Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages751-800

In poiana din pădure, 
Intre două tufe mici, 
Este sala luminată, 


De un roi de licurici. 


Astăseară e-o serbare, 
Dată de-un tánfar bogat, 
Fericit fiindcă nevasta, 


I-a născut eri un băiat. 


Lâng'un smoc de iarbă deasă, 
Stă orchestra. Un bondar 
Gras, cu frac şi cu baghetă, 


Dirijează. Un tántar, 


Subțirel şi plin de viaţă, 
Cântă viu din saxofon, 
Greerul e la vioară, 


Şi-un gândac e bariton. 


Vin pe rând toți musafiri 
` Un păianjen gras si lat, 
O furnică strânsă'n rochie, 


Şi un cărăbuş pudrat. 


Gărgăriţa delicată, 
Fluturele sidefiu, A 
O răgace, o lăcustă, ; 
Si un boulet sglobiu. 


Libelula stă la use ud 
Şi-i primeşte prea frumos. 


j 
EET. 


Muzicanfii cántá'ntruna, 
Doar trombonul e prea jos. 


In poiana minunatá 
Luminaţi de licurici, 
Incing dansul musafirii, 
Intre două tufe mici. 


Si din invitati doar unul, 
Nu se simte fericit, 

Un muscoiu ce la păianjen 
Lung priveşte stânjenit. 


Și doar când 'acesta'n fine 
Doarme ametit de joc. 
Simte bietul cum îi vine 
Iarăş inima la loc. 


Râsete şi voe bună 

Totul este prea frumos. 
Balu-i reuşit în toate: 
Doar trombonul e prea jos. 


ELVIRA CALAN 


o FETIŢĂ. — ŞTRENGĂRIŢĂ. 
$1 VREO DOI MICI MOTOCEI 
S'AU OPRIT IN PAGINA A 10-A 
HAI ŞI NOI, PE LÂNGĂ El 


a, 
X 
` 
k 
E 
I 
| 
* 
„d 


xp io o nte e. n sZ docs cu alio ra dio. 


LUPTA NAVALĂ 


La jocul acesta nu pot participa decât două per- 
soane. Se deschide revista şi fiecare din jucători îşi 
alege una din flotele care sunt desenate pe spaţiul 
de luptă. După aceea, ia fiecare un creion în mână 
şi se trage la sorţi, care din flote deschide focul. 
Acela pe care-l deseneezá sor([ul, pune vârful creio- 
nului la gura tunului unuia din vasele sale de luptă 
şi cu o trăsătură repede, caută să nimerească drept în ţintă un vas duşman. 
(vezi figura 2 si 3) Dacă vasul e nimerit în ţintă, se scufundă. Dacă trá- 
sătura de creion nimereşte un tun, ca în figura 4, atunci adversarul nu mai 
poate trage focuri cu acel tun. Dacă sunt scoase din luptă ambele tunuri, 
vasul nu mai valorează nimic, dar nu.se scufundă, până nu e nimerit în 
țintă. Invingátor este acela, care scufundă toate vasele dusmane, dar care 
mai are un singur vas măcar, cu un tun neatins. lot învingător este dacă 
a distrus toate tunurile dușmanului, dar el a rămas cu un singur vas cu un 


tun neatins, având însă toate celelalte vase scufundate. E un joc de înde- 
mănare şi foarte distractiv. Jucali-l. 


OE T 


ORIZONTAL: 
r. Până la el te 
pátrunde frigul 


(Griveiu insá spune 


cá e bun de ros...). 
3. Do, re, mi, fa, 
sol, la,... 5. Ano- 
timpul anului cánd 
strugurii se coc, 
dar copacii isi 
leapădă podoaba “< 
lor verde. 8. Un 


fel de negură 
albicioasă, de nu 


vezi omul là doi paşi în 
9. Ilie fără ie! 10. 1 
sfârşit de toamnă. 

consoane din vapor. 
unde stă preotul în bis 
Pete cenusii pe albastr 
care prevestesc ploaie 
18. Dealuri inalte de 

care a început să s 


VERTICAL: 2. Lil 
urmează în alfabet di 
Balauri de pe cealaltă 
vin şi fură fetele de 


CUP 


Numele și pronun 


Adresa 


Luna Noeml 


DR 


iaintea ta. 
Inceput si 
12. Două 
14. Locul 
serică. 17. 
ul cerului, 
sau vânt. 
piatră, pe 
ie depună 


terele care 
apă R. 3. 
lume, cari 
împărat... 


"ON DE JOCURI 


rele 


(...dar au de furcă cu Făt-Frumos!). 
4. Mare ca un plop sau ca un 
munte. 6. E mic mititel si infeapá 


frumuşel. 7. O rață fără cap si 
fără coadă! 11. Nu acru, darnici 
dulce, ci cum e la gust praful 
de chinină. 12. El bate toamna 
de îndoaie copacii la pământ. 
13. Toamna sunt din ce în ce mai 
dese, încât nu poţi umbla fără 
umbrelă sau manta de cauciuc. 
15. Nici eu, nici el. 16. Jumătate 


de rimă. 


D 


Seria IV 


Vá prezint in jocul mev, 
Care nu prea este greu, 
Opt oameni cari vi s'ar pare 
Sunt de o perfect' asemânare. 
Insá adevár curat 

Este cá v'ati înşelat 

Din acesti opt juni eroi 
Seamáná exact doar doi. 
Care sunt gemenii mei? 
Asta este intrebarea. 

Hai ghiciţi şi nu-i nevoie 
Să trimiteţi deslegarea. 


H R 
ANIMALELOR 


Desenul care este age- 
zat în mijlocul figurii 
arată alimentele cele mai 
plăcute animalelor pe care 
trebue să le găsiți. 

Literele din figură, 
amestecate, vor forma 


ANA 


numele a şase animale de 
pe lângă casa omului, 
Gásiti-le ! 


LĂUDĂROASELE 


tii da ui 


- FETITA CU MOTOCEI 


POVESTEA UNUI 


fost odată, nu de mult — poate că mai 
este şi acum — o fetiță atât de mică şi 
aşa de puţină la trup, încât în zilele când 
vântul bătea mai cu furie, părinţii n'o 
lăsau nici să iasă din casă, de teamă să 
° n'o răstoarne şi s'o poarte ca pe o frunză. 
Sedea mai totdeauna singură, fără nicio prietenă de 
joacă. Se uita uneori pe fereastră după copii şi mult 
ar fi dat să se joace cu ei. Dar niciun copil nu se 
prindea cu ea la joacă şi toti o arătau cu degetul. 

Fetelor le erau teamă să se apropie de ea. Spuneau 
că nu e o ființă, e o arătare, cu chip de ceară, de 
galbenă ce era. Cu atât mai mare însă era frica ei 
de a se apropia de ceilalți copii. Dela fereastră făcea 
planuri de joacă, dar cum ieşia în stradă şi se 
apropia de un copil, pierdea curajul şi fugea să 
plângă în poala mamii. A 

Era singură, singură şi cât nu plângea de-i spunea 
mama că e fetița cea mai rea din lume, se juca pe 
prispa casei cu cei trei motocei care îi atârnau la 
cheotoarea rochiei. 

O chema Aurica. Părul ei era de aur. A. enr 

Intr'o zi, pe când şedea pe prispa casei şi isi 
juca motoceii in cântece abia îngânate ridică privirea 
după un pui de vrabie care îşi lua sborul. Puiul se 
pierdu într'o dâră de fum gros şi negru care ieşia 
pe hornul unei case. Aurica privea acum peste aco- 
perişurile oraşului şi numai vedea decât fumuri, cari 
se înălțau la cer. Coloane se ridicau din toate părțile 
şi se întâlneau în văzduh. Nimeni nu le oprea calea. 

— Fumule unde te duci? Ia-má şi pe mine. 

Un fum negru trecu pe lángá ea si igi vázu de drum. 
Dar veni o caleaşcă de fum alb şi îndată Aurica se 
simți cuprinsă si învâlurată. Ü 

Lăsa în urmă casele oamenilor. Acum pluteau, în 
larg. Se făcea par'că mai frig şi fumul o înveli mai 
bine în cojoacele lui. 

— E bine, Aurico? å 25 

— Da, fumule, e bine, dar ce se vede jos si mic? 
Uite o căsuță, uite şi trenul, si maşina şi un cal... 
Uite păpuşi... Au ieşit jucăriile la plimbare. Haide 
jos să le strângem. 


Poezia „Deşteptarea României" 
este scrisă de V. Alecsandri. 


Mii f: dă, | ` 


| 
| 


ATT NJ 


| DT 


COPIL SĂRMAN 


Jucăriile se plimbau nesupărate de nimeni. N'aveau 
niciun stăpân. 

— Haide, fumule, să le luăm, 

Fumul se făcu aşa ca şi cum ar căuta prin buzunare 
şi scoase o păsărică. Aurica o luă şi o duse la inimă. 
Era mică şi caldă. O mângâia. 

— Jucaţi-vă împreună, până ajungem la nori — 
îi spuse fumul. — Nu te mai uita la jucăriile de jos. 
Aurica strânse păsărica la piept, ca şi cum ar feri-o 
de rele, îi mângâie ciocul şi îi sărută ochii. Păsărica 
tăcea, tristă. 

— Tu eşti jucăria mea şi nici tu n'ai cu cine să 
te joci — se gândea Aurica. — ,,Vrei şi tu o jucărie? “ 
O duse la motocei şi păsărica îi ciuguli. Aurica o 
scăpă din mână si ea îşi luă sborul. 

— Prinde.o, fumule! 

Fumul însă nici nu auzea. El privea numai în sus 
şi îşi mâna căruţa. Cu privirea pierdută după păsărică, 
Aurica băgă de seamă că jos nu se mai vede nicio 
jucărie. Numai şosele nesfârşite se întindeau, luminate 
cu polei de lună. Ar fi avut o dorință mare să se 
plimbe într'o maşină pe şoselele acelea, dar nu în- 
drăznea, îşi spunea că nu-i voie, căci şoselele erau 
aşa de luminate încât păreau că sunt cerurile din 
preajma lunei. 

— Vezi, fumule, că am pierdut jucăriile? 

— Nu s'au pierdut. Le-a ascuns păsărica în maga- 
ziile ei. 

— Păi are? Păsărica are magazii? 

— Dar cum! Păsărelele au şi hambare. Când vezi 
o pasăre prin aer, să ştii că sboară dela un hambar la 
altul, ca să ciugulească din toate şi să nu se golească 
niciunul. 

— Sunt bogate păsărelele? 

— Desigur! Toate au haine frumoase şi bune. Lasă 
că ai să fii şi tu bogată — vrei? 

— Dacă sunt bogată am şi păpuşi ? 

— Şi leagăne şi trăsurici. 

— Şi plapomă groasă iarna? 

— Şi vara, desigur! 

Fumul aruncă peste Aurica un cojoc, căci o vedea 
tremurând. 4 
— i-e frig sau ţi-e frică, Aurico? 

— Şi frică şi frig. Unde mergem? 


— La nori — şi fumul îi arătă norii. 
,  »Norii sunt fumuri groase şi mai sus“ — 
explica Aurica. — Hai la nori. 


, Acum erau aproape. Intre nori era mult 
freamăt. Rotocoale de fum venite mai înainte, 
vestiseră oaspetele şi se făceau pregătiri. 

' Fumul bătea la poarta norilor. Poarta se 

deschise sl un cor ca nişte ropote de ploaie se 

auzi. Apoi Aurica văzu pe pieptul ei un şirag 
sclipitor. Erau înşirate picături lângă picături 

şi din când în când câte o stelutá, o rozetă, o 

cruciulitá — fulgi de zăpadă. Siragul avea o 

strălucire atât de puternică, încât iti lua vederea. 

Dacă-l priveai mai mult nu-l mai vedeai. Aurica 

nu-l mai privi, ca să nu-l piardă. 

' Fumul o plimba prin ținuturile norilor. „Incă 
puțin mai avem şi ajungem la nori. Ai să fii 
crăiasa norilor“. 

Y Neguri dese îi împrejmuiau. Fumul însă ráz- 
SS bătea cu uşurinţă. Cu toate acestea Aurica se 

temea. Vestea că va fi crăiasă n'o bucură. 

— Eu nu vreau să fiu crăiasă. Nu ştiu ce 


: 


„10 


n l 


— 


TT aA NM UE m Ø, pe 3. 
, v ` x j 


= >= ==? US yT SG 5. = 
p , 


trebue sá facá o cráiasá. Sá má duc intái la mama 
mea, ca sá-mi spuie. š 

— Nu mai avem timp. Iacá-tá, ajungem. 

Si săltând-o, fumul o trecu unui nor. 

— Eu sunt Nor de ploaie. Văd că ai asudat de 
când călătoreşti. Vrei să fac ploaie? 

— Am asudat, dar să nu faci ploaie că se strică 
rochita şi mă bate mama. 

— Imi pare rău de asta, dar ploaie trebue să fac, 
că mi-au venit multe fumuri şi má înăbuş... Am să 
te las la mine, ca să nu-ți uzi rochița. 

„Norul se făcu ploaie de sus până jos; iar de jos 
în sus peste ploaie, Aurica era acum între nori. După 
ce i-au urat bun venit şi au strigat să trăiască, sa 
făcut tăcere şi s'au aşezat toţi în rând. 

— Tu cine eşti? 

— Nor de ploaie. 

== Tu? 

— Nor de zăpadă. 

— Tu? 

— Nor cálátor. Eu 
faclegáturá intre mosia 
noastră şi moşia vecină 
a lui Moş Crăciun. 

— Moş Crăciun, aha! 
Să mă duci la Moş 
Crăciun. 

Nor călător se codea. 
Că „nu cred să fie 
acasă“, că „nu-i bine 
să mergem tocmai 
acum", cà ,,v'a fi foame, 
slávitá împărăteasă, să 
ospătăm“... Adevărul 
era altul. Se temeau 
norii, că Aurica, vrăjită 
de frumusețile intálniio 
la vecinul lor de mose3 
Moş Crăciun, nu se va 
mai întoarce. Aurica 
însă nu se lăsa bătută. 

— Am dat un ordin 
şi vfeau să fiu ascul- 
tată. Se aude? 


— Dar, mărită îm- 
părăteasă... : 
— Ajunge! Vreau sá merg la Mos Cráciun. La 


Mos Cráciun, la Mos Cráciun, la Mos Cráciun. 

Nor călător scoase caleaşca, înhămă caii de azur 
şi hi, cálufule, şi hi, la Moş Crăciun. In urma lor, 
numai de necaz, Nor de grindină slobozi grindină, 
Nor de zăpadă slobozi zăpadă, Nor de gheaţă turturi 
şi calupuri, de sus în jos pe pământ. Dar de jos în 
sus, peste ploaie şi ninsoare, Aurica făcea calea la 
Moş Crăciun. 

Drumul era lung şi caii înaintau anevoie. Vă veţi 
mira ca nişte cai de azur să înainteze anevoie. Erau 
bine potcoviti, dar vedeți, barierele către moşia Moş 
Crăciunului erau de drept închise. 

— „De ce am venit eu, deaceia nu e Moş Crăciun 
acasă!“ suspină Aurica. ,,Nu mă iubeşte“. 

'— Precum v'am spus, bună şi blândă împărăteasă. 
Moş Crăciun e acum pe aproape de cetini. Nu stiafi 
că se apropie Crăciunul? 

— Crăciunul, aha, Crăciunul! Și nu-i nimeni acasă? 

— Trebue să fie fabricantul de jucării al lui Moş 
Crăciun. > 

— Atunci opreşte caleaşca. 

Nor călător opri. Aurica se sui pe capră în picioare 
şi cătă la moşia apropiată. 

— Unde eşti, fabricantule? 

— Fabricantul apáru numaidecât. 

— Adu'ncoa jucării. 

— N'am. Le-a luat Moş Crăciun. 

— Să fabrici acu. 


11 E 


ERA 


— Nu pot. Numai când îmi spune Mog Crăciun, 
atunci pot. j 

— Unde e Moş Crăciun? — se repezi Aurica. ` 

— Nu vă fie cu supărare, dar fiti mai cuviincioasá 
când vorbiti despre Moş Crăciun. Vă rog! 

— Ştiu eu ce am de făcut. Nu mă învăţa tu pe 
mine. Unde e Moş Crăciun să-mi răspunzi? 

— Moş Crăciun a plecat de vreo trei zile si jumá - 
tate spre pământ. Tocmai aştept poştă dela el.. 
Aurica, dacă nu greşesc. In catastiful nostru, mai la 
dreapta, pe stânga paginii de după multe şi un sfert. 

— Şi-o zbrâncă şi-o zmâncă şi-o drámá — îl strâmbă 
Aurica. — Numai vorbi atâta. Ce, te joci cu mine? 
Vorbeşte-mi cum se cade. Unde e catastiful? 

— E la Moş Crăciun. | 

— Şi Mos Crăciun? : 

— Pe pământ, precum mai auziráfi, nu vá fie cu 
necaz. Sunteti nervoasá. j | 

— Nu-i treaba ta, am terminat. Mână Nor călător. 

, Acum să mă duci la 
Moş Crăciun. 

— Pe pământ? Eu 
nu pot. 

— Vorbal.. Du-má la 
cine poate. i 

— Nor călătoro 
aşeză ín caleaşcă în- 
hamă caii si hop la 
galop, înapoi la nori. 
La jumătatea drumului 
se stârni un praf şi un 
sgomot... Mergeaupe o 
vale şi valea mugea. 
Cel care venia, gâtâia. 

— Uite un nour, ca 
un bour — spuse Aurica. 
— E un obraznic. 

— E Nor caunbour, 
postarul dintre pámánt 
si mosie al lui Mos 


sunteti pe drumul a- 
cesta. Vedeti cum se 
sfieste acum? 

Nor caunbour avea 
coarne, cu care spinteca 
aerul si trecea mai repede. — „Iertare, frumos cer 
iertare, cráiasá — şi căzu în genunchi. Da-fi-mi voie 
să iau şoseaua asta şi să pun alta în loc, neprăfuită. 
N'am ştiut că sunteți pe aci“. 

Aurica îi întinse mâna. 

— Te iert. Scoală-te. 


Nor caunbour îi sărută mâna. Pe urmă luă şoseaua - 


şi o azvârli după un dâmb, după care Norcălător 
coborî depe capră şi împreună cu Nor caunbour ridi- 
cară de cealaltă parte o văii o şosea nouá-noutá. O 
aşternură, Nor caunbour spuse „adio“ şi o luă la 
goană înainte pe şosea, ca s'o netezească. 

— Era bine să-l fi întrebat pe unde e acum Moş 
Crăciun... dacă-mi daţi voie, îndrăzni Nor călător. 
Dar mai aveţi timp căci se întoarce pe aceiaşi cale 
să se ducă la fabricantul de jucării... 

— Să-i spuie ce să mai fabrice? 

— Se înțelege... Iacătă-l. 


Nor caunbour venia, cu o bucată de şosea după el 


— S'au încălecat drumurile, cá era prea lungă. 

O aruncă în prăpastie. 

— Nor caunbour, frátioare, crăiasa noastră vrea să 
ştie unde e acum Moş Crăciun. 

— L'am lăsat pela cetini. Dar acum trebue să se 
mai fi apropiat. Acus e la hornuri. 

— La hornuri!.. Aurica tremura. — Repede Nor 
călător, numai sta. Fuga, fuga... Mulţumesc, Nor 


(Continuare în pag. 14) 


^CUTU-CUTU, P ISI-P IS, 
VAM VISAT AZI NOAPTEN VI 
MIEUNAŢI ŞI AS egit 


IN PAGINA A 12-A ERA 


WV 


t 


Crăciun. N'a ştiut că . 


RA intr'o 
după amiază 
de toamnă. 
O ploaie 
rece şi deasă 

- * îndemna lu- 

mea sá stea mai mult 
in casà, la gura sobei. 

Inserarea, care de în- 


datà ce vine toamna se 

grăbeşte să ia cât mai 

din vreme locul zilei, 

era deja la fereastră şi 

cu ochii-i negri privea 
> | în casă. 

= CIL MEENMV-—— La o masă, stăpânul 
şi stápana casei stateau de vorbă. Lângă maså, sub 
fotoliu, stătea lenevos, cátelusul Cuţu-Cuţu. Sub masă, 
mâţa Pis-Pis torcea ca deobiceiu. Deodată, domnul 
prinde a spune: 

— A, nu. Degeaba îi iei apărarea. Amândoi sunt 
răi. De când îi cunosc se ceartă într'una. Sunt oameni 
răi, şi pace. Zi câinele şi pisica şi altceva nimic. Una 
două îşi caută pricină şi când îi prinzi se ciocănesc. 
Aşa că degeaba încerci să-i iei apărarea. Câinele şi 
pisica n'au leac. Se vor certa toată viața lor... 

Deodată domnul se opri. Cuţu-Cuţu începuse să 
mârâie, 

— Ce l-a apucat de mârâie aşa, tam-nesam? O fi 
simțit pe cineva? Ia să-i dau drumul afară să nu mă 
mai mârâie la cap. 

Domnul sa ridicat a deschis uşa şi Cutu-Cutu a 
egit pe sală. Dar când a esit, Pisi-Pisi a sărit de sub 
masă şi s'a dus după el. 

Când stăpânul a deschis usa, Cutu-Cutu a început 
să se plimbe nervos. 

— Auzi, domnule! Ca pisica şi câinele. Cum sunt doi 
oameni răi, pe noi ne dă exemplu. Cum e cineva rău, 
cică are inimă de câine. Adică inimă ca a mea, rău 
ca mine, care îl păzesc de dimineață până seara, care 
nu l-aş părăsi nici până la moarte, chiar de ar ajunge 
sărac lipit pământului, care nu latru la nimeni, care 
nu muşc pe nimeni, care dau din coadă, de o să rămân 
fără de ea, de câte ori îl văd venind acasă. Ei bine, 
cu toate acestea, când e vorbă de un om rău spune 
că are o inimă ca a mea. De,unde a învățat să judece? 
Zău, să te mai înduri să fii credincios şi atât de 
iubitor! Când i-am auzit vorbind cu stăpâna, mi-a 
venit să latru de atâta enervare, că a trebuit să mă 
dea afară din casă. 

Nemişcată, Pisi-Pisi privea la el şi îi asculta in- 
dignarea. 

— Nici eu n'am mai! putut să stau sub masă, când 
i-am auzit vorbind aşa, făcu pisica. Auzi: dacă doi 
oameni nu se înțeleg, îi compară imediat cu noi 
amândoi. Da este adevărat. Nu prea trăim noi doi 
prea bine. Mă mai mugti tu de coadă, te mai scuip 
eu, mă mai tragi tu de mustață, te mai zgâriu eu la 
ochi, dar atâta. Vorbe urâte însă nu ne spunem nici- 
odată, de omorât nu ne omorâm şi nu ne facem mai 
ştiu şi eu ce alte lucruri grave. Asa, doar mici ne- 
înțelegeri, însoțite de mici părueli. Dar altceva 
absolut nimic. Şi apoi, dacă am avea şcoală ca oamenii 
nici măcar atâta nu ne-am face, ci am trăi ca cei 
mai buni frati. 

Cutu-Cutu o privi atentă. Se scărpină niţel şi după 
ce "U de gádilatul puricelui, spuse: 


BA este cea mai mare 
dintre 


insulele Antile. 


PISI 


CUTU-CUT U 
S | 


PISI 


— Totuşi noi ne certám întotdeauna. Câte puţin, 
dar ne certăm. Şi pe onoarea mea, dacă înţeleg de 
ce. Zau, îmi eşti tare simpatică şi totuşi când te văd 
nu mă pot abtine să nu-ți scutur blana. Să ştii că o 
fi ceea ce am auzit eu dela domnişorul care merge la 
ş-oală: vocea sângelui. Te urâsc, fiindcă aşa ne urâm 
noi de totdeauna. 

— Şi tu imi esti mie tare simpatic. Dar aga cum 
ifi vine tie, îmi vine şi mie să-ți fac un semn lángá 
ochi. Dar, oricum, aşa cum se bat oameni între ei, 
nu ne batem niciodată noi. 

— Ah, mi-ai dat o ideie grozavă, făcu deodată 
Cutu-Cufu. Să căutăm de azi înainte să nu ne mai 
certăm în nici-un fel. Să nu ne mai facem nici cel 
mai mic rău. Ci din contra, să ne iubim cât se poate 
de mult, ca să le arătăm noi stăpânilor noştri cât de 
lipsiți de judecată sunt, când compară lumea rea cu 
noi. Si apoi vom termina şi cu ,,vocea sângelui“. De 
azi, prin înțelegerea noastră, neamul câinesc nu se 
va mai certa cu neamul pisicesc. 

Suntem a doua zi după înțelegerea luată. In bucă- 
tărie, Pis-Pis stă sus pe dulap. 

— Ah, nu este aci Cuţu-Cuţu să se dea la mâţa 
asta leneşă ca să n'o mai văd pe dulap, aşezată peste 
pălăria mea de Duminică. 

Aşa se plânge bucătăreasa. Iată că intră Cuţu-Cuţu. 

— Ah, iată şi câinele. So pe ea, cutule. Uite pisica... 
pisica... pisica... pisica! 

Il întârâtă. Cutu-Cutu nici nu se mişcă. Iar îl în- 
deamnă să sară la pisică. El nici nu se mişcă. 

— Ori s'a îmbolnăvit câinele ori s'a prostit!? 

Pis-Pis se ridică. Sare de pe dulap pe masă. De 
pe masă pe scaun. Scaunul se mişcă. Cât p'aci să se 
răstoarne cu pisicufá cu tot. Cátelugul i-a sărit repede 
îti găsea şi s'a proptit de scaun, împiedecându-l să 
cada 

— Mulţumesc, miorlâi Pisi-Pisi. 

— Pentru puţin, draga mea, răspunse cățelul. 

— Ia să vedem dacă nu e bolnav câinele, spuse 
bucătăreasa. Să-i dau o bucată de friptură să văd 
dacă mănâncă. 

I-a aruncat mâncarea. Cutu-Cufu a luat-o si a ră- 
mas cu ea în gură câteva clipe, apoi a plecat. S'a 
întâlnit pe coridor cu pisica. 

— Iartă-mă cá am zăbovit atât, dar am aşteptat să 
văd dacă iti dá şi tie mâncare. Dar mi-au dat numai 
mie. Aşa dar consideră-te invitata mea şi gustă şi tu 
din friptură. 

Stau amândoi la „masă“. Iar trece bucátáreasa. Ii 
vede mâncând împreună, atât de liniştiți. 

— A îmbătrânit rău de tot javra noastră. Ia uite 
cum stă lângă pisică, parcă ar sta lângă o mămăligă. 
După ce nu s'au mai auzit papucii bucătăresei, câinele 
spuse: 

— Ai auzit-o? Nici nu înţelege ce este aia dragoste. 
Cum ne vede că trăim bine zice că am îmbătrânit, 
fiindcă altminteri trebuiam “să ne luăm la bătaie. 
Oamenii sunt răi, dragă Pisi-Pisi. Să zicem că nu 
ne iubim şi că ne prefacem doar. Foarte bine. Dar 
fii minte că această bucătăreasă este de trei luni 
certatá cu fata din casá gi, cu toatecá de atátea ori 
conita le-a sfátuit sá tráiascá bine ele nici mácar de 
formá nu vor sá se arate mai potolite. Cum iese 
stâpâna pe uşă în acea clipă bucátáreasa a si azvárlit 
cu frişcă in capul servitoarei, iar aceasta are, tot 
in aceiaş clipă, câteva fire smulse din capul jupânesii. 
Lasă că îi vom învăța noi ce este aceia dragoste. 


12 


Dar mâncând şi vorbind în acelaş timp, lui Cutu- 
Cuţu i-a rămas un oscior în gât. $i tocmai în clipa 
aceia un străin bate la uşă. ` 

— Auleu, ce mă fac, mi-e osul în gât şi nu pot 
lătra la străin. 

— Ei asta-i bună. Nu te necăji. Latru eu pentru 
tine, făcu pisica. 

Si se puse pe lătrat. 
ridicat toatá casa 

"aecenas 


Adicá pe un miorláit de a 


A esit toată lumea să vadă ce are pisica. Au crezut 
că a căzut dulapul peste ea sau a muşcat-o câinele. 
Pisi-Pisi miorlăia într'una. Cine putea înțelege că 
pisica lătra în locul câinelui. Enervafi, au dat-o 
afară din casă. D'abia când au deschis uşa, au văzut 
că era cineva la poartă. Dar tot nu şi-au dat seama 
că pisica látrase. Ba s'au mirat de ce nu a lătrat câinele. 

= Ce are Cufu-Cufu astăzi. S'a prostit aşa din 
senin. 

A înghiţit câinele şi insulta aceasta. S'a dus afară 
după pisică. 

— Iti mulțumesc, draga mea. Dacă aş fi lătrat în 
clipa aceia, m'aş fi sufocat. 

— Nu ai pentru ce, prietene. Dar, zău dacă ştiam 
până azi că este atât de greu să latri. Eu însumi 
m'am speriat de vocea mea. Imi făcea impresia că la 
un moment dat îm: va sbura capul, aşa de mult mă 
sforțasem. Grea meserie mai e şi lătratul ăsta. 

Au plecat spre grădină. Cuţu-Cuţu s'a îndreptat 
spre cuşca lui. A intrat înăuntru şi şi-a luat ziua 
bună dela pisică. Aceasta însă s'a uitat înăuntru 
cuştii şi strâmbând din nas spuse: 

— Se cunoaşte că nu e mână de gospodină pe aci. 
Ia te uită ce răvăşite sunt paiele şi ce de resturi de 
mâncare sunt împrăştiate. Vai de mine, dragă Cutu- 
Cutule! 

Si a intrat pisica înăuntru si a făcut o curăţenie 
ca în poveşti. De mult nu mai muncise Pisi-Pisi atâta. 
Căzu jos, frântă de oboseală. In clipa aceia un şoarece 
trecu pe lângă cotetul păsărilor. 

— Auleu, uite-l Ronti-Ronti. Iar îmi scapă. Nu pot 
să-i fac nimica, fiindcă sunt moartă de oboseală şi 
iar va mânca o portie de caşcaval din cămară. 

— Stai şi te odihneşte. Il prind eu în locul tău, 
spuse cátelugul. 

Iată-l pe Cutu-Cufu la prima lui vânătoare de 
şoareci. Merge târâş pe burtă. Figura asta a invátat-o 
dela pisicutá. Soarecele nici nu-l simte. De unde să 
ştie el cá acest cátelus face în clipa asta pe cavalerul 
şi prinde şoareci pentru duşmana lui. Asa cá, deşi îl 
simte apropiindu-se, nu se fereşte de el. Dar ce este 
cu cátelugul acesta? Uite i-a băgat ghiarele în gât. 

— Ce ai cu mine, domnule! începu să se vaite 
Ronti-Ronti. Ti-am făcut ceva? Lasă-mă să-mi văd 
de plimbare. 

— Vorba, spuse câinele. Ce plimbare? Te duci la 
cămară să mănânci caşcaval. Lasă cà nu mă pácálesti 
pe mine. 

