Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
SBORUL PLANAT Luaţi o bucată de carton Bris tol, care să aibă o lăţime de 12-15 cm. îndoiţil în două şi apoi ur-, mărind cu foarfeca desenu din fig. no. 2, veţi scoate un model de aer6plan. g A Pe partea de dinainte a aripilor începând de la linia punctată din fig. 3-a, îndoiți puţin în sus car- tonul, O mică bucată de lemn lungă de 3 cm. şi cu diametrul de circa 4 mm, şi pe care o crăpaţi, o fixaţi în partea de dinainte a aero- planului. Aparatul e gata. Pentru a-i asigura stabilitatea încovoiţi aripile puţin astfel după cum se vede în fig. a 4-a. Faceţi acelaşi lucru şi pentru coadă. Deacum nu rămâne decât să-i dăm brânci nu prea tare pentru ca aparatul nos- tru ca un adevărat aparat sburător să se scoboare în sbor planat. BROASCA ŢESTOASĂ ŞI VULTURUL O broască ţestoasă s'a rugat de un vultur să o învețe să sboare. Vulturul a sfătuit-o frumos să se lepede de gândul acesta, căci ea nu e fătută să sboare. Broasca ţestoasă însă nu și nu, că dacă vrea, vulturul poate să o înveţe şi pe dânsa să > ; Vulturul a luato în ghiare, a ridicat-o în sus, în văzduh şi de acolo i-a dat drumul. Ea căzu pe stânci şi muri pe loc. Fabula aceasta ne învață că nu e bine să ne amestecăm unde nu ne fierbe oala. PAGINA BĂIEȚILOR TELEGRAFUL Louis Breguet, a fost fiul cunos- cutului ceasornicar Breguet, ale carui lucrări în ceasornicărie şi în mecanică i-au făcut numele celebru în toată Europa. E corect să adău- găm la numele său și pe al mate- maticianului Hamel care timp de patruzeci de ani a pus la punct operaţiile de precizie în orologerie. Louis Breguet, a fost la început dişectorul orologeriei marinărești, apoi sa ocupat de științele fizice şi în 1862 fu admis membru ti- tular la biroul longitudinilor. Incurajat de savantul Arago, s'a consacrat exclusiv telegrafului elec- tric; el a închipuit un telegraf electric care folosia semnalizărilor telegrafiei aeriene şi este socotit ca primul om care să se fi ocupat serios în Franţa de telegrafie. Când ajungi prea mare, O pățeşti de îngâmfare, Un pustnic care trecea şi drept un făcător de minuni, pe când își făcea rugăciunea la umbra unui tamarind, văzu căzând la picioarele sale, ceva care venea de sus din văzduh. Era un şoarece scăpat din ghiarele unui uliu. Bietul şoarece era pe jumătate mort şi sângele îi curgea din mai multe răni. ` Pustnicul îl luă, îi spălă rănile, îl îngriji şi în scurtă vreme îl făcu bine de tot. Şoricelul, recunoscător, prinse atâta dragoste de binefăcătorul său, că nu se mai despărția de dânsul. Intr'una din zile, iată însă că un cotoiu negru, ieşit ca din pământ, se apropie pe furiş de şoarece şi era cât p'aci să-i facă de petrecanie. Pustnicul cu puterea sa magică, îl prefăcu pe şoricel într'un cotoiu mult mai mare, aşa încât celălalt cotoiu se sperie și o rupse la „fugă, Aşa dar, şoarecele devenise acum un cotoiu nemai pomenit de mare. ` Nu trecu însă mult la mijlog şi un . câine, un dulău de te apuca groaza uitându-te la dânsul, se repezi asupra cotoiului nostru şi era gata-gata să-l sfâşie, dacă nu-l vedea pustnicul care îl schimbă pe cotoiu într'un dulău. Mai târziu, ca să-l scape de o altă primejdie, îl prefăcu într'un taur, apoi într'un rinocer şi la sfârşit într'un elefant. Se poate oare un noroc mai mare, decât să ajungi un coşcogeamite elefant, dintr'un şoarece? Ce a urmat însă, nu e deloc îmbucurător. Şoarecele era recunos- cător şi trăia modest sub privirile binefăcătorului său. Elefantul insă uitându-şi origina, se gândea numai la puterea sa, devenind foarte mândru şi mai cu seamă foarte crud. Stră- bătea câmpiile, prăpădind toate ogoarele. gi Bieţii țărani nu mai puteau de. ciudă. „Cum se poate, ee văetau ei, să ne facă atâta rău unul care a fost un şoarece scăpat dela moarte de sfântul nostru pustnic? Nu e altceva de făcut decât să-l omorâm!“* — A, îşi zise la rândul său elefantul, trebue să-l omor pe pustnic pentru ca să nu mai afle lumea că eu mă cobor dintr'un şoarece. Şi înaintă spre pustnic ca să-l omoare. Pustnicul însă despre care am spus că avea o mare putere magică, îi ghici gândul. Ar fi putut să-l ucidă mai de grabă el pe nere- cunoscătorul elefant, a vrut însă mai bine să-l pedepsească într'altfel. Anume, îl stropi cu câteva picături de apă fermecată și cât ai clipi din ochi, elefantul cel mare şi „puternic se prefăcu din nou într'up 15 A : E Rea > y i storul Porculescu cel bàlai, Iar Lup ce muşcă "| înd Hoţ-Lup in prăvălie, Epure; îl priveşte Negustoru A h că. : $ mita brâd și sti E a: Şi ceva-l bănueşte. Il primeşte negustoreşte cu alai. Fură praf... de puş J PTA IEI IA SES id r î ] să-ţi jutai, îl ajutai Şi astfel din sac Epure l'a văzut „Sacul în spinare să-ţi pun Il ajutai, îl tai fel di! sri zice: să te ajut. Căci e greu, nu-i e aşa jupân?“ Dar şi puţinteliil tai Are să iasă un.. drac Porculescu e disperat Il consolează iepuraş Căci prin a sacului crăpătură, Degeaba Hoţ-Lup o ia din loc Căci vede acum c'a fost furat. Zicându-i iavaş, iavaş. Curge toată acea încărcătură, Că din urmă îl ajunge... foc >. N Focul, fuge tare. Hoţul-Lup nici nu bănueşte Căci, cu praf de puşcă în spinare, Epure astfel grăeşte: L'a şi ajuns în spinare. Că în curând totul plesneşte Şi cu foc, Lupul tocmai în cer sare. Cel ce tură o păţeşte. ÎI ANI AICI SI JET POE 90 IEEE E AUDE FIII CEZ i CEA II IE FI NEA „DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfox "Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Sărindar 7, București. Telefon 3.84.30 Cec Poștal 4.0837. N. lonescu. Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata take i N conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 hr | A ] KRY WP „it, DIMINEAȚA COPIILOI ` No. 869 d Căpitane, mă duc cu bucurie, Către țărm, pe marea lină, Şi sălbatecilor... matahale. Cu sălbatecii să fac negustorie ; Se duce, Miau-Miau în barca plină. El le oferă zaharicale Şi ei sug de zor, ce să spun Miau-Miau le mai oferă ceva bun, Cu atât săpun, ce naibi... Şi mormăe înghițind, bun, bun, Pentru nespălaţi ca ei... săpun. Işi zice, au să devină albi. Dar mirarea lui Miau-Miau e adâncă Apoi încep să înghită oale cu apă frate Ce să vă mai'spun, y J Sălbatecii ce credeţi? săpunul il mănâncă, Pe nerăsuflate. Acum ei scot pe gură, baloane de săpun. Şi crezând că de ei şi-a bătut joc, Şi Miau-Miau strigă: Căpitane nu mă mai Vor pe sărmanul Miau să-l omoare pe loc. 3 AE A duc cu bucurie Cu sălbateci şi cu săpun să fac negustorie una face la fel, blestematul! S'o fi îmbătat şi de data asta, ca o mai- muță, ca apoi să adoarmă ca un viezure, Don Pedro Fernandez şi fiul său se întoarseră și priviră în jur. Cei doi negrii care purtau armele şi sacii de vânătoare făcură şi ei la fel. Caii stăteau şi aşteptau le- gaţi de un bătrân copac. Dar ser- vitorul negru care rămăsese să-i păzească unde era oare? Şi astfel bogatul stăpân de plan- taţii columbian precum şi servito- rii lui negri, strigară de mai multe ori: Jose! José! — Dar nimeni nu răspunse. Cu toate că erau obosiţi de lunga vânătoare şi doritori să încalece, cei patru oameni trebuiră totuşi să cerceteze pădurea. Deabia intrase- ră în desişul verde de nepătruns al pădurei tropicale, când cel mai tânăr exclamă: iată-l, iată! E aci. Intr'adevăr, ceva se vedea sub perdeaua roşiatică de liane nodu- roase: corpul negrului întins pe iarbă dormind profund. Lângă el era plosca de rachiu, desigur, goa: lă. Fernandez se repezi să sgâlțâie pe beţiv. Deabia îl atinse şi pri- cepu. — Ajutaţi-mă — zise el. Luându/l de picioare şi de braţe îl scose afară. Cenuşiu la față, rece, fără viaţă, nenorocitul Jose nu mai avea în vinele sale secate, decât câte-va picături de sânge. Ce se întâmplase? De acum era de prisos ori ce aju- tor, cadavrul fu ridicat pe calul mortului. Ceilalţi se suiră în şea şi tristul cortegiu se întoarse în trap la fermă. Stăpânul trimese repede după doctor. Acesta sosi la Paranillo la apusul soarelui. Era un tânăr me- dic care sosise de: curând în re- giune, nu prea expert în straniile 2 -a AN n boli tropicale. El stătu multă vre- me examinându-l. Un delict? Nici | nu trebuia să se gândească la aşa ceva. Corpul bine examinat nu prezenta nici cea mai mică urmă de violență. Muşcătura unui şarpe, sau în- ţepătura vreunei insecte veninoase ? Reptilele nu sug sângele victis melor lor. Atunci? O nouă mala- die, neprevăzută, teribilă ? Docto- rul dădu din cap. Şi plecă la Pa- ranillo lăsând să se înțeleagă că nu pricepuse nimic. La fermă toţi făceau presupu- neri. Ca deobicei, pe când omul de ştiinţă trebuia să-şi mărturisea» scă incompetența sa, ignoranța su- perstiţioasă pretindea să ştie mai bine ea. Ca să-şi dea aere, un metis, *) neştiutor de carte şi pretenţios, în- cepu să povestească despre anumi- te animale fantastice ce trăesc în pădurea virgină, și care din când în când își părăsesc vizuinele lor secrete ca să făptuiască lucruri grozave. *) Metis = descendent din părinți albi și indigeni. Fu scos: afară din pădure Don Pedro băgă repede seama de starea de spirit a servitorilor săi. De frică să nu fie omorâţi de fiara misterioasă care le va suge sângele, nici unul nu mai vru să se ducă la lucru în vecinătatea pădurei virgine. Desigur erau și câțiva curagioşi. Dar... Şi apoi sfârşitul straniu al sărmanului José? Cum explicau aceasta cei necre- dincioşi ? Trebuia odată să se sfârşească. Ca să dea curaj celor fricoşi, Don şi plecă într'o mare bătaie în pă- dure, a doua zi. — Dacă teribilii sugători de sân ge există într'adevăr, — zicea stă- pânul plantaţiei, — vom descoperi cel puţin urma lor. Armaţi până în dinți şi prepa- raţi cu de ale gurii pentru cele două mese ale zilei, caravana plecă disdedimineață. O oră după aceea ajunse drept în locul unde se pe- trecuse evenimentul macabru. Cu toții se dădură jos depe cai şi îi legară de copacul acela negru. Ca să-i păzească de data aceasta ră- maseră doi cowboy: Joao el Bra- silero și Vasco de Oro, Ceilalţi se împărțiră în grupuri de trei sau patru vânători. Explorarea începu cu deamă- nuntul. Patrulele după multă aler- gătură reuşiseră numai să pună pe fugă bandele de maimuțe şi stolu- rile de papagali. Soarele se suia pe cer, spre a- miază, aerul se încărcase de aburi şi de arome şi încetul cu încetul devenea asfixiant. Oboseala oame- nilor făcea să-i trea- că şiroaie de nădu- şeală, dar fără să fi obţinut vrun re- zultat. In acest timp ră- mași la marginea pă- durei Joao şi Vasco îşi petreceau vremea fumând tutun bălai în pipele lor lungi de un cot. Nimic nu turbura monoto- nia aşteptării lor, întrerupți rar de ne- chezatul cailor care păşteau iarba grasă. Către prânz cei doi cowboy erau aproa- pe copţi de căldura soarelui. Pi pea i strânse pe cei curagioși D „Mă duc să mă culc — Vasco, — excla: mă el Brasilero. — E cald... ne coacem! Ne-am sculat tare de dimineaţă; ţi-e somn ? — Eu nu. Dar tu? — Aşi trage cu plă- cere un pui de somn. acolo. — Bagă de seamă să n'o paţeşti ca tăr- manul... — Nui fie frică, amice, în orice caz voi dormi numai cu un _ochi închis. Ține însă deschişi bine pe ai tăi, şi să ai urechile ciu- lite, dacă cumva te chem. Joao se culcă lângă un mănunchi de liane roşiatice, de aceiaşi specie rară în partea de sus a râului Negro. Din acele liane ca șerpii, eşiau frunze (> groase, largi şi cărnoase. Cowboy-ul se întinse pe iar- i na aA g w bă. Şi lovi din întâmplare o frunză. Deabia atinsă, ea tremură, se îndoi, se răsuci, învāluind mâna care o atinsese. El Brasiliero simți o durere stranie, între Joao şi Vasco îşi petreceau vremea arzând în pipe tutun bălai mâncărime şi înțepătura a o sută de ace. Trase mâna și văzu că era toată plină de broboane de sânge. Țipă către Vasco și acesta sosi. Refăcură şi unul și altul proba. Cum se punea în contact o parte din piele, aceste foi se transformau în ventuze capabile să sugă tot sângele unui om. — Ai priceput? zise Joao către înso- ţitorul său. Ştiam despre existenţa plan- telor carnivore. Ade- văraţi vampiri, aceste plante cățărătoare, pe cari de alt-fel nu le-am mai văzut până azi. Cum Jose era ca de obiceiu beat, nu simți mâncărimea, sau o sim- ţi prea târziu — când era prea slab ca să poată să mai facă ceva ca să scape. Şi astfel moartea lui se explică. Ce doi cowboy auziră vocile şi paşii pa- trulelor care se întorceau. Bine înțeles fără să fi gă- sit ceva. Obosiţi şi înfometați, vânătorii credeau că sau obosit degeaba atâtea ore. Pe când odată cu masa ei aflară şi deslegarea enigmei. DEREFTER ENI Trăiau odată trei capre, sau dacă vroiţi şi mai bine, două capre şi o căpriță, pentrucă una din ele era tâ- nără şi mică de tot. Pe aceasta o chzama Bebeca, pe capra cea mijlocie Teteca şi pe cea mai mare Memeca. Intr'una din zile au pornit câte-şi-trele în pădure, ca “să caute iarbă fragedă şi frunză proaspătă. Trebuiau însă să treacă peste un pod sub care stătea un lup mare, foarte mare, cu niște ochi ce ar- deau ca nişte cărbuni aprinşi, iar dinţii lupului erau mai tăioși decât cuțitul cel mai ascuţit. Lupul acesta care mai era și foarte rău și nemilos- tiv, stătea sub pod, așteptând să treacă cineva pe acolo. Şi iată că trecu întâi pe pod căprița Bebeca: „Top, top, top”, răsună pe scândurile podului. — Cine sună pe podul meu? urlă lupul rânjind. — Eu căpriţa Bebeca, mă duc în pădure să caut iarbă fragedă și frunză proaspătă. — Acum te mănânc, îi strigă lupul arătându-i colții. — Ah, nu lupule dragă, nu mă mânca pe mine, æ că sunt mică şi slabă. Aşteaptă puţin, că trece capra | | | Teteca și ea este mai mare decât mine. — Bine, bine, treci înainte și caută-ţi de drum, îi întoarse lupul vorba. Nu după mult, iată că veni şi Teteca. „Top, top, top”, răsună pe pod. / supărat. CAPRE „Cine sună pe podul meu?” urlă lupul rânjind. — Eu, capra Teteca, mă duc în pădure să caut iarbă fragedă şi frunză proaspătă. — Ba acum te sfâşiu şi te înghit, făcu lupul. Aşteaptă puţintel; după mine vine capra Memeca şi ea” este mult mai mare şi mai grasă. — Dacăi aşa, treci podul mai iute, îi zise lupul. Şi aşa putu şi capra a doua să meargă nesupărată în pădure. Nu trecu la mijloc decât puţină vreme şi iat-o şi pe Memeca, o capră care în adevăr era mare și pu- ternică. „Top, top, top”, răsună pe pod așa de tare şi apăsat că tot podul scârții şi se clătină din temelii. „Cine sună aşa pe podul meu?” urlă lupul foarte — Eu, Memeca, se auzi de sus un glas gros şi tare. ý — Tocmai te aşteptam, ca să te sfâşiu şi să te înghit, îi grăi lupul ascuţindu-şi dinţii. — Încearcă şi apropie-te de mine, îi răspunse Me- meca, fără să se sperie şi să se miște din loc. Lupul se aruncă asupra ei, dar Memeca îl stră- punse cu coarnele şi-l omori pe loc. Celor trei capre le plăcu aşa de mult în pădure, că au stat toată vara acolo şi sau întors acasă foarte grase. Dacă n'au slăbit până acuma sunt şi astăzi foarte grase, REGELE GELATINELOR NTR'ADEVĂR, — mur- mură, surâzând Cutreeră- mări, odată am fost şi eu rege, şi a durat câteva săptămâni domnia mea... și astfel gustai toate plăcerile și neplăcerile rangului regal. Doriţi să aflaţi cum a fost? Nenumărații aventurieri de la,,Mina de aur“, se grămădiră în jurul lui. Căpitanul Cutree- rămări stinse pipa (semn că povestea va fi lungă) și începu. T RAVERSAM pentru a patra oară Atlanticul. „Blanca“ goeleta cea rapidă pe care eu o comandam, alerga cu pânzele întinse, când, ce fu ce nu fu, se auzi un sgomot puternic, și goeleta se opri, clătinându-se. Ințelesei imediat: o stâncă ascunsă sub apă ne lovise la proră. — Copii, — strigai, — la pompe! Repede! Echipajul nu avea nevoe de ordine; dar de data asta lovitura e gravă, apa invadând, goeleta se afunda din ce în ce. Minutele erau de, acuma socotite, deaceea dădui ordin să se părăsească bordul ! Marinarii îndepliniră manevra; cei mai prevă- zători se gândiră chiar la provizii, şi astfel diverse lăzi sunt transbordate în șalupă. Inaintând graţie bunilor vâslași, văzurăm de- parte în zare, coama unei insule necunoscute. — Pământ! Pământ! — strigă cu bucurie echipajul. — Da, — zisei cu voce înceată ajutorului meu, mași vrea totuşi să avem vreo surpriză urâtă. Cine locuește oare în acea insulă? — Trebue să eercetăm! — murmură ajutorul meu. — Să scapi de un naufragiu ca să te po- menești într'o tigae, e un lucru care nu-mi place nici mie! Ca să nu le dau de bănuit, zisei marinarilor să oprească şi le spusei: Vom profita de această oprire ca să gustăm ceva. Nu sunteţi de aceiași părere? Deschisei deci prima ladă. Dar vai! In loc de biscuiţi (pesmeţi) și carne conservată în lăzi erau focuri de bengal, rachete şi artificii! Şi tot astfel şi în cea de a doua ladă şi într'a treia şi în cele- lalte toate. In marea lor grabă în loc să aducă lăzi cu alimente au adus lăzi cu artificii! — Copii, — murmurai cu un surâs care nu prea era 4 Rapida goeletă sbura cu pânzele întinse vesel, — vreți să priviţi un frumos foc de artificii? — Să ne astâmpărăm întâi foamea! zise unul mai în- drăzneţ. Dar vorbele lui rămaseră s fără ecou. Acum aveau alte lucruri de făcut! Numeroase mici bărci veneau dinspre insulă spre noi. Canibali de- sigur! Sunt prea ameninţători pentru a avea idei pacifice. Dădui ordin să întoarcem şi să ne îndepărtăm, dar vâslaşii sunt prea obosiţi, şi pierdem din distanță. Atunci îmi veni ideia să ne oprim, dădui ordin să se dea foc la artificii; şi un foc plin de stele, un foc de diverse culori se aprinse în calma noapte tropicală. Canibalii îşi opriră înmărmuriţi, bărcile lor „pirog“; priviau scena şi scoteau ţipete de spaimă... Dar eu nu mă mulțumi numai cu atât. Luai vreo treizeci de petarde şi le făcui să ex- plodeze una după alta. Bubuitul petardelor care răsună în noaptea liniștită, înspăimântă complet pe sălbateci. — Ura, copii! — zisei eu fericit, veţi vedea că acești sălbateci ne vor trata cu respect deacuma. Trecurăm triumfători printre bărcile canibali- lor care se prosternau bolborosind rugăciuni. Ajunserăm la țărm, debarcarăm și începurăm să suim o mică stradă. Intr'un liminiş văd tăvi, tigăi şi frigări care se încălzeau la foc: desigur preparativele unui banchet în care noi trebuiam să reprezentăm... vânatul. Dar cu toate că deschid bine ochii nu văd abso- lut pe nimeni. — Și, — îmi zic eu mirat, veniseră .deci cu toții să ne întâlnească ? Nu! ceva mişcă în tufiş. Mă duc într'acolo şi trag de păr afară pe vrăjitorul tribului, care tremurând îmi pune pe spate pielea unui leu şi îmi întinde o falcă de hipo- potam. Crezui că e o bătaie de joc şi îi dădui un puternic picior în spate. Dar acel vrăjitor nu-și pierde firea pentru atât, ci zise: — Gelatine... Gela- tine... Gelatine... şi începu să facă gesturi de nepriceput. Rămăsei câlă-va vreme ne- dumerit, și apoi începui să pricep. Imi oferă nici mai mult nici mai puţin... însăr- cinarea de Rege! Dar rege al cui... rege al gelatinelor. Mă înfășurai cu ifos cu pielea regelui pădurilor, luai în mână falca de hipopotam, şi surâzând către oamenii mei: “curaj şi veselie, le zisei eu, am “ devenit rege, şi voi bine înţeles & sunteți consilierii mei! Vom avea de mâncare şi poate că ne vom îmbogăţi! | Vrăjitorul ne conducea. So- | sirăm la locuința regală, şi i _furăm primiți cu respect de . “către fostul rege; care ne dădu | cu bucurie apartamentele sale: | o colibă cu acoperișul găurit, prin care chiar în acea noapte ) ne pătrunse o ploae torențială | care ne muiă ca pe posmegi. f In dimineața următoare un ? bucătar negru ca un cărbune, ne aduse mâncarea: un amestec de lăcuste şi răşină, pe care noi cu toată foamea teribilă, după ce încercarăm, respinserăm cu unanimitate acel fel de mâncare. Făcui (prin gesturi) observațiile mele, şi bucătarul (tot prin gesturi) îmi promise lucruri extraordinare pentru masa dela prânz. Spre ora prânzului veni să ne servească pri- » mul fel: friptură de coaje de copac și garnitură “tot de lăcuste dar de data aceasta, prăjite. Infuriat peste măsură aruncai în capul băcăta- rului mâncarea. Dar ajutorul meu, mai înfometat, ia o coajă de copac și muşcă din ea lăsând însă doi dinți din faţă înfipți în coajă. Lecţia fu pricepută de ceilalți care nu mai îndrăzniră să facă aceiaşi experienţă. O întreagă săptămână neputând mânca teri- bilele mâncări ale negrilor, furăm cu voe sau de nevoe erbivori. Chelarul blestema incontinuu, obișnuit cum era el la tot felul de bunătăţi, era bine înţeles ne- mulțumit să mănânce rădăcini şi frunze. De aceia luă singura pușcă ce aveam, şi plecă la vânătoare. După o zi şi o noapte se întoarse cu patru păsări muscă și un licurici; insula era plină de ierburi şi verdeață dar săracă ~ în animale! | Trecu astfel o altă săptămână. Slăbeam văzând cu ochii. Ce valorează, dansurile şi toate veseliile sărbătorilor lor. Sto- ı macul ne este gol şi nimic nu ne mai interesează, suntem gata | să murim de inaniție. Intro după amiază, una din acele splendide după amieze, g tropicale, observ pe indigeni (locuitorii băştinaşi) venind spre locuința mea regală, ducând în | spate nişte saci enormi. & — In fine! mă gândi eu, îmi aduc aur şi pietre prețioase! Dar aşi prefera un bun rizoto, sau o porție de macaroane cu carne... cu carne de mânzat bine înțeles. pr Canibalii priveau cu mirare scena Intr'un luminiş văzui un ciaun şi tigăi. ` Sălbatecii când ajunseră în fața mea, revărsară pe jos con- ținutul sacilor: cioburi de sticlă, cutii de conserve, nasturi de sticlă, pietricele colorate. Era bogăţia lor și mi-o dăruiau. Când văzui acele nimicuri, mă ridicai în picioare și începui săj trag pumni și picioare ca un drac, iar acei nenorociți care nu se așteptau la o astfel de primire, fugiră care în cotro cât îi ținea picioarele. A doua zi ne sculă sunetul unui tam-tam. — Să mergem să vedem — zi- sei eu oamenilor mei. Cine știe ce altă năzbâtie ne este re- zervată ? Eşirăm. La mică distanță de colibă ardeaun foc bun; deasupra era un mare ciaun plin cu apă fierbinte. Patru canibali, docili şi resemnați ca patru îngeri aşteptau să fie tran- sformaţi în rasol. Nuuuu | Nu pot să permit supușilor mei, ca întrun sublim gest de altruism, să facă așa ceva! Chiar de ar fi să mor de foame n'am să deviu niciodată canibal! Fac semn să-i lase liberi ime- diat ; şi pentrucă cei patru candidaţi la fiertură se arată ei mai nemulțumiți decât ceilalți de intervenția mea, îi mângâi cu un băț ce aveam în mână din întâmplare. Adun apoi în consiliu oamenii mei: toți sunt dispuşi să-și dea demisiile numai să scăpăm odată de aci. Nu mai rămâne decât să încerc ultima tentativă de scăpare. Strâng toate focurile de artificiu-bengal și le așez. în vârful celui mai înalt arbore al insulei. Le voi aprinde mai târziu. Cine știe poate că vreun vapor, văzând aceste focuri de artificii ne va veni în ajutor. Veni noaptea. Întunericul fu străbătut de mii de scântei, de o adevărată sărbătoare a luminei. ` Va fi observat oare de cine-va semnalul nostru de apel? Da! Da! Pe luciul mării o rachetă se înalță. Ne-au obser- vat! Suntem salvaţi ! Puțin timp după aceia în faţa unei mese întinse, ne simțeam devenind alți oameni. — E mai bine aci la gelatine. — Gelatine? repetă el, pri- vindu-ne cu surprindere. — Intr'adevăr | — zisei — Am ajuns acolo din cauza naufra- giului nostru. Acei sălbateci mă aleseseră rege: dar atât eu cât şi echipagiul meu am preferat să fugim. Nu e bine acolo, sunt canibali sută în sută. — Canibali? — murmură celălalt, izbucnind într'un decât... 