- 
rat spălarea dinţilor. 

Gura trebue spălată bine, dinţii 
frecaţi bine cu periuţa cu săpun, 
praf de dinţi sau orice pastă de dinţi. 

Şi acest lucru e foarte impor- 
tant. Întâi, pentru păstrarea sănă- 
tății şi curăţenia dinților. Din cauza 
alimentelor se depun pe dinţi sub- 
stanțe murdare otrăvitoare care pot 
ataca şi dinții şi sănătatea. 

Trebue ştiut că mai toate bolile 
se iau prin gură, între dinți, în 
gură este primul sălaş al tuturor 
microbilor şi infecțiunilor. Deci ca 
să oprim ca bolile să ajungă în or- 
ganism, trebue să nu le lăsăm să 
treacă de dinți. Cu peria bună, 
bine frecat, cu praf, pastă sau să- 
pun, acești microbi sunt imediat 
stârpiți. 

Nu trebue uitat un lucru: fie« 
care trebue să-şi aibe peria lui 
proprie. E foarte nesănătos de a 
se servi de peria altuia, fratelui, 
mamei sau tatei. 


CUM SĂ NE JUCĂM 
CÂNTARUL 


HI LI şi Puiu se joacă „de-a ne- 
E=4| gustorii“* — jocul lor cel mai 
drag. 

Mai întâi au aranjat prăvălia : 
câteva scândurele sau bucăți de 
carton, dela cutii vechi de ghete 
şi țigări, aşezate pe pietre, sau pe 
alte cutii mai mici, erau tejghelele, 
pe cari aveau să înşire mai pe urmă 
toată bunătăţile din prăvălie. 

Salată verde — frunze de păpă- 
die, culese din grădină: ridichi — 
fărimituri de cărămidă cu verdeață: 
ouă— pietricele mai mult sau mai 
puţin rotunde, apoi felurite hârtii 
colorate, care ar putea să însemne fel 
de fel de lucruri: legături de 
vreascuri mărunțele—ţigări de foi 


şi aşa mai departe. Prăvălia astfel 
orânduită—cu mătura de iarbă în- 
trun colț—are să atragă desigur 
cumpărători, cu atât mai mult, cu 
cât un afiş mare pe perete vestea 
că se vând mărfuri ieftine şi bune. 

(V'am spus că Lili, căreia îi plac 
foarte mult dulciurile, s'a pus să 
facă şi nişte cozonaci straşnici de 
nisip). 

Şi într'adevăr, muşterii — copiii 
vecinului—veniră să admire şi să 
cumpere câte ceva din noua pră- 
vălie. Lili şi Puiu îi serviră cu 
mult zel. 

Dar când veni la plată — după 
oarecare tocmeală, Petrică, cumpă- 
rătorul spuse : De unde ştiu eu că 
nu m'ai înșelat, dacă n'ai cântar? 

Eu ţi-am cerut un kilogram de 
fasole—dar dacă lipsesc două sute 
de grame? Vreau să-mi cântăreşti 
marfa de faţă cu mine! 

Lili era gata să izbucnească în 
plâns: „De unde să luăm cântar!“ 
Dar Puiu, băiat deştept, zise: Vrei 
cântar, uite acum îl fac, sub ochii 
tăi. 

Luă o cutiuţă de farmacie, și 
găuri atât capacul cât şi cutiuța 
în trei părți, petrecând câte o aţă 
prin găuri. Apoi despică o crenguță 
mai groasă (poate fi şi o surcică) 
la vârf, şi aşeză transversal, în des- 
picătură o altă crenguță, de ale că- 
rei capete atârnă cutiuțele. Pentru 
ca întregul cântar să stea în pi 
cioare, îl aşeză într'o cutiuţă, um- 
plută cu nisip umed. Greutățile a- 
veau să fie reprezentate prin pietre 
de diferite mărimi și astfel Puiu 
putu să cântărească marfa, aşa cum 
o ceruse muşteriul. 