— Vai de mine, domnule câine. Zău, mă duceam 
să mă plimb. Păi zi şi d-ta. Toată ziua în întuneci- 
mea beciurilor, fără pic de aer, fără pic de soare, 
nu pot şi eu să am dreptul la o mică plimbare, ca 
orice muritor, fără să-mi sară cineva în spinare? 
Bine, dacă dumneata eşti contra, eu mă întorc în beciu 


13 


şi-ţi promit să nu mai ies nici-odatá de acolo, rămânând 
în beznă ca cel mai de rând tiilhar. 

Cuţu-Cuţu simți picându-i o lacrimă. Si-o şterse 
frumos cu làbuta şi se adresă şoarecelui: 

— Vai de mine! N'are nimeni pretenție la dum- 
neata să stai numai în pivniță. Plimbă-te cát ai poftă. 
Soarele şi aerul sunt pentru toţi, dar am auzit cá 
dumneata nu vrei soare, ci caşcaval. Te salut şi 
plimbare bună. 

— Mulţumesc, spuse Ronti-Ronti. Şi... se duse 
direct la cămara cu caşcaval să sărbătorească prostia 
lui Cuţu-Cuţu. 

Când s'a întors câinele la pisicufá si i-a povestit 
întâmplarea, aceasta i-a spus: 

—- Cum de ai putut crede aşa o prostie? Te-a dus 
de nas. Şi, ca să vezi că am dreptate, să mergem 
acum la cămară şi de nu-l vom găsi acolo, să nu-mi 
mai spui mie pe nume. 

S'au dus într'acolo şi într'adevăe au dat peste 
şoarece. S'a pornit o goană nebună, dar totul a fost 
în zadar. Ronti-Ronti reuşi să scape. 

— Vai de mine! Nu te-am crezut aga de prost. 
Auzi, să-l aibe în labe şi să-i dea drumul. Va povesti 
întregii şoricimi şi va râde de amândoi. De tine că 
i-ai dat drumul şi de mine cá am aşa un” prieten. 
Zău, de nu-mi vine să uit de prietenia noastră şi să 
te sgâriu niţel. Mi-era aşa mare poftă de un pic de 
carne de şoarece şi tu, cu inima ta, mi-ai gonit 
vânatul. 


j 
| 
| 


-— 


— Hai, nu te mai supăra. Se poate să ne certám 
atât de repede. Iti promit cá te voi råspláti in schimbul 
şoarecelui pierdut. 

— Nu. Acum e prea târziu. M'ai 
pe deasupra m'ai lăsat flămândă. 

— Nu mai fi aşa. Pentru un şoricel vrei să stricăm 
bunătate de prietenie. Tocmai acum când vrem să 
arătâm stăpânilor cât de bine trăim, tocmai acum 
vrei să ne certăm. Hai treacă dela tine. 

— Mi-ar trece, dar prea m'ai flămânzit ca să te 
pot erta. 2 k 

— Aşteaptă un pic, până la ora prânzului si iti 
dau toată portia mea, numai să nu ne certám. 

— Nu. Dacă vrei să ne împăcăm, adu-mi acum ceva 
de mâncare. A 


; — 


fácut de rás si 


— Păi acum n'am ce. Nici stăpânii nu s'au aşezat 
la masă. 

— Nu trebue de la masă. Uite bucătăreasa a pus 
afară pe un scaun o bucată de friptură ca să se ră- 
cească. Adu-mi şi mie o bucată. 


(Continuare în pagina 14-a) 


CĂ SUNTEM DREPȚI, 
PREMIANTII CEI DEŞTEPŢI, 
SUNT NOTAT! — DE VREŢI SĂ-I STITI 
PAGINA A 15-A CITIŢI. 


SĂ VEDEŢI, 


NM -úu 


a p. d T 
, ` T ate: E. ME £u E di: 


FETITA CU MOTOCEI 


(Urmare din 


~ 


caunbour. La revedere. Du-te mai adă jucării. O 
păpuşă blondă şi cu un motocel de aur pentru mine... 


* 
* * 


Nor cálátor opri la nori. Norii chicoteau, dar el le 
spuse: 

— Nu vá bucurafi si nu-i mai vorbiți acum să 
rámáie la noi, cá e tare mánioasá si poate sá ne 
bage pe toti la închisoare. Ii vorbim altădată... 
Unde-i Promoroacă? 

Promoroacă aştepta dintr'o clipă într'alta să vie 
timpul, ca să coboare către pământ, în barba lui Moş 
Crăciun. Işi pregăti sania lui piezişe şi o pofti pe 
Aurica în sanie. 

Pe o vale lungă si în parte uşoară, au coborit. 
Moş Crăciun era pela hornuri. Barba îi flutură în 


noapte. 
— Du-te, Promoroacă, la treaba ta. Eu mă duc să 
pun şoşonii — îi spuse Aurica lui Promoroacă. 


Promoroacă se duse să se aşeze în barba Moş 


pag. 11) 


Crăciunului. Aurica intră în casă, unde pom de 
Crăciun nu era, căci brad se găseşte dar jucăriile 
sunt scumpe. e: 

Apoi se culcá, visá si visá — iar a doua zi dimi- 
neatá găsi in şoşoni tot ce visase. _ 


* * 


Nu stiu 
să călăresc. PA ZA 

Mi-am adus aminte acum că Aurica era atât de 
sărmană, încât n'avea nici e d nu-i nimic, a 
pus nişte cipici şi tot atâta a fost. . _ 

Căci Moş Crăciun e bun şi darnic. 

I-a pus in cipici păpuşa cu motocei aurii şi o 
invitație pentru la vară, când e şi el în vacanță, pe 
acasă la moşia lui. 


Să-ţi fie de bine bucuria, Aurico! 


Şi n'am încălecat pe o şea, că nu-i nevoie. 


rA XA 


MARCEL MARCIAN 


CUTU-CU 


— Vai de mine! Să fur? Pentru nimic în lume. 
N'am furat de când trăesc. 

— Atunci treaba ta. Eu nu mai vorbesc cu tine şi 
dacă văd că te apropii de mine, te sgâriu de nu vei 
mai vedea nici-odată pe ochii tăi. 

Săracul Cutu-Cutu! In ce situație se afla. Pe deo- 
parte, nu vroia să se certe cu Pisi-Pisi, tocmai acum 
când îşi pusese în gând să stabilească prietenie ne- 
muritoare între câine şi pisică, pe de altă parte nu 
vroia să fure. Ce este de făcut? Nu. Cu pisica 
nu e momentul să se certe tocmai acuma. Phi, dar 
cu friptura mare bucluc mai este! Grea plată pentru 
o prietenie. Dar în schimb va aduce pace între două 
fiinţe în vecinică gâlceavă. Va aduce pisicii friptura. 

Uşurel, uşurel, se apropie de friptură. Se sui în 
două picioare şi ajunge la tavă. Ia carnea în bot. 
Dar friptura mai e încă destul de fierbinte. Se frige 
şi o scapă din gură, răsturnând şi scaunul şi tava. 
Bucătăreasa a şi apărut cu reteveiul si reteveiul a 
şi pornit spre spinarea nenorocosului Cutu-Cutfu. 
Auleu, ce reteveiu greu. Parcă avea o sută de kilo- 
grame. Praf l-a făcut. 

— Ia te uită la javra noastră. Nu mai latră, nu se 
mai dă la pisică şi în schimb a ajuns să fure. Lasă 
că-i arăt eu, spuse bucătăreasa înfuriată. 

Cu coada între picioare, câinele se îndreptă spre 
locul unde îl aşteapta pisica. ° 

— Unde ze friptura? îl întrebă aceasta. 

— Era fierbinte şi mi-a scăpat din gură. 

— Auleu, prost mai eşti. Şi mai vrei să fim prieteni? 

'— Bine, draga mea. Eu nu am mai furat nici- 
odată şi apoi ţi-am dat dovadă de prietenie şi m'am 
dus să-ți aduc friptura. Ce vină am eu cá nu am 
reuşit. Ah, dacă ai sti ce reteveiu am primit în 
spinare. 

— Nu mă interesează şi bine ţi-a făcut. Asta-i 
răsplata neîndemânatecului. 

— Neîndemânatecului? Nu. Asta este răsplata pros- 
tului şi a hotului. Dacă asta crezi tu cá este prietenie, 


REGIUNEA WESTFALIA, a fost 
transformată | in regat de Napoleon |. 


. 


TU SI PI 


(Urmare din pagina 13-a) 


lic c SE TS E J | ç Ape 
G = P ht is r v g^ asa m T 
duos cam A u^ A au; SEN ; Mag ðr. 7: Í w y Sa 


SI-PISI 


să pui pe cineva să facă numai rău pentru tine 
atunci mă lipsesc de toate. Eşti o hoatá si eu am 
vrut să te schimb. Dar văd că nu prea vrei. 

— Ia nu mai face pe cinstitul cu mine. Pe mine 
nu m'a învățat mama să fiu linguşitoare şi să dau 
din coadă la fiecare clipă. Nu furi? Păi n'o faci 
fiindcă nu te pricepi. Singur ai dovedit-o. Eşti prost 
şi pace. Să latri şi să păzeşti casa nu ştii nimic. Dacă nu 
aş fi eu ce-ai mai păzi? Căci ar roade şoarecii casa 
din temelie şi ai sta toată ziua în curte. Nu meriti 
cinstea să fii prieten cu mine. 


— Auzi, ce îndrăzneală. Cum îndrăzneşti să vor- 


besti aşa, leneşo? Eu ştiu numai să latru şi să păzesc ` 


casa? Numai atât? Ei bine află că ştiu să şi muşc. 

La aceste vorbe, Cutu-Cutu era cu dinţii în coada 
pisicii. Pisi-Pisi urlă de sperie întreaga stradă şi... 
cu ghiarele se iscăli pe obrazul lui Cuţu-Cuţu. Nu a 
mai chelălăit de mult aşa. Cátelusul nu se lăsă. Sări 
din nou pe pisică. Aceasta o sbughi spre bucătărie. 
Cuţu-Cuţu după ea. Răsturnară scaune, farfurii, cra- 
tite şi... după ei, bucátáreasa, servitoarele, cu mături 
şi ciomege, alergau să-i potolească. N'au mai mâncat 
aşa bătaie de mult. Dar prea curg ciomegile. S'au 


Suntem iar în casă, o oră dela bătaia dintre Cuţu- 
Cuţu si Pisi-Pisi. Stăpânii stau la masă. 
— Şti că am fost pe la ei să-i împac. Aş, nici 


nu vor să audă. Ba s'au certat chiar în fata mea.. 


Zău, draga mea, ăştia doi trăiesc ca pisica şi câinele. 
Pe onoarea mea, dragi cetitori, dacă de data asta 
a mai mărâit Cutu-Cutu. Dar în gând tot şi-a spus: 
— Auzi, domnule. Din cauza unei fripturi să tre- 
buiască să ascult gogomăniile lor. Auleu, nu dau eu 
peste Pisi-Pisi. Praf o fac. 


w 


GEORGE MANOIL 


14 


| 


E . Herma Silber (2). Ciuc: 


 DESLEGÀRILE PE LUNA 
DE-A SOLDAȚI 


UFICE CĂLDURĂ. 


TRAGEREA LA TIR CARTEA DE VIZITĂ MAGICA 


MĂTUŞICA 


APA- MĂR- AGA- MIC-UNT- RAC 
OJA- MOŞ- ACE- PUI- ARC- VIN- 


OLT-DOI-URS 
a 


o—oOooowoooooeoooeoooeoooooooooooooooowe 


DESLEGATORII 


CAPITALA: 


„Dimitrie Lungu (7); Luisi Cristian (7); Nicolescu 
M. Daniel (6); Istrátescu Eugeniu (5); Adrian 
Rotaru (7); Ionescu Tatiana (7); Rita Orchovshy(5) ; 
I. Paraschiva (7); Dobai Ioan (7); Ida Steinfeld (5) ; 
Petre D. Ioan (2); George Lastnick (6); Mirela 
Pătrăşescu (6) ; Nelu Brádescu (1); Lidia Iosefson(4) ; 
Tischirovschi Fira (2); Rotner C. Alfred (7); Angela 
Movssesian (2); Andrei Gheorghe (7); Victoria 
Cristodor (7); Eugeniu Istrătescu (2); Munteanu I. 
Alexandru (6); Nicu Munteanu (2) ; Lisette Rothman 
(7); Semi Weiss (1); Livia Minicucci (2); Robert 
Koppel (1); Adela Sireteanu (6); Ardei Gh. (5); 
Emil Schuster.(1); Valentin Luca (2); Pantazopol 
Emil (7); Vanghele Constanţa (7) ; Janina Alfandary 
(7); Livia Mincicucci (3); Finkelstein O. Ioan (2); 
Haimovici Marcel (7); Savu Vasile (7); Manea Ion 
(6); Braunstein Alfred (7); Ionel Vizanti (7); Lidia 
Iampolsky (2); Lelia Bercovici (2); Hermina Behar 
(1); Wittall J. Corina (4). 


PROVINCIA ë 


Arad: Tănase Dumitru (7). Bacău: Aurel Căluianu 
(6). Buftea: Trandafirescu Alexandra (7). Bălți: 
Bebi şi Mari Broitman (1). Buzău: Constantin P. 
Stănescu (6). Holder Puica (2). Caracal: Toma D. 
Marian (2). Căuşani: Ina Britcov (7). Câmpina: Nicu 
Slavv şi Dan Georgescu (7). Cernăuţi: Margitha 
Spiridon Mihăiţă (5). 


k „ Craiova: Sara Heller (7); Marigigi şi Tiberiu Popescu 


i 
Eg: 
E 


a 


Za COR v IL oit: 


AFISUL MISTERIOS 


CITITI DIMINEATA 
COPIILOR 


aie e CRM ome emm ente 


SEPTEMBRIE 


BALOANELE 


I 


JOCURILOR PE LUNA SEPTEMBRIE 


(2); Stănculescu I. Marin (7). Focşani: Hubert Paul 
(7). Galaţi: Arnold Wechsler (2) ; Istrati P. Ionel (2); 
Cazacu Mistea (2); Mioara Marinaş (7). Giurgiu: 
Predescu I. Paul (1); Nicolescu G. Alexandru (1); 
Gheorghe Nicolaie (5); Swick Giordano (7). Hârlău: 
Griimberg Rica (7). laşi: Peretz Frida (3); Dan 


Mofet (2); Urziceanu Mihai (2); Iulian Feldman (6). 


Ismail: Chirsanov Ecaterina(2). Mizil: Constantinescu 
N. Ioan (6). Moldoviţa: Rebeca Bercovici (4). Orhei: 
Luca Boris (3). Ploeşti: Florin Coca (7); Nuta 
Nicolescu (7); Adrian Bandel (7). Rámnicu-Sárat: 
Dicescu Eugenia (6). Roman: Berman Beniamin (2). 
Sibiu: Rosman Eiter (6); Carolina Băcilă (6). 
Simeria: Dura I. Tullis, (1). Sinaia: Goránescu I. 
Cornelia (7). Suceava: Aronet Iosefina (2); Schaechter 
Alfred (7). Tárgoviste: Gruia M. Constantin (1). 
Timişoara: Brádáfeanu Ilie (7); Boian Maria (6). 
Timiş-Torontal: Elges Erich (2). Turtucaia: Cristian 
Stănescu (2). Vaslui: Haimovici Ionel (6). 


ARO 


Premiantii jocurilor pe luna Septembrie: 


1). Predescu I. Paul — Giurgiu. 
2). Nuta Nicolescu — Ploeşti. 
3). Cristian Stănescu — Turtucaia. 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
citeşte-o iar, dela inceput. 


NĂZDRAVĂNIILE 


BICÀ 


BICĂ ŞI OSUL 


Báiefasul ásta-i Bică, 
Názdrávan si fără frică. 


Si, prieteni ca atare, 
Merg sá cate de máncare. 


Dar nu mestecá Pik bine, 
Cà un om de-odatà vine: 


Măcelaru-l izgoneste, 
Pe Pik care flá mánzeste. 


Dar mergánd, hop!, s'au oprit. 
De mâncare au zărit. 


Tu esti hoţul, domnul meu, 
Ce luaşi osul din muzeu? 


Ø Ø PEEL NRIE 


Iară Bică, bun băiat, 
Cheamă câinele îndat' 


Pik dragă, tu stai aci. 
Iti aduc tot ce-oi găsi. 


Şi de guler Bică-i luat 


Să dea'napoi ce.» furat:-- 


Şi-l desmeardá drágostos, 
Pik e tare bucuros. 


Si'ntr'o clipă tacticos, 
Bicá vine cu un os. 


Osul — ást' bàiat de aur 
L-a luat de la-un Dinosaur. 
MOŞU-LICĂ 


t 
: 
$ 
a 
< 
m, 
v 
= 
r 
$ 
£ 
t 
H 


$ 
t 
K 


A TRE/A ZI, ALEODOR SE 
GANDI IA TAUNE ACESTA 
VENI INTR'UN SUFLET ŞI 
IL ASCUNSE 

CHIAR IN PA“ (its 
RUL.FETEI, 

FĂRĂ SA 

SIM TA" 

EA. 


_ A DOUA ZI, CET 
VENI LUI, SE GANDI | 
LA CORB. ACESTA FUN” 
— v IMEDIAT INAINTEA Ñ 
„ZU ŞI LOVINDU-4. CU 
ARIPA, IL FACU UN PUI DE CORB SI-i 
VARA INTRUN STOL DE CORBI ~ 


SSS 


ONULE CE MI TEA 
FACUT AŞA PITCOAC 
DE PASARE — 
IMPARATUL SE MINU- 
HA DE ISTETIMEA LUI— 


IMPÁRATUL I| DETE FATA — 
CÂND PLECARĂ, 


| GATRE SEM / $i 

! RA OBOSITÀ Cu 

UT i CINSTE 

ARATA-TE | 5/ ALAI, | 
'ODATA'TU E PANA 

MAI BIRUITR AFARĂ DIN | ¿Pa 
MASA | IMPARATIA f |N 


FIU — PESE 


D e 2287 
l h fi x 


Wi 14 i Y jy ~ 
PE DRUM, El STĂ TURĂ SĂ FACA POPAS 
ALEODOR. PUSE CAPUL IN POALA EI $t A 
DORMI. INIMA I! DETE BAANCI FETIH ŞI 
EA NU 5E PUTU OPRI C! IL SARUTA — 


ALEODOR INTINSE CUPRINSUL SÀU $I PES- 
TE MOSIA LUI JUMĂTATE DE OM PE JUMĂ: 
TATE DE IEPURE SCHIOP. LUA DE SOTIE 
PE FATA LUI VERDES IMPARAT SI S£. 
INTOAR S£ LA IMDARAT/A LUL ~ = 


| CUM $E DESTEDIA, ALEODOR, Il | |AJUNGERĂ LA JUMATATEA DE OM PE- 
! SPUSE : „EV NU TE-AM LUAT JUMATATE DE IEPURE SCHIOP FATA 
| PEATRU MINE, CI PENTRU CELA GAND IL VAZU SE CUTREMURA DE , 


“CE MA TRIMIS PE MINE — GE SGÂRBĂ ál NU VRU SÁ, 
= ⁄ RAMANA CU EL- ÆA 


p 


wm ome Na ut 5 
A Ím. y 


VIT JSU 1 cz: ȘTIRI w ipis S 2E 
E PT. baut citată Ay. X Rs 32 5 ø 
SA TA d M» rs <= Bas 7 


CUNOSTINTE FOLOSITOARE 


rm 
+ Li 
ELITS 
x 


,INTAI SPIRITUL 


ŞI APOI TRUPUL” 


Aceasta e maxima Japoneză 
“aplicată în şcoli. Iar idealul ce se 
imprimă şcolarului e că nu învaţă 


pentru el, 
Japoniei. 

Copilul începe să învețe de dimi- 
neatá, odată cu răsăritul soarelui. 
In şcoala primară trebue să cunoască 
2000 de semne din alfabetul chinez. 

Şcoala japoneză are programul 
mai încărcat. Pe lângă autorii de 
seamă chinezi, copilul învaţă şi cum 
trebue să se poarte în societate. Cu 
toate că şcoala este foarte grea, ea 


ci pentru aaa san 


- se impune, pentrucá se spune că 
“ştiinţa dă putere. 


Fiindcă pretutindeni se lovesc de 
puterea Angliei, Japonezii învață 
să vorbească englezegte, aşa că limba 
engleză este cunoscută ca si cea 


japoneză. 


In Tokio sunt străzi întregi în 
care nu se văd decât librării, des- 
chise până seara târziu. Pe scaune 
stau cititori, cari citesc în timpul 
liber, pentrucă nu au, bani să-şi 
cumpere cărți. Se preţuiesc mai ales 
cărțile de geografie şi cărțile de 
ştiinţă; romane puține. 

Pentrucă Japonezii nu au destule 
mijloace să-şi cumpere cărți străine, 
se traduce foarte mult. 

Japonia tipăreşte enorm. De pildă, 
în 1935, s'au editat 24.000 de lucrări: 
915 de muzică, 2625 de literatură, 
300 de biografii, numărul cel mai 
mare tl au cărțile tehnice, care se 
distribuesc aproape gratuit în între- 
prinderile industriale, căci lucrătorul 
Japonez trebue să trăiască în atmos- 


fera de progres a maşinismului. ` 


Satul 


este locul de naştere al lui HORIA. 


Albac din Munţii Apuseni, 


Sunt în Japonia 5000 de biblioteci 
publice, peste 1000 de ziare, 728 de 
reviste, 15 reviste de cinematograf, 
6 de teatru şi 10 radio magazine, 
31 pentru studiul limbilor străine, 
68 pentru tineret şi 62 pentru copii. 

Sunt ziare care apar în milioane 
de exemplare ce se transportă cu 
avionul în diferite oraşe. Unele au 
20 de ediţii de provincie. Japonezul 
pe lângă literatură, se mai ocupă 
şi cu pictatul atât în şcoli? cát şi 
în familie. 


ADRIAN ROTARU 
Cum s'a inventat 
sampania 


Fără îndoială, că foarte mulți 
iubitori ai şampaniei nu ştiu că 
această băutură, a fost invenţia 
unui călugăr francez, Petre Perig- 
non, j 
„ Acest călugăr, care în mânăstirea 
din apropierea localității Haut 
Villiers, se ocupa cu cantina sfântu- 
lui locaş, avu cam pe la 1870 o 
idee luminoasă. Pentru a se pune 
bine cu starețul mânăstirii, un băutor 
reputat, “i-a preparat o băutură 
delicioasă care a fost antemergătoare 
şampaniei. 

Călugărul FókigúdA era reputat 
ca cel mai bun pivnicer al timpului 
său. El prepara cele mai delicioage 
lichioruri, cari se găseau la toate 
mesele nobilimei. 

Fiind cunoscător al secretelor 
vinificatiei, el şi-a dat seama de 


calitatea superioară care se produce 
în provincia Champagne, de unde 
se trage şi denumirea vinului de 
şampanie. 

In liniştea mânăstirii şi în beciurile 
spațioase ale sfântului locaş, pline 
cu cele mai variate băuturi, ela 
făcut cel dintâi amestecul vinului 


cu sirop de zâhăr aromatizat cu 


diferite burueni mirositoare, Nu se 
ştie cum a ajuns la această combi- 
nație. Este de presupus însă că el 
nu cunoştea legea fermentatiei. 

Mai târziu când anii tinereţii au 
trecut si călugărul devenise un 
venerabil slujitor al lui Dumnezeu, 
respectat de toti, vindea băutura 
inventată de el tuturor. Incărcat de 
ani şi de avufie, călugărul Perignon 
muri în vârstă de 87 de ani. 

Invenţia lui a fost studiată mai 
târziu de alții si din perfectionári 
în perfectionári s'a ajuns la tipul 
de azi al sampaniei. 

de ADRIAN ROTARU 


Merele contra 
cartofilor 


Intr'un institut agricol american 
s'a observat că depozitând mere şi 
cartofi în aceeaş încăpere, se produce 
o vătămare a cartofilor. 

Intr'adevăr, merele degajă un gaz, 
care stânjeneşte incoltirea cartofilor, 
având Aes acelas efect ca si 
etilen Cartofii astfel vátámati 


capătă un gust dulceag. Numai 


cartofii pentru sămânță scapă de 
aceasta influență. 


Rămâne de văzut dacă fenomenul 


menționat poate avea vreo însemnă- 
tate în gospodărie. 


—tt sm 


NUVELE 
VERSUR: 
ROMANE 
CRITICĂ 
ACTUALITĂŢI 
PLASTICĂ 
TEATRU 
CINEMA 
ȘTIINȚĂ 
HUMOR 


Adevérul 


e COMPLECT REORGAN'Z^16€ 
12 — 16 PAGINI BOGAT 'LUSTRATE 


5 LEI 5 LEI 


Fotografi. 2 EE 
Desene 
Caricatur: 


9t tto 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTA 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET. 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE 
Imscrisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale fn numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ŞI ADMINI 
PLARUL 5 LEI. — 


fRATIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ! AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


30 NOEMBRIE 1938 - 


No. 773 


DE VORBĂ CU CITITORII 
Dr i 


O MICĂ RÁFUIALA 


DRAGII MEI, am primit zilele trecute o scrisoare, 

care m'a uluit. Un băiat, al cărui nume nici nu vreau 
să-l pomenesc, mi-a scris o scrisoare foarte necuviin- 
cioasă, în care se interesa de lucruri care nici nu-l 
priviau pe el personal. Ne cerea cont, nouă oameni 
bătrâni, de felul în care înțelegem să dăm premiile. 
Dau explicațiile de mai jos, odată pentru totdeauna, 
dacă se vor mai găsi cumva printre cititorii noştri 
neintelegátori. 
' Premiile pentru deslegarea jocurilor se acordă unui 
numár mic, de trei sau patru cititori, cari au deslegat 
fără greşală toate jocurile unui concurs. Prin urmare, 
dacă a greşit un singur joc, nu mai poate să primească 
premiul. Dacă sunt mai multi cititori cari au deslegat 
toate jocurile fárá gresalá, atunci se trag la sorti, 
numai dintre ei, aceia cari iau premiu. Noi trecem 
in revistá si numele deslegátorilor cari nu au deslegat 
toate jocurile, ca o încurajare. Dar aceia cari sunt 
trecuţi numai printre deslegátori, n'au dreptul la 
niciun cadou. 

In ceea ce priveşte trimiterea premiilor, se face 
astfel : când un cititor îşi vede trecut numele printre 
premianţi (nu printre deslegători) trebue să ne scrie o 
carte poştală, cam în felul următor: Domnule Director, 
subsemnatul. . . . . . . „elev in clasa. . ., 
domiciliat in strada 3s iens 35 e NE: dio orasul 

` = 5, Hind trecut in numărul . . al revistei 
„Dimineaţa Copiilor“, ca premiant pentru deslegarea 
jocurilor, vá rog să binevoiti a-mi trimite premiul 
obținut. 

Cu toată stima. . . . . şi vá iscáliti. Numai după 
ce primim această carte poştală, putem trimite premiul. 

Am anunțat acum câteva săptămâni, că vom face 
un mare concurs, cu peste 50 de premii. Concursul 
va începe încă înainte de Crăciun. Dacă l-am amănat, 
am făcut-o numai ca să adunăm premii cât mai 
frumoase pentru voi. 

Poveştile trimise de voi pentru „Concursul literar“ 
vor apărea. Revista noastră este însă mică, aşa că nu 
putem pune mai mult de o poveste pe săptămână. 
Am socotit, că este mai frumos pentru voi, ca poveş- 
tile trimise la concursul literar să fie în rând cu ale 
tuturor colaboratorilor noştri,- iar nu la o pagină 
specială. Cui i-am promis că va apare povestea, să 
ştie că va apărea, dar să aibe răbdare. 

Şi acuma, tin să anunț pe toți aceia cari ne-au 
trimis cărți poştale pentru a-şi cere premiile cuvenite, 
că aceste premii au fost trimise şi cred că mulți 
dintre voi le-au şi primit, în clipa de față. 

Tuturor care mi-ati scris că vreți să citiți cartea 


„SUFLET DE STRĂJER“, vă răspund, că puteţi să - 


trimiteţi pe adresa mea, la revistă, suma de 30 lei 
in márci postale, iar eu vá voi trimite cartea. E o 
carte foarte frumoasă, în care se povestesc aventurile 
a trei străjeri viteji. M'ar bucura să o citiţi cu toții. 

Inainte de Crăciun vor mai apărea „INSULA 
FANTOMELOR“ şi ALMANAHUL ȘCOLARILOR“ 
care este foarte frumos în anul acesta. 

Acuma să vă dau şi câteva răspunsuri personale : 

VÂRȘÂNDAN GH. — Imi pare foarte rău dragul 
meu, că ţi-ai adus aminte după jumătate an să-ți ceri 
premiul. E o dovadă, că nu ai citit regulat revista 
noastră. Ca o excepţie îţi voi acorda un premiu în 
cărți, dacă te abonezi pe 3 luni la revista noastră. 
Asta o fac numai pentru tine. 

ILIESCU V. VASILE. — Clubul despre care ne 
scrii nu mai există de mult. Aş vrea însă să ştiu, cine 
te-a pus să-mi scrii cartea poştală. 

FINKELSTEIN IOAN. — Nu am primit altă scri- 
soare dela tine, decât pe aceea din 15 Noembrie. 
Revista nu poate apărea de două ori pe săptămână, fiind- 
că voi aveți lecţii de făcut şi nu trebue să le neglijati. 

SANDA COROI. — Răspunsurile pentru concursul 
Bobb nu se primesc la revista noastră, ci la fabrica Bobb - 
Germandrée din Bucureşti. Cere aşa dar acolo darul. 

IONESCU NINA. — Acelaş răspuns ca şi Sandei. 
Jocurile le-am primit. 

MIMI PROTOPOPESCU — Constanţa. — In pagina 
jocurilor vor apărea modalitățile pentru trimiterea 
deslegărilor şi participarea la premii. Citeşte „Insula 
Fantomelor* şi Almanahul Scolarilor pe 1939. 

FULGER B. — Cred cá esti lámurit in chestiunea 
concursului Bobb. Poti sá-mi scrii ori de cáte ori 
vrei. Am timp pentru toatá lumea. 

NICULESCU ALEXANDRU. — Dragul meu, scri- 
soarea ta m'a miscat si-mi pare foarte ráu cá eu nu 
te pot ajuta aga cum ag dori. La noi la revistá nu 
avem locuri libere si vremurile grele ne împiedică 
să facem cheltuieli. Fac însă apel pe această cale la 
toti prietenii noştri, să-şi roage părinţii, să-ţi găsească 
o slujbă într'un birou. Cu patru clase comerciale şi 
scrisul frumos pe care-l ai, nu mă îndoiesc că vei 
reuşi să-ți faci drum în viață. 

TOȚI CITITORII sunt rugaţi să facă tot posibilul 
şi să găsească o slujbă pentru colegul lor Niculescu 
Alexandru, care spre a-şi continua şcoala are nevoie 
de ea. Orice informafiuni se pot obține la redacția 
revistei noastre. 


MÁTUSICA 


„OCHII MAMEI“, — DOREA STELE, 
SĂ TE OGLINDESTI IN ELE. 
HAI COPILE SI DE ZOR. 
SĂ CITEŞTI POVESTEA LOR. 


