Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages301-350

ae stia ei, roată să pe și i că: topite întrun | „Foaie verde, fir de ploaie, 


dans nebunesc. 


La cotitura următoare dădu aproape nas în nas Neamul nostru să ni-l moaie 
cu tânărul broscoiu, care mergea clătinându-se pe Și să-l înverzească“. 
marginea unui șanț. Se întorcea dela Societatea co- Ka 
rală şi se ducea să se culce sub frunza de brusture Ciuperca -veninoasă o porni din ce în ce 


(pe care o cunoștea personal). 
Cânta de mama focului : 


CEI 


Doi frați călătoreau Împreună. 
Pe la amiazi,.se culcară în pă- 
dure la umbră, vrând să se 
odihnească. După ce se treziră 
din somn, zăriră în apropiere o 
piatră, cu inscripție pe dânsa. 
Iată ce stătea scris acolo : 


Acela care va găsi piatra acea- 
sta, să meargă înainte în pădure, 
îndreptându-se spre soare-răsare. 
In drum, va da peste un râu; să 
treacă în partea cealaltă, unde 
va găsi o ursoaică cu puiii ei; 
să-i ia pe ursoi și să fugă la 
munte, fără să se întoarcă îndă- 
răt. Acolo va vedea o casă și în 
casa aceasta îşi va găsi norocul“. 

Fratele mai mic zise atunci 
celui mai mare: „Să mergem 


împreună. Poate vom reuşi să 


trecem râul, să-i luăm pe puiii 
de urs, să-i ducem în casa aceea 
şi acolo să ne găsim amândoi 
norocul. 

— Eu unul nu merg după puiii 
de urs, și te sfătuesc şi pe tine” 
să stai- locului. Mai întâiu, de 
unde ştim că cele scrise pe piatră 
sunt adevărate ? Se prea poate 
să fie o glumă, cum este iarăși 
cu putință să fi citit greşit. Pe 
urmă, chiar să zicem că este așa, 
precum stă scris, ne va apuca 
noaptea în pădure, nu vom găsi 
râul .şi ne vom rătăci. 

„Dar să zicem că am găsit 
râul: putea-vom oare să-l tre- 
cem ? Poate că e larg și repede. 

„Hai să mai zicem că l-am 
trecut ! Crezi că e așa de lesne 
să prinzi puiii de urs? Poate 
ursoaica ne sfâșie, așa că, în locul 
norocului, să ne găsim moartea. 

„Al patrulea. Chiar dacă am 


„reuşit și cu ursoiii, nu e chip să 


alergăm în vârful muntelui, fără 
să ne odihnim. In afară de acea- 
sta, nici nu se spune peste ce fel 


„de noroc vom da în casa aceea. 


Te me air că „e ceva care nu 


se lăsă mai pre jos: „Ştiu și eu că am avut dreptate ? ? Eu 


Balta să trăiască 


Yv 


repede plesnind de supărare şi dusă a fost, că 
SA mai întors „niciodată. _ 


DOI FRAŢI 


sunt de părerea ta. Inscripţia o ursoaică dormind. Ii luă ursoiii 
de pe piatră n'a fost scrisă aşa începu să alerge, fără să se 
fără rost. Inţelesul ei este lim-  toarcă și sosi la munte. 
pede și lămurit. Dar abia păşise pe vârful 

Mai întâiu, nu e vre-un pericol muntelui, o mare mulţime d „de 
dare să alergi. Al doilea, dacă popor îi eşi întru întâmpinare 
nu mergem noi, un altul va des- şi-l duse la oraș, unde fu ales 
coperi piatra aceasta, va găsi în împărat. Omul domni cinci ani. 


19cul nostru norocul, iar noi nu Insă în anul al șaselea, un împă : 


ne vom alege cu nimic. Al trei- rat mai puternic decât dânsul, 
lea : fără muncă și osteneală nu porni cu războiu împotriva lui, 
poți câștiga nimic în lume. In puse mâna pe cetatea de a 
sfârşit, al patrulea, eu nu vreau şi-l alungă de acolo. 
să trec drept un fricos“. Fostul împărat pribegi mu 
Fratele meu mai mare grăi din vreme și se întoarse apoi la ; 
nou la rândul său: „,Cunoşti zi- tele său mai mare. Acesta tră 
cătoarea : cine umblă după prea liniștit la ţară, nefiind bogat, d 
mult, nare nimic. Sau zicătoarea nici sărac. 
cealaltă : e mai bine o vrabie în: Cei doi frați își povestiră u 
Mână, decât o sută de vrăbii în altuia viaţa ce trăise fiecatiăsă 
gard“... ziua despărțirei. AA 
Dar nici fratele mai mic nu Fratele mai mare îi zise: „Vi 


zicători mai bune decât ale tale, am trăit fără griji şi necazuri, : 
bunăoară: para mălăiață, nu cade când tu, care ai fost împărat, 
în gura lui Nătăfleaţă. avut parte de o viaţă cât se poa 
Sau : cum îţi vei aşterne, așa de chinuită“. 


vei dormi. Decât, adăogă el, e Fratele mai mic îi răspur 
vremea să plec“. „Nu-mi pare rău de cele 
Plecă, pe când fratele mai s'au întâmplat. 
are rămase locului. -© E drept că acum nu mai s 


Ceva mai departe, în pădure, nimic, dar pentru a-mi înfr: 
fiatele mai mic întâlni râul, îl  seţa bătrâneţele, eu am a 
třecu, iar la Hranie celălalt zări rile mele, pe « când tu n'ai 


Pai 
Ce cale a luat mingea ca să 


unei pere întregi, două jumătăţi, 
“când ţi-am explicat doar că e 
acelaș lucru ? 

< — Da, dar când am două ju- 
_mătăți pot să văd dacă parai 
stricată. 

È A 2 
VOCE FRUMOASA 


— Da. i 

_— Ce este, bariton, tenor ?... 
 — Nu, portar! 

9 


ARE DREPTATE 

= — Ce faci acolo, Jenică ? 

= — Scriu o scrisoare lui Dinu. 
— Dar tu nici nu știi să scrii. 
— Ce are aface ? Nici Dinu nu 


la 


E) 


e să citească. 


— De ce dorești să ai în locul 


a mal pror 


LA ȘCOALĂ 
— Cunoști toate literele alfa- 
betului ? 


ȘTIE EL DE CE 


- 


— Da. 
— Atunci ce literă vine 
după C? 
— Toate celelalte. 
E | 
UN OM HARNIC = 
— Tată, ce cadou îmi faci ? 
— Să vedem întâi dacă eşti 
cuminte. 
— Da, dar spunemi ce cadou 
îmi dai ca să știu dacă merită să 
fiu cuminte. f 
Ă % 
GHICITORI 
= Bat doi pari, pui un butoi, pe 
A EER a la butoi pun o sticlă, iar pe sticlă ; 
_— Câte pagini ai scris în pun o minge pe care crește iarba. 3 
lipsa mea ? (muo) 
re Trei. Ci ănâncă fâ i trei 
— Unde sunt celelalte două, : FY POTES ai EAE 
că văd doar una? dinți ? (eona) 
. — Celelalte două ?... Păi am ig j 
început cu a treia. Cine intră'n bae negru, dar 
E” iese roș ? À : 
ȘTIE EA DE CE | A mE 
~ — Maria, ai spălat peștii « O ridicăm plină și o coborâm 
înainte de a-i băga în cratiţă. goală ? s 
— Ce mai era nevoie, coniță ? (ean3urŢ) 
ua r au shit, togta- viaja! de | Ce e mititică şi de nimeni n'are 
pă i frică ? | 
BILETUL TIGANULUI —€ (e1equgos) 
Un boer trimite pe argatul pE CE PLANGE? E ad 
său, un ţigan, să ducă un iepure E 
unui prieten de al său. La ple- 
care îi dă ţiganului: un bilet pe 4 
care este scrisă adresa. 
'Țiganul pleacă, dar pe drum îi 
scapă iepurele care o ia la goană. 
Tiganul începu să strige : 
— Degeaba fugi înainte, că 
adresa e la mine. BEA, 
. A 
— De ce plângi Lili ? , 
— Fiindcă am pierdut doi lei... < 


— Bine, dar unchiul tău, ţi-a 
dat doi lei înapoi, tocmai ca să i 
nu mai plângi. PI? DAN: 

} > Fi e d, a A toai 


Petrică : — Am auzit că este 
acolo un cal, care cunoaşte pe cel 


i] 


Un om sărac cu barba lung 
crescută, intră la bărbier. 

— In loc de o bucată de pâine, 
fii te rog bun, domnule bărbier, 
de mă rade îl rugă el pe bărbier. 

Bărbierul nu avu încotro şi se 


O GHICITOARE 
Odată Mitică întreabă într'un 

cerc de prieteni: 

„Cum ați putea să numiţi 


toate. zilele săptămânii, fără să 


spuneţi Luni, Marţi, etc 

Nimeni nu răspunse. 

Atunci Mitică : 

„O dar e aşa de ușor : răs- 
alaltăieri, alaltăieri, ieri, azi, 
mâine, poale, răs-poimâine'“. 


NEINȚELEGERE 


puse să-l radă, luând însă un 


briciu prost, de-l sgârie pe bietul 
om fără milă. In acest timp, un 
câine începu să urle. 

— Ce are câinele de urlă? 
întrebă bărbierul. 
` — Desigur că-l bărbiereşte și 
pe el, se grăbi să-i spună. 

® 

PROSTILA 


— Măi Prostilă, de ce ninge 


iarna ? 
— Cum poți întreba aşa pro- 
stie ? Păi ninge, fiindcă vara este 


soare și ar topi în două minute 


toată zăpada. 


LA TRIBUNAL 


Judecătorul : Ai mai fost pe- 
depsit vreodată ? 

Vinovatul : Da acum zece ani, 
fiindcă am făcut baie într'un loc 
nepermis. 

— Şi de atunci ? 

Vinovatul: De atunci. 


m'am . 


— Cum? Mănânci un măr pe 
stomacul gol ? 

— Dar nu e gol deloc, am mai 
mâncat încă patru mere, înain- 
tea ăstuia ! 

[=] 
RASPUNS 

Mama l-a rugat pe Ionel să se 
ducă să vadă ce mai face mă- 
tușa Sanda, care este grav bol- 


E cau 


“fața noastră, trăește jacas 


 ACROBATUE TRA 


š : i Pie 
Ra 
— ii sală care trece prin 


cu moartea. 
— Cion tra ? 


aflat, dacă în dl nu Sar, a 
întâlnit cu Săndel, care își cun 
părase niște bile, „cinci la leu 
Când s'a întors acasă, mama 
l-a întrebat : 
— Ei, ce face tanti ? 
— Nu ştiu, mămico, fiindcă n 
ma lăsat doctorul să intru 
casă. ; A Ex 
— Atunci unde ai stat pân 
acuma ?. £ 
— Am aşteptat să plece 
torul şi să intru mai târziu. 
_— Şi de ce nu ai intrat? 
— Fiindcă... fiindcă... nu 
lăsat Săndel să plec cu a 
bile câștig, izbucni el în p 


LA TEATRU 


— Am auzit că s'a jucat aseară 


"— Cu niciunul, căci a 


o tragedie grozavă. Cu câţi morţi 


nu a avut curajul. să 
s'a terminat piesa Y 


mpk 


mai făcut baie. 
RI | 


d ze ma fi 


$ F MEET 


` 
Tad S, 
è 


c C CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Ei torului nici nu-i venea să mai privească acest 
ciudat continent care se ridica dinaintea lui. 
Polul era acolo însă omul care la pă 


„lipsea a FA 


mic fiord în deajuns pentru a adăposti luntrea ; ei 
se îndreptară într'acolo, cu teamă de a nu găsi acolo 
X Eni căpitanului aruncat pe coastă de furtună! 
„Cu toate acestea părea foarte greu, de neînchi- 
put ca să poată fi vreun cadavru, nu era nici o 
“plajă, iar marea se izbea de stânci abrupte; o ce- 
_nuşă deasă și virgină de orice atingere omenească 
„acoperea suprafaţa lor dincolo de bătaia valurilor. 
~ In sfârșit șalupa se furișă printr'o trecătoare 
“strâmtă între două maluri, și acolo se găsea destul 
de bine adăpostită contra curentului. 

- Urletele plângătoare ale lui Duk se îndoiră, săr- 
manul animal chema în limba lui pe căpitan, îl 
cerea acestei mări nemiloase, acestor stânci fără de 
_ glas ! el lătra în zadar, doctorul îl mângâia cu mâna 
“fără să poată să-l liniștească, când credinciosul 
„câine, ca și cum ar fi voit să înlocuiască pe stă- 
_ pânul său, sări cel dintâi pe stâncă, în mijlocul 
unui praf de cenușă, care plutea ca un nor în 
„jurul lui. 

= — Duk aici, Duk, făcu doctorul. 

k a Insă Duk nu-l auzi și dispăru. Se pregătiră să 


debarce, Clawbonny şi tovarășii săi puseră piciorul 
za pământ ; iar șalupa fu legată sdravăn de țărm. 
__ Altamont se pregătea tocmai să urce o grămadă 
ki de bolovani, când lătrăturile lui Duk răsunaseră la 
o mică distanță, cu o putere neobișnuită, care expri- 
au nu mânie ci durere. 
$ > Ascultă ! făcu doctorul. 
ig = — A dat de urma vreunui animal! zise şeful 
Sa ec echipajului. 
= — Nu, nu, răspunse doctorul tresărind, e plâns, 
| sunt lacrimi! Corpul lui Hatteras trebue să fie 
acolo. 
La aceste cuvinte cei patru oameni alergară pe 
"urmele lui Duk, în mijlocul unui nor de cenușă 
i orbea, ajunseră în fundul unui fiord, pe un 
iu de zece picioare, unde valurile mărei veneau 
să moară pe nesimţite. 
; Acolo, Duk lătra lângă un cadavru învelit în 
Angliei. 


- Hatteras, Hatteras ! strigă doctorul repezin- 
se asupra cadavrului amicului său. Indată însă 


ngerat, fără vieață în aparență, începu să pal- 

“sub mâna sa. 

— Trăieşte, trăiește ! exclamă el. 

= A Da, zise o voce slabă, trăiesc pe pământul 
polului , unde m'a aruncat furtuna, trăiesc pe Insula 


In apropierea insulei, navigatorii observară un 


e un strigăt imposibil de redat. Acest corp 


Duk strigă şi el urarea e limba TE 


Aceşti bravi nu mai puteau de bucurie că revăd 
pe căpitanul lor în vieață ; își simțiră ochii umpluți 
de lacrimi. 


Doctorul îi asigură asupra stării lui Hatteras ; 


acâsta nu era grav rănit. Vântul l’a aruncat aproape . 


de coastă, într'un loc unde urcarea pe țărm era 
foarte periculoasă ; îndrăsnețul marinar, aruncat de 
mai multe ori în larg, grație sforțărilor sale, ajunse 
să se agațe de un colț de stâncă și reuși să se ridice 
deasupra valurilor. 

Acolo, el își pierdu conștiința, după ce s'a învă- 
luit în drapel şi el n'a revenit în simţuri decât la 
mângâierile lui Duk și la sgomotul lătratului său. 

După primele îngrijiri, Hatteras putu să se “se ridice 
și la brațul doctorului, să reia drumul spre șalupă. 

— Polul, polul Nord ! repeta el mergând. 

— Eşti fericit ! îi zise doctorul. 

— Da, fericit ! Dar voi, prietenii mei, nu simţiţi 
aceeași fericire că vă găsiţi aici ? Căci acest pământ 
pe care-l călcăm, e pământul polului Nord ! Această 
mare pe care o străbatem este marea polului ! Acest 
aer pe care îl respirăm este, aer dela pol ! Oh ! polul 
Nord ! polul Nord! 

Vorbind astfel, Hatteras era în prada unei exal- 
tări violente, unor fel de friguri, și doctorul încercă 
în zadar să-l liniștească. Ochii săi sticleau în mod 
extraordinar și gândurile îi clocoteau în creier. 
Clawbonny atribuia această stare de nervozitate 
îngrozitoarelor pericole prin care trecuse căpitanul. 
Hatteras avea negreșit nevoie de repaus, și se 
grăbiră să caute un loc de campare. Altamont găsi 
numaidecât o peșteră făcută din stânci, care în 
căderea lor se orânduise în formă de scobitură ; 
lohnson și Bell aduse acolo proviziile şi dădură 
drumul câinilor groenlandezi. La unsprezece ceasuri 
totul era gata pentru masă, pânza de cort servea 
de față de masă, cina era formată din pemmican, 
carne sărată, ceai şi cafea. 

Insă mai înainte Hatteras ceru să ridice confi- 
guraţia insulei, ca să știe exact în ce loc se află. 

Doctorul și Altamont luară instrumentele şi după 
observaţiile făcute, ei obținură poziţia precisă a gro- 
tei: 89 gr. 59 14 de latitudine. Longitudinea la 
această înălțime nu mai avea nicio importanţă, căci 
toate meridianele se întâlneau câțiva pași mai de- 
parte. Deci în realitate, insula se găsea situată la 
polul -Nord la nouăzeci de grade de latitudine, iar 
polul era situat exact la trei sferturi de milă de 
acolo, adică în vârful vulcanilor. 

Când i se făcu cunoscut acest rezultat lui Hatte- 
ras, el ceru să fie consemnat într'un proces-verbal 
în dublu exemplar, unul trebuia să fie depus într'un 
rulou pe coastă. 

Doctorul luă condeiul și redactă următorul do- 
cument, dintre care unul din exemplare se găseşte 
acum în arhiva Societăţii Regale de Geil, din 


Londra. 
Dar Acut aa! € at 2 


= sa 3 


_ntr'o zi un țăran o pornise afară din sat, mer- 
gând pe unde îl ducea drumul. Dacă drumul 
ducea pe câmp, mergea și el pe câmp. Dacă 
drumul trecea prin pădure, hai și el prin pă- 

dure. Dacă drumul ducea la deal, urca şi el dealul. 
Dacă drumul cobora la vale, cobora şi ţăranul la 
vale. Așa mergea el, fără să se oprească. La cingă- 
toare atârnase o păreche de mănuși mari și noui- 
nouţe. Mănușile acestea se tot legănau, pe când 
țăranul umbla. 


“Unei mănuși, însă i se uri să se tot legene la cin- 


gătoare. De aceea, se desfăcu încetişor şi se lăsă 
jos pe pământ. Țăranul nu o văzu și își căută înainte 
de drum. Mănușa sta în mijlocul drumului cu gura 
larg deschisă și cu degetul cel mare drept în sus. 

Şi iată că vine şoricelul-mititetul. O vede, se 
oprește și întreabă : „Stă cineva în casa aceasta ?“. 

Dar nu-i răspunde nimeni. Atunci șoricelul-miti- 
telul se furișă înlăuntru, intră în degetul cel gros 
şi se așeză acolo ca un boer mare. 7 

“După puțin, vine sărind hop-hop ! broscuța-dră- 
guța. Bate în mănușe şi întreabă: „Stă cineva în 
casa aceasta ?“. 

Și îi se răspunde: 
Dar cine-i afară ?“. 
` ` — Sunt eu, broscuţa-drăguţa. 

— Vino, broscuţă, că-ți fac parte în căsuță“ 

Sări şi broscuța-drăguța în mănuşe și acum lo- 
cuiau amândoi î împreună. 

Nu după mult, veni şi iepuragul-drăgălagul şi 
întrebă și el: „Stă cineva în casa aceasta“ ? 

— Stăm noi, şoricelul-mititelul şi broscuţa-dră- 
guţa. Dar cine-i afară ? 

— Sunt iepurașul-drăgălașul. 
= — Vino înlăuntru, că o să-ţi fie bine“. 

Mai trecu ceva și se auzi alt glas de afară: 

„Stă cineva în casa aceasta ?“. ` 

— Stăm noi, şoricelul-mititelul, broscuța-drăguța, 
şi iepurașul-drăgălașul. Dar cine-i afară ? 

— Eu sunt vulpea cea șireată, ce-i vestită în 
lumea toată. 


„Stau eu, şoricelul-mititelul. 


— Vino şi tu, că la noi e mai plăcut decât 


afară“. 

Intră şi vulpea în mănușe și acum locuiau tus- 
patru, petrecând și înţelegându-se de minune. 

„Stă cineva în casa aceasta ?“ se auzi din nou 
un glas de afară. 

„Stăm noi, şoricelul-mititelul, broscuța-drăguţa, 
iepurașul-drăgălașul și vulpea cea șireată, 
vestită în lumea toată. Dar cine-i afară ? 

— Sunt jupânul lup, cel slab la trup. 

— Vino și tu, fiindcă aici e mai plăcut“; 

Intră şi jupânul lup, cel slab la, trup și așa se 
făcură cinci la număr. 

Dar iată că din pădurea întunecoasă răsună un 
mormăit înfricoșător : Moş Martin eșia din vizuină 
şi venea la mănușa din mijlocul drumului. Se apro- 
pie și bombănește cu glasul ieșit ca din fundul unui 
cazan mare. 

„Eu sunt urs, sunt Moș Martin, ce de foame acum 


eşin. Tot ce'n laba mea încape, nici un chip nu-i 


ce-i . 
în sus, fu îngrozit de ceeace văzu deasupra capului i 


r'o mănuşe 


ca să scape. Brr! Brr ! Eu sunt moș Martin, Să 
foame-acum. leșin !“. 

Musafirilor din mănușe li se strânse inima cat 
un purice. Tremurau cu toții, par'că erau apucaţi 
de șapte perechi de friguri. j 

Iar Moş Martin îi dădea într'una : „Eu sunt Mi 
Martin, ce de foame-acum leșin !“. Şi se apropi 
mereu de mănușe. 

Insă, când fu aproape de tot, prietenii dinlăunte pis 
săriră îngroziţi și o luară care încotro a apucat. 5 
Şoricelul-mititelul se ascunse într'o gaură, broscuţa- 
drăguța sări într'o mlaștină, iepurașul-drăgăla 
se piti după o piatră, vulpea cea șireată, ce-i vestită a 
în lumea toată și cu jupânul lup, cel slab la trup 
pieriră în pădurea întunecoasă. 

Moş Martin însă sta lângă mănuşe şi o privește 
din toate părțile. O apucă apoi cu laba şi încearcă 
să și-o pue el. LA 


Dar mănuşa a pleznit și povestea-mi s'a sarat. 
Ge soartă îl aștepta 


Un tânăr muncitor, obosit de lungul drum ceai 3 
făcuse peste zi, se abătu pe înserate la o moară, Fa 
vrând să ceară găzduire pentru la noapte. Intră în 
moară, dar nu întâlni pe morar sau pe alt cineva. 
Privi în toate părțile, trase cu urechea, dar nu zări i 
pe nimeni și n'auzi nici un glas, nici un zgomot. Ee 

Mai făcu câțiva paşi, când ce-i fu dat să vadă Aa 
Pe o masă stăteau mai mulți galbeni. 

Dintr'odată, duhul răului și al ispitei îi şopti la 
ureche : „Pune mâna pe banii aceştia, că nu e ni- = 
meni să te vadă. Nu uita zicătoarea: bate fieru 
până-i cald“. 

Insă îngerul său bun fi şopti la urechea cealaltă ec 
„Nu săvârşi o faptă rea și nu te atinge de banii 
aceştia, căci nu te așteaptă sfârșit bun !“. 

“Tânărul ascultă de sfatul din urmă. Insă, se sim i. 
străbătut de fiori puternici și aproape fără să-şi dea E 
seama, fugi din moară alergând și nu se opri decât 
în vârful unui deal, unde se culcă si dormi până | 
doua zi. 

Când se deșteptă din somn şi își îndreptă privita 


său : o spânzurătoare. Da, tânărul muncitor, dormise 
sub un ștreang, fără să fi bănuit măcar aşa ceva. 

„lată unde aș fi sfârșit, zise el mulțumnid lui 
Dumnezeu că l-a ferit de ispită, dacă ascultam de 
duhul rău și furam banii dela moară“. 


ORIZONTAL: 1. Jghiabul mo- 


ti; 5. La umbra unui pom pă- 


 zindu-și miorițele stă și cântă 
“din fluier o doină bătrânească ; 


7. Una din marile calităţi ale 


ţăranului nostru; 9. O mână de 


E 4 


case aruncate peste deal la mar- 
gine de apă, la poale de codru 


Și verde; 10. Merg alene prin col- 


bul drumului trăgând povara 


"după ei; 13. Strămoșul ţăranului 


nostru, o pildă de vitejie; 15. 


„ Eleşteu; 16. Falp (mold.); 17. 
| Ceasornicul ţăranului! (marcă 
garantată !); 19. Din găurelele-i 
= vrăjite ciobanul scoate sunete 


cari merg omului drept la inimă; 


„lichid în vapori cu ajutorul căl- 


21. Vehicul; 22. A trece un 


= durii şi a-i condensa prin răcire; 


25. Ciocan mare de lemn; 26. 


Semnul înmulţirii ; 29. Volumi- 
nos ; 28. Apa de izvor; 30. Zeul 
chinez al fericirii ; 31. Oraș în 
Spania ; :33. Blândul animal cu 
care se joacă copilașul din figură; 
36. Borcănaș de sticlă pentru 
conserve (mold.);, 8. Foarte urât ; 
40. Bluza țărancei când merge 
Duminica la horă ; 41. Subsem- 
natul; 42. Arhitect german (m. 
1853); 43. Cureluşe de piele 
(mold.); 45. Il seceră acum ţă- 
ranii ; 47. Aur francez ; 48. Cea 
mai frumoasă poezie poporană 
în care se laudă bogăţia ciobanu- 
lui nostru; 50. Oaie cu lâna 
neagră cenușie ; 51. Drumul unei 
ape; 52. In nopțile senine de 
vară îşi revarsă razele-i aurii 
asupra satului cufundat în tăcere; 
54. Crom; 55. Legătura între 


60. 
Notă spălătoare; 61. Mătase. . 
verde ce acoperă pretutindeni 
pământul, simbolul tinereţii ; 63. ` 
A boncăi ; 64. Anotimpul cel mai 
frumos din ţară. 

VERTICAL: 1.  Peninsulă 
muntoasă în Arabia; 2. Stator- 
nic; 3. Unghiu mai mare decât 
unghiu drept ; 4. Fiul lui Adam ; 
5. Şir carpatic la Sud de Trotuș; 
6. Nota traducătorului; 8. Pă- 
tează iarba din loc în loc cu flo- 
rile-i însângerate ; 10. Lup, în 
graiul copiilor; 11. Vechi registre 
ale Parlamentului din Paris ; 12. 
„Viaţa la ţară“, aşa cum e; 13. 
Ii apucă pe cei plecaţi din satul 
lor drag, dela căsuţa părintească 
și dela tot ce-au iubit în tinereţe; 
14. Işi desbracă ţara sânul, ... — 
frate cu Românul — De secure 
se tot pleacă — Și izvoarele îi 
seacă — Sărac în ţară săracă! 
(M. Em.); 16. Se adună Dumi- 


` neca cu toţii la horă; 17. Scâr- 


țâind din osii își duce povara 
lăsând în urmă-i un nouraș de 
praf; 18. Scriitor român; 19. 
Petec la tocul încălțămintelor ; 
20. Com. în Spania; 21. In el 
se joacă copiii la ţară în mijlocul 
uliţei ; 23. 41 oriz.; 24. Alifia 
țărancelor moldovene ; 27. Cea 
mai mare bogăţie a țării noastre, 
produsul muncii ţăranului ; 29. 
Gen literar; 31. Primul sburător: 
33. Povârniş ; 34. Care există în 
adevăr ; 35. Ceva pentru Gri- 
veiu ; 37. Bunul cel mai mare 
al ţăranului pentru care acum 23 
de ani și-a dat viața și pentru 
care e gata să şi-o dea oricând 
va fi nevoie ; 38. Din... Doamne- 
am apărut şi m'aș întoarce'n... 
(Em.); 39. Autorul „Vieţii la 
țară“ ; 41. A îngrozi; 43. Terciu 
(mold.) ; 44. Cu el sunt acoperite 
casele la țară; 46. Vorba raţei !... 
48. Dud ; 49. Dela un seceriş la 
altul ; 51. Bâlciu; 53. Gustul 
soacrei (fem.); 56. Conjuncţie - 


“(Ban.) ; 59. Arare-ori ; 61. Brâu 


renumit !...; 62. Fă, leliță, surată 


„(cum spune olteanul). - E SA 


DIMINEAȚA` COPIILOR“, Editura „Zlarul” S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Periodice la Tribunalul 
ov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25. 


ec Poștal 4.083. Red. responsabil: G. lonescu. Preţul abonamentelor : Un an (52 numere) 300; 6 luni (26 numere) 160; 


luni (13 numere) 85. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr 
im ; . r n j- N i Aid TE T DA e A TETRA 


15575 


No. 901 


21 Mai 
1941 


1. Pe când bătrânul crocodil, Se plimba agale la soare, 2. Acel fluture şugubeț, Se credea ființă nobilă, aleas: 
Imbrăcat în haine de dril, Un fluture i se aşeză pe spinare, Se credea tare semeţ Nu bănuia, că-l pândea o plasă 


3. Moş-teacă cu a lui plasă, O singură dată cu această mătasă, 4. Zis şi făcut, ”” Plasa pe crocodil a plesnit 
Bolborosind ; lasă-mă, lasă, Să te 'nvelesc fluture, mă lasă! Plasa a căzut, Moș-teacă, ca ceara a 'ngălbenit 


5. De culori crocodilului nu-i pasă Răzbunător privind în pământ. 6. Prinde omul din copac Crocodilul furios, cade pe grumaz 
Când peste bot e plesnit nu se lasă, Pe căpitan îl prinde cu avânt Şi-i vine de hac. . Când ai noroc ai și haz 


De tii 
í = e = . è z ——— m ii 
74 Pentrucă Pr gi iig ă-i Curage | g Cu istețime, agerime, Sumya T Na wuwmnasaa acea Iilnya JUNGA ȘI Ca pa SG Lazvuli€ Olari 
Profi ocaz j i ; et! 
LE de € -şi de jos Crocodilului pune botniță. Se repezi să se afunde în undă Plesni cu coada pe căpitan Moș-teac 


p i A 
EC uE 


lg 
= DACĂ TEMPERATURA ANIMALELOR 
„ESTE MAI RIDICATĂ DECÂt A 
„NOASTRA, ȘI DACĂ ESTE ACEEAȘ IN 
i TOATE CLIMATELE 
E 


„ Temperatura omului este, în mijlociu, de 37°; ace- 
„ea a mamiferelor este egală sau ușor superioară, a- 
= jungând până la 40°. Temperatura păsărilor la vră- 
e bii, când atinge chiar 44° și nu coboară mai jos 
„de 38, 
| La animalele cu sânge rece ea variază în raport cu 
= aceea a mediului ambiant. Reptilele cu pielea scor- 

țoasă au o temperatură mai ridicată decât celelalte, 
pierderile acestora din urmă,  datorite evaporării, 

„ fiind mai abundente. Peştii au o tenperatură superi- 
z oară — de 0°60 până la 1°85 — apei în care înoată. 
i Aceea a thonului se ridică uneori la 37°22, tempera- 
„tura mării fiind de 26°94. 

Temperatura corpului omenesc este aceeaș în toa- 
„te climaturile, și între locuitorul coastelor intertro- 
„_picale şi acela al regiunilor polare diferenţa nu-i nici 
-= deun grad măcar. Contra căldurii omul are în spri- 
jinul său un mijloc natural: transpirația, iar contra 
frigului focul și vestmintele. 
In ceeace priveşte influența mediului, trebue no- 
tat că animalele cu sânge rece trăesc mai mult în tă- 
iz rile calde. 
© 


CUM A FOST BOTEZATA AMERICA 


Un modest tipograf din Saint-Dié, Martin Wald- 
= seemuller, publicând la 7 Mai 1507 un volum în 
=~ Care se vorbea de continentul de curând descoperit, 

„a imortalizat cel dintâi numele lui Amerigo Ves- 
pucci, cerând numele de „America“. 
f Waldseemuller era German. In Franţa a scris şi 
A tipărit cartea sa. Omul al cărui nume îl imortaliza, 
„era Italian și continentul pe care îl boteză, aparţinea 
„ Spaniei. In sfârșit, cartea era scrisă în latină, limba 
E universală a epocei. 