Tocmai exact nu era cântarul, 
asta-i drept, dar la urma urmei, 
nici Petrică nu avea pretenţii 
să facă târgueli în prăvălia lui 
Puiu ca întro prăvălie adevă- 
rată. 


15 


a Santa te 


In această insulă, fără prihană, Va trebui, deci, dragă Miau-Miau, Şi amândoi, să vorbim cu'n canibal, 
Voi, să vă duceţi după hrană. Inima ’n dinţi, cu curaj să mi-o iau. Să ne dea hrană ferocele animal. 


Am să încerc, pe româneşte să-i vorbesc, De altă părere-i Miau-Miau, isteţ pisoi, Deci, cu un deget arătându-i dinţii, el zice: 
Şi de se 'nfurie... zău îl pleznesc. Care zice: „prin semne vă veţi înţelege d i „__mfoame”, 
amândoi“, Pe când, spre Marinel arătând adăogă: cu 


cuțu la poame. 


Marinel, sărman de el, gura cască, De această dată, degetul ridică acel urit, Intr'acolo, haide vere, 
Pe când în creştet se scarpină, acea neagră Care umflă ochii, cască gura şi zice: durit? In pădure, nu-i nici suferinţă, nici durere! 
mască. 


Dar Miau-Miau deodată amuţeşte Un dentist, un fotoliu şi ce mai... cană, Pe degeaba, Marinel trebui să sufere 
Căci în pădure, e un negru... cu... un cleşte. Fraţilor... zău, rău căzurăm in capcană! „operaţia” 
Şi acum fug... zicând: că desigur au greşit 
. „explicaţia”, 


IP LII E DAI IE PNDR IEI S E FEED SA A IE IEI LE PREA ASOT a a ETP LII SPRE A NS Ia TOET IIS, PC ECO IO E E E E PRE ETP RC IEI 

DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. 

Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 3.84.30 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 

onescu T. George (G. R). Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale 
în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 


PREŢUL 5 LEI Imprimeriile „Cuvântul“, S, A. R. Bucureşti 


y 


e Ki T adh DS aiaia ai anti TENE AR 


? 


rii (DD more apa z SPUN pt API 


a a A ip - ~ Y 


A 0 ii m iti dă 2 — > ei 


m 
i 


„Aşa am şi făcut. Am sărit în cursă, copiii m'au 
prins şi m'au dus la tatăl lor zicându-i: „Ian te uită, 
tăticule, ce pasere am prins!“ Tatăl lor era însă un 
vrăjitor, aşa că a înţeles numai decât că eu sunt om, 
iar nu pasăre. De aceea, m'a scos din colivie, m'a pus 
în palma mânei, a suflat asupra mea şi... iată-mă pre- 
făcut într'un ţăran, așa cum fusesem. Imi dă o nuia 
vede şi îmi zice: „Omule, aşteaptă până se înserează, 
du-te după aceea acasă şi îndată ce intri în odaie, 
loveşte-ţi nevasta cu nuiaua aceasta zicându-i: „Până 
acum ai fost femeie, de acum să fii capră!“. 


„Am luat şi eu nuiaua cea verde, m'am dus acasă 
pe înserate, m'am apropiat pe fur'ş de nevastă-mea şi 
am lovit-o cu nuiaua zicându-i: „Până acum ai fost. 
femeie, de acum să fii capră!“. Numai decât se și 
prefăcu în capră; i-am trecut o sfoară de coarne, am 
legat-o în grajd și iam dat să mănânce paie de secară. 
Aşa am ţinuto un an de zile; m'am dus după aceea 
din nou la vrăjitor şi i-am zis: „„Invaţă-mă, rcgu:te, 
cum pe nevastă-mea să o prefac iar din capră în 
femeie““, 

„Vrăjitorul mi-a dat o altă nuia şi mi-a zis: „Loveşte-o 
cu nuiaua aceasta şi zii: „„Pân'acum ai fost capră, 
de acum să fii femeie!“ Aşa am și făcut şi nevastă- 
mea din capră sa schimbat ar în femeie. Imi căzu 
apoi la picioare, începu “să plârgă, să se roage de 
iertare și se jură că de aci încolo va trăi cu mine 


aşa după cum a orânduit bunul Dumnezeu. Şi 
adevărul este că din ziua aceea duceau un traiu cum 
nu se poate mai bun şi mai fericit“. 


