Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages701-750

7 


“TIR: "II Dr 


< 


a 


DE VORBA... 


dimineață dumnezeiască. Aşa trebue 
să fi fost la începutul începutului. 
Cer láptos, cald ca o mângăiere. Flori, 
cu nemiluita, deasupra ierbii fragede 
Sa cj moale. Copacii plini de poame coapte. 
Şi tluturi, ca o ninsoare de petale. Ua raiu! Pe 
o așa frumuseţe de vreme pasările ies şi ele la 
voroavă. O turturică, un gangur şi o pupăză 
vorbesc. Turturica e sfioasă, gingaşă, ca o fată 
mare. Pupăza gătită foc, împopoţonată cu o 
creastă cât toate zilele. Gangurul strâns şi spilcuit 
în hama penelor, Doamne, ce mai ștrengar! 

— Dimineaţă te-ai mai sculat, spuse el tur- 
turicăi. 

— Ca întotdeauna: când soarele soarbe cea 
din urmă picătură de rouă. 

— Dar pe mine nu mă întrebi? se linguşeşte 
pupăza. 

Gangurul tace. 

— Ca să te văd pe tine, răutăciosule, 

Gangurul tace. 

Pupăza e înciudată. 

— „Şi adică la ce numai după ce soarbe soa- 
rele cea din urmă picătură de rouă te scoli dum- 
neata ?”, face ea către turturică. 

— Fiindcă altfel, răspunde turturica, i-aş sorbi-o 
eu și nu mi-e dat să sorb pietrele nestimate ale 
cerului. 

— Dar ce, picăturile dz rouă... 

— Păi da, roua sunt lacrimile stelelor, pe care 
soarele le preface apoi în pietre nestimate, 

— Foarte -adevărat, adaugă gangurul, 

— Eu n'am ştiut! se miră pupăza. 

Turturica îşi scutură penele, apoi şi le așeză 
frumos cu ciocul. Pupăza ciuguleşte prin iarbă. 
Gangurul fluieră. Şi atunci, deodată, dintr'un tufiş 
sare şi mierla : 

— M'ai chemat, gangure? 

— Nu. Dar nu-mi pare rău c'ai venit. 

Mierla, bucuroasă, se înalță în picioare, se 
înclină, în haina-i de sărbătoare, în faţa turturicăi: 

— Tot luminoasă... 

— Tot întunecată... 

— Imi plâng mereu mierloiul. 

— De ce? 

— Fiindcă mereu e amorezat de mine. 

— Şi eu iubesc... 

— Pe cine? 

Mierla se uită la gangur. Gangurul fluieră, 
ştrengăreşte. 

— Am înțeles! răspunde pupăza, înţepată. 

Din creanga de deasupra, un măr se desprinde 
şi cade lângă turturică : 

— Cum m'am speriat! zice ea, tremurând. 
Mierla îi face vânt cu aripa. Gangurul îi aduce, 
pe o frunză, o picătură de apă. 

— Bea, e dela izvorul de lângă gutui. 

Turturica bea. Gangurul îi spune: 

— Ştii ce ai băut? 

— Ce? 


x 


Awk 
»% 


zA 


w 
x 
xt 


ara Sa Po 


Ei 


se Sa 


* 
x 
+ 


aT X F 
inci ară ae 2-3 A e 
Fe q Se Ra 


2 
xx 


4% 
4% 
Pe d 


* 
* 
Ay 


Sia a 


+ 
= 
a 


AAK pa 


Ea 


A+ AA 


— O picătură de rouă! Tot am mai găsit una, 
uitată, pe o frunză de rosmarin. 

— Vai, se mâhneşte turturica, am păcătuit!... 

Soarele arde cu putere. 

— Unde stai? întrebă pupăza pe gangur. 

— Tot în leagănul meu din plop. 

— Dar tu, mierlo? 

— Intr'un tufiş de liliac. 

— Şi tu, turturico ? 

— În mesteacănul din luncă. 

— Eu, încheie pupăza, am o casă nouă, un 
cuib! O răcoare! O mireasmă! Ştiţi una? Tot 
e fierbințeală de acum, haide şi mi-l-ați vedea. 

— „Foarte mulțumim !” fac însă  paserile 
dintr'odată şi grăbite, sbor care încotro. 


MULT S'A LĂCOMIT ȘI RĂU 
SA PĂCĂLIT 


Li 

Un țăran avea o vie. Aceasta era toată bogiţia 
dar şi toată dragostea omului. 

Ingrijea de vie mai mult ca un tată de copilul 
său. A:olo îşi petrecza el toate zilele, muncind, 
săpând şi îngrăşând pământul şi curăţindu-l de 
toate buruenile vătimătoare. 

Prin urmare, nu e de mirat că via ţăranului 
nostru dădea nişte struguri cum nu se mai vă- 
zuseră prin locurile acelea. Un bob era mai mare 
decât o nucă, iar un ciorchin cântărea cel puţin 
10 kilograme. 

Intr'un rând ţăranul își zise: „la să duc îm- 
păratului să guste din strugurii mei. Strânse un 
coş şi se duse în cetatea împărătească. 

Când se înfăţişe împăratului îi zise: „,Luminate 
stăpâne, am o vie care este toată averea, dar și 
toată bucuria vieţii mele. Şi cum mise spune că 
struguri ca ai mei nu se mai găsesc, am socotit 
cu mintea mea de om simplu şi neînvăţat că ar 
fi pentru mine o nespusă fericire, dacă Măria Ta 
primeşte din parte-mi strugurii aceştia”. 

Impăratul se minună de frumuseţea strugurilor 
şi îi dărui ţăranului o pungă cu galbeni. 

Intorcându-se în sat, ţăranul nostru povesti la 
toată lumea despre primirea ce i-a făcut-o împă- 
ratul şi răsplata ce i-a dat-o. Auzind acestea, un 
alt țăran, care era cel mai bogat din sat, luă un 
cal frumos şi porni cu dânsul să-l dea împăratului 
în dar, în credință că va căpăta cine ştie ce răs- 
plată mare şi bogată. 

Se duse, împăratul îl primi, când află însă din 
ce sat este omul, înțelese numai decât gândul cu 
care i-a adus calul. De aceea, întorcându-se spre 
ţăran îi zise: „Tu mi-ai adus calul tău cel mai 
frumos, în schimb eu îţi voi da o parte din darul 
cel mai preţios ce mi-s'a făcut”. 

Aşa vorbi împăratul şi porunci să ise dea ţă- 
ranului, drept răsplată, un ciorchin din strugurii 
ce-i adusese celălalt ţăran. 

Inţelegeţi uşor că omul n'a plecat mulțumit de 
felul cum a fost răsplătit, 


Coco, stă în barcă, 
Şi să pescuiască'ncearcă. 


Când deodată... vai! ce prinde, 
Firul tare se mai intinde. 


ŞI 


EYP : 


Coco trage cu mare chin, 
Să fie oare, un rechin? 


CEI TREI FRAŢI DORNICI 


fost odată ca nici o- 
dată, etc. 
Au fost trei fraţi. Ei 
rămaseră săraci de pă- 
rinți încă de tineri, şi 
nici că moșteniseră dela ei ceva. Ei 
trăiau cu munca şi erau mulţu- 
miţi cu ce puteau scoate din muncă. 
Toţi oamenii ce-i cunoşteau, îi iu- 
beau, pentrucă erau băeți cum se 
cade. Hainele pe dânșii, deşi proaste, 
dară erau spilcă. Si fii căutat cu 
lumânarea, şi nu găseai pe ele nici 
o pată măcar. Pe dânşii nu-i ve- 
dea cineva niciodată prin cârciume,. 
La ei nu se ştia ce este ceartă, ci 
trăiau într'o unire şi frăţie, de 
răvnea lumea la dânşii. 
Venindu-le vremea să se însoare, 
se duceau şi ei pe la părinţii fete- 
lor şi le cereau de neveste; dară 
întotd:auna se întorceau deşerţi, 
fiindcă nu se puteau învoi cu fe- 
tele. Dacă văzură ei că nu se pot 
însura, se hotăriră a se duce la 
vrăjitorul cel mai meşter pe pe 
„timpul acela, să le spuie ce drăco 
venie să fie asta de nu se pot a- 
junge cu părinţii fetelor pe care 
le cer ei. Aşa fiind, se găsi cu 
cale ca fratele cel mai mare să 
meargă a găsi pe vrăjitor. Nu în- 
târzie fratele cel mare şi află 
vrăjitorul cel meşter. Acesta îi spu- 
se să se ducă la vrăjitoarea Hârca, 
care şade într'o văgăună de munte. 
Aceea, zicea vrăjitorul, încheagă 
apele şi coboară stelele, atât de 
meşteră este. Numai ea vă poate 
spune, ce duhuri necurate vă stau 
împotrivă. 

- Dacă auzi așa, fratele cel mai 
mare întinse piciorul la drum, şi 
merse, şi merse, până ce ajunse la 
Hârca vrăjitoarea. 


Iară dacă-i spuse ei toate păsu- 
rile lor, ea îi răspunse: 

— Nu vă temeţi, băeți, că vă 
veţi însura și voi, numai să ascul- 
taţi sfaturile mele. Du-mi te acasă; 
spuneți să vă facă o cămașe în 
care să intraţi toţi trei fraţi; după 
ce vă veţi îmbrăca cu dânsa toţi 
deodată, să daţi cu suliţele în sus, 
fiind într'acea cămășe, şi care unde 
o cădea din sulițele voastre, acolo 
vă sunt scrisele, 

După ce se întoarse fratele cel 
mare acasă şi spuse tot ce auzise, 


făcură precum îi sfătuise cloanţa 


vrăjitoare.  Suliţele fraţilor celor 
mai mari căzură în două curţi bo- 
jereşti, și se duseră acolo de-și luară 
soțiile și se veseliră. 

Iară sulița celui mai mic căzu 
în marg'nea unui lac. 

El se mâhni o leacă, gândindu. 
se că pe cine dracu să ia din lac. 
Câte trei fraţi se vorbiră, cum să 
facă, cum să dreagă, ca să însoare 
şi pe cel mai mic. Găsirea lor cu 
cale fu, ca iarăși fratele cel mare 
să meargă la vrăjitoarea, să-i spună 
toată şiretenia suliţelor lor. 
a Fratele cel mare, fără preget 


_porni la drum, şi găsind iarăși pe 


vrăjitoare, îi povesti totul cum s'a 
întâmplat. 

— Să ştii dragul meu flăcăiaș, 
că scrisa fratelui vostru celui mic 
este fata împăratului din scursul 
apelor, în coadele mărilor; dară e 
o greu de luat. 

După ce-l învăță ce să facă, fra- 
tele cel mai mare răşpunse; 

— Îţi mulţumesc, jupâneasă 
vrăjitoare ; să ştii că ne vom duce 
şi după ursita „fratelui nostru, şi 
dacă va da Dumnezeu să izbândim, 
noi nu te vom uita nici pe tine, 


î_ 


Intorcânduse acasă, povesti fra- 
ţilor săi toată şiretenia. 

Apoi se pregătiră și plecară în- 
tr'acolo, fratele cel mare adică cu 
fratele cel mic, şi se duse, şi se 
duse cale lungă depărtată, până ce, 
după o călătorie grea şi prin fel 
de fel de poticeli și necazuri, a- 
junseră la scursul apelor, în coa- 
dele mărilor. 

Acolo era un palat mare şi fru- 
mos, de n'avea seamăn pe lume. 
In acest palat era închisă fata îm- 
păratului, scrisa fratelui celui mic. 
Ziua o păzeau străjile împărătești 
la cele nouă uşi ale palatului, pe 
unde trebuia să răsbată cine ar fi 
mers la dânsa. lară noaptea, pe 


lângă străji, era încuiată cu nouă 
' zăvoare şi nouă lacăte. 


Din pricina aceasta nu putea 
răsbi până la ea nici pui de pa- 
săre măiastră. 

Bietul, fratele cel mic, se topea 

de dor după ursita lui. Dară cum 
să facă, ce să dreagă, ca să ajungă 
la dânsa! Iară dacă văzu fratele 
cel mare că fraţiorul lui se pierde 
cu firea, îi zise: 
— Fii mai inimos, nu te lăsa să te 
răpuie dorul ca să dobândești li- 
piciu. Las’ pe mine, că nu de-a surda 
am mers la jupâneasa vrăjitoare. 
M'a învăţat ce să fac, ca s'o scot 
vie, nevătămată de unde este în- 
închisă. 


Se dete de trei ori peste cap, 


„zise vorbele ce-i învățase vrăjitoa- 


rea şi se făcu un ţânțar. Şi pe sub 
scară începu a zizăi prin prejurul 
palatului. Cum se stinseră lumână- 
rile şi se culcară toţi în palat, el 
se trecură binişor pe găurica chei- 
lor dela uși, şi ajunse până la fată. 


w~ b .. dă j A 


p 


Şi tot trăgând, iese la lumină 
Nu un rechin, ci chiar o „mină“. 


Dă alarma şi iată-l soseşte 
Vasul, ce mine pescueşte. 


Şi, ca'ntotdeaun a, Coco, e în pene cam umflat 
Cu drept cuvânt, el şiacum marina a salvat. 


Ea dormea. El se dete iarăşi de 
trei ori peste cap, se ficu om, o 
sărută în talpa piciorului, şi-i zise: 
„Nu te sărut în iubul meu ci te 
sărut în iubul frăţinemeu celui 
mic, căci ești scrisa lui“. 

Fata nu simţi. El se făcu iarăşi 
țânțar şi ieși afară precum venise, 

A doua zi când veni tată-său 
ca 8'0 vază, căci venea în toate zi- 
Jele la dânsa, văzu că pe talpa pi- 
ciorului ei se făcuse o pată neagră. 

Se cătrăni împăratul de supărare, 
când simţi una ca aceasta, şi zise 
cu graiu răstit: . 

— Cine a fost la tine astănoapte, 
spurcat-o ? | 

— N'a fost nimeni, tată; cine 
să fie? răspunse fata. Apoi dacă 
întrebă străjile și de spuseră că 
nau văzut pe nimeni, împăratul 
puse de le tăie capetele spre o- 
sândi că n'au păzit bine, și orân- 
dui alte străji. > 

A doua seară făcu acestora ceea ce 
făcuse şi celor dintâi, fiindcă, zicea 
că nu păziseră bine. Adevărul era 
că fratele cel mare iarăşi se făcuse 
țânţar, intrase la fata împăratului 
şi o sărutase în capul pieptului şi- 
cându-i: „Nu te sărut în iubul 
meu, ci te sărut în iubul fraține- 
meu, căci tu eşti ursita lui“. lară 
împăratul văzu pata cea neagcă din 
capul pieptului ei. 

Punând alţi paznici şi mai grozavi, 
împăratul le zise: „„băgaţi bine de 
seama să nu intre nimeni în palat, 
căci unde vă stau picioarele, vă 
vor sta şi capetele“. 

„ Iară ei răspunseră : „Las' pe noi, 
împărate, că nu se va strecura nici 
măcar un duh“. 

Peste noapte mai veni încă o- 
dată fratele cel mare, şi găsind-o 
iarăşi adormită, o sărută drept în 
gură, zicânduii : „Nu te sărut în 
iubul meu, ci în acela al fratelui 
meu celui mai mic, căcitu ești ju- 


`~ 


mătatea lui, şi mult s2 topeşte inima 
lui de dragoste către tine“. Fata 
odată se deșteptă. Dară el cu vorbe 
dulci îi spuse ce caută acolo, zi- 
cânduri : 

— De trei ani de când trepă- 
dăm şi ne batem capul, cum să fa- 
cem să ajungem a-ţi vorbi verde 
în ochi, căci tu eşti scrisa frați- 
ne-meu, şi să ne înțelegem la cu- 
vinte. 

— Bine că m'ai găsit, dară n'o 
să pot să merg după dânsul fiindcă 
pe mine mă păzeşte o pasăre mire 
de pe casă, ce se chiamă Dale, şi 
are biciu de foc. 

Totuşi să treacă pe la fereastră, 
sa-l văz şi eu. y 

Apoi se înțeleseră ei cum să facă 
să treacă şi cum să-l vază. Iară 
fratele cel mare veni la cel mic 
şi-i spuse isprava ce făcu, punând 
la cale cele de trebuință ca să 
treacă pe la fereastra împărătesei. 

A doua zi fratele cel mic luă 
la spinare o legătură cu fel de fel 
de bulendre, zicând că este negus- 
tor cu marfă, şi plecă prin oraş. 
Şi trecu pela fereastra împărătesei. 

Aceasta, după semnele ce-i spuse 
fratele cel mare c'o să aibe cel 
mic, priceou că el o să fie, şi tri- 
mise pe fetele ei din casă ca să-l 
cheme să târguiască ceva. 

Dacă veni, socotiți căa târguit? 
Ferească sfântul! Ea sa pus la 
vorbă cu dânsul, şi cum graiul bă- 
iatului era cu lipiciu, fata împăra- 
tului începu a-l cam lua în nume 
de bine. Când plecă, fata îi zise: 
„Să spui fratelui dumitale să mai 
vie pe la mine“. 

Când auzi fratele cel mare că 
fata îl pofteşte pela dânsa, rosti: 
„Acesta este semn bun“. 


Ducându-se el la dânsa, fata il | 


întâmpină cu cuvintele : 
— Mie îmi plăcu băiatul. 
— Dacăcţi plăcu, haide să ne 


chibzuim cum să te scăpăm de aici. 

— Ascultă, răspunse ea. Alt 
chip nu e ca să scap de aici, decât 
să vă duceţi la muntele cela naltul, 
ce se ridică până la nori, şi acolo 
pe pisc este un morman de pietre 
şi də buşteni, sub ele să săpați şi 
veți găsi o cutie de plumb; în a- 
cea cutie este închisă o prepeliță, 
pe care să o spintecaţi și veţi găsi 
în inima ei trei gândaci; aceştia 
sunt puterea lui Dale, pasăre mare, 
care cu nemilostivire mă păzeşte de 
nu ies de aici. Də cum veţi pune 
mâna pe acești gândăcei, să rupeţi 
piciorul la unul căci Dale, pasărea 
-se îmbolnăvește. Apoi tata vă tri- 
mete îndată după vraci. Voi să vă 
faceţi că sunteţi meşteri vraci. 

Fratele cel mare ieşi dela împă- 
rateasa, şi luând şi pe fratele cel 
mic, se duseră în munte. Găsi în- 
to:mai precum le spusese fata de 
împărat, și făcu întocmai cum îi 
învățase ea. 

Cum se întoarse în oraş, auzi că 
Dale, pasăre mare, sa îmbolnăvit, 
şi îndată plecară, şi trecând pe la 
curtea împăratului, incepu a striga: 
„vraci meşteri! vraci meșteri!“ 

Cum auzi impăratul că sunt niște 
vraci meșteri, veniţi de curând pe 


„la curtea lui, trimise să-i cheme: 


— Am auzit că sunteţi oameni 
procopsiţi, le zise împăratul, şi că 
tămăduiţi de toate patimile, cău- 
taţi-mi pe Dale, pasăre mare, şi fa- 
ceţi-o sănătoasă, că eu voiu daori 
câți bani veţi cere voi. 

— Noi ne legăm, prea mărite 
Impărate, răspunseră ei, — să-ți în- 
sănătoșim pasărea: dară nouă nu 
trebue bani, ci să ne dai biciul ei 
de foc cel neadormit. 

— Biciul nu vi-l dau, cereţi 
altceva. 

— Ai să te căeşti, răspunseră, 
ei, şi când ne vei mai chema o să 
fie prea târziu. 


Plecând ei dela curtea îmoăra- 
tului, omorâră un gândac, şi Dale, 
pasăre mare se îmbolnăvi mai greu. 

Iară dacă fură chemaţi a doua 
oară, le făgădui împăratul împără- 
ţia jumătate, numai să-i tămădu- 
iască pasărea. Fi, gui, negui, una 
ştiau şi bună; să le dea biciul de 
foc cel neadormit. 

Împăratul nu voi nici de astă 
dată ; iară ei, dacă plecară mai o- 
morâră un gândac, şi pasărea se 
îmbolnăvi şi mai rău. 

Dacă văzu şi văzu împăratul că 
nare încotro, îi chemă iarăși şi de 
astă dată le dete biciul de foc. 

Fraţii, cum puseră mâna pe biciu, 
striviră şi gândacul ce mai rămă- 
sese. Dale, pasăre mare, muri. 

Iară ei odată plesniră din biciu, 
şi plecară la casele fetei. 

Mergând pe drum, trei porum- 
bei se puseră pe vârful caselor și 
vorbeau. Fratele cel mare avea da- 
rul de a pricepe limba păsărească, 
şi băgă în cap tot ce auzi. 

Când ajunseră la el acasă, poc- 
niră iarăşi din biciu, şi palaturile 
fetei împăratului se opriră şi se a- 
şezară într'un loc larg. Fratele cel 
mare sări îndată şi luă fata în 
braţe, de o dete jos din car, şi ea 
intră în palat. 

Toţi oamenii se bucurară când 
văzură atâta mândreţe de fată şi de 
palaturi, şi toți le urară bun venit. 

Se făcură toate gătirile trebuin- 
cioase pentru cununie. In ziua când 
fu a merge la cununie, sări iarăşi 
fratele cel mare, luă fata în braţe 
şi o urcă în car, ca să meargă la 
biserică, şi când ajunse, iarăşi el o 
dete jos. Oamenii se uitau şi cârtiau. 

După ce se isprăvi şi cununia. 
când ieşiră din biserică, fratele cel 
mare voi iarăşi să ia fata în braţe 
ca s'o urce în car. Dar lumea se 
împotrivi, zicând că aceasta este o 
nelegiuire, fiindcă este dreptul gi- 
nerelui a-şi urca mireasa în car şi 
a o aduce acasă. 

Fratele cel mare nu se lăsă, ci 
se repede, ia fata în braţe, o pune 
în căruță, apoi cu glas mângâios, 
zise în auzul tuturor: 

„Oameni buni! m'aţi bănuit că 
voi să fac o nelegiuire. Dragostea 
ce am avut către fratele meu cel 
mic m'a împins la o faptă ce vi 
se pare nelegiuită. Noi am trăit 
frăţeşte, ne-am învoit şi am petre- 
cut bine între noi, până ce veni 
ceasul să ne însurăm. Nici odată 
nu s'a iscat nici o dihonie între 


10 


noi. Mulţumim Domnului că ne-am 
văzut în cele din urmă fiecare cu 
casa 'şi cu masa noastră. Şi ca să 


“piară ca fumul orice umbră de di- 


honie dintre noi fraţii, mă jertfesc 
eu pentru fericirea fratelui meu ce- 
lui mic. Am darul de-a înțelege 
limba păsărească. Când ne întor- 
ceam acasă cu logodnica fraține- 
meu, trei porumbei se puseră pe 
palaturile ei şi ziceau: „Ferice de 
voi, ferice de cine va făcut pe 
voi, ferice de cine v'a împerechiat. 

'„Dară va fi amar de voi toți, 
dacă fratele ginerelui, până se vor 
întoarce dela cununie, nu va lua 
totdeauna în braţe pe mireasă, s'o 
urce şi s'o dea jos din căruță“. 

„Cine pricepe cele ce vorbim 
noi şi va spune vreodată cuiva a 
cestea, să se facă steiu de piatră, 
în locul chiar unde va spune.“ 

Şi minune! într'o clipeală de 
ochiu fratele cel mare se făcu steiu 
de piatră în ușa bisericii. 

Toţi cei de faţă se umplură de 
groază şi de milă dar n'avură ce 
mai face. Nunta plecă acasă, iar 
fratele cel mic rămase nemângâiat. 
Un an de zile nu putu el să zâm- 
bească, şi umbla d'ancâtelea ca să 
facă ce-o face să-şi scape fratele 
dela o așa grea pedeapsă. 

Femeia lui rămase grea; dar bu- 
curia nu mai găsi loc în inima lui. 

Se duse deci de găsi pe vrăji- 
toarea ce-i învățase cum să facă 
să-i ia logodnica dela închisoarea 
unde era pusă, şi spunându-i și şi- 
retenia din fir în aţă, o întrebă ce 
să facă ca să-şi mântuiască frăţiorul. 

Ea îi răspunse: Cum vei ajunge 
acasă, o să-ți iasă doica înainte cu 
copilul ce a născut femeia ta. Tu 
nici una, nici două, să tragi paloşu 
şi fără măcar a te uita la rodul 
dragostei tale, să-i tai capul. Cu 
sângele copilului să stropeşti steiul 
de piatră căci fratele tău se va în- 
toarce între cei vii. Când se în- 
toarse acasă, se adeveriră spusele 
vrăjitoarei ; căci femeia cum îl 
văzu pe departe, trimise pe doică 
înaintea lui să-l întâmpine de bună 
venire şi tot odată să-i arate şi bă- 
iatul ce dobândise. 

Doica îl întâlni tocmai înaintea 
bisericii, şi cu bucurie îi arată co- 
pilul. El nici una, nici alta, trase 
paloşul odată şi vru să-i taie co- 
pilul. Doica speriată de ceeace era 
să-i vadă ochii, odată se feri și 
trăgându-se la o parte, lovi copi- 
lul cu capul de steiul de piatră din 


uşa bisericii, și mânjindu-se de sân. 
gele din buba ce-i făcuse, însufleți 
piatra ce se fâcu iarăşi om. 

Mare fu bucuria fraților, când 
se văzură iarăşi faţă în față. Se 
întoarseră acasă săltând de veselie 
că-şi arătă Dumnezeu mila cu dânşii. 

Şi după ce povesti fratele cel 
mic tot ce făcuse pentru ca să-l îns 
vieze, se desfătară lăudând numele 
Domnului, şi întinseră veseliile care 
ţinură trei zile şi trei nopţi. 

Nu uitară nici pe vrăjitoare, ci 
trimiseră numai decât şi o adu:eră 
şi pe dânsa. Şi întăriră toţi într'o 
dragoste, într'o unire şi într'o des- 
mierdare fără seamăn pe lume, ca 
şi mai ‘nainte, până ce se îndură 
Dumnezeu de le dete zile. 

Incălecai p'o şea, şi vă spusei 
așa. P. ISPIRESCU 


UN SAT DE NEBUNI 


Tai ATUL acesta se numeşte Ban- 
S Keun şi se găseşte în Indo- 
china şi anume în posesiunea fran- 
ceză Laos. In această provincie 
cazurile de nebunie sunt destul de 
dese şi nu e rar să întâlneşti în 
călătorii oameni nebuni. Cei mai 
mulţi din nenorociţii aceştia cred 
că au un bivol în burtă. 

Când ajung periculoși, sunt tri- 
mişi în satul Ban Keun unde rămân 
până la moartea lor. 

Ca să se asigure că au de a face 
cu un nebun adevărat, locuitorii din 
Laos îl leagipe acela care dă semne 
de nebunie şi mâinile şi picioarele, 
şi după aceea îl aruncă în apă. 


Dacă înnoată deasupra apei, e semn G&G 


că nu este nebun. Dacă de o po- 
trivă, cade la fund, ceeace se în- 
tâmplă foarte des, este dovadă că 
e nebun în toată regula, deci bun 
de trimis în satul Ban-Keun. 

De multe ori nu scot din apă 
decât un cadavru. 


> 


A! 


5 a 


R 


n 


BĂȚŢUL UMBLĂTOR 


V drumeț cu o înfăţişare serioasă in- 
tră odată într'o cârciumă singuratică, 
ținută de o văduvă și cu fiul ei, un 
băiat de 12 ani. Obrajii drumețului 
aveau culoarea cenușei, iar îmbrăcă- 
mintea lui era ca pământul proaspăt de pe 
mormânt. In mână purta un băț făcut dintr'un 
lemn tare și de o culoare închisă. Băţul acesta 
îl puse într'un colț al odăiei în care nu se găsea 
altcineva decât femeia cea văduvă şi fiul ei. 

După aceea, drumețul cel posomorât ceru ceva 
de ale mâncărei şi femeia ieşi să-i aducă. Băia- 
tul începu să se uite la bățul drumețului, mai 
întâiu cu curiozitate, apoi cu ochi lacomi 
Pe mânerul băţului strălucea puternic o cruce 
făcută din cuie de argint. 

Crucea și bățul îl ispitiră așa de tare pe băiat, 
încât folosind un moment când străinul se uita 
pe fereastră, luă bățul şi-l ascunse în cutia cea- 
sornicului de perete. După isprava aceasta, ieşi 
el însuși pe furiș din odaie. 

Cam pe înserate, drumețul cel străin se sculă 
să plece mai departe. Văzând însă că bățul nu 
mai e în locul unde îl pusese, îi zise femeii cu 
o voce întunecată: „Să ştii că bățul meu nu 
aduce nici un noroc aceluia care mi l-a luat!“ 

Femeia bănui că hoțul ar fi băiatul ei. De 
aceia, ieşi să-l caute și-l chemă de mai de multe 
ori, băiatul însă nu răspunse şi nici nu se miş- 


„că din ascunzătoarea sa. Ruşinată, cârciumăreasa 


îi aduse drumețului un alt baston şi-i zise: „E 
bastonul răposatului meu bărbat. la-l deocamdată 
şi dacă se găseşte al d-tale, îl schimbi din nou 
la întoarcere“. 

A doua zi era o zi de Vineri. Băiatul deschise 
cutia ceasornicului de perete unde ascunsese bă- 
țul furat și începu să se uite cu bucurie la cru- 
cea ale cărei cuie de argint străluceau mai pu- 
ternic decât diamantul. Dar iată că bățul care 
la atingere era rece ca ghiața, sări dela locul 
său, se duse în mâna băiatului și-l sili pe acesta 
să meargă, să meargă într'una, fără să se o- 
prească o clipă, să meargă departe, peste văi şi 
peste câmpii. f 

Fiorii morții îl cuprinseră pe sărmanul băiat. 
Incotro îl ducea băţul ? Nu putea să-şi dea sea- 
ma. Trebuia doar să meargă mereu, fără să stea 
fără să se odihnească. 

Insfârșit, când ziua începu să se îngâne cu 
noaptea, iată că bățul îl aduse din nou. acasă. 
Il aduse frânt, mort de oboseală. Băiatul căzu 
leșinat la pământ, iar băţul se duse singur în 
cutia ceasornicului de perete. 

O săptămână bățul stătu liniştit, dar în Vine- 
rea următoare băiatul se pomeni din nou cu 
dânsul în mână și fu silit să o pornească din 
nou la drum, umblând toată ziua şi întorcân- 
du-se acasă mai mult mort decât viu. Şi aşa a 
trebuit să facă în fiecare Vineri, 


După sfatul maică-sei, băiatul se duse într'o 
zi la o cârciumă dintr'alt sat şi după ce gustă 
ceva, ieşi fără să-şi ia bățul. Dar abia se depăr- 
tase, că se și pomeni cu dânsul în mână. 

Altă dată îl aruncă într'un râu, dar când se 
întoarse acasă, bățul era la locul lui din cutia 
ceasornicului de perete. Cutia aceasta fu bătută 
cu cuie. Când veni însă ziua de Vineri, bățul 
eşi dintr'insa şi-l sili pe băiat să meargă, să 
meargă fără încetare. 

Incercă să-l spargă în bucăţi, dar se rupse 
toporul, bățul rămase însă întreg. Il aruncă şi 
în foc, dar totul fu în zadar. Băţul nu arse. 

Și în fiecare Vineri, băiatul trebuia să mear- 
gă să meargă necontenit. I se istoviseră puterile 
şi începu să-i sece izvorul vieţii. Semăna unui 
moșneag gârbov şi la faţă era de culoare pă- 
mântie. Cu toate acestea, sărmanul de el a tre- 
buit să meargă 52 de Vineri la rând. Doar atât 
că pe măsură ce trecea vremea, bățul devenea 
mai milostiv și-l ducea pe un drum din ce în 
ce mai scurt. Totuși, băiatul era încredințat că 
e aproape să-i sune ceasul morții. 

lată însă că în noaptea din spre a 53-a Vi- 
neri băiatul văzu visul următor: Bățul ieși din 
cutia ceasornicului și venind lângă patul lui, îi 
grăi zicându-i: „„Băiete, eu sunt un băț foarte 
bătrân. Cu mine a trecut patriarhul lacob peste 
râul lordan. Eu am stat în mâna lui Moise, 
când a vorbit cu Dumnezeu şi m'am prefăcut 
în şarpe şi după aceea din nou în băț. Am stat 
şi în mâna lui Avram, fratele lui Moise, și pre- 
făcându-mă din nou în şarpe, am înghițit 
șerpii vrăjitorilor lui Faraon. Tu nu poți 
pricepe cine e stăpânul meu de astăzi. Tu, bă- 
iete, ai săvârşit un mare păcat, furându-mă 
dela bietul drumeț şi lipsindu-l pe acesta de 
sprijinul său. De aceea a trebuit să te chinueșşti 
umblând prin văile întunecoase și să guști ama- 
rul vieții. Acum însă Domnul Dumnezeu îți va 
odihni sufletul și te va duce pe drumul cel 
drept“. 

După ce bățul a vorbit în felul acesta, băia- 
tului i se păru că e înconjurat și umbrit de 
aripi de îngeri. Nu mai simţia nici o oboseală. 
Adormi uşor şi se trezi teafăr şi zdravăn. 

Şi iată că se lumină de zi, era o zi de Vine- 
rea sfântă. Bățul nu se mişcă dela locul său. 

Spre seară ușa odăiei dela cârciumă se des- 
chise și un drumeț înalt şi întunecat la faţă 
intră zicând : „Pace vouă!'“', Băiatul şi maică-sa 
fură cuprinși de fiori de spaimă, recunoscând 
în noul venit pe stăpânul bățului. Şi se deschi- 
se cutia ceasornicului de perete, bățul sări afară 
şi se duse drept în mâna drumețului. In întu- 
nerecul serii crucea de pe mânerul băţului stră- 
lucea, luminând încăperea. Drumețul zise încă 
odată: „Pace voul“ și se duse, căutându-și 
înainte de drum, 


t . 
11 


C ELE ce se povestesc aicea s'au petrecut în 
sd) armata Republicei Venezuela. 