5 hohot de râs. — lți arde de glumă? — Ah! murmurai, — dacă ași fi ştiut! ` Aceia sunt figuranţii dramei cinematografice — Ce afi fi făcut? „„Tam-tamuul însângerat“* insula nelocuită a fost — Aşi fi devenit canibal adevărat ! închiriată de „American Tibru“. Vom ajunge —"Şi noi am fi urmat exemplul D-tale ! — zi- mâine dimineaţă acolo pentrucă noaptea e peri- seră oameni mei într'un suflu : culos să te apropii de țărm. Ruşit ! — Pe când noi muream de foame, Ah! vai de noi, fusese o glumă, toată isprava cine știe cum râdeau de noi. acei tipi. noastră. Şi nici unul din noi nu băgase de seamă! eisi bătuseră rău joc de noi. INVENTAT ORUL NTR'O dimineaţă, pe când eram la terasa pieptarul curat. Nu e oare o adevărată capo- Cafenelei Voiajorilor şi beam o oranjadă, d'operă? Gândiţi-vă e deajuns un tur de mani- un băiat pe care nu-l cunoșteam se așeză lângă velă și imediat se schimbă pieptarul cămăşii. masa mea, și scoțând dintr'o pungă „Nu cred că aveţi ceva de spus de piele o pereche de cărți unsu- despre utilitatea acestei alte desco- roase şi galbene, rămase câtă-va periri, care se compune dintr'un preg vreme cu ochii ficşi îu tavan, în cu resort pentru respingerea credito- felul oamenilor care se gândeşte rilor care vin să sune la ușa noastră. profund. E vorba după cum vedeţi de o inven- După un sfert de oră întrerupse lie de interes mondial. gândirea şi întorcându-se către mine Un mic preș bine trucat în faţa exclamă : ușei şi o manivelă de manevră, pot — Daţi-mi voe să mă prezint, Scoate pe un creditor din circulaţie domnule. Mă numesc Picchio şi am Câteva săptămâni. Ă descoperit sistemul de a deveni re. »O maşină derivată din aceasta, este maşina de dat picioare în fund, Cămaşa cu pede bogat. } : Deutz in iti — Intradevăr ? — răspunsei eu Pe Care am construit-o pentru cei ce rulou lua vântul interesat. — Şi în ce fel? sunt sculați din somn de mieunatul pălăria ji pet pisicilor. E deajuns să tragi ușor de cordonul | — Pentrucă păreți a fi o per- ce spânzură lângă pat, pentru a pune în mişcare soană inteligentă — a D-l Picchio — am să maşinăria care este angrenată cu o cismă prin vă spun totul. E vor e ear de a pune în diverse angrenaje. Lovitura pe care o dă această practică una din invențiile mele. _ cismă e foarte puternică și e capabilă să tri- Bău o bună înghiţitură din oranjada mea şi meată pe fereastră, pisica, drept în stradă. apoi adăogă: Am intenția de a fonda în curând „Şi în fine — zise D-l Picchio arătându-mi în cartier, o societate pentru punerea în valoare ultima foae, ce ziceţi de aparatul înregistrator a ideilor mele. Vreţi să fiţi şi dumneavoastră cu de greutăţi pentru restaurante, care face în mod noi ? automat socoteala după greutatea mâncărilor Băgaţi de seamă că este vorba de o afacere înghiţite de client? az, magnifică şi permite-ți să vă spun câte-va din „Folosul acestei invenţii e indiscutabil. Vi se ideile şi din descoperirile mele. In această foae pare just ca unul care suferă de lipsă de poftă de hârtie este reprodus un excelent sistem de de mâncare şi mănâncă foarte puţin, să fie obli- fixarea pălăriei pe gat să plătească, cap, când bate cu sistemul prân- vântul. zului cu preț fix, E vorba să aceiași sumă ca și jizăm în fundul un alt client care pălăriei un elastic din contra are o care legat de părul poftă de mâncare capului împiedică formidabilă ? pălăria să fie luată „lată de ce con- de vânt. sider această idee „Și acum admi- a mea, drept cea rați această căma- mai bună !*. şe cu rulou, foarte — Şi când vă aO Diori perira a îndepărta practică pentru a gândiţi — întrebai pe creditori. avea totdeauna eu privind de Aparatul de tras picioare în fund. 6 <a \ à iy acumacu jale la paharul meu de oranjadă de acum gol— să puneţi în practică toate aceste invenții? — Imediat ce voi avea un capitol care să fie de cel puțin o mie de lei. Primesc daruri şi subscrieri de la toți copiii din cartier, și când voi avea capi- talul, mă pun repede pe lucru. Pot să mă bizui pe colaborarea D-tale ? — Desigur. — Foarte bine, foarte bine. Şi pentrucă societatea mea are nevoe de un preşedinte, acceptați acest post ? Aparatul care înregistrează greutatea pentru restauratori. — Da... — Atunci s'a făcut. Nu mai rămâne decât să vă supunefi unei for- malități prin care să arătaţi că sunteți un om de în- credere. Daţi-mi în depozit o sută de lei. , Sunt foarte trist — răspunse — nam decât câţi-va lei. Atun- ci — zise D-l Picchio resemnat, în loc de o sută de lei, accept în garanție o înghețată de cafea cu frişcă dublă. BURSUCUL Bursucului îi venise rândul și el să domnească Peste un pogon de tufe în pădurea părintească, Pe marginea unei ape. Regatul îi era mic, Şi acei ce îl văzură Toţi într'o unire zic, Se învoesc a spune că nu era alt nimic Decât o “miniatură. Dar riga voiajase, Și `n străinătate-aflase Că un bursuc domnitor, Ce va să-şi facă un nume Mare şi faimos în lume, E neapărat dator Să ia un ton de mărire, Să dea porunci pe oştire, Chiar de n'ar vea soldaţi, Căci astfel obişnuiesc Toţi acei cari domnesc, Duci, sau regi, sau împărați. Aşa el şi slobozi Patru ordine de zi Intr'acest chip redijate : — „Către armiile noastre de linie şi de mare, „Cavalerii, infanterii şi artilerii uşoare, „Poruncim şi celelalte“. O poruncă din acestea, nu ştiu cum sa întâmplat, De vânt a fost aruncată In ţara învecinată, Unde domnea leopardul. Acest domn sa îngrijat. Văzând că bursucul are Armie așa de mare. Spre a fi încă mai sigur, el într'acolo porni Pe ministru din afară, pe vulpe, şi-i porunci Să saluteze pe prinţul, dar în tain'a spiona Şi a trage cu urechea, iar mai ales a afla ŞI VULPEA Cum merg trebile p'acolo, cât e de primejdios, Şi câtă armie ţine vecinul său cel păros. Sfârşindu-se ambasada, vulpea înapoi veni; Se înfăţişă la curte, se închină şi vorbi. — „„Porunca am împlinit; „Cu ochii-mi le-am văzut toate, „Şi poţi dormi liniştit „Fâră să ai griji deșarte. „Căci toate acele armii de linie şi de mare, „Cavalerii, infanterii şi artilerii uşoare, „Nu sunt alt, poţi fi prea sigur, pestriţule împărat, Vanitatea e mic viţiu, dar cu bună 'ncredinţare Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare. GR. M. ALEXANDRESCU Toaletă — Unchiule, când erai tu tânăr nu erau la modă muşchii ? = NI ini ati ui diac ia a a IN BUCATE SAREA fost odată ca nicio- f dată; etc. 7 a A fost odată un îm- U R) părat, acest împărat ps: Ay avea trei fete. Rămâ- nând văduv, toată dragostea lui el şi-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se şi văzând sâr- guința ce punea părintele lor ca să le crească pe ele, să le învețe şi să le păzească de orice răutăți şi bântueli, se sileau şi ele din toată puterea lor ca să-l facă să-şi uite mâhnirea ce-l cuprinse pentru moar- tea mumei lor. Intr'una din zile, ce-i veni îm- păratului, că numai întrebă pe fata cea mai mare: — Fata mea, cum mă iubeşti tu pe mine? — Cum să te iubesc, tată ? lacă eu te iubesc ca mierea. Răspunse ea după ce se gândi că ce lucru poate fi mai dulce pe lume. Atât o tăia capul pe dânsa, atâta şi vorbi. — Să-mi trăeşti, fata mea; să-mi facă Dumnezeu parte de tine. Şi întrebând şi pe fata cea mij- locie : — Dar tu, cum mă iubeşti pe mine, fata mea? — Ca zahărul, tată. Atât o taie şi pe dânsa capul şi atâta răspunse. — Săi dea Dumnezeu bine, fata mea. Să mă bucur de tine. Pasă-mi-te fetele acestea erau linguşitoare şi ştiau să-și arate iubi- rea către părintele lor, mai mult decât: o aveau. Împăratul se bucură cât un lucru mare, când auzi de fetele lui cele “mai mari cât îl iubesc. El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi zahărul. Şi uitându-se și la fata cea mai de PETRE ISPIRESCU mică, ce sta mai la o parte și cu sfială, o întrebă şi pe dânsa: — Cum mă iubeşti tu, fata mea? — Ca sarea în bucate, tată! Răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste fiască, și lă- sându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea. Ea se ruşină, biet, văzând că tată-său o băgase şi pe ea în seamă ca o mai mică ce era. Când auziră surorile ei răspunsul ce dete ea tatălui lor, pufniră de râs şi-şi întoarseră fețele de către dânsa. lar tatăl lor se încruntă și plin de supărare, zise: — Iá, fă-te încoa, nesozotito, să ne înțelegem la cuvinte. N'au- zişi tu pe surorile tale cele mai mari, cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Cum nu te-ai luat după dânsele ca să-mi spui câtă dragoste dulce ai şi tu către tatăl tău? Pentru asta oare mă trudesc eu, ca să vă cresc şi să vă dau învă- ţătură cum altele să nu fie în lume ca voi? Să te duci dela mine cu sarea ta cu tot! Când auzi fata cea mică a Im- păratului urgia tatălui său, ce cădea pe capul ei, intră în fundul pămân. tului de mâhnire, căci se supărase tată-său, şi încumetându-se, zise : — Să mă erţi, tată, că eu n'am vrut să te supăr. Eu am socotit cu mintea mea că dragostea ce am către tine este, dacă nu mai presus decât a surorilor mele, dar nici mai prejos decât mierea şi zahărul. — Auzi, auzi o întrerupse tată- său: și mai ai obraz să te mai atingi de surorile tale cele mai mari? Să te duci dela mine, fată neruşi: nată ce eşti, să nu-ţi mai aud de nume. Ii închise gura și o lăsă plângând. Surorile vrură să o mângâie, dar cu nişte cuvinte atingătoare care îi făceau mai mult rău decât bine. Fata cea mai mică a Împăratului dacă văzu că nici surorile nu o cruță, îşi puse nădejdea în Dum- nezu, şi se hotărî să plece unde mila Domnului o va duce. Işi luă deci din casa părintească un rând de haine proaste şi vechi, şi pribegi din sat în sat, până la curtea unui alt împărat. Ajungând acolo, stătu la poartă. Chelăreasa o văzu şi dacă veni la dânsa o întrebă ce vrea; ea răs- punse că este o fată săracă și fără părinţi, şi ar vrea să se bage la stăpân, dacă o găsi vr'un loc. Tocmai atunci eşise ajutoarea chelăresei și ar fi voit să bage pe alta. Se uită la dânsa chelăreasa, cu ochi pătrunzători şi i se păru bună să o ia şi pe dânsa în slujbă. Fata de împărat mai fu între- bată că ce simbrie cere, şi ea răse punse că nu cere nici o simbrie, fără decât să slujească o bucată de de vreme şi dacă slujba ei va fi vrednică de vre-o simbrie, să-i dea atât cât face. Chelăreasa se-"bucură văzând-o că răspunde aşa de cuminte, și o luă să-i fie ajutoare. Ii spuse ce să facă şi îi dete pe mână un vraf de chei din mai multe ce avea. Fata era cuminte şi deşteaptă. Ea incepu să deretice prin cameră şi prin dulapurile dela care avea cheile şi să pue fiecare lucruşor la rânduiala lui. Şi fiindcă îi prindea mâna la frământat, la fiertul dulceţurilor şi la alte bunătați de mâncare ce se află prin cămările împăraţilor, în grija ei fură lăsate ta'nurile curţii. Şi cum oare n'ar fi ştiut să facă & Dare P:cvcooooooooooooooooooooosocooooovovoooosocooooooosoooooooooooooonoooooooosooooosooooeooovoese toate astea? Mă rog, fată de îm- părat nu era? Şi nu se ivi nici o cârteală din partea nimănui, căci ea toate tai- nurile le împărțea cu cumpănă și cu dreptate, de nu-i găsea nimeni nici o părtenire. Unde să stea ea la vorbă deşartă cu oamenii şi cu femeile curţii, sau cu străinii cari veneau să-și ia tainurile şi merticurile? Unde să iasă din gura ei vre-o vorbă fără cumpăt, ori să asculte dela Cineva vre-o asemenea vorbă, că se rușina, și găsea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închidă şi gura cea mai farfara. Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicele curții, şi când își găsea câte niţică vreme de repaos, citea pe carte. Toţi cu totul aveau sfială de dânsa şi nu-i găsea nimeni vre-o faptă care să le dea dreptul a-i atârna vr'un ponos de coadă. Vestea despre vrednicia şi sme- renia ajutoarei de chelăreasă ajunse numai decât și la urechile împărătesei. Fa dori s'o mază. lară dacă se înfățişe Impără- i, fata de împărat ştiu să se arate şi să vorbească din inimă curată, fără prefăcătorie și fără multă îndrăzneală. Împărăteasa prinse a o îndrăgi. Ea bănui că ajutoarea de chelăreasă nu poate să fie de neam prost. Vezi, măre Doamne, cum se cu- noaște cât de colo viţa cea bună! Şi aşa cum vă spusei, împărăteasa luă pe fată, ajutoarea chelăresei, pe lângă dânsa. Unde se ducea împărăteasa, mer- gea și ea; când se punea împără- easa la lucru, lucra şi ea. Apoi ucru ce eşia din mâna ei, era mărgăritar, nu altceva. Din toate, cuvintele cele înțelepte ce eşiau din gura ei plăcură Impă- rătesei mai mult decât orice. Ce 4 i # a can s PE E A à a se OA „Aba in să întindem vorbă multă? O iubea împărăteasa ca pe copilul ei. Se miră şi Impăratul de atâta alipire a împărătesei către această fată. Acest împărat avea un fecior singur la părinți. Tată-său şi mu- māsa se uitau la dânsul ca la soare. Il pierdeau de drag ce le era. Şi mergând împăratul la un răz- boiu, luă și pe fiul său cu dânsul, ca să se deprinză cu ale războaielor. Acolo nu ştiu cum făcu, şi nu ştiu cum drese, că numai ce îl aduseră acasă rănit. Să fi văzu pe mă-sa jeliri şi plân- sete. Nu mai ştia ce să-i facă să-l vindece mai curând. Nopțile le trecea priveghindu/l la boală. Iară dacă o ajunse oboseala de nu mai putea sta în picioare, împărăteasa puse pe fata ei din casă ca pe un om de credință, să îngrijească de dânsul, şi apoi, când una, când alta, erau nelipsite de lângă patul rănitului, Cuvintele cele bune şi înțelepte ale fetei, mângăerile ei cele dulci şi neprefăcute, smerenia ei, deşteptă în inima bolnavului o simţire ce nu o avusese până atunci; iar mai mult decât toate, cum ştia ea să “umble binişor când îi premenea ră- nile, făcu pe fiul împăratului să o iubească ca pe o soră, căci pare că-i alina durerile 'când punea ea mâna pe rănile lui. Intr'un după prânz, după ce se făcuse mai bine, când sta de vorbă cu mă-sa, el îi zise: / — Ştii ce, mamă, mie mi-ar fi voia să mă însor. — Bine, măicuţă, bine. Mai bine de tânăr, decât să intri în valurile lumii. Să-ţi caute maica o fată bună de împărat, şi de neam şi de treabă. — Ea e găsită, mamă. — Şi cine este? O ştiu eu? — Să nu te superi, mamă, dacă ţi-oi spune. Mie mia rămas inima la fata dumitale din casă. O iubesc, mamă ca pe sufletul meu. Din câte fete de împărați şi de domni am văzut, nici una nu mi-a plăcut ca dânsa. Se împotrivi Impărăteasa oare- cum, cârmi ea: dar nu fu cu pu- tinţă să întoarcă pornirea fiului ei dela această însurătoare. Dacă văzu și văzu că altfel nu poate, şi că fata ce-şi alesese fiul ei s'o ia de nevastă este cuminte, blândă, cu bună judecată, și mai presus de toate este smerită, cin- stită şi vrednică, se învoi și dânsa. Rămase acum să înduplece și pe împăratul, tatăl băiatului ca să pri- mească şi dânsul alegerea fiului.lor. Pentru aceasta nu fu mare greu- tate; căci atât muma, cât și tiul căzură cu rugăciune și lăudară pe fată cum ştiură și ei mai bine. Logodiră deci împăratul şi împă- răteasa pe fiul lor cu fata din casă a împărătesei, și hotărîră şi nunta. Când începură a face poftirile la nuntă, logodnica fiului de îm- părat se rugă cu cerul-cu-pământul ca la nuntă să poftească şi pe Impăratul cutare, pe tatăl ei adică,. se feri însă da spune cuiva că este fata acelui Impărat. Socrii primiră să-i facă voia, şi poftiră la nuntă și pe acel împărat. In ziua cununiilor veniră toți musafirii la nuntă. Se începură veseliile şi ţinură toată ziua, ca la împărați, de! ce să zici? Seara se întinse o masă d'ale împărăteştile, fel de fel de mâncări, şi băuturi, de plăcinte, şi de alte bunătăţi, de să-ţi lingi și degetele când le vei mânca. Mireasa poruncise bucătarilor ce bucate să gătească. Ea însă cu mâna ei găti do parte tot aceleași feluri numai pentru un musafir. Apoi dete po- runcă unei slugi credincioase ca să bage bine de seamă ca aducând la masă bucatele gătite de dânsa, să 9 le pue dinaintea împăratului poftit după rugăciunea ei. Dară să îngri- jească să nu le pue dinaintea altui cuiva, că e primejdie de moarte. Sluga cea credincioasă făcu în- tocmai precum i se poruncise. După ce aşezară toți poftiţii la masă, începură a mânca şi a se inveseli cât nu.se poate spune. Impăratul cel poftit, adică tatăl miresei, mânca şi nu prea. Incă de când venise, el se tot uita la mireasă şi parcă-i zicea inima ceva, dar nu-i venea să creadă ochilor. Pasă-mi-te el îşi semuia copila, şi neputându-şi da seama de cum ajunsese ea să se mărite după un fecior de împărat, nu cuteză să zică nimănui nimic. Vezi că trudele şi necazurile ce suferise biata fată, o schimbase de cum o ştia tată-său. Şi îndemnându-se de pofta cu care mâncau mesenii, ar fi voit şi dânsul să mănânce şi să se vese- lească ; dară după ce gustă odată sau de două ori din bucate se opri. Sluga care îi aducea bucatele, le ridica întregi neatinse. Se mira acest împărat cum de toţi mesenii mănâncă cu poftă niște bucate care pentru dânsul n'aveau nici un gust. Se încumese și întrebă pe veci- nul din dreapta. Acesta îi răspunse că astfel de bucate bune n'a mân- cat de nu ţine minte. Gustă și Impăratul din talerul vecinului, şi văzu că bucatele sunt bune. li lăsa gura apă după bucatele cele bune ce gustase dela vecini: foamea îi da zor să îmbuce și el: dară cine putea să mănânce buca- tele care i le aducea lui? Răbdă ce răbdă; de ruşine lua el câte odată și din bucatele ce i se aduceau, ca să nu se facă de râs între meseni, dar încolo nimic. In cele din urmă, nu se mai putu opri, şi ridicându se în sus zise cu glas mare : — Bine, Impărate, m'ai chemat la nunta fiului tău, ca să-ți baţi joc de mine? — Vai de mine, Măria Ta: cum poate să-ți treacă prin gând una ca aceasta? După cum vede toată adunarea, te cinstesc și pe dum- neata ca pe toţi ceilalţi Impărați, fără deosebire. — Ba să mă erți. Impărate, bu- catele, tuturor mesenilor sunt bune de mâncat, numai ale mele nu. 10 Se făcu foc de supărare Impă- ratul socru și porunci ca numai decât să vie bucătarii sâ-şi dea seama de ceeace au făcut, şi vino» vații să se dea morţii. Ştiţi ce era. lacă mireasa gătise toate bucatele pentru tată-său, fâră sare ci numai cu miere și cu zahăr. Chiar sarniţa de dinaintea lui era plină cu zahăr pisat, şi de geaba lua bietul împă- rat cu cuțitul din sarniţa ce credea el că este cu sare, şi punea în bucate, ele în loc să s2 facă mai bune de mâncare, se făceau şi mai dulci de pe cât erau, şi mai că- trănite. Atunci se ridică mireasa în sus şi zise împăratului socru : — Eu am gătit bucatele pentru Împăratul ce s'a supărat, şi iată pentru ce am făcut-o: „Acest împărat este tată-meu. Noi eram trei surori în casa pă- rintească. Tata ne-a întrebat într'o zi cum îl iubim noi. Surorile mele cele mai mari, una îi răspunse că îl iubeşte ca mierea, alta ca zahă- rul. Eu îi zisei că îl iubesc ca sarea din bucate. Aşa am socotit eu că nu se poate mai multă iubire decât aceasta. Tata s'a supărat pe mine şi m'a gonit din casă. Dumnezeu nu m'a lăsat să pier, şi prin muncă, cinste şi hărnicie am ajuns unde mă vedeţi. Acum am vrut să do- vedesc tatei că fără miere şi fără zahăr poate omul să trăiască, dar fără sare nu, de aceia i-am gătit bu- catele fără sare. Judecaţi şi dum- neavoastră cu minte împărătească cine a avut dreptate.“ Toţi mesenii într'o glăsuire gă- siră cu cale că pe nedrept a fost fata gonită din casa părintească. Atunci tatăl fetei mărturisi că n'a ştiut să preţuiască duhul fetei sale, şi şi-a cerut ertăciune. — Fata şi ea, ia sărutat mâna şi şi-a cerut şi dânsa ertăciune, dacă fapta ei l-a supărat. Şi se puseră pe o veselie și pe o petrecere de se duse vestea în lume. Tatăl fetei se veselia, nu se veselia, dar socrul ştiu că se veselia şi se ` mândrea că a dobândit o aşa noră, şi de viță bună, și înţeleaptă, şi harnică. Eram şi eu la nuntă împreună cu cheleșul acela care se tupilează printre dumneavoastră, cinstiți boieri. Multe ciolane, Doamne, mai căzură dela acea masă, şi care cum cădea, tot în capul chelului le dădea. Şi încălecai p'o şza, și v'o spuse dumneavoastră așa. Şi încălecai p'o lingură scurtă, să trăiască cine as:ultă. Şi încălecai p'un fus, să trăiassă cel ce-a spus. P. ISPIRESCU e E Dar trebue să-mi spun cuvântul Dece? Am vrut, ca un bătrân sfătos Ce-a tras din viaţă multe `nvățáminte Să vă arăt ce e cuminte Şi ce este frumos Să făptuiţi Şi, mai cu seamă, cam de ce să vă feriţi Dar cum (moşneag uituc ce sunt) Imi amintesc abea acum Că-i greu să 'nfrunt Revolta voastră, mult justificată, — Nu auzim astfel de sfaturi prima dată! Mai marii noştri ni leau spus neîncetat Şi leam urmat Intotdeauna şi'n tot locul! Eu las de o-parte tocul Pe o clipă Că vreau să'ndes puţin tutun în pipă, Mai înainte de încep să ţes í Povestea care m'a făcut Să scriu aceste strofe de'nceput. Din volumul „Jucării din creion" de ION TULCEANU — Bagă de seamă Coco să mergi numai pe trotoarul din dreapta. yi — Dar bine mamă, trotoarul din stânga la ce serveşte atunci ? əş PITICUL || bunicul începu: S A fost odată de mult, tare de mult, spre miază- noapte, într'o țară îndepărtată, o domniță tânără şi frumoasă, strălucitoare ca soarele, cu ochii negrii ca noaptea şi părul auriu ca mătasea porumbului, căzut > în valuri dese pe umeri. Şi pe domniță o chema Doina. Tot norodul o iubea, și seamăn pe lume nu avea, să caţi cu anii. Creştea Domnița în dragostea tuturor, creştea ca o zi de primăvară. Dar odată, pe când se juca în grădina palatului, din pământ îi eşi înainte o stârpitură de om, mare cât un degetar, cu barba albă, lungă până la glesne, şi ploconindu-se de trei ori în faţa domniţei, îi zise : — Crăiaso... — Cine mă, cheamă?... — Eu. — Dar unde eşti ?... — Jos. Mergi încet că mă calci, şi văzând că dom- niţa l-a zărit, îi grăi umflându-se în pene: — Sunt un trimes al împăratului ţării mele. El e tânăr, bogat şi frumos ca şi tine. Auzind de bunătatea, frumuseţea şi înţelepciunea ta, m'a trimes să te cer împăratului, dar frica să nu cad depe scările de mar- - mură ale palatului, sau să nu mă strivească vr'o strajă cu tocul cismei, m'a făcut să mă prezint întâi ţie. Ri- dică-mă, domniță de jos. la-mă la tine! Ţi-aduc daruri mărețe și băgând mâna în fundul buzunarelor, scoase de acolo nişte bobişoare mai mici ca nisipul. — Ces astea? îi zise domnița. — Aur, Crăiaso; aur căzut din soare; aur cu care vei fi îndestulată. Iţi vom face castel din marmoră albă ca spuma mării, cu fereşti de cristal şi porţi de argint; îţi vom presăra calea cu mărgăritare, şi tot poporul de la mic, până la mare te va iubi. = Pe împăratul nostru îl cheamă Falnic şi-i înţelept și viteaz nevoe mare. El te va îndrăgi mai mult decât oricine `n lume, şi alături de el, vei fi fericită. Aide domniţo, nu sta pe gânduri. Du-mă la tatăl tău, căci Falnic te-aşteaptă cu înfrigurare. Domnița, râzând de jucăria pe care-o ţinea în palmă, se repezi pe scările “palatului. Sus, în sala tronului, bătrânul Vifor, înconjurat de sfetnici, ţinea sfat. Domnița intră. Indreptându-se spre împărat, îi zise: — lertare, tată, dar împăratul Falnic, a trimes o sta- fetă care cere să-ți vorbească. — Să intre, zise bătrânul şi ridicându-se drept în jețul ce-l ocupa, făcă semn slujitorilor dela uşe. — Nu te mai osteni tată, că el a intrat... — Aici?... se miră împăratul. Hei bată-te norocul, fata mea, ai început din nou să glumești. — Ba deloc, răspunse Doina, a intrat odată cu mine... Ce, nu-l vezi?... Şi împăratul frecându se la ochi, îşi plimbă privirea - prin mulțime. — Nu-l văd fata tatei, apoi nedumerit zise: — Să vină in faţa mea stafeta împăratului Falnic. — Aiceas, mărite ! — Unde, Doamne, că nu te văd? - — În palma domniţei, și Doina întinzând mâna, îl stai dp. 4,” ei dai m % A x- w9 *% A AR e ab y PER pa ur fag `e v Krr sara X e Pe a. pa Rt, PPE R pare Af + E. 3 x te Fiy ERLE y4" 3 aşeză uşor pe spatele tronului. Piticul după ce se închină respectuos în faţa împăratului, grăi tare cu glas piţigăiat: — „Mărite!... Stăpânul meu, viteazul îm- părat Falnic, auzind despre înţelepciunea şi bunătatea domniţei, m'a trimes pe mine sfet- nicul său, de a-l gineri, cerând dela Măria Voastră, pe domniţă. De aceia rogu-te, Mă- rite, de a te găti de nuntă, și a da sfoară în ţară, ca norodul să știe că împăratul Falnic, cel mai frumos, înțelept şi viteaz stăpânitor din lume, va avea ca mireasă pe Doina, domniţa Voastră,“ apoi ploconindu-se adânc înaintea adunării, dădu să plece. — Dar und te duci?... — Apoi, Mărite, să-i aduc stăpânului buna veste... — Ho, viteazule, nu te grăbi, fata mea e încă tânără, trebue să mai crească... — Să crească, se înspăimântă piticul. D'apoi, Mărite, nu-i deajuns ?... 