UGT i: 
VE 
j Z : pi 


t 


— Mulţumesc, îi zise vânătorul, cele ce mi-ai po- 
vestit sunt cu adevărat minunea cea mai minunată. 


FLUERAŞUL 


Fost-a în vremurile vechi un împărat bătrân, care 
prin blândeţea şi înţelepciunea sa ajunsese acolo, unde 
nici când n'ar fi năzvit. Şi ţara lui era una dintre 
cele mai înzestrate şi mai în belşugate. Căci vezi, 
Dumnezeu se arătate aci prin holde de-a mai mare 
dragul să le priveşti; spicele de aur unflate de roadele 
pământului se plecau greoaie la vântul încărcat de 
mireasma florilor şi livezilor, cari înstră:nsu pretutin- 

ni poalele munților și' malunle râurilor. Metale 

tețioase sălășluiau în sânul dărustului pimârt şi altele 
îmbrăcau forme diferite, după mâna trebuinţe:. Oamenii 
erau fericiți și pluteau deasupra grijilor celor mai mici. 
Insă o adiere uşoară de pismă și răutate a purces 
de-aieve, ale cuibări în suflet, rătăcirea. Căci vecinii 
împărați, nutreau acestei ţări numai gânduri de cotro» 
pire, de pradă şi dorinţi furtunatice de a o cuceri. 
Totul era, că li se scurgeau ochii, aşa râmneau la ea. 

Acum, unul din acei împărați, foarte lacom, ca o 
fiară ce suflă numai a prădăciure, sa chitit el mai 
bine ca ăilzlţi. Şi unde mi-ţi trimite o șleaftă de strică- 
ciuni, să cutreere pe dosite ţara mult râvnită şi că le 
vâre bieților oameni, pe dracu în suilet; doar, doar o 
năpăstui-o uşor. Şi când fu în ajunul marelui războiu, 
armata se zăvori strașnic în lagăre nemai voind să 
lỌpte. lar împăratul, ce se pregătise, acum stătea în 
îndoială. Multe-ar fi dat el să creadă, dar asta câtuşi 
decât... 

La marginea unei păduri, un tânăr şi chipeș ciobănaș 
îşi rumega tinereţile în linişte de codru, când cu oiţele 
pe cea pajiște verde, când învârtindu-se in hora sătu- 


cului de pe yale, 


FERMECAT 


Şi când ducea el fluerul la gură, îi zicea așa de 
cu foc, că ozmenii 'şi lăsau trebușoara s'o ia de-abătută; 
lighioarele pădurii ieşiau din wziuni şi se 'nhăitau la 
drum, săltând; pădurea cu copaci, cu izvoarele, cu 
potecile, cu totul, se tot ducea ţopăind, încotr'o şi cât 
era voia ciobănașului. Părămi te ăst fluer era fermecat. 

lar de-auzi el de pacostea de războiu ce va să-i co- 
tropeaecă şi mai vârtcs de isprava armatei, gândi: 
„cine o s'o lecuiască*? Că un moment nu-şi mai păsui 
şi purcese spre legărele împărăției. Acolo sutlă în fluer, 
şio mirure! Zidurile se cutremurară din temelii, porple 
se dădură în lături, oștenii la cel glas curios cu sunete 
de marş grăbeau spre câmpul de luptă. 

Și s'au războit acolo, şi-au fost viteji şi-au biruit. 
Dar ciobanul se făcuse nevăzut, spre uimirea tuturor, 
Până când un om din garda imperială tot îl prinse pe 
urmă şi într'o zı scăldată în soare, zi de sărbătoare, 
el fu înfățișat înaintea tronului. lar împăratul, încon- 
jurat de suita și garda sa, cobori treptele tronului cu 
sceptrul în mâna dreaptă şi cu stânga, un fecioraş 
purtând în faţă mărul împărăției, el depuse pe fruntea 
salvatorului ţării sale o cunună. Pe lângă asta plin 
de recunoştinţa ce-o datora ciobănașului, îi dete însăși 
fiica sa de soţie, demnița cea tînără și frumoasă, că 
Do:mne, mai plăcuse și ei ciobinaşul. Numa, vezi, 
el se 'ntoarse iar cu soţia sa, la turmă și de credeţi 
astă poveste, apoi şi azi l-ați găsi pe acolo; unde, nici 
eu nu știu... 