E Y 
nE CUIBURILE CATORVA PASARI 
Er. Coțofana, corbul, cioara, stanca, sunt toate nişte 
~ mari pungășoaice. Ele nu se dau înlături să fure 
„pentru cuiburi și pentru puișorii lor, lână, rămu- 
„rele, blană, păr, tot ce le poate face ceva mai 
îsi j moale. 
Stanca — de pildă — începe să-și facă căminul 
4 încă din luna Februarie. Ramurile care constituesc 
= partea exterioară a cuibului, nu sunt numai înco- 
= lăcite, aşa cum par privite în treacăt, ci sunt unite 
„ca o pastă groasă făcută din noroi. Inăuntru, cuibul 
„este căptușit întâi cu un strat gros de lut pe care 
sunt sprijinite adevărate pernițe din pâie, fân, 
crengulețe. 
Dar cel mai ciudat cuib şi-l face uligaia. 
Ea fură petece colorate viu, bucăţi de hârtie și 
„s'a observat că are o adevărată rentei pentru 


bi H TR pulii ca a SRR sii F, 3 dtfa q < E s : 
ED RMS > 4 ai. "Ea ui ep ca pa CN e i] TA E e plai O aia: E T E 
i A Ei Pa pia D . OT E ~- 
i ; 5 £ 1. TS 
Ea, af . k y ` - 
: nipae a er C 
` z poc Rp aee d 
n f 


Este drept, însă că nu se dă înlături, să adune 
și ziare care conţin știri noui... Astfel se povestește 
că un vânător rătăcindu-se în pădure, a aflat dintr'o 
bucăţică de jurnal găsită în cuibul unei uligaie că 
la o mică depărtare de locul unde se afla există o 
casă de adăpost. Dacă ar fi să credem, povestirea 
până la sfârșitul ei, ar mai trebui să adăugăm că 
vânătorul a găsit în cuib și o pungă cu bani... 

Ceeace socotim, noi, că e prea din cale afară. 
Să fie şi bancher și colecționar de ziare, uligaia ? 
S'o întrebăm ! R 


MORMANTUL PEȘTELUI 


In cimitirul localității Brockley din Anglia există 
un mormânt la căpătâiul căruia este o inscripție : 
„In amintirea bătrânului peşte. In acest mormânt 
este îngropat bătrânul peşte. A trăit 20 de ani, 
după care a murit spre mâhnirea prietenilor săi, 
căci era atât de domestic încât mânca din mâna 


lor. La 20 Aprilie 1855 el muri“. 


ȘOBOLANUL ORB 


Locuitorul unei mansarde, se întâlnea nopțile, 
uneori pe scara întunecoasă care ducea la odaia 
lui, cu doi șobolani care mergeau liniștiți unul 
lângă altul ținând unul între dinți capătul unui 
bețişor iar celălalt capătul opus al beţișorului. De 
câteva ori a încercat să omoare pe una din cele 
două rozătoare dar nu a izbutit. Aduse o pisică pe 
care o ţinu la el câteva zile și cum nu se mai întâlni 
în timpul acela cu cei doi șobolani, crezu că a scă- 
pat de ei. Dar chiar în ziua când înapoie pisica 
prietenului dela care o împrumutase, noaptea se 
întâlni iar cu cei doi prieteni şi fu foarte mirat 
văzând că avea acelaș fel de a merge alături, ținând 
beţișorul unul de un capăt iar celălalt de altul. 

Fără să mai stea mult pe gânduri, cetățeanul 
nostru, izbi cu mânerul umbrelei în creștetul unuia 
dintre șobolani. Cel atins, căzu mort pe loc iar 
celălalt rămase lângă el în picioare, fără să se 
hotărască să fugă. 

Atunci omul îl privi de aproape și rămase foarte 
înduioșat văzând că tovarășul șobolanului mort, 
este orb... 

Deabea atunci înţelese că cu ajutorul beţișorului 
șobolanul orb se putea ţine după cel zdravăn, care 
îi arăta drumul... 

Ceeace înseamnă că prietenia adevărată poate 
exista chiar între șoareci. 


KS} 
CERBII IN AJUTORUL, OMENIRII 


In Evul Me iu, Ke imărate medicamente erau 
preparate din cerbi. 

Măduvă şi sânge de cerb erau prefăcute în medi- 
camente întăritoare, secrețiunile stomacului serveau 
“drept calmante ale s 


ngelui, iar „Ripazia ce se des- 


6 


-Povestea unei bucăți de lemn 


ntr'o zi rece și mohoriîtă de iarnă, atunci când 
frățiorul ei Mitu — stăteau lângă sobă. Fiindcă 
“după vremea frumoasă, doi copii — Lilica şi 
soarele nu se arată deloc pe cerul care plânge 
se jucaseră mult pe afară, copiii degeraseră, așa că 
tremurau încă de frig. 
In sobă, două bucăți de lemn, par'că vroiau să 
facă în necazul copiilor. Sâsâiau, sfârâiau, şuerau, 


“scoteau fum, dar de aprins, nu era chip să se aprindă. 


1“: 


„Ce lemne răutăcioase și încăpățânate !“ zise su- 
părat Mitu, care ostenise degeaba, suflând în sobă. 

De odată însă se auzi dinlăuntrul sobei un glas, 
a început slab de tot, așa ca un țârâit uşor, după 
aceia din în ce mai deslușit. 

„Taci, Mitule, și ascultă, îi zise frăţiorului ei 
Lilica, să vedem cine vorbește“. 

Vorbea bucata cea mai mare de lemn, care spunea 
bucății celei mai mici: „Prietene, hai să chemăm 
vântul, ca să ne dea o mână de ajutor și să ne 
aprindem mai repede, căci din clipa în care ne-au 
pus în sobă, pentru noi nu este nici o scăpare. 

— Mai stai, nu fi aşa de grăbit“, îi întoarse vorba 
lemnul cel mic, decât lemnul care vorbise întâiu nu 
ascultă, ci umflându-și pe cât putea glasul, strigă : 
„Vântule, vântule, vino și suflă în noi“! 

Nici nu isprăvise bine, că în coş se auzi un huruit 
şi un vâjâit puternic: era Crivăţul, care dădea nă- 
vală ca un nebun. pd 

„M'aţi chemat, zise el lemnelor, iată că am venit, 
dar să știți că îndată ce suflu în voi, mai întâi vă 
aprind, prefăcându-vă în flăcări și jeratic, iar după 
aceia în scrum și cenușe, așa că eu sunt acela care 
vă aduce moartea. 

— Fie și așa, îi răspunse lemnul cel mai mare 
că tot noi nu scăpăm cu zile. Decât, vântule dragă, 
mai întâi spune-mi, rogu-te, ce mai este prin pădure 
şi ce fac frații mei de acolo? 2 

— Ce să fie prin pădure ? zise Crivăţul. E pustiu 
şi jale. E frig și vânt și furtună. Fraţii tăi şi-au 
pierdut toată podoaba și toată îmbrăcămintea. Goi 
şi neavând pe dânșii nici o frunză, își isbesc unul 
de altul crăcile lor uscate și se clatină din rădăcini, 
oridecâteori suflu mai puternic, fiindcă aceasta este 
treaba ce mi s'a dat: să suflu cu putere și pe unde 
trec să aduc îngheț și moarte“. 

Bucata de lemn îi întoarse vorba și grăi zicând: 
„Cu tot, ce îmi spui despre pădure și jalea cs 
domnește acum într'însa, m'aș fi simţit în culmea 
fericirei, dacă eram şi eu acolo, așa cum fusesem 
până mai acum câteva luni de zile. 

„Crivăţule dragă, acum nu vezi înaintea ta decât 
un biet lemn mic și uscat, care își așteaptă moartea 
şi pieirea. Să mă fi văzut însă la locul meu din 
pădure ! Eram un stejar falnic, cu trunchiul gros și 
mai înalt decât toți vecinii mei. In lunile de iarnă 
suflai tu ca un nebun în crăcile mele, dar eu nu mă 
clătinam. Ţin minte că îţi era necaz pe mine, fiindcă 
îți înfruntam puterea. 


Dar acum câteva luni, într'o frumoasă zi de 


toamnă, atru oameni dintre cari trei purtau securi, te svi 
i ferest ase, au venit să c teze pădurea î în ; K) e e LE 
y e tc PER b E i ET PADS h S 2 i 
Su í i pia La ata Sr i RIE. ei End 
La SE E ac: = e Par, Ea ci £ s 3 | i A SAn ENF Pi Ti i. = 


` më asculte ? Pentru plăcerea şi nevoile lor oamenii. 


curau dinlăuntrul ei, să fi fost și acum în pădure, aşa 


Pe da pi 


în mână, zise: 
vom avea dela el lemn mult și bun să fie ars“. Si 

„Atâta așteptau ceilalţi trei, cari aveau securi şi 
ferestraie. Şi-au scos sumanul de pe ei, şi-au sufle- EJ 
cat mânicele și au început să dea în mine cu toată 
puterea braţelor. Cu fiecare lovitură securile Paz i 
trundeau mai adânc în trupul meu şi îmi. pricinuiau E 
dureri îngrozitoare. Oftam şi gemeam, dar cine să a E 


nu se dau îndărăt dela nici o faptă rea şi în fiecare 4: 
zi răpun atâtea vieți prețioase. PE 
„Dar treaba cu securile înainta mai încet decât 
doreau călăii mei. Văzând aceasta, ei lăsară securile 
și puseră mâna pe ferăstraie. Mă cutremur și acum, e 
gândindu-mă la chinurile și durerile ce am îndurat 
de pe urmă ferăstrăului, care pătrundea în mine 
cu dinţii lui ascuțiți și așa de tăioși. j 
„Am chemat într'ajutor pe ceilalţi stejari, pe fraţii 
și pe vecinii mei, dar ce ajutor puteau să-mi dea 
sărmanii de ei cari, tremurând de groază, aşteptau 
să le vie rândul! 
„Deodată s'a petrecut cu mine lucrul cel mai 
înfiorător : cu un sgomot de au răsunat toți munții 
şi toate văile, am fost prăvălit la pământ, în căderea a 
mea rupând crăcile mai multor vecini. Trag 
„Murisem. Cei cari mi-au dat moartea, s'au aşezat 
pe trunchiul meu, fiindcă obosiseră de atâta muncă, 
și au început să mănânce merindele ce avuseseră, 
foarte mulțumiți de isprava lor. =r 
„Dar nu mi-au dat pace nici acum, când mă vedeau 
întins și lungit la pământ. După ce s'au săturat şi sau A 
odihnit, au despărțit de trunchiul meu toate crăcile, ; 
ba şi trunchiul mi l-au tăiat în trei, patru bucăți şi în 
starea aceasta m'au lăsat toată noaptea în pădure. 
„A doua zi, au venit țăranii cu care trase de boi, 
m'au încărcat în care și m'au dus la oraş, descăr- îi 
cându-mă într'o curte, unde am întâlnit grămezi 
mari de stejari, prefăcuţi în bucățele. 


„O, adaugă bucata de lemn printre lacrimi ce-i pi- ; 


3 
T 
e an 


cum eram până în ceasul în care au venit călăii mei ! 

E drept, că în zilele de iarnă aș fi fost gol şi desbră- 
cat de frunză și ar fi tremurat de frig. Dar iarna 
îi trecut și ar fi sosit din nou frumoasele zile ale S 
primăverei. Mi-aş fi recăpătat podoaba mea ver 
sănătatea, veselia și m’ aș fi desfătat din nou la cân- 
tecul păsărilor. Acum însă ce mă așteaptă ? pe 


— Iată ce te așteaptă“, răspunse Crivăţul, care n 


mai avea chef să asculte povestea și tânguirile bucăţei E : 
de lemn din sobă. De aceea, suflă odată cu putere în- 
tr’însa şi o aprinse atât pe ea, cât și pe tovarăşa ei. 
Cele două bucăţi de lemn fură cuprinse de flä- 
cări, iar Lilica și Mitu strigară bucuroşi : „Lemn 
au luat foc, acum ne vom încălzi și noi bine !“. ] 
După puţin, lemnele s'au prefăcut în scrum a 


cenușe. E tot ce a rămas de pe urma lor. 


n timpurile de demult când 
se petreceau lucruri minu- 
nate, mai adeseori decât 
azi, doi sărmani japonezi 

trăiau . singuri singurei, pe un 
munte. Erau bărbatul şi femeea 
şi nu avuseseră fii și nu mai 
aveau speranță că vor mai avea. 
Lipsa copiilor fusese durerea în- 
tregei lor vieți; când vedeau o 
păsărică  îngrijindu-și  puișorii, 
ei n'aveau curajul să se privească 
în ochi, şi fiecare își vedea atunci 
cu o ardoare stranie de treburile 
lui. 

Intro ‘dimineață bătrâna se 
duse ca deobiceiu să-și spele ru- 
făria la pârâu, își bătea rufăria 
pe bolovanul din albia râului, 
când văzu ceva rotund care trecu 
chiar prin faţa ei. 

Era o foarte mare piersică. Un 
alt val i-o aduse aproape cu sila 
în faţa ei, parcă vrea să i-o dă- 
ruiască, așa încât ea o luă cu 
mare ușurință. 

Işi termină de spălat rufele, 
luă piersica și o porni fericită 
spre casă. 

Când ajunse acasă, își chemă 
bărbatul care se bucură împreu- 
nă cu ea, luă un cuţit și tăie în 
două fructul (nu văzuseră nicio- 
dată încă o piersică așa de mare) 
cu intenția de a da jumătate 
bărbatului ei, iar jumătatea cea- 
laltă să o mănânce ea ; când, mi- 
nune de necrezut, din sâmburele 
piersicei eşi un frumos copil. 

— Ni-l trimete Dumnezeu — 
ziseră bătrânii plini de fericire. 
Și îi mulţumiră lui Dumnezeu, 
rugându-se. 

Trăiseră , totdeauna în mod 
cinstit și cu frica lui Dumnezeu 
şi desigur că acest fiu era o re- 
compensă cerească. 

Il numiră Mamó Tars. 

Mom6, înseamnă în limba ja- 
poneză, piersică, și Tar6, primul 


f - născut. Am uitat să vă spun că 


această poveste japoneză mi-a 
fost povestită chiar de o fetiță 
japoneză care se numea Mikami 
Takako. ; 

In scurtă vreme acest minunat 
copil crescu cât un gigant. Și nu 
numai că era puternic şi bun dar 
era și foarte inteligent, și ceeace 
are și mai multă valoare era și 
Norocos. 


Acum trebue să vă spun că în 
partea cealaltă a muntelui unde 
locuiau bătrânii împreună , cu 
Momó Taró, locuia duhul răului 
care se chema Ogni: el omora 
toate păsărelele care nevinovate 
se așezau pe copacii din locurile 
lui, ardea .grânele ‘ce creșteau, 
învenina puțurile şi râurile, așa 
încât mureau atât oameni cât și 
animale. Fura pe când dormeau 
oameni şi copii și era deajuns să 
îi ducă în domeniul său, ca ei să 


r iz -P "Te 
4 pa cas 3 dart 


Momâ-Tar6 zise odată părin- 
ților săi: Acum cred că pot să 
mă duc să omor pe Agni, numai 
ast-fel va fi pace aci pe munte. 

— Bravo, îi răspunse Mama și 
Tata. — Eşti curagios și Dumne- 
zeu te va ajuta. 

Bătrâna începu să prepare Ki- 
mindago, un fel de turtă coaptă 
în cuptor și în care se amestecă 
diverse erburi care fac pe cel ce 
mănâncă turta- foarte puternic. 
Mom6-Tar6 înainte de a pleca 
nu numai că mâncă o bună bu- 
cată, dar își luă şi o bună bucată 
în sac, împreună cu o sticlă de 
Sache un fel de ţuică care se face 
din orez. 

Și apoi plecă la drum fiind 
binecuvântat de părinţii lui. 

Pe, când mergea întâlni un 
câine care dând din coadă îi 
spuse : 

— Ah, ce bine miroase, desi- 
gur că tu ai Kimindago! Oh! 
dă-mi şi mie puţin! Dacă ai şti 
de când n'am mai gustat. 

— Dacă vi cu mine şi mă vei 
ajuta să omor pe Ogni desigur 
că o bună bucată va,fi pentru 
tine. 

Câinele primi  tocmeala şi 
merse lângă el. Și merse, merse, > 
merse... 


Dar iată că întâlniră venind 
spre ei cu aripile întinse fazanul 


In locul 'sâmburilor apăru un foarte frumos topil 


devină adevăraţi draci şi sclavi 
ai săi, de care el se servea ca să 
înfăptuiască toate blestemăţiile. 


de aur: — Ah, ce parfum de Ki- 
mindago ! Dă-mi şi mie puţin fi 
bun dragul meu. 


4 As 


D 
rota 


e 
RA, 


spn 
FE 


„După ce trecură 


— Dacă vii cu mine și mă vei 
ajuta să ucid pe Ogni îți voiu da 
cât îți va place. 

Fazanul începu să facă târ- 
coale în aer de bucurie și apoi se 
aşeză pe capul câinelui care era 


Și merse... merse... merse... 


un mare câine bulldog. Și 
merseră, merseră, merseră... 

Când ajunseră aproape de ţara 
ce aparţinea lui Ogni (adică pe 
care o stăpânea prin tâlhăriile 
lui) o maimuţă atrasă de mirosul 
turtei, după ce se dădu peste cap 
de câte-va ori şi se strâmbă așa 
cum fac ele de obiceiu, ceru și 
ea turtă, şi Momó-Taró îi răs- 
punse așa după cum răspunsese 
şi celorlalţi mai înainte. Maimuţa 
primi şi ea tocmeala şi se așeză 
pe umărul băiatului. 

Și mergi... mergi... mergi... 

Sosiră la un loc care era în- 
conjurat cu. sârmă ghimpată şi 
unde erau o mulţime de draci, 
unii galbeni, alții negri, şi toţi 
cu coarne roşii, ținând în mâini 
bastoane de fer ascuţite la vârf. 

Oh ! zise unul din ei care era 
probabil șeful lor dacă îl jude- 
cai după mărime. Ce frumos 
băiat ! Vom face o friptură gus- 
toasă pentru regele nostru. Dar 
nici câinele, maimuța şi fazanul 
nu sunt de lepădat. Intră dragă 
oaspete (şi se închină în bătae de 
joc către Mom6-Tar6). 

— Fi bine venit în țara mare- 
lui Ogni! . j i 


poarta, băia- 


tul şi cele trei animale fură in- 
troduse în cortul în care stătea 
Ogni. El era o ființă mai degrabă 
mică, dar mai mult largă decât 
înaltă, acoperit cu solzi de cu- 
loare verde închis, și părul, ochii, 
barba roșii scânteiau... iar dege- 
tele lui erau niște puternice 
ghiare. Aspectul lui ar fi îngro- 
zit pe ori cine, dar nu pe cura- 
giosul băiat, care zise: 

— Prea măritule Ogni îţi aduc 
în dar acest saché atât de bun. 
Ogni care printre toate păcatele 
avea și pe cel al mâncărei şi mai 
ales al băuturei, luă repede din 
mână sticla cu saché și nu o mai 
lăsă dela gură până nu înghiţi 
tot sache-ul cu mare plăcere şi 
fericire. 

Trebue să ştiţi că Momó-Taró 
pusese în saché un praf de ador- 
mit din cele mai teribile, ast-fel 
încât deabia sfârşise de băut 
Ogni, că şi căzu jos adormit. 
Soldaţii, dracii şi sclavii lui Ogni, 
erau așa fel legaţi de el încât fă- 
ceau cu toţii ceeace Ogni făcea; 
ast-fel încât în același timp când 
adormi el adormiră și ei cu toţii: 
cam vre-o sută la număr. 

— Ei strigă Mom6-Tar6, acuma 
repede, ucideţi-l pe Ogni dacă 
vreți să vă dau Kimindago! 


ice 


EA 


dest 
zisa. 
ip 


W. 


Li 


Prea măritule Ogni, îți aduc în dar Sache-ul cel mai bun 


Fazanul se repezi să scoată 


ochii tiranului, maimuța începu 
să-i smulgă părul și barba, iar 
câinele ciobănesc îl sfâşie în mii 
de bucăţi. 

Dar minunea fu aceasta: pe 
când Ogni murea încetul cu în- 


cetul sclavii lui începură să se 


deștepte din somn, cozile căzură 
dracilor parcă ar fi fost fructe 
putrede, pielea neagră sau gal- 
benă își relua culoarea ei natu- 
rală, şi toți redeveneau cum fu- 
seseră înainte de a fi fost furaţi 
de Ogni. Chiar și sufletele lor re- 
deveniră senine şi cu încredere 
în Dumnezeu.: 3 
Erau aşa de fericiți încât- lău- 


dând pe Dumnezeu alergau veseli - 


spre casele lor. 

De atunci muntele fu în pace, 
iar toți cei liberați de duhul cel 
rău vrură să-l aleagă pe Momó- 
Taró rege. Copilul însă modest 
nu vru. Nu mai îngădui însă pă- 
rinților să lucreze, şi el singur 
făcu mari isprăvi pe tarina lor, 
ast-fel încât dragii lui bătrâni 


trăiră încă mulți ani fericiți şi 


repauzându-se. 

Câinele, fazanul şi maimuța se 
împrieteniră atât de mult cu 
băiatul încât nu îl mai părăsiră 
niciodată. 


t E d 


> big 


d PAIE E Aa E 


A RN pi e sa WE 


remurilă și Fricoşilă treceau în cartierul lor 
mai curagioși, oameni cari nu ştiu ce e frica 
şi chiar în alte cartiere drept oamenii cei 
şi primejdia. Toată lumea se abătea din 
drumul lor și nimeni nu îndrăznea să se uite strâmb 
la dânșii. e 
Atât Tremurilă cât și Fricoşilă, nu făcuseră cine 
ştie ce isprăvi. Vorba ceea : Nu omorâseră măcar o 
găină. Cu toate acestea mergea vestea că oameni 
mai grozavi decât dânșii nu găsești oricât ai căuta 
şi ai umbla. 
Tremurilă și Fricoșilă erau unul cu altul prieteni 
buni, aproape nedespărţiți. Intr'una din zile însă 
— o zi cu adevărat nenorocită — se întâmplă ceva 
rău de tot. Tremurilă călcă pe coadă câinele lui 
Fricoșilă și-i mai dete și una cu piciorul, fiindcă 
a vrut să-l muște. 


Din pricina acestei grave și îndoite insulte, adusă 
câinelui său, Fricoșilă provocă la duel pe Tremu- 
rilă : „Ne batem până la moarte cu pistolul !* strigă 
acesta verde de furie. 

„Până la moarte cu pistolul !* 
galben de mânie. 

Cu aceste cuvinte, foștii prieteni se despărțiră, 
rămânând ca a doua zi să se întâlnească dimineaţa 
la orele șapte undeva la marginea orașului, pentru 
ca să-și găurească unul altuia capul cu câte un 
glonte de pistol. 

Tremurilă plecă în spre casă şi Fricoşilă făcu la 
fel. Nu știu cum se întâmplă însă că tot mergând 
pe drum, fiecare din cei doi viteji simțea că îl cam 
trec niște fiori reci și că picioarele le cam tremură. 
Să fie oare de frică la gândul că a doua zi fiecare 
va sta în faţa unui pistol încărcat? Nu, așa ceva 
nu se poate închipui. Să tremure Tremurilă și să-i 
fie frică lui Fricoșilă ? Am spus doară că amândoi 
erau socotiți ca tinerii cei mai viteji şi cei mai 
curagioși din cartierul lor și din alte cartiere vecine. 

„Oricum, adevărul este că şi unul și celălalt au 
intrat pe la câte o cârciumă două, simțind nevoia 
de a se mai înviora, de a mai prinde curaj. 

Totuşi, curajul nu veni și fiecare dintr'înșii se 
duse acasă cu capul în jos și par'că ar fi mâncat 
cine ştie ce bătae. 

„Ce-i cu tine, de te-ai întors așa de plouat?“ îl 
întrebă pe Fricoșilă maică-sa. 

„De ce ești galben la față, par'că ai fi eşit dintr'un 
mormânt ?“ îl întrebă pe Tremurilă nevastă-sa. 

„Nimic !* se mărginiră să răspundă fiecare din- 
tr'înşii. 

In noaptea aceea Tremurilă nu închise ochii şi 
Fricoșilă făcu la fel. 

„Tremurilă ăsta trage cu pistolul, de nimerește 
şi musca în sbor. Ce mi-a trebuit mie să-l provoc 
la duel?“ Așa își vorbea singur Fricoșilă. 

„Cum dracu n'am băgat de seamă că i-am călcat 
câinele pe coadă ?“ Fricoșilă — lua-l-ar naiba să-l 
„ia — e grozav la tragere cu pistolul“. Aşa î își vorbea 
“singur 'Tremurilă. 

„In dimineața următoare când Fricoşilă se uită pe 


a stră, i văzu că afară plouă 
E art 


repetă Tremurilă 


DUELUL CELOR DOI «VITEJI» 


la mama ta, care te va „pierde și va răi 


şi € vreme urâtă. i fundul i inimei. 


„Pe o vreme ca aceasta nu e chip să te baţi în duel“, 
își zise el mulțumit şi luând o bucată de hârtie, 
scrise în fugă cuvintele următoare : 


„„Nesuferitule Tremurilă, 


„Ai avut noroc să mai trăești o zi. Afară plouă 
și e urât de tot. De aceea mam gândit că nu e 
bine să te împușc pe o astfel de vreme, mai ales 
că poţi şi să răcești, așa că în loc de astăzi, duelul 
nostru va avea loc mâine la aceeași oră. Cred că 
vei primi cu plăcere propunerea aceasta și rămân 


Al tău duşman de moarte, Fricoșilă“ 


Ziua următoare nu ploua și era chiar o vreme 
frumoasă. Lui Tremurilă însă i se strânsese inima 
cât un purece, văzând că a sosit ceasul să meargă 
și să se bată. După ce stătu puțin pe gânduri, luă 
şi el un petec de hârtie și scrise cele ce urmează: 


„Urâciosule Fricoșilă, 


Mulţumeşte lui Dumnezeu că ai de trăit încă o 
zi. Astăzi e vremea frumoasă, pe mine însă m'a 
apucat o îngrozitoare durere de cap, așa că nu mai 
văd înaintea ochilor, dar deoarece vreau să văd 
bine, pentru ca să-ți înfig glontele tocmai în mij- 
locul frunţii, cer ca duelul să fie amânat pentru 
ziua de mâine la aceeași oră. Sunt sigur că vei primi 
cu bucurie propunerea aceasta și rămân 


Al tău care te urăște de moarte, Tremurilă 


A treia zi era de-asemenea o zi frumoasă şi cu 
soare, iar atât Fricoșilă, cât și Tremurilă nu. mai 
aveau ce pretext să găsească, pentru ca să amâne 
din nou duelul în urma căruia fiecare dintr'înşii se 
vedea mort și dus din lumea aceasta. 

De aceea, amândoi tremurând mai rău decât 


„varga și galbeni la față ca turta de ceară, porniră 


spre locul de întâlnire dela marginea orașului. 

„Nevastă, să ai grije de copil“, zise Tremurilă 
nevestei sale. 

„Mamo, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine“, 
zise la rându-i Fricoșilă mamei sale. 

Pe drum, par'că sar fi înţeles între dânșii, și 
unul și celălalt cumpărară dela băcănie câte o sticlă 
cu vin și de ale mâncării. 

In sfârșit, iată-i ajunși, fiecare pe alt drum, ta 
locul de întâlnire. Caută fiecare să se uite cât mai 
încruntat la dușmanul său, dar în loc de priviri 
crunte, două rânduri de lacrămi se porniră din 
ochii lor. 

„De ce plângi ? întrebă mai întâi Tremurilă pe 
Fricoșilă. Nu cumva de teamă că vei fi omorît ? 

— Plâng fiindcă mă gândesc la copilul tău că va 
rămânea orfan de tată, răspunse Fricoșilă mințind. 


— Sărmanul copilaș ! zise oftând Tremurilă, care - 
se grăbi să adauge : Și eu plâng fiindcă mă gândesc 


— Biata mamă !“ € 


Y 


Zi 2 = 
fa AF 
rai 


mite 


Li 


Un TEN cei doi ala tăcură, stând amân- 
doi cu privirile pironite la pământ. 

Tremurilă fu cel dintâi care rupse tăcerea și grăi 
zicând : „Care va să zică, trebue să ne batem în 
duel cu pistolul. 

— Hm, da, făcu Fricoşilă cu o jumătate de gură, 
adăogând însă numai decât: Ce-ar fi însă, dacă am 
lua întâi câte o gustare și am bea câte un pahar de 
vin: Uite, am aicea o sticlă și nişte merinde. 

— Am și eu vin și nişte mezeluri, se grăbi să 
răspundă Tremurilă, scoțând din buzunar sticla cu 
vin şi pachetul cu de-ale mâncărei. 

Se așezară pe jos lângă zidul unei grădini şi 
începură să mănânce. Când să bea primul pahar 
cu vin, Fricoşilă zise : „Hai să ciocnim în amintirea 
prieteniei noastre de până acum. 

— Să ciocnim! răspunse bucuros Tremurilă 
adăugând : Prietenie ca a noastră nu sa mai văzut 
la alți oameni. 

— Asta e adevărat!“ îi întări vorba Fricoşilă, 
dând paharul pe gât. 

Vremea trecea, iar paharele se umpleau și se 
goleau, tot ciocnindu-se în amintirea vechei prie- 
tenii. Pe la al șaselea sau al șaptelea, „prietenii“ 
deveniră veseli, vorbăreţi și foarte duioși unul cu 
altul. 

„Şi pentru ce trebue să ne batem și să ne găurim 
capetele ?“ întrebă la un moment dat Fricoșilă. 

„Pentru că ţi-am călcat câinele pe coadă, dar mă 
jur că n'am făcut-o într'adins*, răspunse Tremurilă, 
care vroia să mai spue ceva, decât Fricoșilă îi tăie 
vorba zicându-i : ,„Dă-l încolo de javră! Pentru o 
coadă de câine să ne ciuruim noi pielea! Vino în 
braţele mele, mult iubitul meu Tremurilă ! 

— Ah! neîntrecutul meu prieten Fricoșilă !“ 
strigă Tremurilă, cuprinzându-l la rându-i în braţe. 

Cei doi „viteji“ se întoarseră acasă pe înserate. 


Umblau şi unul şi celălalt cam pe trei cărări, dar 
nici odată nu s'au simţit mai buni prieteni decât 
în ziua aceea. 


PATRIA 


Moș Dinu unchiul meu, nu mai era decât o ruină 
de om. In locul unui braţ, atârna o mână goală și 
îndoită ; avea piciorul stâng de lemn, și mișca greu 
piciorul drept. Peste rămășițele acestea se ridica o 
figură liniştită şi veselă. Când vedeam privirea sa 
străbătută de o energie senină, simțeam că sufletul 
îi rămăsese întreg în trupul pe jumătate nimicit. 

De câte ori mergeam la unchiul meu, el ca soldat 
bătrân ce era, îmi spunea lucruri cari rămâneau 
în minte. Intr'una din zile lam găsit foarte în- 
grijorat. 

„Andrei, îmi zise el, ştii oare ce se petrece la 
„graniţa ţărei ? 

— Nu, unchiule, i-am răspuns eu. 
= Meila lămuri f Aia ăia în e die ge 


ai _ a - 
a. a Jeg wF i PED 


înalt decât adevărul. a SA 


ai încă un copil mic, așa că nu prea înțele a 
geam bine; totuşi, spusele unchiului meu m: LUER 
mișcat întru câtva. i E: 

„Până acum nici nu te-ai gândit poate ce cata d 
patria, zise din nou unchiul meu, punându-mi mâna à 
pe umeri. Patria este tot ce te înconjoară, tot ce 
te-a crescut și hrănit, tot ce ai iubit. Câmpia ce 
vezi, lanurile de grâu, arborii „aceștia sunt patria. 