4 Stăpânul meu o vrea şi așa, el aşteaptă. ` — Bine, să aştepte. Să aștepte sănătos. Să mănânce să crească și el, şi atunci când o fi înnalt ca fata, să vină singur să i-o dau de nevastă, și râzând cu bunătate, îl apucă în mână pe piticul înspăimântat, și chemând o slugă, îi zise: — Il duci până la marginea împărăției. Ai grije de el, să nu-l pierzi pe drum; dar piticul, sbătându-se în mâna împăratului, strigă : — Numi trebue! Nu mie frică!.. Merg şi singur, Márite !... sunt călare... — Dar când ajungi?... — Curând. Aştept ca să mă umfle vân- tul, în ţara stăpânului meu. Şi bunicul tăcu. Noi rămaserăm cu gurile căscate, nepricepând că'n lumea asta se găsesc oameni mai mici ca noi. Anemic E zadarnic, cavalere, sa încerci să faci să-mi fiarbă sângele în vine: Sunt anemic. 11 „Călătorului îi stă bine cu drumul” E A ZE + bsi sd pa ., Pe a AN Ta: S es aa A z N A $ 54449 4 If ~. A e ORIZONTAL: 2) Patria lui Constantin cel Mare. 4) Ospătărie. 5) La revedere! 6) Fluviu în Franţa. 7) Animal sălbatec. 8) Liga Navală Română. 9) Im- perativ în regulamentul circulaţiei (Ţine...!). 10) Dela (Od.) 11) Figură geometrică. 13) Căciulă pe care o purtau boierii în timpul domnilor fanarioți. 15) Ex- clamaţie. 16) Ca un şofer fără clienți. 17) Plimbare de plăcere sau de observaţie. 19) Cale largă, străju- ită de pomi, loc de promenadă duminicală. 20) Nota scriitorului. 22) "Țurţuri de ghiaţă. 23) Oraş în Un- garia. 25) Victima circulaţiei şi a... croitorului. 29) Oraş în Etiopia. 30) Fluviu în Italia. 33) Vechiu ju- deț în România. 35) Punct periculos unde maşinile se întâlnesc bot în bot şi trecătorii nas în nas. 37) Cu- loare la jocul de cărți. 38) Orășel în Sahara. 39) In- tins. 41) Matca unui râu. 43) Pasăre mare alergă- „toare din Africa tropicală. VERTICAL: 1) Serviciu al statului bazat pe prin- cipiul: „,Călătorului îi stă bine cu drumul“. 2) Marş din drum, câine |... 4) Negaţie. 5) Rămas în drum cu mașina. 6) Drum printre tei, în parc. 9) Cale de parcurs cu automo- bilul. 9) Traista vânătorului. 12) Conjucţie.. 12) Lo- cul şi corpul avocaţilor. 13) Sfânt în calendarul or- todox. 14) Becaţă. 18) Alteța Sa Regală. 19) Arteră de circulaţie. 20) Călător pe mișcătoarele cărări.. 21) Verbul aeroplanelor, ciorilor, al automobilelor, pe 12 3) „Pe aici nu se trece“...! autostradă. 22) Butoiu pe roate pentru cărat apă. 24) Direcţie... necunoscută. 27) Care călătoreşte. 28) A închina un pahar de vin în sănătatea cuiva. 31) A evita un accident de circulaţie. 33) Tatăl circulaţiei intense. 34) Contra accidentelor de circu- laţie. 35) Unitatea de putere a bolidului pe patru roate. 36) Aici se întâmplă cele mai numeroase acci- dente de circulație. 40) Trecătoare. 42) Spetează înfășurată în iţe. Joc infinit Inlocuindu-se liniuţele prin litere să se obţină dela un număr la altul, pe diferite porțiuni, cuvinte cu următoarele semnificaţii: 1-3: Rezultatul adunării. 2-5: Timbru poştal. 4-7: Cameră. 6-9: Invins. 8-11: A înăduşi. 10-13: Obiceiu fixat. 12-14: Zăpăcit. Deslegările jocurilor din Nr. precedent LA VÂNĂTOARE: Sat, vânat, tir, vânător, om, cocoę, aer, mi, sitar, Amnas, i, p, Luni, o, rou, uza, et, ags, ai, ara, a, ac, t, aer, tara, tast, eri, atacată, ţel, nc, trească, t, baer, aport, u, trag, or, e, alic. DIN SILABĂ IN SILABĂ: Casă, sare, rege, geme, Meca, cală, lăţi, ţiră, răci, ciur, urdă, dacă. Cuvinte potrivite şi încrucişate (VULTURUL) ORIZON- TAL: 1) A- vară, sgârcită 4) Varietate de struguri. 6) Vânător de șoareci !... 9) Urme lă- sate de un lucru. 10) Ciocul cu a- nexele lui... Exclamaţie. 11) Semne muzicale. turului. 20) Oraş în Nigeria britanică. 21) Plantă din familia compeseelor. 22) Scăldătură. 24) Prepa- rate. 27) Specie de șoim. 28) Vânător de păsări... 30) Ginerele lui Mahomed. VERTICAL: 1) Lacomi de pradă. 2) Lupul vră- biilor. 3) Numele slavilor din E, începând în sec. IV d. H. 4) Coş de târguit. 5) Exclamaţie. 7) Pană de despicat lemnele. 8) Nici el nici tu. 11) La revedere! 13) Uliul găinilor (pl) 15) Erete prin Moldova. 16) Diftong. 19) Soarele de pe cer. 23) Pronume. 26) Zeul vânturilor. 29 Spetează înfășurată în ițe. / 12) Populaţie nomadă din Buceag. 14) 18) Elementul vul- H ' A A „ Cp m a EEEa aa aaa vi - x} pai +; 4) X PAGINA FETIȚELOR MODA LA COPII T o ve, O £ Bla MR, Ec ab Sunt cele mai utile şi cele mai calde ţesături pentru zilele reci care se apropie. Spun cele mai utile, pentrucă o fetiță îmbrăcată în rochie tricotată e totdeauna gra- țioasă şi rochiile împletite se pot purta ori-când, chiar la un ceai, atunci când sunt făcute perfect şi croite cu bun gust Modelul alăturat e cel mai recent: haina e de lână de culoare cenușie cu aplicații tricotate cu mâna în verde și albastru. Stofa rochiei este din tricot tubular, cea a buzunarelor și aplicaţiilor e din tricotaj făcut cu iglițele şi cu ochiuri drepte. Jacheta însă e făcută toată de mână și din lână verde, cu gulera- şul şi tivurile buzunarelor şi ale mânecilor în culoare maron. Pentru acest fel de jachetă tre- bue lână groasă, puţin aspră, astfel încât jacheta să rămână puţin aspră. Poate să fie făcută și cu ochiuri pătrate din zece puncte pe faţă şi zece pe dos. Gulerul însă este făcut din ochiuri rare. Complectând rochia cu un mic feutru verde cu o pană albastră sau cenușie, fetița D-stră va putea fi mândră de răbdarea ce aţi avut tricotând. Tricoulcu mâneci este f SC: da) obținut din lână colorată; liza lâna ce o aveţi la îndemână. Poate să fie tot albastru cu mar- gini şi buzunare roșii sau maron și galben. veți uti- Azi când lâna e scumpă trebuesc reinoite vechile tricouri. Mâinile Dvs. îndemânatice vor găsi mijlocul: cu puțină bună voință veţi reuși lucruri minunate. Despre aceasta într'un viitor articol. EVA 7 AVENTURILE CĂPITANULUI HATTERAS de JULES VERNE Excursia dela nordul Băii Victoria — Nu! Lumina produsă de această untură n'ar avea destulă putere să lumineze, ar putea deabia să străbată prin ceață. — Ai putea să extragi hidrogenul din untură şi să ne lumineze cu gaz? — Nu, nici această lumină nu ar fi îndestulătoare, şi ar avea inconvenientul că ne-ar consuma o parte din combustibilul nostru. — Atunci, exclamă Altamont, nu văd... — Cât despre mine, răspunse Iohnson, cred că d4 Clawbonny, care a fabricat gloanțe din mercur, lentile de ghiață şi a construit Fortul Providenței, cred că e capabil de orice. — Ei bine, reluă Altamont, nu ne mai spui ce fel de far vrei să construieşti? — E foarte simplu, răspunse doctorul, un far electric. — Un far electric? — Negreşit, n'aveți pe bordul Porpoise-i o pilă Bursen în bună stare. — Da, răspunse americanul. — Negreşit că aducând-o, ați avut în vedere ceva experiențe electrice, căci nimic nu-i lipseşte, nici firele conducătoare perfect izolate, nici acidul trebuitor, pentru a pune elementele in funcțiune. O să vedeţi, şi n'are să ne coste nimic. — lată ceva bun, răspunse șeful echipajului, cel puţin să nu mai pierdem vremea. — Ei bine, materialele sunt aici, răspunse doctorul, şi într'o oră vom ridica o coloană de ghiaţă înaltă de zece picioare, care ne va fi îndestulătoare. Doctorul ieși, tovarăşii îl urmară până în vârful conului, coloana se ridică repede şi fu încoronată cu un felinar de pe Porpoise. Atunci doctorul îi adaptă nişte fire conducătoare, pe care le legase cu pila aşezată în salon, ferită de îngheţ prin căldura sobelor. De acolo firul urca până la lanterna farului. Această instalație s'a făcut repede şi se aştepta apusul soarelui spre a se bucura de efectele farului. Noaptea, cele două puncte de cărbune, menținute în lanternă de distanţă potrivită, fură apropiate şi făşii de lumină intensă pe care vântul nu le putea nici să le schimbe, “nici să le stingă, ţâșniră din felinar. Era un spectacol minunat, aceste raze tremurânde a căror strălucire, rivalizând cu albeața câmpiilor, proiecta viguros umbra tuturor ridicăturilor înconjurătoare. — lată d-le Clawbonny, că ați făcut soare! — Fac şi eu ce pot, răspunse cu modestie doctorul. Frigul puse capăt admirației generale și fiecare se duse să se afunde sub păturile sale. Viaţa a fost mai bine orânduită. Zilele următoare dela 15—20 Aprilie, vremea era nesigură, temperatura scădea de o dată cu 20 grade şi atmosfera suferea schimbări neprevăzute, aci ningea, 14 aci viscolea, aci era frig uscat de nu puteai să ieşi din casă fără să te expui. Cu toate acestea, Sâmbătă vântul încetă şi aceasta dădu prilejul de a se face o excursiune şi se decise de a vâna toată ziua pentru a împrospăta proviziile. Disdedimineaţă, Altamont doctorul şi Bell, armaţi fiecare cu câte o puşcă, toporaş şi un cuțit de tăiat zăpada pentru cazul când ar fi fost nevoe să-şi sape un adăpost, plecară pe o vreme frumoasă. In timpul lipsei lor, Hatteras trebuia să recunoască coasta și să facă câteva ridicări de plan. Doctorul avu grijă să pună farul în funcţiune, razele sale luptau viguros cu cele ale soarelui. In adevăr lumina electrică avea o putere cât trei mii de lumânări sau cât trei sute becuri de gaz, încât putea să facă față strălucirii soarelui. Frigul era tare, sec şi liniștit. Vânătorii se îndreptară spre Capul Washington şi după o jumătate de ceas se depărtaseră mai bine cu trei mile de Fortul Pro- videnţei. Duk sărea în jurul lor. Coasta se îndoia spre răsărit şi înălțimile Băiei Victoria scoborau spre miazănoapte, ceea ce dădea de bănuit că Noua Americă putea. să fie numai o insulă; însă nu era acum vorba de a se determina configura- ţia sa. Vânătorii o luară pe țărmul țării și înaintară repede. Nicio urmă de locuinţă, nicio colibă. Făcură astfel cincisprezece mile (20 klm.) în vreo trei ceasuri, mergând fără să se oprească, însă nu dădeau de niciun vânat. De abia zăriră urmă de iepure, de vulpi sau de lupi. Cu toate acestea câteva snowbrids (păsări de zăpadă) sburau ici şi colo prevestind apropierea primăverii și a animalelor polare. Cei trei tovarăşi trebuiră să facă mari ocoluri pentru a evita râpi adânci şi stânci drepte, care se legau cu muntele Bell, însă după câteva întârzieri, când ei ajunseră la țărmul mării, ghiaţa nu era încă despărțită. Marea era îngheţată, cu toate acestea urme de foci anunțau primele vizite ale acestor amfibe, care vin să respire la suprafaţă. După urmele dese şi după spărturile proaspete din ghiață, se vedea, că multe din ele fuseseră de curând la suprafață. Aceste animale foarte dornice de razele soarelui, se întind bucuroase pentru a se lăsa mângâiate de binefăcătoarea sa căldură. Doctorul împărtăşi aceste particularități tovarășilor lui. — Să observăm cu multă băgare de seamă aceste locuri, zise el; e foarte posibil ca, sosind vara, să în- tâlnim aci, sute de foci, ele ocolind uşor ţinuturile puţin străbătute de oameni și poți să le prinzi uşor. Insă să ne ferim, ca să le speriem, căci afunci dispar ca prin farmec și nu mai revin, de aceia mulți pescari neîndemânateci cari în loc să le ucidă izolat, le-au atacat în bande, cu sgomot şi vociferări, au pierdut sau compromis totul. — Vânătoarea lor se face numai pentru pielea şi untura lor? întrebă Bell. — Europenii da, însă credinţa mea este că echimoşii le mănâncă. Ei se hrănesc cu aceste bucăţi de focă, care muiate în sânge şi untură, sunt foarte gustoase. Cât despre mine mă însărcinez, să tai cotlete fine, care n'au să fie de despreţuit cu toată coloarea lor negricioasă, (Va urma) ai aia - a — 2 —————— a - Un negustor anume Luksmana, văzând că treburile îi merg rău, se hotărî să plece în ţâri străine şi _săși caute acolo norocul. Mai -Înainte de plecare vându tot ce avea, afară de un foarte mare cântar de fier, moştenit din moși-strămoşi. Era un cântar cum nu se găsea un al doilea și de aceia era socotit că e de mare preţ. Cântarul acesta îl încredință spre păstrare prienului său Nanduka. După aceia porni la drum. Stătu în străinătate mai mulţi ani, câştigă o avere bunicică şi apoi se întoarse în orașul său de naștere. A doua zi, se şi duse la Nanduka pe care îl găsi în grădină jucându-se cu fiul lui, un băeţandru bine răsărit pentru vârsta de 12—13 ani câţi „avea. & „Prietene, îi zise Luksmana, dă-mi, te rog, îndărăt cântarul meu de = fier“. Lui Nanduka nu-i venea la so- zoteală să dea îndărăt cântarul pe 9 + care vroia să-l păstreze pentru sine M, "însuşi. De aceia, îi răspunse lui > Luksmana : „Imi pare foarte rău, dar cântarul tău de fier nu mai există. Il puse- sem în pod şi acolo lau mâncat şoarecii““. / Luksmana se prefăcu că ia drept adevăr minciuna spusă de prietenul său. Nanduka, aşa că-i întoarse vorba zicândw-i: „Nu e vina ta dacă -soarecii au mâncat cântarul meu de fier. Nimic nu e veşnic pe lumea aceasta. Eu, ca să mă mai distrez, mă duc la râu să pescuesc. Văd că ai un băiat măricel; dări voe să vie cu mine. Imi va ţine de urât şi îți va aduce tot ce va pescui“. Nanduka, om a cărui conștiință nu era curată, se temuse de mânia lui Luksmana. De aceia, fu încântat vâzându/l aşa de liniştit şi dete foarte bucuros fiului său voe să-l însoțească pe Luksmana la pescuit. Când au ajuns aproape dz țar- mul râului, Luksmana îl împinse băiat într'o peşteră, zicânduii: „Nu te speria, îţi voi da drumul foarte repede“. Astupă apoi ifitrarea- peşterei cu un bolovan de piatră şise întoarse în fugă la casa -lui Nanduka.- Acesta, văzându-l că vine singur >, O AA E SEET PAGINA BĂIEȚILOR PRIETENUL NECREDINCIOS îi strigă: „„Dar unde mi-e fiul pe care îl luaseși la pescuit ?“ — A fost răpit de un vultur la ţărmul râului. — Mincinosule ! îi zise răstit Nanduka. E oare cu putință ca un vultur să poată răpi un băiat aşa de mare? Ori îmi dai pe fiul meu, ori de nu, mă duc drept la judecător. — Omul adevărului, îi întoarse Luksmana vorba, într'o ţară unde şoarecii mănâncă un coșcogeamite cântar de fier, un vultur ar putea să răpească chiar un elefant, aşa că nu e de mirare că a putut să-l ia pe fiul tău. Nanduka înţelese pricina pentru cere Luksmana îi vorbea în felul acesta. Inţelesese de asemenea că judecătorul nu i-ar da dreptate. Ruşinat de fapta sa urâtă, se grăbi să-i dea lui Luksmana cântarul iar Luksmana îi dete îndărăt băiatul. 0o oo Tiganul şi laptele de oaie Un țigan vru să mănânce mă- măligă cu lapte de oaie. Cu gân- dul ăsta fuge la stâna, aşezată pe margiñea unei ape, să fure lapte. Dar necunoscând care e oaie sau berbec, nenereşte la un berbec și vru să-l mulgă. Berbecul îi dă una şi-l aruncă în apa care era la un pas. Țiganul zăpăcit strigă: „săriți, oameni buni, că m'am înecat în lap- tele oaei!“ - O clientă dificilă — Dragă Maestre — ce nu găsesc că seamănă e numai culoarea părului. ` Samuel Morse, pe bordul va- porului „Su lly“ Când se întoarse pentru a doua oară din Europa în Statele-Uhnite, în timpul călătoriei pe vasul „Sully“ — Samuel Morse concepu ideea telegrafu- lui electro-magnetic. Intr'o discuţiune cu ceilalţi călători, vorbindu-se şi despre o experiență a lui Franklin care văzuse electricitatea stră. bătând o mare distanță într'o clipă, îi veni lui Morse gândul că, dacă prezența fluidului putea fi făcută vizibilă într'o parte a circuitului voltaic, n'ar fi greu să se construiască un sistem de semnale cu ajutorul cărora o telegramă să fie transmisă instantaneu. In vreme ce străbătea oceanul, Morse nu se gândia decât la acest lucru. Când termină călătoria şi-şi luă rămas bun dela căpitan, îi spuse: „După ce tele- graful meu va deveni o binefacere pen- tru omenire, aduceţi-vă aminte că des- coperirea a fost făcută pe bordul va- porului Sully, la 13 Octombrie 1832.* In 1837 S. Morse a imaginat un al doilea manipulator şi şia modificat receptorul. făcând o demonstraţie şi mai multe experiențe în fața membrilor Universităţii din New-York. e e 15 LL... PPE MUCALITUL PRICHINDEL E PEDEPSIT EL... CHIAR EL PI poz AISI FT Bia A ESEA e Ty E un joc Zev-Zec, Să se ia la bătaie, Dar e mult mai rău că Prichindel Iată-l cum cu nesaţ, ` Să aţâţi un biet berbec Cu un manechin de paie. cel mucalit, Şi răutate prepară un laţ. La alt joc mai straşnic s'a gândit. Apoi, pe bietul berbec chiamă, Şi cu coarnple în plin Dar deodată „haţ“ Il vedeţi cum sboară "N Care... ca prostul dă iamă. Loveşte în manechin. E prins în laţ. Agăţat de sfoară? Chiar sub acel loc Benbecul... vai de a lui mamă! Ceilalţi doi au suspinat, Repede deci bunul băiat Manechinului i se dă foc E gata, gata să devină pastramă. Nu vrem berbec... afumat, Sfoara duşmană, a tăiat Acum, cel ce era suspendat, Mic, iute, şi scund Care fără multă vorbă şi scandal Cel ce se crede mucalit Liber, şi tare înfuriat Se repede în a lui Prichindel fund. Face acum un foarte frumos E~ profund, salt-mortal. Primeşte, câteodată, două coarne 'n fund. NPC TR Za E UER CE 7 ROSA ZI ECE ET PA TACI EERS MEET EEE E ERE DZ Ra CEE IN E E TO SSE E PR E E IE, „DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov Ş. |. Com Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Sărindar 7, București. Telefon 3.84.30 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil N. lonescu. Prejul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numera - conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 Imprimeriile Presei S A. R. București | Miau-Miau, e nevoit Timpul trece.. el albeşte. i ă s'apuce, iar de pescuit. Şi nu prinde niciun peşte ! Ce de aur... Doamne! 5 - Dar, nouà ne e... foame. S 2 1 O smucitură însă, simte mâţa, Peste măsură supărat, > O aruncă 'n mare $ Şi constată că s'a dus... undița. 2 Alt sistem a inventat. Şi după el sare. RA ji È a Miau-Miau, vede Ca să-l întărâte, Şi apoi fuge înadins Un frumos peşte verde. Il ia la bâte. Ca peştele să fie prins. > 4 « Şi prostul peşte, .. \ $ Acum pe vas Şi apoi pe masă O pățeşte. <€ Peştele e tras. Oasele îşi lasă, eà PAO TE T E == PETE Pentru ce calul urăște cămila şi disprețueşte pe măgar C ELE ce urmează s'au 5 || petrecut pe timpu- rile când animalele tră- iau libere, chiar şi cele cari azi sunt supuse o- mului. Regele animalelor era leul, dar cum era un tip în care nu puteai să ai încredere, mai ales când se supăra sau îi era foa- me, supuşii săi se legau între ei ca să-i reziste; de exemplu se asociaseră : şarpele, câinele de câmpie, bufnița, uliul pescuitor, sa- lamandra, vulturul şi ţapul. Iar calul, cămila şi măgarul se asociară și ei după ce își încercară unul altuia caracterul, cu ocazia mer- sului la rege să și capete dreptatea fiecare. Ştiau bine că n'au să capete dreptate, dar vorba ceea, odată şi odată, tot trebuiau să încerce. Dromaderul era în ceartă cu cămila, pentrucă a- ceasta având două cocoaşe, se credea superioară şi lăsa celuilalt toate muncile grele. Calul era înfricoşat de om care vrea să-l supue și să se servească de el, iar de măgar toți îşi băteau joc, abuzând de răbdarea lui. Chiar iepurele căruia îi era frică de umbra lui proprie, își bătea joc de urechile lui lungi, (ca şi cum el le-ar fi avut maiscurte!) de vocea lui spartă și de obiceiul caraghios al măgarului de a se tăvăli prin iarbă, când timpul era frumos. Nu era vina lui, aşa se născuse voios și simţea plăcere să sărbătorească în felul lui sosirea primăverei. Ñ 30 CI] TUN, BÀ îi ascultă căs- când şi apoi răspunse că Majestatea sa nu pu- tea să se ocupe de așa nimicuri. Pe drumul de întoarcere, cele trei animale se gân- diră cu tristeţă, că fiecare trebue să se apere singure cum va putea, și să nu aştepte ajutor dela cei puternici. — Dacă ne-am strânge împreună cu un legământ, ar fi mai uşor pentru noi, zise calul, care era cel mai inteligent. — Avem aproa- pe aceleaşi obice- iuri; nu mâncăm decât iarbă ; obli- gaţiile noastre vor fi să veghem fie- care la rândul no- stru, pe când cei- lalţi dorm, să ne ajutăm în caz de pericol şi să ne asigurăm mânca- rea şi aşternutul pentru iarnă. L EUL, după cum era de prevăzut, 2 N PR RANNA hi % Y SA A doua zi măgarul întrebă pe cămilă cum ar putea face Aceste idei părură mă- garului şi cămilei o pro- punere foarte frumoasă, şi ei o primiră. Căutară un loc potri- vit în mijlocul pădurei, găsească uşor hrana şi chiar muguri de castane pentru zilele de sărbă- toare. Nu lipsea nici râul cu apă limpede de băut şi chiar de scăldat, iar în apropiere locuiau capre şi că- prioare, iepuri, vulpi, pisici sălbatice care nu supărau şi care în caz de s'ar fi obrăznicit, erau uşor de pus la locul lor. La început totul a mers bine, fiecare se purta fru- mos cu celălalt. Certurile începură mai târziu, cu o: cazia pretențiilor calului, care, din cauza inteligenței sale superioare, începuse să dea ordine, să comande. Ca să spunem adevărat, măgarul asculta fără a face prea multe nazuri și i se părea natural ca cineva să comande, dar cămila, care se vedea mai mare decât calul, suferea. Nu.şi arătă nemulţumirea în faţa calu- lui, pentrucă nu era frumos, dar în spatele lui îl vor- bea de rău și se gândea cum să-l detroneze. Ştia prea bine că omul vrea să-l prindă pe cal, şi când putea, se apropia de satul din vale, şi se arăta foarte cumsecade cu locuitorii lui, oameni stranii cărora nu le era frică de nimic şi de care chiar leul şi fia- rele se temeau din cauza focului și a sigeților. Leul nu putea să vadă focul în faţa ochilor săi. I se sbâriea părul său roşcat şi fugea înapoi. Nici mă- car faima lui grozavă nu-l ajuta să treacă bariera lu- m;noasă, în dosul căreia ştia bine că dormeau oile cele grase şi cirezile de boi. Cât despre cămilă, ea ştia cum împung săge- tile; primise una în cocoaşe şi nu mai avea gust să încerce. Deacum când vedea oameni, se pleca în ge- nunchi şi îşi arăta dinţii răzând galben şi li se plân- gea de mizeriile vieţii ei şi de pretenţiile calului. Omul o ascultă cu bună voință. Desigur calul re- pede, puternic, rezistent şi generos îi plăcea. Distan- tele s'ar micşo- ra atât dacă ar putea să i se sue în spate, ca să se transporte dela un loc la altul > — Bine, zise omul într'o zi cămilei, — aju- tă-mă să-l prind şi te voi lua şi pe tine sub pro- tecţia mea. La urma urmei unde să le fie bine şisă . 