SESE ee 


Di E TT — a PPP 


UNT NONE 


FOC LA 


agf 


FER MĂ! 


— UN INCENDIU IN LUMEA JUCĂRIILOR — 


NTR'O seară Codilă, mâgăruşul cel mai bun 
la suflet, nu putea să doarmă. Fie pentru 
că mâncase cu prea multă lăcomie la cină, 
fie că era peste măsură de obosit din cauza 
iii drumului lung ce făcuse dela târg spre 
casă; singur nu putea să-şi dea seama care ar fi pricina 
că nu 'poate să adoarmă. 


Umblând el astfel prin grajd cu gândul la dormit, 
ochii săi isteţi observară ceva neobişnuit la una din 
ferestrele casei în care locuia stăpânul său, fermierul. 
Intr'adevăr, prin fereastra de sus, străbăteau rotogoale 


uşoare de fum şi cum Codilă ştia că fumul provine. 


de la foc, şi-a zis: „,Trebue să fie ceva, desigur că 
stăpânul meu dormind, nu poate ști că arde în odaia 
sa de culcare”. 

Văzând apoi cum fumul se înteţește, s'a încredințat 
de-abinelea că un foc a cuprins casa. 

Năvălind afară din grajd, Codilă se repezi la cușca 
unde locuia Tobi. Nu ştiţi desigur, că Tobi, un cățeluş 
deştept şi foarte drăguţ, era prieten bun-cu Codilă şi 
amândoi locuiau la aceeaşi fermă de multă vreme şi 
în foarte bună înţelegere. 

Lovind cu copita în cuşca lui Tobi, Codilă îi 
strigă : 

— „Scoală-te, Tobi, arde casa!” 

Deşi Tobi dormea adânc şi tocmai visa un oscior 
de miel cu multă carne pe dânsul, se trezi totuşi de 
îndată ce auzi sgomotul. Sări afară din cușcă şi dete 
fuga în curtea fermei, crezând că e vorba de niscaiva 
hoţi. 

— „Priveşte, arde casa”, îi zise Codilă, arătându-i 
cu nasul ferestrele de sus de la casa fermierului. 

— „Da, ai dreptate” s. îi răspunse Tobi descurajat, 
miroase chiar a foc şi desigur că hoţii au intrat în 
casă şi au aprin:-o. 

— „Te gândeşti numai la hoţi, eu cred mai de 
grabă că stăpânul nostru a uitat să stingă lumânarea 
şi de aceea s'a aprins ceva pe acolo”, grăi din nou 
Codilă. 

— Dar ce să facem?” îl întrebă Tobi. 

Se sfătuiră ei ce se sfătuiră, Codilă lovea cu copita 
în ușa fermei, Tobi lătra, doar, doar se va trezi fer- 
mierul. Ştiind î însă că stăpânul lor avea somnul greu, 
s'au hotărît să ceară ajutor. 

Fără să piardă vremea, Codilă alergă în sat să dea 
de veste oamenilor, iar Tobi rămase de veghe în curtea 
fermei. ez 


+ 


4 


După ce alergi fără încetare, Codilă ajunse, abea 
ţinându-şi răsuflarea, la poarta de intrare a târgului. 
Acolo, în mijlocul drumului, stătea nemișcat paznitel 
târgului, care avea o privire rece ca de lemn. 