(PAG. 4-A) ` 


Ty TI PRA Pugpam COME w a pai pr. E "uev ` _ 
Pat T a ELE n h £ 3 TY MS 
N M 
f A. 
Se 


debo. n 


NL 0 Om ADDED 


ceea ce và scriu. 


nu prea este lucru de speriat. O recunosc 
si eu. De aia este copil: sá sburde. Dar, 
oricum, trebue bágat de seamá sá nu creascá 
şi mai departe aşa. Sá nu rămână aga si 
când va fi mai mărişor. 

Ei bine, grija asta o avea şi maică-sa. 
Biata femee, din cauza meseriei sale, tre- 
buind să stea mai mult printre străini, nu 
putea supraveghea copilul şi tare se mai 
temea, să nu se înhaite mai ştiu cu ce 
copii răi şi să-i ajungă astfel copilaşul 
cine ştie ce mai pierde-vară. Deaceia de 
câte ori venia seara acasă şi auzia de prin 
vecini, că Petrut nu prea a fost cuminte, 
se apuca să-l mustre: 

— Bine, Petrut mamá, se poate să mă 
necăjeşti tu pe mine? Nu poti să te joci fără să te 
baţi şi fără să înjuri pe toti copiii? 
Vrei să râdă toate mamele de máicufa ta cá are un 
copil rău? Joacá-te frumos, puişorule, cá pe urmă nu 
se va mai uita nimeni la tine. Și ia spune tu mamei 
tale, bine o să-ți pară atunci? Vrei tu să aibe mămi- 
tica ta, care te iubeşte atât de mult, frică să mai 
îmbătrânească, pentrucă băiatul ei va creşte un pierde- 
vară care nu va putea îngriji de bátránetele ei? Păi, 
tu eşti un copilaş dulce şi bun şi n'ai să mai faci. 
Nu este aşa? 

Il mustra mamă-sa, aşa cum mustră o mamă: cu 
vorbă bună, cu luat în brațe, cu mângăiatul părului, 
cu sárutatul mánufelor şi cu lunecări de lacrimi pe 
obraz. Cu toate acestea domnişorul nostru nici nu 
promitea nimic, dar mai stătea cu ochii în jos, cu 
fruntea încruntată, cu buzele fuguiate şi c'o față de 


ziceai că, cel puţin, a mâncat vre-o două, acolo unde 
chiar i se cuvenia. 


Báetasul ăsta-i Bicá 
Názdrávan şi fără frică. 


Viaduct este un pod construit 
peste o vale sau un râu. 


Aşa dar suntem în zilele noastre, într'un cartier de oameni gospodari, cari 
muncesc de zor pentru pâinea lor zilnică. In acest cartier trăia o f emeie, al cărui 
bărbat murise de mult si care avea un băețaş de vreo şapte anigori, 
pe care îl chema Petrut. Mama băiatului era spălătoreasă şi toată 
vremea şi-o petrecea pe la casele oamenilor, spălându-le rufele. De 
multe ori, ea îl lua pe Petruf cu dânsa, dar de cele mai multe ori . 
îl lăsa acasă. în grija unei vecine, care şi dânsa avea copii cu 
cari băețaşul prinse a se împrieteni. Era băiat bun Petruf, dar cam 
sburdalnic. Alerga, tipa, fluera, răsturna o grămadă de lucruri şi, 
din când în când mai eşia şi câte-o păruială. Că un copil este aşa, 


—— 


Ce carte și-ar mai fi luat, 
Ploaia planul i-a stricat. 


Mama îl lăsa atunci din braţe si ofta, spunând: 
— Bine Petruț, dacă nu vrei să te faci băiat de 
treabă ai să vezi tu ce va zice lumea de tine. 
Scăpat din brațele mamei se şi îndreptă afară. 
Văzuse pisica. Ce mai tinichea îi va pune de coadă! 
Uitaţi, dragi prieteni. Dacă eu n'aş fi ştiut ce s'a 
întâmplat mai departe, mi-ar fi părut tare rău că am 
început să vorbesc despre un astfel de copil rău. 
Zău, nici nu merită să te gândeşti măcar la el. Dar, 
vedeți voi, când o mamă plânge să ştiţi cá din 
lacrimile mamei se va naşte o minune. Nimic nu este 
pe lume mai sfânt decât lacrimile mamei. Plânsul ei 
este cea mai cucernică rugă. Ingeraşi nevázuti vin, 
atunci când plânge o mamă, şi iau lacrimile ei, rouă 
sfântă a ochilor, şi le duc cu ei în cer şi le pun 
într'o cupă mare de cristal, acolo unde se adună 
lacrimile tuturor mamelor de pe lume. Iar când un 
copil este bolnav sau în primejdie, îngerul păzitor, 
vine în noapte şi dă celui suferind, fără ca el să 


Insfârşit umbrela -şi ia, 
Pleacă'n ploaie -acum cu ea. 


FREUE DUIS NEGO PERIE 


CHII MAMEI 


|U voi începe povestirea mea cu „a fost odată“. Ştiţi de ce? Pentrucă 
întâmplarea ce mi-am pus în gând să vi-o povestesc, nu s'a întâmplat 
prea de demult sau dacă, în cazul când eu nu ştiu destul de bine, s'a 
intâmplat mai de mult, totuşi fapte ca cele ce vi le voi povesti se 
pot întâmpla chiar şi acum, când voi, dragi prieteni, incepeti a ceti 


r> 


SET E GNE E AES 

NET l A ^ E ROMA Pu = 2" AY. us — 
` $ 

£ x P 

tk 


simtá mácar, o pică 
tură din cupa cea de 
cristal şi minunea se 
înfăptueşte intr'o 
clipită. 

V'am spus toate 
acestea, iubiții mei 
copii, pentrucá si 
mama lui Petruf a 
pláns, cá soarta a 
vrut ca ea sá nu 
poată să se îngri- 
jească prea mult de 
copilaşul ei, din 
cauza meseriei.de 
spălătoreasă, pe care 
v'am spus că o avea. 
A plâns o mamă! E 
o rugă pe care Tatăl 
Ceresc o ascultă în- 
totdeauna. Dar să 
reiau firul întâm- 
plării, ca să vedeți 
şi voi că este chiar aşa cum spun eu. 

S'a întors mama báetasului într'o zi, pe înserate, 
acasă, mai trudită decât deobiceiu. A avut nevoie de 
bani pentru chirie si deaceea a muncit prea din 
cale afară, tocmai ca să poată căpăta banii toti de 
cari avea nevoie. Dar nu a intrat bine în curtea 
casei, cá îi ieşi vecina înainte şi-i spuse că Petrut 
s'a luat la hartá cu un. copil, i-a aruncat cu un 
bolovan în cap şi i-a spart capul. 

Aşa obosită cum era, mama s'a dus după Petruf 
să-l caute şi să-i ceară socoteală- de noua lui názdrá- 
vănie. L-a găsit pe băiat în fundul curţii, stând pe 
jos şi jucându-se cu nişte pietre. 

— Ce ai făcut iar, năzdrăvanule? Nu vrei să te 
mai astâmperi? Dacă omorai pe bietul copil? A, dacă 
e vorba aşa că nu ai milă de maică-ta şi vrei cu 
totdinadinsul să creşti un copil rău, ei atunci lasă 
că iti arăt eu fie. Hai, scoală si vino fuga acasă! 

Petruţ s'a sculat, bine înțeles tot cu figura supă- 
rată de câte ori i se făcea o binemeritată observaţie, 
dar în loc să fugă spre casă, se îndreptă, în goană, 
spre maidanul cel mare dela marginea străzii. 

Mamă-sa, în urma lui, zâmbi: 

— Ia te uită, drăcuşorul mamii cum s'a mai speriat 
de bătăiță. 

S'a uitat mama lung după el şi apoi s'a dus în 
casă să se odihnească şi să pregătească masa pentru 
seară. După ce a pregătit totul, s'a uitat pe fereastră 
să vadă de nu vine Petruf. Dar nici chip de copil 
nu era pe stradă. S'a întins niţel pe pat, să se mai 
odihneascá páná cánd va veni si copilul acasá. De 
unde să ştie însă biata femee ce se întâmpla în timpul 
acesta cu copilul său. 


Mare mai e şi-i framoasă, 
ŞI de ploaie nici nu-i pasă. 


Iată c'a ajuns, bădie, 
La o mare librărie. 


VIN, FRF Rp cun 
yc MN, TENEAT > 4:7 V 


PAZ 


Când mama saa 
fipat la el v'am spus 
cà Petruf a luat-o 
la goaná inspre 
maidanul cartierului. 
Dar nu era o simplá 
fugá. Drácugorul ígi 
váráse în cap să nu 
se mai întoarcă nicio- 
dată la mama lui 
„„cea rea“, care îi face 
într'una observaţii 
fără ca el să nu facă 
nici cel mai mic rău. 
Aşa credea el. 

A ajuns pe maidan 
şi s'a băgat acolo, 
supărat, într'o groapă 
de gunoaie. Da. O 
să stea acolo în gu- 
noaie, în murdărie şi 
o să se imbolnà- 
vească şi o să moară. 
Să vedem cui va mai face mama mustrări. Dar nu e 
bine aci. Prea miroase urât şi nu poate sta. Se uită 
de jur împrejur să caute un alt loc.. Un loc să-l 
vadă şi lumea şi să spună tuturor că are o mamărea 
care îl lasă să trăiască, aşa, ca un țigan. Nu prea 
găseşte însă un loc cam pe placul lui. 

A! Şi-a adus aminte. Ei tot stau la marginea 
oraşului. Nu departe de maidan e o pădure. Va sta 
acolo şi nu se va mai întoarce niciodată acasă. Zis 
şi făcut. Iese în stradă şi porneşte drept înainte 
până ajunge la pădure. Noaptea încă nu se topise în 
albul zilei şi drumul era luminat în violet. 

A intrat în pădure şi s'a aşezat pe un butuc. Uite, 
aci va sta toată viața lui. N'are nevoie nici de casă, 
nici de mamă. Pădurea pare frumoasă. Ia să o vadă 
toată. Tot nu are ce face. Trece pe toate cărările 
întortochiate. Culege flori, trage cu urechea la cântul 
păsărelelor şi nu simte astfel, că prea s'a várit în 
fundul pădurii şi că noaptea a căzut de-abinelea. 
Când îşi dă seama, îi trece un fior de frică prin tot 
spatele. 


Incepe a înghiţi noduri, numai să nu plângă. Nu. 
Nu va plânge. Va sta aci toată viața. Dar nu este 
aşa uşor cum crede el. A început să-i fie rece si cam 
foame. Se uită în dreapta şi stânga, se uită spre cer. 
Cerul e înourat. Va ploua. Numai poate de frică. Va 
eşi din pădure. Nu se va duce acasă, nu. Va eşi nu- 
mai aşa, să nu-l apuce ploaia în pădure. Dar vai! 
Care este drumul? Unde a ajuns? Nu se mai zăreşte 
nici-o potecă. Incotro s'o ia? O ia la fugă printre 
copaci, dar fără niciun rost. Nici vorbă de eşit afară. 


(Continuare în pag. 6) 


Cartea cea mai minunată“. 


„ŞEFUL DE CUIB“, MĂI FRATE: 
ITI UREAZĂ: SĂNĂTATE! 
LUCRURI DESPRE EL GĂSEŞTI, 
PAGINA A 7-A DE-O CITEŞTI. 


„Vreau să-mi daţi, vá rog, pe dată ` 


O C HII 


Cum se învârteşte, tot în mijlocul pădurii rămâne. 
Tremură ca varga. St! Aude nişte paşi. Insfárgit 
nişte oameni cari îl vor ajuta. Se apropie de locul 
unde crede că a auzit vocile, dar se opreşte îngrozit 
căci de-odată aude o voce: 

— Să ştii că poliția epe urmele noastre, de vre-o 
cinci zile. N'am putut să ies din văgăuna asta de 
fel, să pot lua ceva mâncare. Şi am o foame. Zău 
dacă întâlnesc pe cineva aş fi în stare să-l ucid şi 
să-l mănânc. 

Când a auzit Petrut aceste vorbe a îngălbenit de 
groază. Ochii îi erau plini de lacrimi. Vai, unde să 
se ascundă? Din cauza beznii nu zăria niciun loc. 
De-odată o lumină căzu în apropierea lui. De unde 
venia lumina? Privi spre cer. Era înourat, însă, 
minune!, într'un loc era o crăpătură mică de senin 
şi două stele se zăriau acolo. Lumina venia dela 
razele lor. I-au luminat o vágáuná unde nimeni nu 
îl putea zări.-S'a ascuns fuga acolo. Dar a făcut un 
sgomot prea mare şi au auzit tâlharii. 

— E cineva care ne spionează. N'ai auzit un sgomot? 
Ia să luăm puşca şi să vedem cine e pe-aci! \ 

De groază Petrut a închis ochii. Atraşi de lumină, 
cu siguranță că tâlharii îi vor vedea locul. Dar în 
clipa când cei doi s'au ridicat, stelele au dispărut 
după nori şi tâlharii nu au mai zărit nimic. Au 
căutat ei, dar nici prin cap nu le-a dat să caute prin 
văgăuna atât de bine pitită. 

— Să plecăm de aci. Locul nu mai este sigur 
spuse unul dintre cei doi. 

Când tâlharii au plecat, Petruţ respiră ugurat. leşi 

din văgăună. Dar nu se linişti totuşi de fel. Bezna 
îl îngrozia tot aşa de tare şi o bufnitá îl speria si 
mai rău cu cântul ei atât de trist. Frica îl înghețase. 
Sudori reci îi curgeau pe frunte. Ce să se facă? 
De ce a plecat de acasă? Va muri aci ca un câine. 
Dar iar se aude un sgomot. Ua urs. Cine credea că 
poate fi un urs în această pădure? Pare supărat 
Martin. Şi el e nemâncat. După miros, simte carne 
de om în apropiere. Se apropie de Petruf. Copilul a 
înlemnit. Ursul e lângă el. S'a ridicat în două labe 
gata să-l sfâşie. Petruţ, nu poate face de groază 
nici măcar un pas. Ursul e într'o clipă cu ghiarele 
în gâtul lui. 
Iată însă o lumină. Vine dela cele două stele cari 
au eşit iarăşi din nouri. Două raze atâta doar au 
trimes si ca nişte săgeți s'au înfipt în spatele fiarei 
şi ursul căzu mort la pământ. Lui Petruf nici nu 
îi venia să creadă. Istovit de emoție se agezá pe un 
.trunchiu. Nu va mai sta o clipă în această pădure 
blestemată Dar, vai, nu poate găsi drumul. Ce poate 
să facă în această beznă!? Dar iar i-au, venit în 
ajuto: cele două stele. Erau unicele de pe tot cerul 
îngreuiat de plumbul norilor. Au aruncat zeci de 
raze înaintea băiatului şi îi aratară calea, luminând 
totul înaintea lui. Of, însfârgit merge pe potecă. E 
scăldat totul în lumina stelelor. In jurul lui e numai 
beznă, doar el şi drumul pe care merge e argintat de 
razele stelelor. 

De-odată un fulger luminează toată pădurea şi, 
după câteva secunde un tunet răsună îngrozitor. O 
ploaie năvalnică începe să cadă. Vai şi e numai în 
cămaşă. Si ce frică are de fulger si de tunet! Dar 


Oxigenul este un gaz simplu, 
ce întreține viata 


MA 


(Urmare din pag. 5-a) | 


ce este asta? Pe el ad cade ploaia. Pe locul luminat 
de stele nu cade niciun istrop de apá. Plouá numai 
în jurul lui. Sub picioarele sale, pământul e uscat, 
caşi cum afară nici v ii nu ar fi de ploaie. Inmăr- 
murit de această minune, Petruţ grăbeşte pasul, 
călăuzit mereu de razele celor două stele. Iată-l iar 
în dreptul maidanului, E iar pe strada lui. Iată în 
sfârşit casa. O viață a crezut cá va trece până iar 
va ajunge la căsuţa lyi. | 

Când a pus picio ul pe prag, lumina dispăru 
deodată şi cele două stele se ascunseră după nori. 
Cerul e negru şi ploaia a început să-l ude şi pe 
dânsul. A intrat tiptil In casă arde o lumină slabă. 
Deaceia Petrut nu şi-a văzut mama care stătea în 
fundul odăii pe un scaun şi avea ochii scáldafi în 
lacrimi. Dacă ar fi ştiut, că în timp ce dânsul rătăcia 
în pădure, mama lui, cu toată furtuna de afară, 
alergase pe străzi, ca o disperată, şi îl cáutase. Si 
că înebunise aproape de spaimă văzând că nu-i mai 
vine băiatul, că a venit acasă şi a îngenunchiat îna- 
intea icoanei Maicii Domnului, rugând-o cu lacrimi 
în ochi, să-i ocrotească báetasul. 


Petruţ s'a desbrácat şi s'a vărât în pat. Mama il 
văzuse de cum intrase, dar mută de emoție si de 
bucurie nu putu să s oată niciun cuvânt şi nici să 
facă vreo mişcare. S'a sculat însă. S'a desbrăcat şi 
ea şi s'a dus spre pat ca şi cum nu ar fi ştiut că 
Petruf este acolo. Când copilul însă a simțit mâna 
caldă a mamei pe fru tea lui, s'a pornit pe plâns şi 
a început să strige: | 

— Iartă-mă, mămico. lartá-má, mšicuto dragă... 

Mama l-a sărutat pe frunte şi apoi l-a strâns 
puternic la pieptul ei, murmurând: 

— Mulţumesc, Sfântă ecioară, mulțumesc! 

Petrut şi-a şters lacrimile şi s'a uitat la mama lui. 
Dar ce e asta? Ochii mamei sunt două stele. Cele 
două stele cari l-au ra m tot timpul în pădure. 
Acum înţelese el. Ochii mamei l-au urmărit tot 
timpul şi l-a păzit de toate relele. 

Se repezi de gâtul mamei şi începu să o sărute 
de mii de ori; Ë 

— Iartă-mă, máicuto. Mă fac cel mai bun copil 
din lume! 

Acesta a fost adevărul, Copilul căuta să scape de 
mama care îl iubia şi care nu îi vroia decât binele, 
pe când mama, cea care suferea de pe urma relelor 
lui, alerga totuşi după el, să rămâie lângă ea. 

Dar aşa cum vi-am spus, din lacrimile ei a izvorât 
minunea: Petruţ se făcu un copil nespus de cuminte. 
Cel mai cuminte din tot cartierul. Iar de câte ori 
trecea flaşnetarul cel 'schiop si cu papagal, pela ei 
pe stradă, el stătea şi-i asculta cântecul. Căci acel 
cântec avea aceste cuvinte: 


Sunt lacrimile mamei 
Şirag scump de mărgele 
Ce'n dar ti le dă dânsa 
Să fii ferit de rele. 


GEORGE MANOIL 


‘ha 


xt. E Du (s cxi t L ie 

i di T a P ` AO > "ai 
M " y E - F 

S EG 


M Spus mai înainte — 
cánd am vorbit despre 
organizarea strájeriei, 
cá un cuib, are şase 
elevi-strájeri. 

Acesti 6 strájeri sunt 
Pes ne de un strájer mai destoinic, 
care poartă numele de: şef de cuib. 

Să nu adăugați la numărul stră- 
jerilor din cuib, încă unul, adică pe 


gef. El face parte din cei 6 străjeri. 


Cum spuneam la organizarea strá- 
jeriei, cuibul este prima unitate de 


“lucru, prima organizare pe care se 


pure bază în străjerie. 
D.că cuibul nu este bine organi- 
zat şi disciplinat, nici centuria nu 


Să asemănăm o centurie cu capul 
unui. om; iar ochiul cu un cuib. 


Am văzut mai sus, ce se întâmplă 


unui cap, când are un ochi scos, 
sau e fără nas. 

Ce se poate întâmpla la centurie, 
când un cuib e destrăbălat, lipseşte 
dela datorie, sau e murdar. Poate 
funcționa centuria? 

Nu! 

Iată cum, cuibul poate distruge 
organizarea unei centurii, stol, sau 
legiuni. 

Deci, dragi străjeri să ne silim 
ca acolo unde suntem, în cuibul 1, 
2, 3, 4, să fim exemplu. Să ascultăm 
de sfaturile şefului. Dar să vedem 


In excursie 


e disciplinată, nici stolul, şi nici 
legiunea; adică nici o unitate mai 
mare nu va fi bine organizată. 


Am să vă dau un exemplu: 

Cuibul îl putem asemăna cu capul 
omului. Inchipuifi-vá că ii vine rău 
unui om de cap, sau înebuneşte. 

Mai e bun corpul? 

Inchipuifi-vá cá la cap se strică 
un ochi. 

Mai e intreg corpul omenesc? 

Inchipuifi-vá cá fi lipseşte unui 
cap de om, urechile sau nasul. Mai 
e frumos capul sau corpul omenesc? 

Mai poate functiona normal. 

Iatá cum numai un singur lucru, 
— ochiul, sau nasul, urechia, face 
ca să nu mai funcționeze corpul 
omenesc normal. 


care sunt atribufiunile lui. Să le 
învăţăm toţi, căci si voi veţi fi co- 
mandanti de cuib. 

Iată: 

Şeful răspunde de bunul mers al 
cuibului, de prezența străjerilor la 
şcoală, la şedinţele pe cuib. 

El este instructorul tehnic al cui- 
bului său pentru chestiunile care 
îi sunt încredințate de domnul Co- 
mandant. 

Şeful de cuib tine ordinea ín 
afară de curtea şcolii. 

El poate să-şi ia cuibul şi să-l 
ducă în excursie prin împrejurimile 
satului, sau cum e la oraş, să vizi- 
teze: muzee, biserici vechi, statui, 
expoziţii, etc. 


El dă indicații străjerilor din 


MAMĂ 


af py; -m T BP TG. EX = = Ð x DE SEM M PR Py F>: i 
war L^ T b. SE á Ce rut qM y arr oA e dim "me , 
d A dr & CPR, N C £ + 05€ 
eil Ul eee cas : sæ pir p s. — Ao "w * în ae ped TES 2 Pap. í 
g ? v5 2 E dl > E da v ° r »w 
v" iue . p c , , . k. Nis ` 
ue á " 
B ` , Á 


cuibul sáu, de felul cum să “ajute 
pe elevii săraci, oameni săraci, şi 
face controlul la cărțile şcolare. 

El aşează în bănci pe străjerii 
lui, după cum îi are în carnetul 
lui. 


y N 


a rar, E I 
x ROMANIA POJTA 


Mărci "rare ü 


F P. 


El ia cunostintá de ordinile date 
de domnul Comandant şi le spune 
străjerilor săi. 

Intotdeauna, şeful de cuib este 
răspunzător de centuria cuibului. 

EI face control la haine, la ghete 
dacă sunt curate, la mâini, dacă 
sunt spălate, etc. 

Tot şeful de cuib, raportează d-lui 
Comandant de dorinţele străjerilor 
săi. 

Aşa dar, dragi străjeri, după cum 
vedeți, un şef de cuib are cam multe 
pe capul lui. 


Mărci străjereşti 


Să fii şef de cuib este o onoare, 
cu toate aceste greutăți. 

Pentru aceasta, când domnul co- 
mandant va înființa la şcoala voastră, 
cursurile şefului de cuib, înscrieți-vă 


V. GHEŢEA 
Comandant străjer. 


DRAGĂ, DELA MINE, 


AFLĂ CĂ MI-E DOR DE TINE. 


UND'TE-AI 


PE MINE CUI M'AI LASAT? [PAGINA me 


DUS? DE CE-AI PLECAT? 


PPR: 


+". artja 
Mi t. [i 


| OBIECTE DE PLUTA. — V'ali gândit vreodată să dal 
| intrebuintare oaresicare dopurilor de plută, care le a! 
in casă? lată o mulțime de jucării, pe care vi le pu 
face singuri, dacă sunteţi cát de cât îndemânateci. Cu 
bát de chibrit infipt ia dop, puteţi face un ciocan, in fí 
celui din figura nr. 1. Dacă scobiți dopul cum se vede 
figura nr. 2, aveţi o lulea. Figura nr. 3 înfăţişează o pai 
| al cărei cap este făcut dintr'o bucăţică de plastilină. Fis 
nr. 4 reprezintă un cal. E făcut din două dopuri. La út 
urmii nu este mare lucru. Incercafi. In fine, figura n 
este cea mai grea si reprezintá un fel de bicicletà, Cz 
o faceţi, aveți nevoie de o bucată de sârmă si un car 
pe care-l tăiați cum se vede in figura B. Sunt sigur, cå | 
reuşi să faceţi toate jucăriile depe figura noastră, f 
mare greutate. * 


LILI JOACA TEATRU" — Desigur cá o cunoasteli cu toţii 
pe micuța Lili, prietena noastră. După cum știți, Lili ar 
dori foarte mult să joace teatru. Dar o actriţă trebue să 
aibe tot felul de rochii. Deaceea, Lili şi-a făcut o rochie 
scoțiană, gândindu-se că nimic nu ar prinde-o mai bine. 
Incercaji-i acuma rochifa si scrieţi la revistă, dacă và place 
cum îi vine. ^. 


Stá acum ca un boer Cartea chiar est» frumoasá, Dar un vánt neasteptat 
Citind „Suflet de străjer“. ŞI o la cu el acasă. Vai! umbrela i-a stricat. NÁZDRI 


DIMINEATA tL | 
+ COPIILOR š 


did NOS VENERE l 


:| Cerneala 
fermecată 


ÁVÁNIILE 


i- s hsc 


Să nu fie- udat de sus, 
Cartea'n cap dânsul şi- 


Nu ştiu Bică de-a văzut, 
a pus. Cartea praf i s'a făcut. 


POS TETTE v a . 


MATEMATICIANUL. — Vreau să vă învăţ ceva foarte 
distractiv. Când veli fi intr'o societate mai mare spuneți 
cu glas tare. că vă pricepeţi cum nu se poate mai bine să 
faceţi calcule. Lumea va crede cà glumiţi. Spuneți atunci 
cuiva, să scrie pe o bucată de hârtie, un număr compus 
din trei cifre. Nu vă uitaţi la numărul acela. Spuneli-i să 
inverseze numărul, adică să-l scrie deandaratelea si să 
scadă pe cel mare din cel mic. Rugaţi-l să và spuie care 
este ultima cifră a rezultatului. Dică o aflaţi pe aceasta, 
atunci puteți să-i spuneţi îndată tot numărul. lată cum: 
să spunem că a fost ales numărul 128. Intors, dă numărul 
821. Dacă scazi 128 din 821, rămâne 693. Ti se spune cà 
ultima cifră este 3. Scazi atunci 3 din 9 si ai aflat cá prima 
ciiră este 6, în timp ce cif'a din mijloc este totdeauna 9. 
Dacă ultima cifră este 0, atunci tot rezultatul este 0. 


PE AERODROM. — lată încă o jucărie foarte uşor de 
fîcut. Copiază desenul alăturat pe o bucată de hârtie si 
colorați desenul după model. După aceea decupali fisurile 
şi indoitile dealungul liniilor negre. Veţi obţine un aerodrom 
micuf si un avion de toa!á nostimada. Numărul avioanelor 
şi hangarelor poate fi sporit după dorinţă, copiând de mai 
multe ori figura. 


CERNEALA FERMECATA. — Dacă vreţi să fabricali o 
cerneală, care să nu lie văzuti cu ochiul liber, scrieți cu 
zeamă de ceapă, cu zeamă de lămâie sau cu apă în care 
ali dizolvat piatră acră. Scrisul va putea fi cetit numai 
dacă încâlziţi la lampă hârtia pe care ati scris. 


Şi o calcă disperat 
Fiindcă, deh! s'a sifonat. 
MOŞU - LICĂ 


DIMINEAŢA 2) 


* COPIILOR 


Pe PR 


. Ce are. 


ALATORIND prin fara Timpului Făt- 
Frumos a ajuns la palatul Toamnei. 

Se ridica înconjurat cu ziduri de mar- 
moră, cu acoperişurile ascuţite de cristal, 
cu balcoanele astupate cu mătăsuri bro- 
date cu frunze ruginii. 

Iedera care acoperea zidurile era vestejită şi vântul 
sufla necontenit în jurul palatului. 

Făt-Frumos bătu în poarta de aramă care răsună lung. 

Larmă de glasuri se auzi înăuntru şi poarta începu 
să se deschidă. 

Făt-Frumos păşi înăuntru. In fața lui se întindea 
o grădină semănată cu frunze ruginii. Crengile po- 
milor erau plecate sub povara fructelor coapte. Cete 
de fetiţe îmbrăcate în mătase galbenă, cu picioarele 
goale, cu părul revărsat pe spate şi prins în coronite 
de aur, alergau prin grădină. Era curtea Toamnei. 

Un paj conduse voinicul prin coridoarele palatului, 
până la sala tronului. 

Era Toamna o fată înaltă şi voinică dar palidă, cu 
părul auriu şi ochii verzi. Era îmbrăcată în vâluri 
de mătase galbenă şi viorie, cu coroană de aramă şi 
zâmbet însorit. In jurul ei erau adunate alte fetiţe 
îmbrăcate ca cele din grădină. La picioarele ei şedeau 
doi paji şi la dreapta se rezema de tron o fată înaltă 
şi subțire, cu ochii plânşi. Era Mira-Ceti fata de 


suflet a Toamnei. 


Când intră Făt-Frumos, Toamna se ridică şi zise: 


„Salut pe cel mai viteaz voevod din lume. Bine- 
venit e în ţinutul nostru“. 
Făt-Frumos zâmbi. 


„Mulţumesc pentru primire“ răspunse el şi în 


aceeaş clipă începură goarnele să sune, anunțând 
începerea serbărilor în 
onoarea noului sosit. 
Cântece şi dansuri, mese 
şi plimbări se urmară toată 
ziua. Dar tot timpul, prin- 
tesa Mira-Ceti era tristă 
cu ochii în lacrimi. 
Făt-Frumos o întrebă 


In cuvinte întretăiate 
de suspine povesti fata 
că logodnicul ei, prințul 
Dani- Dan, a plecat la luptă 
cu Visurile Rele din 
Pădurea Morţii, care ne- 
linişteau domnia. Şi de 
zece luni nu se mai în- 
torsese. 

A doua zi Făt-Frumos 
porni în căutarea prințului 
Dani-Dan. 

Era drum lung şi ane- 
voios. Trebui să treacă prá- 
păstii, săstrăbată păduri, 
să înfrunte munti. Dar 
însfârşit Pădurea Morţii 
se ivi în zare. In aceeaş 
seară ajunse. 

Făt-Frumos poposi sub 
primii copaci şi îşi făcu š - - 
un foc din crengi hotárát sá agtepte ivirea zorilor. 
Deodată un glas subțire rásuná lângă el: 

»Voinice, lasá-má, rogu-te, să mă încălzesc şi eu“ 


Macedon a fost supranumele 


| lui ALEXANDRU CEL MARE. 


„Cu dragă inimă“ răspunse Făt-Frumos şi lângă el 
se aşeză un omulet cenugiu. 

„Cine egti?' mai întrebă el. 

„Sunt pădurarul, dar tu?“ 

„Eu sunt Făt- Frumos şi am venit să caut pe prințul 
Dani-Dan". 

