Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages451-500

p HWH 
23 lulie 


1941 
zmei a 


1. Marinarul suspină, . Miau, gândeşte, 3. Neagra regină, i 
Flori pentru regină, O iubește! Nu suspină. 


5 Miau, avi, an 6. Miau, inventiv, —— — 
_Descopere exploziv, 


7 4 Gealaţi, înarmaţi, | 
„ Marinae pierdut, ; 


Marinarul e afumat, 


8. Explozia, trăznește, 
In negru transformat. 


1, -Butoiul pornește, 
Marinarul o... feștelește. 


„n La vale se prăvăleşte. 


10, ‘Gealații, dwiineater, 11. El, cu multă artă, 12. Cu Miau pornește, 
i N- pig cred acum de al lor, Alt drum le arată, La lac şi se albeşte, 


BIJUTERII DIN TIMPURILE PRE-ROMANE 


In provincia Vigo (Spania) s'au găsit cu oca- 
zia unei săpături, o serie de lucrări în aur din 
epoca preistorică. Bijuteriile, care în parte 
sunt lucrate primitiv, sunt din aur pur și au o 
greutate de 14 kgr. Posesorul locului unde s'au 
găsit aceste obiecte, a topit, în mod nepermis, 
unele piese, din care cauză a fost învitat înain- 
tea tribunalului. 

9 


NOUI CONSTATĂRI IN DOMENIUL 
AGRICULTURII 
Pământul negru absoarbe mai ușor lumina 
şi căldura decât pământul de culoare deschisă. 


Prin ridicarea temperaturii solului, creșterea | 


plantelor este favorabil influențată. Bazându- 
se pe aceste constatări, s'au făcut experienţe, 
înegrindu-se pământul cu ajutorul prafului de 
cărbune. Procedeul acesta este însă costisitor. 
Totuşi sau obținut rezultate satisfăcătoare în 
domeniul cultivării bumacului şi a altor plante 
de mare preţ. 
| ; S 
GHIAȚA ȘI ZĂPADA SUNT BUNE 

CONDUCĂTOARE ALE SUNETELOR 

Cât de mare este capacitatea ghieței și ză- 
_ pezii pentru transmiterea sunetelor rezultă din 
constatări făcute de dr. T. C. Poulter, care a 
luat parte, ca specialist pentru măsuri geofizice 
și seismice, la a doua expediţie antarctică a 
amiralului Richard Byrd. Oamenii dintr'un 
tunel săpat în ghiaţă, necesar pentru măsurări 
magnetice, deși se găseau numai la 3 m. de- 
părtare unul de altul trebuiau să vorbească 
tare spre a se înțelege între ei. Deci transmi- 
terea sunetului prin aer era slabă. In schimb 
s'au putut auzi prin ghiață la depărtare de 
aproximativ 400 m. sgomotul săpatului și cio- 
plitului ghieţii şi zăpezii. 


PRIMELE LOCOMOTIVE IN EUROPA 


= Prima locomotivă de pe continent a fost 
terminată acum 125 de ani în Turnătoria Re- 


gală din Berlin. Locomotiva a fost pusă în 


circulaţie în Iunie 1816 și berlinezii puteau 
face o plimbare cu ea, plătind o taxă mică. 

Mai târziu locomotiva a fost trimisă în Si- 
lezia Superioară, unde a găsit întrebuințare 
într'o mină de cărbuni ; apoi a fost folosită la 
construirea unei pompe de aburi. In anul 1817 
a început construirea unei alte locomotive, 
perfect identice şi aceasta a fost livrată în anul 


2. 


1818 districtului. Saar, unde a funcționat ani 
dearândul la minele de cărbuni „Bauernwald“. 

Locomotivele acestea nu mai există decât pe 
plăci comemorative. Ele erau mașini cu roți 
dințate, ale căror cilindri cu aburi erau ajustați 
vertical în cazan. După cum se știe primul tren 
a fost pus în circulație în 1835 pe ruta Niirn- 
berg—Fiirth, astfel că constructorii de mașini 
din Berlin pot fi mândri că au fost primii în 
acest domeniu al tehnicei. 


© 
TANIN DIN CASTAN 
Castanul aduce și el o contribuție însemnată 


" “în Italia. Acest arbore nu este deci preţios 


numai pentru marea valoare nutritivă a fruc- 
tului său, ci și pentru substanţele atât de pre- 
țioase care se extrage din lemnul lui și sunt 
întrebuințate ca materii colorante, cum ar fi, 
de pildă, taninul care în Italia este lucrat în 
dife. ite făbrici ce dau o mare producţie anuală 
de extras lichid. 

Datorită procedeelor întrebuințate astăzi, un 
chintal de lemn de castan dă în medie 25 de 
extract de tanin, cantitate deci mult mai mare, 
decât cea obținută din stejar, care nu dă decât 
8—10%. 

Taninul se găseşte în cantitate mare în cas- 
tanii adulți. Printr'un sistem complicat taninul 
este extras sub formă lichidă de diferite gra- 
daţii și apoi cu ajutorul pompelor aspirante se 
obține uscarea. 

Pentru Italia producția de tanin din castan 
are o însemnătate foarte mare, dat fiindcă 
această țară poate ajunge astfel la neatârnarea 
economică în acest sector. 


© 
BICIUL AUTOMAT 


In America, țara tuturor posibilităților, tu- 
turor recordurilor și tuturor invențiunilor s'a 
brevetat de curând un „biciu automat. < 

E vorba de un dispozitiv care- scutește pe 
vizitiu să-şi mai lovească singur calul cu biciul. 
„Biciul automat“ este aranjat pe o anumită 
viteză de circulaţie a vehiculului. Imediat ce 
calul încetinește mersul, sub această viteză, 
biciul intră în funcțiune, lovind pe animal. 
Intre timp, vizitiul poate chiar să doarmă pe 
capră. 

O sin gură problemă n'a fost încă rezolvată : 

Anume : atunci când urcă pe o pantă şi. deci, 
calul trebue fireşte să-și încetinească iuţeala, 
biciul să nu intre în funcţiune, întrucât ani- 
malul are de depus un efort mai greu. . 


a al) ý 
EY = vremea când Dumnezeu colinda lumea 
p pe jos ca un simplu muritor întâlni în 
drum un țăran tânăr întins alene în iarbă. 

„Ce faci aici ?** îl întrebă Dumnezeu. 

. — Ia, mă hodinesc și eu. 

— W'ar fi mai bine să lucrezi, ca să câştigi 
ceva bani ? 

— Şi eu asta doresc, dar toată lumea spune 
- că n'are nevoie de mine“. 

Dumnezeu îl luă atunci în slujba Sa, spu- 
nându-i că nu va avea să se plângă de El, dacă 
îi va munci cinstit. Venind ora mesei, Dumne- 
zeu cumpără un miel și apoi se opriră amândoi 
la umbra unui pom ca să-l frigă. Și în timp ce 
servitorul fămase să jupoaie și să frigă mielul, 
Dumnezeu se repezi până în satul vecin să 
ceară puțină sare și piper. Dar în lipsa lui, 
țăranul nu-și putu stăpâni lăcomia și mâncă 
ficatul mielului. Și pentrucă-i era frică să-și 
mărturisească lăcomia, la toate întrebările lui 
Dumnezeu, el o ţinea într'una: 

„De ce ficat e vorba? Că doar mieii n'au 
ficat“. 

Degeaba îl luă Dumnezeu și cu binele și cu 
răul, degeaba încercă să aducă martori pe toți 
trecătorii, țăranul știa una și bună. 

Către seară ajunseră într'un sat, unde aflară 
că fiica boerului era greu bolnavă și că nici 
un doctor nu putea s'o vindece. Dumnezeu se 
duse drept la boer și-i spuse că El va vindeca 
pe bolnavă. 

Poruncește să se clădească o casă fără uși 
și fără ferestre, cu un cuptor pe care vei pune 
să-l păzească, îi spuse Dumnezeu. 

Tatăl fetei ascultă și când căsuţa fu gata, 
luă pe bolnavă și intră cu ea în casă care, deși 
fără ușe, se deschise în fața lor și se închise 
“ca prin minune. 

Servitorul, care intrase odată cu stăpânul 
său îl văzu pe acesta punând pe bolnavă în 
cuptor, unde se prefăcu în cenușe. Apoi, luând 
Dumnezeu un pumn din cenușa asta, spuse: 

„Scoală-te și umblă“. 

Indată fata se sculă mai voinică și mai să- 
nătoasă ca totdeauna. 

In culmea fericirii, tatăl ei mulțumi acestui 
doctor minunat și-l încărcă cu daruri. 

A doua zi dimineaţa, servitorul își luă rămas 
bun dela Dumnezeu. 

„Imi va fi ușor, își făcea el socoteala, să 
câștig o mulțime de bani cu meseria asta“. 

Dumnezeu îi plăti pentru timpul cât îl ser- 
vise și se despărțiră, unul apucând la dreapta, 
şi celalt la stânga. 

Câteva zile mai târziu, țăranul ajunse într'un 
oraș ai cărui locuitori erau tare îngrijaţi. Fiica 
împăratului era greu bolnavă şi doctorii cei 


mai buni nu mai aveau nici o nădejde de scă- 


pare. 


„Asta-i“ își zise el. Și se duse îndată să 
caute pe împărat, ca să-i spună că el poate să 
vindece fata. Făcu apoi întocmai cetace făcuse 
şi Dumnezeu, dar degeaba se rugă ,,Scoală-te 
și umblă !“ că moarta nu înviă. 

Plictisit de așteptare și oarecum îngrijorat, 
împăratul spuse să se dărâme zidul căsuţei și 
văzând că bolnava fusese prefăcută în cenușe, 
porunci să-l arunce la temniță pe țăran şi să-l 
spânzure a doua zi. 

A doua zi dimineaţă, tocmai când dălăul se 
pregătea să îndeplinească porunca, țăranul 
zări pe Dumnezeu în mulţime. Cu glas plân- 
gător i se rugă: 

„Stăpâne, vino să învii pe fiica împăratului, 
căci altfel mă spânzură“. 

Dumnezeu îi ascultă rugămintea, o învie, 
aşa că scăpă viaţa fostului său servitor. 

Impăratul îi plăti lui Dumnezeu cei trei sute 
de galbeni de aur pe cari îi promisese ţăranului 
și cei doi străini plecară din cetatea aceea. 

Pe drum, Dumnezeu îl întrebă pe servitor : 

„Ți-am scăpat viaţa; vei spune acum ce-ai 
făcut cu ficatul mielului ? 

— In numele lui Dumnezeu, 
n'au ficat“, răspunse mincinosul. 

Dumnezeu nu mai zise nimic. Către prânz, 
se opriră sub un pom să se odihnească. Dum- 
nezeu luă cei trei sute de galbeni și făcu din 
ei trei grămezi. 

„Ce-i asta ?“ întrebă servitorul. Nu suntem 
decât doi. La ce bun trei grămezi? 

— Cei dintâiu grămadă e a mea, pentrucă 
eu am vindecat pe fiica împăratului. A doua e 
a ta, pentrucă tu te legaseși să o vindeci“. 

— Şi a treia? 

— A treia va fi a aceluia care a mâncat fi- 
catul mielului. 

— Dar eu l-am mâncat, o jur pe Maica 
Domnului și pe toți sfinţii din cer. 

— Dacă tu Lai mâncat, te vei duce în iad“. 

Şi într'adevăr, în clipa următoare veni dra- 
cul, ca să-l ducă pe omul cel mincinos tocmai 
în fundul iadului. 


jur că mieii 


u tot războiul care domneşte în răsăritul 
Africei, oamenii care trăiesc în acest con- 
tinent duc mai departe aceiaș viaţă, 

ascultând cântecele miilor de păsări care se 
adăpostesc în pădurile tropicale și străbat pu- 


Tok plecă din Sudan, departe de coliba sa... 


stiul întins pe spatele răbdătoarei cămile. Cei 
mai mulți dintre ei nu părăsesc satul în care 


` s'au născut. Vă voiu povesti mai jos istorioara 


unui pui de negru care a ajuns printre albi. 
Intr'o colibă de papură cu acoperișul ascuţit 


* locuia o familie de negri. Tatăl, mama și fiul. 


Acest copil era foarte lacom însă deștept pen- 
tru vârsta lui. Se numea Titoh Sambah. Ce 
făcea toată ziua micul nostru Titoh ? Rătăcea 
pe nisipul fierbinte și striga cu un aer trium- 
fător : 4 

— Acesta e nisipul tatălui meu !... 


De teamă ca să nu fie bătut pentru ștren- 
găriile lui, pleca singur în inima pustiului, râ- 
zând și chicotind, iar când se întorcea seara 
acasă era şi mai negru ca de obiceiu. Pretutin- 
deni semăna veselia, dar dacă nu era cuminte 
nu i se dădea prăjitura după masă. Tatăl și 
mama lui, care erau oameni cumsecade se gân- 
deau tot timpul: „Il vom trimite în Europa, 
întrun oraș mare. Il vom lăsa să trăiască 
printre albi. Acolo va învăța să cunoască viața, 


și își va da seama că ea nu este făcută numai 


din cântece și jocuri“. 
Zis și făcut. Titoh plecă din Sudan, departe 


de coliba sa și deveni în scurt timp cetăţeanul 
unui Babilon modern. 

Pentru ca el să poată trăi se angajă la un 
zidar şi încercă să înveţe să mânuiască gipsul 
şi varul. Dar într'o zi, ce să vezi? Căzu cu 
găleata cu var. Cu chiu cu 
vai este scos de acolo, şi 
disperat de a se vedea atât 
de alb, plânge: ‚Doamne, 
cât sunt de murdar !'... Pen- 
tru ca să redevie iarăși ne- 
gru este cufundat în apa 
limpede a unei băi. In timp 
ce admira apa în care se 
odihnea începu să cânte... 
Sar zice eă este o muscă 
care dă din picioare într'o 
ceașcă cu lapte... 

Uitasem să vă spun că 
orașul pe care și l'a ales 
Titoh era Parisul, celebra 
capitală a Franţei. Parisul 
nu avea rivali în timpul 
cât se sărbăţorea carnavalul. O veselie desă- 
vârșită domnește pretutindeni. Poporul costu- 
mat şi mascat rătăceşte după bunul plac pe 
străzi cântând și dansând. Vă puteţi da seama 
că negrișorul nostru a rămas uimit în fața 
măștilor care circulau libere prin mijlocul 
străzii. 

Cu toate acestea printre eroii cu haine ca- 
raghioase, el observă doi vasilache cu hainele 
de şifon alb. Și de data aceasta se simte atras 
de alb. In fața acestor fantome turburătoare 
2 începe să viseze nopţi în- 
tunecoase, în care vasila- 
chii negri dansează me- 
reu, pentru a-i alina du- 
rerile. 


N 


In curând sosi și iarna 
iar micul nostru Titoh ia 
primul contact cu zăpada. 

Zăpada pentru. un pui 
de negru este cu adevărat 


nostim : s'ar zice că niște 
„fluturași reci, te ating 
Pentru ca el să poată PRI 
trăi se angajă Ma un USOT, UȘOI... 


zidar... + Cu toate acestea nin- - 


ea “n văleită pământul ar tu 
te cufunzi în ea ca în ee a 
fierbinte. 

Şi iată-l pe iier nostru 
Titoh, tăvălindu-se în neaua 
albă, mulţumind naturii pen- 
tru frumosul dar pe care îi 
poate oferi. 

In timp ce, sub frigul 
aspru, luptă vitejeşte, el 
face o gaură mare neagră 
cu bulgărul rotund al capului său. Şi astfel 
a fost toată viaţa. 

Titoh a fost întotdeauna pata neagră pe 
albul înconjurător. El a mai încercat şi alte 
meserii. Sa făcut zugrav, albind multe 
fațade. Sub halatul alb al băieţilor cofeturi, 
a mâncat multe dulciuri. 


Sub palatul alb al băieţilor cofetari, a mân- 


cat multe dulciuri... 
Insă după ce și-a potolit foamea sa 
făcut spălător într'o mare spălătorie. Fără 
îndoială că acest copil îşi va urma mai 
departe soarta. Mica sa făptură 
cată, destinată Albior, de către părinţii 


întune- 


A 


Vasilachii negrii dansează mereu... 


săi, va pune întotdeauna o pată întune= 
cată pe lumina albă din jurul lui. 


Trufia pedepsită 


Intr’ un mic orăşel de zii se mutase din 
Bucureşti, un bogătaș cu cei doi băeți ai lui: 
Nicu și Zamfir. La sosire, cei doi băeţi se așe- 
zară dinaintea porții şi priviră strada care H 
se păru ceva nou. 
` — Nu-mi place de loc p'aci, zise Nicu ; stră- 
zile sunt aşa de urâte şi murdare. In Bucureşti 
era aşa de frumos. 

Zamfir râse şi zise că trebue să ne mulțumim 
cu ceeace avem. 

Copilul unui vecin, anume Pavel, veni să se 
joace cu cei doi băeți. 

Nicu strâmbă din nas cu mândrie și aruncă 
lui Pavel o privire batjocoritoare. 

— Cu tine nu mă joc! zise el mândru. Cere 


mai întâi de acasă haine ca lumea și apoi vino * 


la mine ca să ne jucăm. 

Zamfir îl luă însă de mână și-i zise : 

Ce-mi pasă mie de hainele tale ? Imi ajunge 
că ai suflet bun şi știi să te joci frumos. 

Vesel el plecă cu Pavel și petrecu în tovă- 
răşia lui până în seară. 

— Să vii şi mâine la noi! zise el prietenos, 
pornind spre casă. 

Pavel prinse a iubi pe Zamfir și a doua zi 
dimineaţă veni să-i ia la joacă. 

Zamfir se împrieteni și cu alți băeți și toți 
țineau la dânsul pentru că era prietenos şi 
vesel. 


Cu Nicu însă, nimeni nu voia să vorbească. 


— Prea e mândru, ziseră băeții, și ne des- 
prețueşte pentru că nu suntem bogați și n'avem 
haine frumoase. 


Când voi să se lepede de trufia lui era prea . 


târziu, căci nici Pavel, și nici ceilalți băeți nu-l 
puteau iubi, ca pe frățiorul lui, Zamfir. Aceasta 
era o osândă dreaptă pentru trufia lui. 


area forfotește, își tremură undele sale 
M cenușii, e neliniștită. Din adâncurile ei, 

din minunatele petale de sub apă se 
iveşte luna, domniţa blândă a nopţii. Ferme- 
cător de frumoasă, în haina de purpură roșie, 
se înalță, mai sus, tot mai sus și se îndreaptă 
către bolta înstelată ce o aşteaptă ca pe o ade- 
vărată regină. 

Stelele de dragul ei pălesc, iar noaptea se 
luminează. Privirea ei cuprinde întreg pămân- 
tul. Luna cunoaște toate tainele pământului. 
Colo în palate e petrecere şi bucurie, în co- 
cioabe sărăcie şi amărăciune. La unii plâns de 
moarte, la alții o viaţă nouă se trezeşte. 

Luna pătrunde pretutindeni. Iată, în căsuţa 
mică dela marginea mării a venit pe lume un 
copilaș. Va fi numit „Copilul Mării“. La naşte- 
rea lui au venit ursitoarele și toate i-au urat 
câte ceva : „Vei fi frumos ca nimeni altul“ a 
spus cea dintâi. 

„Vei creşte ca din apă“ a adăugat a- doua. 
Cea de a treia i-a sortit: „Vei fi logodnicul 
lunei şi te vei scufunda în mare“. Ş 

La aceste cuvinte ursitoarele pieriră lăsând 
spaimă şi neliniște în sufletul bieților părinţi. 

„Noi îl vom păzi şi nu va- vedea niciodată 
luna“. 

Copilul creştea într'o zi cât creşteau alții 
într'un an. De multe ori luna îl găsea la mar- 
ginea apei. Şi-i era drag, nespus de drag 
băiatul. 

„Copilul acesta nu e sortit pământului, el va 
fi nemuritor, îl voiu lua cu mine“ 

Mititelul simţea căldura arzătoare a lunei și 
zâmbea prin somn. Părinţii cu dragoste nes- 
pusă îl culcau în pătucul lui, bucuroși că 
odrasla lor adormia întotdeauna înainte de ră- 
săritul lunei. 

Intr'o noapte, când somnul stăpânea întreg 
pământul, băiatul, flăcău acum, fu trezit de 
căldura lunei ce-i dogorea obrajii. Razele de 
lună ce pătrundeau pe fereastră îl uimiră. Eşi 
la marginea mării. Luna privea de sus, fru- 
moasă, în mantia de aur. La vederea ei, băiatul 
încremeni de uimire. Ea îl alinta cu razele ei 
şi îi spuse povești din lumea toată. 

De atunci... în fiecare seară se furișa flăcăul 
nostru și aștepta nerăbdător să iasă luna. Stă- 
teau amândoi de vorbă până târziu în noapte. 
Luna îi vorbea de necazurile pământești, de 
viața așa de trecătoare, de răutatea oamenilor. 

„Lasă pământul și vino la mine“. Vrăjit de 
frumoasa domniță“, se hotărî să sẹ despartă 
de pământ, de oameni. 

Și... într'o seară, când îti strălucea mai 
frumos ca oricând, băiatul pășind pe podul de 
aur făcut din razele de lună, se scufundă în 


COPILUL 


mare. Noaptea se întunecă, stelele se aprinseră 
de mânie căci simţiră că și-au pierdut stăpâna. 

Și cu adevărat, domniţa nu se mai arătă pe 
cer, se scufundă în Mare să-și întâlnească 
prințul. iubit... 

In palatul din fundul mării era mare veselie. 
Se sărbătorea nunta fiului mării cu luna. Pu- 
ternică le-a fost dragostea, dar scurtă le-a fost 
fericirea. Domnița nemuritoare nestatornică şi 
rece, tânjea după cerul înstelat. Ardea de do- 
rința să cuprindă iar cu privirea întreg pă- 
mântul, să stăpânească iar mii și mii de oameni; 
nu numai unul singur. + 

Din clipă în clipă, domnița devenea mai 
tristă, mai tăcută şi mai rece. Dorul ei pentru 
înălțimi era mai presus de dragostea ei pentru 
fiul mării. N'a răbdat multă vreme, a părăsit 
palatul, și-a părăsit logodnicul, ca să se înalțe 
iar în nemărginitul cerului. - 4 

Marea forfotește bucuroasă. Valurile spu- 
moase își întind braţele lor tremurătoare, 
așteptând să se ivească iar domnița nopţii. Ele 
sunt liniștite și zgomotoase, își adună puterile 
ca prin legănările lor să poată arunca pe 
scumpa lor domniță în nemărginitul cerului. 

Iat-o. Se arată frumoasă și mândră în man- 
tia de purpură roșie. Falnic se ridică spre cer 
regina nopții. 


Stelele sclipesc de bucurie, noaptea se lumi- 


nează. 

A doua zi marea nemiloasă a aruncat cu 
dispreţ la mal pe fiul pământean ce n'a pa: 
câştiga nemurirea. 


Fer EREK 


NU TE AMESTECA... 


„Unde nu-ți fierbe oala. Altfel,. o păţești, 
cum a păţit-o gândacul din povestea de față. 

Gândacul acesta se rugă într'o zi de albină 
zicându-i : „la-mă și pe mine în stupul tău, 
fiindcă și eu mă pricep să fac miere şi chiar 
mai multă decât ţine“. 

Alhina îl crezu pe cuvânt și-l primi în stup. 
In curând însă văzu că în loc să facă miere, 
gândacul mânca toată mierea făcută de dânsa 
și de surorile ei. Supărată, îl înțepă cu acul 
și-l omorî pe loc. 


„Mi-am meritat soarta, zise gândacul mu- 


rind. TAA am 1 promis ceeace nu eram fn s 


să iae Vip 


-E 


r 


elfinul este un pește nu prea periculos. şi 
care are obiceiul simpatic de a se ține 


D după vapoare. 


„Despre el se spune că e un animal dotat cu 


o sensibilitate rară și cu multă inteligenţă. 
_Un delfin a adus înapoi în patria sa pe poetul 


Arion, aruncat în mare de pirați, după cea 
fost jefuit. Un delfin — spune legenda — l-a 
luat pe spinarea lui, aducându-l până la țărm. 

Cea mai vestită poveste este aceia a delfi- 
nului și a maimuţei. O maimuţă a căzut în 
mare de pe un vapor pe timpul unei călătorii 
pe marea Egee. Un delfin crezând că este un 
om, a luat-o și a scos-o la mal. Ajungând în 
Pireu, a întâlnit pe celebrul fabulist Esop 
care a întrebat maimuța dacă este din Atena. 
Maimuţa i-a răspuns că este dintr'o familie 
ilustră. A mai întrebat-o dacă cunoaște Pireul. 
_— Perfect, i-a răspuns maimuța, 

Delfinul văzând nerușinarea cu care minţea 
maimuța, a băgat-o în apă, unde s'a înecat. 

O altă legendă relatează povestea delfi- 


nului din Pouzzoles. Un copil sărman care se 
ducea la școală în fiecare zi, a momit un delfin 


să se apropie de mal cu bucățele de pâine, 


împrietenindu-se cu el. 
De câte ori îl chema copilul, delfinul îl 
auzea, venind din fundul apei, lângă el. 


RECUNOȘTINȚA UNUI ANIMAL 


Intr'o pădure din împrejurimile unui sat 
indian un băețaș cam de vreo opt anișori păzea 
câțiva bivoli la pășune. 

Deodată, dintr'un desiş, sări un tigru care 


apucând pe băiat, se căznea să-l tragă înăun- 


trul desișului. 

Băiatul, cuprins de spaimă și durere, începu 
să ţipe și strigătele lui fură auzite de bivolii 
pe care îi păzea. 

Și atunci se întâmplă un pe ii foarte curios. 
Bivolii, în loc să fugă, veniră în ajutorul băia- 
tului și chiar unul din ei dădu tigrului o lovi- 
tură de coarne atât de puternică, încât sili pe 
fiorosul animal să lase prada din gură şi să se 
apere de atacul bivolilor. 

Scăpându-i băiatul, tigrul se aruncă cu furie 
asupra bivolului care îl lovise și dintr'o sări- 
tură îl izbi cu laba, făcând o rană adâncă în 
şoldul curagiosului animal. 

Un alt bivol însă se repezi numai decât şi 
dădu o așa lovitură de coarne tigrului, că-l 
aruncă la câțiva pași. Tigrul găsi atunci de 
cuviință să o ia la fugă. i l 

In timpul când cei doi bivoli se luptau cu 
tigrul, sărmanul băiat, trântit la pământ, după 
ce scăpase din gura fiarei, era păzit de către 
o bivoliță, care apropii ohirea, făcea de santi- 
nelă la capul lui. 


i PER TA 


é pi lua sil 


L/S IE Ia Li A 


Trecuse câtăva vreme dela această întâm- 
plare. Cu toate că băiatul fusese foarte grav, 
rănit de tigru, totuși se vindecase și continua 
încă mai departe serviciul lui de pista de 
bivoli. 


Oamenii din sať, aflând de întâmplarea 
băiatului, se mirau și nu ştiau motivul pentru 
care bivolii în loc să fugă, la atacul tigrului, 
săriseră în ajutorul băiatului, scăpându-l dela o 
moarte sigură. 