Ajuns lângă dânsul, Codilă se opri, îl privi cu ochii 


săi mari şi-i strigă cu toată puterea : 
— Foc'la fermă!” 
— „Oh!”, repetă paznicul. 
— „Arde toată casa”, strigă din nou Codilă. 
— ,,Oh!”, repetă paznicul, 
— „Bine, ce aveţi de gând să faceți?” întrebă Codilă. 
— „Să faceţi! ? privi supărat paznicul, „eu nu 
pot nimic să fac, pentrucă nu-mi pot părăsi postul 
care sar tocmai pe locul acesta. 

— „Bine, bine”, grăi Codilă, „dar stând aici locului 
poate să ardă toată ferma!" 


— „Nu-mi pot părăsi postul, chiar dacă ar arde 


tot târgul”, răspunse iar paznicul cel cu privirea ca 


de lemn. 
— „Dar va arde și stăpânul meu”. e 


— „Nu pot săţi ajut, aici am fost aşezat şi aici 


rămân. 

Cât de bine crescut era Codilă, totuşi nu putea 
să-şi stăpânească mânia şi nu părăsi pe paznic, până 
nui s-oase limba ca semn de dispreţ. 

Alergă apoi în grabă la casa pompierilor, bătu 
la poartă şi un pompier bătrân cu barbă albă, apăru 
în prag. 

— „Foc, foc!” 
în grabă”. 

— Pompierul trase clopotul, mai veniră încă doi 


pompieri, scoateră carul cu pompele, dar tocmai când 


strigă Codilă, „arde ferma, veniţi 


să pornească, observară cum calului lor de lemn i sa 


rupt un picior. 


PP 


— Ce ne facem? 


— Fiţi pe pace, mă înham eu, îi linişti Codi A 


Peste puțin timíp, pompierii au sosit la fermă în 
mare galop. Işi închipuia bietul Codilă că va găsi totul 
numai ruină şi cenuşă, aşa că mare i-a fost mirarea 
când a găsit toate aşa cum le lăsase dânsul, iar Tobi, 
aşezat în curte, îl întâmpină: 


— „Arde mereu, fumul străbate mereu prin fe- 
reastră. 


Pompierii au așezat repede scara, au dat ocol casei 
cu topoarele, au căutat apă şi în mijlocul acestui sgo- 
mot, uşa casei se deschide și apare fermierul, ţinând 
în mână o pipă lungă care fumega. 

— Ce sa întâmplat? întrebă el când auzi atâta 
gălăgie. 

— „Fiţi liniștiți”, îi răspunse 
il vom stinge îndată”. 

? — „Dar ce să stingeți?” zise îngrijorat fermierul. 

— „Focul”, răspunse Codiă ; , am chemat pompierii 
văzând fumul care străbate prin fereastră”. 

„P— „Fumul!” exclamă fermierul, „dar n'a fost decât 

| fumul pipei mele, n'am oare dreptul să-mi fumez în 
linişte pipa?” 

Pompierii se uitară la Codilă, acesta privi pe Tobi, 


a 


unul din pompieri, 


care o şi zbughi spre cuşcă și-l văzu Has dând din 
coadi de plăcerea norocului ce a dat peste Codilă. 

Tisá. noaptea; sau mai bine zis în zori de zi, 
Codilă, din grajd, privi iar spre fereastra stăpânului 
său, din care nu se mai vedea acum nici un semn 
de fum. 

— „A doua oară poate să ardă de-abinelea şi nu-mi 
va mai păsa”. Zicând aceasta, de necaz, lovi cu atâta 
putere pereţii de scânduri ai grajdului, încât Tobi se 
trezi iar și alergi din nou să vadă dacă nu e vorba 
de hoți. 


> í 
P 0990090290000900090009900909090099090000020090909090000000900000990000900000e0o0ooooo0veovoooooee 


E Intr'o_ ţară depărtată dela Nord, acolo unde soarele 
abia se zăreşte licărind slab prin ceaţă, pe vârful unui 
munte înalt, se afla pe vremuri un castel falnic, zidit 
numai din marmoră albă ca laptele şi cu turnurile de 

aur sclipitor. Negru împărat, stăpânul acestui castel, 

un om rău la suflet şi foarte îngâmfat, nu era mul- 
tumit niciodată de bogăţiile ce le avea şi nici marea 
pi stăpânire peste un popor destul de numeros nu 
 sâtuta pofta lui de stăpânire. Ar fi vrut să domnească 
` peste omenirea întreagă şi gândul acesta nu-i da pas 
nici în somn. 