„Legile cari te ocrotesc, pâinea ce câștigi cu G 
munca ta, cuvintele ce spui, bucuria și mâhnirea | 
ce-ţi vin dela oameni și dela lucrurile printre cari > 
trăeşti, toate acestea sunt patria. O vezi, o respiri =e 
pretutindeni ! A 

„Inchipuește-ţi, copilul meu, drepturile tale şi 
datoriile tale, tot ce îți este drag și toate trebuin- 
țele tale, amintirile tale şi recunoştinţa ta ; jie $ 
toate acestea într'un singur nume și numele acesta 
va fi patria... 

„Patria este familia în mare, este bucata dosa 
pământ de care sunt lipite timpurile şi sufletele 
noastre“. 4 

Tremuram de înduioșare și aveam ochii plini de 


lacrimi. eo o 


) 


T 


Răsplata unui vite eaz 


Pe când Napoleon era general de artilerie și co- 
manda asaltul împotriva Englezilor, cari ocupau 
portul francez Toulon, ceru să vie la dânsul un 
sergent sau un caporal, care ştie să scrie, voind să-i 
dicteze ceva. Se prezintă un sergent tânăr, scoase 
o bucată de hârtie din buzunar, un toc din călimara 
dela cingătoare și începu să scrie. p 

Insă, abia isprăvise de scris, că un obuz englez 
căzu la câțiva paşi de dânsul, acoperind de pământ 
hârtia și tot ce scrisese pe dânsa. 

„Ei, ce bine, zise sergentul fără să clipească mă- A 
car din ochi, că tot n'aveam cu ce să usuc cerneala!““. - 

Gluma aceasta şi mai ales liniștea desăvârşită a | 
sergentului, care era în primejdie de a fi prefăcut Dr 
în bucăți, plăcură aşa de mult lui Napoleon, că îl 
înaintă pe loc la gradul de ofițer. A 

Tânărul, până atunci necunoscutul sergent, înain- 
tă așa de mult, că în scurtă vreme ajunse să fie 
general — generalul Junot, comandant şef al ca- 
valeriei, duce de Abrantes, apoi comandant alsPor- 
tugaliei și guvernator general al Iliriei. SĂ, 


E E 
Adevărul 


Mai înainte de orişice, trebue să iubim adevărul, 
să vroim să-l cunoaștem, să credem într'însul, să 
lucrăm, dacă putem, pentru a-l descoperi. Trebi e 
să știm să-l privim în faţă şi să jurăm că nu-l falsi- 
ficăm niciodată, să nu-l micșorăm sau să-l y 
răm, chiar în vederea unui interes, care sar pă 
mai înalt decât dânsul, căci nu poate fi inter 


ERA S 


SOLUȚIE 


DOUĂ BROASTE IN FARFURIE 


Intr'un restaurant din Neapole, 
intră un român, cerând să i se 
aducă o porţie, varză cu „carne“. 
Cum acolo broaștele se servesc 
la masă, chelnerul aduce varza 
cu două broaște. Una din ele era 
la fundul farfuriei, iar cealaltă 
deasupra. 

Bietul român, văzând în farfu- 
rie uricioasa broască, chemă chel- 


nerul. 
„„Chelner ! Am găsit o broască Creditorul: — „Vă prezint o 

A în mâncare, ce înseamnă asta ? mică factură“. i - 
ia — Aţi greșit, d-le, căutaţi că o Debitorul: — „Nu pot so 
: veţi găsi și pe cealaltă. achit astăzi, revino d-ta poi- 
să 9 mâine“‘. 

DACĂ... — „Imposibil, poimâine voiu 
j — „Un singur tren şi încă la s fi în provincie“. 
a 5 dimineața... E prea devreme“. — „Şi eu“. 
k5 — „Atunci, ia-l pe cel de-a 
f doua zi“. CONSOLARE 
: HERS 
: MARIȚA NU E ASCULTĂTOARE x 
G — Mamă, mai poruncit tu 
j Mariţei să încuie totdeauna du- 
E lapul ? 
oi Se Vezi bine că da! și de ce 
g: mă întrebi. 
[er — Fiindcă aseară l-am găsit | 
a | deschis şi ca să-i dau o lecţie am Tatăl: — „Nici nu bănuești 
i mâncat toate  gogoșile rămase cât de mult mă costă studiile 
SĂ dela prânz. tale“ 
$, r ale“. 
E: SCUMP, DAR FACE — Atunci, ce-ar fi dac'aş în- 


văţa mai mult ?“. 
E.) 
LOCATARI BUNI 


rE 


Birtaşul către client : — „Cred 
că v'a plăcut mâncarea ?“. 
Clientul : — „Da, mi-ar fi plă- 
cut mai mult dacă vinul ar fi 
fost atât de bătrân ca găina şi 
găina atât de tânără ca vinul“. 
o 
CUM TE CHEAMĂ 
Profesorul și noul elev. 
Profesorul: Cum te cheamă ? 
(Elevul tace). 


, ; Profesorul : Cum îl cheamă pe ; 
= — „Cum, 4 lei un ou ?“. Dar z] tău ? p | 
; 5 S 5 tatăl tău ? 
ce crezi d-ta că eu câştig banii (Elevilitatey 
atât de uşor ? i d căt be ; 
— „Găsiți că-i scump? Dar Profesorul (supărat): — Cum i „Și eu am fost portar, dar 
ştiţi dvs. că pentru a face un ou, te chiamă mama, când trebue tea pi pe a oana era mt l 
găina trebuie să muncească o zi să-ți dea mâncare? neînțelegere cu chiriaşii mei“. z 
-întreagă ?“. Elevul: Ea nu mă chiamă, eu — „Dar unde ai fost portar?“. 
E ei cai -vin singur. — la, ciptitir o a a aa 


te 


SURPRIZĂ 


> 


INTRE STĂPÂN ŞI SERVITOR 
— Ioane, du-te de ia o înghe- 
tată. 
Trece o jumătate de ceas şi 
Ion nu se vede. 


ADEVĂRAT 


„. Patronul: — „Eri mi-ai cerut 
voie să te duci la dentist și când ` 
colo te-am văzut la cafenea ju- 


— „Aş vrea să 
am numai zece clienți ca d-ta“. 

— „Păi bine domnule, eu nu 
i-am cumpărat nimic“. 

— Tocmai d'aia. Am peste o 
sută ca d-ta“. 

a 

MITICĂ 
-© — Mitică, vezi băiatul acesta ? 
Se pare că are un creer de aca- 
demician. 
Da ? Cred că academicianul 
OS substituirea. 


obs i 


+ 


"SE S 


[= 


Stăpânul trage clopotul şi Ion 


apare însfârşit. Z) 


— Ei, da 'nghețata să 


— Am luat-o cucoane!... A 
fost minunată !... 


= 


(IL 


când cărți“. 
— „Nu vam minţit, am jucat 
cu dentistul“. 


IONEL LA FARMACIE 

Intro zi Ionel fu trimis de 
mamă-sa la farmacie, ca să cum- 
pere tinctură de iod. 


Cum până la farmacie a uitat | 


ce să ceară, intră și zise: 
„Domnişoară, m'a trimes mama 
să-mi dai... asta“. 
— Ce să-ți dau Ionele ? îl în- 
treabă domnișoara. 
Ionel: Un-un-untură de idiot. 
8 
CENTAURUL 


La muzeu : 

— Ce este asta, tată ? 

— Centaurul, o ființă mitolo- 
gică, jumătate animal, jumătate 
om. 

— Atunci unde doarme el, în 
pat sau în grajd ? 


COMPENSAȚIE 


— „„Loţiunea pe care mi-ai re-_ 
comandat-o m'a făcut să-mi pierd 
puţinele fire de păr, pe care le 
mai aveam pe cap“. 

— „Nu vam spus eu domnule, 
că are efecte surprinzătoare ?“. 


B 
CEASORNIC BUN 


— Eşti mulțumit de ceasorni- 
cul dumitale ? 

— Da, acum m’am deprins cu 
el. Ştiu că arată ora 3 la amiază 
și ora 5 la miezul nopții. 


„Ei drăcia dra- 
cului ! Am uitat să pun taxime- 
trul în funcţiune. Și acum, nu 


- Șofeurul : — 


ştiu cât aveţi să-mi plătiţi“. 


= 


ant e e S AI a aS T 


Pasagerul: — „Nu e nici o 


nenorocire. Şi eu mi-am uitat Sa 


banii acasă“. 


piy 


zp 


Raa Îl ia ele a! ace dea a IN A a ant 


A 


Y 


A 

T ea Ghiță Petică era croitor de meserie, dar ce 
gr. fel de croitor ? Câtă era ziua de mare și până 

Ra noaptea târziu, el lucra, lucra fără să se 


E. odihnească măcar. Și străgând ban cu ban, 
_ izbutise să-și clădească o căsuţă în care locuia cu 
„cei doi copii ai săi și să-și cumpere şi o capră. 

s i Insă, din pricina că lucra noaptea la lumina slabă 
=a unej lumânări, Petică se îmbolnăvi de ochi și vede- 
„rea îi slăbi întru atâta, că chiar ziua nămiaza mare 
= nimerea cu greu să treacă aţa prin urechile acului. 

La hainele făcute de dânsul vedeai că toată cusă- 
tura era strâmbă și nepotrivită. Zi de zi, mușterii 
îl părăseau, așa că nu după mult bietul Petică 
aproape nu avea de loc de lucru. 

Sărăcia şi foamea începură să-i bată la poarta 
casei sale. De aceea, ca să aibă cu ce să cumpere 
pâine pentru el și pentru copii, Petică se văzu nevoit 
să ducă la târg capra şi să o vândă. 

„Ce nenorocire ! se tânguia singur, la înapoierea 
= din târg. Am ajuns aproape orb, azi mi-am vândut 
“capra, nu după mult va trebui să-mi vând și casa“. 
dA Drumul ducea acum printr'o pădure, iar Petică îi 
dădea înainte plângându-se şi văetându-se cu glas 
„tare. „Mai bine, își zicea el mai departe, să nu fi 
~ apucat o zi ca aceasta, ci să fi murit eu și copiii mei‘ 
; Dar iată că dintre arbori răsări de odată un pitic 
cu o barbă mare, aşa cum poartă toți piticii din 
poveşti, și cu hainele depe dânsul rupte ferfeniță. 

„Nu vrei să fii așa de bun, meştere Petică, îi zise 
piticul să-mi cârpești hainele acestea, cari nu se 
mai țin pe mine ? N'am bani să-ţi dau, dar am să-ţi 
= zic din toată inima bogdaproste. 

> — i le cârpesc, răspunse Petică ştergându-și 
E lacrimile cari îi umpluseră ochii. Ți le cârpesc, zise 
„el din nou, şi îmi ajunge mulțumirea ta, mai ales că 
- din pricina că mi-am pierdut aproape /vederea, 
= aceasta e cea din urmă haină ce mai cos în ne- 

= norocita mea viață“. 
== 'Tot cârpind, Petică îi povestea piticului necazu- 
„rile de care avea parte, iar din ochii săi bolnavi 
__ curgeau, căzând în barba piticului, lacrimi amare. 
Be- Când hainele fură gata, piticul se sculă de jos şi 
| își scutură de câteva ori barba. Insă, ce să vezi? 
| "Toate lacrimile vărsate de Petică cădeau la pământ 
„ prefăcute în mărgăritare. 

„Aşa îți dau eu bogdaproste“, zise piticul râzând 
„şi pieri în desișul pădurei. 
= Sărmanului Petică nu-i mai venea să-și creadă 
= ochilor. O bună bucată de vreme rămase așa ca 
E > aiurit, neștiind ce are de făcut. Nu se hotăra să se 
| A „. aplece și să strângă de jos mărgăritarele de teama 

„că, atingându-le, se prefac iarăși în lacrimi, cum 
Să ÎN cocă mai înainte. In sfârșit, mai dumerindu-se 
şi făcându-și curaj, luă un mărgăritar și văzu că 
este adevărat şi că nu se topeşte. 
pe Vă închipuiți acum bucuria lui Petică. Strânse 
toate mărgăritarele, `umplându-şi buzunarele, şi 
w = Într’o fugă se întoarse acasă. 

A doua zi, Petică se sculă de dimineață, vrând să 

eargă la târg, să mai vândă ceva din mărgăritare 


PEA grajd l 


treacă pe 


„ foarte 


i. cu banii aceia să-şi cumpere altă capră. Dar când í 


"Norocul din urmă al croitorului 


auzind că din grajd vine un glas de capră. 

„Cum e cu putinţă așa ceva, își zise el, știu bine că 
eri am vândut capra. Nu cumva mă înșeală auzul?“. 

Deschise iute ușa grajdului şi văzu sărind înain- 
te-i și gudurându-se o capră mult mai frumoasă 
decât capra ce vânduse în ajun. 

„E tot un dar al piticului, fie binecuvântat !“ grăi 
Petică în culmea bucuriei. 

Dar îl aștepta o nouă bucurie: printre coarnele 
caprei strălucea o cutiuță de argint. 

Puse mâna pe cutiuța aceasta și o deschise, ca să 
vadă cam ce bunătăţi sunt într'însa. Insă nici nu 


ridicase bine capacul, că din cutie sări o foarfecă 


de argint, iar după dânsa un ac, prin care era trecut 
un fir de aţă de mătase. 

„Alt dar din partea drăguţului de pitic, zise Petică 
adăugând: Păcat numai că mi s'a stins vederea, așa 
că nu mă pot folosi de darul acesta. Totuși, n'ar fi 
rău să încerce cum taie foarfeca și cum coase.acul'“. 

Se întoarse în casă și luă o bucată de stofă de lână 
ce-i mai rămăsese. Insă, din clipa în care stofa, foar- 
feca și acul au fost puse una lângă alta, foarfeca se 
porni singură să taie și să croiască. Tăia așa de bine 


“şi așa de repede, că Petică nici n'avu vreme să-și 
“. dea seama de ceeace face foarfeca năzdrăvană. 


Abia isprăvise foarfeca de tăiat și de croit, că la 
rândul lui se porni să coasă. Cosea, dragii mei, 
așa de repede, că nu l-ar fi putut ajunge nici cea 
mai bună mașină de cusut. 

Ce să mai lungim vorba ? N'au trecut nici cinci 
minute la mijloc și era gata cusută și făcută o haină, 
așa cum nu ieșise până atunci din mâna celui mai 
mare meșter croitor. Fără doar și poate că ar fi 
cumpărat-o feciorul împăratului, dacă ar fi prins de 
veste şi dacă Petică nu s'ar fi grăbit să o vândă 
pădurarului. 

Decât haina aceasta a fost 
noroc pentru croitorul nostru. Toţi câți vedeau pe 
pădurar îmbrăcat cu dânsa, îl întrebau: „Care 
croitor ţi-a făcut-o ?“ Şi se grăbeau cu toții să-și 
comande la Nea Ghiţă Petică. 

In curând Petică avea atâta de lucru, că a trebuit 
să-și ia trei lucrători, cari n'aveau altceva de făcut 
decât să calce hainele croite şi cusute de foarfeca 
și acul piticului. 

Cei doi copii ai lui Petică crescură și se făcură 
flăcăi voinici și harnici, iar din pricina că se hră- 
neau cu laptele caprei, care era și ea o capră năz- 
drăvană, ajunseră să fie tinerii cei mai frumoși din 
câți se văzuseră până atunci. 

Când, mulți ani după aceea, meşterul Petică 
muri, flăcăii noștri moșteniră o avere frumoasă. Işi 
împărțiră între dânşii mărgăritarele și fiecare le 
trecu pe o sfoară. 

In fiecare an scoteau câte un mărgăritar, îl vin- 
deau și banii ajutau pe cei săraci şi nevoiaşi. Iar 
pentru fiecare mărgăritar vândut în felul acesta, 
Dumnezeu le prelungea viaţa cu încă un an de zile. 

Așa se făcu că cei doi fraţi nu muriră decât după 


începutul unui nou 


EAE 
PEART r a 


ce au viat cel a urmă per adică Mai 


ICI AMUZAMENTE 


Cele 6 turnuri de mai sus sunt 
legate prin 3 cercuri concentrice, 
fiecare cerc înglobând 3 sau 4 
turnuri. 

Cele 21 de bufniţe trebuie să 
se împartă la 6 turnuri astfel ca 


în fiecare turn să se afle un 
număr diferit de bufniţe. 


Totuși, dacă se socotește cele 4 


turnuri pe care le înglobează 
cercurile la intersecție, numărul 
bufnițelor trebuie să fie egal. 


e 2 


TORPILORUL 


Luaţi un dop mare din plută 
de bună calitate și daţi-i cu aju- 
torul cuţitului și a unei răzătoare 
de lemn — forma unei luntre. 
Apoi cu o tije de fier înroşită în 
foc, faceţi o gaură în dop în sen- 
sul lungimei sale, dar numai până 
la mijloc, apoi îngreunaţi cu aju- 
torul câtorva mici cuie fundul 
acestei minuscule luntri. O mică 
bucată de lemn înegrit va simula 
hornul vasului și se poate vopsi 
după plac aparența aceasta de 
torpilor, pentru a imita aspectul 
real al acestui fel de nave. 

Amestecaţi puțin bicarbonat 
de sodiu (sare de Vichy) şi de 
acid tartric — în doze egale și 
umpleţi cu acest amestec gaura 
săpată în dop. 

Când vreţi să faceți micul vas 
să se miște, n'aveți decât să-l 
așezați într'o farfurie sau lighean 
umplut cu apă, așa încât să plu- 
tească. La contactul cu apa, aci- 
dul tartric acționând asupra bi- 
carbonatului, va produce o de- 
gajare abundentă de acid carbo- 
nic care. va eşi în apă, : 


apă, atâta timp cât corpurile chi- 
mice vor exista în el, spre marea 


e 2 


ASEMĂNAREA BUCLUCASĂ 


In vitrina unui magazin, vân- 
_zătorul a pus în galantar acest 


număr de păpuşi. Dacă vă uitaţi 
dela dist 


satisfacție a amicilor Dv. ca 
asista la această „demonst 
navală“. 


C îi 
| cum SĂ GHICIM ORA | 


Să-i dăm unui prieten — d 
el n'are — ceasornicul nostru 
să-i spunem să-și aleagă în 
o oră (o oră exactă, fără minu 
Să scrie apoi numărul pe o fo 
de hârtie, şi îndoind hârtia, si 
dea să o ţie alt cineva. Ii spu- 
nem după aceea ca din numărul 
18 să scadă în gând ora ce şi-a 
ales. Apoi, spunându-i, să înceapă 
a număra pe ceasornic dela ore! 
5, zicând „unu“ şi să mearg 
numărând spre 4, 3, 2, etc. i: 5 
numere până la numărul ce i- 
rămas din scăderea făcută. 
sfârșit, el va veni exact la 
ce-și alesese, ceeace se poate Coni 
trola cu foaia de hârtie. l kA 

Să zicem că şi-a ales orele = ră 
scăzând 7 din 18, rămân 11. In- 
cepând dela orele 5, va ajunge 
numerotarea pe ceasornic exact 
la orele 7. 


- închinându-se cu smerenie tatălui său, îi zise: 
ticule, mâine se împlinesc trei ani de când m'ai dat 
la învățătură, așa că nu uita să vii în cutare loc și 


Mai meşter decât meșterul 


oșneagul și baba aveau un băiat deștept 

nevoe mare. Și din băiatul acesta vroiau 

să facă un om învăţat, pentru ca să le fie 

mângăierea tinereţelor, sprijinul bătrâne- 
telor, iar după moartea lor să fie cine să le facă 
pomeni. 

Decât învăţătura costă bani, iar bieții oameni 
erau săraci lipiți. Moşneagul se duse de câteva ori 
la târg cu Ivănel, căci așa îl chema pe băiat, ca să-l 
dea la un meșter bun și priceput. 

Dar nimeni nu vroia să-l învețe de pomană. 

Şi se întorcea acasă moșneagul şi plângea şi 
plângea și baba și plângea și micul Ivănel. 

In sfârşit, într'una din zile îi eşi înainte un târ- 
goveţ necunoscut şi-i zise moșneagului : „Il primesc 
eu pe Ivănel și în trei ani de zile îl învăţ meseria 
mea. Insă, trebue să vii tocmai peste trei ani în 
aceiași zi și în aceiaşi oră. Dacă vii, aşa cum îţi 
spun, și îți recunoști băiatul, va fi al tău; dacă 


“nu, va fi al meu pentru totdeauna“. 


Aşa de mult s'a bucurat moșneagul, că nici n'a 
întrebat cine este meșterul acela, unde îi este 


locuința şi ce meserie îi va învăța pe Ivănel. I-l 


dete pe mână și se întoarse acasă. 
“Nu ştia sărmanul moșneag că meșterul căruia i-a 
încredinţat pe Ivănel era un vrăjitor din cei mai 


„mari. 


Au trecut trei ani la mijloc. Moșneagul uitase de 
mult și ziua și ora când trebuia să meargă și să 
caute pe Ivănel. Insă, cu o zi mai înainte, Ivănel, 
prefăcut într'o pasăre mică sbură până la casa pă- 
rinților săi, intră în odaie și izbindu-se de pământ, 
își luă din nou chipul său omenesc. După aceea, 
„Tă- 


să mă iai înapoi. Insă, nu va fi așa de lesne să mă 


-~ recunoçşti. Stăpânul mai are în slujbă unsprezece 


lucrători, cari au rămas pentru totdeauna la dânsul, 
fiindcă părinţii lor n'au putut să-i recunoască. De 
aceea, să ţii bine 'n minte cele ce îți spun acuma. 

„Mâine stăpânul ne va preface pe toți doisprezece 
în porumbei albi, cu pene la fel, cu coadă la fel și 
cu capul la fel. Să știi însă că eu sunt acela, care 


va sbura mai sus decât ceilalți. 


„După aceea, ne va preface în doisprezece armă- 


"sari, de asemenea cu toții de o potrivă. Eu însă 
= voiu izbi pământul cu piciorul drept și după semnul 
= acela mă vei recunoaște. 


„Apoi va aduce înaintea ta doisprezece tineri, 


„cari vor semăna între dânșii ca două picături de 
„apă. Să ştii însă că eu voiu fi acela pe al cărui obraz 
se va așeza o muscă“ 


i „După ce spuse acestea, Ivănel se izbi de pământ, 


se prefăcu din nou în pasăre și se duse zburând la 
$ stăpânul său vrăjitorul. 

Să de trei ori la rând și luându-l de mână, a plecat cu 
el acasă. ' 


= A doua zi merse și moșneagul în căutarea băia- 
tului şi făcând aşa precum îl învățase, l-a recunoscut 


z 
“Mergo. ei aşa pe drum, se întâlnesc cu nişte 
e AEAN 


a RI - f Er E NOR EP AET E 


vânători, cari cu câinii lor goneau din urmă o vulpe 
foarte frumoasă. Dar cum fugea șireata și sprintena 
de vulpe, nu era chip să fie prinsă. 

„Tăticule, zise Ivănel, eu mă voiu preface într'un 
ogar și voiu prinde vulpea. Vânătorii se vor mira 
de atâta istețime şi îţi vor cere să mă cumpere. 
Vinde-mă cât mai scump, însă bagă bine de seamă 
să nu dai lanţul ce voiu avea de gât“. 

Așa vorbi Ivănel și izbindu-se de pământ, se pre- 
făcu într'o clipă într'un ogar minunat, care se luă 
după vulpe și o prinse până numeri cinci. 

Vânătorii rămaseră cu gura căscată de mirare. 
Până atunci nu se pomenise un astfel de ogar. 

„„Moșule, cât ceri pe el?“ întrebară într'un glas 
vânătorii. 

— Nici un ban sub zece galbeni, le răspunse 
moșneagul, adăugând: Lanţul ce are la gât îl 
păstrez însă pentru mine“. 

Vânătorii nu se tocmiră, ci îi numărară moșnea- 
gului pe loc zece galbeni şi trecându-i ogarului alt 
lanţ de gât, plecară mai departe. Mergând ei așa, 
văd că dintr'un tufiș răsări o nouă vulpe. „Să dăm 
drumul noului ogar“, ziseră ei. Ii deteră drumul, 
decât ogarul, în loc să se ia după vulpe, o porni 
glonţ în spre partea pe unde plecase moșneagul și-l 
ajunse repede de tot. Se izbi apoi de pământ şi își: 
luă din nou chipul său de om. 

Ceva mai încolo întâlniră alți vânători, cari 
împușcau gâște şi rațe sălbatice la marginea unui 
lac. „„Tăticule, zise Ivănel, eu mă voiu preface în- 
trun șoim şi voiu omori o mulțime din gâștele și 
rațele acestea. Vânătorii vor voi să mă cumpere. 
Tu vinde-mă cât mai scump, dar păstrează sfoara 
ce voiu avea de picior“. 

Şi se întâmplă așa cum spusese Ivănel. Moșneagul 
îl vându tot pe zece galbeni, își opri însă sfoara cu 
care era legat de picior și apoi își văzu mai departe 
de drum. In curând fu ajuns de Ivănel, care izbin- 
du-se de pământ, își luă din nou chipul de om. 

Drumul îi duse la un oraș, unde tocmai în ziua 
aceea se ţinea un târg de vite. „Tăticule, zise Ivănel, 
eu mă voi preface într'un armăsar. Mă vei vinde 
cât mai scump, dar vei opri frâul“. 

După ce Ivănel, izbindu-se de pământ, se prefăcu 
în armăsar, veni să-l cumpere chiar stăpânul său 
vrăjitorul, care nu mai putea de necaz că-l scăpase. 
Luându-și, așa dar, altă înfăţişare, ca să nu fie 
recunoscut de tatăl lui Ivănel, îi zise: „Cât ceri pe 
calul acesta ? 

— O sută de galbeni, însă frâul îl opresc pentru 
mine. 

— Bine, oprește-l, îi întoarse vorba șiretul vră- 
jitor, însă lasă-mi-l până duc armăsarul acasă şi 
apoi îți dau frâul îndărăt“. 

Moşneagul crezu în cuvintele acestea și îi dete 
armăsarul cu frâu cu tot. Atâta aștepta şi vrăji- 
torul. Sări în șea şi se făcu nevăzut. Ajuns acasă 
la el, legă armăsarul de iesle cât mai strâns și ți- 
nându-i capul ridicat în sus. După vreo oră, două, 
însă, veni la grajd fata vrăjitorului şi arde «i 
milă de armăsar, îl mai desfăcu puţin. ii ESN 


După ce rămase singur, armăsarul, adică Ivănel, 
izbuti să se deslege deabinelea și o rupse la fugă. 
Dar fu auzit de vrăjitor care, izbindu-se de pământ, 
se prefăcu într'un lup şi se luă după dânsul. Ivănel, 
ajungând la un râu, intră într'însul, prefăcându-se 
într'un peștișor. 

Dar nici vrăjitorul nu se lăsă mai prejos, ci se 
prefăcu într'o știucă și se repezi asupra peștișorului. 
Când acesta văzu că e în primejdie de-a fi prins, 
înotă până la marginea râului, unde mai multe fete 
spălau niște pânză. Se apropie de cea mai frumoasă 
dintr'însele și se prefăcu într'un inel de aur. 

Văzând aceasta, vrăjitorul de izbi de pământ, își 
luă din nou chipul de om și apropiindu-se de fata 


CEI DOI 


„Zece franci, domnule, și fiți sigur că e un 
câine bun. 
„E adevărat, domnule, că nu mai e așa de tânăr; 
a fost dat părinţilor mei, când eu eram mic de tot, 
sunt de atunci șapte sau opt ani. Dar nu-l vindem 
din cauza că Fanor îmbătrânește, ci fiindcă vremea 
fără lucru ţine de mult, n'am putut plăti chiria şi 
ducem lipsă chiar de cele trebuincioase pentru 
hrană. De aceea părinții mei m'au trimis să-l vând. 
Dacă se găsește cineva să-l cumpere, vom economisi 
şi puţinul ce mănâncă, iar banii ce voiu lua pe el, 
vor fi de mare ajutor, pentru familie. 
Oh, nu, doamnă, Fanor nu mușcă niciodată, 
iar copiilor nu le face nici un rău. Din potrivă, acasă 


la noi era prietenul tuturor copiilor, începând cu 


copiii portarului și până la cei din etajul al șaselea. 
Deseori, când o mamă pleca după treburi, ea ne 
cerea pe Fanor, ca să păzească pe copii. Fanor se 
așeza înaintea ferestrei și nu-i lăsa să se urce sau 
în timpul iernei, supraveghea soba. 

..Mă întrebaţi de ce n'are păr în partea aceasta ? 
Oh ! nu, doamnă, nu că ar avea vreo boală, ci a 
avut o arsură. Tocmai așa cum vă spuneam, odată 
Fanor păzea pe o fetiță, care vroia cu orice chip 
să se atingă cu mâna de foc. El s'a întors spre sobă, 
ca să o împiedice și a stat până ce și-a ars partea 
de sus a spinărei. 

„Dece plângi, Fanor ? Uită-te la mine: eu nu 
plâng... E drept că ochii îmi scânteiază și că mă 
şterg așa pe obraji, dar te asigur, Fanor, că fac 
aceasta din distracție. 

„Și vezi bine că sunt aicea atâţia câini de vån- 
zare, așa cum ești şi tu, Fanor... e un obiceiu pentru 
câini de a-și schimba stăpânii... 

„„Ce apucături ciudate ! Fanor, toţi trecătorii zic 
de tine : „Câinele acesta nu e frumos!“. 

Nu înseamnă nimic că nu ești frumos, pentru că 
tu ești așa de bun! Nu știu oare oamenii că tocmai 
aceasta este important : să fii bun, aceasta cuprinde 
tot ce ne putem închipui. Ei nu știu că frumuseţea 
este numai o bucată, pe când bunătatea este partea 
întreagă... 

Li e oare copiilor teamă de tine, fie acasă, fie pe 
stradă ? Din potrivă, aleargă cu toţii după tine, te 


“tăvălesc pe jos, merg călări pe tine, și te trag de 
coadă... 


ENEE ONES siriene aice nica din ie aie at acea ial nelimitata aa 


cea frumoasă, care pusese inelul în deget, îi zise: 
„Frumoasă dudue, dă-mi, te rog, inelul, căci e al 
meu și mi-a căzut chiar acum în apă“. E 

Fata îl scoase din deget, dar când să i-l dea, 
inelul se prefăcu în mii şi mii de boabe de meiu. 
Vrăjitorul se prefăcu atunci în cocoș și se puse să 
mănânce boabele de meiu. Insă un bob se prefăcu 
în uliu, care se repezi asupra cocoșului şi-l omorî 
pe loc. 

Așa își găsi moartea vrăjitorul cel rău. Cât 
despre Ivănel, povestea spune că a luat în căsătorie 
pe fata cea frumoasă și a trăit cu dânsa ani mulţi 
şi fericiţi. 


SĂRACI 


Iţi aminteşti, Fanor, că atunci când eram mic, 
mergeam împreună la şcoală ; tu mă însoţeai până 
la poarta școlii şi în toate zilele veneai la orele 
patru să mă aștepți la eșire. Și te cunoșteau toţi 
şcolarii și când treceau pe trotuar, n'auzeai decât : 
„Fanor ! Uite Fanor !“. 


Zece franci, domnule, şi vă asigur că e un câine 
bun... Da, domnule, e un paznic foarte bun ; de 
altfel, înțelege tot ce îi spui... Care va să zică îl 
cumpăraţi ? Faceți foarte bine, nu găsiți alt câine 
ca dânsul. Vroiți să-l luați numai decât ?... Ţin să 
vă spun ca ultim cuvânt că Fanor n'are nici un 
cusur. Dacă greșește cu ceva, nu trebue să-l bateți, 
căci a greşit fără voia lui. Şi dacă nu se îndreaptă 
numai decât, așa cum doriți d-voastră să știți că 
trebue să fie din vina mea. Se prea poate ca eu, 
răsfățându-l, să-l fi făcut neascultător... De aceea, 
când voiu veni să-l văd, vă rog să dați vina pe 
mine, nu pe dânsul. á 

Iertare că mă aplec. Oh! nu pentru altceva, 
domnule, ci ca să văd dacă sfoara este bine prinsă 
de zgardă. i 

„Haide Fanor, mai iute să ne luăm rămas bun 33 
și să ne îmbrățișem'“. 