Bătrânii satului însă le povestiră că acest 
băețaș a fost totdeauna foarte milos cu ani- 
malele ce i-au fost încredințate spre pază şi 
niciodată nu le-a atins câtuși de puţin cu cio- 
magul, cum făceau ceilalți păzitori de bivoli, 

Dacă cumva se întâmpla ca vreun bivol să 
se rănească sau să schiopăteze, acest băiat nu 
se lăsa până ce nu-l vindeca, așa că faptul 
arătat mai sus, al devotamentului bivolilor, era 
o dreaptă răsplată a acestor animale față de 
bunul lor prieten. 

„Copii! fiți blânzi şi buni cu animalele, căci 
poate veni un timp când ele vor răsplăti bu- 
nătatea voastră“, 


A 


di aa d i 


ra odată un 
FE rege, un rege 
fără impor- 
tanță, dar totuși 
avea o frumoasă 
coroană de aur, pe 
care o punea Du- 
minicile şi în zilele 
de sărbătoare. Pa- 
latul regal era cam 
sărăcăcios, o că- 
suță pe plaje cu 
un mic balcon de 
fier, şi cu o gră- 
dină fără flori 
cu o poartă totdeauna deschisă. Dar acel mic balco- 
naş de fer numai în flori lucrat în mijlocul casei face 
o bună impresie, tot atât de bună ca şi înalții pini 
care făceau pe pământ un frumos covor de frunze 
uscate. 

Pe pragul palatului, cu păpuşa ei îmbrăcată în 
mătase în brațe și o zaharicală în mână, dormea 
principesa Ghirolina. Câte odată dormea cu obra- 
zul pe caet, mai ales atunci când trebuia să își facă 
lecțiile, sau mai bine zis dormea cam totdeauna, 
pentru-că principesa Ghirolina, ah ! dormea mereu, 

Și crescând ea nu se schimbă cu nimic, ba din 


Cu păpuşa în brațe dormea 


contra! Incepea să adoarmă de disdedimineață, 


deabia deșteptându-se, în faţa oglinzei, dormea la 
ora prânzului între o îmbucătură de pâine cu unt 
şi alta, continua așa să doarmă toată ziua, până 
seara, reușind încă să mai tragă un pui de somn 
până să-i facă patul. 

Era un lucru extrem de plictisitor. 

Și dacă nu dormea, apoi căsca, căsca după ce 
căsca încă, căsca fără sfârșit. 

Și pentru că fuseseră încercate zadarnic toate 


doctoriile, regelui nu-i mai rămăsese alt-ceva de 


făcut, ca în toate poveştile, decât să dea sfoară în 
țară promițând : ,,...jumătate din regat şi pe prin- 
cipesă drept soţie“... celui care o va vindeca. Re- 
gatul era mic, ce e drept, şi jumătatea lui nu era 
mare lucru, dar totuși... 

Pentru puţină vreme fu un dute-vino lu pălat, 
dar Alteța Sa, cu atâta zgomot în casă dormea rău 
şi visa lucruri oribile, ast-fel încât era totdeauna 
rău dispusă încât arunca dela fereastră cu praf şi 
pietricele şi cu tot ce-i cădea sub mână. 


“Din când în când sosea și câte un principe. 


Atunci regele își punea coroana, regina prepara un 
mare tort, principesa seara, 
dându-le lustru ibricul de cafea şi ebir. de 
alamă așa ca să pară de aur. 


Dar, poate că din cauza acelei jumătăți tai lei ; 


regat, sau poate ochii umflați de somn ai princi- 
pesei și povestirea nemai isprăvitelor ei vise, faptul 
e că principii la prânzul de 'gală vorbeau frumos, 


vizir £ i taiti i AL pe dai 70 


: servitoarea curățea ` 


mâncau o felie de tort. făcut ie: voda, făceau 
câte-va complimente așa cum se cuvine, regelui şi 
reginei : „da e un frumos regat... aer curat... palat 
frumos"... își puneau mâna la gură ca să-și ascundă 
un căscat, căscatul principesei era așa de conta- 
gios, — și cu un pretext sau altul, cu o privire de 
desgust de jur împrejur, plecau în grabă, fără să 
mai aducă vorba despre e dt N care îi bar 
să vie. 

A 


Cu cât vremea trecea, cu atât sosirea vizitatori 
lor se făcea mai rară, până când la urma urmei 
se întoarse la palat liniştea, şi principesa putu a ii 
reia somnurile și visurile ei netulburată. 

Când chiar regele se plictisise să mai stea: la 
poartă şi să privească la deal și la vale doar de va 
vedea venind cineva, apăru un pescar, care după 
ce află dela servitoare „dacă regele mai ținea pro- 
misiunea făcută“ lăsă un paner închis: cu grije şi 
legat cu panglică pentru principesa Ghirolina. 

In paner- printre alge uscate şi fân, principesa 
găsi o scoică roz, un buchețel de flori, şi o cutie 
în formă de armonică cu o mică chee de argint. Pe 
capacul cutiei erau un omuleț și o femeiușcă îmbră- 
caţi în haine de catifea; învârtind. mica chee, din 
cutie eșea o muzică veselă şi omulețul şi femeiușca 
dansau cu multă graţie şi își făceau „Teverenţe'“ 
Principesa rămâne încântată şi în acea zi, gândin-- 
du-se numai la cutie, nu dormi deloc. 

In dimineața următoare așeza la iveală scoica cea 
roz, își puse bucheţelul de flori în păr şi se duse 
la târg să-şi cumpere doisprezece metri de ştofă 
galbenă ca să-și facă o rochie nouă. 

Principesa. era vindecată de acum : deacum alerga 
pe plaje cu vântul în față sau se juca de una sin- 
gură în grădină, sau așezându-se pe covorul de 


frunze de pin, se înveselea ascultând muzicuţa din 


cutie și prione la HEDEN şi femeiuşca care dan- 


‘Un paner pentru principesa Ghirolina 


3> 


Bibilstsoa Untaersităţii A 


Merse în târg 


sau şi își făceau reverenţe, iar noaptea visa, vise 
fără importanţă pe care dimineaţa le uita cu desă- 
vârşire. Dar de pescar nici nu vrea să audă vorbin- 
du-se ; nu îi plăcea să se mărite cu un pescar și 


pace. lar regele închise poarta ruginită care stetea 


totdeauna deschisă și spuse servitoarei că el „nu 
„era acasă“ „pentru nimeni, 
aa Așa își ţine făgăduiala regele? — zise ser- 


a =vitoarei printre zăbrelele porței pescarul când se 


“întoarse. 


„Oh! dar. se va căina regele, se va căina regele 
amarnic. i 
. Intradevăr în acea zi, — învârti și iar învârti 
cheia de argint, — şi se auzi un crac, arcul cutiei 
„se rupse şi omulețul şi femeiușca rămaseră cu un 
picior în aer. Trebue că era un mecanism blestemat 
pentru că nu fu mijloc să fie reparat, și principesa 
„de atunci începu să sufere de... insomnie. 
„Intre altele fură refăcute de trei ori saltelele şi 
pernele dela patul principesei, și fu schimbată de 
şeapte ori culoarea baldachinului, poate că de a- 
ceasta ţinea insomnia principesei: dar de unde! 
Toată noaptea se auzi prin apartament şi pe 
scară cioc-cioc-ul tălpilor papucilor principesei, Re- 
>gele din cauza acelui zgomot dormea puțin și rău, 
şi se decise să facă iar ca în toate poveștile obijnuita 
promisiune, poate cine ştie..., și iar  redeschise 
poarta de fer ruginită. 
„Dar de data aceasta nu veni 
Din fericire reapăru acelaşi pescar cu un alt dar 
pentru principesa Ghirolina : o pernă mică umplută 
cu fulgi de toate culorile, fulgi preţioși de păsărele 
are, care sboară numai în insulele îndepărtate ale 
mărilor. lar când punea capul pe acea pernă, au- 
zea o muzică de „nani-nani“ 'așa de dulce încât 
adormea imediat și visa vise frumoase. Pe acea 
pernă descântată principesa își regăsi somnul. 


absolut nimeni. 


_sparse tot atâtea cât n 


tă, pentru-că la palat, 


Trecură- zile ; trecu o săptămână, apoi alta, apoi 
alta încă. Regele începu să se învelească : poate că 
pescarul mare să mai apară. Principesa însă din 
contra în pragul portei de fer ruginită, privea la 
- deal şi la vale sau din balcon gânditoare contempla 
marea. | 
„ Ast-fel trecu lunga iarnă care nu se mai termina 
parcă. Principesa privea acum prin fereastră ploaia, 
şi ghemuită lângă vatra cu foc, desena suspinând 
stele și inimi în cenușă. 

Nu, nu părea fericită principesa, şi regele nu ştia 
dacă mai trebue să se bucure sau nu, şi în nesigu- 
ranța lui era atât de preocupat încât Duminică uită 


să-și mai pue pe cap coroana de aur. 


In prima zi de primăvară principesa luă perna, 


` se duse pe micul balcon de fer, și cu o foarfecă făcu 


în pernă o gaură şi scutură toate penele colorate 
şi toți fulgii ce erau înăuntru, și vântul, un vânt 
nebunatec de luna Martie, le luă cu el pe toate de- 
parte, pe mare, pe mare pe care plutiră. . 
Regele când văzu perna stricată, nu zise nimic; 
era prea trist ca să mai vrea să facă observaţii, şi 
gândindu-se la ce nenorocire are să se mai întâmple, 


„preferi să se ducă să mediteze trist pe tron, care 


pe deasupra ffiind şi un fotoliu cu arcurile rupte 
nici nu se fedea prea bine pe el. 

Dar totul se termină în veselie, pentru-că pesca- 
rul, care văzuse fluturând în jurul bărcei lui penele 
colorate, având din întâmplare zise el, ocazia să 
treacă pe la palat, se opri ca să afle ce s'a mai 
întâmplat. 

E zadarnic să mai repetăm explicaţiile principe- 
sei Ghirolina, care chiar dacă ar fi comice, pentru- 
că pescarul ascultându-le avea un aer foarte vesel, 
şi să vă repetăm povestea pescarului care nu era 
un pescar, ci un principe care nu mai vrea să fie 
principe ; ar fi o poveste prea complicată, şi regele 
mar pricepe absolut nimic ; dar oricum ar fi regele 
fu foarte fericit să dea 
de soţie pescarului pe 
fiica sa. 

In ziua nunţei, bine: 
înțeles regele îşi puse 
pe cap frumoasa sa co 
roană de aur, regina. 
făcu cel mai bun tort 
din viaţa ei şi servitoa 
rea frecă atâtea pahare : 
şi atâtea alămuri, şi: 


îi 


spărsese în viața ei, dar. 
mavea nici o importan 


tacâmurile erau de mult: 


desperechiate. Nu mai vrea să fie principe . 


y 


nu-i nimeni acasă ? Deo Gratias ! $ 
Câinii care dormeau la umbră înălțară 
$ capetele și apoi începură să latre. Cei 
doi băieţaşi, Arighetto şi Giannino au lăsat 
jocul de-a bilele și au eşit afară din bucătărie. 
Doi aălugări, e tzaistele pe spate s'au oprit 


ari 


Mai c mult până să. fie. gata frate Giudizio ? 


în faţa casei şi fără să ia seama la câini î îşi 
ştergeau fruntea de sudoare. 

Afară este foarte cald, greeri cântă neîncetat 
și întregul sat pare copleșit de căldură. : ; 

Când copiii zăriră pe cei doi călugări, aler- 
gară în întâmpinarea lor. 
`° — Frate Giudizio, Frate Gabriele, bine aţi 
venit, 

Se vede cât de colo că cei doi călugări sunt 
oameni de-ai casei. Primul, Fratele Gabriele, 
este înalt și slab, cu un gât subţire din care 
iese proeminent mărul lui Adam. Celălalt este 
mai tânăr şi durduliu ca un măr. La mânăstire 
este cunoscut sub numele de Fratele Gioachimo 
însă țăranii l-au poreclit Fratele Giudizio. A- 
mândoi sunt oameni cu frica în Dumnezeu, au 
suflete curate și nu se abat dela o glumă bună. 

‘— Nu-i nimeni acasă dintre cei mari? în- 
trebă fratele Giudizio, punând traista la pă- 
mânt și respirând adânc, 

— Nimeni, suntem singuri. Au plecat cu 
toții la câmp să semene grâne — răspunde 
Arighetto. : 

— Bine, bine. Aveţi apă, copii ? 

Arighetto aleargă cât îl țin picioarele și se 
întoarce cu un ulcior de pământ plin cu apă 
proaspătă. 


10 


Călugării beau cu poftă apoi fratele Giudi- 
zio îl cheamă de o parte pe Fratele Gabriele. 

— Este aproape de amiază — îi șoptește el, 
arătându-i soarele pe creștetul cerului. Nu ţi-e 
foame ? 

— Nu mă pot plânge de poftă de mâncare 

„_— răspunse surâzând Fratele Gabriele — și 
astăzi nu prea avem noroc ; acasă nu sunt decât 
copiii. 
` — Las pe mine, murmură Fratele Giudizio 
și intră în casă. 

— Vino aici, Arighetto ; este adevărat că tu 
ești cel mai mare ? 

— Da — răspunse vitejeşte copilul — am 
doisprezece ani. 

— Se și vede : îţi mijește de acum mustaţa... 
Dar ia spune-mi te rog, nu ai preparat nimic 
de mâncare ? 

— De mâncare ? Dar eu nu știu să gătesc. 

— Nici chiar supă cu pietricele ? 

Băiatul isbucni în râs: 

— Ah... Ah... supă cu pietricele |... 

— Degeaba râdeţi, flăcăilor! Nu ați auzit 
niciodată de supa cu pietricele? Este foarte 
bună. Noi ăşștialalţi călugării, nu mâncăm deçåt 
din asta. 

Băieţii nu mai sfârşiau să râdă: 
`- — Ah, ce poveste caraghioasă... supa cu pie- 
tricele ! Tare aș mai vrea s'o văd și pe asta, 
zise Arighetto. i 

— Vrei s'o vezi ? Foarte bine, îți voiu da 
dovada. Du-te repede la râul care este la doi 
pași de aci: alege două pietricele rotunde, nu 
mai mari decât un ou ; spală-le bine și adumi-le 
aici. Intre timp eu și Giannino vom aprinde 
focul iar Fratele Gabriele se va duce în livadă 
să culeagă puţine verdeţuri. 


La început băieţii priviră neîncrezători, ne- 


vroind să creadă una ca asta ; apoi începură să 
găsească ` gluma bună și Arighetto porni în 
goană spre râu. Ah, Ah, supa cu pietricele ! 
Vom vedea ! 

In- câteva minute se întoarse cu două pietri- 
cele albe, pe o foaie de dovleac. f 

— Sunt bune astea, Frate Giudizio. 

Călugărul le apucă, le examină cu atenţie, 
le bătu- una de alta ca pentru a auzi mai bine 
sunetul, apoi strânse din buze și zișe : — Sunt 
de. calitate proastă ! Pentru ca să facă o supă 
bună ar trebui să le frecăm întâi cu puţină 
zeamă de roșie. Nu ai cumva o roșie, Arri- 
ghetto ? 

„— Ba, da, avem multe în livadă. 

— Du-te repede şi alege două frumoase. Şi 
tu, Giannino, nu ști cumva nude ţine mămica 


pa ; 


= 


slănina ? Imi trebuie o felie de slănină ca să 
prăjesc timp de o jumătate de oră pietrele. 

— Mă duc să iau — răspunse Giannino, sbu- 
ghind-o. i 

in scurt timp sosi și Arrighetto cu roşiile, 
Giannino cu slănina și Fratele Giudizio începu 
să gătească, Pietricelele au fost puse în ceaun, 
cu un căţel de usturoiu, puțin piper şi alte 
aromate. 

Fratele Gabriele aduse un mănunchiu de 
verdețuri și acestea au fost puse să se frigă. 

Din când în când se făcea că încearcă pie- 
tricelele cu furculița, să vadă dacă s'au fră- 
gezit. Băieţii priveau plini de uimire şi din 
când în când îndrăzneau să pună o întrebare: 

— Mai e mult, până ce e gata, Frate Giu- 
dizio ? 

. — Eh, eh... mai trebuie puţin, la urma ur- 
melor tot pietre sunt! Dar când vor fi bine 
fierte, sunt sigur că vă veţi linge buzele! 

După ce pietricelele, împreună cu verdețu- 
rile au fiert o oră, Fratele Gabriele se apropie 
de ceaun. Mirosi fiertura, apoi zise tovarăşului 
lui : 

— Fierbe bine... dar pentru ca supa să fie 
într'adevăr minunată ar trebui și vreo două 
felii de carne afumată. 

— Asta ştiu şi eu — răspunse Fratele Giu- 
dizio. 

Ei! dacă am avea puțină carne afumată ! 
Ştiţi ceva copii ? Pentru ca pietricelele să fie 
bune, trebuie să fie puțin îngrășate. Carnea 
afumată le îngrașă. Nu aveți puțină şuncă ? 

— Da, avem! răspunse repede Arrighetto. 
Mă duc să aduc. i 

Când sosi şi șunca, Fratele Giudizio tăiă 
două bucăţi frumoase și le puse în ceaun, după 
care lăsă totul să fiarbă încă o jumătate de oră. 
După aceasta duse supa pe masă. 

— Ce miros plăcut, copii! O 7 

— Ah... ce miros plăcut !... 

In mijlocul verdeţurilor stăteau cele două 
pietricele triumfătoare, pe feliile de şuncă. 

Fratele Giudizio le luă cu o lingură, le puse 
ușurel pe o farfurie și le întinse lui Arrighetto. 

— laţă — zise el — pune-le deoparte. Ii 
vor servi când vei vroi să faci o supă bună. 

Apoi cu toții începură să mănânce. 

Băieţii nu mai puteau : — Ah ! cât e de bună! 
N'am mai mâncat niciodată așa ceva! 

— Zău, e bună ? — răspunse surâzând Fra- 
tele Giudizio, şi începu să mănânce și el. 

Dar după prima înghiţitură interveni şi Fra- 
tele Gabriele. pi ani 

— Să-mi fie şi mie îngăduit să spun ceva. 
Dragii mei, vam preparat pe degeaba și de 
dragul lui Dumnezeu o supă minunată şi voi 
nu ne oferiţi măcar un păhărel de vin ? 

„— Bine ziceţi — răspunse Arrighetto. Mă 
duc să aduc o sticlă,“ 


— Bravo, așa îmi place! aprobă și Fratele 
Giudizio. 

Sosi şi vinul: Călugării turnară în paharele 
copiilor şi apoi în al lor, apoi începură să mă- 
nânce pe deabinelea din supă. £ 

— Ai văzut cât de bună este supa cu pietri- 
cele, Arrighetto ? 


— Bună! răspunse Arrighetto cu mâna pe 


piept. | 

— Acum am să vă rog ceva: să nu spuneţi 
nimănui despre această supă. Aceasta este o 
taină a noastră, a călugărilor și vi-am spus'o şi 
vouă... pentru că sunteți eopii cuminţi. Aşa dar, 
suntem înțeleşi ? La revedere copii... Dumne- 
zeu să vă binecuvinteze. 

Şi călugării își luară desagile şi porniră su- 
râzând mai departe, prin satul scăldat de lu- 
mină roșiatică a apusului de soare. 


DD sati 


Şarpele și Broaștele | 


Un şarpe bătrân stătea nemișcat la marginea 
unui eleşteu, fiindcă nu mai avea putere să 
alerge după broaște şi să le prindă. Braaștele 
veniră până la o mică depărtare de dânsul și-l 
întrebară : „Dece nu ne vânezi şi nu ne mă- 
nânci ca altă dată ? 

— Nu mai am voe, răspunse șiretul șarpe 
adăogând: Mai alatăieri, pe când alergam 
după o broască, am mușcat din nebăgare de 
seamă pe un Brahman, care a și murit din 
pricina aceasta. Insă, am fost blestemat de 


ah 


tatăl său şi osândit ca de acum încolo să nu 


mă mai ating de broaște, ci să le plimb, pur- 
tându-le călare. Așa dar, vedeţi că nu mai pot 
să vă mănânc“. 

La auzul vestei acesteia, regele broaștelor 


„sări din apă, se cățără fără teamă pe spatele 


șarpelui și nu mai putea de bucurie, văzând 
cum e dus călare și plimbat. 
Pofta de călărit se trezi şi în celelalte 
broaște, cari făcură la fel. 
Intr'o zi, însă, şarpele se prefăcu că nu mai 
poate de slab ce este şi îi zise regelui broaştelor: 
„Stăpâne, nu mai pot să mă mişc, fără să mă- 
nâne ; de aceea, dă-mi ceva să-mi apuc sufletul, 
— Ei bine, îi întoarse vorba regele, care 
înebunise de dragul călătoriei, mănâncă în fie- 
care zi câte șase broaște“. p 
Şi aşa, şarpele tot mânca şi se îndopa cu 
broaște, până ce nu lăsă nici una în viață. Ba 
nici regele lor nu avu parte de o soartă mai 
mă E R Í 


s 


Sia E T OA na i AE ina la a 


Doamnelor și domnilor, până unde 
poate merge prostia Omenească vă 
voiu demonstra prin conferința mea. 


Projesorul : Peştii pot vedea, pot auzi, pot 
gusta. Intrebarea este dacă pot mirosi. 

Eleva: Da... Când s'au învechit. f 
UNICUL SPECTATOR. ^, 


(= 


Plasatorul : Trebuia să ne anunţaţi, 
— Mă scuzaţi, domnule auditor, preferaţi să domnule, că veniți astăseară, actorii - 
dormiţi sau să încep conferinţa ? neaşteptându-vă, sau dus la Cinema. 


12 RSI, Se pe ca ECE Ari ME a i 


Rog pe domnii auditori să mă scuze de conferința mea, care se 
„cam lungește, cauza e că am uitat să-mi aduc cesul. EW, ; i 
aia Unul din auditori: Domnule conferenţiar, dar aveți calendarul ţ 

în spatele dumneavoastră. TEES 


; ina 

PL a š 7 H 

i 

J 

2 

i $ 
: 

A 

i 

o 

- E 

— Domnule director, nu înțeleg de Ah: 
ce mă persecutați pe mine, jucându-mi tă Acu Vă 
“piesele numai când sala e goală ! | | "E 
— Nu sunt eu de vină, scrie și — Aș putea știe și eu ce faci acolo? 0) 0 PRR 

n e S i N r } p 

- dumneata o piesă cu- 1000 de perso- — Sunt în refugiu contra basto- se tară 


nagii ! nului. 


GHIŢĂ, 
FIUL VACII 


—- POVESTE — 
C. V. SOARE 


avea o vacă şi trei băeți. Băieții erau orân- 

duiți cu săptămâna să ducă vaca la păscut. 
Locul de pășunat, era într'o pădure, cu iarbă 
moale și umbră deasă. 

Băieţii își urmau rândul, cum își urmează 
ceasornicul numerele pe cadran. 

Și iată că într'una din zile, pe când cel mai 
mic se afla de rând, ca prin minune auzi vaca 
vorbindu-i : 

— Du-te acasă lonele, că eu am să vin sin- 
gură la vreme. Şi băiatul s'a dus. 

Vaca era pesemne gonită și îi venise ceasul 
să fete. Deci își căută un loc, unde l-a găsit 
ea mai potrivit și a dat naștere unui băiat. Dar 
un băiat de toată frumusețea. 

Tot pe acel timp, umbla Dumnezeu și cu Sf. 
Petru pe pământ. Ajungând pe acolo, Sf. Pe- 
tru sé minună: 

— Doămne, ce rod frumos avu vaca pacon 
E tot cu ştirea Ta ?... 

— Tot, Petre... și daia am venit încoa, să-l 
botezăm. 

Il luă deci pe prune Atot Putintele, îl cu- 
funãš de trei ori în apa râului ce trecea p'acolo 
și blagoslovinâu, îi dete numele „Ghiță, fiul 
vacii !. Drept danie i-a dat un fluier. să-și 
treacă vremea cântând. 

Și cânta Ghiţă, în leagănul ce i-l făcuse 
mamă-sa întrun copac. Iar când i se ura cân- 
tând, umbla prin pădure după flori, după pă- 
sări, în timp ce vaca păștea iarba verde, bea 
apa limpede din râu și îl hrănea pe el cu lapte 
— de creștea într'o zi, cât alții în zece. 

Intr'una din zile, pe când băiatul cânta mai 
cu foc, aude un zgomot — de par'că s'ar fi 
lovit o dulamă (scândură groasă) de copaci, și 


pi săt oarecare, trăia un gospodar. El 


„când ia seama, ce văzu? pe „,Tartacot barbă 


d'un cot“ călare p'un epure schi%p și în loc de 
sabie avea o jumătate de albie: 

— Mă! ce ești tu aici de-mi îngâni păsările 
și măta îmi încurcă poenile și îmi tulbură 
apele?! Să plecați d'aici, că o pățiți ! 

Băiatul se întristă și n'a mái cântat. Iar 
mamă-sa, neauzindu-l, fu îngrijorată. 

— Dar ce e cu tine Ghiţișor mamă, dece 
te-ai întristat așa ? 


— Uite, asta și asta — îi povesti el. A zis 


să plecăm. / ţi DI Mc Rp i a 


144 


E Yani. 1 să zică LEI war re a altă tr 
să nu te îngrijești. i 


Voioșia veni din nou la păiaţ. Dar întru ua a 


din zile, îi veni totuși gândul, să. părăsească 
pădurea și îi zise mame-si : 

— Mamă, eu vreau să plec. Uite batista asta 
albă : să te uiţi în fiecare zi la ea și când vei 
vedea o picătură de sânge, să ştii că sunt în 
primejdie ; când vei vedea două, mă aflu pe 
moarte, iar la a treia, am murit! 

N'a stăruit vaca să rămâie: era voia Domnu- 
lui, care pesemne îl îndemna — ci îl sărută de 
trei ori, îl petrecu din ochi până nu-l mai văzu 
— și se linişti în lacrămi — de mamă, care-și 
vede fiul plecând. 


* 


Mergând Ghiţă o postață din pădure, începu ` 


să observe, că toate lemnele sunt strâmbe. 
Dă încoace, dă încolo, numai ce văzu o pișcoace 
de om, — că toate lemnele drepte, le strâmba: 

— „Dar bine mă, nebunule, ce faci tu aici ?! 
— şi”il luă la bătaie. Bate-l și bate-l ! până ce 
acesta îi zise : 

— Lasă-mă fratimio, că fraţi să fim pans la 
„viața morții“ ! Și l-a lăsat. 

Au eşit din pădure : Ghiță fiul vacii şi cu 
Strâmbă lemne. In marginea acesteia, o apă 
frumoasă. Lui Ghiță îi veni poftă să bea ; dar 
nenorocire : când se pleca să,bea, apa se tul- 
bura ! și tot așa mereu, pânăce luă el seama, 
că de cealaltă parte a apei, o slăbătură de om, 
fărâma la pietre şi le arunca în apă !... 

— Mă, tu ești nebun, de tulburi apa și nu 
mă lași să beau?! Și dă-i și trântește-l și 
snopește-l — până ce și acesta zise: 

— Lasă-mă fratimio, că frați să fim până 
la viața morții. 