— Trăiţi, domnule general ! 

— Ce, este colonele ? 

— Datoria mea este să vă aduc la cunoştinţă 
că se petrec în armata noastră fapte de necrezut. 

— Spune mai repede colonele ! 

— Unul din soldații noștri, după chituri 
groaznice a scos din stomac trei corbi. 

— Trei corbi?... Colonele, eşti sigur de ceea ce 
spui ? 

— Da, domnule general ! 

— Trei corbi! Datoria mea este să aduc imediat 
la cunoștința d-lui ministru cazul acesta așa de 
ciudat. Dar i-ai văzut cu ochii tăi, colonele? 

— Nu tocmai, însă e ca și cum i-aşi fi văzut. 
Erau trei şi foarte negri, mi-a spus maiorul 
Epaminondas. 


— Epaminondas! Să vie numaidecât la mine! , 


—/Maiorule aşi dori să am câteva amănunte 
asupra celor trei corbi ce au ieşit din stomacul 
unuia din soldaţii noștri. 


— Nau fost trei, domnule general, ci numai 
doi. 


— Doi sau trei, ware importanță. Chestiunea 
e de a ști dacă întradevăr lighioanele acelea 
erau corbi. ` 

— Cât despre asta nu încape îndoială că au 
fost corbi. 
„_— Ciudat, foarte ciudat! la povesteşte-mi cum 
s'a petrecut evenimentul acesta așa de important? 

— lată cum: Soldatul Pantaleon, care de câ- 
teva ceasuri îşi simțea tot stomacul răscolit şi 
sfâşiat, a scos prin gură doi corbi. 

— l-ai văzut? , 

— Nu, domnule general, dar i-ași fi putut 
vedea dacă eram acolo. Faptul acesta mi-a fost 
raportat de căpitanul Cristofanos. 

— Bine, du-te şi spune căpitanului să vie la 
mine. - 

— Căpitane, câți corbi a scos din stomac 
soldatul Pantaleon ? 4 


— Un singur corb, domnule general. 

— Cum unul singur? De cine vă bateți joc 
aicea? Mie mi s'a vorbit de doi şi chiar de trei 
corbi. 


— Onoarea mă obligă să vă spun că wa fost 
decât un corb. Totuşi corbul acesta este un eve- 
niment foarte important pentru care au să ne 
invidieze celelalte regimente. 

— Căpitane ui dreptate. Dar spune-mi cum 
era corbul acesta ? J 

— Nu v'ași putea spune, domnul general, 
deoarece mie cazul mi-a fost adus la cunoștință 
de locotenentul Titagoras. 

— Să vie locotenentul. 

— Titagoras, ce ştii despre corbul soldatului 
Pantaleon ? 


12 


ina bazata ca 


js 


CORBII e uta 


PANTA EON 


— E un caz curios, domnule general, dar a 
fost prea exagerat. l 

— Cum exagerat,'deoarece n'a |rămas decât 
un singur corb? 

— Corbul nu era întreg, domnule general. N'a 
fost decât o aripă pe care a scos-o bietul Pan- 
taleon care e așa de bolnav. O aripă cu pene 


pe ea. 


—- Ai văzut-o ? 

— Nu, domnule general, dar sergentul Esopas... 

— Să-mi aduci îndată pe sergentul Esopas. 

— Sergent! ` 

— Trăiți, domnule general ! 

— Ce i s'a întâmplat soldatului Pantaleon? 

— E bolnav, domnule general. 

— Bolnav, dar ce are? 

— A trebuit să se culce în pat, domnule 
general. 

— De când ? 

— De aseară, domnule general. 

— Dar, însfârșit, această aripă de corb, când 
a scos-0? 

— N’am văzut nicio aripă, domnule general, 
şi wa scos nimic. 

— Cum ra scos nicio aripă? De cine îți baţi 
joc aicea și ce i-ai povestit locotenentului Tita- 
goras ? 

— Numai adevărul, domnule general. l-am 
spus d-lui locotenent că soldatul! Pantaleon a 
fost apucat de friguri așa de puternice încât fața 
i se făcuse neagră ca şi aripa unui corb. N 

— Nu e măcar o aripă! Nenorocitul de mine! 
Ce are să spună ministrul, când vå primi rapor- 
tul în care îi comunic că unul din soldații mei 
a scos din stomac șase corbi! 


e 0 9 
SPORT DE IARNĂ: 


Vreţi să desenaţi un tablou p sptnidil lată: una, două, 
trei şi copilul alunecă la vale cu sania ' 


Ce nu putea să ştie 


Bebe e mare amator de jocul cu mingea. Geamul 
dela intrare, când e veselia mai mare, se preface în 
țăndări. Sgomot, îngrijorare, urechială. 

Bebe (protestând). — E ne mai pomenit! Eu am 
lovit mingea în perete, dar că de acolo are să sară 
tocmai în geam... nu puteam să ştiul... 


e PR AA 


“A 


oN da n . 
wer Ua CPS PY 


LT... 7 PP. + 14 Eei 


E TOAMNĂ... 


ORIZONTAL: 1) Substanţă 
poroasă depusă în straturi prin ape. 
3) Un strop de ploaie. 5) Interjecţie. 
6) Exclamaţie. 8) Arbore din fa- 
malia rozaceelor. 9) Plouată. 11) 
Nici a mea și nici lui. 13) Tăcere! 
14) Cap în Africa. 16) Râie. 17) 
Pronume. 18) Ploaie pe care natura 
o cerne dimineaţa pe flori. 22) 
Simbolul manganului. 24) Operă 


- literară. 25) Pământ mestecat cu 


apă, care ne murdăreşte pe ghete 
e 


Fagurele 


Introduceţi 
în celulele a- 
cestui fagure 
cuvinte cores- 
punzătoare 
semnifica- 
tiilor urmă- 
toare: 

- 1) Sacii sol, 
daţilor. 2) Scurt de talie. 3) A, 
rătare uriașă. 4) Produce miere și 


„ceară, 5) Ciuperci numite „mâ- 


nătârci“:. 6) Nume masculin. 7) 
Cuibul în care albina depune ouă- 
le şi adună mierea. -- 

Sensul mișcării literelor este 
acel al arătătoarelor  ceasorni- 
cului (dela stânga spre dreapta) 


când plouă afară. 26) Ciolan. 27) 
Il încălțăm când plouă afară și nu 


e bine când luăm apă la el... 30) 


Aşa cum e viaţa când toamna îşi 
târăie pașii spre meleagurile pă- 
mânteşti. 


VERTICAL: 1) Inceput şi 
sfârşit de toamnă. 2) Te prind în 
spate, când încep ploile de toamnă. 
3) Ploaia a început. 4) Conjucţie. 
5) Pronume. 7) Infern. 8) Ploaie 
care a durat 40 de zile şi 40 de 
nopţi şi din care nu a scăpat decât 
Noe şi corabia lui. 10) Rujă vâ- 
nătă de toamnă. 12) Dela o toamnă- 
la alta. 13) Pronume. 15) Zeul 
care işi ia rolul în serios începând 
din toamnă. 16) Toâmna îi rămâne 
doar scheletul. 17) Găsiţi destulă 
când plouă afară. 18) Culoare. 
19) Sau. 20) Interjecţie. 21) Pro- 
nume. 23) Petec cenușiu pe bolta 
albastră ca sineala, din care în 
curând vor începe să curgă picuri 
deși. 24) Cap de ogor. 25) Lac 
în Sudan. 28) Şea. 


Cuvinte potrivite şi... 
- încrucișate 


ORIZON- 
TAL: 1) Gu- 
vânt pe care îl 
găsiţi la oricare 
cutie de ţigări. 
3) Un fel de 
ţigaretă groasă 
la un capăt, cu 
care fumează 
englezii şi maimuța noastră din fi- 
gură. 5) Loc călcat cu piciorul. 
8) Numeral. 9) Și în franceză. 
11) Conjucţie. 12) Căutător de 
aur. 14) Patriarhul care a scăpat 
de potop cu toată familia sa. 


VERTICAL : 2) Harap. 4) Tot 
un fel de ţigaretă. 6) Ceea ce ră- 


mâne dintr'o ţigară. 7) Bunica lui 
Isus. 10) Se fumează şi e făcut 
din frunzele uscate ale unor plan- 
te. 13) Şi le dau copiii când se 
pomenesc cu ţigara în gură şi se 
cred oameni mari... 


e © oè 
Intrebare s 
Ce fluviu african curge foarte 
încet, în răspăr? 
2 e e 
E 5'1.g'mă 
Intr'o zi „diavol“ îmbrăcându-se 
cu o „„cămaşe“ făcu o „poznă“: 
e e © K 


Ghicitoare 


Am o vacă slabă şi 'naltă 

Stă mereu cu picioarele `n baltă 
Când o hrănesc mă urc cu scara 
Când o mulg împart cu ţara. 


e se 
Romb 


* Consoană 


*k*kxx* 


A A AX A A Ziua săptămânii în care se 
spune că nu-ți merge bine. 


Brânză nesărată 


* AX A A cunoaşte lecţia 
* __ Consoană 
Vertical la fel 
© © è 


Deslegările jocurilor din 
nr. þrecedent 


CUȚU: Câine ciobănesc, carni- 
vore, cățea, Aidin, cara, ni, in, os, 
n, î, Dș.4 0 2, |. ni. i, Lene 
cartofi, adia, fanat, emis, rutişor, 
nola, ot, ico, prepelicari, asta, 
suri ară. 

CUVINTE POTRIVITE ȘI 
INCRUCIȘATE : rac, scară, pasă, 
l, vis, tema, lan, repar, Po, ta, ene, 
Jarnea, iaz, ou, an, cler, K, la, ei, 
v, iuți. 

DUBLU TRIUNGHIU : capra, 
avea, peş, ra, a, a, am, uia, acuş, 
amara. i 


DEN TURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Plăcerile iernatului 


— Bucuroşi, strigară în cor tovarășii doctorului. 

— Nimic mai lesne. 

— Doctorul se duse să caute în dulapul din salon 
cartea şi după puțină osteneală găsi pasajul despre 
care se vorbea : 

— Uite, zise el, câteva extrase din Gazeta Geor- 
giei de Nord. 

E o scrisoare adresată primului-redactor : 

— S'a primit cu o adevărată satisfacţie pro- 
punerile d-voastră de a scoate un ziar. Am con- 
vingerea că sub direcțiunea d-voastră, el ne va 
procura multă distracţie şi ne va uşura mult 
greutăţile celor o sută zile de întunecime. 

Interesul ce vă port, din parte-mi, m'a îndemnat 
să examinez ce efect a făcut asupra întregei 
noastre societăți anunțul d-voastră şi pot să vă 
asigur, ca să mă servesc de expresia consacrată 
în presa din Londra, că el a produs o senzaţie 
adâncă în public. 

A doua zi după apariţiunea prospectului d-stră, 
cererea de cerneală pe bord a fost ne mai 
auzită și fără precedent. Mesele au fost năpădite 
de un potop de penițe, de tocuri, spre mirarea 
uneia din servitoarele noastre, care vroind să le 
scuture, s'a înțepat la un deget. 


In sfârşit, mai ştiu că sergentul Martin şi-a 


ascuțit vreo nouă cuțitașe noui. 

Toate mesele noastre gem sub greutatea că- 
limărilor, care de două luni mau mai văzut lu- 
mina şi se spune chiar, că adâncimile corăbiei 
au fost deschise de mai multe ori, ca să dea la 
iveală baloturi de hârtie, care nu se așteptau să 
fie tulburate așa de curând din repaosul lor. 

Nu voiu uita să vă spun, că se va încerca să 
se strecoare în cutia d-voastră de scrisori câteva 
articole, care, deși lipsite de orice originalitate. 
vor fi luate drept inedite, ceea ce cred că nu 
v'ar conveni. Pot: să vă afirm că nu mai târziu 
de ieri seara, am văzut pe un autor așezat la 
masa de scris, ținând în mână un volum deschis 
din Spectatorul, pe când cu cealaltă desgheţa la 
flacăra lămpei călimara cu cerneală! Inutil să 
vă mai recomand să vă feriţi de astfel de șme- 
cherii ; n'am vroi ca să apară în Cronica de iarnă 
ceea ce strămoșii citiseră la masă, acum un veac 
şi mai bine. 

— Foarte bine, zise Altamont; după ce doctorul 
mântui de citit, scrisoarea, are mult duh şi autorul ei 
trebue să fie un om desgheţat!... 

— Desgheţat e bine zs, răspunse doctorul. Să vă 
citesc cum un anunţ care nu-i lipsit de spirit: 

— Se caută o femeie nu așa în vârstă şi cu 
bună purtare, ca să ajute la toaleta doamnelor 
trupei Teatrului-Regal al Georgiei Septentrionale ; se 


14 


dă un salariu bun, ceai şi zahăr la discreţie. Se 
va adresa Comitetului teatrului. 

N. B. Ar fi de preferat o văduvă. 

Pe legea mea, nu erau lipsiţi de gust, compatrioţii 
noştri, zse Iohnson. 

— Şi văduva s'a prezentat? întrebă Bell. 

— Aşa se pare, răspunse doctorul, căci iată un 
răspuns adresat Comitetului teatrului : 

— Domnule, sunt văduvă, am douăzeci şi şapte 
de ani și dovezi neatacabite asupra moravurilor 
şi talentului meu. Insă înainte de a mă însărcina 
cu toaleta artistelor teatrului d-voastră, aş vroi 
să ştiu dacă ele au intențiunea să-și păstreze 
pantalonașii şi dacă nu-mi va fi dat să asist pe 
câțiva marinari viguroşi ca să desleg sau să le 
strâng corsetele. Acestea spuse, domnule, puteţi 
să contaţi pe servitoarea d-voastră. : 

A. B. 

P. S. W'aţi putea să daţi rachiu în loc de 
bere ? 


— Bravo, bravo! strigă Altamont. Parcă văd pe 
aceste cameriste, care strâng cabestanul. Erau oameni 
veseli tovarăşii căpitanului Parry. 

— Ca toţi aceia care şi-au atins scopul, răspunse 
Hatteras. 

Hatteras, după ce a aruncat această observație în 
mijlocul convorbirei, a căzut iarăși în tăcerea obiş 
nuită. 

Doctorul, nevoind să mai dea loc la discuţie, se 
grăbi să reia citirea : 

— lată acum, zise el, un tablou al necazurilor 
arctice; ele ar putea să varieze la infinit, însă unele 
din aceste observaţiuni sunt foarte juste; judecaţi-le : 

— Să scoţi mâna ca să iei aer și punând piciorul 
afară din corabie, să faci o baie rece în groapa bu- 
cătarului. 

— Să pleci la vânătoare, să te apropii de un ren 
superb, să-l iei la ochi, să încerci să tragi și capsa să 
nu ia foc fiind umedă, e cel mai mare ghinion. 

— Să te duci la drum cu o bucată de pâine proas- 
pătă în buzunar și când ţi-e mai mare foamea, să o 
găseşti aşa de îngheţată, ca să nu o poți sfărâma cu 
dinţii, ci din contră să se sfărâme dinţii în ea!... 

— Să te scoli repede dela masă că ai zărit trecând 
un lup pe lângă corabie şi să găseşti la întoarcere 
prânzul mâncat de pisici. 

— Să te întorci dela plimbare şi să te dedai me- 
ditărilor adânci şi utile şi să te vezi îmbrățișat pe 
neaşteptate de un urs. 

— Vedeţi, amicii mei, adăogă doctorul, nu vom fi 
de loc stânjeniţi de a imagina şi alte neplăceri polare, 
însă din moment ce trebue să suferim aceste mizerii, 
e o plăcere să le constataţi. 

— Pe legea mea, răspunse Altamont, e distractiv 
ziarul Cronica de iarnă şi e păcat că nu putem să 
ne abonăm şi noi. 

— Dar dacă am încerca să fondăm şi noi unul? 
zise Johnson. 

— Numai cu cinci? răspunse Clawbonny, vom fi 
numai redactori, fără nici un cititor. 

— Ca şi fără spectatori, dacă ne-ar veni gustul să 
jucăm comedii, răspunse Altamont. 

(Va urma) 


Bi 


fă | Fi PIP 


-3 DIMINEAȚA COPIILC 


No. 876 


f 

i 
Dumnealor... cei cinci, Casa mult dorită... Prichindel, numai o leacă a ochit  Strigă deci: să ne grăbim, 
N'au decât opinci. Afla-vor oare'odată ? Şi în zare, casă a găsit. In casă caldă să locuim. 

Se 

à Când înfine, ei văzură... In fața lui era un sobar de lemn Mai ales atunci, când prin Un sobar de lemn, meşter pre- 
Căscară, câtă-mai gură!... Locuinţă bună... chiar unui rege å muncă ucrat, 

a demn. O vor face mai frumoasă încă! In scurtă vreme devine un palat. 


Căci palat e, drăguță, Când ţie iţi place, Dar când... vai, n'ai noroc Atunci, urgia şi ideii casa-ți 
i "'năuntru trăieşti în 7 : PR Apai „răpeşte, 
Şi $ Vine... cel năpraznic soroc. Că ai dori să fii mai bins un 


Chiar şi o căsuță. 
Pace: mic peşte. 


Dar chiar pe potop şi furtună, Pitic voinic şi fără frică, Ea vine, salvarea vine, ` éla acele umile păsărele cărora 
Fii rece, şi curajul îţi adună. Salvare îţi vine chiar dela o Dar ştiţi voi oare dela Fără milă, haini ph Etica 
păsărică. cine; aţi furt! 


E. ia 


OMUL FĂRĂ NOROC 


”rprrvP-7Pe 


Intr'un sat pe al cărui nume nu-l ţin minte, tră- 
iau odată doi fraţi. Amândoi erau oameni cu mare 
avere şi norocul îi ajuta în toate. Vorba ceia: şi pe 
piatră să fi pus mâna, piatra se prefăcea în aur, 

Intr'una din zile, lăudându-şi şi numărându şi fiecare 
bogăţiile, cel mai mare din ei zise: ‚să mulțumim 
Norocului că nu ne-a părăsit niciodată şi că sa ţinut 
de noi pas cu pas”. 

Celălalt însă îi întoarse vorba grăindu“i: „,n'avem 
de ce să mulţumim  Norocului, căci acesta nici nu 
„există. Norocul ni lam făcut noi singuri, cu munca 
“şi hărnicia noastră. Nu există oameni cu noroc şi 
oameni fără noroc, ci numai oameni deştepţi şi mun- 
citori, cari ajung bogaţi şi fericiţi şi oameni leneşi și 
nepricepuţi, cari își târăsc zilele în lipsuri și sărăcie”. 

— Ba să mă ierţi frate, zise cel dintâiu, dacă n'ai 
parte de noroc, poţi să fi cât de deştept şi poți să 
muncești și ziua și noaptea, că tot nu se alege nimic 
din munca şi deșteptăciunea ta. 

— Ba că nu e aşa. — Ba că e așa. Şi nu era 
chip să se înțeleagă. Căzură atunci la învoială să por- 
nească la drum, luând cu dânşii cât mai mulţi bani 
şi să ajute cu aceşti bani pe oamenii cei mai săraci 
pe care îi vor întâlni. 

„Vom vedea nor”, îşi ziseră ei, „ce se va alege 
dintr 'inşii. Dacă totul în viață atârnă de noroc şi dacă 
cei ajutaţi de noi sunt născuţi fără noroc, ajutorul 
nostru nu le va folosi la nimic, ci se va irosi în 
scurtă vreme”. 

Merseră ei aşa cât merseră, până ce au dat la 
marginea unui sat, peste un biet om care arăta a fi 
cel mai sărac şi mai nenorocit. Era îmbrăcat numai 
în zdrenţe, umbla desculț şi locuia cu nevastă şi copii 
într'o cocoabă dărăpănată. 

„Să-l ajutăm pe omul acesta”, hotărâră cei doi fraţi. 

Il chemară deci pe lângă dânşii și îi ziseră: „Içi dăm 
100 de galbzni de aur, ca să te înlesneşti la trebuin- 
tele tale şi să te poţi apuca de o treabă oarecare. 
Nu-ţi cerem nici o dobândă, ci numai să ne dai banii 
înapoi, dacă îți merge bine şi câştigi îndeajuns. lar 
dacă n'ai spor la muncă şi nu te ajută norocul, dăru- 
ită să-ţi fie suta de galbeni”. Şi cu aceste cuvinte, 
cei doi frați sæ depărtată, lăsând o pungă plină cu 
galbeni strălucitori în mâna omului sărac, care stătea 
năuc şi zăpăcit. 

După ce rămase singur și se desmetici, îşi zise: 
„pesemne, aceşti doi oameni sunt ceva îngeri sau sfinţi 
trimişi de Dumnezeu, ca să ajute pe cei nevoiaşi. 
Bogdaproste!” 

Desfăcu punga şi se puse să numere banii. Erau o 
sută de galbeni în cap. 

— „„Intâiu, şi întâiu, mă duc să cumpăr câteva kilo- 
grame de carne, căci de trei zile n'am pus mâncare 
în gură, nici eu, nici biata nevastă cu copii”. 

Luă în mână un galben, cât îi trebuia pentru carne, 
iar ceilalţi 99 îi ascunse în căciulă. 

Când se întorcea însă dela piaţă, văzu că un corb 
tot se învârtea în jurul capului său. 

— „Corbule, îi grăi el ameninţându-l cu degetul, văd 


că umbli să-mi ei carnea, dar puneţi pofta în cui, că 
n'ai să te înfrupți de ea”. 

Corbul îşi „îmfipse ciocul în căciula omului şi sbură 
înălțându-se în nouri şi ducând odată cu căciula și 
toţi galbenii ce se găseau într însa. 

„Atât mi-a fost norocul”, îşi zise bietul om. 

Câtăva vreme mai târziu cei doi frați veniră din 
nou la dânsul. Vroiau să afle ce s'a ales de el și 
dacă ajutorul ce i-au dat, i-a folosit la ceva şi l-a 
scăpat din lipsă și sărăcie. Il găsiră însă și mai sărac 
lipit, de cum îl lăsaseră. Omul le povesti prin ce 
întâmplare pierdu încă din prima zi suma de bani ce 
căpătase dela dânșii. 

— Vezi că fără noroc nu poţi face nimic pe lumea 
aceasta, zise acela dintre fraţi, care spunea că numai 
de noroc are omul nevoe ca să-i meargă bine, în viață. 


— Ba am văzut că e într'o ureche şi scrintit omul 
care lam ajutat, făcu cel care nu credea în noroc. 
Altfel iar fi pus banii spre păstrare la loc sigur, şi 
nu i-ar fi vârit în căciulă. 

Totuşi, i-au dat încă o sută de galbeni, ca să vadă 
mai bine dacă este sau nu este norocul care hotărăşte 
de soarta omului. 

De data aceasta, omul cel sărac nu mai ascunse 
banii în căciulă, mai ales că nici n'avea acum o că- 
ciulă, ci îi bagă în fundul unei oale de pământ pe 
care o umplu apoi cu nişte porumb ce-l căpătase ca 
pomană dela un vecin al său. Despre toate acestea 
nu spuse însă o vorbă nevestei sau copiilor. 

Dar pe când era dus de acasă, iată că trece pe 
stradă, un negustor care vindea smochine proaspete. 

„Mamă, mamă, cumpără-ne câteva smochine”! în- 
cepură să-i ceară şi să-i strige copiii. Femeia n'avea o 
lescaie. Deaceea, ca să facă pe placul copiilor, se învoi 
cu negustorul să-i dea oala de pământ — ştiţi oala 


e 


> 


în care se găsea suta de galbeni — cu porumb cu 
tot, pentru un kilogram de smochine. 

Şi aşa, femeia dâdu fără să ştie, atâta frumusețe 
de bănet. 

Când se întoarse acasă bărbatul ei și află ce se 
întâmplase cu galbenii și cu oala, negustorul de smoa 
chine se dusese de mult şi i se pierduse orice urmă. 

„Atâta mi-a fost norocul” îşi zise el din nou, şi 
îşi căută înainte de sărăcia lui. 

După ce trecură câteva luni, la mijloc, cei doi fraţi 
veniră din nou, să vadă cum i-a mers acum omului 
ajutat de dânşii. 

—. Vezi, că nu din vina lui, ci din vina norocului 
nu sa putut pricopsi omul nostru, zise cel care nu 
vedea decât noroc pe lumea aceasta. 

— Ba numai din vină lui, îi înturnă vorba celălalt 
pentrucă de-ar fi fost om cuminte şi cu prevedere, 
iar fi spus nevestei, ca să ştie şi ea ce ascunsese în 
oala de pământ. 

— Să mai facem ceva, grăi cel dintâi frate. Să 
punem o pungă cu alți o sută de galbeni în mijlocul 


podului de peste gârla ce curge prin sat şi să vedzm 
ce are să se întâmple. 

Făcură cum ziseră, când după câteva minute de 
aşteptare, iată că vine omul sărac. Dar ce să-i trăz- 
nească prin cap, tocmai când să treacă podul? 

„la să încerc, îşi zise el, să trec peste pod cu ochii 
închişi, ca să-mi dau seama cum merg orbii!” 

Inchise aşa dar ochii cât mai strâns şi ajutându-se 
şi de un băț, ce-l avea în mână, trecu podul, fără 
să vadă că jos îl aştepta o pungă plină de galbeni. 

— Ei, frăţiorule, mai poţi spune acum că nu-i no- 
rocul care este totul pe lume? Dacă acest nenorocit 
ar fi avut un grăunte de noroc, n'ar fi închis ochii 
şi ar fi văzut şi găsit punga de bani. 

— Nu noroc, ci dacă ar fi avut un grăunte de 
minte, n'ar fi mers ca un nătărău cu ochii închiși şi 
s'ar fi uitat bine pe unde îi calcă piciorul. Dar văd 
că nu-i nimic de făcut cu omul acesta. Deaceea să-l 
lăsăm în plata Domnului şi să ne căutăm de treaba 
noastră. 

— la să mai încercăm odată, zise cel dintâi frate. 


În loc de bani, îi deteră acum © bucată de plumb 
şi îşi văzură de drum. 

Omul se întorcea acasă, ţinănd în mână bucata de 
plumb. Nu făcuse însă câţiva pași, că îi iese înainte 
un peszar, care îi zice „nu-mi vinzi mie plumbul a- 
cesta? Am tocmai nevoie ca să dreg năvodul de pescuit”. 

Se învoiră ca în schimbul bucății de plumb să-i dea 
cei dintâi peşti pe care i-ar prinde. 

Pescarul nu prinse întâia oară decât un singur peşte. 
Numai atâta că acest peşte era foarte mare şi de o 
nespusă frumuseţe. Şi după cum era învoiaia, îl duse 
omului care îi dete bucata de plumb. 

In loc să-l mănânce el și cu ai săi, cel sărac îşi 
zise: „mă duc să-l dau în dar oamenilor cari m'au 
ajutat cu atâta dărnicie, cu toate că s'a ales praf şi 
cenuşe de pe urma ajutorului lor”. 

Merse aşa dar în satul în care locuiau cei doi fraţi 
şi le dădu peştele ce-l căpătase dela peszar. După aceia 
se întoarse acasă fără să mai zăbovească. 

Când cei doi fraţi au tăiat peştele, ce să găsească 
într'însul ? O piatră prețioasă, mare cât un ou de 
gâscă şi aşa de strălucitoare, încât în timpul nopţii 
nu era nevoie să se aprindă vre-o lumină în sat, pen- 
trucă ea lumina mai puternic decât mii de lămpi la 
un loc. Nici cel mai mare și mai bogat împărat n'avea 
în tezaurul său, un astfel de giuvaer. Era o piatră de 
un preţ așa de mare, încât nu o puteai cumpăra nici 
cu douăzeci de saci de aur. 

— Ei frate, nu-i aşa că bietul om elipsit de noroc 

Altcum şi-ar fi păstrat peștele pentru dânsul şi a 
fi găsit el piatra cea prețioasă. 

— Bae lipsit de minte, făcu cel ce nu credea în noroc! 

Cei doi fraţi nu s'au putut înțelege asupra acestui 
lucru. S'au înţeles însă foarte bine, ca să-şi păstreze 
giuvaerul pentru ei să nu spună nimica celui ce-l 
adusese. 


Surpriza şoarecelui 


[i f Mara na = 


A 


Sa S i 


ÎS i 


Bătrânul şoarece în raidurile lui de explorare se lovi 
de o sticlă misterioasă. Curios, cum sunt toţi şoarecii, 
scoase dopul, şi pentrucă avea un miros care îi plă- 
cea, băgă până în fund coada, şi apoi o supse, aşa 
după cum este obiceiul lor. Dar sticla conţinea un 
preparat pentru cei fără păr pe cap. Ce i s'a întâm- 
plat şoarecelui şi cozii sale, puteţi să vedeți dacă tă- 
iaţi prezentul desen, apoi, îndoind hârtia faceţi ca li 
nia B. B. să vie peste linia A. A. 


GE 


RÂȘNIȚA FERMECATĂ 


L-CĂ ar fi fost odată doi fraţi; unul era 
bogat de nu-şi mai ştia singur de rost, pe 
când celalt pe lângă că avea o casă de 
copii, apoi n'avea nici după ce bea apă 

de sărac ce era. 

— Ştii ce, bărbate, zise într'o zi nevasta săracului, 
cu ași zice să te duci pe la frate-tău să-i ceri şi lui 
ceva de pomană, că uite vine Crăciunul şi n'avem de 
nici unele. 

— Bine, nevastă să mă duc dacă zici tu. 

— Cei, măi frate-meu ? îl întrebă frate-său când 
îl văzu. 

— Păi uite așa şi așa, răspunse sărăntocul şi în- 
cepu a se milogi!! 


S 
rar. 

: > 
voas 


4 


SGi 


SELLA f; 


— Ştii ce frate-meu? Uite vezi tu bucata asta de 
slănină? A ta să fie dac'oi face cum ţi-oi zice eu. 

— Fac. 

— Ei, dacă-i aşa n'aţi-o şi du-tela dracu. 

— Bine, să mă duc dacă zici. 

Şi luându-și săracul slănina în spinare, porni să dea 
de dracu. 

Merse el ce merse și când fu pe 'nserate, zări o 
luminiță la o margine de pădure. 

— Oare acolo să stee dracul? se întreba el; și mai 
mergând o bucată dădu de un moşneag care tăia un 
buştean. 

— Bună seara, moşule, făcu săracu. 

— Mulţumim dumitale, răspunse moşul, da'ncotro? 

— la, mă duc să dau de dracu şi nu prea ştiu 
drumul într'acolo. 

— Apăi, chiar bine ai nimerit-o că aici îi poarta 
iadului. Da "n spinare ce-ai? 

— O bucată de slănină. 

— Bun gând avuseşi, că atâta-i dor dracilor de 


slănină. Da să nu care cumva s'o dai pe bani ci să 
le ceri pe ea râșniţa ce-o au pe laviţa din dosul ușii, 
auzi? Când o fi să ieşi din iad şi ai trece iar paici, 
te-oi învăţa ce să faci cu ea, că râşniţa ceia îi fer- 
mecată şi te-ai minuna de ce poate, îi zise moșul. 

Săracul mulţumi moșului pentru cele cel învățase, 
deschise poarta iadului și intră înăuntru. 

Când îl văzură dracii toţi, cu slănina în spinare, 
începură a ţopăi şi a-şi răsuci codiţa de bucurie, de 
gândeai că i-a apucat ducă-se pe pustii. 

— Staţi bre diavolilor că vă dau la toţi, făcu să- 
racul ferindu-se că doar de vânzare mii. 

— Ce ceri pe ea? îl întrebară dracii. 

— Păi ce să cer? la râşnița ceia de după ușă. 

— Ba să-ţi dăm un sac cu galbeni, ba doi, ba trei, 
ba zece, numai râşnița nu, ziseră dracii. Vezi că râş 
niţa ceia era a tartorului şi ştiau că ţine la ea ca la 
ochii din cap. Dar săracul nostru, nu şi nu, că lui 
râșniţa-i trebue și alta nimic. 

Văzând dracii că nu-i chip altminteri, îi dădură 
râşniţa şi luându-i slănina din spinare, îl repeziră afară 
din iad. Când ajunse săracul la moşneag, acesta íl 
învăţă ce să facă cu râșnița și după ce-i mulțumi o- 
mul precum se cuvine, porni îndărăt spre casă. 

— Da pe unde dracu îmi fuseși, măi omule, că de 
două zile stau în prag cu mâna streaşină, doar te-oi 
vedea venind. Că iacă, mâine e Crăciunul şi n'am de 
nici unele în casă. 

— Ehei, nevastă, pe unde fusei eu, n'a fost neam 
din neamul meu. Dar las”, să nu-ţi pară rău că nu 
mi-a fost drumul de geaba. Deacu am scăpat de sărăcie. 

Puse apoi râşnița pe masă și începu a râşni. Şi ce 
să vezi! Unde mi se întinse o ma ă plină cu de toate, 
de nici împăratul n'avea mai multe bunătăţi de ospă- 
tat Şi ce poruncea omul, râșniţa pe dată şi -măcina. 
Rămăsese femeea cu copiii cu gura căscată şi se uita 
ca la alte celea. 

După ce văzu omul masa încărcată, pofti pe toţi 
vecinii la masă, ba îl pofti şi pe frate-său, care văzând 
ce nu-i mai văzuse ochii până atunci, îi venia să 
moară de necaz. 

— De unde le luaşi, măi frate-meu, că mai ieri te 
milogeai de mine să-mi fac pomană cu tine că n'aice 
pune 'n gură de Crăciun, și acu... 

Omul nostru tăcea mâlc şi nimic nu zicea. Da 
când fu pe'nserate şi se cam trecuse niţel cu băutura 
şi nu-şi prea dădea seama ce face, se duse de aduse 
râşniţa, o puse pe masă și-i porunci să râşnească ba 
una, ba alta, care ce cerea, numaidecăt avea. 

Bogatului, atâta-i era. Il îmbiă pe frate-său cu o 
baniță de galbeni numai să-i dea lui râșniţa, da săra- 
cul ba. 