2 E IT Mici TE ra: NA: r . da Ali TE 2 i să cadă în cursă, decând mai ales ur- -vrea să se întoarcă până nu le va ceeace cerem noi animalelor noastre, în schimbul mâncă- rei, locuinţei şi al apărărei, nu e prea mult. Poţi să ceri lămuriri câinelui. oilor sau boilor care ne ajută la muncile noastre. După bariera de foc se doarme liniştit, la adăpost de atacurile tigrului sau ale leului. Cămila plecă îngândurată şi istorisi măgarului, care plecă capul în jos şi zise repede, privind de jur în prejur, să nu cumva să fie surprins de către cal: — Te previn că din tot ce mi-iai spus nu ştiu ni- mic şi n'am auzit nimic. 2 D AR de atunci se gândea că ideea cămilei nu era rea. La urma urmei să găseşti mâncarea în fun- dul ieslei, era mai lesne decât să o cauţi pe câmpii, mai ales pe zilele de ploaie și de frig și să doarmă liniştit şi fără frică de atacuri neprevăzute, trebue să fie delicios. A două zi el întrebă pe cămilă cum ar putea face să treacă bariera de foc. Fâră deșteptăciunea omului, nici cămila și nici mă- garul n'ar fi reuşit să-l facă pe cal să fie prins. Fra prea deştept ca sul brun îi dăduse să-i păzească pe ursuleţul său. Calul și ursul brun erau rude şi prieteni. Ursul brun avea o mare încredere în cal, pentrucă îl cunoş- tea cinsit, generos şi nobil. Căci altfel nu i-ar fi încredinţat să aibe grijă de micul urs, care era tot ce avea mai scump pe lume, atunci când el plecase să pedepsească hie- nele care îi uciseră nevasta. Nu fi exterminat pe toate. Calul îi jurase că va apăra pe ursuleţ până la cea din urmă ră- suflare a lui, şi astfel făcea, nelăsându-l nici odată singur. : Omul chemă cămila şi îi zise: - trebue să te împrie- tenești cu ursulețul în așa fel încât să te urmărească pretutindeni. — De ce? Nu era cazul să i se răspundă, și cămila fu ascul- tătoare şi în curând ursuleţul se arătă foarte încreză- tor în cămilă, în cât chiar calul fu mulţumit. Cu toate acestea, nu-l lăsa singur cu ea. Şi omul zise cămilei: — Mâine să-mi aduci aci ursuleţul. Oh, asta era imposibil, calul nu părăsea niciodată pe copilul ursului. Trebuia înşelat calul şi această în- sărcinare fu dată măgarului. Măgarul dădu fuga întâi la cortul omului să stabi- lească condiţiunile : mâncare, locuinţă, protecţie și să. nu ştie niciodată calul rolul ce la jucat el în această trădare. După ce semnă pactul trădărei, alergă repede la cal şi îi spuse că regele trimisese după elsă se ducă la palat. Nici odată nu avusese motiv să bănuiască pe mă- La aceasta măgarul făcu să iseaudă glasul gar de necredință, de aceia plecă însă mai înainte îi dete în grijă pe ursule. Pe bune mâini căzuse săracul ursuleţ ! Deabea da păru calul după colț, cămila îlluă şi-l puse între cocoașe și-l îl duse omului, pe când măgarul, ruşinos şi fricos, fugi într'o groapă şi se ocoperi cu frunze de stejar. — Bine, zise omul când avu pe ursuleţ, acum să te duc la cal şi să-i spui că-i dau pe ursulet numai cu condiţia ca el să devină prizonierul meu. Dacă nu va vrea, voi omori pe ursuleț şi voi duce pielea ursului brun, zicându-i că așa a avut grije calul de micul lui copil. Cămila nu prea vru să facă treaba asta, dar n'avu încotro. li rămăsese speranța să convingă pe măgar să vorbească el în locul ei, dar măgarul nu zicea nimic ascuns între frunzele de stejar. Pe când se gândea cum să facă, veni într'un suflet calul şi întrebă pe mă- gar, care îl în;elase și cămila fericită de ocazia ce îi se oferă, îi povesti că răutăcioasa bestie dăduse pe ursuleţ omului, în schimbul unei răsplate, fiindcă omul ştia că astfel ca să scape pe ursuleţ, calul Sar fi dat drept prizonier. La acest punct măgarul făcu să i se audă glasul, — Calule, nobilule cal, dacă tu mă aperi de cămilă: îţi voispune cine e adevăratultrădător. Calul nu mai vru să ştie nimic. El zise plin de amărăciune: — Amândoi sunteţi trădători. Cămila rea şi tu prost; ea e odi- “oază şi tu de disprețuit. Din acest moment, între mine şi voi nu mai poate fi amiciţie, nici chiar să vă mai sufăr nu pot. De azi înainte între noi e de- clarat războiul. Zise şi fugi la cortul omului. să se predea în schimbul libertăţii şi vieţii ursuleţului. Acesta e motivul pentru care calul urâşte cămila şi dispreţueşte pe măgar, şi de ceomul stimează şi iubeşte pe cal, mai mult decât pe măgar şi cămilă. Trădarea și lipsa de credinţă nu sunt bune nici în- tre animale. Ursul în cursă Un urs căzu în cursă. Văzând câinii şi pușştile în- dreptate spre el, i sa făcut dor de viaţă şi crezu că va scăpa luând pe vânător cu vorba. — „Prietene, îi zise ursul, ce rău ţi-am făcut de vrei să mă omori? Urşii nu-s deloc răi. Eu îţi pot dovedi de pildă că sunt singura fiară care nu mănâncă oameni morţi“. — Foarte adevărat, îi răspunse vânătorul, laud sti- ma ta pentru morți; totuşi oridecâte ori aveai ocazie, nu-i cruțai pe cei vii. Ar fi deci, mai bine să mâ- ninci morţii, lăsând pe cei vii în pace. - N 4 i ` ORNE Eó ik aa OP PO PO SETETE NT PY FD Pa POP E S E N T i ae e Oa N j DECE CUCUL BATE ORELE N vă puteţi ima- gina cum s'a născut acel orologiu | care are drept greu- tăți două fructe de brad ce spânzură de | lanț, şi când a trecut | ora, o păsărică, care | după ce a dat cu | ciocul în ușiță, iese | afară, pe pervazul | ferestrei și începe să facă: cu-cu, cu-cu dând din cap. Nu s'ar putea spu- ne că e grozav de frumos cântecul, dar nu e dat ori cui să se nască privighetoare, şi chiar dacă cucul scoate note de o monotonie plictisitoare, trebue să recunoaștem că însărcinarea de a suna orele (mai bine zis dea le cânta) o îndeplineşte cu o oarecare aproximaţie, de care de altfel nu e e chiar el răspunzător. ” Să spunem adevărul. Se poate întâmpla ca o bucătăreasă ccre s'a apucat de vorbă la piață să fie obligată cu o lovitură de deget minutarul înapoi, tocmai când cucu se pregătea dregându-și vocea să-și îndeplinească datoria. Astfel, dacă stăpâna verse intră ca un bolid în bucătărie să-și pe bucătăreasă su- părarea pentrucă E Cea întârzie prânzul, | aceasta care a dat; înapoi ceasul, zice cu o voce demnă: — Dar Coniţă! ; Vina e a acestei | blestemate păsăre- | lecare cântă orele! cum îi place. 5 iC UCUL însă tre- ASA] bue să o știți, ware deloc senti- mentul datoriei, e de necrezut, dar mare deloc inimă de mamă! Când trebue să-și depue ouăle nu se gân- dește de loc să prepare un cuib după cum fac ce- lelalte păsărele Mamele plângeau în cor încât ţi se frângea inima să le auzi care se respectă. El cutreeră pădurea căutând cuiburile bot-grosului, turturi- cei sau ale altor păsărele, şi ia adre- sele lor ca să știe într'o zi când va avea nevoe, să se facă invitat de voe sau nevoe în unul sau în toate cuiburile ce le-a vizitat. Când aceste păsă- rele își terminară cui- burile şi când făcură „ouăle, se apucară să le clocească cu mare iubire şi cântând drăgălaş. Dar de acum ascultați ce se întâmplă. Și cucul depusese în cuibarele lor,la una un ou, la alta trei şi la alta două, căci profitând de momentul când aceste păsărele plecaseră să mă- nânce, el luase în gură câte unul din ouăle sale (pentrucă are o gură mare dar care totuşi nu-i ajunge la urechi pentrucă mare) şi le transpor- tase în cuiburile altora. Prima care observă că în casa ei era un ou necunoscut fu cinteza care începu să spună la toți cin-ci, cin-ci. Bot-grosul pentrucă e mai mult pene decât voce se temu ca nu cumva oul cel mare să spar- r3 gă pe al lui. Turturica, ne- bună de fericire credea că din cer îi căzuse un ou. lar Mierla care nu prea are muliă memorie, nu-și a- ducea aminte dacă avusese cinci sau șase ouă înainte de a se duce la masă. lar Crâsteiul era tare înfuriat zicând că va fi mult mai multă veselie în șase decât în cinci. Erau păsărele foarte cumsecade. CANE La trupul lor = ;- ouăle se deschise- | ră şi mamele ră- maseră cu gurile căscate, mirate că printre nouii năs- cuți în fiecare cuib, unul era de proporții gigantice în comparație cu frățiorii lui. Şi era totdeauna înfometat şi cu o mare gură deschisă, gata să mănânce şi mâncarea celorlalți pui, dacă mamele mrar fi fost cu băgare de seamă. Cucii se măreau văzând cu ochii, niciodată sătui, ceea ce dădu de gând turturicei care se gândi că ceilalți au poate viermi intestinali. Repede fu chemată o bătrână mierlă care avea oăre cari cunoștințe despre medicină, și o lini- şti imediat pe Turturică: — Dacă ar fi avut viermi intestinali ar fi uscați, zise cu un aer grav doctorița, nu vezi ce grași sunt? Par turturici pe maica - t când sunt grase toamna. Dar totuşi nu sunt tur- turici! Sunt din rasa urâtă a cucului ! : Venetici, ca toți veneticii, se făceau din zi în milă să le auzi, plângeau atât pe fiii lor morți cât şi pe aceşti răutăcioşi cărora ele trebuiau să le fie deacum sclave. Bătrâna mierlă şi bărbatul ei care erau totdea- una consultați în cazurile, grave, vorbiră între ei și hotărâră ca acest lucru trebue să se termine, şi că liniştea în pădure nu va fi de aci înainte tulburată de aceşti fără de;lege. In scurte cuvinte fu explicat mame- 2 ANA) sosite ea e Ca titi le E a aia Treceau tocmai pe deasupra unui mare fluviu zi mai acaparatori și mai certăreți; băștinașii se găseau tot mai mult la strâmtoare în casa lor proprie, şi pretinsul loc care le mai rămânea era din ce în ce mai ocupat de invadatori, care voiau să le fie lor comod, şi scoteau strigătele lor de cu-cu atât de desgustătoare încât ceilalți plecau de scârbă. In acea dimineață cele cinci mame se duseră să prânzească, şi răutăciosul de cuc, eu cred că premeditase lovitura, căci dând cu ciocul, cu picioarele, fără să-i pese de dojenile fraţilor săi. se băgă în fundul cuibului chiar în centrul lui, şi când se simți singur, încetul cu încetul, băgându-se sub o păsărică și ridicând-o, o aruncă afară în gol. Şi astfel făcu cu toți frățiorii lui. Tot astfel se petrecură lucrurile şi în celelalte cuiburi. „Gândiţi-vă la disperarea mamelor la întoar- cerea lor! Şi nerușinaţii cereau de mâncare cu mare neobrăzare. Deacum toate mamele erau mai mici decât acei trântori! ` Mamele plângeau în cor, încât ţi se făcea lor un proect radical de apărare — de legitimă apărare. Mă veţi crede? Că turturica a început să o scalde? Ce vină aveau oare acești cuculeţi dacă ouăle lor fuseseră depuse în alte cuiburi? La urma urmelor îi clociseră, hrăniseră, scăldaseră, protejaseră ca pe proprii lor fii. — Cum să ai curajul apoi să le...? — Nu,eu am inimă bună şi mă simt în stare... zise turturica înghițind un lung suspin. Dar bătrâna mierlă se apucă, conform pla- nului stabilit, de treabă. Se duseră la primul cuib unde era un cuc și îl luară cu ciocul de picioare și plecară in sbor către Pădurea Neagră. In două ore făcură cinci drumuri și patru din cei cinci cuci fură duşi: unde, vă voi spune mai târziu. Dar unul, anume cel crescut de Turturică, care era cel mai puternic, trase un cioc așa de tare bătrânei mierle încât ea flueră de ciudă şi de durere. Fluerând bine înţeles ea deschise ciocul care ținea un picior al puiului de cuc 3 SERE ; SA >a M sp SA ui — atunci bărbatul ei înfricoşindu-se deschise și el ciocul şi ce urmă e destul de limpede. Treceau tocmai pe deasupra unui mare fluviu şi cucul cel puternic și rebel muri înecat. Mierla și mierloiul avură delicatețea să nu vor- bească despre aceasta când se întoarseră în pădurea lor — nimeni nu știu despre această tristă tragedie. € E s'a petrecut cu cei patru cuci? Se duseră la un mic omuleţ în Pădurea Neagră — care fabrica orologii. El era și edu- cator de păsărele pentrucă se gândise de mult să le întrebuinjeze ca să cânte orele. : Dar nu reușise, pentrucă printre atâtea cali- tăți ale celor cu pene care cântau atât de felurit nu găsise pe nimeni capabil să sune orele timpului. Odată vorbise şi îi propusese această treabă bătrânei mierle, care uitucă nu-și adusese aminte decât cu ocazia luptei ei cu puiul de cuc. Cucii, vagabonzi şi azi depun ouăle lor în cuiburile altora, dar înainte de a face nenorociri, bătrâna mierlă şi mierloiul îi iau și îi duc în Pădurea Neagră. Și orologiile omuleţului au toate cu-cul lor în toate părțile lumei unde aceste orologii sunt vândute. : „t AP” T AP, e un mic orfan cu părul roşu ; şi pe față pistruiat. Şi nu greşea când spunea că meseria de cerşetor, pe care şi o alesese, era consecința acțiunilor rele ale oamenilor. Intr'ade- devăr, exemplul urât ce il dădu un om bătrân ce părea foarte respectabil, îl hotărî pe Tap să trăiască din învârteli, care permit celui care a fost înzestrat cu inteligență, să câștige [fără să mun- cească. Eram de față când domnul de care vorbeam intră pentru prima oară împreună cu Tap într'o frizerie. Aceasta se întâmplă cam acum două două luni. Ce se petrecu fu de toată frumuseţea. — E pentru mititelul ? Intrebă bărbierul pri- vind fix chica lui Tap. — Mai întâi pe mine, zise noul client. Se in- stală în fotoliu, dădu ordin să-l tundă, să-l radă să-i tae potrivit mustăţile, apoi ceru o fricţiune cu apă de colonie. — Și acum puteți să vă ocupați de mititelul, zise după ce bărbie- rul terminase toată această treabă. Şi pe când bărbie- rul începea să taie ciuful lui Tap, domnul cel bătrân își puse pă- lăria în cap și zise proprietarului prăvă- liei: — Mă duc puțin la tutungerie. Mă în- torc imediat. Trecură douăzeci de minute. — Ei, iată gata băețelul, exclamă bărbierul. Şi acum mititelule să așteptăm pe tata. — Tata? repetă Tap. — Desigur. Nu trebue să se reîntoarcă ? — Şi acum să aşteptăm pe tata ŞTRENGARUL — Să se reîntoarcă ? — Desigur, ca să-mi plătească. — Dar domnul acela nu e tatăl meu! — Ce vrei să spui? — Desigur, nici nu-l cunosc cel puţin. Acum câteva minule, pe când mă jucam pe stradă, el mă chemă şi îmi zise: Copilule, vrei să mergi cu mine? să ne tundem pe gratis. E [ I |L revăzui o lună după aceia pe când eşeam din E.) Cafeneaua Comercianților, un local situat chiar în fața gărei. Văzui pe Tap, care prevăzut cu o cutie de cremă și o perie de lustruit, se uita cu ochi care îndemnau, la ghetele pline de praf ale unui comis-voiajor ce sosise atunci din provincie, şi mă apropiai repede ca să asist la următoarea scenă. — Domnule vreţi să vă fac ghetele să stră- lucească mai tare de- cât soarele? întrebă micul şmecher: — Nu — răspunse necunoscutul supărat. — Şi totuşi mi se pare că e absolut ne- cesar pentru cine-va care trebue să circule în oraş. Comis-voiajor-ul ca să scape îi întinse patru bani. — Vile lustruesc pe gratis! — zise băețelul cu recunoștință. Necu- noscutul cam pe nevrute îi întinse un picior. După câte-va minute gheata strălucea. Atunci comis-voiajor-ul îi întinse celălalt picior Văzui pe Tap care cu o cutie de cremă şi o perie... Ê EEs kas dar şmecherul mic făcu semn că pleacă. —- Ei ce însemnează aceasta ?—îl întrebă provincialul surprins. — Ca să continui trebue să-mi daţi 10 lei răspunse Tap. In acest fel necunoscutul fu con- strâns să nu rămână cu o gheată lus- truită şi alta prăfuilă şi să plătească. Rè Ultima oară când Pam văzut pe Tap fu săptămâna trecută în gră- dina publică. — Vreţi — întrebă el pe o femeie bătrână şi distinsă, să-mi schimbaţi această monedă de zece Aţi vrea să-mi schimbaţi aceşti zece lei... lei cu două de cinci, ca să o pot împărți cu surioara mea? Și arată o fetiţă care sta la câţi-va paşi de el. Nu trebuia desigur o mare doză de psihologie ca să prevezi că Doamna fără să mai schimbe cei zece zicând : „lată încă zece lei: așa fiecare din voi va avea banul lui“. Şi astfel se întâmplă! Şi pentrucă afacerile mergeau bine, Tap se gândi să-şi mărească intreprinderea, luându-și o surioară de ocazie. URA ŞI N A TA RO POVESTE JAPONEZĂ A fost odată ca nici odată. A fost odată un tânăr pescar pe care-l chema Uraşina-Taro. Intro zi pe când trecea pe malul mării, dete peste nişte copii care se jucau cu o broască mică țestoasă. Copiii făceau mare haz de ea chinuind-o fără nici o milă. Văzând aceasta el, care era un om bun și milostiv din fire, i se făcu milă de ea. O cumpără dela copiii drumul în mare. Indată ea se făcu nevăzută în adâncimea apei. Peste câteva zile pe când trecea el pe acolo, deodată îi ieşi în cale o broască [estoasă, aşa de mare cum nu mai văzuse nici odată. Aceasta se apropie încetișor și îi mulțumi foarte mult pentrucă altădată scăpase o broască fes- toasă dela moarte. Drept răsplată pentru această faptă stăpâna lor împărăteasa apelor, ca -mulţu- mire îl pofteşte la palatul ei numit Riugu. Taro primi cu bucurie invitaţia împărătesei. Insă până acolo era cale lungă și neumblată, — treceau prin locuri minunate, mergeau pe fun- dul mărei, prin păduri roşii de mărgean, pretu- tindeni erau scoici strălucitoare ce poartă măr- găritarele cele curate şi albe, apoi ajungea în ținuturi cu ierburi înalte ca de mătase printre care rătăceau sglobii răcușori şi broaște țestoase. Peşti cu solzi ca de argint — înotau voioşi în apa albăstruie. Merseră ei aşa până ce deteră cu ochii de minunea minunilor. In fața lor se înălța măreț un palat, cu totul de mărgean. Inăuntru pretu- tindeni strălucea o lumină de-ți lua ochii. Atâta bogăţie și frumusețe nu mai văzuse el. Nici nu-i venea să creadă că e adevărat ceeace vedea, i se părea că e mai mult un vis și se răutăcioși și-i dete temea să nu se trezească din somn şi atunci să „dispară și visul minunat. Acesta era palatul fermecat al împărătesei apelor. Aci fu primit cu mare bucurie chiar de îm- părăteasă. Numai decât îl pojti la o masă mare şi bo- gată cum nu mai fusese alta. Toate vietăţile din apă erau de faţă la această masă; — mâncările şi băuturile, isvor necontenit. Peşti de tot felul defilau în cete în fața mesei în semn de mare sărbătoare. Era o masă împărătească. El se simţea foarte fericit și se mira cât de repede treceau ceasurile. Prima zi sfârşi în petre- ceri. A doua zi fură petreceri şi mai felurite, a treia zi tot așa, a patra, a cincea... Intr'o zi Taro, ceru stăpânei voie să-i dea dru- mul acasă căci i se făcuse dor de casă, de părinţii şi de prietenii lui. Atunci cu toată părerea de rău împărăteasa îi dădu voie să plece. La plecare ea îi dărui o cutie frumoasă ca amintire, şi-i spuse să wo deschidă nici odată. El plecă pe spinarea unei venise. Intr'o clipă ajunse de unde plecase. Dar pe cine să mai găsească acolo? Părinţii, fraţii şi surorile lui muriseră de mult şi toți prietenii lui dispăruseră de pe fața pământului. Durerea sa fu nemărginită. De supărare el uită ceea ce-i spusese împărăteasa şi deschise cutia pe care i-o dăduse la plecare. Ce să vadă atunci? Cum ridică capacul, un fum alb uşor, aproape nevăzut — ieși din cutia cea frumoasă și într'o clipă el îmbătrâni rău de tot şi muri numaidecât. lar eu încălecai p'o şea și vă spusei așa. broaşte tot cum zece lei va da o altă monedă de Coco ostenind + Adormi sforăind, Celui ce era „la ascultare“ Sforăitul îi pare sgomot de motoare i ese, s PAV E Ci R | SI > EA E CP cotă Pe don' căpitan vesteşte, Care, repede artileria pregăteşte. . Pi .0999999299999999909909999000990990009900999909000000900990000900000000ooocovovovocovovoosooovoovoee SFÂNTUL GHEORGHE ŞI BALAURUL fântul Gheorghe, unul din cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii, a fost totdeauna un cavaler foarte viteaz, care um- bla din loc în loc, ca să apere pe cei slabi şi să ocrotească pe cei ne- dreptăţiţi. Iatr'vna din zile, pe când um- bla prin nişte locuri mlăştinoase, văzu pe o tânără şi frumoasă fată, mergând singură pe drumul ce du- cea la mare. Fata aceasta era îm- hrăcată în haine scumpe şi avea o înfăţişare distinsă. Era însă foarte tristă şi din ochi îi curgeau şiroaie de lacrimi. Sfântul Gheorghe se apropie de dânsa și o întrebă: „Unde te duci şi de ce plângi? Şi fata îi povesti cele ce urmează : „In mare locueşte un balaur îngro- zitor, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. Pe gură şi pe nas scoate flăcări, cari ard şi mistue tot ce îi iese în drum. S'au trimis în con- tra lui două armate puternice, și amândouă au fost nimicite şi pre- făcute în scrum şi cenuşe. „Pe lângă aceasta, este de o lă- comie fără margini. In toată îm- părăţia n'a rămas nici o vacă, nici o oaie, căci toate au fost mâncate de balaurul cel crunt. lar ca săi cruțe pe oameni, s'a înțeles cu îm- păratul ca acesta să-i trimită în fie- care an câte o fată, pe care o mă- nâncă. Acum, mi-a venit și mie rân- dul, mie, Sabra, care sunt chiar . fiica împăratului. Dar, tinere cava- lere, fugi cât mai e vreme, căci dacă te zăreşte, nu e cu putință să scapi din ghiarele lui“. Aşa vorbi, printre lacrimi și sus- pine, frumoasa fiică :a împăratului. Sfântul Gheorghe însă, în loc să fugă, hotărî să o apere chiar de-ar fi ca el să moară. Şi iată că din liniștită cum era până atunci, marea se turbură, se înfurie, începu să spumege şi să urle, de credeai că e sfârşitul lu- mei. Dintre valurile furioase se ivi deodată groznicul balaur. Abia putu Sfântul să apuce lancea şi să se a- propie cu scutul, că balaurul se şi repezi asupra lui. Adevărul este că un monstru mai îngrozitor, nu se văzuse pe pământ. Un corp enorm de şarpe, cu două aripi mari şi cu patru labe înar. mate cu ghiare mai ascuţite decât pumnalul cel mai ascuţit. Coada monstrului se termina printr'o să- geată lungă şi otrăvită. Scoţând pe gură şi pe nări flă- cări arzătoare, monstrul se repezi asupra Sfântului Gheorghe şi-i dete cu aripa o lovitură aș: de puter- nică, în cât puţin a lipsit să-l trân- tească la pământ. La rândul său viteazul cavaler îl izbi aşa de tare cu lancea, că lancea se prefăcu în mii de bucăţi. Urlând de durere, balaurul îl lovi cu coada şi-l aruncă de pe cal. Sfântul Gheorghe se sculă ane- voe şi tremurând, dar îndată ce puse mâna pe paloşul său cel fer- mecat, puterile îi veniră la loc. Cu paloşul acesta sfântul nostru îl îm- punse pe monstru sub aripă, acolo unde era partea lui cea mai slabă. li făcu o rană aşa de adâncă, încât balaurul fu apucat de un tre- mur puternic şi nu mai făcu nici o mişcare. Sfântul Gheorghe alergă atunci la fata de împărat şi înghenun- chind îi zise: / „Desfăţi cingătoarea şi trece-o pet titi de gâtul balaurului! Nu te teme, că nu poate să-ți mai facă ceva. „Acum trage-l de cingătoare şi să mergem împreună în piaţa cea mare a cetăţii“. Balaurul mergea după fata de îm- părat, par'car fi fost un mielu- şel. Când intrară însă în cetate, locuitorii se speriară și aproape ne- . buni de groază, începură să fugă în toate părţile. Sfântul Gheorghe îi linişti zicându-le: „Nu vă spe- riaţi, căci balaurul şi-a pierdut toată puterea“. După ce ajunse în piaţa cea ` mare, trase încă odată paloșul şi tăie capul balaurului. Şi aşa, prin vitejia şi curajul Sfântului Gheorghe, lumea fu scă- pată de monstrul cel mai răufăcă- tor. “GATUL LUNG a = — De ce ai vrea să ai gâtul tot atât de lung ca girafa? — Pentrucă atunci aşi vrea să te văd cum mă vei mai trage de urechi. | E: Tan - R a x” y 2 = 5E cil E | SFORĂE TARE Când, stranie întâmplare... Un tri-motor inamic apare. Artileriştii gata pregătiţi, trag | dispera j i Avionul inamic, în flăcări, cade A mare. Şi astfel Coco chiar atunci când doarme E în serviciul patriei chiar şi fără arme. B-1:09 SUL Nom de treabă şi cum- secadz, trăia cu ne- vasta şi trei copii, din rodul unei bucăţi de pământ ce cultiva. Având atâta cât îi trebuia, nu dorea ceva mai mult; și cu toate că avea, ca tot omul, griji şi ne- cazuri, nu-l vedeai niciodată mâh- nit sau nemulțumit. Vecinul său era cu totul altfel de om. Fâră familie şi casă de în- grijit, avea o întinsă grădină de pomi, ale căror fructe le vindea la oraş. Cu banii ce lua pe ele putea duce un trai din belșug. Cu SI A N toate acestea se plângea mereu şi suferea nespus de mult, când ve- dea că vecinului său îi merge bine. Plângea de necaz când vecinul său avea o recoltă bună, chiar când el însuşi strângea fructe pe un preţ de două ori mai mare. Dacă, din potrivă vecinul avea o recoltă rea, omul cel invidios tot nu era mul- ţumit, văzându-l cât este de răb- dător şi de bine dispus. Invidiosul acesta era hotărât să nu se căsătorească și sănu cunoas- că greutăţile familiei. Nu mai pu- tea însă de supărare, vecinul său avea parte de bucu- riile casnice şi n'ar fi pregetat să sugrume pe cei trei copii, când îi vedea sărind la gâtul tatălui lor, care se întorcea dela munca de pe câmp. De oarece invidiosul acesta se plângea zi şi noapte, chemând me- reu pe zei într'ajutor, zeul Apolo, plictisit de plângerile lui, se cobori pe pământ ca să-l întrebe ce vrea. Se nimerise o vreme când invidi- osul strânsese o grămadă de bani din vânzarea smochinelor, strugu- rilor şi pepenilor. Cu toate aces- văzând că PN VI tea se plângea că munceşte fără să câștige ceva, pe când alţii — cum de pildă, vecinul său—câştigă mult mai mult. Apolo înțelesese numai decât cu ce soju de om are de aface. „Ia- tă că vreau să te ajut“, îi zise el. „Cere-mi orice lucru bun şi ţi-l voi da îndată, însă cu coidiţia — care nu te poate supăra— ca vecinului tău să-i dau acelaș bine îndoit“. La auzul cuvintelor din urmă, invidiosul deveni galben la faţă și se posomori rău de tot. Şi de oa- rece întârzia să răspundă, zeul îi grăi din nou zicându-i: „Ei bine, n'ai nici o dorință, tu, care te plân- geai că ești aşa de nenorocit? Mă voi întoarce oare în cer, fără ca tu să-mi fi cerut ceva?