Așa l-a luat și pe „Fărâmă pietre“ şi s'au 
dus toțitrei în cale lungă să le-ajungă — și 
de băut și de mâncat. S'au așezat pe coasta 
unui deal, cu pădure în vârf. Au făcut un 
bordeiu și au tras la sorți: care să rămână la 
bucătărit ? Rândul i-a căzut întâi lui Strâmbă 
lemne, apoi lui Fărâmă pietre și al treilea lui 
Ghiţă. Hotărîrea a fost cu săptămâna: Doi 
mergeau la vânat și unul sta la făcut bucate. 


* 


Strâmbă lemne, rostise totul de masă și își 
aștepta numai frații ; se așeză așa într'o rână, 
alături pe iarbă și fără să-și dea seama, adormi. 
Când se trezi din somn, mâncarea nicăieri !... 
Găti la repezeală alta ; dar la masă o servi 
crudă și înfierbântată — că i-a scandalizat pe 
frați. Insă n'au avut ce-i face. 

Până la sfârșitul săptămânii, tot așa a pätit 
Strâmbă lemne. Iar în săptămâna a doua, Fă- 
râmă pietre la fel. g 

A treia săptămână îi veni rândul lui pE 


Eee a REP e R (Va urma) Ț 


ii: A dis ý E vir 


TĂRANUL DEŞTEPT 


| un țăran lucra de zor la câmp, fără să se 
U odihnească o clipă. Și iată că trecu pe 

acolo împăratul, „Mai 
domol, prietene ! re 

Țăranul însă îi întoarse vorba zicându-i: 
„Trebue să muncesc din pricina celor treizeci 
și doi, pentru ca cei șapte să poată hrăni pe 
cei cinci și să mai prisosească ceva pe deasu- 
pra“. 

Impăratul nu înţelese nimic din cuvintele 
acestea. „Lămurește-mi această ghicitoare, îi 
zise el, şi îți dau o pungă plină cu galbeni, 
însă dacă te legi cu jurământ că n'ai să o spui 
altuia, până ce nu m'ai văzut pe mine de o 
sută una ori. 

— Iată un târg, care îmi place de minune, 
răspunse țăranul, adăugând: Cei treizeci și 
doi sunt dinții din gură, cari cer de mâncare 
în toate zilele. Cei cinci, sunt cele cinci luni 
de iarnă, când i.u e de lucru, aşa că nu pot 
câștiga nimic. De aceea, celelalte șapte luni 


care îi strigă: 


- trebue să mă hrănesc în cele cinci luni de 


iarnă. Și trebue să mai prisosească ceva, pen- 
tru ca să pot plăti dările către împărat. Iată 
de ce trebue să muncesc de zor fără odihnă“. 

Foarte mulțumit de răspunsul acesta, împă- 
ratul se întoarse la palat și chemând la un 
ospăţi pe toţi sfetnicii şi curtenii, le povesti 
ghicitoarea ce auzise dela ţăranul cel muncitor, 
spunând că aceluia care va putea să o dezlege, 
îi dă o parte din împărăție şi îl nymepje. pe 
vi: i ca întâiul său sfetnic. 

Unul din sfetnici, care era mai deştept, își 
zise în gând: „Am câştigat! Merg să-l găsesc 
pe ţăran și să-mi spună el ghicitoarea“. 

Işi încălecă îndată calul şi o porni pe câmp, 
strigând fiecărui țăran ce întâlnea : „Mai do- 
mol, prietene !“. Insă țăranii îl priveau miraţi 
şi nu răspundeau nimic. 

La urmă, dete, după multă alergătură, de 
țăranul care vorbise cu împăratul şi îi zise şi 
lui: „Mai domol, prietene !“. 

Țăranul îi răspunse numai decât: ,Trebue 
să muncesc din pricina celor treizeci şi doi, 
pentru ca cei șapte să poată hrăni pe cei cinci 
şi să mai prisosească ceva pe deasupra“. 

Auzind acestea, sfetnicul își zise tresărind 
de bucurie: „Ăsta e omul meu!“. Și scoțând 
din buzunar o pungă plină cu galbeni, îi grăi 


zicându-i : „Punga e pentru tine, dacă îmi pS l 


dezlegarea ghicitorii. 

— Câţi galbeni sunt într'însa ? întrebă şi- 
retul țăran. 

— O sută în cap, răspunse sfetnicul- împă- 
rătesc. 
- — Dacă-i aşa, s'a făcut târgul“, făcu făranul 


OD > dal. ct, ies 


şi după ce numără bine galbenii şi văzu că 
întradevăr sunt o sută, îi spuse şi sfetnicului 
ceeace îi spusese împăratului. 

Plin de bucurie, sfetnicul se întoarse în 
goana calului la palat și îi zise împăratului: 
„Stăpâne, am câştigat! Iată ce înseamnă ghi- 
citoarea“. Și îi povesti, așa cum îi spuse ţă- 
ranul. | 

Dar nici împăratul nu era om, pe care să-l 
poţi îmbăta cu apă rece. Din răspunsul sfetni- 
cului său bănui că nu acesta, ci tot deșteptul 
țăran îi spusese ghicitoarea. De aceea, închise 
pe sfetnic într'o odaie şi porunci ca țăranul să . 
fie adus numai decât la palat. 

Țăranul veni, luându-și înfățișarea unui om 
care — vorba ceea — nici usturoiu n'a mâncat, 
nici gura nu-i miroase. Impăratul, însă, îl privi 
încruntând din sprincene şi-i zise răstit : „„Dece 
ţi-ai călcat jurământul și ai trădat secretul cu 
ghicitoarea ? 

. — Nu mi-am călcat nici un jurământ și 
n'am trădat nici un secret, îi întoarse țăranul 
vorba adăugând: Ne-am înțeles să nu spun: 
altuia ghicitoarea, până nu văd pe Măria Voa- 
stră de o sută una ori. Şi așa am și făcut. Boe- 
rul care mi-a” cerut dezlegarea ghicitorii, mi-a 
dat o pungă cu o sută de galbeni, iar pe fiecare 
galben era chipul Măriei Voastre. Asta în- 
seamnă că te-am văzut de o sută de ori. Și te 
mai văzusem ieri, când m'ai întrebat de ghici- 
toare, ceeace face tocmai o sută una ori. Așa 
dar, aveam dreptul să spun ghicitoarea și la 
alții“. 

Impăratul, foarte mirat . de deșteptăciunea 
ţăranului își zise în gând că sfetnic mai bun 
și mai priceput decât acesta, nici nu e chip să 
se mai găsească. De aceea, lui îi dete o bună 
parte din împărăție și tot pe el îl numi mare 
sfetnic, în care slujbă țăranul rămase până la 


sfârşitul vieţii. 
00 00 i 
CÂINELE LUI IANG BU. 


Iong Giu avea un frate mai tânăr, pe care îl 
chema long Bu. Intr'o zi long Bu eşise de a- 
casă îmbrăcat în haine albe. Dar fiind apucat 
de ploaie, a trebuit să-și schimbe costumul și 
să se îmbrace în haine negre. Din pricina a- 
ceasta, la înapoere, câinele nu l-a recunoscut 
și a început să-l latre. Mâniat, IongţBu ridică 
băţul, ca să-l lovească. 

Fratele său Iong Giu îl opri zicându-i : N'ai 
dreptul să-l loveşti, fiindcă și tu ai fi făcut la 
fel. Dacă bunăoară, câinele tău ar fi plecat de 
acasă alb și s'ar fi întors negru la păr, te-ai fi 
mirat și l-ai fi luat drept alt câine“. 


15 


AAA 


PĂȚANIILE LUI ALB- 


fiindcă părul îmi e alb ca fulgii iernii, 

toți copiii îmi zic : Alb-Alb. Sunt nu- 
mai de șase luni ; sunt destul de mare pentru 
a începe să-mi scriu pățaniile zilnice, așa cum 
am văzut că face stăpânul meu“. 

Așa se gândea într'o dimineață cățelușul 
nostru răsfățat. Și gândul său l-a prefăcut în 
faptă. 

lată dar pe micul Alb-Alb cum deschide un 
caiet și cu lăbuţele sale dă foae după foaie. 
Apoi se așează la masă și cu înfățișarea unui 
om învăţat scrie : 

Luni dimineața pe la orele 8, simţeam o 
foame grozavă. Setea deasemeni nu-mi da pace. 
Simţeam cum mă sfârșesc. Simţeam că nu voiu 
avea putere să scriu măcar o literă. Și dela 
bucătărie... Doamne, ce miros, ce miros plăcut 


venea ! Desigur se frigea o găină pentru masa 
stăpânilor mei. 


Fii: sunt curat întocmai ca zăpada, 


Pentru a nu fi singură bucătăreasa, am lăsat 
totul la o parte şi m'am dus în bucătărie. Dar 
credeți-mă, m'am dus numai ca să-i ţin de 
urât. 

Dar ce nesuferite erau Sosoiu Sosolici și 
Miţu Miţișor. Se învârteau printre picioarele 
bietei bucătărese şi aceasta pentru a scăpa de 
ele, de aceste pisicuțe așa de rău învățate, le 
arunca din când în când câte ceva : ba o bucă- 
țică de pâine, ba un os, ba ceva măruntae dela 
găina ce o pusese la fript. Văzând fapta lor am 
plecat din bucătărie foarte mâniat de o astfel 
de purtare. 


Când ceasornicul mare a sunat de zece ori, 
am înţeles că e timpul să merg pe la verişorii 
mei, cinci cățeluși, cari s'au născut abia acum 
câteva zile. Sunt mici de tot, sunt albi şi cu 
pete negre pe spinare. Stau cu ochișorii aproa- 
pe închiși și mormăsse mereu : „mi, mi, mi!“... 

Tatăl lor a venit la mine acasă, pentru a-mi 
înapoia vizita pe care i-am făcut-o pela orele 
10 dimineaţa. Și în drumul său spre mine, a 
trecut prin bucătărie de unde a ieșit foarte 
grăbit şi cu o mătură aruncată în spinarea lui. 
Inţelegeţi de ce ? Işi vârâse botișorul prin oala 
cu smântână. 

Eu nu îl iubesc deloc pe Fox, căci așa îl 
chiamă. E prea îndrăzneţ, mai ales că se găsea 
într'o casă străină. 


„DIMINEAȚA ‘CO PIILOR”, 


FITI OP 


A plecat și Fox și eu am rămas singur. Peste 
puţin, stăpânii mei au venit acasă cu o ma- 
şină. 

Am o frică foarte mare de roatele mașinei, 
mai ales că într'una din zile abia am E cu 
viață de sub ele. 

Bucătăreasa începu să pregătească masă. 
‘Aştept cu nerăbdare să-mi vină și mie rândul. 
Dar bănuiţi, voi copii, ce bunătăți îmi va da 
bucătăreasa ? 

Toate oasele dela masa stăpânilor mei. 

A trecut atâta vreme și de mine nu-și aduce 
nimeni aminte. Bucătăreasa nu-mi dă nici 
măcar acele oase pe cari le apiapi mort de 
foame. 

Fără îndoială, bucătăreasa se răsbună pe 
mine. Crede că eu i-am ros unul din papuci. 
Şi pot să vă jur pe tot neamul meu, că nu am 
nici-o vină. 

Ceasul arată ora două âubă amiază. Nu mai 
pot să scriu. Simt că foamea m'a slăbit de tot. 


Desigur că voiu muri. Bucătăreasa-a rea și o 
urăsc din inimă. Urăsc toate bucătăresele din 


lume“, jai À 


O rugăciune necugetată 


Un păstor își pierduse vițelul cel mai bun 
din cireadă. Il căută peste tot, dar căutarea-i 
fu zadarnică. Atunci căzu în genunchi şi ridi- 
când braţele spre cer, 
„Puternic Zeus! Scoate la iveală pe hoţ și 
adă-l înaintea mea. Dacă îmi asculţi rugăciu- 
nea, îți aduc ca jertfă o capră tănâră“. 

Abia rostise cuvintele acestea, că înaintea 
lui stătea hoțul. Dar hoțul acesta nu era altul 
decât un leu groaznic şi care se uita ia păstor 
cu ochii plini de sânge. | 


zise cu glas rugător: ` | 


Văzând primejdia în care se găsește, păsto- 2R 


rul se aruncă din nou în genunchi și se rugă 
în felul următor : 
tru o capră mi-ai adus pe hoț înaintea mea, 
dar îți jertfesc zece capre, dacă îl Indeparteni 
dela mine“ 


Aşa se întâmplă des cu dorinţele oamenilor . 


scurți la minte. Se îngrozesc mai dna atunci 
când le sunt îndeplinite. 


Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 208 Reg. Pub. Priodice D 


Tribunalul Ilfov f. I. Com, Revistă ilustrată pentru tineret. Redacția şiadministrația, 
București. Telefon 2.76.25, Cec Poştal 4.083, Red. responsabil: G. Ionescu. Prețul 


Str. Th. Masaryk 17, 
abonamentelor : 6 luni (26 


numere) 180; 3 lüni (13 numere) 90. plata taxelor poștale în numerâr conform aprobării pupos reneridă, P.: 


TI. Nr. 15,575/939, 


PRETUL 7 LE San 
Bibilotsca Ja er stații iagt 


imprimeriile „independența”, București, strada R. Poincare er 


„Atotputernice Zeus! Pen-. 


4 
2-A 


ai iig y 


A ba trasi 


NEAȚA COPIILOR i 


FPR 


VÂNĂTORI ȘI VÂNĂTORI 


1. Echipaziul a debarcat, Ca să-l roage cu ardoare, 2. Regele, ia- învoitș É. 
Și la rege a plecat, Să-i lase la vânătoare. Ei au tras un chiuitţ 


3. Negrii, oare ce fac? Au de gând... așa în plimbare, 4. Miau cu botul lins, 
N'au să le vină de hac?! Să se sue pe vasul de pe mare? Stă la umbră întins, 


5. Şi gândește ca o pisică, 6. De vânat ei au vânat, 7. Şi le duc plocon la rege, 
In labă oare ce le pică? Două păsărele,. ce păcat! Aşa, se cade după lege. 


BIRU!S e 


ee 


9. Căpitanul când priveşte De pe bord ca la mezat 
Pe loo iîngălbeneşte i Toate cele au. vânat 


voma Sp Ari 


A 


O UMBRĂ LUNGĂ DE 300 KILOMETRI 


Piscul Teyde, în insula Taneriffe (Canare) 
ce țâșnește ca o stâncă gigantică din adâncul 
mării până la înălțimea de 3711 metri, proiec- 
tează la apusul și răsăritul soarelui, o umbră 
imensă pe întinderea Oceanului Atlantic. Deu- 
năzi umbra aceasta a fost obiectul unor măsu- 
rători speciale și totodată precise, constatân- 
du-se astfel că, la răsăritul soarelui ea se așterne 
pe o lungime de 300 de kilometri, . 


6 
VÂNTURILE ALIZEE 


' Sub acest nume se indică vânturile regulate 
ale zonei tropicale... In întreagă această zonă, 
massele aeriene se mișcă în mod uniform: a- 
celea din emisfera septentrională în sensul 


„ Nord-Est sau Sud-Vest, iar acelea din emisfera 


Sudului în sensul Sud-Est spre Nord. Mișcarea 
lor e influențată de mișcarea de rotaţie a pă- 
mântului, dela Răsărit spre Apus. 

Cristofor Columb a fost acela care a consta- 
tat cel dintâi existența vânturilor alizee. După 
ce au părăsit insulele Canare, echipagiile lui 
au fost impresionate la început de o liniște 
care, timp de mai multe zile, împiedica flota 
să se miște; dar această surpriză se schimbă 
în groază atunci când, deodată, începu să sufle 
dinspre Nord-Est un vânt ce părea că nu mai 


` are sfârșit, și se jură că el le va închide pentru 


totdeauna calea întoarcerii. 


Mai târziu, navigatorii spanioli au știut să 


aprecieze foloasele vânturilor alizee. Ei indi- 
cară regiunea marelui Ocean unde suflă aceste 
vânturi sub denumirea de „Golful Fetelor“, 
fiindcă, spuneau ei, chiar o fetiță ar fi putut 
ţine cârma corăbiei, atât era adierea de dulce 
şi mângâetoare. 

Origina cuvântului „alizee“ e destul de ne- 
sigură ; nu se găsește nici în dicționarul lui 
Jean Niest, editat în 1584. In secolul următor, 
abatele de Choisy, care pleca pe vasul „Oiseau“ 
pentru a converti pe regele Siamului, scrie în 
jurnalul său de călătorie, publicat în 1637, că 
etimologia cuvântului „alizee“ este o chestiune 
gravă. După el, ar trebui să se scrie „elizee“, 
derivând din latinescul „electi“, vânturi „a- 
lese“, vânturi „de elită“. Această etimologie e 
curioasă, dar prea puţin probabilă. Elisée Re- 
clus dă o origină provensală termenului „„ali- 
zee“ derivând din cuvântul „alizat“ care în- 
seamnă a netezi, a curăța. 


De remarcat este faptul că la toate popoarele 
2 


Mediteranei cari au fost în legătură cu mari- 
narii provensali, aceeaşi denumire se aplică şi 
vânturilor regulate : în spaniolește Viente ali- 
sio ; în italiană, vento aliseo. Limbile germa- 


ne “folosesc, dimpotrivă, alți termeni. Olan- 
dezii Passaat Wind. Germanii și Danezii Passat 
Wind; iar Englezii, oameni practici, Trade- 
Wind (vânt de comerț). 


© 
CÂND MOR ȘERPII 


Un naturalist vienez a observat că Aproape 
toți şerpii, cari mor de moarte naturală su- 
combă în intervalul dintre apusul soarelui și 
miezul nopţii. 

Rare sunt reptilele - cari mor între miezul 
nopții și zorii zilei, iar mai rare, sunt acele 
exemplare de târâtoare cari mor în timpul zilei. 

Șerpii, în general, își presimt moartea. 

Când se apropie clipa fatală, ei se ascund 
în vreo gaură pentru a muri în liniște. 


Dimpotrivă, dacă aparțin unei specii ce 


trăește în carverne sau subterane, ei se târăsc 
la lumina zilei și mor la suprafața tzatze 


CONSUMUL VINULUI 


După statisticile publicate recent, cantitatea 


de șampanie consumată în lumea întreagă se 
poate evalua la aproape 21 milioane sticle pe 


an ! Anglia este ţara unde se bea cel mai mult - 


vin spumos; America urmează imediat. Altă 
dată, Australia ocupa un loc de frunte pe 


această listă ; dar după marea criză financiară 


din ultimii ani, ea și-a micșorat foarte mult 


cantitatea de consumare. Rușii, la rândul lor, . 
sunt mari amatori de șampanie. Iar Francezii, 
dintre toate popoarele, consumă foarte puţin . 


această băutură. 


Dintr'o statistică germană rezultă că pro- : 


ducția vinurilor în ultimii zece ani a fost în 
medie, pe fiecare an, de: 


1.500.000 hl pentru Portugalia, 2.095.587, 


pentru Ungaria, 5.000.000 pentru Germania, : 
24.500.000 hectolitri pentru Italia, 3.642.000 - 
100.000 pentru Tunisia și 
120.000 hectolitri pentru insulele Azore, Ca- .. 
nada și Modere. In total cam 95. 659516 hecto- 3 


pentru Algeria, 


litri de vin. 


e: 30.701.929 hecto- - 
litri pentru Franța, 24.000.000 pentru Spania,- - 


0 luptă deasupra unei prăpăstii 


întinse în Tibet. Dar regiunea aceasta 

care trece printre cele mai importante 
din lume, este — în acelaș timp — cea mai 
bogată în vânat de tot felul. 

Şi Rajahul Busahir era un mare vânător. 
Iar în ținuturile stăpânite de dânsul nu se gă- 
sea decât un singur loc unde îndrăznețul Simla 
nu cutezase să-și pună în primejdie viața. Era 
pe trecătoarea muntelui Şiki. Muntele acesta 
înalt de peste cinci mii de metri cu vârfuri 
înalte și ascuţite, prăpăstii adânci, formează 
hotarul a două provincii ai căror Prinţi — 
pentru ca să se poată sui pe el — au construit 
o trecătoare ce începe din vale și înconjoară 
în întregime muntele. Construirea acestui 
drum a costat multe osteneli și cu toate ace- 
stea trecătoarea era foarte periculoasă. Dacă 
s'ar fi întâlnit doi oameni pe ea, unul dintr'înșii 
ar fi trebuit să se lipească bine de stâncă, 
pentru ca celălalt să poată trece. 

In fine, drumul era de cincizeci de ani și 
vremea avusese grije să-l strice îndeajuns. 

Iată cum era drumul pe care Simla vroia 
să-l urce. 

Imbrăcat simplu, ca de vânătoare, ai fi cre- 
zut lesne că nu-i decât un trecător oarecare. 
Numai turbanul arăta că-i prinţ. Nu se înar- 
mase. Luase cu el doar un iatagan, al cărui 
mâner de fildeș, încrustat cu rubine, strălucea 
la lumina soarelui. Busahir își luă numai un 
servitor care să poarte merindele pentru o zi 
întreagă. 

Incepu să urce încet înconjurând de două 
ori muntele. Acum se afla la o înălțime de opt 
sute de metri. 

Privea uimit în zare, când deodată în urma 
lui auzi un zgomot. Se dădu câţiva paşi mai 
înapoi și numaidecât bucata de scândură pe 
care șezuse câteva clipe înainte, se prăbuși în 
prăpastie. Un gol de doi metri se făcu acum 
între el și servitorul său care rămăsese ceva 
mai în urmă. 

„apir nu putu decât să spuie servitorului 

u: 

„Nihias, întoarce-te acasă şi adu o bucată 
de scândură tare pe care s'o putem face punte, 
altfel rămân aici ! Haide repede !“. 

Odată Nihias plecat, Rajahul se așeză liniștit 
şi aşteptă. Ridicând capul, văzu deasupra lui 
ceva care scobora foarte ușor şi repede. Dar 
punctul acesta negru, care i se păruse la înce- 
put un om, era un urs, dintre aceia cari urcă 
munții Tibetului. 

In fața pericolului care îl amenința, Simla 
luă repede o hotărâre. Cu iataganul tăie și 
rupse, în acelaș timp, șipcile de lemn cari îl 
uneau cu drumul ce suia. Se văzu astfel pe 


R ajahul Busahir Simla avea proprietăți 


o trecătoare de câțiva metri înconjurat de un 
gol imens. 

Rajahul care se credea de-acum, cel puțin 
scăpat din ghiarele fioroasei dihănii, începu să 
înțeleagă cu groază că nu-i. Ursul văzuse că 
deasupra capului lui, tocmai în mijlocul go- 
lului dintre el și prinț, un arbore își întindea 
crengile orizontal. 

Se aruncă, apucă trunchiul cu,labele lui 
groase, se legănă o clipă în gol ca să cadă cu 
sgomot pe cealaltă parte a drumului, unde 
Simla, înghețat de spaimă, se găsi față'n față 


“cu monstrul. Simția răsuflarea fiarei, pe obraji. 


Il lăsă, însă, să se apropie mai tare și când 
fu aproape, îl lovi cu putere în frunte ; furios, 
ursul se repezi din nou și din nou fu lovit; 
de durere se dădu câţiva pași înapoi, își pierdu 
echilibrul și se prăbuși. 

Plin de sânge, Simla, aşteptă de Nihias și 
legând printr'un pod șubred marginile ocupate 
ale trecătoarei, putu să coboare. 

Dar din ziua aceea, nimeni n'a mai îndrăznit 
să se urce pe drumul muntelui Şiki. 


LAȚUL 


Ninsese. Zăpada acoperea tot pământul. 
Marin, un şcolar vecin de bancă cu Mircea, a 
adus la școală un laţ de prins sticleți. 

— Mircea, îl pun sub nucul din dreapta 


“şcolii. Până la recreaţie se prind sticleţi. 


— Marine, nu chinui păsărelele ! 

— Am mai prins eu! 

Il puse. Nu trecu mult și un sticlete amăgit 
de semințele de cânepă puse acolo, se prinse. 
La recreaţie Marin și cu Mircea fură cei dintâi 
lângă laţ. Piciorul prins al sticletelui era tăiat 
de firul de păr. Curgea sânge. Zăpada era în- 
roșită. 

+— Vai Marine, omori păsărica. Ascultă ce 
jalnic ţipă. Plânge de durere. 

Ochii lui Marin lăcrămau. Prinsese mulţi 
sticleți, dar așa nenorocire nu i se întâmplase. 

— Să-i desfacem laţul dela picior și să-i 
dăm drumul, — zise Mircea. Așa și făcură. 
Spălară piciorul rănit cu zăpadă. Mircea puse 
sticletele în palmă. Acesta bătu din aripi. Văzu 
că e liber. Sbură, ciripind vesel. 

— Marine, ce vesel e acum! A uitat de 
durerea rănii. i 

— Ce rău îmi pare că s'a rănit. De-acum 
nu mai prind sticleţi cu lațul ! 

Marin distruse lațul și-l aruncă în foc să 
ardă. 

In sufletele celor doi băeți se sălășluise mila 
de păsărele. Ce suflete alesel 


R eprezentația la teatrul de păpuși se ispră- 
vise. 

Publicul pleca sgomotos şi vesel spre 
casă. 

In dosul cortinii, care căzuse ca semn al 
sfârşitului, nu era aceeași voe bună. Toate pă- 
pușile priveau cu milă la o tovarășe și cu 

"spaimă la stăpânul lor și al teatrului. $ 

Budrună, directorul teatrului, un om voinic, 
cu barbă mare și ochi fricoşi, certa pe Mioara, 
o păpuşe cu păr blond şi ochi albaștri. O certa 
aprig cu vorbe rele, fiindcă în timpul repre- 
zentației, când trebuia să pară tristă, ea buf- 
nise în râs. 

Degeaba cerca Mioara să se desvinovățească, 
spunându-i că râsese când a văzut pe un bă- 
trânel dormind, iar pe chelia lui plimbându-se 
în voe o muscă. 

Budrună nu voia să ştie de nimic și puse 
mâna pe biciu. 

Toate păpușile au fugit înfricoșate, 
Mioara a îndurat loviturile usturătoare... 

Rămasă singură, Mioara plângea cu suspine 
înăbușite, căci lacrimi nu putea să aibă o pă- 
pușe făcută din lemn. 

I se urâse la teatru și îi era teamă să mai 
rămână acolo. Nu se vedea nimeni. Polican- 
drul din mijlocul sălii era stins. 

Tiptil, Mioara se îndreptă spre ușa uitată 
deschisă și pătrunse în întunericul de afară. 

Făcu, primii pași în lumea liberă... 

Incotro să se îndrepte acum ? 

I se păru că aude glasul lui Budrună che- 
mând-o și o rupse la fugă înainte. Alergă mult 
timp pe străzile orașului, fără nici o ţintă. 

Era târziu şi somnul se abătuse pe la genele 
ei. De abia își mai târa pașii de obosită ce era. 

Și se așeză pe pragul unei case să se odih- 
nească o clipă. 

Adormi acolo, cuibărindu-se cât mai bine 
într'un colț. 