Pádurarul începu să râdă. 

„De mult a fost prins de Visurile Rele. Acum e 
închis în Peştera Neagră. Bagă de seamă voinice să 
nu páfesti ca el". Zicând acestea dispăru. 

Dar Făt-Frumos nu renunță, ci chiar de a doua zi 


se afundă în pădure căutând Peştera Neagră. Deodată 


se auziră foşnete în umbră şi el se văzu înconjurat 
de Visurile Rele. 

„Ce cauti streine?“ şuerară ele. 

„Caut pe prințul Dani-Dan“ răspunse el. 

„Ei bine — zise căpetenia visurilor — te vei duce 
să-l întâlneşti în peşteră. Ifi lăsăm totuşi o cale de 
scăpare. Să te lupti cu cine vrem noi. Dacă învingi 
ţi-l vom da pe Dani-Dan. Dacă eşti învins, rămâi 
prizonierul nostru“. 

„Primesc“ răspunse Făt-Frumos. 

Atunci se făcu linişte în pădure. 

Deodată o lumină se ivi si în fata lui apăru- o zână 
minunată, cu ochii negri şi părul revărsat pe umeri. 

„Făt-Frumos, sopti ea, de ce vrei să te lupţi cu mine? 
Mai bine dă-te învins. Te-am aşteptat atâta, te-am 
aşteptat plângând căci te iubesc Făt-Frumos“. 

Şi vorbind se apropie de el. 

Voinicul trase sabia. „Dacă te apropii, lovesc“ 
spuse el. 

Intr'o clipă zâna cea frumoasă se schimbă într'o 
vrăjitoare bătrână cu ochi 
răutăcioşi. 

„He, he — chicoti ea — 
vom vedea noi cine e mai 
tare“ şi din ochii ei izvora 
o vraje care cuprindea 
încet mintea voinicului. 
Cu o ultimă sforfare ri- 
dicá el sabia si lovi vrá- 
jitoarea la umár. 

Indatá vraja dispáru si 
vrájitoarea deveni o fiará 
cu ghiare de otel. Pe 
umărul fiarei se vedea o 
urmă de sânge. 

Dar Făt-Frumos îşi re- 
căpătase forțele şi atacând 
cu putere doborî fiata 
rănind-o de moarte. 
„Visurile Rele se întoar- 
seră şi fără un cuvânt ii 
deteră cheia peşterii unde 
era închis prințul. 

Peste câte-va zile era 


Toamnei. Era în acelaş 
timp nunta Mirei-Ceti cu 
Dani-Dan gi serbarea de 


IFát-Frumos. 

A doua zi porni viteazu basmelor mai departe 
prin tara Timpului. 
ELVIRA CALAN 


10 


sárbátoare ]la palatul 


adio dată în cinstea lui 


FM 


“SCRISOARE MAMEI MELE . 


CARE SA DUS DEPARTE.. 


SCUMPĂ MĂMICĂ, 


Mi-a spus tăticul că ai plecat foarte departe. In 
fiecare zi îmi spune că ai să vii. Şi eu plâng, plâng 
seara când mă culc în pat, căci tu nu vii să mă 
sárufi pe frunte. Imi fac singură rugăciunea... In 
fiecare seară îl rog pe Dumnezeu, să vii mai repede 
acasă. - , ` 

Mămico, doar eu sunt cuminte, de ce Dumnezeu 
care e atât de bun nu-mi ascultă ruga? 

Seara vântul bate în geam. Geamul se scutură. 
Mi-e frică. Tăticul e plecat în oraş după treburi. 
Sunt singură acasă şi tremur de spaimă. 

Odată, nu ştiu cum, mi s'a părut că mă strigi tu... 
da, mi s'a părut că aud glasul tău. 

Am strigat de vre-o trei ori: ,,mámico unde eşti“? 

Credeam că ai venit şi că vrei ca şi altă dată să 
te ascunzi şi eu să te caut. Nu te-am găsit. In seara 
aceea mi-a fost par'că mai frică decât oricând. 

Acum mă ustură ochii. Am plâns, mi-e tare dor 
de tine. 

E bine acolo unde eşti, mămico? 

Tăticu'îmi spune că eşti un înger, că ai aripi 
frumoase, că eşti foarte aproape de Dumnezeu şi că 
te rogi Lui, ca eu să fiu fericită. 

Când am să capăt şi eu aripi, când am să fiu şi eu 
ca tine? Dacă eşti atât de frumoasă de ce nu vii să 
te văd si eu? Eu învăţ la şcoală, ştii tu? 

Sunt în clasa a doua primară. După toate colegile 
mele vin mamele lor să le ia acasă. Eu viu singură. 


CONCURSUL D 


mne o — — 


Fabrica Chlorodont din Braşov organizează ín 
acest an un concurs de desen, la care pot participa 
tofi copiii páná la vársta de 17 ani. In acest scop 
fabrica Chlorodont a pus in vánzare un asortiment 
de produse Chlorodont pentru elevi, care se poate 
cumpăra în toate magazinele de specialitate. Pentru 
cele mai bune desene, care vor fi clasificate de un 


juriu, se acordă următoarele premii : 


1 bicicletă. 

2 perechi de skiuri cu legătură. 
2 sániufe. 

2 perechi de patine. 


11 | 


" 
f 


SR ar SUE 
kh * ç `a I E "J EA , e r pim 


T WELT CTS 


Cánd le-am spus fetelor cá eu am o mamá mai 
frumoasá ca a lor care are aripi de argint, au inceput 
sá rádá de mine si sá spuie cá sunt mincinoasá. : 

Am pláns atunci.. Dar n'am pláns mult. Atunci 
nu m'au durut ochii cum má dor acum si nici nasul 
nu mi-a fost atát de ros. M'am gándit cá am sá le 
arát eu lor, cánd tu ai sá vii. Tu ai sK fii cea mai Å 
frumoasă dintre mame. Ai să mă iei dela şcoală şi y 
toate fetele au să spuie: „Ce frumoasă mamă are j 
Mimy!“ 


Dar... tu nu vii. Si sunt singură, singură de tot. 3 
Mámico scumpă te aştept. Nu-i aga cá vei asculta À; 
rugámintile fetitei tale care te iubeşte? Mi-e somn, 
casc. Mă duc să-mi fac rugăciunea. i 

S'o facem împreună. Tn acolo unde esti şi eu aci.. + 
şi are să mi se pară cá eşti aici lângă mine. 

Noapte bună scumpă mamă. 

Te sărută cu dor fetița ta care te iubeşte mult 
de tot. 


MIMY 
(p. conf. Suzana G') 


DESEN CHLORODONT 


9 premii în cărți 
şi mai multe sute premii de consolare. 


ATENTIUNE ! Participanţii la concursul de 
desen Chlorodont trebue să 
trimeată desenele cel mai târziu 
până la 15 Decembrie 1938, pe Á 
adresa : Chlorodont S. A. R., 3 
Braşov, strada Prof. Ioan Al. 


Lapedatu No. 2. 


TA 
9 viet eh A e 


ELEVI SI ELEVE: Cumpárafi-vá la timp „asorti- 
mentul Chlorodont pentru 
* elevi“ | 


„FLUTURELE NEMULTUMIT*', E POVESTEA 
SCRISĂ PENTRU VOI DE MĂTUŞICA. 
CITESTE-O IN PAGINA URMĂTOARE. 


ML uus 


⁄ aiana 


14 R 4 MEME, SS Asia d 
A ¿zi Vl > aie ga S 


INISTE! Nu pot să vă povestesc întâm- 
plarea cu fluturele nemulțumit, decât 
dacă este linişte deplină, căci nici eu 
nu o ştiu prea bine şi trebue să mai 
îmi sufle buşteanul care arde în vatră, 

w 4 câte ceva. 

Cc race? Nu credeți poate cá busteanul ştie şi el 
povestea fluturasului cu aripile pictate în toate 
culorile curcubeului? Ia te uită Maică Precistă la ei! 
De abea au făcut ochi şi gata, că şi ştiu mai bine 
decât noi oamenii bătrâni toate cele. Mă princhindeilor, 
ascultați la mine: busteanul pe care-l vedeti voi 
arzând în vatră şi care tiuie de-ti ia auzul, a fost 
până în vara trecută o mándrefe de copac, într'o 
pădure. Pe vremea aceea, fluturele despre care vă 
povestesc eu, venea adesea să se odihnească peo 
creangă gi aşa au făcut cunoştiință. Si au rămas 
prieteni. 

Cum îl chema pe fluture? 

Asta-i bună: fluture îl chema! Fluturii n'au nume! 

Și acum vreți să mă învățați pe mine, că bustenii 
nu vorbesc! Mă pitcoace, dacă nu vorbesc, de unde 
ştiu eu povestea? Voi nu auzifi țiuitul?- Asta-i vorba 
buştenilor, pe care eu o înţeleg şi voi nu! 

Și acum gata! Sau linişte, sau nu mai povestesc! 


* ` * 

Era odată, pe vreme de primăvară. Un fluture 
elegant şi şăgalnic, sbura din floare în floare şi spunea 
ghiduşii, ca să râdă gâzele si duhurile florilor. Era 
mulțumit. Da, da. La început fluturele nostru era 
foarte mulțumit cu soarta sa. Nici nu se gândea, că 
s'ar putea să fie altcineva mai mulțumit decât un 
fluture. Şi cu toate acestea, într'o bună zi, căzu 
pacostea pe capul lui: un băiat, unul aşa ca voi, 
năvăli pe neaşteptate în poiană şi nici una nici alta, 
voi să prindă fluturele. Fluturele sbură speriat într'o 
parte, dar flăcăul nostru, dă cu şapca după el, mai, 
mai să-l nimerească. Si-l avânta aşa vreme de jumá- 
tate ceas, că ajunsese bietul fluture cu sufletul lui 
mic şi colorat, la gură. 

4 Când văzu că nu mai are încotro, o luă drept 
înspre pădure şi se ascunse în frunzişul copacului, 
care arde acuma 
în vatră. Aci, 
oftă din greu şi 
speriat, că nici 
nu se mai în- 
cumeta să iasă 
la plimbare, ca 
să nu fie prins. 
Desigur că era 
o viață foarte 
grea, aceea de 
fluture. Şi prie- 
tenul nostru era 
trist, foarte 
trist. Se gândea 
că de acum în- 
colo nu va mai 
putea să sburde 
fără teamă prin 
poiană, deoare- 
ce va simți tot- 
deauna în urma 
sa pe copilul 


Joiană este numele 
unei hore muntenesti. 


care-l urmărea, pentru frumusețea aripilor sale. 

— Duh al pădurii! Duh al pădurii! strigă el atunci 
necăjit. 

Duhul pădurii, care se afla pe aproape, sosi îndată 
în hainele lui verzi şi-l întrebă cu blándefe: 

— Ce vrei fluturaşule? 

— Vreau să nu mai fiu fluture! Vreau să fiu 
liber ca o păsărică. Fă-mă pasăre, duh al pădurii. 

Duhul pădurii, care era foarte bun la inimă, îi 


ascultă rugămintea şi-l făcu pasăre. Si fiuturaşul 


nostru era acum o păsăruică frumugicá, ce sbura 
incoace si incolo prin pádure, ba chiar gi prin orágelul 
apropiat şi era fericită. 

Intr'o zi însă, pe când se afla într'o grădină, fu 
văzută de o pisică cu blană neagră ca noaptea. Şi 
când păsărica noastră nici nu se gândea, sdup! pisica 
era cât pe ci să puie laba pe ea. Păsărica se speriă 
peste măsură şi sbură într'un suflet pe o creangă de 
copac. Pisica nu se lăsă însă şi se luă pe urmele ei. 
Vai cum se mai temu. In cele din urmă strigă 
disperată: 

— Duh al grădinii! Duh al grădinii! Ajutá-má! 

Duhul grădinii veni  învestmântat într'o haină 
frumoasă de petale înmiresmate şi se opri în fata 
păsăruicei. 

— Ce vrei păsăruică? 

— Duh al grădinii, fă-mă pisică, nu mai vreau să 
fiu ceea ce sunt. 

Şi fiindcă duhul grădinii era bun, o făcu pe păsă- 
ruică, pisică şi plecă. Hei! să fii văzut acuma pe 
prietenul nostru, cum mai sburda prin grădină şi 
cum se repezia după păsărele înspăimântându-le. 

Dar nici pisicile nu o duc chiar atât de bine. Când 
motănaşul nostru se simfia mai fericit şi mai sigur 
de sine, iată că se ivi un dulău fioros, care se repezi 
asupra sa, mai mai să-l sfásie. 

Văleu! Să fii văzut atunci goană pe viteazul nostru: 
Intr'o clipitá era cátárat tocmai în vârful unui copac’ 
de unde începu să scuipe ca un copil rău crescut» 
iar părul i se făcu ca o perie, pe spinare. 

Tine-te spaimă! Si cum motănaşul nostru se afla 
tocmai pe stradă, începu să strige pe limba lui 
pisicească: | 

— Duh al străzii, duh al străzii, vino de mă ajută! 

Duhul străzii se ivi îmbrăcat într'o haină de praf 
şi-l întrebă: Å 

— Ce vrei motănaşule? 

— Vreau să fiu câine, spuse motănaşul nostru, 
socotind că aşa va fi fericit. 

Zis şi făcut. Cât ai clipi din ochi, un câine de 
toată frumusețea se afla acum lângă copac. Dulăul, 
care crezuse că urmăreşte o pisică, a rămas zăpăcit 
şi nu înțelegea ce i s'a întâmplat. 

— Să ştii că sunt miop, îşi zise el. Am crezut că 
urmăresc o pisică uricioasă şi când colo, mă aflu în 
fata unui câine. Hotărât că trebue să má duc la doctor. 
— Şi ruşinat plecă spre casă. 

Hei, dar pe cățelul nostru să-l fi văzut. Incepu 
să latre, de par'că toată strada ar fi fost numai a lui. 


“Cine mai era tantos ca el? 


Nu se mai gândea la nimic, când auzi lângă sine 
un glas cristalin, care zise: 

— Uitá-te tăticule, ce câine frumos. Hai să-l luăm 
la noi acasă. 

Era o fetiță de toată nostimada, îmbrăcată cu o 
rochiță de mătase, care se ruga de tatăl ei. Domnul 
se apropie de căţel, îl mângăie pe spinare şi cum 
prietenului nostru îi plăcea să fie mângăiat, începu 
să se gudure. 


44 


`— Văd că este un câine blând, zise domnul, îl voi 
lua la noi acasă. 

Si până să se desmeticească, prietenul nostru se 
pomeni cu o sgardă la gât şi de voie, de nevoie, 
trebui să se ia după noii lui stăpâni. Adio viață 
liberă. Trebuia să se plimbe toată ziua cu sgarda la 
gât şi ținut de un lanţ, de către fetița care-i era 
stăpână. 

Oh! Fără îndoială că era un lucru foarte neplăcut, 
dar când eşti căţel nu ai încotro şi trebue să primeşti 
să fii plimbat în lanț şi să faci sluj atunci când 
vrea stăpânul tău. 


Vă inchipuiti cát de trist era cățelul nostru. 
Schieuna toată ziulica şi mai mânca şi bătaie din 
cauza asta. Intr'o zi, pe când se afla în camera 
fetiţei ce-i veni în gând şi începu să strige: 

— Duh al casei, duh al casei, vino de mă ajută! 

Duhul casei eşi prin cămin, depe horn unde stătea 
ascuns toată vremea şi după ce-şi şterse obrazul de 
funingine, întrebă: 

— Ce vrei cátelusule? De ce mai chemat? 

Cátelul mărăi întâi, căci se temu de arătarea negri- 
cioasă, dar prinzând apoi inima, spuse: 

— Duh al casei, fii bun te rog şi fă să fiu o 
fetiță, cum este stăpâna mea. M'am plictisit să mă 
tot plimb legat de lanţ. 

Duhul casei stătu o clipă pe gânduri, dar cum şi 
el era bun şi milos, ce-şi zise: 

— Ia să-i împlinesc dorința, in loc să stau să-i 
fac morală! 

Si cát ai clipi din ochi, cățelul nostru deveni o 
fetiță de toată nostimada, Era îmbrăcată intr'o rochitá 
de mătase şi locuia într'o casă frumoasă, avea odaia 
ei şi un căţel cu care se plimba oridecâteori avea 
vreme pe stradă. Ei, da! Asta zic şi eu viață! 

Iată însă, că zilele vacanței trecură repede si în- 
cepu şcoala. S'o fi văzut atunci pe fetița noastră cum 
se sbătea şi cum se mai frământa. Lectiile trebuia 
să le facă şi de nu le făcea, adio plimbare cu cățelul 
şi joacă cu păpuşile. Dacă nu era cuminte, profesoara 
o punea la colț şi o mustra, iar Duminică, pas de 
te mai duci la cinematograf. In fine, ce să vă mai 
spun şi viața unei fetițe este destul de anevoioasă, 
mai ales dacă fetița nu este cuminte şi ascultătoare. 

Intr'o zi, fetița despre care vă povestesc eu aici, 
şedea la fereastra camerii ei şi privia tristă în 
grădină. 

— Vai de mine, îşi spunea ea. Nu sunt de loc 
fericită. Toată ziua trebue să stau cuminte şi să-mi 
fac lecțiile şi eu aş vrea. să mă joc. La şcoală mă 
pune mereu la colț şi-mi dă note proaste. Părinţii 
nu mai mă iubesc din cauza asta. Nici nu ştiu ce să 
mă fac. 

Gândind aşa, iată că vede un fluture frumos colo- 


13 


rat, care sbura prin grădină, oprindu-se 
ici şi colo pe câte o floare. 

— Ah! da, asta-i viață. Să tot fii fluture, 
îşi zise fetița. Ai totdeauna o rochifá 
frumoasă, te plimbi, miroşi florile şi nu 
trebue să te duci la şcoală. , 

Și ce credeți că-i trecu prin minte? In- 
cepu să strige: 

— Duh al lenii, 
mă ajută. : 

Duhul lenii, care ce să vă mai spun 
era foarte leneş, veni abea mişcându-se. 
Intră în odaie şi se lungi pe o sofa şi 
apoi, abea deschizând gura, de teamă ca 
nu cumva să facă vreo treabă, întrebă: 

— Ce vrei dela mine fetito? Ñ 

— Duh al lenii, spuse fetiţa, aş vrea să 
fiu fluture, ca să nu mai trebue să merg 
la şcoală şi să mai mă scol de vreme dimi- 
neata. Fii bun şi mă ajută. 

Duhul lenii, mai stătu ce stătu pe gânduri 
şi apoi, dându-şi seama că fetița era într'adevăr 
leneşă şi merită să fie ajutată de el, îi împlini dorința. 
Și fetița noastră deveni un fluture cu aripi colorate, 
care sbură îndată în grădină pe fereastra deschisă. 

Hei, dar acuma să vedeti minune. 

Fluturele sbură ce sbură şi deodată începu să se 
gândească şi îi păru că-şi aminteşte că a mai fost 
fluture odată, de mult, şi că a fost şi pisică şi 
păsăruică şi căţel şi fetiță. Da, da, îşi aminti de 
toate acestea şi era foarte mulțumit că era iarăşi 
fiuture şi că poate sbura unde-i este voia. 

— Mare lucru şi asta Doamne, îşi zise fluturaşul. 
Tot mai bine să fie fiecare ce l-a hărăzit soarta, 
decât să fie nemulțumit. Mare noroc am avut, că 
m'a ajutat duhul lenii. 


duh al lenii! Vino de 


` T * 

Păi bine má pitcocilor, ce mi-afi rămas aga gândi- 
tori? Sau vi s'a urât şi vouă cu şcoala şi cu cumin- 
fenia? Vă bate gândul să chemaţi şi voi duhul lenii, 
să vă facă fluturi sau păsăruici, ca să sburdați toată 
ziulica prin grădini. Aflaţi însă dela mine cá nu se 
prinde. š 

Duhul lenii este într'adevăr leneş şi acum doarme 
de duduie codrii, aşa că zadarnic îl tot strigă toti 
copiii leneşi din lume, că tot nu-i aude. 

Și la urma urmii, ce v'ar folosi? 

Până să treacă noaptea, tot copiii ati rămâne în 
pătucul nostru şi a doua zi tot la şcoală ar trebui 
să mergeţi. Fiindcă, ştiţi voi ce mă bate pe mine 
gândul? 


Că şi fluturaşul vostru a adormit, obosit de atâta 
sbenguială, pe o floare şi că a visat toate cáte vi 


le-am povestit. 
MĂTUȘICA 


„VÂN ÁTORUL MINCIUNEL-", 
ZÁU CÀ NU-I DESTEPT! DE FEL! 
CĂ E ADEVĂRAT CE SPUI, 
VEŢI VEDEA'N POVESTEA LUI. (PAG. 14). 


í 
CÓ = ca um ama M e mre 


bcm fy iae 


t2 
' 
sd 


$ 


, » a XE » M 
LI AX reu FITUS 


e^ 


TTE SI 


TORUL MINCIUNEL- 


* 4... 


LAU ETTI TS 
L 


ATI-MI voe să vi-l reco- 
mand pe domnul Min- 
ciunel, mare vânător. 
Asa ii spune dumnealui. 
Când o începe să-ți po- 
vestească despre vână- 

torile sale, nu mai termină. Si dacă 

ar spune măcar că vânează pe la 
noi prin țară! Da de unde. A fost 
prin India, prin Africa, prin Alaska, 
prin... da unde nu spune că a fost? 


L1. 2 dde dd dir ibn d. 5 LU 


LANA TT iri iri iri ITT rilor irritri iri) 


fruntea celui de al doilea şi... a 
trecut şi prin fruntea celui de al 
treilea leu, de au murit toti de-odatá, 
din acelaş glonț. 

Ce să vă spui, îmi venia să plez- 
nesc de atâta minciunărie. 
Imi -zic: Să-l las în pace. Bine că 
a sfârşit. Dau să încep a discuta 
despre nevoile mele, când hop! că 
iar sare: 

— Altădată m'am dus după tigrii... 


Vi se pare că în felul în care 
vorbesc acum, îl cam iau pe acest 
domn peste picior? Ei bine, ati 
ghicit. Dar dacă o fac, e că mi-a 
fost dat să-l prind cu mâţa în sac. 
Si ce mai máfá, ce mai sac! 

L-am cunoscut pe acest „mare 
vânător“ într'o familie de prieteni. 
Vroiam să vorbesc şi eu despre unele 
chestii, care mă interesau, dar nu 
apucam să deschid gura şi domnul 
Minciunel se pornia: 

— Să vă spun una grozavă dela 
ultima mea vânătoare... 

Si se pornia dragii mei să toarne 
la cai verzi pe pereţi, de îngheţa 
sângele în vine de atâta minciună. 
Cică fusese în Africa la o vânătoare 
de lei şi de-odată veniră înspre el 
trei lei. Cum dracul se întâmplase, 
fiarele veniseră una în spatele alteia, 
aşa ca soldații. El nu s'a îngrozit. 
Luă puşca la ochi, îşi face vânt,ca 
să aibe mai multă putere, şi trage. 
Ei ce vá închipuiți? Glontele a trecut 
prin fruntea primului, a nimerit în 


Dădacă 


ce ingrijeste de copii. 


Am simțit cá nu mai pot rábda: 

— Ia aseultá, stimabile, fácui eu, 
nu ai vre-o fotografie din pádurile 
Africane, să ne încântăm şi noi cu 
minunátiile de pe acolo? L-am prins!, 
imi zisei eu gând. 


La intrebarea mea s'a fácut verde- 


galben. $ 
— Păi... că să vezi mata... am... 
n'am... făcui... pierdui..., începu el 


să se bálbáie. 


— N'ai domnule, n'ai, ii strigai 
eu, fiindcă neam de neamul dumitale 
nu a fost în Africa. Aşa că te rog 
mai termină cu bazaconiile şi ne lasă 
să vorbim şi noi ceva ce s'a întâm- 
plat chiar pe acest pământ. . 


Ei bine, să-l fi văzut pe domnul 
Minciunel: 

— N'am fost? Stai, domnule cá-ti 
arăt eu dumitale mâine chiar toate 
fotografiile. Şi ai să vezi cum ai 
să-mi ceri iertare pentru tot ce ai 
spus. 

— Adu, domnule, şi-ţi promit cá-ti 


e o femeie 


' adresă el, 


mánánc tot costumul de explorator 
de te văd cu o poză africană. 
Au trecut douá zile dela chestia 


.asta. Eram iar la ` prietenul meu 


acasă, când de-odată intră pe uşă 
domnul Minciunel, cu un aer de 
mândrie, parcă ar fi împăratul 
Polului Nord. 

— Ia priveşte aci musiu, mi se 
arátándu-mi douá foto- 
grafii. Priveşte aci din mâna mea, 
că nu meriti să tii în mână astfel 
de documente istorice. 

Am privit la fotografii. Extra- 
ordinar. Intr'una era Minciunel, în 
costum de explorator, în brațe cu o 
maimuţă, iar pe cealaltă fotografie 
tot dânsul, în acelaş costum cu o 
puşcă, alături de o maimuţă ce stă- 
tea călare pe un asin. Fata explo- 
ratorului párea foarte arsá de soare 
şi mediul înconjurător era chiar un 
mediu african. 

Dar nu ştiu cum privesc eu aşa, 
îl lovesc peste mână şi-i cade o fo- 
tografie jos. Plicticos mă grăbesc 
repede să o ridic, dar când m'aplec . 
ce sá vád: fotografia era pe dos si 
scria: ,,Foto Omnibus. Str. Jungliei 
no. 8. Fotografiem in orice loc, cu 
orice decoruri,cu oricecostum. Avem 
aranjamente speciale“. 

Când Minciunel m'a văzut că citesc 
ce era scris pe spatele fotografiei, 
se făcu roşu ca o sfeclă. 

— Ce te uiti, domnule aşa. Da: 
M'am fotografiat aci în ţară. Că doar 
nu vei fi vrând să mă fotografiez 
în pădurile virgine, căacolo nici nu 
există fotograf. Şi ce vrei, domnule? 
Vrei să mă fotografieze leii? Dă 
fotografia încoa şi cu mine să nu 
mai vorbeşti. Auzi să citească scri- 
sorile oamenilor. Ruşine să-ţi fie... 
A plecat trântind uşa. D'abia mă 
tineam pe picioare de atâta râs. 
M'am dus repede la fotograful cu 
pricina şi acesta mi-a povestit cum 
a stat cu chestia. Cum a venit la el 
Minciunel, cum l-a costumat, a pus 
în jurul lui decor de Africa şi cum 
s'a dus la circ să împrumute maimuța. 
căci fără ea nici nu a vrutsăse fo- 
tografieze. 

— Mă mir că nu ţi-a spus să-i 
aduci un leu dela circ, făcui eu. 

Dar nu m'am oprit aci. A doua zi 
au venit vre-o şase prieteni, ne-am 
fotografiat cu toţii în aceleaşi po- 
zitii în care se fotografiase Min- 
ciunel, iar pe spatele fotografiilor 
am scris: 

„Amintire dela ultima întâlnire 


din atelierele Africei. 


SERGIU MĂRGĂRINT 


14 


MT eU TEES ia ES STRAN 


“NĂZBÂTII SI 


y 


Canibalul 


— Aveti 
mâncare, doamnă ? 

— Aşteaptă să vie soțul meu. 

— Mulţumesc, dar nu sunt canibal. 


să-mi dați ceva de 


De ce nu? 


— „Aţi înţeles conferința stiinti- 
fică la care ati fost eri seară?“ 

— „Nu, dar nu face nimic. Aveam, 
bilete de favoare“. 


A ghicit 


— „Ionel, ghiceşte: are părul de 
culoare închisă, urechi lungi şi poti 
să-l încaleci“ 

— „Am ghicit: tu eşti, ăla“. 


In restaurantul cl. I 


— „Ascultă, chelner, uite am gă- 
sit un nasture în supă. 

— „Vă mulţumesc, conaşule, e un 
ceas, de când îl caut“. 


Exact 


Ascultă, Popescule de ce-ai venit 
fără ghiozdan la şcoală? Cum ai 
numi tu pe soldatul, care pleacă la 
războiu fără ranitá? 

— General, domnule profesor. 


oooooooeo 


TRICĂ SI 


ze E T d = 


La școală 


— Pe o şosea de 500 metri lun- 
gime, doi motociclişti merg unul 
spre altul. Unul merge cu o viteză 
de 100 km., celălalt cu 120 de km. 
pe oră. Unde se'ntálnesc 2“ 

La spital, domnule profesor? 


DE-ALE LUI BICĂ 
Corp transparent 


Profesorul azi la şcoală, 
Fiindcă nu-i nici-un absent, 
Se grăbeşte să explice 

Ce e corpul transparent. 


Transparent, începe dânsul 
Explicând încetinel, 

E-acel corp, copii, prin care 
Noi putem privi prin el. 


Ca să văd c'ati înțeles, 

Un exemplu vreau pe dată! 

— Broasca uşii, domn "profesor 

Strigă Bică'n fund de-odată. 
MOȘU-LICĂ 


— Dacă eşti deştept, spune-mi 
când mănâncă mai mult canibalii ? 

—-? ! 

— Când li-e foame ! 


47 
"ni. 


BAP ub Cham 


GHIDUSII 


BALENA 


bun 


(5, 


Copil 


— Petrişor este un adevărat copil 
bun. Il ajută totdeauna pe tatăl sáu. 

— Cred şi eu. Petrişor sparge 
geamurile şi tatăl său le -pune la 
loc, căci-este geamgiu. 


CALUL TIGANULUI 


Un ţigan veni si el cun cal la 
târg. 

Nu după multă vreme se ivi un 
muşteriu. 

— De vânzare ti-i calul, meştere? 

— PD'apoi de bună seamă, gospo- 
darule. 

— Dai soiu bun? 

— Mai bun, nici cá se poate. 

— Bine, dar la cálárie merge? 

— Nici de frică! 

— Dar poate trage la plug? 

— Ţi-ai găsit... 

— Si nici la căruță? 

— Nici. 

— Atunci de ce ai mai venit cu 
el la târg? 

— Ca să vadă lumea cu ce pacoste 
îmi scuip eu sufletul!... 


g ADRIAN ROTARU 
„- cc... 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
citeşte-o iar, dela început. 


25 < 
V ÁNÁTORUL 


= E 


A DORMIT... 


E 
SĂ 


> I 
Sé i Í 
ED J 


T 

i» [ela] 
tøk 
--- 


ESI 


Æ 
KE 


SEV 
ABI lea 


z |æ] La 


no 


Ú 


ps = 
^ 


£ OVL 


ORIZONTAL: 


5) Organul vacii unde e laptele, şi care se mulge. 


=< 4 L c 


1) Adormit taman la , fanc". 


6) Traista în care vânătorul nostru are deocamdată... 
vânt. 8) Societatea compozitorilor români (prescurtat). 
9) Cue fără cápátáiu ! 10) Suprafață de 10 metri 
pătrați. 12) Consoane'e lui „Sava“. 14) Maestru mare 
în ale vânătoarei. 16) Cârd de păsări care trece 
nepăsător, pe deasupra adormitului vânător. 18) Par 


CUPON DE JOCURI 


Mandla Ji pronamele n uuu u 


Adreso EES r Nt Y 22 A T iba d o o nq ent, TH BOE Ç 


Luna Noembrie A Seria V 


TAS 7 = Pa a a n < 35, Z= "av 


.5) Soldat nou-nouf 


şi... prost - prostuf. 


rar co RR CT 


mare de telegraf. 19) Pline.de atenfie, asa cum sunt 


animalele când simt vânătorul. 