“ Invidiosul se pândea. O, cum ar fi de dorit să ceară bogății cât mai mari! Dar în cazul acesta vecinul său ar căpăta de două ori mai mult decât el! Dacă-i aşa, mai bine nu cere nimic! Deodată însă îi veni un gând. Cu un zâmbet ce semăna mai de- grabă a rânjet, îi zise zeului A- polo : „Iată care este dorinţa mea: vreau să mă fac chior !“ — Chior?! Şi de ce? îl întrebă Apolo foarte mirat. — Pentrucă vecinul meu, tre- buind să primească de două ori mai mult, dacă mie îmi scoţi un ochiu, lui va trebui să-i scoţi. amândoi ochii. Apolo tăcu puţin; după aceea atingând cu mâna ochiul drept al invidiosului, îi zise: Ochiul acesta să fie închis pe veci pentru lumina cerească!“*. Şi aşa omul deveni chior. „Acum, îi zise el zeului, ţine-ţi promisiunea şi scoate vecinului meu amândoi ochii“. Apolo îi întoarse vorba zicându-i: „Om păcătos ce eşti, ţi-am cufun- dat un ochiu în întunerec, așa după cum mi-ai cerut; cât despre veci- nul tău, nu numai că nam să-l fac orb, ci îi voi da o mână dea- jutor, pentru ca totul să-i meargă din ce în ce mai bine“. — Cum? răcni invidiosul plin de mânie, eşti un zeu şi nu te ţii de cuvântul dat? | — „ţi îngăduisem, îi zise Apolo, să-ţi alegi un lucru bun şi din care aş fi dat îndoit vecinului tău care este un om drept şi cum se cade. Este însă un lucru bun acela dea fi chior? Taci şi nu-i mai supăra pe zei. Dacă nu te lipsesc de lu- mina celor doi ochi ai tăi, o fac aceasta pentru ca să poţi vedea fe- ricirea omului pe carel „urăşti. j Şi amărât în suflet că întâlnise un om atâta de rău, Apolo plecă din nou spre înălțimile cereşti. — TȚiam spus să nu faci cuibul, lângă câmpul de aviaţie: privind Ja aeroplane puiul nostru a învăţat sborul pe spate, ceea ce e atât de periculos ! pi. POVESTEA VÂNTULUI Odată, de demult trăia în China, la poalele unor munţi mari, un om sărac, olar de meserie şi care avea o tată harnică și frumoasă. Manina (aşa se chema) iubea foarte mult pe tatăl ei, de aceea nu vroia să se mărite. Intr'o zi. Vântul care se plimba prin apro- pierea casei Maninei, o văzu la fereastră. Îndată își zise : — „lată, aşa miar trebui mie o nevastă, frumoasă ca fata asta“. Şi apropiindu-se de geam, suflă încet grăind: „„Manino, vrei să-mi fii soție ?* — Nu, Vântule, vreau să ră- mân toată viața cu bătrânul meu tată, răspunse fata. — ţi voi da lucrurile cele mai frumoase, pietrele cele mai scumpe, într'un cuvânt tot ce vei dori. — Nu, Vântule, eu nu vreau să iau de bărbat o ființă ca tine, care e veșnic pe drumuri. Apoi nici nu-mi placi, eşti caraghios cu faţa ta umflată şi nasul tău roşu ca un morcov, zise Manina răzând de mutra plouată ce făcea Vântul. Acesta se întoarse mâhnit îna- poi, suflând însă cam tărişor. Pe drum întâlni pe bătrânul olar cere venea spre casă. „Măi omule! poruncește Mani: nei să mă ia de bărbat; de nu, mă voi răzbuna“. — Dar bine, Vântule, dacă ea n'o vrea, ce pot eu să fac? — Aşa, urlă Vântul înfuriat, ţiarăt eu ţie. Şi întorcându-se spre casa olarului, suflă cu atâta pu- tere încât îi smulse câteva ţigle de pe acoperiş. De atunci în fiecare zi, Vântul vine şi întreabă pe Ma nina, dacă s'a hotărât să-l ia de bărbat. Manina dădea din cap că nu. lar Vântul îi spărgea ba un geam, ba îi sbura lucruri de. prin casă prin toate crăpăturile care le găsea. Bietul olar nu mai izbutea să vândă ceva. De câtegpri se ducea cu marfă la târg, Vântul îi eşea în cale, se arunca pe el cu furie, îi răsturna căruţa şi sărmanul om îşi vedea toată marfa fárămițată, In câteva săptămâni nu se mai cunoştea casa de dărâmată ce era. Olarul ne mai putând să câştige, căzu în grea săracie. Manina vă- zând atâta nenorocire, se hotări în 10 sfârşit să-l ia pe Vânt de bărbat. ;»Vântule, zise Manina, primesc să-ţi fiu soţie, dar mai înainte dâri tatălui meu destulă avere, ca să nu mai aibă nevoie să muncească câte zile o avea; apoi facem nunta“. — Bine, răspunse Vântul şi plecă. Se ridică Vântul, sufiând tare şi unde era un geam sau o uşa des Chisă, intra în casă şi sbura după masă, depe rafturi, bani, giuvaeri- cale, tot ce era lucru scump. Şi tot suflând în ele, le ducea în faţa casei olarului. Când socoti că i-a adunat destulă avere, spuse Mani- nei să se pregătească de nuntă. In ajunul nunţii, biata Manina şedea pe pragul casei plângând a- mar la gândul că va părăsi casa ei şi se va duce să trăiască în fun- dul munţilor departe de iubitul său tată. Dar iată că un tânăr ce tre- cea pe acolo cu un sac în spinare, văzând-o plângând, o întrebă ce necaz are. Fa îi spuse toată în- tâmplarea. „De ce ai zis da? Foarte rău, îi întoarse tânărul vorba. Dacă ai încredere în mine, te scap din în- curcătura aceasta. Mâine, când o veni Vântul, să-i spui să şi ia toate darurile inapoi, că nu mai vrei să-i fii soţie“, Când veni Vântul să-şi ia mi- reasa, găsi pe tânăr pe acoperi- şul casei, încercând să-i dreagă stri- căciunile făcute. „Ce cauţi în casa logodnicei mele“ urlă el. _— Să mă erţi, Manina nu mai este logodnica ta, i-a răspuns tâ- nărul. ] — Cum, ce zici? Te pui cu mine? Tu nu-mi ştii puterea. Când voi sufla odată, scot copacii din ră- dăcină. — Ba tot eu sunt mai tare, dacă vrei, hai pe munte să ne întrecem. — „Haide“, răspunse Vântul râzând, şi pe drum suflă aşa de tare, de pierea tot ce era înaintea lui. Ajunşi pe munte, tânărul scoase din sacul ce-l avea cu dânsul, un praf negru, îl puse într'o cutie, a- poi puse un fitil, îi dete foc şi fugi strigând: „Dărte la o parte Vântule“. De odată se auzi o detunătură şi o parte din munte sări în mii de bucăţi. Atunci Vântul, văzând că-i gata- gata să rămâie fără munţii lui, se rugă de tânăr să-l lase în pace, să “nu-i fărâme munţii că lasă şi el pe Manina să se căsătorească cu cine o vrea. După aceea fugi plângând. Stătu Vântul o grămadă de vreme ascuns prin munți şi când coborî, în'rebă ce s'a făcut Manina? „Manina a avut o soartă feri- cită. Sa măritat cu un tânăr care a descoperit un praf cu care poţi di- struge totul și e mult timp de când au murit amândoi“. Aşa i s'a povestit Vântului. _Nici acuma Vântul nu o uită pe Manina. lar când își aduce a- minte de tânărul ce a luat-o de so- ţie, se înfurie tare şi răstoarnă tot cei iese în cale. o... ` lertaţi-mă! Mama unei eleve o opri pe domnişoara învățătoare în drum când se ducea la şcoală şi-i zise: „O elevă — nu ştiu care — i-a furat eri fetei mele mănușile care costau scump“. Invăţătoarea fu mâhnită de în- tâmplarea aceasta și-i promise că va cerceta. Intră în clasă, când... ce să vadă? Mănuşile erau pe catedră şi încă spălate şi călcate, par'că ar fi fost nou nouțe. „Cine a pus aicea mănuşile ?* întrebă veselă domnişoara învă- ţătoare. Una din ele răspunse: „Eu, domnişoară învățătoare. Le-am găsit în ghiozdanul meu și le-am adus. Mama însă a vrut să le spele şi să le calce“, Invățătoarea ar fi vrut să o laude pe elevă, în loc de a-i spune însă ei, cuvinte de laudă, se în- toarse spre clasa întreagă şi zise: „lubitele mele eleve, m'am îndoit de cinstea voastră: lertaţi mă“. Elevele zâmbesc şi iartă. ja bi OROPSIŢII DE SOARTĂ Era odată într'o căsuță dărăpă- nată, o femeie săracă şi bolnavă. Prin geamurile sparte, vântul intra ca la el acasă, şin goana lui ne- bunatecă sălta în sus fulgi mari de zăpadă şi-i împrăștia prin casă. De după o laviţă, se ridică un căpilaş ca de vreo 6-7 ani, slăbuţ cu hainele zdrenţuroase, îşi puse în piciorușele-i goale, nişte panto- fiori rupţi, şi încetişor, voi să des- chidă ușa. — Aurel, und’ te duci? — Mamă, las' să mă duc s'as cult şi eu cum cântă băeţii. — Dar de ce cântă? — Păi nu ştii?! mâine- Anul Nou! — Anul nou?!... şi 'ntrun su- ghiţ de plâns îşi înecă vorbele. Copilaşul deschise uşa cu îngri- jire şi-o sbughi afară prin zăpada rece, moale. Tremurând de frig, stătu în portiță, să privească la o ceată de copilaşi cam tot de sea- ma lui, cari umblau cu Moș A- junul. Unul din ceată îl întrebă: — Nu mergi şi tu Aurel? să strigi şi tu, ca să fie cântecul mai frumos. — Ba merg, dar ce-o să-mi daţi? — Ce merinde vom căpăta, le vom împărți frățeşte şi cu banii tot aşa, numai că Dumitru şi Stan vor lua mai mult, fiindcă au plu- gul şi clopoțelul. Şi-au pornit-o' toţi grămadă, din ogradă `n ogradă. Intr'amurg, când ziua se îngână cu noaptea, după ce-au împărțit merindele şi banii, sa împrăştiat şi ceata de copii. Şi Aurel cu buzunarele pline de mere şi nuci, smochine, stafide, cu covrigii înşiraţi pe o mână şi cu câţiva gologani în cealaltă, o porni spre casă... un drum lung şi obo- sitor. Fulgi mari de zăpadă cădeau me- reu, astupând cărările. Pe la ju- mătatea drumului se opri... — Acasă?! Dar acasă era a- celaș frig, căci nu-i nici un lemn în sobă. Şi atunci se întoarse din drum şi se duse la un depozit să cumpere lemne. Vânzătorul, un om rău și ursuz, se uită încruntat la el şi crezând că vine să-i ceară ceva, ridică de jos un lemn în semn de ameninţare. Atunci mititelul întinse mănu- ţa-i roşie, înghețată de frig şi-i a- rătă banii. Şi în schimbul sumei de 40 de bani, îi dădu câteva scân- durele de brad, el care ar fi putut da și o căruță, fără să se cunoască. Micuţul le luă, le puse pe umeri şi plecă. De la Nord bătea un vânt aspru, smulgându-i hăinuţa de pe "el. Inoată cu greu prin zăpada care era de-o palmă mai jos de genunchi, ţine strâns lemnele ca să nu-i cadă şi în cealaltă strânge banii ce i-au mai rămas, cu gând să cumpere o pâine scumpei lui mame bolnave. O suflare puternică de vânt îl trânteşte în zăpadă. Stă puţin să se odihnească de greutatea lemne- lor şi apoi în dorinţa de a ajunge mai curând acasă, vrea să se scoale, dar picioarele nu-l ţin şi greutatea lemnelor îl apasă 'n jos. Şi mai stă în zăpadă cu speranța că trecând cineva şi văzându-l, i-o da o mână de ajutor. Zadarnică aşteptare! Frigul l-a pătruns până la oase, îl împunge cu mii de ace și: apoi... de lao vreme nu-l mai simţi, căci o căl dură dulce, moleșitoare îl îmbia la somn. Işi lăsă căpuşoru-i blond, fru- mos într'o parte, închise ochii şi... ce minune!... Iat-o pe mama lui întc'o grădină frumoasă, care era Raiul din cer. Acolo stăpânea Dumnezeu. Mama il chema la ea, îl luă în brațe. fugi cu el... şi nu mai simți nimic. Doar din când în când, îi venea până la ureche, sgomot de clopoței... A doua zi, când credincioşii se 'ndreptau spre biserică, pe stradă, în zăpada rece şi moale au găsit corpul înghețat al copilului, care într'o mănuţă strângea câţiva bani, iar pe cealaltă avea înşiraţi covrigi .. Alături de el, câteva scândurele de brad. Iar alţii... deoparte... într'o că- suță dărăpănată, au găsit o femeie tânără, pe patul de boală şi mizerii, înghețată de vântul aspru şi nemi- los al morţii. Nu era oare mama micuţului, mort şi el tot în seara de Anul Nou? Cine ştie?!.. Unii spun că prea semănau. Astfel mama şi copilul au fost chemaţi să trăiască pe vecie, acolo în grădina lui Dumnezeu ; căci aici pe pământ, nu era loc pentru ei. Dinte pentru dinte Un meșter tâmplar, pe când lu- cra pe acoperişul unei case, alunecă şi căzu de acolo jos în stradă. Ce se întâmplă însă? In loc să cadă la pământ, căzu peste un trecător care fu omorât pe loc. Fiul trecătorului mort îl dete pe tâmplar în judecată, cerând dela judecător să aplice vechea lege care spune „ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte“... „Omul acesta a omorât: deci, să fie omorât“, Judecătorul care era un om cum se cade şi priceput, se căsni să-i arate că o altfel de cerere nu e dreaptă, că tâmplarul nici gând n'a avut să facă moarte de om şi că, prin urmare, cel mai bun lucru ar fi ca totul să fie iertat şi dat ier- tării. Decât, fiul celui mort nu și nu. Nu era. chip să se cumințească. Atunci judecătorul îi zise: „Va fi precum dorești. Aşa dar, potrivit legei, hotărăsc ca tu să te sui pe acoperișul casei de care e vorba, tâmplarul va sta în locul unde se. găsea tatăl d-tale, când tâmplarul a căzut peste dânsul. Tu te vei arunca de pe acoperiş, căutând să cazi drept pe tâmplar și să-l omori. Numai aşa va fi împlinită legea care cere ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte.“ Credeţi că omul cel rău şi în- căpăţânat făcu precum hotărise ju- decătorul? Nici gând de aşa ceva, ci, spunând că se leapădă de jude» cată, plecă numai decât de acolo. „Fa Ai e PRINȚESA CARE PREŢUIA NUMAI TREI NUCI (VECHE LEGENDĂ GRECEASCĂ) F RA odată în Epir un pescar, care avea un fiu m frumos și inteligent. Intr'o zi,când se ducea în oraș ca să-și vândă peştele, luă cu sine şi băiatul şi îi zise: — Pe când eu stau în piață, du-te la Curte şi du aceşti trei peşti în dar fetei Regelui! Tânărul așa făcu şi prinţesa, mulţumită, îi dărui un săculeţ plin cu bani de aur. Din acea zi de mai multe ori se duse băieţelul la Curte şi totdeauna fata Regelui îl recompensă cu mărinimie. Intro zi în locul tânărului băiat se prezentă tatăl lui, ea întrebă despre băiat, şi auzind cât e de deştept şi cât de mult “doreşte să se instruiască, dădu pescarului mulți bani pentru ca să poată trimete pe copilul său la în- vățătură. “Băiatul se arătă demn de încrederea ce i se arătase, în- văţa multe lucruri, și printre altele și muzica. La terminarea studiilor, Regele îl învită la palat, îl puse să cânte şi îl reţinu la cină. Apoi îl numi şef al muzicei militare şi după scurtă vreme se împrieteni atât de mult de tânărul muzicant, care ştia să cânte din toate instrumentele, încât într'o zi el zise fetei sale: — Un așa de brav băiat nu se găseşte ușor: m'am gândit să-l fac ginerele meu. Mâine vă veţi căsători. Prinţesa nu îndrăsni să se opună voinţei Regelui, dar nu era prea încântată; şi în ziua nunții, fiul pascarului o auzi căinându-se şi zicând printre lacrimi: — Ah! sărmana de mine! lată-mă nevastă de pescar! Tânărul se simţi jicnit profund: fără să zică nimic la nimeni, eşi din palat şi fără să-l vadă cineva se duse pe ţârmul mării; sări într'o barcă cu pânze şi plecă 'în larg. Debarcă după nouă zile şi nouă nopți într'o ţară necunoscută, şi se prefăcu că e mut. In acest timp la palat toţi erau mâhniţi de dispariția lui; Regele puse pe toată lumea să-l caute și până la urmă află unde era. Prinţesa imediat plecă să-şi caute bărbatul. Il găsi la palatul acelui Suveran și află că era mut şi că nimeni nu reuşise să-l facă să vorbească. Prințesa zise atunci Regelui: — Daţi-mi mie mutul acesta şi lăsaţi să-l îngrijesc eu: dacă după trei zile n'am să reuşesc nici eu să-l fac să vorbească, puteți să mă omorâţi. Regele străin consimții şi prințesa încercă toate mijloacele ca să-l facă să vorbească pe soțul ei: dar degeaba, nici cu binele nici cu binişorul, nici cu a- meninţarea nici cu răul, nici cu rugămintea nici cu 12 plânsul nu putu să-l facă pe fiul pescarului să iasă din muţenia lui prefăcută. Astfel ajunse ziua a treia şi prinţesa, aşa după cum stabilise chiar ea, fu dusă la calău. Avea lanţul de gât, când fiul pescarului se apropie de spânzurătoare și zise : — Daţi-mi această femeie pentru trei nuci! Legea ţării era astfel: atunci când pentru un condamnat la moarte care era pe punctul de a fi executat se găsea cineva care să se însoare sau să se mărite cu el sau ea, sentința era nulă; şi astfel cu toţii fură mulţumiţi nu numai pentrucă principesa a putut să fie salvată, dar şi pentrucă străinul îşi recăpătase graiul. Tânăra fu dată salvatorului ei. El o luă de mână, şi du- când-o cu el, îi zise cu asprime: — Adu-ţi aminte că tu ai chel- tuit mulți bani pentru mine şi pentru educația mea, şi că erai dispusă să-ţi sacrifici chiar viaţa, pe când eu te-am cumpărat numai pe trei Se apropie de spânzurătoare şi strigă: Daţi-mi această nuci! femeie pentru trei nuci. Lecţia fusese aspră, dar se văzu mai târziu că fusese bună: prinţesa îl iubea pe bărbatul ei şi trăi cu el mulţi ani fericiţi. Incă două vorbe numai Dar tot aşa cum mai devreme Cwn sfert de oră, nu mă cunvaşteațţi Voi nu știți nici acum cu cine-aveţi de-a-face. Inima mea grozav se teme Că e posibil, dragii mei fărtaţi, Să mă "'ntălniți pe drum Şi pace Nici nu îmi veți întinde mâna, ce Imi e atât de necesară Aflaţi că părul meu e blond şi faţa'mi e Mai tristă ca un trist sfârșit de vară. Din volumul „Jucării din creion" de ION TULCEANU ĄŅ — ORIZONTAL: 1) Varietate de struguri. 8) Plantă liliacee. 9) Un fel de mamifere din America tropi- cală. 11) A reprezenta prin gesturi. 12) Boală a vi- tei de vie. 15) O bere secată. 16) Burete de stejar sau de-nuc care se aprinde repede. 18) Oficiul Na- tional de Turism. 19) Cameră de supli-iu a strugu- rilor. 21) Veste. 23) Pronume. 24) Bunica lui Isus. 25) Indată. 27) Un fel de viţă. 28) Varietate de de struguri. 31) Operez pământul. 32) Lăcaşul celor dintâi oameni, cari au avut de-aface cu viţa de vie. 33) Voinţe. 34) Struguri foarte gustoşi. 36) Un vot neterminat. 37) Frate mai mare. 38) In el se calcă strugurii. VERTICAL: 1) Cel mai aromat strugure. 2) O- raş în Spania cu vinuri renumite. 3) Varietate de struguri. 4) Maşină mare de sdrobit strugurii. 5) Cel mai mare beţiv. 6) Un strugure cu trei boabe. 7) Varietate de struguri albi. 10) Nord-Nord-Est. 12) Pronume. 14) Nu scoate o vorbă. 27) Varietate de struguri. 20) Nici al tău şi nici al lui 22) Oraş în Ungaria. 25) Struguri necopţi. 26) Sincer, adevărat. 29) Loc de vegetație și apă în pustiu. 30) Oraş în Arabia. 31) Vie de câmpie. 33) Viţă de vie. 35) Radu Ilies:u în monogram. Deslegările jocurilor din Nr. precedent CĂLĂTORULUI II ŞADE BINE CU DRUMUL: C, nis, birt, fa, co, aa, lup, LNR, |, dreapta, T; e, ot, cub, islic, ama, liber, raita, sosea, ns, stur, raab, ar, |, vu, calcat, ar, Adua o, a, Allia, p, a, „sarc, cotitura, caro, atar, larg, o, m, s, albia, struţ, z. VULTURUL; rea, coarnă, uie, o, pete, cap, sciti, also, note, aer, ıbo, r, aster, bae, matite, uliu, e, şoim, ali. JOC INFINIT: sumă, marcă, cămară, rămas, a- suda, datină, năuc. Joc literar Se dau următorii scriitori români şi străini : Alecsandri, Neculce, Mureşanu, Eminescu, Ibrăileanu, Istrate, Naum, Teodorescu, Iosif, Rabelais, Ispirescu, Creangă, Alexandrescu, Puşchin, Iorga, Densuşianu, Odobescu, Lamartine, Renan. Aşezaţi-i într'o altă ordine, astfel ca inițialele lor să dea titlul unei opere aparținând unuia din scriitorii înșirați mai sus. Unde sunt? In desenul nostru, a- ceste două pisici caută cu atenţie unde ar putea fi ascunse nişte păsări. D-v. le-aţi zărit? Cuvinte potrivite și încrucișate (PÂLN E) ORIZONTAL: 1) Scăldătură. 5) Pâine. 9) Loc pentru târguri diverse. 10) Lovitură. 11) Locuinţă. 12) Dumnealor, de colo... 13) A treia pe por- tativ. 14) Aşa cum e. pâinea care nu conţine sare. 17) Alfa şi O- mega. 1 ) Ateu al pro- numelui. 20) Pâinar. 23) Transportă sacii cu făină la brutărie. 24) Pâine prăjită. 26) Greşită. 27) Notă muzicală. 28) Praf alb din care se face coca pentru pâine. VERTICAL: 1) Pâine necoaptă. 2) Postav ţără- nesc. 3) Fermenta pâinea. 4) Negru. 5) Făină care se presară pe pâine. 6) Pâine nedospită. 7) Negaţie. 8) Judecător de infern. 13) Ghici ciupercă, ce-1?.- 14) Interjecţie. 15) Stofă de mătase. 16) Pâine. 17) Bubă cu puroiu. 18) Prietenul lui Bran. 22) Sumă de plată la termen. 25) Paradis. 