— Da bine frăţioare, drepturi să nu mi-o dai? făcu 
cel bogat, că de nu te trimiteam eu la dracu, n'aveai 
tu acu atâtea bunătăți. Şi măcar de ţi-ași cereo pe 
degeaba ! Da te şi răsplătesc cu un sac cu galbeni şi 
tu nu şi nu. 

Dacă văzu cestălalt că nu-i mai dă pace, îi făgă- 
dui să-i dea râşnița după secerat, socotind în mintea 


praga 


ma 


lui neroadă, că pân'atunci o să macine din toate atât 
cât să-i ajungă pe toată viața. 

Şi se şi apucă de râşnit şi râșni omul zi şi noapte 
cât ce putu. 

Venind anu vremea, îi dădu bogatului râșnița, da 
nu-i spuse cum s'o oprească. 

Când se văzu bogatul cu râşniţa, zise nevesti-si să 
dea o fugă până la câmp să vadă ce fac cosașii cu 
fânul cela de nu-l mai mântue; păsă-mite vroia s'o 
încerce el singur, să nu fie nimeni față. După ce plecă 
femeea, se zăvori în odae, puse râşniţa pe masă şi-i 
porunci să macine o ciorbă de peşte, da să macine nu 
glumă. 

Şi unde începu râșniţa diavolului să macine şi să 
macine până ce umplu odaia. Giaba cercă el so o- 
prească, giaba se răsti, giaba se rugă, că râşniţa mă- 
cina într'una până ce-l cuprinse pe bogat până la glesne, 
apoi până la genunchi, până la brâu şi mai să-l înnece 
ciorba amestecată cu peşti de cei mărunți. 

Dacă văzu el că nu-i glumă, descuie -uşe, şi o porni 
razna cu ciorba după el. 

— la seama, nevastă, că te'nneacă ciorba, îi strigă 
el din fugă şi pieri dinaintea ei. 

— Măi frate-meu, zise el săracului când a ajuns 
la casa ăstuia, ia-ți râşniţa îndărăt că acu îneacă satul. 

— Dacă îmi mai dai un sac cu galbeni, o iau de unde 
nu, nu. 

— ţi dau, cum să nu-ţi dau, numai scapă-mă de 
pacoste, făcu bogatul, bun bucuros să scape numai cu 
atât. 

Săracul își luă râşniţa îndărăt, o puse să-i macine 
bănet peste bănet, își făcu o casă mare şi frumoasă 
cu acoperişul de aur. 

Acu, trecând odată un negustor străinpe acolo şi 
văzând sclipind acoperişul cela de aur la soare, întrebă 
a cui e casa aceia așa de mândră. Aflând apoi ce şi 
cum, se duse la omul cu râşniţa şi-l întrebă dacă nu-i 
e de vânzare. 

Ba aşi vinde-o, dece nu, că deacu n'am cei mai 
cere, răspunse omul. Da să-mi dai o căruţă de galbeni. 


` 


Negustorul îi dete o căruță cu galbeni, — luă râş- 
nița, şi când să iasă pe poartă, întrebă pe cel care 
i-o vânduse, dacă poate măcina râșnița oricei o porun- 
ci. Aflând apoi că-i deajuns să-i spui: macină râşniță 
cutare ori cutare lucru şi râșniţa macină, de bucurie 
uită să întrebe cum să facă să o oprească şi de grabă 
ca să nu-și ia omul vorba îndărăt, luă răşniţa şi 
dete fuga cu ea pe corabia cu care venise. După a- 
ceia, când ajunse în mijlocul mării, puse râşnița jos 
în corabie şi-i porunci să macine sare şi măcină până 
ce umplu toată corabia. 


Văzând negustorul că nu mai conteneşte, de frică 
să nu se înece, svârli râşnița în apă. Râşniţa căzu la 
fund unde-i şi acum și macină mereu lasare. Pesemne 
de aceia o fi marea aşa de sărată. 


ELEFANTUL 


Elefantul Trandafir, acum câtă-va vreme, după ce 
dăduse cu circul său câte-va reprezentații într'un oraș 
german, la momentul 
plecărei refuză să se 
suie în tren. Se încerca» 
ră diverse mijloace dar 
Trandafir rămânea de 
piatră. Se gândiră atunci 
să fie chemat crescătorul 
său care îl cunoştea 
bine şi care ar fi putut 
să descopere cauza refu- 
zului. Şi pe când cetă- 
ţenii oraşului german se 
bucurau că Trandafir are 
să rămână la ei, păzito- 
rul lui „„Carnac-ul“ îşi 
aduse aminte că Tran- 
dafir luase gustul berei, 


- r - PRI e 


_ 
w $ 
A S 
Eo S 
$ 


Trandafir rămânea de piatră. 


E 


| 
a a 
|. 


ed da 


TRANDAFIR 


pe care un vecin al circului i-o oferise de câteva ori 
Intr'adevăr imediat ce fu pus în vagon un ciubăr 

cu bzre — Trandafir fericit se sui fără să se mai 

sinchisească de locuitorii micului oraş german. 


e © © 
Socoteala lui Coco 


Coco făcu ieri o mare descoperire şi chemă repede 
pe fratele său Vasile ca să i-o spună. 

Iat-o : 

Scumpul meu Vasile, zise Coco, — eu m'am gân- 
dit, că dacă tu şi cu mine ne însurăm, deodată vom 
fi zece la număr care ne vom zice tu. 

— Şi cum asta? 

— Eh! Tu şi cu nevasta ta, doi; eu şi cu nevasta 
mea, patru; nevasta ta şi cu mine, șase; nevasta mea 
şi cu tine, opt; nevestele noastre, zece. 

— Oh! Bravo Coco! zise plin de admiraţie Vasile. 


5 


PL 


IMOARTEA COCOȘULUI 


[ȘI O COSUL şi găina se plim- 
ASA] bă în curtea popei. Coco- 
şul a zărit un bob de fasole, 
s'a repezit să-l înghită dar... 
iată că i s'a prins în gât şi s'a 
înnecat. Stă culcat săracul şi 
nu mai poate respira. 

Găinei i se făcu milă și se 
duse la râu să ceară apă. Râul 
îi zise: „Du-te mai întâiu la 
teiu și cere-i să-ți dea o frun- 
ză, vino cu ea și atunci îți dau 
şi eu apă”. =" 

— Teiule dragă, dă-mi o 
frunză, frunza o duc râului, 
râul îmi dă apă, apa i-o dau 
cocoșelului. Sa înnecat bietul 
cocoş cu un bob de fasole şi 
nu respiră, nu aude, stă culcat 
ca şi cum ar fi murit”. 

Teiul îi zise: „du-te mai în- 
tâiu şi core fetei stăpânilor tăi 
să-ţi dea un fir de aţă; atunci 
îți dau și eu o frunză. 

— „„Dudue dragă, dă-mi un 
fir de aţă, ca să-l duc teiului; 
teiul îmi dă o frunză, frunza 
o duc râului; râul îmi dă apă, 
apa o duc cocoșelului. S'a în- 
necat bietul cocoș cu un bob 
de fasole și nu respiră, nu 
aude, stă culcat ca și cum ar 
fi murit”. 

Fata îi zise: „Du-te la vacă 
şi cere-i să-ţi dea lapte: atunci 
îți dau și eu firul de aţă”. 

Se duse găina la vacă: „Va- 
că, văcuţă, dă-mi lapte; laptele 
să-l duc duduiei, duduia îmi 
dă un fir de aţă; firul de aţă 
îl duc teiului, teiul îmi dă o 
frunză; frunza o duc râului, 
râul îmi dă apă; apa o duc 
cocoșelului. S'a înecat bietul 
cocoș cu un bob de fasole şi 
nu respiră, nu aude, stă culcat 
ca şi cum ar fi murit”, 

Vaca îi zise: „Du-te la live- 
de şi cere secerătorilor să-ţi 
dea fân, atunci îţi dau şi eu 
lapte”. 

Se duse găina la livede: 
„Dragilor secerători, daţi-mi fân, 
fânul . duc vacii, vaca îmi dă 
lapte, laptele îl duc  duduiei, 
duduia îmi dă un fir de aţă; 
irul de aţă îl dau teiului, te- 
iul îmi dă o frunză; frunza o 


duc râului, râul îmi dă apă; 
apa o duc cocoșului. S'a înne- 
cat bietul cocoș cu un bob de 
fasole şi nu respiră, nu aude, 
stă culcat ca şi cum ar fi mu- 
rit”, 

Secerătorii îi ziseră: „Du-te 
la fierari și cere-le să-ți dea o 
coasă”. 

Se duse găina la fierari: 
„Dragilor fierari, făuriţi-mi o 
coasă, coasa o duc secerători- 
lor, secerătorii îmi dau fân; 
fânul îl duc vacii, vaca îmi dă 
lapte; laptele îl duc duduiei, 
duduia îmi dă un fir de aţă; 
firul de aţă îl duc teiului, te- 
iul îmi dă o frunză; frunza o 
duc râului, râul îmi dă apă; 
apa o duc cocoșului. Sa înne- 
cat bietul cocoș cu un bob de 
fasole și nu respiră, nu aude, 
stă culcat ca și cum ar fi 
murit”. 

Fierarii îi ziseră: 
pădurari şi cere-le să-ţi dea 
cărbuni, atunci îți făurim şi 
noi o coasă”. 

Se duse găina la pădurari. 
„Dragilor pădurari, da-ţi-mi căr- 


„Du-te la 


buni, cărbunii îi dau fierarilor, 
fierarii îmi făuresc o coasă; 
coasa o duc secerătorilor, se- 
cerătorii îmi dau fân; fânul îl 
duc vacii, vaca îmi dă lapte; 
laptele îl duc duduiei, duduia 


îmi dă un fir de aţă; firul de 
aţă îl duc teiului, teiul îmi dă 
o frunză; frunza o duc râului, 
râul îmi dă apă; apa o duc 
cocoșului. S'a înnecat bietul co- 
coș cu un bob de fasole şi nu 
respiră, nu aude, stă culcat ca 
şi cum ar fi murit”. 
Pădurarii îi deteră cărbuni. 
Găina îi luă cărbunii şi-i duse 
jierarilor; fierarii îi făcură o 
coasă, coasa o dete secerători- 
lor, secerătorii îi deteră fân; 
fânul îl duse vacii, vaca îi de- 
te lapte; laptele îl duse duduiei, 
duduia îi dete firul de aţă; fi- 
rul de aţă îl duse teiului, te- 
iul îi dete o frunză; frunza o 
duse râului, râul îi dete apă; 
apa o duse cocoșului. Cocoșul 
însă stătea culcat, fără să res- 
pire şi fără să audă ceva. Se 
înnecase biet de elin curtea 
popei cu un bob de fasole. 


a CEA, PATI DOREL 


FWO REL văzu cățărându-se 
| un şoarece pe zidul din 
dind şi se luă după el. „90- 
ricelule, atâta ţi-a fost, căci nu 
e chip să-mi scapi”, îi strigă 
Dorel. 

Şoricelul însă, care nu era 
altul decât deşteptul Pichi-Pichi, 
ce a făcut? După ce se sui pe 
zid, se asvârli de acolo cu toa- 
tă puterea. 

„Stai, nenorocitule”, îi stri- 
gă Dorel, „nu vezi că-ți rupi 
gâtul sărind dela o înălțime 
aşa de mare?” 

Pichi-Pichi însă nu-și rupse 
de loc gâtul, ci sări, întrun 
butoiu în care curgea apa de 
ploaie. 

Acum îl am la sigur! De aci 
ware cum să-mi scape!” Aşa 
îşi zise Dorel şi se grăbi să 
sară şi dânsul în butoiu, mai 


ales că, după cum îl știm, lui 
Dorel îi place baia şi nu fuge 
de apă, așa cum sunt unii co- 
pii. 

Şi așa, drăguțul, dar nebu- 
nul nostru Dorelică intră in 
butoiu, crezând că m'are decât 
să-şi deschidă gura și Pichi- 
Pichi să-i și pice într'ânsa. 

Insă, vorba ceea: şi-a găsit 
şi Dorel nașul. In adevăr, Pi- 
chi-Pichi descoperi că butoiul 
are tocmai jos de tot o gaură 
foarte mică pentru un câine 
dar destul de încăpătoare pen- 
tru un şoarece. Se strecură bi- 
nişor printr'ânsa şi se duse să 
povestească la ai săi cum a 
scăpat din colții lui Dorel. 
Cât despre Dorel, o păţi rău 
de tot şi văzu că cine=sapă 
groapa altuia, cade singur în- 
tr'ânsa. 


9 


ér 


* OCHI ŞI 


IENICĂ n'are mai mult de zece anișşori. E 
«9 un băiat foarte vesel. Râde, aleargă şi 
jg cântă voios cât e ziulica de mare. Nici 
F una din vrerile lui nu-i rămân neîmpli- 
ES nite de părinți, cari sunt nişte oameni cu 
avere bunicică. 

Are bicicletă, ghiozdan scump de piele, plumieră 
plină cu tot felul de creioane frumoase, galoşi, mă- 
nuși, mă rog, are tot ce ar putea râvni un copil 
gat şi alintat şi e foarte fudul cu lucrurile lui. 

La şcoală şade în aceași bancă cu Sandu, premian- 
tul întâi al clasei, un copil sărăcuț îmbrăcat, dar des- 
tul de curat, aşezat la vorbă şi cuminte. 

S'au împrietenit de curând, abia dela începutul a- 
nului. 

Intr'o Joi de dimineață sunase de recreație şi toţi 
copiii eşiseră în curte. Sandu a rămas în clasă. Un 
junghiu îl supăra sub coastă. 

Jenică vine repede din curte şi-l întreabă : 

— Sandule, tu nu vii afară să ne jucăm în peniţe? 

Sandu se scutură odată ca o trestie şi-şi vâr mâi» 
nl în sân. 

— E cam frig, răspunse el. 

— Şi ce-i cu asta? Toţi băieţii se joacă. 

— Nu pot,.. mai adaogă Sandu, privindu-şi trist 
îmbrăcămintea. 

— Haide! 

— Sunt slăbuț îmbrăcat... n'am palton! 

— Ba eu am palton şi e căptușit gros... 

Şi Jenică o sbugheşte afară ca să-şi vadă de bucu- 
ria jocului ; iar Sandu, rămas singur în clasă, îşi vâră 
tâmplele între palme şi se porneşte pe un plâns cu 
sughiuri. „Nu tuturora le e dat să fie bogaţi ! fes- -foj 
zicea el. Dar pentru ce, Doamne, unii nau ochi să 
vadă depe veştmintele şi pe fața noastră durerea să- 
răciei? Şi de ce n'au ei nici urechi care să-i facă a 
înțelege din slăbiciunea şi tremurătura vocii noastre, 
cât suntem de trişti şi amărâţi?* 


* * 
* 


O săptămână întreagă cei doi tovarăşi de bancă 
n'au mai stat de vorbă unul cu altul. Jenică, vorbă- 
reţ cum era, a tot încercat să-l întrebz, ba de una, 
ba de alta; Sandu însă nu-i răspundea nimic, şi-şi ve- 
dea de lecţii. 

Intr'o bună zi, înciudat şi mirat de această pur- 
tare, Jenică îşi luă inima în dinţi şi zise: 

— Sandule, pentru ce nu vrei să mai vorbeşti cu 
mine? De câte ori te 'ntreb ceva, tu taci ca un mut! 

— Jenică dragă, e mai bine să fiu mut, decât să 
n'am ochi și urechi ca tine... 

— Cum, eu n'am ochi şi urechi? 

— N'ai. 

— Bă am, căci văd şi aud ca şi tine. 


— Nu cred. Dacă ai fi auzit şi văzut, ai fi ghicit” 


ce e în sufletul meu, ai putea chiar să ghiceşti ce-am 
făcut eu azi, fie bun, fie rău... 

Jenică rămase o clipă pe gânduri şi apoi zise: 

— Ai putea să ghiceşti toate astea ? 


URECHI * 


— Negreşit. 

— Ghiceşte-mi atunci mie. 

— Bun! 

Şi Sandu privind odată de susîn jospe Jenică, îi zisz: 

— Azi e Vineri. Ce fel de zi e asta? 

— Zi de post. 

— Tu ai înşelat pe mămica ta! 

— Nu... răspunse Jenică cu o voce a cărei sfii 
ciune n'a scăpat neprinsă de urechea lui Sandu. 

— Ba da, ai băut lapte pe furiș. 

— Ai ghicit. Ştii că eşti meşter? 

— La masă ai fost dojenit pe când îţi mâncai oul. 
E așa? 

— Aşa-i măi! Dar lămureşte-mă cum ai aflat? 

— Iaca aşa: Cu urechile mele şi cu ochii mei, 
te-am privit bine. O pată albă şi grasă, o pată de 
lapte zărită pe pieptul hăinuţei tale, m'a făcut să bă- 
nuesc că ai băut lapte. Fiind însă zi de post, m'am 
gândit că ai băut laptele fâră voia mamei tale şi ţi-am 


spus că aceasta ai făcut-o pe furiş. Tu mi-ai răspuns 


„Nu!“ Dar sfiiciunea cu care ai rostit acest „,nu“, 
n'a scăpat auzului meu și -atunci ţi-am spus cu în- 
drăzneală că ai furat lapte. Cine m'a ajutat să aflu 
acestea? Ochiul şi urechea! Cât destpre dojana pe 
care ai căpătat-o la masă, e deajuns să iei o oglindă, 
să-ți priveşti colțul gurii, unde ţi s'a uscat zeama cea 
galbenă a oului pe care l-ai mâncat Şi pata galbenă 
de pe tulpana hainei m'a făcut să-mi închipui că mama 
ta tva certat că nu știi să mănânci. Ei bine, mai cu- 
tezi acum să zici că ai urechi și ochi ca ai mei?... 
Aduţi aminte de săptămâna trecută... Dacă ochii tăi 
ar fi fost atenţi, ar fi putut să-mi vadă zâmbetul de 
bucurie nemărginită, zâmbetul care mi s'a ivit pe o- 
braz când m'ai poftit la joc, căci eram şi eu copil ca 
şi tine. Dacă ai fi avut ochi atenţi, ai fi văzut cum 
mi s'a încreţit fruntea de durere, la gândul că e frig 
afară şi m'ai zărit cum tremuram ; iar dacă ai fi avut 
şi urechi cu auz bun, numai din tonul- vocii mele: 
„sunt cam slăbuț îmbrăcat“, ai fi înţeles cât de groaz- 
nică e suferinţa cuibărită în inima mea din pricină că 
sunt un copil de oameni săraci. 

— Nu mai spune, drrgă Sandule. E dureros ce 
spui tu! 

— Lasă-mă să sfârşesc... Şi în urmă, ca să le pui 
vârf la toate, sărind cu nepăsare întrun picior, ve- 
sel şi mândru, mi-ai repezit în inimă și cea mai ve- 
ninoasă săgeată, spunându-mi : „Eu am palton căptu- 
şit gros !“ Şi ai tugit la joacă, iar eu am rămas în 
clasă şi am plâns, am plâns amarnic !... 


PENTRU CEI CURIOȘI 


Un lucru curios pe care toţi îl ştiu dar nu-i 
dau importanţă ; la păsări, birbatul e mai vorbăreţ 
decât femeia. Exact contrariul se întâmplă la anima- 
lele cu două picioare. 


~ 


BĂIATUL CEL BUBOS $I GHIGORŢUL 


fost odată ca niciodată, 
etc. A fost odată un 
băiat. El, dela naşterea 
lui, se pomenise bubos. 
me Ce n'a făcut el ca să se 
curețe de bube? Dar în deșert. 
Băeţii la joc şi fetele la horă îl 
huiduiau şi fugeau de dânsul ca de 
o lepră. 

Şi fiindcă n'avea încotro el, 
biet, își înghiţea amarul și răbda. 
Nici tu joc, nici tu veselie, nici 
tu desmierdare. Se uita cu jind la 
ceilalți băeţi şi flăcăi, cum unii se 
înjurau jucându-se, cum alţii se 
sbenguiau cu fetele şi râmnea la 
dânşii. 

In toate zilele se ducea el la un 
puț de aducea apă pentru casă. 
Drumul însă îi era pe la curtea 
împărătească. Intr'o zi, când scoase 
apă, văzu în ciutură un ghigorț. 
Bucuria lui, că o să aibe în ziua 
aceia legume mai deosebite. Când, 
ce să vezi D-ta? peştele începu 
să-i vorbească : 

— PFlăcăule, aruncă-mă iară în 
puț şi nu-ţi face păcat cu mine, 
că mult bine ţi-o prinde şi eu 
vr'odată. 

Băiatul se minună de asta; cum 
de să vorbzască un peşte. Simţi el 
că trebue să fie aci la mijloc ceva 
năsdrăvan şi-i dete drumul în puț. 

Fata împăratului nu voia cu nici 
un chip să se mărite. 

Ce nu, făcu bietul tată-său, ce 
nu drese, ca să-și dea fata la casa 
„ei, dară ca s'o înduplece, ba. Ei 
nu-i da inima să-și lege capul cu 
nici unul din peţitorii ce veneau 
să o ceară, deşi trei erau împărați 
şi fii de împărați. 

Băiatul cel bubos, însă, de câte 
ori trecea cu cofa la apă și ea era 
la fereastră, vedea că îi tot râde. 
El nici că se gândea că pentru 
dânsul se punea la fereastră şi că 


8 


îl pândea până ce trecea; ci socotea 
că aşa este de felul ei cu zâmbetul 
pe buze. Pasă-mite fata împăratului, 
ori că cunoscuse că el o să fie un 
om frumos, ori că o trăgea aţa ca 
spre ursitul ei. 

Azi aşa, mâine așa, până ce 
într'o zi, îl chemă de vorbi cu el. 
Să se prăpădească băiatul de ruşine 
când văzu că pe dânsul îl cheamă! 
se făcu roşu ca sfecla, se zăpăci 
până într'atâta de nu ştiu deo- 
camdată să zică nici două boabe 
legănate. Atât de mult se fâstâ- 
cise el. 

Apoi ţiindu-şi firea şi luându-și 
inima în dinţi, dete nişte răspunsuri 
de merse fetei tocmai la inimă. 

Vezi că şi vorba lui ca şi a 
fetei era vorbă cu lipiciu, dragul 
neichii ; fetei îi tâcâia inima nu-i 
tâcâia, dară lui ştiu că-i tâcâia de 
sta să-i iasă afară din piept. Şi 
dintr'acel minut nu ştiu ce fâcea 
el, nu ştiu ce dregea, că se pome- 
nea, fără voia lui, trecând pe la 
curtea împărătească, ia aşa, numai 
ca să treacă. 

El îşi uitase de peşte. Acum își 
aduse aminte de dânsul şi ducân- 
du-se la puț într'o zi, se uită înă- 
untru şi zise: 

— Peşte, peştişor, Ghigorţule 
dragă, mi-ai zis că ai să-mi prinzi 
bine odată,  rogu-te scapă-mă 
de bubele astea urâcioase şi îm- 
puţite. 

N'apucă să sfârșească vorba bine 
şi ce să vezi Dumneata? odată îi 
căzură bubele şi rămase curat şi 
luminat ca un puiu de brad. 

Când l-a văzut fata de împărat 
aşa de mândru şi frumos, nu s'a 
mai putut opri şi l-a sărutat. Vezi 
că inima îi da brânci către dânsul 
şi se bucură, nevoe mare, că pu- 
sese ochii pe un așa boboc de 
flăcău. 


Ea, frumoasă de pica, el frumos 
ca un bujor, văzu că sunt numai 
buni de a se lua în căsătorie şi 
ducându-se la împăratul, tatăl său, 
îi zise: 

— Tată, eu mi-am găsit logod- 
nicul. Nu ştiu dacă ţie îţi place 
ori ba; dară mie îmi sfârâie inima 
după dânsul. 

— Cum & poate să-mi faci tu 
astă ruşine, fata mea? Unde ai 
mai auzit tu ca o fată de împărat 
să ia de bărbat pe un fluieră-vânt, 
golan şi fără nici un căpătâiu? 

— Tată, poate să fie sărac, 
poate să fie golan, cum zici D-ta; 
dară este un om de omenie, deștept 
şi apoi mie îmi place. Eu am să 
trăesc cu el. Pe el îmi zice inima 
să-l iau. Dacă nu vei voi să mă 
însoțeşti cu el, să ştii cu hotărire 
că pe altul nu-l iau odată cu 
capul. 

Dacă văzu tatăl fetei, împăratul, 
că fie-sa pusese piciorul în prag și 
nu voia nici în ruptul capului să 
ia pe altul de bărbat, mi i-a luat 
binişor pe amândoi, i-a băgat într'o 
butie şi i-a dat pe gârlă. 

Ei începură a se boci şi a plânge 
de mi ţi se rupea rărunchii. El, 
biet nevinovat, păţea necazul după 
urma fetei împăratului, căci el nici 
nu-i bătuse capul, ba nici că vi- 
sase că o să ia de nevastă pe fata 
împăratului. 

Văzând însă că cu boceala nu 
o scoate la nici un căpătâi, se ru- 
şină singur de sine, cum de să se 
arate el, cruce de voinic, aşa puţin 
la inimă când se întâmplă de căzu 
în nevoe; şi începu a se gândi, ca 
ce ar face să scape de primejdie. 

Când, odată îi veni în gând 
Ghigorţul şi zise: 

— Ghigorţule drăguţ, acum să 
te văd! Mi-ai dat dovezi de năz- 
drăvănia ta. Ştiu că poţi multe. 


END 


4 


» 


Scapă-mă de nevoia în care am 
căzut. 

Abia îi ieşi din gură vorba cea 
din urmă şi ce să vezi dumneata? 
dintr'o păcătoasă de butie, unde 
mi se făcu un palat, de nici împă- 
ratul, tatăl fetei, nu avea așa palat 
bogat şi împodobit cu de toate 
-frumusețile lumei. Atât numai, că 
butia ajunsese la mare şi acest palat 
acolo se înființă. 

Mai gândi odată băiatul cel bubos 
la Ghigorţ şi dori ca palatul să se 
strămute într'o pădure, 

Dorinţa lui se împlini numai cât 
a te şterge la ochi. 

Dar aşa palat măestru, nici că 
s'a văzut, măre. Toate lucruşoarele 
dintr'însul erau puse la rânduiala 
lor şi toate îmi vorbeau ca nişte 
năzdrăvane. j 

Ei acolo au făcut nunta. Față 
la nuntă au fost: fiarele pădurii, 
copacii cei măreți, floricelele cele 
frumoase, pasările văzduhului şi 
stelele cerului, împreună cu Sfânta 
Lună. 

Trăiau acolo ei ca în sânul mu- 
mei lor. Unde să auzi la dânşii 
ceartă, ferit-a sfântulețul să vezi 
la dânşii neunire. Căci. diavolul 
vrajbei nu cuteza să-şi vâre coada 
între ei. 

Şi aşa petrecând ei, căsătoria lor 
fu binecuvântată cu un copilaș; ce 
se născu împlătoșat cu un piept 
de aur. Mumăssa, fata împăratului, 
cum îl văzu așa, se sperie, și îi 
pute gând rău. 

Dar fiind rodul pântecului său; 
îi fu milă să-i facă de petrecanie- 
Se duse deci de-l puse întrun 
pom înalt și îl năpusti acolo. 

Venind ursitoarele, ele ursiră pe 
copil că va ajunge un om mare; 
că va ridica tulpina din care eşise 
mă-sa, la mare mărire; că hrana 
i-o va aduce o pasăre; că va întâm- 
pina un zabrac bun dela ai hră- 
nitoarei sale, din care va scăpa cu 
faţa curată; apoi că va fi povăţuit 
de o altă pasăre. 

Şi în adevăr, chiar de a doua 
zi începu a veni un vultur în toate 
zilele şi a-i aduce de mâncare. 

In vremea aceasta, împăratul, 
tatăl fetei, plecase la vânătoare cu 
o mulțime de curteni slujitori și 
vânători. Şi vânează ici, vânează 
colea, se depărtează de oamenii 
săi, pe nebăgate în seamă. Cum, 
cum, el se rătăci, rămânând numai 
cu credincerul său. E! ce te faci 


tu acum? căci seara se apropia și 
loc de repaus nu este și casă de 
de găzduit nici pomeneală. 

Tot bâjbâind “ei prin amurg, 
deteră peste palaturile băiatului c 
bubos. Cum ajunseră, descălecar 
şi voind să lege căpăstrul calului 
de propteaua porţii, acesta, îi în” 
fruntă, zicânduile : 

— De, mă neghiobilor: da ce, 
aici legaţi voi caii? locul cailor 
este la grajd. 
¥ Împăratul rămase stâlpit de mi- 
rare. Şi apoi îi veni şi cu ruşine, 
cum el, împărat, să fie mustrat de 
o proptea. 

Şi tot strângând pumnii şi diaţii 
de necaz, se plimba de colo până 
colo pe dinaintea porţii, ca să se 
mai răcorească niţel și să-şi astâm- 
pere necazul. 

Bubosul văzu pe fereastră că tot 
umblă pe dinaintea porţii nişte oa- 
meni, lucru ce nu mai văzuse el 
de când intrase în butie. Cobori 
scara palatului şi veni la poartă 
de pofti pe aceşti călători înăuntru 
şi-i ospătă ca pe nişte oameni de 
omenie şi rătăciţi. 

Stăpânii palatului cunoscură pe 
împărat, dară el nu-i cunoscu pe 
dânşii! vezi că nici nu-i trăznea 
lui prin cap ca el să mai tră- 
iască. 

Impăratul nici n'avea vreme să 
se minuneze de ceea ce văzu în 
acele palaturi. N'apucă să privească 
cu, băgare de seamă la lucrurile ce 
mergeau singure şi-şi ficeau slujba 
şi sta să asculte la altele care 
vorneau şi se îmbărbătau una pe 
alta la lucru. Masa se puse în li- 
nişte și cu bună rânduială. Toate 
îşi aveau vătaful lor: tacâmurile 
mesei, trăncălăile dela bucătărie, 
aşternuturile, măturile de casă şi 
de curte, grajdurile, curtea, toate 
erau cu rânduelile lor. 

După ce ospătă ca un împărat, 
a doua zi plecară vânătorii cei ră- 
tăciţi. Găsind o potecă care îi 
scoase la luminiş, de unde cunoscură 
drumul, împăratul plecă la curtea 
lui cu hotărîre desăvârşită de a pune 
gonatici care să afle ale cui etau 
palaturile acelea din cuprinsul îm- 
părăţiei sale şi despre cari nimeni 
nu-i povestise nimic. El avea de 
gând ca să poruncească mai apoi 
să i-l aducă lui acolo. 

Vulturul urma a hrăni copilașul 
lepădat de mă-sa şi pus în copac, 
care creştea repede ca o floare, 


până ce într'o zi se ţinu vulturoaica 
după dânsul, să vază unde tot vine 
el. Cân privi ceeace făcea, îşi 
'sburli penele de pe dânsa şi puse 
gând rău copilului. Ea se ascunse 
şi stete acolo până ce plecă vul- 
turul. 

Cum se duse el, vulturoaica 
veni la copil şi cu pliscul începu 
a ciocni în pieptul copilului, ca 


"să-i mănânce rărunchii. Pieptul 


fiind tare, pentrucă era, cum zisei, 
de aur, nu-l putea sparge aşa les- 
ne. Copilul cum simţi ciocăniturile 
vulturoaicei, întinse mănuşiţele, 
par'că lar fi învăţat cineva, apucă 
pe vulturoaică de gât şi strânse, 
strânse, până ce o sugrumă şi 
căzu jos moartă. eta] 

Atunci şi copilul coborându-se 
din copac, o apucă razna pe câmp. 
In cale se întâlni cu un cocor. 
Cum îl văzu, se împrieteni cu el. 
Cocorul, dând peste o așa bună- 
tate şi frumuseţe de copil, nu se 
mai îndură a se deslipi de dânsul 
şi trăiau împreună în cubul lui. 
Găsind o carte pe unde colinda 
Cocorul, o aduse băiatului, şi a- 
cesta învăță să citească și să scrie. 

După ce se mai mări băiatul, 
Cocorul îl învăţă a face o luntre, 
cu care se învăță la mânat. Mai 
târziu el îl şi întrecu în  meşteșu- 
gul de a mâna luntrea şi îi plim- 
ba şi pe dânşii. 

Plimbându se el aşa pe apă, a 
zărit palaturile tatălui său. A cer- 
cetat ce era aceea şi a aflat că 
acolo trăeşte o pereche de oameni. 
El sa dus să facă cunoştinţă cu 
dânşii. Acolo, din, una, din alta, 
se dară în vorbă şi despre copii, 
şi el află că el este copilul lor. 

După aceasta părinţii îl rugară 
-să rămâie cu dânşii. El nu voi; 
vezi că ursita îl trăgea în altă 
parte. 

Se puse în luntre şi ieşi la lume. 
Aci dacă ajunse, dete peste pala- 
turile împăratului, tatăl măssii. 

Cum îl văzu împăratul, nu ştiu 
ce, par'că îi zicea să ia în nume 
de bine pe acest june, iară lui, 
fără să ştie de ce, îi tâcâia inima 
de bucurie. Vezi că, măre, sângele 
apă nu se face și rubedenie la ru- 
bedenie trage ca acul la magnet. 

El intră în slujbă la Impăratul. 
Şi isprăvile ce aduse împărăției 
prin iscusinţa lui, făcu pe Impărat 
să aibă pe acest tânăr mai de 
aproape al său. 


Fiind tot pe lângă Impăratul și 
văzând adesea pe fata împăratului, 
— căci după surghiunirea fetei celei 
mari, dobândise împăratul altă 
fată — îl bătu gândurile să se 
întinză după dânsa şi nu greşi; 
căci şi ea pusese ochii pe dânsul. 
Intr'o zi se încumese a-i face cu 
mustaţa ; dară cam cu sfială: ea se 


uită galeş la dânsul. Azi aşa, mâine 
aşa, până ce într'o zi merseră 
amândoi înaintea Împăratului. Dă- 
dură în genunchi, mărturisiră că 
sunt îndrăgiţi şi se rugară de îm- 
păratul să-i căsătorească. 
Împăratul care ştia de patarama 
celei dintâi fete, nu se împotrivi 
nici o cirtă de timp, ci ştiind şi 


pe băiat deştept şi ager la minte, | 


puse de le făcu un pui de nurtă 
de ştiu că se duse pomina. 