VERTICAL: 1) Doarme rezemată de pom, 
ca şi stăpânu-su... 2) Câine lung în picioare, tova- 
răşul nedespárfit al vânătorului (face „aport“). 3) Un 
noduleț de piele, care se face când te udă broasca 
(aşa se spune...). 4) Dă drumul glontelui din puşcă. 
7) Imi iau pălăria şi încui uşa pe dinafară... 9) Moş. 
Martin e şi el căutat de vânători, dar nu prea e găsit. 
11) Cele sălbatice au carne gustoasă, deaceea sunt 
foarte căutate. 15) Prietenul nedespártit al lui Bran. 
17) Râu în România, care izvorâşte din apropiere cu 
Mureşul şi se varsă în Dunăre. 18) Pun degetul la 
gură şi vá spun: tăcere, să nu-mi treziți vânătorul, 


— cá e vai de păsărele ! 


T) 


uc Sy 


PÁTRATUL 
Uca RC 


MAGIC 


ORIZONTAL: 


1) Parte a bisericii 


euam, 
Pi LILLE 


LI vy 


499 PI | LL 


SEES 
> b d 


îndreptată înspre 
răsărit. 2) Ceea ce dă 


Statul funcționarilor, 


ø 


pentru slujba făcută. 
3) Praf de tutun, 
care se trage pe nas 
spre a strănuta. 
4) Nu în casă. 


Vertical la fel. 


ADRIAN ROTARU 


PREȚUL 5 1E. ~ = 


Imprimerlile Aüevtrul s. A. București x 


E TENEROS Ð ¿a 


DIMINEATA 


TOT S / 
REVISTA. ILUSTRATA PENTRU TINERET 


! DĂNILĂ PREPELEAC 


% poveste n im gini 


R a "^-^ ION CREANGĂ 


Ingðdvíti-mí sd vă spun 

Co de nimica nu sunt bun, 
Lumea imi spune, Prepeleac" 
Ps; de sunt prost ce să mă fae 


d Dar gura lumii zăv că-i rea 
| M. Æ Cititi vă rog 


povesfeo meg. — 


Ð), 
R k 


/ 


— Ce e cu tine de nu te mai 
recunosc? 
— Vin dela bae. 


Lå ptăresele !... 


— Mi se pare, că laptele d-tale e 
mai mult apă goală... 

— Si te miri, cucoană? Păi de 
ai şti dumneata, câtă apă beau vitele 
pe căldurile astea I... 


Bucătăreasa cea nouă 


Stăpâna : Mariţo, nicio ciorbă nu 
ştii să găteşti şi ceri cinci sute de 
lei pe lună ? 

Marița: 


lei pe lună... 


La birt 


Clientul: Domnule Ghiţă, te rog, 
să-mi spui cum prepari supa asta? 

Birtaşul: Pentru ce? 

Clientul: Văd că-i bună ca otravă 
pentru prins muştele !... 
5 muşte în supă !,.. 


Locuințele de azi 


Chiriaşul: O mie de lei! pentru 
două odăi şi o bucătărie? | E prea 
scump |... ceva mai ieftin n'aveti ? 

Proprietarul : Ba da. Pivnifa |... 
o închiriez cu 800 de lei]... 


. Prezentà de spirit 


 — N'ai putea să-mi imprumuti o 
sutá de lei ? , 
— Regret n'am niciun leu la mine. 
— Dar acasă? ' 


— Acasă ? Mersi — Sunt toți 
tisa, < k I 3 
O dorin tá 


— Aş vrea să am un milion de lei... 
— Şi ce ai face atunci ? 
= Nu aş mai face nimic ? !... 


Pái dacá asi sti cum se 
'gáteste o ciorbă, aş cere o mie „de 


Iată vre-o 


. ori, Lino, să iei 


O ideie 


Intr'un compartiment de tren stau 
de vorbá doi cálátori. 

In cursul conversatiei unul dintre 
ei intreabá pe celálalt: 

— Vă rog, care-i ocupația D-vs. ? 

— Negustor, răspunse cel întrebat. 
Dar a d-vs? 

— Ghicitor. 

— Dacă sunteţi ghicitor,spuneti-mi 
ce gândesc eu acum? Dacă ghiciţi 
exact, vă ofer 500 lei. 

Ghicitorul răspunse : 

— Vă gândiţi: cum ati putea da 
faliment cât mai repede şi mai 
avantajos. 

Negustorul rămase un moment pe 
gânduri, apoi dădu interlocutorului 
său suma promisă. 

— Ei vezi cá am ghicit. 

— N'ai ghicit, — dar mi-ai dat 
ideia falimentului |... 


Câine cu două limbi 


— Bunicule, am văzut un câine. 


cu dovă limbi. 

— Taci, mincinos mic. 

— Záu, bunicule. Una o furase 
dela mácelárie. 


La brutărie 


— S'a scumpit pâinea | 

— De când? 

— De aseară ! 

— Atunci dă-mi două pâini de 
alaltăeri |... 


In bucătărie 


Cucoana: — Ti-am zis de atátea 
seama cánd dá 
laptele în foc !... 

Lina: — Am dat seama, coniţă. 


Era 10 şi un sfert cânda dat laptele 


în foc... 


Pârnaia este o varietate 


^ 


E. 


à Adunare + 


| gaga, e cu Kar ENS 


HI 


la ceafă, 


o mască- 
cerşetorul Ceremilă a găsit un mijloc 
de a-şi dubla încasările. 


Punându-şi 


Bun de tot! 


Un străin: Fii bun, de'mi arată 
pe unde să iau la gară? 

Localnicul: De, e cam încurcat 
drumul până acolo! Dar ştii ceva? 
Dă fuga după biciclistul cela de 
acolo, el se duce drept la gară... 


Ghicitori 


Când nu pofi spune: da? 
— Când dormi ! 


Ce arde fără să fie cald? 
— Ardeiul ! 


Cum este un ph sărat şi afumat? 
„— Mort N 


Cine e cel mai Sana în războiu? 
— Glonţul, pentrucă şueră ! 


Când spune un Chinez: Bună ziua? 
— Când va învăța româneşte ! 


B: nicul:— Cât fac două şi cu una? 

Nepotul:— Trei ! 

Bunicul:— Bravo, am să-ți 
trei bomboane. 

Nepotul:— Dacă ştiam aşa,spuneam 
că fac 10. 


„dau 


Intr'un tramvai 


Intr'un tramvai plin, un domn 
calcă pe un vecin pe picior, şi în- 
treabă : 

— Pe cine l-am călcat ? 

— Dacă e un picior cu ciorapi 
“maro, să ştiţi cá pe mine, răspunde 
un bătrânel, 


Comunicate de I. E. ROZEANU 


S PE OE 


PI E A. 
-7 The 


IMINEAȚA COPIILOR 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


ol da Să 


r. t 


E 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE ; 


Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR“. 
| an Lei 300 și 6 luni Lei 150, — Il) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 


ta străinătate : |) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 


Cont cec postal 4083. 


Plata taxelor postale in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


— |n țară: ! an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50. 


137282/926 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, 


STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 3. 


— TELEFON 3.84.30. —  EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
7 DECEMBRIE 1938 


No. 774 


UNELE 


DRAGII MEI, un micuf cititor al revistei noastre 
ne-a scrís acum cáteva zile o scrisoare, reclamándu-ne, 
cá în rândurile noastre s'a strecurat o greşală. 
Cititorul avea dreptate. Lucrătorul care a cules revista, 
nedescifrând bine cele scrise, a scos nişte cuvinte 
fără rost, în loc de cele cuvenite. Cititorul nostru 
ne-a atras atenția asupra acestui fapt şi-i mulțumim. 
Cu toate acestea, că ne fie îngăduit, să-i atragem 
atenția, că între oameni bine crescuţi, chiar -atunci 
când se face o observație obişnuită, se obişnueşte un 
ton cuviincios. Dar buna cuviință nu pare să fie 
meritul cel mai de seamă al celui ce ne-a scris. 
pare foarte rău că trebue să facem această aspră 

observaţie, dar cel care ne-a scris este micut şi ştim 

bine că a fost numai rău sfătuit, când a scris acele 
rânduri. Să afle pe această cale, că nu sunt supărată 
pe el — sunt numai puțin întristată. Aştept câteva 
rânduri din partea lui, ca să-mi dovedească faptul, 
că este totuşi un copil simțitor şi bine crescut. 

ISTRĂTESCU EUGENIU. — Oridecâte ori mi-ai 
scrie, îmi face plăcere. Poţi trimite pentru pagina 
de năzbâtii glume traduse din orice limbă. 

DRIMMER ZOLTAN ANDREI. — Poezia „Sunt 
străjer“' va apărea în numărul viitor. Aştept si alte 
colaborări, chiar şi de nu sunt poezii. 

CIORNICIUC CONSTANTIN. — Trimite deslegă- 
rile jocurilor o singură dată pe lună, la sfârşitul 
fiecărui concurs. Pe plic poti pune numai mărci de 
1,50 lei,-dar să-l laşi deschis, ca imprimat. 

EUGENIA DICESCU. — Draga mea, poezia nu 
prea pot s'o public. Mai ai răbdare şi citeşte poeziile 
scrise de poeţii mari. Nici desenele nu sunt la 


înălțime. Cu toate acestea nu sar putea spune cá. 


nu ai talent. 

PICA MOISESCU. — Și la noi s'au vândut toate. 
Ca să nu se mai întâmple să rămâi fără revistă, cel 
mái bun lucru este să te abonezi şi dacă nu vrei să 
dai mulți bani deodată, abonează-te numai pe 3 luni. 

` Må bucură cá-ti place revista. 

MARCIAPIEDI ILEANA. — Scrisorile tale le 
primesc regulat, dar nu-ți pot răspunde de fiecare 
dată, căci aş trebui să las alte răspunsuri deoparte. 

“Prin urmare, ai răbdare.... şi mai scrie-mi. 


GOJNETE p. BARTOLOMEU. — Deslegările le- 
am primit, dar nu este suficient să trimiti un singur 
joc. Trebue să trimiți seria pe întreaga lună. Rezul- 


Ne | 


DE VORBĂ CU CITITORII 


GREŞELI... 


tatul nu ţi-l pot da, deoarece eu nu mă amestec în 
chestiunile acestea. 

ANTON THEODORE DE LANDOUQUE.— Cred 
că am scris corect numele. Nu prea era citet. Mă 
bucură că ai avut succes la concursul Germandrée 
şi cá fi-a plăcut povestea cu ,,Floarea vreau“. Scrie-mi 
şi tu ce mai faci. Eu sunt bine mulțumesc. 

TOMA D. MARIAN. — Foarte rău faci că citeşti 
neregulat revista. Jocurile sunt bine deslegate. Aştept 
să-mi scrii că citeşti regulat „Dimineaţa Copiilor“. 

HERMINE BEHAR. — Mă drăguță, nu pot publica 
o poveste, în care nişte copii fură gâini, ca să le dea 
drept premii. Nu merge. Şi apoi o povestetrebue să 
aibe un tâlc, un rost oarecare. Nu merge să poves- 
teşti aşa în vânt. 

KLARMANN ANDREI. — Eşti încă mic. Invatá 
întâi bine limba românească şi scrie-mi apoi câteceva 
pentru revistă. Până atunci fii numai un cititor fidel. 

CHIRSANOV ECATERINA. — „Iubirea de mamă“ 
este o poveste frumoasă. Poezia nu poate fi însă 
publicată. Romanul viitor va fi al unei fetițe furată 
de ţigani. 

ESTERLIS DAVID. — Desigur cá poti să iei parte 
la concursul de jocuri si fárá sá fi abonat. Trimite 
in fiecare luná jocurile pe adresa revistei noastre. 

CITITOR. — Oricárui cititor îi este îngăduit să 
ne trimită jocuri, glume, poveşti şi chiar poezii. Asta 
nu se cheamă însă că vor apărea. Dacă sunt bune, 
apar, dacă nu, merg la coş. Domnule „cititor“ te rog 
însă ca rândul viitor să iscăleşti cu numele ce. 
adevărat. Pseudonimele nu sunt făcute pentru copiil 

DONA COPAL. — Povestirea pe care mi-a trimis-o 
nu pot s'o public. Nare cap nici coadă, cum se spune. 


Mai ai răbdare şi citeşte ce scriu cei mari, ca să, 


înveți meseria aceasta. 
JANINA. — După cum vezi, nu am putut răspunde 
repede. Cea mai mare parte din întrebările pe care 


. mi le-ai pus, nu mai au prin urmare rost. Trimite-mi 


o fotografie de a ta. 


BOSINCEANU OREST. — Mai bine e să cumperi 
„Almanahul Scolarilor' dintr'o librărie sau să-l ceri 
depozitarului de ziare din comuná. De nu pofi, trimite 
banii în mărci poştale şi ţi-l voi trimite eu. 


| MĂTUŞICA 
Nimic nu-i mai frumos si sfânt, 
Ca,, Mama" dulcele cuvânt (p. 4) 


" Per: P PETG 


: E D. i 


ymdgz»Eu wt mU > 


ICTOR a fost dat de mic copil la stăpân 
Mamă-sa murise, când báetelul n'avea 
decât doi ani. Atunci Victor a fost 
luat de o mátuge — soră a mamei — 
şi crescut până la zece ani. Cânda 
uoce implinit această vârstă, mătuşa s'a rugat 

de un negustor bogat din oraş să-i primească nepotul 

în prăvălie. 


A trebuit să alerge multe zile mătuşa Sorina — 
căci aşa îi zicea femeii ce-l creştea pe Victor — pe 
la bogătaş, până l-a înduplecat să ia în seriviciu pe 
băiatul, care deabia isprăvise şcoala primară. 


Negustorul, căruia toti îi spuneau jupân Costache, 
avea o prăvălie unde vindea cuie, topoare, seceri, 
coase, cuțite, chei, şuruburi şi multe alte obiecte de 
acest fel. Era foarte atent cu clienţii, nu-i înşela 
şi nu-i lăsa să plece nemulțumiți din prává ie. 

Nu era un om rău, negustorul dar cu toate acestea 
Victor n'avea deloc o viață bună în magazinul lui 
jupân Costache. 


Muncea băiatul de dimineaţă până seara, fără 
odihnă, mătura, ştergea praful, împacheta, căra cum- 
părăturile până acasă Ja clienti si cu toate astea 
mulțumire nu afla dela stăpân. Ba din contră chiar, 
negustorul îl mai şi certa pe deasupra. găs'ndu-i 
mereu câte-o pricină. Ba că a lăsat praf prin rafturi, 
ba cá n'a împachetat bine, ba cá a uitat lumina 
aprinsá prin magazie si cáte altele. 

Nu trecea zi dela Dumnezeu ca urechile lui Victor 
sá nu fie stránse intre degetele patronului sáu. 

Mai ales un lucru îl supăra pe negustorul de cuie. 
Și anume acela cá Victor cerea în fiecare Duminică 
voie să se ducă acasă la mătuşi-sa. Când venea ziua 
aceasta Victor se apropia cu sfială de stăpân: 

— V'aşi ruga să-mi dati voe să mă duc la mătuşi- 
mea. 


— Iar vrei acasă? Lasă că ştiu eu de ce te milogesti, 
— îl luă repede patronul. Parcă n'am aflat că în loc 
să te duci la mătuşă-ta tu rămâi cu derbedeii pe 
stradă? Nu mi-a spus mie vecinul din colt că te-a 
văzut Duminica trecută pe maidan, jucându-te în 
bile cu tot felul de puşlamale? Și pentru asta vrei 
tu acasă? 

Victor nu răspundea nimic. El stia bine că nimic 
din ce spune stăpânul sáu nu e adevărat. In timp ce 
jupân Costache îl mustra şi striga la el, Victor 
retrăia clipele petrecute alături de mătuşi-sa. Când 
izbutea să plece Duminica dela prăvălie, Victor nu 
rămânea decât foarte puţin timp acasă. Mătuşa Sorina 
îi schimba hainele, îi dădea primeneli curate şi plecau 
imediat împreună. Pe drum femeia se opria întot- 
deauna să cumpere flori. Apoi după câtva timp de 
mers, intrau amândoi în cimitirul oraşului. Aci mătuşa 
Sorina îşi conducea nepotul printre aleile cu crini, 


Luceafăr este numele popular 


:—: :—: al planetei Venus. 


până la un mormânt însemnat 
cu o tăbliță ruginită de vreme. 

— In acest loc odihneşte 
mama ta, îi spunea femeia 
micului băețaş. Ea a plecat de 
mult dintre noi — când tu 
n'aveai decât doi ani, — dar 
să ştii că acolo în pământ unde 
se află ea ştie tot ce se pe- 
trece cu noi. Ea se roagă pentru 
tine în fiecare zi şi în fiece 
moment gândul ei este spre 
tine. 

— Atunci de ce nu face ceva 
mama, ca să-l îmbuneze pe stăpânul meu! — încerca 
să spună Victoras. 

— Ba ea se roagă şi pentru asta gi într'o zi vei 
vedea că toate lucrurile se vor schimba şi că jupân 
Costache n'are să-ți mai facă niciun rău. Deacolo 
dia pământ ea are mai multă putere decât noi cei 
ce trăim aci şi rugămințele celor ce-au trecut peste 
viață sunt întotdeauna ascultate. 

Cam aşa — vorbea întotdeauna mătuşa Sorina — 
nepotului ei, atunci când se aflau la mormântul 
mame!. Victor pleca întotdeauna din cimitir sigur 
că într'o bună zi îşi va găsi schimbat stăpânul. 

Şi nu după multă vreme chiar aşa s'au întâmplat 
lucrurile. 

Intr'o Duminică Victor şi-a cerut din nou voe să 
se ducă acasă s'o vadă pe mătuşa Sorina. Jupân 
Costache l-a pus întâiu să măture, să spele vitrinele, 
să stropească prin prăvălie, — şi toate astea Victoraş 
le-a făcut repede de tot ca să poată scăpa mai degrabă. 
Cân n'a mai avut ce face, băiatul i-a adus aminte 
patronului că trebue să se ducă acasă. Foarte greu 
s'a Jăsăt jupân Costache convins. Dar înainte de a-i 
da drumul n'a uitat să-l ia la rost şi să-i aducă 
aminte că un vecin l-a văzut pe stradă, jucându-se 
cu praştia şi aruncând cu pietre în trecători. Desigur, 
nimic nu era adevărat din toate acestea, dar stăpânul 
nu se putea desobişnui de vechea-i meteahnă. 

Când a ajuns acasă Victoraş s'a spălat, a mâncat 
câteceva din| cele pregătite de mătuşa şi-a schimbat 
hainele şi-au pornit-o, — aşa cum ştim, — spre 
cimitir. In timp ce se aflau la mormântul mamei, si 
mătuşa Sorina tot spunea băiatului cá rugăminţile 
dispărutei vor fi odată şi odată împlinite, femeia 
observă că un domn bine îmbrăcat se tot uita înspre 
locul unde se găseau ei. 

— Dar cine-o fi omnul de colo. întrebă mirată 
femeia? Victor când se uită în direcția arătată de 
mătuşa Sorina simţi cá îi vine ametealà şi că îl trec 
năduşelile. Il văzuse stând şi privind spre ei pe 
jupân Costache, stăpânul dela care nu aflase încă 
vorbă bună până atunci. Până să apuce să spre 
mătuşii cine este domnul care-i privea dela distanţă, 
acesta se şi apropiă. 

— Eu sunt Costache, patronul lui Victor, începu 


el, adresându-se mătuşii Sorina. V'am văzut aci şi 


m'am oprit să vă spun şi eu câteva cuvinte. 

Victor în acest timp simți cum se pierde din 
moment în moment. Ce ar putea să-i spună stăpânul 
mătuşei Sorina? 

— Să ştii — reluă patronul — că Victor n'a avut 
o viață prea bună la mine. Eu n'am avut copii şi nu 
le-am înțeles sufletul niciodată. Ocupat întotdeavna 
în prăvălie nu mi-am putut apropia pe nimeni. Pe 
Victor l-am crezut sburdalnic si pofticios de joacă 


4 


k j < A š 
idi zice lu r al 


YY L A ALU 


y T9 T7." E SEE yU R rea BT E V rni TS EPR T É Tk E Se 
" 
< 

şi deaceea l-am ținut de scurt şi l-am mustrat in- | Victor. Dă-mi-l mie ca să-l cresc eu. Când Victor : 
totdeauna, desi am fost foarte mulțumit de felul cum | s'o face băiat mare am să-l iau tovarăş în prăvălie 2 
îşi fâcea treaba. | şi a lui va rămâne toată averea după ce eu n'oi mai fi. 

i Astăzi însă m'am convins că e un băiat cu adevărat | Mătuşa nu-şi credea urechilor auzind cele spuse 
bun şi că nu mă minte când îmi spune că Dumineca | de negustorul bogat, în timp ce Victoraş privind 


„se duce s'o vadă pe mătuşi-sa. Dar ia spunefi-mi la | 
cine ati venit aci, intrebá jupáa Costache. 


Si mătuşa Sorina începu să povestească viața | 
amărită a lui Victor, rămas orfan de mamă la vârsta 

de doi ani şi cum băiatul a trebuit să meargă de - 
copil la stăpân ca să poată câştiga câteva parale. In 
tot timpul acesta, cât vorbia mătuşa Sorina, bogătaşul 
rămase pe gânduri şi parcă ochii prinseseră să i se 


spre mormânt îşi aduse aminte că mătuşa Sorina îi 


umezească. 

— Uite ce este — zise jupân Costache la urmă. spunea întotdeauna că de dincolo, de pe lumea 
Eu n'am copii şi tare mult am prins drag de ei acum. cealaltă mama lui se roagă veşnic pentru el şi pentru 
Mata eşti sărmană şi ţi-e greu să mai grije şi de binele şi fericirea lui. 


<=. a c e — s 


CITITORII 
NOȘTRI 


„LACUL LEBEDELOR DE ARGINT: 
5 | E POVESTEA MINUNATĂ : 
CE O VEI CITI IND ATA: E 


fost odată, ca niciodată. 
A fost odată, tare 
de mult, aşa de demult, 
încât stau singur şi mă 
mir cum au fost vremuri 
atât de îndepărtate, a 
fot: odată un împărat pe care îl 
chema Vesel-Impărat. Și dacă i se 
spunea astfel, păi bine i se spunea. 


„Era împăratul nostru, dragi nepo- 


tei, întotdeauna cu zâmbetul pe 
faţă și gata mereu să facă glume 
cu oricare dintre: supuşii săi. Hei, 
ce suflet bun mai avea. Era deajuns 
să-l fi privit odată, să te fi, lumi- 
nat şi petinecu privirea lui blândă. 
sau cu fata luminoasá de atáta voe- 
buná, gi simteai cá-ti vine, nu stii, 
nici tu de unde, atâta fericire ce 
fi se strecoară în suflet. 

Iacá deaceea îl iubia poporul, 
dela cel mai răsărit boer, Ja cel mai 
nevoiaş sătean. Adică nu numai de 
aceea. Căci era Vesel-Impărat şi tare 
voinic şi tare drept. O luptă nu 
pierduse, o „nedreptate nu făcuse. 
Si unde mai pui, cá toatá ziua colinda 


impárátia gi vorbia cu sáracii ca gi 


cu boierii cei mai răsăriți. Intra in 
casa lor, ii intreba ce nevoi au, iar 
a doua zi care pline de merinde si 
imbrácáminte treceau gi aduceau 
cele trebuincioase pe la casele pe 
unde, în ajun trecuse bunul împărat. 
lar ca să fi auzit în întreaga împă- 
rátie, cá a fost cineva care l-a văzut 
odată trist sau supărat, era peste 
putință. 

Când este împăratul atât de viteaz, 
atât de drept, atât de bun şi pe 
de-asupra atât de sfătos, păi să ştii, 
că în aşa meleaguri se găsesc supuşii 
cei mai fericiți din lume. Si chiar 
aşa era. Oameni mai mulțumiți şi 
mai veseli ca în împărăția lui 
Vesel-Impărat nici că exista. 

Măi, drăgălaşii moşului, tare îmi 
mai vine greu să vă spun cum de- 
odată, a căzut pe capul ăstui mândru 
împărat o mare nenorocire. 

Uitasem să vá spun ce vreţi, bles- 
tematele astea de bátráneti mi-au 
slăbit mintea că împăratul Vesel era 
cam bătrân. Să fi avut vre-o şapte- 
zeci de ani. Trăise viață lungă şi 
parcă toată i se făcuse fire albe ce 
se împreunară într'o barbă lungă şi 
frumoasă cum îi fuse viaţa însăşi. 
Si odată cu el, milostivul Dumnezeu 
se îndurase să-i lase şi pe bunalui 
soție în viață, ca împreună să câr- 
muiască poporul pe cari îl iubiau 
atât de mult. Si am uitat să vă spun, 
că şi un fiu aveau. Pe Fulger-Voevod. 

Spuneau cei bătrâni că aşa cum 
era de voinic şi de chipeş tânărul 
voevod, aşa fusese, în tinerețea lui, 
şi bătrânul său tată. Nu era nimeni 
mai mândru decât Vesel-Impărat, 


Opacul 


când la prima bătălie în care-şi luase 
feciorul, acesta făcuse praf, numai 
el singur, un sfert din oastea lui 
Supărare-Impărat. 

De când însă ajunsese un bătrân 
neputincios, Fulger-Voevod, mergea 
singur la luptă, conducând armata 
tatălui sáu. Si Ja fel ca şi el, voe- 
vodul nu pierdea nici-o bătălie. 

Dar iată, că într'o zi, după ce 


- părea că lupta este iarăşi câştigată 


de mândrul flácáu, o săgeată vráj- 
maşă nimeri tocmai în inima voe- 
vodului şi bietul căzu mort de pe 
cal. Când şi-au văzut ostaşii coman- 


AI NoBACO 
dantul lor dându-şi ultima suflare, 
au uitat de luptă şi de toate, unul 
dintre ei a descălecat, i-a luat ca- 
davrul în brațe si toti s'au retras 
apoi, înspre împărăţia lor. 

Erau ochii soldaţilor scáldati în 
lacrimi, gândindu-se la moartea 
acestui viteaz voevod, dar şi la gândul 
că vor trebui să aducă această veste 
împăratului şi împărătesii. 

S'au gândit ei tot drumul, cum ar 
putea face să nu le spună de-odată 
trista veste. S'au gândit să-l înmor- 
mânteze în inima pădurii, ca cel 
puțin să nu aibe durerea să-l vadă 
mort chiar cu ochii lor, s'au gândit 
să le spună că voevodul a fost luat 
prizonier de duşmani, s'au mai gân- 
dit ei la o grămadă de lucruri, când, 
fără să-şi de-a seama, ajunseseră pe 
hotarul împărăției lor. Acum era 


este cuiul de care 


se prinde vâsla de 


luntre. 


- braţele soldaţilor săi. 


prea târziu, Căci, aşa €um | îi era 
obiceiul, Vesel-Impárat le ieşia, la 
fiecare întoarcere din luptă, întru 
întâmpinare, încă de la marginea 
împărăției, 

Of, nepofeii mogului dragi! Ce 
jale a mai fost când şi-a văzut îm- 
păratul fiul stând fără de viață în 
A fugit — 
aga bátrán cum era spre el, si-a luat 
feciorul în brațe — de unde, Doamne, 
avea bietul moşneag atâta putere? — 
şi a început să-şi sărute feciorul, 
udându-i fața îngălbenită de moarte 
cu lacrimile, cari îi curgeau fără de 
oprire. Cu el în braţe, înnebunit de 
durere, alergă cu el spre palat. 
Priviau supusii, cu inima sfâşiată 
de durere, la ce. clipe trăia veselul 
lor impárat. 

— Uite, împărăteasă, uite aici! 
Ne-a luat Dumnezeu lumina ochilor, 
ne-a luat frumusețea bátránefilor 
noastre! Ne-a murit feciorul împă- 
ráteasá! 

Asa strigá oL Impárat când 
ajunse în sala tronului, unde îl 
aştepta buna lui soţie. Ca părul, 
aşa i se înălbise faţa sărmanei mame, 
când îşi văzu împăratul intrând, ca 
o furtună, cu băiatu-i mort, în braţe. 

Deabia putându-se tine pe picioare, 
atâta o zdrobise durerea, bătrâna 
împărăteasă se îndreptă spre icoană 
şi căzu în fata ei, în genunchi: 

— Nu este adevărat, Sfintá Fe- 
cioară, Tu cea mai Sfântă între 
mame, că fiul meu este mort. Este 
numai o încercare a  Cerescului 
Tată. Nu se poate, Preacuvioasă 
Născătoare de Dumnezeu, să apună 
soarele vieții tocmai acuma, când 
strălucea atât de frumos deasupra 
capetelor noastre. Iar dacă este a- 
devărat, că a plecat dintre noi, lu- 
minează-ne mintea să nu crâcnim 
împotriva nimănui, căci peste voia 
Domnului nimeni nu trebue să 
treacă. 

Cu fata brăzdată de lacrimi, a 
rămas împărăteasa multă vreme 
înaintea icoanei. Iar când s'a ridicat 
de acolo, icoana parcă prinse a se 
lumina şi o voce, ca din depărtare, 
se auzii: 

— Credinţa voastră vă va salva. 
Priviţi: săgeata care a străpuns 
inima fiului vostru a mai rămas 
acolo. Să n'o scoateţi până nu vă 
veți duce la bătrânul sihastru de - 
lângă „Lacul lebedelor de argint“. 

S'a închinat grăbită împărăteasa 
şi s'a îndreptat către împărat. 

— Ascultă-mă, prea bunul meu 
împărat. Potoleste-ti durerea şi ai 
încredere în Cel de Sus. Cine stie 
ce greşeli ispăşim acum. 

Făgădueşte-mi însă, că nu vei 
scoate săgeata din inima fiului 


Ws 


nostru, pe cari soldaţii in turburarea 
lor, o uitaserá acolo. Aşteaptă câtâva 
vreme, páná má voi intoarce gi deabia 


-atunci să vedem ce va fi de făcut. 
` Imi promifi? 


— Mare este credinta unei mame 
şi sfântă este inima ei. Face-voi aşa 
cum vrei. Dar spune- mi. unde vrei 


- să te duci? 


— Să aduc viața fiului nostru, 
de acolo unde Domnul a pus-o si o 
tine până când îi vom arăta smerita 
noastră credință in  Autotinfelep- 
ciunea Lui. 

Cu un zâmbet plin de amărăciune, 
Vesel-Impărat privi fața plină de 
speranțe a blândei împărătese şi, 
oftând, îi spuse: 

J — Tedu cu Domnul,sfântă femeie, 


dar nu ştiu dacă El se va îndura 


să-ți dea înapoi un astfel de flácáu, 
mândru şi frumos. 