- Intro bună zi, adună toate oştirile şi porni cu răz- 

| boiu împotriva tuturor ţărilor învecinate. După ani de 

| lupte'se întoarse la castel victorios, stăpân pe zeci de 
ţări şi nesemuite bogății; dar mai posomorit şi îngâm 

fat ca oricând. Firea lui lacomă nu-i dădea răgaz o 

„clipă şi de ce avea mai multe bogății, ar fi vrut să 

= aibe tot mai multe. 

După un timp porni din nou războaiele şi aşa 
= nemulțumitul împărat ajunse în vre-o zece ani să cuce- 

- rească omenirea întreagă, să stăpânească toate bogăţiile 


apelor şi pământului. Setea lui de a avea tot mai mult , ~e atun x 3 
plot și p „slujitorii şi-au văzut care "ncotro de drum. Cu timpul, 


A a se potoli însă. 
Vreau să stăpânesc totul! striga ca turbat către 
- sfetnicii lui... 

Intr'o seară, cum sta îngândurat pe terasa castelului, 
ridicându-și ochii către ceruri, zări din întâmplare, 
printr'o deschizătură de nori licărind o stea. La vederea, 
stelei. rămase înmărmurit... 


EC A STELUL PARASIT 


In ţara lui, acoperită veşnic cu nori nu văzuse 
niciodată frumoasa licărire a stelelor şi prin ţările pe 
cari le cucerise, norii acopereau cerul îndată ce Negru 
Impărat călca hotarele. Plin de bucurie îşi chemă sfet- 
nicii şi arătându-le steaua îi întrebă ce poate să fie. 

— Impărate — răspunseră sfetnicii — Dumnezeu 
este stăpân pe toate; dar, în marea lui bunătate ne-a 
dat nouă oamenilor, stăpânirea pământului. Dincolo de 
acest pământ nu ni-i dat nouă nici să cugetăm 
măcar. 

— Eu vreau să stăpânesc totul! Mă voiu cățăra 
pe cel mai înalt vârf de stâncă, mă voiu agăța cu 
mâinile de nori şi voiu ajunge să cunosc, măcar, ce e 
dincolo de nori. 

Zicând astfel, Negru Impărat, cuprins ca de nebunie, 
o luă la fugă către vârfurile munţilor şi cățărându-se 
pe cea mai înaltă stâncă, al cărei vârf sgâria norii, îşi 


- înlănţui cu putere brațele de o trâmbă de nori. In 


aceiaș clipă un trosnet despică văzduhul şi nemulțu- 
mitul împărat se prăvăli în prăpastia adâncă. 
De atunci castelul său a rămas pustiu căci toți 


vânturile şi ploile au ros. măreţele ziduri şi una câte A 
una lespezile de marmoră s'au desprins din locul lor, & 
rostogolindu-se fărâmate prin văile adânci şi... pustiul | 
-a pus stăpânire în locul măreției de altădată. Poi 

Dumnezeu nu lasă niciodată nepedepsită lăcomia şi 2 A 


“ îngâmfarea, < 


*- 


` bed ——_ A 


m e „$ 


POVESTE AMERICANA ȘI EXTRAORDINARA 


ACUM câtă-va vreme, un cunoscut 
american, domnul Wattel, povestea: 

— Acum doi ani, o lună, trei 
săptămâni, patru zile, cinci ore și 
douăzeci şi 
şase de 
minute, pe 
când eram 
în superbul 
meu auto- 


mobil de opt 

N'aveam altce- mii de cai 
va de făcut putere... 

decât să des- = Lasd 


chid gura... 3 
ceva mal 


ieftin; ‘să zicem cu doi- 
trei cai mai puțin, spusei 
eu. 

— „„traversam insula 
Ceylon, — continuă ne- 
tulburat americanul, mer- 
gând cu modesta viteză de o mie patru sute 
nouăzeci şi doi... 