Apoi fiind şi bătrân, se cobori 
din scaunul împărăției şi îi urcară 
pe dânşii, cari domniră cu omenie 
câte zile avură. 

Şi încălecai pe o şea, de vă spusei 
d-voastră aşa. 


o..ocooeoooooooococoooooovoooovoooobooooooc9000 00090009000000o00ce000000oo0o0ooo0oooooooooose 


„SA DAT JOS LA STAȚIA CEALALTĂ“ 


NUI oarecare francez 
ii murise unchiul său. 
El murise la Paris şi 
trebuia să-l înmormân. 
teze tocmai la Marsi- 
lia. Dar morţii nu pot fi transpor- 
taţi pe căile ferate decât într'un 
vagon special. Astfel de vagon 
costă mulți bani, iar nepotul răpo» 
satului vroia să facă economii. 

Se gândi, aşa dar, la şmecheria 
următoare : îl îmbrăcă pe unchiul 
său, ca şi cum ar fi fost viu, îl 
puse într'o trăsură alături de dân- 
sul şi se duse la gară. Acolo che- 
mă doi hamali cărora le zise că 
unchiului său îi s'a făcut rău şia 
leşinat pe drum până la gară şi 
de aceea să-l ridice pe braţe şi 
să-l urce cu toată băgarea de seamă 
în tren, căutând un compartiment 
unde să nu fie alţi călători. 

Hamalii făcură așa şi-l aşezară 
pe omul despre care nici nu ştiau 
că e mort într'un compartiment a- 
proape de fereastră. După aceea 
nepotul său îi aşeză ochelarii pe 
nas, îi puse în mâini un jurnal 
desfăcut şi căută să-i dea o pozi- 
ţie cât mai bună. El însuşi o şterse 


apoi în alt vagon. 


Dar puţin mai înainte de a porni 
trenul, un călător englez intră în 
acelaş compartiment în care era 
mortul şi se aşeză chiar drept în 
faţa lui, şi scoase și el un jurnal 
şi începu să citească, 

Trenul se puse în mișcare. Merse 
aşa cât merse, când iată că lao 
cotitură vagoanele fură puternic 
sguduite. Această zguduire făcu 
ca mortul din faţa englezului să-şi 
piardă echilibrul şi să cadă chiar 
drept peste englez. 

»Domnule::, îi strigă englezul 
răstit, împingându-l înapoi la lo- 


„cul său, „ține-te mai bine şi nu 


da aşa peste oameni !“ 
Ceva mai încolo altă cotitură, 


10 


altă zguduire a vagoanelor şi altă 
cădere a celui mort peste călăto- 
rul englez. K 

„Dar prea te `ntreci cu gluma“, 
îi strigă englezul şi mai supărat. 
„Eşti nebun sau beat?“ adăugă 
el, îmbrâncindu-l cu o putere şi 
mai mare. 

Insă, când la o nouă cotitură 
cel mort căzu din nou peste en- 
glez, acesta, scos din sărite, 
trânti un pumn așa de tare în bie- 
tul mort, încât se şi prăbuşi jos. 
Englezul acum se cam speriă şi 
vroi să-l ridice, dar care nui fu 
groaza, când văzu că nu se mai 
mişcă şi că e rece ca ghiaţa. 

„„Aoleu! lam omorât!“ strigă 
englezul, luându-se de păr“. Acum 
mă prinde, mă închide şi poate 
chiar mă osândește să fiu spânzu- 
rat!" 

Se gândea ce să facă, încotro 
să fugă şi să scape, când, uitân- 
du-se pe culoarul vagonului, văzu 
că nu e nimeni. ; 

Atunci îi veni altă idee. Des- 
chise fereastra compartimentului. 
îl ridică pe mort şi în fuga tre- 
nului îl aruncă afară. După aceea 
se aşeză din nou la locul să, ca 
unul care nici usturoiu n'a mân- 
cat, nici gura nui miroase. 

Trecură aşa mai multe ceasuri, 
fără să se întâmple ceva deosebit. 
Când trenul începu să se apropie 
de Marsilia, iată că nepotul răpo- 
satului veni să şi-l caute pe un- 
chiul din compartimentul în care 
îl! aşezase. Dar stă, se frecă la 
ochi, se miră şi nu putu înţelege 
în nici un fel cum se face că un- 
chiul său nu mai e acolo unde/l 
pusese. 

„Domnule, îl întrebă el pe en- 
glez, nu ştiţi ce sa făcut cu că- 
lătorul care stătea aci în fața 
d-voastră ?* 


— S'a dat jos la staţia cealaltă, 
îi răspunse englezul foarte liniștit 
şi fără să-şi ridice măcar ochii de 
pe jurnalul care-l citea. 


COPILUL ŞI CÂINELE 


Era odată un copil care avea 
un câine foarte mare şi despre 
care spunea mereu: 

„Este al meu, pot să fac ce 
vreau cu el“. 

Intr'o zi ducându-se la plimbare 
cu barca tatălui său pe râul din 
apropiere, luă şi câinele 'cu dânsul, 

Depărtându-se de mal, un gând 
urât îi veni: 

„Dacă aşi încerca să înnec câi- 
nele? De altfel eu sunt stăpânul 
lui şi doar el nu-i un om. Ca să 
scape de înnec ar trebui să înoate 
prea bine, râul este foart lat aici“. 

Luând câinele în braţe, voi să-l 
arunce în apă, dar era prea greu 
pentru cei doisprezece ani ai săi 
şi când se aplecă pe marginea băr- 
cei ca să-l arunce, îşi pierdu e- 
chilhbrul şi căzu cu câine cu tot 
la fund. 

Câinele care ştia să înoate bine, 
nu putu să lase pe micul și iubi- 
tul său stăpân să se înece. 

Afundându-se în apă, apucă co- 
pilul de hăinuță, puternic cum era, 
înotând şi luptând din greu cu 
apa, aduse copilul la țărm. 

Când, după un lung leşin, bă- 
iatul deschise ochii, găsi câinele 
veghind lângă dânsul. 

Această întâmplare arată că rău- 
tăciosul copil, voind să facă un 
rău numai pentru plăcerea de al 
face, câinele i-a întors binele pen- 
tru rău. 


P. ISPIRESCU = = 


Rana tei ata Pi E Mee 


æ TAȘULA: REGELE ȘTRENGARILOR * 


E AM cunoscut în curtea brutăriei, unde 
instalasem, noi, cei din ulița Brişca- 
iii rilor, cazarma regimentului. 

In fundul curţii, întrun şopron pe 
md jumătate dărâmat, alături de lăzile 
pline de gunoi și în vecinătatea a două moviliţe 
de nisip, găsisem cu cale să facem arsenalul ar- 
matei. Ziare vechi, prăjini, crătiţi găurite, coceni 
de porumb, sâmburi de piersică şi pietroaie e- 
rau îngrămădite una peste alta; material trebu- 
incios pentru fabricarea de muniții necesare ar- 
matei care avea să lupte cu înverșunare contra 
Ciubotarilor. 

Când lam văzut întâia oară pe Taşula, măr- 
turisesc sincer, eu care aveam faima unui erou, 
nvam speriat rău. Inalt, cu barba mare, neagră 
şi încâlcită, cu părul vâlvoi, îmbrăcat în ițari şi 
de jos şi până sus, adică dela unghiile picioare- 
lor şi până în vârful capului, una era de făină. 
Alb, alb ca o paiață sulemenită, din acelea pe 
care le văzusem în circul ce venea de sărbăto- 
rile Crăciunului. Avea doi ochi mari, rotunzi şi 
luminoşi şi buni şi vorba lui parcă era unsă cu 
miere. Vorbea puțin răgușit, dar era vesel, ne- 
astâmpărat și nebunatec ca un copil. Era în mij- 
locul nostru ca un urs alb, în mijlocul unei turme 
de miei cu blană pestriță ori neagră-cărbune. 

A împărțit întâi bomboanele dintr'un cornet 
lung, apoi a dat câtorva din noi câte un bănuț 
şi după aceea ne-a spus: 

— Haideţi acum să ne jucăm de-a hoţii și 
sergenţii. Noi, răspunseră în cor: 

— Nu! nu! 

— Atunci, nu-i supărare. Mă pisoiule, tu ăla 
de acolo, scoate mâna din nas. 

— De-a baba oarba? Ori vreți mai bine să 
ne jucăm cu arșicile. Uite, am vreo două. Dar 
mai cumpăr eu .. 

Câţiva am râs, să-l necăjim ca de obicei, eu, 
care eram mai marele lor, le spun: 

— Nu. Ne pregătim de războiu. Licăm'a bă- 
tut rău când m'a prins prin mahalaua lui. S'a 
dus cu ei. Acu strângem coceni și pietre şi a- 
vem să le arătăm lor!.. 

Taşula deschise ochii mari şi râse cu hohote. 
Se scărpină după ureche, apoi cu mâinile şi cu 
privirile ne strânse în jurul lui și ne spuse: 

— Bun! Dacă-i aşa, să vă aranjez eu. Ca în 
militărie! că eu ştiu; am fost soldat și nu-i 
aşa... voi de unde să știți mai mult ca mine? 
Na! sunteţi toți la o laltă înalți ca o lopată. Vă 
dau bani, vă aduc hârtie şi făină să faceţi pap 
ca să lipiți coifurile, vă fac săbii, pistoale și poate 
chiar şi tunuri. li batem de-i rupem... 

Noi am prins să ne înveselim. Râdeam și to- 
păiam întrun picior şi nu mai știam ce să fa- 
cem de atâta noroc ce,a dat pe capul nostru. 

Unul începu să ţipe. 

— Eu, eu, eu sunt căpitanul. Uite mușchi! 

— Da, ca la un şoarece, râse Tașula. 


— Gică să fie tunarul!! 

— Eu vreau să trag cu praştia. 

— Și eu vreau! 

Taşula avea ochii înlăcrămați de voioşie. 

Noi, mai-mai să ne încăierăm din ceartă lao 
bătaie în toată regula. 

Două zile am muncit pe nerăsuflate. Tașula 
nu știa ce să mai facă. Strânserăm un noian de 
muniții. In două lăzi de zahăr, am depozitat 
toate gloanţele și granatele, adică cocenii de po- 
rumb şi cornetele cu praf. 

Ulița ciubotarilor era în fierbere. Aflaseră de 


- războiul care era gata să se deslănțuiască şi fă- 


ceau și ei pregătiri de luptă. 

Tașula muncise mai mult. Armata cra echi- 
pată gata de atac. Nu-i lipsea nimic. Totuşi mai 
era ceva. Nu se făcuse instrucţie. Ne alinie pe 
două rânduri, unul după altul, așezați după mă- 
rime şi aproape o oră întreagă făcu cu noi in- 
strucție. La un moment dat obosirăm și noi şi el. 

—- Drepți! Nu mișca în front. Costăchel, patru 
zile garda pieţei, fiindcă ai râs în fața superio- 
rului. Drepţi. Nici unul nu mişcă! Se aude? Ai?.. 

Căuta să se ţie serios. Ochii lui buni. îl 
trădau însă. Râdea sub mustăţile țepoase, de-şi 
muşca buzele. 

— Măi ştrengarule, stai drepți! Ţine capul 
sus. Nu mișca! Mă ăla cu chipiul pe o ureche, 
trei zile carceră. Plutonier ia-l la bătaie. Marş !.. 

Noi eram serioşi afară din cale. Așa cum se 
cuvine să fie ostaşul înaintea luptei. 

— Va să zică măi ștrengarilor, mâine e răz- 
boi ! 

— Aveţi voi rege? Voi nu știți că regele trebue 
să stea în capul armatei ? 

— Nu! N'avem încă. 

— Apoi, dacă vreţi, am să fiu eu regele vos- 
tru. Câştigaţi bătălia la sigur. 

Eu care eram căpitanul, dădui ordin să se strige: 

— Ura! Ura! Ura! trăiască regele ştrengarilor!.. 

* * 
* 

Taşula ne-a sărutat pe fiecare în parte, ne-a 
dat bomboane, un pumn de stafide, câte un ban 
şi ne-a gonit acasă că se înserase şi el trebuia 
să intre să frământe toată noaptea pâinea. 

A doua zi, avea să fie lupta cu Ciubotarii. 

Războiul nostru cu armatele dușmanului să- 
lășluite pe câmpiile uliței Ciubotarilor, a ţinut 
până noaptea târziu. Victoria a fost a noastră, 

Dar cu altă ocazie vă voi povesti-o şi pe asta! 


11 


CALUL, VULPEA ȘI LUPUL - 


Lupul se plimba cu vulpea în căutarea 
unei hrane gratuite, când zăriră un cal. 
Curios animal pe care nu-l mai văzuseră 
niciodată. 

— E mare, — zise lupul, — de opt 
sau zece ori mai mare ca unul din noi. Nu-i nimic 


h 


de făcut. 
— Aşteaptă : să încercăm cel puţin să aflăm ce 
fel de rasă de animal e şi cum se numeşte, — zise 


vulpea. Şi se apropie puţin. 

— Bună ziua dumitale. 

— Bună ziua. 

— lertaţi-ne îndrăsneala, dar suntem de curând 
prin aceste părţi, de aceia am vrea să ştim, dacă e 
permis, dumneavoastră, care sunteţi atât 
de maestos şi frumos animal, cum vă 
numiți. 

— Vreţi să aflaţi numele meu? 

— Tocmai. 

— Nu-mi aduc aminte. Totuşi este 
scris pe piciorul stâng, pe copita dinapoi. 
De vreţi, puteţi să-l citiți... 

— Să văd?— zise cu voce înceată lupul. 

— Aşteaptă, — murmură vulpea, — treaba aceasta 
nu mi se pare prea curată. 

Nu ştiu unde am citit că într'un caz similar un 


Mă duc să vânez găini. 


— 


OI = NNA ASA 
lup a primit o frumoasă lovitură de copită peste 
bot! 

Ei zise calului: 

— Cu mare plăcere, domnule cal, ne ducem să 
ne luăm ochelarii de acasă şi ne vom întoarce. Căci 
ştiţi, suntem cam miopi; patru dioptrii. 

Intr'adevăr sosiră după o oră. 

Vulpea sta îndărătul lupului. 

— Gata! ne daţi voe? 

— Cu plăcere; citiți. 

Zicând aceasta ridică un picior din acele copite 
care atunci când pleznesc, aduce doliul într'o întreagă 
familie. Dar deodată calul scoase un nechezat de 
durere. Piciorul rămăsese prin într'o capcană, de felul 
celor care se întrebuințează la prinsul 
animalelor mari. 

— Daţi-mi drumul! numele meu este 
Cal, — strigă nenorocitul. 

—  Fericiţi să facem cunoștință 
cu dumneata. Dar vom vorbi după 
` masă, — răspunse vulpea. Şi fácu cu 
ochiul lupului care se repezi. 

— Ce parte să-ţi rezerv? — întrebă acesta pe 
prietena vulpe, cu gura plină. 

— Niciuna, mă duc să vânez găini. 


7 
s7 


PLANTE 


N regiunile calde şi aride ale Americei și mai ales 

ale Mexicului cresc puternici Cactuși de dimen- 
siuni impresionante. Sunt plante groase și de forme 
curioase, adeseori învelite într'o coajă tare, prevăzută 
cu ghimpi formidabili, care sunt -foarte utili apărărei 
ei contra erbivorelor. 

Planta prin ghimpi, prin umflăturile ei, face tot ce 
poate ca să împiedece evaporarea.. Căci în aceste 
locuri unde seceta poate să ţie chiar un an, şi unde 
soarele este cumplit de ar- 
zător, evaporarea este peri- 
colul de moarte ce le ame- 
nință. De aceia Cactușul 
ca şi alte plante groase își 
constituesc chiar o rezervă 
de apă pe care o va fo- 
A losi altă dată şi pe care o 
ien face la momentul ploilor. 

WA Plantele n'au frunze tot 
A 


a ANG 


ve 


(TA 


E) WLA pentru a nu lăsa prin ele 
4/41] să se evapore apa, iar 
rădăcinele ei sunt extinse 
în suprafață şi totdeodată 
adâncite în pământ căutând 
unica umiditate ce va întâlni. Aceste vegetale se mai 
apără de evaporare şi printr'un strat de ceară care le 
acoperă complect. 


\ 

Hi RRN 
(li 

` 


E UE foita WAD 
ASLA 


tatai 


12 


CIUDATE 


Florile Cactuşilor sunt deobiceiu mari și foarte 
frumoase dar durează foarte puţin. 

Aci este reprodus Echinocactus  ingeus care 
ajunge la dimensiuni impunătoare. Acest cactus şi 
alte plante similare, curăţite de ghimpi tăiaţi în felii 
cârnoase şi suculente, sunt o adevărată providenţă 
pentru caii din acele aride regiuni. 


— Mă iubeşti Coco? 

— Da mătuşică: de a 
doua zi de când ai venit 
în casă. 

— Şi de ce nu din prima 
zi ? 

— Pentrucă în prima zi 
aveam de făcut o lecţie 
foarte grea la matematică 


şi n'aveam timp. 


Să 


FP 


= 
— 
g 


LA TEATRU 


a 


ORIZONTAL; 1) Al patrulea 
perete al scenei, mobil. 6) Come- 
die cu gesturi la Romani. 7) Fiinţă 
superioară. 8) Două litere ce în- 
semnează linişte şi le auzi mai în 
în toate sălile de teatru. 9) Cala- 
pod de cismar. 11) Arbore fruc- 
tifer. 13) A apărea pe scenă. 15) 
Picturile care dau iluzia realităţii, 
pe scenă. 18) Operă cu subiect co- 
mic şi parolist; muzică uşoară. 22) 
Notă muzicală. 25) Cel teatral în- 
cepe la 15 Septembrie. 


VERTICAL: 1)  Ghiduşul ‘din 
piesele de teatru engleze. 1) A 
urla pe scenă. 4) Noroiu (dr). 
5) A împlânta o mlădiță întrun 
pom. 9) Pe ele joacă actorii. 10) 
Cum iese un negru din Marea Ro- 


şie ?!.. 14) Vasile Rădulescu în 
monogramă. 16) Ceea ce trebue să 


spună artistul pe scenă. 17) Tre- 
bue să-l ai ca să te poţi duce la 


un teatru. 19) La revedere. e 20) 
A doua pe portativ. 21) Nici a 
mea și nici a lui. 


ooo 
Logogrif 


Cuvântul de 5 litere înseamnă 
foaie de hârtie patrată. 

Fliminând câte o literă ini- 
ţială, veţi obţine : 

1) Vas de pământ. 2) Balaur 
din Oltenia. 3. Notă muzicală. 4) 
Consoană. 


Deslegările jocurilor din 
nr. precedent 


E toamnă : tuf, pic, a, i, l,a, 


, 80, Oa, par, uda, o, i, a, 8, ta,st. 


one, rae, p, O, a, r, al, rouă, mn, 
op, noroiu, os, galoş, amară. 
Cuvinte potrivite și încruci- 
şate : Cam, r, a, pipă, l, urmă, l, 
un, ca, |t' aurar, ţ, e, a, r, noe. 
Fagurele : raniţe, mărunt, na- 
mila, albina, bureţi, oferea, fagure. 
Intrebare: Nil-lin; Enigmă: 
drac-ie : drăcie. Ghicitoare: ogoa- 
ra; Romb: m, caş, Marţi, şti, i. 


e 2 © 
Labirint 


Pe ce drum poate câinele nos- 
tru să ajungă la moară? 


ORIZONTAL: 1) Fluviu în 
Franța. 4) Bubă cu puroiu. 6) 
Tren (Olt) 7) Cei mai buni au- 
tomobilişti. 10) Vas de pământ. 
11) Deschizături mici în piele. 12) 
In acest chip. 13) Numeral. 15) 
Luminează calea automobilului. 18) 
Este de 300 de ori mai dulce ca 
zahărul. 


VERTICAL : 1) Patruped mo- 
dern : bea benzină şi ulei! 2) O- 
raş în Spania. 3) Când maşina ră- 
mâne în loc. 5) Sentiment ce-l re- 
simţi când eşti în limuzină faţă de 
cei ce merg pe jos. 7) Inlocueşte 
de multe ori benzina la maşini. 8) 
Loc de plimbare pentru cei ce au 
automobil. 9) Cureluşă de meşină. 
14) Ține! 15) Notă muzicală. 16) 
Lucrez pământul. 17) Două litere 
din alfabet. 


Joc muzical 


LA, FA, LA, RE, MI, RE. 

Luându-se din fiecare notă 
muzicală câte o literă, veţi afla 
titlul unui cântec de St. Iosif. 


0 oo 
Joc simplu 


Se dau următoarele cinci litere : 
A A ANIR dR 

La aceste litere mai adăugați una 
straină, ca să puteți apoi, aşezân- 
du-le într'o ordine oare-care, să aa 
flaţi un munte foarte cunoscut. 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Urme neliniştitoare 


INN noaptea de 27 spre 28 Aprilie, vremea 
se schimbă, termometrul scăzu simţitor 
şi locuitorii din Docfor's House simţiră 
frigul care se furişa sub aşternuturile lor. 

DI Acest frig anunţa sfârşitul viscolului și 
doctorul se bucura că ocupaţiunile obişnuite vor fi 
reluate : vânătoarea, excursiunile, recunoaşterea ţinu- 
tului, că va pune capăt singurătăţii şi uritului. 

A doua zi, doctorul se sculă de vreme şi îşi croi 
un drum printre ghețarii îngrămădiți până la conul 
cu Farul. 

Vântul bătea din spre Nord, cerul era senin, pân- 
zele albe de zăpadă ofereau piciorului un covor tare 
şi rezistent. 

Prima grijă a celor cinci tovarăşi, care iernară în 
Docfor's House, a fost să lbereze casa de grămezile 
de zăpadă, care-o năpădiseră. 

S'a început mai întâi prin măturatul zăpezilor, apoi 
să redeie edificiului o formă arhitecturală. 

„După câteva ceasuri de muncă încordată, pământul 
de granit apăru, iar cărările la magazia de provizii şi 
pulberărie deveniră iarăşi practicabile. 

Insă cum, sub aceste climate nesigure, 
fi putut să reînceapă dintro zi într'alta, 


viscolul ar 
făcură o 


nouă provizie de alimente pe care le transportă în. 


bucătărie. 

Nevoia de carne proaspătă se făcea simțită de 
către aceste stomacuri hrănite numai cu carne sărată; 
vânătorii fură deci însărcinaţi să modifice sistemul de 
alimentare și tocmai se pregăteau să plece la vânat. 

Cu toate acestea, sfârşitul lui Aprilie nu prea 
aduce primăvara polară, ceasul reînvierii nu sunase 
încă. Mai trebuia să treacă cel puțin şase săptămâni, 
căci razele soarelui prea slăbite, încă nu puteau să 
moaie aceste câmpuri de zăpadă, ca să ţâşnească din 
pământ plăpândele produse ale florei boreale. Se te- 
meau că animalele au să fie rare, totuși vreun iepure 
sau vreo vulpe tânără poate să le iasă în cale 
şi vânătorii se hotărâră să vâneze orice le-ar cădea 
în bătaia puștii. 

Doctorul, Altamont şi Bell se însărcinară să explo- 
reze ţinutul. 

După ce ridicară conul, ei se înfundară pe întinsa 
câmpie albă, însă n'avură nevoie să se îndepărteze 
prea mult, căci urme numeroase apărură la mai pu- 
ţin de două mile de fort. Ele scoborau până la păr- 
murile Băiei Victoria și parcă înlănţuiau Fortul 
Providenţei într'un cerc concentric. 

După ce cercetară aceste urme cu curiozitate, vâ- 
nătorii se priviră: 

— Ce zici? spuse doctorul, mie mi se pare limpede. 

— Da, foarte limpede, răspunse Bell, sunt urme 
de urși albi fără îndoială. 

Un vânat minunat, răspunse Altamont, dar care 
mi se pare că astăzi prețuieşte printr'o calitate... 


14 


— Care? întrebă doctorul. 
— Prin abundența lui, răspunse americanul. 
Ce vreţi să spuneţi? reluă Bell. 
Vreau să spun că aci sunt urmele a cinci urşi 
perfect distincte şi cinci urşi sunt cam mulţi pentru 
cinci oameni! 

— Sunteţi sigur de ce spuneți? reluă Bell. 

— Nu vedeţi chiar şi d-v? Uite, urma asta nu 
seamănă cu celelalte, ghiarele acestea sunt mai răslețe 
decât celelalte. Uite, laba unui urs mic. Comparaţi-le 


şi veţi găsi într'un cerc restrâns urmele a cinci 
animale. 
— Adevărat, zise Bell, după ce le examină cu 


băgare de seamă. 

— Atunci făcu doctorul, nu-i nevoie să ne exou- 
nem unei bravuri inutile, ci din contră ar trebui să 
luăm măsuri de apărare. Aceste animale sunt foarte 
înfometate, mai cu seamă la sfârșitul iernei, şi pot 
să fie foarte periculoase. Oare să fi descoperit ele 
prezenţa noastră pe această coastă? 

— Negreșşit, afară dacă n'am fi căzut pe un loc 
de trecere a urşilor: însă atunci pentru ce aceste 
urme sunt circulare, în loc să se piardă în zare? 
Uitaţi-vă ? aceste animale au yenit din Sud-Est, s'au 
oprit în acest loc şi au început aci, recunoașterea 
terenului. 

— Aveţi dreptate, zise doctorul, şi de sigur că au 
venit astă noapte. 

— Negreşit, poate şi alte nopţi, răspunse Altamont 
căci zăpada 2 acoperit urmele lor. 

— Nu, răspunse doctorul, e mai probabil că urşii 
au aşteptat încetarea viscolului; ei vor să ajungă la 
mare, cu intenţia de a surprinde vreo fo:ă, spre a o 
sfâşia. 

— Da, asta e, răspunse Altamont; de altfel e uşor 
să ştim dacă vor mai reveni şi noaptea următoare. 

— Ei cum? întrebă Bell. 

— Ştergând aceste urme pe o distanță oarecare și 
dacă, mâine, regăsim urme noui, e sigur că Fortul 
Providenței este ţinta acestor animale. 

— Bine răspunse doctorul, atunci vom şti cel pu- 
ţin la ce trebue să ne așteptăm. 

Cei trei vânători se puseră la lucru și răscolind 
zăpada, urmele dispărură pe o distanță de vreo sută 
de stânjeni aproape. 

— E ciudat cu toate acestea, zise Bell, cum aceste 
animale au putut să miroasă dela o astfel de distanță. 

— O, răspunse doctorul, urşii sunt înzestrați cu 
o vedere şi un miros extraordinar, apoi ei sunt foarte 
inteligenţi, poate cei mai inteligenţi dintre animale. 

— De altfel, reluă Bell, cine ne spune că în tim- 
pul viscolului, ei nu au avansat până la platou? 

— Atunci, răspunse americanul, de ce sau oprit 
astănoapte la această margine? 

— Da, nu-i un răspuns la aceasta, replică doctorul 
şi îmi vine a crede că puţin câte puţin ei vor strân- 
ge cercul recunoașterei lor în jurul Fortului Provi- 
denţei. 

— O să vedem, răspunse Altamont. 


— Acum să ne continuăm mersul, zise doctorul, 
însă să fim cu ochii în patru. 


(Va urma) 


KE 


x 


4 


> ui 


a 


DI ———O——=—] 
a_n 
O ———O——O—O—>= 


EI FEL DE FEL SS 


CUM 


Există în Anglia o Societate de 
“politeţe, ai cărei membri sunt co- 
pii săraci și bogaţi. Aceştia trebue 
să plătească în fiecare an, o taxă 
şi în afară de aceasta să iscă- 
lească că se angajează să urmeze 
regulamentul societăţii. 

Fiecare membru primește un 
carnet care are în față ur- 
mătoarea inscripțiune : „Ceeace ţie 
nu-ţi place, altuia nu-i face”. Ină- 
untru se pot citi următoarele re- 
guli de purtare: 

a) Reguli de purtare acasă: 
1. Ajută-ţi părinţii atât cât poți; 
2. Fii bun cu fraţii şi surorile tale; 
3. Nu fi egoist; împarte cu ceilalţi 
tot ce ai. 

b) Purtarea la şcoală: 4. Fii 
respectuos cu profesorii tăi; 5. Exe- 
cută regulamentul şcoli; 6. Nu 
copia compoziţiile camarazilor tăi; 
7. Nu sgiria tabla și banca cu 
briceagul; 8. Nu lăsa niciodată ca 
un altul să fie pedepsit în locul 
„tău, pentrucă aceasta este cea mai 
urită faptă; 9. Nu fi pârâtor. 

c) Cum să te porţi în recre- 
ații: 10. Nu căuta motive de 
ceartă; 11. Nu-ţi bate joc de ca- 
marazii tăi și nu le spune porecle 
ofensatoare; 12. Nu spune cama- 
razilor tăi grosolănii. 

d) Cum să te porți pe stradă: 
13. Când vei întâlni un cunoscut 


“ce trebuie să/l respecţi, salută-l 


n E 


îngrijit şi priveşte îngrijit şi mo- 
dest; 14. Nu înghesui trecătorii; 
15. Să nu mâzgiâleşti cu cretă zi- 
durile şi gardurile; 16. Să nu alu- 
neci ca pe ghiață pe trotuar şi nu 
arunca cojile fructelor ce mănânci, 
pe stradă. 

e) Cum să te porți la masă: 
18. Nu duce cuțitul la gură; 19. 
Gândeşte-te și la ceea ce doresc al- 
ţii, nu numaila ceeace-ți place ţie; 
20. Nu fi lacom; 21. Nu vorbi 
cu gura plină; 22. Nuţi pune 
coatele pe masă; 23. Buna cuviință 
Shae sfătuieşte că un copil nu tre- 
bue niciodată să fie obraznic cu 
ori şi cine ar fi, fie mai tânăr sau 
mai bătrân, sărac or bogat, să fie 
îndatoritor cu persoanele mai în 
vârstă ca dânsul, de a le face mici 


servicii, ca: să le deschidă poarta 
înaintea lor, de a le aduce pălăria, 
bastonul, un scaun, într'un cuvânt, 
să-i scutească de orice mică obo- 
seală ; 24. Când -un superior te 
opreşte ca să-ți vorbească, nu te 
acoperi decât atunci când îţi spune 
el să-ți pui pălăria în cap; 25. 
Ascultă cu atenţiune și nu între- 
rupe pe cel carei vorbeşte; 26. 
Când stai în picioare, nu e frumos 
să te strâmbi, să încrucişezi picioa- 
rele sau să te rezemi de o mobilă 
sau de un perete; 27. Stai drept 
şi priveşte drept în față pe cel 
ce-ţi vorbeşte; 29. Răspunde cu 
voce limpede şi nu uita să adaugi: 
„domnule”,  „doamnă”,  „,domni- 
şoară”, sau după: „da, nu, mul- 
țumesc”, să adaugi: „mă rog”. 

Acestea sunt principalele reguli 
pe care copiii se obligă prin scris 
si le observe şi cari sunt citite în 
fiecare săptămână, cu voce tare, 
la adunarea membrilor societăţii. 

Şi, pentru ca voi, cititorii noştri, 
să le ştiţi, în „Dimineața Copiilor” 
să le citiţi și recitiți şi cât mai 
bine să le folosiți. 


An 


i n. 
CUVINTE  INŢELEPTE 


Când pierzi agerimea, n'ai pierdut 
nimic în viață, când pierzi curajul 
ai pierdut jumătate, când pierzi 
onoarea, ai pierdut tot. 

O oaie râioasă molipseşte întreaga 
turmă. 

Unde se tăvăleşte un măgar, 
trebuie să rămâie urme de păr. 
Când măgarului îi merge bine, 
începe să se suie pe fiare şi-şi rupe 
piciorul. 

Mai bine un prieten sincer, decât 
mulţi fâţarnici. 

Cea mai frumoasă comoară a 
unui om în viață, e un prieten, 
dar comoara e a aceluia care va 
şti s'o păstreze. 

Când vrei să te cunoşti pe tine 
însuți, 'uită-te la cei din jurul tău. 

Când pe alții vrei să-i cunoşti 
priveşte o clipă sufletul tău. 


S Ă NE PURT Å M De ce nu mănâncă crocodilul 


găini 


O găină frumoasă şi grasă venea 
în fiecare zi la un râu pentru a 
se juca în nisipul depe marginea 
lui. Intr'o zi însă fu zărită de un 
crocodil, care se şi pregătea să se 
arunce asupra ei pentru a o mânca. 
Dar, deodată, găina strigă: „Stai 
pe loc, frate și pe coada ta, lasă-mă 
să trăiesc”. 

Crocodilul foarte nedumerit ră- 
mase pe loc zicându-şi: „Frate a 
spus? Oare cum mă înrudesc eu 
cu această găină?” Şi odată cu 
aceste vorbe el se hotărî să întrebe 
pe duhul apelor care ştia multe. 

Porni. In drum întâlni o şopârlă, 
care îl întrebă: „Dar unde te duci 
așa de grăbit?” „La duhul apelor. 
răspunse crocodilul, pentru a-l în- 
treba ceva de mare însemnătate”. 
Şi tot odată povesti şopârlei întâm- 
plarea cu găina. Aceasta, după pu- 
ţină gândire, spuse: „Ascultă, gă- 
ina are dreptate. Nu te înmulţeşti 
tu oare prin ouăle făcute de tine? 
Eu nu tot aşa? (Găina nu tot așa? 
Deci suntem fraţi. Ne înmulțim la 
fel, aşa cum se înmulțesc fraţii. 
Deci nu te mai duce la duhul 
apelor, care o să fie supărat că 
i-ai răpit timpul, ci mai bine as- 
cultă judecata mea care este foarte 
bună şi întoarce-te acasă”. 