Prin somn îngerii albi ai visului au zburat 
lin și fulgi de vis au scuturat: 

„Se făcea că Mioara nu mai era păpuşa de 
altădată. Era o fată frumoasă ca toate celelalte 
fete. Avea jucării multe, cărți cu poze și mai 
avea o mamă bună, care-i purta de grije și o 
iubea“... 

Și firul visului se împletea înainte tot așa 


iar 


| 


„Deschise ochii și privi mirată! . « 
i “Cum, nu mai era la teatru ? 


Nu mai e pe program unde adormise în 


ajun ? 
y Unde e ea acum? Sau visul cel frumos nu 
i s'a sfârşit încă ? 


4 


Povestea unei păpuşi de 


„sănătoasă. Invaţă-mă să-i dau leacul cel bun ! 


de frumos. i 


Visul se sfârșise, iar Mioara era deşteaptă 
deabinelea. 

In timp ce dormea pe prati pragului, o 
găsise acolo stăpâna casei, o femee bună ce 
iubea copiii mult de tot. i 

0, ce păpuşe frumoasă !“. 

Și o luă în braţe aşezând-o în casă, S căl- 


„dură, pe pernele moi ale unui fotoliu. A 


Şi opri pe Mioara acolo. | 

O îngrijea cà pe un copil al ei. dev 

Mioara, de ar fi putut vorbi, 
„Mamă“. 

Și stând pe fotoliu își amintea necontenit 
de visul minunat din noaptea aceea tristă. 

Zilele treceau una după alta, la fel. 

Veni toamna cu zile mai friguroase. 

Intr'o zi, stând la fereastra deschisă, apaa. 
casei răci și căzu bolnavă la pat. 

Nu avea pe nimeni să o îngrijească. 

Mioara, pironită de spaimă pe fotoliu, pri- 
vea cu milă. Și plângea în gândul ei de ciudă, 
că nu-i poate veni în ajutor. 

Biata femee suferea cumplit: 

Mioara, păpușe cu păr bălaiu, se, dădu jos 
după fotoliu şi merse pe picioarele ei de lemn 
în fața icoanelor. 

Ajunsă acolo, îngenuche, începu să facă la 
cruci și să se roage. 

Se închină fierbinte și cu atâta TER că 
lacrimi mari îi lunecară pe obraji. 

Şi minune !... Incepu să vorbească ea, care 
până atunci nu grăise un i said 

„Doamne, Doamne! Dă să 'se facă mămtea, 


i-ar fi zis 


E 


Mioara îşi simți mintea luminată. 

Trăia altfel acum. Nu mai era păpuşa de: 
lemn. 

Rugăciunea o schimbase. Era o fată ca toate. 
fetele. 

Visul ei se împlinise... Avea o mamă bună, 
dar bolnavă. Era datoare să o facă sănătoasă. 
Mioara aduse doctorul, cumpără doctoriile dela 
farmacie și veghea la căpătâiul bolnavei, până 
când se făcu bine... 

„„„Câteodată Mioara își amintește de teatru 
de păpuși, de Budrună, de un vis frumos şi i se 
pare că deschide o carte de basme și citeşte de 
acolo „Povestea unei păpuși de lemn“... 


i Sie 

RERS 

ENES 
m 


ra miezul nopții şi Purana bântuia. cu 
p% furie. Gică Ionescu, ud leoarcă, se în- 
dreptă până la uşa doctorului Stăinescu, 
unde, sună.. Bătrâna servitoare veni să-i des- 
chidă. i 
— Filofteio, — îi zise Gică, doctorul este 
acasă ? 

— La ora aceasta și pe timpul ăsta, unde 
vrei să fie ? 

— Cu atât mai bine! oftă Gică. Intră, se 
scutură de ploaie și așezându-se lângă sobă, în 
care mai ardea o buturugă de lemn, spuse ser- 
vitoarei că avea nevoie de doctor pentru o vi- 
zită la ţară. E 

— Este vorba de un caz urgent și grav — 
adăogă el. 

Filofteia se duse să înştiințeze pe doctor. 

După puţin timp acesta își făcu apariţia în 
anticameră, cu valizi în mână. 

Eși, se îndreptă spre garaj, puse în mișcare 
bătrânul motor al automobilului, îl invită pe 
Gică şi porniră la drum. 

După o oră ajunseră la satul pe care îl indi- 
case Gică. 

— Cât vă datorez, doctore, întrebă acesta — 
cât vă datorez pentru această vizită ? 


ADMIRABIL 


— . Dar nu am făcut încă nici o vizită! în- 
gână doctorul uluit. 

— Bine, bine — dar m'am răsgândit — 
explică Gică Ionescu : — cred că ar fi mai bine 
să nu-mi înfricoșez nevasta cu vizita unui me- 
dic. Aşa dar, cât vă datorez ? 


A 


~ — Două sute cincizeci de lei — răspunse 
contrariat bătrânul medic. 

— Iată-i — spuse repede Gică, întinzându-i 
banii. Și mii de mulțumiri — adăogă el cu un 
surâs plin de şiretenie. Singurul şofer din satul 
dumitale mi-a cerut o mie de lei ca să mă 
aducă aici. Este prea mult, nu crezi ? 

Salută politicos, coborî şi se pierdu în întu- 
nerec. 


CEl MAI BUN DAR 


r 


frumoasă cum nu era alta. Domnița împlinise 
optesprezece ani, așa că împăratul se găndi să 
o mărite. Dete sfoară în ţară şi iată că veniră 
trei feciori de împărat, frumoși, toți înţelepţi, 
toţi tineri. Pe care să-l aleagă ? Domnița era 
încurcată, când de o dată împăratul zise: 

„Ascultaţi, feții mei. Plecaţi încotro voiți şi 
să vă întoatceți după o lună. Fiecare să aducă 
Domniței câte un dar și acela al cărui dar se 
va dovedi mai bun, va câștiga mâna ei. Porniţi 
deci, la drum, și Domnul fie cu voi“. 

Plecară. Unul din cei trei prinți întâlni în 
drumul său un bătrân care vindea o rochie 
minunată. Era din pânză de păianjen, atât de 
fină, atât de frumoasă, încât ochii îți rămâneau 
la ea. Ce mai vorbă ? Prinţul o cumpără, iind- 
că un alt dar mai frumos decât acesta nu 
poate fi. 

Al doilea prinț merse mult. Intâlni în dru- 
mul său un pustnic, care îi dete o piatră. Dar 
ce piatră ? Dacă o puneai la pământ, răsăreau 
palate nenumărate. Plin de bucurie, prinţul 
luă piatra, mulțumind pustnicului pentru da- 
rul acesta. 

Cel de-al treilea prințișor merse aproape o 
săptămână. Ajunse la marginea unei păduri, 


A fost de mult un împărat, care avea o fiică 


unde văzu o biată femee care se căznea să ri- 
dice o povară de lemne. Prinţul alergă repede, 
îi ajută să o ridice și i-o duse până acasă. Fe- 
meea, care era o zână, îi mulțumi foarte mult 
şi îi dete o floare albă ca zăpada. 

„Primeşte această floare, fătul meu, căci cine 
o are, e fericit. Fie el cât de supărat, e destul 
să o miroase și supărarea îi piere ca pria far- 
mec. la-o!“. 

Cu o bucurie nespusă, prințul luă floarea, 
mulțumind de nenumărate ori. Apoi cu pas 
grăbit se întoarse la împărăția Domniței. 

Când cei trei prinți veniră din nou, împă- 
ratul chemă pe cel mai mare şi îi zise: 

„E frumoasă rochia ce-ai adus. 

E scumpă piatra, zise celui de-al doilea. 


Dar, dragii mei, zise el din nou, luând floa- 


tea din mâna prințului mai mic, ce-mi folo- 
sește rochie fină, ce-mi folosesc palatele, dacă 
îmi lipsește fericirea ? Fericirea e totul, căci 
printr'însa am tot ce doresc. Tu capeți mâna 
fiicei mele, dragul meu“, spuse el sărutând pe 
tânărul prinţ. 

Și astfel al treilea prinţ se căsători cu fru- 
moasa Domniţă, şi au trăit fericiți până la 
sfârşitul vieţii, mulțumită îloarei nepreţuite. 


5 


sil ese 


PITIC 


u era un pitic de porțelan, dintre piticii 
N cu pipa în gură şi cu barba până'n brâu 

cari stau lungiţi, şi visători, între tran- 
dafiri ca să vegheze să nu rupă copiii florile. 

Nu era nici dintre piticii cari înghit foc um- 
blând pe bicicletă la circ, nu era nici de cati- 
fea, nici de hârtie colorată sau de carton. Era 
un pitic în earne și oase, un omuleț cât o 
șchioapă, de înălțimea unui scaun; — și era 
mereu trist și îngândurat, tăcut și cumpănit la 
vorbă, blând ca un mielușel și sărac, din cale 
afară. 

Umbla fără nici un rost pe ultiţă. 

Era încălțat în niște opinci făcute de el şi 
purta o hăinuță peticită, de copil pe care cine 
ştie de unde a căpătat-o. 

Se numea Țicu. 

Dar ulița în care m'am născut și am copilă- 
rit şi ulițele de prin prejur aveau un farmec 
deosebit și aceasta numai din pricina lui Țicu. 

Țicu însă nu era mândru de fel. El își vedea 
mai departe de treaba lui. 

Spinteca lemne, căra apa cu donițele, ajuta 
câteodată pe ici pe colo, la bucătărie, cură- 
ţând cartofi, tăind o găină, într'un cuvânt, cin- 
stiții gospodari de pe ulița mea, (adică ulița în 
care şedeam eu) nu-l prea lăsau să lenevească 
pe Țicu. 

Și 'Țicu, asta e fără îndoială, — nu era leneș 
de loc. 

Copii, ștrengarii maidanului când îl întâl- 
neau aveau de ce să se bucure. 

— Țicu piticu, Țicu piticu |... 
culții necăjindu-l. 

eai 


— Vrei pepene, Țicule ? 

— Vreau. 

— Da... coajă de pepene nu vrei, Țicule ? 

m Vreau. 

— Uite, Țicule, un ban. Ce-ai să-ți cumperi ? 

— Nimic. 

— Păi... pentru nimic îţi ajunge cât ai, —il 
necăjea, țiu minte, unul Guţă, un lungan cât 
o prăjină, repetent de trei ori în clasa treia. 

Țicu nu se supăra, 

Copiii făceau, mare haz când îl vedeau, Se 
întreceau care de care cu năzbâtiile. 

Unul îi prindea cu un ac de gămălie un jur- 
nal pe spate şi altul, cu un chibrit, îi da foc, 

Apoi toată gloata, când jurnalul era în flă- 
cări prindea să dănţuiască în jurul piticului fă- 
când o hărmălaie de nedescris. 

Şi, 'Țicu nu se supăra. Uneori, după munci 
grele, când se învrednicea vreun vecin și-i qă- 
dea un gologan, Țicu, cu el în palma strânsă 
pumn, fugea într'un răsuflet pe maidanul Tur- 


6 


îi strigau des- 


EA 


cului ise ne găsea pe noi, la jocuri, și după 
ce cumpăra roșcove, stafide, sau alune, ne * 
strângea pe toți lângă el, ne număra (și pe când 
număra noi ne strâmbam de râs, căci Țicu nu- 
măra așa : 1, 2, 3, 9, 10, 4, 3, 2, 1) şi, ne tm- 
părțea fiecăruia parte dreaptă. 

Apoi mulțumit, se ducea să se oăinibaseă, 
undeva, într'un fund de șopron, acolo unde era 
lăsat să-și facă somnul din mila vreunui vecin 
milos. 

Copiii au crescut, căci anii nu stau pe loc. 
Unii au trecut de vârsta jocurilor, părăsind de 
mult maidanul și nebuniile frumoase ale copi- 
lăriei. 

Ticu însă, tot așa, tot cum l-am cunoscut cu 
toții, neschimbat deloc. 

Maidanul însă ma rămas pustiu. Alți copii 
au venit să-și petreacă nevinovăția și Țicu se 
găsea tot în mijlocul lor, împărțindu-le din go- 
loganul muncit greu, roșcovele stafidele sau 
alunele cumpărate pentru a le face o bucurie. 

Noi, aproape că l-am uitat. 

Dar, într'o seară, o veste ciudată, de neînțe- 
les, a circulat din casă în casă, de la vecin la 


„vecin în toată ulița, și în șapte ulițe de prin 


prejur. 

Țicu a omorât un copil. L-a lovit cu un pie- 
troi mare, greu, în cap, și, copilul pe când era 
dus spre spital, a închis ochii Pia a nu-i mai 
deschide niciodată. 

Criminalul, piticul blând ca un mielușel, 0- 
mulețul acela care nu-și îngăduia lui nici o bu- 
curie, care muncea pentru un gologan o zi, 
două, o săptămână, din greu, din răsputeri, în- 
fometat, ars de arșiță, bătut de vânt, udat de 
ploaie, arătarea aceia micuță și plină de zdren- 
țe, — a dispărut fără urmă, ca intrat în pă- 
mânt. 

Cât n'a fost căutat, — totul însă a fost în 
zadar. 

După câteva zile, într'o pivniță, alăturea de 
casa noastră, Țicu a fost găsit spânzurat, dea- 
supra unui butoi. 

In mâini strângea un bilet pe care era scris 
cu litere mari, strâmbe, încolăcite; Nam o- 
morât. 

Dacă a fost sau n'a fost E dacă a o- 
morât sau n'a omorât Țicu copilul, nimeni nu 
ştie până în ziua de astăzi. i 


, 
NORTE "hp 


său părinte, — eu m'am plictisit de 
această viaţă de trântor. Vreau să 
muncesc, vreau să fac ceva. Crede-mă, tată; 
mi-e atât de rușine să trăesc astfel, fără să fac 
nimic, nefolositor chiar mie-însumi... M'am ho- 
tărât să plec. 
— Incotro ? îl întrebă tatăl său. 
— In Brazilia, răspunse numaidecât Mimi 
Coco. — Vreau să devin plantator de cafea. 


-pë — zise Mimi Coco, bătrânului 


— Oh; de ce nu te faci mai degrabă plan- | 


tator de surogate ? — glumi tatăl, care n'avea 
nici un fel de încredere în nouile propuneri 
ale copilului. 

— Acum îţi baţi joc de mine, — exclamă 
cu solemnitate Mimi-Coco, puţin contrariat, 
dar într'o zi, într'o zi care poate nu e departe, 
vei vedea tată. 


- Trebue să știe, că meseria de plantator de 
oifba e una din cele mai grele din câte sunt 
pe lume, dar și cea mai mănoasă. Am citit 
despre lume care, din nimic, a devenit foarte “ 
bogată, graţie plantațiilor de cafea. De ce să 
nu mă îmbogăţesc și eu? Vei vedea, tată; 
numai încredere în mine... 

Intr’ un cuvânt, — îl întrerupse brusc tatăl 
său, — ce vrei dela mine ? 

— Vreau numai o sută de mii de lei, tată, 
— exclamă cu mândrie, — Mimi Coco ; dă-mi 
o sută de mii de lei și renunţ la partea mea de 
moștenire. . i 

Tatăl care la început nu luase în serios pro- 
punerea fiului său, minunat apoi de entusias- 
mul lui Mimi, se convinse și îi dădu suma 
cerută. 

— Băiatul meu, — îi zise, — îţi urez noroc 
şi bună „reușită. Totuși adu-ți aminte, dacă în- 
treprinderea s'ar întâmpla să meargă rău că 
eu nu mai pot să-ți vin cu nimic în ajutor. 

Și Mimi ca să lini- 
ştească pe tatăl Păi 
arată câte-va hărţi : 
proect studiat cu ia iu 
jire până în cele mai 
mici detalii, pe care pri- 
vindu-l și cel mai scep- 
tic om sar fi convins 
că întreprinderea era 
sortită să reușească în 
plin. Cu cifre pe hârtie: 
cincizeci de hectare 
de pământ la sud de 
Puebla, — pământ de 
prima calitate şi bun 
pentru cultura de cafea, — ar fi costat cincizeci 
de mii de lei, (lei aur bine înţeles). 


Mimi îi arătă câteva hărți 


PTAA 


j plantator de ce aora 


Mimi era de mult în tocmeală cu un agent 
de afaceri brazilian., Celelalte cincizeci de mii 
de lei i-ar fi întrebuințat pentru cultivarea 
pământului, pentru cumpărarea cafelei de să- 
mânță, și pentru cheltuelile generale ale pri- 
mului an, precum și pentru spezele de drum. 

Acum cincizeci de 

hectare de pământ după 
calculele cele mai pesi- 
W miste, puteau să dea la 
j}: prima recoltă cel puţin 
patruzeci de tone de 
cafea. Cu alte cuvinte 
cu primă recoltă se aco- 
perea toate cheltuelile 
şi mai rămânea și un 
mic beneficiu. 

Și Mimi Coco plecă. 
!' Sosind în Brazilia 

cumpără terenul, îl dete 

în lucru negrilor și ast- 
fel, procurându-și câțiva saci de cafea într'o 
drogherie din orașul Puebla, o semănă cu cea 
mai mare îngrijire. 

Așteptă cu nerăbdare pars 
o lună, două, trei, şase, | 
dar nu văzu eșind din| 
pământ nici cel mai mic |% 
răsad, nici un fir de p% 
verdeață. | pi 

Mimi se gândi că a- 
cest fapt nu putea săli 
depindă de natura tere- ! 
nului, ci depindea dei 
calitatea cafelei semă- 
nate; şi se decise ast-fel 
să cheme pe un cunos- iaz, 
cător ca să cerceteze unNu văzu răsărind din pământ 
rest de sămânță. ap usi în căuta 

Cunoscătorul spuse imediat că era cafeaua 
de cea mai bună calitate ; dar parcă prevăzând 
ceva, îl întrebă pe Coco, dacă o semănase ast- 
fel cum era. 

Coco surprins de întrebarea stranie, răspunse 
că da, o semănase așa cum era, bine înțeles. 

Atunci cunoscătorul izbucni într'un hohot 
colosal de râs, și reuși deabia stăpânindu-şi 
râsul, să explice lui Coco, că făcuse o mică 
greșeală : semănase cafea prăjită ! 

Mimi “Coco, deziluzionat, amărât, se decise - 
să se reîntoarcă în Patrie. 


Mimi Coco plecă 


j ra odată un bătrân rege. Acei: rege + avea trei 
g frumoase fete şi trei moșii. 

d. Introzivru să încerce pe ficele lui, ca să vadă 
care îl iubea mai mult. Le chemă deci pe toate trei. 
F — Scumpele mele fete, — zise el, — cea mai 
j frumoasă dintre cele trei moşii va fi acelei dintre 

voi care mă iubește mai mult. Za, 
Apoi se întoarse către cea mai mare ! 


Sai E daca IE AL 


Le chemă deci pe toate trei 


” 


Li — Răspunde-mi, fata mea dragă, cât mă iu- 
j besti tu? 
E — Tot astfel după cum porumbelul ionty bo- 
bul de grâ: pur. 
— Şi tu fata mea? — întrebă regele pe cea de: 
E adoua. 
ii - Și eu te iubesc, stund meu tată, tot astfel 
dup ăcum în călduroasa vară iubim vântul proaspăt. 
— Şi acum te întreb pe tine, — zise regele în- 


3 torcându-se către cea mai iei — cul mi cât 
i mă iubeşti tu? 


j) Tot atâta cât lumea Art sarea ! - — răspunse. 
cea mai mică. i 
— Ce fel de vorbă mai este și aceasta? strigă 
regele... Iti baţi joc de mine? ` . 
Pleacă numai decât din casa mea. Și chiar din 
țara mea. 
Tânăra prinţesă plecă să văiăească în lume. Și 
„tot mergând ajunse întro more pădure. In scorbura, - 
unui bătrân copac îşi făcu culsușul ei. Și de aci pleca 
să culeagă fragi, mure şi aline, Și astfel trăi sin- 
E gură-singurică. i 
Intro zi sosi în pădure un regişor. 


R t 
i x è 


$ 
i ret, valiza edita a E EREE 


mâna 'şi o rugă să-i devie soție. 


văzu ceva ce. se. “mişca. Beni fate de fragi. 


l Principesa înspăimântată atunci alergă să se as- 


cundă în culcușul său din scorbura copacului. : 
Feigipogul o urmări si atu în otita copa- 
cului: i i 
— Cine e acolo ? E a A 
Principesa înfricoşată, tremura ca iea când 
bate vântul... Nu putea: să scoată un cuvânt de frică. 
— Ohila ! cine eşti tu ? Creatură omenească sau 
drăcească ? Dacă ești fiinţă omenească eşi afară! 
Dacă ești un drac. du-te în fundul infernului ! RE, 
Prințesa era și mai speriată, Regiporil acum stivă 
pentru a treia oară: -i 
Ohila ! răspunde căci alt-fel va fi vai. SP tine. FA 
Atunci principesa groaznic de insplimanigtă, esi 
din scorbura copacului. AIAR si 
Rochia îi era numai zdrenţe şi muda. Ti era 
ruşine de rochia ei. Plângând cu lacrimi amare, 
povesti regişorului cine fusese ea. TE. 
Dar cu toate! că rochia î îi era numai zărenţe și 
murdară, — faţa ei părea şi mai sd pl caz şi m 
atrăgătoare. w DRS = 
„Ea plăcu îndată derula: El îi- e pi cu drag 


+ 


Apoi o duse acasă, o făcu să se imbrace cu 
haină numai în aur curat, şi brodată cu, briliant 
şi după puțizud vreme se căsătoriră. - ys 

Apoistrecu, timp. Regişorul « deveni rege. Și el ine 
trebă pe regină, dece tatăl ei o alumgase : Te reg 
acum să-mi spui adevărul. ; F 

— Dragul meu bărbat, nici acum nu Ja 
să-ți spun altceva decât ce ţi-am spus atunci. Tatăl 
meu ma întrebat în ce fel îl iubeam şi eu i-am răs- 
puns : ga 


„După cum lumea iubeşte sarea”. 


— Foarte bine ! — zise Regele. Atunci am să am 
„eu grije că iubirea tatălui tău să-ţi revie. 

El scrise repede bătrânului rege o scrisoare, în 
care îl invita la un prânz. 

Scrisoarea plecă, și după scurtă vreme sosi şi bă- 
trânul rege, într'o berlină trasă de șase cai. 

Se așezară la masă. Servitorii serviră mâncările 
cele mai gustoase 


Imtr'o berlină trasă de șase cai 


Da bătrânul rege gustă deabia o lingură de supă. 
„Apoi veni friptura. Deabia gustă și din aceasta. 
` — Ia ascultă, dragul meu, — zise până la urmă, 


en ivers 


jel de bucătar ai tu, care prepară toate mâncă- 
ile fără sare? * 
— Nu, nu, greşeşti: el pune mereu sare. Chiar 
adte odată prea multă ; dar eu am auzit că dumnea- 
voastră Maestate nu vă place sarea. Am dat deci 
ordin bucătarului meu, ca pentru Maestatea Voas- 
tră să gătească aparte şi să nu vă pună sare în mân- 
căruri. 

— Ai făcut foarte il. dragul meu, pentru că 
mie îmi place foarte mult sarea. Dela cine ai auzit 


bilutece 


că nu-mi place sarea ? 


— Eu? Dar chiar de la propria fică a Dw. 

In acel minut se deschise ușa și apăru regina, 
fata cea mai mică a bătrânului rege. 

Oh ! o sărbătoare fu atunci pentru rege! De mult 


„îi părea rău c ăalungase din casă și regat pe fata 


lui cea mai mică; o căutase pretutindeni, dar în 
zadar. Acum bucuros că o revedea îi dărui cea mai 
frumoasă dintre cele trei moșii ale lui. Și ast-fel 
tânărul rege deveni, rege şi asupra acestei părți din 
țară. 


PATRU MINIȘTRI INȚELEPȚI 


Pi Un împărat chinez hotărî să mărească biru- 
„rile în țara sa, dar cei patru ministri ai săi se 
împotriviră. 
Atunci împăratul î îi izgoni dela catia e 
Un chinez care-și pierduse cămila întâlni pe 
unul dintre ei pe drum şi-l întrebă, dacă na 
văzut-o. 
— Nu ! răspunse fostul ministru. Dar nu era 
schioapă ? 
— Ba da, zise chinezul. 
Mergând mai departe, întâlni pe al doilea 
înțelept și-l întrebă la fel. 
— N'am văzut nici o cămilă, răspunse acesta. 
Dar nu era oarbă de ochiul drept ? 
— Ba da, zise chinezul bănuind că ambii 
drumeţi îi văzuseră cămila, dar tăgăduesc. 
Mai departe întâlni pe al 3-lea care nu văzuse 
-  cămila, dar îl întrebă, dacă nu era prea scurtă 
„ „de coadă și înfine pe al 4-lea care îl întrebă, 
i dacă nu era bolnavă de stomac, lucruri care 
| fiind foarte adevărate, făcură pe chinez să se 
ducă deadreptul la Impăratul și să reclame pe 
cei patru foști miniștri ca pe niște tâlhari cari 
cunose perfect semnalmentele cămilei sale 
furate. 
Impăratul îi chemă numai decât și iata 
judecata. - 
— De unde știi că era schioapă ? întrebă rpe 
cel dintâi, 


— Am văzut urmele copitelor pe şosea, erau 
numai dela trei picioare de cămilă. 

— De unde știi că era oarbă de ochiul drept? 

— Palmierii șoselei erau mâncaţi de frunze 
numai pe partea stângă a şoselei. 

— De unde ştii că-i lipsea coada ? 

— Am văzut pe șosea urme de sânge, răs- 
punse al 3-lea. 

Strechiile cele rele mai provocau prin înţe- 
pături scurgeri pentru că nu se putea Ra: de 
ele cu coada. 

Impăratul uimit de aceste răspunsuri întrebă - 
pe cel de al 4-lea: 

— „De unde ştii că era şi bolnavă de sto- 
mac, dacă n'ai văzut-o ?“. 

— Pentru că pe șosea urmele picioarelor de 
dinainte erau adânc înfipte în pământ, iar 
urma piciorului de dindărăt era foarte ușor 
înfiptă din cauza durerilor de stomac care o 
făceau să-și strângă burta și să se lase uşor pe 
piciorul de dinapoi. 

Chinezul care stătuse de față. la judecată, 
plecă mâhnit că bănuise pe cei 4 foşti miniștri 
de tâlhărie iar Impăratul încântat de atâta 
înțelepciune ce găsise în foştii săi sfetnici, îi 
rechemă de îndată la curte și le promise că 
birurile nu vor mai fi puse și legi nu va mai da 
în contra sfaturilor lor. 


uf! Put! Priviţi-mă: sunt o locomotivă 

nouă-nouță, care abia am eşit din ate- 

liere, nişte ateliere mari, şi în care te 
pierzi. 

Şi cât sunt de bine făcută, de frumoasă şi de 
strălucitoare ! Puf ! puf ! zău, că pot fi mândră 
de înfățișarea mea. 

„Ce nume să-i dăm?“ a întrebat un domn 
cam în vârstă pe Barbu mecanicul, pe Barbu 
eare de azi încolo îmi va fi stăpân și tovarăș 
nedespărțit. 