LIBERTATEA ŞI ROBIA 


Un mânz, care păștea liber într'o livede verde, 
zări trecând pe drum un armăsar împodobit frumos 
şi cu un frâu de aur. 2 

„Ce animal fericit ! zise mânzul oftând. Când voi x 
creşte şi eu mare ca dânsul, ca să-mi pună și mie 
o şea și un frâu de aur?“. “a 

— Fătul meu, îi răspunse maică-sa, nu uita că 
frâul de aur al armăsarului este semn de robie. Mult 
mai fericit ești tu, care n'ai nici şea, nici frâu fru- 
mos, dar aa gol cum ești, te bucuri de toată liber- JE 


tea este mai prețioasă decât tot aurul şi decât toale 3 
podoabele“. Ri 


CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


„Azi 11 Iulie 1861, la 89 gr. 59' 15“ de latitudine 
septentrională, a fost descoperită Insula Reginei la 
“polul Nord de căpitanul Hatteras, comandantul va- 
A “sului Forward din Liverpool, care a fost semnat de 
„ tovarășii lui. Cine va găsi acest document este rugat 
„de a-l face să ajungă la amiralitate“. 
(ss) John Hatteras, comandantul vasului Forward; 
doctorul Clawbonny ; Altamont comandantul vasu- 
„lui Porpoise ; Iohnson, șef de echipaj ; Bell, lemnar. 
— De acum, haideţi la masă ! zise doctorul vesel. 


E Cap. XXIV 
CURS DE COSMOGRAFIE POLARĂ 


Ca să se pună la masă se înţelege că s'au aşezat 
„JOS. 
= — Cine n'ar da toate mesele din lume și toate 
sălile de mâncare, zise Clawbonny, ca să prânzească 
k la optzeci şi nouă de grade, cincizeci şi nouă de 
minute şi cincisprezece secunde de latitudine bo- 
D reală ! Fu salutată cu mare entuziasm propunerea 
de a ridica un toast în sănătatea căpitanului. 
k = — Lui John Hatteras, zise el. 
za Lui John Hatteras ! răspunseră tovarășii în cor. 
- — Ba polului Nord ! răspunse cu un accent ciudat 
căpitanul, acest suflet până aici așa de rece, așa de 
“închis, și acum pradă unei excitaţiuni așa de vii. 
„+ Ceştile se ciocniră şi toastele fură urmate de 
strângeri călduroase de mână. 
“In sfârșit, zise Iohnson, bine că am ajuns. Dom- 
= nule Clawbonny, n'aţi putea să ne spuneţi ce are 
A „polul acesta așa de particular ? 


a k 


-F 


e: este singurul punct fix de glob, pe când celelalte 


= — Dar, nu văd de loc, răspunse Iohnson, că noi 
Baten mai imobili aici ca la Liverpool. 

= — Ca şi la Liverpool tu nu simți aceste mişcări, 
căci în amândouă cazurile, ei parte şi tu la această 


se mişcă repede, noi stăm în repaus. 
o — SA căci noi suntem exact la pol. 


— Ce are așa de particular, bravul meu Iohnson, . 


l6cuitofi ai ipanaa i i 

— Cum? zise Bell cu un accent de regret atât 
de comic, eu care mă credeam așa de liniştit, tre- 
bue să renunţ la această iluzie! 

— Dar care e viteza acestei mişcări de revoluție, 
d-le Clawbonny ? întrebă Iohnson. 

— Ea este considerabilă, răspunse doctorul, pă- 
mântul merge în jurul soarelui de șaizeci și șase 
de ori mai iute ca o ghiulea de douăzeci și patru, 
care totuși face o sută nouăzeci și cinci stânjeni pe 
secundă (400 m.) viteza sa e deci de șapte leghe 
(28 km.) pe secundă. 

— Drace! făcu Bell: 
Clawbonny. 

-— Mai mult de șase leghe pe secundă, când ar 
fi fost așa de ușor să rămână nemișcat, dacă ar fi 
voit Dumnezeu ! 

— Cum ! făcu Altamont, te-ai gândit bine Bell? 
Atunci n'am mai avea nici zi, nici noapte, nici pri- 
măvară, nici toamnă, nici vară, nici iarnă ! 

Fără a mai socoti un alt rezultat și mai îngrozi- 
tor, replică doctorul. | 

— Care, făcu Iohnson. 

— De a cădea în soare. 

— De a cădea în soare ! replică Bell surprins. 

— Negreşit ! Dacă această mișcare de revoluţie 
sar opri, pământul s'ar precipita spre soare în 
şaizeci şi patru de zile și jumătate. 

— Care e greutatea globului pământesc ? întrebă 
Altamont. 

— E de cinci mii opt sute nouăzeci şi unu ca- 
tralioane de tone. 


nu-ți vine a crede, d-le 


— Cum? făcu Iohnson. lată un număr care nu. 


sună ușor la ureche ! Nu-l mai poţi înţelege. 

-— Ca să-ți rămână în minte, bravul meu Iohnson, 
îți dau doi termeni de comparaţie: să-ți amintești 
că șaptezeci şi cinci de luni au abia greutatea pă- 
mântului, și trei sute cincizeci de mii de pământuri 
pe aceea a soarelui. 

— Dar asta e sdrobitor ! zise Altamont. 

— Sdrobitor, e cuvântul cel mai potrivit, răspunse 
doctorul ! însă să revenim la pol, fiindcă niciodată 
o lecţie de cosmografie pe această parte a globului 
nu-i mai bine venită, afară dacă asta nu vă plicti- 
sește. 

— Haide, doctore, vorbeşte, făcu Altamont. 

— V'am spus, reluă doctorul, că polul este un 
punct nemișcat față de celelalte puncte de pe globul 
pământesc. Ei bine, aceasta nu-i cu totul adevărat. 

— Cum ? zise Bell, trebue încă să batem în re- 
tragere ? 

— Da, Bell, polul nu ocupă mereu același loc 
exact ; altădată steaua polară era mai departe de 
globul ceresc decât e acum. Polul nostru e prin 
urmare înzestrat cu oarecare mişcare, el descrie un 
cerc în douăzeci și șase de mii de ani aproape. A- 
cesta provine din cauza succedărei echinocsurilor 
de care vreau să vă vorbesc acum. 

—- Insă nu sar putea întâmpla, zise Anathi ca 
polul să se deplaseze într’ o zi cât mai malg. ? 


= 


Cenu 


c demult, în vremea cea frumoasă, pe când 

Dumnezeu singur alegea de împărat pe acela, 

care-i plăcea mai mult, trăia un țăran care 

avea trei flăcăi. Dintre aceştia, cei doi mai 
mari, erau înalți și spătoși, dar tare mândri din fire, 
cel tânăr, mititel și slăbuț dar tare bun la inimă. 
Frații lui mari îl disprețuiau, îl batjocoreau, nu-l 
luau nicăeri cu dânșii și pentrucă stătea mereu acasă 
la bucătărie. prin cenuşe îl porecliseră Cenușarul. 

Se întâmplă însă că împăratul muri şi se dădu 
sfoară în ţară, că tot poporul să se adune, după cum 
era obiceiul, la sfat pe livada împărătească. 

Aci Dumnezeu trebuia să aleagă printr'un semn 
pe acela care îi era mai drag, ca să-l încoroneze. 

Cei doi fii mari ai ţăranului se îmbrăcară frumos 
și se pregătiră de drum ; cel mai mic se rugă de ei 
să-l ia și pe dânsul ; dar ei îl luară în râs. 

„Ce ? Să pățim cu tine ruşine şi batjocură ? Nu-ţi 
lua nasul la purtare și stai liniștit în colţişorul tău 
de cenuşă unde ţi-e locul.” 

Dis-de-dimineață când cei doi fraţi plecară, se 
strecură și micuțul Cenușar după dânșii și ajunse și 
el în livada cea mare, unde era adunat  norodul la 
sfat ; dar cum mijea tocmai de ziuă, îi fu teamă să 
nu-l zărească fraţii lui, să-l vadă și să-l gonească. 
De frică, se pitulă într'o cocină de porci din dosul 
prim riei, care dădea la marginea  livedei. De aci, 


sarul limpărat 


credea el, că va putea să privească în tihnă la cele 
ce se vor întâmpla. i 
Când sosi ceasul hotărît, puseră coroana pe o c 
liră şi când începură să sune clopotele, ce să vedeţ 
coroana se ridică singură în sus, pluti deasupra ca- 
petelcr sfetnicilor, fără să se coboare. 
In sfârşit, se Sa şi se opri drept pe cocina de 
porci. 


Zumea strânsă neștiind ce ar putea însemna misi 
nunăţia aceasta alergă curioasă spre cocină. Aci îl 
găsuă pe micuțul Cenușar. Il scoaseră afară cu 
toată cinstea și îngenunchiară în fața lui, ca înaintea 
noului împărat pe care Dumnezeu însuşi l-a chemat 
la domnie. 
Fraţii Cenușarului plecară rușinați acasă, iar Ce- 
nușarul ce] umilit și batjocorit fu dus cu mare alaiu 
la palat. Zi 
Dumnezeu nu se uită cât de mândru şi puternic 
este orrul, ci cât e de bun şi de credincios. / 


CERŞETORUL 


Mergeam pe stradă: un cerșetor bătrân și pră- 
pădit mă opri. Avea ochii aprinși și plini de lacrimi, 
buzele vinete și zdrențe murdare... O, cât de urât, 
rosese sărăcia pe această ființă nenorocită ! 

Cerşetorul îmi întinse mâna sa roșie, umflată, 
murdară ; gemea rugându-se de pomană. 

M'am căutat în toate buzunarele: n'aveam nici 
punga, nici ceasornicul, nici măcar o batistă; n'aveam 
nimic la mine, iar cerşetorul aştepta, mișcând slab 
mâna, care îi tremura. 

Rușinat, nemai știind ce să fac, am strâns cu 
putere această mână murdară și tremurătoare. 
„Frate, i-am zis, nu fi supărat pe mine ; jur că n'am 
nimic asupra mea !“. 

Cerșetorul mă privi ţintă cu ochii săi înroșiţi, un 
zâmbet apăru pe buzele sale vinete și îmi strânse 
şi el degetele mele îngheţate. 

„Ei bine, frate, îmi răspunse el cu un glas ră- 
gușit, mulțumesc și pentru atâta — şi aceasta e o 
pomană !“‘ 

Atunci am înţeles că eu însumi am primit ceva 
dela un frate al meu. 


Când doarme copilul! 


Cine ştie să spună de unde vine somnul care flu- 
tură în jurul pleoapelor copilaşului ? 

„Eu ştiu ! Mi s'a povestit că locuește departe, 
departe, în satul zânelor, acolo unde printre umbre 
pădurei, luminate gingaș de licurici, se pleacă sfioase 
două flori vrăjite. De acolo vine somnul, ca să de- 
pună un sărut pe pleoapele copilașului“. 

Cine ştie să spună unde s'a născut zâmbetul, ce 
luminează buzele copilașului care doarme ? 

„Eu! Mi s'a povestit că o rază palidă din luna o 
nouă a atins marginea unui nour de toamnă, ca: 
murea, şi acolo, în visul unei dimineți stropite de | 
rouă, s'a născut zâmbetul — zâmbetul ce luminează 


PROVERBE POPULARE STRAIN Ea 


Dacă semeni spini, nu umbla descult. (Normand). i 
Un om fără prieteni e ca mâna stângă fără mâna 
dreaptă. (Chinezesc). ; 
Nu sunt lei toți câți au ghiare (Francez). ; 
O colivie cât de frumoasă nu hrăneşte pasărea. 
(Rusesc). An 
Dumnezeu ne dă nucile, dar nu le sparge pentru 
noi. (Irlandez). E 
Cine se face portie, îl răppate uliul. Ai 


RT 70 APR TEI 20 da ză 


A LT 


“PAGINA 


la Ti ue DEAR a F? 
. = 
7 


a 
> Pa 


Š i 
ee e AE 


i 
gE 


y. 


ORIZONTAL: 1. General turc; 
6. Coleg de şcoală ; 8. Listă de 
greșeli ; 9. Posedă bani mulţi; 


INCRUCIŞATE 


11. Interjecţie; 12. Nici a mea 
şi nici a lui ; 13. Prima pe scara 
notelor muzicale ; 14. Fruct; 15. 
Cale mare de comunicaţie și 
circulaţie ; 17. Fir de urzeală; 
18. Zeul turmelor și al păstorilor; 
19. Pronume. 

VERTICAL : 1. Care apără; 
3. Rea la gust; 4. Comune rurale; 
5. A lucra pământul; 6. ?; 7. 
Afirmaţie ; 10. Teritoriu stăpânit 
de o naţiune; 11. A muia; 12. 
Locuitor dela ţară; 14. Corp 
simplu care este bun conducător 
de căldură și electricitate ; 16. A 
striga tare. 

9 e 


Deslegările Jocurilor 
din Nr. precedent 


Viața la țară: scor, cioban, 
cinstit, m, cătun, boi, dac, iaz, 
fald, cocos, n, fluier, car, distila, 
Maiu, or, gros, rece, l, Iran, b, 
capra, o bocal, brud, cic, ss, gau, 
caius, câmp, or, Mioriţa, bae, r, 
curs, luna, cr, umor, if, m, î, la. 
u, iarbă, boral, vaca. 


Fantezie matematică 


4 Tra RETE ca S: 
X COS EET 


Taie partea I din hârtie de 
desen şi vopseşte-l ca în poza 
noastră. După figurile 2, 3 şi 4 
construeşte-ți din lemnul cutiei 


ton verde, C sunt cei doi pal- 
mieri, D trei crenguțe subțiri și 
E câteva crenguțe și hârtie roşie, 
în loc de foc. 

e e 


Desenul surpriză 


Uniţi punctele în ordinea lor 
numerică adică dela 1 la 2, dele 
2 la 3, şi așa mai departe. Va 
eşi un desen de toată frumuseţea. 


Joc în pătrat 


ORIZONTAL : 


1. A“ da .„nă- 


3 Numărul de mai sus este for- de chibrituri, hârtie verde, aţă şi Ha k f iceage ia ES > 
= mat din cinci chibrituri. Mutați plută, doi palmieri. Figura 5 în- rena A: 4, şant de PENrgere:; 3. 
pă un singur chibrit, în așa fel, în-  făuşează lagărul de indieni, după Însemnări sau publicaţiuni a- 
„cât să reduceţi acest număr până construire. A este cortul din mo-  nuale. ta 
H la 12! delul 1, B este o bucată de car- VERTICAL ; La fel. 


> „EDP 53 N E SEE E E EEE ERIC (LE NE SET SESE e TAR EC EC CR SAA 
„DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Zlarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Periodice la Tribunalul 


„Mov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25. 
= Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: G. lonescu. Preţul abonamentelor : Un an (52 numere) 300; 6 luni (26 numere) 160; 


si E e ERN 


„3 luni (13 numere) 85. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.575/939 
m aa 

PREŢUL 7 LEI imprimeriile „independența”, București, strada R. Poincare Nr. IZ A PRA 
a S e É > $ 7 ia Y4 i 2454 s 5 $ dai cz e Rai fa AZ AN 


i te. ISES A ; > AT? ad M í s Ni 
E sac S S = AENA AEAN O aY Eas 


28 Mai 
1941 


ar fi dacă Ta 2. Dax lupul totul auzea 3. Când pricepu a noastră căpriță, 
banii la bancă ? Și în epuraș se deghiza,. Lupul epure, deja fugise pe portiţă. 


`~ 


4. Puf codiță cel adevărat; i. Jată că'n; pădure a mai răsărit 
In pădure pe lup aj aflat. Şi un fioros, mare, bandit. 


Cu puşcaj întinsă amândoi 


Lupului îi strigă „banii înapoi“. 


fuaa anea ge bătălie —— „9. Lupul de bandit a fost ră 


= 


=; PANZA DE PAIANJEAN E FOLOSITOARE 


= DINTELE LUI BUDHA 


„de Vyasa, numită ,,Mahabharata'“. 
200.000 versuri şi a fost scrisă în sec. XV a. Cr. A 
doua epopee lungă este „le Roman du Renard“ (ro- 
manul vulpei), care cuprinde 26 poeme franceze, 
_personagiile fiind reprezentate prin animale. Aceasta 
are 100.000 versuri. 


“Pânza de păianjen, despre care se necăjesc atâta 
gospodinele, este folosită în industria optică la fa- 
bricarea telescoapelor. Ele reprezintă cel mai sub- 
` ţire, flexibil şi rezistent material care nu poate fi 
înlocuit nici cu cel mai artistic fir fabricat de om. 


© 
CELE MAI! MARI EPOPEI e 
Cea mai lungă epopee din lume este cea sanscrită 


Apoi urmează „Ramayana“, 

‘poemă sanscrită de Valniki, 50.000 versuri şi 

„Iliada“ lui Homer, care cuprinde 16.000 versuri. 
ingura epopee completă, scrisă în limba română 


este ,„Țiganiada“ lui Leonachi Dianeu (I. Budai- 


7 ean: Ea cuprinde 12 cânturi, 
„versuri. 
e 


având 6468 


“In orașul Kandy, din insula Ceylon, se află un 
templu dintre cele mai importante şi mai sfinte în 
religia budhistă. Templul se numeşte „Dintele _ lui 
Budha“ deoarece se spune că în el se păstrează încă 
un dinte al lui Budha. “Dintele nu poate fi văzut 


“decât odată pe an, când este arătat poporului, cu 


ei . mare solemnitate religioasă, cu procesiuni de ele- 


s 
= 


| fanţi, cu cântece, închinăciuni, etc. 


PASAREA, MATURATOARE DE STRADA 


„Există în Noua Zeelandă o pasăre care doarme 
ziua, şi ese numai noaptea pentru a-și căuta hrana. 
Aceasta străbate — în preumblările ei nocturne — 


„> un drum de 4 metru pe care și l'a făcut ea singură 


E de 


„cu o grije deosebită. Ca cel mai harnic măturător 
„de stradă, ea își curăţă zilnic calea de pietre, crengi 
„şi ale lucruri pe cari le aruncă deoparte cu ciocul. 


50.000 DOLARI IN 1% SECUNDA 
_ Cea mai scurtă luptă de box din câte cunoaște 


istoria sportului, a avut loc în 1928 în orașul ca- 


 nadian Montreal. Din prima repriză englezul Al. 


- Forman făcu knock-out pe adversarul său. Durata 


„luptei a fost de 1% secundă, adică 11!/, secunde 


socotind și timpul numărătoarei, și învingătorul a 
câștigat 50. 000 dolari. 
6 


= DECE SE INFURIE TAURUL ! 


Nu e o întâmplare că taurul se înfurie când vede 


înaintea sa ceva roșu. E vorba aci mai mult, cum 


| _— — CURIOZITĂȚI 


Ea cuprinde - 


e oda rea 


Ey 


o numește știința, de o reacțiune care a fost moște- 
nită în decursul mileniilor. 
: Dușmanul secular al strămoșului vitei era tigrul. 

Bivolul junglei, orbit de furie, îl ataca îndată 
ce-l zărea. 

Această pornire a rămas în instinctul tăia 
până astăzi. La fâlfâirea unei cârpe roşii, răsare în 
animal vechea dorință de luptă. 

Astfel s'a ajuns la luptele cu tauri în Spania. 


e 


MONOLIȚII DIN. OLLANTA 


Ollantaytambo sau Ollanta, este capitala unui 
district din Peru, în departamentul Cuzco, provin- 
cia Urubamba. In vecinătatea acestei localităţi se 
află vechile şi faimoasele ruini ale citadelei. Zidu- 
rile sale sunt formate din niște monoliţi gigantici, 
dintre cari, cel mai mare are o lungime de 12,54 
m. o înălțime de 6 metri şi o grosime de 1.98 m. 
Aceste blocuri, ce cântăresc câteva mii de kilo- 
grame, au fost cărate de oameni dela câteva mile 
depărtare, peste râuri, râpe și munţi. Cu toată 
neregularitatea fațetelor lor, blocurile sunt perfect 
lipite unele de altele, în așa fel încât nici un ac 
nar putea pătrunde între ele. 

Cum a putut un popor, care nu cunoştea nici 
fierul şi niciunul din aparatele noastre mecanice, 
să modeleze aceşti monoliţi, să-i transporte şi să-i 
ridice în poziția în care se află” astăzi? Mister. 
Există însă o credință curentă încă şi anume că 
vechii, indieni posedau o metodă miraculoasă, cu 
ajutorul căreia înmuiau și modelau piatra. Spațiile 
dintre blocuri au fost umplute nu cu ciment, çi cu 
aur și argint lichid. 


LANTERNA CARE NU SE STINGE 

Un incident straniu într'un tragic accident ce s'a 
produs pe drumul către Toledo, când trenul trecea 
pe un pod peste râul Maumee, la 2 Aprilie 1908. 
Era o noapte rece și furtunoasă, când un mecanic 
primi ordinul să măsoare apa din rezervorul loco- 
motivei și executându-se, omul alunecă de pe ten- 
der în jos sub pod, la 30 de metri adâncime, pier- 


_ zându-și viaţa. Ciudat este însă faptul că lanterna 


pe care o ţinea în mână nu s'a stins în cădere. 


CHASQUIS-UL ` 

Asemeni romanilor și vechilor perși, potentaţii 
incași întreţineau un sistem de drumuri și de 
curieri pentru transmiterea mesagiilor și transpor- 
tul produselor. Curierii aceștia, numiţi chasquiși, 
erau aleși pentru viteza și fidelitatea lor. După 
Montesinos, unul din acești alergători, incașuly 
Huayna Capac (1488-1526) a parcurs Anzii dela 
Callao la Cuzco — o distanță de 280 mile în 48 
de ore, aducând pește din mare, pentru masa unui 
prinț Incaș. Mesagerii „aceştia painia rezista obo- 


; seci, caine gi coca. 


Noul Impărat al Piticilor 


împărăție a piticilor 7“ mă întreabă Nicuşor, 
tăindu-mi dela început vorba. 

Impărăția piticilor, dragul meu, se găseşte 
înlăuntrul muntelui..., 
îi zice acelui munte, care e departe, așa departe că 
nu e chip de mers până acolo. De altfel, nici nu 


| n împărăția piticilor..., dar unde este această 


prea știu pe unde duce drumul. De aceea, e mai bine 


să mă lași să spun povestea așa cum mi s'a spus 
și mie. = 

In împărăţia piticilor domnea, prin urmare, vesti- 
tul și mult înțeleptul Puc I-iu, care era și un bun 
prieten al copiilor, ajutându-i la multe. 

Insă, cu trecerea anilor Puc îmbătrânise și nu 
„mai putea duce greaua povară a împărăției. Chemă, 
așa dar, la dânsul tot norodul „piticesc. şi vorbi în 
felul următor : „M’am hotărît să dau scaunul împă- 
„rătesc unuia mai tânăr şi mai în puteri decât mine. 
De aceea, v'am strâns- să vă dau de veste că e vreme 
să vă alegeţi alt împărat“. 

Din ochii piticilor curseră lacrămi de jale și du- 
rere şi răspunseră cu toții într'un glas : „Nu găsim 
un împărat, care să ajungă: în înțelepciune pe Măria 
Voastră !“. 

Unde mai pui că nici alegerea nu era tocmai 
ușoară. Unii vroiau pe Dic, alţii pe Ric și, în sfârşit, 
pe Toc, piticul care trecea drept un mare viteaz. 

Tot înțeleptul Puc îi scoase din încurcătură. „Voiu 


domni, zise el, încă trei luni de zile. In vremea 
aceasta Dic, Ric şi Toc să meargă şi să cutreere 
lumea oamenilor. Care dintr'îngii va fi făcut pe 


pământ fapta cea mai bună, acela să fie împărat“. 
In aceiași zi, tocmai când se însera, Dic, Ric şi 


dar, na ! am uitat şi eu cum 


.-—"..——_——— "pe: mm —.— —— 


pădure şi am cărat de acolo lemne, pentru ca să 
se poată încălzi sărmanii copii. ` 


„Dar n'am făcut numai atâta. Am cercetat onie 
casele oamenilor săraci şi oriunde am văzut că nu 


e foc în sobe și nu sunt lemne, am cărat și ziua 


şi noaptea. Aceasta a fost treaba mea în cele trei 


„luni, cât am stat printre oameni. 


Toc plecară în lumea largă, unde petrecură, așa cum- 


era învoiala, trei luni de zile. Când se întoarseră, 
Puc strânse din nou norodul piticesc înaintea căruia 
cei trei pitici trebuiau să-și povestească isprăvile 
lor de pe pământ. 


Cel dintâiu vorbi Dic zicând: „După ce am eşit 


sus pe pământ şi am mers o oră, două, mi se făcuse 


somn. M'am culcat, așa dar, într'o livede, dar când 
m'am trezit, ce mi-a fost dat să văd ? Eram acoperit 
cu alb și 
_ jurul meu. Ninsese în vremea când eu dormeam și 
se lăsase un ger de crăpau pietrele. Bine că m'am 
trezit, că altfel aș fi degerat şi eu acolo. Am sărit 


"în sus, mi-am îndesat bine în cap căciula piticească 


pentru ca oamenii să nu mă poată vedea și am dat 
fuga la cea dintâi casă ce mi-a eșit în drum, ca să 
mă încălzesc. 

„Am intrat pe coş și m'am dus lângă sobă. Dar, 
nenorocire ! Soba era rece și nici o scânteie de foc 
într'însa. „Mamă, mi-e frig ! Mamă, pune lemne în 


sobă, că am degerat!“' Așa am auzit eu glasuri 


venind din odaia vecină. Erau copii mici și săraci, 
cari se rugau de mama lor. 

— Dragii mei, le răspunse aceasta cu ochii plini 
de lacrămi, navem un băț de lemn și nici un ban 
ca să cumpărăm'“. 

„Văzând aceasta, n'am stat o clipă pe gânduri, 
ci, cu tot frigul care mă răzbise, am dat fuga la 


t puteam cuprinde cu ochii, era alb în 


d 


— Ura, Dic! strigară piticii bătând din palme. 
Ai făcut o faptă foarte bună“. Şi în cinstea lui ridi- 
cară cu toţii paharele lor, făcute din coji de alune. 

* „Acum e rândul meu“, zise Ric și vorbi precum 
urmează: „Eu unul am picat într'un ţinut, unde 
era mare lipsă de pâine. Fusese un an rău, cu re- 
colta nimicită, aşa că numai cei prea bogaţi puteau 
să-și facă rost de pâine, pe când săracii abia puteau 
să-şi ţie zilele, mâncând coji de arbori şi tot felul 
de rădăcini. Ba chiar zilnic foarte ali dintr'înșii 
mureau de foame. 

„Ce am făcut eu ? Strângeam petricele, le puneam 
în căciulă, şi după ce spuneam de trei ori descân- 


tecul piticesc, pe care oamenii nu-l știu şi nu-l vor 


ști niciodată, pietricelele se prefăceau în pâini moi 
şi albe. Atunci dpiesm P < le împărțeam, fără 


Aşa i-am scăpat pe părpoapii aceia de moarte şi 
pieire. Atât am putut face în cele trei luni de zile“. 
Piticii fură încântați de această faptă a lui Ric 
și-l îmbrăţișară cu toţii. 
. „Toc, acum e rândul tău !“ zise Puc celui deal 
treilea pitic, care fusese între oameni. . 
Toc își începu povestea zicând : „Mai întâiu, añ 
picat într'o țară de oameni suciţi, cari făceau totul 
pe dos. Dormeau ziua și lucrau noaptea, culcau vi- 


tele în pat, iar ei în grajd, mâncau ciorba cu fur- 


culiţa şi carnea cu lingura, mergeau desculți iarna 
şi încălțaţi vara. M'am căznit şi m'am trudit în fel 
și chip, ca să-i cuminţesc, dar zadarnic au fost toate 


ostenelile mele. 


„I-am lăsat și eu în plata Domnului și m'am dus 


întrun oraș mare, unde toate căile erau strâmbe 


şi toate duceau la cârciumi și la locuri de pierzanie 
şi stricăciune, Oamenii din orașul acela erau cu 
toții jucători, cari își dădeau la joc și cămașa de 


pe | dânșii, erau bețivi, hoți și stricaţi. 


~ Atunci mi-am zis; „Imi voiu da toate silințele 
să-i aduc pe drumul drept și să-i scap de păcatul 
și de mocirla în care au căzut. 

„Şi ce făceam ? Când stăteau la joc sau la .beţ e, 
mă duceam fără să fiu văzut, la urechia fiec 
dintr'înșii şi-i şopteam: 
lasă-te de joc şi lasă-te de beţie“. 

Dacă nu mă asculta, îl trăgeam de barbă, câte 
odată așa de tare, că-mi rămâneau în mână tufe 
întregi de păr. Omul sărea în sus de durere şi era 
nevoit să lase şi joc și băutură și să se întoarcă 


acasă. Dacă venea din nou, îi șopteam iarăşi la 


ureche și-l mai trăgeam de barbă. 
Aceasta mi-a fost treaba în cele trei luni de zile. 
E drept că m'am trudit spală şi am smuls multe 


3 


pe ă o 
„Omule, cumințeşte-te ; | 


i 
| 
| 
| 


bărbi de oameni păcătoși, dar la urma urmelor am 
biruit : s'au lăsat cu toţii şi de joc și de beţie. Iar 
nevestele și copiii lor au vărsat atâtea lacrimi de 
bucurie, că din aceste lacrimi s'a făcut la marginea 
orașului un râu întreg“. S 

Nici nu isprăvise bine Toc de povestit, că Puc 
se coborî din scaunul împărătesc, merse la Toc și 


Buigărele de lut 


Ibrahim. ben -Șiras şedea la umbra unui curmal, 
înconjurat de o mulțime de tineri cari veneau să as- 


de oameni, cari cu cât înaintau, cu atât zgomotele 
strigătele lor erau mai mari. Conducătorul acestei 
fa; cete, anume Hassan Kurey, văzând că nu poate să-l 
e scoate din fire pe bătrânul învățat Ibrahim, se apro- 
, pie de el şi-i zise : 

Dr „Dacă îmi vei răspunde la trei întrebări ale mele, 
„voi deveni elevul tău cel mai credincios. 

E — Să vedem răspunse bătrânul. 

+a © — Mai întâi: să-mi dovedești că există Dum- 

- nezeu. Eu nu l-am văzut, desigur nici tu şi nici un 
à alt om. Deci, cum pot crede în existența Lui ? ; 
1008 Al doilea : Dece Dumnezeu se plânge de faptele 
„rele ale oamenilor ? Oare nu are dreptul fiecare să 
3 se poarte după firea pe care însuș EI i-a dat-o ? 
„Şi în fine al treilea: Iadul cum poate chinui pe 
diavol, dacă acesta are trup de foc? Focul asi) 
poate să nimicească focul ?” 
Dervișul nu răspunse numaidecât. Se aplecă a- 
s „poi spre pământ, luă un bulgăre de lut; și-l aruncă 
mg aşa pe negândite în capul lui Hassan. Acesta urla 
a = dẹ durere, pe când fesul său se rostogolea pe jos. 
= Cuo falcă în cer şi una pe pământ, turbând de mâ- 
= nie, merse drept la judecător și ceru pedepsirea 

bătrânului Ibrahim. 

Judecătorul chemă pe acuzat și-i ceru deslușiri a- 
supra vinei ce i se aducea. 

„O! ! judecătorule, zise bătrânul cu o voce blândă 

nici nu m'aș fi gândit să supăr pe acest tânăr. Mi-a 

„cerut însă cu asprime răspuns la întrebările ce mi 
„le-a pus și eu n'am făcut altceva decât să-i răspund. 
— Cum înţelegi taceasta ?, întrebă judecătorul ? 

— Gândește-te, domnule judecător, la cea dintâi 
întrebare a tânărului și apoi vezi şi d-ta dacă e cu 
putință să fie adevărat ceeace îţi spune și anume că 
„îl doare capul. Eu nu văd nimic, nu vezi nici d-ta; 
desigur, ba nici el. Cum putem dar să credem ceeace 
nu vedem ? 