Crocodilul se întoarse şi din 
ziua aceea, crocodilii nu se mai 
ating de găini, ori cât de grase ar 


fi ele. 


Bucuria spulberată 


Un arab se rătăcise in pustiu. 
Două zile nu găsise nimic să mă- 
nânce şi să bea. Era în mare pri- 
mejdie să moară de foame şi de eete. 

In sfârşit descoperi un isvor. 
Alături găsi un sac mic. El ridică 
sacul şi zise: „Dumnezeu fie slăvit 
că poate înăuntru o fi smochine 
sau nuci”. In această speranță des- 
chise sacul. Conţinutul sacului însă 
îl făcu să exclame: Ah!!... e plin 
numai cu galbeni. 


15 


PĂRBUCLAT | 


BUCĂTĂREASA LUI 


Domnul nostru, Părbuclat! Şi-o dă afară; nu găteşte, Ah! pe când Lenuţa, Nu glumeşte în doi peri, ` s 
Pe servantă-i supărat. Chiar aşa perfect, împărăteşte. Ea găteşte... sărăcuța! Ea a fost la case mari, pela boeri. = 


j 

i 

„si 

i 

i ; 

Şi să arate ce poate face, Prepară cu abilitate, La masă duce „supă îngerească“ Felul doi ca s'o brodească, 
Intinde foi şi coace, coace. Mâncări foarte complicate, Preparată după moda „ungu- Duce o mâncare speniolească. 
rească“ 

+ 

să 

3- 


d 


Plum-puding, italienesc, Zise ea: sau serviţi orez, Dar domnul vostru Părbuclat, Eu sunt Părbuclat bucureş: 
Cu asta chiar o nimeresc. Preparat „à la Polonez“? Ii răspunde: o fi străine... dar e tean, 
păcat. Vreau, ciorbă cu leuştean! 


M'am săturat de italieneşti Şi nici pudinguri, otravă! Lenuţa, bucătăreasă de casă  Pârbuciat prin telefon grăbit 
macaroane, - É a pb 
R A x Ci ghiv f EALA haite IE VOTDESTE, 
Vreau naționala noastră, varză ghiveci la tavă E pur şi simplu, trimeasă la Şi chiamă pe cea care, nu găteşte, 
cu carne. plimbare. chiar aşa împărăteşte. 


NE n RE na E TEST Ru N DRP DEE POI TE E E a 7 AED 2 ID N 7 EN TD SEE SI ZE E RE RR NERO DOO 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. j 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 
lonescu T. George (G. R.) Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale i, 

în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T, T. Nr. 15.575/939 EEN 


at, 


a BE ȚU 5 LEI “ imprimeriile „Cuvântul“, S. A. R. Bucureşti 


do. 877 


"$ DIMINEAȚA COPIILOR 


E. 


e: ati SR 
IA. 


; Ce Doamne, se mai pregăteşte? Dar această minunăţie Dumneaei, de ce să mai trăiască Un drac zice: mâna întinde 
Aceşti doi draci, cos baloane Dacă n'are să încerce niciodată 


într'un peşte? Peste puţin are să-ţi placă şi ţie. să pescuiască! Şi îndată, peşte vei prinde. 


Dar ea strigă: mă uimeşte Acest peşte curios, e sburător Până la urmă însă e încântată Priviţi toţi acest mister, 
C'am prins un ast-fel de peşte!  Săriţi, luaţi-mă d'aci că mor! Strigă: ia priveşte, peştele,tată! Peşte 'n apă, peşte 'n aer! 


ai Dar prichindel cel blestemat Acesta-i peşte sburător, Astfel zice căpitanul Moş-Teacă Dar râd cu toţii de dumneaei, 
Zice: ce păcat... peştele s'a... 2 cu veselie, 
cărat.  Sburător şi călător. Lasă, Lino, c'o să treacă! Prins'a peşte, sau o adevărată 


ciocârlie? + 


DE i 


In acest timp don inspector, Când pe cer iat' se iveşte Din sticlă trage o duşcă Şi se 'ntoarce plin de laur. 
Lângă apă, stă la pândă, vânător! Acest extraordinar peşte. Peştele... viteaz iîmpuşcă. Fost-a peşte sau balaur? 


A nia EENES Li 
E iuiucaciejru cpu i 


POVEŞTI DESPRE ELEFANȚI - 


AZ N numeroase descrieri se aminteşte despre 
EA rivalitatea dintre elefant şi tigru. Nu e 
în adevăr vorba despre rivalitate, ci mai 
degrabă despre un sentiment de respect 
reciproc al acestor doi suverani ai „Junglei“. 

Nu există nici o îndoială că dacă un tigru e înfo- 
metat va ataca un tânăr elefant; dar acest mic ele- 


Reuşi să ajungă pe vânătorii cari stăteau pe spatele 
elefantului. 
fant, sub paza tatălui sau a mamei, nu constituie O 
pradă uşoară şi nici nu e o carne prea bună pentru 
un tigru care poate să se hrănească fără riscuri şi 
pericole, cu antilope, cerbi, sau căprioare. 


ELEFANTUL LA VÂNĂTOARE 


Pentru raţiuni diferite de cele ale tigrului, elefantul, 
care este un ierbivor, n'are nici un motiv să caute râcă 
vecinului său tigru. Adeseaori i se întâmplă să se în- 
tâlnească cu tigrul, când se duc la aceeași apă să se 
adape; dar nici unul nici altul nu-şi zic nimic; fiecare 
îşi vede de treaba lui. 

Dar ca elefantul să aştepte pe om la vânătoare, e 
necesar ca mai întâi să fie educat în mod serios. Căci 
altfel, la prima întâlnire întoarce spatele și se înfurie. 
Când însă a fost dresat, elefantul devine pentru vânător, 
de care se leagă iubindu-l, un ajutor de mâna întâi. 
Incepe să-i placă vânătoarea, se interesează, devine 
prevăzător şi atent, ghiceşte şireteniile felinului tigru. 

Ştiind din instinct care este partea lui slabă, adică 
trompa, care totodată este şi un instrument formidabil 
al corpului său, el o strânge între dinţi şi atacă pe 
tigru înţepenindu-l pe pământ cu imenşii lui colţi; 
sau ridicând trompa vertical, ca un copac, se serveşte 
de ea ca de un laţ, lăsând-o în jos și prinzând în 
ea corpul tigrului. 

S'au văzut elefanţi atât de abili în acest exercițiu, 
încât se distrau să arunce pe tigru în ¿erca apoi să-l 
prindă în vârful colţilor lor. 

La vânătoarea de tigri cu elefanţi 
aproape siguri că tigrul nu va ataca din faţă. 


puteţi să fiți 
Cele 


2 


mai adeseaori el va încerca să fugă printre picioarele 
enormului animal ce este elefantul. Câte odată, în- 
spăimântat sau înfuriat, tigrul se aruncă pe spatele 
elefantului, căruia nu prea poate să-i facă mare lucru; 
dar cu astfel de atacuri de flanc, reușește să întoarcă: 
oarecum poziţia şi să ajungă până la vânătorii cari stau 
pe spatele elefantului. 


ELEFANTUL ŞI TIGRII 


In 1898, bătrânul Rahgia Lalaoghi invită autorităţile 
şi anumite personalităţi europene să asiste la marile 
sărbători ce se ţineau atunci. In program se prevedea 
bătălia între un mare elefant şi doi tigri. 


Câmpul de luptă era un adevărat circ, cu un dublu 
gard de bambu înalt de patru metri. Cei doi tigri 
cari fură introduși erau din cei mai mari. Ei începură 
prin a se plimba de câteva ori în jurul arenei, şi 
erau admiraţi de spectatorii cari erau entuziasmați. 
Apoi intră elefantul. Era enorm, îngrijit în mod mi- 
nunat și îl chema Sandiassamy şi despre el mergea 


vestea că era de o mare forță şi neînfricat curaj. Ç 


Ei bine! Sandiassamy nu fu la înălțimea legendei 
sale, fără însă să se facă chiar de ruşine. Traversă 
de patru ori arena cu pasul sigur şi liniştit al celui 
care își cunoaşte forța. Cât priveşte tigrii, ei se re- 
traseră în cealaltă parte a arenei şi rămaseră nemişcați 
într'un mod rușinos, încât spectatorii, desamăgiţi, în- 
cercară, aruncând în ei cu pietre, să-i facă să se miște. 
Tigrii primiră proiectilele fără să se miște, cât despre 
elefant, el refuză cu încăpățânare să atace pe tigri. 
Spectacolul era compromis. 

Şi totuşi Sandiassamy care se arătase așa de puţin 
belicos, avusese o serie întreagă de fapte eroice. Apar- 
ţinea  nababului din Gwaliar și era atât de iubit şi 


Il ridică destul de sus, încât să-l pue la adăpostul salturilor 
desesperate ale tigrului. 


N E E E 


le, 


m p 


mângăiat de toţi, încât i-se făceau toate gusturile. 
Copiii nababului, doi băeţi şi o fată, îi erau foarte 
dragi şi mai ales băiatul cel mai mare, un frumos 
copil de doisprezece ani, aproape alb. Şi copilul în 
schimb iubea pe elefant. Nu se despărţeau niciodată 
în timpul vacanţelor, şi aşa de mare era încrederea 
ce avea toată lumea în Sandiassamy, încât era lăsat 
tânărul Montti-Laul să se plimbe ori unde în tovă- 
răşia prietenului său Sandiassamy. 

Intr'o dimineaţă cei doi tovarăși cari acompaniaseră 
pe tatăl băiatului în inspecția moșiilor sale, avură poftă 
să se îndepărteze de ceilalți şi să se ducă spre o plan- 
taţie de trestie de zahăr. Aci deodată se pomeniră pe 
neașteptate în faţa unui tigru. Copilul. fiindu-i frică, 
se refugie între picioarele elefantului. Felinul atras de 
prada bună (desigur că era flămând) încercă să-l 
prindă. Fiind oarecum stânjenit în apărarea sa, pachi- 
dermul (elefantul) nu pregetă, luă cu trompa pe micul 
Montti şi îl ridică în sus suficient ca să nu poată fi 
atins de salturile disperate ale tigrului; îl puse cu 
mare îndemânare între crăcile unui copac, de care 
copilul avu prezenţa de spirit să se agațe, 


PASERE D 


zi înăbuşitoare ca aceasta nu mai scobo- 
rise Dumnezeu pe pământ. Se coşcovise 
szoarța copacilor, se scorojiseră frunzele, 
iarba se măcinase, pământul se făcuse ce- 
Di nuşă. Izvoarele secaseră ; locul bălților nici 
pas să se mai cunoască. Ici, colo, câte o şuviță de 
apă, ca urma unei lacrimi pe un obraz uscat de boală. 
Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă, să gă- 
sească unde să-şi astâmpere setea. Atunci, unele din 
ele, o luară în sus, spre ţinuturile înzăpezite, unde nu 
le putea lipsi apa niciodată. 

Până şi buhna, cât era ea de greoaie, că nu-și în- 
tinsese niciodată încă aripile la sbor, cu penele ei în- 
foiate ca şi cum iar sufla mereu un foiu în coșul 
pieptului, cu capul ei buhos şi nedormit, cu ochii ne- 
potrivit de mari, ca de împrumut, buhna care pe vre- 
mea aceea era pasere de zi, ca celelalte, şi-a desmor- 
ţit aripele şia pornit-o la drum, să găsească un izvor, 
un pârâu, să beau o picătură de apă măcar. Și cum 
nu era deloc deprinsă, îşi fâlfâi aripele, dintru'ntâi, 
dela un copac la altul, apoi dela o poiană la cealaltă, 
până ce a ajuns, în sfârşit, într'o altă pădure. Decât 
se întunecase deabinelea, căzuse noaptea, şi peste o 
apă să deie nici gând. Atunci a poposit pe o cracă, 
să aştepte zorii zilei. Răcoarea nopţii o mai învioră* 

Dar cum stătea așa, plecă puţin capul, şi în clipa 
aceea, zări, chiar sub creanga pe care stătea, cum stră- 
luceşte ceva. Ce să fie, se gândi buhna. Ochi de mâță 
sălbatică nu erau fiindcă nu erau doi. Atunci? Sbură 
jos, şi care nui fu mirarea când simți pământul sub 
picioare jilav. Fusese pe acolo un șipot bogat de apă, 
şi acum nu mai izvora decât o picătură pe care Dum- 
nezeu o păstra, în fiecare noapte, privighetoarei. Lu- 
cea picătura ceea ca un ban de aur căci, casă o gă- 
sească privighetoarea, Atotputernicul răsfrângea într 'nsa 
o stea. A stat buhna, sa gândit, dar de ce strălu- 


UN RĂUFĂCĂTOR PEDEPSIT 


După ce făcu aceasta, bravul Sandiassamy se în- 
toarse către tigru şi pentrucă fiara se încăpăţâna să 
rămână lângă rădăcina copacului, el o ridică ca pe 
un fulg, o învârti cu trompa și după ce o zăpăci, o 
strivi liniştit sub picioarele lui din faţă. Apoi luând 
din nou pe Montti din copac, îl așeză între urechile 
lui şi îl aduse înapoi familiei. 

Nu mai e nevoie să vă spun că o astfel de întâm- 
p'are făcu pe Sandiassamy să fie comparat cu un Dum- 
nezeu. Mărimea şi forța sa, reputația lui hotărî pe 
Rahgia să-l cumpere. Nababul nu îndrăsni să se opue 
principelui şi îi cedă animalul pentru un preţ destul 
de eftin. 

Elefantul nu protestă,  rezervându-și dreptul să-și 
arate nemulţumirea la prima ocazie. lată de ce rămase 
el indiferent cu ocazia acelor jocuri. 


Nu era prea încântat de reputaţia lui de gladiator 
şi arătă aceasta la prima ocazie. 
Oare principele pricepu lecţia ? Aceasta e întrebarea. 


E NOAPTE 


ceşte picătură ceea nu şi-a dat bine seama, şi, numai 
întrun târziu, și-a închipuit că uitase ziua un pic din 
lumina ei. Cum era tare însetată însă, sorbi apa, şi 
în locul ei rămase pământul întunecat, căci steaua nu 
mai avea unde să se oglindească. Şi marei fu mirarea 
buhnei când nu mai zări lumina. Va să zică ea o 
băuse odată cu apa? Sburând înapoi pe casă se gândi 
şi se hotărî... Dacă sorbise lumina trebuia şi ea, la 
rândul ei, să lumineze. Poate că Dumnezeu îi hără- 
zise darul ăsta să mai înfrumusețeze noaptea. Deci 
noaptea îi era dat ei să trăiască“... 

De atunci s'a deprins, încetul cu încetul, să vadă 
prin întuneric; şi acuma de bună seamă crede că vede 
fiindcă luminează dânsa. 

O fi şi pedeapsa lui Dumnezeu, fiindcă sorbise pi- 
cătura de apă care se cuvenea numai privighetoarei. 


— Fac prinsoare că e- 
xistă o specie de stru- 
guri care merg. 


— Care merg? 
— Desigur, strugurii 
ce se trec. 


Miria-podi (o mie de 
picioare). 

— Sunt foarte obosit; 
am o umflătură la picio- 
rul No. 524 și o bătă- 
tură la piciorul 272. 


D a — 


JA 


LOCVENT în preciziunea sa, 
ordinul suna limpede: să 


fie oprită coloana acolo unde 
se zărea, să fie reținuți numai 
oamenii de trupă absoluți ne- 
cesari şi să fie trimişi imediat 
toți ceilalți, cu subalterni cu 
tot, la Comandamentul Diviziei. 

— Cântacc! — strigă căpita- 
nul Lagrange. la priveşte ce 
mi se întâmplă... rămân singur 
în companie. 

Şi pentrucă în capul străzii 
albe și bătute de soare apărea 
un grup de case cu acoperișu- 
rile ascuțite, comandantul dă- 
du ordin să se continue dru- 
mul până acolo. Ajunse astfel 
până la târguşorul Westpont. 
Aci găsi o piață destul de ma- 
re, o frumoasă fântână în um- 
bra câtor-va arbori bine îngri- 
jiti. Atât îi era deajuns. 

Căpitanul știacă nu are timp 
de pierdut. Incepură lupta cu 
mai puțin de șaizeci de mii de 
soldaţi, cea mai mare parte re- 
zervişti, contra celor optzeci de 
mii de soldați ai lui Wellington, 
Imperatorul în preajma bătă- 
liei se vedea obligat să econo- 
misească până la cel din urmă 
veteran în stare să țină o puş- 
că și să se lupte. Chiar şi cei 
mai bătrâni din serviciile auxi- 
liare deveneau prețioşi. 

Lagrange puse să se strângă 
în piață carele mari ca niște 
monumente, apoi alese vre-o 
douăzeci de oameni deabia buni 
să ducă caii de căpăstru. Sub 
ordinele locotenentului, grosul 
companiei se desfășură în faţa sa. 

Francez din Medi, de ade- 
vărată şi pură rasă ca toți 


4 


n nea a E a N 


DE LA 


francezii adevărați,Charles Felix 
Lagrange, încărunţit în cincizeci 
de bătălii ale epocei napoleo- 
niene, — era un om de război, 
şi nu de palavre. De camarazii 
săi se despărți în mod foarte 


simplu: — La revedere la toţi! 
Să vă faceți datoria. 
xx 


Urmărită de privirea emo- 
ționată a căpitanului, coloana 
dispăru în curând. Căpitanul 
scoase un suspin care îi veni 
cu adevărat dela inimă. Ah! 
blestemata rană căpătată la 
Berezina! Din cauză că îl obli- 
ga acea rană să șchioapete el 
fu considerat printre cei semi- 
valizi și redat la comanda unui 
tren regimentar. Meserie de că- 
ruțaş! Astfel, pe când armata 
întreagă se prepara să lupte 
sub ochii Impăratului, el tre- 
buia să stea aproape de plan- 
ton, departe de beţia luptei, să 
se perpelească în liniștea unui 
mic orășel, împreună cu un 


pumn de jumătate reformaţi. 


Ce să facă? 

Răbdare! La războiu fiecare 
îşi face datoria acolo unde e 
pus. Cât despre Lagrange tri- 
mese un caporal cu doi oa- 
smeni în vârful turnului biseri- 
cei, ca să păzească fiecare pe 
rând, câmpia de jur împrejur, 
ca nu cumva să fie surprinși. 
Luă aceste modeste măsuri de 
siguranță şi se ocupă apoi de 
cai şi de adăpatul lor. La ur- 
mă se gândi la el însuşi. Mica 
populaţie  belgjană din West- 
pont se arăta primitoare și bi- 
nevoitoare. Fiecare avea să-l 
primească şi să-l asculte po- 
vestind întâmplările lui de o- 
fiter de valoare. 

Fiind oaspetele familiei celei 
mai înstărite, fu totdeauna bi- 
ne ospătat şi găsi ascultători 
care să-i ajute să petreacă sea- 
ra vorbind de același lucru — 
Napoleon şi bătăliile sale. 

Puțin înainte de miezul nop- 
|ii trecu în ultima sa inspec- 
ție. Găsind totul în ordine, se 
retrase în curata și mica sa 
cameră şi nu trecu mult până 
să adoarmă. 


In dimineața următoare, de- 
abia se ridicase soarele şi pe 
când se îmbrăca se auzi bă- 
tând la ușă. 

— Cine e? — întrebă el. 

— Domnule căpitan! Sosesc 
englezii! zise o voce pe care o 
recunoscu ca fiind a unui gradat. 

— Cântace! — Vin imediat. 
Era adevărat. La depărtare de 
cinci sau şase kilometri, pe, 
drumul alb se vedea un grup 


de inamici — trei sau patru 
plutoane — înaintau spre West- 
Pai A 


Lagrange galopa în capul oamenilor săi 


Q 


| 


fi 


i lles. 
è spre Bruxei! i 
ont, a dinig bisericei 
Din värjut 
se vedea bine 


praju á -io patrulă, putern- 
Era de$ moaștere, care avea 
a că de 105 surprimed în dezor-- 


O paate şi să ia prizo- 


Ce era de făcut? Să fugă? 

Deoarece timp aveau destul, 
Lagrange și ceilalți sar [i sal- 
vat dar pierdeau carele de a- 
provizionare și pe conducătorii 
lor. : 2 
ormați, contra trei 
tru sute de „tunici roşii”, — 
pea mergeau în perfectă or- 
ine. 

Ofițerul se gândi câtă-va vre- 


me. Acei blestemați engleji! Să 
fie chiar obligat să fugă în fa- 


ţa tor, et, căpitanul Charles 
Feliz Lagrange, din Avignon, 
care fusese înaintat ofițer pe 
câmpul de luptă de la Wa- 
gram, decorat chiar de către 
Impărat şi în plus să lase în 
mâna inamicului trenul regi- 
mentar, furaje, arme şi câte 
altele! 

Repede îi veni o ideie dem- 
nă de curajul său. 

Se dete jos din turnul bise- 
ricei și fugi cât îi permitea 
piciorul său rănit. Găsi oame- 
nii lui așteptând să li se dea 
ordine. La început soldaţii nu 
pricepură. Chiar li se păru că 
a înebunit comandantul lor. 
Dar se execută ordinul. Apoi 
pricepură şi cu mare voioşie 
începură să umple cu fân uni- 
formele, ca şi cum ar fi fost 
vorba de un bal mascat. 

Trimes să fie cu ochii pe 
inamic, caporalul se întoarse 
spunând că englezii se apro- 
pie. Căpitanul săltă în şea. 
„Tunicile roşii” ajunseseră de- 


acum la primele case, când 


deodată năvăli pe străzi o ca- 
valcadă numeroasă care şarja 
furioasă. | 

Infricoșător, Charles Felix 


Lagrange alerga în galopul ca- 
lului în fruntea oamenilor săi 


„cu sabia în mână, căpitanul 


Şi aveai de ce râde, 


strigă: „Trăiască Impăratul”"! 
Trăiască Impăratul! — răs- 
punseră oamenii săi. 
Surprinşi de furia cu care 


se repezeau peste ei, şi înspâi- 
mântaţi de faima cavaleriei 


Impărăteşti, Englezii nu rezista- 
ră. Se clătinară, traseră câteva 
focuri la întâmplare, întoarse- 
ră spatele şi fugiră împrăștiin- 
du-se prin câmpii și gradini. 
Fură deabia târziu în stare 
să se strângă în ordine — și 
mult mai departe de acolo. 


Ei îşi reluară mersul atât de 
tragic întrerupt, dar în sens in- 
vers, grăbiţi să se unească cu 
grosul trupelor şi să raporteze 
că la Westpont se găseau strân- 
se cel puțin o duzină de esca- 


ivind de aproape pă 
cei văzuți de departe 


puşile împăiate care păreau... dragoni 


droane franceze. 
„Ax 

După ce culese tobele, ar- 
mele, căștile, Lagrange și Oa- 
menii săi se reîntoarseră în 
piața orășelului, în care se 
găseau acum toţi locuitorii şi 
care nu mai conteneau hoho- 
tele de râs 
Și era de ce să râzi, dacă 
priveai de aproape paiațele pli- 
ne cu fân care stăteau în şea, 
încât păreau de departe ade- 
vărați dragoni! 

Trei sau patru sute de en- 
glezi... fugiseră în faţa unui 
ofițer francez şi vre-o două- 
zeci de semi-reformaţi și cam 
tot atâtea păpuși împâiate. 


CĂȚELUL ȘI ŢIGARA 


Trenul era arhiplin. Intr'un com- 
partiment de clasa treia era o“ pla- 
cardă pe care scria; „Pentru ne- 
fumători şi pentru pasagerii fără 
câini. La fiecare stație, oamenii 
năvăleau în vagoane ca un roiu de 
muşte asupra unu: borcan cu miere. 

In compartimentul cu placarda, 
un domn adâncit în gânduri fuma 
cu cea mai mare linişte o ţigară de 
foi. Dar o doamnă mai în vârstă 
şi care avea un cățeluş în brațe îi 
zise răstit: „D-le, aici suntem în- 
trun compartiment pentru nefumă: 
tori”, şi odată cu aceste cuvinte, 
smulse ţigara din mâna domnului, 


aruncând-o pe fereastră. 

Domnul foarte liniştit, luă la 
rândul său cățelul din mâinile d-nei 
şi aruncându-l pe fereastră zise: 
„Suntem într'un compartiment un- 
de câini nu sunt admişi“, 

La staţia următoare domnul și 
doamna sau dat jos privindu-se 
cu ură, căci fiecare voia să se du- 
că la şeful de staţie, pentru a i se 
plânge. 

Dar nu trecură nici cinci minu- 
te și în depărtare se văzu cățelușul 
doamnei (care nu păţise nimic în 
cădere) venind în goana mare cu 
ţigara domnului în gură. 


o 


In ţara Bibileniei, ţara piticilor cu barba căruntă, 
a elefanților de piatră şi a grădinilor minunate, era 
un turn înalt, nespus de înalt, de fildeș. 

Turnul era făcut în amintirea unei ciocârlii care a 
cântat pe un vișin, căzuse din copac şi murise. 

Regele Bbileniei încă din copilărie ridicase, pe locul 
unde murise ciocârlia, turnul de fildeș. 

Zeci de mii de pitici harnici și plini de înțelepciune, 
au lucrat zi și noapte, ani întregi, până ce turnul s'a 
inălțat mândru şi frumos, sgâriind cu capul, norii 
cerului. 

Şi legenda ne mai spune, că toți piticii, în 
noaptea când turnul a fost isprăvit, au dispărut fără 
urmă. 

Nici până în zilele noastre nu se ştie ce s'a ales 
cu lucrătorii pitici. Se ştie 
doar, că înainte de moartea 
ciocârliei, pe câmpiile unde se 
găseşte azi turnul de fildeş 
nu se afla nici o apă. 

Azi, în preajma turnului 
curge jur împrejur o apă mare, 
mare, cu valuri liniștite și 
limpezi. 

Turnul de fildeş, are în 
vârf o flamură albă, care flu- 
tură necontenit. 

Jos lângă picioarele lui, pe 
apă visează gâşte sălbatice, 
trec mereu cocori şi berze şi 
lângă ţărmuri, se leagănă, în- 
gândurate, lebede!e. 

Am uitat să vă spui că 
prea înțeleptul și mărinimosul 
rege al Bibileniei, a avut 
grijă să-şi îngroape tocmai 
în cea din urmă cămăruță 
moartă. 

Ea doarme, în apropierea 
cutiuță de carton roșiatic. 

Ingerii în fiecare noapte se 
stau de veghe lângă căpătâiu. 

O furnică se îndrăgosti de ciocârlia care avea să 
moară aşa de timpuriu. In fiece dimineață, când 
grădinile se cutremurau sub cântecul păsăricei măestre, 
furnica rămânea locului şi suspina. Aşa sau iubit 
două primăveri. Ciocârlia cânta mereu și furnica plân- 
gea de bucurie. In ţara Bibileniei, nu e decât pri- 
măvară. 

Florile sunt mereu înflorite, copacii sunt mereu 


7 : F ~ i Mi 3 
| psr: 
[ i | UI (la 
ji 
a turnului, ciocârlia 
într'o 


cerului culcată 


coboară din înălțimi şi-i 


FUR NI 


încărcați cu roade și cerul e veșnic senin. Gângăniile 
trăesc în parcuri printre ierburi. 

Cerbii sunt veseli, căprioarele sunt sburdalnice, 
oiţele nebunatice şi iepurii aleargă de colo până 
colo. 

Şi într'o primăvară, mai senină şi mai frumoasă ca 
oricare, ciocârlia pe când cânta nespus de dulce, așa 
cum poate nu cântase încă niciodată, a picat așa din 
senin, din copac şi a murit. 

Regele a plâns de durere! 

Copacii s'au aplecat spre pământ, florile s'au închinat, 
chiar îngerii cerului s'au întristat grozav. 

Doar furnica a rămas împietrită de suferință. 

Rătăcea în neştire, pe drumuri, nu mai mânca, era 
mereu posomorită. 

Visul ei era să mai poată 
vedea odată, o singură dată, 
ciocârlia. 

Dar ciocârlia dormea sus, 
în apropierea cerului, într'o 
cutiuță de carton roșiatică. 

Și turnul era aşa de înalt. 

Şi furnica aşa de mititică. 

Plină de curaj, furnica în- 
cepu să urce turnul, cu o 
voință de fier care-i dădea 
putinţa să nu desnădăjduiască 
niciodată şi care-i îngăduia, 
să nu se simtă obosită nici 
când. 

Şi după câteva mii de ani, 
furnica îmbătrânită ajunse în 
vârful turnului 

Acum va vedea ciocârlia 
iubită. 

Privi privi printr'o ferestruică şi zări cutiuţa în care 
dormea dragostea. 

Ar fi vrut să se apropie de ea, so privească 
mai bine, să plângă acolo, lângă dânsa, so să- 
rute. 

Nu-i mai era cu putință. 

In turn bătuse atâtea ploi, atâtea trăsnete. 

Un cutremur grozav de pământ îi clătinase te- 
meliile şi acum aştepta din clipă în clipă să se 
dărâme. 

Şi în momentul când furnica — adunându-şi cele 
din urmă puteri — se găsea lângă ciocârlie, turnul se 
prăvăli din înălțimi, sfărâmându-se. 

Furnica muri fericită... 


KA 


| 


“ @ COROANA VIPEREI 


> 


N grajdul unui țăran sgârcit, care avea o 
servitoare cu un suflet foarte bun, se pri- 
pâşise o viperă care purta pe cap o coroană de 


„aur, şi care avea darul foarte preţios de-a cân- 


ta noaptea mai frumos chiar decât o pasăre. 

Când credincioasa servitoare intra în grajd ca 
să mulgă vacile sau să dea hrană la vite, şar- 
pele se târa lângă dânsa şi o privea cu multă 
blândețe. Fetei i se părea că șarpele cu privirea 
lui atât de duioasă, i-ar cere de mâncare. Așa 
că i se făcu milă de el şi din ziua aceea zilnic 
îi punea într'o farfurioară puţin lapte cald. 

Fata începu să iubească mult vipera cea al- 
bă, și văzu chiar cu multă mirare, că de când 
o hrănea, vacile dădeau mai mult lapte, se în- 
grăşau din zi în zi şi fătau niște viței frumoşi 
de-ți era mai mare dragul. 

Ce se întâmplă însă? Odată, tocmai când şar- 
pele își bea laptele, intră în grajd țăranul care 
văzând vipera, începu să se răstească la servi- 
toare: 

— Netrebnico ce ești, așa te porţi cu bunu- 
rile stăpânului tău? Nu ţi-e frică de păcat să 
hrănești o viperă atât de veninoasă şi s'o lași 
noaptea în grajd ca să sugă din ugerile vacilor? 
Dar asta e nemai pomenit, parcă ai fi o vrăji- 
toare și şarpele acesta veninos îţi servește ca să 
poți vrăji. 

Sărmana fată nu răspunse altfel acestor im- 
putări, decât vărsând şiroaie de lacrămi. Pe tă- 
ran nu-l mișcă deloc plânsul fetei, ci se răsti 
iar: 

— Să ieși din casă, afară cu tine, nu-mi tre- 
buesc vrăjitoare şi hoaţe de lapte. Indată să-ţi 
şi strângi catrafusele şi săieși din casa mea, că 
altfel te dau pe mâna poliției, să te închidă. 

Plângând dureros biata fată ieşi din grajd, se 
duse în camera sa, îşi strânse lucrușoarele şi, 
când vru să plece auzi din grajd mugetul vacei 
la care ținea mai mult. Ea intră în grajd ca 
să-și ia rămas bun dela animalele cari i-au fost 
atât de dragi. Deodată se apropie vipera de ea. 

„Rămâi sănătoasă, iubită viperă; nimeni n'are 
să te mai hrănească acuma!” zise servitoarea. 
Atunci vipera se ridică, parcă ar fi vrut să-și 
pună capul în mâinile fetei, îi aruncă deodată 
coroana în mâini, și pieri din grajd, ceeace nu- 
mai făcuse până atuuci. Asta însemna că și ea 
îşi luase rămas bun dela acei ce nu-i mai dă- 
deau nici un pic de lapte. 

Fata porni, fără să ştie ce comoară ducea cu 
dânsa. Cine avea coroana de aur, era norocos și 
iubit de toţi oamenii şi împrăștia în jurul său, 
numai fericire şi bucurie. 

Cum ajunse în satul ei, întâlni pe fiul prima- 
rului, al cărui tată murise de curând. Era cel 
mai frumos flăcău din sat și când văzu fata îi 
căzu dragă numai decât. li dete bună ziua și o 
întrebă unde se duce, şi dece a plecat dela stă- 


pânul ei. După ce fata îi povesti cu durere toa- 
te câte păţise, el o trimise la mama lui. 

Fata intră în slujba mamei băiatului care în- 
cepu să ţie foarte mult la dânsa, încredințân- 
du-i în curând toată conducerea casei. 

Când se întorceau seara servitorii dela câmp 
la cină, ea obicinuia să zică rugăciunea de ma- 
să şi tuturor li se părea că vorbele vin depe 
buzele unui înger şi o priveau cu mirare. Intr'o 
seară, după ce spuse rugăciunea de masă și vru 
să se ducă în odaia ei, fiul primarului o luă 
de mână, o duse înaintea mamei sale şi zise: 
„lubită mamă, dă-mi binecuvântarea ta, căci 
vreau ca fata aceasta să-mi fie soţie, deoarece 
mi-e lare dragă“. 

— Și nouă ni-e dragă, răspunse bătrâna. E 
așa de frumoasă şi evlavioasă de parcă ar fi o 
sfântă. In numele Domnului o binecuvântez din 
toată inima și o primesc cu toată dragostea ca 
noră”. 

De atunci servitoarea cea săracă deveni soţia 
bogatului fiu de primar. 