In zori, când noaptea plutea ca o 
boare peste întreaga împărăție, 
împărăteasa, incáltatá cu ghete de 
fier şi în mână cu un toiag, plecă 
spre „Lacul lebedelor de argint“. 
Ştia dânsa ce cale lungă e până 
acolo! * 

A mers, cát a mers, páná cánd 
ajunse la o ráspántie de drum. A 
vrut să se aşeze pe o piatră şi să 
se odihnească o clipă, dar, de-odată, 
ca din senin, apăru înaintea ei un 
cerşetor, îmbrăcat totul în zdrențe 
şi la chip urât de te trecea groaza. 

— Indură-te de mine şi dá-mi un 
ban, fácu el. Sunt nemáncat de trei 
zile. 

S'a uitat impáráteasa la el, si milá 
mare i se fácu de omul zdrentuit. 
A luat si i-a dat din pungá doi 
bánuti. Cerşetorul mulțumi şi apoi. 
o întrebă: 

— Dar încotro ţi-e drumul, miloasá 
călătoare? 

— Intr'acolo 
Dumnezeu ? 

— Fii cu minte femeie. Păi se 
poate. Poate crezi că ai vre-o nevoie 
şi Domnul te-o ajuta? Vezi-ti de 
treabă. Intoarce-te acasă că tot 
treaba aceia o să faci. š 

Când a auzit împărăteasa astfel 
de vorbă privi speriată către el şi 
îşi făcu cruce. N'a terminat bine a 
o face, că cerşetorul dispăru de-odată 


unde mă cheamă 


` din faţa ei, se auzi un țipăt si un 


fum se ínáltá spre cer si apoi se 
spulberă. Iar în clipa aceia voci, ca 
de îngeri, se auziră în văzduh. Si, 
d'abia atunci, înțelese împărăteasa 
că cerşetorul nu fusese altcineva 
decât Necuratul, care venise să oia 
din calea Domnului. 

A mers dânsa şi mai departe. 
Mersesedrum lung, iar ghetele celea 
de fer începuseră să se rupă. Dar 
bătrâna femee înainta fără să crâcnea- 
scă, şi nu gândia decât la mila 
Domnului. lar când zorii prinseră 
a se ivi, iată că ajunse la „Lacul 
lebedelor de argint“. 

Era lacul acesta, îngeraşii moşului, 
neînchipuit de frumos. Mare era, de 


nu-l puteai cuprinde. cu privirea 
întreagă. lar apă atât de limpede 
“ca a lui, nu cred să mai fi avut alt 
lac. Soarele ce începuse să se ridice 


vit şi cu o barbă, lungă până la 


pământ. 


— Stai femeie ici pe piatră şi 


şi spune-mi ce foc ai pe inimă, o 
întrebă cu glas blând bătrânul. 5 

Si i-a povestit împărăteasa toată 
durerea ei, cum a auzit apoi acel 
glas tainic, cum săgeata a rămas în 
inima băiatului şi cum a venit până 
la el să-i de-a leac pentru viața 
feciorului. 

— Găsi-vei leacul, bună împără- 
teasá, de-fi vei petrece întreaga 
noapte aci la marginea lacului. 
Aşează te pe iarba mătăsoasă din 
juru-i, veghează la cele se vor intám- 
pla, căci leac cu sigur vei găsi. 

A făcut împărăteasa tot ceiace 
i-a zis sihastrul. S'a aşezat pe mar- 
ginea lacului şi aştepta să vadă ce 
se va întâmpla. Dar tot stând aşa, 
cu privirea în oglinda apei, o năpădi 
somnul şi adormi adânc. 

De-odată însă un sgomot o făcu 


„să se trezească. Deschise ochii spe- 


wer Afará noaptea cázuse, pe ne- 
tite. Privi împărăteasa in jurul 


á şi văzu strălucind pe apa lacului 


o lebădă de argint. Se minună dânsa 


din spatele unui deal, „umpluse cerul - de atâta frumusețe. Dar iată că în clipa 
cu sânge de trandafir, care totul „aceia, vânător apăru şi se pregăti să 
se oglindea în apa lacului, de-l fă- „tragă în le bădă. -> 


topit mărgăritare. De jur împrejur, 
flori, cari de cari mai mirositoare 


şi frumoase, zâmbeau vesele împă- 
rătesii. Dar aceasta numai o clipă ` ` 


s'a bucurat de toată frumusețea, căci 
începu, neliniştită, a căta cu privi- 
rea casa unde trebuia să locuiască 
bătrânul sihastru, despre care îi 


vorbise vocea atunci, în fata icoanei. 


Casă nu zări, dar zări o peşteră, spre 
care se îndreptă îndată. Strigă de 
afară: 

— Nu trăeşte nici-un suflet de 
om pe aci? 

— Ba trăeşte, răspunse, o voce 
de om bătrân, şi cine vrea să-l cu- 
noască? , 

— Sunt eu, nenorocita mamá a 


ceau să pară un vas în care s'au — — Ce vrei să faci omul lui Dum- 


nezeu? -prinse a striga împărăteasa 


îngrozită. Cum poti să omori asa 


minune de pasăre? 
— Taci femeie, zbieră vânătorul, 
Ce este treaba ta? 

Si luă din nou arcul şi se pregăti 
să azvârle săgeata. Trase dar în clipa 
aceia, împărăteasa, spre a apăra le- 
báda, se agezá înaintea lui şi săgeata, 
in loc să nimerească pasărea, o nimeri 
pe ea. Dar minune! Ságeata trecu 
prin corpul împărătesii fără a lăsa 
nici urmă de rană, iar vânătorul 
dispăru dintr'odată. 

Atunci a ieşit lebăda din apă, s'a 
apropiat de împărăteasă şi îi spuse: 

— Vreau să |te răsplătesc pentru 


inima ta bună. Si fiindcă ştiu de ce . 


` lui Fulger-Voevod, care vreau să-ți 


vorbesc. 


N'a terminat bine vorba şi în fata 
ei apáru sihastrul, un bátrán gárbo- 


ai venit prin aceste locuri, iti voi 

fi de folos: ia depe aripele mele 

puțin praf de argint. Pune-l într'o 
C in pag. 15-a). 


Intoarce pagina — un fleac! 


Dincolo, este PREPELE AC! 


ERAU ODATĂ INTR'UN, SAT, DOI FRATI 
5/ AMANDO! ERAU INSURAȚI ~ 
CEL MAI MARE EBA 
AARE, GAIJULIV 

8/ CHIABUM ~ 


DE NOROC á! NOROCUL DEGI W (n 
DANSUL, CACI ERA IENE + 7 CÂTE ALTE 
NÉCHITI T LA MINTE $1 CHI Fa] = | | NICI CA SE 


N 
5U) 
k. "D CAR NOU 
` Ea TANG Cu SINGUR LA VALE 
N = STAI PAIE TENE PUȚIN Ci 
CARUL, ZISE /87 CU BO! 


err a dA 


"MAI EF TINI AR CU 
ál UN CAR, SA ACA TEMI FACUTI 


| CÂND /ACÁ UN QN TRECEA IUTE SPRE 
TARG, C'O CAPRA DE VÂNZARE. 

= PRIE TENE, ZISE DANILA NU Mi-1 DA CAPAA 
CEEA SA-TI DAU „CAR ISTA ? Ne 


El NU 5E PUN 
DĂ/CINA* : DA CAPRA 87 
/A CARUL = 


| qo ^ BUN, 2188 PREPELEAC.1A PE 15 

CU CAPRA STIU INCAL TEA CA BINE L'AM BOIT 
DAR CAPRA,TOT CAPRA"; $E $MUCIA IN TOATE 
PARTILE, INCÂT N ERA ACUM LEHAMITE DE DANS 


Desene de ANCA 


DIMINEAȚA =Q 8 
a COPIILOR 


ZEE E ie: | a zahl uh: oA CSE aC bu AES 


f 


kde 


ELEAC « 


CEL SARAC 
| EL O PA“ 


Ol, DAR. 
A, TELEAGA, 


< 


NEVASTA CELUI BOGAT DE 

MULTE OAI FACEA ZILE FBIPTE 
BARBATULUI EA ZICEA ADESEORI :_ FRATE, 
FRATE, DAR, PITA-I CU BANI, BARBATE — 


:3/ CAND AVEA TBEBUINTA | 
SUPARA MAI ALES PE FRATE 
X SAU CARE AVEA DE TOATE — 

` CARUL ACESTUIA AJUN - 
LSESE DE HAIMANA — - 


— EU ASI STA, DAR NU PREA VREA EL SA STEEFT ~ 
— CARUL DUMITALE PAR'CÀ MERGE SINGUR. ŞTII 
UNA? HAI SA FACEM TREAMPA :DÁ-MI 
CARUL 8! WA-ŢI BOI. CELALALT 
A CARUL (ȘI /A BO// ŞI SE 
CA-MAI DUCE ~ 


$/ PORNE 5- 

TE TOT LA VALE 

2 INAPO! SPRE CASA 

mt DAR DELA O VREM 

VALEA SA SFÂRŞIT $/ S'A 

| INCEPUT UN DEAL ; SUIE -/ DA- 
CA P07//.. HARTI! INCOA CE; 

4 |SCARI/'INCOLO'CARUL SE DA 
; INAPOI. — NA! CAR MI-A 

TREBUIT, CAR AM GASIT! 


b 


END —— Æg 


APOI INSFACÀ GÂNSACUL $I PLEACA TOT 
INAINTE SPRE TÀRAG— _` ` „ 4 
— NA? ZISE DANILA, AM SCAPAT 


. DE DRACUL, ȘI AH DAT PESTE 
we TATA-SÀU. LAS CA TE 'INSOR. 
Ð EU si PE TINE ACUS HÂI 


+ BUCLUCAŞULE — 


$/ MERGAND £L MAI DEPARTE, /ACA S£ INTAL- 
NESTE C'UN OM CE VENIA DELA TARG CO GAS- 
CA"N BRATE = NU VREI SA FACEM SCHINMB,SATI 
DAU CAPRA ASTA ŞI SĂ-MI DAI GAS- 
CA? /NSFAASIT 
FA DANIA MARITA 

9 CAPRA ! 


DIMINEAŢA pante, 


9 ç COPIILOR 


E 


ros TNT g 
e 


T ' “2 s 2 
» d s Loir 


RĂUTATEA PEDEP 


RA pe la sfârşitul vacanței de Crăciun. După două zile aud prin băieți, că Petrică, prietenul 
In ziua aceia era un ger aspru. Stăteam meu şi-a rupt piciorul alunecánd pe ghiaţă. 
la un colț de stradă, asteptánd pe un Mă dusei acasă la el, unde îl văzui că şade în pat. 
prieten, ca să mergem la patinaj. L-am întrebat cei s'a întâmplat, iar el mi-a povestit, . 
Nu mult după ce am venit la locul de că după ce ne-am despărțit, a plecat spre casă - 
T€ — s titi sosi P ena, meu, pm alunecánd şi rupándu-si piciorul. A 
“ee oma yuan lur ala oder Pic Atunci imi amintii de câine și fi zisei, cá asta este | 
Po Cind: (neum și discutam; Ya MA cine pure ae pedeapsá dela Dumnezeu fiindcă a aruncat cu bulgărele 


gudura pe lângă noi. Era slab şi tremura de frig. 
Cum sunt o fire miloasă, am vrut să mă duc până 
la băcănie ca să-i cumpăr ceva de mâncare. 

Dar prietenul meu zise: ce cheltuesc bani pentru 


în câine. 
De atunci prietenul meu nu mai e răutăcios cu 
animalele, ci din contră le iubeşte, iar câinele este 


câinele acesta jegárit. Si luând un bulgár de ghiatá gras şi frumos si îl voi fine până când fi va suna d 
lovi pe câine drept în pântece. ceasul. 
Atunci supărat de fapta lui luai câinele şi plecai " 
acasă unde îl îngriji. DUMITRIU N. ION 
ICHI rămăsese singur pe câmpie. Era un aşteptă o oră, două, trei, hoţii nu veneau. Michi era x 
spiriduş drágut şi vesel. Fraţii lui să adoarmă de plictiseală, hoţii veniră lălăind : 
spiridugii, îl părăsiseră fiind chemaţi | „Sus pe dealul dela Grui 
de mama lor la nişte acadele şi uitând Niţu-şi paşte turma lui 
să-l ia şi pe el, care era cel mai mic şi Si gândeşte ne 'ncetat, 
ee nu ştia drumul spre casă. pe Cum să-şi bată joc... oh !“ a 
Michi, nu-şi făcu inimă rea şi începu să se dea Zăriseră pe Michi, care se prefăcuse într'un om 
tumba peste dâmburi. Deodată auzi şoapte. Numai- márunfel, cu un vraf de chei. 
decât Michi îşi muşcă buzele şi se făcu nevăzut, apoi | — „Cine sunteţi ?", zise el cu un glas gros. 
se strecură printre tufiguri gi văzu ce era: =, NIIS spuse unul, „suntem doi oameni „care 
Doi oameni se sfătuiau cum să fure cartea fermecată iedul Swa p< Psi Nu veg SR e Ma cne 
a lui Michi, care avea însuşirea să învie toti morţii, Caimi n CHE umop Seem: Ai SP 
dum G-ddal fw ibl el epudesli K — „Cu plăcere“ zise Michi. Apoi apásá pe un 
2 Şi SP ec P Ex buton şi tot castelul fu scăldat în lumină. O muzică j 
.— „Deci la noapte pe dealul smeilor pădureni“, lină răsuna în toată încăperea. Hoţii erau vrăjiți de z 
zise unul din ei. š atâta frumusețe. Deodată un glas se auzi: „Cine 
— „Da, da !“ fu răspunsul celuilalt. | vrea să ia cartea fermecată care învie toți morţii, să 
SN e da e a e ficu ioci GM erri AO E ocolească dealul smeilor pádureni într'o jumătate 
Å de oră“, 
Era noapte !,.. Stelele sclipeau pe cer, iar Michi Hoţii cum auziră o luară la fugă şi ocoliră in 
păşea încet, fără sgomot, spre a vedea ce fac hoţii. 3 minute dealul de 6 ori, iar când ajunseră sus la 
Unul din ei venise. Cel de-al doilea urca dealul. castel au murit de oboseală. j 
. Michi se prefăcu într'un lup şi-i ieşi Înainte spu- | Michi luă cartea şi rosti: Ky ! 
nându-i: „Nu te speria! Ia şi pe tovarăşul tău şi | Hoţii înviară pe dată: Michi îi trimise la casele 
mergeţi la palatul roşu depe culmea muntelui“. lor, iar el spuse : Mi si suo muo. $i se pomeni acasă 
„Hoţul se duse, îl luă si pe celălalt şi plecă. Michi la el, în pătucul său. Si adormi... : 
îşi puse o pereche de aripioare la picioare şi sbură Buuu ! A tunat? O ! nu! Mama trăsese jaluzelele 
la castelul roşu. Acesta era făcut numai din rubine în sus şi eu... m'am trezit! Acum mi-am dat seama | 
roşii ca sângele. Avea la intrare un ceas de smaragd | că totul a fost ua vis. Michi Spiriduşul n'a existat ta 
care acum arăta ora 12. Era miezul nopții... Spiridusul || niciodată. & 


| UN CITITOR 


Y Ai F - T š 
; ri 
4 | 


Ja. mers 


ORIZONTAL : 1) „Moşul care 
joacă de nevoie când îi bate tiganul 
toba. 7) Cresc prin pădure şi Moş 
Martin se dă 'n vânt după ele. 8) 
Animal fără coadă, fiindcă şi-a 
rupt-o în baltă într'o iarnă frigu- 


roasă pe când voia să pescuiascá.- 


11) Aşa cum e borşul la gust. 14) 
„Sete“, dar numai pe jumătate. 
15) Şi-a lăsat-o Moş Martin în baltă 
înghețată (Vulpea l-a păcălit!). 
17) O face albinele şi Moşul nostru 
îşi linge buzele de poftă, cá tarei- 
place... 19) Dacă ştiţi Geografie, 
acesta e un fluviu în Egipt. 21) 
Hârtie strânsă rotund. 22) Tigani 
cari n'au altă treabă decât să joace 
ursul pe la casele oamenilor. 24) Ştiţi 
cum cântă broasca 'n lac? 26) Capătul 
şi coada unui „porumb“ | 27) „Act“ 
neînceput ! 28) Grozav de leneş, aşa 
cum este Moş Martin iarna. 29) Merg 
în turmă behăind, cu berbecul în 
frunte. 30) „Fir“ fără capăt! 


VERTICAL: 2) Sunt bogat 
3) Dacă amestecați literele unui 
„urs“, o să dati de neamul lui Ivan 
Turbincă. 4) Aleargă pe şine cu. 


H 


T 


.locomotiva in frunte, tiuie si scoate - 


fum. 5) Cámásutfa cusutá cu flori. 
6) Pedeapsă la şcoală, când nu ştii 
lecțiile sau când eşti obraznic. 8) Un 
„ou“ întors cu susu 'n jos! 9) Bárbie- 
rit. 10) Asa face sopárla cánd sare 
din tufis. 11) Acuma (cum se spune 
prin Moldova). 12) Cánd vine el, cu 
elefanti si clovni, poti sá te duci la 
menajerie si sá vezi un urs. 13) Asa 
se strigá la paradá, in semn de 
„trăiască |". 15) A face o casă, o 
clădire. 16) Urşi de aceştia, ca 
západa, nu vezi decát la Polul Nord. 
18) Uiti gresala cuiva. 20) Nume 
de báiat (Ziua lui e la 7 Ianuarie). 


.23) La fel ca la 30 orizontal. 25) 


Are patru roate si e tras de boi. 


MARELE NOSTRU 
CONCURS LUNAR 


COPII, 


Pentru ca să puteţi câștiga 
premii frumoase şi de folos, 
revista noastră face un concurs 
lunar pentru voi. 

Concursul începe chiar cu acest 
număr, în care aveţi prima pro- 
blemá. Deslegati-o şi păstrați-o, 
împreună cu cele care vor mai 
apărea, până când vă vom spune 
noi să le trimiteţi, toate odată, 
în acelaş plic şi scrise îngrijit. 

Toţi deslegătorii noştri vor lua 
parte la premiile de mai jos: 

PREMIUL I: un apara! de 
radio cu galenă. 


PREMIUL II: un abonament 


. pe 3 luni. 


PREMIUL III: cărţi din editura 
noastră. 
PREMIUL IV: o cutie de culori. 


ATENTIUNE! Celelalte probleme 
care nu fac parte din concurs, le 
veti deslega numai pentru plácerea 
voastrá, fárá sá nile trimiteti nouá. 
Si acum, spor la muncă şi 
sănătate | 


MOS ION 
Umbre pe păreți 


Seara, când lampa e aprinsă, faceți 
cum arată figura noastră şi o să 
vedeți apărând pe perete pe... „Coana 
Gâscă“. 


Adresa 


ili 


Luna Decembrie 


Zorina 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele AEn 


NU ral (—— AP LE LY LORS 


ƏIIIIŠIIIIII 


Seria | 


a fost răpită! Citiţi 


a de cine! 


e 


vui] 


— x< 


RĂPIREA Z 


um Á mult de-atunci, decånd în tara de dincolo 

AV. de negurı domnea Ler-Impàrat. Tara 

era întinsă si mânoasă! Holdele dădeau 

spic de două ori pe an şi supuşii vi- 

- 4 teazului împărat erau mulțumiți de 

munca şı traiul lor. Dar mai ales erau mulțumiți de 
bunul lor stăpân, înțeleptul Ler. 

Ler-Impărat îşi avea scaunul domnesc într’o cetate 
nu prea întinsă, împrejmuită cu ziduri groase şi 
turnulețe şi înconjurată demunti înalți, cucrestetele 
albe şi cu costişele acoperite de păduri negre de 
de brazi. Sub zidurile cetății se găseau şanţuri adânci, 
pline cu apă, şi punți care se puteau ridica sau lăsa 
legau drumurile pietroase ale munților de porțile 
ferecate ale cetății. Aci orânduia treburile împărăției 
Ler-Impărat, înconjurat de pacea bine cuvântată a 
Domnului şi veghiat de dragostea celor doi copii ai 
săi, Zorina şi Rosidor. 

Zorina era singura fată a împăratului. Era înaltă şi 
subțire, avea obrazul alb ca laptele şi ochii-i albaştri 
aveau în ei nesfârşitul cerului şi limpezimea lacuri- 
lor. Era veselă şi sburdalnică şi-i plăceau vănătorile 
de căprioare pe culmile munților, tot atât ca şi lucrul 
gherghefului sau frumusețea -gingaşe a lalelelor. 
Bătrânul Ler zâmbea cald când, călare pe roibul ei 
fără de astâmpăr, Zorina trecea la pas pe sub ferestrele 
palatului, zâmbindu-i cu dragoste, în fruntea alaiului 
de vânători, sau când şezând pe báncufa de piatră a 
grădinii, degetele-i măiastre mânuiau acul cu fir, pe 
borangicul gherghefului. Si în timp ce Zorina era 
floarea cea mai de pret a împărăției, Rosidor era nă- 
dejdea ei. Inalt şi zdravăn îmbrăcat în mantia-i de 
purpură, drept şi zâmbitor pe calu-i ce zvârlea foc 
prin nări, fiul împăratului colinda tara în lung si'n 
lat, dornic să cunoască şi să înveţe, să-şi ajute su- 
puşii, să le arate numai bunătate şi voie bună. 

Iată de ce tinea poporul atâta la cármuitorul lor şi în 
acelaş timp la urmaşii lui, cei doi copii. 

Era o dimineață frumoasă de vară, când pe poarta 
larg deschisă a cetății eşi în goană un grup de călăreți 
inzáuati, care treceau pun- 
tea lăsată peste adâncul 
sant şi ieşi pe poteca de 
piatră ce ducea către în- 
tunericul pădurilor. In 
fruntea cáláretilor gonea 
Zorina, în zale grele de 
argint, zâmbitoare, aple- 
cată pe coama fluturândă 
a calului. Cu toții îşi în- 
dreptară caii spre munți. 
Trecurărepede cele câteva 
dealuri ce formau împre- 
jurimile şi intrară în pă- 
dure. 

Lumină era puțină. 
Zorina coborâse d n sea 
şi. trăgând roibul de că- 
pâstru, înaintă puţin câte 
puţin. In urma ei, ceilalți 
vânători se răspândiră în 
cerc. Frumoasa fată de 
împărat nu mai privea în 
jur. Asculta fermecată 
soaptele pădurii şi mergea 
încet, surăzând fericită, 
către luminita ce se zărea 
înaintea ei. 

Incet, încet. ajunse 
acolo. Era o poenità peste 


Luptaciu este numele 


muntenesc al volocului 


———————— —————————áüÓ— 


P? 
A 


RET PDC NIE Rp 
a 


ooo 


-ooooooe 


care crengile arborilor făcuseră o boltă de verdeață. 
Mii de licurici sclipeau, luminând un covor de iarbă 
máruntá şi un lac micut, pe care pluteau nuferi albi 
şi în care se jucau broscute. Zorina nu mai văzuse 
vreodată locurile acestea. Se apropie fermecată de 
marginea apei străvezii şi se aşeză pe iarba umedă. 
Apoi se aplecă şi bău. Când ridică ochii, zări în 
fata ei o lebădă cum nu mai văzuse. Era mare, 
aproape cât un om, avea penele albe, argintate, şi 
ciocul de aur. Şi lebăda vorbi: 


„Frumoasă Zorina, spuse ea, chipul tău îmi încântă 
privirea. Cunosc un loc care ti-ar împlini visele. 
Lacurile sunt reci şi străvezii, iar pietricelele de pe 
fund sunt nestemate; castelele sunt de cleştar şi 
puntile de argint. Acolo trăeşte un print minunat, 
care te iubeşte. Vrei să vii cu mine?“ 

»Dal* — a şoptit ca prin vis Zorina. 

Lebăda s'a apropiat de tárm. Frumoasa prințesă 
s'a aşezat pe penele albe şi pasărea fermecată şi-a 
luat sborul. 

Intr'o clipă bolta de verdeață şi po'ana au pierit. 
Nici lacul nu s'a mai văzut. Si nici Zorina nu mai 
sbura pe o lebădă de argint. Pasărea măiastră era 
acum o ființă înspăimântătoare, un uriaş cu aripile 
negre, cu fața schimonosită de un râs clocotitor. Se 
încleştase de spatele sburătorului şi bărbia-i mică 
tremura: 


„Ce-am făcut? Ce-am fácut?...'' 


* 
* * 


Ler-Impárat îşi smulgea părul cárunt şi lacrimi 
amare curgeau pe obrajii săi, traşi. Cáláretii cutreie- 
rau împărăţia în lung şi'n lat. La răspântii, tobosarii 
chemau lumea şi fágáduiau ráspláti bogate celor ce-o 
vor găsi pe Zorina, frumoasa fată de împărat. De 
pretutindeni porneau tineri şi bătrâni să-şi încerce 
norocul. 

Trecuseră multe zile şi nici-o veste nu ajunsese 
încă la urechile sărmanului 
dată. Rásplata se mărise. 
Saci cu galbeni şi alte 
bogății aşteptau pe cel ce 
va aduce prințesa rătăcită. 
Dar nimeni nu se mai în- 
cumeta să pornească pe 
urmele ei. 

Până ce într'o zi, Rosi- 
dor luă o hotărâre. Se: 
duse la tatăl său şi-i spuse 

„Tată, mâine se impli- 
neşte un an decând Zorina 
a dispărut. Mâine voi 
porni eu însumi în căuta- 
rea ei şi nu mă voi în- 
toarce decât odată cu ea!“ 

Si astfel, întrun frumos 
amurg de vară, Rosidor 
eşi în goană din castel, 
urmat de Turel, credin- 
ciosul lui cavaler. 

In acelaş timp în care 
Rosidor pornise în căuta- 
rea surorii sale, la celălalt 
capăt a împărăției lui Ler, 
un tânăr ostaş, Florin, 
lua şi el o hotărâre. Flo- 
rin era frumos şi viteaz. 
Luptase contra duşmani- 


p EN TA 


s 


lor de multe ori şi chiar tenpüratul 11 rásplátise odatá 
pentru vitejia lui. Atunci o vázuse el pentru prima 
dată pe Zorina. Chipul ei îi rămăsese în suflet si 
când află că ea pierise, Florin fu foarte trist. Se 
frământase mult. Apoi într'o zi, porni într'o coră- 
bioară pe marea ce mărginea împărăţia lui Ler. Porni 


„către celelalte țărâmuri, unde picior de om nu ajun- 


sese şi către care fintea şi Rosidor. 


* 
* * 


A trecut mult timp decánd Florin si Rosidor luaserá 
calea pribegiei, cáutánd urma frumoasei Zorina. Cora- 
bia lui Florin trecu mári uriase şi întâmpină furtuni 
îngrozitoare. Dar pe vânturi şi ploi, sau privind 
întinsul azuriu al mării, 
Florin gândea numai la 
prințesa lui. 

Intr'o zi, pe când se 
pregătea să coboare pân- 
zele, o dungă sa ivit în 
zare. Tármul! După atâtea 
luni de istoveală, pămân- 
tul atât de dorit era acolo. 
Florin se bucura mult A 
ajuns uscatul spre seară, 
când ultimele raze de soare 
împurpurau valurile ne- 
sfârşitului întins de apă. 
A coborât vesel, multu- 
mind vesel Domnului, 
pentru ajutor, şi a privit 
în jur. Pustietate. Putin 
nisip, apoi pământ şi, in- 
colo, păduri ce păreau fără 
de sfârşit. Florin a făcut 
un foc mic, a mâncat din 
puţinul ce-l mai avea, apoi 
s'a culcat pe pământul 
acoperit cu iarbă şi a 
adormit. 

Rosidor trecuse şi el 
marea. Si într'o zi ajunsese 
şi el pe celălalt târâm. 
Il urma credinciosul său 
Turel şi amândoi se mirară 
de pădurea ce se întindea 
înaintea lor. $i, casi Florin, trudifi, se culcará pe 
iarba moale, lăsând totul pe ziua următoare, 

In această noapte, Florin şi Rosidor, amândoi, vi- 
sară acelaş vis, un vis minunat. Se făcea, înconjurat 
de nori, un castel ferecat cu zece lacăte şi cu gratii 
groase cât brațele unui om. Castelul era cocotat pe 
pe un vârf golas de munte, deesupra norilor si îm- 
prejurul muntelui păduri de nestrăbătut, vietuite de 
sălbăteciuni, care de care mai fioroase. Si deodată, 
la fereastra castelului a apărut o zână fermecată: 
Zorina. Ea zâmbea trist şi cu mâna a făcut un semn. 
Atunci totul a pierit şi s'a ivit o căsuță mică, roşie, 
şi'n căsuță trei năluci dànguiau rânjind. Soareci si 
păianjeni veghiau prin colțuri şi flacăra depe vatră 
juca drăcesc, împreună cu cele trei umbre. Apoi, fără 
veste, visul s'a terminat. 

Florin şi Rosidor s'au trezit, buimáciti de somn. 
Florin s'a spălat în mare şi, luându-şi arcul şi tolba, 
încingându-şi paloşul la brâu, a zis rămas bun coră- 
bioarei şi s'a îndreptat către deşişul întunecat. Iar 
Rosidor, după ce a vorbit cu Turel despre ciudatul 
său vis, şi-a prins armele şi zalele de trup şi, îm- 
preună cu bunul său servitor, a intrat şi el în pădure. 

Au mers multe zile prin întunecata pădure cei 
trei viteji, fără ca Florin să ştie de ceilalți doi, sau 
aceştia de Florin. Au luptat cu jivinele neînduplecate, 
au dormit în arbori şi s'au hrănit cu vânat sau fructe. 
Până ce într'o zi, drumurile lor s'au întretăiat într'un 
luminiş. Au şezut cu toţii la un loc şi şi-au povestit 


13 


pátaniile lor. Apoi, când au aflat că au acelaş tel şi 


că tustrei tin la frumoasa prințesă, sau imbratigat 


şi au jurat să nu se mai despartă; până la capătul 
vieții, dacă'ar fi fost, şi tot ar fi găsit-o pe Zorina, 
copila lui Ler-Impărat. 

După câteva zile de umblet, pe când se odihneau 
la umbra unui copac, au auzit strigate ascuţite în 
apropiere. Rosidor îşi luă arcul şi, repezindu-se în- 
tr'acolo, văzu un pitic atârnat de o crengutá, ce sta 
gata-gata să se rupă. lar sub el, hămesită de foame, 
o jiviná cum nu mai văzuse prințul vreodată, cu 
colții ránjit: la pradă. Crenguta de care se agățase 
,mosuletul de-o şchioapă“ se îndoia puţin câte puțin. 
Incă un pic — şi moşul ar fi căzut în ghiarele fiarei. 

Dar Rosidor îşi încordă arcul. Săgeata lui nimeri 

animalul în gât. Un urlet, 

şi jivina o zbughise intr'un 
` tufis, ca să moară departe, 
cine ştie unde, la cuibul 

ei. Piticul sări jos. Il 

privi pe Rosidor cu 

recunoştinţă si apropiin- 
du-se de el, îi spuse: 

„Iţi datorez vieata si 
vreau sá te rásplátesc. 
Intelepciune ţi-a dat tatăl 
tău. Bogátie ai. Vrei să 
primeşti dela mine pute- 
rei? Iată acest  buzdu- 
gan... — şi la bătaia din 
palme a piticului, o gră- 
madă de moşuleţi apărură, 
ducând pe umerii lor un 
buzdugan, atât de uriaş 
şi de greu pentru ei. 