Iar Barbu, după ce s'a scărpinat în ceafă și 
a stat puţin să se gândească : „Domnule direc- 
tor general, eu cred c'ar fi mai nimerit să-i 
spunem ,„,Viteaza“. 

— Fie,şi „Viteaza“, numai să caute a fi 
vrednică de numele ei“. 

I-am mulțumit lui Barbu în gând pentru 
frumosul nume ce mi-a dat și mi-am zis: „O 
să vedeţi că nu vă veţi plânge de vitejia mea“. 

Am fost pusă pentru întâia oară pe șine în 
peronul gărei într'o zi de Duminică. A fost 
aleasă această zi de sărbătoare, pentrucă ea 
aduce noroc. 

M'am uitat și eu să văd cum este făcută 
lumea în care eșeam acum întâiu. Priveam cu 
cei doi ochi mari şi rotunzi, pe cari îi am 
înaintea mea, pentrucă iubiții mei cititori, și 
eu văd și seamăn în multe cu voi. 

Bunioară respir și eu, dar aşa de tare că se 
aude la depărtări mari. Mănânc și beau și. eu, 
Gar mă hrănesc numai cu foc — foc de cărbuni 
sau, uneori, àe lemne. Cât despre băutură, îmi 
place apa, însă cât mai caldă. De asemenea 
umblu, dar cât de iute? Nu vă puteți lua la 
întrecere cu mine, chiar dacă ar fi să încăle- 
caţi caii cei mai sprinteni. 

Vorbesc și eu, numai că vorba mea e cam 
ascuţită şi așa de puternică, încât, se aude la 
poştii depărtare. Firește, am și eu nevoe să mi 
se facă toaletă, să fiu unsă, curăţită și îngrijită. 
In afară de aceasta, cât sunt eu de vitează, dar 
nu pot merge toată vremea, fără să mă opresc 
şi să mă odihnesc. Ba chiar din când în când 
am nevoie să-i trag și câte un puiu de somn. 

„Dar să vă spun povestea primei mele că- 
lătorii. 

M'au pus pe peronul gării în fruntea unui 
şir lung de vagoane. Aceste vagoane îmi erau 
încredințate mie, ca să le duc dealungul ţării 
și să am grije de ele. Eram, prin urmare, stă- 
pânul și comandantul lor și simțeam o nespusă 
mândrie. Când Barbu m'a legat de vagonul ce 
venea după mine, cu niște lanţuri groase de 
fier, le-am strigat vagoanelor cu glasul meu 
ascuţit : „Fiţi fără grije, căci cu mine nu vi 
se întâmplă nici un rău şi nici o nenorocire“, 


i0 


Insă, când sa apropiat ora să pornesc la 


drum, am văzut ceva care mi-a stricat toată 
bucuria. Anume, eram încredințată că, cel 


puţin pentru prima mea cătătorie, mi se va da 
să conduc un tren în care să nu fie decât 
oamenii cei mai de seamă ai țării; numai mi- 
niştri şi generali. Și eram hotărâtă să fug iute 
ca fulgerul, să sbor că nici vântul nu m'ar fi 
putut ajunge. 


Dar cât de amărâtă şi de jignită m'am simţit, 
când am zărit îndărătul meu vreo două, trei 


vagoane încărcate cu scânduri, mai încolo 
altele încărcate cu lemne, iar de mai departe 


ajungea la mine muget de vaci şi boi! Atunci 
am înțeles că sunt pusă să conduc un tren de 


marfă și am oftat adânc. 

Totuși, mi-am zis : 
eu merit o soartă mai bună. Voiu alerga așa 
de iute și cu atâta sprintenie, încât pe viitor 


mă vor întrebuința să conduc numai trenuri 


de mare lux și din cele mai repezi“, 


Spuneam așa, fără să-mi dau seama că atârn. 


de voinţa lui Barbu și de frânele cu cari mă 
putea opri în tot momentul. 


In sfârșit, sosi și vremea de plecare. „Gata, 


Viteazo ?'* mă întrebă Barbu. 
„Gata“, 
sul meu puternic și ascuţit. 


Și am pornit pe cele două șine, cari se în- - 


tindeau şi se prelungeau fără să se sfârșească, 
Pieriseră cele din urmă case ale orașului. 


Acum de o parte și de alta a drumului, se ` 
aşterneau ca un minunat covor pestriț livezi - 


înflorite, câmpuri verzi, păduri falnice. 
Țăranii se opreau din lucru, ca să mă pri- 
vească și să mă admire, copiii scoteau strigăte 


de bucurie și mă salutau scoțându-și căciulile. . 
şi pălăriile. Firește, bine crescută cum sunt, - 
răspundeam şi eu acestor saluturi, trimițân- - - 


du-le nouri de-fum. 


Și fugeam, fugeam mereu, tot privind cu . 


poftă şi curiozitate lumea pe care atunci o ve- 
deam pentru întâia oară. 


Deodată Barbu îmi încetinează mersul, toc-. ; 


mai când eu prinsesem mai bine gust de fugit 


şi alergat. Ba chiar la un moment dat, strânse . 


tare frâna și mă oprește pe loc. Atunci am 


înțeles că nu sunt stăpână pe soarta şi pe voința 


mea și că un om, care este ca un fulg de pene 


-pe lângă mine, poate să mă conducă după þu- 


nul său plac, 
Așa dar, mam oprit fără voia mea şi am 
văzut că sosisem la prima staţie din drumul 


nostru. Mă aşteptam să fiu întâmpinată cu ` 


alaiu. Mă aşteptam ca staţia să fie împodobită 
în cinstea mea cu steaguri, să trec sub un arc 
de triumf pe care să scrie : „Bine ai venit, Vi- 


pre tr ab tt aliati ce 


„Vor vedea cu toții că 


am răspuns eu, răspunzând cu gla- 


zaii 


teazo !“ iar mii de oameni, îmbrăcaţi î 


n haine 
de sărbătoare, să mă întâmpine cu strigăte 
de ura! Fi 78 i 

Când colo, în stațja aceea — o stație mică 
şi veche — nu erau decât doi, trei oameni, iar 
unul dintr'înșii, care purta pe cap o șapcă ro- 
şie, în loc să vie să mă felicite și să mă admire, 
îi zise lui Barbu : „Ai mers cam încet, căci ești 
în întârziere cu trei minute“. 


Nu se putea o ocară mai dureroasă pentru 


mine eare eram încredințată că întrecusem la 
mers toate locomotivele de: până atunci. 

Am plecat posomorâtă și supărată din staţia 
aceea și am luat-o înainte mai iute de cum 
alergasem până acum." 

Insă, dindărătul unei căsuțe de țară, vedeam 
cum un copil, o fetiță de vreo patru anișori, eşi 
dintr'o cărare şi începu să meargă între șine, 
tără să privească în partea dinspre care ve- 
neam cu toată iuțeala. Barbu îi strigă cât îl 
țineau puterile, urlu și eu de răsunau munții 
şi văile, dar fetița nu se abătea din drumul 
nostru, 

Văzând aceasta, Barbu a strâns frâna ca să 
mă oprească cu desăvârșire însă distanța până 
la fetiță era așa de mică, încât, deși mergeam 
acum foarte încet, dar nu era timp să mă 
opresc cu totul, mai ales că și drumul cobora 
cam la vale. 

Fetiţa urma să fie călcată și zdrobită, ceeace 
nu doream câtuși de puţin, fiingcă nu voiam 
să-mi încep viața făcând moarte de om. 

„__ Atunci am văzut ceva ce n'am să uit nicio- 
dată. Mecanicul Ghiţă, tovarășul şi ajutorul lui 

Barbu, Ghiţă care mă îndopa cu cărbuni şi cu 

apă, sări din mine, alergă drept la fetiță, o luă 

în braţe, se culcă între șine și se lungi lipin- 

du-se cât mai mult de pământ. 

Iar eu și cu toate vagoanele ce trăgeam după 
mine am trecut peste ei doi. Credeam că-i 
strivisem, când colo, nici nu-i atinsesem măcar, 
așa că s'au ales numai cu spaima. 

Pentru această faptă, Ghiţă a primit câteva 
zile mai târziu o medalie de aur. 

Era o răsplată pe care o meritase cu drep- 
tate pentru curajul său, însă am avut și eu 
partea mea de hărnicie fiindcă am izbutit să 
alunec pe șine așa de ușor și de sprinten, încât 
să nu ating nici pe Ghiţă, nici pe copil. 


Păduchele și Ploșniţa 


On păduche sălășluia de mult în patul unui 
rege. Intr'o zi, o ploşniță, adusă de vânt, pică 
în acelaș pat. 

„Ce cauţi în casa mea ? îi strigă păduchele. 
Cară-te de aici !“. 

Decât ploșnița îl luă cu vorbe frumoase și 


cu lingușiri și îl rugă să-i dea și ei 


Í d ` say A (ic af pr: 
p. SP pi (33 ii N A K 
Y AP iai of cae stă EAN PTR YN TE LOA T T 
g : 


voe să 


guste puțin din sângele regelui, 

Păduchele se lăsă înduplecat, însă o povățui 
zicându-i : „Nu trebuie să-l pişti pe rege când 
e treaz, ci numai când doarme dus și chiar 
atunci pișcă-l cât mai încet“. 

Seara, când regele veni să se culce, ploşniţa, 
uitând de sfatul păduchelui, nici n'așteptă ca 
regele s'adoarmă, ci îl pișcă tare şi cu toată 
lăcomia. 

Regele dete un ţipă de durere și sări în sus 
strigând servitorilor: „Veniţi să vedeţi cine 
m'a pișcat'. 

Ploșnița însă o șterse frumos de acolo, iar 
servitorii nu găsiră decât pe păduche, pe care 
îl şi omorâră pe loc. 

Așa pățesc și cei cari vor să fie buni cu 
oamenii răi. 


Li 


$ 


PIERSICILE 


— Sandule, zise Maria către fratele ei mai 
mare, vino cu mine în curte, ca să ne jucăm 
de-a prinselea. 

Sandu, care n'avea gust de joacă, se strâmbă 
și răspunse : 

— Lasă-mă în pace ; joacă-te singură. 

Maria îi vorbi frumos, îl mângâie pe frunte 
şi-i zise : f 
-= — Zău, Sănducule, tegos mult, fă-mi plă- 
cerea'asta ! | 

Sandu care era un copil răutăcios, ţinea 
morțiş : 

— Nu vreau! 

Şi Maria trebui să se ducă singurică în curte 
ca să se joace, 

Afară, Maria o găsi pe Lenuţa. Lenuţa se 
arată gata să se joace cu Maria în locul lui 
Sănducu, și Maria uită de fratele ei. 

Celg două fetiţe se jucară de minune; şi nu 
trecu mult şi mama Mariei se ivi la ușă, chemă 


„pe cele două fetițe şi le dete o farfurie cu - 


pierisici și zise : 

— Deoarece v'aţi jucat foarte frumos şi 
liniştit, mâncaţi împreună piersicele astea. 

In timp ce fetiţele mâncau fructele, veni în 
fugă Sandu şi când zări piersicele zise : 

— Trebue să-mi daţi și mie! Mario dă-mi 


vre-o câteva piersice. 


— Nici una, răspunse Maria. Dacă adineauri, 
când te-am rugat, te-ai fi jucat cu mine, a-și 
fi împărţit bucuroasă cu tine. Tu însă, wai 
vrut, și ca pedeapsă n'am să-ți dau nici-o pier- 
sică. r 


Sănducu plecă tăcut, şi-i păru rău de gre- 


‚şala lui. 


11 


| — Eşti un adevărat măgar, — doar 
coarnele îți lipsesc. ' 

— Hahaha! Măgar cu coarne! 
dracu a mai văzut ? 


— Ei vezi, atunci nu-ți Tear 
nimic ! 


GENEALOGIE 


— Aţi aflat : cine au fost a 


mei... și cât vă datorez? 


— 20.000 lei ca să tac din gură. 
ANIMALE RARE 


— „Cine poate să-mi citeze câteva animale, 
care sunt foarte rare la noi în România ?“ 
întreabă profesorul pe elevi. 

— „Tigri, domnule profesor“. 

— „Cum tigri ? Nu știi că aceste animale 
trăesc în Africa ?“. 


— aah deaceea sunt aşa de rare la noi“, 


F — Bine de tine că mori la primul 
act, eu mor la al patrulea și nu pot 
fi acasă înainte de miezul nopții... 


SOLUȚIE... 


„— Apropie-te Ionele ca să pot să-ți 
ajut să te ridici... 


CAUZA. | i 


Locatarul către factorul poștal : 
— „Cum se face, domnule poștar, că domnul 
cel bătrân dela mansardă primește atât de des 


poşta şi d-ta, săracul, trebue să - urci atâtea 
etaje în fiecare zi ?“. 


Factorul : — „M’am certat odată cu el și ‘de 
atunci, ca să mă pedepsească, își scrie zilnic ž 


câte o carte poştală“, 


ORA DE GEOMETRIE 


— Spune-mi o figură mai lungă 
decât lată. 

„— Dreptunghiul. 

— Bine. Atunci spune-mi o figură. 
mai lată decât lungă. 

— Frusina, servitoarea noastră. 


e 
VEDERE EXCELENTĂ 


La un magazin de articole ET : 
; Opticianul (către client): — Imi pare rău, 
dar cred că nu aveți ochi destul de buni ca să 


puteți obține un permis de circulație! Puteți 


citi de pildă, numărul automobilului, „care stă 
afară în stradă ?“. . 


Clientul : — „Păi, nu văd nici un automobil. 
răspunde viitorul conducător de mașină. 
e 
ȘOVĂIRE 
Medicul: — Iei regulat doctoria pe care 
ţi-am dat-o ? 
Clientul: — Nu, căci atunci aș ajunge prea 
târziu la birou. 
Medicul : — Cum asta? lei câteva secunde 
ai sorbit o „linguriţă“. 
Clientul : — Da, dar îmi trebuie întotdeauna 
o jumătate de oră până mă hotărăsc s'o iau. 
g 
MOTIVARE 
— „Ei, Niculae“ — întrebă învățătorul — 


„ţi-a tras tatăl tău o sfântă de bătaie pentru 
purtarea ta urâtă ?“. 

— „Nu; tăticu n'a vrut. A spus că l-ar du- 
rea pe el mai mult decât pe mine“ 

— „Se vede că tatăl tău are o inimă bună, 
băiete“. 

— „Din contră, domnule profesor, dar su- 

feră de reumatism la brațul drept“. 


— Ai făcut doctoria ce ţi-am pres- 
cris și nu-ți merge mai bine? , 

— De loc. 

—. Poate că nu urmezi ihdicapa 
doctoriei ? 

— Din contra! Nu scrie pe ea să 
ţii fiola ermetic închisă? Ei bine... 

“Nici n'am deschis-o |]... 


e) SOLUȚIE ] 


— De! dragul meu, nu se poate 
face nimic fără bani! . 
— Ba da... datorii ! 


Dinu a venit târziu la şcoală. 
— Ce poţi spune pentru a-ţi cere iertare? — 
îl întrebă profesorul. 
— Am venit așa de repede încât nu am avut 
timp să mă gândesc ce să spun. 
9 


Toni este invitat la masă cu mămica lui, care 
îi spune : ; 

— Acum, nu mai vorbi : 
pună întrebări. 

Băiatul aşteptă, aşteptă ; nimeni nu ia seama 
la el pe tot timpul prânzului ; se plictisește. 

La un moment dat își întreabă mama : 

— Şi când o să înceapă întrebările ? 


așteaptă ca să ţi se 


13 


GHIŢĂ, 
FIUL VACII 


POVESTE — 
C. V. SOARE 


El, în loc să doarmă, a cântat cu fluierul — 
pânăce auzi: Hodorone-tronc, hodoronc-trone 
printre copaci —- și i se înfățișe vechea lui 
cunoștință „Tartacot““ călare pe epurele schiop 
— cu o jumătate de albie în loc de sabie. 

—— Ce vrei năpastea ? îl întâmpină voinicul. 

— Mi-e foame ! Să-mi dai să mănânc. 

— Bine, treci colea ! —. Și i-a dat o porție, 
i-a dat două, i-a dat trei. 

— Nu m'am săturat ! Mai dă-mi! 

—— Nu te-ai săturat ?.. HÊ, stai că te satur 
eu! Vrei să-mi las fraţii flămânzi pentru tine 
jughină ?! Şi unde-a pus mâna pe el și mi ţi 
l-a legat cu o funie groasă d'un copac. Iar când 
au venit fraţii, se mirară că e mâncarea bună. 

— Voi știți cine vă mânca vouă mâncarea ? 

CI 

— Ia veniţi încoa să vi-l arăt. Dar când fură 
acolo, ia-i urma! — că rămăsese doar groapa 
unde fusese rădăcina copacului. 

— Hei lasă, că vine el mâine iar! 

A doua zi, Tartacot a venit iar: acuma, târa 
şi copacul după el, că n'a fost iÑ stare să-l 
deslege. Dar nu i-a mai cerut mâncare, ci ita 
spus să se pregătească de războiu. 

— Războiu ! cu tine, pocitanie ? 

„Și totuși, pocitania, a pus în mișcare toate 
viețuitoarele, care aveau sânge: urși, vulpi, 
lupi, mă rog — până și țânțari și pureci și 
ploșnițe căci dădeau și dintr'acestea, măcar a 
mia parte din miligramul de sânge, care să 
ajute la balta ce avea să-i înece pe voinicii 
noștri. 

Când au văzut cu cine au de luptat, oamenii 
au râs — și au început să tae. Tae-tae, tae-tae, 
și sângele curgea și balta se făcea mare: până 
la glesne, apoi până la brâu și le-a trecut în 
fine și peste cap. Așa că vrând nevrând, au 
trebuit să moară voinicii |... 


II 


De cum a' nceput războiul, vaca, a și văzut 
2) picătură de sânge pe colțul batistei. Mai apoi 
două și în fine, trei. 

— Eh! Sa dus copilul meu ! — Şi a luat-o 
după miros până ce ajunse la locul dezastros. 

Sângele se scursese, intrase în pământ și 
cele trei cadavre stăteau trântite: unu'ncolo, 
altu'ncoa. Vaca, și-a cunoscut odorul. A suflat 
peste el odată și l-a înviat : 


14 a 


neam eu. 

— Mamă, înviază-l şi pe fratele Strâmbă 
lemne ! 

— Dar nu mai am decât două suflete. 

— Fie! Mai dă unul — și vaca a dat și 
pentru Strâmbă lemne un suflet. 

— Inviază mamă și pe Fărâmă pietre ! 

— Dar o să mor eu, căci nu mai am decât 
un suflet | — Și l-a dat și pe acesta să învieze 
și pe celălt frate, iar ea, a murit. 

Au îngropat-o, i-au pus o cruce la cap — și 
au pornit mai departe. 


„„Au mers flăcăii noștri, până la „buricul 


pământului“, 


Aci, se făcea o gură, prin care te stoborai 
pe tărâmul celălalt. 

Voinicii, au luat o funie lungă-lungă, l-au 
legat de subțiori pe Strâmbă lemne și au în- 
ceput să-l lase ca întrun puț; dar nu trecu 
mult și acesta începu să scuture de funie — 
semn ca să-l scoată afară — și l-au scos. Il 
legară ajoi pe Fărâmă pietre, care asemeni, 
după puțină coborâre, scutură funia. Când fu 
rândul lui Ghiţă fiul vacii, acesta le zise: 
_— Cu cât voiu scutura de funie, voi tot mai 
mult să-mi dați drumul! 

Așa, că el ajunse pe tărâmul celălalt. 

„Acolo, dădu în mers de un cioban, cu o 
turmă mare de oi și îl ispiti : 

—Ale cui sunt oile ?.. 

— Ale smeului cel mic. 

— Și unde şade el? 

— Uite colo, în casele-alea mari. 

— E acasă? 

— Nu! dar vine ; uite, e aproape. 

— Din cotto vine ? 

— Din colo ! 

Ghiţă, se vâri sub un pod peste care avea 
să treacă Smeul. Când acesta sosi, calul se 
dădu înapoi, nevrând să calc podul. 


— O cal de smeu — Leu-paraleu ! — Ce te 
dai înapoi, că de când m'a făcut mama, nu 


mi-a fost frică de nimeni și nici nu mă tem, 
decât de Ghiţă fiul vacii ! Doar nu i-o fi adus 


cioara osciorul și vântul perișorul tocmai p'aici. 


— Ba, iată că-l aduse fârtate ! — eși Ghiţă 
de sub pod. 


— Spune, — în luptă să ne luptăm, sau în 


săbii să ne tăiem ? 

— La luptă dreaptă, că-i de Dumnezeu lă- 
sată — răspunse smdul — și s'au luptat ei ce 
s'au luptat, până i-a venit bine voinicului, că 


l-a ridicat pe smeu de trei palme'n sus și l-a 


trântit de i-a plesnit fierea. 
(Va urma) 


n 


— Aeaf să Pa dormi încă, dacă nu ve- | 


FLOAREA NEAGRĂ 


Dar... Moartea, dându-se de trei ori peste cap 
în văzduh, se prefăcu într'o floare neagră. Hai- 
na-i de cărbune răspândea în jurul ei raze ne- 
gre și ploaie de păcură cădea din pistilul um- 


li plăcea să soarbă cu nesaț parfumul 

lor, să-și îngroape faţa în ele, să le mân- 
gâe vestmântul catifelat și să coboare cu min- 
tea în ascunzișurile sufletelor lor neștiutoare, 
voind, parcă, să le înţeleagă tainele neînţelese. 
Nu era zi, oră, clipă, să nu aibă, în mână sau 
în buzunar, un buchet de flori : albe, roșii, gal- 
bene, albastre, roze... 

Dumnezeu pusese în plăzmuirea lui ceva din 
înfăţişarea florilor. Ochii senini aveau coloarea 
îmbietoarei „nu mă uita”, părul buclat părea 
turnat din petale de şofran, umerii obrajilor 
erau încondeiați cu sânge de mac, în zâmbet 
ascundea veselia şi sinceritatea rozelor și su- 
fletu-i avea ceva din panora g bunătatea 
crinilor. ; 

Intr'o zi frumoasă de primăvară, bă — 
așa îl chema pe acest copil — plecă să culeagă 
flori prin. pădurea de pe lângă valea Brădetu- 
lui, pe care localnicii au botezat-o: „Poiana 
Popii”, şi în mijlocul căreia se află o prăpas- 
tie adâncă și înfiorătoare. 

Pe drum, ochii lui întâlneau sute şi mii de 
flori, care de care mai frumoase, și sub nările 
lui umflate se adunau felurite arome; dar el 
nu se apropia de nici una, să admire, să mân- 
gâe, ca odinioară. Uitase chiar că plecase ce- 
acasă să culeagă flori. Ceva din urmă îl mâna 
înainte, departe, tot mai departe. O putere as- 
cunsă și neînțeleasă îl împingea dela spate și 
pașii lui nu zăboveau. Incepu să alerge pe că- 
rarea singuratică. Unde ?... Nici el nu știa. 

După o jumătate de ceas de alergare prin pă- 
dure, singur, tăcut, se pomeni deasupra pră- 
pastiei din mijlocul ,Poenii Popii”. Se lăsă pe 
spate în iarbă să se odihnească, ștergându-și 
cu o batistă înflorată cu arnici negru și privi 
cerul ce părea un întins coviltir albastru, pe 
care din loc în loc, erau prinse fășii subțiri de 
nouri albi. Obosit şi chinuit de vedenii, adormi 
adânc... 

Un svon ca o adiere de parfum, vânturând 
șoapte ca'n basme, creștea în jurul lui și unde- 
va, departe, o cucuvea își începu cântecul de 
piază rea. 

Ingerul păzitor plecă în largul zării și glasul 
lui duios se pierdu într'un ecou prelung : 

„Floriane, Floriane, până aici a ținut sfoara 
vieţii tale |...” 

Din fundul prăpastiei, venea cu o coasă 
mare în mână, Ingerul negru al Morţii. Privi- 
rea îi sticlea ca para focului, aripile-i vâsleau 
întocmai pasărei de pradă și în gură, dinții 
albi și tociţi trosneau sub apăsările fălcilor. Un 
singur pas şi va fi lângă copil. 


A fost odată un copil care îndrăgea florile. 


flat. Floarea neagră !... Cine din cei vii poate 
spune c'a văzut-o vreodată ?... Nimeni. 

Florian se deșteptă și văzu, stând nemişcată, 
floarea neagră. Niciodată nu mai văzuse el o a- 
semeena floare. Dorinţa nemăsurată de-a o a- 
vea se născu în sufletul său. Făcu un pas și în- 
tinse mâna s'o rupă; dar piciorul călcă în gol 
şi copilul alunecă în prăpastie. Un zgomot surd 
se născu și vocea lui înfioră pustiul : 

„Mamă... maamă... maaamă |...” 

Ș aici sfârşeşte povestea copilului, în plăs- 
muirea căruia Dumnezeu pusese ceva din înfă- 
țişarea florilor. 

Pe locul unde a căzut corpul lui Florian, țâș- 
neşte azi „Isvorul Florilor”, al cărui murmur 
şopteşte călătorilor taina vieții acestui copil, — 
în miezul zilei clare, ca și în miezul nopței în- 
stelate, în dimineața scăldată cu raze de aur ca 
şi în amurgul plin de umbre violete și purpurii. 


2E 198 
Când ești băiat drăguţ 


„Nu e așa că ai să fii cuminte și mai să 
plângi până mă întorc eu ?“. Așa îi grăi lui 
Nicușor maică-sa. 

— „Da, mamă, răspunse micul Nicuşor, am 
să fiu cuminte și n'am să plâng“. 

Nicușor se ţinu de cuvânt, nu plânse și toată 
vremea fu cuminte. 

Când se întoarse acasă, mama sa nu veni cu 
mâinile goale. Il chemă pe Nicușor şi-i zise: 
„Hai să deschidem cutia împreună și să vedem 
ce este într'însa'“. 

O deschiseră. Ce credeţi că era în cutie ? Tot 
felul de bunătăţi, vreau să spun jucării cari de 
cari mai frumoase. Un tren care, după ce-l 
întorceai odată, alerga singur în toată odaia, o 
trâmbiţă mică, o sabie de lemn, soldaţi de 
plumb și alte lucruri pe cari nu mai pot să le 
înșir. 

— „Toate acestea, îi zise maică-sa, sunt pen- 
tru tine, iubitul meu copil. Ți le-am adus ca 
răsplată, fiindcă m'ai ascultat și ai fost cu- 
minte. Invaţă-te însă să te porți bine tot așa 
şi atunci când nu aştepţi să fii răsplătit pen- 
tru buna ta purtare“. 

Desigur, Nicușor a fost foarte mulțumit de 
darurile căpătate și a căutat întotdeauna să fie 
bun, drăguţ și cuminte. Sfătuim pe micii noștri 
cititori să se poarte și ei ca Nicușor din po- 
vestea de faţă. 

IK 


de frumoasă grădina... Vă mărturisesc cu 

toată sinceritatea: n'aș putea. Și apoi, 
mi-ar trebui vreme de o săptămână și mai 
bine și tot n'aș termina. Nu care cumva să mă 
întrebaţi unde se află. Cred că nu v'aș putea-o 
spune. Atâta tot: departe ! Nespus de departe. 
Poate, la capătul pământului... 