La ţăranul cel sgârcit, lucrurile merseră din 
ce în ce mai rău. Coroana viperei era norocul 
lui și odată cu plecarea viperei, i-a plecat şi 
norocul din casă. Roadele câmpului nu mai e- 
rau așa de frumoase după cum au fost anii tre- 
cuţi, vacile nu mai dădeau lapte, slăbeau și tre- 
bui să le vândă. Tot ce vindea ţăranul cel sgâr- 
cit, cumpăra fiul primarului. Soţia lui îngrijea 
şi acuma cu multă dragoste de ele. Intr'o zi 
când stătea în grajd deodată apăru vipera. So- 
ţia cea tânără scoase repede coroana şi-i zise: 

„E frumos că ai venit să mă vezi. In fiecare 
zi am să-ți las acuma fără frică, puţin lapte 
cald, și iată şi coroana care m'a ajutat atât de 
mult în viață. Nu mai am nevoie de ea, deoa- 
rece sunt bogată şi fericită prin dragoste, since- 
ritate şi vrednicie“. 

Vipera îşi luă coroana înapoi şi nu mai ple- 
că niciodată din grajd. lar pe tot locul unde 
era stăpână soţia fiului de primar, domnea pa- 
cea, norocul şi binecuvântarea lui Dumnezeu. 


Această fetiță duce flori 


mamei sale. Unde e aceasta? 


CEI TREI FRAŢI IMPĂRAŢI 


Al fost odată ca niciodată, etc. 
ges) A fost odată un biet om să- 
rac. El avea femeie şi trei copilași. 
Lucra bietul om de da pe brânci, 
zi şi noapte, orice şi pe unde gă- 
sea, şi două în tei nu putea lega 
şi el. Bieţii copilaşi erau mai mult 
flămânzi decât sătui. 

Intr'o dimineață, plecând la pă- 
dure ca să aducă ceva uscăturele 
pentru casă, vizu într'un copaciu 
un cuib de pasăre, cum nu mai 
văzuse el până atunci. Se miră ni- 
ţel, apoi par'că-i da cineva ghies, 
vru să ştie ce fel de pasăre să fie 
aceea ce se adăpostea în astfel de 
cuib, se uită într'insul; pasărea nu 
era; când ce să vază? un ou ca 
de găină. 

Aşa de frumos era oul, şi lu- 
cios, în cât par'că-i era milă să 
pue mâna pe dânsul. In cele din 
urmă, îl luă şi-l băgă în sân. După 
ce se dete jos, culese câteva uscă- 
turi, făcu o sarcină mică, o luă în 
spinare şi plecă cu dânsa acasă. 

Copiii, când văzură oul, săreau 
de bucurie. Se miră și femeia lui, 
căci nici ea nu mai văzuse un ast- 
fel de ou. Nu ştiau cum să um- 
ble mai binişor cu dânsul, ca să 
nu-l scape jos să se spargă. Unul 
zicea ca să-l coacă în spuză și să 
mănânce toţi dintr însul, altul zi- 
cea ca să-l fiarbă; altul zicea ca 
să-l păstreze. 

Muncitorul însă zise că mai bine 
ar fi să se ducă cu el în târgsă-l 
dea pe bani, că tot şi-a pierdutel 
ziua de muncă, și cu ce va prinde 
pe dânsul să ia niţel mălai. 

Toţi găsiră cu cale că aşa este 
mai bine să facă. 

Se duse deci cu oul în târg. Se 
așeză şi bietul muncitor în zând cu 
femeile ce vindeau ouă. 

Umblau oamenii de colo până 
colo şi cumpărau mereu la ouă 
dară la el nici unul nu venea. Se 
mira cum de nu-l întreba şi pe 
dânsul nimenea de oul lui. In cele 
mai de pe urmă iacă un neguță- 
tor chiabur că vine şi la dânsul. 

— De vânzare ai oul ăsta, prie- 
tene? îi zise el. 

— De vânzare, jupân, 

— Ce ceri pe dânsul 

ie Păi, ce-ai vrea să-mi dai ju- 
pâne. 
— Săi dau o pungă de bani. 


— [Ia lasă, jupâne, nu-ți mai 
bate joc de mine, zise el şi se uita 
în altă parte, crezând că râde de 
el, pentrucă venise la târg numai 
cu un ou. 

— Ba nici râs, nici nimic, în- 
cepu a zice negustorul cel chiabur. 
lată două pungi, nu crez să-ţi dea 
altul mai mult. 

Şi scoase pungile cu bani, i le 
puse în mână, luă cul și plecă. 

Bietul om rămase înlemnit în 
loc, uitându-se după negustor cum 
se duce. Nici că-i venea măcar să-și 
crează ochilor. Şi apoi unde se mai 
auzise ca un ou să se vândă cu 
două pungi de bani. 

Când se deşteptă din zăpăceala 
lui, pipăi pungile să vază nu e 
vrun vis; apoi vru să alerge după 
neguţător să-l întrebe de n'a făcut 
vr'o greşală. Dară ia pe neguțător 
de unde nu e. El își căutase de 
drum vesel că cumpărase aşa ou. 

Dacă văzu şi văzu, deschise și 
el pungile, se uită în e'e, dară 
odată îl luară de o-hi banii ce 
erau acolo. Apoi le strânse la loc, 
le băgă în sân și plecă să-și cum- 
pere merinde. Umplu un sac cu 
cele de trebuință şi o luă către 
casă. Se tot temea şi se uita în 
toate părțile să nu care cumva să 
vie cineva să-i ia pungile. 

Când ajunse acasă, trânti sacul 
jos şi zise: 

— lată nevastă, ce minune făcui 
eu cu oul ăla posnaş; vezi tu? 

— Văz. Dar ce e în sacul ăla 
marele ? 

— Ei! dară ce nu e; aia întrea- 
bă-mă: mălai, fasole, pastramă, peşte 
sărat, ceapă, ardei, usturoi. 

— Şi unde le duci? 

— la auzi unde le duc? acasă, 
fa, ţie şi copiilor, unde să le 
duc ? 

— Ce vorbeşti, bărbate? ori ai 
căpiat astăzi. Vezi mă, că ţi leo 
fi dat cineva să le duci aiurea; 
şi tu, ştiind lipsa de acasă, te- fi 
rătăcit cu ele încoace. Când ai 
mai făcut tu astă comedie, să vii 
acasă cu merinde cât munza ta pe 
zece zile ? 

— Păi bine, fa, nevastă, nui 
spusei că comedia asta o făcu oul 
ăla posnaş del găsii eu azi în 
pădure ? 

— Ce spui, bărbate? atât a 


făcut oul ăla, cât ai dat tu pe 
toate astea ? 

— Hei; dară când ăi mai vedea 
şi p'astea! se vedem ce o să mai 
zici. Atunci scoase pungile şi răgs 
turnă banii în pat. 

Femeia rămase înmărmurită cu 
ochii țintă la bani. 

Copiii cari până atunci răscoleau 
prin sac şi înhățau cu dinţii când 
din una când din alta, cum auziră 
zornăitul banilor, alergau dela sac 
la bani şi dela bani la sac. Ei nu 
se puteau sătura văzând atâta belşug 
în casa lor. 

= Bărbate, mai zise femeia, 
dară asta nu e lucru curat. Atâţi 
bani pentru un ou de găină! 

Şi pipăia baniisă vază nu care 
cumva sunt niscai farmece, ori, 
altceva. 

— De găină, de ne găină, uite 
lam vândut cu două pungi de bani, 
cum îi vezi cu ochii verzi. Apoi 
ori că el a făcut atâta, ori că 
negustorul la care lam vândut n'a 
fost om curat, eu nu ştiu. Atâta 
ştiu numai că trebue să mulțumim 
lui Dumnezeu că ne-a învrednicit 
să vedem și noi odată cu ochii ce 
este belşug în casa noastră. Acum 
vezi de rosteşte de masă, să mân- 
căm şi să ne veselim. 

Aşa şi făcuse. Toată ziua într'o 
veselie o duseră. 

A doua zi se sculă de dimineaţă, 
se găti şi plecă la muncă. Nu știu 
însă cum făcu el, nu știu cum 
drese, că se pomeni iarăși în pă- 
dure. Nici el nu ştia cum venise 
acolo : ştia numai că el la muncă 
plecase. 

Dacă văzu aşa, cătă copaciul, 
se sui în el și mai găsi un ou. 

Se duse cu el în târg şi mai 
luă încă două pungi cu bani tot 
dela acel negustor. 

Pasă-mi-te ouăle astea erau de 
diamant, care făceau de zece ori 
atât cât îi da lui pe ele negus- 
torul. 

El însă era bun bucuros că lua 
şi atât; căci scăpa de sărăcie el şi 
cu toţi ai lui. 

Cumpără de astă dată haine 
pentru copii, căci erau goi. Mai 
luă nişte unelte și dichisuri, de ale 
lui pentru muncă și pentru casă, 
căci nu credea că o să fie în toate 


f~ 


Pa 
Ks 


| 
l 
P, 
| 


zilele Paşte, să tot găsească la ouă 
d'astea scumpele. 

Câteva zile d'a rândul se mai 

duse el în pădure şi tot găsea câte 
un ou. Se făcu însă mai năzuros 
în târg, ţinu mai la preţ şi cu 
mirare văzu că scoate câte patru 
pungi de bani în loc de două. 
¿> Apoi dacă văzu el că aşa merge 
treaba, îşi făcu o căscioară, îşi 
mai îndulci şi el traiul și-și dete 
copiii la dascăl să învețe carte. 

Intr'una din zile ducându-se mai 
de dimineaţă să-şi ia merticul, dete 
peste pasărea, ale cărei ouă le lua 
el. Sta pe cuib Aşa frumuseţe de 
pasăre nu mai văzuse, nici mai a- 
uzise. Îndată îi trăsni prin cap că 
ar fi bine să o ducă acasă la dân- 
sul. O şi luă binişor şi cu mare 
bucurie aduse la bordeiul lui pe 
stăpâna ouălor. 

Apoi ducându-se în târg, po- 
runci o colivie frumoasă şi foarte 
mare, în care colivie își aşeză gă- 
ina și o îngrijia ca pe copiii lui. 

Cu chipul acesta s-ăpă şi de 
drumul de toate zilele prin pădure, 
şi de suitul în copac. 

Găina îi oua în toate zilele câte 
un ou, în colivie. 

Imbogăţindu-se el, goni sărăcia 
din satul lui. Fâcea bine la tot 
satul. Ajuta orice nevoiaş; cum- 
păra vaci la toate văduvele ; ocro- 
tea pe toți copiii sărmani. 

Omul este nesăţios. Cât are tot 
ar vrea să mai aibă. Muncitorul, 
după ce văzu că are destul, începu 
a face negoț. Şi fiindcă negoţul 
când merge bine, de firea lu: este 
ca să se întinză ca pecinginea, dete 
ghies muncitorului să călătorească 
prin ţări străine după negoț. 

Porni dară într'o călătorie foarte 
depărtată peste mări şi ţări. 

Intr'o zi când lipsea şi nevasta 
lui d'acasă, copiii intrară în colivie 
ca să se joace cu găina. Jucându-se 
ei acolo, unul din ei ridică aripa 
găinei şi vede că este ceva scris 
acolo. i 

— Să te văz nene, zise cel mij- 
lociu către cel mai mare dintre 
fraţi, poţi tu să citeşti ce zice 
aici ? 

— Ba nici boabă, răspunse el. 
Astea pare că nu sunt slove de 
care ne arată dascălul. 

— Să mergem să chemăm pe 
dascăl să ne spue el ce zic acele 
slove, zise cel mai mic dintre 


fraţi. 


— Bine zici tu, răspunseră 
amândoi frații mai mari, să mergem, 
si mergem. 

Şi într'un suflet ajunseră la da 
căl, îi spuseră şi îl rugară să v 
să citească, ca să ştie şi ei ce 
acele slove de sub -aripa găinei, 
care o păstrează în colivie 
lor. 

Dascălul deocamdată nu voi să 
crează  ceea-cei spuneau copiii; 
dară după ce-l încredinţă, să hotărî 
să vie într'o doară, mai mult de 
hatârul lor decât pentru vro 
ispravă. 

Când văzu acele slove şi le citi, 


i 


g 


=> 
~ 


dascălul rămase înmărmurit şi in- 


trându-i gărgăuni în cap, îi şi puse 
gând rău gâinei. Copiilor însă le 
zise că acele ce lor li se părea a 
fi slove, era un fleac şi că nu 
însemna nimic. 

Ce făcu dascălul ce drese, se 
dete pe lângă mama copiilor şi cu 
şosele şi momele, îi intră pe sub 
piele şi se înădi cu dânsa. 

Biata femrie, slabă ca toate fe- 
me le, se planizi dascălului. 

Intr'una din zile, după ce îşi 
scoaseră ochii, dascălul uitându-se 
la ea cu ochii galeşi şi cu giugiu- 
leli îi zise: 

— Ce mult aş pofti să mănânc 
o pasăre cu tine la masă. 

— Mâine e sărbătoare, răspunde 
femeea, voi trimite să cumpere o 
pasăre bună şi grasă şi voiu găti 
după pofta inimioarei dumitale. 

— Dacă ar fi vorba despre pa- 
sări de care se găsesc în toată lu- 
mea, nu ţi-aş mai fi spus dumitale, 
căci am şi eu destule în curte, 
slavă Domnului! 

Dascălul bătea şeaua să priceapă 
iapa. Femeii îi deie un fier ars 
prin inimă. 

— E, apai ce fel de pasăre ai 
voi dumneata? îl întrebă femeia. 

— Ceva așa, deosebit, răspunse 
dascălul. Şi ca să nu ocolim, ţi-oi 
s»une româneşte pe şleau: am 
poftă să-ţi mănânc friptă găina aia 
a ta din colivie. 

— Vai de mine, dascăle; dară 
cum aş face eu una ca asta? Ce 
va zice bărbatu-meu când so în- 
toarce ? 

— Ori ce va zice, eaca, tu să-i 
spui că a murit. Şi apoi nu pricep 
la ce să mai ţineţi o găină, care 
şi aşa e destul de bătrână și cate 
peste curând negreşit că tot are să 
moară. 


S 
7 


— Ori şi cum, dascăle, tot nu-mi 
vine să fac una ca asta, ca să nu 
se amărască bărbatu-meu. 

— Atâta trecere n'am şi eu Ja 
dumneata ? mai zise dascălul. Asta 
îmi dovedeşte că nu mă iubeşti 
Imi pare rău că am îndrăgit cu 
atâta foc pe o nesimtitoare. Eu 
pentru dragostea ta aș fi dat prin 
foc şi prin apă, ca să-ţi fac voile 
şi tu pentru mine atâta lucru nu 
faci. Să ştii dară că de azi încolo 
n'ai să mai mă vezi: mă duc să 
mă înnec. 

Biata muere începu a simţi și ea 
de dânsul! apoi de frică ca să nuşi 
facă seama singur pentru dragostea 
ei, se înduplecă. şi fâgădui dască- 
lului că-i va da găina s'o mănânce 
friptă, singur, singurel, după cum 
dorea. 

Cum auzi dascălul de una ca 
aceasta, îi zise că acum sa încre- 
dinţat că şi ea îl iubeşte. Apoi 
puse la cale ca găina s'o gătească 
bucătăreasa lui. 

A doua zi, după ce porunci 
bucătăresei să nu lepede nimic din 
ale găinei, nici din măruntae, ci 
s'o frigă așa întreagă-întreguţă, se 
duse la biserică unde veni şi fe- 
meia cu copiii. 

Bucătăreasa făcu întocmai precum 
îi poruncise stăpânu-său, însă pe 
când era aproape să fie friptă găina 
desăvârşit, copiii se întoarseră dela 
biserică, deşi nu se isprăvise slujba, 
căci li se făcuse foame şi se rugară 
de bucătăreasă să le dea ceva să 
mănânce. 

Cu atâta gingășie se rugară co- 
piii, încât bucărăreszi i se făcu 
milă de dânşiii: le dete câteun 
codru de pâine şi pe lângă ac: asta 
celui mare îi dete capul găinei, 
celui mijlociu pipota şi celu: mai 
mic inima, socotind că acestea sunt 
lucruri de nimic. 

Copiii mâncară repede şi se du- 
s ră iarăşi la biszrică. 

Dascălul care stătuse ca p2 
ghimpi la biserică, cum ieşi, veni 
numai decât să se puie la masă. 
Numai gândindu-se la găină, îi 
lăsa gura apă. Dară se supără cât 
un lucru mare când văzu că i se 
aduse găina fără cap, fără pipoti 
şi fără inimă. Se cătrăni de ciudă 
şi de necaz, încât p'aci era să 
înnebunească. 

Atunci răcni ca un leu la bu- 
cătăreasă, întrebând-o cum a făcut 
de ia călcat porunca. 


Biata bucătăreasă spuse lucrul 
cum se întâmplase, zicându-i că nu 
credea să se facă atâta tevatură 
pentru nimicul ăsta de măruntae. 

Văzu că nu mai are încotro şi 
se stăpâni, gustă câte-ceva din 
masă, se sculă foarte amărit şi se 
hotări să poarte Sâmbetele co- 
piilor. 

Femeia, de unde se aștepta să 
vadă pe dascăl mulţumit pentrucă 
se jertfise să-i facă plăcerea, rămase 
uimită auzindu-l că este așa de 
mâhnit. 

Se duse dară pe lângă dânsul şi 
cu fel de fel de vorbe dulci, 
voi să-l înveselească. 


Iară el, care nu-şi lua de loc 
gândul dela găină, îi zise: 

— Ai voit să-mi dovedești că-ţi 
sunt drag când te-ai înduplecat şi 
ai dat găina să o tae şi să o 
frigă. Ca să mă încredinţez cu 
desăvârşire că mă iubeşti, am să 
te pui încă la o încercare. Un 
lucru am să-ți cer. 

— Spune, spune mai curând, 
sufletul meu, numai să se poată. 
Eu însă sunt gata şi la moarte să 
merg pentru dumneata, îi răspunse 
femeia. 

— Trebue să alegi una din 
două : ori să fii cu copiii tăi, ori 
să fii cu mine. Şi iată de ce: sunt 
dascăl de atâţia ani şi nu 
mi sa mai întâmplat ca vre-un 
şcolar până acum să-mi fi făcut 
ruşinea ce mi-au făcut copiii tăi. 
Toată lumea ştie că pe copiii tăi 
îi am mai de aproape ca pe ceilalți; 
eu mă silesc cu ei să-i învăţ câte 
în lună şi în soare, fiindcă am 
voit să-i scot ciraci ai mei; şi ei, 
ce să vezi? Lasă că fac mișelii și 
umblă ca desmeticii pe uliți, de 
sa luat lumea de gânduri cu ei, 
dară azi să iasă ei din biserică, să 
vie să mănânce şi apoi să se în- 
toarcă în biserică clefetind din gură! 
Cu ce obraz să mai ies eu în lume? 
Cine o să-şi mai dea copiii la școala 
mea? Şi decât să-mi iasă nume 
rău, mai bine să mor; căci iată 
ce glăsueşte o zicătoare: decât să 
iasă omului nume rău, mai bine 
ochii din cap. 

— Ce stai, dascăle, de vorbeşti ? 
Apoi la mine nu te mai gândeşti? 
Nu e păcat de Dumnezeu să pier- 
dem noi nişte aşa copilaşi de dră- 
gălaşi şi curaţi ca mărgăritarul? 
Cum se poate una ca asta, ca eu 
să-mi pierz copilaşii? Gândeşte-te, 


10 


drăguţul sufletului meu, că sunt 
copiii mei. 

— Ori ei, ori eu, răspunse el. 

— Bine, ce o să zică bărbatul 
meu când so întoarce? Lumea mă 
va omori cu pietre, când va auzi 
una ca asta. 

Dascălul văzu că a cam scrântit-o 
şi o întoarse pe foaia ailaltă. 

— Eu nu zic să-i omorim, cisă-i 
trimitem deocamdată la un alt 
oraş; să zici că i-ai trimis pentru 
învăţătură. Nu mai pot, mă înţe- 
legi, să stea cu mine aici; căci 
nu voiu să-mi zică lumea că sunt 
dascăl de aceia terchza, berchea, trei 
lei perechea. 

Cu gura zicea el unele ca astea, 
dar în capul lui clocea alte gânduri 
spurcate. 

— Ei bine, dacă este aşa, mă învo- 
esc ; dară cum să facem? întrebă 
femeia. 

— Foarte lesne, răspunse das- 
călul ; la noapte să-i închidem 
într'o magazie și mâine, în faptul 
zilei, îi iau eu într'o căruță și ioi 
duce să-i aşez la un prieten al 
meu. 

Gândul dascălului era să ia pe 
copii să-i ducă în pădure şi acolo 
să-i spintece unul câte unul şi 


să le scoată dintr'inşii capul, pipota 


şi inima găinei şi să le înghită el. 

Dară norocul nu-i sluji nici de 
astădată. 

Copiii fură cuprinși de frică, 
când se văzură închişi în magazie. 
Incepură să plângă. Cel mijlociu 
însă zise : 

— Fraţilor, ascultaţi-mă pe mine, 
că va fi bine de noi toţi. Ştiţi de 
ce ne-a închis dascălul aici cu voia 
mamei ? 


Dascălul a spus minciuni că nu 
însemna nimic slovele de sub aripa 
găinei. Şi daia a stăruit el pe 
lângă mama de a tăiat găina şi s'o 
mănânce el, ca să se împlinească la 
dânsul proorocia de acele slove. 

Dară n'a vrut Dumnezeu cu 
dânsul. 

— Adevărat să fie, mai întrebă 
fraţii, că însemna ceva acele slove ? 

— Mai e vorbă! răspunse el. 
lacă v'o spui eu acum. Slovele 
acelea zicea, că: cine va mânca 
capul găinei va ajunge împărat. 

— Eu împărat?! zise cel mare, 
care mâncase capul. 

— Aşa, răspunse fratele cel mij- 
lociu. Cel ce va mânca inima gă- 
inii, de câte ori se va culca, se va 


pune la capul lui o pungă cu 
bănet, unde o va găsi când se va 
scula. 

— Mie să mi se întâmple asta? 
întrebă cel mic, care mâncase 
inima. 

— "Ţie, îi răspunse fratele cel 
mijlociu. Iară cel ce va mânca 
pipota, se va face năsdrăvan. 

— D'aia ştii tu năsdrăvăniile 
astea ! strigară fraţii cel mic și cel 
mare deodată. 

D'aia fraţilor, le răspunse mij- 
lociul. Acum, ca să scăpăm de aici 
trebue să ne punem toate puterile, 
să stricăm fereastra magaziei ăştia 
şi să fugim, căci demonul de dascăl 
are de gând să ne ia în revărsatul 
zorilor, să ne-ducă în pădure, și să 
ne omoare. 

Se puseră cu toții, sfărâmară fe- 
reastra şi fugiră. Merseră, merseră, 
toată noaptea. Când se lumină de 
ziuă, ajunseră la un loc unde se 
deschideau trei drumuri. Aici stă- 
tură să se odihnească. Se hotărîră 
să apuce fiecare pe câte un drum 
şi să se ducă unde io lumina 
Dumnezeu. Se îmbrăţişară, se să- 
rutară, îşi luară ziua bună unul 
dela altul cu lăcrimile în ochi și 
se despărțiră. 

Merseră ei toată ziua, când în 
deseară fraţii cei mai mari se în- 
tâlniră iară. Pasă-mi-te drumurile 
pe care apucaseră ei se întruneau 
acolo. Atunci năsdrăvanul zise : 

— Pe semne că Dumnezeu vrea 
să fim tot împreună, dacă el ne-a 
adus aci. Așa dară să nu ne des- 
părțim în toată viaţa noastră. Mai 
înainte de aci este un oraş mare. 
Acolo a murit împăratul şi mâine 
se alege altul: cel ales să fii tu. 

— [Ia lasă vorba aia acolo, măi 
frate şi nu mă mai face să-mi 
intre gărgăuni în cap. Mai bine 
zi: hai să mergem să căutăm ceva 
de lucru, că burta, auzi cică n'am 
mâncat de eri şi cere sărmana. 

Mergând ei, ajunseră la orașul 
ce era înnaintea lor. Aci întâlniră 
pe un bătrân pe care îl rugară să-i 
îndrepteze la vr'un han, unde să 
mâie noaptea. Bătrânul le spuse 
că hanurile gem de lume care a 
venit să fie față la alegerea împă- 
ratului care se face mâine, că nu 
vor găsi nici un loc de masă și îi 
luă la dânsul acasă, unde le dete 
de mâncare şi un pat de odihnă. 


— Sfârşitul în n-rul viitor — 


Fa) 


a. 


A- 


vy 
e) 


casa şi douăzeci 


CEI 


=a CUM mai mulți ani, trăia întrun sat un 
Wx] biet om sărac. Când simți că i-se apropie 
ceasul de moarte, îl chemă pe lângă sine 
pe fiul său şi îi zise: „Fiale, peste puțin 
voi închide ochii pentru vecie. Iți las 
de lei, de argint, cari sunt în punga 
aceasta. Unul din leii aceştia este încă de când te-ai 
născut şi întrânsul stă viața ta. Dacă îl cheltueşti, să 
ştii că în momentul acela vei muri”. 

Tatăl muri, iar băiatul rămase singur. A doua zi 
deslegă punga, se uită la bani, îi întoarse pe toate 
feţele, dar nu văzu la nici unul vreun semn după 
care să afle leul în care era 
viaţa sa. Ei puse din nou banii 
în pungă şi se duse la 
treaba sa. 

Dimineaţa următoare des- 
chise din nou punga, se uită 
din nou la bani, îi suci, îi 
învârti, dar văzu că prin nimic 
nu se deosibeau unii de ceilalți. 

Erau cu toţii tot aşa de 
lucitori şi de frumoși. 

„Ah, îşi zicea el, de-aş putea şti leul de care atârnă 
viaţa mea! L-aş fi cheltuit pe ceilalţi şi câteva zile la 
rând n'ar fi fost nevoe să muncesc, pe când aşa tre- 
buie să muncesc de zor”. 

A oftat adânc, şi-a luat traista pe umeri, „sapa în 
mână și sa dus din nou la treabă. Zile întregi a 
muncit într'una. Intr'o dimineaţă, aducându-și din nou 
aminte de bani, a desfăcut iar punga, sa uitat, sa 
mai uitat, dar tot n'a văzut vreun semn. li era tare 
necaz, însă n'a îndrăznit să ia din pungă unul din 
cei 20 de lei. 

Işi zicea singur: „Dacă se nimereşte că iau tocmai 


RÂNDURI DELA CITITORI 


PRECUM 


Băieţaşul din căsuţa vecină, 
Vine cu guriţa plină. 


v, 
a 


Toate bucatele păpate 

Sunt reprezentate — 

Ca în galantarul unui restaurant, 

De pe vremea Genovevei de Brabant. 


Nu v'ași putea răspunde; 
Deci, să nu mă întrebaţi de unde 
Ştiu cum au fost restaurantele pe timpul acela. 


Am pornit dela 
Nevoia unei rime la cuvântul: restaurant”. 


Am găsit doar: „Genoveva de Brabant” 
Și lam pus să vă reamintiţi 
De o carte necesară să citiţi. 


Nu-i nici sănătos, nici manierat 
Obiceiul micului băiat. 


DOUAZECI DE LE! DE ARGIN 


LS 


pe acela în care stă viaţa mea”. A hotărit să nu se 
mai atingă de pungă şi să nu mai aibă vreo nădejde 
în banii aceia. 

Şi iarăşi se puse pe muncă, săpă, ară, păscu vite, 
din ceeace câştiga puse ban lângă ban, aşa că în 
câţiva ani putu să-şi cumpere o vacă, o livede şi 
o vie. ° 

Ceva mai târziu îşi prefăcu şi reînoi casa, îşi cum- 
pără oi şi o moară. Au mai trecut ani, iar el a ajuns 
om bogat. S'a căsătorit, iar Dumnezeu la hărăzit cu 
copii frumoşi şi sănătoși. 

Intr'o zi gândul i se duse din nou la punga cu cei 
douăzeci de lei de argint. O 
căută peste tot, dar nu fu- 
chip §ă o găsească. 

— „„Nevastă, strigă el spe- 
riat, unde e punga în care 
erau douăzeci de lei de ar- 
gint? 

— A, bărbățele, uitasem 
să-ți spui: biata noastră vecină, 
rămăsese fără un ban Vá 
zând aceasta, i-am dat cei 
ca să-şi cumpere pâine pentru 


de 


douăzeci lei, 
copii. 

—. Cum? I-ai dat?... Dacă-i aşa, eu trebue si mor 
acum ! Când i-ai dat? 

— Sunt vreo şase-șapte săptămâni, îl lămuri ea. 

— Aşa de mult?! Şi eu sunt încă în viaţă! 

Atunci înțelese el cât de cuminte fusese tatăl 
său. 

„Da, îşi zise singur, tata a fost un om îvţelept. 
Dacă cheltuiam încă de atunci banii aceia, acum n'aș 
fi avut nimic. Acum sunt fericit, pentrucă am câş- 
tigat totul prin muncă şi stăruinţă. 


SE CADE 


Dânsul are în guriță 

-O întreagă linguriţă, 

Cu orez cu lapte — 
Şapte bomboane — 

Trei fire de macaroane — 
Un castravete murat — 
Un peştişor afumat — 

O măslină — 

“Un picioruş de găină — 
Şi în fund 

O mușcătură dz pâine cu unt. 
lar în dinţi 

Doi covrigei cuminţi. 

De nu ar fi mărişor 

Ar avea și degetul arătător, 
Și poate şi pe cel inelar — 

Ş de nu mint — şi un pahar. 


Noroc că nu e mâncău 
Şi paharul poate sta la locul său. 
de ION TULCEANU 


11 


N băieţaş sglobiu, alerga pe pajiştea presărată 
de flori, culese o floare mică albă şi alergă 
la mama lui. 
— Ce floare e asta mămico? - 
— E rochiţa rândunicei. 
— Dar de ce-i spune aşa? Rândunica este o pasă- 
re; doar nu poartă rochiță. 
— Ascultă povestea acestei flori; şi mama începu: 
Intr'un ţinut îndepărtat, foarte de mult, trăia o 
zână frumoasă cu fetița ei, Rândunica. Era atât de 
drăguță fetița, frumoasă și bună, întocmai ca mama 
ei. Dar zâna, ca și oamenii, avea un duşman. In a- 
propiere, trăia ozână cuun suflet nespus de rău, care 
se gândea să scormonească ceva, pentru a se răzbuna 
pe vecina ei, care avea puterea de-a preface în bine, 
răul fâcut de ea. 


Ea observă cât de mult ţine mama la copila ei; în- 
tr'o zi o răpi, o prefăcu într'o fetiță mică, mică, cât 
un deget de-al tău şi-o părăsi într'un ţinut întunecos 
şi pustiu. 

Fetiţa îşi păstrase toată gingăşia, frumusețea şi bu- 
nătatea, decât era prea mică şi zi și noapte plângea 
după mama ei, care era departe şi n'o putea ajuta. 

Un vânt uşor, zefirul, trecu pe acolo și auzind 
plânsul şi tânguirea fetiţei, ise făcu milă de ea; suflă 
asupra ei o adiere parfumată care-o adormi, apoi 
luând-o pe aripile lui, o duse într'o grădină minunată, 
plină de flori şi soare. El îi făcu culcușul într'o 
floare de crin şi-o aşeză cu îngrijire în el. 

A doua zi de dimineață, Rândunica se trezi ame- 
ţită de parfumul culcuşului ei și orbită de razele 
aurii. Sări sprintenă de pe floarea de crin şi alergă 
fericită în toate părțile. 

Dar fericirea nu ţinu mult. Işi aminti că nu mai 
era lângă mama ei, că nu mai eemăna cu celelalte 
fetițe şi începu să plângă. 

Dumnezeu din cer, care aude şi vede toate, auzi şi 
plânsul fetiţei şi trimise un înger s'o întrebe ce vrea. 


12 


Ingerul sosi numaidecât și-o întrebă: 

— Dece plângi, Rândunico? 

— Cum să nu plâng?! Eram o fetiță ca toate ce- 
Jelalte şi răutatea unei zâne m'a prefăcut atât de m:i- 
că, că mă pot ascunde sub un mănunchiu de frunze 
şi m'a dus departe de mămica mea. 

—— Şi ce-ai vrea, căci bunul Dumnezeu m'a trimes 
să-ţi împlinesc dorința? 

— Aş vrea să fiu o păsărică; blestemul zânei nu 
m'ar ajunge şi aş sbura la mama. Păsările par a fi 
atât de fericite...!! Ele sboară şi cântă toată ziua. 

— Bun, spuse îngerul. Scoatei rochița. 

— N'aş putea fi o păsărică cu rochiță? 

— Nu, căci Dumnezeu te îmbracă în pene şi 
fulgi. 

Răndunica îşi lăsă rochiţa în iarba verde. Ea fu 
prefăcută numaidecât într'o pasăre cu pieptul alb, ce 
sbură ca o săgeată spre mama ei, iar rochiţa, căpătă 
frăgezime şi parfum dulce, prefăcându-se în  floricica 
pe care ai cules-o. 

lată povestea rândunicei şi a rochiei ei. 


STIAŢI CĂ... 


„în Japonia sunt negustori care vând şerpi, vipere, 
licurici, broaşte... pentrucă din ele, se prepară mân- 
cări foarte căutate de către japonezi ? 


„în şcolile din Bolivia sunt cărți de școală, de gra- 
matică, de geografie, de istorie, de aritmetică... cu 
poveşti și comentarii humoristice. Bolivienii pretind că 
astfel făcute cărţile, copiii învață cu mai mare uşurin- 
ță şi drag. 


ORIZONTAL: 1) Insectă ce 
se nutrește din sângele oamenilor. 
6) Deţin recordul urechilor. 1!) 
Mamifer acoperit cu ţepuşe lungi 


şi tari. 12) Crapi (Mold). 13) 
Pasăre cu pene frumoase. 14) Port 
în Scoţia (Grecia). 15) Negaţie. 
17) Cal dobrogean. 18) Nume 
masculin. 20) A fierbe. 21) Cea 
mai mare dn toate păsările locu- 
ieşte în Africa şi într'o mare parte 
a Asiei. 22) Conjucţie. 23) Im- 
preună. 24) Zâmbetul e limba sa. 
26) Abfie (Mold). 17) Işi des- 
făşoară plânsul ploilor. 28) Insecte 
caleoptere. 29) Cari alină. 