— Anul descoperirei... 

— Nu: kilometri pe oră. 

— Când, deodată ce seîntâmplă ? 

— Mă întrebi pe mine? 

— Mi se desfăcu o 
roată din spate. Dar având 
în vedere viteza cu care 
mergeam, roata continuă 
să se învârtească, până 
căzu întrun lac adânc 
de o sută de milimetri, 
şi din care deci nu se 
putea să mai fie scoasă. 
Ce făcui atunci ? 

— Mai nimica toată, 
— mă opri — Nu! După 
cum desigur ştiţi, insula 
Ceylon este patria pău- 
nilor. Mă uitai în jur și 
văzui un cârd. Așteptai ca unul din 
ei să-şi rotească coada, îi luai de 
gât şi îi smulsei superba coadă. Pusei 
coada rotită al păunului în locul celei 
ce căzuse în ac, și astfel putui foarte 
bine să-mi reiau sborul — vreau să 
spun drumul. 

— lartă-mă interveni eu... Nu cumva 
nu vă simţiţi bine... 

— Acum, —- reîncepu domnul Wat- 
tel, ascultați cele ce mi se întâmplă anul 
trecut la treizeci şi unu Aprilie. Eram pe 
bordul vaporului Citta di Roma, care 
mergea ia Shanghai. La jumătatea 
drumului  transatlanticul suferi o 
stricăciune la pipa căpitanului, încât 
fu obligat să se oprească. De acest 
fapt profitară piraţii galbeni... care ne 
înconjurară cu bârcile lor chemate 
„jonc“,gata să ne abordeze. Pericolul 


In maşina mea de opt mii 
de cai. 


6 


Transatlanticul nostru 
suferi o stricăciune, 


părea să fie grav. Dar nu-mi pierdui cumpătul, 
Băui într'o singură înghiţitură o mare cantitate 
d> apă din mare, 
aaevăral 


dintr'o dată provocai un 

Când observară acest 
lucru chinezii deabia 
avură timp să vâslească 
spre coastă ca să fugă 
de tifon, și astfel furam 
salvați. 

— Această poveste e 
mai tâmpită decât cea 
dintâi — zise eu. 

. — Și tot pe marea 

Extremului Orient — con- 

tinuğ teribilul american, 

mi sa întâmplat o altă 

aventură, tot atât de ex- 

traordinară. De data a- 

ceasta ocupam o cabină 

de clasa cincia elemen- 

tară pe Conte Lățtcae. 
Vaporul fu torpilat de către un submarin de 
naționalitate necunoscută, adică de un submarin 
elvețian, marina şi marinarii elvețieni fiind r 
putați în lumea întreagă. Şi aci avui rolul meu 
important. Am reuşit să mă salvez într'o mică 
barcă de 
hârtie şi să 
fiu singurul 
supra-vie- 
țuitor. Pu- 
team însă să 
mor de foa- 
me. Dar 
marele meu 
noroc mă 
scăpă, fă- 
când ca 
barca mea să fie luată de curent spre acea zonă 
a mărei, unde trăesc pești săltăreţi. Ei săreau în 
aer. Eu naveam altceva de făcut decât că 
deschid gura. Peştii îmi cădeau în gură şi eu 
îi înghițeam. 

— Cruzi şi cu oase cu tot? 

— Și acuma ascultă această po- 
veste : 

— Acum șase luni mă duceam la 
vânătoare în pădurile canadiene. Şi 
deodată mă pomenesc înconjurat de 
o sută cincizeci de mii de anti- 
lope... 

— Dar în America, îndrăznesc eu 
să observ, nu există antilope... , 

— Tocmai, nu mai sunt pentrucă 
le-am ucis eu pe toute. Q 

De câtăva vreme mam mai văzut 
pe prietenul meu american. Nu mai 
ştiu nimic despre el. Dar cred că a 
ajuns şeful unui birou de informații 
de presă... 


şi 
»tifon“. 


Mă văzui înconjurat de o turmă de antilope..