13 p / S EVE NTU RALE CĂPITANULUI HATTERAS de JULES VERNE Excursia dela nordul Băii Victoria — Să vă vedem la treabă, răspunse Bell, eu mă prind, cu toată încrederea, să mănânc carne de focă cât îmi va plăcea. M'aţi auzit, d-le Clawbonny? — Bravul meu Bell, vrei să spui atât câţi îţi va face plăcere. Dar ori cât te-ai sili, nu vei egala nici- odată lăcomia Groelandezului care mănâncă zece până la cincisprezece livre (5—6 kgr.) de carne pe zi. — Cinsprezece livre! făcu Bell. Ce stomac! — Stomacuri polare, răspunse doctorul, stomacuri risipitoare, care se dilată după voie, și voiu adăoga că se strâng la fel, și sunt capabile să suporte o lipsă cât de îndelungată. La începutul prânzului Eschimosul e slab, la sfârşit e gras şi nu-l mai recunoşti! E drept că prânzul lui durează adeseori o zi întreagă. — De sigur, zise Altamont, că această lăcomie e particulară locuitorilor din ţările friguroase ? — O cred, răspunse doctorul, în regiunile polare trebue să mănânci mult, e una din condiţiunile nu numai de vigoare, dar și de existență. Astfel Compa- nia Băiei Hudson dă fiecărui om o porţie de opt livre de carne sau douăsprezece livre de peşte sau două livre de pemican, pe zi. —. Iată un regim întăritor, zise lemnarul. — Nu atât pe cât îl binueşti, amice; un indian ghiftuit astfel, nu produce o cantitate de muncă supe- rioară englezului, nutrit cu o livră de carne de vacă şi o halbă de bere. — Atunii, d-le Clawbonny, se compensează una pe alta. — De sigur, cu toate acestea un prânz es-himos poate să ne mire, cu drept cuvânt. Astfel în ţinutul Boothia, în timpul iernării, Sir John Ross era tot- deauna surprins de lăcomia călăuzelor sale; el ne povestea că doi oameni sfâşiau într'o dimineaţă o în- treagă ciovârtă de bou; ei tăiau carnea în lungi şuviţe pe care le introduceau pe gât, apoi fiecare tăind ce numai putea încape în gură, o trecea tovarăşului, sau uneori le lăsau să atârne ca nişte panglici până la pământ și le înghiţeau încetul, ca un șarpe boa când digerează un bou, şi ca el culcați pe brânci pe pământ. — O! făcu Bell, ce animale desgustătoaral — Fiecare mănâncă în felul său, răspunse america» nul în mod filosofic, - — Din fericire! răspunse doctorul, — Ei bine, reluă Altamont, fiindcă trebuința de-a se hrăni e așa de imperioasă sub aceste latitudini, nu mă miră, de ce în povestirile călătorilor arctici este mereu vorba de mâncare. — Aveţi dreptate, răspunse doctorul, am făcut şi eu aceeaşi observație şi aceasta cred că se datoreşte nu numai faptului că e nevoie de o hrană abundentă dar şi că se găseşte cu greu. — Cu toate acestea, zise Altamont, dacă amintirile mele sunt exacte, în Norvegia, în ţinuturile cele mai friguroase, ţăranii n'au nevoie de hrană aşa de sub- 14 stanţială ; puţin lapte, ouă şi pâine de scoarță de ulm, câteodată somn, niciodată carne, le e deajuns acestea; oamenii sunt destul de solizi. — Chestie de organism răspunse doctorul, şi nici nu-mi bat capul s'o explic. Totuși, eu cred că a doua sau a treia generație de norvegieni, transportați în Groelanda, ar sfârşi prin a se face (Groelandezi. Şi vom ajunge să trăim ca Eschimoşii — adică mâncă- cioşi de frunte. — Domnule Ciawbonny, zise Bell, mă faci să-mi fie foame vorbind astfel. - — Pe legea mea, răspunse Altamont, aceasta mă desgustă mai mult, decât să mănânc carne de focă. Insă, cred că o să avem prilejul să ne punem la probă. Mă înşel sau zăresc ceva acolo jos, întins pe ghiață, o masă care mi se pare însuflețită ? — E o morsă! (focă), exclamă doctorul, tăcere şi înainte ! In adevăr o anfibă de o mărime uriașă, se sbătea la două sute yarzi de vânători, se întorcea şi pe o parte şi pe alta la palidele raze ale soarelui. Cei trei vânători se despărțiră în așa fel ca să încercuiască pe animal şi să-i taie retragerea. Ei sosiră până la câţiva stânjeni, ascunzându-se după muşuroaie de ghiață, şi traseră foc. Morsa se întoarse, încă plină de vigoare, sfărâmând ghiaţa ; voia să fugă, însă „Altamont o atacă cu lovi- turi de topor şi reuşi să-i taie aripele înnotătoare de pe spate. Morsa încercă să se apere cu desnădejde, îasă lovită din nou, rămase fără vieață întinsă pe ghiață, pe care o înroşi de sânge. Era un animal de formă frumoasă; măsura aproape cincisprezece picioare în lungime şi desigur că grăsi- mea ei ar fi umplut mai multe butoaie. Doctorul tăiă bucăţile cele mai bune şi lăsă apoi cadavrul pradă corbilor, care în această epocă erau numeroşi prin aceste locuri. Incepuse a se înnopta. Se gândiră să se întoarcă la Fortul Providenţei, cerul era aproape senin şi așteptând răsăritul lunei, ei se mulțumeau şi cu strălucirea superbă a stelelor. — Haide la drum, zise doctorul, e târziu, vână- toarea noastră nu prea a fost fericită, dar din moment ce aducem cu ce să prânzim n'avem dreptul să ne plângem. Să scurtăm drumul numai să nu ne rătăcim. Cu toate acestea, în aceste ţinuturi unde steaua polară strălucea drept deasupra capului călătorilor, nu e uşor lucru a o lua de călăuză, mai cu seamă când Nordul e drept în mijlocul bolţei cereşti, şi celelalte puncte cardinale sunt greu de determinat. Luna și marile constelații veneau din fericire în ajutorul doc- torului pentru a-şi fixa calea. Ei hotărîră să mai scurteze cotiturile țărmului şi să taie mai de-a-dreptul ţinutul; era mai drept, însă mai puţin sigur, astfel că după câteva ceasuri de mers mica trupă se rătăcise cu totul. Se puse chestiunea : să petreacă noaptea într'o colibă de ghiață, să se odihnească şi să aştepte ziua pentru a se orienta, sau să revină la țărm spre al urma. Doctorul, temându-se de neliniştea lui Hatteras şi lohnson, insistă, însă, ca să continue drumul. (Va urma). ` Vp? ~ UN MÂNCĂTOR DE OAMENI AJUNGE MARE IMPĂRAT La Nord-Estul Australiei sunt o mulțime de insule, în număr de câteva mii, cunoscute sub numele de insulele Solomon. Insulele acestea sunt locuite de nişte negri, cari sunt oamenii cei mai înapoiaţi şi mai cruzi de pe faţa pământului. Până mai acum câţiva ani, negrii aceştia se mâncau între dânşii. Nici acum nu le-a pierit pofta de carne de om, numai că autorităţile engleze cari ocupă insulele Solomon nu le dau voe. Intr'una din aceste insule, nu- mită Vela-Lavela, şi-a început scurta, dar glorioasa sa domnie, ne- grul Gau, poreclit de Englezi „Napoleon al insulelor Solomon“. Gau era un negru foarte deştept şi încă din cea mai fragedă tinerețe nu se gândea decât la mijloacele prin cari ar putea să devină stă- pânul întregului grup de insule. Şi nu doar că se impunea prin cine ştie ce înfățișare. Din potrivă. Era mic de statură, pe când cei- lalţi compatrioți ai săi erau mari şi voinici. In afară de acestea, Gau se mai născuse și şchiop. Era însă deştept şi şiret. Mai întâi îi făcu pe cei din jurul său, să creadă că este un vrăjitor. Din pricina aceasta, n'avea nici douăzeci de ani, şi fu ales şef de tribul său. In insula Vela Lavela mai erau însă trei şefi. Dar îi atacă rând pe rând, îi făcu prizonieri și îi mâncă fără multă zabavă. După această ispravă Gau începu să năvălească asupra celorlalte in- sule. Işi făcu o armată .d& vreo mie de negri, bine înţeles cu toţii mari mâncători de oameni, şi porni în „expedițiile“ sale. Pe duşmanii cari îi prindea, îi dădea soldaţilor săi ca să-i mănânce. Ambiţios din cale afară, vru să aibă şi o flotă. In curând îşi con- strui una de vreo 150 de bărci. In chipul acesta Gau cucerise mai bine de jumătate din insulele Solomon şi se pregătea să le cuce- rească și pe celelalte, când visul său fu nimicit cu desăvârșire. Un. vas de războiu englez intră în portul capitalei lui Gau şi în mai puţin de zece minute tunurile acestui vas prefăcură în țăndări şi trimiseră în fundul mării întreaga flotă a lui Gau. Nu numai atât. Englezii debar- cară şi ridicară înaintea palatului lui Gau trei spânzurători, destinate negrilor cari ar mânca pe semenii lor. Gau se supuse englezilor cari îi lăsară oarecare putere în insulă. Le aduse însă și servicii, urmărind şi denunţând pe cei ce n'au lepădat de ticălosul obiceiu de a mânca oameni. Cu toate spânzurătorile şi celelalte măsuri ale englezilor, printre negrii din insulele Solomon, mâncă- torii de oameni n'au dispărut încă cu desăvârşire, aşa că o călătorie prin locuri'e acelea nu este tocmai lipsită de pericole. Supărarea lui Dristor — „Ce o fi?“ , Răducu, căţeluşul cel mic, stă deo- parte. Dristor este supărat foarte rău, stă cu botul re labe şi cu ochii în jos. Trebue că i sa întâmplat ceva! — „Ce nu ştii ce-a făcut Dristor, care s'a cam înrăutățit, zice micul Ninel. Stai, să-ţi spui eu, Vătturo! „Să vezi, domnul Dristor, a apucat de ureche pe Guiţeguţi, purcelul, şi l-a muşcat de ureche până ia dat sânge. Şi ţipa săr- manul de durere! „Dar Ana la bătut pe Dristor, de l-a învățat minte, că nu este frumos să fii răutăcios, ci trebue să dai şi celui mai mic să mănânce. „Na, că Dristorache a fost pe- depsit: după faptă şi răsplată. — „Aşa, dragă Ninel, zise Ven- tura, de acum să nu ne mai certăm nici noi, niciodată. Eu am să-ţi dau şi ţie jumătate din ceea ce voiu avea“, Cei doi frățiori se îmbrăţişară drăgăstos, iar tăticu şi mămica din odaia alăturată, văzuseră toată în- tâmplarea, şi nu mai puteau de bucurie. PAGINA BĂIEȚILOR O linie într'o de pădure telegraf electric, din In America liniile telegrafice sunt construite cu mare iuţeală, întocmai ca şi căile ferate. Stâlpii de telegraf meniţi să susțină firele electrice în spaţiu, nu sunt ca în Europa nişte brazi solizi şi înalți şi injectaţi cu sare — ceea ce le asigură conservarea; sunt nişte a:bori tineri, abia crescuţi. In oraşele americane, stâlpii de tele- graf au o mare înălțime și suportă până la 15 fire. La ţară, telegraful e instalat dealungul căilor ferate, pe marginea şoselelor, ale canalurilor sau râurilor. Nici o greutate nu poate împiedeca instalarea telegra- fului. Dacă e nevoe să se instaleze chiar prin păduri imense, nestrăbătute încă de om, aceasta nu le pare americanilor ceva greu. Se bate în copaci cuie în- doite în unghiu drept care susţin în partea de sus şi verticala lor un manşon găurit de sticlă de care se leagă sârmele telegrafului spre a se izola. Acesta e sistemul de suspensiune și izolare a firelor de telegraf practicat în America. Din pricina acestui sistem prea sumar, se întâmplă dese întreruperi în comu- nicaţiile telegrafice ca: uragane, furtuni, căderea arborilor putreziţi, prezența sevei în arbori şi care produce o con- ductibilitate spre pământ. America RN 2 Aia Ade va auda Căpitane, dacă nimeni nu mă va prinde, Şi porniră împreună Să mergem aşa băete, 2 Eu cu Miau-Miau ne ducem după merinde. Unul în față, altul în urmă. Ca satul să nu se deştepte. i F RI y F P. á ke Şi deodată marinarul focos Si Miau-Miau aleargă, Dar culegând la iuţeală, i Vede un arbore, cu nuci de cocos. Nucile să culeagă Miau-Miau face o greşeală. £ 7 > a a q4 x Şi începe un război Miau-Miau fără multă vorbă, ; Maimuţoiul foarte rău înfuriat Cu un maimuțoi De maimuţoi e aruncat pe tobă. Nuci aruncând în tobă, satul a sculat cita tii sad iia peria om m Xa E pd + Negrii, ascultă: bum, bum, bum, Şi s'a făcut lată Pe cei doi vor să-i prindă, i Şi îşi zic: trebue să fie pe aci un nebun. Negrii laolaltă Să-i transforme în merinde. i i FE PRIME TROIS CTE TE, FPS TUIA ERIN SETET SC PRE E RIDE CC RENE, RP REFERE T CA „DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Sărindar 7, București. Telefon 3.84.30 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: J N. lonescu. Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar = ia conform, aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 “PREŢUL 5 LEL ___ EA ce Gnirersiiójn iem | emae e ee r Trou pa "= DIMINEATA COPIILO No. 871 Bătrânul Cocostârc grăeşte: E veche şi tare vătămată Dar, iepuraşului vioi, Căci văzând că bătălia e în toi Casa mea se prăbuşeşte. Trebue repede şi bine reparată. Ii vin idei ca pentru doi. Intre animale mici de orice soi, Ah! le zice epuraş, Unde fără război şi necaz Zis şi făcut, i-a dus, Dar pui de lup râios Vă 'nvăţ un joc drăgălaş. Vă veţi distra şi face haz. Şi la lucru i-a pus. Rămâne tot păcătos. Au ajuns la acoperiş Totul merge fără defect, Bătrânul Cocostârc zicea: Când Lupişor, pui de huidumă, Au muncit de s'au snopit. Acoperişul acum e perfect. Stăm bine, am ajuns la vopsea. Incearcă o proastă glumă. Se repede cu răutate, a Lui epuraş în spate. Căci toată vopseaua, hap! Şi cu toţii, râd cu haz, Şi aruncă pe ursuleț, frate Oh! dar şi el o pate. T se varsă 'n cap. De al lui Lupişor mare necaz, Re CAIN E TajjER iertare fabuliştilor: lucrurile nu s'au întâmplat totdeauna după cum se povestesc, ca probă lupul şi un câine ce am cunoscut. Câinele care era câine de pază, părăsi postul său, plictisit că nimeni nu-l schimba din post, gân- dindu-se că merita şi el câte-va ore de libertate. La început se simţi oare cum stingher. Totul era nou pentru el. Născut la fermă nu cunoştea decât curtea mare care da în şosea; când un cerşetor intra în curte, câinele lătra din toată puterea şi se smucea în lanţ. Când se pomeni sub bolta verde a frunzelor, un alt instinct se deşteptă în el: începu să fugă, fără vre-un scop precis. + Alergă să-şi desmorţească picioarele şi pe când fugea mirosea frunzele căzute. Astfel întâlni și mirosi pentru prima oară urme de animale necunoscute: mama lui nu-i vorbise niciodată despre aşa ceva, dar anima- lele n'au nevoe să meargă la şcoală ca să înveţe ceea ce e necesar să ştie! Deabia născute ele au deja cunoștințe pe care experiența vieţei le mai completează. C AND câinele descoperi prezența lu- “4j pului, să nu credeți cumva că a tremurat de frică: acestea sunt poveşti pe care le istorisesc inamicii câinelui. Câinele nostru nu numai că nu tremură, dar o luă la goană ca să ajungă la ascunzătoa- rea lupului. Acesta care avea tot aşa de bun nas ca el, îl simți de departe. „Oh, oh!— îşi zise el. Iată un băiat foarte îndrăs- neț. Vreau să-l primesc cu onorul datorit rangului său”. Dar, când văzu pe acel nevinovat câine, îşi dădu seama că are de-a face cu un bleguţ de acela care nare nici O vina. Pe când el, lupul, avea ceva contra lui: dar era numai antipatie contra neamului câinesc. Avu totuşi deșteptăciunea să nu îi arate. Şi zise cu voce dulce: — Cum de ești așa de îndrăsneţ, încât să mă tulburi ? — Nu ştiu, — răspunse câinele. — Tot ce pot să-ți spun, domnule lup, e că mă primeşti cam rece: şi eu care eram atât de fericit să vă cunosc! — Eşti cam gras, — zise lupul. — Priveşte-mă puţin. — Eşti întradevăr foarte slab, dar îţi jur că nu sunt cu nimic vinovat de acest fapt. Când mi se aduce hrana, nu pot să fac pe moftu- rosul în fața strachinei. Dacă dumneata ai avea aceleaşi apucături ca mine, domnule lup, desigur că n'ai fi atât de slab și de 0808. 2 LE LUP — Ştii că-mi placi cu poveştile tale! N'aşi vrea mai mult decât să pot ca tine să mănânc până să mă satur, dar lumea întreagă e contra mea: vână- torii, ciobanii şi chiar câinii din neamul tău. Văd că tu ai inimă bună pentrucă eşti tânăr. Ai să-ţi schimbi cu timpul gândurile şi în ceea ce mă priveşte... — Nu cred! Sunt născut așa, cumsecade. Imi sunt dragi toți lupii și în special tu. — Să nui fie frică, frate, — îi zise lupul, — să ne dăm o labă prietenească. Oricine ar fi asistat ca mine la acea scenă, ar fi jurat că un pact de alianță sar fi semnat între câine şi lup. Ah, zise acesta — îţi jur că invidiez soarta ta. Văd că ai gâtul cam jupuit şi desigur că de vină e zgarda ce o porţi. Nu poţi să mergi şi să vii după placul tău, așa după cum fac eu. Totuși ești mai no- rocos decât mine pentrucă în orice anotimp chiar şi iarna, tu ai bucăţica ta de pâine. — Desigur — zise câinele — din acest punct de vedere n'am de ce să mă plâng. — Pe când eu, din contră, sunt un sim- plu vagabond, sunt ţiganul fără acoperiş, persecutatul care n'ar vrea mai mult decât să aibă viaţa asigurată cu o slujbă, dar nimeni nu vrea să aibe grije de mine! Dacă m'aşi prezenta aşi fi desigur primit cu ciomege şi focuri de puşcă. — Astfel stând lucrurile, vei pricepe că n'am altceva de făcut decât să rămân ina- micul animalelor, sălbatice sau domestice şi chiar al oamenilor. — Mi-au dat numele de „inamic” şi ori ce ași face inamicul lor rămân de voe de nevoe. Ce păcat. că nu m'am născut er- bivor! Aşi fi liniştit ca oile sau boii pe care tu îi păzeşti. Te-aşi putea chiar înlocui pentru- că în definitiv între tine şi mine nu e mare deosebire. Şi poate chiar mică de tot e deosebirea cu noua rasă pe care poate tu nu o cunoşti pentrucă eşti prea tâ- năr: rasa câinilor-lupi! Oh! ce frumos! Câinii-lupi! exclamă celalt. — Frăţioare nu e niciodată nimic nou sub soare. In orice caz poți să fii sigur că între noi nu există o se- rioasă inamiciţie. Poveştile care se istorisesc nu sunt decât legende, dacă ai tăi n'ar păzi aşa de bine şi nu ne-ar o biiga să-i atacăm atunci când murim de foame. Omu ucide atâtea animale ca să se hrănească, şi zice că no suntem carnivori şi feroci. i — Mărturisesc că aşa este — spuse câinele. Ade- seori chiar eu dacă n'ași fi ţinut de lanţ aşi vâna un pui sau o găină, sau o rață. — Vezi deci că suntem fraţi, dar, pricepe că acum mi sa făcut foame numai vorbind. De douăzeci şi patru de ore n'am mâncat. Frăţioare, zise lupul, dacă ar fi să-ţi dau un bun sfat, ar fi să te întorci acasă. Absența tå s'o fi observat şi cine ştie dacă nu te-ar ciomăgi la întoarcere. deabia zárise și ghicise, că acei doi inamici de acuma paes erau tovarăși și contra ei. Şi astfel se întâmplă in a- devăr, şi vânatoarea dură până ea dispăru în vizui- — Puțin imi paow, M lup Vreau A cu voi. Să mergem împreună ` la vânătoare. Voi deveni ai prea târziu, — zise dopul, Eese i ct aa Ce păcat! Domnul lup timp să ei ci, te previu se ba ase mult „pe ea pen- 3 face noapte. 4 tru aZ i, Ps că (Sa fim drepţi cu lupul, = aiii pra — Iată că soarele se culcă, zise câinele. Cine știe ce mi se va întâmpla când mă voi întoarce la curte, zise câinele. — Să nui fie frică, frățioare ! zise domnul lup, el făcea ce putea să nu 5 cadă în ispită şi i mă nânce pe acel nenorocit de câine!) atestă Ai dreptate, fără în- doială — zise nevinovatul câine, după ce s'a gândit şi la ala — dar aşi aid în RARA di ntesti Peni n. . căruia îi era milă de el. DO . -< — Am să împaceu lucru- să ui dă cuvinte; ar MEEN b a rile s fi păcat ca să se sfârgească aşa d'odată conversaţia. A ur Pentrucă ţii atâta, — zise lupul te voiînsoțio =- mică bucată de drum. 1 ; ut după, . nevinovatul câine, liberat de plic- , nu mai trebuia să se teamă de D EABIA făcură câţi-va paşi, şi o vulpe trecu ca Ed o = en „pe sub nasul loc. Ea fu mirată când ~ Şi PA i lar spaima şi Pe'ncetul t iria ` "afloriă Fr 528 Cu galben ca strugurii SR: a Sale. din clipăn clipită Și Pe culmi întunerecul piere, Dar valea e'n neagra putere A umedei nopți. PRI iee cu ae secera'n brâu, Zoi lar gloata cea fără de număr A celor de-o sută de neamuri Se joacă `n arinii cu ramuri Intinse pe râu. Pe sus, pe pustiile jghiaburi, | Eni iehins, Şi care şi turme `n pripoare Prin råpile altaice suri, | Di , întrerupere acum Pe umede coaste răsar — Zac smeii cu trupul de aburi, Se varsă tăcuta lumină, Sânt toate-ale tale, tu Soare! Şi ceața prin noapte închegată Se varsă grăbită, se 'ntinde Fáptură tu dând dimineţii, Stă'n hainele morţii "'mbrăcată Pe dealuri, pe coaste, s'aprinde Eşti singur fiinţa vieţii Pe-albastre păduri. Pe şesuri, pe drum. Şi-al lumii altar... -þes CHESTIA TARENTULUI C U toate că sunt născut la | marginea mării, de când eram copil nu puteam să sufăr apa și să înnot. Tatăl meu un sportiv pasionat, se încăpățâna să-mi dea lecţii, dar rezultatul UNER era întotdeauna acelaș: înghi- țeam apa de mare cu litrii. Intr'o zi tatăl meu pierdu răbdarea. — Inoţi ca o secure — zise el supărat. Ca pe- deapsă am să te trimet la munte! Mă sui într'o căruță şi mă trimise la Apricale, un mare sat în Alpii Liguriei. Vărul Paul, căruia mă prezentai împreună cu scrisoarea tatălui meu îmi citi: SCUMPE VĂR, Îţi trimet pe fiul meu Anton. Şi pentrucă UN marea nu-i prieşte, încearcă să-i faci plăcută viață la munte. Ţine-ţi-l lângă voi câteva luni, îl pu- teţi chiar să-l puneţi la treabă, dacă e nevoe. Ii trimet și două duzini de peşti săraţi pentru plic- tiseala ce vă produc. Mulţumesc şi vă salut pe toți. Al vostru BATTISTA După ce termină, bătrânul Paolo mă privi din cap până în picioare, şi apoi zise: — Suntem fericiţi să te avem printre noi, dar să-ți dai seama că suntem oameni simpli care nu pot da mai mult decât au. Trebue să te în- veţi să trăeşti ca noi și să mănânci ce mâncăm şi noi. — Mă voi obişnui, — răspunsei eu. Spune-mi ce trebue să fac mâine. — Vei merge să culegi fasolea împreună cu Michero. Michero era un băețel de vârsta mea,. care izbucni în râs ca un nebun. — Vărul Anton e prea mult învățat numai cu binele. Fac prinsoare că mare să se înveţe cu noil Eram pe acea vreme foarte supără- cios, și acele cuvinte mi se părură ca o sfidare. — Accept prinsoarea, — zisei eu. Vom vedea dacă am să învăţ sau nu — Vom ve- deal zise Mi- chero, care se gândea să-şi bată niţel joc de mine. 4 Trebue ca să te adaptezi la felul nostru de viaţă. T p ĂRĂSIRĂM satul la trei de dimineaţă. Michero Ed) cu sapa și traista în spate mergea înaintea mea luminând drumul cu o lanternă aprinsă. Po- teca era când în povârniș, când în suiș, iar eu cădeam jos la fiecare pas. — Bagă de seamă! îmi zicea Michero. Aici nu sunt trotoare ca în oraș. Te doare? — Nu, răspundeam eu ascunzându-mi durerea. Când ajunserăm pe coasta sălbatecă care do- mină valea Tarentului Bonda, începea să se crape de ziuă. Traversând o pădure ajunserăm i în fundul văii, urmarăm mersul Tarentului și ajunserăm la câmpia către care pornisem. Terenul se sco- bora în terase iar pe deal se zărea o mică casă. Nu se vedeau de jur împrejur alte case, ci nu- mai munţi sălbateci și înalți, care închideau zarea de de peetalindeni, i parea, i, ne găsim în fundul tug a papei stai să dăm oa apei din torent în canalele care” udau fasolea, şi lucrarăm astfel toată ziua desculți. Când terminarăm treaba, soarele strălucea sus deasupra capetelor noastre. Michero aprinse un mic foc de vreascuri şi puse deasupra o oală găsită în casă. Când apa începu să fiarbă puse câțiva cartofi şi o mână de fasole: eu aşteptam în liniște su- ferind spasmurile poftei de mâncare. Când veni timpul să pună în supă şi tăețeii, Michero izbucni într'un râs teribil. — Ce prost am fost. Am uitat acasă untde» lemnul şi sarea! YESS un ga Michero mă privea desnădăjduit: într'adevăr eu mă adaptam mai mult decât se gândise el. Totuşi dorul de a-şi bate jac de mine nu-i tre- cuse de tot. Ca să ne răzbunăm pe supa proastă, ne apuca- răm să mân- căm pâine și alune. Inarmat cu o mare piatră Michero spăr- gea cantităţi de necrezut cu o mare iu- țeală. $ — Hai să A facem prin- ` soare că nu eşti capabil să sub aċeastă piatră, pe când bat? pui un deget. rs! Eram pe acea vreme foarte mândru și deaceia pusei imediat degetul sub piatră fără ca celalt să aibă timpul să se mai oprească. Imediat în- cepu să-mi curgă sânge din deget, spre marea supărare a lui Michero. — Eu nu vream să-ți strivesc degetul, — zise el. — E vina ta: ai fost prea încrezător. Rupsei o bucată din cămașe și îmi legai de- ` getul cu mare îngrijire. Mai târziu ne fură somnul şi dormirăm fericiți pe iarbă, vreme îndelungată. [) N foşnet de frunze ne deş- teptă deodată: printre ra- murile copacului care ne ținea | umbră era o veveriță: + — S’o prindem! zise Michero cu vocea înceată. — Eu o voi | face să se coboare din arbore şi tu o vei prinde când va vrea să fugă. Zis şi făcut. Se sui în copac ş şi dispăru printre frunze. Eu aşteptam nemișcat, gata |; să sar. După un minut văzui veve- rița scoborându-se cu mare iu- ! țeală pe trunchiul copacului Mă repezii să o prind, dar iscu- sita veveriță îmi scăpă între degete. Incepu atunci o vânătoare & lungă şi dezordonată care ne “$ duse departe. Veveriţa sărea dintr'un capac într'altul, ne scăpă de nenumărate ori şi în fine se duse pentru totdeauna în desișul pădurei. Ne odihni- răm şi privirăm împrejur. In acel loc valea devenea mai îngustă, iar Tarentul curgea în fundul unei prăpăstii oribile. Un podeț format din două trunchiuri de copac, lega cele două maluri opuse. — Ne prindem că nu eşti in stare să treci peste acest pod? Un strigăt... Era vădit, acesta era un obicei al vărului meu, să tot facă prinsori, iar să se ţină de prinsori, era obiceiul meu. Fără să mai aștept să mi-o spue de două ori, mă repezii pe punte, mergând în patru labe. — Dar ce faci? Ești nebun? — strigă Michero înspăimântat. Trunchiurile de copaci pot fi pu- trede. Intoarce-te înapoi! Te rog. In acel moment unul din cele două trunchiuri se frânse şi căzu în apă. Mă apucai de celălalt, şi rămăsei o clipă suspendat. Apoi, din cauza N BE aaa, aa un sbor... mâinei bandajate, acel ultim sprijin îmi fugi din mână şi el. — Un strigăt..... un sbor..... un buf. Mă po- menii în apa neagră şi rece a fluviului. Lecţiile de înot pe care tatăl meu mi le dă- duse degeaba, dădură în acel moment un rezultat extraordinar. Observai cu surprindere că înotam foarte bine. Ajunsei în câte-va mișcări malul Tarentului, apoi pentru că era imposibil să mă sui pe pereții stâncoși şi drepți ai flu- viului, traversai tot înnotând şase lăculețe. La malul celui de al șaptelea, mă aștepta Mi- chero, galben ca ceara. .