VERTICAL: 1) Pasăre verde 
din America, cu ciocul gros. 2) 
Felicitat. 4) Sughiţaţi. 5) Conjuc- 
ţie. +) Molusc tăritor ce locuiește 
într'o scoică. 7) Măsuri de supra- 
faţă. 8) Pasăre de casă din ordi- 
nul palmipedelor. 9) 12 luni. 10) 
Mami'er pachiderm cu unul sau 
două coarne pe nas. 12) Urcat. 
14) Ce se face în fiecare an. 16) 
„Măgari în miniatură“, mici. 19) 
A împodobi. 21) Ued în Algeria. 
27) Concertează cioara... 25) Mă- 
sură din ţara lui Yu-Man-Kio... 


sau ţara Soarelui Răsare. 26) Plan- 
tă textilă. 27) Particulă de legă- 
tură. 


Carte de vizită magică 


BRATU N. 
MORAR 


Schimbându-se ordinea literelor, 
să se afle adevărata ocupaţie a 
personagiului de mai sus, precum 
şi orașul unde și-o exercită. 


e 0o © 
Labirint 


Incercați să străbateți acest la- 
birint dela un cap la celălalt... 


Deslegările jocurilor din 
nr. precedent 


La teatru : cortină, |, mim, |, 
om, p, st, w, plin, o, nuc, ivi, 
decor, r, n, b, b, operete, la, 1, an. 

In plină viteză: ao, p, udma, 
trin, ași, oală, por, b, a aşa, un 
far, e, zaharină. 

Joc muzical; La arme; Logo- 
grif ; Coală-oală-ala-la-a. Joc sim- 
plu : Ararat. 

o © © 
Proverb silabisit 


Se dau următoarele opt cuvinte: 
depune-Petre-strica-lene- ce-me- 
re-bule-și 

Din silabele acestor cuvinte să 
se formeze un foarte cunoscut pro- 
verb. 


Criptogramă 


OMIT [UMIC IUJS ME D 
AAAI UOIT RISB 
ALNMLUUFP 


5 
\UB 


Citind literele într'o anumită or- 
dine, veţi găsi o strofă dintr'o po- 
ezie de M. Eminescu. 

© 9 e 


Cuvinte ascunse 


Se dau următoarele cuvinte: 
Gardă, Mitan, Ganea şi Teren. 

Formaţi din fiecare o anagramă 
corectă, apoi amestecaţi-le în aşa 
fel, încâr inițialele să dea numele 
unui nuvelist român, iar finalele 
un pictor român. 


13 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Urme neliniștitoare 


Vânătorii supraveghiau cu băgare de seamă; ei se 
temeau ca nu cumva urşii să se fi ascuns în dosul 
muşuroaielor de zăpadă. 

Nu văzură nimic, totul era nemișcat șialb, nici un 
sgomot, nici o mişcare. Se întoarseră acasă. 

Hatteras şi lohnson fură puși în curent cu situaţia 
şi se hotăriră să vegheze cu mai multă atenţiune. Se 
înopta, nimic nu tulbură calmul său splendid, nimic 
nu da de bănuit apropierea vreunui pericol. 

A doua zi, în zori, Hatteras și tovarășii lui, înar“ 
maţi până în dinți, se duseră să recunoască starea ză- 
pezei; ei găsiră urme identice cu cele din ajun, însă 
mai apropiate. De sigur inamicii luaseră dispoziţii ca 
să asedieze Fortul Providenţei. 

— Ei au descris a doua paralelă, zise doctorul. 

— Ei au făcut chiar un pas mai înainte, răspunse 
Altamont; vedeţi aceste urme cari se duc spre platou, 
ele aparțin unui animal viguros. 

— Da, urşii ăştia sunt pe urmele noastre, zise Iohn- 
son; de sigur că au intenţia să ne atace. 

— Nu mai e nici o îndoială, răspunse doctorul; 
să ne ferim să-i întâlnim. Nu suntem în stare să lup- 
tăm cu succes contra lor. 

— Dar unde să se fi ascuns 
de urși? exclamă Bell. 

— Indărătul câtorva grămezi de ghiață, de unde 
ne pândesc. Să nu ne aventurăm fără socoteală. 

— Dar cu vânătoarea? zise Altamont. 

— Să o amânăm încă câteva zile, tăspunse doctorul, 
să ştergem din nou urmele cele mai apropiate şi vom 
vedea mâine dimineaţă dacă le găsim din nou. Inchi- 
pul acesta vom fi în curent cu manevrele inamicilor 
noștri. 

Sfatul doctorului a fost urmat; se întoarseră, întă- 
rindu-se în fort. Prezenţa acestor teribile dobitoace, 
împiedica orice excursie. Se supraveghia mai cu atenţie 
împrejurimile Băiei Victoria. Farul fu dat jos, nu 
mai era de nici un folos acuma, din contră putea să 
atragă atenţia animalelor. Farul și firele electrice fură 
strânse; apoi, pe rând, fiecare făcea de strajă pe pla- 
toul superior. 

Ziua de 23 Aprilie trecu fără ca inamicii să dea 
semn de viaţă. A doua zi de dimineaţă se duseră să 
recunoască urmele cu un adevărat sentiment de curio- 
zitate, care îi făcu să scoată semne de exclamațiune. 

— Nu mai era nici o urmă şi zăpada își desfășura 
în depărtare covorul său intact. 

— Bun, exclamă Altamont, urşii au șters-o! 

Ei n'au mai avut răbdare! S'au obosit așteptând! 
Au plecat! Călătorie bună! şi de acum la vânătoare! 

— Ei, ei replică doctorul, cine ştie! Pentru mai multă 
siguranță, amicii mei vă cer încă o zi de supraveghere. 

— Să facem ocolul platoului, zise Altamont, ca să 
ştim la ce ne putem aştepta. 


aceşti blestemaţi 


14 


— Bucuros, zice doctorul. 

—  Rămaseră foarte surprinşi că pe orază de două 
mile n'au mai dat nici de cea mai mică urmă. 

— E bine, să vânăm! ceru nerăbdătorul american. 

— Ba nu, să așteptăm până mâine, răspunse doc- 
torul. 

— Pe mâine atunci, răspunse Altamont, care abia 
se putea stăpâni. | 

Se întoarseră în fort. Cu toate acestea, ca şi în 
ajun, fiecare se duse să-şi facă ora de strajă la postul 
de observaţie. 


Altamont, venindu-i rândul, înlocui pe Bell, care 
făcea de strajă. 

Cum plecă, Hatteras își chemă tovarășii în jurul lui. 
Doctorul părăsi caietul său de note și lohnson oalele 
sale. 

— Amicii mei, înce»u el, să profităm de lipsa 
acestui american, ca să vorbim de afacerile noastre; 
sunt lucruri pe cari nu trebue să le știe şi nici nu 
vreau să se amestece în ele. Doresc să mă întrețin cu 
voi asupra viitoarelor noastre proiecte. 

— Foarte bine, răspunse doctorul, să vorbim. 

— Intr'o lună, reluă Hatteras, sau cel mai târziu 
în şase săptămâni, momentul marilor excursiuni va 
veni. V'aţi gândit la ceeace ar trebui să întreprindem 
vara asta? 

— Dar d-ta, căpitane? întrebă lohnson. 

— Eu pot să vă spun că nu sa scurs un ceas din 
vieaţa mea, fără să nu mă preocupe această ideie. Cred 
că niciunul din d-voastră n'are intenţia să se întoarcă 
înapoi ? 

Această insinuaţie rămase fără răspuns imediat. 

— Cât despre mine, continuă Hatteras, chiar de 
aşi merge singur, mă voiu duce până la polul Nord, 
de care nu suntem mai departe de trei sute şaizeci 
de mile (400 km.). Nici un om nu s'a apropiat atât 
de mult de acest scop dorit şi eu nu voiu pierde acest 
prilej fără să încerc chiar imposibilul. Care sunt pla- 
nurile d-voastră în această privință ? 

— Ale d-voastră, răspunse doctorul repede. 

— Dar ale d-tale, lohnson? 

— Acelea ale doctorului, răspunse șeful echipajului. 

— ţi vine rândul să vorbeşti, Bell, zise Hatteras. 

— Căpitane, răspunse lemnarul, eu n'am familie ca 
să mă aștepte în Anglia; e drept însă, nu crezi că-i 
vremea să ne întoarcem? 

— Intoarcerea, reluă căpitanul, se va face tot așa 
de bine după descoperirea polului. Poate chiar mai 
bine. Greutățile nu vor mai fi aceleași, căci întorcân- 
du-ne ne depărtăm de punctele cele mai friguroase 
de pe glob. Avem încă pentru multă vreme combus- 
tibil şi provizii. Nimic nu poate să ne împiedice, și 
vom fi vinovaţi dacă nu vom merge până la capăt. 

— Ei, bine, răspunse Bell, toți suntem de părerea 
d-tale, căpitane. 

— Foarte bine, răspunse Hatteras. Nu m'am îndoit 
nici odată de voi. Dacă vom reuşi, amicii mei, An- 
glia va avea toată gloria succesului nostru. 

— Dar e şi un american printre noi, zise lohnson. 


Hatteras nu putu să-şi stăpânească mânia la auzul 
acestei observațiuni. 
— Ştiu, zise el cu voce gravă. 
3 (Va urma) 


s No. 878 


E: DIMINEAŢA CO 


- AVENTURA LUI HORIA 


Astfel începe, nu prea frumos, Care, culcându-se fără haz, Deşteptându-se, aproape mort, Căci capul simțind că-i plezneşte . 
Povestea lui Horia cel norocos. Lasă deschis, robinetul_de gaz.” Sare din pat ca un resort. Către fereastră, pe dibuite năzueşte 


Ni 
= La: 

i Tocmai atunci pe lângă casă, Mândru, la braţ cu acel îngeraş, Mâinile sus! Ajutor, Şi leşinând în braţe îi cade, s 

i Trecea Crişan, cu a sa aleasă. | Habar n'avea că după colț, e un Strigă fata, simt că mor. Iar lui Crişan ce nici pălăria în 

i 


pungaş. d cap nu-i şade. 


asfixiat. Care peste bot puternic plesnit, Şi când dumnaei se trezeşte Şi crede că cel voinicos e Crişan 
lichidat, A căzut jos şi a înlemnit. Pe pungaş jos îl zăreşte, Care, cu un pumna răpus pe golan 


Dar Crişan care ştie iştoria, Căci dacă Horia nu-i prea frumos, 


"5 I-ADUC aminte ca prin vis de copilă- 
(| ria mea sbuciumată, de casa în care 
m'am născut, și'n seara asta de iar- 
nă geroasă şi pustie, gândurile mele 
rătăcesc departe, departe. 

Fără să cunosc mângâierea şi îmbrăţișările 
mamei, în orășelul acela tăcut, cu case muci în 
care am văzut pentru prima oară lumina soare- 
lui, am avut totuși cei mai buni și mai înţelepţi 
prieteni. 

Tata pleca dis-de-dimineață după treburi la 
moșie şi se reîntorcea seara târziu. 


Rămâneam toată ziua doar cu mama Păuna, 
o bătrânică care pășea șontâc-șontâc prin curti- 
cica cu păsări de casă și venea la căpătâiul meu 
să mă adoarmă cu basme. Jucăriile mă plicti- 
seau. Eram de acum în școală. Aveam cărți cu 
poze minunate, cu istorioare despre îngerii ce- 
rului și despre animalele pământului, şi jucări- 
ile nu mă mai puteau distra. Imi plăcea să mă 
uit doar la ele. 

Simțeam nevoia de un prieten, de un prieten 
cu care să mă înţeleg, cu care să mă joc îm- 
preună, cu care să alerg prin grădină, într'un 
cuvânt simțeam nevoia unui prieten care să-mi 
fie ca un frate. Tata nu mă lăsa să ies afară 
din curte. „Aici în orășelul acesta spunea el, 
nu-s băeţi de seama ta“. Umblam prin curte su- 
părat, fugeam în neștire dela un capăt la celă- 
lalt și apoi mă cățăram pe copaci, mă coboram 
îmbufnat cu sprâncenele încruntate şi fără pic 
de veselie până osteneam. Obosit fugearn în casă 
şi mă trânteam pe canapea. 


2 


DULUS: 


Acolo, ori adormeam îndată, ori rămâneam cu 
mâinile la capătâi şi cu ochii deschişi mari, fi- 
xati întrun colf al odăii, ceasuri întregi. 


Mama Păuna mă dojenea mereu. Drăcușor, “ 
te-ai plictisit, hat? Păi, dacă mwai prieten de 


joacă... 

Eu îi răspundeam plângând şi lovind uneori 
cu piciorul în podele că tata nu-mi da voie să 
trec ulițele singur, că nici un băiat de seama 
mea nu iese din curte și multe altele. 

Şi mama Păuna mă privea după sticlele oche- 
larilor cu nespusă bunătate, mă mângâia, îmi 


„dădea dulciuri, şi mă învăța că grădina are o su- 


medenie de prieteni şi că prietenii grădinii pot 
fi şi ai mei. 

— „Cum asta mamă Păuno“, am întrebat eu, 
neînțelegător. 

— „Bine, puișor, uite cum: 

In grădină vei găsi epuri, copăcei, flori, frun- 
ze, iarbă; în iarbă dacă vei căuta mai cu bă- 
gare de seamă vei găsi melci şi șopârle și multe 
alte gângănii mici şi frumoase. 

„0!  puişorul meu, grădina noastră e plină 
de minunăţii. Peştişorii din lac, păsărelele; a, 
de păsări aproape am și uitat. Păi, ce să-ţi mai 
spui de privighetori, ciocârlii, berze, cocori şi 
câte altele. Du-te în grădină şi vei uitade prie- 
tenii pe care crezi că-i vei găsi pe uliţă“. 

Duluş era un căţel mic, frumos, cu blană al- 
bă, alb peste tot, doar pe urechi avea două pe- 
te roşietice. Nu-l băgasem de seamă niciodată. 
Imi spuneam: că ce pot eu să mănțeleg cu un 
câine? şi-l lăsam în pace. 

Când mă vedea, lăsa capul în jos şi închidea 
ochii. Se vede că avea teamă de mine, se te- 
mea poate că-l voi bate. 


Intro dimineață, umblând prin curte fără să 


k 
ştiu ce caut şî ce vreau, am dat cu ochii dă 


Duluş. M'am apropiat de el, l-am mângâiat, l-am 
tras de urechi, şi nici eu singur nu înțeleg 


cum în mai puțin de jumătate de oră, m'am și ' 


imprietenit cu el, parcă ne-am fi cunoscut de când 
lumea. Toată ziua am fost de o veselie nemai- 
pomenită. 

Alergam cu Duluș prin grădină, fugăream 
prin curte găinile, mă cățăram ca pisicile prin 
copaci şi Duluș care încerca să urce după mine 
şi nu putea, rămânea jos, lătrând cu ochii la 
mine plini de necaz și de neastâmpăr. L-am 
scăldat în lac — aveam în mijlocul grădinii o 
băltoacă mare, mare, nu prea adâncă, pe care 
eu o poreclisem lac, — și Duluş 


mine, se ridica în două picioare, îi tremura capul, 
și mie mi se părea că râde de atâta fericire ce 
ce ľa găsit. Ne așezam pe malurile lacului și 
ne oglindeam în ape. Priveam cu seriozitate 
multă, rățișoarele cari se scăldau și urmăream 


> 
< 


ra vesel, așa 
mic și alb, curat, drăgălaș, cu ochii vioi, şi la 


şi Gergovia? 

Strigătele dezaspera- 
te ale femeilor care 
stăteau pe creasta zi- 
durilor îi excită și mai 
mult. Companiile în cap 
cu Centurionii lor în- 
cep atacul zidurilor. 
Centurionul din a opta 
legiune, Lucio Fabio, 
care intrase cel dintâi 
în Avarico,” sare în 
cârca alor săi și ajun- 
gând sus le întinde 
mâna. Alţii îl imită și 
în scurtă vreme multe 
creste de zid sunt cucerite. Marco Petreio, alt centu- 
rion din a opta se repede către o poartă şi luând o 
secure încearcă să o spargă. Centuria lui e în jur 
gata să năvăleas:ă. 

Dar încercarea este nebunească; nu numai că poarta 
rezistă, dar grupuri de apărători sosesc. Intr'o secun- 
dă puţinii romani care s'au suit pe ziduri sânt res 
pinşi Lucia Fabio e ucis şi aruncat în șanțul cetăţei. 
Centuria lui Marco Petreio e înconjurată de o mul- 
ţime de Gali. Poziţia e cât se poate de critică, 

SINGUR IN CONTRA TUTURORA 

Atunci vajnicul centurion strânge pe ai săi și le 

vorbeşte astfel: 


— Din dorinţa de 
a cuceri glorie v'am 
atras şi pe voi în a 
cest pericol, — dar 
dacă nu mă pot salva 
pe mine, vreau să vă 
scap pe voi, legionarii 
mei. 

Vă ordon deci ca 
fiecare să caute să se 
salveze pe el. Contra 
inamicului mă voiu o- 
pune singur, până ce 
voi vă veţi retrage. Zi- 
când astfel, se aruncă 
contra unui grup de 

centuriei lui, văzându/l 


Gali şi omori doi. Soldaţii 
înconjurat, vrură să-i sară în ajutor. 


— E de prisos strigă Petreiocu voce tare — să-mi 
săriţi în ajutor. Nu vedeţi cum sânt de rănit? Eu 
simt că în curând se va scurge sângele și viața mea. 
Ascultaţi-de ordinele mele şi întoarceţi-vă la legiu- 
nea voastră. 

Astfel sub ochii alor săi, continua să se bată 
singur, acoperind retragerea centuriei sale, până 
când plin de răni şi de sânge, căzu peste un mor- 
man de inamici. 


PAȚANIA UNUI AUTOMOBILIST 


È A poarta unei case mari cu poartă de fier, s'a 
oprit un automobil mic și frumos din care a 


coborât o domnişoară tânără şi foarte frumoasă. 

A sunat la uşa casei mari, cu poarta de fier; i s'a 
-, deschis şi domnișoara tânără și foarte frumoasă a in- 
trat. Automobilul mic şi frumos a rămas la poarta 
casei cu porţi de fier- 

Ei! şi?... veţi întreba voi, ce e cu asta? 

Răbdare, răbdare, vă voiu răspunde eu. 

In faţa casei celei mari cu poartă de fier, se află 
o altă casă mai mică şi cu poartă de lemn. Reze- 
mat de poarta de lemn sta Picu — băiatul stăpâ: 
nului casei. Picu a văzut tot ce se întâmplase la 
casa cea mare cu poartă de fier. Adică el văzuse 
cum un automobil mic şi frumos condus de o dom- 
nişoară tânără și foarte frumoasă, sa oprit la casa 
cu poartă de fier; cum a coborit din el și cum a 
' intrat în casă. 

Intâi Picu s'a mirat cum o domnişoară așă de tå- 
nără poate să conducă un automobil, fie el chiar 
aşa de mic. Apoi Picu şi-a zis: „la drept vorbind 
eu cred că nici nu este prea greu de condus un aus 


tomobil, mai ales când este aşa de mic. Şi cred că 
eu nu aș fi mai puţin îndemânatec dacă laş încerca 
acelaş lucru”. Zicându-şi acestea, el se apropie înce- 
tişor de automobilul care tremura încetişor. După ce 
îl privi puţin cu o admirație amestecată cu puţină 
teamă, Picu făcându-şi curaj, se aruncă dintr'un salt 
sus, pe pernele moi ale automobilului. Apăsă, după 
cum văzuse pe domnişoara tânără şi frumoasă — pe 
manivelă şi mașina mică şi frumoasă porni în goană 
să alerge pe stradă. 

Noroc de bietul Picu, că maşina cea mică și fru- 
moasă se întâmplase să nu mai aibă benzină, aşa că 
s'a oprit, așa de odată. Ce frică a tras bietul Picu! 
Cred că în viaţa sa nu se va mai urca într'un auto- 
mobil să-l conducă. De altfel, după această păţanie a 
mâncat o sfântă de bătaie dela tatăl său, că a fost 
nevoit să se ţie multă vreme cu mâinile de locurile 
unde fusese lovit. 


A două vechi prietene stau la taifas Gigi 
şi Mimi, de par'că ar fi coşcogea fete 
mari, iar nu şcolăriţe într'a treia primară. 
Tăinuesc în pace, pe prispa casei. Iar la 

un pas de ele stă Lăbuş, un cotei de 
curte, cu părul lăţos şi sbârlit ca ţepele unui ariciu 
şi cu nişte ochi galbeni ca porumbul, blânzi şi mari, 
de par'că n'ar fi ai celui mai rău paznic al curței şi 
al străzii întregi. 

Şi fetițelor — una bălaie, alta oacheşă, nici nu le 
pasă de nimic, cu Lăbuş lângă ele. : 

Aşa stau de cuminţi şi şoptesc potolite, jucându-se 
cu păpuşile şi cu peticuţele lor, în căldura dulce a 
soarelui de Aprilie, fără să le mai poarte gândul la 
cele petrecute mai ieri. 

Ce de mai vorbe urâte şi ce de mai lacrimi, să te 
miri din ce pricină... 

A început ocheşica de Mimi, de ciudă că prietena 
ei a luat la lucru nota cea mai mare din toată clasa. 

N'a suflat nimic până acasă la Gigi, care era gata 
s'o sărute, după obiceiu, la despărţire. Şi na mai 
răbdat, i-a trântit-o în obraz : 

— Eşti o leneşă şo fudulă! 

Gigi nu se putu ţine: 

— Şi tu o... neascultătoare! 

— Tu o mongoliță ! 

— Şi tu un fâr! 

— Şi o râpănoasă ! 

— Şi... tu...! 

Biata Gigi rămase cu vorba în gât.. Nu mai putu 
să îngâime nimic. Se pornise pe plâns. 

„„Auzi, ea şi râpânoasă! (Că, toată ziua bălăceşte 
în apă şi de-ar lăsa-o, s'ar scălda în fiecare zi... 

Dar, printre lacrimi, ochişorii ei de smarald sau 
oprit pe Lăbuş, prietenul ei drag, care s'a târât binişor 
la picioarele ei şi scheunând încet, nu-şi ia ochii de 


pe ea, dând supus 
spune : 

— Aşa e, cum spui tu! Tu eşti fetiţa cea mai 
curată de pe lume... De ce vă certați? Şi de ce o 
crezi? Par'că Mimi nu ştie ca minţit! 

Gigi, printre lacrimi, a zâmbit înseninată. A priceput 
gândul lui Lăbuș, i l-a citit în ochii lui dulci ca ai 
unui om bun. 

Şi, cuminte, fără nici un alt gând, s'a apropiat de 
Mimi, care stătea îmbufnată, în poartă, fără să ia 
seama la tufa de Cilixe înflorite şi fără să simtă mirosul 
frumos al florilor. 

Şi luându-și prietena de gât, cu ambele braţe, i s'a 
uitat drept în ochi, spunându-i : 

— Mă erţi, Mimi, pentru cele ce ţi-am spus? Nu 
mai fi supărată pe mine, că eu nam vrut să te 
ocărăsc ! | 

Pe Mimi a podiditro plânsul. Şi-a ascuns obrăjorii 
la pieptul prietenei dragi și înlănţuind-o cu braţele, a 
început s'o sărute cu foc, ștergându-şi una alteia 
lacrimile... 


din coadă, de par'că ar 


í . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Acum Sa uitat tot, ca şi cum n'ar fi fost nimic. 

Lăbuș, cu ochii în ochii Gigiei, dă dincoadă, mul- 
tumit că le vede jucându-se împreună. Numai el ştie 
de supărarea de ieri. 

Dându-și însă, pe faţă, numai din ochi, din frumoșii 
lui ochi ,mulțumirea ce-l stăpâneşte, schiaună încetişor, 


de par'că le-ar spune, punându-și capul în poala © 


Gigiei : | 

— Fiţi bune și iubiţi-vă, cum vă iubesc și eu 
p'amândouă ! : 

Iar Mimi, s'aplecă și-l sărută lângă ureche, cum îl 
sărută şi prietena ei. 


Je 


PRSNI 
—— 3. 


i 
[/ 


TEAREN 


| 


a NTR'O dimineaţă, mama vorbi copiilor ei: 
„Astăzi vine bunicul pe care nu l'ați vă, 
zut de atâta vreme, şi de aceea să vă gă- 
tiți cu hăinuţele cele mai curate. Băgaţi, 
=== însă, bine de seamă să nu le murdăriţi» 

căci altminteri bunicul n'are să vrea să vă vadă“! 
Copiii făgăduiră să se păzească şi fură gătiţi ca de 
sărbătoare. Eugenia îşi împodobi cu fire de aur rochia 
ei cea nouă de catifea albastră ca cerul. Haina o 
prindea de minune, şi fata nu mai putea de bucurie. 


— Nu te veseli prea de timpuriu, zise mama; tu 
eşti neprevăzătoare şi cum îţi pui o rochie pe tine, o 
pătezi numaidecât ! 

Avea dreptate mama, căci Eugenia nu ţinea de 
loc la curăţenie. Nici chiar astăzi nu putu să fie 
altfel. 

In vreme ce frăţiorii ei amândoi se duseră în gră- 
dină să se joace, Eugenia se strecură în curtea păsă- 
rilor şi puse găinile pe goană. Ea urmări pe bietele 
animale ce alergau ţipând, până la coteţul a cărui uşă 
stătea deschisă. Dar când intră înăuntru, vântul trânti 
portiţa după dânsa, şi Eugenia rămase închisă fără voia 
ei. Stătea acum în coteţul murdar și nu ştia ce să 
facă. Bătu în ușă, strigă din răsputeri, lovi pereţii cu 
picioarele şi încercă de toate, doar o va auzi cineva. 
Dar nimeni nu prinse de veste, pentrucă cotețul se 
afla prea departe de casă. 

Vremea mesei se apropia; Eugeniei i se făcu foame 
şi ea tot în coteţ se afla. 

In sfârşit, se hotărî să se strecoare pe gaura cea 


GO IER UL 


e CP E a e Ma 


PP... 


îngustă prin care intrau şi ieşeau găinile. La rochia ei 
cea frumoasă nu se mai gândea. Se culcă la pământ, 
începu să se târască și îşi strecură jumătatea trupului, 
Dar mai departe nu mai merse pentrucă deschizătura 
era prea strâmtă şi nu-i îngăduia să se târâie nici în- 
napoi nici înainte. 

Ea încercă cu toate puterile să iasă afară, ori să-şi 
tragă trupul înapoi în coteț. Dar totul fu în zadar. 
Se înţepenise de-abinelea. 

La ţipetele ei desnădăjduite se iviră maică-sa, buni- 
cul, care sosise în vremea asta, şi cei doi frăţiori. O, 
cât au râs cu toţii când au zărit-o pe Eugenia prinsă 
ca într'o capcană. Cu chiu cu vai, ea fu scoasă din 
temniţă şi se găsi în faţa tuturor plângând, murdară 
de sus până jos şi ruşinată, de-i venea să intre în 
pământ. 

— "Ţi-am adus o rochie nouă şi frumoasă, zise bu- 
nicul, ca să-ţi fac o bucurie; dar văd că tu nu pui 
preţ pe îmbrăcămintea frumoasă, căci altminteri n'ai 
fi murdărit-o aşa pe a ta. Am să pui mai bine să-ţi 
facă un ilic de lână ! 

Cu toţii râseră din nou. 

Eugenia căpătă ilic de lână, în loc de rochie de 
mătase şi pe deasupra, fu luată în râs de toată lu- 
mea. Atunci, ea îşi recunoscu greșala, îi păru rău şi 
se îndreptă. 


Elefanții sunt mari dar fricoșşi ! Sgomotul motoare- 
lor de avion îi înspăimântă. De aceea de multe ori sunt 
rugați aviatorii să nu treacă peste grădinele zoologice. 


Acei care se nasc în perioadele în care se înmulţesc 
petele solare se pare că vor trăi vreme îndelungată. 
Aceste perioade se repetă din 12 în 12 ani: ultima 
a fost acum doi ani. 


Inamicul tocmai atunci soseşte, 
Când, bravul nostru Coco, se odih- 
neşte. 


Inamicii trebue să împingă, 
Ca să-l tragă în carlingă, 


CEI TREI FRAŢI IMPĂRAȚI 


(Continuare și sfârșit) 


doua zi de dimineață se sculară 
Ea3| cu toţii, se spălară, se scu- 
turară şi plecară cu bătrânul afară 
din oraş pe o câmpie întinsă, ca 
să vază şi ei cum se aleg împărații 
la cetatea aceia. 

Bătrânul le spuse că alegerea 
se face așa: Dregătorii cei mari 
iau un porumbel alb nevinovat, îl 
încarcă cu cordele foarte frumoase 
cu tot felul de feţe, îl aruncă în 
sus, şi pe cine s'o lăsa porumbelul 
pe acela îl face împăratul lor. 

Pe locul hotărât se adunase, încă 
până a nu se face ziuă atâta lume, 
câtă frunză şi iarbă, de nu se mai 
puteau mişca; şi bătrânul şi copiii 
abia găsiră şi ei un colţişor la o 
parte de unde să se poată uita şi 
ei. N'apucară să se așeze bine și 
auziră un sunet de bucium. Atunci 
se făcu o tăcere de se auzea musca 
sbărnâind. Toată lumea ţinea ochii 
ţintă în sus. 

Aruncându-se porumbelul în văz- 
duh, acesta ocoli pe deasupra lumii 
şi veni de se puse drept pe capul 
băiatului celui mai mare. 

Fiii de împărați şi de boeri, cari 
veniseră cu gândul de-a fi aleşi, 
începură a striga că nu se poate, 
e greșeală, nu e bun de împărat, 
şi altelz, și cerură ca să facă o a 
doua încercare. 

Se înălță porumbelul de a doua 
oară; dar și de astă dată, fără niciun 
ocol, veni şi se puse pe capul băia- 
tului. Incă odată strigară fii boeri- 
lor, că nu se poate, și cerură a 
treia încercare. lar pe băiat îl 
băgară înrr'un sac şi-l duseră departe 
de lume. 

La a treia înălțătoare porumbe- 
lul, după ce fâlfâi puţin pe de-asu- 
pra locului pe unde sta băiatul 


3 


înainte, își ia sborul şi se duse de 
se puse drept pe sac. 
Atunci toată lumea strigă într'o 


“unire că acesta este împăratul lor. 


Il scoaseră din sac, și-l duseră de-l 
aşezară pe Tron, în sunetul buciu- 
melor, al surlelor şi al strigătelor 
de bucurie ale mulțimii adunate. 

Împăratul cel nou, cum se văzu 
întronat, mai întâi hotărî ca frate- 
său năzdrăvanul şi bătrânul ce-i 
găzduise să fie nelipsiţi de lângă 
dânsul. Şi cu ajutorul fratelui său 
începu a cârmui împărăţia cu în- 
ţelepciune şi dreptate. Nu trecu 
mult şi vestea se duse în toate 
ţinuturile şi împărăţiile vecine despre 
numele lor; iar supușii lor începură 
a-i numi: cei doi fraţi împărați, 
cuminţi şi drepţi. 


x 

Când auzi dascălul de fuga co» 
piilor, turbă de mânie, căci era un 
zăcaş de n'avea margini. Vru să-şi 
facă seama singur, dar n'avu curaj. 
Văzând însă că norocul îi stă îm- 
potrivă, se potoli oarecum și se 
apucă iar de dăscălia lui. 

După o bună bucată de timp 
iată că soseşte şi tatăl copiilor din 
călătoria cea lungă ce făcuse. A- 
duse cu dânsul bogății peste bo- 
găţii. Când află de fuga copiilor, 
cât p'aci era să-i vie rău, dar se 
stăpâni. Cercetă în dreapta și în 
stânga, şi-i se spuse istoria cum 
s'a întâmplat. Atunci el hotărî să 
ceară dreptate pentru necinstea ce 
i-a făcut soţia lui şi pentru răul 
ce ia pricinuit procletul de dascăl. 

Merse deci pe la toate dregăto- 


riile şi fu străgănit prin judecăţi 


mai mulți ani, fără să-şi dobân- 
dească dreptatea, potrivit cu mări 
mea vinei celor vinovați, 

Afând gi despre numele cel fal- 
nic al celor doi frați împărați, ne- 


guțătorul îşi luă femeia și pe dască 
şi se duse să-i judece ei. 

Mai înainte însă de a ajunge ei 
acolo, fratele împăratului Năzdră: 
vanul, simțind că are să vie tatăl 
său la judecată, spuse ftatelui-său, 
împărat, şi amândoi se chibzuiră 
ca să-i facă o primire frumoasă ca 
unui părinte bun ce le era. 

Când veniră împricinaţii la în- 
făţişare, ieși înainte fratele împă- 
ratului şi primi pe negustor la 
scară, iar când îl duse înaintea 
împăratului, acesta se sculă de pe 
Tron şi la întâmpinat cu vorbe 
bune şi supuse. 

Negustorul se minună de atâta 
cinste ce i se făcu şi nu ştia ce 
să mai zică; se uita în toate păr- 
ţile şi nu pricepea nimic din cele 
ce se făceau. 

El se uită când la împărat, când 
la fratele împăratului, se minuna 
în sine, dar nu cuteză să zică 
nimic. 

Intrând în cameră şi dascălul cu 
femeia, stătură ca trăzniţi de Dum- 
nezeu. Vezi că se ştiau vinovați 
de moarte. 

După ce se aşeză împăratul pe 
Tron, judecata începu. 

Neguțătorul îşi spuse păsul şi 
zise că îşi pune nădejdia în înţe- 
lepciunea împărătească şi așteaptă 
să hotărească împăratul cum îl va 
lumina Dumnezeu. 