— la-l! — mai zise 
piticul. Cu el vei birui 
orice piedică.“ 

Şi cum zise acestea, pi- 
ticii se fácurá nevázuti. 
Rosidor ridică uimit buz- 
duganul, de jos. Apoi se 
întoarse la tovarăşii săi 
şi le povesti pátania. 
Şi-au pornit acum, tustrei, 
spre castelul din vis. Au 
mers zile, de nu le-au mai 

ştiut de număr, Până ce, într'o seară, fránti de atâta 
umblet, au ajuns într'o poenitá mică. Iarba era grasă 
şi'naltă şi'n mijloc era o căsuță micuță, roşie. Cei 
trei au intrat. Au mâncat ce-au găsit pe policioare 
şi-apoi fără să se mai uite împrejur, au trecut în a 


doua odăiță şi s'au culcat pe cele trei paturi de lemn.. 


Dormeau de mult, când i-au trezit glasuri răguşite 
şi tropăituri. S'au sculat tiptil şi au privit prin gaura 
cheii. Si-atunci au văzut ceva ce i-a împietrit. Şezând 
pe scăunaşe, în jurul vetrei, trei năluci se sfădeau. 

„L-aţi văzut azi pe stăpânul nostru?“ — întrebă 
una dintre ele. — A prins de veste că trei oameni 
vin spre el, cu gândul să-i răpească pe frumoasa 
Zorina!“ 

„Da, zise a doua Nălucă. Stăpânul mi-a spus că 
străinii sunt pe aproape. Și a pus la poarta castelului 
din nori un şarpe cu trei capete, care împroaşcă 
venin când se mânie!“ 

„Eu — zise a treia Nălucă — am carte dela Re- 
gele Negurilor pentru stăpânul nostru. Care e drumul 
spre castel?“ : 

„Nu l-ai văzut niciodată?“ — întrebă prima Nălucă. 

„Nu, şi nici nu-mi cunosc stăpânul. Care e drumul?“ 

„Eşind din poenifá dai de un ráu. Pornesti pe malul 
râului, înainte, şi după patru zile şi patru nopţi de 
drum, ajungi la Nemun, pasărea cu aripi de fier. Ea 
e păzită de fratele nostru. Nemun te va înălța pe 
aripile ei până la castelul din nori. Acolo şarpele te 

(Continuare în pagina 14) 


Marinarii pe covertă! 
BICĂ este pe copertă! 


RĂPIREA 


ZORINEI 


(Urmare din pagina 13- -a) 


va lăsa să treci, dacă vei spune cuvintele: „Fluierul 
fermecat.“ Și vei da ochi cu stăpânul!“ Năluca a 
treia mai zise: 

„E miezul nopții! Trebue să plec! — şi se ridică. 

Florin şi Rosidor se priviră. Incinseră repede ar- 
mele şi şoptindu-i lui Turel să-i urmeze, săriră pe 
fereastră, afară. 

Năluca eşi. Se vedea neagră în întuneric şi umbra 
ei coti pe marginea ráuletului. Florin, pitit după un 
copac uriaş, o apucă repede de gât. Rosidor o strânse 
cu o frânghie şi Turel îi astupă gura. O legară de 
un copac şi din largele-i vestminte scoaseră cartea 
Regelui Negurilor. Apoi se puseră la sfat. 

„lată ce vom face — zise Rosidor. — Turel va porni 
înapoi, către corabia ta, Florin, şi ne va aştepta. Iar 
noi vom porni s'o scăpăm pe biata mea surioară. Vom 
îndepărta pe pázitorul pasărei cu aripi de oţel si tu 
îi vei lua locul. Si aşa, vom intra în castel!“ . 


»* 
* * 


Patru zile şi patru nopţi au mers Florin si Rosidor 
dealungul râulețului. Nici-o vietate nu străbătea locu- 
rile acelea, afară de ei. Domnea o linişte de moarte 
şi chiar ráuletul curgea tăcut, fără a susura. Paşii 
lor răsunau înfiorător în tăcere şi când — însfârşit 
— în zorii celei de-a cincea zi cei doi viteji zăriră 
poalele muntelui ce se pierdea în nori, răsuflară 
usurati. 

Aci însă îi pândea primejdia. O ştiau prea bine 
şi de aceea, luándu-si paloagele'n mâini, porniră cu 
Dumnezeu înainte. Deodată se opriră. Un murmur 
răsuna stingher în tăcere. In jurul lor nu era nimic. 
Curios, Rosidor se urcă într'un copac. Și atunci, în 
mijlocul unei poeni, prințul văzu o pasăre mare, cât 
trei oameni la un loc. Aripile le avea din fier şi 
ciocul îi era de aramă. Lângă ea un om mic de sta- 
tură veghea, cu mâna pe palos. 

„Nemun!“ sopti Rosidor şi coborâ repede la Florin» 
căruia-i povesti ceeace văzuse. Apoi, trăgându-l după 
el, repede, îi zise: „Vino, vom pune mâna pe pasăre!“ 

Ajunşi la marginea poenii, Rosidor se opri. Scoase 
o bárditá mică, apoi cu toate puterile o zvárli până 
în celălalt capăt al luminisului. Bárdita se împlântă 
într'o creangă, pe care o tăie. Creanga se prăbuşi cu 
zgomote de uscáciuni peste alte crengufe şi fosnetele - 
rásunará ciudat în liniştea ce inváluia poiana. Paznicul ` 
păsării sări speriat îndărăt. Apoi alergă spre locul 
'de unde venise sgomotul, depártándu-se de pasăre. 

„Repede!“ — şopti Rosidor lui Florin. Şi într'o 
goană ajunseră lângă pasăre. Săriră în spatele ei şi, 
agátándu-se de aripile grele, lovirá cu pintenii, 
nerăbdători. Dar pasărea nu mişca. Paznicul se în- 
torcea acum şi deodată íi zări, Scoase un răsunet de 
mânie şi se repezi spre ei. 

„ Nemun...“ — şopti Florin. Si ca la o vorbă magică, 
pasărea întinse aripile-i minunate, ridicându-se lin, 
cu povara ei. Jos, paznicul privea holbat cum prada . 
îi sboară din mâini. 

Pasărea se ridica tot mai sus, plutea uşor, dând 
încet din aripile-i uriaşe. Tot mai frig se făcea, 
muntele se subfia, apropiindu-se de vârf, şi în curând 
intrară în nori. Când trecurá de ei, soarele cald fi 
învălui şi în fata lor se deschise o privelişte încân- 
tătoare. Până în zare se întindea un covor de nouri 
argintii şi, din mijlocul lor, se ridica vârful muntelui, 
pe care străjuia o cetátuie mică. O poartă mare cu 
zece lacăte, o tinea închisă şi în fața ei, o jivină, cu 
trei capete veghea zi şi noapte, fără somn. 

Pasărea se îndreptă către cetáguie. In fata ei, pe 
o mică pajişte, se lăsă domol şi Florin cu Rosidor 


Aristotel a fost cel mai mare 
filosof al Greciei (384—322 a. Cr.) 


coborâră. Șarpele îi văzuse. Flăcări îi țâşneau pe 
toate trei guri şi ochii-i zvârleau fulgere. 

„Ascultă ce frumos grăeşte „Fluierul fermecat“ — 
zise Rosidor, apropiindu-se de el. Ca prin farmec, 
şarpele se potoli. Lăsă capetele în jos şi se încolăci 
în jurul său. Părea acum fără vieatà. 

Florin şi Rosidor trecură înainte şi se apropiară 
de poarta ferecatá. Nici-o urmă de vieafá nu se zărea. 
Bătură cu mânerele paloşelor. La început nu se auzi 
nimic. Apoi un târşit se auzi dincolo de poarta 
cetátuii. Zângănituri de lanțuri, scârțăitul unei chei 
ruginite şi însfârşit, o portiță mică se deschise în 
mijlocul celei mari. Capul zbârcit al unei babe ieşi 
afară şi privi numai cu un ochiu. „Cine sunteți?“ — 
întrebă ea. 


„Eu sunt servitorul stăpânului şi am carte dela 
Regele Negurilor!" — zise puternic Rosidor. 

„Eu sunt deasemeni servitorul său şi vin spre a-i 
cere hrană pentru pasărea maiastrá' 

„Atunci intrați!“ — le mai spuse pitigáiat bătrâna - 
şi le făcu loc prin mica poartă. 

Intrară în curtea castelului. Nimic nu da semn de 
vieatá. O linişte de mormânt inváluia turnulețele înalte, 
cu gratii groase la ferestre. Bătrâna îi duse pe cei 
doi într'o cámárutfá şi le zise: 

„Aşteptaţi aci, până vine stăpânul!“ — „Când vine?“ 
întrebă Rosidor. — „Peste trei zile!“ — şi bătrâna 
„pieri pe uşa micuță. 

Rosidor şi Florin se priviră mulțumiți. 

„Acum trebue să dăm de prințesă!“ — spuse Florin. 
— „Avem trei zile!“ — „Incepem!“ 

— „Cu Dumnezeu înainte!“ 

Si cei doi viteji porniră să cutreiere cetáfuia. 
Trecură prin săli uriaşe, de marmoră, străbătură odăi 
îmbăiate în aur, văzură bogății nemásurate si în cele 
din urmă ajunseră dinaintea unei odăi ferecate. O 
uşe înaltă, de aramă, închidea trecerea, şi două lacăte 
mari erau prinse de ea. Florin şi Rosidor se opriră. 
Dincolo de uşa de aramă răsuna un murmur dulce, 
un cântec domol, plin de dor. 

„Zorina!“ — a strigat Rosidor. 

»Prinfesa! Trebue să trecem de uşa asta!“ — zise 
Florin. 

„Dar bine, ar trebui ani, ca să roadem lacătele 
astea!“ 

„Aşa e!“ — şi cázurá pe gânduri. Fără veste însă, 
Florin strigă: ",,Rosidor, nu ai buzduganul piticuluil" 

„Cum nu m'am gândit la asta?“ zise Rosidor. Si 
desprinse dela brâu buzduganul. Apoi, apropiindu-se . 
de uşa uriaşe, ridică armă grea. Un trăsnet, de parcă 
ar fi sunat sfârşitul lumii, cutremură castelul. Lacă- 
tele erau fărâmate. Dar din toate părțile, gemese 
sfâşietoare răsunau. 

„Stăpâne! — gemeau zidurile. Ne fură prințesa!“ 
—  ,Stápáne, scârțâiau dusumelele sub picioarele 
voinicilor. Ne fură prințesa!“ — Vântul fluera 
turbat afară. — „Ne fură prințesa!“ 

Norii învăluiseră palatul. Trăsnete încercuiau 
turnuletele. Intunericul se lăsase. Rosidor şi Florin 
dăduseră de perete porţile mari şi năvăliseră în odaie. 
Zorina le sări înainte. Se îmbrăţişară şi Zorina plânse 
de bucurie. 

„Să fugim, strigă ea. Auziţi vâjăitul acela? „Zbură- 
torul“ se apropie. E un uriaş grozav, care scuipă foc 
şi venin!“ 

Florin o luă în brațe. Rosidor porni înainte, cu 
buzduganul într'o mână şi cu o făclie ce o smulsese 
din perete, în cealaltă mână. Alergau spre poarta 
cetátuii. Nu vedeau nimic prin negura deasă şi, fără 
veste, un răsunet îi opri locului. 2 

,Ho-ho-ho! Păsărica vrea să coboare!“ — Uriaşul ` 


14 


“b au > L * 
et veta Ps i < E^ ge S > 


> E era atolo, în “fata due înalt, infricogetor. Dar Rosidor 


, 


ean 
ans 4 = À E IN ME a 
* pe A ai ca ms z VELLA IPAE SET * 


nu govái. Se trase un pas înapoi şi repezi buzduganul 
în capul uriaşului, care se clătină ca lovit de trăsnet, 
Apoi, până ce acesta să-şi vină în simfiri, Rosidor 
îi sări în gátlej şi ii retezá capul Atunci, negru, 
plin de venin, un val de sánge se revársá. Un miros 
 otrávitor se răspândi. 

Rosidor, urmat de Florin, care o ducea pe Zorina, 
o luá la goaná. Zidurile castelului tremurau si intreg 
muntele se clátina. Porfile erau larg deschise. Eşiră 
în fugă şi alergară spre pasărea care aştepta, credin- 
cioasă. Si în timp ce castelul se náruia intr'un 
morman de ruini, Nemun îşi lua sborul, cu cei trei 


` credinciosul lui Rosidor. 


Soest ei. Páná ce, tntr'o zi, marea se ivi tu fata _ 


ochilor lor. 

O corăbioară aştepta gi în ea, un om. Era Turel, 
Pasărea se lăsă uşor pe 
fárm şi cei trei coborárá. Apoi Nemun întinse aripile 
şi, ridicându-se la fel de domol precum coborâse, 
pieri în nesfârşitul cerului. 


Cu toții porniră înapoi, spre împărăția lui Ler- ` 


Impărat. Călătoria fu minunată; mai ales pentru 
Zorina şi Florin. Căci, când veniră în fata inteleptului 
impárat, Florin ceru máná printesei. Rosidor zámbea 
intr'un colt. Ler-Impárat, deasemenea. 

A fost odată, ca niciodată... A fost odată o împărăție 
fericită. Acolo domnea Ler-Impărat, înconjurat de 
Rosidor, Florin şi Zorina... 


_ fugari în spate. 


Multe zile şi nopți i-a dus pasărea măiastră pe 


cei trei copii ai săi: 


LICĂ HOREN 


LACUL LEBEDELOR DE ARGINT 


basma şi-l du cu tine acasă. Acolo 
când ajungi, scoate săgeata din inima 
feciorului tău şi pune îndată pe 
rană acest praf. 

Impărăteasa făcu întocmai. 

— Acum trebuesáte duci repede 
spre împărăția ta. Ia de aceia de 
sub aripa mea un fulg de argint. 
Pune-l in palmă si suflă în el. 

A făcut împărăteasa chiar aşa. Și 
când fulgul a sburat în văzduh, în 
fata ei apăru un mândru cal (înaripat. 

— Sue-te pe el, miloasá împără- 
teasă, şi du cu tine viaţa feciorului 
tău, pe care Dumnezeu ţi-a dáruit-o, 
pentru încrederea ta nețărmurită 
în EI. 

In sunet de harfe 
sbură spre palat. 

La intrarea în împărăție, calul 
coborî pe pământ, împărăteasa des- 
călecă şi chiar în clipa aceia, armă- 
sarul se prefăcu din nou în fulg, 
înălțându-se spre cer. 

In drum spre palat, oamenii îi 
ieşiră în cale, povestindu-i cum, de 
când a plecat, Vesel-împărat, fusese 


împărăteasa, 


CITITORII 


(Urmarea din papina a 7-a) 


tot timpul trist şi nu scosese nici-o 
vorbă cu nimeni. Dela căpătâiul 
feciorului nu se clintise o clipă. 

A lăcrămat împărăteasa la sufe- 
rinta bietului împărat, dar oftă a 
uşurare când, intrând în palat bătrâ- 
nul ei sot îi ieşi înainte şi o întrebă: 

— Ce dar al Domnului aduci cu 
tine? 

Ea nu a răspuns nimic. S'a îndrep- 
tat numai spre feciorul ei, îi scoase 
săgeata din inimă şi, îndată de tot, 


presără, aşa cum o învățase lebăda, 


praful de argint peste rană. . 

O, Doamne, ce minune! Prințul 
prinse a se îmbujora la față, mâi- 
nile i se mişcară şi ochii i se des- 
chiseră. 

— Da lung somn am mai dormit» 
spuse el, frecându-se la ochi. 


— Lung fiul meu, dar cu sfârşit, ” 


spuse Vesel-împărat, luându-l de 
gât şi sărutându-l. 

Și la fel a făcut şi împărăteasa. 
lar curtenii cari erau de față s'au 
pornit să sară în sus de bucurie şi 


să chiuie, iar unul a fugit înoraşşi 


| 


a dat de veste tuturora. Ce mai 
bucurie íi apuca pe supugii lui 
Vesel-Impárat. Cursese vin şi se 
împărți la mâncare în ziua aceia, 
că eu, care adormisem cu fereastra 
deschisă, mă trezii la atâta sgomot 
şi miros de friptură. 

Dragii mei nepoți, ce să vá mai 
spună moşul? A fost o veselie şi un 


chef, o joacă şi o cântare, cum rar - 


s'a mai văzut. 

Mi-a venit atunci o poftă să merg 
şi să văd cum petrece toată lumea. 
Și umblând aşa, am ajuns fără să 
vreau, la palat. Am dat ocol şi 
printr'o ferăstruică, m'am uitat 
înăuntru. Dar ce-mi fu dat să văd? 
Impărăteasa stătea în fata icoanei, 
alături de împăratul Vesel şi amândoi 
se rugau Maicii Domnului. 

Mi-am scos atunci si eu, smerit 
căciula, şi am grăit odată cu ei' 
sfânta rugă: 

— Si ne fine pe noi in calea Ta, 
Doamne, cáci acolo este lumina şi 
izbăvirea. „Amin“. 

GEORGE MANOIL 


w am 


Dacà revista fi-a plácut, 


citeşte-o iar, dela început. 


SR Ve TI, ú d hom 1 N 
tis Pas Dobra P530 d Că 


3 
3 


4 
4 


v 


* 
ne 


E 
UNO IP AI EI PI TIPI UU : j Et AC ARI Aa i zu ar «ai 7-7 
A $ y ^u A 4 Ja 


NĂZDRĂVĂNIILE 


BA 


Expozitia de câini 


EXPOZIȚIE 
DE 


CÂINI 
cv PREMII 


LLLI 
£o S 


Báefasul ăsta-i Bicá Iatá scris cu forme groase: Il vedeți fugind pe Bicá? 
Năzdrăvan si fără frică »Premiám javrele frumoasa“. O idee il furnicá. 


Iată ce-i veni in cap ` Taie perna cea uşoară, Peste cuţul cel mirat, 
Să-l ungá pe Zdup cu pap. Fulgii sá-i scoatà afará, 11 răstoarnă imediat. 


Şi priviţi acum la el, La concurs Bică se'ndreaptă Zău că spun adevărat, 
E cel mai frumos căţel. Sigur că premiul-aşteaptă. Premiw'ntâi a căpătat. 


Insă tocmai la plecare, Strănutarea-i năzdrăvană: In loc de premiu ce-l aştepta 


Domnul Hop strănută tare, Zdup rămâne fără blană. Era să capete altceva. 
ea MOŞU-LICĂ 
PREŢUL 5 LEI. * , Amprimeriiie Aðsvirul S. A. București 


rm unwersitafil mA P 
' — . " didus. m să E r ni 


REVISTA ILUSTRA TÆ PENTRU TINERET 
DAMN NLA PR [8 D [S Da BAG» rero ION d... 


44-1 DUCĂ BUCUR 


A fai îi A 


—APO/ DAT. BADITÀ , DE-ACUM 
AM PRINS EU MINTE. T MA 

E TOT! MINE ZE! 5 z! 
pr ra MACAR ODAT. 
RUL CU BO! S'AbUC NISTE 
LEMNE DIN V PARURE = 


—Á  — 


G! TRECAND PE LÂNGĂ UN 
STA, CU P 


ZICE: DINTR'O PARECHE DE y) AM 
RAMAS CO PUNGA” GOALA ~ 


aa ci TEST: EL, CÂT BOCÅNE ST 
SCÅND PRRI CADE COPACUL PA 


„W YY N 
ADURE, Ç TTE TE UN CO 


Ë TUNC CAR DE-L SFARÀMA ȘI PESTE MÀ DUC SA VAD,h'O/U p UTEA 
PAC SÍ TRAGE CARUL LÂNGA EL; 8) FARA 3A NN BOI DE-! UCIDE f 9MOHI PE FRATE-MEU SA-MI 
DEJUGE BOJI, INCEPE A Talk cric ú SĂ El, El, ACUM CE-I DE FACUT? - IMPRUMUTE Sl IAPA , SA” FUG CU 
CADAT IN CAR, DE ODA A EA IN LUME - 


2 wd 
e UA CU MARE GREU, GA SESTE DRU 
K MUL APOI O IA ¿A PAPUC ŞI ` |, 
AD HAIAN HAT HA I AJUNGE LA 
| N RATE -SÀU- FRATE MAI HX MI 
U Ad BIKE $/ CU IAPA = MÁ! ZISE 
! K. A de, TLALE SAU, LIP k UA 
A bU A 
qS N 05. MUTU, VR Tan 


Jena NILA! ADOJ 
DM. EUM, UNE MANA Bè A um r 
» Y Atuk 14 Å AUTE Tók 
< 


ASA ZICÂND, PORNESTE, S IN 
LOC SA" /ASA LA DRUM, DA DE ||, 
UN HELEŞTEU ȘI VAZAND NIŞTENK D 
LISITE DE APA, ZVARR! CU TO- 
DORUL” /Y TR'ANSELE! DAR LI 1⁄4 
TLE NEFIIND CHIOARE, NIC 
MOARTE, AU ZBURAT, TOPORUL 54 
CUFUNDAT SI PREPELEAC A 
PANAD BA TANO IN- BUZE „= 


IF. ry 3NI P Ig — 


w AN S033 | 


ETY JAN. DIT | 


—— — A. —— 


^ 


> 


In statul american Nebrasca se 
fac pregătiri pentru sărbătorirea 
aniversării a douăzeci de ani dela 
întemeierea localității Boystown, 
singurul oraş al copiilor din lume. 
Acest oraş a fost construit de copii. 

Cei două sute de cetățeni minori 
din Boystown sunt cu drept cuvânt 
mândri de comunitatea lor unică. 
Nu există la ei niciun fel de înşelă- 
ciune, niciun fel de nevoie. Finan- 
ane sunt in perfectá regulá si edilii 
n várstá de 15 si 18 ani íngrijesc 
cu rávná gi devotament de binele 
oraşului şi al cetățenilor. 

Ideea întemeierii acestui oraş se 
datoreşte unui preot — Flanagan — 
care a vrut să dea tinerilor vagabonzi, 
orfanilor şi de;mogtenifilor soartei, 
un refugiu, în care să-şi poată mo- 
difica şi reface viața ca oameni 
liberi. j 

A început cu cinci copii, băieți 
vagabonzi care făcuseră mai multe 
pungăşii şi pe care reuşise cu mare 
greutate să-i scape dela internarea 
în institutul de corecție. I-a adunat 
într'un local pe jumătate dărâmat. 
Acesta a fost capitalul de bază cu 
care sac'e at Boystown După câțiva 
ani a putut cumpăra o mare fermă 
în regiunea Omaka. Oraşul cuprinde 
astăzi o suprafață de 300 hectare. 
Sunt numeroase clădiri cu locuinţe, 
şcolile şi atelierele micilor cetăţeni. 
In clădirea principală e instalată 
primăria în care activează primarul 
de 17 ani, Dan Campan. Concetăţenii 


lui îl tratează cu deosebit respect. Ț 


Boystown a fost primit oficial 
acum un an şi jumătate în lista 
târgurilor şi oraşelor din U. S. A. 
si are un oficiu postal al lui 


Boystown e un adevárat paradis 


pentru copii, dar un paradis în care 
fiecare locuitor trebue să-şi câştige 
dreptul la existență. Dacă a fost 
primit în comunitate, e liber să-şi 
aleagă activitatea care-i convine mai 
bine. Poate învăţa o meserie, se poate 
pregăti pentru cariera agricolă sau 
să-şi însuşească bazele unor studii 
superioare. 

Consiliul municipal tine săptămânal 
şedinţă hotărând programul de lucru 


de o săptămână pe alta. Toate func- 


tiile oficiale sunt judicios împărțite. 
Consiliul municipal e ales la 15 
Ianuarie: nici unul din cei 200 
cetăţeni n'ar vrea să lipsească de 
la vot. 

Purtarea micilor cetățeni e exem- 
plară, foarte rar se produce o mică 
încăerare şi atunci copiii sunt pedep- 

iti tot de către copii cu: darea 
afară dela jocul de foot-ball sau cu 
oprirea vizitárii cinematografului. 

Dacă un cetățean din Boystown 
a găsit posibilitatea să-şi facă un 
rost în lume, părăseşte cu regret 
comunitatea şi atunci eliberează un 
loc pentru un alt copil. Există azi 
în America artişti, financiari şi înalți 
funcţionari care şi-au început viața 


fiind copiii nimănui, la Boystown 


şi care datczitá energiei şi pricenerei 
lor dar şi mediului atât de favorabil, 
au făcut carieră. 


Prelucrare de ADRIAN ROTARU 


Tiganii Oceanului Pacific 


Cel dintâi neam de oameni, care 
a încercat să cutreere lumea a fost 
malaio-polinezienii (din Oceania). 


Neintrecufi  corăbieri, cunoscând 
perfect vânturile şi mişcările mării, 
sau întins pe pământ mai mult 
de cât orice altă rasă omenească. Din 
această pricină au fost porecliti 
„Ţiganii Pacificului“. Credinţa lor, 
r:masá până astăzi, este că pământul 
este neted şi plin de insule aruncate 
la întâmpl:re pe apă, iar soarele 
iese din adâncul apelor, pentru a 
se scufunda iarăşi acolo. 


Febra plantelor 


Un botanist francez Blaringhem, 
cunoscut prin cercetările sale asupra 
plantelor, a făcut de curând intere- 
santa descoperire, că plantele, 
întocmai ca oamenii şi animalele, 
pot suferi şi ele de febră. 

Astfel, primăvara temperatura 
narcisei şi cáltunasului creşte cu 3 
grade față de temperatura atmosferei 
înconjurătoare. 

Deasemenea, botanistul francez a 
stabilit, prin numeroase operațiuni 
de control, faptul că temperatura 
trandafirilor se ridică cu câteva 
grade, oridecâteori sunt retraşi din 


terenul lor de cultură naturală şi 


introduşi în localuri cu.... multă 
lume, cum ar fi de pildă, expozițiile 
de horticultură. ` 

S'a constatat astfel, că anumite 
plante manifestă două feluri de stări 
febrale: —— 

Febra de creştere care are loc în 
special primăvara şi o febră datorită 
unei anumite oboseli şi prilejuită 
de unele contacte. $ 


(Prelucrare de Adrian Rotaru) 


NUVELE 
VERSURI 
ROMANE 
CRITICĂ _ 
ACTUALITĂŢI 


PLASTICĂ 
TEATRU 
CINEMA 
ŞTIINŢĂ 
HUMOR 


Adeverul 


LITERAR S ARTIiSI.C 
RE e E DE n e a e ER 


Fotografii 
Desene 
Caricaturi 


€ COMPLECT REORGAN'Z^ T e 
12 — 16 PAGINI. BOGAT ILUSTRATE 


5 LEI 5 LEI 


FU ENCUENTRA WERE, 


GA s 


REVISTĂ 


In străinătate : |) Cehoslovacia, 
Cont cec postal 4083. 


Grecia, Jugoslavia și Turcia: 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONST. 


DIMINEATA COPIILOR 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 
Inserisá sub No, 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 
Toriful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR". 


MILLE 5 — 7 — 9. — TELEFON 3.84.30. 
DUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


14 DECEMBRIE 1938 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


— In țară: | an Lei 200; 6 luni Lei 109 și 3 luni Lei 50. 


| an Lei 300 și 6 luni Lei 150. — lI) Celelalte ţări: | an Lei 350 $i 6 luni Lei 175 
Plata taxelor postale ín numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 . 


—  EXEMPLARUL 5 LEI. 


No. 775 


DE VORBĂ CU CITITORII 


NUMĂRUL DE CRĂCIUN 


DRAGII MEI, 


Peste foarte puțină vreme va trebui să împodobim 
bradul verde cu lumănărele şi artificii, spre a-l primi 
pe Moş Crăciun aşa cum se cuvine. De sigur, că cei 


` mai mulți dintre voi veţi îmbrăca haine noi şi vă 


veţi pregăti pentru marea veselie. E bine şi frumos. 
Trebue însă să vă atrag atenţia, că lui Moş Crăciun 
îi place foarte mult, ca toți copiii să aibe nu numai 


haine curate, ci şi sufletul curat. Deaceea va trebui 


să vă cercetaţi cugetul şi să urmați îndemnul religiei, 
astfel ca în noaptea naşterii Mântuitorului, sufletul 
vostru să fie curat de orice păcat, ca un cristal. . 

Revista noastră va apărea şi ea în haine de să! bătoare. 
Va o fi revistă mult mai mare, cu poveşti şi poezii 
frumoase, cu jocuri distractive şi cu ilustrații minunate. 
Vă sfătuiesc, să mergeţi din vreme şi să cereti 
chioşcarului să vá puie deoparte „Dimineaţa Copiilor'', 
căci mi-e tare teamă, cá nu veți mai găsi revista de 
nu vă veți grăbi. Dacă vreți să faceți un cadou util 
şi frumos. prietenilor voştri, să cumpăraţi revista 
noastră şi să le-o trimeteti. Vă vor mulțumi. 

DANDINUT. — Scrisoarea ta m'a bucurat. Imi pare 
însă foarte rău, că lucrările trimise nu se potrivesc 
cu cele ale revistei noastre. Sunt lucruri prea grele 
pentru copii şi prea copilăreşti pentru oameni mari. 
Poezia nu este însă deloc, bună. Versurile sunt greşite, 
rimele nu sunt potrivite, iar ritmul merge anapoda. 
Şi apoi n'ai putea să-mi Spui, ce înţelegi prin „lumină 
moale“ ? Caută totuşi să scrii pe înțelesul copiilor 
şi trimite-mi spre publicare. 

MODIGA SILVIA. — Imi pare foarte bine că 


poveştile mele iti sunt pe plac. Să ştii cá voi scrie 
cu şi mai multă plăcere pentru voi. 


MATEI V. CRIȘAN. — Glumele si ghicitorile pe. 


care mi le-ai trimis, le voi publica. Sunt bune. N'ai 
putea traduce însă din franceză o poveste frumoasă ? 

NUTA NICULESCU. — Am primit jocurile si «m 
trimis premiul pe care l-ai câştigat. Succes si la 
celelalte concursuri. 

PAUL I. PREDESCU. — Acelaş răspuns ca şi 
Nuţei. 

MARCIAPIEDI ILEANA. — Cred că chestiunea 
premiilor am lămurit-o odată pentru totdeauna ! E şi 
puțin noroc în toate. 

CĂPITAN IOAN. — Cred că ai primit premiul! 
Succes la celelalte concursuri. 


' 


| „cerneală. 


C. DR. GH. — Roşiori de Vede — Imi pare foarte . 


rău, dar nu ţi-am desluşit iscălitura. Că revista 
noastră îți place, desigur cà mă bucură. Aş vrea să 
ştiu însă cum te cheamă... ca să facem cunostiinfá 
în toată regula. 

STANCIU D. MARIN. — Cred că nu mai este 
nevoie de niciun răspuns. Spune depozitarului de 
ziare, să ceară revista dela administrație. Eu nu pot 
face nimic. 