„Şi apoi cum mă face vinovat de lovire ? Nu e li- 
"fiecare dintre noi să se poarte după firea sa 
um l-a făcut Dumnezeu ? 

Și, în sfârșit, nu ne-a: făcut pe toți Alah — elăvit 
să fie — din lut ? Dacă am aruncat cu un bulgăre 
de lut în el, cum poate pământul să pricinuiască 

dureri pământului ?” 

` Judecătorul nu găsi nici o vină învățatului Ibra- 

him, iar tânărul Hassan rămase uimit de atâta în- 
=-  ţelepciune. 


RER ERE 


je 2 . 


SE CAUTĂ UN SERVITOR 


culte învățăturile sale. Deodată se apropie o ceată - 


. rele” 
cald, ceeace înseamnă că eu, eșind din casă, să trans- 


“jurnale apare mereu anunţul : . „Se caută. un servitor 


imbräțişându-1, strigă pl i 00 ie ti cel 
mai vrednic să-mi iei locul și să plai m 
poporul piticesc, fiindcă tu, iubite Toc, i-ai scăpat 
pe oameni de cel mai mare rău: de păcat și de 
ticăloșie !“. 

Aşa a ajuns Toc împăratul neamului piticesc. 


„Se caută un servitor bine plătit. A se adresa 
strada Strâmbă, Nr. 7 bis.” 

Anunţul acesta apărea aproape toate zilele î în jur- 
nale. E oare așa de greu să găsești un servitor, mai = 
ales când spui că va fi bine plătit ? 

Bineînţeles că nu e greu de găsit un servitor, dar 
uneori e foarte greu de găsit un stăpân. F 

Aşa e cazul cu „domnul”, care locuia în strada : 
Strâmbă, Nr. 7 bis. Omul acesta avea un beteșun adi- 
că avea două beteșuguri mari. Intâiul, e că nu ştia să 
fie altfel decât ursuz, vorbind numai răstit și găsind 
totdeauna că orice i s'ar fi spus, nu e bine spus. 

Al doilea beteșug al său era că nu se scula din 
pat decât aproape de ora prânzului. 

Și aşa, după publicarea pentru prima dată a a- 
nunțului său, se prezintă la dânsul mai mulţi tineri 
cu purtări bune. El îi primi pe rând, fără să se 
scoale din pat, și după ce tocmi pe unul, care i se 
păru mai deștept, îl întrebă: „Dar ce vreme e | 
afară ? x 

— Plouă şi-i urit, îi răspunse noul servitor. 

Ca şi când i-ar fi spus cine ştie ce cuvinte de 
ocară, omul se făcu foc de mânie și începu să strige, | 
ca unul scos din minţi: „Afară, ticălosule” ! 5 

Mi-ai spus că plouă și e urît, ceeace înseamnă că 
eu, eșind pe stradă, să mă stropesc de noroiu, să mă 
ud loarcă şi apoi să răcesc și să cad bolnav la pat.” 

Ziua următoare tocmi alt servitor și-l întrebă și 
pe acesta : „Dar ce vreme e afară ? 

— Azi e frumos și soare”, îi răspunse omul, spu- 
nându-i aşa cum era vremea în ziua aceea. 

Credeţi că stăpânul a fost mulțumit de răspunsul 
acesta ? Haida- de ! Sări din pat, par'că l-ar fi muş- 
cat vreun șarpe și începu să urle : „Afară, nemerni- 
cule, să nu te mai prind pe aicea, că îți rup picioa- 

„Auzi d-ta, să-mi spue că afară € soare și e r 


pir, să înghit tot praful drumurilor și să capăt cine 
ştie ce boală.” 
In ziua treia veni să intre în slujbă la sucitul a- 


“cesta un alt tânăr. Tânărul acesta aflase însă de pă- E 


țania celorlalți doi servitori din zilele trecute. De 
aceea 'închipuindu-şi că scapă lesne, la întrebarea 
„Dar ce vreme este afară”, el se grăbi să răspundă : ` 
Stăpâne, astăzi nu e nici un fel de vreme afară.” 

La auzul unui asemenea răspuns, omul se făcu 
foc şi pară. „Cară-te de aci, mișelule, răcni el cât 
îl ținea gura ! Nu e nici un fel de vreme afară ! Care 


va să zică, nu e nici zi, nici noapte, nici soare, nici 


ploaie, nici frumos, nici urît. Care va să zică, e pră- 
păd, e sfârșitul lumei. Afară !“. < 
Și aşa, în fiecare zi servitorii erau alungați, iar în 


bine plătit”. a“ piei 


Poveşti adevărate despre animale 


— Elefantul unui rege — 


Despre acest fapt a vorbit 
Quinto Curtio şi a mai vorbit şi 


Plutarc. Poro era regele Indiei 


și când. marea poartă de fer a 
palatului său măreț din marmură 
se deschidea ca să-l lase să 
treacă, el o trecea totdeauna co- 
coțat în spinarea unui elefant. 


Cine ar. putea să-și închipuie 


India fără elefanți? Trăesc în 
turme în pădurile sale sau închiși 
în ţarcurile sfinte ale templelor. 
` Străzile erau însorite în orele 
când totul aţipește,... în orele 
după amiezei ; dar câmpiile erau 
în freamăt mare, în freamăt de 
război. | e 

Când Alexandru cel mare îi 
atacă regatul, Poro alergă să-l 


"apere călare pe elefantul său ; pe 


dea ta elefant cu care sagut atâ- 


pace. 
Cele două armate se întâlniră 


"Ti smulse una după alta săgețile. 


dru Machedon, care visa cuceri- 
rea lumei avu aci o altă mare 
victorie. 

Dar regele Poro, apăra liber- 
tatea poporului său, viaţa popo- 


rului său... 
Fu necesar să fie uciși aproape: 


toți soldaţii săi ca el să ceară 
pace. -l 
Unde bătaia era mai cumplită 


acolo alerga regele, adică elefan- 


tul ducea pe rege. Și atunci se 
văzu minunea, acest animal mare, 


fant către stăpânul lui, 


parte ca să ferească o lovitură, 
trântea cu trompa, la pământ pé- 


+ 
ti 


cine îi eșea în cale, — se oprea 


din fugă... sau pornea în fugă... 
după cum cerea lupta. 

Inamicii nu putură să se lupte 
cu Poro, lupta la „corp la corp“ 
fu imposibilă. Totuşi plouau de 
jur împrejur săgețile. Când ele- 
fantul observă că Poro era plin 
de răni, și că slăbea tot mai mult, 
şi că era gata să cadă, se apis Ar 
în genunchi și încetișor se întinse 
jos. Cu trompa lui amenințătoare $ 
ținu în respect pe inamici, tot cu 
trompa scoase din corpul regelui 
una câte una săgețile. 

De jur în prejur totul era foc. 
moarte, vaete... război. Nu mai 
rămăsese decât iubirea unui ele- 
şi mila 
lui. 

Pentru acea iubire şi milă, ti 


pe marginele râului Iolaspe. Bă- enorm, greoi, 


tălia fu crâncenă. Marele Alexan- 


` DIN LEGENDELE FLORILOR 


NU MĂ UITA 


Când Dumnezeu isprăvise de creat lumea, nici 


nu se gândise la flori. Şi ce folos că ele erau atât 


„de drăgălașe, dacă nu aveau nici culoare, nici miros! 
Lâncezeau, săracele, la umbră, tot așa cum voi, 
dragi copilași, când ferească — Dumnezeu — sun- 

„teţi puţin bolnavi, staţi supăraţi şi gânditori. 

Domnul, creator al lumii văzute și nevăzute, își 
aduse aminte în cele din urmă și de bietele floricele 

şi dădu poruncă să se prezinte toate în fața Lui. A- 

mestecă la întâmplare pe o bucată de scândură tot 

felul de culori și văpsi florile rochiţe pestriţe, ini- 


mioare de aur și ciorăpiori verzi. Le dărui apoi bo- . 


boci, parfum și nume. 
Toate se minunau acum de frumusețea lor. Ici 
râdea macul, mândru de rochițà lui roșie, colo-stră- 


lucea de fericire o floricică de primăvară care pri- 
mise culoarea soarelui, dincolo plângea de bucurie 


liliacul, pentrucă haina lui era atât de albă. Și toate 


se grăbiră — care mai de care — să mulțumească 


Creatorului, negăsind încă destule cuvinte prin care 
să-și arate recunoştinţa. 


Acum că terminase și cu florile, e see se 
gândea să se întoarcă în cer! Dar un plânset înă- 


bușit îl reţinu locului. Căutând dincotro vine, sări 
un căpiigar. nie 
Tu c 


devenise uşurel, 
repede și viteaz. 


fu mai puţin amar regelui Poro 


Sărea într'o să moară. , 


Şi cu braţele ridicate, floricica rătăcită ceru mila 
lui Dumnezeu. Dar vai, ce-i de făcut ? Pensula dum- 
nezeească e uscată și nu se mai găsește pic de cu- 
loare. Atunci în bunătatea sa nemărginită, Dum- 
nezeu rupse un peticel din bolta cerului ca să colo- 
reze cu el rochița floricelei uitate. 

„Şi numele tău, îi porunci El, va fi Nu-mă-uita !” 


e 2 
Păstorul fără milă 


Unui măgar, din pricina greutăţii ce purta, i se 
făcuse o rană în spinare, iar stăpânul său: îi dețes, š 
drumul să auae în livat; Taa să i se închidă 
rana. > 
Un corb, pe i se lăsă din zbor tocmai dea- 3 x A 
supra ranei şi începu să dea' într'însa cu ciocul său y 
ascuțit. 5 

De durere, bietul mite sărea în sus, dida MEE 
picioare, urla și sbiera. Insă corbul nici nu vrea să 
ştie, ci îl ciocănea înainte, găurindu-i şi mai rău up 
rana. iz 

Ceva mai încolo, stăpânul. măgarului şedea lungi 
la umbră şi privea cum sare şi se sbate sărmanul 
măgar. l-ar fi fost cât se, poate,de lesne să alunge 
corbul, însă îi plăcea să facă haz de săriturila și 
sbierătele de durere ale măgarului. Ba la urmă Apă 
tot, se porni să râdă cu hohote.. 

„Acura simt de două ori mai rău aura mele, 


„ îşi zise măgarul, văzând că râde, de mine şi petre 
. pe socoteala mea tocmai acela care re 'datoria 


mă apare: es să miponmtemek i. 


u fost doi fraţi, unul era bogat iar celălalt 
sărac. Cel bogat își făcuse averea prin înșe- 
lătorii și hoţii, iar cel sărac trăia din greu, 
dar cinstit şi curat. 

Intr'o zi veni fratele cel bogat la cel sărac şi în- 
cepu să-l sfătuiască : „Ai să mori şi ajuns tot n'ai să 
te vezi ; ce-ţi folosește cinstea, dacă îți mor copiii şi 
nevasta de foame ? Uită-te la mine. Ce-i dacă am 
furat ? Nu sunt cel mai bogat din sat? Ce-mi lip- 
sește mie ? Ce-mi mai trebuie? Dar tu! Nici pi- 

_ cioarele nu te mai pot ţine, eşti galben ca floarea 
bostanului, iar copiii tăi vai și amar de ei, să le 
plângi de milă. Ce-ţi foloseşte cinstea? Spune, 
n'am dreptate ?” 

Amărit, săracul se gândea și se chibzuia. „De măi 
“frate, ai fi având şi tu dreptate, dar oare Dumnezeu 
nu vede pe omul necinstit ? 


A == — Fugi de-acolo, şi dacă vede ce-i? Imi merge 
=: „mie rău ? spuse bogatul. 

|. — Ştii ce, răspunse săracul, voi pleca în lume să 
= „văd cu ce se trăește mai bine ; cu dreptatea sau cu 
~ strâmbătatea, și dacă voi vedea că strâmbătatea 


„stă mai sus, mi-oi schimba şi eu viaţa, voi călca și 
„eu strâmb. 
E — Bine, fă ce vrei, dar vei vedea că ce spun eu 
nu-i rău. 

Săracul şi-a luat ziua bună dela femee și copii, 
„şi-a luat traista în băț și a plecat. 
„Cum mergea el așa pe drum, tot chitind şi isco- 
dind, iacă îi iese înainte un drumeț îmbrăcat în 
roşu. 
z „Bună vreme, omule, zise săracul. 
= — Bună să-ţi fie inima. 
Ba — Prietene, uite ce te-aş ruga eu, să-mi spui cu 
„ce-i mai bine să trăești în lume, cu dreptatea sau 
= Tu strâmbătatea. 

— Ce spui, omule ? Dar... 
„drumețul se făcu nevăzut. 

Omul își făcu cruce și plecă mai departe. Merse, 
"ce merse, iacă îi iese inainte un alt drumeţ cu barbă 
„neagră. 

„Bună vremea.” 

— Bună să-ţi fie inima. 

— Te-ași ruga, spune-mi cu ce-i mai bine să 
trăești în lume cu dreptatea sau cu stråmbätatea ? 

— Ba cu strămbătatea. 


— Auzi vorbă! Mai întreb odată și dacă voiu 
„vedea că până în trei ori tot aceia vorbă o aud, mă 
„ întorc acasă și mă apuc de hoţii şi de înşelătorii.” 
A Tot gândindu-se el așa, iacă îi iese înainte un al 
treilea drumeţ cu barba albă. 


cat ai clipi din ochi, 


WE 
t 
z i £ 
ă 


fel ca ceilalți doi. 

= Păsă-mite, drumeţii aceia erau- diavoli prefăcuți 

„în oameni cari vroiau să întunece mintea oamenilor. 

„Când văzu și văzu bietul om că până în trei ori 
tot răspunsul acel l-a căpătat, se gândi să se în- 
toarcă înapoi şi să se apuce de hoţii. 

Noaptea începea să cadă, se întunecase de tot. O- 
mul nostru era la marginea unei păduri, se îndepăr- 
tase mult de casă. Se hotărî să rămâie noaptea cad 

Era A prea obosit să i mai facă drumul Inapoi. Se 


A a Et d 


Mai bine pe calea dreaptă 


Săracul îl întrebă şi pe acesta şi îi răspunse la 


sui într'un copac și aşteptă să se lumineze de ziuă. Il 
fură somnul... Il trezi un sgomot de glasuri. El în- 
cremeni de frică, desigur că sunt niște hoţi. Când se 
uită, ce să vadă ! O mulţime de draci stăteau la sfat 
în jurul pomului, iar în mijlocul lor era căpetenia 
lor Scaraoţchi. 

Săracul își ascuţi urechile și ascultă vorba dra- ` 
cilor. 

Scaraoțchi îi striga pe rând și întreba pe fiecare 
ce încercări au făcut prin lume. Impeliţatul își 
spunea răutăţile lor îndreptate asupra oamenilor. 

„Dar, tu de colo, Michiduţă, cu ce te lauzi? 

— Să trăești, Intunecimea Ta, cred că ai să fii 
mulțumit de mine. In orașul roșu, împăratul de 
acolo are o fată frumoasă și bună, cum nu mai este 
alta. O iubesc părinţii ca lumina ochilor. Eu i-am 
întors gura fetei la ceafă. 

— Prostule de Michidută !.. 
ratul n'are să o îndrepte ? 

— Poate să cheme toţi doctorii din lupiea în- 
treagă, nimeni nu o va îndrepta. Cine să ştie că 
nu se îndreaptă decât atunci când va mânca inimile 
dela zece porumbei albi, inimi iai în lapte de 
crin alb“. 

Românul nostru tăcea și asculta. 

După ce Scaraoţehi a ascultat isprăvile dracilor 
şi cum începea să se lumineze de ziuă, dracii cu 
Scaraoţehi cu tot pieriră, iar Românul nostru se 
așternu la drum și merse până ce ajunse în orașul 
cu pricina. 

Cum ajunse acolo începu să strige: 
doctor bun, eu sunt doctor bun!“. 

Impăratul care-și plângea zilele de amărât ce era, 
când auzi strigând la poartă, trimise un slujitor să 
vadă ce strigă. Când slujitorul aduse răspunsul, 
împăratul ceru să-i aducă înăuntru pe acest doctor 
bun. 

— Ce ştii să faci, doctore ? 

— Orice, împărate. Vindec orice boală, chiar 
gura de o fi la ceafă, eu o aşez la loc“. Când auzi 


. Ce crezi că împă- 


„Eu sunt 


“împăratul, sări în sus de bucurie și trimese să o 


aducă pe fată. 

Românul nostru porunci să-i aducă zece porumbei 
albi, făcu ceiace aflase dela draci și îi dădu fetei 
să mănânce. Cum mâncă fata, cum se îndreptă. 

Când văzu împăratul minunea îi spuse săracului 
că-i va da jumătate din împărăție și pe fată de 
nevastă. 

„Averea o iau, fata nu, căci sunt însurat“. 

Impăratulsatunci îi dădu mai mult de jumătate 
din împărăție 

Când se întoarse Românul nostru acasă, în ca- 


“leașca de aur, îmbrăcat numai în mătase, tot satul- 


rămase încremenit, nimeni nu-l mai cunoștea. 

“Cum ajunse acasă, își îmbrăcă copiii și nevasta 
numai în aur și trăi fericit până la adânci bă- 
trâneţi. 

Iar drept mulțumire că Dumnezeu nu l-a lăsat 
să cadă în păcat și să trăiască în nelegiuire, că i-a. 
răsplătit inima sa curată și cinstită, făcu biserici 
şi numai bine în jurul său. 


ET EA ia ei palti pres 2 da 


Br 


= » 
s a En ` 
A 


fost odată un băiat rău, așa de rău, încât pe care îl am cu mine, căci el are nevoe să fie Wz. E 
mama sa îi zise într'o zi: ciuit. Doresc mai întâiu să stau de vorbă şi cu cel 
„Copil mic şi rău ce eşti, te voi lăsa în treilea tovarăș al vostru.” Și dracu adresân- 
seama dracului. Să facă cu tine tot ce o şti du-se şi acestuia, îi zise: A 
şi o vrea.” D-ta aer zor wpn Li 
Dar n'apucă mama să isprăvească de zis acestea U: 
- şi hop ! dracul trecu pe acolo. Luă băiatul, îl vâri în 
sacul său și plecă. Mama se simțea foarte ușurată, ie 5 , Tăsând să i se mii i în cura largă enim dati să 
„ca şi când o mare greutate i s'ar fi luat după suflet. i cea decât ai lupului. 
Dar băiatul era așa de rău, încât nici în sacul dra- - Mă întrebi dacă iubesc copiii ? Da. Ii i 
. cului nu-și găsea astâmpăr. Lovea și cu mâinile și mai ult decât mieii, mai mult decât puii de g 
cu picioarele în spinarea dracului. Acesta, scos din mai cât iezii. Ii iube i 
' fire, strigă : „Da, rău copil mai e ăsta! n voi a- 
runca în apă şi astfel voi scăpa lumea de el.” Şi co- 
borî pe marginea unui rîu. Dădu jos sacul din spi- a: a 
nare, îl apucă cu amândouă mâinile şi legănându-l la frigare, ceapitaţi ca și curcanii, ba îmi plac a 
în aer întro parte și în alta, număra: „Una... chiar cruci, cruzi de tot. = 
două”... iar la trei, urma să arunce copilul cu sac DEn zice dracul, făcând nişte ochi mari, mari 
cu tot în mijlocul apei. de tot, îți plac copiii așa de mult ? Dar cine ești, oii 
Când iată că trei drumeţi coborau pe malul ace- mule ? 
luiaș rîu. S'au așezat apoi pe iarbă. Dracul îi zări, Cine sunt eu ? Sunt Căpcăun. 
merse la ei și după ce le dădu bună-ziua căci dracul Eu sunt acela care mănânc copiii. Ade 
e foarte politicos, îi întrebă care dintre ei iubește at zise dracul, jer că ma piece mai ; 
mai mult copiii, căci el le dăruește un băiat, cel 
mai bun pe care pământul l-a avut vreodată. Și a- 
dresându-se acelui drumeţ, care burta o barbă albă, 
mare, dracul îi zise : „D-ta, iubeşti desigur copiii ?” 
— Ii iubesc așa demult, răspunse bătrânul, încât 
le dau în toate zilele și la toți jucării. 
— Cum, zise dracul, le dai jucării în fiecare zi ? 
— Da, în fiecare zi și Ja toți copiii. 
— Cine ești, omule ? întrebă dracul, privind pe 
bătrân cu niște ochi mari și nedumeriţi. i 
— Cine sunt eu ? Sunt Moș Crăciun. In sala unui restaurant de lux luau masa mai 
— D-ta eşti Moși Crăciun ? !... Văd, că nu ești în ace e clienți. Cam pe la sfârşitul mesei, unul tad 
toate minţile“. Şi ridicând o piatră, o asvârli drept aceștia, crezând că nu-l vedejnimeni, luă de pe masă + 
în spinarea bătrânului. Și bietul Moș Crăciun se în- o lingură de argint şi o ascunse în gheată. + 
depărtă, plângând de durere. Insă fu zărit de un alt client, care stătea în fa 
Dracul se adresă apoi către al doilea drumeţ, zi- Ai care făcu la fel. Numai că acesta, în loc. 
când : asc ndă lingura furată în ghete o băgă în buzuna! ) 
— D-ta iubeşti copiii ? i Dar buzunarul nefiind destul de adâr ai 
— Cred că îi iubesc destul de mult. coada lingurei rămăsese ieșită afară. 
In fiecare dimineaţă îmi iau coșul la spinare și Stăpânul restaurantului o văzu şi-i strigă c en: 
plec pe străzi cântând : tului: „Hoțule, te-am prins! Scoate din buzun: 
„Voi, mame necăjite, ling ra furată ! ER. 
Cari aveți copiii răi Să am iertare, răspunse MEE foarte liniştit, 
Dați-mi-i, hai, fiți grăbite. nu sunt hoț, dar credeam că aşa e obicei a 
Eu vi-i aduc înapoi resi cariere acesta : „ca fiecare să ia câte un obiec - 
Așa cuminţi cum doriți voi.” = 
Şi mamele îmi dau copiii, cari nu sunt cuminţi, îi B= 
pun în sac și mă întorc cu ei acasă la mine. Acolo 
îi așez pe rând cu fața spre perete, iau un mănun- 
chiu de nuele şi dau, dau, dau, pe spatele lor, până 
ce se se fac roşii ca para focului. Ii pun după aceea 
„în coş, merg pe străzile pe cari le  colindasem 
înainte și dau mamelor copiii așa de cuminţi, încât 
aproape nu-mi mai recunosc. 
— Dar cine ești, omule ? întrebă dracul. 
-~ — Eu sunt Biciuitorul, 
Sirer TE tame ae să săi dau erp, pe | 


pa 


So 


Odată un. rege, sărăcuțul, 
rămăsese. văduv, și cu o fetiță 
de câți-va anișori. 

Mica „principesă era; destul 
de drăguță, dar regele tatăl 
său, dorea ca pe lângă frumu- 
sefe ea să mai aibă și toate. 
celelalte calități care preţuesc 
la o femee. 

Gândindu-se că pentru o 


fetiță așa mică era nevoe de o femee care să-i ser- 


vească de mamă, dădu un ordin: 
_ „Toate femeile din regatul meu, cara se simt în 
„stare să servească de vice-mamă; principesei Om- 
bretta. să se prezinte la curtea domnească în trei 
zile dela această zi începând“. 

Repede începură să vină la curtea domnească 
femei, de toate vârstele și toate felurile. 

Regele pusese să se împodobească: cel mai mare 
salon din palat. Acolo fusese așezat şi tronul de 
aur sub baldachin de pluș roșu. Tronul cel ce se 


- întrebuința ld mari întâmplări. Alături era tronul 


de argint al micei principese Ombretta. El care o 
iubea atât de mult dorea ca alegerea să fie și pe 
placul ei. 

Şi ast-fel începu defilarea. 

Cea dintâi care se prezentă fu a femee gravă. cu 
părul alb, îmbrăcată în negru, și care părea că 
„trebue să meargă la vre-d înmormântare. Se în- 
_ chină cu măsură în fața regelui și aşteptă ca el să-i 
_ vorbească. 


p: ` "Regele care se uitase la fetița lui și o văzuse cu 


"Cea dintâi se precentă « e femee gravă, serioasă 


E tata întunecată, pricepu că o ast-fel de femee chiar 
| dacă ar fi avut toate meritele din lume, nu putea 
i fi face fericită pe micuța lui Ombretta. 

| Ii puse așa da formă câte-va întrebări și apoi fi 


(J - 4 i w 
1a cea bu nda, 
spuse să se retragă, pentru că îi va comunica în 
scris răspunsul său. r 

După aceasta se prezentă în fața regelui o femee 
foarte grasă, îmbrăcată pretențios dan fără gust, 
care făcu să râdă batjocoritor pe mica principesă. 
Și aceasta fu concediată ca prima. 

Și ast-fel se perindară, una câte una, femei no- 
bile, modeste, ridicole, melancolice, cuminţi, simpa- 
tice, antipatice... Niciuna nu-i păru regelui destul 
de potrivită ca să fie tovarășa principesei Ombretta. 

Micuța principesă care părea că se distrează la 


Apoi se prezentă una grasă... 


început, după o jumătate de oră de defilare începu 
să se plictisească, şi, strecurându-se printre femeile 
cari făceau lanţ în jurul tronului, doritoare toate 
de a fi soțiile regelui, fugi. 

Acestea erau atât de interesate de întrebările ce 
le punea regele încât nici nu băgară de seamă că, 
mica prinţesă se dusese să-și aleagă în grabă și 
singură pe mama ei vitregă. 

Ea simţea că are nevoe de o mică mamă care să 
o iubească mult, mult de tot, pentru că tatăl său 
n'avea timp să fie toată ziua cu ea, așa cum dorea 
mica ei inimă. 

Cei din jurul ei o tratau cu prea mare respect şi 
nimeni nu îndrăznea să o mângâie... şi ea sărmana 
micuță se simţea așa de singură, așa de tristă! 

Așa se gândea pe când ea străbătea şirul de femei. 
Deodată i se păru că cine-va îi mângâiase părul. Se 


opri şi privi. Nimeni nu o observase. Trecuseră pe 


lângă ea fără s'o bage în seamă. 

Ajunsese în fundul sălei cu inima strânsă, strânsă, 
și cu mare poftă să plângă. 

O lăcrimioară i se prelingea pe obraz. Işi căută 
batista și își ascunse toată faţa... 

Atunci simţi o mână Moon pe capul ei și o voce 
dulce o întrebă: 

— Ce ţi sa întâmplat mică principesă? De ce 
plângi tocmai azi când toţi ar dori să fie oprea de 


tine ca să te iubească ? ? 
Ombretta îşi ridică ochișorii i ei Alăstri. Ti: oh!“ 
o fată foarte fru- 


de mirare îi scăpă. In + fotto era 
moasă, cu doi ochi ilni d de bunătate Era blondă și 


îmbrăcată foarte simplu, cu o tunică albă strânsă la 


„mijloc cu a centură făcută dintr'o creangă da iederă. 


Mica principesă fu cucerită și fără multe mofturi 
se aruncă în braţele fetei necunoscute, care o pupă 
pe păr deabia reținându-și plânsul. 


Pe aceasta, o vreau tată, pe aceasta o vreau Pa mamă 


cea mai bună mamă 


$ É Toți se întoarseră în acel moment să privească. 
Fata, luă în braţe copila și trecând; printre celelalte 
femei care se retrăgeau din faţa ei ajunse la picioa- 
rele tronului. 
Când văzu că mica Ombretta plângea regele se 
repezi și își luă fetița întiebând de ce plânge. 
Printre lacrimi, Ombretta spuse regelui ce simţise 
când fusese mângâiată. 
— O vreau! pe aceasta tată, o vreau pe ea ca 


mamă ! 


Regele privi cu curiozitate pe aceea cara știuse 
să cucerească așa; repede inima micuţei principese. 
Și regele rămase încântat, și zise : „ai dreptate şi eu 
simt că numai ea ar putea să înlocuiască pe mama 
ta“... Ba chian sunt convins că a trimis-o ea ca tu 
să fi fericită! 

E de prisos să mai povestim, fericirea principesei. 
Ea găsi în Zâna Pădurei, o mamă, deşteaptă, bună, 
iubitoare, şi care știu să insufle cele mai nobile 
sentimente. 

Alegerea ce fusese făcută cu inima fusese cea mai 
bună. 


# 


rrovrov LEA AAA AAAAAAAAAARARAARARAAAAAAAAA AA AA a 


Borcanul CI 


..E ora trei după amiază... Nicolae cel mic s'a 
trezit din somn... Se ridică încă somnoros în pă- 
tucul lui cu perdeluţe albastre și cu plasă bine fă- 
cută ca să nu cadă... Cu un zâmbet vesel se frecă 
pe la ochișori, care sunt destul de vioi... Incearcă 
să se coboare și nu poate... 

— „Rog, dai zos ! Nicolae, Olac, vrei dai „dotolia 

„bunicăi !“‘. 
a are numai +rei ani, totuși știe că în fiecare 


, bunicul, la această oră, dă doctorii bunicăi, la 


hi contribue și el cu plăcere mare... Pia: 

Bunica nu e grav bolrmavă, nu stă în pat, îl 
așteaptă pe canapeaua din odaia d-sale. Nici nu 
repetă de două ori şi se vede jos, pășind spre odaia 
bunicăi. Cu mare precauţie scoate din dulăpior „,do- 
tolia“. O dă bunicului în mână. Apoi se duce în 
odaia vecină să ia din bufet borcanul cu dulceaţă 
ca să îndulcească amarul doctoriilor. 

Borcanul e mare, dar nu e greu. Are beltea de 
gutue roşie, cu gustul dulce acrișor, dar e numai 
pe fund. Neculae l-a adus și când era plin, dar cu 
ajutorul bunicului. Acum îl va aduce singur. Așa 
dorește el şi nici bunicii nu se împotrivesc. Se 
apropie de ușa de jos a bufetului. O deschide... 
Scoate borcanul... Nu gustă nici o picătură, : nici nu. 
încearcă să vâre degeţelul... 

— „Nicolae, Culac, ia dulceaţă“ cu homes după 
„dotolie !“... iq 
„Apucă borcanul, îl desface la gură... oi mă- 
nuțele lui grăsuțe, numai la partea de sus și ţine 
cu putere marginele borcanului... 

pompis. sunt departe de p ata Borcanul 


LE 


w b 


ihi 
« 


“ajungă !.. 


Tyy DROP EEN TI SVEN EYI O INN ONES 


îl acopere aproape tot, fundul nu e departe de co-' 
vorul de pe duşumea... Nicolae înaintează încet, 
încetișor... Ajunge în pragul odăei bunicei... „Să nu 
cazi Olae !“... îi spune mama, care îl admiră de 
curajul şi cuminţenia lui. Bunicii glumesc, râd, 
aşteaptă cu nerăbdare pe eroul cu borcanul. Sunt 
siguri că va reuși. Sunt gata, gata să parieze !... 

Şi din odaia, de unde înaintează Nicolae, se 
aşteaptă cu nerăbdare rezultatul; se râde, se glu- 
mește... Privirile sunt aţintite. E puţin până să 
„A trecut pragul, partea cea mai grea ! 
Veselia e la culme ! Nicolae e aproape triumfător... 
Va aduce borcanul, va da doctorii bunicăi şi el se 
va alege cu dulceaţă și sărutări... Un moment şi e 
fericit !... Dar când toți se pregătesc să strige „Ura“, 
Nicolae scapă borcanul... Vrea să-l prindă... 
echilibrul și cade și el lângă borcan... Pe covor sunt 
țăndări de borcan... O clipă de zăpăceală, toţi aleargă 
din toate părţile, nemulțumiri, uimire.. . „Vezi, Ni- 
colae, ce ai făcut ?“... 

Pe covor zăcea fundul borcanului, de unde se 
vedea dulceața... Nu se vărsase nici o picătură. Nici 
țandările borcanului dè pe Juntes cea spartă 
n'au pătruns înlăuntru... 