Dăscălul o mâlcise de tot iar 
femeia îndrugă şi ea câteva vorbe, 
aruncând toată vina în spinarea 
dascălului. - 

Atunci împăratul întrebă pe ne- 
gustor că: dacă își va vedea copiii 
iar cunoaşte el? 

=- Mai e vorbă? răspunse ne 
guțătorul. 

El se uită la amândoi împărați 
şi nu cuteză să zică nimic. 


f 


CĂPITAN CU GREUTATE 


: Să-şi ia sborul încearcă'n van, 
Nu se înalță acest aeroplan. 


Căci, Coco, pitan cu greutate, 
Le stă pe coadă chiar în spate, 


Drag Coco, chiar când este prins, 
Până la urmă inamicul e tot învins, 


boobootâcovâcbocbcidotobocâbibotbdoctocooocobodoocoâdooecâboodocâcodovdtodooootoooottoo0doodoo0doe0o0e 


— Noi suntem, tăspunse îinpă 
tatul, 

La aceste cuvinte, femeia și dască- 
lul o sfecliră de tot şi tremurau 
ca varga. lar neguțătotul, creştea 
inima într'însul de bucurie că-și 
găsise copiii. 

Împărâtul zise că de când el este 
împărat așa pricină grea nu mai 
judecase. Hotări dar ca toți să 
cază în genunchi şi să roage pe 
“cdi să le arate dreptatea 
SU, 

"Aşa şi făcură. 

Pe când încă se rugau, deodată 
dascălul şi femeia se făcură stane 
de piatră. 

Împăratul porunci să pună aceste 
stane de piatră de o parte și de alta 
a scării palatului. lar neguțătorul 
rămase la curtea împărătească, 


* 


In vremea aceasta fratele cel mai 
mic, după ce se despărţi de frații 
săi, se duse ca vântul din poveste 
ce de-aci încolo se găteşte, şi ajunse 
la oraşul unde îl scosese drumul 
pe care apucase el. 

„Acolo dacă sosi, trase în gazdă 
la un om al lui Dumnezeu. De 
câte ori se culca, de atâtea ori 
găsea câte o pungă cu galbeni la 
căpătâiul său când se scula. 

Ceru dela gazdă pe cineva care 
să-i arate lucrurile cele mai însem- 
nate. După ce ocoli cruciş şi curmeziş 
tot oraşul, văzând tot ce era vrednic 
de văzut, ajunse la margine şi a- 
colo era un ostrov. lară dacă vru 
a şti ce era acolo, sluga se feri 
d'ai spune. 

Seara întrebă pe gazdă şi aceasta 
îi zise. 

— Să nu care cumva să te 
muşte şarpele de inimă să te duci 
acolo, că e stingere de tine. 

— Pentru ce? întrebă flăcăian- 
drul. 


— Pentrucă acolo şade o mă- 


iastră, şi oricine merge la dânsa, 
se întoarce capiu. Şi apoi nimeni 
nu poate să meargă să o vază, 
pănă nu o da două pungi de bani. 

— Asta este tot? mâine mă 
duc să o văz, zise el, bani am 
destui, precum vezi. 

Nici rugăciunile gazdei, nici frica 
de căpiare, nu l'a putut opri de 
a merge să vază pe acea măiastră. 

Se duse deci, dădu două pungi 
de bani şi intră în ostrov. Acolo 


umblă câtva timp, ca un haidamac, 


pe din afară, că doar măiastra va 
eşi la fereastra palatului să o vază 
Ea eşi, el o văzu şi apoi se în- 
toarse. A dcua zi se duse iară: 
a treia zi iară şi tot astfel câteva 
zile d'a rândul. De ce o vedea 
d'aia dorea să o mai vază. 

Miăiastra băgă de seamă că el 
venea într'una de câteva zile. Tre- 
buie să aibă mulţi bani, se gândi ea. 

Iară dacă trimise del chemă, 
îi zise : 

— Mare stare trebue să ai tu 
tinere, de o risipeşti aşa. N'am 
văzut până acum pe nimeni care 
să vie la mine în ostrov de atâtea 
ori una după alta. 

— Da, mare şi nesfârșită, răs 
punse flăcăiandrul cu mândrie, ca 
şi puterea cu care o fac. 

Cum auzi măiastra aste vorbe, 
îi puse gând rău. Se luă deci pe 
lângă dânsul, cu şoaptele, cu mo- 
mele, viclenindu-l ca să-i afle pu- 
terea. 

Flăcăiandrul se pierdu de dorul 
ei când o văzu desmierdându-l cu 
niște cuvinte mai dulci decât mie- 
rea. Se înșelă şi îi spuse. 

Atunci ea îi dete ceva de băut 
iară el dete dintr'ânsul afară inima 
găinei. Ea o luă, apoi îl dete pe 
bețe din ostrov. 

Când se- desmetici el, şi se văzu 
pirpiri-cosac, golănel și gonit, 
cugetă : 


~= Dacă -nu ţioi face-o eu, 


apoi să ştii că nici dracu nu ţi-o 
mai face. 

Se duse la gazdă, şi povesti ce 
i se- întâmplase. 

— Nu ţiam spus eu, săracul 
de mine, să nu te duci acolo? 
Ce o să te faci acum? 

— Mă voi duce în lume, şi ce 
va vrea Dumnezeu cu mine. 

A doua zi plecă, şi trecând 
printr'o pădure ajunse la marginea 
unui râu. Acolo dete peste o co- 
libă de pescari. li chiorăiau maţele 
de foame și fu nevoit săse abată. 

Pescarul primi să rămână la 
dânsul să înveţe pescuitul. 

Intt'una din zile, pescarul zise 
flăcăiandrului : 

— lată eu mă duc la târg cu 
coşul ăsta de peşte. Până una alta 
ia și tu halăul ăsta, şi vezi de-i 
putea să prinzi vr'o fâţă de peşte 
ca să avem de legumă pentru azi 
şi mâine. 

— Las” pe mine, răspunse flă- 
căiandrul. 

Pescarul plecă, iară băiatul intră 
cu plasa în gârlă. Bătu în sus, 
bătu în jos şi peşte să prinză, 
câtuși decât. 

Tocmai era să se lase de pescuit; 
când văzu o mreană. Mreana fugi, 
el după ea, până îi veni bine şi 
aruncând plasa o încălci într'însa 
şi o trase la margine. 

Văzu el că mreana era cât să 
le ajungă pe două zile. Se bucură 
în inima sa, că făcuse o treabă 
cum se cade! 

Se puse deci de o curăţă de 
solzi; o spintecă, îi scoase mărun- 
taele. Când în loc de lapţi, ce să 
vezi? Ceva ce nu semăna a nimic, 
luă el acel ceva, îl spălă, şi rămase 
un fel de covăţea mititică de 
piatră. 

— Bună este şi asta, zise el, 
să am su ce bea apă. 

Şi îndată îi luă o leacă de apă 
cu dânsa să bea. Când so aducă 


9 


la gură, ea era plină cu galbeni. 
Se miră de astă întâmplare. Răs- 
turnă banii în poală şi mai luă 
odată apă ca să bea. Când să 
aducă la gură, se făcu iară bani. 

— Acum aide la zâna mea 
măiastră, zise el. 

Lăsă şi plasă şi peşte şi colibă 
şi într'un suflet alergă la gazda lui 
din oraş. li spuse despre norocul 
ce dase peste el şi începu a se 
găti să meargă la ostrov. 

Gazda se sili în toate chipurile 
să-l oprească dela această hotărire 
a sa. Fu peste putinţă. Il trăgea 
aţa la rele. Până una alta, umplu 
gazdei două tocitori de bani. Apoi 
luă cu dânsul covăţica de piatră şi 
două pungi pline şi se duse la 
ostrov. 

Cum îl văzu măiastra, îl cunoscu. 
Inţelese ea că trebue să fi dat el 
cu mâna la foc, şi-l chemă la 
dânsa. f 

Acolo cu prefăcătorii, cu mar- 
ghiolii şi cu viclenii îl făcu de 
spuse cum are atâta stare. Şi 
fiindcă flăcăiandrul îşi pierduse 
capul cum ajunse lângă dânsa, se 
lăsă să fie măglisit şi măiastra îi 
şterse şi covăţica. Cum se făcu 
stăpână și pe acest lucru, porunci 
slugilor sale să-l huiduiască ca p'o 
găgăuţă şi îl goni cu. ruşine din 
ostrov. 

Când se văzu iarăși dat afară şi 
înfruntat, nu se putu astâmpăra 
de necaz, cum de să nu ţie el, ca 
să nu fie batjocorit şi cu banii 
luaţi. - 

Plecă iară la gazdă şi-i spuse 
toată şiretenia. 

Gazda îl povăţui să ia pe seama 
lui o tocitoare de bani din care îi 
lăsase, să se apuce și el de ceva şi 
să nu mai umble ca un pierde-vară. 

El nu voi şi plecă în lume. 

— Ce mi-o da Dumnezeu, zise 
dânsul. 

Merse, merse prin câmpii cu 
inima plină de foc pentru măiastra 
lui, trecu prin păduri şi nu se 
putea împăca cu gândul că n'o 
să-şi mai poată vedea odorul. In 
cele din urmă căzu de oboseală și 
de mâhnire. Stând el aşa şi sbă- 
tându-se cu gândurile, băgă de 
seamă că p'acolo p'aproape curge 
o apă. Se duse să se scalde ca să 
se mai răcorească, 

Tot scăldându-se, văzu de ceea 
parte a râului nişte smochini. Işi 
aduse aminte că nu mâncase de 


10 


două zile şi se duse să facă o 
gustărică cu nițele smochine. Mâncă 
ce mâncă, dară începu a simți că 
din ce în ce se schimbă. Unde din 
om ce era, se pomeni de odată 
măgar. Í 


Altă nevoe acum. Cum să se 


întoarcă în cetate? Pe lângă cele- 
lalte toate, acum era să fie şi pri- 
gonit. Umblând în sus şi în jos 
pe marginea pădurei, îi era frică 
să intre înăuntrul pădurei, ca să 
nu-l apuce vreo fiară sălbatecă; 
se temea iară să iasă mai la lu- 
mină, ca să nul prinză vrun om, 
să-l pue la vre-o muncă ce n'ar 
putea o duce. Ce să facă? Se căina 
şi se văicărea, de-i plângeai de 
milă. Toată ziua umblă rătăcind, 
cu inima cât un purice de frică. 
Flămânzi iară. Căutând câte ceva 
de mâncare, dete peste nişte roş- 
cove. Se apucă să mănânce, căci 
era lihnit de foame. 

Cât p'aci era să moară de bu- 
curie când văzu că încet, încet, se 
schimbă şi se făcu iară om. 

Stătu în loc şi se cruci şi el de 
astă minune. Apoi d'odată zise: 

— Acum ești a mea! Stăi-măi 
tu, că ţi-o. fac eu ţie pe piele, 
femeie fără de inimă ce mi-ai fost! 

Se apucă şi umplu sânul de 
Toşcove. Apoi făcu un coșuleț, cum 
cum putu din nuele de răchită și 
culese într'însul smochine, de care 
mâncase şi el. 

După ce se întoarse la gazda lui 
din cetate, îi spuse că acum sa 
împlinit. 

Auzind însă de faima celor doi 
împărați înţelepţi, îi dete un fier 
ars prin inimă, şi-şi puse în gând 
a merge la dânşii să vadă n'or fi 
fraţii lui? 

Dară până să se pornească către 
dânşii, se mai duse odată la ostrov, 
cu coşulețul de smochine pe mână 
şi începu a striga la smochine, pe 
la poarta palatului. Măiastra au- 
zindu-l trimise să-l cheme. Cum îl 
văzu, îl cunoscu. 

Crezând că şi în smochinele lui 
este ascuns vr'un farmec numai 
bun pentru dânsa, porunci de-i 
cumpără coşul cu totul. El luă 
banii şi se făcea a se mai plimba 
prin ostrov. 

Măiastra se puse la masă. Când 
la sfârşitul mesei, după ce mâncară 
împreună cu ai lor smochine, se 
făcură măgari. 

Hâţ în sus, hâţ în jos. Ba că o 


T, ; me 


fi una, ba că o fi alta, nimic. 


Rămaseră măgari ca toți măgarii. 


Atunci flăcăiandrul, prinzându-i, 
le puse câte un căpă în cap, 
îi legă unul de altul și îi duse cu 
dânsul, după ce luă covăţica şi o 
băgă în sân; căci inima găinei o 
mâncase măiastra. 

Se duse cu cârdul de măgari la 
gazda lui. 

— Acum să știi că mă duc 
într'ale mele, zise el gazdei; bani 
ai destui, ostrovul şi palaturile sunt 
ale tale. Rămâi sănătos. 

— Să ne vedem sănătoşi, răs- 
punse gazda şi să auzim de bine, 
Dară cu turma aia de măgari ce ai 
să faci? la-ţi un argat, care să 
vază de ei. 

Aşa şi făcu. Tocmai un argat 
şi porni să meargă la fraţii lui, cu 
alaiul după dânsul. 

Pe când mergea, fratele Năsdră- 
van spune împăratului toate cele 
întâmplate fratelui lor cel mai mic 
şi se pregătiră să-l primească cu 
cinste. 

Când ajunse la marginea ce- 


© 


Q 


tății unde domnea împăratul, se _ 


miră că găsi pe fratele său cel 
mijlociu care îl aşteptă. 

Acesta îi povesti toată întâm- 
plarea cu muma lor și cu dascălul 
şi cum îi pedepsise Dumnezeu. 

Plânse fratele cel mic de osânda 
dumnezeiască ce căzuse peste muma 
lor, apoi merse de se înfăţişă îm- 
păratului. 

Cum se văzură, se cunoscură şi 
se îmbrăţişară. Apoi ceru dela îm- 
părat să-i dea un grajd curat unde 
să-şi pue măgarii de care singur 
îngrijea. 

Trecu ce trecu şi nici pomeneală 
nu era ca să facă pe măgari să se 
schimbe iarăşi în oameni. 

Intr'o zi la masă, când văzu că 
frate-său cel mic este cu voe bună, 
împăratul îi zise : 

— Ei ce ai de gând cu măgarii 
tăi; destul i-ai pedepsit, iartă-i. Să 
nu socoteşti că nu știu tot ce-ai 
păţit. Dară este destul. Mai cu 
seamă căci ştiu că se topeşte inima 
în tine de dorul ei. 

— Adevăr ai grăit, îi răspunde 
fratele cel mic. Pentru hatârul tău 
fac tot. 

Trimise de aduse măgarii acolo şi 
le dete de mâncară roșcove şi îndată 
se făcură iară oameni. 

Toţi cei de faţă rămaseră înmăr- 
muriți când văzură această minune. 
Apoi ochii tuturor se ațintiră la 


p 


i 


"Ar 


măiastră şi mărturisiră că așa fru- 
museţe de muere nici c'au mai 
văzut şi nici că se mai poate afla 
în toată lumea. 

— Mai întâiu mulţumesc împă- 
ratului că sa înduioșat de 
starea cea proastă şi ticăloasă în 
care ajunsesem şi a stăruit de ne-a 


„făcut oameni la loc. 


Apoi uitându-se la fratele împă- 
ratului cel mic îi zise: 

— Numai tu miai venit de 
hac pe lumea asta; dacă voești, 


sunt gata a te lua de bărbat. Iar- 
tă-mă pentru neajunsurile ce ţi-am 
făcut. 

— Apoi eu ce umblam, păcatele 
mele, când tot veneam pe la tine 
şi tu ţi-ai bătut joc de mine! Fie 
că şi eu miam scos din capete. 
Suat gata şi eu a te lua de soţie, 
mai cu seamă acum, că nu mi-a 
mai rămas la inimă nici o zăcă- 
şială. 

Se pregătiră şi făcură o nuntă 
d'alea împărăteştile. 


Eí nu se mai duseră de acolo: 
Rămaseră câte-şi trei fraţii la un 
loc, 

Trebile 
găitan. 

Locuitorii apucau şi dela acești 
fraţi când dreptate, când poveţe 
bune şi când ajutorul de bani; şi 
în toată lumea se duse veste desa 


împărăției mergeau 


pre ei, cărora li se zicea: La cei 
trei fraţi împărați. 
Incălecai p'o șea, etc. 
P. ISPIRESCU 


UN CÂNTEC BARBAR 


Voi lași dătători de porunci, 
Mai râdeţi! Nevolnică turmă, 
Mai râdeți, că-i râsul din urmă! 


© S'apropie ziua! Și-atunci 


Vedea-veţi, sălbateci barbari, 
Câmpiile voastre "'necate 

De vuetul multor armate, 
Ca vuetul apelor mari — 
Veni-vom ca'n ziua de-apoi; 
Va plânge cu hohote zarea 
De care, de cai, de strigarea 
Mulţimii pornite spre voi! 


Eşi-vor din negru pământ 
In zale de-argint cavalerii 
Puternici ca grindina verii, 
Şi roibii cu nările 'n vânt 


„ Vor trece'n sălbatec golop 


Spre Roma! Şi miei vor fi leii, 
Fugi-vor de spaimă mișeii 
Cuprinși de pornitul potop 
Spre Roma! Călcând pe cohorți 
Răzbi-ţi-vom colosul de-aproape 
Și nu va fi cine să 'ngroape 
Mulțimea cea mare de morți! 


Din Istru vom face pârău, 
Să-l umpli, Romane, cu sânge, 
Cu lacrimi pe care le-or plânge, 
Nevestele neamului tău! 

Şi nu vei putea să mai pui 
In șiruri înfrânta-ți armată, 
Și-om face să fie odată 

“Toţi corbii și lupii sătui! 
„Căci vultur. sä. fii, un colos, 


aa 


Cu aripi de repezi fortune, 
Şi cuibul în cer de l-ai pune: 
De-acolo noi da-te-vom jos! 


Ce-i viu sfâşia-vom în dinți; 
Aprinde-vom templele tale; 
Vom naşte pustiul în cale; 
Vom face pe-ai voştri părinţi 
S'ascundă trufașul lor chip 
In togă, plângând de ruşine, 
l-om trece sub furci caudine, 
l-om pune cu fruntea "n nisip. 
Și fără de milă, călăi, 

In faşă strivi-vom poporul, 
Și mândri vom pune piciorul 
Pe gâtu *'mpăraților tăi! 


Vom face cât cerul de "nalt 
Mormanul cadavrelor crunte 
Și munte vom pune pe munte 
Şi cerului da-vom asalt. 

Pe-al vostru Zamolze-pigmeu 
L-om prinde de barbă "'nhățindu-l 
Cu tronu-i cu tot răsturnându-l 
Din cer, căci acel Dumnezeu 
Ce lasă pe-al vostru pământ 
Să crească atâta urgie, 

Acela nu poate să fie 

Nici mare, nici tare, nici sfânt. 


Ah, dac'am putea măsura, 
Pe cât ni-e de plină măsura, 
Vedea-vei ce multă ni-e ura 
In ziua din urmă a ta! 


Că dacă voi toţi ați muri 

De spaimele morţii "nainte 

De-al nostru sosit, din morminte 

V'om scoate de-ori unde veţi fi! 

Și răzbunătoarelor sorţi 

Le-am face cu palma dreptate 

Căci feţele voastre le-am bate, 

Scuipându-ţi pe fiii tăi morţi! 
G. COȘBUC . 


Exemplul valorează mai 
mult decât sfatul 


Wi 


UÈ crab făcea primii pași 
însoțit de mama lui, pe 
Wi plajei. 

— De ce mergi într'o parte? 
îl întrebă mama sa. Ar trebui 
să mergi drept, fiul meu! 

— Te rog arată-mi cum 
trebue să fac, răspunse crăbuţul, 
şi îţi voi urma exemplul. 

Mama crabă vru sări arate, 
dar ori cât încercă ea nu re 
uși să meargă drept înainte, 
pentrucă toţi crabii merg într'o 
rână; şi ea trebui să recunoască 
că se cam pripise, cu sfatul 
ce îl dăduse fiului ei. 

„Vorbeşte frumos... dar face 
pe dos”, este un proverb 
italian; şi într'adevăr e mai 
uşor să dai sfaturi decât 
exemple. 


ARILLA EEEE TEE E EEEE EEEE EEEE AAEE AAAA AAi 


11 


| CEI DOI FRAȚI ȘI AURUL [k 


il N vremurile vechi, trăiau lângă lerusalim doi 
S) fraji : Atanasie și loan. Coliba lor era pe 
un munte, în apropierea oraşului. Frații se hră- 
neau cu tot ce le dădeau oamenii, lucrând toată 
ziua pentru cei săraci, pentru văduve şi orfani. 
Numai Duminica o petreceau la locuința lor și 
se rugau lui Dumnezeu. Atunci venea îngerul 
din cer şi-i binecuvânta. Aşa au trăit frații mult 
timp. 


Intro Luni, când frații s'au despărțit ca în- 
totdeauna, ducându-se fiecare la munca sa, Ata- 
nosie se uită îndărăt, mânat de dorul frate- 
lui său mai mic. loan mergea cu capul în jos, 
dar deodată se opri şi se uită cu băgare de sea- 
mă întrun loc, la poalele muntelui, apărându-şi 
ochii cu mâna, din cauza soarelui. Apoi se apro- 
piă de acel loc, dar îndată sări îndărăt și începu 
să fugă cât îl țineau picioarele. Mirat se duse 
Atanasie într'acolo și văzu sclipind în iarbă o 
grămadă de aur. 

— „De ce s'a speriat, oare, fratele meu şi a 
fugit ?“ se gândi el. „Nu e nici un păcat să iei 
acest aur cu care poți îngriji atâția săraci şi bol- 
navi. Acum noi slujim oamenilor după puterile 
noastre, dar cu acest aur le vom putea face mult 
bine“. Atanasie scoase hotărît haina depe dânsul, 
puse în ea tot aurul şi se îndreptă spre oraș: 
Acolo cumpără pământ, cărămizi şi lemne, tocmi 
lucrători şi în trei luni se construiră trei case mari, 
una destinată pentru văduve şi orfani, cealaltă 
pentru bolnavi şi infirmi şi a treia pentru cer- 


12 


şetorii și călătorii din Locurile Sfinte. Apoi Ata- 
nasie încredință conducerea acestor case unor 
bătrâni evlavioşi cărora le împărţi şi galbenii 
rămaşi, astfel că lui nu-i mai rămase nimic. In 


curând casele se umplură de oameni şi toată lu- 


mea îl lăuda pe Atanasie pentru ceea ce făcuse. 
Lui Atanasie îi era însă dor de fratele său, ast- 
fel că luându-și rămas bun de la tot poporul se 
îndreptă spre coliba fratelui său îmbrăcat în 
hainele cele vechi. Când se apropie de locul a- 
cela, unde găsise aurul, Atanasie se gândi : „Ce 
rău a făcut fratele meu că a fugit de aici ! N'am 
făcut eu oare mai bine ?'* 

In momentul acesta îi taie drumul îngerul 
care-l binecuvânta odinioară și care se uita acum 
crunt la dânsul. Atanasie se sperie și-i zise : 
„Pentru ce o, Doamne ?* Atunci îngerul îi răs- 
punse : „Pleacă de aci, nu meriți să trăieşti 


impreună cu fratele tău, căci o singură săritură © 


a sa prețuește mai mult decât tot ceeace ai fă- 
cut cu aurul tău". Atanasie începu atunci să-i 
povestească toate faptele bune făcute de el, dar 
îngerul îl opri zicându-i : 

— „Diavolul care te ispitise, te-a învățat cu- 
vintele acestea“. 

Atunci Atanasie înțelese că nu pentru Dumne- 
zeu, ci pentru lauda oamenilor a făcut aceasta, 
începu să plângă şi să se căiască. Ingerul plecă 
din drum, unde pe Atanasie îl aștepta fratele 
său loan, şi după ce binecuvântă pe cei doi fraţi 
se înălță la ceruri. 

De atunci diavolul nu-l mai putea duce în is- 


pită pe Atanasie, căci acesta înţelesese că nu cu s 
aur, ci cu muncă poți sluji Atotputernicului şi ` 


oamenilor. 
Și fraţii continuară împreună viața lor de mai 
înainte. 


Tatăl meu e filatelist. 
— Şi eu care credeam 
că este elveţian. 


X 


ER 


e 


` ORIZONTAL:;2) Un erou fără 
picioare; 5) Cu mai mulţi zei; 4) 
Vulturul de stânci; 11) Surprindere 
cu totul neașteptată; 12) Ros pe la 
„mijloc ; 14) Grăsimea rumegătoa- 
relor; 15) Il face pe iepure s'o ia 
la fugă; 17) Locul unde își duce 
iepurele traiul; 21) Săritura iepu- 
relui; 22) Duşmanul iepurelui la 
vânătoare ; 25) Sclav; 27) Balaur 
oltenesc; 29) Scopit; 31) Focul 
care înaintează; 32) lepurele îm- 
puşcat de vânător; 34) Orăşel în 
Caucazia Asiatică; 35) Se spune 
că strică treaba; 3 ) Spetează 
înfăşurată în iţe; 38) Sau; 39) 
Măestrii. 

VERTICAL: 1) Animal fricos 
şi iute de picior; 39) Vârful cu 
Pietrele Doamnei; 4) Câine iute 
de vânătoare; 6) Plaiu în judeţul 
“Argeș; 8) Eminentă; 9) Cheamă 


pisica; 10) Iepurele în persoană 
(fig.); 13) A iepurelui constă în 
fugă; 18) Se spală, când aici la 
sănătoasă (vorbă să fie!); 19) 
Prilej de a vâna; 22) Mâncare 
ciobăneaccă din caş dulce amestecat 
cu zer; 23) Armăsar; 24) Avânt; 
26) Urechile iepurelui; 28) Aici; 
33) Nici a mea şi nici a lui; 35) 
La iepure e prevăzut cu mustăți 
lungi; 40) Soare egiptean. 

Desenul şi problema de Const. Carsaoglu 


Labirint 


v 


Incercați să mergeţi pe drumul 
ce duce spre centru, fără a reveni 
de două ori pe acelaș drum. 


Cirip, cirip... 


ORIZONTAL: 1) Căsuţa pe 
care păsărelele şi-o clădesc singure 


CURILC 


| 
j) 
/ R 


= 


sub staşina casei, din firişoare de 
paie păstrate în cioc; 5) Melodie 
frumoasă sau vorba păsărelelor din 
colivie; 7) Cânt ca o pasăre... 8) 
Negaţie; 11) Nu mai departe de 
vârful nasului. 

VERTICAL: 1) Brânză nesă- 
rată; 2) Numeral; 3) A se ivi 
(Mold.); 6) Hâis...; 10) Ramură 
de copac pe care cântă privighe- 
toarea. 

e o © 


Deslegările jocurilor din 
nr. precedent 


ZOO: Purice, măgari, arici, 
serain, păun, Aulis, ne, at, Ionic, 
crop, g, struţ, ea, cu, albina, ir, 
cer, lia, alinatori. 

CUVINTE ASCUNSE: Grada, 
Antim. Neagă, etern Gane-Aman. 

ROZA VÂNTURILOR: Ba- 
ladă, salahor, palatin, Calafat, va- 
labil, Balaşa, halate, balaban. 

PROVERB SILABISIBIL : Me- 
rele putrede strică şi pe cele bune. 

CARTE DE VIZITĂ : Brutar- 
Roman. 

TEXT: Ceahlăul. 

o © è 


Proverbul ascuns 


ES 


Citind literele de mai sus într'o 
anumită ordine, veți afla un cunos- 
cut proverb românesc, 

o © © 
Teryt 
Se dau următoarele litere : 
AĂCEHLLU 

Aranjaţi-le în așa fel, încât să 
vă dea numele unui munte din Ro- 
mânia. 


13 


AVE N TU RL Le 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Urme neliniștitoare 


— Noi nu-l putem părăsi aici, reluă doctorul. 

— Nu, nu putem, răspunse mașinalicește Hatteras. 

— Va veni şi el cu noi. 

— Da, va veni, însă cine va comanda? 

— Da căpitane. 

— Dar dacă voi vă supuneţi, acest american va 
refuza să se supună. 

— Nu cred răspunse lohnson; însă dacă nu voiește 
să se supue poruncilor d-tale... 

— Atunci va trebui să ne răfuim... 

Cei trei englezi tăcură privind pe Hatteras. Doc- 
torul luă cuvântul. 

— Cum călătorim ? întrebă el. 

— Urmând coasta pe cât e posibil, răspunse Hatteras. 

Şi dacă găsim marea desghețată, cum aceasta e 
foarte probabil ? 

Ei bine, vom trece-o. 

In ce chip? n'avem nici-o luntre. 

Hatteras nu răspunse, era foarte încurcat. 

— S'ar putea, zise Bell să construim o șalupă din 
sfărâmăturile Porpoisiei. 

— Niciodată ! exclamă înfuriat Hatteras. 

— Niciodată! făcu Iohnson. 

Doctorul dădu din cap; deşi înţelegea scârba căpi- 
tanului Hatteras, n'o împărtășea. 

El vorbi de alte lucruri, de posibilitatea de a urma 
coasta direct până la Nord şi despre acest punct ne- 
cunoscut de pe glob, ce se chiamă polul boreal (Nord). 

Altamont intră. El nu observase nimic nou. 

Urşii de sigur dispăruseră. 


Inchisoarea de ghiață 


` A doua zi s'a pus la cale o vânătoare, la care trebuia 
să ia parte Hatteras, Altamont și lemnarul, căci ur+ 
mele neliniștitoare nu se mai reinnoiseră, iar urșşii de 
sigur renunțaseră la planul lor de atac. 

In timpul lipsei celor trei vânători, doctorul se hotărî 
să recuoască ţinutul până la insula lohnson şi să facă 
câteva ridicături hydrografice. z 

Cei frei vânători îşi făcură pregătirile de plecare 
se înarmară fiecare cu câte o puşcă cu două ţevi, cu 
gloanţe conice și luară o mică provizie de pomican. Ei 
purtau cu dânşii nelipsitul cuţit pentru tăiat ghiaţă, 
— cel mai necesar instrument în aceste regiuni — şi 
un toporaş pe care îl agățau la centura încinsă peste 
şuba lor de piele de căprioară. 

La ora opt de dimineață erau gata și plecară. Duk 
îi preceda sburând, urcară colina de răsărit şi ocolind 
conul farului, se înfundară în câmpiile de Sud măr- 
ginite de muntele Bell. 

Din partea lui, doctorul, după ce a convenit cu 
eohnson care e semnul de alarmă în caz de pericol, 
Icobori către țărm, în aşa fel ca să atingă mai repede 
dslușoarele de zăpadă, ce brăzdau Baia Victoriei. 


14 


Şeful echipajului deși rămăsese singur în Fortul 
Providenţței, nu sta cu mâinile încrucişate, El începu 
să dea drumul câinilor groelandezi, care se agitau în 
Dog Palace, încât aceștia încântați se tăvăleau prin 
zăpadă. 

Iohnson apoi se ocupă de alte lucruri ale menajului. 

Aduse lemne de foc şi provizii, pe care le puse în 
ordine, repară câteva vase, cârpi cearceafurile prea 
rupte, drese cotinele pentru lungile excursiuni de vară: 

Lucrând, el reflecta asupra conversaţiei din ajun; 
se gândea la căpitan şi mai ales la încăpățânarea aces- 
tuia, foarte eroică şi onorabilă de altfel, de a nu vroi 
ca un american, sau chiar o șalupă americană, să atingă 
înaintea lui sau cu el polul lumei! 


— Mi se pare cu toate acestea greu, își zicea el, “ 


ca să treci oceanul fără corabie, și dacă avem o mare 
desgheţată înaintea noastră, va trebui neapărat ca să 
trecem. Nu poţi să înnoți trei sute de mile. 

Pe când lohnson era astfel cufundat în gândurile 
sale, iar vânătorii părăsiseră fortul mai bine de un 
ceas. o detunătură se auzi destul de tare și limpede 
la mai bine de două sau trei mile de acolo. $ 

— Bun, zise bătrânul marinar, au găsit ceva bun, 
fără să se ducă aşa departe, fiindcă se aude foarte 
bine. Apoi, atmosfera este așa de liniştită !... 


Se auzi a doua detunătură, apoi a treia. as 


— Se vede că au ajuns la un loc bun, reluă Iohnson. 
Trei alte lovituri una după alta, la intervale destul 
de scurte, se auziră din nou. 
— Şease lovituri! făcu lohnson, au descărcat acum 

armele. Lupta e în toiu.... Sau poate întâmplarea... 

La acest gând, lohnson îngălbeni, el părăsi repede 
casa și într'un suflet urcă coasta cu ăjutorul cuţitului, 
până în vârful conului. 

Ce văzu acolo, îl fâcu să se cutremure. 

— Urşii, strigă el. 

Cei trei vânători, urmaţi de Duk, alergau din toate 
puterile, urmăriți de cinci animale uriașe; cele şase 
gloanţe n'au putut să le doboare, urşii erau aproape 
să-i ajungă; Hatteras rămase mai în urmă, reuşea cu 
greu să ţie distanţa între el şi animale; își aruncă 
atunci şapca, apoi toporul în sfârșit chiar puşca. Urşii 
se opriră, după obiceiul lor, ca să miroase obiectele. 
aruncate şi pierdură din teren. 

Graţie aceste manopere, Hatteras, Altamont şi Bell 
cu sufletul la gură, ajunseră aproape de lohnson și 
din vârful talazului, îşi dădură drumul pe coastă până 
la casa de zăpadă. 

Cei cinci urşi erau pe urmele lor și căpitanul, graţie 
cuţitului său, evită o lovitură de labă, care lar fi 
doborit. 

Int'o clipă Hatteras și tovarășii lui se închiseră în 
casă. 

Animalele se opriră pe podișul superior format prin 
trunchierea conului. 

— In sfârşit, exclamă Hatteras, acum putem să ne 
apărăm mai bine, cinci contra cinci. 

— Patru contra cinci, strigă lohnson cu un glas- 
tremurător. 

— Cum? făcu Hatteras. 

— Doctorul! răspunse lohnson, nu vezi că salonul 
e gol? > 

— Ei cum? 


(Va urma) 


lua: X