— Cu tine nu e de glumit! îmi zise cu o voce tremurândă. Mă faci să-mi fie frică întot- „ deaunal — Fac așa ca să-ți arăt că pot să mă adaptez! — îi răs- punsei. — Ai dreptate! Vina a fost mea! — zise vărul meu. — Cu tine nu e nevoe să fac prin- i soril Cine știe câte palme am | să primesc când tatăl meu va afla cele ce s'au întâmplat. — Tatăl tău nare să ştie nimic, — îi răspunsei eu, pentrucă cele ce s'au întâm- plat nu le voi povesti la ni- Și meni! Când ajunserăm la Apricale "să lăsase deabinelea noaptea. Š w D IMINEAȚA următoare mer- gând pe jos prin piața Passo dei Termini, mă întorsei- acasă, spre marea surprindere a tatălui meu. — Cum te-ai întors? — mă întrebă el. — De ce te-ai întors așa de repede? — Pentrucă la munte am învățat să înot îi răspunsei eu. — Vino cu mine la mare și vei vedea. Când, după două ore, tatăl meu mă văzu îno- tând ca un peşte, mirarea lui se transformă în admirație. — Explică- -mi cum ai făcut ? lar eu îi răspundeam: m'am învăţat făcând exerciţii întins cu burta pe un scaun. Intâmplarea cu torentul wo spusei niciodată. Eram pe acea vreme foarte mândru .. SESE CER buf! tn CODCODĂCEL-INIMĂ DE SARPE [aaa bia iii dana iaaadadaaă IOATĂ lumea aceia care forfotea de dimineață până la asfințit, prin ogradă, n'a mai putut mema de bucurie când a aflat că Codcodăcel a venit din străină- tăți teafăr, sănătos tun, voinic şi chipeș la înfăţişare. Toate găinu- şele s'au strâns de sfadă lângă co- teţul lui Grivei, care vorbea şi el tot despre aceasta, cu Totolică, o pisicuță prichinduţă, cu blana roş- covană și cu codița, sfârc de bici: plici-plici. Rațele, mai sburdalnice ca de obicei, alergau de colo până colo. Calul cel alb şi mânzul cel pestriţ, nechezau prelung, bot lângă bot. Şi lângă ei, în fânul de cu- rând cosit, trei vrăbioare, sprintene, uşoare, tăinuiau într'un ungher, după o aşchie de lemn, una lângă alta; Codcodăcel, Codcodăcel, se auzia din când în când între un suspin şi o şoaptă. — Tu Lai văzut? — întrebă una din vrăbioare. — De sigur. E atât de frumos! — Da, da... şi vine de departe, de departe! vorbi a treia cu ciocul în jos, și cu ochii trişti. In curte găinuşele vorbeau toate deodată. — Eu îl iubesc de un an... — Şi eu de doi.. — Nu te mai lăuda! Ştie toată lumea că eu lam iubit încă din copilărie... — E văr cu mine! — Şi cu mine... — Noi amândoi am învăţat îm- preună la școală. — Nu te mai umfla în pene. Codcodăcel nu se uită la nimeni. E foarte mândru. Doar cu mine e prieten. — Sgripţoroaico !... — Tu vorbeşti... urâto!... Aşa se certau şi vorbeau între ele găinușele. Grivei stătea cu ochii închiși, mişcându-şi din când în când, coada. Răţişoarele alergau, alergau fără încetare. Erau cu ochii în toate ungherele. Aşteptau să se ivească Codcodăcel. Inima le bătea neobiş- nuit. Nu:şi găseau locul. Şi Codco- dăcel nu se arăta. 6 — Când mă va vedea pe mine... — vorbi una. — Tocmai! Vrei să spui că o să te placă? — Şi decenu? Nu-s frumoasă? Nu prind eu mai mulţi viermişori decât celelalte ? — Lăudăroasa! Ea e întotdea- una mai cu moş — vorbiră două- trei, care se socoteau ofensate. — Codcodăcel ! Codcodăcel! stri- gă una din răsputeri)... — Ce ţipi aşa? Ai să răgu- şeşti |... — Ţi-e necaz, că va veni şi va veni la mine. — Aoleu! Nu mai fi așa sigură! Şi răţişoarele se certară, se ciu- fuliră, se înțepară cu ciocurile şi se risipiră care încotro. Totolică care ascultase sfada gândi: — Codcodăcel ăsta trebue să aibă o inimă de şarpe... — Da, da... îngânară calul cel „alb şi mânzul cel pestriţ. Codco- dăcel trebuie să aibă o inimă de şarpe... O inimă de şarpe... Lasă el toată lumea asta din ogradă să se frământe, să sufere şi să se certe pentru dânsul, şi el nu vrea să se arate. E tare mândru. Are o inimă de şarpe... Toată ograda murmură în cor: o inimă de şarpe. Vrăbioarele vor- biră iar: — Codcodăcel trebue să aibă o inimă de aur... — Nu, vorbi a doua. E rău. Nu vrea să cunoască pe nimeni. E d trufaş ca un prinț. Are o inimă de şarpe. — Nu! Nu! Nu e adevărat. Nu vorbiți de rău pe nimeni. Nu e frumos. Intâi că nici nu-l cunoaş- teți. Al doilea, dacă n'a venit încă între noi, e poate fiindcă e obosit de drum... vorbi a treia vrăbioară, cu glasul limpede, dar trist... Codcodăcel era un cocoşel cu penele aurii, cu creasta roşie ca ru- binul, cu ochii frumoşi cum încă nu sa văzut la vr'un cocoşel. Venise de departe. Il adusese din târg, stăpânul ogrăzii şi al tuturor vie- ţuitoarelor cari bodăcăneau acum. Il uitase într'un coş lângă o bibi- lică, în căruţă. Cocoşelul obosit de atâta cale, dormea dus. Spre seară, stăpânul, care se deş- teptase din somn, ceru servitoarei să-i frigă cocoșelul pe frigare şi să il dea cu o cană de vin vechi, ca să se mai prindă la puteri și să-şi recapete voioşia de odinioară, sdrun- cinată puţin, acum, cu drumul o- bositor, făcut până la bâlci. Toată curtea, cu paseri, cu ani- male, cu gângănii, rămase încreme» nită când auzi vestea aceasta a stăpânului. Câinele începu să latre, pisicuța să miaune, găinuşele să codcodă- cească, rațele să strige, caii să ne- cheze şi vrăbioarele sburară, fugind cât mai departe. Stăpânul eşi în ogradă, neînţe» legând de ce atâta zarvă. Intrebă : — Dece e atâta gălăgie?... Toată curtea ţipă într'un glas: — Codcodăcel! Codcodăcel !... — A! va să zică vă împotriviţi mie. Cine vrea să ia locul cocoşe» lului pe frigare, să ţipe. Nu se auzi nici o şoaptă, nici “un murmur. Fu o tăcere de mor- mânt. Stăpânul porunci să i-se dea dru- mul cocoşelului. Codcodăcel veni lângă stăpân și-i vorbi: — Dacă nimeni n'a încercat să mă scape de moarte nu merit, se vede, viaţa. Vreau să mă sui pe frigare... ; Şi muri ca un erou pentru binele nos CR kar > TRANDAFIRUL Ao margine de drum, înflori şi tran- N dafirul. Şi a fost o minune, căci floa- rea trandafirului era aşa de gingașă, AI așa de albă, că parcă dela ea lumi- nase dimineaţa ceea de primăvară. Şi avea crengile lucii, rumene ca mărgea- nul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul flo- rii lui se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei : fluturii cădeau adormiţi; celelalte flori se plecară în faţa adevăratei stăpâne, pe când pa- serile veneau din depărtări adânci, atrase de mi- reasma vrăjită, să vadă şi ele tulpina măiastră, care își desfăcea frumuseţea pentru întâia oară pe pământ. Şi parcă şi lui Dumnezeu îi părea a- cuma rău că pusese într'o floare aşa de minu- nate însuşiri,—daruri pe care nu le împărțise nici în raiu. Lucrul acesta îl şoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumne» zeu câte o sămânță din fiecare floare ce creştea pe pământ, să o păstreze, Prea-Sfântul pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg de flori. Drumeţii treceau şi rămânea locului, pu- neau mâinile la ochi, resfirau nările să înghită mireasma nemai simțită până atunci, apoi cu pri- viri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva în mână, aruncau să ţină floarea mai bine. In locul ei răsărea îndată alt boboc, şi, cât ai clipi, se desfăcea. Şi alți drumeți treceau, și nu era unul să nu rupă câte o floare. După câteva zile trandafirul se mâhni: el se impodobea şi oamenii îl despuiau. „Uite, îşi zi- cea, spinul de lângă mine ce înalt e, ce chipeș, şi nimeni nu-l atinge: şi pe mine mă desbracă toţi de frumuseţile mele“. Un sticlete, care toc- mai atunci se aşezase pe o creangă îl desluşi: „Cum să se atingă cineva de spin când tot e îmbrăcat în ghimpi!“. Atunci trandafirul se uită, şi văzu că într'adevăr, spinul avea ghimpi. Şi nu mai pregetă: se rugă îndată lui Dum- nezeu să-l acopere și pe dânsul de ghimpi, ca să-i păstreze floarea. „Vezi, îşi zise Atot-Stăpâ- nitorul, era dat ca pe pământ să nu rămâie ceea ce numai în raiu trebuia să dăinuiască“. Şi bu- curos, îndată a făcut un semn și tulpina lucie, „sa acoperit de ghimpi. Dar trecătorii tot se o- preau : şi nu era unul care să nu se repeadă, lacom, la floarea minunată. Deosebirea stătea nu- mai în aceea, că fiecare lăsa şi câte o bobiță de sânge în vârful vreunvi ghimpe. lar din ghimpe sângele a pătruns, încetul cu încetul, în tulpină, sa ridicat până în boboci şi într'o dimineață floarea trandafirului se desfăcu roşie, aprinsă, ca sângele. Spinul stătea hursuz alături. lar, dela o vreme, se trezi și în dânsul pisma că prea nul băga nimeni în seamă. „Uite cum se închină toţi trandatirului, și mie nimeni“. Şi se rugă lui Dume nezeu să-i schimbe și lui floarea, să i-o facă ro- __şie, bătătoare la ochi ca a trandafirului. Atunci Dumnezeu şi-a zis: „„Veşnic o să se ia pe pă pai x uk - AR Ak, ji Seti zi + * aa A mă E at Pa ari fag a x% $ - e y X xy * Rr x M x * 4K Ry P * * x x x - A * ~ Re * he ai * E Pt Rp x x x +x pas D $ Dă “x mânt un lucru drept altul; căci numai eu pot ştii că ce am menit odată aşa dăinuiește : oricum s'ar schimba faţa, soarta rămâne aceeaşi!“ A fă- cut Dumnezeu un semn, şi floarea spinului se făcu roşie ca focul... Şi-au trecut mereu drumeţii, şi-au rupt într'una florile trandafirului, şi nu s'au uitat la spin. Cam. așa e cadrul Povestea mea Nu este chiar poveste — Deoarece s'au petrecut cu adevărat Cele de care vă voiu da eu veste In paginile ce mi le-am schiţat. Eu fost-am doar un simplu spectator, Dela fereastra care dă în grădiniţă. De-acolo pot vedea foarte uşor Ograda până la portiţă. Şi dacă nu ar fi străduţa Cred că-ași putea vedea întreg pământul. In leagănul legat de dud, se tot da uța Vântul. lar pe o cracă stă o barză 'ntr'un picior. Minunăţie, bateo-ar norocul! 4 Ea ciocăneşte lung. prelung, cu ciocul De parcă unui public în vreo sală Se laudă de-o astfel de scofală. Din volumul „Jucării din creion“ de ION TULCEANU Unde-i C oer Coco s'a dus să facă, o bae în apa rece a a-. cestui torent. Care din voi reuşeşte : E i să-l vadă? * In pivniţă se complota, Cum să se distrugă flota. O bombă în sacul cu cărbune, O mie de lei şi... o exploziune. Dar lui Coco, când strănutul îi vine, Şi dacă din întâmplare se abţine DORINŢĂ NEINGĂDUITĂ æ loinicel, cu păr bălaiu, [| cu niște ochi albaştri şi dulci la privire, Gi- cuţă intrase de câteva zile în clasa a patra. Deși sărac, totuși prin ţinuta şi silinţa lui, se deosebi curând de ceilalţi conșcolari şi atrase iute lua- rea aminte a noului institutor. Fu deci numit monitor al clasei. Dar... ce greu e să fie cineva monitor peste o ceată de ştrengari! Căci se nimeriseră a fi adunaţi în ‘clasa aceea, foarte mulţi copii cari hoinăreau cu ochii şi cu gândurile, după muştele depe pereţi în tim- pul lecţiilor; iar la recreaţii, când îi sosia rândul lui Gicuţă să intre în slujba sa de monitor, numai el ştia câte avea de îndurat depe urma sburdălniciilor lor. Pe mulţi îi răbda, îi ierta şi-i făcea scăpaţi la intrarea instituto- rului în clasă. Unul singur nu-i in- trase la inimă: Jean, Jean Enă- chescu, fiul unui fabricant bogat. Era cel mai îngâmfat copil, cel mai puţin iubitor de carte. Inrr'o dimineață mohorâtă şi plo- ioasă, Giguţă se deşteptă din somn mai de vreme, pela ora şase. liră- măsese lecţia la Ştiinţele-naturale neînvăţată şi nu-şi scrisese nici tema la gramatică. Cu coatele pe masă şi cu obrajii între palme, el citia de zor din cartea ce-i şedea des- chisă înaintea ochilor. Fie din pri- cina ploaiei de afară, fie din pri- cina sculatului prea timpuriu, dela un loc, privirea lui se pironi pe un cuvânt şi nu mai avu tăria să că- lătorească mai departe, pe deasu- pra literelor; iar gândul, fireşte, şi el schimbă calea... „Grea e şi învățătura de carte!“, îşi zisc Gicuţă, după ce făcu za- 8 darnic vre-o două-trei sforțări ca să-şi adune mintea la lecţie. „Cu câtă trudă îmi câştig eu notele mele cele bune! Şi ce lesne își capătă împlinirea plăcerilor un Jean Enă- chescu, de pildă! De ce nu sunt şi eu bogat ca dânsul, Doamne?“ Deodată ușa se dădu la o parte şi lăsă să apară înprago bătrână, care, după chip şi straie, nu putea să fie decât o vrăjitoare ca acelea despre care se pomeneşte numai în basme. Baba făcu trei paşi către Gicuţă, îi trecu blând degetele printre ple- tele lui bălăioare şi moi ca măta- tasea porumbului şi-i vorbi: — Micuţule, de ce ţi-s ochii umezi? Care-i dorinţa ta cea mai fierbinte ? Spune-mi-o ! Eu sunt vră- jitoare şi vreau să-ţi usuc obrajii, că nu le şade bine aşa umezi... — Eşti vrăjitoare ? o întrebă bă- iatul. — Da. — Şi poţi să-mi împlineşti orice dorință ? — Vezi bine că da. Dar cată ca dorințele să nu fie din cele ne- îngăduite vârstei şi stării tale. — Atunci... fâ-mă bogat cum e Jean. — Pie! Ține surceluşa asta. E smulsă din pomul fericirii celor în- ţelepţi. Orice vei atinge cu ea, va fi al tău. la seama însă să nu atingi vre-un lucru care nu e înţelept să-l ai. Baba trecu pragul şi, topindu-se în întunecimea săliței, se făcu ne- văzută. Gicuţă eşi afară şi o luă razna pe străzi. O cofetărie luxoasă, stră- lucind de lumini şi oglinzi, îi fură ochii. „Aici se îmbuibează Jean cu tot felul de dulciuri“ îşi zise el. Intrând înnăuntru, atinse cu sur- celușa şase prăjituri din cele ară- toase. Deodată apăru un băiat al prăvăliei, îmbrăcat numai în fire- turi şi-i purtă pe o tavă de argint, la o masă, cele șase prăjituri pe care el le înghiți cu mult nesaţ. Eşi în drum. O trăsură de casă cu armăsarii împodobiți cu hamuri şi cu alămuri, aştepta pe cineva. „Aşa e şi trăsura în care se plimba Jean“, îşi zise el. Atinse o roată cu surceluşa şi numaidecât, vizi- tiul, înclinându-se respectos, îl pofti să se urce. Picior peste picior, to- lănit pe canapeaua luxoasă, ea un boier, el fu plimbat vreme înde- lungată pe cele mai frumoase bu- levarde şi fu lăsat jos în faţa u- nei prăvălii cu biciclete. „Adică cum?“, bombăni el pri- vind la geam. „Numai Jean să aibă bicicletă?*... Şi, intrând înăuntru, atinse” cu surceluşa spițele lucitoare ale ce- lei mai frumoase maşini, care, în- < cepând să se miște ca prin făcut, i-se strecură singură între picioare, de se văzu băiatul vrând nevrând călare. „Tii! ce bine e!“ strigă Gicuţă când fu afară în stradă. Roţile se învârteau nebune. Bicicleta sbura cu o iuțeală nemai văzută, vântul mângâia obrajii băiatului şi se juca şăgalnic printre şuviţele depe frun- tea lui, făcându-l să se creadă cel mai fericit copil din lume, când deodată, dând de un pom la mar- ginea drumului, calul de fier se răsturnă, iar călăreţul se ridică cu obrazul zdrelit şi plin de sânge... „Ah !“, atâta putu să strige. Se ridică şi, pipăindu-şi obrazul, îl simţi, într'adevăr, ud, dar nu de (Urmare în pagina 9). KE LU „coco. + Face ce face şi până la urmă tot strănută: Atunci în mare cad, chiar de-ar fi o sută. Iar bomba' ce acela avea în spinare, Cu el cu tot cade şi explodează 'n mare. Ah! Coco brav şi scump marinar, Iar scăpaşi flota de grozav amar! red că n'aţi auzit până acum despre cele trei mere de aur, după care fusese trimis Hercule de către vărul său, Re- gele cel rău. Nu-i vorbă, erau ele mere cu totul şi cu totul de aur curat, care preţuia multe parale, dar, să vă spun drept, eu una nu prea cred să fi meritat toată oste- neala şi primejdiile prin care a tre- cut Hercule până să ajungă la ele. De, dacă ar fi fost colo, trei mere mari, rumene și gustoase, mai zic şi eu, dar așa, să vezi cogeamite voinic cu spatele larg de-ar fi pu- tut trece o căruță cu boi peste el, umblând prin lume înarmat cu o bâtă făcută dintr'un trunchiu de DORINŢĂ NEINGĂDUITĂ (Urmare din pag. 8), sânge, ci de cerneala din călimara de pe masă, pe care o răsturnase în sbuciumul visului. Căci totul a fost un vis. Cu lecţia neinvăţată, cu tema nescrisă și nemâncat, el fugi la şcoală, căci trecuse de mult ora opt şi institutorul intrase. In colţul clasei, zări pe Jean cel bogat, șezând în genunchi, pedep- sit pentrucă nu ştiuse lecţia și nu lucrase tema ca de obiceiu. „Vai! Tot ca el am s'o pat şi eu, pentrucă râvnind la unele plă- ceri ce nu-mi sunt îngăduite, n'am timp să-mi învăţ lecţia !“ Cu inima cât un purice, a tre- murat el până la sunarea clopoţe» lului de eşire şi, scăpând neascul- tat, şi-a zis: „De aci înainte, să mai dorească şi alții bogăţia lui Jean, căci eu unul, ştiu că n'oiu mai râvni-o !,.* ai . Winia ME O E A E Eee a a 33 S EEN stejar, umblând, după cum vam spus, doar după trei mere de aur. Dar, ce era să facă bietul voinic? Il trimisese Regele și soarta lui era să asculte după cum îl mai ascul- tase şi în alte rânduri. Vorba e că nici merele nu erau te miri ce mere, ci erau mere pă- zite de un balaur cu şapte capete. Dar, nu de asemenea lucru îi era voinicului nostru, el era mult mai îngrijat că nu ştia drumul pe care să apuce ca să ajungă la ele. După multe rătăciri, norocul îi scoase în cale trei zâne, cari după cel ospătară cu struguri și-l încu- nunară cu flori, îi arătară drumul cel mai scurt. Drept mulţumire el le povesti unele din isprăvile lui de până atunci: cum ucisese încă pe când era în leagăn, doi şerpi grozavi, cum curăţase un grajd fă- când să treacă prin el albia unui fluviu, cum fugărise un ied timp de 12 luni, fără să se oprească nici-o clipă, şi-l prinsese pe urmă, viu. După ce se odihni bine, porni: mai departe, şi numai după foarte multe păţanii, ajunse pe o insulă, în pământul căreia erau înfipte pi- cioarele unui uriaș. Dar ce uriaș, Doamne, Doamne, sunt sigură că n'aţi mai auzit până acum de un astfel de uriaş. Ajungea cu capul în nouri şi sprijinea cerul pe u- meri şi se vede treaba că stătea cam de mult așa, cu cerul în cap, de vreme ce în jurul gleznelor lui crescuseră păduri de brazi. Tocmai în momentul când Her- cule se apropiase de el, un nour îi ascundea fața. Dar, când nourul trecu, uriaşul îl zări pe Hercule. — Bun venit la noi, voinice! Dar, cine eşti şi ce vânt te aduce? Mia i N HERCULE ŞI ATLAS — Bine te-am găsit, răspunse Hercule, sunt Hercule şi caut gră- dina Esperidelor, unde mi s'a spus că voiu găsi cele trei mere de aur- după care am fost trimis. — O, ho, ho! Dar grozav mai eşti d-ta! Eu sunt Atlas, cel mai uriaş din lume şi razem cerul pe grumazul meu; fără mine, v'ar că- dea cerul în cap! — Asta văd şi eu, dar vorba e, mă poți d-ta îndrepta spre grădina Esperidelor ? — Cum de nu, dar vezi, sin- gura ființă, în stare să se bată cu balaurul şi să culeagă merele sunt eu, şi dacă n'ar fi trebuşoara asta a mea de-a ţine cerul pe umeri, din doi paşi aşi trece marea și ţi-aș aduce merele. — Dar, întrebă Hercule, n'ai putea să sprijini cerul de unul din munţii cei de colo? — Aşi, de unde, nu vezi că sunt doar niște muşuroaie? Dar dacă te sui d-ta pe unul din ele, voinic cum te văd, poate vei fi în stare să mă înlocuești până-ți voiu aduce merele. După ce Atlas îi mai spuse că cerul nu este atât de greu cum s'ar părea şi că nu va zăbovi mult după mere, Hercule primi să-l înlocuiască. Atlas se îndreptă din mijloc şi lunecă cerul pe umerii lui Hercule, iar el, scoțând încetişor câte un picior din mijlocul pădurei ce cres- cuse peste ele, se întinse de-i tros- niră oasele, chiui de se cutremură lumea şi o luă la picior. Tocmai când Hercule începu să simtă mai tare greutatea cerului și dogoreala soarelui, uriașul Atlas se intorcea cu cele trei mere. Dar, când acesta din urmă îi zări faţa înfierbântată și vinele umflate, își 9 aminti de greutatea cerului şi tre- buşoara asta, cum spusese el, nui se mai păru atât de plăcută: — Îmi pare rău de tine, spuse el atunci lui Hercule, dar văd că e mai bine să umbli, decât să stai ţeapin veacuri de-arândul. Și la urma urmei, de ce n'așşi duce eu Regelui merele de aur? Tu rămâi aici şi-o să vorbească istoria de tine, şior să se minuneze copiii, când li se va povesti că ai ţinut cerul pe umeri. — Cum, ai de gând să mă tragi pe sfoară și să mă lași pe veci, cu cerul în cap? Dar mă dor umerii şi mă arde soarele şi cum mă mişc puţin, cad stelele, răspunse Her- cule. Dar, la urma urmei, dacă tu crezi că e bine şi e drept să faci aşa, apoi, cel puţin, ia-mi un mo- ment cerul din” spate, să-mi pot face din blana asta o perniță pen- tru umăr, să nu mă mai roadă ca- pătul cerului. Atlas, fără să se gândească mult, puse merele jos şi apucă cerul. Her- cule bucuros că scăpase numai cu spaima, ridică merele și-o luă la picior, nu însă fără a-i fi strigat lui Atlas: — Rămâi cu bine şi fieţi ce- rul uşor! Nu voiu uita niciodată, nici binele ce mi-ai făcut, dar nici renghiul pe care era să mi-l joci. Voiu povesti tuturor pățania mea şi tu vei fi acela care vei rămâne în istorie, iar copiii se vor minuna de povestea ta. POVEŞTI ADEVĂRATE DESPRE ANIMALE HOȚII CARE AY FOST FURAȚI 1877. Tim- puri cu totul al- tele decât cele de azi. Pe lungile și aproape deşerte- le străzi, atunci, nici un vehicul cu motor nu primejduia via- ţa călătorilor, dar pericol tot era : o voce neașteptată, strălucirea u- nei ţevi... bandiții. _ Lumea totuşi mergea chiar prin astfel de străzi. Frica n'a oprit nici odată pe om dela treburile lui. Ast- fel într'o bună zi preotul unui sat din jurul oraşului francez Bessen- gon puse şeaua pe cal şi o porni la drum. Era un frumos soare pe cer, pe iarbă şi stradă. Increzătorîn bues- trul liniștit al calului, preotul citea. Dar deodată... un sgomot de crăci se auzi și două fioroase mutre a- părură în faţa lui şi fiecare avea în mână câte un pistol cu care îl ţinteau. l „Ori banii ori viaţa“ a fost de. când vremea frază preferată de toți răufăcătorii... Şi sărmanul preot scoase din buzunarul hainei o pungă cu şase sau șapte franci şi le-o dădu. Oamenii lăsară pistoalele în jos. Putea să meargă înainte. Şi într'adevăr el merse mai de- parte. Fâră să se întoarcă înapoi, dar ascultând cu inima sa care tre- mura. lată... că aude tropâitul a doi cai. Desigur hoţii avuseseră caii ascunşi. Un tropăit care se înde- părta. 