Când s'au întors cu toţii spre bazei, au izbucnit 
din nou în hohote de râs !... Prea frumos se spărsese | 
borcanul, parcă îl așezase Nicolae bine, binișor, jos, 
ca să facă în ciuda tuturor ce-l credeau triumfător. 
Dulceaţa parcă te ademenia, căci era mai ușor de 
ajuns |... 


In sfârşit, bunica a luat „„Dotolia“, iar Nicolae sa. 
ales cu „dulceaţă !“... 


pierde 


'a făcut seară. In odăița scundă, cu pereţii albi 
şi goi, lampa aruncă o pată de lumină tremu- 
rătoare. Afară plouă de două zile necontenit 
3 și un vânt rece de Noembrie șueră plângător 
pela geamuri. 
= In casă e linişte deplină Şi un miros de gutui pâr- 
guite îl face pe Tiberel să-i fie dragă casa mică și 
curată a bunicii în care el a început să-şi petreacă 
plin de cumințenie copilăria de când rămăsese orfan 
„de amândoi părinţii. Seara care a venit pe furișate, 
“l-a găsit pe Tiberel stăruind pe cărţile lui de școală, 
repetându-și lecţiile. Pendula din perete a bătut de 
şapte ori Aragón şi metalic. 
= Matei n'a mai venit acasă ; el este singurul frate 
= pe care îl are Tiberel, dar Roinar și rău la suflet 
“cum nu se mai poate. Dela vremea prânzului a 
_şters-o de acasă și n'a mai dat cu piciorul nici până 
„seara. Amândoi sunt la aceiași școală, dar pe când 
'Tiberel e iubit de profesorii săi pentrucă învață şi 
e cuminte, Matei este un școlar leneș și neastâm- 
E párat. 
e Târziu de tot, Matei a venit acasă, plouat până 
„la piele şi sgribulit de frig. Când a intrat.pe ușă n'a 
-` dat nici bună seara, iar bunica degeaba a căutat să-l 
„dojenească pentru purtarea lui. De multe ori Ti- 
= berel a căutat să-l aducă pe calea cea bună. Matei 
n însă întotdeauna s'a purtat brutal cu Tiberel și l-a 
E „pârit pe cât se poate închipui bunicii de lucruri de 
care nu era vinovat cu nimic. Cu toate că a suferit 
; multe din partea lui, bătăi și înjurături, Tiberel tot 
„îl iubeşte. 
„Mai zilele trecute, Matei l-a bătut rău; nu-i fă- 
$. -cuse nimic Tiberel. Seara Matei s'a culcat fără să-și 
$ facă lecțiile și rugăciunea. 
= Inecat în plâns, cu ochii umflați de lovituri, Ti- 
__berel sa apucat să-i curețe ghetele şi hainele pline 
„de noroi. Se gândea că e fratele lui și trebuie să-l 
iubească așa cum se iubește un frate. Şi din seara 
„aceia Tiberel a început să se poarte mai bine cu a- 
cela care-l lovise peste ochi, fără suflet. 
„Se făcuse ora de culcare. Bunica a aprins candela 
e argint din fața icoanei înegrite și șterse şi a pre- 
= gătit copiilor de culcare. Afară ploaia se înteţise și 
monotonia toamnei îngropa parcă micul: orășel de 
rovincie într'o negură de nepătruns. 
e “Tiberel întârzia să se culce ; un gând luminos a- 
„bătut în mintea lui îl făcea să întârzie. Se vedea 
băiat mare, cu școala terminată. Da, el era : Tiberel. 
ntr'o fabrică de turnătorie, cu mânecile sumese 
= muncind din zori în seară din greu ca să câştige o 
„pâine. Bunica atunci își va duce bătrâneţele liniștit, 
pentrucă el o va ajuta. 
“Fabrica, cu ţipete infernale de mașini care se 
mișcă ritmic, cu aerul înecăcios și plin de nouri 
roși de fum, îi stăruia în mintea lui. Va munci ca 
să trăiască cinstit şi-și va agonisi și ceva bani. An 
u an se vede muncind. Şi anii trec repede... Da, el 
era : Tiberel. 
= Incepuse să-i crească o barbă mare şi albă şi deşi 
„ eocoșat de greutatea e; nu înceta să muncească. 


CU SUFLETUL IMPĂCAT 


turnătorie cu mașini infernale și cu aer înecăcios şi 
plin de nori groși de fum, în: care oamenii tineri 
munceau din zori în seară cu mânecile sumese ca să 
câştige o pâine. Şi el, bătrân şi cu barbă albă până 
în furca pieptului le va spune : „Munciţi copiii mei ! 
Munciţi, pentrucă numai așa veţi avea și voi când 
veţi fi ca mine de bătrân, o fabrică de turnătorie, 
cu maşini multe şi cu aer înecăcios, în care să fiți 
stăpâni. 

Aci Tiberel se frecă la ochi, ca după un vis fru- 
mos. Candela pâlpâia sfiioasă, aruncând o lumină 
galbenă pe icoana mare din perete. Matei se desbră- 
case și trântit în pat citea o fascicolă dintr'un ro- 
man, în loc să-și facă lecţiile. 

Ca în fiecare seară, Tiberel îi luă binișor ghetele 
de sub pat și hainele aruncate pe scaun, ca să le 
curețe de noroi și să le scuture de apă. Tocmai înce- 
puse să-i frece cu peria una din ghete, când Matei 
supărat se dete jos din pat, venind către el. 

„Ce faci, tâmpitule aici ? Dece nu-mi lași lucru- - 


„rile în pace, hai ? 


— Nu te supăra pe mine, Matei ; am vrut să ţi 
le curăţ. ° : 

— Ți-am zis eu să mi le cureți ? 

— Nu, Matei, dar trebuiau. să fie curățate. 

— Curățate ? Am să-ți arăt eu ție. 

— Să nu mă baţi, Matei ; îți vreau binele. 

— Binele, tu? N’a! Să te înveți minte!” Şi 
Matei care era mult mai voinic decât Tiberel, începu 
- să-l lovească pe acesta peste față. Apoi după ce-şi 
făcu seama, se trânti din nou în pat, continuând să 
citească fascicola de roman. 

Pendula bătuse orele zece. Tiberel se furişe în 
pat, trase plapuma peste ochi și ep să plângă, 


— să plângă, să plângă... 


Matei care tot timpul zilei Ri E hoinar prin 
ploaie, doar cu niște haine subțirele pe el, se simți 
rău peste noapte. O răceală îi pătrunse prin toate 
oasele. Incepu să geamă în somn și să se scuture ca 
de frig. Tiberel se sculă hinișor şi îl acoperi cu pla- 
puma toată, lăsându-se pe el descoperit. In lumina 
candelii care abia mai tremura în întunericul din 
odae, îl privi mult. Puse încet mâna pe fruntea lui 


care ardea ca focul. Matei începu să geamă din ce 


în ce mai des şi să vorbească în somn cuvinte fără 
nici o legătură între ele. Ingrijat, Tiberel din în- 
demnul unei iubiri de „grate, îşi plecă genunchii în 
faţa icoanei și începu să se roage pentru Matei. Apoi 
îl sărută pe frunte în vreme ce lumina candelii n muri 
pe perete. 

Două săptămâni de zile Matei a fost bolnav. 

“Tiberel l-a îngrijit şi a veghiat cum nu se poate. 
mai bine, Intro dimineață cu soare sângeriu de 
toamnă căzut pe geamurile pline de brumă groasă, 
Matei simțindu-se mai bine, ca niciodată începu 
să mângâie mâna fratelui care veghea la căpătâiul 
său. i 

„Matei, tu vrei ceva ? Iți fac îndată. 


Lai mereu E mine: ta, mpa mâna, to 


LERIA 


ci EES 


— Invață-mă tu ce să fac și lasă-mă ye mán ZA 


-“ pe toată lumea. 

— Şi lasă-mă să-ţi sărut fanta ta şi i să te ak- 
gâi mereu. 

— Matei ! Tu, eşti copilul cel mai bun din lume”. 

Au căzut primii fulgi de zăpadă, albi ca sufletele 
copiilor buni. In casă focul aruncă lumini roșii. 

Matei citește lecţiile cu multă atenție. Şi-a pă- 
răsit prietenii cei răi și a aruncat cât colo fascicola 
ceia de roman. Tiberel s'a culcat obosit. 

Intr'un târziu Matei și-a adus aminte de ceva. 
Stătu puţin pe gânduri, apoi binișor se plecă sub 
pat, luă ghetele lui Tiberel și începu să le frece cu 
peria de noroi, cu sufletul împăcat. 


BROASCA ȚESTOASA 


Giuang Gi pescuia odată la fluviul Pu. Şi iată că 
regele din Ciu trimise la dânsul doi slujbași înalți, 
ca să-i spună că regele îl face sfetnicul său și îi 
încredințează păstrarea în ţară a bunei rândueli. 
Giuang Gi, fără să lase undița din mână și fără 
să-şi întoarcă măcar capul, le vorbi în felul următor: 
„Am auzit că în cetatea Ciu se găsește o broască 
țestoasă moartă de acum trei mii de ani şi pe care 
regele o păstrează în altarul templului, înfășurată 
în pânze de mătase. Ce credeţi însă că i-ar fi plăcut 
mai bine broaștei acesteia ? Să fie moartă, așa cum 
este, și să i se cinstească oasele sau să fie î în viaţă 
şi să-și târască după dânsa coada în nămolul dela 
râu ?“, 

Cei doi slujbași- răspunseră : „De bună seamă că 
ar fi mai mulțumită să fie în viaţă şi să-și târască 
în voe coada în nămolul dela râu“ 

— Dacă-i așa, umblați sănătoși” şi spuneți regelui 
că și eu vreau mai bine să fiu în viaţă, chiar de ar 
fi să mă bălăcesc în noroiu“ 


NU SCAPI CU MINCIUNA 
Un păstor din vremea în care animalele pricepeau 
şi vorbeau graiul oamenilor, asvârli cu piatra asu- 
pra unei capre și-i. rupse un corn. Temându-se însă 


de pedeapsa ce urma să primească din partea stă- 
„pânului său, începu să se roage de capră şi să-i 


zică : „lartă-mă, drăguță capră ! Jur că te-am lovit 
şi ţi-am rupt cornul, fără să vreau. Te rog să mă 
ierţi și mai cu seamă să nu mă spui stăpânului meu, 
fiindcă ştii cât este el de rău și nemilostiv“. 

Capra îi întoarse vorba zicându-i : „Din parte-mi 
te iert și îţi dau cuvântul că n'am să te spun. Insă, 
dacă stăpânul își aruncă privirile asupra mea, nu 
e nevoe să mă întrebe, căci va vedea singur ce mi 
s'a întâmplat. Eu una voiu tăcea, dar în locul meu 
va vorbi cornul care îmi lipsește“. eg 

Și capra adause cu drept cuvânt : „Decât să cauţi 
să potriveşti acum o minciună care nu se prinde și 
cu care nu poți scăpa, mai bine te Wigi mai 
i | „aruncai a 


iar vulpea se ghemui după un morman de zăp 


sau morga, Rău gândeşti, ră 


Era în toiul iernei și pe câmplă pustie n 
zărea nici urmă de verdeață sau de vietate. 
Doar un iepure și o vulpe rătăceau prin zăp 
mânaţi de foame. = 
„Pe vremea asta, greu poţi găsi ceva de n 
care, zise vulpea către iepure, abia mă țiu 
cioarele. | 
— „Adevărat, răspunse iepurele. Poto tot e 


„pustiu şi mi-e o foame, că aș fi în stare să-mi ! m 


nânc urechile, dacă mi-ar ajunge până la gur: 

Tot vorbind astfel, merseră mai departe şi iat 
că zăriră o fată de țăran, care venea. spre ei, 
un coş în mână. Din coş se răspândea un m: 
foarte plăcut de pâine caldă. < 

Vulpii îi veni o idee. 

„Ştii ceva, zise ea către iepure, unii dă 
zăpadă ca şi cum ai fi mort. Când te va vedea fa 
o să-şi zică: „Ce mai piele de mănuși!“ și își 
pune coșul jos ca să te poată ridica. Intre 


eu iau coșul cu pâine, care ne va prinde bin 


gerul ăsta“. 


Iepurele ascultă sfatul vulpii şi se TR 
pământ, așa fel că oricine l'ar fi luat drept mo 


Când fata ajunse în dreptul lor, totul se întå 
aşa cum prevăzuse vulpea. 

Crezând iepurele mort, lăsă coșul jos și se ap 
să-l ridice. In acest timp, vulpea se repezi 
ascunzătoare, șterpeli coșul și o luă la fugă pi 
câmp. In aceiași clipă învie și iepurele, care 
urmă tovarășa cât îl ţineau picioarele. 

Vulpea șireată alerga mereu, ca una care 
doreşte să împartă Poti, lucru care mâhni 
pe: iepure. 

Nu se lăsă însă păcălit şi cum diù întâmp 
ajunseseră în apropierea unui iaz, zise către v 

„Ce-ar fi dacă am prinde puțin pește? : 


“caldă cu peşte, ar fi un prânz împărătesc. vă 


coada puţin în apă, şi peştii, care n'au ce m 


se vor prinde de ea. Grăbeşte-te însă, căci | 


târziu apa o să îngheţe. e SĂ 
Vulpea găsi gândul acesta minunat, dar p 
puţin timp, văzu că nu-şi mai poate scoate co 
din apa care îngheţase. s% 
Atunci iepurele luă pâinele şi le mâncă una t 
una, fără să-i pese de vulpe, care privea cu ; 
Apoi spuse : 
„Așteaptă, coană vulpe, până la primăvară cânc 
se va desgheța apa și atunci vei putea pr 
Zicând acestea, o luă la fugă, fără să a 
vaetele vulpii, care scheuna ca un câine pr 
capcană. 


Făt 


adă. 


NU-I PAGUBĂ 
Un ‘domn cumpărând un ziar 
dă vânzătorului un pol. 
Vânzătorul: — N'am, rest, 
domnule, veţi plăti mâine. 

_ Domnul: — Dar dacă până 
mâine mă va călca un automo- 
bil ? AD azi A 
Vânzătorul: — Nu-i nimica, 

paguba nu va fi mare. 


3 
i e 
UNDE ? Ci a 
— Mamă, nu mă simt bine, 
nu mă duc azi la școală. 
— Unde nu te simţi bine ? — amm 
— La şcoală! -> — Dus și întors ? 
= — Eu mănânc de trei ori pe 
„zi. Dar tu Mitică ? al 
= — Eu mai puțin. De două ori z 
„ziua și odată seara. 2 
A e - 
„SCOTIANĂ $ 
Un scoțian intră într'un ma- 
gazin şi cumpără o valiză mi- 
„nusculă. ; 
|. — Să v'o împachetez ? întrebă 
„vânzătorul. NA 
E — Nu răspunde scoțianul, 
căci sunt grăbit. Dar. puneţi 
„sfoara şi hârtia înăuntru. 
Nu e voe pentru vagabonzi. Nu vezi ce gospodărie am aici... 
— Da, dar eu sunt gospodar. t p 
NEBUN ? oti 4 za 
Intr'un compartiment de cale < 
ferată ia loc un călător care ținea 
cu mare grije o valiză minusculă. 
Un alt călător îl întreabă ce are 
acolo atât de prețios. 
— Nşoa, răspunde celălalt. l 
zi _— Cum? Nşoa? Ce-i asta? 
ză -— Vedeţi eu am adesea vi- 
ziuni, coşmaruri în care-mi apar 
- tot felul de monștrii. Atunci iau 
cu mine Nşoa, o armă care le 
distruge imediat. 
— Bine, spune călătorul; dar 
(iz monștrii aceștia sunt cu totul 
SV imaginari. | i l à 
Lp ak — Şi Nşoa este tot atât de — Hai scoală, domnule... i 
'oveste fără cuvinte. _ imaginar, TR — Dece? Ca să cad iar ?.. c00 0c 
E ; i az Pa PP EE 


Lă 
` 


— Ultima dată când am eşit 
cu bicicleta mă apucă o durere 
mare de cap. Mă dau jos în fața 
unei farmacii, intru şi iau un pi- 
ramidon. Domnule, nici n'am eşit 
bine în stradă și dispăruse. jă 

— Durerea de cap ? 

— Nu, bicicleta. 


AŞA! 
—, Ia te uită ! Cine ţi-a făcut 
vânătaia asta ? 


— Ştii băiețașul acela cu care 


mă cert în fiecare zi... 

— Dar ești mult mai voinic 
decât el. 

— Are un frate mai mare care 
era bolnav... 


— Şi ce amestec are fratele ? $ 


e bolnav ! ! 


— Păi nu mai e 


SOLUȚIA ; 5 ; 

— Dar cine ţi-a găurit așa zi- 
dul? 

— Eu. Am bătut în perete să 
facă. liniște vecinii mei, căci 


cântau la pian și nu putosi să 


dorm. 


PREA TÂRZIU 


dd Bine că te mtâlnii, diatibuile 


Popescu, ca. să-ţi dau înapoi ba- 


p pe care mi i-ai împrumutat. 
— Bine zici, măi vecine, că eu 
și uitasem. 
— Tii... cum nu-ți dete prin 
gând să-mi spui asta mai di- 
nainte ? 


Ain fost în -Africa şi am foto- 
grafiat de aproape tot felul de. 
animale sălbatice. 

— Da, dar nu te-ai întors cu 
nici-o fotografie ! 

— Asta nu importă, fiindcă 
animalele s'au -apropiat atât de « 


obiectiv, încât nu s'a mai văzut 


nimic. 


i, 


Un om distrat... 


v 
A, ri, 


y IS * 


Di i Sa 


Deer ai 


A 4 
DCA 


Di as 


~ 
d. 
6 ETN, A 


HATTERAS 
de JULES VERNE 


E  — Ei, scumpul meu Altamont, răspunse doctorul, 

aici atingi o chestiune pe care savanții se străduesc 
de multă vreme să o deslege din cauza unei ciudate 
„ descoperiri. 

= — Care? : 

a — Iată care. In 1771 se descoperi E unui 

_rinocer pe țărmurile mărei glaciale, şi în 1779 al 
Pa unui elefant pe coastele Siberiei. Cum se face că 
„aceste patrupede din ţările „calde se întâlnesc sub 
astfel de latitudine ? 
Să De aci, o ciudată mișcare printre geologi, care nu 
„erau așa de învățați ca un francez Elie de Beaumont, 
-care demonstră că aceste animale ce trăiau sub la- 


E titudini aşa de ridicate, torenții şi fluviile le-au adus - 


be. „cadavrele acolo unde s'au găsit! Dar cum această 
„explicaţie nu fusese încă emisă, vă închipuiţi ce 
_inventă imaginaţia savanților ? 


w: 
y 


E. `. — Savanţii sunt capabili de orice, zise Altamont 
să râzând. 

De —- Da, când e vorba să explice un sa ei bine, 
PAS e au presupus, că polul pământului a fost altădată 
„la ecuator şi ecuatorul la poli. 
| —- Ba, nuzău! 

| .— Ba vă spun foarte serios; ori, dacă ar fi fost 


“așa, cum pământul e turtit la poli mai mult de cinci 
ș leghe, mările transportate la noul ecuator prin forța 
sa centrifugală ar fi acoperit niște munţi de două 
"ori mai înalți ca Himalaia ; toate ţările care înve- 
cinese cercul polar ; Suedia, Norvegia, Rusia, Sibe- 
ria, Groenlanda, Noua Britanie, ar fi fost îngropate 
la cinci leghe sub apă, pe când regiunile ecuatoriale, 
aruncate la pol, ar fi format nişte platouri înalte de 
cinci leghe ! 

-= — Şi cum se explică această răsturnare ? întrebă 
Altamont. 
-= — Prin ciocnirea cu o cometă, Cometa este Deus 
ex machina; de câte ori este cineva încurcat în 
cosmografie, să cheme cometa în ajutorul lui. 
„— Atunci, zise Iohnson, după d-ta d-le Claw- 
bonny, această revoluție e imposibilă ? Dar dacă se 
-întâmplă ? 


Jăzeci şi patru de ceasuri. 

Ta Nu zău, dacă s'ar produce acum, zise Bell, ar 
i capabil să ne spună, că noi suntem la pol. 

— Linişteşte-te, `Bell. Revenind. la imobilitatea 
xej pământeşti vom spune aceasta: dacă am ră- 


e puțin formând nişte curbe foarte lunguețe; însă 
eeace e mai curios, e că din moment ce a apărut, 


nge din nou orizontul la echinoxul de 22 Sept. 
și, din moment ce apune, nu mai răsare toată iarna. 
} ; Za orbiați: adineaurea de turtirea pionul 7 a 


„poli, 
torește aceasta, d-le Clawbonny t: 


— Dacă se întâmplă, ecuatorul ar îngheţa în 


mă e toată iarna în acest loc, am dac cum pee 


onnso -M1 € 


— Iată explicația, Iohnson : Pământul Ja înce- 
putul lumei era în stare fluidă ; înţelegi că atunci 
mişcarea sa de rotație a trebuit să împingă o parte 
din massa sa mobilă spre ecuator, unde forța cen- 
trifugală era mai simțită. Dacă pământul ar fi fost 
nemişcat, el ar fi rămas sferiod, perfect însă din 
cauza fenomenului pe care lam descris adineaurea, 
el prezintă o formă elipsoidală și punctele polului 
sunt mai apropiate de centru decât punctele ecua- 
torului cu aproape cinci leghe (21 km.). 

— Așa dar, zise Iohnson, dacă Hatteras ar voi 
să ne ducă în centrul pământului, noi am avea cinci ` 
leghe mai puţin de făcut, ca să ajungem acolo. 

— Exact, amice. 

— Ei bine, căpitane, e atâta drum de făcut ! Iată 
un prilej de care trebue să profităm... 

Hatteras nu răspunse. Negreșit el nu lua parte 
la conversație sau mai bine zis el asculta fără să o 
înţeleagă. 

— Pe legea mea, răspunse doctorul, după spusa 
unor savanţi, ar fi poate cazul să se încerce și acea- 
stă expediţie. 

— Ba nu zău, făcu Iohnson. 

— Lăsaţi-mă să termin, reluă doctorul, vă voiu 
povesti aceasta mai târziu, acum vreau să vă arăt 
cum turtirea polilor este cauza presuccesiunei echi- 
noxurilor, adică pentru ce, în fiecare an, echinoxul 
de primăvară sosește cu o zi mai de vreme decât 


. şar întâmpla, dacă pământul ar fi perfect rotund. 


Aceasta se datorește faptului că, acțiunea soarelui 
se operează într'un chip - deosebit pe partea umflată 
a globului situată la equator, care încearcă atunci o 


mișcare retrogradată. lată prin urmare ceea ce de- 


părtează puţin acest pol, cum vam spus mai sus. 
Dar, în afară de acest efect, turtirea ar trebui să 
producă unul mai curios și mai personal despre 
care noi nu ne dăm seama, dacă nu suntem în- 
zestrați cu o sensibilitate matematică. 


— Ce vreţi să spuneţi ? întrebă Bell. . 
— Că noi suntem mai grei aci ca la Liverpool. 
— Mai grei i 


— Da, noi, câinii noştri, gi instrumentele 
noastre cântăresc mai greu. 

— E posibil ? 

— Natural, şi pentru două motive; întâi pentru 


“că suntem mai apropiați de centrul pământului, 


care, prin urmare, ne atrage mai mult ; ori această 
forță atractivă nu-i altceva decât greutatea. Al 
doilea, e că forța de rotațiune nulă la pol, e foarte 
simțită la equator, obiectele acolo au tendința a se 
depărta de acest pământ, deci sunt mai puţin grele. 

— Cum ? zise Iohnson, serios noi n'avem aceeași 
greutate în toate locurile ? 

— Iohnson, după legea lui?Nemwton, corpurile se 
atrag în raport direct cu corpurile lor și, invers 
proporțional cu patratul distanțelor. Aici eu cântă- 


resc mai greu, fiindcă sunt mai aproape de centrul 
de acțiune, și pe o altă planetă eu voiu cântări 


mai mult sau mai puţin, proporțional cu massa 
planetei. - 
— Dar în lună ? face Bell... E 


eparte, PAR trăia odată un polei mare „Ce ruşine pentru noi să avem un copil cu urechi 
„împreună cu nevasta sa și un fiu, pe nume de măgar! Dacă mai cresc, nu văd altceva de S x 
Ionel, în vârstă de vreo doisprezece ani. făcut decât să le taiu“. $ 
Boierul căută cu multă grije să crească aşa Jonel tremură de frică, auzind aceste cuvinte ş 

cum trebue pe singurul său copil, care la rândul rugă pe mama sa să-l apere de-o operație aşa de 
său era foarte drăguţ cu părinții săi. Cu toate ace- dureroasă. Dar câteva zile mai târziu, peri roșii 
stea, avea un mare cusur, de care cu toate pedep- începură să crească pe urechi, cari erau acum tot i 
sele date şi cu toate făgăduelile sale, nu putu să așa de mari ca ale unui măgăruș. Ionel nu-și mai 
se desbare. Ionel era foarte răutăcios, nu putea să petrecea timpul decât în pădure, unde era sigur 


vadă vre-un beteag, fără să-și bată joc de dânsul, că nu va întâlni pe nimeni, care să-și bată joc de 
aruncându-i tot soiul de ocări. nenorocirea lui. 


Acest obicei prost aduse multe .neplăceri tatălui  Intr'o dimineaţă, pe când se plimba amărât pe 
său, căci cei de care Ionel își bătea joc, credeau că o potecă, întâlni un sărman bătrân așezat pe o 
repetă ceiace auzea prin casă. Se întâmplă odată sarcină de lemne și care gemea. Š 
că un alt boier din vecinătate, care era puțin schiop, Vai! se plângea el, sunt atât de bătrân şi lipsit a 
să audă cum Ionel își bătea joc de dânsul și cum: ge puteri, încât nu mai pot duce legătura acasă şi 


i 
pe apă oa pi loa ei Er pare Boierul SEA copiii mei, cari o vindeau la oraș, nu vor mai avea 
pără şi v „ceară socoteală vecinului său pe bani pentru pâine !“. 


tru această purtare, dar un lăutar bătrân, iubit şi Ionel uită d iie adi e 
ascultat de toți, îi spuse că Ionel a fost aspru pe- onel uită de necazurile sale şi-i zise : K 
depsit pentru fapta sa de către tatăl său, care nu „Nu te mai necăji atât, ţi-o voiu duce eu până 


avea nici o vină. acasă. 
Boierul se liniști, dar Ionel tot nu se astâmpără. — Bunul meu băiat, eşti prea tânăr, ca să poţi. 
Intr'o zi, Ionel se juca cu mai mulţi prieteni, ridica această sarcină. „e Mai 
| când p bătrână săracă veni să se aşeze lângă dânșii  — Am să încerc totuși“, zise Ionel. E. 
>: pe marginea drumului. In mână ţinea un coș cu „Apucă legătura şi rămase uimit cât de uşor o # 
„ciuperci culese în pădure. aruncă pe umeri. După un drum destul de lung, 
- „Nu vreţi să-mi cumpăraţi ciuperci? întrebă ajunseră la o colibă săracă ascunsă în verdeață. 
dânsa pe copii. Când deschise ușa, vre-o gapte, opt copii, ea: 


— „Ah! ce urâtă femeie ! strigă Ionel, priviți-i fete alergară înaintea lui. sei 
urechile, parcă ar fi de măgar ! i; „Bietul tata, ce obosit trebue să fie după ce a a 


Copiii începură să râdă și bătrâna. se supără adus până aici atâtea lemne. = 
foarte tare. „_— Nu sunt obosit, micuţilor, mulțumită acest 
„Tu nu-mi cinsteşti bătrâneţele și mă ocărăști, tânăr, care a luat toată sarcina“ 
spuse ea micului răutăcios, bagă de seamă că și tu In acea clipă eşi afară şi leiet tăetorului tot 
poți într'o zi să fii ocărât și luat în bătae de joc aşa de bătrână şi îndoită ca și dânsul. Care nu fu 
de cei cari te vor vedea“. | . mirarea lui Ionel când recunoscu într'însa pe vân- 


Ionel râdea o mai tare, i pe când bătrâna se făcu „ătoarea de ciuperci ? Plângând i se aruncă Ja £ 
nevăzută în pădurea vecin picioare, și îi zise : 


Câteva zile mai târziu, maigă-sa voind să-l să- 
Ionel, te iert pentru căinţa ta adersine şi pen 
>> 
rute, îl întrebă mirată: „Ce ai la urechi, dragul set ui dove lit că hi şti a mândru şi că ai o 


i ? 
mem de sunt aga mosii Și umflate? u e Ca prin farmec, urechile de măgar sa f 
arae male or da obice 7“. : nevăzute și rămase cu negii lui de mai înainte, 

In curând începură şi prietenii săi să  goptească Fiul boerului își laž rămas bun „și sè întoarse 
între dânșii. 

„Uitaţi-vă la urechile lui Ionel, par'că tot crese ~S A i s ; : 
din zi în zi !“. din potrivă întotdeauna a căutat să facă pe toți c 

Altul mai îndrăzneț îl întrebă : nenorociți să-și uite necazurile prin bunătate 

„Atât de des te trag pe tine de urechi, încât ți bună creştere. - 
le-au lungit așa de mult ?“. 

Neliniștit, Ionel se uită într'o oglindă și văzu cu 
groază că urechile erau acum ascuţite și se înălțau 
spre creștetul capului. 

Repede alergă la mama sa: 

„Mamă dragă, trimete după doctor, că nu știu 

d ce boală m'a lovit !“. ia 

Mai mulţi doctori veniră, dar nici unul nu putu 
să-i facă nimic, nu înțelegeau nici ei nimic din 

acei poel Bolprl cere înfuriat. 


LA = fruct. 
=- (Gabon). 


A sunt? 


ORIZONTAL: 1. Oameni 


foarte bogaţi; 6. Fratele lui Şela; , 
9. Cu deamănuntul ; 

75 s; SAR Interjecție la jocul de-a v'a- 
E, țiascunselea; 13. Fecior de curte; 


1, Prăjit; 


14: A cui o fi pâinea, dacă nu-i 
nici a ta, nici a lui?; 15. Sui în 
spinare sacul cu făină ; 16. Co- 
mună în Sălaj; 17. Când îl ridici, 
înseamnă c'ai autoritate; 18. Nici 
de cum !; 20. Transportă sacii la 
moară ; 21. Guturaiu (Mold.) ; 23. 
Pâine; 24. Copac din al cărui 
indigenii prepară pâine 


„Desenul greșit 


Priviţi cu mare atenţie dese- 


| mul de mai sus și veţi da peste 


9 sumedenie de greșeli. Care 


„DIMINEAȚA COPIILOR“, 


VERTICAL : 1. Pâine; 2. Ar- 


man ; 3. Descendent din Atreu; ` 


4. Pâinari; 5. Zi ce-o cauţi cu 
lumânarea ; 7. Oraș în Cead; &. 


„Cern făina ; 10. Din el fac copiii 


pâinișoare când sunt la plaje; 
12. Praf alb din care se face coca 
pentru pâine ; 
cuiva pentru a-l corupe; 18. 
Grăunte de grâu; 19. Amalga- 
mați în vechea chimie; 20. In 
el se plimbă brutarul înstărit; 
21. Epitet chinezesc; 22. Scăl- 
dătoare africană. 


Logogrif 


“Literele-mi fug într'una 

Dela cap pierd câte una 

Cu şase sunt conducător 

Al unui uriaș-popor ; 

Iar cu cinci îs capitală 

Pe-a Balticii coastă— orientală. 
Cu patru eu vă potolesc. 
Orice durere vă răpesc. 


14. Sumă dată 


* A È 
Cas - stra to - ou - toa - of - 
de - ca - ben - da - mo - an - zi - 


to - na - car - re - la. 
Pa 


Cu ajutorul silabelor de mai 
sus puneţi câte una în fiecare 
căsuţă astfel ca să găsiți cuvin- 
tele definite mai jos. Dacă totul 
e corect, silabele din căsuţele în- 


- semnate, citite în continuare vor 


da o uliţă a vitezii, 
modernă. | 
1. Mare automobil pentru tu- 
rişti ; 2. Balaurii că se hrănesc 
cu uleiu, beau: benzină și scot 
fum pe nări ; 3. Fluviu în Italia ; 
4. Stradă mică ; 5. Aliment... pa- 
trurotic ; 6. Cădere de apă. 


producţie 


Labirint 


Numai cu trei devin un pește, 


Cu două ceva ce folosește 

“O plantă foarte prețuită 

Și — acum eu cer să fiu ghicită 
I. E. ROZEANU 


Care este drumul cel mai scurt 
dela A la B? 


Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Periodice la Tribunalul 


„Mov $. |. Com. Revistă ilustrată . pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon ‘2.76.25. 
Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: G. lonescu. Preţul abonamentelor : Un an (52 numere) 300; 6 luni (26 numere) 160; 


Să luni te neie) 85. Plata taxelor pre în numerar conform aprobării Direcţiei 


Generale p. T.T. Nr. 15. 575/939 


Ho. 903 


4 lunie 
1941 


1. Miau-Miau agale calcă, 2. Un rege negru de ţânjari înconjurat 3. Cum această... tuciurie Maestate 
Se plimbă, prin insulă oleacă, O zărește deodată, și rămâne mirat. De țânțari să scape... nu poate? 


4. Miau-Miau, îşi zice: ca să-i omor 5. De aspirator repede înghiţiţi 6. Pe când sărmanul rege 
Am să aduc un aspirator... dela vapor, Țânţarii vor rămâne trăzniţi In aşteptare.. suferă cât zece, 


1. Miau-Miau cu a sa maşină 8. Fericit de acum, regele negru dă o gală, 9. După masă, săturată, pisicuţa, 
Pe mâncăcioșii țânțari.. macină. Și lui Miau-Miau servește mâncare... regală. Pleacă fericită lingându-și lăbuţa, 


-aliceşia HRALA , misterioase, 11, Dar vai! nws frunze ci pene colorate, 12. Regele ţipă, urlă furios 
cars 1p epes up Tipo. Ale papagalilor ființe sfinți... de rege adorate. Miau-Miau nu s'a purtat frumos! 


Se 


CÂT DE DEŞTEPTE SUNT FURNICILE 


Furnicile sunt foarte deștepte şi şirete. Când își 
caută de mâncare, trec cu înlesnire peste piedici și 
greutăţi. 

Ca exemplu, să povestim următoarea experienţă, 
făcută de un om învăţat. Invăţatul acesta luă o cutie 
cu capacul de sticlă. Intr'un colţ al cutiei, făcuse 
o gaură mică. Puse în cutie mâncare din belșug și 
câteva furnici mititele. El privea prin capacul de 
sticlă. 

Nici una, nici două, furnicile se şi puseră pe 
lucru. Fiecare dintr'însele, lua în gură câtă mân- 
care putea duce, eșea prin gaura cutiei și își ducea 
mâncarea la cuibul ei. Nu după mult, aceleași fur- 
nici, însoțite însă și de o mulțime de tovarășe de 
ale lor, se întoarseră la cutie și luând iar mâncare, 
o duseră la cuib. 

Aşa făcură ele în mai multe rânduri. 

După aceasta, învățatul care făcea experienţa 
aceasta, izgoni toate furnicile din cutie şi astupă 
gaura cutiei cu un dop de plută. Furnicile veniră 
până la gaură și începură să-i dea târcoale, căutând 
altă intrare. Negăsind-o, s'au pus cu toată să tragă 
de dop, până ce-l scoaseră din gaură. Năvăliră 
atunci din nou în cutie, ca să care mâncarea. 

Un alt învățat povestește că a pus fructe fierte 
şi alte lucruri dulci pe un scăunel în bucătărie. Ca 
să păzească mâncarea de furnici, trase scăunelul în 
mijlocul odăiei, departe de perete, puse fiecare 
picior al scaunului într'un vas cu apă, și-l acoperi 
cu o pătură mai groasă. 

Bunătăţile de pe scaun erau însă foarte atrăgă- 
toare pentru furnici. Ca să ajungă până acolo, tre- 
buiau să treacă prin apa din vasele dela piciorul 
scaunului, ceeace pentru dânsele însemna să treacă 
printr'o mare sau ocean. Cu toate acestea, furnicile 
se hotărîră la drumul acesta, așa de periculos pentru 
ele şi după câteva ceasuri, sute dintr'însele se gră- 
mădiră pe lucrurile dulci de pe scăunel. 

Omul cel învăţat făcu altceva. In loc de a le 
pune în vase cu apă, unse picioarele scaunului cu 
terbentină care, precum se știe, dă un miros destul 
de pătrunzător. 

Două zile de-arândul, mâncarea a stat neatinsă. 
Furnicile nu îndrăzneau să se urce pe picioarele 
unse cu terebentină ale micului scăunel. A treia zi, 
învățatul nostru a rămas însă uimit, văzând că 
furnicile dăduseră din nou năvală pe mâncare. Nu 
putea înțelege pe unde putuseră ele să ajungă 
până acolo. 

Dar pe câd stătea așa mirat, observă că o furnică 
pică din tavan drept pe mâncare; după aceea, a 
doua, a treia și multe altele. Privind mai bine, văzu 
cum un şir nesfârșit de furnici se urcă pe perete. 
Se urcau până la tavan și de acolo se lăsau să cadă 
drept pe mâncarea de pe scăunel. 

Speriate de terebentină, furnicile nu și-au pierdut 
curajul. Și au găsit alt drum, ce-i drept mai lung 
şi mai periculos, dar de mâncare nu s'au lăsat. 


= = CURIOZITAȚI 


“în amalgamul de popoare din 


CEI MAI CURAŢI OAMENI 


Un învăţat englez a făcut anul acesta un studiu 
asupra cantităților de săpun care se consumă în 
Europa. 

Iată la ce rezultate a ajuns el. Danemarca este 
ţara în care se consumă cel mai mult săpun din 
lume și anume 682 de grame pe an de fiecare lo- 
cuitor. In schimb Franţa nu consumă decât 368 de 
grame de fiecare locuitor — cu toate că ea fabrică 
cea mai mare cantitate. 

In ceeace privește săpunul de rufe pentru cu- 
rățenia omului și a casei, cercetarea englezului a 
stabilit că în Olanda fiecare locuitor întrebuințează 
14 kgr. de săpun pe an. După Olanda vin în ordine 
Danemarca, Belgia, Franţa, Anglia și Germania. 

Invăţatul englez a mai constatat că în ţările cu 
cea mai mare consumație de săpun, mortalitatea 
este mult mai mică decât în celelalte ţări. 


UN ARBORE URIAŞ 


Un arbore sycomor uriaș din Albania, poate 
umbri sub frunzișul său 5 mii de metri pătraţi (un 
pogon de pământ), iar rădăcinile sale se întind 
până la depărtarea de 500 de metri departare dela 
trunchi. Ii ai 


Ema | 
i DI > 


INDIA IN AMERICA ? 


Când Columb , în 1492, plecă să caute drumul 
pe mare spre India, el găsi America. El numi insu- 
lele așezate înaintea continentului, India de Vest — 
deoarece el credea că a acostat în India — și acest 
nume grupul de insule l-a păstrat până astăzi. In 
unele din insulele acestea — în special în Trinidad 
— s'au infiltrat actualmente emigranţi indieni au- 
tentici, cari găsesc acolo aceiaș climă ca și în patrie, 
făcut o legătură puternică între cele două Indii, 
despărțite prin multe mii de kilometrii. 

E vorba de colonii mici dar totuși remarcabile, 
deoarece aceste infiltrări ale naționalităților străine 
insulele  Americei 
Centrale și-au păstrat particularitățile  rassiale și 
culturale. 

In Trinidad se întâlnesc rassele din toată lumea. 
Inaintea unei prăvălii chineze staționează un auto- 
mobil nord-american iar pe trotuar trece o indiană 
cu tradiționalul văl pe obraz iar în urma ei merg 
doi negri îmbrăcaţi în haine, europene. 

In piaţă, o negreasă bătrână vinde fructe unor 
indiene împodobite cu giuvaeuri de argint de cari 
nu se despart niciodată. Deși așa de împodobite, ele 
umblă cu picioarele goale ca femeile din patria lor. 

Pe câmp, un indian își mână boii la pășune. Sunt 
boi mari, frumoși, cu coarnele mari, răsucite, niște 
animale mândre, așa cum numai pe țărmul Gangelui 
se găsesc. 

Desigur dacă Columb ar învia, n'ar mai ezita să 
creadă că de astădată a descoperit chiar o nouă. 
Indie. 


„ E 


- Inchir 


fost odată un moșneag şı o babă. Oamenii 
şi fericirea aci pe pământ. Dimpotrivă, cea 
umbla peste tot ca să-și găsească norocul 
aceştia aveau două fete; cea mai mare 
mai mică se ruga la bunul Dumnezeu pentru sănă- 
tatea părinţilor ei, pentru ca să le dăruiască o viață 
cât mai lungă. Nu dorea bogății pământești, ci se 
ruga lui Dumnezeu ca să poată câștiga cu lucrul ei, 
atâta cât i-ar trebui ca să trăiască. Fata aceasta 
cosea, spăla și se ducea în toate zilele la biserică. 


Tot mergând așa la biserică, fata crescu și ajunse 
să fie cea mai frumoasă din sat. In biserică nu se 
uita nici la dreapta, nici la stânga, ci ţinea privirile 
îndreptate spre sfântul altar, rugându-se într'una. 

Un boer, om tânăr şi chipeș, avea de asemenea 
obiceiul să se ducă la biserică. Tânărul acesta văzu 
cât de cuminte și cât de curată este fata cea fru- 
moasă, cu toate că n'avea pe dânsa decât haine 
dintr'o stofă veche și ponosită. Mai văzu cât de 
mult își iubește părinţii și cum le duce de grije. 
Intr'un cuvânt, îi plăcu așa de mult, că se luă după 


dânsa urmărind-o până la casa ei. Intră în casă și 


o ceru de nevastă dela părinți. Aceştia îi ziseră: 
„Dar dacă ţi-o dăm, cine va mai purta grije de noi? 
Fata aceasta ne îngrijește și ne hrăneşte cu lucrul 
ei, pe noi cari suntem bătrâni și săraci“. 

Boierul le răspunse zicând: 

— Dacă mi-o daţi de nevastă, vă iau şi pe voi 
să staţi împreună cu mine și cu dânsa. 

Părinţii fetei nu se mai împotriviră, făcură chiar 
atunci logodna și rămaseră înţeleşi ca tânărul boer 
să vie după câteva zile cu neamurile și cu nuntașii 
săi să-și ia nevasta. 

Sosi şi ziua aceea și atât pentru mireasă cât şi 
pentru părinţii ei, mirele aduse două trăsuri aurite 
și trase fiecare de patru cai, albi ca zăpada. 

Nu mult după plecarea lor, se întoarse acasă și 
sora cea mare, care până atunci umblase prin lume 
în căutarea de noroc și bogății. Văzând că nu e 
nimeni acasă, întrebă pe vecini, cari povestiră de 
norocul ce a dat peste soră-sa mai mică, spunându-i 
că a fost cerută în căsătorie de un boer tânăr și 
bogat și că chiar în ziua aceea au plecat cu toţii la 
moșia boerului ca să facă acolo nunta. La auzul 
acestor vești, sora cea mare să crape de necaz şi 
mai multe nu. Vecinii însă îi spuseră că ar putea 
pleca și ea şi că ar sosi la vreme ca să ia parte la 
nuntă. Ba, îi mai spuseră că mirele a și întrebat 
de dânsa și că ar fi foarte bucuros s'o vadă şi s'o 
cunoască. Ea, însă, nu vru să meargă la nuntă ci se 
hotărî să plece din nou în lumea largă, cercetând 
de data aceasta numai mânăstiri şi locuri sfinte şi 
împărțind pomeni și ajutoare. pe la săraci. 

Căci își zicea în gândul său: „Dacă soră-mea, 
care n'a făcut altceva decât a îngrijit de casă și de 
părinţi, a avut un noroc așa de mare, norocul meu 
trebue să fie mult mai mare dacă umblu pe la 
mă închin la sfintele E iunie) ajut pe cei 


ină sloarea 


vreme at tdok averea. | 


TRI, vi ză alice 7-2 ia 2 


Umblând ea aşa prin țări îndepărtate, în 
noapte i-se înfățișă un om care părea a fi un îngei A 
din cer și îi vorbi în felul următor : „De ce nu « gti 
mulțumită de parcea ce ţi-a hărăzit-o Dumnezeu ? ii 


Află că în locul fericirii de pe pământ, Dumn e- 
zeu ţi-a dăruit în raiul său ceva de un preț mul 
mai mare și anume ţi-a dăruit un colț de raiu, mare 
cât un bob de mazăre. A 

— Ce să fac eu cu locșorul acela în care nu pot 
pune măcar degetul meu mic — strigă ea nemulțu- 
mită de darul lui Dumnezeu”. Dar în aceeaș clipă 
îngerul pieri și se făcu nevăzut. Amărâtă şi mâh 
nită, ea își văzu mai departe de drum și se abătu 
o cârciumă ca să poposească acolo o noapte. Câr 
marul care o cunoștea mai de mult, o întrebă de c 
e așa de tristă, iar ea îi povesti întâmplarea cu înge 
rul, spunând că Dumnezeu îi dă prea puţin față 
toate faptele ei bune pe cari le făcuse şi față de - 
ceiace pătimise. 


E 


adică aproape nimica toată ?” 


Cârciumarul însă căută să o aducă la înțelegere, p 
spunând că ce a căpătat ea nu se poate cumpăra 
nici cu grămezi de aur și că el ar fi omul cel mai fe- 
ricit, dacă ar ști că va avea parte în cer de un L 
şor măcar pe jumătate cât al ei. „Sunt încredințat 
adăogă el, că am încăpea și eu şi toţi ai casei.” 

Dar ea îi spunea mereu că nu e mulţumită şi că a: 
supără auzind pe cârciumar că vorbeşte în felul 
cesta. Atunci cârciumarul îi zise : „N’ai vrea să f 
cem un schimb ? Tu să-mi dai partea ta din cer, 
eu îți dau toată averea mea ce am agonisit dag 
astăzi. 

— Vrei să-ţi râzi de mine ? îi răspunse fata. 

— Nici gând de așa ceva, i se împotrivi câr 
marul, îți vorbesc cum nu se poate mai serios. U 
dacă vrei chemăn numai decât pe judecător să : 
facă hârtiile în regulă.” 

Văzând că de rândul acesta cârciumarul nu ăi 
mește, fata se grăbi să primească cu plăcere. . $ 
chemat judecătorul care făcu hârtiile prin care câr ză 
ciumarul dădu fetei casa și tot avutul său, iar fata 
îi lădea cârciumarului locşorul său din raiu, care cât + 
un bob de mazăre. 


PS 
e 


a 
V 


şit s'a ales aci pe pământ cu o avere ae după 
cera umbla de atâţia ani de zile. „AA A 


Dar nici cârciumarul nu era așa de prost cum 


cer. Deaceia văzând că fata e Pt et de buni 
pământeşti, a fost foarte mulțumit să poată da tot 
are căpâtând în schim locşorul din rai. e 


cându-și vremea în rugăciuni şi porki 
„Cât despre fată, ea rămase la piani rN se : 


pai pere i 


pii ce-i avea și cu nevastă-sa muriră după trei ani 
de o moarte senină și liniștită. 

După moarte se duseră cu toţii drept la locșorul 
din rai unde încăpură bine, mai rămânând loc și 
pentru alţii. Cârciumarul i se arătă fetei în vis mul- 
țumindu-i că acum el cu copiii și nevasta trăesc fe- 
riciţi cu toţii. Atâta spuse el şi se făcu nevăzut. 

Din noaptea aceea fata era mereu liniștită şi tur- 
burată gândindu-se că pe lumea cealaltă ea va mer- 
ge în iad în loc de rai, unde își avea asigurat colţi- 
şorul ei. Căzu bolnavă, în curând muri de amar și 
necaz, iar locuitorii satului îi pregătiră o înmormân- 
tare frumoasă. Insă din nenorocire pentru dânsa pă- 
mântul nu voia s'o primească. Oamenii se mirau și 
nu puteau înţelege întru ce a păcătuit așa de greu, 


E MUNCA FACE 


Când ram copil, venea din când în când pela 
noi un prieten de al tatei care ne spunea povești şi 
ne învăţa tot felul de jocuri frumoase. 

Intr'o zi părinţii meu invitaseră la masă pe acest 
prieten și cum ni se servise mere, el ne zise: 

„Fiţi cuminţi, copii, căci am să vă arăt ceva fru- 
mos. Uite: iau sămânța aceasta de măr, o taiu în 
două cu cuțitul, îi scot miezul alb şi întrebuinţez 
cojile. 

è Iau o jumătate, îi taiu pe marginea de sus două 
colțuri, apoi o așez pe masă. In părți îi pun patru 
bucățele tăiate din cealalată jumătate, iar jos îi pun 
o bucăţică subțire şi lungă. Ce am format acum ? ne 
întrebă.” 

— Eu am descoperit, zise fratele meu cel mare, 
e un şoricel. Cele două colțuri de sus, înseamnă ure- 

-~ chile, cele patru bucățele de pe laturi sunt picioa- 

rele, iar bucăţica lungă și subţire de jos, e coada. 

Atunci tata ne zise : „Eu pot să fac ceva mai fru- 
mos. Pot să fac așa, ca din această sămânță să iasă 
coșuri de mere, la fel cu cele de pe masă.’ 

„Noi copiii am rămas foarte miraţi, și nu ne venea 

să credem că s'ar putea întâmpla o minune ca a- 

ceasta. 

Tata spuse să i se aducă o oală pentru flori, plină 
cu pământ negru și gras, înfipse sămânţa în el şi 
zise : 

„De aici va ieși un copăcel, care când va ajunge 
-~ copac mare, va rodi și ne va da mere.” 

` „Dar trebue să treacă mulţi ani până să culegem 
mere”, zise mama. 

„Desigur, răspunse tata, căci dacă sar întâmpla 
aceasta într'o oră, ar fi o minune, care ar răscoli 
lumea. Dar chiar dacă trebue să aștepți ani de zile, 
„până când din sămânță crește un copac, şi aceasta 

este tot o minune a bunului Dumnezeu.” 

Apoi el aşeză oala pe fereastră în bătaia soare- 

„lui şi ne dete în grijă să îi udăm pământul din când 

„în când. 

După câtva timp apărură frunzuliţe care se pre- 
făcună într'un copăcel. 
= Tata sădi copăcelul în grădină, și după câţiva ani 
„se făcu un copac mare, înflorit și făcu trei mere, și 
À po! din ce în ce mai multe. 


w 


nae tanari i AE oa TRUE PRI “aaa 
Lu! 
4 sd ` 


WH 


a Za a ua stea IE za p 


PEE E 


mai ales că ştiau că ani de zi i le la rând ea n 
mânăstirile și împărțise ajutoare la săraci şi ne- 


voiași. Ang 

Când încercară să o pună din nou în pământ, iar 
preoții rosteau asupra trupului ei rugăciunile de 
iertare, moarta dete un țipăt şi zise că i se cuvine 
ceeace se întâmplă cu dânsa, fiindcă ea disprețuise 
bunurile cereşti şi ceruse dela Dumnezeu bunuri pă- 
mântești. Acum ea se va chinui în vecii vecilor în 
focul iadului, pe când cârciumarul şi cu ai săi, se 
vor bucuraa de locșorul ei din rai. 

Insfârşit după ce s'au citit mai multe rugăciuni și 


trupul ei a fost stropit cu apă sfințită, mormântul 
s'a îndurat s'o primească pe nenorocita de fată. 


MINUNI 


Noi copiii ne miram cum florice cele albe și mi- 
rositoare se prefac în fructe roșii și gustoase. 

După ce ne-am făcut mari, ziceam: 

„A face şoricei din seminţe de măr, e un joc co- 
pilăresc, care azi nu ne mai face nici o bucurie, dar . 
dar ceeace a făcut tata ne va bucura o viață în- 
treagă.” 

Tata ne răspunse : „Eu n'am făcut nimic. Un om 
nu poate face așa minuni. Dacă dintr'o sămânță 
mică a ieșit un copac așa de roditor, trebue să-i 
mulțumim lui Dumnezeu. 

Fără ajutorul lui nimic nu se face. 

De aceia datoria noastră este să observă natura, 
să-i cercetăm puterile ascunse şi să le întrebuințăm 
pentru binele și fericirea noastră. 

Când suntem harnici și hotărîţi, Dumnezeu ne 
ajută să ducem totul la bun sfârșit.” 


CAISE CREEK 
ARICIUL 


Intr'o pădure mare și deasă, sub un pom înalt, 
stătea ghemuit un ariciu, care nu avea nici un cu- 
noscut și nici un prieten. Nici o ființă nu venea la 
dânsul și nici el nu mergea la cineva. Așa în sin- 
gurătate își petrecea ariciul toată vremea. 

Intr'o zi, îi s'a strâns şi lui inima să stea singur 
ca un cuc. Dorea, biet de el, să aibă prieteni cu 
cari să se plimbe. lată că zări un iepuraș, care 
sărea în pădure. Ariciul l’a chemat: „lepurașule 
bun, iepurașule frumos, vino încoace să ne jucăm 
împreună. 

— Nu, nu vreau să mă joc cu tine, ești acoperit 
cu ghimpi ascuțiți, și mi-e frică“. 

Așa i-a răspuns iepurașul și şi-a văzut de drum. 

Iată că pe acolo alerga o veveriță. Ariciul a che- 
mat-o zicându-i: ,,Veveriță dragă, veveriță fru- 
moasă, vino aci să ne'mprietenim. 

— Nu, i-a răspuns veverița, caută-ţi alte prie- 
tene, mie îmi este frică de ghimpii tăi ascuţiţi“. 

Când ariciul a observat că toată lumea fuge de 
el, s'a supărat așa de tare, încât s'a ghemuit ca o 
minge, zăcând sub pom singur, singurel. 


5E oile: cu toţii la npani ce-i cădem în genunchi 


O POTRIVIRE DE NUME 


rau odată, e mult de atunci, doi fraţi cari ră- 

măseseră de mici, lipsiți de sprijinul părin- 

ților. De când le murise mama și tata, ni- 

meni nu se îndrepta spre ei cu vreun ajutor. 
Sărăcia îi îndrăgise așa de mult, încât își făcuse 
culcuș în biata lor căsuţă. 

Intr'o noapte, cei doi frați simțeau că nu pot în- 
chide ochii și că nu se lipește somnul de dânșii. 
Foamea şi frigul îi chinuiau. Din pricina aceasta, 
un gând nu tocmai bun le trecu prin minte: să 
meargă la un vecin, foarte bogat, carea avea grădina 
plină cu varză şi alte zarzavaturi, iar staulul plin 
cu oi. 

Zis şi făcut. 

Unul își luă la supțioară un sac, celălalt un cu- 
țit şi o porniră prin întunericul de  nepătruns al 
nopţii. Primul intră fără nici o teamă în grădină, şi 
cât ai clipi din ochi, umplu sacul cu varză. Cel de 
al doilea se îndreptă spre staulul cu oi. Deschise 
poarta. Grăbit își plimba mâinile pe spinarea oiţelor 
pentru a găsi pe cea mai grasă. 

Dar ce să vedeţi ? 

In timpul acesta, cei din casă nu adormiseră încă. 

Și când stăpânul casei auzi scârțâitul porţii dela 
staul, întrebă pe fiul său : „Ai închis bine poarta ? 
Mergi puţin în curte și strigă câinele !” 

Băiatul ascultă zisele tatălui său. Ieși în curte şi 
în liniştea nopţii strigă încet : „Donar” ! 

Aşa se numea câinele. Dar Donar nu era acasă. 
O tulise în tovărășia alor câini pe străzile orașului. 

La auzul acestui nume ,„,Donar”, băiatul care 
pătrunsese în staulul oilor răspunse : „Da, da. Sunt 
aici.’ 

Aşa se numea și el ,„Donar”. 
ciudată de nume. 

Băiatul bogatului n’a putut să vadă din pricina 
întunericului, cine i-a răspuns. Mirat şi tremurând 
de spaimă se întoarse în odae și spuse tatălui său: 

„Inchipuește-ţi, tată, Donar vorbește. 

— Cine, Donar, câinele nostru ? 

— Da, tată, Donar câinele nostru vorbește. Dacă 
nu-ți vine a crede, mergi în curte și-l strigă.” 

Bogatul așa făcu. Merse în curte și-l strigă: Do- 
nar.” 

Micul hoț răspunse : 


Era doar o potrivire 


„Ei, da. Aici sunt.” 


ntr'un sat, căruia i-am uitat numele, locuiau 
alături unul de altul, trei oameni, tustrei săraci 
lipiţi. 

Doi dintr'înșii se plângeau toată ziua de să- 
răcia lor și murmurau împotriva lui Dumnezeu că 
nu le vine într'ajutor. 

Al treilea însă și anume cel care avea casa la 
mijloc, era un om cu frica de Dumnezeu şi din gura 
căruia nu eşia nici un cuvânt de nemulțumire. 

Intr'una din zile, ceilalți doi îi ziseră : „,Vecine, 


PPww'w'PPwpwu 


Omul cu frica de Dumnezeu 


nezeu. 


Bogatul începu să tremure şi în sinea lui își zise : W 

„Fără îndoială, în casa noastră a intrat necuratul. Fa 
Du-te, băiatule, aleargă la popă şi spune-i cele în- 
tâmplate. Mai spune-i să vină chiar acum cu tine 
aici şi să-și aducă patrafirul și căldăruşa cu apă SR 
sfințită, pentru a ne stropi curtea, casa şi a ne scăpa 
de necuratul.” a$ 

Băiatul alerga cât putea, străbătând străzile dos- 
nice ale oraşului. Pretutindeni era linişte. Nu se 
auzea decât sgomotul pașilor grăbiţi ai băiatului 
Ajunse la popă. Ii povesti cele întâmplate și îl che- 
mă să vină cu dânsul. 

Popa se mânie foc ! Cum se poate să-l scoale. din 
somn și să-i facă o asemenea supărare la o oră aşa 
de târzie ! 

Totuși, rugăminţele și groaza copilului înduple- i] 
cară pe popă. Și iată-l cu patrafirul la gât și cu căl- 
dărușa cu apă sfinţită și busuioc în mână, pornind 
spre casa bogatului, pentru a goni duhul cel rău. A 

Ajunseră în curte. In acest timp venise la staulul 
oilor, hoţul care furase varza, pentru a întâlni pe 
fratele său, care trebuia să fure o oaie. Și văzând 
că se apropie de el o umbră, aducând ceva în mână. 
— era chiar popa — crezu că e fratele său şi-i zise 
„Aduci ceva ?” 

— Da, da”, răspunse băiatul bogatului, care cre- 
dea că vorbește cu tatăl său. 

Şi hoțul cu varza neștiind cu cine vorbeşte, zise 
mai departe : 

„Dă-mi mie prada ta. Cuţitul taie foarte bine. 
Ştii că l-am luat chiar ieri dela ascuţit. Cât numeri 
doi, îi voiu tăia gâtul.” 

Auzind aceste cuvinte, popa rămase încremenit. 
De spaimă, dădu drumul jos căldărușii cu apă sfin- 
țită și o luă la fugă, împiedicându-se în sfântul pa- 
trafir, care i se legăna la gât în toate părțile. Bietul 
popă a crezut că niște răufăcători au voit să-l omoare. 
Pe cât de mirat și înspăimântat a fost popa, pe atât 
de nedumerit a fost și hoţul, care nu știa ce să mai 
creadă, unde se găsește și ce să facă. EF 

Cei doi frați s'au întâlnit acasă, fiecare aducân- E 
du-și prada. N 

Și-au povestit cele întâmplate și au râs, au râs 
cu poftă, ei, care nu mai râseseră de multă vreme. 


LRA 


r 
TE OANE E 


şi să ne rugăm să ne dea câte o pungă de galbeni, 
ca să avem și noi cu ce trăi pe pământ”. E 


„Vecinul le răspunse zicând : 


dela Dumnezeu sfântul. a 
Când văzură că nu e chip să-l înduplece, ei îi z 
seră din nou : „Dacă nu vrei să vii, ca să-i ceri îm- 
păratului bani, vino cel puţin ca sluga noastră ; te 
vom plăti cu ziua. = za 
— Așa viu”, răspunse omul cu frica de Dum- 


203 si zl = = K se . iá ne 


| = Porniră tustrei la drum, luând fiecare câte o pat, ca să nu-i strice nevestei sale somnul și eşi din 


A Ca ka $ = 
En > sei N 
Pg Y 


-~ traistă cu merinde. Insă vecinul, care fusese tocmit „odaie, ca să afle de unde venise strigătul acesta. 


„ca slugă purta și traista celorlalți doi. 

i Când sosiră la împăratul, aceştia doi îi povestiră 
= Cu lacrimile în ochi cât sunt ei de săraci şi se ru- 
= gară ca să fie miluiți cu ceva ajutor. 
= [mpăratul le zise: „Vă dau bani, ca să vă ajungă 
= pentru câte zile aveți de trăit, dar unde o să-i 

puneţi ? 

= — In traistă”, se grăbiră să răspundă cei doi ve- 

cini, arătând traistele mari ca doi saci. 

„ Impăratul le umplu traistele cu galbeni, apoi se 
“întoarse spre cel de al treilea şi îi zise : „Unde ţi-e 
„traista, ca să ţi-o umplu și ţie cu galbeni de aur? 
= — Eu unul nu cer şi nu primesc nici o pomană de 
- la oameni, ci aştept totul dela Dumnezeu”, răspunse 
omul cu blândeţe, dar și cu hotărîre. 
= După ce tustrei plecară, împăratul, gândindu-se la 
„cele spuse de omul cu frica de Dumnezeu, se mânie 
„tare şi porunci unui oștean să se ia după cei trei 

„drumeţi şi să reteze capul drumeţului, pe care îl 
„va vedea că merge fără traistă în spinare. 
= Oşteanul porni glonţ, ca să îndeplinească porunca 
~- împăratului. Insă, ce se întâmplă ? Obosit de greu- 
„tatea traistei, unul din cei doi vecini dete omului, 

tocmit ca slugă, să-i poarte el traista. Oșteanul, 
„care nici nu-i văzuse măcar cum sunt la față, se 

reteză capul. 

Ceilalţi doi n'avură încotr'o, ci îl înmormântară 
la rădăcina unui arbore, iar ei își văzură mai de- 
parte de drum. 

„_ Tot mergând așa, ajunseră la un râu, care se um- 
= flase din pricina ploaiei. Omul cu frica lui Dumne- 
l zeu îi zise celuilalt: „Să aşteptăm până diseară, 

„ca să mai scadă apa rîului”. 

= Vecinul său nu vru să-l asculte, ci încercă să 
„treacă înnot. Dar fu luat de apă și se înnecă, așa că 

acum nu rămase în viață decât săracul, care fusese 

„tocmit ca slugă. Acesta aşteptă până seara și trecu 
= în partea cealaltă a rîului. Intinse apoi băţul și is- 
= buti să scoată din apă și traista cu galbeni, care se 
=~ dusese la fund. 
i: j In chipul acesta el, care nu ceruse nimic împăra- 
„tului, era acum stăpân pe două traiste pline cu gal- 
= beni. Decât, fiind grele, nu le putea duce acasă pe 
2 „ amândouă odată. 

= Spre norocul lui, tocmai atunci trecu pe acolo un 
Să călăreț. Omul îi cumpără calul, puse pe cal cele 
„două traiste cu galbeni, sări și el în șea și o porni 
„acasă în goana mare. 
= Ajuns acasă, îi zise nevestei sale: „„Nevasto, să 
„ştii vă acum suntem oameni bogaţi, dar strânge-ţi 
„iute lucrurile, fiindcă ne mutăm chiar astăzi în ce- 
„tatea de scaun a împăratului.” 
= Aşa și făcură, dar până acolo fiind drumul cam 

„lung, sosiră după ce se înoptase. Bătură la poarta 
„unui han, dar hangiul le zise, fără să le deschidă: 

„Nu vă primesc, fiindcă hanul meu e bântuit de du- 
„hurile rele. Toţi câţi vin să doarmă aci la noapte, a 

„doua zi sunt găsiți morţi. 
= — Nu mi-e frică de duhurile rele, răspunse omul, 

„când știu că Dumnezeu e cu mine.” 