HANA BATO. — Din păcate revista nu poate să 
apară decât o singură dată pe săptămână. Prin urmare.. 
Desigur că poti colora cu culori de apă. Recomandă 
revista tuturor prietenelor şi prietenilor tăi. 

I. HITZIG. — Foarte frumos din partea ta, că te 
gândeşti să înveţi mai întâi la perfectie limba şi apoi 
să scri. Deslegarea jocului am dat-o d-lui redactor şi 
sper că o va găsi bună. Până atunci te salut şi eu 
străjereşte: Sănătate | 


MATEI R. TUDOR. — Dragul met, desenele nu 


sunt urâte, dar deoarece sunt făcute cu creionul, nu 
le pot publica. Pentru revistă trebue să descnezi 
întâiu cu creionul şi după acea să tragi liniile cu 


GOLDSTEIN B. — Fără supărare, dar poezia ta 
nu este de loc bună. Te sfătuiesc mai ales să te 
păzeşti, ca nu cumva să cadă poezia în mâna profesorului 
de limba română, căci este plină de greşeli de ortografie 
şi vei căpăta notă rea. Dragul meu, trebue să ai răbdare, 
căci eşti încă mic. Citeşte, învață şi când vei fi mare, 
dacă ai într'adevăr talent, vei avea toată vremea să 
scrii. 

“TRANDAFIR NICOLAE. — In primul rând trebue 
să-ți sduc la cunoştiinţă, cá eram să arunc scrisoarea 
ta la coş, atât de ncîngrijit e scrisă. Se poate să începi 
o scrisoare cu cerneală, să o continui cu creionul şi 
încă unul colorat? E lipsă de respect. Află dela 
mine, căci eşti băiat mare, că buna cuviință cere ca 
o scrisoare să fie scrisă cu cerneală, citet, pe o hârtie 
curată. Jocurile le poţi copia şi trimite. Nu este 
nevoie să tai revista. Pe plic trebue să pui însă mărci. 
Dacă plicul este trimis deschis, ca imprimat, pui 
numai o marcă de 1 leu şi un timbru de aviaţie de 
50 bani, de nu se pun mărci ca pentru orice scrisoare. 

VICTOR PETRESCU. — Am pus în revistă două 
desene. Nici poezia nu e rea, dar se potriveşte verii, 
nu iernii. 


MĂTUŞICA 
- Citește < pani ue 


„ALMANAHUL SCOLARILOR". 


: ( y ^ -y 
ied a Loo TENET p oati 


KKL 2 Å m add ü 


Hip: VO 


Air e uita 


iv 


A Tur Qum 


agul;Stejarul 


QÁ vă spun de data aceasta o poveste, care 
IM e maimultadevărată, decât să fie poveste 
ca toate poveştile de până acum. 

— Cum adică, poveştile nu sunt în- 
tâmplări adevărate? 
$ res Să vedeţi şi voi: sunt si nu sunt. Din 
poveste este totdeauna ceva adevărat şi anume miezul 
ei. Restul e numai podoabă adăugată de oameni, ca 
să le pară adevărul mai dulce — căci să vă spun şi 
vouă: adevărul este un fruct tare amar, pentru cel ce 
nu-i obişnuit să-l mănânce. 

— Păi atunci este uşor! Luăm adevărul din poveste 
şi ce nu-i adevărat, lăsăm de o parte. 

Ei, iacă, tocmai asta nu se poate, fiindcă nimeni 
nu ştie ce este adevărat în poveste gi atunci, ca să 
nu faci o nedreptate, trebue să spui că toată întâm- 
plarea este adevărată. 

Aşa dar, sedeti în jurul meu şi ascultați cele ce 
vi le voi povesti. ` X 

A fost odată, de mult de tot — atât de mult şi 
de departe, că de ar fi să strábafi drumul lăsat în 
urmă cu piciorul, ti-ar trebui să mergi multe mii şi 
mii de ani, ca să ajungi tocmai acolo de unde începe 
povestea noastră. s E 

Prin urmare, in negurile trecutului, pámántul nu 
arăta astfel după cum arată astăzi. Pasă-mi-te, 
Dumnezeu făcuse pe Adam şi Eva, dar aceştia deabea 
sosiți din raiu pe pământ, erau prostănaci şi nu ştiau 
ce să facă, spre a-şi agonisi hrana de toate zilele, 
fiindcă pâine nu exista pe atunc. i 

In schimb o duceau bine toate lighioanele. Codrul 
era al lor şi era vai şi amar de puiul de om, care 
se încumeta să se avánte prea departe de peştera 
care-i servea drept adăpost. Se 
găsea totdeauna un urs.— pe 
care-l chema şi pe vremea 
aceea ,Mos Martin“ — care 
să-l scuture, ba chiar să-l pape 
cu oscioare cu tot. 

Mă rog dumitale, cum să se 
fi apărat oamenii, când nu ştiau 
încă de arc şi săgeată şi când 
singura lor armă era bolovanii 
ascuţiţi pe care îi culegeau 
din albiile râurilor? 


Deaceea se plimbau lighioa- 
nele nesupărate prin păduri. 
Și domnul cel mai mare era 
ursul, mare şi voinic cât un 
poloboc. Deîndată ce îi auzeau 
mormăitul, oamenii se ascun- 
deau în fundul scorburilor şi 
tremurau vargă, fiindcă Moş 
Martin nu ştia de glumă. 
Numai stejarii bătrâni şi voinici 
nu aveau ce să se teamă de el 
şi care cum putea îi mai 
spunea o vorbulitfá, că se în- 
furia matahala şi da năvală 


mA 


Lyon,al doilea mare oras francez, 


insemnat pentru filaturile de mátase. 


47 


977 * 


7 
= 
p = 


peste trunchiu, doar, doar l-o da de 
pământ. Dar nu s'a pomenit decând lumea, 
ca un urs să doboare un stejar. Si atunci 
Moş Martin pleca supărat la vale, ca 
să nu-şi râdă de el ciutele, care aflau 
povestea din susurul frunzelor. š 
Se întâmplă într'o zi, ca Moş Martin 
să facă o plimbare dincolo de marginile 
pădurii de stejari, la vale, acolo unde 
creşteau alte neamuri de copaci. Și plim- 


barea aceasta dură cam dela începutul 
primăverii, până târziu spre toamnă, 
când începe să ruginească frunza. Se 
gândi ursul nostru atunci, că tot este 
mai bine să vie acasă şi să tragă un puiu 
de somn la căldura vizuinii sale, decât 
să bată drumurile străinătății pe vreme de ger. 

Zis şi făcut! Igi strânse într'o dimineață tot 
calabalăcul lui de urs şi hai acasă. După câteva zile 
de umblat ajunse în pădurea de stejari şi cum era 
tare obosit se culcă la umbra unui copac bătrân şi 
cu frunzişul des. 

— Ia te uită, a sosit Mos Martin acasă, şopotiră 
frunzele stejarului. 

— Sosit-am, mormâi ursul. 

— Dar pe unde mi-ai umblat frumosule? întrebă 
copacul. : 

— La vale! 

— Măi, mái, ce mândru mai esti. Pasá-mi-te n'ai 
mai pomenit mándrefe de mătăhală ca tine, pe unde 
ai umblat? 

Asta-l rázbi pe Moş Martin. Nu că era prea sim- 
titor de felul lui, dar v'am mai spus cá voia sá doarmá 
şi susurul frunzelor il stingheria. Văzândcă nu are 
încotro, se ridică în două labe, sprijinindu-se de copac 
şi spuse cu vocea lui groasă de contrabas: 

— Bine! Văd eu cá nu pot dormi în umbra ta, 
stejar ráutácios, Dar, de vrei sá stám de vorbá, n'ai 
decát. Aflá cá prin meleagurile pe unde am umblat, 
mi-a plăcut mai mult decât aci. Vremea este parcă 
mai dulce, vânatul este mai uşor de prins, iar copacii 
pe cari i-am întâlnit, sunt mai mândri şi mai frumoşi 
ca tine. 


Prin frunziş trecu un susur, ca un râs. 

— la-auzi, ia-auzi! Şi cum se numesc copacii aceia 
cari sunt mai frumoşi decât noi stejarii? 

— Se numesc fagi! 

— Fagi? N'am mai auzit niciodată de aşa ceva. 
Te tii de glume, moş Martine? E 

Dar mos Martin nu glumea. 
Fiindcă toamna era înaintată, 
iar gerul începuse să-şi scoată 
ghiarele, ursul nostru se retrase 
în bârlog şi adormi cu gândul 
la fagii frumoşi, pe cari ii 
întâlnise în drumul său. 

Trecu şi iarna. 

Moş Martin eşi din ascunză- 
toare, îşi scutură blana de 
pământul care se prinsese de 
smocurile de păr şi după ce 
cătă ceva de ale gurii, porni 
îndată* la drum, spre tara 
fagilor. 

— Drum bun moş Păcălici 
îi strigará pe urmă stejarii, 
Dá salutári fagilor. ; 

— Ba lăsați, că o să vie 
chiar ei să vă salute, mormăi 
ursul văzându-şi de drum. 

In pădure nu se mai gândia 
nimeni la sfada dintre stejar 
şi urs. Vremea îşi vedea de 
treburile ei. In primăvară 
înmuguriră pomii, apoi dădură 


4 


LI 


floare, legará rod si cánd fu sá se scuture rodul, 
iatá cá un stejar care sta de pazá la marginea pádurii 
şi care era mai înalt decât toti, dădu de veste: 

— Vine Moş Martin! Vine Păcălici! 

Intr'adevăr, ursul nostru venia val-vârtej, de parcă 
i-ar fi fost teamă să nu-l ajungă niscaiva ponos 
din urmă. Nu conteni din fugă decât în clipa în care 
ajunse la umbra stejarului cu care se sfădise cu un 
an mai înainte. 

— Bine ai venit, îi spuse 
stejarul în râs. Dar cum se 
face că ai venit singur. Parcă 
spuneai că ai un prieten, dom- 
nul fag, sau aşa ceva, pe care 
voiai să mi-l prezinti. 

Ursul nici nu luă seama la 
început la spusele stejarului, 
ci-şi făcu de lucru în apropie- 
rea lui, scormonind pământul 
şi îngropând ceva misterios. 
Işi ridică abea într'un târziu 
privirile, zicând: 

— Cum spuneai? Aha, fagul! 
Las'că vine el singur, nu-i 
nevoie să-l aduc cu mine. 
Veselie şi sănătate fărtate şi 
să ne vedem cu bine toamna 
viitoare, atunci om sta de 
vorbă | 

Si fără să mai tie seama la 
râsul nemaipomenit al stejari- 
lor, merse la culcare. 

Trecu iarna şi odată cu 
venirea primăverii, ursul nostru 
se trezi din somn şi porni 
după treburile lui. In lume se 
schimbaseră însă . multe. Oa- 
menii, cari până atunci erau 
mai fricogi decât iepurii gi 
puțintei la număr, se inmulfiserá şi prinseseră curaj. 
Topoarele de piatră au dispărut şi în locul lor s'au 
ivit unelte de metal, mai ales de bronz, care erau 
năpraznice atunci când loviau, vietátile sau lucrurile 
nemişcătoare. Şi mai ales, copiii lui Adam şi ai Evei, 
invátaserá să facă focul, năzdrăvănie mare pentru 
vremea aceea, când nu existau chibrituri şi nici 
amnare şi când pentru a face niscaiva tăciuni pentru 
friptură, trebuia să freci până numai puteai nişte 
surcele putrede unele de altele, până se înfierbântau 
şi se aprindeau. 

Chiar şi Moş Martin umbla cu mai mare băgare 
de seamă prin pădure şi când i se ivia în cale vreun 
om, o lua mai degrabă pe alt drum, decât să dea 
ochi de el. Pasá-mi-te, un urât din ăştia, îi infipsese 
într'o zi în cojoc o nuia cu vârf, că l-a usturat locul 
toată iarna. 

Numai stejarii nostri nu se sinchisiau de nimeni 
şi creşteau mândrii şi voinici. Iată însă, că stejarul 
bătrân care se tot sfădea cu ursul Martin, văzu într'o 
zi ivindu-se din negreala pământului, nişte tulpinite 
verzi şi plăpânde. Nu erau pui de stejari. Asta se 
vedea foarte bine. 

— Cine mai sunteți şi voi? întrebă copacul cláti- 
nându-se de mirare. 

— Pui de fag, răspunseră tulpinifele. 

— Fagi? Hm! Credeam că sunteți mai ceva de voi 
nu nişte prápáditi gi vai de lume. 

Tulpinitele nu ráspunserá nimic şi-şi vázurá de 
treaba lor. r 

— Tràgeti-vá mai la soare strijítilor, mai spuse 
stejarul, dacá-ti sta la umbra mea deasă, nu mai 
cresteti cát o fi vara de lungă. 

— Nu te îngriji de noi, domnule stejar, — spuseră 
fagii — nouă ne prieşte şi umbra! 

Ceilalţi stejari din jur se uitau  batjocoritori la 


` 


-— n UTE NE a 


puii de copac, cari fuseserá adusi de Mos Martin 


-printre ei, iar cei mai tinerei îi batjocoriau cát e 


ziulica de lungá, ba cá sunt plápánzi, cá nu le place 
soarele si mai stiu eu cu cáte alte lucruri care sunt 
foarte insemnate pentru arbori. 

Fagii noştri creşteau însă ca fetii din poveste. 
Cât creştea un stejar într'un an, creşteau puii de 
fag într'o lună. In câţiva ani ajunseseră nişte copaci 
de toată frumusețea, cari începuseră să umbrească 
tot locul din jurul lor. 

— Hai, domnilor, începură 
să strige atunci stejarii mai 
tineri. Ce vá tot urcați şi vă 
intindeti. Mai strángeti-vá 
frunzişul, cá ne faceți umbră 
şi ne mor crengile din cauza 
asta, căci noi stejarii avem 
nevoie de soare mult. 

Fagii nu voiau însă să ştie 
de nimic şi creşteau şi se în- 
tindeau unde găseau un colţ 
liber. Şi dacă nu găseau, se 
tot inálfau si acoperiau stejarii 
din jur, cari se uscau si muriau. 

Stejarul cel bátrán era tare 
máhnit: 

— Vai de mins, ce mai fiinfe 
nerecunoscátoare — spunea el 
— dupá ce v'am crescut sub 
ocrotirea mea, acum îmi omo- 
ráti nepoţii şi-mi uscați chiar 
şi mie, binefăcătorul vostru, 
ramurile mai mici. Asta nu se 
face! Nu-i frumos. 

Fagii au ascultat o vreme 
observațiile stejarului şi apoi 
i-au spus: 

— Ne pare foarte rău de 
cele ce se întâmplă, dar nu 
avem încotro! Intre noi există acuma un fel de 
întrecere — un match, cum vor spune mai târziu 
oamenii — şi în concursul acesta noi suntem cei 
mai tari. Dealtfel, la ce bun să mai existafi voi, 
stejari noduroşi şi nu prea înalți? Lumea este a 
noastră, a celor svelfi si înalți. Regretám, dar nu 
mai sunteti buni de nimic! 

Stejarul a ascultat fremátánd cuvintele rele gi fárá 
Dumnezeu ale fagului şi de supărare începu să se 
usuce. 

Intre timp oamenii, cari se mai chivernisiseră şi 
ei, au sosit în pădurea cu pricina şi s'au oprit în 
fata stejarului nostru. - 

— Ia te uită ce mándrefe' de. copac, spuse unul 
dintre ei. Tocmai de unul ca ăsta am nevoie pentru 
casa pe care vreau să mi-o durez. 

— Slavă Domnului cá mai aud pe cineva care mă 
pretuegte, gândi stejarul şi-şi dădu sufletul sub 
loviturile de bardă ale omului. 

. Ce s'a făcut cu fagii? 

Fagii au mai stat cát au mai stat în acel loc. Pe 
unul l-a trăznit Dumnezeu, fiindcă fusese cel mai 
rău şi vorbise atât de urât bătrânului stejar. De când 
e lumea şi pământul, Dumnezeu a pedepsit pe aceia 
cari nu respectă pe bătrâni. Cât despre ceilalți, nu 
prea ştiu ce s'a mai întâmplat cu ei. Lucruri bune 
în niciun caz, fiindcă lemnul lor nu prea este grozav. 

Dar cu ursul Martin? y 

Hei, ursul Martin sosi tocmai când doborau stejarul 
şi cuprins de tristețe, a vărsat o lacrimă pentru 
bătrânul său prieten şi s'a dus departe în inima 
pădurii, de teamă să nu-i ia oamenii cojocul. 

Fiindcă la urma urmii, dragii mei, tot oamenii sunt 
aceia cari au fost lăsați de Dumnezeu să fie stăpânii 
firii, căci Bunul îi socoteau milostivi şi vrednici, 
aşa cum din păcate nu prea sunt toți. 


MĂTUŞICA 
Citeşte 
„INSULA FANTOMELOR" 


` 


romanul 


BOBNAUT, MAI MARE DRAGUL! 


HENDA nu spunea niciodată minciuni, 
WA lui Nicuşor nu-i plăcea să audă nici pe 
; alții minfind. 

Partea grea era cá el, fiind mic, nu 
putea sá stie intotdéauna dacá aceia ce 
= i se spune e o minciună sau un adevăr. 

Berze văzuse el, dar niciodată cu copii în cioc. 
Deaceia nu prea vroia să creadă că berzele aduc pe 
pământ copii, adică o barză l-a adus şi pe el cándfa, 
într'o seară sau într'o disdedimineață şi l-a lăsat la 
uşa casei lor. Trebue să fi fost frumos să privigi 
cum sbura barza peste ape şi câmpii, cu Nicuşor in 
cioc! Nicuşor însă nu-şi amintea de sbor, aşa că nu 
voia să creadă. 

Puteți să mă credeți, cu toate acestea, dragii mei, 
că voi nu ţineţi minte chiar toate câte vi s'au în- 
tâmplat în trecut. Ştiu bine, că pe cât erati de mici 
când avea să vă aducă barza, pe atât de tare ati 


Met. i 


 tipat după ce v'a lăsat acasă la mamele voastre. Si 


nu ştiu dacă n'afi țipat tocmai de necaz, ca s'a sfârşit 
călătoria peste ape şi câmpii. Dar voi nu vă amintiţi 
toate acestea. 

Vă spun că voi mai uitaţi câte unele. 

Mai încolo, când veți mai creşte, vă amintiți de 
toate şi vă bucurafi. 

Iată, mă bucur că scormonind printre amintirile 
mele, am dat de Bobnăut copilul pe care l-a scăpat 
barza din cioc puțin înainte de a fi ajuns acasă la 
mama lui. 

Şi mama lui aştepta, aştepta... 

Ştia că trebue să sosească. - 

Ii pregătise un pátut nou. şi o jucărie în care 
cântau păsărele: doi canari. 

Tatăl lul Bobnăut era lemnar. Câştiga puţin si 
deaceia îl mai sprijinea nevasta lui, care din când 
în când trebăluia in oraş, pe la alții. : 

— O să fie cam greu — spunea tatăl. O să ne 
ceară de mâncare şi dacă nu i-om da, ce gălăgie o 
să mai facă! El nu rabdă! 

Mama gândea la fel. 

Barza însă schimbă toate socotelile. Il scăpă pe 
copil în câmp şi îi lăsă pe părinții săi trişti, de mai 
mare mila. Cu atât mai trişti erau, cu cât mai an 
pierduseră pe singurul 
copil ce-l aveau, un pri- 
chindel cu părul cărămi- 
ziu. Venise cu mama la 
oras si rátácise. Se spunea 
cá s'ar fi înecat, căci se 
luase cu alții la scăldat. 

Si acum, al doilea copil 
al lor căzu într'un lan 
de năut. 

Se insámántá acolo si 
bobul crescu împrejurul 
lui, încât nu se vedea 
decât atât : bobul rotund 
şi mare, cu mult mai mare 
decât toate celelalte şi 
cu un luciu sticlos. 

Dinăuntru Bobnăut 
vedea în toată lumea. 
Creştea repede, ca plan- 
tele, numai de statură era 
mic, un bob. Mic şi ochii 
mari... 

Vedea cum stăpânul 
ogorului aducea în fiecare 
zi oameni din împrejurime 


Arpagicul este o ceapă 


— o foarte măruntă. 


44 


EL az = 
, i <“ ` 
i PARES 


să le arate minunea. Bobnăut apleca tulpina şi surâdea. 

— Ce am să le fac eu cá se uită la mine ca progtii! 
Ce au vázut? Si ce ar zice dacá eu ag sparge coaja 
cu piciorul şi m'as arăta în fața lor! Tusti! 

Dar Bobnăut era prea mic şi coaja prea tare. Se 
zbătea el înăuntru, fără folos. Apleca tulpina si se 
scuturau boabele. Asta cam nu-i plăcea stăpânului şi 
hotărî să-l îndepărteze pe Bobnáut, că îi strică recolta. 

Il smulse depe tulpină şi îl aruncă încolo, la 
întâmplare. 

Căzu într'un câmp cu verze, pe o varză care abia 
începuse să crească. 

Varza creştea de zor, îşi ridică foile şi îl cuprinse 
pe Bobnăut de nu se mai vedea. Tocmai pe atunci 
începu a prinde glas. Å 

Şi când zarzavagiul veni într'o dimineață să vadă 
cum îi mai cresc verzişoarele, fu întâmpinat cu „bună 
dimineaţa“. 

— Bună şi ţie, dar unde eşti? 

Zarzavagiul: căută printre verze, prin ogoarele 
vecine, însă nu găsi nimic. Se întoarse la verzele lui 
şi văzu că una creşte mai mare. Semn bun, îşi 
spuse el. 

Venia acum zi de zi la verze şi le găsea pe toate 
mereu mai mari. Le prețuia de pe acum: asta cinci 
lei la vânzare asta trei lei — şi varza lui Bobnăut, 
boerească zece lei. Erau vreo zece de acestea, în 
preajma lui. : 

— Ai sá fi prost dacá má vinzi numai cu atát, 
mái Dobre — vorbi cineva. 

— Fănică sunt eu, nu Dobre! — spuse zarzavagiul 
şi se întoarse să vadă care prieten cunoscut îi vorbeşte 
din urmă. 

Nu era nimeni. 

„Ai vedenii, măi Fănică“ îşi spuse el sie-şi. 

— N'ai! — răspunse scurt, vocea. 

Ai sau n'ai, bine că verzele sunt mari. Asta e totul, 
se gândi zarzavagiul, crescătorul neştiut al lui Bob- 
năut. 

Bobnăut, i-auzi náscocire! Un om cât un bob! 

Mai mare rvşineal 

Dar Bobnáut, ce o sá se mai dea el peste cap 
înăuntru în varză sub foi! 

Mai mare dragul, veți 
spune. 

Iată, zilele treceau şi 
veni toamna. Fănică trase 
căruța lui în câmp şi 
încărcă verzele. 

— Să fie cu noroc şi 
întrun ceas bun! — îi 
ură Bobnăut, când scoase 
prima varză. 

Fănică le aşeza în că- 
rufá şi pe fiecare o 
întreba: Tu eşti care 
vorbeşti? Tu eşti? 


Nimeni nu răspunse. 

Si acum, la piață! 

Sute de căruțe erau 
acolo şi toate cu verze. 
Fănică se aşeză mai la o 
parte, dar lumea năvăli 
la el. 

— Să te tii tare la pret 
— îl indemná  Bobnáut. 
— Să nu te laşi păcălit. 

Un copilaş pe jumătate 
dezbrăcat, cu capul desco- 


t 


pe 


v 


TENA As 


Petráchidufá si păzeşte să nu-mi 


„nea Fănică îl sorbea din ochi pe 


perit şi în picioarele goale, numai cu pacheştile 
pantalonilor încrucişate pe piept peste o cămeşuță 
fără mâneci, se da pe lângă roțile cárufelor, mestecánd 
foi de varză pe cari le rupea de unde se întâmpla. 
Era mic, tare mic şi supt la față, par'că era fiert si 
stors de vlagă. Avea un păr roşcovan, carei se 
zburlea în voia vântului şi el îl tot îndepărta cu 


mâna din ochi. Un fleac de copil, numai ochii îi 
erau luminoşi şi albaştri. 

— Ehei bată-te să te bată că te-am aflat însfârşit! 
— exclamă bucuros nea Fănică. — Tu erai acela! 
Tu eşti care vorbeai dintre verze de credeam că 
vorbesc berzele! _ 

Si îl apucă de păr în glumă, apoi îl luă de turul 
pantalonilor şi îl ridică în braţe. 

— Tu erai, roşcovanule! Tu mi-ai făcut să crească 
verzele mari. 

Il sărută pe obrajii lui, drept să spun, murdari. 

Copilul nu răspundea nimic şi privea în jur, buimac. 

— Eu, eu sunt — nici vorbă că eul — se auzi 
totuşi răspunsul şi nu se ştia cine vorbea, dacă nu 
cumva era Bobniut cel din varză. 

— Tu, fătule, fátutule! Și Fănică îl sărută mai cu 
foc. — Dacă n'ai fi fost tu, credeam că este vre una 
care vrea să-mi fure verzele. 

— Eu sunt fPetráchitá din 
Mărgineni — spuse copilul, 
smulgându-i-se din braţe. 

— Şezi aci, pe capră, măi 
fure verzele. 

Il aşeză în căruță, cu hamurile 
în mână. Ii cumpăra alvitá şi 
ciubucuri. Petráchidutá îşi vedea 
în tăcere de mâncarea lui. 

— Hai poftiti la verze, verze 
bune, verze mari poftiti! — se 
auzea mereu un glas de copil si 


Petráchidutá Prichidutá. 

— Cine vorbeşte? — întrebă 
Prichidutá. — Mai ai un băiat? 

— Glumeşti cu mine, măi 
Prichidutá? Tu îmi lauzi marfa şi má întrebi cine? 
Na, mai tine o alvitá, ştrengarule... Şi dacă vrei, hai 
sá te sui cálare pe cal. 

Prichidutá nu vroia, căci se temea să nu-l răstoarne. 
Dar Bobnăut vroia şi spuse tare: 

— Vreau, cum să nul Dă şi biciul. 

Fănică îlaşeză pe cal, îi puse biciul, dar, tremurând 
de frică, Prichiduţă începu a plânge în hohote şi 
calul îl săltă într'o parte gata să-l trântească. 

Prichidutá plângea şi în acelaş timp Bobnăut râdea 
în hohote de aga un fricos. 

— Ia te uită cum râde şi plânge tot în acelaş 
timp! Iti faci râs de mine? 

Fănică vroia să-l urce iar în căruță, dar Prichidufá 
nu se lăsă. 

— Hai la verze, verze bune! — se auzi atunci şi 
Fănică socoti cá Prichidutá striga tot atât de bine 
şi de jos. 

— Treci de cealaltă parte a cárufii gi ia bine 
seama. 

Trecu dincolo şi auzi un glas de foarte aproape. 

— Prichidutá! 

— Aicea sunt! 


| 


— Dă-te mai aproape, lângă roata dinapoi, să vorbim ` 


noi doi mai în taină. 

Prichidutá se apropie, dar intrebá nelinistit : 

— Unde eşti şi cine eşti? Nu m'am mai jucat cu 
tine. 


— Sunt în varză, înăuntru. Când vine un mugteriu, ` 


să spui să mă cumpere. 
..Poate cá ai bani, cumpárá-má tu gi mergem să 
ne jucăm amândoi. 
— N'am bani. Dar mă duc să-i cer lui nea Fănică. 


- asta. 


— Cu cine vorbesti acolo, Prichidugi? — întrebă 
atunci Fănică. 

— Bune, verze bune vindem! — se auzi tare glasul 
lui Bobnăut. 

— Vorbeşti cu tine, măi Prichinduţă! Nu-mi cere 
bani, că îți dau o varză aga, pe nimic. Numai de 
dragul tău. Iti dau şi două, că tu mi le-ai făcut 
mari. 

— Cere numai una — îi suflă încet Bobnăut. 

— Cu cine vorbeşti, măi Prichidelule? De ce nu-mi 
spui mie în față şi mă tot ocoleşti? 

Nea Fănică veni lângă Prichidutá. 

— Care varză, vrei? 

— Să vedem! — răspunse Bobnăut. 

— Asta? — întrebă Fănică. 

— Nu! 

— Asta? 

— Nul 

Până când Fănică atinse varza lui Bobnáut şi acesta 


spuse cu glas tare, bucuros peste fire: 


— Da, da-a! 

— Asta o vreau, 
Prichidutá. 

— Ai putere sá duci varza? Cá de ales ai ales-o 
pe cea mai grea. - 


domnu' Fănică — spuse şi 


— Nu! rás- 
punse  Prichi- 
dutá. 


— Dar nu-i 
nimic. Merge 
singură —adău- 
gå îndată Bob- ` 
năut. 

— Aş vrea 
s'o văd şi pe 


TI 


IN 


Fănică lăsă 
varza la pământ. 
Bobnăut se da 
peste cap înă- 
untru şi varza 


NO erm. 
44 J 


se rostogoli. = 

Prichidutá, = 
după ea. = 
C 

— Ai împin- Z 


s'o cu piciorul, 
mái Prichidutá- 
ghidusitá! Tare 
hof mai esti! 
— Da'cât cei 
pe varza asta, 


domnule" Fă- 
nică? 


(Continuarea în 
` n-rul viiitor) 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 
de Crăciun, e o minune. 


Au 
BICĂ SI BASUL Y 


Z s 
Báetasul šsta-i Bică Iatà-1 lângă lac, colea, 
Năzdrăvan şi fără frică. lar are de gând ceve. 


Si desartá'n instrument Treaba dac'a terminat, 
Continutul la moment. Stă sl-agteaptá'nífrigurat, 


„Ce-are basul ăsta, frate? Zău, ciudat lucru mai e: 
Scoate sunete ciudate“. De nu cântă,-orâcâie. 


La școală 


Profesorul ; (explicând)— Peştii 
au simțul auzului, al văzului.... Ia 
spune-mi Popescu, au ei şi simțul 
mirosului ? 

Elevul : — Da! 

Profesorul : — Explică cum ? 

Elevul : — Păi peştele stricat nu 


miroase ? 
* 


* . 

Profesorul: — Analizează-mi 
substantivul gheatá, Ionescule ! 

Ionescu : — Substantiv comun 
genul femenin, cazul nominativ | 
nearticulat... 

Profesorul: Dar numărul ? 

Ionescu: După piciorul celui ce-o 
poartă..., | 


Citeşte — —: :—: 
„ALMANAHUL SCOLARILOR" 


Cu un sac, ce plin îmi pare, Intră 
Se întoarce din plimbare. Vine 


Iată, tata apare-acuş, 
Punând mâna pe arcuş. 


Tata e tare speriat: 
„O fi basul fermecat“? 


De ce plânge? 


— Fiindcă am pierdut doi lei... 

— Bine, dar unchiul tău ţi-a dat 
doi lei înapoi, tocmai ca să nu mai 
plângi. 


— Da, dar dacă nu-i pierdeam 


aveam acum patru lei. 


Explicatie... 
Profesorul: (către elev)— Cum ai 
spart geamul de la clasă? | 
Elevul: (spărgând altul) — Uite- | 
| aga'domnule' profesor !? ; 


Cel mai (runs B 
este „INSULA F.