10 In fine, acum respiră sărmanul preot. S:ăpase nu numai el, dar scăpase și micul lui tezaur. Pentru că luase măsuri de precauţie. Şase sau şapte franci în pungă, iar o mie două sute de napoleoni sub şea. li venea poftă să râdă, dar nu putu. Spaima îl cuprinse. Dar din nou se auzi acel tropăit. Se apropia, se auzea deacum la doi paşi, îl ajungea. lar mutrele acelea sinistre şi pis- toale ţintite. De data aceasta dis- cursul e mai lung. Nu e bine ca un preot să aibe un calașa de bun, pe când ei, sărmanii, au așa de proaste gloabe. Repede să. se dea jos de pe cal, au să facă schimb. Şi când îl văzură, se repeziră către el strigând Când se îndepărtară lăsară pe sărmanul om fără suflare de data aceasta pierduse toţi banii. Pier- duse şi calul la care ţinea de-a tâţia ani. De ce să se mai ducă deacum la oraş care era tot de departe ? Şi apoi cum să încalece acel urât cal, care avea aceiaşi în- făţişare ca şi stăpânii lui. Trăgând de frâul stricat, își re- luă drumul spre casă, mergând pe jos apostoliceşte. Dar când sosi,—ce nenoroc, altă nenorocire îl aştepta și aici? (Găsi zavistia bisericii plină de credincioşi cari erau înmărmuriţi de uimire. Şi când ei îl văzură, se repeziră către el strigând, privindu-l pe toate laturile, ca să se asigure că e încă în viață, sânătos, salvat. El nu pri- cepu. Desigur că ei ştiu tot. Dar ce ştiu ? Deodată vede ceva mai mai departe stând în faţa grajdului, calul său. Preotul se repede la el. Il chemă pe nume, îl îmbrățișează, îl mângâiă. Apoi pipăe cu mână şeaua. Banii? Banii sunt la locul locul lor. Toţi? Ridică şeaua, toţi săculeţii. Numără banii. Nu nu- mai o mie două sute de napoleoni. Hoţii desigur că au găsit bună ideea de a ascunde bani sub şea. S'au înmulţit napoleonii: sunt trei mii acum. De data aceasta preotul râde cu poftă : hoţii au fost furaţi. La gă- tul calului atârnă frâul rupt. Des sigur că l-au legat undeva în aş teptarea unei noui lovituri. Dar cas lul care vrea să-şi regăsească stă- pânul, s'a smuls şi a fugit. Toți credincioşii sunt strânşi în jurul preotului. Şi bunul preot îm- parte la cei mai săraci, banii hoţilor. JL LII N MICUL MEU BĂEȚEL BLOND „(E când stăteam. instalat comod în grădină pe un fotoliu, sub un bătrân smochin cu crăci lungi şi încovoiate, ce păreau că vor să mă culeagă şi pe mine ca să mă ducă spre azur, şi pe când închideam ochii vi- sând, o voce de copil, care îmi mergea la inimă, mă trezi din dulcea letargie. Intorsei capul şi văzui bu- clele blonde ale fiului meu deavalma cu aştrii multicolori ce formau margaretele: se lupta cu una din ele, încă- păļânată, pentrucă nu vrea să se lasă smulsă de mânu- tele acelea nervoase, încăpă- țânate și ele. Il priveam surâzând, cucerit de acel micuj, şi plăpând copil, care tremura pe picioare încă, ştia să se exprime cu gungureli scumpe,ca acele ale unui puişor deabia născut. Margareta rezista şi mititelul se întoarse deo- dată. li vorbise poate ru- gând-o să se lase smulsă. O smunci mai tare. Planta rezistă dar floarea urmă pe mititel, care se pomeni stând jos fără mur- mur. Se culese de jos, se aranjă şi începu să îi smulgă petalele. O rază de soare, ultima din acea zi, străbătând frunzele smochinului, a- luminându-i buclele Mititelul se ridică junse până la ,puişor“ de aur. Il admiram în linişte. Dorisem mult să am un fiul Al meu, al meu tot, care să-mi vorbească gungurind, care să-mi surâdă de veselie și înfine această nevoe, această dorință mi se împlinise. Admiram în tăcere pe această mică şi scumpă fiinţă, acest mic pe care atât de mult îl dorisem, şi care acum era lângă mine, umplând întreoga mea ființă de fericire şi se- ninătate. Vream să alerg spre el. să-l iau în brațe și să-l sărut până íl voi înăbuși sub să- rutări. Dar o forță superioară mă țined țintuit, împiede- cându-mă să mă mişc. Il urmărea cu braţele întinse Două lacrimi mi se prelinseră pe obraji. Miti- telul se ridică, fața îi devenii serioasă şi începu să fugă cu mici salturi și făcu turul răzorului cu margarete înflorite. Trecu pe lângă mine tră- gându-mă cu o mânuţă; nu avui forța să-l opresc; dispăru de pe răzorul cu margarete, plantele înflorite erau mai înalte decât el, şi reapăru. Il urmăream voios. El fugea după un fluture care se înăl- tase din flori. Drăgălaşul se opri şi îl privi puţin, apoi, îl urmări din nou vorbindu-i. Poate că între flori, fluturi şi mici copii e o înțelegere „misterioasă? Incepu astfel un joc între ei. Fluturele urmărit nu se îndepărta de marga- retă, permițând mititelului să se apropie şi să-l ajungă din urmă, şi apoi iar o luă la fugă. Copilul îl urmărea cu brațele întinse, chemân- “du-l cu inimitabilele lui gungureli; florile se N2 SAIN 4, € Fluturele îl ajunse din urmă... aplecau lăsând să treacă pe cel ce fugărea flutu- rele, ridicându-se apoi cu un foșnet ce părca o aplaudare. Cel ce obosi primul fu copilul şi se aşeză pe răzorul de flori. Fluturele îl ajunse el de data aceasta, sbură în jurul lui până apoape să-l atingă cu aripele lui, ca şi cum ar [i voit să-l salute, şi apoi se îndepărtă. El îl urmări cu privirea și întinse mâna. . Mie îmi rămase copilul meu printre flori. Dar acum îl do- ream mai aproape, voiam să-l simt în braţe, si-l strâng în brațe, să se joace printre pi- cioarele mele, iar eu să mul- țumesc vieţei pentru acest dur atât de mare şi de frumos.! Dar mă deşteptui. Fără fiu, sărman burlac, aşa cum fusesem înainte de acest vis. 11 -” COMPLOTUL JUCĂRIILOR Tum, pum, zac, frac fric şi y frocl... Când se întâmplă vreun astfel de cata- A clism, aceasta înseamnă că Pipiri, căluțul de 35 de lei, făcuse iar o boa- cănă. Sărman răutăcios Pipiri! Dar totuşi destul de plictisitor, ba chiar prea plictisitor. Când nu ştia deexemplu ce să facă, mușca așa d'al dracu- lui mingea de gumă care se desumțfla, sau trăgea două co- pite paiaței şi îi pocea fața, sau dansa bătuta pe burta ur- sulețului Martin, care era gro- zav de furios dacă te atingeai numai de un fir de păr, sau speria păpuşile care stăteau în roată ca la horă. Și așa se în- tâmpla toată ziulica cât e de mare. Bazarul de jucării începuse să se tulbure de apucăturile lui Pipiri. Sărman răutăcios Pipiri! Despre toate relele ce făcea, nu-l voi învinovăţi desigur pe el; căci era un mânz tinerel şi costa abea 35 de lei. Şi când sângele îi curgea nă- valnic în corpul său de lemn, cine ar fi putut să-l mai stă- . pânească ? Intr'o zi, stăpânul negoțului de jucării, repara cu lipici pi- cioarele rupte ale unei girafe, picioare pe cari le rupsese cu o zi înainte Pipiri. Depe măsuța unde sta deo- bicei Muţică, maimuţică făcută din piele și umplută cu rume- guş, văzu lipiciul şi la văzul lui îi veni ideea să se răzbune pe Pipiri. Zis şi făcut. Dădu de veste despre hotărârea ei prietenilor din prăvălie: lui Măr, câi- nele de ștofă, Mioriţa, oița de lână creaţă, lui Miau-Miau pi- sica de pluș, şi lui Tărtăcuţă băeţelul de celuloid. Se înţelege că tovarășii aprobară cu hotă- râre propunerea maimuţei de piele. Şi se hotărâră să treacă la fapte spre binele tuturor ce- lorlalte jucării de altfel. 12 Lipieiul era încă cald şi Pi- piri, fără să știe de complot, stătea liniştit, lucru rar, poate gândindu-se la vre-o boacănă de-a sa. Grupul conjuraţilor se apropie şi Muţică, făcându-se că nu are nici un gând rău, îi zise: — Hai să te vedem dacă poți să duci în spinare pe câine, pe pisică, pe oiță și pe băeţel. Am făcut prinsoare: eu am spus că tu ești destul de pu- ternic ca să-i ţii în spinare pe câte-și patru. Dădu de veste de hotărârea prietenilor.. — Puf! — suflă Pipiri, dân- du-și aere, suiți-vă... Cei patru îi săltară în spi- năre, lipindu-l cu greutatea lor pe scândura pe care stătea. A- tunci Muţică, vărând pensula în lipiciul cald, lipi pe scân- dură cele patru picioare ale lui Pipiri, care degeaba încercă să şi le desprindă: cu patru tipi în spinare era cam greu |! Jucăriile rămaseră în spinare până ce lipiciul se întări. Pi- piri părea deacum o statue; o statue înfuriată, şi ar fi vrut să arunce scântei din capete şi să arunce spumă pe nări ca a- devărații cai, dar, sărmanul de el, era lipit. E mai bine să nu mai vor- besc despre toate glumele rău- tăcioase ce i se făcură după a- ceastă pățanie, de jucăriile din bazar. Cred însă că lecţia i-a servit, pentrucă de atunci Pi- piri este calul de lemn cel mai de treabă din prăvălie, într'a- tât încât stăpânul prăvăliei i-a urcat chiar preţul punând un fru- mos carton pe care scria : 5,95 L. COCOȘUL ŞI A fost odată un moșneag şi o babă, oameni bătuţi de toate ne- cazurile şi de multă sărăcie. Toată averea lor nu era decât un cocoș şi un câine, dar şi pe aceştia îi hrăneau foarte rău. Intr'una din zile câinele îi zicea cocoșului : Nu mai e chip de stat la casa aceasta! Hai să mergem în pădure!“ — Să mergem zice cocoșul, că mai rău ca așa nu ne poate merge. Şi s'au dus. Au hoinărit ei toată ziua, până ce sa înoptat. Au ales un arbore scorburos şi şi-au zis să petreacă noaptea acolo. Cocoșul sbură sus pe o cracă, iar câinele intră în scorbură. După ce i-au tras câte un pui de somn, cocoşul s'a trezit cel din- tâi şi a strigat: „„Cu-cu-ri-guuu !*“. La auzit însă vulpea și îndată 1 sa fâcut poftă de carne de co- coş. S'a dus subt arbore şi a în- ceput să-l laude pe cocoș zicânduii : CÂINELE „Ah, ce mai cocoş eşti tu! Jur că în viaţa mea n'am văzut unul așa de frumes! Ce pene frumoase, ce mai creastă și ce mai glas! Dă-te jos și vino la mine frumușelule !** — Ş. de ce să mă dau jos? o întrebă cocoşul. — Ca să vii la mine la masă, Astăzi este ziua mea şi dau un mare praznic. Am să-ți dau să mă- nânci din toate bunătăţile. — Uite că viu; îi întoarse co- coșul vorba, decât eu mai am aicea un tovarăş. — Ce noroc! — zise vulpea în gându-i — voi avea de mâncat doi cocoşi în loc de unul singur. „Şi unde e tovarășul tău?“ îl întrebă ea pe cocoș. — Uite-l, doarme în scorbura copacului. à Vulpea se vâri în scorbură, cre- zând că acolo este al doilea cocoș, câinele însă sări asupra ei, o strânse de gât şi-i făcu de petrecanie. | i 1 Soldăţelul lui tăticu... ORIZONTAL :1) Le- liţă (abr.) 4) Un tur încurcat. 5) Scriitor a- merican (ţ 1849). 6) Nu dau drumul din mână. 7) Certificat. 8) Râu în Ro- mânia, care a văzut multe lupte în' „Războiul cel Mare“ şi unde soldatul român a fost un adevă- £ fat: „pui de leu“. 1!) $ Pentru. 13) Oraş în So- malia italiană. 15) Lanţ de munți în Creta. 18) Paza ţării, a legii, a nea- mului, a regelui; un fiu al neamului care să fie tot timpul la datorie. 21) Cu el pornesc în marş soldaţii. 22) Cal frumos. 24) Strigătul pe care-l scoate soldatul când a pus pe fugă şi invins pe ina- mic. 25) Acum (Mold.). 26) O rudă bună cu mă- garul,: căci îi seamănă leit şi care se utilizează în ar- mată la căratul, sus pe nunţi, a materialului de arti- lerie. VERTICAL: 1) La Oituz şi Mărăşeşti, istoria a spus soldaţilor români că: Eroi au fost, ae g sunt încă şi-or fi cât neamul românesc !“. 2) Vitejesc. 3) Faptă criminală şi fără de lege. 9) Acolo soldatul își dă viaţa pentru patrie, Regele şi credința sa. 12) Sol- dat prost de dat în gropi. 13) Cu ea luptă soldatul. 15) Profesor la Academia Comercială din Bucureşti. 16) Poate că. 21) Nu scoţi o vorbă. 23) Din gura lui ese obuzul care aduce prăpăd şi moarte în liniile inamice. 24) Un soldat viteaz. > ba A ` Labirintul magic Puneţi pe desenul a- lăturat o foaie de hârt.e transparentă şi mergeţi creionul dela un punct oarecare, continuând cu linia, iar dacă punctul de la care a-ţi pornit este e- exact, atunci linia for- mează o imagină al cărei sfârşit este tot un punct. Deslegările jocurilor din nr. precedent SEZONUL STRUGURILOR : Tartara, c, aloes, uno, mima, mană, acosta, er, iască, 8, n, ont, cramă, ştire, se, ana, acuş, S$, asma, e, cerb, a, ar, roi, vreri, a zorii, vo, bădie, vas. PÂINE: Cadă, pâne, obor, izba, casa, ei, C, a, pp, Im; mi, amară, ad, sb, il, brutar, pb, cara, arsă, eronată, si, făină. todmnă... Vânt de ORIZONTAL: 1) Câmara în care toamna ruginie îşi adună omul din îmbelşugatele ei daruri. 6) Ano: timpul anului când strugurii se coc, dar copacii îşi lea- pădă podoaba lor verde. 7) Un fel de negură albi- cioasă, de nu vezi omul la doi paşi înaintea ta. 8) Pu- dra florilor gătite întru primirea doamnei Toamna. 9) Ţine! 10) Notă muzicală. 11) Alfa şi Omega. 12) Interjecţie. 13) Povesteşti. 15) Pronume. 17) A lucra pământul. 18) A lua asupră-şi. 21) Pomadă. 22) Toamna îi rămâne doar scheletul. 24) Cârciumă (Mold.). 26) Pronume. 27) Stârşitul rugăciunii. VERTICAL: 1) Culme de munte sau de deal. 2) Pasăre de curte. 3) A iubi. 4) Mangan. 5) Piatră sfântă mahomedană aflată în moscheia din Mecca. 6) Riglă în forma unei „T“. 7) Varietate de măr. 8) Rouă îngheţată. 9) Pete cenuşii pe albastrul cerului care prevestesc ploaie sau vânt. 11) Trăsătură de u- nire între cer și pământ, toamna. 14) Aşteaptă să-şi termine toamna treburile pentru a-i lua locul 16) Aşa cum este viaţa când 6 oriz. îşi târâe paşii spre me- leagurile pământeşti. 19) Sui scara. 20) Loc unde vorbeşti de amintirile din hoinăreala de astă vară. 23) Boala organelor respiratorii. 25. Luna florilor. 13 AVENTURILE CĂPITANULUI HATTERAS de JULES VERNE Excursia dela nordul Băii Victoria — Duk ne va conduce, zise el, şi el nu ne înşeală; este înzestrat cu instinct, care bate busola și stelele.“ Să-l urmărim. Duk mergea înainte și se încredinţară toți inteli- genței sale. Şi-au avut dreptate; îm curând o lumină apăru la orizont, nu puteai să o confunzi cu o stea care iese dimineața. — lată farul nostru; exclamă doctorul. — Crezi, d-le Clawbonny ? zise lemnarul. — Sunt sigur. Să ne grăbim. Pe măsură ce călătorii ce apropiau, lumina devenea mai intensă și odată fură învăluiţi într'o făşie de lu- mină; mergeau printr'o rază uriașă şi îndărătul lor umbrele gigantice, limpede tăiate, se lungeau peste măsură pe covorul de zăpadă. luţiră pasul şi într'o jumătate de ceas, urcară ta- lusul Fortului Providenţei. Frigul și căldura „Hatteras şi lohnson aşteptau cu mare nerăbdare pe cei trei vânători. Aceştia fură încântați că au găsit un adăpost cald şi comod. Seara temperatura scăzuse până la 31 centigrade sub zero. Cei sosiți erau doborâți de oboseală şi aproape în- gheţaţi, din fericire, însă sobele ardeau bine, maşina de gătit nu aștepta decât vânatul, iar doctorul se trans- formă numaidecât în bucătar și fripse câteva cotlete de: morsă. Pe la nouă ceasuri seara, cei cinci come- seni erau strânşi în jurul unui prânz întăritor. _— Pe legea mea, zise Bell, cu riscul de a fi luat drept un Eschimos, mărturisesc că un bun ospăț e mare lucru pentru iernat, când ai ajuns să-l pregăteşti. Fiecare comesean având gura plină, n'a putut să răspundă imediat lemnarului, dar doctorul îi făcu semn că are dreptate. Cotletele de morsă au fost găsite ex- celente şi dacă n'au spus-o, în schimb le-au ros și oa- sele, ceea ce făcea mai mult decât orice declaraţie din lume. La desert doctorul prepară cafeaua, după metoda lui; nu îngăduia nimănui ca să distileze această ex- celentă băutură, ci o făcea cu mâna lui pe masă, în- trun ibric de cafea la spirt. Doctorului îi plăcea să-i frigă limba, altfel o considera nedemnă să alunece pe gâtlej. Astăseară o bău aşa de fierbinte, că tovarășii lui nu putură să-l imite. — Ai să te frigi, doctore, îi zise Altamont. — Niciodată, răspunse el. — Mi se pare că aveţi cerul gurei de aramă? în- trebă Iohnson. — De loc amicii mei, vă sfătuesc să luați pildă. Sunt persoane—şi eu sunt dintre acestea — care beau cafeaua la 55 centigrade căldură. — Cincizeci şi cinci de grade! exclamă Altamont, dar nici mâna n'ar suporta o astfel de căldură. 14 — De sigur, Altamont, fiindcâ mâna nu poate să suporte mai mult de 50 grade, însă cerul gurei şi limba sunt mai puţiă sensibile ca mâna, de aceea rezistă la o temperatură mai ridicată. — Mă minunaţi, zise Altamont. — Ei bine, vreau să te conving. — Şi doctorul luând termometrul din salon îl cu- fundă în ceaşca cu cafea fierbinte ; el arăta exact 55 de grade şi el o bău atunci cu mare satisfacţie. Bell vru să-l imite, însă se fripse scoțând strigăte e durere. — Nu eşti obişnuit, zise doctorul. — Clawbonny, reluă Altamont, ai putea să ne spui care sunt cele mai mari temperaturi pe care corpul o- menesc ar fi capabil să le suporte? — De ce nu, răspunse doctorul! s'au făcut atâtea experienţe, și se povestesc multe lucruri curioase. Imi vin unu sau două în minte, care vor proba că te poți obţinui cu orice, chiar a frige sau nu un brefteac (biftic). Aşa se povesteşte că femeile dela cuptorul orașului La Rochefoucauld din Franţa, puteau să stea zece minute înăuntru, la o temperatură de 130 cen- tigrade de căldură, adică superioară cu 32 grade apei clocotite și că în jurul lor se coceau cartofii şi carnea. — Ce femei! exclamă Altamont. | — Ascultaţi un alt exemplu şi mai convingător. Opt compatrioți de ai noştri, în 1874, Fourdyce, Bunks, Salander, Blagdin, Home, Nooth, Lord Sea- forth şi căpitanul Filipis au suportat o temperatură e 128 gr. centigrade, pe când ouăle şirostbeaful se frigeau. — Erau engleji! zise Bell cu un oarecare sentiment de mândrie. — Da, Bell, răspunse doctorul. — O, americanii, ar fi făcut ceva mii grozav, făcu Altamont. — Voiu mai adăuga un fapt, de necrezut dacă n'am a nicio crezare martorilor. Ducele de Raguse şi doc- torul Jung, un francez şi un austriac, au văzut pe un turc scăldându-se într'o bae, a cărei grade arăta 78 gr. centigr. „— Dar mi se pare, că aceasta nu se poate compara nici cu femeile cuptorului și nici cu compatrioții noştri. (Va urma). Desen trimis de cititorul nostru Valent n Anton Popescu cl. III primară LE ip 7 a FEL DE FEL _ Curiozităţi zoologice ANIMALE CARE PREZIC TIMPUL Sunt anumite animale, care din modul lor de a se comporta, alt- fel decât de obiceiu, sau după su- netele ce produc, sau după alte manifestări, fac să se bănuiască mai dinainte ce timp va fi. Rân- dunicile de exemplu, dacă se arată mai mult decât în mod obişnuit, dacă se strâng împreună și sboară năuce, vestesc că a doua zi va fi caldă şi senină; dacă din contra sunt puţine, intră în case şi scot aproape strigăte, ciripind, asta în- seamnă, că o doua zi va fi timp urât. Dacă e zi frumoasă şi rațele sau gâştele sboară d'ici, colo, şi strigă aruncându-se în apă, e semn de ploae şi furtună. Albinele când se întorc grămadă la asfințitul soarelui, vestesc ploaie. Porumbeii când se întorc târziu, vestesc prin aceasta că în zilele următoare are să plouă. De altfel când păsărelele ori care ar fi ele, ciripesc mult şi se adună împreună în mare număr, este semn că va ploua. Toată lumea la noi ştie că a tunci când muştele împung mai mult decât de obiceiu, e că fur- tuna şi ploaia nu e departe. Dacă râmele ies la iveală, dacă boii şi orăteniile se adună, ploaia e aproape sigur c'o să cadă. In fine, ca să ştiţi ce timp va fi, e deajuns să priviți animalele, mai ales oile atunci când pasc: dacă mănâncă mai mult şi mai cu poftă, fiți siguri că va ploua. Pentru cei ce iubesc animalele Mâncarea mierlei trebue să fie variată, totdeauna proaspătă şi com- pusă din bucățele de cartofi, mămăligă şi seminţe de cânepă pisată, diverse salate şi mici fructe. De ce au mâncat broasca ? Doi ţărani se întorceau dela târg. Unul dintr'înşii ducea o vacă pe care o cumpărase chiar în ziua a- ceea. Țăranul acesta vede pe drum o broască așa de urâtă şi de des- gustătoare, că ţi se fâcea rău nu- mai uitându-te la dânsa. „Ei prietene, îi zise el tovară- şului de drum, dacă poţi mânca această broască așa vie cum este, îţi dăruiesc vaca“. Țâranul celălalt se uită la broas- că — e scârboasă; se uită la vacă w "* — e frumoasă: „O mănânc!“ răs- punse el, după ce se gândi puţin. O ridică de jos, o duse la gură, îi rupse capul cu dinţii şi, îl şi înghiți, fără să-l mai mestece. I s'a făcut însă aşa de rău, că i sau răscolit toate mațele în- tr'însul. Stăpânul vacii se uita trist la vacă, pe care credea că o pierduse, căci își închipuia că celălalt va mânca toată broasca. De aceea, nu-i fu mică mirarea şi mai ales bucuria când auzi că tovarășul de drum îi zise: Ascultă, prietene, vezi că am câştigat prinsoarea, pentrucă acum mi-e uşor să mănânc ce a mai ră- mas din broască. Vaca ar fi, prin urmare, a mea. Insă mie milă de tine. De aceea, mănâncă tu restul broaștei şi eu din parte-mi nu-ți mai cer vaca“. Ce credeţi că făcu stăpânul vacii? Nici n'aşteptă săi mai zică odată, ci, de dragul vacii, se grăbi să dea broasca pe gât. Merseră după aceea tăcuţi o bună bucată de drum, când ţăranul care mâncase întâiu din broască, rupse tăcerea şi zise: „Dar de ce am mâncat noi broasca cea scârboasă?** De ce? Ghiciţi şi d voastră, iu- biţi cititori... Rugăciunea unui miel Bunul şi iubitul meu prieten! Tu eşti un copil de care părinţii tăi au grije şi ziua şi noaptea. Ei te hrănesc, te îmbracă, te trimit la şcoală şi la învățătură, te apără și te ocrotesc împotriva tuturor pri- mej diilor. Eu, sărmanul, nu sunt de:ât un biet miel fără de apărare. Am fost luat dela sânul mamei, unde îmi sugeam hrana şi adus aicea între străini. Când îmi face cineva rău, eu nam cu ce să mă apăr. Nam ghiare ca să sfâşiu și nici măcar să sgâriu, n'am dinţi să mușc şi nici coarne să împung. Vezi, prin ur- mare, că eu nu ştiu şi nu pot să fac rău. Şi nici să mă apăr nu pot. Nu vrei ca tu, copilaşule dragă, să fi apărătorul meu? Să mă aperi de cei ce mă lovesc şi să-mi dai şi hrana de care am nevoe. Şi tot tu să mă scapi dela moarte. lată, am auzit că e vorba să mă taie. Nu vie milă de mine? Sunt născut numai de câteva luni şi doresc să am și eu parte de viaţă şi de bucuriile ei. Cu ce vam greşit eu de vreţi să mă înjunghiați? “Dar tu, iubitul meu prieten, m'ai putea scăpa dela moarte. Roagă-te de părinţii tăi pentru mine şi înduplecă-i să mă cruţe și să mă lase să trăesc. Când m'oiu face mare, îţi voiu da lână din care să-ţi faci haine şi lapte gustos cu care să te hrăneşti. Aide, drăguţule, scapă-mă dela moarte, căci şi pentru mine viața e tot atât de frumoasă şi de plă- cută ca şi pentru tine. Intrebări cu păcăleli Cine aude fără urechi, vorbeşte fără gură şi răspunde în toate limbile? _ (mosg) Ce e verde, dar face pere vinete? (enemy) Care pictor zugrăveşte mai repede? (epuni30) 15 Marinarul însă zise: e un exemplar de muzeu! Trebue împăiat, jur peal meu Dumnezeu. a —— Miau-Miau, ca deobicei, se gândeşte, Cum se gândi, prinse un peşte de soi, Că n'ar strica să prindă un peşte. Frumos şi gras, aşa cum îi place unui pisoi. Uscat, împăiat şi în cui bătut, Auzi?... acest marinar tare învăţat! Şi iar s'apucă de pescuit Miau-Miau, el, Va fi până azi ceva ne mai văzut. Eu prind peşte şi tot eu rămân nemâncat. Şi prinde, vai ce noroc, un peşte... la fel. Dar şi acesta... ah! asta îi va fi lecţie — Miau! asta nu-i omenie, Şi iată-l cu mare seriozitate, E dus de căpitan, cu mare alai, la colecţie. Dar am să fac o şmecherie. Pornind d'acuma cu electricitate In loc de undiţă el în tigae şi zorit Şi strigă: deageaba faceţi voi această mutră. M'am plictisit d'atâta ştiinţă doamne, Prinde acum peştele gata prăjit. Acesta nu merge la colecție, e fript şi merge Eu is pisic şi mi-e foame. în burtă. a a... —————— A... „DIMINEAȚA COPIILOR”. Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Sărindar 7, București. Telefon 3.84.30, Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 Imprimeriile Presei S. A. R. Bucureşti