După multe pățanii, pe cari cu alt prilej vi 
le voiu povesti, — am ajuns la poarta grădinii. 
De afară, e drept, mare lucru nu se lasă să se 
ghicească. E o grădină ca oricare alta. Dar, 
de cum întrai, de cum ai făcut primii pași,-la 
“prima aleie, te simțeui fermecat. Căci era o 
grădină fermecată... 

Când să intru, două păsări, una semăna cu 
un cocostâre, cealaltă, știu eu... să-i zicem o 
lebădă, veniră iute-iute, de - parcă înghiţiseră 
jăratec şi se opriră ca la un semn drept în 
fața mea. 

Nu știam ce să cred. Am rămas pe loc, în- 
cremenit, neștiind ce trebuie să fac. 

Mi-se părea că dacă aș mai fi făcut un 
singur pas, păsările, cari păreau să fie foarte 
rele, ar fi sărit asupra mea și... gata... mă 
mâncau ca pe o omidă. A, uitasem să spui, că 
nu erau păsări ca toate păsările. 


De unde... Mai întâi aceea pe care o asemă- 
nasem cu lebăda era albă și înaltă cât un cal 
şi cealaltă era neagră, neagră în întregime și 
cred că era de înălțimea unui câine. 

Dar, nu un căţeluş... Doamne ‘fereşte! Un 
câine din ăia mari, — câine ciobănesc... 

Și cum vă spusei, am rămas locului. Păsă- 
rile au venit până aproape de mine și mă pri- 
viră cu ochii lor mari, mari cât o piersică 
răscoaptă, apoi, aceia care era albă și semăna 
cu o lebădă mă întrebă cu un glas de om 
răgușit : 

— Ce cauţi aici ? Cine ești ? Spune adevărul 
“ine ești și ce cauţi aici ?... 

Nu ştiam ce să răspund. Şi apoi eu singur 
nu știam ce caut acolo. Cum ajunsesem era o 
taină pentru mine însumi. Știu doar că m'am 
pomenit în fața grădinii. Apoi că am intrat. 
Dar, trebuia să răspund ceva. 

Incepusem să tremur. Inima bătea în coi 


Na ici nu mă încumet să vă povestesc cât era 


pieptului meu, gata-gata să-l spargă. Inţele- 


geam că, fie că răspundeam ceva, fie că nu, — 
trebuia să mor în curând. Simţeam cum undeva, 


CR NN NN i a 


Editura „Ziarul” $. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Priodice la 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia șiadministrația, 
București. Telefon 2.76.25, Cec Poştal 4.083. Red. responsabil: G. Ionescu. Preţul 


„DIMINEAȚA COPIILOR”, 
Tribunalul Ilfov S. I. Com. 


desigur în vreo aleje învecinată, moartea 
aștepta numai un semn, o vorbă, o poruncă, S 
ca să fiu al ei pentru totdeauna. 

Și nu ştiu de ce, parcă fără voia mea, gura 
mi s'a deschis și parcă prin dânsa nu știu ce 
diavol, sau poate altceva, a vorbit așa. 

— Cine sunt eu ? Nu e nevoie să spun. Sunt 
doar stăpânul vostru. Admir curajul vostru 
de a mă primi în felul acesta. Un rege este 
învăţat când se reîntoarce spre palatul său cu 
alte primiri. | i 

— Cine ești tu ? Cine eşti tu? Nu te recu- f 
noaştem, țipară amândouă păsările odată. 

Și gura iar mi s'a deschis și iar a vorbit; 

— Eu? Eu sunt regele gândacilor !... 

In momentul acela păsările se luminară pe 
dinăuntru, ca și cum în stomacurile lor s'ar fi 
aprins mai multe lumânări și, în clipa urmă- - 
toare, zburară țipând îngrozitor şi făcând o 
zarvă nemaipomenită. 

Am rămas uluit. Teama mă cotropise. De 
sigur mi se apropie sfârșitul, gândii eu şi, din 
spate, nu știu până astăzi, din partea cui, pri-- 
mii în moalele capului, o lovitură puternică. 

Am căzut jos, la pământ, ca un loa e trăz- 
nit, — în nesimţire... y i 

Când m'am deșteptat, era dimineaţa şi mă 
aflam în patul meu, la mine acasă. ; 
Se vede că visasem.. 


BUNĂTATEA LUI MOLIERE 


‚Intro zi, nemuritorul autor dramatic fran- 
cez Molière (citeşte Molier, cu accentul pe 


“ultima silabă) întâlni un cerșetor, căruia îi dete 


un ban, fără să se uite măcar ce fel de ban 
îi dăduse, 

Insă, abia făcuse câțiva paşi şi cerşetorul 
îi alergă din urmă, zicându-i : „Domnule, v’ați 
înşelat şi mi-ați dat un galben de aur : poftim 
luaţi-l înapoi ! f 

— Pästrează-l, prietene, îi răspunse Molière, 
bătându-l pe umeri, și penita cinstea ta, îți 
mai dau unul“. 


Str. Th. Masaryk 17, 
abonamentelor: 6 luni (26 


numere) 180; 3 luni (13 numere) 90, plata taxelor poştale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. 


T. T. Nr. 15,575/939, 
PRETUL Z AI 


í gibiletece Unbrersitătii lagi ) 


CO opi E 


 bopinwiia „udenendonia”, Bucuresti, sirada R. Poineare Nr, (2 


DIMINEAȚA COPIILOR Gè 


MULSUL... MODERN ş 


` 


N’au mâncat, nau vină, 2. Mic Turtit, deştept, Văzând, sub o creacă, 


1. Subţirel și Mic Turtit, 
Zice : mult n'aștept, Un ţăran, mulgând o vacă, 


„lar au flămânzit, Stau trişti şi... suspină. 


LE 


4. Iată-i la treabă, Căci... niciunul n’a fost slugă 


3. Se prezentară amândoi, Propun lui Cujbă, 
Nici unul, nu ştie să mulgă. 


Experţi la muls vaci şi oi; Să le dea acea slujb(. Cam în grabă; 


a 


| 
A 


6. Vaca-i o fântână, Mic Turtit, cu înfocare, 


5, Dar... observând păstorița, La pompa dela fântână, 
De lapte şi smântână; Prinde coada şi.. pompare, > 


Cum umplea doniţa; Gândiră: „metoda pare bună“. 


8. Cujbă urlă, vaca muge, Cei doi... fug de mănâncă nori, 


ria pentru e de acţiune, Ă . C 
aina Ai iune ; Şi porneşte să-i alunge; Cum se mănâncă. prea adeseori 


Nu arată 


= -a CURIOZIT 


"O FLOARE DE 2 METRI ȘI JUMĂTATE 


Ta 5 d a) Xe au 
z SĂ Ei A CRN E 
Eaa -reh Ear kS 
EET w A na cd Bau, D WAT RET 
5 6 T > | pare - ESN 
”rrrrrrrr rr 


Grădina botanică din New-York se poate mân- 
dri astăzi cu o floare, socotită ca fiind cea mai 
mare din lume: Amor phophallus titanus. 
Vreme de cinci ani, rădăcina s'a odihnit în 
seră până când în ziua de 27 Mai a. c. bota- 
niștii au constatat că îmbobocise pe neașteptate, 
iar acum a dat naștere unei flori de dimensiuni 
într'adevăr impresionante. Ea atinge înălțimea 
de 2.50 metri și are o circumferință de 3.85 m. 
Tulpina măsoară 45 cm. în înălțime și 40 cm. 
în circomferinţă. 

„Acest giant al florei, care este originar din 
Sumatra și seamănă cu un clopot răsturnat, 
pe dinafară e galben şi verde, înăuntru casta- 
niu închis, iar pistilul e deasemenea galben, 
pe când tulpina are o culoare albastră-închis 
cu pete galbene. i 


DE UNDE PROVINE NUMELE SPANIEI 


Fenicienii au descoperit peninsula iberică și 
ţara pe care o numim Spania. Ei i-au dat nu- 
mele de Spania din care romanii au făcut 
Hispania, 

„Istoricul Rochart pretinde că numele primi- 
tiv fenician a fost ,,Schephania“ ceeace în- 
seamă „ţara cu iepuri“, după cuvântul semit 
„schaphan'“, adică iepure. 

Se pare că iepurii erau atât de numeroși în 
această țară încât orașele se prăbușiau din 
cauza galeriilor subterane săpate de aceste 
rozătoare, 


Istoricul german Wachter, vine în sprijinul 
afirmației lui Rochart bazându-se pe o mo- 


nedă din epoca împăratului Adrian care înfăți- . 


şează Spania înconjurată la nord de munții 
Pirinei, având în diferite puncte un şir de 
iepuri. 

Savantul Ménage este și el de aceiași părere. 
In privinţa originei numelui acestei țări el scrie 
următoarele : 

„De oarece fenicienii au fost primii care au 
descoperit porţile Spaniei, tot ei trebue să fi 
fost acei cari i-au dat un nume fenician, luat 
după acela al unui animal pe care-l vedea în 
număr atât de mare. Limba feniciană fiind o 
limbă de origină semită ca şi ebraica, cuvântul 
ebraic „scaphan“ care înseamnă iepure și se 
află în Scripturi era fără îndoială întrebuințat 
şi de fenicieni. 

Hilerius crede, dimpotrivă, că numele Spa- 
niei îşi trage origina dela cuvântul celtic „Span“ 
5 N 1 


(camarad, prieten) care i-a fost atribuit atunci 
când mai multe triburi celtice, emigrante în 
Spania, se uniră cu fenicienii formând împreună 
cu aceștia un singur popor. e 

Alți istorici cred că acest nume derivă dela 
cuvântul cartaginez Poeni sau „Puni“, în lati- 
neşte. Se ştie că acești cartaginezi au ocupat 
peninsula într'o epocă foarte îndepărtată. Unii 
linguiști remarcă faptul că consoana S, se 
adaugă în limbajul anumitor popoare la înce- 
putul cuvintelor, astfel încât cuvântul cartagi- 
nez „Poeni“ sau ,,Puni'' se pronunţa, „Spoeni“ 
sau „Spuni“. că 

Ar trebui să ne oprim și asupra părerei ace- 
lora care cred că origina cuvântului Hispania, 
se află în numele Hispan, fiul lui Hercules, sau 
în acela al lui Hispal rege foarte vechiu și 
foarte himeric. 

Istoricul Ménage care a luat parte activă la 
discuţiile privitoare la origina numelui Spaniei, 
respinge părerea că acest nume se trage din 
acela al zeului Pan, semizeul care era un fel 
de locotenent al lui Bachus. 

Cei ce susțin această din urmă părere, pre- 
tind că Pan dând în acelaș timp numele său 
peninsulei iberice şi Peloponezului, s'a adăugat 
pentru a face deosebirea între prima și a doua 
silabă, silaba ,his“ care înseamnă occident, şi 
de aici a ieșit numele de His-pan, adică „țara 


„occidentală a lui Pan“. 


ANIMALE CARE DISPAR 


Se vorbește adesea despre specii de animale 
cari dispar sau sunt amenințate cu dispariţia. 
Astfel, soarta bizonului american şi aceea a 
elefantului african, pentru a nu cita decât 
aceste două cazuri, au înduioșat și vor înduioşa 
numeroase generații. 
Existenţa vulturilor pare să fie de asemenea 
la rându-i amenințată. 
Frumoasa varietate denumită vultur urit, 
vultur regal „aquila chrysaetos“, nu mai nu- 
mără decât rare exemplare, rătăcite în Munţii 
Scoției, cu toată protecția pe care i-au acor- 
dat-o de un sfert de veac, mai multe munici- 
palități. 
Pasărea rapace n'a pierdut nimic din instinc- 
tele ei sângeroase. Când vede un miel rătăcit 
de turmă, ea nu rezistă ispitei. Fără să-și mai 
amintească de bucăţile de carne pe care socie- 
tățile de proteguire a vulturilor le depun pe 
diferite stânci, ea se repede asupra victimei 
şi o răpește. , > îi E poti 


í 


h S ETUS PR TI calin Pe >, 


Moş 


n fiece început de toamnă când zilele devin 
| din ce în ce mai cenușii, mai posomorâțe 
şi cerurile, noaptea, mai triste și mai înou- 
r- , îmi aduc aminte de moș Tărâţă, pe care 
lam cunoscut de mult și lam iubit cândva, 
într'o toamnă îndepărtată a copilăriei mele. 

Locuia alăturea de noi într'o căsuță pe care 
eu pe atunci, o asemănasem cu o ciupercă, — 
într'o căsuță curată dar șubredă şi bătrână și 
care părea că nu mai are mult până ce să se 
destrame singură, să cadă la pământ, să 
moară. ; 

Moş Tărâță era un moşnėguț, care-și târa 
bătrânețele într'un baston gros, care pășea șon- 
tâc-şontâc, tuşind des și clipind din ochii mici 
dar vioi, ascunși după niște ochelari cu sticlele 
crăpate și turburi. 

Toată ziua stătea pe un scăunel în fața căs- 
cioarei lui și privea lumea care trecea pe uliţă 
încolo și încoace fumând țigară după ţigară și 
tușind din ce în ce mai des. 

Nu avea pe nimeni. 

Trăia singur, tăcut, ursuz chiar, — ca un 
pustnic. Nu-și părăsea casa decât arare ori 
când pleca până la biserica ce se afla la ca- 
pătul uliței. 

Când se reîntorcea, era obosit şi plin de 
neliniște. Intra în casă uitându-se cu atenţie 
da-i nu cumva în lipsa lui, nu era urnit vre-un 
lucru dela locul lui, pipăind cu mâinile lui 
slabe și tremurânde zidurile; ferestrele, ulucile. 

IT. otdeauna când se înapoia dela biserică, 
era cuprins de o teamă pe care cu greu și-o 
putea izgoni și potoli. I se năzărea că cineva, un 
om care-i vrea răul, sau, poate chiar nu tocmai 
un om, însfârșit, cineva, un duh rău și bleste- 
mat, care în lipsa lui, s'a strecurat în casă ca 


să-l fure, să-i ieie avutul, să-l nenorocească. 


In ziua aceia, moș Tărâţă era şi mai trist și 
mai posac, şi mai morocănos. 

Dacă vre-un vecin care trecea pe lângă el se 
oprea și încerca să-i intre în voie să-l întrebe 
de una, de alta, moș Tărâţă răspundea în două 
vorbe : 

— Nam timp! Mâine... 

„zi vecinul care-i cunoștea păsul își vedea de 
drum căci necazurile lui moș Tărâţă erau cu- 
noscute de toată ulița... 

Aș Yam pomenit pe moş Tărâţă. 

nii au trecut unul după altul, cu necazuri, 
er bucurii, cu zăpezi, cu vânt, cu soare ; copiii 
ca ` se jucau mai ieri în praful uliței au ajuns 
mai mărişori, au apucat drumul școlii, s'au 
înilțat, apoi au părăsit maidanul și jocurile, 
unii apucând spre câte-o meserie, alții trecând 


la învățătură maj departe, 


Tărâţă... 


Moş Tărâţă era tot în fața căscioarei lui, pe 


acelaș  'ăunel stând singur și privind lumea 
care forfotea pe uliţă de coló până colo. 

Când se reîntorcea dela biserica din capul 
uliței era tot aşa de turburat ca şi mai înainte. 
Intra în casă răsuflând din greu, neliniștit, 
căutând pe cineva care nu exista, pe cineva 
care i se părea lui, s'a furișat în lipsa lui, pen- 
t. . a-i fura din lucruri, pentru a-i face rău, 
pentru a-l îndurera. 

Apoi, se așeza pe scăunelul cu trei picioare 
și fuma tăcut și trist cu ochii întredeschiși, cu 
privirile în gol... 


Intr'o noapte, am fost sculați din somn de 
larma care se auzea de pe uliţă. 

Clopotul și strigătele pompierilor ne-au 
deșteptat pe toți. 

Alăturea de noi, era un incendiu.  ; 

Ardea casa lui moș Tărâţă. 

Era în toamnă. Noaptea era rece, uscată, 
bătută de vânturi repezi. Cerul era senin, fără 
stele, fără lună. 

Cocioaba, înflăcărată în puţină vreme s'a 
ap! “at la pământ cu acoperișul cuprins de flă- 
cări, ca un animal rănit care cade în genunchi, 

— apoi din căsuţa lui moș Tărâţă n'a mai ră- 
mas decât două trei movilițe de șindrilă fu- 
megândă, câți-va pumni de moloz, câteva că- 
TE .mizi înegrite, câteva bucăţi de tinichea. 

"tâta tot... 

Pompierii și-au strâns uneltele grăbiţi, ve- 
cinii cari s'au adunat să privească focul au ple- 
cat pe la casele lor, ulița s'a liniștit cu încet 
și s'a chircit în braţele nopții de toamnă rece 
şi senină. 

"mai întrun colț, uitat de toți, singur, 
părăsit, un copil nenorocit, moș Tărâţă 
plângea, plângea, plângea... 


DD RE AA n 


stia ri, 


t 


AU R. 


de o oră să adoarmă. Gândul care de 
două zile îi intrase încap, nu-i dădea 


, C v plapuma peste aregbi, Gigi se străduia 


pace. 

Şi acum vedea razele albe ale lunii, furişân- 
du-se printre crăpăturile ferestrelor pentru a 
se răspândi pe podea, pe plapumă, pe pereți, 
pretutindeni cu o îndrăzneală nemaipomenită. 

Nu se putez. oare pune capăt acestei adevă- 
rate invazii? După ce meditase. două zile 
dearândul, căpătase convingerea că singurul 
mod de a rezolva problema era acela de a 
desprinde luna de pe cer și de a o ascunde în 
odaie sau în pod, însfârșit într'un loc unde nu 
poate plictisi pe copiii care vor să doarmă în 


liniște. De ar fi fost nevoie, putea s'o ascundă 


şi sub pat. 

Gigi aruncă plapuma şi alergă la PRUT 
pe care o deschise. Lumina lunei invadă în 
odaie. 

in o — mârâi copilul, ETAR NnIeR — 
cu fața ei rotundă“. 

In timp ce stătea la fereastră, o fiinţă ciu- 
dată se așeză pe pervaz. O ființă diafană, în- 
vestmântată în văluri negre, presărate cu stele 
strălucitoare. 

— Bună seara, Gigi — spuse ciudata făptură 
ațintind privirea asupra copilului. 

— Mă cunoşti ? — răspunse el simplu, pri- 
vind cu curiozitate ciudata ființă. Cine ești ? 

— Sunt regina nopţii — răspunse ea surâ- 
zând — și te cunosc de mult timp. Viu în fie- 
care noapte în dosul ferestrei pentru ca să-ți 
veghez somnul. Mi se pare că ai o misiune de 
îndeplinit şi chiar o răpire. 

— Ah ! tu ştii asta... ? — exclamă Gigi mul- 
tumit. s Fn | 

— Da, vrei să răpești luna care de două zile 
nu te lasă în pace. Nu-i așa? y 

Gigi ar fi vrut s'o întrebe cum se face că era 
atât de bine informată ; însă zâna (era oare o 


„zână ?) nu-i dădu timp pentru aceasta. 


— Ce ai spune dacă ți-aş îndeplini dorinţa, 
fără aeroplan. Și fără să superi pe nimeni? 
Dacă primeşti, te conduc îndată la lună și o 
vei putea duce acasă. 

Zis și făcut. Fără să mai aștepte mult, Gigi 
primi propunerea zânei. Atunci aceasta, înăl- 
țându-se pe vârful picioarelor, făcu cu brațul 
drept un semn în aer și din cer cobori o sosea 
uriașă al, ă, care, la fel ca și un covor, se opri 
la picioarele lui Gigi. 

— vino, — spuse zâna — și luându-l de 
mână porniră dealungul căii astrale. 


La trecerea lor stelele. și celelalte astre. se: 


înclin..u cu mult respect, cu toate acestea, Gigi 
3 


zări câteva surâsuri ironice şi auzi voci ȘOp- 
tind : „Priviţi-l, este răpitorul lunii“. 

“ Drumul nu a fost prea lung și când zâna 
porunci să se oprească, Gigi iai pi jurul lui 
uluit. Unde era luna ? 

— Luna este la câțiva pași, aie după o o 
perdea de nouri — zise Regina Nopţii, care 
ghicise gândul copilului. Acum urmează-mă. 
Ia acest baston de argint și când îţi voiu zice 
„loveşte“, vei bate cu putere de trei ori. 

Mai făcură câțiva pași, apoi se opriră iară; 
se auzea un tic-tac de ceasornic. Zâna ridică 
puţin perdeaua de nouri și prin“ deschizătură 
apăru o fâșie de lumină. A 

— Repede, — strigă ea, — bate Sel trei ori: 

Gigi ridică bastonul și lovi de trei 'ori-cortina 
care se deschise peste lună. La a treia: lovitură 
auzi sgomotul unui corp care cade „apoi tic- 
tacul îıcetă brusc. 

— S'a făcut, — zise zâna, — luna, este în 
mâinile tale. 


“Zâna spuse: 
< — Luna este în mâinile tale. 


Puse j pe copil să treacă peste cortina dè nouri 
și acesta văzu într'un colț o formă sferică lăp- 
toasă, tremurândă, care emitea lumini palide. 

— Luna !— strigă Gigi: fericit ai "făcu “gestul 
de ao lua.. l Heat 

— 0.: clipă ! ! — zise zâna. Trebuie să, Pagi de 
seamă să nu te arzi. să 

Intinse un văl subțire pește astrul muribună 
și spuse lui Gigi: Me e i A) 

Acum o poți lua. Nu-ţi va mai tate. niciun ` 
rău.. i 

Gigi tidiċă luna și o găsi foarte cină 

— Să ne întoarcem, — zise, și fără să mii 
rostească un cuvânt apucară pe același” drum 
care ducea la pământ, unde domnea cel mai 
adânc întuneric. 

Dar în timp ce coborau ajungeau TA ete ră 
lor plânsetele şi vocile înecate în lacrimi ale 


TARE 


N sai 


A iinleloi făpturi, care populau PER 
Mişcat Si „se opri pentru a întreba zâna, dar. 
aceasta, ridi 


Sunt aceiași nemulţumiţi de întotdeauna. A- 
minteşte-ți că acuma ești copilul cel mai pu- 
ternic: de pe Piman si nu mai ai de ce să te 
terni; Beho: 

“Când: ajunseră la capătul cul Cta. 
tării acelaş semn în aer şi acesta dispăru.  . 
__— Ce vei face acum, cu comoara ta? — îl 
întrebă ea apoi, cu ironie în glas. 
„— O -voiu pune sau subt pat, sau în pod, 
este un loc din care nu poate supăra pe nimeni, 
Și acum vă mulţumesc, doamnă, pentru ajuto- 
rul. pe. care mi aţi dat. s 

„Eu sunt. aceea care trebue să-ţi. miulțurnese 
— = surâse” zâna' — fără tine nu aș fi putut să 
scap de: "această rivală a mea. De-acum înainte 
domnia nopții: í îmi va parne, numai. mie. 


zâna 


Făpturi ciudate înaripate dansau o horă drăcească 
jy în jurul Reginei nopții 

Acestea fiind zise, își potrivi vălul hainei 
sale și se pierdu în aer cu un foșnet ușor. Deo- 
dată în mijlocul întunerecului, începură să 
sboare: ființe ciudate înaripate, care dansau în 
jurul reginei lor, o horă îndrăcită. 

“Gigi rămase la fereastră să privească. 

— Gigi, Gigi! — îl strigară deodată două 
voci ușoare și doi licurici apărură în faţa lui. 

„— Ai răpit luna — zise cel mai mare din ei. 
Dar pentru ce? 

„ Făcuse într'adevăr atâta rău ? Licuricii care 
slătegu lângă el, cu felinarele“lor, priveau în- 
lăcrimaţi. Pământul se populase cu o sumede- 
nie de insecte de noapte care plângeau și arun- 
cau priviri rugătoare către Gigi. 

Băiatul nu mai stătu mult pe gânduri. Chemă 
pe, Regina Nopții pentru. ca aceasta să-i ia 
înapoi luna. ` ` 
` .— Ia luna, aşeaz-o la locul ei, dar te implor, 
cât. mai e ate i cu putini t 


E A aA DN ELEN 


ică din'umeri cu nepăsare : sR E 
— Nu lua seama la aceasta — zise ea. —. 


? 


pr zâna baadae se “tndepărtă, până 


se pierdu la orizont. X 

Cei doi licurici. Care rămaseră tăcuţi lângă 
Gigi, întrerupseră tăcerea pentru a se oferi să 
ducă luna la locul ei. 

-— Nu puteţi, — zise copilul, — sunteți prea 
mici. . 

“Dar cele două insecte, se înălțară și se 
umflară, se umflară până când ajunseră uriaşe; 
apoi apucând luna, se înălțară cu o viteză 
nemaipomenită. 

“Copilul văzu cele două insecte mari, despăr- 
tind: cortina de nouri și aşezând astrul la locul 
lgi 

„tdnchise odhiti: tinci luna îi apăru din înăl- 


3 timile cerului, surâzându-i cu razele sale ; na- 


în timp ce 


tura îşi căpăta din caer, e gap 
o melodie încântă- 


privighetoarea ÎPND-9y 
toare.: í 
Şi Gigi fu purtat în triumf, în mijlocul plan- 
telor, unde domnește mirosul da rășină dar se 
întreba dacă visează sau este treaz. 


oe 


Călătoria sufletului 


„Doi păstori pășteau odată două turme de oi 
cari erau ale unuia şi acelaș stăpân. De aceea 
se înțeleseră să pască împreună cele două 
turme şi ca în timpul nopții fiecare dintr 'înșii 
să stea la rând de pază. 

„ Intr'o noapte păstorul care era de pază văzu 
cu mirare că din gura tovarăşului său care 
dormea a eşit un şoricel mic cât un ROLA şi 
a şi rupt-o la fugă. 

Păstorul se luă după dânsul, îl văzu şi-l 
urmări străbătând câmpii şi livezi până ce 
ajunse la o mlaștină î în mijlocul căreia se găsea 
trunchiul unui arbore lovit şi rupt de trăznet. 
Şoricelul se cățără pe trunchiul acesta, se vâri 
apoi într'o scorbură și se făcu nevăzut. Eşi la 
iveală după câtăva vreme, o luă îndărăt pe 
acelaş drum și intră din nou în gura păstorului 
care dormea. 

Celălalt păstor însă îl trezi întrebându-l: 
Spune-mi ce-ai visat ?“. 

— „Am visat, răspunse tovarășul său, că 
alergam peste câmpii şi livezi până la o mla- 
ştină unde era un turn înalt, iar înlăuntrul 
turnului acesta era ascunsă o comoară. Dar 
dece mă întrebi ce am visat ?“. 

Tovarășul său îi povesti tot ce se întâmplase 
şi după ce se sfătuiră între dânșii, luară amân- 
doi topoare și saci și o porniră glonţ la mlaştina 
cu pricina. Il sparseră trunchiul de arbore 
şi găsiră în scorbura lui o grămadă de galbeni 


de aur, așa că se îmbogăţiră dintr'o dată. Nu 


mult după aceasta s'a uscat și mlaștina, așa că 
astăzi nici nu se mai ştie unde a fost. 


si ; (S) 


„Lupul s s 2 cumințit, c 


ind la j bs See, 


— 0 POVESTE İN ȘAPTE apa a 


I 


upânul lup îmbătrânise. Ii căzuseră dinții, 
J iar picioarele nu-l mai ajutau să umble 

după vånat. Văzând aceasta, luă hotărârea 
ca să trăiască cu oile în pace și în bună înțe- 
legere. 