„_ Hangiul le deschise şi le dădu odaie. Se culcară, 

„dar pe la miezul nopții omul auzi un strigăt, de care 

ună și se zgudui toată c din 


z 
: 


Dă rL ATT Ta CINE 


e 


Insă, abia făcuse câțiva paşi, că un harap, o na- 
milă de om negru ca tăciunele şi groaznic la vedere 
îi aținu drumul și-i zise: „Pe tine te căutam de 
atâta amar de vreme. Vino cu mine!” 

Vrând, nevrând, bietul om se luă după harap, 
care îl duse departe de oraș până la o colibă înaintea 
căreia era o piatră de marmoră. Harapul ridică 
să dea la o parte piatra de marmoră și apoi urmat 
de omul cu frica de Dumnezeu, se coborîră amân- 
doi, până ce ajunseră la o încăpere în care erau - 
înșirate o mulţime de oale toate pline cu galbeni. 

„Toţi galbenii aceștia, zise harapul, sunt ai tăi, 
însă caută să-i întrebuinţezi așa cum este mai bine.” 

După aceasta eșiră amândoi din încăperea de sub 
pământ, harapul pieri şi se făcu nevăzut, iar omul 
nostru se întoarse la han, unde se culcă din nou şi 
dormi până a doua zi. 

In dimineaţa următoare nespusă fu mirarea han- 
giului, văzând că cei doi drumeţi sunt în odaie 
ceiace se întâmpla pentru prima oară. „Vrei să-ţi 
vând hanul ?” îi zise el omului cu frica de Dum- 
nezeu. 

Omul îl cumpără, îl dărâmă până la pământ, 
după aceea zidi o nouă clădire, făcând deoparte bru- 
tărie iar de partea cealaltă o ospătărie. 

Dădu apoi peste tot de veste că la dânsul pot 
veni toţi săracii să mănânce şi să se adăpostească, 
fără să aibă ceva de plătit. 

Vestea despre acest binefăcător, ajunse până la 
urechea împăratului, care, chemând pe marele său 
sfetnic, îi zise : „Haidem să mergem să-l vedem și 
noi pe omul, care face săracilor atâta bine.” 

Când au sosit acolo, împăratul l-a întrebat : „Cum 
se face că ești așa de bogat? 

— Din pricina Măriei Tale” îi răspunse omul și-i 
povesti de-a fir a păr tot ce se întâmplase. 

„Ai avut dreptate, îi întoarse împăratul „vorba, 
când ai spus că aștepți totul dela Dumnezeu și nimic 
dela oameni. Dumnezeu te-a răsplătit, iar tu dove- 
deşti cu faptele tale frumoase că ești vrednic de 
răsplată. Mergi înainte pe drumul acesta, căci el îţi 
asigură fericirea.” 

Din ziua aceea împăratul a căpătat multă priete- 
nie pentru omul cu frica de Dumnezeu și îl chema 
deseori la palat, ca să se sfătuiască cu dânsul. 


BUCAȚI ALESE DIN MARII SCRIITORI STREINI 


Ființa cea mai minunată 


Să vorbim acum de pruncul cel mai minunat. 
Când e în vârstă mică, nu știe să-și ducă singur 
de grije. Nu știe să-și facă o casă în care să lo- 
cuiască. 

Toate aceste lucruri le fac pentru dânsul părinţii 
săi. El nu ştie să sboare, să înnoate sau să alerge. 
Nici nu ştie să umble, mai înainte de a.fi învățat 
dela alţii. 

Nu e nevoe să vă spun despre ce fel de prunc 
este vorba, căci îl ghiciţi și-l știți singuri. Se poate 
că aveţi chiar unul în casa voastră și știți că, cres- 
când, într'o zi va deveni om. Nu prin ceeace ştie 
să facă acum pruncul acesta este ființa cea mai 
minunată. Ceeace este de mirat la dânsul, e faptul 
că e capabil să înveţe să facă o mulțime de lucruri. 


O poveste adevărată 


Un om sărac se duse la un om bogat și-i ceru de 
pomană. Cel bogat nu-i dete nimic și-i zise: „Pleacă 
de aici !“. 

Săracul însă nu plecă. Atunci bogătașul se supără, 
luă o piatră și asvârli cu ea în omul cel sărac. Ace- 
sta o luă de jos, o puse în buzunar și își zise: „Am 
să păstrez această piatră, până ce voiu avea prilejul 
să arunc într'însul'“. 

Un astfel de prilej se ivi în curând. Omul bogat 
săvârşise o faptă rea. I s'a luat toată averea şi a 
fost pus la închisoare. Omul sărac se apropie de 


SĂ 
PTN, 


Doi pescari din Mortagne (Franța), Norbert Bert- 
telot și fiul său, plecați la pescuit într'o mică barcă, 
au isbutit să prindă o ştiucă măsurând 3 m. și 40 
cm. care cântărea 245 kilograme. O asemenea pradă 
nu mai fusese făcută de vreo cincizeci de ani. 


* 


Untura de pește va fi înlocuită cu uleiul de re- 
chin. S'a văzut că dela un singur rechin se pot 
scoate între 400 și 1200 litri de ulei și acest ulei 
cuprinde de douăzeci de ori mai multe vitamine 
(substanţe hrănitoare) decât untura de peşte folo- 
sită până acum. La Universitatea din California s'a 
dovedit că uleiul de rechin ajută foarte mult cre- 
șterea copiilor și-i vindecă de multe boli. 


* 


In insulele Haway din Oceanul Pacific se găsesc 
foarte mulți vulcani. Cu toate că cea mai mare 
parte sunt stinși, totuşi câmpiile cultivate sunt 


pustiite aproape în fiecare an din pricina erupțiilor. 
Statele-Unite, cari stăpânesc această insulă, trimit 
regulat avioane din cari se aruncă sămânță pentru - 
a semăna şi împăduri locurile pustiite. Aceste în- 

cercări au reuşit A; semănatul a avion a prins 


CDU DA PEUNILI 


ilé s je avete. numele și adresa. 


dânsul, scoase piatra din buzunar și se pregăti să 
i-o arunce. Insă, după ce se gândi puţin, asvârli 
piatra jos și zise: 

„Văd că în zadar am purtat-o până acum. Pe 
când omul acesta era puternic și bogat, mă temeam 
de dânsul; acum însă îl plâng și-l compătimesc“. 


A gândi şi a lucra 


Să nu ne fie teamă de a avea un ideal prea mare, 
pentru ca să poată fi aplicat în viaţă. Să nu uităm 
că e nevoe de un fluviu de bunăvoință, pentru a 
pune în mişcare cel mai mic act de dreptate sau de 
dragoste. Trebue ca ideile noastre să fie de zece ori 
superioare purtărei noastre, pentru ca purtarea 


noastră să fie onestă. Trebue să vorbim nespus de. 


mult binele, pentru ca să ne ferim puţin de rău. 
Nici o putere în lumea aceasta nu suferă pierderi 


mai mari decât ideia, care se coboară în existenţa 


de toate zilele. Deaceea, trebue să fim eroici în 
ideile noastre, pentru ca să putem fi buni sau cel 
mult neatârnători în actele noastre. 


S 
AN, 


Animalele cari pot să trăiască și doi ani în şir 
fără să atingă mâncarea, sunt șerpii. Un câine San- 
Bernard a răbdat 65 de zile fără să mănânce nimic. 
Dar nu toți câinii și nici toate animalele pot răbda 
atâta. Calul moare după 20 de zile, iepurele de casă 
după 12 zile, șoarecele după 2 zile, iar păsărelele 
după o zi. Aveţi dar grijă de ele şi dați-le de 
mâncare. 


* 
“Cei dintâi oameni cari au inventat potcoavele la 


cai au fost romanii. Catârii împăratului Nerone erau 
potcoviţi cu potcoave de argint, iar acei ai Popeei, 


soția lui, cu potcoave de aur. Cel dintâi cal poteovit 


în Franţa, a fost al lui Childeric, — în anul 481, 


iar în Anglia potcovirea cailor a început mai târziu 


de către Wilhelm Cuceritorul. 


* 


Un gravor răbdător din Clerkenwell a gravat tot 


alfabetul pe gămălia unui ac. Și totuși a mai oag, 


iR 


Spi Aii ai a r A N : : n 
A a 087 O a A a a AAS 


lbert nu-şi mai încăpea în piele. Și avea dece 
tânărul îndrăsneţ ! De câte-va zile se găsea el 
studiosul și sârguitorul băiat, în plină libertate 
şi aventură pe ea necultivat al tropicelor, 
Etarte de amfiteatre de cărți, de teme și examene. Ce 
frumusețe, şi ce plăcere pentru un băiat puternic şi ager 
„de şaisprezece ani, să petreci câteva săptămâni de va- 
„canţă întrun mic „camping“ pe marginea râului Alguaya, 
în mijlocul unor vegetaţii fantastice, în mijlocul pădurei 
Piei mai mari din lume ! 
Şi culmea fericirei în acea dimineață, tatăl său îi per- 
mise să-l întovărăşească la vânătoare, vânătoare ce se 
făcea în susul fluviului. 
Era mândru de q avea o carabină nouă nouță și o 
k mulțime de cartușe. Albert se sui primul în uşuoara 
_ „pirogă“ făcută din scoarță de copac și luă loc la proră. 
z2 EI urmă Aguardiente, bătrânul rudio fidel, puternic ca 
un brad încă şi care vâslea ca un campion. 
e, La pupă se așeză ultimul domnul Lobianco, — tatăl 
„tânărului, — un îndemânatic și foarte dibaci comerciant 

“din Siracusa, de multă vreme emigrat la Goyaz, orașul 
„înflorit al Statului brazilian. 
„La un semn al stăpânului, indigenul, luă în mână 
| pagaia şi începu să vâsleze în susul apei. 

„Pe când navigau, dese ori vedeau eșind din desişuri 
„ca să se adape — animale mari și mici, periculoase sau 
blânde. 
~ Cu un surâs indulgent, comerciantul lăsa acele ţinte 
„vii BD său ; fiului său prim, născut şi mult iubit. De 


` La lovitura acestei mari reptile, slaba pirogă se sfărâmă. 


__ ER 
B- RIMA VAI 


Luă pușca | 


mici. Cu toate acestea şi cu toată greutatea de a lovi din 
fugă, vânătorul începător reuşi să lovească un mare 
Carbilengo : un fel de porc, nedomesticit și care se în- 1 
tâlneşte adeseori în America Meridională. Animalul |. 
sângerând rămase nemişcat pe malul fluviului. í 

— Bravo, Alberto ! strigă domnul Lobianco. Cu toate 
că nu-i prea frumos acest animal, el ne va procura o 
friptură foarte gustoasă. 

Aguardiente împinse piroga spre mal sub arcadele 
monumentale ale trunchiurilor gigantice. 

Și iată, pe neașteptate se scoboară jos din arbore unde 
se ţinea cu coada lui cu care se agățase de o creacă, un 
șarpe măsliniu de culoare, lung de vre-o zece metri. Era 
un anaconda, șarpele cel mai mare din America. Capul 
monstrului se legăna deasupra bărcii. | 

Alberto deveni palid ca ceara. Indianul urlă de | 
spaimă. < 

Ca un fulger comerciantul ridică arma și trase un 
foc. Cei trei oameni fură împroşcați cu sângele șarpelui, 
căruia glonțul bine tras îi spulberase capul. 

Pe când se sbătea în spasmele agoniei, lungul eunectes 
marinus, ast-fel îl numesc naturaliștii, căzu jos în barcă. 


RO P teare |———— 


n Aa 


pr 


A Es 


NAT 


i Za 
OARE, 


h 


C 
n Drm `~ 
—— AT 
T i a 
— — 


4 trase un foc 

las Călătorii se găsiră în apă, mare în acel loc de câți-va 

` metri. Niciunul din cei trei nu era bun înotător. 

JA — Alberto fiul meu! strigă Lobianco incapabil să 

= vină cât de puţin în ajutorul fiului său iubit. 

4 Incurcat de hainele sale comerciantul se duse la fund, 

~ bând apă fără să vrea, şi reapărând din nou. Zbătându-se 

| reuşise să se apuce de o bucată din barcă. Nu. Nu ar fi 
fost îndeajuns ca să-l ţină la suprafaţă, dar îl ajută 

Aguardiente, ceva mai bun înotător. Dar apa repede îi 

luă la vale. Ei merseră mai mult de un chilometru până 

să dea de fundul nămolos al fluviului. 

La rândul său Lobianco fiul ajutat de servitorul său 
reuși să ajungă la mal. 
| — In fine ! Bine că am scăpat ! zise ajungând pe pă- 
mântul uscat. 
| O teribilă întrebare însă chinuia inima sărmanului 
» tată: — Ce s'a petrecut cu Alberto? 
| Și sărmanul începu să alerge în susul fluviului, spre 
locul unde se petrecuse catastrofa. 

Desișul, lianele, ghimpii de tot felul îi întârziau dru- 
mul, totuși plin de noroi, de sânge el alerga chemând 
din când în când: Alberto! Alberto! 

Aguardiente ar fi vrut să-i deschidă drumul. Insă 


NAAAAAAAAAAAAAAAAMAAARMAAAAAAA 


deabia reușea să-l urmeze. In fine oaneteieii i se « 0 pri. 

Ascuns de zidul de verdeață, tânărul răspunse : pă zi 0 
— Tată! Tatăl meu! oT 
Niciodată vocea băiatului lui nu i se păruse mai lină j 

toare. 


duioşie. 
Cât mi-a fost de frică Alberto! zise Lobianco. Din 
fericire ai eşit teafăr. 
Intrut fel cu totul neobişnuit tată — zise fiut său. 
Nu pricep nici acum nimic! E. 
Mă duceam la fund, când mă simţii scos în sus- cu 
lovituri zorite. Ajuns la suprafaţă, înţărcuit de o su e. 
denie de animale curioase. Acești salvatori providenţiali 
grași şi desgustători ca porcii, aveau un bot care se ter 
mina printr'o trompă. Cu acea trompă ei mă loveau di 
jos în sus ast-fel că mă țineau la suprafața apei și mă 
împinseră la mal. i 
— Aceştia au fost subarebi — spuse indianul. Su 
inteligenți şi blajini, şi ast-fel fac totdeauna cu oame 
cari sunt în pericol de înec. bae 
— Subarebi ? întrebă Alberto ! A 
— E vorba de tapirii din Motto Grosso, — preciză d-l 
Lobianco, spre a nu fi confundați cu ceilalți din alte 1 
giuni americane sau malaese. 
Aceste animale fără mijloace de atac și de RAE 
ca să scape de jaguari se scufundă în apă, unde înoată 
sau stau la fund liniștiți câtăva vreme până trece per 
colul. Turma despre care îmi vorbeşti era ascuns 
apă când am ajuns. 
— Și am deranjat-o în ascunzătoarea sa, zise tânăru A 
Cât despre povestea cu obiceiul lor de a veni în aj 
torul omului în pericol de înec — este mai degrabă 
legendă indiană — eu cred zise comerciantul că 
se apără şi reacționează ei când cine-va le strică rosturil 
lor pe fundul apei. ză 
— Imvăţaţi voştri, nu cred niciodată nimic din cee 4 
ne învață moșii şi strămoșii noștri, murmură Aguarăi 
Omul alb e un învățat. ya 
Dar când e vorba de ţara lui trebue să credeţi că Li 


-roşu știe ceva. 


zi "Ta 


răia de mult în insula Creta, o prinţesă tânără 
și așa de frumoasă, încât veneau să o vadă, 


Koai oameni din țările cele mai depărtate. 

a Pentru aceasta, zeița Venus era foarte 

Rinita, Chemă pe fiul său Eros, zeul iubirei, și-i 
zise : 

S 


Rè „Dragul meu, prințesa Psihe e numită de lumea 
SN reagă „frumoasa, dintre cele mai frumoase“. 
F tul acesta mă supără, şi mă revoltă. Du-te şi 
“aruncă într'însa una din săgețile tale otrăvitoare şi 
„fă „ca ea să îndrăgească pe cel mai urât om“. 
ros îşi luă arcul și tolba cu săgeți și plecă. Psihe 
do mea în iarba din grădina palatului. Fu zărită 
de Eros. Acesta alese săgeata cea mai ascuțită și 
îndreptând-o spre prințesă murmură : „lată, fru- 
_moaso, dintre cele mai frumoase, eu îţi voiu fi soţul 
pa: Venus se supără foc din pricina neascultării 
ui său. Și pentru a face să dispară frumoasa 
prinţesă, dădu o furtună mare în insula Creta. 
„Regele trimise să se consulte oracolul dela Delfi, 
„care a răspuns: „Acesta e un blestem dela zei. 
Sta tru a înceta furtuna, trebue ca fiica regelui, 
umoasa Psihe, să îmbrace o rochie albă de ło- 
„goană și să fie întovărășită de alai de nuntă, până 
la marginea mării, din care va eși un monstru care 
o. a lua cu el“. Regele, cu inima sfâșiată de durere, 


Cum să las pe fiica r mea în ghiarele unui mon- 
? ? Nu, nu, asta nu se poate. O voiu ascunde aşa 


ar Psihe dădu din cap, zicând: 
„Mai bine să mor eu, decât să sufere poporul 


Şi în seara următoare Psihe își îmbrăcă cea mai 
moasă rochie și după ce îmbrăţișă cu căldură pe 


colo, aşteptă pe o stâncă monstrul care avea să 
vină să o ia. 
= Sufletul i se umpluse de spaimă și se simţea 
ol tată, Eros însă urmărise pe frumoasa prințesă 
i ajungând la mare, zise Vântului numit Zefir : 
B+ „Dacă va eşi monstrul din apă, eu îl voiu omori ; 
% ână atunci du prințesa la palatul meu“ 
„In adevăr, când frumoasa Psihe se îti din ză- 
păceală și spaimă, se minună văzându-se într'un 
palat străin ; apoi o voce îi şopti: 
e găseşti în palatul soțului, pe care zeii ți l-au 
Prințesa s'a plimbat ziua toată prin grădina cu 
ri, iar când a venit seara, s'a culcat. Puțin după 
aceea, Psihe s'a deșteptat, căci soțul ei venise, şi îi 
vorbea aşa de frumos! Și tot așa, în fiecare seară, 
“so prințesei venea la palat, iar în zorii zilei 
dis) părea, fiindcă zeii nu trebuiau văzuţi de oamenii 
mu: tori. 
n sufletul prinţesei încolţise gândul de a vedea 
„la față pe soțul său. Pentru aceasta, se sculă 
într'o noapte și fără cel mai mic sgomot, aprinse 
lampa și se uită la chipul lui. O! cât era de frumos! 
Da; e prinţesei tremură şi o picătură de uleiu 
căz posna zogu Se des pii, 


„Ce ai făcut, frumoasa mea ? Nu ţi-am spus că 
nu trebue să ai o asemenea dorință ? Iată unde te-a 
dus fapta nesocotită : zeii sunt mâniați pe mine şi 
trebue să te părăsesc. Trebue să te părăsesc pentru 
totdeauna“. Și fugi zeul Eros, după ce isprăvi de 
spus acestea. 

Frumoasa prinţesă rămase singură, galbenă la 
faţă şi pe jumătate moartă. Când își aruncă privirile 
împrejur, ce să vadă ? Palatul, grădina cea cu flori, 
toate dispăruseră. In locul lor, erau numai stânci 
şi mărăcinișuri. Incepu să plângă. 

„Desigur, aceasta e numai vina mea. Mă voiu 
duce însă la mama soțului meu și îi voiu cere tot 
ajutorul. Ii voiu spune că mă voiu supune la tot 
ceeace îmi va porunci“. 

Și plecă. Ajungând la templul unde locuia Venus, 
care era mama lui Eros, frumoasa prințesă se 
aruncă în genunchi la picioarele ei: 

„Eu sunt Psihe și printr'o neascultare mi-am 
pierdut toată fericirea vieţei. Invaţă-mă ce să fac 
pentru a o recâștiga ?“. 


— Mergi şi adu-mi o cană cu apă dela fântâna 
din apropiere. Vezi că e păzită de un balaur mare“. 
Psihe plecă. Se apropie cu pași foarte înceți de 
balaur. Se așeză lângă el. Și în clipa când se crezu 
neobservată, umplu cana cu apă. Văzând zeiţa 
Venus, că prințesa a putut să împlinească această 
poruncă, îi dete alta, tot pe atât de grea. 

„Vezi tu, Psihe, pe marginea cealaltă a mării o 
- turmă cu oi? Ele au coarne așa de mari, încât de 
frica lor ştiu toţi lupii. 

Vei ști însă că lâna lor e o minune. E moale și 
strălucitoare. Ași vrea să-mi fac din ea o rochie. 
Dar nu putem prinde oile, decât pe înserat. Te vei 
duce tu ?“. 

Şi Psihe plecă. Cu mare greutate ajunse la locul 
dorit. Oile se culcaseră. Erau obosite. Alergaseră și 
se jucaseră atât de mult, încât își smulseseră mai 
toată lâna de colţurile stâncilor. Psihe strânse lâna 
şi cu aceeași greutate cu care venise, se întoarse. 
Dădu zeiţei lâna. Venus se minună, dar o puse la o 
altă încercare tot pe atât de grea cât și cele dintâiu 
două. 

„Mergi, Psihe, în hambarele mele, unde grâul e 
amestecat cu orz, cu ovăz, cu secară. Desparte toate 
acestea în patru vase“. 

Psihe se şi așeză la lucru. Ceasurile urmau unul 
după altul și obosită de atâta muncă, biata Psihe 
adrmi. Dar minune ! In zorii zilei, când Psihe s'a 
deșteptat, cerealele erau bine despărțite în cele 
patru vase. 

Văzând şi aceasta, zeița Venus trimise pe fru- 
moasa Psihe la Pluton pentru ca Proserpina să-i 
dea putinţa de a deveni nemuritoare. Căci numai 
așa, zeul Eros, fiul zeiței Venus, va putea să ia de 
soție pe Psihe. 

Și frumoasa prințesă plecă. 

Ajunse în împărăţia morţilor. Trecu cu barca 
râul Stix, care curge pe acolo. „Bătrânul barcagiu 
Caron o întrebă : : : 


< 


— Ce fanii ta car are  eşt gti i vie? i 


DD 


E 
— 


$ 


Pad 


E: 


i. 


iii A 
s a i 


Şi după ce Psihe îi spuse toată povestea, Caron 
îi arătă drumul. 

— Mergi pe cărarea dela mijloc, căci aceea care 
coboară merge în iad, iar aceea care urcă merge 
în raiu“. 

In drumul său Psihe întâlni pe furiosul câine al 
iadului, ce se numea Cerber şi care avea trei capete. 
Ea îi aruncă în trei direcţii, trei bucăţi de pâine și 
în felul acesta scăpă de el și merse mai departe. 
Intâlni pe zeiţa Proserpina. Dar aceasta cum o văzu, 
îi zise: „Frumoasă fată, tu care ești vie, ce cauţi 
în împărăția morţilor ?“. 

— Iţi cer să mă faci nemuritoare, pentruca zeița 
Venus să-mi dea ca soț pe fiul ei Eros. 

— Imi ceri un lucru foarte mare, foarte preţios ; 
dar îl meriţi, căci ţi-ai dat toată osteneala pentru 
a-l câștiga“. Și Proserpina dădu prințesei darul 
nemurirei. 

Bucuroasă, Psihe, părăsi aceste locuri și se în- 
toarse la zeița Venus. Aceasta o îndemnă să înghită 
ceeace îi pusese într'o sticluță Proserpina. Psihe se 
supuse. Deodată fu înconjurată de nori albicioși, de 
un aer strălucitor şi parfumat. 

Psihe se simţi nemuritoare. 

Se găsi apoi pe muntele Olimp, alături de soțul 
căruia întinzându-i braţele, i-a zis: 

„Am făcut tot ceeace mi sa cerut; 
înainte vom fi fericiți pentru totdeauna“. 


Păianjenul cel viteaz 


Cele ce avem să povestim aicea s'au întâmplat de 
mult, în vremuri cari s'au dus şi nu se mai întorc. 

„Şi așa, într'o vară caldă căzu o mare nenorocire 
pe capul oamenilor. Năvăliseră dintr'o dată muște 
şi alte gângănii, cari le sugeau oamenilor sângele. 
Dar tot atunci se ivi și păiajenul cel viteaz care 
începu să-și toarcă pânza şi să-și întindă firele peste 
tot pe unde se învârteau muștele și gângăniile. 

In chipul acesta musca, făptura care își vâra nasul 
pretutindeni, dădu orbește în pânza păianjenului și 
rămase prinsă. Păianjenul puse mâna pe ea şi se 
pregătea s'o sugrume. 

Musca, însă, ridicându-și în sus Pale e începu 
să i se roage și să-i zică: „,Păianjenule dragă, nu 
mă omorî! Am o mulțime de copii și rămân, bieții 
de ei, orfani și îi mănâncă pe drumuri câinii“. 

Păianjenul i-a dat drumul, iar musca, sburând 
de acolo, strânse toate muștele și le grăi zicând: 
„Ascultaţi, prietene și surori ! Ștergeţi-o cât mai e 
vreme şi ascundeți-vă la rădăcina bradului celui 
mare. Păianjenul cel viteaz şi-a întins peste tot 
pânza și firele sale și a jurat moartea tuturor 
muștelor“. 

Muștele vata. se ascunseră la rădăcina bra- 
dului celui mare și se făcură că sunt moarte. 

Insă păianjenul cel viteaz, prinzând de veste, se 
STI „cai ară la bondar : şi la ploșniţă și le dete 


i stai de-o 


de acum 


„uite în jurul lor, căzură cu toatele în pânza păian- 


Tu, acus în loc să Paen [ 


din trâmbița cea mare, iar tu, ploşniță, du-te Ba 
rădăcina bradului şi spune  muştelor de acolo că 
eu, păianjenul cel viteaz, nu mai sunt în viață, a 
m'au dus la oraș și acolo m'au spânzurat“. -$ 
Lăcusta se duse într'un colț și se „porni să ET 
bondarul suflă din trâmbița cea mare, iar ploşnița 
se târî până la rădăcina bradului şi acolo începu să 
strige : „Ei, muștelor, ce mai staţi aicea ca moarte i 
Păianjenul cel viteaz nu mai trăește. L'au dus la 
oraș și lau spânzurat“. 
Muștele se bucurară de vestea aceasta şi deveniră 
din nou îndrăznețe. Incepură iarăşi să sboare, să se. 
joace să zumzue și să sbârnâie. Insă, nu avură parte 
de o bucurie lungă, fiindcă, tot sburând fără să se 


jenului, care se ospătă bine cu carnea lor. 


A 
JALBA MĂGARILOR 


Ci-că odată în vremea de demult măgarii se plân- E: : 
seră lui Dumnezeu împotriva oamenilor, cari se E. 
poartă fără milă cu dânșii. A 


„Cărăm în spinare pentru oameni, ziceau măgarii, e =, i 
poveri, sub a căror greutate s'ar prăbuși un animal 
mai slab decât noi. Suntem pricepuţi, răbdători. şi 
cumpătaţi, mulțumindu-ne cu foarte puţin și mun- 
cim zi și noapte până la adânci bătrâneţe. 

„Insă, care ni e răsplata ? Lovituri de bețe şi iar- 
lovituri de bețe. Fără milă și fără suflet cum sunt, i 
oamenii nu se uită că din pricina că suntem greu 5 
înpovărați, nu putem rege iute și nici nu țin seamă i 
că aşa e mersul nostru : încet, dar sigur. Ci ne lo- y 
vesc, ne lovesc mereu. A 

„De aceea, rugămu-ne ie, bunule Părinte, po- 
runcește oamenilor să se poarte mai blând cu noi Li 
și să nu ne bată fără pricină.” - H 

Dumnezeu se gândi o clipă, după aceea grăi zi- 2a 
când: „Plângerea voastră e dreaptă, însă, pe de a 
de altă parte, nu e chip să-i conving pe oameni că 
aşa vă este dat, ca să păşiți încet şi să nu mergeţi a: 
alergând. Oamenii cred că o faceți din lene, de aceea 
vă vor bate și de azi înainte. | E. 

„Am să fac însă altceva, ca să vă ușurez oarecum | i 
iei. Am să vă fac spinarea și pielea aşa de ie 
încât să simțiţi mai puţin durerea, iar oamenii a 
obosească lovindu-vă”. £ 

Măgarii se mulțumiră şi cu atâta. s 

Invățštura acestei fabule e următoarea : Când n 
-putem să îndepărtăm o nenorocire, să ne silim a 
fi așa de tari de înger, încât să o putem îndura, făr 
să fim răpuși de dânsa. 


k 
E 
D 
Ex 
$ 


a a: Ti A 
j a 


— Dece n'ai 


tren : 
strigat, când hoțul ţi-a scos cea- 
sul din poșetă ? 


Șeful de 


Călătoarea : — M'am temut să 


strig fiindcă am dinţi de aur, care 


m'au costat 10.000 lei. 
[=] 


CULMEA MINCIUNII 


Doi mincinoși stau de vorbă. 
Unul spune: „Am cunoscut odată 
un om care era atât de gras, 
încât când se apleca nu-și putea 
vedea picioarele din cauza bur- 
fi. 

Celălalt îi răspunde : „Asta nu 
este nimic, eu am văzut un om 
atât de înalt, încât dacă răcea la 


„picioare la Crăciun, avea guturai 


abia la Bobotează. 
& 
STRAŞNICĂ METODĂ ! 

— Iți mulțumesc pentru um- 
brelă. Dar ce este pachetul ace- 
sta legat de mâner ? 

— E o bombă. Dar n'avea 


grije, nu explodează decât peste 


trei zile. In felul acesta sunt si- 
gur că-mi vei înapoia umbrela. 


> Cursa unui automobil al cărui 


o cânta un ale: 


AE 
d a 


ARS 


DE CE! 


Mama : Petrică, de ce plânge 
Ionel? Nu ţi-am spus să te joci 
cu el? 

Petrică : Ba da, mamă. Și i-am 
arătat cum trebue mâncată pră- 
jitura lui. 


LA ȘCOALĂ 


— Ce-ai face dacă ai trebui să 
împarţi 13 mere la 8 persoane ? 
— Compot. 


MINŢI ! 

Madam A. — Săptămâna tre- 
cută am spălat costumul băeţa- 
șului meu și a intrat atâta, încât 
nici nu mai poate să-l îmbrace. 

Madam B. — De ce n'ai în- 
cercat să-ți g şi băețaşul ? 


seră ORA DE ZOOLOGIE 


Profesorul : Pentru ce are ne- 
voie vaca de un intestin de 32 
metri ? 

Nu răspunde nimeni. In sfâr- 
şit, micul Mitică ridică degetul : 

— Ca să Sya pentru salam. 


PARCHET CURAT 

Cucoana către servitor : 

— Doresc ca parchetele să fie 
frecate. 

— N’aveți grije, cucoană. La 
primul etaj am frecat aşa de 


bine, încât de eri și-au scrântit 
piripa; doi ingi. R TEER E 


E 


pi areal dot ARDE i bată sr 


ZAR n 


HUMOR 


TURISM 


— Tare bine nu prea arăţi. 
Unde ţi-ai petrecut vilegiatura ? 

— Zece zile în crăpătura unui 
ghețar și 20 zile, la spital! 


ATENȚIUNE ! 


Un horticultor, voind să spe- 
rie eventualii hoţi, puse pe zidul 
proprietății sale anunţul urmă- 
tor : 

„Atenţiune ! Nu intraţi ! Aci 
se găsesc aici pi en şi Miria- 
pode !“. 

® 


ASTA E O NENOROCIRE < 


fi 
r 


— Mi-ai spus că măgarul pe 
care mi l-ai vândut n'are niciun 
beteşug şi e chior. 

— Asta nu e beteșug, e o ne- 
norocire ! 

'3 


POVESTE SCOȚIANĂ 


— De ce ţie limba atât de nea- 
gră ? 

— Mi-a căzut sticla cu vin pe 
stradă i tocmai fusese asfaltat