Se duse, așa dar, la păstorul a cărui turmă 
era cea mai aproape de vizuina lui. A 

„Păstorule, zise lupul, crezi de mine că sunt 
o fiară sălbatecă și sângeroasă, însă credința 
ta e greșită. E adevărat că atunci când mă 
strânge foamea, mai mănânc și eu câte una din 
oile tale, căci cu foamea nu te poți lupta. Insă, 
dacă îmi dai atâta cât îmi trebuie să mă satur, 
jur să nu-ți mai răpesc nici o oaie, așa că vei 
fi foarte mulțumit de mine. Când sunt sătul, 
nic nu găsești o făptură mai blândă decât 
mine“. 

Ciobanul îi răspunse râzând: „Se poate să 
fie așa cum spui, dar vorba e, când ești tu 
sătul ? Tu și oamenii sgârciţi nu vă săturaţi 
niciodat. Așa dar, şterge-o de aci cât mai iute“. 


N 


Tupânul lup se duse la alt păstor și îi g-ăi 
precum urmează : „$ti că eu ți-aș putea su- 
gruma toată vremea un număr de oi. Insă, 
dacă îmi dai șase oi pe an, mă leg cu jurământ 
să nu mă mai ating de altele. Atunci poți să 
dormi liniștit, iar câinii tăi să nu mai ducă 
nici o grije. 

— Şase oi ? întrebă păstorul. Dar șase oi fac 
aproape a turmă întreagă. 

— Ei bine, îi întoarse lupul vorba, dacă e 
așă, mă mulțumesc și cu cinci. 

— Văd, lupule, că astăzi ai poftă de glume. 
Dar cinci oi nu ţi-aș da odată cu capul. 

— Nici patru măcar? întrebă mai departe 
lupul. Păstorul însă dădea din cap în bătaie 
de joc. 

— Nici trei? Nici două ? 

— Nici o oaie jigărită, îi răspunse răspicat 
păstorul. Ar fi din parte-mi o nebunie să plă- 
tesc bir unui dușman, de care mă pot apăra 
foarte bine. 


III 


+ 
„Trebuie să-mi meargă bine a treia oară“, 
își zise lupul ducându-se la un al treilea păstor. 
— Dacă ţi-e plăcut, ascultă, ciobănașule, 
sunt bătrân, așa că nu mai am mult de trăit. 


6 


„Nu știi cât de greu îmi vine, începu êl cu 
vorba, când aud că voi oamenii credeţi despre 
mine că aş fi o fiară sângeroasă și fără milă. 
Jur că mă ocărâţi pe nedrept. Uite, dă-mi mie 
o oaie pe an și turma ta poate să pască în toată 
siguranța și libertatea în pădurea peste care 
sunt stăpân. O singură oaie ! un fleac de nimic! - 
S'ar putea oare să fiu mai generos și mai 
cumipätat ? Dece râzi, ciobănașule ? Li 

— Ascultă, prietene, îl întrebă ciobănașul 
la rândul său, ia spune-mi, ce vârstă ai? 

— Ce te privește vârsta mea? Sunt încă 
destul de tare, ca să-ți sugrum oile. 

— Nu te supăra, jupâne, îi zise ciobănașul. 
Văd că gândul tă” bun ţi-a venit prea târziu 
şi anume după ce ţi-au căzut dinţii. Faci acum 
pe generosul, fiindcă n'ai încotro. Deaceia, 
du-te în drumul tău“. 


RGY 


Lupul plecă de acolo încruntat, cu toate 
acestea își făcu din nou curaj și se duse la un 
al patrulea păstor. Tocmai atunci păstorului 
acesta îi murise câinele, așa că lupul vroi să 
se folosească de prilejul bun. 

„Păstorule, îi zise el, m'am certat cu fraţii 
mei din pădure, și m'am despărțit de dânșii, 
așa că n'am să mă împac cu ei câte zile am 
de trăit. Știu bine cât rău ai din partea lor. 
Insă, dacă mă iai în slujbă în locul câinelui 
tău mort, îți dau cuv”ntul meu de cinste că 
nic un lup nu va îndrăzni să se atingă de un 
fir de păr al oilor tale“. 

— Care va să zică, îi întoarse ciobanul vorba, 
vrei să-mi aperi oile de fraţii tăi din pădure ? 

— Tocmai așa, se grăbi lupul să-l încredin- 
țeze. 

— N'ar fi rău, grăi ciobanul râzând. Decât 
e vorba, dacă te pun păzitor la oi, pe cine să 
pun, ca să-mi păzească de tine biatele oi ? Noi 
oamenii n'avem obiceiul să punem hoţi să pe 
păzească avutul și casele. 

— Am înțeles, răspunse lupul murmurând, 
ai început să-mi ţii predici. Rămâi cu bine“, 


V 


„Of! dacă n'aș fi așa de bătrân, le-aș arăta 
eu ciobanilor și oilor. Dar n'am încotro, trebuie 
să fac pe şiretul''. Așa își zise lupul și se duse 
la al cincilea păstor. ʻ 

„Ciobane, mă cunoşti ? întrebă lupul. * 

— Cel puțin, îi cunosc pe cei de-o seamă 
cu tine. - 


EPE" 
Pe EARS 
Gaii TOEA a E mi EER 


f 
Žž 


j A „a SPA P 
ă : - $ 
ii aiiai 
A + E E e E TAA a E Et, 


ca toți lupii, ci un lup care vre 

cu toți păstorii și cu toate oile. zu ; n'aș i în 
stare să sugrum și să mănânc o oaie vie, chiar 
dacă ar fi să mă coste viața. Mă hrănesc numai 
cu oi cari au murit. Dă-mi dar voie ca din când 
în când să viu în cercetare la turma ta și atunci 
când o fi vre-o oaie moartă... 

"— E de prisos să-mi spui mai departe, îi 
tăie păstorul vorba. Un lup care mănâncă oi 
moarte, se obișnuește repede să ia drept moarte 
oile bolnave și drept bolnave oile sănătoase. 
Deaceea, nu aștepta nimic dela o prietenie cu 
mine!“ | 


VI . 


„Dar trebuie să mă dau peste cap și să năs- 
cocesc tot ce poate născoci o minte de lup, ca 
să nu mor de foame“, își zise lupul şi se duse 
la al şaselea păstor. 

„Ciobănașule, grăi lupul cu blândeţe, cum 
îţi place blana mea ? 

— Blana ta ? îi întoarse ciobanul vorba. Stai 
să mă uit puţin la dânsa. Da, nu e rea. 
Hrănește-mă până la moarte și îți las ca Pn 
nire blana. 

— Glumeţ mai eşi, jupâne lup. Asta este un 
fel de socoteală a sgârciților. Dar până ce mori, 
o să mă coste blana ta de șapte ori atâta cât 
preţuește. Insă, dacă ţii cu tot dinadinsul să 
mi-o dai, dăruește-mi-o numai decât !“‘, 

Zicând acestea, păstorul puse mâna pe o 
măciucă, iar lupul o rupse la fugă. 


VII 

„Ce oameni fără milă! strigă lupul cuprins 
de mânie. Dacă nu vor să le fiu prieten, am 
să mor ca dușmanul lor, mai înainte de a fi 
răpus de foame“. 

Fără să stea mult pe gânduri, lupul se repezi 
în casele păstorilor, le sugrumă câţiva copii, 
iar după aceia căzu răpus de lovitorile păsto- 
rilor. 

Cel mai bătrân dintre păstori grăi zicând: 
„Cred că n'am făcut bine scoțându-l din fire 
pe bătrânul lup și împiedicându-l să se în- 
drepte, cu toate că știam că îndreptarea lui 
vine prea târziu și e făcută de nevoie“. 


răutate a ah il 


Intr: o ge iale pitici răutăcioși îi răpiră. unei 


“emei copilul din leagăn și în locul său puseră 
ə dihanie. Dar ce dihanie ? Avea un cap mare 
le tot, o pereche de ochi de cari te speriai şi 


cerea într'una să mănânce și să bea. 


Biata mamă a copilului răpit se duse la o 


vecină, ca să-i ceară sfat. Vecina îi zise să ducă . 


dihania în bucătărie, s'o pună pe vatră, să 
„aprindă foc și să fiarbă apă în două coji de ouă. 
“Văzând aceasta, dihania are să râdă şi după 
aceea are să se facă nevăzută. 

Femeea făcu așa cum îi spusese vecina ei. 
Indată ce văzu pe foc cojile de ou în cari fier- 
bea apa, dihania strigă: 


„Ce frumos, de necrezut, 
Până acuma wam văzut, 
Ca să fiarbă apă în ouă 
Și nu-i unul, ci sunt două“, 


Spunând versurile acestea, izbucni în hohote 
de râs. Atunci o mulțime de pitici, parcă ar fi 
eşit din pământ, veniră și aduseră copilul cel 
adevărat, iaf dihania o luară cu dânșii și pieriră. 


Leul, vulpea şi câinele 


Leul, regele animalelor, chemă pe toţi su- 
pușii săi, ca să-și spună păsul și necazurile. 

Cea dintâiu păși înainte-i oaia, care se plânse 
că nu are parte de o zi liniștită din pricina 
lupilor, „Mă urmăresc peste tot, îm fură mieii 
și mi-i sugrumă, ba caută să mă sfâșie și pe 
mine“. 

Sărmana oaie povesti cu atâta durere viața-Ï 
amărâtă și obidită, încât câinele, care era de 
față, fu năpădit, de milă şi începu să blesteme 
pe lupul cel urâcios. 

„Nu şade frumos să vorbeşti și să te porți 
în felul acesta înaintea domnului și stăpânului 
nostru, îi zise vulpea dojenindu-l și adăugând * 


Potolește-ți mânia și fă ca urechile Măriei Sale 


să nu fie supărate cu cuvinte de blestem și 
ocară“. 

Leul însă, se întoarse spre vulpe şi-i să 
încruntând din sprâncene: „,Lasă-l, că spună 
bine, ceeace spune. Purtarea lui îi face cinste, 


De aceea, de azi încolo el va fi păzitorul şi 


ocrotitorul oilor. Iar tu, șireată și lingușitoare ` 


vulpe, piei din ochii mei! Cine aude fapte să- 
vârșşite de ticăloși și nu simte într'însul nici & 


milă, este el însuşi un ticălos“, taj 


vezi şi familia ta, și câte o pereche din toate ani- 


înăuntru animalele cu patru picioare, reptilele, pa- 


-şi închise toate intrările. Și iată că începu o ploae 


Pi 


ape bătut de vânt şi ploi. Câte-va săptămâni lucru- 


tinue lupte, și era pericol să se răstoarne în orice 


AL an ME WEP a e due să rabii povestesc că cu 
o eat a A a, A multe secole în urmă, 

p T l înainte de sosirea lui 
~ Mahomed, — pământul era 
: plin de ghiauri sau mai bine 
zis de necredincioşi. Ei cu 
blestemurile lor și cu ne- 
: dreptăţile lor, supărau ne- 
contenit pe Dumnezeu. Mul- 
tă vreme Alah, în nemărgi- 
nita lui bunătate, îi toleră, 
apoi răbdarea sa luă sfârșit. 
Atunci apăru Alah unui 
Profet și zise : 

— Am hotărât să distrug 
pe toţi ghiaurii. Construieşte 
un caic (o barcă) ca să te 
salvezi. Cu tine ai să-ți sal- 


y Bagă înăuntru animalele 


mealele pământului. 


Profetul construi o mare barcă închisă bine pe 
toate laturile. Puse înăuntru nevestele sale. Bagă 


sările şi insectele, ast-fel după cum Alah îi ordonase, 


torențială pe pământ, zile și nopți, fără sfârșit, şi 
care inundă tot, şi care distruse pe toţi necredincioşii 
în Alab, pe infami ghiauri. 

' C-aicul, în timpul acestor ploi, plutea liniştit pe 


rile merseră aproape bine în barcă. Apoi animalele 
ne mai putând suferi acea forțată imobilitate, înce- 
pură să se bată între ele. Barca era zgâlțâită de con- 


clipă. Sărmanul Profet nu ştia ce să facă ca să resta- 


(POVESTE 


bilească liniștea. Culmea. nenorocire, un 
şobolan înfuriat, începu. să roadă fundul 
bărcei, făcând o mare ; gaură. Apa năvăli 
deodată în barcă. Profetul desperat încercă 
să astupe gaura, dar nu reuși. 

Atunci șarpele se târâi la picioare omu- 
lui lui Dumnezeu şi zise: < 

— Eu mi oblig să salvez cacicul, dacă te 
obligi şi tu să-mi dai cea ce-ţi voiu cere 
când se va termina potopul. 

— Iţi votu da tot ce dorești, — răspuns’ 
Profetul. 

Şarpele se încolăci şi. astupă în mod 
ermetic gaura. Barca fu salvată, apa dir 
barcă fu golită, și liniştea reveni în sufle: 
tele tuturor. 


Aj 


Trecură câte-va luni. Ploaia încetase di 
acuma. Apele se retrăgeau încetul cu în: 
cetul, până când într'o bună zi cacicul si 
opri în vârful unui munte înalt. 

— Acuma, — zise șarpele apropiindu-s 
de Profet, — trebue să-ţi ţii cuvântul E 

— Ce doreşti ? 

— Vreau cel mai bun -sânge care se gi 
sește pe pământ. 

— Alah, e mare şi plin de bunătate. De 
cum să fac ca să afluicare este cel mai bu 
sânge de pe pământ ? | 

— Trimete afară pe țânțar. El va şti i 
aleagă: Va suge sânge și va reveni la nc 
Și ast- -fel noi vom şti. 


season fie open artera 


Vreau cel mai bun sânge eu pe pământ 


ORIENTALA j 


| | Profetul dete drumul- TERE 1 Dar. puțină. | 


Vei vorbi odată ? — strigă şarpele. > B Ki 
Atunci țânțarul „deschise gura și arată că 


vreme după, îi păru rău, pentru-că ştia cât e de ne 
viclean șarpele. Atunci chemă rândunelele şi le vii a limbă. Ti AA $ i 
zise ceva la ureche. = — Cine ţi-a făcut dbean ? ip RI 
Rândunelele plecară. Zburară ici şi ala pe Hoa: Tånțarul arătă spre rândunele. | AN ' 
p supra pământului, şi înfine întâlniră pe țânţar care <u un strigăt de furie reptila se aruncă spre på- 2 E 
|. se întorcea voios și fericit. ~ sărele încercând să-și înfigă colții, dar gura lui nu A 
A > = 
4 | st 
L A Er, 
$ $ RR | 
f i 
j j A A 
i E i 
2 Gura lui nu putu decât să le DĂ 
# prindă de coadă dă 
e papa 
pS Ý 
i i M 
H 
ir — Spune-mi surioară care este cel mai bun sânge izbuti decât să le prindă de coadă. Rândunelele cu 
n care se găsește pe pământ? TAAUA „o bătae de aripi, scăpară, lăsând între dinții păr 
„_— Sângele omului. _ pelui o bucăţică de coadă. j: 
ŭ  — Ia arată-mi-l și mie. Vreau să gust şi eu. A F 


îi.  Țânţarul scoase limba afară ca să ofere rândune- 
lelor o picătură de sânge de om. 

Dar rândunica închise ciocul şi, crac! — tăie cocda ca o furcă. si RA 
limba țânțarului. Fără limbă țânțarul nu va mai s 
“putea să vorbească. | 

Țânțarul zbură spre cacic făcând: Bzzz! Bzzz! CINE ERA MAI DEŞTEPT "ai 
B Profetul îl aștepta cam cu frică. Șarpele sta ` | A 
| „lângă el tremurând de nerăbdare. 


Iată pentru-ce, — spune legenda, rândunelele au 


Un negustor de mături i. ră la un frizer, ca 
să se bărbierească. 


— Care este înfine, cel mai bun sânge de pe pă- 
int? Beza! Sr: ne rainse eier l pe p Tupă ce l-a servit, bărbierul a vrut să-i 
Ă Ei di i iuli pour iei să pi U i m cumpere a mătură. 
ut Dumnezeu ( i sură M CA inzi? î ă 
191 mangue Darda şi surase. „Cu cât o vinzi? întrebă el. 


Şarpele se înfurie. 40 de lei, răspunse negustorul. l 
_— Spune-mi numaidecât care este cel mai bun — E prea scumpă, îți dau pe ea 20- de leite g 
şi dacă nu-ți convine, ia-ţi mătura înapoi“. ; 


sânge! ; ciy ; 
i Olteanul primi să o dea pe 20 de lei și după 


Bzzz ! Baza! Bzzz! ' 
Şarpele era nebun de furie. Ochii lui aruncau ae: Soati pe frizer cât îi datorește pentru 
scântei amenințătoare. . PE Ema: i 
r LA AI E dt tt ese ph ia a alai „Zece lei, zise frizerul. 
i Profetul interveni : — Mică creatură a lui Alah ! Drea scump, răspunse Olteanul, îți dau 
„vorbeşte : care este cel mai bun mge P “cin-" ` şi dacă nu-ți convine, pune-mi din nou 
$ 


— Bzzz! Bzzz! barba la loda 


EN 3 
EE i A a i | Fe ERA 


- 


TRENE ENG 


iat 


Casa cea 


m văzut odată o casă frumoasă. De fapt 

A pe ea o vedeam în fiecare zi dar pe cel 

care o locuia îl zării numai odată sau de 
două “ri. Un om foarte ciudat! 

Dar casa ? In primul rând forma îi era cu 
tot. ;” »cchită. Nu semăna cu orice casă care 
de obiceiu poate fi patrată, dreptunghiulară 
sau rotundă ca o moară de vânt, ci mai ca un 
o”, œ partea de sus însă mai mare decât baza. 

Dar, deşi destul de înaltă, avea numai două 
ferestre, deasemenea ovale, însă așezate în 
latul casei. Ah, şi ce ferestre minunate ! Gea- 
murile erau albastre, cercevelele albe, iar în 
mijloc, pictat, un punct micşor negru. 

Ci, geamurile erau din acelea cari nu se mai 
pot cârpi odată ce se sparg, așa încât, pentru 
a le feri de vre-o isbitură, se scoase zidul de 
deasupra puţin în afară, formându-se din el 
un adăpost acoperit cu stuf. 
= Veneau apoi transperantele: albe-roz cu 
dantelă mai închisă pe margine. Intre cele două 
ferestre se afla un ventilator, un aparat con- 
struit foarte dibaci, de forma unui ciocan de 
uşe prin care intra în casă aer curat și eșia 
aerul rău dinăuntru. Asta ca să ţină interiorul 
veșnic sănătos și aerisit. 

Dacă în jurul casei se simțea vreun miros 
neplăcut, ventilatorul îl descoperea de îndată 
ceeace, se 'nțelege, e totdeauna de mare folos. 

Dacă se aflau însă în jur arome plăcute, ven- 
tlatorul le simțea pe dată și se vedea de cât 
colo că şi el se bucură de dulceaţa parfumului ! 
” De fiecare parte a casei se aflau instalaţii 
c ~i permiteau proprietarului să audă tot ce se 
întâmpla afară. Semănau cu două scoici fixate 
ziravăn în zidurile clădirii. 

Să venim acum la ușa casei, cea mai minu- 
nată parte din toată minunăţia asta, se găsia 
excat sub ventilator ; nu era prea mare căci o 
ușe grosolană nu s'ar fi potrivit la o casă așa 
drăguță. Incolo, curios aranjată: cum o des- 
chideai vedeai două rânduri de servitori ; fru- 
mos aliniați, unul lângă altul, toți îmbrăcaţi 
în haine albe și ghete de culoare delicată roză. 
Daţoria lor era să cerceteze pe orice vizitator 
ceeace și făceau dar într'un chip foarte neo- 
bișnuit. Ambele şiruri luau parte la aceasta. 
Năvăliau toți asupra noului venit ; îl întorceau 
și-l suceau pe toate părțile; el bietul, se în- 
vârtea de colo colo fără putință de a scăpa din 
mâinile acestor curioși servitori. Oricare ar fi 
lost înfățișarea mosafirului la intrare, ei o 
schimbau imediat. Atâta îl muștruluiau încât, 
în cele din urmă mosafirii aveau toți același 
chip, când, în fine, îl lăsau să intre în fundul 
întunecat al casei. 


1A 


VRR Alea e i, LE 


PN 2 


Iată acum şi locuitorul clădirii ! Vai, ce 
om caraghios ! Gras şi par'că fără oase în el; 
aş. e îndoia de ușor şi într'un mod foarte ciu- 
dat. Purta o haină roșcată, iar vremea toată 


și-o petrecea numai în casă ; câteodată voia și. 


el să scoată capul pe ușe, dar era silit să se 


“retragă imediat, căci cele două rânduri de ser-. 


vitori îl opreau când ţi-e lumea mai dragă. 
Și tare-i mai plăceau, Doamne, lucrurile 
gustoase: prăjituri dulci și ciocolată, budinci 
și creme; l-am văzut odată silit să guste o 
doctorie amară şi vai, dragii mei! ce mutră 
făcu proprietarul cel gras în haina lui roșcată ! 
Incă un cuvânt despre acoperiș și gata. 
Era auriu ! Aur strălucitor î soare iar pe 
vânt luând forme curioase pentru ca apoi, când 
vremea. se liniștea, să-și reia locul, apărând 
casa și pe proprietarul ei. 
Ci, cu toate că el însuși era un acoperiș, 
adesea se mai punea peste el un alt acoperiș. 
Aţi ghicit acuma numo!» acestei case? 


n 


Neascultătorii 


Pădurarul Axente care era un dibaci vână- 
tor, avea o mulțime de arme, cari atârnau pe 
perete în odaia lui. Adesea el prevenea pe 
copiii lui, Radu și Tudor. 

— Se poate întâmpla o mare nenorocire, 
dacă nu lăsați armele la locul lor. 

Cei doi băeți însă nu ascultau și când tatăl 
lor nu era acasă, ei se duceau în odaia lui, 
luau armele din perete și se jucau. 

Aşa făcură și azi. 

Radu luă o carabină, Tudor un pistol și în- 
cepură a merge prin odaie, jucându-se de-a 
soldații. 

Radu zise către fratele său: 

— Ştii ce, Tudorică, ai să luăm la ţintă și să 
tragem amândoi în acelaș timp. 

Tudor făcu greşală de a primi. 

Băeţii ţintiră, apăsară pe trăgaciu, și armele 
detunară groaznic. 

Tudor zăcea la pământ și țipa, iar Radu stă- 
tea speriat și era palid ca un mort. 

Mama băeţilor care auzise detunătura, veni 
în grabă și căzu aproape leșinată când îl văzu 
pe Tudor scăldat într'un lac de sânge. 


Glontele de carabină îi găurise așa de rău ` 


brațul că a trebuit să i-l taie ; toată viaţa băia- 
tul rămase ciung. 


Radu se alese cu o rană la picior şi schiopătă 


timp de 3 luni. - 
De-atunci băeţii lăsară armele în pace şi 
deveniră mai prevăzători în toate celea. 


i = „pisi 
TR PI) 3x PO si 
- Aati 


Grija animalelor pentru micuţii lor... 


ragostea cu care animalele își înconjoară 
micuţii este atât de adâncă și atât de 
înduioşătoare încât este aproape ome- 


nească. 


Cimpanzeul, de exemplu, este confundat de- 
seori cu gorila, dar este mai uman (dacă pu- 
tem întrebuința acest termen) decât aceasta 
din urmă. El este în stare să dea dovadă de o 


% Z. 


mai mare dragoste decât celelalte specii de 
maimuțe. Foarte blând și deştept, tânărul cim- 
panzeu este în brațele mamei sale ca un copil 
bine crescut. 


Aceast îi scoate puricii, îl hrăneşte și îl 
crește cum ar face o adevărată mamă. Tânărul 


cimpanzeu, cu brațele petrecute pe după gâtul 


mamei sale nu o mai părăseşte de loc. 
Un alt exemplu sunt fiinţele înaripate, care 
dintre toate animalele, ele dau cea mai mare 


do---1ă de poezie. Perechea de păsări lucrează 
împreună pentru a construi cuibul, îl păzeşte 
şi aduce provizii. La anumite speţe de păsări, 
cum de pildă la priveghetori, tatăl și mama 
clocesc cu rândul. Bineînţeles că printre păsări 
sunt și excepții: astfel cucul. 


OAIA, VULPEA ȘI LUPUL 


Oaia mergea odată singură pe drumul mare. 
Și iată că din partea cealaltă venea vulpea 
care o întrebă : „Incotro, cumătră oaie ?“. 

— „O, cumătră vulpe, stai să-ți povestesc : 
Eram în urma ţăranului şi de mâncare nu prea 
aveam. Şi se ducea berbecele și fura fân şi fura 
şi boabe de grâu. Țăranul însă tot pe mine mă 
scotea vinovată. Atunci, mi-am luat şi eu lu- 
mea în cap și am pornit-o încotro îmi văd 
ochii“. 

— „Şi cu mine s'a întâmplat P fel“, îi răs- 
punse vulpea ; „,vulpoiul fura găini, iar eu 
eram bătută și pedepsită. De aceea, hai să fu- 
gim împreună !“. 

Merseră cât merseră, și întâlniră un lup. 

— „Noroc jupâne !'* — „Noroc să dea Dum- 
nezeu !“ răspunse lupul și-și povesti și el pă- 
țania. „Poftim dreptate !“ zicea el. „Lupoaica 
fura şi sugruma miei, iar toate ciomegele pe 


spinarea mea se rupeau. Așa dar, hai să fugim 
împreună !“. 

Nu trece mult și lupul $ îi zice oaiei: „Ştii tu, 
oaie, că blana ce o porţi este a mea ?“. 

- Vulpea a auzit şi s'a aruncat în vorbă, în- 
trebându-l pe lup: „E adevărat, cumetre, că 
blana ce o poartă oaia ea ta?“. 

— „Adevărat!“ — „Juri că-i aşa?“ — „Jur!“ 

Vulpea însă ştia că ceva mai încolo sub niște 
frunze un țăran pusese o cursă. Il duse pe lup 
acolo și-i zise : „Jură și sărută această icoană a 
noastră !“. 

Lupul întinse botul, dar cursa se închise, 
prinzându-l cât mai strâns. Şi pe când el urla 
de durere, vulpea și oaia își căutară mai de- 
parte de drum. 


NEGUSTORIE 


— Trecem prin vremuri grele. In 
fiecare zi închid prăvălia mea cu câte 
o pagubă de câteva mii de lei. 

. — Atunci dece o mai deschizi ? 

— Dar de unde vrei să trăesc ? | 


Profesorul 3 


— Să vedem Ionele, dacă ai fost atent la 


explicațiile mele. In câte zone se“ ce su- 
prafața pământului ? 

— In şase zone. 

— In șase ? Să vedem și noi cum. 

— Două zone înghețate, două temperate, 
una (eee. 

„gata ! 

— Nu este gat 

zona de război. 


Li 


a, domnule profesor i mai este 


ER 


"op E E E A 


2 


— Acum doi ani am fost la Pompei... 

— Da? Şie frumos pe acolo ? 

— Nu-i urât, dar câte reparații ar. trebui 
făcute !.. 


A . 


Nicu este mic dar ştie să ă răspundă. 

— Când tata m'a întrebat — spune, el — 
dacă am trecut, am răspuns „sunt ir 

— Şi ce înseamnă asta ? 

— „Sunt prezent“ vrea să . zică 


trecut“. Nu credeţi ? ce: 


— Nu aveți Statie 
să mă împrumutaţi ce 
o mie de lei i uoi ire 
ne? 

— Dar“ pentru | ce 
mi-o ceri azi ? te 

— Pentrucă - ori de 
câte ori ţi-am cerut pa= 
rale mi-ai răspuns : PA 

„Dacă mi-ai fi cerut 
ieri“... lată pentru. ce 
Ceea ÎȚI cer cu o zi e: 


As ee aati 
aa di, 


Iată o problemă pe care o puteţi 1 pune tova- 
rășilor voştri : ; 

— Doi câini se luptă între ei. După o luptă 
înverșunată, unul din ei cade la pământ, în 
nesimţire. Celălalt are o rană adâncă pe bot, 
Care din ei poate să spună că a învins? ; 

Răspunsurile vor fi diferite, dar aai 
va fi acela pe care îl veți spune voi:. ` 

— Nici unul dintre ei, pentrucă... nu pot 
vorbi, EPEE 


EXAMEN DE ȘTIINȚE NATURALE 


Profesorul. — Ia spune-mi, Ionel, fie- 
rul lăsat la aer suferă vreo schimbare ? 


Ionel. — Da, domnule profesor, face 


rugină. iy 
Profesorul. —-Bravo ! Dar aurul su- 
feră vreo schimbare ? 
Ionel. — Da, domnule profesor. 
Profesorul. — Oh 1... Şi care anume ? 
Ionel, O schimbare de stăpân. 
SN) à 7 e À 
LA POȘTĂ l 
— E prea: grea scrisoarea d-voastră, 
mai trebuie o marcă de un leu. 
Per Ca să fie și mai grea? 
D 


* { — Bunico, ce cadou îmi faci ? 
—. Nu ştiu ! Să vedem întâi dacă ești 
- — Şi atunci ce-mi dai ? 
Vei vedea tu atunci. 
< — Spune zău, bunico, să văd dacă 
merită să fiu cuminte ! 


Toto a învățat eri ce e aceia amețeală. 
„Bunicul său i-a explicat scurt, așa ca 
mintea lui de copil să poată pricepe: 
— Când ești prea sus, îți vine ame- 
țeală și cazi . | 
“Seara, vine în vizită un prieten al ta- 
tălui lui Toto. 
„„ Copilul se uită la noul sosit, care este 
înalt, și. chel : 
Inţeleg, zise el, tu eşti mare şi părul 
tău a avut amețeală, de aceia a căzut. 


Profesorul : Băgaţi bine de seamă... 


Dacă am eu zece oi deoparte a unui gard 


şi una din ele sare gardul, câte mai ră- 
mân ?... 

— Nici-una... îi răspunse băiatul unui 
ciobanii i eoo s i 

— Ia seama... zise profesorul. Soco- 
tește bine. Dacă sare una din ele, nu ră- 
mân nouă ? | i 

— Da de unde, domnule profesor... 


Dacă sare una, sar toate după ea... Le .! 


ştitu eu năravul !... 
i, | e 
— Dece gen e substantivul munte ? 


— De genul femenin, pentrucă are 
poale. XE 


— Plouă mereu "pe aici? 
— Nu, d-le, câteodată cade grindina ! 


Uşor de spus!: 
Intoarce-te repede acasă, ţi se va erta totul! 


cai SI s 
—- Portar chiamă un taxi. 

— Nu sunt portar, sunt amiral. 
— Atunci chiamă un cuirasat. 


GHIŢĂ, 
FIUL VACII 


—- POVESTE — 
C. V. SOARE 


Calului i-a dat drumul și el a pornit mai 
departe. Tot așa, a dat de smeul cel mijlociu 
și de cel mare. I-a omorît pe toţi și a trecut 
apoi pe la soțiile lor să le vestească. Acestea, 
s'au bucurat. Erau furate depe pământul nos- 
tru și și-au aflat acum salvarea. 

„Fiecare smeu, avea câte un bici în cui. Cu 
biciul, trosnind, își prefăcea averea într'un 
măr. Așa făcu Ghiţă. Dădu la fiecare dintre 
cele trei femei, mărul respectiv și le porni 
spre eșire. Aci, după ce mai întâiu le soroci 
— care; a cui să fie: cea mică (a smeului cel 
mic) a lui Strâmbă lemne; mijlocia, a lui 
Fărâmă pietre și cea mare pentru sine. 

O legă pe cea mică de capătul funiei și-o 
scutură, zicându-i: „Să spui că ești a lui 
Strâmbă lemne“. Fraţii traseră sus, lăsară din 
nou funia și tot așa până ce le scoase pe toate 
trei. Când fu şi rândul lui Ghiţă, îi veni o 
idee : să încerce încrederea fraților — și, în loc 
să se lege pe sine, a legat un pietroiu mare. 
Fraţii, au tras până la jumătate şi i-au dat 


„drumul, că a venit cu așa putere jos, de s'a 
sfărâmat pietroiul. 


— Bravo fraţi, 
răsplătire ! 

A plecat să exploreze acuma tărâmul celă- 
lalt, — căci se văzu osândit să moară. 

A trecut multă vreme — nu se știe câtă 
anume, căci pe acolo nu e calendar, — şi iată 
că întâmplavea îl duse pe Ghiţă să facă o nouă 
ispravă, care avea să-i fie în bine. 

Trecând pe lângă un copac, auzi un zgomot 
care îl făcu atent: un proclete de balaur, în- 
tindea unul din capete, să mănânce puiii unei 
scorpii — în vreme ce aceasta lipsea. Voinicul 
nostru, harșt, cu paloșul ce îl avea la brâu și 
tăie capul balaurului. Acesta scoase altul — și 
iar altul, până la șapte. 

„Ghiţă le-a tăiat pe toate și apoi a luat diha- 
nia la ciopârţit, de a făcut-o nouă grămezi. 

Puiul cel mare al scorpiei, vorbi către Ghiţă: 

— Nene, mama, de bucurie că ne-ai scăpat 
are să te înghiță tot. Dar de vrei să scapi, dă-ne 
voie să te prefacem într'un ac, să te ascund eu 
sub aripă. 

Cât a fost de voinic Ghiţă şi totuși s'a lăsat 
să-l ascundă un pui de scorpie sub aripa lui 
— ca să vadă minunea. 

Când a venit scorpia şi a văzut grămezile de 


14 


își zise Ghiţă. „Frumoasă 


carne de balar 


bucurie : i 

— Doamne ! Sunt aproape de bătrâneţe, am 
făcut întotdeauna pui, dar nu i-am putut crește 
de afurisitul ăsta de proclete. Și acuma !... Cine 
mi-a făcut binele ăsta ? Spuneţi copii! 

— Un om mamă și s'a dus încolo! 

A luat-o la fugă scorpia într'acolo și a fugit 
şi a fugit — până ce a crezut ea că nu-l gă- 
sește și s'a înpoiat. 

— Unde s'a dus? spuneți-mi, că vă mănânc! 

— Uite, încolo! — şi iar a luat-o şi'ntr'a- 
colo — de unde, negăsind, s'a înapoiat, ca să 
fugă iar în altă parte ce i-au indicat-o puiii. 
Când s'a înapoiat, era iess să plesnească 
de obosită. 

— Ce-i faci mamă, dacă ţi-l arătăm ? 

— Nu-i fac nimic. 

Puiul cel mare, a scos acul de sub aripă şi 
l-a făcut la loc pe Ghiță fiul vacii ! 

Scorpia, l-a înghițit odată — și l-a scuipat 
afară. Era mai tânăr de cum a fost. L-a în- 
ghițit a doua oară și iar l-a scuipat; iar când 
fu a treia, fiul cel mare i-a dat un dă după 
ceafă zicându-i : 

— Ho, că-l omori!... 

— Ce bine să-ţi fac voinice daii binele 
ce mi-ai făcut ? 

— Să mă scoţi după tărâmul ăsta, dacă poţi. 


— Pot, cum nu; dar pentru asta, trebue 


să-mi pregăteşti : nouă cuptoare de pâine, nouă 
boi fripţi și nouă butoaie de vin. 

Ghiţă, a făcut cum a făgut și a pregătit 
provizia. 

— Incarcon spinarea mea, suiete și tu 
d'asupra şi, când oi întoarce capul, să-mi 
arunci în gură: un cuptor de pâine, un bou 
şi un butoi de vin (conținutul). 

Şi au plecat la drum: voinicul, călare pe 
scorpie — d'asupra proviziei — și când i se 
făcea foame, ea întorcea capul și el îi arunca 
merindea în gură. 

Când s'a isprăvit aceasta hop, — la arun- 
cat și ea pe tărâmul nostru. 

— Bogdaproste, că mai văd soarele, se în- 
chină el. A pornit înainte, cu un ciomag pe 
care l-a găsit la eşirea pe pământ. 

Mergând el așa încet, încet, văzu o turmă 
de porci și un băiat care-i păzea. 

— Ai cui sunt porcii băiatule ? 

— Ai boierilor Strâmbă lemne şi Fărâmă 
pietre. 

— Unde stau ei? 

— Uite colo, în palatele-alea. 


Pe Ghiță, îl trăzni în cap, cam cine ar fi- 


băiatul — şi îl întrebă : 

„— Cum te împaci tu cu viaţa asta ? 

— Maş împăca eu be; dar vezi că, la 
curte suntem doi: eu, purcar şi un ogar și, 
când ni se dă mâncare, strigă: „Na ogar, na 
purcar |“ — Dacă apucă ogarul, rabdă purca= 


k i į i 


Safras D Ă fi de Å z f 
E OOR ETE ENE C 


2 


Sah 


vă 
à P e 


rul ! — Şi afară de asta, mai e și purceaua aia 
de colo, cu nărav, „că nu intră în cotineaţă, 
până ce nu o pup în „râteață“ și, Doamis 
cum mai pute !... 7 

— Na măi băiete ciomagul ăsta şi, sir: o 
sta purceaua cu râtul, s'o pupi, să-i tragi una 
cât vei putea tu; iar ogarului când o veni la 
mâncare, să-l atingi la mir — şi lasă, să-ţi fie 
ție rău l... 

A plecat, aruncând spre copil o privire de 
mai - mai că ar fi vrut să-l îmbrățişeze, — se 


abținu însă. 


La palatele celor doi boieri, viaţa se succeda 
în mare abundență. Erau toți fericiți — afară 
de bucătăreasa lui Strâmbă lemne, care își 
blestema norocul. Ghiţă veni aici și își cunoscu 
nevasta, dar nu s'arătă. li ceru numai ospita- 
litate pentru seara aceia. 

— Bine, zise ea cu bunătate ; dar să stai aci 
ascuns, că boerul e foarte sgârcit. 

Seara, când fu la închidere, purceaua se 
așeză după obiceiu — să-și ia porţia ; dar pur- 
carul, îi trase una cu ciomagul, că aceasta trecu 
prin cotineață — de eşi în cealaltă parte, ru- 
pând-o. lar când se auzi: ,,Na ogar, na pur- 


car !““ — acesta trânti şi ogarului una, de s'a 
tot dus, muşcând pământul. 
— Ce faci, măi al dracului?! — se auzi 


glasul lui Strâmbă lemne : 
: — Eşti uzurpator ca tat'o!... 
dar se ţinu, să nu răsufle. | 

Ii destăinui însă nevestii, își mângâie băiatul 
— şi a doua zi se dăte'n vileag și către ceilalți. 
Aceștia înmărmuriră. Se uitau: care'ncotro 
s'o apuce ? lar Ghiţă le zise: 

— Fraţilor, ca să se vadă, care din noi trei 
este vinovat, că și eu m'am purtat rău luân- 
du-vă dela treburile voastre, să punem pe a- 
ceste trei femei — care sunt ca şi surori — să 
facă o cămașă mare de pânză, fără mâneci, ci 
numai cu o gură — să intrăm toţi trei sub ea, 
cu arcurile înstrunite — și să tragem săgețile : 
atunci se va vedea dreptatea. 

Deși aceştia doi, se văzură condamnaţi, dar 
n'avură ce face... au admis și, trăgând, săgeata 
lui Ghiţă i-a căzut la picioare, iar ale celorlalți 
doi, le-a căzut în cap și au rămas morți. 


Dreptatea s'a făcut deci. Ghiţă și-a întocmit 


Și Ghiţă auzi, 


gospodăria cu soția și băiatul lui, pe cele două 


cumnate le-a recăsătorit — și poate trăiesc şi 
acuma în armonie dacă o mai fi viața de atunci. 


SD ARŞIT 


LAPTELE 


Marcel, fiu de oameni bogaţi dela oraș, se 

dusese într'o frumoasă zi de vară să se plimbe 
pe câmp. Intră la o stână și ceru un castron 
cu lapte. După aceea, așezându-se la umbra 
unui arbore, fărămiță pâinea în lapte şi începu 
să mănânce cu poftă. 
Fănel, copil sărac dintr'un sat vecin, trecea 
tocmai pe acolo. Văzând pe Marcel, se opri 
locului. Fănel era slab, palid de nemâncare și 
mizerie. Privea trist cum Marcel mănâncă și 
ar fi dorit să ia și el parte, dar era prea sfios, 
ca să-i ceară. 


E drept că Marcel avu o clipă gândul să-i“ 


lase şi lui Fănel ceva, însă acest gând bun îl 
părăsi numai decât, așa că mâncă și bău totul. 
După ce goli castronul, băgă de seamă că la 
fund erau scrise câteva versuri. Le citi și se 
înroși până în albul ochilor. 

După aceea, ceru dela stână să i se umplea 
din nou castronul cu lapte și mai ceru și o bu~ 
cată mare de pâine. Se rugă apoi de Fănel să 
se apropie, îi fărămiță pâinea în lapte și-l pofti 
să mănânce. | 

„Versurile din fundul castronului, zise Mar- 
cel, trebuesc scrise pe fundul tuturor farfuriilor 
oamenilor bogaţi“. 

In adevăr, cuprinsul acestor versuri era pre- 
cum urmează : 


` „Nu vreau să fiu servită 
La oamenii bogaţi 4 
De nu gândesc să ajute 
Pe cei înfometați“. 


Ea SEE 
LUPUL INŞELAT 


Un lup înfometat rătăcea într'o pădure, în 
căutarea unei prăzi. Deodată fu atras de stri- 
gătele unui copil. Se sprijini pe pervazul unei 
ferestre joase și auzi cum mama copilului spu- 
nea acestuia : 

— Incetează cu prostiile ! 
afară în gura lupului! 

Lupul crezu că femeea spune adevărul și aş- 
teptă timp îndelungat, gândindu-se să-și poto- 
lească foamea cu răutăciosul copil. 

Insă ţipetele copilului încetară și lupul aş- 
teptă zadarnic. Către seară, mama își puse co- 
pilul în pat și învelindu-l bine cu plapuma, îi 
spuse drăgăstos : 

— Dormi comoara mea, nu-ţi fie teal 
vei vedea că lupul cel rău nu te va lua! Tăticu 
îl va ucide! 

Lupul se ridică atunci și plecă desgustat zi- 
când : 


Altfel te arunc 


— Nu pot crede nici un cuvânt din tot'ce | 


se spune în casa asta ! 
1; 


roasă, căci au plecat. păsările ce-o înve- 

seleau cu cântările și ciripitul lor. Moho- 
râţi sunt și pomii că şi-au pierdut podoaba, iar 
florile s'au ofilit toate. Ba nu, mai sunt două 
dalii : una roșie și alta albă și o petunie. 

Nela, fetița drăgălașe ce iubește atât de mult 
florile, se plimbă prin grădină cu mămica ei. 

„Ce tristă e grădina noastră, mămico'“, zise 
ea. 

— E la fel peste tct, drăguța mea ; se apro- 
pie doar iarna. S'au dus păsările și soarele, 
privește-l ! E atât de trist şi el! Sărmanele 
flori, biata noastră grădină !“. 

Și în glasul ei era nespusă durere. 

„Totul va reînvia la primăvară, zise mama. 
N'ai dece fi mâhnită, căci bunul Dumnezeu a 
orânduit astfel. Uite două dalii. Rupe-le! La 
noapte poate să cadă bruma și vor pieri. In 
apă vor trăi mai mult. 

— Nu, mămico. Sunt ultimele flori. Lasă-le 
să moară pe tulpina lor, cât va mai fi timp 
frumos, să se bucure și ele“. 

Cele două dalii și mica petunie tresăriră de 
bucurie la vorbele fetiţei. 

Cum se scula, Nela se ducea la fereastră să 
se uite, a căzut bruma ? Apoi, eșea în grădină 
să vadă ce fac florile ei dragi, ultimele flori pe 
care le iubea mai mult. 

Câteva zile nu se întâmplă nimic. Florile se 
bucurau de razele călduțe. Petunia își scosese 
chiar capul din adăpostu-i de frunze. Şi Nela 
era mulțumită. 

Dar într'o noapte dalia roșie vorbi: 

„Sărmană surioară, mi se pare că e ultima 
noastră noapte. Cerul e prea senin și stelele 


(= e tristă și tăcută. O tăcere dure- 


prea sticloase. Mi-e teamă că va cădea bruma. 


Şi atunci... ne-am dus! 

— Aşa e, draga mea, răspunse dalia albă. 
Mi-e grozav de frig și simt moartea pe aproape. 
Să ne îmbrățișem, dragă surioară, căci mâine 
cine ştie, poate nu vom mai fi“. 

Şi ele se aplecară una spre alta. 

Din adăpostul ei, petunia le auzise vorbind. 
Ar fi vrut să spuie şi ea ceva, să-şi împărtă- 
şească și ea teama, dar glasu-i slab înghețase 
şi nu putea ajunge tocmai în vârful tufei, unde 
erau daliile. Și biata floricică își înăbuși dure- 
rea, ascunzându-se cum putu mai bine. 

Cum se trezi, Nela se duse la fereastră. Ri- 
dicând perdeaua, încremeni. Căzuse bruma. Se 


îmbrăcă grăbită şi alergă în grădină. Bruma 
era destul de groasă. Sărmanele dalii ofilite şi 
îngălbenite, își plecaseră capetele lipsite de 
viață. La atingerea mânuţelor ei, toate petalele 
se risipiră. Căută apoi petunia: murise și ea. 

Ochii fetiţei se umplură de lacrimi și cu 
sufletul greu de durere, alergă la mămica, 
ascunzându-și capul la pieptul ei. 

— Nu-i nimica, fetița mea. La primăvară 
vor înflori mai frumoase, mai strălucitoare. 
Acum fii cuminte și te linişteşte“. 

Şi în acea zi, o fetiță cu suflet gingaş, plân- 
gea moartea ultimelor flori din grădina ei, 


PORUMBEILI 


Imi plăcea să mă duc la Nicușor, că avea tot 
felul de jucării şi mai cu seamă o cușcă mare 
cu porumbei, așezată pe un stâlp de stejar, 
necioplit, par'că era o moară de vânt fără aripi. 
Avea mulți porumbei : albi curaţi, albi cu ne- 
gru, alţii roșiatici și alte culori. Intr'o zi, după . 
ce le-a dat să mănânce grăunţe și le-a pus apă 


într'o străchiniță spartă la margine, i-a înălțat 
pe toți sus, sus de tot. A bătut doar de două 


ori din palme, s'a ridicat de vre-o două ori în 
vârful picioarelor și ei au sburat în toate păr- 
tile. Au sburat unii mai repede, alţii mai în- 
cet, unii dând din aripi mereu, alţii ținându-le 
întinse ca un aeroplan până ce s'au adunat cu 
toţii, apoi s'au întors la cușcă. 

Cel dintâi, un porumbel pestriț, par'că era 
o puică nădoleană cu gâtul gol, că nu avea de 
loc fulgișori împrejurul gâtului, care cum ve- 
nia îl ciupea, par'că era pus înadins la uşă de 
strajă. De sigur că și ceilalți toţi se apărau, 
ciupindu-l. 

Când s'au liniștit cu toții, am băgat de seamă 
că el avea cuibul tocmai lângă ușă. In cuibă- 
rașul lui rotund cât o jumătate de măr dom- 
nesc, făcut din beţișoare mici și uscate, era un 
puişor mic, mic și golaş și un ouşor rece... Ţi- 
nea mult la puișorul lui — îl apăra cu drag, 
de aceea a rămas golaș împrejurul gâtului. 


„DIMINEAȚA COPIILOR”, Editura „Ziarul” S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Priodice la 


Tribunalul Ilfov S. I. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia șiadministraţia, 
București. Telefon 2.76.25, Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: G. Ionescu. Preţul 


numere) 180; 3 luni (13 numere) 90. plata taxelor 
T. T. Nr. 15.575/939. 


PRETUL 7 häi 


pibiloteca unwersitățit leg! NS RE 


imprimeriile „independenja”, Bucureşti, strada R. Poincare M. 4z 


Str. Th. Masaryk 17, 
abonamentelor: 6 luni (28 


poştale în numerar conform aprobării Direcției Generale P. 


i SA 


4 


gi du tal cir eta iba 
d iba ot L 


DIMINEAȚA 


1. Cu muzică,.. săracii 
Devin blânzi... sălbatecii. 


4, Și le zice of! bădie 
O dulce melodie, 


7. Miau-Miau se îndoeşte, 
Treaba nu prea reuşeşte. 


„rr 


2. De aceea Marinel,... 
Le zice.. din violoncel, 


5. Unul capul ridică mirat 
Nu pare prea încântat, 


8, In fine Marinel se oprește 
Şi obosit se odihnește. 


MUZICA IMBLÂNZEȘTE 


ho. 913 


3. Mai ales că înarmaţi $ 
Stau aci cei doi buzaţi. 


6. Marinel însă cântă cu foo 
Să le smulgă inima din loe, 


9. Negrii oare's îmblânziţi 
Sau sunt tot smintiţi? 


10. Is smintiţi în adevăr 
Nrână să cânte, altei cum săr, Şi cântă cu un fierăstrău. 


| a 9 AUG. 1944 


11. Pe violoncel se avântă, zău 


12. Şi lui Marinel zic 
Asta arcuş... pic l 


FURTUNA ȘI ANIMALELE 


Avuta-ţi curiozitatea să intraţi într'o gră- 
dină zoologică atunci când nourii amenințători 
aleargă din cele patru colțuri ale orizontului 
și când bubue artileria cerească ? 

In cușca maimuţelor domnește o groază de 
nedescris. Quadrumanele înspăimântate se re- 


fugiază în colțul cel mai obscur al închisoarei 
lor, se prind unele de altele și se ascund pen- 


tru a nu vedea fulgerele cari înflăcărează 
cerul. 


Lupii, leii, tigrii se duc și vin, se învârtesc 


neîncetat, se isbesc de fiarele cuștei lor, ca și 
cum ar căuta să evite un pericol iminent. 

Dela primele tunete, elefantul s'a retras în 
grajdul lui. 

Hipopotamii şi leii de mare stau nemișcaţi 
în fundul bazinelor lor. 

In colivii mici o emoție aparentă: păsările 
stau potolite pe prăjinile lor, ceeace ar dovedi 
că nu totdeauna mărimea dovedește curajul. 


CAI GARE SE HRĂNESC CU CARNE ȘI PEȘTE 


Istoria antică semnalează anumite legende 
privitoare la eroi, ai căror cai aveau drept hrană 
prizonierii de război. 


Acest fapt pare de necrezut, căci se ştie că- 


şi calul face parte din familia ierbivorilor. 

Și tatuși instinctul carnasier se găsește la 
anumiți indivizi din rasa cavalină. 

Iată un asemenea caz <urios, prezentat unei 
asociaţii științifice din Statele Unite, de către 
un fermier din Jersey-City. 

Doctorul Horublower posedă un cal, dimit 


Bill, care are o preferință deosebită pentru 


carnea de porumbiel. 


El pândeşte momentul când porumbeiii ies 


din porumbar, pentru a culege boabe de ovăz, 
prin grajd. 


Când păsările sunt absorbite de treaba lor, ` 
calul se repede asupra lor și reușește să prindă 


sub copite câțiva porumbei. 


Apoi, liniștit, animalul își devorează prada, 


cu pene cu tot. 

Trebue să semnalăm și faptul că în anumite 
regiuni și în deosebi în țările nordice, paari 
sunt hrăniți cu pește uscat. 


REVOLTA MAIMUȚELOR 


La Prater în Viena există o grădină cunos- 
cută sub denumirea „Paradisul maimuţelor“, 


e oa CURIOZITĂȚI . 


in acest loc îngrădit trăesc vreo 50 de animale 


în captivitate. 

Nu de mult au scăpat din coliai câteva 
maimuțe. După ce s'au bucurat de libertatea 
lor sărind din copac în copac, cinci dintre ele 
au acceptat să mănânce banane îmbibate cu 


veronal. Maimuţele au adormit i asttel au fost 


prinse. 
Al şaselea bici a dejucat toate strata- 
zemele și şi-a păstrat libertatea. Trăia prin 


copacii Praterului și pe acoperișurile caselor. 


Intr'o zi urmăritorii lui au reușit să-l abată și 
să-l închidă într'o ladă. Maimuţa părea leşi- 
nată, dar când proprietarul a deschis lada a 
sărit şi a scăpat din nou. 
Dela această aventură animalul a devenit 
furios și mult mai prevăzător. Se cățăra pe 


-~ fațadele caselor, bătea în ferestrele locuitorilor 


şi cerșea să i se dea de mâncare. Dacă nui se 
da, se supăra și spărgea geamurile. Intr’o bu- 
cătărie a stricat toată vesela și într'un atelier 
a rupt mobila și a spart toate ghivecile cu 
flori. 


9 
LEGUME ARTIFICIALE 


Profesorul dr. Gencko, dela Universitatea 
din California și membru al Academiei - de 
științe din Statele-Unite, a comunicat lumii 
Jwg rezultatele experiențelor sale biolo- 
gice. 

Profesorul Gencko a reușit să reproducă în 
laboratorul său pătlăgele roșii, cartofi și alte 
legume al căror randament nutritiv e superior 
celuia al legumelor naturale. i 

Afară de aceasta, timpul de desvoltare a 
„încolţirii““ e redus cu două treimi iar pro- 
ducţia e mai abundentă. 

Procedeul profesorului Gencko nu cere te- 
renuri vaste, ci numai niște butoaie umplute 
cu apă, căreia profesorul îi adaogă materii chi- 
mice. Rădăcinile sunt atunci cufundate în 
lichid. 

Acest -procedeu ar putea da fiecărei familii 
posibilitatea de-a îngriji ea însăși de trebuin- 
țele sale în legume. E singura și reala pri- 


mejdie a acestei invențiuni deoarece milioane 
“de cultivatori ar fi ruinaţi.  . 


„Experiențele practice făcute în California 
și în Anglia, au confirmat pe deplin rezultatele 
dobândite de profesorul Gencko, 


Lu]